Stenograma dezbaterilor

Marţi, 19 octombrie 2010 - Strasbourg

6. Aspecte legate de dezvoltare în contextul Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei - Rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind problema sărăciei:

- Declarații ale Consiliului și ale Comisiei privind aspecte legate de dezvoltare în contextul Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei și

- raportul doamnei Figueiredo, în numele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale referitor la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa (http://www.europarl.europa.eu/oeil/FindByProcnum.do?lang=en&procnum=INI/2010/2039") (A7-0233/2010).

  Olivier Chastel, Președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR)Doamnă președintă, domnule comisar, stimați deputați, deoarece 2010 este Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, suntem, evident, conștienți de faptul că provocarea sărăciei nu se oprește la granițele Uniunii și nu poate fi rezolvată exclusiv în interiorul acestor granițe.

Succesiunea recentă a crizelor globale care au afectat toate țările, lovind țările sărace cel mai tare, a demonstrat cât de interconectată este lumea. Prin urmare, promovarea dezvoltării este o parte integrală a răspunsului Europei la provocările globale de astăzi și următorii cinci ani vor fi esențiali pentru politica de dezvoltare din Europa și din lume.

Articolul 208 din Tratatul de la Lisabona și consensul european privind dezvoltarea stipulează clar că obiectivul primordial al cooperării pentru dezvoltare a UE este eradicarea sărăciei în contextul dezvoltării durabile, inclusiv prin a încerca să atingem Obiectivele de dezvoltare ale mileniului.

Totuși, îndeplinirea tuturor Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului în contextul dezvoltării durabile vine cu o responsabilitate colectivă în baza căreia toți partenerii ar trebui să onoreze angajamentele pe care le-au luat. Uniunea Europeană este convinsă că țările în curs de dezvoltare sunt, de asemenea, responsabile pentru și stăpâne ale propriei lor dezvoltări și că depinde mai ales de ele să-și asume responsabilitatea pentru îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.

Prin urmare, este important să subliniem faptul că atingerea acestor obiective implică strategii globale printre care se numără guvernanța democratică, protejarea drepturilor omului și a statului de drept, creșterea economică în favoarea săracilor, dezvoltarea comerțului, dezvoltarea umană și socială și sustenabilitatea mediului.

Uniunea Europeană încurajează țările partenere să-și intensifice rapid propriile eforturi, mai ales în ceea ce privește reducerea sărăciei și a inegalității, precum și introducerea de parteneriate cu societatea civilă, sectorul privat și autoritățile locale. Uniunea Europeană va sprijini eforturile de mobilizare a resurselor naționale pentru dezvoltare, mai ales în contextul ameliorării gestiunii financiare publice și a solidității și eficienței sistemelor lor fiscale și de vamă.

La 22 septembrie anul acesta, statele membre ONU, cu ocazia adoptării documentului final al summitului consacrat Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, și-au reînnoit și angajamentul de a colabora pentru a îmbunătăți condiția economică și socială a tuturor persoanelor și de a de a face tot ceea ce le stă în putere pentru ca Obiectivele de dezvoltare ale mileniului să fie atinse până în 2015.

  Andris Piebalgs, membră a Comisiei. – Doamnă președintă, permiteți-mi mai întâi să vă mulțumesc pentru această oportunitate de a discuta despre problema sărăciei și despre ceea ce poate face Uniunea Europeană la nivel global prin politica sa de cooperare pentru dezvoltare. În partea a doua a acestui discurs voi discuta și despre raportul doamnei Figueiredo.

Eradicarea sărăciei este cea mai urgentă provocare globală a acestor vremuri. Este o problemă care trebuie soluționată, nu doar din motive evidente de solidaritate și obligație, ci și pentru binele prosperității și stabilității din întreaga lume. Și acest lucru este în interesul tuturor. În 2000, lideri mondiali s-au adunat la ONU în New York și au căzut de acord asupra planului de dezvoltare internațională pentru următorii 15 ani, Obiectivele de dezvoltare ale mileniului. Printre diferitele obiective și ținte stabilite în programul cadru, lumea s-a angajat să reducă sărăcia extremă la jumătate. Unde ne aflăm acum, când mai sunt cinci ani până la termenul limită din 2015?

Am reușit să încurajăm progresul. În total, 120 de milioane de oameni au ieșit din sărăcie între 2000 și 2005, ceea ce corespunde unei scăderi anuale de 2,4 %, însă nu avem timp să ne complăcem. Astăzi, 1,4 miliarde de oameni trăiesc încă în sărăcie extremă și există disparități imense între regiuni, țări și grupuri de populație. În plus, criza globală recentă și actuală – de la șocul alimentelor și al prețului combustibilului la instabilitatea economică și schimbările climatice – amenință atât realizările din trecut, cât și perspectivele viitoare.

În urmă cu două săptămâni, summitul ODM a confirmat ambiția lumii de a lupta împotriva sărăciei. Deputații din Parlamentul European, sub conducerea lui Gay Mitchell, au adus o contribuție importantă la acest summit și le mulțumesc mult pentru participare și sprijin. Aș dori să mulțumesc, de asemenea, Parlamentului pentru sprijinul acordat pe durata întregului proces de pregătire care s-a încheiat cu adoptarea raportului Cashman. Atenția permanentă acordată de această Cameră ODM-urilor a făcut ca UE să aibă o poziție puternică și ambițioasă la New York. Cred că rezultatul a liniștit deputații care au participat la summit. Nu a existat niciun joc al vinei; reuniunea a adus mai degrabă o nouă energie, avânt și speranță în ceea ce privește atingerea obiectivelor. A demonstrat că ODM-urile continuă să aibă un loc important în agenda politică, circa 110 de șefi de stat sau de guvern participând la summit. Uniunea Europeană a contribuit la succesul acestui eveniment prin faptul că a conturat și dat glas unei abordări comune puternice în rândul celor 27 de state membre.

Lupta împotriva sărăciei ocupă un loc important și în agenda Uniunii Europene. Este parte a proiectului nostru european. Este un obiectiv central al politicii de dezvoltare a Uniunii Europene, așa cum se precizează în Tratatul de la Lisabona, și este o măsură sprijinită cu fermitate de cetățenii europeni, fapt deopotrivă de important.

În calitate de donator principal al Uniunii, Uniunea Europeană a adus o contribuție majoră la îndeplinirea ODM-urilor până acum. Pentru a vă da doar două exemple, numai Comisia Europeană a contribuit la școlarizarea a 9 milioane de băieți și fete începând cu anul 2004, și am racordat 31 de milioane de gospodării la apă potabilă curată. Cred că acesta este un lucru de care putem să fim mândri, însă trebuie și putem să facem mai mult.

În iunie, liderii europeni au contribuit la consolidarea ODM-urilor, stabilind un plan ambițios și un set de măsuri. Planul stabilește măsurile prioritare pentru obiectivele referitoare la care am înregistrat cel mai mic progres și pentru acele țări și regiuni care au rămas în urmă cel mai mult, inclusiv pentru cele care se confruntă cu conflicte și fragilitate. Planul confirmă, de asemenea, angajamentul nostru de a atinge ținta de 0,7 % din VNB până în 2050, în ciuda contextului economic și financiar dificil. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să evaluăm progresul în acest domeniu în fiecare an.

Transformarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului – și îndeosebi a obiectivului referitor la eradicarea sărăciei – în Realitățile de dezvoltare ale mileniului până în 2015 va rămâne, de asemenea, prioritatea principală a activității mele.

Știm cu toții că, de unul singur, ajutorul nu va fi suficient pentru atingerea ODM-urilor. Pentru a atinge aceste obiective, este extrem de important să fim mai creativi în amplificarea impactului ajutorului nostru și în promovarea unei creșteri mai sustenabile și inclusive, și în mobilizarea unor surse suplimentare de finanțare pentru dezvoltare. La fel de importante sunt calitatea și eficiența ajutorului, inclusiv prin mai multă transparență și răspundere, precum și garantarea faptului că politicile de non-ajutor sprijină mai mult ODM-urile.

Ajutorul pentru dezvoltare trebuie să fie un catalizator, nu un leac. Nicio țară nu a fost vreodată transformată doar prin ajutoare. Progresul sustenabil depinde în principal de dezvoltarea capacității unei țări de a genera creștere favorabilă incluziunii și sustenabilă. Dezvoltarea poate apărea doar din interiorul țărilor în curs de dezvoltare, și nu din afara acestora, și deci eforturile noastre de dezvoltare trebuie să se concentreze pe acest „interior”. În final, aceasta este semnificația principiului proprietății.

În noiembrie intenționez să lansez o carte verde și o consultare publică pentru a strânge păreri referitoare la modalitățile de îmbunătățire a politicilor și a instrumentelor noastre pentru a acționa mai bine asupra factorilor esențiali pentru creștere sustenabilă și favorabilă incluziunii, tratând astfel cauzele principale ale sărăciei, conferind valoare adăugată semnificativă cooperării noastre pentru dezvoltare. Cred, ca de obicei, că contribuția dvs. la această dezbatere va fi esențială.

Aș dori să-i mulțumesc doamnei Figueiredo pentru raportul său referitor la schemele de venit minim. În centrul raportului său se află dreptul esențial al oamenilor de a dispune de resurse eficiente care să le permită să trăiască cu demnitate. Acesta este cuprins în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. A inspirat câteva inițiative recente ale Comisiei în domeniul incluziunii active, îndeosebi recomandarea din 2008 a Comisiei referitoare la incluziunea activă, care a fost sprijinită de Parlament și de Consiliu. Recomandarea stabilește strategii de incluziune activă integrate bazate pe trei piloni – respectiv piețe ale forței de muncă inclusive, acces la servicii adecvate și sprijin adecvat pentru venituri. Prin urmare, Comisia salută acest raport.

În același timp, respectăm în întregime competențele statelor membre în ceea ce privește elaborarea și funcționarea schemelor de protecție socială în general și a schemelor de venit minim în particular. Venitul adecvat este o componentă fundamentală a luptei împotriva sărăciei pentru persoanele care nu pot să muncească. Reprezintă un complement necesar pentru piețele forței de muncă inclusive în combaterea sărăciei pentru persoanele care nu lucrează.

