Index 
Stenograma dezbaterilor
PDF 1967k
Luni, 18 octombrie 2010 - Strasbourg Ediţie JO
1. Reluarea sesiunii
 2. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
 3. Comunicările Preşedintelui
 4. Semnarea actelor adoptate în cadrul procedurii de codecizie: consultaţi procesul-verbal
 5. Componenţa comisiilor şi delegaţiilor: consultaţi procesul-verbal
 6. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal
 7. Petiţii: a se vedea procesul-verbal
 8. Întrebări orale şi declaraţii scrise (depunere): consultaţi procesul-verbal
 9. Declaraţii scrise caduce: consultaţi procesul-verbal
 10. Continuări ale avizelor şi rezoluţiilor Parlamentului: a se vedea procesul-verbal
 11. Ordinea lucrărilor
 12. Calendarul perioadelor de sesiune ale Parlamentului European - 2012: consultaţi procesul-verbal
 13. Îmbunătăţirea securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează - Femeile cu locuri de muncă precare (dezbatere)
 14. Revizuirea Acordului-cadru privind relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisia Europeană - Adaptarea Regulamentului de procedură al Parlamentului la acordul-cadru revizuit referitor la relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisia Europeană (dezbatere)
 15. Transferurile de date către SUA efectuate de statele membre în temeiul memorandumurilor de înţelegere (dezbatere)
 16. Convenţia asupra viitoarei cooperări multilaterale în zonele de pescuit din Atlanticul de Nord-Vest - Sistemul de control şi executare aplicabil în zona reglementată de Convenţia privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (dezbatere)
 17. Intervenţii cu durata de un minut (articolul 150 din Regulamentul de procedură al PE)
 18. Viitorul standardizării europene (prezentare succintă)
 19. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: consultaţi procesul-verbal
 20. Ridicarea şedinţei


  

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Preşedinte

(Şedinţa a fost deschisă la ora 17.05)

 
1. Reluarea sesiunii
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Declar redeschisă sesiunea Parlamentului European suspendată la data de 7 octombrie 2010.

 

2. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

3. Comunicările Preşedintelui
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Pentru început, doresc să vă informez pe scurt în privinţa a patru aspecte. Am aflat cu mare satisfacţie că dl Liu Xiaobo a primit Premiul Nobel pentru Pace. Acest campion al drepturilor omului se află încă în închisoare ca urmare a luptei sale paşnice pentru libertatea de exprimare în China. Apreciem eforturile recente ale autorităţilor chineze pe calea atingerii standardelor politice, economice şi sociale ale lumii libere. Totuşi, acestea nu sunt suficiente, astfel că trebuie să solicităm din nou eliberarea din închisoare a lui Liu Xiaobo, Hu Jia, câştigătorul Premiului Saharov şi a altor apărători ai drepturilor omului. Parlamentul European va rămâne un gardian permanent al drepturilor omului, susţinându-le.

În al doilea rând, în această săptămână, Parlamentul European va organiza o serie de evenimente legate de Ziua internaţională a eradicării sărăciei de ieri. Mulţi dintre noi purtăm insigne în acest sens. Pe lângă dezbaterile în plen dedicate acestui subiect, doresc să vă invit să luaţi parte la o ceremonie la Bronisław Geremek Agora, care va avea loc mâine la ora 14.45, la care va lua parte Secretarul General al ONU, Ban Ki-Moon.

În al treilea rând astăzi, pentru a patra oară, participăm la Ziua UE împotriva traficului de persoane. Abordăm această problemă foarte serios. În prezent, negociem o propunere de directivă privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

În al patrulea rând şi ultimul, doresc să vă invit miercuri, la ora 12.00, să audiaţi o revizuire intermediară a mandatului preşedinţiei mele în cadrul Parlamentului. Voi rezuma punctual progresul activităţii Parlamentului European şi în special ceea ce aţi realizat în această perioadă, precum şi iniţiativele la care m-am angajat personal, unde ne aflăm şi unde ne situăm într-o Uniune Europeană schimbată, cum se prezintă Parlamentul European şi cooperarea cu alte instituţii. Consider că aveţi dreptul să primiţi aceste informaţii la jumătatea mandatului meu.

 

4. Semnarea actelor adoptate în cadrul procedurii de codecizie: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

5. Componenţa comisiilor şi delegaţiilor: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

6. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

7. Petiţii: a se vedea procesul-verbal

8. Întrebări orale şi declaraţii scrise (depunere): consultaţi procesul-verbal

9. Declaraţii scrise caduce: consultaţi procesul-verbal

10. Continuări ale avizelor şi rezoluţiilor Parlamentului: a se vedea procesul-verbal

11. Ordinea lucrărilor
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – A fost distribuită versiunea finală a proiectului de ordine de zi întocmit de Conferinţa preşedinţilor în cadrul reuniunii sale de joi, 14 octombrie 2010, în conformitate cu articolele 130 şi 131 din Regulamentul de procedură. Au fost propuse următoarele amendamente:

Luni

Fără modificări.

Marţi

Fără modificări.

Miercuri:

Am primit solicitarea Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană de a amâna votul referitor la calendarul pentru 2012 al perioadelor de sesiune pentru una din următoarele perioade de sesiune ale Parlamentului. Dumnealor doresc ca votul să aibă loc, însă la o dată ulterioară. Această propunere va fi prezentată de un reprezentant al Grupului Verzilor. Este cineva pregătit să ia cuvântul?

 
  
MPphoto
 

  Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE.(FR) Dle Preşedinte, vă rog să mă scuzaţi; Am primit un raport cu privire la situaţia din Belgia şi nu am înţeles complet.

Dacă înţeleg bine, este vorba despre votul cu privire la calendarul 2012. Dle Preşedinte, în cadrul grupului nostru, ca şi în cadrul altora, au loc discuţii cu privire la acest calendar pentru, repet, 2012.

Având în vedere că nu este un text legislativ, nu există nicio dezbatere şi nici amendamente. Pur şi simplu votăm calendarul. Solicităm amânarea acestui vot cu o perioadă de sesiune şi, prin urmare, ca acesta să aibă loc luna viitoare la Strasbourg, astfel încât să putem contacta celelalte grupuri şi să vedem dacă nu putem încerca să facem primii paşi în direcţia reformării calendarului.

 
  
MPphoto
 

  Francesco Enrico Speroni, în numele Grupului EFD.(IT) Dle Preşedinte, aceasta este prima dată când votul cu privire la calendar are loc în Parlament atât de devreme. Cu toate acestea, nu este un eveniment neobişnuit, deoarece, de fapt, calendarul reflectă ceea ce am făcut întotdeauna; nu există modificări deosebite.

Contrar celor sugerate de dl Cohn-Bendit, depunerea de amendamente este posibilă, iar – conform e-mailului – unii membri intenţionează să facă acest lucru. Nu văd niciun motiv pentru amânarea votului; având în vedere că acest calendar va intra în vigoare în 2012, vom avea în continuare posibilitatea şi şansa de a face modificări în cazul în care vor fi considerate necesare.

 
  
 

(Parlamentul a respins cererea)

Joi

Fără modificări.

(Ordinea lucrărilor a fost în stabilită)

 

12. Calendarul perioadelor de sesiune ale Parlamentului European - 2012: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

13. Îmbunătăţirea securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează - Femeile cu locuri de muncă precare (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. –Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele rapoarte:

- raportul A7-0032/2010 al dnei Estrela, în numele Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [COM(2008)0637 – C6-0340/2008 – 2008/0193(COD)] şi raportul A7-0264/2010 al dnei Thomsen, în numele Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, cu privire la femeile cu locuri de muncă precare (2010/2018(INI)).

 
  
MPphoto
 

  Edite Estrela, raportoare.(PT) În primul rând doresc să mulţumesc raportorului alternativ şi raportorului pentru aviz din partea Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale pentru colaborare şi rezultatele obţinute împreună. Se cuvin mulţumiri şi multor organizaţii neguvernamentale şi sindicate, experţilor care au participat la atelierul de prezentare pentru studiul de impact financiar, secretariatelor Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen şi a grupului meu politic, Departamentului tematic al Parlamentului European şi asistenţilor mei. Toţi aceştia au fost neobosiţi şi au dovedit mult profesionalism şi pricepere.

Această directivă are deja optsprezece ani şi este depăşită. Procesul revizuirii sale a fost lung şi problematic. A venit timpul ca Parlamentul să decidă fără întârziere, pentru a îndeplini aşteptările şi nevoile familiilor europene.

Propunerile adoptate de Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen asigură atingerea obiectivelor îngemănate care rezultă în urma lărgirii bazei legale: protejarea sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă pentru lucrătoarele gravide, care au născut de curând sau care alăptează şi promovarea egalităţii de gen şi a concilierii vieţii de familie cu viaţa profesională. În acelaşi timp, acest lucru va preveni declinul demografic din ultimele decenii.

Acum o sută de ani, populaţia europeană reprezenta 15 % din populaţia lumii. Se preconizează că în 2050 nu va reprezenta mai mult de 5 %. Îmbătrânirea şi reducerea populaţiei active care rezultă subminează durabilitatea sistemelor de securitate socială şi creşterea economică în sine. Din acest motiv, maternitatea nu poate fi privită ca o boală sau o povară asupra economiei, ci mai degrabă ca un serviciu făcut societăţii.

Durata concediului de maternitate în cele 27 de state membre variază între 14 şi 52 de săptămâni, iar remunerarea concediului variază, de asemenea, în 13 ţări aceasta reprezentând 100 % din venituri. Îmi dau seama că climatul economic actual nu este favorabil creşterii cheltuielilor sociale, însă aceasta reprezintă o investiţie bună în viitorul nostru colectiv şi nu are acele costuri ridicate pe care mulţi pretind că le-ar avea. Studiul privind impactul financiar concluzionează că cheltuielile în baza propunerii Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen vor fi acoperite complet în cazul în care aceasta va contribui la o creştere cu numai 1 % a participării femeilor pe piaţa forţei de muncă. Acestea sunt propuneri echilibrate şi funcţionale, armonizate cu recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

O perioadă de douăzeci de săptămâni reprezintă un interval de timp suficient pentru ca femeile să îşi revină în urma naşterii, să încurajeze alăptarea şi să permită formarea de legături puternice între mamă şi copil. O perioadă de timp mai lungă poate afecta reintegrarea femeilor pe piaţa forţei de muncă. O remuneraţie de 100 % din venituri este echitabilă, deoarece familiile nu trebuie să fie penalizate financiar pentru că au copii pe care îi doresc şi, mai mult, copii de care Europa are nevoie pentru a soluţiona provocările demografice.

Dreptul la concediu de paternitate este recunoscut deja în 19 state membre, remunerarea variind între 80 % şi 100 % din veniturile medii. Implicarea taţilor în viaţa copiilor lor contribuie la dezvoltarea fizică şi psihologică sănătoasă a acestora. Reprezintă un drept pentru taţi şi copii.

Pe parcursul întregului proces, mi-am exprimat deschiderea deplină spre un consens mai larg şi sper ca cei cărora le pasă de bunăstarea femeilor, familiilor şi copiilor vor sprijini acest raport. În lumina obiectivelor Strategiei Europa 2020, nu va exista nicio justificare ca durata concediului de maternitate să nu fie reprezentată de o perioadă de 20 de săptămâni, remunerată complet, începând cu 2020. Prin urmare, vă recomand insistent să sprijiniţi amendamentele 126, 127 şi 128. Din acelaşi motiv, nu pot sprijini amendamentele care vizează în mod scandalos reducerea drepturilor familiilor.

 
  
MPphoto
 

  Britta Thomsen, raportoare.(DA) Dle Preşedinte, această dezbatere cu privire la condiţiile de muncă ale femeilor are loc astăzi deoarece femeile şi bărbaţii se confruntă cu condiţii diferite pe piaţa forţei de muncă. Femeile sunt mult în urma bărbaţilor în ceea ce priveşte salariile, pensiile, funcţiile înalte şi poziţiile de conducere. Prin urmare, mai mult decât oricând, este nevoie ca UE să adopte iniţiative care să îmbunătăţească poziţia femeilor pe piaţa muncii, astfel încât Europa să respecte prevederile tratatului. Trebuie să ne asigurăm că femeilor – fie că sunt din Portugalia sau Polonia, Belgia sau Bulgaria – li se garantează egalitatea pe piaţa forţei de muncă.

Un pas major şi important spre egalitatea deplină îl reprezintă un act legislativ comunitar nou şi modern cu privire la concediul de maternitate. Există multe motive bune pentru instituirea unei noi legislaţii privind concediul de maternitate în Europa. În primul rând şi cel mai important, există riscul ca, în curând, UE să se confrunte cu o criză demografică – criză care ar putea fi cel puţin la fel de serioasă precum criza economică în care ne găsim. Femeile din UE pur şi simplu nu au suficienţi copii. Dacă dorim să ne păstrăm competitivitatea în viitor şi să existe creştere, care sunt necesare pentru a ne păstra nivelul actual de prosperitate, este nevoie ca în UE să se nască mai mulţi copii. Prin urmare, avem nevoie de o legislaţie a concediului de maternitate care să motiveze familiile să aibă copii.

Un standard ridicat comun pentru concediul de maternitate este esenţial pentru a crea o piaţă internă eficientă. O piaţă internă nu trebuie să reprezinte numai mărfuri ieftine – este la fel de important să asigure standarde sociale ridicate pentru lucrători. Nu trebuie să existe condiţii competitive disparate, prin care să fie avantajoasă diminuarea condiţiilor pentru femei, care să devină astfel victimele dumpingului social.

Taţii trebuie să aibă, de asemenea, dreptul la concediu de paternitate de două săptămâni, remunerat integral. Dacă dorim să creăm egalitate între bărbaţi şi femei, trebuie să înţelegem că bărbaţii deţin, de asemenea, un rol important în legătură cu concediul de paternitate. Acest lucru va avea un efect benefic asupra egalităţii, asupra copiilor şi nu în ultimul rând, asupra taţilor.

Grupurile de interese ale asociaţiilor profesionale susţin că aceasta este o idee nebunească şi că nu ne permitem o legislaţie mai bună cu privire la concediul de maternitate. Îndrăznim să afirmăm că de fapt este valabil chiar contrariul. Nu ne permitem să nu ne asigurăm că vom avea o legislaţie nouă, modernă, cu privire la concediul de maternitate. Este o chestiune care priveşte sănătatea şi siguranţa femeilor şi copiilor din UE. Prin urmare, nu putem să ne jucăm în această privinţă.

Trebuie să creştem participarea femeilor pe piaţa forţei de muncă în întreaga UE. Obiectivul Strategiei UE 2020 este de a avea 75 % dintre femei pe piaţa forţei de muncă. Având în vedere că, după cum ştim, numai 60 % dintre femei lucrează în prezent, aceasta va reprezenta o provocare majoră. Însă trebuie să reuşim şi nu există îndoieli că, în acest sens, avem nevoie de facilităţi bune în ceea ce priveşte îngrijirea copilului. Iar o a doua iniţiativă, la fel de importantă, este remunerarea integrală a concediului de maternitate. Putem avea mai multe femei pe piaţa forţei de muncă numai împiedicând discriminarea împotriva acestora.

Un alt pas important în direcţia egalităţii pe piaţa forţei de muncă îl constituie raportul referitor la femeile cu locuri de muncă precare, pentru care am fost raportoare. Din nefericire, în prezent, femeile sunt suprareprezentate în mod semnificativ în ceea ce priveşte aceste locuri de muncă. În special femeile angajate în gospodării private au condiţii de muncă foarte precare, caracterizate, printre altele, printr-o siguranţă redusă a locului de muncă sau prin absenţa acesteia, absenţa securităţii sociale, un risc crescut de discriminare şi un mediu de lucru necorespunzător. Nu trebuie să le permitem femeilor să lucreze în astfel de condiţii inadecvate. Prin urmare, UE trebuie să sprijine statele membre să asigure condiţiile necesare pentru înlocuirea locurilor de muncă precare cu locuri de muncă adecvate, cu condiţii de muncă decente. Mult timp am neglijat să ne concentrăm asupra acestor femei vulnerabile şi sper ca acestui raport să i se acorde atenţia cuvenită de către Comisie, iar aceasta să contribuie la sprijinul acordat celor mai vulnerabili cetăţeni ai UE.

 
  
MPphoto
 

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. – Dle Preşedinte, sunt încântat că îl pot înlocui pe vicepreşedinta Reding în această seară, în cadrul acestei dezbateri foarte importante, deoarece voi discuta două rapoarte tematice care sunt fundamentale pentru drepturile omului şi egalitatea de gen. În numele Comisiei, doresc să le mulţumesc călduros celor două raportoare, dna Thomsen şi dna Estrela, care au obţinut rezultate extraordinare.

Aceste două rapoarte privesc situaţia adesea problematică a femeilor pe piaţa forţei de muncă a UE. Contribuţia femeilor este crucială pentru îndeplinirea obiectivelor noastre ambiţioase, care vizează o rată globală de ocupare a forţei de muncă de 75 % până în 2020, însă acest lucru nu poate fi realizat fără asigurarea drepturilor fundamentale ale lucrătoarelor. Acest aspect va fi discutat în această seară.

Permiteţi-mi să încep cu problema femeilor cu locuri de muncă precare. Am înregistrat multe progrese în ceea ce priveşte integrarea femeilor pe piaţa forţei de muncă în ultimii câţiva ani. După cum ştim, este mai probabil ca femeile să deţină locuri de muncă precare decât bărbaţii. Anumite forme de muncă precară efectuată de femei, cum sunt munca domestică remunerată, pur şi simplu nu sunt vizibile pe piaţa forţei de muncă. Dacă femeile nu au locuri de muncă decente, nu se pot bucura de independenţă economică – ceea ce reprezintă o condiţie necesară pentru obţinerea controlului asupra propriilor vieţi.

Trebuie să abordăm motivele pentru care este mai probabil ca femeile să deţină locuri de muncă precare: stereotipurile, distribuţia inechitabilă a sarcinilor în familie şi în gospodărie şi subevaluarea locurilor de muncă unde predomină femeile. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că forţa de muncă formată din lucrătoarele migrante, care este adesea exploatată în economia subterană, este integrată pe piaţa forţei de muncă. Noua noastră strategie care vizează egalitatea acoperă toate aceste aspecte şi trebuie să mobilizăm toate instrumentele disponibile pentru a face progrese în vederea punerii sale în aplicare.

Dacă-mi permiteţi, voi adresa câteva remarci cu privire la directiva privind lucrătoarele gravide.

Este destul de clar că standardele mai ridicate cu privire la concediul de maternitate la nivelul UE sunt cruciale pentru a asigura sănătatea şi siguranţa mamei şi a copilului, precum şi creşterea participării femeilor pe piaţa forţei de muncă, schimbarea modelelor familiale şi abordarea presiunii demografice.

Punctele principale ale propunerilor Comisiei includ prelungirea concediului de maternitate cu patru săptămâni, pentru o aliniere la recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii; încurajarea unei alocaţii mai ridicate; mai multă flexibilitate pentru ca femeile să lucreze până aproape de momentul naşterii; şi dreptul de a solicita un program de lucru flexibil.

Prin acestea, Comisia vizează protejarea drepturilor femeilor privind ocuparea forţei de muncă, acordarea unei perioade suficiente de timp femeilor pentru a-şi reveni după naştere şi pentru a crea legături cu copilul şi asigurarea securităţii financiare a femeilor în timpul concediului de maternitate.

Prin urmare, doresc să o felicit pe dna Estrela în legătură cu eforturile dumneaei cu privire la acest raport cuprinzător care, în multe moduri, reprezintă o îmbunătăţire a propunerii iniţiale a Comisiei.

În primul rând, Comisia este pe deplin de acord cu accentul plasat asupra rolului taţilor. Consolidarea concediului paternal prin noua directivă adoptată la începutul acestui an reprezintă un pas important înainte. Cu toate acestea, introducerea concediului de paternitate în directiva privind maternitatea nu se aliniază nici cu obiectivul global pe care îl urmărim, nici cu baza legală pe care se fundamentează propunerea. Propunerea se bazează pe articolul 153 referitor la sănătatea şi siguranţa la locul de muncă pentru femeile gravide şi pe articolul 157 care permite UE să intervină în domeniul remunerării egale pentru bărbaţi şi femei.

Acestea fiind zise, aş mai dori să subliniez că această problemă va fi luată în considerare în continuare de către Comisie. Aceasta desfăşoară un studiu cost/beneficiu detaliat cu privire la acest subiect, în vederea elaborării unei iniţiative separate în acest domeniu. În mod similar, Comisia nu poate accepta diminuarea dreptului femeilor de a refuza munca de noapte.

În ceea ce priveşte durata concediului şi remuneraţia care urmează să fie primită de femei în această perioadă, doresc să afirm următoarele. Vicepreşedinta Reding s-a întâlnit cu mulţi miniştri în ultimele luni, iar aceştia au explicat că sistemele naţionale privind concediile funcţionează bine şi că nu este posibil, din cauza constrângerilor financiare actuale, să fie crescută durata sau remuneraţia, însă Comisia a arătat clar că nu este pregătită să reducă nivelul ambiţiei acestei propuneri.

Lucrurile stând astfel, doresc să subliniez că obiectivul Comisiei este de a stabili nivelul minim de protecţie care ţine seama de diferite modele de conciliere şi de concediul pentru familie în statele membre. Comisia consideră că propunerea sa ar constitui o bază bună pentru un acord între Parlament şi Consiliu. Comisia doreşte, de asemenea, să-i mulţumească Parlamentului pentru introducerea unui număr de amendamente care fie întăresc, fie clarifică propunerile.

Pentru a rezuma, propunerea trebuie să vizeze consolidarea protejării sănătăţii şi siguranţei femeilor, sporirea perspectivelor de angajare a acestora şi abordarea problemei îmbătrânirii demografice. Aştept cu nerăbdare contribuţiile şi sugestiile dumneavoastră în legătură cu aceste două aspecte foarte importante.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: ROBERTA ANGELILLI
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Rovana Plumb, raportoare pentru aviz, Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale. − Domnule comisar, dragi colege, vreau să vă spun că, în calitatea mea de raportor din partea Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, am urmărit ca, prin îmbunătăţirile aduse prin acest raport, să contribuim la acele politici care să conducă la atingerea obiectivului privind creşterea gradului de ocupare pe piaţa muncii şi îmbunătăţirea condiţiilor privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă.

Dar atunci când vorbim de obiective ale strategiei Uniunii până în 2020 trebuie să ne gândim la oameni, să punem oamenii pe primul loc, şi în acest context femeile. Noua abordare cu care noi venim este aceea ca maternitatea să nu mai fie penalizată, mai ales când natalitatea scade, iar populaţia îmbătrâneşte şi sărăceşte, punându-se acut problema sustenabilităţii schemelor de securitate socială.

Toate măsurile pe care le propunem vor proteja femeia la locul de muncă, atât cea care este însărcinată, cât şi cea care dă naştere; de asemenea, măsurile propuse prin raport sunt o investiţie în viitorul Europei. Vrem un concediu garantat de maternitate şi un concediu care să fie plătit integral. Vă rog să gândim că nu trebuie să mai penalizăm maternitatea în Uniunea Europeană în secolul 21, iar femeile trebuie să se bucure de toate condiţiile pentru o muncă decentă.

 
  
MPphoto
 

  Thomas Händel, raportor pentru aviz al Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale.(DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am făcut cu siguranţă progrese pe parcursul ultimilor ani în privinţa egalităţii dintre bărbaţi şi femei, dar cu toate acestea există încă multe femei care sunt forţate să accepte locuri de muncă care presupun calificare redusă. Acest lucru nu se aplică doar activităţilor desfăşurate în mod tradiţional în cadrul familiei. Reducerea reglementării din ultimii ani a dus frecvent la înlocuirea unei ocupări a forţei de muncă, care oferă asigurare socială obligatorie, cu condiţii de ocupare a forţei de muncă atipice, precare şi nesigure. Femeile au fost afectate de acest lucru în mod special. Între anii 2000 şi 2010, tendinţa europeană a ocupării forţei de muncă este ca partea de 60 % să fie constituită din tipuri noi, precare şi atipice de ocupare a forţei de muncă, aceasta fiind în principal formată de către femei –două treimi. În mod frecvent, femeile sunt excluse de la participarea democratică în cadrul organizaţiilor, prin faptul că sunt angajate cu fracţiune de normă şi în condiţii precare. Cu toate acestea, femeile sunt acum mult mai hotărâte şi mai bine pregătite decât în orice altă generaţie anterioară. Totuşi, ele câştigă în medie cu 25 % mai puţin decât bărbaţii.

Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale a analizat intensiv această problemă şi a elaborat propuneri pertinente cu privire la problema ocupării forţei de muncă în rândul femeilor: includerea în sistemele de securitate socială indiferent de tipul contractului de muncă; înfiinţarea structurilor de îngrijire a copiilor; alinierea pensiilor şi a sistemelor sociale cu viaţa independentă; şi organizarea muncii în conformitate cu principiile muncii decente. Raportul referitor la femeile cu locuri de muncă precare conţine, în esenţă, toate aceste aspecte. Comisia pentru ocuparea forţei de muncă este mulţumită de rezultatele acestei lucrări şi recomandă Parlamentului să voteze în favoarea raportului prezentat.

 
  
MPphoto
 

  Anna Záborská, în numele Grupului PPE.(SK) Acest raport reprezintă deja o a doua încercare de a formula poziţia Parlamentului referitoare la standardele minime de protecţie a mamelor în Uniunea Europeană.

Diferă aproape toate opiniile exprimate de cele 27 de delegaţii din cadrul celor şapte grupuri. Acest lucru este valabil şi pentru propriul meu grup, Grupul Creştin-Democrat. Până astăzi, mulţi deputaţi din PE au recunoscut consecinţele votului nostru asupra economiilor lor naţionale, din moment ce studiul menţionat anterior a luat în considerare doar 10 dintre statele membre. Sunt în politică de 20 de ani şi rar am experimentat o situaţie atât de complexă. Viaţa fiinţei umane începe în corpul mamei şi de aceea trebuie să protejăm sănătatea acesteia înainte şi după naştere. Protecţia mamei ca factor de cheltuială socială nu trebuie să devină un obstacol pentru angajarea ei. Mama nu trebuie să fie în conflict cu femeia lucrătoare. Dacă sugerăm femeilor tinere, educate că ele trebuie să aibă copii şi în acelaşi timp refuzăm să le recunoaştem maternitatea şi nu le dăm oportunitatea de a se îngriji de copiii lor, nu vom reuşi niciodată să inversăm tendinţele demografice.

Protecţia mamelor trebuie să fie luată în considerare atât în relaţie cu grija pentru tată, cadrul natural al familiei, cât şi cu necesitatea dragostei materne pentru nou-născutului. Copiii reprezintă mai mult decât viitori contribuabili. Personal, sunt de acord cu cerinţele maxime propuse de raport. În acelaşi timp, susţin dispoziţii care să sprijine reintegrarea mamelor dacă acestea decid să se întoarcă pe piaţa muncii. Cu toate acestea, este regretabil să vorbeşti despre protecţia mamelor în relaţie cu egalitatea de şanse. Personal, aş prefera ca Comisia să înainteze o propunere care să ia în considerare o viziune cuprinzătoare a gravidităţii, naşterii şi asistenţei medicale subsecvente. Această directivă ar putea fi în vigoare pentru două decenii; suntem astăzi doar la începuturile unui proces îndelungat şi dificil de luare a deciziilor. Întrebarea mea este dacă intenţionăm să evaluăm dezvoltarea economică şi socială viitoare exclusiv pe baza situaţiei noastre financiare curente. Astăzi, toate acestea se află în joc.

 
  
MPphoto
 

  Marc Tarabella, în numele Grupului S&D.(FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, deşi comisarul a vorbit în numele dnei Reding şi al Comisiei pentru a exprima rezervele Comisiei referitoare la integrarea în text a concediului de paternitate, mai presus de orice mi-ar place să iau astăzi cuvântul, în numele tuturor taţilor din Europa care încă nu au dreptul la concediu de paternitate.

Natura nu ne-a acordat dreptul naşterii, dar poate societatea să ne priveze de dreptul de a ne bucura de primele momente ale vieţii copiilor noştri? Să nu uităm faptul că şi taţii sunt părinţi. Societatea trebuie să ne permită să acordăm întreaga noastră atenţie fiilor şi fiicelor noastre, astfel încât să putem stabili o legătură specială cu aceştia încă de la naştere.

De aceea îi invit pe colegii mei deputaţi să voteze cu o majoritate covârşitoare în favoarea introducerii în întreaga Europă a concediului de paternitate de două săptămâni, plătit integral. Dacă tot am ajuns la acest subiect, fac un apel şi la Comisia Europeană şi la Consiliu să ne susţină şi repet: cum puteţi să vă opuneţi cererii noastre de a stabili un nou drept pentru taţi la nivel european?

Totodată, îi invit pe colegii mei deputaţi să sprijine raportul Estrela în întregime. În ceea ce îi priveşte pe cei care citează criza economică ca argument pentru a le refuza femeilor o durată mai acceptabilă a concediului de maternitate sau, chiar mai mult decât atât, o salarizare adecvată şi concediul de paternitate pentru bărbaţi, îi întreb direct: de ce vă întoarceţi întotdeauna la acquis-ul social când există o criză economică?

Nu vă daţi seama că toate costurile economice vor fi compensate printr-o mai mare participare a femeilor pe piaţa muncii, printr-o diminuare a discriminării, prin egalitate de gen, printr-un echilibru mai bun al vieţii profesionale şi, prin urmare, prin beneficii economice reale pe termen lung?

În cele din urmă, pentru aceia care doresc să sacrifice taţii şi mamele pe altarul crizei economice, repet: nu putem face economii atunci când este vorba despre drepturi fundamentale. Această luptă este, de asemenea, o luptă pentru o societate mai umană, iar în aceste timpuri de criză, familia este tot mai mult ultimul nostru bastion împotriva turbulenţelor vieţii.

 
  
MPphoto
 

  Siiri Oviir, în numele Grupului ALDE.(ET) Dle comisar, doamnelor şi domnilor, ani de zile, Parlamentul European a făcut apel la protejarea lucrătoarelor gravide şi la actualizarea legislaţiei existente referitoare la concediul de maternitate. Directiva care reglementează acest aspect este în vigoare de 18 ani. Viitorul demografic al Europei nu este încurajator şi, ca urmare a discutării acestei probleme, am adoptat în 2008 o rezoluţie în această Cameră, care făcea un apel la adoptarea unor măsuri referitoare la durata şi protejarea concediului de maternitate, asigurându-ne că este posibil, cu o politică adecvată, să influenţăm curba de fertilitate prin crearea unui mediu benefic pentru familie din punct de vedere psihologic şi financiar.

Tratatul Uniunii Europene, aflat în prezent în vigoare, ne oferă nouă, celor din acest Parlament,o bază legală pentru adoptarea directivei aflată în discuţie. Am vorbit mult despre egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei, drepturi egale pe piaţa muncii şi este clar că, atât concediul de maternitate cu o durată mai lungă, cât şi concediul de paternitate, vor crea o bază mai bună pentru toate acestea. Este un fapt stabilit că graviditatea şi naşterea sunt o povară pentru corpul femeii. Directiva îşi propune să protejeze sănătatea femeilor. De aceea, este important să avem un concediu cu o durată care să permită refacerea sănătăţii, dar care să permită şi mamei să-şi alăpteze copiii în interesul sănătăţii şi dezvoltării acestora.

Aş dori să spun câteva cuvinte despre concediul de paternitate. Cine altcineva decât tatăl copilului ar trebui să sprijine copilul în acest moment? Sprijin introducerea concediului de paternitate, compensând acest concediu prin analogie cu concediul de maternitate. Cetăţenii noştri se plâng frecvent de faptul că legislaţia Uniunii Europene este complicată – nu înţelegeţi acest lucru? Haideţi să nu complicăm şi mai mult situaţia şi haideţi să introducem în directiva care reglementează acest lucru un concediu care să acopere aceeaşi perioadă de timp ca şi cel de maternitate. În privinţa costurilor: suntem în criză economică sau, mai degrabă, tocmai ieşim din aceasta, dar aceasta nu este o justificare pentru a refuza cu fervoare să plătim pentru concediul de maternitate suma corespunzătoare pentru secolul 21. Analiza a arătat că nu trebuie decât să ridicăm cu 1 % nivelul de ocupare a forţei de muncă în rândul femeilor şi costurile s-ar echilibra.

 
  
MPphoto
 

  Raül Romeva i Rueda, în numele Grupului Verts/ALE.(ES) Dnă preşedintă, acesta nu este un moment potrivit pentru maternitate, dar unul şi mai puţin potrivit pentru paternitate.

Situaţia se prezintă astfel deoarece unele forţe politice şi unele grupuri de întreprinderi sunt încă blocate în percepţia învechită conform căreia a avea copii este exclusiv treaba femeilor.

Ei bine, doamnelor şi domnilor, nu aşa stau lucrurile. Deloc. Este o responsabilitate socială care ar trebui purtată colectiv de întreaga societate. Acesta este lucrul despre care vorbim astăzi. Despre acest lucru discutăm: cine trebuie să poarte responsabilitatea şi să suporte costul creşterii copiilor care trebuie, de asemenea, să fie viitorul nostru?

În mod evident, doar femeile pot rămâne însărcinate şi pot naşte. Nimeni nu contestă acest adevăr. Ceea ce discutăm aici este faptul că femeile sunt singurele care trebuie să suporte acest cost în viaţa lor profesională şi să poarte această responsabilitate în viaţa lor personală.

La finele ultimei legislaturi, am avut oportunitatea să avansăm considerabil în acest sens la nivel european, însă nu am reuşit să profităm de această oportunitate, deoarece o proporţie importantă a acestui Parlament, cea mai conservatoare parte a acestui Parlament: respectiv, grupuri din cadrul Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, unele dintre delegaţii, nu toate, ci câteva, au împiedicat acest lucru. Acest lucru a împiedicat astăzi mamele să beneficieze de mai multe drepturi. Nu ar trebui să uităm acest fapt.

Astăzi ni se oferă o nouă oportunitate de a corecta o parte a acestei probleme. Raportul Estrela, care a fost deja adoptat de Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, este un argument bun pentru compromis şi consens, pe care cred că trebuie să îl sprijinim prin votul de miercuri.

Acesta acordă mai multe drepturi lucrătoarelor gravide din Europa, garantează menţinerea salariilor acestora şi, de asemenea, obligă taţii să îşi asume partea lor de responsabilitate, garantând în acelaşi timp faptul că femeile însărcinate nu-şi vor pierde din drepturi dacă circulă între ţări ale Uniunii Europene. Toate aceste aspecte sunt importante, iar noi nu trebuie nicicum să le pierdem din vedere.

Dacă pierdem câteva dintre aceste chestiuni fundamentale prin votului de miercuri, cred că este important ca nouă şi părinţilor europeni să ne fie clar că acest lucru nu este o întâmplare şi că argumentul crizei economice nu poate fi folosit într-un context atât de important.

În mod evident, există o criză, iar noi trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru aceasta. Cu toate acestea, mamele nu trebuie să îşi asume nicio responsabilitate pentru aceasta. Acest lucru este justificabil dacă avem în vedere că este vorba de o investiţie şi nu de o cheltuială. Este o investiţie pentru viitor şi pentru societăţi mult mai sănătoase.

Aceasta este dezbaterea pe care o vom avea în timpul votului de miercuri. Voi sprijini raportul dnei Estrela şi susţin ca majoritatea Parlamentului să procedeze la fel, deoarece, în caz contrar, vom risca atât sănătatea mamelor lucrătoarelor, cât şi nivelul de bunăstare socială pentru înfăptuirea căruia am trudit atât în Europa.

 
  
MPphoto
 

  Marina Yannakoudakis, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, un cunoscut om de afaceri a spus odată că legislaţia referitoare la egalitate, dusă prea departe, reduce de fapt şansele de angajare ale femeilor.

Întreprinderilor nu li se permite să întrebe o femeie dacă urmează să aibă un copil, deci este uşor – acestea pur şi simplu nu o angajează. Şi, din nefericire, aceasta este realitatea crudă a concediului obligatoriu de maternitate plătit integral din acest raport.

Corelaţi acest lucru cu efectele economice produse asupra IMM-urilor – în Regatul Unit, 2,6 miliarde de lire sterline; Germania, 1,7 miliarde - iar acest raport este extrem de periculos în climatul economic de astăzi.

Cu toate acestea, cât de diferite ar fi fost lucrurile, dacă ar fi fost înlăturate prevederile referitoare la maternitate. Raportul s-ar fi concentrat pe mandatul său iniţial, acela referitor la sănătatea şi siguranţa lucrătoarelor gravide şi a celor care au născut recent.

Le cer colegilor mei din Comisia privind drepturile femeii şi egalitatea de gen să revină la esenţial şi să facă ceea ce este corect pentru femei. Femeile au nevoie de posibilitatea de a alege. Ele necesită instrumentele pentru a face aceste alegeri. Angajatorii trebuie să poată sprijini femeile fără ca acest lucru să implice lipsa de viabilitate economică a acestora. Statele membre trebuie şi ele să îşi consolideze economiile, creând astfel noi oportunităţi.

Grupul ECR a înaintat un amendament care se ocupă de multe dintre problemele create de clauza concediului obligatoriu plătit integral şi i-aş ruga pe colegii mei să sprijine acest amendament şi să facă acest raport funcţional.

UE nu are rolul de a crea tehnici sociale prin politicile sale. Este naivă ideea conform căreia concediul de maternitate plătit va încuraja procrearea în rândul femeilor. Copiii sunt pentru toată viaţa. Costurile sunt pentru toată viaţa. Astfel, vă rog să nu îmi spuneţi că vom spori populaţia oferind 20 de săptămâni de concediu de maternitate plătit integral.

Acest raport are multe puncte slabe. Evaluarea impactului solicitată de Grupul ECR a dovedit acest lucru. Întrebarea este dacă să îl consolidăm acum sau să îl trimitem înapoi pentru a fi refăcut.

 
  
MPphoto
 

  Eva-Britt Svensson, în numele Grupului GUE/NGL.(SV) Dezbaterea referitoare la Directiva privind concediul de maternitate şi la raportul din proprie iniţiativă privind femeile cu locuri de muncă precare, atinge cel mai important motiv de a promova egalitatea pentru toate tipurile de muncă. Oportunitatea femeilor şi cerinţele lor prealabile pentru a se putea întreţine, formează platforma pentru egalitate în toate domeniile politice. Miercurea viitoare vom avea şansa să deschidem pentru femei calea către participarea deplină pe piaţa muncii.

Regret faptul că, în 2010, se vorbeşte încă de concediul de maternitate şi nu de cel parental. Pentru mine, este de la sine înţeles dreptul copiilor la ambii lor părinţi şi cred totodată că în acest caz ar trebui să analizăm Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. Discutăm despre drepturile mamelor şi ale taţilor, dar trebuie, de asemenea, să discutăm şi dreptul – dreptul necondiţionat – al unui copil de a dezvolta o relaţie strânsă cu ambii părinţi.

Am avut discuţii răsunătoare despre costurile acestui concediu şi am schimbat tonul obişnuit când a venit vorba de sprijinul de milioane de euro acordat băncilor şi industriei de autovehicule, printre altele. Câteodată mă întreb dacă nu este mai uşor să accepţi cheltuieli în domenii tradiţional masculine decât cele legate de problemele de egalitate şi de dreptul unui copil de a îi avea pe ambii părinţi.

Cred, de asemenea, că au fost discutate costurile fără a fi luate în considerare beneficiile pe care această propunere le presupune, atât în termeni socio-economici, cât şi la nivel individual. Mulţi au vorbit despre viitorul demografic, despre faptul că se nasc prea puţini copii. Cu toate acestea, avem acum şansa de a încerca să ne asigurăm că este posibil să avem mai mulţi copii.

Alături de Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, sprijin raportul dnei Estrela şi propunerile dnei Thomsen, pe care le-am votat în Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, unde am îmbunătăţit posibilităţile.

Cu toate acestea, observ o serie probleme pentru acele state membre care oferă în prezent condiţii considerabil mai bune pentru concediul parental. Mi-ar place ca această legislaţie să confere mai degrabă drepturi decât să impună obligaţii unui părinte. Mi-ar place, de asemenea, să fie mult mai evidente atât Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului, cât şi dreptul copilului la ambii părinţi.

Există totodată probleme referitoare la nivelurile de remunerare în anumite state membre. Cineva a menţionat aici, în această dezbatere, că angajatorii de astăzi întreabă femeile aflate la vârsta la care pot avea copii dacă intenţionează să aibă copii. Prin urmare, sper că în viitor, în viitorul cel mai apropiat, vom pune aceeaşi întrebare taţilor, din moment ce – o spun încă o dată – copiii sunt preocuparea ambilor părinţi.

 
  
MPphoto
 

  Mara Bizzotto, în numele Grupului EFD.(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, drumul către o Europă care să fie prietenoasă cu femeile este încă lung şi anevoios. Statisticile sunt foarte clare: criza globală a lovit piaţa muncii, supunând unor probe dificile ocuparea forţei de muncă în rândul femeilor, care a scăzut suplimentar cu 0,7 puncte procentuale în 2008. În ciuda provocărilor care, în privinţa egalităţii de şanse şi a ocupării forţei de muncă, alimentează periodic propaganda pro-europeană pentru care sprijinul scade, nici până astăzi nu au fost adoptate măsuri concrete pentru a garanta femeilor o împlinire reală, atât ca lucrătoare, cât şi ca mame.

Europa viitorului trebuie să îşi regândească radical propriul model social şi nu să-i schimbe doar eticheta din când în când. Directiva care aliniază instituţia concediului de maternitate în Europa este pozitivă, dar decizia de a aborda pe plan secundar, în cadrul aceluiaşi raport, problema complementară, dar la fel de importantă a concediului de paternitate, este neproductivă.

O integrare mai mare a femeilor nu este doar o valoare morală, ci şi un obiectiv strategic pentru obţinerea durabilităţii modelului social european atât de mediatizat, model care încă nu mă convinge din cauza lipsei sale de rezultate.

 
  
MPphoto
 

  Edit Bauer (PPE).(HU) Propunerea referitoare la concediul de maternitate este prin natura sa o prevedere referitoare la sănătate şi siguranţă, iar principalul motiv pentru care directiva din 1992 trebuie să fie amendată în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale mamei, este că Organizaţia Internaţională a Muncii a adoptat în anul 2000 o convenţie internaţională stabilind durata minimă a concediului de maternitate la 18 săptămâni. Cu toate acestea, între timp, putem totuşi observa o evoluţie atât de diversificată – din punctul de vedere al duratei, al finanţării şi al nivelului indemnizaţiilor pentru concediul de maternitate – în cadrul diferitelor sisteme de sănătate, datorată combinaţiei dintre concediul de maternitate şi cel de paternitate, încât a devenit practic imposibilă stabilirea unui numitor comun. În ciuda bunelor intenţii pe care le avem cu toţii, indiferent dacă suntem aşezaţi în partea stângă sau în partea dreaptă a acestui Parlament, nu putem lua o decizie care este întâmpinată pozitiv şi aplaudată de fiecare stat membru.

Soluţia cea bună ar fi fost să rămânem pe terenul sănătăţii şi siguranţei în această propunere şi să consolidăm egalitatea de şanse într-o altă dispoziţie. Când am depus în acest Parlament raportul privind diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi, am evidenţiat situaţia dezavantajoasă a mamelor care se întorc pe piaţa muncii după naşterea primului lor copil. În consecinţă, egalitatea de şanse este şi ea problematică şi trebuie să rezolvăm această problemă. Cu toate acestea, atât timp cât taţii şi mamele nu pot îndeplini aceeaşi sarcină din punctul de vedere al naşterii, respectiv taţii nu pot naşte un copil, trebuie probabil să rezolvăm egalitatea de şanse în alte zone. Problema egalităţii de şanse trebuie rezolvată şi trebuie să facem progrese şi în această privinţă, dar nu în cadrul acestei directive. Am ratat şansa de a moderniza combinaţia dintre concediul de maternitate şi cel de paternitate.

