Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 6 octombrie 2010 - Bruxelles

13. Dispoziţiile sociale ale Tratatului de la Lisabona (dezbatere)

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este declaraţia Consiliului şi a Comisiei privind reglementările sociale din Tratatul de la Lisabona.

  Philippe Courard, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru că mi-aţi acordat ocazia să vorbesc în numele doamnei Onkelinx, viceprim-ministru, despre diferitele noi perspective asupra chestiunilor sociale oferite de Tratatul de la Lisabona.

Consider cu adevărat că trebuie să vedem progresele sociale din legislaţia europeană. Astfel, articolul 9 din tratat prevede o clauză de protecţie socială orizontală care obligă instituţiile europene să ia în considerare cerinţele legate de promovarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, garanţia unei protecţii sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale şi un nivel ridicat de educaţie, de instruire şi de protecţie a sănătăţii umane.

Această cerinţă urmează declaraţiei de la articolul 3 alineatul (3) din tratat conform căreia piaţa internă trebuie construită prin politici bazate pe o economie de piaţă socială care să fie foarte competitivă şi care să tindă spre ocuparea completă a forţei de muncă şi progres social.

Articolul 9 solicită în mod corespunzător ca dimensiunea socială să fie de acum luată în considerare în definirea tuturor politicilor europene. Acest lucru va restaura un echilibru echitabil între aspectele pe care va trebui să le realizăm în practică. Acesta este un obiectiv transversal prioritar al Preşedinţiei belgiene.

Pe viitor, va trebui deci să acordăm mult mai multă importanţă impactului social al politicilor dezvoltate la nivel european. Deşi este nevoie să maximizăm creşterea economică din Uniunea Europeană, trebuie să încurajăm, de asemenea, distribuirea echitabilă şi corectă către toţi a roadelor acestei creşteri şi să ne interesăm în mod deosebit de soarta oamenilor celor mai vulnerabili.

Trebuie să luăm, de asemenea, în considerare dimensiunea socială a strategiei Europa 2020 care, după cum ştiţi, a fost adoptată de către Uniunea Europeană la Consiliul European din iunie. Această strategie, care vizează ocuparea forţei de muncă şi creşterea, încorporează dimensiunile socială, a ocupării forţei de muncă şi de mediu. Se bazează pe un număr limitat de obiective cuantificate şi pe câteva orientări.

Dintre cele cinci obiective fixe, unul este dedicat în mod special luptei împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale. Acesta stabileşte obiectivul de a scoate din sărăcie cel puţin 20 milioane de oameni până în 2020. Împreună cu orientarea 10, acesta constituie pilonul social al strategiei.

Deşi am putea fi dezamăgiţi de lipsa sa de ambiţie, acesta demonstrează totuşi că doreşte să atingă un obiectiv specific şi uşor de identificat, ceea ce este nou în acest domeniu, şi introduce o nouă dinamică de care trebuie să profităm. Statele membre vor trebui să raporteze în fiecare an, în cadrul programelor de reforme naţionale, progresele făcute în aplicarea acestui obiectiv.

Am fost mereu de părere că trebuie să maximizăm beneficiile aceste dimensiuni sociale a UE 2020. Doresc să fac din Preşedinţia belgiană o preşedinţie socială par excellence. În acest context, strategia Europa 2020 oferă ocazia pentru vizibilitate: o politică socială europeană. Aceasta va fi o veritabilă provocare deoarece statele membre sunt ocupate cu definirea planurilor lor de reformă şi, prin urmare, politicile lor de atingere a obiectivelor cuantificabile şi, în acelaşi timp, sunt ocupate cu lucrul asupra bugetelor naţionale care le limitează libertatea financiară.

În plus, criza financiară este încă recentă, iar redresarea economică se face simţită cu greu. De aceea trebuie să ne asigurăm că consolidarea fiscală nu are un impact negativ asupra politicilor de ocupare a forţei de muncă şi sociale. Strategia de creştere UE 2020 trebuie să fie durabilă şi incluzivă. Aceasta nu trebuie să se caracterizeze prin creştere fără locuri de muncă, ci trebuie să arate că doreşte să combată nesiguranţa la locul de muncă. Astfel, lupta împotriva sărăciei chiar trebuie să fie o preocupare majoră pentru noi.

În Consiliu, Preşedinţia belgiană lucrează din greu pentru a face să funcţioneze această dinamică, însă este sensibilă şi la rolul pe care Comisia trebuie să îl joace în acest context. Ar trebui să îndemnăm într-adevăr Comisia să fie dinamică în această privinţă. Mă refer aici la iniţiativele emblematice pe care aceasta trebuie să le adopte, mai ales platforma de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale, care trebuie să ofere o perspectivă mai largă asupra provocărilor sociale pe care le înfruntă Europa.

Printre alte lucruri, Comisia trebuie să folosească această metodă pentru a ne propune modalităţi de punere în aplicare în mod specific a noii clauze sociale orizontale de la articolul 9 din Tratatul de la Lisabona.

După cum vedeţi, Preşedinţia belgiană este foarte ambiţioasă, însă cred cu adevărat că aceasta va îndeplini nevoile şi cerinţele cetăţenilor noştri. Fără o dimensiune socială, proiectul european este sortit eşecului. Chiar şi aici avem un rol de jucat în continuarea dezbaterii privind această strategie, nu doar la nivel european, dar ci şi prin evidenţierea dimensiunii sociale în ţările noastre respective.

  László Andor, membru al Comisiei. – Domnule preşedinte, clauza socială orizontală prezentată la articolul 9 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede: „În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi activităţilor, Uniunea Europeană ţine seama”, printre altele, „de cerinţele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, garantarea unei protecţii sociale corespunzătoare” şi „combaterea excluziunii sociale”. Comisia şi-a asumat angajamentul de a pune în aplicare această clauză, inclusiv prin consolidarea evaluării impactului social, ca parte a sistemului său global de evaluare a impactului.