Raportul reafirmă pe bună dreptate principiul de bază al sprijinului pe venit, care trebuie să fie atât adecvat, cât și compatibil din punctul de vedere al stimulentelor. În prezent statele membre iau măsuri de consolidare fiscală pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice. Comisia împărtășește opinia potrivit căreia aceste măsuri trebuie să ia în considerare necesitatea de a proteja cei mai vulnerabili membri ai societății.

Comisia Europeană va prezenta o Platformă europeană împotriva sărăciei până la sfârșitul acestui an, stabilind măsuri concrete pentru sprijinirea statelor membre pentru a atinge ținta de a scoate cel puțin 20 de milioane de cetățeni europeni din sărăcie până în 2020.

  Ilda Figueiredo, raportoare. – (PT) Doamnă președintă, sărăcia și excluziunea socială reprezintă încălcări ale demnității umane și ale drepturilor fundamentale ale omului, și, deși ne aflăm în Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, din păcate există riscul să ajungem la un număr record de persoane care trăiesc în sărăcie.

Acesta este un pas înapoi șocant pentru Europa bogată, unde profiturile sectorului financiar și grupurilor economice continuă să crească și să fie ascunse în paradise fiscale. În consecință, există un val în creștere de indignare în rândul milioanelor de lucrători, femei, tineri, victime ale reducerilor salariilor și ale lucrului precar, plătit prost, în rândul șomerilor și pensionarilor cu pensii demne de milă.

La sfârșitul anului 2008, Eurostat a afirmat că, inclusiv după contribuțiile de ajutor social, în jur de 85 de milioane de oameni vor fi supuse riscului sărăciei, însă situația va deveni și mai gravă din cauza continuării politicilor neoliberale UE și a așa numitelor măsuri de austeritate luate de mai multe state membre. Aceste măsuri implică reduceri ale salariilor și tăieri în serviciile de sănătate publică, educație și alte domenii, reduceri ale sprijinului social și creșteri ale impozitelor pe bunurile de bază, inclusiv pe produsele alimentare, lucru care se întâmplă acum în Portugalia, după Grecia, Irlanda și alte țări.

Este inacceptabil ca Comisia și Consiliul să continue să pună presiune asupra statelor membre din cauza criteriilor iraționale ale Pactului de stabilitate și de creștere. Acestea au în vedere doar aspectele financiare, nu și pe cele sociale, după ce au acordat toate fondurile pentru sprijin public băncilor și sistemului financiar, ignorând complet publicul. Cel mai rău lucru este că acum forțează lucrătorii și săracii să plătească pentru subvențiile publice urgente pe care guvernele le-au acordat băncilor, cu sprijinul liderilor UE și aplauze din partea grupurilor financiare.

Prin urmare, este necesar să schimbăm politicile pentru a ne ocupa de sărăcie și excluziune socială, așa cum ne cer milioane de demonstranți din Europa, inclusiv de aici din Strasbourg.

Obiectivele și principiile călăuzitoare ale Anului european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale nu pot să fie doar niște cuvinte în vânt. Angajamentul pe care și l-a luat UE de a atinge Obiectivele de dezvoltare ale mileniului ale ONU nu poate fi uitat.

Politicile ar trebui să recunoască drepturi și împărtășirea responsabilității, să promoveze coeziunea și participarea persoanelor care sunt pe cale să ajungă sau trăiesc deja în sărăcie, să ia măsuri concrete și să le pună în aplicare pentru a preveni eficient și a eradica sărăcia, și să integreze persoanele fără adăpost și imigranții, și mai ales persoanele cu handicap, și nu trebuie să pună în pericol viitorul tinerilor și al copiilor.

Din nefericire, strategia Europa 2020 se limitează la a indica modalitatea de a ieși din sărăcie pentru 20 de milioane de oameni până în 2020, ceea ce reprezintă un pas înapoi în raport cu obiectivele inițiale ale așa-numitei strategii de la Lisabona.

Caracterul cu multiple fațete al sărăciei și excluziunii sociale impune necesitatea unei dimensiuni sociale a politicilor macroeconomice ca parte integrală a procesului de depășire a crizei. Aceasta înseamnă o schimbare a priorităților și a politicilor, în special a politicilor monetare, precum Pactul de stabilitate și de creștere, politici bugetare și fiscale, și politici privind concurența și piața internă. Trebuie acordată prioritate coeziunii economice și sociale și apărării drepturilor omului. Aceasta înseamnă că ar trebui să existe cel puțin un echilibru între politici economice, ocuparea forței de muncă, politici sociale și de mediu, și distribuirea corectă a banilor și a veniturilor.

În acest context, schemele de venit minim sunt un instrument eficient pentru garantarea siguranței oamenilor și pentru reducerea efectelor excluziunii și șomajului. Acestea vin în sprijinul lucrului decent, combat nesiguranța și salariile de nimic care duc la creșterea procentului de lucrători săraci. Aceste scheme de venit minim joacă un rol important în redistribuirea venitului și asigură solidaritatea și justiția socială, mai ales în vremuri de criză deoarece acționează într-o modalitate contra-ciclică în calitate de stabilizatori sociale, furnizând resurse suplimentare pentru consolidarea cererii și a consumului pe piața internă și combătând astfel recesiunea.

În consecință, schemele de venit minim bazate pe cel puțin 60% din venitul mediu din fiecare țară ar trebui să fie parte integrală a strategiei de integrare socială, implicând atât politici generale, cât și măsuri concrete pentru cele mai vulnerabile grupuri sociale în ceea ce privește locuințele, asistența medicală, educația și formarea, și serviciile sociale. Aceste măsuri ar ajuta oamenii să iasă din sărăcie și ar acționa ca mijloace de incluziune socială și de acces la ocuparea forței de muncă pentru toate persoanele care sunt în stare să lucreze, în condiții de lucru decente, și nu într-un regim de sclavie modernă, așa cum se întâmplă în cazul lucrului instabil și plătit prost care afectează milioane de lucrători, în special femei și tineri.

Provocarea cu care se confruntă Comisia este aceea de a prezenta o inițiativă și un plan de acțiune privind schemele de venit minim cu scopul de a scoate copiii, tinerii, adulții și bătrânii din sărăcie și de a-i direcționa spre progres social.

  Licia Ronzulli, în numele Grupului PPE. – (IT) Doamnă președintă, stimați colegi, datele referitoare la sărăcia în lume sunt alarmante, supărătoare și nemiloase. Numărul de persoane care trăiesc sub pragul de sărăcie este în creștere continuă, iar prăpastia dintre cei care trăiesc în penurie și cei care se bucură de un nivel de trai ridicat se adâncește din ce în ce mai mult.

Potrivit celui mai recent raport ONU referitor la starea orașelor lunii, în prezent 827 de milioane de oameni trăiesc în orașe sărăcăcioase și această cifră va continua să crească cu o medie de 6 milioane în fiecare an. Așa cum s-a precizat deja, Europa nu este scutită de acest fenomen: astăzi, aproape 80 de milioane dintre cetățenii noștri trăiesc în sărăcie – 16 % din populația Uniunii – și 19 milioane dintre aceștia sunt copii.

Anul acesta, 2010, a fost declarat Anului european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale și acesta este fundalul raportului pe care îl discutăm astăzi. Mă încăpățânasem ca textul final să analizeze anumite aspecte pe care le consider extrem de importante și îi sunt recunoscătoare doamnei Figueiredo pentru acest lucru. Criza economică recentă a dus la creșterea șomajului. Din fericire, femeile au fost din nou cele care au fost lovite cel mai tare. Pentru a combate sărăcia este nevoie în primul rând de politici care să promoveze ocuparea forței de muncă, mai ales pentru femei și pentru tineri.

Toată lumea ar trebui să dispună de bani suficienți care să garanteze un nivel de trai decent. Aceasta este realitatea: salariul minim poate juca un rol important în combaterea sărăciei oferind tuturor șansa de a avea un rol activ în viața socială, culturală și politică. Cu toate acestea, fiecare stat membru trebuie să fie liber să aleagă dacă va adopta sau nu un salariu minim; Această decizie nu trebuie luată la nivelul Uniunii.

Pentru a realiza o integrare socială adevărată și a combate situațiile de degradare și sărăcie nu trebuie să ne bazăm doar pe măsuri de securitate socială: trebuie să țintim mai sus. Prin urmare, haideți să luptăm pentru reforme structurale mai bune și să construim politici de ocupare a forței de muncă mai incisive pentru a încuraja secțiunile mai slabe ale societății să se alăture pieței forței de muncă.

  Thijs Berman, în numele Grupului S&D. – (NL)Doamnă președintă, doamna Figueiredo s-a exprimat excelent și doresc să adaug un singur lucru. UE are la bază ideea potrivit căreia prosperitatea unui număr cât mai mare de persoane este o garanție a dezvoltării economice pentru toți europenii. Mulțumită pieței deschise, dar și fondurilor structurale – redistribuirii prosperității – nivelul de trai din statele membre din Europa Centrală și de Est este în creștere și statele vechi beneficiază de pe urma acestui lucru. Toți europenii și toți cetățenii din lume au dreptul la un trai decent.

De aceea apare reducerea sărăciei în Tratatul de la Lisabona. Obiectivele de dezvoltare ale mileniului trebuie atinse, și putem proceda la nivel internațional întocmai așa cum procedăm cu statele membre noi. Prosperitatea țărilor sărace crește ca urmare a respectării statului de drept, căci acest lucru le dă întreprinderilor curajul de a investi în aceste țări, știind că contractele lor sunt sigure. Redistribuirea proprietății la nivelul întregii lumi reduce tensiunile sociale și violența și fluxurile de refugiați și sporește piețele noastre potențiale.

Prin urmare, nu putem înțelege de ce anumite guverne ale statelor membre, precum Olanda – țara mea natală – umblă acum la bugetul pentru dezvoltare și încearcă, de asemenea, să modifice aceste obiective. Procedează în acest mod din cauza interesului propriu greșit și mărginit. Reducerea sărăciei trebuie să rămână prioritatea UE.

