Index 
Stenograma dezbaterilor
PDF 3630k
Miercuri, 22 septembrie 2010 - Strasbourg Ediţie JO
1. Deschiderea şedinţei
 2. Măsuri de executare (articolul 88 din Regulamentul de procedură): consultaţi procesul-verbal
 3. Concluziile reuniunii Consiliului European (16 septembrie 2010) (dezbatere)
 4. Pachetul de măsuri de supraveghere financiară (dezbatere)
 5. Votare
  5.1. Cadrul financiar multianual pentru perioada 2007-2013 (A7-0248/2010, Reimer Böge) (vot)
  5.2. Proiect de buget rectificativ nr. 7/2010: garanţie oferită de Uniunea Europeană în conformitate cu dispoziţiile articolului 122 din TFUE - asistenţă financiară acordată statelor membre (A7-0250/2010, László Surján) (vot)
  5.3. Rambursarea taxei pe valoare adăugată (A7-0247/2010, Sharon Bowles) (vot)
  5.4. Farmacovigilența medicamentelor [modificare a Regulamentului (CE) nr. 726/2004] (A7-0153/2010, Linda McAvan) (vot)
  5.5. Farmacovigilența (modificare a Directivei 2001/83/CE) (A7-0159/2010, Linda McAvan) (vot)
  5.6. Introducerea pe piață și utilizarea produselor biocide (A7-0239/2010, Christa Klaß) (vot)
  5.7. Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (A7-0170/2010, Peter Skinner) (vot)
  5.8. Supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar şi înfiinţarea unui Comitet european pentru riscuri sistemice (A7-0168/2010, Sylvie Goulard) (vot)
  5.9. Competenţele Autorităţii bancare europene, ale Autorităţii europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi ale Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe (A7-0163/2010, Antolín Sánchez Presedo) (vot)
  5.10. Autoritatea Bancară Europeană (A7-0166/2010, José Manuel García-Margallo y Marfil) (vot)
  5.11. Competenţe specifice ale Băncii Centrale Europene referitoare la funcţionarea Comitetului european pentru riscuri sistemice (A7-0167/2010, Ramon Tremosa i Balcells) (vot)
  5.12. Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (A7-0169/2010, Sven Giegold) (vot)
  5.13. Aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă (A7-0175/2010, Marielle Gallo) (vot)
  5.14. Strategia europeană pentru dezvoltarea economică şi socială a regiunilor muntoase, a insulelor şi a regiunilor slab populate (B7-0518/2010) (vot)
 6. Explicaţii privind votul
 7. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 8. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
 9. Carenţe în domeniul protecţiei drepturilor omului şi a dreptăţii în Republica Democrată Congo (dezbatere)
 10. Relaţiile transatlantice: taxa de călătorie în SUA (dezbatere)
 11. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Consiliului)
 12. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: consultaţi procesul-verbal
 13. Ridicarea şedinţei


  

PREZIDEAZĂ: Jerzy BUZEK
Preşedinte

 
1. Deschiderea şedinţei
Înregistrare video a intervenţiilor
  

(Şedinţa a fost deschisă la ora 9.05)

 

2. Măsuri de executare (articolul 88 din Regulamentul de procedură): consultaţi procesul-verbal

3. Concluziile reuniunii Consiliului European (16 septembrie 2010) (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Următorul punct îl reprezintă declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei: Concluziile reuniunii Consiliului European (16 septembrie 2010).

 
  
MPphoto
 

  Herman Van Rompuy, preşedinte al Consiliului European. – Domnule Preşedinte, reuniunea Consiliului European din 16 septembrie a fost convocată în principal pentru a ne concentra asupra relaţiilor externe ale Uniunii. Am avut, de asemenea, o discuţie scurtă programată în timpul prânzului referitoare la grupul operativ privind guvernanţa economică şi o discuţie neplanificată referitoare la situaţia romilor. Permiteţi-mi să abordez fiecare dintre aceste aspecte pe rând.

În primul rând, în ceea ce priveşte afacerile externe. Când am fost învestit în această funcţie acum opt luni, în timp ce vizitam capitalele noastre, am observat o oarecare frustrare ca urmare a summitului de la Copenhaga. Exista percepţia că Uniunea Europeană este ţinută pe tuşă. Perspectiva noastră economică nu era îmbucurătoare, în timp ce economiile din lume se dezvoltau rapid. Mai mult, am început să ne dăm seama de felul în care puterea economică a ţărilor în curs de dezvoltare este transformată într-o adevărată putere politică. G20, deşi creat la instigarea Uniunii Europene, este, de asemenea, un semn al acestei tendinţe, ca şi această dezbatere privind reprezentarea în Fondul Monetar Internaţional. Acest lucru ne afectează: jucătorii noi nu ne împărtăşesc întotdeauna interesele şi părerile despre lume.

Tratatul de la Lisabona cere Consiliului European să definească interesele strategice ale Uniunii şi să ofere îndrumare strategică activităţii altor instituţii. Sunt bucuros că şefii de stat sau prim-miniştrii au decis cu toţii să abordeze această problemă şi să devină mai implicaţi în politica externă a Uniunii. Vor mai multă proprietate din partea Consiliului European. Vor să-şi asume responsabilităţile în calitate de membri ai acestei instituţii a Uniunii.

Ce am discutat? Ei bine, mi s-a părut urgent să începem cu parteneriatele noastre strategice. Trebuia să stabilim o legătură între obiectivele generale şi mijloacele concrete, să progresăm în această privinţă. Prin urmare, am discutat pe scurt despre cum am putea utiliza cel mai bine Tratatul de la Lisabona, cu noul Serviciu pentru acţiune externă. Aş dori să profit de această ocazie pentru a mulţumi Parlamentului pentru activitatea sa în vederea obţinerii consensului în această privinţă.

Cum ne putem asigura că ceea ce se realizează la Bruxelles şi în capitale se îndreaptă în aceeaşi direcţie? Cum putem coordona mai bine diverşii actori din Bruxelles? Cum putem aduce laolaltă diversele aspecte ale relaţiei noastre cu partenerii – de exemplu, în timpul summiturilor – în domenii precum economia, clima, valorile şi securitatea?

Nu putem judeca un lucru până nu îl testăm. Cum ne vom ocupa de partenerii noştri, unu la unu? Am stabilit priorităţile pentru o serie de chestiuni presante. Mesajele noastre cheie pentru summiturile cu ţările terţe trebuie să fie susţinute de nişte negocieri şi schimburi concrete. Reţin din discuţia din Consiliul European şi următoarele aspecte:

În primul rând, acesta este începutul unui proces. În al doilea rând, mesajele noastre cheie ar trebui autorizate de Consiliul European, pregătite şi puse în aplicare de Consiliul Afaceri Externe, de Comisie şi de Înalta Reprezentantă, aşa cum reuniunile G20 sunt pregătite deja în Consiliul European. Al treilea aspect este că, în relaţiile cu partenerii noştri, „reciprocitatea” este un cuvânt cheie. Putem vorbi, de asemenea, despre „identificarea intereselor comune”. Sentimentul general este că deocamdată nu este cazul. Cu toţii insistăm asupra produselor finale şi a avantajului. Trebuie să transformăm obiectivele în rezultate concrete. Avem parteneri strategici, însă ne trebuie mai multă strategie.

Am dezvoltat idei despre cum să ne poziţionăm faţă de China şi unde să aducem mici modificări în continuare. Mulţumită discuţiei Consiliului European, când preşedintele Comisiei şi cu mine ne vom întâlni cu prim-ministrul chinez la Bruxelles peste două săptămâni, nu vom vorbi doar în numele „Bruxelles-ului”. Putem, de asemenea, vorbi în numele celor 27.

Am menţionat în treacăt şi alte reuniuni care vor urma: summitul G20 de la Seul şi summitul UE-SUA, ambele programate să aibă loc în noiembrie, ambele cruciale pentru perspectivele economice globale. Vom pregăti în continuare aceste reuniuni la Consiliul European din 28 şi 29 octombrie. Preşedintele francez, următorul în funcţia de preşedinte, a subliniat unele dintre ideile domniei sale pentru G20 în 2011. Acesta a primit întregul nostru sprijin pentru crearea unei noi dinamici pentru G8/G20, subliniind că acestea ar trebui să devină un proces, nu doar un eveniment.

În ceea ce priveşte Orientul Mijlociu: succesul negocierilor de pace din Orientul Mijlociu prezintă un interes strategic pentru Uniunea Europeană. Am adoptat o declaraţie specifică în această privinţă, în conformitate cu poziţia noastră comună din decembrie 2009. Suntem implicaţi în acest proces prin intermediul Cvartetului.

Vecinii noştri, de exemplu, Balcanii de Vest şi perspectiva lor europeană, şi Parteneriatul estic, sunt de o importanţă majoră. Reputaţia noastră în lume începe cu stabilitatea pe propriul nostru continent. Dacă vrem să fim un jucător global, trebuie să fim un jucător regional.

De acum înainte, vom discuta politica externă în Consiliul European în acest spirit. Nu putem fi credibili şi puternici decât dacă suntem uniţi. Ne-am dovedit unitatea în poziţia celor 27 referitoare la sancţiuni suplimentare pentru Iran, care nu era evidentă, şi în foarte importanta rezoluţie ONU privind dialogul dintre Serbia şi Kosovo, extrem de important pentru Balcanii de Vest.

Pe lângă discutarea strategiei şi a abordării noastre generale, am ajuns, de asemenea, la o concluzie referitoare la două aspecte specifice: Coreea de Sud şi Pakistan. Prin aceasta am demonstrat cu promptitudine că Uniunea Europeană se poate achita de sarcini când vine vorba de chestiuni de interes strategic major.

Acordul de liber schimb cu Coreea de Sud este o chestiune de o importanţă externă considerabilă. Vizează o relaţie vitală cu cei mai mari opt parteneri comerciali ai noştri, şi, dincolo de aceasta, cu întreaga economie asiatică. Este aproape de a fi semnat de trei ani şi iată că acum îl avem. Va scuti exportatorii europeni de costuri în valoare de 1,6 miliarde de euro pe an, astfel încât acestea sunt veşti bune pentru industriile noastre exportatoare şi, prin urmare, pentru locuri de muncă şi creştere în Europa.

În ceea ce priveşte Pakistanul, dorim să-i acordăm acestei ţări sprijin deplin după ce a fost atât de grav lovită de inundaţiile devastatoare. Mai mult sprijin şi mai mult comerţ; vrem ca Pakistanul să-şi revină acum şi să se dezvolte din punct de vedere economic. Vom acorda un acces semnificativ mai mare pe piaţă. Catherine Ashton ne-a ajutat să ajungem la un acord cu privire la această declaraţie importantă.

Al doilea aspect: grupul operativ. În timpul prânzului de la Consiliul European, am vorbit despre economie, baza pentru a câştiga influenţă politică. În prima jumătate a anului, Consiliul European a trebuit să se implice în chestiuni economice presante. Economiile noastre sunt într-o stare mai bună acum, însă munca nu s-a terminat încă.

În timpul prânzului, mi-am informat colegii cu privire la progresele înregistrate de grupul operativ privind guvernanţa economică. Am făcut acest lucru aici în Parlament. Toţi şefii de stat sau de guvern doresc să continue activitatea şi să menţină avântul.

Avem un consens semnificativ cu privire la unele dintre cele mai importante chestiuni, precum cadrul de supraveghere macroeconomică. Acesta va monitoriza şi corecta dezechilibrele, riscurile baloanelor şi divergenţele în ceea ce priveşte competitivitatea. Există, de asemenea, un consens în ceea ce priveşte consolidarea cadrelor fiscale naţionale, integrarea normelor bugetare europene în legislaţia naţională şi principiul a ceea ce a fost denumit semestrul european. Am făcut progrese şi în ceea ce priveşte sancţiunile, chiar dacă mai este nevoie de muncă. Aşa cum am explicat în detaliu ieri într-o reuniune cu şapte dintre preşedinţii dvs. de comisii şi cu liderii grupurilor dvs., aceasta echivalează cu consolidarea pilonului economic al uniunii noastre economice şi monetare.

Deşi unii au susţinut că activitatea noastră în această privinţă este lentă, în realitate am acoperit o bucată enormă de teren într-o perioadă de timp foarte scurtă. În comparaţie cu negocierile pentru crearea Pactului de stabilitate şi de creştere în 1997 şi revizuirea acestuia în 2005, ne mişcăm foarte repede, în ciuda complexităţii acestor chestiuni. Voi prezenta grupului operativ un proiect al raportului global la 27 septembrie. Vom finaliza discuţiile la mijlocul lunii octombrie astfel încât Consiliul European să poată ajunge la o concluzie la reuniunea sa din 28 şi 29 octombrie. Comisia intenţionează să prezinte propunerile legislative până la sfârşitul lunii septembrie, în conformitate cu dreptul său la iniţiativă – propuneri care vor apărea, desigur, în faţa Parlamentului, pentru a fi analizate şi adoptate în baza procedurilor legislative.

Propunerile în cauză ale Comisiei pot contribui în mod pozitiv la păstrarea avântului. Primăvara aceasta, am câştigat bătălia monedei euro. Sunt încrezător că luna viitoare vom trage lecţiile finale potrivite din această criză.

Al treilea aspect: romii. În timpul prânzului, am discutat un subiect care vă interesează în mod deosebit. În jurul mesei a existat un consens în ceea ce priveşte cinci aspecte, lucru care nu a fost interpretat drept o concluzie formală a Consiliului.

Unu, un stat membru are dreptul şi datoria de a lua măsuri pentru a veghea la stricta aplicare a legii pe teritoriul său. Doi, Comisia are dreptul, şi chiar datoria, de a asigura faptul că statele membre respectă legislaţia Uniunii şi are dreptul, şi chiar datoria, de a face investigaţii. Trei, am luat cunoştinţă de declaraţia pe care a făcut-o preşedintele Comisiei în ajunul Consiliului European. Patru, respectul este regula esenţială între statele membre şi Comisie. Cinci, într-o viitoare reuniune a Consiliului European, vom discuta problema integrării romilor.

Interzicerea tuturor formelor de discriminare pe motive de naţionalitate sau etnie este principiul fondator al Uniunii Europene. Respectarea demnităţii umane este una dintre principalele noastre valori.

Reuniunile Consiliului European nu trebuie considerate summituri, ci mai degrabă reuniuni regulate – chiar de rutină – ale unei instituţii a Uniunii. De fapt, permiteţi-mi să subliniez, în acest moment de dezbateri reînnoite în Parlamentul dvs. cu privire la metoda comunitară, că Consiliul European este o instituţie a Uniunii noastre, nu un alt summit precum G8 şi G20. Este încorporat în cadrul instituţional al Uniunii, însă contribuie la aceasta cu aporturi de la cel mai înalt nivel politic în statele membre şi conferă statelor membre un sentiment de proprietate şi de participare în cadrul Uniunii şi întăreşte devotamentul lor faţă de succesul acesteia.

Cuprinde nu numai şefii de stat sau de guvern, ci şi preşedintele Comisiei Europene şi Înalta Reprezentantă pentru afaceri externe. La acesta participă adesea şi preşedintele Băncii Centrale Europene. De la Tratatul de la Lisabona, el este prezidat de o persoană care nu reprezintă în acelaşi timp unul dintre statele membre, însă care trebuie să lucreze atât în interiorul Consiliului European, cât şi în strânsă colaborare cu celelalte instituţii pentru a găsi acorduri în interesul european general. De aceea investesc timp şi energie în menţinerea unor contacte regulate cu preşedinţii altor instituţii, mai ales cu preşedintele Comisiei, cu Preşedinţia prin rotaţie a Consiliului, cu Banca Centrală, cu Eurogrupul şi, desigur, cu dvs., domnule preşedinte, împreună cu liderii grupurilor politice şi preşedinţii comisiilor parlamentare, dincolo de ceea ce se stipulează în tratat.

De fapt, lucrăm într-adevăr în interesul european general. Eforturile depuse de instituţiile europene în ultimele luni au început să dea roade. Economiile noastre îşi revin într-un ritm neaşteptat. Încrederea revine încet, dar sigur. Mulţumesc Parlamentului European pentru că a contribuit la refacerea încrederii prin legislaţia privind supravegherea financiară.

Multe state membre sunt angajate în programe de reformă. Aduc un omagiu acelor guverne naţionale care iau măsuri curajoase în circumstanţe politice foarte dificile. În majoritatea statelor noastre membre, criza nu a luat sfârşit, în special nu pe frontul ocupării forţei de muncă, deşi există îmbunătăţiri. Suntem într-o stare mai bună acum decât înaintea verii. Mai sunt multe de făcut. Dragi colegi, le vom face.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. – Domnule Preşedinte, Parlamentul a subliniat întotdeauna că unul dintre principalele obiective ale Tratatului de la Lisabona este să facă UE mai puternică pe plan internaţional, şi Comisia împărtăşeşte acest obiectiv în întregime. Maximizarea vocii UE este un lucru bun pentru Europa şi, cred, şi pentru lume. Ne permite să ne promovăm interesele, să ne păstrăm valorile şi să ne aducem contribuţia la eforturile globale de a soluţiona provocări comune, de la schimbările climatice la securitate, şi de la o criză a resurselor la ieşirea din criza economică.

Avem oportunităţi şi avem responsabilităţi, iar Tratatul de la Lisabona ne-a pus la dispoziţie mijloacele pentru a ne îndeplini ţelurile în legătură cu ambele. După cum ştim cu toţii, aceste activităţi sunt în desfăşurare; acasă, trebuie să învăţăm să folosim structurile de la Lisabona cât mai eficient. Împreună cu partenerii noştri, trebuie să arătăm că UE este un interlocutor convingător. Acest lucru nu se întâmplă peste noapte, însă Consiliul European de săptămâna trecută a reprezentat o trambulină importantă spre acest obiectiv.

În cele nouă luni de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, am făcut progrese semnificative. Baroana Ashton s-a impus acum ca o voce a Europei pe scena globală şi, cu sprijinul acestui Parlament, cred că în curând Serviciul european pentru acţiune externă va deveni operaţional. Instituţiile UE au preluat treptat funcţiile Preşedinţiei prin rotaţie de reprezentare şi coordonare.

Consiliul European a identificat următoarele etape, atât în materie de procedură, cât şi de substanţă. Îndeosebi, s-a recunoscut că UE trebuie să facă mai mult pentru a obţine o politică mai consistentă şi mai coerentă faţă de partenerii strategici. Poate începe să-şi îndrepte concret privirea spre China. A fost foarte important ca Consiliul European să dorească să revină la sarcina de a construi o abordare comună în mod regulat. Cunoaştem cu toţii unele dintre problemele întâmpinate: faptul că lipsa privatizării, abordarea de tip brad de Crăciun le sugerează partenerilor noştri că nu ne putem pune de acord de fapt asupra a ceea ce vrem cu adevărat şi că mesajele discordante dintre UE şi statele membre subminează mesajul.


Trebuie să ajungem într-un punct în care, când preşedintele Van Rompuy şi preşedintele Barroso vorbesc în numele UE la summituri, aceştia să o facă cu autoritatea provenită dintr-un consens adevărat – un angajament combinat al UE şi al statelor membre – cu privire la un program comun. Aşadar, Comisia consideră că o primă etapă importantă a fost recunoaşterea necesităţii de a identifica interese specifice în relaţiile noastre cu fiecare dintre partenerii noştri strategici, şi acum ştim cum să trimitem acelaşi mesaj consecvent partenerilor noştri din întreaga lume.

Trebuie să începem să aplicăm acest spirit summiturilor cheie din această toamnă, cu China, India, Rusia şi Statele Unite, precum şi summitului G20, reuniunii Asia-Europa şi summitului UE-Africa. Toate aceste evenimente au nevoie de dimensiunea democratică adusă de interesul acestui Parlament.

Comerţul a fost recunoscut ca fiind un aspect esenţial. Faptul că, la limitele Consiliului European, s-a ajuns la un consens cu privire la vastul acord de liber schimb al UE cu Coreea a reprezentat un simbol puternic. Acesta demonstrează ceea ce este posibil: un acord care nu a fost uşor, dar care păstrează perspectiva unor beneficii comerciale imense.

S-a convenit, de asemenea, că ar trebui să găsim modalităţi, prin intermediul comerţului, de a ajuta Pakistanul. Realizăm deja foarte multe în ceea ce priveşte sprijinul umanitar şi sprijinul pentru dezvoltare, care vor fi esenţiale pentru reconstrucţia acestei ţări. Însă este, de asemenea, corect să precizăm că ar trebui să ajutăm perspectivele pe termen lung ale economiei pakistaneze prin măsuri comerciale, şi Comisia va face propuneri concrete luna următoare.

Preşedinţia franceză viitoare a G20 şi G8 a fost, de asemenea, identificată ca o oportunitate deosebit de bună pentru a asigura proeminenţa obiectivelor europene. Comisia intenţionează să folosească acest aspect ca pe o platformă importantă pentru UE pentru anul ce va urma.

Aş dori, de asemenea, să spun câteva cuvinte despre alte două subiecte. în ceea ce priveşte guvernarea economică: activitatea grupului operativ prezidat de preşedintele Van Rompuy şi pregătirea de către Comisie a unor propuneri detaliate înseamnă că am progresat mult faţă de luna mai. Comisia va veni cu propunerile săptămâna viitoare. Acum este momentul să lansăm etapa de codecizie pentru a începe examinarea detaliată a propunerilor legislative cu scopul de a pune în aplicare noul sistem până la mijlocul anului viitor.

Ştim că Parlamentul este pe deplin conştient de dorinţa de a începe repede examinarea de către domniile voastre a acestor propuneri. Pachetul va avea trei obiective: primul, de a consolida conformitatea statelor membre cu Pactul de stabilitate şi de creştere, al doilea, de a extinde supravegherea economică pentru a remedia dezechilibrele, şi al treilea, de a face supravegherea economică să funcţioneze mai bine prin stimulente pentru conformitate şi sancţiuni financiare care sunt progresive, aplicate corect şi aplicate suficient de devreme pentru a funcţiona eficient. Acestea se adaugă la consolidarea majoră a credibilităţii guvernanţei noastre economice a zonei euro în special. Acest program va fi aprofundat şi mai mult atunci când grupul operativ va întocmi raportul său final pentru Consiliul European luna viitoare.

În cele din urmă, problema romilor. Vreau doar să fac o precizare: Comisia are responsabilitate aici în calitate de gardian al tratatelor. Suntem destul de clari în privinţa responsabilităţilor noastre. Nu vom face compromisuri în ceea ce priveşte respectarea dreptului comunitar şi vom apăra valorile noastre europene în întregime. Lucrăm pentru a stabili dacă legislaţia UE privind libera circulaţie şi anti-discriminarea a fost respectată şi ne aflăm acum în etapa de analiză juridică. Foarte curând, această analiză va fi examinată de Colegiu însuşi.

Totuşi, nu trebuie să uităm o parte importantă – esenţială, aş spune – a acestei discuţii: alinarea suferinţei romilor şi integrarea mai eficientă a acestora. În consecinţă, în acelaşi timp, analizăm cum să punem în aplicare propunerile noastre din aprilie privind utilizarea fondurilor UE pentru a oferi un ajutor real pentru integrarea romilor. Am înfiinţat un grup operativ pentru a analiza etapele tangibile pe care le putem urma pentru a sprijini integrarea. Grupul operativ se întâlneşte pentru prima dată în această dimineaţă şi va prezenta primele sale rezultate până la sfârşitul acestui an. Ştiu că Parlamentul va dori să fie informat periodic despre progresul realizat, iar Comisia va face acest lucru.

În concluzie, domnule preşedinte, acest Consiliu European a discutat despre cum ne putem consolida capacitatea de a acţiona în exterior şi în interior şi de a obţine rezultate mai bune pentru cetăţenii UE. S-a dovedit că instituţiile şi instrumentele Uniunii lucrează cu privire la toate aceste aspecte în conformitate cu prevederile din tratat. Comisia aşteaptă cu nerăbdare să colaboreze cu acest Parlament, să-şi aprofundeze activitatea şi să asigure punerea eficientă în aplicare a politicilor noastre.

 
  
MPphoto
 

  Joseph Daul, în numele grupului PPE.(FR) Domnule Buzek, domnule Van Rompuy, domnule Šefčovič, doamnelor şi domnilor, Consiliul European a discutat relaţiile Uniunii cu partenerii săi globali şi guvernanţa economică. Totuşi, opinia publică a fost cea mai interesată de această dezbatere cu privire la romi. Vreau să repet poziţia grupului meu cu privire la acest aspect.

În primul rând, fiecare stat membru trebuie să respecte legislaţia europeană, iar Comisia Europeană, gardianul tratatelor, trebuie să se asigure de acest lucru în cel mai imparţial mod cu putinţă. Toate statele membre ale Uniunii sunt egale în faţa legii. Aceasta este puterea Europei. În aceste condiţii, respectăm decizia Comisiei de a cere lămuriri Franţei cu privire la măsurile luate de aceasta, şi nu ne îndoim de faptul că Franţa va răspunde cu cea mai mare grijă.

În al doilea rând, Grupul Partidului Popular European (Creştin–Democrat) regretă prăpastiile lingvistice care au apărut din cauza acestei chestiuni şi speră că, în legătură cu un subiect atât de emblematic, valorile responsabilităţii şi solidarităţii, care sunt transmise de Uniunea Europeană, precum şi imparţialitatea şi respectul reciproc vor continua să fie codul de conduită în relaţiile dintre statele membre şi instituţiile europene.

În cele din urmă, grupul meu cere încă o dată definirea şi implementarea soluţiilor europene – soluţii comunitare – pentru integrarea tuturor minorităţilor din Europa, deoarece, după cum ştim cu toţii, criza actuală ilustrează neliniştea profundă în relaţiile dintre aceste minorităţi şi populaţiile din ţările lor gazdă.

Doamnelor şi domnilor, dacă fiecare dintre concetăţenii noştri trebuie să poată să se bucure de drepturile sale, trebuie să-şi respecte şi obligaţiile. Da, circulaţia persoanelor este un drept, şi acest Parlament l-a susţinut prea mult timp pentru a începe să renunţe la părţi din acesta astăzi. Pe de altă parte, a respecta legea, a te integra în ţara ta gazdă, a-ţi înscrie copiii la şcoală, a te asigură că aceştia merg la ore şi a respecta bunurile celuilalt sunt, de asemenea, obligaţii din care nu trebuie luat nimic, absolut nimic.

Aceasta este problema, şi aceasta este poziţia grupului PPE, o poziţie fondată pe principii şi valori, care transcende criticele partizane în care, trebuie să spun acest lucru, s-au angajat unele persoane în ultimele câteva zile.

Îmi rămân două minute pentru a aborda două subiecte – subiecte esenţiale, totuşi – care au fost discutate în Consiliul European vinerea trecută: locul nostru în lume şi guvernanţa economică.

În ceea ce priveşte prima chestiune, cum putem să mai acceptăm faptul că, în ciuda faptului că Europa este una dintre principalele puteri globale, poate cea mai respectată pentru felul în care a abordat drepturile omului şi multilateralismul, aceasta nu mai are nicio influenţă pe scena mondială? Repet: suntem cei mai mari donatori ai Palestinei, însă nu ne aflăm la masa negocierilor. Domnule Van Rompuy, trebuie să ne asigurăm că această situaţie se va schimba.

Concluziile Consiliului conţin nişte piste interesante, dar saltul cuantic aşteptat – o ştim cu toţii foarte bine – este condiţionat de o veritabilă analiză a modului nostru de a acţiona. Mă refer aici la voinţa politică de a exercita influenţă mai degrabă ca o singură forţă decât ca un agregat de 27 de diplomaţii contradictorii, mai exact, la metoda comunitară. Şi, în această privinţă, domnule Van Rompuy, contăm pe dvs. Acesta nu este o afirmaţie răutăcioasă; este o modalitate de a face ca Uniunea Europeană să fie puternică şi recunoscută în lume.

Mă refer aici la resursele noastre umane, care trebuie raţionalizate, iar serviciul extern este un prim pas în direcţia bună. În cele din urmă, mă refer la resursele noastre financiare, îndeosebi în domeniile securităţii şi apărării, care trebuie cheltuite mai eficient, iar pentru aceasta trebuie să depunem eforturi mai mari pentru a ne uni resursele. Suntem departe de a atinge acest obiectiv – foarte departe. Aş încuraja statele membre ca, în lunile următoare, să pună în aplicare cel puţin unele dintre obiectivele cuprinse în aceste concluzii.

În ceea ce priveşte guvernanţa economică, în final, grupul meu este în favoarea acţiunii iniţiale întreprinse de grupul de lucru al domnului Van Rompuy, şi, mai ales, în favoarea aplicării cu rigurozitate a Pactului de stabilitate, împreună cu sancţiunile aferente. Trebuie să învăţăm lecţiile din criza financiară şi din iluziile cu care ne-am amăgit separând guvernanţa financiară şi guvernanţa economică şi socială. Este necesar ca cele două să fie unite.

 
  
MPphoto
 

  Martin Schulz, în numele grupului S&D. – (DE) Domnule Preşedinte, domnule Van Rompuy, v-am ascultat cu atenţie discursul, pe care l-am putea rezuma prin „totul este bine”. În Consiliu nu sunt probleme. Recunosc că dvs. aţi fost acolo şi eu nu. Aţi participat la discuţie de aproape, în timp ce eu nu am participat. Cu toate acestea, eu am avut o percepţie întrucâtva diferită cu privire la Consiliul European faţă de cea pe care aţi prezentat-o dvs. aici.

Cred că am asistat de fapt – cel puţin în două cazuri – la rebeliunea şefilor de guvern împotriva realităţii europene. Cele patru libertăţi care au fost garantate începând cu Tratatul de la Maastricht sunt libera circulaţie a serviciilor, capitalului, bunurilor şi persoanelor. Consider că, în Uniunea Europeană, ar trebui să acordăm liberei circulaţii a persoanelor acelaşi nivel de importanţă pe care-l acordăm liberei circulaţii a capitalului. Uneori îmi doresc să ajungem să tratăm capitalul cu acelaşi nivel de intensitate cu care tratăm libera circulaţie a persoanelor în Europa.

(Aplauze)

Totuşi, asistăm de fapt – şi dvs. aţi intuit acest lucru, deşi nu l-aţi afirmat în mod explicit – la lupta instituţiilor pentru poziţiile lor de influenţă în acest proces post-Lisabona în care ne aflăm în prezent. Ceea ce vedem în Consiliu este noua instituţie reprezentată de dvs., deoarece Consiliul European alcătuit din şefi de stat sau de guvern există ca instituţie doar de la Tratatul de la Lisabona. Această nouă instituţie încearcă să-şi asigure poziţia influentă. Nu este un gest imoral; toate instituţiile procedează în acelaşi mod, însă, împreună cu ceea ce se întâmplă în Consiliul European, există riscul imens ca, în procesul post-Lisabona, competenţele care au fost transferate către UE, competenţe care sunt conferite instituţiilor comunitare în tratat, să fie supuse aprobării Consiliului European – în ultimul discurs pe care l-am ţinut aici, am descris acest fenomen ca un fel de guvernare directorială. Este exact modul greşit de abordare a acestui lucru. Nu puteţi, pe de o parte – aşa cum aţi făcut – să proclamaţi că avem nevoie de declaraţii europene comune, de acţiune europeană comună şi de un front european unit, de exemplu, în politică internaţională, diplomaţie internaţională şi comerţ internaţional, iar, pe de altă parte, să spuneţi: dar numai când acest lucru este în interesul meu naţional. Dacă nu este în interesul naţional, dacă nu este adecvat în raport cu politica internă, atunci nu ne dorim acest lucru. Totuşi, exact asta se întâmplă chiar acum în Uniunea Europeană şi, as adăuga chiar, fără a fi ceva specific unui guvern anume. Grupul Partidului Popular European (Creştin–Democrat) are majoritatea guvernelor; Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European are, de asemenea, guverne. Toate guvernele răspund în acelaşi mod. Nu este un răspuns ideologic, ci unul instituţional. Acest pericol instituţional se traduce prin pericol pentru Europa în ansamblul său.

Sarcina Parlamentului European – şi acesta este, prin urmare, un apel adresat tuturor grupurilor – este de a spune, cu o vastă majoritate, că vrem ca ceea ce domnul Daul a descris drept metoda comunitară, care se referă de fapt la transpunerea şi punerea în aplicare a unor competenţe comune pentru soluţionarea problemelor, să se aplice într-un mod conjugat la nivel european. Poate cineva de aici să-şi imagineze că încă mai suntem capabili să rezolvăm orice fel de problemă de politică monetară la nivel naţional? Răspunsul este „nu”. Ar putea schimbările climatice să fie soluţionate la nivel naţional? Nu. Ar putea o problemă de politică comercială mondială să fie soluţionată de un singur stat membru? Desigur, putem purta discuţii cu China în calitate de UE – în calitate de UE cu o populaţie de 500 de milioane şi forţa a 27 de economii naţionale combinate. Aceasta este una dintre opţiuni. Am putea, de asemenea, să ne împărţim în unităţi mai mici în care Republica Federală a Germaniei, Franţa, Letonia, Cipru şi Malta ar acţiona separat. Şi acest lucru este posibil. Nu cred că China ar fi foarte impresionată dacă aţi face acest lucru, domnule Van Rompuy. Prin urmare, avem nevoie de metoda comunitară şi, după părerea mea, sarcina acestui Parlament este să se asigure că această metodă comunitară este aplicată. Comisia a arătat, pentru prima dată, că este pregătită să lupte, prin declaraţia domnului Barroso referitoare la problema romilor. Vom reuşi şi trebuie într-adevăr să reuşim să rezolvăm problema romilor. Acest Parlament va soluţiona această problemă în modul pe care l-am precizat aici: demnitatea umană nu poate fi încălcată. Acest lucru este valabil şi pentru minorităţile complicate. În consecinţă, nu vom abandona problema romilor.

Totuşi, următoarele noastre provocări provin dintr-un domeniu complet diferit – perspectiva financiară – şi vă pot spune de pe-acum că, în această privinţă, strategia de renaţionalizare va întâmpina opoziţie vastă din partea întregului Parlament European.

(Aplauze)

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonaşului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI). – Domnule Preşedinte, întrebarea mea pentru domnul Schulz este foarte simplă: cum pot ideile şi părerile cetăţenilor din statele noastre membre la nivel naţional să fie complet neglijate? După părerea domniei sale, cum este conform cu ideile fundamentale ale democraţiei faptul că deciziile la nivelul UE, luate de regulă de persoane care nu au fost alese, pot prevala asupra dorinţei cetăţenilor? Această întrebare este, cred, foarte simplă.

 
  
MPphoto
 

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D.(DE) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, fiecare stat care se bazează pe primordialitatea dreptului este obligat să se asigure că se aplică legea din sfera sa de competenţă. Prin urmare, sunt întru totul de acord cu persoanele care spun: când există probleme în cazuri individuale cu cetăţeni individuali – indiferent de ţara din care provin aceştia – într-un stat membru UE, statul membru în cauză şi autorităţile sale sunt obligate să soluţioneze aceste probleme, iar dacă aceste probleme sunt de natură penală, atunci sunt obligate să iniţieze demersuri penale în această privinţă.

Invers, acest lucru este valabil şi pentru punerea în aplicare a dreptului comun al Uniunii Europene. Statele bazate pe primordialitatea dreptului, care sunt membre ale acestei comunităţi legale, sunt, de asemenea, obligate să accepte dreptul Uniunii Europene şi, acolo unde este necesar, să-l pună în aplicare. Exact asta cerem în acest caz concret al romilor. Nimic mai mult.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – Domnule Preşedinte, în primul rând doresc să-i mulţumesc preşedintelui Van Rompuy pentru raportul cu privire la acest Consiliu important. Doresc să încep cu ultima parte a intervenţiei sale, referitoare la problema romilor.

Doresc să-i spun într-un mod foarte clar şi personal colegului meu din Grupul PPE, domnul Daul, că Comisia a acţionat în direcţia bună în ceea ce priveşte problema romilor, şi nu ar trebui să o criticăm. Trebuie să ajutăm Comisia în această luptă. Solicit Comisiei să-şi menţină poziţia, deoarece ne confruntăm astăzi cu o chestiune fundamentală.

Valorile sunt la fel de importante ca regulile pieţei în Uniunea Europeană, şi este important ca toată lumea să se asigure că Comisia tratează fiecare stat membru în mod egal – indiferent că este vorba despre state membre mari sau mici. Când vine vorba de valori, nu există nicio diferenţă între statele membre mici şi mari. Toate trebuie să aplice aceleaşi reguli.

Din păcate, este adevărat că summitul european a fost deturnat puţin de această chestiune, însă în politică se întâmplă astfel de lucruri. Desigur, în Europa, problemele sunt adesea deturnate de punctul de pe ordinea de zi. Este păcat, deoarece, în ceea ce priveşte guvernanţa economică, nu este timp de pierdut. Nu ne putem permite să ne confruntăm cu o nouă criză economică şi financiară fără ca aceste noi instrumente pentru guvernanţa economică să fie puse în aplicare.

Ştim că un pilon monetar nu poate funcţiona fără un pilon economic. Dacă vă uitaţi la diferenţele dintre rata dobânzii astăzi, veţi vedea că diferenţele dintre rata dobânzii în Germania şi alte rate ale dobânzii continuă să fie foarte mari. Avem nevoie de un pachet privind guvernanţa economică cât mai repede posibil, şi sper că Comisia va veni cu un astfel de pachet, aşa cum a promis, la 29 septembrie.

După părerea mea, pentru a fi credibil – deoarece acesta este lucrul cel mai important –, acest pachet trebuie să răspundă la trei condiţii principale şi să le îndeplinească. Domnule preşedinte Van Rompuy, prima condiţie, pe care aţi susţinut-o întotdeauna, este că nu este vorba doar despre aplicarea supravegherii fiscale, ci şi despre îmbunătăţirea supravegherii macroeconomice, deoarece aceasta este lecţia crizei datoriilor din Grecia. Nu este vorba doar despre Pactul de stabilitate, ci şi despre starea economiei din această ţară.

A doua condiţie este ca pachetul să conţină sancţiuni eficiente. După părerea mea, cea mai bună modalitate de a face acest lucru este, în primul rând, prin sancţiuni progresive; în al doilea rând, trebuie să existe o combinaţie de penalizări financiare şi penalizări politice – nu o alegere între una şi cealaltă, ci o combinaţie a amândurora; în al treilea rând, în unele cazuri, acest lucru poate însemna şi suspendarea dreptului de vot al celor care încalcă regulile. Aşa se întâmplă în viaţa de zi cu zi şi aşa ar trebui să se întâmple şi în viaţa politică, îndrăznesc să spun.

Cea de-a treia şi ultima condiţie, după părerea mea, este că trăgaciul trebuie să se afle în mâinile Comisiei şi ale BCE. Cred – şi am afirmat acest lucru deja de câteva ori – că supravegherea de către statele membre pur şi simplu nu funcţionează. Nu a funcţionat în cazul Tratatului de la Lisabona, nu a funcţionat în cazul Pactului de stabilitate şi nu va funcţiona nici pe viitor. Am asistat la acest lucru în cazul Franţei şi Germaniei, care nu au aplicat Pactul de stabilitate în 2005 şi pur şi simplu l-au modificat la vremea respectivă. Acest lucru se va întâmpla din nou în viitor, astfel încât trăgaciul trebuie să fie în mâinile Comisiei. Sper că la 29 septembrie, şi pe baza activităţii grupului de lucru, un pachet credibil va fi propus atât în Consiliu, cât şi în Parlament.

 
  
MPphoto
 

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE.(DE) Domnule Preşedinte, domnule Van Rompuy, ascult acum raportul privind ultimul summit – pe care nu ar trebui să-l numim summit, deoarece a fost o reuniune a Consiliului – pentru a treia oară. Până şi raportul public mă face să cred că dvs. şi noi trăim în galaxii paralele. Ceea ce aştept când şefii de stat ai Uniunii Europene se reunesc la Bruxelles împreună cu miniştrii de afaceri externe în timpul unei crize de durată şi precare este diferit de ceea ce aţi prezentat dvs. Indiferent de cât de des veţi vorbi despre succesul acestui summit, pe care avem voie să îl numim doar reuniune a Consiliului, eu tot aş spune că în realitate nu aţi obţinut nimic. Rolul dvs., în special, domnule Van Rompuy, în calitate de persoană care trebuie să îndrume grupul operativ către găsirea unor modalităţi de ieşire din criza economică şi financiară şi către o mai mare guvernanţă economică în Europa, este un aspect asupra căruia ar trebui să meditaţi.

Sunt încântată să aud că Comisia nu mai participă la acest joc de schimb de putere şi influenţă în rândul statelor membre, şi că Comisia va prezenta, chiar în această lună, propuneri referitoare la forma pe care ar putea lua-o guvernanţa economică comună în Bruxelles. Mi se pare că, printre altele, concentrarea dvs. aproape obsesivă asupra mecanismelor de penalizare, care nu ar fi fost deloc posibile fără o modificare a tratatului, a dus în realitate la situaţia pe care o avem astăzi în rândul statelor membre, în privinţa căreia suntem de acord să nu fim de acord – însă progresul către obiectivul unei „guvernanţe mai comune” este un lucru pe care trebuie să-l cântăriţi.

V-aş cere să încetaţi să vă prefaceţi, deoarece acest lucru este extrem de dăunător pentru percepţia asupra politicilor europene în vremuri de criză. Dat fiind rolul dvs., aveţi o responsabilitate precisă pentru imaginea politicilor europene. Chiar dacă este un rol dificil cu care v-aţi pricopsit ca urmare a Tratatului de la Lisabona şi a capriciilor sale, am impresia că nu vă veţi ridica la această pretenţie de a depune eforturi veritabile pentru a realiza politici mai comune.

În ceea ce priveşte romii, nu consider că a existat o scuză unilaterală a doamnei Reding. Încă aştept ca francezii să explice cum pot prezenta Comisiei minciuni în mod deschis zilele acestea. Chiar nu înţeleg de ce nu trebuie să-şi ceară scuze pentru această atitudine.

(Aplauze)

Sunt încântată – şi, pentru mine, acesta este cel mai bun lucru rezultat de pe urma summitului – că domnul Barroso şi-a arătat sprijinul faţă de doamna Reding. Aceste proceduri privind încălcarea tratatului trebuie iniţiate. Pot, de asemenea, fi iniţiate în mod cuprinzător. Ca să reiau ideea care a călăuzit-o de fapt pe doamna Reding: ceea ce mă preocupă este că, în vremuri de covârşitoare incertitudine, de criză economică, de criză financiară şi de perspective nesigure şi de creştere a sărăciei în Uniunea Europeană, şefi de stat precum domnul Sarkozy şi chiar domnul Berlusconi – aş putea să numesc şi alţii, însă aceştia sunt protagoniştii principali la nivel de stat în această chestiune în Uniunea Europeană – îşi transformă problemele de politică naţională şi incompetenţa în politică pe timp de criză. Se ascund în spatele unei politici care se întoarce la un repertoriu de intoleranţă rasială şi xenofobie.

Cred că ar trebui, şi chiar trebuie, să încercăm să ne amintim ultimul secol de aici din Europa.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Timothy Kirkhope, în numele Grupului ECR. – Domnule Preşedinte, vreau să menţionez rapid câteva aspecte înainte de a trece la subiectul meu principal. În primul rând, aş dori să felicit Consiliul pentru faptul că se concentrează asupra îmbunătăţirii guvernanţei economice în Europa. În al doilea rând, în ceea ce priveşte romii, vreau să subliniez faptul că am făcut presiuni foarte mari pentru a obţine o declaraţie juridică foarte clară de la gardienii tratatului, Comisia. Până atunci, trebuie să menţionez faptul că atacurile asupra francezilor, din partea anumitor grupuri politice, doar de dragul atacurilor, nu sunt edificatoare sau de folos pentru unitatea europeană.

Totuşi, în dimineaţa aceasta doresc să vorbesc despre declaraţia Pakistanului, un partener al Commonwealth-ului pentru trei dintre statele membre ale Uniunii Europene şi un aliat strategic al Uniunii. Salutăm progresul realizat acum în vederea furnizării ajutorului de urgenţă pentru Pakistan şi suntem încântaţi că Consiliul a fost de acord că este necesar un pachet complet de măsuri pentru redresarea şi dezvoltarea viitoare a Pakistanului.

Sprijinul pentru dezvoltare acordat Pakistanului, ca oriunde în altă parte, este vital, iar noul guvern britanic de coaliţie este mândru de angajamentul său de a cheltui 0,7 % din VNB pe ajutoare externe până în 2013. Şi da, domnule Schulz, guvernul britanic de coaliţie cuprinde conservatori şi liberali – doar pentru a face toate precizările necesare.

Însă sprijinul este doar una din feţele monedei. Viitorul pe termen lung al lumii în curs de dezvoltare se bazează pe capacitatea fiecărei naţiuni de a crea o economie de schimb robustă, dinamică. Cred că intenţia de a acorda Pakistanului acces sporit pe piaţă prin reducerea imediată a taxelor vamale pe importurile cheie către UE este un pas important, deşi regret că politica va trebui să fie limitată temporal, nedevenind permanentă.

Cu toate acestea, sugestia de a înfiinţa un nou parteneriat comercial major între Europa şi Pakistan a fost o propunere îndrăzneaţă a prim-ministrului britanic, David Cameron, care a fost urmărită cu hotărâre de ministrul comerţului pentru coaliţie, Ed Davey. Mă tem că necesitatea de a lua în calcul aspectele industriale sensibile, la care s-a făcut referire în această declaraţie, va transforma o iniţiativă dramatică într-o jumătate de măsură timidă. Având în vedere suferinţa poporului pakistanez, o astfel de trădare ar fi o ruşine. Prin urmare noi, cei din grupul meu, vom urmări evenimentele îndeaproape pentru a ne asigura că ambiţia declaraţiei nu este zădărnicită de vreo formă de protecţionism egoist.

 
  
MPphoto
 

  Patrick Le Hyaric, în numele Grupului GUE/NGL.(FR) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, singurul aspect al Consiliului European care va fi subliniat de mass media este polemica sinistră a preşedintelui francez împotriva Comisiei pentru a apăra o vânătoare organizată în Franţa împotriva unei părţi din populaţia europeană, romii.

În numele valorilor universale, al valorilor universale ale drepturilor omului, guvernul francez – însă şi altele – trebuie să pună de îndată capăt acestei stigmatizări şi acestor expulzări abominabile. De asemenea, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică cere ca aşa-numita Directivă privind ratele de rentabilitate, din iunie 2008, poreclită directiva ruşinii, precum şi acordul de parteneriat ce permite expulzarea refugiaţilor pakistanezi să fie abrogate.

În plus, ce iniţiative europene concrete intenţionaţi să luaţi, domnule Van Rompuy, pentru a scoate în cele din urmă romii din sărăcie şi suferinţă? Această politică împotriva imigranţilor distruge influenţa morală şi politică pe care ar putea-o avea Europa în lume.

Aş adăuga că populismul anti-european înjoseşte politica şi încurajează xenofobia, naţionalismul şi fundamentalismul, impregnând ceea ce Bertolt Brecht a numit „bestia urâtă”. Mai mult, în Consiliul European aţi venit încă o dată cu concluzii care sunt nefavorabile poporului european şi ideii europene înseşi.

Voi menţiona câteva exemple. Exact în momentul în care ultraliberalismul împinge lumea în criză, aţi hotărât, şi citez textul dvs., să permiteţi „acorduri ambiţioase de liber schimb”. Aţi decis să acceleraţi construirea pieţei transatlantice: mai exact, alinierea standardelor noastre la cele ale Statelor Unite şi o mai mare implicare în NATO.

Domnule Van Rompuy, politica de liber schimb, supunerea faţă de Statele Unite şi militarismul pe care-l propuneţi vor distruge Europa. Menţionaţi, referitor la politica externă, planul, şi citez, pentru o „direcţie strategică clară”, însă despre ce este vorba mai exact? Nu ar trebui ca o politică externă bună să implice, aşa cum susţine Grupul GUE/NGL, un angajament faţă de acţiunea împotriva sărăciei şi foametei, anulării datoriilor, stabilirii suveranităţii produselor alimentare, dezarmării şi păcii? Nu ar trebui să implice acţiuni energetice pentru a ne asigura că summitul de la Cancún privind clima va avea succes?

De ce, deşi textul dvs. menţionează că suntem principala zonă comercială, nu ne angajăm să impozităm tranzacţiile financiare? Ce intenţionaţi să faceţi, în afară de faptul că aţi elaborat acest text insipid, pentru a vă asigura că dialogul dintre Israel şi Palestina va avea succes? Am remarcat faptul că nu vorbiţi despre frontierele din 1967, nici despre Ierusalimul de Est în calitatea sa de capitală, şi că sunteţi incredibil de benevol în ceea ce priveşte colonizarea israeliană.

În cele din urmă, aţi decis să aplicaţi călcâiul de fier al austerităţii prin ceea ce numiţi „semestrul european”: supravegherea cu riscul unor sancţiuni împotriva statelor membre. De ce ascundeţi faptul că datoria statelor membre a crescut, nu din cauza cheltuielilor sociale excesive, ci datorită sprijinului constant acord forţelor monetare? De ce nu există ample proiecte industriale, de servicii sau agricole, pe o bază nouă şi în colaborare, care ar încuraja ocuparea forţei de muncă?

Aş dori să ştiu pe ce temei juridic intenţionaţi să aplicaţi astfel de sancţiuni, care ar agrava şi mai mult situaţia statelor membre şi a populaţiei. Suntem în Anul european de luptă împotriva sărăciei. Care sunt iniţiativele şi măsurile care corespund acestei proclamări?

 
  
MPphoto
 

  Niki Tzavela, în numele Grupului EFD.(EL) Domnule Preşedinte, în ceea ce priveşte chestiunea romilor, nu cred că problema constă în deportarea romilor din Franţa. Problema constă în condiţiile inumane în care trăiesc romii în majoritatea ţărilor din Europa.

Prin urmare, în acest punct, în loc să fim moralizatori, ar trebui – având în vedere faptul că romii sunt o minoritate etnică în fiecare ţară din Europa – să ne unim şi să propunem un plan paneuropean şi un program paneuropean pentru romi ca parte din activitatea noastră referitoare la excluziunea socială. Deportarea este doar unul dintre aspectele problemei. Problema o reprezintă condiţiile de trai ale romilor.

Acum, în ceea ce priveşte concluziile Consiliului European, aţi creat relaţii externe europene pe baza intereselor comune. Fără îndoială, China, care are o rezervă de 2,5 miliarde de dolari şi încearcă să investească în Europa, reprezintă o alianţă foarte interesantă. Prin urmare, intenţionaţi, în ajunul summitului UE-China, să neteziţi obstacolele pe care le-a ridicat Europa în relaţiile sale cu China, îndeosebi în ceea ce priveşte drepturile omului şi relaţiile cu Iranul?

 
  
MPphoto
 

  Frank Vanhecke (NI).(NL) Ordinea de zi oficială reală a summitului european de săptămâna trecută a fost, evident, complet umbrită de acel exemplu clasic de corectitudine politică care a luat-o razna, respectiv izbucnirea extrem de ridicolă a comisarului Viviane Reding împotriva politicii franceze referitoare la romi.

Era şi timpul ca Comisia Europeană să fie pusă la locul său în această privinţă. Statele membre au dreptul şi, de fapt, nu numai dreptul, ci şi datoria de a lua măsuri împotriva unei bătăi de cap atât de inacceptabile, împotriva exploatării şi neglijării copiilor şi împotriva imigraţiei ilegale. Au datoria de a-şi proteja cetăţenii.

A ne preface că romii/ţiganii nu sunt o problemă nu va contribui în niciun fel la soluţionarea problemelor noastre. Aş dori să ştiu ce ar spune Comisia Europeană dacă o tabără de ţigani s-ar instala pe esplanada clădirii Berlaymont. Preşedinţia belgiană a Consiliului European şi domnul Van Rompuy, de asemenea, aşa-numitul preşedinte al Consiliului, au continuat încă o dată să depene declaraţii fără sens, spunând ba una, ba alta şi folosind un limbaj extrem de neclar, însă au fost lipsiţi de coloană vertebrală în această dezbatere. Ne-am obişnuit, de fapt, cu asta.

Nu pot să închei – şi par a fi într-o minoritate foarte mică trăgând această concluzie – decât spunând că, datorită Franţei şi Italiei în special, ultimul summit al Consiliului European a fost una din acele rare ocazii când s-a exprimat opoziţia faţă de acapararea puterii de către oficiali ai Comisiei Europene numiţi pe criterii politice. Măcar o dată, un summit nu a fost un lucru rău pentru Europa.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Domnule preşedinte al Consiliului European, presupun că doriţi să spuneţi câteva cuvinte.

 
  
MPphoto
 

  Herman Van Rompuy, preşedinte al Consiliului European.(FR) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să spun câteva cuvinte, foarte succint, ca răspuns.

Există întotdeauna modalităţi diferite de a prezenta lucrurile. Ne putem lăsa ghidaţi de percepţii sau ne putem lăsa ghidaţi de realizări şi fapte. Sunt genul de persoană care preferă să se limiteze la realizări, realităţi şi fapte.

Ce am făcut în aceste prime opt luni ale anului, cu o nouă Comisie şi noi instituţii începând cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona?

Am reuşit să ne punem de acord asupra unei supravegheri financiare importante – asupra unei reforme extrem de importante – cu colaborarea Parlamentului, desigur. Am căzut de acord, după lungi negocieri, asupra acţiunii externe, asupra Serviciului pentru acţiune externă, a unui nou minister al afacerilor externe, a unui nou serviciu diplomatic pentru Uniunea Europeană. Acestea sunt două realizări extrem de importante în cadrul unei arhitecturi instituţionale complicate, dar pe care ne-am dorit-o.

Am căzut de acord asupra unui pachet important pentru a ajuta Grecia să supravieţuiască. Am căzut de acord asupra unui pachet de 110 miliarde de euro, combinat cu un program de reformă extrem de important, care este în curs de aplicare, în ciuda dificultăţilor majore pe care le întâmpină guvernul grec. Am căzut de acord asupra unui pachet de sprijin financiar de 750 de miliarde de euro pentru cazul în care va fi nevoie – cu respectarea anumitor condiţii, desigur – fapt ce a liniştit pieţele şi a creat perspective noi.

La iniţiativa Uniunii, se fac reforme majore şi ştiu cu siguranţă că există obiecţii la acestea, în interiorul ţărilor şi dincolo de ele. Reforme importante sunt realizate în prezent într-un număr destul de mare de ţări europene. Fără presiunea exercitată de instituţii, acest lucru nu s-ar fi întâmplat atât de repede.

În ceea ce priveşte politica externă, repet, după Consiliul Securitate, am căzut de acord în cadrul celor 27 de state membre cu privire la sancţiunile împotriva Iranului, cu privire la sancţiunile suplimentare, lucru care nu a fost deloc uşor.

În cadrul celor 27 de state membre am căzut de acord cu privire la o rezoluţie referitoare la dialogul dintre Serbia şi Kosovo – şi, după cum bine ştiţi, cinci ţări europene nu recunosc Kosovo. Acest dialog este extrem de important pentru stabilitatea şi pacea din această zonă, care este, de asemenea, o zonă europeană şi care trebuie să aibă o perspectivă europeană.

În cele din urmă, am căzut de acord asupra unui acord comercial cu Coreea de Sud. Am căzut de acord asupra unui pachet de sprijin nu numai financiar, ci şi comercial pentru Pakistan.

Am căzut de acord asupra unei abordări globale pentru Orientul Mijlociu. În decembrie 2009, am dezvoltat o poziţie comună a celor 27 de state membre cu privire la una dintre cele mai contestate regiuni din lume, Orientul Mijlociu. Am adăugat o nouă declaraţie care a fost adoptată de Cvartet în urmă cu câteva zile.

S-au făcut toate acestea. Acestea sunt realizări, sunt fapte, iar eu rămân fidel faptelor.

În ceea ce priveşte grupul operativ: nu, nu lucrăm prea lent. Am început în mai, şi acum suntem în septembrie. În câteva luni, am făcut paşi mari înainte. Mai mult, ne vom termina activitatea nu în decembrie, aşa cum era prevăzut, ci în octombrie. Şi vă asigur că voi putea raporta aici concluzii importante din punct de vedere calitativ şi rezultate ale grupului operativ. Nu există nicio problemă între noi şi Comisie. Lucrăm mână în mână pentru a obţine rezultate bune. Nu există nicio rivalitate între instituţii.

În ceea ce priveşte problema romilor, aş repeta cele cinci puncte, care nu sunt simple concluzii ale Consiliului şi în privinţă cărora există un consens foarte larg. Aşteptăm acum ancheta efectuată de Comisie. Nu trebuie să judecăm înainte. Şi remarc, aşa cum i s-a cerut Consiliului European, că Comisia a început lucrul în vederea dezvoltării unui plan pentru a integra mai bine anumite minorităţi, inclusiv romii, în Uniunea Europeană.

Voi adăuga câteva cuvinte în flamandă, care este o limbă a minorităţilor, desigur, însă pe care o putem asculta din când în când.

(NL) Cred că, în ciuda tuturor lucrurilor, istoria acestor prime câteva luni, în circumstanţe care au fost extrem de dificile, este una pozitivă. Nu ne-am aşteptat niciodată ca creşterea economică să se revigoreze atât de repede. S-ar putea să fie o revigorare fragilă şi poate că acesta este doar începutul, însă dacă cineva ar fi spus în urmă cu câteva luni că un stat membru va realiza o creştere economică de 3,5 % şi că media europeană ar fi de aproximativ 1,5 %, nu l-ar fi crezut nimeni.

Mai multe ţări instituie programe de reformă în circumstanţe politice şi sociale extrem de dificile şi noi stabilim un nou tip de guvernanţă economică pentru Europa.

Astăzi – şi spun acest lucru cu prudenţă – situaţia economică, şi chiar situaţia de pe piaţa forţei de muncă, este mai bună decât în urmă cu câteva zile. Acest lucru nu s-a petrecut din întâmplare, ci datorită efortului nostru conjugat. Totuşi, activitatea noastră este departe de a se fi încheiat. După părerea mea – şi acesta este ultimul lucru pe care-l voi spune – astăzi foarte puţini cetăţeni europeni sunt interesaţi de certurile noastre referitoare la care este cea mai bună metodă. Propria mea părere despre acest aspect este că, deşi este posibil ca metoda comunitară să fie chiar cea mai adecvată metodă, cetăţenii noştri aşteaptă, mai întâi de toate, să vadă rezultatele politicii noastre. Mai presus de toate, aşteaptă un viitor. Dacă acest viitor este mai bun, atunci ar trebui să facem o declaraţie publică în acest scop, astfel încât cetăţenii europeni să poată avea din nou mai multă încredere în noi. Aceasta se va dovedi a fi o contribuţie majoră, nu numai la sprijinirea ideii europene, ci şi la creşterea economică.

Sunt o persoană care se limitează la fapte şi nu se lasă distrasă de impresii subiective. Faptele dovedesc că, în ultimele opt luni, noi şi instituţiile noastre am făcut progrese prin eforturi comune şi că ne îndreptăm în direcţia bună. Sarcina noastră în lunile ce vor urma va fi să menţinem direcţia pe acest drum.

 
  
MPphoto
 

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. – Domnule Preşedinte, doar o reacţie rapidă la declaraţiile liderilor politici.

În primul rând, problema romilor: aici, din nou, doresc să asigur acest Parlament că Comisia îşi va îndeplini activitatea în conformitate cu două direcţii. Prima constă în analize juridice temeinice, precise, ale situaţiei şi a doua este sprijinul acordat integrării romilor.

După cum bine ştiţi, cerem cu toţii o soluţie europeană de mult timp şi Comisia a lucrat foarte mult sub Preşedinţia spaniolă. Am organizat un summit ministerial special în această privinţă la Córdoba, deşi ştim cu toţii că prezenţa nu a fost dintre cele mai mari.