În ceea ce priveşte situaţia specifică a serviciilor sociale de interes general (SSIG), Comisia consideră că este important să asigure certitudinea juridică pentru autorităţile publice din statele membre. Cu toate acestea, Comisia nu consideră că este necesar, în această etapă, să instituie un grup operativ alcătuit din mai multe părţi interesate care să rezolve dificultăţile pe care le întâmpină unii furnizori de SSIG la interpretarea normelor pieţei unice.

Comisia este conştientă de faptul că un număr semnificativ de autorităţi publice şi de părţi interesate consideră că normele UE sunt aplicabile serviciilor sociale ca obstacol la organizarea şi finanţarea serviciilor de acest gen. Cu toate acestea, consultarea autorităţilor publice şi a părţilor interesate arată că normele existente ţin cont, în mare măsură, de caracteristicile specifice ale serviciilor sociale de interes general. Problemele raportate se datorează foarte adesea unei lipse de sensibilizare la şi de informaţii despre norme sau îndoielilor privind modul în care ar trebui puse în aplicare normele de acest gen.

Din acest motiv, Comisia a elaborat o strategie, inclusiv serviciul interactiv de informaţii, documentele cu întrebări frecvente şi iniţiativele de instruire pentru autorităţile publice locale. Comisia este în curs de actualizare a documentelor cu întrebări frecvente. De îndată ce vor fi finalizate, Comisia le va prezenta statelor membre şi părţilor interesate din cadrul Comisiei pentru protecţie socială.

Un alt forum de discuţie cu statele membre este Comitetul consultativ pentru achiziţii publice. O consultare publică privind pachetul SIEG – Servicii de interes economic general – care vizează să clarifice şi să simplifice aplicarea normelor de ajutoare pentru stat acelor servicii tocmai s-a încheiat. Comisia va împărtăşi evaluările contribuţiilor primite cu Parlamentul, Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic şi Social European şi cu statele membre. După cum a declarat Comisia cu numeroase ocazii, caracteristicile specifice ale serviciilor sociale vor fi luate în considerare în mod corespunzător la revizuirea pachetului.

În plus, în ultimii ani, Comisia a avut un dialog eficient cu principalele părţi interesate privind posibilele adaptări la normele UE existente – în special în cadrul Comitetului pentru protecţie socială şi al intergrupului Parlamentului pentru servicii publice. În iulie, Comisia a participat la un seminar organizat de către Preşedinţia belgiană împreună cu statele membre şi diferite părţi interesate. Din nou, aceste discuţii au arătat că, deşi există un interes puternic şi legitim pentru o mai mare acurateţe, nu a existat o nevoie reală de a schimba structura fundamentală a normelor UE existente pentru a le adapta la caracteristicile specifice SSIG. Acestea fiind astfel, Comisia este conştientă de faptul că Preşedinţia belgiană a înaintat câteva sugestii cu scopul de a clarifica şi ajusta normele existente. Comisia analizează cu atenţie aceste sugestii.

Îmi amintesc, de asemenea, că Al treilea forum privind serviciile sociale de interes general, care va fi organizat pe 26 şi 27 octombrie sub auspiciile Preşedinţiei belgiene, va oferi ocazia de a discuta aceste sugestii şi poate şi altele.

În cele din urmă, Comisia lucrează cu Comitetul pentru protecţie socială referitor la un cadru voluntar de calitate pentru serviciile sociale. Comisia a lucrat îndeaproape cu principalele părţi interesate, parteneri sociali, autorităţi locale, furnizori de servicii şi utilizatori, pentru a elabora un cadru de acest gen.

Pentru a rezuma, Comisia are angajamentul de a pune în aplicare noua clauză socială orizontală, inclusiv relaţia cu SSIG.

După cum am explicat, există numeroase forumuri de discuţii şi de dialog cu părţile interesate ale SSIG. Prin urmare, Comisia nu consideră că este necesară crearea unui grup operativ suplimentar. Totuşi, Comisia este angajată să abordeze dificultăţile cu care se confruntă unii furnizori de SSIG la interpretarea normelor pieţei unice, inclusiv în baza viitorului Act privind piaţa unică ce va fi adoptat de către Comisie până la sfârşitul lunii octombrie.

  Andreas Schwab, în numele Grupului PPE. – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, Tratatul de la Lisabona nu i-a acordat Uniunii Europene nicio putere fundamental nouă în domeniul politicii sociale. Articolul 9 – reprezentanta Consiliului a făcut deja trimitere la acesta – extinde competenţele existente în contextul principiului de bază al economiei de piaţă socială care este foarte important pentru Grupul Partidului Popular European (Creştin–Democrat) şi pe care l-am introdus în Convenţia Europeană, fapt ce a pregătit în mod substanţial calea spre Tratatul de la Lisabona.

Al doilea punct îl constituie raportul fostului comisar, Mario Monti, intitulat „Plasarea cetăţenilor în inima Uniunii”; Comisia Europeană a adus o contribuţie interesantă şi valoroasă la modul în care putem reuşi să combinăm marile impulsuri pozitive ale pieţei interne cu elementele sociale ale pieţei comune a consumatorilor. Din acest motiv, domnule comisar Andor, aşteptăm cu nerăbdare aşa-numitul Act privind piaţa unică la care domnul comisar Barnier lucrează în prezent. Considerăm că acest lucru ar putea să îi dea de capăt într-un mod constructiv pachetului Monti-Kroes. Cu toate acestea, suntem sceptici şi nu ştim dacă deschiderea directivelor privind achiziţiile publice şi crearea unei directive privind concesiunea ne va determina într-adevăr, în cele din urmă, să plasăm piaţa internă europeană pe calea cea bună, întrucât, în mod evident, suntem clar împotriva tuturor inflaţiilor sectorului public.

