Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 6 octombrie 2010 - Bruxelles

10. Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea (dezbatere)

  Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este declaraţia Consiliului în numele vicepreşedintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate cu privire la ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea.

Înainte de a-i da cuvântul domnului Chastel, voi citi o scrisoare adresată deputaţilor de copiii lui Sakineh. Aceasta mi-a fost trimisă prin AKI International întocmai pentru a coincide cu dezbaterea privind ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea.

Iată fragmentul: „Dorim să vă mulţumim pentru eforturile dvs. şi pentru atenţia pe care aţi acordat-o mamei noastre Sakineh. În primul rând dorim să vă cerem sprijin moral. Singura noastră speranţă rămâne comunitatea internaţională şi din acest motiv am dori să rugăm Parlamentul European să intervină în mod decisiv cu toate instrumentele pe care le are la dispoziţie pentru a o ajuta pe mama noastră. Vă implorăm să nu ne abandonaţi şi să ascultaţi cererea noastră de ajutor. În cele din urmă, în speranţa că pedepsele primitive precum lapidarea şi spânzurarea vor fi eliminate pentru totdeauna din întreaga lume, vă trimitem cele mai calde salutări.”

  Olivier Chastel, în numele lui Catherine Ashton (vicepreşedintă a Comisiei şi Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. – (FR) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aşa cum a precizat şi doamna preşedintă, vorbesc în faţa Camerei de ziua mondială şi, de asemenea, ziua europeană împotriva pedepsei cu moartea în numele Înaltei Reprezentante, baroana Ashton.

După cum ştiţi, aplicarea pedepsei cu moartea în lume reprezintă încă o imagine contrastantă. Pe de o parte, vasta majoritate a statelor din zilele noastre sunt în favoarea abolirii sale, în drept sau în practică, şi este încurajator să vedem că numărul statelor de acest fel continuă să crească. În realitate, constatăm o tendinţă foarte marcată spre abolirea şi restricţionarea utilizării pedepsei cu moartea în majoritatea ţărilor.

Pe de altă parte, numărul execuţiilor şi modalităţilor de aplicare a pedepsei cu moartea în întreaga lume rămâne nefericit de alarmant: cele 5 679 de execuţii raportate în 2009 au fost cu 5 679 de execuţii prea multe. Şi cu 58 de ţări şi teritorii care continuă să folosească pedeapsa cu moartea, munca noastră este departe de a se fi terminat.

Mai mult, ştim cu toţii că acolo unde pedeapsa capitală rămâne în vigoare există probleme serioase în ceea ce priveşte respectul normelor şi standardelor internaţionale, mai ales în ceea ce priveşte limitarea pedepsei cu moartea la cele mai grave delicte, excluderea delincvenţilor minori din sfera sa de aplicare şi garantarea unui proces echitabil.

Concluzia este clară: în această privinţă nu există loc de complezenţă. De aceea trebuie să folosim toate mijloacele disponibile, calea diplomatică şi sensibilizarea publicului pentru realizarea obiectivului nostru şi de aceea Înalta Reprezentantă a făcut din acţiunea Uniunii Europene pentru abolirea pedepsei cu moartea o prioritate personală.

Ce înseamnă acest lucru, în practică? Viitorul Serviciu european pentru acţiune externă va putea desigur să se bazeze pe faptul că Uniunea Europeană este deja în prezent primul actor instituţional în lupta împotriva pedepsei cu moartea, însă serviciul va reprezenta şi va constitui în egală măsură cea mai bună ocazie pentru realizarea potenţialului nostru.

Va consolida mai ales capacitatea noastră de a vorbi într-un singur glas, ceea ce ne va da posibilitatea să mobilizăm mai bine şi să aducem laolaltă toate instrumentele disponibile la nivel european în lupta împotriva pedepsei cu moartea.

Mai mult, Uniunea Europeană continuă, de asemenea, să-şi unească mai bine forţele cu alte organizaţii internaţionale şi organisme multilaterale care lucrează pentru abolirea pedepsei cu moartea.

Rezoluţia care cere un moratoriu cu privire la utilizarea pedepsei cu moartea prevăzută de cea de-a 65-a Adunare Generală a Naţiunilor Unite din această toamnă ar trebui să reflecte progresul spre o abolire universală. Este vorba despre consolidarea şi extinderea tendinţei spre abolire, constatate în toate regiunile din lume. Colaborarea strânsă dintre Uniunea Europeană şi Consiliul European este un alt atu în lupta noastră împotriva pedepsei cu moartea.

În această privinţă, şi foarte concret, ne vom uni, de exemplu, eforturile, pentru a încuraja Belarus să abolească pedeapsa cu moartea, mai ales prin organizarea de evenimente comune la Minsk cu ocazia acestei zile mondiale.

Doamnelor şi domnilor, deoarece credem fundamental că abolirea pedepsei cu moartea este esenţială pentru protejarea demnităţii umane şi respectarea drepturilor omului, ne opunem utilizării pedepsei cu moartea în toate cazurile şi în toate circumstanţele şi nu vom înceta să cerem abolirea sa universală.