Prin urmare, permiteţi-ne să folosim această ocazie, această dezbatere, pentru a revigora întregul proces, pentru a reporni reflecţiile asupra felului în care ne putem utiliza mai bine resursele şi instrumentele pe viitor. Este destul de clar că avem nevoie de consens european în această privinţă; avem nevoie de sprijinul şi de angajamentul instituţiilor europene, al autorităţilor naţionale şi locale, precum şi al societăţii civile, şi trebuie să tragem cu toată forţa noastră într-o singură direcţie. Doar în acest mod vom putea găsi o soluţie pozitivă la suferinţa romilor din Europa.

În ceea ce priveşte propunerile privind guvernanţa economică, doresc să asigur liderii politici că propunerile noastre vor aborda chestiunea dezechilibrelor macroeconomice printr-o mai bună supraveghere. Vom propune consolidarea cadrelor fiscale naţionale şi întărirea Pactului de stabilitate şi de creştere, în special, concentrându-ne asupra reducerii datoriilor şi sustenabilităţii şi acordând mai multă atenţie prevenţiei.

Şi, în total, la 29 septembrie, vom sugera un pachet de cinci propuneri de regulament şi una de directivă. Priorităţile menţionate de liderii politici aici se vor reflecta substanţial în pachetul de propuneri care vă vor fi prezentate foarte curând.

În ceea ce priveşte Pakistanul, cred că am făcut multe. Am devenit sponsorul internaţional major al Pakistanului. Rolul nostru acolo este foarte recunoscut, însă este clar că a reprezentat doar primii paşi pentru ajutarea Pakistanului. Trebuie să ne implicăm mai mult, trebuie să fim mai consecvenţi şi trebuie să combinăm sprijinul umanitar cu sprijinul pentru dezvoltare, cu îmbunătăţirea accesului produselor pakistaneze pe piaţa europeană.

Acum trebuie să ne concentrăm asupra măsurilor pe care le putem lua cât mai repede posibil şi, pentru aceasta, aceste măsuri trebuie să fie compatibile cu reglementările OMC şi avem nevoie de sprijinul partenerilor noştri OMC. Căutăm, de asemenea, modalităţi pentru a evalua eligibilitatea Pakistanului pentru GSP Plus pentru 2014. Aceasta ar fi o măsură pe termen lung care, cred, ar ajuta Pakistanul şi ar contribui la redresarea sa rapidă şi de succes.

În ceea ce priveşte Orientul Mijlociu, foarte multe persoane din această Cameră, din Consiliu, din Consiliul European şi din Comisie recunosc faptul că acesta este o prioritate politică de vârf pe scena politică internaţională. Aş dori să vă asigur pe toţi că baroana Ashton este implicată în mod clar şi considerabil în acest proces. Dumneaei informează periodic Colegiul cu privire la modul în care putem coopera şi lua şi mai multe măsuri pe viitor şi intră zilnic în contact cu toţi principalii lideri în acest proces.

Aşa cum a spus domnul Daul, rolul UE în accelerarea acestui proces este esenţial. Vă pot asigura, în numele Comisiei – şi, sunt sigur, în numele doamnei Ashton – că vom face tot ce vom putea şi că vom juca un rol important în acest proces.

 
  
MPphoto
 

  Ivo Belet (PPE).(NL) Domnule Preşedinte, domnule Van Rompuy, aţi afirmat destul de corect că cetăţenii europeni aşteaptă rezultate şi un viitor. Prima condiţie prealabilă pentru ca acest lucru să devină realitate este să vorbim într-un singur glas, desigur, din perspectiva summiturilor viitoare cu Asia şi cu preşedintele Obama din săptămânile ce vor urma. Cât despre a vorbi într-un singur glas, dvs. sunteţi persoana care poate acţiona în calitate de purtător de cuvânt necesar.

Desigur, una dintre priorităţile absolute din lunile următoare va fi dezbaterea privind clima. Noi, ca Uniune Europeană, ar trebui să avem curajul de a pune noile iniţiative pe masă. Aici mă refer în primul rând la abordarea comună a tranzacţiilor financiare, cunoscută sub denumirea de abordarea Robin Hood. Aţi putea fi noul Robin Hood! Acest lucru ar trebui să vă dea mijloacele necesare pentru a investi în energie regenerabilă şi în modalităţi de economisire a energiei, nu numai în Europa, ci şi în Africa, deoarece ştiţi la fel de bine ca noi că ne-am luat angajamentul de a reduce dramatic sărăcia în Africa. Investiţiile în energii durabile ar putea fi unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru realizarea acestui obiectiv. În plus, în Africa nu ar trebui să lăsăm drumul liber doar asiaticilor, chinezilor.

După părerea mea, aţi făcut o primă tură fără cusur. În urmă cu un an, unii oameni spuneau că se aşteaptă la foarte puţin de la dvs. deoarece eraţi o cantitate necunoscută în ochii lor. Astăzi, cred că am putea spune – şi cei care v-au considerat pierdut împărtăşesc această părere – că, în ultimele luni, Uniunea Europeană a făcut progrese semnificative şi că am trecut cu bine de furtuna economică şi financiară. Aş spune: lucrurile bune urmează să vină! În cele din urmă, acestea sunt lucrurile pe care le aşteptăm de la dvs. Vă mulţumesc şi vă doresc succes.

 
  
MPphoto
 

  Véronique De Keyser (S&D).(FR) Domnule Preşedinte, le mulţumesc domnilor preşedinţi. Este adevărat că ne aşteptam la un Consiliu privind guvernanţa economică, dar ne-am ales de fapt cu problema romilor.

Am vorbit deja mult despre incidentul referitor la doamna Reding, însă, cu toate acestea, aş dori să adaug un lucru. Îi sprijinim afirmaţiile, atât la nivelul formei, cât şi al conţinutului. În ceea ce priveşte forma, aş dori să mă explic. Nu putem expedia cel de-al doilea război mondial în manualele de istorie, deoarece nu vom învăţa nimic. La urma urmei, trebuie să ne amintim că ţiganii, la fel ca evreii, homosexualii şi comuniştii, au fost în lagăre. Au fost exterminaţi.

Doamna Reding are dreptate când afirmă că din acel moment, din acel moment din acele vremuri am hotărât în favoarea Europei şi păcii, am hotărât să nu mai discriminăm niciodată pe motive de rasă. Asta este ceea ce aşteptăm. Sprijinim Comisia, apreciem rolul său de gardian al tratatelor şi spunem şi noi, aşa cum au făcut-o şi alţii: „ţările mici şi ţările mari”.

Totuşi, aş dori să vă spun că, după acest Consiliu, să asist la reapariţia naţionalismului a fost o experienţă aproape îngrozitoare. Este un ecou care a persistat din anii '30. Mâine va trebui să ne păzim.

În ceea ce priveşte guvernanţa economică, foarte pe scurt, ne-aţi spus, domnule Van Rompuy, că grupul operativ face progrese şi vom avea concluzii în octombrie. Aş afirma un singur lucru: veţi pune în aplicare mecanisme de supraveghere în conformitate cu cea mai stringentă politică de ortodoxism financiar, însă ne-aţi spus: „Da, însă aspectele sociale, pensiile şi parametrii sociali din interior, toate aceste aspecte privesc statele membre”.

Aceasta nu este părerea grupului meu. Opinia grupului meu este că trebuie să medităm asupra supravegherii în timp ce introducem parametri sociali în aceasta. Nu putem să construim o Europă împotriva cetăţenilor. Şi acest lucru ar fi periculos.

 
  
MPphoto
 

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE).(DE) Domnule Preşedinte, aceasta a fost, desigur, o reuniune a Consiliului European care s-a axat, printre altele, pe politica externă. Aproape în acelaşi timp, în Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, China şi numeroase ţări în curs de dezvoltare au votat împotriva acordării unui statut special dvs., domnule Van Rompuy, şi baroanei Ashton. Acest aspect ar trebui abordat cu China la summitul din 6 octombrie şi trebuie discutat în termeni fără echivoc. Totuşi, acest eveniment demonstrează destul de clar realitatea situaţiei: Uniunea Europeană mai are de parcurs un drum lung pentru a dobândi putere politică. Suntem în prezent o putere economică şi, din acest motiv, cetăţenii se aşteaptă ca noi să facem ceva în acest domeniu pentru a combate criza economică.

Aceasta mă aduce la grupul operativ. Domnule Van Rompuy, aţi spus că există un nivel ridicat de consens. La sfârşitul lunii, acest consens va fi supus unui test. La 29 septembrie, Comisia îşi va prezenta documentele. Aţi spus deja că veţi prezenta un proiect la 27 septembrie. Sper că acestea vor fi în conformitate una cu cealaltă într-o anumită măsură. Apropo, aş recomanda să vorbiţi flamandă mai des; Declaraţia dvs. referitoare la metoda comunitară mi-a făcut mare plăcere.

În ceea ce priveşte supravegherea macroeconomică, se pare că există consens în grupul operativ – minunat! Monitorizarea politicilor fiscale naţionale în cadrul semestrului european – acesta este un lucru bun pe care-l salutăm în mod expres. Cât despre sancţiuni, spuneţi că este nevoie de mai multă muncă. Ştim cu toţii ce înseamnă acest lucru: nu există niciun consens. Prin urmare, testul va veni la sfârşitul lunii.

De ce, ca Parlament, insistăm atât de mult asupra metodei comunitare? Domnul Schulz tocmai a menţionat acest lucru. Suntem încă în procesul de cântărire a maşinăriei de la Lisabona. Totuşi, aspectul crucial este următorul: Consiliul European este acum un organism al Uniunii Europene. Ce înseamnă acest lucru în ceea ce priveşte percepţia Consiliului cu privire la sine, încă nu ştim exact. Ni se pare adesea a fi o adunare a statelor membre ce-şi reprezintă doar interesele naţionale. Un interes naţional este foarte clar: cel al Regatului Unit, respectiv acela de a avea cât mai puţină reglementare cu putinţă în sectorul financiar. Metoda comunitară reprezintă singura noastră şansă de a face ca interesele Europei ca întreg să prevaleze asupra intereselor naţionale individuale. Din acest motiv insistă această Cameră asupra aplicării metodei comunitare. Din perspectiva declaraţiilor dvs. în flamandă, sunt încântat că aveţi aceeaşi viziune cu privire la această chestiune.

 
  
MPphoto
 

  Jill Evans (Verts/ALE). – Domnule Preşedinte, acesta este un moment crucial, în care Uniunea Europeană trebuie să-şi demonstreze calitatea de lider la nivel mondial, mai ales în ceea ce priveşte schimbările climatice şi combaterea sărăciei, dar şi în termeni de guvernare, pe plan intern. Această chestiune transcende statele membre.

Trebuie să îmbunătăţim guvernarea cu mai multe niveluri pentru a soluţiona deficitul de guvernare din Tratatul de la Lisabona, şi acest lucru presupune o abordare la nivelul UE, care să recunoască importanţa tuturor regiunilor şi a guvernelor sub-stat. Presupune, de asemenea, reafirmarea clară a obiectivului de a reduce disparităţile regionale.

Aştept cu nerăbdare să-l întâmpin pe preşedintele Barroso în circumscripţia mea din Ţara Galilor săptămâna viitoare. Trei sferturi din Ţara Galilor primesc fonduri structurale pentru a combate unele dintre cele mai ridicate nivele de sărăcie din Europa. Aştept cu nerăbdare să-i arăt cât au contat aceste fonduri pentru economia şi comunităţile noastre.

Pentru a continua acest progres în această ţară şi în multe alte regiuni, fondurile regionalizate nu trebuie naţionalizate la nivelul statelor membre, şi solicit Consiliului şi Comisiei să nu pericliteze acest sprijin al Uniunii Europene pentru dezvoltare durabilă pe termen lung.

 
  
MPphoto
 

  Derk Jan Eppink (ECR). – Domnule Preşedinte, aş dori să-l rog pe domnul Verhofstadt să rămână în Cameră. Romii sunt o problemă socială puternic înrădăcinată în Europa, şi aş avertiza cu privire la folosirea unui grad prea mare de ipocrizie. Am auzit declaraţiile radicale ale domnului Verhofstadt în cadrul şedinţei plenare anterioare. L-a acuzat pe domnul Sarkozy de lucruri pe care le-a făcut el însuşi. În 1999, domnul Verhofstadt, în calitate de prim-ministru, a deportat grupuri de romi înapoi în Slovacia. Aceştia au fost expulzaţi în grupuri. Belgia a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. ONG-urile au protestat împotriva acestui lucru.

Doamnelor şi domnilor, Camera are dreptul de a şti. Cetăţenii au dreptul de a şti, şi de aceea afirm acest lucru. Avem declaraţii radicale despre orice – din acest motiv domnul Verhofstadt nu ascultă, deoarece nu vrea să i se aducă aminte de acest eveniment. Exact asta fac, şi de aceea am fost ales: pentru a-i aduce aminte de ceea ce a făcut. Dacă ar exista un premiu Nobel pentru ipocrizie, sunt sigur că domnul Verhofstadt l-ar câştiga pe loc.

 
  
MPphoto
 

  Mario Borghezio (EFD).(IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, şi eu i-aş acorda premiul pentru ipocrizie doamnei Reding, care a uitat să descrie – cel puţin potrivit textelor – situaţia romilor din Marele Ducat al Luxemburgului, unde problema expulzării romilor nu există din simplul motiv că înfiinţarea taberelor de romi nu este permisă prin lege; este interzisă. Prin urmare, există multe „Europe” diferite.

Sper că acesta este un indiciu referitor la ceea ce va urma: la acest Consiliu European, în sfârşit, un şef de stat sau de guvern s-a simţit obligat să dea Comisiei Europene o lecţie clară de patriotism. Comisia nu trebuie să-şi permită, nici măcar prin membrii săi, să insulte un stat membru, mai ales un stat membru precum Franţa, care ne-ar putea da tuturor o lecţie despre conceptele de libertate şi omenie.

Există o diferenţă imensă între ceea ce numiţi drept european şi drept al popoarelor. Dreptul european este poate dreptul de a intra în casele altora şi de a fura, de a nu trimite copiii la şcoală şi de a-i exploata, după cum afirmă nu populismul rasist, ci – potrivit „Le Monde” – după cum a afirmat prim-ministrul României în timpul „déjeuner de fiel” – „prânzul la fel de amar ca fierea” – la 16 septembrie.

 
  
MPphoto
 

  Daniël van der Stoep (NI).(NL) Domnule Preşedinte, în urmă cu două săptămâni, această Cameră a adoptat o moţiune ridicolă în acest loc, unul care a acuzat Franţa de tot felul de lucruri şi a găsit-o vinovată fără proces. A fost o situaţie stranie în care Parlamentul European a fost şi judecător şi juriu. Apoi a urmat doamna comisar Reding care a făcut comparaţii cu cel de-al doilea război mondial, chiar înainte de a cunoaşte faptele.

Există ceva fundamental greşit în Uniunea Europeană când puterile legislativă şi executivă ţin pe tuşă puterile juridice şi încep să emită judecăţi fără a cunoaşte faptele. Partidul Flamand pentru Libertate (PVV) a sperat că instituţiile europene vor răspunde la această expulzare cu un pic mai multă cunoaştere a moravurilor juridice şi democratice. Ceea ce se află în cele din urmă în miezul problemei aici este chestiunea legală privind măsura în care statele membre UE au voie să expulzeze cetăţeni UE şi chestiunea instituţională referitoare la cine are dreptul să investigheze acest aspect.

În calitate de gardian al tratatelor, Comisia a îmbrăcat mantaua judecării, însă această autoritate aparţine tribunalelor locale şi, în cele din urmă, Curţii Europene de justiţie, tribunalelor comunitare. Romii care au fost deportaţi de bună voie cu 300 de euro în buzunare au, prin urmare, opţiunea de a intenta proces. Până atunci, Parlamentul European şi Comisia ar trebui pur şi simplu să nu se amestece.

Chestiunea juridică nu se referă la expulzare sau deportare, ci la limitele ospitalităţii şi la măsura în care acceptăm ca cineva să ne pătrundă în casă, să o devasteze şi să ne fure bunurile. Este absurd că ne aflăm într-o situaţie în care, în mod evident, nu avem reguli clare care să stipuleze cum să ne comportăm cu cetăţenii UE care se comportă în mod necorespunzător într-un alt stat membru UE.

Răspunsul la această problemă, desigur, este că orice stat membru ar trebui să poată să dea afară orice cetăţeni UE care nu muncesc, trăiesc din ajutoare şi care încalcă legea. Sper că Consiliul va soluţiona această problemă deoarece Comisia Europeană şi Parlamentul nu reuşesc să slujească publicul şi, prin urmare, publicul nu ar trebui să conteze pe ele.

 
  
MPphoto
 

  Werner Langen (PPE).(DE) Domnule Preşedinte, domnule Van Rompuy, admir optimismul cu care prezentaţi raportul dvs. interimar privind grupul operativ. Vom vedea, desigur, mai târziu, ce rezultate tangibile rămân. Totuşi, în ceea ce priveşte evaluarea situaţiei economice, aţi afirmat oarecum prematur – întocmai ca domnul Barroso – că economia şi-a revenit într-o măsură semnificativă. Atât timp cât nu avem sprijinul Statelor Unite, nu vom pune capăt crizei economice. Este, desigur, bine că vedeţi progres şi sperăm cu toţii că acest progres se va realiza. Totuşi, dacă afirmaţiile doamnei Lagarde ar fi adevărate – şi discuţiile au continuat până în ultimele câteva zile – că Germania şi-a îmbunătăţit competitivitatea în detrimentul celorlalte state membre UE, nu am fi avut această creştere economică. Fără forţa motrice, această creştere economică de după criză nu ar exista. Orice persoană care pune frână locomotivei ce furnizează această forţă motrice nu va reuşi niciodată să facă în aşa fel încât trenul să ajungă la destinaţie.

Nu aţi spus nimic despre datoria excesivă sau despre soluţia la problema datoriilor. Totuşi, acest aspect este important în această privinţă. Nu este suficient să introducem semestrul european. Este bine şi adecvat ca acesta să fie pus în aplicare, însă fără un nivel mai ridicat de automatizare – şi, într-adevăr, cu baza la Comisie, nu la Consiliul miniştrilor de finanţe – nu vom putea implementa măsurile pactului de stabilitate care sunt discutate.

Este important să redobândim încrederea, însă vom reuşi acest lucru numai dacă – aşa cum au spus alte state membre – metoda comunitară va fi aplicată cu implicarea Parlamentului.

 
  
MPphoto
 

  Stephen Hughes (S&D). – Domnule Preşedinte, în ceea ce priveşte guvernanţa economică, grupul meu sprijină eforturile de a obţine o coordonare economică europeană mai puternică, însă avem îndoieli serioase cu privire la direcţia urmată de Comisie şi Consiliu. În esenţă, aceştia doresc să consolideze o abordare politică dezechilibrată care nu dă roade de mai bine de zece ani. Această viziune greşită se bazează pe presupunerea că bugetele echilibrate, combinate cu pieţe ale forţei de muncă mai flexibile, per se, duc la creştere şi prosperitate împărtăşite în mod adecvat.

Finanţele publice solide sunt foarte importante, însă trebuie în orice moment să restabilim echilibrul între obiectivele potenţial conflictuale ale unor politici. Acest lucru este ignorat. Ce li se propune celor 24 de milioane de şomeri din Europa? Răspunsul este consolidare fiscală şi o reducere treptată a protecţiei sociale. Acest lucru nu este suficient. Avem nevoie de guvernanţă economică pentru a realiza un amestec echilibrat de politici, cu finanţe publice solide şi cu ocuparea completă şi de calitate a forţei de muncă.

Cele două obiective sunt interconectate. Reforma actualului sistem va fi o ocazie pierdută dacă politica va continua să se concentreze doar asupra echilibrării bugetelor şi reducerii datoriilor publice. Această strategie este greşită, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere social.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonaşului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE).(DE) Domnule Preşedinte, domnule Hughes, am lucrat împreună înainte şi vă preţuiesc foarte mult activitatea. Totuşi, în analiza pe care o faceţi cu privire la criza economică şi la măsurile care urmează să fie luate acum, sunteţi mult în afara subiectului, întocmai ca majoritatea grupului dvs. Nu sunteţi de acord că datoriile excesive – cu alte cuvinte, prea multe cheltuieli în urmărirea aşa-numitelor obiective de politică – sunt cele care au declanşat criza actuală? Nu sunteţi de acord, de asemenea, cu faptul că ceea ce ar trebui să facem acum este să ne concentrăm asupra stabilităţii şi asupra unei politici fiscale solide pentru a depăşi această criză?

 
  
MPphoto
 

  Stephen Hughes (S&D). – Domnule Preşedinte, este foarte dificil să condensăm argumente complexe într-un singur minut, însă am consacrat, într-adevăr, o propoziţie pentru a spune că finanţele publice sunt foarte importante. Suntem întru totul de acord în această privinţă, însă sincronizarea şi metoda de abordare pe care le adoptaţi sunt, de asemenea, cruciale. Dacă reacţionaţi prea repede, aşa cum se sugerează – să revenim la criteriile de deficit de 3 % până la sfârşitul lui 2013 – acest lucru ar putea pune capăt oricărei posibilităţi de creştere şi ar duce la stagnare pe termen lung şi la niveluri ridicate ale şomajului de durată pe termen lung. Această abordare este greşită. Avem nevoie de o abordare pe două nivele, nu de o abordare cu un nivel care se concentrează asupra reducerii deficitului.

 
  
MPphoto
 

  Mario Mauro (PPE).(IT) Domnule Preşedinte, am două întrebări sincere pe care doresc să le adresez preşedintelui Consiliului European şi vicepreşedintelui Comisiei.

Prima se referă la motivele dezvoltării Serviciului pentru acţiune externă: Am fost extrem de surprins de faptul că, printre numirile făcute de baroana Ashton, a fost numirea unui olandez în Africa de Sud, a unui francez în Chad, a unui spaniol în Argentina şi a unui italian în Albania. Persoanele mai la stânga de mine nu ar ezita, probabil, să descrie aceste numiri ca bazându-se pe idei neocolonialiste.

Unde este abordarea europeană a organizării acestui serviciu? Aceasta este o întrebare sinceră, deoarece cred că avem ambiţii mari pentru rolul Europei în viitor, şi dacă rolul Europei este doar de a îndeplini politicile regionale ale diverselor state membre, atunci procedăm complet greşit.

A doua întrebare vizează problema romilor. Acum, este adevărat că, din motive politice, un guvern sau altul ar putea fi criticat pentru soluţiile pe care le-a adoptat, însă problema fundamentală rămâne: dorim sau nu să „comunitarizăm” chestiunea romilor şi soluţia pe care trebuie să o găsim la problemele referitoare la romi şi să „comunitarizăm”, de asemenea, eforturile Europei de a face faţă valului epic de imigranţi din Sud?

Dacă nu reuşim să răspundem la această întrebare, vom continua, în mod evident, să ne certăm între noi fără a înţelege dificultăţile reale în care trăiesc concetăţenii noştri.

 
  
MPphoto
 

  Pervenche Berès (S&D).(FR) Domnule Preşedinte, domnilor preşedinţi, referitor la problema romilor, cred că ar putea fi util, în această etapă a dezbaterii noastre, să repetăm mottoul Uniunii Europene: unitate în diversitate. Acest motto – unitate în diversitate – trebuie să fie valabil şi pentru romi. Să respectăm diversitatea romilor şi să punem în aplicare strategia pe care tocmai am elaborat-o. În strategia 2020, am definit lupta împotriva excluderii sociale şi sărăciei ca fiind unul dintre cele patru obiective majore ale noastre. De ce este nevoie să căutăm noi strategii? Să o implementăm pe cea pe care am tocmai am definit-o. Să-i punem la dispoziţie resursele financiare pentru a reuşi şi vom face astfel un pas mare în ceea ce priveşte integrarea romilor.

Referitor la guvernanţa economică, domnule preşedinte, toată lumea vorbeşte despre marele succes care va fi definirea semestrului european. Aşa să fie. Însă până acum nu am înţeles prea bine care va fi rolul Parlamentului European în acest semestru european. Dacă este vorba doar despre organizarea unei dezbateri aici – de genul celor pe care le organizăm des – cred că nu ne vom fi îndeplinit obiectivul.

Acum, permiteţi-mi să vă spun ceva. Când aţi venit să vă întâlniţi cu miniştrii pentru ocuparea forţei de muncă şi probleme sociale, aţi auzit ceea ce au avut de spus. O guvernanţă economică care, astăzi, ar întoarce spatele obiectivului referitor la ocuparea forţei de muncă nu s-ar ridica la înălţimea provocărilor cărora trebuie să le facem faţă. Ne bazăm pe dumneavoastră pentru o guvernanţă economică echilibrată; mai exact, cu ocuparea forţei de muncă drept obiectiv prioritar.

 
  
MPphoto
 

  Jacek Saryusz-Wolski (PPE). – Domnule Preşedinte, revenind la politica externă – care trebuia să fie principalul subiect al summitului – avem nevoie de o politică externă care să fie nu numai reactivă, care să privească spre viitor, să fie holistică, anticipativă şi să-şi propună să îndeplinească obiective pe termen lung.

Mă tem că dezbaterea actuală referitoare la Serviciul pentru acţiune externă va da naştere unor aşteptări exagerate dacă acest instrument nou nu va fi însoţit de o politică UE mai comună. Este doar un instrument, nu scopul în sine. Avem nevoie de un nivel mai ridicat de convergenţă a politicilor şi avem nevoie să aducem poziţiile statelor membre mai aproape. Văd aici un rol important pentru preşedintele Consiliului, care reuneşte şefii de stat sau de guvern, de a aduce un nivel mai mare de convergenţă poziţiilor statelor membre. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Parlamentul European şi parlamentele naţionale, pentru a obţine un nivel mai mare de convergenţă. Atunci este posibil ca instrumentul să funcţioneze.

Avem nevoie, de asemenea, de o politică externă mai competentă, şi există loc pentru îmbunătăţiri. Mai competentă înseamnă mai reprezentativă din punct de vedere geografic pentru Uniunea celor 27, deoarece competenţa nu este neutră geografic. Ne putem permite o politică externă mai bogată, mai bună şi mai competentă, obţinând competenţa din experienţa şi înţelepciunea tuturor celor 27 de state membre.

Trebuie să definim parteneri strategici. Mă tem că lista noastră de parteneri strategici este prea lungă şi că i-am pus pe toţi cei importanţi sau valoroşi pe listă. Din punctul meu de vedere, lista este prea lungă. Trebuie să o definim. Nu ar trebui să fie sinonimă cu partenerii importanţi. Doar cei care converg cu noi în termeni de politică – şi poate împărtăşesc valorile noastre şi doresc să împărtăşească cu noi responsabilitatea pentru chestiunile strategice globale – merită să fie numiţi parteneri de importanţă strategică.

 
  
MPphoto
 

  David-Maria Sassoli (S&D).(IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, săptămâna trecută am asistat la un spectacol tulburător în noul organism pe care-l prezidaţi: domnul Sarkozy şi domnul Berlusconi au contestat tratatele semnate de ţările lor. Ne-am dat seama că preşedintele francez şi prim-ministrul italian, aflaţi în mare dificultate în ţările lor, doresc să aibă o Comisie care să se supună voinţei lor.

Primul refuză să accepte criticile, iar cel din urmă doreşte chiar să le refuze comisarilor dreptul de a vorbi. Trebuie să ne amintim, aşa cum a făcut-o Parlamentul, că romii sunt cetăţeni europeni pe pământ european.

Tratatele trebuie susţinute. Avem instrumentele pentru a face acest lucru şi nu trebuie să ne fie frică să iniţiem şi procedurile privind încălcarea legislaţiei UE. Mai mult, dacă nu apărăm principiile integrării europene, cum vom putea să ne punem de acord asupra strategiilor pentru ieşirea din criza economică?

Forţele terestre, domnule preşedinte, şi-au spus părerea. Parlamentul, preşedinţia acestuia şi Comisia trebuie să răspundă populismului care pledează pentru o Europă condusă de frică, cu drepturi europene sociale şi cetăţeneşti sporite, şi credem că aceasta este provocarea la care va trebuie să răspundă această generaţie politică.

 
  
MPphoto
 

  Francisco José Millán Mon (PPE).(ES) Domnule Preşedinte, sunt profund încântat de faptul că Consiliul European a discutat despre acţiunea externă a Uniunii. Suntem într-o lume nouă, care este multipolară din punct de vedere economic şi din ce în ce mai mult din punct de vedere politic, cu un număr mic de actori semnificativi. Mai mult, provocările pe care le întâmpinăm sunt globale. Nicio ţară nu le poate face faţă de una singură, nici măcar ţările UE. Aşa cum a apus preşedintele Comisiei în urmă cu câteva zile, într-o lume globală, dimensiunea chiar contează.

Uniunea Europeană trebuie să fie unul dintre aceşti actori. Prin urmare, regret rezultatul votului din New York de săptămâna trecută referitor la consolidarea poziţiei UE în Naţiunile Unite. Ceea ce s-a întâmplat este foarte îngrijorător.

Cred că ar fi bine să se facă pregătiri atente pe viitor pentru summiturile cu ceilalţi actori importanţi. În afară de a trata felul în care au votat ceilalţi actori la 14 septembrie la New York, ar trebui să trateze, de asemenea, chestiuni bilaterale şi multilaterale importante. Printre altele, trebuie să controlăm globalizarea, să adaptăm instituţiile care au fost înfiinţate după cel de-al doilea război mondial şi să consolidăm forumurile mai recente, precum G20.

Pentru a face toate aceste lucruri ar trebui, cred, să lucrăm în armonie cu Statele Unite. Împărtăşim multe valori şi interese cu această ţară şi am încredere că se fac pregătiri temeinice pentru summitul din 20 noiembrie.

Doamnelor şi domnilor, datorită instrumentelor noi ale Tratatului de la Lisabona, acţiunea externă a Uniunii va avea mai multă continuitate şi consecvenţă. Totuşi, împreună cu forţa internă a Uniunii, voinţa politică a celor 27 faţă de o acţiune comună este, de asemenea, esenţială, în special în rândul celor mai semnificative state membre.

Acest proces de unificare va fi, în mod inevitabil, unul lung şi dificil. Cu toate acestea, este necesar dacă vrem să nu lăsăm Europa să ajungă nesemnificativă şi să împiedicăm ceea ce începe să fie descris drept începerea unei epoci post-occidentale.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Aţi vorbit un pic prea repede şi interpreţii nu au putut interpreta cu exactitate. Vă rog să nu vorbiţi atât de repede.

 
  
MPphoto
 

  Zita Gurmai (S&D). – Domnule Preşedinte, UE are o jumătate de miliard de locuitori, şi acest număr de persoane nu este neglijabil în politica internaţională. Statele Unite au doar 296 de milioane de locuitori.

UE are tot potenţialul pentru a fi o mare putere, aşa cum am fost mulţi ani în domeniile economic şi cultural. Totuşi, în domeniul politic, nu ne-am ridicat încă la înălţimea potenţialului nostru, din cauză că Europa rămâne adesea divizată, chiar şi atunci când acţiunile comune ar fi mai eficiente. Europa are deja un număr de telefon, dar nu are o voce comună reală. PESC şi PESA sunt în prezent politici invizibile din punct de vedere politic.

Ne place sau nu, o voce comună înseamnă că vom avea nevoie de o mai bună coordonare a politicilor externe şi de apărare. Politicile comune de acest gen merg direct în centrul problemei privind suveranitatea naţională, însă ceea ce primesc statele membre în schimb pentru părţi din suveranitatea lor naţională este o mai mare influenţă în politica internaţională. Din acest motiv, salut iniţiativa preşedintelui Van Rompuy şi încurajez Consiliul să continue coordonarea pe care a început-o weekendul trecut şi, eventual, să o extindă şi să o aprofundeze. Emoţiile nu trebuie să stea în calea obiectivelor noastre, aşa cum aţi spus şi dvs.

 
  
MPphoto
 

  Lívia Járóka (PPE). – Domnule Preşedinte, aş dori să salut călduros declaraţia prim-ministrului ungar, Viktor Orbán, referitoare la lansarea strategiei europene pentru romi în timpul Preşedinţiei ungare viitoare. Acest Parlament are forţa propulsoare necesară pentru dezvoltarea unui program european pentru integrarea romilor şi, după anunţul reprezentanţilor mai multor state membre, sper sincer că Consiliul va sprijini, la rândul său, următoarea Preşedinţie UE, în vederea găsirii unei soluţii europene comune la o problemă europeană comună.

Principala cauză a excluderii romilor europeni nu este în special rasismul sau discriminarea, ci interdependenţa mai multor factori istorici şi economici. Prin urmare, strategia trebuie să definească publicul său ţintă nu în funcţie de etnie, ci pe baza atributelor sale economice comune, şi trebuie să se concentreze asupra alinării sărăciei profunde, concentrate geografic, care afectează romii şi non-romii deopotrivă în anumite microregiuni dezavantajate ale Uniunii Europene.

Această strategie trebuie să permită un lanţ coordonat de UE de programe de dezvoltare complexe, bazate pe indicatori clari şi lipsiţi de ambiguitate precum indicatorii Laeken, cu monitorizare adecvată din partea comunităţii, care să profite totodată de pe urma guvernanţei pe mai multe niveluri. Pe termen scurt, planul de acţiune paneuropean trebuie să împiedice trecerea sărăciei crunte de la o generaţie la alta şi, pe termen lung, este necesar să se egalizeze lipsa regională ce ţine de subdezvoltarea microregiunilor.

(Intervenţie a Preşedintelui)

Pe termen lung, aşa cum am spus, masele lovite de sărăcie şi lipsite de speranţă de astăzi trebuie să devină contribuabilii egali de mâine. Pentru aceasta va fi nevoie de efortul susţinut, sporit şi comun al tuturor asociaţilor, instituţiilor UE, statelor membre, ONG-urilor şi, de asemenea, al romilor înşişi. Europa nu-şi poate permite să facă politică ca de obicei: nu acum, când provocările demografice şi sociale cu care ne confruntăm sunt atât de mari, iar consecinţele lipsei de măsuri atât de periculoase. Trebuie să acţionăm repede şi trebuie să acţionăm curajos pentru a transforma întreaga noastră abordare.

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda (S&D).(DE) Domnule Preşedinte, în primul rând, aş dori să adresez câteva cuvinte Comisiei. Pentru cineva care, în numele grupului, a criticat dur Comisia, pe domnul Barroso şi pe doamna Reding pentru poziţia lor ştearsă cu privire la chestiunea romilor săptămâna trecută, aş dori să spun că sunt recunoscător pentru poziţia adoptată între timp. Multe dintre lucrurile care s-au spus nu au fost, poate, gândite cu foarte multă atenţie. Furioasă că am fost păcăliţi, poate că doamna Reding nu a ales întotdeauna cuvintele cele mai potrivite. Totuşi, sprijinim în întregime şi din toată inima substanţa activităţilor Comisiei.

Aş dori totuşi să adresez trei întrebări domnului Van Rompuy. Vă apreciez bunele intenţii, dar sunt trei chestiuni pe care nu le-am înţeles.

În primul rând, aţi spus că acum puteţi vorbi cu prim-ministrul chinez în numele celor 27. Totuşi, ce îi veţi spune? Care este atitudinea comună faţă de China? Nu am reuşit să găsesc acest lucru în procesul-verbal.

În al doilea rând, aţi spus că veţi dezvolta strategii de politică externă. În acest sens, nu aţi menţionat deloc Comisia şi nici Parlamentul. Cu toate acestea, pentru strategii de politică externă, mai ales pentru strategii comerciale, aveţi nevoie şi de acest Parlament. Veţi implica Parlamentul în dezvoltarea strategiilor de politică externă şi, dacă răspunsul este afirmativ, cum?

În al treilea rând, continuând ceea ce a spus domnul Graf Lambsdorff, sunt de acord cu domnia sa: nu putem accepta decizia ONU. Nu putem să fim, din nou – şi în acest caz – cei care plătesc costurile, însă nu au voie să-şi spună părerea sau să vorbească în faţa ONU. Ce nu a mers bine acolo şi ce intenţionaţi să faceţi – inclusiv în calitate de Consiliu şi împreună cu şefii de guvern – astfel încât să progresăm, în cele din urmă, şi să ne putem prezenta şi să putem vorbi la ONU în calitate de Uniune Europeană?

 
  
MPphoto
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE). - Consiliul s-a ocupat în principal de relaţia externă a Uniunii. Să nu uităm, însă, că problema actuală a cetăţenilor europeni este situaţia economică. Este îmbucurător faptul că s-a ajuns la un acord referitor la European semester, dar dacă nu se pune la dispoziţia Comisiei Europene un mecanism de implementare care să includă şi sancţiuni, acest acord este inutil.

Sancţiunile trebuie să existe, dar ele nu trebuie să permită pedepsirea cetăţenilor de două ori: o dată printr-o guvernare ineficientă şi a doua oară prin reducerea sprijinului Uniunii Europene. Măsurile propuse trebuie să contribuie la prevenirea deficienţelor, să nu permită să se ajungă într-o situaţie care să producă deja efecte negative.

Relativ la problema romilor: toţi cetăţenii europeni sunt obligaţi să respecte legea. Toate statele membre sunt obligate să respecte legislaţia europeană. Cine nu respectă, cetăţean sau stat membru, trebuie să suporte consecinţele.

În cazul de faţă, însă, eu cred că sancţionarea cetăţenilor - sau a statelor membre - nu rezolvă problema de fond. Situaţia romilor nu se rezolvă decât printr-o politică europeană. Sunt convins că toate statele membre, de origine sau de tranzit, pot produce o listă cu diferite măsuri în sprijinul integrării romilor. Eu cred că o politică europeană înseamnă o listă unică cu măsuri şi programe care să se aplice identic şi concomitent în toate statele membre. Şi mai cred că aplicarea acestei idei nu necesită mai multe responsabilităţi sau mai mulţi bani - ci doar voinţă politică.

 
  
MPphoto
 

  Corien Wortmann-Kool (PPE).(NL) Domnule Preşedinte, domnule preşedinte Van Rompuy, ne confruntăm cu provocarea majoră de a fi nevoiţi să ridicăm Consiliul European deasupra junglei intereselor naţionale, deasupra junglei intereselor statelor membre mari şi de a ne asigura că interesul nostru comun prevalează în Consiliu. Acesta este singurul lucru care ne poate ajuta să ieşim din criza economică.

Este esenţial să luaţi măsuri pentru a consolida guvernanţa economică în Europa. Sunteţi pe drumul cel bun pentru a realiza acest obiectiv, deoarece, în urmă cu un an, ar fi fost de neconceput ca Consiliul să sprijine în comun un semestru european pentru a consolida Pactul de stabilitate şi de creştere, dar şi pentru a spori competitivitatea Uniunii Europene.

Sper că săptămâna viitoare veţi primi un stimul important, deoarece Comisia Europeană va exercita în întregime dreptul său la iniţiativă. Acest lucru este important deoarece trebuie să fim mai ambiţioşi când vine vorba de sancţiuni, dar şi când vine vorba despre felul în care va aborda Consiliul, în cele din urmă, recomandările referitoare la diverse planuri naţionale, şi, pentru mine, acest lucru este şi mai important. În cazul în care aceste planuri se vor dovedi insuficiente, iar Comisia Europeană va trebui să vină cu recomandări, va fi atunci Consiliul pregătit să acţioneze în virtutea acestor recomandări, una câte una? Chiar dacă aceste recomandări se adresează Parisului şi Londrei? Acesta este lucrul care contează în cele din urmă, deoarece ar submina Pactul de stabilitate şi de creştere.

Aş fi curios să aflu gândurile dvs. cu privire la acest scor deoarece, în acest caz, Consiliul va trebui să se conformeze rolului independent al Comisiei Europene.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Paul Gauzès (PPE).(FR) Domnule Van Rompuy, în primul rând, aş dori să spun cât de bucuros sunt să văd că, în ceea ce priveşte problema romilor, poziţiile pentru rezolvarea problemelor referitoare la sărăcia cu care se confruntă aceste populaţii sunt echilibrate, rezonabile şi orientate spre viitor.

Aş dori să vă spun, domnule Van Rompuy, că am apreciat modalitatea în care aţi prezentat realizările din aceste ultime opt luni. Le-aţi prezentat cu vigoare şi precizie. Nu spunem suficient de multe lucruri despre activitatea Europei şi nici despre rolul pe care-l joacă Parlamentul. Tocmai aţi vorbit despre colaborare, în special despre legătura dintre aceasta şi supraveghere. Acesta este un lucru bun, deoarece Parlamentul a dorit agenţii cu o veritabilă competenţă europeană, pe care această supraveghere a reuşit să o introducă, căci, aşa cum ştiţi, poziţia Consiliului ECOFIN din decembrie 2009 a fost mult mai reticentă în această privinţă.

Trebuie să continuăm, în momentul în care G20 va avea o preşedinţie europeană, prin intermediul Franţei. Trebuie să spunem mai multe, cu mai multă tărie, într-un singur glas. Trebuie, de asemenea, să avem propuneri concrete pentru viitor. Contăm pe dumneavoastră, domnule Van Rompuy.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D).(HU) Aş dori să-i solicit preşedintelui Van Rompuy, a cărui activitate consecventă şi sistematică o preţuiesc foarte mult, să convingă statele membre cu populaţii de romi să dezvolte programe guvernamentale pe termen mediu referitoare la problema romilor de pretutindeni. Îndrăznesc să spun acest lucru deoarece eu am fost cel care, în calitate de subsecretar de stat, am dezvoltat primul program pentru romii din Europa în Ungaria. Programul a cuprins termene limită, persoane responsabile şi resurse financiare. Aş dori să le cer domnului Van Rompuy, domnului Šefčovič din cadrul Comisiei Europene şi domnului Jerzy Buzek, preşedintele Parlamentului European, să coopereze în vederea dezvoltării unui sistem de monitorizare şi supraveghere pentru a verifica dacă statele membre îşi îndeplinesc angajamentele. În al treilea rând, este sarcina Comisiei Europene să dezvolte o strategie privind romii pentru Uniunea Europeană, care să definească rolurile la nivel local şi regional, competenţele statelor membre şi valoarea adăugată oferită de Uniunea Europeană. Aceasta din urmă ar trebui să fie esenţa strategiei UE privind romii.

 
  
MPphoto
 

  Charles Goerens (ALDE).(FR) Domnule Preşedinte, domnule Van Rompuy, ştim cât de preocupaţi sunteţi de dorinţa de a încarna unitatea Europei, atât în interiorul, cât şi în exteriorul său. Or, din punctul meu de vedere, felul în care statele membre sunt reprezentate la G20 creează, în rândul celor 27, două categorii de state europene: cele care au statutul de membre şi cele care nu au acest statut: „have” şi „have not”-urile. Acest lucru contravine unităţii şi egalităţii statutare.

Nu credeţi, domnule preşedinte al Consiliului European, că cea mai bună modalitate de a garanta coeziunea şi coordonarea economică a Uniunii Europene în contextul G20 ar fi ca această Uniune să fie reprezentată acolo de instituţiile sale, inclusiv de Comisie şi de Consiliu, şi nu doar de câteva state membre? Dacă răspunsul este afirmativ, intenţionaţi să lucraţi în acest sens?

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dragi colegi, v-aş ruga să nu ridicaţi cartonaşele albastre. Vă rog să ridicaţi cartonaşul alb dacă doriţi să participaţi la procedura „catch-the-eye”. Îmi pare rău, cartonaşul albastru este altceva. Sunteţi cu toţii pe listă, însă sunt 25 de nume pe această listă, astfel încât nu va fi posibil să accept contribuţii din partea tuturor. Îmi pare foarte rău.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Grèze (Verts/ALE).(FR) Domnule Preşedinte, domnule Van Rompuy, vă sunt recunoscătoare pentru că aţi repetat că demnitatea umană este o valoare de bază a Uniunii Europene. Totuşi, având în vedere furtuna politică de săptămâna trecută şi tonul xenofob al guvernului francez, promisiunile unei discuţii viitoare nu sunt la înălţimea aşteptărilor noastre.

Domnule Van Rompuy, nu irosiţi ocazia de a fi întruchiparea diplomaţiei europene. Ne aşteptăm la condamnarea fără apel a unui stat membru care nu a respectat legislaţia europeană. Ne aşteptăm la propuneri concrete, la punerea în aplicare a strategiilor deja stabilite referitoare la fonduri, la evaluarea acestor fonduri şi la utilizarea acestor fonduri.

În concluzie, aş dori să revin la chestiunea drepturilor şi obligaţiilor pe care a menţionat-o domnul Daul şi i-aş spune că, pentru a înscrie copiii la şcoală, trebuie ca aceştia să aibă autobuze şcolare, şi aceasta implică bani lichizi sau în numerar. Aţi înţeles, în ceea ce priveşte romii, că nu avem nevoie doar de discursuri; avem nevoie, mai presus de toate, de o voinţă politică clară, lipsită de ambiguitate.

 
  
MPphoto
 

  Mirosław Piotrowski (ECR).(PL) Principalul punct pe ordinea de zi a ultimei reuniuni a Consiliului European a fost o încercare de a da un imbold proaspăt relaţiilor externe ale Uniunii pe baza Tratatului de la Lisabona. Nu a fost pentru prima dată când reuniunea Consiliului a fost dominată de o chestiune care nu fusese anticipată oficial. De data aceasta a fost vorba despre îndepărtarea romilor dintr-un anumit stat membru al Uniunii Europene. Acest lucru confirmă temerile anterioare potrivit cărora, în urma adoptării Tratatului de la Lisabona, statele membre ale Uniunii vor continua să fie ocupate mai degrabă cu probleme de natură internă decât cu relaţii externe. Direcţiile politicii externe care au fost conturate în timpul reuniunii Consiliului nu trec dincolo de definirea intereselor şi obiectivelor strategice ale Uniunii şi de utilizarea metodelor asertorice.

Consiliul European a anunţat că vrea să dea un imbold proaspăt relaţiilor transatlantice. Trebuie să sperăm că, în timpul summitului planificat pentru luna noiembrie a acestui an, la care va participa preşedintele american Barack Obama, actuala fobie antiamericană va fi înlocuită cu stabilirea pragmatică a intereselor comune. Unul dintre aceste interese ar trebui să fie problema ridicării, într-un sfârşit, a cerinţei vizelor pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Paulo Rangel (PPE).(PT) Domnule Preşedinte, în primul rând, aş dori să-l felicit pe preşedintele Van Rompuy pentru rezultatele acestei reuniuni a Consiliului şi, mai ales, pentru eforturile sale sistematice de a introduce o guvernanţă economică reală pentru Uniunea Europeană. Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi membrii portughezi ai acestuia sprijină pe deplin aceste eforturi.

În al doilea rând, aş dori să recunosc eforturile depuse de Comisie care, în această privinţă, şi-a consacrat întreg sprijinul şi iniţiativa stabilirii unei guvernanţe economice reale. În cele din urmă, aş dori să spun câteva cuvinte despre chestiunea relaţiilor externe şi, mai ales, despre deschiderea noastră faţă de Pakistan.

Cred că trebuie să dăm dovadă de solidaritate totală faţă de Pakistan, însă trebuie să protejăm întotdeauna acele ţări care-şi îndeplinesc obligaţiile faţă de lucrătorii lor, care înăspresc condiţiile ce permit exploatarea copiilor prin muncă şi care nu sunt împotriva plăţii contribuţiilor sociale. În acest sens, cred că trebuie să-i acordăm Pakistanului un oarecare sprijin, însă nu acel gen de sprijin care va stimula industriile care-şi vor exploata lucrătorii.

 
  
MPphoto
 

  Monika Flašíková Beňová (S&D). (SK) Aş dori să abordez două aspecte, primul doar pe scurt deoarece l-am analizat aici, în Parlament, în urmă cu două săptămâni, referitor la o soluţie la problema romilor.

Este paradoxal că, şi astăzi, acest subiect este abordat de nişte deputaţi care nu au călcat niciodată într-o tabără de romi şi care habar nu au cum este viaţa de fapt în aceste tabere şi care rostesc totuşi nişte judecăţi ciudate aici. Apreciez foarte mult faptul că Comisia şi, mai ales, doamna comisar Reding, dar şi domnul preşedinte Barroso, au ales abordarea corectă a acestei probleme şi sper că se va ajunge la o concluzie satisfăcătoare pentru romii înşişi.

Al doilea aspect se referă în principal la discuţia referitoare la introducerea unor norme mai severe pentru bugetele statelor membre, în cadrul căreia, pe de o parte, apreciez foarte mult eforturile depuse de Comisie pentru ca aceste norme să fie nu numai declarate politic, ci şi aplicabile din punct de vedere legal, şi pentru ca acestea să se aplice în mod egal tuturor statelor membre UE. Totuşi, pe de altă parte, trebuie să spun că sunt cam dezamăgită de faptul că aproape toată atenţia a fost acordată disciplinei bugetare şi că aceste probleme nu au fost discutate într-un mod mai cuprinzător. Prin urmare, sper că aceste probleme vor fi rezolvate într-un mod mai cuprinzător pe viitor.

 
  
MPphoto
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL).(PT) Domnule Preşedinte, această dezbatere a subliniat din nou contradicţiile grave cărora trebuie să le facă faţă Uniunea Europeană. Vrea să fie cea mai mare putere din lume şi se promovează drept cel mai mare apărător al drepturilor omului, însă unele guverne, precum cel francez, comit acţiuni pline de ură care sună a rasism şi xenofobie sponsorizate de stat, de genul celor pe care le-au întreprins împotriva romilor. Între timp, în ceea ce priveşte capitalul, aceştia întârzie să adopte măsuri care ar împiedica libera circulaţie şi specularea acestuia şi îşi fac griji doar pentru state ameninţătoare care nu sunt capabile să îndeplinească criteriile iraţionale ale Pactului de stabilitate şi de creştere. Cât despre populaţie, expulzarea în masă a cetăţenilor europeni este menită să ascundă dezastrul total al politicilor neoliberale.

Mai mult, solidaritatea pe care trebuie să o ofere Uniunea Europeană victimelor inundaţiilor din Pakistan şi sporirea sprijinului pentru cooperare nu trebuie acordate pe seama industriilor vulnerabile în ţări şi regiuni care se confruntă cu dificultăţi majore şi în care rata şomajului este deja mare, ca în cazul industriei textile şi de îmbrăcăminte din Portugalia. Prin urmare, este timpul să schimbăm politicile şi să stabilim priorităţi în ceea ce priveşte combaterea sărăciei. Este timpul să ne axăm pe producţie, pe crearea de locuri de muncă cu drepturi şi pe progres social. În acest fel, putem conferi un conţinut real Anului european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale.

 
  
MPphoto
 

  Romana Jordan Cizelj (PPE).(SL) Domnule Van Rompuy, aş dori să vă reamintesc faptul că avem două conferinţe internaţionale pe probleme de mediu importante în curând: una va avea loc în octombrie, în Japonia, şi va fi dedicată biodiversităţii, iar cealaltă, consacrată schimbărilor climatice, se va desfăşura la sfârşitul acestui an.

Ambele conferinţe vor fi organizate sub auspiciile Naţiunilor Unite şi avem nevoie ca Uniunea Europeană să joace un rol activ dar, totodată, trebuie să ne asigurăm că poziţiile şi constatările internaţionale sunt conforme cu direcţia urmată de Uniunea Europeană.

Ştim cu toţii acest lucru, dar ştim şi ce s-a întâmplat la Copenhaga, unde Europa a venit cu mai multe propuneri diferite, şi acestea nu au fost veşti bune pentru progresul negocierilor propriu-zise.

Prin urmare, aş dori să vă întreb: ce vrea de fapt să spună Consiliul când afirmă că trebuie să vorbim într-un singur glas? Aş dori, de asemenea, să ştiu dacă prim-miniştrii sunt pregătiţi sau nu să-şi asume un angajament concret în această privinţă.

 
  
MPphoto
 

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. – Domnule Preşedinte, aţi fost foarte generos alocându-mi acest timp. Voi încerca să fiu foarte concis şi să abordez doar patru subiecte majore care au fost discutate aici în dimineaţa aceasta.

În primul rând, putem vedea în mod clar că există un sprijin puternic pentru noua abordare strategică faţă de partenerii noştri cheie, că trebuie să utilizăm mult mai bine cadrul de la Lisabona şi că trebuie să folosim mult mai bine poziţiile UE şi proiecţiile puterilor UE referitoare la politica externă. Putem realiza acest lucru printr-o mai bună utilizare a sinergiei politicii externe şi trebuie să facem în aşa fel încât statele membre şi instituţiile europene să cânte de pe o singură foaie cu imnul, într-un singur glas.

Prin urmare, apreciez foarte mult importanţa pe care preşedintele Van Rompuy a acordat-o proprietăţii referitoare la politica externă a UE, nu numai de instituţii, ci şi de liderii statelor membre, deoarece, în acest mod, când vorbim într-un singur glas, nu numai la nivel multilateral, ci şi în contractele noastre bilaterale, vom obţine rezultatele necesare.

Câteva cuvinte despre guvernanţa economică. Aici, din nou, văd foarte mult sprijin în Parlament pentru menţinerea avântului schimbării pe care am început-o primăvara aceasta. Există un sprijin foarte clar pentru construirea unui sistem nou şi mai bun şi aş dori să asigur stimaţii deputaţi din acest Parlament că nu vom privi cu ochi critici doar deficitul bugetar. Vom analiza, de asemenea, cu foarte multă atenţie, problema datoriilor – cum să le gestionăm şi să le monitorizăm mai bine pe viitor.

Parlamentul va avea oportunitatea de a discuta această problemă în fiecare an deoarece comisarii vor participa în fiecare ianuarie la sondajul privind creşterea anuală care va începe aşa-numitul semestru european şi unde veţi vedea tabloul complet al economiei europene şi starea economică a diferitelor state membre. Aceasta va fi o ocazie binevenită pentru a avea o dezbatere mai profundă referitoare la această problemă la începutul fiecărui an.

În acelaşi timp, aş dori să vă asigur că nu am uitat de importanţa creşterii şi ocupării forţei de muncă. Pentru aceasta, trebuie să folosim instrumentele strategiei UE 2020, deoarece am dori să aşezăm economia europeană pe baze noi, pe roţi noi, şi dorim să urmărim creşterea inteligentă, inclusiv verde – adică sănătoasă – a economiei europene. Prin urmare, trebuie să ne concentrăm mai mult asupra ocupării forţei de muncă, asupra unor politici de înaltă calitate pentru tineret şi, desigur, asupra reducerii sărăciei.

Aceste două puncte tari – o mai bună supraveghere şi politici economice mai inteligente – trebuie să fie interconectate deoarece doar în acest mod vom obţine rezultatele necesare. Aşadar, dacă Comisia susţine ceva, acest ceva este consolidarea inteligentă.

Revenind la Serviciul pentru acţiune externă, cred că baroana Ashton a specificat foarte clar că este pe deplin devotată construirii unui Serviciu european pentru acţiune externă profesionist care va reflecta valorile europene, puterea şi, de asemenea, peisajul european. Prin urmare, echilibrul geografic şi de gen, precum şi un echilibru stabilit în rândul surselor pentru Serviciul european pentru acţiune externă de la instituţiile noastre şi de la statele membre, aşa cum s-a convenit, sunt foarte importante pentru construirea noului personal profesionist al Serviciului european pentru acţiune externă.

Cathy Ashton s-a angajat să vă informeze periodic cu privire la progresul referitor la înfiinţarea acestui serviciu. Cred că progresul realizat în perioada de tranziţie până în 2013 va răspunde preocupărilor actuale, pe care le înţeleg pe deplin.

În încheiere, permiteţi-mi să vă mulţumesc tuturor pentru insistenţa asupra respectării dreptului european, pentru faptul că preţuiţi valorile europene şi pentru că v-aţi angajat să căutaţi modalităţi mai bune de a alina suferinţa acestora şi de a-i integra. Peste 17,5 miliarde de euro au fost alocate măsurilor în interesul romilor şi al altor grupuri vulnerabile de Comisie şi de 12 state membre, în mare parte din Fondul Social European.

Totuşi, trebuie să fim atenţi la cum folosim mijloacele noastre şi instrumentele pe care le avem la dispoziţie. Aş solicita ca acestea să fie folosite mai eficient. Pentru aceasta, va trebui să abordăm o perspectivă nouă şi proaspătă în acest sens în viitor. Dacă vom face acest lucru împreună, va fi cu siguranţă mai eficient şi va genera rezultate mult mai bune decât în trecut.

 
  
MPphoto
 

  Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European.(FR) Domnule Preşedinte, în primul rând vreau să mulţumesc tuturor celor care au intervenit în această dezbatere. Ştiu că a răspunde este o sarcină dificilă, dar mai ştiu că este o sarcină dificilă să sintetizăm, într-un minut, toate punctele de vedere pe care am dori să le exprimăm. Prin urmare, nu voi putea să răspund tuturor remarcilor dumneavoastră. Aş dori să fac câteva comentarii în legătură cu două subiecte importante.

Primul subiect se referă la politica externă. Am parcurs un drum lung. Am avut activitatea importantă a domnului Solana. O uităm prea adesea. V-am enumerat, doar pentru ultimele luni, luările de poziţie comune pe care am reuşit să le elaborăm, cu Uniunea Europeană, referitoare la Iran, la Orientul Mijlociu şi la anumite dosare comerciale.

Totuşi, am făcut şi un pas în faţă, mai ales în ceea ce priveşte poziţia noastră la G20, cea mai mare conferinţă mondială anuală. Când am venit în calitate de prim-ministru la Consiliul European, mai existau încă, în urmă cu un an, reuniuni separate ale tuturor statelor membre care fac parte din G20. Acestea stabileau o poziţie comună între ele. Am cerut, am solicitat de fapt – lucru pe care îl facem de atunci – să existe o poziţie comună a celor 27. Chiar dacă nu toate ţările sunt prezente la G20, domnul Barroso şi cu mine reprezentăm Uniunea ca Uniune, şi avem deci o poziţie comună.

Vă pot asigura că, cu ocazia reuniunilor G8 şi G20, statele membre şi reprezentanţii Uniunii poartă acelaşi mesaj. Uneori avem, de asemenea, lucruri pozitive şi progrese şi aş dori să subliniez că, în această privinţă, au existat astfel de lucruri. Mă refer aici la cea mai mare conferinţă mondială internaţională, G20.

Există încă probleme? Desigur! Şi suntem încă sub efectul traumei de la Copenhaga. Aveam o poziţie comună. Aveam un mesaj comun. Nu am reuşit însă să-l impunem, să-i convingem pe ceilalţi să ne accepte poziţia. Rezultatul: toată lumea a pierdut, deoarece rezultatele au fost complet nesatisfăcătoare. S-au făcut deci progrese, în legătură cu diverse aspecte, însă trebuie să continuăm să lucrăm în direcţia bună.

Am fost întrebat: care vor fi mesajele dvs. cu ocazia summitului cu China? Vă invit să citiţi cu atenţie – nu superficial, ci cu atenţie – ceea ce a fost consemnat în concluziile Consiliului European. Vă sfătuiesc să faceţi acest lucru. Desigur, nu vom preciza, în concluziile Consiliului European, strategia pe care o vom dezvolta, bilanţurile pe care le vom prezenta partenerilor noştri strategici, cum ar fi partenerii noştri chinezi. Însă, dacă citiţi textul, veţi vedea că există, de fapt, noi accente, şi că vom introduce noţiunea de reciprocitate. Nu numai noi reacţionăm în raport cu mesajul celorlalţi. Am devenit, în raport cu mulţi dintre partenerii noştri, cei care întreabă, astfel încât avem nevoie de acest concept de reciprocitate.

Parlamentul European este implicat, şi mai mult încă de la Tratatul de la Lisabona, în acorduri comerciale, şi este colegislator atunci când vine vorba de acorduri internaţionale şi de acorduri comerciale internaţionale. Şi există deci şi progrese, însă trebuie să continuăm să progresăm şi mai mult. Summitul cu preşedintele american va fi pregătit la Consiliul din octombrie. Ne vom pune de acord asupra mesajelor pe care domnul Barroso şi cu mine le vom transmite preşedintelui american. Ne vom pune de acord pentru a putea vorbi în numele Uniunii, în numele celor 27. Aşadar vom merge încă o dată, pas cu pas, în direcţia bună.