 
  
MPphoto
 

  Silvia Costa (S&D).(IT) Dnă preşedintă, dle comisar, cred că Parlamentul are astăzi o şansă importantă de a reitera faptul că maternitatea este o valoare socială, că protecţia sănătăţii mamei şi a copilului său trebuie consolidată, că lucrătorul de sex feminin nu trebuie discriminat în găsirea şi păstrarea unui loc de muncă din motivul că este mamă, că sarcina îngrijirii copilului ar trebui împărţită mai bine cu taţii.

În ciuda crizei actuale, cum a fost subliniat deja, trebuie să facem aceleaşi observaţii care au mai fost făcute de cei mai buni economişti: evaluarea impactului efectuată arată necesitatea unei abordări mai holistice şi mai vizionare. Costurile de astăzi, care, în teorie, pot fi eşalonate, reprezintă o investiţie socială şi economică într-o mai mare bunăstare a copiilor, mai puţine boli şi o mai mare participare a femeilor pe piaţa muncii.

Mulţi susţin că, în lipsa unui nou sistem de securitate socială şi a noilor oportunităţi de a obţine un echilibru muncă-viaţă personală, nu vor exista mai multe femei angajate, calificate şi instruite corespunzător: sunt complet de acord şi le mulţumesc atât raportorilor, dna Estrela şi dna Plumb, pentru munca complexă pe care au desfăşurat-o, cât şi tuturor deputaţilor pentru că s-au străduit să găsească un numitor comun.

De asemenea, sunt de acord cu facilitatea pe care cred că mulţi dintre noi au dorit-o şi care va oferi mamelor care fie au copii cu handicap, fie au adoptat sau au avut naşteri multiple, şanse mai mari de a beneficia de un program de lucru flexibil, de inversarea sarcinii probei împotriva încălcărilor legii şi o protecţie mai mare împotriva concedierii. Mai mult, propun împreună cu alţi deputaţi ca în privinţa concediului obligatoriu de şase săptămâni ulterior naşterii copilului, să fie prevăzută o clauză de salvgardare pentru acele ţări în care legislaţia prevede această perioadă obligatorie şi înainte de naştere.

În concluzie, sper că acum, în aceste două zile, vom dori să găsim un teren comun astfel încât să nu pierdem această importantă şansă de a adopta directiva, preferabil în această legislatură.

 
  
MPphoto
 

  Antonyia Parvanova (ALDE). – Dnă preşedintă, atunci când vorbim despre împărţirea responsabilităţilor din cadrul familiei în mod egal între bărbaţi şi femei – avansând de fapt către obiectivul unei societăţi mai egale în contextul promovării interesului superior al copilului în politicile de reconciliere – trebuie să ne reamintim că, în acest Parlament, reprezentăm oamenii şi nu punctul de vedere al Consiliului. Am observat recent că au fost prea multe persoane din cadrul reprezentanţelor permanente învârtindu-se şi făcând lobby pe lângă deputaţii din PE, ceea ce nu consider că este acceptabil conform regulilor noastre şi principiului deputaţilor aleşi independent în PE.

Se discută că mărirea duratei concediului de maternitate impune costuri mai mari asupra sectorului public şi privat într-o perioadă de criză economică, dar acestea reprezintă doar 0,01 % din PIB şi discutăm despre 2 miliarde EUR. În acelaşi timp, am comparat bugetul militar al ţărilor menţionate. Acest buget a crescut de fapt cu 3 miliarde într-un an, iar acest lucru nu a fost pus sub semnul întrebării nici în acest Parlament, nici în parlamentele naţionale respective.

Cu toate acestea, într-o perioadă de nesiguranţă economică din ce în ce mai crescută şi în timp ce ne confruntăm cu schimbări demografice, este vital să sprijinim politicile flexibile privind concediul, care ar putea ajuta la inversarea tendinţelor demografice. Trebuie să ne luăm angajamentul comun că ne vom asigura că femeile de pe tot cuprinsul Europei se integrează pe piaţa muncii şi că opţiunea lor de viaţă este luată în serios printr-o mai mare participare a acestora pe piaţa muncii, cu o valorizare mai mare a copilăriei şi a importanţei echilibrării vieţii de familie cu cea profesională.

În concluzie, aş evidenţia cu fermitate că sistemul European de securitate socială şi măsurile corespunzătoare, aşa cum sunt stipulate de directivă, reprezintă o valoare şi nu o povară pentru piaţa europeană.

 
  
MPphoto
 

  Marije Cornelissen (Verts/ALE). – Dnă preşedintă, reiese cu claritate din amendamentele înaintate de unii dintre colegii mei din Grupul ALDE, Grupul PPE şi Grupul ECR – deşi, din fericire, nu toţi dintre ei – că şi-au vândut sufletele intereselor mărunte ale corporaţiilor şi lobbyiştilor din statele membre cărora nu le pasă de drepturile femeilor. Dacă aceste amendamente sunt adoptate, viaţa noilor mame şi a noilor taţi din UE nu se va îmbunătăţi.

Dacă concediul nu este plătit corespunzător, acesta va fi luat doar de către acele femei cu locuri de muncă care nu contează. Dumneavoastră, dragi colegi din partea dreaptă, perpetuaţi un sistem tradiţional, cu un bărbat care câştigă pâinea şi micuţa sa soţie, cu micuţul ei loc de muncă adiţional, ţinută cu abilitate sub controlul său. Pentru ea nu contează cu adevărat care este valoarea compensaţiei. Dar orice femeie independentă, care contribuie financiar în cadrul familiei sale, s-ar duce mai bine înapoi la serviciu după cele şase săptămâni obligatorii – dacă odihna este precar plătită – indiferent dacă mai sângerează sau nu; iar aceasta poate să uite de oferirea unui început bun în viaţă copilului său prin alăptare.

Sper din toată inima ca, aceia dintre dvs. care vor cu adevărat să facă pentru noile mame şi noii taţi o viaţă mai bună, vor câştiga acest vot. Această directivă ar putea fi piatra de temelie a unei politici moderne privind piaţa muncii pentru societatea care îmbătrâneşte. Viitorul are nevoie de politicieni suficient de curajoşi pentru a-şi exprima opiniile, care pot privi un pic mai departe în viitor şi care au viziunea unei societăţi cu mult mai multe mame lucrătoare şi mult mai mulţi taţi care se ocupă de copiii. Viitorul poate cu siguranţă exista fără aceia care cad în genunchi de îndată ce conducătorii întreprinderilor, având în minte doar următorul raport financiar, şi miniştrii de la nivel naţional gândindu-se doar la următoarele alegeri, încep să facă lobby.

 
  
MPphoto
 

  Tadeusz Cymański (ECR). (PL) Importanţa acestei directive merge dincolo de problema egalităţii pentru femei şi aceea a ajutorului pentru femei în perioada maternităţii. Trebuie să privim acest lucru într-un context mai larg, nu doar într-unul social, ci şi într-unul economic şi pentru o perioadă mai lungă de timp. Există un oarecare paradox care constă în faptul că, încercând să protejăm practicile curente de management financiar - aspect logic şi de înţeles - am putea pierde foarte mult în generaţiile viitoare, atât în termeni economici, cât şi financiari.

Mulţi experţi cred că una dintre problemele principale din Europa, care ar putea fi cea mai importantă dintre toate, este colapsul demografic. Progresul din medicină, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi prăbuşirea creşterii naturale a populaţiei implică în viitor o Europă foarte bătrână şi costisitoare. Chiar şi astăzi, costul îngrijirii celor în vârstă este estimat la aproape 2 % din PIB-ul Europei. Motivele încetării creşterii populaţiei sunt foarte complexe şi transcend problemele sociale şi securitatea materială. Cu toate acestea, nu există niciun dubiu că noile propuneri pe care le conţine directiva vor crea un impuls important, care va ajuta multe femei din Europa să decidă să aibă copii.

Dnă preşedintă, nivelul sprijinului acordat lucrătoarelor gravide variază în ţările europene. Importanţa acestei directive se va resimţi în special în acele ţări în care sfera protecţiei este foarte slabă şi în care sprijinul pentru familii este foarte scăzut sau chiar inexistent, inclusiv în privinţa îngrijirii copiilor mai mari. De aceea aş dori să le mulţumesc tuturor celor care au lucrat la această directivă, în special pentru simpatia dovedită faţă de femeile din alte ţări care vor putea înfrunta viitorul cu o mai mare speranţă. În ceea ce îi priveşte pe copii, este de la sine înţeles că îşi doresc o mamă fericită, căreia nu îi este frică că îşi va pierde locul de muncă sau că nu va putea să îi hrănească ori să-i crească. Vă mulţumesc din nou şi contez pe un compromis în cadrul votului de miercuri. Vă mulţumesc foarte mult.

 
  
MPphoto
 

  Jacky Hénin (GUE/NGL).(FR) Dnă preşedintă, aceste rapoarte sunt pertinente şi merită mult mai multă publicitate. Optzeci şi cinci la sută din munca nevoluntară cu fracţiune de normă este efectuată de femei şi 80 % din locurile de muncă slab plătite sunt ocupate tot de acestea. Retribuirea femeilor este cu 27 % mai redusă decât cea a bărbaţilor. Cincizeci la sută dintre femei au o pensie mai mică de 600 EUR. Majoritatea cazurilor de declarare falsă sau de nedeclarare a muncii care sunt descoperite le privesc pe femei. Chiar şi acum, în secolul XXI, descoperim încă cazuri de sclavie în Europa şi fiecare implică o femeie.

Da, tot ceea ce se poate face trebuie să servească eradicării cu succes a practicilor scandaloase îndreptate împotriva femeilor la locul de muncă şi în societate. Cu toate acestea, va fi nevoie de mai mult decât de bune intenţii. Câştigurile estimate sunt atât de mari, iar pedepsele sunt considerate a fi atât de mici, încât există – ca să o spun direct – ticăloşi, care nu ezită să exploateze în continuare persoanele ca şi cum acestea ar fi doar bovine. Trebuie să determinăm cât mai urgent statele membre să îşi asume responsabilităţile şi să solicite cele mai stricte pedepse pentru cei care consideră că sunt mai presus de lege.

 
  
MPphoto
 

  Giancarlo Scottà (EFD).(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş dori să vă atrag atenţia asupra unui sector în care condiţiile forţei de muncă feminină continuă să fie precare. Mă refer la sectorul agricol, un sector în care femeile se concentrează asupra inovării şi, în acelaşi timp, asupra revitalizării tradiţiilor şi conservării patrimoniului agricol, păstrând viu teritoriul rural. Totuşi, lucrătoarele întâmpină o serie de obstacole în activităţile lor lucrative, trebuind să îşi reconcilieze viaţa profesională cu viaţa de familie.

Dna Thomsen ne oferă în propriul său raport o cifră care ne pune gânduri: în sectorul agricol, 86 % dintre lucrătoare sunt angajate cu fracţiune de normă. Mai mult, accesul tinerelor în acest sector este plin de dificultăţi şi din acest motiv, femeile care administrează exploatările agricole au în mod frecvent peste 65 de ani. Pe de altă parte, câteva femei îşi asumă roluri de partener care oferă sprijin sau, mai degrabă, ele ajută în cadrul fermei soţului, fără a fi îndreptăţite la un statut legal şi fără a primi o remuneraţie adecvată.

În consecinţă, aş argumenta că este necesar să protejăm femeile şi angajarea acestora într-un sector în care munca lor este în mod frecvent temporară şi sezonieră, să le sprijinim în privinţa sănătăţii şi siguranţei şi să ne asigurăm că primesc atât o plată corectă, cât şi recunoaşterea pentru munca lor.

 
  
MPphoto
 

  Licia Ronzulli (PPE).(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, când vorbim despre reconciliere avem în vedere acele iniţiative care, luând în considerare necesităţile familiei şi ale lucrătorilor, permit atingerea unui echilibru între viaţa profesională şi cea de familie. În consecinţă, discutăm despre mecanismele de sprijin, fără de care o femeie care lucrează deoarece aşa a ales, având ambiţii profesionale sau pur şi simplu din necesitate, se confruntă cu o dilemă, iar cea mai drastică decizie, care este aproape întotdeauna o decizie finală, este să demisioneze. Odată ce aceasta a părăsit piaţa muncii, întoarcerea pe această piaţă este totuşi mai dificilă. O astfel de situaţie creează, pe de o parte, un puternic sentiment de frustrare şi, pe de altă parte, sacrificii economice importante.

Textul care se dezbate astăzi propune numeroase mecanisme de sprijin pentru lucrătoare, asigurând o bază pentru certitudinea juridică care le va da femeilor libertatea de alegere şi, în consecinţă, un echilibru real între viaţa profesională şi cea personală. Aş dori să evidenţiez un alt aspect care se referă la poziţia precară a lucrătoarelor: astfel cum s-a spus, femeile continuă foarte des să sufere discriminări în privinţa oportunităţilor de angajare, calităţii muncii şi renumeraţiei. În ceea ce priveşte calitatea muncii, trebuie remarcat că, foarte des, femeile nu raportează abuzurile şi sunt obligate să accepte angajări la limita legalităţii, pentru a obţine un venit suficient sprijinirii familiilor lor. Este timpul să punem capăt acestor practici.

De aceea, este necesar să monitorizăm conduitele necorespunzătoare ale angajatorilor în privinţa lucrătoarelor. Orice încălcare trebuie cercetată penal şi pedepsită fără deosebire. Angajamentul nostru trebuie să continue să se deplaseze în direcţia politicilor sociale, care sunt din ce în ce mai juste şi eficiente.

 
  
MPphoto
 

  Zita Gurmai (S&D). – Dnă preşedintă, raportul pe care îl discutăm este de o importanţă crucială pentru părinţii şi copiii din Europa, precum şi pentru Europa în calitate de comunitate. Dispoziţiile din acest act normativ contribuie la asigurarea aceluiaşi standard minim al drepturilor şi asistenţei pentru toate femeile din întreaga Europă în momentul în care acestea se decid să aibă copii. Aceste dispoziţii mai garantează şi faptul că femeile care decid să aibă copii nu sunt pedepsite financiar pentru alegerea lor de a fi mame, atunci când încearcă să combine această alegere cu cariera lor.

Provocarea demografică cu care se confruntă Europa este un factor foarte important. Rata natalităţii aflată în scădere, populaţia în curs de îmbătrânire şi, în consecinţă, forţa de muncă în scădere reprezintă o presiune uriaşă pentru menţinerea creşterii economice, în mod special în timpuri de criză.

Soluţia constă în descurajarea femeilor de a avea copii sau în urmarea modelului american în care femeile sunt sprijinite puţin sau deloc şi trebuie să se întoarcă la locul de muncă chiar înainte de refacerea completă de după naştere? Dacă da, atunci eu spun nu. A nu avea copii este mai costisitor pe termen lung pentru comunitate. Femeile trebuie să-şi revină după naştere pentru a fi pregătite să reintre pe piaţa muncii. A le permite 18 săptămâni este un nivel minim, iar acestea nu ar trebui să fie pedepsite din această cauză prin reduceri directe sau indirecte.

În 24 de state membre ale UE dintr-un total de 27, guvernele contribuie la concediul de maternitate, nu întreprinderile. Întreprinderile nu ar dori să investească în tinerele femei pe care le-au recrutat şi le-au pregătit profesional? Ar trebui să avem o responsabilitate socială. Ştiind că UE şi statele sale membre au cheltuit o sumă enormă de bani pentru salvarea băncilor, trebuie să întrebăm de ce trebuie să se facă întotdeauna economii pe seama femeilor? Şi taţii ar trebui să-şi poată lua concediu, pe care să îl petreacă cu copiii lor nou-născuţi.

Vorbim în continuare despre împărţirea responsabilităţilor şi acum avem posibilitatea de a face ceva în această privinţă. Unii dintre cei prezenţi cred că acest lucru este inacceptabil. Să sperăm că dl comisar Šefčovič ne va demonstra că va fi foarte clar şi progresist în această privinţă.

 
  
MPphoto
 

  Elizabeth Lynne (ALDE). – Dnă preşedintă, dintr-un motiv suficient de întemeiat, această directivă a avut întotdeauna menirea de a stabili standarde minime de protecţie a lucrătoarelor gravide şi a femeilor care alăptează. Cu toate acestea, consider că unele din amendamentele Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen şi ale Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale merg prea departe.

Acestea nu iau în considerare tradiţiile diferite din diferitele state membre. Unele ţări au concediu de maternitate, unele au şi concediu de paternitate, iar altele au concediu parental. Acestea sunt plătite în mod total diferit şi în proporţii diferite – unele din sistemele de asigurări sociale, unele de către întreprinderi şi altele dintr-o combinare a acestora. Nu trebuie să distrugem unele sisteme care sunt foarte bune.

Amendamentele mele încearcă să surmonteze dificultatea de a obţine o soluţie potrivită tuturor statelor membre. Introducerea plăţii integrale i-ar împiedica, după părerea mea, pe mulţi dintre tineri – în special pe tinerele femei – să fie angajaţi. Sunt mulţumită de faptul că cea de a doua evaluare a impactului a fost măcar mai detaliată decât prima. După cum ştiţi, a arătat că, dacă s-ar introduce plata integrală, pentru cele 10 state membre ar implica costuri de mai mult de 7 miliarde EUR pe an. Această evaluare nici măcar nu a luat în considerare situaţia din celelalte 17 state membre şi pot să bănuiesc că costul introducerii plăţii integrale ar fi problematic şi pentru acestea.

În ceea ce priveşte concediul obligatoriu, am crezut întotdeauna că mama însăşi trebuie să decidă cât timp liber să îşi ia şi când să îl ia. În anii 1960 şi 1970 am luptat pentru drepturi egale pentru femei – nu pentru a li se dicta acestora - şi părem că mergem înapoi în loc să mergem înainte.

 
  
MPphoto
 

  Andrea Češková (ECR).(CS) Sunt foarte îngrijorată că se confundă două lucruri destul de diferite în ceea ce priveşte protecţia femeilor: condiţiile de muncă ale angajatelor şi statutul juridic al femeilor care desfăşoară activităţi independente sau antreprenorii. Când ne referim la angajate putem vorbi în general despre protecţie, în special în timpul gravidităţii şi după naşterea copilului, în baza dreptului muncii. Nu este posibilă protejarea femeile care desfăşoară activităţi independente prin intermediul dreptului muncii pentru că, în general, nu li se aplică acestora. Pe de altă parte, aceste femei antreprenori angajează bărbaţi şi alte femei şi, din acest motiv, am fost oripilată de faptul că directiva, care iniţial trebuia să se aplice doar lucrătoarelor gravide şi celor care au născut de curând, ar fi trebuit să se aplice în baza amendamentelor şi antreprenorilor. Este imposibil, nu doar în practică, dar şi din perspectivă juridică. De aceea, sper sincer ca acest Parlament să nu adopte amendamentele care, din nefericire, au trecut în mare parte şi în Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen şi care, în opinia mea, nu au nicio legătură cu această directivă, din moment ce nu se pot aplica în privinţa persoanelor care desfăşoară activităţi independente.

 
  
MPphoto
 

  Joe Higgins (GUE/NGL). – Dnă preşedintă, raportul Estrela urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru lucrătoarele gravide şi pentru cele care au născut de curând sau care alăptează, iar acestea sunt obiective pe care le sprijinim cu hotărâre.

Pe fondul unei crize acute a capitalismului european şi mondial, trebuie să existe o îngrijorare reală că lucrătorii vulnerabili în special vor fi victimele anumitor angajatori, care încearcă să-şi menţină profiturile, şi ale guvernelor angrenate în procesul de reducere a cheltuielilor sociale şi a serviciilor publice.

Multe femei din clasa muncitoare sunt victimele unei exploatări importante, de exemplu sub forma unor niveluri salariale mult mai scăzute decât cele ale bărbaţilor şi a muncii precare. Există pericolul real ca lucrătoarele gravide ori femeile care au născut de curând, care se află într-o poziţie mai vulnerabilă, să fie discriminate în împrejurările actuale. Susţinem cu tărie consacrarea explicită a dreptului femeii de a se întoarce la acelaşi loc de muncă, a celor 20 de săptămâni de concediu de maternitate şi a concediului de paternitate de o durată rezonabilă. Ar trebui, de asemenea, să sprijinim menţinerea nivelului venitului la 100 %.

Cu toate acestea, nu putem baza doar pe lege. Trebuie să existe la fiecare loc de muncă un sindicat puternic care să poată garanta în mod concret dreptul femeilor de a se întoarce la muncă după naştere, fără a se teme de discriminare.

 
  
MPphoto
 

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE).(FR) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, am urmărit îndeaproape această chestiune în Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi în Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen. Este a doua oară când se face o încercare de stabilire a unor reguli minime pentru Uniunea Europeană şi s-au împlinit deja 40 de ani de când lupt în viaţa mea profesională pentru egalitatea dintre bărbaţi şi femei, integrarea tinerelor femei prin intermediul programelor de pregătire profesională şi pentru integrarea acestora în societate prin integrarea lor pe piaţa muncii. Aici vorbim despre integrare: egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.

Cu toate acestea, în raportul Estrela – trebuie doar ascultate discursurile de astăzi – au fost abordate toate subiectele posibile. Fiecare îşi aduce contribuţia şi doreşte să adauge un paragraf la un alt paragraf. Rezultatul pe care îl avem în final este o amestecătură fără înţeles, deşi ar trebui să ne concentrăm pe sănătatea şi siguranţa la locul de muncă a lucrătoarelor gravide, bineînţeles că în aceeaşi măsură în care va trebui să ne concentrăm asupra egalităţii de gen în privinţa remunerării.

Concediul pentru îngrijirea copilului este singurul lucru care nu a fost abordat în acest raport. Doresc să vă spun doar atât: a vota astăzi în favoarea concediului de maternitate de 20 de săptămâni plătit integral este iresponsabil şi demagogic. Insist să se ia măsuri eficiente pentru a ne asigura că acest lucru nu va provoca un rezultat neaşteptat şi nedorit tot asupra femeilor. Cu cât extindem mai mult concediul de maternitate fără a pune accentul asupra întoarcerii acestora la locul de muncă şi asupra nevoii de a crea un echilibru între viaţa privată şi cea profesională, cu cât extindem concediul de maternitate fără a lua măsuri menite să protejeze femeile la locul de muncă, cu atât mai mult acţionăm împotriva lor.

Faptul este că, atunci când creăm o politică, datoria noastră este să fim curajoşi şi responsabili şi să spunem adevărul. Cine urmează să plătească? Care dintre statele noastre membre poate acoperi această creştere? Care întreprindere poate plăti? În final, femeile vor fi prinse în capcana unui text căruia i se permite să devieze în toate privinţele şi care va produce rezultate neaşteptate şi nedorite asupra lor. Vă cer să fiţi responsabili. Avem o povară grea pentru viitor.

(Aplauze)

(Vorbitoarea a fost de acord să accepte o întrebare adresată de Marije Cornelissen şi Anneli Jäätteenmäki în cadrul procedurii „cartonaşului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 

  Marije Cornelissen (Verts/ALE). – Dnă preşedintă, dna Morin-Chartier nu a fost singura care a spus acest lucru. Au existat mai mulţi vorbitori care au spus că concediul de maternitate de 20 de săptămâni ar lovi în şansele femeilor de pe piaţa muncii.

Aş dori să întreb de unde provine această idee, deoarece, dacă te uiţi la cercetarea făcută ca şi la ceea ce se întâmplă în Suedia, Norvegia, Islanda sau Bulgaria, se vede foarte clar că poţi avea un nivel extrem de înalt al participării femeilor pe piaţa muncii împreună cu o perioadă adecvat de lungă a concediului de maternitate.

 
  
MPphoto
 

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE).(FR) Dnă preşedintă, aş dori să precizez două aspecte în răspunsul la acest comentariu.

Primul dintre acestea este că nu există vreo legătură matematică între durata concediului de maternitate şi rata fertilităţii în rândul femeilor şi pentru a dovedi acest lucru trebuie doar să menţionez situaţia din Franţa, din moment ce Franţa este o ţară care asigură un concediu de maternitate de 14 săptămâni şi care are astăzi una dintre cele mai ridicate rate ale natalităţii în Europa.

Al doilea punct pe care doresc să îl precizez este că, cu fiecare naştere, diferenţa dintre vieţile profesionale ale femeilor şi cele ale bărbaţilor devine din ce în ce mai mare. Cu fiecare naştere, cu fiecare concediu de maternitate, femeile sunt primele care îşi reduc responsabilităţile profesionale – atunci când iniţiativa nu aparţine întreprinderii sau sectorului public. Cu cea de-a doua naştere, aceşti angajatori îi reduc femeii programul de lucru şi continuă să îl reducă cu fiecare naştere subsecventă, în timp ce bărbaţii, pe de altă parte, îşi sporesc responsabilităţile profesionale cu fiecare naştere. Din punct de vedere profesional, diferenţa devine tot mai mare pe tot parcursul carierelor lor.

De aceea, vă îndemn: acordaţi puţină atenţie la ceea ce se întâmplă atât în sectorul public, cât şi în cel privat.

 
  
MPphoto
 

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE).(FI) Dnă Morin-Chartier, acceptaţi standardele duble prin care toţi angajaţii Uniunii Europene, cei ai Comisiei, Consiliului, Parlamentului şi ai grupurilor politice ale Parlamentului, ar fi plătiţi integral pentru concediului de maternitate pentru o perioadă de 20 de săptămâni, propunând, în acelaşi timp, o situaţie diferită pentru celelalte persoane? Cred că mamele ar trebui puse pe picior de egalitate pe tot cuprinsul Europei şi suntem datori să nu acceptăm standarde duble sau ipocrizia feţei lui Janus.

 
  
MPphoto
 

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE).(FR) Dnă preşedintă, nu spunem că pledăm pentru standarde duble. Comisia Europeană a propus o perioadă de 18 săptămâni. Noi propunem introducerea unei clauze de corelare. Ca bază, acest lucru este perfect posibil, dar există o diferenţă între ceea ce este posibil şi ideea utopică de a propune 20 de săptămâni plătite integral; între ceea ce este fezabil şi promisiunile cuiva din Parlament, care nu vor fi acceptate nici de Consiliu şi nici de parlamentele naţionale.

Dacă votăm miercuri în favoarea raportului Estrela şi a celor 20 de săptămâni, Parlamentul European va fi dezaprobat de trei ori: prima dată de Consiliu, care va fi incapabil să îşi ofere sprijinul - statele membre nu vor putea să îşi ofere sprijinul; a doua oară de parlamentele naţionale care, cu bugetele lor, vor fi incapabile să îşi ofere sprijinul; iar a treia oară de către femei atunci când vor realiza că am lucrat împotriva lor.

 
  
MPphoto
 

  Emine Bozkurt (S&D).(NL) Dnă preşedintă, trebuie să sprijinim mamele şi taţii în perioada cea mai importantă a vieţilor lor. Acestora trebuie să li se dea pacea sufletească şi liniştea necesară pentru a le permite o implicare totală şi timpurie în viaţa copilului lor; pentru a-l alăpta pe acesta şi a-şi reveni după naştere; pentru a putea să îşi suflece mânecile încă o dată după concediul lor şi să participe deplin la viaţa profesională. Mamele, taţii, sindicatele, organizaţiile neguvernamentale (ONG-urile) - toată lumea doreşte acest lucru.

Oponenţii au pus femeilor în mod greşit o etichetă cu preţ: niciun fel de costuri nu pot fi cauzate societăţii europene aflate întotdeauna în curs de îmbătrânire. Însă trebuie să investim acum în femei ca şi lucrători şi în îmbunătăţirea echilibrului vieţii profesionale, astfel încât societatea noastră să rămână în viitor una pe care să ne-o permitem. Bineînţeles că este importantă plata integrală a concediului de maternitate. De ce ar trebui femeile, în virtutea faptului că sunt singurele cu capacitatea biologică de a da viaţă, să suporte în timpul concediului o reducere a plăţii?

Considerăm că este important ca bărbaţii şi femeile să poată să se bucure de un echilibru sănătos între viaţa profesională şi cea personală, ca femeilor să li se dea şanse egale la locul de muncă şi de aceea trebuie să încetăm a ne certa şi să ne asumăm responsabilitatea comună. Nu trebuie să permitem ca mamele şi taţii să sufere.

 
  
MPphoto
 

  Nadja Hirsch (ALDE).(DE) Dnă preşedintă, ceea ce trebuie noi înşine să ne întrebăm este ce îşi propune această directivă să înfăptuiască? Există un acord relativ important că ar trebui să existe protecţia sănătăţii tinerelor mame şi a femeilor care vor deveni mame. Cea mai importantă dezbatere se referă la domeniile în care ar trebui introduse aspectele care ţin de egalitate, de asemenea. Pe de altă parte, noi, cei din Parlamentul European, prin calitatea conferită, ar trebuie să fim conştienţi şi de faptul că adoptăm o directivă care va fi în vigoare nu doar cinci ani, ci poate pentru următorii 20 sau 25 de ani. Cu toate acestea, sper că până atunci condiţiile de muncă ale femeilor vor fi substanţial mai bune, iar companiile vor fi dornice să angajeze tinere mame – nu doar pentru deficitul de forţă de muncă calificată - şi, înainte de toate, vor construi infrastructura necesară în acest sens. Nu trebuie să uităm nici această perspectivă.

Cu toate acestea, îmi dau totodată seama că, în prezent, nu avem o majoritate pregătită să adopte o astfel de perspectivă. Având în vedere acest lucru, probabil că vom ajunge la un punct în care vom ajunge la un compromis, ca, de exemplu, perioada de 18 săptămâni, o rată mai înaltă a plăţilor legale ori continuarea plăţii a 75 % din salariu, care va aduce cu adevărat o îmbunătăţire, în special în unele dintre ţările europene.

Un punct mult mai important şi care merge dincolo de aspectul concediului de maternitate se referă la condiţiile-cadru pentru familiile tinere. Acestea presupun structuri de îngrijire a copilului; de exemplu, în Germania nu există încă destule. Aceasta ar însemna o politică de egalitate reală care oferă femeilor şansa de a se întoarce la locul de muncă.

 
  
MPphoto
 

  Julie Girling (ECR). – Dnă preşedintă, este atât de tipic pentru Grupul Verzilor să îi ia în derâdere pe cei care îndrăznesc să aibă păreri diferite. Îndrăznim să nu fim de acord cu o mică parte a acestor propuneri; de aceea trebuie să fim ridiculizaţi. Aplaud angajamentul dvs. pentru aceste propuneri, sunt cu adevărat de acord cu marea majoritate a acestora, dar există şi o parte sau două cu care nu sunt de acord. Vă aplaud deci angajamentul, însă nu vă pot aplauda toleranţa. Întoarceţi-vă peste 30 de ani şi ţineţi-mi predici despre avansul înregistrat de drepturile femeii atunci când veţi fi muncit în acest sens la fel de mult ca şi mine.

Nu voi fi catalogată ca regresivă. Există aspecte ale acestor propuneri care sunt regresive: ideea că femeile europene ar trebui să aibă mai mulţi copii europeni într-o lume suprapopulată este regresivă din punct de vedere social. A impune 20 de săptămâni de concediu de maternitate plătit integral în Regatul Unit – nu pot explica suficient de rapid sistemul nostru aici – este regresiv din punct de vedere financiar. Un număr disproporţionat de femei plătite mai bine în Regatul Unit vor beneficia de vasta majoritate a celor 2 miliarde de lire sterline. Acestea nu vor ajunge la femeile plătite mai modest, pe care cred că am dori cu toţii să le ajutăm în primul rând.

Spuneţi-mi deci unde este progresul? Statele membre sunt cele mai în măsură să decidă aceste detalii; principiul subsidiarităţii ar trebui, de asemenea, aplicat.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Christa Klaß (PPE).(DE) Dnă preşedintă, dle comisar, mamele au nevoie de o protecţie specială. Asupra acestui lucru există un consens în acest Parlament. A avea un copil este foarte solicitant şi este o experienţă profundă pentru orice femeie din punct de vedere fizic şi emoţional. Schimbările fizice, noile circumstanţe de viaţă şi, înainte de orice altceva, perioada de refacere şi recuperare – toate aceste lucruri fac ca protejarea adecvată a maternităţii să fie esenţială. Protecţia trebuie oferită de societate. Nu există deci nicio dispută în privinţa principiului. Dezbaterea se referă la modul şi condiţiile în care este făcut acest lucru. În această privinţă, nu ar trebui să uităm că UE stabileşte un standard minim şi că statele membre sunt cele care aplică, organizează şi plătesc pentru dispoziţiile referitoare la maternitate. Nu începem de la zero.

Statele membre şi-au organizat dispoziţiile privind maternitatea în moduri foarte diferite, în unele cazuri suplimentându-le prin introducerea concediului parental pentru a include şi taţii. Taţii trebuie să fie implicaţi în responsabilităţile familiale - şi nu ne referim aici la concediu, ci la sprijinul în privinţa responsabilităţilor pe care le implică creşterea copiilor şi a responsabilităţilor pe care le implică viaţa de familie. Cu toate acestea, concediul de paternitate nu este o parte a dispoziţiei privind concediul de maternitate; mai degrabă, trebuie să fie întotdeauna parte a concediului parental. Taţii nu se îmbolnăvesc ca rezultat al naşterii. Felicit toate statele membre care au consacrat concediul de paternitate; în plus, dle comisar, sunt încântată să aud de propunerea Comisiei care tocmai a fost anunţată. Nu putem permite ca problema importantă a prevederii maternităţii să fie diluată de o extindere a concediului parental. Prevederea maternităţii se referă la sănătate. Nicio mamă nu este bolnavă 20 de săptămâni; iar mamele bolnave nu alăptează.

Avem o responsabilitate faţă de femeile care participă la viaţa profesională, aceea de a face prevederea maternităţii justificabilă. Propunerea noastră este de o perioadă de 18 săptămâni în total, în timp ce nivelul plăţilor financiare referitoare la ultimele 4 săptămâni din această perioadă va fi supus variaţiilor naţionale. Acest lucru este precizat în amendamentele 115 şi 116, în legătură cu care îi îndemn pe deputaţi să le sprijine.

În plus, fac apel la statele membre să profite de oportunitatea de a oferi familiilor şi mamelor mai multe plăţi decât cele care pot fi adoptate în mod voluntar. Mamele clădesc viitorul, iar acestea au nevoie de fiecare sprijin pe care îl putem oferi.

 
  
MPphoto
 

  Antigoni Papadopoulou (S&D).(EL) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, votând în favoarea raportului Estrela răspundem de fapt necesităţii milioanelor de femei de a beneficia de o mai mare protecţie a lucrătoarelor gravide şi a lucrătoarelor care au născut recent sau a celor care încă alăptează şi a nou-născuţilor acestora. Majorând concediul de maternitate la 20 de săptămâni şi pe cel de paternitate la 2 săptămâni, plătite integral, sprijinim redresarea din criza economică şi creşterea economică în Uniunea Europeană, deoarece ajutăm ca viaţa de familie să se împace cu viaţa profesională. Protejând lucrătoarele împotriva concedierii în timpul sarcinii şi 6 luni după aceasta, stimulăm aplicarea obiectivului strategiei UE şi obţinem o rată de participare pe piaţa muncii de 75 % până în 2020.

Votând raportul Thomsen, încercăm să protejăm femeile împotriva muncii slab remunerate, care perpetuează diferenţele de salarizare dintre femei şi bărbaţi, subminează dezvoltarea profesională şi creşte riscul femeilor de a pierde toate formele de drepturi sociale, de pensie şi sindicale.

Un vot favorabil pentru ambele rapoarte este un vot favorabil pentru o Europă mai echilibrată, descentralizată şi socială şi pentru egalitatea de gen.

 
  
MPphoto
 

  Gesine Meissner (ALDE).(DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, discutăm astăzi despre condiţiile de lucru ale femeilor, pe care dorim să le ameliorăm. Mă voi referi în special la raportul Thomsen, în cadrul căruia am fost raportoare alternativă; cu alte cuvinte, am tratat tema femeilor cu locuri de muncă precare.

Acesta este Anul european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale. Este o realitate faptul că sărăcia afectează femeile în mod disproporţionat. Evident, nu putem permite în niciun caz ca lucrurile să rămână aşa. Sărăcia din rândul femeilor are cauze variate. Poate fi rezultatul faptului că femeile nu sunt remunerate la fel de bine ca bărbaţii. Evident că acesta nu este singurul motiv. Femeile îşi întrerup mai des viaţa profesională, de exemplu atunci când au copii şi fac o pauză pentru a-i putea creşte. Femeile sunt acelea care întreprind muncile cu slabă calificare. Situaţia este gravă în special pentru femeile a căror condiţii de muncă sunt precare, deoarece, în anumite cazuri, acestea nici măcar nu beneficiază de un contract de muncă sau au contracte de muncă temporare; este posibil ca acestea să nu beneficieze de niciun fel de protecţie şi să aibă acces redus la informaţii. Situaţia este deosebit de nefavorabilă pentru femeile care migrează. Acest lucru poate conduce la sărăcie de durată, astfel acestea continuă sa trăiască în sărăcie şi la bătrâneţe.

Trebuie să ieşim din acest cerc vicios, care afectează mai mult femele decât bărbaţii. Una din metodele prin care putem realiza acest lucru este prin educaţie şi calificare. Fiecare femeie - fiecare fată - are nevoie de o calificare, indiferent de mediul de provenienţă şi are nevoie de acces la o profesie care să îi asigure cu adevărat un trai decent. În general, educaţia de-a lungul vieţii trebuie să fie accesibilă şi femeilor. Trebuie totodată să ne asigurăm că mai multe femei şi fete aleg profesii mai bine remunerate. Acestea sunt profesiile care sunt în mare parte dominate de către bărbaţi.

Cu alte cuvinte, accesul la educaţie în orice situaţie şi accesul la sistemele de asigurări - astfel putem obţine multe îmbunătăţiri pentru femei.

 
  
MPphoto
 

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE). (PL) În actualul climat european socio-economic este dificilă stabilirea standardelor minime referitoare la durata şi plata concediului de maternitate. În unele ţări, minimul propus excede nivelul de protecţie pe care îl oferă în mod curent legislaţia naţională femeilor gravide. Pe de o parte, încă ne mai confruntăm cu consecinţele crizei: guvernele statelor individuale măresc impozitele şi introduc reduceri severe ale cheltuielilor, iar noi avem încă un nivel înalt al şomajului. Pe de altă parte, trebuie să rezolvăm problema scăderii ratei natalităţii, sporul natural negativ şi, în consecinţă, o populaţie în curs de îmbătrânire. În viitorul apropiat, suntem ameninţaţi cu eşecul sau chiar colapsul total al sistemelor de pensii.

În acest gen de situaţie, nu există soluţii gratuite sau facile. Trebuie să realizăm totuşi că învestind în femei şi în crearea condiţiilor favorabile pentru acestea, le încurajăm să decidă să aibă copii. Bineînţeles, doar concediul de maternitate prelungit şi plătit integral nu este suficient. De asemenea, avem nevoie de soluţii fiscale în favoarea familiei şi de o ocupare stabilă a forţei de muncă. În acest caz, nu avem nicio alternativă. Nu există nicio altă soluţie prin care să creştem numărul de europeni care vor fi activi din punct de vedere profesional în viitorii 30 de ani dacă nu investim în familie acum. De aceea avem nevoie de un standard minim drept şi corect referitor la durata şi plata concediului de maternitate în Europa. Le dăm astfel femeilor şansa de a alege şi de a se decide pentru maternitate.

 
  
MPphoto
 

  Jutta Steinruck (S&D).(DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, simt că din această dezbatere lipseşte distincţia necesară dintre transpunerea la nivel naţional în statele membre şi sarcina existentă la nivel european. Realizăm cu toţii că trebuie să luăm în considerare caracteristicile fiecărei naţiuni. Cu toate acestea, când este vorba despre dezbaterea din Germania, de exemplu, trebuie să spun că pot să văd cu siguranţă cum ar putea Germania să aplice acest raport. Ceea ce încercăm să facem aici este să creăm standarde minime la nivelul UE pentru a stabili condiţiile cadrului social pentru femei. Suntem întotdeauna foarte doritori să ne referim la OIM când vine vorba despre munca decentă, protecţia la locul de muncă şi protecţia sănătăţii, astfel încât mă întreb: de ce nu şi în acest caz?

În ceea ce priveşte dezbaterea asupra costurilor, aş dori să reamintesc tuturor celor din acest Parlament că, în Germania, precum şi în alte ţări europene, directiva antidiscriminare a generat o activitate uriaşă de lobby din partea întreprinderilor. Se discuta atunci de o avalanşă a costurilor, despre întreprinderi care dau faliment, despre poveri asupra economiilor şi asupra lucrătorilor înşişi. Uitându-ne în urmă cu câţiva ani, câte dintre acestea s-au întâmplat? Niciuna dintre ele. Consider că această dezbatere, această activitate de lobby reaminteşte foarte mult de acel moment. Vă invit în cele din urmă să puneţi economia de o parte şi să puneţi oamenii în centrul a ceea ce facem.

Nu sunt una dintre aceia care ţine predici aici. Am declarat că pledez pentru o Europă socială. În accepţiunea mea, aceasta include femeile. Într-o astfel de situaţie, femeile au nevoie de ajutorul nostru.

 
  
MPphoto
 

  Sari Essayah (PPE).(FI) Dnă preşedintă, în voturile sale, Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen a adoptat un număr de amendamente la propunerea iniţială de directivă a Comisiei.

Din nefericire, în amendamentele sale, Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen a ignorat complet principiul subsidiarităţii în privinţa alocării costurilor. Încercarea de armonizare a reglementărilor referitoare la concediul de maternitate din 27 de state membre diferite a avut drept rezultat o propunere confuză. În plus, adăugaţi la toate acestea o propunere pentru concediul de paternitate care, cu această fundamentare legală, nu intră nici măcar în domeniul de aplicare a directivei, aşa cum, din fericire, comisarul a declarat clar chiar de la început. Concediul de paternitate trebuie reglementat în legătură cu sistemul privind concediul parental şi nu în legătură cu concediul de recuperare după graviditate şi naştere.

Propunerile avansate de Comisia pentru drepturile femeii ignoră, de asemenea, sistemele progresive de concediu de maternitate şi concediu parental din alte ţări, inclusiv din ţările nordice. Propunerile acestei comisii confundă aceste sisteme de concediu parental, care oferă libertatea de alegere la nivel naţional, iar în câteva aspecte acestea chiar ar putea afecta nivelul de trai al mamelor şi copiilor lor. De exemplu, pe baza propunerii comisiei, dacă mamele încep perioada obligatorie de şase săptămâni de concediu după naştere, există atât un risc mărit de naştere prematură pentru femeile gravide aflate la locul de muncă, cât şi un risc mărit pentru copiii acestora. Mamele care se apropie de termen nu vor putea să nască la termen lucrând opt ore pe zi, iar această propunere va da drept rezultat mai multe cazuri de concediu pe caz de boală înainte de naştere.

Propunerea comisiei ignoră prin compensare sistemele naţionale în care concediul de maternitate este legat îndeaproape de un concediu parental semnificativ mai lung, deoarece nu este plătit integral. De exemplu, în Finlanda, părinţi îşi pot îngriji copiii acasă în medie până la vârsta de 18 luni, iar noi ne putem permite acest lucru deoarece, în etape diverse, angajatorii, lucrătorii şi contribuabili, împart costurile. Dacă angajatorii ar fi împovăraţi cu întreaga sumă nu există niciun dubiu că şansele de angajare ale femeilor ar slăbi şi că acest lucru ar face un deserviciu femeilor în calitatea lor de lucrătoare.

 
  
MPphoto
 

  Olle Ludvigsson (S&D).(SV) Pentru noi este important acum să găsim soluţii flexibile în privinţa detaliilor controversate din această directivă. În acelaşi timp, avem nevoie să vedem cadrul mai larg. Cum vrem să arate situaţia în termeni de egalitate în Europa în următorii 10 ani? Având acest lucru în vedere, este evident că reglementările propuse ar genera un progres în domeniul egalităţii de gen.

Egalitatea de gen şi perspectiva egalităţii de gen ar fi consolidată. Ar fi posibil să îndeplinim ţinta stabilită în strategia UE 2020 de a mări la 75 % rata de ocupare a forţei de muncă în rândul femeilor. Mai multe lucrătoare ar constitui un beneficiu clar pentru societate. Ar exista stimulente mai bune pentru a avea copii şi a stabili o familie, ceea ce ar contracara în sens pozitiv procesul de îmbătrânire a populaţiei europene.

În consecinţă, să nu uităm cadrul mai larg în dezbaterile noastre.

 
  
MPphoto
 

  Astrid Lulling (PPE).(FR) Dnă preşedintă, în principiu, odată cu timpul vine şi înţelepciunea. Din nefericire, nu este cazul acestui al doilea raport, care a fost adoptat de o majoritate în Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen şi pe care îl discutăm aici în Parlament la 17 luni după primul raport. În forma sa actuală, acest al doilea raport este la fel de confuz, contraproductiv şi încărcat cu texte care nu ţin de un act legislativ, precum raportul care a fost retrimis înapoi comisiei în mai 2009.

Am irosit deja doi ani îmbunătăţind protecţia maternităţii. Dacă votăm pentru acest raport în forma actuală, vom irosi din nou cel puţin tot atât timp dezbătând cu Consiliul în procedura de codecizie, când propunerea iniţială a Comisiei din 2008 era rezonabilă. Aceasta garanta un progres substanţial în statele membre în care durata concediului de maternitate şi plata acestuia sunt încă sub cele care există în unele ţări; rar ni se acordă un concediu de 20 de săptămâni plătit de către stat în mod integral şi neplafonat.

Să nu uităm că, în acest caz, scopul este de a stabili praguri minime şi că nu putem impune soluţii radicale tuturor celor 27 de state membre. Într-adevăr, pentru a încuraja o femeie angajată, cu calificare înaltă, să aibă copii este mai important ca aceasta să aibă dreptul la o perioadă mai scurtă de concediu plătit integral, decât să aibă un concediu de 20 sau 30 de săptămâni ori mai mult fără a i se garanta plata integrală. Nu numai că propunerile din raportul Estrela sunt contraproductive atunci când vine vorba despre şansele de angajare ale femeilor; ele sunt dificil de finanţat de către guvernele şi întreprinderile din unele state membre. Este mai bine ca astăzi să facem un pas real în direcţia bună decât să facem o promisiune pentru viitor care să fie realizată peste 10 ani începând de acum.

Personal, nu voi vota pentru acest raport în forma sa actuală şi îi îndemn pe colegii mei deputaţi să respingă toate acele amendamente care nu au nicio legătură cu concediul de maternitate, cum sunt prevederile referitoare la lucrătorii care desfăşoară activităţi independente. Cu aproape patru luni în urmă, am votat în acest Parlament pentru o directivă privind concediul de maternitate pentru lucrătorii care desfăşoară activităţi independente.

Acelaşi lucru este aplicabil concediului de paternitate, dle Tarabella, iar eu sunt în favoare. Belgienii pot introduce 20 de săptămâni de concediu de paternitate plătit integral mâine, dacă au un guvern; nu există niciun motiv care sa-i oprească să procedeze astfel. În mod similar - din moment ce acesta este un alt aspect care trebuie luat în considerare – partenerii sociali discută în prezent o directivă privind concediul de paternitate. Să îi aşteptăm şi vom acţiona în acest aspect astfel cum am acţionat în privinţa concediului parental: aceasta este abordarea corectă.

Fac apel la colegii mei deputaţi să voteze atât în favoarea amendamentelor, restricţionând durata concediului la 18 săptămâni, cât şi în favoarea amendamentelor luate în considerare, dnă preşedintă, şi depuse de grupul din care faceţi parte şi de grupul meu.

(Vorbitoarea a fost de acord să răspundă la o întrebare adresată de Marc Tarabella în cadrul procedurii „cartonaşului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - Eliminarea oricăror forme de discriminare în toate sferele vieţii socio-economice este o condiţie preliminară esenţială pentru asigurarea drepturilor omului şi a bunăstării fiecărui cetăţean. Promovarea principiului egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei, alături de asigurarea unei participări sporite a femeilor în viaţa economică şi socială ca protagoniste cu drepturi depline, trebuie să constituie preocupări constante. Cred că această abordare trebuie să se reflecte în cadrul Politicii agricole comune, în vederea asigurării unei reprezentări corecte şi egale a sexelor. Pe de altă parte, această abordare poate asigura eficienţa implementării diferitelor politici la nivel european în toate sferele de lucru, dar mai cu seamă în agricultură.

Având în vedere faptul că principiul egalităţii între sexe este promovat prin legislaţia europeană şi reprezintă una dintre cerinţele fundamentale ale Strategiei europene pentru anul 2020, consider oportună includerea acestui aspect şi în agricultură, inclusiv prin utilizarea de noi instrumente care să promoveze acest principiu. Susţin cele două rapoarte, Estrela şi Thomsen, rapoarte care au în prim plan problemele femeilor, atât legate de maternitate, cât şi de condiţiile lor de muncă, elemente importante în viaţa fiecărei femei, inclusiv a noastră, a celor care ar trebui să fim solidare cu problemele lor.

 
  
MPphoto
 

  Marc Tarabella (S&D).(FR) Dnă preşedintă, sunt recunoscător dnei Lulling pentru că a fost de acord cu scurta mea întrerupere. Aş dori doar să menţionez că, în Belgia, taţii primesc deja 10 zile de concediu plătit. Nouăsprezece din 27 de ţări din Uniunea Europeană urmează aceeaşi practică, cu diverse drepturi referitoare la plată.

Vreau doar să ştiu dacă aţi fost pentru sau împotriva unei armonizări mai mari la nivel european. Să admitem că două săptămâni nu este foarte mult, dar este rezonabil: două săptămâni pentru toţi taţii din Europa astfel încât aceştia să poată să împartă sarcinile presupuse de întâmpinarea noilor veniţi în familiile lor. Am dorit să ştiu dacă aţi fost pentru sau împotriva acestei armonizări. Vă voi fi recunoscător pentru răspuns, dna Lulling.

 
  
MPphoto
 

  Astrid Lulling (PPE).(FR) Dnă preşedintă, bineînţeles că sunt în favoarea acestui lucru, dle Tarabella. Sunt pentru o directivă europeană, dar nu sunt în favoarea rezolvării acestei probleme în această directivă, care priveşte protecţia femeilor şi a copiilor. Partenerii sociali, după cum am spus, duc în prezent discuţii referitoare la o directivă privind concediul de paternitate.

Cred că trebuie să aşteptăm rezultatul. Vom avea atunci o propunere solidă, precum cea pentru concediul parental, pe care, de fapt, tocmai am consolidat-o, deşi nu este perfectă. Cred că acesta este modul în care trebuie să procedăm. Cred că partenerilor sociali ar trebui să li se încredinţeze sarcina de a face propuneri în acest domeniu, pentru că ei sunt cei mai în măsură să o facă. De aceea, sunt pentru. Vă felicit: puteţi îmbunătăţi situaţia în Belgia.

Am dorit doar să vă spun, dvs. şi tuturor acelor femei care nu au reuşit deloc să înţeleagă că o directivă europeană este un set de reguli minime şi nu maxime, că fiecare poate să meargă mai departe, dar că este important să dăm acelor ţări care sunt sub – mult sub – cele 18 săptămâni, şansa să se adapteze.

În plus, cred că dacă dvs. şi cu mine ar fi trebuit să întocmim acest raport, am fi luat cu mult timp în urmă măsurile potrivite în acest Parlament, în codecizie cu Consiliul.

 
  
MPphoto
 

  Thomas Mann (PPE).(DE) Dnă preşedintă, ştiu acum cum să procedez în privinţa schimbării şi extinderii timpului unei intervenţii. Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale a solicitat asigurarea unei perioade de 18 săptămâni a concediului de maternitate, ceea ce înseamnă o creştere de patru săptămâni comparabil cu perioada stabilită la nivel amical în Germania. Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen a solicitat o perioadă de 20 de săptămâni plătită integral, plus două săptămâni de concediu de paternitate, plus extinderea la lucrătorii care desfăşoară activităţi independente. Ceea ce a fost complet trecut în plan secundar este faptul că, în conformitate cu declaraţiile Comisiei, 20 de săptămâni vor costa Franţa 2 milioane EUR în plus pe an, iar Regatul Unit 2,85 miliarde EUR în plus pe an. În cazul Germaniei, costurile adiţionale sunt estimate la aproximativ 1,7 miliarde EUR. Câteodată trebuie să te gândeşti şi la costuri.

Am avut de curând un studiu comun al Comisiilor EMPL şi FEMM, care a fost întocmit cu multe greşeli. Plăţi precum alocaţia de maternitate din Germania nu au fost introduse. Cadrul de referinţă pentru alocaţia germană de paternitate a fost incorect. Costurile estimative autorizate de câteva state membre nu au fost suficient luate în considerare. Nu poţi face o politică responsabilă pe o astfel de bază. Cazul Germaniei este exemplar: pe parcursul perioadei concediului parental, două treimi din salariu continuă să fie plătite până la maximum 14 luni. Se extind astfel cele 14 săptămâni prevăzute pentru concediul de maternitate la 170 de săptămâni. Această abordare face ca Germania să fie un campion al protejării copiilor şi, în consecinţă, necesită o clauză de exceptare în această directivă.

Din acest motiv am înaintat un amendament, împreună cu 50 colegi deputaţi din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), care este sprijinit de Conservatorii şi Reformiştii Europeni şi de către părţi importante din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Obiectivul nostru este să se ia în considerare în mod serios sistemele naţionale. Sperăm ca majoritatea acestui Parlament să sprijine acest apel pentru ca raţiunea să prevaleze în votul de miercuri. Ne dorim ca mamele să se bucure de o protecţie adecvată; dar dacă această protecţie este dusă prea departe, în special din motive ideologice, acest lucru va reprezenta un obstacol major pentru ocuparea forţei de muncă în rândul femeilor – obstacol pe care noi trebuie să îl înlăturăm, nu să îl încurajăm.

 
  
MPphoto
 

  Anna Hedh (S&D).(SV) În multe state membre, reacţiile la acest raport au fost puternice şi mulţi politicieni au încercat să câştige capital electoral prin distrugerea acestei iniţiative a UE. Ceea ce oamenii uită, este faptul că aceasta este o revizuire a unei directive existente. Oamenii pot să creadă tot ceea ce doresc despre ceea ce ar trebui reglementat la nivelul UE, dar, astfel cum am arătat, există deja o directivă pe care avem şansa să o îmbunătăţim.

Problemei egalităţii de gen i s-a dat o mare importanţă odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi avem responsabilitatea de a o duce mai departe. Putem vedea astăzi state membre cu reguli foarte funcţionale referitoare la concediul de maternitate care au, de asemenea, şi un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă în rândul femeilor. Acest lucru contrastează cu situaţia din acele ţări care au reguli mai sărace şi mai puţin funcţionale.

Dacă această directivă se adoptă, vom avea, de asemenea, o mai mare şansă de a atinge ţinta stabilită în strategia UE 2020. Sunt de acord cu faptul că există anumite detalii controversate în propunere, dar ceea ce este important este că o putem îmbunătăţi. Criticii susţin că propunerea este prea costisitoare, dar sunt convinsă că o egalitate sporită este benefică societăţii.

 
  
MPphoto
 

  Barbara Matera (PPE).(IT) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, reprezentanţi ai 27 de state au decis din nou, astăzi, în acest Parlament, cu perseverenţă şi curaj, să abordeze o problemă delicată, dar în acelaşi timp de actualitate pentru dezvoltarea socială a ţărilor noastre. Este vorba de un raport care afectează politicile sociale, de ocupare a forţei de muncă, economice ale statelor noastre, dar care se referă şi la Europa, în dorinţa acesteia de a creşte la unison.

Raportul Estrela, astfel cum a fost dezbătut şi amendat, urmăreşte cu convingere principiul reconcilierii dintre viaţa privată şi cea profesională, pe cel al egalităţii de şanse şi, ca urmare, progresul sănătos şi echilibrat. A asigura pe întreg cuprinsul Europei un nivel minim de protecţie a principiilor menţionate implică îmbunătăţirea calităţii vieţii familiilor noastre şi nu doar aceea a femeilor noastre şi, în consecinţă, şi a calităţii vieţii noastre; acesta este lucrul cu care ne confruntăm, având convingerea şi compromisurile adecvate.

În final, echilibrul este necesar, la fel ca şi mijloacele alese, şi trebuie să protejăm atât statutul femeilor pe piaţa muncii, cât şi prerogativele statelor în aplicarea politicilor proprii. Jean Monnet ne-a învăţat să creştem făcând paşi mici. Permiteţi-ne să facem aceşti paşi mici fără a ne teme că vor urma şi alţii.

 
  
MPphoto
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D).(LT) În prezent este cu adevărat extrem de important să reconciliem mai bine viaţa de familie cu cea profesională, luptând pentru creştere economică, prosperitate şi competitivitate în domeniul egalităţii de gen. Deoarece există un declin abrupt al ratei natalităţii în aproape toate statele membre, trebuie să luăm măsuri pentru a crea cele mai bune condiţii posibile pentru ca mamele să nască copii şi să aibă o şansă reală de a se întoarce pe piaţa muncii. De asemenea, fac un apel la statele membre şi la deputaţii PE să găsească oportunităţile şi să coordoneze costul concediului de maternitate şi al alocaţiei pentru copii, pentru a se asigura că femeile nu sunt o forţă de muncă mai costisitoare decât bărbaţii. Împărţirea responsabilităţilor familiale şi oportunitatea de a acorda şi bărbaţilor dreptul la două săptămâni de concediu de paternitate, ar da femeilor şanse mărite de întoarcere pe piaţa muncii şi ar consolida relaţiile de familie. De aceea, sunt convinsă că o perioadă extinsă a concediului de maternitate ar facilita atingerea unor rate de natalitate îmbunătăţite, în special având în vedere faptul că societatea noastră se află într-un proces rapid de îmbătrânire.

 
  
MPphoto
 

  Anne Delvaux (PPE).(FR) Dnă preşedintă, în opinia mea, nevoia de a mări concediul familial este în mod clar evidentă: creşterea nivelul minim al concediului de maternitate este un pas înainte, un avantaj, care ar trebui să nu fie complet demagogic, prin compararea impactului economic cu un avantaj calitativ care este dificil de cuantificat.

Cu toate acestea, există în esenţă două părţi ale problemei: prima este contextul economic, acest fapt este adevărat, dar nu este un motiv suficient pentru a lăsa milioane de familii într-o poziţie vulnerabilă pentru mai multe decenii de acum înainte; cea de a doua este constituită de lacunele juridice ale raportului, deoarece textul include câteva tipuri de concediu familial cu baze legale incompatibile. Haideţi să ne referim la concediul de adopţie, care apare în text alături de concediul de maternitate şi cel de paternitate.

Apreciez la nivel personal, ca mamă adoptivă şi în numele femeilor pe care le reprezint, dorinţa de a acorda aceleaşi drepturi ca cele acordate mamelor biologice. De fapt, acestea sunt ceea ce dna Morin Chartier a numit micul pachet adiţional care trebuie adăugat la raportul Estrela.

În timp ce scopul este cu adevărat acela de a îmbunătăţi sănătatea şi drepturile femeilor – ale tuturor femeilor – pe piaţa muncii, mamele adoptive, care au devenit mame ca şi celelalte, sunt îndreptăţite la aceleaşi drepturi şi la aceeaşi protecţie la locul de muncă. Ele sunt, ca şi celelalte, mame cu drepturi depline şi acest lucru este, de asemenea, adevărat, indiferent dacă copilul pe care îl adoptă are sau nu vârsta de 12 luni; trebuie să evităm o astfel de discriminare care apare în text.

Referitor la subiectul adopţiei, regret faptul că textul prevede atât de puţine detalii. Nici măcar nu include vreuna dintre concluziile evaluării impactului din raportul Ramboll. Niciunul dintre aceste aspecte nu au fost tratate foarte bine, ceea ce reprezintă un punct slab. Cu toate acestea, în ciuda acestei rezerve, voi sprijini raportul dnei Estrela deoarece, lăsând deoparte consideraţiile de ordin economic, nu numai că există femei şi bărbaţi care trebuie să-şi asume mai bine responsabilităţile lor părinteşti într-o societate care abdică din ce în ce mai mult de la îndatorirea sa de a-i creşte pe cei tineri, dar este şi datoria noastră să ne asigurăm că nimeni nu trebuie să aleagă să-şi sacrifice copiii pentru locul de muncă sau să-şi sacrifice locul de muncă pentru copii.

În încheiere, noi nu suntem membri ai Consiliului, ci deputaţi ai Parlamentului. Dacă noi, cei aleşi în mod direct, nu suntem ambiţioşi, atunci spuneţi-mi: cine va fi?

 
  
MPphoto
 

  Sylvie Guillaume (S&D).(FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, s-au spus multe lucruri, în special acum. Cu toate acestea, diversele evoluţii şi controverse din jurul raportul dnei Estrela demonstrează un singur lucru: este încă foarte dificil astăzi să abordezi cu calm problema egalităţii de gen şi în special pe aceea a unui echilibru mai bun între viaţa profesională şi cea privată.

Acest text legislativ a avut – iertaţi-mi, vă rog, expresia – o perioadă de gestaţie dificilă, în principal din cauza faptului că trebuie încă să se schimbe atitudinile într-o mare măsură în acest domeniu. Evaluările impactului sunt fără îndoială necesare pentru a asigura o înţelegere cuprinzătoare a problemei în cauză. Oricum, acestea trebuie înţelese pentru ceea ce reprezintă ele şi cu prudenţă. Aş putea să adaug că concluziile contradictorii ale acestora sunt o dovadă clară a acestui lucru.

Evident că ar fi absurd să nu mă refer la problema potenţialelor costuri ale câtorva amendamente prezentate. Cu toate acestea, ar fi la fel de absurd să nu se ia în considerare beneficiile socio-economice pe termen mediu şi lung în privinţa sănătăţii mamelor şi copiilor sau în privinţa egalităţii dintre bărbaţi şi femei pe piaţa muncii. În plus, am sentimentul că dezbaterea noastră merită mai mult decât câteva caricaturi şi stereotipuri care încă se mai pot auzi în prezent.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: SILVANA KOCH-MEHRIN
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Regina Bastos (PPE).(PT) Europa îmbătrâneşte şi înregistrează rate foarte scăzute ale natalităţii. Aceşti factori reprezintă provocări majore pentru Uniunea Europeană, la care trebuie să răspundem cu soluţii concrete. Am căzut de acord cu privire la această observaţie în timpul dezbaterii, deşi discuţia a scos în evidenţă existenţa unor puncte de vedere divergente.

În Portugalia, de exemplu, rata natalităţii nu este suficient de ridicată pentru a asigura reînnoirea generaţiilor, situaţie care ne pune în pericol viitorul. Acest lucru se întâmplă atât în ţara mea, cât şi în majoritatea statelor membre ale UE. Sunt sigură că politici mai flexibile referitoare la concediul de maternitate pot contribui la inversarea acestor tendinţe. Trebuie să transmitem familiilor un mesaj coerent de sprijinire a maternităţii, adoptând măsuri concrete care să asigure o mai bună reconciliere a vieţii profesionale, private şi de familie. Este necesar ca femeile să fie protejate, pentru a putea alege să aibă copii fără să părăsească piaţa forţei de muncă. Este vital să răspundem acestei provocări dacă dorim să atingem obiectivele economice şi sociale din Strategia Europa 2020 şi să combatem îmbătrânirea populaţiei.

În Portugalia, de exemplu, concediul de maternitate este remunerat deja cu 100 % din venituri timp de 120 zile, încercându-se astfel combaterea ratei scăzute a natalităţii cu care ne confruntăm. În consecinţă, susţin că este necesar ca salariile femeilor să fie asigurate în timpul concediului de maternitate în modalitatea descrisă în raportul aflat în discuţie. O măsură rezonabilă este ca fiecărui stat membru să i se permită să creeze condiţiile care vor asigura obiectivul de acordare a salariilor integrale pe durata concediului de maternitate până în 2020.

În cele din urmă, aş dori să o felicit pe dna raportoare Estrela pentru perseverenţa cu care a apărat măsurile menite să protejeze familiile şi să combată, în acelaşi timp, îmbătrânirea populaţiei.

 
  
MPphoto
 

  Iratxe García Pérez (S&D). (ES) Dnă preşedintă, cred că suntem cu toţii conştienţi de răspunderea pe care trebuie să o exercite astăzi Parlamentul cu scopul de a revizui directiva privind condiţiile de muncă pentru femei. Această directivă a fost discutată încă din legislatura anterioară, însă, din cauza punctelor de vedere diferite şi a dificultăţilor întâmpinate, nu am putut avansa.

Din acest motiv, vă spun că este necesar să ne asumăm astăzi răspunderea, în contextul punctelor de vedere diferite care pot exista, pentru a înregistra un progres în privinţa drepturilor egale dintre bărbaţi şi femei şi pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale femeilor de pe piaţa forţei de muncă.

Această directivă nu se referă numai la numărul de săptămâni de concediu de maternitate, deşi, cu siguranţă, am fost cu toţii de acord că 14 săptămâni sunt insuficiente şi că trebuie să creştem durata. Cu toate acestea, pe lângă numărul de săptămâni, discutăm şi despre faptul că o concediere a femeilor care devin mame este considerată a fi nejustificată sau despre faptul că acordarea concediului de paternitate are un efect benefic asupra sănătăţii mamelor care lucrează.

Nu înţeleg de ce se spune că acordarea concediului de paternitate nu este în beneficiul sănătăţii mamelor care lucrează. Bineînţeles că este în beneficiul acestora. Este esenţial ca mamei şi tatălui să le fie acordată posibilitatea de a împărţi activităţile de îngrijire a copiilor în primele zile de după naştere, acest lucru fiind fundamental pentru a înregistra un progres în sfera egalităţii dintre bărbaţi şi femei. În ţări ca Spania s-a pus deja în aplicare concediul de paternitate independent şi transferabil.

Este necesar să le acordăm bărbaţilor posibilitatea de a-şi asuma răspunderea alături de femei, pentru a putea merge mai departe în direcţia stabilită de prezenta discuţie. Consider că acest lucru este important.

Doresc să-i mulţumesc raportoarei, dna Estrela, pentru munca depusă şi pentru responsabilitatea Parlamentului privind...

(Preşedinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  Godfrey Bloom (EFD). – Dnă preşedintă, în urmă cu aproximativ cinci ani şi jumătate, am cauzat un fel de furoare când am sugerat că orice om de afaceri mărunt cu capul pe umeri ar fi nebun să angajeze o femeie la vârsta fertilă.

Situaţia s-a înrăutăţit tot mai mult de atunci, balanţa dintre angajaţi şi angajatori înclinându-se în favoarea angajaţilor într-un mod care a scăpat complet de sub control. Unul dintre alegătorii mei din York mi-a scris anul trecut că problema nu se rezumă la angajarea femeilor aflate la vârsta fertilă, ci că orice om de afaceri mărunt care mai face angajări de orice fel trebuie să îşi fi ieşit din minţi.

Ne confruntăm cu o situaţie extraordinară, nu este aşa? Pe de o parte sunt femeile tinere, care doresc cu disperare să se angajeze, să lucreze pentru companii, în special companii mici – acestea fiind forţa motrice a economiei din Regatul Unit – şi pe de altă parte angajatorii, care sunt prea îngroziţi pentru a le angaja. Aceasta este problema noastră. În acest loc, unde experienţa comercială din rândul deputaţilor este atât de redusă, adoptăm măsuri care fac aproape imposibilă angajarea femeilor tinere de către întreprinderile mici, în pofida dorinţelor acestora din urmă.

Obişnuiam să cred că este vorba de o conspiraţie chinezească, prin care această instituţie împiedica funcţionarea economiei europene, şi că, în culise, chinezii făceau eforturi pentru ca situaţia să se înrăutăţească până ce urmam să fim nevoiţi să importăm totul din China. Acum am însă o altă ipoteză, şi anume aceea că, în comitete, în Comisie şi aici, femeile care pun atâtea piedici întreprinderilor mici care doresc să angajeze femei tinere sunt cele care iau în considerare numai propriile interese.

Aş sugera chiar că, în momentul în care electoratul le va privi cu atenţie şi le va elimina peste câţiva ani pentru incompetenţa şi prostia de care dau dovadă, aceste femei vor putea să intre din nou pe piaţa forţei de muncă numai pentru că se află la vârsta mijlocie sau spre finalul acesteia. Jocurile vor fi deja făcute. Aceasta este ipoteza mea. Nu pot găsi altă explicaţie raţională pentru această interferenţă ridicolă între angajator şi angajat. În cazul în care consideraţi că această ipoteză este ciudată, analizaţi modul în care se discută despre schimbările climatice şi credeţi-mă că nimic nu este prea stupid pentru acest Parlament.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Iacolino (PPE).(IT) Dnă preşedintă, nu încape îndoială că prezentarea acestui proiect de lege Parlamentului în scopul dezbaterii, după 18 luni de muncă asiduă, trebuie salutată. Este evident că un proiect de această natură se caracterizează prin diverse aspecte sensibile, deoarece legile echivalente din statele membre diferă foarte mult. În orice caz, capacitatea de inovare a măsurii este un rezultat care ar trebui să se bucure de reacţii pozitive, la fel ca afirmarea principiului centralităţii familiei şi garantarea unui nivel mai ridicat de protecţie socială pentru femei şi pentru femeile aflate în anumite condiţii, cum ar fi aceea de a avea un copil.

Este necesar să se asigure o consecvenţă în protejarea femeilor care nasc – şi afirm acest lucru în pofida faptului că sfera de reglementare a acestei măsuri este, în opinia mea, mai extinsă decât s-a estimat iniţial – în măsura în care trebuie evidenţiat faptul că în Europa şi în multe state membre există încă o diferenţă notabilă în ceea ce priveşte protecţia oferită în cazul naşterilor şi a copiilor nenăscuţi.

Este necesar să se reconcilieze această activitate cu necesitatea de a elimina abuzul din partea angajatorilor şi să se limiteze sfera de acţiune a amendamentelor – o parte dintre acestea, în opinia mea, contribuind la lipsa de flexibilitate a legislaţiei în general –, începând cu concediul de paternitate, care nu pare să aibă legătură cu o măsură al cărei scop fundamental este protecţia femeilor.

Nu există dubii cu privire la necesitatea de a lua în considerare problema lucrătorilor imigranţi şi domestici, acesta fiind un alt element al prezentului proiect de lege referitor la femeile cu locuri de muncă precare, pe o piaţă flexibilă şi elastică, în care femeile, în special acum, trebuie considerate a fi o resursă în serviciul comunităţii.

 
  
MPphoto
 

  Nicole Sinclaire (NI). – Dnă preşedintă, angajatorii şi guvernul din Regatul Unit solicită deputaţilor britanici să voteze împotriva propunerilor referitoare la creşterea duratei concediului de maternitate plătit integral de la 14 la 20 săptămâni, deşi consider că acest lucru este o dovadă de ipocrizie crasă din partea conservatorilor care, în cadrul comisiei, au propus un amendament prin care se solicita un concediu plătit de 24 săptămâni. Aşa cum spuneam, ipocrizia pare a nu cunoaşte limite.

Federaţia Britanică pentru Întreprinderile Mici a declarat că aceste planuri sunt prea scumpe, ele urmând să coste întreprinderile britanice peste 2,5 miliarde GBP pe an. Până şi guvernul de coaliţie din Regatul Unit, din care fac parte şi liberal-democraţii, se opune acestor schimbări. Schimbările propuse ar costa Regatul Unit până la două miliarde GBP într-un moment în care lucrătorii din sectorul public şi privat sunt disponibilizaţi pentru a economisi sume mult mai mici.

O altă posibilitate este că aceste schimbări ar putea să îşi submineze propriile efecte: potrivit guvernului britanic, măsurile vor favoriza lucrătorii bine plătiţi şi mai puţin pe cei cu salarii mici. Deşi intenţiile sunt bune, efectul acestor schimbări va fi acela de a împiedica procesul de asigurare a egalităţii mamelor care lucrează. De asemenea, există posibilitatea ca aceste schimbări să încurajeze angajatorii să aleagă candidaţii bărbaţi în defavoarea femeilor.

Dnă preşedintă, există şi alte modalităţi de a consolida drepturile mamelor care alăptează, cum ar fi sistemele mai flexibile de acordare a concediilor. Este necesar şi să respectăm diferenţele sociale şi culturale din diversele state membre. Nu există o măsură unică potrivită pentru toţi. Familiile lucrătoare care depind de legislaţia corectă pentru a trăi, a munci şi a-şi creşte copiii se află în lumea reală şi nu într-o lume ideatică de tipul Eurodisney.

Aceste schimbări sunt propuse într-un moment neoportun şi în beneficiul persoanelor greşite. Într-o perioadă în care guvernele din întreaga UE caută să diminueze cheltuielile publice, dumneavoastră doriţi să majoraţi costurile de ocupare a forţei de muncă, iar acestea vor afecta un sector în care femeile nu sunt reprezentate în mod proporţional şi, în consecinţă, sunt mai expuse riscului de a-şi pierde locurile de muncă. Regatul Unit are deja cele mai bune, mai corecte şi mai generoase standarde privind concediul de maternitate şi paternitate. Mamele britanice beneficiază în prezent de şase săptămâni de concediu plătit cu 90 % din salariu, urmate de 33 săptămâni în care primesc remuneraţia pentru concediul de maternitate plătit de 125 GBP pe săptămână prevăzută de lege.

Voi vota în interesul poporului britanic. Voi urma sfatul guvernului Majestăţii Sale şi voi vota împotriva amendamentelor care vizează concediul de maternitate plătit.

 
  
MPphoto
 

  Ria Oomen-Ruijten (PPE).(NL) Dnă preşedintă, după ce am ascultat tot ceea ce s-a spus în această şedinţă plenară, pot afirma cu certitudine că egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei – care a necesitat, într-adevăr, mult curaj şi mult efort, precum şi sume mari de bani – nu a fost atinsă. Afirm acest lucru atât pentru o parte dintre colegii din propriul meu grup, care, de fapt, au părăsit camera, cât şi pentru alţii. Acesta a fost primul punct pe care am dorit să-l evidenţiez.

Al doilea punct priveşte îmbătrânirea şi structura disproporţionată pe vârste din această societate. Problema aceasta este crucială în Europa şi, din această cauză, este de o importanţă capitală să uşurăm decizia de a avea copii. De exemplu, apreciez interviul acordat de ministrul francez de finanţe, dna Lagarde, privind poziţia femeilor la locul de muncă, pe care îl consider perfect. Sper să putem adera la această viziune.

Al treilea punct pe care doresc să îl evidenţiez este faptul că egalitatea de tratament reprezintă un angajament faţă de o Europă socială. Am spus că, în această Europă socială, bărbaţii şi femeile trebuie să se bucure de şanse egale pe piaţa forţei de muncă şi trebuie să aibă posibilitatea de a avea copii. În prezent, scopul nostru este acela de a acorda 18 săptămâni de concediu şi am ajuns acum, mai mult sau mai puţin, la un consens privind această durată, însă nu putem şti încă dacă ne vom putea permite să punem în aplicare decizia.

Nu am nicio obiecţie privind compromisul propus de grupul meu, care constă în acordarea unei remuneraţii de maximum 75 % pentru acele patru săptămâni. Totuşi, obiectez în privinţa faptului că acest compromis conţine şi o referinţă la costurile de sănătate. Aceasta este obiecţia mea principală, deoarece ţărilor precum Regatul Unit şi Irlanda – aceste costuri fiind subvenţionate substanţial şi în Franţa – le este astfel oferită oportunitatea de evita să acorde în continuare 75 %. În consecinţă, mă întreb dacă este posibil să respingem acea parte din compromisul propus. Astfel am putea şi să furnizăm un aviz consolidat care să poată obţine majoritatea în Consiliu.

 
  
MPphoto
 

  Pascale Gruny (PPE).(FR) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, avem nevoie de o legislaţie europeană care să protejeze sănătatea femeilor gravide şi a femeilor care au născut de curând sau care alăptează şi este necesar să răspundem provocării demografice cu care ne confruntăm şi să încurajăm creşterea ratei natalităţii în Europa. Cu toate acestea, măsurile adoptate în acest sens nu trebuie să descurajeze angajarea femeilor.

Doresc să subliniez trei aspecte. În primul rând, salut propunerea Comisiei Europene privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă a lucrătoarelor însărcinate şi a lucrătoarelor care au născut de curând sau care alăptează. Aş dori să subliniez titlul, care reprezintă cadrul legal al acestei directive, deoarece se întâmplă des să uităm care este subiectul exact al textului. Discutăm despre femei deoarece, până la proba contrarie, bărbaţii nu pot naşte.

Dezbaterea tinde să-şi piardă din substanţă ca urmare a trimiterilor la concediul de paternitate sau concediul parental. Haideţi, să rezolvăm mai întâi problema cu care se confruntă femeile, concentrându-ne pe sănătatea acestora la aducerea pe lume a unui copil. Trebuie să punem în aplicare o serie de garanţii reale pentru a proteja sănătatea acestor femei pe piaţa forţei de muncă. Concediul de paternitate şi cel paternal vor fi abordate într-o altă directivă.

În al doilea rând, dezbaterea vizează numărul de săptămâni. În prezent, durata medie a acestui concediu este stabilită la 14 săptămâni. Comisia Europeană propune 18 săptămâni, iar raportul 20. În calitate de femeie şi mamă a trei copii, este evident că doresc ca mamele să poată rămâne lângă copiii lor cât mai mult timp cu putinţă. Cu toate acestea, trebuie să ne punem următoarea întrebare: cine va suporta costurile prelungirii concediului de la 14 la 20 săptămâni? Statul? Întreprinderile?

Sunt convinsă că o creştere medie de la 14 la 18 săptămâni reprezintă un progres pentru sistemul european şi o adevărată investiţie pe care economia noastră o face cu scopul de a promova creşterea ratei natalităţii în Europa. Un concediu de douăzeci de săptămâni poate avea un impact negativ asupra ocupării forţei de muncă de către femei: aceasta ar fi frânată. Întreprinderile şi statele nu pot suporta o astfel de povară financiară imensă într-o perioadă de criză.

În al treilea rând, este necesar să acordăm mai multă prioritate îmbunătăţirii serviciilor de îngrijire a copiilor, astfel încât mamele să poată reconcilia viaţa de familie cu viaţa profesională. Progresul înregistrat în acest sens a fost modest, în ciuda numeroaselor apeluri lansate de Parlament. În consecinţă, haideţi să încercăm să nu fim contraproductivi şi să nu trimitem femeile înapoi acasă.

 
  
MPphoto
 

  Elena Băsescu (PPE). - Doresc să profit de această ocazie pentru a transmite condoleanţe familiei Maricicăi Hăhăianu. Asistenta medicală de naţionalitate română, în vârstă de 32 de ani, plecase în Italia în căutarea unui loc de muncă mai bun. Şi-a pierdut viaţa săptămâna trecută, după ce a fost agresată de un tânăr italian la metroul din Roma.

Consider că angajarea în condiţii precare de muncă trebuie să devină o preocupare pentru Europa. Femeile sunt concentrate în locuri de muncă prost remunerate şi reprezintă marea majoritate a lucrătorilor cu timp parţial din Uniunea Europeană. Exisă totuşi unele cazuri în care criza a avut un efect limitat asupra femeilor active pe piaţa muncii. De exemplu, în România, proporţia femeilor care şi-au găsit un loc de muncă a continuat să crească pe parcursul anului 2009.

Ţin să atrag atenţia asupra situaţiei defavorabile în care se află femeile care lucrează în străinătate. Deseori ele lucrează fără norme legale şi nu beneficiază de drepturi....

(Preşedinta a retras cuvântul vorbitoarei)

 
  
MPphoto
 

  Rovana Plumb (S&D). - Am să mă refer din nou la Directiva privind concediul de maternitate. Am ascultat cu multă atenţie dezbaterea din această seară şi vreau să spun că cei care se opun acestui proiect, mă refer la perioada de extindere a concediului şi la plata integrală, vin cu un sigur argument, cel economic, dar simplist, pentru că dincolo de deficitul bugetar există oamenii. Aceştia ignoră faptul că balanţa beneficiilor atârnă în favoarea acestui raport, atât pentru angajat, cât şi pentru angajator - da, şi pentru angajator, cel cu simţul investiţiei în viitor.

În plus, detractorii nu-şi dau seama că penalizarea însăşi a maternităţii ca şi concept în contextul în care scade natalitatea, iar populaţia îmbătrâneşte şi sărăceşte, are impact asupra sustenabilităţii schemelor de securitate socială.

 
  
MPphoto
 

  Frédérique Ries (ALDE).(FR) Dnă preşedintă, am ascultat şi eu cu atenţie tot ceea ce s-a spus până acum şi am constatat că, aşa cum se întâmplă adesea, ce e prea mult nu e sănătos. Argumentele aduse pentru a justifica acest concediu de maternitate prea lung – 20 săptămâni, din care şase trebuie acordate înainte de naşterea copilului şi două după, cu remuneraţie integrală – nu sunt convingătoare. În mod clar, Europa nu poate răspunde provocărilor complexe privind demografia şi ocuparea forţei de muncă de către femei cu o astfel de măsură izolată.

Cine poate să gândească în mod serios că există persoane care decid să aibă un copil pentru a beneficia de un concediu de cinci luni în locul unuia de patru luni şi jumătate? Pe de altă parte, nu cred că putem ameliora condiţia femeilor prin îngrădirea libertăţii acestora de alegere. Mai mult decât atât, nu trebuie să pierdem din vedere posibilele consecinţe şi pagube colaterale ale deciziilor adoptate. Protejarea femeilor înseamnă, în primul rând, să nu avem pretenţii exagerate, care să ducă la apariţia unor noi forme de discriminare împotriva femeilor în momentul recrutării iniţiale şi al reîncadrării în activitatea profesională, pericol confirmat de experţii OCDE şi de cei ai Uniunii claselor de mijloc, de exemplu.

În consecinţă, mă exprim în mod clar în favoarea concediului de 18 săptămâni, a principiului concediului de paternitate şi, bineînţeles, a latitudinii statelor membre de a merge în continuare pe acest drum.

 
  
MPphoto
 

  Franziska Katharina Brantner (Verts/ALE).(DE) Dnă preşedintă, aş dori să fac o scurtă observaţie privind recunoaşterea perioadelor de concediu parental în fiecare ţară. Dl Mann şi colegii săi au propus, la rândul lor, amendamente în această privinţă, inclusiv amendamentul 115, în a cărui primă parte se discută dacă cele patru săptămâni ar trebui sau nu să fie luate în calcul.

Din păcate, în a doua parte a amendamentului, această problemă este asociată – şi voi citi acum secţiunea respectivă, pentru a fi totul foarte clar – cu faptul că remuneraţia poate fi o medie a remuneraţiei din cele 18 săptămâni de concediu de maternitate, care trebuie să reprezinte cel puţin 75 % din ultimul salariu lunar sau din salariul mediu lunar prevăzut de legislaţia naţională, în funcţie de plafonul prevăzut de legislaţia naţională. Acest lucru înseamnă de fapt că renunţăm la armonizarea europeană în cazul finanţării din această sferă şi al sumelor primite de femei în această perioadă. Acest lucru este inacceptabil. Consider că este păcat să votăm în bloc aceste măsuri pentru că, într-un final, nu dorim să renunţăm la armonizarea de la nivel european, ci să dezvoltăm această armonizare pentru a aduce beneficii tuturor bărbaţilor şi femeilor.

 
  
MPphoto
 

  Cornelia Ernst (GUE/NGL).(DE) Dnă preşedintă, stimaţi colegi, ar trebui să ne întrebăm care anume este scopul acestei dezbateri. Încercăm oare să obţinem numai o mică îmbunătăţire a egalităţii şi să aducem familiilor numai puţin sprijin, în cel mai ieftin mod cu putinţă? Bineînţeles că este costisitor să reconciliem viaţa de familie cu cea profesională. Aş vrea să pun următoarea întrebare colegilor deputaţi din Germania: ce înseamnă o cheltuială de 1 miliard EUR în Germania dacă, în acelaşi timp, oferim 450 miliarde EUR sub formă de garanţii bancare? Ce dorim de fapt să obţinem în această privinţă? Este corect să se acorde o remuneraţie integrală în timpul concediului parental. Ce altă opţiune avem? Nu este timp liber, nici vacanţă, este o perioadă în care se munceşte.

Bineînţeles că dorim să prelungim durata concediului la 20 săptămâni, deoarece credem că numai această durată este echitabilă.

Mai mult decât atât, nu dorim să oferim numai puţin mai multă egalitate în viaţa profesională. Dorim ca egalitatea dintre femei şi bărbaţi să fie una completă. În acest scop, este necesar să adoptăm măsuri drastice, cum este salariul minim obligatoriu în toate statele membre.

 
  
MPphoto
 

  Angelika Werthmann (NI).(DE) Dnă preşedintă, problema protecţiei maternităţii trebuie să rămână la latitudinea statelor membre, date fiind diferenţele culturale existente în Europa. În Austria se acordă concediu plătit de 16 săptămâni. Prelungirea acestei perioade ar costa 17,4 milioane EUR pe an pentru fiecare săptămână în plus. Dacă acordarea unui concediu plătit cu o durată de 20 săptămâni ar deveni obligatorie, aceasta ar costa Austria peste 60 milioane EUR. Costurile suplimentare ar fi şi mai mari dacă ar exista şi un concediu de paternitate plătit de două săptămâni pentru fiecare tată.

Lucrurile trebuie să fie clare în cadrul deliberărilor: în primul rând, aceasta este o decizie care aparţine în totalitate părinţilor şi, în al doilea rând, consider că prezintă un risc de agravare a discriminării împotriva femeilor aflate la vârsta fertilă. S-ar încuraja astfel o creştere a condiţiilor de muncă precare, la care sunt supuse deja 31,5 % din femei în cadrul activităţilor profesionale. Întrebarea este: dorim cu adevărat să se întâmple acest lucru?

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE).(GA) Dnă preşedintă, am avut o dezbatere excelentă în această seară şi s-au adus, în general, multe argumente bune în Parlament. Multe argumente au fost idealiste, însă dna Estrela este demnă de laudă pentru că le-a invocat. În acelaşi timp, însă, trebuie să dăm dovadă de simţ practic şi să fim realişti. Am îndoielile mele. Dacă luăm în considerare toate sugestiile, este posibil ca femeile tinere, în mod special, să nu îşi mai poată găsi un loc de muncă. Perspectiva mea este a unui părinte. Am două fiice şi vreau ca ele să aibă şanse egale cu băieţii la obţinerea unor locuri de muncă. Aceasta este problema principală! În Irlanda, ne aflăm într-un impas în ceea ce priveşte finanţele. Douăzeci la sută dintre tineri sunt şomeri. Patru întreprinderi mici şi mijlocii se închid zilnic şi ne confruntăm cu cel mai slab buget din toate timpurile. Astfel, deşi o mare parte dintre sugestii sunt bune, ar fi indicat ca acestea să fie adoptate mai târziu. Consider că în acest moment nu sunt practice.

 
  
MPphoto
 

  Marita Ulvskog (S&D).(SV) Această dezbatere a fost foarte interesantă. Cred că dovedeşte faptul că există posibilitatea să ajungem la un compromis, pentru a putea adopta o decizie în această privinţă.

Consider că ar fi foarte indicat să reuşim să facem acest lucru şi, bineînţeles, este necesar să pornim de la faptul că sistemele noastre sunt diferite. Statele membre au înregistrat niveluri diferite de progres.