Abolirea universală este şi va rămâne unul dintre obiectivele prioritare ale acţiunii noastre externe cu privire la drepturile omului şi reafirm deci aici în numele baroanei Ashton determinarea noastră ca Uniunea Europeană să rămână în prima linie în lupta pentru abolirea universală a pedepsei capitale.

  Preşedinta. – Trebuie să clarific faptul că, la propunerea Conferinţei preşedinţilor, va avea loc o dezbatere cu un singur orator per grup politic. Prin urmare, nu se va putea lua cuvântul în cadrul procedurii „catch-the-eye”. Este păcat, deoarece dezbaterea este foarte importantă.

  Eduard Kukan, în numele Grupului PPE. – Doamnă preşedintă, Uniunea Europeană se bazează pe valori şi pe respectarea drepturilor omului, care trebuie să fie apărate şi protejate în permanenţă în întreaga lume. Dreptul la viaţă se află chiar la baza acestora. Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea ne aminteşte că mai există ţări în lume care continuă să practice pedeapsa capitală. Din acest motiv trebuie să continuăm în eforturile noastre de a accelera lupta împotriva acestei practici.

Opoziţia robustă din partea UE împotriva pedepsei cu moartea ne pune în prim planul acestei lupte. Deoarece Parlamentul European este prima instituţie UE care se angajează în acest efort, este datoria noastră să influenţăm alte state pentru a obţine abolirea universală.

Pentru Partidul Popular European, lupta împotriva pedepsei cu moartea la nivel mondial este o prioritate cheie a politicii noastre externe privind drepturile omului. UE trebuie să continue să aducă această chestiune în atenţia publică şi să sprijine iniţiative care ar putea duce la abolirea universală.

Spunând acestea, aş dori să solicit Înaltei Reprezentante, Comisiei şi statelor membre să continue să încurajeze ţările care nu au ratificat Al doilea protocol opţional la Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice să facă acest lucru. Acele state membre care nu au ratificat Protocolul nr. 13 la Convenţia europeană a drepturilor omului ar trebui să facă şi acest lucru.

Spun cu regret că Belarus este singura ţară din Europa care continuă să pună pedeapsa cu moartea în practică. Ar trebui să depunem toate eforturile pentru a schimba această situaţie. În acelaşi mod, UE ar trebui să continue să aducă în atenţia publică abolirea pedepsei cu moartea, atât în negocieri bilaterale, cât şi în foruri internaţionale.

În concluzie, UE trebuie să fie o inspiraţie pentru restul lumii. Acum, cu doar câteva zile înainte de ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea, pare momentul potrivit pentru a ne reafirma poziţia.

  Ana Gomes, în numele Grupului S&D. – (PT) Belarus, China, Iran, Arabia Saudită şi Sudan: ce au aceste ţări în comun în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale? Continuă să împărtăşească o practică primitivă şi abominabilă: pedeapsa cu moartea. Unele ţări folosesc această metodă barbară în secret, fără ca măcar să-şi facă publice datele statistice privind pedeapsa capitală. Este cazul Chinei, Egiptului, Iranului, Malaieziei, Sudanului, Tailandei şi Vietnamului. Un singur stat membru al Uniunii Europene păstrează încă legislaţie naţională care permite pedeapsa cu moartea pentru anumite delicte în circumstanţe excepţionale, şi în această rezoluţie Parlamentul îi cere Letoniei să ia măsuri urgente pentru a abroga această legislaţie.

Parlamentul consideră că Uniunea Europeană ar trebui să profite de fiecare ocazie pentru a promova abolirea pedepsei cu moartea, mai ales în cadrul summiturilor bilaterale şi multilaterale, şi îndeosebi la Naţiunile Unite, când se negociază acorduri internaţionale în timpul vizitelor oficiale, sau în timpul dialogului cu terţe ţări în cadrul politicilor de acţiune externă, cooperare şi sprijin financiar. Este important ca statele membre ale Uniunii Europene să se străduiască să pună în aplicare Rezoluţia Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Înalta Reprezentantă, baroana Ashton, ar trebui să dea indicaţii Serviciului european pentru acţiune externă să promoveze activ abolirea universală a pedepsei cu moartea. Mai este încă multă cale de parcurs. În ciuda acestor lucruri, în prezent există 154 de ţări care au abolit pedeapsa cu moartea în drept sau în practică.

Delegaţiile Uniunii Europene trebuie să includă un număr adecvat de oficiali specializaţi în drepturile omului şi devotaţi urmăririi abolirii universale a pedepsei cu moartea. Solicit Înaltei Reprezentante să promoveze un sistem pentru identificarea tuturor cetăţenilor UE condamnaţi la moarte în orice ţară din lume şi să mobilizeze toate eforturile pentru a-i salva de la execuţie. În ceea ce priveşte politica internă a UE în acest domeniu, Parlamentul speră că revizuirea directivelor Uniunii Europene privind pedeapsa cu moartea, planificată pentru anul viitor, va fi iniţiată foarte repede.

Pe plan extern, Uniunea nu numai că trebuie să-şi respecte obligaţia asumată în baza Cartei drepturilor fundamentale de a se asigura că nicio persoană nu este deportată sau extrădată într-o ţară în care există riscul de a fi supusă pedepsei cu moartea, ci trebuie, de asemenea, să se asigure că informaţiile trimise terţelor ţări în cadrul acordurilor internaţionale privind schimburile de date nu pun pe nimeni în pericolul de a fi condamnat la moarte.