A doua observaţie vizează politica economică. Am dus, în aceşti ultimi doi ani, o politică economică inteligentă, mult mai inteligentă decât în trecut. Am irosit 10 ani. Am fi putut acţiona la timp în ceea ce priveşte bugetul şi competitivitatea, însă nu am făcut acest lucru. Şi tocmai din acest motiv avem probleme astăzi.

Ce am făcut de la criza financiară? În afară de faptul că am salvat băncile şi altele, am dus o politică expansionistă foarte riscantă în 2008 şi, în mare parte, în 2009. O politică riscantă deoarece a dus la creşterea deficitelor bugetare. Dar de când am avut o revenire a creşterii – pe care am considerat-o lentă la începutul anului – am iniţiat o politică de consolidare bugetară, de reducere treptată a deficitelor bugetare, nu în mod brutal, ci progresiv.

Chiar şi în acest an avem un uşor efect expansionist. Am dus o politică monetară inteligentă. Pieţele au fost întotdeauna lichide, astfel încât nu am avut scăderi ale lichidităţilor, aşa cum s-a întâmplat în anii '30. Am urmat o politică a ratei dobânzii cu o rate destul de scăzute pentru ca redresarea să poată avea loc şi pentru ca bugetele statelor membre să nu sufere prea mult din cauza unor rate ale dobânzii foarte ridicate.

Am dus, pe plan bugetar şi monetar, o politică prudentă, înţeleaptă şi graduală. De ce? Nu din plăcerea de a trece – aşa cum o vom face acum – la tăieri bugetare serioase, nu din plăcerea de a reduce datoria, ci pentru a avea o creştere economică de durată, pentru a avea o politică a ocupării forţei de muncă care să dea roade. Toate aceste eforturi sunt în folosul ocupării forţei de muncă, pentru diminuarea şomajului. Există un obiectiv social iminent în toate eforturile pe care le facem. Nu acţionăm din plăcerea de a reduce datoriile şi deficitele. Acesta nu este decât un instrument: obiectivul, desigur, este ocuparea forţei de muncă şi scăderea şomajului.

Şi cum tocmai a spus vicepreşedintele Comisiei, pentru a face toate acestea într-o modalitate şi mai socială, am integrat în obiectivele noastre pentru 2020 obiectivul sărăciei. A trebuit să luptăm pentru a-l obţine. Am integrat o politică de educare şi menţinem o politică de coeziune. Păstrăm fondurile structurale, şi sper că le vom păstra şi în perspectivele financiare pe care le vom elabora, astfel încât nivelurile de trai să fie cât mai echilibrate cu putinţă în sânul Uniunii Europene.

Obiectivul tuturor acţiunilor noastre este deci un obiectiv prin excelenţă social; restul nu sunt decât instrumente. Am ţinut neapărat să vă spun acest lucru la sfârşitul dezbaterii.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Domnule preşedinte Van Rompuy, vă mulţumesc foarte mult pentru raportul din partea Consiliului European şi pentru discuţiile cu noi. Aşteptăm cu nerăbdare următoarele discuţii importante cu Parlamentul European. Următorul Consiliu European se va desfăşura în octombrie, astfel încât nu va exista o pauză lungă între acum şi atunci.

 
  
 

Aici se încheie acest punct.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris.(PT) Într-un moment când repercusiunile crizei capitalismului din Uniunea Europeană coboară standardele de viaţă pentru milioane de europeni şi provoacă o deteriorare îngrijorătoare a situaţiei economice şi sociale în diverse state membre, Consiliul a decis să mărginească aceste aspecte şi să reafirme vechile orientări politice care ne-au adus unde suntem astăzi. Numai aşa se poate înţelege insistenţa asupra liberalizării comerţului mondial în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului – cu apelul de a încheia runda Doha – şi în noile acorduri bilaterale. Acest lucru creează o situaţie în care se poate pune şi mai multă presiune asupra celor mai vulnerabile sisteme de producţie şi asupra forţei de muncă, ieftinind-o. Rezultatul este un nivel mai mare al şomajului şi mai puţină siguranţă în ceea ce priveşte locul de muncă. Consiliul crede că este timpul să culegem roadele Tratatului de la Lisabona şi „să promovăm interesele şi valorile Europei în lume”. Drumul înainte a fost stabilit cu claritate: o mai bună aliniere cu NATO şi Statele Unite, intervenţionism extern în creştere şi o tensiune militară îngrijorătoare în relaţiile internaţionale. În ceea ce priveşte „pachetul de supraveghere financiară” menţionat în concluzii, mesajul este clar: mecanismele principale de speculare financiară rămân neatinse. Speculaţia va continua să aibă frâu liber, aşa cum a avut şi până acum.

 
  
MPphoto
 
 

  Kinga Göncz (S&D), în scris. (HU) Evenimentele la care am asistat în ultimele câteva săptămâni dovedesc că cererile noastre, pe care le facem auzite de ceva timp, sunt legitime. Europa are nevoie de o strategie cuprinzătoare pentru a facilita integrarea socială a romilor. Expulzarea romilor din Franţa a adus imediat în atenţie problemele celui mai mare grup minoritar de pe continent, făcând din acesta o chestiune europeană. Am încredere că evenimentele supărătoare din ultimele câteva săptămâni vor impulsiona acţiunile comune. Deciziile luate la summitul UE de săptămâna trecută aduc speranţă. Parlamentul European face presiuni pentru dezvoltarea unei strategii europene pentru romi de ceva vreme. O astfel de strategie ar împiedica statele membre să-şi paseze una alteia responsabilitatea pentru rectificarea situaţiei acestei comunităţi. Sunt curios să văd ce va face guvernul maghiar, în calitate de Preşedinţie viitoare a Uniunii Europene, pentru a face progrese în ceea ce priveşte această strategie. Sper că Comisia Europeană îşi va finaliza investigaţia referitoare la legalitatea măsurilor guvernului francez foarte curând şi că, dacă este necesar, va lua măsuri juridice prompte pentru a elimina practicile ce încalcă drepturile fundamentale ale Uniunii Europene. Consider că este inacceptabil faptul că guvernul francez, un reprezentant al unuia dintre statele membre fondatoare ale Uniunii Europene, a ignorat până acum opinia Parlamentului European şi avertismentele Comisiei Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Sandra Kalniete (PPE) , în scris.(LV) Salut includerea Parteneriatului estic în concluziile Consiliului European ca una din direcţiile strategice comune de politică externă. Sprijin obiectivul iniţiativei politicii de guvernanţă economică europeană de a consolida funcţionarea Pactului de stabilitate şi de creştere şi de a spori monitorizarea dezechilibrelor macroeconomice. Este important să stabilim un mecanism cu sancţiuni mai stricte pentru acele state membre care nu respectă cerinţele Pactului de stabilitate şi de creştere, şi anume cele care ignoră deficitele bugetare sau măresc în mod disproporţionat datoria lor externă. Totodată, utilizarea bugetului Uniunii Europene pentru sancţiuni este posibilă doar dacă sunt incluse toate tipurile de cheltuieli bugetare, nu doar fondurile europene, de exemplu. Este important să întocmim o serie de principii clare şi uşor de înţeles şi de criterii pentru aplicarea mecanismului sancţiunilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Aşa cum a spus domnul preşedinte Van Rompuy, guvernele UE erau la curent de mult timp cu problemele lor financiare, însă nu au reacţionat. Avem nevoie de un nou sistem de supraveghere financiară pentru Europa. Ajungerea la un consens în ceea ce priveşte cadrul de supraveghere macroeconomică este un pas crucial în prevenirea pe termen lung a crizelor viitoare. Totuşi, pe Comisie o aşteaptă o luptă decisivă pentru a contraataca abordarea pe termen scurt care prevalează încă, care încearcă mai întâi să restaureze creşterea economică şi în care disciplina bugetară nu este atât de importantă în viitorul apropiat. Toate statele membre trebuie să înţeleagă că disciplina bugetară (un buget echilibrat) este singura condiţie prealabilă pentru stabilitatea macroeconomică sigură. Prin urmare, noile norme şi mecanisme de control UE vor ajuta statele membre să redobândească autodisciplina. De asemenea, prevenirea crizei pe termen lung necesită reforme structurale robuste. Sunt statele membre pregătite pentru acest efort? Salut conceptul domnului preşedinte Van Rompuy de reciprocitate în relaţiile UE cu partenerii săi strategici. O astfel de abordare presupune stabilirea unui echilibru între ceea ce doreşte şi preţuieşte UE şi ceea ce ar vrea partenerii noştri să obţină de la noi. În prezent există până la 56 de sectoare de dialog diferite în relaţiile UE-China. Pentru a depăşi această situaţie grotescă este nevoie ca voinţa politică să prefere mai degrabă politicile comune decât bilateralismul.

 
  
MPphoto
 
 

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. Problemele legate de situaţia romilor în unul din statele membre ale Uniunii Europene au ocupat o mare parte din timpul destinat dezbaterilor în Consiliul European. Fără a încerca să minimalizez importanţa acestor probleme, apreciez că acest mod de abordare - bazat pe crize sau situaţii conjuncturale - este unul superficial şi lipsit de eficienţă. Este adevărat că poziţiile în privinţa acestei probleme au fost echilibrate şi orientate către soluţii, însă în vederea depăşirii problemelor legate de comunităţile de romi care trăiesc în Uniunea Europeană sunt necesare măsuri cu viziune, pe termen lung, nu doar summit-uri la nivel european. Trecând peste acest neajuns, trebuie să îmi exprim satisfacţia pentru faptul că instituţiile europene au înţeles ca în această dezbatere să îşi joace în mod activ rolul de gardian al tratatelor şi al dreptului comunitar, care este unul şi acelaşi pentru toţi cetăţenii Uniunii Europene, indiferent de statul membru din care provin şi de etnia lor. Dreptul la libera circulaţie, prevăzut de Directiva 38 din 2004, nu poate fi pus sub semnul întrebării pentru niciun cetăţean european, simpla evocare a unei astfel de posibilităţi constituind un precedent periculos.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris.(IT) O criză precum cea cu care ne confruntăm în prezent nu trebuie să se mai producă niciodată. Totuşi, noua guvernanţă economică a Europei trebuie să ia în considerare nu numai nivelul datoriilor guvernamentale, ci şi sustenabilitatea acestora pe termen mediu şi lung. Datoria privată şi sustenabilitatea sistemelor de asigurări sociale sunt la fel de importante ca datoria guvernamentală per se pentru stabilitatea finanţelor publice. Într-adevăr, ţările care au avut datoria publică sub control s-au afundat într-o criză severă tocmai din cauza îndatorării considerabile a familiilor şi societăţilor, în timp ce ţările cu datorii publice mari, precum Italia, au depăşit momentul cu bine. Datoria suverană trebuie controlată prin intermediul obligaţiilor şi printr-o monitorizare mai incisivă şi mai eficientă. Nu avem nevoie totuşi de noi mecanisme pentru a soluţiona problema datoriilor, care sunt excesiv de automate şi pro-ciclice, care riscă să nu îndeplinească obiectivul şi care, din contră, zădărnicesc acţiunile de stimulare a creşterii economice. Nu avem nevoie de sancţiuni când încercăm încă să împiedicăm depăşirile: ar fi ca şi cum am pronunţa sentinţa înainte de proces. Trebuie mai degrabă să avem în vedere reformele structurale necesare pentru a stimula competitivitatea şi creşterea economică în Europa. Competitivitatea aduce creştere economică; creşterea aduce mai multe venituri din impozite şi consolidare financiară eficientă.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. Anul 2010 este anul european pentru combaterea sărăciei şi excluderii sociale. Astăzi, 84 de milioane de cetăţeni europeni, reprezentând 16% din populaţia UE, sunt expuşi riscului sărăciei şi, în contextul crizei economice şi financiare, principala preocupare a cetăţenilor europeni este legată de pierderea locurilor de muncă. În această perioadă, Consiliul European ar trebui să analizeze principalele provocări ale Uniunii şi să identifice soluţii şi domenii prioritare în care Uniunea să investească pentru a-şi păstra competitivitatea pe plan internaţional şi pentru a asigura un grad de ocupare a forţei de muncă de minimum 70%. Consider că domenii precum securitatea şi eficienţa energetică, investiţiile, inovarea şi schimbările climatice ar trebui să se afle pe agenda Consiliului European. Salut faptul că, la Consiliul European din luna octombrie, UE îşi va reafirma angajamentul ferm pentru lupta împotriva schimbărilor climatice şi va conveni asupra poziţiei UE în cadrul Conferinţei de la Cancun. Libera circulaţie a persoanelor este unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii, consfinţit şi de Carta Europeana a Drepturilor Fundamentale. De aceea, cerem Consiliului European, Statelor Membre şi Comisiei respectarea dreptului comunitar şi punerea lui în aplicare. Reafirmând importanţa Parteneriatului Estic pentru promovarea valorilor UE, solicit dezvoltarea unei Strategii a UE pentru Marea Neagra.

 
  
MPphoto
 
 

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. – Dezbaterea uneori aprinsă a Consiliului European cu privire la criza romilor din Franţa a fost un pas în direcţia bună. A evidenţiat necesitatea unei abordări paneuropene pentru rezolvarea problemei romilor. A dovedit, de asemenea, că clişeele convingătoare ale partidelor de stânga nu vor face decât să lase nesoluţionată sau să agraveze această problemă.

Trei idei principale au apărut din această dezbatere robustă: 1) problema romilor nu aparţine unui stat membru sau altuia. Este un fenomen european care necesită politici europene coordonate; 2) dreptul la libera circulaţie nu trebuie să se ridice la limitarea dreptului la securitate; 3) drepturile minorităţilor nu trebuie să excludă responsabilităţile legale.

Dezbaterea Consiliului a arătat că presupunerea potrivit căreia România şi Bulgaria nu pun în aplicare programe de integrare a romilor este greşită. În sfârşit, poziţia Consiliului a reprezentat o respingere clară a sugestiilor care stabileau o legătură între problema romilor şi aderarea României şi Bulgariei la Schengen. Sunt convins că Franţa şi România vor păstra un nivel ridicat de colaborare şi vor fi un model în domeniu. Problema romilor a fost distorsionată în mod sistematic şi utilizată în scopuri politice. Acest precedent trist ar trebui înlocuit de o serie de politici corespunzătoare şi energice.

 
  
MPphoto
 
 

  Angelika Werthmann (NI), în scris.(DE) Din păcate, ultima reuniune a Consiliului a lăsat numeroase măsuri concrete în privinţa cărora nu s-a luat o hotărâre. Trebuie, în sfârşit, să consolidăm uniunea economică şi monetară şi, în acest mod, vom învăţa lecţiile necesare din criza economică – cu alte cuvinte, trebuie să punem în aplicare cu stricteţe Pactul de stabilitate şi să definim cu exactitate impozitul pe tranzacţii financiare. Totuşi, nu trebuie să facem acest lucru pe seama cetăţenilor noştri. Noul Serviciu european pentru acţiune externă poate fi o realizare semnificativă pentru Uniunea Europeană, cu condiţia ca ideea principală care a stat la baza includerii acestuia în tratate să fie pusă în practică. Trebuie să căutăm, să găsim şi să folosim sinergiile existente pentru ca Europa să poată acţiona ca o unitate pe scena mondială – şi acest lucru va spori, de asemenea, cu siguranţă, influenţa UE în lume. În ceea ce priveşte clima, putem vedea că şi aici este important să învăţăm lecţiile necesare şi să ne pregătim în consecinţă pentru summitul de la Cancún. Încălcările drepturilor omului nu trebuie tolerate în UE. Demnitatea umană trebuie să rămână sacră – orice formă de populism duce în mod inevitabil la naţionalism şi acesta nu este deloc favorabil idealului european.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: Roberta ANGELILLI Roberta ANGELILLI
Vicepreşedintă

 

4. Pachetul de măsuri de supraveghere financiară (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei cu privire la pachetul privind supravegherea financiară.

 
  
MPphoto
 

  Proinsias De Rossa (S&D). – Doamnă preşedintă, doar o întrebare. Am crezut că vom avea un segment „catch-the-eye” în această dezbatere. Aşa va fi?

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. –Vom folosi procedura „catch-the-eye” pentru declaraţia cu privire la pachetul de supraveghere financiară. Trebuie totuşi să fiu clarific un lucru: voi fi foarte strictă în ceea ce priveşte timpul afectat luărilor de cuvânt deoarece suntem în mare întârziere şi avem o votare lungă. Prin urmare, când timpul unei persoane expiră, trebuie să o întrerup, iar în ceea ce priveşte procedura „catch-the-eye”, va trebui să ne rezumăm la cinci minute. Îmi pare rău, dar aşa vor sta lucrurile în această dimineaţă.

 
  
MPphoto
 

  Didier Reynders, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. (FR) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, apar în faţa dumneavoastră iarăşi cu mare plăcere, pentru a discuta încă o dată despre supravegherea financiară, căci am avut posibilitatea de a vorbi despre aceasta după ultima reuniune ECOFIN, în timp ce pachetul legislativ este acum supus votului Parlamentului.

Este o colecţie de texte care introduce o reformă deosebit de importantă în Uniune şi care răspunde mai multor provocări. Prima provocare – preşedintele în exerciţiu al Consiliului tocmai a vorbit despre acest aspect – este răspunsul la criză. În decada care se apropie de sfârşit am asistat la introducerea şi desfăşurarea arhitecturii Lamfalussy în toate sectoarele financiare.

Comisiile de supraveghetori au început, într-un fel, să-şi facă simţită prezenţa. Acestea au contribuit la dezvoltarea legislaţiei financiare europene şi la un proces de convergenţă progresivă a supravegherii precaute. Acest proces a fost un prim pas important şi pozitiv către o abordare europeană, dar, date fiind circumstanţele crizei, trebuie neapărat să spunem că acest proces nu s-a dovedit a fi, în cele din urmă, suficient de ambiţios.

Nu ne-a permis să prevenim sau să oprim criza financiară sau să coordonăm răspunsuri rapide şi eficiente pe loc, în special în ceea ce priveşte cooperarea transfrontalieră. Din acest motiv ne propunem să creăm un comitet european pentru riscuri sistemice operaţional, cu tot sprijinul administrativ al Băncii Centrale Europene, care, sub conducerea preşedintelui său, este mai mult decât pregătită să lucreze la implementarea şi introducerea acestui comitet.

Nu am nici o îndoială că domnul Trichet va contribui cu toată competenţa şi autoritatea sa, inclusiv în urmărirea potenţialelor avertismente sau recomandări făcute sub preşedinţia sa. În acelaşi scop, dorim autorităţi de supraveghere mai puternice, mai receptive şi mult mai bine echipate, pentru a pregăti standardele tehnice ale comunităţii şi asigura implementarea lor completă, inclusiv pe timp de criză.

În cazul în care o autoritate naţională nu acţionează, aceste autorităţi vor avea mijloacele legale pentru se asigura că instituţiile financiare sunt conforme cu standardele. Vor ajuta la înfiinţarea unei adevărate zone europene de supraveghere, care este indispensabilă pentru consolidarea pieţei interne. Acestea vor fi astfel implicate în funcţionarea colegiilor de supraveghetori şi vor ajuta la rezolvarea oricăror dispute dintre autorităţile naţionale, permiţându-le, desigur, totodată, să realizeze o supraveghere zilnică prudentă.

Să nu vă temeţi de cuvinte; introducerea acestor autorităţi este un acord istoric, după cum au menţionat unii de multe ori în această Cameră. Preşedinţia belgiană a făcut din acest lucru principala sa prioritate în domeniul pieţelor financiare, însă şi într-o manieră globală. Să nu interpretăm greşit: în acest fel, continuăm să construim un model original de supraveghere – voi reveni la acest lucru – dar trebuie să luăm în considerare, de asemenea, evoluţia structurilor de supraveghere ale principalilor noştri parteneri. Aceasta este a doua provocare: să arătăm că Uniunea Europeană a celor 27 este capabilă să reformeze structurile de supraveghere financiară fără să rămână în urmă, mai ales faţă de Statele Unite.

Cu raportul Larosière din februarie 2009, pe care Consiliul European l-a întâmpinat foarte călduros, de fapt, dezbaterea din Europa s-a mişcat în direcţii promiţătoare, dar a trebuit să asigurăm succesul acestor speranţe de reformă. Între timp, Statele Unite au demarat o revizuire pe scară largă a supravegherii din ţara lor, prin adoptarea legii Dodd-Frank. Votând astăzi, sper, în favoarea pachetului legislativ, care este fructul unui an de investigaţii, negocieri şi cooperare între diverse instituţii, Parlamentul European va arăta că Uniunea Europeană nu este lăsată în urmă şi că aceasta este, de asemenea, un lider în procesul de reformă sprijinit la G20.

Totuşi, putem fi un adevărat lider doar pe termen lung. Lăsând la o parte votul istoric de astăzi, va trebui să ne asigurăm că noul nostru sistem continuă să funcţioneze şi evoluează. Aceasta este a treia provocare. Obiectivul nostru este, în primul rând, un model de supraveghere microprudenţială care să fie în mare parte descentralizat, în care autorităţile sprijină şi coordonează supraveghetorii naţionali fără a le lua locul.

În al doilea rând, ne dorim, de asemenea, un sistem care să devină tot mai puternic, nu unul care să stea pe loc. Prin Comitetul european pentru riscuri sistemice, vom introduce un organ esenţial de dezbatere şi de luare de decizii macroeconomice, inclusiv la nivel transatlantic sau chiar la nivel global.

Prin autorităţile europene de supraveghere, vom avea actori eficienţi de prevenire a riscurilor şi de tratament dacă le dăm puterea de a-şi duce la bun sfârşit acţiunile. Aceasta este în parte situaţia în cazul Directivei Omnibus, cu privire la care Parlamentului i se cere să-şi spună părerea astăzi. Totuşi, vor trebui să urmeze alte măsuri legislative ca parte a revizuirii textelor existente.

Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş dori să închei cu acest aspect. Astăzi ajungem la sfârşitul unui prim pas crucial şi, aşteptându-mă în acest moment la un rezultat pozitiv în urma votului dumneavoastră de acum, aş dori, în mod special, să mulţumesc preşedintei Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, doamna Bowles, diverşilor raportori parlamentari, doamna Goulard, domnul García-Margallo y Marfil, domnul Skinner, domnul Giegold, domnul Sánchez Presedo, şi raportorilor alternativi ai acestora, precum şi comisarilor Rehn şi Barnier, care sunt prezenţi în această Cameră şi, bineînţeles, tuturor colaboratorilor acestora. Au fost schimburi productive – şi, cred eu, constructive – între noi în ceea ce priveşte pachetul de texte modificate supus votului astăzi.

Totuşi, sper că dorinţa de a obţine rezultate care ne-a inspirat va continua să conducă negocierile cu privire la texte viitoare pentru a completa şi moderniza acest sistem în continuare. Cred că pot spune, în numele celor care mă vor urma în funcţia de preşedinte în exerciţiu al Consiliului în următoarele luni, şi având în vedere recentele negocieri, că sunt încrezător că aşa vor sta lucrurile. Sper că vom fi capabili să venim aici în curând cu noi acorduri – mai ales în ceea ce priveşte fondurile de investiţii – şi că, împreună, vom reuşi, împreună cu comisarul Barnier, să sprijinim o gamă întreagă de acţiuni pentru punerea în aplicare a noilor texte legislative.

 
  
MPphoto
 

  Michel Barnier, membru al Comisiei.(FR) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, acordul referitor la pachetul de supraveghere financiară pe care îl veţi vota în câteva minute, la aproape un an de la ziua în care Comisia a adoptat aceste propuneri, este, cred că mă pot exprima astfel, un lucru cât se poate de istoric în ceea ce priveşte evoluţia reglementărilor financiare în Europa.

Încă de la începutul crizei financiare, Uniunea Europeană a reacţionat la nivel internaţional. Aceasta a iniţiat procesul G20 lansat la summitul din Washington din noiembrie 2008. Grupul de lucru condus de domnul de Larosière a învăţat prima lecţie importantă din această criză şi, imediat după aceea, Comisia a venit cu propunerile sale. Permiteţi-mi să aduc un omagiu activităţii inteligente a domnului de Larosière, căruia îi datorăm foarte multe în prezent.

Prin acest acord, vom avea, dacă doriţi, un cadru în care, de acum înainte, toate iniţiativele vor fi menite, produs după produs, piaţă după piaţă, jucător după jucător, să implementeze un lucru pentru care ne-am luat angajamentul şi pentru care mi-am luat angajamentul când am vorbit cu dumneavoastră la 13 ianuarie: reglementare inteligentă şi supraveghere eficientă.

Acest cadru pe care îl vom adopta este fundaţia care oferă credibilitate tuturor iniţiativelor bazate pe sectoare pe care dorim să le luăm. Datorăm acest acord implicării personale şi competenţei de care aţi dat dovadă mulţi dintre voi. Permiteţi-mi ca, la rândul meu, să le mulţumesc raportorilor, domnul García Margallo, domnul Skinner, domnul Sánchez Presedo, doamna Goulard, domnul Tremosa i Balcells şi domnul Balz, precum şi raportorilor alternativi.

Aş dori, de asemenea, să-i mulţumesc domnului Bowles, care a condus această negociere cu multă hotărâre. Aş dori să-i mulţumesc preşedintelui Comisiei pentru afaceri economice şi financiare (ECOFIN), domnul Reynders, pentru rolul proactiv, care a fost decisiv, pe care l-a jucat cu echipele sale, continuând treaba bună făcută de Preşedinţia spaniolă şi de cea suedeză înaintea lui.

Permiteţi-mi, poate într-o manieră destul de neobişnuită – vă voi spune de ce – să adresez un cuvânt de mulţumire în numele Comisiei Europene persoanei de lângă mine, domnul Wright, pentru că în câteva zile acesta va fi numit director-general adjunct pentru piaţa internă şi servicii. Aş dori să spun că acest om este, în opinia mea, un mare câştig pentru serviciul public european.

Doamnelor şi domnilor, valoarea adăugată de Parlament este de necontestat. A fost decisivă. Mă gândesc, mai ales, la consolidarea competenţelor autorităţilor europene de supraveghere: mediere, măsuri de urgenţă, elaborarea unor standarde juridice şi tehnice cu rolul de a proteja consumatorul – la care vom reveni –, împreună cu prevenirea şi protejarea de anumite produse financiare toxice şi natura transfrontalieră a instituţiilor, care vor fi luate în considerare într-o măsură mai mare.

Apoi mai este crearea Comitetului european pentru riscuri sistemice (CERS) care se datorează în mare parte Parlamentului, mai ales în ceea ce priveşte preşedinţia sa şi aici aş dori, de asemenea, să–i mulţumesc colegului şi prietenului meu, domnul Rehn, şi personalului său.

Toate acestea sunt, desigur, un compromis. Unii ar fi vrut să meargă mult mai departe. În privinţa multor aspecte, Comisia însăşi a făcut compromisuri dinamice şi concesii. Regretăm, de exemplu, soluţia acceptată în cele din urmă referitoare la procesul de elaborare a standardelor tehnice, care, după părerea noastră, nu trebuie să servească drept precedent pentru alte sectoare şi, mai mult decât atât, voi confirma acest lucru într-o declaraţie.

Cu toate acestea, per ansamblu, după votul unanim al Consiliului, după votul dumneavoastră de astăzi, dacă doriţi, de la începutul anului viitor, Europa se va baza pe un model de supraveghere adaptat nevoilor sale şi realităţii industriei sale financiare. În majoritatea ţărilor europene, majoritatea băncilor aparţin unei alte ţări. Acest lucru defineşte dimensiunea transnaţională, atât a instituţiilor financiare, cât şi a riscurilor pe care le pot suporta acestea.

Vom avea un model de supraveghere care este proiectat pentru a preveni crizele mai eficient. Vom fi capabili să le arătăm cetăţenilor care sunt îngrijoraţi şi care se întreabă dacă Europa a reacţionat că aceasta a tras învăţături concrete din criză şi că face acest lucru în acelaşi timp cu americanii şi, sperăm, şi cu alte continente în cadrul deciziilor G20.

În ceea ce priveşte autorităţile, ne aşteaptă multă muncă tehnică şi bugetară, la care ne-am angajat pentru ca autorităţile să vadă efectiv lumina zilei la 1 ianuarie 2011. Cu acordul Parlamentului European, va trebui să numim viitorii preşedinţi şi directori generali ai acestor autorităţi. Aş dori să spun în faţa dumneavoastră că singurul criteriu care va guverna aceste numiri trebuie să fie acela al independenţei şi competenţei pentru ca aceste noi autorităţi să reuşească, şi sunt încrezător că viitorul preşedinte al CERS care, datorită dumneavoastră, este preşedintele Băncii Europene Centrale, va avea această preocupare pentru independenţă şi această competenţă.

Atunci, doamnelor şi domnilor, vom completa în mod decisiv cadrul pe care îl avem la 1 ianuarie. Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe va dobândi putere rapid datorită rolului rezervat acesteia în deciziile care sunt luate sau care vor fi luate: propunerea de a situa supravegherea agenţiilor de rating al creditelor la nivel european, proiectele de regulamente privind instrumentele financiare derivate şi vânzarea fără acoperire şi apoi contractele swap pe risc de credit, adoptate cu doar câteva zile în urmă.

Nu ne vom opri aici. Acesta este un întreg program integrat pentru a consolida şi stabiliza sistemul nostru financiar şi pentru a-l face mai transparent, pe care îl vom urmări cu dumneavoastră, pas cu pas: reglementarea fondurilor speculative şi a sectorului capitalului privat, aspect asupra căruia lucrăm chiar în acest moment, implementarea acordului Basel III cu privire la capitalul bancar, revizuirea, anul viitor, a directivei privind pieţele financiare, consolidarea sancţiunilor în cadrul revizuirii directivelor privind abuzul pe piaţă şi introducerea unui cadru european pentru gestionarea şi rezolvarea crizelor.

Toate aceste măsuri trebuie să ne permită să evităm repetarea unor crize grave, să protejăm consumatorii, care sunt, de asemenea, contribuabili şi să alimentăm creşterea susţinută şi corectă pe care o dorim.

Doamnelor şi domnilor, am fost întotdeauna de părere că în domeniul sectoarelor financiare, precum şi în domeniul mediului înconjurător, prevenirea este întotdeauna mai ieftină decât vindecarea. Aş dori să vă reamintesc că, pe parcursul acestei crize financiare, într-un fel sau altul, am mobilizat 17 % din PIB-ul european pentru a salva sistemul financiar. Băncile sunt cele care trebuie să plătească pentru bănci, şi nu contribuabilii. Prevenirea va fi întotdeauna mai ieftină decât vindecarea.

Vom prezenta toate aceste măsuri în cadrul ordinei de zi adoptate de Comisie şi sprijinite de Consiliul ECOFIN la 2 iulie, şi scopul nostru este ca acestea să fie implementate şi prezentate cu hotărâre, să primească un vot favorabil, dacă veţi fi de acord, în orice caz, să fie adoptate şi propuse de către Comisie până la sfârşitul anului 2011.

Doamnelor şi domnilor, doamnă preşedintă, aş dori să spun la nivel personal că calitatea relaţiilor pe care le-am avut şi încrederea fără automulţumire care a condus dezbaterile noastre sunt, pentru mine, un semn încurajator pentru tot acest program foarte riguros şi exigent. În numele tuturor serviciilor Comisiei, aş dori să vă mulţumesc pentru acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel García-Margallo y Marfil, în numele Grupului PPE(ES) Doamnă preşedintă, astăzi este o zi bună pentru Europa. În decembrie am avut un biet acord, iar acum, datorită cooperării dintre Parlament, Preşedinţia în exerciţiu a Consiliului şi Comisie, avem un acord bun.

Este un acord bun care va stabili adevărate autorităţi europene, care sunt puternice şi supuse controlului democratic al Parlamentului: autorităţi care vor fi concepute pentru a se asigura faptul că toate băncile din Uniunea Europeană sunt supuse aceloraşi norme. Vor putea să-şi impună deciziile asupra organelor naţionale de supraveghere şi, dacă nu respectă aceste decizii, asupra băncilor private, pentru a proteja familiile şi întreprinderile. Acest lucru le va permite să combată băncile care ar putea cauza riscuri sistemice şi să împiedice contribuabilii să vadă nevoiţi să plătească încă o dată pentru exuberanţa iraţională a unor instituţii financiare.

Lecţia pe care o putem învăţa din această dezbatere este că Parlamentul nu este ca un câine al cărui lătrat este mai rău decât muşcătura, care va da înapoi la cel mai mic gest al Consiliului: acesta rămâne ferm pe poziţii. Nici nu este un câine într-o iesle: este un bun aliat al Consiliului şi al Comisiei pentru a merge înainte în procesul de integrare europeană.

Mulţumită colegilor mei deputaţi, comisarului Barnier şi domnului Reynders, acum avem un acord excelent pentru care ar trebui să ne felicităm.

 
  
MPphoto
 

  Peter Skinner, în numele Grupului S&D. –Doamnă preşedintă, aş dori să le mulţumesc comisarului şi domnului Reynders. Aş dori, de asemenea, să–i mulţumesc foarte mult lui David Wright pentru activitatea sa, precum şi colegilor mei din această cameră. Am avut succes suficient.

Totuşi, fie eşti capturat de moment, fie capturezi momentul. O criză financiară a dat viaţă unor noi agenţii, care sunt foarte necesare şi foarte binevenite în acest moment în Uniunea Europeană şi poate chiar pe tot globul, dar puterea investită în aceste instituţii trebuie, de asemenea, să fie o putere responsabilă. Ambiţia, prin urmare, trebuie să aibă un scop, pentru a avea o împlinire, iar acel scop trebuie să fie împărtăşit de cetăţenii noştri ale căror slujbe şi surse de venit depind de succesul nostru în această privinţă.

Nu este nicio îndoială că discuţia dintre statele membre şi Parlament a dus adesea la tensiuni pe parcursul acestei dezbateri, dar niciunul dintre noi nu a făcut cum a dorit în întregime şi cu toţii am avut succes în obţinerea a ceea ce, cred eu, va fi un succes.

Parlamentul a insistat pentru puteri mai mari la nivel european. Desigur, acest lucru a fost în contextul situaţiei de a acţiona împotriva dorinţelor statelor membre. Unii din această Cameră vor dori să meargă mai departe în crearea supravegherii directe, mai ales în zona contrapartidelor centrale, de exemplu. Cu toţii trebuie să acţionăm cu precauţie împotriva aventurii mai presus de ambiţie, dar haideţi să avem răspunsuri cântărite şi adecvate atunci când vom umple spaţiile libere care vor apărea mai târziu.

Stabilitatea financiară în acest moment depinde de anii – şi uneori de zecile de ani – de experienţă a miilor de cetăţeni la nivel de ţară care au experienţă în serviciile financiare. Ei au fost prima linie în prevenirea problemelor. Guvernele naţionale au dovedit că şi ele ne pot salva când se ajunge la o cădere. Cu toate acestea, lucrurile au ţinut mai degrabă de noroc decât de proiectare. Aceste noi instituţii ne oferă posibilitatea de a avea proiectare. Acesta este lucrul care a lipsit şi de aceea este atât de important să îl îndeplinim.

Pentru agenţii există şi aspecte practice la mijloc. Vom avea o comisie comună, şi sunt foarte mândru că am putut contribui la înfiinţarea acesteia. Comisia comună trebuie să fie un vehicul pentru coordonare, schimb de informaţii şi luare a deciziilor în comun. Aceasta va fi platforma de concentrare; aceste agenţii lucrează la eliminarea riscurilor sistemice. Am insistat, de asemenea, ca şefului BCE să i se acorde controlul asupra monitorizării riscului la nivel global, dar dacă trebuie să îl întrebăm pe domnul Bernanke dacă reputaţia lui a crescut, cred că este posibil să spună „ nu”, căci nu dispune de asemenea puteri.

Aşadar, evitând operaţiile financiare în stil cazino din trecut – da –, dar fiind noi înşine responsabili în calitate de organe de reglementare, trebuie să fim, de asemenea, foarte cumpătaţi. Trebuie să existe ambiţii în ceea ce priveşte reglementarea, însă este, de asemenea, vorba şi despre pensiile oamenilor, despre economiile, casele şi slujbele lor. Salut infrastructura de supraveghere pe care o avem. Este tânără, dar va trebui să crească într-adevăr foarte repede.

 
  
MPphoto
 

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Doamnă preşedintă, mi-ar plăcea să-l întreb pe domnul Skinner ce motive are să presupună că judecata şi deciziile noilor instituţii europene vor fi mai bune decât deciziile luate de instituţiile de reglementare la nivel naţional?

 
  
MPphoto
 

  Peter Skinner (S&D). –Doamnă preşedintă, dacă contele de Dartmouth mi-ar fi ascultat discursul, atunci m-ar fi auzit spunând că sunt de părere că acest lucru trebuie făcut în coordonare cu autorităţile naţionale, nu împotriva intereselor acestora – şi trebuie făcut doar atunci când legislaţia pe care am înaintat-o în acest scop este adecvată şi a trecut prin procedurile democratice ale acestei Camere.

Cred că astfel se va lua tot ceea ce este mai bun din ambele lumi. Dacă este să vă imaginaţi că, stând pe o insulă, un simplu şanţ vă va proteja de adevăratele probleme ale lumii reale, atunci mi-e teamă că sunteţi un nesăbuit, deoarece realitatea este că criza globală ne-a dat o lecţie reală.

 
  
MPphoto
 

  Sharon Bowles, în numele Grupului ALDE – Doamnă preşedintă, am reuşit. Trenul arhitecturii de supraveghere a plecat din staţie şi ne aşteptăm la lucruri mari de la acest manual de norme comune. Cu toate acestea, legislaţia noastră financiară este încă asemănătoare unui caşcaval elveţian cu găuri şi tăieturi în care un singur manual cu norme nu va ajunge niciodată. Aceasta este o ruşine pe care va trebui să o împărtăşim cu toţii până când vom fi cu adevărat de acord cu o singură piaţă a serviciilor financiare.

Noile autorităţi ne oferă o dimensiune suplimentară pentru a obţine coordonare transfrontalieră, dar acest lucru înseamnă că trebuie să avem mai multă grijă pentru a ne asigura că deciziile sunt receptive şi luate in funcţie de pieţe. Serviciile pentru acţiune externă vor trebui să se unească unul cu celălalt şi cu supraveghetorii naţionali şi vor trebui, de fapt, să fie implicaţi în ceea ce se întâmplă pentru a lua decizii adecvate, fiind conştienţi că o decizie greşită nu devine mai bună dacă se răspândeşte.

 
  
MPphoto
 

  Sven Giegold, în numele Grupului Verts/ALE.(DE) Doamnă preşedintă, astăzi este într-adevăr o zi în care s-a mai aşezat o piatră în Camera Europei. Este o zi bună şi dovedeşte falsitatea tuturor afirmaţiilor potrivit cărora după criza financiară nu se va întâmpla nimic. De asemenea, dovedeşte că au greşit toţi cei care cred că acum începe o nouă fază de renaţionalizare. În schimb, Europa trage concluziile necesare. Totuşi, trebuie să fie foarte clar că legislaţia pieţei financiare încă conţine, în mod firesc, lucruri care acum trebuie să continue să se întâmple. Parlamentul a realizat ceva foarte important şi foarte sigur. Acest lucru a fost deja menţionat. Am reuşit deoarece diversele forţe din această Cameră au lucrat împreună şi, făcând acest lucru, s-au opus încercărilor multor state membre de a nu ţine cont de lecţiile care pot fi învăţate din această criză.

Unele întrebări importante rămân încă fără răspuns, de exemplu: câţi angajaţi vor fi alocaţi acestor autorităţi? Care este rostul de a avea aceste autorităţi cu aceste noi competenţe dacă acestea nu vor dispune de personal suficient şi de un buget adecvat? Ceea ce am auzit în această privinţă încă nu este clar; trebuie să lucrăm împreună în acest sens. Următoarea întrebare este: ce se va întâmpla în ceea ce îl priveşte pe preşedintele acestei autorităţi a pieţei financiare? Acesta este un alt domeniu în care trebuie să ne asigurăm că sunt numite persoane adecvate. Pentru noi, Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, un pas important a fost dorinţa noastră de a avea în cele din urmă transparenţă în ceea ce priveşte cerinţele de contabilitate relevante ale marilor întreprinderi transnaţionale. În această privinţă, Comisia a anunţat acum, din fericire, că va exista comunicare în ceea ce priveşte raportarea de la o ţară la alta. Aşteptăm cu nerăbdare acest lucru. În această privinţă, aşteptăm, de asemenea, cu nerăbdare să colaborăm.

În cele din urmă, avem o declaraţie comună din partea coordonatorilor noştri din Comisia pentru afaceri economice şi monetare în sensul că dorim ca infrastructurile pieţelor şi, de asemenea, contrapartidele centrale din opoziţie să fie puse sub supraveghere europeană directă. Încă mai sunt multe de argumentat în această privinţă.

Sper că, în ceea ce priveşte guvernanţa economică, vom obţine acelaşi nivel de coerenţă aici în Cameră pe care l-am obţinut referitor la chestiunea supravegherii. În caz contrar, Parlamentul îşi va pierde influenţa în ceea ce priveşte aceste aspecte. Nu trebuie să permitem nicio reideologizare a dezbaterii în această privinţă. Dacă facem acest lucru, atunci, din nefericire, Consiliul nu va lua decizii sănătoase în conformitate cu metoda comunitară.

 
  
MPphoto
 

  Kay Swinburne, în numele Grupului ECR. – Doamnă preşedintă, moştenirea acestei crize financiare a fost un nor de nesiguranţă care atârnă deasupra sectorului serviciilor financiare si asupra finanţelor noastre publice. Băncile, pieţele financiare, guvernele şi corporaţiile simt această nesiguranţă zilnic şi, pentru ca economiile noastre să arate semne de redresare, trebuie să ne asigurăm că această nesiguranţă este risipită. Una dintre principalele nesiguranţe începând cu eşecurile spectaculoase din sectorul financiar a fost nesiguranţa referitoare la reglementare, inclusiv la cine se va ocupa de reglementări în viitor şi ce instituţii le vor pune în aplicare.

Această Cameră a fost decisivă în dezbaterea acestui aspect şi, în ultimele luni, a discutat detalii mărunte referitoare la reglementare şi supraveghere pentru a răspunde la întrebări precum cine, care, unde şi când. Rezultatul oferă echilibru: echilibru între responsabilitatea statelor membre pentru supravegherea instituţiilor şi o nouă autoritate europeană care a propus un manual cu norme comune, avansând astfel piaţa unică în serviciile financiare şi în acelaşi timp mărind rolul supravegherii colegiale; echilibru între siguranţa din sistem, aşa cum este aceasta monitorizată de noul CERS şi necesitatea ca companiile financiare să îşi asume riscuri; echilibru între protecţia supremă a contribuabilului şi furnizarea de capital pentru a alimenta economia.

Cu toţii avem un interes puternic în stabilirea noilor mecanisme care să susţină piaţa unică a serviciilor financiare, inclusiv monitorizarea riscului global în cadrul băncilor noastre europene, asigurarea unei proceduri coordonate şi ordonate pentru toate statele membre care sunt în criză, asigurarea unor aranjamente mai puternice pentru medierea între supraveghetori şi asigurarea punerii în aplicare a normelor în toate centrele financiare şi de către toţi actorii financiari.

Acest pachet de supraveghere, aşa cum este astăzi, oferă echilibrul necesar. Totuşi, recrutarea personalului de calibru superior, competent din punct de vedere financiar, va fi esenţială pentru viitorul său succes. Solicit Comisiei să se asigure că acest pas următor va funcţiona.

 
  
MPphoto
 

  Jürgen Klute, în numele Grupului GUE/NGL.(DE) Doamnă preşedintă, în primul rând, aş dori să le mulţumesc tuturor colegilor mei deputaţi care au participat la negocieri destul de dure şi lungi aici. Este o realizare imensă a raportorilor şi a raportorilor alternativi să reuşească să facă ceea ce au făcut. Au obţinut cel mai bun rezultat pe ar fi putut să-l negocieze.

Totuşi, nu vreau să ascund nici criticile grupului meu. Sunt trei aspecte îndeosebi în legătură de care nu suntem mulţumiţi. Pe de o parte, competenţele care au fost acordate autorităţilor de supraveghere sunt, după părerea noastră, neadecvate. Am fi dorit ca aceste competenţe să fie mai extinse. Credem, de asemenea, că este greşit ca autorităţile de supraveghere să fie împărţite între mai multe locuri. Am susţinut combinarea acestora, pe cât posibil, într-un singur loc. Astfel, cooperarea ar fi fost cu siguranţă mai uşoară şi mai eficientă. Domnul Giegold a menţionat deja că personalul ar putea fi, şi ar trebui de fapt, să fie îmbunătăţit pe termen lung. Acestea sunt principalele aspecte pe care le criticăm.

Totuşi, suntem de părere că acesta este un pas corect şi important în direcţia potrivită, un pas corect şi important către o nouă reglementare a pieţelor financiare de care este nevoie de urgenţă. Totuşi – şi aceasta este doar evaluarea noastră – încă trebuie să mai parcurgem nişte paşi pentru a ajunge la o nouă reglementare cu adevărat eficientă a pieţelor financiare, pentru a ajunge la un punct în care, prin reglementări europene, putem preveni altă criză precum cea pe care tocmai am trăit-o. Grupul nostru va contribui foarte mult la acest lucru. Există, desigur, mai multe iniţiative legislative în curs. Sperăm că acestea vor aduce mai multă substanţă acestei chestiuni. Dacă va fi aşa, din acest lucru va ieşi ceva cu adevărat eficient şi bun. Totuşi, încă mai avem de făcut câţiva paşi în această privinţă.

 
  
MPphoto
 

  Godfrey Bloom, în numele Grupului EFD. – Doamnă preşedintă, când l-am întâlnit ultima dată pe comisar mi-am exprimat îngrijorarea gravă că reglementarea Londrei se va muta la Bruxelles. Părea surprins că sunt atât de îngrijorat, dar, de când este în exerciţiu, poate a înţeles în sfârşit că o parte semnificativă a PIB-ului Regatului Unit provine de fapt din sectorul serviciilor sale financiare.

Este foarte important pentru Regatul Unit. Într-adevăr, acesta ridică multe semne de întrebare. PIB-ul de 45 de milioane pe zi pe care-l trimitem în acest loc pentru a sprijini proiectul destul de suspicios al Uniunii Europene, care nu a oferit electoratului nostru vreun cuvânt de spus, este unul din aceste semne de întrebare. De fapt, trebuie să înţelegeţi că salariile mari şi pensiile mari nu cresc în copaci.

Domnule comisar, am menţionat, de asemenea, că am putea învăţa ceva de la bătrânele dominioane – Australia, Canada – care nu au suferit din cauza acestei probleme, iar dumneavoastră, într-un mod destul de fermecător şi într-o manieră foarte galică, aţi sugerat că Australia este foarte departe. Sper, acum, că sunteţi în această funcţie de ceva timp, că veţi înţelege poate că o asemenea abordare îngustă nu este bună.

Încă îmi fac griji, domnule comisar. Mă îngrijorează faptul că vom avea reglementări de la aceeaşi amestecătură de birocraţi ignoranţi, comisii parlamentare cu obişnuitele lor efective de criptocomunişti, socialişti anacronici, politicieni meşteşugari, ecologişti mărginiţi, un amestec de femei casnice bine intenţionate şi bunici care explorează nou dobândita vârstă a treia. Rezultatul va fi acelaşi ca cel al tuturor celorlalte proiecte UE: pescuit, agricultură, energie, ocuparea forţei de muncă, imigrare şi, oroarea ororilor, bomba cu ceas care ticăie a monedei unice.

Este o poliloghie uimitoare, nu-i aşa, a eşecului? Aţi crede că Uniunea Europeană ar face ceva bine măcar o dată din întâmplare. Îmi pare rău, dar eu nu sunt mulţumit. Sunt foarte supărat că Partidul Conservator Britanic a dat degeaba reglementarea Londrei. Dacă Dave Cameron ar fi fost amiral la Trafalgar, acum amiralul Villeneuve ar fi pe piedestal în Trafalgar Square.

 
  
MPphoto
 

  Francisco Sosa Wagner (NI).(ES) Doamnă preşedintă, vreau să-i felicit pe cei care au lucrat la acest pachet financiar, mai ales personalul şi deputaţii din acest Parlament.

A fost nevoie de o criză financiară de proporţii uriaşe pentru ca Europa să se trezească. Cu toate acestea, s-a pierdut, în parte, o ocazie de a consolida instituţiile comune ale Europei, deoarece, pe de o parte, aceste autorităţi de supraveghere noi au o arie limitată de competenţă în comparaţie cu alte autorităţi similare din statele membre. Mai mult decât atât, este păcat că nu s-a făcut niciun progres în cazul unei integrări similare celei care a avut loc în Sistemul European al Băncilor Centrale.

Am progresat, dar trebuie să continuăm să escaladăm muntele.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Paul Gauzès (PPE). (FR) Doamnă preşedintă, domnule Reynders, domnule comisar, aş dori, desigur, să subscriu la toate felicitările oferite şi să subliniez munca depusă şi excelenta colaborare din cadrul acestui Parlament şi, de asemenea, să va reamintesc că, fără voinţa Parlamentului, această supraveghere cu siguranţă nu ar fi avut caracteristicile europene pe care le are astăzi.

În ceea ce priveşte viitorul, domnule Reynders, înainte de sfârşitul acestei perioade şi poate chiar înainte de sfârşitul acestei luni, aş dori să fim în stare să ajungem la un acord cu privire la unul dintre subiectele care ne preocupă şi căruia v-aţi dedicat, şi nu în zadar, vă asigur. În zilele următoare, mulţumită minţilor sclipitoare ale Preşedinţiei belgiene, vom găsi o soluţie satisfăcătoare pentru fondurile speculative şi capitalul privat.

Repetând una dintre analogiile domnului comisar, cred că trebuie să punem cărămizi la acest cadru în privinţa căruia s-a menţionat că va asigura faptul că reglementarea financiară este inteligentă şi vizează toate produsele. Nu este vorba despre reglementare de dragul reglementării. Este vorba despre încercarea de a stabili eficienţa reglementării care este menită să limiteze pe cât posibil riscurile inerente din sistemul financiar.

În concluzie, aş dori să-l felicit pe domnul Wright care, din păcate, ne părăseşte. Sperăm că, după toată munca pe care a depus-o pentru a ajuta Parlamentul să obţină rezultate, îl vom vedea în curând pe drumul european.

 
  
MPphoto
 

  Antolín Sánchez Presedo (S&D).(ES) Doamnă preşedintă, domnule comisar Barnier, domnule Reynders, doamnelor şi domnilor, salut compromisul la care s-a ajuns pentru a adopta pachetul de supraveghere financiară în primă lectură şi cu o majoritate vastă. Supravegherea europeană a fost o aspiraţie de multă vreme pentru integrarea europeană şi un instrument esenţial pentru a merge înainte cu integrarea financiară, făcând politica monetară mai eficientă şi îmbunătăţind competitivitatea. A fost, de asemenea, un lucru pe care a trebuit să-l obţinem pentru a putea pune capăt hipertrofiei financiare şi pentru a închide prăpastia dintre finanţe globale şi supraveghere naţională.

Criza actuală a confirmat insuficienţa pieţei şi a soluţiilor naţionale. Trebuie să corectăm defectele care au fost detectate în reglementare şi supraveghere. În cazul nostru, supravegherea este o prioritate în reforma financiară deoarece, în timp ce reglementarea europeană a fost deficitară, supravegherea a fost inexistentă.

Supravegherea europeană pune bazele unei reforme complete, amănunţite şi credibile. Prima experienţă transnaţională este un pas înainte către un sistem compatibil de supraveghere financiară internaţională.

Parlamentul a colaborat pentru a se asigura că acest pachet are trei puncte centrale. Primul punct central este faptul că este mai echilibrat, pentru a dobândi siguranţă şi solvabilitate pentru instituţiile financiare, integrare financiară şi protecţie pentru consumatori, pentru cei care fac economii şi pentru contribuabili. Cel de-al doilea punct este că este mai prudent pentru a răspunde la riscurile sistemice, a acţiona în situaţii de urgenţă şi a fi capabil să interzică temporar produsele toxice. Cel de-al treilea punct este faptul că este mai viabil, promovează competitivitatea, internalizarea costurilor şi perspectiva unui sistem european de gestionare a crizei bazat pe contribuţiile entităţilor financiare.

Directiva Omnibus face posibilă lansarea autorităţilor prin includerea acestora în legislaţia sectorială, precizând puterile acestora şi stabilind normele referitoare la modul lor de funcţionare. Măreşte transparenţa în schimbul de informaţii şi cooperare şi, în acelaşi timp, stabileşte un termen limită pentru reformă în dezvoltarea implementării legislative care trebuie să fie încheiată înainte de 1 decembrie 2012 şi pentru ca transpunerea să se facă cu tabele de corelare.

Voi încheia prin a mulţumi tuturor celor care au făcut posibilă înaintarea acestui pachet pentru munca lor. Astăzi, oferim primele fructe, dar această înţelegere marchează un moment critic în dezvoltarea finanţelor şi a democraţiei europene, deoarece democraţia înseamnă legislaţie, supraveghere şi înseamnă a ne asigura că legile sunt eficiente. S-a demonstrat, de asemenea, că dacă dorim finanţe mai bune, trebuie să urmăm drumul spre mai multă democraţie.

 
  
MPphoto
 

  Sylvie Goulard (ALDE).(FR) Domnule comisar, domnule ministru, s-au spus multe lucruri. Acordul a fost încheiat şi este satisfăcător. Vă mulţumesc tuturor.

Am vrut să învăţ din acest exerciţiu pentru viitor. Procedura legislativă ordinară nu poate consta – aşa cum a fost cazul cu Consiliul Afaceri Economice şi Financiare (ECOFIN) în decembrie – în încheierea unui acord în unanimitate şi în a veni apoi în faţa Parlamentului spunând: „Ştiţi, este păcat, am ajuns la un acord şi, mai mult decât atât, trebuie să vă mişcaţi foarte repede deoarece pieţele aşteaptă”. Am ieşit din impas şi, domnule ministru, vă mulţumim pentru acest lucru, când Preşedinţia belgiană a optat pentru puţin mai mult angajament şi dialog.

Am vrut doar să vă spun că, în ceea ce priveşte guvernanţa economică, intenţionăm să lucrăm ca o echipă, aşa cum am făcut în ceea ce priveşte supravegherea. Domnule Reynders, dacă este posibil, aş dori să vă rog, la fel ca domnul Barnier, să transmiteţi un scurt mesaj Comisiei şi ECOFIN, spunându-le că ne dorim cu adevărat să fim foarte implicaţi încă de la început şi să ne jucăm rolul în ceea ce priveşte procedura legislativă ordinară. Nu ne blocaţi în Consiliu. Nu ne blocaţi în grupul operaţional şi încercaţi poate să îi explicaţi domnului Van Rompuy că am fi foarte încântaţi să îl vedem în Comisia pentru afaceri economice şi monetare, de vreme ce l-am rugat să participe.

 
  
MPphoto
 

  Markus Ferber (PPE).(DE) Doamnă preşedintă, domnule Reynders, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, cred că astăzi este o zi bună, nu doar pentru instituţiile europene, ci şi pentru oamenii din Europa, deoarece am reuşit, la doi ani după colapsul băncii Lehman, să creăm o structură care, deşi nu elimină toate problemele care ar putea apărea pe piaţa financiară, va ajuta să facem ca excesele care au avut loc în sectorul financiar să nu mai fie posibile în Uniunea Europeană. Putem fi mândri de noi înşine pentru acest lucru.

Aş dori să îmi exprim mulţumirea faţă de Preşedinţia belgiană, deoarece am avut sentimentul – şi pot aproba ceea ce a spus doamna Goulard – că Consiliul nu a depus prea mult efort în această privinţă la început. Deşi Consiliul a adoptat o rezoluţie unanimă la început, aceasta nu a rezolvat problemele. Datorită Parlamentului European s-a găsit o soluţie în cadrul împărţirii pe grupuri care este cu adevărat viabilă şi care se va asigura că avem structuri stabile de supraveghere, precum şi o gamă largă de instrumente care pot fi folosite în situaţii de criză pentru a preveni excesele şi contribui astfel la stabilizarea sectorului financiar. Aş dori să vă mulţumesc cu cea mai mare sinceritate, domnule Reynders, căci dumneavoastră personal aţi dat dovadă de un mare angajament faţă de această problemă.

Totuşi, aş dori să mulţumesc sincer Comisiei, care s-a asigurat că, într-un dialog corect, cele două poziţii reprezentate de către Consiliu şi Parlament, care erau foarte îndepărtate la început, au putut fi unite. Vă mulţumesc foarte mult. Acest lucru ne oferă speranţă în ceea ce priveşte legislaţia viitoare.

 
  
MPphoto
 

  Ramon Tremosa i Balcells (ALDE). – Doamnă preşedintă, preşedintele Băncii Centrale Europene va deveni în mod automat preşedintele Comitetului european pentru riscuri sistemice pentru următorii cinci ani.

Acesta nu este un aspect minor. Demonstrează că BCE este cu adevărat implicată în supravegherea financiară a pieţelor şi instituţiilor financiare europene. Acest lucru înseamnă şi că domnul Trichet, care dă, de asemenea, socoteală în audierile sale din Parlament, va trebui, de asemenea, să răspundă la întrebări referitoare la stabilitatea preţurilor.

Prin această reformă, preşedintele BCE îşi va risca reputaţia şi credibilitatea pentru a dobândi o stabilitate financiară eficientă în Europa. Datorită acestei reforme, a face afaceri ca de obicei va fi mai dificil pentru instituţiile financiare care au generat această criză. De acest lucru vor beneficia generaţiile viitoare de cetăţeni europeni.

 
  
MPphoto
 

  Astrid Lulling (PPE).(FR) Doamnă preşedintă, aş dori să salut şi eu compromisul obţinut de Parlamentul European în ceea ce priveşte supravegherea financiară. Este un rezultat foarte satisfăcător, nu pentru că această Camera a înfruntat reprezentanţii statelor. Acest compromis este foarte bun pentru că este plin de înţeles. Trebuia să dăm acestui pachet un ton mai european de dragul eficienţei şi al credibilităţii sale.

Motivul pentru care doamna Goulard şi cu mine – ca raportoare alternativă a grupului meu – ne-am luptat atât de mult să ne asigurăm că preşedintele Băncii Centrale Europene trebuie să fie automat preşedintele Comitetului european pentru riscuri sistemice este faptul că suntem foarte conştiente de semnificaţia acestui aspect.

Într-un tablou care va rămâne foarte fragmentat între autorităţile naţionale, avem nevoie de un organ european care să fie consolidat de o competenţă şi o legitimitate incontestabile. Poate chiar şi britanicii înţeleg acest lucru! Datorită autorităţii şi a prestigiului său, preşedintele BCE va putea să-şi impună autoritatea Comitetului european pentru riscuri sistemice atunci când se va confrunta cu numeroşii săi parteneri de negociere – în primă instanţă, Consiliul de Miniştri.

În cele din urmă, nu de puterea excesivă trebuie să ne temem; trebuie să ne luptăm, mai degrabă, cu slăbiciunea excesivă şi, în cele din urmă, aş dori ca toate autorităţile să se adapteze cât mai repede posibil şi să se stabilească un climat de încredere între toţi partenerii implicaţi. Pariul nu a fost câştigat. Încă o dată, Uniunea Europeană s-a mişcat greu, dar, în cele din urmă, punem bazele unei fundaţii interesante pentru un model despre care se crede că va evolua în anii care vor urma.