Eu sunt din Suedia, unde concediul parental este mai lung de un an, remuneraţia este substanţială, iar tatăl este obligat să îşi ia o perioadă de concediu parental.

Nu cred că este posibil, la nivel european, să punem în aplicare un sistem care să funcţioneze la fel de bine pentru bărbaţi, femei şi copii, precum şi pentru nivelul de participare a femeilor pe piaţa forţei de muncă. Cu toate acestea, trebuie să depunem toate eforturile pentru a obţine o directivă minimă care să ne permită să ajungem la un consens.

 
  
MPphoto
 

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE). (PL) În discuţia privind activitatea profesională a femeilor, aş dori să mă refer la două grupuri de vârstă: primul, despre care s-a vorbit deja mult astăzi, este reprezentat de femeile tinere care sunt foarte bine educate, dar care nu îşi pot găsi un loc de muncă din cauză că angajatorii doresc adesea să evite costurile asociate sarcinii şi concediului de maternitate.

Al doilea grup este acela al femeilor de peste 50 de ani, care sunt considerate a fi mai puţin productive şi mai puţin creative. Potrivit statisticilor, femeile cu vârste cuprinse între 59 şi 60 de ani reprezintă numai 25 % din numărul total al angajaţilor din acest interval de vârstă. Ponderea femeilor de peste 60 de ani care lucrează este şi mai mică. Din acest motiv, în momentul în care discutăm despre femeile cu locuri de muncă precare, trebuie să luăm în considerare ambele grupuri şi să depunem toate eforturile necesare pentru a ajuta femeile să găsească primul loc de muncă, să se reîncadreze în activitatea profesională după concediul de maternitate şi să obţină mai multe calificări profesionale.

(Preşedinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE).(ES) Dnă preşedintă, scopul acestei iniţiative este de a ameliora sănătatea şi siguranţa la locul de muncă pentru femeile care sunt însărcinate sau care au născut, şi de a pune în aplicare măsuri menite să stabilească un echilibru între viaţa de familie şi cea profesională.

Femeile europene îşi pun astăzi speranţa în Parlamentul European şi se aşteaptă ca noi să aplicăm măsurile moderne necesare în secolul XXI. În consecinţă, este necesar să discutăm despre posibilitatea acordării unui concediu de 20 săptămâni, în care să se acorde o remuneraţie de 100 % din salariul mamei, inclusiv pentru lucrătoarele independente, despre posibilitatea ca taţii să beneficieze de un concediu după naştere şi despre stabilirea unei egalităţi între bărbaţi şi femei la acordarea acestui concediu. Nu este vorba numai despre femei.

Discutând despre costul concediului de maternitate nu numai că le sancţionăm pe femei, ci dăm dovadă de o lipsă de responsabilitate, dacă ţinem cont de criza reprezentată de rata natalităţii şi de îmbătrânirea populaţiei în Europa în momentul de faţă, aceşti factori contribuind la apariţia crizei economice.

V-aţi întrebat vreodată, de exemplu, cât costă absenteismul în Europa? Nu s-a discutat deloc despre acest aspect. Avem ocazia să înregistrăm un progres privind egalitatea dintre bărbaţi şi femei, aşa că haideţi să nu dezamăgim populaţia Europei.

 
  
MPphoto
 

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. – Dnă preşedintă, aş dori să le mulţumesc tuturor deputaţilor pentru că au participat la această dezbatere importantă, motivantă şi, aş spune, foarte aprinsă.

Cu toate că privim lucrurile din perspective diferite, majoritatea dintre noi suntem de acord cu câteva aspecte. Maternitatea nu trebuie sancţionată; trebuie să depunem toate eforturile pentru a obţine egalitatea de remunerare şi trebuie să analizăm cu foarte mare atenţie consecinţele economice ale deciziilor adoptate aici.

O parte dintre dumneavoastră aţi făcut trimiteri la problema concediului de paternitate sau parental. Aş dori să vă reamintesc că directiva recent adoptată privind concediul parental acordă minim opt luni de concediu părinţilor pentru fiecare copil. Pentru prima dată, beneficiem de încurajarea legală a taţilor să îşi ia concediu, la nivel european.

Se pierde o lună întreagă de concediu dacă tatăl nu îşi asumă această responsabilitate. Directiva va intra în curând în vigoare şi vom porni de la progresul înregistrat până acum pentru a analiza cu atenţie propunerile viitoare referitoare la concediul de paternitate.

Aşa cum am menţionat la începutul intervenţiei, studiem în prezent situaţia şi vom reveni foarte curând cu rezultatele.

Permiteţi-mi să subliniez faptul că taţii sunt încurajaţi să participe la creşterea copilului cu o remarcă de natură personală. Am avut norocul de a asista la naşterea a doi dintre cei trei copii ai mei. Bineînţeles, în timpul acelei perioade petrecute în spital, nu am putut decât să încerc să par curajos şi să pretind că nu sunt îngrijorat sau speriat, încercând astfel să îi ofer soţiei mele cel mai bun sprijin moral de care eram capabil. Bineînţeles, câteodată aveau mai multă grijă de mine soţia mea şi amabilele asistente medicale, pentru ca eu să pot oferi acest sprijin moral! Însă nu voi uita niciodată momentele extrem de importante de după naştere şi cele câteva zile în care am putut să îmi ajut soţia la îngrijirea nou-născutului.

Este clar faptul că nu numai mamele necesită să relaţioneze cu nou-născutul. Este necesar ca şi taţii să facă acest lucru şi trebuie să îi încurajăm în acest sens şi să schimbăm tiparul paternal, creând astfel condiţiile necesare pentru ca taţii să relaţioneze cu copiii nou-născuţi.

Întorcându-ne la rapoartele care au fost discutate astăzi şi referitor la raportul dnei Thomsen privind munca precară, am reţinut ceea ce s-a discutat. Pot să vă asigur că vom lua măsuri în cadrul Comisiei pentru a ameliora condiţiile de muncă ale femeilor cu locuri de muncă precare, prin monitorizarea politicilor naţionale de ocupare a forţei de muncă şi în special prin sprijinul acordat prin intermediul fondurilor structurale.

În ceea ce priveşte contribuţia vastă a dnei Estrela la propunerea Comisiei privind o directivă consolidată pentru concediul de maternitate, este evident că încercăm să atingem un echilibru foarte dificil. Este necesar să garantăm drepturile fundamentale ale lucrătoarelor, însă nu trebuie să oferim statelor membre o scuză pentru a suspenda aceste negocieri foarte importante. Trebuie să studiem modelele care ne pot oferi atât o rată ridicată de ocupare a forţei de muncă, cât şi o rată ridicată a natalităţii.

În acest sens, Comisia salută amendamentele care au obiectivul de a menţine durata minimă a concediului la 18 săptămâni, care stabilesc un nivel alternativ de remunerare, păstrează trimiterea la concediul medical şi permit ca alte forme de concediu să substituie concediul de maternitate.

Totul cu rezerva ca acestea să nu ducă la diminuarea protecţiei existente. Un regres în acest sens nu poate reprezenta o opţiune pentru Uniunea Europeană.

Sper că Parlamentul şi Consiliul vor putea ajunge la un compromis. Prin poziţia adoptată, Comisia doreşte să acopere decalajul dintre poziţiile celor două instituţii pentru a furniza o bază solidă pentru discuţiile viitoare.

Ameliorarea condiţiilor femeilor din Europa trebuie să fie obiectivul nostru suprem. Femeile aduc o contribuţie enormă societăţii, iar societatea trebuie să găsească o modalitate prin care să le răsplătească.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE). – Dnă preşedintă, mă tem că li s-a dat deja cuvântul multor colegi care au sosit după mine şi după colegul meu, aici de faţă. Cerusem deja cuvântul când dl Preşedinte Buzek a început dezbaterea din această seară, aşa că trebuie să atrag atenţia asupra modului injust în care s-a acordat cuvântul în cadrul procedurii catch-the-eye.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Vă mulţumesc pentru solicitarea de a lua cuvântul. Aşa cum spuneam, numărul persoanelor care au solicitat să ia cuvântul a depăşit timpul disponibil. Nouăsprezece persoane au dorit să vorbească într-un interval de numai cinci minute. Am încercat să le ofer persoanelor de pe listele pe care le am în faţă ocazia de a vorbi.

Evident, comentariile dumneavoastră vor fi consemnate. Vom depune toate eforturile pentru ca dezbaterile viitoare să se desfăşoare în cel mai corect mod cu putinţă.

 
  
MPphoto
 

  Edite Estrela, raportoare.(PT) Dnă preşedintă, dle comisar, doresc să vă mulţumesc pentru sensibilitatea de care aţi dat dovadă în discursul de deschidere şi în intervenţia de final, precum şi pentru mărturia personală. Consider că este foarte important ca aceasta să caracterizeze şi declaraţiile altor persoane, cum ar fi ceilalţi deputaţi care au luat cuvântul în această dezbatere, pentru a putea astfel să eliminăm ideile preconcepute şi să schimbăm stereotipurile care există încă în societatea noastră.

În consecinţă, este la fel de important să acordăm concediul de paternitate, profitând la maximum de baza legală duală a acestei directive, care are obiectivul de a promova egalitatea dintre sexe şi de a concilia viaţa de familie cu cea profesională, deoarece unul dintre stereotipurile predominante din societatea noastră este acela prin care femeile sunt asociate cu reproducerea, în timp ce bărbaţii sunt asociaţi cu producţia. Bărbaţii sunt taţi în aceeaşi măsură în care sunt femeile mame, pe lângă faptul că şi muncesc şi au astfel atât dreptul de a obţine realizări profesionale, cât şi acela de a-şi creşte copiii încă de la naştere. Deputatul din Regatul Unit care a luat cuvântul nu se află aici. Aş fi dorit să îl întreb dacă David Cameron este mai presus de alţi cetăţeni europeni care doresc să beneficieze de concediu de paternitate, dar care sunt discriminaţi în cel puţin opt state membre.

Ne aflăm încă în procesul primei lecturi şi vom avea aşadar ocazia de a aduce îmbunătăţiri acestor propuneri împreună cu Comisia şi Consiliul. Aş dori să le mulţumesc colegilor mei deputaţi pentru implicare. Obţinerea acestui larg consens este extrem de importantă.

Este evident că ne confruntăm cu o perioadă dificilă, însă în aceste timpuri societăţile au cea mai mare nevoie de factori de decizie îndrăzneţi, pentru că, aşa cum observa poetul roman Horaţiu acum mii de ani, cel care se teme de furtuni va ajunge să se târască.

 
  
MPphoto
 

  Britta Thomsen, raportoare.(DA) Dnă preşedintă, doresc să le mulţumesc colegilor deputaţi pentru comentariile aduse la raportul meu privind femeile cu locuri de muncă precare, precum şi Comisiei pentru disponibilitatea de a adopta iniţiative în scopul ameliorării acestei situaţii.

Aşa cum au subliniat mulţi deputaţi, marea majoritate a persoanelor care lucrează în condiţii de muncă precare şi având salarii mici sunt femei. Acest lucru înseamnă nu numai că femeile din Europa câştigă mai puţin decât bărbaţii, ci şi că femeile beneficiază de pensii mai mici decât aceştia, iar viitorul Europei va găzdui un număr mult mai mare de femei sărace, deoarece căsătoria nu mai oferă în mod automat siguranţă financiară la bătrâneţe.

Cel mai vulnerabil grup de pe piaţa europeană a forţei de muncă este acela al femeilor imigrante. În acest grup se înregistrează niveluri înalte de exploatare, în special în rândul celor 11 milioane de femei care sunt lucrători domestici. Acest grup include şi lucrătorii au-pair. Au-pair înseamnă „în condiţii de egalitate”, dar multe femei sosite din Filipine sau fostele republici sovietice pentru a munci ca lucrători au-pair nu vin pentru un schimb cultural. Ele vin aici pentru a câştiga bani, iar acest sistem este exploatat în multe locuri din Europa ca modalitate de a obţine o forţă de muncă ieftină. Aş dori să fac apel la Comisie pentru a investiga aceasta situaţie. Nu trebuie să permitem ca această formă de exploatare să fie legală în Europa. În consecinţă, este necesar să acţionăm cu mai multă rigurozitate în ceea ce priveşte problema au-pair.

Diferenţele de remunerare dintre bărbaţi şi femei încep, potrivit statisticilor proprii ale Comisiei privind remunerarea, atunci când apar copiii. Dacă dorim să obţinem o egalitate completă între bărbaţi şi femei pe piaţa forţei de muncă, femeile trebuie să beneficieze de o remuneraţie completă pe durata concediului de maternitate, iar bărbaţii trebuie să se implice în îngrijirea copiilor, fiind necesar ca, în acest scop, să le fie acordat concediul de paternitate.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea raportului Estrela va avea loc miercuri, 20 octombrie.

Votarea raportului Thomsen va avea loc marţi, 19 octombrie.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Sergio Berlato (PPE), în scris.(IT) Egalitatea între bărbaţi şi femei este un principiu fundamental al Uniunii Europene. Acest principiu a fost definit în Tratatul de la Maastricht din 1992, în Tratatul de la Amsterdam (1997) câţiva ani mai târziu, şi, în prezent, în Strategia UE 2010-2015. Agenda socială a Uniunii Europene include, printre problemele prioritare, necesitatea de a promova politicile menite să sprijine concilierea vieţii profesionale, a celei private şi a celei de familie a femeilor. În acest context, consider că maternitatea este un drept absolut fundamental care are scopul de a menţine stabilitatea socială.

Uniunea Europeană se confruntă în acest moment cu provocări demografice determinate de scăderea ratei natalităţii şi creşterea numărului persoanelor în vârstă. Consider că o parte a soluţionării declinului demografic trebuie să fie îmbunătăţirea dispoziţiilor care vizează promovarea unui echilibru între viaţa profesională şi cea de familie pentru femei. Recunosc că este important ca femeile să beneficieze de o mai puternică protecţie împotriva concedierii în perioada dintre începutul sarcinii şi lunile imediat următoare sfârşitului concediului de maternitate.

Prin urmare, sprijin amendamentele care au fost introduse în acest scop, incluzând în mod special dreptul femeii de a se întoarce la locul său de muncă sau de a fi numită într-o funcţie echivalentă.

 
  
MPphoto
 
 

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris.(CS) Obiectivul principal al raportului este acela de a îmbunătăţi securitatea şi îngrijirea medicală de care beneficiază la locul de muncă lucrătoarele gravide, cele care au născut de curând sau care alăptează. Opinia mea este că cea mai importantă propunere este prelungirea duratei minime a concediului de maternitate de la 14 la 20 săptămâni, prelungire care ar avea efecte benefice pentru sănătatea şi starea psihică a mamei, permiţându-i acesteia să acorde copilului toată atenţia de care are nevoie acesta. Prelungirea duratei minime a concediului de maternitate va încuraja şi alăptarea, care are un efect benefic demonstrat asupra sănătăţii mamei şi a copilului. Consider că este la fel de importantă şi propunerea actuală referitoare la acordarea unei indemnizaţii în timpul concediului de maternitate care să fie egală cu salariul angajatei – adică salariul mediu lunar– sau să se ridice la un nivel de cel puţin 85 %. Aceste măsuri sunt suficiente pentru a proteja familiile, în special familiile monoparentale, împotriva riscului de a ajunge sub limita sărăciei şi a riscului excluziunii sociale. O parte din raport vizează statutul tradiţional al femeilor. Femeile, spre deosebire de bărbaţi, poartă responsabilitatea principală pentru îngrijirea copilului şi a altor persoane dependente şi sunt adesea nevoite să aleagă între maternitate şi dezvoltarea profesională. În consecinţă, este deosebit de important ca noile forme de concediu parental să nu reflecte şi să nu consolideze stereotipurile sociale existente. Propunerea afectează Republica Cehă numai din punctul de vedere al indemnizaţiei pentru concediul de maternitate, nu şi al duratei acestui concediu.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (S&D), în scris. – Femeile sunt victime predilecte ale recesiunii din cauza concedierilor, în special în sfera muncilor precare. Printre cele mai afectate de concedieri, diminuări salariale şi abuzuri ale angajatorilor se află muncile casnice remunerate, cele de îngrijire şi cele pe bază de contracte temporare. Muncile casnice reprezintă aproape o zecime din totalul angajărilor în ţările dezvoltate, ceea ce aşează un segment important de cetăţeni, în special femei, într-o postură vulnerabilă, care favorizează tratamentul abuziv din partea angajatorilor, mai ales atunci când este vorba de imigranţi, fie provenind din noile state membre ale Uniunii Europene, precum România, fie din ţări terţe.

Cred că anularea restricţiilor la angajare pentru români şi bulgari trebuie să reprezinte primul pas pentru anularea discriminărilor ce încă le impun acestora o condiţie inferioară, precară, în majoritatea vechilor state membre. Exemplul tragic al asistenţei medicale românce ucise zilele trecute într-o staţie de metrou din Italia, sub ochii indiferenţi ai trecătorilor, trebuie să constituie un strigăt de alarmă faţă de pericolele discriminărilor şi stigmatizărilor colective, cu consecinţe, iată, imprevizibile şi extrem de grave. Doresc, de asemenea, să pledez pentru extinderea perioadei minime a concediului de maternitate la 20 de săptămâni, pentru ca femeile să aibă timpul necesar să se ocupe corespunzător de copii.

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Îmi exprim sprijinul pentru raportul care are ca obiectiv prelungirea duratei concediului de maternitate în UE la 20 săptămâni cu remunerare integrală şi introducerea a două săptămâni de concediu de paternitate remunerat. Este de importanţă vitală ca guvernele să sprijine recomandările Parlamentului European în cadrul Consiliului pentru afaceri sociale al UE din 2 decembrie. Respingerea acestei măsuri se va solda cu excluderea multor femei de pe piaţa forţei de muncă, pierzându-se astfel o resursă valoroasă. În loc să sancţioneze femeile pentru că au copii, UE trebuie să le sprijine şi să le ajute să concilieze mai bine viaţa profesională cu cea de familie. Un concediu de maternitate mai bun reprezintă o investiţie în sănătatea viitoare a societăţii noastre. Primele săptămâni din viaţa copiilor nou-născuţi au o valoare inestimabilă pentru dezvoltarea încrederii, a aptitudinilor cognitiv-senzoriale şi a legăturii cu ambii părinţi. Studiile au relevat faptul că măsurile sociale cum ar fi concediul de maternitate contribuie la creşterea ocupării forţei de muncă în rândul femeilor cu 3-4 %. Acordarea unui concediu de maternitate mai bun şi introducerea concediului plătit de paternitate sunt investiţii raţionale. Studiul impactului acestei măsuri a demonstrat că o creştere puţin mai mare de 1 % a procentului de participare a femeilor pe piaţa forţei de muncă ar acoperi costurile a 20 săptămâni de concediu de maternitate plătit.

 
  
MPphoto
 
 

  Jim Higgins (PPE), în scris. – În ultimii 50 de ani, femeile europene au făcut progrese enorme înspre egalitatea de gen. Printre cele mai importante obiective atinse în acest sens este intrarea femeilor pe piaţa forţei de muncă. Cu toate acestea, suprareprezentarea crescută a femeilor în munca atipică este extrem de îngrijorătoare şi aş dori să repet solicitarea pe care o adresează raportul Comisiei de a încuraja statele membre „să facă schimb de bune practici şi să folosească pe deplin oportunităţile de cofinanţare oferite de fondurile structurale [...] pentru a asigura un acces mai larg la structuri de îngrijire a copiilor şi a vârstnicilor, accesibile şi de calitate, astfel încât femeile să nu mai fie obligate să îndeplinească aceste sarcini în mod informal”. De asemenea, „subliniază [...] necesitatea de a lua măsuri pentru ca munca depusă pentru îngrijirea la domiciliu să fie transformată, acolo unde este posibil, în locuri de muncă pe termen lung”. Munca precară reprezintă de mult timp un motiv de îngrijorare; cu toate acestea, criza economică şi financiară actuală a accentuat caracterul urgent al problemei muncii precare şi în mod special al problemei femeilor cu locuri de muncă precare şi aş dori să îndemn Comisia să acţioneze pentru a proteja femeile care se află într-o situaţie vulnerabilă şi muncesc în astfel de condiţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris.(FI) Discursurile principale acordă o mare importanţă necesităţii de a promova statutul familiilor. Promovarea egalităţii reprezintă o prioritate a strategiilor privind ocuparea forţei de muncă. Este timpul să acţionăm în privinţa familiilor. Familiile necesită fapte concrete şi o mai bună coordonare a vieţii profesionale cu viaţa de familie. Ratele de ocupare a forţei de muncă în rândul femeilor şi ratele natalităţii sunt mai ridicate în ţările în care sistemele eficiente de acordare a concediului familial şi serviciile de îngrijire a copiilor sunt capabile să uşureze povara creată de naşterea copiilor. Exemple bune sunt Suedia, Danemarca, Islanda şi Finlanda. În consecinţă, este posibil să asociem participarea femeilor pe piaţa forţei de muncă cu rate ridicate ale natalităţii, iar această măsură trebuie să beneficieze de sprijinul UE. Susţin propunerea Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen referitoare la concediul de maternitate de 20 săptămâni cu remunerare integrală. Femeile şi familiile nu trebuie să fie sancţionate pentru că au copii. Pe lângă solicitarea privind remunerarea integrală, directiva propusă sugerează luarea în considerare a concediului de maternitate la calcularea pensiilor, sub formă de vechime în muncă. Această problemă este asociată solicitării UE privind remunerarea egală. Dacă directiva este promulgată, decalajul de remunerare dintre femei şi bărbaţi s-ar reduce. De asemenea, directiva ar ameliora statutul familiilor cu naşteri multiple şi al celor adoptive, precum şi cel al familiilor cu copii cu handicap. Într-adevăr, este dificil să găsim motive pentru a nu sprijini directiva propusă, cu amendamentele aduse de Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen. O mai bună coordonare a vieţii de familiei şi a celei profesionale promovează bunăstarea familiilor, ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea economică.

 
  
MPphoto
 
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE), în scris.(FI) Suntem de acord în unanimitate în ceea ce priveşte necesitatea femeilor însărcinate şi a celor care au născut de curând de a beneficia de o protecţie specială în cadrul societăţii şi al pieţei forţei de muncă. În ultimă instanţă, este vorba despre unitatea de bază a societăţii şi despre consolidarea statutului familiei. Cu toate acestea, nu am căzut de acord cu privire la tipul de legislaţie pe care trebuie să îl punem efectiv în aplicare pentru a atinge acest obiectiv în statele membre. Sprijin punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia perioada minimă de concediu de maternitate ar trebui prelungită în toată Uniunea, de la cele 14 săptămâni acordate în prezent la 18 săptămâni, cu o indemnizaţie plătită cel puţin la nivelul celei plătite pentru perioadele de boală. Acest lucru ar reprezenta un progres semnificativ pentru Europa. Dacă ţinem seama de schimbările aduse concediului parental anul trecut, am putea crede că protecţia oferită familiilor se îmbunătăţeşte în UE. Însă Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen a adoptat amendamente care nu respectă diferenţele dintre sistemele naţionale sau realităţile financiare. Statele membre au sisteme de acordare a concediului de maternitate care variază enorm. Dacă le-am înghesui pe toate în acelaşi pachet am obţine o legislaţie slabă şi am încălca principiul subsidiarităţii. De exemplu, în Finlanda, concediul de maternitate, combinat cu cel de paternitate şi o perioadă lungă de concediu parental, care depăşeşte şase luni, creează un sistem cu implicaţii vaste, iar costurile pentru acesta sunt suportate de diferite părţi. Sistemul are o componentă suplimentară: posibilitatea de acordare a unui concediu pentru îngrijirea copilului, în timpul căruia contractul de muncă nu poate fi desfăcut. Costurile concediului de maternitate cu o durată de 20 de săptămâni şi remunerare integrală propus acum, s-ar ridica în Finlanda de la nivelul actual de 30 milioane EUR la 80 milioane EUR. În multe state membre costurile ar fi chiar mai ridicate. În starea actuală a economiei, o asemenea propunere poate fi făcută numai în afara oricărei responsabilităţi bugetare. Din perspectiva egalităţii, mă îngrijorează şi scenariul de groază în care oportunităţile femeilor de ocupare a forţei de muncă ar putea, în realitate, să cunoască o scădere dacă angajatorii sunt împovăraţi cu costurile masive rezultate.

 
  
MPphoto
 
 

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris.(CS) Au trecut 15 ani de la adoptarea Platformei de acţiune de la Beijing. Documentul oferă un rezumat privind statutul femeilor în lume şi recomandă o serie de măsuri pentru ameliorarea acestui statut. Platforma subliniază condiţiile de muncă ale femeilor, în mod special în economie, sănătate şi educaţie. Parlamentul European şi Consiliul au adoptat o serie de directive pentru punerea în aplicare a acestor recomandări. Pe baza rezultatelor obţinute, care au fost în mare parte pozitive, s-au preluat mai multe sarcini, care au fost apoi prezentate în vederea punerii lor în aplicare în statele membre în cadrul foii de parcurs pentru egalitatea dintre bărbaţi şi femei din perioada 2006-2010. Raportul anual pentru 2009 publicat de Parlamentul European în februarie, care tratează subiectul egalităţii dintre bărbaţi şi femei, afirmă că o consecinţă a crizei economice şi a reducerilor bugetare din ţările UE a fost pierderea locurilor de muncă, în special în rândul femeilor. Femeile adesea cedează în faţa presiunilor exercitate de către angajatori, acest lucru favorizând în special lanţurile comerciale multinaţionale. Volumul de muncă are un efect negativ asupra sănătăţii femeilor, familiilor acestora, programului legal de muncă sau instruirii. Puţini angajatori sunt dispuşi să creeze condiţii favorabile pentru angajaţi astfel încât aceştia să-şi concilieze viaţa profesională cu cea de familie. Femeile imigrante se confruntă cu cele mai dificile condiţii de muncă. Printre obstacolele pe care trebuie să le înfrunte acestea se regăsesc barierele lingvistice, mediul de lucru nefamiliar, tradiţiile familiale sau culturale, ş.a.m.d. Criza a împiedicat atingerea multor obiective fixate. Este necesar ca Institutul European pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi să evalueze imediat situaţia actuală, iar Comisia Europeană şi Parlamentul European trebuie să adopte măsuri eficiente pentru a opri deteriorarea statutului femeilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris.(IT) Perioada lungă de gestaţie (un cuvânt cât se poate de potrivit în cazul de faţă) a acestei propuneri de directivă a fost cauzată de conflictul dintre cei care au dorit să includă obiective imposibile în acest document, pentru a-i conferi o calitate simbolică, şi aceia care au avut unicul scop de a asigura progresul societăţii prin promovarea anumitor drepturi în practică. Într-un final, compromisul atins nu îndeplineşte în întregime cerinţele stabilite privind protecţia, printre care cele care se referă la: protecţia sănătăţii femeilor însărcinate; garantarea tratamentului egal al lucrătoarelor, inclusiv al lucrătoarelor independente; şi o mai bună împărţire a responsabilităţilor legate de îngrijirea copilului între părinţi. Cu toate acestea, noile prevederi introduse – prelungirea concediului de maternitate la 18 săptămâni, cu 6 săptămâni de concediu de maternitate obligatoriu după naştere; introducerea remuneraţiei egale cu suma integrală a venitului anterior al femeii; protecţia crescută împotriva disponibilizărilor; precum şi introducerea dreptului de a solicita programe flexibile de lucru, sub rezerva dreptului statelor membre de a stabili limite diferite şi de a menţine dispoziţii mai favorabile, înseamnă că facem într-adevăr un pas înainte. Am votat în favoarea rezoluţiei, deşi opinia mea diferă chiar şi de cea a membrilor grupului meu în cazul multor amendamente, într-o încercare de a sublinia importanţa fundamentală a măsurilor referitoare la protecţia sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE), în scris.(ET) Pentru mult timp, inegalitatea de gen de pe piaţa forţei de muncă a fost un subiect foarte important pentru UE şi, timp de mai mulţi ani, s-a încercat găsirea unei soluţii. Cu toate acestea, chiar şi în momentul de faţă, nu putem să raportăm realizări în acest domeniu. Astfel, de exemplu, potrivit informaţiilor Eurostat, numărul femeilor cu locuri de muncă precare – adică acela al femeilor care lucrează în regim de timp parţial – a crescut semnificativ, ajungând la 31,4 %, în timp ce la bărbaţi procentul este 8,3 %. Este rezonabil să atribuim cauzele acestui fenomen crizei economice şi financiare actuale, care a agravat problemele femeilor cu locuri de muncă precare. Consider că locurile de muncă precare nu reprezintă numai una dintre cauzele diferenţei de remunerare dintre femei şi bărbaţi, ci şi o barieră în calea oportunităţilor profesionale. Deoarece ponderea femeilor cu locuri de muncă precare este exagerat de mare în prezent, iar consecinţele negative menţionate mai sus afectează astfel în mod excesiv condiţia acestor femei, consider că UE trebuie să consolideze prevederile legale privind munca temporară, munca în regim de timp parţial şi ofertele de lucru prin agenţii. Este posibil ca, în viitor, să putem afirma că UE garantează drepturi egale bărbaţilor şi femeilor şi că a abolit discriminarea de gen pe piaţa forţei de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Sirpa Pietikäinen (PPE), în scris.(FI) Doamnelor şi domnilor, doresc să-i mulţumesc dnei Estrela pentru raportul lăudabil privind amendamentul adus directivei Consiliului, care încurajează îmbunătăţirea siguranţei şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează. Reformele prevăzute în raport sunt importante pentru promovarea drepturilor şi a bunăstării cetăţenilor UE şi a instaurării unei competitivităţi sănătoase pe piaţa internă. Uniunea Europeană are nevoie de o politică socială coerentă. Armonizarea sistemelor de acordare a concediului de maternitate este un pas important în direcţia unei Europe mai sociale. Raportul propune o durată a concediului de maternitate de 20 săptămâni cu remunerare integrală. Astfel ar creşte prestaţiile de maternitate în multe ţări ale UE. S-a dovedit că un concediu de maternitate lung şi bine plătit are un efect benefic asupra participării femeilor pe piaţa forţei de muncă. Contribuţia sporită adusă de femei pe piaţa forţei de muncă ar acoperi în mod rapid costurile reformei, pe care mulţi le consideră imposibil de acoperit. Prestaţiile de maternitate mai bune duc şi la creşterea ratei de natalitate. O Europă care îmbătrâneşte are nevoie de contribuabili pentru a menţine securitatea furnizării de servicii în viitor. Solicitarea de acordare a remuneraţiei integrale în timpul concediului de maternitate este o altă măsură importantă pentru reducerea diferenţelor de remunerare dintre femei şi bărbaţi. Perioada concediului de maternitate nu ar reduce veniturile femeilor şi, mai mult decât atât, remunerarea integrală în timpul acestui concediu ar creşte cumulul de pensie al femeilor. În Europa de astăzi, femeile în vârstă sunt în mod special expuse riscului sărăciei.

 
  
MPphoto
 
 

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Dintotdeauna cele mai multe locuri de muncă în condiţii precare le revin femeilor. Se discută de mult timp despre îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru femei, dar din păcate nu se schimbă nimic. În acest context, aduc în atenţia dumneavoastră drama lucrătoarelor sezoniere la culturile de căpşuni din Spania. Cunosc situaţia lor nu doar din nenumăratele sesizări primite din partea lucrătoarelor românce sau a sindicatelor, dar şi din experienţă directă la faţa locului. Anual, mii de femei de origine română merg la cules de căpşuni în Spania pe o perioadă cuprinsă între trei şi cinci luni. Unele sunt supuse, foarte frecvent, abuzurilor angajatorilor. Contractele de origine sunt înlocuite de contracte în limba spaniolă, necunoscută lor. Adesea nu primesc asigurări de sănătate, fiind nevoite să şi le acopere prin eforturi proprii. Uneori munca lor presupune culesul - fără niciun echipament de protecţie - al căpşunilor stropite cu pesticide. Dar nu se pot plânge, de teamă să nu fie concediate şi trimise acasă. Am adus situaţia lor în atenţia Comisiei Europene prin interpelări, cerând o directivă pentru reglementarea drepturilor muncitorilor sezonieri din Uniunea Europeană, însă mi s-a răspuns că această problematică nu se află pe agenda sa de priorităţi. De aceea, solicit din nou Comisiei sa vină cu o propunere legislativă în acest sens.

 
  
MPphoto
 
 

  Olga Sehnalová (S&D), în scris.(CS) Susţinerea femeilor în demersul de a împăca viaţa profesională cu cea familială reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale epocii moderne. Durata concediului de maternitate cu siguranţă nu determină decizia de a întemeia o familie sau de a face sau nu un copil. Totuşi, condiţiile în care se iau aceste decizii sunt importante. Este vorba de cât de convinse sunt femeile în această perioadă că se pot dedica maternităţii, în linişte şi fără teamă, în primele săptămâni şi luni. De asemenea, este o expresie a importanţei pe care societatea o acordă acestor femei. Este vorba dacă, în fond, considerăm că maternitatea este doar un obstacol nefericit în calea vieţii profesionale a femeilor, care sunt la mila condiţiilor dure existente pe piaţa muncii, sau dacă societatea le poate oferi femeilor protecţia de care ele au nevoie. Dacă o mai mare protecţie a femeilor pe piaţa muncii în contextul naşterii unui copil şi al maternităţii înseamnă în primul rând o povară economică pe care societatea europeană nu este dispusă să o poarte, atunci trebuie să reflectăm asupra valorilor acestei societăţi. Este o chestiune care ţine de priorităţile societăţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Edward Scicluna (S&D), în scris. – Mulţi vorbitori au făcut referire, în mod rezonabil, la impactul economic pe care îl are prelungirea concediului de maternitate de la 14 la 20 de săptămâni. Din păcate, costurile apar deseori în discuţie pentru că sunt uşor de măsurat. Totuşi, beneficiile pot fi şi ele măsurate. De fapt, un subiect care a fost bine documentat din punct de vedere cantitativ este impactul pe care concediul de maternitate plătit îl are asupra ratelor de participare ale forţei de muncă formată din femei tinere (FLFPR). Unul dintre cele mai competente studii de econometrie realizate de BCE arată clar că aceste rate de participare în cazul femeilor tinere sunt mereu ridicate până la cea de-a 43-a săptămână a acestui concediu de maternitate plătit. Ratele încep să fie afectate abia dincolo de acest punct. În multe state membre unde durata concediului de maternitate este apropiată de perioada minimă legală şi, drept urmare, participarea femeilor este scăzută, prelungirea concediului de maternitate plătit este benefică din punct de vedere economic. Pentru aceste state membre, costurile aferente prelungirii concediului de maternitate vor reprezenta mai degrabă investiţii bune, nu o povară.

 

14. Revizuirea Acordului-cadru privind relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisia Europeană - Adaptarea Regulamentului de procedură al Parlamentului la acordul-cadru revizuit referitor la relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisia Europeană (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinta. – Următorul punct este dezbaterea comună referitoare la:

- raportul elaborat de dl Rangel, în numele Comisiei pentru afaceri constituţionale, referitor la revizuirea acordului-cadru referitor la relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisie (2010/2118(ACI)) (A7-0279/2010), şi

- raportul elaborat de dl Rangel, în numele Comisiei pentru afaceri constituţionale, referitor la adaptarea Regulamentului de procedură al Parlamentului la acordul-cadru revizuit referitor la relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisie (2010/2127(REG)) (A7-0278/2010).

 
  
MPphoto
 

  Paulo Rangel, raportor.(PT) În ceea ce priveşte aceste două rapoarte, doresc în primul rând să felicit şi să menţionez în mod public, aşa cum am făcut şi în Comisia pentru afaceri constituţionale, munca remarcabilă efectuată de colegii mei, dl Lehne, dl Swoboda, dna Roth-Behrendt, dna Wallis şi dna Harms, care au format echipa de membri ai acestui plen care a negociat acest acord-cadru împreună cu reprezentanţii Comisiei.

Doresc, de asemenea, să menţionez marea deschidere şi spiritul extrem de constructiv de colaborare dovedit de preşedintele Comisiei şi, după ce noua Comisie şi-a preluat mandatul, de comisarul Šefčovič şi de echipele dumnealui. Cred că rezultatul muncii este remarcabil şi că acesta a dus la un acord istoric care reprezintă primul acord-cadru de după semnarea Tratatului de la Lisabona şi primul acord-cadru care se bazează direct şi explicit pe prevederile tratatelor, în special pe articolul 295 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

De fapt, doresc să spun că acest acord creează o asociere foarte transparentă, foarte dinamică şi extrem de apropiată între Parlament şi Comisie şi că, în esenţă, reprezintă un compromis: un echilibru între viziunile celor două instituţii în ceea ce priveşte noul rol ce îi revine fiecăreia după Tratatul de la Lisabona.

Cred că munca efectuată de echipa noastră a fost de fapt foarte pozitivă, întrucât prin acest acord-cadru a reuşit să contureze noile competenţe şi să consolideze puterea care rezultă din Tratatul de la Lisabona. Acest lucru se aplică procedurii legislative şi programării sau planificării, în special, ca să dau doar două exemple, a implicării Parlamentului în programul de lucru al Comisiei sau, de exemplu, a chestiunilor legate de utilizarea de către Comisie a unor „legi uşoare” în cadrul puterilor legislative ale Parlamentului.

În al doilea rând, un aspect foarte important îl reprezintă puterile sporite de control şi monitorizare ale Parlamentului, fie că acestea se referă la detaliile regulilor specifice pentru alegerea preşedintelui Comisiei şi a Comisiei ca organism sau, de exemplu, fie că aceste puteri se referă la implicarea Parlamentului în chestiuni precum remanierea sau posibila eliminare a unui comisar sau, ca să vă dau un alt exemplu, audierea directorilor agenţiilor de reglementare sau monitorizare a negocierilor internaţionale. În toate aceste domenii, puterile care rezultă din Tratatul de la Lisabona au fost confirmate.

Accesul la informaţii este şi el foarte important, în special atunci când se referă la informaţii clasificate sau confidenţiale şi, mai mult decât atât, când este vorba chiar de schimbul de informaţii şi puncte de vedere între liderii Parlamentului şi liderii Comisiei. De exemplu, ştim că în prezent deja se poate ca persoana aleasă drept comisar responsabil cu afacerile constituţionale şi preşedintele Comisiei să participe la părţile relevante ale Conferinţei preşedinţilor sau că există diverse platforme de dialog direct între Conferinţa preşedinţilor, Conferinţa preşedinţilor de comisii, Preşedintele Parlamentului, preşedintele Comisiei şi Colegiul comisarilor. Chiar şi prezenţa Comisiei în Parlament a fost şi ea consolidată, în special prin punerea în aplicare a timpului alocat pentru adresarea de întrebări nu numai preşedintelui Comisiei, ci şi comisarilor.

În acest context, aş spune, cu cel mai mare respect faţă de Tratatul de la Lisabona şi faţă de noul său echilibru de puteri şi totodată cu un profund respect faţă de ideea separării puterilor, că avem în faţa noastră un acord edificator, datorită căruia Tratatul de la Lisabona va deveni actual, activ şi aplicabil.

 
  
MPphoto
 

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. – Dnă preşedintă, este o mare plăcere pentru mine să mă alătur dezbaterii dumneavoastră pe tema acordului-cadru revizuit privind relaţiile dintre cele două instituţii ale noastre. Sunt foarte mulţumit că rezoluţia pe care o veţi vota miercuri recomandă ca Parlamentul să aprobe acordul-cadru. Acest demers va finaliza cu succes un proces care a început în urmă cu aproape un an, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Cu această ocazie, doresc să transmit sincere mulţumiri şi să îmi exprim recunoştinţa faţă de dl Lehne şi întregul grup de lucru: dna Diana Wallis, dna Dagmar Roth-Behrendt, dna Rebecca Harms, dl Hannes Swoboda şi, bineînţeles, raportorul nostru, dl Paulo Rangel. Am lucrat cu multă dăruire, am lucrat intens, iar discuţiile noastre au fost foarte constructive şi, în acelaşi timp, foarte sincere.

Este clar că drepturile şi competenţele Parlamentului, sporite potrivit prevederilor noului Tratat, afectează în multe feluri relaţiile de colaborare dintre instituţiile noastre. Acest lucru a fost reflectat de rezoluţia Parlamentului din 9 februarie 2010 şi de declaraţia dată de preşedintele Barroso în aceeaşi zi, pe această temă. Prin urmare, este extrem de important faptul că, odată cu acordul-cadru revizuit, instituţiile noastre vor obţine de acum o bază solidă şi aprobată în mod formal pentru relaţiile reciproce şi vor putea începe să pună în aplicare în practica zilnică toate elementele acordului. Acest acord-cadru revizuit se bazează pe actualul acord-cadru existent din 2005 care, aşa cum am văzut, s-a dovedit a fi un instrument de succes în guvernarea relaţiilor dintre instituţiile noastre.

Negocierile noastre pe tema revizuirii acordului-cadru au început în luna martie exact în acest spirit al cooperării încununate de succes. Cred că trebuie să fim cu toţii foarte mulţumiţi de rezultat. La fel ca şi raportorul dumneavoastră, dl Rangel, sunt de părere că această revizuire reprezintă o realizare semnificativă, care va aprofunda relaţiile dintre instituţiile noastre şi va oferi soluţii practice, în conformitate cu competenţele sporite pe care le-a căpătat Parlamentul după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Acesta este modul în care punem în practică parteneriatul special care există între Comisie şi Parlamentul European.

Permiteţi-mi să menţionez câteva elemente care constituie progrese reale. Acordul stabileşte reguli şi un orar pentru un dialog intensificat şi structurat între instituţiile noastre, un dialog care să permită Parlamentului să furnizeze informaţii importante atunci când Comisia îşi pregăteşte programele de lucru, ca o contribuţie adusă programării în Uniune.

Acordul stabileşte reguli detaliate cu privire la felul în care Comisia va informa Parlamentul despre negocierea şi încheierea de acorduri internaţionale. Aduce la standarde internaţionale regulile privind furnizarea de informaţii clasificate către Parlament, facilitând astfel informarea Parlamentului, de exemplu, cu privire la negocierile internaţionale.

Stabileşte, de asemenea, reguli menite să îmbunătăţească informaţiile furnizate Parlamentului referitor la munca experţilor care consiliază Comisia.

Mă aştept ca acest acord să intensifice dialogul şi coordonarea noastră în ceea ce priveşte planificarea perioadelor de sesiune ale Parlamentului şi asigurarea prezenţei comisarilor.

Deşi acordul nu este încă în vigoare, am pus deja în aplicare elemente importante ale acestuia. Permiteţi-mi să dau câteva exemple referitoare la pregătirea programului de lucru al Comisiei pentru anul 2011. La 7 septembrie, preşedintele Barroso a ţinut în Parlament discursul privind situaţia Uniunii iar eu am participat la Conferinţa preşedinţilor cu informaţii referitoare la progresul înregistrat în pregătirea programului de lucru al Comisiei.

La 7 octombrie, Colegiul şi Conferinţa preşedinţilor de comisie s-au întrunit la Berlaymont. Mai mult decât atât, preşedintele Barroso se va întâlni din nou, miercuri, cu Conferinţa preşedinţilor din Parlament.

Toate acestea au drept obiectiv intensificarea dialogului politic dintre instituţiile noastre şi, din punctul meu de vedere, se pare că am alocat în acordul nostru cadru instrumentele potrivite pentru acest demers.

Aşa cum ştiţi cu toţii, negocierile pentru acordul-cadru revizuit au durat mult timp şi au necesitat un efort mare din partea ambelor instituţii pentru a se putea ajunge la un text care ţine cont de interesele şi preocupările celor două instituţii ale noastre.

Am ştiut, de asemenea, că, în cazul câtorva aspecte ale relaţiilor noastre – de exemplu programarea Uniunii, introdusă prin Tratatul de la Lisabona – va trebui să implicăm şi Consiliul.