În această rezoluţie, Parlamentul îşi arată în mod clar dezgustul faţă de cele mai brutale forme de îndeplinire a acestui tip de pedeapsă, cum ar fi lapidarea. Această rezoluţie include numele unor bărbaţi şi femei care sunt condamnaţi la moarte în ţările lor: fie ca lumina civilizaţiei şi compasiunea să le salveze vieţile. Prin urmare, această Cameră solicită Comisiei să folosească toate mijloacele pentru a acţiona şi a-i salva.

  Marietje Schaake, în numele Grupului ALDE. – Doamnă preşedintă, mă mândresc cu faptul că Uniunea Europeană, în calitate de comunitate a valorilor în care pedeapsa cu moartea este abolită, este angajată energic să acţioneze ca jucător global pentru abolirea pedepsei cu moartea peste tot în lume.

În negocierile cu statele membre candidate şi în dialogurile noastre cu alte ţări, fie că este vorba de Statele Unite sau de Iran, cerem în mod consecvent abolirea, de jure sau de facto, a acestei pedepse atât de inumane. Impactul pedepsei cu moartea în prevenirea delictelor nu a fost dovedit. Prin urmare, practica acesteia este şi mai contestată. Deşi nu ar trebui să existe impunitate pentru cele mai grave delicte, pedeapsa cu moartea însăşi constituie o încălcare a drepturilor omului în conformitate cu dreptul la viaţă, prevăzut în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Credem în urmărirea în justiţie a delictelor în baza dreptului internaţional, însă întotdeauna într-un proces corect şi cu respectarea procedurii standard. Prea adesea, lucrurile nu se petrec în acest mod, şi, în orice caz, Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit că delictele în materie de droguri nu fac parte din cele mai grave delicte.

Organizaţia Naţiunilor Unite a vorbit, de asemenea, în favoarea unui moratoriu referitor la pedeapsa cu moartea, şi aceasta este o declaraţie importantă. În acelaşi timp, ONU se luptă pentru credibilitatea sa în timp ce Iranul se află printre membrii Consiliului pentru drepturile femeilor.

UE trebuie să continue să vorbească într-un singur glas şi să opereze mai strategic când vine vorba despre abordarea unor chestiuni importante referitoare la drepturile omului, precum abolirea pedepsei cu moartea.

Astăzi, summitul cultural China-UE se desfăşoară aici la Bruxelles chiar în timp ce vorbim. Acest pas important ar trebui aplaudat însă, în acelaşi timp, nu putem trece cu vederea faptul că China deţine recordul pentru cel mai mare număr de pedepse cu moartea, al căror număr adevărat nici măcar nu-l cunoaştem din cauza unei lipse de transparenţă şi a faptului că anumiţi oameni sunt clasificaţi ca neoameni. China este depăşită doar de Iran când vine vorba despre executarea tinerilor, iar uciderea copiilor nu poate fi justificată în nicio circumstanţă. O celebrare a culturii ne aminteşte de libertatea esenţială de exprimare, însă prea mulţi oameni din lume sunt supuşi pedepsei cu moartea şi fricii asociate cu aceasta ca urmare a vorbelor pe care le-au rostit.

UE ar trebui, de asemenea, să-şi sporească responsabilităţile cu privire la oferirea unui adăpost pentru persoanele din ţări care practică pedeapsa cu moartea. Programul Oraşe–Adăpost ar trebui să devină operaţional cât mai repede posibil.

  Barbara Lochbihler, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Doamnă preşedintă, rezoluţia anuală împotriva pedepsei cu moartea este într-adevăr un exemplu foarte impresionant cu privire la cât de multe face şi a făcut UE în lupta pentru abolirea pedepsei cu moartea pretutindeni în lume. De la sine înţeles, există încă prea multe execuţii – mult prea multe execuţii – aşa cum a subliniat reprezentantul vicepreşedintei Comisiei. Totuşi, nu trebuie să uităm că lupta globală împotriva pedepsei cu moartea este o poveste de succes. În prezent există 43 de ţări care aplică pedeapsa cu moartea. La nivel internaţional, UE este unul dintre cei mai importanţi jucători activi care continuă această luptă, incluzând-o, de asemenea, în toate relaţiile bilaterale, şi nu ne putem permite să ne reducem eforturile.

Poate că ar trebui să ne gândim să acţionăm într-un mod mai precis, deoarece ţări diferite şi guverne diferite sunt structurate diferit şi s-ar putea să trebuiască să aplicăm strategii diferenţiate. Va fi diferit în Japonia, unde politicienii de vârf se luptă pentru a fi aleşi şi folosesc pedeapsa cu moartea cât mai des posibil. Acolo avem nevoie de o strategie diferită de cea pe care o adoptăm în Iran sau Belarus. S-ar putea să trebuiască să înaintăm pas cu pas, de exemplu, prin restrângerea cercului acelor persoane pentru care se poate aplica pedeapsa cu moartea în aşa fel încât să excludem minorii şi persoanele cu dificultăţi de învăţare sau prin limitarea gamei de delicte pentru care se poate aplica pedeapsa cu moartea. În China, de exemplu, oamenii continuă să poată fi executaţi pentru ceea ce sunt pur şi simplu crime împotriva proprietăţii. Aceştia ar putea fi paşi în drumul nostru spre obiectivul nostru real, acela de a aboli pedeapsa cu moartea complet. UE trebuie să fie cumva mai sofisticată în abordarea sa.

Ceea ce nu putem face, sub nicio formă, chiar dacă adoptăm o abordare diferită cu ţări diferite, este să aplicăm standarde diferite şi să facem solicitări diferite acelor ţări care mai aplică pedeapsa cu moartea.

Rezoluţia din acest an privind pedeapsa cu moartea are şi o ţintă specifică, respectiv Statele Unite. Drept exemplu, aş dori să vă prezint un caz aici. Este vorba despre cazul lui Mumia Abu-Jamal, care a aşteptat confirmarea condamnării la moarte tip de mai bine de 20 de ani. Nu este bogat, este afro-american şi, la momentul infracţiunii, era un jurnalist ale cărui gânduri şi scrieri erau radicale din punct de vedere politic. Îndoieli justificate şi neajunsuri au fost scoase la lumină în privinţa procesului său. În acest caz, solicit UE să facă tot ceea ce-i stă în putinţă şi să folosească toate mijloacele pe care le are la dispoziţia sa pentru a se asigura că pedeapsa cu moartea nu va fi pusă în aplicare şi că acest bărbat va beneficia de un proces corect.

  Sajjad Karim, în numele Grupului ECR. – Doamnă preşedintă, deşi fac parte din Grupul ECR, comentariile mele se bazează în întregime pe convingerile mele personale. Salut dezbaterea care are loc în această Cameră astăzi, deoarece este, cât se poate de clar, o manifestare a angajamentului nostru faţă de o valoare fundamentală a Uniunii noastre.

Anul trecut, cel puţin 714 persoane au fost executate de state. Aici nu este inclusă şi China, aceasta nefiind transparentă în această privinţă. Multe dintre statele care au încă pedeapsa cu moartea drept instrument de pedeapsă nu au un mecanism de asigurare a unor procese corecte pentru cei pe care-i acuză de delicte sancţionate cu pedeapsa capitală. Distincţia dintre acele ţări care au pedeapsa capitală şi o folosesc şi cele care păstrează puterea însă nu pun în aplicare pedeapsa cu moartea nu este atât de dramatică cum am fi tentaţi să credem la început. Cifra pe care am menţionat-o mai devreme nu include toate acele persoane care stau şi aşteaptă să vadă ce soartă vor avea; multe dintre acestea sunt chiar nevinovate şi li s-a refuzat posibilitatea unui proces corect.

Aşadar, această dezbatere este una foarte personală. Nu este vorba doar despre cei pe care-i aşteaptă condamnarea şi pedeapsa cu moartea ci şi despre numeroasele persoane care sunt afectate, de familiile acestora şi de mulţi alţi oameni din societate, pur şi simplu din cauza faptului că aceste persoane vor fi executate fără oportunitatea unui proces corect. Ar trebui să încercăm să ne ocupăm şi de aceste cazuri.

  Søren Bo Søndergaard, în numele Grupului GUE/NGL. – (DA) Doamnă preşedintă, propunerea de rezoluţie pe care o dezbatem astăzi subliniază faptul că ne opunem categoric pedepsei cu moartea. Nu există pur şi simplu niciun fel de scuze pentru statele care extermină cu răceală şi în mod deliberat persoane fără apărare care se află în sarcina lor. Prin urmare, pedeapsa cu moartea însăşi este un delict. Totuşi, este adesea mult mai mult decât atât. Când oamenii care au fost condamnaţi la moarte aşteaptă ani la rând în condiţii mizerabile, pedeapsa cu moartea este, de asemenea, o formă de tortură. Când pedeapsa cu moartea este folosită pentru a speria oamenii şi pentru a-i determina să nu se ridice împotriva opresiunii şi dictaturii, aşa cum s-a întâmplat în Iran, pedeapsa cu moartea este, de asemenea, o formă de terorism.

Aşa cum a spus doamna Lochbihler destul de bine, jurnalistul afro-american Mumia Abu-Jamal este în prezent un simbol în lupta pentru abolirea pedepsei cu moartea – „vocea celor fără de voce”, aşa cum a fost numit când a fost acuzat de uciderea unui ofiţer de poliţie alb în 1981 şi condamnat la moarte. De aproape 30 de ani, acest bărbat aşteaptă aplicarea pedepsei cu moartea în urma unui proces caracterizat de erori şi lipsuri şi cu nuanţe rasiste. Se cade, de asemenea, ca propunerea de rezoluţie să sublinieze cazul lui Mumia Abu-Jamal ca unul dintre cazurile concrete asupra cărora trebuie să se concentreze în perioada următoare, printre altele, reprezentanţii UE care pledează cazul pe lângă autorităţile SUA, administraţia SUA, şi, desigur, şi preşedintele SUA. Acest exemplu nu este mai puţin important deoarece provine de la Statele Unite care sunt, desigur, aliatul UE în numeroase domenii – în realitate este poate mai important deoarece, în lupta împotriva pedepsei cu moartea, nu există loc pentru standarde duble. În lupta împotriva pedepsei cu moartea se aplică un singur standard: un „nu” necondiţionat pedepsei cu moartea.

  Mara Bizzotto, în numele Grupului EFD. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, suntem cu toţii de acord cu faptul că Europa trebuie să-şi folosească influenţa morală şi politică pentru a duce mai departe cauza abolirii pedepsei cu moartea. Dacă totuşi nu dorim să rămânem la nivelul declaraţiilor abstracte de principiu, Uniunea Europeană trebuie neapărat să înceapă să folosească instrumentele specifice pe care le are la dispoziţie.

De exemplu, Europa trebuie să-şi amintească că multe ţări terţe care aplică încă pedeapsa cu moartea în cele mai brutale şi barbare moduri sunt ţări cu care Uniunea a încheiat acorduri economice şi comerciale lucrative. Înainte de toate, Europa trebuie să le amintească acestor ţări că, prin semnarea unor asemenea acorduri, s-au angajat să respecte standardele minime ale drepturilor fundamentale. Această cerinţă este ignorată în mod curent, în timp ce Europa întoarce privirea.

Să începem aşadar să vorbim clar despre pedeapsa cu moartea cu China, Egipt, India, Pakistan, Yemen, Bangladesh, şi aşa mai departe, forţând aceste ţări să onoreze angajamentele pe care şi le-au asumat în ceea ce priveşte demnitatea umană. Până acum Europa doar a predicat. Putem doar să sperăm că va începe să-şi transforme cuvintele în fapte cât mai repede posibil, lucru pe care, din păcate, nu a reuşit încă să-l facă în multe cazuri.

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Doamnă preşedintă, dragi colegi, cu ocazia celei de-a opta ediţii a zilei mondiale împotriva pedepsei cu moartea, aş avea un gând emoţionant pentru cei care nu au fost cruţaţi: pentru cei 200 000 de copii nenăscuţi inocenţi de care scăpăm în fiecare an în Franţa; pentru Natasha Mougel, această tânără femeie de 29 de ani asasinată în urmă cu câteva săptămâni, înjunghiată cu o şurubelniţă de un recidivist; pentru copilul de patru ani căruia i s-a tăiat gâtul în urmă cu câteva zile în apropierea casei mele din Meyzieu; pentru domnul în vârstă înjunghiat în Roquebrune în ianuarie de un bărbat care fusese deja judecat pentru atacuri cu cuţitul; pentru cei şase până la şapte sute de oameni nevinovaţi ucişi în fiecare an în Franţa şi pentru numeroasele mii de alte persoane din Europa şi din lumea întreagă; pentru Marie-Christine Hodeau, Nelly Cremel, Anne Lorraine Schmitt şi multe altele ca ele, a căror singură crimă a fost că într-o zi au tăiat calea unui criminal eliberat de justiţie după ce a comis o primă crimă odioasă; pentru victimele unor Dutroux, Evrard şi Fourniret, ale căror vieţi au fost distruse pentru totdeauna, dacă nu pierdute; pentru cei care au fost ucişi la Londra, Madrid şi oriunde în altă parte, victime ale terorismului orb.

Mă gândesc la ele deoarece nimeni nu organizează o zi mondială pentru victime, însă sunt organizate zile pentru călăii lor, care adesea chiar merită să moară.

Într-un stat de drept, şi doar într-un stat de drept, pedeapsa cu moartea nu este o crimă de stat. Aceasta ne permite să protejăm societatea şi cetăţenii împotriva criminalilor pentru care aceasta este uneori singurul mijloc de izbăvire.

  Olivier Chastel, în numele lui Catherine Ashton, vicepreşedintă a Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. – (FR) Doamnă preşedintă, dragi deputaţi din cadrul Parlamentului European, nu pot decât să vă mulţumesc pentru diferitele dvs. intervenţii căci aproape toate sprijină acţiunea noastră. Constat că suntem de acord în ceea ce priveşte importanţa pe care Uniunea Europeană trebuie să o acorde acestei acţiuni pentru abolirea pedepsei cu moartea.

Aşa cum am precizat mai devreme, şi repet acest lucru încă o dată, Înalta Reprezentantă, baroana Ashton, a făcut din aceasta o prioritate personală.

Sperăm sincer că, împreună cu partenerii săi, Uniunea Europeană va ajunge la un rezultat satisfăcător, aşa cum am precizat deja, în cadrul celei de-a 65-a Adunări Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu o rezoluţie care va consolida şi mai mult mişcarea spre un moratoriu universal.

Deoarece credem în mod fundamental că abolirea pedepsei cu moartea este esenţială pentru protejarea demnităţii umane şi pentru respectarea drepturilor omului, ne opunem utilizării pedepsei capitale în toate cazurile şi, repet, în toate circumstanţele, şi vom continua să cerem abolirea universală a acesteia.

Aşa cum am precizat mai devreme, concluzia în această privinţă este clară: nu este loc de complezenţă şi din acest motiv vom utiliza toate mijloacele pe care le avem la dispoziţie pentru a ne îndeplini obiectivul.

  Preşedinta. – Am primit cinci propuneri de rezoluţie⁽¹⁾prezentate în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 7 octombrie 2010.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. – Pedeapsa cu moartea încalcă dreptul fundamental al omului la viață și nu-și găsește nicio justificare. Diferite studii au arătat că pedeapsa cu moartea nu are niciun efect asupra tendințelor criminalității violente. Din această cauză, doresc să subliniez că Europa și lumea întreagă trebuie să acționeze într-un mod unitar pentru abolirea universală a pedepsei cu moartea în statele unde aceasta este încă o practică frecventă și, de asemenea, să acționeze împotriva reintroducerii acesteia. La sfârșitul anului 2009, această măsură este menținută de guvernele a 43 de state, dintre care unul în Europa. Este o realitate care ar trebui să ne dea de gândit și stă în puterea noastră să convingem atât guvernele cât și cetățenii la nivel mondial să renunțe la acest act de tortură inacceptabil pentru statele care respectă drepturile omului. Acest obiectiv este o prioritate și poate fi realizat doar print-o strânsă cooperare între state, prin sensibilizare și prin educație. Salut Rezoluția Parlamentului European referitoare la Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea, accentuând faptul că abolirea completă a pedepsei cu moartea rămâne unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene legate de drepturile omului.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Pedeapsa cu moartea este pedeapsa supremă, crudă, inumană şi degradantă. Într-adevăr, să nu uităm că pedeapsa cu moartea afectează, în primul şi în primul rând, persoanele neprivilegiate. Mă opun pedepsei cu moartea în toate cazurile şi în toate circumstanţele şi aş dori să subliniez faptul că abolirea pedepsei cu moartea contribuie la sporirea demnităţii umane şi la dezvoltarea progresivă a drepturilor omului. Această rezoluţie a fost programată astfel încât să coincidă cu ziua europeană şi mondială împotriva pedepsei cu moartea, ambele celebrate la 10 octombrie. UE este principalul actor instituţional şi principalul donator în lupta împotriva pedepsei cu moartea la nivel mondial şi acţiunea acesteia în acest domeniu reprezintă o prioritate cheie a politicii sale externe privind drepturile omului. În Organizaţia Naţiunilor Unite, UE a sponsorizat cu succes începând cu 1997 o rezoluţie în cadrul Comisiei pentru drepturile omului (DROI), solicitând abolirea şi, între timp, stabilirea unui moratoriu privind utilizarea pedepsei cu moartea. Solicit instituţiilor UE să-şi dubleze eforturile şi să folosească instrumentele diplomaţiei şi sprijinul pentru colaborare pe care le au le dispoziţie pentru a lucra pentru abolirea pedepsei cu moartea.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris. – (FI) Pedeapsa cu moartea este o pedeapsă ireversibilă, inumană, care încalcă drepturile omului. Este crudă şi înjositoare şi o pedeapsă la care poate fi condamnată şi o persoană nevinovată. Nu s-a dovedit că pedeapsa cu moartea previne sau reduce infracţiunile semnificativ. Este foarte regretabil că este folosită încă în 43 de ţări. Interzicerea pedepsei cu moartea este unul dintre domeniile prioritare ale politicii UE privind drepturile omului. Mă bucur că, în această zi, ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea, Parlamentul European adoptă o poziţie dură împotriva pedepsei capitale, care ar trebui interzisă peste tot în lume. Nu poate fi privită ca justiţie corectă în niciun caz. Vă mulţumesc.

  Monica Luisa Macovei (PPE), în scris. – Cu ocazia celebrării zilei mondiale şi zilei europene împotriva pedepsei cu moartea, îmi amintesc că acest Parlament rămâne unit în opoziţia sa faţă de pedeapsa cu moartea. Acest lucru se datorează faptului că pedeapsa capitală erodează demnitatea umană elementară şi contrazice legislaţia internaţională privind drepturile omului. Studiile arată că nu există dovezi potrivit cărora pedeapsa cu moartea are un efect descurajator semnificativ asupra delictelor, afectând totodată în mod disproporţionat cetăţenii neprivilegiaţi. În ciuda acestor fapte, există peste 20 000 de persoane condamnate la moarte în lume; mulţi dintre aceştia sunt cetăţeni europeni. Din acest Parlament, trebuie să continuăm să ne opunem execuţiilor în toate circumstanţele şi să sprijinim un moratoriu internaţional necondiţionat în ceea ce priveşte pedeapsa capitală. Trebuie, de asemenea, să încurajăm statele să ofere date statistice exacte şi oficiale cu privire la utilizarea pedepsei cu moartea. În baza tratatelor noastre, Parlamentul trebuie să-şi dea consimţământul pentru acordurile internaţionale cu terţe ţări. Trebuie să nu pierdem din vedere poziţia acestor ţări în ceea ce priveşte pedeapsa capitală când facem acest lucru.