 
  
MPphoto
 

  Alfredo Pallone (PPE).(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, suntem convinşi că, pe piaţa globală, niciun actor financiar, produs sau regiune nu poate scăpa de reglementare şi de controale adecvate. Crizele recente au demonstrat nevoia de a lua decizii în 48 de ore şi de a avea norme comune.

Băncile considerate „ prea mari pentru a eşua” trebuie să fie supravegheate la nivel european. Mai mult decât atât, în cazul unor crize viitoare, costurile nu trebuie să fie suportate doar de către cetăţeni. Trebuie să punem transparenţa, responsabilitatea şi etica în centrul sistemului financiar. Aplaud acordul la care s-a ajuns şi în care Parlamentul a jucat un rol esenţial.

Poziţia mea a fost întotdeauna în favoarea creării unor autorităţi independente cu puteri de sancţionare şi posibilitatea de a interveni în cazuri concrete. Sunt de acord cu crearea a două fonduri care nu pot fi concepute ca impozite pentru bănci: nu acesta ar fi răspunsul.

Toate acestea sunt pentru a asigura revenirea, pentru a nu permite ca costurile să fie pasate întreprinderilor mici şi mijlocii şi cetăţenilor şi, mai presus de acestea, pentru a evita existenţa unui singur sistem bancar.

 
  
MPphoto
 

  George Sabin Cutaş (S&D). - Salut trecerea de la o supraveghere economică europeană fragmentată, dirijată de decizii luate la nivel naţional, la o supraveghere macroprudenţială unitară, ce va permite Uniunii să vorbească cu o singură voce. Uniunea îşi va putea planifica intervenţiile macroeconomice cu atenţie, ea va avea la îndemână ustensile mai potrivite pentru a preveni o eventuală viitoare criză financiară.

Totuşi, este regretabil că statele membre au ignorat propunerea eurodeputaţilor de a conferi autorităţilor nou-înfiinţate o putere directă de supraveghere asupra marilor bănci transfrontaliere. Trebuie să avem în vedere faptul că aceste bănci reprezintă una dintre principalele surse de risc sistemic.

Regret, de asemenea, că statele membre şi-au păstrat dreptul de a se opune deciziilor autorităţilor de supraveghere europeană care ar avea un impact prea mare asupra bugetelor naţionale. Consider că vremea paşilor mici a trecut. Viitorul Europei nu se făureşte cu jumătăţi de măsură, ci cu un angajament politic deplin.

 
  
MPphoto
 

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE).(FI) Doamnă preşedintă, avem nevoie de mai multe soluţii europene, de mai puţine clauze de salvgardare şi de mai puţin egoism naţional. De aceea este foarte important ca aceste eforturi să nu se oprească aici. Trebuie să ne întoarcem la această chestiune. Activităţile bancare transfrontaliere, care reprezintă în prezent mai mult de 70 % dintre toate activităţile au nevoie de supraveghere. Este necesar un sistem comun de supraveghere europeană care să servească intereselor noastre comune.

Cele trei noi autorităţi de supraveghere ne prezintă o soluţie acum, şi acesta este numărul maxim pentru momentul de faţă. Nu este o soluţie generală ideală, căci interesele naţionale sunt încă mult prea disparate atunci când vine vorba de activitatea bancară transfrontalieră.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Henry William Brons (NI). – Doamnă preşedintă, oamenii obişnuiţi percep crizele ca pe nişte dezastre; Uniunea Europeană percepe crizele ca pe nişte ocazii de a strânge putere pentru sine, întotdeauna pe seama puterii guvernelor naţionale.

Statele membre îşi vor pierde suveranitatea asupra propriilor lor sisteme financiare. Deşi este adevărat că criza din Regatul Unit a fost tratată într-o manieră cu desăvârşire deficientă, acest lucru s-a întâmplat deoarece guvernele succesive ale Regatului Unit nu au impus un control suficient asupra activităţilor băncilor lor private.

Băncile nu sunt întreprinderi obişnuite care funcţionează mai bine dacă sunt lăsate în pace. Acestea sunt creatoare de credit, o mare parte din rezerva de bani – iar acest lucru nu pot fi lăsat în mâinile unor întreprinderi private nereglementate.

 
  
MPphoto
 

  Burkhard Balz (PPE).(DE) Doamnă preşedintă, după părerea mea, compromisul negociat astăzi reprezintă o piatră de temelie în continuarea dezvoltării supravegherii financiare la nivelul întregii Europe. Acest succes comun a fost posibil mai ales datorită felului constructiv în care au fost purtate negocierile de către Preşedinţia Consiliului şi datorită cooperării statelor membre, care făcuseră corecturi, într-adevăr, corecturi îngroşate în această privinţă. Am creat nu numai un tigru fără dinţi, ci şi agenţii care sunt capabile să muşte într-un moment crucial. În situaţii cruciale în viitor, nu va mai fi nicio ciondăneală între autorităţile de supraveghere naţională a puterilor, ci o declaraţie clară, cu caracter obligatoriu din partea unei autorităţi europene. În cele din urmă, în cazul urgenţelor, deciziile vor fi, pe viitor, luate de către instituţii europene. Acest lucru înseamnă mai multă responsabilitate.

Ceea ce mi se pare a fi de o importanţă deosebită este, de asemenea, faptul că Comitetul european pentru riscuri sistemice va fi prezidat de preşedintele Băncii Centrale Europene. În ceea ce priveşte aspectele legate de conţinut pe care le-am menţionat deja, sunt de acord cu raportorii şi aş dori să îmi exprim mulţumirea pentru excelenta muncă în echipă a întregului grup.

 
  
MPphoto
 

  Michel Barnier, membru al Comisiei.(FR) Doamnă preşedintă, la sfârşitul acestei dezbateri, aş dori să mulţumesc fiecăruia dintre raportori, reprezentanţi ai grupurilor şi deputaţi în Parlamentul European care au luat cuvântul, aproape în unanimitate, în favoarea sprijinirii acestui compromis şi a acestui acord.

Aş dori să confirm că aceste noi autorităţi europene şi Comitetul european pentru riscuri sistemice nu vor înlocui supraveghetorii naţionali, ci se vor baza pe aceştia şi îi vor face să lucreze mai bine împreună,…

(Preşedinta a cerut să se facă linişte)

... să-i pună într-o reţea, să strângă laolaltă competenţe şi expertiză pentru a avea un răspuns european bun atunci când va fi necesar, când ne vom confrunta cu riscuri europene, şi uneori şi mai mult, în instituţiile financiare, care, după cum v-am spus, sunt în mare parte transnaţionale.

Acest cadru va exista datorită dumneavoastră şi Consiliului. Aşa cum s-a spus, îl vom construi cărămidă cu cărămidă: sistemul de plăţi conform zonei unice de plăţi în euro, din octombrie, directiva privind capitalul bancar, revizuirea directivei privind abuzul pe piaţă, întreprinderile pentru investiţii colective în valori mobiliare transferabile pentru administratori de cont, agenţiile de rating, gestionarea riscului şi, în cele din urmă, guvernanţa corporativă. Iată ceea ce ne aşteaptă, ca să nu mai pomenim şi directiva privind fondurile de investiţii.

Vom efectua această activitate cu hotărâre. Vom face în aşa fel încât, la sfârşitul drumului, aşa cum v-am spus, doamnelor şi domnilor – şi aceasta a fost harta drumului nostru încă de la G20 – niciun jucător financiar, niciun produs, nicio piaţă şi niciun teritoriu nu va rămâne imun sau nu va fi exclus de la reglementarea inteligentă şi supravegherea eficientă.

Doamnelor şi domnilor, ambiţia noastră, ambiţia mea, este ca, împreună, la sfârşitul acestui drum, care este scurt, deoarece cetăţenii sunt vigilenţi şi exigenţi, pe bună dreptate, să fi construit cel mai bun sistem de reglementare şi de supraveghere din întreaga lume, înainte de a fi prea târziu. Este datoria Europei să aibă ambiţia de a construi modelul necesar de reglementare şi supraveghere în lume. Acesta este obiectivul nostru şi este în interesul cetăţenilor, al consumatorilor şi al industriei financiare însăşi.

 
  
MPphoto
 

  Didier Reynders, preşedinte în exerciţiu al Consiliului.(FR) Doamnă preşedintă, onorabili deputaţi, aş dori, la rândul meu, să mulţumesc tuturor vorbitorilor şi marii majorităţi a acelora dintre dumneavoastră care au sprijinit textele care au fost supuse votului. Mai mult decât atât, sunt foarte încântat să văd interesul pe care mulţi deputaţi în Parlamentul European l-au arătat cu privire la acest subiect şi la supravegherea financiară.

În primul şi în primul rând, aş dori să vă spun că, aşa cum ne-au reamintit mulţi oameni, este vorba despre prima lecţie reală învăţată din criza financiară. Am avut multe dezbateri cu privire la numeroase texte, dar punerea în aplicare a noului pachet de supraveghere şi a Comitetului european pentru riscuri sistemice este cu adevărat prima lecţie pe care noi, în Europa, o învăţăm împreună din această criză financiară.

Cel de-al doilea element pe care aş dori să îl subliniez este că este vorba despre începutul unui proces. Aşa cum tocmai a menţionat domnul Barnier, vom implementa o întreagă serie de alte elemente în cadrul acestui proces. Reglementarea trebuie să continue să fie puternic consolidată şi mulţi oameni s-au referit la acest aspect. În aceeaşi manieră, vom urmări activitatea la nivelul Comisiei, Consiliului şi Parlamentului. Preşedinţia belgiană este, în orice caz, complet hotărâtă să se implice în aceeaşi manieră.

Sper că în următoarele câteva zile vom fi într-adevăr capabili să facem progrese în ceea ce priveşte directiva privind fondurile de investiţii, fondurile speculative şi alte fonduri de investiţii. În curând,vom organiza dezbateri privind agenţiile de rating. Aş dori să vă reasigur cu privire la colaborarea la care s-a referit doamna Goulard. Am propus deja, şi toate lucrurile acestea au fost deja aprobate, ca, în timpul Consiliului informal Afaceri Economice şi Financiare, doamna Bowles, preşedinta Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, să ni se alăture pentru a evalua situaţia progresului activităţii noastre.

Nu doresc să vorbesc în continuare deoarece ştiu că sunt proceduri importante care vor avea loc, dar chiar sper că vom fi capabili să ajutăm la ceea ce mulţi au descris ca fiind un vot istoric. În orice caz, vă voi vedea zilele şi săptămânile viitoare pentru a promova, în aceeaşi manieră şi cu aceeaşi determinare, alte texte care vor fi aduse în faţa dumneavoastră.

Le mulţumesc oricum celor care au făcut ce au putut în ultimele luni pentru a progresa în privinţa acestui dosar, care, aşa cum am spus, este cu adevărat prima lecţie importantă pe care am învăţat-o din criza financiară.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  John Bufton (EFD), în scris. – Bruxelles controlează acum în întregime băncile, pieţele de acţiuni şi societăţile de asigurări, totuşi ceea ce trebuia să fie supraveghere a escaladat în puteri care se întind dincolo de aspectul de consultanţă al sistemelor actuale, lăsând organele naţionale fără putere sau scop. Dacă Bruxelles ar fi văzut ca suprareglementând băncile şi pieţele de acţiuni, serviciile financiare ar avea două opţiuni – să rămână în urma competitorilor internaţionali sau să îşi mute sediile în ţări fără asemenea limitări. Cea dintâi ar ţine investitorii europeni blocaţi în timpurile întunecate ale recesiunii, în timp ce restul lumii progresează cu paşi mari. Cea din urmă ar putea duce la o piaţă bancară de tip cowboy, peste hotare de neatins, unde banii tuturor ar fi în pericol. Majoritatea reglementărilor UE în alte sectoare au fost un dezastru imposibil de atenuat. Am pus Londra, una dintre cele mai mari industrii ale Regatului Unit, responsabilă pentru 80 de procente din fondurile speculative europene, în mâinile Comisiei. Dacă acest lucru va urma şirul de reglementări legale eronate ale Bruxelles-ului, atunci Regatul Unit şi restul lumii vor regreta amarnic ziua în care s-a permis să aibă loc un asemenea transfer de putere.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni Collino (PPE), în scris.(IT) Nu le putem permite cetăţenilor europeni să plătească preţul pentru eşecul unui sistem bancar, care, până acum, a făcut de toate în afară de a le proteja drepturile. De asemenea, nu putem permite sistemului nostru economic să se îndoaie sub greutatea unui acces nechibzuit la credit.

Colegii mei din Comisia pentru bugete şi cu mine ne-am asigurat că normele care guvernează funcţionarea şi finanţarea noilor autorităţi de monitorizare şi supraveghere financiară sunt adecvate şi echilibrate, în conformitate cu politica bugetară europeană care trebuie să ia în considerare dificultăţile cu care se confruntă toate statele membre. Pe de altă parte, aceste dificultăţi vor fi mult mai grave dacă UE nu ar purta povara prevenirii unei alte crize asemănătoare celei pe care o simţim şi astăzi.

Impactul benefic al fiecărei noi agenţii va echilibra, mai mult decât proporţional, costurile care trebuie suportate pentru crearea iniţială a acestora şi funcţionarea lor ulterioară. Parlamentul European şi Grupul Partidului Popular European (Creştin–Democrat), care a condus negocierile într-un mod strălucit, ajungând la un acord istoric cu Consiliul, vor reprezenta spiritul unei schimbări care, pentru contribuabili, va însemna că vor fi capabili să depindă de o Europă care este mai aproape, o Europă care este mai prosperă şi de o Europă care este mai sigură.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris.(PT) Au trecut doar în jur de doi ani de la declanşarea gravei crize financiare când Consiliul şi Parlamentul au ajuns la un acord referitor la pachetul pe care ei îl numesc măsuri de „ supraveghere financiară”, dar care, în realitate, au fost reduse la un grad minim de intervenţie în acest sector. Mai mult, au făcut acest lucru fără ca mai întâi să ia deciziile esenţiale, fundamentale în acest domeniu, mai exact fără a pune capăt paradisurilor fiscale, fără a percepe o taxă asupra circulaţiei capitalului şi fără a închide piaţa instrumentelor derivate. Aceştia nu propun nici să facă Banca Centrală Europeană mai democratică sau sa îi modifice radical obiectivele pentru a da prioritate slujbelor cu drepturi şi, cel puţin,să caute un echilibru între progresul social şi finanţele publice.

Acest lucru înseamnă că mecanismele principale de speculare financiară rămân pe piaţă şi că măsurile luate acum sunt orientate mai mult asupra facilitării controlului de către marile puteri şi de grupurile lor financiare asupra statelor membre cu economii mai fragile decât asupra soluţionării problemei speculării financiare directe şi a eliminării acesteia.

Mai mult, nu trebuie să uităm că acest pachet face parte din măsurile adoptate de ECOFIN pentru verificări prealabile ale bugetelor naţionale, incluse în aşa numitul „semestru european”. Din această cauză trebuie să protestăm din răsputeri.

 
  
MPphoto
 
 

  Iliana Ivanova (PPE), în scris.(BG) Dezbaterea de astăzi referitoare la supravegherea financiară indică faptul că mulţi dintre noi avem voinţa şi determinarea pentru reforme serioase în domeniul guvernanţei economice în folosul Europei. Cea mai eficientă metodă împotriva crizelor de orice fel este prevenirea. Aprobarea de astăzi a rapoartelor cu privire la organele europene de supraveghere independentă înseamnă că investim întocmai în acest lucru – într-o bază mai bună pentru supravegherea eficientă a instituţiilor financiare şi non-financiare, care va garanta pe termen lung o siguranţă mai mare şi mai stabilă pentru sistemul financiar, reducând totodată semnificativ posibilitatea unor viitoare crize. Aş dori să le mulţumesc tuturor raportorilor şi sunt încântată că Parlamentul European şi-a apărat energic poziţiile referitoare la independenţa şi puterile acestor organe de supraveghere şi le-a transformat în sisteme pentru îmbunătăţirea reală a unor reglementări care există deja. Din acest motiv, cu toţii trebuie să apărăm la cel mai înalt nivel interesele cetăţenilor europeni pe care îi reprezentăm, garantând un cadru adecvat pentru gestionarea riscurilor pe timp de criză.

 
  
MPphoto
 
 

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. –Parlamentul European a vorbit deja despre necesitatea unei singure voci pentru Europa pe scena internaţională. Pachetul european de supraveghere financiară este, în mod exclusiv, unul dintre paşii în această direcţie. Odată ce acest pachet va fi pus în aplicare, Europa celor 27 va fi în cele din urmă capabilă să lucreze mai coerent şi cu mai multă solidaritate în cadrul deciziilor privind guvernanţa economică luate la nivel global. Mai important, singurul mod în care Europa poate să reducă riscurile sistemice transnaţionale şi ulterior să prevină sau să diminueze impactul negativ al viitoarelor crize financiare este să aibă o reţea integrată care să lege şi să coordoneze expertiza şi eforturile actorilor de la toate nivelurile pentru a stabili şi menţine un sistem financiar sănătos, stabil şi transparent. Un asemenea sistem serveşte ca prim exemplu al responsabilităţii Europei faţă de cetăţenii săi. Susţin acest pachet deoarece cred în viitorul Europei – o Europă în care industria noastră financiară nu mai trebuie să sufere din cauza propriilor sale excese şi în care cetăţenii noştri nu mai trebuie să sufere din cauza consecinţelor devastatoare, inutile ale crizelor care pot fi prevenite.

 
  
MPphoto
 
 

  Theodor Dumitru Stolojan (PPE), în scris. Felicit Comisia Europeană,Consiliul și Parlamentul European pentru adoptarea reglementărilor cu privire la supravegherea instituțiilor și a piețelor financiare. Cetățenii europeni aveau nevoie să știe că în viitor vor fi împiedicate acele categorii de speculații financiare la care speculatorii cred că este normal ca rezultatele pozitive să le revină lor, iar pierderile să fie acoperite de cetățenii plătitori de impozite. Rog Comisia și Consiliul să se concentreze și asupra următoarei probleme care ține de buna funcționare a economiei europene: cum este posibil ca majoritatea industriilor să fie cu profitabilități mici sau la limita pierderilor,iar industria bancară să raporteze, din nou, după criză, profitabilități ridicate.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris.(PT) Punctele slabe ale organismelor de reglementare şi supraveghere financiară din întreaga lume au dat naştere, într-o anumită măsură, dificultăţilor pe care le-am simţit în Uniunea Europeană şi în zona euro. Nevoia de a activa planuri care să salveze economia şi familiile a fost un factor decisiv în creşterea însemnată a deficitelor guvernelor.

Pachetul pe care îl dezbatem astăzi este rezultatul concret al noii arhitecturi de supraveghere financiară în Europa, bazată pe crearea unor instituţii şi a unor mecanisme menite să ofere atât supraveghere macroprudenţială – mai exact, supravegherea riscurilor care afectează întreg sistemul financiar european – şi supraveghere microprudenţială a pieţelor bancare, de asigurări şi de drepturi de proprietate, în coordonare cu reţeaua de supraveghetori naţionali.

Exisă şi alte domenii în care se speră că autorităţile de supraveghere europeană vor contribui la stabilitatea financiară, mai ales prin centralizarea într-o singură instituţie a supravegherii agenţiilor de rating al creditelor înregistrate în UE, promovarea standardelor tehnice obligatorii şi medierea conflictelor dintre supraveghetorii naţionali.

În plus, această nouă arhitectură de supraveghere poate, de asemenea, contribui la succesul noilor mecanisme ale Uniunii pentru planificare economică, bugetară şi socială, coordonare şi supraveghere în cadrul Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Marianne Thyssen (PPE), în scris.(NL) Doamnă preşedintă, acordul istoric a fost posibil doar mulţumită activităţii excelente a Preşedinţiei belgiene care a sprijinit abordarea Parlamentului şi a avut succes unde alte preşedinţii au eşuat. Fidel elementelor cheie ale raportului Larosière, Parlamentul European a strâns suficientă influenţă pentru noii supraveghetori europeni. Aceştia vor fi capabili să impună măsuri obligatorii instituţiilor financiare acolo unde organele de reglementare nu reuşesc să ia acţiuni adecvate, să ofere o mai mare aliniere la nivelul autorităţilor naţionale şi să îşi rezolve disputele reciproce.

Din fericire, prin acest acord, am reuşit să trecem dincolo de coordonarea neobligatorie între câinii de pază naţionali pe care multe state membre i-au preferat iniţial. Între timp, am văzut ce poate face lipsa supravegherii europene. Noua structură de supraveghere va proteja mai bine nu doar clienţii băncilor, ci şi contribuabilii.

Cu toate acestea, există şi un dezavantaj al acestui acord. Regret că solicitarea Parlamentului ca sediul supraveghetorilor să fie într-un singur loc, la Frankfurt, aproape de Banca Centrală Europeană, a fost respinsă. Din fericire, Parlamentul a fost capabil să includă o clauză de revizuire, astfel că, peste trei ani vom putea evalua dacă supraveghetorii europeni au sau nu nevoie de mai multe puteri şi dacă dispersarea autorităţilor este adecvată sau nu.

 
  
MPphoto
 
 

  Winkler, Iuliu (PPE), în scris. –Decizia referitoare la pachetul de supraveghere financiară constituie un răspuns cu adevărat crucial, dovada că UE a înţeles cel puţin unele dintre lecţiile crizei. Crearea autorităţilor de supraveghere este un pas important către integrarea europeană şi promovarea pieţei unice.

Acum începe implementarea acestei noi arhitecturi. Este adevărat că noile autorităţi de supraveghere vor acţiona într-o manieră coordonată, împreună cu organele naţionale de supraveghere şi nu prin înlocuirea acestora. Dar este la fel de adevărat că răspunsul fragmentat al statelor membre în timpul crizei financiare a împiedicat UE să arate mai multă eficienţă, mai multă coordonare şi mai multe aptitudini de lider.

Aşadar, este destul de evident pentru mine că puterile de consultanţă şi recomandările fără caracter obligatoriu nu sunt suficiente. Normele obligatorii, aplicarea armonizată şi supravegherea coordonată sunt necesare pentru o piaţă unică mai eficientă. Acestea sunt cerinţele care trebuie îndeplinite de noile servicii pentru acţiune externă pentru a constitui fundaţia instituţională a noii arhitecturi de supraveghere financiară europeană. Aceleaşi cerinţe sunt necesare pentru a servi în cel mai bun mod posibil interesele contribuabililor europeni.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: Gianni PITTELLA
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Bună ziua, doamnelor şi domnilor. Văd printre noi o persoană foarte tânără, de doar câteva zile: micuţa Vittoria, fiica doamnei Ronzulli. Vreau să le transmit cele mai bune urări atât doamnei Ronzulli, cât şi fiicei sale, în numele, cred, al tuturor deputaţilor din acest Parlament.

 
  
MPphoto
 

  Licia Ronzulli (PPE).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am adus-o astăzi pe fiica mea într-un gest simbolic şi gândurile mele sunt alături de numeroasele femei care, din cauza problemelor legate de muncă, nu se pot bucura de perioada sarcinii, nu pot reconcilia munca cu viaţa de familie sau, chiar mai rău, nu pot fi cele mai bune mame cu putinţă.

În această privinţă, aş cere eforturi mai mari din partea instituţiilor europene, începând cu Parlamentul, astfel încât nicio femeie să nu se confrunte cu o asemenea alegere.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Felicitări încă o dată şi sprijinim solicitarea dumneavoastră sinceră.

Vom proceda acum la exprimarea votului.

 

5. Votare
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru rezultate şi alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultaţi procesul-verbal)

 

5.1. Cadrul financiar multianual pentru perioada 2007-2013 (A7-0248/2010, Reimer Böge) (vot)

5.2. Proiect de buget rectificativ nr. 7/2010: garanţie oferită de Uniunea Europeană în conformitate cu dispoziţiile articolului 122 din TFUE - asistenţă financiară acordată statelor membre (A7-0250/2010, László Surján) (vot)

5.3. Rambursarea taxei pe valoare adăugată (A7-0247/2010, Sharon Bowles) (vot)

5.4. Farmacovigilența medicamentelor [modificare a Regulamentului (CE) nr. 726/2004] (A7-0153/2010, Linda McAvan) (vot)

5.5. Farmacovigilența (modificare a Directivei 2001/83/CE) (A7-0159/2010, Linda McAvan) (vot)

5.6. Introducerea pe piață și utilizarea produselor biocide (A7-0239/2010, Christa Klaß) (vot)
 

- Înaintea votării:

 
  
MPphoto
 

  Corinne Lepage (ALDE).(FR) Domnule preşedinte, cu privire la votul asupra raportului doamnei Klaß, am dorit să spun că este o greşeală la pagina 10 a listei de vot a Grupului ALDE – care corespunde paginii 5 a raportului doamnei Klaß, dar paginii 10 a documentului de vot. În ceea ce priveşte punctul 342d, trebuie să votăm pentru, şi nu împotrivă, deoarece acesta face parte din acordul de compromis general. În ceea ce priveşte punctul 342d, votul trebuie să fie pentru, şi nu împotrivă.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Putem începe votarea.

Aş dori să menţionez faptul că amendamentul 338 a fost retras. De asemenea, amendamentele 8 şi 317 nu se referă la toate versiunile de limbă şi, prin urmare, nu vor fi supuse votului.

 

5.7. Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (A7-0170/2010, Peter Skinner) (vot)

5.8. Supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar şi înfiinţarea unui Comitet european pentru riscuri sistemice (A7-0168/2010, Sylvie Goulard) (vot)

5.9. Competenţele Autorităţii bancare europene, ale Autorităţii europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi ale Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe (A7-0163/2010, Antolín Sánchez Presedo) (vot)

5.10. Autoritatea Bancară Europeană (A7-0166/2010, José Manuel García-Margallo y Marfil) (vot)

5.11. Competenţe specifice ale Băncii Centrale Europene referitoare la funcţionarea Comitetului european pentru riscuri sistemice (A7-0167/2010, Ramon Tremosa i Balcells) (vot)

5.12. Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (A7-0169/2010, Sven Giegold) (vot)

5.13. Aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă (A7-0175/2010, Marielle Gallo) (vot)
 

- Înaintea de votare:

 
  
MPphoto
 

  Jorgo Chatzimarkakis (ALDE).(DE) Domnule preşedinte, în versiunea olandeză a rezoluţie referitoare la raportul Gallo este o greşeală. Sunt trecut acolo printre semnatarii rezoluţiei depuse de către Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, de către Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană şi de către Grupul Confederal al Stângii Unite Europene–Stânga Verde Nordică ca membru al Grupului GUE/NGL. În această privinţă, aş dori să spun, în primul rând, că nu sunt membru al Grupului GUE/NGL, nu sunt deputat de stânga şi nu sunt nici comunist. În al doilea rând, continui să fiu membru al Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa – un liberal – şi voi vota pentru rezoluţia ALDE, aşa cum vor face mulţi membri ai celorlalte grupuri din această Cameră. În al treilea rând, solicit Grupului GUE/NGL să voteze, de asemenea, rezoluţia ALDE.

(Râsete)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Foarte bine, vom corecta această greşeală, domnule Chatzimarkakis,deşi să nu spuneţi niciodată niciodată! În orice caz, vom corecta poziţiile.

 
  
MPphoto
 

  Marielle Gallo, raportoare.(FR) Domnule preşedinte, cele două rezoluţii alternative au devenit caduce. A mai rămas doar un text. Este vorba despre raportul meu, care este un compromis... Ascultaţi, domnule Cohn-Bendit, permiteţi-mi măcar să vă spun că este un compromis între Grupul Partidului Popular European (Creştin–Democrat), Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, Conservatorii şi Reformiştii Europeni şi Grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei. Am luat în considerare toate aspectele delicate cu privire la proprietatea intelectuală. Acum consider că este responsabilitatea Parlamentului de lua o decizie. Nu înţeleg de ce ar trebui să lăsăm mână liberă Comisiei. Doamnelor şi domnilor, fac, prin urmare, apel la voi toţi pentru a vă pronunţa cel puţin cu privire la această problemă care va lansa o dezbatere şi...

(Preşedinta a întrerupt-o pe vorbitoare.)

- După votul cu privire la punctul 13:

raportoare.(FR) Domnule preşedinte, aş dori din nou să întind mâna colegilor noştri liberali şi să accept faptul că punctul 13 este respins de către toate grupurile politice care susţin raportul.

 

5.14. Strategia europeană pentru dezvoltarea economică şi socială a regiunilor muntoase, a insulelor şi a regiunilor slab populate (B7-0518/2010) (vot)

6. Explicaţii privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
  

Explicaţii orale privind votul

 
  
  

Raport: Reimer Böge (A7-248/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Domnule preşedinte, în momentul de faţă, aş dori să felicit Parlamentul European şi în special pe raportor, domnul Böge, care s-a consacrat din ce în ce mai mult drept gardian al unei politici bugetare stabile a Uniunii Europene. După părerea mea, următoarele aspecte sunt importante. În primul rând, bugetul european va putea să se descurce în continuare fără să trebuiască să obţină credit, şi aşa ar trebui să rămână lucrurile. În al doilea rând, perspectiva financiară – cu alte cuvinte, cadrul financiar pe o perioadă de 7 ani – va oferi statelor membre o mai mare certitudine în planificare. În al treilea rând, noi şi statele membre vom trebui să ne obişnuim cu faptul că există mai puţină libertate financiară. După părerea mea, acest lucru înseamnă, în al patrulea rând, că, atunci când statele membre transferă sarcini suplimentare Uniunii Europene, principiul pe care ar trebui să-l urmăm pe viitor trebuie să fie cel conform căruia statele membre trebuie, de asemenea, să furnizeze fondurile necesare.

 
  
  

Raport: László Surján (A7-0250/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Hannan (ECR). – Domnule preşedinte, suntem cu toţii familiarizaţi cu metafora faimoasă a bicicletei – ideea potrivit căreia Uniunea Europeană trebuie să continue să meargă înainte căci, în caz contrar, se va răsturna. Am crezut dintotdeauna că un rechin răpitor ar fi o comparaţie mai reuşită – trebuie să înoate în continuare ca să nu se înece – dar vom lăsa acest lucru deoparte.

Haide-ţi să examinăm de ce se întâmplă acest lucru. Adevărul este că Uniunea Europeană a devenit un mecanism pentru redistribuirea banilor. Trebuie să absoarbă în continuare din ce în ce mai multe fonduri pentru a-şi recompensa grupurile de clientelă favorite. În cazul în care se va opri din a face acest lucru, bicicleta chiar se va răsturna şi rechinul se va îneca. Acesta este motivul pentru care asistăm la acest spectacol extraordinar, într-un moment în care fiecare guvern naţional încearcă să limiteze cheltuielile, dat de faptul că singurul buget care continuă să crească este cel al Uniunii Europene.

În ţara mea, fiecare buget ministerial încearcă să facă economii cuprinse între 25 şi 40 de procente, dar un singur buget creşte cu 60 %, şi anume contribuţiile noastre nete la Uniunea Europeană. Departe de a stimula economia, scoatem bani din sectorul de producţie, scoatem oameni din sectorul de producţie şi-i plasăm în birocraţie. Acest fapt va confirma pur şi simplu părerea oamenilor potrivit căreia Uniunea Europeană a devenit o escrocherie.

 
  
  

Raport: Linda McAvan (A7-0153/2010)

 
  
MPphoto
 

  Anna Záborská (PPE). (SK) Conştiinţa publică a efectelor adverse ale medicamentelor transcende aspectul referitor la comportamentul companiilor de medicamente. Transcende, de asemenea, problema referitoare la ceea ce este menţionat pe prospectele aferente medicamentelor sau pe internet.

Aş dori să subliniez contactul personal dintre pacient şi medic. Experienţa cotidiană demonstrează că există un grup de produse farmaceutice pe piaţă cu privire la care informaţiile despre efectele adverse sunt ignorate deliberat. Medicamentele sunt deseori disponibile gratis în farmacii şi femeile le iau fără consiliere prealabilă. Puţini sunt medicii care vor preciza că contraceptivele hormonale măresc nivelul de stres hormonal, cauzează boli tromboembolice, cancer la sân, cancer al uterului şi al ficatului, atacuri cerebrale vasculare şi dificultăţi de concepere chiar şi după renunţarea la contracepţie. Să fim oneşti şi să informăm publicul cu privire la toate produsele farmaceutice în mod egal şi veritabil.

 
  
MPphoto
 
 

  Zuzana Roithová (PPE). (CS) Doamnelor şi domnilor, permiteţi-mi, în calitate de medic, să subliniez importanţa noii reglementări aprobate astăzi, care permite împărtăşirea informaţiilor cu privire la efectele adverse ale medicamentelor în întreaga Uniune Europeană. Cu toate că serviciile medicale nu fac parte din competenţa UE, statele membre au reuşit să cadă de acord asupra necesităţii şi detaliilor referitoare la crearea unei baze de date comune privind experienţele clinice privind utilizarea de produse farmaceutice în UE, în care informaţiile vor fi mai întâi stocate şi apoi împărtăşite şi evaluate. Acestea sunt veşti minunate pentru pacienţii europeni şi demonstrează în acelaşi timp beneficiile viitoarei integrări în continuare a statelor europene. Apreciez munca raportorilor din cadrul Comisiei ENVI pentru că au căzut de acord asupra tuturor aspectelor discuţiei, şi sunt impresionată mai ales de faptul că proiectul Comisiei a fost îmbunătăţit în sensul unei protejări mai riguroase a datelor personale.

 
  
  

Raport: Linda McAvan (A7-0159/2010)

 
  
MPphoto
 

  Jens Rohde (ALDE). – Domnule preşedinte, votul de astăzi cu privire la cele două dosare privind farmacovigilenţa ne oferă un sistem mai sigur şi mai eficient de monitorizare a produselor medicinale. Compromisurile la care s-a ajuns în cele două dosare sunt echilibrate. Noul sistem va lua în considerare, în mod corespunzător, atât riscurile, cât şi beneficiile produselor medicinale.

Va lua, de asemenea, în considerare necesitatea controalelor fără a crea prea multă birocraţie, iar procedura centrală pentru autorizarea produselor medicinale, în special, va fi mai raţionalizată. Compromisul contribuie la asigurarea finanţării sistemului, cu posibilitatea ca Agenţia Europeană pentru Medicamente să perceapă taxe pentru serviciile sale. Desigur, acesta este un compromis, însă în comparaţie cu cât de divergente au fost opiniile la început, sunt de părere că aceasta este o soluţie rezonabilă.

 
  
MPphoto
 

  Anna Záborská (PPE). (SK) Aş dori să felicit raportoarea pentru textul pe care l-a întocmit ca amendament la cele două directive privind farmacovigilenţa.

Este important să profităm din plin de ceea ce ne oferă aceste amendamente. Vom alunga temerile unor state membre cu privire la caracterul practic al sistemului doar dacă raportarea efectelor adverse va fi coordonată. Timpul pierdut cu împărtăşirea informaţiilor între statele membre trebuie să fie minim.

Încă o observaţie: datele statistice arată faptul că bolile sunt mai frecvente în rândul oamenilor mai în vârstă şi bătrânilor. Aceştia sunt oameni care suferă în mod firesc de deficienţe de vedere. Va fi inutil ca prospectele să conţină informaţii exhaustive, incluzând deseori informaţii inutile, dacă pacienţii nu pot să le citească nici cu ochelarii lor normali, deoarece scrisul este, de asemenea, mic.

 
  
MPphoto
 

  Michèle Rivasi (Verts/ALE).(FR) Domnule preşedinte, cu privire la acest text în favoarea căruia am votat, aş dori să vă atrag atenţia – şi ţin să o felicit pe doamna McAvan pentru calitatea muncii sale – asupra unei omisiuni referitoare la populaţiile de porci de guineea.

În realitate, există un aspect care a fost neglijat şi care, din cauza acordului încheiat în primă lectură, nu a putut face obiectul unui amendament oral: este vorba despre persoanele care sunt folosite drept porci de guineea pentru experimentele clinice pentru un medicament sau un vaccin efectuate înainte de autorizare cu scopul de a verifica nocivitatea sau echilibrul risc-beneficiu.

Printre aceste persoane se pot număra bărbaţi, femei, copii sau bătrâni; în acest text, ne preocupă urmărirea posibilelor efecte secundare ale medicamentelor pentru uz uman.

De fapt, trebuie subliniat că aceste persoane care participă la testele clinice sunt ţinute în întuneric cu privire la substanţa ingerată sau injectată şi că este probabil ca efectele să apară zece, douăzeci sau treizeci de ani mai târziu.

Aceşti porci de guineea sunt populaţia uitată a farmacovigilenţei şi este important să ne amintim acest lucru şi să-l menţionăm.

 
  
MPphoto
 
 

  Marian Harkin (ALDE). – Domnule preşedinte, susţin cu tărie raportul cu privire la raţionalizarea sistemului de farmacovigilenţă în scopuri medicinale pentru uz uman. Consider că acesta este un domeniu în care UE poate cu siguranţă să adauge valoare şi în care, prin colaborare, putem asigura o mai mare siguranţă a pacienţilor.

Chiar şi după ce medicamentele sunt pe deplin autorizate, mai pot apărea reacţii adverse, şi consider că profilul complet de siguranţă a medicamentelor poate fi cunoscut doar odată cu intrarea acestora pe piaţă. Din acest motiv trebuie să continuăm să fim vigilenţi. Această propunere va asigura o mai mare siguranţă a pacienţilor prin întărirea sistemului UE pentru monitorizarea siguranţei medicamentelor. Va extinde Eudravigilance, baza de date pentru colectarea informaţiilor cu privire la reacţiile adverse ale medicamentelor. Crearea noului portal web european cu privire la siguranţa medicamentelor va oferi cetăţenilor un acces mai bun la informaţii clare şi uşor de înţeles referitoare la aspecte ce ţin de siguranţă.

Aceasta este prima parte a pachetului alcătuit din trei părţi menit să consolideze şi să umple golurile din legislaţia farmaceutică UE şi consider că este un prim pas bun.

 
  
  

Raport: Christa Klaß (A7-0239/2010)

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE). (SK) În pofida faptului că produsele biocide precum dezinfectanţii sau conservanţii fac parte din viaţa noastră de zi cu zi, folosirea incorectă a acestora sau lipsa autorizaţiei poate însemna un risc major pentru oameni, animale şi pentru mediul înconjurător.

Pentru a proteja sănătatea şi mediul înconjurător, este, prin urmare, necesar ca produsele producătorilor europeni şi neeuropeni să respecte standardele unice UE. Trebuie subliniat faptul că beneficiile acestor produse care pătrund pe piaţă şi sunt utilizate depăşesc cu mult riscurile, deşi riscurile existente ar trebui eliminate în măsura în care acest lucru este posibil.

Personal, susţin un nivel mai ridicat de armonizare a procedurilor naţionale pentru a identifica produsele într-un cadru UE şi, mai presus de toate, pentru a proteja şi informa mai bine consumatorii. Asigurarea unor etichete clare, concise şi inteligibile este esenţială, în primul rând pentru neiniţiaţii care intră în contact cu asemenea produse.

 
  
MPphoto
 

  Anna Záborská (PPE).(FR) Domnule preşedinte, salut din toată inima această rezoluţie. Regiunile montane şi zonele cu o densitate scăzută a populaţiei îmbogăţesc caracteristicile geografice, natura şi calitatea vieţii.

Mă refer, mai ales, la regiunile slovace, şi vă invit, doamnelor şi domnilor, să vizitaţi Munţii Tatra Înalţi pentru a vedea personal frumuseţea acestei regiuni.

Dincolo de conţinutul rezoluţiei, care trebuie pus în aplicare fără întârziere, aş dori ca autorităţile publice să se angajeze să ajute aceste regiuni. În viaţa de zi cu zi, oraşele şi comunităţile urbane sunt zonele cărora li se acordă prioritate. Serviciile publice sunt oferite în oraşe şi în zone urbane, însă lipsesc adesea în oraşe mici şi sate, în regiunile cu o densitate scăzută a populaţiei. Totuşi, oraşele mici şi satele au, de asemenea, propria lor calitate a vieţii, şi nu ar trebui subestimate.

 
  
MPphoto
 

  Alajos Mészáros (PPE). (HU) Sunt încântat de faptul că am putut susţine acest raport pe care îl consider foarte important. Având în vedere densitatea mare a populaţiei şi mobilitatea internaţională, trebuie să acordăm o atenţie deosebită împiedicării răspândirii agenţilor patogeni şi a bolilor. În timp ce măsurile pe care le adoptăm trebuie să fie eficiente, trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că ele nu dăunează mediului înconjurător. Aceste materiale trebuie tratate cu mare atenţie. Biocidele sunt indispensabile pentru respectarea standardelor noastre de sănătate şi de igienă ridicate şi constituie, de asemenea, o parte integrantă a vieţii noastre cotidiene. Cu toate acestea, consider că este important să purtăm dialoguri cu privire la acest regulament şi în viitor, dat fiind faptul că autorizarea şi comercializarea acestor produse trebuie să fie subiectul unor criterii deosebit de riguroase.

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Domnule preşedinte, biocidele sunt folosite în principal în sectoarele sanitare şi de curăţenie, dar se găsesc şi în mobilă şi în materiale textile. Biocidele oferă protecţie împotriva bacteriilor, dăunătorilor, insectelor, paraziţilor alimentari depozitaţi, şoarecilor şi şobolanilor. În viitor, biocidele vor trebui să respecte standardele minime valabile la nivelul UE. Sunt foarte recunoscător raportorului, doamnei Klaß, pentru faptul că a declarat că reglementarea este deopotrivă valabilă pentru consumatori şi producători. Cu alte cuvinte, cheltuieli adecvate, condiţii cadru corecte şi costuri acceptabile pentru înregistrare. Dacă vom reuşi cu adevărat să realizăm acest lucru, vom fi realizat încă un pas spre armonizarea pieţii europene în beneficiul întreprinderilor, dar mai ales în beneficiul consumatorilor noştri.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, îmi cer scuze, dar mă dusesem după marioneta copilului. Raportul adoptat astăzi conţine câteva elemente pozitive care, sperăm, vor fi puse în aplicare în curând.

În special, aş dori să-mi exprim satisfacţia cu privire la eforturile de a proteja IMM-urile, mai ales referitor la procedurile de obţinere a informaţiilor despre preparatele produselor, informaţii la care întreprinderile mici au adesea acces cu greu, şi nu numai în ceea ce priveşte costurile.

S-au făcut multe eforturi pentru a simplifica procedura de autorizare a comercializării acestor produse, îndeosebi în ceea ce priveşte timpul alocat, potrivit căreia autorităţile competente iau deciziile relevante. În final, sper să putem continua să mergem pe acest drum în care armonizarea pieţei interne a Europei trebuie să aducă în prim plan adevăratele calităţi ale întreprinderilor şi o mai mare concurenţă.

 
  
  

Raport: Peter Skinner (A7-0170/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Miroslav Mikolášik (PPE). (SK) Salut pachetul de propuneri pentru crearea unui sistem de supraveghere financiară mai eficient, mai integrat şi mai sustenabil în cadrul UE, al cărui ţel este de a aborda eşecul supravegherii financiare europene, care a devenit evident în timpul recentei crize financiare, spre surprinderea noastră, a tuturor.

Susţin în întregime proiectul de regulament prezentat, care stabileşte o nouă structură a supravegherii financiare, deoarece experienţa negativă anterioară a subliniat nevoia reglementării, a unei supravegheri mai eficiente şi a unei reforme extinse în acest domeniu. Consider că o mai mare concurenţă bazată pe crearea unor condiţii egale şi transparente pentru toţi, precum şi furnizarea unui regulament unificat vor ajuta la asigurarea protecţiei adecvate pentru depunătorii, investitorii şi consumatorii din Uniunea Europeană.

 
  
  

Raport: Sylvie Goulard (A7-0168/2010)

 
  
MPphoto
 

  Joe Higgins (GUE/NGL).(GA) Domnule preşedinte, m-am abţinut de la votul cu privire la înfiinţarea unei noi autorităţi pentru sistemul financiar european deoarece noile dispoziţii nu schimbă într-un mod fundamental modul în care funcţionează sistemul financiar şi nu aduc pieţele financiare sub control. Mai exact, aceste dispoziţii nu pun capăt speculaţiei şi profitării în cadrul băncilor mari şi fondurilor speculative cunoscute sub denumirea de „hedge funds”.

Ieri, în Irlanda, de exemplu, piaţa financiară a împrumutat 1,5 miliarde de euro guvernului irlandez, dar cu 4 puncte mai scump decât dacă ţara care a solicitat împrumutul ar fi fost Germania. Prin urmare, acest lucru înseamnă că forţa de muncă a ţării va trebui să plătească milioane suplimentare acestor instituţii.

Învestirea noului consiliu nu schimbă nimic. Nu există alt răspuns la problemele financiare ale Europei decât plasarea întregului sistem sub proprietate publică şi sub control democratic.

 
  
MPphoto
 

  Edward Scicluna (S&D). – Domnule preşedinte, aş dori să felicit toţi raportorii pentru activitatea lor referitoare la acest pachet de reforme extrem de semnificative pentru supravegherea sectorului financiar european. Această revizuire a arhitecturii financiare a UE a reprezentat un proiect de proporţii pentru Comisia pentru afaceri economice şi monetare.

Criza a demonstrat faptul că cadrul nostru de reglementare nu a fost suficient de puternic, că pieţele nu se autocorectează întotdeauna şi, mai rău, că au fost expuse riscurilor sistemice nemonitorizate. Sunt fericit mai ales să văd înfiinţarea Comitetului european pentru riscuri sistemice, a cărui menire este să acţioneze ca un avertisment timpuriu cu privire la riscurile sau dezechilibrele sistemice.

Cu privire la ESA, sunt mulţumit de faptul că s-a găsit un echilibru care nu diminuează rolul statelor membre. Acum trebuie să ne asigurăm că cele trei instituţii au personalul şi resursele de care au nevoie pentru a se achita de sarcini cum se cuvine.

În concluzie, Parlamentul a depus eforturi enorme şi a investit voinţă politică într-un compromis cu Consiliul pentru a se asigura că s-a ajuns la un consens cu privire la acest pachet de reforme de care este nevoie şi care ar trebui să fie pus în aplicare la începutul anului 2011.

 
  
MPphoto
 

  Barbara Matera (PPE).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, sunt mulţumită de faptul că acest raport a fost adoptat. Unul dintre obiectivele strategice ale instituţiilor europene pentru anii viitori este relansarea pieţei interne.

Criza economică a arătat cât de irealizabil este acest obiectiv atâta vreme cât avem o piaţă fragmentată a serviciilor financiare. Într-adevăr, tot felul de intermediari financiari, infrastructuri şi pieţe sunt interdependente şi potenţial fundamentale pentru sistem în ansamblul său, atât de mult încât eşecul unuia dintre aceste trei aspecte poate avea repercusiuni la nivel macro, cu urmări devastatoare.

Redresarea economică pe care toţi europenii o aşteaptă cu nerăbdare se bazează pe un sector financiar care este sănătos şi solid, tocmai datorită faptului că este reglementat şi supravegheat în mod adecvat.

După părerea mea, adoptarea pachetului de supraveghere financiară şi, îndeosebi, crearea Comitetului european pentru riscuri sistemice este o etapă importantă în realizarea obiectivului unui sistem armonizat de supraveghere în Europa pentru a crea încredere în rândul întreprinderilor şi cetăţenilor.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE). (CS) Domnule preşedinte, sunt fericită pentru că a fost posibilă finalizarea creării condiţiilor în vederea supravegherii eficiente a pieţelor financiare, care a eşuat la începutul crizei financiare. Salut faptul că Europa îşi construieşte instrumentele cu care poate va reuşi să evite crizele în viitor, şi, prin urmare, am susţinut toate rapoartele din pachetul cu privire la supravegherea financiară a pieţelor financiare. Obiectivul ar trebui să fie o mai bună aderare la normele unei bune gestionări, şi nici risipele bugetare, nici datoriile în creştere pe seama generaţiilor următoare nu constituie un exemplu în acest sens. Din acest motiv, resping propunerea domnului preşedinte Barroso al Comisiei Europene cu privire la emiterea de obligaţiuni europene, pe care le-a menţionat într-un discurs recent în Parlamentul European, când a vorbit despre recompensele oferite statelor care respectă normele unei bune gestionări. Era vorba despre recompense sub forma obligaţiunilor europene.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (ECR). – Domnule preşedinte, zgomotul îndepărtat pe care-l putem auzi este potopul Europei, atacul ei de deschidere asupra prosperităţii oraşului Londra, a cărui prosperitate susţine economia din circumscripţia mea.

Noua arhitectură de supraveghere, pe care Camera tocmai a votat-o cu o marjă enormă, nu reprezintă o soluţie armonioasă la o problemă identificată. Nimeni nu a demonstrat în mod convingător – nimeni nu a încercat măcar să argumenteze în mod serios – faptul că măsurile puse în aplicare ar fi împiedicat criza financiară în urmă cu doi ani. Ceea ce vedem sunt mai degrabă măsuri motivate de invidie, de resentimentul faţă de poziţia Londrei şi de ostilitatea faţă de capitalismul luat ca model.

Puteţi da vina pe o foarte mare mulţime de oameni pentru recesiunea economică – puteţi da vina pe bănci, puteţi da vina pe organele de reglementare, puteţi da vina pe guverne pentru că au menţinut ratele dobânzii prea mici prea mult timp – dar nu puteţi da vina pe managerii de capital privat care s-au numărat mai degrabă printre victime şi care au acceptat înfrângerea cu graţie şi care nu au venit behăind după soluţii salvatoare.

Oamenii din aceste industrii nu vor sta degeaba aşteptând ca domnul comisar Barnier să-şi trimită inspectorii. Deja emigrează în Elveţia, Shanghai, Singapore – lăsând Londra, şi UE în ansamblul ei, mai sărace.

 
  
MPphoto
 
 

  Syed Kamall (ECR). – Domnule preşedinte, în calitate de deputat în Parlamentului European care reprezintă Londra, mulţi dintre alegătorii mei – aşa cum vă puteţi aştepta – sunt foarte îngrijoraţi cu privire la impactul acest fenomen asupra celui mai mare centru financiar al Europei, dar şi asupra celor mai mari două centre financiare: Londra este casa „City”-ului şi a grupului Canary Wharf.

Atunci când analizăm criza financiară, este foarte uşor să cădem într-o capcană – capcana în care cad acest Parlament şi toate instituţiile – aceea că soluţia constă în mai multă reglementare. Uităm rolul pe care l-a jucat de fapt reglementarea în crearea crizei subprimelor în primul rând, spunând băncilor să acorde credite clienţilor insolvabili. Atunci când unul din aceşti zece clienţi nu şi-a mai putut onora obligaţiile, s-a produs criza subprimelor. Trebuie, de asemenea, să înţelegem diferenţa dintre reglementare şi supraveghere. Am putea susţine că organele de reglementare au avut la dispoziţie mijloacele, dar nu le-au folosit corespunzător.

Unul dintre avantajele pe care le-am auzit este faptul că acest lucru va crea un singur manual de norme pentru Europa. Acest lucru este foarte interesant, dar problema pe care o avem, aşa cum se ştie, este că multe ţări europene ignoră adesea normele şi nu-şi plătesc amenzile. Cum puteţi crea condiţii de luptă egale în condiţiile în care mulţi jucători nu vor respecta regulile?

 
  
  

Raport: Marielle Gallo (A7-0175/2010)

 
  
MPphoto
 

  Antonio Masip Hidalgo (S&D).(ES) Domnule preşedinte, mulţumesc raportorului pentru efortul de a accepta câteva sugestii şi, desigur, pentru apărarea drepturilor de autor, cu care sunt de acord. Totuşi, faptul că anumite schimburi sunt definite în raport ca încălcări care pot fi pedepsite, că autoritatea furnizorilor de a emite pedepse este recunoscută şi că schimburile în masă sunt excluse ca posibile încălcări, înseamnă că este imposibil să votăm în favoarea oricăruia dintre cele două rapoarte opuse.

Raportul Gallo a stârnit mult interes şi ar fi putut fi adecvat, însă miezul dezbaterii privind argumentele pentru şi împotriva legislaţiei franceze cunoscute sub denumirea de HADOPI, care presupune tăierea conexiunilor la internet pentru cei care încalcă regulile, este prea amar. Nu a avut încă loc o dezbatere europeană veritabilă care să ia în considerare alte progrese ale legislaţiilor naţionale.

Sper că vom obţine o poziţie comună în cadrul Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European şi o majoritate în Parlament cu privire la dezbaterile şi amendamentele referitoare la propunerea de directivă a Comisiei, care, potrivit spuselor domnului comisar Barnier, va sosi în scurt timp în Parlament. Cu această ocazie, vom încerca să ajungem la o poziţie mai echilibrată decât cea pe care o avem astăzi, care să ia în considerare atât riscurile utilizatorilor internetului, cât şi nevoia esenţială ca proprietatea intelectuală să fie respectată.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE). (CS) Domnule preşedinte, raportul doamnei Gallo a împărţit Parlamentul în trei tabere. Niciun raport nu a propus o atât de necesară şi de echilibrată reglementare a proprietăţii intelectuale. Raportul doamnei Gallo vizează pirateria în reţelele digitale într-o manieră unilaterală şi omite măsurile împotriva pirateriei care chiar ne distruge industria, deşi punctele de vedere ale Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor şi ale Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie au propus măsuri practice. Mai mult, propune un fel de armonizare a sancţiunilor penale pentru încălcarea proprietăţii intelectuale în loc să abordeze faptul că publicul profesionist înţelege dreptul penal ca fiind un domeniu exclusiv al statelor membre. Totuşi, apreciez faptul că raportul subliniază prevenirea şi campania educaţională. Apreciez faptul că proiectul de rezoluţie al Grupului ALDE abordează cu mai multă atenţie drepturile şi responsabilităţile, în special ale furnizorilor de servicii de internet, dar a fost prezentat în ultima clipă. S-a inspirat în mod evident din propunerea Grupului PPE dar, din nefericire, nu a adus nicio iniţiativă inovatoare în cadrul dezbaterii. Proiectul de rezoluţie, prezentat printre altele de către doamna Castex, este mai complex şi de actualitate în ceea ce priveşte reuniunea privind ACTA. Apreciez, de asemenea, măsurile mai bine orientate împotriva medicamentelor contrafăcute. Totuşi, nu sunt de acord cu limitarea mandatului Observatorului european pentru combaterea contrafacerii şi pirateriei. Prin urmare, în final, nu susţin niciunul dintre cele trei proiecte de rezoluţie.

 
  
MPphoto
 

  Lena Ek (ALDE).(SV) Domnule preşedinte, iată opiniile mele cu privire la raportul Gallo. Niciunul dintre rapoartele care au fost supuse votului în această Cameră astăzi nu sunt bune şi, prin urmare, am votat împotriva tuturor celor trei. Există numeroase probleme în privinţa lor. De exemplu, încălcarea mărcilor comerciale este confundată cu drepturile de autor, oamenii cer reglementări şi supraveghere şi se încurajează un sistem de compensaţie iraţional, în timp ce, în acelaşi timp, se admite că trebuie mai întâi investigate efectele legislaţiei existente.

Sunt de părere că drepturile fundamentale şi piaţa liberă pot fi, în schimb, combinate. În cazul în care principiul „simplei transmiteri” este ameninţat, am pune în pericol natura dinamică a internetului pe care-l cunoaştem astăzi. În cazul în care furnizorii de servicii de internet ar fi traşi la răspundere pentru legalitatea conţinutului, acest lucru i-ar obliga să reducă riscul la minim prin monitorizarea şi filtrarea traficului. Aceasta va da naştere unor societăţi precaute, care nu reuşesc să crească sau să angajeze personal, şi unor probleme pentru societăţile noi care încearcă să obţină acces la internet.

Abolirea principiului „simplei transmiteri” ar conduce la extinderea rolului furnizorilor de servicii de internet, care ar deveni şi supraveghetori. Nicăieri în altă parte în societate nu este mesagerul responsabil pentru conţinut. Nicăieri în altă parte nu-i instruim pe cetăţenii noştri să nu încalce legea de fiecare dată când folosesc un serviciu. Imaginaţi-vă, de exemplu, cazul în care, ori de câte ori s-ar vinde timbre, ar fi obligatoriu să furnizăm informaţii în care se specifică că este interzis să trimitem scrisori care conţin bacteria antrax.

În schimb, susţin din toată inima pe doamna comisar Kroes şi agenda sa digitală. Iniţiativa ei emblematică demonstrează o înţelegere a felului în care perspectiva asupra pieţei ar putea fi combinată cu respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv pe internet.

China este un exemplu al felului în care internetul a fost distrus prin încălcarea libertăţii de exprimare şi prin supraveghere. Să nu repetăm aceeaşi greşeală. Ţările din nordul Europei au arătat calea prin intermediul acordurilor voluntare şi al concurenţei eficiente. Trebuie să privim spre nord, nu spre est.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Domnule preşedinte, doresc să-i mulţumesc raportoarei, doamna Gallo, pentru raportul său. Este foarte important să stabilim acum norme paneuropene comune pentru drepturile de proprietate intelectuală, deoarece adevărul este că, atunci când vedem Europa în această situaţie, avem nevoie de inovaţie. Avem nevoie de creativitate. Amândouă produc valoare adăugată veritabilă. Pentru ca noi să putem garanta fluxul inovaţiilor şi al creativităţii, care să ducă la soluţii creative, se subînţelege că acestea trebuie să fie protejate şi dezvoltate. Este perfect evident că nu putem accepta încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. În prezent, aceasta este o problemă în domeniul industriei, în multe sectoare creative şi în domeniul sportului.

Prin urmare, salut faptul că acest raport al doamnei Gallo este primul pas în direcţia bună. În calitate de legiuitori, nu avem cum să tolerăm pirateria sau furtul, indiferent dacă are loc online sau oriunde în altă parte. Trebuie să ne asigurăm că sectoarele creative sunt lăsate în pace. Ele pot crea şi inova, şi, ca urmare, putem să acţionăm împotriva încălcărilor permanente ale drepturilor de proprietate intelectuală şi putem să impunem sancţiuni când acestea se produc şi, în acest fel, putem dobândi valoare europeană adăugată prin intermediul sectoarelor creative.

 
  
MPphoto
 
 

  Syed Kamall (ECR). – Domnule preşedinte, la fel ca mulţi membri ai Parlamentului din întreg spectrul politic, şi eu am avut reţinerile mele cu privire la acest raport, îndeosebi când încerca să amestece partajarea fişierelor cu riscurile pentru sănătate asociate cu bunurile contrafăcute, să spunem în aviaţie sau în cazul medicamentelor contrafăcute. Cele două aspecte nu sunt comparabile şi ar trebui separate în mod clar.

Trebuie, de asemenea, să ajungem la un acord cu privire la diferenţa dintre produsele şi serviciile din universul atomilor şi produsele şi serviciile din universul biţilor – economia digitală. Trebuie să înţelegem că, într-un univers cu o putere de procesare din ce în ce mai mare, într-o lume cu mijloace mai ieftine de stocare a datelor, într-un univers al benzii largi mărite, ceea ce vedem este faptul că, în ansamblu, multe produse digitale tind spre zero.

Din nefericire, ceea ce se întâmplă este faptul că, în timp ce mulţi artişti sunt receptivi şi găsesc alte mijloace de a face bani, renunţând la o parte din conţinutul lor, industria muzicii ca întreg nu a ţinut pasul şi încă mai pare să dorească ca oamenii să se întoarcă cu ani în urmă, la vremurile mijloacelor mass-media fizice. Este timpul ca industria muzicii să se trezească şi să-şi adapteze modelele de afaceri la economia digitală.