  Elizabeth Lynne, în numele Grupului ALDE. – Doamnă președintă, cred că raportul privind venitul minim pe care l-am votat în Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale este cea mai bună modalitate de a progresa și va primi cel mai mult sprijin. De aceea vă rog insistent să respingeți amendamentele 1 și 2.

Am fost întotdeauna o susținătoare pasionată a unui venit minim în toate statele membre și am precizat acest lucru în toate raporturile pe care le-am întocmit vreodată cu privire la incluziunea socială, însă cred că cea mai bună modalitate de a pune în practică această măsură este printr-un schimb de bune practici. După părerea mea, dacă încercăm să mergem pe calea legislativă, nu vom reuși să implicăm pe toată lumea și nu vom obține ceea ce dorim – un nivel de trai decent pentru toată lumea, scoaterea oamenilor din sărăcie și combaterea problemei lipsei unui adăpost.

În raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă, spunem, de asemenea, că cea mai bună modalitate de combatere a sărăciei este ca toată lumea să aibă acces pe piața muncii. Putem realiza acest lucru asigurându-ne că Directiva privind ocuparea forței de muncă este pusă în aplicare eficient în toate statele membre. Când formulăm politici referitoare la sărăcie și la incluziune socială, trebuie să ascultăm oamenii din prima linie – cu alte cuvinte, acele persoane care trăiesc în sărăcie și nu au un adăpost. Trebuie să ne asigurăm că statele membre își ating țintele privind reducerea sărăciei, menționate în strategia UE 2020.

Aș dori să subliniez, de asemenea, în cadrul acestei dezbateri că vorbim despre un venit minim – cu alte cuvinte, despre beneficii pentru cei care nu au un loc de muncă, și nu despre salarii.

  Karima Delli, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR)Doamnă președintă, dragi colegi, 80 de milioane de săraci în Europa, peste 5 milioane fără adăpost, milioane care trăiesc în case dărăpănate, unul din cinci copii trăiește în sărăcie, și, la celălalt capăt al scării, ce avem? Numărul miliardarilor este în creștere.

Tocmai am celebrat Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei la 17 octombrie și Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale se apropie de sfârșit, însă care este bilanțul? Ce soluții concrete va fi oferit Europa celor care sunt victimele principale ale unei crize pentru care nu sunt responsabili? Ce speranță îi putem oferi generației mele, acestei generații europene care poartă povara șomajului, nesiguranței și excluziunii, acestor tineri care privesc Europa cu neîncredere, care așteaptă multe de la Europa și deci de la dvs.?

Avem datoria de a răspunde neliniștilor lor cotidiene și angoaselor cu privire la viitor. Strategia de la Lisabona a eșuat în misiunea sa de a eradica sărăcia. Nu avem dreptul să stăm deoparte și să lăsăm lucrurile în voia lor. Nu mai este timpul cuvintelor frumoase, al cuvintelor goale. A venit vremea să dăm dovadă de curaj, de curaj politic. Toate organizațiile care lucrează cu victimele sărăciei, ATD Lumea a Patra, Rețeaua Europeană Anti-Sărăcie (EAPN), Federația Europeană a Asociațiilor Naționale care lucrează cu persoane fără adăpost (FEANTSA), Emmaüs Europa, cer acest lucru de 20 de ani!

De aceea solicităm Comisiei Europene o directivă cadru al cărei obiectiv să fie stabilirea unui venit minim adecvat. Această directivă cadru va asigura eligibilitatea pentru și accesul la un venit minim adecvat în așa fel încât orice copil, adult sau bătrân care trăiește în sărăcie să poată să scape de aceasta, garantându-le astfel dreptul inalienabil de a trăi în demnitate.

Nu mai avem timp, dragi colegi, trebuie să trecem la acțiune. Împreună, putem să punem capăt acestui scandal insuportabil care este sărăcia durabilă. Sărăcia, eradicarea sărăciei, acesta nu ar trebui să fie doar un slogan. Este o realitate și sper că, împreună, vom purta această bătălie.

  Nirj Deva, în numele Grupului ECR. – Doamnă președintă, consider că această dezbatere este rizibilă, aproape ridicolă. Am ascultat mai multe discursuri și vorbim despre eradicarea sărăciei fără a menționa măcar o dată cum să creăm mai multă prosperitate. Nu puteți eradica sărăcia fără a crea bunăstare, în caz contrar nu veți face decât să distribuiți de la unul la altul, fără a face alți bani.

În domeniul internațional, 880 de miliarde de euro ies din țările în curs de dezvoltare prin tot felul de activități de corupție și alte activități care nu sunt înregistrate sau impozitabile sau depuse la bănci corespunzătoare. Acesta este un scandal al comunității financiare în dezvoltarea internațională. Aceste 880 de miliarde de euro ar trebui să creeze bunăstare în țările în curs de dezvoltare.

În Europa sărăcia este în creștere deoarece ne supra-reglementăm împotriva creării de bunăstare când provocările vin acum din India și China. Trebuie să analizăm din nou această chestiune.

  Gabriele Zimmer, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Doamnă președintă, în ședința de astăzi referitoare la sărăcie ne concentrăm în mod intenționat asupra legăturii dintre sărăcia globală și sărăcia din statele membre ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, sute de mii de persoane au făcut deja acest lucru înaintea noastră. În ultimele săptămâni și luni, au ieșit în număr din ce în ce mai mare pe străzile Europei pentru a cere să se ia măsuri iar ziua acțiunii globale a fost organizată în mod intenționat în apropierea summitului ONU referitor la Obiectivele de dezvoltare ale mileniului.

Spre deosebire de acești oameni, totuși, noi, în calitate de instituții europene rămânem vagi și inconsecvenți în toate strategiile noastre și creăm condiții cadru care, în schimb, încetinesc lupta împotriva sărăciei. Tratatul de la Lisabona și strategia Europe 2020 au eliminat de facto obiectivele referitoare la sărăcie. Numeroase state membre ale Uniunii Europene folosesc asigurarea sustenabilității finanțelor publice pentru a justifica reducerea serviciilor sociale și realocările prin reduceri în serviciile medicale și în sistemele de pensii, reduceri ale instrumentelor de politici privind piața muncii și ale serviciilor furnizate șomerilor și copiilor și familiilor. Procedăm în acest mod și noi în statele noastre membre UE și în această adunare ne purtăm ca și cum tot ceea ce trebuie să facem este să milităm ca oamenii care trăiesc în sărăcie să nu mai fie excluși. Facem asta noi înșine prin metodele noastre politice.

Aș dori să subliniez faptul că strategia Europa 2020 și strategia privind sustenabilitatea Uniunii Europene se contrazic una pe cealaltă, făcând astfel combaterea sărăciei globale imposibilă.

  Derek Roland Clark, în numele Grupului EFD. – Doamnă președintă, sărăcia, îndeosebi numărul persoanelor care sunt pe cale să devină sărace a crescut odată cu UE, cu fiecare stat membru nou, amplificând problema, deci este destul de evident cum să prevenim alte creșteri.

Unul dintre răspunsurile dumneavoastră este de a introduce un venit minim. Sunt în favoarea unui salariu minim, dar doar atât timp cât acesta este stabilit de fiecare țară în parte. Un salariu minim paneuropean ar distorsiona această chestiune. În Scandinavia, de exemplu, încălzirea locuințelor trebuie să fie mai scumpă pentru toate grupurile de venit decât în Europa de Sud.

Sunt împotriva venitului minim deoarece acest lucru înseamnă ca fondurile publice să compenseze un salariu scăzut: mai ușor de găsit de contribuabil în contextul crizei economice. Cum putem să împiedicăm unii angajatori să plătească mai puțin decât ar face în mod normal deoarece știu că sistemul de beneficii va completa diferența? Răspuns: mai multe reglementări și birocrație excesivă pentru întreprinderi, afectând cel mai mult IMM-urile care, între ele, angajează jumătate din forța de muncă.

Și, desigur, venitul minim armonizat la nivelul UE va fi urmat de un sistem de impozitare armonios, reducând totul la o masă gri amorfă, lipsită de cea mai importantă proprietate a Europei: diversitatea.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Doamnă președintă, este supărător că mii de oameni din UE trăiesc la limita sărăciei în ciuda faptului că au o slujbă permanentă. În acest context, încercările de a stabili un salariu minim adecvat sunt bine venite. Totuși, un salariu minim este recomandat doar în combinație cu măsuri adiționale. O dezbatere izolată ar putea conduce la declinul numărului de întreprinderi înființate și la o creștere a numărului de oameni care rămân fără serviciu. În cele din urmă, întreprinderile mici și mijlocii nu-și vor putea permite să plătească un salariu minim statutar dacă povara fiscală rămâne în forma actuală, și, desigur, creșterea salariilor riscă și ea să ducă la mărirea prețului bunurilor și al serviciilor. Acest lucru ar pune în mișcare spirala inflaționistă din nou.

Prin urmare, accentul trebuie să cadă pe un sentiment de ușurare în ceea ce privește munca. Munca trebuie să merite din nou osteneala pentru cetățenii UE. Un salariu minim este cu siguranță o idee bună, dar acesta trebuie oferit în cadrul unui pachet general relevant de scutire fiscală pentru muncitori și, de asemenea, pentru întreprinderile mici și mijlocii ale Europei.

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE). – (FR) Doamnă președintă, eradicarea sărăciei este de fapt un Obiectiv de dezvoltare al mileniului, dar este, de asemenea, un obiectiv european în Europa.

Într-adevăr, în Europa avem cel mai ridicat standard mediu de trai din întreaga lume dar nicăieri în altă parte nu mai există o asemenea separare în cadrul societății noastre europene precum și între Europa și Africa. Are cea mai mare discrepanță dintre nivelurile de trai din lume. Sarcina noastră este de a reduce aceste diferențe.

În Europa, prea mulți europeni nu au deloc acces la o masă nutritivă timp de două zile la rând. Prea mulți copii sunt săraci și se confruntă cu probleme de sănătate și educaționale înrădăcinate în sărăcia permanentă. Prea multe femei trebuie să tolereze discrepanțele salariale, sunt marginalizate când vine vorba despre ocuparea forței de muncă, nu au siguranța locului de muncă și, din acest motiv, instruirea este singura modalitate de a le readuce în societate și de a le scoate din sărăcie. Prea mulți bătrâni, și mai adesea femei, au rămas în urmă în găsirea unor locuri de muncă decente și a unor salarii decente pe durata întregii lor vieți profesionale.