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea este o cauză importantă care ne aminteşte realitatea nefericită a faptului că 43 de ţări din întreaga lume continuă să aibă pedeapsa cu moartea. Sunt de acord din toată inima cu Preşedintele Jerzy Buzek, care a afirmat în deschiderea şedinţei plenare că moartea nu poate fi considerată niciodată un act de justiţie. Salut rezoluţia Parlamentului European care reiterează angajamentul Uniunii Europene faţă de abolirea pedepsei cu moartea pretutindeni şi care solicită ţărilor care aplică pedeapsa cu moartea să declare un moratoriu imediat asupra execuţiilor. Totuşi, aş dori să văd acest angajament prolix reflectându-se mai concret în politicile specifice ale Uniunii Europene şi ale statelor sale membre în relaţiile cu terţe ţări. A sublinia importanţa acestei chestiuni la 10 octombrie în fiecare an merită osteneala, însă trebuie să mergem mai departe în această direcţie pentru a vedea progrese reale. Uniunea Europeană trebuie să acţioneze în mod coerent şi să introducă abolirea pedepsei cu moartea pe ordinea de zi ca punct prioritar pentru a se ridica la nivelul imaginii sale de purtător de torţă pentru drepturile omului şi demnitatea umană.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. – (LT) În prezent, 43 de ţări folosesc pedeapsa cu moartea. Majoritatea condamnărilor la moarte sunt puse în aplicare în China, Iran şi Irak. Numai în China sunt 5 000 de condamnări la moarte sau 88 % dintre execuţiile din lume. Există, de asemenea, state membre UE în care majoritatea cetăţenilor sunt în favoarea pedepsei cu moartea. Există şi mai multe asemenea ţări în întreaga lume. Principalul argument este că o asemenea pedeapsă împiedică în mod aparent potenţialii criminali şi reduce infracţiunile. Totuşi, datele statistice arată că lucrurile nu stau aşa. Sunt de acord cu această rezoluţie deoarece cred că locul instrumentelor pedepsei cu moartea este într-un muzeu. Cele mai puternice solicitări adresate Belarusului – ultima ţară din Europa care foloseşte pedeapsa cu moartea – pentru abolirea de îndată a acesteia sunt justificabile. Acolo, execuţia rămâne un secret de stat. Rudele celor condamnaţi la moarte nu ştiu dacă condamnaţii mai sunt sau nu în viaţă, deoarece corpurile executaţilor nu sunt restituite părinţilor sau copiilor lor.

  Cristian Dan Preda (PPE), în scris. – (RO) Deşi lupta împotriva pedepsei cu moartea constituie deja una dintre priorităţile Uniunii Europene în materie de drepturile omului, crearea noului Serviciu european de acţiune externă reprezintă un bun prilej pentru reafirmarea importanţei pe care o acordăm acestui subiect la nivel european. Pentru a putea avea o acţiune eficace, este important să diferenţiem între progresele realizate în anumite ţări, pe de o parte, şi situaţia critică din alte părţi, pe de alta. Astfel, deşi este îngrijorător faptul că SUA continuă să aplice pedeapsa cu moartea, trebuie să recunoaştem faptul că numărul execuţiilor de pe teritoriul Statelor Unite a scăzut cu 60 % în ultimul deceniu. Pe de altă parte, este de condamnat ferm guvernul chinez, care a executat în anul 2009 mai multe persoane decât restul tuturor celorlalte ţări. Este extrem de regretabil faptul că, după ce, pentru prima dată în istoria modernă, în 2009 nu a fost pedepsită cu moartea nicio persoană în Europa, autorităţile din Belarus au condamnat la moarte şi vor executa în mod probabil pe parcursul acestui an două persoane. Pentru a conchide, consider, la fel ca Preşedintele Buzek, că pedeapsa cu moartea nu poate fi considerată în nicio împrejurare drept un act de justiţie.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Utilizarea pedepsei cu moartea se bazează pe convingerea greşită că severitatea pedepsei îi va împiedica pe alţii să comită infracţiuni. În realitate, nu gravitatea pedepsei este cea care determină importanţa sa pentru prevenire, ci inevitabilitatea acesteia. Prin urmare, este important să avem un sistem eficient de urmărire şi acuzare a criminalilor. Este esenţial ca cei care încalcă legea să fie conştienţi de faptul că vor fi prinşi şi pedepsiţi.

În 2009, cel mai mare număr de execuţii au fost executate în China, Iran, Arabia Saudită, Coreea de Nord şi Statele Unite. Nu s-a demonstrat că utilizarea pedepsei capitale reduce incidenţa celor mai grave infracţiuni. Din acest motiv, în timpul dezvoltării lor sociale, ţările civilizate au abandonat folosirea pedepsei capitale, aşa cum au abandonat mai întâi anumite forme ale acesteia, precum roata, dezmembrarea de către cai, arderea pe rug şi tragerea în ţeapă. Căci acestea sunt practici care dezlănţuie cele mai josnice instincte şi au un efect brutalizator asupra societăţii.

În Polonia, revenirea la pedeapsa cu moartea este susţinută de partidele conservatoare de dreapta, pentru care guvernarea înseamnă intimidarea societăţii. Asemenea metode provoacă frică în societate şi nesiguranţă în ceea ce priveşte ceea ce se va întâmpla mâine şi, în schimb, duc la mai multă brutalitate şi la mai multe infracţiuni. Prin urmare, pedeapsa capitală provoacă efectul advers opus faţă de cel intenţionat. Prin urmare, este esenţial să educăm oamenii în mod corespunzător şi să facem societatea conştientă de faptul că pedeapsa capitală nu soluţionează problema celor mai multe infracţiuni grave.

  Csaba Sógor (PPE), în scris. – (HU) Pedeapsa cu moartea este în afara legii în statele membre ale Consiliului European şi deci în toate cele 27 de state membre UE, însă continuă să fie o practică obişnuită în numeroase ţări din lume. Ceea ce este trist este faptul că, în multe cazuri, condamnarea la moarte este dată nu pentru infracţiuni penale comune, ci pentru exprimarea consecventă, curajoasă a părerilor politice sau religioase sau pentru încălcarea tradiţiilor culturale. Europa a ajuns să recunoască că nu poate da legi care permit întreruperea vieţii unui om prin mijloace violente. A venit vremea ca Europa să afirme ferm această recunoaştere înţeleaptă şi să o extindă la acele ţări din lume care nu gândesc la fel în prezent. Diversitatea culturală şi diferite păreri asupra lumii sunt o sursă de îmbogăţire pentru civilizaţia umană şi nicio lege nu poate justifica practica pedepsei cu moartea.

  Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE), în scris. – (PL) Din nefericire, „omul nu este un animal frumos”, dacă-mi permiteţi să citez marele filosof polonez, Barbara Skarga. Sunt mulţi printre noi, cetăţeni are statelor membre libere şi democratice ale Uniunii Europene, care sprijină pedeapsa capitală. Acest lucru este înfricoşător, însă adevărat.

Din fericire, pedeapsa cu moartea nu se regăseşte în legislaţia Uniunii Europene, şi niciun guvern al Uniunii, nici măcar cel mai populist, nu o poate introduce. Totuşi, Uniunea Europeană, prin valorile sale şi prin felul în care le susţine, trebuie să-şi extindă influenţa asupra altor ţări, cum, de altfel, intenţionează să facă. Prin urmare, este important să acţionăm la nivel global. Poate că ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea, propusă de Preşedinţia belgiană, este un pas în această direcţie. Sper că ne va focaliza atenţia asupra acestei chestiuni şi va consolida respectul pentru fiecare fiinţă umană şi că va întări, de asemenea, responsabilitatea noastră pentru standardele drepturilor omului în Uniunea Europeană, precum şi în acele părţi ale lumii în care pedeapsa cu moartea este folosită.

  Zbigniew Ziobro (ECR), în scris. – (PL) Uniunea Europeană a interzis utilizarea pedepsei capitale. Acesta este rezultatul final al unui proces care are loc în ţările din Europa, deşi continentul continuă să aibă mulţi suporteri ai pedepsei cu moartea. Nu cred că este rolul Parlamentului European să adopte o poziţie privind efectul de prevenire pe care îl are pedeapsa capitală, în special deoarece numeroase studii care au fost întreprinse recent, în principal în cadrul universităţilor americane, arată că condamnarea la moarte are într-adevăr un efect de prevenire. Rolul nostru este să ne asigurăm că societăţile noastre sunt în siguranţă.

În ceea ce priveşte legislaţia actuală care predomină în prezent în Uniunea Europeană, trebuie să ţinem cont de faptul că întocmai aşa cum noi cerem să ni se respecte deciziile, aşa trebuie să respectăm şi noi părerile întâlnite în alte societăţi democratice, fără a încerca să impunem acestor societăţi viziunea noastră referitoare la justiţie. Societăţile din SUA, Japonia şi Coreea de Sud au dreptul să promulge legile pe care le consideră de cuviinţă. Noi, totuşi, cei din Europa, trebuie să ne amintim că renunţarea la pedeapsa cu moartea nu trebuie să însemne indulgenţă pentru cele mai abominabile infracţiuni, pentru infracţiunea de crimă – în asemenea cazuri, avem nevoie de pedepse severe care să aibă efect de prevenire şi care să izoleze infractorul, precum condamnarea la închisoare pe viaţă fără posibilitatea eliberării condiţionate. Pentru că, dacă dorim să trăim într-o societate sigură, trebuie să avem legi severe împotriva celor care încalcă dreptul uman fundamental – dreptul la viaţă – şi care, mai mult, sunt adesea pregătiţi să-l încalce din nou şi să omoare oameni nevinovaţi.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris. – În timp ce progresăm în eforturile noastre de a aboli în întregime utilizarea pedepsei capitale, este important să recunoaştem că există 58 de ţări în întreaga lume care mai folosesc pedeapsa capitală în condamnările pentru crimă şi o mână de ţări care o folosesc mai ales în situaţii specifice precum condamnarea pe timp de război. Uniunea Europeană în ansamblul său a lucrat cu sârguinţă pentru abolirea acestei practici inumane şi eforturile noastre neîntrerupte vor da roade. Mai avem totuşi lucruri de făcut; avem vecini europeni care nu au abolit în întregime această practică şi trebuie să continuăm să ne concentrăm eforturile asupra abolirii complete. Consider că, prin comunicare permanentă şi hotărâre, vom avea succes. Deşi este clar că această practică încalcă drepturile umane fundamentale, multe culturi din lume au legi care se bazează pe alţi factori precum religia, tradiţia şi controlul. Aceşti factori fac abolirea pedepsei capitale din ce în ce mai dificilă, însă este datoria noastră, nu numai în calitate de deputaţi, ci şi în calitate de membri ai rasei umane, să continuăm eforturile noastre neobosite de a pune capăt acestei practici.

(1) A se vedea procesul-verbal