 
  
  

Propunere de rezoluţie B7-0518/2010

 
  
MPphoto
 

  Edward Scicluna (S&D).(MT) În calitate de deputat în Parlamentul European care reprezintă insulele Malta şi Gozo, acest subiect este foarte aproape de sufletul meu. Începând cu Gozo, este păcat că, în timp ce guvernul maltez a inclus Declaraţia 36, al cărei obiectiv era protejarea viitorului insulei Gozo, în negocierile privind aderarea Maltei la UE, fondurile concrete nu s-au materializat niciodată. Totuşi, locuitorii din Gozo ar trebui să se simtă asiguraţi de această rezoluţie care cere un cadru la nivelul întregii UE cu privire la regiunile montane şi la insule; nu doar o măsură politică, ci mai multe politici ale Uniunii care au impact asupra dezvoltării insulelor. Concret, această rezoluţie solicită Comisiei şi statelor membre să garanteze faptul că insulele beneficiază de fonduri concrete într-un nou cadru financiar pentru ciclul bugetar 2014-2010. Mai presus de toate, regiunile montane şi insulele din Uniune împărtăşesc factori comuni care sunt diferiţi de cei ai celorlalte regiuni, uneori chiar şi în interiorul aceluiaşi stat. Sunt foarte mulţumit de faptul că această rezoluţie solicită programe ale Uniunii şi o politică care ar permite insulelor să devină competitive şi să se adapteze la schimbările cu care se confruntă. Sunt, de asemenea, mulţumit de faptul că această rezoluţie menţionează faptul că statele membre, inclusiv Malta şi Cipru, care sunt situate în partea de sud a Europei, merită programe regionale pentru dezvoltarea lor. Această rezoluţie reprezintă o declaraţie de intenţie pentru a proteja interesele statelor membre, îndeosebi ale insulelor precum Gozo. Prin urmare, susţin această rezoluţie.

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE).(PL) Susţin în întregime poziţia Parlamentului cu privire la regiunile montane, insulele şi zonele cu o densitate mică a populaţiei. Aceste sunt de obicei zone cu o semnificaţie naturală deosebită, prin urmare trebuie să ne asigurăm că sprijinul acordat acestora se îmbină cu protejarea bunurilor lor naturale. Ar trebui să susţinem aceste regiuni într-un mod care să le permită să folosească optim cele mai bune atribute ale lor într-o manieră inovativă, dar ar trebui, de asemenea, să ne asigurăm că bogăţiile lor naturale sunt protejate în mod corespunzător.

Doresc, de asemenea, să atrag atenţia asupra poziţiei dificile a agricultorilor din aceste zone, în care cultivarea pământului poate fi singura sau una dintre puţinele modalităţi de a-şi câştiga existenţa. Ar trebui să acordăm o atenţie deosebită agricultorilor. Această solidaritate nu trebuie să se bazeze doar pe sprijin financiar, deoarece poate presupune, de asemenea, sprijin pentru educarea tinerilor şi sprijin pentru tehnologii inovative.

 
  
  

Explicaţii scrise privind votul.

 
  
  

Raport: Reimer Böge (A7-0248/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. (IT) Felicit raportorul pentru activitatea întreprinsă. Am votat în favoarea acestui text deoarece sunt de părere că, în cadrul unor condiţii economice atât de dificile ca acestea, Uniunea Europeană nu poate lucra cu instrumente inflexibile, iar cadrul financiar multianual s-a dovedit a fi inflexibil.

Fără a menţiona faptul că gândirea îngustă a anumitor instituţii (Consiliul şi Comisia) nu este, în mod sigur, răspunsul pe care-l aşteaptă cetăţenii europeni. În afara acestei Camere, milioane de lucrători şi-au pierdut locurile de muncă: ei au nevoie de ajutorul nostru. Bugetul UE trebuie să fie cu adevărat european.

De fapt, sunt convins de faptul că este necesar, dacă nu fundamental, să avem o mai mare flexibilitate bugetară în condiţii economice dificile, astfel încât UE să ofere o soluţie concretă la necesităţile actuale, dar şi celor care nu sunt anticipate în momentul adoptării bugetului. În concluzie, a sosit momentul să înzestrăm UE cu resurse proprii.

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Datorită potenţialelor consecinţe extinse ale acestei propuneri şi necesităţii de a reflecta în continuare asupra mecanismului european de stabilizare financiară, sunt de acord cu concluziile la care a ajuns raportorul. Am decis aşadar să votez în favoarea raportului interimar.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Castex (S&D), în scris. (FR) Am votat în favoarea raportului Böge pentru a condamna situaţia financiară irezonabilă în care ne aflăm în prezent. În timp ce Tratatul de la Lisabona acordă noi prerogative Uniunii Europene, iar proiectele europene la scară largă sunt solicitate şi anunţate de state membre, Comisia şi Consiliul refuză să revadă plafoanele cheltuielilor, fapt ce nu are niciun sens şi care scoate la iveală viziunea lor limitată cu privire la acest proiect european. Criza impune mai multă Europă: pentru a obţine acest lucru, bugetul european trebuie consolidat prin înlocuirea actualului cadru financiar care este limitat şi neadecvat. Este timpul să ne respectăm tratatele care stipulează că Uniunea ar trebui să deţină resurse pe măsura obiectivelor sale. Cu o foarte mare majoritate a membrilor Parlamentului European, susţinem necesitatea resurselor proprii, cum ar fi euroobligaţiunile. Statele membre trebuie să admită că valoarea adăugată a politicilor europene este un instrument esenţial pentru a include cheltuielile naţionale.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Aşa cum este stipulat în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, UE trebuie să-şi furnizeze resursele necesare pentru a-şi îndeplini obiectivele şi pentru a-şi pune în aplicare politicile. În plus, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a adus cu sine noi domenii de acţiune, unul dintre acestea fiind Serviciul european pentru acţiune externă. Prin urmare, consider că o simplă realocare a resurselor ori o redefinire a priorităţilor în limitele cadrului financiar multianual (CFM) nu va fi suficientă pentru a acoperi noile nevoi UE. Acest lucru înseamnă că revizuirea cadrului financiar multianual şi a mecanismelor de flexibilitate cuprinse în acordul interinstituţional este de o importanţă capitală. UE are nevoie de o mai mare flexibilitate care să-i permită să-şi creeze rezerve şi loc de manevră, astfel încât să poată reacţiona repede şi eficient în situaţii urgente şi neprevăzute. Din acest motiv, votez în favoarea acestui raport şi a recomandărilor sale.

 
  
MPphoto
 
 

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson şi Marita Ulvskog (S&D), în scris.(SV) Credem că este important să facem posibilă furnizarea de suficiente resurse, de exemplu, pentru noua strategie UE, strategia UE 2020 pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă, dar şi să facem în aşa fel încât bugetul UE să poată face faţă cererilor necesare când vine vorba despre nevoia de sprijin şi combaterea schimbărilor climatice, de exemplu, pentru strategia UE 2020 a UE pentru creştere şi dezvoltare,să fie posibilă, dar şi ca bugetul UE să poată face faţă cererilor necesare când vine vorba de nevoia de sprijin şi combaterea climatice, de exemplu. Mai mult decât atât, cu Tratatul de la Lisabona, UE deţine acum mai multe sfere noi de competenţă, inclusiv în cadrul politicii externe, sportului, cercetării spaţiale, energiei şi turismului. Totuşi, considerăm că acestea ar trebui finanţate în mare măsură prin redistribuirea fondurilor care sunt deja disponibile în cadrul bugetului UE, de exemplu, din bugetul pentru agricultură, astfel încât dimensiunea generală a bugetului UE să nu crească.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Planificarea eficientă şi urmărirea activităţilor UE nu sunt compatibile cu un simplu buget anual. Este nevoie de un cadru financiar multianual care să poată oferi instituţiilor mijloace suficiente pentru a-şi duce la bun sfârşit îndatoririle şi misiunile.

Evaluarea interimară a punerii în aplicare a cadrului financiar multianual a dus la întocmirea raportului care a stat la baza rezoluţiei pe care am votat-o. Această rezoluţie cuprinde câteva dintre preocupările larg simţite, pe care le împărtăşesc şi eu, cu privire la eşecul cadrului financiar multianual şi la capacitatea financiară actuală a Uniunii de a-şi atinge ţintele.

Criticile care au fost formulate la nivelul UE sunt deseori rezultatul lipsei de transparenţă în contabilitatea sa. Dezvăluirea completă a bugetelor Uniunii şi planificarea multianuală, precum şi sustenabilitatea acestora şi respectul faţă de toţi acţionarii din procesul bugetar, printre care includ şi Parlamentul European, desigur, trebuie să constituie mijloacele pentru eradicarea unei asemenea suspiciuni şi pentru încurajarea cetăţenilor şi agenţilor politici să joace un rol mai activ în această sferă de activitate.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Între 2007 şi 2009, pragurile actualului cadru financiar multianual (CFM) au fost atinse sau depăşite. Proiecte importante precum Galileo, Facilitatea pentru alimente, Planul european de redresare economică au făcut progrese doar în ultimii patru ani ai actualului cadru financiar multianual prin epuizarea marjelor existente sau prin folosirea instrumentelor puse la dispoziţie de acordul interinstituţional. Marjele rămase pentru cadrul financiar curent sunt nesemnificative pentru perioada rămasă. Marja disponibilă la rubrica 1a ( Competitivitate pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă) va fi sub 50 de milioane de euro pe an, iar marja de ansamblu disponibilă la toate rubricile va fi limitată la 436 de milioane de euro în 2012 şi la 435 de milioane de euro în 2013. Cu toate acestea, această marjă va fi redusă mai mult din cauza angajamentelor care nu au fost încă incluse în buget. Tratatul de la Lisabona a adus cu sine noi puteri şi organisme, iar strategia UE 2020, care a fost deja adoptată şi care susţine o creştere inteligentă, viabilă şi totală, ar trebui să înceapă acum să fie pusă în aplicare prin folosirea resurselor financiare necesare. Prin urmare, noi susţinem revizuirea actualului cadru financiar multianual de urgenţă, precum şi a gestionării flexibile a acestuia.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Acest raport solicită ca instrumentele necesare pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor bugetare din Tratatul de la Lisabona să fie adoptate cât mai repede posibil. Acest lucru înseamnă subordonarea bugetului Uniunii chiar şi mai mult necesităţilor neoliberalismului, federalismului şi militarismului – cele trei axe de bază ale procesului integrării europene care este în desfăşurare, acum incluse şi dezvoltate în acest tratat.

Având în vedere că poziţia noastră în această privinţă este bine cunoscută, nu am avut altă opţiune decât să votăm împotriva raportului. Am criticat întotdeauna insuficienţa actualului cadru financiar multianual, care a redus fondurile structurale la 0,37 % din venitul naţional brut al UE. Acest fapt a dus la reduceri în programele sociale şi ecologice şi în domeniile cercetării, educaţiei şi culturii.

Prin urmare, susţinem o creştere a fondurilor pe care le pune la dispoziţie şi o reorientare a obiectivelor sale. Susţinem un buget al Uniunii în slujba adevăratei economii şi a coeziunii sociale, în slujba ocupării complete a forţei de muncă, cu drepturi, a investiţiilor şi a serviciilor publice, a protecţiei ecologice, a cooperării şi a păcii.

Prin urmare, respingem părerea potrivit căreia bugetul Uniunii este un instrument în serviciul comercializării a din ce în ce mai multe aspecte ale vieţii sociale, al liberalizării, al lipsei siguranţei locului de muncă, al şomajului structural, al intervenţionismului extern şi al războiului.

 
  
MPphoto
 
 

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. (GA) Bugetul UE este vital pentru ajutarea şi sprijinirea Irlandei rurale şi a veniturilor agricultorilor. Circa 2 miliarde de euro anual din 2010 până în 2013 vor fi alocaţi în folosul agricultorilor irlandezi, al comunităţii rurale şi al sectorului alimentar irlandez. În prezent se desfăşoară negocieri bugetare esenţiale pentru a ajunge la un acord cu privire la suma de bani care urmează să fie pusă la dispoziţia sectorului agricol începând cu anul 2013.

Este foarte evident din nivelul anual ridicat al fondurilor pentru sectorul agricol irlandez faptul că aceste negocieri sunt vitale pentru Irlanda şi mai ales pentru Irlanda rurală.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. (DE) Raportul întocmit de domnul Böge subliniază recomandarea potrivit căreia, pentru a facilita planificarea, structurarea financiară a proiectelor UE nu ar trebui să depindă de fondurile bugetare neutilizate. Fondurile care nu au fost folosite sau care nu sunt puse deoparte pentru urgenţe într-un sector nu ar trebui folosite în alte domenii, aşa cum se întâmplă adesea în sectorul agricol. Schimbările din bugetul UE pentru agricultură nu trebuie să ducă la o tăiere indirectă a bugetului pentru anul 2010. Prin urmare, susţin solicitarea de a crea rezerve în cadrul procesului de revizuire a cadrului financiar multianual. Folosirea rezervelor ar trebui definită în mod clar în prealabil şi acestea nu ar trebui transferate în alte domenii ale politicilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Acest raport solicită noi resurse pentru a pune în aplicare noile politici ale Uniunii Europene. Aceste politici derivă direct din prevederile Tratatului de la Lisabona, ale cărui orbire liberală şi caracter antidemocratic nu mai sunt puse la îndoială. Votez împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Tratatul de la Lisabona a adus noile puteri ale UE în mai multe domenii, inclusiv acţiunea externă, sportul, spaţiul şi schimbările climatice. UE trebuie să-şi pună la dispoziţie suficiente resurse care să-i permită să-şi realizeze obiectivele şi să-şi pună în practică politicile. Cadrul financiar multianual, cu care sunt de acord, este stabilit în acest sens în aşa fel încât să ofere UE un nivel adecvat de planificare financiară pentru a-şi îndeplini obiectivele politice ambiţioase care au fost conturate.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Cu ocazia adoptării acestei rezoluţii, PE cere Consiliului şi Comisiei să ia în considerare următoarele recomandări: (a) să colaboreze cu Parlamentul European pentru a permite adoptarea rapidă a noilor instrumente necesare pentru a pune în aplicare dispoziţiile bugetare din Tratatul de la Lisabona şi să revizuiască actualul cadru financiar multianual pentru a oferi resurse suplimentare necesare pentru a îndeplini iniţiativelor neprevăzute în momentul adoptării actualului cadru financiar multianual, şi (b) să respecte în întregime articolul 312 alineatul (3) din TFUE, care prevede ca cadrul financiar să includă toate dispoziţiile necesare pentru ca procedura bugetară anuală să funcţioneze fără probleme, şi articolul 312 alineatul (5), care afirmă că „pe tot parcursul procedurii care conduce la adoptarea cadrului financiar, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia iau toate măsurile necesare pentru a facilita adoptarea” – printre multe altele.

 
  
MPphoto
 
 

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) În acest raport, domnul Böge priveşte cu ochi critici diversele şi variatele probleme cu care se confruntă actualul cadru financiar multianual şi se referă explicit la condiţiile cadru prevăzute la articolele 311 şi 312 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În contextul actualului climat economic, eforturile trebuie direcţionate spre o posibilă nouă prioritizare în cadrul bugetului, fără a pierde din vedere valoarea adăugată europeană a bugetului UE.

 
  
  

Raport: László Surján (A7-0250/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Instabilitatea actuală a pieţei şi vulnerabilitatea deosebită a anumitor state membre în ceea ce priveşte piaţa lor financiară justifică pe deplin crearea mecanismului european de stabilizare financiară (MESF). Deşi sper că acesta va fi folosit cât mai rar posibil, ceea ce ar însemna că statele membre sunt capabile să răspundă crizei, trebuie să accentuez rolul important pe care acest mecanism îl poate avea în caz de dificultăţi financiare grave.

Crearea unei linii bugetare care să permită mobilizarea garanţiilor MESF în acest exerciţiu bugetar oferă avantajul înzestrării Uniunii cu abilitatea de a da dovadă de solidaritate şi de a răspunde mai repede la orice problemă care a apărut pe parcurs. Aceasta trimite, de asemenea, un mesaj de încredere pieţelor financiare în ceea ce priveşte angajamentul colectiv al UE faţă de securitatea şi stabilitatea pieţei şi de asistenţă în rezolvarea situaţiilor de defalcare financiară.

În ciuda acestor avantaje, cred că este necesară o evaluare serioasă şi foarte riguroasă a impactului său asupra conturilor Uniunii, care se estimează că va fi considerabil. Dacă este nevoie, ar trebui să se încetinească procesul de dragul siguranţei.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Acest buget rectificativ este rezultatul unei iniţiative a Comisiei pentru bugete şi a preşedinţiei sale de a utiliza un buget rectificativ pentru a introduce un amendament destinat să creeze o menţiune simbolică (p.m.) pentru finanţarea garanţiilor prevăzute de mecanismul european de stabilizare financiară (MESF). Amintim faptul că MESF a fost creat în mai 2010 printr-un regulament al Consiliului adoptat în temeiul articolului 122 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), fără participarea Parlamentului, şi constă într-un mecanism care oferă Uniunii posibilitatea de a împrumuta fonduri în cadrul pieţei de capital pentru a le da cu împrumut statelor membre cu dificultăţi financiare. Bugetul european va fi solicitat doar pentru a interveni în cazul în care statul membru care primeşte împrumutul nu are posibilitatea de a-l returna. Prin urmare, acest buget rectificativ pentru exerciţiul financiar 2010 include crearea unui nou post bugetar 01 04 01 03 pentru garanţia oferită de UE şi respectiv a unui nou articol 802 în secţiunea venituri. Se propune o menţiune simbolică (p.m.) pentru creditele de angajament şi de plată, precum şi pentru venituri.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) În iulie am votat împotriva mecanismului de stabilizare financiară, închipuit de Consiliu, prin care acordarea de noi împrumuturi europene este supusă aplicării de reforme economice şi financiare impuse de Fondul Monetar Internaţional (FMI). Am văzut consecinţele dramatice ale acestuia în Grecia. Astăzi ni se cere să votăm crearea unei structuri financiare care să sprijine şi, prin urmare, să garanteze punerea în aplicare a acestui mecanism dezastruos. În mod evident, votez împotriva punerii în aplicare a unei asemenea structuri.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Criza economică şi financiară care a împânzit întreaga lume, inclusiv UE, a adus multe provocări, inclusiv nevoia ca UE să răspundă atacurilor speculative asupra economiilor mai slabe care ar putea pune în pericol moneda unică. Prin urmare, a fost necesară crearea mecanismului european de stabilizare financiară (MESF) pentru a asigura sprijin statelor membre care se simt ameninţate de aceste atacuri. Pentru ca acest mecanism să fie integrat în buget, trebuie adoptat un buget rectificativ care să fie utilizat în circumstanţe excepţionale, inevitabile şi neprevăzute.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Sprijinul acordat Greciei ne-a fost prezentat ca o excepţie de la interzicerea ajutorării în temeiul articolului 136. Cu toate acestea, articolul 136 nu oferă o bază pentru acordarea de credite Greciei deoarece permite doar măsuri care sunt în conformitate cu dispoziţiile relevante ale tratatelor. Nu numai că nu sunt prezente în TFUE, dar acestea sunt interzise în mod explicit. Dispoziţia nu autorizează, prin urmare, aplicarea de măsuri mai extinse. Miniştrii de finanţe ai zonei euro au decis să ajute Grecia acordându-i credit cu o rată a dobânzii medie de 5 %. Aceasta înseamnă că acel credit a fost acordat cu o rată a dobânzii motivată politic care este sub rata pieţei şi reprezintă astfel un ajutor ilegal. Astfel, sprijinul acordat Greciei a fost extrem de controversat din punct de vedere legal, dacă nu chiar de-a dreptul ilegal. În ceea ce priveşte consecinţele reale, mi-e teamă că dacă ţările zonei euro continuă să fie răspunzătoare pentru datoriile altor state membre, atunci, peste 10 ani moneda euro nu va mai exista. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Prin adoptarea acestei rezoluţii, PE 1. ia act de proiectul de buget rectificativ nr. 7/2010; 2. aprobă poziţia Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 7/2010 nemodificat şi îi încredinţează Preşedintelui sarcina de a declara că bugetul modificat nr. 5/2010 a fost adoptat definitiv şi de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; şi 3. îi încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Angelika Werthmann (NI), în scris. (DE) Am votat împotriva creării acestei linii bugetare, întrucât această „linie” a fost adoptată de către Consiliu şi Comisie în legătură cu pachetul de măsuri pentru menţinerea stabilităţii financiare a zonei euro în ceea ce priveşte aşa-numitele „articole de urgenţă”, fără a implica Parlamentul European în vreo discuţie de orice gen. Atâta timp cât nu se ştie de unde vor proveni aceşti bani, chiar şi presupunând că un stat membre ar face o asemenea solicitare, nu pot, sub nicio formă, să accept responsabilitatea creării acestei linii bugetare.

 
  
  

Raport: Sharon Bowles (A7-0247/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD), în scris. – Votarea acestei măsuri nu implică niciun sprijin pentru sistemul TVA. Ceea ce este clar este că programul stabilit pentru introducerea unei proceduri electronice de rambursare şi a unei solicitări unice de rambursare era nerealist în practică – şi, prin urmare, mulţi contribuabili şi întreprinderi mici ar putea pierde. Această măsură esenţială recunoaşte acest fapt şi, făcând aceasta, recunoaşte rolul central al statelor membre – probabil că le înapoiază puterea, chiar dacă numai pentru şase luni. Aceasta împiedică programul nerealist să provoace daune financiare Regatului Unit şi IMM-urilor statelor membre din cauza incompetenţei UE. Din aceste motive, votăm în favoarea acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  John Bufton, David Campbell Bannerman, Derek Roland Clark şi Nigel Farage (EFD), în scris. – Votarea acestei măsuri nu implică niciun sprijin pentru sistemul TVA. Ceea ce este clar este că programul stabilit pentru introducerea unei proceduri electronice de rambursare şi a unei solicitări unice de rambursare era nerealist în practică – şi, prin urmare, mulţi contribuabili şi întreprinderi mici ar putea pierde. Această măsură esenţială recunoaşte acest fapt şi, astfel, recunoaşte rolul central al statelor membre – probabil că le înapoiază puterea, chiar dacă numai pentru şase luni. Aceasta împiedică un calendar nerealist care provoacă daune financiare Regatului Unit şi IMM-urilor statelor membre din cauza incompetenţei UE. Din aceste motive, votăm în favoarea ei.

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Raportorul a salutat propunerea Comisiei cu privire la realizarea modificărilor necesare pentru a facilita rambursarea TVA-ului în situaţiile în care unele dintre părţile implicate în tranzacţiile în discuţie se află în afara UE. Consider că acesta a fost un pas necesar şi pozitiv şi, prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) La sfârşitul anului, atunci când întreprinderile îşi fac contabilitatea, balanţele lor spun o poveste interesantă despre activitate, vânzări, taxe plătite şi mult mai multe.

Acestea descriu punctul de plecare cu un an înainte şi punctul de sosire doisprezece luni mai târziu şi totuşi nu sesizează drumul parcurs dintr-un punct în celălalt, ceea ce este irelevant din punct de vedere fiscal, dar absolut fundamental pentru însăşi supravieţuirea întreprinderii. Nu este un lucru obişnuit ca, în gestiunea de zi cu zi, să existe un flux de numerar intermediar şi balanţe care să fie rentabile, dar care înlătură temporar lichiditatea.

Mai presus de toate, pentru ca întreprinderile să îşi revină în mod eficient după terminarea crizei, prin care am trecut toţi, nu este convenabil să fie nevoite să plătească taxa cu valoare adăugată în avans, în timp ce nu îşi pot plăti angajaţii şi furnizorii. Să admitem că acesta este cel mai bun mod de a combate evaziunea fiscală atâta timp cât lucrătorii, care trebuie să cheltuiască şi să păstreze banii în circulaţie, nu sunt penalizaţi. Prin urmare, accelerarea rambursărilor de TVA şi simplificarea procedurilor, aşa cum sunt prezentate în acest raport, sunt binevenite.

 
  
MPphoto
 
 

  George Sabin Cutaş (S&D), în scris. (RO) Am votat pentru acest raport, deoarece mi se pare utilă propunerea de a simplifica modalitatea de rambursare a TVA-ului prin introducerea unei proceduri electronice. Consider că votul meu este în folosul contribuabililor, cărora li se va proteja astfel dreptul de a deduce TVA-ul.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Votez în favoarea recomandărilor din acest raport. Simplificarea procesului de rambursare a TVA-ului luată în considerare în Directiva privind rambursarea TVA-ului contribuie la integrarea sporită a pieţei interne. Întrucât s-a stabilit că întârzierile la respectarea termenelor sunt uneori responsabilitatea statelor membre, care şi-au deschis târziu portalurile internet sau au avut alte probleme tehnice, doresc ca dreptul persoanei impozabile de a deduce TVA să nu fie pus în pericol ca urmare a acestui fapt. Menţinerea dreptului contribuabilului de a deduce TVA a devenit deosebit de importantă şi relevantă în climatul economic actual al Uniunii Europene. Întârzierile la rambursarea TVA-ului către companiile care operează în cadrul pieţei interne poate duce la dificultăţi mai grave pentru acele companii, mai ales în ceea ce priveşte nevoile lor financiare. Acest fapt va avea un efect în lanţ asupra redresării economiei UE şi a funcţionării pieţei interne.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Consider că amendamentele propuse la actuala directivă privind rambursarea TVA-ului şi permiterea adoptării anumitor măsuri de implementare, cu scopul de a îmbunătăţi funcţionarea portalurilor web, sunt extrem de importante. Pentru o mai mare eficienţă şi simplificare a normelor actuale privind impozitarea, a reducerii costurilor şi a integrităţii pe piaţa internă, este esenţial ca măsurile de rambursare a TVA-ului prin mijloace electronice să fie puse aplicare în cel mai scurt timp.

Nu puteam să fiu mai de acord cu raportorul, care a precizat că orice întârziere la rambursarea TVA-ului ar putea avea consecinţe financiare foarte grave pentru companiile din cadrul pieţei interne, mai ales în climatul actual, în care orice creştere a sarcinii financiare ar putea fi dezastruoasă.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Am votat pentru deoarece cred că acest raport aduce o contribuţie foarte pozitivă la îmbunătăţirea eficienţei şi transparenţei procedurilor fiscale din Uniunea Europeană. Aş dori să evidenţiez modul în care raportul apără drepturile contribuabililor, mai ales în ceea ce priveşte deducerea şi rambursarea TVA-ului. Aplicarea măsurilor de facilitare şi uşurare a sarcinii birocratice asupra companiilor europene care operează în diferite state membre, împreună cu standardizarea procedurilor, este esenţială pentru consolidarea pieţei interne şi pentru contribuirea la redresarea economică în Europa. Întârzierea aplicării măsurilor privind rambursarea electronică a TVA-ului de către statele membre este regretabilă. Este clar faptul că, având în vedere situaţia economică actuală, întârzierea rambursării TVA-ului a avut consecinţe financiare grave asupra companiilor care operează în cadrul pieţei interne.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Dacă este vorba despre a facilita recuperarea taxelor pentru întreprinderile productive, pot să accept aceasta. Dacă este vorba despre aprobarea extinderii TVA-ului în locul impozitului pe venit, nu voi fi de acord. În Europa liberală, este recomandabil să fim neîncrezători. Mă abţin.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Directiva Consiliului 2008/09/CE (Directiva privind rambursarea TVA-ului) a încercat să simplifice procesul de rambursare a TVA-ului şi de reducere a sarcinii administrative prin introducerea unui proces electronic care va permite contribuabililor să depună o singură cerere de rambursare. Cu toate acestea, întârzierea aplicării acestei directive în majoritatea statelor membre a dus la plângeri din partea mai multor companii, astfel încât acum este necesară modificarea acesteia pentru a proteja interesele contribuabililor, întrucât ştim cu toţii că întârzierea rambursării TVA-ului poate avea consecinţe financiare grave pentru companiile care operează în cadrul pieţei interne, iar aceasta poate însemna o redresare economică mai înceată pentru UE. De aceea am votat astfel.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. (LV) Am votat „pentru” deoarece cred că este necesară elaborarea unei metode comune de aplicare a TVA-ului. Sper că unificarea metodei de aplicare a TVA-ului va duce la o situaţie în care rata TVA-ului depinde de indicatorul PIB al unei ţări. Astăzi, rata ridicată a TVA-ului în Letonia împiedică dezvoltarea economică, determinând criza să se agraveze şi mai mult, iar populaţia să se scufunde în sărăcie. În acelaşi timp cu TVA-ul, au fost crescute toate taxele, împiedicând dezvoltarea întreprinderilor şi a economiei ca întreg. Sper că elaborarea unui mod logic şi clar de aplicare a TVA-ului va influenţa în mod favorabil politica de impozitare UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Rambursarea taxei pe valoarea adăugată este extrem de semnificativă din punct de vedere financiar, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Ca urmare a prăbuşirilor sistemelor informatizate, există acum temerea că dreptul la deducere din partea persoanei impozabile va fi supus riscurilor. Amânarea termenului limită de la septembrie 2010 la martie 2011, aşa cum a fost solicitată de către raportor, va fi, prin urmare, de dorit. Am votat în favoarea acestui raport deoarece a indicat în mod clar efectele plăţii cu întârziere şi consecinţele sale economice.

 
  
MPphoto
 
 

  Claudio Morganti (EFD), în scris. (IT) Am votat pentru în măsura în care directiva va simplifica procedura de rambursare a TVA-ului şi, mai presus de toate, va reduce sarcinile administrative prin introducerea unei proceduri electronice care va permite contribuabilului să depună o singură cerere de rambursare în statul membru de domiciliu. Este necesară evitarea rambursărilor de TVA întârziate în măsura în care acestea au consecinţe financiare grave pentru companiile care operează în cadrul pieţei interne şi pot avea astfel un efect defavorabil asupra redresării economice în UE şi asupra bunei funcţionări a pieţei interne.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Raportul conţine îmbunătăţiri ale procedurii electronice pentru rambursarea taxei pe valoarea adăugată. În plus, problemele tehnice apărute în rambursarea taxei pe vânzări au fost rezolvate. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Prin votul său de astăzi, Parlamentul European: (1) aprobă propunerea Comisiei, astfel cum a fost modificată; (2) solicită Comisiei să îşi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene; (3) invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta; (4) solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei; şi (5) încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta poziţie Consiliului, Comisiei şi parlamentelor naţionale.

 
  
  

Raport: Linda McAvan (A7-0153/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Regina Bastos (PPE), în scris. (PT) Sistemul de farmacovigilenţă al UE s-a schimbat în ultimii ani în sensul că lucrul statelor membre este mai bine coordonat. Cu toate acestea, încă mai există lacune în legislaţia în vigoare şi, prin urmare, Comisia a propus modificări destinate să întărească farmacovigilenţa în UE şi să raţionalizeze procedurile.

Acest raport nu doar sprijină modificările propuse de Comisie, ci le şi amplifică în anumite domenii, precum: consolidarea rolului Comitetului consultativ pentru evaluarea riscurilor în materie de farmacovigilenţă, care trebuie să aibă puterea de a recomanda luarea de măsuri pe lângă Comitetul de medicamente pentru uz uman, consolidarea rolului specialiştilor din domeniul sănătăţii în sensul raportării voluntare a reacţiilor adverse, consolidarea rolului pacienţilor în raportarea directă a reacţiilor adverse, solicitarea ca autorităţile şi companiile competente să raporteze toate reacţiile adverse (şi nu doar cele grave) bazei de date Eudravigilance, ceea ce înseamnă că informaţiile privind toate reacţiile adverse vor fi, pentru prima oară, centralizate într-un singur loc în UE şi solicitarea de prospecte care conţin informaţii pentru pacienţi care să dea indicaţii mai clare privind caracteristicile medicamentelor.

Pentru toate motivele deja expuse, votez în favoarea acestui raport. Nu există îndoieli că farmacovigilenţa este o prioritate pentru politica europeană în domeniul sănătăţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Farmacovigilenţa joacă un rol important în sănătatea publică europeană în condiţiile în care se estimează că aproape 200 000 de oameni mor anual din cauza reacţiilor adverse la medicamente. Testele clinice nu sunt suficiente pentru a depista toate efectele secundare ale medicamentelor care urmează să fie lansate pe piaţă. Cazurile medicamentelor Thaliomide sau Vioxx sunt încă prea recente pentru a le uita.

Propunerea de a schimba dispoziţiile europene în ce priveşte activarea unor proceduri urgente în cazul semnalării unor situaţii periculoase cu medicamente lansate pe piaţă, în mod legal, este salutară, în condiţiile în care este nevoie de acţiune rapidă şi concertată. Este corectă decizia Comisiei de a înlocui actualul Grup de lucru pentru farmacovigilenţă cu Comitetul consultativ pentru evaluarea riscurilor în materie de farmacovigilenţă (CCERF). Majoritatea experţilor au afirmat că sistemul existent al grupului de lucru funcţionează într-o manieră oarecum ad-hoc, concentrându-se doar asupra medicamentelor autorizate prin intermediul procedurii centralizate şi neavând un statut care să garanteze că rezultatele obţinute sunt urmărite de către Comitetul pentru medicamente de uz uman, care supervizează întregul sistem. Propunerea de a numi încă doi reprezentanţi în CCERF care să reprezinte pacienţii şi cadrele medicale este binevenită.

 
  
MPphoto
 
 

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. (IT) Prin măsurile votate astăzi, vom asigura mai multă protecţie pacienţilor europeni, garantându-le în acelaşi timp informaţii mai analitice privind efectele nedorite ale anumitor medicamente.

Am convingerea că instituirea unei baze de date centralizate, conectată la bazele de date naţionale, aşa cum a fost concepută de raportoare, reprezintă un instrument eficient în a garanta că toţi cetăţenii europeni sunt conştienţi de efectele nedorite ale medicamentelor în uz în UE. Uniunea Europeană are responsabilitatea de a-şi informa cetăţenii cât mai bine posibil, inclusiv în domeniul sănătăţii: doar astfel vor putea aceştia să facă alegerile cele mai bune.

De asemenea, sunt convins că o politică solidă privind farmacovigilenţa este un instrument eficient de prevenire indirectă prin evitarea cazurilor de otrăvire sau de consum necorespunzător de medicamente. În această privinţă, simbolul negru împreună cu formularea „acest medicament este supus unei monitorizări suplimentare” pentru acele medicamente care sunt supuse unor verificări mai riguroase ar putea de fapt să le asigure cetăţenilor mai multă siguranţă, precum şi informaţii mai precise. Din aceste motive, am votat în favoarea ambelor texte depuse de către raportoare, doamna McAvan.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Castex (S&D), în scris. (FR) Am votat în favoarea acestui raport deoarece mi se pare inacceptabil să se facă economii derizorii din siguranţa pacienţilor şi calitatea produselor. Propunerile iniţiale ale Comisiei duceau la slăbirea sistemului actual acordând un rol central companiilor în colectarea, alertarea, analiza şi furnizarea de informaţii în ceea ce priveşte efectele secundare ale medicamentelor lor. Însă fundamentul eficienţei şi al siguranţei pacienţilor este independenţa reţelelor şi comitetelor de farmacovigilenţă. Compromisul stabilit cu Consiliul cuprinde îmbunătăţiri în ceea ce priveşte transparenţa şi, mai important, previne lansarea pe piaţă a medicamentelor care nu au fost testate suficient, aşa cum propunea iniţial Comisia Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare, în ceea ce priveşte farmacovigilenţa medicamentelor de uz uman, a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea şi supravegherea medicamentelor de uz uman şi veterinar şi de instituire a unei Agenţii Europene pentru Medicamente. Am făcut aceasta deoarece acordul la care s-a ajuns cu Consiliul va face posibilă stabilirea unui sistem european eficient şi transparent de farmacovigilenţă, în special prin crearea unui portal web european pentru siguranţa medicamentelor şi mijloacele prin care pacienţii să raporteze autorităţilor naţionale competente reacţiile adverse.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Farmacovigilenţa este sistemul folosit pentru a monitoriza siguranţa medicamentelor după autorizarea acestora pentru uzul public. Un total de 197 000 de oameni mor anual în Uniunea Europeană în urma reacţiilor adverse la medicamente. Prin urmare, este prioritară obţinerea unui sistem de farmacovigilenţă bun, bazat pe specialişti şi companii din domeniul sănătăţii şi chiar pe pacienţi care să raporteze orice reacţii adverse. Normele care reglementează procedura centralizată sunt stabilite în acest regulament, care priveşte noile medicamente sau cele care combat cancerul, virusul HIV sau bolile degenerative, în timp ce sistemul centralizat este prevăzut în Directiva 2001/83/CE. Prin urmare, susţin consolidarea cooperării în domeniul farmacovigilenţei care permite obţinerea unei game mai cuprinzătoare de reacţii adverse la medicamente şi evită monitorizarea dublă a aceloraşi reacţii adverse şi în alte state membre. Salut măsurile propuse de încurajare a specialiştilor din domeniul sănătăţii să raporteze de bunăvoie autorităţii lor competente reacţiile adverse la medicamente. Aş dori să subliniez în mod special crearea unui portal internet pentru fiecare stat membru (articolul 106 din directivă), pe care toate informaţiile relevante privind medicamentele vor fi la dispoziţia oricui doreşte să le consulte. Aceste portaluri internet naţionale vor fi conectate la portalul internet european, care va fi gestionat de Agenţia Europeană pentru Medicamente (articolul 26 din regulament) şi care va fi disponibil în toate limbile oficiale ale UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. (FR) Astăzi, în Uniunea Europeană, prea mulţi pacienţi încă mai cad victime efectelor nedorite ale medicamentelor. Acesta este motivul pentru care am votat adoptarea acestui raport care vizează rezolvarea acestei probleme. Acest text intenţionează să creeze situri internet naţionale şi europene pe care pacienţii să poată semnala efectele nefaste ale medicamentelor şi să creeze astfel o bază de date. Tot din motive de transparenţă, un simbol negru va apărea pe prospectul tuturor medicamentelor care necesită teste suplimentare. Pe scurt, acest text reprezintă un progres remarcabil asigurând condiţiile unei mai bune protecţii a pacienţilor oferindu-le informaţii practice privind utilizarea medicamentelor şi efectele lor nedorite.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Industria farmaceutică este una dintre cele mai importante sectoare ale societăţilor actuale, la nivel economic, social şi ştiinţific. UE nu face excepţie, iar acest sector îi asigură o sursă de creştere economică şi de ocupare a forţei de muncă sustenabilă, pe lângă contribuţia la bunăstarea publicului european. Cu toate acestea, în ciuda legislaţiei existente, se estimează că există în fiecare an aproximativ 197 000 de decese în UE provocate de reacţiile adverse la medicamente. Având în vedere aceste premize, este esenţial să existe o legislaţie coerentă, bine concepută şi orientată către sectoare. Obiectivul principal al acestei propuneri este de a îmbunătăţi autorizarea şi monitorizarea procedurilor pentru medicamente de uz uman şi veterinar, cu scopul de a preveni ca oamenii şi animalele să fie afectaţi de efectele secundare ale medicamentelor, aşa cum s-a întâmplat în trecut. Sunt de acord cu noile măsuri adoptate, care constituie în cele din urmă o valoare adăugată, ceea ce înseamnă soluţii practice pentru consumator.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Sănătatea populaţiei este o preocupare politică importantă şi ar trebui să şi rămână astfel. Companiile farmaceutice aduc în fiecare an pe piaţă un număr mare de medicamente pentru îmbunătăţirea vieţii şi a sănătăţii. Potrivit raportoarei, se estimează că 197 000 de oameni mor anual în urma reacţiilor adverse la astfel de medicamente. În regim de urgenţă, ar trebui să efectuăm o revizuire foarte riguroasă a autorizării de noi medicamente şi să examinăm informaţiile detaliate privind reacţiile adverse la medicamente cât mai repede posibil. În plus, ar trebui să fie posibil ca pacienţii înşişi să poată raporta, printr-o modalitate simplă, nu doar companiilor farmaceutice, ci şi instituţiilor naţionale. Am votat în favoarea raportului deoarece noile reglementări sunt, în opinia mea, suficiente pentru a garanta siguranţa pacienţilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea raportului doamnei McAvan în măsura în care consider că este necesară coordonarea politicii europene în domeniul sănătăţii publice. Monitorizarea medicamentelor reprezintă asigurarea siguranţei sănătăţii şi îmbunătăţirea eficienţei sistemului de sănătate european.

Cetăţenii Uniunii au o datorie, şi anume de a monitoriza siguranţa medicamentelor după ce acestea au intrat pe piaţă, precum şi de a îmbunătăţi legislaţia europeană în ceea ce priveşte scopurile raportului doamnei McAvan. Sunt de acord cu structura şi cu mesajul raportului, care vizează o cooperare mai strânsă între statele membre, crearea unui comitet consultativ de evaluare a riscurilor farmacovigilenţei şi mai multă transparenţă în sistemul de farmacovigilenţă care să se angajeze să asculte pe fiecare cetăţean în parte, astfel încât să faciliteze retragerea medicamentelor periculoase de pe piaţă şi să formeze baza unui sistem de sănătate mai bun.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat pentru acest raport deoarece subiectul pe care îl tratează – farmacovigilenţa – este tot mai important în societăţile dezvoltate din punct de vedere ştiinţific şi tehnologic, mai ales în ceea ce priveşte cercetarea biomedicală. Acesta consolidează dispoziţiile precedente din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea şi supravegherea medicamentelor de uz uman şi veterinar, actualizându-l pentru a răspunde nevoilor de astăzi.

În această privinţă, aş dori să subliniez în mod special importanţa cooperării dintre statele membre. Întrucât aceasta poate duce la o cantitate mai mare de informaţii privind reacţiile adverse la medicamente, înseamnă că tiparele mai rare pot fi detectate mai repede. Cu alte cuvinte, farmacovigilenţa devine mai eficientă. Un punct adiacent care trebuie subliniat este faptul că noul sistem propune ca toate reacţiile adverse la medicamente să fie raportate Agenţiei Europene pentru Medicamente. Extinderea criteriilor şi centralizarea instituţiilor vor ajuta cercetarea biomedicală şi vor oferi avantaje valoroase societăţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. (IT) Medicamentele joacă un rol esenţial în sănătatea cetăţenilor europeni; cu toate acestea, pot avea efecte adverse care, potrivit Comisiei Europene, cauzează aproximativ 5 % din totalul spitalizărilor.

Farmacovigilenţa este procedura şi ştiinţa monitorizării siguranţei medicamentelor, inclusiv a colectării şi gestionării informaţiilor privind siguranţa produselor, evaluarea informaţiilor pentru a identifica orice probleme de siguranţă, a măsurilor care trebuie luate şi evaluarea procedurii urmate şi a rezultatelor obţinute. Comisia doreşte să îmbunătăţească sistemul actual de farmacovigilenţă prin simplificarea procedurilor, creşterea transparenţei şi mai buna definire a rolului şi implicării părţilor interesate.

Consider totuşi că este loc pentru mai multe modificări, mai ales în ceea ce priveşte protecţia consumatorilor şi protecţia datelor: de exemplu, consumatorii şi specialiştii din domeniul sănătăţii ar trebui să poată avea acces deplin la baza de date europeană Eudravigilance pentru a preveni recurenţa reacţiilor adverse la medicamente şi aceştia ar trebui să se poată folosi nu doar de formatul web pentru anunţuri, dar şi de alte instrumente precum poşta electronică, fax sau telefon. Mai mult decât atât, după opinia mea, finanţarea sistemelor de monitorizare ar trebui să rămână publică astfel încât să se recunoască responsabilitatea autorităţilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Farmacovigilenţa reprezintă procesul şi ştiinţa monitorizării siguranţei medicamentelor, inclusiv colectarea şi gestionarea datelor privind siguranţa medicamentelor, evaluarea datelor respective pentru a se detecta prezenţa unei probleme legate de siguranţă, acţiunile de remediere a acesteia, inclusiv informarea cu privire la problema în cauză, precum şi evaluarea procedurii folosite şi a rezultatelor obţinute. Conform legislaţiei actuale a UE, medicamentele pot fi autorizate în două moduri: a) prin intermediul unei proceduri centralizate prin care o întreprindere farmaceutică depune o cerere la EMEA (Agenţia Europeană pentru Medicamente), prevăzută în Regulamentul UE nr. 726/2004, sau b) printr-un un sistem de recunoaştere reciprocă prin care o ţară realizează o evaluare a noului medicament şi stabileşte o coordonare cu alte state membre prin intermediul recunoaşterii reciproce. Susţin raportul deoarece consumatorii şi cadrele medicale ar trebui să aibă acces deplin la baza centrală europeană de date Eudravigilance pentru a se preveni repetarea reacţiilor adverse la medicamente, reacţii care ar putea fi preîntâmpinate prin facilitarea accesului la informaţiile validate. Aceasta reprezintă o modalitate eficientă de abordare a inegalităţilor dintre statele membre din domeniul informării cu privire la reacţiile adverse la medicamente. Accesul public la Eudravigilance este necesar pentru a restabili încrederea cetăţenilor în capacitatea autorităţilor sanitare de a proteja sănătatea publică.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Deşi propunerile adoptate astăzi vor îmbunătăţi sănătatea publică, Grupul Verzilor este preocupat de dispoziţiile privind autorizarea produselor. Centralizarea propusă pentru aprobările produselor la nivel european a fost adaptată cererilor intereselor industriale, probabil cu preţul unei evaluări riguroase a produsului. Din acest motiv, Grupul Verzilor s-a abţinut de la votul final. Aprobările UE nu ar trebui să ducă la standarde mai puţin stricte. Propunerea adoptată astăzi ar putea duce la aprobări la nivel european ale produselor biocide, acordând industriei acces deplin la toate pieţele UE fără a se asigura mai întâi că există resursele necesare pentru gestionarea acelor autorizări. Grupul Verzilor este preocupat de faptul că Agenţia Europeană pentru Produse Chimice va reduce mijloacele şi va aloca timp cu mult mai puţin decât în prezent garantării unei autorizări riguroase. Este totuşi o consolare faptul că deputaţii în Parlamentul European au sprijinit solicitarea unui membru al Grupului Verzilor de a acorda statelor membre dreptul de a efectua controale suplimentare asupra utilizării biocidelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. (FR) În ciuda solicitării de efectuare a testelor clinice suplimentare şi a autorizării de introducere pe piaţă (AIP), unele medicamente au efecte secundare grave care necesită adesea spitalizare, dar care provoacă uneori şi decese în Uniunea Europeană.

Sunt mulţumită de adoptarea de către Parlamentul European a legislaţiei privind farmacovigilenţa care întăreşte dispoziţiile legislaţiei europene privind acest subiect al medicamentelor de uz uman.

Pacienţii vor putea de acum înainte să raporteze în mod direct efectele nedorite ale unui medicament. În acelaşi timp, crearea unui portal internet european va ameliora informarea privind medicamentele. Apreciez dispoziţiile luate în ceea ce priveşte protecţia datelor personale. Aceste dispoziţii vor îmbunătăţi siguranţa şi calitatea medicamentelor pentru pacienţi.

Cu toate acestea, trebuie să se mai îmbunătăţească finanţarea farmacovigilenţei care, în prezent, este încă dependentă de tarifele plătite de laboratoare (şi deci de bunăvoinţa acestora) şi asigurarea independenţei comitetului consultativ de evaluare a riscurilor faţă de Agenţia Europeană pentru Medicamente, care eliberează un număr mare de AIP-uri pentru medicamente în UE.

Mingea este acum în terenul Comisiei, mai ales în ceea ce priveşte îmbunătăţirea prospectelor cu informaţii pentru pacienţi.

 
  
  

Raport: Linda McAvan (A7-0159/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Adoptarea acestui pachet este extrem de importantă pentru creşterea siguranţei pacienţilor, care vor fi mult mai bine informaţi în legătură cu medicamentele aflate pe piaţă şi destinate uzului uman, prin crearea unor baze de date care vor conţine informaţii actualizate şi detaliate, precum şi traduceri ale prospectelor în toate limbile comunitare. Măsurile introduse prin acest pachet vor îmbunătăţi substanţial situaţia farmacovigilenţei în Europa, motiv pentru care am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Regina Bastos (PPE), în scris. (PT) Sistemul de farmacovigilenţă al UE s-a schimbat în ultimii ani în sensul că activitatea statelor membre este mai bine coordonată. Cu toate acestea, încă mai există lacune în legislaţia în vigoare şi, prin urmare, Comisia a propus modificări destinate să întărească farmacovigilenţa în UE şi să raţionalizeze procedurile.

Acest raport nu doar sprijină modificările propuse de Comisie, ci le şi amplifică în anumite domenii, precum: consolidarea rolului Comitetului consultativ pentru evaluarea riscurilor în materie de farmacovigilenţă, care trebuie să aibă puterea de a recomanda luarea de măsuri pe lângă Comitetul de medicamente pentru uz uman, consolidarea rolului specialiştilor din domeniul sănătăţii în sensul raportării voluntare a reacţiilor adverse, consolidarea rolului pacienţilor în raportarea directă a reacţiilor adverse; solicitarea ca autorităţile şi companiile competente să raporteze toate reacţiile adverse (şi nu doar cele grave) bazei de date Eudravigilance, ceea ce înseamnă că informaţiile privind toate reacţiile adverse vor fi, pentru prima oară, centralizate într-un singur loc în UE şi solicitarea de prospecte care conţin informaţii pentru pacienţi care să dea indicaţii mai clare privind caracteristicile medicamentelor.

Pentru toate motivele deja expuse, votez în favoarea acestui raport. Nu există îndoieli că farmacovigilenţa este o prioritate pentru politica europeană în domeniul sănătăţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare, în ceea ce priveşte farmacovigilenţa, a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman. Am făcut aceasta deoarece acordul la care s-a ajuns cu Consiliul va face posibilă stabilirea unui sistem european eficient şi transparent de farmacovigilenţă, în special prin crearea unui portal web european pentru siguranţa medicamentelor şi mijloacele prin care pacienţii să raporteze autorităţilor naţionale competente reacţiile adverse.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Siguranţa consumatorului este un aspect de importanţă vitală pentru mine, mai ales atunci când consumatorii implicaţi sunt şi pacienţi care speră să găsească în medicamentele pe care le iau un leac, sau cel puţin o îmbunătăţire semnificativă a sănătăţii lor.

Din acest motiv, consider că acordul de compromis la care s-a ajuns cu privire la noile norme ale farmacovigilenţei este important, întrucât îi acordă Agenţiei Europene pentru Medicamente puteri centralizate în acest domeniu, mai ales prin crearea unei baze de date a farmacovigilenţei. Accesul mai larg, mai bun şi mai integrat la informaţii poate fi vital pentru a reduce gravitatea şi frecvenţa anumitor efecte adverse şi pentru a simplifica şi accelera procedurile de sistare a vânzărilor pentru medicamentele însemnate ca având efecte adverse grave sau de scoatere a acestora de pe piaţă.

Un alt aspect pe care îl consider important este decizia de a crea un portal internet uşor accesibil pe care toţi europenii să poată găsi prospectul pentru orice medicament în propria lor limbă. După opinia mea, dreptul unui pacient la siguranţă şi la informaţie este un drept fundamental şi, prin urmare, voi acorda o atenţie deosebită celorlalte propuneri din pachetul medicamente care urmează să fie examinate în această Cameră.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Farmacovigilenţa este sistemul folosit pentru a monitoriza siguranţa medicamentelor după ce acestea au fost autorizate pentru uzul public. Un total de 197 000 de oameni mor anual în Uniunea Europeană în urma reacţiilor adverse la medicamente. Prin urmare, este prioritară obţinerea unui sistem de farmacovigilenţă bun, bazat pe specialişti şi companii din domeniul sănătăţii şi chiar pe pacienţi care să raporteze orice reacţii adverse. Normele care reglementează procedura centralizată sunt prevăzute de Regulamentul nr. 726/2044, privind noile medicamente sau cele care combat cancerul, HIV-ul sau bolile degenerative, în timp ce sistemul centralizat este prevăzut de prezenta directivă. Prin urmare, susţin consolidarea cooperării la nivel UE privind farmacovigilenţa, ceea ce permite obţinerea unei game mai cuprinzătoare de reacţii adverse la medicamente şi evită monitorizarea dublă a aceloraşi reacţii adverse în alte state membre. Salut măsurile propuse de încurajare a specialiştilor din domeniul sănătăţii să raporteze de bunăvoie autorităţii lor competente reacţiile adverse la medicamente. Aş dori să evidenţiez în mod deosebit crearea unui portal web internet fiecare stat membru (articolul 106 din directivă), pe care toate informaţiile referitoare la medicamente vor fi puse la dispoziţia oricui doreşte să le consulte. Aceste portaluri internet naţionale vor fi conectate la portalul internet european care va fi gestionat de către Agenţia Europeană pentru Medicamente (articolul 26 din regulament).

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Farmacovigilenţa, care înseamnă evaluarea, detectarea şi prevenirea reacţiilor adverse la medicamente, este un subiect extrem de important, mai ales în ceea ce priveşte faptul că reacţiile de acest gen sunt a cincea cea mai mare cauză a deceselor survenite în spital, ducând la un număr estimat de 197 000 de decese pe an în Uniunea Europeană.

Întregul proces trebuie să fie realizat într-un mod cât mai transparent, iar autorităţile competente trebuie să dispună de resurse adecvate. Operaţiunile acestor organisme trebuie să se ghideze în mod exclusiv după ceea ce este în interesul pacienţilor şi al sănătăţii publice şi, prin urmare, acestea trebuie să fie organisme publice, independente de interesele comerciale.

Este vitală existenţa unui sistem, care să implice specialişti în domeniul sănătăţii şi pacienţi, prin care reacţiile adverse la medicamente să poată fi raportate în siguranţă şi în mod fiabil.

Suntem de acord cu părerea raportoarei că statele membre trebuie să rămână actori-cheie în sistemul UE de farmacovigilenţă. Autoritatea competentă din fiecare stat membru ar trebui, prin urmare, să continue să îndeplinească rolul de centru de informare pentru toate raportările spontane privind reacţiile adverse la medicamente.

De asemenea, suntem de acord cu faptul că statele membre trebuie să fie informate imediat atunci când o companie raportează o reacţie adversă la un medicament care a avut loc pe teritoriul bazei de date UE (Eudravigilance) şi că ar trebui instituit sistemul de alertă propus de raportoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. (FR) M-am abţinut la raportul McAvan privind farmacovigilenţa deoarece fundamentul eficacităţii şi siguranţei pentru pacienţii care utilizează medicamentele trebuie să fie independenţa comitetelor de farmacovigilenţă. Acest lucru necesită în mod inevitabil o finanţare publică care nu mai este protejată în acest text, deoarece aceste activităţi vor fi finanţate în mare parte prin tarifele plătite laboratoarelor, un sistem care este contestabil şi contestat. Deşi compromisul la care s-a ajuns cu Consiliul aduce îmbunătăţiri în ceea ce priveşte testarea medicamentelor şi transparenţa procedurilor, nu am putut să susţin acest text.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea acestei propuneri deoarece, deja de prea mult timp, există o nevoie clară de a informa corect pacienţii. Moartea survenită în urma efectelor secundare ale medicamentelor a fost a cincea cea mai mare cauză a deceselor în UE din ultimii ani şi este motivul pentru care măsura, aşa cum a fost propusă de acest Parlament, nu mai putea fi amânată.

Prin urmare, am votat pentru a garanta calitatea vieţii pentru bolnavi, pentru a oferi pacienţilor siguranţă privind reacţiile adverse posibile, pentru ca medicamentele să devină adevăratul aliat al celor care suferă şi, în sfârşit, pentru a permite ca medicamentele să fie retrase imediat de pe piaţă în cazul apariţiei unor probleme. În Europa noastră, crearea unui portal internet unic în toate limbile reprezintă o inovaţie importantă şi un sprijin considerabil pentru toţi pacienţii Europeni care pot astfel să se simtă uniţi în protejarea propriei lor sănătăţi.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Industria farmaceutică este una dintre cele mai importante sectoare ale societăţilor de astăzi, la nivel economic, social şi ştiinţific. UE nu face excepţie, iar acest sector îi asigură o sursă de creştere economică şi de ocupare a forţei de muncă sustenabilă, pe lângă contribuţia la bunăstarea publicului european. Cu toate acestea, în ciuda legislaţiei existente, se estimează că există în fiecare an aproximativ 197 000 de decese în UE provocate de reacţiile adverse la medicamente. Având în vedere aceste premize, este esenţial să existe o legislaţie coerentă, bine concepută şi orientată către sectoare. Principalul obiectiv al acestei propuneri este de a îmbunătăţi informaţiile oferite publicului cu privire la medicamentele utilizate şi respectiv la efectele lor secundare şi, având în vedere faptul că s-a ajuns la un bun acord global în ceea ce priveşte amendamentele la propunerea iniţială, sunt de acord cu noile măsuri adoptate. În cele din urmă, acestea reprezintă o valoare adăugată, ceea ce înseamnă soluţii practice pentru consumator.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexander Mirsky (S&D) , în scris. (LV) Am votat pentru această rezoluţie deoarece consider că informaţiile de care dispun oamenii ar trebui să fie disponibile în limba lor maternă. Peste 40 % din populaţia Letoniei au ca limbă maternă limba rusă. În ciuda acestui fapt, nu există informaţii în limba rusă pentru medicamentele comercializate în Letonia. Există multe persoane în vârstă în ţara mea care nu vorbesc deloc letonă. Totuşi, autorităţile letone interzic în mod deliberat utilizarea rusei, chiar şi în instrucţiunile de folosire ale medicamentelor. Am sprijinit această rezoluţie în speranţa că această problemă va fi inclusă în textul pachetului legislativ.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Farmacovigilenţa este numele dat sistemului de monitorizare al siguranţei medicamentelor după autorizarea acestora. Pentru a putea garanta pacienţilor cea mai bună protecţie posibilă, informaţiile privind reacţiile adverse la medicamente ar trebui colectate din întreaga Uniune rapid şi fără birocraţie. Doar în acest mod se pot lua măsuri şi se va putea face o evaluare a rezultatelor. În plus, ar fi de mare ajutor pentru pacienţi să se poată informa cu privire la reacţiile adverse la medicamente de la o locaţie centrală. Am votat în favoarea raportului deoarece are ca scop luarea de măsuri rapide şi nebirocratice în domeniul farmacovigilenţei.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Farmacovigilenţa este folosită pentru a monitoriza siguranţa medicamentelor după ce acestea au fost autorizate şi, prin urmare, joacă un rol important în sănătatea publică. Efectele secundare ale medicamentelor care sunt rare, apar doar după o utilizare de lungă durată sau doar în interacţiune cu alte medicamente pot fi omise în testele clinice. Astfel, se estimează ca reacţiile adverse la medicamente provoacă 197 000 de decese pe an în UE. Prin urmare, instituirea unui sistem de raportare a reacţiilor adverse şi căutarea de tipare ale acestor reacţii sunt elemente importante ale unei politici eficiente privind sănătatea. Prin întărirea cooperării la nivel UE privind farmacovigilenţa, gama de reacţii adverse la medicamente este mai mare, ceea ce înseamnă că tiparele mai rare pot fi detectate mai repede, se evită lucrul de două ori pentru urmărirea aceloraşi RAM în diferite state membre, iar medicamentele periculoase pot fi retrase repede atunci când este nevoie. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Farmacovigilenţa este sistemul folosit pentru a monitoriza siguranţa medicamentelor după ce acestea au fost autorizate pentru uzul public. Conform legislaţiei actuale a UE, medicamentele pot fi autorizate în două moduri: a) prin intermediul unei proceduri centralizate prin care o întreprindere farmaceutică depune o cerere la EMEA (Agenţia Europeană pentru Medicamente) sau b) printr-un un sistem de recunoaştere reciprocă prin care o ţară realizează o evaluare a noului medicament şi stabileşte o coordonare cu alte state membre prin intermediul recunoaşterii reciproce. Normele care reglementează procedura referitoare la sistemul descentralizat sunt prevăzute în Directiva 2001/83/CE. Am votat acest raport deoarece pacienţii europeni vor fi mai bine protejaţi şi informaţi cu privire la utilizarea medicamentelor şi a efectelor lor nedorite. Noile reglementări prevăd crearea unor website-uri naţionale şi europene dedicate medicamentelor, care pot să ofere pacienţilor mai multe informaţii. Aceştia vor avea posibilitatea să informeze autorităţile naţionale cu privire la efectele adverse ale medicamentelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Deşi propunerile adoptate astăzi vor aduce îmbunătăţiri pentru sănătatea publică, Grupul Verzilor este preocupat de dispoziţiile în ceea ce priveşte autorizarea produselor. Centralizarea propusă pentru aprobările produselor la nivel european a fost adaptată cererilor intereselor industriale, probabil cu preţul unei evaluări riguroase a produsului. Din acest motiv, Grupul Verzilor s-a abţinut de la votul final. Aprobările UE nu ar trebui să ducă la standarde mai puţin stricte. Propunerile adoptate astăzi vor duce la aprobări la nivel european ale produselor biocide, acordând industriei acces deplin la toate pieţele UE, fără a se asigura mai întâi că există resursele necesare pentru a gestiona aceste autorizări. Grupul Verzilor este preocupat de faptul că Agenţia Europeană pentru Produse Chimice va reduce mijloacele şi va aloca timp cu mult mai puţin decât în prezent garantării unei autorizări riguroase. Este totuşi o consolare faptul că deputaţii în Parlamentul European au sprijinit solicitarea unui membru al Grupului Verzilor de a acorda statelor membre dreptul de a efectua controale suplimentare asupra utilizării biocidelor.