Reprezentanta Consiliului a făcut deja trimitere la acest lucru, însă este cu atât mai important, oricât de mare şi de semnificativă ar fi consolidarea socială – şi spun aceasta în calitate de membru al generaţiei mai tinere din acest Parlament – să includem toate bugetele alternative – profesorul Bernd Raffelhüschen, originar din Freiburg, a vorbit despre faptul că avem o serie de bugete ascunse în ceea ce priveşte datoriile de pensii – atunci când luăm în considerare consolidarea socială, şi să facem o politică care să acorde şi generaţiei mai tinere o şansă egală în deceniul care urmează.

Prin urmare, consider că împreună – iar reprezentantul Consiliului a menţionat deja acest lucru – ne vom confrunta cu mari provocări; aceea că Parlamentul European şi Grupul PPE împărtăşesc aceeaşi viziune referitor la această provocare şi că ar trebui să facem toţi tot ceea ce putem pentru a sprijini eforturile Comisiei Europene în ceea ce priveşte acest pachet de măsuri pentru piaţa internă şi, pe de cealaltă parte, măsurile care trebuie să completeze această piaţă internă, pe fondul economiei sociale de piaţă. Prin urmare, aştept cu nerăbdare alte dezbateri şi vă mulţumesc pentru atenţie.

  Proinsias De Rossa, în numele Grupului S&D. – Domnule preşedinte, mai întâi de toate, aş dori să le mulţumesc Consiliului şi Comisiei pentru declaraţiile de astăzi şi aş dori să mulţumesc Grupului ALDE, Grupului Verts/ALE şi Grupului GUE/NGL pentru sprijinul acordat pentru a avea acest subiect în ordinea de zi de astăzi.

Noile clauze sociale nu se referă doar la serviciile de interes general, după cum a insinuat intervenţia PPE de mai devreme în această după-amiază şi, în ceea ce priveşte serviciile de interes general (SSIG), trebuie să ajungem la concluziile acestor subiecte care au fost intens dezbătute de-a lungul a mulţi ani, în loc să relansăm dezbateri vechi.

În calitate de raportor privind viitoarelor servicii sociale de interes general, aştept cu nerăbdare să lucrez cu toate grupurile care recunosc necesitatea unei economii de piaţă sociale şi sper să prezint propuneri concrete pentru rezolvarea dilemelor cu care se confruntă furnizorii de SSIG.

După cum ştiţi cu siguranţă, cetăţenii Europei au speranţe mari în ceea ce priveşte dezvoltarea unei dimensiuni sociale mai coerente şi mai dinamice a politicilor şi legislaţiei europene de după adoptarea Tratatului de la Lisabona. Într-adevăr, una dintre acele dezbateri importante din Irlanda de la referendumurile privind Lisabona au privit noile clauze sociale, inclusiv articolul 3, articolul 9, articolul 14 şi protocolul social, şi într-adevăr multe altele în raport cu handicapurile şi egalitatea.

Este întotdeauna important să ne ridicăm la înălţimea aşteptărilor cetăţenilor. Acest lucru este de două ori mai important în acest moment de criză economică şi socială pentru multe milioane dintre cetăţenii noştri care şi-au pierdut deja, şi mult mai mulţi încă vor pierde, locurile de muncă, casele, economiile, serviciile de sănătate publică şi într-adevăr, oportunităţile educaţionale pentru copiii lor din cauza crizei şi a remediilor aplicate.

Ar fi profund destabilizant pentru Uniunea Europeană ca colegiul comisarilor şi Consiliul European să adopte opinia că aceste noi articole din tratat nu schimbă nimic şi să trateze în continuare obiectivele sociale ca fiind secundare obiectivelor pieţei. Dacă eşuăm să ne îndeplinim responsabilităţile, ne aşteaptă la capăt partide politice extrem de xenofobe şi intolerante dispuse să capitalizeze furia şi nemulţumirea care există în jur.

Solicitarea mea specifică pentru Comisie, precum şi pentru Consiliu astăzi este de a accepta faptul că avem nevoie de un proces dinamic pentru a progresa în ceea ce priveşte serviciile de interes general, mai ales serviciile sociale de interes general.

Îmi pare rău de declaraţia de astăzi a domnului comisar. Sper, în următoarele câteva luni, să îl conving că se înşeală, că de fapt avem nevoie de un proces dinamic, că avem nevoie de un grup operativ la nivel înalt care să îl includă nu doar pe el şi pe alte DG, dar şi membri ai societăţii civile, sindicate, Consiliul şi Comitetul Regiunilor.

Avem nevoie de un mecanism care să provoace schimbarea pe care o recunoaşte toată lumea. Domnule comisar, v-am auzit spunând, şi l-am auzit şi pe domnul Barroso spunând, că părţile interesate se pare că vă spun că nu există nicio problemă reală. Părţile interesate mie nu îmi spun asta. Am întâlnit multe dintre acestea în ultimele şase luni, care îmi spun că există probleme administrative şi probleme juridice care trebuie rezolvate urgent. Mă tem că nu vor fi rezolvate urgent, în baza a ceea ce dumneavoastră şi Consiliul aţi spus astăzi aici. Sper, după cum spuneam, că vă voi putea face să vă răzgândiţi în următoarele luni. Cu toate acestea, există o nevoie urgentă de un mecanism, un mecanism care să includă părţile interesate şi care să se asigure că deciziile care trebuie luate sunt luate şi că sunt respectate până la capăt.

Cred că este de extremă importanţă ca Parlamentul să fie implicat în acel proces. Trebuie să avem în vedere faptul că trebuie să abordăm preocupările şi să demonstrăm că Europa intenţionează serios să creeze o economie de piaţă socială şi nu o piaţă unică pe cont propriu.

  Marian Harkin, în numele Grupului ALDE. – Domnule preşedinte, am o copie uzată, adnotată, subliniată, cu colţuri îndoite, pătată de ceai a Tratatului de la Lisabona. Timp de 12 luni, aceasta a fost tovarăşa mea constantă de călătorie atunci când încercam să îi conving pe cetăţenii irlandezi să voteze „da”. Atunci când cetăţenii irlandezi m-au întrebat de ce să voteze „da”, unul dintre primele cinci motive pe care l-am dat a fost că acest tratat va duce la o Europă mai socială.

Cu doar 12 luni în urmă, am ratificat acest tratat, iar acum noi, în calitate de politicieni, trebuie să ne respectăm promisiunile. Am vorbit despre noua clauză socială orizontală – articolul 9 – care obligă Uniunea să aibă în vedere consecinţele sociale ale deciziilor sale atunci când elaborează politici. Acesta este un obiectiv transversal şi ne oferă mai mult spaţiu pentru a fi mai ambiţioşi atunci când scriem, amendăm sau punem în aplicare legislaţia, însă articolul 9 nu garantează rezultatele politice dorite. Avem un instrument puternic la dispoziţia noastră, însă trebuie să ne întrebăm dacă îl folosim sau dacă doar îl ţinem în vitrină.

Politica socială a fost slab reprezentată în tratatele originale, însă cred că aceasta este mult mai puternică în Tratatul de la Lisabona. În afară de protocolul privind serviciile de interes general, s-a menţionat articolul 14 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Acesta prevede clar responsabilitatea comună a statelor membre şi a UE în ceea ce priveşte SIG. Până în prezent, UE a aplicat normele pieţei interne, însă articolul 14 prevede că, în aplicarea tratatelor, „Uniunea şi statele membre ... asigură funcţionarea serviciilor respective pe baza principiilor şi în condiţii, în special economice şi financiare, care să le permită îndeplinirea misiunii lor”. Există o schimbare în politica UE şi aceasta trebuie să se reflecte în comunicările şi propunerile Comisiei.

De asemenea, în Consiliu, directiva împotriva discriminării este în continuare blocată. Aceasta este o lege importantă. Trebuie să o vedem pusă în aplicare. Astfel, deşi principiile fundamentale sunt stabilite, iar legislaţia privind politica socială este protejată în Tratatul de la Lisabona, viitoarea direcţie a politicii sociale nu este stabilită definitiv. Noi – Comisia, Consiliul şi Parlamentul – putem şi trebuie să ne folosim de instrumentele oferite de Lisabona.

  Karima Delli (Verts/ALE). – (FR) Domnule preşedinte, domnule Courard, domnule comisar, obiectivul principal al Uniunii Europene, un obiectiv care apare în Tratatul de la Lisabona, constituie dezvoltarea unei economii de piaţă sociale orientată către ocuparea forţei de muncă şi progresul social. Acesta conţine, prin urmare, o clauză socială orizontală care prevede că încurajarea unui nivel ridicat de promovare, protecţia socială corespunzătoare şi combaterea excluderii trebuie să orienteze definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor UE.

Recunoaşterea drepturilor sociale şi, în special, a drepturilor la acces la serviciile de interes general devine obligatorie în Carta drepturilor fundamentale. Această cartă conţine drepturi şi principii, precum dreptul de acces la regimul de asigurări sociale, la alocaţii pentru locuinţă şi la servicii sociale.

În ajunul celui de Al treilea forum privind serviciile sociale de interes general iniţiat de Parlament, cum puteţi să susţineţi că, în aplicarea prevederilor Tratatului de la Lisabona, doar normele privind concurenţa şi piaţa internă trebuie să se aplice acestor servicii sociale de interes general, fără nicio adaptare la modurile lor specifice de organizare şi finanţare?

Nu este aşa că Directiva privind serviciile, de exemplu, aduce în discuţie rolul serviciilor sociale de interes general cu o bază locală puternică alcătuită din membri ai comunităţii care nu vizează câştiguri financiare? Când veţi înceta să vă băgaţi capul în nisip şi când vă veţi asuma în final răspunderea în calitate de colegislator, în conformitate cu prevederile noului articol 14 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene?

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Domnule preşedinte, trebuie să recunosc că Tratatul de la Lisabona şi angajamentele sale sociale au dreptate. Cu toate acestea, nu pot ignora faptul că sute de mii de oameni au ieşit în stradă în Bruxelles şi în alte capitale europene. Aceştia protestau împotriva unei politici greşite şi nesociale faţă de criză.

Abia am început să trecem peste asta, cea mai gravă dintre crize, şi totuşi auzim deja din partea multor guverne că datoriile naţionale trebuie ţinute sub control. Paraşutele de urgenţă pe care le constituie planurile de salvgardare trebuie date la o parte, susţin acestea, iar programele de investiţii trebuie abolite. Comisia solicită consolidarea Pactului de stabilitate şi de creştere. Statele în care se plătesc venituri şi salarii, în care piaţa forţei de muncă încă mai respectă normele sau în care sistemele de securitate socială sunt prea „sociale” – asta înseamnă prea scumpe – trebuie penalizate. Bancherii continuă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Pensiile şi veniturile urmează să fie reduse, taxele pe consum probabil mărite. Contribuţiile la asigurarea socială şi de sănătate cresc, în timp ce serviciile sunt în declin.

În lumina hotărârilor Curţii de Justiţie Europene în cauzele Viking, Laval şi Rueffert, sindicatele nu sunt singurele care se tem că echilibrul social al Uniunii Europene este într-o situaţie precară. Solicitarea sindicatelor pentru o clauză de protecţie socială merită tot sprijinul nostru. Drepturile angajaţilor, drepturile sindicatelor şi protecţia socială trebuie să aibă cel puţin aceeaşi importanţă precum – şi desigur prioritate faţă de – piaţa internă şi libertatea furnizării de servicii. Acest lucru trebuie inclus cu claritate în dreptul primar. Evidenţiez aceste aspecte deoarece paragrafele relevante doar arată bine – de fapt, ele nu schimbă nimic.

Demnitatea umană nu poate fi garantată fără un minim de standarde sociale. O clauză privind progresul social ar putea dăuna grav reputaţiei Uniunii Europene în rândul populaţiei şi ar putea contribui la alimentarea temerilor sociale.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Domnule preşedinte, în cadrul Uniunii Europene asistăm la ceea ce consider că este o evoluţie îngrijorătoare prin care tot mai mulţi oameni sunt împinşi către locuri de muncă temporare, fals lucru independent şi locuri de muncă „fast food” şi prin care drepturile sociale ale angajaţilor par să fie trimise pe plan secundar. Curtea Europeană a Drepturilor Omului pare nu doar să reducă drastic standardele de protecţie a muncii în jurisprudenţa sa, ci şi să excludă acordarea de tratament preferenţial antreprenorilor angajaţi social la atribuirea de contracte de achiziţii publice.

Ni s-a spus că Tratatul de la Lisabona urma să facă totul să fie mai bine, dar, personal, nu prea am văzut nicio reorganizare socială. Se fac încercări, de exemplu, pentru a reduce diferenţele sociale şi economice dintre statele membre folosind Fondul social european. Totuşi, dacă luarea în considerare şi executarea proiectelor provoacă probleme în multe regiuni, fondul nu îşi îndeplineşte misiunea. Aş putea să subliniez în trecere faptul că libertăţile pieţei interne implică de prea multe ori doar libertăţile conglomeratelor multinaţionale care alungă angajatorii locali, adică întreprinderile mici şi mijlocii. Consider că acest lucru trebuie să se schimbe cât mai curând posibil.

  Jean-Paul Gauzès (PPE). – (FR) Domnule preşedinte, domnule comisar, nu există îndoială că Tratatul de la Lisabona oferă Europei noi obiective sociale. Dezvoltarea durabilă în Europa se bazează pe competitivitatea ridicată a economiei de piaţă sociale, ceea ce înseamnă un progres deplin al ocupării forţei de muncă şi social, lupta împotriva excluziunii sociale şi a discriminării, promovarea justiţiei şi eradicarea sărăciei. Tratatul de la Lisabona confirmă rolul partenerilor sociali şi promovează dialogul social dintre sindicate şi reprezentanţii organizaţiilor angajatorilor de la nivel european.

În ceea ce priveşte aceste diferite aspecte, situaţia actuală nu este cu siguranţă cea descrisă aici de către unii vorbitori. Astăzi putem dramatiza situaţia; este adevărat că există situaţii îngrijorătoare, că criza nu s-a terminat încă şi că aceasta are consecinţe. Cu toate acestea, Europa ia măsuri în acest domeniu – pe care trebuie să le explicăm cetăţenilor noştri – pentru a face oarecare ordine în sectorul financiar, în special, şi în această privinţă aceasta este printre primii care depun eforturi pentru organizarea acelui sector, în baza muncii noastre.

Permiteţi-mi să fac câteva remarce scurte. În special privind serviciile de interes general, voi spune clar că ar trebui să ţinem cont de circumstanţele naţionale specifice deoarece este adevărat că unii dintre cetăţenii noştri sunt puţin alarmaţi – mă gândesc de exemplu la francezi – atunci când au impresia, greşită, că Europa pune în pericol serviciile publice, care constituie o tradiţie în Franţa. Tot astfel, în ceea ce priveşte contractele de achiziţii publice, ar trebui să luăm în considerare circumstanţele individuale şi mai ales cele care permit colaborarea dintre mai multe autorităţi publice.

Cu toate acestea, politica socială depinde de sănătatea economiei şi de creşterea economică. Acesta este obiectivul principal al unei economii de piaţă sociale.

  Elizabeth Lynne (ALDE). – Domnule preşedinte, spre deosebire de alţi vorbitori, nu consider că Tratatul de la Lisabona schimbă atât de multe în domeniul politicii sociale cât schimbă în câteva alte domenii.

Am avut deja codecizie în domeniul ocupării forţei de muncă în urmă cu mulţi ani, însă, în baza prevederilor de la Titlul II care au aplicare generală, la articolul 9 există, printre altele, o trimitere la protejarea sănătăţii umane. O directivă care o afectează este Directiva privind câmpurile electromagnetice şi ştiu că Comisia a analizat-o. Atunci când trecem Directiva privind câmpurile electromagnetice prin întreaga procedură a Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, trebuie să ne asigurăm, şi sper că statele membre sunt de acord, că se pot utiliza scanere IRM de ultimă generaţie.

Articolul 10 de la Titlul II acoperă antidiscriminarea. După cum au spus câţiva alţi vorbitori, este foarte important să ne asigurăm că directiva orizontală privind accesul la bunuri şi servicii este deblocată de la Consiliu şi să ne asigurăm că acele state membre care o blochează îşi retrag obiecţiile, pentru ca noi să putem avea o veritabilă directivă împotriva discriminării privind accesul la bunuri şi servicii.

  Patrick Le Hyaric (GUE/NGL) . – (FR) Domnule preşedinte, domnule comisar, trebuie spus că ceea ce predomină în aplicarea Tratatului de la Maastricht nu este deloc ceea ce descrieţi: nici articolul 9, nici articolul 14 pentru protejarea serviciilor publice. Mai degrabă, este vorba despre principiile concurenţei, comerţul liber nerestricţionat, stimularea protecţiei sociale, distrugerea pensiilor şi a veniturilor şi respingerea armonizării fiscale echitabile.

De exemplu, acest an a fost declarat Anul european de luptă împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale. Să vedem exact ceea ce aţi făcut, care este în conflict cu acesta, domnilor membri ai Comisiei şi Consiliului. Deciziile luate în ultimele zile, care ne împing la super–austeritate, şi autoinstituirea Comisiei ca veritabilă instanţă care să le execute, sunt în conflict cu toate proiectele sociale existente. În loc să credem că austeritatea şi regresiunea socială vor scoate Uniunea Europeană din criză, consider că trebuie să adoptăm un mod de gândire destul de diferit: de fapt, cel opus. Progresul social este o pârghie pentru a pune capăt crizei.

Aş dori, prin urmare, să vă fac o propunere pe care o voi prezenta dezbaterii pentru a fi analizată. Propunerea va implica crearea unui nou sistem care să permită Băncii Centrale Europene să cumpere – inclusiv prin crearea de bani, după cum fac acum toate băncile din lume – toată sau o parte din datoria statelor membre, dacă este necesar şi, în acelaşi timp, să instituie un fond european pentru dezvoltare umană, socială şi ecologică.

Sprijinit de Banca Centrală Europeană şi de Banca Europeană de Investiţii, acest fond ar trebui să permită extinderea serviciilor publice – sau a serviciilor comunitare de interes general, dacă vreţi – şi să furnizeze ajutor pentru industrie, cercetare şi instruire.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Presiunea exercitată de Comisie şi de marile puteri ale Europei asupra ţărilor cu economii mai fragile şi cu niveluri de sărăcie mai ridicate sfidează toate principiile de coeziune economică şi socială despre care a vorbit aici Preşedinţia belgiană în numele aşa-numitei „clauze sociale” din Tratatul de la Lisabona – articolul 9.

Adevărul este că evitarea criteriilor iraţionale ale Pactului de stabilitate şi de creştere a fost posibilă doar atunci când a fost nevoie ca statele membre să sprijine băncile ca urmare a problemelor cu care s-au confruntat din cauza deşeurilor toxice pe care le-au produs. Acum, când băncile au absorbit miliarde de euro de ajutoare publice şi datoriile publice ale ţărilor cu cele mai mari dificultăţi au sărit în aer, presiunile pentru a reduce datoriile şi deficitele au revenit fără a le păsa de ocuparea forţei de muncă, incluziunea socială sau drepturile universale la educaţie publică şi îngrijire medicală, locuinţe sau venituri care să asigure un trai decent şi pensii. În numele durabilităţii finanţelor publice, măsurile de austeritate care sunt impuse în anumite ţări, precum Grecia şi Portugalia, se înmulţesc, nedreptăţile sociale sunt în creştere, iar şomajul tot mai mare, sărăcia şi excluziunea socială ameninţă 120 milioane de oameni din Uniunea Europeană.

Portugalia va cădea înapoi în recesiune dacă va continua noul program de austeritate pe care tocmai l-a anunţat guvernul portughez şi care ridică unele semne de întrebare. Ce fel de Europă este aceasta? În Anul european de luptă împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale, unde sunt garanţiile veniturilor minime cu care să fie confruntată sărăcia? Unde se va opri integrarea obiectivelor sociale şi de durabilitate socială în politica macroeconomică? Unde este apărarea şi promovarea serviciilor publice? Când va exista o orientare socială transversală şi o evaluare eficientă a impactului social, a politicilor Pactului de stabilitate şi de creştere, a politicii concurenţei, a pieţei muncii, a pieţei interne, a politicii bugetare şi fiscale şi a politicii monetare? Acesta este scopul străduinţelor lucrătorilor care sunt tot mai mulţi în Europa,

  Othmar Karas (PPE). – (DE) Domnule preşedinte, scopurile politice sunt clare. Dorim o Europă cu o economie de piaţă socială, drepturi fundamentale, fără discriminare, ocupare totală a locurilor de muncă, o clauză socială integrată, coeziune socială şi servicii de interes general, care vor fi definite prin subsidiaritate. Acesta este obiectivul nostru. Cu toate acestea, dispunem de prea puţine instrumente la nivel european pentru a atinge acest obiectiv. Majoritatea instrumentelor trebuie să se afle la nivelul statelor membre. Avem nevoie de un echilibru între politica economică, de concurenţă şi de instrumentele sociale dacă vrem să fim capabili să realizăm aceste obiective în toată Europa. Prin urmare, ar trebui să extindem uniunea noastră monetară într-o uniune economică şi socială. Trebuie, de asemenea, să ieşim în faţă şi să spunem clar că avem nevoie de mai multe acte de solidaritate şi că instruirea, calificarea oamenilor, creşterea şi ocuparea forţei de muncă nu sunt elemente care să poată fi utilizate împotriva caracterului social al Europei; acestea sunt, de fapt, o cerinţă prealabilă dacă dorim combaterea sărăciei şi a excluziunii şi încetarea chinului pentru lucrătorii săraci.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL). – (FR) Domnule preşedinte, tocmai am ieşit de la o reuniune a Intergrupului pentru servicii publice. Mă întreb uneori dacă vorbim aceloraşi oameni. Pentru dumneavoastră, totul este în regulă. Majoritatea părţilor implicate nu înţeleg, în cel mai bun caz, nimic despre legislaţia europeană, sau o înţeleg doar prea bine.

Vorbiţi despre măsurarea impactului social al politicilor Uniunii Europene. Aşadar, ar trebui să vă spun: e un domeniu bun în care dumneavoastră aţi putea să lucraţi – haideţi, vă provoc! Dacă nu există, după cum pretindeţi, nicio problemă cu serviciile publice şi în special cu serviciile publice locale, atunci luaţi-vă angajamentul de realizare a unei revizuiri corespunzătoare, exhaustive a liberalizării serviciilor publice din toată Uniunea Europeană.

Concurenţa liberă şi loială trebuia să scadă preţurile. Sunt din Franţa. Vă voi da doar câteva exemple care explică poate de ce francezii sunt puţin sceptici privind Europa în această privinţă: preţurile serviciilor poştale, ale transportului feroviar, ale transportului aerian şi pe apă care au fost cedate companiilor private au crescut exponenţial.

Noţiunea de serviciu universal trebuia să garanteze că până şi cele mai fundamentale servicii vor fi accesibile tuturor. În realitate, pentru oamenii cei mai săraci acest lucru abia este suficient, iar situaţiile de discriminare sunt în creştere. Ce s-a întâmplat cu marea dumneavoastră redistribuire a bogăţiei, atunci când ştim că inegalităţile dintre cei mai bogaţi şi cei mai săraci continuă să crească peste tot în Europa?

Aşa că, da, domnule comisar, după cum v-au întrebat mai mulţi membri, când va decide Comisia să ţină cont de consecinţele articolelor 9 şi 14 din tratate, precum şi de protocolul privind serviciile sociale de interes general; cu alte cuvinte, când va respecta aceasta drepturile Parlamentului? Vă rog, de ce vă este teamă?

  László Andor, membru al Comisiei. – Domnule preşedinte, Comisia în ansamblu, ca şi mine, consideră că obiectivul nostru este să dezvoltăm o economie de piaţă socială. Pot spune, pentru mine personal şi pentru portofoliul meu, că în această expresie, „socialul” este mai important decât „piaţa”. Desigur, în cele din urmă, comisarul trebuie să prezinte, să reprezinte şi să pună în aplicare o abordare foarte echilibrată. Cu toate acestea, am reprezentat mereu obiectivele sociale şi am luat acest lucru foarte în serios.

Am observat, de asemenea, în discuţie, că viitorul Act privind piaţa unică ar fi primit cu dezamăgire de către Parlament dacă nu ar include o dimensiune socială foarte puternică. Iată aspectul asupra căruia am lucrat: să ne asigurăm că acest document foarte important va fi puternic în ceea ce priveşte problemele sociale. Am făcut parte din grupul relevant de comisari şi am garantat includerea unor aspecte privind pensiile şi alte probleme care sunt foarte importante în ceea ce priveşte consolidarea dimensiunii sociale a economiei Uniunii Europene.

Cu toate acestea, mai există multe alte probleme. Voi obiecta cu siguranţă la o abordare care va avea un singur tip particular de soluţie, de exemplu crearea unui alt organism la nivel înalt care să se asigure că rezolvăm problemele sociale.

Nimic din răspunsul meu nu a sugerat o obiecţie la existenţa unui proces dinamic asupra SSIG. De fapt, ne aflăm într-un proces dinamic asupra SSIG înainte de conferinţa din octombrie a Preşedinţiei belgiene. Voi participa atât la deschiderea, cât şi la concluziile acelei conferinţe şi am speranţa că aceasta va aduce în discuţie câteva probleme legate de SSIG pentru a ne îndruma înainte.

SSIG sunt tratate foarte serios în următoarea Platformă europeană împotriva sărăciei care va fi publicată la sfârşitul acestui an. Domnule Courard, secretarul de stat pentru integrare socială şi combatere a sărăciei a făcut, de asemenea, o trimitere la aceasta în introducerea sa.

Sunt dispus să înregistrăm progrese. Cu toate acestea, aş dori mai întâi să vedem ce vor aduce aceste evenimente şi documente din partea gamei mai mari de părţi interesate europene. Aş dori să accentuez faptul că, deşi oficial există o oarecare redresare, ne aflăm într-o etapă foarte dificilă a crizei economice şi că nu doar criza în sine, ci şi măsurile de ieşire din criză provoacă încă foarte multă durere.

Comisia a solicitat în mod constant ca interesele serviciilor sociale şi ale grupurilor vulnerabile să fie luate în considerare. În ultimele săptămâni, am dat multe discursuri şi am îndemnat la precauţie în ceea ce priveşte politicile macro-economice ale statelor membre.

Consolidarea fiscală este inevitabilă deoarece ţările au acumulat datorii mari. Cu toate acestea, austeritatea – mai ales austeritatea stupidă – şi reducerile nechibzuite ale cheltuielilor nu sunt inevitabile. Toate statele membre, chiar şi cele care sunt sub presiune din partea pieţelor, au posibilitatea să se gândească la aplicarea unei consolidări fiscale cumpătate. Toate au capacitatea de a pune în echilibru diferite opţiuni – tăieri ale cheltuielilor sau creşteri ale veniturilor şi pot aplica corectitudinea; acestea pot ţine cont de interesele grupurilor vulnerabile. Comisia a solicitat acest lucru.

Chiar şi în aceste vremuri dificile, îndemnăm la sensibilizare socială. În această situaţie, Anul european ne-a ajutat foarte mult. A existat o campanie de sensibilizare şi, în acea măsură, aceasta a fost un succes deoarece a contribuit la realizarea a două obiective foarte importante ale Europa 2020. Fără această campanie, nu am fi reuşit să realizăm obiectivele foarte ambiţioase de creştere a ocupării forţei de muncă şi de reducere a sărăciei în Europa.

Desigur, nimeni nu crede că acest lucru poate fi făcut peste noapte. Trebuie să ne îmbunătăţim instrumentele. Accept ceea ce onorabilul membru a spus despre Fondul social european (FSE). Acesta nu funcţionează perfect, dar suntem în curs de explorare a aspectelor FSE care ar trebui îmbunătăţite în ceea ce priveşte inovarea, subiectele de care FSE ar trebui să se ocupe şi modul său de utilizare. Toate acestea fac parte din proces. Există o serie de conferinţe la care să se discute acestea, mai ales în contextul modului de rezolvare a populaţiei rome, printre alte probleme. Preşedinţia belgiană ţine o conferinţă specifică asupra modului în care FSE ar putea fi mai util în reducerea sărăciei.

Aş fi sceptic în privinţa creării unui nou fond. Cred că trebuie mai întâi să analizăm modul în care fondul social ar putea fi utilizat, împreună cu instrumentele disponibile, pentru a îmbunătăţi condiţiile sociale. Aici aş dori să subliniez rolul Băncii Europene de Investiţii în ceea ce priveşte dezvoltarea infrastructurii şi serviciilor în Europa.

Nimeni nu cere privatizarea serviciilor sociale. Acestea sunt în mod predominant competenţe ale statelor membre. Cu toate acestea, dacă normele europene privind achiziţiile publice sau ajutorul de stat, de exemplu, sunt aplicate corect ţinând cont de toţi parametrii importanţi, acestea vor garanta calitatea, eficienţa costurilor şi transparenţa. Acestea sunt obiective foarte importante, în special transparenţa, şi nu ar trebui să le subestimăm atunci când încercăm să urmărim alte obiective, oricât de importante sau de relevante ar fi acelea.

Sper că aceste puncte sunt convingătoare şi că evenimentele care urmează, mai ales următoarea conferinţă privind SSIG şi sărăcia vor oferi oportunităţi ample de discutare a modurilor de a proceda. Vă pot asigura că reducerea sărăciei şi îmbunătăţirea standardelor sociale în Europa sunt foarte mult în atenţia lucrărilor Comisiei şi foarte mult în atenţia ordinii mele de zi personale.

  Philippe Courard, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Domnule preşedinte, aş dori să le mulţumesc tuturor membrilor pentru calitatea discursurilor lor.

Consiliul a solicitat Comisiei să dezvolte o platformă care să nu se limiteze la sărăcie, ci care să introducă într-adevăr o dinamică mai vastă pentru abordarea luptei împotriva excluziunii şi a rolului bunăstării sociale.

Aş dori să spun, de asemenea, că, în măsurile de austeritate, despre care tocmai a vorbit Comisia, era evident important să se ia în considerare măsurile care trebuie luate pentru a asigura că austeritatea nu sărăceşte şi mai mult oamenii. Lupta împotriva sărăciei chiar nu trebuie uitată astăzi.

Aş dori, de asemenea, să îi mulţumesc Comisiei pentru eforturile sale de a oferi mai multă siguranţă juridică serviciilor sociale de interes general (SSIG) şi în special în funcţie de caracteristicile lor specifice.

Este într-adevăr dorinţa noastră să continuăm discuţiile, în special în cadrul Comitetului pentru protecţie socială, precum şi de a îmbunătăţi dialogul cu diferite părţi interesate, atât instituţionale, cât şi neinstituţionale. După cum a accentuat şi domnul De Rossa, este clar că, în dezbaterea privind SSIG, implicarea Parlamentului European este şi trebuie să rămână importantă. Articolul 14 este, de asemenea, un element important pe care trebuie să îl folosim în discuţiile privind SSIG. Într-adevăr, acesta va fi unul dintre subiectele importante care vor trebui discutate la cel de-al treilea forum din 26 şi 27 octombrie.

În sfârşit, discuţiile privind afacerile sociale sunt dificile în Consiliu din cauza restricţiilor bugetare, după cum ştiţi. Cu toate acestea, serviciile financiare îndeplinesc sarcinile necesare – cele indispensabile – care necesită, prin urmare, atenţie specifică, şi deşi li se recunosc caracteristicile specifice, aceasta înseamnă că trebuie să asigurăm un mod de abordare specific.

Voi încheia prin a-i mulţumi domnului comisar Andor pentru dinamismul său şi dorinţa sa de a progresa în orice este legat de afacerile sociale.

PREZIDEAZĂ: MIGUEL ANGEL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Criza financiară contribuie la o înrăutăţire gravă a situaţiei sociale a publicului european. Această redresare se face greu simţită, având rate ridicate ale şomajului şi o creştere economică slabă. Strategia Europa 2020 (UE 2020) vizează elaborarea unui plan de facilitare a creării de creştere economică care să poată oferi o mai bună ocupare a forţei de muncă şi o mai mare competitivitate în cadrul Uniunii. Iniţiativele sale definitorii constituie pentru noi o cale de urmat pentru a face ca Europa să fie mai incluzivă pentru europeni. Tratatul de la Lisabona consolidează dimensiunea politicii sociale a Europei. Europa aparţine publicului european şi o parte din misiunea sa este să contribuie la încurajarea ocupării forţei de muncă şi la îmbunătăţirea condiţiilor de lucru. Aş sublinia natura esenţială a dialogului dintre partenerii sociali şi rolul întreprinderilor mici şi mijlocii ca forţă motrice a economiei. Trebuie să realizăm obiectivele Tratatului de la Lisabona în ceea ce priveşte problemele sociale prin propunerile specifice incluse în UE 2020, de exemplu, care definesc iniţiative precum o „politică industrială pentru epoca globalizării” sau „o agendă pentru noi competenţe şi locuri de muncă”. Europa trebuie să fie mai competitivă şi capabilă să facă faţă provocărilor globalizării fără a se abţine totuşi de la a fi incluzivă şi de la a ţinti către o dezvoltare care să fie durabilă şi care să garanteze integrarea socială.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. – (RO) Tratatul de la Lisabona reconfirmă angajamentul statelor membre faţă de drepturile sociale fundamentale stabilite în Carta socială europeană (în 1961) şi în Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor (în 1989). Tratatul de la Lisabona reafirmă faptul că Uniunea Europeană lucrează pentru dezvoltarea durabilă a Europei. Economia UE este o economie de piaţă socială care promovează un grad ridicat de competitivitate. Obiectivele sale includ ocuparea totală a forţei de muncă, progresul social şi un nivel ridicat de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului. UE luptă împotriva excluziunii sociale şi a discriminării şi promovează justiţia şi protecţia socială, egalitatea între femei şi bărbaţi, solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilor copilului.

În august, rata şomajului în UE-27 era de 9,6 %, cu o rată a şomajului în rândul tinerilor de 20 %. Criza economică şi financiară a avut un impact dramatic asupra mediului social, principala preocupare a cetăţenilor europeni de astăzi fiind locurile de muncă şi calitatea vieţii. Uniunea Europeană înseamnă mai întâi cei aproape 500 milioane de cetăţeni ai săi şi de aceea Europa trebuie să aibă un aspect social. Europa socială trebuie să le ofere cetăţenilor săi locuri de muncă şi condiţii de viaţă decente, tinerilor educaţie de înaltă calitate şi perspectiva integrării pe piaţa muncii şi pensionarilor o viaţă decentă şi servicii de îngrijire medicală de înaltă calitate.