Întrucât Consiliul optase să nu ia parte la negocierile privind acordul-cadru revizuit, am avut grijă să nu ne ocupăm de chestiuni care trebuie stabilite împreună cu reprezentanţii Consiliului.

Prin urmare, negociatorii din ambele părţi au depus eforturi sincere pentru a respecta în totalitate echilibrul instituţiilor, aşa cum este acesta definit prin tratate, şi angajamentul de cooperare loială între instituţii.

Acest lucru este evocat în mod repetat în acord şi, mai mult decât atât, Comisia este ferm convinsă că textul la care am ajuns, după negocieri oarecum dificile, respectă într-adevăr toate drepturile şi competenţele fiecărei instituţii a UE şi trece testul controlului juridic.

Totuşi, există voci care consideră că acordul-cadru deja merge prea departe şi că nu poate fi exclusă posibilitatea contestării juridice a acordului sau a unor chestiuni specifice legate de punerea sa în aplicare.

În acest context, Comisia notează faptul că propunerea de rezoluţie privind adoptarea acordului-cadru revizuit va stabili în mod oficial interpretarea pe care Parlamentul a dat-o textului convenit.

În ceea ce priveşte anumite chestiuni importante, această interpretare merge dincolo de textul convenit după discuţii sensibile. Acest aspect se referă în special la prevederile referitoare la informarea Parlamentului în ceea ce priveşte negocierile asupra acordurilor internaţionale şi la includerea deputaţilor din Parlamentul European ca observatori în delegaţiile Uniunii la conferinţele internaţionale, precum şi la definiţiile şi condiţiile stabilite pentru aplicarea legii uşoare.

Când a pus la îndoială această abordare în Comisia pentru afaceri constituţionale, Comisiei i s-a spus că aceste interpretări sunt de fapt menite să stabilească oficial obiectivele iniţiale ale Parlamentului şi că numai textul acordului-cadru ca atare prezintă valoare juridică.

Pentru a evita orice ambiguitate, acesta este modul în care Comisia citeşte interpretarea acestui text de către Parlament.

Comisia susţine ferm toate angajamentele pe care le-a făcut în cadrul acordului şi intenţionează să aplice acordul în conformitate cu textul convenit. Permiteţi-mi să spun clar că în niciun caz Comisia nu va fi obligată de vreo interpretare unilaterală a acestui acord-cadru. În practică, textul acordului-cadru aşa cum a fost negociat ne va oferi toate posibilităţile necesare pentru a găsi soluţii care să fie atât în interesul Parlamentului, cât şi în cel al Comisiei, fără a desconsidera drepturile şi interesele altor instituţii.

În acest context, vom continua să punem în aplicare parteneriatul special dintre cele două instituţii ale noastre şi, în acelaşi timp, vom coopera în mod loial cu toate instituţiile.

Aştept cu interes semnarea acordului şi, după aceea, punerea sa în aplicare.

 
  
MPphoto
 

  Íñigo Méndez de Vigo, în numele Grupului PPE. – (ES) Dnă preşedintă, m-am alăturat Parlamentului în urmă cu 18 ani. Pe atunci, Parlamentul European era un parlament consultativ. Era un parlament care nu avea nicio putere.

În timpul procesului care a avut loc de-a lungul ultimilor 18 ani, am asistat la schimbarea Parlamentului din unul consultativ în unul complet colegislativ. Bunul nostru prieten, Francisco Lucas Pires, care a fost martor la acest proces, a spus că parlamentul s-a transformat din unul deliberativ în unul legislativ.

Prin urmare, textul pe care urmează să îl adoptăm miercuri reprezintă apogeul negocierilor purtate între Comisie şi Parlament pe tema acordului-cadru.

Mărturisesc însă că atunci când le spun rudelor că merg la Strasbourg să particip la dezbaterea pe tema acordului-cadru dintre Parlament şi Comisie sunt nevoit să le dau explicaţii destul de detaliate. Asta pentru că, evident, aceste lucruri nu există în cadrul parlamentelor naţionale sau la nivel naţional, prin urmare oamenii nu înţeleg de ce trebuie ca Parlamentul şi Comisia să ajungă la un acord pentru ca prevederile tratatelor să fie puse în aplicare.

Totuşi, aceasta este procedura. Trebuie să se întâmple aşa dintr-un motiv important, de bază, pe care dnii Rangel şi Šefčovič l-au menţionat deja: pentru că vrem să fim eficienţi.

În esenţă, acordul-cadru încearcă să găsească soluţii pentru toate obstacolele practice care ar putea apărea din punctul de vedere al legislaţiei, al controlului parlamentar şi al codurilor de conduită.

Prin urmare, consider că este un amestec bun de democraţie europeană. În ţările noastre avem mai degrabă o democraţie „consensuală” decât o democraţie „conflictuală”.

În cadrul democraţiei consensuale, lucrul care trebuie făcut este să găsim soluţii pentru orice problemă care ar putea apărea. Prin urmare, acordul-cadru este un instrument pentru prevenirea problemelor viitoare şi pentru transpunerea în realitate a prevederilor tratatelor. Întrucât avem un tratat nou, Tratatul de la Lisabona, este normal să îl punem în aplicare.

Doresc să transmit felicitări dlui Rangel şi echipei pe care a condus-o, dar şi Comisiei Europene, pentru că sunt de părere că au ajuns la un acord foarte rezonabil. Atunci când citim conţinutul acordului, nu putem să nu rămânem surprinşi de vocile care se aud în anumite parlamente naţionale, voci care se întreabă dacă nu cumva acordul reprezintă o ameninţare la adresa puterilor Consiliului.

Dumnezeule! Consiliul este într-adevăr celălalt colegislator. Vrem să legiferăm şi legiferăm foarte multe şi cu mare succes, împreună cu membrii Consiliului de miniştri. Suntem colegislatori în egală măsură. Nu avem nevoie să câştigăm vreun avantaj, oricât de mic. Vrem ca acest document să fie eficient şi cred că acordul ne va ajuta să realizăm acest obiectiv.

Permiteţi-mi să spun, dle Šefčovič, că aţi luat taurul de coarne – o expresie legată de coridă, folosită mult în ţara mea – atunci când aţi spus că interpretarea articolelor 6 şi 7 din rezoluţie reprezintă interpretarea Parlamentului în ceea ce priveşte acordurile internaţionale şi conferinţele internaţionale. Nu cred că este nimic ciudat în această afirmaţie. Discutăm aici, în Parlament, despre ideea de a fi informaţi şi de a participa prin intermediul Comisiei şi al negocierilor, nimic mai mult. Care este scopul? Scopul este ca atunci când trebuie să adoptăm un document să ştim ce anume a făcut Comisia.

Prin urmare – şi voi încheia aici, dnă preşedintă – vă adresez felicitări amândurora. Cred că acesta este un semn bun: aşa cum spune replica din filmul Casablanca, este „începutul unei frumoase prietenii”.

 
  
MPphoto
 

  Ramón Jáuregui Atondo, în numele Grupului S&D.(ES) Dnă preşedintă, doresc să întăresc cele spuse de cei care au luat cuvântul în această dezbatere până acum.

Mai important decât dificultăţile tehnice pe care acest acord le-ar putea implica, cred că discutăm despre un lucru important, un aspect pe care trebuie să îl luăm în considerare alături de reformarea Regulamentului de procedură pe care am realizat-o cu câteva luni în urmă, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Acest acord-cadru şi noul Regulament de procedură sunt două elemente esenţiale ale noii structuri democratice europene.

Sunt convins că, odată cu reformarea Regulamentului de procedură şi cu acordul-cadru, acest rol nou pe care Parlamentul şi-l asumă prin intermediul Tratatului de la Lisabona, acela de a fi un plen legislativ, capătă o bază, o fundaţie, pentru a putea funcţiona în mod rezonabil. Asta pentru că – aşa cum s-a spus deja – cu adevărat important este faptul că acest Plen are acum rolul important de a discuta şi de a conveni, alături de Comisie, noile legi pentru Uniunea Europeană.

Pentru a realiza aceste obiective, avem noul Regulament de procedură şi un acord-cadru care stabileşte şi toate elementele care stau la baza relaţiei noastre. În acest sens, doresc să subliniez importanţa, de exemplu, a funcţiilor de control pe care acest plen le exercită asupra Comisiei.

Dle Šefčovič, cred că, în fond, ar trebui să luăm în considerare un mecanism care să implice prezenţa Comisiei în acest plen, aşa cum prevede acest acord. De exemplu, ar putea stipula ca toţi comisarii să fie prezenţi împreună, pentru a răspunde la întrebări directe. Iată ce ar trebui să facem pentru a răspunde imediat şi direct relaţiei politice pe care o avem.

În legătură cu interpretarea alineatelor (7) şi (8), ţin să spun că o înţeleg. O înţeleg pentru că este adevărat că acest plen nu are neapărat nevoie să fie parte la negocieri, însă trebuie să înţelegeţi şi faptul că noi, Parlamentul, am exprimat o dorinţă, o poziţie iniţială şi o poziţie viitoare cu privire la felul în care acest plen ar trebui să participe la negocierile internaţionale.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Duff, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, am ascultat cu mare interes discursul comisarului Šefčovič, care a părut să fie mai interesat de ideea de a face pace cu Consiliul decât de a ataca serios poziţia Parlamentului. Cred că este o atitudine destul de corectă pentru că, dacă reprezentanţii Consiliului – care văd că încă nu sunt prezenţi aici – ar fi fost cu adevărat interesaţi să facă parte din acest acord-cadru, ar fi putut face acest lucru.

Noi, Parlamentul, ştim că, pe măsură ce punem în aplicare Tratatul de la Lisabona, trebuie să ne exercităm noile puteri cu discreţie şi responsabilitate. De asemenea, suntem angajaţi să susţinem puterea Uniunii în cadrul negocierilor internaţionale prin intermediul unei acţiuni eficiente a Comisiei. Permiteţi-mi să subliniez în special necesitatea ca preşedintele Barroso să ia măsuri pentru a revizui Codul de conduită al comisarilor, în special declaraţiile financiare. Am devenit conştienţi de anumite slăbiciuni care au fost expuse în cursul procesului prin care Parlamentul a aprobat Comisia Barroso II.

 
  
MPphoto
 

  Ryszard Czarnecki , în numele Grupului ECR. (PL) Colegul nostru spaniol, dl Méndez de Vigo, a spus că a întâmpinat probleme mari încercând să le explice rudelor sale relaţiile juridice şi procedurale specifice existente între organismele Uniunii Europene. Dumnealui are mai multă răbdare ca mine. Eu nu încerc să discut acest aspect nici măcar cu soţia mea, căci este prea complicat. Cred că Tratatul de la Lisabona a devenit un fel de întâlnire pe nevăzute, ceea ce înseamnă că faptul că de-abia acum încercăm să definim competenţele organismelor individuale ale Uniunii nu este un lucru bun şi nici oportun. Este târziu acum, dar, aşa cum se spune în filmele americane, „mai bine mai târziu decât niciodată”. Haideţi să nu vorbim despre prietenie, aşa cum a propus dl Méndez de Vigo. Haideţi mai bine să vorbim despre relaţii mai practice şi despre contacte mai clare între Comisie, Consiliu şi Parlamentul European. Este mai bine decât să vorbim despre prietenie. Vă mulţumesc foarte mult.

 
  
MPphoto
 

  Morten Messerschmidt, în numele Grupului EFD.(DA) Dnă preşedintă, şi eu doresc să profit de această ocazie pentru a recunoaşte munca excelentă efectuată de dl Rangel în ceea ce priveşte mai multe secţiuni ale raportului. Cu siguranţă, este un progres faptul că obţinem mai multe informaţii de la Comisie. Faptul că se subliniază necesitatea controlului parlamentar, dar şi nevoia de a avea o mai bună cooperare reciprocă, reprezintă şi el un progres clar.

Totuşi, într-un domeniu – acela care a fost cel mai important atât astăzi, cât şi în dezbaterea anterioară – există motive de dezamăgire. Este vorba, bineînţeles, de politica externă comună, în legătură cu care nu avem ce să îi reproşăm dlui Rangel, dar avem motive să criticăm direcţia spre care a început să se îndrepte acest domeniu de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Eram membru al Folketing, parlamentul danez, în perioada în care Danemarca a fost ademenită să spună „da” Tratatului de la Lisabona, cu condiţia ca acesta să nu ducă la abandonarea suveranităţii. Toate autorităţile oficiale ale UE ne-au dat cuvântul că nu va fi vorba de o astfel de abandonare a puterii, iar acum vedem că Parlamentul European îşi asumă în mod clar o putere care nu era menită să existe în domeniul politicii externe. Este profund regretabil, pentru că foarte mulţi europeni, printre care se numără, fără îndoială, francezii, olandezii şi irlandezii, care au avut ocazia de a spune „nu” la un moment dat, s-au implicat în această cooperare având speranţa că politica externă este un domeniu în care ţările lor îşi vor menţine suveranitatea. Acum ne dăm seama că toate aspectele vor fi rezolvate printr-o colaborare între Comisie şi Parlamentul European, în timp ce Consiliul va fi exclus. Acest lucru este foarte regretabil.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dnă preşedintă, voi rezista tentaţiei de a respinge automat orice acord dintre două seturi de susţinători ai „proiectului”, cum este numit, catalogând acest acord drept viclean sau fără valoare. Voi încerca să îl judec ţinând cont de părţile sale bune şi rele.

Echipa Parlamentului are misiunea de a spori puterea şi influenţa Parlamentului şi a avut un oarecare succes în acest demers. Nu ar fi corect să negăm acest lucru. Au reuşit să obţină tratament egal pentru Parlament şi Consiliu, o mai mare datorie a Comisiei de a lua în considerare iniţiative legislative venite de la Parlament, timp afectat întrebărilor adresate Înaltului Reprezentant, implicarea în negocierile internaţionale şi multe altele.

Totuşi, există şi un revers al medaliei. Egalitatea dintre Parlament şi Consiliu trebuie să implice o reducere relativă a puterii acelui organism care reprezintă – oricât de rău, cum se întâmplă în cazul ţării mele – interesele statelor naţionale. Mai mult, puterea exercitată de către Parlament este exercitată disproporţional de către liderii marilor grupuri politice şi de preşedinţii comisiilor. Membrii obişnuiţi ai acestor grupuri nu au mai multe puteri independente decât aceia dintre noi care sunt deputaţi neafiliaţi.

Promisiunea de implicare în negocierile internaţionale a fost inclusă şi în acordul din 2005, iar Parlamentul a fost tratat cu dispreţ. Nu ni s-a făcut cunoscută identitatea supraveghetorului în acordul privind transferul datelor financiare semnat cu Statele Unite, iar când membrii Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne au întrebat de ce exista o nevoie acută de a menţine acest secret, reprezentantul Comisiei a refuzat să răspundă şi fie nu a înţeles întrebarea, fie s-a prefăcut că nu o înţelege.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Iacolino (PPE).(IT) Dnă preşedintă, doresc şi eu să-i felicit pe negociatori pentru rezultatul pozitiv la care s-a ajuns şi, în plus, într-un interval de timp relativ scurt. Dovada şi confirmarea palpabilă a dialogului interinstituţional constructiv sunt furnizate prin intermediul acestui acord care, sperăm noi, va fi adoptat miercuri şi va fi ratificat imediat după aceea.

Este sigur că acest acord dă un imbold centralităţii rolului Parlamentului European, rol care a fost în mod clar stabilit prin Tratatul de la Lisabona şi stabileşte o cooperare strânsă între instituţii; munca intensă a negociatorilor se îndreaptă în mod clar în această direcţie. Nu există nicio îndoială că Parlamentul are încredere în Comisie şi trebuie să evalueze, prin intermediul unui control constant, activităţile care sunt introduse pentru programele aprobate şi rezultatele palpabile care se obţin. Codul de conduită al comisarilor şi cerinţa ca aceştia să furnizeze informaţii, inclusiv informaţii confidenţiale, sunt binevenite.

Nu sunt de acord cu unele amendamente care, în opinia mea, nu merg în direcţia opusă, chiar dacă, în ansamblu, sunt consecvente, într-o oarecare măsură, cu obiectivul pe care îl urmăreşte textul convenit. De asemenea, sunt convins că, prin intermediul acestui acord, va fi posibil să legiferăm mai bine şi să efectuăm evaluări mai bune ale impactului în ceea ce priveşte propunerile legislative individuale. În acelaşi timp, trebuie consolidate şi relaţiile cu parlamentele naţionale, care sunt de fapt oglinda acestor activităţi.

Munca efectuată în privinţa agenţiilor este binevenită şi sunt convins că supremaţia politicii depinde totodată şi de o mai mare disponibilitate a Direcţiilor Generale ale Comisiei de a coopera cu Parlamentul.

În concluzie, sper că după ce acordul va fi finalizat, Comisia îl va pune în aplicare fără a face uz de birocraţie.

 
  
MPphoto
 

  Zita Gurmai (S&D). – Dnă preşedintă, sunt bucuroasă să văd că noul acord-cadru reprezintă o îmbunătăţire semnificativă şi o adâncire a relaţiilor cu Comisia, iar acest parteneriat special reflectă noua putere pe care Parlamentul European o are în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. Ca urmare a activităţii excelente din cadrul Comisiei şi din cadrul grupului de lucru, soluţiile practice incluse în acordul revizuit propus aduc îmbunătăţiri importante ale procedurii şi planificării legislative, controlului parlamentar, obligaţiei de a furniza informaţii şi prezenţei Comisiei în Parlament. Fiţi binevenit, dle comisar Šefčovič!

Permiteţi-mi să vă atrag atenţia în special cu privire la două aspecte. Sunt de părere că implicarea Parlamentului în negocierile internaţionale reprezintă un pas mare înainte, facilitând consimţământul Parlamentului şi conferind procedurii mai multă previzibilitate. În opinia mea, unul dintre cele mai importante elemente este reprezentat de acţiunile întreprinse în urma solicitărilor de iniţiative legislative venite din partea Parlamentului. Salut angajamentul pe care şi-l asumă Comisia de a raporta cu privire la acţiunile concrete întreprinse în urma solicitărilor de iniţiative legislative în termen de trei luni de la adoptarea acestora; Comisia va prezenta o propunere legislativă după cel mult un an sau va include propunerea în programul de lucru al anului următor. În cazul în care Comisia nu trimite o propunere, va trebui să furnizeze Parlamentului o explicaţie detaliată în acest sens.

În calitate de raportoare pentru iniţiativa cetăţenească europeană, sper că şi acţiunile întreprinse în urma solicitărilor venite de la cetăţeni vor fi tratate cu respectul care li se cuvine. M-am bucurat să văd că raportul s-a bucurat de o susţinere importantă în comisie. Am încredere că sesiunea plenară va urma linia convenită între Comisie şi grupul de lucru al Parlamentului European. Vă felicit şi vă mulţumesc foarte mult.

 
  
MPphoto
 

  Trevor Colman (EFD). – Dnă preşedintă, se spune că acest acord-cadru referitor la relaţia dintre Comisie şi acest plen, acord introdus de Tratatul de la Lisabona – în realitate Constituţia UE – va genera un proces guvernamental mai democratic. De fapt, nu este altceva decât o iluzie a democraţiei acolo unde aceasta nu există.

Următoarele aspecte sunt importante. Tratatul de la Lisabona nu are niciun fel de autoritate democratică sau morală în Marea Britanie, acolo unde poporul britanic a fost înşelat de clasa politică aflată la conducere şi împiedicat să dea propriul verdict cu privire la tratat. Aşa-numitele schimbări aduse acestui acord nu vor diminua în niciun fel puterea şi activitatea Comisiei nealese şi nejustificate, care se bucură de susţinerea acestui plen supus. În practică, afacerile UE vor continua să fie stabilite în camere ascunse şi în spatele uşilor închise, aşa cum se întâmplă dintotdeauna.

La momentul potrivit, recomandarea va fi să votaţi hotărât împotriva acestor propuneri întrucât nu recunoaştem şi nu vom recunoaşte Tratatul de la Lisabona până când acesta nu va fi supus aprobării poporului britanic. Aceasta este democraţia adevărată.

 
  
MPphoto
 

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Sunt foarte mulţumită că putem discuta în şedinţa de astăzi acordul-cadru revizuit referitor la relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisia Europeană. Revizuirea confirmă şi face tangibilă poziţia mai puternică a Parlamentului European după adoptarea Tratatului de la Lisabona. Astăzi, eu personal doresc să subliniez acordul semnat între Comisie şi grupul de lucru al Parlamentului European cu privire la acordul-cadru şi să vă mulţumesc, dle vicepreşedinte, pentru implicarea dumneavoastră.

Permiteţi-mi să fac doar câteva comentarii pe marginea acordului-cadru. Poziţia mai puternică a Parlamentului European face posibilă existenţa unei Uniuni Europene mai democratice. În calitate de reprezentanţi aleşi ai cetăţenilor statelor membre, vom participa la adoptarea legislaţiei europene şi vom avea un control mai mare asupra Comisiei. De exemplu, Comisia va fi obligată să ne transmită rapoarte cu privire la prevederile concrete adoptate pentru acţiunile întreprinse în urma solicitărilor de iniţiative legislative. Totodată, Comisia va fi obligată să ne solicite aprobarea în cazul în care intenţionează să modifice Codul de conduită al comisarilor. De asemenea, salutăm faptul că, pe baza tratatului, Parlamentul European va fi informat mai bine şi într-un mod mai transparent în legătură cu încheierea acordurilor internaţionale. Prevederile menţionate anterior nu sunt singurele; acordul-cadru revizuit conţine mult mai multe prevederi similare şi cred cu tărie că toate vor avea drept rezultat o cooperare mai eficientă şi mai strânsă între cele două instituţii şi că vor reprezenta o punere în aplicare coerentă a Tratatului de la Lisabona.

În concluzie, doresc să subliniez un domeniu important: colaborarea oportună a Parlamentului în ceea ce priveşte solicitările care decurg din iniţiativa cetăţenească europeană reprezintă o prevedere semnificativă care, în conformitate cu acordul, va garanta un contact strâns între Parlamentul European şi cetăţeni.

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda (S&D).(DE) Dnă preşedintă, doresc în primul rând să îi mulţumesc dlui Rangel pentru raportul său şi, bineînţeles, dlui Šefčovič pentru negocierile pe care le-am purtat împreună. Nu a fost un partener de negociere comod, dar a fost corect. Consider că am obţinut un rezultat bun. Firesc, rezultatul specific reprezintă baza cooperării noastre şi, deşi interpretarea dată de dl Rangel este poate oarecum extensivă, ea ne permite să rămânem concentraţi pe obiectivele noastre.

Ceea ce rămâne acum nu este numai deschiderea şi transparenţa dintre cele două organisme ale noastre, ci şi necesitatea de a convinge Consiliul – care nu este prezent – că buna colaborare dintre noi nu trebuie să se realizeze neapărat pe cheltuiala Consiliului. Din păcate, Consiliul se comportă uneori ca un copil căruia i s-a luat o jucărie şi care acum este supărat şi ofensat. În loc să se simtă ofensat şi să ameninţe că va face plângeri, Consiliul ar trebui să colaboreze cu noi, pentru a realiza ceea ce este cel mai bine pentru cetăţenii continentului nostru. Dacă vrem ca lumea din afară să ne perceapă ca fiind puternici – iar politica externă comună, acordurile comerciale comune etc. reprezintă elemente importante ale acestui demers – atunci cel mai bine ar fi ca noi să colaborăm.

 
  
MPphoto
 

  Kader Arif (S&D).(FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aşa cum ştiţi cu toţii şi cum tocmai s-a subliniat, Tratatul de la Lisabona întăreşte puterile Parlamentului. Totuşi, foarte puţini dintre noi sunt conştienţi de schimbarea radicală pe care o aduce acest fapt, în special în domeniul politicii comerciale, pe care eu o urmăresc îndeaproape.

În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, Parlamentul va ratifica toate acordurile comerciale internaţionale. Acest lucru provoacă deja tulburări, iar discuţiile pe tema Acordului comercial împotriva contrafacerii (ACTA) şi pe tema acordului de liber schimb semnat cu Coreea sunt doar primele semne. Cu toate acestea, socialiştii şi democraţii din Comisia pentru comerţ au vrut să meargă dincolo de limitele permise de tratat. Eu sunt purtătorul lor de cuvânt şi, în ciuda scepticismului unora şi a opoziţiei manifestate de alţii, am transmis un mesaj clar: dacă Parlamentul va ratifica toate acordurile comerciale, atunci el trebuie implicat încă de la începutul procesului. Ceea ce altădată părea un lucru idealist, în prezent este un element central al relaţiilor dintre noi şi Comisie, întrucât vom fi consultaţi cu privire la mandatele de negociere. Acest lucru mă bucură.

Prin urmare, invit Comisia şi Consiliul să continue să respecte dorinţa democratică şi spiritul comunitar care se află în centrul tratatului. De asemenea, îi invit pe colegii mei deputaţi – pentru că suferim de un fel de sindrom Stockholm în ceea ce priveşte Comisia şi Consiliul – să ne folosim toate drepturile, întrucât acestea sunt drepturile concetăţenilor noştri.

 
  
MPphoto
 

  Guido Milana (S&D).(IT) Dnă preşedintă, revizuirea acordului dintre Parlament şi Comisie stabileşte baza unei mai bune colaborări între cele două instituţii. S-au făcut multe progrese în ceea ce priveşte procedura, planificarea legislativă, controlul parlamentar, solicitarea de a furniza informaţii şi prezenţa Comisiei în Parlament. Totuşi, aspectul pe care doresc să îl subliniez în special îl reprezintă progresele înregistrate în privinţa aspectului interinstituţional al relaţiilor internaţionale.

Rolul acordat Parlamentului nu ar trebui să fie considerat drept unul consolidat: este o condiţie necesară. Sperăm că nimeni nu va pune la îndoială ideea de a permite prezenţa observatorilor Parlamentului European la conferinţele internaţionale multilaterale şi bilaterale şi că nimeni nu va percepe această idee altfel decât ca pe un act de responsabilitate. Într-adevăr, interzicându-le deputaţilor Parlamentului European statutul de observator în cadrul acordurilor bilaterale, ca de exemplu acordurile privind pescuitul, împiedicăm de fapt cunoaşterea completă a domeniului care este negociat şi în privinţa căruia Parlamentului i se va solicita ulterior să exprime o opinie.

Cred că aceste condiţii prealabile sunt indispensabile, căci altfel s-ar ajunge la situaţii când Parlamentul ar respinge acorduri bilaterale care, prin definiţie, nu pot fi amendate şi care, în absenţa unui parteneriat, ar transforma votul într-o simplă formalitate.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE). (CS) Sunt foarte încântată că acum Comisia Europeană recunoaşte faptul că, pentru ca viitorul Uniunii să fie încununat de succes, este foarte important ca procesul de luare a deciziilor să fie mai democratic. Prin urmare, este vorba aici despre consolidarea rolului Parlamentului European. Apreciez faptul că noul acord de cooperare semnat cu reprezentanţii Comisiei Europene întăreşte importanţa Parlamentului dincolo de ceea ce s-a stipulat în Tratatul de la Lisabona. Salut faptul că acordul permite efectuarea unor studii ale impactului mai detaliate şi o mai bună reacţie a Comisiei la cerinţele politice ale Parlamentului European. Pentru Comisie este deosebit de important să îmbunătăţească efectiv accesul deputaţilor la documente, inclusiv la propunerile referitoare la acorduri internaţionale. Acest lucru s-a spus deja aici. Ratificarea nu poate fi o simplă formalitate, aşa cum se practică deseori în parlamentele naţionale. Avem nevoie de informaţii relevante în avans, astfel încât să putem influenţa conţinutul documentelor pe măsură ce lucrăm. Consiliul, care se simte ofensat, trebuie să se obişnuiască de acum cu ideea că, pe viitor, va trebui să colaboreze mult mai bine cu Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 

  Jaroslav Paška (EFD).(SK) Tratatul de la Lisabona implică noi îndatoriri şi obligaţii atât pentru Parlamentul European, cât şi pentru Comisia Europeană.

Este lăudabil faptul că la mai puţin de un an după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, avem în faţa noastră revizuirea acordului-cadru referitor la mai buna cooperare în ceea ce priveşte îndatoririle comune ale Comisiei Europene şi ale Parlamentului European. Acordul reciproc privind procedurile comune va ajuta cu siguranţă să se evite posibilele neînţelegeri în momentul când se vor lua decizii comune. Totuşi, Uniunea Europeană este constituită pe baza acordului dat de statele naţionale, care ne-au transferat nouă – Parlamentului European, dar şi Uniunii Europene – o parte din competenţele lor. Prin urmare, în anumite domenii, Tratatul de la Lisabona a adus cu sine obligaţia de a colabora cu parlamentele naţionale. Forma corectă a acestei cooperări ar trebui să fie următorul pas în definirea cooperării în cadrul Uniunii Europene. Iată ceea ce aş dori să solicit, dle comisar.

 
  
MPphoto
 

  Franz Obermayr (NI).(DE) Dnă preşedintă, în UE, Parlamentul şi Consiliul acţionează ca legislatori şi au un mandat democratic, direct în cazul Parlamentului European şi cel puţin indirect în cazul Consiliului. Totuşi, Comisia, care nu are niciun fel de mandat democratic, rămâne singurul organism care poate să propună reglementări europene – şi asta în ciuda Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, sunt de părere că încă există lacune uriaşe din acest punct de vedere.

Dacă Parlamentul European este capabil să îşi exercite în mod eficient dreptul de iniţiativă, obligaţia de a furniza informaţii trebuie să fie şi ea extinsă în consecinţă. Noul instrument al iniţiativei cetăţeneşti europene ar trebui să implice cât mai repede posibil Parlamentul, în calitate de organism care reprezintă cetăţenii, în procesul legislativ.

Fluxul de informaţii dintre Comisie, pe de-o parte, şi Parlament, pe de altă parte, trebuie şi el consolidat în domeniul relaţiilor internaţionale. Nu trebuie ca politica externă a UE să fie unica responsabilitate a unui Serviciu european de acţiune externă birocratic, un organism care este relativ îndepărtat de cetăţenii săi.

 
  
MPphoto
 

  Elena Băsescu (PPE). - Consider că noul acord va aduce o îmbunătăţire semnificativă a relaţiilor dintre Parlament şi Comisia Europeană pentru perioada 2010 - 2015.

Revizuirea temeiului juridic al cooperării vine într-un moment potrivit, la scurt timp după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Noile reguli definesc într-un mod clar responsabilitatea politică a celor două instituţii şi consolidează competenţele Parlamentului European, cele pe care le-a câştigat recent în procesul de luare a deciziilor.

În baza principiului egalităţii de tratament, Parlamentul va dispune de aceleaşi drepturi ca şi Consiliul în ceea ce priveşte accesul la documentele cu caracter legislativ sau bugetar. De asemenea, rolul vizibil pe care-l va juca Parlamentul în redactarea programului anual de lucru al UE întăreşte participarea cetăţenilor la stabilirea priorităţilor politicilor europene.

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI).(HU) Potrivit înţelepciunii biblice, pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. Tratatul de la Lisabona a fost semnat în condiţii dictatoriale, ceea ce înseamnă că el nu poate avea consecinţe democratice. A fost impus statelor naţionale, cel puţin Ungariei, patria mea, în condiţii explicit dictatoriale şi antidemocratice, întrucât tratatul a luat poporului, pe ascuns şi peste capul său, mai multe puteri de luare a deciziilor referitoare la propriul său destin şi le-a acordat Bruxelles-ului. În temeiul dreptului natural, Tratatul de la Lisabona este în mod evident invalid, cel puţin în ceea ce priveşte Ungaria, în primul rând pentru faptul că acest tratat extrem de semnificativ nu a fost discutat şi conciliat cu poporul, organizaţiile publice şi diversele organizaţii civile şi, în al doilea rând, pentru că a fost aprobat fără să fie cunoscut conţinutul textului său. Destul despre consecinţele democratice ale acestui tratat dictatorial.

 
  
MPphoto
 

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. – Dnă preşedintă, doresc în primul rând să le mulţumesc tuturor vorbitorilor, în special celor care şi-au exprimat susţinerea pentru acordul-cadru, întrucât cred că acesta este un foarte important manual despre cum putem coopera şi colabora mai bine pe viitor.

Doresc din nou să îmi exprim recunoştinţa faţă de grupul de lucru şi de echipa Parlamentului European pentru că am petrecut mult timp împreună. Am purtat 11 runde de negocieri foarte intense, însă această muncă asiduă a meritat efortul şi cred că astăzi putem într-adevăr să sărbătorim un acord excelent.

Bineînţeles, am ascultat cu mare atenţie comentariile stimaţilor deputaţi şi întrebările dumnealor, printre care există şi unele care reflectă îngrijorări legate de acordul la care s-a ajuns.

Prin urmare, doresc să subliniez în primul rând faptul că un principiu important pentru Comisie este acela că practicile stabilite şi de succes ale cooperării dintre instituţiile noastre trebuie menţinute. Acest lucru înseamnă că acordul-cadru revizuit nu trebuie să ducă la nicio reducere a practicilor de succes. De fapt, mă aştept ca aplicarea acordului-cadru să conducă, în orice caz, la îmbunătăţiri evidente.

Acestea fiind spuse, ambele părţi au recunoscut în timpul negocierilor că se vor confrunta cu dificultăţi de interpretare, dar şi-au exprimat totodată disponibilitatea de a pune în aplicare acordul-cadru revizuit în cel mai constructiv mod şi vă pot asigura că şi Comisia este dedicată acestei idei.

Sunt convins că practica ne va arăta că multe dintre îngrijorările exprimate astăzi nu se vor materializa. De asemenea, unele aşteptări care merg dincolo de competenţele pe care tratatele le atribuie fiecăreia dintre instituţii vor fi fost corectate. Ca răspuns la solicitarea venită de la vorbitori referitoare la declaraţia mea privind Codul de conduită, permiteţi-mi, de asemenea, să confirm că foarte curând Comisia va prezenta o propunere de Cod de conduită revizuit şi, în conformitate cu prevederile acordului-cadru, va solicita opinia Parlamentului din timp, aşa cum s-a promis în timpul negocierilor.

În încheiere, permiteţi-mi să subliniez faptul că, în cazul în care vom descoperi probleme, ne vom aşeza din nou împreună la discuţii şi vom căuta soluţii. De fapt, am prevăzut deja o revizuire a acordului-cadru pentru sfârşitul anului 2011, revizuire care ne va oferi suficiente ocazii pentru a corecta eventualele greşelile care ar apărea.

În acest sens, aştept cu interes să colaborez cu dumneavoastră pe marginea acestui acord-cadru revizuit şi sper şi mă aştept ca dumneavoastră să susţineţi miercuri acest acord.

Cred şi sper că acest spirit pozitiv va predomina şi în relaţiile generale dintre toate instituţiile Uniunii Europene, pentru că cetăţenii aşteaptă acest lucru de la noi şi este ceea ce trebuie să le oferim.

 
  
MPphoto
 

  Paulo Rangel, raportor.(PT) Doresc să îmi bazez discursul de încheiere pe ceea ce s-a discutat aici în timpul acestei dezbateri. Doresc să închei prin a lămuri următoarele aspecte. Unul dintre principalele obiective ale acestui acord-cadru a fost ca, în ceea ce priveşte chestiunile legislative obişnuite şi chestiunile bugetare, Consiliul şi Parlamentul să se situeze pe picior de egalitate, adică să aibă poziţii paralele una faţă de cealaltă. În ceea ce priveşte alte aspecte, obiectivul a fost şi acela de a respecta echilibrul de putere generat de Tratatul de la Lisabona şi de a respecta principiul separării puterilor, pentru a permite Parlamentului să îşi exercite mai bine controlul politic în afara chestiunilor bugetare şi legislative obişnuite.

Cred că lămurirea oferită de acest acord-cadru este bună pentru ambele instituţii. Ea face ca relaţiile dintre ele să fie mai clare şi mai transparente.

Totuşi, este bună şi pentru alte instituţii, în special pentru Consiliu, întrucât acum Consiliul are un fundament clar, o înţelegere clară şi o viziune asupra felului în care va aborda relaţiile dintre Parlament şi Comisie ca urmare a îmbunătăţirilor aduse de Tratatul de la Lisabona. Prin urmare, indiferent de cât de emoţional ar reacţiona Consiliul sau cât de multe critici ar aduce acordului-cadru, adevărul este că va veni o vreme când cei din Consiliu îşi vor aduce aminte că a fost un pas pozitiv pentru toate instituţiile şi va veni un moment când vom avea un acord-cadru elaborat nu pentru două, ci, în final, potrivit dorinţei publicului european, pentru trei instituţii, care să îşi reprezinte propriile opinii cu privire la litera şi spiritul Tratatului de la Lisabona.

Salut sinceritatea pe care Comisia a dovedit-o pe parcursul acestui proces.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 20 octombrie.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Rafał Trzaskowski (PPE), în scris.(PL) Acum un an, când am început discuţiile pe tema noului acord interinstituţional, am subliniat faptul că, în contextul consolidării Parlamentului prin Tratatul de la Lisabona, a venit momentul ca şi cooperarea noastră cu reprezentanţii Comisiei să ajungă la un alt nivel. Eu însumi am spus atunci că, fără îndoială, Parlamentul a avut de câştigat din Tratatul de la Lisabona în detrimentul Comisiei, dar că micile detalii vor face diferenţa şi că succesul demersului făcut de negociatorii noştri pentru a transforma în mod avantajos litera tratatului în prevederi specifice în acordul-cadru va depinde de aceste detalii. În prezent, avem aceste prevederi şi am reuşit să includem condiţiile pe care le-am exprimat în rezoluţie în timpul şedinţei plenare din februarie, iar pentru acest lucru se cuvine să îi felicităm pe negociatorii noştri şi pe raportorul pentru Comisia pentru afaceri constituţionale, dl Rangel. Să sperăm că, în ciuda divergenţelor care au existat la început între noi şi Comisie legate de interpretarea prevederilor negociate, acordul va contribui la o cooperare mai eficace şi mai eficientă între instituţiile noastre.

 

15. Transferurile de date către SUA efectuate de statele membre în temeiul memorandumurilor de înţelegere (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind:

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de către Sophia in ’t Veld şi Alexander Alvaro, în numele Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, şi Birgit Sippel, în numele Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, referitoare la transferul de date către SUA efectuat de statele membre în temeiul memorandumurilor de înţelegere (O-0149/2010 - B7-0555/2010),

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de către Rui Tavares şi Marie-Christine Vergiat, în numele Grupului Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, referitoare la transferul de date către SUA efectuat de statele membre în temeiul memorandumurilor de înţelegere (O-0160/2010 - B7-0558/2010), şi

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de către Jan Philipp Albrecht, în numele Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană referitoare la transferul de date către SUA efectuat de statele membre în temeiul memorandumurilor de înţelegere (O-0168/2010 - B7-0561/2010).

 
  
MPphoto
 

  Sophia in 't Veld, autoare. – Dnă preşedintă, voi fi destul de scurtă. Cred că întrebarea cu solicitare de răspuns oral este foarte clară. În prezent lucrăm la un pachet RNP. Comisia a elaborat trei proiecte de mandate pentru negocierile cu Statele Unite, Canada şi Australia. Totuşi, între timp, statele membre duc negocieri bilaterale cu Statele Unite pe tema transferului de date personale sau, mai bine zis, pentru a acorda Statelor Unite acces la bazele de date europene, inclusiv la datele pasagerilor.

Înainte ca acest plen să poată adopta o poziţie faţă de vreo propunere privind RNP sau faţă de vreun acord privind RNP, trebuie să ştim care este situaţia. Dacă statele membre semnează acorduri bilaterale cu Statele Unite pentru a transfera date din RNP, atunci mă întreb ce facem noi în acest plen.

Mi s-a spus, de asemenea, – însă nu pot verifica această informaţie pentru că acordurile bilaterale şi negocierile bilaterale sunt secrete – că pot fi afectate datele din RNP ale cetăţenilor din afara UE sau ale cetăţenilor UE îmbarcaţi în zboruri cu alte destinaţii decât Statele Unite, categorii care nu intră sub incidenţa unui eventual acord UE-SUA. Avem nevoie de clarificări pe această temă înainte să continuăm discuţiile privind RNP.

În fine, dle comisar, la sfârşitul săptămânii trecute, am descoperit un alt subiect despre care nu am fost informaţi şi care ar putea fi relevant pentru această dezbatere. Este vorba de un program numit „Controlul unic de securitate”, pe care se pare că, în prezent, Comisia îl negociază cu Autoritatea Americană de Securitate în Transport. Acesta ar implica eliminarea controalelor de securitate pentru călătorii americani care vin în Europa şi viceversa.

Mi se pare destul de ciudat faptul că verificările de securitate pentru cetăţenii europeni care călătoresc în Statele Unite devin din ce în ce mai stricte – chiar trebuie să plătim pentru trimiterea Sistemului electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC) – dar, în acelaşi timp, Comisia Europeană negociază ridicarea controalelor de securitate pentru americanii care vin în Europa.

A venit timpul să primim de la Comisia Europeană informaţii complete despre aceste program şi despre stadiul negocierilor şi aş dori să ştiu – şi voi încheia cu această întrebare – dacă este adevărat că Statele Unite au impus standarde de securitate care ar face posibilă crearea acestui program.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Birgit Sippel , autoare.(DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, Tratatul de la Lisabona a fost menţionat astăzi de multe ori. Şi aş dori ca, măcar o dată, să spun ceva pozitiv despre acesta. Majoritatea cetăţenilor noştri sunt de părere că faptul că putem călători nelimitat în Europa, că putem circula liber în întreaga Uniune Europeană în scopul educaţiei, al găsirii unui loc de muncă şi al petrecerii timpului liber constituie un avantaj. Însă, făcând aceste lucruri, lăsăm, bineînţeles, urme ale datelor noastre. Datele noastre nu mai sunt demult stocate într-un singur stat membru, ci sunt răspândite în întreaga Uniune Europeană. Tocmai de aceea este bine că avem mai multe competenţe la nivel european în acest domeniu - care priveşte protecţia datelor cetăţenilor europeni - deoarece cetăţenii noştri se aşteaptă pe bună dreptate la o bună protecţie a datelor lor peste tot în Europa şi nu se aşteaptă ca un volum mare de date să fie transmis, poate chiar şi unor ţări terţe, fără ca acest lucru să fie necesar.

Cum putem noi, ca Uniune Europeană - şi o voi spune foarte clar: ca Parlament European şi Consiliu; aşadar împreună cu satele membre - să asigurăm această protecţie în cazul în care, în timp ce noi, în calitate de Uniune Europeană, negociem cu ţări terţe pe tema transmiterii datelor - ce fel de date sunt necesare, scopul în care vor fi utilizate şi garanţiile necesare pentru protejarea acestor date - în acelaşi timp, unele state membre individuale negociază cu ţări terţe pe această temă? Mai ales având în vedere că nici măcar nu ştim despre ce fel de date se discută, care sunt standardele de securitate care se aplică, dacă datele sunt transmise eventual în dublu exemplar sau chiar dacă se transmit date a căror transmitere nu ar fi permisă la nivel european.

Mai există şi un alt aspect căruia statele membre poate că nu-i acordă suficientă atenţie. Dacă un stat membru negociază cu un stat terţ, cum pot eu atunci să garantez - cum poate să garanteze şi cum va garanta statul membru individual - că doar datele propriilor cetăţeni vor fi, de fapt, transmise (în cazul în care vor fi transmise). La ora actuală, avem în Uniunea Europeană baze de date care colectează într-un punct central datele diverşilor cetăţeni şi la care au acces numeroase autorităţi din ţările europene. Altfel spus, în cazul în care datele mele sunt stocate undeva în ţara A, iar ţara A ia hotărârea de a transmite date, vor fi şi datele mele transmise unei ţări terţe? Nu se poate ca aceasta să fie valoarea adăugată a Uniunii Europene pe care am intenţionat s-o obţinem atunci când, pe bună dreptate, am negociat Tratatul de la Lisabona. Statele membre trebuie şi ele să ia notă de noul echilibru de puteri dintre instituţii şi să acţioneze în consecinţă, respectând normele potrivit cărora protecţia datelor este o chestiune europeană. La nivel european, trebuie să garantăm că se transmit cât mai puţine date, numai în scopuri foarte strict definite, şi că toate aceste procese nu vor fi subminate prin iniţiative bilaterale.