 
  
  

Raport: Christa Klaß (A7-0239/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Sprijin această propunere care vizează îmbunătăţirea regulamentului în vigoare în prezent privind fabricarea şi utilizarea de biocide. Utilizarea limitată şi responsabilă a biocidelor face parte din viaţa noastră de zi cu zi deoarece ajută la împiedicarea răspândirii bolilor şi asigură standarde înalte de sănătate şi igienă. Cu toate acestea, este foarte important ca legislaţia să asigure un nivel ridicat de protecţie în ceea ce priveşte fabricarea şi utilizarea lor. Acest lucru poate fi realizat prin elaborarea unor standarde uniforme obligatorii privind produsele biocide pentru consumatori şi producători. Pentru a proteja consumatorii, este necesară garantarea existenţei unui sistem fiabil de etichetare a materialelor şi produselor care să corespundă nivelului de risc, indiferent dacă biocidele sunt produse în interiorul sau în afara Uniunii Europene. De asemenea, este necesară definirea mai clară a informaţiilor care ar trebui să existe pe etichetă şi indicarea locului exact în care ar trebui plasată pentru a oferi informaţii valide şi adecvate.

 
  
MPphoto
 
 

  George Becali (NI), în scris. (RO) Am votat pentru acest raport deoarece biocidele pentru combaterea organismelor nocive şi a germenilor patogeni urmează să fie mai sigure, inclusiv din punct de vedere ecologic. Noile produse biocide vor dispune de o autorizare mai simplă pentru introducerea pe piaţa europeană. Am votat pentru interzicerea celor mai toxice produse chimice, în special cele care sunt cancerigene, cu efecte dăunătoare asupra fertilităţii sau care acţionează împotriva genelor şi hormonilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Uniunea Europeană este, poate, cel mai mobil spaţiu din punctul de vedere al populaţiei, cu o densitate de locuitori ridicată, mai ales în aglomerările urbane. În aceste condiţii, transmiterea de microbi şi boli devine mai probabilă, ceea ce face ca substanţele biocide să fie o parte necesară vieţii noastre, cu scopul păstrării unor standarde înalte de sănătate şi igienă. Este nevoie ca substanţele biocide să fie eficiente şi, din acest motiv, manipularea lor poate deveni şi periculoasă.

Noul regulament privind substanţele biocide trebuie, însă, să se aplice în mod egal companiilor private care le produc şi fără ca acestea să se găsească în situaţia în care le-ar lipsi materiile prime pentru producerea substanţelor biocide. Situaţia ar fi regretabilă în condiţiile în care acele substanţe sunt chiar necesare. Raportul prezentat în plenul Parlamentului a arătat, în mod clar, că propunerea de regulament a Comisiei necesită îmbunătăţiri substanţiale pentru ca obiectivele pe care şi le-a propus să poată fi atinse. Noul regulament trebuie să ţină seama de trei domenii fundamentale: protecţia mediului, protecţia consumatorilor şi implementarea sigură şi practică de către producători.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Poziţia privind biocidele ar trebui să contribuie la protecţia sănătăţii fără a presupune riscuri nedorite. Această rezoluţie prezintă amendamentele la propunerea Comisiei privind biocidele şi vizează standardizarea reglementărilor legale în vigoare la nivel european, precum şi adaptarea acestora la noile dezvoltări tehnice, ceea ce îi justifică importanţa de la bun început.

În primul rând, consider că este esenţială garantarea protecţiei mediului şi a animalelor, accentuând aplicarea principiului precauţiei. Rezoluţia sporeşte, de asemenea, furnizarea de informaţii utile pentru specialişti şi utilizatori, precum şi importanţa domeniului de cercetare şi de dezvoltare pe care aş dori să le evidenţiez.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (S&D), în scris. (RO) Am votat acest raport deoarece „biocidele” pentru combaterea organismelor nocive şi a germenilor patogeni urmează să fie mai sigure, inclusiv din punct de vedere ecologic. Noile produse biocide vor dispune de o autorizare mai simplă pentru introducerea pe piaţa europeană. Am votat pentru interzicerea celor mai toxice produse chimice, în special cele care sunt cancerigene, cu efecte dăunătoare asupra fertilităţii sau care acţionează împotriva genelor şi hormonilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Anne Delvaux (PPE), în scris. (FR) Obiectivul principal al acestei propuneri de regulament este de a îmbunătăţi siguranţa produselor biocide utilizate şi introduse pe piaţă în Uniunea Europeană, precum şi de a simplifica procedura de autorizare la nivelul Uniunii Europene. În acest scop, propunerea de regulament a Comisiei sugerează unirea textelor legislaţiei europene existente şi actualizarea acestora în interesul consumatorilor şi, în acelaşi timp, al producătorilor.

Prin urmare, aceasta vizează reformarea sistemului actual prin extinderea domeniului său de aplicare pentru a include materialele şi articolele tratate cu produse biocide, introducerea unei autorizări la scară europeană a produselor „cu risc scăzut”, reducerea experimentelor pe animale, alinierea cerinţelor privind datele, extinderea rolului Agenţiei Europene pentru Produse Chimice (ECHA) şi garantarea aplicării uniforme a regulamentului în întreaga Uniune Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Dušek (S&D), în scris.(CS) Raportul prezentat vizează unificarea legislaţiei europene actuale şi, în acelaşi timp, adaptarea acesteia la dezvoltarea tehnică. Produsele şi substanţele biocide sunt indispensabile în societatea noastră deoarece ajută la îndeplinirea cerinţelor stricte de sănătate şi de igienă. O întreagă serie de microorganisme au devenit deja rezistente la produsele originale şi, prin urmare, substanţele biocide actuale devin tot mai periculoase, ca urmare a eficienţei lor crescute. Sprijin întru totul scopul raportoarei de a ţine cont nu doar de practicile producătorilor, dar mai ales de protecţia consumatorilor, precum şi a mediului. Reglementările care guvernează produsele biocide ar trebui, de asemenea, să fie extinse la producătorii din afara UE. Este inacceptabil pentru noi să cerem valori mai ridicate pentru protecţia consumatorilor şi a mediului de la producătorii noştri cu preţul unor costuri ridicate şi să nu cerem nimic de la alţi producători din afara UE şi din afara Europei care importă aceste bunuri în UE.

Consumatorii care achiziţionează produse biocide pe teritoriul UE trebuie să se asigure că bunurile îndeplinesc standardele minime, indiferent dacă acestea sunt cumpărate din Polonia sau Germania sau dacă la origine vin din UE sau din China. Acest raport este formulat clar. Acesta necesită modificări concrete şi realizabile şi ia în considerare impactul asupra mediului. Din aceste motive, voi vota în favoarea adoptării acestuia.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte introducerea pe piaţă şi utilizarea produselor biocide. Am procedat astfel deoarece aceasta consolidează normele privind autorizarea, comercializarea şi utilizarea biocidelor în UE, cu scopul de a proteja sănătatea oamenilor şi a animalelor şi mediul, în conformitate cu principiul precauţiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Standardele înalte de igienă cu care s-a obişnuit civilizaţia noastră necesită o utilizare tot mai constantă şi mai intensivă a produselor biocide. În acelaşi timp, ne aşteptăm ca acestea să fie tot mai eficiente şi mai agresive, ceea ce înseamnă că şi utilizarea lor este tot mai periculoasă.

Tocmai din acest motiv, atunci când abordăm reglementarea comercializării şi utilizării produselor biocide, trebuie acordată o atenţie deosebită protecţiei consumatorului şi a utilizatorului. Din nou, după cum am spus şi cu alte ocazii, normele privind acest subiect trebuie să fie uniforme şi valide în întreaga Uniune Europeană, în caz contrar nu vom putea garanta cu eficacitate protecţia tuturor consumatorilor europeni sau a mediului, care nu este mai puţin important.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Acest regulament vizează standardizarea regulamentelor existente la nivel european şi adaptarea acestora la dezvoltările tehnice. Consumatorii ar trebui să poată presupune că produsele pe care le cumpără îndeplinesc standardele minime ale pieţei interne a UE, indiferent de statul membru în care s-a achiziţionat produsul. Acest lucru înseamnă că etichetarea clară a materialelor şi a produselor tratate este la fel de esenţială ca şi autorizarea corespunzătoare a produselor biocide, indiferent dacă provin din interiorul sau din exteriorul UE. Se estimează că piaţa produselor biocide europene valorează aproximativ 890 de milioane euro pe an, ceea ce înseamnă aproximativ 27 % din piaţa internă. Trei mari companii deţin în jur de 25 % din piaţa internă. Prin urmare, este necesară stabilirea unui echilibru între interesele marilor companii şi cele ale întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri). IMM-urile trebuie să fie ajutate mai mult într-o industrie dominată de câţiva mari producători industriali. Acest lucru poate fi realizat doar prin scutirea IMM-urilor de la plata unei taxe anuale de introducere pe piaţă a produselor biocide. În plus, statele membre ar trebui să creeze servicii de asistenţă naţionale pentru a completa ghidurile oferite de Agenţia Europeană pentru Produse Chimice.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Faptul că ne-am abţinut în primă lectură demonstrează preocuparea noastră cu privire la problemele critice pe care majoritatea acestei Camere le-a ignorat, având în vedere necesitatea reală ca statele membre să îşi protejeze cetăţenii împotriva efectelor dăunătoare asupra sănătăţii şi a mediului ale substanţelor biocide utilizate pe piaţă.

Agenţia Europeană pentru Produse Chimice, care va fi responsabilă cu evaluarea ştiinţifică care va duce sau nu la autorizarea utilizării unui biocid pe piaţă, va avea de acum trei luni la dispoziţie pentru a pregăti o opinie bazată pe concluziile evaluării şi pentru a o prezenta Comisiei, în locul celor nouă luni propuse anterior. Nu considerăm că această reducere a termenului va fi în beneficiul abordării riguroase necesare pentru a proteja sănătatea publică şi mediul. Sperăm că această problemă va fi din nou reexaminată în cadrul viitoarelor negocieri din Comisie şi Consiliu.

Suntem mulţumiţi să constatăm că statele membre vor putea să ţină cont de diferenţele regionale şi de problemele locale de mediu în eliberarea autorizărilor naţionale şi să observăm trimiterea la respectarea principiului subsidiarităţii. Salutăm, de asemenea, procedurile propuse pentru nanomateriale şi nivelurile suplimentare de protecţie adăugate care trebuie avute în vedere în cazul grupurilor mai vulnerabile precum copiii şi femeile însărcinate.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. (IT) Textul care este votat conţine îmbunătăţiri considerabile la propunerea iniţială şi o felicit pe doamna Klaß pentru activitatea eficientă de mediere care a fost realizată. Într-adevăr, salut obiectivele la care s-a ajuns privind un nivel mai bun de protecţie a datelor pentru întreprinderi şi introducerea treptată a unei proceduri de autorizare centralizate la nivel european de plasare a acestor produse pe piaţă.

Specificarea unor cerinţe mai mari în ceea ce priveşte etichetarea va ajuta cu siguranţă şi consumatorii să facă o alegere mai informată şi mai sigură. Ne îndreptăm în direcţia cea bună, însă mai avem încă destul de parcurs: cadrul de reglementare a cercetării şi dezvoltării nu este în conformitate cu alte progrese de reglementare din sector, precum Directiva REACH.

Mai mult, pachetul financiar necesar pentru ca Agenţia Europeană pentru Produse Chimice să îşi îndeplinească noile responsabilităţi de evaluare nu a fost anunţat. În această privinţă, mă aştept la clarificări din partea Comisiei, ţinând cont şi de volumul de lucru atribuit acestui organism de către Directiva REACH.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. (FR) Am votat în favoarea acestui text. Datorită legislaţiei aprobate în primă lectură de către Parlamentul European, biocidele utilizate pentru combaterea paraziţilor şi germenilor urmează să devină mai sigure şi mai prietenoase cu mediul.

Scopul general al acestei propuneri de regulament este de a actualiza normele comunitare care reglementează produsele biocide de la insectifuge la produse chimice de tratare a apei (pesticidele din agricultură sunt incluse la altă legislaţie). Pentru prima dată, vor fi reglementate şi materialele tratate cu biocide.

Am adoptat, de asemenea, interzicerea substanţelor celor mai toxice, mai ales ale celor care sunt cancerigene, cu efecte dăunătoare asupra fertilităţii sau care acţionează asupra genelor şi hormonilor, întărind în acelaşi timp cerinţa ca alte substanţe periculoase să fie înlocuite treptat cu alternative mai puţin dăunătoare.

Viitorul sistem de autorizare pentru biocide, centralizat la nivelul Uniunii Europene, va fi pus în aplicare în mod progresiv şi va asigura, de asemenea, o mai bună coordonare în rândul celor 27 de state membre, îmbunătăţind astfel siguranţa.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. (DE) Biocidele sunt menite să ofere protecţie împotriva dăunătorilor, a paraziţilor şi a bacteriilor şi au utilizări cotidiene, precum şi agricole. Pentru a creşte siguranţa în ceea ce priveşte utilizarea de produse biocide şi pentru a stabili un sistem de control, este logic ca aceste substanţe să fie supuse aceloraşi teste şi standarde în întreaga UE. În calitate de reprezentant al agricultorilor din Parlamentul European, mă angajez la utilizarea responsabilă a biocidelor. Această propunere reprezintă o bază solidă pentru o reglementare uniformă în UE. În interesul concurenţei loiale, sunt în mod deosebit în favoarea tuturor noilor dispoziţii prevăzute care se aplică şi importurilor din ţări terţe. Cu toate acestea, agricultura trebuie să poată în continuare să îşi facă treaba de a produce alimente sigure şi să ofere hrană la un preţ rezonabil. Propunerile care au un efect direct asupra producţiei şi a costurilor de producţie trebuie să fie evaluate deosebit de atent. Utilizarea de măsuri adecvate pentru a combate insectele dăunătoare nu trebuie să fie îngreunată sau scumpită într-un mod care nu este economic. În orice caz, un nou regulament trebuie să satisfacă atât dorinţele consumatorilor, cât şi cerinţele producătorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Rolul biocidelor a fost mereu oarecum controversat, probabil din cauza faptului că identificarea şi definirea lor nu este mereu uşoară. Este sigur totuşi că biocidele au mulţi utilizatori în viaţa de zi cu zi şi, prin urmare, este necesară înţelegerea impactului lor real asupra siguranţei şi sănătăţii noastre, a tuturor.

Din aceste motive, am votat în favoarea simplificării şi armonizării regulamentelor pentru industria europeană, dar şi pentru statele membre care au reînnoit regulamentele pentru a răspunde noilor nevoi ale publicului. Lansarea unui sistem de armonizare a criteriilor de aprobare va contribui la evitarea evaluării de două ori a riscurilor asociate cu produse care au fost deja autorizate. Acesta este un pas important în plus pe care l-a luat acest Parlament şi care merge în sensul protejării sănătăţii cetăţenilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) În fiecare an, aproximativ 90 de milioane de tone de produse biocide, destinate controlului dăunătorilor şi a germenilor, sunt plasate pe piaţă. Preocupările Uniunii Europene în ceea ce priveşte acest subiect sunt, prin urmare, complet normale, întrucât aceasta susţine că biocidele ar trebui să fie mai sigure şi mai prietenoase cu mediul. În consecinţă, aceasta încearcă să sporească protecţia sănătăţii umane prin interzicerea produselor chimice celor mai toxice precum cele cancerigene sau cele care dăunează fertilităţii. Aceasta încearcă, de asemenea, să sporească protecţia animalelor şi a mediului. Totuşi, în completarea adoptării acestei propuneri, consider că ar trebui solicitată şi o verificare cuprinzătoare a produselor importate în UE. Astfel se explică votul meu.

 
  
MPphoto
 
 

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. (LT) Regulamentul privind plasarea pe piaţă şi utilizarea produselor biocide pe care îl votăm astăzi ne permite să facem încă un pas înainte către un sistem centralizat de înregistrare a produselor biocide. Sistemul de înregistrare a materialelor chimice introdus prin Regulamentul REACH demonstrează faptul că respingerea sistemelor naţionale de înregistrare este justificată. În prezent, ne confruntăm adesea cu situaţia în care un produs anume nu poate fi plasat pe piaţa unui stat membru, pur şi simplu din cauza procedurilor complicate şi nejustificat de scumpe ale acelui stat. Pe de altă parte, deşi simplificăm plasarea pe piaţă a produselor biocide, trebuie să asigurăm menţinerea unui nivel înalt de protecţie datorită riscurilor deosebite asupra sănătăţii pe care le implică aceste produse.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. (IT) Biocidele sunt o parte integrantă a civilizaţiei noastre şi sunt esenţiale în îndeplinirea standardelor înalte privind sănătatea şi igiena noastră; biocidele trebuie să fie eficiente în prevenirea bolilor şi infecţiilor, însă pot, în acelaşi timp, să fie extrem de periculoase: din acest motiv, este necesară gestionarea optimă a acestor substanţe.

Noul regulament privind utilizarea biocidelor trebuie să garanteze că producătorii, sau mai degrabă întreprinderile mici şi mijlocii, pot aplica regulamentele în procesul lor de producţie fără a se afla în dezavantaj în ceea ce priveşte concurenţa. Mai mult, atât consumatorii, cât şi producătorii de materiale care conţin biocide trebuie să se poată baza pe standardele minime care se aplică în întreaga Uniune Europeană. În opinia mea, propunerea de regulament a Comisiei are nevoie de îmbunătăţiri şi modificări considerabile pentru a putea realiza obiectivele declarate precum eliminarea deficienţelor din directiva existentă, îmbunătăţind procedura de autorizare şi eficientizând procesul decizional, dezvoltând astfel şi mai mult nivelul ridicat de protecţie.

Noile dispoziţii trebuie să ţină cont de trei domenii esenţiale: protecţia mediului, protecţia consumatorilor şi punerea în aplicare practică şi în siguranţă de către producători. Noul regulament va prezenta, de asemenea, o procedură simplificată pentru autorizarea produselor, cu scopul de a evita costurile inutile şi taxele excesive.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Viitorul regulament prevede o procedură simplificată de autorizare a produselor, în anumite condiţii, în scopul evitării costurilor inutile şi a taxelor excesive. De asemenea, este o revizuire a directivei existente din 1998 şi stabileşte concentrarea autorizării la Agenţia Europeană de Chimicale. Susţin introducerea etapizată a centralizării procedurii de autorizare: din 2013 pentru produsele cu risc scăzut şi din 2017 pentru toate tipurile de biocide). Criteriile de excludere a substanţelor active periculoase (carcinogene, mutagene, toxice pentru reproducere, persistente, bioacumulative) se pot lua în considerare atunci când exista deja un plan de substituire a acestora. De aceea când se autorizează un produs biocid conţinând o substanţă activă candidată la substituire, termenul va fi limitat la 3 ani şi va trebui să existe alternative prietenoase mediului şi sănătăţii umane. Noul regulament trebuie să ţină seama de trei domenii fundamentale: protecţia mediului, protecţia consumatorilor şi implementarea sigură şi practică de către producători.

 
  
MPphoto
 
 

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. (FR) Noul regulament privind biocidele nu este doar o problemă de piaţă internă. Este şi o problemă de protecţie a sănătăţii şi a mediului. Acesta este, pe scurt, mesajul transmis astăzi de Parlamentul European.

Desigur, mai sunt câteva cerinţe de la producători care trebuie îndeplinite în ceea ce priveşte aceste produse împotriva paraziţilor, precum accesul la piaţa europeană, durata aprobării procedurilor, ne-dublarea testelor şi consecvenţa cu legislaţia privind pesticidele. Acest fapt nu constituie în niciun fel o mână liberă pentru producători. Se recunoaşte în mod clar principiul substituţiei pentru substanţele dăunătoare. Acesta priveşte în special substanţele persistente, bioacumulabile şi toxice (PBT-urile) şi perturbatorii endocrini.

Este cunoscut faptul că responsabilitatea este a tuturor actorilor, inclusiv a producătorilor care pun pe piaţă articole tratate cu biocide. Să nu uităm povestea canapelelor toxice! Regret totuşi faptul că a fost respins amendamentul care stipula că producătorii ar trebui să plătească o taxă anuală cu rate reduse pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), astfel încât Agenţia pentru Produse Chimice din Stockholm să îşi poată îndeplini misiunea. Un lucru este clar: cu resurse limitate, efectuarea de teste fiabile pentru a reduce acel procent de riscuri pentru sănătatea utilizatorului va fi dificilă.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. (FR) Ne-am abţinut de la acest raport deoarece progresele obţinute în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii umane şi a mediului a fost anulată de cadourile făcute industriei care pune în pericol funcţionarea Agenţiei Europene pentru Produse Chimice. Este acceptabil ca, în timp, toate produsele biocide să poată trece prin procedura centralizată. Ceea ce este inacceptabil, însă, este reducerea drastică a duratelor evaluării ştiinţifice şi, în acelaşi timp, reducerea resurselor financiare.

Nu putem dori să facem totul mai mult, mai repede şi la un preţ mic fără a compromite calitatea muncii. Acest vot arată adevăratele intenţii ale celor de dreapta şi de centru-dreapta: evaluarea mai puţin strictă pentru toate produsele biocide cu acces direct la întreaga piaţă internă cu preţul sănătăţii oamenilor. O uşoară consolare este faptul că va fi respectat dreptul suveran al statelor membre de a restricţiona şi interzice utilizarea substanţelor biocide. Depinde de acestea să asigure un nivel ridicat de protecţie.

 
  
  

Raport: Peter Skinner (A7-0170/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea următorului raport deoarece cred că Europa are într-adevăr nevoie de un organism de supraveghere financiară, un fel de structură complexă, dar eficientă, care să fie capabilă să domine instituţiile financiare ale Uniunii Europene şi să se asigure că acestea funcţionează corespunzător. Având în vedere acest fapt, mă pronunţ în favoarea creării unei autorităţi bancare europene, a unei autorităţi europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi a unei autorităţi europene pentru valori mobiliare şi pieţe, deoarece consider că acesta este singurul mod în care putem îmbunătăţi nivelul actual de reglementare din cadrul pieţei interne europene, garantând atât incoruptibilitatea, cât şi funcţionarea corespunzătoare a pieţelor, păstrând în acelaşi timp stabilitatea sistemului financiar şi asigurând coordonarea monitorizării europene şi internaţionale. Riscurile sistemelor financiare pot fi identificate doar printr-o mai bună monitorizare care ne va avertiza în timp util cu privire la crizele precum cea care a devastat lumea în 2008. Această criză puternică a readus în discuţie nevoia de reformare a acestui sector cu scopul de a maximiza concurenţa prin încurajarea organismelor de supraveghere veritabil competente care sunt într-adevăr capabile să facă o contribuţie atât de necesară în acest sector important.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Această propunere de regulament privind instituirea unei autorităţi europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale face parte din pachetul de supraveghere financiară. Acest pachet creează trei autorităţi europene pentru a supraveghea sectoare specifice ale industriei financiare: băncile, asigurările şi pieţele financiare. Am sprijinit pe deplin acest raport şi pachetul de supraveghere financiară în ansamblul său deoarece acestea reprezintă, în opinia mea, un pas înainte important şi, mai ales, necesar. Prin aceasta, tragem învăţămintele recesiunii şi ale consecinţelor sale dramatice asupra economiei şi locurilor de muncă provocate de eşecurile sistemului financiar actual. Cu această nouă arhitectură a supravegherii, scopul este de a stabiliza sistemul financiar şi de a-i garanta stabilitatea.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale (AEAPO) va avea responsabilitatea de a aborda mai multe probleme practice, cum ar fi: asigurările “non-life” (fără viaţă), asigurările de viaţă care reprezintă o modalitate de investiţie şi pensiile ocupaţionale. Dacă luăm în considerare faptul că în aşa zisele “noi state membre” piaţa asigurărilor este dezvoltată de către investitori europeni străini, atunci rolul comitetului de supraveghere pentru astfel de reţele transfrontaliere va fi crucial pentru a putea oferi siguranţă tuturor cetăţenilor statelor membre. Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale va putea totodată să intervină la nivelul autorităţilor de supraveghere naţională atunci când acestea vor întâmpina dificultăţi în implementarea consecventă a normelor tehnice comunitare.

Consider că aceasta iniţiativă, alături de competenţa AEAPO de a soluţiona cazurile de dezacord între autorităţile naţionale de supraveghere, acolo unde legislaţia le obligă să coopereze sau să ajungă la un acord, reprezintă un pas înainte în gestionarea integrării serviciilor financiare în Europa. Pe scurt, este vorba despre un sistem echilibrat care merită tot sprijinul.

 
  
MPphoto
 
 

  George Becali (NI), în scris. (RO) Am votat acest raport pentru că trei noi autorităţi europene de supraveghere (AES) vor fi create şi vor înlocui actualele comitete de supraveghere. Competenţele lor vor fi mult mai importante decât natura consultativă a actualului sistem şi este posibil ca acestea să dispună în viitor de prerogative suplimentare, datorită clauzei de revizuire. Consiliul european pentru riscuri sistemice (CERS) va fi de asemenea creat, pentru a monitoriza şi avertiza cu privire la acumularea de riscuri în economia europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Performanţa sistemului financiar european depinde de gestionarea atentă a riscurilor şi de evaluarea precisă a stabilităţii structurale a întregului sector. O nouă autoritate de supraveghere implică o asumare clară a răspunderii de către instituţiile Uniunii de a garanta evitarea crizelor de acest gen, descurajarea parazitismului şi monitorizarea comportamentelor şi atitudinilor.

În vederea integrării tot mai mari a pieţelor noastre naţionale, cu inevitabila coborâre a barierelor defensive, este necesară luarea de măsuri în comun pentru a elimina ameninţările, fie ele interne sau externe.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Sunt de acord cu propunerea Comisiei de creare a celor trei noi agenții europene descentralizate pentru asigurări și pensii ocupaționale şi consider că înființarea acestora este mai mult decât binevenită în acest context european de criză economică şi financiară care a lovit Europa în 2008.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Ca şi în cazul rapoartelor anterioare privind crearea unor autorităţi europene de reglementare financiară, votez, de asemenea, pentru propunerea de creare a unei autorităţi europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale. Aş dori să subliniez din nou importanţa existenţei unor autorităţi europene de supraveghere pentru Uniunea Europeană şi pentru piaţa internă în special, pentru a minimiza impactul economic şi financiar al viitoarelor situaţii care pun pieţele noastre financiare în dificultate.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Un lucru pe care l-am învăţat cu toţii din criza recentă, indiferent de convingerile noastre politice sau de viziunile asupra lumii, este nevoia de a reforma structura instituţională de supraveghere prin crearea de organisme europene şi, prin aceasta, nevoia de a regândi întregul concept de supraveghere macro şi microeconomică.

Există nenumărate aspecte pozitive ale acordului la care am ajuns şi care este supus votului astăzi. Unul dintre acestea este crearea de organisme europene independente pentru supravegherea băncilor, a companiilor de asigurări şi a pieţelor financiare. Aceste organisme nu vor înlocui organismele de supraveghere naţionale, dar vor lucra împreună cu acestea, încercând să îşi îndeplinească mandatul de supraveghere prudenţială şi de analiză a riscurilor sistemice, pentru a preveni ca sectorul bancar european şi pieţele financiare să fie lovite de o nouă criză de dimensiuni similare celei cu care ne confruntăm.

După cum am avut de nenumărate ori ocazia să spun, personal nu îmi este teamă de autorităţile europene de supraveghere. Consider că este esenţial pentru acestea să îşi îndeplinească mandatele în mod independent şi competent, pentru a spori încrederea pieţelor şi actorilor săi, mai ales în sectorul asigurărilor şi al pensiilor în acest caz.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Pentru a proteja transparenţa şi credibilitatea pieţelor şi instituţiilor europene faţă de cetăţeni, este esenţială consolidarea prerogativelor, resurselor şi autonomiei supravegherii europene pentru pieţele de asigurări şi pensii ocupaţionale. Acest lucru va garanta eficienţa reformei pe care instituţiile UE s-au angajat să o realizeze în vederea supravegherii pieţelor financiare, astfel încât să se evite riscul repetării unei crize precum cea care afectează în prezent economia globală şi care a avut un impact deosebit asupra societăţii europene. Comisia a depus o serie de propuneri cu intenţia de a institui un sistem de supraveghere financiară mai eficient, mai integrat şi mai sustenabil în UE. Baza acestei abordări este Sistemul european de supraveghere financiară (SESF). În acest scop, Comisia propune crearea a trei noi agenţii europene descentralizate: Autoritatea bancară europeană, Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe. Ar trebui să se menţioneze faptul că impactul creării acestor trei agenţii din bugetul european se va ridica la aproximativ 59 699 000 de euro pentru anii 2011-2013.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Acest raport face parte din ceea ce este numit pachetul de supraveghere financiară. Când l-am votat, am ţinut cont de modul în care Consiliul, Comisia şi Parlamentul însuşi au întârziat aplicarea măsurilor în acest domeniu şi s-au limitat la adoptarea de decizii care să nu modifice problema fundamentală a speculaţiei financiare, inclusiv chestiunea asigurării pentru datoria publică, care acţionează ca un instrument derivat deosebit de speculativ. Dacă nu le vor pune capăt, instituirea de autorităţi europene în aceste domenii va fi efectiv inutilă.

Votul nostru împotriva acestui raport este, mai presus de toate, un protest împotriva faptului că încă nu ni s-au făcut propuneri în ceea ce priveşte eliminarea paradisurilor fiscale, perceperea de taxe pe mişcările de capital sau închiderea pieţelor de derivate.

Acest lucru înseamnă că principalele mecanisme de speculaţie financiară rămân pe piaţă şi că măsurile luate acum sunt orientate mai mult către facilitarea controlului puterilor majore şi al grupurilor financiare asupra statelor membre cu economii mai fragile, decât către rezolvarea directă şi eliminarea speculaţiei financiare.

 
  
MPphoto
 
 

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. – (RO) Parlamentul European a solicitat în mod regulat egalitatea de şanse pentru toţi actorii care activează la nivelul Uniunii. Totodată, au fost observate şi eşecuri semnificative ale Uniunii în supravegherea pieţelor financiare integrate. Votez în favoarea raportului referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi a înfiinţării Autorităţii europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale. Consider că este necesară existenţa unei autorităţi care să protejeze stabilitatea sistemului financiar, solvabilitatea şi lichiditatea instituţiilor financiare, transparenţa pieţelor, a produselor financiare şi protecţia deponenţilor şi a investitorilor. Totodată, consider că fără acces la informaţii relevante şi necesare privind tranzacţiile şi actorii economici, această autoritate nu poate funcţiona.

 
  
MPphoto
 
 

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Crearea Autorităţii europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale (AEAPO) face parte din propunerile Comisiei bazate pe recomandările raportului Larosière din februarie 2009. Raportul Laroisière a sugerat consolidarea cadrului de supraveghere pentru a reduce riscul şi gravitatea viitoarelor crize financiare. Salut crearea AEAPO ca răspuns european pentru a asigura un nivel ridicat, eficient şi coerent de reglementare şi supraveghere în întreaga Europă. Această autoritate la nivel european va supraveghea autorităţile de supraveghere naţionale din sectorul asigurărilor şi va garanta existenţa unei protecţii corespunzătoare şi adecvate pentru investitorii şi consumatorii asiguraţi din UE. Autoritatea va lua decizii aplicabile direct instituţiilor financiare şi va putea avertiza Comisia cu privire la produse sau tranzacţii periculoase de pe piaţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea raportului privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unei autorităţi europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale deoarece consider că este necesară umplerea lacunelor existente astăzi în ceea ce priveşte coordonarea, aplicarea uniformă a legislaţiei UE şi încrederea între supraveghetorii naţionali.

Criza financiară recentă a demonstrat într-adevăr ineficienţa unor modele de supraveghere naţionale care nu au fost capabile să rezolve în mod eficient situaţiile problematice care au apărut pe pieţele financiare europene. Prin urmare, nu pot decât să salut şi să sprijin decizia de a consolida cadrul de supraveghere în baza unei intervenţii care să vizeze identificarea instrumentelor capabile să prevină viitoarele apariţii ale riscurilor de funcţionare în sistemul financiar.

Cu noua arhitectură de supraveghere, vom completa lipsurile din sector, vom lucra pentru a îmbunătăţi funcţionarea pieţei interne şi, în cele din urmă, vom asigura un nivel ridicat uniform al reglementării şi supravegherii, luând mereu în considerare nevoile fiecărui stat membru.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Sistemele de asigurare şi de pensii ocupaţionale ar trebui să fie garantate de către statele membre. Este evident că Europa nu merge în această direcţie în vremuri de reducere a veniturilor şi cheltuielilor publice. Cartea verde privind pensiile prezentată de Comisie la 7 iulie există pentru a ne reaminti acest lucru. În acest context, este de neconceput să ne imaginăm că o autoritate europeană ar putea supraveghea un sector de acest gen. Votez împotriva acestui text.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Criza financiară recentă a scos în evidenţă deficienţe majore ale supravegherii financiare, atât în cazuri individuale, cât şi în ceea ce priveşte sistemul financiar ca întreg. Modelele de supraveghere au avut o perspectivă naţională şi nu s-au adaptat la globalizarea care s-a produs în sistemul financiar, unde diferite grupuri financiare îşi desfăşoară operaţiunile transfrontaliere, cu riscurile sistemice aferente. Prin urmare, nu a existat niciun fel de cooperare, coordonare sau coerenţă în aplicarea legislaţiei UE. Aşadar, obiectivul acestei directive este îmbunătăţirea funcţionării pieţei interne prin garantarea unui nivel ridicat de supraveghere şi reglementare prudenţială şi prin protejarea deponenţilor, a investitorilor şi a tuturor beneficiarilor. Este deci esenţială protejarea integrităţii, a eficienţei şi a bunei funcţionări a pieţelor financiare, menţinerea stabilităţii şi a sustenabilităţii finanţelor publice şi consolidarea coordonării şi cooperării internaţionale în domeniul supravegherii. Instituirea unei autorităţi europene pentru sectorul asigurărilor şi al pensiilor ocupaţionale este esenţială pentru obţinerea unui model de supraveghere eficient, pe lângă multe alte mecanisme de supraveghere, care să fie ales şi pus în aplicare în regim de adevărată urgenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Criza financiară a scos de fapt la lumină numeroase slăbiciuni ale sistemului financiar. Mai ales în domeniul delicat al asigurărilor, reasigurărilor şi al pensiilor ocupaţionale, trebuie să se garanteze că nu se vor utiliza produse financiare şi structuri riscante. De exemplu, un asigurator pe internet a dat faliment recent, lăsându-şi clienţii cu solicitările în aer. Valurile de reclamaţii au scos la iveală şi carenţele grave ale consultanţei oferite, în care clienţilor li s-au vândut pachete financiare riscante ca fiind acorduri sigure pentru pensiile lor ocupaţionale. Dacă vrem să luăm obligaţia de supraveghere în serios, va trebui să rezolvăm acest gen de probleme care au ieşit la suprafaţă în UE şi să creăm condiţii echitabile. Avem nevoie de monitorizare financiară mai strictă. Instituirea unei autorităţi europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale nu pare să fie soluţia optimă, însă este mai bună decât nimic şi de aceea am votat în favoarea ei.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Într-un moment în care băncile şi companiile de asigurări îşi efectuează operaţiunile transfrontaliere, o formă de supraveghere pur naţională este neadecvată pentru aceste companii, după cum arată şi criza economică şi financiară actuală. Cu toate acestea, faptul că statele membre şi-au păstrat competenţa de a lua deciziile finale în cazul unor probleme bugetare grave ar trebui să fie văzut ca ceva pozitiv. Acest raport merge totuşi prea departe în ceea ce priveşte guvernanţa economică europeană şi, prin urmare, m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei deoarece sunt de acord cu propunerea Comisiei şi cu modificările depuse de Parlament.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. (FR) Mă bucur să văd că angajamentele luate de grupul meu politic în timpul crizei financiare sunt adoptate în mare parte de Parlamentul European. Era esenţial pentru noi să revedem Sistemul european de supraveghere financiară. Lipsa de coordonare dintre organismele naţionale de supraveghere creştea riscul viitor de eşec al instituţiilor financiare. Prin instituirea a trei noi autorităţi europene responsabile cu supravegherea funcţionării băncilor, a pieţelor financiare şi a organismelor de asigurări şi de pensii, am creat o arhitectură completă de supraveghere financiară. Băncile vor fi astfel controlate în mod echitabil şi coordonat de către Autoritatea bancară europeană. Beneficiind de o putere coercitivă reală, aceasta din urmă va avea ultimul cuvânt în cazul unui conflict cu supraveghetorii naţionali ai băncilor. Prin asigurarea solvabilităţii instituţiilor financiare şi prin permiterea unei mai mari transparenţe a pieţelor şi produselor financiare, vom asigura, de asemenea, o mai bună protecţie investitorilor, întreprinderilor, deponenţilor şi consumatorilor. Acest nou instrument nu va fi deci apanajul câtorva experţi financiari, ci va fi într-adevăr în interesul tuturor.

 
  
  

Raport: Sylvie Goulard (A7-0168/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Damien Abad (PPE) , în scris. (FR) Crearea unei supravegheri financiare europene a fost propusă în septembrie 2009 de către Comisia Europeană şi s-a bazat pe activitatea grupului prezidat de Jacques de Larosière. Începând cu 1 ianuarie 2011, Uniunea va dispune, prin urmare, de un „turn de control” pentru a identifica riscurile financiare şi de instrumente pentru a acţiona la nevoie. Acest rol va fi acordat celor trei noi Autorităţi de supraveghere, pentru bănci, pieţe financiare şi asigurări, şi unui comitet european pentru riscuri sistemice. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport deoarece cred că Uniunea Europeană are nevoie de un organism responsabil în mod special cu supravegherea macroprudenţială a sistemului său financiar, capabil să identifice riscurile care ameninţă stabilitatea financiară şi, la nevoie, să lanseze avertismente şi să formuleze recomandări pentru a răspunde acestor riscuri. Păstrarea misiunii serviciilor publice, încurajarea inovării, îmbunătăţirea finanţării IMM-urilor: acestea sunt cele trei obiective pentru realizarea, în cele din urmă, a unei creşteri durabile şi echitabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea următorului raport deoarece consider că sistemul UE actual are câteva defecte în ceea ce priveşte supravegherea macrofinanciară şi deoarece cred că acest subiect este mult prea important pentru a fi omis. Iniţiativele puse în aplicare cu scopul de a rezolva această problemă ar trebui încurajate. Criza financiară care tocmai a devastat lumea a fost utilă în sensul că ne-a atras atenţia asupra fragilităţii sistemelor noastre economice, asupra riscului economic constant în care trăim şi asupra nevoii stringente de a crea un organism responsabil cu supravegherea macroeconomică din cadrul UE. Din acest motiv, apreciez faptul că membrii din toate grupurile politice au votat în favoarea acestui raport şi că acesta a fost adoptat de o majoritate copleşitoare, ceea ce ilustrează foarte bine preocuparea generală în ceea ce priveşte suveranitatea fiscală. Consider că este de extremă importanţă ca acest nou sistem de supraveghere financiară să opereze fără a împiedica finanţarea economiei, protejând în acelaşi timp piaţa unică, permiţând UE să îşi menţină statutul şi să avertizeze în timp util situaţiile riscante. Pentru toate aceste motive, sunt în favoarea creării Comitetului european pentru riscuri sistemice.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Această propunere de regulament privind instituirea unei autorităţi europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale face parte din pachetul de supraveghere financiară. Acest pachet creează trei autorităţi europene pentru a supraveghea sectoare specifice ale industriei financiare: băncile, asigurările şi pieţele financiare. Am sprijinit pe deplin acest raport şi pachetul de supraveghere financiară în ansamblul său deoarece acestea reprezintă, în opinia mea, un pas înainte important şi, mai ales, necesar. Prin aceasta, tragem învăţămintele recesiunii şi ale consecinţelor sale dramatice asupra economiei şi locurilor de muncă provocate de eşecurile sistemului financiar actual. Cu această nouă arhitectură a supravegherii, scopul este de a stabiliza sistemul financiar şi de a-i garanta stabilitatea.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Criza economică recentă a ridicat multe semne de întrebare la care trebuie să răspundem urgent şi a arătat că, deşi Uniunea Europeană dispune într-adevăr de numeroase instrumente de coordonare a politicii economice, până în prezent, acestea nu au fost utilizate pe deplin, iar sistemul de gestionare existent are lipsuri considerabile. Crearea Comitetului european pentru riscuri sistemice este o inovaţie importantă deoarece, până în prezent, nimeni nu a efectuat o analiză macroeconomică la nivel european al cărei obiectiv principal să fie evaluarea riscurilor sistemice. Cooperarea strânsă dintre CERS şi cei care deţin informaţiile relevante (supraveghetorii naţionali şi autorităţile europene responsabile pentru fiecare sector în parte) reprezintă fundamentul creării unei supravegheri coerente la nivel macro sau microprudenţial.

 
  
MPphoto
 
 

  George Becali (NI), în scris. (RO) Am solicitat ca Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS) să dispună de competenţe sporite în vederea asigurării unei comunicări rapide şi clare. CERS va dezvolta un set comun de indicatori pentru a permite calificări uniforme ale riscurilor diferitelor instituţii financiare transfrontaliere şi pentru a identifica tipurile de risc pe care acestea le pot avea. CERS va elabora de asemenea un sistem tip semafor pentru a reflecta diferitele grade de risc. Pentru a îmbunătăţi capacitatea CERS de a estima cumularea de riscuri şi pentru a deţine o expertiză cât mai largă, Comitetul consultativ ştiinţific va avea ca membri şi oameni de ştiinţă. Pentru a avea o vizibilitate adecvată, precum şi credibilitatea necesară, preşedintele Băncii Centrale Europene va prezida pentru primii cinci ani asupra CERS.

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Březina (PPE), în scris. (CS) Am votat în favoarea reformei de supraveghere financiară în UE în ciuda faptului că am multe reţineri cu privire la decizia luată. Nevoia de reglementare a fost promovată excesiv în detrimentul nevoii unui mediu de piaţă liberă pentru bănci şi pentru sectorul financiar. Competenţele autorităţii de reglementare naţionale şi europene sunt definite destul de neclar, iar limitele dintre acestea sunt incerte. În cel mai bun caz, acest fapt ar putea duce la o incertitudine juridică din partea tuturor actorilor de pe piaţa financiară, iar, în cel mai rău caz, la utilizarea necorespunzătoare a autorităţii din partea autorităţii de reglementare europene împotriva căruia actorilor le va fi practic imposibil să se apere în mod eficient.

În lipsa unei pieţe financiare europene unice, existenţa unor organisme de supraveghere supranaţionale înzestrate cu autoritatea de a decide asupra subiectelor individuale privind piaţa financiară a statelor membre este de o legitimitate îndoielnică. Dacă vom continua să fim atât de obsedaţi de reglementare în UE, aşa cum vedem că se întâmplă în cazul pieţelor financiare, nu ne va mai rămâne nimic de făcut decât să ne uităm cum China ne dă afară de pe terenul de joc mondial. Aşa că, în timp ce noi criticăm comportamentul concurenţial neloial, de ceva vreme, China nu doar că a beneficiat de subvenţii de stat generoase, forţă de muncă ieftină şi eşecul de a menţine standardele de protecţie a mediului, dar s-a şi promovat datorită inovărilor şi tehnologiilor moderne. Iar acest lucru ar trebui să ne îngrijoreze şi să ne dea un avertisment.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Majoritatea economiştilor consideră că previziunile sunt rareori caracterizate de o certitudine rezonabilă; prin urmare, singurul remediu care rămâne este monitorizarea şi autoprotecţia. Parlamentul European, împreună cu Consiliul de Miniştri pentru economie şi finanţe şi comisarii relevanţi, au realizat o muncă excelentă.

Să nu ne prefacem că acest lucru este suficient şi nici că poate anula trecutul, însă, în viitor, ne putem întoarce să promovăm încrederea cu privire la sectorul financiar şi la cel bancar în măsura în care supravegherea macroprudenţială este încredinţată unui organism care are responsabilitatea de a monitoriza întreaga piaţă europeană, întreaga zonă euro, şi nu subdiviziunile sale, care nu mai sunt valabile acum.

Mai mult, monitorizarea de către acest organism se va extinde de la ţările UE către toate cele a căror monedă este într-un fel legată de euro şi, prin urmare, către întreprinderile noastre şi către toţi cei cu care fac afaceri.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (S&D), în scris. (RO) Votând raportul am solicitat ca acest Comitet european pentru riscuri sistemice (CERS) să dispună de competenţe sporite în vederea asigurării unei comunicări rapide şi clare. CERS va dezvolta un set comun de indicatori pentru a permite calificări uniforme ale riscurilor diferitelor instituţii financiare transfrontaliere şi pentru a identifica tipurile de risc pe care acestea le pot avea.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris (PT) Am votat în favoarea majorităţii propunerilor acestui raport şi a creării unui comitet european pentru riscuri sistemice (CERS). Parlamentul European, conştient de responsabilităţile sale şi făcând uz de noile competenţe acordate în temeiul Tratatului de la Lisabona, trebuie îndemnat să joace un rol cheie în îmbunătăţirea cadrului de supraveghere al UE. Întrucât este imposibilă rezolvarea deficienţelor structurii de supraveghere existente pe care le-a evidenţiat criza financiară actuală, a devenit chiar şi mai urgentă crearea de mecanisme pentru supravegherea macroprudenţială care să poată garanta stabilitatea pieţelor financiare europene. De asemenea, este importantă protejarea unităţii pieţei unice, precum şi echiparea UE cu instrumente care să îi permită să protejeze euro şi alte monede internaţionale la nivel global. Aş dori să accentuez şi contribuţia importantă pe care CERS o aduce prin propunerea ca acesta să facă o analiză macroeconomică la nivel european pentru a putea analiza potenţialele riscuri sistemice. Întrucât deficienţele supravegherii microprudenţiale de la nivelul statelor membre sunt expuse, consider că o colaborare strânsă între CERS, băncile centrale, supraveghetori şi „economia reală” nu numai că va acorda legitimitate măsurilor CERS, dar va şi contribui în mod semnificativ la eficienţa acelor măsuri.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Dacă ar fi un lucru pe care l-am învăţat cu toţii din criza recentă, acela ar fi nevoia de reformare a structurii instituţionale de supraveghere prin crearea de organisme europene şi, prin aceasta, de a regândi întregul concept de supraveghere macro şi microeconomică.

După cum am avut de nenumărate ori ocazia să spun, personal nu îmi este teamă de autorităţile europene de supraveghere. Consider că este esenţial ca acestea să existe şi să îşi poată îndeplini mandatele în mod independent şi competent, astfel încât să sporească încrederea pieţelor şi a actorilor lor.

În acest caz particular, crearea unui comitet european pentru riscuri sistemice este proiectat să ofere Uniunii Europene un sistem de supraveghere eficient fără a încetini creşterea economică, să protejeze piaţa unică împotriva riscului de fragmentare şi, în cele din urmă, prin dezvoltarea unei perspective europene macroprudenţiale, să ajute la rezolvarea problemei analizei riscurilor individuale fragmentată la nivel naţional, sporind eficacitatea mecanismelor de avertizare rapidă şi permiţând ca evaluările riscurilor să fie transformate în măsuri concrete.

Crearea acestui Comitet pentru riscuri sistemice este, prin urmare, de încurajat şi sper că îndeplinirea excelentă a mandatului său va fi punctul de plecare pentru o mai bună supraveghere în Uniune.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Crearea unor structuri capabile de intervenţii preventive, însoţite de evaluări permanente, atent motivate, ar trebui să fie o prioritate în procesul decizional şi de elaborare a politicilor al UE în contextul răspunsului la criza actuală, în care este imperativă garantarea eficienţei supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar de către Uniune. Întrucât Comitetul european pentru riscuri sistemice are capacitatea de a monitoriza şi evalua riscurile sistemului financiar în perioade considerate ca fiind normale, acesta ar putea garanta stabilitatea financiară, ceea ce este absolut necesar pentru dezvoltarea economiei reale, determinând creşterea, bunăstarea şi crearea de locuri de muncă. Aş dori să subliniez preocuparea raportorului de a asigura o propunere echilibrată şi realistă, prin intermediul supravegherii eficiente, care să garanteze finanţarea economiei, piaţa unică şi interesele şi obiectivele UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Atunci când am votat acest raport şi altele incluse în pachetul de supraveghere financiară, am ţinut cont de modul în care Consiliul, Comisia şi Parlamentul însuşi au întârziat luarea de măsuri în acest domeniu şi s-au limitat la adoptarea de decizii care nu modifică subiectul fundamental, făcând astfel speculaţie financiară, inclusiv speculaţie în domeniul datoriei publice.

Votul nostru împotriva acestui raport este, mai presus de toate, un protest împotriva faptului că încă nu ni s-au făcut propuneri în ceea ce priveşte eliminarea paradisurilor fiscale, perceperea de taxe pe mişcările de capital sau închiderea pieţelor de derivate.

Acest lucru înseamnă că principalele mecanisme de speculaţie financiară rămân pe piaţă şi că măsurile luate acum sunt orientate mai mult către facilitarea controlului puterilor majore şi al grupurilor financiare asupra statelor membre cu economii mai fragile decât către rezolvarea directă şi eliminarea speculaţiei financiare.

Punerea în aplicare a acestor măsuri ar putea avea nişte efecte pozitive la început, însă acestea sunt prea limitate, iar dacă nu se vor lua măsurile de bază, în timp se va vedea că speculaţia continuă.

 
  
MPphoto
 
 

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Salut propunerea Comisiei Europene de a institui un nou organism numit Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS) ca răspuns la criza financiară, economică şi socială care a traversat Uniunea Europeană. CERS va opera sub auspiciul Băncii Centrale Europene şi va monitoriza şi evalua riscurile pentru stabilitatea sistemului financiar ca întreg. În plus, CERS va lansa, de asemenea, avertismente rapide către statele membre cu privire la riscurile care ar putea să se acumuleze şi, acolo unde este nevoie, va recomanda măsuri de combatere a acestor riscuri. Conducerea Băncii Centrale Europene, a băncilor centrale naţionale, autorităţile europene de supraveghere şi cele naţionale vor participa cu toţii la CERS. Astfel, CERS, prin funcţiile sale de supraveghere macroeconomică, va ajuta la prevenirea crizelor viitoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Edvard Kožušník (ECR), în scris. (CS) Sunt sigur că grupul de experţi condus de Jacques de Larosière a realizat o analiză de înaltă calitate a cauzelor crizei şi a soluţiilor sale la nivel european. În ciuda acestui fapt, am câteva îndoieli în ceea ce priveşte pachetul legislativ propus de Comisie. Personal, îmi pot imagina crearea unui comitet european pentru riscuri sistemice. În opinia mea, o astfel de instituţie ar putea avea o oarecare justificare. Uniunea are nevoie de o autoritate strategică de acest gen. Mai mult, cred că, tocmai datorită naturii sale, nu există pericolul ca această instituţie să fie o structură birocratică larg răspândită. Cu toate acestea, am un punct de vedere cu totul diferit cu privire la Sistemul european de supraveghere financiară. Este evident din propunere că se construieşte un uriaş complex birocratic şi nu este clar în momentul de faţă dacă puterile sale imense ar putea fi aplicate cu preţul puterilor statelor membre. Pentru ca Sistemul european de supraveghere financiară să nu se extindă dincolo de scopurile sale iniţiale, puterile sale trebuie formulate într-un mod atât de precis încât să nu apară nici cea mai mică îndoială că supravegherea zilnică a pieţelor financiare va rămâne în mâinile statelor membre şi ale autorităţilor lor de supraveghere naţionale, iar toate acestea trebuie făcute păstrând responsabilitatea fiscală a statelor membre. Întrucât pachetul legislativ ca întreg nu se încadrează în aceşti parametri, nu pot vota pentru acesta.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Criza financiară recentă a scos la lumină deficienţe majore ale supravegherii financiare, atât la nivel microprudenţial, cât şi la nivel macroprudenţial. Modelele de supraveghere nu s-au adaptat la globalizarea care s-a produs în sistemul financiar, în care diferite grupuri financiare îşi desfăşoară operaţiunile transfrontaliere, cu riscuri sistemice. Prin urmare, nu a existat niciun fel de cooperare, coordonare sau coerenţă în aplicarea legislaţiei UE. Aşadar, obiectivul acestei directive este îmbunătăţirea generală a funcţionării pieţei interne prin garantarea unui nivel ridicat de supraveghere şi reglementare prudenţială şi prin protejarea deponenţilor, a investitorilor şi a tuturor beneficiarilor. De fapt, singurul său defect este că nu este suficientă. Este deci esenţială protejarea integrităţii, a eficienţei şi a bunei funcţionări a pieţelor financiare, menţinerea stabilităţii şi a sustenabilităţii finanţelor publice şi consolidarea coordonării şi cooperării internaţionale în domeniul supravegherii. În opinia mea, înfiinţarea unui comitet european pentru riscuri sistemice este esenţială pentru asigurarea unui model eficient de supraveghere şi pentru evitarea riscurilor sistemice generate de caracterul transfrontalier al marilor grupuri financiare. Cu toate acestea, mai trebuie făcuţi mulţi alţi paşi pentru a preveni recurenţa situaţiilor cu adevărat imorale din trecutul recent care au dăunat economiilor, acţionarilor, deponenţilor, contribuabililor şi credibilităţii sistemului.

 
  
MPphoto
 
 

  Claudio Morganti (EFD), în scris. (IT) Sprijin întru totul raportul şi dispoziţiile care au fost introduse şi care vizează o mai bună stabilitate a pieţei. Raportul a fost necesar pentru a proteja unitatea pieţei interne. Protejarea pieţei interne este esenţială.

Cu toate acestea, am îndoieli cu privire la monitorizarea pe care va trebui să o realizeze Banca Centrală Europeană. Adesea, în trecut, băncilor centrale cărora li se cerea să monitorizeze nu făceau aceasta şi o bună parte din criză este vina lor. Aş fi preferat un alt organism de monitorizare. De aceea am votat în favoarea textului, dar m-am abţinut de la rezoluţia legislativă.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Într-un moment în care băncile şi companiile de asigurări îşi efectuează operaţiunile transfrontaliere, o formă de supraveghere pur naţională este neadecvată pentru aceste companii, după cum arată criza economică şi financiară actuală. Cu toate acestea, faptul că statele membre şi-au păstrat competenţa de a lua deciziile finale în cazul unor probleme bugetare grave ar trebui să fie văzut ca ceva pozitiv. Acest raport merge totuşi prea departe în ceea ce priveşte guvernanţa economică europeană şi, prin urmare, m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. (PT) M-am abţinut. Pe de o parte, compromisul la care s-a ajuns privind supravegherea macro şi microprudenţială este un pas înainte în comparaţie cu lipsa actuală a oricărei evaluări sau reglementări a riscului financiar la nivel UE. Pe de altă parte totuşi, soluţiile prezentate nu sunt potrivite problemelor pe care sunt destinate să le rezolve. Propunerea nu ţine cont suficient de interdependenţa mulţimii de actori şi produse care constituie sistemul financiar sau de relaţia acestora cu economia reală. Niciuna dintre acestea nu poate fi redusă la soluţia globală care să formeze baza arhitecturii de supraveghere.

Mai mult, nu putem evita faptul că Banca Centrală Europeană poate constitui în sine un factor de risc sistemic prin acceptarea de active bancare ca garanţie pentru împrumuturi. În cele din urmă, Comitetul european pentru riscuri sistemice ajunge să fie veriga slabă într-un sistem care îşi concentrează puterea efectivă pe dispoziţiile făcute între statele membre în interesul propriu, extinzând astfel abordarea interguvernamentală care domină în prezent integrarea europeană în sfera financiară.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei pentru că sunt de acord cu propunerea Comisiei, cu modificările respective aduse de Parlament. Având în vedere integrarea pieţelor financiare internaţionale, este nevoie de un angajament puternic din partea Uniunii la nivel global. Comitetul european pentru riscuri sistemice ar trebui să apeleze la un comitet ştiinţific de nivel înalt şi să preia toate responsabilităţile necesare pentru a se asigura că vocea Uniunii este auzită în ceea ce priveşte problemele de stabilitate financiară în special, prin cooperarea strânsă cu Fondul Monetar Internaţional, Consiliul pentru stabilitate financiară şi toţi partenerii G20.

 
  
MPphoto
 
 

  Evelyn Regner (S&D), în scris. (DE) Am votat în favoarea raportului privind supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar şi instituirea unui comitet european pentru riscuri sistemice deoarece aceasta este o parte semnificativă a noii arhitecturi a pieţei financiare din UE şi deoarece pachetul reprezintă un pas înainte important către reglementarea pieţelor financiare. În calitate de raportoare a avizului Comisiei pentru afaceri juridice privind Comitetul european pentru riscuri sistemice, deşi mi-aş fi dorit să existe drepturi de intervenţie mai multe şi mai puternice pentru Comitet, consider că instituirea acestuia este o reuşită. Pe viitor ar trebui transferate mai multe competenţe către autorităţile europene de supraveghere. Supravegherea macroprudenţială are sens doar la nivel supranaţional. Ar fi dificil pentru douăzeci şi şapte de autorităţi de supraveghere individuale să evalueze riscurile globale ale pieţei financiare.

 
  
MPphoto
 
 

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. (LT) Criza financiară a arătat că microsupravegherea de către autorităţile naţionale este insuficientă pentru a putea identifica şi avertiza rapid asupra riscurilor sistemice. Trebuie să instituim un sistem european de supraveghere eficient care să monitorizeze, să evalueze şi să avertizeze cu privire la potenţialele riscuri care ameninţă stabilitatea financiară. Raportul subliniază în mod clar importanţa păstrării unităţii pieţei unice europene. Cu toate acestea, este foarte importantă şi protejarea pieţei interne de bunurile acelor ţări care nu promovează valorile precum democraţia, ecologia şi garanţiile sociale, acesta fiind motivul pentru care bunurile şi serviciile din acele ţări devin mai ieftine, iar companiile noastre europene nu vor putea concura cu ele în acele condiţii. Sunt de acord cu observaţiile preşedintelui Barroso din această lună: „Avem oameni. Avem companii. Ceea ce le trebuie amândurora este o piaţă unică deschisă şi modernă”. Piaţa internă este cel mai important bun al Europei, dar nu îi folosim întregul potenţial. Doar 8 % dintre cele 20 de milioane de IMM-uri din Europa efectuează comerţ transfrontalier. Şi mai puţine se implică în investiţia transfrontalieră. Comitetul european pentru riscuri sistemice ar fi stâlpul principal al structurii de supraveghere a UE şi, în acest mod, ar putea contribui la o funcţionare mai armonioasă a pieţei interne. Împreună cu valorile menţionate, piaţa unică europeană a fost unul dintre principalele motive ale aderării Lituaniei şi a statelor membre ale altor colegi membri ai Uniunii Europene. Orice neînţelegere sau separare semnificativă ar compromite eforturile depuse timp de un deceniu de a înlătura graniţele şi barierele.

 
  
  

Raport: Antolín Sánchez Presedo (A7-0163/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece criza financiară a dezvăluit defectele pieţei financiare la nivel global, iar pieţele europene nu au făcut excepţie, ceea ce înseamnă că acestea nu au rămas indiferente la o economie globală tot mai integrată. În acelaşi timp cu propunerile de creare a unui nivel integrat de supraveghere la nivel micro şi macro, acest raport propune un pachet de revizuire a directivelor sectoriale, mai ales în domeniul băncilor şi al serviciilor de investiţii, pentru a le adapta la o nouă arhitectură a supravegherii bancare. Întrucât G20 s-a angajat deja să aplice măsuri pentru a construi un cadru de supraveghere şi de reglementare mai puternic şi mai coerent la nivel global pentru viitorul sector financiar, răspunsul UE trebuie să fie ambiţios, să abordeze cazuri particulare, să ofere răspunsuri la supravegherea de la nivel macro şi micro, precum şi la nivel de reglementare globală, şi să se concentreze pe armonizarea şi cooperarea de la nivel global privind riscurile sistemice. Aceasta este o ocazie unică pentru noi de a ne prezenta obiectivele politice privind supravegherea integrată.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Parlamentul European adoptă aici o poziţie clară pentru integrarea mai profundă a supravegherii financiare la nivel european. Mă bucur pentru aceasta, deoarece consider că Europa ar trebui să acţioneze în această privinţă, pentru a arăta cetăţenilor europeni că luăm angajamente puternice şi concrete în favoarea stabilizării sectorului bancar. Prin urmare, am susţinut raportul şi compromisul la care s-a ajuns cu Consiliul deoarece obiectivul este ca aceste autorităţi să poată fi operaţionale la 1 ianuarie 2011. Sper că de acum practica le va permite acestor autorităţi să îşi exercite pe deplin competenţele.

 
  
MPphoto
 
 

  Regina Bastos (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea pachetului de supraveghere financiară din motivele subliniate mai jos. Crearea a trei autorităţi trebuie să fie însoţită de un set unic de norme, astfel încât să se asigure armonizarea coerentă şi aplicarea uniformă; acest lucru va ajuta piaţa internă să funcţioneze mai eficient. Autorităţile trebuie să asigure un nivel de reglementare şi de supraveghere ridicat, eficient şi coerent, luând în considerare interesele tuturor statelor membre şi natura diversă a instituţiilor financiare. Problemele supuse standardelor tehnice ar trebui să fie într-adevăr tehnice, iar dezvoltarea lor necesită expertiza specialiştilor în supraveghere. Standardele tehnice adoptate ca acte delegate trebuie să fie dezvoltate în continuare, să specifice şi să determine condiţiile pentru armonizarea coerentă şi aplicarea uniformă a normelor incluse în instrumentele fundamentale adoptate de Parlamentul European şi Consiliu, prin completarea sau modificarea anumitor elemente neesenţiale ale actului legislativ. Această directivă ar trebui să identifice situaţiile în care ar trebui rezolvată o cauză procedurală sau de fond privind conformitatea cu dreptul european şi în care supraveghetorii nu sunt capabili să rezolve problema pe cont propriu. Într-o astfel de situaţie, unul dintre supraveghetorii implicaţi ar trebui să poată trimite cauza la autoritatea europeană de supraveghere competentă.

 
  
MPphoto
 
 

  George Becali (NI), în scris. (RO) Am votat acest raport deoarece protecţia consumatorilor reprezintă obiectivul principal. Ca răspuns la complexitatea serviciilor financiare actuale, am pledat pentru centralitatea protecţiei consumatorilor în ceea ce priveşte activitatea AES, care vor avea competenţa de a investiga anumite tipuri de instituţii financiare, produse financiare precum cele toxice sau activităţi financiare precum aşa-numita „vânzare în lipsă fără prevalidare”, de a evalua riscurile pe care acestea le pot avea asupra pieţelor financiare şi de a emite avertizări dacă este necesar. În anumite cazuri specifice prevăzute în legislaţia financiară, AES pot interzice sau limita anumite produse sau activităţi financiare periculoase, sau chiar solicita Comisiei prezentarea de propuneri legislative care să interzică permanent astfel de activităţi sau produse.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat pentru raportul în care Parlamentul European aprobă instituirea Autorităţii europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale. Această instituţie ar trebui să aibă ca scop îmbunătăţirea funcţionării pieţei financiare, mai presus de toate prin asigurarea unui nivel de reglementare şi de supraveghere ridicat, eficient şi coerent ţinând cont de diferitele interese ale tuturor statelor membre, protejarea asiguraţilor şi a altor beneficiari, asigurarea integrităţii, eficienţei şi funcţionării rapide a pieţelor financiare, protejarea stabilităţii sistemului financiar şi consolidarea coordonării supravegherii internaţionale în beneficiul întregii economii, inclusiv al instituţiilor financiare şi al altor părţi interesate, al consumatorilor şi lucrătorilor. În acest document, Parlamentul European solicită Comisiei să examineze modul în care s-ar putea face progrese în ceea ce priveşte consolidarea unei structuri de supraveghere a asigurărilor şi pensiilor ocupaţionale mai bine integrată şi, în acelaşi timp, să se vizeze crearea unei pieţe comune de servicii financiare. Având în vedere faptul că a apărut un risc real şi grav pentru stabilitatea pieţei interne din cauza crizei financiare şi economice, pe durată medie, Parlamentul solicită, de asemenea, supravegherea instituţiilor internaţionale de la nivel UE şi pregătirea unui mecanism european pentru a depăşi crizele cu care s-ar putea confrunta UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Legătura tot mai strânsă dintre pieţele naţionale, natura multinaţională sau, cel puţin, transnaţională a multora dintre actorii principali de pe pieţele financiare şi în special criza economică şi financiară care se simt acum peste tot în lume au scos la iveală nevoia de a regândi, reformula şi chiar reforma modul în care funcţionează supravegherea la nivel european.

În acest context de adaptare sistemică la situaţia actuală, cele trei autorităţi europene care fac obiectul acestei rezoluţii sunt deosebit de importante, întrucât au fost însărcinate cu responsabilităţi speciale în noua structură care este proiectată să fie mai capabilă să facă faţă provocărilor care apar în prezent şi care au consecinţe asupra vieţilor tuturor din Uniunea Europeană.

Sper că noua arhitectură care se proiectează în prezent va fi un succes la nivel practic şi că eforturile noastre comune de a minimiza riscurile şi de a proteja transparenţa şi adevărul pe pieţe nu se vor mulţumi cu soluţiile găsite acum. Sper, de asemenea, că vom dori mereu să învăţăm din experienţă şi să ţinem cont de cele mai bune practici pentru a îmbunătăţi ceea ce este de îmbunătăţit.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Competenţele acordate celor trei aşa-zise autorităţi „de supraveghere” (AES) nu se limitează la ceea ce s-ar presupune din titulatura lor. Acestea ar trebui să fie ataşate Consiliului statelor membre. Ele nu ar trebui să aibă capacitatea de a aplica vreo măsură fără acordul prealabil al Consiliului, mai puţin atunci când îşi schimbă foaia de parcurs prin care sunt obligate să protejeze investitorii, deponenţii şi buna funcţionare a pieţei interne în cooperare cu instituţiile internaţionale. Votez împotriva acestui text. Competenţele AES şi obiectivele acestora trebuie revizuite.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. (IT) De la lansarea planului de acţiune pentru serviciile financiare, Parlamentul a jucat un rol central în construirea unei pieţe unice pentru serviciile financiare, promovând activ armonizarea, transparenţa şi concurenţa loială, asigurând în acelaşi timp protecţia investitorilor şi a consumatorilor.

Cu mult înainte de criza financiară, Parlamentul solicita în mod regulat consolidarea condiţiilor echitabile veritabile pentru toţi actorii de la nivel european, evidenţiind nereuşitele importante ale supravegherii europene asupra pieţelor financiare tot mai integrate. În toate rapoartele sale, Parlamentul a îndemnat Comisia Europeană să analizeze modul în care s-ar putea face progrese pe calea unei structuri de supraveghere mai integrate. Acesta a menţionat şi necesitatea unei supravegheri eficiente a riscurilor sistemice şi prudenţiale pentru principalii actori ai pieţei.

Pentru a progresa către o structură de supraveghere mai integrată, Comisia a elaborat propuneri legislative care vizează crearea unei noi reţele de autorităţi europene de supraveghere, bazate pe trei piloni: primul pentru sectorul bancar, al doilea pentru asigurări şi pensii ocupaţionale, iar al treilea pentru valori mobiliare şi pieţe. În sfârşit, ar trebui creat un comitet european pentru riscuri sistemice care să monitorizeze şi să evalueze posibilele ameninţări la stabilitatea financiară.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Crearea uneia sau a mai multor autorităţi este necesară, dar insuficientă pentru a detecta semnele anomaliilor şi pentru a prevedea apariţia problemelor pe pieţele financiare. Al doilea pas constă în calibrarea acestor autorităţi pentru a le atribui funcţii şi sarcini care să nu fie redundante, ci concrete şi realizabile.

Noile instituţii nu sunt menite să arate cu degetul şi să aleagă şi să pedepsească vinovaţii, ci să studieze pieţele, să marcheze situaţiile critice şi să evidenţieze tendinţele şi comportamentele nedorite, după care să propună soluţii. Obiectivul nu ar trebui să îl constituie sancţiunile, deoarece pedepsele pecuniare nu vor restabili niciodată încrederea. Ar trebui, mai degrabă, să ne concentrăm pe prevenirea problemelor, pe soluţii de prevenire şi pe identificarea acelor indicatori care vor dezvălui apariţia posibilelor probleme mai mult decât alţii. Acest raport analizează situaţiile critice care urmează şi caută să le rezolve prin proiectarea unui mecanism care, ex ante şi în baza cunoştinţelor noastre privind mecanismele financiare, are şanse foarte mari să funcţioneze bine.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (S&D), în scris. (RO) Ca răspuns la complexitatea serviciilor financiare actuale, am votat pentru ca protecţia consumatorilor să devină o problemă centrală în activitatea AES. Acestea vor avea competenţa de a investiga anumite tipuri de instituţii financiare, produse financiare precum cele toxice sau activităţi financiare precum aşa-numita „vânzare în lipsă fără prevalidare”, de a evalua riscurile pe care acestea le pot avea asupra pieţelor financiare şi de a emite avertizări dacă este necesar. În anumite cazuri specifice prevăzute în legislaţia financiară, AES pot interzice sau limita anumite produse sau activităţi financiare periculoase, sau chiar solicita Comisiei prezentarea de propuneri legislative care să interzică permanent astfel de activităţi sau produse.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (S&D), în scris. (RO) Autoritatea europeană de supraveghere pentru asigurări şi pensii ocupaţionale a devenit o necesitate stringentă în urma crizei economice şi financiare. Aceasta a evidenţiat carenţele instrumentelor de supraveghere a pieţei şi vulnerabilitatea cetăţenilor europeni, fie că-i numim depunători, investitori sau cotizanţi. E nevoie de o protecţie sporită a acestora, iar una dintre modalităţi o reprezintă supravegherea instituţiilor din sfera asigurărilor şi pensiilor ocupaţionale, cu o atenţie aparte ce cred că trebuie acordată actorilor transfrontalieri. Susţin raportul colegului Peter Skinner referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului, cu atât mai mult cu cât Parlamentul European a avertizat cu mult timp înaintea declanşării crizei asupra superficialităţii controlului unor pieţe financiare tot mai integrate. Cred că textul propus de Parlamentul European corespunde mai bine nevoii de prevenire şi de mai bună gestionare a unor posibile alte crize, în special prin măsurile destinate creşterii transparenţei pe pieţele financiare.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Votez în totalitate în favoarea măsurilor propuse în acest raport în ceea ce priveşte competenţele autorităţilor europene de supraveghere (AES). În ciuda dezvăluirii deficienţelor pieţei financiare, situaţia actuală a economiei europene şi mondiale este o ocazie bună ca UE să dezvolte un cadru mai puternic de supraveghere şi reglementare care să corespundă mai bine nevoilor unei economii globalizate. Răspunsurile Uniunii la criză trebuie să fie îndrăzneţe, atât la nivelul supravegherii şi reglementării macroprudenţiale, cât şi la nivel microprudenţial. Consider că noua arhitectură de supraveghere ar trebui să se bazeze pe principiul precauţiei, deoarece eu recunosc complexitatea fundamentală a proiectării sale. Pentru AES este importantă şi eficienţa capacităţii de a merge dincolo de monitorizarea riscului sistemic al instituţiilor financiare naţionale şi posibilitatea de a evalua riscurile transfrontaliere şi sistemice de la nivel european, precum şi riscurile sistemice internaţionale.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. (FR) Pentru a pune capăt crizei financiare care a zguduit lumea, ne-a destabilizat economia, a agravat şomajul şi a grăbit îndatorarea, avem nevoie de reglementare şi de supraveghere. Din acest motiv, a fost important ca noi să sprijinim şi să votăm cele şase rapoarte de propunere a unei reforme ambiţioase şi la scară largă privind guvernanţa economică. Acest acord este un prim pas către autorităţi independente şi puternice de care avem nevoie în interesul europenilor. Prin acest vot, ne-am asumat responsabilităţile, întrucât, la 1 ianuarie 2011, vor fi instituite trei autorităţi de supraveghere a pieţelor, a băncilor şi asigurărilor, precum şi un comitet european pentru riscuri sistemice prezidat de preşedintele Băncii Centrale Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) După cum au demonstrat clar consecinţele actualei crize economice şi financiare, succesul continuu al procesului de integrare europeană depinde în mod incontestabil de capacitatea sa de a găsi soluţii pentru consolidarea structurilor integrate de supraveghere la nivel european. Suveranitatea naţională depinde din ce în ce mai mult de intervenţia supranaţională prin structurile Uniunii, care dispun de resurse şi competenţe care le permit aplicarea şi conceperea unor strategii independente de influenţa dorinţelor şi nevoilor naţionale şi izolate. Prin urmare, reiterez sprijinul meu pentru consolidarea competenţelor structurilor europene responsabile de gestionarea şi supravegherea activităţilor din diferitele sectoare financiare europene, precum Autoritatea bancară europeană, Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe.

 
  
MPphoto
 
 

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Ar trebui încurajată propunerea Comisiei Europene de a actualiza o serie de directive privind băncile şi valorile mobiliare, pentru ca acestea să se adapteze la noua arhitectură europeană de supraveghere financiară. Noul cadru de supraveghere financiară ar trebui să meargă dincolo de riscul individual al instituţiilor financiare reglementate de autorităţile naţionale de supraveghere şi să se concentreze pe o delimitare mai largă a riscului sistemic, promovând la nivel internaţional cooperarea privind riscurile sistemice.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Recenta criză financiară a scos la lumină deficienţe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât şi la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele de supraveghere nu s-au adaptat la globalizarea care s-a produs în sistemul financiar, în care diferite grupuri financiare îşi desfăşoară operaţiunile transfrontaliere, cu riscuri sistemice. Prin urmare, nu a existat niciun fel de cooperare, coordonare sau coerenţă în aplicarea legislaţiei UE. Aşadar, obiectivul acestei directive este îmbunătăţirea generală a funcţionării pieţei interne prin garantarea unui nivel ridicat de supraveghere şi reglementare prudenţială şi prin protejarea deponenţilor, a investitorilor şi a tuturor beneficiarilor. Este deci esenţială protejarea integrităţii, a eficienţei şi a bunei funcţionări a pieţelor financiare, menţinerea stabilităţii şi a sustenabilităţii finanţelor publice şi consolidarea coordonării şi cooperării internaţionale în domeniul supravegherii. Înfiinţarea unui sistem european de supraveghere financiară şi definirea competenţelor acestuia sunt esenţiale pentru realizarea unui model de supraveghere eficient în toate sectoarele. Cu toate acestea, mai trebuie făcuţi mulţi alţi paşi pentru a preveni recurenţa situaţiilor cu adevărat imorale din trecutul recent care au dăunat economiilor, acţionarilor, deponenţilor, contribuabililor şi credibilităţii sistemului.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Într-un moment în care băncile şi companiile de asigurări îşi efectuează operaţiunile transfrontaliere, o formă de supraveghere pur naţională este neadecvată pentru aceste companii, după cum arată criza economică şi financiară actuală. Cu toate acestea, faptul că statele membre şi-au păstrat competenţa de a lua deciziile finale în cazul unor probleme bugetare grave ar trebui să fie văzut ca ceva pozitiv. Acest raport merge totuşi prea departe în ceea ce priveşte guvernanţa economică europeană şi, prin urmare, m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Această directivă ar trebui să identifice situaţiile în care trebuie rezolvată o cauză procedurală sau de fond privind conformitatea cu dreptul UE şi în care supraveghetorii nu sunt capabili să rezolve problema pe cont propriu. Într-o situaţie de acest gen, unul dintre supraveghetorii implicaţi ar trebui să poată trimite cauza la autoritatea europeană de supraveghere (AES) competentă. AES ar trebui să acţioneze în conformitate cu procedura prevăzută în regulamentul său de instituire şi în această directivă.

 
  
  

Raport: José Manuel García-Margallo y Marfil (A7-0166/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Criza financiară a arătat că reglementarea financiară este necorespunzătoare şi că mecanismele de supraveghere a pieţelor sunt slabe. Ştim cu toţii că simpla cooperare dintre autorităţile naţionale de supraveghere nu a fost suficientă pentru piaţa internă unică, un domeniu într-adevăr fără graniţe. Din acest motiv, cred că o nouă autoritate europeană de supraveghere va facilita prevenirea viitoarelor crize, întrucât avem nevoie de instituţii mai flexibile care să dea răspunsuri mai rapide. Consider că Comitetul european pentru riscuri sistemice va juca un rol predominant în vigilenţa şi evaluarea potenţialelor riscuri pentru stabilitatea noastră financiară. Avem nevoie de o serie de norme care să ne asigure condiţii echitabile, precum şi mai multă protecţie adaptată mai bine deponenţilor, consumatorilor, contribuabililor noştri şi întreprinderilor mici şi mijlocii. Este esenţială protejarea poziţiei celor care suferă cel mai mult din cauza acestei crize şi asigurarea de facilităţi de credit în crizele viitoare. Trebuie să acordăm o atenţie deosebită şi marilor entităţi financiare care sunt considerate de obicei „prea mari pentru a eşua” şi care, după cum am văzut, cauzează prăbuşirea întregului sistem financiar mondial.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Această propunere de regulament de instituire a unei autorităţi bancare europene face parte din pachetul de supraveghere financiară. Acest pachet creează trei autorităţi europene pentru a supraveghea sectoare specifice ale industriei financiare: băncile, asigurările şi pieţele financiare. Ca şi în cazul rapoartelor Skinner şi Giegold privind celelalte două autorităţi de supraveghere, am sprijinit în totalitate acest raport şi întregul pachet de supraveghere financiară deoarece acesta reprezintă, în opinia mea, un pas important şi, mai presus de toate, necesar (a se vedea explicaţia votului privind raportul Skinner).

 
  
MPphoto
 
 

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. (IT) Felicit raportorul pentru eforturile sale susţinute şi pentru compromisul la care a ajuns. Acum este general acceptat faptul că mai întâi criza financiară şi apoi cea economică au evidenţiat cât este de esenţial ca Europa să adopte o poziţie unanimă: în faţa unei crize economice globale, UE nu poate fi divizată.

Am văzut că legislaţia financiară UE a fost insuficientă şi că mecanismele de supraveghere s-au dovedit a fi ineficiente. Acest raport încearcă, prin urmare, să remedieze aceste carenţe: încercarea de a crea o veritabilă autoritate europeană cu responsabilităţi clare este pe deplin lăudabilă. Efortul de a crea un mecanism de rezolvare a viitoarelor crize este, de asemenea, lăudabil.

Datoria noastră este, mai presus de toate, de a proteja interesele cetăţenilor şi investitorilor care, în unele cazuri, şi-au văzut economiile pierdute: prin urmare, este bine să se creeze un fond UE, pre-finanţat de instituţii financiare care – în temeiul amendamentului 137 – va proteja deponenţii. Prin urmare, consider că obiectivele raportului sunt echilibrate, inclusiv acolo unde identifică un rol clar al IMM-urilor (a se vedea amendamentele 169-170) care şi astăzi mai plătesc cel mai mare preţ pentru această criză. De aceea am votat pentru.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Sistemul bancar, care îndeplineşte un rol social şi economic esenţial, tinde să urmărească obiective multiple şi provoacă uneori efecte nedorite.

Dacă scopul principal al acţionarilor este crearea de bogăţie, atunci scopul unor părţi interesate poate fi de a sprijini un sistem antreprenorial în lipsă permanentă de lichidităţi, sau crearea bogăţiei prin instrumente financiare care să ajute la economisire. Fără a avea prejudecăţi faţă de onestitatea scopurilor fiecăruia dintre aceştia, impactul pe care deciziile de administraţie luate în aceste companii îl pot avea asupra reţelei economice şi sociale nu poate fi neglijat.

Prin urmare, este sarcina politicii să protejeze cerinţele diferiţilor actori, solicitând ca nimeni să nu îşi renege propriile obligaţii morale şi sociale. Uniunea Europeană are deci sarcina de a asigura supravegherea necesară astfel încât toţi să îşi poată atinge scopurile fără a afecta pe nimeni altcineva implicat. Crearea unei autorităţi capabile să contribuie la realizarea acestui obiectiv trebuie apreciată.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Votez în favoarea majorităţii propunerilor din acest raport şi pentru crearea unei autorităţi bancare europene. Criza financiară a scos la iveală multe carenţe ale supravegherii financiare şi ale sistemului bancar al Uniunii, în special. În vederea acestui fapt, publicul european a realizat că Parlamentul şi Comisia luau măsuri urgente. În consecinţă, în momentul de faţă, este de datoria noastră să dezvoltăm mecanisme de prevenire care ne vor permite să adaptăm mai bine economia europeană la potenţialele viitoare şocuri. În acest scop, crearea Autorităţii bancare europene este o contribuţie esenţială la supravegherea financiară, întrucât va fi responsabilă de stabilirea modus operandi şi a modelului de guvernanţă pentru gestionarea crizelor, de la nevoia de intervenţie rapidă la rezolvarea potenţialelor insolvenţe, atunci când este necesar.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece prezintă propuneri inovatoare privind supravegherea instituţiilor financiare, mai ales a instituţiilor transfrontaliere. Consider că este important ca entităţile financiare mari să beneficieze de tratament special în acest document, întrucât eşecul acestora ar putea provoca prăbuşirea întregului sistem financiar. Crearea unui fond european prefinanţat de instituţiile financiare, pentru a proteja deponenţii şi pentru a salva instituţiile aflate în dificultate în cazul în care falimentul lor ar putea distruge întregul sistem este, în opinia mea, o soluţie potrivită de completare a lacunelor şi de remediere a ineficienţei sistemului care ne-a condus în criza profundă prin care trecem acum.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Un lucru pe care l-am învăţat cu toţii din criza recentă este nevoia de reformare a structurii instituţionale de supraveghere prin crearea de organisme europene şi, prin aceasta, nevoia de a regândi întregul concept de supraveghere macro şi microeconomică. Autoritatea bancară europeană este un rezultat al acestui fapt.

Încrederea în bănci a fost grav afectată de criza financiară mondială şi astfel, pieţele – şi europenii în general – trebuie să înceapă neapărat să aibă din nou încredere în viabilitatea şi robusteţea băncilor lor şi, mai ales, să recâştige încrederea supraveghetorilor. Din acest motiv, rolul rezervat acestei noi autorităţi bancare europene este atât de decisiv pentru viitor.

În această privinţă, nu există nicio îndoială: acolo unde există instituţii financiare al căror faliment poate provoca prăbuşirea întregului sistem financiar, nu putem face nimic.

După cum a spus, pe bună dreptate, şi colegul meu, domnul García-Margallo y Marfil – care a jucat un rol esenţial pe toată durata dosarului de supraveghere – „există doar două opţiuni aici: mai multă putere pentru autorităţile de supraveghere naţionale sau mai multă Europă. Mai mult protecţionism sau mai multă piaţă internă.” În ceea ce priveşte acest subiect, nu am nicio îndoială referitoare la calea pe care ar trebui să o urmăm: trebuie să existe mai multă Europă şi mai multă piaţă internă, cu o supraveghere atentă şi competentă.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) O autoritate bancară europeană va consolida eficienţa reformei riguroase a sistemului de supraveghere actual pentru pieţele financiare în care sunt implicate acum instituţiile UE. Aceasta va asigura o bază structurală pentru intervenţii, având suficientă putere pentru a evita repetarea acestei crize financiare mondiale recente care ar fi de nesuportat pentru societate şi pentru economia globală. De fapt, acceptarea unui sistem de supraveghere bazat pe eforturile autorităţilor naţionale este complet neadecvată, deoarece jurisdicţia acestora este limitată de graniţele statului propriu, iar actorii pieţei sunt instituţii financiare ale căror activităţi se desfăşoară în spaţiul european fără frontiere. Prin urmare, trebuie să subliniez atenţia acordată de raportor importanţei întreprinderilor mici şi mijlocii şi perspectivei europene a propunerii.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Acesta este încă un raport inclus în pachetul de supraveghere financiară şi se bazează pe propunerea de regulament privind crearea unei autorităţi bancare europene ca parte integrantă a unui sistem european de supraveghere financiară.

În unul dintre articolele sale, acesta menţionează că obiectivul autorităţii este de a proteja interesul public prin contribuirea la stabilitatea de durată scurtă, medie şi lungă şi la eficienţa sistemului financiar pentru economia Uniunii, pentru cetăţenii şi companiile sale.

Şi în acest caz există decizii care nu afectează problema fundamentală, cea a speculaţiei financiare. Dacă nu pun capăt pieţei de instrumente financiare derivate şi paradisurilor fiscale, crearea de autorităţi în aceste domenii va fi de-a dreptul inutilă.

Votul nostru împotriva acestui raport este, mai presus de toate, un protest împotriva faptului că încă nu ni s-au făcut propuneri în ceea ce priveşte eliminarea paradisurilor fiscale, prelevarea de taxe pe mişcările de capital sau închiderea pieţelor de instrumente derivate.

Ceea ce reiese în mod clar din întregul pachet financiar este faptul că acesta încearcă să creeze iluzia că problemele crizei sunt în curs de rezolvare, dar fără a aborda problemele fundamentale care permit grupurilor financiare să câştige profituri imense în urma speculaţiilor, inclusiv a speculaţiilor privind datoria publică a statelor membre cu economii mai fragile.

 
  
MPphoto
 
 

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Crearea Autorităţii bancare europene (ABE) face parte din propunerea Comisiei în urma recomandărilor raportului Larosière din februarie 2009. Salut crearea Autorităţii bancare europene deoarece un răspuns european la criza economică şi financiară a creat riscuri reale şi grave pentru stabilitatea pieţei interne. Acest sistem de supraveghere paneuropean este proiectat să stabilească o cooperare şi o coordonare strânsă între autorităţile naţionale şi europene pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar al UE şi va completa lacunele dintre diferitele regimuri naţionale. Un nou comitet format din conducătorii băncilor centrale europene va monitoriza şi lua măsuri împotriva riscurilor macroeconomice, pe măsură ce acestea vor apărea în Europa. BCE va pronunţa hotărâri direct aplicabile instituţiilor financiare şi va avertiza Comisia cu privire la produsele sau operaţiunile de pe piaţă periculoase. Mai mult, BCE va juca un rol cheie în identificarea riscurilor sistemice şi va participa în cazul unei soluţionări a crizelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Thomas Mann (PPE), în scris.(DE) Am votat în favoarea excelentului raport al domnului Garcia-Margallo, care constituie o parte semnificativă a pachetului de supraveghere financiară. Solicitările noastre clare ca lumina zilei – la doi ani de la începerea crizei financiare globale – caracterizează un proiect ambiţios. Viitoarea autoritate bancară europeană (ABE) va combina organismele de control ale furnizorilor naţionali de servicii financiare. Aceasta este o condiţie prealabilă esenţială pentru a ţine sub control pieţele financiare strâns legate. Trebuie dezvoltate standarde tehnice obligatorii pentru a crea un organism european legislativ uniform. Scopul este de a preveni în mod eficient denaturările concurenţei de pe pieţele financiare şi de a opri speculaţiile excesive. Tranzacţiile de pe piaţa financiară trebuie să devină mai transparente. Pentru aceasta, trebuie să monitorizăm produsele de risc precum instrumentele derivate şi vânzarea în lipsă. Pentru binele consumatorilor şi al întreprinderilor mici şi mijlocii, nu este acceptabil ca actorii să îşi ascundă în mod constant activităţile de supravegherea pieţei financiare. Noi, deputaţii în Parlamentul European, ne-am folosit în mod corespunzător puterea politică pe care o deţinem de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona din 1 decembrie 2009. Am dat dovadă de solidaritate între grupuri şi am găsit soluţii care aduc o valoare europeană clară. Nicio criză nu poate fi rezolvată de către statele care acţionează pe cont propriu. Este momentul aplicării unei supravegheri bancare care să împiedice – după cum a spus şi domnul comisar Barnier – ca o criză să se transforme într-un dezastru.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Recenta criză financiară a scos la lumină deficienţe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât şi la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele de supraveghere au avut o perspectivă naţională şi nu s-au adaptat la globalizarea care s-a produs în sistemul financiar, unde diferite grupuri financiare îşi desfăşoară operaţiunile transfrontaliere, cu riscurile sistemice aferente. Prin urmare, nu a existat niciun fel de cooperare, coordonare sau coerenţă în aplicarea legislaţiei UE. Aşadar, obiectivul acestei directive este îmbunătăţirea generală a funcţionării pieţei interne prin garantarea unui nivel ridicat de supraveghere şi reglementare prudenţială şi prin protejarea deponenţilor, a investitorilor şi a tuturor beneficiarilor. Este deci esenţială protejarea integrităţii, a eficienţei şi a bunei funcţionări a pieţelor financiare, menţinerea stabilităţii şi a sustenabilităţii finanţelor publice şi consolidarea coordonării şi cooperării internaţionale în domeniul supravegherii. Consider că înfiinţarea unei autorităţi bancare europene este esenţială pentru realizarea unui model de supraveghere eficient. Cu toate acestea, mai trebuie făcuţi mulţi alţi paşi pentru a preveni repetarea situaţiilor cu adevărat imorale din trecutul recent care au dăunat economiilor, acţionarilor, deponenţilor, contribuabililor şi credibilităţii sistemului.

 
  
MPphoto
 
 

  Sławomir Witold Nitras (PPE), în scris.(PL) Din punctul de vedere al Poloniei, dar şi al Uniunii ca întreg, este extrem de important să avem o legislaţie uniformă. Astăzi au intrat în vigoare o serie de reglementări care fac parte din pachetul de supraveghere financiară. Criza financiară a scos la iveală o serie de puncte slabe ale întregului sistem financiar, inclusiv lipsa de supraveghere corespunzătoare a instituţiilor financiare din Europa. Ca răspuns la aceste deficienţe, am adoptat propuneri care intenţionează să consolideze supravegherea pieţelor financiare din UE.

Încă de la început, Polonia a fost în favoarea numirii de organisme de supraveghere puternice şi independente care să aibă capacitatea de a da hotărâri cu caracter obligatoriu la nivel supranaţional. Era important pentru noi ca organismele de supraveghere, care vor avea un caracter european, să fie foarte puternice şi să aibă o gamă foarte largă de competenţe.

În mare măsură, am reuşit să realizăm acest obiectiv. De asemenea, trebuie remarcat faptul că soluţiile găsite sunt satisfăcătoare. Acestea sunt soluţii care reconciliază interesele naţionale ale 27 de state membre. Meritul pentru acestea este, în mare parte, al Parlamentului European. Pentru prima dată în domeniul problemelor financiare, deputaţii în Parlamentul European au vorbit în unanimitate şi au ajuns la un acord în ceea ce priveşte legitimitatea deciziilor luate.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Într-un moment în care băncile şi companiile de asigurări efectuează operaţiuni transfrontaliere, o formă de supraveghere pur naţională nu este adecvată pentru aceste companii, după cum arată şi criza economică şi financiară. Cu toate acestea, faptul că statele membre şi-au păstrat competenţa de a lua deciziile finale în cazul unor probleme bugetare grave ar trebui să fie văzut ca ceva pozitiv. Acest raport merge totuşi prea departe în ceea ce priveşte guvernanţa economică europeană şi, prin urmare, m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. (IT) Criza financiară actuală a scos la lumină un lucru pe care Parlamentul l-a criticat în urmă cu mulţi ani: lipsa unei reglementări financiare corespunzătoare şi carenţa mecanismelor de supraveghere a pieţei.

Parlamentul a avertizat că, pentru a evita o criză a sistemului, era esenţială urmărirea a trei obiective: liberalizarea pieţelor, consolidarea mecanismelor de control şi armonizarea impozitării pe economii. Pentru a completa lacunele reglementării şi pentru a ameliora şi corecta deficienţele sistemului de supraveghere, Comisia recomandă crearea unei reţele de supraveghetori naţionali şi introducerea unui singur regulament pentru a proteja deponenţii, investitorii şi consumatorii din Uniunea Europeană.

Soluţia „europeană” ar însemna să se acorde colegiilor de supraveghetori dreptul de a dicta norme, a căror respectare să fie obligatorie, atunci când autorităţile de supraveghere naţionale nu pot cădea de acord. Parlamentul propune, de asemenea, crearea unui fond european finanţat prin contribuţiile instituţiilor financiare, pentru protejarea deponenţilor şi salvarea instituţiilor aflate în dificultate atunci când falimentul acestora ar putea dăuna întregului sistem. Scopul ultim al acestui raport este stabilirea unui mecanism de rezolvare a viitoarelor crize care să permită evitarea situaţiilor în care contribuabilii europeni vor trebui să se confrunte cu repercusiunile unei defalcări în sistemul financiar.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei deoarece sunt de acord cu propunerea Comisiei Europene şi cu amendamentele respective prezentate de către Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 
 

  Oreste Rossi (EFD) în scris.(IT) Într-un moment de criză economică şi financiară, Uniunea Europeană ar trebui să adopte măsuri ferme la nivel european, sporind controlul asupra instituţiilor bancare şi a pieţelor financiare. Crearea a patru noi organisme ar putea fi o alternativă valabilă, care să garanteze colaborarea strânsă cu organismele naţionale de supraveghere.

Nu ar fi o chestiune de a face ca organismele să fie responsabile de monitorizarea întregului sector din jurisdicţia lor, ci mai degrabă de instituţiile financiare specifice, formate din reprezentanţi de cel mai înalt nivel au organismelor naţionale de supraveghere, care ar contribui la armonizarea standardelor şi reglementărilor în statele UE. În special, Autoritatea bancară europeană va evalua accesul, disponibilitatea şi costul creditului pentru consumatori, precum şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

La sfârşitul G20, ideea de impozitare a băncilor, susţinută puternic atât de către preşedintele Barroso, cât şi de preşedintele Van Rompuy, nu a fost nici măcar luată în considerare. Într-o Europă care este tot mai expusă crizei, trebuie să acţionăm împreună pentru a construi norme comune la nivel european.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Sonik (PPE), în scris.(PL) Criza a scos la iveală deficienţele cadrelor europene de supraveghere care au fost împărţite în funcţie de frontierele naţionale şi a demonstrat, de asemenea, necesitatea unei mai bune supravegheri a instituţiilor financiare supranaţionale. Factorii de decizie europeni au considerat că este imperativă introducerea unui sistem armonizat de supraveghere financiară. Timp de un an s-au realizat lucrări intensive şi s-au depus eforturi pentru a crea o structură europeană pentru acest sistem de supraveghere. De la bun început, Parlamentul a insistat pentru o supraveghere fermă a Uniunii asupra pieţelor financiare, convingând Consiliul şi Comisia să adopte aceeaşi poziţie. Vor fi create trei noi instituţii de supraveghere ale căror competenţe vor merge cu mult dincolo de natura consultativă a actualelor comitete de supraveghere.

Funcţia celui de-al patrulea organism, Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS), va fi de a continua să observe cu atenţie situaţia pieţei şi de a avertiza în cazul apariţiei unui risc în economia europeană. Uniunea economică şi monetară necesită construirea unui sistem european de supraveghetori financiari care să funcţioneze bine, iar rezultatul votării de astăzi este un pas important în această direcţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. (LT) Doamnelor şi domnilor, lipsa unei reglementări financiare corespunzătoare în Europa şi dezvoltarea slabă a supravegherii pieţei a devenit evidentă în timpul crizei financiare. Probabil că nu trebuie să vă reamintesc faptul că Lituania este una dintre ţările cel mai grav afectate de criza financiară mondială. Mai demult, creşterea Lituaniei era bazată aproape în întregime pe fonduri împrumutate motivate de creditele ieftine, majoritatea din partea creditorilor străini în căutarea unui profit rapid. Afacerile abia îşi reveniseră atunci când a început criza. Se înţelege de la sine că nu are niciun sens continuarea aplicării de mecanisme a căror ineficienţă a fost dezvăluită în timpul crizei. Acum avem nevoie de o politică puternică şi ambiţioasă pentru a crea un sistem european de supraveghere mai eficient, integrat şi sustenabil. Mă bucur să văd că se depun amendamente cu privire la propunerea Comisiei, care a fost în mare parte elaborată din perspectivă bancară, indiferent de poziţia celor care caută împrumuturi.

Este important pentru noi să includem întreprinderile mici şi mijlocii deoarece activitatea lor este mai dependentă de finanţarea bancară decât cea a marilor întreprinderi. Sper că vom reuşi să fondăm o instituţie europeană fiabilă, cu competenţe clare şi un mecanism de gestionare a crizei care să garanteze că nu contribuabilii europeni vor fi cei care se vor confrunta cu cea mai grea sarcină în urma oricăror schimbări bruşte în sistemul financiar.

 
  
MPphoto
 
 

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Acest raport, împreună cu rapoartele aferente votate ca făcând parte din pachetul de supraveghere financiară, anunţă o nouă eră pentru reglementarea financiară, în care băncile nu vor mai putea să profite de zonele gri ale regimurilor de reglementare, iar UE va putea oferi o mai bună protecţie împotriva produselor şi activităţilor financiare riscante. Aceste rapoarte ar trebui salutate în mod deosebit de către consumatori, întrucât crearea de noi autorităţi europene de supraveghere înseamnă că UE va putea de acum să reglementeze activităţile transfrontaliere ale instituţiilor financiare şi să garanteze că interesele consumatorilor constituie prioritatea deciziilor luate de bănci.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. (FR) Mă bucur să văd că angajamentele luate de grupul meu politic în timpul crizei financiare sunt adoptate în mare parte de către Parlamentul European. Era esenţial pentru noi să revizuim Sistemul european de supraveghere financiară. Lipsa de coordonare dintre organismele naţionale de supraveghere creştea riscul viitor de eşec al instituţiilor financiare. Prin instituirea a trei noi autorităţi europene responsabile cu supravegherea funcţionării băncilor, a pieţelor financiare şi a organismelor de asigurări şi de pensii, am creat o arhitectură completă de supraveghere financiară. Băncile vor fi astfel controlate în mod echitabil şi coordonat de către Autoritatea bancară europeană. Având o capacitate coercitivă, aceasta din urmă va avea ultimul cuvânt de spus în cazul unui dezacord cu regulatorii bancari naţionali. Prin asigurarea solvabilităţii instituţiilor financiare şi prin permiterea unei mai mari transparenţe a pieţelor şi produselor financiare, vom asigura, de asemenea, o mai bună protecţie investitorilor, întreprinderilor, deponenţilor şi consumatorilor. Acest nou instrument nu va fi deci apanajul câtorva experţi financiari, ci va fi într-adevăr în interesul tuturor.

 
  
  

Raport: Ramon Tremosa i Balcells (A7-0167/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că piaţa financiară europeană nu poate supravieţui sau funcţiona în mod corespunzător dacă mecanismele de supraveghere financiară a zonei UE vor continua să difere în cadrul Uniunii. Consider că este esenţial ca UE să dezvolte o nouă arhitectură financiară care să includă o supraveghere financiară riguroasă care să opereze în acelaşi mod în diferitele ţări ale Europei. Astfel, aceasta va crea mecanisme de prevenire a crizelor precum cea prin care trecem în prezent, reacţionând rapid şi contribuind la rezolvarea problemelor sistemice care persistă în pieţele noastre mari. Consolidarea acestor mecanisme este extrem de importantă, întrucât, fără acestea, Europa va continua să alimenteze un handicap financiar care împiedică stabilitatea preţurilor şi a pieţelor financiare pe care ne-o dorim atât de mult. Doar prin reglementarea şi supravegherea sistemelor bancare şi financiare din întreaga UE şi prin împărtăşirea datelor într-un mod riguros şi confidenţial vom putea să fim mai competitivi şi mai stabili pe piaţa globală şi să consolidăm o economie mai puternică şi mai sigură.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Din nou, sprijin compromisul la care s-a ajuns cu Consiliul în ceea ce priveşte pachetul zis „de supraveghere financiară” (a se vedea explicaţiile mele privind rapoartele Skinner, Goulard, Sanchez Presedo, Garcia-Margallo y Marfil şi Giegold) şi în ceea ce priveşte chestiunea rolului BCE, în special. Banca Centrală Europeană şi-a demonstrat capacitatea de gestionare a crizei în mod eficient şi rezonabil. Aceasta trebuie să joace un rol central în cadrul Comitetului european pentru riscuri sistemice deoarece este în joc credibilitatea şi eficacitatea acestuia.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Banca Centrală Europeană (BCE) a demonstrat până acum că ştie să îşi facă bine treaba. Combaterea inflaţiei a fost luată în serios în Frankfurt şi de când moneda euro a intrat în circulaţie, nu s-a înregistrat niciodată o creştere a preţurilor sistematic mai mare decât ţinta stabilită.

Toate acestea se datorează profesionalismului deosebit al tehnicienilor BCE, precum şi schimburilor constante cu lumea finanţelor şi a mediului academic pentru a asigura monitorizarea eficientă a politicilor şi siguranţa de a fi mereu în pas cu actualitatea. Mai mult, reputaţia pe care a dobândit-o Eurotower, parţial datorită moştenirii impresionante a „Bundesbank”, a însemnat că dimensiunea crizei în Europa ar putea fi controlată şi s-a putut observa că au existat unele semne asupra cărora încă nu a avut nimeni autoritatea să acţioneze.

Banca Centrală Europeană este, prin urmare, cel mai bun candidat pentru asumarea unui rol cheie în cadrul noului sistem de supraveghere europeană. Fără a ne face prea multe speranţe, ne putem aştepta, cu siguranţă, la rezultate excelente din partea unei organizaţii care a demonstrat până acum că deţine abilităţi, competenţe şi cunoştinţe.

 
  
MPphoto
 
 

  George Sabin Cutaş (S&D), în scris. (RO) Am votat pentru acest raport, deoarece consider că se impune crearea unei dimensiuni europene pentru supravegherea financiară. Nu putem să fim însă naivi în aşteptările noastre: o nouă arhitectură financiară nu va face posibilă o evitare totală a crizelor economice şi financiare. Uniunea Europeană va avea, în schimb, un cadru juridic pentru o intervenţie mai promptă. Banca Centrală Europeană este o instituţie care şi-a dovedit utilitatea pe timp de criză economică, acţionând prompt şi eficient. De aceea, salut faptul că noua autoritate înfiinţată, Comitetul european pentru riscuri sistemice se află sub auspiciile BCE. Totuşi, găsesc regretabilă decizia de a nu acorda CERS prerogativul de a impune sancţiuni statelor membre sau instituţiilor financiare.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Arhitectura propusă pentru supravegherea şi reglementarea financiară care este acum în discuţie în cadrul Uniunii nu va putea opera eficient dacă supravegherea sa continuă să fie fragmentată la nivel naţional. În baza acestui principiu, votez în favoarea acestui raport. În mod evident, nu va fi posibilă evitarea viitoarelor crize. Cu toate acestea, este posibilă diminuarea impactului social şi economic al acestora asupra Uniunii prin dezvoltarea de mecanisme de supraveghere micro şi macroprudenţială mai adecvate. Comitetul european pentru riscuri sistemice, în calitate de supraveghetor macroprudenţial, va juca deci un rol vital. Cu toate acestea, deşi acesta nu poate impune măsuri sau sancţiuni statelor membre sau instituţiilor financiare, credibilitatea acţiunilor sale este asigurată în special datorită prestigiului şi bunei reputaţii a Băncii Centrale Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Un lucru pe care l-am învăţat cu toţii din criza financiară recentă este nevoia de a reforma structura instituţională de supraveghere prin crearea de organisme europene şi, prin aceasta, de a regândi întregul concept de supraveghere macro şi microeconomică.

Personal, după cum am avut de nenumărate ori ocazia să spun, existenţa unor autorităţi europene de supraveghere nu mă sperie. Consider că este esenţial ca acestea să existe şi să îşi poată îndeplini mandatele în mod independent şi competent, pentru a spori încrederea pieţelor şi a actorilor lor. Europa trebuie să dezvolte urgent capacităţi specializate pentru ca supravegherea macroprudenţială să detecteze riscurile sistemice – cu alte cuvinte, pentru a detecta riscurile pentru stabilitatea financiară la nivel european – şi, când este nevoie, să lanseze avertismente şi să se asigure că situaţia este monitorizată.

Cu toate acestea, structura de supraveghere pe care o adoptăm în prezent, şi mai ales Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS), care nu va putea impune măsuri sau sancţiuni statelor membre sau instituţiilor financiare, se bazează, în mare parte, pe Banca Centrală Europeană (BCE) pentru a putea să-şi îndeplinească activităţile şi să îşi asume sarcinile care i-au fost atribuite. Consider că prestigiul şi reputaţia BCE va constitui o valoare adăugată pentru noul CERS.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Necesitatea de a asigura condiţii pentru o supraveghere europeană mai puternică şi eficientă a pieţelor financiare a dus la un angajament puternic din partea Parlamentului, care a devenit mai evident şi mai apreciat pe măsură ce actuala criză economică şi financiară a luat amploare. Un sistem de supraveghere la nivel naţional, axat pe perspectiva individuală a fiecărui stat membru s-a dovedit a fi din ce în ce mai ineficient şi nefiabil, având în vedere acoperirea globală a pieţelor financiare, care devin din ce în ce mai integrate pe măsură ce se dezvoltă. Prin urmare, susţin această propunere de rezoluţie legislativă a Parlamentului. Dotat în mod corespunzător cu sprijin tehnic şi valorificând capacitatea şi resursele Băncii Centrale Europene, Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS) va avea fără îndoială un rol decisiv în UE pentru ca aceasta să acţioneze din timp şi mai prompt prin analizarea informaţiilor referitoare la evoluţia sistemelor şi detectarea posibilelor riscuri. Acest lucru va fi esenţial în prevenirea unor noi crize sau, dacă acestea vor fi inevitabile, în diminuarea efectelor lor negative şi găsirea rapidă a unor modalităţi de inversare a tendinţei.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Deşi dorinţa de a crea un organism de supraveghere a riscurilor sistemice este coerentă, plasarea acestuia sub tutela Băncii Centrale Europene nu este. Un astfel de organism chiar ar trebui să fie interstatal. Nu este deloc cazul în această propunere. Un organism prezidat de preşedintele Băncii Centrale Europene care îşi aplică orbeşte doctrina euroliberală în beneficiul operatorilor privaţi nu va propune niciodată nimic care să fie împotriva intereselor acestora din urmă. Votez împotriva acestui raport care sprijină preluarea de către BCE a Comitetului european pentru riscuri sistemice.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Nevoia de a răspunde unei viitoare crize financiare şi noile modele de supraveghere macro şi microprudenţială au determinat crearea Comitetului european pentru riscuri sistemice (CERS) şi a Sistemului european de supraveghere financiară. Cu toate acestea, doar prestigiul Băncii Centrale Europene (BCE) este cel care ar putea face ca acest nou sistem să fie eficient, întrucât noul CERS nu va putea impune măsuri sau sancţiuni statelor membre sau instituţiilor financiare, iar avertismentele sale nu vor avea caracter obligatoriu. Misiunea acestei arhitecturi de supraveghere coordonată de şi supusă BCE va fi de a anticipa viitoarele scenarii de criză, astfel încât să se poată lua măsuri preventive pentru a bloca apariţia de noi crize. Va fi, de asemenea. necesară asigurarea faptului că toate selecţiile pentru funcţiile de conducere la nivel înalt din întregul sistem se vor baza pe criterii de abilităţi şi merite reale, mai degrabă decât pe împărţirea oportună din punct de vedere politic între statele membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) UE creează un cadru de protejare a stabilităţii financiare. Pentru a preveni riscul de noi crize financiare grave, Europa are nevoie de un cadru instituţional care să se ocupe de insolvenţa instituţiilor financiare importante din sistem.

Va fi creată o nouă autoritate de supraveghere macroprudenţială, Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS), şi o nouă autoritate de supraveghere microprudenţială, Sistemul european de supraveghere financiară. Eficienţa acestora este garantată de către autoritatea BCE, întrucât noul CERS nu va putea impune măsuri sau sancţiuni statelor membre sau instituţiilor financiare, iar recomandările sale nu vor avea caracter obligatoriu. În consecinţă, eficienţa lor depinde de reputaţia considerabilă a BCE şi de expertiza recunoscută a personalului său.

Scopul principal al arhitecturii de supraveghere este de a preveni ca situaţiile dramatice precum criza prin care trecem în prezent să mai aibă loc în viitor şi de a garanta stabilitatea financiară. Principalul sprijin al reuşitei noii politici de reglementare şi de supraveghere a pieţei financiare va fi chiar interconexiunea dintre micro şi macrosupraveghere. În acest mod, secretariatul CERS va juca un rol important în garantarea schimbului eficient şi rapid al datelor în discuţie.

 
  
  

Raport: Sven Giegold (A7-0169/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat pentru acest raport deoarece Parlamentul European a jucat mereu un rol predominant şi central în construirea unei pieţe unice pentru serviciile financiare, promovând în mod activ armonizarea, transparenţa şi concurenţa, astfel încât să ofere o protecţie mai bună şi mai bine adaptată celor care au cea mai mare nevoie de ea, precum micii investitori şi consumatorii. Am solicitat deja în mod regulat crearea unor astfel de condiţii şi am evidenţiat unele deficienţe ale supravegherii pieţei financiare. Prin urmare, îndemn Comisia Europeană să analizeze cea mai bună modalitate posibilă de a avansa în direcţia unei structuri de supraveghere mai integrată, în paralel cu procesul delicat de creare a unei pieţe unice tot mai viguroase şi mai integrate pentru serviciile financiare. Sper că prin acest raport vom putea ajuta la crearea unui organism al Uniunii care să îşi asume efectiv sarcina de a contribui la un proces de armonizare europeană viabil şi că acesta va fi un exemplu pentru întreaga lume.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Această propunere de regulament privind instituirea unei autorităţi europene pentru valori mobiliare şi pieţe face parte din pachetul de supraveghere financiară. Acest pachet creează trei autorităţi europene pentru a supraveghea sectoare specifice ale industriei financiare: băncile, asigurările şi pieţele financiare. La fel ca şi în cazul rapoartelor Skinner şi García-Margallo y Marfil privind celelalte două autorităţi de supraveghere, am susţinut în totalitate acest raport şi pachetul de supraveghere financiară în ansamblul său deoarece acesta reprezintă, în opinia mea, un progres major şi mai ales necesar (a se vedea explicaţia votului privind raportul Skinner).

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Înfiinţarea Autorităţii europene pentru valori europene şi pieţe face parte din strategia comunitara de întărire a rolului executivului european de supraveghere a pieţelor, pentru a evita apariţia de situaţii care să conducă la riscuri sistemice de genul celui care a zguduit, începând cu septembrie 2008, pieţele financiare şi apoi economiile aproape tuturor ţărilor. Ineditul acestei Autorităţi nu este însă faptul că va primi atribuţii centralizate de supraveghere, pentru că aici putem include toate celelalte autorităţi care formează împreună Sistemul European al Supraveghetorilor Financiari ci ca, pentru prima dată, se încredinţează unei autorităţi europene sarcini de supraveghere directă a actorilor unei pieţe, lucru ce presupune inclusiv activitate de autorizare, investigaţie şi sancţiune.

Aceasta în condiţiile în care supravegherea anterioară se reducea doar la reglementare şi formularea de propuneri care erau transmise ulterior autorităţilor competente din Statele Membre. Îmi exprim sincer atât aprecierea dar şi curiozitatea faţă de această provocare şi aştept să văd cum se vor pune în practica dispoziţiile directivelor ce se vor modifica ca urmare a creării acestei agenţii (i.e. Directiva privind agenţiile de rating a creditelor unde actorii, pe lângă ca sunt foarte importanţi, sunt şi foarte internaţionalizaţi)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Această nouă AES va face de acum parte din structura europeană pentru supravegherea financiară. Mai precis, aceasta va fi responsabilă de controlul microprudenţial al instituţiilor specifice. AEVMP va juca un rol deosebit de important în reglementarea şi supravegherea agenţiilor de rating de credit. Sunt foarte mulţumit de ceea ce Comisia ECON a realizat în această privinţă. Am votat în favoarea raportului aşa cum a fost proiectat de raportor.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Castex (S&D), în scris. (FR) Am votat în favoarea acestui raport, deşi progresele nu sunt la înălţimea promisiunilor făcute în 2009 cu ocazia summit-urilor G20, la care liderii europeni s-au angajat să acţioneze pentru o reglementare eficientă şi riguroasă a produselor şi actorilor financiari. Cu toate acestea, acest pachet legislativ nu compensează lipsa guvernanţei economice. În lipsa armonizării fiscale, fără o politică industrială comună, fără iniţiative puternice în domeniul creşterii şi al locurilor de muncă, nu vom fi capabili să rezistăm presiunilor pieţelor, nici să ne asigurăm că bogăţia produsă în Europa este distribuită în mod echitabil tuturor cetăţenilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Votez pentru crearea unei autorităţi europene pentru valori mobiliare şi pieţe din aceleaşi motive şi deoarece îi acord aceeaşi importanţă ca şi creării unei autorităţi europene bancare. Procedez astfel deoarece vulnerabilitatea pieţelor la speculaţiile intense care au avut loc în ultimii ani în centrele financiare şi la colapsul companiilor europene, precum şi la consecinţele care au decurs din acestea asupra dinamicii pieţei interne şi economiei Uniunii, a demonstrat nevoia de a consolida reglementarea pieţelor europene şi mondiale. Acest fapt s-a văzut şi în cazuri precum cel al băncii Lehman Brothers, care a dezvăluit deficienţele Uniunii într-o lume globalizată. Consider, de asemenea, că instituirea Fondului european pentru stabilitate, aşa cum a fost propusă în acest raport, ar putea constitui o contribuţie validă la monitorizarea instituţiilor financiare cele mai expuse riscurilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece sprijină reformarea pieţelor financiare ale UE prin garantarea supravegherii şi prin stabilirea de norme mai eficiente pentru mai buna identificare a riscurilor din sistemul financiar. Sprijin aceste măsuri deoarece ele instituie o autoritate europeană de supraveghere unică pentru instituţiile transfrontaliere de la nivel UE şi un mecanism european de rezolvare a crizelor care le afectează.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Un lucru pe care l-am învăţat cu toţii din criza recentă, indiferent de convingerile noastre politice sau de viziunile asupra lumii, este nevoia de a reforma structura instituţională de supraveghere prin crearea de organisme europene şi, prin aceasta, de a regândi întregul concept de macro şi microsupraveghere.

Există nenumărate aspecte pozitive la acordul la care am ajuns şi care este supus votului astăzi. Unul dintre acestea este crearea de organisme europene independente pentru supravegherea băncilor, a companiilor de asigurări şi a pieţelor financiare. Aceste organisme nu vor înlocui organismele de supraveghere naţionale, dar vor lucra împreună cu acestea, încercând să îşi îndeplinească mandatul de supraveghere prudenţială şi de analiză a riscurilor sistemice, pentru a preveni ca sectorul bancar european şi pieţele financiare să fie lovite de o nouă criză de dimensiuni similare celei cu care ne confruntăm.

Întrucât pieţele financiare au fost grav afectate de criză, există nevoia urgentă de a restaura încrederea. În mare măsură, acest lucru va depinde de rolul autorităţilor de supraveghere care vor trebui să îşi îndeplinească mandatele în mod competent şi eficient, astfel încât să inspire încrederea necesară investitorilor şi companiilor.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Pentru reglementarea eficientă a pieţelor financiare şi speculative şi luând în considerare circumstanţele care au condus la această criză, care a avut consecinţe grave pentru Europa şi ţările dezvoltate, este indispensabilă garantarea unei intervenţii eficiente la nivelul tranzacţiilor cu valori mobiliare, în conformitate cu eforturile din partea Parlamentului şi a altor instituţii europene. Obiectivul este acela de a crea o bază structurală de monitorizare, evaluare, supraveghere şi intervenţie care să prevină, într-un cadru legislativ eficient, repetarea situaţiilor similare celor care au condus la actuala criză economică, financiară şi socială. În acest context, Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe va trebui să dispună nu doar de o personalitate juridică adecvată, dar şi de autonomie juridică, administrativă şi financiară pentru a putea garanta siguranţa şi stabilitatea pieţelor şi transparenţa operaţiunilor, astfel încât să se evite noi riscuri sistemice.

 
  
MPphoto
 
 

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. (GA) Noile agenţii vor spori cooperarea existentă dintre regulatorii naţionali şi vor contribui la o abordare mai consecventă în ceea ce priveşte supravegherea sectorului de servicii financiare. Noile agenţii vor putea remedia deficienţele din actualul sistem de supraveghere şi asigura că problemele care există de ceva vreme în unele ţări europene nu vor mai apărea din nou. Aceste amendamente la nivel european vor completa măsurile aplicate deja de către guvernul irlandez de consolidare a reglementării sectorului de servicii financiare irlandez.

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Goebbels (S&D), în scris. (FR) Fiind absent la Strasbourg deoarece reprezentam Parlamentul European la întâlnirea anuală a Adunării interparlamentare a ţărilor Asociaţiei naţiunilor din Asia de sud-est (ANASE) care a avut loc la Hanoi între 20 şi 25 septembrie, nu am putut vota pentru pachetul de supraveghere financiară. Aş dori să subliniez că îl sprijin în totalitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. (FR) Am votat pentru raportul Giegold privind Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe deoarece este urgent ca Uniunea Europeană să se doteze cu instrumente de supraveghere a pieţelor financiare, astfel încât să evite noile crize financiare şi economice. Crearea acestei autorităţi şi autorităţile instituite în restul „pachetului de supraveghere” permit trecerea de la simpla coordonare a autorităţilor financiare, ale căror interese sunt uneori foarte divergente, la veritabile autorităţi europene. Astfel, activităţile agenţiilor de rating de credit, care sunt în mare parte responsabile de declanşarea crizei financiare, vor fi de acum supuse unui control european direct. Acesta reprezintă un progres incontestabil, chiar dacă mai avem mult drum de parcurs.

 
  
MPphoto
 
 

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Instituirea unei autorităţi europene pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVMP) ca parte a propunerii Comisiei în urma recomandărilor raportului Larosière din februarie 2009 trebuie încurajată. Această autoritate va consolida în mod semnificativ supravegherea sectorului financiar în Europa. AEVMP va da hotărâri direct aplicabile instituţiilor financiare şi va avertiza Comisia cu privire la produsele sau operaţiunile financiare periculoase. Mai mult, AEVMP va juca un rol cheie în identificarea riscurilor sistemice şi va participa la soluţionarea crizelor. În plus, în cazul unei situaţii de urgenţă, AEVMP poate, în limita competenţelor sale, să adopte o decizie prin majoritate simplă care să oblige autorităţile naţionale de supraveghere să ia anumite măsuri. Aceste măsuri trebuie să contribuie la stabilizarea şi funcţionarea corespunzătoare a pieţelor financiare.

 
  
MPphoto
 
 

  Mario Mauro (PPE), în scris. (IT) Faptul că votez pentru se datorează satisfacţiei mele în ceea ce priveşte acordul la care s-a ajuns cu Consiliul European. Crearea unei autorităţi europene pentru valori mobiliare şi pieţe reprezintă un rezultat foarte important pentru Parlamentul European, care şi-a folosit expertiza pentru a îmbunătăţi calitatea reglementării, dar este un rezultat de care Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) este deosebit de mândru.

De fapt, am luptat mereu pentru completarea lacunelor din reglementarea privind acest subiect şi pentru a remedia fragilitatea sistemelor de supraveghere. Încurajarea integrării Comitetului european pentru riscuri sistemice în autorităţile europene de supraveghere, precum şi acordarea de mandate mai mari noilor autorităţi a fost foarte importantă. Aceasta va aduce o contribuţie decisivă în atribuirea unei dimensiuni europene corespunzătoare acestor instrumente.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Recenta criză financiară a scos la lumină deficienţe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât şi la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele de supraveghere au avut o perspectivă naţională şi nu s-au adaptat la globalizarea care s-a produs în sistemul financiar, unde diferite grupuri financiare îşi desfăşoară operaţiunile transfrontalier, cu riscurile sistemice aferente. Prin urmare, nu a existat niciun fel de cooperare, coordonare sau coerenţă în aplicarea legislaţiei UE. Aşadar, obiectivul acestei directive este îmbunătăţirea generală a funcţionării pieţei interne prin garantarea unui nivel ridicat de supraveghere şi reglementare prudenţială şi prin protejarea deponenţilor, a investitorilor şi a tuturor beneficiarilor. Este deci esenţială protejarea integrităţii, a eficienţei şi a bunei funcţionări a pieţelor financiare, menţinerea stabilităţii şi a sustenabilităţii finanţelor publice şi consolidarea coordonării şi cooperării internaţionale în domeniul supravegherii. Înfiinţarea Autorităţii europene pentru pieţe financiare este esenţială pentru realizarea unui model de supraveghere eficient. Cu toate acestea, mai trebuie făcuţi mulţi alţi paşi pentru a preveni repetarea situaţiilor cu adevărat imorale din trecutul recent care au dăunat economiilor, acţionarilor, deponenţilor, contribuabililor şi credibilităţii sistemului.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexander Mirsky (S&D) , în scris. (LV) Am votat pentru această rezoluţie deoarece consider că Uniunea Europeană a ajuns în această criză în mare parte din cauza supravegherii insuficiente a valorilor mobiliare, a resurselor bancare şi a fondurilor de pensii. Nu trebuie doar să punem în aplicare supravegherea pieţelor financiare şi să determinăm riscurile, ci să şi dezvoltăm un mecanism de prevenire a speculaţiei financiare şi a raportărilor financiare frauduloase.

Doar atunci Uniunea Europeană va putea reacţiona rapid la situaţia din diferitele state membre, şi mă gândesc acum la Letonia, Grecia şi Ungaria, în care situaţia a fost aproape de incapacitate de plată. Este la fel de necesară şi identificarea numelor persoanelor care au oferit informaţii false la nivel UE şi care au ascuns adevăratele condiţii de la nivel naţional ale diferitelor ţări UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Într-un moment în care pieţele îşi efectuează operaţiunile transfrontaliere, o formă de supraveghere pur naţională nu este adecvată pentru aceste companii, după cum arată criza economică şi financiară actuală. Cu toate acestea, faptul că statele membre şi-au păstrat competenţa de a lua deciziile finale în cazul unor probleme bugetare grave ar trebui să fie văzut ca ceva pozitiv. Acest raport merge totuşi prea departe în ceea ce priveşte guvernanţa economică europeană şi, prin urmare, m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. (PT) M-am abţinut. Pe de o parte, sistemul de supraveghere macro şi microprudenţială constituie un pas înainte în comparaţie cu situaţia în care supravegherea este fragmentată în diferite ţări. Cu toate acestea, proiectul de legislaţie privind autorităţile europene de supraveghere nu spune nimic despre modul de abordare al companiilor financiare care sunt deja atât de mari şi de diversificate încât Uniunea nu le poate permite să dea faliment, având în vedere riscul sistemic pe care îl prezintă astăzi. Acest document ar trebui să clarifice faptul că aceste companii ar trebui fragmentate, iar părţile întreprinderii care operează cu produse financiare netransparente ar trebui închise.

În plus, documentul nu tratează în mod suficient de ferm problema agenţiilor de rating. Parlamentul ar fi trebuit să fie mai clar atunci când a declarat că preţul datoriei suverane nu poate fi determinat de un oligopol care se consideră a fi o „piaţă”.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei deoarece sunt de acord cu propunerea Comisiei şi cu amendamentele la aceasta, aşa cum au fost aduse de Parlament. Autoritatea trebuie să acţioneze cu intenţia de a îmbunătăţi activităţile pieţei interne, mai ales printr-un nivel de reglementare şi de supraveghere ridicat, eficient şi coerent, ţinând cont de interesele tuturor statelor membre şi de natura diversă a instituţiilor financiare.

 
  
  

Rapoarte: Peter Skinner (A7-0170/2010), Sylvie Goulard (A7-0168/2010), Antolín Sánchez Presedo (A7-0163/2010), José Manuel García-Margallo y Marfil (A7-0166/2010), Ramon Tremosa i Balcells (A7-0167/2010) şi Sven Giegold (A7-0169/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Parlamentul European a adoptat astăzi legislaţia de creare de noi autorităţi de supraveghere financiară ale UE (pentru domeniul bancar, asigurări, pensii, valori mobiliare şi pieţe) şi a unui Comitet european pentru riscuri sistemice (CERS). Votul de astăzi nu instituie doar supraveghere financiară la nivel UE, ci reprezintă şi o etapă importantă în crearea unei noi arhitecturi financiare şi a unei reglementări mai puternice a pieţelor financiare europene. Reglementarea la nivelul întregii Europe este singurul răspuns viabil la provocările financiare cu care ne confruntăm şi la evitarea întoarcerii la haosul financiar. Acest fapt subliniază relevanţa UE într-un moment în care renaţionalizarea începe să apară. Autorităţile de supraveghere vor avea un rol mai important decât era prevăzut şi vor fi mai incisive datorită insistenţelor Parlamentului UE.

O alianţă intergrupuri a deputaţilor în Parlamentul European a luptat pentru a se asigura că autorităţile beneficiază de puteri reale în faţa opoziţiei unor state membre care au refuzat să tragă învăţăminte din criza financiară. Din nefericire, se pare că Parlamentul va trebui să continue lupta pentru a se asigura că noile autorităţi sunt capabile să efectueze o supraveghere corespunzătoare. Aceasta înseamnă să se asigure că noile autorităţi au suficient personal şi că vor avea competenţe directe de supraveghere asupra infrastructurii pieţei (precum contrapartidele centrale şi registrele centrale de tranzacţii). Grupul Verzilor lucrează deja cu celelalte grupuri politice importante în acest scop.

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. (FR) Votul final asupra „pachetului financiar” a marcat sfârşitul negocierilor cu Parlamentul privind minimul de reglementare europeană a domeniului finanţelor. Am votat împotriva acestui pachet financiar deoarece răspunsurile prezentate nu au fost adecvate crizei actuale şi vor fi chiar mai puţin capabile să prevină viitoarele crize.

Nu este suficientă înfiinţarea de noi organisme care să reglementeze sectorul financiar, mai ales când aceste organisme prezintă deficienţe grave. Componenţa consiliului general al Comitetului european pentru riscuri sistemice (CERS) vorbeşte de la sine, având reprezentanţi doar din Banca Centrală Europeană (BCE), din Comisie şi din băncile centrale naţionale.

Măsurile adoptate de către Parlamentul European sunt cel mult o primă etapă către instituirea unui sistem de control corespunzător asupra instituţiilor financiare.

Este timpul să înfruntăm realitatea şi să vedem daunele sociale foarte reale provocate de aşa-numitul realism economic şi financiar. Soluţiile propuse nu sunt pe măsura crizei şi nu sunt de niciun folos.

 
  
  

Raport: Marielle Gallo (A7-0175/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Damien Abad (PPE) , în scris. (FR) Raportul subliniază impactul negativ al contrafacerii şi al încălcării drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) online din sectorul creaţiei în ansamblu asupra locurilor de muncă şi asupra întregii economii europene. Sunt convins că, pentru a proteja în continuare proprietatea intelectuală, este necesară ameliorarea unei oferte online atractive. De aceea, în calitate de membru al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, consider că este esenţială sensibilizarea consumatorilor la riscurile pe care le reprezintă produsele contrafăcute, atât pentru sănătate, cât şi pentru siguranţă. Din acest motiv am votat în favoarea acestui raport şi continui să cred că trebuie depuse eforturi pentru campanii de sensibilizare, mai ales în rândul tinerilor, pentru combaterea contrafacerii.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Am votat în favoarea raportului lui Marielle Gallo privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piaţa internă. Este vorba despre un raport din proprie iniţiativă, adică nelegislativ, cu o abordare care mi se pare a fi echilibrată. Pentru mine, provocarea în această chestiune este următoarea: pe de o parte, trebuie să protejăm drepturile de proprietate intelectuală deoarece acestea constituie garanţia unei creaţii şi a unei inovări dinamice şi prospere şi, pe de altă parte, trebuie să elaborăm servicii legale care să permită accesul facil unui număr cât mai mare de oameni la conţinuturile creative online. Acum aştept din partea Comisiei Europene propuneri de modele care să combine aceste două cerinţe, adică protejarea drepturilor de autor, garantând în acelaşi timp accesul larg la conţinuturile creative. Ca şi raportoarea, consider că trebuie efectuate studii pentru evaluarea progreselor şi a eventualelor ameliorări ale pieţei digitale din Europa, prin consultarea părţilor interesate şi prin implicarea constantă a Parlamentului European.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii. Încălcările drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) constituie o veritabilă ameninţare pentru economiile şi societăţile noastre deoarece inovarea şi creativitatea au o valoare adăugată considerabilă pentru economia europeană. Fenomenul încălcării online a DPI a luat proporţii îngrijorătoare, mai ales pentru industriile de conţinut creativ, iar cadrul juridic existent este incapabil să ofere titularilor de drepturi pe internet protecţie eficientă garantând un echilibru între interesele în joc, inclusiv cele ale consumatorilor. Salut propunerea de instituire a Observatorului, care va deveni un instrument de colectare şi de schimb de date şi informaţii privind toate formele de încălcare a DPI, ajutându-ne să descoperim adevărata amploare a încălcărilor online ale DPI şi să luăm măsurile necesare la nivel UE pentru a combate contrafacerea şi alte încălcări online ale DPI.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Aş vrea să îmi exprim aprecierile pentru eforturile făcute în cadrul Comisiei JURI şi pentru munca raportorului, care au dus la adoptarea acestui raport.

Deşi el îmbracă forma unei rezoluţii nelegislative, mesajul trimis de Parlament Comisiei este acela ca artiştii trebuie protejaţi, mai ales cei naţionali, care sunt cei mai vulnerabili in fata pericolului dispariţiei ca urmare a pirateriei pe internet.

Mai jos se găseşte o listă a artiştilor români care şi-au dorit ca acest raport să treacă: TAXI, MORANDI, Elena Gheorghe, George Nicolescu, Florin Chilian, Cleopatra Stratan si Pavel Stratan, NICO, PROCONSUL, CLASS, Claudia Cream, HI-Q, VOLTAJ, Cristina Rus, DIRECŢIA 5, SMILEY, HARA, SIMPLU, SISTEM, Ştefan Hruşcă, Delia Matache, DJ PROJECT, Laurenţiu Duţă, Mihai Mărgineanu, DEEPCENTRAL, Cătălin Josan, XONIA, Z.O.B., PLANET MOLDOVA, KEO, NEXTEK, Andreea Bălan, Deepside Deejays, Aisa & DJ Yaang, Liviu Hodor, Arsenium, Andreea Bănică, BUG MAFIA, Leya, Sasha Lopez, Celia, David Deejay, GeoDaSilva, Giulia Anghelescu, SUNRISE INC, IMPACT, Alina Crişan, DJ LAYLA DYA, DJ Sava, No.7, Lili Sandu, Lavinia, Guess Who, Grasu XXL, Nelu Strătan, PARAZIŢII.

Mă bucur că am putut să îmi aduc modesta contribuţie la succesul unui raport echilibrat, atât prin luările de poziţie în cadrul JURI, cât şi în cadrul Grupului PPE.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală constituie o ameninţare nu doar pentru sănătatea şi siguranţa consumatorilor, ci şi pentru toate sectoarele industriei, în special pentru industriile creative şi inovatoare.

Prin urmare, este importantă aplicarea măsurilor menţionate în această rezoluţie, mai ales a celor referitoare la sprijinul şi instruirea companiilor privind modalitatea de obţinere a brevetelor şi combaterea contrafacerii produselor, precum şi a celor referitoare la campaniile de sensibilizare de la nivel european, naţional şi local privind impactul negativ al contrafacerii şi al pirateriei asupra economiei şi societăţii. De asemenea, sunt de acord cu necesitatea de a spori campaniile de sensibilizare a publicului orientate către tinerii europeni.

Aş dori să subliniez, de asemenea, importanţa găsirii de mijloace de plată mai bine adaptate, pentru a facilita achiziţia legală a conţinutului, crescând astfel volumul de transferuri electronice legale din UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Castex (S&D), în scris.(FR) Am votat împotriva acestui raport deoarece, prin includerea partajării de fişiere în scopuri necomerciale la contrafacere şi furt, Marielle Gallo şi dreapta europeană aruncă în sfera infracţiunilor milioane de utilizatori de internet care sunt, de altfel, consumatori de muzică şi film. Procedând astfel, aceştia întorc artiştii împotriva propriului public fără a le garanta niciun ban în plus. Contrar a ceea ce ar vrea să credem, dreptul european nu apără artiştii, ci mai degrabă marile corporaţii şi modelul lor economic învechit. Acest raport nu este decât continuarea politicii guvernului francez care este mai preocupat de interesele marilor companii de discuri şi de lumea spectacolelor decât de libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. Această atitudine este incapabilă să se ridice la nivelul provocării pe care o pune creaţia în era digitală.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Structura sistemului european de producţie şi avantajul său competitiv internaţional sunt strâns legate de inovare şi, în mod general, de capitalul uman. Cercetarea şi dezvoltarea de noi soluţii sau de noi modalităţi de rezolvare a problemelor constituie baza bunăstării şi prosperităţii statelor membre europene în următoarele decenii.

Cu siguranţă nu materiile prime sau costul forţei de muncă pe care le gestionează în prezent Europa vor fi cele care vor aduce bogăţie, ci producerea de idei, instruirea furnizorilor de servicii şi abilitatea de a avea idei noi care să fie utile pentru piaţă. Prin urmare, în ceea ce priveşte prezenţa noastră permanentă pe scena internaţională, este fundamentală stimularea creării de proprietate intelectuală prin venituri echitabile, asigurate printr-un drept temporar de utilizare exclusivă. Acest raport critică pe bună dreptate contrafacerea şi pirateria în mod special şi propune măsuri de combatere a acestor două flageluri. În acelaşi timp, sunt în favoarea adoptării măsurilor ad hoc pentru internet şi pentru sectorul cultural, pentru a evita fenomenele în masă greu de combătut prin promovarea unui comportament virtuos.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (S&D), în scris. (RO) Este adevărat că piratarea prin intermediul internetului a atins cote alarmante, afectând drepturile de proprietate intelectuală. Am votat, însă, împotriva acestei propuneri de rezoluţie pentru că nu garantează un echilibru între interesele tuturor părţilor, existând riscul lezării drepturilor consumatorilor. Există riscul cenzurării unui spaţiu care şi-a câştigat rolul imens în viaţa cetăţenilor tocmai prin libertatea de exprimare. Aşadar, cred că este nevoie de o abordare mai corectă a acestei probleme, nu doar din perspectiva unilaterală. În acest sens, cred că trebuie acordată mai multă atenţie posibilităţilor consumatorilor europeni de a achiziţiona legal online, în locul descărcărilor ilegale.

 
  
MPphoto
 
 

  Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris. (IT) Prin votarea raportului doamnei Gallo privind protejarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piaţa internă au fost reconciliate două drepturi complementare. Unul dintre acestea este dreptul de proprietate intelectuală al autorului şi/sau editorului elementului creat, iar celălalt este dreptul mai general al utilizatorilor de a cunoaşte elementul în sine.

Uniunea Europeană nu poate fi doar o piaţă internă în care întreprinderile operează şi protejează bunurile şi serviciile pe care le furnizează, ci trebuie să fie şi un spaţiu comun al cetăţeniei şi libertăţii, în care cetăţenii să se poată exprima şi informa unii pe alţii. Supunând totul intereselor private, crearea de limite exagerate, nejustificate şi inechitabile la libera diseminare a creaţiilor intelectului ar putea compromite în mod nedrept spaţiul partajat în care libertatea de expresie ia valoarea unui bun public.

Prin urmare, protejarea creaţiilor intelectului este importantă, însă este la fel de important ca modalităţile de protejare a acestora să nu fie exagerate, pentru a asigura că acestea sunt pe deplin disponibile, cât mai uşor şi mai repede posibil, întregii comunităţi, începând cu cea de pe internet.

 
  
MPphoto
 
 

  Anne Delvaux (PPE), în scris. (FR) Pentru oamenii de rând, termenul „proprietate” se referă mereu la posesii materiale. De prea multe ori, însă, se uită că şi producţia intelectuală trebuie să confere drepturi de proprietate: acestea sunt drepturile de autor. Astfel, artiştii, scriitorii, compozitorii, autorii şi creatorii de toate genurile ar trebui să poată fi remuneraţi în mod legitim pentru utilizarea operelor lor, în timp ce consumatorii ar trebui să aibă acces la o ofertă legală şi diversă de conţinuturi pe internet. Raportul doamnei Gallo, votat în această miercuri, 22 septembrie, clarifică un lucru: fenomenul de piraterie online, faţă de care titularii de drepturi de autor par să fie neputincioşi, ia proporţii considerabile. Prin urmare, este necesară crearea unui regim de protecţie a drepturilor de proprietate literară şi artistică care să ţină cont de drepturile şi obligaţiile utilizatorilor, de libertăţile fundamentale, şi care să încurajeze inovarea în cadrul unei clarităţi juridice de care să beneficieze atât consumatorii, cât şi titularii de drepturi. Sunt deci în favoarea textului votat în această după-amiază.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. (FR) În Franţa, ca şi în Europa, creaţia, cercetarea şi inovarea suferă. Trebuie acordată claritate şi încredere tuturor părţilor interesate. Din acest motiv, problema drepturilor de proprietate intelectuală este legitimă. Prin voturile noastre am vrut deci să contribuim la combaterea contrafacerii (în special a medicamentelor), la sensibilizarea publicului tânăr la problemele privind proprietatea intelectuală şi la sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri). Pe de altă parte, în cele din urmă, am votat împotriva raportului Gallo cu scopul de a reafirma diferenţa dintre partajul de fişiere între utilizatorii de internet în scopuri personale şi contrafacerea din reţelele structurate în scopuri lucrative.

Regretăm faptul că raportul adoptat nu preia poziţiile noastre apărate cu îndârjire în Parlament şi în Franţa (pachetul telecomunicaţii şi legea Hadopi), prin care solicităm o decizie a curţii înainte de impunerea de sancţiuni utilizatorilor de internet. În ceea ce priveşte acest ultim punct delicat, actorii trebuie să caute propuneri care să nu fie partizane, fără prejudecăţi tehnologice şi, în cele din urmă, care să fie capabile să garanteze libertăţile fundamentale, să clarifice respectarea drepturilor de proprietate şi să faciliteze creaţia.

 
  
MPphoto
 
 

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Am votat împotriva acestei rezoluţii pentru că eu consider că raportul doamnei Gallo nu garantează principiul neutralităţii şi a protecţiei datelor personale. De asemenea, nu face distincţie între transferul de fişiere în scop comercial şi cel cu scop privat. Comisia trebuie să aibă în vedere, în momentul creării unui cadru legal de sancţiuni impuse pentru nerespectarea drepturilor de proprietate intelectuală, gravitatea şi impactul socio-economic pe care încălcarea în cauză o are. În această privinţă consider că este inacceptabil ca infracţiuni grave cu un posibil impact major asupra sănătăţii şi integrităţii individului să fie incluse în aceeaşi categorie de sancţiuni penale cu infracţiuni cu un impact limitat de natură economică precum pirateria produselor media on-line.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) M-am abţinut de la votul acestui raport deoarece nu cred că a realizat echilibrul corect între respectarea drepturilor artiştilor, nevoia de a combate contrafacerea şi piratarea şi libertatea de acces la internet.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Creaţiile artistice, ştiinţifice, industriale şi culturale merită să fie protejate şi tocmai din acest motiv există drepturi de proprietate intelectuală recunoscute internaţional (DPI). Acestea garantează integritatea creaţiei sau a invenţiei şi trebuie să o protejeze de contrafacere şi piraterie. Însă tehnologiile moderne, mai ales internetul, au făcut ca pirateria şi contrafacerea să fie mai uşoare şi mai accesibile.

Ştim cu toţii cât de uşor este să faci descărcări ilegale sau să cumperi produse contrafăcute online şi măsura în care comportamentele de acest gen afectează în special industriile de creaţie. Sunt de acord cu raportoarea atunci când menţionează necesitatea de educaţie a consumatorilor pentru respectarea DPI şi respingerea contrafacerii şi pirateriei, oricât de uşoare şi de banale li s-ar părea.

Consider, de asemenea, că este foarte importantă crearea unei pieţe interne digitale cu un conţinut accesibil în mod legal ca modalitate de combatere a pirateriei pe internet. Acestea constituie măsuri active şi pozitive de combatere a pirateriei şi a contrafacerii care corespund abordării pe care cred că ar trebui să o adoptăm în acest caz.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Protejarea drepturilor de proprietate intelectuală este o cauză care ar trebui să mobilizeze întreaga Uniune Europeană de dragul unei societăţi progresiste şi echitabile şi al dezvoltării unei economii competitive. Prin adoptarea acestui raport, Parlamentul European contribuie în mod substanţial la completarea lacunelor care încă mai există în cadrul juridic, cu scopul de a remedia situaţia actuală a încălcării frecvente a drepturilor de autor pe internet. Este importantă crearea de condiţii pentru intervenţia eficientă în zona europeană prin asigurarea unei mai bune cooperări între statele membre şi autorităţile naţionale în ceea ce priveşte un cadru comun pentru intervenţie, mai ales referitor la piaţa fără frontiere pe care o constituie internetul. Observatorul european de combatere a contrafacerii şi a pirateriei trebuie să joace un rol cheie în îmbunătăţirea permanentă a combaterii încălcării drepturilor de autor pe piaţa internaţională.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Acest raport conţine câteva contradicţii. Deşi, pe de o parte, există aspecte care merită tot sprijinul nostru, mai ales acolo unde sunt apărate drepturile de autor, afirmând chiar că încurajarea creativităţii şi promovarea industriilor culturale nu sunt împotriva intereselor creatorului, pe de altă parte, acesta afectează domeniul brevetelor şi al ACTA (Acordul comercial pentru combaterea contrafacerii), fără a ţine cont de natura specifică a diferitelor sectoare. Iată de ce ne-am abţinut până la urmă.

Procedând astfel, vrem să arătăm că recunoaştem faptul că există probleme cu drepturile de autor şi că acestea au nevoie de protecţie în diferite domenii, inclusiv pe internet.

Ştim că este necesară combaterea contrafacerii şi pirateriei, însă trebuie, de asemenea, să ţinem cont de diferenţele dintre sectoare şi să nu confundăm drepturile de autor cu brevetele, mai ales în ceea ce priveşte programele software şi medicamentele.

Sprijinim solicitarea Comisiei de a găsi un echilibru între diferitele interese care sunt în joc, deşi nu suntem siguri că acesta va fi realizat. Vom urmări progresele totuşi, mai ales în ceea ce priveşte protejarea drepturilor de autor şi industriile culturale din ţări precum Portugalia, având în vedere şi celelalte interese precum cele ale grupurilor şi persoanelor defavorizate.

 
  
MPphoto
 
 

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. (IT) Raportul doamnei Gallo privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piaţa internă include în general materiale prezentate deja într-o comunicare a Comisiei care confirmă nevoia unei duble protecţii, a acestor drepturi, pe de o parte, şi a consumatorilor, pe de alta.

Acesta este un raport important, mai presus de toate pentru întreprinderile mici şi mijlocii (care sunt foarte răspândite în regiunea mea), care sunt adesea fără apărare împotriva încălcării drepturilor de proprietate intelectuală. Mai mult, sprijin protecţia pe care acest raport doreşte să o asigure utilizatorului individual, considerând „copia privată” o excepţie de la campaniile adresate consumatorilor privind încălcarea şi ascunderea de informaţii asupra legalităţii (sau ilegalităţii) produselor achiziţionate, material sau de pe internet. Având în vedere conţinutul său şi lucrul excelent realizat de doamna Gallo, voi vota în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. (GA) Am propus un amendament la această rezoluţie cu privire la accentuarea sectoarelor economice importante de care depind foarte mult comunităţile în discuţie. Articolul 174 al Tratatului de la Lisabona menţionează coeziunea teritorială ca fiind noul ţel al Uniunii Europene. Acest lucru înseamnă că Uniunea Europeană trebuie să acorde mai multă atenţie nevoilor economice şi sociale ale oamenilor care trăiesc în zone muntoase, în insule extrateritoriale şi în zone izolate.

Cred cu tărie că UE ar trebui să răspundă imediat acelor nevoi şi să aplice măsuri stricte în acest sens. Pescarii care lucrează pe vase mici în larg şi în jurul insulelor constituie o preocupare deosebită. Pescuitul la scară redusă este vital pentru regiunile periferice, acolo unde nu există alte locuri de muncă. În Irlanda, majoritatea bărcilor active din aceste zone sunt mai mici de 15 metri lungime, iar tipul şi cantitatea de peşte capturat nu afectează în mod semnificativ stocurile globale de peşte.

 
  
MPphoto
 
 

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris.(PL) Sunt în totalitate de acord cu protejarea drepturilor autorilor şi consider că, în prezent, drepturile lor sunt adesea protejate în mod iluzoriu – pe hârtie – în timp ce tehnologia evită cu uşurinţa legislaţia privind drepturile de autor. Mă opun, de asemenea, incriminării utilizatorilor de internet care fac schimb de fişiere pentru uzul personal – consider că, la fel ca şi în cazul organizaţiilor consumatorilor, acesta este rezultatul lipsei de opţiuni clare şi legale care ar fi mai uşor de folosit de către utilizatorii internet. Ar fi mai bine să facilităm accesul legal pe internet la materiale protejate, de exemplu printr-o platformă care să opereze în toată UE şi să ofere acest gen de materiale gratuit sau contra unui preţ simbolic, costurile licenţelor fiind acoperite de publicarea de reclame. Din perspectivă creativă, trebuie să adaptăm legea la realităţile secolului 21. În rezoluţia noastră, care a fost din nefericire respinsă, am propus sprijinirea noilor modele economice care să permită finanţarea realistă, precum şi principii clare de distribuire a veniturilor în rândul autorilor. Raportul Gallo este restrictiv în abordarea fenomenului descărcării de fişiere de pe internet, sancţionând acest lucru la acelaşi nivel cu producerea de medicamente sau de piese auto contrafăcute, ceea ce este extrem de exagerat.

Măsurile nelegislative propuse pentru îmbunătăţirea aplicării legii mă îngrijorează în oarecare măsură în ceea ce priveşte drepturile fundamentale. Cred că, adoptând rezoluţia doamnei Gallo, Parlamentul a transmis un semnal foarte rău opiniei publice despre cum percepe acesta echilibrul dintre drepturile de proprietate intelectuală şi drepturile fundamentale. Sper că bunul simţ va reveni atunci când vom discuta propunerile de acte legislative specifice.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Este evident că drepturile de proprietate intelectuală trebuie protejate. Este evident că încălcările acestor drepturi trebuie sancţionate deoarece acestea compromit interesele creatorilor noştri, ale economiilor şi ale întreprinderilor noastre. Cu toate acestea, nu am putut aproba raportul doamnei Gallo deoarece, dincolo de puţinele remarci privind contrafacerea de bunuri materiale, împotriva căreia Comisia luptă fără tragere de inimă, adevărata ţintă a acestuia este descărcarea de pe internet care, din nefericire, priveşte milioane de oameni.

De fapt, doamna Gallo este un reprezentant ales al partidului care a impus legea „Hadopi” în Franţa. Nimic din raportul său nu afirmă într-adevăr că măsurile pe care le apără cu putere vor include vreo garanţie a procedurii judiciare şi a mijloacelor de recurs împotriva eventualelor infracţiuni. În plus, nimic nu garantează nici dreptul la o copie privată. Nu putem incrimina, monitoriza, culpabiliza milioane de utilizatori internet europeni pe motivul că industria culturală se străduieşte să se adapteze la noile tehnologii şi să propună cetăţenilor o ofertă comercială demnă de acest nume.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Goulard (ALDE), în scris. (FR) Raportul din proprie iniţiativă privind aplicarea drepturilor de proprietate pe piaţa internă a fost adoptat cu 328 de voturi pentru, 245 împotrivă şi 81 de abţineri. Desigur, doamna Gallo (Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat)) a obţinut o majoritate, însă dezbaterea a fost confuză; aceasta nu a reuşit să depăşească divergenţele şi nici să faciliteze calea către o legislaţie. Din acest motiv am votat împotrivă. Acest text nu propune un echilibru corect între respectarea libertăţilor fundamentale şi protejarea drepturilor de proprietate intelectuală; acesta nu este în pas cu realitatea tehnologică. Deşi este adevărat că nici rezoluţiile alternative depuse de membrii Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa şi ai Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European nu au fost pe deplin satisfăcătoare, acestea au avut meritul de a înlătura soluţiile false şi neadaptate. Pentru a fi constructivă, am sprijinit totuşi unele dispoziţii pentru combaterea contrafacerilor (mai ales în sectorul medicamentelor), sensibilizarea publicului tânăr la mizele proprietăţii intelectuale sau sprijinul întreprinderilor mici şi mijlocii. Este timpul să se efectueze un lucru fundamental şi nepărtinitor şi fără prejudecăţi tehnologice pentru a concilia în cele din urmă libertăţile fundamentale, crearea şi respectarea drepturilor de proprietate intelectuală ale autorilor şi artiştilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris.(FR) Deşi am sprijinit amendamentele în favoarea combaterii contrafacerii, a sensibilizării publicului tânăr la problemele de proprietate intelectuală şi a încurajării noutăţii întreprinderilor mici şi mijlocii, am votat în schimb împotriva raportului din proprie iniţiativă privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piaţa internă. De fapt, acest raport a făcut un amestec între ceea ce ţine de partajarea de fişiere între utilizatorii de internet în scopuri personale şi ceea ce rezultă din contrafacerea în reţelele organizate în scopuri lucrative. În plus, regret profund faptul că acest raport nu face nicio trimitere la necesitatea esenţială a unei decizii a curţii prealabilă impunerii oricărei sancţiuni utilizatorilor de internet. Votând împotriva acestui raport, am vrut să îmi exprim dezacordul privind un text care nu a fost capabil să stabilească un echilibru între protejarea libertăţilor fundamentale şi respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.

 
  
MPphoto
 
 

  Matthias Groote (S&D), în scris.(DE) Am votat împotriva raportului Gallo deoarece nu pot sprijini măsurile care au şi cea mai mică şansă de a duce la blocarea accesului persoanelor la internet sau la pierderea neutralităţii internetului. Mai mult, raportul nu face nicio distincţie între partajarea comercială şi necomercială a fişierelor, incriminând astfel utilizatorii de internet privaţi. Mai mult, acest raport nu conţine o definiţie a cuvântului „piraterie” care ar putea contracara astfel de incriminări pripite. În schimb, raportul face apel la solicitările foarte controversatului acord ACTA şi la cerinţa de accelerare a negocierilor. Nu pot sprijini un asemenea raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat împotriva raportului Gallo care, în opinia mea, nu face decât să încurajeze o adevărată „vânătoare de piraţi” care din nefericire este o reminiscenţă a dezbaterii pur franceză privind legea Hadopi. De influenţă pur coercitivă, textul votat la Strasbourg realizează un amalgam periculos fără a distinge între contrafacerea bunurilor materiale – mai ales a medicamentelor – şi partajarea de fişiere digitale în scopuri necomerciale. Milioanele de utilizatori internet adepţi ai partajării de fişiere „peer-to-peer”, care sunt de altfel consumatori de muzică şi de film, par astfel să devină potenţiali infractori. Eu şi colegii mei socialişti am sprijinit o poziţie alternativă care susţine, dimpotrivă, o abordare adaptată realităţilor actuale, protejând astfel libertăţile fundamentale ale consumatorilor. Strategia noastră nu ar fi afectat drepturile de autor deoarece noi propuneam realizarea de noi modele comerciale care să permită acordarea unei compensaţii autorilor pentru utilizarea online a operelor lor. În calitate de socialişti francezi şi europeni, va trebui să rămânem deosebit de atenţi pentru ca libertăţile fundamentale să nu fie compromise şi mai mult.

 
  
MPphoto
 
 

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris. (FI) Am votat în favoarea raportului Gallo privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală. Poziţia adoptată de Comisie sprijină inovaţia, ocuparea forţei de muncă în sectorul creaţiei şi siguranţa consumatorilor. Pe de altă parte, acesta identifică, de asemenea, fenomenul contrafacerii în diferitele sale forme şi ameninţarea pe care o constituie pirateria. Am considerat că raportul a fost în general echilibrat şi din acest motiv am votat împotriva propunerilor de rezoluţie alternative. Sper că raportul Gallo adoptat astăzi va promova instituirea unei baze mai puternice pentru a dezvolta în mod echitabil şi echilibrat lanţurile de valori ale conţinutului societăţii informaţionale.

 
  
MPphoto
 
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE), în scris. (FI) Aş dori să îi mulţumesc colegei mele, doamna Gallo, pentru raportul său foarte amănunţit. Deşi conţinutul acestuia a generat păreri împărţite în rândul grupurilor, a existat o nevoie incontestabilă de a sensibiliza oamenii la modul general în ceea ce priveşte efectele sectoarelor de creaţie asupra ocupării forţei de muncă şi economiei, precum şi dependenţa acestora de mecanisme de protecţie adecvate. Din acest motiv, am votat în favoarea propunerii. Răspunzând la temerile celor alarmaţi în ceea ce priveşte protejarea intimităţii, de exemplu, raportul Gallo nu propune nicio legislaţie nouă, cu atât mai puţin sancţiuni, ci încearcă să accentueze importanţa proprietăţii intelectuale pentru economia Uniunii Europene. Acesta ne îndeamnă, de asemenea, la elaborarea unui sistem corect şi just în cadrul legislaţiei actuale, pentru a garanta drepturile fundamentale privind protejarea proprietăţii, libertăţii de exprimare şi a individului.

 
  
MPphoto
 
 

  Edvard Kožušník (ECR), în scris. (CS) Păstrarea şi aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală este o problemă urgentă care preocupă mulţi antreprenori europeni. Prin urmare, trebuie să apreciem faptul că, în comunicarea sa, Comisia acordă atenţia cuvenită acestei probleme. Am totuşi câteva obiecţii fundamentale la conţinutul raportului propus de Parlament. În contrast cu raportul, împărtăşesc opinia Comisiei care consideră că actualul cadru de promovare a drepturilor civile în UE este eficient şi armonizat gradului necesar pentru funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne şi că nu este necesară adoptarea altor măsuri legislative în această privinţă. Mă opun cu putere oricărei solicitări de creare a unui cadru juridic european care să permită stabilirea de posibile măsuri împotriva celor care încalcă proprietatea intelectuală. În această privinţă, consider că este potrivit să se respecte instrumentele statelor membre. Dacă Franţa şi-a creat instrumentul în acest domeniu sub forma unei ghilotine digitale, respect în totalitate acest lucru. Cu toate acestea, pur şi simplu nu vreau să extind un asemenea instrument controversat la întregul nivel european. De asemenea, am numeroase reţineri cu privire la crearea de noi instituţii precum Observatorul european de combatere a contrafacerii şi a pirateriei, aşa cum am avut reţineri privind contribuţia multilateralului Acord comercial de combatere a contrafacerii (ACTA) fără a implica acele state care sunt cea mai mare sursă de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală. Din aceste motive şi din altele, am votat împotriva conţinutului propus în raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Isabella Lövin (Verts/ALE), în scris.(SV) Asemenea multor alţi membri ai Grupului Verts/Alianţa Liberă Europeană, am decis să sprijin raportul Gallo deoarece, în calitate de jurnalist şi de scriitor dintr-o familie de artişti, consider că rezolvarea problemei încălcărilor tot mai numeroase ale drepturilor de proprietate intelectuală este extrem de importantă. În lipsa posibilităţii unui venit rezonabil pentru artişti, scriitori, compozitori, producători de film, fotografi şi muzicieni, vom avea o societate săracă din punct de vedere cultural şi intelectual, ceea ce este departe de potenţialul de creştere verde, cultural, care consider că este baza unei ideologii verzi. Aş dori să accentuez, de asemenea, că organizaţiile europene care reprezintă peste un milion de lucrători culturali în Europa, inclusiv Federaţia Europeană a Jurnaliştilor şi Consiliul Scriitorilor Europeni, au susţinut raportul. Sunt membru al Uniunii Jurnaliştilor Suedezi din Suedia de aproape 25 de ani şi am primit adesea ajutor pentru a-mi proteja drepturile de autor de utilizarea greşită sau de încălcarea comercială şi din punct de vedere artistic a acestora, precum şi de utilizarea în afara contextului. În acest timp, am fost, de asemenea, membru al organizaţiei ALIS (Administraţia Drepturilor Literare din Suedia). Prima mea opţiune înaintea votului a fost de a susţine raportul alternativ depus de Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, care nu a solicitat măsuri penale şi care a fost în general mai echilibrat decât raportul Gallo. Atunci când a fost respins la vot, raportul Gallo a rămas singura opţiune pentru a sprijini dreptul titularilor de drepturi de autor de a fi remuneraţi pentru munca lor.

 
  
MPphoto
 
 

  Mario Mauro (PPE), în scris. (IT) Contrafacerea rămâne o problemă enormă pe piaţa europeană. Din nefericire, deşi acesta este un subiect care se discută de mulţi ani deja, puţini îşi dau seama de impactul puternic pe care îl are încălcarea drepturilor de autor asupra economiilor noastre. Astfel, este nevoie ca instituţiile să înceapă să conştientizeze faptul că trebuie să aibă atent în vedere posibilităţile de a găsi soluţii concrete, satisfăcătoare.

Raportul subliniază, de asemenea, şi chiar îndeamnă Comisia să ia măsuri reale cu scopul de a combate pirateria online. Nu este uşor, însă este necesar să se stabilească un echilibru între accesul liber la internet şi combaterea pirateriei. Raportul doamnei Gallo se potriveşte perfect acestui ţel şi, prin urmare, votez în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Acest text recunoaşte drepturile de proprietate intelectuală stabilite de Revoluţia Franceză din 1789. Totuşi, acesta stabileşte drepturile la justiţie privată a operatorilor, o practică de „ancien régime”. În conformitate cu opoziţia mea faţă de legea Hadopi din Franţa, am votat împotrivă.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) De-a lungul istoriei, drepturile de proprietate intelectuală nu au fost niciodată respectate. Cu toate acestea, progresele tehnologice realizate în domeniul tehnologiei informaţionale şi. nu în ultimul rând. al internetului au agravat problema. Este important să subliniem şi faptul că orice încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală este foarte dăunătoare creşterii economice şi că este prima cauză a aşa-zisei „economii paralele” şi a tuturor consecinţelor care decurg din aceasta. Aplicarea strictă a drepturilor de proprietate intelectuală este singura care poate garanta dezvoltarea inovaţiei tehnice şi ştiinţifice, descoperirea de noi brevete şi creşterea industriei culturale; toate acestea contribuie în mod substanţial la creşterea economiilor UE. Consider că, prin adoptarea acestui raport, vom aduce o contribuţie importantă la realizarea acestor ţeluri. De aceea am votat astfel.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Am votat în favoarea raportului Gallo care sprijină în mod clar protecţia drepturilor de proprietate intelectuală. Aceste drepturi sunt ameninţate pe multe fronturi sau sunt tratate cu dispreţ. Industria nu este singura care este afectată, ci mai există şi industriile de creaţie, sportul şi industria muzicii. Încărcarea neautorizată pe internet de materiale protejate de drepturi de autor a fost de asemenea menţionată cu privire la acest subiect. Întrucât există în special un număr tot mai mare de încălcări transfrontaliere ale drepturilor de proprietate intelectuală, trebuie creat un cadru juridic european pentru a rezolva această problemă.

În această privinţă, raportul se asigură ca toate măsurile de aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală să fie necesare, proporţionale şi adecvate unei societăţi democratice. Acest lucru a fost de o importanţă deosebită pentru mine. Acest lucru va garanta că, pe de o parte, drepturile de autor beneficiară de mai multă protecţie şi, pe de cealaltă parte, că nu se vor crea restricţii pentru consumatorii privaţi care procedează legal.

 
  
MPphoto
 
 

  Vital Moreira (S&D), în scris. (PT) Personal, am votat în favoarea raportului Gallo privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piaţa internă deoarece consider că acesta adoptă o poziţie echitabilă şi echilibrată privind acest subiect important.

Drepturile de proprietate intelectuală (DPI) merită aceeaşi protecţie ca şi celelalte drepturi. Creatorii şi cercetătorii, precum şi companiile care îi promovează, au dreptul la o protecţie de acest gen. Comisia Europeană se bazează, de asemenea, pe creativitate, cercetare şi inovare.

Maleabilitatea de care dau dovadă unii anarhişti de stânga împotriva încălcării DPI sub pretextul libertăţii pe internet nu este justificabilă. La fel ca şi calomnia, defăimarea sau ura rasială, acestea nu încetează să fie ilegale doar pentru că au loc pe internet.

Încălcările DPI nu trebuie să fie acceptabile nicicum. Dreptul la o copie privată oferă deja protecţie adecvată unui individ de a deţine copii ale operelor protejate. Nu ar trebui totuşi să acceptăm anularea drepturilor creatorilor intelectuali asupra operelor lor, cu atât mai mult cu cât pirateria şi contrafacerea pun adesea în pericol sănătatea şi siguranţa consumatorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris.(IT) Sunt în totalitate de acord cu ceea ce declară raportul Gallo cu privire la consolidarea aplicării drepturilor de proprietate şi împărtăşesc solicitarea Comisiei de a lucra urgent la revizuirea legilor privind protejarea DPI aplicabile atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă.

În epoca digitalizării societăţii noastre, este esenţial să găsim măsuri legislative şi nelegislative care să garanteze un echilibru de durată între accesul liber la internet şi combaterea contrafacerii şi a pirateriei. Doar astfel putem facilita accesul industriilor europene la piaţa digitală fără frontiere geografice, prin abordarea acelor probleme de licenţă multiteritorială care împiedică în prezent posibilitatea comercializării legale a produselor noastre şi de acces al consumatorilor noştri la informaţiile de care au nevoie pentru a cumpăra online în siguranţă.

Sunt în totalitate de acord cu importanţa, afirmată în raportul Gallo, a rolului vămilor europene care trebuie astăzi să poată lua măsuri concrete de blocare a bunurilor suspectate de încălcare a DPI şi, din acest motiv, solicit Comisiei să lucreze la o politică a vămilor care să acopere problemele legate de drepturile de proprietate şi să accelereze dezbaterea şi negocierile privind Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA).

 
  
MPphoto
 
 

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Gallo pentru că proprietatea intelectuală trebuie apărată la fel de ferm ca şi proprietatea materială. Proprietatea intelectuală este în orice stat motorul dezvoltării, al inovării şi al creşterii economice, de aceea trebuie să beneficieze de un loc special pe agenda autorităţilor. Acest fapt este cu atât mai valabil în Uniunea Europeană, care are un potenţial deosebit de a genera inovaţie. Fără îndoială, în lipsa unei protecţii eficace a proprietăţii intelectuale, specialiştii vor alege să îşi pună în practică cercetările în alte state.

 
  
MPphoto
 
 

  Evelyn Regner (S&D), în scris.(DE) Am votat împotriva raportului Gallo din următoarele motive: În opinia mea, acest raport este incomplet şi dezechilibrat. Grupul meu a elaborat, prin urmare, o contra-rezoluţie. Aceasta prezintă o abordare mai bine gândită până la capăt şi echilibrată a dezbaterii. După părerea mea, incriminarea susţinută a utilizatorilor de internet – în cazul descărcărilor de muzică, aceasta priveşte mai ales copiii şi tinerii – prezintă un adevărat pericol. Unul dintre aspectele semnificative care lipsesc din raportul doamnei Gallo este distincţia dintre partajarea de fişiere în scopuri necomerciale şi încălcările drepturilor de autor în scopuri comerciale. Desigur, ideile meseriilor creative trebuie protejate şi remunerate corespunzător, iar cei care profită în mod ilegal de pe urma acestor idei trebuie pedepsiţi. Consider că este necesară îndepărtarea de modurile de gândire juridice de modă veche şi găsirea unui echilibru între accesul egal la cunoştinţe şi remuneraţia echitabilă a serviciilor din domeniile muzicii, literaturii şi filmului. Rezoluţia depusă de Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European adoptă această abordare, însă raportul Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) nu o face.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Rezoluţia adoptată astăzi propune un răspuns arhaic, universal, la încălcările drepturilor de proprietate intelectuală şi nu reuşeşte să recunoască realitatea schimbată a proprietăţii intelectuale. Este regretabil faptul că deputaţii în Parlamentul European nu vor să recunoască distincţia evidentă dintre infracţiunea contrafacerii şi încălcarea drepturilor de autor. Este ridicolă punerea la acelaşi nivel a descărcărilor de muzică private cu contrafacerea de produse comerciale organizată de infractori. Trebuie să găsim soluţii noi care să ia în considerare diferitele tipuri de drepturi de proprietate intelectuală şi să reflecte impactul acestora asupra drepturilor la securitate sau sănătăţii consumatorilor. Totuşi, este clar că trebuie, de asemenea, să găsim noi modele de remunerare a artiştilor în mediul schimbat.

 
  
MPphoto
 
 

  Oreste Rossi (EFD), în scris.(IT) Într-o lume globală în care accesul necontrolat, neprotejat, la internet este larg răspândit, contrafacerea şi pirateria sunt la putere. A eşua în preţuirea proprietăţii intelectuale, un bun vital pentru întreprinderi, înseamnă a eşua în încurajarea inovării şi creşterii prin asigurarea unei recompense juste pentru munca depusă.

Contrafacerea mărcilor este un subiect aparte care, pe lângă daunele economice cauzate întreprinderilor, poate fi dăunătoare din punctul de vedere al siguranţei consumatorilor. Un alt punct pozitiv este faptul că face posibilă descărcarea legală de pe internet pentru uzul personal. Obţinerea de profit astfel este o infracţiune. Prin urmare, am votat pentru.

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Thérèse Sanchez-Schmid (PPE), în scris.(FR) Dincolo de conţinut, am sprijinit acest raport pentru caracterul său echilibrat şi am făcut aceasta în ciuda presiunilor din partea unor actori ai internetului, presiune pe care şi-au asumat-o socialiştii, deoarece demagogia va trebui să înceteze într-o zi. Deşi acest raport nu are caracter juridic obligatoriu, acesta pune bazele unei reflecţii europene asupra proprietăţii intelectuale în era digitală şi insistă pe diferitele aspecte pe care aş dori să le reafirm. Pirateria şi partajarea de fişiere la scara milioanelor de utilizatori are un efect negativ asupra economiei culturii, asupra industriilor de creaţie şi asupra ocupării forţei de muncă. Deşi cifrele la dispoziţia noastră constituie subiectul dezbaterii, problema rămâne. Prin urmare, acest raport solicită Comisiei Europene să ne ofere cifre fiabile. Unii susţin că există o deficienţă a pieţei între preţurile operelor culturale din sistemul juridic şi disponibilitatea „gratuită” pe internet. Trebuie totuşi să dăm dovadă de responsabilitate. Descărcarea ilegală nu poate deveni legală doar printr-un subterfugiu al „dreptului fundamental” pentru protejarea libertăţilor individuale. Industriile culturale ar trebui de asemenea să depună eforturi prin afişarea de preţuri cu adevărat atractive, adaptate noii cereri digitale şi care să respecte dreptul autorilor de a fi remuneraţi corect.

 
  
MPphoto
 
 

  Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE), în scris.(PL) În raportul său privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piaţa internă, doamna Gallo subliniază rolul şi importanţa drepturilor de proprietate intelectuală, ale drepturilor conferite de brevete, ale combaterii contrafacerii în domeniile sensibile în ceea ce priveşte sănătatea şi siguranţa, ale creării şi distribuirii de formate accesibile persoanelor cu handicap, ale creării unei pieţe unice în mediul digital, ale spionajului industrial bazat pe internet şi ale furtului de date care constituie proprietate industrială. Toate acestea sunt chestiuni extrem de importante care necesită măsuri specifice.

Doamna Gallo accentuează cât de importantă este adaptarea cadrului juridic european din domeniul DPI la tendinţele actuale ale societăţii, precum şi la progresele tehnologice. Aceasta propune înfiinţarea unui Observator european pentru combaterea contrafacerii şi a pirateriei. Cel mai mare motiv de controversă îl constituie dispoziţiile privind încălcarea DPI şi comercializarea de produse contrafăcute online. Doamna Gallo îndeamnă toate părţile interesate să adopte măsuri specifice pentru a avertiza şi educa oamenii în ceea ce priveşte valoarea dreptului de autor şi impactul încălcării DPI şi al contrafacerii asupra locurilor de muncă şi a creşterii şi accentuează importanţa educării tinerilor în acest domeniu. Având în vedere cele de mai sus, am decis să sprijin raportul deoarece contribuie la mai buna protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală pe piaţa internă.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. (RO) Am votat împotriva Raportului Gallo deoarece pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de proprietate intelectuală (DPI) este necesară utilizarea instrumentelor legislative şi nu a instrumentelor de tip „soft law”. Inovaţia şi creativitatea sunt încurajate prin respectarea DPI. Implementarea Agendei Digitale necesită atât protecţia drepturilor consumatorilor cât şi respectarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. Este necesar ca legislaţia europeană să se adapteze rapid la progresul tehnologic şi la dezvoltarea Societăţii Informaţionale. Consider că, în vederea asigurării armonizării cadrului juridic la nivel comunitar privind protecţia drepturilor de autor în Societatea Informaţională, este necesară revizuirea Directivei 2001/29/CE. Această revizuire se impune deoarece s-a constatat că în statele membre există cazuri de implementare diferită a prevederilor articolelor 5, 6 şi 8 din Directiva 2001/29/CE, ceea ce a condus la interpretări şi hotărâri diferite ale instanţelor judecătoreşti din statele membre. Comisia şi statele membre trebuie să răspundă rapid necesităţii de dezvoltare a Pieţei Interne prin realizarea unui cadru de licenţiere uşor şi accesibil, la nivelul UE. În cadrul avizului Comisiei ITRE am solicitat promovarea facilităţilor oferite de televiziunea digitală precum subtitrarea, care dau posibilitatea posesorilor de licenţă pentru o lucrare să o disemineze în mai multe limbi, asigurând astfel disponibilitatea acesteia pe întreg teritoriul UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Angelika Werthmann (NI), în scris.(DE) Opoziţia mea faţă de acest raport nu trebuie să fie în niciun mod interpretată greşit ca respingere a unei iniţiative legislative pentru protejarea proprietăţii intelectuale. Sunt doar nemulţumită de modul în care sunt tratate problemele din acest domeniu juridic. Sunt necesare şi trebuie luate măsuri împotriva încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală. Doar din acest motiv, modul în care este tratat acest subiect trebuie să fie cu mult mai discriminatoriu. Cetăţenii obişnuiţi nu trebuie puşi la un loc cu crima organizată – acest lucru este necorespunzător şi exagerat.

 
  
  

Propunere de rezoluţie B7-0518/2010

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Regiunile muntoase şi regiunile slab populate se confruntă cu probleme specifice, prin urmare au nevoie de susţinere specifică prin programe regionale. PIB-ul trebuie să rămână măsura gradului de eligibilitate pentru ajutoare şi fonduri structurale pentru ca ţările mai puţin dezvoltate să fie ajutate şi impulsionate în continuare. Avem nevoie de o creştere economică care să se reflecte în creşterea calităţii vieţii; prin urmare, o strategie privind regiunile muntoase, insulele şi a zonele slab populate va aduce valoare adăugată demersurilor pentru depăşirea problemelor cu care se confruntă aceste regiuni.

Rezoluţia solicită statelor membre şi Comisiei să se asigure că aceste regiuni vor beneficia în continuare de prevederi specifice în cadrul noului program financiar multianual, prin urmare am susţinut-o.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Această rezoluţie ia act de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, de recunoaşterea principiului de coeziune teritorială în rândul obiectivelor cheie ale Uniunii Europene şi de consolidarea necesară a sprijinului acordat regiunilor dezavantajate de amplasarea geografică (regiuni muntoase, insule şi regiuni slab populate). Dispoziţia principală a acestei rezoluţii solicită „stabilirea unui cadru de politici specific european care să fie integrat și flexibil, cu implicații juridice și financiare, în vederea rezolvării problemelor legate de regiunile muntoase, de insule și de zonele slab populate pe baza caracteristicilor comune ale acestora”. În calitate de membră a comisiei parlamentare pentru politica europeană de coeziune, mi se pare de fapt necesar să se facă mai multe pentru aceste regiuni şi să se elaboreze măsuri specifice în avantajul lor.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie deoarece conţine sugestii utile pentru a ajuta regiunile cu handicapuri geografice sau demografice să facă faţă provocărilor cu care se confruntă. Aceste regiuni înregistrează performanţe mai slabe decât media UE, având un nivel al PIB-ului scăzut şi o rată a şomajului ridicată. Politica de coeziune reprezintă modelul cel mai eficient de dezvoltare a regiunilor în dificultate, sprijinind în mod direct progresul lor socio-economic.

Deşi zonele muntoase şi insulele au unele probleme comune precum accesibilitatea dificilă sau dependenţa de un număr redus de activităţi economice, aceste teritorii nu prezintă aceleaşi constrângeri de dezvoltare. De aceea, consider că sprijinul UE trebuie să fie ajustat în funcţie de specificităţile fiecărei regiuni. Asemenea strategii specifice ar facilita atingerea convergenţei reale cu restul Uniunii şi ar ameliora condiţiile de viaţă ale unui număr important de cetăţeni europeni, 10% dintre aceştia locuind în zone muntoase şi 3% în insule. Este important, de asemenea, ca regiunile cu handicapuri naturale să folosească în mod optim sprijinul financiar acordat de UE prin intermediul fondurilor structurale şi al fondului de coeziune. Unele state membre, printre care şi România, trebuie să îşi îmbunătăţească simţitor sistemul de accesare şi implementare a fondurilor europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Regiunile muntoase, insulele şi regiunile slab populate se confruntă cu provocări deosebite care merita o atenţie aparte, în special din cauza faptului că acestea sunt greu accesibile, au resurse energetice reduse şi o slabă integrare regională, precum şi fenomene de schimbări climatice şi de migraţie.

Am votat pentru acest raport deoarece consider că trăsăturile importante care diferenţiază aceste regiuni de altele sugerează că acestea trebuie să fie dirijate de strategii şi programe de dezvoltare regională speciale. Acestea trebuie să se bazeze pe caracteristicile şi potenţialul lor specific.

Aş dori să subliniez şi faptul că indicatorii statistici folosiţi trebuie să fie adaptaţi fiecărei regiuni şi nu limitaţi la factorii economici. Acest lucru va face posibilă asigurarea unei imagini mai precise asupra dezvoltării acestor regiuni.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Salut faptul că Tratatul de la Lisabona plasează coeziunea teritorială printre obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene, împreună cu cea economică şi socială, întrucât aceasta duce la o manifestare mai vizibilă şi măsurabilă a solidarităţii europene. Politica de coeziune a UE trebuie să acopere toate regiunile Uniunii, mai ales cele marcate de caracteristici geografice speciale precum arhipelagurile portugheze Madeira şi Azore. Sunt convins că vom putea elimina diferenţele de dezvoltare dintre şi din cadrul statelor şi regiunilor membre doar dacă vom avea un cadru de politică europeană specific, flexibil şi integrat, cu implicaţii juridice şi financiare, capabil să se adapteze la cel mai adecvat nivel de intervenţie pentru regiunile vizate şi care să ofere soluţii la provocările comune precum globalizarea, schimbările climatice şi schimbările demografice.

Sprijin această rezoluţie şi solicit atât Comisiei, cât şi statelor membre să se asigure că aceste regiuni vor continua să beneficieze de dispoziţii specifice, în special în contextul noului cadru financiar multianual, şi să elaboreze măsuri şi programe UE adaptate special fiecărei regiuni, care să vizeze realizarea unei ajustări structurale a acelor regiuni, făcându-le mai competitive şi mai capabile să se confrunte cu noi provocări.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (S&D), în scris. (RO) Unul din zece cetăţeni europeni locuieşte în zone muntoase, unele din ele, în special în noile state membre, fiind zone defavorizate, în care sărăcia şi absenţa infrastructurii afectează grav condiţiile de viaţă ale oamenilor. Aceste regiuni trebuie să constituie în continuare o prioritate pentru politica europeană de coeziune, ale cărei instrumente concrete trebuie adaptate în funcţie de specificul şi gravitatea problemelor cu care se confruntă zonele montane. Am votat în favoarea rezoluţiei, pentru că eu cred că UE trebuie să acţioneze, în mod solidar şi eficient, pentru a asigura în primul rând accesul la serviciile medicale şi educaţionale ale localnicilor, precum şi pentru a exploata potenţialul turistic şi economic al munţilor Europei în vederea creării de locuri de muncă, fără a aduce atingere echilibrului ecologic.

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Principiul de coeziune teritorială a fost consolidat în regulamentele privind fondurile structurale 2007-2013 şi este unul dintre noile obiective cheie stabilite pentru Uniunea Europeană prin Tratatul de la Lisabona, vizând asigurarea unei dezvoltări armonioase a UE prin reducerea discrepanţelor regionale şi înlăturarea obstacolelor în calea dezvoltării, inclusiv obstacolele legate de handicapurile naturale şi geografice. Această rezoluţie consideră că regiunile muntoase, insulele şi regiunile slab populate constituie grupuri omogene de regiuni şi că au câteva trăsături importante în comun, ceea ce le diferenţiază de alte regiuni, că acestea merită programe de dezvoltare regională specifice şi accentuează, în acest context, situaţia specială a insulelor state membre de la periferia Uniunii. Într-adevăr, aş putea adăuga problemele întâmpinate de comunităţile de pescari şi rurale, inclusiv cele ale insulelor de pe lângă coasta vestică a Irlandei, inclusiv coasta Donegal. Rezoluţia solicită şi instituirea unui cadru european de politică specific care să fie integrat şi flexibil, pentru a se ocupa de regiunile muntoase, insulele şi regiunile slab populate în baza trăsăturilor lor comune.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie privind strategia europeană pentru dezvoltare economică şi socială a regiunilor montane, a insulelor şi a regiunilor slab populate deoarece sunt necesare măsuri specifice orientate către depăşirea handicapurilor şi exploatarea potenţial