Sunt prea mulți oameni care trăiesc sub nivelul de sărăcie în zonele rurale. Multe dintre politicile noastre de ajutor pentru combaterea sărăciei sunt politici urbane. Trebuie, de asemenea, să ajutăm comunitatea rurală să combată sărăcia.

Și astfel vă rog insistent, lupta împotriva sărăciei ...

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Frédéric Daerden (S&D). – (FR) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, astăzi în Parlamentul European subiectul dominant este combaterea sărăciei mondiale. Este important, dar, așa cum a subliniat doamna Figueiredo, sărăcia este mult prea prevalentă și în Europa. Lupta împotriva acestui fenomen este una dintre prioritățile stabilite în strategia din 2020. Totuși, deși este bine să stabilim obiective, care, apropo, ar trebui să fie mai ambițioase, este mai bine dacă mijloacele necesare sunt implementate. Și un venit minim adecvat pentru toată lumea în Europa este în mod evident unul dintre aceste mijloace.

Excelentul raport al colegilor deputați demonstrează utilitatea în această luptă și prezintă avantaje reale. Totuși, fără inițiativă legislativă din partea Comisiei, care recunoaște și rolul venitului minim, ne este teamă că statele membre nu concretizează promisiunea noastră de a eradica sărăcia. Din acest motiv, acest raport trebuie să fie completat de o directivă care ia în considerare practicile naționale.

  Charles Goerens (ALDE). – (FR) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, în ceea ce mă privește, există trei observații importante care trebuie făcute în această dezbatere.

În primul rând, globalizarea a sporit inegalitățile din interiorul țărilor dar a redus inegalitățile dintre națiuni, lucru dovedit de succesul din statele emergente. Acest lucru a fost subliniat de un expert de la Fondul Monetar Internațional la conferința din Oslo, unde FMI și-a unit forțele cu Organizația Internațională a Muncii.

Desigur, există încă diferențe majore între națiuni dar ar fi greșit să învinuim doar globalizarea pentru sărăcia persistentă când vine vorba despre inegalitățile din interiorul țărilor noastre.

Situația din Europa, și aceasta este a doua observație pe care o fac, este foarte particulară. Este singura zonă economică vastă care s-a obișnuit cu șomajul în masă în ultimele trei decade, așa cum a precizat profesorul Fitoussi.

Strategia 2020 deschide într-adevăr niște perspective interesante pentru soluționarea problemei șomajului structural, însă Europa trebuie să găsească modalități de îmbunătățire a nivelurilor de ocupare a forței de muncă în contextul gestionării crizei actuale.

Mulți dintre noi credem că dacă lucrurile se îndreaptă prea mult în direcția raționalizării finanțelor publice, obiectivul de reducere a sărăciei riscă să devină iluzoriu.

În al treilea rând, demersul nostru referitor la combaterea sărăciei trebuie să includă atât dimensiunea internațională, cât și dimensiunea externă. În spiritul dezvoltării durabile, demnă de acest nume, nu ne mai putem permite să o defavorizăm pe una în detrimentul celeilalte. O abordare malthusiană care constă în afirmarea faptului că ceea ce este cheltuit în numele solidarității este pur și simplu...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Jean Lambert (Verts/ALE). – Doamnă președintă, cred că suntem conștienți de importanța schemelor de venit minim în Uniunea Europeană, deși acestea nu au fost puse în aplicare de toate statele membre încă. Știm, de asemenea, că există variații foarte mari în ceea ce privește eficiența, că adesea nu există o bază clară pentru sumele plătite și că sumele plătite nu țin neapărat pasul cu costurile în creștere. Unele state membre au un început lent, astfel încât oamenii nu-și primesc drepturile, iar unele limitează temporal aceste scheme de venit, lucru care pare foarte bizar pentru ceva ce se vrea a fi o plasă de siguranță.

Cred cu tărie că avem nevoie de un cadru comun în întreaga Uniune Europeană care să ofere principii clare în ceea ce privește modalitățile de dezvoltare a acestor scheme și o metodologie clară pentru aplicarea acestora. Nu vorbim despre același nivel de plată în fiecare stat membru și a continua să afirmăm acest lucru înseamnă a perpetua un neadevăr. Trebuie să dezvoltăm aceste scheme pentru ca toată lumea în UE să poată trăi în demnitate.

  Tadeusz Cymański (ECR). – (PL) Purtăm această dezbatere referitoare la sărăcie în Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Este important ca eforturile noastre, precum și cele ale guvernelor și ale organizațiilor neguvernamentale să fie susținute și să nu fie doar campanii și propagandă. Dintre toate măsurile propuse în raportul aflat în discuție, propunerea de a defini venitul minim în relație cu venitul mediu are o importanță deosebită. Cauzele sărăciei sunt variate și sunt adesea asociate cu rele sociale și excluziune socială. Totuși, faptul că sărăcia afectează persoanele care muncesc și chiar și persoane care nu au deloc sau au foarte puțini copii este frapant și foarte rușinos. O asemenea situație este inacceptabilă,și, în consecință, măsurile luate de Comisia Europeană și de Parlament în această privință trebuie să fie excepțional de eficiente, consecvente și ferme. De vreme ce ajutăm oameni de pe continente diferite și trimitem ajutor umanitar când se produc catastrofe naturale, ar trebui mai întâi să stabilim un exemplu demonstrând solidaritate față de cetățenii afectați de sărăcie pe teritoriul Uniunii Europene.

  Niki Tzavela (EFD). – (EL) Doamnă președintă, domnule comisar, doresc să menționez un sector în care trebuie să adoptăm o politică preventivă pentru a evita crearea unei noi generații de nouveaux pauvres în Europa. Studii recente au arătat că există o diferență foarte mare între salariile lucrătorilor și pensiile pe care le vor primi aceștia, o „prăpastie a pensiilor” care îi va plasa, automat, în rândul nouveaux pauvres. La nivel paneuropean lucrătorii trebuie să economisească 2 miliarde de euro pe an pentru a umple acest gol din acoperirea asigurării și pentru a se asigura că vor avea un nivel de trai decent când se vor pensiona.

Subliniez acest aspect pentru a vă atrage atenția asupra acestei probleme foarte serioase cu care se confruntă milioane de pensionari europeni, nouveaux pauvres ai Europei.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Doamnă președintă, raportul privind venitul minim reflectă bine dezbaterea vastă pe care noi, cei din Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale am purtat-o referitor la combaterea sărăciei și a excluziunii. Chiar dacă este Anul european de luptă împotriva sărăciei, din cauza crizei economice șomajul și greutățile sociale continuă să crească în numeroase state membre.

Caracteristicile excepționale ale sărăciei europene sunt sărăcia în rândul copiilor, rata șomajului în creștere în rândul tinerilor, poziția inferioară a femeilor pe piața muncii, excluziunea imigranților, statutul minorităților etnice precum romii și situația disperată a șomerilor care mai au puțin până la pensie. Reducerea sărăciei este unul dintre obiectivele cheie ale strategiei Europa 2020 și a existat dorința de a le transforma în realitate prin obiective cantitative cu caracter obligatoriu pentru statele membre. Această măsură este justificată deoarece rezultatele eforturilor de reducere a sărăciei în ultima decadă au fost practic inexistente.

Majoritatea membrilor Comisiei a decis în cele din urmă să propună ca statele membre să stabilească un venit minim în valoare de 60 % din pragul venitului lor mediu, și unii membri au cerut chiar o lege cadru privind venitul minim. Nu sunt în favoarea modificării legislației, deoarece stabilirea unui venit minim ignoră structurile diferite ale sistemelor de asigurări sociale din statele membre. În unele state membre, serviciile sociale compartimentate diferit și care au legătură cu veniturile, precum și serviciile universale finanțate prin impozitare fac, de asemenea, parte din sistemul asigurărilor sociale. Prin urmare, problema venitului minim trebuie abordată din unghiul principiului subsidiarității în statele membre și ar trebui să căutăm soluții prin intermediul unui schimb de bune practici.

  Pervenche Berès (S&D). – (FR) Doamnă președintă, domnule președinte al Consiliului, domnilor comisari, la două zile după 17 octombrie, care este ziua pentru combaterea sărăciei, în acest an al măsurilor pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, știm că în 2007, înainte de criză, 17 % din populația Uniunii Europene trăiau sub pragul de sărăcie. Nu știm cifra actuală, însă știm cu toții că este mare și că această situație nu poate fi tolerată.

Da, suntem consecvenți în angajamentele noastre, da, credem în măsurile adoptate în legea fundamentală, în articolul 1 din Cartă care stipulează că oricine are dreptul la demnitate, în Tratatul de la Lisabona care stabilește combaterea excluziunii sociale drept obiectiv al Uniunii Europene, și în strategia 2020 care stabilește combaterea sărăciei ca fiind unul dintre obiectivele sale principale. Totuși, nu am definit nicicând mijloacele pentru implementarea unei strategii de acest gen, ceea ce înseamnă că vom eșua și că concetățenii noștri vor fi deziluzionați.

Trebuie să venim cu o inițiativă legislativă privind venitul minim și să organizăm finanțarea...

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

  David Casa (PPE). – (MT) După cum s-a precizat deja, problema sărăciei ocupă un loc important pe ordinea noastră de zi. Cunoaștem cu toții statisticile, procentele și retorica referitoare la acest subiect; faptul că un număr atât de mare de cetățeni trăiesc sub limita sărăciei este o problemă serioasă care trebuie abordată fără întârziere. Este minunat să putem combate sărăcia prin generarea mai multor locuri de muncă și prin înființarea unor structuri care ne pot ajuta să ne atingem obiectivul. Pentru aceasta avem nevoie și de un plan pentru a ajuta cetățenii europeni să primească instruirea necesară care le va da posibilitatea de a obține o slujbă plătită bine. Avem nevoie și de fondurile necesare pentru a oferi sprijin acelor țări care sunt încă în urmă în această privință pentru ca și ele să poată îndeplini aceste obiective. Prin urmare, trebuie, în mod evident, să încurajăm cât mai mulți oameni cu putință, și mai ales femei, să intre pe piața muncii. Acest raport evaluează temeinic această situație și doresc să-i mulțumesc raportoarei și să o felicit pentru activitatea sa foarte utilă. Totuși, trebuie să ne asigurăm că nu mergem înainte orbește, căci dispozițiile din tratatul privind principiul subsidiarității trebuie respectate în continuare. Aplicarea conceptului potrivit căruia o mărime se potrivește tuturor întregii Europe nu este o soluție practică. Mai mult, nu avem încă baza juridică necesară cerută de tratatul nostru în acest scop. Ulterior, statele membre vor fi libere să reglementeze aceste cerințe potrivit necesităților proprii, nestingherite.

  Regina Bastos (PPE). – (PT) Doamnă președintă, în prezent Europa trece printr-o perioadă de transformare ca o consecință a crizei economice, financiare și sociale. Crizele existente în anumite state membre s-au înrăutățit, inegalitățile sociale s-au adâncit și această situație a dus la o creștere a numărului de persoane care trăiesc sub pragul de sărăcie.

Astăzi, există mai mulți săraci în Uniunea Europeană. Există mai mulți bărbați și mai multe femei cu un venit mai mic decât 60 % din salariul mediu din țara în care trăiesc. Avem o problemă gravă care necesită măsuri concrete și eficiente. 80 de milioane de europeni trăiesc la sau sub pragul de sărăcie. Chiar dacă pragul de sărăcie diferă de la o țară la alta în interiorul UE, ceea ce este cert este că acesta este un fenomen în creștere în Uniunea noastră, care are cel mai avansat model social din lume ca paradigmă de dezvoltare.

În Portugalia, circa 20% dintre oameni trăiesc în sărăcie sau sunt pe cale să devină săraci, câștigând mai puțin de 360 de euro pe lună. Datele referitoare la sărăcia în rândul copiilor în țara mea sunt devastatoare. Portugalia este una dintre cele opt țări cu cele mai ridicate niveluri de copii săraci.

Salutăm obiectivul de a scoate 20 de milioane de oameni din sărăcie până în 2020, precum și eforturile de promovare a ocupării forței de muncă și a incluziunii sociale. Aș dori, de asemenea, să felicit raportoarea pentru contribuția sa și să subliniez caracterul dezirabil al unui venit minim; stabilirea sumei ar trebui să fie responsabilitatea fiecărui stat membru.

  Csaba Sógor (PPE). – (HU) În 1992, ONU a declarat data de 17 octombrie Ziua internațională a sărăciei. În 2000, organizația internațională s-a angajat să înjumătățească procentul de persoane care trăiesc în sărăcie extremă în următorii 15 ani. S-au scurs deja două treimi din această perioadă. Cifrele sunt alarmante și am rămas în urma indicatorilor într-un moment când cerințele și așteptările sunt foarte mari. Șaptezeci și trei de procente din populația UE consideră că principala problemă este sărăcia răspândită în creștere din țările lor. Optzeci și nouă procente de cetățeni doresc măsuri urgente pentru soluționarea acestei probleme, iar 74 % se așteaptă ca UE să joace un rol important în eradicarea sărăciei. Pe de altă parte, 6 milioane de cetățeni UE și-au pierdut slujbele în ultimii doi ani, iar sărăcia în rândul copiilor continuă să crească.

Deși știm și ne referim adesea la faptul că ocuparea forței de muncă este cel mai eficient mijloc de combatere a sărăciei, modelul Europei sociale identificate de Jean Monnet a fost umbrit de interese economice. Obiectivul dezvoltării economice este garantarea bunăstării cetățenilor, însă nu valorează nimic fără măsuri sociale eficiente și o reducere drastică a nivelului de sărăcie actual. Este evident că politica socială este în primul rând sarcina și responsabilitatea statelor membre. Totuși, continui să cred că trebuie să găsim răspunsuri la cele mai urgente probleme împreună, prin sporirea utilizării metodei deschise de coordonare și prin facilitarea schimbului de bune practici.

  Ivo Belet (PPE). – (NL)Doamnă președintă, domnule comisar, unul din șase locuitori ai Uniunii Europene este supus riscului sărăciei: mai ales tinerii cu vârste de până la 17 ani, însă există și mulți bătrâni care sunt vulnerabili. Sărăcia este în creștere, inclusiv în rândul europenilor care au locuri de muncă. Prin urmare, cred, doamnelor și domnilor, că trebuie să luăm o inițiativă și la nivel european.

Creștere economică, educație și instruire mai bune, mai multe locuri de muncă: suntem, desigur, întru totul în favoarea acestor lucruri, însă este clar că aceste elemente nu sunt suficiente și că avem nevoie de o politică concretă pentru combaterea sărăciei. După cum s-a precizat deja în această Cameră, aceasta este una dintre inițiativele emblematice, una dintre prioritățile noii noastre strategii UE 2020. La ce se referă, în termeni concreți? Se referă la a trăi cu demnitate – la dreptul de a trăi cu demnitate – și la hrană, locuințe, haine: lucruri esențiale care, în mod evident, nu sunt garantate în prospera noastră Uniune Europeană din anul 2010.

Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, din acest motiv cred că trebuie să se ia măsuri și la nivel european pentru a garanta acest venit minim. Așa cum a precizat deja doamna Bastos, acesta nu este un instrument care trebuie dezvoltat în același fel peste tot în Uniunea Europeană. Statele membre trebuie să aibă libertate suficientă pentru a alege propria lor soluție specifică. Totuși, trebuie să continuăm să intensificăm presiunea pentru a asigura că persoanele vulnerabile nu vor fi lăsate în frig.

Din acest motiv solicităm în mod expres introducerea unei scheme a venitului minim garantat în toate țările Uniunii Europene. Acesta ar fi un semn al speranței important pentru toate persoanele aparținând categoriilor cele mai vulnerabile din Europa, care sunt în prezent afectate de sărăcie și excluziune socială.

  Milan Zver (PPE). – (SL) Sunt încântat de faptul că încercăm să discutăm această problemă a sărăciei și a excluziunii sociale la nivelul instituțiilor europene. Acest lucru este foarte important.

Rezoluția pe care urmează să o adoptăm se îndreaptă în direcția bună. Descrie situația foarte bine, însă a avut mai puțin succes în găsirea unei soluții la această problemă.

Venitul minim poate forma o parte a soluției și, într-adevăr, există deja, sub o formă sau alta, în politicile sociale ale statelor membre. Totuși, în acest material am dat și peste o propunere referitoare la un venit de bază universal sau la un venit necondiționat pentru toată lumea.

Acest lucru este, totuși, discutabil, chiar și din perspectiva drepturilor sociale. Nu este o idee bună ca toată lumea să primească un venit de bază pentru o viață normală deoarece în acest caz am avea mai puțini bani pentru cei care chiar au nevoie de asistență socială.

Sper că, în această ședință plenară...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - (RO) Obiectivele fixate prin Strategia de la Lisabona, crearea unui număr mai mare de locuri de muncă și eradicarea sărăciei până în 2010, nu au fost atinse, motiv pentru care Europa trebuie să-și continue eforturile pentru realizarea lor.

Consider că Uniunea și statele membre trebuie să acorde o atenție deosebită programelor de formare pe tot parcursul vieții. Ele reprezintă o metodă de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale și contribuie la consolidarea capacității de integrare profesională și pe piața forței de muncă.

Pe de altă parte, consider că executivul european ar trebui să facă o analiză a domeniilor în care deficitul de personal calificat este în creștere, pentru a putea ulterior să promoveze măsuri de acoperire a acestui deficit.

O posibilă măsură ar fi și extinderea programului Erasmus, destinat în prezent studenților, și la alte categorii socio-profesionale, de exemplu tineri fără studii universitare sau șomeri incluși în programe de reconversie profesională.

  Antonyia Parvanova (ALDE). – (BG) În virtutea principiului fundamental al solidarității al UE și în contextul Anului european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, solicit introducerea nivelurilor de venit minim garantat în toate statele membre UE, care vor sprijini persoanele cu venituri insuficiente pentru a-și consolida integrarea economică și socială și pentru a le oferi un trai decent.

Vom reuși să facem progrese semnificative, eficiente în lupta împotriva sărăciei doar prin adoptarea unor măsuri concrete menite să introducă schemele de venit minim. Acest lucru ne va permite să garantăm un nivel de trai adecvat tuturor cetățenilor europeni, care va include asigurare socială și acces egal la serviciile sociale furnizate de stat, precum bunăstare socială, asistență medicală și educație.

În final, doresc să subliniez faptul că vom putea să ne protejăm cetățenii, în special femeile și grupurile de risc, precum și minoritățile etnice împotriva excluziunii sociale cu ajutorul unei game largi de soluții politice concrete care să garanteze furnizarea resurselor pentru intervenție socială și protecție.

  Elisabeth Schroedter (Verts/ALE). – (DE) Doamnă președintă, doresc să fac un nou apel la Comisie pentru a se asigura că, dacă stabilește o platformă pentru sărăcie, nu va permite acestea să rămână cuvinte în vânt, ci va da curs inițiativelor Parlamentului. În primul rând, există o inițiativă care sugerează o analiză pentru a vedea dacă ar trebui sau nu să existe o directivă cadru pentru venitul minim, pentru ca toți cetățenii acestei Uniuni Europene să poată avea o viață demnă. În al doilea rând, există o inițiativă care propune mai mult decât utilizarea PIB-ului pentru pregătirea fondurilor structurale și care include și coeficientul Gini ca măsură a inegalității veniturilor în cadrul evaluării – acolo unde există dezavantaje. Acestea sunt aspecte cu privire la care trebuie să luați o decizie acum dacă dorim să avem vreo șansă să le introducem. Prin urmare, solicit domnului comisar să treacă aceste două puncte din ședința plenară pe ordinea de zi a Comisiei și să se asigure că Comisia are un răspuns pentru Parlamentul European în această privință.

  Elie Hoarau (GUE/NGL). – (FR) Doamnă președintă, celebrăm deja de prea mulți ani Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei fără multe rezultate concrete și există riscul ca această zi să rămână marcată numeroase decade de acum încolo dacă vom continua să aplicăm aceleași politici. Din acest punct de vedere, Europa și lumea vestică în general nu pot pur și simplu să se uite în altă parte.

Lupta împotriva sărăciei implică lupta pentru o distribuire corectă a bunăstării în interiorul statelor membre și la nivel internațional. Implică și respectarea mediului și a principiului egalității tuturor oamenilor. Dacă discuțiile noastre de astăzi nu sunt urmate de măsuri concrete bazate pe ceea ce am auzit aici azi, mă tem că declarațiile pe care le-am făcut nu vor fi ascultate și vor rămâne doar niște intenții bune fără un impact real asupra sărăciei din lume și din Europa.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, sărăcia și excluziunea socială încalcă demnitatea umană, cu alte cuvinte drepturile fundamentale ale omului. Persoanele cele mai supuse riscului sunt părinții singuri, copiii și bătrânii. Femeile alcătuiesc un procent semnificativ din populația supusă riscului sărăciei, parțial din cauza discriminării obișnuite care predomină încă din toate părțile în ceea ce privește salariile și pensiile și parțial din cauza condițiilor lor de lucru precare foarte frecvente.

Trebuie să luăm măsuri care să promoveze investițiile pe piața muncii, de exemplu, care să creeze locuri de muncă, să promoveze programe comunitare precum programul de învățare de-a lungul vieții. Da, ar trebui să oferim un nivel minim de provizii materiale, însă cu controale și condiții extinse pentru a preveni orice abuz posibil chiar de la început. Da, trebuie să oferim un venit minim, însă cu prevederea ca acesta să nu ducă, în niciun caz, la o nouă formă de discriminare indirectă sau inversă.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK)Aproape 85 de milioane de oameni din Uniunea Europeană trăiesc sub amenințarea sărăciei și 17 % din cele 500 de milioane de locuitori trăiau sub pragul sărăciei în 2008.

Deoarece sărăcia și excluziunea socială au un caracter multidimensional, trebuie să încorporăm sistematic prevenirea acestora în alte politici pentru ca toți cetățenii UE să poată avea o viață decentă. Lupta împotriva sărăciei nu implică doar sprijinul activ al sistemelor salariale și protecție socială, ci și crearea de locuri de muncă decente și permanente pentru grupurile de ocupare a forței de muncă dezavantajate. Aș dori să subliniez că ocuparea forței de muncă ar trebui considerată, în general, cea mai eficientă formă de protecție împotriva sărăciei, și, în consecință, crearea de locuri de muncă ar trebui să fie o prioritate pentru UE și pentru statele membre. Trebuie acordată o atenție specială integrării tinerilor și, de asemenea, a bătrânilor, în viața pe piața muncii.

  Proinsias De Rossa (S&D). – Doamnă președintă, sâmbăta trecută m-am întâlnit cu un grup de tineri din Irlanda care se luptă să facă față sărăciei. M-au întrebat, în calitatea mea, de partea cui sunt. Eram de partea lor sau de partea bancherilor? Aceasta este întrebarea directă pe care mi-au adresat-o. Mi-au dat o serie de mărturii pe care m-au rugat să le transmit acestui Parlament. Au subliniat că nu îi mai interesează să voteze deoarece nu cred că se va schimba nimic dacă vor continua să voteze. Spun că s-au săturat să fie tratați ca și cum nu ar reprezenta nimic și că simt că nu au nicio valoare pentru societate.

Cred că trebuie să ținem cont de ceea ce gândesc acești tineri. Ei sunt viitorul nostru. Nu văd dovezi cum că Comisia se asigură, de fapt, că statele membre îndemnate să se angajeze în consolidare fiscală iau în considerare faptul că nu trebuie să conducem acești oameni – care suferă deja – spre mai multă durere, și să împingem oamenii care se află deja la limită spre sărăcie. Este extrem de important să...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Ilda Figueiredo, raportoare. – (PT) Doamnă președintă, aș dori să mulțumesc tuturor colegilor mei și, de asemenea, Comisiei, Consiliului și Președinției belgiene pentru cele afirmate în cadrul acestei dezbateri, însă aș dori să subliniez trei aspecte pe care le-au evidențiat și mai câțiva deputați.

În primul rând, cuvintele frumoase și intențiile bune nu sunt suficiente. Trebuie să existe o dimensiune practică a acestui An european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Trebuie să existe o schimbare a politicilor. Oamenii trebuie să aibă prioritate. Trebuie să se știe că lucrătorii sunt cei care creează bunăstare și că aceștia au nevoie de salarii decente, însă că pentru a crea mai multă bunăstare, avem nevoie de mai multe locuri de muncă. Mai exact, mai multe locuri de muncă cu drepturi și salarii corecte. Totuși, trebuie să existe și un alt fel de redistribuire a bunăstării și a venitului și, în acest context, sistemul venitului minim este un instrument esențial pentru a ajuta în această luptă de menținere a veniturilor minime care pot fi diferite de la o țară la alta, însă care împărtășesc un obiectiv comun...

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Doamnă președintă, sărăcia este o tragedie pentru cetățeni, dar și pentru societate. Sărăcia duce la violență, infracțiuni și conflicte. Aș dori să mulțumesc Parlamentului European pentru că a acordat prioritate luptei împotriva sărăciei și dezbaterea de astăzi demonstrează determinarea europeană de a aborda această problemă. Strategia Europa 2020, raportul doamnei Figueiredo, activitățile din statele membre – toți aceștia sunt pași în direcția bună.

Aș dori să subliniez că atâta timp cât există sărăcia globală – cu 1,4 miliarde de săraci care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi – nu ne putem aștepta nici să rezolvăm această problemă în interiorul Uniunii Europene. Aceasta înseamnă că politica Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului este o politică care contează pentru noi.

Cred că încercăm să găsim o soluție și că aceasta este creșterea economică inclusivă – a țărilor noastre partenere și a Uniunii Europene. Știu că creșterea economică sună destul de simplu, însă este exact aspectul pe care încercăm să-l abordăm în schimbarea politicilor noastre de dezvoltare. Strategia UE 2020 este îndreptată în aceeași direcție.

  Olivier Chastel, Președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Doamnă președintă, dragi colegi, în prima mea intervenție m-am limitat în mod deliberat la aspectul dezvoltării în relație cu combaterea sărăciei. Voi spune, desigur, câteva cuvinte în ceea ce privește Uniunea Europeană. Președinția belgiană s-a angajat să dezvolte instrumente de luptă pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, îndeosebi prin punerea în aplicare a inițiativelor PHARE ale strategiei Europa 2020. Printre obiectivele strategiei aprobate de Consiliu la 7 iunie 2010 se numără și promovarea incluziunii sociale, care vizează cu precădere reducerea sărăciei.

Acest obiectiv precizează că cel puțin 20 de milioane de oameni trebuie scoși din riscul de sărăcie sau de excluziune până în 2020 pe baza a trei indicatori propuși de Comitetul pentru protecția socială. Aceștia sunt riscul de sărăcie, lipsurile materiale și traiul într-o gospodărie fără niciun angajat.

Mai mult, Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale își propune să sensibilizeze publicul la această problemă și să transmită mesajul că sărăcia și excluziunea aduc atingere dezvoltării sociale și economice. Încearcă, de asemenea, să aducă argumente împotriva punctului de vedere potrivit căruia combaterea sărăciei reprezintă un cost pentru societate și să reafirme importanța responsabilității colective, nu numai pentru decidenții politici, ci și pentru persoanele implicate în sectoarele public și privat.

Președinția belgiană a ținut să participe la acest An european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Aș dori să menționez câteva dintre inițiativele și evenimentele care au fost organizate. O conferință privind sărăcia infantilă a fost organizată în septembrie. Obiectivul acestei conferințe a fost să dea amploare dezbaterilor europene referitoare la adoptarea unei recomandări privind sărăcia infantilă pentru a rupe cercul vicios al sărăciei care se repetă de la o generație la alta.

Pentru a-i răspunde concret colegului nostru, domnul Daerden, o masă rotundă a fost organizată azi la Bruxelles. Subiectul acesteia va fi implementarea recomandării referitoare la incluziunea activă cu cei trei piloni ai săi: venitul minim, piața muncii inclusivă și acces la servicii de calitate.

O altă conferință privind economia socială va fi organizată la 27 și 28 octombrie și una referitoare la problema persoanelor fără adăpost va avea loc la 9 și 10 decembrie. În cele din urmă, la 17 decembrie, la marginea Consiliului European, va avea loc sesiunea de închidere oficială a Anului pentru combaterea sărăciei, cu prezentarea bunelor practici și a evenimentelor PHARE ale anului.

Iată, doamnă președintă, dragi colegi, cum s-a concretizat intenția Președinției belgiene de a face din problemele sociale o prioritate în agenda europeană.

  Anna Záborská (PPE). – (FR) Doamnă președintă, permiteți-mi să salut la tribuna diplomatică o delegație de tineri care fac parte din Mișcarea Internațională ATD Lumea a Patra. Îi felicit pentru tot ceea ce întreprind pentru combaterea sărăciei extreme și le mulțumesc pentru că au venit la această ședință plenară astăzi.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 20 octombrie la ora 12.30

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sărăcia este o problemă foarte gravă care afectează 85 de milioane dintre concetățenii noștri europeni și, prin urmare, nimeni nu ar trebui să rămână indiferent la aceasta. Aceasta trebuie să fie în topul priorităților noastre și merită un răspuns colectiv care să se asigure că concetățenii noștri europeni care se află într-o situație de vulnerabilitate socială au un minimum de demnitate.

Această problemă atât de profundă ne afectează tinerii, bătrânii, precum și, din ce în ce mai mult, lucrătorii care au fost loviți de pierderea a 6 milioane de locuri de muncă doar în ultimii doi ani și de nivelul scăzut și de instabilitatea salariilor chiar dacă aceștia reușesc să-și păstreze slujbele.

Avem nevoie, fără îndoială, de o abordare sistemică care să abordeze și să rezolve cauzele problemelor, înăbușind problemele incipiente încă din fașă. Totuși, în același timp, în prezent nu putem să oferim răspunsuri imediate și urgente în ceea ce privește consecințele acestora. Și pentru aceasta, a ne asigura că cei care sunt vulnerabili în societatea noastră primesc un venit minim pentru a-și duce traiul și răspunsuri urgente care sunt menite să le dea posibilitatea de a ieși din această situație este nu numai o necesitate, ci și o cerință pe care ar trebui s-o sprijinim și una pe care acest raport o susține foarte bine.

  Elena Oana Antonescu (PPE) , în scris. – (RO) În 2009 Europa a simțit din plin impactul crizei economice mondiale, iar efectele acestei perioade asupra nivelului sărăciei la nivel comunitar au fost cum nu se poate mai nefaste, mai ales pentru acei 17% dintre europeni care trăiau sub pragul sărăciei în 2008. Din păcate, această pondere, cel mai probabil, a crescut.

Abia acum, în 2010, începem să întrevedem speranța că situația economică generală s-ar putea îmbunătăți. Eforturile noastre cele mai puternice trebuie să se îndrepte către europenii cei mai loviți de criză, mai ales că 2010 este Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale.

Având în vedere obiectivul de eradicare a sărăciei absolute și a sărăciei în rândul copiilor până în 2015, precum și ținta reducerii substanțiale a sărăciei relative, atrag, și eu, atenția asupra nevoii ca la nivelul Uniunii Europene să se urgenteze introducerea unor praguri naționale de venit minim, care să ofere o protecție în fața riscului de sărăcie și să asigure incluziunea socială a tuturor cetățenilor europeni.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) În timp ce marcăm Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei și Anul european de luptă împotriva sărăciei, din păcate, există deja peste 85 milioane de oameni în Uniunea Europeană care trăiesc sub nivelul de sărăcie. Deși șomajul este cauza principală a sărăciei, mulți europeni, chiar și cei care lucrează, se luptă cu sărăcia zilnic și nu au posibilitatea de a trăi din plin. Este absurd că venitul pe care-l primesc cei care lucrează este insuficient pentru a asigura o viață demnă pentru familiile acestora. Aș dori să vă reamintesc că creșterea economică în sine nu reduce sărăcia și excluziunea socială, iar timpurile grele nu fac decât să sporească sărăcia, în timp ce schemele de venit minim ne permit să apărăm oamenii cei mai vulnerabili. Garantarea veniturilor minime este un mijloc important și eficient de a învinge sărăcia, care sprijină integrarea socială și accesul la piața muncii și le oferă oamenilor oportunitatea de a trăi în condiții decente. Aș dori să atrag atenția asupra faptului că, chiar și în timpul crizei, veniturile minime nu ar trebui să fie privite ca un element care mărește costurile, ci ca un instrument de bază pentru combaterea crizei, deoarece investiția timpurie în lupta împotriva sărăciei oferă cele mai multe beneficii prin reducerea cheltuielilor sociale pe termen lung. Prin urmare, pentru a respecta angajamentul asumat prin strategia Europa 2020, de eradicare a amenințării sărăciei și excluziunii pentru cel puțin 20 de milioane de oameni din Uniunea Europeană, Comisia Europeană trebuie să ia măsuri concrete și să propună o legislație europeană care ar asigura venituri minime în Europa pentru a combate sărăcia.

  Kinga Gál (PPE), în scris. – (HU) În timpul crizei economice mondiale, în „Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale” și la trei zile după Ziua Mondială a Alimentelor, este deosebit de important ca sărăcia infantilă să primească atenția cuvenită la nivel european. La fiecare șase secunde, un copil moare de foame pe pământ. Sunt câteva milioane de copii subnutriți în Europa. Procentul copiilor care trăiesc în sărăcie, adesea cu dezavantaje multiple, este de 19% la nivel UE, depășind procentul populației totale cu 3%. Nevoia de atenție specială este, de asemenea, sprijinită de cifre, și strategia pentru drepturile copiilor la nivel UE trebuie, de asemenea, să acorde importanța cuvenită acestui fenomen. Criza economică mondială pe care o trăim astăzi nu este doar o povară pentru noi, ci și o oportunitate. O oportunitate pentru gândire creativă, pentru un schimb de abordare în viața de afaceri și o oportunitate pentru un schimb de paradigmă în modul nostru de gândire în ceea ce privește economia, societatea și mediul înconjurător, la care societățile noastre sunt din ce în ce mai receptive.

Solidaritatea socială și inițiativele locale pot contribui la reducerea sărăciei în rândul copiilor și a malnutriției. Ca urmare a inițiativei lansate recent în Ungaria, „Hrană suficientă pentru toți copiii!”, câteva mii de copii pot primi mese calde zilnic. În același timp, ca urmare a inițiativei lansate de călugărul franciscan Csaba Böjte în Transilvania, aproape 2000 de copii sunt hrăniți și supravegheați în 18 orfelinate și 40 de centre de îngrijire. În asentiment cu părerea organizației internaționale Eurochild, aș dori, de asemenea, să subliniez faptul că combaterea sărăciei ar trebui să fie tratată nu doar ca o provocare economică, ci și ca un aspect referitor la drepturile copiilor.

  Pascale Gruny (PPE), în scris. – (FR) În primul rând luarea în considerare a luptei împotriva sărăciei în strategia 2020 este, pentru mine, un progres semnificativ. Criza economică a intensificat problema sărăciei în ultimii ani. Uniunea Europeană trebuie să fie capabilă să încurajeze statele membre să înfrunte această problemă.

În al doilea rând, Fondul social european (FSE) este un instrument european esențial pentru combaterea sărăciei. Sunt raportoare pentru Fondul social european și sprijin utilizarea acestuia pentru a-i ajuta să se întoarcă la muncă pe oamenii care sunt cel mai departe de piața muncii. Acesta a fost rolul FSE-ului încă de când a fost înființat în baza Tratatului de la Roma, iar ocuparea forței de muncă trebuie să rămână obiectivul său principal.

În al treilea rând, sunt împotriva venitului minim fără contrapartidă, care ar trebui acordat doar oamenilor care nu sunt apți de muncă. Ocuparea forței de muncă este norma pentru reducerea sărăciei. Este singurul mod de a reda demnitatea tuturor.

În al patrulea rând, guvernele statelor membre au responsabilitatea de a lupta activ împotriva sărăciei. Europa este pregătită să le sprijine, să le completeze activitățile, însă nu li se poate substitui. Europa nu poate vindeca toate relele. Mai presus de toate, statele membre trebuie să-și asume responsabilitatea.

  Zita Gurmai (S&D), în scris. – Când vorbim despre sărăcie, îi uităm adesea pe cei care nu sunt plătiți suficient la locurile lor de muncă. În această privință, sărăcia încă are o față feminină în Europa. Această situație dezavantajoasă a femeilor este structurală. Ele muncesc mai puțin căci muncă în gospodărie nu este recunoscută ca muncă legitimă. Dacă lucrează pe piața muncii, acestea câștigă mai puțin din cauza discriminării și a segregării. Să nu uităm: în concluzie, diferența de plată dintre sexe este de peste 17 % în Europa (ceea ce înseamnă că femeile muncesc cu 17 % mai mult pentru aceeași bani pe care îi primesc bărbații). Și, în cele din urmă, desigur, femeile primesc, de asemenea, pensii mai mici din cauza circumstanțelor descrise mai sus. Nu este acest lucru profund nedrept?

Putem rupe acest cerc vicios recunoscând că munca neplătită este muncă într-adevăr, încurajând femeile să lucreze și să-și câștige independența economică, atacând cauzele structurale ale segregării pieței muncii și acordând atenție problemelor femeilor atunci când reformăm schemele de pensie. S-ar putea să ne coste mai mult astăzi, dar pe termen lung mai puțină inegalitate și mai puțină sărăcie vor ajuta, de asemenea, la echilibrarea bugetelor noastre. Găsirea unei soluții la sărăcia femeilor ar fi benefică pentru noi toți – nu doar pentru femei, ci și pentru bărbați.

  Jaromír Kohlíček (GUE/NGL), în scris. – (CS)Salut inițierea unei dezbateri cu privire la rolul venitului minim ca instrument în lupta împotriva sărăciei. Este incontestabil că în Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale acest tip de acțiuni este cât se poate de adecvat. Prima întrebare pe care aș dori să o adresez se referă la capacitatea explicativă a datelor oficiale cu privire la șomaj, venitul mediu, procentul de oameni care trăiesc în sărăcie și stabilirea unui prag de sărăcie. Venitul mediu este un indicator bazat pe cifre neverosimile, dacă nu false în întregime. Dacă adunați milioanele plătite către diverși manageri și salariile lucrătorilor cu venituri minime, cifra poate fi considerată de neîncredere. Atunci când se compară salarii, managerii și directorii ar trebui să fie luați în considerare separat. Mai mult decât atât, relația dintre veniturile cetățenilor – măsurate, de exemplu ca PIB pe cap de locuitor – are o legătură foarte slabă cu salariul minim. În Portugalia și Republica Cehă veniturile cetățenilor, măsurate cu ajutorul PIB-ului, sunt aproximativ la fel. Totuși, venitul minim variază cu aproape 50 %. „Pragul riscului de sărăcie” și „rata riscului de sărăcie” sunt pur și simplu incomprehensibile pentru biata mea putere de înțelegere. Când citesc că, în Suedia, rata riscului de sărăcie al populației este de 12 %, în Republica Cehă de 9 % iar în Luxemburg de 13 %, nu pot decât să mă mir. În ciuda acestor neajunsuri, acest raport este cu siguranță informativ.

  Ádám Kósa (PPE), în scris. – (HU) Cât despre aspectele disputate pe care le-am ascultat în ceea ce privește venitul minim, mi se pare important să subliniez că trebuie să decidem nu doar pentru ziua de astăzi și de mâine, ci și pentru ziua de poimâine. Inactivitatea este mult mai distructivă decât cred sau știu mulți dintre noi. Cu toate acestea, oamenii cu handicap trăiesc acest lucru în fiecare zi. Aceștia nu au nevoie de un procent dintr-o singură cifră al îmbunătățirilor nivelurilor de venituri în timp ce sunt șomeri. Activitatea este cea care trebuie sporită și încurajată cu orice preț. Mai mult decât atât, gerontologia și cercetarea stilului de viață ar trebui sprijinite. Investițiile moderne, inovative care îmbunătățesc viața de zi cu zi și care sprijină adaptarea și accesul trebuie facilitate. Haideți să nu legalizăm și să consolidăm dependența, sporind masele de dependenți și de cetățeni nevoiași. Aceasta, de asemenea, este un stigmat care se perpetuează, lucru imposibil de susținut.