 
  
MPphoto
 

  Rui Tavares, autor.(PT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, de-a lungul ultimului an, am discutat cu multe ocazii despre diferite chestiuni legate de protecţia datelor şi sfera privată a cetăţenilor europeni şi am spus că, pentru a garanta siguranţa fizică a persoanelor care călătoresc, de exemplu, cu avionul, ar trebui să protejăm datele personale ale cetăţenilor europeni. Acesta este un schimb care are implicaţii atât juridice, cât şi politice, pe care Parlamentul ar trebui să le ia în considerare.

Ştim că este ca şi cum am construi o casă de la acoperiş în jos: de fiecare dată când avem o problemă, încercăm să soluţionăm respectiva problemă. Mai întâi, am avut SWIFT („Secure Widespread Identities for Federated Telecommunications”), iar acum RNP (registrul cu numele pasagerilor). Dar, cu toate acestea, nu reuşim să construim casa începând de la fundaţii. Cu alte cuvinte, nu stabilim mai întâi care este opinia generală în Europa cu privire la protecţia datelor, pentru ca apoi s-o aplicăm pe aceasta în mod sistematic fiecărei chestiuni şi fiecărui partener internaţional, fie că este vorba, astăzi, despre SUA sau, în viitor, despre China, Coreea de Sud sau Arabia Saudită: oricare dintre partenerii internaţionali care solicită acest tip de date.

Evident că, lucrând în acest mod fragmentat şi parţial, ne confruntăm deja cu un cadru extrem de dificil, iar Parlamentul a încercat să-i dea un sens acestui cadru. Ştim însă cu toţii că lucrurile ar trebui să stea altfel. Dacă situaţia este deja proastă, aceasta se va înrăutăţi în cazul confirmării rapoartelor potrivit cărora anumite state membre au negociat memorandumuri de înţelegere cu SUA, care permit transferul direct de date privind pasagerii care călătoresc din respectivele state membre în SUA.

Aş dori să clarific faptul că principala mea nemulţumire nu este faţă de SUA. SUA este unul dintre partenerii noştri internaţionali; este o ţară la care găsim multe lucruri de admirat şi cu care împărtăşim interese comune. Sunt însă nemulţumit de statele membre care nu respectă negocierile pe care ar trebui să le purtăm la nivel european. Acest lucru demonstrează o lipsă de loialitate din partea respectivelor state membre şi subminează nu numai negocierile în curs de desfăşurare cu SUA, ci şi înţelegerea interinstituţională din cadrul UE. Subminează, de asemenea, posibilitatea de a ajunge, mai târziu, la un acord cu SUA - un acord-cadru privind protecţia datelor, al cărui raportor este dl Albrecht.

Acesta este şi un tip de atitudine care poate avea efecte neaşteptate, pentru că, dacă SUA negociază acum cu state membre individuale, ce anume le va împiedica mai târziu să facă schimb de date privind cetăţenii cu companii aeriene individuale sau chiar printr-o abordare directă, negociindu-le individual în momentul cumpărării unui bilet?

Cineva trebuie să se ridice şi să apere drepturile celor 500 de milioane de cetăţeni europeni. Parlamentul a făcut-o la acest nivel. Este important ca statele membre, Comisia şi SUA să fie conştiente că, în cazul RNP, Parlamentul are degetul pe buton. Mai mult, după cum a demonstrat-o deja în cazul SWIFT, Parlamentului nu-i este teamă să-şi utilizeze prerogativele, fie că o face pentru a întrerupe un acord interimar sau pentru a respinge un acord permanent care nu respectă garanţiile privind caracterul privat şi securitatea datelor cetăţenilor europeni.

 
  
MPphoto
 

  Jan Philipp Albrecht , autor.(DE) Dle preşedinte, stimaţi reprezentanţi ai Comisiei, vă rog foarte mult să luaţi în serios această întrebare pe care am adresat-o, deoarece - după cum tocmai s-a menţionat - este vorba despre întrebarea fundamentală dacă mai are sens să lucrăm la prevederile referitoare la protecţia datelor în cazul în care, în acelaşi timp, sunt negociate, fără ştiinţa Parlamentului European şi poate chiar şi fără ştiinţa parlamentelor naţionale, acorduri care subminează aceste standarde.

Cooperarea transatlantică strânsă în domeniul securităţii - întreaga cooperare transatlantică - este foarte importantă, în special pentru crearea unui spaţiu al libertăţii şi al justiţiei. Însă nu trebuie să permitem ca aceasta să aibă ca rezultat afirmarea intereselor colective de securitate şi neglijarea libertăţilor individuale şi a drepturilor fundamentale. Acest lucru este valabil mai ales în ceea ce priveşte protecţia datelor în cadrul cooperării internaţionale.

În calitate de Parlament, am explicat de-a lungul anilor că ni se pare important ca în cazul tuturor acestor măsuri - fie că este vorba despre transmiterea de date din RNP sau despre accesul la date bancare SWIFT - să existe principii valabile de protecţie a datelor care să poată fi puse în aplicare şi la nivel individual. Acest aspect este neglijat în mod constant. Din acest motiv, în calitate de Parlament, ne-am exprimat şi dorinţa de a avea standarde generale care să fie aplicabile în întreaga UE şi care să fie apoi negociate cu SUA. Am fost raportor pentru acordul-cadru al UE cu SUA şi mă simt obligat să spun că este deosebit de important ca acest lucru să se aplice nu numai acordurilor UE de către statele membre, ci şi acordurilor statelor membre. Este clar că acesta este un domeniu în care puterile sunt împărţite; cu alte cuvinte, vor exista întotdeauna acorduri bilaterale ale statelor membre cu SUA în paralel. Nu este nimic rău în asta, cu condiţia ca, în primul rând, acestea să nu determine o scădere sau subminare a standardelor convenite împreună la nivel european - despre care este vorba în această dezbatere - şi, în al doilea rând, să rămână în cadrul juridic în vigoare.

Acum, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, nu ne confruntăm numai cu situaţia în care Parlamentul European a fost pe bună dreptate implicat în aceste chestiuni, ci avem şi un cadru juridic care spune că atunci când puterile sunt împărţite, în cazul în care normele au fost stabilite la nivel UE - cum este cazul datelor RNP - acest domeniu nu mai ţine de competenţa statelor membre. După părerea mea, statelor membre nu le poate fi atunci permis să înceapă propriile negocieri cu SUA în acest domeniu, deoarece acest lucru subminează pur şi simplu poziţia noastră de negociere cu privire la protecţia datelor.

De aceea vă îndemn pe dvs., în calitate de Comisie Europeană, să interveniţi în această chestiune care le priveşte pe statele membre şi să explicaţi preşedinţiei Consiliului că aceste negocieri trebuie oprite şi mai ales că baza juridică intrată în vigoare după Tratatul de la Lisabona trebuie clarificată. Nouă, ca Parlament, ne este clar că UE trebuie să vorbească cu o sigură voce în cadrul negocierilor şi că ar trebui, de asemenea, să i se spună Comisiei - ale căror propuneri le consider în multe cazuri drept corecte - că următorul principiu clar trebuie să se aplice în orice caz: trebuie să negociem cu o singură voce, nu să purtăm în mod constant noi negocieri pe o bază bilaterală.

 
  
MPphoto
 

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Primesc cu plăcere întrebări din partea deputaţilor din Parlament. Aş dori să declar de la bun început că, în ceea ce priveşte protecţia datelor cetăţenilor noştri, Comisia împărtăşeşte sensibilităţile acestora.

Permiteţi-mi să abordez această chestiune de la început. Probabil că ştiţi că nu este vorba de un subiect nou. În august 2007, Statele Unite au modernizat programul de scutire de vize, adăugând anumite condiţii pentru a spori şi mai mult securitatea. Trebuie să recunoaştem că aceste condiţii afectează toate statele membre ale UE, fie că acestea fac sau nu parte din programul de scutire de vize. Ele prevăd că, pentru ca o ţară să intre sau să continue să facă parte din programul de scutire de vize, aceasta ar trebui să fie de acord să coopereze cu Statele Unite în chestiuni de aplicare a legii. Aceasta ar trebui, în mod special, să facă schimb de informaţii referitoare la aplicarea legii.

După cum aţi menţionat deja, această nouă lege a determinat UE să urmeze o abordare dublă. În cadrul abordării UE, negocierile dintre UE şi Statele Unite au început în privinţa anumitor condiţii de acces la programul SUA de scutire de vize, care ţin de competenţa UE. Abordarea UE se ocupa de politica returnării tuturor resortisanţilor, securitatea documentelor de călătorie şi securitatea aeroporturilor. Aceste chestiuni ţin de competenţa noastră.

Abordarea bilaterală, care încă există între SUA şi unele state membre individuale, a fost utilizată pentru a răspunde solicitării SUA de cooperare în domeniul iniţiativelor de combatere a terorismului şi al schimbului de informaţii. Pentru statele membre care încă nu fac parte din programul de scutire de vize, încheierea acordurilor în acest domeniu reprezintă o condiţie prealabilă pentru a participa la acest program. Trebuie să ne ocupăm de acest lucru.

În cazul statelor membre care fac deja parte din programul de scutire de vize, astfel de negocieri ar avea loc într-o etapă ulterioară, ceea ce face ca acestora să le fie mult mai uşor. Potrivit informaţiilor pe care Comisia le-a obţinut de la statele membre, aceasta este singura cale de a aborda problema. Opt state membre au semnat memorandumuri de înţelegere cu Statele Unite, afirmând că sunt de acord să coopereze cu Statele Unite în acest domeniu. Este vorba despre Republica Cehă, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta şi Slovacia. Aceasta era problema pe care încercau s-o rezolve. Astfel, aceste opt state membre au putut să intre în programul de scutire de vize, acesta fiind şi motivul pentru care au făcut acest lucru.

Comisia înţelege că nu s-a intenţionat ca memorandumurile de înţelegere în sine să reprezinte baza juridică pentru schimbul de date între Statele Unite şi statele membre în cauză. Acestea nu fac decât să exprime intenţia celor două părţi de a avea înţelegeri şi acorduri specifice care să reglementeze schimbul de date. Acesta este scopul lor.

Trebuie să subliniez faptul că informaţiile referitoare la conţinutul exact al memorandumului de înţelegere sunt deţinute de însăşi statele membre. Acest lucru include categoriile de data acoperite de acestea. Prin urmare, dacă Parlamentul European doreşte informaţii suplimentare, trebuie să le solicite statului membru în cauză.

Comisia a asigurat însă - iar acum voi trece la responsabilitatea noastră - că Statele Unite nu vor solicita acorduri bilaterale cu statele membre privind schimbul de date RNP, deoarece acest domeniu ţine de competenţa UE în temeiul respectivului acord privind RNP dintre UE şi Statele Unite. Acestea sunt lucrurile pe care le-am făcut.

În cele din urmă, în cadrul negocierilor privind acordul UE - SUA, a existat un schimb de scrisori pentru consemnarea faptului că cerinţele juridice ale SUA pentru o participare continuă la programul de scutire de vize (VWP) au fost satisfăcute în chestiunile care ţin de competenţa UE. În acest context, Comisia a precizat că acest schimb de scrisori, care face parte din negocierile în curs, nu poate oferi acces la baza de date a UE.

 
  
MPphoto
 

  Carlos Coelho, în numele Grupului PPE.(PT)Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, am ascultat răspunsurile dvs. şi trebuie să mărturisesc că am rămas perplex, pentru că, pe de o parte, Comisia spune că, dacă vrem mai multe informaţii, trebuie să mergem să batem la uşa statelor membre. Acest lucru poate fi interpretat într-un singur mod: Comisia spune că nu are capacitatea de a exercita presiune asupra statelor membre sau de a interveni în această chestiune. Pe de altă parte, însă, afirmă mai apoi că aceeaşi Comisie a cerut guvernului SUA să nu solicite date care ar compromite accesul la bazele de date europene. Nu înţeleg de ce crede Comisia că este mai uşor să întrebăm guvernul SUA, în loc să stabilim contacte cu statele membre şi cu guvernele statelor membre ale UE.

Trebuie să recunosc că am impresia că există o singură explicaţie pentru toate acestea: o poziţie fragilă a Comisiei, precum şi faptul că preocupările pe care Parlamentul le-a exprimat în această privinţă sunt complet fondate. Suntem preocupaţi în primul rând de faptul că SUA a abordat, aparent în condiţii de impunitate, o strategie de tipul „împarte şi cucereşte”. În al doilea rând, ne îngrijorează faptul că o serie de state membre au hotărât să alimenteze relaţii şi negocieri bilaterale, demonstrând o oarecare lipsă de solidaritate europeană. Suntem, de asemenea, preocupaţi de atitudinea de resemnare şi eschivare a responsabilităţii a instituţiilor europene, care nu ne oferă nicio capacitate sporită în negocieri.

Europa trebuie să aibă o voce în privinţa acestui aspect. Trebuie să garantăm că acordurile bilaterale nu permit accesarea bazelor de date. În plus, mantia de secrete care acoperă aceste negocieri, faptul că anumiţi reprezentanţi ai statelor membre sau ai parlamentelor naţionale au dezvăluit conţinuturile memorandumurilor de înţelegere şi că acestui Parlament îi lipsesc în continuare informaţiile cu privire la acest aspect sunt motive fundamentale care justifică preocupările noastre, iar toate acestea nu au fost nicidecum rezolvate de răspunsurile pe care Comisia tocmai le-a oferit.

 
  
MPphoto
 

  Alexander Alvaro, în numele Grupului ALDE.(DE) Dle preşedinte, aş dori să-i mulţumesc dnei comisar, care răspunde întrebărilor în numele colegei sale, dna Malmström. Apreciem foarte mult gestul dvs. Însă, sincer să fiu, cred că nu ne bazăm pe aceleaşi fapte. Pentru că, până la urmă, nu este vorba numai de utilizarea bazelor de date privind ADN-ul. Colegii mei au evitat menţionarea explicită a acestui lucru: solicitarea datelor ADN, solicitarea amprentelor, solicitarea datelor privind condamnările penale - şi toate acestea prin intermediul sistemului pe care l-am creat prin Convenţia de la Prüm. În această privinţă, vorbim despre o componentă elementară a politicii europene.

Sincer să fiu, acest lucru nici nu mă interesează atât de mult. Este o temă despre care putem vorbi, în privinţa căreia putem avea un schimb de opinii, putem dezbate şi găsi mijloace în cazul în care considerăm că este corect să o facem. Ceea ce mă deranjează este faptul că nici Consiliul şi nici Comisia nu dau dovadă de verticalitatea pentru a le spune SUA că aşa nu se poate. Nu poţi utiliza programul de scutire de vize pentru a şantaja statele membre - în cazul de faţă Austria, care nu este nicidecum un stat membru nou - spunând: „nu veţi mai beneficia de scutirea de vize dacă nu sunteţi dispuşi să ne daţi aceste date.” Interesant de observat este faptul că un stat membru al Uniunii Europene nu ar putea să retragă unilateral - în chip de răspuns - exonerarea de la obligaţia de a deţine viză de la SUA, deoarece acordul nostru spune că UE ca întreg este cea care oferă această scutire de vize. Ceea ce mă deranjează este tonul şi faptul că nimeni nu dă dovadă de verticalitatea de a se ridica şi de a spune că, deşi dorim să lucrăm cu voi şi să avem un parteneriat transatlantic, în orice relaţie sănătoasă - la fel ca şi în orice căsnicie sănătoasă - bunele maniere şi respectul fac ca lucrurile să funcţioneze. Iar tocmai la aceasta ne aşteptăm din partea relaţiei pe care o avem cu cetăţenii SUA şi cu politica SUA şi ne-am dori ca atât Comisia, cât şi Consiliul să pună mai mult accent pe acest aspect.

 
  
MPphoto
 

  Andreas Mölzer (NI).(DE) Dle preşedinte, imediat după ce acordul SWIFT a fost negociat, a devenit clar că ceea ce nouă ni s-a prezentat drept protecţie a datelor nu a fost, de fapt, decât un caz penibil de autoamăgire a europenilor. După părerea mea, acum a devenit deja oficial: după cum am suspectat, propriul sistem de monitorizare al UE nu s-a dovedit a fi un placebo, un sedativ pentru critici în decursul câtorva ani, ci mai degrabă în decursul câtorva luni.

Este evident că SUA nu dau doi bani pe acorduri. Încă o dată, SUA au arătat că nu vor parteneri, ci în cel mai bun caz doar state care să aprobe şi să binecuvânteze orice acţiune omnipotentă a atotputernicelor SUA. A trebuit să scrâşnim din dinţi şi să acceptăm că, timp de ani de zile, SUA s-a servit după bunul plac din datele bancare europene şi că, atunci când mai apoi am insistat, în cadrul unui acord, asupra standardelor europene în domeniul protecţiei datelor şi am introdus un sistem comunitar de monitorizare, SUA a acceptat cu plăcere să adere la acesta, deoarece avea în continuare acces nelimitat la date pe cale bilaterală.

Părerea mea este că nu ar trebui să mai aşteptăm până la următoarele dezbateri transatlantice, ci că ar trebui să punem capăt chiar acum acestui coşmar.

 
  
MPphoto
 

  Ernst Strasser (PPE).(DE) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să subscriu la spusele unuia dintre antevorbitori: apreciem foarte mult faptul că aţi venit aici personal şi că faceţi o declaraţie. Realizez că acesta nu este domeniul dvs. de specialitate. Cu toate acestea, mă simt obligat să spun că declaraţia Comisiei este extrem de nesatisfăcătoare. S-a întâmplat aici un lucru asupra căruia trebuie neapărat să vă atrag atenţia.

Toate grupurile importante din acest Parlament vor să discute despre principiu. Suntem îngroziţi, pentru a ne exprima în termeni moderaţi, de lipsa de acţiune a Comisiei. La fel s-a întâmplat şi cu SWIFT. În ultima sesiune plenară, am fost nevoiţi să-i atragem Comisiei atenţia asupra taxei de intrare de 14 USD. Astăzi, o colegă a întrebat, pe bună dreptate: Ce face Comisia? Ce fac statele membre? Iar acum aud că se vorbeşte chiar despre tratamente preferenţiale aplicate americanilor în detrimentul europenilor!

Trebuie să spunem clar că dorim să purtăm o discuţie foarte serioasă cu Comisia în legătură cu anumite chestiuni de bază. Acestea implică cel puţin reciprocitatea. Asta înseamnă că, în loc de a permite accesarea datelor europene, acestea trebuie să fie extrase printr-o procedură de tip „push”. Acestea sunt principii şi mai justificate acum; la fel ca şi drepturile cetăţenilor - şi anume faptul că cetăţeanul are dreptul de a şti care din datele sale sunt folosite, unde şi cum sunt folosite acestea şi, bineînţeles, faptul că această procedură se bazează pe un concept european. Ceea ce auzim astăzi este că, de fapt, Comisia slăbeşte poziţia pe care o avem în negocierile cu SUA prin faptul că nu se îndreaptă către statele membre pentru a coordona acest aspect şi, în al doilea rând, nu acţionează ea însăşi.

Când vor începe negocierile? Când se vor lua măsuri? În cazul SWIFT, presiunea exercitată de Parlament a rezolvat într-o lună de zile aceste probleme. Trebuie să vedem acelaşi tip de acţiune şi în cazul RNP şi al datelor în general.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE). (CS) Deşi este necesar să combatem terorismul în mod viguros şi prin toate mijloacele pe care le avem la dispoziţie, nu putem, în contextul cooperării internaţionale în acest domeniu, să ocolim standardele democratice valabile în naţiunile spaţiului transatlantic. De aceea, sunt foarte dezamăgită că în ultimul caz de relaţii contractuale bilaterale între Uniune şi SUA, Comisia şi statele membre nu au învăţat din greşelile din trecut şi încheie acorduri fără ştiinţa Parlamentului European şi a parlamentelor naţionale. Din cauza încheierii rapide a acordului, care pare a fi mai degrabă adaptat la nevoile campaniei americane din perioada preelectorală, acestea pun legitimitatea, transparenţa şi controlul democratic sub semnul întrebării. În plus, toate acestea se întâmplă într-un moment în care SUA a impus o taxă pentru sistemul de exonerare de obligativitatea vizelor pentru Uniune, care a fost semnat pe baza opiniei publice europene. Personal, nu am nimic împotriva transferului de date personale selectate ale cetăţenilor europeni, de exemplu ale pasagerilor aerieni, către ţări democratice, însă acest lucru trebuie să se realizeze în conformitate cu toate prevederile juridice, într-o manieră care să permită examinarea de către un organism independent, cum ar fi deputaţii din Parlament sau judecătorii.

 
  
MPphoto
 

  Monika Flašíková Beňová (S&D).(SK) Transferul de date personale ale cetăţenilor este întotdeauna o chestiune sensibilă, fie că este privită dintr-o perspectivă civilă sau din perspectiva drepturilor omului.

Transferul de date referitoare la cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene către Statele Unite se justifică în mod special prin eforturile noastre de combatere a terorismului şi prin interesul comun pe care îl avem pentru siguranţa cetăţenilor noştri. Aceasta este cu siguranţă o cauză nobilă, însă câteodată am impresia că, în numele războiului împotriva terorismului, îi privăm din ce în ce mai mult pe cetăţenii noştri de sfera lor privată. Nu doresc să devalorizez negocierile dintre Uniunea Europeană şi SUA şi am în continuare convingerea că SUA este aliatul nostru cel mai apropiat. Însă, pe de altă parte, simplul fapt că SUA negociază atât individual, cât şi bilateral cu statele membre, şi nu numai cu Uniunea Europeană ca un întreg, vorbeşte deja de la sine.

În concluzie, aş dori să sprijin acele state membre care au încheiat deja un memorandum. Aceasta s-a întâmplat pentru că ţările respective avuseseră relaţii bazate pe viză cu Statele Unite şi deoarece Uniunea Europeană nu acţiona în mod unitar, acestea nu aveau altă opţiune decât să semneze memorandumurile bilaterale. Sper însă ca, pe viitor, Uniunea Europeană să-şi asume un rol mai important, spre deosebire de statele membre individuale.

 
  
MPphoto
 

  Jaroslav Paška (EFD).(SK) Cred cu tărie că trebuie să ne continuăm eforturile de combatere a terorismului, care reprezintă în continuare un mare pericol pentru lumea civilizată.

Totuşi, manipularea datelor personale ale călătorilor europeni sub pretextul combaterii terorismului pare a fi necoordonată şi neorganizată. SUA reprezintă principalul colector de date personale, care preia date ale cetăţenilor europeni atât pe baza acordurilor cu Uniunea Europeană, cât şi pe baza acordurilor bilaterale încheiate cu ţări individuale. Consider că această abordare dublă nu ar trebui să mai fie tolerată. Ar trebui să modificăm manipularea datelor personale ale cetăţenilor UE în asemenea măsură încât să prevenim încălcarea dreptului la protecţia datelor personale prin nişte proceduri semilegale ale statelor membre. Prin urmare, în relaţia noastră cu SUA, trebuie să aplicăm reciprocitatea şi să asigurăm cu conştiinciozitate faptul că normele sunt acceptabile şi pentru noi, europenii, şi că datele europene sau datele cetăţenilor UE sunt transferate în conformitate cu normele europene în vigoare.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dnă Morvai, accept în mod excepţional această intervenţie. Stimaţi colegi, intervenţiile de un minut nu se fac pe ultima sută de metri. Dacă doriţi să participaţi la acest proces, v-aş ruga să ridicaţi mâna din timp. Fac o excepţie pentru că, de această dată, nu sunt multe persoane pe listă.

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI). – Vă mulţumesc foarte mult, dle preşedinte. Luaţi ca pe o circumstanţă atenuantă faptul că, aparent, nu există prea mult entuziasm şi interes pentru acest subiect important, aşa că nu irosesc timpul prea multor oameni.

Toate procesele de protecţie a datelor sau toate procedurile care încalcă interesele fundamentale din domeniul protecţiei datelor trebuie să fie legate de un scop uşor de identificat şi ar trebui să aibă capacitatea de a atinge acel scop justificabil. Care este, mai exact, scopul justificabil, potrivit SUA, şi cum va reuşi transferul de date personale să atingă acel scop? Cu alte cuvinte, cum vor utiliza aceste date? Aceasta este prima mea întrebare adresată Comisiei.

De asemenea, aş dori să întreb de ce se aplică două niveluri diferite de control - unul pentru statele membre „vechi” şi unul pentru statele membre mai „noi”, inclusiv pentru ţara mea, Ungaria. De ce ar fi un cetăţean ungar mai periculos din punctul de vedere al terorismului decât orice alt cetăţean al statelor membre mai „vechi”? S-a discutat despre acest aspect în cadrul negocierilor sau se va discuta despre el?

 
  
MPphoto
 

  Sophia in 't Veld, autoare. – Dle preşedinte, vă mulţumesc că mi-aţi permis să solicit clarificarea a două chestiuni.

Am fost destul de surprinsă să aud Comisia spunând că problema programului de scutire de vize afectează doar statele membre - cel puţin asta cred că aţi spus, dnă comisar. În 2007, Comisia Europeană a declarat iniţial că are competenţa exclusivă în acest domeniu, iar în cele din urmă, a fost nevoită să cedeze din competenţă în favoarea statelor membre. E corect să cred că Comisia Europeană şi-a schimbat acum viziunea asupra propriilor competenţe?

În al doilea rând, dnă comisar, spuneţi că în niciun memorandum de înţelegere nu se face referire la transferul de date RNP. Însă eu aş putea să vă ofer o copie a unui memorandum care menţionează RNP. Este aceasta o indicaţie a faptului că nici măcar Comisia nu ştie ce se petrece?

Voi face acum o clarificare pentru dvs., dnă comisar. Acest Parlament a decis să amâne votul privind două acorduri RNP, deoarece am simţit că putem avea încredere în faptul că, în calitate de instituţie a UE, Comisia va fi la fel de responsabilă cum suntem şi noi în Parlamentul European. Încep să mă întreb dacă Comisia merită această încredere. Sper că nu ne veţi dezamăgi.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, în primul rând, aş dori să spun că această dezbatere mi se pare foarte interesantă şi că mă aflu aici pentru a vă oferi explicaţii, însă nu pot să accept afirmaţiile potrivit cărora Comisia nu este sensibilă la protecţia datelor cetăţenilor UE şi nici afirmaţia potrivit căreia mă aflu aici doar pentru a-mi înlocui colega, fără a fi la curent cu acest subiect sau cu ceea ce se întâmplă. Noi, toţi cei din Comisie ştim foarte bine - chiar foarte bine - ceea ce se întâmplă şi pot să vă asigur că suntem într-adevăr sensibili în ceea ce priveşte protejarea datelor cetăţenilor noştri.

Să trecem acum la fapte: trebuie sau nu să respectăm Tratatul de la Lisabona? Care este propunerea dvs.? Să ignorăm Consiliul? V-am auzit spunând, cu multă uşurinţă, că v-aţi dori ca vocea europeană să fie unitară în legătură cu acest subiect. Sunt de acord: şi eu mi-aş dori.

Aşadar, ce preferaţi? Să-i spunem Comisiei să ignore complet Consiliul? Aş dori să vă informez - şi vorbesc aici despre fapte, nu despre vise - că am întrebat deja Consiliul, după cum ştiţi deja foarte bine, deoarece nu este nimic nou. Am propus în mai Consiliului ca, în cazul în care viitorul cadru UE-SUA face orice referire la date personale, acelaşi lucru să se aplice şi datelor statelor membre. Am propus cele discutate de dvs. aici.

Dacă se aprobă, vom merge pe această cale. Aceasta este situaţia. Însă ce propuneţi să facem dacă nu se aprobă în Consiliu? Le spunem statelor membre că nu putem merge mai departe? Am înţeles că aceasta este propunerea dvs., iar răspunsul meu este foarte simplu: trebuie să respectăm Tratatul de la Lisabona.

Aşadar, trecând la alte subiecte foarte interesante: am auzit multe despre baza de date europeană şi despre baza de date Prüm. Răspunsul meu este că, dacă statele membre au memorandumuri de înţelegere şi acorduri bilaterale, ele ar putea transfera date privind proprii lor cetăţeni. Însă nu pot transfera date din baza de date comunitară sau din baza de date Prüm şi m-am exprimat foarte clar în această privinţă. La fel de clară am fost şi când am spus că am solicitat SUA - am trimis scrisori şi încă negociem pe această temă - să accepte că acordurile bilaterale nu se pot referi la date RNP. Intenţia nu este aceea de a afirma că statele membre poate că nu au încercat să negocieze cu Statele Unite, însă aceasta este poziţia Comisiei.

Vă înţeleg foarte bine preocupările, dar trebuie să mergem mai departe pentru a negocia într-un mod mai bun - cel mai bun - cu Statele Unite şi pentru a încerca să avem o serie de norme obligatorii pentru statele membre în cadrul acestui acord, deoarece aceasta este singura cale de a obţine exact ceea ce doriţi să obţineţi. Acesta este modul în care putem acţiona, aşadar Comisia se îndreaptă în această direcţie: negociem în momentul de faţă cu Statele Unite şi încercăm să obţinem un acord care să fie obligatoriu pentru statele membre.

De aceea ne-am dus la Consiliu şi am spus: vă rugăm să vă asiguraţi că, dacă se obţine acest acord şi dacă putem să protejăm datele din acordul nostru - acordul între UE şi Statele Unite - atunci trebuie să procedaţi la fel. Aveţi alte propuneri bazate pe cadrul juridic pe care trebuie să-l respectăm? În caz afirmativ, sunt foarte dispusă să le aud. Dacă însă nu există o astfel de propunere, vă rog să înţelegeţi că şi noi suntem foarte sensibili la datele cetăţenilor şi încercăm să le protejăm, dar încercăm în acelaşi timp să respectăm statele membre şi să respectăm Consiliul.

Chestiunea este în desfăşurare. Ascult preocupările dvs. şi voi încerca să le abordez pe toate. Ceea ce poate Comisia să facă este să-i spună Consiliului să nu mai vorbească cu nicio altă ţară. Ceea ce putem spune este că vom negocia, iar apoi vom încerca să-i determinăm să adere la abordarea noastră. Acesta este modul în care putem proceda.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dnă comisar, permiteţi-mi vă rog, cunoscând problema, să subliniez că realmente fiecare grup politic din acest Parlament şi-a exprimat preocupări majore, aşa cum aţi auzit. Avem un acord RNP care se renegociază şi urmează să fie încheiat. Pentru acest Parlament este extrem de important că instituţia pe care o reprezentaţi, Comisia, ia aceste preocupări în serios şi că nu avem sentimentul de decuplare pe care l-am avut, de exemplu, în cazul acordului SWIFT.

De asemenea, am evidenţiat recent în cadrul acestor discuţii zonele ambigue, care sunt foarte periculoase. De exemplu, dacă un stat membru i-ar da unui stat terţ datele pe care le introduce în bazele de date europene - să spunem în Schengen - am putea ajunge în situaţia în care statul terţ să colecteze toate datele din baza de date Schengen. Chiar dacă nu le ia din Schengen, le ia individual de la fiecare stat membru.

În acest sens, după cum aţi menţionat în mod foarte corect, suntem recunoscători pentru insistenţa cu care Comisia protejează pilonul comunitar al acestei situaţii. Daţi-mi voie, de asemenea, să vă rog să vă asiguraţi că acest lucru se va rezolva în cel mai bun mod cu putinţă.

 
  
MPphoto
 

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, sunt de acord cu dvs. că trebuie să abordăm toate preocupările şi sunt de acord cu dvs. că există motive de îngrijorare.

Am clarificat acest aspect de la bun început şi aş dori să înţelegeţi acest lucru.

În cadrul Comisiei, încercăm să găsim mijloace legale care respectă tratatele pentru a rezolva această problemă, pentru a proteja datele şi pentru a încerca să consolidăm pilonul comunitar al acestei situaţii.

Însă acesta nu este singurul pilon pe care îl avem. Aş dori să reţineţi faptul că am înţeles toate preocupările. Aş dori să înţelegeţi că am solicitat un angajament din partea Consiliului. Dacă vom avea succes şi vom introduce într-adevăr protecţia datelor în acordul nostru, atunci vom solicita angajamentul Consiliului în acest sens.

Aceasta este singura soluţie legală pe care o avem.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

 

16. Convenţia asupra viitoarei cooperări multilaterale în zonele de pescuit din Atlanticul de Nord-Vest - Sistemul de control şi executare aplicabil în zona reglementată de Convenţia privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele:

- recomandarea dlui Jarosław Leszek Wałęsa, în numele Comisiei pentru pescuit, referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind aprobarea, în numele Uniunii Europene, a modificării la Convenţia asupra viitoarei cooperări multilaterale în zonele de pescuit din Atlanticul de Nord-Vest (11076/2010 - C7-0181/2010 - 2010/0042(NLE)) (A7-0262/2010) şi

- raportul dnei Carmen Fraga Estévez, în numele Comisiei pentru pescuit, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unui sistem de control şi executare aplicabil în zona reglementată de Convenţia privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (COM(2009)0151 - C7-0009/2009 - 2009/0051(COD)) (A7-0260/2010).

(Preşedintele a subliniat faptul că vorbitorii sunt rugaţi să respecte cu stricteţe timpul care le-a fost alocat)

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Leszek Wałęsa, raportor.(PL) Convenţia pe care am onoarea să o prezint a fost semnată în 1978, la Ottawa şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1979. Organizaţia de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest, pe scurt NAFO, a fost creată în cadrul convenţiei în scopul de a sprijini conservarea şi utilizarea optimă a stocurilor de peşte, precum şi cooperarea internaţională. Părţile contractante au adoptat amendamente la aceasta cu ocazia reuniunilor anuale NAFO din 2007 şi 2008. Acest document introduce modificări fundamentale la convenţie, scopul principal fiind alinierea conţinutului la alte convenţii de la nivel regional şi la instrumentele internaţionale şi de a încorpora concepte moderne de gestionare a activităţilor de pescuit. Structura organizaţiei a fost actualizată, a fost introdusă o divizare clară a responsabilităţilor părţilor contractante, ale statelor de pavilion şi ale statelor port, s-a creat un proces mai coerent de luare a deciziilor, sistemul de contribuţii la bugetul NAFO a fost reformat şi s-a asigurat un mecanism de soluţionare a litigiilor care ar putea exista între părţile contractante.

În lumina drepturilor de pescuit acordate Uniunii Europene în cadrul convenţiei, ratificarea modificărilor propuse este în interesul Uniunii Europene. În consecinţă, ar trebui să fim de acord cu ratificarea modificărilor la convenţie. Spunând acestea, aş dori să evidenţiez, în mod clar şi precis, câteva probleme care s-au ivit în această perioadă, în decursul ratificării. În primul rând, părţile contractante au adoptat modificări în cadrul unei reuniuni anuale a NAFO din 2007, producându-se o versiune în limba engleză. În 2008, s-a produs o versiune în limba franceză, însă documentul COM, reprezentând propunerea Comisiei privind transpunerea în dreptul comunitar, este datat din 8 martie 2010. Aceasta înseamnă că elaborarea documentului a durat mai mult de doi ani. O astfel de întârziere este inacceptabilă şi nu trebuie repetată în viitor. Procesele decizionale rapide sunt o condiţie necesară pentru funcţionarea eficientă a Uniunii. Trei instituţii, Comisia, Consiliul şi Parlamentul, trebuie să găsească o soluţie pentru a evita întârzierea procedurii şi pentru a atinge unul dintre scopurile principale ale Tratatului de la Lisabona, şi anume simplificarea şi accelerarea procesului decizional. Actualul caz prezentat spre ratificare demonstrează că ceva încă nu funcţionează aşa cum trebuie şi că este nevoie de acţiune urgentă pentru a rectifica situaţia. În al doilea rând, aş dori să vă reamintesc că Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare în decembrie 2009. În contextul acestor drepturi recent obţinute, Comisia pentru pescuit şi Parlamentul European ar trebui să fie reprezentate în mod corespunzător în cadrul oricăror negocieri ulterioare cu privire la viitoare convenţii internaţionale. În 2007 şi 2008, Parlamentul European nu a fost reprezentat, din motive evidente. Instituţia noastră este însă dispusă să ratifice acordul în cadrul competenţelor sale, dar, în acelaşi timp, Consiliului şi Comisiei ar trebui să li se aducă aminte de noile cerinţe procedurale şi de necesitatea de respectare a noilor competenţe ale Parlamentului European.

 
  
MPphoto
 

  Carmen Fraga Estévez, raportoare.(ES) Dle preşedinte, permiteţi-mi să-mi exprim recunoştinţa faţă de Consiliu şi Comisie pentru încheierea în primă lectură a acestui acord excelent şi aş dori să le mulţumesc în mod special serviciilor juridice ale tuturor celor trei instituţii pentru cooperarea lor şi pentru ajutorul oferit în vederea rezolvării problemelor ivite din noua procedură a comitetului în conformitate cu Tratatul de la Lisabona.

Cred că am ajuns la un compromis bun, mai ales fiindcă reprezintă un progres semnificativ în comparaţie cu situaţia actuală, deşi, cum se întâmplă cu toate compromisurile, a trebuit cu toţii să facem concesii şi să fim flexibili într-o sarcină deosebit de complexă, având în vedere că propunerea Comisiei a ajuns înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Aceasta însemna că, în acelaşi timp, trebuia să fie adaptată noii situaţii, în special articolelor 290 şi 291 din tratat, referitoare la actele delegate şi actele de punere în aplicare.

Având în vedere că aceasta este o transpunere în legislaţia comunitară a unor recomandări făcute de o organizaţie regională de pescuit, în acest caz, Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC), dar care vor fi urmate de mulţi alţii, obiectivul Parlamentului a fost acela de a stabili un mecanism care ar permite efectuarea cât mai rapidă a transpunerilor, evitând ca întârzierile birocratice interne să ne împiedice să răspundem în mod corect obligaţiilor noastre internaţionale, aşa cum s-a întâmplat până acum.

Prin urmare, noua formulare a articolului 48, în urma compromisului atins cu Consiliul privind amendamentele ulterioare la acest regulament, îi va permite Comisiei să respecte obligaţiile impuse de NEAFC şi să se adapteze noilor recomandări care pot apărea în viitor, prin delegarea de competenţe.

Este adevărat că cei din Comisie şi-au dorit ca revizuirea tuturor articolelor din propunere să fie posibilă prin intermediul actelor delegate, iar compromisul acceptă că acesta va fi cazul pentru majoritatea articolelor, cu excepţia unor domenii precum înregistrarea capturilor, transbordările, inspecţiile sau monitorizarea infracţiunilor: cu alte cuvinte, chestiuni legate de supraveghere şi control, care vor rămâne în afara cadrului procedurii legislative ordinare.

În orice caz, dnă comisar, Parlamentul se angajează să modifice această procedură în cazul în care se demonstrează că includerea acestor aspecte în domeniul de aplicare a procedurii legislative ordinare ar putea periclita respectarea obligaţiilor Uniunii Europene şi în special a obligaţiilor Comisiei, ca parte contractantă la organizaţia regională pentru pescuit.

De aceea considerăm că acest compromis reprezintă un progres semnificativ, nu numai referitor la această propunere specifică, dar şi în vederea punerii fundaţiilor pentru discuţiile viitoare dintre Consiliu, Comisie şi Parlament pe tema politicii pentru pescuit.

 
  
MPphoto
 

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, Comisia îndeamnă Parlamentul să-şi dea consimţământul în vederea aprobării amendamentelor la Convenţia asupra viitoarei cooperări multilaterale în zonele de pescuit din Atlanticul de Nord-Vest, cunoscută colectiv sub numele de Convenţia NAFO.

Aş dori să-i mulţumesc dlui Wałęsa pentru munca pe care a depus-o la acest raport.

Acest amendament revizuieşte convenţia pentru a o armoniza mai mult cu alte convenţii regionale şi instrumente internaţionale. Încorporează concepte moderne de gestionare a activităţilor de pescuit; face mai eficientă structura Organizaţiei de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO) şi introduce o definiţie clară a responsabilităţilor părţilor contractante, statelor de pavilion şi statelor port, precum şi un proces decizional mai coerent.

Modernizează formula privind contribuţia bugetară a NAFO şi asigură un mecanism de soluţionare a litigiilor dintre părţile contractante.

Acest amendament cuprinzător va ajuta UE să-şi îndeplinească obligaţiile internaţionale cu privire la pescuitul durabil şi, în plus, obiectivele tratatului. Ratificarea rapidă a amendamentului este în interesul UE şi, de aceea, o recomand Camerei.

Aş trece acum la cel de-al doilea raport, referitor la sistemul de control şi executare aplicabil în zona reglementată de Convenţia asupra viitoarei cooperări multilaterale în zonele de pescuit din Atlanticul de Nord-Est.

Aş dori să-i mulţumesc dnei Fraga Estévez pentru munca pe care a depus-o la acest report. Mă bucur să văd susţinerea atât de fermă din partea Comisiei pentru pescuit privind conţinutul acestei propuneri importante.

Punerea în aplicare a sistemului de control şi executare al Comisiei pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC) este, într-adevăr, o măsură esenţială, menită să ne ajute să gestionăm resursele piscicole în regiunea atlantică şi să scăpăm de pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat (INN).

Trebuie însă să subliniez faptul că noi, cei din Comisie, nu suntem complet mulţumiţi de pachetul convenit între Parlament şi Consiliu în cadrul trialogului acestora cu Comisia.

Sunt, într-adevăr, dezamăgită de anumite rezultate, în special privind articolul 48, referitor la procedura prin care se fac amendamente la regulament.

Comisia a căutat mai multe competenţe delegate suficiente pentru transpunerea viitoarelor amendamente la sistem. Să vă explic de ce - şi aş dori să fiţi atenţi, pentru că vom avea aceleaşi probleme în viitor.

După cum ştiţi, Uniunea Europeană trebuie să pună complet în aplicare acest sistem, deoarece aceasta este obligaţia noastră internaţională în cadrul Convenţiei NEAF. În temeiul acestei convenţii, amendamentele devin în general obligatorii pentru noi la 80 de zile după adoptare. Avem aşadar 80 de zile pentru a le pune în aplicare. Sunt de-a dreptul îngrijorată, deoarece competenţele limitate delegate Comisiei de către colegiuitori ar putea să împiedice transpunerea la timp a amendamentelor în legislaţia comunitară. Aceasta este realitatea şi acesta este un răspuns la preocupările dlui Wałęsa legate de orar.

Deşi consolidarea înţelegerii nu va fi responsabilitatea mea, aş dori să fiţi conştienţi de problemă.

Până la urmă, trebuie să evităm transpunerea măsurilor NEAFC într-o versiune modernă a mitului lui Sisif. După cum stau lucrurile, măsurile adoptate anul trecut de NEAFC vor fi fost transpuse până la adoptarea finală a pachetului, însă luna viitoare, NEAFC va adopta mai mult decât sigur amendamente noi care vor necesita să fie transpuse în mod eficient în legislaţia UE la începutul anului 2011.

Prin urmare, vom avea nevoie de mai mult timp.

Aşadar, Comisia consideră că acest regulament nu prejudiciază nicio viitoare poziţie a instituţiei în ceea ce priveşte utilizarea articolelor 290 şi 291 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene pentru transpunerea măsurilor Organizaţiei regionale pentru gestionarea pescuitului.

Comisia îşi rezervă, de asemenea, dreptul de a propune amendamente la regulament, sporind numărul de măsuri care ar trebui adoptate prin intermediul actelor delegate sau de punere în aplicare.

Vom proceda astfel în cazul în care transpunerea prin intermediul procedurii legislative ordinare va duce la întârzieri care ne-ar compromite datoria de a respecta obligaţiile internaţionale.

Între timp, aş dori să le mulţumesc din nou dnei Fraga Estévez şi dlui Wałęsa pentru rapoartele dumnealor şi Comisiei pentru pescuit pentru munca depusă în aceste chestiuni importante.

 
  
MPphoto
 

  Alain Cadec, în numele Grupului PPE.(FR) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, voi vorbi în principal despre raportul dnei Fraga Estévez. Este un raport asupra căruia ne exprimăm astăzi opinia şi care este de o importanţă capitală pentru consolidarea controalelor în Atlanticul de Nord-Est şi pentru rolul de colegiuitor al Parlamentului European în chestiunile privind politica comună în domeniul pescuitului.

Într-adevăr, una dintre priorităţile Comisiei parlamentare pentru pescuit este aceea de a combate pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat, care afectează în mod direct pescarii noştri şi industriile europene de pescuit. Aceştia sunt, de fapt, victime ale concurenţei neloiale a unei industrii subterane a pescuitului. Proprietarii ilegali de nave exploatează echipajele prost plătite şi vând produsele din peşte la preţuri foarte mici. Nerespectarea dreptului maritim, a convenţiilor Organizaţiei Mondiale a Muncii şi a Regulamentului privind pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat de la 1 ianuarie 2010 antrenează costuri cu forţa de muncă care nu mai sunt competitive pentru proprietarii europeni de nave. Dorim armonizarea ascendentă a regulamentelor şi condiţiilor de muncă aplicabile pescuitului practicat de către ţări terţe în Uniunea Europeană.

Pescarii europeni respectă, de asemenea, norme stricte de gestionare şi control care permit conservarea resurselor şi dezvoltarea durabilă a pescuitului european, însă aceste norme nu trebuie să-i penalizeze pe pescarii noştri în raport cu cei care nu le respectă. Solicit, prin urmare, consolidarea controalelor şi aplicarea corectă a sancţiunilor împotriva acestui pescuit ilegal.

În acest context, o felicit pe preşedinta noastră pentru raportul întocmit, care evidenţiază faptul că sistemul de control adoptat de Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC) trebuie transpus fără întârziere în legislaţia comunitară; mai exact, salut introducerea programului de promovare a respectării normelor de către navele care aparţin părţilor necontractante. Acest raport clarifică, de asemenea, domeniul de aplicare a articolului 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene cu privire la actele delegate.

Salut adăugarea într-o anexă a celor trei declaraţii stabilind condiţiile de punere în aplicare a actelor delegate, care permit monitorizarea competenţelor de punere în aplicare ale Comisiei şi menţinerea echilibrului instituţional.

Aş sublinia faptul că Parlamentul, în calitate de legislator, trebuie să fie complet liber în ceea ce priveşte delegarea.

 
  
MPphoto
 

  Ulrike Rodust, în numele Grupului S&D.(DE) Dle preşedinte, dnă comisar Damanaki, doamnelor şi domnilor, mă bucur că putem adopta un regulament care reprezintă încă un mic progres către obiectivul nostru comun al pescuitului durabil. Organizaţiile regionale de pescuit sunt instituţii deosebit de importante pentru o bună gestionare în întreaga lume. Din păcate, negocierile sunt adesea dificile, iar progresul este mult prea încet pentru persoane nerăbdătoare ca mine. De aceea, trebuie să facem tot ceea ce putem pentru a consolida organizaţiile regionale de pescuit.

Voi comenta acum în detaliu rezultatul raportului NEAFC. Consider că noul regulament de control al statelor port din NEAFC şi noile măsuri de prevenire a pescuitului ilegal sunt foarte binevenite. Cu toate acestea, am fost nevoiţi să purtăm negocieri intense cu Consiliul şi Comisia referitor la chestiuni care par foarte tehnice la prima vedere, dar care sunt importante pentru munca noastră în viitor. Cred că am găsit un compromis acceptabil pentru toate părţile în ceea ce priveşte actele delegate.

Am reuşit, de asemenea, să încheiem un acord privind modul în care viitoarele decizii ale NEAFC vor fi transpuse în legislaţia comunitară. Însă nemulţumirea Comisiei în legătură cu rezultatele obţinute aici nu este un secret. Pot să înţeleg acest lucru. Nu putem permite ca punerea în aplicare de către Uniunea Europeană a deciziilor NEAFC să dureze ani de zile. În acest sens, Consiliul şi Parlamentul trebuie să demonstreze împreună că, atunci când este nevoie, suntem capabili să încheiem rapid o procedură de codecizie.

În final, aş dori să spun câteva cuvinte despre un subiect foarte actual: disputa cu Islanda privind pescuitul de macrou. Avem deja NEAFC, care guvernează apele internaţionale din Atlanticul de Nord-Est. Însă în cazul speciilor migratoare cum este macroul, avem nevoie şi de un acord care să fie valabil în apele teritoriale. După cum ştiţi, acesta este încă un subiect sensibil. Consider că este foarte regretabil că, în ciuda cooperării în general bune, există atât de multe conflicte în această privinţă. Ce-ar fi dacă le-am acorda organizaţiilor regionale pentru pescuit competenţe pentru apele teritoriale - cel puţin pentru speciile migratoare? Sigur că ar fi un pas radical, însă, fără îndoială, ar fi demn de luat în considerare.

 
  
MPphoto
 

  Britta Reimers, în numele Grupului ALDE.(DE) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, Convenţia asupra viitoarei cooperări multilaterale în zonele de pescuit din Atlanticul de Nord-Vest a stabilit o organizaţie foarte importantă: Organizaţia de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO). Obiectivul său este conservarea şi utilizarea optimă a resurselor de pescuit în Atlanticul de Nord-Vest. Convenţia a fost apoi modificată şi adaptată la alte convenţii regionale. S-au încorporat concepte moderne precum gestionarea stocurilor. Cred că este important ca structura organizaţională să fie eficientizată şi ca obligaţiile părţilor contractante să fie clar definite. Un alt aspect pozitiv este faptul că există posibilitatea de a rezolva conflicte prin intermediul unei proceduri de soluţionare a litigiilor. Posibilităţile de pescuit pe care Uniunea Europeană le are în cadrul convenţiei sunt de mare interes pentru UE. Parlamentul ar trebui să-şi acorde aprobarea în temeiul noilor competenţe care i-au fost atribuite prin Tratatul de la Lisabona.

În calitate de raportoare alternativă din partea Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, recomand raportul dlui Wałesa Parlamentului.

 
  
MPphoto
 

  Isabella Lövin, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle preşedinte, aş dori să le mulţumesc raportorilor, dna Fraga Estévez şi dl Wałęsa, pentru rapoartele pe care le-am discutat astăzi.

Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC) este o organizaţie regională de gestionare a pescuitului - sau ORGP - foarte importantă pentru Europa şi pentru ecosistemele Atlanticului de Nord. Evaluarea independentă a activităţii NEAFC a fost în general pozitivă, lucru care nu a fost întotdeauna valabil în cazul ORGP-urilor. Deşi NEAFC are rezultate mai bune decât alte ORGP-uri, statutul principalelor stocuri piscicole din zona convenţiei se află într-un punct critic. Rezultatele nu pot fi evaluate în cazul aspectelor economice şi sociale, ceea ce creează mari incertitudini legate de realizarea obiectivului de utilizare optimă al convenţiei. Cu toate acestea, îmbunătăţirile în ceea ce priveşte monitorizarea sistemelor de supraveghere şi control şi aplicarea listelor negre pentru navele care practică pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat şi a măsurilor statelor port sunt realizări importante.

Un alt rezultat al evaluării a fost înfiinţarea unui mecanism de soluţionare a litigiilor, însă Uniunii Europene i-a luat mult prea mult timp să-l transpună pe acesta în legislaţie. Aceste măsuri au fost adoptate de NEAFC încă din 2006 şi au intrat în vigoare doar acum. UE trebuie să fie mai bine pregătită pentru a răspunde noilor progrese şi să se ridice la nivelul responsabilităţilor internaţionale.

Combaterea pescuitului ilegal este din ce în ce mai importantă. În anumite cazuri, 30 % din captură este ilegală. La o scară globală, 11 până la 26 de milioane de tone de peşte, estimate la valoarea de 23 de miliarde USD, sunt descărcate în mod ilegal în fiecare an. Această cantitate reprezintă echivalentul a aproximativ o cincime din captura declarată la nivel mondial. Pescuitul ilegal subminează mai ales, dar nu numai, gestionarea pescuitului durabil în largul mării şi în apele costiere ale ţărilor în curs de dezvoltare. Acesta are, în plus, consecinţe ecologice, sociale şi economice substanţiale.

Regulamentul de control şi regulamentele privind pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat intrate în vigoare sunt instrumente importante pentru UE. În zona Convenţiei pentru conservarea resurselor marine vii ale Antarcticii (CCAMLR), operatorii INN s-au dovedit a fi receptivi la măsurile de gestionare menite să reducă pescuitul INN prin modificarea locurilor de pescuit, porturilor, debarcărilor şi a statelor de pavilion. Această capacitate de adaptare a dat naştere unei concurenţe acerbe la nivel naţional şi internaţional între operatorii INN şi organismele de gestionare a pescuitului. Mecanismele de asigurare a conformităţii într-o organizaţie regională de gestionare a pescuitului (ORGP) poate determina navele care practică pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat să schimbe locurile de pescuit. Operatorii navelor INN îşi schimbă acum în mod repetat pavilionul („flag hopping”). Acesta este un fenomen pe care UE trebuie să-l abordeze.

UE trebuie să treacă mai departe. Cooperarea dintre ORGP-uri este esenţială, însă ar trebui, de asemenea, să luăm iniţiativa de a elabora un registru global al navelor de pescuit, inclusiv al tuturor navelor auxiliare, care să arate în mod clar care sunt proprietarii reali ai unei nave. UE trebuie să-şi asume o mai mare responsabilitate în abordarea la nivel mondial a pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat.

 
  
MPphoto
 

  Marek Józef Gróbarczyk, în numele Grupului ECR. (PL) Pentru început, aş dori să-i felicit pe raportori pentru rapoartele lor extrem de semnificative şi importante şi în special pentru rapoartele de reglementare a controalelor. Având în vedere faptul că există zone marine aparţinând Uniunii Europene care nu sunt verificate sau care sunt complet ignorate de controale, ar trebui să se realizeze o inspecţie a tuturor apelor de pescuit din Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, în contextul controalelor, trebuie să se sublinieze că nu există un sistem uniform de distribuire a cotelor sau de declarare a capturilor de către fiecare stat membru. Analizele care au fost prezentate demonstrează că nici măcar Comisia nu dispune de expertiza necesară în acest domeniu şi că avizele prezentate de către reprezentanţii Comisiei au fost, în repetate rânduri, contradictorii. În acelaşi timp, agenţiile regionale de consultanţă nu beneficiază nici ele de expertiza necesară. Merită să le aducem tuturor aminte de situaţia tragică a populaţiei de heringi din vestul Mării Baltice. Au existat investigaţii ale motivelor care, începând cu 2004, au dus la criză. Însă, până acum, nu s-a găsit nicio explicaţie rezonabilă. Faptul că problema supraproducţiei de făină de peşte şi de ulei de peşte a fost omisă este de neînţeles.

Ar trebui luată în considerare şi chestiunea legată de Agenţia pentru Controlul Pescuitului de la Vigo care, în anumite cazuri, a prezentat rapoarte de inspecţie în mod subiectiv, de exemplu în cazul zonei de est a Mării Baltice. Controlarea unităţilor de pescuit industrial este, de asemenea, un subiect controversat. Cu toate acestea, o chestiune fundamentală o reprezintă la ora actuală construirea conductei de nord, în cazul căreia pescarii trebuie să-şi ceară drepturile cuvenite şi să-şi solicite din nou, pe cont propriu, beneficiile pierdute. Toate acestea ne obligă să realizăm o analiză mai detaliată, care ar trebui să fie încorporată într-o viitoare politică comună pentru pescuit, iar fiecare raport ar trebui să respecte această politică.

 
  
MPphoto
 

  Diane Dodds (NI). – Dle preşedinte, dnă comisar Damanaki, aveţi într-adevăr o săptămână aglomerată, având în vedere că ne-am întâlnit deja şi în Comisia pentru pescuit. Aş dori, în primul rând, să le mulţumesc raportorilor pentru aceste rapoarte şi să reiterez preocuparea pe care mulţi colegi au exprimat-o în această seară cu privire la întârzierile înregistrate în ceea ce priveşte rezolvarea acestor chestiuni.

Însă doresc neapărat să profit de această ocazie de a vorbi în Parlament pentru a aborda acordurile pentru pescuit într-un mod mai general şi pentru a sublinia necesitatea cooperării tuturor părţilor la aceste acorduri. Acest aspect a fost evidenţiat de dna comisar atunci când a indicat faptul că acordurile necesită exercitarea responsabilităţii tuturor părţilor implicate.

Să ne imaginăm acum că tocmai am investit mai multe milioane de lire sterline într-o fabrică nouă, de ultimă oră, care produce anual un produs de înaltă calitate dintr-o resursă regenerabilă şi durabilă, la cele mai înalte standarde recunoscute la nivel internaţional. Apoi, vecinul nostru ia decizia de a anula respectivul acord internaţional şi de a declara în mod unilateral că va extinde masiv partea sa de resurse naturale de care depinde afacerea noastră. Este exact ceea ce s-a întâmplat cu macroul şi în particular cu o familie de pescari din Irlanda de Nord.

Mă refer, bineînţeles, la Acordul statelor de coastă dintre UE, Norvegia, Islanda şi Insulele Feroe. Dnă comisar, v-am auzit deja părerea şi apreciem poziţia puternică pe care aţi adoptat-o cu privire la acest subiect. Dorim să recunoaştem eforturile dvs. în numele acestor pescari, însă dorim, de asemenea, să îndemnăm Parlamentul şi Comisia să vă susţină în timp ce continuaţi să negociaţi o soluţie pentru ceea ce devine o situaţie extrem de dificilă şi încărcată.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). – Dle preşedinte, avem trei vorbitori din Irlanda în această seară: dl Dodds, care a luat cuvântul; Pat the Cope, care va vorbi pe scurt, şi eu. Împreună reprezentăm aproape întreaga comunitate de pescari a insulei irlandeze. Timp de ani de zile, pescuitul a fost foarte important pentru ţara noastră. Avem comunităţi costiere minunate, care depind de pescuit, însă, după cum am spus aici mai devreme, nu am întâlnit la niciun grup de oameni mai multă dezamăgire decât la pescari. Aceasta este o consecinţă a cotelor, a pescuitului ilegal, a lipsei de trasabilitate şi în special a reglementărilor caracterizate prin exces de zel, a penalităţilor draconice şi a importurilor de peşte de calitate îndoielnică şi origine dubioasă.

Din fericire, raportorii au abordat câteva dintre aceste chestiuni în această seară. Salut în mod special propunerea Convenţiei privind pescuitul în Atlanticul de Nord-Est de interzicere a descărcării de peşte congelat în porturile europene fără acordul statului de pavilion al navei străine. Acesta este un subiect foarte important şi sper că se va pune în aplicare cu acelaşi elan cu care punem în aplicare propriile reglementări care ne afectează propriile comunităţi de pescuit.

Raportorii au subliniat importanţa menţinerii de către Parlament a prerogativei de monitorizare a viitoarelor modificări la convenţie, însă la fel de importantă este şi cooperarea strânsă dintre Comisie şi Parlament, în vederea obţinerii celor mai bune rezultate pentru comunităţile noastre costiere, care sunt, în mare, comunităţile noastre de pescuit.

În final, nu ar trebui să ratăm această ocazie de a lua în considerare toate posibilităţile pe care le avem la dispoziţie pentru a dezvolta acvacultura. În Uniunea Europeană există mult prea multe importuri de peşte pe care l-am putea, de fapt, produce noi înşine. Fără îndoială, există un potenţial considerabil de dezvoltare a acvaculturii în aceste vremuri de criză economică.

 
  
MPphoto
 

  Josefa Andrés Barea (S&D).(ES) Dle preşedinte, aş dori să-i mulţumesc dnei Damanaki pentru prezenţa dumneaei aici şi să-i felicit pe raportori, dl Wałesa şi dna Fraga.

Raportul dnei Fraga a rezultat din recomandările privind regimul de control adoptat de către Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC) în 2006, deşi convenţia a fost adoptată în 1982 şi redefineşte normele de aplicare şi control pentru navele din zonele acoperite de convenţie. Raportul dnei Fraga reprezintă cadrul legal inclus în propunerea unui regulament de aplicare a măsurilor la nivel european.

Principalele modificări sunt: promovarea respectării normelor de către navele aflate în afara zonei contractante, un nou sistem de control, interzicerea debarcărilor de peşte congelat al cărei legalitate nu poate fi dovedită, rearmonizarea cu alte convenţii, măsuri de gestionare a pescuitului şi noi măsuri de combatere a pescuitului ilegal.

Aş dori să subliniez un lucru pe care alte state membre l-au menţionat deja. Raportul dnei Fraga menţionează că recomandarea privind regimul de control a fost adoptată în 2006, deşi convenţia a fost semnată în 1982, în urmă cu 28 de ani, în timp ce convenţia la care se face referire în raportul dlui Wałesa a fost adoptată în 1978, şi cred că acesta a spus că a fost transpusă în 1989. Cu alte cuvinte, aş dori să-mi exprim dezacordul faţă de metoda utilizată de Comisie pentru a transpune recomandările organizaţiilor regionale pentru pescuit.

Monitorizarea pescuitului ilegal prin intermediul capturilor totale admisibile şi a cotelor nu este suficientă - trebuie, de asemenea, să abordăm vidul juridic care s-ar putea crea prin netranspunerea legislaţiei.

Nu ajunge să transpunem recomandările altor regulamente, deoarece astfel se pierde din claritate şi din credibilitate. Mai mult, procedura legislativă ordinară şi echilibrul instituţional sunt puse sub semnul întrebării. Măsurile adoptate în organizaţiile regionale trebuie să fie încorporate în mod eficient şi rapid. Parlamentul a subliniat de multe ori faptul că organizaţiile regionale şi acordurile acestora au prioritate.

Nerespectarea dreptului comunitar în contextul transpunerii deciziilor luate de organizaţiile regionale este în detrimentul Parlamentului şi, bineînţeles, compromite natura Tratatului de la Lisabona.

Dna comisar a afirmat că vor exista acorduri noi. De aceea, cerem, pe scurt, ca cei din Comisie să acţioneze rapid şi dinamic în transpunerea legală a acestora. Să nu lăsăm vidul juridic să adăpostească ilegalitatea în domeniul pescuitului.

 
  
MPphoto
 

  Pat the Cope Gallagher (ALDE). – Dle preşedinte, în primul rând, aş dori să-i felicit pe ambii raportori pentru raporturile lor şi să mă refer în special la raportul dnei Carmen Fraga Estévez, care s-a dovedit a fi unul necontroversat, având în vedere că toate părţile au fost de acord cu compromisul. Raportul doreşte să asigure conservarea pe termen lung şi utilizarea optimă a resurselor piscicole în zona Atlanticului de Nord-Est, oferind avantaje ecologice şi sociale durabile.

Aş dori să profit de această ocazie pentru a ridica problema actualei dispute privind macroul, deoarece părţi ale stocurilor sunt pescuite în zona Atlanticului de Nord-Est. Este important ca această dispută să fie rezolvată cât se poate de repede, pentru că pescuitul excesiv al stocului de macrou va avea un impact devastator asupra viitoarelor capturi. Este vital ca stocul să fie pescuit într-o manieră durabilă şi toate părţile ar trebui să se angajeze în acest sens. Am înţeles că dezbaterile recente din Londra nu au dus la niciun rezultat, dar că vor fi reluate săptămâna viitoare. Le doresc succes şi sper că bunul-simţ va prima. Dnă comisar, înţeleg că dvs. veţi evalua situaţia după dezbaterile din 26 octombrie şi apreciez poziţia fermă pe care aţi hotărât să o adoptaţi. Trebuie să garantaţi că acest stoc gestionat în comun va rămâne sănătos în viitor. În final, nu ne putem permite să repetăm greşelile din trecut în ceea ce priveşte putasul. Nu putem decima acest stoc sănătos de macrou.

 
  
MPphoto
 

  Ian Hudghton (Verts/ALE). – Dle preşedinte, în sprijinul rapoartelor care fac obiectul dezbaterilor, trebuie, de asemenea, să profit de ocazie pentru a face câteva comentarii mai generale cu privire la acordurile internaţionale şi multinaţionale în domeniul pescuitului.

Dacă acordurile dintre naţiunile care practică pescuitul vor fi încheiate cu succes, trebuie să existe stimulente clare pentru ca toate părţile să respecte măsurile de conservare care ar putea fi impuse din când în când.

De asemenea, trebuie să existe încredere în recomandările ştiinţifice care stau la baza planurilor de conservare şi gestionare. Din punctul de vedere al Scoţiei, propria mea naţiune care practică pescuitul, politica comună din domeniul pescuitului, acordul internaţional al UE, nu a fost un mare succes.

Aşa-numitul plan de refacere a rezervelor de cod cauzează de fapt înlăturarea de peşte foarte bun şi impune o combinaţie aproape imposibilă a restricţiilor în ceea ce priveşte cotele şi zilele pe mare. Actuala dispută privind macroul - peştele cel mai valoros al Scoţiei - despre care am auzit de la alţi vorbitori, are implicaţii pentru toate negocierile internaţionale.

Dacă dorim să mai existe vreo speranţă a unor acorduri de succes între naţiunile care practică pescuitul, atunci nu putem avea o situaţie în care stocurile să fie ameninţate de o cursă de capturare a tuturor peştilor disponibili, pe o bază unilaterală.

O rog pe dna comisar să-şi continue eforturile de a încerca să găsească o soluţie la această dispută. Ştiu că, în urma vizitei recente pe care a făcut-o, este la curent cu poziţia puternică a Scoţiei cu privire la acest subiect, dar fac apel la dna comisar să reţină că trebuie să garantăm că beneficiem de recomandări ştiinţifice robuste în tot ceea ce încercăm să facem, că avem reguli raţionale, realizabile în planurile de gestionare - ceea ce ar fi o noutate în cadrul PCP - şi că avem, mai presus de toate, stimulente pentru cei care fac obiectul acestor planuri, şi anume comunităţile de pescari.

 
  
MPphoto
 

  Daciana Octavia Sârbu (S&D). - Pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat distruge comunităţile din zonele de coastă, are un impact devastator asupra ecosistemelor marine şi reprezintă o ameninţare la adresa resurselor alimentare. De aceea salut acest acord cu Consiliul şi consider că am făcut un pas în plus către implementarea recomandărilor Comisiei pentru pescuitul în Atlanticul de Nord-Est.

Întărirea măsurilor de control şi ancorarea lor într-o legislaţie solidă sunt măsuri esenţiale pentru a ne îndeplini obligaţiile asumate prin tratat şi pentru a proteja resursele acum profund supraexploatate din Atlantic. În ciuda acestor progrese, însă, domeniul de aplicare al acestui regulament nu permite abordarea completă a problemelor legate de pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat.

Ştim cu toţii că mii de vase arborează steagurile unor state care nu au voinţă sau capacitate de a aplica legislaţia internaţională. Nu doar stocurile de peşte şi mediul marin au de suferit. Condiţiile de muncă la bordul multora din aceste vase amintesc, pur şi simplu, de sclavie.

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE). (PL) Convenţiile asupra viitoarei cooperări multilaterale în zonele de pescuit din Atlanticul de Nord-Vest şi Nord-Est necesită adaptarea la actualele provocări, de aceea sunt necesare amendamentele la regulamente. Modificările propuse se referă la: în primul rând, exploatarea optimă a stocurilor de peşte; în al doilea rând, metoda corectă pentru gestionarea pescuitului şi metode corespunzătoare de pescuit şi, în al treilea şi în ultimul rând, prevenirea pescuitului ilegal.

Aceste modificări vor promova dezvoltarea de durată şi durabilă a pescuitului, însă monitorizarea constantă a procesului de epuizare a stocurilor de peşte şi a proceselor de repopulare este esenţială pentru evaluarea situaţiei şi pentru luarea unor decizii adecvate în acest domeniu.

 
  
MPphoto
 

  Elie Hoarau (GUE/NGL).(FR) Dle preşedinte, în cadrul negocierilor privind acordurile Organizaţiei de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO), şeful delegaţiei UE a pledat pentru retrocedarea cotei de pescuit a codului francez pescarilor din Saint Pierre şi Miquelon. Această retrocedare nu apare în acordul NAFO.

În numele pescarilor din Saint Pierre şi Miquelon, solicit confirmarea retrocedării şi formalizarea acestei retrocedări. Cred că aceasta poate lua forma unei simple scrisori o dată ce acordurile NAFO vor fi fost ratificate în mod definitiv. Poate dna comisar să ne dea câteva detalii în această privinţă?

 
  
MPphoto
 

  João Ferreira (GUE/NGL).(PT) Dle preşedinte, dnă comisar, cooperarea multilaterală privind pescuitul în apele internaţionale este necesară pentru a asigura durabilitatea acestuia şi conservarea pe termen mediu şi lung a stocurilor de peşte. Măsurile de conservare şi gestionarea resurselor la nivelul organizaţiilor regionale de pescuit ar trebui, bineînţeles, să fie definite împreună cu anumite măsuri care să garanteze conformitatea efectivă.

De aceea, suntem pentru reducerea decalajelor în sistemul de monitorizare, în special în ceea ce priveşte activităţile de pescuit ilegal, nedeclarat şi nereglementat. Astăzi, monitorizarea activităţilor de pescuit supune statele membre la mai multe exigenţe, fie în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) sau în cadrul cooperării multilaterale, după cum demonstrează acum transpunerea propusă.

Acest fapt nu ar trebui ignorat de către Comisie. Dobândirea, dezvoltarea şi modernizarea măsurilor de control pot necesita eforturi financiare considerabile. Prin urmare, va fi important să luăm în considerare resursele financiare alocate activităţilor de monitorizare în cadrul instrumentelor legislative disponibile, în special în cadrul regulamentului privind măsurile financiare ale PCP şi mai ales prin revizuirea ratei maxime de cofinanţare în acest domeniu, care, la ora actuală, este de 50 %.

 
  
MPphoto
 

  Franz Obermayr (NI).(DE) Dle preşedinte, la conferinţa anuală a NAFO s-au făcut modificări la Convenţia de la Ottawa din data de 1 ianuarie 1979. Este important să nu pierdem din vedere consideraţiile fundamentale: utilizarea optimă şi gestionarea raţională a resurselor piscicole. Aceasta trebuie să se bazeze pe un concept durabil şi ecologic dacă dorim să garantăm că pescuitul va continua să asigure o sursă de hrană pentru generaţiile viitoare.

Prin acorduri se doreşte, în primul rând, prezervarea micilor întreprinderi locale de pescuit cu structurile lor familiale şi protejarea acestora de o competiţie care practică metode ilegale, precum şi de flotele de mari dimensiuni care jefuiesc mările folosind echipament electronic şi plase de pescuit în adâncime. Pe scurt, dorim o industrie a pescuitului, dar nu sub această formă care periclitează structurile de mici dimensiuni, structurile locale prin acţiunile sale negative. Trebuie să garantăm durabilitatea pentru generaţiile viitoare, protejând-o şi asigurând-o pe cale contractuală.

 
  
MPphoto
 

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, aş dori să le mulţumesc încă o dată celor doi raportori pentru munca excelentă pe care au depus-o şi aş dori, de asemenea, să le mulţumesc tuturor deputaţilor pentru observaţiile lor. Înţeleg că acestea sunt rapoarte foarte importante. Aceste amendamente ar ameliora în mod considerabil situaţia, în special în ceea ce priveşte controlul şi poziţia pe care am adoptat-o vizavi de problema pescuitului ilegal.

Sunt de acord cu toată lumea că problema pescuitului ilegal trebuie să fie abordată, deoarece distruge durabilitatea stocurilor. De asemenea, reprezintă un pericol grav pentru comunităţile noastre costiere, pentru că, dacă durabilitatea stocurilor se prăbuşeşte, comunităţile noastre costiere nu vor avea niciun viitor. Securizarea acestor regimuri de control este foarte importantă. Rapoartele şi amendamentele referitoare la aceste regimuri ne pot ajuta mult.

Aş dori să mai subliniez că înţeleg că avem nevoie de mai multe resurse - şi poate de mai multă finanţare - pentru a asigura că aceste norme vor fi puse în aplicare în mod corespunzător. Nu este uşor să trecem peste această criză, dar vom face tot ceea ce putem.

Aş dori să mă concentrez puţin mai mult asupra procesului de codecizie dintre Parlament, Consiliu şi Comisie în contextul realizării de amendamente la aceste decizii ale ORGP-urilor şi al transpunerii acestora în legislaţia noastră. Sunt de acord cu dvs. că aceste organizaţii regionale de gestionare a pescuitului sunt foarte importante pentru politicile noastre şi că este necesar să le intensificăm activitatea pentru a putea aborda pescuitul ilegal la nivel internaţional. De asemenea, sunt de acord cu faptul că durabilitatea pescuitului ar fi mult mai sigură dacă vom putea securiza punerea în aplicare a principiilor noastre la nivel internaţional.

Salut foarte mult şi propunerile referitoare la modul în care putem intensifica cooperarea, precum şi propunerea de a crea un registru internaţional al navelor de pescuit, însă trebuie să facem mulţi paşi pentru a ajunge la această etapă.

Dacă ne dorim într-adevăr să intensificăm cooperarea internaţională, trebuie să progresăm şi să punem în aplicare rapid deciziile luate în cadrul acestor organizaţii. De aceea solicită Comisia mai multe competenţe delegate în acest domeniu. Respectăm procesul de codecizie, înţelegem că acum suntem într-un mediu nou şi înţelegem că Parlamentul şi Consiliul vor hotărî asupra competenţelor pe care ni le puteţi oferi în cadrul mandatului de delegaţie. Cu toate acestea, aş dori să subliniez că aceasta nu este doar problema Comisiei: reputaţia internaţională a UE este în joc dacă întârziem transpunerea deciziilor acestor organizaţii regionale în legislaţia noastră. Acesta este motivul pentru care insistăm să avem un echilibru mai bun în această privinţă.

Sunt de acord cu dvs. că avem nevoie de un echilibru între cele trei instituţii, dar avem nevoie de un echilibru mai bun şi sunt pregătită să iau parte la discuţii specifice cu Parlamentul referitor la modul în care aceste măsuri luate de ORGP-uri pot fi transpuse mai eficient în dreptul comunitar.

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Leszek Wałęsa, raportor.(PL) Aş dori să le mulţumesc tuturor pentru dezbaterea de astăzi. Văd că suntem de acord. Modificările care au fost introduse în convenţii prin intermediul revizuirilor sunt absolut esenţiale. Aş dori să-i mulţumesc dnei Fraga Estévez pentru prezidarea comisiei noastre, însă, în primul rând, aş dori să-i mulţumesc dnei comisar. A fost o adevărată plăcere să lucrez cu dvs. Vă mulţumesc pentru vorbele şi încurajările dvs., deoarece observ că înţelegeţi dinamica în schimbare a funcţionării instituţiilor europene. În ciuda faptului că, în calitate de Parlament European, nu putem decât să fim de acord cu ratificarea amendamentelor la convenţii, am speranţa că, de acum înainte, cooperarea şi negocierile vor decurge în mod corespunzător şi vor fi rapide, transparente şi eficiente. Vă mulţumesc pentru cuvintele dvs., dnă comisar, şi contez pe o continuare a bunei colaborări în viitor.

 
  
MPphoto
 

  Carmen Fraga Estévez, raportoare.(ES) Dle preşedinte, aş dori să-i spun dnei comisar că sunt de părere că exemplul oferit de cel mai recent regulament privind Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC), pe care îl vom adopta mâine, nu este unul bun, deoarece ceea ce s-a întâmplat este exact ceea ce dorim să evităm.

Comisia a prezentat propunerea târziu şi procedura s-a schimbat, deoarece am trecut de la procedura de consultare la procedura legislativă ordinară, iar propunerea în ansamblul său a fost modificată în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Este exact ceea ce evităm prin acest compromis. Prin noua formulare a articolului 48 din regulament, care este articolul care prevede în viitor modificarea regulamentului în vederea transpunerii diverselor recomandări NEAFC în dreptul comunitar, în majoritatea articolelor, am delegat competenţe Comisiei Europene. Am menţinut procedura legislativă ordinară doar în câteva zone, ceea ce a reprezentat compromisul cu Consiliul.

Prin urmare, s-a făcut un progres semnificativ pentru a garanta că acest lucru va funcţiona în viitor, dar, cu toate acestea, dnă comisar, mi-am luat aici un angajament public că, în cazul în care, în viitor, nu va funcţiona în mod adecvat şi ne va împiedica de la a ne îndeplini obligaţiile, Parlamentul va fi dispus să revizuiască procedura. Sunt de părere că am depus un efort destul de mare şi cred că, pentru început, acesta este un pas considerabil. Suntem convinşi de faptul că aceste noi competenţe, care i-au fost conferite de Comisie si Parlament, vor fi folosite corespunzător de către Comisie.

Vă mulţumesc, dle preşedinte, dnă comisar. Sunt convinsă că toate acestea vor funcţiona mult mai bine decât au funcţionat în trecut. Bineînţeles că dvs., dnă comisar, veţi fi cea care va dispune de instrumentele care să asigure că aşa vor sta lucrurile.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc marţi, 19 octombrie 2010, la ora 12.30.

(Şedinţa a fost suspendată pentru câteva minute)

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D), în scris.(PT) În calitate de deputat portughez şi având în vedere că Portugalia este o ţară cu o tradiţie îndelungată de pescuit şi interese specifice în Organizaţia de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO), salut amendamentele la textul convenţiei, deoarece urmăreşte să ofere condiţii de funcţionare mai bune pentru această organizaţie regională de gestionare a pescuitului (ORGP).

Restructurarea promovată prin concentrarea puterii decizionale într-un nou organism unic, alături de noul proces de soluţionare a litigiilor, va accelera procesul decizional intern. Noile definiţii au introdus orientări mai clare privind obligaţiile şi drepturile diferitelor părţi, conferind mai mare transparenţă activităţii de pescuit din această zonă.

Alături de NAFO, UE ar trebui să fie ghidată de o atitudine proactivă în colaborare cu celelalte părţi contractante şi ar trebui să încerce să păstreze relaţii bune cu Canada, continuând în acelaşi timp dialogul şi consensul cu celelalte părţi contractante ale organizaţiei, şi chiar între statele membre individuale care au interese în această ORGP.

În pofida rolului esenţial jucat de parteneriatele ştiinţifice, care reprezintă baza deciziilor care permit gestionarea durabilă a resurselor marine şi care s-au dovedit a fi reuşite pentru anumite specii de peşte, aceste decizii trebuie analizate cu atenţie. Scopul acestora trebuie să fie să obţină un echilibru, iar acest lucru poate fi durabil numai dacă se are în vedere impactul socio-economic.

 

17. Intervenţii cu durata de un minut (articolul 150 din Regulamentul de procedură al PE)
Înregistrare video a intervenţiilor
 

Preşedintele. − Următorul punct este discursul de un minut privind probleme de importanţă politică.

 
  
MPphoto
 

  Íñigo Méndez de Vigo (PPE).(ES) Dle preşedinte, la 14 februarie 2008, drept cadou de ziua îndrăgostiţilor, Conferinţa preşedinţilor a hotărât ca intergrupurile să se reunească numai în fiecare joi.

De atunci, încercăm să soluţionăm această problemă. Nu am reuşit să facem acest lucru. Acum, intergrupurile trebuie să se reunească la o dată nepotrivită. Nu au aproape niciodată săli şi nu au interpreţi.

Astăzi, nu vorbesc numai în calitate de preşedinte al intergrupului privind sărăcia şi drepturile omului, ci şi cu un mandat din partea majorităţii intergrupurilor din acest Parlament şi, prin urmare, a deputaţilor din Parlament care fac parte din intergrupurile respective. Îi solicit în mod oficial Conferinţei preşedinţilor să reanalizeze şi să revoce decizia din 14 februarie 2008, revenind la situaţia anterioară în care se acorda libertate intergrupurilor.

Dacă nu se întâmplă acest lucru, aş dori să afirm cu respect că vom discuta problema în şedinţa plenară din Parlament, care va stabili cine este suveran aici, şi anume Parlamentul.

 
  
MPphoto
 

  Evgeni Kirilov (S&D).(BG) Astăzi se împlinesc 85 de ani de la semnarea Tratatului de la Angora între Bulgaria şi Turcia. Acesta vizează drepturile de proprietate a aproape 350 000 de bulgari din Tracia, care au fost obligaţi să părăsească Turcia la începutul secolului trecut. Unii dintre aceştia încă trăiesc, în timp ce descendenţii lor sunt în număr de aproximativ 800 000.

Problema proprietăţilor confiscate din Tracia a fost discutată cu numeroase ocazii de ambele ţări, inclusiv la cel mai înalt nivel şi în grupurile de lucru, însă fără niciun rezultat. Turcia consideră că acestea sunt persoane strămutate, însă numeroase fapte şi documente istorice, inclusiv Protocolul Ligii Naţiunilor din 1926 privind împrumutul pentru refugiaţi acordat Bulgariei, atestă statutul lor de refugiaţi.

Primul-ministru Erdoğan a făcut deja o sugestie – persoanele care au documente de proprietate trebuie să facă apel la instanţele din Turcia. Aceste documente există, însă este ridicol să le cerem de la persoanele care au murit şi de la cei care abia au scăpat cu viaţă. În hotărârea sa din 21 mai 2008, Parlamentul European a solicitat Turciei să îmbunătăţească dialogul cu Bulgaria în această privinţă. Sper sincer că bunăvoinţa va avea întâietate, de dragul bunelor relaţii dintre vecini.

 
  
MPphoto
 

  Ramon Tremosa i Balcells (ALDE). – Dle preşedinte, după cum probabil ştiţi, există o asimetrie clară în sectorul laptelui în ceea ce priveşte puterea de negociere dintre agricultori şi industria de distribuţie a laptelui. Asimetria şi volatilitatea preţurilor la lapte au crescut în ultimii câţiva ani, reducând profiturile şi previzibilitatea pentru producătorii de lapte.

Pentru a aborda această problemă, susţin pe deplin crearea unei Agenţii europene de supraveghere a laptelui pentru a obţine acorduri mai bune privind volumul şi preţul laptelui. Această agenţie, sub supravegherea Comisiei Europene, ar stabili nevoile pieţei şi ar studia evoluţia costurilor de producţie a laptelui în mod periodic. Acest sistem ar oferi sectorului laptelui un grad mai ridicat de stabilitate, permiţând reducerea subvenţiilor publice actuale.

 
  
MPphoto
 

  Michael Cramer (Verts/ALE).(DE) Dle preşedinte, vineri, 15 octombrie, Rheinische Post a prezentat pe prima pagină o relatare privind comisarul pentru transport, Siim Kallas, care se pare că a declarat că legătura feroviară de mare viteză dintre Paris şi Bratislava este o axă transeuropeană extrem de importantă între est şi vest, iar Comisia consideră construirea acesteia de o mare importanţă. Acesta a mai declarat că Stuttgart 21 este un element-cheie al acestei linii principale.

Aceasta este un fel de farsă? Coordonatorul proiectului, Péter Balázs, a declarat în repetate rânduri că, în timp ce calea ferată face parte din proiectele T, gările sunt un aspect naţional. Având în vedere finanţarea limitată pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport, gările şi întreaga infrastructură aferentă vor fi finanţate de autorităţile municipale, regionale şi naţionale.

Îi solicit dlui comisar Kallas să confirme poziţia Comisiei în această privinţă într-o declaraţie de presă şi să afirme clar că staţia de metrou din Stuttgart nu va fi cofinanţată de Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Marisa Matias (GUE/NGL).(PT) Dle preşedinte, lozinca actuală de la Bruxelles este austeritate, austeritate, austeritate. Din păcate, rezultatele sunt evidente. Planurile de stabilitate şi creştere nu sunt decât furt colectiv de la lucrători şi pensionari; cu alte cuvinte, de la publicul european. Din anumite motive, am fost martorii unui val de greve generale fără precedent în întreaga Europă. Mai întâi în Grecia, Spania şi Franţa. Deja sunt planificate greve pentru luna noiembrie în Italia şi pentru 24 noiembrie în Portugalia. În plus, acesta este numai începutul.

Aş întreba: de câte greve generale mai este nevoie, de câte demonstraţii, câte voci trebuie să se mai facă auzite înainte de a ceda, încălcând Consensul de la Bruxelles şi respectând oamenii? Aceste măsuri nu combat criza, ci mai degrabă au înrăutăţit-o şi aş solicita, dle preşedinte, să se ia alte măsuri mai echitabile. Aş întreba: ce aşteptăm de fapt?

 
  
MPphoto
 

  Nikolaos Salavrakos (EFD).(EL) Dle preşedinte, potrivit relatărilor din presa din Grecia şi din sursele oficiale din guvernul Greciei, care nu au fost contestate, s-a înregistrat o creştere îngrijorătoare a numărului de străini fără acte care pătrund în Grecia prin graniţele nordice. Datorită măsurilor adoptate de Frontex, a existat o reducere considerabilă a numărului de străini care pătrund prin graniţa maritimă din nord-est. Cu toate acestea, nu a obţinut aceleaşi rezultate la graniţa terestră de nord, pe care străinii o traversează în prezent cu miile, creând o nouă zonă problemă. Se pare că numărul de arestări ale străinilor în oraşul frontalier Orestiada a crescut cu 640 % pe an, comparativ cu o scădere de 80 % în insule.

Având în vedere aceste aspecte, propun ca Parlamentul să adopte o hotărâre de urgenţă: mai întâi, să creeze un post Frontex pe malul turcesc al râului Evros; în al doilea rând, să condamne Turcia, care primeşte finanţare foarte generoasă din partea Uniunii Europene pentru imigraţie, dar care nu îşi respectă obligaţiile în temeiul Protocolului de la Ankara; şi, în al treilea şi ultimul rând, să revizuiască problema imigraţiei ilegale, care este o problemă europeană.

 
  
MPphoto
 

  Csanád Szegedi (NI).(HU) Doamnelor şi domnilor, astăzi aş dori să vorbesc despre dezastrul nămolului roşu din Ungaria. Mai întâi, aş dori să le mulţumesc tuturor celor care au ajutat victimele şi rudele acestora în ultima perioadă. Aspectul tragic al acestui dezastru este că ceea ce s-a întâmplat, din păcate cu preţul mai multor vieţi, s-ar fi putut preveni. Datoria Uniunii Europene este să prevină astfel de dezastre. Pentru a putea face acest lucru, este esenţial să se revizuiască contractele de privatizare încheiate cu regiunea Europei Centrale, care nu sunt altceva decât echivalentul furtului şi care au acordat puteri unor cercuri financiare post-comuniste suspicioase. În plus, acolo unde este cazul, companiile de care oamenii au fost deposedaţi ilegal trebuie naţionalizate. Aceste cercuri financiare nu mai acordă atenţie angajaţilor, iar practicile lor de acaparare a banilor nu sunt oprite nici măcar de un dezastru ecologic. În această privinţă solicit ajutor din partea Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Alf Svensson (PPE).(SV) Aspectele legate de mediu şi climă ne afectează pe toţi. După cum ştim, domeniul lor de aplicare este global. Este de la sine înţeles că UE trebuie să joace un rol principal în lupta pentru protejarea condiţiilor noastre de trai.

Experţii ecologici susţin că, după industrie, următoarea cauză importantă a deteriorării climei şi următoarea sursă importantă de emisii este reprezentată de căminele şi aragazurile primitive din colibele din Africa, Asia şi America de Sud.

Câteva ţări care se axează pe protecţia mediului şi-au dat seama în cele din urmă de acest lucru. Astăzi, există sobe simple, cu energie solară care, pentru o mică sumă de bani, înlătură 95 % din aceste emisii toxice generate la combustia cărbunelui negru, îngrăşămintelor şi a altor carburanţi.

Cel mai important lucru de subliniat este că, potrivit calculelor, aproximativ două milioane de oameni mor prematur deoarece sunt nevoiţi să inhaleze aceste gaze.

Sper că UE, împreună cu Statele Unite, care au dovedit că sunt conştiente de această problemă, vor arăta un interes activ faţă de acest mijloc extrem de tangibil de a salva oamenii şi mediul.

 
  
MPphoto
 

  Iosif Matula (PPE). - Zilele acestea au fost făcuţi paşi concreţi pentru întărirea securităţii energetice a Uniunii Europene, prin aprovizionarea cu gaze naturale din surse multiple, în vederea evitării unei noi crize a gazelor în Europa. Este vorba de inaugurarea magistralei ce leagă România de Ungaria, gazoductul Arad-Szeged, care a beneficiat şi de finanţare europeană.

Investiţia reprezintă, astfel, un exemplu de succes, dar şi un model de cooperare între ţările Uniunii.

Prin interconectările preconizate la nivel european, cu generalizarea transportului în ambele sensuri până în 2014, dar şi prin depozitele de gaze, se poate asigura o mai mare independenţă energetică pentru toate ţările din regiune. Statele europene se vor putea ajuta reciproc în cazul unor noi crize ale gazelor.

La fel de important, preţul gazelor se va forma la nivel regional, nu prin negocieri cu un singur furnizor. Sper ca finalizarea conductei Arad-Szeged să impulsioneze proiectul gazoductului Nabucco, dar şi proiectul AGRI, prin care vor fi aduse gaze naturale către Europa pe ruta Azerbaidjan-Georgia-România.

 
  
MPphoto
 

  Alexander Mirsky (S&D).(LV) Vă mulţumesc, dle preşedinte. Aş dori să atrag atenţia asupra unui moment interesant din activitatea noastră. Joia, aproape toţi deputaţii din Parlamentul European părăsesc Strasbourg-ul la ora 13.30. După cum ştim cu toţii, se comandă un tren special cu această ocazie. Vă rog să explicaţi unde este logica. De ce votăm întotdeauna privind drepturile omului la ora 16.00 în şedinţele plenare? De ce programaţi votări când ştiţi că 95 % din deputaţi nu au participat la şedinţă? Este complet absurd. Sunt convins că discursul meu nu va fi auzit. Şi acest lucru este foarte trist, dle preşedinte. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Daciana Octavia Sârbu (S&D). - Într-un stat membru al Uniunii Europene, România, democraţia este violată, fără teamă de consecinţe, de însuşi partidul aflat la guvernare. Preşedintele Camerei Deputaţilor, una dintre cele două Camere ale Parlamentului, a numărat cei 80 de deputaţi aflaţi în sala de şedinţă şi a anunţat că rezultatul numărătorii este 170.

În acel moment, era supusă la vot o lege esenţială pentru o mare parte din cetăţenii României: proiectul noii legi a pensiilor, care prevedea creşterea excesivă a vârstei de pensionare, egalizarea acesteia între femei şi bărbaţi, precum şi o recalculare care însemna de facto diminuarea cuantumului pensiilor pentru un număr mare de pensionari.

Pentru că opoziţia s-a opus vehement acestor modificări şi nu se afla în sală, în momentul votului, frauda a putut fi expusă în faţa camerelor de luat vederi. Dacă însă opoziţia şi presa nu ar fi protestat în fiecare zi de atunci faţă de acest gest, legea ar fi fost astăzi promulgată de preşedintele României.

 
  
MPphoto
 

  Olle Schmidt (ALDE). – Dle preşedinte, astăzi guvernul suedez a primit un aviz juridic privind cazul lui Dawit Isaak, care a fost închis timp de nouă ani în Eritreea. Dawit Isaak este un jurnalist suedez care a fost închis pentru libertatea de expresie.

În conformitate cu avizul juridic bazat pe Convenţia europeană a drepturilor omului şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele membre ale UE şi UE au datoria de a utiliza toate mijloacele juridice şi diplomatice pentru a-i oferi lui Dawit Isaak drepturile sale fundamentale. Eritreea este una dintre cele mai sărace ţări din lume şi depinde de ajutor din partea Uniunii Europene. Trebuie să solicităm eliberarea imediată a lui Dawit Isaak în schimbul ajutorului financiar.

Mâine, fratele lui Dawit Isaak va veni la Parlamentul European pentru a se întâlni cu preşedintele Parlamentului şi cu dl comisar Piebalgs şi pentru a înmâna avizul juridic instituţiilor europene. Sper că acest lucru va obliga instituţiile europene să facă mai multe presiuni asupra preşedintelui Eritreei pentru a-l elibera pe Dawit Isaak, salvându-i astfel viaţa.

 
  
MPphoto
 

  Joe Higgins (GUE/NGL). – Dle preşedinte, în septembrie am petrecut o săptămână în Kazahstan într-o delegaţie a Grupului Stângii Unite Europene din Parlamentul European. Kazahstan, sub conducerea preşedintelui Nazarbayev, este o dictatură totalitară, unde drepturile omului sunt reprimate în mod sistematic.

Am întâlnit multe grupuri care luptă pentru drepturile omului, pentru drepturile politice şi pentru drepturile lucrătorilor. Am primit o mărturie impresionantă privind un regim monstruos, extrem de brutal în numeroase închisori din Kazahstan, prizonierii eliberaţi recent descriind degradarea grotescă a deţinuţilor şi bătăi sălbatice sistematice, violuri brutale şi alte tipuri de tortură.

În vederea acestui lucru, este ruşinos că statul Kazahstan se află la conducerea Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa în 2010, o reuniune la nivel înalt a şefilor de stat ai OSCE urmând să aibă loc în decembrie în capitala Astana. În mod ruşinos, preşedintele Nazarbayev, care este responsabil pentru acest coşmar, se va afla într-o vizită oficială în Uniunea Europeană săptămâna viitoare şi va fi primit de preşedintele Parlamentului, dl Buzek, preşedintele Comisiei, dl Barroso, şi alţii. Acesta este primit, fără îndoială, datorită acordurilor importante privind petrolul şi gazul pe care companiile din UE le încheie în Kazahstan, însă solicit ca aceşti lideri să ridice problema degradării groteşti a drepturilor omului şi să solicite ca dl Nazarbayev să ia măsuri care pot fi verificate pentru a pune capăt acestui lucru.

 
  
MPphoto
 

  Oriol Junqueras Vies (Verts/ALE).(IT) Dle preşedinte, în ultimele câteva săptămâni, peste 30 de Mapuche au intrat în greva foamei pentru a protesta împotriva militarizării terenului lor, fiind supuşi unei jurisdicţii civile şi militare duble şi aplicării legislaţiei antiterorism, în vigoare din perioada de dictatură militară. În pofida acestui lucru, cele două grupuri majoritare din Parlament nu au căzut de acord privind o hotărâre umanitară urgentă.

În prezent, greva foamei s-a încheiat, însă motivele fundamentale care au declanşat-o încă există, aşa cum a recunoscut în aprilie, anul trecut, raportorul Declaraţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile populaţiilor indigene.

Chile trebuie să respecte Declaraţia Internaţională privind drepturile populaţiilor indigene şi Convenţia 169 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind dreptul la consultare prealabilă şi consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză a acestor populaţii privind întreaga legislaţie care se referă la drepturile şi interesele acestora. Parlamentul European, la rândul său, trebuie să utilizeze toate instrumentele politice posibile pentru a asigura că guvernul din Chile respectă dreptul internaţional şi acordurile cu Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Dimitar Stoyanov (NI).(BG) Aveam de gând să îmi exprim opinia referitoare la dezbaterea viitoare din Adunarea naţională a Bulgariei privind referendumul care va avea loc privind aderarea Turciei la Uniunea Europeană. Cu toate acestea, m-a deranjat afirmaţia colegului meu, dl Kirilov, care practic a repetat cuvânt cu cuvânt discursul susţinut de preşedintele partidului meu, Volen Siderov, în Adunarea naţională a Bulgariei acum câteva zile.

Totuşi, aş dori să adaug ceva la ceea ce a spus dl Kirilov. Stimaţi colegi, aceste persoane care au fost alungate din Tracia de Est nu au documente pentru proprietăţile lor. Şi-au abandonat copiii, lăsându-i să moară, deoarece când copiii plângeau, turcii îi descopereau şi veneau să îi caute şi să îi omoare.

Turcia este o ţară care se poate lăuda cu numeroase genociduri, precum cel comis în 1913, în care au fost masacraţi 50 000 de bulgari, iar 300 000 au fost alungaţi din Tracia de Est, acest fapt fiind o repetiţie pentru genocidul armean, nerecunoscut de otomani. De aceea, mesajul în cadrul partidului Attack este: „Da” pentru un referendum privind aderarea Turciei la Uniunea Europeană şi „Nu” aderării Turciei la Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Theodoros Skylakakis (PPE).(EL) Dle preşedinte, Jean-Claude Juncker a spus ieri că am făcut presiuni asupra guvernului grec pentru a lua măsurile corespunzătoare din anul 2008, însă aceste probleme nu au fost făcute publice, deoarece Eurogrupul este un organism neoficial. Comisia a anunţat că deficitul pentru 2009 în Grecia va fi de peste 15 %, comparativ cu previziunea de 5 % din mai 2009.

Mă întreb următorul lucru: cum se pot trece cu vederea 10 procente din PIB? Miniştrii de finanţe au fost conştienţi de acest lucru când s-au reunit în cadrul Ecofin, care era competent la nivel instituţional, şi nu Eurogrupul? Prin urmare, problema nu era atât incapacitatea de a face previziuni, cât respectarea criteriilor politice. Cu toate acestea, cetăţenii greci, în calitate de contribuabili europeni, nu aveau dreptul să ştie? În cele din urmă, avem nevoie de autorităţi mai independente care să monitorizeze criteriile financiare şi, mai presus de toate, de aplicarea echitabilă şi automată a regulilor pentru toată lumea.

 
  
MPphoto
 

  Crescenzio Rivellini (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, reuniunea la nivel înalt UE-China, care a avut loc la 6 octombrie la Bruxelles, s-a încheiat cu tensiuni în momentul în care ultima conferinţă de presă planificată a fost anulată din motive logistice laconice. În fundal, au existat dezacorduri privind cursul de schimb al yuan-ului, considerat extrem de scăzut de către zona euro.

Uniunea Europeană i-a solicitat premierului chinez să îşi aprecieze moneda şi să pună capăt practicilor comerciale inechitabile care, timp de mai mulţi ani, au stat la baza războaielor tarifare, subliniind aceasta ca o condiţie de bază înainte de a aborda problema recunoaşterii Chinei drept economie de piaţă.

Din iunie, moneda chineză a crescut cu 2,15 % comparativ cu dolarul, însă a scăzut cu 9,4 % faţă de euro. Acestea sunt nişte veşti foarte proaste pentru exporturile din zona euro, nu în ultimul rând deoarece Europa pare să fie unica putere care nu deţine mecanisme pentru a-şi devaloriza propria monedă.

În relaţiile UE-China, suntem dezavantajaţi ca urmare a diferenţelor contractuale dintre angajaţi, a costului materiilor prime şi a politicilor lor comerciale protecţioniste şi nechibzuite. Prin urmare, este imposibil să concurăm dacă şi euro este supraevaluat. În două săptămâni, vom încerca să abordăm aceste aspecte împreună cu delegaţia europeană.

 
  
MPphoto
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - În contextul în care se pune tot mai acut problema reducerii transportului la mari distanţe a produselor alimentare, încurajarea producţiei locale şi adaptarea la cerinţele pieţei, este esenţial să fie stimulată producţia comunitară de carne de ovine.

Este inacceptabil ca piaţa comunitară să fie aprovizionată cu carne de ovine de la mii de kilometri şi la preţuri exorbitante, în timp ce producătorii noştri sunt nevoiţi să-şi vândă produsele la preţuri derizorii si să abandoneze acest sector.

România este al cincilea stat în Uniunea Europeană ca număr de capete de ovine, dar şeptelul de ovine s-a redus cu peste 40 %. Cu toate acestea, exportul de carne de ovine reprezintă o parte importantă a economiei noastre.

Având în vedere aceste aspecte şi ţinând cont de faptul că, pe termen lung, ar putea apărea repercusiuni grave de ordin socio-economic şi de mediu, care să conducă la pierderea unei tradiţii milenare, România sprijină demersul Irlandei şi aşteaptă cu nerăbdare, din partea Comisiei şi Consiliului, măsuri reale de sprijin, care să stopeze declinul accentuat al sectorului cărnii de ovine în Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Kriton Arsenis (S&D).(EL) Dle preşedinte, în 2008 ne-am confruntat cu cea mai gravă criză alimentară. Preţul cerealelor a crescut foarte mult şi, prin urmare, populaţii numeroase au suferit de foame, mai ales în Africa. În acelaşi timp, s-au înregistrat cele mai ridicate niveluri ale producţiei de cereale. S-a dat vina pe biocombustibili pentru acest paradox. În cele din urmă, s-a aflat că vina era a companiilor de credit care, odată ce au terminat de jucat jocuri la Nasdaq şi odată ce au explodat bulele de pe piaţa imobiliară, şi-au îndreptat atenţia către datoria guvernamentală şi preţurile alimentelor de bază, în scopuri speculative.

Din cauza acestor jocuri, milioane de cetăţeni din întreaga lume au sărăcit. Nu le mai putem permite acestor companii să acţioneze cu impunitate şi acum trebuie să definim un cadru operaţional clar pentru aceste companii la nivel european şi mondial.

 
  
MPphoto
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL).(PT) Astăzi este ziua europeană împotriva traficului de persoane. Acest lucru merită atenţia noastră deplină şi trebuie să solicităm să se ia mai multe măsuri decât să se afirme simple banalităţi legate de această tragedie, care, în prezent, afectează sute de mii de persoane în fiecare an numai în UE. Acestea sunt victime ale sclaviei moderne, din cauza foametei şi a sărăciei extreme, care afectează peste 1 miliard de persoane din întreaga lume. Aceasta este partea întunecată a exploatării capitaliste şi acestea sunt consecinţele colonialismului şi neocolonialismului, pentru care mai multe puteri europene au o mare responsabilitate.

Astfel, există o legătură simbolică între comemorarea de ieri a Zilei internaţionale pentru eradicarea sărăciei şi cea de astăzi, Ziua europeană împotriva traficului de persoane. Combaterea sărăciei şi a traficului de persoane necesită măsuri la nivel mondial, printre care se numără separarea de politicile neoliberale şi un angajament ferm faţă de dimensiunea socială a politicilor macroeconomice, pentru a asigura o politică bazată pe dezvoltare şi progres social, aşa cum au cerut publicul şi lucrătorii în demonstraţiile care au avut loc în Europa.

 
  
MPphoto
 

  Franz Obermayr (NI).(DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, astăzi – la 67 de ani de la înlăturarea dictatorului Benito Mussolini – monumentele fasciste încă se păstrează, se întreţin şi se renovează la scară largă în Tirolul de Sud. Pentru populaţia din Tirolul de Sud, aceasta este o amintire zilnică a nedreptăţii suferite. Acest lucru nu este demn de o Europă unită a secolului XXI. Acum mai mulţi ani, comisarul european din acea perioadă, Franco Frattini, a sugerat o lege la nivel european care să interzică toate simbolurile naziste. Consecinţa logică a acesteia ar fi fost că, în cadrul acestei mişcări împotriva simbolurilor naziste, monumentele fasciste din Tirolul de Sud ar fi fost, de asemenea, interzise şi ar fi trebuit înlăturate. Propunerea dlui Frattini nu s-a materializat; acum este timpul să încercăm alte măsuri.

Comisia ar trebui să clarifice în mod indubitabil că încălcarea drepturilor minorităţilor reprezintă o încălcare a valorilor UE. Articolul 2 din Tratatul de la Lisabona prevede clarificări suplimentare. În plus, trebuie să examinăm cât de bine sunt protejate minorităţile şi trebuie instituite în mod oficial sancţiuni obligatorii.

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE). (PL) Uniunea Europeană a declarat anul 2010 drept Anul european de luptă împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale. La 17 octombrie 2010, au avut loc 23 de comemorări ale Zilei internaţionale a eradicării sărăciei, care a fost anunţată de ONU. În această zi, în întreaga lume, s-au organizat evenimente speciale pentru a da dovadă de solidaritate şi înţelegere faţă de nevoile celor excluşi din societate.

Ziua internaţională a eradicării sărăciei urmăreşte în primul rând să sensibilizeze publicul privind nevoia de a elimina sărăcia în întreaga lume, mai ales în ţările în curs de dezvoltare şi să sublinieze faptul că lupta împotriva sărăciei este prioritatea noastră. De asemenea, este important să se acorde mai multă atenţie cauzelor şi consecinţelor sărăciei în Europa. Repet, în Europa. De aceea este atât de importantă punerea în aplicare a programului Uniunii Europene de distribuţie gratuită a alimentelor către cei mai săraci dintre noi, care costă 500 de milioane de EUR anual. Iniţiativa de a comemora Ziua internaţională a eradicării sărăciei este foarte utilă deoarece ne ajută să conştientizăm amploarea sărăciei în întreaga lume şi să găsim cauze şi soluţii la această problemă. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Sergio Gutiérrez Prieto (S&D).(ES) Dle preşedinte, de Ziua Internaţională a traficului de persoane pentru exploatarea socială, au fost scoase la iveală unele cifre care ar trebui să ne determine să acţionăm în calitate de lideri politici.

Peste 90 % din prostituţia din Europa provine din şantaj şi stoarcere de bani. Ca răspuns la aceste cifre, ar trebui să ne întrebăm dacă luăm toate măsurile necesare pentru a proteja demnitatea şi integritatea a mii de femei ale căror drepturi sunt, de asemenea, protejate de Carta drepturilor fundamentale pe care am adoptat-o odată cu Tratatul de Lisabona.

Nu este vorba de „cea mai veche profesie din lume”, ci despre unica formă de sclavie pe care nu am reuşit să o eradicăm în vechea Europă. Ţări precum Spania depun eforturi semnificative în această privinţă, urmărind în justiţie traficanţii, ridicând nivelul de conştientizare publică şi promovând planurile de reintegrare pentru femeile care sunt victime. Acest lucru nu este îndeajuns. Europa trebuie să fie o zonă unică de acţiune şi angajament.

Următoarea directivă privind traficul este o oportunitate de a acţiona asupra cererii prin intermediul educaţiei şi, în ceea ce priveşte oferta, de exemplu, este o oportunitate de a face publicitatea dificilă în toate mijloacele de informare în masă, precum şi de a accentua cooperarea bilaterală cu ţările terţe pentru a combate acest dezastru de la sursă.

Avem o oportunitate. Aş dori să atrag atenţia Parlamentului European asupra acestui aspect pentru a continua să deţină o poziţie de lider în ceea ce priveşte drepturile cetăţenilor.

 
  
MPphoto
 

  Marc Tarabella (S&D).(FR) Dle preşedinte, în conformitate cu statutul acesteia, Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) este o sursă independentă de consultanţă ştiinţifică privind riscurile asociate cu lanţul alimentar. Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, menţionez că am îndoieli în această privinţă şi nu sunt singurul.

Să luăm un exemplu specific: numeroase state, precum Danemarca şi Franţa, au interzis utilizarea bifenolului A în sticlele de alimente, în urma unui mare număr de studii care dovedesc caracterul său nociv. Cu toate acestea, EFSA permite în continuare utilizarea acestuia în produse destinate consumului, încălcând în mod flagrant principiul precauţiei.

De asemenea, EFSA a acceptat fiecare solicitare de a utiliza organisme modificate genetic care i-a fost înaintată. Totuşi, au existat 125 de astfel de solicitări în total. Nu vi se pare bizar? Comisarul responsabil de acest aspect, dl Dalli, a luat o distanţă faţă de EFSA săptămâna trecută în ceea ce priveşte problema bifenolului A, iar Consiliul solicită detalii privind modul de funcţionare a agenţiei începând cu anul 2008.

Prin urmare, ca măsură minimă şi cât mai urgent, solicit organizarea unei audieri comune a EFSA de către Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţa alimentară şi Comisia pentru piaţă internă şi protecţia consumatorului din Parlament. Trebuie să eliminăm îndoielile privind EFSA, în scopul asigurării unei protecţii mai bune a publicului şi a sănătăţii acestuia, care este în joc.

 
  
MPphoto
 

  Cătălin Sorin Ivan (S&D). - Mesajul meu este adresat Preşedintelui Parlamentului European, domnul Jerzy Buzek.

Pentru că a fost acum câteva luni în România, în plenul Parlamentului României, şi a susţinut guvernul PDL şi a susţinut măsurile de austeritate pe care acesta le promova, îi spun domnului Preşedinte Buzek că, de mai bine de o lună de zile, România nu mai are Parlament. De mai bine de o lună de zile, nu se mai ţin întrunirile în Parlamentul României şi nu se mai iau decizii, deoarece a fost fraudată legea pensiilor, aşa cum v-a spus colega mea, Daciana Sârbu.

Faptul că preşedintele României, Traian Băsescu, nu ia atitudine - ba mai mult, nu se dezice de astfel de practici -, pentru că PDL-ul automat susţine astfel de practici, frauda devenind practică parlamentară în România, sunt foarte interesat să ştiu dacă domnul Buzek mai susţine în continuare PDL-ul şi puterea din România, dacă ar mai veni astăzi în Parlamentul României să susţină guvernul Boc.

 
  
MPphoto
 

  Slavi Binev (NI).(BG) Consider că Uniunea Europeană şi noi toţi depunem eforturi pentru a scoate Europa din recesiune. Unele ţări au ieşit din recesiune, însă, din păcate, aceasta se aprofundează dintr-un motiv sau altul în alte ţări. Consider că restaurarea şi consolidarea pieţei europene se numără printre priorităţile tuturor statelor membre.

Din acest motiv, sunt foarte îngrijorat în legătură cu intenţia Uniunii Europene de a-i oferi Pakistanului un regim comercial lipsit de taxe vamale. Îmi dau seama că Pakistanul a suferit pagube ca urmare a dezastrelor naturale, însă consider că aceasta nu este o justificare adecvată pentru a ameninţa comerţul european, mai ales în ceea ce priveşte industria textilă.

Fac apel la dvs. în numele Asociaţiei producătorilor şi exportatorilor de îmbrăcăminte şi textile din Bulgaria, ai cărei membri au apelat la mine, solicitându-mi asistenţă pentru a salva acest sector în Bulgaria. Bulgaria este o ţară mică, iar recesiunea a atins aici punctul culminant. Dacă i se acordă Pakistanului accesul la piaţa europeană, acest lucru va pune în pericol producţia de textile şi de îmbrăcăminte din Bulgaria.

Dle preşedinte şi stimaţi colegi, în opinia mea, în timpul recesiunii, protejarea pieţei europene trebuie să constituie de două ori o prioritate, în timp ce comerţul fără taxe vamale cu Pakistanul nu este calea de urmat pentru a ieşi din recesiune în Europa.

 
  
MPphoto
 

  Ioan Enciu (S&D). - Doresc să atrag atenţia asupra situaţiei economice şi sociale deosebit de grave în care se află România. Măsurile anticriză adoptate de guvernul român sunt ineficiente şi poartă un pronunţat caracter antisocial. Sunt un atentat la drepturile fundamentale ale omului, mai ales în domeniul sănătăţii, educaţiei şi a dreptului la o viaţă decentă. Care sunt rezultatele acestor măsuri? O inflaţie de 8 %, cea mai mare scădere a PIB-ului din întreaga Uniune Europeană, blocarea economiei naţionale, precum şi proteste fără precedent ale poliţiştilor, profesorilor, pensionarilor, funcţionarilor din Ministerul de Finanţe şi ale tuturor confederaţiilor sindicale. Acest guvern funcţionează împotriva intereselor poporului român şi subminează calitatea de cetăţeni europeni a locuitorilor României. Comisia Europeană dispune de instrumente şi mecanisme adecvate pentru supravegherea şi corectarea politicilor financiare ale statelor membre. Comisia trebuie să ia atitudine faţă de măsurile de austeritate aplicate de guvernul român, care încalcă drepturile fundamentale ale omului.

 
  
MPphoto
 

  Zigmantas Balčytis (S&D).(LT) La 10 octombrie, anul acesta, a izbucnit un incendiu pe „Lisco Gloria”, în timp ce naviga din Kiel către Klaipėda. Deşi nu s-au pierdut vieţi omeneşti, accidentul a subliniat problemele imense privind garantarea siguranţei persoanelor care circulă cu feribotul. Informaţiile furnizate de cei implicaţi arată că echipajul feribotului nu era pregătit pentru o operaţiune de salvare şi pasagerii au trebuit să aibă grijă unul de altul. În plus, numărul pasagerilor salvaţi a fost mai ridicat decât cel înregistrat pe lista oficială a pasagerilor, ceea ce reprezintă un motiv serios de îngrijorare privind garantarea siguranţei generale a pasagerilor şi privind ameninţarea posibilă a terorismului. În urma atentatului de la 11 septembrie, în Uniunea Europeană s-a acordat o mare atenţie siguranţei pasagerilor care călătoresc cu avionul. Acest accident a subliniat faptul că navelor trebuie să li se aplice un sistem de control similar cu al aeronavelor şi că trebuie să existe o testare independentă continuă a competenţei, atât a condiţiilor tehnice ale navei, cât şi a personalului responsabil de siguranţa pasagerilor.

 
  
MPphoto
 

  Katarína Neveďalová (S&D).(SK) Săptămâna trecută, am condus o delegaţie de observatori ai Parlamentului European la alegerile parlamentare din Kirghistan. Am organizat numeroase reuniuni cu reprezentanţi ai partidelor politice şi organizaţii ale cetăţenilor şi, de asemenea, am organizat o reuniune cu preşedintele interimar, Roza Otumbayeva.

În pofida faptului că, în timpul misiunii, am fost asiguraţi că ţara se află în mod evident pe calea schimbării regimului către democraţie parlamentară şi că situaţia de securitate s-a liniştit, la scurt timp după plecarea noastră din Bişkek, tulburările au reînceput, iar partidele politice au început să conteste rezultatele alegerilor. Acestea au avut loc în pofida declaraţiilor organizaţiilor internaţionale potrivit cărora alegerile din Kirghistan s-au desfăşurat relativ corect. Într-o ţară în care nivelurile standardelor sociale sunt cu totul deplorabile şi zeci de mii de oameni au fost nevoiţi să îşi abandoneze casele, lupta pentru poziţia de lider unic a reînceput, iar ţara o ia în direcţia opusă.

Consider că este necesar să îi solicităm Uniunii Europene şi Parlamentului European să fie mai interesate de regiunea Asia Centrală, care este extrem de turbulentă la ora actuală. Acest lucru nu este valabil numai pentru Kirghistan, ci şi pentru recentele tulburări din Tadjikistan şi nu mai este nevoie să menţionăm proximitatea Afganistanului. Este important să ne accentuăm interesul şi prezenţa în regiune pentru un viitor mai bun pentru toţi.

 
  
MPphoto
 

  Ivailo Kalfin (S&D).(BG) Aş dori să vă atrag atenţia asupra unor aspecte importante legate de securitatea informatică. Prevenirea riscurilor asociate cu expansiunea rapidă a internetului este mult mai eficientă decât repararea pagubelor cauzate de utilizarea sa abuzivă. Sunt necesare cel puţin o serie de măsuri pentru a face acest lucru.

În primul rând, spaţiul virtual necesită o protecţie dinamică şi care nu creează pereţi statici, ci se bazează pe flexibilitate şi inovaţie proactivă. În al doilea rând, legislaţia care reglementează internetul trebuie să se folosească de oportunităţile oferite de tehnologia informaţiilor, nu să le restricţioneze. În al treilea rând, este necesară o coordonare orizontală foarte activă a diferitelor instituţii implicate în domeniul securităţii informatice. În al patrulea rând, securitatea informatică necesită mecanisme extrem de active şi eficiente de cooperare şi coordonare internaţională.

Aş dori să încurajez Comisia Europeană să dea dovadă de o hotărâre deosebită şi să insiste asupra iniţiativelor legislative viitoare referitoare la crearea şi punerea în aplicare a unei strategii europene de securitate informatică şi la stabilirea unor poziţii sau a unui mecanism care să faciliteze coordonarea orizontală a tuturor comunităţilor şi politicilor naţionale legate de acest aspect.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

 

18. Viitorul standardizării europene (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Următorul punct este raportul elaborat de Edvard Kožušník, în numele Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, referitor la viitorul standardizării europene [2010/2051(INI)] (A7-0276/2010).

 
  
MPphoto
 

  Edvard Kožušník, raportor. (CS) Raportul pe care îl discutăm astăzi este înaintat ca precursor al unui pachet de standardizare la care lucrează în prezent Comisia. Acesta ar trebui să implice o revizuire legislativă a cadrului juridic existent în materie de standardizare europeană, pe care îl vom utiliza pentru a defini evoluţia standardizării în următoarele decenii. Prin urmare, este în interesul Parlamentului să utilizeze acest raport pentru a transmite Comisiei şi specialiştilor relevanţi concepţia noastră privind evoluţia viitoare a standardizării europene.

Forma sistemului de standardizare europeană este esenţială pentru exploatarea pe deplin a potenţialului pieţei interne, îmbunătăţind competitivitatea economiei europene şi îndeplinind obiectivele strategiei Europa 2020. Prin urmare, am acordat atenţie deplină acestui subiect în Comisia pentru piaţa internă. Am purtat discuţii intense cu toate părţile interesate, atât la nivel internaţional, cât şi european, precum şi la nivelul organizaţiilor din statele membre. Căutând cea mai bună formă de standardizare europeană, am făcut tot posibilul prin intermediul reprezentanţilor întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi al reprezentanţilor consumatorilor, persoanelor cu handicap, specialiştilor din domeniul mediului şi al altor organizaţii care reprezintă interesele comunităţii.

Pe parcursul discuţiilor privind forma viitoare a standardizării europene, am ajuns la concluzia că revizuirea conceptului trebuie să se bazeze pe punctele forte ale sistemului existent, care oferă o bază stabilă. Nu putem efectua nicio schimbare radicală care ar putea să submineze meritele de bază ale sistemului actual. Pentru a obţine un sistem de standardizare europeană care funcţionează eficient, este necesar ca organizaţiile naţionale de standardizare care joacă un rol mai puţin activ în procesul actual de standardizare să se apropie mai mult de organizaţiile naţionale mai puternice. Organizaţiile naţionale puternice de standardizare, care pot comunica eficient una cu alta, dar şi cu celelalte părţi interesate, constituie baza stabilităţii sistemului european de standardizare.

Pe viitor, trebuie să ne axăm mai mult pe implicarea mai activă a părţilor interesate în procesul de standardizare. Scopul este de a ne asigura că standardele obţinute sunt rezultatul unui consens pe scară largă şi, prin urmare, sunt în cele din urmă mai reprezentative. Un alt subiect abordat în această discuţie lungă a fost accesul mai simplu la standarde. În special, aş dori să menţionez procesul de stabilire a standardelor. Acesta ar trebui să corespundă naturii beneficiarilor şi utilizatorilor acestora. Pentru a aplica standardele cu mai multă uşurinţă, acestea trebuie să fie mai uşor de înţeles şi utilizat.

Odată cu liberalizarea tot mai mare a serviciilor, este necesar să ne gândim mai mult la standardizarea din domeniul serviciilor. Considerăm că acest domeniu este esenţial pentru a obţine o concurenţă transfrontalieră mai ridicată în ceea ce priveşte serviciile. Stabilirea de standarde europene în domeniul serviciilor este un mod de a înlătura barierele din servicii pe piaţa internă şi de a face acest lucru în mod receptiv. Înlăturarea acestor bariere şi sporirea concurenţei constituie o modalitate de a ameliora transparenţa şi calitatea serviciilor europene şi de a încuraja concurenţa, care merge mână în mână cu inovaţia. Inovaţia şi noile tehnologii constituie motorul creşterii economice în perioada posterioară crizei. Pentru standardizarea europeană, provocarea este de a obţine o cooperare strânsă între persoanele care concep standardele, inovatori, personalul academic şi cercetători. Fără implicarea intensă a acestor patru grupuri în procesul de stabilire a standardelor, Europei îi va fi greu să îşi standardizeze cunoştinţele în economia emisiilor reduse de carbon, maşini electrice, nanotehnologie şi TIC. Capacitatea de a transforma rezultatele cercetării şi dezvoltării în procesul de stabilire a standardelor va determina în cele din urmă dacă sistemul european de standardizare va continua să joace un rol cheie într-o lume globalizată.

În acest moment, aş dori să le mulţumesc tuturor colegilor din comisie, dar şi colegilor din comisia parteneră ITRE, care au fost implicaţi activ în elaborarea acestui raport. Aş sublinia în mod deosebit că am reuşit să obţinem un acord comun privind forma finală a acestui raport în rândul tuturor grupurilor politice.

 
  
MPphoto
 

  Lara Comi (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în primul rând aş dori să îmi exprim mulţumirea privind activitatea raportorului şi raportorilor alternativi, cu care am reuşit să ajungem la un echilibru bun între diferitele poziţii politice. Acest raport trimite un mesaj politic clar Comisiei Europene şi conţine orientări importante în vederea revizuirii iminente a acestuia.

Am stabilit că sistemul actual funcţionează bine şi nu necesită schimbări radicale. Îmbunătăţirile pe care le-am propus nu aduc atingere principiilor actuale pe care se bazează sistemul sau, mai degrabă, principiului delegării naţionale şi naturii sale private şi voluntare. Cu toate acestea, pentru interesul public este important să jucăm un rol mai activ şi să contribuim la crearea de noi standarde. Consider că funcţia întreprinderilor mici şi mijlocii este importantă şi relevantă în cadrul procesului de standardizare.

Acest raport este numai începutul: ne vom continua activitatea în lunile următoare pentru a garanta că standardizarea europeană coincide cu nevoile economice şi sociale ale Europei.

 
  
MPphoto
 

  Zigmantas Balčytis (S&D).(LT) Aş dori să îmi felicit colegul pentru elaborarea acestui raport important. Standardizarea este importantă în special pentru construirea unei pieţe interne comune, pentru asigurarea competitivităţii economice a Uniunii Europene şi a statelor membre în parte şi pentru a înlătura obstacolele comerciale. Susţin iniţiativa Comisiei de a elabora un pachet de standardizare, care sperăm că va fi suficient de inteligibil şi va facilita înlăturarea deficienţelor existente care ne împiedică în prezent să asigurăm siguranţa produselor şi care creează diferite niveluri de protecţie a consumatorilor în diferite state membre. Instituirea de standarde uniforme la nivel european este importantă în special în domeniul tehnologiilor şi inovaţiilor care se dezvoltă rapid. Pentru a asigura nu numai că Uniunea Europeană este competitivă, dar şi că sănătatea oamenilor este protejată adecvat şi că pe piaţă pătrund produse sigure, este necesar ca standarde uniforme să fie valide şi aplicabile în toate statele membre.

 
  
MPphoto
 

  Jaroslav Paška (EFD).(SK) Sistemul european de normalizare face parte dintr-un sistem internaţional care stabileşte reglementări şi norme unificate, aplicate la nivel general, utilizate de sectorul producţiei din întreaga lume.

Pe măsură ce progresele sociale sporesc cunoştinţele, modifică tehnologiile, organizarea şi modul de viaţă, normalizarea ca domeniu specific care defineşte reglementările utilizate în general trebuie să fie, de asemenea, un angajament activ, deschis progresului. Dacă Uniunea Europeană doreşte să aibă o economie cu adevărat sofisticată, inovatoare, nu poate evita o activitate tot mai intensă în domeniul elaborării de noi norme care vor facilita introducerea unor noi invenţii ştiinţifice şi tehnologice pe piaţă. Din acest punct de vedere, consider că este timpul să se actualizeze mecanismele de standardizare şi normalizare europeană, care, în prezent, se bazează mai ales pe tradiţii naţionale şi pe locuri de muncă naţionale. Totuşi, în prezent, aceste mecanisme trebuie să fie mai simple şi mai eficiente.

 
  
MPphoto
 

  Csanád Szegedi (NI).(HU) Doamnelor şi domnilor, în calitate de reprezentanţi Jobbik, suntem numiţi adesea sceptici faţă de UE şi suntem de acord cu acest lucru. Suntem sceptici în ceea ce priveşte UE, dar acest lucru nu înseamnă că nu sprijinim cooperarea dintre statele membre ale UE. Este clar că suntem împotriva principiului Statelor Unite ale Europei şi susţinem Europa naţiunilor, însă standardizarea este în general un subiect cu care suntem de acord, pe care îl susţinem. Cu toate acestea, se spune întotdeauna că protestăm mereu şi spunem „nu” la orice. Standardizarea este un domeniu pe care şi noi am dori să îl facilităm şi să îl susţinem. De asemenea, aş dori să le solicit tuturor statelor membre să sprijine standardizarea şi colegilor deputaţi să susţină acest raport al dlui Kožušník. În această privinţă putem cădea de acord deocamdată.

 
  
MPphoto
 

  Elena Băsescu (PPE). - Adoptarea standardelor europene poate contribui în mod esenţial la intrarea şi consolidarea poziţiei pe piaţa unică a IMM-urilor. În acest sens, IMM-urile au nevoie de produse de creditare simple, standardizate, care să permită utilizarea lor rapidă, în baza unui număr minim de documente, şi a unei analize financiare simplificate. Sistemul european de standardizare trebuie să pregătească şi să susţină inovaţia şi să urmărească, de asemenea, o bază comună pentru o abordare mult mai completă a standardizării. De asemenea, consider utilă aplicarea cu regularitate a principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţii la nivel european. În acest fel, principiul fundamental „think small first” ar fi consolidat în cadrul politicilor publice pentru IMM-uri. În acest context, aş dori să mai menţionez că în România a fost emisă recent o ordonanţă privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei UE, care armonizează condiţiile de comercializare a produselor.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE). (CS) Acest raport va încuraja în continuare Comisia să urmărească cu atenţie armonizarea standardelor pe piaţa internă. Pe parcursul liberalizării treptate a comerţului mondial, acesta ne oferă o modalitate de a proteja cetăţenii europeni împotriva produselor nesigure şi de calitate slabă, în special din ţările asiatice. Le mulţumesc colegilor din Comisie pentru sprijinul acordat proiectului meu, care dă undă verde stabilirii unor standarde pentru încălţămintea sigură pentru copii. Este timpul să acţionăm, deoarece generaţia de copii de astăzi are defecte ortopedice din cauza încălţămintei ieftine, dar dăunătoare din China.

Este surprinzător că există legislaţie europeană de calitate pentru jucăriile sigure, chiar dacă un copil vine în contact cu o jucărie pentru o perioadă scurtă, însă nu există standarde adecvate pentru pantofi şi papuci de casă, pe care copiii le poartă toată ziua. Aştept reacţia Comisiei la această solicitare, care nu este prima, şi sper să ia măsuri corespunzătoare. Consider că este păcat că lobby-ul industrial din Germania şi Franţa a câştigat şi că, în cadrul comisiilor internaţionale de standardizare, Uniunea Europeană nu va vorbi cu un singur glas, ci în douăzeci şi şapte de limbi.

 
  
MPphoto
 

  Mitro Repo (S&D).(FI) Dle preşedinte, felicitări pentru un raport excelent. Acesta formează o bază solidă pentru activităţi ulterioare. Transparenţa şi democraţia sunt cele mai importante în procesul de stabilire a standardelor, ca şi participarea mai intensă din partea părţilor sociale interesate mai slabe, a consumatorilor şi organizaţiilor de mediu. Nu trebuie să permitem ca standardizarea să devină un câmp de luptă pentru activităţi economice importante.

Sunt mulţumit că raportul ţine cont de principiul reprezentării corespunzătoare, potrivit căruia toate poziţiile părţilor interesate trebuie încorporate în mod corespunzător. De asemenea, este important ca părţile sociale interesate să fie reprezentate mai puternic. În opinia mea, acest lucru se poate realiza acordându-le drept de vot privind comisiile tehnice. De asemenea, este important să se elaboreze o a doua linie de producţie. Comisia ar trebui să acorde mai multă atenţie acestor aspecte.

 
  
MPphoto
 

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, aş dori să îl felicit pe raportor pentru raportul său cuprinzător, care s-a bucurat de aprobarea generală. De asemenea, aş dori să le mulţumesc onoraţilor deputaţi care au rămas atât de târziu pentru a-l ajuta pe preşedinte să-şi îndeplinească atribuţiile şi, de asemenea, să înainteze contribuţii şi idei foarte constructive pentru dezbatere.

Acest raport constituie o contribuţie valoroasă la dezbaterea lansată acum ceva vreme de Comisia Europeană. Atrage atenţia asupra viitorului sistemului de standardizare din Europa: un element central al punerii în aplicare a pieţei interne, al sporirii competitivităţii activităţii economice europene şi un instrument important în vederea stimulării inovaţiei.

În următorul deceniu, standardizarea europeană va trebui să se adapteze unor noi provocări energetice, ecologice şi sociale, după cum aţi menţionat deja. Printre acestea se numără apariţia unor noi puteri economice, dezvoltarea tehnologiilor, schimbările climatice, gestionarea carbonului şi energiile regenerabile. Aceştia sunt câţiva dintre noii factori cu care trebuie să ne confruntăm.

Împărtăşim opinia raportorului, potrivit căruia ne putem baza pe sistemul existent. Acesta reprezintă o bază solidă pentru dezvoltarea viitoare. Cu toate acestea, există loc de mai bine. Raportul prezintă o serie de propuneri, în vederea îmbunătăţirii sistemului în cadrul limitelor actuale. Comisia salută accentul pus asupra importanţei principiului delegării naţionale. În acelaşi timp, raportul atrage atenţia asupra unei consecinţe negative a acestui principiu: deficitele existente în ceea ce priveşte participarea părţilor sociale interesate în reprezentarea sănătăţi şi siguranţei, a intereselor ecologice şi ale consumatorilor în procesul de stabilire a standardelor. Participarea părţilor sociale interesate este extrem de importantă deoarece îi oferă sistemului un element semnificativ de legitimitate şi responsabilitate şi îmbunătăţeşte calitatea consensului. Comisia va explora modalităţi practice de a asigura participarea eficientă ca membre ale organizaţiilor europene de standardizare pentru organizaţiile care reprezintă părţile sociale interesate şi de a contribui la obţinerea unei participări mai echilibrate a părţilor interesate în procesul de stabilire a standardelor.

Comisia împărtăşeşte opinia potrivit căreia, în privinţa rolului central al principiului delegării naţionale pentru CELEC, organismele naţionale de standardizare sunt jucători cheie în crearea modelului european de standardizare. Prin urmare, toate organismele naţionale de standardizare trebuie să poată să ofere o platformă robustă de construire a consensului. Raportul subliniază diferenţe semnificative între acestea în ceea ce priveşte resursele, expertiza tehnică şi implicarea părţilor interesate în procesul de standardizare. Aici, în statele membre, există loc de mai bine.

Deşi problema accesului la standarde nu trebuie să se limiteze la preţul standardelor, Comisia salută solicitarea ca organismele naţionale de standardizare să reducă costurile prin tarife speciale, oferind pachete de standarde la un preţ redus şi investigând modalităţi suplimentare de a îmbunătăţi accesul, mai ales pentru IMM-uri.

Standardizarea europeană are un potenţial imens de a sprijini legislaţia în politicile publice. Apreciem că raportul recunoaşte acest potenţial şi subliniază nevoia de a trece la noi domenii de dezvoltare a standardelor, precum serviciile. După cum se subliniază în raport, noul model european trebuie să contribuie la inovaţia europeană şi la dezvoltarea durabilă.

În cele din urmă, aş dori să le mulţumesc tuturor părţilor implicate în acest raport foarte util şi mobilizator.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 21 octombrie 2010, la ora 12.00.

 

19. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

20. Ridicarea şedinţei
Înregistrare video a intervenţiilor
  

(Şedinţa a fost închisă la ora 23.00)

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate