Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2010/2127(REG)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A7-0278/2010

Dezbateri :

PV 18/10/2010 - 14
CRE 18/10/2010 - 14

Voturi :

PV 20/10/2010 - 4.2
CRE 20/10/2010 - 4.2
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0367

Dezbateri
Luni, 18 octombrie 2010 - Strasbourg Ediţie JO

14. Revizuirea Acordului-cadru privind relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisia Europeană - Adaptarea Regulamentului de procedură al Parlamentului la acordul-cadru revizuit referitor la relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisia Europeană (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Preşedinta. – Următorul punct este dezbaterea comună referitoare la:

- raportul elaborat de dl Rangel, în numele Comisiei pentru afaceri constituţionale, referitor la revizuirea acordului-cadru referitor la relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisie (2010/2118(ACI)) (A7-0279/2010), şi

- raportul elaborat de dl Rangel, în numele Comisiei pentru afaceri constituţionale, referitor la adaptarea Regulamentului de procedură al Parlamentului la acordul-cadru revizuit referitor la relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisie (2010/2127(REG)) (A7-0278/2010).

 
  
MPphoto
 

  Paulo Rangel, raportor.(PT) În ceea ce priveşte aceste două rapoarte, doresc în primul rând să felicit şi să menţionez în mod public, aşa cum am făcut şi în Comisia pentru afaceri constituţionale, munca remarcabilă efectuată de colegii mei, dl Lehne, dl Swoboda, dna Roth-Behrendt, dna Wallis şi dna Harms, care au format echipa de membri ai acestui plen care a negociat acest acord-cadru împreună cu reprezentanţii Comisiei.

Doresc, de asemenea, să menţionez marea deschidere şi spiritul extrem de constructiv de colaborare dovedit de preşedintele Comisiei şi, după ce noua Comisie şi-a preluat mandatul, de comisarul Šefčovič şi de echipele dumnealui. Cred că rezultatul muncii este remarcabil şi că acesta a dus la un acord istoric care reprezintă primul acord-cadru de după semnarea Tratatului de la Lisabona şi primul acord-cadru care se bazează direct şi explicit pe prevederile tratatelor, în special pe articolul 295 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

De fapt, doresc să spun că acest acord creează o asociere foarte transparentă, foarte dinamică şi extrem de apropiată între Parlament şi Comisie şi că, în esenţă, reprezintă un compromis: un echilibru între viziunile celor două instituţii în ceea ce priveşte noul rol ce îi revine fiecăreia după Tratatul de la Lisabona.

Cred că munca efectuată de echipa noastră a fost de fapt foarte pozitivă, întrucât prin acest acord-cadru a reuşit să contureze noile competenţe şi să consolideze puterea care rezultă din Tratatul de la Lisabona. Acest lucru se aplică procedurii legislative şi programării sau planificării, în special, ca să dau doar două exemple, a implicării Parlamentului în programul de lucru al Comisiei sau, de exemplu, a chestiunilor legate de utilizarea de către Comisie a unor „legi uşoare” în cadrul puterilor legislative ale Parlamentului.

În al doilea rând, un aspect foarte important îl reprezintă puterile sporite de control şi monitorizare ale Parlamentului, fie că acestea se referă la detaliile regulilor specifice pentru alegerea preşedintelui Comisiei şi a Comisiei ca organism sau, de exemplu, fie că aceste puteri se referă la implicarea Parlamentului în chestiuni precum remanierea sau posibila eliminare a unui comisar sau, ca să vă dau un alt exemplu, audierea directorilor agenţiilor de reglementare sau monitorizare a negocierilor internaţionale. În toate aceste domenii, puterile care rezultă din Tratatul de la Lisabona au fost confirmate.

Accesul la informaţii este şi el foarte important, în special atunci când se referă la informaţii clasificate sau confidenţiale şi, mai mult decât atât, când este vorba chiar de schimbul de informaţii şi puncte de vedere între liderii Parlamentului şi liderii Comisiei. De exemplu, ştim că în prezent deja se poate ca persoana aleasă drept comisar responsabil cu afacerile constituţionale şi preşedintele Comisiei să participe la părţile relevante ale Conferinţei preşedinţilor sau că există diverse platforme de dialog direct între Conferinţa preşedinţilor, Conferinţa preşedinţilor de comisii, Preşedintele Parlamentului, preşedintele Comisiei şi Colegiul comisarilor. Chiar şi prezenţa Comisiei în Parlament a fost şi ea consolidată, în special prin punerea în aplicare a timpului alocat pentru adresarea de întrebări nu numai preşedintelui Comisiei, ci şi comisarilor.

În acest context, aş spune, cu cel mai mare respect faţă de Tratatul de la Lisabona şi faţă de noul său echilibru de puteri şi totodată cu un profund respect faţă de ideea separării puterilor, că avem în faţa noastră un acord edificator, datorită căruia Tratatul de la Lisabona va deveni actual, activ şi aplicabil.

 
  
MPphoto
 

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. – Dnă preşedintă, este o mare plăcere pentru mine să mă alătur dezbaterii dumneavoastră pe tema acordului-cadru revizuit privind relaţiile dintre cele două instituţii ale noastre. Sunt foarte mulţumit că rezoluţia pe care o veţi vota miercuri recomandă ca Parlamentul să aprobe acordul-cadru. Acest demers va finaliza cu succes un proces care a început în urmă cu aproape un an, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Cu această ocazie, doresc să transmit sincere mulţumiri şi să îmi exprim recunoştinţa faţă de dl Lehne şi întregul grup de lucru: dna Diana Wallis, dna Dagmar Roth-Behrendt, dna Rebecca Harms, dl Hannes Swoboda şi, bineînţeles, raportorul nostru, dl Paulo Rangel. Am lucrat cu multă dăruire, am lucrat intens, iar discuţiile noastre au fost foarte constructive şi, în acelaşi timp, foarte sincere.

Este clar că drepturile şi competenţele Parlamentului, sporite potrivit prevederilor noului Tratat, afectează în multe feluri relaţiile de colaborare dintre instituţiile noastre. Acest lucru a fost reflectat de rezoluţia Parlamentului din 9 februarie 2010 şi de declaraţia dată de preşedintele Barroso în aceeaşi zi, pe această temă. Prin urmare, este extrem de important faptul că, odată cu acordul-cadru revizuit, instituţiile noastre vor obţine de acum o bază solidă şi aprobată în mod formal pentru relaţiile reciproce şi vor putea începe să pună în aplicare în practica zilnică toate elementele acordului. Acest acord-cadru revizuit se bazează pe actualul acord-cadru existent din 2005 care, aşa cum am văzut, s-a dovedit a fi un instrument de succes în guvernarea relaţiilor dintre instituţiile noastre.

Negocierile noastre pe tema revizuirii acordului-cadru au început în luna martie exact în acest spirit al cooperării încununate de succes. Cred că trebuie să fim cu toţii foarte mulţumiţi de rezultat. La fel ca şi raportorul dumneavoastră, dl Rangel, sunt de părere că această revizuire reprezintă o realizare semnificativă, care va aprofunda relaţiile dintre instituţiile noastre şi va oferi soluţii practice, în conformitate cu competenţele sporite pe care le-a căpătat Parlamentul după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Acesta este modul în care punem în practică parteneriatul special care există între Comisie şi Parlamentul European.

Permiteţi-mi să menţionez câteva elemente care constituie progrese reale. Acordul stabileşte reguli şi un orar pentru un dialog intensificat şi structurat între instituţiile noastre, un dialog care să permită Parlamentului să furnizeze informaţii importante atunci când Comisia îşi pregăteşte programele de lucru, ca o contribuţie adusă programării în Uniune.

Acordul stabileşte reguli detaliate cu privire la felul în care Comisia va informa Parlamentul despre negocierea şi încheierea de acorduri internaţionale. Aduce la standarde internaţionale regulile privind furnizarea de informaţii clasificate către Parlament, facilitând astfel informarea Parlamentului, de exemplu, cu privire la negocierile internaţionale.

Stabileşte, de asemenea, reguli menite să îmbunătăţească informaţiile furnizate Parlamentului referitor la munca experţilor care consiliază Comisia.

Mă aştept ca acest acord să intensifice dialogul şi coordonarea noastră în ceea ce priveşte planificarea perioadelor de sesiune ale Parlamentului şi asigurarea prezenţei comisarilor.

Deşi acordul nu este încă în vigoare, am pus deja în aplicare elemente importante ale acestuia. Permiteţi-mi să dau câteva exemple referitoare la pregătirea programului de lucru al Comisiei pentru anul 2011. La 7 septembrie, preşedintele Barroso a ţinut în Parlament discursul privind situaţia Uniunii iar eu am participat la Conferinţa preşedinţilor cu informaţii referitoare la progresul înregistrat în pregătirea programului de lucru al Comisiei.

La 7 octombrie, Colegiul şi Conferinţa preşedinţilor de comisie s-au întrunit la Berlaymont. Mai mult decât atât, preşedintele Barroso se va întâlni din nou, miercuri, cu Conferinţa preşedinţilor din Parlament.

Toate acestea au drept obiectiv intensificarea dialogului politic dintre instituţiile noastre şi, din punctul meu de vedere, se pare că am alocat în acordul nostru cadru instrumentele potrivite pentru acest demers.

Aşa cum ştiţi cu toţii, negocierile pentru acordul-cadru revizuit au durat mult timp şi au necesitat un efort mare din partea ambelor instituţii pentru a se putea ajunge la un text care ţine cont de interesele şi preocupările celor două instituţii ale noastre.

Am ştiut, de asemenea, că, în cazul câtorva aspecte ale relaţiilor noastre – de exemplu programarea Uniunii, introdusă prin Tratatul de la Lisabona – va trebui să implicăm şi Consiliul.

Întrucât Consiliul optase să nu ia parte la negocierile privind acordul-cadru revizuit, am avut grijă să nu ne ocupăm de chestiuni care trebuie stabilite împreună cu reprezentanţii Consiliului.

Prin urmare, negociatorii din ambele părţi au depus eforturi sincere pentru a respecta în totalitate echilibrul instituţiilor, aşa cum este acesta definit prin tratate, şi angajamentul de cooperare loială între instituţii.

Acest lucru este evocat în mod repetat în acord şi, mai mult decât atât, Comisia este ferm convinsă că textul la care am ajuns, după negocieri oarecum dificile, respectă într-adevăr toate drepturile şi competenţele fiecărei instituţii a UE şi trece testul controlului juridic.

Totuşi, există voci care consideră că acordul-cadru deja merge prea departe şi că nu poate fi exclusă posibilitatea contestării juridice a acordului sau a unor chestiuni specifice legate de punerea sa în aplicare.

În acest context, Comisia notează faptul că propunerea de rezoluţie privind adoptarea acordului-cadru revizuit va stabili în mod oficial interpretarea pe care Parlamentul a dat-o textului convenit.

În ceea ce priveşte anumite chestiuni importante, această interpretare merge dincolo de textul convenit după discuţii sensibile. Acest aspect se referă în special la prevederile referitoare la informarea Parlamentului în ceea ce priveşte negocierile asupra acordurilor internaţionale şi la includerea deputaţilor din Parlamentul European ca observatori în delegaţiile Uniunii la conferinţele internaţionale, precum şi la definiţiile şi condiţiile stabilite pentru aplicarea legii uşoare.

Când a pus la îndoială această abordare în Comisia pentru afaceri constituţionale, Comisiei i s-a spus că aceste interpretări sunt de fapt menite să stabilească oficial obiectivele iniţiale ale Parlamentului şi că numai textul acordului-cadru ca atare prezintă valoare juridică.

Pentru a evita orice ambiguitate, acesta este modul în care Comisia citeşte interpretarea acestui text de către Parlament.

Comisia susţine ferm toate angajamentele pe care le-a făcut în cadrul acordului şi intenţionează să aplice acordul în conformitate cu textul convenit. Permiteţi-mi să spun clar că în niciun caz Comisia nu va fi obligată de vreo interpretare unilaterală a acestui acord-cadru. În practică, textul acordului-cadru aşa cum a fost negociat ne va oferi toate posibilităţile necesare pentru a găsi soluţii care să fie atât în interesul Parlamentului, cât şi în cel al Comisiei, fără a desconsidera drepturile şi interesele altor instituţii.

În acest context, vom continua să punem în aplicare parteneriatul special dintre cele două instituţii ale noastre şi, în acelaşi timp, vom coopera în mod loial cu toate instituţiile.

Aştept cu interes semnarea acordului şi, după aceea, punerea sa în aplicare.

 
  
MPphoto
 

  Íñigo Méndez de Vigo, în numele Grupului PPE. – (ES) Dnă preşedintă, m-am alăturat Parlamentului în urmă cu 18 ani. Pe atunci, Parlamentul European era un parlament consultativ. Era un parlament care nu avea nicio putere.

În timpul procesului care a avut loc de-a lungul ultimilor 18 ani, am asistat la schimbarea Parlamentului din unul consultativ în unul complet colegislativ. Bunul nostru prieten, Francisco Lucas Pires, care a fost martor la acest proces, a spus că parlamentul s-a transformat din unul deliberativ în unul legislativ.

Prin urmare, textul pe care urmează să îl adoptăm miercuri reprezintă apogeul negocierilor purtate între Comisie şi Parlament pe tema acordului-cadru.

Mărturisesc însă că atunci când le spun rudelor că merg la Strasbourg să particip la dezbaterea pe tema acordului-cadru dintre Parlament şi Comisie sunt nevoit să le dau explicaţii destul de detaliate. Asta pentru că, evident, aceste lucruri nu există în cadrul parlamentelor naţionale sau la nivel naţional, prin urmare oamenii nu înţeleg de ce trebuie ca Parlamentul şi Comisia să ajungă la un acord pentru ca prevederile tratatelor să fie puse în aplicare.

Totuşi, aceasta este procedura. Trebuie să se întâmple aşa dintr-un motiv important, de bază, pe care dnii Rangel şi Šefčovič l-au menţionat deja: pentru că vrem să fim eficienţi.

În esenţă, acordul-cadru încearcă să găsească soluţii pentru toate obstacolele practice care ar putea apărea din punctul de vedere al legislaţiei, al controlului parlamentar şi al codurilor de conduită.

Prin urmare, consider că este un amestec bun de democraţie europeană. În ţările noastre avem mai degrabă o democraţie „consensuală” decât o democraţie „conflictuală”.

În cadrul democraţiei consensuale, lucrul care trebuie făcut este să găsim soluţii pentru orice problemă care ar putea apărea. Prin urmare, acordul-cadru este un instrument pentru prevenirea problemelor viitoare şi pentru transpunerea în realitate a prevederilor tratatelor. Întrucât avem un tratat nou, Tratatul de la Lisabona, este normal să îl punem în aplicare.

Doresc să transmit felicitări dlui Rangel şi echipei pe care a condus-o, dar şi Comisiei Europene, pentru că sunt de părere că au ajuns la un acord foarte rezonabil. Atunci când citim conţinutul acordului, nu putem să nu rămânem surprinşi de vocile care se aud în anumite parlamente naţionale, voci care se întreabă dacă nu cumva acordul reprezintă o ameninţare la adresa puterilor Consiliului.

Dumnezeule! Consiliul este într-adevăr celălalt colegislator. Vrem să legiferăm şi legiferăm foarte multe şi cu mare succes, împreună cu membrii Consiliului de miniştri. Suntem colegislatori în egală măsură. Nu avem nevoie să câştigăm vreun avantaj, oricât de mic. Vrem ca acest document să fie eficient şi cred că acordul ne va ajuta să realizăm acest obiectiv.

Permiteţi-mi să spun, dle Šefčovič, că aţi luat taurul de coarne – o expresie legată de coridă, folosită mult în ţara mea – atunci când aţi spus că interpretarea articolelor 6 şi 7 din rezoluţie reprezintă interpretarea Parlamentului în ceea ce priveşte acordurile internaţionale şi conferinţele internaţionale. Nu cred că este nimic ciudat în această afirmaţie. Discutăm aici, în Parlament, despre ideea de a fi informaţi şi de a participa prin intermediul Comisiei şi al negocierilor, nimic mai mult. Care este scopul? Scopul este ca atunci când trebuie să adoptăm un document să ştim ce anume a făcut Comisia.

Prin urmare – şi voi încheia aici, dnă preşedintă – vă adresez felicitări amândurora. Cred că acesta este un semn bun: aşa cum spune replica din filmul Casablanca, este „începutul unei frumoase prietenii”.

 
  
MPphoto
 

  Ramón Jáuregui Atondo, în numele Grupului S&D.(ES) Dnă preşedintă, doresc să întăresc cele spuse de cei care au luat cuvântul în această dezbatere până acum.

Mai important decât dificultăţile tehnice pe care acest acord le-ar putea implica, cred că discutăm despre un lucru important, un aspect pe care trebuie să îl luăm în considerare alături de reformarea Regulamentului de procedură pe care am realizat-o cu câteva luni în urmă, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Acest acord-cadru şi noul Regulament de procedură sunt două elemente esenţiale ale noii structuri democratice europene.

Sunt convins că, odată cu reformarea Regulamentului de procedură şi cu acordul-cadru, acest rol nou pe care Parlamentul şi-l asumă prin intermediul Tratatului de la Lisabona, acela de a fi un plen legislativ, capătă o bază, o fundaţie, pentru a putea funcţiona în mod rezonabil. Asta pentru că – aşa cum s-a spus deja – cu adevărat important este faptul că acest Plen are acum rolul important de a discuta şi de a conveni, alături de Comisie, noile legi pentru Uniunea Europeană.

Pentru a realiza aceste obiective, avem noul Regulament de procedură şi un acord-cadru care stabileşte şi toate elementele care stau la baza relaţiei noastre. În acest sens, doresc să subliniez importanţa, de exemplu, a funcţiilor de control pe care acest plen le exercită asupra Comisiei.

Dle Šefčovič, cred că, în fond, ar trebui să luăm în considerare un mecanism care să implice prezenţa Comisiei în acest plen, aşa cum prevede acest acord. De exemplu, ar putea stipula ca toţi comisarii să fie prezenţi împreună, pentru a răspunde la întrebări directe. Iată ce ar trebui să facem pentru a răspunde imediat şi direct relaţiei politice pe care o avem.

În legătură cu interpretarea alineatelor (7) şi (8), ţin să spun că o înţeleg. O înţeleg pentru că este adevărat că acest plen nu are neapărat nevoie să fie parte la negocieri, însă trebuie să înţelegeţi şi faptul că noi, Parlamentul, am exprimat o dorinţă, o poziţie iniţială şi o poziţie viitoare cu privire la felul în care acest plen ar trebui să participe la negocierile internaţionale.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Duff, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, am ascultat cu mare interes discursul comisarului Šefčovič, care a părut să fie mai interesat de ideea de a face pace cu Consiliul decât de a ataca serios poziţia Parlamentului. Cred că este o atitudine destul de corectă pentru că, dacă reprezentanţii Consiliului – care văd că încă nu sunt prezenţi aici – ar fi fost cu adevărat interesaţi să facă parte din acest acord-cadru, ar fi putut face acest lucru.

Noi, Parlamentul, ştim că, pe măsură ce punem în aplicare Tratatul de la Lisabona, trebuie să ne exercităm noile puteri cu discreţie şi responsabilitate. De asemenea, suntem angajaţi să susţinem puterea Uniunii în cadrul negocierilor internaţionale prin intermediul unei acţiuni eficiente a Comisiei. Permiteţi-mi să subliniez în special necesitatea ca preşedintele Barroso să ia măsuri pentru a revizui Codul de conduită al comisarilor, în special declaraţiile financiare. Am devenit conştienţi de anumite slăbiciuni care au fost expuse în cursul procesului prin care Parlamentul a aprobat Comisia Barroso II.

 
  
MPphoto
 

  Ryszard Czarnecki , în numele Grupului ECR. (PL) Colegul nostru spaniol, dl Méndez de Vigo, a spus că a întâmpinat probleme mari încercând să le explice rudelor sale relaţiile juridice şi procedurale specifice existente între organismele Uniunii Europene. Dumnealui are mai multă răbdare ca mine. Eu nu încerc să discut acest aspect nici măcar cu soţia mea, căci este prea complicat. Cred că Tratatul de la Lisabona a devenit un fel de întâlnire pe nevăzute, ceea ce înseamnă că faptul că de-abia acum încercăm să definim competenţele organismelor individuale ale Uniunii nu este un lucru bun şi nici oportun. Este târziu acum, dar, aşa cum se spune în filmele americane, „mai bine mai târziu decât niciodată”. Haideţi să nu vorbim despre prietenie, aşa cum a propus dl Méndez de Vigo. Haideţi mai bine să vorbim despre relaţii mai practice şi despre contacte mai clare între Comisie, Consiliu şi Parlamentul European. Este mai bine decât să vorbim despre prietenie. Vă mulţumesc foarte mult.

 
  
MPphoto
 

  Morten Messerschmidt, în numele Grupului EFD.(DA) Dnă preşedintă, şi eu doresc să profit de această ocazie pentru a recunoaşte munca excelentă efectuată de dl Rangel în ceea ce priveşte mai multe secţiuni ale raportului. Cu siguranţă, este un progres faptul că obţinem mai multe informaţii de la Comisie. Faptul că se subliniază necesitatea controlului parlamentar, dar şi nevoia de a avea o mai bună cooperare reciprocă, reprezintă şi el un progres clar.

Totuşi, într-un domeniu – acela care a fost cel mai important atât astăzi, cât şi în dezbaterea anterioară – există motive de dezamăgire. Este vorba, bineînţeles, de politica externă comună, în legătură cu care nu avem ce să îi reproşăm dlui Rangel, dar avem motive să criticăm direcţia spre care a început să se îndrepte acest domeniu de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Eram membru al Folketing, parlamentul danez, în perioada în care Danemarca a fost ademenită să spună „da” Tratatului de la Lisabona, cu condiţia ca acesta să nu ducă la abandonarea suveranităţii. Toate autorităţile oficiale ale UE ne-au dat cuvântul că nu va fi vorba de o astfel de abandonare a puterii, iar acum vedem că Parlamentul European îşi asumă în mod clar o putere care nu era menită să existe în domeniul politicii externe. Este profund regretabil, pentru că foarte mulţi europeni, printre care se numără, fără îndoială, francezii, olandezii şi irlandezii, care au avut ocazia de a spune „nu” la un moment dat, s-au implicat în această cooperare având speranţa că politica externă este un domeniu în care ţările lor îşi vor menţine suveranitatea. Acum ne dăm seama că toate aspectele vor fi rezolvate printr-o colaborare între Comisie şi Parlamentul European, în timp ce Consiliul va fi exclus. Acest lucru este foarte regretabil.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dnă preşedintă, voi rezista tentaţiei de a respinge automat orice acord dintre două seturi de susţinători ai „proiectului”, cum este numit, catalogând acest acord drept viclean sau fără valoare. Voi încerca să îl judec ţinând cont de părţile sale bune şi rele.

Echipa Parlamentului are misiunea de a spori puterea şi influenţa Parlamentului şi a avut un oarecare succes în acest demers. Nu ar fi corect să negăm acest lucru. Au reuşit să obţină tratament egal pentru Parlament şi Consiliu, o mai mare datorie a Comisiei de a lua în considerare iniţiative legislative venite de la Parlament, timp afectat întrebărilor adresate Înaltului Reprezentant, implicarea în negocierile internaţionale şi multe altele.

Totuşi, există şi un revers al medaliei. Egalitatea dintre Parlament şi Consiliu trebuie să implice o reducere relativă a puterii acelui organism care reprezintă – oricât de rău, cum se întâmplă în cazul ţării mele – interesele statelor naţionale. Mai mult, puterea exercitată de către Parlament este exercitată disproporţional de către liderii marilor grupuri politice şi de preşedinţii comisiilor. Membrii obişnuiţi ai acestor grupuri nu au mai multe puteri independente decât aceia dintre noi care sunt deputaţi neafiliaţi.

Promisiunea de implicare în negocierile internaţionale a fost inclusă şi în acordul din 2005, iar Parlamentul a fost tratat cu dispreţ. Nu ni s-a făcut cunoscută identitatea supraveghetorului în acordul privind transferul datelor financiare semnat cu Statele Unite, iar când membrii Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne au întrebat de ce exista o nevoie acută de a menţine acest secret, reprezentantul Comisiei a refuzat să răspundă şi fie nu a înţeles întrebarea, fie s-a prefăcut că nu o înţelege.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Iacolino (PPE).(IT) Dnă preşedintă, doresc şi eu să-i felicit pe negociatori pentru rezultatul pozitiv la care s-a ajuns şi, în plus, într-un interval de timp relativ scurt. Dovada şi confirmarea palpabilă a dialogului interinstituţional constructiv sunt furnizate prin intermediul acestui acord care, sperăm noi, va fi adoptat miercuri şi va fi ratificat imediat după aceea.

Este sigur că acest acord dă un imbold centralităţii rolului Parlamentului European, rol care a fost în mod clar stabilit prin Tratatul de la Lisabona şi stabileşte o cooperare strânsă între instituţii; munca intensă a negociatorilor se îndreaptă în mod clar în această direcţie. Nu există nicio îndoială că Parlamentul are încredere în Comisie şi trebuie să evalueze, prin intermediul unui control constant, activităţile care sunt introduse pentru programele aprobate şi rezultatele palpabile care se obţin. Codul de conduită al comisarilor şi cerinţa ca aceştia să furnizeze informaţii, inclusiv informaţii confidenţiale, sunt binevenite.

Nu sunt de acord cu unele amendamente care, în opinia mea, nu merg în direcţia opusă, chiar dacă, în ansamblu, sunt consecvente, într-o oarecare măsură, cu obiectivul pe care îl urmăreşte textul convenit. De asemenea, sunt convins că, prin intermediul acestui acord, va fi posibil să legiferăm mai bine şi să efectuăm evaluări mai bune ale impactului în ceea ce priveşte propunerile legislative individuale. În acelaşi timp, trebuie consolidate şi relaţiile cu parlamentele naţionale, care sunt de fapt oglinda acestor activităţi.

Munca efectuată în privinţa agenţiilor este binevenită şi sunt convins că supremaţia politicii depinde totodată şi de o mai mare disponibilitate a Direcţiilor Generale ale Comisiei de a coopera cu Parlamentul.

În concluzie, sper că după ce acordul va fi finalizat, Comisia îl va pune în aplicare fără a face uz de birocraţie.

 
  
MPphoto
 

  Zita Gurmai (S&D). – Dnă preşedintă, sunt bucuroasă să văd că noul acord-cadru reprezintă o îmbunătăţire semnificativă şi o adâncire a relaţiilor cu Comisia, iar acest parteneriat special reflectă noua putere pe care Parlamentul European o are în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. Ca urmare a activităţii excelente din cadrul Comisiei şi din cadrul grupului de lucru, soluţiile practice incluse în acordul revizuit propus aduc îmbunătăţiri importante ale procedurii şi planificării legislative, controlului parlamentar, obligaţiei de a furniza informaţii şi prezenţei Comisiei în Parlament. Fiţi binevenit, dle comisar Šefčovič!

Permiteţi-mi să vă atrag atenţia în special cu privire la două aspecte. Sunt de părere că implicarea Parlamentului în negocierile internaţionale reprezintă un pas mare înainte, facilitând consimţământul Parlamentului şi conferind procedurii mai multă previzibilitate. În opinia mea, unul dintre cele mai importante elemente este reprezentat de acţiunile întreprinse în urma solicitărilor de iniţiative legislative venite din partea Parlamentului. Salut angajamentul pe care şi-l asumă Comisia de a raporta cu privire la acţiunile concrete întreprinse în urma solicitărilor de iniţiative legislative în termen de trei luni de la adoptarea acestora; Comisia va prezenta o propunere legislativă după cel mult un an sau va include propunerea în programul de lucru al anului următor. În cazul în care Comisia nu trimite o propunere, va trebui să furnizeze Parlamentului o explicaţie detaliată în acest sens.

În calitate de raportoare pentru iniţiativa cetăţenească europeană, sper că şi acţiunile întreprinse în urma solicitărilor venite de la cetăţeni vor fi tratate cu respectul care li se cuvine. M-am bucurat să văd că raportul s-a bucurat de o susţinere importantă în comisie. Am încredere că sesiunea plenară va urma linia convenită între Comisie şi grupul de lucru al Parlamentului European. Vă felicit şi vă mulţumesc foarte mult.

 
  
MPphoto
 

  Trevor Colman (EFD). – Dnă preşedintă, se spune că acest acord-cadru referitor la relaţia dintre Comisie şi acest plen, acord introdus de Tratatul de la Lisabona – în realitate Constituţia UE – va genera un proces guvernamental mai democratic. De fapt, nu este altceva decât o iluzie a democraţiei acolo unde aceasta nu există.

Următoarele aspecte sunt importante. Tratatul de la Lisabona nu are niciun fel de autoritate democratică sau morală în Marea Britanie, acolo unde poporul britanic a fost înşelat de clasa politică aflată la conducere şi împiedicat să dea propriul verdict cu privire la tratat. Aşa-numitele schimbări aduse acestui acord nu vor diminua în niciun fel puterea şi activitatea Comisiei nealese şi nejustificate, care se bucură de susţinerea acestui plen supus. În practică, afacerile UE vor continua să fie stabilite în camere ascunse şi în spatele uşilor închise, aşa cum se întâmplă dintotdeauna.

La momentul potrivit, recomandarea va fi să votaţi hotărât împotriva acestor propuneri întrucât nu recunoaştem şi nu vom recunoaşte Tratatul de la Lisabona până când acesta nu va fi supus aprobării poporului britanic. Aceasta este democraţia adevărată.

 
  
MPphoto
 

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Sunt foarte mulţumită că putem discuta în şedinţa de astăzi acordul-cadru revizuit referitor la relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisia Europeană. Revizuirea confirmă şi face tangibilă poziţia mai puternică a Parlamentului European după adoptarea Tratatului de la Lisabona. Astăzi, eu personal doresc să subliniez acordul semnat între Comisie şi grupul de lucru al Parlamentului European cu privire la acordul-cadru şi să vă mulţumesc, dle vicepreşedinte, pentru implicarea dumneavoastră.

Permiteţi-mi să fac doar câteva comentarii pe marginea acordului-cadru. Poziţia mai puternică a Parlamentului European face posibilă existenţa unei Uniuni Europene mai democratice. În calitate de reprezentanţi aleşi ai cetăţenilor statelor membre, vom participa la adoptarea legislaţiei europene şi vom avea un control mai mare asupra Comisiei. De exemplu, Comisia va fi obligată să ne transmită rapoarte cu privire la prevederile concrete adoptate pentru acţiunile întreprinse în urma solicitărilor de iniţiative legislative. Totodată, Comisia va fi obligată să ne solicite aprobarea în cazul în care intenţionează să modifice Codul de conduită al comisarilor. De asemenea, salutăm faptul că, pe baza tratatului, Parlamentul European va fi informat mai bine şi într-un mod mai transparent în legătură cu încheierea acordurilor internaţionale. Prevederile menţionate anterior nu sunt singurele; acordul-cadru revizuit conţine mult mai multe prevederi similare şi cred cu tărie că toate vor avea drept rezultat o cooperare mai eficientă şi mai strânsă între cele două instituţii şi că vor reprezenta o punere în aplicare coerentă a Tratatului de la Lisabona.

În concluzie, doresc să subliniez un domeniu important: colaborarea oportună a Parlamentului în ceea ce priveşte solicitările care decurg din iniţiativa cetăţenească europeană reprezintă o prevedere semnificativă care, în conformitate cu acordul, va garanta un contact strâns între Parlamentul European şi cetăţeni.

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda (S&D).(DE) Dnă preşedintă, doresc în primul rând să îi mulţumesc dlui Rangel pentru raportul său şi, bineînţeles, dlui Šefčovič pentru negocierile pe care le-am purtat împreună. Nu a fost un partener de negociere comod, dar a fost corect. Consider că am obţinut un rezultat bun. Firesc, rezultatul specific reprezintă baza cooperării noastre şi, deşi interpretarea dată de dl Rangel este poate oarecum extensivă, ea ne permite să rămânem concentraţi pe obiectivele noastre.

Ceea ce rămâne acum nu este numai deschiderea şi transparenţa dintre cele două organisme ale noastre, ci şi necesitatea de a convinge Consiliul – care nu este prezent – că buna colaborare dintre noi nu trebuie să se realizeze neapărat pe cheltuiala Consiliului. Din păcate, Consiliul se comportă uneori ca un copil căruia i s-a luat o jucărie şi care acum este supărat şi ofensat. În loc să se simtă ofensat şi să ameninţe că va face plângeri, Consiliul ar trebui să colaboreze cu noi, pentru a realiza ceea ce este cel mai bine pentru cetăţenii continentului nostru. Dacă vrem ca lumea din afară să ne perceapă ca fiind puternici – iar politica externă comună, acordurile comerciale comune etc. reprezintă elemente importante ale acestui demers – atunci cel mai bine ar fi ca noi să colaborăm.

 
  
MPphoto
 

  Kader Arif (S&D).(FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aşa cum ştiţi cu toţii şi cum tocmai s-a subliniat, Tratatul de la Lisabona întăreşte puterile Parlamentului. Totuşi, foarte puţini dintre noi sunt conştienţi de schimbarea radicală pe care o aduce acest fapt, în special în domeniul politicii comerciale, pe care eu o urmăresc îndeaproape.

În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, Parlamentul va ratifica toate acordurile comerciale internaţionale. Acest lucru provoacă deja tulburări, iar discuţiile pe tema Acordului comercial împotriva contrafacerii (ACTA) şi pe tema acordului de liber schimb semnat cu Coreea sunt doar primele semne. Cu toate acestea, socialiştii şi democraţii din Comisia pentru comerţ au vrut să meargă dincolo de limitele permise de tratat. Eu sunt purtătorul lor de cuvânt şi, în ciuda scepticismului unora şi a opoziţiei manifestate de alţii, am transmis un mesaj clar: dacă Parlamentul va ratifica toate acordurile comerciale, atunci el trebuie implicat încă de la începutul procesului. Ceea ce altădată părea un lucru idealist, în prezent este un element central al relaţiilor dintre noi şi Comisie, întrucât vom fi consultaţi cu privire la mandatele de negociere. Acest lucru mă bucură.

Prin urmare, invit Comisia şi Consiliul să continue să respecte dorinţa democratică şi spiritul comunitar care se află în centrul tratatului. De asemenea, îi invit pe colegii mei deputaţi – pentru că suferim de un fel de sindrom Stockholm în ceea ce priveşte Comisia şi Consiliul – să ne folosim toate drepturile, întrucât acestea sunt drepturile concetăţenilor noştri.

 
  
MPphoto
 

  Guido Milana (S&D).(IT) Dnă preşedintă, revizuirea acordului dintre Parlament şi Comisie stabileşte baza unei mai bune colaborări între cele două instituţii. S-au făcut multe progrese în ceea ce priveşte procedura, planificarea legislativă, controlul parlamentar, solicitarea de a furniza informaţii şi prezenţa Comisiei în Parlament. Totuşi, aspectul pe care doresc să îl subliniez în special îl reprezintă progresele înregistrate în privinţa aspectului interinstituţional al relaţiilor internaţionale.

Rolul acordat Parlamentului nu ar trebui să fie considerat drept unul consolidat: este o condiţie necesară. Sperăm că nimeni nu va pune la îndoială ideea de a permite prezenţa observatorilor Parlamentului European la conferinţele internaţionale multilaterale şi bilaterale şi că nimeni nu va percepe această idee altfel decât ca pe un act de responsabilitate. Într-adevăr, interzicându-le deputaţilor Parlamentului European statutul de observator în cadrul acordurilor bilaterale, ca de exemplu acordurile privind pescuitul, împiedicăm de fapt cunoaşterea completă a domeniului care este negociat şi în privinţa căruia Parlamentului i se va solicita ulterior să exprime o opinie.

Cred că aceste condiţii prealabile sunt indispensabile, căci altfel s-ar ajunge la situaţii când Parlamentul ar respinge acorduri bilaterale care, prin definiţie, nu pot fi amendate şi care, în absenţa unui parteneriat, ar transforma votul într-o simplă formalitate.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE). (CS) Sunt foarte încântată că acum Comisia Europeană recunoaşte faptul că, pentru ca viitorul Uniunii să fie încununat de succes, este foarte important ca procesul de luare a deciziilor să fie mai democratic. Prin urmare, este vorba aici despre consolidarea rolului Parlamentului European. Apreciez faptul că noul acord de cooperare semnat cu reprezentanţii Comisiei Europene întăreşte importanţa Parlamentului dincolo de ceea ce s-a stipulat în Tratatul de la Lisabona. Salut faptul că acordul permite efectuarea unor studii ale impactului mai detaliate şi o mai bună reacţie a Comisiei la cerinţele politice ale Parlamentului European. Pentru Comisie este deosebit de important să îmbunătăţească efectiv accesul deputaţilor la documente, inclusiv la propunerile referitoare la acorduri internaţionale. Acest lucru s-a spus deja aici. Ratificarea nu poate fi o simplă formalitate, aşa cum se practică deseori în parlamentele naţionale. Avem nevoie de informaţii relevante în avans, astfel încât să putem influenţa conţinutul documentelor pe măsură ce lucrăm. Consiliul, care se simte ofensat, trebuie să se obişnuiască de acum cu ideea că, pe viitor, va trebui să colaboreze mult mai bine cu Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 

  Jaroslav Paška (EFD).(SK) Tratatul de la Lisabona implică noi îndatoriri şi obligaţii atât pentru Parlamentul European, cât şi pentru Comisia Europeană.

Este lăudabil faptul că la mai puţin de un an după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, avem în faţa noastră revizuirea acordului-cadru referitor la mai buna cooperare în ceea ce priveşte îndatoririle comune ale Comisiei Europene şi ale Parlamentului European. Acordul reciproc privind procedurile comune va ajuta cu siguranţă să se evite posibilele neînţelegeri în momentul când se vor lua decizii comune. Totuşi, Uniunea Europeană este constituită pe baza acordului dat de statele naţionale, care ne-au transferat nouă – Parlamentului European, dar şi Uniunii Europene – o parte din competenţele lor. Prin urmare, în anumite domenii, Tratatul de la Lisabona a adus cu sine obligaţia de a colabora cu parlamentele naţionale. Forma corectă a acestei cooperări ar trebui să fie următorul pas în definirea cooperării în cadrul Uniunii Europene. Iată ceea ce aş dori să solicit, dle comisar.

 
  
MPphoto
 

  Franz Obermayr (NI).(DE) Dnă preşedintă, în UE, Parlamentul şi Consiliul acţionează ca legislatori şi au un mandat democratic, direct în cazul Parlamentului European şi cel puţin indirect în cazul Consiliului. Totuşi, Comisia, care nu are niciun fel de mandat democratic, rămâne singurul organism care poate să propună reglementări europene – şi asta în ciuda Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, sunt de părere că încă există lacune uriaşe din acest punct de vedere.

Dacă Parlamentul European este capabil să îşi exercite în mod eficient dreptul de iniţiativă, obligaţia de a furniza informaţii trebuie să fie şi ea extinsă în consecinţă. Noul instrument al iniţiativei cetăţeneşti europene ar trebui să implice cât mai repede posibil Parlamentul, în calitate de organism care reprezintă cetăţenii, în procesul legislativ.

Fluxul de informaţii dintre Comisie, pe de-o parte, şi Parlament, pe de altă parte, trebuie şi el consolidat în domeniul relaţiilor internaţionale. Nu trebuie ca politica externă a UE să fie unica responsabilitate a unui Serviciu european de acţiune externă birocratic, un organism care este relativ îndepărtat de cetăţenii săi.

 
  
MPphoto
 

  Elena Băsescu (PPE). - Consider că noul acord va aduce o îmbunătăţire semnificativă a relaţiilor dintre Parlament şi Comisia Europeană pentru perioada 2010 - 2015.

Revizuirea temeiului juridic al cooperării vine într-un moment potrivit, la scurt timp după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Noile reguli definesc într-un mod clar responsabilitatea politică a celor două instituţii şi consolidează competenţele Parlamentului European, cele pe care le-a câştigat recent în procesul de luare a deciziilor.

În baza principiului egalităţii de tratament, Parlamentul va dispune de aceleaşi drepturi ca şi Consiliul în ceea ce priveşte accesul la documentele cu caracter legislativ sau bugetar. De asemenea, rolul vizibil pe care-l va juca Parlamentul în redactarea programului anual de lucru al UE întăreşte participarea cetăţenilor la stabilirea priorităţilor politicilor europene.

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI).(HU) Potrivit înţelepciunii biblice, pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. Tratatul de la Lisabona a fost semnat în condiţii dictatoriale, ceea ce înseamnă că el nu poate avea consecinţe democratice. A fost impus statelor naţionale, cel puţin Ungariei, patria mea, în condiţii explicit dictatoriale şi antidemocratice, întrucât tratatul a luat poporului, pe ascuns şi peste capul său, mai multe puteri de luare a deciziilor referitoare la propriul său destin şi le-a acordat Bruxelles-ului. În temeiul dreptului natural, Tratatul de la Lisabona este în mod evident invalid, cel puţin în ceea ce priveşte Ungaria, în primul rând pentru faptul că acest tratat extrem de semnificativ nu a fost discutat şi conciliat cu poporul, organizaţiile publice şi diversele organizaţii civile şi, în al doilea rând, pentru că a fost aprobat fără să fie cunoscut conţinutul textului său. Destul despre consecinţele democratice ale acestui tratat dictatorial.

 
  
MPphoto
 

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. – Dnă preşedintă, doresc în primul rând să le mulţumesc tuturor vorbitorilor, în special celor care şi-au exprimat susţinerea pentru acordul-cadru, întrucât cred că acesta este un foarte important manual despre cum putem coopera şi colabora mai bine pe viitor.

Doresc din nou să îmi exprim recunoştinţa faţă de grupul de lucru şi de echipa Parlamentului European pentru că am petrecut mult timp împreună. Am purtat 11 runde de negocieri foarte intense, însă această muncă asiduă a meritat efortul şi cred că astăzi putem într-adevăr să sărbătorim un acord excelent.

Bineînţeles, am ascultat cu mare atenţie comentariile stimaţilor deputaţi şi întrebările dumnealor, printre care există şi unele care reflectă îngrijorări legate de acordul la care s-a ajuns.

Prin urmare, doresc să subliniez în primul rând faptul că un principiu important pentru Comisie este acela că practicile stabilite şi de succes ale cooperării dintre instituţiile noastre trebuie menţinute. Acest lucru înseamnă că acordul-cadru revizuit nu trebuie să ducă la nicio reducere a practicilor de succes. De fapt, mă aştept ca aplicarea acordului-cadru să conducă, în orice caz, la îmbunătăţiri evidente.

Acestea fiind spuse, ambele părţi au recunoscut în timpul negocierilor că se vor confrunta cu dificultăţi de interpretare, dar şi-au exprimat totodată disponibilitatea de a pune în aplicare acordul-cadru revizuit în cel mai constructiv mod şi vă pot asigura că şi Comisia este dedicată acestei idei.

Sunt convins că practica ne va arăta că multe dintre îngrijorările exprimate astăzi nu se vor materializa. De asemenea, unele aşteptări care merg dincolo de competenţele pe care tratatele le atribuie fiecăreia dintre instituţii vor fi fost corectate. Ca răspuns la solicitarea venită de la vorbitori referitoare la declaraţia mea privind Codul de conduită, permiteţi-mi, de asemenea, să confirm că foarte curând Comisia va prezenta o propunere de Cod de conduită revizuit şi, în conformitate cu prevederile acordului-cadru, va solicita opinia Parlamentului din timp, aşa cum s-a promis în timpul negocierilor.

În încheiere, permiteţi-mi să subliniez faptul că, în cazul în care vom descoperi probleme, ne vom aşeza din nou împreună la discuţii şi vom căuta soluţii. De fapt, am prevăzut deja o revizuire a acordului-cadru pentru sfârşitul anului 2011, revizuire care ne va oferi suficiente ocazii pentru a corecta eventualele greşelile care ar apărea.

În acest sens, aştept cu interes să colaborez cu dumneavoastră pe marginea acestui acord-cadru revizuit şi sper şi mă aştept ca dumneavoastră să susţineţi miercuri acest acord.

Cred şi sper că acest spirit pozitiv va predomina şi în relaţiile generale dintre toate instituţiile Uniunii Europene, pentru că cetăţenii aşteaptă acest lucru de la noi şi este ceea ce trebuie să le oferim.

 
  
MPphoto
 

  Paulo Rangel, raportor.(PT) Doresc să îmi bazez discursul de încheiere pe ceea ce s-a discutat aici în timpul acestei dezbateri. Doresc să închei prin a lămuri următoarele aspecte. Unul dintre principalele obiective ale acestui acord-cadru a fost ca, în ceea ce priveşte chestiunile legislative obişnuite şi chestiunile bugetare, Consiliul şi Parlamentul să se situeze pe picior de egalitate, adică să aibă poziţii paralele una faţă de cealaltă. În ceea ce priveşte alte aspecte, obiectivul a fost şi acela de a respecta echilibrul de putere generat de Tratatul de la Lisabona şi de a respecta principiul separării puterilor, pentru a permite Parlamentului să îşi exercite mai bine controlul politic în afara chestiunilor bugetare şi legislative obişnuite.

Cred că lămurirea oferită de acest acord-cadru este bună pentru ambele instituţii. Ea face ca relaţiile dintre ele să fie mai clare şi mai transparente.

Totuşi, este bună şi pentru alte instituţii, în special pentru Consiliu, întrucât acum Consiliul are un fundament clar, o înţelegere clară şi o viziune asupra felului în care va aborda relaţiile dintre Parlament şi Comisie ca urmare a îmbunătăţirilor aduse de Tratatul de la Lisabona. Prin urmare, indiferent de cât de emoţional ar reacţiona Consiliul sau cât de multe critici ar aduce acordului-cadru, adevărul este că va veni o vreme când cei din Consiliu îşi vor aduce aminte că a fost un pas pozitiv pentru toate instituţiile şi va veni un moment când vom avea un acord-cadru elaborat nu pentru două, ci, în final, potrivit dorinţei publicului european, pentru trei instituţii, care să îşi reprezinte propriile opinii cu privire la litera şi spiritul Tratatului de la Lisabona.

Salut sinceritatea pe care Comisia a dovedit-o pe parcursul acestui proces.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 20 octombrie.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Rafał Trzaskowski (PPE), în scris.(PL) Acum un an, când am început discuţiile pe tema noului acord interinstituţional, am subliniat faptul că, în contextul consolidării Parlamentului prin Tratatul de la Lisabona, a venit momentul ca şi cooperarea noastră cu reprezentanţii Comisiei să ajungă la un alt nivel. Eu însumi am spus atunci că, fără îndoială, Parlamentul a avut de câştigat din Tratatul de la Lisabona în detrimentul Comisiei, dar că micile detalii vor face diferenţa şi că succesul demersului făcut de negociatorii noştri pentru a transforma în mod avantajos litera tratatului în prevederi specifice în acordul-cadru va depinde de aceste detalii. În prezent, avem aceste prevederi şi am reuşit să includem condiţiile pe care le-am exprimat în rezoluţie în timpul şedinţei plenare din februarie, iar pentru acest lucru se cuvine să îi felicităm pe negociatorii noştri şi pe raportorul pentru Comisia pentru afaceri constituţionale, dl Rangel. Să sperăm că, în ciuda divergenţelor care au existat la început între noi şi Comisie legate de interpretarea prevederilor negociate, acordul va contribui la o cooperare mai eficace şi mai eficientă între instituţiile noastre.

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate