Stenograma dezbaterilor

Marţi, 21 septembrie 2010 - Strasbourg

11. Cadrul financiar multianual pentru perioada 2007-2013 (dezbatere)

  Preşedintă. – Următorul punct este raportul întocmit de dl Böge, în numele Comisiei pentru bugete, referitor la propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2007-2013 (COM(2010)0072 – 2010/0048(APP)) (A7-0248/2010).

  Reimer Böge, raportor. – (DE) Dnă preşedintă, dle Lewandowski, doamnelor şi domnilor, ne confruntăm în prezent cu dificila sarcină de consolidare a bugetelor publice în Uniunea Europeană şi acest lucru va avea, cu siguranţă, un impact asupra discuţiilor noastre.

În conformitate cu articolul 81 din Regulamentul de procedură, vă prezentăm astăzi un raport intermediar, referitor la propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2007-2013. Aş dori să explic Consiliului că suntem extrem de nemulţumiţi deoarece nu au avut încă loc negocieri cu privire la ajustarea cadrului financiar multianual pe baza Tratatului de la Lisabona. Această ajustare în temeiul punctului 4 din acordul interinstituţional existent este după cum urmează: În cazul revizuirii unui tratat care va avea un impact asupra bugetului, acordul interinstituţional existent trebuie să fie ajustat în consecinţă, luând forma unui consens între instituţii.

În plus, articolul 6 alineatul (4) din Tratatul de la Lisabona prevede: „Uniunea trebuie să asigure ea însăşi mijloacele necesare atingerii obiectivelor şi punerii în aplicare a politicilor sale”.

De fapt, bugetul public al Uniunii Europene a ieşit prost în discuţiile publice. Cei mai mulţi oameni nu ştiu că nu ne este permis să facem datorii. Cei mai mulţi oameni uită că în perioada 2000-2008 a existat o creştere anuală de 4,4 % a bugetelor celor 27 de state membre. În această perioadă, creşterea bugetului european a fost de 4,5 %, aproape la acelaşi nivel. Cu toate acestea, în perioada respectivă, a trebuit, de asemenea, să permitem extinderea financiară a Uniunii Europene, de la 15 la 27 de state membre. Chiar şi în această perspectivă financiară, am rămas mereu cu mult sub limita superioară a cadrului financiar multianual, atât în ceea ce priveşte angajamentele noastre, cât şi, în special, prin bugetele care au fost adoptate, în ceea ce priveşte plăţile. În bugetul pentru anul 2010, am fost cu aproximativ 12 miliarde de euro sub perspectiva bugetară multianuală. Nu trebuie să ne spuneţi nimic despre o politică bugetară judicioasă şi reţinută.

Comisia şi Consiliul preferă să privească modificările necesare legate de Tratatul de la Lisabona ca fiind de natură tehnică. Cu toate acestea, ar trebui să ne lăsăm legaţi de mâini şi de picioare fără producerea schimbărilor politice necesare? Nu cred că ar trebui. Vrem să vedem făcute ajustările politice necesare pentru a ne asigura că Uniunea are capacitatea de a acţiona atât pe plan intern, cât şi pe plan extern în următorii câţiva ani.

După cum ştim cu toţii, Tratatul de la Lisabona a conferit noi misiuni Uniunii Europene, de la Serviciul de Acţiune Externă până la politica spaţială. De asemenea, analizăm în prezent finanţarea suplimentară pentru proiectul ITER. În plus, Consiliul European al şefilor de stat sau de guvern a decis asupra unui mecanism de stabilizare financiară, care eludează autoritatea bugetară. În acelaşi timp, Consiliul face în mod constant promisiuni că vor fi finanţate agenţiile, acordul privind comerţul cu banane şi ITER. A adunat de-a valma laolaltă cifre pe care nimeni nu le poate accepta.

În acest raport intermediar am ajuns la concluzia generală că este necesară o schimbare a cadrului financiar multianual, inclusiv a mecanismului de flexibilitate prevăzut de reglementările existente. Trebuie să fie, de asemenea, evident că nu putem avea nicio agenţie nouă fără o finanţare suplimentară corespunzătoare. Ar trebui să specificăm că negocierile nu trebuie să aibă loc fără un minimum de flexibilitate în cadrul bugetului. Acest lucru ne va permite să ne asigurăm că există decizii flexibile ale majorităţii, în acelaşi mod în care au existat înainte de Tratatul de la Lisabona, în ceea ce priveşte prima etapă de revizuire a programării financiare sub 0,03 % din venitul naţional brut. În general, avem nevoie de un grad mai mare de flexibilitate şi de crearea unor rezerve adecvate pentru fiecare rubrică.

Aş dori să rog Consiliul să nu ia o atitudine atât de sceptică. Acest lucru nu schimbă faptul că noi trebuie să ajungem la un acord în cursul procedurii bugetare anuale. Cu toate acestea, alternativele Consiliului în cazul tuturor acestor proiecte multianuale şi noi priorităţi sunt, în cele din urmă, următoarele: Vrem să avem dispute şi negocieri dificile timp de trei ani la rând pe aceeaşi temă? Asta chiar este o irosire a resurselor umane. Sau vrem să găsim o soluţie generală rezonabilă la probleme despre care am vorbit? Fac apel pentru începerea unor negocieri politice cu adevărat serioase între Comisie, Consiliu şi Parlament, pe baza tratatelor.

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR)Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş dori să luăm act de propunerea de rezoluţie a acestui Parlament cu privire la propunerea Comisiei de regulament de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2007-2013.

În orice caz, aş dori să vă spun astăzi, în acest stadiu, că nu voi face mai mult – şi nu este o surpriză – decât să vă sfătuiesc, sau să vă sfătuiesc pentru a doua oară, în legătură cu avizul Consiliului cu privire la această chestiune. Aş dori, prin urmare, să declar că Consiliul consideră că aşa-numitul pachet legislativ de la Lisabona, în domeniul bugetar – care include acest regulament – trebuie să se limiteze strict la punerea tehnică în aplicare a Tratatului de la Lisabona. Cu alte cuvinte, transpunerea cadrului financiar multianual curent într-un regulament nu ar trebui să se ridice la ceva mai mult decât o simplă transpunere a perspectivei financiare existente. Propunerea Comisiei îndeplineşte acest criteriu, iar Consiliul nu doreşte să discute o revizuire a cadrului financiar multianual în acest stadiu.

Acestea fiind spuse, veţi aprecia că poziţiile noastre sunt destul de îndepărtate, dar sunt convins că, în săptămânile şi lunile ce vor veni, vom ajunge la un acord cu privire la acest regulament, în special, nu mai târziu decât în cursul negocierilor noastre privind concilierea bugetară, care trebuie să fie finalizate până la sfârşitul lunii noiembrie.

  Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, domnilor deputaţi, Comisia salută raportul şi speră că acesta este un pas înainte spre negocieri reale şi acordul final al pachetului bugetar de la Lisabona.

Regulamentul care este discutat astăzi este doar o parte dintr-un pachet, astfel cum este prevăzut în articolul 312 din tratat, care să includă reglementarea cadrului financiar multianual în regulamentul Consiliului care trebuie adoptat în unanimitate, în urma obţinerii avizului conform din partea Parlamentului. Ce rămâne este un acord interinstituţional întârziat şi revizuirea Regulamentului financiar. Luate toate împreună, acestea reprezintă pachetul bugetar de la Lisabona, pe care îl consider a fi un set coerent de norme.

Acum, trebuie să cădem de acord asupra pachetului şi cred că următoarea conciliere din octombrie / noiembrie este cea mai bună ocazie de a crea o bază solidă pentru procedurile bugetare, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona.

Mesajul esenţial care vine din raportul Parlamentului, repetat de dl Böge, este foarte clar. Parlamentul ar dori să aibă o mai mare implicare politică cu acest prilej, în timp ce Comisia a ales să facă din asta o transpunere de norme, operând toate modificările prevăzute de noua metodologie de aliniere la noul tratat, astfel încât să se evite apariţia unor probleme suplimentare cu această ocazie. Aceasta a fost o alegere conştientă.

Pot fi de acord cu raportorul că există noi responsabilităţi ale diferitelor instituţii, care decurg din Tratatul de la Lisabona, şi că impactul bugetar ar trebui să fie evaluat cu atenţie, astfel încât, dacă s-ar întâmpla să conducă la necesitatea de credite suplimentare, Comisia să fie pregătită să prezinte propuneri în cazul ITER. Acest lucru poate fi discutat.

Salutăm foarte călduros poziţia Parlamentului în favoarea flexibilităţii, cel puţin la acelaşi nivel la care a fost până în prezent. Acest lucru este necesar, după cum a fost dovedit de procedura noastră, deci cred că ambele componente ale autorităţii bugetare ar trebui să se angajeze la găsirea unei soluţii care nu poate fi contestată în mod legal şi care respectă rolul instituţiilor.

Ca de obicei, sunt, desigur, pregătit să mă angajez la un acord de compromis. Trebuie să repet că concilierea din octombrie / noiembrie ar trebui să ofere această oportunitate, întrucât trebuie cu adevărat să mergem în continuare pe terenul solid al unor noi proceduri, întrucât acest lucru este necontestat juridic şi în conformitate cu Tratatul de la Lisabona.

  Salvador Garriga Polledo, în numele Grupului PPE. – (ES) Dnă preşedintă, dle Chastel, dle comisar, aş dori să încep cu unele sfaturi pentru Preşedintele în exerciţiu al Consiliului. Nu cred că este foarte recomandabil din punct de vedere politic să vă bazaţi atât de mult pe procedura de conciliere din octombrie şi noiembrie, când începeţi dintr-o poziţie cum este cea pe care o prezentaţi în acest Parlament, care este atât de diferită. Sincer, va exista o posibilitate foarte vagă de a realiza un acord cu o poziţie atât de diferită cum este cea pe care tocmai aţi expus-o.

În orice caz, şi preluând argumentele invocate de către colegul meu, dl Böge, în toţi aceşti ani în cadrul Consiliului, aţi avut obiceiul nefericit de a stabili priorităţile politice fără a ţine cont de cadrul bugetar. Ca urmare a acestui lucru, noi a trebuit să recurgem la artificii financiare în ceea ce priveşte Galileo, Planul european de redresare economică, Facilitatea pentru alimente şi, recent, în Mecanismul european de stabilizare financiară şi Reactorul termonuclear experimental internaţional, care sunt departe de monitorizarea parlamentară şi transparenţa pe care dvs., ca guverne, o solicitaţi în bugetele naţionale. Bugetul UE merită exact aceeaşi consideraţie ca şi bugetele naţionale. uitând acest lucru ajungem sigur la probleme.

Nu avem marje, nu suntem conştienţi de aşteptările reale pentru punerea în aplicare a numeroaselor programe multianuale şi respingem utilizarea generalizată a reintegrării în buget ca alternativă la epuizarea acelor marje.

Recalcularea bugetului nu duce la o economisire a fondurilor bugetare, ci, mai degrabă, este un exemplu de rele practici bugetare şi planificare zero.

O adevărată revizuire bugetară pe termen mediu ar trebui, după cum spune dl comisar, să aibă ca rezultat observaţii privind flexibilitatea şi anumite cifre. După o întârziere de doi ani, acesta este ultimul lucru pe care Parlamentul îl merită şi pe care este pregătit să îl accepte.

  Eider Gardiazábal Rubial, în numele Grupului S&D. – (ES) Dnă preşedintă, astăzi ne întâlnim din nou în acest Parlament pentru a reaminti Comisiei şi Consiliului un lucru pe care îl cunosc din 2006, când am adoptat actualul cadru financiar pentru Uniune: bugetul UE nu are destui bani pentru a finanţa politicile pe care Consiliul şi Comisia le-au decis şi pe care noi le-am sprijinit, de asemenea, în Parlamentul European.

Noi toţi ştiam acest lucru când am adoptat cadrul financiar pentru perioada 2007-2013. Ştiam că exista un deficit de finanţare la buget în domenii prioritare, dar l-am adoptat pentru a evita o discuţie în cadrul Consiliului, care avea să ofere nicio cale de ieşire. Totuşi, bugetul a fost adoptat cu condiţia revizuirii cadrului financiar în anii 2008 şi 2009, dar, în ciuda celor convenite, am ajuns în 2010 fără nicio propunere din partea Comisiei.

Uneori, ne-au oferit scuza crizei economice, dar banii pe care îi ceream au fost tocmai în scopul de reactivare a economiei europene. V-am spus în luna iunie că dezbăteam probleme importante, precum strategia Europa 2020. Acest lucru se întâmpla pentru a ne împiedica să rămânem în urmă în domeniile cercetării, dezvoltării şi inovării, creării de locuri de muncă, competitivităţii la nivel mondial şi în ceea ce priveşte mediul. Aş dori să vă întreb din nou dacă credeţi cu adevărat că vom putea realiza toate aceste obiective fără a mări bugetul UE sau dacă, în schimb, avem din nou de gând să nu facem altceva decât declaraţii care sună bine. Încă nu am auzit un răspuns la această întrebare.

Astăzi, de exemplu, în New York, şefii de stat sau de guvern se întâlnesc pentru a asigura îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, iar Parlamentul îi sprijină în mod ferm. Din păcate, cu toate acestea, sprijinul nostru nu este suficient şi de aceea avem nevoie ca miniştrii responsabili pentru bugete să-şi asume aceste angajamente şi să fie de acord să pună resursele necesare la dispoziţia Uniunii Europene.

Avem nevoie de aceşti bani acum, pentru bugetele acestui an şi al anului viitor şi, de exemplu, pentru a finanţa Reactorul termonuclear experimental internaţional, fără a fi nevoie să tăiem finanţarea unui program care a fost deja hotărât, cum ar fi Programul-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică.

Dezbaterea privind bugetul următor ar putea deveni neplăcută în cazul în care Consiliul insistă să se opună unei revizuiri a cadrului financiar, cum se pare că face din nou astăzi. Procedura bugetară stabilită prin Tratatul de la Lisabona ar putea deveni un serios punct de conflict între Consiliu şi Parlament, dacă nu mergem în aceeaşi direcţie.

Din toate aceste motive, cerem Comisiei şi Consiliului să colaboreze cu Parlamentul în vederea revizuirii cadrului financiar actual, astfel încât să putem finanţa toate iniţiativele care au fost deja numite. Fără această revizuire, Uniunea Europeană nu va fi în măsură să îndeplinească sau să răspundă aşteptărilor publicului. Nu vom fi în măsură să ne îndeplinim angajamentele în ceea ce priveşte competitivitatea, creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă sau în domeniul relaţiilor externe.

Prin urmare, vă adresăm rugămintea de a nu uita problemele pe care le-am întâmpinat la adoptarea tuturor bugetelor în conformitate cu cadrul financiar actual. A trebuit să utilizăm marjele disponibile şi Mecanismul de flexibilitate pentru a finanţa priorităţi importante, precum Galileo, Facilitatea pentru alimente şi Planul european de redresare economică.

Vă invităm la flexibilitate, nu numai pentru a face faţă cerinţelor actuale, dar şi pentru a avea marje suficiente pentru nevoi viitoare. Pe scurt, vă invităm la angajament şi ambiţie, la unirea forţelor, la mobilizarea resurselor şi la luarea de măsuri pentru a da cu adevărat Uniunii Europene impulsul de care are nevoie.

  Anne E. Jensen, în numele Grupului ALDE. – (DA) Dnă preşedintă, aş dori să mulţumesc dlui Lewandowski şi Consiliului pentru că fac o diferenţă foarte clară între opiniile dvs. şi ale noastre. Spre deosebire de antevorbitorul meu, aş dori să subliniez că în raportul nostru noi nu cerem mai mulţi bani, ci solicităm UE să evite dezordinea şi haosul, care se vor crea dacă nu vom adera la acorduri care au fost încheiate şi la textul tratatului. Aici mă refer la alineatul 4 al acordului interinstituţional actual şi, de asemenea, la articolele 311 şi 312 din tratat.

Câteva persoane au menţionat deja că Tratatul de la Lisabona prevede noi competenţe, de exemplu, politica externă, politica energetică şi spaţială, şi, în ultimii ani, am văzut că apar nevoi noi, pentru care trebuie găsită finanţare. Galileo, Facilitatea pentru alimente şi Planul european de redresare economică au fost de asemenea menţionate. În Parlament, noi am susţinut aceste noi iniţiative, dar nu noi le-am conceput. Dvs. aţi făcut acest lucru – în Comisie şi în Consiliu. Trebuie să spun că aversiunea din partea Consiliului şi a Comisiei faţă de revizuirea necesară a cadrului financiar intră într-o puternică contradicţie cu faptul că chiar dvs. veniţi întotdeauna cu propuneri noi şi cereţi noi resurse, de exemplu, în ceea ce priveşte Acordul privind comerţul cu banane şi acum pentru fuziunea ITER pentru proiectul energetic.

Şi după toate acestea, vedem că există o tendinţă îngrijorătoare a statelor membre de a plăti bucuroase proiecte comune, cu condiţia ca acestea să nu fie incluse în bugetul UE. Acest lucru creează birocraţie suplimentară şi nu asigură controlul democratic al utilizării fondurilor. Prin urmare, pot să spun cu certitudine că această dezbatere nu este doar despre mai mulţi sau mai puţini bani pentru UE; este despre un control adecvat şi despre evitarea dezordinii şi a haosului.

  Helga Trüpel, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dnă preşedintă, vă mulţumesc foarte mult. Eu consider că nu trebuie să amestecăm diferitele probleme. Când am adoptat perspectiva financiară actuală, Consiliul ne-a promis că va exista o modificare sau o revizuire şi că vom avea împreună o discuţie detaliată despre problemele acestui buget. Există două serii de probleme. Propriul nostru sistem de resurse, care stabileşte de unde vor veni banii pentru bugetul european, nu este atât de actual sau anticipativ pe cât ar trebui să fie. Noi nu vrem nicio taxă nouă în UE, care să creeze o povară mai mare asupra cetăţenilor Europei. În schimb, noi, cei din Grupul Verzilor / Alianţa Liberă Europeană, dorim un sistem propriu de resurse cu mai multe taxe de mediu şi o taxă pe tranzacţiile financiare, care vor conduce la o reducere a plăţilor curente efectuate de către statele membre. Cred că acest lucru este foarte important. Prin urmare, nu cerem pur şi simplu taxe UE care ar reprezenta o povară suplimentară pentru cetăţeni. În schimb, suntem în căutarea unui nou model de finanţare, mai echitabil şi mai ecologic.

La acel moment, alte lucruri au fost promise, pentru că, desigur, ştim cu toţii că bugetul actual este prea rigid. Există prea puţine posibilităţi de realocare a poziţiilor în cadrul bugetului. Ne confruntăm cu noi provocări politice, iar bugetul european nu este în prezent în măsură să reacţioneze la acestea în mod corespunzător. Acesta este motivul pentru care Consiliul şi Comisia sugerează în mod constant lucruri noi care au nevoie de finanţare, dar pe care bugetul nu le poate acoperi. Trebuie să găsim o cale de ieşire din această harababură, iar Consiliul încă nu a arătat că este cu adevărat pregătit să facă acest lucru. Cred că aceasta este o problemă politică majoră pentru Uniunea Europeană, deoarece nu putem intra în contact cu cetăţenii Europei în acest fel.

În schimb, există lucruri pe care trebuie să le facem, care se referă, de asemenea, la Tratatul de la Lisabona. Vrem să luăm mai multe măsuri comune la nivel european în ceea ce priveşte politica energetică, avem nevoie de o abordare mai eficientă referitoare la schimbările climatice şi vrem să facem mai multe în legătură cu călătoriile în spaţiu, cu turismul şi politica externă. Cu toate acestea, dacă vrem să facem toate acestea şi să le luăm în serios, trebuie să ne adaptăm bugetul nostru european în consecinţă. Consiliul trebuie să ia măsuri decisive în această privinţă. Asta înseamnă nu doar bani mai mulţi, ci şi mai multă flexibilitate în cadrul bugetului, precum şi o nouă orientare strategică, care va asigura că politica europeană este într-adevăr orientată către viitor şi ne va permite să finanţăm lucrurile pe care vrem să le realizăm prin strategia Europa 2020. Pentru moment, nu putem face acest lucru cu bugetul actual. Prin urmare, avem nevoie de noi decizii strategice, în scopul de a face Uniunea Europeană aptă pentru viitor. Desigur, noi, ca deputaţi în Parlamentul European, vrem să ne menţinem autoritatea şi vrem să utilizăm competenţele care ne-au fost conferite prin Tratatul de la Lisabona, ceea ce înseamnă că Parlamentul trebuie să aibă întotdeauna un nivel adecvat de implicare. Pentru asta milităm. Vă mulţumesc.

  Jacek Włosowicz, în numele Grupului ECR. – (PL) Uniunea Europeană se găseşte într-o curbă periculoasă a drumului financiar. Menţinerea stabilităţii financiare este în pericol cum nu a fost niciodată în istoria Uniunii. Trebuie să specificăm resursele care vor fi necesare pentru a continua proiectele UE care au început deja, precum şi alte resurse care vor permite tranziţia eficientă către realizarea rolurilor noi care ne-au fost impuse prin Tratatul de la Lisabona. De asemenea, trebuie să includem resurse pentru situaţii noi pe care nu le-am putut anticipa în avans.

Disciplina bugetară este una, dar viaţa este alta. Situaţia economică actuală ne face să ne reanalizăm priorităţile, pentru a asigura întreţinerea corectă a disciplinei bugetare. Trebuie să rememorăm principiile fundamentale ale Uniunii. Mă gândesc, aici, de exemplu, la eliminarea diferenţelor dintre vechile şi noile state membre, o diviziune care, din păcate, continuă să existe. Cererea mea către Consiliu şi dl comisar este să nu uităm bazele care au fost puse de întemeietorii Uniunii, precum şi cei peste de 50 de ani de realizări ale UE. Să eliminăm barierele, să simplificăm procedurile şi să facem viaţa mai uşoară pentru cetăţenii Europei, fiind atenţi la fiecare euro cheltuit din bugetul comun.

  Miguel Portas, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dnă preşedintă, cred că Preşedintele în exerciţiu al Consiliului a fost destul de clar în remarcile domniei sale. Mai presus de toate, domnia sa nu vrea să discute revizuirea cadrului financiar multianual. Trebuie spus totuşi că era foarte clar în luna mai 2006, când au fost adoptate acordurile interinstituţionale privind cadrul financiar, că o revizuire intermediară ar trebui să fie garantată la momentul respectiv, cum a şi fost.

Scopul acestei revizuiri a fost de a lansa o nouă dezbatere şi o reexaminare a imaginii generale a Europei şi de a acoperi toate aspectele legate de cheltuielile şi resursele Uniunii.

Între 2006 şi 2010, cu toate acestea, a avut loc criza, însă bugetele noastre nu au reflectat nevoi urgente noi sau noi priorităţi. Noile tratate au intrat, de asemenea, în vigoare, însă guvernele nu au încercat să ia în considerare implicaţiile acestui lucru la nivel bugetar. Chiar mecanismul european de stabilizare financiară a apărut, transformând 50 % din bugetul european într-o garanţie pentru datoriile părţilor terţe, însă nu au fost trase concluzii în ceea ce priveşte situaţiile de nerespectare.

Ideea este că guvernele pur şi simplu nu sunt interesate de o revizuire, chiar dacă au promis una, însă ele doresc ca Parlamentul European să aprobe în mod automat un regulament care doar prelungeşte situaţia actuală.

Raportul pe care îl dezbatem respinge această încercare de a priva Parlamentul de dreptul de vot şi sper cu tărie că acest Parlament va rămâne ferm.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, bugetul pentru 2011 este învăluit în ceaţă. Două aspecte îmi par importante. Pe de o parte, Tratatul de la Lisabona impune Uniunii să îşi asigure mijloacele necesare pentru aplicarea competenţelor care i-au fost conferite şi pentru a-şi atinge obiectivele. Acest lucru este precizat la articolul 311 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi asigură funcţionarea fără probleme a procedurii bugetare anuale. Pe de altă parte, este important să stabilim priorităţi luând în considerare situaţia economică actuală şi să luăm toate măsurile necesare pentru a ne asigura că procesul de adoptare a cadrului financiar multianual funcţionează eficient.

Aş dori să subliniez încă un aspect, având în vedere climatul economic existent. Nu înţeleg de ce sunt făcute reduceri drastice în educaţie, în învăţarea continuă şi în serviciile sociale. Banii pot fi economisiţi în domeniile administrative, de exemplu, dacă este posibil să identificăm şi să exploatăm sinergiile existente cu ţările de origine. Economiile rezultate ar putea fi apoi folosite, de exemplu, pentru a finanţa creşterea economică şi locurile de muncă.

În cele din urmă, aş dori să ridic un punct care ar putea constitui subiectul unei discuţii fundamentale. Este esenţial ca statele membre să se asigure că există o transparenţă cuprinzătoare în ceea ce priveşte cheltuielile din finanţarea europeană. Acest lucru va permite, cu alte cuvinte, Parlamentului European şi Comisiei să aibă cât mai mult control şi cât mai multă putere de codecizie şi ne va permite să atingem nivelul necesar de eficienţă.

  José Manuel Fernandes (PPE). – (PT) Dnă preşedintă, cred că este foarte uşor de dovedit că o revizuire a cadrului financiar multianual actual este necesară de urgenţă. Cred că este uşor să demonstrăm că acesta trebuie să fie mai flexibil cât mai repede posibil. Este singura modalitate ca noi să îndeplinim misiunile Uniunii Europene şi să ne îndeplinim obiectivele, precum şi speranţele pe care cetăţenii Europei şi le-au pus în noi.

Sper că Consiliul nu va sta în cale. Sper că Consiliul nu va împiedica dezvoltarea şi aşteptările Uniunii Europene.

Între 2007 şi 2009, limitele maxime ale cadrului financiar au fost atinse sau depăşite. Proiecte importante, cum ar fi Galileo, Facilitatea pentru alimente şi Planul european de redresare economică ar putea continua numai prin epuizarea marjelor existente. Aceste marje sunt deja nesemnificative pentru restul perioadei şi totuşi ele vor fi reduse şi mai mult deoarece au fost adoptate angajamente care nu au fost încă incluse în buget.

Suntem cu toţii conştienţi de faptul că Tratatul de la Lisabona ne-a conferit competenţe noi şi noi agenţii în domeniile acţiunii externe, sportului, schimbărilor climatice, energiei, turismului şi protecţiei civile. Asta înseamnă că Uniunea Europeană trebuie să asigure fonduri suficiente pentru a-şi pune în aplicare politicile şi pentru a-şi atinge obiectivele.

Trebuie să luptăm împotriva crizei. Pentru a face acest lucru şi pentru a reduce şomajul, avem nevoie de politici proactive la nivelul întregii Europe, iar acest lucru înseamnă că autoritatea bugetară trebuie să specifice şi să identifice costurile măsurilor şi priorităţilor care rezultă astfel, ţinând seama de valoarea adăugată a bugetului UE.

În plus, nu putem uita strategia Europa 2020, care a fost adoptată. Aceasta are ca obiectiv o creştere inteligentă, durabilă şi incluzivă, care trebuie să înceapă imediat, iar pentru aceasta sunt necesare resurse financiare.

  Göran Färm (S&D). – (SV) Dnă preşedintă, aş vrea să aduc multe mulţumiri dlui Böge, care a preluat ideile altor grupuri şi a produs un raport excelent. Cred că suntem cu toţii de acord că Tratatul de la Lisabona necesită o serie de modificări tehnice, dar ideea importantă este că problema nu este legată doar de adaptarea tehnică. Pentru noi, cei din Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, acum este momentul când vom vedea dacă credem sau nu credem în Europa.

Cooperarea UE nu este un subiect care să fie luat în considerare abia după ce au fost decise politicile naţionale. Dacă suntem serioşi cu privire la Tratatul de la Lisabona, noi sarcini trebuie să fie finanţate. Dacă dorim cu adevărat ca Europa să devină un lider mondial în cercetare şi dezvoltare, climă, energie şi locuri de muncă ecologice şi ca aceasta să aibă o politică externă şi de securitate mai serioasă, nu putem pur şi simplu să eliminăm acest tip de cheltuieli de îndată ce există probleme în bugetele naţionale. Proiecte precum ITER, politica în domeniul climei, o nouă politică externă comună, proiectele emblematice ambiţioase din cadrul UE 2020 sau o extindere viitoare - toate acestea nu pot fi finanţate în cadrul actual.

Cheltuielile din bugetul UE nu reprezintă doar un cost; ele asigură valoare adăugată vitală pentru statele membre. Dacă vom profita de opţiunile posibile, pot reduce chiar presiunea asupra bugetelor naţionale, şi apoi bugetul UE poate deveni o oportunitate, nu doar o problemă. Prin urmare, este vital ca Comisia şi Consiliul să aibă acum curajul de a efectua evaluarea intermediară a plafoanelor bugetului actual UE pe termen lung, un lucru pe care l-au promis de mult timp, dar pe care nu l-au făcut încă.

Aş dori să închei, de fapt, prin a pune o întrebare atât Consiliului, cât şi Comisiei. Chiar trebuie să explicaţi modul în care puteţi face pur şi simplu abstracţie de un acord interinstituţional care necesită o revizuire intermediară a bugetului pe termen lung. Nu inspiră încredere în negocierile viitoare. Care a fost raţionamentul pe baza căruia acordul internaţional a fost pur şi simplu ignorat? Aceasta este întrebarea mea.

  Carl Haglund (ALDE). – (SV) Dnă preşedintă, voi începe de fapt de unde s-a oprit colegul meu deputat din Suedia. Am vrut să încep prin a spune că situaţia existentă este de neînţeles şi am vrut să pun aceeaşi întrebare, aşa că aştept cu nerăbdare răspunsul. În calitate de nou deputat în Parlamentul European, sunt surprins, de asemenea, să văd cum de s-a ajuns aici.

În acest sens, aş dori, de asemenea, să subliniez faptul că nu numai revizuirea pe care dl Färm tocmai a menţionat-o este în întârziere, ci şi, dintr-o perspectivă mai lungă, de exemplu, rapoartele intermediare, rapoartele de evaluare preliminară pentru, de exemplu, programul de cercetare şi alte rapoarte sunt, de asemenea, în întârziere. Pe termen lung, acest lucru afectează imaginea de ansamblu în ceea ce priveşte activitatea pe care am început-o având ca obiectiv anul 2014 şi anii următori, dar, de asemenea, afectează modul în care putem lucra cu acest lucru acum şi cum putem revizui ce se va întâmpla în următorii câţiva ani, întrucât 2014 este destul de departe.

În câteva discursuri anterioare, s-a vorbit admirabil despre provocările cu care ne confruntăm în realizarea strategiei Europa 2020, care va necesita, într-adevăr, o revizuire ambiţioasă a cadrului financiar actual. Sunt multe de făcut aici şi înţeleg că situaţia cu care se confruntă Comisia în acest sens nu este uşoară. Cu toate acestea, dacă vrem să facem faţă provocărilor actuale, ar fi înţelept să abordăm o perspectivă pe un termen mult mai lung decât am făcut până acum şi de aceea avem nevoie acum de o revizuire corespunzătoare. Şi eu aştept cu nerăbdare iniţiative judicioase din partea Comisiei.

  Hynek Fajmon (ECR). – (CS) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, acest Parlament este ales de către oamenii din statele membre ale Uniunii Europene şi trebuie să le împărtăşească soarta. Dacă economiile din majoritatea statelor europene trec printr-o criză şi oamenii sunt forţaţi să strângă cureaua, acest Parlament nu poate să meargă în direcţia opusă şi să ceară creşterea propriilor cheltuieli şi ale întregii UE. O astfel de politică va submina seriozitatea şi autoritatea Parlamentului European în ochii alegătorilor noştri. Raportul elaborat de dl Böge, pe care îl discutăm astăzi, oferă argumente în favoarea obţinerii de fonduri mai mari pentru Uniunea Europeană, referindu-se la Tratatul de la Lisabona şi la alte acorduri. Personal, nu pot fi de acord cu acest lucru. Da, Tratatul de la Lisabona conferă UE noi competenţe şi noi responsabilităţi, dar UE poate şi trebuie să îndeplinească aceste competenţe în aşa fel încât suma totală de bani pe care o redistribuie să rămână aceeaşi. Cred cu tărie că finanţele UE trebuie să se bazeze pe perspectiva bugetară aprobată până în 2013 şi, dacă sunt necesare alte modificări, atunci acestea ar trebui să se facă doar luând în considerare situaţia economiei europene şi criza economică în care ne aflăm.

  Monika Hohlmeier (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, constat că Consiliul nu doreşte să dezbată cadrul financiar multianual. Permiteţi-mi să spun Consiliului că Parlamentul European ar dori foarte mult să-l dezbată şi că Consiliul nu se poate comporta ca la grădiniţă, spunându-ne că nu va răspunde întrebărilor noastre sau că nu va comenta propunerile noastre.

În al doilea rând, în această privinţă, trebuie să întreb Consiliul dacă doreşte aplicarea Tratatului de la Lisabona sau nu. Tratatul de la Lisabona nu este o simplă ajustare tehnică; acesta impune mai multe competenţe şi înseamnă că există mai multe responsabilităţi de asumat – printre care şi oferirea unui răspuns la întrebările financiare conexe. În plus, Consiliul a luat decizii care au ca rezultat cheltuieli financiare noi. Acest lucru a fost menţionat de mulţi dintre colegii mei deputaţi. Dacă Consiliul doreşte să facă acest lucru, şi dacă nu vrea să fie cheltuiţi mai mulţi bani, atunci trebuie să menţioneze, de asemenea, destul de clar unde şi cum doreşte să se facă economii, de unde exact urmează să fie transferate aceste fonduri – şi nu doar să propună procente generale care urmează să fie redistribuite, lăsând în acelaşi timp Parlamentului şi Comisiei sarcina neplăcută de a decide de unde să fie luaţi banii, mai ales că posibilităţile noastre de redistribuire şi revizuire bugetară sunt extrem de limitate.

Responsabilităţile suplimentare pe care ni le-aţi impus sunt atât de mobilizatoare, încât acestea nu presupun mici sume ocazionale – voi menţiona doar domeniul solidarităţii financiare a statelor noastre membre şi dificultăţile lor financiare aferente. Dacă programul urmează să fie pus în aplicare, atunci nu vorbim de sume mici care pot fi redistribuite fără o examinare mai atentă. Acelaşi lucru este valabil pentru ITER, acelaşi lucru se aplică problemelor de securitate internă, acelaşi lucru se aplică aspectelor importante privind cercetarea, acelaşi lucru se aplică şi întrebărilor referitoare la domeniile prioritare ale Parlamentului, cum ar fi formarea tineretului şi cercetarea. Trebuie să ne ocupăm nu numai de deficienţele care apar la punerea în aplicare, ci şi de lipsa de transparenţă atunci când vine vorba de eliberarea de fonduri. Trebuie să dezbatem şi să găsim soluţii la fiecare dintre toate aceste chestiuni; Consiliul nu poate pur şi simplu să păstreze tăcerea în privinţa lor.

  Estelle Grelier (S&D). – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, pe scurt, cum se traduce propunerea Comisiei Europene?

În primul rând, printr-o lipsă evidentă de ambiţie. Comisia, susţinută de Consiliu, a refuzat să revizuiască cadrul financiar multianual şi şi-a liniştit conştiinţa propunând doar ajustări tehnice – ajustări care au fost, în orice caz, inevitabile, întrucât acestea se referă la punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona.

În al doilea rând, printr-o încălcare a angajamentelor asumate în faţa Parlamentului. De fapt, şi acest lucru trebuie spus, în anul 2006, Parlamentul a acceptat, deşi fără prea mare entuziasm, ceea ce înţelesese deja, şi pe bună dreptate, a fi un cadru financiar depăşit, fără libertate de manevră; pe scurt, un cadru al resemnării. Prin urmare, Parlamentul şi-a oferit sprijinul cu condiţia garantării unei revizuiri în detaliu a cadrului financiar multianual (CFM) în stadiul intermediar. Un bun exemplu al lipsei de importanţă pe care deciziile Parlamentului o au pentru Comisie şi Consiliu, care nu le iau în niciun fel în considerare – un Parlament, nu trebuie uitat, care este suveran şi reprezintă oamenii.

În al treilea rând, această propunere dezvăluie un paradox, şi anume acela al competenţelor sporite, încredinţate de state Uniunii, al proiectelor de anvergură, de preferinţă europene, într-un cadru bugetar căruia Consiliul şi Comisia nu îi va permite să evolueze, chiar dacă ştiu că nu este adecvat scopului. Preferă să facă apel la redistribuire – un leac miraculos în ochii lor, însă o viziune îngustă a proiectului european în ochii mei.

Mai mult, cum putem explica oamenilor din Europa fără să roşim că proiectele-cheie fie nu sunt finanţate deloc, cum este cazul mecanismului de stabilizare financiară, în ciuda acoperirii mediatice masive, fie sunt finanţate, cum este cazul Reactorului termonuclear experimental internaţional (ITER), luând bani prevăzuţi la rubrica1a şi destinaţi competitivităţii, creşterii economice şi ocupării forţei de muncă, tuturor politicilor care corespund aşteptărilor publicului?

Ne îndreptăm direct spre zid, claxonând. Parlamentul o ştie, şi una dintre calităţile raportului elaborat de dl Böge este că spune acest lucru.

  Ivars Godmanis (ALDE). – Dnă preşedintă, vreau să spun trei lucruri. Dacă vorbim despre următorul cadru financiar, este foarte necesar să înţelegem cum structurăm valoarea adăugată, pentru că, dacă nu analizaţi realizarea bugetului în această perspectivă financiară, nu vom obţine un rezultat bun în următoarea.

Există trei lucruri. Primul. Trebuie să analizăm punerea în aplicare a fondurilor structurale, deoarece, în prezent, avem un sistem de bani din fondurile structurale care nu este buget realizat. Aceşti bani sunt folosiţi pentru alte nevoi. Acesta nu este un sistem bun de planificare şi nu ne va ajuta să creăm următorul sistem structural pentru următoarea perspectivă financiară.

Numărul doi. Lucruri ca de exemplu cheltuirea banilor alocaţi agriculturii pentru dezvoltare rurală în anul 2009 pe un plan de redresare economică şi apoi încercarea de a rambursa acum această datorie.

La final, aş dori să spun un singur lucru. O analiză făcută de DG REGIO pentru fondurile structurale chiar arată că, în unele cazuri, valoarea adăugată pentru utilizarea fondurilor structurale este negativă şi aceeaşi analiză a fost făcută, de asemenea, de către agricultori. Aceasta trebuie să fie analizată ulterior – ceea ce oferim noi acum, în acest cadru 2007-2013, este într-adevăr valoare adăugată, având în vedere banii din sistem?

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, dle Chastel, dle comisar, doamnelor şi domnilor, cred că această discuţie pe care dl Böge a stimulat-o cu raportul prezentat astăzi reprezintă o ocazie importantă pentru a reflecta în mod clar la viitorul Uniunii Europene.

Nu putem continua să credem că măsuri diferite şi din ce în ce mai ample pot fi puse în aplicare cu un cadru de resurse, care este, în principiu, fixat. Prin urmare, ofer întregul meu sprijin raportului pe care îl dezbatem aici şi aplaud iniţiativa dlui Böge.

Este clar că acordul interinstituţional nu a fost respectat de Consiliu şi Comisie. Cineva trebuie să întrebe de ce această revizuire intermediară nu a fost planificată şi de ce continuăm să procedăm în acest fel, aşa cum facem cu proiectul Reactorului termonuclear experimental internaţional (ITER), cum am făcut şi în trecut – anul trecut – cu Planul european de redresare economică şi cum am făcut mai demult cu Galileo şi cu alte proiecte. În loc de revizuire serioasă a cadrului financiar, au fost utilizate marjele.

Astăzi avem o provocare suplimentară: avem prerogativele care sunt transferate Uniunii Europene de la statele membre în temeiul Tratatului de la Lisabona. Chiar nu cred că putem continua astfel. Trebuie să încetăm simpla redistribuire a resurselor curente şi utilizarea mecanismelor de flexibilitate care există în prezent.

Aş susţine, prin urmare, că un efort făcut în direcţia opusă ar fi mai productiv. Cu alte cuvinte, un efort îndreptat către crearea de rezerve şi marje care vor permite Uniunii Europene să răspundă în practică, nu numai necesităţilor actuale, ci şi, în special, celor viitoare, atât în ceea ce priveşte cadrul financiar în sine, cât şi rubricile bugetare individuale.

În cele din urmă, aş dori să subliniez importanţa dezbaterii privind partea din raport care invită la o reflecţie suplimentară cu privire la Mecanismul european de stabilizare financiară. Acesta trebuie să fie îndreptat spre analiză şi prognozare şi, prin urmare, spre reglementarea impactului pe care l-ar putea avea asupra bugetului UE.

  Georgios Stavrakakis (S&D). – (EL) Dnă preşedintă, şi eu susţin călduros raportul pe care îl dezbatem. În recesiunea curentă, actualul cadru financiar multianual s-a dovedit în mod repetat a fi necorespunzător pentru finanţarea a numeroase priorităţi politice importante.

O revizuire a cadrului financiar şi o mai mare flexibilitate sunt necesare pentru viitorul Uniunii dacă vrem cu adevărat ca UE să poată oferi garanţii cetăţenilor într-un moment când aproape 25 de milioane dintre aceştia sunt şomeri.

Ca de obicei, atât Comisia Europeană, cât şi Consiliul au întârziat în asumarea responsabilităţilor care le revin. Ne apropiem de sfârşitul anului 2010 şi Parlamentul încă aşteaptă ca celelalte două instituţii să-şi onoreze angajamentul, lucru pe care ar fi trebuit să îl facă anul trecut.

Criza financiară şi socială a îngenuncheat întreaga Europă. Singurul răspuns posibil, prin urmare, este un răspuns european prin intermediul unui buget comunitar care are toate mijloacele necesare la dispoziţia sa.

  Ingeborg Gräßle (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, dle Chastel, dle comisar, încă o dată ne-aţi uşurat situaţia astăzi – aşadar, vă mulţumim pentru acest lucru – pentru că este rar ca Parlamentul să fie atât de unit în părerile sale. Aroganţa specială pe care aţi afişat-o a contribuit la obţinerea acestui front unit. În calitate de politician, nu sunt sigură dacă să vă felicit pentru acest lucru sau nu, deoarece nu poate fi considerată o mişcare de geniu. În realitate, sunt destul de mulţumită de faptul că Parlamentul este destul de gol, deoarece cred că cetăţenii noştri merită mai mult decât să urmărească aceste înşelăciuni. În consecinţă, credem că ar trebui să vă reconsideraţi poziţia.

Promisiuni încălcate – nu vă ţineţi de cuvânt şi aceasta este o problemă serioasă. Comisia nu are curajul convingerilor ei. Dle Lewandowski, este nevoie de puţin mai mult curaj. Nu vrem să vorbim despre bani deloc, sau despre mai mulţi bani – şi nici nu ar trebui. Ar trebui să vorbim despre substanţă. Dacă analizăm situaţia fondurilor structurale, de exemplu, unde lichidităţile rămase se acumulează ajungând la valori ameţitoare şi încă se măreşte, atunci nu mai trebuie să întârziem şi să luăm taurul de coarne, în loc să pierdem timpul cu astfel de prostii.

Comisia este acum într-o situaţie destul de disperată, pentru că banii nu pot fi distribuiţi. Noi instrumente au fost concepute tocmai din acest motiv – Consiliul şi Comisia au conceput instrumente noi – şi numai din această cauză este posibilă această dezbatere. Lucrul incredibil în cazul acestui proces este că respectarea acestor promisiuni ne-ar permite, în cele din urmă, să remediem situaţia pe care niciun parlament naţional nu ar tolera-o în bugetul său.

Ce facem acum? Aş dori să invit Consiliului să se ţină de cuvânt, şi Comisia să facă acelaşi lucru. Ne-am decis asupra unui proces, iar acest proces trebuie să fie urmat. În al doilea rând, aş dori să ne întoarcem la substanţă. Dacă nu faceţi toate acestea, atunci vom şti cum să ne opunem. Singurul lucru pe care îl putem face este să îngheţăm dosarele. Luarea de ostatici nu este un instrument politic legitim, dar, dacă nu ne lăsaţi nicio alegere, atunci va trebui să îi ne gândim serios la asta.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D). - Vreau să mă alătur şi eu raportorului şi colegilor mei şi să subliniez situaţia dificilă prin care trece Uniunea Europeană, situaţie pe care nici Consiliul şi nici Comisia nu par să o realizeze. Cei patru ani care au trecut din acest cadru financiar multianual, criza economică şi intrarea în vigoare a noului tratat sunt tot atâtea provocări cu care Uniunea Europeană se confruntă, de aceea este evident pentru toată lumea, este clar ca lumina zilei că avem nevoie de o flexibilitate mai mare a bugetului.

Prin urmare eu cred că revizuirea pur tehnică a cadrului financiar multianual, aşa cum propune Consiliul, nu este o soluţie, nu face decât să amâne reforma de care Uniunea Europeană are nevoie şi duce discuţii importante de astăzi pentru un an sau doi ani mai târziu. De asemenea, trebuie să avem în minte că acest cadru financiar multianual, această revizuire a cadrului, trebuie să pregătească discuţiile pentru noul cadru financiar multianual care va intra în vigoare în 2014.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, cadrul financiar reprezintă o provocare în perioade de criză. Unde ar trebui să dăm dovadă de o energie mai mare, de obiective mai bune, de mai mult angajament? Unde trebuie să facem economii, unde trebuie să raţionalizăm, unde trebuie reformate activităţile? Un subiect-cheie este cum să ne adaptăm activităţile de la nivel european la nevoile existente. Zona de investiţii, în special – când ne gândim la reţelele transeuropene, la cercetare, la învăţământ – acestea sunt principalele provocări într-o criză. Sperăm că am luat-o de la capăt aşa cum trebuie şi că suntem pe drumul către construirea de forţe noi. În acest sens, totuşi Uniunea Europeană are o responsabilitate specifică.

Când vedem că în bugetul pentru 2011, Programul-cadru pentru competitivitate şi inovare urmează să fie redus cu 60 %, că există reduceri în domenii ale cercetării, în care putem deveni mai eficienţi decât concurenţii noştri mondiali într-un interval scurt de timp, în favoarea unor proiecte care vor oferi doar o recuperare economică probabil în următorii 30-50 de ani, atunci trebuie să ne gândim din nou unde ar trebui să aibă loc raţionalizarea şi să luăm în considerare unde poate fi îmbunătăţită gestionarea – şi, în special, unde putem reacţiona mai rapid şi mai eficient. Timpul se scurge şi, în consecinţă, administraţia trebuie să recupereze rapid întârzierile.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D). – (PL) La aproape un an de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană se confruntă cu un paradox bugetar. Membrii Consiliului, care anterior s-au străduit pentru a obţine ratificarea tratatului, azi nu par să observe faptul că politicile pe care acesta le consacră sunt serios subfinanţate. Mai grav, Consiliul nici măcar nu permite o finanţare mai generoasă a iniţiativelor emblematice ale Uniunii, cum ar fi programul Galileo sau Serviciul European de Acţiune Externă.

Trebuie amintit faptul că actualul cadru financiar a fost negociat cu mai mult de cinci ani în urmă, atunci când, de exemplu, diplomaţia europeană era o ficţiune politică absolută. Revizuirea cadrului financiar multianual este esenţială, iar finanţarea politicilor importante numai din rezerve nu va permite ca ideile Tratatului de la Lisabona să fie puse în aplicare. Pentru ca noul tratat să dea roade, trebuie efectuată o revizuire a cadrului financiar actual şi a instrumentelor convenite cu Consiliul în vederea respectării prevederilor bugetare ale tratatului, iar pentru viitor trebuie să fim mai precauţi în crearea de alte obligaţii, astfel încât mijloacele care vor fi folosite pentru a finanţa o anumită politică să fie precizate de fiecare dată pentru fiecare caz în parte. Cu alte cuvinte, un buget ambiţios al Uniunii Europene nu prevede reduceri, ci o mai mare flexibilitate. Nu putem avea mai multă coeziune europeană cu bani mai puţini.

  Seán Kelly (PPE). – Dnă preşedintă, cred că cele două cuvinte care sunt cele mai pertinente pentru discuţia de aici, din această seară, sunt flexibilitate şi valoare adăugată. Dacă le vom înţelege, atunci vom face progrese.

Evident, există provocări uriaşe, mai ales dacă ne propunem să îndeplinim obiectivele strategiei 2020 şi, din acest motiv, sunt enorm de multe lucruri de făcut. Cu toate acestea, există ocazii importante. În primul rând, Tratatul de la Lisabona ne dă posibilitatea de a înregistra un succes pe scena mondială prin SEAE, ceea ce nu am putut face în trecut. Acest lucru trebuie luat în considerare.

De asemenea, noile autorităţi bancare şi de asigurări sunt absolut vitale dacă vrem să înregistrăm un succes în Europa, să desprindem învăţăminte din recesiune şi să restabilim controlul acolo unde se instalase un haos absolut.

Există un singur lucru pentru care aş lansa totuşi apel, şi anume ca atunci când elaborăm pachetele financiare pentru aceste instituţii să rezistăm tentaţiei de a lua în calcul primele pentru aceste situaţii. Ele au fost sursa tuturor problemelor, iar unei persoane care aşteaptă o primă ar trebui i se pună o întrebare: „ce nu aţi face în activitatea dvs. dacă nu aţi primi o primă?”

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Tratatul de la Lisabona, care a intrat recent în vigoare, a conferit Uniunii Europene multe prerogative noi şi importante, în domeniile acţiunii externe, al schimbărilor climatice, al energiei, al turismului şi în alte domenii importante. Acest lucru ne obligă să adoptăm noi instrumente necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor bugetare ale Tratatului de la Lisabona şi să revizuim perspectivele financiare actuale.

O flexibilitate bugetară mai mare este necesară, comparativ cadrul financiar multianual actual, dacă dorim ca Uniunea Europeană să fie în măsură să pună în aplicare angajamentele pe care şi le-a asumat şi să reacţioneze mai eficient la evenimente urgente şi neprevăzute.

În ceea ce priveşte perspectivele de viitor, este necesar să revizuim priorităţile bugetare, să asigurăm finanţarea adecvată a domeniilor prioritare şi să asigurăm resurse bugetare suficiente pentru a susţine investiţiile pe termen lung, ce reprezintă o condiţie prealabilă pentru redresarea economică a Uniunii Europene şi pentru creşterea economică.

  Alain Cadec (PPE). – (FR) Dnă preşedintă, Tratatul de la Lisabona conferă competenţe Uniunii Europene în domenii noi. Acesta prevede ca Uniunea să îşi acorde mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale şi pentru punerea în aplicare a politicilor proprii.

Cu toate acestea, de la lansarea cadrului financiar multianual curent, nu a fost posibil să întocmim bugete anuale fără a recurge la marjele existente. După cum ne aminteşte raportorul, marja s-a îngustat în mod semnificativ şi nu se va lărgi înainte de anul 2013; a intervenit criza. Acest lucru nu oferă, astfel, nicio posibilitate de a răspunde unor cerinţe neprevăzute. O asemenea de situaţie este periculoasă, dacă nu fragilă.

Prin urmare, revizuirea cadrului financiar multianual este vitală în vederea garantării resurselor necesare pentru exercitarea noilor competenţe conferite de Tratatul de la Lisabona. De asemenea, este important să permitem finanţarea priorităţilor politice definite în strategia Europa 2020, după cum tocmai a declarat dl Kelly.

V-aş reaminti, dle comisar, că Tratatul de la Lisabona a conferit competenţe egale Parlamentului şi Consiliului în domeniul bugetar. Prin urmare, Parlamentul trebuie să depună eforturi pentru ca opiniile sale să fie luate în considerare în dezbaterea bugetară, cum propune dl Böge, şi îl felicit încă o dată pentru raportul întocmit.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE). – Dnă preşedintă, importanţa bugetului UE pentru sprijinirea veniturilor agricole în mediul rural din Irlanda este imensă. Agricultorii irlandezi, familiile lor, comunităţile rurale şi sectorul alimentar irlandez vor continua să beneficieze de aproape 2 miliarde de euro pe an în perioada 2010-2013.

În această săptămână, ministrul agriculturii irlandez, dl Brendan Smith, a anunţat că guvernul irlandez a solicitat un avans în sistemul plăţii unice pe exploataţie, astfel încât să maximizeze fluxul de numerar către fermieri în perioada de până la sfârşitul anului. Aceasta este o evoluţie foarte binevenită şi foarte pragmatică. Am înţeles că o cerere a guvernului va fi aprobată de Consiliu – sau poate a fost îmbunătăţită de Consiliu în această etapă astăzi – şi se aşteaptă ca plăţile să înceapă la data de 18 octombrie, cu a doua tranşă la data de 1 decembrie.

Nivelul ridicat al finanţării anuale alocate sectorului agricol din ţara mea subliniază importanţa acestor negocieri pentru Irlanda în general şi pentru mediul rural din Irlanda în special.

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Aş dori să îmi exprim mulţumirile pentru informaţiile oferite de dl comisar. Cu toate acestea, sunt îngrijorat de altceva. Mă refer la problema venitului Uniunii europene până în anul 2013. Dacă vom avea parte de o revizuire, atunci haideţi să o facem aşa cum trebuie, şi aici vreau să spun că aceasta nu este doar o discuţie despre cheltuieli şi dacă ele pot fi justificate, ci cred că ar trebui să discutăm, de asemenea, dacă veniturile planificate pentru UE până în anul 2013 sunt venituri realizabile şi dacă acestea sunt venituri de care putem fi siguri.

Bugetul a fost adoptat, la urma urmei, într-o realitate economică şi financiară complet diferită. Ne-am confruntat timp de doi ani cu o scădere considerabilă a PIB-ului în statele membre ale UE. În legătură cu acest lucru, aş dori să îl întreb pe dl comisar dacă deţine estimări detaliate referitoare la posibilitatea ca veniturile bugetare ale UE până în 2013 să fie mai mici decât cele care sunt planificate în prezent.

  Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, a fost foarte clar pentru mine în timp ce ascultam dezbaterea că Parlamentul şi Consiliul au poziţii mai degrabă divergente. Aceasta ar putea fi o problemă, întrucât ne apropiem de conciliere.

Ce trebuie să fie pe masa de negocieri – nu doar cifrele pentru 2011, întrucât acesta este pachetul de la Lisabona – va fi la fel de multidimensional ca discuţia de astăzi. Nu a fost vorba doar de reglementare, dna Helga Trüpel folosind posibilitatea de a contesta politicile fiscale europene. Helga, ştii că acest lucru nu este prevăzut în mandat. Trebuie să studiem din poziţii neutre partea de venituri, şi nu doar cheltuielile şi nimic mai mult; un studiu neutru, nejudecând înainte de a cerceta dacă avem nevoie de noi resurse proprii sau nu.

A existat o critică foarte clară legată de întârzierea foarte mare în revizuirea perspectivelor financiare. Aceasta a fost o decizie conştientă a Consiliului. Cred că a fost o decizie înţeleaptă şi aceasta a fost susţinută de răspunderea democratică. Chestiunea a fost încredinţată noii Comisii. Acum, Comisia este foarte preocupată de guvernanţa economică, care este unul dintre învăţămintele desprinse din criză. Ajungem în luna octombrie, ceea ce mă îngrijorează, de asemenea, întrucât nu este bine să întârziem atât de mult cu revizuirea.

Tonul principal al discuţiei a fost că, având în vedere noile responsabilităţi, avem nevoie de o revizuire reală a bugetului. Nimeni nu este mai conştient decât mine de noile nevoi şi responsabilităţi, pentru că ele sunt în mod normal transmise prin intermediul Comisiei. De regulă, recurgem la un ansamblu de măsuri atunci când ne confruntăm cu nevoi noi sau cu noi proiecte de anvergură, iar ansamblul de măsuri respectiv de vă va fi prezentat spre avizare, spre negociere.

Sunt optimist că, în ciuda sentimentului meu că poziţiile sunt divergente, concilierea din lunile noiembrie / octombrie va aduce un rezultat pozitiv.

PREZIDEAZĂ: Diana WALLIS
Vicepreşedintă

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am auzit că mulţi dintre dvs. insistaţi asupra necesităţii revizuirii bugetului, în special în ce priveşte noile responsabilităţi ale Uniunii Europene. Aceasta este o dezbatere importantă, o recunosc nemijlocit.

Poate nu m-am făcut destul de bine înţeles în primul meu discurs. Nu am spus că Consiliul nu vrea niciodată să dezbată bugetul, dar am, într-adevăr, sentimentul că aceasta ar trebui să fie o dezbatere de durată, pentru care aşteptăm, aşa cum unii dintre dvs. au menţionat deja, documentul Comisiei privind revizuirea bugetului.

Va fi prima etapă a procesului de revizuire a bugetului Uniunii. Consiliul nu respinge acest lucru; nu se opune iniţierii unei dezbateri axate în special asupra viitoarei perspective financiare.

Dnă preşedintă, permiteţi-mi să revin pentru câteva clipe la propunerea Comisiei privind îndeplinirea cerinţelor suplimentare ale Reactorului termonuclear experimental internaţional (ITER). În realitate, Consiliul a luat notă de planul de finanţare ITER pentru 2012 şi 2013, prezentat de Comisie la sfârşitul lunii iulie şi, în prezent, examinează aceste propuneri cu atenţie.

  Reimer Böge, raportor. – (DE) Dnă preşedintă, voi începe cu ITER. Ce se întâmplă acolo este remarcabil. Consiliul a luat o decizie – a adoptat o poziţie – că este nevoie de o finanţare suplimentară în valoare de 1,4 miliarde de euro până în 2013, iar în prezent se exercită o mare presiune pentru ca autoritatea bugetară să îşi clarifice poziţia până la sfârşitul lunii septembrie, astfel încât angajamentele internaţionale să poată fi respectate. Consiliul ITER a afirmat deja că aceste fonduri vor fi puse la dispoziţie sub rezerva aprobării lor de către autoritatea bugetară. Nu aşa se tratează autoritatea bugetară, şi nu aşa se tratează Parlamentul European.

Dle Chastel, sper să creăm un pachet global pentru ITER, nu să distribuim 540 de milioane de euro pe următorii ani, aşa cum propune Comisia. Vrem oare să dezbatem trei ani problema ITER sau vrem să colaborăm pentru a aduce ceea ce ar putea fi un proiect novator de cercetare internaţională pe drumul cel bun? Sper să putem găsi un limbaj comun în această privinţă.

Raportul care va fi votat mâine şi dezbaterea desfăşurată au transmis un mesaj foarte clar. Comisia ar trebui să urmărească sporirea numărului de propuneri existente, în vederea ajustării unui acord interinstituţional pe baza acestei dezbateri. Ar fi bine dacă Consiliul ar putea face câţiva paşi înainte la prima discuţie trilaterală de la începutul lunii octombrie.

Am impresia că uneori Consiliul şi statele membre au tendinţa de a se reîntoarce la perioada dinaintea Tratatului de la Lisabona, fără să îşi dea seama că acum există o nouă balanţă a puterii şi că ne confruntăm cu noi provocări politice.

  Preşedintă. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine la amiază (miercuri, 22 septembrie 2010).

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Edit Herczog (S&D), în scris. – (HU) Trebuie să recunoaştem că în ultimii patru ani ai cadrului financiar actual, chiar şi înainte de introducerea noilor cerinţe prevăzute de Tratatul de la Lisabona, puteam adopta bugetele anuale numai recurgând la instrumente financiare extraordinare. Astfel, este de înţeles că o revizuire a cadrului financiar multianual nu mai poate fi amânată şi că sursele suplimentare sunt inevitabile pentru iniţiative neprevăzute la momentul adoptării prezentului cadru. Decidenţii UE în domeniul financiar au obligaţia de a asigura mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor UE şi pentru realizarea politicilor UE, ţinând seama de noile domenii de acţiune stabilite prin Tratatul de la Lisabona, precum acţiuniunea externă, sportul, explorarea spaţiului, schimbările climatice, politica energetică, turismul şi protecţia civilă. Trebuie, de asemenea, să ţinem seama de valoarea adăugată europeană a bugetului UE, care îşi demonstrează solidaritatea şi eficienţa reunind şi utilizând în comun resursele financiare distribuite la nivel naţional, regional şi local. Majoritatea acestora susţin investiţiile pe termen lung, care stimulează creşterea economică a Uniunii. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru disponibilizarea de fonduri suplimentare, destinate Serviciului European de Acţiune Externă şi altor priorităţi ale Tratatului de la Lisabona, în special iniţiativelor incluse la subpoziţia 1a, „Competitivitate pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă”, care creează valoare adăugată pentru UE şi îi permit acesteia să îşi îndeplinească obligaţiile şi să răspundă aşteptărilor cetăţenilor săi.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Parlamentul European îşi ia în serios atribuţiile în domeniul controlului democratic şi, în acest raport, solicită Consiliului şi Comisiei să efectueze o revizuire amănunţită a cadrului financiar multianual. Susţin toate recomandările din acest raport, care vor facilita planificarea şi vor spori eficienţa utilizării resurselor financiare ale UE. Prea adesea însă, Comisia prezintă pe neaşteptate noi propuneri de utilizare a resurselor neutilizate. Proiectul ITER francez este doar un exemplu în care banii – în acest caz din fondul agricol – sunt deturnaţi în avans, pentru a fi utilizaţi în alte domenii. Fondurile agricole care nu au fost utilizate sau care nu sunt puse deoparte pentru situaţii de urgenţă în agricultură nu ar trebui pur şi simplu utilizate în alte domenii. În sectorul agricol, este deosebit de important să se constituie rezerve. Flexibilitatea este importantă, însă aceasta ar trebui, în orice caz, să se aplice în domeniul respectiv. Utilizarea rezervelor ar trebui stabilită în mod precis în prealabil, iar acestea ar trebui disponibilizate în orice caz în cadrul sectorului respectiv.