Resursele necesare pentru rezervele sociale sunt deosebit de dificil de obținut din surse publice (impozite) în scădere. Oamenii a căror situație se înrăutățește în permanență sunt cei cu nevoi reale, cei care sunt în incapacitate și trăiesc cu handicapuri grave: vedem din ce în ce mai multe exemple de abuz răspândit, de exemplu, în domeniul pensiilor de handicap, care distrug rezervele standard. Revenind la îmbătrânire: rata de dependență este în continuă creștere, ceea ce înseamnă că va scădea și valoarea rezervelor sociale existente din cauza lipsei unui număr suficient de cetățeni activi care să asigure nivele adecvate de beneficii sociale și un venit minim. Numărul de cetățeni europeni activi va scădea cu câteva milioane chiar în decada următoare. Acest lucru prevestește o deteriorare a vieții celor care sunt într-adevăr nevoiași, lucru care nu ar trebui tolerat.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Doamnelor și domnilor, potrivit statisticilor, problema sărăciei afectează 16 % dintre cetățenii Uniunii Europene. Printre principalele cauze ale creșterii numărului de oameni săraci în statele membre ale Uniunii Europene sunt lipsa educației adecvate și neadaptarea competențelor la cerințele pieței muncii. Sărăcia este, de asemenea, asociată cu o povară psihologică enormă și cu frica, stresul și inabilitatea de a face alegeri adecvate. Acești factori indică faptul că oamenii afectați de sărăcie trebuie să lupte foarte adesea cu încă o problemă – cea a excluziunii sociale.

Copiii din familii sărace sunt privați de oportunitățile de care se bucură copiii din familii cu o situație mai bună. Tinerii care cresc într-un asemenea mediu nu au nici oportunitățile și nici modelele de comportament adecvate care să-i ajute, pe viitor, să scape din acest cerc închis al sărăciei. Anul 2010 a fost declarat Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Avem, prin urmare, o oportunitate unică de a prezenta întregii comunități internaționale problemele săracilor și ale celor excluși social și de a sugera soluții concrete.

  Katarína Neveďalová (S&D), în scris. – (SK) În Uniunea Europeană, acest an a fost dedicat luptei împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Totuși, haideți să ne întrebăm care sunt măsurile luate de UE pentru a combate sărăcia. În prezent, există 80 milioane de oameni care trăiesc sub pragul de sărăcie în UE, care reprezintă 17% din populația UE. Persoanele cele mai afectate din acest grup sunt de mult timp nu doar cetățenii în vârstă, și mai ales tinerii. Deși rata șomajului în UE este, în medie, de 10 %, cifra este de două ori mai mare pentru tineri – 21 % și, în unele țări, precum Spania, este chiar de 40 %. Prin urmare, sărăcia amenință mai ales tinerii. Pentru dezvoltarea viitoare a UE, este prin urmare important să asigurăm nu numai un salariu minim, ci și locuri de muncă, mai ales pentru tineri. Este foarte dificil pentru cineva care-și termină educația să-și găsească un loc de muncă. Putem vorbi despre învățarea de-a lungul vieții, dar și acesta are un obiectiv direct – acela de a pregăti pe cineva pentru o profesie. Prin urmare, apelez la reprezentanții UE. Să adoptăm măsuri care să îmbunătățească condițiile pentru tineri și în acest fel să încurajăm o societate sănătoasă în viitor. Tinerii sunt viitorul Uniunii Europene și al întregii lumi.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) – Sărăcia și excluziunea socială încalcă demnitatea umană și drepturile fundamentale ale omului. Obiectivul principal al programelor de sprijin al veniturilor ar trebui să fie scoaterea oamenilor din sărăcie și oferirea posibilității ca aceștia să aibă o viață demnă. Ultimele statistici sunt înfricoșătoare. În prezent, există peste 1,4 miliarde de oameni în lume și în jur de 85 de milioane în Uniunea Europeană care trăiesc în sărăcie. Parlamentul European și statele membre ar trebui să ia mai multe măsuri pentru a crea mai multe locuri de muncă și pentru a îmbunătăți calitatea acestor locuri de muncă și nivelurile salariilor, precum și pentru a garanta pensii corecte, beneficii și alocații pentru familii. Este vital să asigurăm acces universal la serviciile publice de înaltă calitate. Una dintre propunerile Parlamentului European este stabilirea unui nivel al venitului minim de cel puțin 60 % din venitul mediu dintr-un anumit stat membru. În Polonia nivelul venitului minim este în prezent de circa 42 % din venitul mediu. Creșterea salariului minim ar ajuta la scoaterea adulților și a oamenilor în vârstă din sărăcie și le-ar oferi dreptul la o viață demnă, și de asemenea, le-ar oferi tuturor copiilor oportunitatea de a stimula dezvoltarea acestora și de a dobândi o educație. În ceea ce privește chestiunea educației, este extrem de important să luăm măsuri eficiente, mai întâi de toate pentru a combate factorii care contribuie la renunțarea prematură a copiilor din sistemul educațional la educație, precum și pentru a îmbunătăți nivelul formării vocaționale. Cred că trebuie să creăm o bază pentru implementarea măsurilor concrete și a strategiilor politice care să extindă accesul tinerilor la educație, de exemplu, prin burse sau împrumuturi și subvenții pentru studenți.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. – (RO) Obiectivul stabilit de Strategia UE 2020 de a reduce numărul europenilor care trăiesc sub nivelul de sărăcie cu 25%, reprezentând mai mult de 20 de milioane de persoane, trebuie să contribuie la elaborarea unor politici naționale care să-și protejeze cetățenii împotriva riscului sărăciei.

Femeile reprezintă un segment important al populației amenințate de sărăcie din cauza șomajului (rata șomajului crescând de la 7,4%, în 2008, la 9%, în 2009), a responsabilităților de îngrijire nepartajate, a locurilor de muncă precare și slab remunerate, a discriminărilor salariale și a pensiilor mai mici. În România trăiesc în sărăcie 25% dintre femei (la nivel european media este de 17%) și 33% dintre copii. România este a doua țară din Uniunea Europeană cu cei mai mulți săraci, 23% din populație. Salariul minim abia dacă ajunge la 140 de euro, iar salariul mediu brut nu sare de 460 de euro.

Solicit statelor membre măsuri concrete, care să vizeze crearea de locuri de muncă decente și durabile, să promoveze sisteme adecvate de venit și de protecție socială pentru a preveni și reduce sărăcia, în special sărăcia extremă, și strategii pe termen lung și mediu, care să includă perspectiva de gen și care să fie integrate în toate domeniile de politică relevante.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) În Uniunea Europeană, anul 2010 este Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Unul din șase europeni sau 17 % din populație trăiesc sub pragul de sărăcie. În Polonia, acesta reprezintă cam 6,5 milioane de oameni. Sărăcia poate afecta pe toată lumea. Este suficient să-ți pierzi serviciul sau să te îmbolnăvești grav. Rândurile săracilor sunt din ce în ce mai mult mărite de oamenii care au locuri de muncă. Sărăcia afectează cel mai adesea copiii și bătrânii, angajații tineri din sectorul privat, absolvenții, familiile cu mulți copii și oamenii care au de achitat împrumuturi.

Este obligația Parlamentului să fie eficient în ceea ce privește înăbușirea și combaterea cauzelor sărăciei. Obiectivul nostru este să reducem numărul săracilor cu 20 de milioane până în 2020. Pe primul loc în strategiile naționale pentru combaterea sărăciei ar trebui să fie garantarea sprijinului material adecvat pentru săraci, favorizarea accesului mai ușor la piața muncii și oferirea unor oportunități pentru educație, precum și asigurarea unor servicii publice de înaltă calitate pentru toți.

La fel de importante sunt aspectele sociale și cele etice. Sărăcia este, de asemenea, o stare de spirit asociată cu pierderea demnității și umilirea. De fapt, schimbarea acestei atitudini este unul dintre cele mai dificile aspecte în combaterea sărăciei. Avem nevoie în acest caz de asistență psihologică eficientă și de viteză în oferirea ajutorului. Strategiile naționale trebuie să fie compatibile cu inițiativele sprijinite de Fondul social european si de proiectele programului PROGRESS al UE. Fie ca anul 2010 să fie o oportunitate ca dialogul social să ducă la ratificarea Cartei sociale europene de către toate statele membre ale Uniunii Europene.

  Kathleen Van Brempt (S&D), în scris. – (NL) La câteva zile după Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei și cu două luni înainte de sfârșitul Anului european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, Parlamentul European are posibilitatea de a se face auzit tare și răspicat. Este o singură alegere pe care trebuie să o facem aici: va fi anul 2010 un an al cuvintelor frumoase și al promisiunilor goale cu privire la reducerea sărăciei sau luăm o măsură concretă care să ajute milioane de europeni? Parlamentul poate opta pentru cea din urmă opțiune, solicitând Comisiei să facă o propunere pentru o directivă cadru care să prevadă principiul unui venit minim adecvat în Europa. La urma urmei, există diferențe excesive în cadrul UE în prezent, unele țări neavând deloc un venit minim. Totuși, chiar și în țările care se descurcă mai bine, precum Belgia, veniturile pentru integrare sunt încă sub pragul riscului de sărăcie. Cred că toată lumea merită oportunități egale. De fiecare dată când oamenii sunt împinși sub pragul riscului de sărăcie, aceștia sunt privați de aceste oportunități și acest lucru se manifestă la nivele diferite (precum sănătatea, locuințele și șansele de ocupare a forței de muncă). Mai mult decât atât, dacă chiar ne dorim să ne apucăm de treabă pentru a realiza obiectivele UE 2020, nu ne putem permite să-i părăsim pur și simplu pe oameni.

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte