Stenograma dezbaterilor

Marţi, 19 octombrie 2010 - Strasbourg

1. Deschiderea ședinței

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

(Ședința a fost deschisă la ora 9.05)

2. Acte delegate (articolul 87a din Regulamentul de procedură): consultați procesul-verbal

3. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

4. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept (anunțarea propunerilor de rezoluție depuse): a se vedea procesul-verbal

5. Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, în ceea ce privește Serviciul european pentru acțiune externă - Proiect de buget rectificativ nr. 6/2010: secțiunea II - Consiliul European și Consiliul; secțiunea III - Comisia; secțiunea X - Serviciul European de Acțiune Externă - Modificarea Statutului funcționarilor Comunităților Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților (dezbatere)

  Președintele. – Următorul punct este dezbaterea comună privind următoarele:

- raportul doamnei Gräßle și al domnului Rivellini, în numele Comisiei pentru control bugetar, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și Consiliului de modificare a Regulamentului Consiliului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene în ceea ce privește serviciul european pentru acțiune externă (COM(2010)0085 - C7-0086/2010 - 2010/0054(COD)) (A7-0263/2010),

- raportul domnului Rapkay, în numele Comisiei pentru afaceri juridice, referitor la modificările Statutului funcționarilor Comunităților Europene și al Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților (COM(2010)0309 - C7-0146/2010 - 2010/0171(COD)) (A7-0288/2010) și

- raportul domnului Gualtieri și al domnului Surján, în numele Comisiei pentru bugete, referitor la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 6/2010 al Uniunii Europene pentru anul financiar 2010, Secțiunea II - Consiliul European și Consiliul, Secțiunea III - Comisia, Secțiunea X - Serviciul european pentru acțiune externă. (13475/2010 - C7-0262/2010 - 2010/2094(BUD)) (A7-0283/2010).

Dragi colegi, aș dori să subliniez faptul că unii dintre distinșii noștri oaspeți de la Comisie și Consiliu sunt în prezent blocați în trafic, însă se află pe drum și ar trebui să ajungă în câteva minute.

Suntem pe punctul de a încheia ultima etapă a unei fascinante aventuri legislative și interinstituționale: negocieri cvadrilaterale privind instituirea unui Serviciu european pentru acțiune externă ambițios, eficient, responsabil și orientat spre viitor.

Astăzi vom discuta textele legislative referitoare la Statutul funcționarilor, Regulamentul financiar și bugetul rectificativ. Vom vota asupra acelor texte mâine. Ele reprezintă reușita unei luni de negocieri intense între instituțiile europene care au lucrat împreună pentru a atinge un țel comun: asigurarea faptului că glasul Uniunii Europene este auzit și respectat pe scena mondială mai largă. Noi, cei din Parlamentul European, ne-am luat responsabilitățile în serios. Am fost de părere că, în domeniul acțiunilor externe, precum și în alte domenii, trebuie să predomine interesele și metodele comunitare.

Suntem nerăbdători să ținem această dezbatere finală astăzi. Suntem și mai nerăbdători să lansăm SEAE la 1 decembrie 2010, la numai un an de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

  Ingeborg Gräßle, raportoare. – (DE) Domnule președinte, domnule Chastel, baroneasă Ashton, domnule Šefčovič, domnule comisar Lewandovski, doamnelor și domnilor, în ceea ce mă privește, aștept cu nerăbdare ca acest serviciu să își înceapă activitatea și sper să reușească pe plan internațional, acesta fiind scopul pentru care a fost înființat.

Instituțiile au arătat că pot face față provocărilor. Parlamentul a fost o parte din soluție. Am luat decizii rapide – unele poate au fost luate prea repede. Acest serviciu este un teritoriu necunoscut – terra incognita – și se îndepărtează de unele principii fundamentale precedente ale legislației în materie de buget și personal. Acest lucru ne va confrunta cu provocări importante pe termen lung. Pentru mine, în calitate de membră a Comisiei pentru bugete și a Comisiei pentru control bugetar, natura hibridă a acestui serviciu rămâne o preocupare constantă, nu doar în ceea ce privește eficiența sa, dar și în ceea ce privește abilitatea noastră de a-l monitoriza. Raportul Comun Rivellini-Gräßle încearcă să rezolve aceste probleme. Am încercat să găsim cea mai bună soluție posibilă pentru serviciu, pentru Parlament și pentru contribuabili. Am explicat procese și am delegat responsabilități. Am consolidat influența Parlamentului în ceea ce privește sarcinile în domeniul politicii externe, am sporit transparența prin obligații clare de raportare și am sporit responsabilitatea. Am specificat clar ambasadorilor UE că trebuie să joace un rol principal în protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene și este foarte important ca și propriul lor serviciu să se asigure că le este clar acest lucru. Am creat sinergii prin utilizarea în comun a sistemului de contabilitate și îi acordăm auditorului intern al Comisiei competența de a monitoriza modul în care sunt gestionate fondurile de care aceasta are nevoie pentru a-și desfășura activitatea în mod eficient. Fondul european pentru dezvoltare și integrarea acestuia în buget rămân pe ordinea de zi, precum și descărcarea de gestiune a Consiliului.

Aș dori să le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibil acest rezultat: coraportorilor și raportorilor alternativi care au semnat, de asemenea, compromisul. Aș dori să le mulțumesc sincer partenerilor la negocieri ai Președinției belgiene. Au făcut o treabă bună.

Mai rămâne tema importantă pe care trebuie să o facă serviciul. Nu se prevăd economii în baza eficienței sporite ca urmare a concentrării economice. Serviciul avea în vedere economii de 10%, ceea ce nu este mult, dar este departe de atingerea acestui obiectiv atunci când este vorba de poziții de conducere. Toată lumea vorbește despre o misiune inexistentă. Cât de profesionist poate fi un serviciu dacă nici măcar nu știe exact ce atribuții are? Încă nu s-a profitat de ocaziile de a defini sarcinile mai în detaliu și este foarte important să se revină asupra acestui aspect foarte curând. Trebuie acordată o importanță deosebită integrării personalului. Tratamentul preferențial acordat până acum diplomaților din statele membre ne dă motive de îngrijorare. Dacă se vor promova în mod repetat anumite poziții și se va scoate din nou vechea hartă mondială a coloniilor, va trebui să discutăm în mod serios despre serviciu. Ar trebui să îi asigurăm serviciului sprijinul nostru esențial și supravegherea de către Comisia pentru control bugetar. Îi doresc să aibă succesul de care avem nevoie pentru Europa pe plan mondial.

  Crescenzio Rivellini, raportor. – (IT) Domnule președinte, baroneasă Ashton, doamnelor și domnilor, cred că s-a făcut o treabă excelentă în ceea ce privește Regulamentul financiar aplicabil Serviciului european pentru acțiune externă (SEAE) sau, ca să fiu mai precis, principiile și standardele de bază care guvernează bugetul Uniunii pentru acest nou serviciu diplomatic. SEAE, creat de Tratatul de la Lisabona, va include membri ai personalului Consiliului, al Comisiei și al serviciilor diplomatice naționale care vor reprezenta Uniunea Europeană în toate problemele de politică externă.

În structura sa inițială, SEAE continua să prezinte unele deficiențe cauzate de structura sa complexă, descentralizată, cu ramificații în toată lumea. În special, responsabilitatea actorilor financiari solicitați pentru gestionarea bugetelor de sute de milioane de euro rămase neclarificate și care era susceptibilă să contribuie la o creștere a fraudei și corupției în detrimentul bugetului Uniunii.

Deși Tratatul de la Lisabona extinde cu mult competențele Parlamentului și îl recunoaște ca fiind singura instituție care reprezintă cetățenii Europei, dezbaterea asupra înființării noului SEAE a fost monopolizată la început de Comisie și Consiliu, care au făcut tot posibilul pentru a-l structura conform orientărilor interguvernamentale, contrar metodei comunitare. După lungi consultări cu Președinția belgiană și Comisia Europeană, s-a ajuns la un acord prin care măsurile inițiale au fost răsturnate, iar rolul Parlamentului a fost intensificat, astfel încât acesta să fie implicat de drept în centrul dezbaterii europene.

Problemele despre care voi vorbi în continuare sunt fundamentale. Comisia trebuie să prezinte un document de lucru anexat la proiectul de buget cu o prezentare cuprinzătoare, inter alia, a tuturor cheltuielilor administrative și operaționale legate de acțiunile externe ale Uniunii, inclusiv de politica externă și de securitate comună și de politica europeană de securitate și apărare. Articolul 1 enumeră instituțiile Uniunii Europene. Listele responsabilităților trebuie atașate rapoartelor de activitate anuale realizate de directorii generali ai Comisiei. Șefii delegațiilor au obligația de a participa la ședințele comisiilor parlamentare relevante, împreună cu directorii generali. SEAE și Comisia Europeană trebuie să aibă un auditor și un contabil comun; această măsură va fi revizuită în 2013. Statele membre trebuie să își asume obligația de a sprijini pe deplin Uniunea Europeană în urmărirea tuturor formelor de răspundere a personalului temporar care lucrează pentru Serviciul european pentru acțiune externă.

Ulterior, va trebui să discutăm unele probleme importante care vor fi invocate în cursul revizuirii trienale a Regulamentului financiar. Acestea includ descărcarea de gestiune pentru instituții și includerea Fondului social european în bugetul general. Rezultatul negocierilor a fost bun, mai ales pentru Parlament, în sensul că rolul său central a fost sporit considerabil. Faptul că regulamentul enumeră toate instituțiile – ceea ce înseamnă că descărcarea de gestiune pentru celelalte instituții este doar o chestiune de timp – este un rezultat excelent, așa cum este și faptul că prevede existența unui singur auditor și contabil în comun între cele două instituții. Le mulțumesc tuturor pentru munca realizată.

  Bernhard Rapkay, raportor. – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, și când spun „doamnelor și domnilor” vă includ pe dumneavoastră, baroneasă Ashton, domnule Šefčovič, pe echipa dumneavoastră și Președinția Consiliului, deoarece, până la urmă, am avut de-a face cu cooperarea colegială, fără de care cu siguranță nu am fi obținut acest rezultat.

Sunt mulțumit de rezultat, cel puțin în ceea ce privește partea pentru care am fost responsabil și pentru care am în înțeles bine situația de ansamblu. Cu toate acestea, aș spune că acesta nu este chiar atât de surprinzător, pentru că nu suntem chiar la început. Domnule președinte, a fost foarte inteligentă ideea dumneavoastră de a reuni toți raportorii în mod regulat pentru un schimb de idei începând încă de la o etapă timpurie – perioada rapoartelor Brok, Verhofstadt și Gualtieri. Prin urmare, pentru persoanele relevante era clar ce va trebui făcut mai târziu, iar pentru cei care trebuiau să facă această muncă mai târziu, era clar ceea ce s-a făcut deja în ceea ce privește lucrările pregătitoare. Din acest motiv, era în principal o chestiune de aplicare la Statutul funcționarilor a aspectelor organizatorice ale problemelor asupra cărora s-a convenit între Parlament și Consiliu cu privire la înființarea Serviciului european pentru acțiune externă în domeniile de competență specifice incluse în acest Statut al funcționarilor. Când spun organizatorice, mă refer la faptul că organizarea este politică, iar politica este organizare. Acesta este, desigur, un lucru pe care l-am descoperit în mod repetat în cursul negocierilor amănunțite, deoarece era deja clar în acel moment că este posibil ca o persoană să interpreteze ceva într-un mod, iar altele să îl interpreteze oarecum diferit. Cu toate acestea, spiritul de cooperare ne-a dus, cred, la găsirea unor soluții foarte raționale la aceste probleme.

De fapt, ce trebuia să facem atunci în ceea ce privește ajustarea politicii și ce trebuia să prevedem în Statutul funcționarilor? În primul rând, trebuia să integrăm egalitatea de tratament a celor trei componente ale personalului. Doresc să menționez acest punct deoarece, după cum știți, tratatul prevede că personalul SEAE trebuie să conțină funcționari din Comisie, Consiliu și din serviciile diplomatice ale statelor membre. Ultimul dintre aceste elemente, în special, a pus într-adevăr o problemă și era ceva nou. A trebuit să rezolvăm contradicția aproape antagonică dintre abordarea comunitară și cea interguvernamentală. Este de la sine înțeles faptul că statele membre și Consiliul sunt mai mult de partea abordării interguvernamentale, în timp ce noi o preferăm pe cea comunitară. Cred că se poate spune că atunci am căutat împreună o soluție la aceasta. În acest sens, putem deci să fim foarte mulțumiți.

Ceea ce trebuia și trebuie în continuare să luăm în considerare este echilibrul de gen și echilibrul în ceea ce privește originea geografică. Vrem să avem un serviciu care să fie modern, inclusiv cu privire la problema egalității de gen. Mă bucur, baroneasă Ashton, că pe lângă ceea ce am integrat în Statutul funcționarilor ca fiind obligatoriu, ne-ați asigurat că veți face încă o declarație personală care va face parte integrantă din întregul pachet. Acest fapt reprezintă deja un progres considerabil în ceea ce privește atât aspectul egalității de gen, cât și celălalt aspect al echilibrului geografic.

Avem nevoie de drepturi și obligații egale, iar acest lucru include loialitatea – desigur din partea tuturor celor trei componente – față de instituția Înaltului Reprezentant, în prezent în persoana baronesei Ashton. În această privință am avut de făcut puțină muncă suplimentară în ceea ce privește dreptul de veto al serviciilor diplomatice în legătură cu posibilele prelungiri ale contractelor personalului provenind de la serviciile diplomatice. Totuși, am rezolvat și această problemă.

Există o chestiune care nu ar trebui să fie subestimată. Am convenit că acest aspect nu poate fi inclus în Statutul funcționarilor. Acesta este faptul că noul serviciu diplomatic european are nevoie și de o oarecare identitate proprie. Toți cei care lucrează acolo trebuie să lucreze în același scop și, prin urmare, o formă comună de instruire și continuarea instruirii este, de asemenea, extrem de importantă. Aceasta a fost importantă în special pentru unii dintre colegii mei negociatori și pot înțelege acest lucru. Am spus doar că nu am reușit să facem asta. Era clar că nu ar fi posibilă introducerea sistematică a unui aspect de acest gen în Statutul funcționarilor. Cu toate acestea, aici trebuie din nou să îi mulțumesc Înaltei Reprezentante, deoarece am fost informat că și dumneaei dorește să spună ceva despre acest lucru și că îl consideră o obligație și o necesitate majoră; aceasta va face, de asemenea, încă o declarație de angajament în această privință care, deși nu va constitui o componentă a Statutului funcționarilor, ne va asigura pe noi și pe cei care îl consideră deosebit de important pentru viitoarea activitate a Serviciului pentru acțiune externă comun.

Având în vedere toate acestea, am realizat o muncă foarte bună, iar acum serviciul este pregătit pentru un debut promițător la 1 decembrie.

  Roberto Gualtieri, raportor. – (IT) Domnule președinte, baroneasă Ashton, stimați comisari, doamnelor și domnilor, Parlamentul aprobă crearea unei noi secțiuni a bugetului pentru Serviciul european pentru acțiune externă (SEAE) și furnizarea de fonduri suplimentare pentru personal. Această poziție se datorează dorinței Parlamentului de a vedea SEAE înființat deoarece Europa are nevoie de el urgent, dar, desigur, acest lucru nu înseamnă că va renunța la rolul său de autoritate bugetară în dezbaterea privind natura organismului care se va ocupa de gestionarea crizelor sau privind prioritățile politicii privind personalul, după cum arată rezerva pe care am stabilit-o în bugetul pentru 2011.

Statutul pe care urmează să îl adoptăm consolidează rezultatele acordului de la Madrid și, în unele cazuri, merge mai departe, fapt pentru care aș dori să îi mulțumesc domnului Rapkay, doamnei Gräßle și domnului Rivellini. Trebuie să le mulțumesc și baronesei Ashton și domnului Christophersen pentru bunăvoința și deschiderea lor în cursul discuțiilor noastre.

Statutul funcționarilor asigură că întregul personal SEAE va avea aceleași drepturi și îndatoriri, indiferent de originea sa, și solicită Înaltei Reprezentante să asigure echilibrul geografic și de gen. Aceste măsuri vor avea caracter obligatoriu, iar Parlamentul se va asigura că vor fi respectate. În același timp, se evită utilizarea cotelor care ar fi nu doar dificil de pus în aplicare, ci și greșită. Statutul funcționarilor asigură un sistem de control puternic și menține SEAE strâns legat de Comisie.

Salut succesul pe care l-am obținut referitor la stabilirea de linii bugetare pentru principalele misiuni ale politicii de securitate și apărare comune, care reprezintă un pas înainte major pentru capacitatea Parlamentului de a exercita controlul asupra politicii externe și de securitate comune.

Cu votul de mâine vom avea, prin urmare, un SEAE mai puternic, mai comunitar și supus unui control și mai atent al Parlamentului. Vom fi stricți și exigenți în realizarea acestei cercetări, dar, în același timp, vom face acest lucru în mod responsabil și cu spirit constructiv, întrucât suntem hotărâți să ajutăm Înalta Reprezentantă la îndeplinirea imensei sarcini de a oferi Europei o politică externă reală care să fie în serviciul valorilor și intereselor sale.

  László Surján, raportor. – (HU) Domnule președinte, mă bucur să vad că această dezbatere are loc în prezența Consiliului și a comisarilor. Când am planificat bugetul pentru 2010, am ridicat problema resurselor pentru serviciul diplomatic extern. Răspunsul a fost că nu este nevoie de resurse în acea privință, întrucât această problemă poate fi rezolvată prin redistribuirea resurselor bugetare. Ei bine, în calitate de membri ai Comisiei pentru bugete, nu am crezut de fapt acest lucru. Adevărul este undeva la mijloc. A fost într-adevăr posibilă rezolvarea mulțimii de costuri prin redistribuirea resurselor bugetare, dar, prin adăugarea a două amendamente, există un cost suplimentar de aproximativ 44 de milioane de euro. Acest cost suplimentar reprezintă în mare acoperirea unui sfert din cheltuieli, deși am văzut că înființarea serviciului este încă la nivelul de 10 %. În mod evident, fondurile care sper că vor fi aprobate mâine vor fi suficiente pentru o perioadă oarecum mai mare decât cea pentru care sunt utilizate actual. Acest lucru chiar generează sau ar fi putut genera anumite sarcini, precum modificarea sumei. Cu toate acestea, părerea noastră este că nu are sens să se procedeze astfel. Este mult mai important ca acest serviciu să fie înființat cât mai curând posibil și să înregistreze unele progrese, deoarece unul dintre mesajele importante ale Tratatului de la Lisabona este de a fi vizibili în lume.

Totuși, în timp ce eliminăm măsurile care duc la pierdere de timp, formulăm așteptări, după cum au făcut deja raportorii anteriori. Considerăm că echilibrul geografic este foarte important în domeniile care privesc înființarea serviciului, dar nu am inclus nicio dispoziție obligatorie privind rezervele, tot cu scopul de a oferi un elan întregului sistem. Am dori să avem și o garanție că fondurile disponibile sunt utilizate într-un termen rezonabil și economic, întrucât acum suntem nevoiți să ne supunem constrângerilor din toate părțile.

În sfârșit, am dori să avem o cooperare cât mai clară cu serviciilor pentru acțiune externă ale statelor membre, și asistență reciprocă din partea lor, deoarece aplicarea acestor elemente va permite executarea anumitor sarcini în țările în care un stat membru nu este reprezentat, dar în care serviciul nostru european este prezent. Acest lucru va fi, de asemenea, eficient din punctul de vedere al costurilor pentru statele membre afectate și va îmbunătăți în mod evident ambianța cooperării. Domnule președinte, sper că Parlamentul va sprijini această redistribuire a resurselor bugetare prin voturile sale.

  Knut Fleckenstein (S&D). – (DE) Domnule președinte, doresc să întrerup doar pentru scurt timp dezbaterea pentru a vă informa pe dumneavoastră și pe colegii deputați că noaptea trecută trei teroriști au atacat Parlamentul cecen, omorând mai mulți ofițeri de securitate și luând ostatici. Teroriștii au fost, de asemenea, omorâți. Parlamentul ar trebui să condamne acest act de terorism în termeni categorici, deoarece terorismul nu este niciodată justificat. Transmitem condoleanțele noastre familiilor victimelor.

Am dorit să menționez pe scurt acest lucru, în special datorită faptului că vom discuta din nou despre Caucazul de Nord săptămâna viitoare. Îmi cer scuze pentru întrerupere.

  Președintele. – Aș dori să îi mulțumesc colegului nostru, domnul Fleckenstein, pentru această informație. Desigur, în legătură cu ceea ce ați spus, condamnăm toate actele de teroare. Pentru noi, acesta este un act de teroare care iese în mod special în evidență, întrucât a fost îndreptat împotriva unui parlament. Suntem pe deplin de acord cu spusele dumneavoastră și simpatizăm cu familiile victimelor și cu cei afectați. Voi face o declarație oficială privind această chestiune. Nu am fost informat cu privire la aceasta până acum, dar voi da în scurt timp o declarație oficială. Vă mulțumesc foarte mult, domnule Fleckenstein, pentru că ne-ați atras atenția asupra acestui fapt.

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. – Domnule președinte, aș dori să îi mulțumesc domnului Fleckenstein pentru că a adus în atenția noastră această problemă importantă. Desigur, și Comisia condamnă toate actele de terorism și sunt sigur că va reacționa în consecință.

Dacă îmi permiteți să mă întorc la dezbaterea noastră, dați-mi voie să încep prin a-i mulțumi raportorului nostru, domnul Rapkay, pentru munca excelentă depusă în prezentarea acestei propuneri distinsului dumneavoastră Parlament. Laud cooperarea excelentă din ultimele luni și săptămâni asupra acestui dosar complex. Dați-mi voie să îmi extind complimentele și către raportorii alternativi, precum și Comisia pentru afaceri juridice și Comisia pentru afaceri externe, care au lucrat asiduu și în mod constructiv pe durata întregului proces. În sfârșit, permiteți-mi să îmi exprim recunoștința față de Cathy, echipa acesteia și serviciile Comisiei pentru munca enormă depusă, care sper că va duce la înființarea SEAE în foarte scurt timp.

Activitatea din această săptămână va încheia sarcina complexă de elaborare a fundamentelor juridice și bugetare ale SEAE. Acestea se bazează pe piatra de temelie a acestui proces – decizia SEAE – și sunt în deplină concordanță cu ea. Am avut privilegiul de a participa la discuțiile privind înființarea SEAE și am fost onorat să reprezint Comisia la celebra negociere cvadripartită de la Madrid. Pot fi un martor direct în ceea ce privește importanța contribuției reprezentanților Parlamentului European, domnul Brok, domnul Verhofstadt și domnul Gualtieri, pentru încheierea cu succes a dezbaterii noastre foarte intense asupra acestei probleme. Consider că, prin participarea la dezbatere, aceștia chiar au contribuit la obținerea SEAE ca un sistem diplomatic european cu adevărat eficient și eficace.

Același lucru se poate spune despre munca raportorului dumneavoastră, domnul Rapkay. Modificările aduse Statutului funcționarului par să fie de natură pur administrativă, dar nu sunt. Acestea sunt esențiale pentru lansarea corectă a serviciului și pentru a servi cu adevărat intereselor europene. Comisia este de părere că pachetul de compromis depus de raportorul dumneavoastră, domnul Rapkay, este un rezultat foarte bun care merită sprijinit în totalitate. Modificările au dus, după părerea mea, la o îmbunătățire reală a întregului text.

Dați-mi voie să evidențiez doar câteva elemente centrale ale propunerii. După cum știți, SEAE va fi compus în etapa sa inițială din cele trei surse menționate în tratat, și anume Comisia, Secretariatul General al Consiliului și diplomații naționali. Departamentele relevante ale Consiliului și Comisiei vor fi transferate SEAE, garantându-se pe deplin menținerea drepturilor existente ale personalului care lucrează în aceste departamente. Diplomații naționali vor putea candida pentru posturile vacante. Mă bucur să spun că, începând cu 1 iulie 2013, funcționari de la alte instituții, inclusiv Parlamentul European, vor putea, de asemenea, candida la SEAE pe picior de egalitate.

Funcționarii permanenți și diplomații naționali vor avea aceleași drepturi și obligații în SEAE, iar dispozițiile relevante ale Statutului funcționarilor se vor aplica pentru a le asigura independența și loialitatea față de Uniunea Europeană. Diplomații naționali vor avea contracte care pot dura cel mult zece ani. În plus, statele membre vor oferi diplomaților naționali o garanție a reîncadrării imediate la sfârșitul serviciului în Serviciul european pentru acțiune externă.

Compromisul include și dispoziții care exprimă un angajament puternic față de realizarea echilibrului geografic și de gen în Serviciul european pentru acțiune externă. Situația va fi revizuită în 2013 printr-un raport al Înaltei Reprezentante care va fi prezentat Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Știu că unii dintre cei prezenți în acest Parlament și-ar fi dorit dispoziții mai puternice în aceste propuneri, în timp ce alții s-au opus vehement. Am convingerea că amendamentele, așa cum le-ați depus acum, constituie o soluție echilibrată. Negocierile asupra acestui dosar nu au fost mereu ușoare. Procesul pregătitor a fost destul de complex deoarece necesita o consultare cu reprezentantul personalului nostru, însă munca grea și negocierile intense au meritat și aveți în față un rezultat foarte bun al negocierilor pentru Parlamentul dumneavoastră.

Prin urmare, sper că Parlamentul European va adopta aceste amendamente mâine. Permiteți-mi să închei prin a declara angajamentul puternic al Comisiei de a asigura crearea rapidă a SEAE și disponibilitatea acesteia de a furniza tot sprijinul necesar și de a ajuta acest nou serviciu european. Sper că ziua de mâine va marca un vot istoric al acestui Parlament care va duce la înființarea Serviciului european pentru acțiune externă.

  Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Domnule președinte, ceea ce discutăm acum constituie un început încurajator pentru o zi lungă, bogată în dezbateri bugetare. Lansarea Serviciului european pentru acțiune externă a solicitat modificări ale regulamentului financiar, însă, pentru prima oară, acest lucru a fost realizat în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Din acest motiv, Parlamentul va modifica mâine regulamentul Consiliului.

Sunt foarte bucuros că am putut ajunge la un acord în cursul negocierii tripartite de săptămâna trecută. Aceasta dovedește faptul că ne putem respecta obligațiile în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. Prin aceasta am putut, de asemenea, oferi Serviciului european pentru acțiune externă o bază solidă și în timp util. Nu vreau să intru în prea multe detalii, însă aceasta permite crearea unei secțiuni separate a bugetului, asigură răspunderea optimă a șefilor de delegații și permite supravegherea acestei secțiuni a bugetului privind Serviciul pentru acțiune externă de către un contabil și un auditor intern al Comisiei. Acest lucru este supus revizuirii.

Aș dori să le mulțumesc raportorilor, doamna Gräßle și domnului Rivellini pentru abordarea lor constructivă și cooperantă.

În ceea ce privește bugetul rectificativ nr. 6, sper că ambele brațe ale autorității bugetare sunt acum în măsură să aprobe bugetul rectificativ fără a-i aduce modificări. Aceasta este, de asemenea, o condiție prealabilă pentru ca Serviciul de acțiune externă să înceapă să funcționeze foarte curând.

Justificarea primei tranșe de noi posturi AD este de a face față cu sarcinile suplimentare imediate, însă până în 2013 vizăm să ne fi respectat angajamentul ca o treime din personalul AD să provină de la serviciile diplomatice ale statelor membre.

Prin urmare, invit Parlamentul să sprijine bugetul rectificativ deja aprobat în Consiliu. Aș dori să îmi exprim încă o dată recunoștința față de raportori, domnul Surján și domnul Gualtieri.

  Catherine Ashton, Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/vicepreședintă a Comisiei. – Domnule președinte, intervin pentru scurt timp, înainte de toate pentru a mulțumi foarte mult raportorilor, doamna Gräßle, domnul Rapkay și domnul Gualtieri, pentru volumul imens de muncă pe care aceștia și alți deputați în acest Parlament l-au depus pentru a ne aduce în punctul în care ne aflăm în această dimineață.

Știu că aceste negocieri au fost dure uneori și că dumneavoastră ați fost negociatori puternici. Consider că rezultatul care se află în fața noastră este unul bun și reflectă într-adevăr aplicarea Tratatului de la Lisabona, Parlamentul jucând aici un rol semnificativ și important pentru viitor.

A fost un exercițiu comun și de colaborare și sunt extrem de recunoscătoare tuturor pentru lucrul care s-a realizat. Mai ales, cred că am creat fundația serviciului într-un mod care va angaja în mod corespunzător Parlamentul pe viitor și deja mi-am luat angajamentele privind transparența și abordarea pe care doresc să o am în lucrul cu Parlamentul.

De asemenea, am precizat clar că acesta este un serviciu care trebuie să reflecte întinderea și profunzimea Uniunii Europene. Acesta este un serviciu de care îmi doresc ca fiecare deputat în acest Parlament, fiecare stat membru și fiecare membru al Comisiei să fie cu adevărat mândru. Doresc ca Europa să se reflecte în personalul pe care îl avem, în ambasadorii pe care îi numim, în oamenii care reprezintă nucleul acesteia. Veți avea multe ocazii să vă asigurați că acel angajament va fi respectat, mai ales prin revizuirea din 2013.

Știu și eu că deputații au fost preocupați să se asigure că avem facilități de instruire și capacități adecvate. Avem într-adevăr temeiul juridic pentru acest lucru și vreau să reasigur acest Parlament că vom avea grijă ca cei care au alte tradiții, alte origini, să fie reuniți pentru a crea un serviciu cu adevărat european care va reflecta încă o dată tot ceea ce s-a spus pe durata procesului de elaborare până în acest moment.

Doream să mulțumesc în mod deosebit doamnei Lichtenberger și domnului Saryusz-Wolski pentru munca depusă în ceea ce privește problema instruirii. Știu că sunt mult mai multe lucruri pe care trebuie să le discutăm și aștept cu nerăbdare să fac aceasta cu dumneavoastră și cu alții în cursul săptămânilor și lunilor viitoare, însă mă angajez pe deplin să mă asigur că instruirea este o parte a modului în care abordăm elaborarea serviciului. Spun acest lucru în contextul încetinirii economiei și al climatului în care ia ființă acest serviciu și aveți din partea mea întregul angajament că acesta va fi un serviciu eficient din punctul de vedere al costurilor.

În sfârșit, acesta permite îndeplinirea aspirațiilor și ambițiilor noastre în lume. Fiecare cetățean al Uniunii Europene este afectat de ceea ce facem noi în domeniul politicii externe, al comerțului și dezvoltării și al combaterii terorismului. Acesta este, înainte de toate, un serviciu pentru ei și mă prezint în fața reprezentanților cetățenilor Europei pentru a-mi lua angajamentul că acest serviciu vă va îndeplini ambițiile.

  Olivier Chastel, Președinte în exercițiu al Comisiei. – (FR) Domnule președinte, baroneasă Ashton, doamnelor și domnilor comisari, onorabili deputați, în numele Consiliului, permiteți-mi să le mulțumesc raportorilor parlamentari care au investit atât de mult efort în munca privind diferitele dosare necesare pentru punerea în aplicare a Serviciului european pentru acțiune externă. Doamna Gräßle și domnul Rivellini pentru Regulamentul financiar, domnul Rapkay pentru Statutul funcționarilor și domnul Gualtieri și domnul Surján pentru proiectul de buget rectificativ pentru 2010.

În urma acordului politic de la Madrid și a avizului Parlamentului European publicat la 8 iulie, la 26 iulie, Consiliul Afaceri Generale a adoptat, după cum știți, o decizie de stabilire a organizării și funcționării Serviciului european pentru acțiune externă. Cu toate acestea, pentru ca acest serviciu să fie înființat corespunzător, mai trebuie să adoptăm cele trei instrumente pe care tocmai le-am menționat.

Lucrul asupra acestor dosare a fost intens atât din partea Parlamentului și Comisiei, a Înaltei Reprezentante, cât și din partea Consiliului, și cu toții am făcut un efort pentru a ajunge la un acord în cel mai scurt timp posibil, în termenele care ne-au fost impuse.

Acum putem cu toții să sărbătorim și să ne felicităm pentru finalizarea cu succes a lucrului datorită acordurilor stabilite privind diferitele dosare, în urma votului Parlamentului din cursul prezentei ședințe. Luni, 25 octombrie, Consiliul Afaceri Generale poate adopta aceste instrumente la nivel politic. Serviciul european pentru acțiune externă poate, prin urmare, să înceapă operațiunile la 1 decembrie, așa cum era prevăzut.

Toate acestea au fost în fond repetate în această dimineață de către baroneasa Ashton, comisari și raportori. În ceea ce mă privește, mă voi limita la abordarea naturii istorice a acestui eveniment care, la un an după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, reprezintă una dintre cele mai semnificative inovații ale acestuia. Prin înființarea Serviciului european pentru acțiune externă, atât coherența, cât și vizibilitatea acțiunii externe a Uniunii vor fi consolidate semnificativ.

Evident, treaba nu s-a terminat. Acesta este doar începutul, iar provocarea este pe măsura așteptărilor noastre, dar sunt sigur că putem conta pe Înalta Reprezentantă, baroneasa Ashton, să facă aceasta cu energie și determinare. În orice caz, îi urez mult succes în această misiune.

Pentru a încheia, domnule președinte, aș dori să îi mulțumesc din nou Parlamentului European pentru angajamentele sale și abordarea sa constructivă care au fost decisive în această problemă.

PREZIDEAZĂ: EDWARD McMILLAN-SCOTT
Vicepreședinte

  Jacek Saryusz-Wolski, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri externe. – Domnule președinte, comisia mea, Comisia pentru afaceri externe, s-a pronunțat în favoarea unui SEAE puternic cu o majoritate copleșitoare.

„Puternic” înseamnă supus cercetării democratice și parlamentare și controlului. „Puternic” înseamnă comunitar – i.e. a reprezenta comunitatea tuturor celor 27 de state membre, a respecta dimensiunea geografică și diversitatea Uniunii de astăzi, și nu de ieri. În urmă cu o jumătate de an, echilibrul geografic nu era o problemă. Astăzi este o problemă, și va continua să fie astfel, iar punctul 7 din rezoluția noastră și articolul 6 alineatul (6) vor demonstra acest lucru. Două sute de deputați din noile state membre din această Cameră vor supraveghea, de asemenea, această chestiune. În propunerea inițială s-a pus mai mult accent pe echilibrul geografic decât era cazul, deși acest lucru nu a fost suficient. Aritmetica nu are întotdeauna dreptate, iar legile și geografia nu pot fi învinse cu o majoritate de voturi. Credem că toți bărbații și femeile sunt egali și nu că unii sunt mai egali decât alții. Acest lucru se aplică și serviciului extern al Uniunii.

Lady Ashton, așteptăm cu nerăbdare măsurile dvs. pentru corectarea discriminării actuale împotriva statelor membre noi în ceea ce va deveni Serviciul european pentru acțiune externă.

  Göran Färm, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri externe. – (SV) În calitate de raportor al Comisiei pentru afaceri externe cu privire la Regulamentul financiar, punctul meu de plecare a fost acordul de la Madrid, dar și faptul că în anumite domenii erau necesare mai multe detalii. Este vorba despre a crea deschidere și transparență în buget prin efectuarea unor alocări mai exacte, mai ales când vine vorba de misiuni importante din punct de vedere politic care solicită foarte mult bugetul.

Trebuie să protejăm dreptul la informații referitoare la costurile totale, inclusiv partea statelor membre. Trebuie să protejăm controlul satisfăcător asupra gestionării puterilor delegate, astfel încât să nu pierdem din strânsoare această organizație complexă.

Acest lucru nu este valabil doar pentru influența Parlamentului; mai presus de toate, este vorba despre dreptul cetățenilor să cerceteze acest nou serviciu important pe care îl pune la dispoziție Uniunea în prezent.

Am reușit foarte bine în această privință. Ne-a luat timp și am luptat din greu pentru a obține acest lucru, însă cred că putem să spunem și că, în acest mod, am pus baze solide care vor da Serviciului european pentru acțiune externă posibilitatea de a intensifica rolul UE în lume, sub controlul complet și temeinic al Parlamentului și al cetățenilor, și acest lucru este important.

  Filip Kaczmarek, raportor pentru aviz al Comisiei pentru dezvoltare. – (PL) Opinia Comisiei pentru dezvoltare cu privire la Statutul funcționarilor Uniunii a fost adoptată în unanimitate. Comisia pentru dezvoltare sprijină amendamentele propuse în proiectul de raport al Comisiei pentru afaceri juridice, și, mai ales, modificările care sunt menite să se asigure că recrutarea personalului pentru Serviciul european pentru acțiune externă se bazează pe proceduri obiective și transparente prevăzute în Statutul funcționarilor Uniunii și în condițiile de angajare a altor slujitori ai Comunităților. Mai mult, propunerea Comisiei este îmbunătățită de modificările propuse de raportorul principal, domnul Rapkay, care introduc dispoziții referitoare la personalul Serviciului european pentru acțiune externă și care au fost incluse în acordul politic. Acestea vizează cu precădere egalitatea de gen și echilibrul geografic în rândul personalului, precum și un echilibru între personalul din instituțiile Uniunii Europene și angajații care au făcut parte din corpuri diplomatice naționale. Sper că noul Serviciu pentru acțiune externă va aprecia caracterul autonom al cooperării privind dezvoltarea și nu va trata această chestiune ca pe un „morcov” – un instrument pentru realizarea politicii externe. Acesta a fost cel mai important obiectiv al activității Comisiei pentru dezvoltare.

  Véronique De Keyser, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru dezvoltare. – (FR) Domnule președinte, baroneasă Ashton, la fel ca mulți alții, grupul meu dorește echilibru referitor la personalul Serviciului pentru acțiune externă cu privire la origine geografică, gen și echilibru între țările mari și mici.

Totuși, avem din nou de-a face cu cruciade interguvernamentale și cote, și, în cele din urmă, candidații ar trebui judecați în funcție de meritele lor. Suntem conștienți de faptul că nici criteriile actuale privind ocuparea forței de muncă nici selecțiile de personal nu promovează echilibrul cerut și că acesta nu poate fi atins, așa cum ați afirmat, atât de ușor. Și totuși, orice dezechilibru preocupă anumite persoane și, mărturisesc, chiar și în rândurile noastre, știm că există riscul de a fi exploatat de cei care doresc să vă pierdeți puterile, baroneasă Ashton, și nu să vă sprijine în provocările care ne așteaptă, și știm că vor fi ceva.

Din acest motiv grupul meu vă spune direct că vă sprijină și că are încredere deplină în dvs., baroneasă Ashton. Trebuie să vă punem la dispoziție mijloacele de a reuși. Este timpul ca Serviciul pentru acțiune externă să fie lansat, însă este adevărat că dacă peste doi ani vă veți întoarce la noi cu o problemă majoră privind repartizarea colaboratorilor dvs., va exista o mică problemă în ceea ce privește eliberarea din serviciu, și mă gândesc atât la dumneavoastră, cât și la noi când afirm că trebuie să evităm acest lucru cu orice preț. Mult noroc!

  Kader Arif, raportor pentru aviz al Comisiei pentru comerț internațional. – (FR) Domnule președinte, doamnă comisar, iată-ne, în cele din urmă, după luni multe de muncă, încercând să punem bazele viitorului Serviciu pentru acțiune externă al Uniunii Europene însă, ca mulți dintre colegii mei deputați dinaintea mea, doresc să le mulțumesc raportorilor pentru calitatea muncii prestate.

Deoarece dorința noastră comună este să vedem un serviciu diplomatic european veritabil care să nu fie pur și simplu o completare a serviciilor diplomatice ale celor 27 de state membre, Regulamentul financiar și Statutul funcționarilor Uniunii, pe care le vom discuta astăzi și le vom vota mâine, sunt de importanță capitală. Trebuie să ne acorde mijloacele pentru a face față unei provocări duble: să vorbim într-un singur glas pe scena internațională, însă să garantăm consecvența în toate politicile externe ale Uniunii.

În acest sens, politica comercială nu face parte din mandatul Înaltei Reprezentante, însă în calitate de fost comisar pentru comerț, sunt sigur că poate să creeze acest dialog care este necesar pentru a ne asigura că politica comercială, așa cum este prevăzut în tratat, respectă obiectivele Serviciului pentru acțiune externă al Uniunii, cu precădere dezvoltarea sustenabilă, eradicarea sărăciei și protecția drepturilor omului.

În cele din urmă doresc să subliniez faptul că politica noastră comună va fi măsurată prin intermediul resurselor bugetare alocate; abilitatea noastră de a avea bătălii politice pe scena internațională depinde de acest lucru.

  Nadezhda Neynsky, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru bugete. – (BG) Și eu doresc să-i felicit pe doamna Gräßle, domnul Rivellini și pe domnul Rapkay pentru misiunea imensă pe care au dus-o la bun sfârșit.

Să spunem cu claritate că înființarea serviciului diplomatic european este un proces politic complex care trebuie să reflecte echilibrul intereselor și reprezentării statelor membre, oferind totodată oportunitatea ca serviciul să opereze eficient și să transforme Europa într-un jucător cheie pe scena internațională.

În același timp doresc, de asemenea, să-mi exprim regretul cu privire la faptul că propunerea referitoare la echilibrul geografic, care a primit sprijinul majorității în Comisia pentru afaceri externe și Comisia pentru bugete și este, și doresc să subliniez acest lucru, în conformitate cu rezoluția Parlamentului European din 8 iulie 2010, nu a fost menționată suficient în raportul Rapkay.

Din acest motiv apelez la dumneavoastră, baroneasă Ashton, deoarece sunteți persoana care are poate cel mai mult de câștigat din motivația și energia întregii Uniuni Europene. Îndrăznesc chiar să cred că veți găsi o modalitate de a vă asigura că acest echilibru geografic se reflectă în mod adecvat în serviciul dvs. Mult noroc!

  Edit Herczog, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru control bugetar. – (HU) În numele Comisiei pentru control bugetar, salut înființarea acestui nou serviciu care este una dintre cele mai importante transpuneri practice ale Tratatului de la Lisabona. Această nouă instituție are nevoie, desigur, de un buget. Totuși, este cel puțin la fel de important să definim și să respectăm principiile bugetare și regulile financiare datorită responsabilității bugetare și financiare. În ultimii ani, comisia noastră a purtat o dezbatere în această privință cu DG RELEX. Prin urmare, aș dori să acordăm atenție specială acestei chestiuni. Este foarte important să stabilim reglementări organizaționale și operaționale adecvate. Este foarte important să nu pierdem din vedere faptul că trebuie evitată dublarea sarcinilor, funcțiilor și resurselor, și că trebuie să avem în vedere toate opțiunile pentru a asigura eficiența cheltuielilor. O structură organizațională transparentă și simplă și gestionarea resurselor vor garanta faptul că noua organizație va opera eficient.

Membrii vor proveni din trei surse: instituțiile UE, statele membre și experții din țara beneficiară. Este extrem de important ca această instituție care cuprinde membri ai instituțiilor UE și angajați ai statelor membre să aibă egalitate deplină în această privință. Prin urmare, considerăm că instruirea este importantă și este foarte important ca principiul și practica selecției să se bazeze pe procese și cerințe uniforme. Comisia pentru bugete va verifica acest aspect în fiecare an.

  Zigmantas Balčytis, raportor pentru aviz al Comisiei pentru control bugetar. – (LT) Aș dori să mulțumesc tuturor colegilor mei bugetari al căror profesionalism ne-a ajutat să ajungem la un acord politic între instituțiile europene destul de repede și să punem baze temeinice pentru înființarea Serviciului european pentru acțiune externă. Sunt sigur că activitatea SEAE va deveni din ce în ce mai eficientă și va contribui la formarea unei politici externe și de securitate de înalt nivel, consolidând rolul Uniunii Europene pe scena mondială. Funcționarea SEAE trebuie să respecte principiile gestionării financiare eficace și eficiente. Anul acesta am alocat 9,5 milioane de euro în plus SEAE-ului, însă vom putea evalua adevăratele costuri după primul an de funcționare, când un raport privind toate cheltuielile aferente activității SEAE va fi prezentat Parlamentului European. Parlamentul European joacă, de asemenea, un rol responsabil în funcționarea SEAE pentru a se asigura de utilizarea eficientă a resurselor SEAE și pentru a se asigura că banii contribuabililor din Uniunea Europeană creează valoare adăugată reală pentru politica comunității și cetățenii acesteia.

  Tadeusz Zwiefka, în numele Grupului PPE. – (PL) Sunt convins că nicio persoană din această Cameră nu se îndoiește câtuși de puțin în ceea ce privește rolul important pe care-l va juca Serviciul european pentru acțiune externă în activitatea Uniunii. Activitatea noastră din ultimele luni s-a concentrat asupra asigurării faptului că serviciul are baza juridică legală și instrumentele adecvate pentru ca activitatea sa viitoare să fie eficientă. Am lucrat sub presiunea timpului și negocierile au fost adesea dificile. Am ajuns la un acord cu Comisia și Consiliul cu privire la multe aspecte și sper că compromisurile la care am ajuns vor genera un rezultat final favorabil. Comisia pentru afaceri juridice a avut misiunea de a propune modificări la Statutul funcționarilor Uniunii care va trebui să corespundă nevoilor noului serviciu și care va garanta, de asemenea, că va fi independent și că va lucra la standarde ridicate. Cred că modificările adoptate ieri seară la reuniunea Comisiei pentru afaceri juridice ne oferă într-adevăr aceste garanții deși, personal, nu le găsesc pe deplin satisfăcătoare, cu precădere într-o privință. Cred că problema echilibrului geografic, care este subliniată atât de des, ar fi putut fi soluționată mult mai bine. Salut, desigur, declarațiile făcute de Înalta Reprezentantă, potrivit cărora va acorda o atenție deosebită asigurării participării în cadrul serviciului a cetățenilor din toate statele membre, și salut, de asemenea, dispoziția care stipulează că în 2013 se va prezenta un raport în cadrul căruia Înalta Reprezentantă va furniza informații referitoare la activitatea serviciului.

Se presupune că diplomația Uniunii este europeană și adevărul este că cetățenia membrilor de personal ai acesteia nu ar trebui să joace un rol special. Totuși, locul din care provenim și rădăcinile noastre formează viziunea noastră asupra lumii și acest lucru are o influență semnificativă asupra percepției noastre asupra lumii care ne înconjoară. Se știe că există încă state membre în Uniune care sunt subreprezentate în toate instituțiile. Dacă Europa vrea să fie unită în diversitatea sa, este necesar să-i dăm Europei o șansă ca această diversitate să fie păstrată și exprimată corespunzător. Acesta a fost, de fapt, subiectul discuțiilor noastre privind echilibrul geografic și nu, așa cum cred și înțeleg în mod greșit unii, garantarea cotelor fixe pentru statele membre. Le mulțumesc raportorilor pentru cooperare și îi doresc doamnei Ashton să reușească să folosească eforturile noastre în mod optim în activitatea sa.

  Hannes Swoboda, în numele Grupului S&D. – (DE) Domnule președinte, în primul rând doresc să le mulțumesc sincer raportorilor pentru munca excelentă pe care au depus-o și pentru compromisurile la care s-a ajuns. Desigur, nu toată lumea este mulțumită încă și înțeleg îngrijorarea, cu precădere în ceea ce privește echilibrul geografic. Totuși, îl pot asigura pe domnul Saryusz-Wolski că noi toți – nu doar deputații noi din această Cameră – trebuie să avem grijă să asigurăm un echilibru geografic mai bun și că noi toți – nu doar femeile – trebuie să avem grijă să obținem un echilibru de gen sănătos. Acest lucru este necesar și iau promisiunile în serios. Vom face cu siguranță presiuni pentru ca aceste aspecte să fie implementate.

Mai presus de toate, este vorba despre a oferi un serviciu comun de cea mai înaltă calitate Uniunii Europene. Nu văd nicio contradicție aici. Dimpotrivă, totul trebuie să se reducă la un numitor comun, deoarece acum este timpul să acționăm; acum este momentul să arătăm că dorim ca Uniunea Europeană să opereze la nivel internațional. În Iran, Înalta Reprezentantă a preluat deja rolul de conducere și este foarte important să obținem rezultate bune aici. În Orientul Mijlociu este important ca noi nu doar să acordăm finanțare, ci și să ne implicăm și ar trebui să facem acest lucru de dragul problemei cu care ne confruntăm, nu doar de dragul prestigiului. În ceea ce o privește pe Rusia, trebuie să ne asigurăm că stabilim o relație pragmatică, deși una bazată pe valori, în interesul tuturor vecinilor noștri comuni. Cu Statele Unite trebuie să negociem pe picior de egalitate. Acolo unde există probleme, trebuie să le abordăm deschis pentru a ne putea alătura Statelor Unite în lupta împotriva terorismului și în remodelarea globalizării. China este noua putere în curs de apariție, și nu dorim să împiedicăm acest lucru, însă contestăm o formă de naționalism care dezvoltă un anumit grad de agresivitate, îndeosebi în această regiune din Asia. Vrem să implicăm China mai mult în comunitatea internațională, inclusiv în instituțiile internaționale.

Și pentru Înalta Reprezentantă acesta este cu siguranță unul dintre cele mai importante aspecte care trebuie abordate, respectiv a ne asigura că, în aceste noi instituții multilaterale internaționale, putem obține și reglementări adecvate și o nouă distribuire a influenței și a puterii, care să nu restricționeze Uniunea Europeană, însă care să accepte faptul că există și noi jucători globali. Toate acestea sunt misiuni importante pentru serviciul informatic, pentru care Înalta Reprezentantă are nevoie de întreg sprijinul nostru. Președinția belgiană – cu alte cuvinte dumneavoastră, domnule Chastel – tocmai a promis că va acorda sprijinul cuvenit Înaltei Reprezentante. Această promisiune este bună, și cuvintele de felicitare sunt, de asemenea, bune, însă sper că miniștrii de externe recunosc și faptul că nu are rost să luptăm unii împotriva altora și că există o singură opțiune, respectiv ca miniștrii de externe, Înalta Reprezentantă și noi, deputații din cadrul acestui Parlament, împreună, să reușim să reprezentăm Europa energic în relațiile externe.

  Cecilia Wikström, în numele Grupului ALDE. – (SV)În primul rând, aș dori să mulțumesc pentru spiritul excelent de colaborare pe care l-am simțit cu toții în timp ce am lucrat la această chestiune foarte importantă.

Baroneasa Ashton nu va avea cu siguranță o sarcină ușoară acum, când urmează să fie înființat Serviciul european pentru acțiune externă. Totuși, împreună cu Consiliul și cu Comisia, Parlamentul a pus bazele unei organizări reprezentative eficiente care va putea într-adevăr să reprezinte Europa și valorile și interesele europene pretutindeni în lume.

Forța UE constă în diversitatea sa. Uniunea Europeană este alcătuită din oameni cu trecut, aptitudini și experiențe diferite. Prin crearea unui Serviciu pentru acțiune externă care să utilizeze bărbați și femei recrutați din toate statele membre vom utiliza și cel mai mare atu și cea mai mare resursă a Europei. În același timp, nu trebuie să ne îndoim de faptul că aptitudinile și calificările vor fi decisive în efectuarea numirilor pe posturi în cadrul noului Serviciu pentru acțiune externă.

Parlamentul European are un motto frumos: unită în diversitate. Acestea sunt cuvinte care poartă obligații și au o semnificație profundă. Sper că sub conducerea baronesei Ashton Serviciul pentru acțiune externă va deveni un serviciu european veritabil care va reprezenta cetățeni din toate statele membre, femei și bărbați deopotrivă. Persoanele care urmează să lucreze în cadrul Serviciului pentru acțiune externă trebuie instruite clar pentru a reprezenta întreaga Uniune. Îi urez baronesei Ashton, din toată inima, mult succes în această misiune importantă.

  Franziska Katharina Brantner, în numele Grupului Verts/ALE. – Domnule președinte, doresc să felicit pe toată lumea implicată pentru felul în care s-a procedat și pentru unde ne aflăm astăzi. Am salvat metoda comunitară și prioritățile referitoare la dezvoltare. Am intensificat controlul democratic, îndeosebi în ceea ce privește liniile PESC. Am pus fundamentele unui serviciu inclusiv bazat pe egalitate și pe un esprit de corps. Vă mulțumesc, doamnă Ashton, pentru că ați menționat măsurile de instruire în ceea ce privește egalitatea de gen și echilibrul geografic în cadrul măsurilor dvs. proactive. Doresc să le mulțumesc tuturor celor din această Cameră, doamnei Ashton și Președinției.

Însă am reușit să creăm un serviciu modern care să fie mai mult decât un al douăzeci și optulea serviciu diplomatic național? Care este valoarea adăugată a Serviciului european pentru acțiune externă?

Cred că jocul nu s-a terminat. În primul rând va fi nevoie de coordonarea eficientă a domeniilor de politică. Doresc încă să văd structuri implementate în vederea atingerii acestui obiectiv.

În al doilea rând, trebuie să intensificăm managementul crizelor și prevenirea conflictelor. Aceasta poate fi o valoare adăugată oferită de Uniunea Europeană. Acest lucru va depinde de implementarea „structurii adecvate” și de felul în care folosim posturile noi și posturile create prin sinergii la nivelul Consiliului și Comisiei. În acest sens, avem nevoie de mai mulți deputați ambasadori? Sau nu va fi rolul dvs., doamnă Ashton, să trimiteți un SMS? Trăim în secolul XXI. Rolul foștilor diplomați aparține secolului XIX. Nu ar trebui să purtăm o dezbatere pentru a vedea dacă chiar avem nevoie de acești oameni și pentru ce avem nevoie de ei?

Sper că schema dvs. de personal și prioritățile dvs. de angajare vor reflecta, așa cum ați promis, prioritățile și vor face ca serviciul să ofere într-adevăr valoare adăugată – un lucru pe care nu-l are și pe care nu-l poate realiza fiecare serviciu diplomatic național. În ceea ce ne privește, există două priorități: prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor civile. Crearea unei celule de mediere, de exemplu.

În ceea ce privește drepturile omului, vrem ca acest serviciu să sprijine drepturile omului la cel mai înalt nivel. Egalitatea de gen nu se termină odată cu prioritățile privind angajarea. Este vorba și despre integrarea principiului egalității între femei și bărbați și conferirea unui nivel ridicat de importanță misiunilor și mandatelor. În acest sens, cred că ar fi o idee bună să avem o privire generală asupra și o revizuire a misiunilor PSAC care au fost finalizate, pentru a învăța din trecut pentru viitorul serviciului dvs., doamnă Ashton. Cred că astfel vom progresa.

Urez succes tuturor și sunt pregătită să cooperez din nou constructiv în viitor.

  Zbigniew Ziobro, în numele Grupului ECR. – (PL) Uniunea este o asociere a 27 de state, și acest fapt ar trebui să se reflecte în structura instituției care va reprezenta Uniunea Europeană pe plan extern. Nu trebuie să dăm impresia că unele țări nu primesc recunoaștere în ceea ce privește crearea unui serviciu nou. Serviciul ar trebui să reflecte bunăstarea culturală și tradițiile naționale diferite din Europa, inclusiv în domeniul diplomației. Prin urmare, un grup de deputați, printre care mă număr și eu, a pregătit o modificare care are în vedere introducerea unui factor de echilibru geografic. Astfel, în cazul în care candidații selectați în competiții au competențe similare, factorul decisiv pentru numire ar trebui să fie criteriul geografic. Prin urmare, nu este vorba despre o soluție rigidă care impune criterii geografice de acest tip când recrutează personal pentru viitorul serviciu, ci despre o măsură flexibilă și auxiliară. Adoptarea unei asemenea dispoziții va reduce dezechilibrele actuale și ne va permite, cu timpul, să asigurăm un nivel mai mare de reprezentanță. Aș dori să subliniez faptul că această soluție păstrează semnificația centrală a criteriului competenței, care este atât de importantă pentru cei care au creat aceste măsuri.

  Willy Meyer, în numele Grupului GUE/NGL. – (ES) Domnule președinte, deoarece acesta este primul discurs de astăzi susținut de un membru al grupului meu, vă rog să-mi permiteți să încep prin a afirma, în numele Grupului Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, că sprijinim lucrătorii francezi care sunt în grevă generală ca răspuns la măsurile anti-sociale ale președintelui Sarkozy.

În prima sa intervenție, președintele a menționat că blocadele sunt de vină pentru întârzierea reprezentanților Consiliului. Sunt blocaje numeroase și este grevă generală, care, speră grupul nostru, va avea succes deplin și va duce la rectificarea acestor politici antisociale în Europa.

Aș dori să le mulțumesc colegilor mei deputați pentru munca depusă, însă îi informez că, din păcate, grupul nostru se va abține de la vot mâine. Nu vom vota împotrivă, însă nu vom putea nici să votăm pentru, deoarece suntem de părere că, din păcate, rezultatul nu corespunde cerințelor noastre. Am cerut un control general al Serviciului pentru acțiune externă de către această cameră. Desigur că nu s-a putut modifica structura, deoarece nu acesta era subiectul discuției, și nu suntem convinși de această structură, care își asumă responsabilitatea pentru securitate și politică externă.

Am dus o bătălie democratică foarte importantă în parlamentele naționale – cel puțin în al meu – cu privire la securitate pentru a avea control total, în așa fel încât orice trimitere a trupelor în străinătate să fie supusă unui control parlamentar exhaustiv.

Prin urmare, suntem foarte departe de acest control și din aceste motive nu vom vota pentru mâine. În orice caz, doresc să închei prin a vă mulțumi pentru munca depusă.

  Fiorello Provera, în numele Grupului EFD. – (IT) Domnule președinte, stimați colegi, în definirea structurii noului serviciu diplomatic nu trebuie să repetăm greșelile din trecut, ci trebuie să încercăm să creăm un organ raționalizat, cu costuri reduse și, mai presus de toate, eficient. Un instrument în serviciul politicii europene – și subliniez „europene” – nu trebuie să-și selecteze personalul pe baza originii geografice și a genului, ci în funcție de calitate.

Sunt de acord cu faptul că statele membre ar trebui să fie reprezentate în structura noului serviciu și că un procent mare de femei ar fi adecvat. Totuși, niciunul dintre aceste aspecte nu poate prevala asupra criteriilor de merit și excelență profesională. Ceea ce trebuie să facem, în schimb, este să garantăm o posibilitate de acces riguroasă și egală la aceste posturi pentru toată lumea, fără discriminare.

Cât despre instruire, există structuri, precum Institutul Universitar European din Florența, care au expertiză pentru asigurarea unei instruiri excelente. Prin urmare, ideea înființării unei academii diplomatice europene de la zero mi se pare inoportună și costisitoare.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Domnule președinte, stimați colegi, pentru a putea reprezenta interesele statelor membre pe scena internațională într-un mod mai eficient, măsurile de politică externă trebuie discutate în avans și apoi comunicate lumii din afară într-un singur glas. Prin Serviciul european pentru acțiune externă încercăm acum să strângem instrumentele de politică externă ale Uniunii într-un cadru coerent. Sunt îngrămădite resursele de care dispunem deja și se adaugă resurse noi pentru a completa tabloul.

Așa cum s-a precizat în raportul colegilor noștri deputați, dat fiind caracterul inedit al acestei structuri, trebuie să se aplice dispoziții ambițioase referitoare la transparență și răspundere bugetară și financiară. Avem nevoie de o examinare detaliată a sarcinilor și a personalului angajat în SEAE.

Pentru ca suveranitatea bugetară a Parlamentului European să se extindă și asupra SEAE, serviciul trebuie încorporat într-o structură a Comisiei, iar Parlamentul European, în calitate de autoritate bugetară, trebuie să primească toate informațiile care să-i permită să examineze conturile în mod eficient. Descărcarea de gestiune a Consiliului rămâne pe ordinea noastră de zi.

SEAE își poate purta numele doar dacă toate statele membre sunt reprezentate corect în interiorul său. Pe de altă parte, desigur, calificările candidaților trebuie să aibă prioritate. Ajung astfel la procentul de femei reprezentate. Este mult prea mic pentru gustul meu și cer să se găsească femei calificate pentru aceste posturi. Ele chiar există.

  Elmar Brok (PPE). – (DE)Domnule președinte, baroneasă Ashton, doamnă comisar, stimați colegi, Frank Sinatra a fost numit „Vocea”. Totuși, ce s-ar fi ales de el fără o formație mare? Dumneavoastră, baroneasă Ashton, sunteți acum vocea Europei, și, cu Serviciul pentru acțiune externă primiți o orchestră extraordinară. Sper că veți folosi această orchestră pentru a aduce vocea Europei în prim plan și pentru a ne proteja interesele. Deoarece prima prioritate a Europei este asigurarea păcii în Europa, următoarea sarcină majoră, în contextul provocărilor internaționale – de la dreptul la securitate energetică până la combaterea terorismului, globalizare și multe altele – este de a avea grijă de interesele Europei în lume. Dumneavoastră și acest serviciu veți avea un rol special de jucat în această privință. Prin urmare, progresele pe care le facem în interesul cetățenilor noștri vor depinde foarte mult de munca dvs. și a orchestrei dvs.

În cadrul acestui proces, am reușit să intensificăm cooperarea, controlul și dreptul la informare al Parlamentului, inclusiv în domeniul bugetar. Am reușit să protejăm caracterul comunitar al politicilor care sunt politici comunitare și să ne asigurăm că peste 60 % dintre angajați vor fi funcționari comunitari. Sunt sigur că, spre deosebire de Consiliu, am reușit să introducem un echilibru geografic și o paritate de gen mai bune. Guvernele nu au făcut acest lucru; am făcut ceea ce ar fi trebuit să facă ele. Mai mult, dacă acest aspect are acum caracter juridic obligatoriu și trebuie să se facă o evaluare în 2013, atunci aceasta este o realizare excelentă a acestei Camere – un compromis bun la care am ajuns la nivelul instituțiilor.

Și noi trebuie să respectăm acest instrument. Vom face acest lucru cu flexibilitatea necesară, însă vom exercita și presiune pentru a ne asigura că dvs., baroneasă Ashton, veți reuși să vă îndepliniți cu succes misiunea. Veți avea sprijinul nostru în acest sens, însă trebuie să știți că vă vom și critica dacă nu suntem de acord, deoarece cred că putem rămâne uniți în ceea ce privește această chestiune dacă cetățenii noștri au un viitor.

  Adrian Severin (S&D). – Domnule președinte, nu va exista nicio Europă unită cu succes fără o viziune echilibrată a felului în care trebuie să promovăm interesele noastre comune în afara granițelor Uniunii la nivel global.

O asemenea viziune nu va dura fără un Serviciu pentru acțiune externă ambițios, răspunzător, eficient și „comunitar”. Un asemenea serviciu nu va funcționa eficient fără personal angajat pe baza meritelor.

Cred că cei mai mulți dintre noi pot să se pună de acord asupra acestor principii. Totuși, diavolul se ascunde în detalii. Și întocmai aceste detalii, care au transformat un raport care trebuia să fie tehnic într-o sursă de dezbateri politice pasionate, riscă să ne separe considerabil.

Nu există nicio dilemă între „comunitarism” și interguvernamentalism, între merite sau cote, între state membre vechi și noi. Cu toate acestea, triumful „comunitarismului” cere ca fiecare individ din fiecare stat membru să se simtă tratat corect pe baza meritelor sale.

Triumful criteriul meritului trebuie testat prin echilibrul rezultatelor selecției deoarece Dumnezeu, cred, a distribuit meritele și păcatele echilibrat bărbaților și femeilor, bătrânilor și tinerilor, celor mari și celor mici, celor slabi și celor puternici, vesticilor și esticilor etc.

Problema este că unele persoane din Uniunea noastră – în principal, însă nu numai din rândul statelor membre – se simt discriminate. Chiar dacă această percepție este greșită, tot trebuie să o tratăm cu respect și grijă deoarece unitatea noastră este de importanță majoră.

Nu criteriile sunt puse la îndoială, ci insuficiența garanțiilor că acestea vor fi sporite în mod adecvat și a măsurilor corective care trebuie aplicate când dezechilibrele sunt evidente.

Pot doar să sper că Înalta Reprezentantă va corecta dezechilibrele din cadrul acestui proces, care se pare că au alimentat aceste percepții și sper, de asemenea, că o academie diplomatică europeană viitoare, sau un organ de acest gen, ne va ajuta să creăm un corp de diplomați europeni care să fie competenți și loiali interesului nostru comun și instituțiilor europene.

  Gerben-Jan Gerbrandy (ALDE). – (NL)Domnule președinte, în această dezbatere care se concentrează în principal pe supravegherea și organizarea Serviciului european pentru acțiune externă (SEAE), nu trebuie să pierdem din vedere interesul general al acestui serviciu – care, la urma urmei, este foarte mare. Acesta se poate dovedi unul dintre cei mai importanți pași către o politică externe europeană cu adevărat matură.

Chiar și în propria mea țară, care devine, mă tem, din ce în ce mai introvertită, un transfer de sarcini către acest nou SEAE este evident în noul acord al coaliției. Adevărul este că acest lucru nu a privit decât misiunile consulare până acum, însă sunt convins că ne vom da seama în curând că și alte misiuni diplomatice ar fi gestionate mai bine la nivel european.

Domnule președinte, în prezent ne concentrăm mai ales asupra laturii financiare și organizaționale a SEAE și acesta este un aspect important. Acest serviciu va fi pe deplin capabil de acțiune doar când vor exista suficientă transparență și responsabilitate financiară. Prin urmare, sunt mulțumit de acordul la care s-a ajuns în rândul instituțiilor pentru a porni într-adevăr la drum. Acesta fusese pus în pericol de faptul că Parlamentul a venit cu cerințe foarte detaliate. Într-adevăr, Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa s-a opus acestora într-o anumită măsură.

Cu toate acestea, doresc să felicit raportorii. S-a obținut un pachet bun care va beneficia de sprijinul deplin al grupului meu. Sper, mai presus de toate, că după votul de mâine acest pachet va pune serviciul pe picioare și în funcțiune cât mai repede.

  Charles Tannock (ECR). – Domnule președinte, înființarea SEAE-ului hibrid sui generis a fost dezbătută amplu, însă Înalta Reprezentantă Ashton merită oarecare recunoaștere pentru că a meșteșugit un consens privind parcursul viitor într-un moment când liderii europeni erau distrași de criza zonei euro. Conservatorii britanici s-au opus creării acestui serviciu, temându-se că va eroda dreptul Marii Britanii de a exercita o politică externă independentă. Acum că serviciul este o realitate politică, ne vom implica constructiv pentru a ne asigura că interesele britanice sunt într-adevăr promovate și protejate.

Putem realiza acest lucru făcând presiuni ca funcționarii UE britanici și diplomații britanici din biroul extern să ocupe posturi în cadrul serviciului, deoarece, în mod surprinzător, Regatul Unit este subreprezentat în instituțiile UE. Deși noul serviciu trebuie să reprezinte cele 27 de state membre UE, acesta trebuie să fie construit, înainte de toate, pe merite.

În ultimul rând, statele membre taie adânc cheltuielile publice. UE trebuie să fie sensibilă la nevoia de austeritate, mai ales când vine vorba despre bugetul SEAE-ului. Neutralitatea bugetului este vitală pentru ca Serviciul european pentru acțiune externă să câștige și să păstreze încrederea și aprobarea tuturor cetățenilor europeni.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL). – (CS) Serviciul european pentru acțiune externă care este înființat reprezintă un instrument pe deplin nou pentru instituționalizarea politicii externe a Uniunii Europene. După părerea mea, în prezent există două probleme asociate cu acest proces.

În primul rând, este clar că politica externă și de securitate face parte din suveranitatea statelor membre. Când se iau decizii cu privire la chestiuni de principiu, puterea de veto se aplică în continuare și astfel, în cazul deciziilor majore, precum intervenția în Irak sau secesiunea Kosovo, nu a existat o politică externă a Uniunii Europene. Prin urmare, serviciul extern care a fost creat va avea în mare parte o agendă redusă și, în cazul deciziilor politice majore, nu va face decât să susțină deciziile țărilor industriale sau chiar să tacă.

Mărul discordiei este compoziția serviciului diplomatic și informațiile disponibile indică faptul că, în crearea acestei echipe, rolul noilor statelor membre a fost ignorat, pentru a mă exprima cu blândețe.

  Marta Andreasen (EFD). – Domnule președinte, deși ideea unui Serviciu european pentru acțiune externă nu a fost niciodată privită cu ochi buni în Europa, birocrația UE a reușit să o vândă, spunând că va fi neutră din punctul de vedere al bugetului.

Acum ne dăm seama că nu este neutră din punctul de vedere al bugetului și că va costa cu 34 de milioane de euro mai mult decât cele 441 de milioane de euro planificate inițial. Și această diferență apare chiar înainte ca serviciul să fie pe deplin operațional.

Raportul Regulamentului financiar cere ca contabilul șef al Comisiei și auditorul intern al Comisiei să acționeze în această calitate pentru SEAE, deși s-a convenit la Madrid că SEAE va fi o instituție separată cu proprii săi șefi la finanțe și audit. Acordurile din Madrid din iunie nu par să fi fost bătute în cuie. Acum suntem confuzi cu privire la structura SEAE.

Implementarea acestei noutăți a Tratatului de la Lisabona este destul de scandaloasă, însă trebuie să mărturisesc că nu sunt surprinsă. Totuși, la fel ca întotdeauna, contribuabilul va fi cel care va plăti pentru aceste „eficiențe”.

  Lucas Hartong (NI). – (NL)Domnule președinte, ce zi tristă – tragică chiar. Discutăm despre finanțarea noului Serviciu european pentru acțiune externă (SEAE) al baronesei Ashton. Olandezilor nu li s-a acordat niciodată șansa de a-și exprima părerea cu privire la Tratatul de la Lisabona și acum acest SEAE, care va înghiți milioane, ne este băgat pe gât. Aceasta este o insultă la adresa democrației.

SEAE ne va costa milioane de euro în plus în restul anului acesta, și din nou anul viitor. Hobby-ul politic al eurocraților costă într-adevăr bani, însă ne va lăsa cu mâna goală. Permiteți-mi să subliniez în mod clar faptul că Partidul pentru Libertate din Olanda (PVV) nu va sprijini niciodată, sub nicio formă, acest monstru din seifurile Uniunii Europene. Spunem „nu” SEAE-ului, „nu” unui suprastat european și „da” libertății adevărate și democrației făurite de statele membre suverane însele.

  Jan Kozłowski (PPE). – (PL) Doamnelor și domnilor, când discutăm despre structura Serviciului european pentru acțiune externă, nu trebuie să evităm sau să marginalizăm problema menținerii unui echilibru geografic adecvat în rândul personalului. În prezent, numărul de angajați din „vechile” 15 este mai mare în mod semnificativ și disproporționat decât numărul de angajați din noile state membre. Voi cita câteva cifre: înainte de ultimele numiri, dintre cei 115 de ambasadori, doar doi erau din țări care au aderat la Uniune după începând cu anul 2004. Dintre cei 29 de ambasadori care au fost numiți recent, doar patru sunt din noile state membre.

Nu trebuie să permitem ca o asemenea împărțire să devină o regulă în funcționarea Serviciului pentru acțiune externă viitor. Fără o reprezentare geografică adecvată, nu putem să avem un Serviciu pentru acțiune externă care va acționa eficient în interesul tuturor. Și nici nu vom fi mândri de un asemenea serviciu, așa cum a afirmat Înalta Reprezentantă, Lady Ashton. Sunt, de asemenea, convins că utilizarea unei perioade de tranziție, pe parcursul căreia reprezentarea redusă în mod disproporționat a noilor state membre să sporească progresiv, ne va permite să înaintăm eficient și efectiv spre o situație în care obiectivul nostru, acela de a promova Uniunea Europeană ca jucător cheie pe arena internațională, va fi atins.

  Kristian Vigenin (S&D). – (BG)Sesiunea de astăzi este ultima din Parlamentul nostru în care putem discuta despre structura, finanțarea și cadrul general de funcționare al Serviciului pentru acțiune externă. De mâine, când va trebui să luăm deciziile finale, vom aștepta rezultate reale. Sunt încrezător, desigur, chiar și datorită modului în care s-a desfășurat dezbaterea de astăzi, că Parlamentul European va fi o instituție europeană care va ajuta, încuraja și transmite ideile sale noului serviciu pentru ca acesta să fie cu adevărat eficient și să creeze cu succes un rol mai activ, mai vizibil pentru Uniunea Europeană pe scena internațională.

În realitate, Serviciul european pentru acțiune externă este poate cel mai vizibil rezultat al Tratatului de la Lisabona. Toți cei care am sprijinit acest tratat am dori să vedem și acest serviciu ca pe un proiect de succes.

Permiteți-mi să vă spun, Lady Ashton, că ați moștenit o administrație disproporționată considerabil și s-a auzit, din păcate, că principalele critici au fost îndreptate împotriva dvs. Într-adevăr, la începutul acestui an, din momentul în care ați devenit Înaltă Reprezentantă și vicepreședintă, noile state membre au avut doar un șef de delegație în Uniunea Europeană.

Vreau să contest pe deplin noțiunea potrivit căreia există vreun conflict între calificări și echilibru geografic. Dimpotrivă, cred că echilibrul geografic merge mână în mână cu calificările mai înalte. De aceea sper că angajamentul dvs. va fi pus în aplicare de acum înainte.

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE). – (DE)Domnule președinte, Serviciul european pentru acțiune externă este una din cele mai importante decizii din Tratatul de la Lisabona. Mai sunt doar șase săptămâni până când baroneasa Ashton nu va mai fi principalul ministru responsabil cu stabilirea unui minister al afacerilor externe al UE; va fi, în schimb, ministrul afacerilor externe pentru Europa și acesta este un lucru bun. Va începe la 1 decembrie și vă urez succes în această privință.

Am avut numeroase dezbateri și am realizat multe. A fost o bătălie politică productivă. Absența democrației asociate cu vechea politică externă și de securitate comună a fost eliminată, există un grad mai ridicat de răspundere și calitatea dezbaterilor publice s-a îmbunătățit. Va exista un control bugetar mai strict, condițiile prealabile pentru un spirit de echipă veritabil au fost create și diplomații naționali pot, dacă doresc acest lucru, să rămână în Serviciul european pentru acțiune externă. Nu vor exista norme geografice – este posibil ca uneori să aveți impresia că aceasta este cea mai importantă chestiune aici însă, cu siguranță, nu așa stau lucrurile. Germania îndeosebi ar beneficia considerabil de pe urma unei cote, însă, cu toate acestea, mă opun acestei măsuri. Va fi pusă la dispoziție o formă de instruire comună. Cred că există toate condițiile prealabile pentru un SEAE de succes.

Cu alte cuvinte, Parlamentul European este aproape fericit. Am fi într-adevăr fericiți dacă ați profita de oportunitate și ați stabili structura adecvată care a fost promisă pentru prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor. Atunci am avea valoare adăugată europeană chiar de la început.

  Mirosław Piotrowski (ECR). – (PL) Ne supără să vedem că propunerile majorității membrilor din Comisia pentru afaceri externe cu privire la reprezentarea geografică echilibrată în formarea Serviciului european pentru acțiune externă întâmpină probleme grave și rezistență dârză directă. Sunt evidente și dificultățile în dezvoltarea principiilor pentru recrutarea personalului pentru funcțiile diplomatice ale Uniunii. Principiul solidarității și reprezentativității, care a ghidat Uniunea vreme îndelungată, nu trebuie umbrit de egoismul unora dintre statele membre mari. Repartizarea funcțiilor diplomatice se află în mâinile doamnei Ashton, care este prezentă astăzi și care face numirile exclusiv după bunul său plac. Din cele peste 100 de funcții diplomatice din întreaga lume, al șaselea stat membru ca dimensiune al Uniunii Europene, Polonia, a primit doar două. Prin urmare, ar trebui să ne întrebăm după ce criterii s-a ghidat doamna comisar când a repartizat numirile în acest mod. Aș dori să le reamintesc tuturor că, de fapt, Camera noastră este cea care decide structura bugetului pentru modelarea diplomației Uniunii.

  Raffaele Baldassarre (PPE). – (IT) Domnule președinte, după adoptarea deciziei Consiliului care stabilea organizarea și funcționarea Serviciului european pentru acțiune externă, astăzi ni se cere să punem în aplicare această decizie prin modificarea Regulamentului financiar și a Statutului funcționarilor Uniunii.

În această privință, aș dori să mă concentrez asupra unui aspect al raportului care ne-a implicat în negocieri dificile. problema echilibrului geografic în alcătuirea corpurilor diplomatice europene. În realitate, unii deputați ar fi preferat alte criterii pentru selectarea personalului, bazate pe țara de origine și cetățenie. Propunerile de acest gen au fost evitate prin intermediul unor modificări de compromis echilibrate, care au reușit să ia în considerare echilibrul geografic și de gen fără a impune criterii de selecție bazate pe țară. În realitate, selecția unor norme bazate pe țară nu ar fi fost o soluție adecvată sau de dorit.

După peste 50 de ani de integrare europeană, este creat în prezent primul corp diplomatic veritabil al Uniunii. Acesta trebuie pus în poziția de a putea să dezvolte o politică externă comună și de a servi interesele Uniunii pe scena internațională. Pentru a putea îndeplini această misiune, este esențial ca personalul său să reprezinte Uniunea și nu statele membre ai căror cetățeni sau funcționari diplomatici sunt. Aceasta este poziția pe care a adoptat-o Comisia pentru afaceri juridice ieri când a adoptat raportul Rapkay și aceasta este poziția pe care sper că o vom adopta și cu ocazia votului din ședința plenară.

PREZIDEAZĂ: SILVANA KOCH-MEHRIN
Vicepreședintă

  Zoran Thaler (S&D). – (SL) Avem nevoie de o Uniune Europeană puternică, o Uniune Europeană a tuturor celor 27 de state membre, nu doar a unei minorități. Urăm mult succes Serviciului european pentru acțiune externă (SEAE). Noi, cetățenii Europei, avem nevoie de el, Uniunea Europeană are nevoie de el și întreaga lume are nevoie de el.

Cum garantăm faptul că SEAE va fi un serviciu pentru toți cetățenii Uniunii Europene? Cum asigurăm eficiența și succesul său, și statutul său de elită veritabilă a Europei? Doar dacă recrutează diplomați din toate, repet, toate naționalitățile Uniunii Europene.

Nu există o amenințare mai mare pentru forța și unitatea Uniunii Europene decât o situație în care UE este, reprezentată, în principal, de cetățeni de doar șase naționalități. Două treimi din serviciul actual, moștenit de doamna Ashton, au fost recrutate doar din șase țări. Ce se întâmplă cu celelalte 21 rămase? Ce se întâmplă cu noile state membre?

Prin urmare, regret faptul că nu vom adopta dispozițiile adoptate de către Comisia pentru afaceri externe și de Comisia pentru bugete, căci acest lucru ne-ar fi ajutat să rectificăm cel mai rău exemplu de dezechilibru din cel puțin ultimii zece ani, repet, zece ani.

Avem nevoie de o Uniune Europeană puternică a tuturor celor 27 de state membre.

  Marek Siwiec (S&D). – (PL) O procedură absolut excepțională se încheie, astăzi – procedura stabilirii unei noi instituții europene. Reprezint noile state membre și am urmărit cu fascinație să văd care este esența integrării în practică, cum este cu împinsul și îmbrâncitul între diversele instituții și, în cele din urmă, cum s-a născut ceva menit să consolideze, printr-o politică externă comună, ceea ce lipsește atât de mult în Uniunea Europeană. S-a dovedit posibil, și Parlamentul a participat la acest lucru. Suntem foarte mândri de faptul că am fost implicați activ. Noul serviciu este un serviciu al întregii Uniuni Europene și nu doar al unei singure instituții.

Cu toate acestea, această integrare a vizat, în plus, integrarea țărilor noi cu cele vechi. Permiteți-mi să afirm sincer – rezultatul examinării este parțial bun. Dacă astăzi există întrebări și îndoieli, acest lucru se datorează faptului că doamna comisar, vicepreședinta Comisiei, trebuie să garanteze că toate deciziile de recrutare sunt transparente și demonstrează că sunt numiți cei mai buni oameni. Atunci nu voi lupta pentru paritatea geografică, deoarece, pentru mine, o paritate a cunoștințelor și a competențelor este mult mai importantă decât paritatea geografică, dar dumneavoastră doamnă Ashton, trebuie să demonstrați acest lucru.

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Vorbim aici, astăzi, despre un proiect care este unic; vorbim despre serviciul nostru extern european comun.

Trebuie să subliniez faptul că fiecare jucător are propriul său punct dincolo de care nu va trece și totuși raportorii au reușit să ajungă la un compromis care este acceptabil pentru toți, și am încredere că Parlamentul European îl va susține mâine. Mă preocupă mai degrabă faptul că majoritatea vorbitorilor și-au concentrat atenția doar asupra unui subiect, care este reprezentarea geografică și etnică, și puțini au vorbit despre filozofia și ideea din spatele acestui proiect. Uniunea Europeană, doamnelor și domnilor, își pierde poziția geopolitică și serviciul extern comun este calea prin care UE poate fi readusă în rândul marilor puteri.

Sunt încrezătoare că baroneasa Ashton va face o selecție care va reprezenta cu adevărat nu doar toate cele 27 de state membre ale UE, ci va reprezenta, mai întâi de toate, UE în calitate de proiect comun.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Doamnă președintă, Serviciul european pentru acțiune externă va avea, în viitor, un rol fundamental în cadrul politicii externe și de securitate comună a Uniunii Europene. Pentru a fi pe măsura acestui rol, sunt necesare norme clare care să permită SEAE-ului să-și facă treaba ușor și eficient. Aș dori, în special, să subliniez garanția de monitorizare pentru tranzacțiile financiare ale SEAE, care au fost abordate clar în raportul doamnei Gräßle și al domnului Rivellini. Elementele cheie sunt, mai presus de toate, declarațiile anuale de asigurare și rapoartele de activitate care urmează să fie prezentate Parlamentului, precum și puterea de exonerare a Parlamentului European. Salut, de asemenea, abordarea de a face statele membre răspunzătoare pentru neregulile financiare săvârșite de personalul competent al statelor membre individuale. Acest raport are sprijinul meu deplin și reprezintă un pas important în direcția bună.

  Richard Howitt (S&D). – Doamnă președintă, voi începe astăzi prin a felicita Înalta Reprezentantă pentru menținerea tradiției parlamentare îndelungate de a vota împotriva liniilor propriului partid. Majoritatea politicienilor care fac acest lucru sfârșesc prin a pierde prieteni, dar sunt sigur că astăzi i-a câștigat.

Vor mai exista persoane în această Cameră care au numărat minutele în care v-ați aflat de o parte sau de alta pentru a vă acuza de părtinire, și desigur, am propriile întrebări cu privire la acest serviciu nou.

Vreau ca gestionarea crizelor să fie integrată în întregime, vreau ca drepturile omului să fie dominante și corelate cu comerțul, și simpatizez cu multe dintre spusele colegilor noștri din Europa de Est, însă am oare încredere absolută în faptul că creați acest serviciu în întregime în spiritul tratatului? Am încredere în faptul că veți continua să aduceți laolaltă și să vorbiți în numele tuturor intereselor diverse în această Uniune Europeană? Am încredere deplină în angajamentul dvs. pe viață față de principiile egalității și al reprezentativității?

Da, am, și va avea și acest Parlament în votul nostru de mâine.

  Ivo Vajgl (ALDE). – (SL) Găsirea unui compromis cu privire la bazele financiare ale Serviciului european pentru acțiune externă (SEAE) a fost la fel de complicată precum Europa însăși.

Coordonarea intereselor în orice situație va fi o treabă grea din cauză că suntem cu toții diferiți și din cauză că avem o istorie diferită. Cu toate acestea, realitatea este că inteligența, experiența, înțelepciunea și bunăvoința sunt, cu siguranță, distribuite proporțional pe teritoriul Europei, și aceasta este fundamentul care ne leagă de fapt și care ne deschide viitorul.

Cred că ar fi un lucru foarte bun dacă, pe viitor, am acorda cât mai multă atenție politicii externe, mai exact rolului Europei în politica externă la nivel internațional, așa cum am procedat în cazul finanțelor până acum.

Acest serviciu nu va modela politica externă; politica externă va fi modelată de doamna Ashton, în colaborare cu alți jucători, printre care, vă pot garanta, Parlamentul este un acționar important. Vă doresc, desigur, numai succes în activitatea dumneavoastră.

  Franziska Keller (Verts/ALE). Doamnă președintă, vreau să revin la chestiunea valorii adăugate pe care Serviciul pentru acțiune externă o poate oferi. Cred că una dintre valorile adăugate pe care poate și trebuie într-adevăr să o ofere este cea cu privire la coerența politicilor pentru dezvoltare la care s-a angajat doamna Ashton.

Această prioritate trebuie să se reflecte în politica privind personalul, și în special în pregătire, precum și în dezvoltare în general, în drepturile omului și în prevenirea conflictelor. Sensibilitatea cu privire la aceste chestiuni nu poate fi dobândită prin proclamare, ci implică devotament temeinic și instruire temeinică. Iată ceea ce dorim să vedem începând cu 1 decembrie.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Serviciul european pentru acțiune externă își dezvoltă rolul în mod treptat. Astăzi dezbatem finanțarea activităților sale.

În acest context, este necesar, doamnă baroneasă Ashton, să fim conștienți de faptul că finanțarea activității tuturor instituțiilor europene este oferită de către statele membre individuale ale Uniunii Europene. Chiar și Serviciul european pentru acțiune externă va supraviețui, în cele din urmă, doar cu banii de la cele 27 de state membre ale UE, și dvs. trebuie, doamnă baroneasă Ashton, să fiți foarte conștientă de acest fapt.

Chiar dacă cerem profesionalism, calitate și experiență, mai presus de toate, atunci când selectăm diplomați pentru acest serviciu, nu putem abandona în totalitate principiul reprezentării geografice echilibrate a statelor membre individuale. Lipsa reprezentării în activitățile externe importante ale UE ar putea provoca sentimente de nedreptate sau prejudicii în rândul țărilor afectate. Prin urmare, aș dori să vă rog, doamnă Înalta Reprezentantă, să adoptați o abordare sensibilă în ceea ce privește selecția diplomaților.

  Francisco Sosa Wagner (NI). – (ES) Doamnă președintă, toți suntem de acord cu faptul că Serviciul pentru acțiune externă reprezintă o oportunitate istorică pentru integrarea europeană. Cu toate acestea, trebuie să avem o perspectivă generală asupra sa, și acum nu este momentul pentru lupte interne cu privire la resursele care sunt transferate sau reținute pe termen scurt, sau pentru războaie între diversele instituții europene.

În schimb, ceea ce ne trebuie acum este o viziune generală asupra a ceea ce trebuie să fie Uniunea Europeană în lume; cu alte cuvinte, trebuie să facem exact contrariul a ceea ce s-a întâmplat în urmă cu câteva zile când a fost acordat premiul Nobel pentru pace, când prea multe voci s-au auzit din Europa, voci care nu au fost toate curajoase. Țin să subliniez faptul că una dintre excepții a fost președintele acestei Camere, domnul Buzek, care a prezentat o declarație răsunătoare și lăudabilă.

  Catherine Ashton, Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/ vicepreședintă a Comisiei. – Doamnă președintă, foarte concis din cealaltă parte a Camerei – și sper că am stat cât trebuia – aș dori, din nou, să le mulțumesc foarte mult stimaților deputați pentru o dezbatere pe care am ascultat-o cu un interes deosebit.

Iau cu mine puterea sentimentului cu privire la echilibrul geografic și de gen în contextul unui serviciu care este cu adevărat european, numit pe merit.

Iau cu mine necesitatea oamenilor de a vedea intensificarea gestionării crizelor și de a vedea acest aspect reflectat corect în serviciul european.

Iau cu mine ceea ce am descris ca fiind „firul călăuzitor” al drepturilor omului care trebuie să treacă prin tot ceea ce realizăm în cadrul serviciului; și iau cu mine, din nou, amintirea fundalului economic împotriva căruia doresc să unesc acest serviciu, și dorința ca stimații deputați să vadă un serviciu eficient care folosește resursele corect și eficient.

Mai presus de toate, în urma unei călătorii lungi care a durat multe luni, iau cu mine dorința ca această Cameră să vadă înființarea acestui serviciu, să reflecte necesitățile cetățenilor pe care îi reprezentați, și să fie un serviciu care să-i servească bine. Vă promit că voi încerca să mă asigur că aceste aspecte se vor reflecta în întreaga activitate a serviciului.

  Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Doamnă președintă, voi oferi un răspuns concis doamnei Andreasen – care este deja absentă – cu privire la principiul neutralității bugetului.

Sperăm că acest serviciu se va consacra pe termen lung, cu economii pentru serviciile diplomatice naționale, Comisie și Consiliu, și cu același auditor intern și inspector contabil pentru Comisie și pentru Serviciul pentru acțiune externă. Revizuirea până în 2013 este o soluție bună pentru moment și Regulamentul financiar nu emite judecăți în avans în legătură cu revizia. În speranța unui vot pozitiv mâine, mă voi abține de la alte comentarii.

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. – Doamnă președintă, și eu aș dori să le mulțumesc stimaților deputați pentru sprijinul lor și pentru atmosfera foarte pozitivă pe durata acestei dezbateri, și este, de asemenea, foarte important să mulțumim Consiliului pentru contribuția sa importantă la întreg exercițiul. Cred că această atmosferă pozitivă ne-a adus foarte aproape de decizia istorică de mâine.

Așadar, permiteți-mi încă o dată să-mi exprim recunoștința față de raportorii și reprezentanții Parlamentului pentru faptul că au făcut posibilă atmosfera pozitivă din această dimineață. Aș dori să profit de această ocazie pentru a le ura lui Cathy și noului ei serviciu noroc și succes și pentru a ne ura nouă tuturor o politică externă europeană puternică, coerentă și coordonată, deoarece sunt sigur că, împreună cu Cathy și cu SEAE, UE își va spori și mai mult influența asupra afacerilor internaționale.

În concluzie, permiteți-mi să repet faptul că Comisia este pregătită pentru o cooperare strânsă chiar de la început și pentru cea mai bună sinergie pe care instituțiile noastre și statele membre o pot crea împreună.

  Bernhard Rapkay, raportor. – (DE) Doamnă președintă, în urma discursului meu de la începutul dezbaterii, mai am doar două comentarii de făcut. Primul, pe care l-am lăsat aproape intenționat la sfârșitul dezbaterii, este faptul că doresc să le mulțumesc raportorilor alternativi pentru cooperarea prietenoasă și constructivă. Este mai ușor să negociezi știind că te poți baza pe sprijinul colegilor. Din acest motiv, acestea nu au fost cele mai dificile negocieri.

Totuși, al doilea comentariu este unul pe care aș dori să-l reiterez cu privire la problema care a fost, de multe ori, în centrul acestei dezbateri, respectiv echilibrul geografic. Doamna Neynsky a acaparat toată atenția când a afirmat că compromisul nu prevede absolut nimic în acest sens. Vreau doar să sugerez faptul că, odată ce acest compromis a fost adoptat, domnia sa a citit textul în liniște și calm. Citiți textul! Lectura textului vă va lumina mințile. Apoi veți vedea că compromisul conține, cu siguranță, declarații – și într-adevăr declarații foarte stricte, cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic – cu privire la această chestiune. Apoi toate grijile dumneavoastră ar trebui, de fapt, să se risipească.

  Roberto Gualtieri, raportor. – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, cred că adevărata satisfacție care a apărut în cadrul acestei dezbateri arată faptul că deputații au fost conștienți de cât de dificilă și în același timp importantă a fost sarcina cu care ne-am confruntat. Aceea de a uni funcțiile asociate cu politici diferite și supuse unor proceduri diferite de luare a deciziilor pentru a conferi mai multă consecvență măsurilor externe ale Uniunii Europene fără a pune în pericol natura comunitară anumitor politici, însă acceptarea contribuțiilor organelor care funcționează în domeniul politicii de securitate și apărare comună nu a fost doar o problemă de drept european sau de știință a administrației sau un test al relațiilor de putere dintre instituții. În schimb, a fost o condiție necesară pentru a pune la dispoziția Înaltei Reprezentante un instrument care ar putea să sporească potențialul Europei pe scena mondială, să consolideze rolul acesteia în calitate de putere civilizată și să acționeze mai eficient în Orientul Mijlociu, Cornul Africii, Caucaz sau Balcani.

Ei bine, cred că ne-am ridicat la înălțimea provocării de minune și deci satisfacția noastră este pe deplin justificată. Înalta Reprezentantă se va bucura, cred, de sprijinul solicitant al Parlamentului în îndeplinirea obligațiilor sale.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 20 octombrie la ora 12.30.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. – (RO) Votul arată că nu există nici egalitate între statele membre și nici solidaritate în interiorul unui grup politic. Aprobarea amendamentului socialiștilor care introduce criteriul „de merit” în selecția șefilor de delegație ai UE (diplomații care vor reprezenta Uniunea în statele terțe) ne va demonstra, odată ce va fi aplicat de către Serviciul de Acțiune Externă al socialistei Catherine Ashton, că România și alte state membre noi se vor alege cu praful de pe tobă. Îmi pare rău că, nici de această dată, nu am putut avea, la nivel de reprezentanți români în Parlamentul European, o poziție unitară în favoarea intereselor României. M-aș fi așteptat de la Adrian Severin, ca fost ministru de externe (chiar și pentru câteva luni), să susțină introducerea unor criterii clare în alocarea posturilor de șefi de delegație (numărul de locuitori, numărul de mandate în Parlamentul European și ponderea voturilor in Consiliu) în locul unui foarte subiectiv și echivoc criteriu „de merit”. Mai ales că, din câte știu eu, inteligența este distribuită uniform pe teritoriul UE și nu s-au îngrămădit toți deștepții în vest iar estul a rămas doar cu proștii. Or în materie de diplomație România are reprezentanți care merită să ocupe funcții de șefi de delegație.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – Serviciul european pentru acțiune externă trebuie să își aducă contribuția la îndeplinirea obiectivului stabilit prin Tratatul de la Lisabona - cel de realizare a unor acțiuni externe ale Uniunii eficiente și coerente.

Actuala procedură de selecție a personalului este un proces de durată și complex, iar ocuparea posturilor se face gradual până la atingerea efectivelor corespunzătoare operaționalizării depline a serviciului. O serie de noi state UE, cu precădere ultimele două ale ultimului val de extindere, sunt subreprezentate pe partea de relații externe în cadrul DG Relex. Doamna Catherine Ashton și-a exprimat deja dorința ca SEAE să fie compus din cei mai buni funcționari selecționați pe criterii profesionale, și nu în funcție de țările de origine. Amintim doamnei Ashton că, statele UE au toate aceleași drepturi și, ca atare, este necesară a reprezentare adecvată în structurile noului serviciu diplomatic european, atât în Centrala de la Bruxelles, cât și în Delegațiile UE. Facem deci apel la doamna Ashton să țină cont de faptul că Uniunea Europeană are 27 de state membre. Ele trebuie să poată să își aducă contribuția, prin reprezentanții lor în SEAE, la atingerea obiectivelor de politică externă ale Uniunii și la asigurarea credibilității acestei instituții în fața tuturor cetățenilor europeni.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) Raportul Rapkay privind modificarea Statutului funcționarilor în contextul înființării Serviciului european pentru acțiune externă, SEAE, este un document foarte important în drumul spre crearea unei politici externe a Uniunii. În cele câteva zile care au precedat adoptarea raportului, problema echilibrului geografic s-a dovedit a fi mărul discordiei. Colegi deputați din țările cunoscute sub denumirea de state vechi au susținut că corpul diplomatic UE care este pe punctul de a fi înființat ar trebui să-i recruteze pe cei mai buni dintre cei mai buni și că recrutarea ar trebui să se bazeze doar pe criteriile cunoștințelor și experienței candidaților (pe merit), în timp ce noi, în calitate de membri ai statelor noi, am atras atenția asupra faptului că nici țările noastre nu duc lipsă de profesioniști excelenți însă, în ciuda faptului că au trecut șase ani de la aderare, cele 10 state noi continuă să fie subreprezentate puternic în structurile Uniunii. De exemplu, procentul de polonezi în Direcția Generală Relații Externe a Comisiei Europene, care va face parte din SEAE, este de doar 2 %. Conceptul de echilibru geografic, în versiunea propusă de raportor, nu este, după părerea mea, suficient de clar și nu poate fi considerat un temei juridic clar pentru luarea unor măsuri în vederea corectării acestui dezechilibru. Prin urmare, din păcate nu pot sprijini raportul deși, în afară de această chestiune, conține numeroase propuneri valoroase.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Parlamentul European și-a folosit noile puteri într-un mod creativ și responsabil, introducând echilibre noi în arhitectura Serviciului extern. Acestea nu ar trebui să fie echilibrele Europei de ieri, ci echilibrele Uniunii Europene extinse care se reflectă în amendamentul șapte. Sunt bucuros că Înalta Reprezentantă a acceptat majoritatea propunerilor Parlamentului, inclusiv principiul supravegherii parlamentare. Este important că problema echilibrului geografic a fost abordată într-un mod comprehensibil și cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, ceea ce înseamnă că, în eventualitatea unor probleme grave, poate fi exercitat legal. Nu suntem rivalii Comisiei, ci aliații acesteia și putem reuși doar printr-un parteneriat comun. Cât despre fond, aș sublinia responsabilitatea viitoare a delegațiilor UE de a monitoriza situația drepturilor omului într-o țară anume, care va include întâlniri periodice cu câștigătorii premiului Saharov și candidații la acest premiu. Este în interesul nostru comun să facem SEAE operațional în 2011. Așteptăm cu nerăbdare raportul Înaltei Reprezentante destinat Parlamentului European privind punerea sa în aplicare peste doi ani și suntem pregătiți să facem modificările necesare.

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris. – (PL) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, sper că reglementările elaborate în mod corespunzător cu privire la Serviciul european pentru acțiune externă se vor asigura că acesta funcționează eficient și productiv. Construirea unei entități atât de complexe, care se ocupă de un domeniu de competență esențial și din ce în ce mai semnificativ al Uniunii Europene, nu este o sarcină ușoară în realitatea globală de astăzi. Este foarte important să ne asigurăm că activitatea serviciului contribuie la consolidarea poziției Europei. Pentru aceasta trebuie să ne asigurăm că persoane extrem de bine calificate, cu aptitudini relevante și experiență, se alătură acestui serviciu, pentru ca reprezentanții din toate statele membre să poată participa la punerea în aplicare a politicii externe a Uniunii Europene. Salut faptul că raportul domnului Rapkay ia în considerare chestiuni precum promovarea oportunităților egale pentru genul subreprezentat în anumite grupuri de activitate și echilibrul geografic în recrutarea angajaților Serviciului european pentru acțiune externă. Un serviciu bine organizat, care folosește cei mai buni experți din toate statele membre oferă oportunitatea ca Uniunea Europeană să dobândească importanță și să-și folosească la maxim potențialul pe scena internațională.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. – (RO) Suntem în ultima etapă a deciziilor care vor permite lansarea Serviciului European pentru Acțiune Externă. Susțin un compromis asupra Statutului funcționarilor și asupra Regulamentului financiar care să îi permită Înaltului Reprezentant să aibă un serviciu funcțional în decembrie anul acesta.

Cu toate acestea, acest sprijin nu este un cec în alb. Înaltul Reprezentant trebuie să își îndeplinească angajamentul – asumat deja de mai multe ori – de a asigura o reprezentare corectă în Serviciul European pentru Acțiune Externă a statelor membre, precum România, care au un deficit de reprezentare în structurile de relații externe ale Comisiei și Consiliului ce vor fi transferate în SEAE. Nu este vorba aici de un control național asupra SEAE, ci de interesul de a avea în serviciu un personal recrutat inclusiv în baza criteriului echilibrului geografic. Acest criteriu nu este opozabil celui al competenței.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Protestele în masă și grevele ca reacție la măsurile de austeritate severe schilodesc în prezent Franța. Dacă administrația excesivă sporește și ea în această perioadă, așa cum s-a întâmplat în Grecia, cu extinderea guvernului în ciuda necesității unor pachete de salvare, atunci oamenii din Europa se vor enerva pe bună dreptate. Până în prezent UE s-a lăudat întotdeauna că are o administrație subțire – ceea ce, desigur, nu este adevărat dacă luăm în considerare agențiile separate. Cincizeci de directori generali cu o sumă regească de 17 000 de euro pe lună pentru o cifră inițială de 30 de angajați, 73 de promovări în poziția de director – putem ușor să avem impresia că acesta este un magazin cu autoservire. Desigur, este important ca un angajat SEAE să aibă calificările potrivite. În această privință, cotele de gen, de exemplu, nu servesc niciunui scop util. Totuși, așa cum spune și zicala, „cel care plătește ia deciziile”, este logic să nu jignim contribuabilii neți. Refuzul de a intensifica utilizarea limbii germane ca limbă de lucru în SEAE a creat deja niște neînțelegeri diplomatice. Nu este o idee bună să le amplificăm. SEAE va trebui să se asigure că UE nu este doar o prelungire a Statelor Unite deoarece până acum le-am permis americanilor să intervină în aspecte sensibile pentru UE, precum extinderea forțată pentru a include Turcia și, ca urmare a acestui fapt, am neglijat parteneri importanți precum Rusia. Ordinea mondială nu mai este alcătuită doar din aceste două puteri; există și puteri emergente precum China. Nu trebuie să ignorăm acest fapt.

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – Salut cu bucurie înființarea Serviciului european pentru acțiune externă după dezbateri temeinice și complexe. Este o măsură așteptată îndelung, menită să consolideze poziția Uniunii Europene ca actor global capabil. Totuși, sunt oarecum dezamăgită de faptul că, deși numirile în SEAE se vor face printr-o procedură de selecție temeinică, pe bază de merit și având în vedere genul și echilibrul geografic, acest lucru tot nu garantează reprezentarea proporțională a cetățenilor din toate statele membre. Trebuie remarcat faptul că deși se adună resurse umane de la Comisie, Consiliu și de la statele membre, o treime de la fiecare, unele state membre continuă să fie subreprezentate în Comisie și Consiliu, ceea ce poate duce la un dezechilibru implicit în cadrul serviciului. Sunt întru totul de acord cu faptul că serviciul ar trebui să fie alcătuit din profesioniști competenți, însă sunt și mai mult ca sigură că există candidați potriviți de ambele genuri și din toate statele membre. Faptul că Uniunea Europeană este o organizație adeptă a principiului egalității alcătuită din 27 de state membre ar trebui să se reflecte clar în structura Serviciului european pentru acțiune externă pentru a ne pune valorile în practică.

  Ioan Mircea Pașcu (S&D), în scris. – (RO) Ultimii pași în crearea SEAE-ului au fost discutați astăzi și vor fi votați mâine. Au existat negocieri dure între cei trei piloni ai Uniunii: Consiliul, Comisia și Parlamentul, deci fiecare în parte, chiar dacă nu au fost mulțumite în totalitate, și-au văzut interesele principale protejate. Pe durata întregului proces, s-a pus, inevitabil, accent pe reprezentarea națională a statelor membre în procesul de recrutare. Nu a ajutat faptul că, în ciuda negocierilor în desfășurare pentru stabilirea regulilor, procesul a continuat neschimbat și, în consecință, doar reprezentanții din unele țări au primit posturile dorite de acestea.

Totuși, cred că provocarea principală pentru noul serviciu constă mai mult în esența decât în structura sa: dacă dorim ca membrii SEAE-ului să fie cu adevărat europeni, va trebuie să le punem la dispoziție o politică externă cu adevărat europeană pe care să o pună în aplicare. În această privință, atât structura multipolară a sistemului internațional, cât și criza actuală sunt obstacole importante care trebuie tratate vehement. În caz contrar, SEAE va urmări doar obiectivele naționale ale membrilor individuali.

  Georgios Stavrakakis (S&D), în scris. – (EL) Parlamentul European a dovedit până în prezent că sprijină în mod clar atât înființarea, cât și punerea în funcțiune rapidă a Serviciului european pentru acțiune externă. Cred că compromisul la care s-a ajuns cu Consiliul cu privire la drepturile Parlamentului este un compromis satisfăcător pentru toate părțile implicate. Este logic și trebuie să primim rapoarte de activitate de la șefii delegațiilor în timpul audierilor în fața comisiilor parlamentare competente în timpul procedurii de schimb cu Consiliul. De asemenea, SEAE trebuie să aibă același auditor intern și ordonator ca Comisia Europeană pentru controlul financiar. În cele din urmă, este important că statele membre s-au angajat să sprijine în totalitate UE în aplicarea oricărei răspunderi bugetare cu privire la funcționarii provizorii și că au fost de acord să creeze linii separate pentru cheltuielile PESC, cel puțin pentru misiunile majore. Suntem de părere că compromisul la care s-a ajuns va contribui enorm la gestionarea mai transparentă, sănătoasă și eficientă a cheltuielilor făcute de SEAE din bugetul comunitar.

6. Aspecte legate de dezvoltare în contextul Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei - Rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind problema sărăciei:

- Declarații ale Consiliului și ale Comisiei privind aspecte legate de dezvoltare în contextul Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei și

- raportul doamnei Figueiredo, în numele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale referitor la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa (http://www.europarl.europa.eu/oeil/FindByProcnum.do?lang=en&procnum=INI/2010/2039") (A7-0233/2010).

  Olivier Chastel, Președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR)Doamnă președintă, domnule comisar, stimați deputați, deoarece 2010 este Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, suntem, evident, conștienți de faptul că provocarea sărăciei nu se oprește la granițele Uniunii și nu poate fi rezolvată exclusiv în interiorul acestor granițe.

Succesiunea recentă a crizelor globale care au afectat toate țările, lovind țările sărace cel mai tare, a demonstrat cât de interconectată este lumea. Prin urmare, promovarea dezvoltării este o parte integrală a răspunsului Europei la provocările globale de astăzi și următorii cinci ani vor fi esențiali pentru politica de dezvoltare din Europa și din lume.

Articolul 208 din Tratatul de la Lisabona și consensul european privind dezvoltarea stipulează clar că obiectivul primordial al cooperării pentru dezvoltare a UE este eradicarea sărăciei în contextul dezvoltării durabile, inclusiv prin a încerca să atingem Obiectivele de dezvoltare ale mileniului.

Totuși, îndeplinirea tuturor Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului în contextul dezvoltării durabile vine cu o responsabilitate colectivă în baza căreia toți partenerii ar trebui să onoreze angajamentele pe care le-au luat. Uniunea Europeană este convinsă că țările în curs de dezvoltare sunt, de asemenea, responsabile pentru și stăpâne ale propriei lor dezvoltări și că depinde mai ales de ele să-și asume responsabilitatea pentru îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.

Prin urmare, este important să subliniem faptul că atingerea acestor obiective implică strategii globale printre care se numără guvernanța democratică, protejarea drepturilor omului și a statului de drept, creșterea economică în favoarea săracilor, dezvoltarea comerțului, dezvoltarea umană și socială și sustenabilitatea mediului.

Uniunea Europeană încurajează țările partenere să-și intensifice rapid propriile eforturi, mai ales în ceea ce privește reducerea sărăciei și a inegalității, precum și introducerea de parteneriate cu societatea civilă, sectorul privat și autoritățile locale. Uniunea Europeană va sprijini eforturile de mobilizare a resurselor naționale pentru dezvoltare, mai ales în contextul ameliorării gestiunii financiare publice și a solidității și eficienței sistemelor lor fiscale și de vamă.

La 22 septembrie anul acesta, statele membre ONU, cu ocazia adoptării documentului final al summitului consacrat Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, și-au reînnoit și angajamentul de a colabora pentru a îmbunătăți condiția economică și socială a tuturor persoanelor și de a de a face tot ceea ce le stă în putere pentru ca Obiectivele de dezvoltare ale mileniului să fie atinse până în 2015.

  Andris Piebalgs, membră a Comisiei. – Doamnă președintă, permiteți-mi mai întâi să vă mulțumesc pentru această oportunitate de a discuta despre problema sărăciei și despre ceea ce poate face Uniunea Europeană la nivel global prin politica sa de cooperare pentru dezvoltare. În partea a doua a acestui discurs voi discuta și despre raportul doamnei Figueiredo.

Eradicarea sărăciei este cea mai urgentă provocare globală a acestor vremuri. Este o problemă care trebuie soluționată, nu doar din motive evidente de solidaritate și obligație, ci și pentru binele prosperității și stabilității din întreaga lume. Și acest lucru este în interesul tuturor. În 2000, lideri mondiali s-au adunat la ONU în New York și au căzut de acord asupra planului de dezvoltare internațională pentru următorii 15 ani, Obiectivele de dezvoltare ale mileniului. Printre diferitele obiective și ținte stabilite în programul cadru, lumea s-a angajat să reducă sărăcia extremă la jumătate. Unde ne aflăm acum, când mai sunt cinci ani până la termenul limită din 2015?

Am reușit să încurajăm progresul. În total, 120 de milioane de oameni au ieșit din sărăcie între 2000 și 2005, ceea ce corespunde unei scăderi anuale de 2,4 %, însă nu avem timp să ne complăcem. Astăzi, 1,4 miliarde de oameni trăiesc încă în sărăcie extremă și există disparități imense între regiuni, țări și grupuri de populație. În plus, criza globală recentă și actuală – de la șocul alimentelor și al prețului combustibilului la instabilitatea economică și schimbările climatice – amenință atât realizările din trecut, cât și perspectivele viitoare.

În urmă cu două săptămâni, summitul ODM a confirmat ambiția lumii de a lupta împotriva sărăciei. Deputații din Parlamentul European, sub conducerea lui Gay Mitchell, au adus o contribuție importantă la acest summit și le mulțumesc mult pentru participare și sprijin. Aș dori să mulțumesc, de asemenea, Parlamentului pentru sprijinul acordat pe durata întregului proces de pregătire care s-a încheiat cu adoptarea raportului Cashman. Atenția permanentă acordată de această Cameră ODM-urilor a făcut ca UE să aibă o poziție puternică și ambițioasă la New York. Cred că rezultatul a liniștit deputații care au participat la summit. Nu a existat niciun joc al vinei; reuniunea a adus mai degrabă o nouă energie, avânt și speranță în ceea ce privește atingerea obiectivelor. A demonstrat că ODM-urile continuă să aibă un loc important în agenda politică, circa 110 de șefi de stat sau de guvern participând la summit. Uniunea Europeană a contribuit la succesul acestui eveniment prin faptul că a conturat și dat glas unei abordări comune puternice în rândul celor 27 de state membre.

Lupta împotriva sărăciei ocupă un loc important și în agenda Uniunii Europene. Este parte a proiectului nostru european. Este un obiectiv central al politicii de dezvoltare a Uniunii Europene, așa cum se precizează în Tratatul de la Lisabona, și este o măsură sprijinită cu fermitate de cetățenii europeni, fapt deopotrivă de important.

În calitate de donator principal al Uniunii, Uniunea Europeană a adus o contribuție majoră la îndeplinirea ODM-urilor până acum. Pentru a vă da doar două exemple, numai Comisia Europeană a contribuit la școlarizarea a 9 milioane de băieți și fete începând cu anul 2004, și am racordat 31 de milioane de gospodării la apă potabilă curată. Cred că acesta este un lucru de care putem să fim mândri, însă trebuie și putem să facem mai mult.

În iunie, liderii europeni au contribuit la consolidarea ODM-urilor, stabilind un plan ambițios și un set de măsuri. Planul stabilește măsurile prioritare pentru obiectivele referitoare la care am înregistrat cel mai mic progres și pentru acele țări și regiuni care au rămas în urmă cel mai mult, inclusiv pentru cele care se confruntă cu conflicte și fragilitate. Planul confirmă, de asemenea, angajamentul nostru de a atinge ținta de 0,7 % din VNB până în 2050, în ciuda contextului economic și financiar dificil. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să evaluăm progresul în acest domeniu în fiecare an.

Transformarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului – și îndeosebi a obiectivului referitor la eradicarea sărăciei – în Realitățile de dezvoltare ale mileniului până în 2015 va rămâne, de asemenea, prioritatea principală a activității mele.

Știm cu toții că, de unul singur, ajutorul nu va fi suficient pentru atingerea ODM-urilor. Pentru a atinge aceste obiective, este extrem de important să fim mai creativi în amplificarea impactului ajutorului nostru și în promovarea unei creșteri mai sustenabile și inclusive, și în mobilizarea unor surse suplimentare de finanțare pentru dezvoltare. La fel de importante sunt calitatea și eficiența ajutorului, inclusiv prin mai multă transparență și răspundere, precum și garantarea faptului că politicile de non-ajutor sprijină mai mult ODM-urile.

Ajutorul pentru dezvoltare trebuie să fie un catalizator, nu un leac. Nicio țară nu a fost vreodată transformată doar prin ajutoare. Progresul sustenabil depinde în principal de dezvoltarea capacității unei țări de a genera creștere favorabilă incluziunii și sustenabilă. Dezvoltarea poate apărea doar din interiorul țărilor în curs de dezvoltare, și nu din afara acestora, și deci eforturile noastre de dezvoltare trebuie să se concentreze pe acest „interior”. În final, aceasta este semnificația principiului proprietății.

În noiembrie intenționez să lansez o carte verde și o consultare publică pentru a strânge păreri referitoare la modalitățile de îmbunătățire a politicilor și a instrumentelor noastre pentru a acționa mai bine asupra factorilor esențiali pentru creștere sustenabilă și favorabilă incluziunii, tratând astfel cauzele principale ale sărăciei, conferind valoare adăugată semnificativă cooperării noastre pentru dezvoltare. Cred, ca de obicei, că contribuția dvs. la această dezbatere va fi esențială.

Aș dori să-i mulțumesc doamnei Figueiredo pentru raportul său referitor la schemele de venit minim. În centrul raportului său se află dreptul esențial al oamenilor de a dispune de resurse eficiente care să le permită să trăiască cu demnitate. Acesta este cuprins în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. A inspirat câteva inițiative recente ale Comisiei în domeniul incluziunii active, îndeosebi recomandarea din 2008 a Comisiei referitoare la incluziunea activă, care a fost sprijinită de Parlament și de Consiliu. Recomandarea stabilește strategii de incluziune activă integrate bazate pe trei piloni – respectiv piețe ale forței de muncă inclusive, acces la servicii adecvate și sprijin adecvat pentru venituri. Prin urmare, Comisia salută acest raport.

În același timp, respectăm în întregime competențele statelor membre în ceea ce privește elaborarea și funcționarea schemelor de protecție socială în general și a schemelor de venit minim în particular. Venitul adecvat este o componentă fundamentală a luptei împotriva sărăciei pentru persoanele care nu pot să muncească. Reprezintă un complement necesar pentru piețele forței de muncă inclusive în combaterea sărăciei pentru persoanele care nu lucrează.

Raportul reafirmă pe bună dreptate principiul de bază al sprijinului pe venit, care trebuie să fie atât adecvat, cât și compatibil din punctul de vedere al stimulentelor. În prezent statele membre iau măsuri de consolidare fiscală pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice. Comisia împărtășește opinia potrivit căreia aceste măsuri trebuie să ia în considerare necesitatea de a proteja cei mai vulnerabili membri ai societății.

Comisia Europeană va prezenta o Platformă europeană împotriva sărăciei până la sfârșitul acestui an, stabilind măsuri concrete pentru sprijinirea statelor membre pentru a atinge ținta de a scoate cel puțin 20 de milioane de cetățeni europeni din sărăcie până în 2020.

  Ilda Figueiredo, raportoare. – (PT) Doamnă președintă, sărăcia și excluziunea socială reprezintă încălcări ale demnității umane și ale drepturilor fundamentale ale omului, și, deși ne aflăm în Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, din păcate există riscul să ajungem la un număr record de persoane care trăiesc în sărăcie.

Acesta este un pas înapoi șocant pentru Europa bogată, unde profiturile sectorului financiar și grupurilor economice continuă să crească și să fie ascunse în paradise fiscale. În consecință, există un val în creștere de indignare în rândul milioanelor de lucrători, femei, tineri, victime ale reducerilor salariilor și ale lucrului precar, plătit prost, în rândul șomerilor și pensionarilor cu pensii demne de milă.

La sfârșitul anului 2008, Eurostat a afirmat că, inclusiv după contribuțiile de ajutor social, în jur de 85 de milioane de oameni vor fi supuse riscului sărăciei, însă situația va deveni și mai gravă din cauza continuării politicilor neoliberale UE și a așa numitelor măsuri de austeritate luate de mai multe state membre. Aceste măsuri implică reduceri ale salariilor și tăieri în serviciile de sănătate publică, educație și alte domenii, reduceri ale sprijinului social și creșteri ale impozitelor pe bunurile de bază, inclusiv pe produsele alimentare, lucru care se întâmplă acum în Portugalia, după Grecia, Irlanda și alte țări.

Este inacceptabil ca Comisia și Consiliul să continue să pună presiune asupra statelor membre din cauza criteriilor iraționale ale Pactului de stabilitate și de creștere. Acestea au în vedere doar aspectele financiare, nu și pe cele sociale, după ce au acordat toate fondurile pentru sprijin public băncilor și sistemului financiar, ignorând complet publicul. Cel mai rău lucru este că acum forțează lucrătorii și săracii să plătească pentru subvențiile publice urgente pe care guvernele le-au acordat băncilor, cu sprijinul liderilor UE și aplauze din partea grupurilor financiare.

Prin urmare, este necesar să schimbăm politicile pentru a ne ocupa de sărăcie și excluziune socială, așa cum ne cer milioane de demonstranți din Europa, inclusiv de aici din Strasbourg.

Obiectivele și principiile călăuzitoare ale Anului european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale nu pot să fie doar niște cuvinte în vânt. Angajamentul pe care și l-a luat UE de a atinge Obiectivele de dezvoltare ale mileniului ale ONU nu poate fi uitat.

Politicile ar trebui să recunoască drepturi și împărtășirea responsabilității, să promoveze coeziunea și participarea persoanelor care sunt pe cale să ajungă sau trăiesc deja în sărăcie, să ia măsuri concrete și să le pună în aplicare pentru a preveni eficient și a eradica sărăcia, și să integreze persoanele fără adăpost și imigranții, și mai ales persoanele cu handicap, și nu trebuie să pună în pericol viitorul tinerilor și al copiilor.

Din nefericire, strategia Europa 2020 se limitează la a indica modalitatea de a ieși din sărăcie pentru 20 de milioane de oameni până în 2020, ceea ce reprezintă un pas înapoi în raport cu obiectivele inițiale ale așa-numitei strategii de la Lisabona.

Caracterul cu multiple fațete al sărăciei și excluziunii sociale impune necesitatea unei dimensiuni sociale a politicilor macroeconomice ca parte integrală a procesului de depășire a crizei. Aceasta înseamnă o schimbare a priorităților și a politicilor, în special a politicilor monetare, precum Pactul de stabilitate și de creștere, politici bugetare și fiscale, și politici privind concurența și piața internă. Trebuie acordată prioritate coeziunii economice și sociale și apărării drepturilor omului. Aceasta înseamnă că ar trebui să existe cel puțin un echilibru între politici economice, ocuparea forței de muncă, politici sociale și de mediu, și distribuirea corectă a banilor și a veniturilor.

În acest context, schemele de venit minim sunt un instrument eficient pentru garantarea siguranței oamenilor și pentru reducerea efectelor excluziunii și șomajului. Acestea vin în sprijinul lucrului decent, combat nesiguranța și salariile de nimic care duc la creșterea procentului de lucrători săraci. Aceste scheme de venit minim joacă un rol important în redistribuirea venitului și asigură solidaritatea și justiția socială, mai ales în vremuri de criză deoarece acționează într-o modalitate contra-ciclică în calitate de stabilizatori sociale, furnizând resurse suplimentare pentru consolidarea cererii și a consumului pe piața internă și combătând astfel recesiunea.

În consecință, schemele de venit minim bazate pe cel puțin 60% din venitul mediu din fiecare țară ar trebui să fie parte integrală a strategiei de integrare socială, implicând atât politici generale, cât și măsuri concrete pentru cele mai vulnerabile grupuri sociale în ceea ce privește locuințele, asistența medicală, educația și formarea, și serviciile sociale. Aceste măsuri ar ajuta oamenii să iasă din sărăcie și ar acționa ca mijloace de incluziune socială și de acces la ocuparea forței de muncă pentru toate persoanele care sunt în stare să lucreze, în condiții de lucru decente, și nu într-un regim de sclavie modernă, așa cum se întâmplă în cazul lucrului instabil și plătit prost care afectează milioane de lucrători, în special femei și tineri.

Provocarea cu care se confruntă Comisia este aceea de a prezenta o inițiativă și un plan de acțiune privind schemele de venit minim cu scopul de a scoate copiii, tinerii, adulții și bătrânii din sărăcie și de a-i direcționa spre progres social.

  Licia Ronzulli, în numele Grupului PPE. – (IT) Doamnă președintă, stimați colegi, datele referitoare la sărăcia în lume sunt alarmante, supărătoare și nemiloase. Numărul de persoane care trăiesc sub pragul de sărăcie este în creștere continuă, iar prăpastia dintre cei care trăiesc în penurie și cei care se bucură de un nivel de trai ridicat se adâncește din ce în ce mai mult.

Potrivit celui mai recent raport ONU referitor la starea orașelor lunii, în prezent 827 de milioane de oameni trăiesc în orașe sărăcăcioase și această cifră va continua să crească cu o medie de 6 milioane în fiecare an. Așa cum s-a precizat deja, Europa nu este scutită de acest fenomen: astăzi, aproape 80 de milioane dintre cetățenii noștri trăiesc în sărăcie – 16 % din populația Uniunii – și 19 milioane dintre aceștia sunt copii.

Anul acesta, 2010, a fost declarat Anului european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale și acesta este fundalul raportului pe care îl discutăm astăzi. Mă încăpățânasem ca textul final să analizeze anumite aspecte pe care le consider extrem de importante și îi sunt recunoscătoare doamnei Figueiredo pentru acest lucru. Criza economică recentă a dus la creșterea șomajului. Din fericire, femeile au fost din nou cele care au fost lovite cel mai tare. Pentru a combate sărăcia este nevoie în primul rând de politici care să promoveze ocuparea forței de muncă, mai ales pentru femei și pentru tineri.

Toată lumea ar trebui să dispună de bani suficienți care să garanteze un nivel de trai decent. Aceasta este realitatea: salariul minim poate juca un rol important în combaterea sărăciei oferind tuturor șansa de a avea un rol activ în viața socială, culturală și politică. Cu toate acestea, fiecare stat membru trebuie să fie liber să aleagă dacă va adopta sau nu un salariu minim; Această decizie nu trebuie luată la nivelul Uniunii.

Pentru a realiza o integrare socială adevărată și a combate situațiile de degradare și sărăcie nu trebuie să ne bazăm doar pe măsuri de securitate socială: trebuie să țintim mai sus. Prin urmare, haideți să luptăm pentru reforme structurale mai bune și să construim politici de ocupare a forței de muncă mai incisive pentru a încuraja secțiunile mai slabe ale societății să se alăture pieței forței de muncă.

  Thijs Berman, în numele Grupului S&D. – (NL)Doamnă președintă, doamna Figueiredo s-a exprimat excelent și doresc să adaug un singur lucru. UE are la bază ideea potrivit căreia prosperitatea unui număr cât mai mare de persoane este o garanție a dezvoltării economice pentru toți europenii. Mulțumită pieței deschise, dar și fondurilor structurale – redistribuirii prosperității – nivelul de trai din statele membre din Europa Centrală și de Est este în creștere și statele vechi beneficiază de pe urma acestui lucru. Toți europenii și toți cetățenii din lume au dreptul la un trai decent.

De aceea apare reducerea sărăciei în Tratatul de la Lisabona. Obiectivele de dezvoltare ale mileniului trebuie atinse, și putem proceda la nivel internațional întocmai așa cum procedăm cu statele membre noi. Prosperitatea țărilor sărace crește ca urmare a respectării statului de drept, căci acest lucru le dă întreprinderilor curajul de a investi în aceste țări, știind că contractele lor sunt sigure. Redistribuirea proprietății la nivelul întregii lumi reduce tensiunile sociale și violența și fluxurile de refugiați și sporește piețele noastre potențiale.

Prin urmare, nu putem înțelege de ce anumite guverne ale statelor membre, precum Olanda – țara mea natală – umblă acum la bugetul pentru dezvoltare și încearcă, de asemenea, să modifice aceste obiective. Procedează în acest mod din cauza interesului propriu greșit și mărginit. Reducerea sărăciei trebuie să rămână prioritatea UE.

  Elizabeth Lynne, în numele Grupului ALDE. – Doamnă președintă, cred că raportul privind venitul minim pe care l-am votat în Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale este cea mai bună modalitate de a progresa și va primi cel mai mult sprijin. De aceea vă rog insistent să respingeți amendamentele 1 și 2.

Am fost întotdeauna o susținătoare pasionată a unui venit minim în toate statele membre și am precizat acest lucru în toate raporturile pe care le-am întocmit vreodată cu privire la incluziunea socială, însă cred că cea mai bună modalitate de a pune în practică această măsură este printr-un schimb de bune practici. După părerea mea, dacă încercăm să mergem pe calea legislativă, nu vom reuși să implicăm pe toată lumea și nu vom obține ceea ce dorim – un nivel de trai decent pentru toată lumea, scoaterea oamenilor din sărăcie și combaterea problemei lipsei unui adăpost.

În raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă, spunem, de asemenea, că cea mai bună modalitate de combatere a sărăciei este ca toată lumea să aibă acces pe piața muncii. Putem realiza acest lucru asigurându-ne că Directiva privind ocuparea forței de muncă este pusă în aplicare eficient în toate statele membre. Când formulăm politici referitoare la sărăcie și la incluziune socială, trebuie să ascultăm oamenii din prima linie – cu alte cuvinte, acele persoane care trăiesc în sărăcie și nu au un adăpost. Trebuie să ne asigurăm că statele membre își ating țintele privind reducerea sărăciei, menționate în strategia UE 2020.

Aș dori să subliniez, de asemenea, în cadrul acestei dezbateri că vorbim despre un venit minim – cu alte cuvinte, despre beneficii pentru cei care nu au un loc de muncă, și nu despre salarii.

  Karima Delli, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR)Doamnă președintă, dragi colegi, 80 de milioane de săraci în Europa, peste 5 milioane fără adăpost, milioane care trăiesc în case dărăpănate, unul din cinci copii trăiește în sărăcie, și, la celălalt capăt al scării, ce avem? Numărul miliardarilor este în creștere.

Tocmai am celebrat Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei la 17 octombrie și Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale se apropie de sfârșit, însă care este bilanțul? Ce soluții concrete va fi oferit Europa celor care sunt victimele principale ale unei crize pentru care nu sunt responsabili? Ce speranță îi putem oferi generației mele, acestei generații europene care poartă povara șomajului, nesiguranței și excluziunii, acestor tineri care privesc Europa cu neîncredere, care așteaptă multe de la Europa și deci de la dvs.?

Avem datoria de a răspunde neliniștilor lor cotidiene și angoaselor cu privire la viitor. Strategia de la Lisabona a eșuat în misiunea sa de a eradica sărăcia. Nu avem dreptul să stăm deoparte și să lăsăm lucrurile în voia lor. Nu mai este timpul cuvintelor frumoase, al cuvintelor goale. A venit vremea să dăm dovadă de curaj, de curaj politic. Toate organizațiile care lucrează cu victimele sărăciei, ATD Lumea a Patra, Rețeaua Europeană Anti-Sărăcie (EAPN), Federația Europeană a Asociațiilor Naționale care lucrează cu persoane fără adăpost (FEANTSA), Emmaüs Europa, cer acest lucru de 20 de ani!

De aceea solicităm Comisiei Europene o directivă cadru al cărei obiectiv să fie stabilirea unui venit minim adecvat. Această directivă cadru va asigura eligibilitatea pentru și accesul la un venit minim adecvat în așa fel încât orice copil, adult sau bătrân care trăiește în sărăcie să poată să scape de aceasta, garantându-le astfel dreptul inalienabil de a trăi în demnitate.

Nu mai avem timp, dragi colegi, trebuie să trecem la acțiune. Împreună, putem să punem capăt acestui scandal insuportabil care este sărăcia durabilă. Sărăcia, eradicarea sărăciei, acesta nu ar trebui să fie doar un slogan. Este o realitate și sper că, împreună, vom purta această bătălie.

  Nirj Deva, în numele Grupului ECR. – Doamnă președintă, consider că această dezbatere este rizibilă, aproape ridicolă. Am ascultat mai multe discursuri și vorbim despre eradicarea sărăciei fără a menționa măcar o dată cum să creăm mai multă prosperitate. Nu puteți eradica sărăcia fără a crea bunăstare, în caz contrar nu veți face decât să distribuiți de la unul la altul, fără a face alți bani.

În domeniul internațional, 880 de miliarde de euro ies din țările în curs de dezvoltare prin tot felul de activități de corupție și alte activități care nu sunt înregistrate sau impozitabile sau depuse la bănci corespunzătoare. Acesta este un scandal al comunității financiare în dezvoltarea internațională. Aceste 880 de miliarde de euro ar trebui să creeze bunăstare în țările în curs de dezvoltare.

În Europa sărăcia este în creștere deoarece ne supra-reglementăm împotriva creării de bunăstare când provocările vin acum din India și China. Trebuie să analizăm din nou această chestiune.

  Gabriele Zimmer, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Doamnă președintă, în ședința de astăzi referitoare la sărăcie ne concentrăm în mod intenționat asupra legăturii dintre sărăcia globală și sărăcia din statele membre ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, sute de mii de persoane au făcut deja acest lucru înaintea noastră. În ultimele săptămâni și luni, au ieșit în număr din ce în ce mai mare pe străzile Europei pentru a cere să se ia măsuri iar ziua acțiunii globale a fost organizată în mod intenționat în apropierea summitului ONU referitor la Obiectivele de dezvoltare ale mileniului.

Spre deosebire de acești oameni, totuși, noi, în calitate de instituții europene rămânem vagi și inconsecvenți în toate strategiile noastre și creăm condiții cadru care, în schimb, încetinesc lupta împotriva sărăciei. Tratatul de la Lisabona și strategia Europe 2020 au eliminat de facto obiectivele referitoare la sărăcie. Numeroase state membre ale Uniunii Europene folosesc asigurarea sustenabilității finanțelor publice pentru a justifica reducerea serviciilor sociale și realocările prin reduceri în serviciile medicale și în sistemele de pensii, reduceri ale instrumentelor de politici privind piața muncii și ale serviciilor furnizate șomerilor și copiilor și familiilor. Procedăm în acest mod și noi în statele noastre membre UE și în această adunare ne purtăm ca și cum tot ceea ce trebuie să facem este să milităm ca oamenii care trăiesc în sărăcie să nu mai fie excluși. Facem asta noi înșine prin metodele noastre politice.

Aș dori să subliniez faptul că strategia Europa 2020 și strategia privind sustenabilitatea Uniunii Europene se contrazic una pe cealaltă, făcând astfel combaterea sărăciei globale imposibilă.

  Derek Roland Clark, în numele Grupului EFD. – Doamnă președintă, sărăcia, îndeosebi numărul persoanelor care sunt pe cale să devină sărace a crescut odată cu UE, cu fiecare stat membru nou, amplificând problema, deci este destul de evident cum să prevenim alte creșteri.

Unul dintre răspunsurile dumneavoastră este de a introduce un venit minim. Sunt în favoarea unui salariu minim, dar doar atât timp cât acesta este stabilit de fiecare țară în parte. Un salariu minim paneuropean ar distorsiona această chestiune. În Scandinavia, de exemplu, încălzirea locuințelor trebuie să fie mai scumpă pentru toate grupurile de venit decât în Europa de Sud.

Sunt împotriva venitului minim deoarece acest lucru înseamnă ca fondurile publice să compenseze un salariu scăzut: mai ușor de găsit de contribuabil în contextul crizei economice. Cum putem să împiedicăm unii angajatori să plătească mai puțin decât ar face în mod normal deoarece știu că sistemul de beneficii va completa diferența? Răspuns: mai multe reglementări și birocrație excesivă pentru întreprinderi, afectând cel mai mult IMM-urile care, între ele, angajează jumătate din forța de muncă.

Și, desigur, venitul minim armonizat la nivelul UE va fi urmat de un sistem de impozitare armonios, reducând totul la o masă gri amorfă, lipsită de cea mai importantă proprietate a Europei: diversitatea.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Doamnă președintă, este supărător că mii de oameni din UE trăiesc la limita sărăciei în ciuda faptului că au o slujbă permanentă. În acest context, încercările de a stabili un salariu minim adecvat sunt bine venite. Totuși, un salariu minim este recomandat doar în combinație cu măsuri adiționale. O dezbatere izolată ar putea conduce la declinul numărului de întreprinderi înființate și la o creștere a numărului de oameni care rămân fără serviciu. În cele din urmă, întreprinderile mici și mijlocii nu-și vor putea permite să plătească un salariu minim statutar dacă povara fiscală rămâne în forma actuală, și, desigur, creșterea salariilor riscă și ea să ducă la mărirea prețului bunurilor și al serviciilor. Acest lucru ar pune în mișcare spirala inflaționistă din nou.

Prin urmare, accentul trebuie să cadă pe un sentiment de ușurare în ceea ce privește munca. Munca trebuie să merite din nou osteneala pentru cetățenii UE. Un salariu minim este cu siguranță o idee bună, dar acesta trebuie oferit în cadrul unui pachet general relevant de scutire fiscală pentru muncitori și, de asemenea, pentru întreprinderile mici și mijlocii ale Europei.

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE). – (FR) Doamnă președintă, eradicarea sărăciei este de fapt un Obiectiv de dezvoltare al mileniului, dar este, de asemenea, un obiectiv european în Europa.

Într-adevăr, în Europa avem cel mai ridicat standard mediu de trai din întreaga lume dar nicăieri în altă parte nu mai există o asemenea separare în cadrul societății noastre europene precum și între Europa și Africa. Are cea mai mare discrepanță dintre nivelurile de trai din lume. Sarcina noastră este de a reduce aceste diferențe.

În Europa, prea mulți europeni nu au deloc acces la o masă nutritivă timp de două zile la rând. Prea mulți copii sunt săraci și se confruntă cu probleme de sănătate și educaționale înrădăcinate în sărăcia permanentă. Prea multe femei trebuie să tolereze discrepanțele salariale, sunt marginalizate când vine vorba despre ocuparea forței de muncă, nu au siguranța locului de muncă și, din acest motiv, instruirea este singura modalitate de a le readuce în societate și de a le scoate din sărăcie. Prea mulți bătrâni, și mai adesea femei, au rămas în urmă în găsirea unor locuri de muncă decente și a unor salarii decente pe durata întregii lor vieți profesionale.

Sunt prea mulți oameni care trăiesc sub nivelul de sărăcie în zonele rurale. Multe dintre politicile noastre de ajutor pentru combaterea sărăciei sunt politici urbane. Trebuie, de asemenea, să ajutăm comunitatea rurală să combată sărăcia.

Și astfel vă rog insistent, lupta împotriva sărăciei ...

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Frédéric Daerden (S&D). – (FR) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, astăzi în Parlamentul European subiectul dominant este combaterea sărăciei mondiale. Este important, dar, așa cum a subliniat doamna Figueiredo, sărăcia este mult prea prevalentă și în Europa. Lupta împotriva acestui fenomen este una dintre prioritățile stabilite în strategia din 2020. Totuși, deși este bine să stabilim obiective, care, apropo, ar trebui să fie mai ambițioase, este mai bine dacă mijloacele necesare sunt implementate. Și un venit minim adecvat pentru toată lumea în Europa este în mod evident unul dintre aceste mijloace.

Excelentul raport al colegilor deputați demonstrează utilitatea în această luptă și prezintă avantaje reale. Totuși, fără inițiativă legislativă din partea Comisiei, care recunoaște și rolul venitului minim, ne este teamă că statele membre nu concretizează promisiunea noastră de a eradica sărăcia. Din acest motiv, acest raport trebuie să fie completat de o directivă care ia în considerare practicile naționale.

  Charles Goerens (ALDE). – (FR) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, în ceea ce mă privește, există trei observații importante care trebuie făcute în această dezbatere.

În primul rând, globalizarea a sporit inegalitățile din interiorul țărilor dar a redus inegalitățile dintre națiuni, lucru dovedit de succesul din statele emergente. Acest lucru a fost subliniat de un expert de la Fondul Monetar Internațional la conferința din Oslo, unde FMI și-a unit forțele cu Organizația Internațională a Muncii.

Desigur, există încă diferențe majore între națiuni dar ar fi greșit să învinuim doar globalizarea pentru sărăcia persistentă când vine vorba despre inegalitățile din interiorul țărilor noastre.

Situația din Europa, și aceasta este a doua observație pe care o fac, este foarte particulară. Este singura zonă economică vastă care s-a obișnuit cu șomajul în masă în ultimele trei decade, așa cum a precizat profesorul Fitoussi.

Strategia 2020 deschide într-adevăr niște perspective interesante pentru soluționarea problemei șomajului structural, însă Europa trebuie să găsească modalități de îmbunătățire a nivelurilor de ocupare a forței de muncă în contextul gestionării crizei actuale.

Mulți dintre noi credem că dacă lucrurile se îndreaptă prea mult în direcția raționalizării finanțelor publice, obiectivul de reducere a sărăciei riscă să devină iluzoriu.

În al treilea rând, demersul nostru referitor la combaterea sărăciei trebuie să includă atât dimensiunea internațională, cât și dimensiunea externă. În spiritul dezvoltării durabile, demnă de acest nume, nu ne mai putem permite să o defavorizăm pe una în detrimentul celeilalte. O abordare malthusiană care constă în afirmarea faptului că ceea ce este cheltuit în numele solidarității este pur și simplu...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Jean Lambert (Verts/ALE). – Doamnă președintă, cred că suntem conștienți de importanța schemelor de venit minim în Uniunea Europeană, deși acestea nu au fost puse în aplicare de toate statele membre încă. Știm, de asemenea, că există variații foarte mari în ceea ce privește eficiența, că adesea nu există o bază clară pentru sumele plătite și că sumele plătite nu țin neapărat pasul cu costurile în creștere. Unele state membre au un început lent, astfel încât oamenii nu-și primesc drepturile, iar unele limitează temporal aceste scheme de venit, lucru care pare foarte bizar pentru ceva ce se vrea a fi o plasă de siguranță.

Cred cu tărie că avem nevoie de un cadru comun în întreaga Uniune Europeană care să ofere principii clare în ceea ce privește modalitățile de dezvoltare a acestor scheme și o metodologie clară pentru aplicarea acestora. Nu vorbim despre același nivel de plată în fiecare stat membru și a continua să afirmăm acest lucru înseamnă a perpetua un neadevăr. Trebuie să dezvoltăm aceste scheme pentru ca toată lumea în UE să poată trăi în demnitate.

  Tadeusz Cymański (ECR). – (PL) Purtăm această dezbatere referitoare la sărăcie în Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Este important ca eforturile noastre, precum și cele ale guvernelor și ale organizațiilor neguvernamentale să fie susținute și să nu fie doar campanii și propagandă. Dintre toate măsurile propuse în raportul aflat în discuție, propunerea de a defini venitul minim în relație cu venitul mediu are o importanță deosebită. Cauzele sărăciei sunt variate și sunt adesea asociate cu rele sociale și excluziune socială. Totuși, faptul că sărăcia afectează persoanele care muncesc și chiar și persoane care nu au deloc sau au foarte puțini copii este frapant și foarte rușinos. O asemenea situație este inacceptabilă,și, în consecință, măsurile luate de Comisia Europeană și de Parlament în această privință trebuie să fie excepțional de eficiente, consecvente și ferme. De vreme ce ajutăm oameni de pe continente diferite și trimitem ajutor umanitar când se produc catastrofe naturale, ar trebui mai întâi să stabilim un exemplu demonstrând solidaritate față de cetățenii afectați de sărăcie pe teritoriul Uniunii Europene.

  Niki Tzavela (EFD). – (EL) Doamnă președintă, domnule comisar, doresc să menționez un sector în care trebuie să adoptăm o politică preventivă pentru a evita crearea unei noi generații de nouveaux pauvres în Europa. Studii recente au arătat că există o diferență foarte mare între salariile lucrătorilor și pensiile pe care le vor primi aceștia, o „prăpastie a pensiilor” care îi va plasa, automat, în rândul nouveaux pauvres. La nivel paneuropean lucrătorii trebuie să economisească 2 miliarde de euro pe an pentru a umple acest gol din acoperirea asigurării și pentru a se asigura că vor avea un nivel de trai decent când se vor pensiona.

Subliniez acest aspect pentru a vă atrage atenția asupra acestei probleme foarte serioase cu care se confruntă milioane de pensionari europeni, nouveaux pauvres ai Europei.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Doamnă președintă, raportul privind venitul minim reflectă bine dezbaterea vastă pe care noi, cei din Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale am purtat-o referitor la combaterea sărăciei și a excluziunii. Chiar dacă este Anul european de luptă împotriva sărăciei, din cauza crizei economice șomajul și greutățile sociale continuă să crească în numeroase state membre.

Caracteristicile excepționale ale sărăciei europene sunt sărăcia în rândul copiilor, rata șomajului în creștere în rândul tinerilor, poziția inferioară a femeilor pe piața muncii, excluziunea imigranților, statutul minorităților etnice precum romii și situația disperată a șomerilor care mai au puțin până la pensie. Reducerea sărăciei este unul dintre obiectivele cheie ale strategiei Europa 2020 și a existat dorința de a le transforma în realitate prin obiective cantitative cu caracter obligatoriu pentru statele membre. Această măsură este justificată deoarece rezultatele eforturilor de reducere a sărăciei în ultima decadă au fost practic inexistente.

Majoritatea membrilor Comisiei a decis în cele din urmă să propună ca statele membre să stabilească un venit minim în valoare de 60 % din pragul venitului lor mediu, și unii membri au cerut chiar o lege cadru privind venitul minim. Nu sunt în favoarea modificării legislației, deoarece stabilirea unui venit minim ignoră structurile diferite ale sistemelor de asigurări sociale din statele membre. În unele state membre, serviciile sociale compartimentate diferit și care au legătură cu veniturile, precum și serviciile universale finanțate prin impozitare fac, de asemenea, parte din sistemul asigurărilor sociale. Prin urmare, problema venitului minim trebuie abordată din unghiul principiului subsidiarității în statele membre și ar trebui să căutăm soluții prin intermediul unui schimb de bune practici.

  Pervenche Berès (S&D). – (FR) Doamnă președintă, domnule președinte al Consiliului, domnilor comisari, la două zile după 17 octombrie, care este ziua pentru combaterea sărăciei, în acest an al măsurilor pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, știm că în 2007, înainte de criză, 17 % din populația Uniunii Europene trăiau sub pragul de sărăcie. Nu știm cifra actuală, însă știm cu toții că este mare și că această situație nu poate fi tolerată.

Da, suntem consecvenți în angajamentele noastre, da, credem în măsurile adoptate în legea fundamentală, în articolul 1 din Cartă care stipulează că oricine are dreptul la demnitate, în Tratatul de la Lisabona care stabilește combaterea excluziunii sociale drept obiectiv al Uniunii Europene, și în strategia 2020 care stabilește combaterea sărăciei ca fiind unul dintre obiectivele sale principale. Totuși, nu am definit nicicând mijloacele pentru implementarea unei strategii de acest gen, ceea ce înseamnă că vom eșua și că concetățenii noștri vor fi deziluzionați.

Trebuie să venim cu o inițiativă legislativă privind venitul minim și să organizăm finanțarea...

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

  David Casa (PPE). – (MT) După cum s-a precizat deja, problema sărăciei ocupă un loc important pe ordinea noastră de zi. Cunoaștem cu toții statisticile, procentele și retorica referitoare la acest subiect; faptul că un număr atât de mare de cetățeni trăiesc sub limita sărăciei este o problemă serioasă care trebuie abordată fără întârziere. Este minunat să putem combate sărăcia prin generarea mai multor locuri de muncă și prin înființarea unor structuri care ne pot ajuta să ne atingem obiectivul. Pentru aceasta avem nevoie și de un plan pentru a ajuta cetățenii europeni să primească instruirea necesară care le va da posibilitatea de a obține o slujbă plătită bine. Avem nevoie și de fondurile necesare pentru a oferi sprijin acelor țări care sunt încă în urmă în această privință pentru ca și ele să poată îndeplini aceste obiective. Prin urmare, trebuie, în mod evident, să încurajăm cât mai mulți oameni cu putință, și mai ales femei, să intre pe piața muncii. Acest raport evaluează temeinic această situație și doresc să-i mulțumesc raportoarei și să o felicit pentru activitatea sa foarte utilă. Totuși, trebuie să ne asigurăm că nu mergem înainte orbește, căci dispozițiile din tratatul privind principiul subsidiarității trebuie respectate în continuare. Aplicarea conceptului potrivit căruia o mărime se potrivește tuturor întregii Europe nu este o soluție practică. Mai mult, nu avem încă baza juridică necesară cerută de tratatul nostru în acest scop. Ulterior, statele membre vor fi libere să reglementeze aceste cerințe potrivit necesităților proprii, nestingherite.

  Regina Bastos (PPE). – (PT) Doamnă președintă, în prezent Europa trece printr-o perioadă de transformare ca o consecință a crizei economice, financiare și sociale. Crizele existente în anumite state membre s-au înrăutățit, inegalitățile sociale s-au adâncit și această situație a dus la o creștere a numărului de persoane care trăiesc sub pragul de sărăcie.

Astăzi, există mai mulți săraci în Uniunea Europeană. Există mai mulți bărbați și mai multe femei cu un venit mai mic decât 60 % din salariul mediu din țara în care trăiesc. Avem o problemă gravă care necesită măsuri concrete și eficiente. 80 de milioane de europeni trăiesc la sau sub pragul de sărăcie. Chiar dacă pragul de sărăcie diferă de la o țară la alta în interiorul UE, ceea ce este cert este că acesta este un fenomen în creștere în Uniunea noastră, care are cel mai avansat model social din lume ca paradigmă de dezvoltare.

În Portugalia, circa 20% dintre oameni trăiesc în sărăcie sau sunt pe cale să devină săraci, câștigând mai puțin de 360 de euro pe lună. Datele referitoare la sărăcia în rândul copiilor în țara mea sunt devastatoare. Portugalia este una dintre cele opt țări cu cele mai ridicate niveluri de copii săraci.

Salutăm obiectivul de a scoate 20 de milioane de oameni din sărăcie până în 2020, precum și eforturile de promovare a ocupării forței de muncă și a incluziunii sociale. Aș dori, de asemenea, să felicit raportoarea pentru contribuția sa și să subliniez caracterul dezirabil al unui venit minim; stabilirea sumei ar trebui să fie responsabilitatea fiecărui stat membru.

  Csaba Sógor (PPE). – (HU) În 1992, ONU a declarat data de 17 octombrie Ziua internațională a sărăciei. În 2000, organizația internațională s-a angajat să înjumătățească procentul de persoane care trăiesc în sărăcie extremă în următorii 15 ani. S-au scurs deja două treimi din această perioadă. Cifrele sunt alarmante și am rămas în urma indicatorilor într-un moment când cerințele și așteptările sunt foarte mari. Șaptezeci și trei de procente din populația UE consideră că principala problemă este sărăcia răspândită în creștere din țările lor. Optzeci și nouă procente de cetățeni doresc măsuri urgente pentru soluționarea acestei probleme, iar 74 % se așteaptă ca UE să joace un rol important în eradicarea sărăciei. Pe de altă parte, 6 milioane de cetățeni UE și-au pierdut slujbele în ultimii doi ani, iar sărăcia în rândul copiilor continuă să crească.

Deși știm și ne referim adesea la faptul că ocuparea forței de muncă este cel mai eficient mijloc de combatere a sărăciei, modelul Europei sociale identificate de Jean Monnet a fost umbrit de interese economice. Obiectivul dezvoltării economice este garantarea bunăstării cetățenilor, însă nu valorează nimic fără măsuri sociale eficiente și o reducere drastică a nivelului de sărăcie actual. Este evident că politica socială este în primul rând sarcina și responsabilitatea statelor membre. Totuși, continui să cred că trebuie să găsim răspunsuri la cele mai urgente probleme împreună, prin sporirea utilizării metodei deschise de coordonare și prin facilitarea schimbului de bune practici.

  Ivo Belet (PPE). – (NL)Doamnă președintă, domnule comisar, unul din șase locuitori ai Uniunii Europene este supus riscului sărăciei: mai ales tinerii cu vârste de până la 17 ani, însă există și mulți bătrâni care sunt vulnerabili. Sărăcia este în creștere, inclusiv în rândul europenilor care au locuri de muncă. Prin urmare, cred, doamnelor și domnilor, că trebuie să luăm o inițiativă și la nivel european.

Creștere economică, educație și instruire mai bune, mai multe locuri de muncă: suntem, desigur, întru totul în favoarea acestor lucruri, însă este clar că aceste elemente nu sunt suficiente și că avem nevoie de o politică concretă pentru combaterea sărăciei. După cum s-a precizat deja în această Cameră, aceasta este una dintre inițiativele emblematice, una dintre prioritățile noii noastre strategii UE 2020. La ce se referă, în termeni concreți? Se referă la a trăi cu demnitate – la dreptul de a trăi cu demnitate – și la hrană, locuințe, haine: lucruri esențiale care, în mod evident, nu sunt garantate în prospera noastră Uniune Europeană din anul 2010.

Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, din acest motiv cred că trebuie să se ia măsuri și la nivel european pentru a garanta acest venit minim. Așa cum a precizat deja doamna Bastos, acesta nu este un instrument care trebuie dezvoltat în același fel peste tot în Uniunea Europeană. Statele membre trebuie să aibă libertate suficientă pentru a alege propria lor soluție specifică. Totuși, trebuie să continuăm să intensificăm presiunea pentru a asigura că persoanele vulnerabile nu vor fi lăsate în frig.

Din acest motiv solicităm în mod expres introducerea unei scheme a venitului minim garantat în toate țările Uniunii Europene. Acesta ar fi un semn al speranței important pentru toate persoanele aparținând categoriilor cele mai vulnerabile din Europa, care sunt în prezent afectate de sărăcie și excluziune socială.

  Milan Zver (PPE). – (SL) Sunt încântat de faptul că încercăm să discutăm această problemă a sărăciei și a excluziunii sociale la nivelul instituțiilor europene. Acest lucru este foarte important.

Rezoluția pe care urmează să o adoptăm se îndreaptă în direcția bună. Descrie situația foarte bine, însă a avut mai puțin succes în găsirea unei soluții la această problemă.

Venitul minim poate forma o parte a soluției și, într-adevăr, există deja, sub o formă sau alta, în politicile sociale ale statelor membre. Totuși, în acest material am dat și peste o propunere referitoare la un venit de bază universal sau la un venit necondiționat pentru toată lumea.

Acest lucru este, totuși, discutabil, chiar și din perspectiva drepturilor sociale. Nu este o idee bună ca toată lumea să primească un venit de bază pentru o viață normală deoarece în acest caz am avea mai puțini bani pentru cei care chiar au nevoie de asistență socială.

Sper că, în această ședință plenară...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - (RO) Obiectivele fixate prin Strategia de la Lisabona, crearea unui număr mai mare de locuri de muncă și eradicarea sărăciei până în 2010, nu au fost atinse, motiv pentru care Europa trebuie să-și continue eforturile pentru realizarea lor.

Consider că Uniunea și statele membre trebuie să acorde o atenție deosebită programelor de formare pe tot parcursul vieții. Ele reprezintă o metodă de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale și contribuie la consolidarea capacității de integrare profesională și pe piața forței de muncă.

Pe de altă parte, consider că executivul european ar trebui să facă o analiză a domeniilor în care deficitul de personal calificat este în creștere, pentru a putea ulterior să promoveze măsuri de acoperire a acestui deficit.

O posibilă măsură ar fi și extinderea programului Erasmus, destinat în prezent studenților, și la alte categorii socio-profesionale, de exemplu tineri fără studii universitare sau șomeri incluși în programe de reconversie profesională.

  Antonyia Parvanova (ALDE). – (BG) În virtutea principiului fundamental al solidarității al UE și în contextul Anului european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, solicit introducerea nivelurilor de venit minim garantat în toate statele membre UE, care vor sprijini persoanele cu venituri insuficiente pentru a-și consolida integrarea economică și socială și pentru a le oferi un trai decent.

Vom reuși să facem progrese semnificative, eficiente în lupta împotriva sărăciei doar prin adoptarea unor măsuri concrete menite să introducă schemele de venit minim. Acest lucru ne va permite să garantăm un nivel de trai adecvat tuturor cetățenilor europeni, care va include asigurare socială și acces egal la serviciile sociale furnizate de stat, precum bunăstare socială, asistență medicală și educație.

În final, doresc să subliniez faptul că vom putea să ne protejăm cetățenii, în special femeile și grupurile de risc, precum și minoritățile etnice împotriva excluziunii sociale cu ajutorul unei game largi de soluții politice concrete care să garanteze furnizarea resurselor pentru intervenție socială și protecție.

  Elisabeth Schroedter (Verts/ALE). – (DE) Doamnă președintă, doresc să fac un nou apel la Comisie pentru a se asigura că, dacă stabilește o platformă pentru sărăcie, nu va permite acestea să rămână cuvinte în vânt, ci va da curs inițiativelor Parlamentului. În primul rând, există o inițiativă care sugerează o analiză pentru a vedea dacă ar trebui sau nu să existe o directivă cadru pentru venitul minim, pentru ca toți cetățenii acestei Uniuni Europene să poată avea o viață demnă. În al doilea rând, există o inițiativă care propune mai mult decât utilizarea PIB-ului pentru pregătirea fondurilor structurale și care include și coeficientul Gini ca măsură a inegalității veniturilor în cadrul evaluării – acolo unde există dezavantaje. Acestea sunt aspecte cu privire la care trebuie să luați o decizie acum dacă dorim să avem vreo șansă să le introducem. Prin urmare, solicit domnului comisar să treacă aceste două puncte din ședința plenară pe ordinea de zi a Comisiei și să se asigure că Comisia are un răspuns pentru Parlamentul European în această privință.

  Elie Hoarau (GUE/NGL). – (FR) Doamnă președintă, celebrăm deja de prea mulți ani Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei fără multe rezultate concrete și există riscul ca această zi să rămână marcată numeroase decade de acum încolo dacă vom continua să aplicăm aceleași politici. Din acest punct de vedere, Europa și lumea vestică în general nu pot pur și simplu să se uite în altă parte.

Lupta împotriva sărăciei implică lupta pentru o distribuire corectă a bunăstării în interiorul statelor membre și la nivel internațional. Implică și respectarea mediului și a principiului egalității tuturor oamenilor. Dacă discuțiile noastre de astăzi nu sunt urmate de măsuri concrete bazate pe ceea ce am auzit aici azi, mă tem că declarațiile pe care le-am făcut nu vor fi ascultate și vor rămâne doar niște intenții bune fără un impact real asupra sărăciei din lume și din Europa.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, sărăcia și excluziunea socială încalcă demnitatea umană, cu alte cuvinte drepturile fundamentale ale omului. Persoanele cele mai supuse riscului sunt părinții singuri, copiii și bătrânii. Femeile alcătuiesc un procent semnificativ din populația supusă riscului sărăciei, parțial din cauza discriminării obișnuite care predomină încă din toate părțile în ceea ce privește salariile și pensiile și parțial din cauza condițiilor lor de lucru precare foarte frecvente.

Trebuie să luăm măsuri care să promoveze investițiile pe piața muncii, de exemplu, care să creeze locuri de muncă, să promoveze programe comunitare precum programul de învățare de-a lungul vieții. Da, ar trebui să oferim un nivel minim de provizii materiale, însă cu controale și condiții extinse pentru a preveni orice abuz posibil chiar de la început. Da, trebuie să oferim un venit minim, însă cu prevederea ca acesta să nu ducă, în niciun caz, la o nouă formă de discriminare indirectă sau inversă.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK)Aproape 85 de milioane de oameni din Uniunea Europeană trăiesc sub amenințarea sărăciei și 17 % din cele 500 de milioane de locuitori trăiau sub pragul sărăciei în 2008.

Deoarece sărăcia și excluziunea socială au un caracter multidimensional, trebuie să încorporăm sistematic prevenirea acestora în alte politici pentru ca toți cetățenii UE să poată avea o viață decentă. Lupta împotriva sărăciei nu implică doar sprijinul activ al sistemelor salariale și protecție socială, ci și crearea de locuri de muncă decente și permanente pentru grupurile de ocupare a forței de muncă dezavantajate. Aș dori să subliniez că ocuparea forței de muncă ar trebui considerată, în general, cea mai eficientă formă de protecție împotriva sărăciei, și, în consecință, crearea de locuri de muncă ar trebui să fie o prioritate pentru UE și pentru statele membre. Trebuie acordată o atenție specială integrării tinerilor și, de asemenea, a bătrânilor, în viața pe piața muncii.

  Proinsias De Rossa (S&D). – Doamnă președintă, sâmbăta trecută m-am întâlnit cu un grup de tineri din Irlanda care se luptă să facă față sărăciei. M-au întrebat, în calitatea mea, de partea cui sunt. Eram de partea lor sau de partea bancherilor? Aceasta este întrebarea directă pe care mi-au adresat-o. Mi-au dat o serie de mărturii pe care m-au rugat să le transmit acestui Parlament. Au subliniat că nu îi mai interesează să voteze deoarece nu cred că se va schimba nimic dacă vor continua să voteze. Spun că s-au săturat să fie tratați ca și cum nu ar reprezenta nimic și că simt că nu au nicio valoare pentru societate.

Cred că trebuie să ținem cont de ceea ce gândesc acești tineri. Ei sunt viitorul nostru. Nu văd dovezi cum că Comisia se asigură, de fapt, că statele membre îndemnate să se angajeze în consolidare fiscală iau în considerare faptul că nu trebuie să conducem acești oameni – care suferă deja – spre mai multă durere, și să împingem oamenii care se află deja la limită spre sărăcie. Este extrem de important să...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Ilda Figueiredo, raportoare. – (PT) Doamnă președintă, aș dori să mulțumesc tuturor colegilor mei și, de asemenea, Comisiei, Consiliului și Președinției belgiene pentru cele afirmate în cadrul acestei dezbateri, însă aș dori să subliniez trei aspecte pe care le-au evidențiat și mai câțiva deputați.

În primul rând, cuvintele frumoase și intențiile bune nu sunt suficiente. Trebuie să existe o dimensiune practică a acestui An european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Trebuie să existe o schimbare a politicilor. Oamenii trebuie să aibă prioritate. Trebuie să se știe că lucrătorii sunt cei care creează bunăstare și că aceștia au nevoie de salarii decente, însă că pentru a crea mai multă bunăstare, avem nevoie de mai multe locuri de muncă. Mai exact, mai multe locuri de muncă cu drepturi și salarii corecte. Totuși, trebuie să existe și un alt fel de redistribuire a bunăstării și a venitului și, în acest context, sistemul venitului minim este un instrument esențial pentru a ajuta în această luptă de menținere a veniturilor minime care pot fi diferite de la o țară la alta, însă care împărtășesc un obiectiv comun...

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Doamnă președintă, sărăcia este o tragedie pentru cetățeni, dar și pentru societate. Sărăcia duce la violență, infracțiuni și conflicte. Aș dori să mulțumesc Parlamentului European pentru că a acordat prioritate luptei împotriva sărăciei și dezbaterea de astăzi demonstrează determinarea europeană de a aborda această problemă. Strategia Europa 2020, raportul doamnei Figueiredo, activitățile din statele membre – toți aceștia sunt pași în direcția bună.

Aș dori să subliniez că atâta timp cât există sărăcia globală – cu 1,4 miliarde de săraci care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi – nu ne putem aștepta nici să rezolvăm această problemă în interiorul Uniunii Europene. Aceasta înseamnă că politica Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului este o politică care contează pentru noi.

Cred că încercăm să găsim o soluție și că aceasta este creșterea economică inclusivă – a țărilor noastre partenere și a Uniunii Europene. Știu că creșterea economică sună destul de simplu, însă este exact aspectul pe care încercăm să-l abordăm în schimbarea politicilor noastre de dezvoltare. Strategia UE 2020 este îndreptată în aceeași direcție.

  Olivier Chastel, Președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Doamnă președintă, dragi colegi, în prima mea intervenție m-am limitat în mod deliberat la aspectul dezvoltării în relație cu combaterea sărăciei. Voi spune, desigur, câteva cuvinte în ceea ce privește Uniunea Europeană. Președinția belgiană s-a angajat să dezvolte instrumente de luptă pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, îndeosebi prin punerea în aplicare a inițiativelor PHARE ale strategiei Europa 2020. Printre obiectivele strategiei aprobate de Consiliu la 7 iunie 2010 se numără și promovarea incluziunii sociale, care vizează cu precădere reducerea sărăciei.

Acest obiectiv precizează că cel puțin 20 de milioane de oameni trebuie scoși din riscul de sărăcie sau de excluziune până în 2020 pe baza a trei indicatori propuși de Comitetul pentru protecția socială. Aceștia sunt riscul de sărăcie, lipsurile materiale și traiul într-o gospodărie fără niciun angajat.

Mai mult, Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale își propune să sensibilizeze publicul la această problemă și să transmită mesajul că sărăcia și excluziunea aduc atingere dezvoltării sociale și economice. Încearcă, de asemenea, să aducă argumente împotriva punctului de vedere potrivit căruia combaterea sărăciei reprezintă un cost pentru societate și să reafirme importanța responsabilității colective, nu numai pentru decidenții politici, ci și pentru persoanele implicate în sectoarele public și privat.

Președinția belgiană a ținut să participe la acest An european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Aș dori să menționez câteva dintre inițiativele și evenimentele care au fost organizate. O conferință privind sărăcia infantilă a fost organizată în septembrie. Obiectivul acestei conferințe a fost să dea amploare dezbaterilor europene referitoare la adoptarea unei recomandări privind sărăcia infantilă pentru a rupe cercul vicios al sărăciei care se repetă de la o generație la alta.

Pentru a-i răspunde concret colegului nostru, domnul Daerden, o masă rotundă a fost organizată azi la Bruxelles. Subiectul acesteia va fi implementarea recomandării referitoare la incluziunea activă cu cei trei piloni ai săi: venitul minim, piața muncii inclusivă și acces la servicii de calitate.

O altă conferință privind economia socială va fi organizată la 27 și 28 octombrie și una referitoare la problema persoanelor fără adăpost va avea loc la 9 și 10 decembrie. În cele din urmă, la 17 decembrie, la marginea Consiliului European, va avea loc sesiunea de închidere oficială a Anului pentru combaterea sărăciei, cu prezentarea bunelor practici și a evenimentelor PHARE ale anului.

Iată, doamnă președintă, dragi colegi, cum s-a concretizat intenția Președinției belgiene de a face din problemele sociale o prioritate în agenda europeană.

  Anna Záborská (PPE). – (FR) Doamnă președintă, permiteți-mi să salut la tribuna diplomatică o delegație de tineri care fac parte din Mișcarea Internațională ATD Lumea a Patra. Îi felicit pentru tot ceea ce întreprind pentru combaterea sărăciei extreme și le mulțumesc pentru că au venit la această ședință plenară astăzi.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 20 octombrie la ora 12.30

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sărăcia este o problemă foarte gravă care afectează 85 de milioane dintre concetățenii noștri europeni și, prin urmare, nimeni nu ar trebui să rămână indiferent la aceasta. Aceasta trebuie să fie în topul priorităților noastre și merită un răspuns colectiv care să se asigure că concetățenii noștri europeni care se află într-o situație de vulnerabilitate socială au un minimum de demnitate.

Această problemă atât de profundă ne afectează tinerii, bătrânii, precum și, din ce în ce mai mult, lucrătorii care au fost loviți de pierderea a 6 milioane de locuri de muncă doar în ultimii doi ani și de nivelul scăzut și de instabilitatea salariilor chiar dacă aceștia reușesc să-și păstreze slujbele.

Avem nevoie, fără îndoială, de o abordare sistemică care să abordeze și să rezolve cauzele problemelor, înăbușind problemele incipiente încă din fașă. Totuși, în același timp, în prezent nu putem să oferim răspunsuri imediate și urgente în ceea ce privește consecințele acestora. Și pentru aceasta, a ne asigura că cei care sunt vulnerabili în societatea noastră primesc un venit minim pentru a-și duce traiul și răspunsuri urgente care sunt menite să le dea posibilitatea de a ieși din această situație este nu numai o necesitate, ci și o cerință pe care ar trebui s-o sprijinim și una pe care acest raport o susține foarte bine.

  Elena Oana Antonescu (PPE) , în scris. – (RO) În 2009 Europa a simțit din plin impactul crizei economice mondiale, iar efectele acestei perioade asupra nivelului sărăciei la nivel comunitar au fost cum nu se poate mai nefaste, mai ales pentru acei 17% dintre europeni care trăiau sub pragul sărăciei în 2008. Din păcate, această pondere, cel mai probabil, a crescut.

Abia acum, în 2010, începem să întrevedem speranța că situația economică generală s-ar putea îmbunătăți. Eforturile noastre cele mai puternice trebuie să se îndrepte către europenii cei mai loviți de criză, mai ales că 2010 este Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale.

Având în vedere obiectivul de eradicare a sărăciei absolute și a sărăciei în rândul copiilor până în 2015, precum și ținta reducerii substanțiale a sărăciei relative, atrag, și eu, atenția asupra nevoii ca la nivelul Uniunii Europene să se urgenteze introducerea unor praguri naționale de venit minim, care să ofere o protecție în fața riscului de sărăcie și să asigure incluziunea socială a tuturor cetățenilor europeni.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) În timp ce marcăm Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei și Anul european de luptă împotriva sărăciei, din păcate, există deja peste 85 milioane de oameni în Uniunea Europeană care trăiesc sub nivelul de sărăcie. Deși șomajul este cauza principală a sărăciei, mulți europeni, chiar și cei care lucrează, se luptă cu sărăcia zilnic și nu au posibilitatea de a trăi din plin. Este absurd că venitul pe care-l primesc cei care lucrează este insuficient pentru a asigura o viață demnă pentru familiile acestora. Aș dori să vă reamintesc că creșterea economică în sine nu reduce sărăcia și excluziunea socială, iar timpurile grele nu fac decât să sporească sărăcia, în timp ce schemele de venit minim ne permit să apărăm oamenii cei mai vulnerabili. Garantarea veniturilor minime este un mijloc important și eficient de a învinge sărăcia, care sprijină integrarea socială și accesul la piața muncii și le oferă oamenilor oportunitatea de a trăi în condiții decente. Aș dori să atrag atenția asupra faptului că, chiar și în timpul crizei, veniturile minime nu ar trebui să fie privite ca un element care mărește costurile, ci ca un instrument de bază pentru combaterea crizei, deoarece investiția timpurie în lupta împotriva sărăciei oferă cele mai multe beneficii prin reducerea cheltuielilor sociale pe termen lung. Prin urmare, pentru a respecta angajamentul asumat prin strategia Europa 2020, de eradicare a amenințării sărăciei și excluziunii pentru cel puțin 20 de milioane de oameni din Uniunea Europeană, Comisia Europeană trebuie să ia măsuri concrete și să propună o legislație europeană care ar asigura venituri minime în Europa pentru a combate sărăcia.

  Kinga Gál (PPE), în scris. – (HU) În timpul crizei economice mondiale, în „Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale” și la trei zile după Ziua Mondială a Alimentelor, este deosebit de important ca sărăcia infantilă să primească atenția cuvenită la nivel european. La fiecare șase secunde, un copil moare de foame pe pământ. Sunt câteva milioane de copii subnutriți în Europa. Procentul copiilor care trăiesc în sărăcie, adesea cu dezavantaje multiple, este de 19% la nivel UE, depășind procentul populației totale cu 3%. Nevoia de atenție specială este, de asemenea, sprijinită de cifre, și strategia pentru drepturile copiilor la nivel UE trebuie, de asemenea, să acorde importanța cuvenită acestui fenomen. Criza economică mondială pe care o trăim astăzi nu este doar o povară pentru noi, ci și o oportunitate. O oportunitate pentru gândire creativă, pentru un schimb de abordare în viața de afaceri și o oportunitate pentru un schimb de paradigmă în modul nostru de gândire în ceea ce privește economia, societatea și mediul înconjurător, la care societățile noastre sunt din ce în ce mai receptive.

Solidaritatea socială și inițiativele locale pot contribui la reducerea sărăciei în rândul copiilor și a malnutriției. Ca urmare a inițiativei lansate recent în Ungaria, „Hrană suficientă pentru toți copiii!”, câteva mii de copii pot primi mese calde zilnic. În același timp, ca urmare a inițiativei lansate de călugărul franciscan Csaba Böjte în Transilvania, aproape 2000 de copii sunt hrăniți și supravegheați în 18 orfelinate și 40 de centre de îngrijire. În asentiment cu părerea organizației internaționale Eurochild, aș dori, de asemenea, să subliniez faptul că combaterea sărăciei ar trebui să fie tratată nu doar ca o provocare economică, ci și ca un aspect referitor la drepturile copiilor.

  Pascale Gruny (PPE), în scris. – (FR) În primul rând luarea în considerare a luptei împotriva sărăciei în strategia 2020 este, pentru mine, un progres semnificativ. Criza economică a intensificat problema sărăciei în ultimii ani. Uniunea Europeană trebuie să fie capabilă să încurajeze statele membre să înfrunte această problemă.

În al doilea rând, Fondul social european (FSE) este un instrument european esențial pentru combaterea sărăciei. Sunt raportoare pentru Fondul social european și sprijin utilizarea acestuia pentru a-i ajuta să se întoarcă la muncă pe oamenii care sunt cel mai departe de piața muncii. Acesta a fost rolul FSE-ului încă de când a fost înființat în baza Tratatului de la Roma, iar ocuparea forței de muncă trebuie să rămână obiectivul său principal.

În al treilea rând, sunt împotriva venitului minim fără contrapartidă, care ar trebui acordat doar oamenilor care nu sunt apți de muncă. Ocuparea forței de muncă este norma pentru reducerea sărăciei. Este singurul mod de a reda demnitatea tuturor.

În al patrulea rând, guvernele statelor membre au responsabilitatea de a lupta activ împotriva sărăciei. Europa este pregătită să le sprijine, să le completeze activitățile, însă nu li se poate substitui. Europa nu poate vindeca toate relele. Mai presus de toate, statele membre trebuie să-și asume responsabilitatea.

  Zita Gurmai (S&D), în scris. – Când vorbim despre sărăcie, îi uităm adesea pe cei care nu sunt plătiți suficient la locurile lor de muncă. În această privință, sărăcia încă are o față feminină în Europa. Această situație dezavantajoasă a femeilor este structurală. Ele muncesc mai puțin căci muncă în gospodărie nu este recunoscută ca muncă legitimă. Dacă lucrează pe piața muncii, acestea câștigă mai puțin din cauza discriminării și a segregării. Să nu uităm: în concluzie, diferența de plată dintre sexe este de peste 17 % în Europa (ceea ce înseamnă că femeile muncesc cu 17 % mai mult pentru aceeași bani pe care îi primesc bărbații). Și, în cele din urmă, desigur, femeile primesc, de asemenea, pensii mai mici din cauza circumstanțelor descrise mai sus. Nu este acest lucru profund nedrept?

Putem rupe acest cerc vicios recunoscând că munca neplătită este muncă într-adevăr, încurajând femeile să lucreze și să-și câștige independența economică, atacând cauzele structurale ale segregării pieței muncii și acordând atenție problemelor femeilor atunci când reformăm schemele de pensie. S-ar putea să ne coste mai mult astăzi, dar pe termen lung mai puțină inegalitate și mai puțină sărăcie vor ajuta, de asemenea, la echilibrarea bugetelor noastre. Găsirea unei soluții la sărăcia femeilor ar fi benefică pentru noi toți – nu doar pentru femei, ci și pentru bărbați.

  Jaromír Kohlíček (GUE/NGL), în scris. – (CS)Salut inițierea unei dezbateri cu privire la rolul venitului minim ca instrument în lupta împotriva sărăciei. Este incontestabil că în Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale acest tip de acțiuni este cât se poate de adecvat. Prima întrebare pe care aș dori să o adresez se referă la capacitatea explicativă a datelor oficiale cu privire la șomaj, venitul mediu, procentul de oameni care trăiesc în sărăcie și stabilirea unui prag de sărăcie. Venitul mediu este un indicator bazat pe cifre neverosimile, dacă nu false în întregime. Dacă adunați milioanele plătite către diverși manageri și salariile lucrătorilor cu venituri minime, cifra poate fi considerată de neîncredere. Atunci când se compară salarii, managerii și directorii ar trebui să fie luați în considerare separat. Mai mult decât atât, relația dintre veniturile cetățenilor – măsurate, de exemplu ca PIB pe cap de locuitor – are o legătură foarte slabă cu salariul minim. În Portugalia și Republica Cehă veniturile cetățenilor, măsurate cu ajutorul PIB-ului, sunt aproximativ la fel. Totuși, venitul minim variază cu aproape 50 %. „Pragul riscului de sărăcie” și „rata riscului de sărăcie” sunt pur și simplu incomprehensibile pentru biata mea putere de înțelegere. Când citesc că, în Suedia, rata riscului de sărăcie al populației este de 12 %, în Republica Cehă de 9 % iar în Luxemburg de 13 %, nu pot decât să mă mir. În ciuda acestor neajunsuri, acest raport este cu siguranță informativ.

  Ádám Kósa (PPE), în scris. – (HU) Cât despre aspectele disputate pe care le-am ascultat în ceea ce privește venitul minim, mi se pare important să subliniez că trebuie să decidem nu doar pentru ziua de astăzi și de mâine, ci și pentru ziua de poimâine. Inactivitatea este mult mai distructivă decât cred sau știu mulți dintre noi. Cu toate acestea, oamenii cu handicap trăiesc acest lucru în fiecare zi. Aceștia nu au nevoie de un procent dintr-o singură cifră al îmbunătățirilor nivelurilor de venituri în timp ce sunt șomeri. Activitatea este cea care trebuie sporită și încurajată cu orice preț. Mai mult decât atât, gerontologia și cercetarea stilului de viață ar trebui sprijinite. Investițiile moderne, inovative care îmbunătățesc viața de zi cu zi și care sprijină adaptarea și accesul trebuie facilitate. Haideți să nu legalizăm și să consolidăm dependența, sporind masele de dependenți și de cetățeni nevoiași. Aceasta, de asemenea, este un stigmat care se perpetuează, lucru imposibil de susținut.

Resursele necesare pentru rezervele sociale sunt deosebit de dificil de obținut din surse publice (impozite) în scădere. Oamenii a căror situație se înrăutățește în permanență sunt cei cu nevoi reale, cei care sunt în incapacitate și trăiesc cu handicapuri grave: vedem din ce în ce mai multe exemple de abuz răspândit, de exemplu, în domeniul pensiilor de handicap, care distrug rezervele standard. Revenind la îmbătrânire: rata de dependență este în continuă creștere, ceea ce înseamnă că va scădea și valoarea rezervelor sociale existente din cauza lipsei unui număr suficient de cetățeni activi care să asigure nivele adecvate de beneficii sociale și un venit minim. Numărul de cetățeni europeni activi va scădea cu câteva milioane chiar în decada următoare. Acest lucru prevestește o deteriorare a vieții celor care sunt într-adevăr nevoiași, lucru care nu ar trebui tolerat.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Doamnelor și domnilor, potrivit statisticilor, problema sărăciei afectează 16 % dintre cetățenii Uniunii Europene. Printre principalele cauze ale creșterii numărului de oameni săraci în statele membre ale Uniunii Europene sunt lipsa educației adecvate și neadaptarea competențelor la cerințele pieței muncii. Sărăcia este, de asemenea, asociată cu o povară psihologică enormă și cu frica, stresul și inabilitatea de a face alegeri adecvate. Acești factori indică faptul că oamenii afectați de sărăcie trebuie să lupte foarte adesea cu încă o problemă – cea a excluziunii sociale.

Copiii din familii sărace sunt privați de oportunitățile de care se bucură copiii din familii cu o situație mai bună. Tinerii care cresc într-un asemenea mediu nu au nici oportunitățile și nici modelele de comportament adecvate care să-i ajute, pe viitor, să scape din acest cerc închis al sărăciei. Anul 2010 a fost declarat Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Avem, prin urmare, o oportunitate unică de a prezenta întregii comunități internaționale problemele săracilor și ale celor excluși social și de a sugera soluții concrete.

  Katarína Neveďalová (S&D), în scris. – (SK) În Uniunea Europeană, acest an a fost dedicat luptei împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Totuși, haideți să ne întrebăm care sunt măsurile luate de UE pentru a combate sărăcia. În prezent, există 80 milioane de oameni care trăiesc sub pragul de sărăcie în UE, care reprezintă 17% din populația UE. Persoanele cele mai afectate din acest grup sunt de mult timp nu doar cetățenii în vârstă, și mai ales tinerii. Deși rata șomajului în UE este, în medie, de 10 %, cifra este de două ori mai mare pentru tineri – 21 % și, în unele țări, precum Spania, este chiar de 40 %. Prin urmare, sărăcia amenință mai ales tinerii. Pentru dezvoltarea viitoare a UE, este prin urmare important să asigurăm nu numai un salariu minim, ci și locuri de muncă, mai ales pentru tineri. Este foarte dificil pentru cineva care-și termină educația să-și găsească un loc de muncă. Putem vorbi despre învățarea de-a lungul vieții, dar și acesta are un obiectiv direct – acela de a pregăti pe cineva pentru o profesie. Prin urmare, apelez la reprezentanții UE. Să adoptăm măsuri care să îmbunătățească condițiile pentru tineri și în acest fel să încurajăm o societate sănătoasă în viitor. Tinerii sunt viitorul Uniunii Europene și al întregii lumi.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) – Sărăcia și excluziunea socială încalcă demnitatea umană și drepturile fundamentale ale omului. Obiectivul principal al programelor de sprijin al veniturilor ar trebui să fie scoaterea oamenilor din sărăcie și oferirea posibilității ca aceștia să aibă o viață demnă. Ultimele statistici sunt înfricoșătoare. În prezent, există peste 1,4 miliarde de oameni în lume și în jur de 85 de milioane în Uniunea Europeană care trăiesc în sărăcie. Parlamentul European și statele membre ar trebui să ia mai multe măsuri pentru a crea mai multe locuri de muncă și pentru a îmbunătăți calitatea acestor locuri de muncă și nivelurile salariilor, precum și pentru a garanta pensii corecte, beneficii și alocații pentru familii. Este vital să asigurăm acces universal la serviciile publice de înaltă calitate. Una dintre propunerile Parlamentului European este stabilirea unui nivel al venitului minim de cel puțin 60 % din venitul mediu dintr-un anumit stat membru. În Polonia nivelul venitului minim este în prezent de circa 42 % din venitul mediu. Creșterea salariului minim ar ajuta la scoaterea adulților și a oamenilor în vârstă din sărăcie și le-ar oferi dreptul la o viață demnă, și de asemenea, le-ar oferi tuturor copiilor oportunitatea de a stimula dezvoltarea acestora și de a dobândi o educație. În ceea ce privește chestiunea educației, este extrem de important să luăm măsuri eficiente, mai întâi de toate pentru a combate factorii care contribuie la renunțarea prematură a copiilor din sistemul educațional la educație, precum și pentru a îmbunătăți nivelul formării vocaționale. Cred că trebuie să creăm o bază pentru implementarea măsurilor concrete și a strategiilor politice care să extindă accesul tinerilor la educație, de exemplu, prin burse sau împrumuturi și subvenții pentru studenți.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. – (RO) Obiectivul stabilit de Strategia UE 2020 de a reduce numărul europenilor care trăiesc sub nivelul de sărăcie cu 25%, reprezentând mai mult de 20 de milioane de persoane, trebuie să contribuie la elaborarea unor politici naționale care să-și protejeze cetățenii împotriva riscului sărăciei.

Femeile reprezintă un segment important al populației amenințate de sărăcie din cauza șomajului (rata șomajului crescând de la 7,4%, în 2008, la 9%, în 2009), a responsabilităților de îngrijire nepartajate, a locurilor de muncă precare și slab remunerate, a discriminărilor salariale și a pensiilor mai mici. În România trăiesc în sărăcie 25% dintre femei (la nivel european media este de 17%) și 33% dintre copii. România este a doua țară din Uniunea Europeană cu cei mai mulți săraci, 23% din populație. Salariul minim abia dacă ajunge la 140 de euro, iar salariul mediu brut nu sare de 460 de euro.

Solicit statelor membre măsuri concrete, care să vizeze crearea de locuri de muncă decente și durabile, să promoveze sisteme adecvate de venit și de protecție socială pentru a preveni și reduce sărăcia, în special sărăcia extremă, și strategii pe termen lung și mediu, care să includă perspectiva de gen și care să fie integrate în toate domeniile de politică relevante.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) În Uniunea Europeană, anul 2010 este Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Unul din șase europeni sau 17 % din populație trăiesc sub pragul de sărăcie. În Polonia, acesta reprezintă cam 6,5 milioane de oameni. Sărăcia poate afecta pe toată lumea. Este suficient să-ți pierzi serviciul sau să te îmbolnăvești grav. Rândurile săracilor sunt din ce în ce mai mult mărite de oamenii care au locuri de muncă. Sărăcia afectează cel mai adesea copiii și bătrânii, angajații tineri din sectorul privat, absolvenții, familiile cu mulți copii și oamenii care au de achitat împrumuturi.

Este obligația Parlamentului să fie eficient în ceea ce privește înăbușirea și combaterea cauzelor sărăciei. Obiectivul nostru este să reducem numărul săracilor cu 20 de milioane până în 2020. Pe primul loc în strategiile naționale pentru combaterea sărăciei ar trebui să fie garantarea sprijinului material adecvat pentru săraci, favorizarea accesului mai ușor la piața muncii și oferirea unor oportunități pentru educație, precum și asigurarea unor servicii publice de înaltă calitate pentru toți.

La fel de importante sunt aspectele sociale și cele etice. Sărăcia este, de asemenea, o stare de spirit asociată cu pierderea demnității și umilirea. De fapt, schimbarea acestei atitudini este unul dintre cele mai dificile aspecte în combaterea sărăciei. Avem nevoie în acest caz de asistență psihologică eficientă și de viteză în oferirea ajutorului. Strategiile naționale trebuie să fie compatibile cu inițiativele sprijinite de Fondul social european si de proiectele programului PROGRESS al UE. Fie ca anul 2010 să fie o oportunitate ca dialogul social să ducă la ratificarea Cartei sociale europene de către toate statele membre ale Uniunii Europene.

  Kathleen Van Brempt (S&D), în scris. – (NL) La câteva zile după Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei și cu două luni înainte de sfârșitul Anului european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, Parlamentul European are posibilitatea de a se face auzit tare și răspicat. Este o singură alegere pe care trebuie să o facem aici: va fi anul 2010 un an al cuvintelor frumoase și al promisiunilor goale cu privire la reducerea sărăciei sau luăm o măsură concretă care să ajute milioane de europeni? Parlamentul poate opta pentru cea din urmă opțiune, solicitând Comisiei să facă o propunere pentru o directivă cadru care să prevadă principiul unui venit minim adecvat în Europa. La urma urmei, există diferențe excesive în cadrul UE în prezent, unele țări neavând deloc un venit minim. Totuși, chiar și în țările care se descurcă mai bine, precum Belgia, veniturile pentru integrare sunt încă sub pragul riscului de sărăcie. Cred că toată lumea merită oportunități egale. De fiecare dată când oamenii sunt împinși sub pragul riscului de sărăcie, aceștia sunt privați de aceste oportunități și acest lucru se manifestă la nivele diferite (precum sănătatea, locuințele și șansele de ocupare a forței de muncă). Mai mult decât atât, dacă chiar ne dorim să ne apucăm de treabă pentru a realiza obiectivele UE 2020, nu ne putem permite să-i părăsim pur și simplu pe oameni.

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

7. Ședință solemnă - Alocuțiunea lui Ban Ki-Moon, Secretar General al Organizației Națiunilor Unite

  Președintele. – Domnule Secretar-General, stimați invitați, dragi colegi și prieteni, este o mare onoare pentru noi să-l primim la Parlamentul European, în prima sa vizită oficială, pe excelența sa, Secretarul General al Națiunilor Unite, Dr. Ban Ki-moon.

Această vizită are loc într-un moment oportun. Luna trecută, la summitul Națiunilor Unite privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, am avut ocazia să ne revizuim realizările și să vedem ce mai trebuie făcut. Duminica trecută a fost Ziua internațională a eradicării sărăciei. Mai avem două luni până la Cancún. Sperăm să obținem un acord obligatoriu și să se adopte unele decizii cruciale și măsuri practice. Suntem, de asemenea, martorii unor evoluții importante care afectează securitatea globală și ai unor evenimente în Orientul Mijlociu, Asia și Africa.

Cu toate acestea, vizitele Secretarului-General al Națiunilor Unite ar fi întotdeauna oportune, pentru că noi, Națiunile Unite și Uniunea Europeană, avem o responsabilitate comună față de chestiunile globale. Așa cum ați scris cu câteva minute în urmă în cartea de aur a Parlamentului European, suntem aliați naturali. Este adevărat; simțim la fel. Veți vorbi în fața Parlamentului nostru și a cetățenilor noștri în câteva momente.

Parlamentul European a fost întotdeauna forța motrice din spatele politicilor europene ambițioase. Așa înțelegem noi aspirațiile cetățenilor noștri. Aceștia îți doresc o Europă a solidarității, a solidarității în Europa, dar și a solidarității cu toate popoarele din întreaga lume, a solidarității cu națiunile care nu pregetă să asigure faptul că cetățenii lor trăiesc în condiții demne. Dar demnitatea nu înseamnă doar eliberarea de foamete, boli și violență. Înseamnă și libertatea de a realiza ambițiile educației și implicării active în viața socială și politică. Demnitatea înseamnă, de asemenea, libertatea credinței și respectarea diferențelor.

Domnule Secretar-General, suntem convinși că împărtășiți aceste aspirații. Angajamentul dumneavoastră neobosit și plin de pasiune față de valorile pe care Națiunile Unite și Uniunea Europeană le dețin în comun este foarte important pentru noi. Suntem nerăbdători să vă ascultăm.

(Aplauze)

  Ban Ki-moon, Secretarul-General al Națiunilor Unite. – (FR) Domnule Președinte, domnule Welle, domnilor miniștri, doamnelor și domnilor, bună ziua.

Îmi fac o mare onoare să mă adresez aici Parlamentului European.

Doamnelor și domnilor, ați fost trimiși la Strasbourg de către cetățenii țărilor dvs. pentru a construi o Europă mai puternică pentru secolul XXI.

Eu însumi am venit pentru că sunteți vocea democratică a poporului european, adică a aproape 500 de milioane de oameni.

Adoptați bugete, adoptați legislație și dezbateți cu un spirit extraordinar.

Sunteți legătura vitală dintre nivelurile globale, regionale și locale.

Sunteți un mijlocitor foarte puternic al păcii, stabilității și prosperității în propria dvs. regiune.

De asemenea, jucați un rol esențial în formularea politicilor ale căror domenii de aplicare se extind dincolo de granițele dvs.

Responsabilități dvs. vor crește, având în vedere posibilitățile pe care le oferă Tratatul de la Lisabona.

Suntem foarte încântați de acest progres.

Națiunile Unite și Uniunea Europeană sunt parteneri într-un mod firesc. Avem o semnificație reală pentru oamenii din țările din întreaga lume.

Milioane de fete și băieți săraci merg la școală, miliarde de tineri sunt imunizați împotriva unor boli mortale și mii de soldați mențin pacea din Liban până în Africa Centrală, în Cipru și dincolo de el, toate ca rezultat al parteneriatului și generozității extraordinare și a capacității de conducere a Europei. Trebuie să aprofundăm și să dezvoltăm această activitate.

Ne confruntăm cu numeroase provocări și crize multiple. Dar în lume se întâmplă ceva diferit – un moment unic, ca cel în care a fost inventat becul. Țară după țară, lider după lider ajung să recunoască că cel mai bun mod de a aborda provocările noastre este să facem acest lucru împreună – împreună cu Națiunile Unite și împreună cu toți membrii Uniunii Europene. Nicio națiune, niciun grup și nicio regiune nu pot face acest lucru în izolare. Dacă ne vom împărți sarcinile. ne vom împărți și beneficiile.

Prin urmare, astăzi, aș vrea să vorbesc despre solidaritate – despre felul în care Uniunea Europeană și Națiunile Unite împreună pot aborda temerile reale ale oamenilor reali. Peste tot observăm valuri de îngrijorare. Locurile de muncă sunt puține, tensiunile sunt mari, oamenii suferă, furioși și dezamăgiți. Aceasta a dus la deteriorarea încrederii în instituții și în conducători, precum și între vecini. Trăim vremuri de încercare, chiar și într-o zonă prosperă precum Europa.

Cred că putem trece testul. Împreună, am conturat o viziune a muncii noastre – o definiție precisă a amplelor provocări ale timpurilor noastre. Am mobilizat sprijinul global pentru acțiunea comună. Vreau să fiu clar: suntem datori față de populație, care cere, pe bună dreptate, rezultate. Nu e momentul să ținem simple discursuri, ci să dăm curs acestor discursuri și să trecem la fapte.

Aș dori să subliniez trei provocări globale: în primul rând, combaterea sărăciei extreme în jurul lumii, în al doilea rând, combaterea schimbărilor climatice și, în al treilea rând, construirea unei lumi fără arme nucleare.

Vreau să detaliez. Mai întâi, provocarea sărăciei. Luna trecută, lideri din întreaga lume s-au adunat la summitul Națiunilor Unite privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului de la New York. Avem vești bune – s-au înregistrat progrese majore în combaterea sărăciei extreme și a foametei, în participarea la educație și sănătatea copiilor, menținerea unor ape curate și în combaterea malariei, a tuberculozei și a HIV/SIDA.

Cu toate acestea, realizările noastre sunt inegale. Ne lovim de obstacole. Negocierile comerciale la nivel mondial au stagnat, creând subvenții dăunătoare și un regim incorect, care privează țările în curs de dezvoltare de noi oportunități. Prețurile în creștere fac inaccesibile medicamentele esențiale pentru mulți dintre cei cu cele mai mari nevoi. Aproape un miliard de persoane se duc la culcare flămânzi în fiecare seară. Numai anul acesta, alte 64 de milioane de persoane vor ajunge să trăiască în condiții de sărăcie extremă.

Toate acestea impun relansarea eforturilor pentru îndeplinirea obiectivelor până în 2015. Iată ce am convenit mai exact la recentul summit privind ODM. Vom spori resursele și vom crește responsabilitatea. Îi felicit pe acei membri ai Uniunii Europene care și-au asumat angajamente puternice, în ciuda presiunilor fiscale. Putem strânge cureaua fără să închidem ochii la provocările comune.

Vă solicit tuturor să susțineți Națiunile Unite atunci când este nevoie urgentă de măsuri speciale. Trebuie să ne concentrăm pe creștere bazată pe locuri de muncă – muncă decentă. Investițiile în energia curată și regenerabilă este esențială pentru relansarea creării de locuri de muncă și a inovației. Acolo unde oamenii suferă de foame, trebuie să-i ajutăm să se ajute singuri.

Vă mulțumesc pentru investițiile în Facilitatea pentru alimente a Uniunii Europene, în valoare de 1 miliard de euro. Trebuie să direcționăm resursele către locurile în care vor avea cel mai mare impact – în special, sănătatea și emanciparea femeilor. Luna trecută, am reușit să generăm angajamente în valoare de 40 de miliarde de dolari pentru următoarea perioadă de cinci ani pentru Strategia noastră globală pentru sănătatea femeilor și copiilor. Acesta este cel mai încăpățânat dintre Obiectivele de dezvoltare ale mileniului. Unii ne-ar spune să optăm pentru obiective ușor de atins, dar nu cred în astfel de victorii. Trebuie să luptăm pentru obiectivele cel mai greu de atins și persoanele cel mai greu de abordat din locurile în care este cel mai greu de ajuns. Putem salva viața a peste 16 milioane de femei și copii.

A doua noastră mare provocare este schimbările climatice. Și aici, viziunea și vocea Europei au fost esențiale.

Oamenii de știință avertizează că evenimentele meteo extreme la care am fost martori în multe țări ar putea și primul act al viitorului nostru. Am fost martori la incendii devastatoare în Rusia și inundații epice în Pakistan. Cu toate acestea, trebuie să fim mereu atenți să facem legătura între evenimentele meteo specifice de schimbările climatice. Nici nu trebuie să ne facem că nu vedem ceea ce este cât se poate de clar. Mesajul este clar: cu cât întârziem mai mult, cu atât mai mult va trebui să plătim – sub formă de competitivitate, resurse și vieți umane. Trebuie să luăm măsuri acum pentru a reduce riscurile climatice, să ne consolidăm optimismul și să sprijinim țările în curs de dezvoltare pentru îndeplinirea obiectivului de creștere pe bază de energie curată.

Copenhaga nu a fost perfectă, dar ne-a oferit o bază importantă pentru a merge mai departe. De atunci, am progresat în privința unor chestiuni importante legate de punerea în aplicare, precum adaptarea, cooperarea tehnologică și măsurile de reducere a despăduririlor. În ceea ce privește angajamentele față de reducerea efectelor, finanțarea pe termen lung, monitorizarea și verificarea și viitorul Protocolului de la Kyoto, lucrurile au avansat mai încet. La următoarea conferință ONU privind schimbările climatice de la Cancún, trebuie să progresăm în ceea ce privește aspectele față de care există un consens. Cât despre chestiunile încă nerezolvate, guvernele trebuie să convină asupra modului în care vor acționa în continuare pentru a le soluționa.

Invit toate părțile să dea dovadă de flexibilitate și de solidaritate și să aibă curajul de a ajunge la un compromis, dacă va fi cazul. Sănătatea, securitatea și prosperitatea a milioane de persoane depind de aceasta. Nu avem timp de pierdut.

În primul rând, finanțele sunt esențiale pentru construirea încrederii și încurajarea luării de măsuri. Există o lipsă mare de încredere între lumea în curs de dezvoltare și lumea dezvoltată. Metoda cea mai rapidă de soluționare a acestei probleme este furnizarea de sprijin financiar pentru cei care nu dețin niciun fel de capacități.

Invit toate țările în curs de dezvoltare, inclusiv pe cele reprezentate în acest Parlament august, să pună la dispoziție partea lor de 30 de miliarde de dolari pentru finanțarea inițială rapidă promisă la Copenhaga pentru perioada 2010-2012. Mulți văd acest lucru ca un test cu hârtie de turnesol a angajamentului țărilor industrializate de a progresa în privința negocierilor mai ample. Trebuie, de asemenea, să generăm 100 de miliarde de dolari anual până în 2020. Aceasta a fost o promisiune pe care au făcut-o țările dezvoltate la Copenhaga. Anul acesta, Grupul meu consultativ la nivel înalt privind finanțarea schimbărilor climatice a fost activ și va veni cu mai multe opțiuni privind modul de a genera 100 de miliarde de dolari anual pentru țările în curs de dezvoltare până în 2020.

Schimbările climatice sunt o parte esențială a agendei mai ample privind dezvoltarea durabilă. Iată de ce, recent, am creat un grup la nivel înalt privind sustenabilitatea globală coprezidat de președintele Halonen al Finlandei și președintele Zuma al Africii de Sud. Misiunea lor va fi să unească numeroasele puncte diferite care sunt interconectate și să găsească calea corectă printre provocările economice, sociale și de mediu interdependente ale următoarelor decade.

În acest sens, capacitatea de conducere a Europei – a dvs. – va fi esențială. Europa a fost un motor istoric de creștere și schimbare. Acum, când guvernele nu fac nimic – când trenul a lovit tampoanele în negocierile noastre privind schimbările climatice sau alte aspecte – Europa poate fi locomotiva care trage mai departe. Puteți trage, puteți împinge și puteți readuce vagoanele înapoi pe șine. Puteți să ne mențineți în mișcare în direcția corectă.

Progresăm împreună, de asemenea, în privința construirii unei lumi nu numai mai curate, ci și mai sigure. Aceasta este a treia provocare globală pe care doresc să v-o prezint astăzi.

Obiectivul obținerii unei lumi fără arme nucleare este un subiect de mare interes pentru membrii acestui Parlament. Vă felicit pentru faptul că dezbateți chestiuni referitoare la dezarmare, adresând întrebări oportune și solicitând să se înregistreze noi progrese. Vă mulțumesc pentru rezoluția dvs. din aprilie 2009 care susținea dezarmarea nucleară totală și solicita o propunere de convenție privind armele nucleare.

Astăzi, simțim un nou impuls pentru îndeplinirea angajamentelor în materie de dezarmare. Acest progres va continua dacă și numai dacă vocile poporului va fi pe deplin reflectată în aspectele naționale și regionale și dacă jumătatea de miliard de locuitori ai Uniunii Europene vor vorbi în armonie în această privință, uniți de vocile din alte regiuni.

Apreciez și susțin sprijinul dvs. față de propunerea mea în cinci punte privind dezarmarea nucleară și neproliferarea, precum și al numeroși lideri, inclusiv a Uniunii Interparlamentare. Depunem eforturi pentru a elimina și alte arme de distrugere în masă, pentru a stopa comerțul cu arme mici și ușoare și pentru a contracara riscul ca materiale nucleare să ajungă în mâinile teroriștilor. Trebuie să depășim această eră supraînarmată și subdezvoltată și să deschidem o eră mai sigură pentru toți.

Sunt provocări majore și obiective importante – chestiuni diverse cu un numitor comun, și anume solidaritatea globală. Creștem sau cădem împreună, așa că trebuie să fim atenți să nu de divizăm – la nivel mondial și la nivel de comunități.

Cu aproape șapte ani în urmă, predecesorul meu, Kofi Annan, a luat cuvântul în fața dvs. În discursul său, a solicitat cu putere ca Europa să profite de ocaziile pe care le oferă imigrarea și să nu cedeze în fața celor care îi demonizează pe cei nou-veniți, numindu-i „ceilalți”. Aș vrea să pot spune azi că situația în Europa s-a îmbunătățit între timp, dar, ca prieten al Europei, sunt foarte îngrijorat.

Aproape că este un clișeu să spunem că nașterea Uniunii Europene a pus capăt la secole de război și a adus pacea durabilă pe continent, dar rămâne un mare adevăr și o rază de speranță. Europa a fost un motor extraordinar al integrării, unind națiuni și culturi și creând astfel un întreg care este cu mult mai mare decât suma părților sale. Dar, pentru Europa, câștigarea păcii a fost motto-ul secolului trecut.

Provocarea europeană a secolului XXI este toleranța la interior. Incluziunea și construirea unor comunități diverse este o sarcină la fel de complexă precum cea pe care Europa a avut-o după Al Doilea Război Mondial. Nimic din toate acestea nu este ușor. Migranții, din interiorul Europei sau din afara ei, suferă într-un mod disproporționat din cauza șomajului, a discriminării și a inegalității de șanse în școli și la locul de muncă. Se naște o tendință periculoasă – o nouă politică a polarizării.

(Aplauze)

Unii se joacă cu temerile oamenilor. Ei caută să invoce valori liberale pentru cauze neliberale. Acuză imigranții de încălcarea valorilor europene.

(Aplauze)

Dar, mult prea des, acuzatorii sunt cei care subminează aceste valori – și astfel însăși ideea a ceea ce înseamnă să fii un cetățean al Uniunii Europene.

Cele mai negre capitole ale Europei s-au scris într-un astfel de limbaj. În prezent, principalele ținte sunt imigranții de credință musulmană. Europa nu-și poate permite să cadă pradă unor stereotipuri care închid mințile și alimentează ura. Lumea nu își poate permite o Europă care să facă asta.

(FR) Europa modernă se bazează pe drepturile omului și pe valorile fundamentale ale umanității. Prin urmare, ambiția noastră este să obținem un continent unit, care nu este divizat de diferențe etnice sau religioase. O Uniune în care toți copiii, indiferent de originea părinților lor, au aceeași șansă de succes.

Am încredere în modelul european, într-o Europă care reprezintă nu numai o entitate geografică, ci și un ideal. Traversăm vremuri dificile. Tocmai din acest motiv trebuie să continuăm să dăm dovadă de solidaritate.

Trebuie să fim pe măsura provocărilor de la nivel global. Am menționat trei dintre ele astăzi: combaterea sărăciei, schimbările climatice și construirea unei lumi fără arme nucleare.

Vă invit, stimați deputați în Parlamentul European, să dați dovadă de capacitate de conducere și de solidaritate, atât la nivelul Europei, cât și în afara ei. Așa cum a spus acel om renumit din Alsacia, Albert Schweitzer, primul pas către dezvoltarea unor norme etice este un sentiment de solidaritate față de alte ființe umane.

Nu mă îndoiesc că Europa, un simbol al solidarității, va dovedi că este echivalentă cu acest lucru.

(Parlamentul, în picioare, ovaționează vorbitorul).

  Președintele. – Domule Secretar-General, vă mulțumesc pentru cuvintele dvs. încurajatoare, precum faptul că Uniunea Europeană dă dovadă de capacitate de conducere, solidaritatea noastră, precum și faptul că este o locomotivă a trenului nostru global. Sunt foarte sigur că vom reuși să menținem vagoanele pe șine. Atât pentru Națiunile Unite, cât și pentru Uniunea Europa cel mai important cuvânt este „unitate”. Noi spune că suntem uniți în diversitate, așa că haideți să cooperăm. Să încercăm să obținem o lume mai bună, pentru toate națiunile, Națiunile Unite. Vă mulțumesc foarte mult încă o dată.

(Aplauze)

PREZIDEAZĂ: Roberta ANGELILLI
Vicepreședintă

  Michał Tomasz Kamiński (ECR). – (PL) Doamnelor și domnilor, acum câteva ore, a avut loc un atac terorist brutal asupra unuia dintre birourile partidului meu din Polonia. În urma acestui atac, doi oameni au murit, inclusiv un membru al personalului Parlamentului nostru, care lucra pentru unul dintre colegii noștri deputați. Sper că Parlamentul va condamna acest act brutal de agresiune politică, fără precedent în istoria țării mele, în urma căruia doi oameni au murit, și că va condamna foarte clar metodele violenței și a omorârii unor membri ai opoziției din politică.

(Aplauze)

  Președinta. – Vă mulțumesc, dle Kamiński. Așa cum ați văzut, acest Parlament și-a exprimat solidaritatea față de victimele acestui act absolut inacceptabil.

8. Votare

  Președinta. – Următorul punct este votarea.

(Pentru rezultate și alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultați procesul-verbal)

8.1. Raportările statistice cu privire la transportul maritim de mărfuri și pasageri (A7-0217/2010, Brian Simpson) (vot)

8.2. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Nordjylland/Danemarca (A7-0270/2010, Barbara Matera) (vot)

8.3. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: NXP Semiconductors/Țările de Jos (A7-0269/2010, Barbara Matera) (vot)

8.4. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Qimonda/Portugalia (A7-0271/2010, Barbara Matera) (vot)

8.5. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Cataluna automocion/Spania (A7-0272/2010, Barbara Matera) (vot)

8.6. Sistemul de control și executare aplicabil în zona reglementată de Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (A7-0260/2010, Carmen Fraga Estévez) (vot)

8.7. Convenția asupra viitoarei cooperări multilaterale în zonele de pescuit din Atlanticul de Nord-Vest (A7-0262/2010, Jarosław Leszek Wałęsa) (vot)

8.8. Femeile cu locuri de muncă precare (A7-0264/2010, Britta Thomsen) (vot)

  Președinta. – Aici se încheie votarea.

9. Explicații privind votul

Explicații orale privind votul

Raport: Carmen Fraga Estévez (A7-0260/2010)

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Doamnă președintă, și eu aș vrea să-i mulțumesc raportoarei și Consiliului pentru ceea ce au făcut ca să ajungă la un acord. Cred că a fost un pas înainte semnificativ în ceea ce privește progresul și recunoașterea pe care Tratatul de la Lisabona le acordă Parlamentului și, în mod specific, Comisiei pentru pescuit, și cred că va fi un pas decisiv înainte pentru asigurarea faptului că viitoarele acorduri în materie de pescuit vor fi purtate folosind procedura legislativă ordinară.

Aceasta este ceea ce aș dori să subliniez în acest acord.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Controlarea vaselor angajate în activități de pescuit ilegale, nedeclarate și nereglementate este esențială și ar trebui efectuată într-un mod eficient, eficace și cât mai frecvent posibil, acordându-se o atenție specială zonelor în care riscul pescuitului ilegal este cel mai mare. Iată de ce avem nevoie foarte mare de noile măsuri de control introduse de regulamentul care a fost adoptat. Sistemele de control utilizate de organizațiile pescărești regionale ar trebui transpuse în legislație Uniunii astfel încât să evităm întârzierile și portițele de scăpare din punct de vedere juridic care se deschid din cauza caracterului complicat al procedurilor. De asemenea, împărtășesc opinia autoarei conform căreia justificarea acestor întârzieri citând lipsa de resurse umane nu poate fi acceptată.

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Doamnă președintă, am votat pentru acest raport pentru că sunt de acord cu autoarea lui că sistemul de control și executare adoptat de Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est trebuie transpus rapid în legislația UE. Mă refer în special la acele dispoziții noi care introduc în mod specific un nou sistem de control aplicat de statul portului, care va închide porturile europene pentru debarcările și transbordările de pește congelat neautentificate ca fiind legale de către statul respectiv.

Cu toate acestea, sunt foarte sigur că, atunci când aceste modificări vor fi aplicate, vor trebui evaluate anumite soluții de compromis și va fi esențial să se procedeze la eventuale ajustări care ar putea rezulta, atât timp cât sunt considerate fezabile din punctul de vedere al convenției însăși.

Recomandare: Jarosław Leszek Wałęsa (A7-0262/2010)

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Doamnă președintă, acest acord va însemna, de asemenea, să luptăm pentru a-i apăra pe pescari, să combatem pescuitul ilegal, va însemna măsuri de control – care trebuie să reglementeze politica în domeniul pescuitului – și încă un pas către pescuitul durabil.

Va însemna, de asemenea, niveluri de control mai ridicate și apărarea pescarilor și a sectorului în Europa. Prin urmare, sunt foarte bucuroasă că am ajuns la acest acord.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Obiectivul fundamental al Convenției viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est este utilizarea optimă a resurselor de pescuit în teritoriile vizate de acord. Ar trebui amintit faptul că convenția vizează să asigure o cooperare internațională amplă și utilizarea cercetării științifice pentru a asigura utilizarea cât mai eficace posibil a resurselor pescărești marine.

Modificările fundamentale aduse convenției vizează simplificarea structurii Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest, reformarea formulei de contribuții la buget, definiții noi ale obligațiilor diferitelor părți și reformarea procedurii de soluționare a litigiilor. Sunt în asentimentul raportoarei și cred că aceste modificări vor fi benefice pentru interesele Uniunii Europene, care, mulțumită convenției în cauză, are permisiunea să pescuiască în aceste teritorii.

Raport: Britta Thomsen (A7-0264/2010)

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Doamnă președintă, am votat în favoarea acestei inițiative pentru că, atunci când vorbim despre muncă precară, vorbim încă o dată despre inegalitatea și discriminarea pe care le trăiesc femeile în Europa.

Criza economică a mărit această inegalitate pentru că a avut un impact asupra locurilor de muncă plătite mai slab ocupate în special de femei, care implică munca casnică și de îngrijire, care, conform cercetărilor, reprezintă 31,5 % din locurile de muncă din întreprinderi, inclusiv locurile de muncă cu fracțiune de normă. Diferențele de salarizare au, de asemenea, un impact asemănător în Europa, iar lipsa securității afectează și locurile de muncă ocupate de femeile care au o pregătire profesională mai înaltă.

Lipsa responsabilității comune între femei și bărbați la domiciliu este unul dintre motivele acestei lipse a securității și al acestei discriminări. Trebuie să depunem eforturi pentru a asigura faptul că deținem servicii de înaltă calitate pentru îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă și că femeile pot accesa piața muncii în condiții mai bune. Aș dori să adaug că femeile imigrante prestează munca femeilor europene astfel încât să putem accesa piața muncii.

Pe scurt, trebuie să continuăm să lucrăm pentru a obține o egalitate reală.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Pe piața muncii a avut loc o trecere de la formele standardizate de ocupare a forței de muncă la cele nestandardizate și, prin urmare, trebuie să împiedicăm angajatorii să acorde prioritate formelor celor mai ieftine și mai avantajoase de ocupare a forței de muncă, care duce la locuri de muncă nesigure.

Angajații care ocupă locurile de muncă cele mai vulnerabile, unde nici cele mai elementare standarde în materie de sănătate și siguranță nu sunt îndeplinite și unde nu se oferă niciun fel de protecție împotriva discriminării, nicio protecție socială și nicio formă de reprezentare colectivă, trebuie protejați împotriva condițiilor de muncă care duc la precarizare și împotriva exploatării. Prin urmare, sprijin protecția lucrătorilor prin introducerea unor standarde sociale minime pentru angajați, asigurarea egalității de acces la asistența medicală și pensii de vârstă, precum și garantarea unei salarizări adecvate și a unui timp de lucru rezonabil. În opinia mea, statele membre nu ar trebui să permită ca locurile de muncă obișnuite să devină nesigure, prin introducerea unor reglementări stricte în materie de ocupare a forței de muncă.

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Doamnă președintă, actuala criză economică și financiară a agravat problema femeilor cu locuri de muncă precare. Având în vedere că, adesea, acestea trebuie să îmbine munca cu angajamentele față de familie, se află într-o poziție de negociere mai slabă, care deseori duce la înrăutățirea condițiilor de lucru.

Am votat pentru acest raport pentru că sunt de acord cu necesitatea combaterii acestei probleme, invitând statele membre și partenerii sociali să alinieze într-o mare măsură normele lor legislative și contractuale privind munca standard și munca atipică, fără să subestimeze riscul real al unei creșteri posibile a muncii nedeclarate. Prin urmare, invităm Comisia și toate statele membre să dezvolte strategii noi concrete referitoare la munca precară care să țină seama de principiul echilibrului între genuri.

Acest raport îndeamnă, de asemenea, Comisia să prezinte o propunere privind punerea în aplicare a principiului egalității de remunerare între bărbați și femei. Trebuie să reamintim statelor membre să transpună Directiva 2006/54/CE fără nicio altă întârziere. Prin urmare, invităm statele membre să faciliteze dezvoltarea îngrijirii pentru copii și a rețelelor de îngrijire și să pună în aplicare toate măsurile menite să permită femeilor care aleg să lucreze cu normă întreagă, îmbunătățind astfel participarea lor pe piața muncii și independența economică.

  Andrea Češková (ECR). – (CS) Am votat împotriva adoptării acestui raport referitor la femeile angajate în condiții de muncă precare pentru că consider că munca cu fracțiune de normă, munca temporară și alte forme similare de contract sunt un beneficiu pentru femeile de pe piața muncii, în special pentru femeile care îngrijesc copii și care vor și să lucreze. Aceste forme de muncă flexibile sunt foarte benefice, în opinia mea, și ar trebui să le susținem mai mult, astfel încât, dimpotrivă, angajatorii să fie interesați să le folosească, iar femeilor să li se dea mai multe oportunități de decizie.

În același timp, nu pot fi de acord cu stabilirea de cote în ceea ce privește îngrijirea copiilor: de exemplu, să spunem că, până în 2013, 33% dintre copiii cu vârste de până la trei ani vor fi incluși în sisteme de îngrijire colective. Trebuie să promovăm principiul libertății pentru familii și să le lăsăm pe ele să ia deciziile cu privire la modul de îngrijire a copiilor.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Aș dori în mod special să profit de această ocazie pentru că Președintele nu a vrut să invite pe toată lumea care dorea să contribuie la dezbatere ieri, și exact pe acest subiect, care este enorm de important, pentru că raportul doamnei Thomsen atrage atenția asupra condițiilor tot mai nesigure cu care se confruntă femeile pe piața muncii și a situației sociale în curs de deteriorare.

Incertitudinea pe piața muncii afectează femeile în general. Așa-zisele locuri de muncă nestandardizate, fie ele în sectorul serviciilor sau în agricultură, sunt primele care sunt lovite, în special în vremuri de criză mondială. Având în vedere că în aceste sectoare lucrează în special femei, pe ele le afectează în primul rând concedierile. Acesta este, din nou, un domeniu în care trebuie să respingem logica aparentă a pieței, și, în numele corectitudinii, al susținerii puterii de achiziție a populației și a cererii, trebuie să intervenim în mod pozitiv și, de exemplu, să punem capăt practicii încheierii de contracte care nu stipulează orele de lucru.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Doamnă președintă, marea majoritate care a votat în favoarea raportului reprezintă un semnal de alarmă important din partea Parlamentului cu privire la problema femeilor care ocupă locuri de muncă precare. În Europa, femeile rămân în continuare cele care desfășoară cea mai mare parte a muncii precare, iar situația se înrăutățește din cauza crizei internaționale care ne afectează țările. Uniunea Europeană a dat întotdeauna dovadă de angajament față de politica de gen în legislația specifică transpusă de statele membre și trebuie să continue să facă tot ce-i stă în putință pentru a obține o paritate reală în materie de acces la muncă.

Acest raport din proprie inițiativă trimite un semnal clar Comisiei și statelor membre că ar trebui să elimine munca precară și să crească protecția specială pentru femeile cu locuri de muncă precare. Felicitările mele raportoarei, dna Thomsen.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Am susținut raportul, deși cu anumite rezerve. De asemenea, raportul a subliniat în mod special raportul meu din sesiunea anterioară, care vorbește despre sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană. Este un exemplu al faptului că luăm în serios situația amenințărilor pentru locurile de muncă.

Multe femei și familii întreabă dacă politicienii europeni au o soluție practică și politici concrete pentru problemele sociale. Politicienii nu ar trebui să se amestece în problemele economice. Libertatea economică este una dintre caracteristicile pieței comune. Cu toate acestea, dacă motivul profitului determină unele companii să solicite angajaților să lucreze în condiții periculoase și nesigure, legiuitorii trebuie să împiedice acest lucru. Trebuie să recunoaștem în sfârșit că nici munca femeilor acasă nu este asigurată în mod adecvat. Companiile de asigurări au cuantificat deja acest lucru, iar acum este rândul politicienilor. Aș vrea să invit Comisia să prezinte propuneri pentru recunoașterea muncii femeilor acasă ca investiție nemonetară în prosperitatea națională.

  Mario Borghezio (EFD). – (IT) Doamnă președintă, acesta este un raport important și semnificativ pentru protecția femeilor. Cu toate acestea, instituțiile europene suferă de marele defect că nu fac ceea ce spun. Vinerea și sâmbăta trecută, a avut loc o reuniune la care au participat președintele Comisiei, dl Barroso, președintele Parlamentului și președintele Van Rompuy, împreună cu demnitari din cele mai importante loje masonice europene, dar nu s-a suflat nicio vorbă despre faptul că majoritatea acestor loje nu permit participarea femeilor. Ceea ce e mai grav e că reuniunea a avut loc în Parlamentul European, în spatele ușilor închise, și nici măcar propriul personal al Parlamentului nu a putut intra. Toate acestea contrastează cu principiul transparenței care ar trebui să caracterizeze toate activitățile instituțiilor europene.

Explicații scrise privind votul

Raport: Brian Simpson (A7-0217/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Salut această propunere, deoarece urmărește să facă obligatorie colectarea de date pe tip de bunuri pentru statisticile în materie de transport maritim, ceea ce permite un cadru general util pentru susținerea și monitorizarea politicii de promovare a comodalității. În cazul insulelor, aceasta ar trebui să însemne mai mult sprijin pentru combinarea transportului maritim și aerian, având în vedere că sunt singurele măsuri de transport disponibile. Acest studiu statistic ar permite, de asemenea, să înțelegem mai bine costurile asociate cu regiunile ultraperiferice, atât în materie de bunuri, cât și în materie de pasageri, care poate influența deciziile referitoare la alte politici precum rețelele transeuropene și, în mod special, „autostrăzile mării”, care ar trebui să includă transportul maritim între insule, precum și între insule și continentul european. Aș dori să-mi afirm sprijinul față de opinia raportorului privind posibilitatea adaptării dispozițiilor actuale la noile norme privind actele delegate introduse de Tratatul de la Lisabona, în scopul consolidării competențelor Parlamentului în acest domeniu.

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. – (IT) Votez pentru raportul dlui Simpson pentru că consider că raportările statistice cu privire la transportul maritim de mărfuri și pasageri este foarte util. De fapt, colectarea de date pe tip de bunuri este deja obligatorie pentru statisticile europene cu privire la transporturile rutiere, feroviare și pe căi navigabile interioare.

Așa cum raportul prevede cu claritate, „disponibilitatea unor date statistice exhaustive și omogene defalcate în funcție de tipul de mărfuri pentru toate modurile de transport ar oferi un cadru general util pentru susținerea și monitorizarea politicii de promovare a comodalității sau, cu alte cuvinte, ar crea posibilitatea combinării optime a diferitelor moduri de transport în cadrul aceluiași lanț de transport, precum și a modernizării logisticii transportului de mărfuri”.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Sunt de acord cu propunerea de regulament, al cărei scop este modificarea directivei în vigoare pentru a face obligatorii colectarea de date pe tip de bunuri pentru statisticile în materie de transport maritim. Aceste date sunt colectate în prezent în mod voluntar de 18 state membre. Mai mult decât atât, colectarea de date pe tip de bunuri este deja obligatorie pentru statisticile în materie de transporturi rutiere, feroviare și pe căi navigabile interioare. Colectarea de date va oferi ocazia de a compara transporturile în funcție de modul de transport și va crea posibilitatea de a combina diferite moduri de transport în cadrul aceluiași lanț de transport și de a moderniza logistica transportului de mărfuri. Se crede că colectarea datelor relevante nu va impune nicio sarcină suplimentară asupra respondenților, întrucât statele membre vizate ar compila datele utilizând surse de date deja existente (de exemplu, documente vamale).

  Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) Directiva 2009/42/CE, care este în vigoare în prezent, prevede colectarea de date pentru statisticile în materie de transporturi maritime în mod voluntar. Modificarea acestei directive va face obligatorie colectarea de date pe tip de bunuri. Sunt mulțumit de această modificare, care nu impune nicio sarcină suplimentară, având în vedere faptul că statele membre ar trebui să fie capabile să colecteze date din surse existente.

Este logic ca aceste norme să fie obligatorii pentru transporturile maritime, întrucât sunt deja obligatorii pentru transporturile rutiere, feroviare și pe căi navigabile interioare. Mai mult, salut introducerea de către raportor a unor amendamente privind punerea în aplicare a regulamentului în conformitate cu procedura actelor delegate. Parlamentul ar trebui să profite de acest prerogativ prevăzut în Tratatul de la Lisabona.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că sunt de acord că existența unor statistici complete, standardizate, pe tipuri de bunuri este esențială pentru toate modurile de transport. Aceste informații oferă un cadru general care este util pentru susținerea și monitorizarea politicii de promovare a comodalității, și anume posibilitatea de a obține combinația optimă de diferite moduri de transport în cadrul aceluiași lanț de transport, împreună cu modernizarea logisticii pentru mărfuri. Vreau să solicit ca toate statisticile europene privind toate modurile de transport să fie colectate în conformitate cu conceptele și standardele comune în vederea realizării celei mai mari comparabilități posibile între modurile de transport.

  David Casa (PPE), în scris. – Acest lucru privește colectarea și înregistrarea de date atunci când vine vorba de transportul maritim în statele membre care au ieșire la mare. Această propunere va schimba felul în care datele sunt colectate prin aceea că acestea vor fi organizate pe tipuri de bunuri, așa cum se întâmplă deja în cazul altor forme de transport. Consider acest lucru o evoluție pozitivă și am susținut raportorul fără rezerve.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Cu toate că piața unică a fost declarată finalizată cu ceva timp în urmă, diferențele persistente dintre diferitele puncte de acces pentru bunuri și persoane evidențiază în continuare natura națională a granițelor sale. E posibil ca, în această privință, statele membre să fi decis să cedeze competența decizională instituțiilor europene, dar aceste diferențe, care penalizează unele domenii și favorizează altele, nu pot continua să existe. Această nouă dispoziție care vizează armonizarea tratamentului persoanelor și bunurilor este un alt pas către integrarea deplină a pieței unice europene.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Statele membre ale Uniunii trebuie să contribuie la realizarea unei baze de date europene privind transportul lunar pe cale maritimă de mărfuri sau pasageri și a navelor care efectuează transportul pe mare al acestora. Serviciul specializat al UE, Eurostat, va putea realiza astfel statisticile europene privind toate modurile de transport în conformitate cu standardele UE. Valorificarea acestor date va contribui apoi la stabilirea sistemului integrat european de date statistice în domeniu în vederea obținerii unui nivel maxim de comparabilitate între modurile de transport din statele europene.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Această propunere urmărește să facă obligatorie colectarea de date pe tipuri de bunuri pentru statisticile în materie de transporturi maritime și să standardizeze tipul de informații grupate și procesate în cele 27 de state membre. Așa cum spune raportorul, existența unor statistici cuprinzătoare și uniforme pe tipuri de bunuri pentru toate formele de transport ar furniza un cadru general care ar fi util pentru susținerea și monitorizarea politicii promovării comodalității; cu alte cuvinte, posibilitatea unei combinații optime de diferite moduri de transport în cadrul aceluiași lanț de transport, precum și modernizarea logisticii mărfurilor.

Având în vedere importanța transportării sigure și eficace a bunurilor în comerțul internațional, sprijin propunerea Comisiei.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Obiectivul acestei propuneri de regulament al Parlamentului și al Consiliului este să modifice Directiva 2009/42/CE, pentru a face obligatorie colectarea de date pe tipuri de bunuri pentru statisticile în materie de transporturi maritime. În prezent, aceste date sunt colectate în mod voluntar de către 18 state membre. Cinci state membre nu au ieșire la mare și nu furnizează date în conformitate cu directiva. În majoritatea cazurilor, colectarea de date relevante nu impune nicio sarcină suplimentară asupra respondenților, având în vedere că statele membre vizate ar trebui să fie capabile să compileze aceste date utilizând sursele de date existente, precum documentele vamale. Am votat în favoarea acestui raport pentru că sunt de acord că este necesar să avem statistici complete și standardizate pe tipuri de bunuri pentru toate modurile de transport, pentru a permite un cadru general de comparabilitate în cadrul UE.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Propunerea de regulament vizează să facă obligatorie colectarea de date pe tipuri de bunuri pentru statisticile în materie de transporturi, întrucât raportorul consideră că, în majoritatea cazurilor, colectarea de date relevante nu impune respondenților nicio sarcină suplimentară, având în vedere că statele membre interesate ar trebui să poată să compileze aceste date utilizând sursele de date existente, de exemplu, documentele vamale. Mai mult decât atât, colectarea de date pe tipuri de bunuri este deja obligatorie pentru statisticile în materie de transporturi rutiere, feroviare și pe căi navigabile interioare.

Suntem de părere că existența unor statistici privind toate formele de transporturi, bunuri și pasageri va furniza un cadru de informații care va fi util pentru definirea unei politici a interoperabilității și comodalității; cu alte cuvinte, posibilitatea unei combinații optime între diferitele moduri de transport în cadrul aceluiași lanț de transport, contribuind la modernizarea și raționalizarea logisticii mărfurilor și la promovarea durabilității lor. Desigur, acest lucru depinde de comparabilitatea statisticilor existente, care presupune armonizarea standardelor și ideilor.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Obiectivul acestei propunere este pur și simplu de a face obligatorie colectarea datelor pe tipuri de bunuri pentru transporturile maritime. Acest lucru se face deja în cazul transporturilor europene rutiere, feroviare și pe căi navigabile interioare și ar contribui la îmbunătățirea armonizării în acest domeniu. Colectarea de date nu va impune respondenților niciun fel de sarcini suplimentare.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Scopul acestui text este să modifice Directiva 2009/42/CE pentru a face obligatorie colectarea de date pe tipuri de bunuri pentru statisticile în materie de transporturi maritime. În prezent, 18 state membre colectează aceste date în mod voluntar. Cinci statele membre nu au ieșire la mare și nu furnizează datele prevăzute în directivă. În majoritatea cazurilor, colectarea datelor relevante nu va impune celor care le furnizează nicio sarcină suplimentară, întrucât statele membre vizate ar trebui să poată compila datele utilizând sursele de informații existente (precum documentele vamale). Colectarea de date pe tipuri de bunuri este deja obligatorie pentru statisticile europene în ceea ce privește transporturile rutiere, feroviare și pe căi navigabile interioare. Statisticile europene referitoare la toate modurile de transport trebuie colectate în conformitate cu principiile și normele comune pentru a asigura cel mai înalt grad de comparabilitate între modurile de transport, drept care am votat în favoarea textului. Disponibilitatea unor statistici cuprinzătoare și omogene pe tipuri de bunuri pentru toate modurile de transport ar oferi un cadru general util pentru sprijinirea și supravegherea politicii de promovare a comodalității.

  Alexander Mirsky (S&D) , în scris. – (LV) Susțin în totalitate raportul dlui Simpson. Sunt de acord că datele defalcate pe tipuri de bunuri sunt necesare pentru statisticile în materie de transporturi. Aceste statistici oferă experților și importatorilor posibilitatea de a identifica sistemul cel mai bun pentru transporturile cargo. Aceasta înseamnă că costurile bunurilor pentru populația europeană vor scădea și că exportatorii vor putea să aplice prețuri pentru bunurile furnizate din țările terțe într-un mod mai eficace. Acest tip de date statistice vor contribui la evitarea costurilor neprevăzute și vor stimula circulația atât a bunurilor interne, cât și a celor externe. Aș introduce suplimentar acest tip de date statistice și în relație cu transporturile aeriene de mărfuri.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Pentru a putea fi capabili să reacționăm, statisticile sunt importante, pentru că prezintă fapte pe baza cărora pot fi luate decizii. Cu toate acestea, în cazul colectării de date statistice, este întotdeauna important să menținem un echilibru între colectarea de fapte necesară și costurile administrative. Până acum, datele privind transporturile de bunuri și pasageri au fost colecționate de 18 state membre în mod voluntar. Acest lucru este logic dacă datele relevante nu impun de fapt nicio sarcină suplimentară, cu alte cuvinte, dacă statele membre sunt cu adevărat în poziția de a grupa aceste date folosind surse de date deja existente. Colectarea de statistici complete pentru transporturile de bunuri și pasageri pentru toate bunurile și pentru toate modurile de transport în scopuri de comparație mi se pare excesivă din punctul de vedere al costurilor administrative implicate. Prin urmare, am votat în mod corespunzător.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Raportul propune o serie de amendamente care vizează adaptarea dispozițiilor privind procedura de reglementare cu control la noile dispoziții privind actele delegate introduse de Tratatul de la Lisabona. Scopul raportorului era să introducă amendamente la directiva UE privind colectarea datelor pe tipuri de bunuri pentru statisticile în materie de transporturi maritime. În prezent, 18 state membre colectează aceste date în mod voluntar. Cinci state membre nu au ieșire la mare și, prin urmare,nu furnizează datele prevăzute în directivă.

Trebuie menționat că colectarea datelor relevante nu impune respondenților nicio sarcină suplimentară, întrucât statele membre vizate ar trebui să poată compila datele utilizând surse de date deja existente (de exemplu, documente vamale). Colectarea de date pe tipuri de bunuri este obligatorie pentru statisticile europene în materie de transporturi rutiere, feroviare și pe căi navigabile interioare. Având în vedere necesitatea creării unor rețele de comunicații și transporturi eficace, coordinate și ecologice (maritime, terestre și pe căi navigabile interioare), măsurile privind colectarea și analizarea de date pentru toate tipurile de transport sunt cu adevărat foarte relevante.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului Simpson pentru că, prin modificarea Directivei 2009/42/CE, rezolvă ultimele probleme legate de legislația relevantă privind colectarea de date referitoare la transporturile de bunuri și pasageri din Europa și în cadrul acesteia. Anterior, colectarea de date era obligatorie numai pentru transporturile rutiere, feroviare și pe căi navigabile interioare, dar, odată cu modificarea directivei, va fi, de asemenea, obligatoriu, în ceea ce privește transporturile maritime, să furnizăm o serie de date care intră sau pleacă peste granițele noastre. Aceste date sunt esențiale nu numai în scopuri statistice. Punerea în aplicare a modificării aduse directivei va furniza, de asemenea, date referitoare la transporturile maritime, începând cu anul viitor, făcând posibilă mai multă transparență în ceea ce privește tipurile de bunuri transportate și eficientizarea transportului de anumite bunuri, având în vedere că comparabilitatea va face posibilă identificarea celor mai eficiente mijloace de transport pentru fiecare tip de bunuri.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Această propunere urmărește să stabilească colectarea obligatorie de datelor pe tipuri de bunuri pentru statisticile în materie de transporturi maritime. În prezent, această colectare de date este efectuată în mod pur voluntar de către 18 state membre pentru transporturile maritime, colectarea de date pe tipuri de bunuri fiind deja obligatorie pentru statisticile europene în materie de transporturi rutiere, feroviare și pe căi navigabile interioare.

Existența unor statistici cuprinzătoare și uniforme pe tipuri de bunuri pentru toate formele de transport, inclusiv maritim, va oferi un cadru general care va fi util pentru susținerea și monitorizarea politicii de promovare a comodalității; cu alte cuvinte, posibilitatea unei combinații optime de diferite moduri de transport în cadrul aceluiași lanț de transport, precum și modernizarea logisticii mărfurilor.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Scopul acestei propuneri de regulament al Parlamentului European și al Consiliului este să modifice Directiva 2009/42/CE pentru a face obligatorie colectarea de date pe tipuri de bunuri pentru statisticile în materie de transporturi. Aceste date sunt în prezent colectate în mod voluntar de către 18 state membre. Cinci state membre nu au ieșire la mare și nu furnizează aceste date în conformitate cu directiva. În cea mai mare parte, colectarea datelor relevante nu va impune respondenților nicio sarcină suplimentară, întrucât statele membre vizate ar trebui să poată compila datele folosind surse de date deja existente (de exemplu, documente vamale). Grupul Verts/ALE a votat în favoarea propunerii.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Consider că colectarea obligatorie a datelor pe tipuri de bunuri în vederea grupării statisticilor în materie de transporturi maritime este vitală pentru promovarea comodalității și posibilitatea combinării unor moduri de transport diferite. Având în vedere că colectarea de date este deja obligatorie pentru statisticile referitoare la alte moduri de transport – rutiere, feroviare și pe căi interioare navigabile –, consider că un cadru general care să includă gruparea statisticilor în materie de transporturi este adecvat și că acesta poate, de asemenea, să asigure o comparabilitate maximă între diferitele moduri de transport.

În conformitate cu propunerea Comisie, revizuirea Directivei 2009/42/CE ar trebui să se facă în consecință și ar trebui să se aplice datelor începând cu 2011, în conformitate cu practica voluntară pe care 18 state membre o dezvoltă deja.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Doamnelor și domnilor, această chestiune a colectării sistematice a datelor statistice este extrem de importantă pentru noi. În Lituania, transporturile de bunuri pe mare constituie doar un mic procent din toate bunurile transportate și, prin urmare, putem realiza mult mai multe în acest domeniu. Mai mult decât atât, sectorul turismului nostru de coastă are, de asemenea, un mare potențial. Prin modernizarea logisticii transporturilor de bunuri și promovarea comodalității, adică combinarea diferitelor moduri de transport în cadrul aceluiași lanț de transport, avem ocazia de a crește prosperitatea regiunii baltice. Acest lucru este extrem de important pentru menținerea competitivității porturilor din Europa, precum portul lituanian Klaipėda. Cooperarea mai strânsă între țările baltice le va ajuta să se apropie mai mult una de alta și va face piața din regiunea noastră mai armonioasă și accesibilă pentru întreaga Uniune Europeană. În prezent, țările baltice sunt, în mare măsură, izolate de rețeaua europeană de transport. Se speră că traficul dintre țările baltice se va dubla până în 2020 și, prin urmare, trebuie să abordăm lipsa unei structuri adecvate și a accesibilității. Cel mai important, trebuie să asigurăm faptul că colectarea de date nu creează o sarcină suplimentară pentru statele membre. Nu avem nimic de pierdut.

Raport: Barbara Matera (A7-0270/2010)

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere faptul că Danemarca a prezentat o cerere de asistență pentru 951 de concedieri în 45 de întreprinderi ce operează în cadrul NACE Rev. 2 Diviziunea 28 (Fabricarea altor mașini și echipamente ) în regiunea Nordjylland din NUTS II, am votat în favoarea rezoluției pentru că sunt de acord cu propunerea Comisiei și cu amendamentele la aceasta depuse de Parlament. Sunt, de asemenea, de acord că propunerea Comisiei, în expunerea sa de motive, ar trebui să includă informații clare și detaliate privind cererea, analizând criteriile de eligibilitate și explicând motivele care au dus la aprobarea sa, în conformitate cu cerințele exprimate de Parlament.

  David Casa (PPE), în scris. – FEG este un fond structural important al UE care ne permite să ajutăm lucrătorii care au fost disponibilizați din cauza schimbărilor din tendințele globale. Este cazul unui număr de state membre UE precum Spania, unde existența fondului s-a dovedit a fi extrem de benefică. Având în vedere cele prezentate anterior, sunt de acord cu deciziile care au fost stabilite de raportoare și am hotărât să votez în favoarea raportului.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere modificările structurale din comerțul internațional, este vital ca economia europeană să poată pună în aplicare în mod eficace instrumentele necesare sprijinirii lucrătorilor afectați de aceasta și să le oferim cele necesare pentru a-i ajuta să se reintegreze rapid în piața muncii. Având în vedere faptul că Danemarca a prezentat o cerere de asistență pentru 951 de concedieri în 45 de întreprinderi din regiunea Nordjylland, aș vrea să reamintesc motivele pe care le-am prezentat în explicația votului meu privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în regiunea spaniolă Catalonia pentru a-mi explica votul în favoarea acestui raport.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Aceasta este o rezoluție referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul Interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie referitor la disciplina bugetară și buna gestiune financiară.

Industriile fabricării mașinilor și echipamentelor pentru sectorul transportului maritim din regiunea daneză Nordjylland au fost luate pe neașteptate de modificările aduse piețelor și criza creditelor mondială, confruntându-se cu reduceri dramatice ale comenzilor, ceea ce a dus la concedieri în peste 40 de întreprinderi.

În regiuni precum Nordjylland care sunt extrem de dependente de un sector, redresarea pieței și redistribuirea lucrătorilor în alte domenii de activitate tind să fie mai încete și mai dificile. Consider că mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare este justificată în acest caz.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere impactul social al crizei economice mondiale, care a avut un efect deosebit asupra ocupării forței de muncă, utilizarea adecvată a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) este extrem de importantă pentru diminuarea suferinței pentru multe persoane și familii europene, contribuind la reintegrarea lor socială și dezvoltarea lor profesională, furnizând, în același timp, resurse noi pentru îndeplinirea nevoilor întreprinderilor și relansarea economiei. Planul de acțiune al Danemarcei de a ajuta 951 de persoane concediate din 45 de întreprinderi active în industria fabricării mașinilor și echipamentelor din mica regiune Nordjylland se încadrează în același cadru. În acest caz, 40% din lucrătorii concediați erau calificați pentru munca manuală, metalurgie și construcții mecanice, iar 33% au fost clasificați ca forță de muncă necalificată. Situația arată în mod clar necesitatea evaluării tehnice și profesionale eficace a persoanelor afectate de această criză mondială. Prin urmare, sper că instituțiile europene își vor redubla eforturile de punere în aplicare a măsurilor care accelerează și îmbunătățesc ratele utilizării acestei resurse importante cum este FEG, care, în prezent, cunoaște niveluri de mobilizare foarte reduse. Anul acesta, s-au solicitat 11% din cele 500 de milioane de euro disponibile.

  Estelle Grelier (S&D), în scris. – (FR) Încă o dată, Parlamentului i s-a cerut să valideze plata ajutorului de la Fondul european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii care au fost concediați în urma crizei sau a relocalizărilor. Încă o dată, acest ajutor va fi repartizat pe mai multe linii bugetare alocate inițial altor programe europene, întrucât Fondul european de ajustare la globalizare nu deține fonduri proprii în cadrul financiar actual.

Pentru a pune capăt acestei situații, am lucrat, în timpul elaborării bugetului 2011, la crearea unei linii de credite de plată specifice Fondului de ajustare la globalizare. Prin urmare, suma de 50 de milioane de euro a fost adoptată de Parlament în timpul votului privind lectura sa a bugetului din 20 octombrie 2010.

Această sumă, care este simbolică în comparație cu cerințele anuale, încă nu a fost confirmată, întrucât, inițial, Consiliul European a respins propunerea de a acorda Fondului european de ajustare la globalizare propria sa finanțare. Prin urmare, voi continua să monitorizez această chestiune, în speranța obținerii consolidării bugetare și legislative a acestui mecanism.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Trebuie să o felicit pe dna Matera cu cea mai mare sinceritate pentru cele patru rapoarte privind mobilizarea Fondului de ajustare la globalizare. Extinderea domeniului de aplicare a Fondului de ajustare la globalizare pentru a include lucrătorii a fost un pas important pentru a ne permite să sprijinim cetățenii europeni în mod direct. Instrumentul Fondului european de ajustare la globalizare este menit să-i ajute pe cei care au fost surprinși de efectele globalizării. Pentru ca banii puși la dispoziție să poată fi, de asemenea, utilizați în mod eficient, trebuie să ajungă la destinație repede și la țintă. Acesta este singurul mod de asigura faptul că îi ajutăm pe cetățenii europeni și sporim încrederea în UE.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) în favoarea Danemarcei pentru că consider că acest instrument este o resursă valoroasă pentru sprijinirea lucrătorilor aflați în dificultate din cauza crizei economice.

FEG a fost înființat în 2006 pentru a oferi un sprijin practic lucrătorilor care și-au pierdut locurile de muncă fie din motive asociate cu relocalizarea întreprinderilor, fie, după modificarea din 2009, din cauza crizei economice, pentru a sprijini reintegrarea lor pe piața muncii. Votul de astăzi viza cererea de sprijinire a 1 122 de lucrători din 45 de întreprinderi din industria fabricării mașinilor din regiunea Nordjylland, în valoare de 7 521 359 de euro din FEG.

Pentru a încheia, salut adoptarea raportului, care arată că FEG este o resursă utilă și eficace de combatere a șomajului cauzat de globalizare și criza economică.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea acestui raport privind utilizarea fondurilor din Fondul european de ajustare la globalizare (FEG), în mod specific pentru cele 951 de concedieri care s-au făcut în 45 de întreprinderi care operează în NACE Rev. 2 Diviziunea 28 (fabricarea altor mașini și echipamente) în regiunea Nordjylland din NUTS II. FEG oferă un ajutor suplimentar lucrătorilor care suferă consecințele unor schimbări structurale majore în modelele comerțului mondial și contribuie la reintegrarea pe piața muncii. Danemarca a depus o cerere pentru a obține fonduri FEG pentru concedierile din sectorul auto care sunt conforme cu regulamentul fondului. Acum trebuie asigurat faptul că FEG sprijină lucrătorii care au fost disponibilizați să se reintegreze pe piața muncii, în ciuda faptului că asistența FEG nu ar trebui să înlocuiască măsurile care sunt responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective, sau măsurile de restructurare a întreprinderilor sau sectoarelor.

  Alexander Mirsky (S&D) , în scris. – (LV) Este foarte important să nu adoptăm o abordare laissez faire procesului privind șomajul. În acest domeniu, este esențial ca oamenii să simtă că sunt sprijiniți atât de guvernele naționale, cât și de UE în întregul ei. Deși am votat pentru, încă nu mi-e clar cum anume va fi distribuită suma destinată sprijinului. De ce Țările de Jos primesc în jur de 3 000 de euro pentru fiecare concediere, în timp ce Spania primește 1 000 de euro, iar Danemarca 7 000? Reconversia și recalificarea costă de șapte ori mai mult în Danemarca decât în Spania? În ciuda acestui aspect extrem de jenant, sunt obligat să fiu de acord cu raportoarea, dna Matera, că acordarea acestui sprijin financiar este o măsură necesară și oportună. Păcat că guvernul Letoniei nu a participat cu această ocazie și nu a prezentat o cerere. În prezent, sunt circa 180 000 de șomeri în Letonia.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere că Danemarca a depus o cerere de asistență pentru 951 de concedieri în 45 de întreprinderi active în cadrul NACE Rev. 2 Diviziunea 28 (fabricarea altor mașini și echipamente) în regiunea Nordjylland din NUTS II, am votat în favoarea rezoluției pentru că sunt de acord cu propunerea Comisiei și cu amendamentele la aceasta depuse de Parlament.

Aș dori să subliniez următoarele ca fiind deosebit de relevante: (1) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) sprijină reintegrarea lucrătorilor disponibilizați de pe piața muncii, fără a absolvi întreprinderile de responsabilitățile lor. (2) în contextul mobilizării FEG, Comisia a propus o sursă alternativă de credite de plată în locul resurselor neutilizate din Fondul social european (FSE), cum a solicitat Parlamentul; (3) funcționarea și valoarea adăugată a FEG ar trebui evaluate în contextul evaluării generale a programelor și a diferitelor alte instrumente create de AII din 17 mai 2006 în cadrul procesului revizuirii la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM) 2007–2013; (4) propunerea Comisiei include informații referitoare la cerere, analizând criteriile de eligibilitate și explicând motivele care au dus la aprobarea ei, care este, de asemenea, în conformitate cu solicitările Parlamentului.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere că Danemarca a prezentat o cerere de asistență pentru 951 de disponibilizări în 45 de întreprinderi care activează în NACE Rev. 2 Diviziunea 28 (fabricarea altor mașini și echipamente) în regiunea NUTS II Nordjylland, am votat în favoarea rezoluției pentru că sunt de acord cu propunerea Comisiei și cu amendamentele la aceasta depuse de Parlament. Sunt, de asemenea, de acord că propunerea Comisiei, în expunerea sa de motive, ar trebui să includă informații clare și detaliate privind cererea, analizând criteriile de eligibilitate și explicând motivele care au dus la aprobarea sa, în conformitate cu cerințele exprimate de Parlament.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Cu acest vot, PE ia notă de faptul că Danemarca a solicitat asistență cu privire la cazurile a 951 de disponibilizări în 45 de întreprinderi active în cadrul sectorului NACE Rev. 2 Diviziunea 28 (fabricarea altor mașini și echipamente) în regiunea Nordjylland din NUTS II. Cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate fixate de Regulamentul FEG. În rezoluția sa, PE solicită instituțiilor implicare să depună eforturile necesare pentru a accelera mobilizarea FEG; reamintește angajamentul instituțiilor de a asigura o procedură rapidă pentru adoptarea deciziilor privind mobilizarea FEG, oferind un sprijin unic, limitat în timp, destinat sprijinirii lucrătorilor care au fost disponibilizați din cauza globalizării și a crizei economice și financiare; și subliniază rolul pe care FEG îl poate juca în reintegrarea lucrătorilor care au fost disponibilizați pe piața muncii.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. − (RO) Comunitatea Asociațiilor Șantierelor Navale Europene (CESA) estimează că cerințele globale în domeniul construcțiilor navale până în 2014 se vor reduce ca urmare a crizei financiare globale, iar pe viitor industria construcțiilor navale se va deplasa către zone cu costuri scăzute, în special zone din Asia. Având in vedere lipsa unei politici europene de susținere a sectorului naval, este puțin probabil ca acesta să revină la nivelul de producție de dinaintea crizei actuale. În orașul meu, Galați, Șantierul Naval Damen se confruntă de asemenea cu efectele crizei economice și financiare, concediind doar în 2009 aproximativ 600 lucrători, iar în 2010 se preconizează ca alți 500 de lucrători sa fie disponibilizați. Am votat pentru Rezoluția Parlamentului European privind mobilizarea Fondului European de Ajustare la Globalizare (FEG) solicitat de Danemarca pentru cofinanțarea cu 7 521 359 euro a programului de sprijin pentru 951 lucrători concediați în regiunea Nordjylland în perioada 15 februarie 2009 - 14 noiembrie 2009. Concedierile au avut loc in 45 de întreprinderi care își desfășoară activitatea în cadrul producției de mașini și echipamente în domeniul naval.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Este vorba despre a oferi sprijin întreprinderilor care activează în sectorul fabricării de mașini și echipamente din regiunea de nivel mediu a Nordjylland. În această regiune aflată în partea de nord-est a regiunii Jutland de Nord, 951 de persoane din 45 de întreprinderi au fost disponibilizate între 15 februarie și 14 noiembrie 2009. Pentru a sprijini acești lucrători să se reintegreze pe piața muncii, a fost mobilizat un total de 7 521 359 de euro din fond.

Raport: Barbara Matera (A7-0269/2010)

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. – (IT) Așa cum am avut ocazia să explic în martie anul acesta cu ocazia votului asupra raportului Böge, utilizarea Fondului european de ajustare la globalizare ca instrument util pentru combaterea consecințelor crizei economice și financiare este o inițiativă foarte valoroasă, care oferă un răspuns practic în materie de ajutor financiar. De atunci, au mai fost acceptate alte câteva solicitări, inclusiv cea în cauză. Aceasta, cred eu, este cea mai bună dovadă a utilității acestei inițiative.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere că Țările de Jos au prezentat cereri de asistență pentru 512 cazuri de disponibilizări la NXP Semiconductors Netherlands, care operează în sectorul electronicii, în regiunile NUTS II ale Gelderland și Eindhoven, am votat în favoarea rezoluției pentru că sunt de acord cu propunerea Comisiei și cu amendamentele respective introduse de Parlament. Sunt, de asemenea, de acord cu propunerea Comisiei referitoare la o sursă de finanțare pentru plata alternativă din sursele neutilizate ale Fondului social european (FSE), în legătură cu mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG), în urma avertismentelor repetate ale Parlamentului că FEG a fost creat separat ca un instrument specific, cu propriile sale obiective și termene, și că, prin urmare, este necesar să identificăm capitolele bugetare adecvate pentru transferuri.

  David Casa (PPE), în scris. – FEG este un fond structural important al UE care ne permite să ajutăm lucrătorii care au fost disponibilizați din cauza schimbărilor din tendințele globale. A devenit necesar să acordăm accesul la acest fond lucrătorilor din Țările de Jos care au fost disponibilizați în sectorul electronic. Având în vedere acest lucru, sunt de acord cu deciziile care au fost stabilite de raportoare și am hotărât să votez în favoarea raportului.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Ajutorul pentru lucrătorii disponibilizați din cauza restructurării sau relocalizării trebuie să fie dinamici și flexibili, astfel încât să fie pus în aplicare rapid și într-un mod eficace. Având în vedere că Țările de Jos au solicitat asistență pentru 512 cazuri de disponibilizări la NXP Semiconductors Netherlands, care operează în sectorul electronicii în regiunile Gelderland și Eindhoven, și având în vedere justificările pe care le-am prezentat în explicația votului meu referitor la mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru regiunea spaniolă Catalonia, votez în favoarea acestui raport.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Încă o dată, ne confruntăm cu problema închiderii industriei principale a unui oraș, în acest caz în Nijmegen, cu circumstanța agravantă că nu se preconizează crearea altora cu același potențial de angajare.

Dacă ne uităm la rezoluțiile adoptate de Parlament, înțelegem mai clar domeniul de aplicare și gravitatea problemei în mai multe state membre. Aceste state încă nu au demonstrat că sunt capabile să contracareze lipsa de coordonare și pierderea atractivității pentru investiții și inovare.

Având în vedere că nu se face nimic, sunt preocupat de faptul că cererile de mobilizare a fondului se vor multiplica și că fondul în sine s-ar putea dovedi insuficient pentru a-i ajuta pe lucrătorii care sunt victime ale schimbărilor bruște și neașteptate din întreprinderile lor.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere efectele actualei crize economice și financiare mondiale asupra activității industriale și a locurilor de muncă specifice din sectorul electronicii, trebuie creat un program urgent și eficace de sprijinire a celor 512 lucrători disponibilizați din compania NXL Semiconductors Netherlands, în regiunile olandeze Gelderland și Eindhoven. Trebuie subliniat impactul regional și social al declinului activității la unitatea economică din Nijmegen, provincia Gelderland, unde era cel mai mare angajator local, cu un număr mare de lucrători necalificați care lucrau aici de zeci de ani. Această situație subliniază necesitatea unui plan de sprijinire a redresării și recalificării acestor foști angajați, pentru a promova reintegrarea lor pe piața muncii. Aș dori să repet avertismentul față de necesitatea asigurării unor mecanisme de facilitare și accelerare a mobilizării și utilizării resurselor Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) de către țările europene.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) în favoarea Țărilor de Jos pentru că consider acest instrument o resursă valoroasă pentru sprijinirea lucrătorilor în dificultate din cauza crizei economice.

FEG a fost înființat în 2006 pentru a oferi un sprijin practic lucrătorilor care și-au pierdut locurile de muncă fie din motive asociate cu relocalizarea întreprinderilor, fie, după modificarea din 2009, din cauza crizei economice, pentru a sprijini reintegrarea lor pe piața muncii. Votul de astăzi viza o cerere de sprijinire pentru 1 590 de lucrători de la NXL Semiconductors Netherlands, o companie din domeniul electronicii din regiunile Gelderland și Eindhoven, în valoare a 1 809 434 euro finanțați de la FEG.

Pentru a încheia, salut adoptarea raportului, care arată că FEG este o resursă utilă și eficace de combatere a șomajului cauzat de globalizare și criza economică.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea acestui raport privind utilizarea fondurilor de la Fondul european de ajustare la globalizare (FEG), și anume pentru 512 de disponibilizări care au avut loc la NXL Semiconductors Netherlands, companie ce activează în sectorul electronicii în regiunile Gelderland și Eindhoven din NUTS II. FEG oferă un sprijin suplimentar lucrătorilor care suferă consecințele modificărilor structurale majore survenite în practicile comerciale mondiale și îi ajută să se reintegreze pe piața muncii. Țările de Jos au depus cerere pentru a beneficia de fondurile FEG pentru disponibilizările din sectorul automobilistic, care sunt în conformitate cu regulamentul fondului. Acum trebuie asigurat faptul că FEG sprijină lucrătorii care au fost disponibilizați să se reintegreze pe piața muncii, în ciuda faptului că asistența FEG nu ar trebui să înlocuiască măsurile care sunt responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective, sau măsurile de restructurare a întreprinderilor sau sectoarelor.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere că Țările de Jos au depus o cerere de asistență pentru 512 cazuri de disponibilizări la NXP Semiconductors Netherlands, companie activă în sectorul electronicii, în regiunile Gelderland și Eindhoven din NUTS II, am votat în favoarea rezoluției pentru că sunt de acord cu propunerea Comisiei și cu amendamentele respective introduse de Parlament.

Aș dori să subliniez următoarele ca fiind deosebit de relevante: (1) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) sprijină reintegrarea lucrătorilor disponibilizați de pe piața muncii, fără a absolvi întreprinderile de responsabilitățile lor; (2) în contextul mobilizării FEG, Comisia a propus o sursă alternativă de credite de plată în locul resurselor neutilizate din Fondul social european (FSE), cum a solicitat Parlamentul; (3) funcționarea și valoarea adăugată a FEG ar trebui evaluate în contextul evaluării generale a programelor și a diferitelor alte instrumente create de AII din 17 mai 2006 în cadrul procesului revizuirii la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM) 2007–2013; (4) propunerea Comisiei include informații referitoare la cerere, analizând criteriile de eligibilitate și explicând motivele care au dus la aprobarea ei, care este, de asemenea, în conformitate cu solicitările Parlamentului.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere că Țările de Jos au depus o cerere de asistență pentru 512 cazuri de disponibilizări la NXP Semiconductors Netherlands, companie activă în sectorul electronicii, în regiunile Gelderland și Eindhoven din NUTS II, am votat în favoarea rezoluției pentru că sunt de acord cu propunerea Comisiei și cu amendamentele respective introduse de Parlament. Sunt, de asemenea, de acord că propunerea Comisiei, în expunerea sa de motive, ar trebui să includă informații clare și detaliate privind cererea, analizând criteriile de eligibilitate și explicând motivele care au dus la aprobarea sa, în conformitate cu cerințele exprimate de Parlament.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Întrucât asistența financiară a Uniunii pentru lucrătorii disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai repede și mai eficace posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptate în timpul reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și având în vedere AII din 17 mai 2006 cu privire la adoptarea deciziilor de mobilizare a FEG; întrucât Țările de Jos au depus o cerere de asistență pentru 512 cazuri de disponibilizări la NXP Semiconductors Netherlands, companie activă în sectorul electronicii, în regiunile Gelderland și Eindhoven din NUTS II; întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite de Regulamentul FEG, PE solicită instituțiilor implicate să depună eforturile necesare pentru a accelera mobilizarea FEG; reamintește angajamentul instituțiilor de a asigura o procedură rapidă pentru adoptarea deciziilor privind mobilizarea FEG, oferind un sprijin unic, limitat în timp, destinat sprijinirii lucrătorilor care au fost disponibilizați din cauza globalizării și a crizei economice și financiare; și subliniază rolul pe care FEG îl poate juca la reintegrarea lucrătorilor disponibilizați pe piața muncii.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru Rezoluția Parlamentului European privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) în ceea ce privește solicitarea NL/NXP Semiconductors din Țările de Jos.

La 26 martie 2010, Țările de Jos a cerut asistență financiară FEG pentru 512 concedieri din cele 590 efectuate la NXL Semiconductors, care își desfășoară activitatea în sectorul electronic din regiunile NUTS II Gelderland și Eindhoven. Din totalul persoanelor concediate, 425 sunt bărbați, 87 femei, iar 7 dintre lucrători (1,3 %) prezintă probleme de sănătate grave sau un handicap. Țările de Jos subliniază impactul semnificativ al acestor concedieri, întrucât NXP Semiconductors este cel mai mare angajator industrial din zonă, oferind locuri de muncă unui număr important de lucrători slab calificați, care au lucrat timp de mai multe decenii în întreprindere. Lipsa de oportunități de locuri de muncă în întreprinderile similare din regiune va fi deosebit de problematică pentru lucrătorii care au o experiență specializată în domeniul producției semiconductoarelor.

Mobilizarea FEG este deosebit de importantă pentru reintegrarea în câmpul muncii a lucrătorilor disponibilizați. Atrag însă atenția Comisiei și Statelor Membre asupra necesității dezvoltării unei politici industriale a UE care să fie sustenabilă și să asigure crearea de noi locuri de muncă.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Începând cu 1 mai 2009, domeniul de aplicare a Fondului european de ajustare la globalizare a fost extins. Se intenționează, de asemenea, să se asigure sprijin lucrătorilor care au fost disponibilizați ca rezultat direct al crizei economice și financiare mondiale. În regiunile Gelderland și Eindhoven din NUTS II din Țările de Jos, 512 de lucrători au fost disponibilizați la NXP Semiconductors Netherlands. Se mobilizează pentru acești lucrători 1 809 434 euro.

Raport: Barbara Matera (A7-0271/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport care a aprobat mobilizarea a 2,4 milioane de euro de la Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) pentru Portugalia, cu scopul de a sprijini lucrătorii disponibilizați din Qimonda. Aceasta în urma cererii Portugaliei de a mobiliza FEG în decembrie 2009. FEG a fost creat pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor structurale majore produse în comerțul internațional. Pachetele de ajutor FEG sunt menite să protejeze poziția celor 839 de lucrători disponibilizați în Qimonda Portugalia între 8 iunie și 8 octombrie anul trecut. Această sumă va acoperi următoarele măsuri: recunoașterea aptitudinilor, formarea profesională, formarea și sprijinul destinat creării de locuri de muncă, sprijinul pentru autopromovare și stimulente pentru recrutare și experiența câștigată la locul de muncă. Prin urmare, consider că este esențial să facem tot ce ne stă în putință pentru a accelera mobilizarea FEG, ținând cont de angajamentul luat de instituțiile europene pentru asigurarea unui proces rapid și simplu pentru aprobarea acestor decizii.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției pentru mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) pentru un total de 2 405 671 euro pentru Portugalia, pentru 839 de cazuri de disponibilizări care au avut loc la Qimonda Portugalia S.A. anul trecut între 8 iunie și 8 octombrie. Aceste fonduri sunt menite să sprijine lucrătorii de la Qimonda care au fost disponibilizați, prin recunoașterea aptitudinilor, formare profesională, formare și sprijin în vederea înființării de întreprinderi, asistență pentru autoplasare și stimulente pentru recrutare și practica profesională câștigată la locul de muncă. Este a doua oară când Portugalia solicită mobilizarea FEG pentru regiunea Norte. În 2009, au fost mobilizați 832 800 de euro în urma disponibilizărilor din sectorul textil. În cele din urmă, regret faptul că guvernul portughez nu a învățat să utilizeze potențialul fondului. În timp ce foștii angajați ai companiei olandeze NXP Semiconductors vor primi 3 534 de euro per capita, iar foștii angajați danezi din Nordjylland vor primi 7 908 euro fiecare, foștii angajați portughezi de la Qimonda vor primi doar 2 867 per capita din ajutorul acordat de fond.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere că Portugalia a solicitat asistență 839 de cazuri de disponibilizări la Qimonda S.A., o companie multinațională care activează în sectorul electronii în regiunea NUTS II Norte, am votat în favoarea rezoluției pentru că sunt de acord cu propunerea Comisiei și cu amendamentele respective introduse de Parlament. Sunt, de asemenea, de acord că funcționarea și valoarea adăugată a Fondului european de ajustare la globalizare ar trebui evaluate în contextul evaluării generale a programelor și diferitelor alte instrumente create de acordul interinstituțional din 17 mai 2006 în cadrul procesului de revizuire la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual 2007–2013.

  David Casa (PPE), în scris. – FEG este un fond structural important al UE care ne permite să ajutăm lucrătorii care au fost disponibilizați din cauza schimbărilor din tendințele globale. Pentru ca acest fond să fie eficace, este esențial să se acorde accesul la acest fond atunci când este nevoie de el și într-un mod oportun și eficient. Din aceste motive, trebuie să sprijin concluziile raportoarei și am hotărât să votez în favoarea raportului.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Închiderea companiei Qimonda din Vila do Conde a avut efectul imediat de a adăuga încă 1 000 lucrători șomeri în regiunea Norte a țării. La vremea respectivă, această regiune avea deja una dintre cele mai ridicate rate ale șomajului din țară: între ianuarie și octombrie 2009, centrele de ocupare a forței de muncă din regiunea nordică au înregistrat un flux lunar mediu de 22 000 de persoane șomere. În urma disponibilizărilor efectuate de compania Qimonda Portugal S.A., la 17 decembrie 2009 s-a prezentat o cerere de asistență pentru 839 de lucrători disponibilizați.

Pe baza evaluării care a fost întreprinsă, Comisia a ajuns la concluzia că au fost îndeplinite toate condițiile necesare. Aceasta a prezentat această propunere de decizie în vederea mobilizării Fondului european de ajustare la globalizare pentru sprijinirea reintegrării acestor lucrători, care sunt victime ale disponibilizării ca o consecință directă a crizei financiare și economice globale.

Prin urmare, sprijin această decizie, care permite mobilizarea a 2 405 671 de euro în conformitate cu bugetul general al UE pentru 2010 pentru a furniza asistență financiară ca răspuns la cererea Portugaliei. Aș dori să subliniez, de asemenea, necesitatea asigurării faptului că adoptarea este procesată rapid.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG), o inițiativă a președintelui Comisiei, dl Barroso, din 2005, în urma raportului Comisiei Valori europene într-o lume globalizată, are acum un nou format care îl face mai transparent, cu obiective mai ample ce includ consecințele crizei actuale și care arată drumul către termene de așteptare mai scurte până când fondurile vor deveni disponibile, lucru care sper că se va întâmpla în acest caz.

Deși am votat în favoarea acestei propuneri, mi se pare regretabil faptul că, încă o dată, guvernul portughez nu a știut cum să utilizeze fondul la maxim, așa cum s-a întâmplat în alte țări și cum este amplu demonstrat de suma per capita din fondurile solicitate din FEG, când sunt analizate diferite cereri.

Astăzi, de exemplu, s-a votat cu privire la alte cereri pentru sprijinul de la FEG, care a arătat faptul că, în timp ce foștii lucrători de la compania olandeză NXP Semiconductors vor primi 3 534 de euro per capita, foștii angajați danezi din Nordjylland vor primi 7 908 euro fiecare. Foștii angajați portughezi din Qimonda care sunt vizați de fond vor primi doar 2 867 de euro per capita ca sprijin de la fond. Acesta vizează măsuri precum recunoașterea aptitudinilor, formarea profesională, formarea sau sprijinul în vederea înființării de întreprinderi, asistența pentru autoplasare sau stimulente pentru recrutare și practica profesională dobândită la locul de muncă.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că cred că mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) pentru Portugalia este esențială, în vederea sprijinirii lucrătorilor disponibilizați de la Qimonda. Cele 2,4 milioane de euro mobilizate nu vor reuși să abordeze efectele negative ale disponibilizărilor, dar vor ajuta în mod semnificativ. Mobilizarea trebuie să fie simplă și rapidă, și ar trebui să includă programe de formare care contribuie la reintegrare eficace în piața muncii a lucrătorilor afectați.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Compania portugheză Qimonda, parte a grupului lider mondial german, a fost considerată în Portugalia un exemplu de succes și o companie situată în avangarda sectorului său. A fost cel mai mare exportator portughez și, înainte de a fi cunoscută pentru problemele care au dus la insolvența sa, se pregătea să investească în tehnologii noi și obținuse finanțare publică pentru a sprijini producția de celule solare. Angajații de la Qimonda erau extrem de calificați și dețineau rate ridicate ale productivității, nimic nesugerând că întreprinderea va înceta să mai fie viabilă într-un timp atât de scurt. În 2008, compania chiar se gândea la posibilitatea de a crea încă trei uzine în Portugalia, toate în jurul orașului Vial do Conde. Regiunea Norte, unde era situată Qimonda, este în mod tradițional industrială, și a fost grav lovită de închiderea întreprinderilor și de șomaj. Capacitatea companiei Qimonda de a atrage lucrătorii calificați atât de necesari pentru regiune a fost compromisă acum.

Sper că angajații de la Qimonda pot obține suficiente beneficii din mobilizarea fondului și că vor reuși să devină pe deplin reintegrați pe piața muncii. Aș vrea să îmi exprim solidaritatea față de ei și familiile lor.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Închiderea fabricii Qimonda din Vila do Conde a exacerbat nivelurile ridicate ale șomajului din nordul Portugaliei. În acest caz, 900 de lucrători au fost disponibilizați, marea lor majoritate având niveluri de educație reduse: 36,6% au primit numai educație formală și numai 10,7% au procedat la educația secundară. Prin urmare, merită sa subliniem importanța acestui plan de ajutor pentru 839 dintre lucrătorii care au fost disponibilizați pentru a reduce impactul gravei crize economice, financiare și sociale pe care o trăiește această regiune. Aș vrea, de asemenea, să subliniez importanța măsurilor precum certificarea aptitudinilor, formarea profesională, stimulentele pentru crearea de locuri de muncă și ocazia de a dobândi experiență la locul de muncă. Pe de altă parte, este regretabil faptul că, în doi ani, aceasta este doar a doua cerere pe care Portugalia a prezentat-o Fondului european de ajustare la globalizare pentru a primi sprijin direct pentru lucrătorii din regiunea Norte. Confruntat cu valuri copleșitoare de șomeri și sărăcirea finanțelor publice din Portugalia, împreună cu recesiunea economică din 2011 în virtutea recentelor măsuri de austeritate, guvernul are sarcina și obligația de a acționa într-un mod mai competent în ceea ce privește strângerea acestor fonduri pentru sprijinirea lucrătorilor șomeri într-un mod concret.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Parlamentul a aprobat mobilizarea a 2,4 milioane de euro din Fondul european de ajustare la globalizare (FEG), care vizează sprijinirea lucrătorilor care au fost disponibilizați în Qimonda, în urma unei cereri a guvernului portughez din 17 decembrie 2009. Aceasta presupune mobilizarea unei sume totale de 2 405 671 de euro din FEG pentru Portugalia și vizează cele 839 de disponibilizări efectuate de Qimonda Portugal S.A. între 8 iunie și 8 octombrie anul trecut. Costul total estimat al acestui pachet este de 3,7 milioane de euro, din care 2,4 milioane de euro, sau 65% din costul total, a fost solicitat de la FEG.

În mod regretabil, Comisia și Consiliul nu au fost capabile să intervină atunci când ar fi fost posibil să se mențină compania în funcțiune și să împiedice această companie multinațională bazată în Germania să disponibilizeze lucrători. Acest sprijin slab pentru șomeri este acordat abia acum, târziu.

Aceasta este cea de-a 16-a cerere care trebuie examinată în cadrul bugetului 2010 și va include următoarele măsuri: recunoașterea aptitudinilor, formarea profesională, formarea și sprijinul destinat creării de locuri de muncă, sprijinul pentru autopromovare și stimulente pentru recrutare și experiența câștigată la locul de muncă.

Regiunea Norte, unde au avut loc disponibilizările, fusese deja aprobată pentru sprijin de la FEG pe baza unei cereri anterioare din 2009 privind disponibilizările din sectorul textil. 832 000 de euro au fost mobilizați cu această ocazie.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) în favoarea Portugaliei pentru că consider că acest instrument este o resursă valoroasă pentru sprijinirea lucrătorilor aflați în dificultate din cauza crizei economice.

FEG a fost înființat în 2006 pentru a oferi un sprijin practic lucrătorilor care și-au pierdut locurile de muncă fie din motive asociate cu relocalizarea întreprinderilor, fie, după modificarea din 2009, din cauza crizei economice, pentru a sprijini reintegrarea lor pe piața muncii. Votul de azi viza o cerere de sprijin pentru 839 de lucrători de la Qimonda Portugal S.A., o companie din domeniul electronicii, în valoare de 2 405 671 de euro, sumă finanțată de la FEG.

Pentru a încheia, salut adoptarea raportului, care arată că FEG este o resursă utilă și eficace de combatere a șomajului cauzat de globalizare și criza economică.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea acestui raport privind utilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG), în special pentru cele 839 de disponibilizări care au fost făcute la Qimonda AG, o companie multinațională din sectorul electronicii din regiunea NUTS II Norte. FEG oferă un sprijin suplimentar lucrătorilor care suferă consecințele schimbărilor structurale majore în structura comerțului mondial și contribuie la reintegrarea pe piața muncii. Portugalia a solicitat fonduri FEG pentru disponibilizările din sectorul automobilistic, cerere conformă cu regulamentul fondului. Acum trebuie asigurat faptul că FEG sprijină lucrătorii care au fost disponibilizați să se reintegreze pe piața muncii, în ciuda faptului că asistența FEG nu ar trebui să înlocuiască măsurile care sunt responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective, sau măsurile de restructurare a întreprinderilor sau sectoarelor.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere că Portugalia a solicitat asistență pentru 839 de cazuri de disponibilizări la Qimonda S.A., companie multinațională care activează în sectorul electronicii în regiunea NUTS II Norte, am votat în favoarea rezoluției pentru că sunt de acord cu propunerea Comisiei și cu amendamentele respective introduse de Parlament.

Aș dori să subliniez următoarele ca fiind deosebit de relevante: (1) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) sprijină reintegrarea lucrătorilor disponibilizați de pe piața muncii, fără a absolvi întreprinderile de responsabilitățile lor; (2) în contextul mobilizării FEG, Comisia a propus o sursă alternativă de credite de plată în locul resurselor neutilizate din Fondul social european (FSE), cum a solicitat Parlamentul; (3) funcționarea și valoarea adăugată a FEG ar trebui evaluate în contextul evaluării generale a programelor și a diferitelor alte instrumente create de AII din 17 mai 2006 în cadrul procesului revizuirii la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM) 2007–2013; (4) propunerea Comisiei include informații referitoare la cerere, analizând criteriile de eligibilitate și explicând motivele care au dus la aprobarea ei, care este, de asemenea, în conformitate cu solicitările Parlamentului.

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) În mod evident, votez în favoarea deciziei finale de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) pentru lucrătorii disponibilizați la Qimonda în Portugalia.

În acest sens, este important să subliniem faptul că această decizie a venit prea târziu și că banii vor ajunge în Portugalia și mai târziu: nu înainte de sfârșitul lui noiembrie sau începutul lui decembrie. Nu ar fi trebuit ca lucrurile să se întâmple astfel și nu ar trebui să fie astfel. FEG poate și ar trebui să fie simplificat, astfel încât victimele concedierilor colective să nu fie nevoiți să aștepte 17 luni pentru sprijinul care este declarat urgent, așa cum s-a întâmplat în acest caz.

Dacă Europa continuă să fie atât de drăguță cu capitalul financiar, nu poate continua să fie nemiloasă față de victimele crizei.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere că Portugalia a solicitat asistență pentru 839 de cazuri de disponibilizări la Qimonda S.A., companie multinațională care activează în sectorul electronicii în regiunea NUTS II Norte, am votat în favoarea rezoluției pentru că sunt de acord cu propunerea Comisiei și cu amendamentele respective introduse de Parlament. Sunt, de asemenea, de acord că propunerea Comisiei, în expunerea sa de motive, ar trebui să includă informații clare și detaliate privind cererea, analizând criteriile de eligibilitate și explicând motivele care au dus la aprobarea sa, în conformitate cu cerințele exprimate de Parlament.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Portugalia a solicitat asistență cu privire la cazurile celor 839 de disponibilizați la Qimonda AG, firmă multinațională care operează în sectorul electronicii în regiunea NUTS II Norte. Cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate fixate de Regulamentul FEG. PE a votat în favoarea solicitării din partea instituțiilor implicare să depună eforturile necesare pentru a accelera mobilizarea FEG. Acesta a reamintit angajamentul instituțiilor de a asigura o procedură rapidă pentru adoptarea deciziilor referitoare la mobilizarea FEG, furnizând un sprijin unic, limitat în timp, destinat să ajute lucrătorii care au fost disponibilizați ca urma a globalizării și a crizei economice și financiare. De asemenea, a subliniat rolul pe care FEG îl poate juca în reintegrarea lucrătorilor disponibilizați pe piața muncii;

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FAG) este in instrument legislativ și bugetar european care a fost creat pentru a oferi asistență suplimentară lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor majore produse în structura comerțului global. Având în vedere că Portugalia a prezentat cereri de asistență pentru 839 de cazuri de disponibilizări la Qimonda S.A., companie multinațională care funcționează în sectorul electronicii în regiunea NUTS II Norte, salut adoptarea raportului de către Parlament. Sper că ajutorul va fi furnizat cât mai dinamic și mai eficace posibil, printr-un proces simplu și rapid, pentru a le permite lucrătorilor afectați de disponibilizările cauzate de globalizare și criza economică și financiară să fie reintegrați pe piața muncii.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) În firma multinațională Qimonda S.A., care operează în sectorul electronicii în regiunea de nivel mediu Norte, au fost disponibilizate 839 de persoane în urma crizei financiare și economice globale. Cele 2 405 671 de euro mobilizate din Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) vor finanța un pachet coordonat de servicii personalizate, care va fi suplimentat de măsuri naționale și măsuri luate de companie.

Raport: Barbara Matera (A7-0272/2010)

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. – (ES) Sprijin alocarea a 2 752 935 de euro ajutor de la Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) pentru Catalonia ca ajutor suplimentar pentru cei 1 429 de lucrători disponibilizați din cele 23 de întreprinderi producătoare de autovehicule, remorci și semiremorci, în urma schimbărilor structurale din comerțul global. Disponibilizările au avut loc pe o perioadă de nouă luni, între 23 februarie și 22 noiembrie 2009.

Acest ajutor trebuie utilizat pentru a sprijini reintegrarea pe piața muncii a persoanelor care au fost disponibilizate, care, în 25% din cazuri, nu dețin un nivel de educație elementar sau nu au terminat școala și, în 40% din cazuri, au doar un nivel de educație elementar. Din aceștia, circa 75% sunt bărbați, iar 25% au mai mult de 55 de ani. Acest ajutor nu ar trebui, sub nicio formă, să înlocuiască responsabilitățile care revin întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective ori măsurile de restructurare a întreprinderilor sau sectoarelor. Așa cum afirmă raportul Comisiei pentru bugete, va trebuie să clarificăm de ce 23% dintre lucrători nu sunt incluși în exercițiul de reprofilare și să aflăm ce măsuri le sunt oferite acestor lucrători în mod special.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere că Spania a depus o cerere de asistență în relație cu 1 429 de disponibilizări din 23 de companii care operează în cadrul NACE Rev. 2 Diviziunea 29 (fabricarea autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor ) în regiunea NUTS II Catalonia, am votat în favoarea rezoluției pentru că sunt de acord cu propunerea Comisiei și amendamentele la aceasta depuse de Parlament. Sunt, de asemenea, de acord, că ar trebui asigurat faptul că Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) sprijină reintegrarea fiecărui lucrător disponibilizat pe piața muncii și aș vrea să repet faptul că asistența de la FEG nu trebuie să înlocuiască măsurile care sunt responsabilitatea companiilor în temeiul dreptului intern sau al acordurilor colective, și nici nu ar trebui să finanțeze restructurarea societăților sau a sectoarelor.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Asistența financiară acordată lucrătorilor afectați de disponibilizări în urma globalizării trebuie să se facă de la caz la caz și să aibă ca obiectiv reintegrarea lor pe piața muncii. Prin urmare, este important să subliniem faptul că asistența nu este un înlocuitor al responsabilităților care, în mod normal, aparțin companiilor, și nici nu vizează finanțarea și restructurarea companiilor. În acest sens, declarația comună a negocierilor tripartite purtate la nivel instituțional subliniază importanța faptului că procedurile sunt cât mai simple și mai rapide posibil pentru adoptarea deciziilor referitoare la mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG). Având în vedere faptul că Spania a solicitat asistență cu privire la 1 429 de disponibilizări în 23 de companii care operează în regiunea Catalonia, votez în favoarea acestui raport.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Cataluña automoción/Spania pentru că va permite acordarea de ajutor complementar lucrătorilor din Catalonia afectați de consecințele schimbărilor importante aduse structurii economiei mondiale, precum și asistarea reintegrării acestor lucrători pe piața muncii.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Când mă gândesc la criza care a lovit acest sector, îmi amintesc că l-am auzit pe fostul prim-ministru al Spaniei, José María Aznar, povestind cum fostul președinte al Statelor Unite ale Americii, George W. Bush, a fost uimit să afle că principalele produse spaniole exportate nu sunt produse agricole, ci mașini. Acesta a fost un semn pozitiv că vechile stereotipuri referitoare la economiile din Europa de sud-vest încep să nu se mai aplice.

Din păcate, efortul de a moderniza industria Spaniei, întreprins în mod special de guvernul Partidului Popular, a cunoscut o cădere majoră cu această criză globală. Scăderea cererii pentru mașini în UE este foarte gravă, iar producția din al doilea trimestru al anului 2009 a scăzut cu aproape 40%, situație care amenință să pună în pericol și mai multe locuri de muncă, nu numai în Spania, ci în întreaga UE.

Privesc această cădere cu îngrijorare și sper că economia Spaniei este capabilă să răspundă în mod adecvat la criză, acest fond fiind doar o parte din răspuns.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Planul de ajutor propus pentru 1 429 foști angajați ai 23 de producători de autovehicule, remorci și semiremorci în regiunea Catalonia, Spania, este necesar de urgență pentru dezvoltarea tehnică și profesională a unui mare număr de europeni care au fost afectați în mod direct de actuala criză economică și financiară globală. Aproximativ 25% dintre lucrătorii vizați de acest plan nu au mers la școală sau au abandonat-o devreme, și peste 40% dintre lucrări au un nivel redus de educație. Nivelurile reduse ale educației și formării la nivelul forței de muncă în sectoarele de producție cheie din Europa sunt o problemă mare având în vedere obiectivele strategiei Europa 2020. Pentru a susține o creștere durabilă, inteligentă și incluzivă, este necesară o strategie care asigură o mai bună eficiență și profitabilitate a resurselor disponibile statelor membre și publicului european, cum ar fi prin Fondul european de ajustare la globalizare (FEG). În cazul FEG, doar puțin peste 10% dintre cele 500 de milioane de euro prevăzute în buget au fost folosite anul acesta, ceea ce este inacceptabil, având în vedere amploarea șomajului în Europa și dificultățile sporite de a găsi alte locuri de muncă.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) în favoare Spaniei pentru că consider acest instrument o resursă valoroasă pentru sprijinirea lucrătorilor aflați în dificultate în urma crizei economice.

FEG a fost înființat în 2006 pentru a oferi un sprijin practic lucrătorilor care și-au pierdut locurile de muncă fie din motive asociate cu relocalizarea întreprinderilor, fie, după modificarea din 2009, din cauza crizei economice, pentru a sprijini reintegrarea lor pe piața muncii. Raportul adoptat astăzi viza o cerere de finanțare prezentată de Spania în legătură cu 1 429 de lucrători din 23 de firme diferite active în industria autovehiculelor, în valoare de 2 752 935 euro.

În cele din urmă, trebuie să subliniez faptul că votul de azi referitor la cele patru rapoarte privind mobilizarea FEG pentru a furniza o finanțare totală de aproximativ 14 milioane de euro arată că fondul este o resursă utilă și eficace pentru combaterea șomajului cauzat de globalizare și criza economică.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea acestui raport privind utilizarea fondurilor de la Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) pentru comunitatea autonomă Catalonia, și anume pentru cei 1 429 de lucrători disponibilizați din 23 de întreprinderi active în NACE Rev. 2 Diviziunea 29 (fabricarea autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor) din regiunea NUTS II Catalonia. FEG oferă ajutor suplimentar pentru lucrătorii care suferă consecințele schimbărilor structurale majore în structura comerțului mondial și le acordă asistență pentru reintegrarea pe piața forței de muncă. Spania a solicitat fonduri FEG pentru disponibilizările din sectorul automobilistic, cerere care este conformă cu regulamentul fondului. Acum trebuie asigurat faptul că FEG sprijină lucrătorii care au fost disponibilizați să se reintegreze pe piața muncii, în ciuda faptului că asistența FEG nu ar trebui să înlocuiască măsurile care sunt responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective, sau măsurile de restructurare a întreprinderilor sau sectoarelor.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere că Spania a prezentat o cerere de asistență în legătură cu 1 429 de cazuri de disponibilizări în 23 de întreprinderi care operează în NACE Revizia 2 Diviziunea 29 (fabricarea autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor) din regiunea NUTS II Catalonia, am votat în favoarea rezoluției pentru că sunt de acord cu propunerea Comisiei și cu amendamentele la aceasta care au fost depuse de Parlament.

Aș dori să subliniez următoarele ca fiind deosebit de relevante: (1) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) sprijină reintegrarea lucrătorilor disponibilizați de pe piața muncii, fără a absolvi întreprinderile de responsabilitățile lor; (2) în contextul mobilizării FEG, Comisia a propus o sursă alternativă de credite de plată în locul resurselor neutilizate din Fondul social european (FSE), cum a solicitat Parlamentul; (3) funcționarea și valoarea adăugată a FEG ar trebui evaluate în contextul evaluării generale a programelor și a diferitelor alte instrumente create de AII din 17 mai 2006 în cadrul procesului de revizuire la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM) 2007–2013; (4) propunerea Comisiei include informații referitoare la cerere, analizând criteriile de eligibilitate și explicând motivele care au dus la aprobarea ei, care este, de asemenea, în conformitate cu solicitările Parlamentului.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Spania a solicitat asistență în legătură cu 1 429 de cazuri de disponibilizări în 23 de întreprinderi care operează în NACE Revizia 2 Diviziunea 29 (fabricarea autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor) în regiunea NUTS II Catalonia. Cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate fixate de Regulamentul FEG. Fiind din catalan, mă bucur că Parlamentul a fost de acord să solicite instituțiilor implicate să depună eforturile necesare pentru a accelera mobilizarea FEG și să reamintească angajamentul instituțiilor față de asigurarea unei proceduri ușoare și rapide pentru adoptarea deciziilor privind mobilizarea FEG, oferind un sprijin individual unic și limitat în timp destinat susținerii lucrătorilor care au fost disponibilizați în urma globalizării și ca crizei economice și financiare. Parlamentul a subliniat, de asemenea, rolul pe care FEG îl poate juca în reintegrarea lucrătorilor disponibilizați pe piața muncii;

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. − (RO) În ianuarie 2010, Spania a prezentat o cerere de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEAG), avându-se în vedere concedierile din 23 de întreprinderi din regiunea Catalonia din sectorul producției de autovehicule pentru transport rutier, a remorcilor și a semiremorcilor. Am votat pentru Rezoluția Parlamentului European privind mobilizarea FEAG în ceea ce privește acordarea de ajutor persoanelor disponibilizate. Concedierile au intervenit în contextul crizei financiare și economice, care au determinat o scădere bruscă a cererii de vehicule în Spania și în lume, într-un ritm fără precedent.

În perioada februarie-noiembrie 2009, doar în regiunea Catalonia s-au înregistrat 2 330 de concedieri în sectorul automobilelor, 75% dintre lucrători fiind bărbați, iar aproape 25% dintre aceștia având peste 55 de ani. Susțin ca persoanele disponibilizate să primească sprijin financiar și instruire astfel încât să poată obține un nou loc de muncă pentru o perioadă cât mai îndelungată.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) De această mobilizarea a Fondului european de ajustare la globalizare vor beneficia 1 429 de lucrători din sectorul fabricării autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor din regiunea spaniolă Catalonia. Comisia a propus ca, în acest caz special, să se mobilizeze o sumă de 2 752 935 euro din fond în vederea sprijinirii reintegrării pe piața muncii a unor foști angajați dintr-un total de 23 de întreprinderi, având în vedere că cererea, pentru care au fost prezentate informații suplimentare în aprilie, îndeplinește condițiile unei contribuții financiare de la Fondul european de ajustare la globalizare.

Rapoarte: Barbara Matera (A7-0270/2010, A7-0269/2010, A7-0271/2010, A7-0272/2010)

  Peter Jahr (PPE), în scris. – (DE) Mă bucură foarte mult faptul că Parlamentul European a hotărât astăzi să sprijinire un număr mare de persoane care au fost afectate negativ de globalizare. Cu toate acestea, fondurile europene trebuie furnizate acum repede și fără birocrație, astfel încât aceste persoane să poată găsi un nou loc de muncă cât mai repede posibil. Aceasta este o contribuție importantă și extrem de vizibilă a Uniunii Europene, care va demonstra acestor persoane cu claritate că UE dorește și este capabilă să ajute și persoane individuale în situații de urgență. Cu toate acestea, trebuie, de asemenea, să depunem toate eforturile pentru a modela globalizarea într-un mod care să fie logic. Prin urmare, este important ca Uniunea Europeană să sprijine condițiile concurenței echitabile în relațiile economice internaționale. Aceasta va permite dezavantajarea anumitor sectoare care trebuie evitată de la bun început.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să o felicit pe dna Matera pentru activitatea sa excelentă. Astăzi, am votat în favoarea celor patru cereri de finanțare pentru lucrătorii care și-au pierdut locurile de muncă în Spania, Danemarca, Țările de Jos și Portugalia. Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost înființat în 2006 cu un plafon de 500 de milioane de euro pentru a ajuta persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în demersurile lor, pentru a finanța cursuri de formare specifice, pentru a-i ajuta pe lucrători să înființeze propriile lor afaceri și pentru a oferi suplimente de venituri temporare sub formă de alocații pentru mobilitate, alocații pentru căutarea unui loc de muncă și alocații pentru formare și reintegrare pe piața muncii.

FEG dă dovadă de un grad bun de flexibilitate și oferă asistență în cazuri specifice în multe regiuni ale Europei. Cu toate acestea, trebuie să facem tot ceea ce este necesar pentru a accelera mobilizarea acestui instrument, în special având în vedere rolul său pozitiv în combaterea crizei economice.

Raport: Carmen Fraga Estévez (A7-0260/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT)Salut acest raport, care prevede punerea în aplicare a acestei convenții și a recomandărilor adoptate de Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC), făcând posibilă adoptarea unor măsuri de control și de executare pentru toate vasele de pescuit care sunt utilizate, sau care se intenționează să fie utilizate, în activități direcționate către pescuit ca resurse pescărești. Unele dintre aceste provizii au fost importate în legislație UE prin reglementările și normele privind captura totală admisibilă (TAC) anuală, iar poziția raportoarei ar trebui sprijinită în ceea ce privește respingerea acestei metode vechi, întrucât legislația devine confuză și are un efect negativ asupra credibilității UE. Trebuie acordată prioritate maximă punerii în aplicare a măsurilor de către organizațiile de pescuit regionale (OPR) în vederea combaterii pescuitului ilegal, astfel încât sistemul de monitorizare și executare adoptat de această convenție să fie pus în aplicare rapid în legislația UE, Parlamentul urmând să fie informat în mod cuprinzător și oportun cu privire la toate etapele negocierilor cu OPR, asigurând faptul că observatorii acestei instituții sunt prezenți la negocieri.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Mai întâi aș dori să o felicit pe raportoare. Am votat pentru acest raport pentru că sunt de acord că sistemul de control și executare adoptat de Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est trebuie transpus în legislația UE. Salut în general reglementările privind controlul vaselor care desfășoară activități de pescuit ilegale sau nedeclarate, aceste reglementări constituind subiectul raportului pe care tocmai l-am adoptat.

Sunt, de asemenea, de acord, cu noul sistem de control aplicat de statul portului, care va închide porturile europene pentru debarcările și transbordările de pește congelat neautentificate ca fiind legale de către statul de pavilion al unui vas de pescuit străin. Cu toate acestea, consider că atunci când aceste modificări vor fi transpuse, vor trebui evaluate unele soluții de compromis și operate eventualele ajustări, atât timp cât sunt considerate fezabile din punctul de vedere al convenției înseși. În cele din urmă, sunt sigur că transpunerea poate fi realizată mai rapid și eficace dacă Parlamentul continuă să fie informat în toate etapele negocierilor asigurând faptul că observatori ai acestui Parlamentul stau la masa negocierilor.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Este vital ca Uniunea Europeană să creeze un sistem UE pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat. Reglementările propuse ar trebui să integreze măsuri care prevăd oportunitățile de pescuit și condițiile asociate în apele UE și, pentru vasele de pescuit, în ape în care sunt necesare limitări ale capturilor. Este esențial ca acest lucru să fie conform cu obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) și să contribuie la dezvoltarea durabilă.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Este corect din punct de vedere metodologic să revizuim și să actualizăm conținutul convențiilor, așa cum s-a făcut în acest caz. În același timp totuși se cuvine să ne întrebăm care este rolul Parlamentului în această revizuire. Pe lângă chestiunile formale, funcționarea organismelor asociate cu instituțiile europene trebuie monitorizată în mod constant pentru a asigura faptul că sunt eficace, eficiente, actualizate și capabile să răspundă provocărilor care s-ar putea schimba după ce acordul corespunzător va fi semnat.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la sistem de control și executare aplicabil în zona reglementată de Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC) întrucât introduce un sistem nou de măsuri de control și executare pentru a asigura conservarea și utilizarea echilibrată a resurselor de pescuit în regiune. În special, acest sistem ar trebui să includă monitorizarea vaselor care desfășoară activități de pescuit ilegale, nedeclarate sau nereglementate și un sistem de monitorizare care să fie desfășurată de țara portului în care produsele de pescuit sunt descărcate.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere importanța pescuitului pentru Europa (atât ca activitate economică care generează locuri de muncă și bunăstare, cât și pentru rolul său de a asigura hrană populației), ar trebui să analizăm întotdeauna cu atenție orice regulament care urmărește să impună obligații noi și mai stringente asupra pescarilor europeni.

Propunerea de față vizează actualizarea reglementările UE care transpun sistemul de monitorizare și punere în aplicare adoptat de convenția Comisiei pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NEAFC). Aceste măsuri vizează în principal promovarea respectării de către vasele neconforme a normelor convenției și includerea unui nou sistem de monitorizare de către statul membru al portului. Acest lucru împiedică debarcarea în porturile europene de pește congelat neautentificat ca fiind legal.

În plus, stabilește măsuri noi care includ monitorizarea vaselor care se angajează în activități de pescuit ilegale, nedeclarate și nereglementate. Consider că aceste măsuri vor servi în cele din urmă la protejarea pescarilor europeni de introducerea de pește care nu corespunde normelor UE pe piața europeană, iar acest lucru trebuie salutat.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui document pentru că sunt de părere că sistemul de control și executare adoptat de Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC) trebuie transpus în legislație UE. Printre noile norme, aș dori să subliniez controlarea vaselor de pescuit ilegale și nedeclarate, precum și noul sistem de control al statului de port, care vor închide practic porturile europene pentru debarcările și transbordările de pește congelat neautentificate ca fiind legale de către statul de pavilion al unui vas de pescuit străin. În 2007 și 2008, Parlamentul nu a fost reprezentat la reuniunea anuală a Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO). Prin urmare, nu pot să nu spun că, având în vedere Tratatul de la Lisabona, Parlamentul ar trebui reprezentat în discuțiile viitoare referitoare la convențiile internaționale privind această chestiune.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Sistemul de control propus conține dispoziții pentru promovarea respectării măsurilor de conservare și executare pentru vasele străine și asigură, astfel, respectarea pe deplin a măsurilor de conservare și gestionare adoptate de Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC). Prin urmare, se referă la eliminarea deficiențelor din sistemul de monitorizare, în special în ceea ce privește activitatea de pescuit ilegală, nedeclarată sau nereglementată, și, astfel, primește acordul nostru.

Raportul consideră că statele membre ale căror vase sunt autorizate să pescuiască în zona de reglementare NEAFC ar trebui să pună la dispoziție mijloace adecvate de inspecție în temeiul acestui sistem. Este important să subliniem faptul că controlarea activităților de pescuit astăzi creează sarcini suplimentare pentru statele membre, fie în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), fie în cadrul organizațiilor de pescuit regionale.

Prin urmare, suntem de părere să se cuvine să reanalizăm resursele financiare alocate controlului, în special în ceea ce privește ratele maxime ale cofinanțării prevăzute în reglementarea măsurilor de finanțare ale PCP pentru achiziționarea, dezvoltarea și/sau modernizarea echipamentelor de control de către statele membre. Din acest motiv, am propus creșterea ratei actuale de 50% la 75%, luând în considerare procesul actual de revizuire a acestui regulament.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est, la care Comunitatea și UE au devenit acum parte contractantă, a intrat în vigoare în 1982.

Scopul convenției este de asigura păstrarea pe termen lung și utilizarea la maxim a resurselor de pescuit din Atlanticul de Nord-Est, în interesul societății, al durabilității și al mediului. Măsurile de control și executare pot fi introduse pentru a asigura faptul că această convenție și recomandările adoptate de Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC) sunt puse în practică. Acestea sunt valabile pentru toate vasele de pescuit utilizate pentru activitățile de pescuit desfășurate în legătură cu resursele de pescuit astfel cum sunt definite în convenție.

Scopul propunerii este actualizarea legislației Uniunii. În 2006, NEAFC a acceptat un sistem nou pentru ameliorarea controlului și punerii în aplicare a recomandărilor acestuia. O altă schimbare este că acum este inclus sistemul controlului de către statul de port, care nu permite ca peștele congelat să fie debarcat în porturile europene dacă nu a fost autentificat ca fiind legal de către statul de pavilion al unui vas de pescuit străin. Sunt măsuri noi, legate de reglementarea vaselor angajate în pescuit ilegal, nedeclarat sau nereglementat.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de regulament de stabilirea a unui sistem de control și executare aplicabile în domeniul vizat de Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est, la care UE este semnatară, pentru că consider că trebuie încorporată în legislația UE. În 2006, Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est a adoptat un sistem nou menit să îmbunătățească controlul și executarea recomandărilor sale, iar apoi atât Uniunea Europeană, cât și Parlamentul European au declarat că sunt pe deplin în favoarea adoptării acestor recomandări. În special, există un sprijin puternic pentru noile dispoziții de introducere a unui sistem de control al statului de port, care va închide porturile europene pentru debarcările și transbordările de pește congelat neautentificate ca fiind legale de către statul în cauză. Pe scurt, această serie de recomandări adaptează sistemul în vigoare anterior la cerințele actuale și, prin urmare, consideră că ar fi util să-l transpunem rapid.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat sau nereglementat este esențială pentru menținerea durabilității resurselor de pescuit, pe lângă asigurarea unei mai mari echități și egalități în distribuția bogăției. Însăși existența comunității de pescuit depinde de aceste condiții.

Controlul tuturor vaselor de pescuit utilizate sau care trebuie utilizate pentru pescuit în domeniile prevăzute de convenție, precum și măsurile de executare sunt extrem de importante în acest context. Raportul se îndreaptă în această direcție. Ar trebui să fim cu toții implicați în acest efort și să-l dezvoltăm în continuare. Prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat ar trebui să fie o prioritate a politicii comune în domeniul pescuitului.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Parlamentul European a subliniat cu mai multe ocazii că ar trebui acordată o prioritate absolută măsurilor de combatere a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat aplicate de organizațiilor de pescuit regionale (OPR). În consecință, raportoarea consideră că sistemul de control și executare adoptat de Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC) trebuie încorporat rapid în legislația UE. Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (Regulamentul INN) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010. Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului privind autorizațiile pentru activitățile de pescuit ale navelor de pescuit comunitare în afara apelor comunitare și accesul navelor țărilor terțe în apele comunitare prevede că vasele de pescuit UE sunt obligate să dețină un permis de pescuit pentru a desfășura activități de pescuit în afara apelor UE. Prin urmare, am votat în favoarea raportului Fraga pentru că simt că este necesar controlul pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat.

  Alexander Mirsky (S&D) , în scris. – (LV) Cooperarea în materie de pescuit în Atlanticul de Nord-Vest înseamnă în primul rând cote echitabile pentru toți participanții la proces. Temeiul juridic care este introdus, aplicabil tuturor participanților, trebuie să se bazeze pe logică. Nimeni nu trebuie să dețină drepturi exclusive de a exploata resursele de pește din Atlantic. Am votat pentru în speranța că legislația va oferi șanse egale și o răspundere egală pentru toate încălcările în materie de captură de pește, unde nu vor exista avantajați sau dezavantajați, cum se întâmplă frecvent atunci când se elaborează legislație pentru a favoriza interesele marilor țări UE.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Veniturile mai mari și infrastructura îmbunătățită duc la un consum de pește mai mare în țările în curs de dezvoltare, de asemenea. Cantitățile de pește prins cresc deja de la an la an și, prin urmare, continuă să crească. Studiile au arătat că stocurile de pește în creștere în oceanele și apele interne sunt în principal rezultatul acvaculturii. Se folosesc flote tot mai mari pentru a încerca să prindem pești din stocuri tot mai mici. Pentru a pune capăt acestui pescuit excesiv nemilos, este important să introducem un sistem de control și executare. La fel de îngrijorătoare sunt relatările pescarilor care sunt ținuți captivi în larg ca niște sclavi și care trebuie să muncească până la epuizare pentru salarii extrem de mici în condiții similare sclaviei. Dacă vrem ca urmașii noștri să cunoască gustul peștelui, este esențial să instituim controale. Din aceste motive, ar fi logic să aibă loc cel puțin o renaționalizare a politicii pescuitului, astfel încât problemele regionale să poată fi abordate în ansamblu. Am votat gândindu-mă la acest lucru.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Raportul menționează Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est, care a intrat în vigoare la 17 martie 1982. Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC) a fost creată pentru a asigura controlul asupra recomandărilor prevăzute în documentul respectiv.

Raportul a subliniat importanța adoptării măsurilor necesare pentru a asigura controlul și executarea dispozițiilor aplicabile tuturor vaselor de pescuit utilizate, sau destinate utilizării, pentru activitățile de pescuit desfășurate în materie de resurse de pescuit în domeniile definite în convenție. Principalul lucru este să punem în aplicare măsurile în acest domeniu pentru a combate pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat, executate de organizațiile de pescuit regionale (OPR). Prin urmare, este o chestiune prioritară să modificăm sistemul de control și executare adoptat de NEAFC, care ar trebui transpus în legislația UE cât mai repede posibil.

Raportoarea subliniază, de asemenea, că este important să asigurăm faptul că vasele de pescuit europene sunt obligate să dețină o autorizație pentru a pescui în afara apelor Uniunii Europene. Prezentul raport ne va permite să închidem portițele de scăpare din punct de vedere juridic care au existat până în prezent în ceea ce privește dispozițiile legislative referitoare la flotele Uniunii Europene, ceea ce va îmbunătăți credibilitatea Uniunii Europene în acest domeniu și va contribui la combaterea pescuitului ilegal.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Propunerea de regulament al Parlamentului și al Consiliului de instituire a unui sistem de control și executare aplicabil în domeniul Convenției privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC) este extrem de importantă având în vedere actualizările regulamentelor UE de implementare a sistemului de control și executare adoptat de NEAFC.

La fel ca alte cazuri în care recomandările organizațiilor de pescuit regionale (OPR) au fost transpuse în legislație UE în domeniul pescuitului, și acesta urmărește să introducă controale mai stricte pentru combaterea pescuitului ilegal, pentru eliminarea posibilelor portițe de scăpare și pentru apărarea principiului politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) pentru un pescuit durabil atât la interiorul, cât și la exteriorul UE.

Mai mult decât atât, în opinia mea, textul convenit și votat astăzi susține prerogativele Parlamentului în conformitate cu procedura legislativă ordinară și include modificările necesare care decurg din articolele 290 litera (E) și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Din toate aceste motive, voi vota în favoarea acestei propuneri.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est, la care UE este parte contractantă, a fost aprobată prin Decizia 81/608/CEE a Consiliului și a intrat în vigoare la 17 martie 1982. Pot fi adoptate măsuri de control și executare pentru a asigura faptul că această convenție și recomandările adoptate de Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC) sunt puse în aplicare. Acestea se aplică tuturor vaselor de pescuit utilizate sau destinate utilizării pentru activitățile de pescuit desfășurate în materie de resurse de pescuit în domeniile definite în convenție.

Scopul acestei propuneri este să actualizeze legislația UE de transpunere a sistemului de control și executare al NEAFC. Pentru a permite punerea în aplicare a noului sistem NEAFC, propunerea urmărește abrogarea ulterioară a Regulamentului (CE) nr. 2791/1999 al Consiliului din 16 decembrie 1999, care a implementat primul sistem adoptat de NEAFC în 1998.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Sunt în favoarea acestui raport pentru că, deși Europa a limitat sau de fapt a interzis capturarea a diferite specii de pești, există un număr mare de vase de pescuit ilegale care, pe lângă faptul că prind pește protejat, nici măcar nu respectă directivele UE privind protecția lucrătorilor.

Adoptarea acestui raport înseamnă că noile recomandări care au intrat în vigoare între 2007 și 2010 devin lege, iar transpunerea lor este un instrument important atât în combaterea pescuitului ilegal, cât și în prevenirea unui vacuum juridic pentru flotele UE. Un alt punct pozitiv este introducerea unui nou sistem de control care va închide porturile europene pentru capturile de pește congelat sau de origine îndoielnică sau ilegală.

Recomandare: Jarosław Leszek Wałęsa (A7-0262/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Având în vedere importanța acestei convenții pentru contribuția sa la consultare, cooperare, utilizarea optimă, gestionarea rațională și conservarea resurselor de pescuit în zona Atlanticului de Nord-Vest, pe lângă promovarea colaborării internaționale în vederea îmbunătățirii gestionării durabile a resurselor marine pe baza cercetării științifice, amendamentul prezentat aici este esențial, pentru că reformează convenția în întregime, în scopul alinierii ei la alte convenții și instrumente internaționale și al încorporării în aceasta conceptelor moderne ale gestionării pescuitului. Printre măsurile pozitive, următoarele ies în evidență: simplificarea structurii acestei convenții, modernizarea contribuțiilor la buget în conformitate cu principiul poluatorului plătitor în relație cu părțile contractante, o nouă definiție a obligațiilor și o revizuire a procesului decizional și a sistemului de soluționare a disputelor legate de acesta din urmă. Aceste îmbunătățiri sunt esențiale ca mijloc de promovare a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) pe viitor.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea recomandării referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind adoptarea amendamentului la Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est în numele Uniunii Europene, întrucât aduc o contribuție pozitivă la reformularea structurii interne redistribuirea competențelor în cadrul Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest.

Cu toate acestea, consider că, având în vedere Tratatul de la Lisabona, Parlamentul European ar trebui să fie reprezentat în discuțiile viitoare privind convențiile internaționale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere importanța pescuitului pentru Europa (atât ca activitate economică care generează locuri de muncă și bogăție, cât și pentru rolul său de a oferi hrană oamenilor), ar trebui ca întotdeauna să analizăm cu atenție orice reglementare care vizează să impună pescarilor europeni obligații noi și mai stringente. Cu toate acestea, în acest caz, avem o propunere de amendament care consolidează oportunitățile de pescuit pentru Uniunea Europeană, în cadrul Convenției privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est, care trebuie salutată. Prin urmare, votez pentru.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestui document pentru că sunt de părere că sistemul de control și executarea adoptat de Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est trebuie transpusă în legislația UE. Printre noile norme, aș dori să subliniez controlarea vaselor de pescuit ilegale și nedeclarate, precum și noul sistem de control al statului de port, care vor închide practic porturile europene pentru debarcările și transbordările de pește congelat neautentificate ca fiind legale de către statul de pavilion al unui vas de pescuit străin. În 2007 și 2008, Parlamentul nu a fost reprezentat la reuniunea anuală a Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO). Prin urmare, nu pot să nu adaug că, având în vedere Tratatul de la Lisabona, Parlamentul ar trebui să fie reprezentat la viitoare negocieri privind convențiile internaționale din acest domeniu.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Principalul obiectiv al Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO) este să contribuie la gestionarea durabilă și conservarea resurselor de pescuit în domeniul Convenției NAFO, pe baza cooperării dintre state.

Sprijinim și apreciem principiul cooperării și colaborării internaționale în acest domeniu, care se sprijină pe temelii științifice solide. Ca atare, considerăm că modificarea adusă convenției adoptate în 2007 și 2008, în conformitate cu aceste obiective, în vederea adaptării la alte convenții regionale și instrumente internaționale și a încorporării unor concepte moderne a gestionării pescuitului, ar trebui susținută.

Cu toate acestea, nu putem să nu remarcăm că, în mod regretabil, Parlamentului se solicită cu întârziere să își spună cuvântul în această privință. De fapt, propunerea Comisiei de transpunere în legislația Uniunii datează din 8 martie 2010, ceea ce înseamnă că au trebuit mai bine de doi ani până când documentul a fost elaborat, iar Parlamentul l-a putut consulta.

În viitor, ar putea fi vitală o implicare și o participare mai oportună și, în mod ideal, ar însoți chiar procesele de negociere.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est a fost semnată la 24 octombrie 1978 în Ottawa și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1979.

Principalul obiectiv al Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO) până acum a fost să se implice în consultări și cooperare pentru a asigura o utilizare maximă a resurselor de pescuit din zona de conservare, să mențină și să gestioneze aceste resurse în mod adecvat și să promoveze o gândire nouă cu privire la cooperarea internațională pentru îmbunătățirea gestionării durabile a resurselor marine din larg.

La reuniunile anuale ale NAFO din 2007 și 2008, părțile contractante la convenției au adoptat „Amendamentul la Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est”. Acest amendament reprezintă o modificare semnificativă a convenției, aliniind-o mai bine la alte convenții regionale și instrumente internaționale și luând în considerare practicile moderne din domeniul gestionării pescuitului. Prin urmare, acest amendament contribuie semnificativ la eficacitatea structurii organizației.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est a fost semnată la Ottawa la 24 octombrie 1978 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1979 după ce instrumentele de ratificare, acceptare și adoptare au fost înmânate guvernului Canadei de către cele șapte părți contractante. Principalul obiectiv al Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO) este să contribuie, prin consultare și cooperare, la utilizarea optimă, gestionarea rațională și conservarea resurselor de pescuit în zona prevăzută în Convenția NAFO și să promoveze idei de cooperare internațională în vederea îmbunătățirii gestionării durabile a resurselor marine în conformitate cu principiile științifice. Părțile contractante la convenție au adoptat Amendamentul la Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est la reuniunea anuală NAFO din 2007 (versiunea engleză) și 2008 (versiunea franceză). Amendamentul este o revizuire generală a convenției, având ca principal scop alinierea ei într-o mai mare măsură la convențiile regionale și instrumentele internaționale și încorporarea conceptelor moderne ale gestionării pescuitului, motiv pentru care am votat pentru.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În urmă cu 30 de ani, ne gândeam deja la utilizarea optimă și gestionarea rațională în vederea conservării resurselor de pescuit. Acum, regulamentele Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO) urmează să fie revizuite, nu numai pentru a le armoniza mai bine cu alte acorduri regionale și instrumente internaționale, ci și pentru a le alinia mai bine la datele curente, cum ar fi conceptele moderne de gestionare a pescuitului. Cotele de pește și gestionarea stocurilor sunt esențiale în vederea prevenirii pescuitului excesiv în apele interioare și oceane. Cu toate acestea, în această privință, trebuie să asigurăm, de asemenea, faptul că organizații precum NAFO rămân capabile de acțiune grație unei structuri simplificate și a bunei organizări. Este, de asemenea, important să împiedicăm creșterea excesivă a costurilor. Din aceste motive, ar fi logic să aibă loc cel puțin o renaționalizare a politicii pescuitului, astfel încât problemele regionale să poată fi abordate în ansamblu. Am votat gândindu-mp la acest lucru.

  Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Această propunere actualizează legislația UE de transpunere a sistemului de control și executare adoptat de Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est. Este adoptată o nouă procedură în scopul ameliorării controlului și executării recomandărilor sale referitoare la pescuit și, în special, al încurajării vaselor părților necontractante să respecte normele. În plus, se introduce un sistem nou al statului de port, care va închide porturile europene pentru debarcările și transbordările de pește congelat neautentificate ca fiind legale de către statul de pavilion al unui vas de pescuit străin.

Sunt introduse măsuri noi pentru controlul vaselor care desfășoară activități de pescui ilegale, nedeclarate și nereglementate. Principalul motiv al votului meu pentru este prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Raportul dlui Wałęsa se referă la amendamentele la Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est, care a fost semnată la 24 octombrie 1978 la Ottawa, și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1979. NAFO, adică Organizația de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest, are sarcina de a asigura gestionarea rațională, utilizarea optimă și conservarea resurselor de pește, pe baza consultării și a cooperării. Principala sarcină a acestei organizații este să stimuleze cooperarea internațională în vederea îmbunătățirii gestionării durabile a resurselor marine în larg, pe baza principiilor fundamentale ale cercetării științifice. Raportorul introduce amendamente pozitive la convenție, care vor alinia mai bine reglementările actuale la instrumentele de la nivel internațional și regional.

Modificările propuse includ: modernizarea structurii NAFO (fuzionarea Consiliului General și a Comisiei pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est pentru a forma un singur organism), reformarea sistemului de contribuții la buget, introducerea unor orientări clare privind drepturile și obligațiile părților contractante la NAFO, modificările la procesul decizional și introducerea unei noi proceduri de soluționare a conflictelor, în vederea soluționării eficace a disputelor, în interesul Uniunii Europene.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Raportul Wałęsa modifică Convenția Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO) din 1978 și reprezintă un pas înainte pentru cooperarea și gestionarea resurselor de pescuit în Atlanticul de Nord-Vest. Am votat în favoarea amendamentului la convenție pentru că cercetarea științifică îmbunătățește cooperarea internațională în domeniul exploatării resurselor marine ale zonei respective. În plus, aprobarea amendamentului este un semn al noului rol al Parlamentului conform intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona pentru că subliniază necesitatea accelerării eforturilor de aprobare și actualizare a convențiilor.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) principalul obiectiv al Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO) este să asigure gestionarea rațională și conservarea resurselor de pescuit în domeniul Convenției NAFO. UE este una dintre părțile contractante ale acestei organizații de pescuit regionale (OPR) și, la fel ca celelalte părți contractante, la reuniunea anuală NAFO din 2007, a adoptat amendamentul la Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est. Acest amendament urmărește să simplifice și să modernizeze structurile acestei organizații, adaptând-o la realitățile curente ale pescuitului, introducând noi definiții ale obligațiilor pentru părțile contractante, și anume statele de pavilion și statele de port, și clarificând drepturile și obligațiile părților contractante NAFO.

Având în vedere cele mai bune interese ale UE, în special oportunitățile de pescuit acordate UE în temeiul convenției, consider că aprobarea acestui amendament este esențială și poate fi criticată doar pentru întârziere.

La fel ca raportorul, regret întârzierea cu care Comisia a prezentat propunerea, de peste doi de la data la care a fost adoptat amendamentul în timpul uneia dintre reuniunile anuale ale NAFO în 2007.

Raportul merită votul meu favorabil.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Trebuie să-l felicit pe dl Wałęsa pentru raportul său excelent, și aș dori să reamintesc și să subliniez intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în decembrie 2009. În contextul competențelor nou dobândite de Comisia pentru pescuit, Parlamentul European ar trebui să fie bine reprezentat în timpul negocierilor ulterioare privind viitoarele convenții internaționale.

În 2007 și 2008, Parlamentul European nu a fost reprezentat la reuniunile anuale ale Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest. Instituția și-a dat avizul conform în conformitate cu competențele sale, dar, în același timp, aș vrea să reamintesc Consiliului și Comisiei noile cerințe procedurale și necesitatea respectării noilor competențe ale Parlamentului European.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est a fost semnată la 24 octombrie 1978 la Ottawa și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1979 după depunerea la guvernul Canadei a instrumentelor de ratificare, acceptare și aprobare de către cele șapte state semnatare. Obiectivul principal al NAFO este să contribuie prin consultare și cooperare la utilizarea optimă, gestionarea rațională și conservarea resurselor de pescuit în domeniul Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO) și la promovarea unor idei de colaborare internațională în vederea îmbunătățirii gestionării durabile a resurselor marine din larg pe baza elementelor furnizate de cercetarea științifică.

Părțile contractante la Convenție au adoptat Amendamentul la Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (Amendamentul) la reuniunile anuale ale NAFO din 2007 (versiunea engleză) și 2008 (versiunea franceză). Amendamentul revizuiește convenția în mod cuprinzător având ca scop principal alinierea ei într-o mai mare măsură la convențiile regionale și instrumentele internaționale, precum și încorporarea conceptelor moderne ale gestionării pescuitului.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Sunt în favoarea recomandării privind revizuirea generală a Convenției privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est, în măsura în care încorporează concepte moderne referitoare la gestionarea pescuitului. Modificările includ măsuri de simplificare, pe de o parte, și definiții clare ale responsabilităților statelor de pavilion și ale statelor de port, pe de altă parte.

Raport: Britta Thomsen (A7-0264/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Întreprinderilor nu ar trebui să li se permită să schimbe locurile de muncă permanente cu unele atipice, care ar duce la o lipsă a securității locurilor de muncă. Această situație este și mai gravă dacă luăm în considerare creșterea numărului lucrătorilor femei nedeclarați și faptul că multe femei nu au altă opțiune decât să accepte locuri de muncă precare. În ciuda acestui lucru, s-a demonstrat că femeile sub slab reprezentate în munca precară, întrucât munca casnică și de îngrijire plătită, de exemplu, nu sunt luate în considerare. Cadrul legislativ ar trebui adaptat la situațiile actuale care pot duce la condiții de muncă precare, în special munca cu fracțiune de normă involuntară și faptul că întreprinderile nu anunță lipsa condițiilor de muncă de bază: o lipsă totală a securității locurilor de muncă, salarii mici, lipsa protecției sociale și a oportunităților de promovare în carieră sau chiar lipsa reprezentării colective pentru lucrători. Formarea inițială și permanentă, informarea îmbunătățită cu privire la drepturi și examinarea reală a vieții profesionale și de familie a femeilor trebuie promovate, spre deosebire de aceste situații, pentru că modul în care veniturile femeilor sunt considerate venituri secundare poate fi înșelător, întrucât, deseori, sunt singurele venituri ale familiei.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Strategia Europa 2020 propune ca rata ocupării forței de muncă din grupa de vârste 20-46 să ajungă la 75%, iar numărul persoanelor amenințate cu sărăcia să scadă. Pentru atingerea acestor obiective, ar fi, de asemenea adecvat, să luăm măsuri împotriva tuturor formelor de ocupare a forței de muncă precare, inclusiv împotriva contractelor de muncă nescrise, a celor de mai puțin de 10 ore de muncă pe săptămână și a contractelor pe durată limitată. Ca să nu mai vorbim de locurile de muncă în care sunt ignorate cele mai elementare cerințe în materie de sănătate și siguranță și care, în consecință, prezintă un risc de accidente major și un risc și mai mare de expunere la diverse pericole și deces.

Aceste tipuri de contracte și toate riscurile asociate deseori vizează femeile, care sunt penalizate pe motive de gen, vârstă, pe motiv că au o familie sau că sunt imigrante. Uniunea Europeană ar trebui să intervină adoptând măsuri legislative în vederea asigurării egalității de gen și a reducerii segregării între genuri pe piața muncii. La rândul lor, statele membre ar trebui să intensifice controalele pentru a reduce numărul de cazuri de abuzuri împotriva femeilor, pentru a combate munca nedeclarată și pentru a lua măsuri de descurajare împotriva angajatorilor.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Salut faptul că Parlamentul European a inițiat acest raport important referitor la femeile cu locuri de muncă precare. Femeile sunt cele care prestează în principal muncă precară, care deseori nu se bucură nici măcar de standardele sociale minime pentru lucrători. Femeile tind să accepte locuri de muncă prost plătite dacă acest lucru permite reconcilierea vieții profesionale cu cea de familie și, în consecință, sunt forțate să renunțe la garanțiile sociale și să accepte condiții de muncă slabe. Protecția socială este o parte esențială a flexisecurității. Prin urmare, în vederea soluționării acestor probleme, este foarte important să încurajăm statele membre și partenerii sociali să alinieze normele lor legislative și contractuale privind condițiile de lucru. Statele membre trebuie să reducă dubla sarcină de lucru pentru femei, care constituie unul dintre motivele ponderii excesive a femeilor care lucrează în condiții precare. Este foarte important să acordăm tuturor angajaților accesul egal la serviciile și beneficiile sociale, printre care concediu de maternitate, asistență medicală și pensiile de vârstă, precum și la educație și formare, indiferent de condițiile de angajare.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Felicit raportoarea pentru faptul că a atras atenția asupra unui aspect al domeniului ocupării forței de muncă care încă mai duce la diferențe excesive între genuri. Criza economică și financiară a înrăutățit fără îndoială condițiile de muncă pentru lucrătorii cu posturi precare, în special pentru femei, care suportă cea mai mare parte din povara muncii precare. Acest lucru este confirmat de datele recente care arată că, în 55% din companii, numai femeile prestează muncă cu fracțiune de normă. S-a calculat, de asemenea, că 31,5 % dintre femei lucrează cu fracțiune de normă, spre deosebire de bărbați, care reprezintă 8,3 %, iar munca precară prezintă o rată mai ridicată a rănirilor și un risc mai ridicat de expunere la pericole și deces. Pe scurt, este o situație de inegalitate la care Uniunea Europeană nu poate rămâne indiferentă.

Am votat în favoarea raportului pentru că sunt de acord că trebuie să combatem această problemă și să solicităm statelor membre și partenerilor sociali să alinieze, într-o mare măsură normele lor legislative și contractuale. Sper, de asemenea, că Comisia și statele membre vor intensifica monitorizarea cerințelor minime în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă. Mai sunt multe de făcut înainte să putem garanta femeilor un acces echitabil la piața muncii.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) În cadrul Uniunii Europene, un termen pur descriptiv precum „femei cu locuri de muncă precare” tot conține două forme de discriminare, ambele foarte grave. Primul vizează chestiunea femeilor care lucrează, care a fost abordată dintr-un punct de vedere modern, durabil, în cadrul unui alt dosar din această perioadă de sesiune. Al doilea privește piața muncii pe două niveluri identificată în multe state membre, în care unii lucrători se bucură de drepturi și protecții, în timp ce alții sunt la mila unor circumstanțe de obicei dincolo de controlul lor. Dacă privim datele în mod obiectiv, pare tot mai evident că, în viitor, ocuparea de forței de muncă obișnuite va implica, de asemenea, acceptarea unor riscuri mai mari decât a fost cazul până acum. Totuși, această schimbare trebuie gestionată în așa fel încât să se evite speculațiile din punctul de vedere al condițiilor contractuale în detrimentul persoanelor cele mai slabe, în special al celor care se află în situații dezavantajate. Instituțiile europene au sarcina de a evita discriminarea și de a permite tuturor să-și atingă în mod liber obiectivele ocupaționale, în conformitate cu abilitățile, aptitudinile și înclinațiile lor. Profit de această ocazie pentru a sublinia faptul că cercetarea viitoare în materie de muncă precară ar fi utilă pentru planificarea măsurilor care vizează eliminarea obstacolelor, fără a fi prea invazivă.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru combaterea muncii precare, unul din fenomenele care proliferează pe fondul crizei economice. În felul acesta, vor putea fi mai bine eradicate nesiguranța locului de muncă, nivelul scăzut al remunerațiilor, de cele mai multe ori nedeclarate fiscal, lipsa unei protecții sociale pentru persoanele angajate ocazional, precum și un mediu de muncă privat de minime standarde de siguranță a sănătății și protecției angajaților împotriva accidentelor.

În același timp, prin aceste măsuri se va lupta mai eficient împotriva discriminării pe bază de gen, care domină spațiul muncii precare, femeile fiind cu precădere victimele acestor condiții subumane de muncă.

Tratamentul abuziv față de lucrătorii domestici, care sunt în principal femei, discriminarea salarială în defavoarea femeilor și exploatarea femeilor migrante ce nu-și cunosc sau nu-si pot apăra drepturile reprezintă tot atâtea motive de a acorda un vot favorabil acestor acțiuni de contracarare a unei realități social-economice revoltătoare.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Consider că statele membre trebuie să lupte pentru a putea oferi femeilor locuri de muncă, posibilitatea unei protecții sindicalizate a drepturilor, precum și remunerație decentă, concediu de maternitate, program de lucru echitabil și regulat și un mediu de lucru nediscriminatoriu. Cred că statele membre trebuie să sancționeze crearea de obstacole în calea afilierii la sindicate și, de asemenea, trebuie să ofere servicii de consiliere accesibile cu ușurință pentru femeile care nu pot beneficia de sprijin din partea unui comitet de întreprindere, de exemplu femeile angajate în gospodării particulare și în agricultură.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Susțin acest raport, care subliniază faptul că munca precară afectează în mod disproporționat lucrătorii femei. În fapt, aceasta este o dovadă în plus a necesității a îmbunătățirii dispozițiilor referitoare la concediul de maternitate și paternitate pentru a le permite femeilor să asigure un echilibru între sarcinile vieții profesionale și cele de familie. Munca precară se referă la un tip de ocupare a forței de muncă nestandardizată caracterizată în principal printr-un nivel redus sau inexistent al securității, salarii mici, lipsa drepturilor de protecție socială, absența protecției împotriva discriminării și un mediu de lucru lipsit de cele mai elementare standarde de siguranță și sănătate. În conformitate cu ultimele date, 31,5% dintre femeile angajate lucrează cu fracțiune de normă, la bărbați acest procent fiind de 8,3%. Munca precară nu este doar o cauză majoră de diferențe salariale între genuri, ci, de asemenea, creează un obstacol în calea perspectivelor de carieră care duc la locuri de muncă mai bune și la dezvoltare profesională, multe persoane fiind prizonierele muncii nesigure și prost plătite. Într-adevăr, deseori, femeile din țările mai slab dezvoltate vin în UE și prestează munci slab calificate sau chiar ilegale. Muncii precare îi cad victime cele mai slabe secțiuni ale societăților noastre, lipsindu-i pe oameni de demnitate la locul de muncă și de șansa de a-și construi un trai decent pentru ei și familiile lor.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Munca precară nu este o chestiune de gen, cu toate că poate fi extrem de prezentă la femei, și orice opinie care încearcă să o reducă la o chestiune de gen este simplistă.

Așa cum am afirmat în alte câteva ocazii, s-a dovedit că modelele inflexibile de legislație a muncii au eșuat. Exemplul Statelor Unite arată că flexibilitatea nu este sinonimă cu insecuritatea, ci mai degrabă cu o piață dinamică a locurilor de muncă. Mai multă flexibilitate nu înseamnă mai multă precaritate; nici pe de parte.

După criză, ne vom da seama, că modelele cu care eram obișnuiți au eșuat și că, dacă vrem cu adevărat să creăm locuri de muncă, piața muncii va trebui să înceapă să ia în considerare contractele atipice, indiferent că este vorba despre muncă cu fracțiune de normă, ocazională sau în schimburi temporară, muncă de acasă sau la distanță, ca forme de muncă normale, fără ca pierderile în materie de securitate să fie la nivelul a ceea ce câștigăm în materie de dinamism și flexibilitate. Astfel, consider că femeile pot fi principalele beneficiare ale sistemelor mai flexibile, prin faptul că concilierea vieții profesionale cu cea de familie sau cu situația de a avea copii nu costă atât de mult ca în cazul formelor de muncă mai tradiționale.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Actuala criză economică și financiară a exacerbat problema lucrătorilor femei săraci, care, deseori, se află într-o situație extrem de vulnerabilă în ceea ce privește munca, pentru că trebuie să jongleze pentru a concilia angajamentele profesionale cu cele față de familie. Am votat în favoarea acestui raport, pentru că sunt de acord că această problemă trebuie combătută, și îndemn statele membre ți partenerii lor sociali să dezvolte strategii noi și eficace în materie de insecuritate a muncii, luând în considerare principiul egalității de gen. Aș dori să subliniez solicitarea făcută în această rezoluție ca Comisia să prezinte o propunere privind punerea în aplicare a principiului egalității de remunerare între femei și bărbați.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport din proprie inițiativă care evidențiază aspectul genului în ocuparea instabilă a forței de muncă, denunță diferite situații și insistă pe un set de măsuri pentru combaterea discriminării împotriva femeilor. În ansamblu, este pozitiv, dar conține unele contradicții și afirmații cu care nu suntem de acord.

Cele mai pozitive propuneri pe care le conține raportul sunt:

invită Comisia să sprijine statele membre în organizarea unei campanii care să vizeze transformarea treptată a lucrătorilor precari în lucrători cu locuri de muncă stabile;

solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze strategii privind munca în condiții precare pentru a pune accentul pe locuri de muncă decente și ecologice și a integra principiul echilibrului de gen;

îndeamnă Consiliul și Comisia să identifice caracteristicile angajării precare în orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre și în noua strategie pentru egalitatea de gen.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) A doua zi după Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei și a excluziunii sociale am votat cu hotărâre în favoarea acestui raport privind persoanele cu locuri de muncă precare. Este un adevăr: în ciuda evoluțiilor pozitive în materie de paritate masculină/feminină și de egalitate de gen, femeile sunt în continuare mai vulnerabile atunci când vine vorba despre ocuparea forței de muncă. Femeile dețin locuri de muncă precare mult mai des decât bărbații. Există în continuare numeroase diferențe între bărbați femei în materie de locuri de muncă potențiale, calitatea muncii, venituri și remunerare.

Prin urmare, este extrem de important ca Comisia să acționeze pentru a promova în mod activ egalitatea de șanse între bărbați și femei în cadrul politicii de ocupare a forței de muncă, printr-o strategie privind egalitatea de gen, prin transformarea treptată din lucrător precar în lucrător normal și prin sprijinirea inițiativelor naționale în acest sens.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Viețile profesionale ale femeilor și carierelor lor deseori se lovesc de stereotipul că femeile ar fi mai slabe, mai puțin rezistente la stres și că prezintă riscul de a rămâne însărcinate în orice moment, și, prin urmare, își pot lua concediu de boală sau alte forme de concediu mai des decât bărbații. Acest lucru face să le fie și mai greu femeilor să-și găsească de lucru, iar cele care au un loc de muncă sunt plătite mai puțin decât bărbații care prestează aceeași muncă. Criza economică a exacerbat aceste probleme și au arătat măsura în care femeile sunt exploatate pe piața muncii. Contractele pe termen scurt și contractele cu fracțiune de normă pentru care orele suplimentare nu sunt plătite sunt doar câteva exemple de practici pe care le consider inacceptabile.

Prin urmare, este esențial să atragem atenția asupra necesității respectării legislației muncii în mod egal pentru toți angajații. Ar trebui să combatem felul în care situațiile dificile în care se găsesc oamenii este exploatat pentru a-i forța să lucreze în condiții lipsite de scrupule și nesănătoase – mai ales dacă vorbim despre femei care trebuie, de asemenea, să lupte împotriva stereotipurilor.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Thomsen pentru că simt că este necesară acum revizuirea legislației privind condițiile de muncă pentru femeile cu locuri de muncă precare. În majoritatea țărilor, a avut loc o schimbare în ceea ce privește condițiile care au existat până de curând, în care mult mai multe femei aveau locuri de muncă precare. Deseori este mai puțin probabil ca aceste femei să fie informate cu privire la drepturile lor și ajung să fie mai expuse la pericolul de a pierde orice protecție juridică și de a fi date afară în mod abuziv, fără drept de apel. Situația trebuie, cu siguranță, să înceteze în ceea ce privește egalitatea de demnitate, care ar trebui acordată lucrătorilor de toate felurile. Prin urmare, bărbaților și femeilor trebuie să li se garanteze accesul egal la oportunitățile de formare și recalificare profesională. Acest lucru este valabil în mod special în cazul femeilor, care au nevoie de mai multă protecție în timpul sarcinii și al alăptării și la ora deseori critică când se întorc la muncă.

  Jean-Marie Le Pen (NI), în scris. – (FR) În contextul activității legate de Comisia parlamentară pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, raportului deputatei socialiste, dna Britta Thomsen, dorește să fie generos în ceea ce privește progresul social. Cu toate acestea, ca de obicei, acest tip de raport este plin de propuneri mai degrabă vagi, care, de fapt, sunt inacceptabile, și este înrădăcinat în conotații de stânga, ecologiste și proimigrare puternice.

Nu putem, de exemplu, să considerăm că stabilirea femeilor imigrante ar trebui susținută, mai ales atunci când nu se specifică cu adevărat dacă sunt imigrante legale sau ilegale. Dacă este adevărat că aceste femei, sau acești bărbați, sunt primele victime ale globalizării și ale neosclavagismului ultraliberal, atunci modul de prevenire a căderii lor în tot felul de capcane oribile (maltratare, violență sau abuz sexual) este să le permitem să rămână în țara lor de origine de la bun început.

Prin urmare, politica imigrării trebuie inversată, astfel încât acele persoane care sunt tentate de exilul economic să poată rămâne acasă, prin redefinirea ajutorului internațional restrictiv pentru a le permite acestor țări să devină stabile din punct de vedere politic și economic.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Precaritatea afectează nu numai condițiile și relațiile de muncă, ci și însăși stabilitatea și calitatea vieții pentru lucrători. Precaritatea afectează mai multe femei decât bărbați în Europa, exacerbând astfel diferențele de gen la locul de muncă, în special în materie de drepturi și salarii sociale. Această situație este și mai gravă în ceea ce privește munca domestică și munca prestată de lucrătorii femei imigranți.

În această criză, persoanele cu locuri de muncă precare au fost primele care au fost afectate de pierderile de locuri de muncă. Odată cu recesiunea și cu distrugerea locurilor de muncă cu contracte, structura ocupării forței de muncă devine și mai precară. Acest ciclu trebuie inversat. Este necesar să asigurăm egalitatea de gen și drepturile sociale la locul de muncă. Combaterea precarității și a dublei sarcini de lucru la femei ar trebui să reprezinte obiectivele cele mai presante ale UE și, prin urmare, sprijin acest raport, întrucât reprezintă un pas în această direcție.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea raportului Thomsen, care abordează chestiunea lucrătorilor femei precare, întrucât mă preocupă situația femeilor care sunt lovite în mod special de consecințele crizei economice. Criza a avut un impact mai mare asupra locurilor de muncă precare, care sunt în mare parte prestate de femei. Susțin această propunere de rezoluție pentru că trebuie să avansăm în combaterea discriminării directe și indirecte pe motive de gen. În prezent, există o proporție excesivă de femei cu locuri de muncă precare care, deseori, trebuie să combine aceste locuri de muncă cu responsabilitățile domestice. Sprijinul meu se bazează pe angajamentul pe care mi l-am asumat de a schimba situația incorectă în care femeile au mai puține oportunități de a accesa locuri de muncă, marea lor majoritate ocupă locuri de muncă precare și continuă să câștige mai puțin decât bărbații pentru aceeași muncă. Din toate aceste motive, votez în favoarea acestei propuneri de rezoluție, care, printre altele, subliniază necesitatea asigurării egalității de gen și a reducerii segregării pe motive de gen pe piața muncii și solicită statelor membre să combată munca nedeclarată pentru a deveni muncă formală.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Sprijin raportul referitor la femeile cu locuri de muncă precare pentru că nu pot concepe ca, în secolul 21, să persiste diferențe majore în relațiile cu femeile în Uniunea Europeană în ceea ce privește oportunitățile de angajare, calitatea muncii, veniturile și egalitatea de plată pentru muncă egală sau muncă de valoare egală. Din nefericire, suprareprezentarea femeilor cu locuri de muncă precare este un factor care contribuie foarte mult la diferențele salariale și sunt de părere că îmbunătățirea calității locurilor de muncă pentru femei va reduce această diferență.

Cred, de asemenea, că toți lucrătorii cu locuri de muncă precare ar trebui să aibă dreptul la educație și formare profesională și că accesul la educație, formare și studii de înaltă calitate pentru fete și femei tinere trebuie îmbunătățit. În cele din urmă, este vital ca Comisia să continue să sprijine statele membre la dezvoltarea unei campanii pentru transformarea treptată a locurilor de muncă precare în locuri de muncă normale.

  Alexander Mirsky (S&D) , în scris. – (LV) Din păcate, disparitatea dintre salariile bărbaților și femeilor se manifestă mai ales în vremuri de criză. Trebuie să extindem în mod semnificativ domeniul de aplicare al acestei discuții și apoi să elaborăm propuneri specifice pentru reglementarea relațiilor pentru femeile care lucrează. În plus, trebuie să adăugăm garanții sociale pentru mamele singure, femeile cu handicap și femeile care muncesc în industria grea. Societății îi revine sarcina de a trimite un semnal puternic angajatorilor că este inacceptabil să profităm de ocaziile de a reduce salariile sau orele de lucru pe motive de gen. Trebuie creat un fond UE separat care să sprijine mamele singure în cazul în care își vor pierde locurile de muncă și mijloacele de trai. În această privință, inițiativa dnei Thomsen este foarte oportună. Sprijin pe deplin acest raport, pe care îl consider începutul unei noi abordări pentru problemele cu care se confruntă femeile în ceea ce privește munca.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Aceste forme de angajare sunt o problemă de care se lovesc în special femeile, pentru că incompatibilitatea dintre carieră și familie trimit multe femei în astfel de situații de muncă precară și face ca sărăcia să fie inevitabilă mai târziu în viață. În această privință, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că bărbații sunt, de asemenea, afectați de aceste forme de muncă și riscul sărăciei poate exista chiar și la munca cu normă întreagă. Sistemele sociale și măsurile sociale locale sunt totuși menite să sprijinite populația harnică locală, dacă va fi cazul. Raportul se concentrează prea mult pe migranții femei, care deseori par să ajungă să presteze locuri de muncă cu fracțiune de normă, și prevede, în mod indirect, faptul că însăși rezidența să fie susținută. Femeile sunt în mod special afectate de promisiunile false ale traficanților, problemele globalizării și – în cazul intrărilor ilegale – ale noilor forme de sclavie în întreprinderi. Continuarea sprijinirii sărăciei importate nu este o soluție. Nu face decât să intensifice problemele sociale și poate pune în pericol în mod permanent pacea socială. Consolidarea acestei dezvoltări este o soluție greșită. În cele din urmă, doar la nivel local, cu alte cuvinte, în țările de origine însele se poate schimba ceva. Această consolidare pe ușa din spate ar trebui respinsă în cei mai duri termeni posibil.

  Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Întreprinderile au reacționat la criza economică și financiară actuală tăind locurile de muncă temporare, precum contractele pe termen scurt, și au angajat personal sau angajați cu alte tipuri de contracte nepermanente.

Rezoluția ar fi beneficiat de sprijinul meu dacă nu ar fi încurajat angajatorii să ia măsuri specifice pentru integrarea femeilor migrante. Toate acestea mi se par discriminante față de lucrătorii femei. Acesta este motivul votului meu împotriva rezoluției.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Raportorul definește conceptul de muncă precară ca formă de angajare cu un nivel redus de securitate a muncii, salarii mici, lipsă a protecției sociale și a beneficiilor oferite de locul de muncă, lipsă a protecției față de discriminare, perspective de avansare pe piața muncii sau reprezentare colectivă limitate sau un mediu de lucru care nu reușește să îndeplinească standardele minime de siguranță și sănătate.

Criza economică și financiară a crescut vizibilitatea muncii precare și a făcut din ea o problemă. Întreprinderile au operat reducere decisive în ceea ce privește locurile de muncă temporare și există temerea că locurile de muncă care s-au pierdut nu vor fi înlocuite. Din păcate, situația a avut cel mai mare impact asupra femeilor, iar problema este în mod special vizibilă în industria serviciilor (hoteluri, catering, educație, sănătate, servicii sociale) și agricultură. Femeile angajate în aceste sectoare nu sunt angajate cu normă întreagă, ceea ce înseamnă că salariile și pensiile lor sunt mai mici, primesc niveluri mai reduse de sprijin social și sunt private de oportunități de avansare în carieră. Cele mai recente cercetări indică faptul că femeilor le este mai greu să găsească un loc de muncă decât femeilor.

Mai mult decât atât, există în continuare un o diferență între genuri uriașă în materie de salarii (diferență de circa 18%, femeile câștigând cu o cincime mai puțin pe oră decât bărbații). Având în vedere problemele menționate mai sus, am votat în favoarea raportului, care propune o soluție la această situație dificilă în ceea ce privește politica ocupării forței de muncă.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Thomsen. În timpul unei crize economice precum cea pe care o trăim în prezent, anumite grupuri de lucrători plătesc întotdeauna prețul cel mai mare. Persoanele cu locuri de muncă precare se confruntă, de fapt, cu această criză fără a se bucura de garanțiile pe care le primesc alți lucrători. Mai mult decât atât, în această categorie, femeile sunt într-o poziție și mai critică. Problema muncii precare este în special întâlnită la femei, mai ales în sectorul serviciilor și în agricultură, și trebuie să luăm de urgență măsuri eficace pentru a schimba această situație. Motivele care stau la baza acestui lucru sunt variate. Diferența în materie de locuri de muncă și salarii între bărbați și femei este încă mult prea mare ca să mai pretindem că am reușit să instaurăm echitatea, motiv pentru care anumite măsuri eficace, precum concediul de maternitate, asistența medicală și pensiile de vârstă, ar fi o metodă eficace de a stopa răspândirea muncii precare. Cu toate acestea, punctul de plecare pentru a ieși din această situație de inegalitate în materie de ocupare a forței de muncă este cu siguranță educarea și formarea femeilor tinere. În cele din urmă, este necesară o cercetare mai amănunțită cu privire la cauzele, motivele și costurile calificărilor slabe.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT)Locurile de muncă precare sunt un factor important pentru instabilitatea socială care se deteriorează în mod semnificativ în prezent, ratele șomajului continuând să crească în mai multe țări, inclusiv în Portugalia.

În mod tradițional, toate formele de insecuritate sau volubilitate în domeniul ocupării forței de muncă i-au lovit în primul rând și cel mai tare pe lucrătorii manuali femei, cu salarii mai mici, chiar și pentru muncă egală, ratele șomajului și insecuritatea locurilor de muncă crescând din cauza factorilor sociali de durată, dar și, în mod specific, din cauza calității de mame.

Impactul negativ al acestei situații nu se limitează la discriminarea deja gravă la care femeile au fost mereu supuse: dimpotrivă, prin blocarea accesului egal al femeilor la lumea muncii, afectează independența lor economică și autonomia lor ca indivizi.

În acest context, combaterea insecurității muncii, în special pentru femei, reprezintă o contribuție foarte constructivă la stabilitatea socială și egalitatea de gen, una dintre valorile fundamentale pe care le-a adoptat Uniunea Europeană.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Pe perioada crizei economice și financiare s-a accentuat și mai mult munca precară în rândul cetățenilor, în special în rândul femeilor. Locurile de muncă permanente care au fost pierdute în timpul crizei economice nu vor fi cu siguranță reînființate, ci vor fi înlocuite cu contracte de muncă atipice și foarte atipice, fapt ce va duce la o scădere accentuată a nivelului condițiilor de muncă. La nivel european, 31,5% dintre femei lucrează cu fracțiune de normă (30 de ore pe săptămână sau mai puțin), în comparație cu doar 8,3% dintre bărbații.

Consider că durabilitatea sistemului de pensii, facilitățile de credit pentru proiectele de autoajutorare și programele de creare de locuri de muncă și de venituri alternative pot ameliora condițiile în cazul femeilor cu locuri de muncă precare.

Solicit Comisiei Europene și statelor membre să elaboreze strategii viabile privind munca în condiții precare, punând accentul pe locuri de muncă decente și ecologice și integrarea principiului echilibrului de gen. Solicit fiecărui stat membru să introducă măsuri clare de reducere a diferențelor de salarizare între femei și bărbați cu 10% până în 2020, inclusiv a diferențelor de pensie, pentru a ameliora nivelul de trai, pentru a combate sărăcia și stimula creșterea economică.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să o felicit pe dna Thomsen pentru munca sa excelentă. Mult prea des, femeile trebuie să accepte condiții de lucru care numai decente nu sunt. Prin urmare, trebuie să supraveghem îndeaproape situația lucrătorilor femei, în special a celor care sunt însărcinate sau care alăptează. Femeile care se întorc la muncă după concediul de maternitate au siguranța că se pot integra în mov activ în piața muncii.

Statele membre sunt, de asemenea, însemnate să fie vigilente în ceea ce privește tratamentul dăunător al angajatorilor față de lucrătorii femei. Cei care comit orice astfel de abuzuri trebuie deferiți justiției cât mai curând posibil. În plus, trebuie creată o nouă strategie europeană în domeniul ocupării forței de muncă astfel încât femeile angajate pe posturi precare să poată fi integrate în sisteme de protecție a muncii și de securitate socială.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) Lucrători cu salarii mici – nedeclarați sau care muncesc la negru –, lucrători fără drepturi de protecție socială sau beneficii oferite de locurile de muncă, lucrători fără perspective de promovare pe piața muncii… Numărul așa-ziselor persoane cu locuri de muncă precare crește în urma prezentei crize economice. Între acești lucrători există o mare diferență de gen: femeile sunt suprareprezentate. Conștient de necesitatea intensificării protecției, am sprijinit rezoluția Parlamentului European referitoare la persoanele cu locuri de muncă precare. Invit statele membre să asigure faptul că angajatorii care își supun angajații la tratament abuziv sau dăunător să fie deferiți justiției rapid. De asemenea, trebuie adoptate măsuri pentru a le acorda persoanelor cu locuri de muncă precare facilitatea protejării prin intermediul sindicatelor a drepturilor precum salariile decente, concediul de maternitate și orele de muncă normale. Sunt, de asemenea, convins că obiectivele de la Barcelona pentru asistența acordată copiilor vor fi puse în aplicare cât mai curând posibil și că obstacolele care împiedică femeile să lucreze numărul de ore pe care îl doresc, cu fracțiune de normă sau cu normă întreagă, vor fi eliminate.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Acest raport a fost unul crucial și mă bucur că PE l-a adoptat, în principal pentru că subliniază natura legată de gen a muncii precare și pentru că reamintește trecerea de la tipurile de angajare standardizate la cele nestandardizate, făcând necesar să nu permitem ca tipurile de angajare nestandardizate să nu devină muncă precară; consideră că, pentru a combate aceste probleme, statelor membre și partenerilor sociali trebuie să li se ceară să alinieze în mare măsură normele lor legislative și contractuale existente referitoare la munca standardizată și cea atipică, pentru a nu permite care formele cele mai convenabile și mai puțin costisitoare să devină prioritare, luând totuși în considerare riscurile unei creșteri posibile a muncii nedeclarate; și îndeamnă Consiliul și Comisia să identifice caracteristicile muncii precare în orientările destinate politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre și în noua strategie privind egalitatea de gen.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Femeile sunt lovite mai puternic de actuala criză economică tocmai pentru că reprezintă o categorie mai sensibilă, prin aceea că munca lor în mod normal nu se limitează la locul de muncă, ci se extinde acasă și la familie. Cele mai multe locuri de muncă precară sunt ocupate de femei, care, prin urmare, ajung într-o situație de insecuritate a locului de muncă, pentru salarii mici și cu mai puțină protecție socială și calificări slabe.

În aceste circumstanțe, femeile care sunt pregătite să se întoarcă la muncă după perioade de absență pe motiv de boală sau pentru că au născut descoperă că nu au niciun loc de muncă. Delegația noastră este extrem de sensibilă la aceste probleme și, aș adăuga, la chestiunile foarte similare ale femeilor care nu sunt angajate, ci lucrează pe cont propriu. Din păcate, am fi putut aproba acest raport în întregime dacă nu promitea politici de integrare a lucrătorilor femei din afara Uniunii Europene, în detrimentul cetățenilor europeni. De aceea, am votat împotrivă.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Am aprobat raportul privind femeile cu locuri de muncă precare. Criza economică a contribuit la destabilizarea pieței muncii. Angajatorii au redus locurile de muncă sau au angajat lucrători temporari, oferindu-le condiții financiare inferioare. Valurile de disponibilizări, de asemenea, au însemnat că multe persoane au fost scoase de pe piața muncii. Această situație este extrem de dificilă pentru absolvenți, persoane mai în vârstă sau femei. Criza a exacerbat inegalitățile de gen care există deja în ocuparea forței de muncă. Acest lucru a fost simțit în mod special de către femei, care reprezintă cel mai mare procent de lucrători angajați în ceea ce este cunoscut drept muncă precară. Diferențele de venituri au devenit și mai mari, la fel ca inegalitățile în materie de protecție socială. Această situație a adus daune, de asemenea, dezvoltării profesionale a femeilor și a contribuit la consolidarea stereotipurilor de gen în relație cu munca. Prin urmare, femeile care lucrează în ceea ce este cunoscut drept muncă precară merită o protecție specială.

Printre alte lucruri, ar trebui să fie protejate de sistemele de asigurări sociale și legislația în materie de protecție a muncii. La fel de importantă este protecția financiară a femeilor în caz de șomaj sau maternitate. Femeile care lucrează în condiții precare ar trebui să aibă și ele opțiunea protecției sindicale. În plus, femeilor care lucrează exclusiv în clădiri private ar trebui să li se acorde acces liber la serviciile de consiliere în domeniul drepturilor sociale. Aș dori să atrag atenția și la necesitatea reglementării situației juridice a lucrătorilor sezonieri, care, în ceea ce privește natura muncii lor, riscă într-o mai mare măsură o gamă de nereguli.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Cele mai recente studii au indicat faptul că 31 % dintre femeile angajate lucrează cu fracțiune de normă, spre deosebite de 8,3 % dintre bărbații angajați. Lucrătorii cu fracțiune de normă au venituri mai mici și, în consecință, primesc pensii mai mici decât cei care lucrează cu normă întreagă. În cadrul echipelor, sunt dezavantajați atunci când vine vorba despre munca în echipă, care se manifestă, de asemenea, atunci când vine vorba de promovări sau ocupări ale unor posturi superioare. Bărbații cu studiile încheiate ocupă în proporție de 36 % pozițiile de conducere, comparativ cu numai 15 % dintre femei cu același nivel al educației. În ceea ce privește veniturile mai mici, trebuie menționat faptul că, în Europa, fără să luăm în considerare numărul de ore lucrate sau diferitele contracte de muncă, diferența dintre bărbați și femei este, în medie, de 18 %.

  Marina Yannakoudakis (ECR), în scris. – Grupul ECR Group consideră cu fermitate și consecvență că deciziile referitoare la politica socială și legislația în materie de ocupare a forței de muncă nu ar trebui luate la nivelul UE, ci la nivelul statelor membre de către guvernele naționale și locale. Recunoaștem faptul că un standard minim al tratamentului lucrătorilor la locul de muncă este important și suntem mulțumiți că Parlamentul European atrage atenția asupra acestei chestiuni, dar considerăm că acest standard ar trebui să se refere atât la femei, cât și la bărbați, și că recomandările specifice legate de referitoare la contractele de angajare și asistența acordată copiilor, nu se încadrează în sfera de responsabilitate a UE.

10. Corectările voturilor și intențiile de vot: a se vedea procesul-verbal

(Şedinţa a fost suspendată la ora 13:00 şi a fost reluată la ora 15:00)

PREZIDEAZĂ: ALEJO VIDAL-QUADRAS
Vicepreședinte

11. Aprobarea procesului-verbal al ședinței precedente: a se vedea procesul-verbal

12. Poziția Parlamentului privind proiectul de buget 2011, astfel cum a fost modificat de Consiliu - toate secțiunile - Bugetul rectificativ nr. 3/2010: secțiunea III - Comisia - BAM (măsuri de însoțire pentru sectorul bananelor) (dezbatere)

  Președintele. – Următorul punct este dezbaterea comună privind următoarele:

- raportul elaborat de dna Jędrzejewska și de dna Trüpel, în numele Comisiei pentru bugete, privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011 – toate secțiunile și scrisorile rectificative nr. 1/2011, 2/2011 și 3/2011 la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011

(12699/2010 - C7-0202/2010 - 2010/2001(BUD)) (A7-0284/2010); și

- raportul elaborat de dl Surján, în numele Comisiei pentru bugete, referitor la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 3/2010 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2010, secțiunea III – Comisia – măsurile referitoare la comerțul cu banane

(13472/2010 - C7-0263/2010 - 2010/2048(BUD)) (A7-0281/2010).

  Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, raportoare. – (PL) Ne-am reunit astăzi pentru a vorbi despre bugetul Uniunii Europene pentru 2011. Anul 2011 este un an bugetar excepțional din mai multe motive. Înainte de toate, 2011 este al cincilea an al cadrului financiar multianual pentru 2007-2013, așa că deja știm multe despre modul în care acest cadru multianual este aplicat, care părți au avut succes și care nu și multe programe sunt deja într-un stadiu foarte avansat al ciclului lor de viață.

Între timp, s-au întâmplat multe în Uniunea Europeană, deoarece am adoptat Tratatul de la Lisabona care impune sau atribuie noi sfere de competență Uniunii Europene. Îmi voi permite aici să menționez câteva dintre acestea, în special cele care sunt costisitoare, adică noile sfere de competență din domeniul politicii de combatere a schimbărilor climatice și al politicii energetice. Acesta creează, de asemenea, noi sfere de competență pentru Uniunea Europeană pe scena globală, așa că vorbim aici despre instituirea diplomației Uniunii, și există noi competențe în ceea ce privește cercetarea spațiului și în ceea ce privește sportul și turismul. Din nefericire, niciunul dintre aceste noi roluri nu este însoțit de mijloace financiare corespunzătoare. Este oarecum adevărat că Uniunea Europeană are ambiții și planuri noi, dar nu are neapărat noile resurse financiare necesare pentru a pune în aplicare aceste planuri și ambiții. Astfel este deci 2011.

În avizul Parlamentului European, Comisia Europeană și-a programat în mod chibzuit operațiunile în proiectul său și a alocat resurse corespunzătoare pentru 2011. Consiliul – am discutat deja acest aspect aici – a redus acele resurse. Aș dori să prezint pe scurt în cursul lecturii noastre ceea ce s-a întâmplat în Comisia pentru bugete. Reamintesc: noul Tratat de la Lisabona introduce și o nouă procedură bugetară. Nu mai avem două șanse. Nici Consiliul, nici Parlamentul European nu au în prezent două lecturi. Avem doar lecturi unice și acesta este motivul pentru care ambele brațe ale autorității bugetare trebuie să depună eforturi și să aibă o disciplină deosebită, deoarece, de fapt, toți avem doar o șansă. Repet: nu mai avem două lecturi.

Mâine vom vota și vom acorda atenție poziției elaborate de Comisia pentru bugete. Este important să subliniem faptul că ceea ce a elaborat Comisia pentru bugete este o poziție care respectă cadrul financiar multianual. Contrar anilor trecuți, Parlamentul European își va adopta lectura, care nu depășește, în ceea ce privește cantitățile planificate, perspectiva financiară multianuală. Această poziție este inovatoare, dar este și o poziție care include și ia în considerare preocupările și situația în care se află Consiliul. Situația în care, în Consiliu, șapte state membre au respins poziția Consiliului nu a trecut neobservată de Parlament. Am ascultat și am luat în considerare temerile anumitor state membre și ale Consiliului ca atare. Am luat cu atenție în considerare poziția Consiliului și, prin urmare, lectura Parlamentului este disciplinată și nu depășește cadrul financiar multianual. Pe de cealaltă parte totuși, nu putem, desigur, să rămânem indiferenți în fața faptelor despre care am vorbit mai devreme, și anume că avem noi domenii pentru care Uniunea Europeană trebuie să își asume responsabilitatea, dar că aceste domenii nu au sprijinul financiar corespunzător. Mai mult, Consiliul s-a angajat față de un număr considerabil de măsuri referitoare, de exemplu, la comerțul cu banane, oferind compensații producătorilor de banane asociate cu programul ITER și cu alte programe care necesită noi resurse financiare, dar care nu le-au primit. Se pare că acestea urmează să fie finanțate din resursele actuale. Aici are Parlamentul European îndoieli.

Ceea ce am dori, de asemenea, să transmitem prin lectura noastră este, mai presus de toate, să se evidențieze încă o dată triunghiul priorităților, triunghiul referitor la tineret, educație și mobilitate. Parlamentul European spune din martie că aceasta va fi lista noastră de priorități pentru 2011 și că am dori ca acele linii bugetare care favorizează tineretul, educația și mobilitatea să fie finanțate corespunzător, așa că se vor găsi resurse și pentru întreprinderile inovatoare din domeniul mobilității, al tineretului și al educației. Aceleași lucruri se aplică și programelor de cercetare și inovare. Știm că nu există mijloace suficiente în actualul cadru financiar și, din acest motiv, am făcut dureroasele – deși, în opinia noastră, esențiale – reduceri de fonduri pentru programul ITER. Aș dori foarte mult ca această lectură a Parlamentului să fie văzută ca fiind disciplinată, dar și ca o lectură care va permite finanțarea angajamentelor Uniunii Europene pentru 2011.

  Helga Trüpel, raportoare. – (DE) Dle președinte, dle Wathelet, dle comisar Lewandowski, doamnelor și domnilor, tocmai l-am auzit pe raportorul pentru bugetul Comisiei vorbind despre provocările importante pe care le întâmpinăm. Voi vorbi acum în calitate de raportoare pentru bugetul Parlamentului și pentru celelalte instituții, mai mici.

Conflictul politic cu care trebuie să ne confruntăm – și acest lucru nu este valabil doar pentru bugetul Parlamentului, ci și pentru bugetul Comisiei – este următorul: prin Tratatul de la Lisabona, Parlamentul a dobândit noi sfere de competență referitoare la politica energetică și politica externă și puterea de codecizie în ceea ce privește agricultura. Avem mai multe de spus referitor la politica legată de sport și spațiu. Mai simplu spus, competențele noastre au fost sporite, iar acesta este un lucru bun. Am luptat mereu pentru acest lucru în calitate de parlamentari europeni dedicați. Cu toate acestea, în același timp, în statele membre există o situație care le-a determinat să adopte măsuri de austeritate și politici de scădere a datoriei și, prin urmare, trebuie să găsim o linie politică între aceste două țeluri principale – pe de o parte, avem sarcini noi, pe de cealaltă parte, trebuie să demonstrăm că înțelegem presiunea sub care se află bugetele publice. Acest lucru este exact ceea ce am încercat să fac în calitate de raportoare pentru bugetul Parlamentului, adică să găsesc un echilibru cu adevărat valabil între cele două competențe și, prin urmare, între noile cerințe profesionale și cerințele de personal suplimentar și nevoia de a transmite un semnal cetățenilor Uniunii Europene și guvernelor că vrem, de asemenea, să dăm dovadă de reținere și autodisciplină.

Biroul a înaintat propuneri, întrucât aceasta este sarcina lui, cu privire la care costuri din bugetul Parlamentului ar trebui ridicate pentru ca acesta să poată funcționa corespunzător. În prezent, am luat deciziile în Comisia pentru bugete referitoare la credite care, cu o sumă în jurul a 25 de milioane de euro, este sub cea propusă inițial de Birou. Acest fapt înseamnă că intenționăm să ne limităm costurile de călătorie, suma alocată pentru studii, fondurile pentru securitate din acest Parlament și cele pentru tehnologia informației și că vom limita numărul de posturi disponibile pentru serviciile de bibliotecă. Ne confruntăm cu o problemă referitoare la întrebarea privind suma care ar trebui acordată în viitorul apropiat asistenților deputaților în Parlamentul European. Propunerea este că, pentru 2011, această sumă ar trebui crescută din nou cu 1 500 de euro. Aș dori să spun destul de clar că, în calitate de membru al Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană, nu sprijin această propunere. Cred că este exagerată în momentul de față. În cadrul Comisiei pentru bugete, majoritatea a fost de acord că avem nevoie de mai multe informații și că acești bani vor fi mai întâi păstrați ca rezervă, cu alte cuvinte, nu vor fi eliberați, dar că vor trebui luate mai multe decizii de politică în ceea ce privește dorința noastră de a elibera acești bani sau adoptarea unei politici, considerate de noi ca fiind mai chibzuită, de a nu pune la dispoziție acești bani în 2011.

Mai mult, pentru mine este foarte important faptul că am solicitat o abordare nouă, mai ecologică a mobilității – deoarece este, desigur, în mod deosebit în interesul nostru să facem ca instituțiile europene să fie ecologice și, pe cât posibil, să ne schimbăm propriul comportament. De exemplu, va exista o amendă pentru transportul public local în Bruxelles, iar acest aspect urmează să fie negociat în continuare. Ar fi extrem de bine dacă am putea să ne limităm substanțial serviciile de șofer, dar acest lucru înseamnă că aici, în acest Parlament de la Strasbourg ar trebui să punem mai multe biciclete la dispoziția deputaților în Parlament și a personalului, astfel încât să ne putem descurca într-un mod ecologic și aici, la Strasbourg.

Un al doilea punct care este extrem de important pentru mine este faptul că am încercat să găsim un echilibru bun printr-o majoritate a Comisiei pentru bugete. Nu am considerat doar că interesele noastre proprii sunt reprezentative pentru Parlament și am sporit bugetul în mod responsabil, ci a trebuit, desigur, să privim și către celelalte instituții mai mici: Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic și Social, Curtea de Conturi, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, precum și Ombudsmanul European. Ceea ce am făcut în această privință a fost să luăm o poziție responsabilă, astfel încât să ne punem la dispoziție mai mult personal și mai multe resurse pentru noi, dar și să acordăm, într-un mod foarte precis, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social o anumită creștere a fondurilor, deși nu tot ce au solicitat, deoarece și acestea au, desigur, cerințe sporite pentru forță de muncă datorate competențelor suplimentare care decurg din Tratatul de la Lisabona. Mai ales în cazul unei instituții mici precum Autoritatea Europeană pentru Protecția datelor, care este foarte importantă în multe dintre dezbaterile pe care le ținem în prezent privind abordarea protecției datelor în lumea digitală – iar această instituție importantă încă este în curs de înființare – este bine să fie primită în sensul atribuirii de două noi poziții. În această privință, doamnelor și domnilor, am dori să clarificăm faptul că Comisia pentru bugete a încercat să adopte o direcție foarte responsabilă între creșterile bine fondate pe care le sprijinim și pe care trebuie, de asemenea, să le motivăm Consiliului deoarece vrem să facem o treabă bună aici, și înțelegerea faptului că un anumit grad de reținere este fără îndoială necesar în momentul de față.

  László Surján, raportor. – (HU) Dle președinte, dle Wathelet, dle comisar, doamnelor și domnilor, sarcina mea este de a stabili un post bugetar pentru 2010, pe cât este posibil, și să evaluez o propunere de amendament, un buget rectificativ. Această problemă presupune o promisiune făcută de Comisie acum câțiva ani de a acorda o compensație rezonabilă pentru țările producătoare de banane și noi trebuie să respectăm această promisiune. Singura mică problemă cu acest lucru este faptul că atunci când Comisia a făcut această promisiune și acest anunț, nu a discutat aceasta cu niciuna dintre ramurile autorității bugetare de la nivelurile corespunzătoare și încă nu a reușit să facă o propunere acceptabilă pentru toate părțile implicate. Suma implicată este de 300 de milioane de euro, dintre care 75 de milioane vor trebui plătiți din bugetul 2010. Întrebarea este de unde ar trebui să provină. Și acesta reprezintă aspectul asupra căruia Consiliul și Parlamentul încă nu au căzut de acord, după două negocieri tripartite nereușite.

Din păcate, nu a fost posibil să se ajungă mai aproape de un acord, deși este clar că este necesar un compromis, deoarece aceste plăți se vor face către țări a căror situație are, pe deplină dreptate, cu adevărat nevoie de această compensație. Nu putem totuși ajunge la un acord cu Consiliul deoarece, în viziunea noastră, aceasta este de fapt o sarcină nouă care nu este inclusă în proiectul de buget preliminar și există instrumentul numit instrument de flexibilitate pentru exact acest gen de situații. Acesta este scopul pentru care a fost creat, să rezolve probleme ca aceasta, și are un cadru juridic corespunzător, precum și fonduri gata să fie mobilizate. Cu toate acestea, Consiliul a fost de părere că, având în vedere situația actuală a afacerilor, statele membre nu sunt dispuse să mobilizeze acest instrument deoarece ar necesita alte plăți pe care bugetele naționale nu sunt în măsură să le facă. În Parlament totuși, am susținut părerea că programele noastre existente care sunt deja în curs de desfășurare nu sunt în măsură să permită retragerea de fonduri și nu am reușit să ajungem la o soluție de compromis. Prin urmare, cu mare regret și cu sprijinul vastei majorități a Comisiei pentru bugete, trebuie să propun Parlamentului ca noi, Parlamentul, să respingem și bugetul rectificativ nr. 6, propunerea de compromis a Comisiei depusă pentru noi, care nu a fost adoptată de Consiliu.

Dle președinte, în această dezbatere se presupune că ar trebui să iau cuvântul și în numele Comisiei pentru dezvoltare regională. Permiteți-mi să combin aceste două discursuri și să spun că aș dori să îi aduc un omagiu Comisiei, întrucât a făcut tot ceea ce a putut, în deplină conformitate cu normele și limitele superioare specificate în bugetul 2011. Știm cu toții că Uniunea Europeană este subfinanțată. Fondurile necesare pentru realizarea sarcinilor ar trebui crescute. Cu toate acestea, trebuie, de asemenea, să știm că avem deficit de fonduri și că trebuie să gestionăm mai bine fondurile disponibile. În ceea ce privește dezvoltarea regională, a fost foarte dureros pentru noi să vedem că Consiliul a retras sau a redus și cheltuielile pentru dezvoltarea regională. Scena la care am asistat reprezintă cea mai mare reducere a plăților din istoria ultimilor zece ani. În opinia noastră, este imposibilă funcționarea în aceste condiții. Prin urmare, acum va urma o ședință de reconciliere în care sperăm că pozițiile se vor apropia și că vom avea și un buget adecvat pentru țările producătoare de banane. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Dle președinte, acesta este primul buget în temeiul Tratatului de la Lisabona, după cum menționează și raportorul, și este de înțeles că suscită un interes datorat nu atât de mult cifrelor din buget, cât dimensiunii instituționale atribuite procedurii bugetare anuale.

Salutăm, desigur, restabilirea de către Parlament a nivelului general al proiectului de buget, atât în ceea ce privește angajamentele, cât și plățile – adică diferența de aproape 8,62 de milioane de euro în angajamente și de în jur de 3,6 milioane de euro în plăți dintre votul Parlamentului și cel al Consiliului.

Potrivit previziunii revizuite, suntem aproape siguri că programarea noastră a fost corectă, că fondurile de coeziune speciale se schimbă cu o viteză de croazieră în acest stadiu al perspectivei financiare și că facturile vor fi plătite anul viitor, așa că reanunțăm previziunile pentru 2011. Acestea fiind spuse, aș dori, de asemenea, să vă atrag atenția asupra necesității de restaurare a proiectului de buget privind închiderea contului pentru agricultură. Menținerea reducerii ar lăsa efectiv neacoperite o parte din previziunile pentru cheltuielile agricole.

Salutăm și amendamentele comisiilor parlamentare în această privință. Direcția adoptată de Parlament, după cum menționează raportoarea Jędrzejewska, este foarte clară. Aceasta privește modificările orizontale și prioritățile politice din previziuni la rubrica 3b privind tineretul și mobilitatea tineretului.

Sunt propuse și alte modificări dincolo de proiectul de buget, iar unele dintre ele ar putea fi puse în aplicare dacă ar exista un temei juridic. Vom transmite scrisoarea noastră privind executabilitatea acestor două amendamente, precum și proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare votate în comisia parlamentară.

Regretăm faptul că Parlamentul a introdus un număr semnificativ de rezerve. Atât dimensiunea rezervelor asupra salariilor (75 de milioane de euro, din care 41 de milioane nu au legătură cu ajustarea salarială de 1,85 %), cât și condițiilor puse pentru acestea – care uneori nici nu sunt legate de problemele de personal – sunt îngrijorătoare.

Facem tot posibilul pentru a îndeplini condițiile, iar rezervele vor putea fi ridicate cel târziu în cursul concilierii.

În sfârșit, Comisia apreciază abordarea Parlamentului de a nu depăși plafonul cadrului financiar multianual. Acest lucru s-a realizat cu prețul unor reduceri pentru ITER și pentru acțiunile externe, de exemplu, pentru care avem nevoie de mai mulți bani, nu de mai puțini.

Văd acest fapt ca fiind o invitație la dezbatere și va fi soluționat la momentul concilierii pachetului global.

Cu această ocazie, voi vorbi și despre bugetul rectificativ nr. 3, deja discutat de domnul raportor Surján. Acesta privește măsurile însoțitoare privind comerțul cu banane și, până acum, raportorul Parlamentului a reconfirmat poziția Parlamentului, care este foarte îndepărtată de poziția Consiliului. Consiliul este în favoarea redistribuirilor, Parlamentul este pentru utilizarea mai frecventă a instrumentelor de flexibilitate, însă din nou, este în joc credibilitatea instituțiilor noastre în fața țărilor ACP. Ar trebui deci să căutăm un compromis în viitorul proces de conciliere.

Ca de obicei, proiectul de buget va fi sau este deja însoțit, pe lângă bugetul rectificativ pentru acest an și bugetul rectificativ pentru comerțul de banane de anul viitor, de o scrisoare rectificativă privind Serviciul de acțiune externă, de o scrisoare rectificativă privind noile agenții de supraveghere care au fost aprobate deja la nivel politic, iar mâine Comisia va adopta și transmite Parlamentului o scrisoare rectificativă care reprezintă actualizarea obișnuită a estimărilor pentru acordurile din domeniile agriculturii și pescuitului.

În sfârșit, știu că dimensiunea instituțională ar trebui să joace un rol important în viitoarea concertare. Le datorăm cetățenilor să facem un compromis și să demonstrăm că Tratatul de la Lisabona funcționează în avantajul lor prin eliminarea discrepanțelor folosind mecanismele complexe ale Uniunii Europene. Voi juca deci rolul de mediator onest în anticiparea acordului final.

  Melchior Wathelet, Președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, întâi de toate aș dori să îmi cer scuze pentru mica întârziere datorată problemelor de circulație cu care ne-am obișnuit cu toții zilele astea.

Am auzit finalul discursului dlui comisar. Am fost informat pe scurt și despre discursul raportorului. Este adevărat că aici mă voi limita, în mod evident, la a vă informa cu privire la principalele aspecte ale poziției Consiliului și desigur că procedura de conciliere, care ar trebui să aibă loc în apropierea votării Adunării dumneavoastră asupra tuturor amendamentelor – nu se știe niciodată – este cadrul în care vom putea îmbunătăți toate pozițiile politice. Prin urmare, voi vorbi despre amendamentele Parlamentului și cu privire la amendamentele pe care Parlamentul se pregătește să le voteze.

Cu toate acestea, voi profita de această ocazie pentru a vă informa despre câteva reacții preliminare și pentru a vă reaminti preocupările Consiliului în contextul acestei proceduri bugetare pentru 2011. Trebuie, mai întâi de toate, să subliniez că această procedură bugetară are loc într-o perioadă în care ieșim dintr-o criză economică și, chiar dacă bugetul european poate și trebuie să ajute la ieșirea din această criză, nu trebuie să pierdem din vedere constrângerile bugetare considerabile care ne afectează bugetele naționale. Este evident că acest fapt necesită un control strict al cheltuielilor. Acesta este contextul în care Consiliul acordă cea mai mare importanță nu doar respectării plafoanelor diferitelor rubrici ale cadrului financiar multianual, ci și, mai presus de toate, menținerii marjelor corespunzătoare pentru a putea face față circumstanțelor neprevăzute.

În această privință, Consiliul a salutat reținerea afișată de Comisie în ceea ce privește creditele de angajament în proiectul său de buget. Pe de altă parte, este evident că suntem cu mult mai preocupați de faptul că amendamentele Parlamentului European vor reduce considerabil anumite marje.

Tot astfel, Consiliul regretă, în mod evident, creșterile nivelului de credite de plată pe care Parlamentul intenționează să le voteze, cu atât mai mult cu cât acest nivel de credite depășește proiectul de buget al Comisiei. Nivelul de credite de plată trebuie să fie suficient, dar fără a fi supraestimat, și trebuie să țină seama de aplicarea din trecut și de nevoile reale pentru 2011. Trebuie să evităm cu orice preț trimiterea unui semnal greșit într-un moment în care finanțele publice ale statelor membre sunt în curs de redresare. Doresc, de asemenea, să vă reamintesc faptul că, din cauza acestor dificultăți, în cadrul Consiliului a fost posibilă realizarea unui echilibru doar printr-o majoritate foarte mică pentru o rată de creștere a creditelor de plată de 2,91 % față de 2010.

Aș dori acum să vă atrag atenția în mod specific asupra anumitor puncte. Consiliul a luat notă de intenția Parlamentului European de a respecta plafoanele diferitelor rubrici ale cadrului financiar multianual, însă nu poate accepta ca abordarea cu privire la creditele de angajament să fie făcută în detrimentul programelor importante, mai ales în conformitate cu rubrica 1a privind competitivitatea pentru creștere și ocuparea forței de muncă și, de asemenea, în detrimentul chestiunilor de la rubrica 4 privind rolul Uniunii Europene ca partener mondial.

În această privință, permiteți-mi să spun că sunt surprins de reducerea de credite propusă de Parlamentul European pentru politica externă și de securitate comună într-o perioadă în care se depun toate eforturile pentru înființarea rapidă a Serviciului european pentru acțiune externă.

Tot astfel, Consiliul este surprins de scăderea de credite pentru proiectul pentru Reactorul termonuclear experimental internațional (ITER) în 2011, deși lucrăm încă la modalitatea de eliberare a resurselor pentru a rezolva dificultățile financiare ale acestui proiect în 2010, în 2012 și în 2013. Consiliul a luat totuși notă de prioritățile Parlamentului European privind tineretul, educația și mobilitatea și ar putea ține seama de acestea în contextul unui acord global. Se vor face propuneri în cursul discuțiilor viitoare.

În ceea ce privește creditele de plată, aș dori să vă transmit preocuparea Consiliului în ceea ce privește capacitățile actuale de absorbție în conformitate cu rubrica 1b, referitoare la coeziunea pentru creștere și competitivitate. Dacă amendamentele Parlamentului European restaurează proiectul de buget și prin aceasta duc la creșterea creditelor, acest lucru ar putea pune probleme în ceea ce privește absorbția acestor diferite credite. Într-adevăr, aș dori să subliniez că Consiliul a acceptat o creștere de 14 % a creditelor de plată, în urma analizării cu mare atenție a propunerilor Comisiei și ținând seama de rata de aplicare a creditelor pentru 2010, întrucât aceasta este cea mai bună bază.

Aș dori să menționez un ultim punct privind intenția Parlamentului European de a crea opt noi linii bugetare, fără niciun credit, legat, pe de o parte, de cheltuielile de punere în aplicare a Tratatului de la Lisabona și, pe de altă parte, de veniturile în ceea ce privește resursele proprii. Cred că bugetul 2011 nu este potrivit pentru transformarea într-un instrument bugetar a concluziilor acelor dezbateri importante și decizii dificile care vor trebui luate pentru viitoarea finanțare a Uniunii Europene la momentul negocierii următorului cadru financiar multianual. Aceasta este o dezbatere lungă și complexă la care nu se poate găsi o soluție în următoarele câteva săptămâni în contextul relativ restricționat al procedurii bugetare pentru 2011.

Observ totuși, iar acest lucru este de înțeles și destul de previzibil, că, având în vedere noile competențe ale Parlamentului, diverse alte subiecte au fost introduse în discuția politică privind bugetul 2011. Unele sunt legate direct de bugetul pentru acest an sau pentru anii următori, până la sfârșitul cadrului financiar multianual 2007-2013. În special, este în joc ITER, precum și finalizarea procesului de adoptare a normelor de administrare a cadrului financiar multianual în conformitate cu dispozițiile Tratatului de la Lisabona, și trebuie să ajungem la un acord cu privire la aceste două probleme. Comisia a făcut propuneri care au fost în mare adoptate de Consiliu. Aceasta va discuta în foarte scurt timp o propunere a Președinției privind problema delicată a flexibilității, un subiect pe care îl consider necesar.

În ceea ce privește alte chestiuni, precum cea de a profita de ocazia acestei adaptări pentru a crește semnificativ resursele bugetului cadrului financiar pentru a ține seama de noile alocări care decurg din tratat, de fapt, trebuie să vă spun că acest lucru nu va fi posibil dincolo de nivelul de finanțare actual al statelor membre. Nevoia de a ieși din criză și de politici bugetare naționale care sunt în mare măsură influențate și controlate de Uniunea Europeană nu permit acest lucru.

După cum știm, vor exista și alte probleme în cadrul acestor negocieri. Comisia le va sublinia în comunicarea sa privind revizuirea bugetului. Consiliul este, prin natura sa, un organism care ascultă, analizează și încearcă să dea răspunsuri. Este evident că nu se va comporta altfel în contextul acestei discuții. Va asculta propunerile și va formula un aviz. Apoi, desigur, va veni momentul să răspundă la aceste întrebări și să ia decizii. Întrucât acestea sunt probleme complexe care necesită mecanisme și resurse substanțiale, știm că răspunsurile nu vor veni în contextul discuției asupra bugetului 2011, ci vor veni în cursul dezbaterii privind următorul cadru multianual. Cu toate acestea, este normal ca, referitor la unele dintre aceste probleme, să ne așteptăm de la Consiliu să fie pregătit pentru introducerea unor inițiative sau pentru a face comentarii.

Aș dori să închei doar prin a sublinia cât de important este să se ajungă la un acord privind bugetul 2011 în cursul următoarelor săptămâni. În acest scop, Președinția va continua să contribuie activ la excelentul climat de cooperare care a dominat până acum și cred că, pentru cetățenii europeni, va fi deosebit de dăunător pentru imaginea Uniunii Europene dacă nu va putea ajunge la un acord asupra acestui prim buget ce urmează să fie votat în epoca noului Tratat de la Lisabona.

Dle președinte, onorați deputați, vă mulțumesc pentru atenția dumneavoastră.

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri externe. – (ES) Dle președinte, dle Wathelet, dle comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să încep prin a mulțumi raportorului general pentru lucrul realizat în ceea ce privește bugetul.

Deși în Comisia pentru afaceri externe am practicat moderația și suntem conștienți că creditele de la rubrica 4 cresc în mod substanțial peste medie, considerăm că acestea sunt insuficiente pentru a garanta o politică externă consecventă, vizibilă și eficientă care să fie în conformitate cu ambițiile introduse de Tratatul de la Lisabona.

Suntem, de asemenea, surprinși de atitudinea de uimire a Consiliului față de unele reduceri tactice propuse de Parlament, dată fiind semnificația reducerilor, atât în ceea ce privește creditele de compromis, cât și în ceea ce privește creditele de plată pe care le-a introdus Consiliul însuși.

Aș dori să îi mulțumesc Comisiei pentru bugete, reprezentată aici de președintele său, de a pune în rezervă creditele pentru noile posturi din Serviciul european pentru acțiune externă.

Dle președinte, în mod normal, acest lucru nu înseamnă că nu ar trebui să avem o atitudine pozitivă și constructivă, ci, în mod evident, în procesul de conciliere, Parlamentul trebuie să fie ferm, foarte ferm atunci când își reclamă prioritățile, având ca obiectiv și țel capacitatea de a produce un buget pentru 2011, după cum tocmai a spus Președintele în exercițiu al Consiliului.

  Thijs Berman, raportor pentru aviz al Comisiei pentru dezvoltare. – (NL) Dle președinte, fondurile care au fost puse la dispoziție pentru cooperarea pentru dezvoltare trebuie efectiv să deservească țelurilor de dezvoltare, astfel încât să contribuim la atenuarea impactului asupra țărilor sărace al crizei financiare și economice pentru care acestea nu sunt vinovate.

Dacă ne asigurăm că acestea vor fi integrate în economia mondială, vor deveni o nouă piață și astfel, o parte din soluție. Fondurile pentru dezvoltare – fonduri din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) – sunt destinate acestui scop: pentru combaterea sărăciei, și nu pentru cooperarea UE cu țările industrializate.

Nici eliberarea de fonduri pentru reforma privind producția de banane – măsurile referitoare la comerțul cu banane – nu ar trebui să se realizeze în detrimentul programelor de dezvoltare actuale. În plus, trebuie menținute sumele pentru consolidarea democrației și a drepturilor umane în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO).

Inundațiile recente din Pakistan au demonstrat din nou că este necesară o reacție rapidă, eficientă – dar nu prin recurgerea la buget pentru o măsură de urgență, ci, în schimb, prin intermediul unei sume structurale pentru ajutor umanitar. UE trebuie să fie capabilă să acționeze prompt și să continue să ofere o contribuție.

  Bogusław Liberadzki, raportor pentru aviz al Comisiei pentru control bugetar. – (PL) Deoarece vorbesc în numele Comisiei pentru control bugetar, aș dori să atrag atenția asupra următoarelor probleme: Prima dintre acestea este nivelul de erori care au loc în cursul stabilirii bugetului și al realizării. Două domenii deosebit de importante sunt acțiunea externă și fondurile structurale. O altă problemă care este extrem de importantă pentru noi o reprezintă sumele alocate prin metoda tradițională, folosind un criteriu bazat pe evaluarea efectului fondurilor folosite. Acest al doilea aspect lipsește de multe ori atunci când se iau decizii bugetare. Al treilea domeniu este bugetul armonizat, de exemplu, fondul de coeziune și rețelele de transport transeuropene. Se pare că, în formularea bugetului, folosim prea puțin metodologia europeană și prea mult fragmentarea națională a bugetului. Factorul final legat de buget este solicitarea de a ține seama de astfel de informații precum rapoartele naționale privind realizarea obiectivelor bugetare pentru anul trecut. În prezent, mai puțin de jumătate din statele membre predau aceste rapoarte, iar rapoartele predate sunt redactate utilizând metodologii foarte diferite.

  Pervenche Berès, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. – (FR) Dle președinte, dle Wathelet, dle comisar, în ceea ce privește bugetul pentru 2011, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale este încântată de restabilirea de către Comisia pentru bugete a creditelor pentru Fondul european de ajustare la globalizare. Considerăm că acest lucru este absolut esențial în această perioadă de criză și solicităm Consiliului să urmeze abordarea delicată a Parlamentului, având în vedere climatul actual.

Solicităm, de asemenea, să se acorde o atenție deosebită ratei de punere în aplicare a creditelor pentru Fondul social european, altfel fondul nu va reuși să își îndeplinească obiectivele.

Solicităm, de asemenea, să se dedice mai multe resurse dialogului social deoarece experiența prezentului proces de restructurare ne-a învățat că, acolo unde există dialog social, lucrurile sunt mai armonioase și se pot găsi soluții mai bune. Aceasta este o chestiune importantă.

În sfârșit, suntem încântați de sprijinul Comisiei pentru bugete acordat primei inițiative de lucru a rețelei EURES, întrucât aceasta reprezintă o contribuție reală a Parlamentului European la inițiativa-pilot a Tineretului în mișcare și considerăm că trebuie să dezvoltăm și un instrument de ajutor pentru inovarea socială.

  Jutta Haug, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară. – (DE) Dle președinte, dle Wathelet, dle comisar, doamnelor și domnilor, în calitate de raportoare pentru aviz a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară în ceea ce privește bugetul, nu voi spune nimic nou niciunuia dintre cei prezenți. Cu toate acestea, aș dori să evidențiez din nou faptul că Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară este responsabilă pentru mai puțin de 1 % din întregul buget, mai puțin de 1 % din toate acțiunile de protecție a mediului, acțiunile pentru biodiversitate și acțiunile de combatere a schimbărilor climatice. Aceasta răspunde de întregul domeniu al sănătății publice, de siguranța alimentelor și a hranei și de măsurile veterinare, precum și de activitatea extrem de importantă a cinci agenții europene. 1 %! Ei bine, în acest caz, este cu siguranță imposibil să vorbim despre cantități excesive de bani. Această sumă mică de bani este, prin urmare, extrem de necesară pentru a ne desfășura activitatea. Așadar, nu va surprinde pe nimeni faptul că nu putem accepta reducerile Consiliului. Avem nevoie de acele resurse.

  Heide Rühle, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor. – (DE) Dle președinte, dle Wathelet, dle comisar, aș dori să susțin spusele vorbitoarei anterioare. În calitate de Comisie pentru piața internă și protecția consumatorilor, suntem responsabili de domeniul limitat al vămilor, al pieței interne și al protecției consumatorilor. Am încercat din greu să acordăm o atenție deosebită cifrelor și să adăugăm doar ce este cu adevărat necesar. Totuși, în vremuri de criză, este desigur nevoie de bani pentru protecția consumatorilor, vămi, instruirea funcționarilor vamali etc. Prin urmare, suntem de părere că vechile cifre trebuie restabilite.

Am dori să îi mulțumim Comisiei pentru bugete pentru cooperarea excelentă de care ne-am bucurat până acum și sperăm că aceasta va continua.

  Mairead McGuinness, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală. – Dle președinte, aș dori să îi mulțumesc raportoarei pentru lucrul amănunțit asupra bugetului pentru 2011.

Permiteți-mi să trec direct la un anumit punct îngrijorător pentru bugetul pentru agricultură, adică linia de închidere a conturilor. În calitate de comisie, am depus din nou un amendament și solicităm Parlamentului să îl susțină. Consiliul a folosit mijloace contabile creative pentru a găsi 420 de milioane de euro. Dacă nu reușim aprobarea amendamentului, ne vom confrunta cu o problemă bugetară imensă anul viitor și vor exista reduceri în toate liniile bugetare din agricultură.

În calitate de Parlament, nu putem permite ca acest lucru să se întâmple și trebuie să solicităm sprijinul dumneavoastră din toate grupurile politice pentru acest amendament. Doresc să îi mulțumesc Comisiei pentru bugete pentru înțelegerea și sprijinul acordat amendamentelor Comisiei pentru agricultură privind Fondul pentru produsele lactate, privind finanțarea noastră pentru programul de consum al laptelui și fructelor în școli, pentru populațiile de albine și pentru programul pentru persoanele defavorizate.

Sper că, în ceea ce privește piețele de lactate, Comisia are dreptate să fie optimistă. Mă îngrijorează volatilitatea.

  Morten Løkkegaard, raportor pentru aviz al Comisiei pentru cultură și educație. – (DA) Dle președinte, în calitate de raportor pentru bugetul Comisiei pentru cultură și educație, sunt mândru să pot spune că noi, cei din Parlament am reușit să facem ceea ce nu a reușit Comisia și ceea ce nu a vrut Consiliul să facă, adică să ținem cont de obligațiile din noua strategie Europa 2020 și să le consolidăm cu sprijin financiar pentru a atinge obiectivele stabilite în strategie.

Este esențial să investim în educație și în învățarea de-a lungul vieții pentru a crea „noi abilități pentru noi competențe” – o parte centrală a strategiei. Am dori, prin urmare, ca și Consiliul să sprijine poziția în ceea ce privește bugetul 2011 pe care noi, cei din Parlament, ne așteptăm să îl adoptăm mâine. Acest lucru include, desigur, în special cei 18 milioane de euro suplimentari pentru programul de învățare de-a lungul vieții. Aceasta va permite ca peste 3 500 de studenți europeni să beneficieze de mobilitate Erasmus. Dorim să creștem numărul de studenți din formarea profesională care pot obține stagii. Dorim să implicăm mai mulți adulți în formarea continuă finanțată de UE. Apoi, există 10 milioane de euro pentru programul „Oameni” care este destinat să crească mobilitatea candidaților doctori și studenți doctoranzi, să faciliteze o cooperare mai apropiată cu industria și să modernizeze universitățile europene și să furnizeze bani pentru comunicare. Am aprecia sprijinul Consiliului pentru acest lucru.

  Juan Fernando López Aguilar, raportor pentru aviz al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne. – (ES) Dle președinte, aș dori să raportez pe scurt cu privire la contribuția pe care a făcut-o Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la dezbaterea bugetară, lucru de care acest Parlament este informat. Voi vorbi despre patru puncte.

Primul punct se referă la Europol, întrucât comisia noastră și-a restabilit bugetul, având în vedere reducerile propuse de Consiliu, și am propus, de asemenea. o creștere de 500 000 de euro astfel încât aceasta să poată face față responsabilităților care au survenit ca urmare a intrării în vigoare a celei de-a doua versiuni a Programului de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste.

În al doilea rând, am solicitat eliberarea creditelor din rezervă și punerea la dispoziția Europol a creșterii propuse.

Am decis ca și creditele destinate Sistemului de informații Schengen din a doua generație să fie înscrise în rezervă cu condiția să fie eliberate la momentul obținerii informațiilor necesare privind etapele care trebuie urmate în viitor.

Întrucât considerăm că acestea sunt de extremă importanță pentru spațiul de libertate, securitate și justiție, am propus, de asemenea, restabilirea creditelor pentru cele trei fonduri destinate imigrării și integrării: Fondul european pentru frontierele externe, Fondul european de returnare și Fondul european pentru integrarea resortisanților țărilor terțe.

În sfârșit, am restabilit și bugetul planificat pentru agenția Eurojust, ale cărei funcții au fost recent extinse, întrucât aceasta reprezintă un instrument esențial pentru dezvoltarea cooperării juridice în Europa.

  Algirdas Saudargas, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri constituționale. – (LT) Aș dori să îl felicit pe raportor pentru găsirea unei poziții echilibrate. Consider că propunerea pentru bugetul 2011, pe care o vom vota mâine, menține un echilibru perfect între economia bugetară și stimularea economică și respectă prioritățile Parlamentului European, care au fost menționate în mod repetat. Înțeleg scopul statelor membre de a reduce cât mai mult posibil deficitul bugetar, însă multe dintre aceste reduceri propuse de Consiliu sunt nefondate. Nu trebuie să uităm că obiectivele bugetare ale Uniunii Europene sunt diferite. Banii din bugetul UE sunt direcționați către viitoarele noastre investiții. Modul în care vom depăși criza va depinde de buna distribuire și utilizare a acelor bani. Energia, inovările, cercetarea științifică, educația și mobilitatea sunt fundamentele creșterii noastre economice și creării de noi locuri de muncă. Prin urmare, trebuie nu doar să asigurăm continuitatea eficienței programelor deja existente, ci și finanțarea adecvată a noilor domenii de politică incluse în Tratatul de la Lisabona. Solicit colegilor mei să aprobe proiectul de buget.

  Peter Šťastný, raportor pentru aviz al Comisiei pentru comerț internațional. – Dle președinte, Tratatul de la Lisabona i-a acordat Parlamentului European noi competențe în domeniul acordurilor comerciale internaționale, iar Comisia pentru comerț internațional intenționează să exploateze aceste noi competențe.

Un instrument de flexibilitate pentru măsurile referitoare la comerțul cu banane va ajuta țările producătoare să facă față noilor provocări și va fi în beneficiul consumatorilor din țările mai puțin dezvoltate. Asistența aferentă comerțului, precum acordurile de parteneriat economic și ajutorul pentru comerț, va stimula creșterea prin comerț nu doar în UE, dar ci și comerțul din cadrul regiunilor.

Pentru a încheia, voi pune accentul pe dimensiunea parlamentară a OMC și voi menționa interesele de afaceri externe din India, ASEAN și China. Relațiile cu țările cu dezvoltare rapidă prin intermediul centrelor de acest gen vor fi benefice economiilor noastre în general și IMM-urilor în special.

  Dominique Riquet, raportor pentru aviz al Comisiei pentru transport și turism. – (FR) Dle președinte, Comisia pentru transport și turism, care a fost foarte rezonabilă în propunerile sale în cursul perioadei de criză, ar dori să sublinieze că transportul și turismul generează cu ușurință peste 10 % din PIB-ul Uniunii și că acestea sunt sectoare esențiale de creștere ridicată a valorii adăugate europene.

Trei puncte în special merită să fie accentuate și noi am dori ca acestea să fie sprijinite. Mai întâi, finanțarea agențiilor. Într-adevăr, de ce să legiferăm fără a avea criterii în amonte și instrumente de punere în aplicare operaționale în aval? Aceste amendamente vizează furnizarea către agenții a resurselor de care acestea au nevoie pentru a-și îndeplini mandatul și, prin urmare, mandatele Europei.

În al doilea rând, turismul, pentru care Uniunea este prima destinație în lume, a devenit o competență veritabilă odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, însă nu are o rubrică bugetară proprie. Simpla continuare a celor două acțiuni pregătitoare nu este suficientă. Dorim să ne sporim acțiunea, cel puțin simbolic, prin sprijinirea de noi proiecte-pilot, în special privind turismul industrial și cultural.

În sfârșit, erupția vulcanului islandez ne-a demonstrat importanța punerii în aplicare a unei interfețe europene unice de informare și de rezervare a biletelor pentru toate mijloacele de transport, iar aceasta face subiectul ultimei noastre solicitări.

  László Surján, raportor pentru aviz al Comisiei pentru dezvoltare regională. – (HU) Dle președinte, vă mulțumesc pentru că mi-ați acordat cuvântul. Consiliul ia 4 miliarde de euro și invocă criza economică. Ce rezolvă ei cu aceste fonduri? Nu criza, cu siguranță. Ceea ce poate acest lucru să realizeze este, totuși, să distrugă solidaritatea dintre statele membre și să facă imposibilă desfășurarea programelor în curs. Dle Președinte, dle ministru, nu merită. Prin urmare, în opinia comisiei noastre, la capitolul 1B al bugetului 2011, trebuie să ne întoarcem la propunerile Comisiei, mă refer la Comisia Europeană, întrucât acesta se bazează pe previziunile statelor membre. Statele membre nu ar trebui să aibă două soluții contradictorii. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dle președinte, aș dori să întreb de ce Comisia pentru industrie, cercetare și energie nu a prezentat niciun aviz. Acela este domeniul în care se fac cele mai mari reduceri. De ce nu există niciun vorbitor desemnat aici?

  Președintele. – Aceasta este o întrebare bună, dle Rübig. Acest raport nu a dispus un aviz din partea Comisiei pentru industrie, cercetare și energie. Am aici lista tuturor comisiilor care au trebuit să dea un aviz și nu văd Comisia pentru industrie, cercetare și energie.

În orice caz, vom afla, dle Rübig.

  Salvador Garriga Polledo, în numele Grupului PPE. – (ES) Dle președinte, o politică bugetară optimă nu este cea care finanțează mai mult, ci una care finanțează bine, sau inteligent, după cum a spus domnul comisar în comunicarea sa.

Îmi place modul în care Comisia Europeană a elaborat bugetul 2011, însă există loc de îmbunătățiri. Nu îmi place și nu mi-a plăcut niciodată modul în care Consiliul se ocupă de bugetele europene. Reducerea din toate părțile la toate proiectele care vin de la Comisie sau de la Parlament nu este o tehnică bugetară, ci un veritabil exemplu de măcelărie bugetară.

Am dori, eventual, să îl întrebăm pe reprezentantul Consiliului dacă l-a auzit sau nu pe comisarul Lewandowski vorbind despre nevoia de credite de plată.

Grupul meu consideră că este posibilă stabilirea unui echilibru între austeritatea bugetară și impulsul european. Este clar faptul că Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European nu crede că stabilirea acelui echilibru este posibilă și, prin urmare, depune amendamente care să spargă plafoanele bugetare și să facă inevitabilă o luptă împotriva Consiliului.

Prin urmare, solicit acestui Parlament să nu ia parte la această strategie, ci să o sprijine în totalitate pe cea a raportorului, care a câștigat deja un sprijin majoritar săptămâna trecută în Comisia pentru bugete.

  Göran Färm, în numele Grupului S&D. – (SV) Aș dori să îi mulțumesc din suflet dnei Jędrzejewska. Aceasta a făcut o muncă excelentă și, în general, suntem, de fapt, în acord în Comisia pentru bugete, deși există unele domenii noi – și voi reveni la aceasta – în care noi, cei din Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, avem o viziune ușor diferită.

Suntem foarte conștienți de situația de criză a finanțelor statelor membre. În ciuda acestui fapt, apărăm în principiu bugetul UE, deși acum ne menținem la niveluri foarte scăzute, mai ales în ceea ce privește noile angajamente politice pentru anul următor, în care și Parlamentul își păstrează creșterea sub o rată de 1 %. Această cifră este foarte modestă.

În ceea ce privește plățile, rata de creștere este mai ridicată, iar acest lucru este, de asemenea, rezonabil. Încercarea de a reține plata fondurilor structurale ar afecta direct acele țări are au cele mai multe probleme în ceea ce privește locurile de muncă și creșterea. Trebuie să ne amintim că țările precum Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania și Letonia sunt receptori neți ai resurselor bugetare ale UE. Reducerea bugetului nu va fi în favoarea lor. Nu trebuie să uităm acest lucru.

În primul rând, suntem restricționați. Privit de-a lungul ultimilor 20 de ani, bugetul UE a crescut de fapt mai încet decât cele ale statelor membre. Și acesta este un lucru pe care nu ar trebui să îl uităm.

În al doilea rând, noi, social-democrații, nu acceptăm opinia că măsurile de austeritate sunt singura metodă de rezolvare a crizei. Prin urmare, luptăm pentru o creștere, mai ales în rubrica 1a, care să includă investiții, cercetare și dezvoltare și inițiative ale pieței forței de muncă. Trebuie să existe o creștere aici. Cu toate acestea, nu suntem în totalitate de acord cu Consiliul și Comisia în ceea ce privește proiectul ITER. Suntem în favoarea acestui proiect, însă acesta nu trebuie să fie singura prioritate când vine vorba despre cercetare și dezvoltare. Acestuia nu trebuie să i se permită să depășească toate celelalte. Prin urmare, dacă dorim să continuăm cu proiectul ITER, va trebui să facem revizuiri și va fi nevoie de mai mulți bani.

În al treilea rând, și la fel de important, trebuie să păstrăm solidaritatea în cursul crizei. Dacă cei mai afectați de reducerile fondurilor structurale vor fi cei care au cu adevărat nevoie de sprijin, atunci politica este inacceptabilă.

În al patrulea rând, considerăm, de asemenea, că este justificată o anumită creștere în temeiul Tratatului de la Lisabona. UE va avea un număr de noi sarcini cu privire la Serviciul pentru acțiune externă, noile instituții financiare, energie și climă. Nu putem să delegăm noi sarcini pentru UE și apoi să nu plătim pentru ele.

În sfârșit, aș dori să menționez bugetul pentru politica externă care este, în mod clar, subfinanțat. Dacă vrem să ne putem permite să oferim ajutor Palestinei și să găsim fondurile necesare pentru extindere, avem nevoie de mai mulți bani. Prin urmare, a fost, de asemenea, foarte important pentru noi, social-democrații, să legăm bugetul 2011 de o dezbatere care să aibă o perspectivă de termen mai lung: cu privire la resursele proprii, plafoanele bugetare pentru 2012 și 2013 și finanțarea noului mecanism de sprijin financiar. Pentru a realiza acest lucru, salut menționarea de către dl comisar a flexibilității ca soluție posibilă. Sunt absolut sigur că nu vom reuși în aceste negocieri bugetare dacă nu vom putea, într-un fel, fie să revizuim plafoanele bugetare, fie să utilizăm instrumentul de flexibilitate. Consider că acest lucru este extrem de necesar.

  Anne E. Jensen, în numele grupului ALDE. – (DA) Dle președinte, dle Wathelet, dle comisar, secera reducerilor taie în bugetele publice din majoritatea statelor membre. Așadar, nu ar trebui să ne reținem în bugetul UE? Ba da, ar trebui, și asta și facem, în oarecare măsură. Aceasta este tema comună stabilită în propunerea Parlamentului pentru bugetul anului viitor. Ne-am menținut sub plafoanele stabilite în cadrul financiar multianual, însă acest fapt va fi posibil doar prin realizarea de reduceri în ceea ce privește prioritățile precise și angajamentele internaționale. În caz contrar, nu vom putea obține credite suficiente pentru cercetare, energie și ajutor pentru Palestina. În termeni preciși, a trebuit să facem reduceri în creditele pentru proiectul ITER de fuziune, în politica externă și de securitate comune și în ajutorul pentru țările producătoare de banane și cooperarea cu națiunile industrializate recent. Cred că acest lucru reflectă faptul că cadrul financiar anual este prea restrictiv și aș dori să îmi exprim din nou astăzi regretul pentru nerespectarea de către Comisie a promisiunii de furnizare a unei veritabile revizuiri la jumătatea perioadei a cadrului. Trebuie să revizuim perspectiva financiară până în 2013. Altminteri, vom întâmpina probleme. Comisia tocmai ne-a dat o comunicare privind revizuirea bugetului în care aceasta stabilește liniile pentru următorii câțiva ani, însă nu explică modul în care vom putea ajunge la capăt în 2011, 2012 și 2013.

În numele Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, aș dori să îi mulțumesc dnei Jędrzejewska pentru gestionarea sa profesionistă a votului privind bugetul. Suntem mulțumiți de rezultat. Ne-ar fi plăcut să vedem câteva diferențe ale cifrelor din unele părți ale bugetului pentru agricultură. Nu am vrut un fond pentru produsele lactate de 300 de milioane de euro. Ar trebui, de asemenea, să ajutăm la rezolvarea problemei închiderii contului. Am votat greșit în această privință. Mai există câteva locuri în bugetul Parlamentului în care ne-ar fi plăcut, de asemenea, să se facă economii, dar, până la urmă, ne mulțumim cu ce avem acum în fața noastră și aștept cu nerăbdare negocierile constructive cu Consiliul.

  Isabelle Durant, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle președinte, dle ministru, dle comisar, și eu aș dori să îi felicit pe raportori, în special pe dna Jędrzejewska și dna Trüpel. Cred că dna Trüpel a făcut o muncă formidabilă, o treabă cu adevărat excepțională, permițându-le chiar și veteranilor bugetului, celor care au elaborat bugete ani întregi în acest Parlament, să lucreze în condiții noi – cele ale Tratatului de la Lisabona – cu o singură lectură. În orice caz, s-a făcut o muncă excelentă – vă mulțumesc.

Acesta a fost, de asemenea, un maraton în care președinții grupurilor noastre – doar unul dintre aceștia a mai rămas acum în Parlament – au participat cu toții la un moment dat. Uneori ne-a fost puțin teamă că lucrurile vor lua o întorsătură greșită, dar, din fericire, nu a fost deloc cazul, datorită raportorilor și Președintelui nostru. Poate este neobișnuit, dar aș dori să felicit și munca lui. Am beneficiat de pe urma faptului că președinții grupurilor doresc să depună un buget ambițios și, înainte de toate, să creeze o legătură cu ceea ce va urma apoi, continuarea, în Comisia specială privind provocările politice și resursele bugetare pentru o Uniune Europeană sustenabilă după 2013 (SURE), și în contextul viitoarei perspective bugetare deoarece este clar că bugetul 2011 este un lucru, însă ceea ce urmează după este cu mult mai important. Sunt încântată că împreună, noi, președinții grupurilor și Comisia pentru bugete, am ajuns la un acord.

Vom vedea! Pentru moment, este sigur că avem o poziție parlamentară și, după ce am auzit ceea ce dl Wathelet a avut de spus despre părerile Consiliului, am, evident, câteva preocupări cu privire la ce ne așteaptă la conciliere. Nu va fi ușor, deoarece între solicitările Consiliului și cele ale Parlamentului, ne vom zbate să ajungem la un acord. Contez pe dumneavoastră să ne ajutați în această problemă și să propunem un buget cu adevărat ambițios.

Cei din Consiliu care critică de exemplu creșterea creditelor de plăți sunt nedrepți față de acest buget. Acestea sunt angajamente din trecut; este o chestiune de credibilitate: când plătim ceea ce am spus că plătim, facem doar ceea ce trebuie să facem, chiar dacă depășește creditele de plată. Cred că ar trebui să fim atenți să nu omitem esențialul aici.

Deși vom sprijini rezoluția mâine, cred că există câteva inadvertențe în acest buget și aș dori să subliniez două din cele importante.

Acum câteva luni, am votat cu toții această rezoluție importantă privind programul 2020, în care am hotărât să includem elemente precum ecologizarea economiei, sprijinul pentru energiile regeneratoare și așa mai departe, și orice creează lucru și locuri de muncă. Acesta este punctul de vedere din care, pentru a ne oficializa intențiile, am depus un amendament anume pentru a ne asigura că criteriile pentru dezvoltarea sustenabilă sunt scoase din programul LIFE, dar incluse în toate celelalte domenii. Cred că acel amendament va fi respins mâine. Cu toate acestea, vă invit să ne sprijiniți amendamentul, astfel încât criteriile pentru dezvoltare durabilă să presupună acțiune și nu doar vorbe.

Voi trece acum la a doua contradicție: Reactorul termonuclear experimental internațional (ITER). Bugetul ITER a fost redus cu 45 de milioane. Asta este, în sfârșit, ceva. Înainte de toate, au existat totuși tentative de a lua acei bani din politica agricolă; din fericire, nu au fost luați de acolo, ci din cercetare, ceea ce nu este cu mult mai bine. Din nou, fac trimitere la ceea ce Ban Ki-moon ne-a spus în această dimineață. Ne-a cerut nouă, europenilor, să fim pionieri în domeniul energiilor regeneratoare, să promovăm puternic noi tipuri de energie și nu cele din trecut, nu cele care mai presus de toate câștigă bani pentru acționari, dar eșuează în a ajuta consumatorii europeni sau viitoarele generații de europeni care vor fi nevoiți să continue gestionarea creării de deșeuri. Această strategie de totul sau nimic în ceea ce privește ITER – care va costa până la urmă 1,5 miliarde de euro – este, în opinia mea, o mare greșeală și cred că nu facem ceea ce am spus că vom face în rezoluția 2020.

În sfârșit, pentru a încheia, există câteva probleme în program: avem, de asemenea, guvernanța economică, lichidarea grupului de lucru al Consiliului și propunerile Comisiei; va fi nevoie de multă muncă pentru a lega acest buget de bugetele viitoare și de perspectiva financiară.

  Michał Tomasz Kamiński, în numele Grupului ECR. – (PL) Această dezbatere asupra bugetului și întreaga serie de dezbateri care încep sunt un mare test pentru elita europeană. I-am dat Europei Tratatul de la Lisabona, iar acest tratat le dă cetățenilor mai multe de la Europa. Aș dori să spun foarte clar că nu trebuie să spunem că vrem mai multă Europă dacă nu dăm mai mulți bani pentru aceasta. Acesta este punctul de la care aș vrea să încep. Nu putem spune cu onestitate că vrem mai multă Europă, dar că nu vrem să plătim pentru mai multă Europă. Europa costă, și dacă ne uităm la structura cheltuielilor din bugetul european, în structura cheltuielilor a celor mai importanți contribuabili, vom vedea că nu este un cost major să se cheltuiască pe Europa. Aș dori să ridic și o altă problemă, în calitate de reprezentant al Poloniei și de reprezentant al Europei Centrale și de Est: toate fondurile care sunt îndreptate spre dezvoltarea regiunii noastre, care este o mare consumatoare de bunuri create și produse în Europa Occidentală, și toți banii investiți în noile țări ale Europei sunt bani investiți în viitorul Europei. O Europă Centrală și de Est mai bogată și mai multă bogăție în noile țări din Europa vor fi, de asemenea, benefice pentru acele țări din Europa Occidentală pe care le respectăm enorm și care sunt contribuabili neți la bugetul Uniunii Europene. Și în această dezbatere avem nevoie de solidaritate europeană sporită.

  Miguel Portas, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dle președinte, aș dori să fiu complet sincer în această dezbatere. Aceasta nu este o discuție între contabili, ci o chestiune de planuri și opțiuni pentru viitor.

Viziunea guvernelor este foarte simplă: toate se supun noului consens de la Bruxelles. La nivel național, bugetele sunt supuse unui singur cuvânt cuvânt-cheie: austeritate. La nivel european, rezultatul acesteia este foarte simplu: bugetul rezidual.

Aș dori să îi spun Consiliului că încă nu s-a terminat criza, dar că, între timp, se retrag într-adevăr toate măsurile sociale de la nivel național. Criza nu s-a terminat, dar toate bugetele noastre naționale se îndreaptă către înghețarea sau reducerea salariilor, reducerea pensiilor și creșterea celui mai nedrept impozit dintre toate: TVA-ul.

În acest context, guvernele refuză să mai dea chiar și un euro în plus bugetului european. Propunerea acestora este cu 3 miliarde de euro mai mică decât cea pe care am venit să o discutăm astăzi aici. Cu toate acestea, ar trebui să fim conștienți de faptul că propunerea pe care am venit aici să o discutăm este una timidă, care nu are deloc curaj.

De fapt, ceea ce ne trebuia era un buget european care să poată compensa politicile la nivel național, cu investiții precise destinate creării de locuri de muncă. Ne trebuia un buget european care să combată efectele negative ale politicilor bugetare la nivel național.

Acest lucru nu a reprezentat o opțiune. Guvernele transferă Europei noi competențe fără a transfera resurse, distrugând legăturile stabilite, și totuși pot propune creșteri care se pot explica doar prin existența lor în buzunarul grupurilor de interese. Acesta este cazul celor 350 milioane de euro de finanțări propuse pentru Institutul de fuziune nucleară, o investiție care este foarte suspectă în climatul actual.

Adevărata justificare în joc este totuși aceasta. La nivel național, disciplina bugetară se bazează pe penalizări stupide precum cele pe care comunicatul franco-german încearcă să le facă și să le ratifice astăzi. La nivel european se află un buget rezidual și mediocru care este mereu subfinanțat.

În această situație, este, prin urmare, extrem de important să se discute despre resursele proprii ale Uniunii Europene și despre necesitatea unei taxe pentru tranzacțiile financiare de la nivel european care ar permite un minimum de justiție în economie. Europa este acum disperată. Aceasta este Europa în care în Grecia, Spania și Franța au loc greve generale, chiar și în această zi. Și în Portugalia și Italia vor fi greve luna următoare. Îi datorăm Europei, cea care luptă și este disperată, un răspuns bazat pe justiție, investiție și creare de locuri de muncă.

  Marta Andreasen, în numele Grupului EFD. – Dle președinte, acest Parlament s-a alăturat Comisiei Europene pentru solicitarea unei creșteri de aproape 6 % pentru bugetul 2011 într-un moment în care guvernele naționale propun reduceri substanțiale ale propriilor bugete.

Cei care promovează creșterea argumentează că finanțarea suplimentară este necesară pentru a acoperi noile competențe care decurg din Tratatul de la Lisabona. De fapt, nu îmi amintesc să fi auzit – sau să fi menționat cineva la momentul ratificării – că va exista vreun cost asociat cu Lisabona, sau care va fi acel cost. Nici măcar astăzi nu avem o idee clară despre costul punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona pentru contribuabil.

Se pretinde, de asemenea, că austeritatea nu este răspunsul corect în vremuri de criză și că este necesar să se cheltuiască mai mult pe educație, energie regenerabilă etc. Uitându-ne la fondurile necheltuite din ultimii câțiva ani, este clar că UE nu reușește să producă un buget eficient. Acest eșec este legat de neregularitățile identificate în fiecare an de Curtea de Conturi Europeană. Din nou, cea mai mare creștere propusă – o creștere de 17 % – merge spre fondurile de coeziune, domeniul în care auditorii raportează cel mai ridicat număr de nereguli.

Dacă mi se pare uimitor că, în vremuri de criză, UE caută să își crească propriul buget, mi se pare și mai greu de explicat faptul că Parlamentul European vrea să își dubleze propriul buget de amuzament. Adică Regatul Unit taie cu secerea în alocațiile pentru copii și finanțarea universităților, amână programele de construcție de școli și face alte reduceri dureroase doar pentru a finanța mai multă șampanie și scoici pentru Parlamentul European? Este rezonabil ca Regatul Unit să facă reduceri în cheltuielile pentru domeniul militar în timp ce contribuția sa netă la Uniunea Europeană va crește de la aproximativ 6 miliarde de lire sterline la 8 miliarde în următorii doi ani? Acest lucru este pur și simplu inacceptabil pentru poporul britanic.

(Aplauze din partea Grupului EFD)

  Lucas Hartong (NI). – (NL) Dle președinte, când aud remarcile Grupului Partidului Popular European (Creștin–Democrat) și ale Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, în special cele referitoare la bugetul 2011, mă copleșește sentimentul de rușine că nu vreau să fac parte din acest Parlament European. În timp ce oamenii de acasă sunt nesiguri de locurile lor de muncă și de veniturile lor și așteaptă ca politicieni inspirați să economisească acolo unde este posibil și să investească acolo unde este absolut necesar, Comisia și Parlamentul au reușit de fapt să crească aproape peste tot cheltuielile pe tot felul de hobby-uri inutile.

În timp ce comisarul Barroso le cere statelor membre să facă economii, Comisia sa și Parlamentul European cresc bugetul pentru 2011. Nu se poate să mai luați asta în serios; și cu toate acestea se întâmplă. Acest Parlament pare să nu își dea seama ce îi preocupă pe cetățenii de acasă. Cu o singură excepție pozitivă, acesta este o ființă posomorâtă, încărunțită și costisitoare.

Unii din această Cameră se gândesc probabil că vorbește aiurea Partidul acela ciudat pentru Libertate (PVV) – și este adevărat, dle președinte, că noi punem oglinda în față și spunem: „Este necesar să risipim banii cetățenilor pe mașini scumpe oficiale, inclusiv pentru uz personal? Este oare necesar să dăm bani pe sărbătoriri în timp ce Europa este în mijlocul unei profunde crize economice? Este oare necesar să creăm un Serviciu pentru acțiune externă scump când toate statele membre sunt perfect capabile să facă singure acest lucru? Este oare necesar să păstrăm în funcțiune comisii inutile scumpe și să trimitem alți bani către Yemen și teritoriile palestiniene?

Este doar PVV. Totuși, să nu interpretăm greșit: PVV nu mai este singur în Europa. Noi luptăm pentru cetățean și vrem să avem o voce în acest circ costisitor. Sunt mândru de țara mea și de cetățenii săi și voi continua să vorbesc, pentru că acestea trebuie spuse și pentru că vreau. Prin urmare, vom vota împotriva bugetului 2011.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Gerben-Jan Gerbrandy (ALDE). – (NL) Dle președinte, ne putem da seama din argumentul dlui Hartong și din amendamentele partidului că Partidul Olandez pentru Libertate (PVV) este un partid anti-european. PVV se autoproclamă, de asemenea, un partid care combate infracțiunile și care vrea să trimită oamenii în țara lor. Întrebarea mea pentru dl Hartong este: cum veți putea face aceasta dacă stabiliți întregul buget al Europol la zero, dacă economisiți până la desființare în Sistemul de informații Schengen și dacă anulați total cele 113 milioane din Fondul european de returnare?

  Lucas Hartong (NI). – (NL) Dle președinte, îi mulțumesc mult colegului meu deputat pentru această întrebare. După cum dl Gerbrandy știe deja, combaterea terorismului și politica aferentă este o problemă a statelor membre și considerăm că nu se încadrează în sfera de competențe ale Uniunii Europene. În plus, după cum sunt sigur că știe și stimatul meu coleg, a existat o incidență enormă a fraudei în cadrul Europol în ultimii ani pe care am discutat-o recent în acest Parlament, iar acest lucru mi se pare un motiv suficient pentru a plasa și politica privind poliția înapoi în grija statelor membre.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, și eu am o întrebare pentru dl Hartong. Aș dori foarte mult să știu dacă, în baza criticilor sale asupra finanțelor UE, partidul acestuia, care în prezent este, desigur, esențial în parlamentul olandez pentru sprijinirea guvernului, dorește ca Țările de Jos, care sunt, de asemenea, un contribuabil net, să își reducă suma netă pe care o plătesc?

  Lucas Hartong (NI). – (NL) Aceasta este o întrebare foarte interesantă și un subiect asupra căruia vor exista cu mult mai multe discuții în acest Parlament. Noul guvern din Țările de jos a făcut într-adevăr o prioritate din reducerea contribuției la Uniunea Europeană și sunt în același timp încântat și recunoscător pentru aceasta. În plus, vom furniza cu siguranță elemente esențiale discuției privind cadrul financiar multianual al acestui Parlament. Prin urmare, puteți fi liniștiți că vom fi foarte critici și la alte creșteri ale bugetelor pentru 2011 și pentru anii următori.

  José Manuel Fernandes (PPE). – (PT) Dle președinte, dle Wathelet, dle comisar, doamnelor și domnilor, bugetul 2011 pe care îl propune Parlamentul este ambițios, inteligent și respectă angajamentele pe care și le-a luat într-un mod riguros și realist. Sunt foarte conștient de faptul că această ambiție inteligentă este posibilă, întrucât bugetul UE continuă să crească la aproximativ 1 % din venitul național brut.

Acest buget demonstrează, de asemenea, în mod clar nevoia de a revizui cadrul financiar multianual, având în vedere marjele înguste pentru posturile sale, și mai ales pentru posturile 1A, 3B și 4. Este, de asemenea, clar că o dezbatere privind nevoia de noi resurse pentru bugetul Uniunii este urgent necesară.

Punerea în aplicare a politicilor și programelor aprobate de instituțiile UE este asigurată, împotriva voinței Consiliului, care propune reduceri drastice și arbitrare în creditele de plăți și de angajamente care nu sunt în conformitate cu gestionarea financiară și bugetară. Cel mai rău este că se pun la îndoială punerea în aplicare a inițiativelor și investițiilor care constituie câștiguri și valoare adăugată pentru UE.

În același mod – felicitări raportorului – noi acordăm prioritate politicilor privind tineretul, educația și mobilitatea. Am crescut finanțarea pentru programul de învățare de-a lungul vieții, programul PESSOA, programul pentru mobilitatea cercetătorilor, programul Erasmus Mundus și programul-cadru pentru competitivitate și inovare. În ceea ce privește mobilitatea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, aș dori să subliniez proiectul-pilot în care am fost implicat personal: „Primul tău loc de muncă în străinătate”.

Mai mult, nu pot omite să accentuez obiectivul Parlamentului de excelență legislativă care a fost îmbinat cu precizie, după cum este evidențiat de reducerea de 25 de milioane de euro din acest buget în comparație cu propunerea inițială de dinaintea întâlnirii cu Biroul.

  Derek Vaughan (S&D). – Dle președinte, mai întâi aș dori să le mulțumesc raportorilor pentru munca pe care au depus-o în ceea ce privește bugetul. Fiecare buget este dificil, însă, în contextul reducerilor din statele membre, acest buget este probabil mai dificil decât este normal.

Guvernul de coaliție din Regatul Unit va anunța într-adevăr mâine reduceri brutale de aproximativ 83 miliarde de lire sterline care vor afecta fiecare persoană din țară în parte. Credem că acest lucru este prea rapid, prea devreme și prea mult.

Totuși, știm cu toții că trebuie să fim atenți cu cheltuielile UE și, prin urmare, trebuie să ne asigurăm că UE își cheltuiește banii în mod chibzuit. Trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că UE și Parlamentul European își pot îndeplini responsabilitățile și că noi putem să ne finanțăm prioritățile – priorități precum fondurile structurale și cercetarea și dezvoltarea care să fie în beneficiul indivizilor, al comunităților și al IMM-urilor din toată Uniunea. Toate aceste lucruri ne vor ajuta și să găsim calea de ieșire din deficit și datorii. Aceste elemente nu ar trebui considerate ca fiind cheltuieli inutile, ci investiții în viitorul nostru.

În timp ce statele membre vor să iasă din criză prin reduceri, considerăm că putem contribui la crearea unei strategii diferite: o strategie bazată pe găsirea căii de ieșire din dificultățile precum datoria, deficitul și șomajul în creștere. Întrucât trebuie să găsim finanțări pentru aceste priorități, trebuie, desigur, să monitorizăm cheltuielile inutile și costurile de administrare. Când cheltuielile suplimentare sunt justificate, ar trebui să le sprijinim. Să ne amintim că unele dintre cheltuielile suplimentare pe care le are UE acum sunt rezultatul deciziei sprijinite de statele membre, precum Serviciul pentru acțiune externă și crearea de trei noi agenții de guvernanță financiară.

Acolo unde cheltuielile sunt inutile, ar trebui să ne opunem. Acest lucru este valabil pentru bugetul general, precum și pentru bugetul Parlamentului European. Raportorul a dat deja câteva exemple de domenii în care am făcut eforturi pentru a economisi în bugetul Parlamentului European. Voi da unul: eliberarea rezervei asupra celei de-a doua tranșe de 1 500 de euro per membru pe lună. Trebuie să știm costurile totale pe care le implică angajarea de personal suplimentar înainte de a elibera rezerva, și sper că deputații vor sprijini această viziune.

Sper, de asemenea, ca la votarea de mâine, deputații să se uite cu atenție la fiecare amendament în parte pentru a se asigura că există echilibrul potrivit între investiție și îndeplinirea responsabilităților noastre în calitate de Parlament și cheltuielile publice chibzuite. Sunt sigur că toți deputații ar dori să se asigure că UE adaugă valoare cheltuielilor statelor membre, precum și indivizilor și comunităților.

În sfârșit, sper că, în cadrul reuniunilor de conciliere, Consiliul va recunoaște că trebuie să se uite nu doar la reduceri, ci și la investiții și la creșterea economică pentru locuri de muncă din întreaga UE, lucru de care avem nevoie cu disperare.

  Carl Haglund (ALDE). – (SV) Aș dori să îi mulțumesc raportorului, care a depus o muncă excelentă. Aș dori, de asemenea, să îi mulțumesc raportorului Comisiei pentru Bugete, care a condus extrem de bine negocierile.

Acum trecem prin perioadei economice dificile, un fapt pentru care au adus mărturie colegii mei membri. În numele grupului meu, am fost responsabil pentru ceea ce s-a numit „alte părți ale bugetului”. În perioade economice dificile, este ușor să se ajungă la o dezbatere simbolică asupra propriilor costuri și creșteri ale costurilor Parlamentului. Acest lucru este ușor interpretat ca fiind populist, însă, după cum a subliniat și colegul meu deputat din Regatul Unit, deși costurile pentru asistenți și costurile de reprezentanță a Președintelui nu sunt cu siguranță deosebit de mari, dacă luăm în considerare imaginea de ansamblu și bugetul UE, acestea au o semnificație simbolică. Ar trebui probabil să ne uităm la propriile costuri și să ne oprim din a le crește în perioade economice dificile.

În ceea ce privește proiectul de buget în general, aș dori să critic Consiliul. Înțeleg că acesta a vrut să facă anumite reduceri în bugetul din acest an. Este complet logic pentru noi să nu vrem o creștere de 6%, de exemplu, însă, în același timp, nu este foarte consecvent din partea noastră să facem reduceri în domeniul cercetării, al dezvoltării și al inovației atunci când, chiar primăvara trecută am căzut de acord, împreună, asupra strategiei Europa 2020, în care principalul accent a fost asupra acestor domenii. Astfel, prioritățile Consiliului pentru bugetul 2011 par oarecum să nu aibă logică.

În sfârșit, în ceea ce privește dezbaterea privind resursele proprii, mulți dintre noi, cei din Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, ne bucurăm foarte mult de această dezbatere. Aceasta este necesară. În prezent avem un fel de meci de wrestling asupra finanțării bugetului, care nu este deosebit de constructiv. Este bine că acum putem discuta alte modele de salvare a viitorului buget UE.

  François Alfonsi (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, bugetul 2011 este primul buget al Uniunii în temeiul noilor dispoziții ale Tratatului de la Lisabona. Raportorii noștri au făcut o muncă foarte bună în numele instituțiilor europene, lucru pentru care le mulțumesc. Parlamentul nostru a reușit să reziste presiunilor de a impune austeritate bugetară în detrimentul priorităților noastre, mai ales în domeniul dezvoltării durabile. Salutăm unele dintre amendamentele care au fost aprobate.

În calitate de deputat corsican, salut, prin urmare, faptul că fondurile europene vor fi de acum disponibile limbilor amenințate din Europa, indiferent de statutul lor în statele lor membre. Credem, de asemenea, că acest buget UE provoacă dezbateri esențiale pentru viitorul Europei. Votul în favoarea bugetului 2011 este, în ceea ce ne privește, o primă etapă. Munca Parlamentului este doar începutul.

Mai întâi trebuie să ne punem în funcțiune noile competențe. Comisia și șefii de stat au primit indicii semnificative în această privință, mai ales în ceea ce privește proiectul ITER.

În al doilea rând, trebuie să inițiem o discuție și ulterior să stabilim un echilibru de putere, pentru ca resursele noastre să crească cu ocazia viitorului cadru financiar multianual pentru 2014-2020. Avem nevoie ca Uniunea să aibă resurse proprii precum o taxă asupra tranzacțiilor financiare sau introducerea unei taxe europene pe emisiile de carbon.

Prin urmare, bugetul 2011 începe în mod explicit dezbaterile, chiar dacă acestea sunt înscrise doar simbolic. Prin acest buget, Parlamentul a luat în calcul dimensiunea noilor sale responsabilități și se pregătește pentru dezbateri care vor determina viitorul Uniunii.

  Lajos Bokros (ECR). – Dle președinte, bugetul UE pentru 2011 va fi primul pregătit în baza Tratatului de la Lisabona, însă nu este primul din perioada de austeritate. Criza financiară mondială a scos la iveală deficiențele structurale profunde ale modelului european de dezvoltare bazat pe impozite ridicate, redistribuire fiscală ridicată, piețe ale forței de muncă inflexibile și dispoziții privind bunăstarea extinse inutil. Acesta este momentul să regândim și să restructurăm fiscalitatea, nu doar la nivel național, ci și la cel european.

Bugetul UE 2011 dă unele semne de austeritate, însă nu merge suficient de departe în schimbarea structurii. Acest lucru este legat de faptul că multe persoane pun semn de egalitate între cantitate și calitate, și anume, cu cât cheltuielile sunt mai mari, cu atât este mai bun impactul asupra economiei și societății europene. Mai mult, acestea solicită fonduri suplimentare deoarece Tratatul de la Lisabona și strategia Europa 2020 au impus noi mandate Comunității.

Există însă o neînțelegere fundamentală în acest concept. Bugetul UE este mic în comparație cu cele naționale – și pe bună dreptate. Acesta nu trebuie să crească pentru a-și îndeplini funcțiile. Ceea ce contează cel mai mult este structura bugetului și eficiența cheltuielilor. Punerea în evidență a inovării, a cercetării și dezvoltării, a domeniilor selectate ale transportului de energie, a agriculturii și dezvoltării rurale va fi suficientă. Bugetul nostru este complet distinct de bugetele naționale care au foarte puține cheltuieli discreționare. Avem într-adevăr multă libertate de acțiune. Bugetul UE ar trebui considerat mai degrabă buget de investiții decât unul curent. Acesta ar trebui să se concentreze doar pe investițiile în viitorul european comun.

Din acest motiv, grupul nostru consideră cu tărie că bugetul UE nu trebuie să crească. Acesta nu înlocuiește niciodată bugetele naționale care reprezintă suveranitatea națională. Nu este nevoie de o taxă la nivel UE. Taxele de la nivel UE nu ar înlocui, ci în mod inevitabil, ar suplimenta, impozitarea națională, sporind și mai mult dezavantajele fiscale ale zonei europene în comparație cu restul lumii.

ECR spune nu și emiterii de obligațiuni. Titlurile de creanță presupun datorie și ar deschide ușa deficitelor care construiesc datoria. Avem suficiente creanțe la nivel național și chiar și mai multe pasive nefinanțate. Nu avem nevoie de straturi suplimentare de datorii care ar distruge viitorul tineretului european și ar face ireversibil declinul extrem al Europei. ECR este de acord cu prioritățile bugetului 2011 așa cum au fost declarate de raportor – tineret, educație și mobilitate – însă, dacă luăm în serios aceste țeluri, reiese în mod logic că lucrul de care are nevoie tineretul nostru nu este cu siguranță o sarcină fiscală mai mare în perioada de demografie potrivnică, ci o solidaritate sporită și investiție în viitorul nostru comun.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, dle comisar, acest buget, la fel ca celelalte, este definit de limitele unui cadru financiar multianual extrem de restrâns, care, în practică, împiedică orice coeziune economică și socială posibilă. Prin urmare, este necesară o revizuire urgentă la jumătatea termenului a acestui cadru financiar, după cum au spus și alții. Cu toate acestea, bugetul propus nu respectă din nou suma asupra căreia s-a căzut de acord în cadrul financiar multianual. Confruntați cu criza care se agravează constant, cu șomajul și condițiile de viață a milioane de oameni, toți suntem astfel din nou conștienți de cât de mult înseamnă de fapt pentru unii mult-lăudata solidaritate europeană.

Bugetul este fie un instrument de solidaritate, atenuare a inegalităților, promovare a coeziunii economice și sociale, progres al ocupării forței de muncă și social, deservind astfel intereselor lucrătorilor și ale oamenilor, fie este mai degrabă un instrument pentru inegalitate, promovarea cauzelor neoliberale, nesiguranța locului de muncă, șomaj, intervenționism străin și război, și astfel un afront la interesele lucrătorilor și ale oamenilor.

Acesta este, de asemenea, mesajul care domină eforturile tot mai mari din toată Europa. De la bun început, dimensiunea mică a acestui buget îi compromite rolul distributiv, îl golește de justiție și exagerează efectele periculoase ale politicilor pe care le-a urmat UE.

Prin urmare, am dori să spunem că există o alternativă la acest buget, una care este nu doar posibilă, ci și tot mai necesară. În acest scop, diferitele propuneri pe care le-am făcut includ crearea unui program european pentru ocuparea forței de muncă și dezvoltare durabilă, utilizând 1 % din produsul intern brut al UE, cu un capital suplimentar de la statele membre. Scopul acestuia va fi de a obține convergență reală, promovând potențialul fiecărei țări, utilizarea durabilă a resurselor acesteia, investițiile în producție și crearea de locuri de muncă cu drepturi.

PREZIDEAZĂ: DIANA WALLIS
Vicepreședintă

  Bastiaan Belder (EFD). – (NL) Dnă președintă, criza economică ne-a obligat să economisim, după cum reiese foarte clar din bugetele statelor membre. Parlamentul European optează, pe de altă parte, pentru creșterea bugetului Uniunii Europene pentru 2011. Nu există nicio justificare pentru faptul că raportorii de la un nivel politic înalt sunt încă acuzați că au propus sume de bani excesiv de mici.

În plus, Parlamentul și-a exprimat dorința ca Uniunea Europeană să fie mai independentă în colectarea propriilor sale resurse. Principiul conform căruia statele membre finanțează Uniunea Europeană este așadar criticat. Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European propune o taxă pe tranzacțiile financiare, ale cărei venituri se vor duce la bugetul UE. Cu toate acestea, o taxă UE nu ar fi de dorit. Dacă s-ar introduce o taxă impusă băncilor, veniturile ar trebui să meargă către plata nivelurilor ridicate de datorie publică ale statelor membre. Până la urmă, acestea sunt cele care au trebuit să plătească sume mari de bani pentru a salva băncile.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, bugetul UE pentru 2011 reprezintă o provocare pentru toți: Parlamentul, Consiliul și Comisia. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European a avut mai multe responsabilități și mai multă muncă legislativă. Întâi de toate, aș dori să subliniez că bugetul UE se ridică în prezent la puțin peste 1 % din VNB.

Aș dori să comentez trei puncte, în special.

Mai întâi, bugetul UE 2011 a stabilit priorități care trebuie să fie consolidate în lumina problemelor economice din întreaga Europă, ca urmare a crizei structurale din ultimii ani. Mai presus de toate, reducerea nivelului actual al șomajului în Europa trebuie să rămână în centrul eforturilor noastre, de exemplu prin investiții în politica economică, industrială, pentru turism și energie și de mediu, și prin păstrarea locurilor de muncă existente și crearea altora noi. În această privință, mă gândesc în special la prioritățile privind tineretul, educația și mobilitatea. Trebuie să acordăm atenție programelor precum cel pentru învățarea de-a lungul vieții sau programul Tineret în acțiune. Acestea sprijină strategia UE de redresare economică și strategia UE 2020. Cu o mai bună educație – mai ales educație care le asigură calificări – pe piața forței de muncă se vor deschide oportunități considerabil mai bune pentru tineri. Erasmus nu doar facilitează achiziția de limbi, ci și mobilitatea – care este esențială în epoca globalizării. Cu toate acestea, în ceea ce privește mobilitatea, tinerilor li se cere, de asemenea, să își asume responsabilitatea, iar acest program ar trebui să fie utilizat mult mai mult.

În al doilea rând, principalul scop al politicii agricole comune trebuie să rămână în continuare menținerea stabilității pieței și a siguranței alimentare.

În sfârșit, dar nu în ultimul rând, al treilea punct este că banii sunt puțini în aceste perioade de dificultăți economice. După cum am mai spus de multe ori, trebuie să îmbunătățim birocrația în toate domeniile posibile și trebuie să găsim sinergii cu statele membre și să le utilizăm.

  Alain Lamassoure (PPE). – (FR) Dnă președintă, dlor miniștri, dle comisar, prin adoptarea acestor amendamente la proiectul de buget 2011, Comisia pentru bugete a vrut să acționeze în mod responsabil. Înțelegem, dlor miniștri, poziția guvernelor.

În toate țările se pun în aplicare politici curajoase și nepopulare de reducere a deficitelor devenite inacceptabile. Parlamentul European și-a acordat sprijinul pentru aceste politici. Într-un context ca acesta, nu putem solicita statelor membre să își crească impozitele sau datoria pentru a finanța o creștere substanțială a bugetului european.

Astfel, pentru prima oară în 20 de ani, Parlamentul European nu va vota niciun amendament care depășește plafoanele perspectivei financiare actuale. Tot astfel, acolo unde Consiliul a ajuns la o creștere simbolică de 0,2 % a creditelor de angajament, Comisia pentru bugete propune 0,8 % în euro actuali, adică o reducere în volum. În ceea ce privește plățile, dle ministru, Parlamentul European va asculta cu atenție Consiliul, al cărui mesaj a fost înțeles.

În schimb, Parlamentul European se așteaptă la un simț de răspundere similar din partea Consiliului. Tratatul de la Lisabona conferă competențe noi sau mai mari Uniunii Europene: o politică energetică comună, o politică externă și de securitate comună, o politică pentru imigrare comună, o politică a spațiului comun etc. Ar fi oare responsabil să facem cetățenii să creadă că aceste politici vor fi puse în aplicare fără a primi măcar un euro înainte de a doua jumătate a acestui deceniu? Ambițiosul program Europa 2020 a fost adoptat în mod unanim în iulie anul trecut de Consiliul European. Este oare responsabil să apărem șase luni mai târziu fără a avea nici cea mai mică idee despre cum va fi finanțat? Observăm că finanțarea bugetului european prin impozite impuse bugetelor naționale a dus astăzi la un impas politic și financiar. Ar fi oare responsabil să refuzăm dezvoltarea în continuare a acestui sistem?

În opinia noastră, negocierile asupra bugetului 2011, primul buget în baza dispozițiilor Tratatului de la Lisabona, ar trebui să fie, de asemenea, însoțit de un acord politic care să garanteze viitoarea finanțare a politicilor Uniunii, acord asupra unei revizuiri a perspectivelor financiare din 2012 de suplimentare a finanțării proiectelor deja în curs, precum ITER sau Galileo, și de începere a finanțării noilor competențe din Tratatul de la Lisabona și a noilor priorități ale Europa 2020, împreună cu un acord de deschidere a dezbaterii asupra reformei resurselor proprii. Parlamentul a solicitat această reformă în urmă cu trei ani. Ne bucură să vedem Comisia făcând câțiva primi pași în prezentarea unor posibile opțiuni.

Să cădem de acord să lucrăm asupra acestor lucruri împreună, între cele trei instituții, cu ajutorul parlamentelor naționale. Avem nevoie de un acord privind procedura și de un program în cadrul acestui acord global pe care, asemenea Consiliului, îl apărăm cu îndârjire.

  Ivailo Kalfin (S&D). – (BG) După cum au menționat deja colegii mei deputați, bugetul 2011 al Uniunii Europene este aprobat folosind o nouă procedură asupra căruia Parlamentul și Consiliul European trebuie să găsească un consens. Parlamentul European recunoaște în totalitate acest punct deosebit.

În cursul discuțiilor Comisiei pentru bugete, am adoptat o atitudine foarte responsabilă și nu am făcut ceea ce pare cel mai normal să facă orice deputat în oricare parlament, adică să ceară mai multe resurse, întrucât atunci intrăm în conflict cu reprezentanții executivului.

Dimpotrivă, am recunoscut că, în contextul unei recesiuni economice în care bugetele naționale se află sub presiunea constantă a restricțiilor, bugetul Uniunii Europene trebuie să fie un exemplu în această situație. Solicitarea statelor membre, care o reflectă pe cea a cetățenilor europeni, este să se găsească toate ocaziile pentru prudență și eficiență sporită în cheltuirea resurselor publice.

Am găsit toate oportunitățile de sporire a eficienței. Rezultatul acestora se poate vedea în propunere. Pentru prima oară, Parlamentul European este atât de responsabil chiar de la începutul dezbaterii bugetului. În același timp, mă aștept ca și Consiliul să își evalueze din nou pozițiile.

Nu trebuie să uităm că eficiența sporită are limite. O reducere a resurselor înseamnă o reducere a ambițiilor politice. Ce fel de semnale dă Consiliul dacă propune o reducere drastică a resurselor la alineatul (1a)? Acestea sunt resursele destinate special inovării și creșterii inteligente, care asigură, de asemenea, baza pentru toate programele naționale de ieșire din recesiune și pentru strategia Europa 2020.

Cum vor putea fi atinse aceste obiective dacă bugetul va fi redus? În termeni practici, asta ar însemna că respingem o serie din prioritățile Europei. Când vom fi cinstiți cu cetățenii europeni? Când Consiliul va anunța noi politici, când va acorda instituțiilor europene noi funcții sau când nu se va aproba reducerea resurselor?

În cursul anilor recenți, bugetul european a format o parte tot mai mică în economia UE. În același timp, a existat o creștere a numărului de funcții investite în Uniunea Europeană. În consecință, acest fapt pune problema că bugetul ar fi un instrument de bază în realizarea anumitor obiective politice. Acesta nu este un scop în sine. Bugetul european asigură valoare adăugată contribuabililor. El realizează mult mai multe decât s-ar putea realiza cu aceleași resurse cheltuite de 27 de state membre.

Nu se poate stabili o legătură directă între bugetul european și cele naționale. Reducerea actuală a cheltuielilor din bugetele naționale este o consecință a creșterii lor de anul trecut. Acest lucru nu s-a întâmplat cu bugetul european, care este mult mai stabil.

  Alexander Alvaro (ALDE). – (DE) Dnă președintă, aș dori, în special, să le mulțumesc celor doi raportori. După cum au spus mulți dintre colegii mei deputați, s-ar părea că folosim ecuația „mai mulți bani înseamnă politici mai bune”. Cu toate acestea, cred că este adevărat chiar opusul, cu alte cuvinte, politicile mai bune justifică mai mulți bani. Trebuie să facem astfel încât banii puși la dispoziție să fie cheltuiți într-un mod eficient. Considerând acest lucru un criteriu esențial, împreună cu verificările aferente, se va ajunge, de asemenea, la o reușită. Nu are sens să finanțăm vaci sacre precum bugetul agricol și politica structurală și de coeziune dacă nu le reformăm și modernizăm în același timp. Mulți dintre colegii mei deputați au spus – și sunt total de acord cu ei – că trebuie să ne concentrăm pe domeniile de cercetare și dezvoltare, energii regeneratoare, siguranța energetică și mobilitatea educațională.

În ceea ce privește subiectul disciplinei, permiteți-mi să mă întorc din nou la acordul la care s-a ajuns la Deauville, deoarece disciplina este ceva la care trebuie să ne așteptăm mereu din partea statelor membre. Serviciul de știri AFP a citat un reprezentant francez: „Există în Germania ayatolahi care sunt foarte severi cu privire la aceste subiecte”, declară acesta, referindu-se la poziția neschimbată a guvernului german. Personal, mă îndoiesc că reprezentantul francez al Europei ar avea o asemenea convingere de savoir faire că banii pe care nu îi avem ar trebui să fie dați gratuit și că viitoarele generații ar trebui obligate să plătească pentru datoriile cauzate astăzi. Nu pot să cred că asta vor statele membre să facă și ar fi, de asemenea, cazul să demonstrăm acest lucru în negocierile bugetare relevante, dând dovadă de disciplina pe care am cerut-o și afișat-o în mai.

  James Elles (ECR). – Dnă președintă, felicitări raportorilor pentru că au rezistat în circumstanțe care sunt foarte potrivnice și dificile, după cum am auzit în dezbaterea din această după-amiază.

Într-o perioadă în care guvernul britanic propune cele mai răspândite reduceri de buget ale generației, noi, în calitate de conservatori, solicităm o înghețare a cheltuielilor europene. Credem că bugetul Uniunii Europene trebuie folosit pentru a adăuga o veritabilă valoare precum securizarea creșterii economice acum și a redresării în viitor, stabilitatea în UE și în toată lumea, pentru a reduce sărăcia globală și confrunta provocarea comună a schimbărilor climatice.

Mai mult, am depus amendamente la rezoluția referitoare la buget acolo unde dorim clarificări în trei domenii specifice: de exemplu, costurile birourilor externe ale Parlamentului în statele membre; preocuparea în ceea ce privește finanțarea organizațiilor nonguvernamentale, asupra căreia am dori un raport de la Comisia Europeană; și în sfârșit, dar nu în ultimul rând, sistemul de pensii generos din Statutul funcționarilor, inclusiv cel pentru comisarii care ies la pensie. Acestea sunt chestiuni asupra cărora dorim clarificări în lunile care urmează.

În ceea ce privește perspectiva mai largă, în această după-amiază am avut un comunicat de presă de la Comisia Europeană.

Mai întâi, considerăm că acesta nu este un moment potrivit pentru a ne gândi la resurse proprii suplimentare, în mijlocul celei mai grave crize financiare din ultimii 70 de ani.

În al doilea rând, dle comisar, dacă spunem „da”, avem nevoie de mai multă flexibilitate, și „da”, vrem să punem un accent mai mare pe rezultate și contribuții, cum poate fi acest lucru compatibil cu solicitarea unei perspective financiare de 10 ani atunci când vedem că rezultatele unei revizuiri la mijlocul perioadei sunt complet neproductive în acest gen de exercițiu prin care trecem? Nu putem bate în cuie cifrele cu zece ani înainte când nu știm măcar cum va arăta economia europeană peste doi ani.

În sfârșit, în ceea ce privește țara mea, contribuția noastră netă va crește în următorii doi ani cu 60 %, însă nu am avut o schimbare concomitentă a PAC. De ce ar fi altfel anul acesta? Ar trebui să solicităm o limită netă pentru contribuția noastră până când vom avea un sistem corect pentru bugetul UE.

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL). – (EL) Dnă președintă, știm că bugetul UE este principalul instrument utilizat pentru a pune în aplicare orientările și prioritățile politice. Știm, de asemenea, că natura bugetului este determinată în esență de cadrul financiar 2007-2013. Astfel, din punct de vedere politic, acesta este un instrument inflexibil. Cu toate acestea, ceea ce ne scapă – dacă pot spune așa – este următoarea absurditate: pe toată durata celei mai mari crize financiare, căreia i-au căzut victime familii și lucrători, întreprinderi mici și mijlocii și tineri, toate propunerile făcute, de la Comisie până la Consiliu, se limitează la stimulente pentru companiile din sectorul privat. În toți acești ani, suntem siguri că dogmatismul așa-numitei piețe libere și strategia ambițioasă Lisabona sunt vinovate de șomajul acut și de agravarea sărăciei și de gradul redus de ocupare a forței de muncă? Unde am ajuns în toți acești ani concentrându-ne asupra dotărilor și abordării strategice a normelor internaționale, care se menține în bugetul propus? Dacă modelul existent este un eșec, de ce să nu propunem o schimbare socială îndrăzneață?

În sfârșit, aș dori să vă atrag atenția asupra problemei persoanelor date dispărute în Cipru în urma invaziei turce și a evenimentelor dintre 1963 și 1967 care au dus la compartimentarea insulei. Salutăm faptul că Parlamentul European a aprobat din nou un credit de 3 milioane de euro pentru Comisia pentru persoanele dispărute din Cipru. Aceasta va fi o chestiune atât pentru ciprioții turci, cât și pentru ciprioții greci. Cu toate acestea, trebuie să accentuez faptul că Turcia trebuie să permită ca soarta persoanelor dispărute să se decidă într-un mod sistematic și dedicat și să furnizeze toate informațiile clasificate ca secrete militare.

  Frank Vanhecke (NI). – (NL) Dnă președintă, în acest Parlament reprezint populația care face cea mai mare contribuție netă din punct de vedere proporțional din banii contribuabililor către Uniunea Europeană. Fiecare flamand aduce o contribuție netă de aproximativ 290 de euro per annum pentru a proteja funcționarea instituțiilor europene. Noi, flamanzii, suntem campioni în rândul contribuabililor europeni.

Prin urmare, consider că este în mod deosebit inacceptabil ca, încă de la primele alineate, prezentul raport să descurajeze persoanele care îndrăznesc să pună întrebări – întrebări justificate – cu privire la dimensiunea contribuției Uniunii Europene și la avantajele multora dintre cheltuielile Uniunii Europene. Este foarte sigur faptul că banii contribuabililor nu sunt cheltuiți cu mult mai eficient la nivel european decât la niveluri mai apropiate de contribuabil; chiar dimpotrivă.

Modul în care colosul administrativ al UE încă se mai extinde este, de asemenea, inacceptabil în ceea ce mă privește, mai ales acum când în toate instituțiile europene se plătesc salarii și alocații regești. Ca să nu mai spun de subvențiile europene; de exemplu, 1 miliard de euro per annum pentru ONG-uri, cărora abia li se aplică niște criterii de eficiență.

Toate statele membre se confruntă cu necesitatea de a face eforturi fiscale și economii imense. Ne-am putea aștepta la eforturi mult mai mari din partea Uniunii Europene, dar ne considerăm, evident, cu un cap deasupra celorlalți. Aceasta este încă o șansă ratată pentru Parlament și pentru Uniunea Europeană.

  Reimer Böge (PPE). – (DE) Dnă președintă, cu privire la ceea ce a spus dl Vanhecke, sunt tentat să spun cât de nesemnificativă este această primă de asigurare pentru cetățenii UE flamanzi deoarece UE garantează pace, libertate, prosperitate și, să sperăm, și respect și toleranță pentru toți cei din Uniunea Europeană.

Dezbatem bugetul 2011 într-o perioadă în care consolidăm bugetele publice. Chiar dacă structura bugetului european nu este, desigur, deloc comparabilă cu structurile bugetelor naționale, trebuie să fim și reținuți, și trebuie totuși să vorbim despre domeniile asupra cărora trebuie să ne concentrăm pe viitor. Aici se află într-adevăr echilibrul. Refuzul Comisiei și Consiliului de a realiza o reexaminare și o revizuire va rezulta de facto într-o intrare în vigoare târzie a aspectelor bugetare ale Tratatului de la Lisabona. Într-o perioadă de globalizare în care se pune problema supraviețuirii economice și politice a Uniunii Europene, acesta nu este un răspuns adecvat la întrebările cu privire la viitor. În conciliere, sper că vom avea în sfârșit ocazia de a vorbi în mod practic și egal despre valoarea adăugată și subsidiaritate, despre priorități pozitive și negative și, în același timp, despre cerințele politice urgente.

Pe lângă aceasta, va trebui să vorbim și despre ajustarea acordului interinstituțional bugetar (AII). Trebuie să cădem de acord asupra unei proceduri privind modul în care, pe viitor, vom discuta și decide împreună asupra cadrului financiar multianual. Avem nevoie de mai multă flexibilitate în baza punctelor 21 și 23 ale AII. Mai mult, – să mă scuze Comisia – dacă documentul dumneavoastră precizează că utilizarea bugetului UE pentru mecanismul de stabilitate reprezintă o utilizare inovatoare a bugetului UE, aș spune că, în principiu, acest lucru este o eludare a Parlamentului. Acesta este un alt aspect asupra căruia va trebui să lucrăm.

Doresc să adresez Consiliului o ultimă observație foarte importantă. Vă plângeți că am făcut reduceri în ceea ce privește ITER. Cu toate acestea, dorim o soluție multianuală fiabilă pentru ITER, însă nu ar trebui să vă plângeți de reducerile curente în timp ce structurile ITER sunt slabe. Mai întâi trebuie lămurit acest lucru și apoi vom găsi o soluție sensibilă, însă nu una care să fie împărțită în porțiuni mici și distribuită pe trei ani.

  Eider Gardiazábal Rubial (S&D). – (ES) Dnă președintă, punem în aplicare noi politici, acceptăm noi provocări, ne luăm angajamente față de țări terțe, însă când vine momentul adevărului, nu vreți să le finanțați cu fonduri noi.

Se pare că instrucțiunile de la Consiliu și Comisie sunt de a avea grijă de noile priorități, dar de a le elimina pe cele anterioare. Nu suntem de acord cu această atitudine. Mai mult, cred că acest lucru poate avea doar două explicații: fie există o lipsă de responsabilitate chiar pentru deciziile care au fost luate, fie am putea crede că există un sentiment anti-european mai mult sau mai puțin ascuns.

Pentru cei din prima categorie, aș spune că atunci când cineva acceptă un angajament, ar trebui atunci să îl respecte. Nu putem, prin urmare, să acceptăm ca cea mai recentă necesitate să fie tratată cu 100%, uitând de cele care se pare că sunt mai puțin actuale.

În ceea ce îi privește pe cei al căror unic obiectiv este de a reduce bugetul Uniunii Europene, le-aș spune să se mai gândească o dată. Știu că unele persoane fac acest lucru deoarece nu cred în integrarea europeană. De fapt, unele persoane, după cum am văzut, din nefericire, în acest Parlament, nu agreează ideea de a construi ceva împreună. Acestea preferă să lucreze pentru ele însele, fără să le pese de vecini. Totuși, acestea sunt deocamdată în minoritate.

În orice caz, comitetul de conciliere va trebui să ia o decizie, iar noi suntem de acord asupra chestiunilor fundamentale. Și noi dorim să finanțăm reactorul termonuclear experimental internațional (ITER). Întrebarea este cum? Finanțăm noile priorități prin reducerea celor anterioare, așa cum vor Consiliul și Comisia să facem, sau facem acest lucru cum trebuie?

Am ajuns la un acord și am găsit 1,8 miliarde de euro pentru Planul european de redresare economică. De ce trebuie acum să reducem programul-cadru de cercetare pentru a finanța ITER? Să fim consecvenți.

Nu putem anunța strategia Europa 2020 în mijlocul unei asemenea vâlve mediatice, căutând creștere durabilă din punct de vedere economic, social și de mediu și dorind să realizăm ceea ce strategia de la Lisabona nu a reușit, pentru ca apoi să trecem repede la reducerea cheltuielilor pentru cercetare, de exemplu, pentru a finanța alte cheltuieli de cercetare. Aceștia ni se justifică spunând că ne aflăm într-o perioadă a reducerilor.

Cu toate acestea, problema este că ei taie bugetul în fiecare an, iar cadrul financiar actual a fost adoptat în 2005 când eram într-o perioadă de expansiune economică! Din acest motiv ne certăm pe câteva sute de milioane de euro: din cauza lipsei lor de ambiție în 2005 și deoarece ne aflăm într-o perioadă de criză.

Aceștia nu ar trebui să ne spună că trezoreriile statelor membre vor da faliment din cauza eforturilor pe care le-am solicitat. Aș dori doar să subliniez că vorbim despre un efort bugetar egal cu 0,003 % din produsul național brut al Uniunii. Cred că acest lucru este destul de acceptabil.

  Riikka Manner (ALDE). – (FI) Dnă președinte, dle comisar, deși acest buget este în curs de elaborare, am auzit de la mai multe surse că Uniunea Europeană ar trebui să își strângă cureaua, dată fiind situația economică actuală. Nu putem, totuși, să ne mulțumim cu un buget de recesiune în care am fi nevoiți să revenim la angajamentele noastre comune și probabil și la angajamentele noastre internaționale.

Ceea ce este deosebit de îngrijorător cu privire la reducerile Consiliului este faptul că acestea vizează, printre altele, cercetarea și dezvoltarea, după cum s-a menționat anterior. Doar pentru că statele membre vor să vadă mai multă creștere economică și mai puțină datorie publică nu ne dă dreptul să ne irosim prioritățile. Deși furtuna se dezlănțuie, trebuie să putem privi spre viitor cu mai multă hotărâre. Aceasta s-a dovedit a fi o formulă bună în țara mea, Finlanda, de exemplu.

Obiectivele Lisabona au menționat cifra de 3 % din PIB ca fiind ținta pentru cercetare și dezvoltare. În prezent, aceasta se situează la în jur de 1,9 % în întreaga UE. S-a estimat că o creștere de 1 % ar crea până la câteva milioane de locuri de muncă. Avem așadar toate motivele să încercăm să atingem această țintă foarte importantă și ambițioasă.

În opinia mea, bugetul 2011, care va fi supus votului mâine, arată că Comisia pentru bugete consideră că este important ca, pe viitor, să încercăm să creăm creștere și prin intermediul regiunilor. Din acest motiv, reducerile Consiliului în dezvoltarea regională sunt complet nerealizabile. Sper că acesta va aprecia și importanța politicii regionale și legătura sa puternică cu strategia Europa 2020.

  Hynek Fajmon (ECR). – (CS) Aș dori să fac trei observații privind pregătirea bugetului european pentru anul următor. În opinia mea, trebuie să încercăm să luăm următoarea măsură. Mai întâi, Parlamentul European trebuie să țină cont de situația economică reală din statele membre – faptul că, în majoritatea statelor Uniunii Europene, economia fie este în declin, fie stagnează și că doar în câteva țări crește. Trebuie să avem în vedere acest fapt și, prin urmare, nu putem solicita o creștere a cheltuielilor europene în situația în care resursele sunt puține. În al doilea rând, Parlamentul European trebuie să continue tradiția gestionării echilibrate a bugetelor europene. Este bine că avem bugete echilibrate și că nu trebuie să ne confruntăm cu nevoia de a ne salva datoriile, precum majoritatea statelor membre. În al treilea rând, Parlamentul European ar trebui să dezbată bugetul în așa fel încât să putem continua cu aprobarea acestuia ca de obicei, la sesiunea plenară finală de dinaintea Crăciunului. Siguranța bugetului aprobat este importantă pentru stabilitatea economică din Europa și ar trebui să o putem susține astfel.

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Dnă președintă, dle Wathelet, dle comisar, doamnelor și domnilor, aș dori mai întâi de toate să îi mulțumesc dnei Jędrzejewska și celorlalți membri pentru munca excelentă pe care au depus-o în ultimele luni, care a făcut posibilă definirea unei poziții asupra bugetului 2011 – mai întâi bugetul Comisiei și, mâine, cel al Parlamentului.

În opinia mea, punctul de pornire pentru acțiunea europeană asupra bugetului trebuie să îl constituie conceptul de valoare adăugată care, după cum știți, înseamnă că cheltuielile Europei trebuie să genereze avantaje clare, vizibile pentru Uniune și pentru cetățenii săi. În această privință, ar trebui accentuat faptul că introducerea de noi politici și sporirea competențelor deja recunoscute în toată Uniunea, precum rezultatele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, au simplificat mai mult ca niciodată faptul că este nevoie de un buget adecvat.

Prin urmare, cred că bugetul european ar trebui să rămână suficient de extins pentru a ajunge la rezultatele care nu au putut fi obținute prin intermediul niciunor alte cheltuieli de la nivel național sau local. Acest lucru este și mai important într-o perioadă de criză ca aceasta, în care statelor membre le este încredințată sarcina dificilă de a ține cheltuielile sub control și de a-și echilibra propriile bugete și în care Comisia pentru bugete a dat dovezi ample ale politicii sale atente și responsabile rămânând în limitele cadrului financiar multianual pentru prima oară în 20 de ani.

Parlamentul a hotărât să urmeze propunerea inițială a Comisiei în multe privințe, asigurând în același timp o serie de creșteri pentru a-și finanța propriile priorități propuse încă din martie 2010, precum tineretul, mobilitatea, cercetarea și inovarea. Aceasta a eliminat, prin urmare, reducerile propuse de Consiliu, care au fost adesea aplicate fără discriminare și chiar în linii bugetare esențiale, cum este cazul închiderii conturilor de la rubrica 2, care scoate la iveală lipsa unui proces decizional politic clar, justificat, care să sprijine propunerea.

Cred, de asemenea, că bugetul pentru politica agricolă comună (PAC) trebuie menținut la nivelul său actual, mai ales în ceea ce privește următoarea revizuire a PAC, programată pentru după 2013, care va necesita un nivel de finanțare adecvat în conformitate, așadar, cu suma prevăzută în bugetul actual.

  Edit Herczog (S&D). – Dnă președintă, nu știu ce s-a întâmplat de fapt, dar aș dori să vorbesc în calitate de raportoare desemnată de Comisia pentru industrie, cercetare și energie (ITRE). Sunt foarte bucuroasă să îi acord timp Grupului PSE, deoarece aceasta este o situație rară în care socialiștii europeni, Comisia ITRE și Comisia pentru bugete au căzut de acord în mod unanim. Așa că pot vorbi orice. Acordul unanim există.

În ceea ce privește capitolul 1a și capitolul 5 privind gestionarea cercetării și dezvoltării, cu toții credem că nu este acceptabilă comparația dintre reducerea introdusă de Consiliu și proiectul de propunere al Comisiei. Reducerile sunt pur și simplu inacceptabile în domeniile redresării economice și al stimulării economice, în politicile referitoare la antreprenori și în politicile IMM-urilor din Agenda digitală, în politicile pentru inovare, politicile pentru cercetare și dezvoltare și în programele precum ITER.

Și bugetul trebuie să fie în conformitate cu spusele frumoase ale tratatului nostru și ale politicilor precum UE 2020, cu marea Uniune a Inovării, accesul digital pentru toți, accesul de nouă generație și așa mai departe.

Spusele noastre trebuie să fie în conformitate cu cifrele prevăzute în buget. Așadar, bugetul trebuie să fie în conformitate cu provocările lumii globale a secolului 21.

Putem opri Europa, dar nu putem împiedica lumea să se dezvolte și există, prin urmare, un acord unanim în comisia noastră – mai întâi, de a solicita restabilirea bugetului la propunerea Comisiei – care reprezenta deja un compromis deoarece am fi avut nevoie de mai mult – și apoi, de a găsi resurse adiționale pentru noile politici în baza Tratatului de la Lisabona, și anume politica spațială și ITER.

Spectacolul trebuie să continue. Suntem pregătiți, în procedura de conciliere, să găsim un compromis care să fie cel mai bun pentru cetățenii europeni care trăiesc în secolul 21.

  Gerben-Jan Gerbrandy (ALDE). – (NL) Dnă președintă, partidul meu nu vede niciun motiv pentru ca bugetul pentru 2011 să fie mai mare decât cel pentru 2010; nu este necesar. Totuși, ceea ce vrem de fapt este ca fondurile să fie cheltuite cu mai multă reținere, într-un mod care să ne permită să obținem cu adevărat valoare adăugată europeană.

Din nefericire, Consiliul nu a procedat astfel. Dimpotrivă, acesta a păstrat tocmai domeniile de care nu depinde viitorul – agricultură și coeziune – și economisește în știință, inovare, durabilitate și energie: însăși investiția care ne va determina poziția de concurență în viitor. Prin urmare, nu sunt surprins că nu mai puțin de șapte state membre au votat împotriva poziției comune a Consiliului.

După cum știți cu toții, bugetul e bătut în cuie, iar noi, Parlamentul, nu avem efectiv nicio flexibilitate pentru a varia lucrurile printre rânduri. Și Consiliul s-a plâns deja de acest lucru. Este, de asemenea, foarte regretabil faptul că revizuirea perspectivei financiare actuale este gata abia astăzi, mult prea târziu pentru a aplica acea flexibilitate. Rezultatul tuturor acestor lucruri este că, în ceea ce mă privește, Parlamentul nu are de ales. Trebuie într-adevăr să creștem investițiile necesare în știință, inovație, durabilitate și energie, care să rezulte într-un buget mai mare; dar Consiliul nu ne dă de ales.

În sfârșit, dnă președintă, trebuie să ne fie acordate resursele proprii, întrucât acesta este singurul mod de a determina Consiliul să se răzgândească.

  Konrad Szymański (ECR). – (PL) Vorbim despre noul buget al Uniunii Europene în contextul crizei finanțelor publice din multe state membre și în contextul unor reduceri foarte mari ale bugetelor naționale, așa că nu este straniu faptul că și noi căutăm astfel de reduceri și în bugetul Uniunii. Aș dori doar să atrag atenția asupra faptului că cel mai eficient și mai puternic instrument anti-criză pe care îl avem la dispoziție este piața comună. Piața comună durabilă poate fi creată mai repede prin utilizarea de investiții din domeniul politicii de coeziune și cu investiții structurale. Prin urmare, vă rugăm să nu urmăriți reduceri în acele zone în care nu avem de-a face cu politica de ajutor social sau cu irosirea banilor, ci cu investiții care ne ajută să obținem toate avantajele de pe urma pieței comune, o piață pe care am extins-o în 2004 și 2007.

Mai este un lucru. Vorbim astăzi despre noul buget în contextul construirii de instituții diplomatice. Vă rugăm să nu vă așteptați ca deputații în Parlamentul European din Europa Centrală să vă acorde sprijin necondiționat pentru o creștere a cheltuielilor pentru Serviciul pentru acțiune externă în condițiile în care interesele și țările lor nu vor fi reprezentate în mod egal în aceste noi instituții.

  Ingeborg Gräßle (PPE). – (DE) Dnă președintă, dle Wathelet, dle comisar, doamnelor și domnilor, în bugetul 2011, cel mai important lucru este opinia publică din statele membre și trebuie să îi acordăm credit Consiliului pentru acest lucru – v-ați descurcat foarte bine în această privință. Ați prezentat o cifră de minus 2,77%, însă aceasta este o veritabilă prostie pentru parlamentele care nu sunt obișnuite cu acest lucru. Cu alte cuvinte, ați făcut reduceri acolo unde oricum existau prea mulți bani la mijloc, iar apoi, Parlamentul European, care încearcă, cu bună credință, să anuleze aceste reduceri, devine personajul rău, pentru a spune așa, și este făcut vinovat. Toate acestea sunt destul de ingenioase, dar mult prea transparente pentru ca dvs. să reușiți. În calitate de membră a Comisiei pentru control bugetar, nu văd niciun semn din partea Consiliului că ar fi interesat de un buget UE care să fie mai bun pe termen lung. Unde este atunci monitorizarea noastră comună și unde este controlul nostru comun? În ceea ce privește Consiliul, asta nu va funcționa.

Aș dori să solicit – și aici apelez la colegii mei deputați, în special, deoarece mâine vom vorbi și despre rezerve – îmbunătățirea mecanismelor de control. Preocuparea mea aici este, mai presus de toate, bugetul administrativ, pur și simplu datorită faptului că accentul cade mereu foarte greu asupra acestui aspect și în statele membre. Din 2007, am monitorizat personalul din domeniul administrației și din domeniul coordonării. Trebuie să continuăm această monitorizare. Am creat din nou o rezervă pentru aceasta. Comisia are 100 de posturi oficiale de director general – 100 începând din vară. Potrivit propriului nivel de referință totuși, are voie să aibă doar 87. O altă rezervă îi va solicita Comisiei să se întoarcă la cifra proprie de 87. Am spus că avem nevoie de o monitorizare mai bună a punerii în aplicare a dreptului european în statele membre, deoarece conformitatea cu legea este o piatră de temelie a Uniunii Europene. Există și o rezervă pentru aceasta. Trebuie să ne întrebăm ce se va alege de Direcția Generală Dezvoltare atunci când se va înființa Serviciul pentru acțiune externă și ce se va întâmpla cu Oficiul de cooperare EuropAid? Există multe persoane acolo și dacă nu suntem atenți, la fel de multe persoane vor rămâne în delegațiile de la Comisie după înființarea Serviciului pentru acțiune externă. Până acum, am realizat o sporire a eficienței Serviciului pentru acțiune externă de doar 1 %, în timp ce ținta este de 10 %. Și aici am avea o sarcină comună satisfăcătoare pe care invit călduros Consiliul să o îndeplinească.

  Jens Geier (S&D). – (DE) Dnă președintă, dle Wathelet, dle comisar, cred că suntem toți de acord, chiar și domnii și cele câteva doamne din rândul euroscepticilor până la fracțiunile anti-Europa ale acestui Parlament, că UE îndeplinește sarcini importante și că îndeplinirea acestor sarcini reprezintă valoare adăugată europeană, deoarece statele fie nu pot să le îndeplinească singure, fie beneficiarii finali nu ar putea primi acești bani de la statele naționale. Ultimul scenariu se datorează în special faptului că statele membre nu vor investi economiile, ci vor trebuie să le folosească pentru a reduce datoria, în timp ce bugetul European este în mare parte un investitor. Așadar, dacă vrem să atingem țelurile stabilite aici în fiecare săptămână, avem nevoie de un buget ambițios, iar aceasta nu înseamnă mai puțini bani, ci mai mulți bani pe viitor. În legătură cu acest lucru, cred că este important de subliniat faptul că bugetele naționale și bugetul european sunt complementare între ele.

Consiliul și statele membre se comportă ca și cum banii care intră în bugetul european ar dispărea mai mult sau mai puțin într-o mare gaură neagră. Nu este cazul; aceștia sunt investiți în scopurile asupra cărora am căzut de acord aici anterior. Prin urmare, avem nevoie, după cum propune dl Böge, de o examinare critică a programului financiar pe termen mediu. Acest lucru poate, desigur, să servească doar pentru a demonstra că Consiliul nu poate spune „da” Tratatului de la Lisabona și, în același timp, să depună unul sau mai multe proiecte de finanțare și să spună apoi: nu veți obține însă bani pentru punerea sa în aplicare. Dacă acest lucru nu este posibil, vom recurge apoi la eliminările necesare ale liniilor bugetare pe care Parlamentul nu le consideră ca fiind priorități.

Doamnelor și domnilor, vom avea această discuție din nou și din nou, în timp ce UE nu are fonduri proprii suficiente. Ceea ce este important – ba nu, esențial – este ca aceste resurse proprii să nu impună o sarcină suplimentară asupra salariaților obișnuiți. În calitate de social democrat, sunt în favoarea introducerii unei taxe asupra tranzacțiilor financiare deoarece, în general, aceasta nu va afecta salariații normali și va ajuta la încetinirea pieței financiare. Credem cu tărie că cei care au declanșat o criză, cei pe care nu i-am văzut niciodată la față, ale cărei costuri trebuie să le plătim toți din bugetele publice ale propriilor state membre, ar trebui solicitați pentru a compensa aceste pierderi.

  Oldřich Vlasák (ECR). – (CS) Trebuie făcute economii la toate nivelurile de guvernare, începând cu autoritățile locale. Toate guvernele europene, fără excepție, sunt obligate să reducă cheltuielile bugetare. Aceasta se aplică nu doar mult discutatei situații din Grecia, care a reușit să își reducă deficitul bugetar pentru primele șase luni ale acestui an cu 46%, ci și Cehiei, Germaniei, Irlandei și tuturor celorlalți. În legătură cu acest lucru, chiar și Comisia Europeană le spune adesea statelor membre: „Stăpâniți-vă urgent finanțele publice!”

Prin urmare, consider că este destul de nerezonabil faptul că, într-o perioadă de criză economică care persistă, Comisia Europeană a propus din nou creșterea bugetului pentru 2011. Până la urmă, și Europa trebuie să economisească. Din motive evidente, desigur, nu există un acord asupra domeniilor în care să se facă economii. În opinia mea, aceasta nu ar trebui să se facă în politica regională, ci mai degrabă în administrația europeană, costurile promoționale și costurile legate de birocrația de la Bruxelles, care se ridică la aproape 7 %. Cheltuielile administrative sunt cele care duc în general la cele mai multe dezacorduri și, în această privință, din păcate, percepția mea este diferită de cea a majorității din Parlament.

  Véronique Mathieu (PPE). – (FR) Doamnă președintă, pentru a acționa în privința deciziei Parlamentului de săptămâna trecută de a nu acorda descărcarea de gestiune Colegiului European de Poliție (CEPOL) pentru 2008, Parlamentul își va consolida acum poziția prin înghețarea parțială a bugetului CEPOL.

Ne vom strădui să ne asigurăm că rezerva propusă de Comisia pentru bugete își atinge ținta. Cu alte cuvinte, ne vom strădui să ne asigurăm că o porțiune din bugetul CEPOL nu este înghețat, în funcție de răspunsurile pe care agenția le va da cerințelor noastre din solicitarea de descărcare. Votul nostru de miercuri este, prin urmare, un instrument în plus la dispoziția Parlamentului pentru a obliga Colegiul să își demonstreze fiabilitatea.

Aș dori să evidențiez în acest context creșterea de 610 %, în perioada 2000-2010, a contribuțiilor suplimentare către agențiile descentralizate. Contribuțiile au crescut astfel de la 95 la 579 milioane de euro, cu toate că numărul personalului acelor agenții au crescut cu aproximativ 271 %. În 2000, în cadrul agențiilor lucrau 1 219 persoane, iar astăzi lucrează 4 794.

Deși Europa suferă constrângeri bugetare absorbite la nivel național, raționalizarea agențiilor în ceea ce privește competențele, eficiența și evaluarea atribuțiilor lor ar trebui puse în discuție și Parlamentul trebuie să aducă propuneri. Întrebarea este azi dacă CEPOL, în condițiile date, ar trebui să mai existe.

În calitate de politicieni, trebuie să definim normele europene astfel încât bugetul alocat agențiilor comunitare să fie cheltuit cât mai eficient posibil.

  Roberto Gualtieri (S&D). – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, este foarte important să facem ca această procedură să reușească, nu doar pentru că este primul buget în baza Tratatului de la Lisabona, cu o nouă procedură și cu funcții noi pentru Uniunea Europeană, ci în special pentru că are loc într-o perioadă esențială pentru viitorul Europei, afectat de o criză gravă.

Confruntate cu criza, multe dintre guverne se gândesc la un model de guvernanță economică bazată în întregime pe mecanisme de stabilitate, ceea ce înseamnă reducerea bugetelor lor naționale și, poate, a bugetului european, de asemenea. Noi, pe de altă parte, considerăm că un buget european mai puternic, sprijinit de resurse proprii și, de asemenea, de o taxă pe tranzacțiile financiare, este o condiție prealabilă pentru guvernanța economică europeană eficientă și pentru mai multă disciplină în bugetele naționale. Trebuie așadar să decidem încotro ne îndreptăm și, în acest scop, amendamentele pe care Președintele în exercițiu al Consiliului le-a considerat nepotrivite sunt, de fapt, extrem de importante.

Cu toate acestea, cele mai mari dezacorduri se referă la cifre, desigur. În această privință, aș îndemna Consiliul să se hotărască deoarece nu este posibil să se limiteze strict la marje și, în același timp, să se aștepte ca Parlamentul să nu își aducă propriile priorități în discuție. Tratatul de la Lisabona este foarte clar în această privință: Consiliul este extrem de important în ceea ce privește cantitatea de cheltuieli, în timp ce Parlamentul are ultimul cuvânt de spus asupra calității cheltuielilor. Gândindu-ne la rubrica 4, nu suntem împotriva creșterii fondurilor pentru politica externă și de securitate comună (PESC) sau pentru Instrumentul pentru țările industrializate (ITI), însă nu dorim ca aceasta să se facă în detrimentul priorităților noastre: în primul rând, Palestina și apoi cooperarea pentru dezvoltare.

Consiliul are, prin urmare, trei opțiuni din care să aleagă: acesta poate accepta prioritățile Parlamentului sau poate fi de acord cu o revizuire a marjelor sau poate accepta mai multă flexibilitate a bugetului și în buget, știind că Parlamentul va rămâne unit în apărarea drepturilor și priorităților sale.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE). – (PT) Dnă președintă, dle ministru, dle comisar, redresarea economică a Europei poate fi realizată doar printr-un buget ambițios care să consolideze domenii importante precum educația, tineretul, cercetarea științifică și inovarea.

Sunt mulțumită de proiectul de buget 2011 al Parlamentului discutat astăzi, întrucât constă chiar în prioritățile enumerate și felicit raportorul pentru acest lucru. Pentru prima dată, Parlamentul este pe picior de egalitate cu Consiliul din aceste puncte de vedere. Acesta este primul buget după Tratatul de la Lisabona. Din acest motiv, și din cauza crizei prin care trece Europa, este important ca procedura de reconciliere să aibă succes.

Este vital ca UE să obțină un buget pentru punerea în aplicare a domeniilor prioritare și a noilor competențe care i-au fost conferite prin tratat, precum politica energetică, spațială și externă. Este important să luptăm pentru convingerile noastre; pentru un buget care să fie vizionar în perioadă de criză. Propunerea Parlamentului denotă această ambiție. Doar prin consolidarea acestor domenii precum știința și inovarea și prin contribuirea la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune putem face ca Europa să fie un loc mai atractiv pentru a trăi și a munci.

  Estelle Grelier (S&D). – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, după cum arată din nou dezbaterea noastră, suntem toți de acord asupra unui lucru: cu cât Europa se extinde, cu cât îi sunt încredințate mai multe competențe, cu atât își folosește ambițiile și puținele resurse pe care le are pentru a le duce la îndeplinire. Astfel că toată lumea este de acord asupra diagnosticului, însă este evident că nu suntem de acord asupra a ce trebuie să facem pentru a ieși din acest impas financiar. Întrucât ceea ce a fost de scurtă durată și-a îndeplinit termenul, bugetul Uniunii a devenit prizonierul contribuțiilor naționale, care constituie aproape 75 % din resursele sale.

Astăzi, decizia de a ridica plafonul de cheltuieli la pragul limită permis de tratate ar însemna o taxă suplimentară de peste 5 miliarde pentru țări precum Franța și Germania. Toți cei prezenți sunt clar de acord că acest lucru nu este posibil. Nu este vorba despre a întări disciplina, întrucât oamenii și, în principiu, cei mai săraci oameni sunt cei care plătesc prețul cel mai scump al consecințelor acestor politici de austeritate naționale.

Având în vedere că sectorul financiar este principalul responsabil pentru criză și explozia de datorie publică, Grupul Progresist al Alianței Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European propune crearea unei linii de „resurse proprii” finanțată de o taxă pe tranzacțiile financiare; această propunere a fost respinsă în cadrul Comisiei pentru bugete de către dreapta, care probabil că se va revanșa mâine pentru aceasta și își va alinia acțiunile la numeroasele declarații făcute în presă în favoarea acestei măsuri.

Au trecut puțin peste doi ani de la prăbușirea băncii Lehman Brothers, iar Parlamentul nu poate să rateze o ocazie unică de a crea fundamentele unui nou model de dezvoltare, bazat pe resurse mai durabile și, cu siguranță, pe resurse mai corecte în ceea ce privește redistribuirea bogăției și solidaritatea.

Pentru un prim buget votat în baza Tratatului de la Lisabona, acest lucru va trimite un semnal politic puternic din partea Parlamentului nostru care nu intenționează să se mulțumească cu folosirea noilor sale competențe de codecizie pentru a gestiona pauperizarea, adică să decidă dacă unul sau celălalt nu va primi nimic. Acordându-și mijloacele, începând de mâine, de creștere a dimensiunii bugetului Uniunii, își acordă mijloace pentru a continua cu ambiție redresarea economică, politicile de cercetare, industriale și de ocupare a forței de muncă. Să nu eșuăm în a profita de această ocazie pe care cetățenii europeni o așteaptă de la noi și pe care, în orice caz, operatorii economici o așteaptă de la noi.

  Georgios Stavrakakis (S&D). – (EL) Dnă președintă, dle Wathelet, dle comisar, doamnelor și domnilor, suntem cu toții de acord că, în criza economică actuală, prezentul cadru financiar multianual s-a dovedit în mod repetat a fi necorespunzător pentru finanțarea a numeroase priorități politice importante. Negocierile asupra bugetului 2011 au loc într-un moment deosebit de dificil. Pe de o parte, mai multe state membre fac presiuni pentru reduceri, din cauza crizei economice, în timp ce, pe de alta, există deja deficite semnificative în sectoare importante ale bugetului, precum creșterea, ocuparea forței de muncă și relațiile publice. Criza economică și socială a lovit întreaga Europă, iar singurul răspuns posibil, prin urmare, este un răspuns european prin intermediul unui buget comunitar care are toate mijloacele necesare la dispoziția sa.

Din acest motiv, noi, socialiștii, am depus propuneri pentru o abordare mai ambițioasă decât cea a Consiliului în ceea ce privește angajamentele, mai ales privind ocuparea forței de muncă, inovarea și cercetarea. Angajamentele sunt o reflecție a nivelului de ambiție politică al UE. Bugetul acesteia este un buget care sprijină investiția. Nu poate fi considerat o povară pentru bugetele naționale; dimpotrivă, acesta reprezintă valoare adăugată pentru bugetele statelor membre. Acesta este o expresie a solidarității dintre statele membre, mai ales în momente de criză, atunci când bugetul UE poate juca un rol decisiv în combaterea situației economice din toată Uniunea Europeană, mai ales din statele membre care se confruntă cu cele mai mari dificultăți.

  Vladimír Maňka (S&D). – (SK) Sunt șeful unei autorități regionale din țara mea. Ca urmare a crizei economice, bugetul regional este cu 25 % mai mic decât anul trecut. Prin urmare, nu ar trebui să ne surprindă vocile reprezentanților regiunilor care vorbesc despre necesitatea de a reduce și bugetul Uniunii Europene.

Cu toate acestea, știm cu toții, probabil, că finanțarea multor politici este mai ieftină și mai eficientă dacă evităm fragmentarea forțelor noastre și dacă finanțăm acestea dintr-un buget european comun și nu din bugetele statelor membre. Acestea sunt resursele pe care le căutăm. Doamnelor și domnilor, Tratatul de la Lisabona are un impact asupra muncii mai multor instituții europene. În negocierile privind procedura bugetară pentru 2010 am decis deja folosirea în mod preferențial a unei rezerve din rubrica 5 pentru finanțarea costurilor care rezultă din intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

În calitate de raportor principal pentru bugetul Uniunii Europene pentru 2010 pentru celelalte instituții, am solicitat Consiliului, în cursul dezbaterilor tripartite din 30 iunie, să ia poziție în ceea ce privește bugetul rectificativ referitor la consecințele Tratatului de la Lisabona pentru Comitetul Economic și Social European și pentru Comitetul Regiunilor. Consiliul nu a reușit, până acum, să ia o poziție cu privire la prezentul buget. Această abordare creează probleme grave în ceea ce privește îndeplinirea rolurilor pentru care sunt responsabile instituțiile. Soluția, care din păcate se va aplica la o dată viitoare, ar putea fi revizuirea instrumentelor financiare, întrucât aceeași abordare care este valabilă pentru buget trebuie să fie valabilă și pentru bugetele rectificative.

  Andreas Schwab, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri economice și monetare. – (DE) Dnă președintă, dle Wathelet, dle comisar, dle Lewandowski, în cursul acestei legislaturi parlamentare am fost raportor pentru Comisia pentru afaceri economice și monetare cu privire la buget și vă pot spune că nu am înțeles în totalitate unele dintre declarațiile pe care tocmai le-am auzit.

Desigur, în calitate de deputați în Parlamentul European, considerăm că suntem într-o poziție de solidaritate cu statele membre care trebuie să facă față și să semnaleze regresele semnificative din bugetele lor. Suntem, desigur, pregătiți și pentru a merge pe această cale dificilă și a anunța aceste decizii. Cu toate acestea, dacă priviți bugetul pentru noile agenții europene, de exemplu, veți descoperi că nu puteți economisi, deoarece, dimpotrivă, va trebui să facem față cheltuielilor suplimentare.

În ceea ce privește al doilea punct referitor la statisticile europene, Consiliul a încercat mulți ani să le dea la o parte, într-o anumită măsură, și să le evite. Astăzi ne dăm seama că acordarea de mai mulți bani statisticilor europene ar fi fost o investiție viabilă.

Nu spun acest lucru pentru a da vina doar pe dumneavoastră. Cu toate acestea, cred că în următoarele câteva săptămâni vom avea nevoie de o dezbatere care să parcurgă punctele specifice ale subiectului și să nu acorde importanță punctelor procentuale de economii în Europa deoarece, până la urmă, scopul nostru este ca oamenii din Europa să beneficieze împreună de o politică bugetară comună a statelor membre și a Uniunii Europene. Așteptăm propunerile dvs. în acest sens.

  Giovanni Collino (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, acest Parlament se pregătește să voteze primul buget din epoca Lisabona. Acest instrument puternic pe care tratatul ni l-a pus la dispoziție coincide cu cea mai gravă situație economică prin care a trecut Europa din 1929 până acum. Trebuie să ne asigurăm că această criză economică groaznică nu se transformă într-o criză politică și mai cumplită.

Dacă negocierile tripartite nu vor reuși, iar sumele disponibile în bugetul 2011 vor fi sumele din 2010 împărțite la doisprezece, distribuirea și operarea fondurilor structurale va deveni destul de complicată, iar Serviciul european pentru acțiune externă va risca să nu fie lansat. Toate acestea ar trebui să ne pună pe gânduri.

Salutăm munca importantă depusă de raportoare, dna Jędrzejewska, căruia îi suntem recunoscători, nu în ultimul rând pentru eforturile acesteia de a concentra resursele Uniunii Europene asupra tineretului, cercetării și inovării. Nu trebuie să uităm niciodată totuși cât de important este pentru noi, mai întâi de toate, să dăm exemplu de gestionare sănătoasă, disciplinată a finanțelor noastre, pe cât posibil evitând risipa și poate chiar suprapunerile structurale, pe care cetățenii noștri nu le-ar înțelege și care cu siguranță nu vor fi benefice pentru viitorul Europei.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dnă președintă, raportul precizează că „bugetul UE nu trebuie perceput sub nicio forma ca fiind o povară pentru bugetele naționale.” Pentru țările precum Regatul Unit care sunt nevoite să suporte reduceri ale cheltuielilor la nivel național, orice creștere a bugetului UE ar fi neadecvată, cu atât mai mult creșterea de 5,9 % propusă. Reducerea valorii monetare sau înghețarea ar fi probabil mai adecvată.

Regatul Unit a primit două doze din pastila amară. Rabatul nostru a fost redus cu o treime doar în anul trecut, făcându-ne să contribuim și mai mult decât în prezent. S-a spus că, în timp ce UE este un contribuabil net, noile țări membre sunt receptoare nete, lucru pentru care, desigur, nu sunt vinovate popoarele lor. În lumina acestui fapt incontestabil, nu ar fi o nebunie să continuăm expansiunea pentru a include țări și mai sărace și care, fără îndoială reprezintă o povară, precum Turcia, care, oricât am vrea să credem asta, nici măcar nu sunt europene?

  Milan Zver (PPE). – (SL) Înțeleg că bugetul trebuie adoptat și înțeleg, de asemenea, argumentul că nu trebuie mărit și că trebuie să fie rezonabil. Cu toate acestea, ceea ce nu înțeleg este de ce, în acest moment, după ratificarea Tratatului de la Lisabona, Consiliul nu a reușit că depună un efort mai mare pentru a coordona bugetul, adică posturile bugetare, împreună cu Parlamentul.

Înțeleg, de asemenea, că trebuie făcute reduceri în anumite domenii ale politicii noastre comune, însă nu înțeleg de ce educația și mobilitatea, în special, trebuie să fie victimele reducerilor asupra așa-numitelor politici ușoare.

După cum știți, programul Erasmus a luat naștere în 1987, când 3 000 de studenți au participat la acesta. Până în 2012, acel număr va crește totuși la 3 milioane, iar pentru 2020 ne propunem în jur de 15 milioane de oportunități de schimb pentru studenți.

Mobilitatea ne permite consolidarea dimensiunii europene și, la rândul ei, îmbunătățirea sistemelor de învățământ și a cunoștințelor în general.

Așadar, cum putem realiza obiectivele importante pe care ni le-am propus în strategia Europa 2020 reducând, în același timp, fondurile în aceste domenii?

  Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Dnă președintă, doar un scurt răspuns pentru dna Andreasen, dl Hartong, dl Belder, dl Vanhecke, dl Fajmon, dl Vlasák și dl Brons – cel din urmă fiind împotriva poziției Parlamentului referitoare la buget și la propunerea Comisiei.

Nouăzeci și șase la sută din modesta creștere pentru 2011 este concentrată în domeniul care va duce la creștere economică și locuri de muncă. Acestea sunt facturi care trebuie plătite, un fel de obligație legală. Mai mult, acest lucru completează lacuna din investiții, un deficit al pieței de credite la nivel național, la care investițiile sunt primele care sunt reduse. Prin urmare, consider că există valoare adăugată în aceste creșteri foarte modeste și în dimensiunea responsabilităților, având în vedere că proiectul este cu 4 miliarde de euro sub plafonul aprobat în 2005-2006 pentru anul 2011.

Ceea ce ar trebui știut este că 6 % din total este reprezentat de cheltuieli administrative dintr-un buget egal cu 1 % din PIB. Acest lucru înseamnă că 94 % ajunge la beneficiari. Acest lucru ar trebui știut atunci când se discută viitorul bugetului european.

Am invitat ambele componente ale autorității bugetare să se implice mai mult în săptămânile care urmează pe măsură ce vom iniția concilierea și vom demonstra că Tratatul de la Lisabona este un mecanism de compromis.

  Melchior Wathelet, Președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dnă președintă, este imposibil să răspund la toate întrebările adresate Consiliului. Voi repeta pur și simplu un anumit număr de principii pe care am ajuns să le aduc aici în dezbatere atunci când am prezentat bugetul Consiliului. Ar trebui să se spună din nou că toate creditele adoptate de Consiliu se bazează pe punerea în aplicare a bugetului 2010 și că, pentru toate liniile, de fapt, s-a dispus un număr de amendamente prin intermediul scrisorilor rectificative în cadrul punerii în aplicare a bugetului 2011.

Trecem prin momente dificile, în care creșterea bugetelor este limitată și, după cum știți, creșterea de 2,91 % care a fost aprobată în Consiliu a fost obținută cu o majoritate foarte, foarte mică. Sfera de aplicare pentru o majoritate suplimentară sau de alte genuri este practic inexistentă. Ar trebui, prin urmare, ca în cursul anului să putem menține disponibilă această oportunitate de dezvoltare a bugetului prin scrisori rectificative în cursul punerii sale în aplicare.

S-a menționat adesea rubrica 1b. Vă reamintesc faptul că Consiliul a promis, într-o declarație, să se asigure că desfășurarea punerii în aplicare a bugetului 1b va fi evaluată, iar din acest motiv dorim să rămânem la acest lucru și să asistăm la această realitate și la punerea sa în aplicare.

Cu toate acestea, după cum am spus în introducerea mea, dezbaterea privind bugetul 2011 nu se va referi doar la bugetul 2011 ca atare. Și celelalte elemente legate de buget vor fi supuse dezbaterii. Vom avea o discuție privind revizuirea bugetului. Desigur, toate chestiunile care vor apărea în revizuirea bugetului, și mai ales cele referitoare la resursele proprii, vor constitui punctul central al dezbaterilor pe care trebuie să le facem împreună. Un alt element din revizuirea bugetului, chestiunea flexibilității, de exemplu, va fi un subiect pe care trebuie să îl dezbatem.

Sper că, prin garantarea că vom ține această dezbatere globală, vom putea demonstra că bugetul 2011, în baza acestei noi proceduri Lisabona, va fi o reușită și vă reamintesc doar că, dacă nu reușim să cădem de acord privind bugetul 2011, perspectiva pentru cheltuieli suplimentare în 2011 va fi și mai redusă și nu va corespunde propunerii Consiliului de astăzi. Ar trebui să fim foarte conștienți de toate aceste elemente pentru a ne asigura că acest prim buget 2011 în baza procedurii Lisabona va fi o reușită, una pe care o vom realiza împreună.

  Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, raportoare. – (PL) Aș dori să subliniez un lucru care ar putea rezuma cele spuse de persoanele care au vorbit în detaliu despre subiecte aparținând unor domenii în care acestea sunt specializate. Mai presus de toate, lectura bugetului 2011, un buget pe care Parlamentul European îl va adopta mâine, este o lectură foarte disciplinată. Pentru prima oară după mulți ani, Parlamentul European nu propune nimic mai mult decât ceea ce a fost planificat tocmai în cadrul financiar multianual din 2006. Ar trebui accentuat faptul că aceasta este o situație oarecum excepțională și o dovadă a disciplinei noastre în calitate de Parlament European. Și noi înțelegem îndoielile Consiliului. Aș dori să subliniez că bugetul Uniunii Europene nu este la fel cu bugetele naționale. Este un buget direcționat către investiție și este un instrument anticriză. Merită să se profite de oportunitatea pe care o reprezintă. Aș dori, de asemenea, să evidențiez că, desigur, în calitate de raportoare generală, am speranța că, lucrând împreună, vom putea adopta cu succes și în mod eficient bugetul 2011 și sper că îl vom adopta în așa mod încât să putem pune în aplicare politica Uniunii începând cu ianuarie, în conformitate cu ceea ce s-a hotărât în 2006 și în conformitate cu ceea ce am lucrat în tot acest an.

Consiliul ar trebui să ia notă de aceste chestiuni cărora le-am acordat o atenție suplimentară în lectura noastră a bugetului. Nu este sigur dacă ar trebui să adăugăm noi roluri și noi ambiții atât timp cât nu există o disponibilitate de a accepta noi obligații financiare. În ceea ce privește Consiliul, fac apel la președintele acestuia, prezent astăzi, pentru ca Consiliul să observe bunăvoința Parlamentului European în lectura noastră. Sper că, în cursul Președinției belgiene, Consiliul va reuși să obțină mai mult sprijin pentru ideea inițială a Comisiei Europene în ceea ce privește bugetul 2011 și pentru propunerile sale. Tot ceea ce se discută și ceea ce propune Parlamentul European nu sunt lucruri venite din senin, ci sunt efectul muncii noastre anterioare și consider că mare parte din scepticismul Consiliului se datorează, de fapt, faptului că acesta și-a adoptat lectura printr-o procedură în scris, deoarece este mult mai ușor să fii negativ în scris decât într-o discuție orală. Sper la un dialog deschis și direct care să ne permită adoptarea unui buget rezonabil și sensibil pentru 2011.

  Helga Trüpel, raportoare. – (DE) Dnă președintă, dle Wathelet, dle comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să le mulțumesc tuturor celor din acest Parlament care au participat la dezbatere și aș dori să le mulțumesc din nou și colegilor mei din Comisia pentru bugete pentru disponibilitatea lor de a face compromisuri care, în ceea ce privește bugetul Parlamentului și celelalte instituții, ne-au permis să cădem de acord asupra unei limite foarte responsabile între noile nevoi de finanțare pe care le-am dobândit prin Tratatul de la Lisabona, împreună cu noile competențe, și o autoreținere concentrată. Aș dori să subliniez din nou faptul că eu consider că este bine că ne-am arătat disponibilitatea de a ne pune sub microscop cheltuielile, dar că ar trebui, desigur, să cerem ceea ce avem nevoie pentru a îndeplini noile cerințe cu siguranță deplină și să luptăm pentru acest lucru, astfel încât să dispunem și de fondurile necesare. Aș vrea să adaug un mesaj politic, dacă îmi permiteți. După votarea care va avea loc mâine, ne vom afla la începutul unei perioade de trei săptămâni de consultări cu Consiliul, în cursul căruia sperăm să ajungem la un acord.

Este, desigur, prima oară când aplicăm această nouă procedură, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, însă cred că nouă tuturor, pornind de la veritabilele fracțiuni antieuropene și sceptici, trebuie să ne fie din nou clar în minte, în ciuda tuturor criticilor, inclusiv a celor direcționate specific, faptul că Uniunea Europeană ne face mai puternici. Fiecare dintre noi și toate statele membre beneficiază de pe urma faptului că avem Uniunea Europeană, mai ales în ceea ce privește schimbările față de provocările la nivel global. Este clar pentru toată lumea faptul că fiecare stat membru în parte ar fi mai slab pe cont propriu în ceea ce privește situația mondială. Acesta trebuie să fie punctul nostru comun de pornire și din acest motiv este bine să luptăm pentru mai multe resurse în Uniunea Europeană și, împreună, să ne gândim cu mare atenție care sunt principalele nevoi de finanțare, cum putem face ca bugetul nostru să fie mai durabil și cum ar putea acesta să fie mai social și mai orientat către viitor.

Sper că, în calitate de Parlament, vom putea cădea de acord cu Consiliul folosind o abordare de acest gen și că, prin urmare, acest lucru va fi și în beneficiul cetățenilor europeni.

  László Surján, raportor. – (HU) Aș dori să le înmânez o banană fiecăruia dintre cei care au purtat povara acestei munci. În primul rând raportorilor noștri principali, deținătorii proiectului privind bugetul 2011, însă aș dori să îi dau cu drag o banană Consiliului, în speranța că mâncând-o, va avea nu doar satisfacție și bucurie, ci și voința corespunzătoare de a face un compromis, pentru a putea depăși într-un final această chestiune a bananelor. Janusz Lewandowski merită, de asemenea, o banană mare și frumoasă pentru prezentarea bugetului 2011 care se apropie mult mai mult de modul de gândire al Parlamentului. Nu degeaba am petrecut cinci ani împreună. Vă mulțumesc, dle comisar! Vorbitorii care au oferit un contur foarte clar al poziției Parlamentului merită, de asemenea, recunoștința noastră. Aceasta nu a fost o poziție complet unanimă, însă a avut o răspândire largă. Am dori un buget mai bun și mai eficient, astfel încât să nu trebuiască să petrecem mai multe luni sau jumătăți de an disputând dacă ne putem permite sau nu să cheltuim 75 milioane de euro pentru compensarea țărilor producătoare de banane.

Consider că esența dezbaterii noastre este faptul că, în opinia noastră, după cum este precizat în bugetul 2010, bugetul european este un mijloc de gestionare a crizei, nu un fel de motiv pentru criză. Acesta este aspectul asupra căruia ar trebui să fim de acord și îi solicit Consiliului să observe angajamentul sugerat aici. Acesta sugerează intenția Parlamentului de a coopera cu Comisia pentru a determina statele membre să lucreze mai productiv. O asemenea muncă ar trebui, de fapt, să fie direcționată către îndeplinirea obiectivelor, creșterea producției și a numărului de locuri de muncă. Dacă se va întâmpla astfel, va merita să menținem bugetului Uniunii Europene la un nivel corespunzător. Vă mulțumesc pentru atenția acordată. Bucurați-vă de banane!

  Göran Färm (S&D). – Dnă președintă, aș dori să subliniez o problemă cu timpul afectat luărilor de cuvânt în această dezbatere. Dna Herczog a evidențiat faptul că Comisia pentru industrie, cercetare și energie nu a primit deloc timp afectat luărilor de cuvânt. Motivul pentru aceasta este că au depus propunerile pentru buget în altă formă, în loc să depună de fapt un aviz formal. Nu este rezonabil ca acest fapt să ducă la pedepsirea acestei comisii pentru alegerea unei modalități mai eficiente de lucru decât depunerea unui aviz formal.

Au existat, de asemenea, câteva confuzii între acele două părți ale dezbaterii – această dezbatere asupra bugetului 2011 și cea privind revizuirea bugetului care va urma acum. După cum poate ați observat, dintre ultimii cinci vorbitori din dezbaterea precedentă, patru făceau parte din Grupul S&D. În dezbaterea următoare vom avea un sigur vorbitor S&D, dar cred că în jur de șase vorbitori PPE. A existat un fel de confuzie între secretariat, Președinte și grupurile politice. Nu știu cine a făcut greșelile – poate chiar noi – dar să aruncăm o privire asupra acestui lucru pe viitor, astfel încât să avem o alocare a timpului afectat luărilor de cuvânt mai rezonabilă în acele dezbateri.

  Președinte. – Vă mulțumesc pentru observații. Am depus toate eforturile pentru a verifica poziția referitoare la Comisia pentru industrie, cercetare și energie (ITRE) și nu a existat niciun aviz formal, însă punctul dumneavoastră de vedere va fi, desigur, luat în considerare. În ceea ce privește timpul afectat luărilor de cuvânt, aceasta este în mod clar o chestiune pe care grupurile politice trebuie să o rezolve și să o aloce.

Dezbaterea a fost închisă.

Voturile vor avea loc miercuri.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. – (RO) Procedura bugetară pentru anul 2011 a început cu o propunere decepționantă din partea Comisiei. Însă doamna raportoare Jędrzejewska ne-a promis că va fi ambițioasă și se va lupta pentru a obține un buget ce va proteja prioritățile politice ale parlamentului și, în special, politicile ce vizează tineretul.

A urmat poziția Consiliului, care denotă lipsa totală de ambiție a Consiliului sau, mai bine spus, populismul Consiliului, care pe de o parte prezintă strategii ambițioase, cum ar fi Europa 2020, însă, în același timp, refuză să aloce fonduri suficiente pentru ca această strategie să aibă vreo șansă de a se realiza.

Însă astăzi avem de a face cu poziția Parlamentului și iată că și acesteia îi lipsește o viziune ambițioasă pentru bugetul 2011. E adevărat că suntem în criză însă nu cu un proiect mediocru putem ieși din ea, ci cu imaginație, curaj politic și dându-ne mijloacele să provocăm o adevărată schimbare.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Eficiența Uniunii Europene depinde în totalitate de bugetul acesteia. Sprijin aceste propuneri pentru bugetul 2011, deoarece s-au luat în considerare domeniile de politică importante și opiniile individuale. Trebuie să fie clar că UE nu își va putea îndeplini sarcinile de amploare în viitor cu mai puține resurse financiare. În calitate de reprezentantă a agricultorilor, mă opun întru totul reducerii fondurilor pentru agricultură. Redresările economice ar trebui să fie folosite pentru a asigura certitudinea planificărilor pentru agricultorii noștri în loc să îi redistribuie pe aceștia în alte domenii de politică. În prezent, se retrag fonduri de la agricultură pentru a le folosi la finanțarea proiectului de cercetare nucleară ITER. Acest exemplu arată că finanțarea proiectelor de cercetare de amploare depinde de redresările din alte domenii, a căror sumă este dificil de stabilit în prealabil. Nu ar trebui să se ajungă în situația în care nu se vor mai face planuri pe termen lung și analizate cu atenție pentru finanțarea cercetării europene. Politica agricolă are, de asemenea, implicații și planuri pe termen lung, iar acest gen de securitate este un lucru pe care trebuie să îl transmitem întreprinderilor agricole. Fiind cea mai slabă verigă a lanțului trofic, fermele au nevoie de securitate pentru a-și planifica existența. Restricționarea resurselor financiare alocate pentru acest lucru este necesară pentru a consolida competitivitatea agriculturii în UE. Investițiile în cercetarea în agricultură și în tehnologiile ecologice sunt investiții în viitor și acestea vor crea noi locuri de muncă.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Programul de consum al fructelor în școli, lansat la începutul anului școlar 2009, este o inițiativă europeană specifică și trebuie să scoatem în evidență rezultatele sale pozitive și directe pentru cetățenii noștri.

Sprijinirea fondurilor pentru acest program este un mod eficient de a investi în sănătatea tinerilor europeni. De fapt, creșterea ratei de obezitate în rândul copiilor este destul de alarmantă în Europa. În ciuda creșterii costului vieții, fructele ar trebui să rămână o parte fundamentală a regimului lor în întreaga Uniune Europeană. Îmbunătățirea valorii nutriționale a dietei lor oferă, de asemenea, protecție împotriva bolilor cardiovasculare, a cancerului și a diabetului.

Noul program UE de consum al fructelor în școli dă exemplul unei Europe care este apropiată de cetățenii săi și care se confruntă cu provocările zilnice ale acestora și îi urez viață lungă.

13. Revizuirea bugetară (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct se referă la dezbaterea privind declarația Comisiei asupra revizuirii bugetului.

  Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Dnă președintă, azi Comisia Europeană a adoptat comunicarea sa privind revizuirea bugetului care trebuie prezentată imediat aici, în Parlament, reprezentanților aleși de popor.

Aceasta era prevăzută inițial pentru 2008-2009, însă succesiunea evenimentelor – adoptarea târzie a Tratatului de la Lisabona, numirea târzie a Comisiei și apoi o nouă strategie UE 2020 – explică motivul pentru care aceasta are loc în octombrie 2010.

Revizuirea bugetului ar trebui privită ca o parte integrantă a reflecției noastre asupra modului de a face ca Europa să fie mai competitivă, mai dinamică, mai incluzivă și mai durabilă. Cu toate acestea, ea nu poate fi separată de obiectivele noastre politice. Aceasta este politică în cifre și, de-a lungul istoriei, a existat mereu un context politic specific asociat dezbaterii bugetului. În trecut, aceasta se referea la piața unică, la moneda unică și la extindere.

De data aceasta putem să ne dorim obiective politice mai bune, întrucât există responsabilități noi clare care decurg din Tratatul de la Lisabona. Este, de asemenea, clar că trebuie să găsim răspunsuri europene comune la provocările comune din domeniile schimbărilor climatice, energiei, securității și migrației.

De cealaltă parte, avem o Europă eurosceptică și avem o Europă post-criză eurosceptică. Există o adevărată tensiune – sau chiar o contradicție – între amândouă, care trebuie rezolvată. Avem nevoie de consens; avem nevoie de unanimitate privind noua perspectivă financiară.

Trebuie să ne bazăm pe experiență, iar aceasta face parte din revizuirea bugetului. Experiența ne învață că trebuie să ajustăm balanța dintre previzibilitate și flexibilitate. De la introducerea sa în 1988, cadrul financiar a adus pace și previzibilitate bugetară în Europa, asigurând un termen rezonabil regiunilor, agricultorilor și cercetătorilor noștri pentru a-și pregăti și îndeplini proiectele.

Acest lucru reprezintă o adevărată realizare. Cu toate acestea, această previzibilitate se realizează cu prețul unei flexibilități foarte limitate și s-a văzut în trecut cât de mult putem fi expuși evoluțiilor bruște. Putem fi mândri de anumite acțiuni – reacția generoasă și rapidă la inundațiile din Pakistan și la problemele din Haiti – dar, în general, suntem înceți. A durat un an să mobilizăm banii pentru instrumentul de ajutor alimentar. Suntem cei mai înceți la nivel intern și mai rapizi în a reacționa la provocările din exterior.

Lecția este, prin urmare, că avem nevoie de mai multă flexibilitate. Trebuie să putem transfera mai ușor fondurile și marjele necheltuite, să ne concentrăm mai mult în primii și în ultimii ani ai cadrului financiar. În revizuirea bugetară propunem marje fixe care să fie mai mari la sfârșitul perspectivei financiare și, de asemenea, stabilirea de rezerve orientate către performanță.

Un alt factor care trebuie luat în considerare este, desigur, criza economică, iar noile funcții ale bugetului vizate în mod inteligent ar putea servi drept un pachet anticriză local și pentru sectoarele mici. Acesta ar putea deveni garanția pentru împrumuturile care depășesc balanța de plăți. Acesta poate acționa ca un set de instrumente pentru consolidarea Pactului de stabilitate și de creștere.

Aș dori să mai menționez un factor al revizuirii bugetare și anume că discutarea priorităților este mereu pusă în umbra balanței nete, o abordare de tip juste retour a bugetului care are legătură cu partea complexă a veniturilor din bugetul european. Cu toate acestea, am putea stimula găsirea unei căi de ieșire din acest cerc vicios dacă am reflecta în mod deschis, fără tabuuri, analizând nu doar cheltuielile, ci și partea de venituri a bugetului european.

După cum a declarat președintele Barroso în discursul său privind situația Uniunii, discuția nu este dacă să cheltuim mai mult sau mai puțin; este vorba despre cum să cheltuim mai inteligent. Revizuirea bugetului oferă o serie de sugestii despre cum se poate genera valoare adăugată europeană, despre stabilirea noii validări a bugetului european.

Trebuie să se facă aceasta. Ne punem în comun resursele la nivel european, permițând statelor membre să își reducă costurile, să evite suprapunerile și să obțină un profit mai mare al investiției lor.

Să luăm exemplul cercetării și infrastructurii. Acest lucru se poate face prin abordarea provocărilor comune într-un mod coerent și coordonat, mai ales dacă există implicații transfrontaliere care sunt tipice în cazul energiei, securității, migrației și schimbărilor climatice.

Acest lucru se poate face dând dovadă de solidaritate în situații de dezastre naturale și provocate de om; acest lucru poate și trebuie să se facă asigurând instrumente care să ne permită să acționăm mai puternic pe scena mondială și să facem ca Europa să fie mai vizibilă în calitate de cel mai mare donator (55 % din asistența totală).

Acest lucru nu este îndeajuns. Ceea ce ne trebuie – și care face, de asemenea, parte din revizuirea bugetară – este autoreținerea privind cheltuielile administrative. Avem, de asemenea, nevoie de administrare mai profesionistă a proiectelor la scară mare – aceasta este o parte separată ce se află în anexa la revizuirea bugetară –, iar instrumentul financiar inovator trebuie să depășească 1 % din volumul bugetului european.

Resursele proprii sunt cele mai logice până la urmă. (Cred că iau din timpul alocat declarației finale.) Este ușor de criticat sistemul actual ca fiind nedrept, complex și contrar tratatelor, însă este, de asemenea, ușor de lansat acuzații nefondate dacă intrăm în discuții pe acest subiect.

Trebuie spus că Tratatul de la Lisabona solicită clar ca decizia privind resursele proprii să fie luată unanim și ca aceasta să fie ratificată de toate statele membre. Suveranitatea impozitelor naționale nu este în pericol.

Cu toate acestea, ar merita să reflectăm la existența unui sistem care să fie mai aproape de formatul inițial, un sistem care să îi permită Uniunii Europene să fie mai autonomă și care să le permită statelor membre să își consolideze finanțele publice, reducându-și progresiv contribuțiile directe. Am putea începe prin abolirea acestei aplicări artificiale a TVA-ului. Enumerăm șase posibilități: acestea sunt menționate în document și prezentate mai elaborat în anexă, dar desigur, nimeni nu este perfect. Acesta nu este o înlocuire a contribuției naționale. Ar trebui privit doar ca un supliment.

Revizuirea bugetului este o invitație la și deschiderea sezonului bugetar incendiar al Uniunii Europene. Aștept cu nerăbdare cooperarea cu Parlamentul European. Este responsabilitatea noastră comună să demonstrăm că Uniunea Europeană este capabilă să răspundă provocărilor, iar bugetul – atunci când vizează în mod inteligent obiectivele – ar putea constitui instrumentul de reînnoire a încrederii în proiectul nostru european.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, bugetul 2011 este primul buget pentru care Parlamentul este solicitat să îl dezbată și să îl voteze folosindu-și noile competențe în baza Tratatului de la Lisabona. Este primul în care am încetat să solicităm orice creștere a volumului global propus de Comisie, preferând în loc o abordare realistă și politică.

O abordare realistă în măsura în care statelor noastre membre li s-a cerut să depună eforturi fără precedent pentru a-și stabiliza și reduce finanțele publice. Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) este primul care le-a solicitat să procedeze astfel. Reducerea cheltuielilor publice este efectiv condiția prealabilă pentru ca economiile noastre să devină mai competitive și să facă față concurenței internaționale în condiții favorabile. Prin urmare, nu se poate spune că le solicităm celor douăzeci și șapte, pentru acest an bugetar, cheltuieli care nu se încadrează în sfera eforturilor depuse de cetățenii noștri în propriul lor cadru național.

Cu toate acestea, abordarea noastră este și una politică în măsura în care considerăm că bugetul 2011 nu poate fi disociat de contextul financiar mai larg al anilor care vor urma și, în special, de perspectiva următorului ciclu financiar 2014-2020.

Doamnelor și domnilor, dacă există un obiectiv pe care Parlamentul nostru trebuie să îl vizeze în cursul acestei legislaturi, acesta este de a se asigura că politicile europene sunt finanțate într-un mod proporțional cu miza existentă. Nu este neapărat o chestiune de a cere mai mulți bani, ci mai degrabă de a asigura că sarcinile atribuite Uniunii Europene vor putea fi îndeplinite cu finanțări corespunzătoare. Statele noastre pot chiar să economisească, să își reducă contribuția la bugetul comunitar, dacă sunt pregătite ca Europa să își schimbe sistemul financiar, care este acum depășit, și să profite de resursele proprii. Un euro cheltuit la nivel european este, într-adevăr, mai profitabil, mai productiv decât un euro cheltuit la nivel național, deoarece euro european nu trebuie să acopere un deficit.

La nivel național, euro valorează acum jumătate sau mai puțin în unele țări. Tot la nivel național, acest euro care nu a fost deja redus se întoarce sub formă de fonduri de coeziune, fonduri pentru dezvoltarea rurală și pentru promovarea inovării. Solicit Consiliului să se gândească serios la această nouă abordare a finanțelor europene. Sunt recunoscător comisarului Lewandowski pentru că a deschis deja această dezbatere cu miniștrii noștri de finanțe.

Europenii au dreptul să știe ce cheltuieli fac autoritățile lor publice, fie că sunt locale, regionale, naționale sau europene. Statele membre trebuie să fie pregătite să accepte această provocare. Domnule președinte al Consiliului, domnilor miniștri, aveți în propriile mâini cheia lansării acestor dezbateri și negocieri, astfel încât toate statele membre să poată avansa, astfel încât euro existent la nivel de Bruxelles să poată reveni la nivelul cetățenilor din statele membre și să fie mult mai productiv și să creeze noi locuri de muncă la nivel european. Vă implor, oportunitatea este încă disponibilă. Ca un cadou de Crăciun, trebuie să ne spuneți că fondurile și resursele proprii ale Europei încep vor începe să fie subiectul unor discuții serioase și al unor negocieri serioase sub Președinția dumneavoastră. Vă asigur că vom vorbi despre această chestiune în mulți din anii ce vor urma dacă vom reuși să realizăm acest lucru.

  Stéphane Le Foll, în numele Grupului S&D. – (FR) Dnă președintă, dle Wathelet, dle comisar, aș dori să vorbesc fără a reveni asupra dezbaterii pe care am avut-o până acum.

Am dezbătut un buget 2011 sub constrângerile cu care ne-am obișnuit, adică cele ale unei crize profunde care afectează toată Europa prin deficite publice la nivel național care ar putea duce la două ipoteze. Fie aceste deficite publice la nivel național exercită constrângeri asupra deficitului european, fie aceste deficite la nivel național trebuie să dea o nouă direcție și o nouă viață la nivelul Europei. Aceasta este întrebarea.

Vă cer, dle comisar, să încercați, mai presus de toate, ca atunci când dezbatem revizuirea bugetară, atunci când suntem pe punctul de a începe să vorbim despre perspectivele bugetare post-2013, să nu rămâneți complet absorbit de contextul crizei decât dacă vreți să îmi spuneți mie și cetățenilor europeni că, de fapt, Europa va rămâne în criză pentru mult timp.

Întreaga noastră problemă vizează, de fapt, modalitatea de gestionare a crizei și de reducere a deficitelor și datoriilor noastre și, de asemenea, modalitatea de a ne pregăti pentru ieșirea din criză. Aici intervine problema bugetului. Putem ieși din criză, iar Joseph Daul tocmai a discutat acest punct, doar dacă bugetul european, în baza faptului că este european, ne va putea asigura resursele necesare pentru a recupera ceea ce ne lipsește azi; adică creșterea, crearea de locuri de muncă, inovarea, cercetarea. Aceasta este miza și în acești termeni ar trebui să dezbatem bugetul, în loc să facem ceea ce avem prea des tendința să facem, adică să ne plângem constant de problema crizei și problema deficitelor, iar Consiliul chiar excelează la aceasta.

Am observat că, la Deauville, cancelarul Germaniei și președintele francez chiar au anunțat anticipat o reformă a tratatelor, fără a purta niciun fel de discuție cu dl Van Rompuy, pentru a pedepsi astfel pe viitor toate acele state care nu au respectat disciplina bugetară.

Aceasta este situația în care am ajuns astăzi în Consiliu, în timp ce Parlamentul nu cere decât un lucru, în special de la Comisie, și anume să încerce să avanseze cu proiectul european, ceea ce se realizează prin buget.

Așadar, ați observat câteva chestiuni asupra cărora suntem în totalitate de acord. Este nevoie de mai multă flexibilitate. În mod evident, trebuie să reușim împreună să găsim capacitatea de a avea un buget mai flexibil, deoarece acest lucru este o necesitate. Este la mijloc capacitatea Europei de a reacționa. Este, de asemenea, desigur, o chestiune de stabilire a priorităților și de organizare eficientă a bugetului european. Suntem fără îndoială cu toții de acord că aceasta este o necesitate. Cu toate acestea, trebuie să fim clari unii cu alții asupra necesității unui program, asupra necesității de a ne stabili obiectivele împreună. Dle comisar, nu putem abandona chestiunile în formă de cuvinte goale și promisiuni, texte scrise care sunt extrem de interesante și cu care sunt aproape 100 % de acord.

Va trebui să ne ocupăm acum de problemele practice și, în special de o chestiune esențială pe care am tot evitat-o, aceea a resurselor proprii. Ce trebuie să facem pentru a dispune mâine de resursele proprii pentru Europa, sau mai degrabă pentru toți cetățenii Europei, astfel încât să ne aflăm din nou toți pe calea creșterii și pe o cale și mai sigură pe care să o urmeze Europa de mâine?

Așteptăm propunerile dumneavoastră ambițioase, dle comisar.

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dnă președintă, aș dori doar să spun Comisiei că a realizat un document bun, doar că e cu 15 luni prea târziu.

În schimb, faptul că revizuirea la mijlocul perioadei ar fi trebuit să aibă loc cu 15 luni în urmă este un detaliu minor, și, prin urmare, nu trebuie menționat din nou. De fapt, de fiecare dată când se fac negocieri, aceștia ne prezintă repede o revizuire la mijlocul perioadei, care vine la sfârșitul perioadei. Acest lucru este inacceptabil și nu trebuie să se mai întâmple pe viitor.

În al doilea rând, punctul esențial al acestui text vizează resursele proprii. De ce? Deoarece acestea stau la baza Uniunii Europene. Fondatorii UE au creat o Uniune Europeană bazată pe resurse proprii, adică pe tarife, taxe pe produse agricole importate și TVA. Asta s-a întâmplat. Contribuțiile naționale au început din cauza rabatului britanic. Aceasta este realitatea. Prin urmare, trebuie să ne întoarcem la aceste resurse proprii ca bază pentru finanțare. Trebuie să procedăm astfel deoarece este singura șansă pe care o avem pentru a duce Europa mai departe. Trebuie să procedăm astfel și din motive democratice.

Într-o democrație, un lucru este necesar: ca oamenii să își plătească venitul individual direct către Europa și să poată, prin urmare, contribui la și controla funcționarea Uniunii Europene prin intermediul acelor resurse.

Cel de-al doilea punct, dnă președintă, vizează, de fapt, lucrurile care se spun aici: faptul că trebuie să reducem bugetul UE și contribuțiile la nivel european pentru a îmbunătăți finanțele publice – astea sunt prostii. Realitatea este că deficitele fiscale – deficitele bugetare din Europa – au ajuns acum la 868 de miliarde de euro, sau 7 % din PIB-ul Uniunii Europene. Chiar dacă susținem ideea de curbare a cheltuielilor la nivel european și de înghețare completă a bugetului european, acei 868 de miliarde de euro se vor reduce la 860 de miliarde de euro. Aceasta este, de fapt, realitatea. Ar trebui să facem opusul: să transferăm responsabilitățile de la nivel național la nivel european pentru a reduce costurile pentru statele membre.

Apărare, cercetare, diplomație, infrastructură – acestea sunt domenii în care Uniunea Europeană se poate descurca mai bine și care pot ajuta la reducerea deficitelor bugetare. Așadar, aceasta este abordarea pe care trebuie să o adoptați acum cu colegii dumneavoastră, dnă Președintă a Consiliului: trebuie făcute progrese asupra chestiunii resurselor proprii deoarece, în caz contrar, nu va exista un acord pentru bugetul 2011.

PREZIDEAZĂ: MIGUEL ANGEL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreședinte

  Bas Eickhout, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle președinte, îi mulțumesc domnului comisar pentru revizuirea bugetului, care este în sfârșit finalizată. Ceea ce este esențial în revizuirea bugetului este că vom face o analiză critică a măsurii în care resursele UE și-au atins scopul. Sume importante de bani sunt alocate agriculturii și fondurilor de coeziune; au avut aceste sume rezultatele dorite asupra obiectivelor vizate? Trebuie să menționez că revizuirea bugetului este oarecum inconsecventă cu privire la astfel de chestiuni.

Dar să privim spre viitor. Apreciez foarte mult poziția dumneavoastră, dle comisar, atunci când spuneți că trebuie să avem în vedere obiectivele vizate în strategia 2020 – adică obiectivele privind inovarea, schimbările climatice, eradicarea sărăciei, ocuparea forței de muncă. Aceste obiective ar trebui să beneficieze de un rol central și să fie folosite și pentru revizuirea bugetului. Acest fapt este important pentru politicile noastre agricole și de coeziune și, în această privință, ne așteptăm la câteva reforme bune și ambițioase din partea Comisiei pentru a ne asigura că politicile agricole și de coeziune au într-adevăr rezultate în domeniul eradicării sărăciei, al reducerii gazelor de seră, al inovării și al șomajului. Consider că și acest lucru este foarte important.

Voi trece la câteva idei esențiale pe care le abordați, precum câteva idei noi privind investitorii privați. Trebuie să spun că această problemă a investitorilor privați a mai fost abordată, dar știm din experiența ITER și din experiența GALILEO că aceștia nu sunt prezenți, așa că trebuie să ne asigurăm că nu ne bazăm pe ceva ce nu există.

În ceea ce privește Banca Europeană de Investiții, sunt de acord cu includerea acesteia, însă responsabilizarea democratică a Băncii Europene de Investiții este crucială. Cum ne putem asigura că și investițiile acestora au rezultate?

În sfârșit, în ceea ce privește resursele proprii. Se menționează din nou taxa asupra tranzacțiilor financiare, dar știm de la reuniunea ECOFIN din această săptămână că taxa asupra tranzacțiilor financiare nu este sprijinită de Comisie. nici măcar nu se află pe lista Barroso pentru G20. Totuși, aceasta se află în prezentul document și precizează că acest gen de venituri pot fi folosite. Care este poziția Comisiei cu privire la taxa asupra tranzacțiilor financiare, deoarece Comisia este vagă și inconsecventă în această privință?

  Marta Andreasen, în numele Grupului EFD – Dle președinte, prin prezentarea revizuirii la jumătatea perioadei pentru cadrul financiar multianual, Comisia Europeană aduce în discuție noutăți care consider că vor fi un motiv de preocupare pentru toți europenii, dar în special pentru poporul britanic. Deși există o abordare modestă de limitare a cheltuielilor politicii agricole comune, se face o încercare mai radicală de eliminare a deducerii acordate Regatului Unit. Dar, chiar mai rău, există o intenție clară de a crea o nouă resursă proprie. Asemenea unui hoț, Uniunea Europeană dorește acum să bage mâna direct în buzunarele contribuabilului britanic. Fie vorba despre taxa pe emisiile de dioxid de carbon, taxa impusă băncilor sau oricare alta, în mod sigur, contribuabilii vor fi cei care vor suferi mai mult.

Când oamenii vor vedea că UE le ia banii, se vor simți din ce în ce mai ofensați de risipa și lipsa de transparență a UE. Eliminarea rabatului și crearea unei noi taxe europene – să îi spunem pe nume – nu va necesita o schimbare în tratat. Totuși, acordul încheiat între cancelarul german și președintele francez asupra impunerii de sancțiuni politice pentru a asigura stabilitatea financiară va solicita acele schimbări.

Dacă UE dorește mai multă putere, trebuie să ceară consimțământul statelor guvernate. Dacă politicienii UE doresc un nou tratat, trebuie mai întâi să organizeze un referendum. Aceasta este șansa lui David Cameron să se revanșeze pentru promisiunea nerespectată de a organiza un referendum al UE. Voi crede acest lucru când îl voi vedea.

  Salvador Garriga Polledo (PPE). – (ES) Dle președinte, ar fi fost interesant ca, în loc să părăsească Camera, dl Verhofstadt să fi citit și documentele Comisiei Europene. Unul dintre acestea explică tocmai faptul că această revizuire a bugetului a fost amânată deoarece a existat un acord cu Parlamentul ca aceasta să aibă loc după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Sincer!

Aș dori să mulțumesc dlui comisar pentru comunicarea pe care ne-a prezentat-o, care este un bun exercițiu intelectual privind modul în care perspectivele financiare au funcționat până acum și cum ar trebui să funcționeze următoarele.

Aș dori să vă mulțumesc și pentru evidențierea punctelor slabe ale acestor perspective financiare, în special incapacitatea scandaloasă a cadrului financiar actual de a răspunde necesităților neprevăzute.

Aș dori să vă amintesc că singura reacție de până acum în momentele în care a survenit o necesitate neprevăzută a fost de a lua bani de la agricultură pentru a finanța alte lucruri. Acest lucru nu trebuie să se mai întâmple în viitor.

Totuși, dle comisar, deși înțeleg dificultatea poziției dvs. de a oferi o revizuire, care nu trebuie, sub nicio formă, să fie confundată cu o reexaminare, și deși recunosc că ați făcut o muncă excelentă, nu pot rezista tentației de a citi cu voce tare memorandumul care însoțește declarația prezentată:

„Revizuirea bugetului UE: întrebări frecvente”. „În ce constă comunicarea Comisiei privind revizuirea bugetului?” „În ce nu constă?” „De ce o revizuire a bugetului?”

(ES) Trei întrebări foarte elegante pentru a explica inexplicabilul: faptul că, în această comunicare, din păcate nu există cifre.

  Gerben-Jan Gerbrandy (ALDE). – (NL) Dle președinte, încă îmi amintesc că obișnuiam întotdeauna să privim oarecum compătimitor planurile multianuale din Uniunea Sovietică, dar, dacă nu greșesc, acestea durau numai cinci ani, în timp ce noi avem acum bugete multianuale foarte inflexibile cu o durată de 7 ani. În opinia noastră, una dintre problemele principale în acest moment – și acest fapt a fost confirmat de spusele comisarului Lewandowski cu privire la acest subiect – este că ne concentrăm prea mult asupra fezabilității. În definitiv, acest lucru este doar în avantajul intereselor particulare.

Desigur, avem unanimitate și aceasta este o problemă majoră. Totuși, singurele avantajate în prezent de bugetul UE sunt interesele particulare: interesele particulare în agricultură, în piscicultură, în aspectul coeziunii și, de asemenea, în industria „veche”, dacă pot să o numesc astfel. Interesele particulare prezintă un risc pentru dinamica economică pe care o dorim în Europa.

Consider că Europa, și în special bugetul, este asemenea unui imens tanc petrolier. Este greu să îi schimbi cursul, dar acum avem oportunitatea să îl scoatem din apă și să îl ducem pe șantierul naval. Să profităm de această oportunitate și să analizăm dacă putem sau nu să transformăm acest tanc petrolier în câteva șalupe rapide mult mai mici.

În sfârșit, în ceea ce privește resursele proprii, acestea sunt importante nu numai pentru că Europa are apoi resursele sale proprii, ci și pentru că ne permit acum să combatem efectul negativ al contribuțiilor statelor membre. Statele membre sunt interesate de un singur lucru, și anume câți bani pot lua înapoi din bugetul European, iar acest lucru ar putea fi combătut printr-un sistem de resurse proprii.

  László Surján (PPE). – (HU) Dl comisar tocmai a spus că bugetul este politică exprimată în cifre. Cunoaștem toți această expresie, dar dle comisar, unde sunt cifrele în acest material? Asta este ceea ce lipsește cu desăvârșire. Așadar, acum nu știu despre ce vorbim, până la urmă. Reexaminare intermediară. Această chestiune a fost abordată și de alți vorbitori înaintea mea. Așadar, suntem în al treilea trimestru și nu știu când vom termina cu această reexaminare. Totuși, aș dori să adresez o întrebare aici. Este valabilă și pentru Consiliu. Poate va ajunge la aceștia prin intermediul traducerii. Ce doresc să spun este că ar trebui să terminăm această reexaminare, sau cum vrem să îi spunem, anul acesta. În 2011 nu va mai avea rost să ne gândim încă la ce vroiam să facem în 2008 sau la ce trebuia să fi făcut în 2008.

Consider că ar trebui să continuăm cu următorul cadru bugetar, pe care, într-o anumită măsură, l-am început deja. Se întâmplă lucruri serioase în Parlament, așa cum se întâmplă, cred, și în celelalte instituții partenere. Această muncă ar trebui să implice reforme curajoase. A fost pusă în discuție problema resurselor proprii. Este, într-adevăr, o situație incredibilă să fim singurul parlament din lume care creează un buget și nu simte povara acestuia atunci când se confruntă cu alegătorii, întrucât nu noi luăm acele fonduri de la cetățeni, ci intermediarii, guvernele naționale.

Ar trebui să ne preocupe suveranitatea statelor membre, pe care Parlamentul European însuși o ia de la cetățeni și prezintă aici propriile cheltuieli, cheltuielile comune europene? Știu că aceasta este o problemă dificilă. Problema suveranității este foarte importantă. Mai există încă o problemă care este foarte importantă, dle președinte, și anume că ceea ce cheltuim ar trebui să fie în conformitate cu considerentele privind subsidiaritatea și nu ne-am dori să mutăm aici, la un nivel european, problemele care țin de competența statelor membre. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Reimer Böge (PPE). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, sunt de acord, pe de o parte, cu eforturile Comisiei de a intensifica această dezbatere a revizuirii prin această comunicare și, pe de altă parte, voi recunoaște explicit că, în momentul acela și în prezent, am avut o idee diferită despre propunerile de revizuire în baza declarației comune din 2006. Dacă respectăm conținutul acestei comunicări, înseamnă că nu va exista nicio revizuire până în 2014. Cu toate acestea, acest lucru înseamnă – după cum am mai spus și înainte – că elemente esențiale ale politicii de la Lisabona în baza noului tratat, cel puțin părțile referitoare la buget, vor fi amânate până după 2014. Apare apoi întrebarea dacă ne putem permite să facem acest lucru, mai ales în contextul globalizării, în care abilitatea Uniunii Europene de a acționa la un nivel politic, cât și un la nivel economic, este pusă sub semnul întrebării și dacă ne putem asuma responsabilitatea pentru acesta. Mi se pare că Comisia în exercițiu în acea perioadă și dl Prodi au fost prea ambițioși în propunerile lor, iar Comisia actuală este prea precaută.

Desigur, atunci când vom face următorul pas, este important să ne concentrăm mai întâi asupra unei legislații mai bune pentru a încuraja creșterea și ocuparea forței de muncă, simplificarea, eficiența și reducerea costurilor implicate în punerea în aplicare a programelor înainte să cerem mai mulți bani. Acest lucru, se aplică, în mod întâmplător, și cercetării, unde avem deficite și încă există cartonașe galbene/roșii din partea Curții de Conturi. Este nevoie și de noi instrumente financiare, precum și de o discuție despre ceea ce vom face cu inovația la scară largă, de exemplu, cu proiectele industriale și de cercetare precum ITER sau Galileo, sau cu proiectele din domeniul energiei. Vom spune „da” sau „nu” acestora? Dacă spunem „da”, ar trebui ca apoi acestea să fie și finanțate corespunzător – și diferit față de cele precedente – până la finalizare din bugetul european prin programul financiar multianual general?

Având în vedere o discuție uneori înșelătoare la nivelul statelor membre, permiteți-mi să fac o remarcă cu privire la resursele proprii. Este pe deplin legitim și în conformitate cu tratatul – da, Tratatul chiar solicită acest lucru – ca noi să fim preocupați de resursele proprii, deoarece Tratatul precizează că, fără a cauza prejudicii altor venituri, trebuie să ne finanțăm în primul rând din resursele noastre proprii. Ar trebui să luăm toți parte la această dezbatere.

  Jean-Luc Dehaene (PPE). – (NL) Dle președinte, revizuirea intermediară a cadrului financiar multianual pe care Comisia ne-o prezintă astăzi este dezamăgitoare și încurajatoare în același timp. Documentul este dezamăgitor în sensul că nu oferă nicio perspectivă pentru o revizuire a cadrului multianual pentru 2010-2012. Cu toate acestea, bugetul anului 2011 a arătat că acest lucru nu este realizabil. Într-adevăr, cadrul financiar nu ține cont nici de noile sarcini în baza Tratatului de la Lisabona, nici de obiectivele UE 2020. Acest lucru este, într-adevăr, irealizabil. Trebuie introdusă cel puțin posibilitatea unei flexibilități mai mari. Din fericire, și Comisia susține acest lucru. Această flexibilitate sporită ar trebui aplicată chiar din 2012. Documentul este încurajator, pe de altă parte, deoarece Comisia va deschide în sfârșit dezbaterea pe tema resurselor proprii. Aceasta ar putea fi dezbaterea cea mai importantă în următorii câțiva ani; o dezbatere dificilă, dar inevitabilă.

Tratatul prevede că bugetul UE trebuie să fie finanțat din resurse proprii. În prezent, 80 % din acesta reprezintă finanțări prin transferuri de la bugetele naționale. Acestea nu sunt resurse proprii europene, dar formează, în schimb, o parte din cheltuielile bugetare naționale. Transferurile împovărează deficitele naționale pe care Pactul european de stabilitate și de creștere caută să le reducă și statele membre încearcă, așadar, să limiteze aceste transferuri. În același timp, acestea așteaptă mai mult din partea Europei, după cum reiese din Tratatul de la Lisabona și din strategia UE 2020.

Trebuie să depășim această contradicție. Acest lucru poate fi făcut numai prin recurgerea la resursele proprii veritabile. Acestea trebuie să facă posibilă și reducerea contribuțiilor statelor membre și creșterea resurselor UE. Ca resurse proprii posibile, Comisia indică, pe bună dreptate, noile taxe legate direct de domeniile de politică dezvoltate în principal la nivel european. Citez exemplul politicii privind schimbările climatice și regulamentul sectorului financiar. Speranța este ca Consiliul European și Consiliul să înțeleagă și nevoia de a deschide acum, în regim de urgență, dezbaterea privind resursele proprii, orientată către perspectiva financiară începând din 2014.

  Sidonia Elżbieta Jędrzejewska (PPE). – (PL) Dle președinte, dle comisar, sunt foarte mulțumită că avem acest document, în sfârșit, în fața noastră. Este bine că a fost creat și că ne-a fost prezentat acum. Desigur, întotdeauna ne putem plânge că acest document s-ar fi putut face mai devreme și așa mai departe. Consider că, mai presus de toate, ar trebui în acest moment să apreciem o trăsătură deosebită a documentului, și anume faptul că ridică probleme tabu. În acest moment, nicio întrebare care are vreo legătură cu bugetul nu ar trebui să fie considerată ca fiind tabu, ci ar trebui să vorbim despre toate, inclusiv despre resursele proprii. Acest lucru trebuie, în mod cert, apreciat.

Doresc, de asemenea, să emit o avertizare cu privire la un pericol cert legat de discuția despre resursele proprii. După cum se știe, aceasta este o discuție foarte dificilă, o discuție care ar putea foarte ușor să blocheze toate celelalte discuții despre cum ar trebui să fie bugetul Uniunii Europene și despre ce am învățat deja din cadrul financiar actual. Nu ar trebui să ne lăsăm ademeniți pe o stradă închisă. Ar trebui să lărgim orizonturile discuției noastre și să nu ne limităm la subiectul resurselor proprii, care, de fapt, va face imposibilă găsirea unei soluții.

Aș dori să subliniez că partea din bugetul Uniunii Europene referitoare la venit ar trebui să fie stabilă și previzibilă. Ar trebui să fim conștienți de marea realizare a bugetului Uniunii Europene, și anume faptul că este echilibrat. Este un buget care nu ne îndatorează. Această valoare ar trebui să fie în continuare un principiu director. Aș dori, de asemenea, să subliniez faptul că noile resurse proprii ar trebui să ofere stabilitate și previzibilitate venitului Uniunii Europene și, în plus, nu ar trebui să ne îndatoreze. Consider că ar trebui să reflectăm asupra acestei chestiuni și să fim conștienți de faptul că venitul curent al Uniunii Europene, deși se bazează pe produsul intern brut al statelor membre individuale, nu este un sistem atât de rău încât să trebuiască respins.

Noul sistem ar trebui, în opinia mea, să fie o combinație între nou și vechi. Ar trebui, în mare măsură, să ne gândim la reformă, dar, în plus, nu ar trebui să respingem a priori o bună tradiție. Cu alte cuvinte, și continuitate, și schimbare – una nu o exclude pe cealaltă. Ar trebui să începem cu ceea ce funcționează deja cu succes și nu să respingem acest lucru, astfel încât să nu ne antrenăm într-o discuție doar despre resursele proprii și să ne gândim, de fapt, la modul în care să construim noul cadru financiar.

  Seán Kelly (PPE). – Dle președinte, o revizuire a bugetului este necesară oricând. Aceasta se aplică familiilor, Uniunii Europene și s-a aplicat chiar și lui Fagin în Oliver Twist. Când mica sa afacere de furt din câteva buzunare nu a mai mers, și-a spus „Cred că trebuie să gândim totul de la capăt”.

Este bine că și noi gândim totul de la capăt aici. În special, se pot face multe pentru ca ceea ce încercăm să realizăm să fie mai acceptabil pentru statele membre și cetățeni.

În primul rând, obiectivul de reducere a birocrației cu 25 % – și, să sperăm, cu mai mult – este foarte dezirabil și realizabil. În al doilea rând, trebuie să încetăm să ne contabilizăm reușitele proprii. Din păcate, sunt de acord cu unii dintre eurosceptici care au spus că sporirea bugetului de protocol nu a fost un lucru rațional. Am dat apă la moară euroscepticilor și cred că i-am dezamăgit pe euroentuziaști. În al treilea rând – și foarte important – întreaga chestiune a creării resurselor proprii este foarte de dorit. Cred că președintele nostru, dl Daul, a vorbit foarte bine când a spus că un euro cheltuit la nivel european are o valoare mai bună decât un euro cheltuit la nivel de stat membru. Consider că ar trebui să urmăm acest principiu și să încurajăm în special investitorii în capital de risc interesați de euro-obligațiuni care să finanțeze diferitele proiecte de care avem nevoie.

Avem o țintă de 3 % în cercetare și dezvoltare. Acest lucru este absolut necesar pentru Europa, dacă dorim să fim competitivi și să creăm locurile de muncă de care avem nevoie. De asemenea, trebuie să menținem finanțarea substanțială a PAC – pilonul unu, pentru a garanta că societatea rurală nu va rămâne fără populație și pilonul doi pentru a garanta distribuirea bunurilor publice. Tot astfel, nu se poate compromite asupra obiectivelor privind energiile regenerabile și emisiile de oxid de carbon2 – și nici, desigur, asupra politicii de coeziune, care a avut un mare succes. Dacă putem realiza toate aceste lucruri, vom avea în cele din urmă o creștere cu 4 % a PIB-ului și 5,6 milioane de locuri de muncă în plus până în 2020.

  Markus Pieper (PPE). – (DE) Dle președinte, în Comisia pentru dezvoltare regională am avut, de asemenea, mari speranțe privind revizuirea bugetului. În cele din urmă, politica europeană structurală și de coeziune este o poveste de succes, în special în perioada recentă. Contribuția Fondului de coeziune la depășirea crizei este considerabilă, în special în cele mai sărace regiuni. Abordarea orizontală în legătură cu obiectivul competitivității și ocupării forței de muncă dă rezultate încurajatoare. Niciodată fondurile UE nu au fost utilizate mai eficient, niciodată nu am adus mai multe întreprinderi mici și mijlocii în rețeaua internațională și niciodată regiunile nu au fost mai bine pregătite pentru a utiliza programele europene. Utilizarea și absorbția fondurilor europene dau aici un semnal foarte clar și încurajator. O dată cu acest progres, chiar și neregularitățile cu privire la utilizarea fondurilor structurale ar putea fi reduse semnificativ.

Curtea de Conturi, oamenii de știință și regiunile ne informează asupra acestor chestiuni, dar, din nefericire, nu și Comisia sau statele membre. Acestea sunt, evident, absente. Nu a existat o revizuire intermediară a bugetului cu privire la fondurile structurale. Regret foarte mult acest lucru, deoarece rezultatele unei revizuiri a bugetului ar fi oferit motive bune pentru continuarea politicii structurale. Desigur, există nevoia ajustării conținutului cu privire la obiectivele 2020. Resursele trebuie folosite mai eficient în multe domenii. Totuși, obiectivul structurilor de cooperare cu statele membre și regiunile au făcut mai mult decât să-și dovedească valoarea. Am pierdut și aici ocazia de a dovedi acest lucru prin elaborarea unei revizuiri veritabile a bugetului.

Cu toate acestea, doamnelor și domnilor, Parlamentul are o memorie bună. Când vom vorbi despre următoarele perspective financiare, vom aduce în discuție succesele politicii regionale. Când vom vorbi despre fiabilitatea politicii, vom susține perioadele lungi de programare a fondurilor structurale. Când vom vorbi despre revizuirile viitoare ale bugetului, vom cere ca acestea să fie obligatorii, deoarece revizuirile regulate ale bugetului contribuie, de asemenea, la sporirea gradului de transparență. Pe viitor, trebuie să tratăm cu mai multă seriozitate această chestiune.

  José Manuel Fernandes (PPE). – (PT) Dle președinte, onorabilă Comisie, doamnelor și domnilor, suntem cu toții conștienți de provocările politice cu care ne confruntăm: globalizare, combaterea schimbărilor climatice, îmbătrânirea populației și securitatea energetică, printre altele. Toate acestea au loc pe fondul unei crize care nu dă niciun semn că va trece. Dorim să menținem o stare socială puternică, care, de asemenea, ne va crește competitivitatea. Am elaborat o strategie pentru toate acestea: strategia Europa 2020. Totuși, această strategie are nevoie de finanțare. Ar trebui să identificăm suma necesară pentru fiecare dintre politici pentru a pune în aplicare această strategie în mod eficient, pentru a afla astfel suma totală necesară.

Desigur, pledez pentru folosirea unei metode de jos în sus, bazată pe adăugare. Apoi, după ce vom ști de cât avem nevoie, va trebui să definim precis ce resurse ar trebui să avem. Aproximativ 80 % din bugetul comunitar provine din bugetele naționale și trebuie să reducem această dependență pentru a respecta tratatele însele. Cu toate acestea, această strategie, strategia Europa 2020, ar trebui să înceapă acum și aș dori așadar să întreb de ce cadrul financiar multianual nu este revizuit în prezent astfel încât să fie în conformitate cu această strategie, căreia i-am oferit deja sprijinul nostru.

  Jutta Haug (S&D). – (DE) Dle președinte, dle comisar, voi spune chiar de la început că sunt de părere că ceea ce avem înaintea noastră aici este un document bun. Este echilibrat, după cum ne-a promis întotdeauna dl Lewandowski – echilibrat cu un număr foarte mare de sugestii și idei despre cum putem, și despre cum ar trebui, să continuăm lucrul. Totuși, nu este ceea ce noi, în calitate de specialiști în buget din cadrul Comisiei pentru bugete, ne așteptam. Să fiu sinceră, am crezut că va exista o analiză a cadrului financiar actual, iar cei cu adevărat optimiști au crezut chiar că vom primi poate și o revizuire succintă pentru perioada rămasă din perspectiva financiară actuală. Cu toate acestea, documentul prezentat este pur și simplu o analiză sumară a viitorului. Aproape toate secțiunile precizează cum ar trebui să procedăm mai bine pe viitor cu privire la bugetul nostru sau în ceea ce privește prioritățile noastre, cum să îndeplinim obiectivele strategiei Europa 2020, cooperarea mai bună cu vecinii noștri, infrastructura Europeană mai bună sau viitoarele noastre politici în domeniul agriculturii și de coeziune. Această lucrare prezintă chiar idei cu privire la structura viitoare a bugetului nostru și la durata următoarei perioade financiare.

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Elie Hoarau (GUE/NGL). – (FR) Dle președinte, în Geneva, în decembrie 2009, UE a încheiat acorduri privind comerțul cu banane cu țările din America Latină, reducând semnificativ tarifele.

În urma acestor acorduri, UE a adoptat măsuri compensatorii pentru țările ACP până la suma de 190 de milioane de euro, dacă nu mă înșel. După 2009, noi acorduri au fost încheiate între UE și țările din America Centrală, reducând și mai mult tarifele pentru acele țări.

Măsurile de însoțire care sunt anticipate în bugetul rectificativ nu iau în considerare aceste noi acorduri. Țările ACP au estimat totuși măsurile de însoțire necesare la mult peste 190 de milioane de euro. În opinia mea, decizia modificată ar trebui să ia în considerare solicitarea țărilor ACP.

Întrucât eu însămi sunt aleasă de o circumscripție producătoare de banane, voi acorda o atenție specială acestei decizii în bugetul rectificativ.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dle președinte, consider că este prea devreme pentru a rezuma dacă documentul este bun sau rău, dar este bine că avem un document, deoarece crearea acestuia a durat mult timp.

Doresc să fac observații privind partea de agricultură în special, deoarece sunt raportoarea pentru bugetul pe următorul an. Aș avea câteva preocupări în ceea ce privește limbajul utilizat în secțiunea despre politica agricolă. De exemplu, „o reformă mai radicală”, și citez din document „renunțându-se la ajutorul pentru venit și la majoritatea măsurilor de piață și acordându-se prioritate obiectivelor de mediu și de combatere a schimbărilor climatice, mai degrabă decât dimensiunilor economice și sociale ale PAC”.

Se sugerează aici și faptul că avem acum o cultură a dependenței din cauza plăților directe către agricultori. Avem o cultură a realității conform căreia agricultorii nu obțin suficient pe piață pentru a-și asigura un venit decent. Agricultura este cu mult sub medie și acest lucru trebuie abordat în oricare orientare viitoare în care vom reforma politica agricolă comună, dar salut documentul.

  Ivailo Kalfin (S&D). – (BG) Și eu doresc să mulțumesc Comisiei pentru prezentarea acestui document. Consider că va oferi un subiect pentru multe discuții în viitor. Conține destul de multe probleme despre care, sunt sigur, se va discuta intens în Parlament. Aș dori să tratez sumar trei dintre ele, fiecare pe rând.

Prima privește problema dacă toate politicile Uniunii Europene pot fi cuprinse în cadrul general al strategiei Europa 2020. Știm că multe dintre politicile importante pentru Uniunea Europeană decurg din acesta. Totuși, nu consider că secțiunea privind creșterea durabilă este locul cel mai potrivit pentru politica agricolă, de exemplu, sau că secțiunea privind sporirea incluziunii este locul cel mai potrivit pentru politica de coeziune. Consider că acestea sunt oarecum mai cuprinzătoare și va fi puțin mai dificil pentru ca acestea să fie cuprinse de obiectivele stabilite de Europa 2020.

În al doilea rând, aș dori să insist asupra principiilor implicate. Unul dintre principiile comune este cel al solidarității, care este, fără îndoială, foarte important. Însă, trebuie să privim resursele, inclusiv Fondul de coeziune, nu numai ca o formă de solidaritate, ci și ca un mijloc de obținere a unei mai bune convergențe. Știm că acesta are un impact economic foarte important, care nu este numai moral, ci are într-adevăr legătură și cu rezultatele economice.

Chestiunea finală se referă la resursele proprii. În acest caz, se acordă atenție și acordării de împrumuturi de către Uniunea Europeană, garantării împrumuturilor cu bugetul european și finanțării proiectelor de anvergură. Consider că ar putea fi dificil pentru noi să discutăm despre împrumutul de fonduri fără a fi siguri de resursele proprii, inclusiv pe cele care decurg din cooperarea cu instituțiile financiare precum Banca Europeană de Investiții, sau despre refolosirea fondurilor neutilizate din bugetul european în loc să le returnăm statelor membre.

  Damien Abad (PPE). – (FR) Dle președinte, un cuvânt despre această comunicare din partea Comisiei. Regret faptul că, în special în domeniul cheltuielilor, am fost oarecum timizi în această comunicare. După cum știți, Comisia pentru bugete solicită să nu efectuăm doar o revizuire a bugetului, ci, mai degrabă, să efectuăm o revizuire intermediară corespunzătoare, nu pentru amuzament, ci pur și simplu pentru a analiza structura cheltuielilor bugetare și pentru a trage concluzii asupra anumitor aspecte ale acelor cheltuieli.

Știți, după cum știu și eu, că este necesar să ne reorientăm către anumite aspecte ale cheltuielilor din domeniul politicii de coeziune, să ne concentrăm pe marile proiecte industriale, cum ar fi ITER sau altele în legătură cu Galileo, și, de asemenea, să protejăm resursele destinate politicii agricole.

De cealaltă parte, Comisia mi s-a părut interesantă și puțin mai îndrăzneață în domeniul veniturilor. Într-adevăr, consider că nu putem discuta despre bugetul UE astăzi fără a deschide dezbaterea asupra resurselor proprii și comunitarizării, sau fără a menționa anumite domenii de cheltuieli. Consider că acesta este un subiect absolut esențial și fundamental pentru viitorul Uniunii Europene. Prin urmare, sper că împreună vom putea găsi metode pentru a ne finanța mai bine prioritățile – fie ele educația sau oricare dintre celelalte priorități pe care tocmai le-am menționat – deoarece trebuie să identificăm împreună acele domenii de cheltuieli cu valoare adăugată ridicată, astfel încât să evităm în viitor ceea ce se întâmplă din păcate chiar acum cu Serviciul pentru acțiune externă.

  Eider Gardiazábal Rubial (S&D). – (ES) Dle președinte, adevărul este că, după cum au spus deja mulți dintre colegii mei deputați, așteptam cu nerăbdare comunicarea Comisiei. Dna Haug a spus pe bună dreptate că mulți dintre noi au fost optimiști în așteptarea rezultatelor acestei comunicări și chiar ne așteptam ca aceștia să aducă în discuție o revizuire a cadrului financiar actual.

În această privință, trebuie să spun că documentul pe care ni-l prezentați este destul de dezamăgitor pentru mine, deoarece motivul pentru care v-am permis să amânați prezentarea acestui document până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și a strategiei Europa 2020 a fost faptul că am dorit ceva mai precis. Adevărul este că acest document generalizat ar fi putut cu ușurință să fie depus în 2007 sau 2008, așadar nu știu de ce a trebuit să așteptăm.

În orice caz, este întotdeauna important să evidențiem ceva pozitiv și consider că suntem cu toții de acord că, în cele din urmă, ar trebui să aduceți în discuție dezbaterea cu privire la resursele proprii. Ați observat deja că Parlamentul dorește acest lucru și sperăm că și Consiliul, care ascultă această dezbatere, ni se va alătura pentru a proceda astfel: vom putea apoi să evidențiem acest lucru ca un element pozitiv.

  Isabelle Durant (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, indiferent dacă această situație este un pahar pe jumătate plin sau un pahar pe jumătate gol, acest document conține încă informații utile și ceea ce contează cel mai mult pentru mine este ce vom face cu acest document – ce va face Parlamentul cu acest document. Consider că documentul conține unele lucruri interesante, așa cum am spus astăzi și așa cum au spus alții foarte bine înaintea mea.

Problema resurselor proprii este în mod evident cel mai important lucru pe care trebuie să îl discutăm. Sunt de acord, de asemenea, cu relevanța folosirii acestor informații în special pentru a dezvolta opțiunea strategiei Europa 2020, dar insist asupra faptului că există mai multe decât doar documentul 2020. Avem nevoie în mod clar de cooperare în această privință, dar, desigur, există și politica agricolă și problema rețelelor de transport și mai există două alte documente care ar trebui să ne preocupe.

Mă refer în special la raportul efectuat de grupul operativ cu privire la guvernanța economică prezidat de dl Van Rompuy, care a evidențiat, de asemenea, un număr de chestiuni referitoare la coordonarea bugetară. În sfârșit, în baza a ceea ce propuneți, va trebui, de asemenea, să analizăm toate oportunitățile care ne vor fi prezentate și mă refer în special la un alt raport: faimosul raport al dlui Monti – O nouă strategie pentru piața unică – care prezintă cealaltă parte a politicilor bugetare, cu alte cuvinte, tot ce are legătură cu cooperarea fiscală.

Nu cred că putem izola această dezbatere privind propunerea Comisiei de toate celelalte chestiuni abordate în alte instituții europene deoarece, în cele din urmă, acestea reprezintă etape diferite ale aceleiași dezbateri.

  Jan Olbrycht (PPE). – (PL) Avem un document foarte important în fața noastră și ar trebui precizat faptul că așteptăm de destul de mult timp un document care să nu conțină nicio cifră și, în această privință, Comisia și-a ținut promisiunea. Am primit un document care conține, de fapt, unele elemente ale unui program și anumite declarații. Asemenea Parlamentului European, ar trebui, într-adevăr, să analizăm mesajul de astăzi al Comisiei.

De exemplu, un lucru care este foarte important pentru noi, deputații, astăzi este discuția privind relațiile dintre strategia 2020, despre care s-a vorbit deja astăzi, și politicile UE. Dacă, în documentul său, Comisia dă posibilitatea organizării bugetului în preajma aplicării strategiei 2020, atunci această declarație înseamnă de fapt că există posibilitatea încorporării majorității politicilor UE în strategia 2020. Am citit acest lucru în text – este scris acolo simplu. Reorganizarea structurii bugetului înseamnă în fond o reorganizare a politicilor UE. Declarația conform căreia politica de coeziune va fi politica principală a strategiei 2020 este, de asemenea, o declarație care ne mulțumește și vom încerca cu siguranță să transpunem acele afirmații și declarații în decizii specifice.

  Kyriakos Mavronikolas (S&D). – (EL) Dle președinte, și eu aș dori să spun că acesta este un document interesant. Acesta reflectă interesul Comisiei, iar Parlamentul European este îndemnat să folosească acest document. Aș dori să spun și că două chestiuni demne de subliniat sunt utilizarea resurselor proprii și problema politicii agricole.

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor,mai întâi de toate trebuie să mulțumesc dlui comisar pentru faptul că documentul există într-adevăr. De această dată, discutăm despre pus pe hârtie, și nu doar cuvinte rostite – așa cum s-a întâmplat în repetate rânduri, dar care nu s-au transformat încă într-un document tangibil.

Chiar și așa, după cum se întâmplă de fiecare dată când se face o evaluare inițială a unui document, se găsesc atât aspecte pozitive, cât și aspecte pozitive în acesta. Într-un fel văd jumătatea plină a paharului, deoarece acesta discută despre resursele proprii, un subiect care acest Parlament spera că va fi abordat în urmă cu ceva timp, pentru a reduce contribuțiile statelor membre și a crește șansele de a face investițiile majore de care are nevoie Europa.

Referitor la noul cadru financiar multianual, acesta vorbește despre un termen de cinci plus cinci ani, dar mi-e teamă că va mai exista o revizuire intermediară deoarece, dacă următoarea revizuire este asemenea ultimei, pentru care a trebuit să așteptăm atât de mult timp, aceasta nu va fi cu siguranță o evoluție pozitivă. Cu toate acestea, acesta discută și despre o legătură cu strategia Europa 2020, lucru cu care sunt de acord, întrucât este una dintre prioritățile declarate ale acestui Parlament.

De cealaltă parte totuși, văd și jumătatea goală a paharului, deoarece, în ceea ce privește politica agricolă comună, acesta face destul de multe trimiteri la bunurile și serviciile publice pe care agricultura trebuie să le producă pentru populație, dar foarte puține la producția agricolă primară și la competitivitatea sectorului.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Doamnelor și domnilor, revizuirea bugetului a fost motivul unei mari temeri, dar modul în care a fost prezentat de dl comisar a fost atât de ingenios, încât am devenit mai calmi și mai mulțumiți. Acest lucru nu înseamnă că dl comisar nu a prezentat multe probleme cărora trebuie acum să le acordăm atenția noastră. De exemplu, cum putem echilibra cheltuielile cu veniturile? Ar trebui să le reducem pe primele și să le mărim pe cele din urmă? Poate că ar trebui să ne întrebăm cum să sporim eficacitatea resurselor UE și cum să le cheltuim mai inteligent.

Trebuie să începem să ne mutăm de la finanțarea infrastructurii tradiționale către finanțarea infrastructurii de cercetare. Totuși, trebuie să existe un anumit echilibru care să țină cont de diferitele niveluri ale dezvoltării din diferite state membre. Știm că fiecare euro cheltuit din bugetul UE este mai profitabil decât un euro cheltuit dintr-un buget național. Cu toate acestea, să ne amintim că fiecare euro plătit către bugetul UE oferă, de asemenea, beneficii semnificative și un profit celui care l-a plătit și nu numai celui care primește acel euro din bugetul UE. Este importantă observația potrivit căreia contribuabilii neți primesc, de asemenea, beneficii din resursele pe care le-au plătit bugetului UE.

  Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Dle președinte, vă mulțumesc pentru comentarii. Aceasta nu este numai o coincidență de timp și de loc; s-a stabilit o legătură clară în dezbatere între revizuirea bugetului și bugetul anual pentru 2011, sau chiar măsurile de însoțire privind comerțul cu banane. Acestea au apărut târziu, foarte târziu. Ca să fiu sincer, suntem la mijlocul perspectivei financiare 2007-2013, avem trei ani în urma noastră și alți trei ani înaintea noastră.

Vă mulțumesc pentru încurajare și vă mulțumesc pentru că sunteți ambițioși cu privire la următoarea etapă, și anume prezentarea viitoarei perspective financiare. Vă mulțumesc pentru că sunteți ambițioși în discutarea ambelor părți ale bugetului, inclusiv a părții cu privire la resursele proprii (dl Daul, dl Le Foll, dl Verhofstadt, dl Böge, dl Dehaene, dl Abad, dl Fernandes, dl Kalfin, dna Durant și dl La Via). Vă mulțumesc pentru încurajarea dvs. de a căuta flexibilitate (dl Garriga) și simplificare (dl Daul).

Dl Eickhout a întrebat despre poziția taxei asupra tranzacțiilor financiare sau pe activitatea financiară. Există un indiciu discret în anexă conform căruia preferințele nu sunt pentru impozitarea operațiunilor mobile care ușor expuse evaziunii, ci, mai degrabă, pentru impozitarea corporațiilor, adică a tranzacțiilor curente. Nu trebuie să fim de acord la nivel intercontinental pentru a evita evaziunea.

Dl Garriga și dl Surján sunt dezamăgiți în ceea ce privește cifrele. Există o anexă care oferă unele cuantificări și, de asemenea, evaluarea impactului asupra coeziunii. Acesta este punctul principal pe care l-am așteptat, fiind la curent cu poziția Parlamentului. Aceasta nu este o evaluare a cifrelor pentru 2011-2013, după cum au susținut dl Böge, dna Gardiazábal Rubial, dna Haug, dl Dehaene și dl Abad.

Nu putem să facem ajustări așa, pur și simplu. Trebuie să avem un temei juridic; putem să ne ajustăm la strategia Lisabona și ne putem ajusta la strategia Europa 2020 în fiecare an. Acest lucru este posibil și acesta este un exercițiu de efectuat în 2011, 2012 și 2013, dar nu îl putem realiza dintr-o singură mișcare prin simpla cuantificare, fără a avea un temei juridic, și prin simpla introducere de noi cerințe în buget.

Nu știm încă ce va rezulta din acordul cu privire la ITER și la alte programe la scară mare care ar trebui să coste mai mult până în 2013. Sunteți dezamăgiți, dar acesta este răspunsul meu.

Cât despre agricultură, aceasta este o poziție echilibrată. Sunteți conștientă, dnă McGuinness, că există opinii mai radicale despre ce ar trebui făcut cu cheltuielile din agricultură. Există, de asemenea, o apărare politică puternică. Ne aflăm aici pentru a elabora o opinie echilibrată, deoarece, până la urmă, totul se rezumă la compromis și ar trebui să avem acordul final al 27 de țări.

Vă mulțumesc încă o dată pentru comentariile dvs.

  Președintele. – Dle Lewandowski, întotdeauna ați fost un parlamentar așa de bun pentru că apărați bugetului de partea noastră. Sperăm că experiența pe care ați dobândit-o aici nu va fi folosită împotriva Parlamentului, ci, mai degrabă, pentru a ajunge la consens cu Parlamentul și avem încredere în dvs. în acest sens.

Dezbaterea a fost închisă.

(Ședința a fost suspendată la ora 18:45 și a fost reluată la ora 19:00.)

PREZIDEAZĂ: EDWARD McMILLAN-SCOTT
Vicepreședinte

14. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Comisiei)

  Președintele. – Urmează timpul afectat întrebărilor (B7-0552/2010).

Următoarele întrebări sunt adresate Comisiei.

Partea întâi

Întrebarea nr. 18 adresată de Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (H-0482/10)

Subiect: Criteriile de la Basel III și băncile europene

La 12 septembrie 2010, Comitetul de la Basel a anunțat stabilirea unor criterii noi privind consolidarea stabilității sistemului financiar⁽¹⁾. Aceste criterii prevăd în special o creștere a ratei acțiunilor ordinare în raport cu activelor ponderate. Poate Comisia să răspundă la următoarele întrebări: Consideră Comisia că necesitatea stabilirii criteriilor de la Basel III decurge din recenta criză financiară sau vine să completeze problemele structurale pe care Basel II nu le-a putut remedia? Care vor fi consecințele criteriilor de la Basel III asupra furnizării de lichidități pe piață de către băncile europene?

Consideră Comisia că Basel III va avea ca efect accelerarea fuziunilor dintre bănci? Estimează Comisia că noile criterii dezavantajează într-o măsură și mai mare poziția pe care o dețin băncile mici în comparație cu marile grupuri bancare? Va trebui ca aceste criterii să constituie obiectul unei consultări mai ample în cadrul G20, în perspectiva instaurării unor baze concurențiale mai echitabile pentru sectorul financiar pe piața mondială?

  Michel Barnier, membru al Comisiei. – (FR) Domnule președinte, bună seara tuturor. Domnule președinte, tocmai am sosit de la Luxembourg, unde a avut loc o reuniune a Consiliului miniștrilor de finanțe și ai economiei, care au ajuns la un acord unanim referitor la proiectul de directivă privind fondurile speculative și capitalul privat.

Menționez acum acest lucru în fața Parlamentului deoarece acest proiect, care va continua să fie un proiect până în momentul în care va fi dezbătut aici de domniile voastre, datorează mult Parlamentului European, lucrului raportorului, domnul Gauzès, și numeroaselor modificări prevăzute și incluse în votul final al Consiliului de Miniștri, îndeosebi celor referitoare la pachetul de supraveghere financiară care datorează, de asemenea, foarte mult contribuției Parlamentului European.

Firește, acum vom lucra împreună cu Parlamentul pentru a finaliza acest acord cu privire la reglementarea fondurilor speculative și a capitalului privat. Este prima dată când acest sector va fi supus reglementării europene, și aș dori să vă mulțumesc anticipat pentru rolul pe care l-ați avut în acest proiect de directivă.

Doamna Kratsa-Tsagaropoulou m-a întrebat despre discuțiile care sunt în curs la Basel și care au legătură cu problema reglementării pe care tocmai am menționat-o. Reforma bancară este o chestiune foarte importantă și doresc să salut din nou angajamentul Parlamentului, dovedit prin munca excelentă a colegului nostru, domnul Karas; am vorbit chiar aici despre acest aspect, în urmă cu două săptămâni. Veți fi chemați să vă spuneți părerea cu privire la Directiva 4 privind cerințele de capital care va fi prezentată în primăvara anului 2011 pentru a pune în aplicare acordul Basel III în Europa.

Doamnelor și domnilor, este puțin spus că am întâlnit și că traversăm încă o criză financiară fără precedent care nu s-a terminat încă. Potrivit Fondului Monetar Internațional, pierderile bancare atribuite crizei se ridicau la 2 300 de miliarde de euro la finele anului 2010, din care jumătate au provenit din băncile europene. Această criză, care a început în sectorul financiar, a prăbușit economia europeană într-o recesiune gravă. Produsul intern brut european s-a micșorat cu 5,7 %, respectiv cu 700 de miliarde de euro numai anul acesta.

Trebuie să restabilim încrederea și stabilitatea în sistemul bancar și să garantăm faptul că creditul continuă să alimenteze economia reală, întreprinderile, ocuparea forței de muncă și creșterea. Uniunea Europeană și statele membre au adoptat un ansamblu de măsuri de urgență fără precedent, care au fost, la vremea respectivă, nu cu mult timp în urmă, finanțate de către contribuabili. Astfel, Comisia a aprobat ajutor de stat în valoare de 4 100 de miliarde, echivalentul a 35 % din produsul intern brut european. În combinație cu politicile fiscale destinate ieșirii Europei din recesiune, aceste măsuri de sprijin au alimentat deficitul și datoriile publice.

Doamnelor și domnilor deputați, cetățenii și contribuabilii au fost cei care au plătit o dată – vor plăti a doua oară? Personal nu cred acest lucru și sper că nu se va întâmpla, căci nu ar fi corect. Politica noastră este prevenirea, deoarece prevenirea este întotdeauna mai ieftină decât tratamentul. Trebuie să prevenim producerea crizei și a efectelor sale dezastruoase pentru a doua oară și vom introduce reglementările Basel III în Europa întocmai pentru a aduce această necesitate de prevestire și de prevenire în politicile noastre prevăzătoare.

În același spirit, dorim să oferim Europei un cadru de prevenire pentru rezolvarea crizelor bancare, care, din nou, se va baza pe opiniile Parlamentului. Mă gândesc, în special, la munca întreprinsă de doamna Elisa Ferreira.

G20, în decizia din 2 aprilie 2009, a făcut Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară responsabilă pentru îmbunătățirea în profunzime a reglementărilor Basel II, acolo unde era necesar, cu scopul de a întări rezistența băncilor și de a îmbunătăți stabilitatea financiară. Liderii UE și-au exprimat sprijinul față de acest obiectiv la 19 și 20 martie 2009. Reglementările Basel III au fost dezvoltate în cadrul Comitetului de la Basel de către specialiști ai autorităților de reglementare și de supraveghere ale celor 27 de piețe bancare internaționale mari, cu participarea foarte activă a Comisiei în numele tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.

Analiza realizată de Comisia noastră și de Comitetul de la Basel arată faptul că noile reglementări vor întări stabilitatea financiară, vor limita prociclicitatea și vor duce la avantaje economice și sociale importante pentru o gamă largă de acționari datorită reducerii așteptate a frecvenței crizelor bancare și a riscurilor pe care le implică. Această reformă va aduce beneficii mai ales debitorilor, companiilor și indivizilor, dar și creditorilor, guvernelor, întreprinderilor mici și mijlocii și cetățenilor noștri în general.

Desigur, aceste beneficii se vor manifesta treptat datorită introducerii progresive a noilor reglementări și a clauzelor tranzitorii anunțate de către Grupul guvernatorilor și al șefilor autorităților de supraveghere la data de 12 septembrie 2010.

Același lucru este valabil și pentru cerințele de lichidități. Reglementările cu privire la lichidități sunt supuse unei perioade de observație până în anul 2015. Doamna Kratsa-Tsagaropoulou m-a întrebat dacă noile reglementări vor accelera fuziunile dintre bănci; nu acesta este obiectivul reformei, dar în cazul în care unele bănci nu vor reuși să se conformeze noilor reglementări la timp și vor trebui, prin urmare, să fuzioneze cu concurenții sau chiar cu partenerii lor, acest lucru va duce la o mai mare protecție a depunătorilor și a creditorilor, precum și la creșterea stabilității financiare.

Înțeleg, de asemenea, preocuparea dumneavoastră cu privire la faptul că noile reglementări vor afecta în mod disproporționat băncile mai mici. Studiul cantitativ realizat de către Comitetul european al inspectorilor bancari cu privire la impactul Basel III asupra sectorului bancar a arătat faptul că băncile mici, doamnă Kratsa-Tsagaropoulou, vor fi, în realitate, afectate mai puțin de noile reglementări decât primele 50 de grupuri bancare ale Uniunii Europene. Acest lucru se datorează în principal nivelul mai ridicat de valorificare inițială a băncilor mici și modelului lor economic mai simplu.

În cele din urmă, Comisia acordă importanță considerabilă stabilirii unor condiții de concurență echitabile la nivel internațional. În acest stadiu nu consider că este de dorit ca G20 să redeschidă o altă dezbatere de anvergură cu privire la ansamblul reglementărilor definite în contextul Basel III, deoarece acestea au fost rezultatul unor discuții lungi și echilibrate. Pe de altă parte, guvernanța politică a celor din G20 și Comitetul pentru Stabilitate Financiară reprezintă un instrument pentru Europa, permițându-i acesteia să se asigure că toți vor aplica în mod eficient, corect și la timp acordul Basel. Iată răspunsul meu la această întrebare foarte importantă.

  Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (PPE). – (EL) Domnule președinte, sunt de acord cu faptul că domnul comisar Barnier a dat un răspuns foarte complet. A făcut referire la toate întrebările, lucru rar întâlnit în răspunsurile domnului comisar. Aș dori, dacă îmi permiteți, domnule comisar, să vă adresez o întrebare suplimentară cu privire la lichiditatea băncilor potrivit Basel III. Credeți că lichiditatea nu va fi afectată în mod direct deoarece piețele sunt afectate deja de lipsa de lichidități a băncilor și deoarece măsurile vor fi aplicate treptat? De ce crede Comisia că lichiditatea nu va fi afectată în condițiile în care piața are mare nevoie de ea?

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Domnule comisar Barnier, mă interesează foarte mult să știu ce efect are Basel II pe piața americană, unde numeroase, sute de bănci mici au dat faliment acum. Ce impact a avut asupra băncilor mari? Ce se întâmplă cu Basel III în Statele Unite? Va fi pus în aplicare aici în același timp ca în Europa sau Statele Unite îl vor pune în aplicare înaintea noastră? Care este programul pentru punerea în aplicare a Basel II și Basel III în ceea ce privește Statele Unite?

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Domnule comisar, doresc să vă mulțumesc pentru această informație, care este foarte importantă deoarece prezintă situația financiară din Europa și situația financiară a băncilor, iar Comisia Europeană se ocupă de aceste lucruri în fiecare zi. Din fericire, observăm o îmbunătățire indiscutabilă în această privință. Întrebarea mea este foarte scurtă: ați spus că, în primăvara anului 2011, Comisia Europeană va anunța propuneri noi. Doriți să împărtășiți puțin mai mult despre caracteristicile esențiale ale acestor propuneri?

  Michel Barnier, membru al Comisiei. – (FR) Domnule președinte, doamna Kratsa-Tsagaropoulou m-a întrebat despre lichiditate. Doresc să reamintesc faptul că criza financiară a arătat că băncile care dispuneau de lichidități în exces s-au abținut de la acordarea de împrumuturi pe piața interbancară deoarece au acumulat cu foarte multă prudență lichidități pentru propriile necesități potențiale. Mai mult, această chestiune s-a agravat din cauza lipsei de înțelegere a sănătății financiare a altor instituții. După părerea mea, noile cerințe cu privire la lichidități vor ajuta la rezolvarea chestiunii referitoare la lichiditatea insuficientă de pe piețe, atât prin îmbunătățirea managementului riscului lichidității băncilor, cât și prin întărirea rezervelor de numerar.

Acordurile tranzitorii proiectate de Comitetul de la Basel anticipează că noua rată de acoperire a lichidităților va deveni obligatorie abia în 2015, doamnă Kratsa-Tsagaropoulou, fapt care ar trebui să ofere băncilor suficient timp pentru a se conforma și pentru a reduce, cred, efectele nedorite pe piețe pe durata perioadei de tranziție.

Domnule Rübig, ați menționat Basel II. Doresc să reamintesc tuturor faptul că în Statele Unite, caz despre care ați vorbit, Basel II nu este încă pus în aplicare, ca, de altfel, nici Basel 2,5. În timpul primei mele vizite în Statele Unite, la 9 și 10 mai 2010, am încheiat, de asemenea, un acord, sau mai degrabă am ajuns la un acord, cu domnul ministru al Statelor Unite – cu care mă voi întâlni săptămâna viitoare – cu privire la punerea în aplicare a acordului Basel 2,5 în Statele Unite la jumătatea anului 2011.

Domnule Rubig, întrebarea dumneavoastră este foarte importantă deoarece ne oferă ocazia de a afirma că avem un angajament internațional. Americanii au avut un rol important în elaborarea reglementărilor acordului Basel. Sunt implicați îndeaproape în proces și, prin urmare, ar fi de neexplicat ... permite-ți să spun acest lucru într-un mod pozitiv. Ar fi complet normal ca deciziile luate în comun să fie puse în aplicare în comun, în paralel. Sunt foarte atent la acest paralelism cu Statele Unite; pe care, de altfel, îl voi verifica peste câteva zile, în timpul celei de-a doua vizite.

În mod general, cu privire la impactul acordului Basel III asupra băncilor mari și a celor mai puțin mari, vom recurge, cu foarte mare grijă, fără a improviza, la studii de impact macro și microeconomice, și voi folosi toate marjele de flexibilitate necesare elaborării celor mai bune măsuri și decizii calibrate cât mai bine posibil.

Domnul Zemke m-a întrebat despre calendar. Domnule Zemke, în primăvara anului 2011, vom face următoarele lucruri: vom redacta texte legislative, un proiect de directivă numit Directiva privind cerințele de capital 4 (CRD 4); după ce vom efectua toate studiile de impact, o evaluare a măsurilor acordului Basel, studiul de impact macro și microeconomic și evaluări ale celorlalte măsuri cărora le acord atenție – am vorbit despre acestea mai devreme – care implică supraveghere internă și externă, această directivă va pune în aplicare în mod adecvat un sistem de prevenire a riscurilor în bănci, urmat de o evaluare transatlantică.

Am nevoie de câteva luni pentru a face o treabă serioasă: să ascult Parlamentul, să ascult părțile interesante ale serviciilor financiare, să iau măsurile potrivite și să fac propuneri bune. Toate acestea vor avea loc în primăvara anului 2011, cu CRD 4 și cu aceste texte legislative.

  Președintele. – Întrebarea nr. 19 adresată de Enrique Guerrero Salom (H-0484/10)

Subiect: Summitul Africa-UE/Siguranța alimentară

La 16 octombrie a avut loc Ziua Mondială a Alimentației. Recent, FAO a atras atenția asupra faptului că situația este în continuare inacceptabilă, în ciuda unei ușoare îmbunătățiri la nivelul numărului de persoane care suferă de foamete cronică în lume (925 de milioane anul acesta față de 1 023 de milioane în 2009). Lipsa siguranței alimentare periclitează primul obiectiv al ODM, în special în Africa Subsahariană. Înainte de următorul summit UE-Africa (Tripoli, 29-30 noiembrie), numeroase părți implicate cer parteneriatului strategic să acorde o mai mare importanță siguranței alimentare și să includă aspecte legate de accesul la alimente, de infrastructuri, de proprietatea funciară și de adaptarea la schimbările climatice. Consideră Comisia necesară introducerea unui nou parteneriat specific privind siguranța alimentară în cadrul Strategiei comune UE-Africa? Intenționează aceasta să consolideze și să coordoneze aspectele orizontale incluse în parteneriatele existente, necesare pentru garantarea siguranței alimentare în Africa?

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Domnule președinte, întrebarea abordează aspecte foarte importante. Garantarea faptului că toți cetățenii au acces la hrană nutritivă este obiectivul principal al cooperării pentru dezvoltare. Reducerea procentului de oameni flămânzi la jumătate este, prin urmare, primul din cele opt Obiective de dezvoltare ale mileniului pe care comunitatea globală a promis să le atingă până în 2015.

Siguranța alimentară va continua să fie o prioritate primordială pentru Uniunea Europeană în relațiile sale cu Africa, unde multe țări sunt în urmă cu ODM 1, unde peste 70 % din populație trăiește în zone rurale și unde 90 % din producția agricolă este realizată de mici proprietari de pământ la ferme de familie.

Siguranța alimentară era deja o prioritate a primului plan de acțiune UE-Africa, în cadrul parteneriatelor privind ODM-urile, și vom propune menținerea acesteia ca domeniu prioritar în cadrul următorului plan de acțiune care este elaborat în prezent.

Vom garanta, de asemenea, faptul că, aspectelor transsectoriale care au legături directe cu securitatea alimentară, cum ar fi cercetarea, comerțul și integrarea regională, li se acordă importanța cuvenită în acest plan de acțiune care va urma.

Accentul pus de Uniunea Europeană pe siguranța alimentară merge mână în mână cu importanța pe care chiar liderii africani au acordat-o agriculturii și securității alimentare.

Vastul program pentru dezvoltarea agricolă a Africii este cadrul comun de acțiune în această zonă și vom continua să sprijinim această inițiativă.

Acestea fiind spuse, cred că deținem suficiente mecanisme în acest stadiu pentru a ne păsa de consumul de alimente nutritive și nu este necesară introducerea unui parteneriat concret pentru siguranță alimentară în cadrul strategiei comune Africa-UE.

Așa cum am spus, această dimensiune este deja acoperită de către parteneriatul cu privire la ODM-uri, printre altele.

  Enrique Guerrero Salom (S&D). – (ES) Domnule președinte, mulțumesc mult, domnule comisar, pentru răspunsul dvs. care va fi foarte util pentru summitul Uniunea Europeană-Africa.

Aș dori să vă întreb dacă ne puteți da informații suplimentare cu privire la tipurile de dezbateri care au avut loc la întâlnirea la nivel înalt organizată la New York cu privire la Obiectivele de dezvoltare ale mileniului referitor la securitatea alimentară, și dacă Comitetul pentru securitate alimentară mondială al Organizației pentru alimentație și agricultură a primit imboldul necesar pentru a coordona efortul global pentru combaterea foametei.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Domnule președinte, domnule comisar, Comisia a pus bazele mecanismului Reflex pentru țările vulnerabile în urmă cu un an, în luna august 2009, alocând 500 de milioane de euro în scopul combaterii impactului crizei economice globale asupra țărilor africane mai fragile pe durata perioadei 2009-2010.

A fost acest program evaluat de Comisie pentru a stabili dacă banii au fost folosiți corespunzător în cele din urmă? Doresc să-i reamintesc Camerei că acest program este destinat agricultorilor, micilor proprietari de pământ cărora li se dă îngrășământ și sămânță pentru însămânțat cu scopul măririi randamentului fermei pe termen lung și al dobândirii securității alimentare pe termen mediu.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dar mai presus de cifrele citate de onorabilul nostru coleg, domnul Guerrero Salom, în Africa subsahariană, din 829 de milioane de locuitori, în jur de 240 de milioane, adică 30 % din populație, suferă de foame. Cu toate acestea, știind faptul că în a doua jumătate a secolului XX producția agricolă și alimentară a crescut de 2,6 ori, constatăm că a progresat mai mult în 50 de ani decât cei 10 000 de ani anteriori.

În raport cu acest fapt, cred că este iresponsabil să se cultive bumbac ca produs principal, de exemplu, în Burkina Faso, în timp ce 49 % din populație suferă de foame. Domnule comisar, nu ar trebui ca politicile de dezvoltare să repună producția agricolă alimentară în centrul priorităților politicilor de dezvoltare?

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Pe scurt, cu privire la întrebarea referitoare la summitul ODM, cred că principalul rezultat al acestui summit este acordul transparent dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare de a reuși să realizeze ODM-urile până în 2015, și îndeosebi ODM 1, de a reduce sărăcia mondială la jumătate și, de asemenea, de a consolida aspectele referitoare la securitatea alimentară. Este foarte clar faptul că trebuie să luăm numeroase măsuri acum pentru a realiza ODM-urile.

Cu privire la întrebarea domnului Papanikolaou, avem de fapt două facilități. Reflex se adresează în special țărilor aflate în criză. Am eliberat, de asemenea, o facilitate pentru alimente în valoare de 1 miliard de euro pentru a sprijini agricultorii, micii proprietari agricoli, iar acest lucru a avut desigur multe rezultate ca răspuns la criza alimentelor. În multe țări, situația aprovizionării cu alimente s-a îmbunătățit. Problema este că securitatea alimentară este o măsură singulară, deci oferim ajutor pe timp de criză.

Ajungem astfel la întrebarea pe care mi-a adresat-o domnul Tarabella. Securitatea alimentară este cu siguranță unul dintre domeniile pe care le voi propune în cadrul cărții verzi ca element asupra căruia ar trebui să se axeze Uniunea Europeană, mai ales din moment ce am avut o experiență foarte pozitivă cu facilitatea pentru alimente. Știm ceea ce ar trebui făcut și ar trebui să încercăm să dobândim creștere productivă bazată, de asemenea, pe structurile agricole predominante încă în Africa.

Partea a doua

  Președintele. – Întrebarea nr. 20 adresată de Marc Tarabella (H-0453/10)

Subiect: Controlul privind aplicarea drepturilor călătorilor care folosesc avionul sau trenul

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004⁽²⁾și al Regulamentului (CE) 1371/2007⁽³⁾, au fost acordate drepturi elementare comune tuturor pasagerilor aerieni și feroviari din Uniunea Europeană. Controlul privind aplicarea acestor reglementări a fost delegat de către fiecare stat membru unui organism independent.

Cum poate să se asigure Comisia, ținând seama mai ales de gestionarea uneori haotică a situației pasagerilor aerieni în urma erupției vulcanului islandez, că organismele de control aplică în mod uniform reglementările și că dispun de mijloace suficiente pentru a reacționa rapid?

  Siim Kallas, vicepreședinte al Comisiei. – Așa cum a subliniat onorabilul deputat, Regulamentul (CE) Nr. 1371/2007 cu privire la drepturile călătorilor din transportul feroviar, Regulamentul (CE) Nr. 261/2004 cu privire la drepturile pasagerilor transportului aerian – și permiteți-mi să adaug Regulamentul (CE) Nr.1107/2006 cu privire la drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă care călătoresc cu avionul – recunoaște anumite drepturi minime, comune pentru cetățeni, când călătoresc cu trenul sau cu avionul.

Punerea în aplicare corectă a acestor regulamente trebuie asigurată de organele naționale de aplicare desemnate în statele membre. Aceste organe, în special, trebuie să ia toate măsurile rezonabile pentru a garanta faptul că drepturilor pasagerilor sunt respectate în întregime. Sarcina Comisiei este să se asigure că legislația UE este aplicată corect și pusă în aplicare de statele membre prin monitorizarea constantă a activității lor.

Organele naționale de aplicare nu au nicio obligație legală de a raporta doar în virtutea condițiilor regulamentelor. Aceștia răspund cererii Comisiei în conformitate cu principiul general al cooperării loiale dintre statele membre și instituțiile UE prevăzut în tratat.

Cât despre criza norului vulcanic, Comisia a reacționat repede și a făcut tot posibilul pentru a se asigura că, în conformitate cu concluziile Consiliului Extraordinar desfășurat la 4 mai 2010, normele cu privire la călătorii din transportul aerian sunt aplicate într-un mod unitar și armonios pretutindeni în UE. Pentru a atinge acest obiectiv, Comisia a pregătit și a convenit asupra unor orientări neoficiale interpretative cu autoritățile naționale și a menținut contacte strânse cu acestea și cu toate părțile interesate.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Domnule comisar, înțelegeți cu ușurință că adoptarea regulamentelor cu privire la drepturile călătorilor din transportul aerian, feroviar și, recent, maritim, a suscitat pe bună dreptate în rândul cetățenilor europeni speranțe legitime pentru găsirea, în cele din urmă, a unor soluții financiare rapide la întârzieri, anulări și alte obstacole grave. Acești cetățeni sunt și mai dezamăgiți când află că mii de plângeri rămân fără răspunsuri, de exemplu cele de la începutul erupției vulcanice din Islanda, pe care ați menționat-o.

Într-adevăr, statele membre nu furnizează servicii de reglementare operaționale și eficiente care ar obliga companiile să pună în aplicare aceste regulamente și să le sancționeze financiar pentru nerespectarea acestora. De exemplu, în Belgia, acest serviciu de reglementare economică nu a aplicat nicio sancțiune niciunei companii aeriene de la 1 februarie 2006, ceea ce demonstrează că această situație nu rezolvă problemele consumatorilor.

  Ádám Kósa (PPE). – (HU) Am o întrebare scurtă. Care este părerea dumneavoastră cu privire la diversele sectoare de transport, la diferențele referitoare la felul în care acestea gestionează drepturile pasagerilor? Întrebarea mea este dacă domnul comisar sau Comisia are vreun plan cu privire la gestionarea uniformă a drepturilor pasagerilor și la un control uniform al aplicării acestora în diversele sectoare de transport?

  Justas Vincas Paleckis (S&D). – Incidentul cu vulcanul a arătat că unele țări din Uniunea Europeană, în special cele noi, nu au nicio alternativă. Nu au nicio legătură feroviară cu vestul Europei, inclusiv țara dumneavoastră, domnule comisar, și țara mea.

A accelerat această situație lucrul la proiectul liniei ferate Baltica?

  Siim Kallas, vicepreședinte al Comisiei. – În primul rând, în ceea ce privește criza vulcanică și drepturile pasagerilor, avem rezumate destul de exhaustive care arată faptul că companiile aeriene s-au comportat, de regulă, responsabil și că pasagerii s-au comportat rațional și rezonabil, astfel încât majoritatea acestor probleme au fost rezolvate. Desigur, există întotdeauna plângeri și probleme, dar nimeni nu vorbește despre sancțiuni pentru liniile aeriene: este vorba despre despăgubirea lor necesară.

Din câte știu, ne ocupăm de acele plângeri care nu au fost tratate prea bine. Ținem legătura cu organele naționale responsabile cu punerea în aplicare, însă aceste organe continuă să țină frâiele, iar imaginea de ansamblu nu este deloc rea.

Ca răspuns la următoarea întrebare, da, facem presiuni pentru armonizarea normelor referitoare la drepturile pasagerilor în toate modurile de transport. La 30 noiembrie vom organiza o consultare aici pentru a discuta cu Consiliul aspectul foarte controversat al drepturilor călătorilor din autobuze. Avem deja legislație cu privire la drepturile pasagerilor căilor ferate, însă aceasta este mai puțin ambițioasă. Cât despre liniile aeriene, facem, într-adevăr, presiuni pentru o filozofie armonizată.

Cu privire la Rail Baltica, voi face tot posibilul pentru a dezvolta acest proiect și sper că putem coopera cu dumneavoastră și cu toate țările noastre pentru ca acest proiect să aibă succes.

  Președintele. – Întrebarea nr. 21 adresată de Marian Harkin (H-0455/10)

Subiect: Directiva 2002/15/CE

Ca urmare a votului din Parlament din data de 16 iunie 2010 în favoarea respingerii propunerii Comisiei privind organizarea timpul de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier, care este starea actuală cu privire la această propunere?

  Siim Kallas, vicepreședinte al Comisiei. – Actualul climat este că, în urma respingerii de către Parlament, Comisia a decis la 30 iunie 2010 să retragă propunerea.

Deoarece directiva acoperă în prezent și șoferii liber profesioniști, este datoria statelor membre să demonstreze felul în care își vor respecta obligațiile juridice și să pună în aplicare normele pentru șoferii liber profesioniști.

Comisia a solicitat statelor membre informații cu privire la transpunerea și aplicarea directivei privind șoferii liber profesioniști. Comisia va decide cu privire la orice acțiune necesară din momentul de îndată ce răspunsurile vor fi disponibile și analizate.

  Marian Harkin (ALDE). – Vă mulțumesc pentru răspunsul dumneavoastră. Mă întrebam doar dacă aveți propuneri sau orientări pe care intenționați să le prezentați statelor membre pentru a sugera felul în care vor monitoriza timpul de lucru al șoferilor liber profesioniști, în special timpul pe care-l petrec spălând sau întreținând autovehiculele sau completând formulare cu privire la activitatea depusă, care, după părerea mea, va fi extrem de dificil de monitorizat.

Veți analiza și impactul socioeconomic asupra șoferilor proprietari luând în considerare faptul că timpul alocat șofatului va fi acum redus semnificativ?

  Siim Kallas, vicepreședinte al Comisiei. – Nu avem deocamdată nicio idee cu privire la felul în care să întocmim asemenea orientări; acesta este, cu siguranță, un aspect foarte important și îl vom discuta cu statele membre. Din punct de vedere juridic, dispozițiile acestei directive sunt valabile acum și trebuie urmate, însă deocamdată ne gândim la orientări și analizăm răspunsurile, și apoi vom vedea ce putem face.

  Președintele. – Întrebarea nr. 22 adresată de Georgios Koumoutsakos (H-0462/10)

Subiect: Siguranța rutieră 2011-2020: măsuri specifice privind autobuzele școlare și conducătorii acestora

În fiecare an, aproape 35 000 de persoane își pierd viața și 1 700 000 sunt rănite în accidente rutiere în Uniunea Europeană. Aceste statistici includ o cifră care suscită o și mai mare îngrijorare: mai mult de 1 100 dintre victimele accidentelor care au loc în Uniunea Europeană sunt copii (2008). În cadrul „programului european de acțiune privind siguranța rutieră 2011-2020” prezentat de Comisie, și, știut fiind faptul că, în fiecare zi, milioane de copii merg și se întorc de la școala folosind autobuzele școlare, ar putea Comisia să răspundă la următoarele întrebări:

Ce inițiative și acțiuni concrete intenționează să întreprindă, în cooperare cu statele membre, pentru a asigura o prevenire mai eficientă a accidentelor rutiere ale căror victime sunt copiii? Intenționează Comisia să adopte norme de siguranță mai stricte și să instaureze controale de calitate mai severe pentru vehiculele utilizate ca autobuze de transport școlar și pentru conducătorii profesioniști pentru acest tip de autobuz (instalare de echipamente de înaltă tehnologie, controlarea mai frecventă a aptitudinilor și experienței profesionale ale șoferilor, precum a integrității acestora, prin intermediul unor teste psihologice, de exemplu)?

Întrebarea nr. 23 adresată de Jim Higgins (H-0466/10)

Subiect: Obiectivele în materie de siguranță rutieră în UE

Este Comisia preocupată de faptul că în Uniunea Europeană numărul persoanelor care își pierd viața în fiecare an în accidente rutiere este în continuare inacceptabil de ridicat: 35 000 de victime ale traficului rutier în 2009 în UE? Este Comisia preocupată de faptul că Planul european de acțiune pentru siguranța rutieră al cărui obiectiv era să reducă de la 50 000 la 25 000 numărul persoanelor decedate în perioada 2001-2010 a eșuat? Ar putea Comisia să explice modul în care se va asigura că programul revizuit al UE în materie de siguranță rutieră pentru perioada 2011-2020 își va îndeplini efectiv obiectivele?

  Siim Kallas, vicepreședinte al Comisiei. – Comisia este de acord cu faptul că numărul anual de decese în accidente rutiere la nivel UE rămâne încă inacceptabil de ridicat.

În 2009, în jur de 35 000 de oameni au murit pe drumurile UE, număr corespunzător mărimii unui oraș mic.

Totuși, Comisia nu este de acord cu opinia onorabilului deputat, potrivit căreia al treilea program european de acțiune pentru siguranța rutieră 2001-2009 a eșuat. De asemenea, ținta inițială nu a fost atinsă. Acest fapt a condus la mobilizarea puternică a tuturor părților implicate. Pe durata acestei perioade, 78 000 de vieți au fost salvate în Uniunea Europeană și în total au fost salvate 2 milioane de victime.

Dincolo de cifre, beneficiul în ceea ce privește durerea și tragediile personale și familiale evitate este imposibil de calculat. În cadrul „orientărilor politice pentru siguranța rutieră 2011-2020” adoptate recent, Comisia a propus continuarea obiectivului înjumătățirii numărului de decese în accidente rutiere în cadrul Uniunii Europene, pornind de la rezultatele obținute în 2010.

Pentru a îndeplini acest obiectiv, politicile de siguranță rutieră naționale și europene vor trebui să fie mai eficiente. Acest lucru implică un angajament politic solid din partea tuturor statelor membre, în special din partea celor cu un trecut nesatisfăcător în ceea ce privește siguranța, care ar trebui să se reflecte în dezvoltarea unor strategii de siguranță rutieră națională complete care se inspiră din practici care s-au dovedit de succes în altă parte. Va presupune, de asemenea, eforturi deosebite pentru reducerea accidentelor rutiere în domeniile în care progresul a fost mai lent, cum ar fi siguranța motocicliștilor sau siguranța drumurilor rurale.

Progresele tehnologice, în special, așa-numitele sisteme de transport inteligente, vor juca, de asemenea, un rol important.

Cât despre problema concretă a prevenirii accidentelor rutiere care implică copii, în special în autobuzele școlare, trebuie observat faptul că în ultima decadă s-au realizat progrese semnificative, cu o scădere de 70 % a numărului de catastrofe care implică copii cu vârsta mai mică de 15 ani.

Comisia este pe deplin conștientă, cu toate acestea, de necesitatea asigurării unui nivel ridicat de protecție a copiilor care sunt o categorie de utilizatori deosebit de vulnerabilă.

  Georgios Koumoutsakos (PPE). – (EL) Vă mulțumesc, domnule comisar, pentru răspunsul dumneavoastră. Vă voi adresa totuși, domnule comisar, întrebarea mea, deoarece milioane de elevi vin și pleacă zilnic de la școală cu vehicule folosite ca autobuze școlare. Vorbim literal despre floarea tinereții europene. Ca atare, cred că ar trebui într-adevăr să adoptăm standarde de siguranță tehnică mai stricte pentru aceste autovehicule, inspecții mai stricte și mai frecvente pentru garantarea faptului că aceste standarde sunt aplicate și, desigur, controale mai stricte cu privire la abilitățile profesionale ale șoferilor acestor autobuze.

Cred, domnule comisar, că Comisia ar trebui să ia în considerare o inițiativă în această privință. Sunt sigur că ar fi primită foarte bine de opinia publică europeană deoarece, așa cum am menționat mai devreme, este vorba despre un grup foarte vulnerabil care impresionează inimile și mințile tuturor cetățenilor europeni.

  Jim Higgins (PPE). – (GA) Nu sunt deloc de acord cu domnul comisar care afirmă că lucrurile sunt satisfăcătoare. Așa cum a recunoscut, 35 000 de oameni au murit în 2009. Acesta este rezultatul strategiei pentru siguranță pe drumurile Uniunii Europene pentru perioada 2000-2010, cu 15 000 de persoane în plus față de ținta redusă stabilită de Comisie. Îl întreb pe domnul comisar dacă domnia sa sau Comisia au vreun plan sau vreo idee pentru îmbunătățirea situației? Eforturile actuale nu funcționează. Eșuăm.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - (RO) Cifra de 35 de mii de morți în urma accidentelor rutiere înseamnă că populația unui oraș european de dimensiuni mici dispare anual datorită acestora, lucru pe care-l consider extrem de grav. 57% dintre victimele accidentelor rutiere sunt pietoni, bicicliști și motocicliști. Cred că educația, în special, lipsește din pregătirea școlară (pentru că aici o întrebare se referea și la școlari), și de aceea vă întreb ce măsuri ia Comisia în domeniul educației participanților vulnerabili la trafic?

  Marian Harkin (ALDE). – Am o întrebare foarte concretă pentru domnul comisar în ceea ce privește autobuzele școlare. Va avea Comisia în vedere propunerea potrivit căreia trebuie să se afle câte un singur copil pe scaun și toți copiii cu vârsta mai mică de 15 ani trebuie să poarte centuri de siguranță în autobuzele școlare?

  Siim Kallas, vicepreședinte al Comisiei. – În primul rând, problema autobuzelor. Avem norme stricte care reglementează standardele tehnice cu privire la autobuze, și în special autobuzele școlare. Nu am auzit de vreo preocupare specială cu privire la probleme referitoare la autobuze școlare ca atare. Vom monitoriza, desigur, situația, și propunem – și ajung acum la ultima întrebare – respectarea cu strictețe a normelor care impun ca toți copiii să fie așezați corect și să se folosească centurile de siguranță. Totuși, nu am primit niciun semnal cu privire la această problemă de siguranță rutieră care să sugereze că autobuzele școlare sunt o chestiune gestionată greșit.

30 000 de oameni au murit, și desigur, toți regretăm acest lucru. Fiecare accident este o tragedie, dar nu sunt de acord, în mod categoric, cu faptul că acest plan de acțiune privind siguranța rutieră a fost un eșec. S-a înregistrat o diminuare cu 40 % a numărului de victime în Europa. În țara mea natală, scăderea a fost de patru ori mai mare în ultimii 15 ani. Am urmat aceeași direcție. Pentru cei dintre dumneavoastră interesați de planurile noastre, chiar înainte de vacanța de vară, am adoptat orientări politice care reprezintă următorul plan de acțiune pentru siguranța rutieră și avem același obiectiv – reducerea numărului de victime la jumătate.

Sunt descrise multe măsuri care pot contribui la realizarea acestui obiectiv, inclusiv pregătirea celor mai vulnerabile persoane din trafic. Cei mai vulnerabili sunt întotdeauna persoanele în vârstă, pietonii, cicliștii chiar și motocicliștii care necesită, în mod evident, atenție specială deoarece motocicliștii reprezintă singura categorie în care numărul victimelor a crescut – numărul victimelor din toate celelalte categorii a scăzut.

  Președintele. – Întrebarea nr. 24 adresată de Justas Vincas Paleckis (H-0464/10)

Subiect: Excesul transporturilor în Marea Baltică

În luna august, ONG-ul internațional World Wide Fund for Nature a anunțat că intensificarea activității comerciale în Marea Baltică în cursul următorilor 20 de ani va avea consecințe extrem de negative asupra mării. Transportul maritim, activitatea industrială în largul mării și turismul vor crește de mai bine de două ori. În sectorul turismului, așa cum s-a estimat, numărul pasagerilor de la bordul navelor va crește de la 5 la 20 de milioane. În 2030, numărul navelor va crește de la 4 000 la 9 000. Probabilitatea accidentelor de mediu crește proporțional. În prezent se înregistrează o creștere anuală de peste 150 de nave. Deversările de hidrocarburi în Marea Baltică, spre deosebire de alte mări, poluează rapid plajele. Apa de mare se reîmprospătează doar odată la 30 de ani.

Cum percepe Comisia amenințarea pe care o reprezintă excesul de transport maritim în Marea Baltică și ce măsuri propune spre adoptare statelor membre cu deschidere la această mare, pentru a soluționa problema în cauză? Este de acord Comisia cu propunerile venite din partea ONG-ului, de limitare a transporturilor comerciale în Marea Baltică?

  Siim Kallas, vicepreședinte al Comisiei. – Este posibil ca cifrele din documentele mele să difere puțin, dar, cu siguranță, pot răspunde cu plăcere întrebării domnului Paleckis.

Transportul maritim din Marea Baltică a crescut semnificativ în ultimii ani ca urmare a creșterii economice rapide. În același timp, Uniunea Europeană deține în prezent unul dintre cele mai avansate cadre de reglementare din lume cu privire la siguranța maritimă. Al treilea pachet pentru siguranță maritimă adoptat de Parlament și Consiliu în 2009 reprezintă o îmbunătățire semnificativă a monitorizării traficului vaselor în UE și a sistemului de informații. Cuprinde toate mările care înconjoară Europa și include inspecții stricte pe vasele care vizitează porturile UE, cunoscute și sub denumirea de control al statului portului. Cuprinde măsuri concrete pentru Marea Baltică, precum cerințe pentru navigarea în siguranță pe timp de iarnă și standarde consolidate privind gheața pentru nave.

Comisia lucrează îndeaproape cu toate statele baltice ale UE pentru a asigura aplicarea fără probleme a acestor măsuri noi. Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (AESM) oferă și suport tehnic. În cazul în care s-ar produce un accident, AESM are nave de răspuns în caz de poluare pregătite să intervină și echipament amplasat permanent în Marea Baltică. Acestea completează măsurile de răspuns în caz de poluare puse deja în aplicare de către statele baltice.

Comisia menține, de asemenea, un dialog continuu cu Federația Rusă pentru a asigura faptul că standardele de siguranță sunt aplicate coerent în Marea Baltică. În acest cadru, Comisia este pe punctul de a lansa un proiect pilot cu administrația rusă pentru monitorizarea traficului maritim în Marea Baltică. O strategie UE adoptată recent în regiune Mării Baltice abordează și problema siguranței și a securității.

Doresc, desigur, să răspund acestei interesante propuneri de reducere a transportului maritim în Marea Baltică, dar orice restricție asupra transportului maritim trebuie, înainte de a fi introdusă, analizată atent și trebuie fie conformă cu Convenția ONU cu privire la dreptul mării și cu alte convenții stabilite la nivel internațional. Organizația Maritimă Internațională recunoaște deja Marea Baltică ca o zonă maritimă deosebit de sensibilă, iar acest statut aduce cu sine cerințe speciale privind traficul maritim în vederea reducerii riscului accidentelor și a protejării mediului marin.

Doresc, de asemenea, să subliniez faptul că transportul maritim este o modalitate de transport relativ propice mediului înconjurător. Restricțiile suplimentare asupra transportului comercial în Marea Baltică ar putea promova alte modalități de transport mai puțin favorabile mediului înconjurător, având drept consecință creșterea emisiilor.

  Justas Vincas Paleckis (S&D). – Am fost mulțumit de faptul că domnul comisar a menționat cooperarea cu Rusia. Cu privire la standardele pentru îmbunătățirea ecologică a navelor, care sunt, după părerea dvs., țările fruntașe în acest domeniu și care nu se numără printre cele mai bune?

  Siim Kallas, vicepreședinte al Comisiei. – Este foarte greu să fac comparații și nu am nicio dovadă care să-mi permită să afirm că o țară este mai bună decât alta. În general, toate țările Mării Baltice sunt foarte atente la aspectele ecologice, precum și la aspectele referitoare la transportul maritim. Știți că țările nordice au inițiat – și au fost actorii principali din spatele – unei hotărâri speciale privind reducerea sulfului din emisiile vaselor, așadar chiar nu am nicio dovadă pentru a evidenția o țară în raport cu alta.

  Președintele. – Domnule comisar, sunteți un comisar model prin răspunsurile precise, utile și concise pe care le dați. Acest lucru este foarte oportun în cadrul timpului afectat întrebărilor.

Întrebarea nr. 31 adresată de Georgios Papastamkos (H-0461/10)

Subiect: PAC după 2013: distribuirea ajutoarelor directe

Parlamentul European consideră că plata în funcție de suprafață nu este adecvată pentru a asigura distribuirea echitabilă a ajutoarelor directe în cadrul PAC după 2013 și a cerut Comisiei să propună criterii obiective suplimentare și să evalueze impactul potențial al acestor ajutoare, ținând cont de complexitatea sectorului agricol și de diferențele dintre statele membre (raportul Lyon privind viitorul PAC după 2013).

Ar putea Comisia să precizeze ce măsuri a luat în această privință? Care sunt criteriile de alocare a ajutoarelor directe pe care Comisia le ia în considerație?

Întrebarea nr. 32 adresată de Giovanni La Via (H-0481/10)

Subiect: Măsuri din cadrul PAC post 2013 pentru prevenirea eroziunii solului

Din ce în ce mai multe dezastre din Europa centrală, de Est și de Sud sunt datorate instabilității hidrogeologice.

În rezoluția din 5 mai 2010 privind agricultura Uniunii și schimbările climatice (2009/2157 (INI)), Parlamentul European subliniază importanța,,în cadrul următoarei reforme PAC...”, „a protecției solurilor (protecția materiei organice) împotriva eroziunii hidraulice și atmosferice”.

Ce măsuri intenționează să includă Comisia în noua politică agricolă comună pentru a încuraja măsurile de prevenire a eroziunii solului?

Întrebarea nr. 33 adresată de Nadezhda Neynsky (H-0487/10)

Subiect: Noul cadru al politicii agricole comune a UE pentru perioada 2014-2020

Fără o majorare semnificativă a subvențiilor destinate Bulgariei, agricultura țării s-ar putea prăbuși. Acest lucru este deosebit de important în perioadă de criză. În prezent, Bulgaria și România, două țări care au aderat la Uniunea Europeană cel mai recent, în 2007, primesc subvenții care reprezintă numai 40% din subvențiile agricole acordate vechilor state membre, cum ar fi Germania, Franța și altele. Subvențiile ar trebui să se alinieze la cele ale altor state membre, conform acordurilor de aderare ale celor două țări, abia în 2016. Preconizează Comisia să majoreze mai rapid subvențiile acordate Bulgariei în noul cadru al politicii agricole comune a Uniunii pentru perioada 2014-2020, în curs de negociere, și dacă da, vor fi modificate criteriile?

Întrebarea nr. 34 adresată de Sandrine Bélier (H-0490/10)

Subiect: Luarea în considerație a biodiversității în cadrul reformei PAC

În raportul votat la 21 septembrie (http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&reference=P7-TA-2010-0325&language=RO"), Parlamentul a denunțat în mod deschis eșecul strategiei europene elaborate pentru a stopa pierderea biodiversității până în 2010. Deoarece există zone cultivate din ce în ce mai intensiv, sunt utilizate tot mai mult pesticide și îngrășăminte, se extind dimensiunile exploatațiilor agricole și ale plantațiilor cu monoculturi, biodiversitatea agricolă este afectată în mod deosebit, fiind într-o stare îngrijorătoare.

Trebuie să acționăm rapid. După cum se reamintește în raport, abordarea adoptată trebuie să fie transversală: protejarea și restaurarea capitalului nostru natural nu ține doar de politicile în materie de mediu. Aceste aspecte trebuie integrate în fiecare dintre politicile Uniunii: maniera noastră de a concepe agricultura viitorului este, prin urmare, decisivă.

Utilizarea sustenabilă a biodiversității agricole necesită un angajament ferm în favoarea unui viitor sustenabil din punct de vedere ecologic. Trebuie valorificată reforma PAC pentru a inversa tendința și pentru a garanta în sfârșit protejarea și restaurarea biodiversității. Biocondiționalitatea constituie un element esențial al acestei schimbări.

Având în vedere eșecul eforturilor asumate pentru a stopa pierderea biodiversității până în 2010, poate Comisia să indice care sunt criteriile în materie de protejare a biodiversității care vor fi integrate în cadrul PAC post-2013? Se poate preconiza valorificarea acestei noi politici pentru a restaura biodiversitatea agricolă?

Întrebarea nr. 35 adresată de Janusz Wojciechowski (H-0502/10)

Subiect: Distribuția echitabilă a plăților PAC

În raportul domnului George Lyon referitor la viitorul politicii agricole comune după 2013, adoptat la 8 iulie 2010, Parlamentul European „solicită o distribuție echitabilă a plăților din cadrul PAC și insistă asupra faptului că aceasta ar trebui să fie echitabilă atât pentru agricultorii din noile state membre, cât și pentru cei din vechile state membre”.

Ce măsuri ia Comisia și ce soluții preconizează aceasta să prezinte pentru punerea în aplicare a unei distribuții echitabile a plăților PAC pentru noile și vechile state membre?

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Voi răspunde așadar celor cinci întrebări care sunt regrupate și acoperă aceeași tematică.

Suma totală a plăților directe în statele membre ale Uniunii Europene reflectă producția lor agricolă și nivelul mediu al ajutoarelor pe durata unei perioade istorice. Deoarece referințele istorice ale acestor state au fost folosite pentru determinarea plăților directe, acest ajutor direct este diferențiat în rândul statelor membre, precum și în rândul regiunilor și al diverselor categorii de agricultori.

UE-12, adică ultimele 12 state care au aderat la UE, este în procesul de „phasing in”, cu alte cuvinte, de punere în aplicare progresivă a plăților directe.

În UE-10, plățile directe vor atinge nivelul de 100 % al Uniunii Europene în 2013. Cât despre ultimele două state care au aderat, Bulgaria și România, care sunt tratate la fel, vor iniția punerea în aplicare progresivă a plăților directe în 2016, după ce au început cu un nivel de 25 % al acestor nivele ale plăților în 2007.

Cu toate acestea, toate statele membre ale UE-12, cu alte cuvinte toate statele membre noi, au, de asemenea, posibilitatea de a completa plățile directe UE cu subvenții naționale în limitele care sunt definite clar de regulament și de tratatele de aderare.

După cum a îndemnat Consiliul cu ocazia bilanțului sănătății politicii agricole comune (PAC) în 2008 și cu ocazia reformei politicii agricole comune în 2003, Comisia s-a angajat să examineze posibilitățile de dezvoltare a sistemului plăților directe, mai ales cu privire la chestiunea nivelurilor diferite ale plăților între statele membre.

Pentru perioada post 2013, Comisia va studia și va evalua diversele opțiuni pentru reforma sistemului plăților directe. Adaptarea necesară a sistemului plăților directe și în special repartizarea acestora în scopul asigurării unui tratament egal între statele membre precum și în rândul diverselor categorii de agricultori se află în centrul dezbaterii cu privire la viitorul politicii agricole comune. Cu toate acestea, mai sunt întrebări cu privire la modalitățile și criteriile care vor fi folosite pentru stabilirea trecerii către un sprijin mai echitabil. O întrebare importantă cu privire la repartiția în viitor a sprijinului direct în rândul statelor membre se referă la felul în care vom trece de la situația actuală la o repartizare viitoare mai echitabilă, evitând totodată perturbările majore care ar putea avea consecințe economice importante în anumite regiuni sau pentru anumite sisteme de producție.

PAC post-2013 va trebui, de asemenea, să răspundă numeroaselor provocări care țin de mediul înconjurător, printre care se numără problema degradării solurilor europene, care este în zilele noastre o problemă foarte gravă și care este exacerbată de problema schimbărilor climatice.

Biodiversitatea este, de asemenea, o prioritate esențială pentru gestionarea durabilă a resurselor naturale în cadrul strategiei Europa 2020. Chiar dacă obiectivul de oprire a pierderii biodiversității până în 2010 nu a fost realizat, s-au făcut, în mod evident, progrese și politica agricolă comună a avut o contribuție semnificativă la acestea.

În prezent, politica agricolă comună sprijină gestionarea durabilă a solurilor prin plăți directe cu condiția respectării cerințelor de mediu, mai ales a bunelor practici agro-ecologice cu privire la eroziunea solurilor, la materiile organice din soluri și la structura acestora, precum și prin măsuri concrete de dezvoltare rurală, mai ales plăți pentru măsurile agro-ecologice care transcend condițiile de bază stabilite în bunele condiții agricole și de mediu.

În plus, pentru a asigura o mai bună gestionare a solurilor europene și pentru a favoriza menținerea materiei organice pe care o conțin acestea, Comisia a prezentat în 2006 un proiect de directivă–cadru pentru protejarea solurilor. Unul dintre obiective este identificarea cauzelor eroziunii și prevenirea ei. Acest proiect ține cont și de instrumentele pe care politica agricolă comună le oferă în acest scop.

Cu privire la biodiversitate, politica agricolă comună se referă în prezent la respectarea dispozițiilor privind mediul, inclusiv a directivei privind păsările și a directivei privind habitatele, a căror încălcare implică sancțiuni. Aceste sancțiuni reduc sprijinul direct; sunt luate în considerare și măsuri concrete de dezvoltare rurală, mai ales plățile pentru Natura 2000, precum și plățile agro-ecologice.

Cu privire la PAC post-2013, Comisia este pe deplin conștientă de amploarea provocărilor ecologice întâlnite și studiază, în prezent, posibilități diferite care vizează o mai bună integrare a aspectelor care țin de mediul înconjurător prin intermediul tuturor instrumentelor politicii agricole comune în primul și al doilea pilon. Analiza de impact în vederea pregătirii propunerilor legislative pentru PAC post 2013 este în curs și un comunicat care conturează în linii mari viitorul politicii agricole comune este programat pentru noiembrie 2010. Voi prezenta acest comunicat la data de 17 noiembrie Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală.

  Georgios Papastamkos (PPE). – (EL) Domnule comisar, sunt sigur că recunoașteți diferențele fundamentale dintre regiunile individuale și statele membre ale Uniunii cu privire la sectorul agricol. M-aș referi, printre altele, la dimensiunea, structura și tipologia posesiunilor precum și la contribuția agriculturii la ocuparea forței de muncă și la economie în zone dezavantajate și în zone vulnerabile din punctul de vedere al mediului înconjurător. Din acest motiv, după părerea mea, nu ar trebui să definim ajutorul zonal în mod uniform, adică la nivelul Uniunii Europene. Domnule comisar, puteți confirma faptul că se vor stabili criterii obiective pentru alocarea ajutorului direct?

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Domnule președinte, îi sunt recunoscător domnului comisar pentru răspunsul cu privire la eroziunea solului, însă doresc să-i adresez o întrebare suplimentară.

Având în vedere faptul că o cauză importantă în regiunile mediteraneene este existența pământului sterp cauzat de incendiile din păduri și de incendiile specifice țărilor mediteraneene, domnul comisar nu este de părere că a venit timpul să schimbăm modul de calcul al primelor agro-ecologice, prin introducerea unor prime speciale suplimentare pentru fermele care se angajează să mențină și să dezvolte practici agricole propice mediului înconjurător, care are drept obiectiv prevenirea incendiilor la ferme și pe terenurile rurale?

  Nadezhda Neynsky (PPE). – (BG) Așa cum ați menționat, Bulgaria și România, ultimele care au aderat la Uniunea Europeană în 2007, primesc în prezent doar 40 % din suma destinată subvențiilor agricole acordată vechilor state membre precum Germania, Franța și altele.

Ați menționat faptul că alinierea subvențiilor nu va avea loc până în 2016, fapt care, în contextul acestei crize, pune cele două țări admise recent într-o poziție extrem de nedreaptă. Acest lucru pune chiar în pericol agricultura și o mare parte a populației care este implicată în munca agricolă. Nu credeți că acest factor, mai precis criza economică și financiară, ar trebui luat în considerare în cazul concret al acestor două state membre?

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Primei întrebări, domnule Papastamkos, îi voi răspunde efectiv că există diferențe între statele membre, între regiuni și între diversele categorii de agricultori. Din acest motiv, și am menționat acest lucru în repetate ocazii, cred că un sistem de tip forfetar – cu alte cuvinte, aceeași sumă pe hectar pentru toate aceste categorii – nu este soluția adecvată.

Prin urmare, plecând de la actualul sistem de referințe istorice, am calculat subvenții pe baza unui nivel de producție din urmă cu 10, 15 sau 20 de ani. Acesta este un sistem la care dorim să renunțăm și pe care dorim să-l înlocuim cu criterii obiective. Totuși, trebuie să fim atenți pentru ca această reechilibrare să fie făcută într-un mod tranzitoriu, ușor, astfel încât cei care vor fi dezavantajați de aceste sisteme să poată integra economic această tranziție. Prin urmare, intenția mea este de a propune criterii obiective care vor fi combinate cumva cu situația de plecare pentru a asigura o tranziție suportabilă.

Domnule La Via, aspectele pe care le-ați menționat pot fi, într-adevăr, luate în considerare în contextul celui de-al doilea pilon al programului de dezvoltare rurală a măsurilor agro-ecologice. Intenționăm să menținem acest tip de măsuri agro-ecologice care iau în considerare specificitatea anumitor regiuni, iar zona despre care vorbiți este una afectată de eroziune unde unele tufișuri pot provoca incendii.

Statele membre vor avea posibilitatea prin intermediul regulamentului pe care îl vom propune post 2013 să ia în considerare aceste aspecte specifice în cadrul măsurilor de mediu și să prevadă un sistem de sprijin specific în această direcție. În acest sens considerăm că flexibilitatea este utilă în vederea realizării unui anumit obiectiv, cu alte cuvinte o bună gestionare a resurselor naturale, în așa fel încât statele membre să poată utiliza instrumentele specifice în cadrul celui de-al doilea pilon. Cred că această chestiune va putea fi integrată în această flexibilitate pe care o putem oferi statelor membre.

În ceea ce privește România și Bulgaria, în timpul negocierilor de aderare a acestor state membre, un sistem de tip „ phasing-in” – cu alte cuvinte, creșterea progresivă a ajutoarelor directe – a fost stipulat în tratat. În 2008, pe durata bilanțului de sănătate al politicilor agricole comune, am spus că pe durata reformei post 2013 vom lua în considerare acest aspect al echilibrului nivelului plăților, poate într-un mod mai rapid. Prin urmare, cred că trebuie să luăm în considerare acest aspect; trebuie să găsim soluția adecvată din punct de vedere bugetar pentru a putea accelera acest proces în caz de nevoie.

  Președintele. – Întrebarea nr. 36 adresată de Karin Kadenbach (H-0476/10)

Subiect: Politica agricolă comună și ecocondiționalitatea

Ecocondiționalitatea este un element important al politicii agricole comune care face legătura dintre majoritatea plăților din cadrul PAC și respectarea anumitor norme în domeniul mediului, sănătății și bunăstării animalelor. Raportul special nr. 8/2008 al Curții de Conturi conține următoarea constatare: „Statele membre nu și-au asumat responsabilitatea de a institui sisteme de control și de sancțiuni eficace. În consecință, sistemul de control nu oferă suficiente garanții cu privire la respectarea normelor de către fermieri”. În raport se mai specifică faptul că „datele furnizate de statele membre cu privire la controalele și încălcările normelor nu sunt fiabile, iar monitorizarea performanțelor realizată de Comisie s-a dovedit nesatisfăcătoare”.

Poate Comisia să comunice Parlamentului ce măsuri a luat pentru a încuraja statele membre să pună în aplicare ecocondiționalitatea și să asigure respectarea acesteia într-un mod mai eficient? Se pot observa progrese semnificative în această privință?

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Comisia este pe deplin conștientă de faptul că aplicarea condiționalității de către statele membre ar putea fi îmbunătățită, după cum s-a subliniat în raportul Curții de Conturi în 2008.

Cu toate acestea, doresc, de asemenea, să subliniez faptul că analiza efectuată de Curtea de Conturi în raportul său se bazează pe o perioadă de doi ani, la scurt timp după introducerea bunelor condiții agricole și de mediu.

În acest scop, Comisia a pus în aplicare, chiar din primul an de aplicare a condiționalității, în 2005, o serie întreagă de inițiative care vizau, pe de o parte, să ajute statele membre, și pe de altă parte, să asigure faptul că acestea își respectă obligațiile legale. Comisia oferă sprijin prin intermediul numeroaselor schimburi cu privire la aceste subiecte și discuții în cadrul diverselor forumuri care abordează aceste aspecte specifice.

Discuțiile cu privire la reglementare au avut loc în cadrul comitetului de gestionare competent, discuțiile cu caracter tehnic foarte pronunțat au fost purtate în cadrul unui grup de specialiști care se ocupă în mod concret de condiționalitate, și discuțiile referitoare la tehnicile de control au avut loc în cadrul unor seminare specializate.

În plus, Comisia publică periodic, începând din 2004, documente de orientare pentru statele membre care le ajută să-și adapteze sistemul la nivel național. Comisia monitorizează obligațiile juridice ale statelor membre în baza informațiilor transmise de acestea prin intermediul auditului realizat în statele membre însele. În cazul în care sunt identificate puncte slabe în cursul auditului, sunt aplicate corecții financiare pe socoteala acestor state membre dacă s-a identificat un risc pentru fondul agricol. S-a procedat în acest mod în trecut și un anumit număr de proceduri sunt în curs de desfășurare chiar în momentul de față.

Comisia este convinsă de faptul că toate aceste inițiative au permis o îmbunătățire semnificativă a funcționării sistemului condiționalității, în special, în urma constatărilor făcute de Curtea de Conturi în raportul său din 2007. Eforturile din acest domeniu vor fi, cu siguranță, continuate, căci Comisia acordă o atenție deosebită bunei funcționări a acestui sistem, care este un element esențial al politicii agricole comune.

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Domnule președinte, îi sunt foarte recunoscătoare domnului comisar pentru acest răspuns foarte complet. Am acum o altă întrebare scurtă cu privire la condiționalitate și la biodiversitate, pe care le-ați menționat deja astăzi. Agricultura sănătoasă poate ajuta la conservarea biodiversității și poate opri dispariția speciilor. Cu toate acestea, domnul comisar pentru mediu nu ar trebui să fie singurul care să aducă în atenție această chestiune. Domnule comisar, întrebarea mea pentru dumneavoastră, concret, este, ce veți face pentru a spori conștientizarea de către părțile implicate – spunând acest lucru mă refer la decidenții politici, la consumatori, dar, mai presus de toate, la agricultorii implicați – a valorii biodiversității și a sistemelor sale de servicii ale ecosistemelor asociate?

  Mairead McGuinness (PPE). – Dacă există probleme cu sistemul actual de condiționalitate, cum vom aborda posibilitatea mai multor probleme dacă intensificăm cerințele cu privire la partea de mediu a pilonului unu, aspect inclus în documentul divulgat cu privire la reforma PAC? Doresc doar să aud părerile dumneavoastră în această privință.

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR)Ceea ce constat în prezent este faptul că tocmai contribuabilii, consumatorii și organizațiile neguvernamentale sunt foarte sensibili la acest aspect și le cer multe lucruri agricultorilor.

Cu toate acestea, cred că trebuie să punem la dispoziția agricultorilor mijloacele necesare pentru a comunica eforturile pe care le fac, inclusiv când își comercializează produsele. În sistemul de calitate aplicabil produselor agroalimentare pe care îl vom reforma, le vom oferi agricultorilor posibilitatea de a comunica mai bine prin intermediul produselor lor, toate eforturile pe care trebuie să le depună și toate aspectele pe care trebuie să le ia în considerare, inclusiv aspectele referitoare la biodiversitate. Acest fapt se referă, în special, la luarea în considerare a diverselor sisteme de producție agricolă, căci, alături de această diversitate a sistemelor de producție agricolă, luăm în considerare și aspectele referitoare la mediu și la biodiversitate. Susținerea, în cazul politicii agricole comune, a diversității sistemelor de producție, susținerea, de asemenea, a contactului direct între agricultori, producători și consumatori, va fi un instrument în plus pentru ca agricultorii să poată comunica mai bine, prin intermediul produselor pe care le comercializează, toate condițiile pe care trebuie să le respecte.

Alte mijloace sunt deja utilizate. Legăturile dintre producția agricolă și turismul rural reprezintă un alt mijloc pentru ca agricultorii să comunice tot ceea ce fac pentru întreținerea spațiului și a peisajelor în activitatea de producție pe care o realizează. Cred că toate aceste instrumente care sunt prezente în cadrul politicii agricole comune și care ar putea fi consolidate în viitor vor putea să fie folosite de agricultori pentru a comunica mai bine eforturile pe care le depun.

Voi aborda acum cealaltă întrebare. După părerea mea, normele și reglementările cu privire la mediu sau activitățile realizate de agricultor pentru a lua în considerare problema bunei gestionări a resurselor naturale nu sunt separate de aspectul economic și de cel social.

În cadrul propunerilor pe care le vom face, și vom vorbi despre acestea după 17 noiembrie, ideea nu este de a deplasa centrul atenției de la aspectul economic și social exclusiv spre aspectul care ține de mediul înconjurător, ci de a integra mai bine aspectul ecologic în modul de a gândi al agricultorului, pentru ca, în viitor, să putem vorbi într-adevăr despre o agricultură competitivă. Agricultorul trebuie să fie competitiv din punct de vedere economic și din punctul de vedere al mediului, cu alte cuvinte, din punctul de vedere al modului în care gestionează resursele naturale, solul și apa cu care lucrează, ținând totodată cont de aspectele sociale referitoare la crearea sau la menținerea locurilor de muncă în mediul rural.

Cu siguranță, capacitatea agricultorului de a fi competitiv din punct de vedere economic, ținând cont de aspectele sociale, nu este compromisă de concentrarea atenției asupra mediului înconjurător sau de buna gestionare a resurselor naturale în cadrul PAC.

Atunci când vom avea la dispoziție documentele, voi putea să vă demonstrez acest fapt cu exemplele concrete cuprinse în propunerile pe care le vom formula.

  Președintele. – Întrebarea nr. 37 adresată de Nikolaos Chountis (H-0483/10)

Subiect: Fondul de garantare pentru agricultorii și pescarii greci

Ministerul grec al dezvoltării agricole și alimentației a anunțat crearea și lansarea, începând din septembrie 2010, a fondului agricol de garantare pentru IMM-uri (TEMPME), după modelul celui destinat finanțării IMM-urilor industriale și comerciale. Ministerul a anunțat că acest fond este destinat acoperirii subvențiilor la dobândă și garanțiilor bancare în valoare totală de 100 milioane de euro pentru agricultură și 50 milioane pentru pescuit. Având în vedere că această măsură le va permite agricultorilor și pescarilor să reducă costurile de investiții și participarea acestora la capital, într-o perioadă de austeritate economică, ar putea Comisia să răspundă la următoarele întrebări: A informat guvernul grec Comisia cu privire la inițiativa menționată mai sus? a) În caz afirmativ, va oferi Comisia cofinanțare pentru această acțiune? Care va fi valoarea contribuției sale financiare? Ce condiții trebuie îndeplinite de eventualii beneficiari pentru a accesa acest program? b) În caz negativ, consideră Comisia că o asemenea acțiune va putea fi încorporată în CNSR? Intenționează Comisia să sugereze această opțiune guvernului grec?

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Programul de dezvoltare rurală al Greciei pentru perioada 2007-2013 cofinanțat de fondul european agricol pentru dezvoltare rurală nu conține un fond de garanție pentru întreprinderile mici și foarte mici în versiunea care este în vigoare în prezent.

Autoritățile elene nu au înaintat nicio cerere de modificare a programului care să vizeze includerea unui fond de garanție de acest gen direcției generale pentru agricultură a Comisiei.

Este important să subliniem faptul că, în conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre sunt cele care propun conținutul măsurilor programului de dezvoltare rurală în conformitate cu Regulamentul pentru dezvoltare rurală.

Potrivit articolului 19 din Regulamentul (CE) Nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), programele de dezvoltare rurală pot fi revizuite la cererea statelor membre după aprobarea comisiei de monitorizare națională și în urma examinării și aprobării de către Comisie.

Cu privire la sectorul pescuitului în Grecia, autoritățile naționale au informat Comisia referitor la intenția lor de a pune în aplicare un instrument nou cu scopul de a ajuta întreprinderile mici din sectorul pescuitului. Potrivit autorităților elene, acest instrument va fi gestionat în cadrul unui regim financiar care este deja stabilit.

Autoritățile elene au informat, de asemenea, Comisia cu privire la intenția lor de a cofinanța acest instrument prin intermediul programului operațional pentru sectorul pescuitului în Grecia pentru perioada 2007-2013.

Dat fiind faptul că punerea în aplicare a instrumentelor financiare este prevăzută în programul operațional pentru pescuit, comisia susține crearea unor asemenea instrumente financiare, cu scopul de a stabili măsuri cheie ale programului operațional, cu condiția ca acestea să respecte dispozițiile juridice în acest domeniu, în special articolele 34 și 37 din Regulamentul (CE) Nr. 498/2007.

Suma care va contribui la acest instrument în baza Fondului european pentru pescuit s-ar putea ridica la 35 de milioane de euro. Criteriile de selecție cu privire la beneficiarul acestui fond vor fi decise de către comisia de monitorizare a programului operațional menționat mai sus.

Autoritățile elene sunt pe cale să finalizeze planul de acțiune care va include și condițiile de funcționare a instrumentului financiar. Comisia se așteaptă ca acest instrument financiar care va beneficia de cofinanțare din Fondul european pentru pescuit să fie operațional înainte de sfârșitul anului 2010.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Domnule comisar, răspunsul dumneavoastră a fost destul de complet și vă mulțumesc. Am o întrebare suplimentară: a făcut guvernul elen concret această propunere – ați expus anumite aspecte ale întrebării – și va depinde ceea ce ați spus – mă refer aici la aplicarea planului începând din 2010 – de înaintarea la timp a solicitărilor sale de către guvernul elen, astfel încât aspectele pe care le-ați menționat să fie cofinanțate?

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Pentru a clarifica lucrurile, întrebarea a avut două aspecte: un aspect referitor la sectorul agricol, la întreprinderile mici și foarte mici din sectorul agricol și un altul care vizează sectorul pescuitului.

Ceea ce afirm ca răspuns este faptul că autoritățile elene nu au înaintat nicio cerere cu privire la un asemenea instrument pentru întreprinderile mici și foarte mici din sectorul agricol, dar au înaintat o cerere pentru sectorul pescuitului. Cu privire la sectorul pescuitului, ca urmare a cererii înaintate de guvernul elen, acest instrument va putea fi gata până la finele anului 2010. Cât despre sectorul agricol, din moment ce guvernul elen nu a înaintat încă nicio cerere, nu vă pot oferi mai multe informații. V-am explicat faptul că această decizie aparține guvernului. Ca urmare a adoptării unei eventuale decizii de modificare a programului de dezvoltare rurală de către comitetul de monitorizare elen, guvernul va putea să facă această propunere.

Totuși, deocamdată, în ceea ce privește sectorul agricol nu am primit nicio propunere în acest sens.

  Președintele. – Întrebarea nr. 40 adresată de Seán Kelly (H-0458/10)

Subiect: Acvacultura în UE

Un sector european al acvaculturii durabil și competitiv poate oferi o modalitate de a satisface cererea ridicată și aflată în continuă creștere de produse din fructe de mare în UE, reducând astfel epuizarea rezervelor de specii sălbatice și nivelul importurilor din țări terțe, deseori aceste produse ajungând pe piețele Uniunii după ce au fost transportate mii de kilometri cu avionul.

Acvacultura reprezintă în momentul de față 20% din producția totală de pește din UE, la o valoare care a fost mai mult sau mai puțin constantă din 2000. Cu toate acestea, s-a înregistrat o scădere în producția de moluște/crustacee.

Luând în considerare trasabilitatea, calitatea și emisiile de CO2 asociate cu importul unor cantități mari de moluște din țări terțe îndepărtate, poate Comisia să precizeze cum intenționează să promoveze acvacultura în UE, în special în ceea ce privește sectorul moluștelor/crustaceelor?

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Acvacultura Uniunii Europene este în prim planul dezvoltării durabile. Atât Comisia, cât și eu trebuie să admitem faptul că sectorul acvaculturii merită mai multă recunoaștere a bunurilor și a valorilor sale. Prin urmare, Comisia a adoptat o comunicare intitulată „Construirea unui viitor durabil pentru acvacultură”, care identifică trei obiective strategice care trebuie urmărite de autoritățile publice: promovarea competitivității în cadrul sectorului acvaculturii, menținerea sustenabilității sale și îmbunătățirea guvernanței sale.

În această comunicare, Comisia identifică mai multe măsuri care trebuie luate de autoritățile publice la toate nivelurile – UE, național și regional – pentru a aborda provocările cu care se confruntă sectorul.

Pentru a sprijini dezvoltarea durabilă a culturii acvatice europene, inclusiv producția de crustacee, UE a pus în aplicare o legislație completă privind sănătatea animalelor și siguranța alimentară. Suntem foarte activi la nivel internațional în stabilirea standardelor privind sănătatea animalelor și siguranța alimentară pentru produsele de acvacultură, inclusiv crustaceele, care sunt esențiale pentru comerțul internațional.

Comisia a înființat, de asemenea, un laborator de referință UE pentru bolile moluștelor, care primește sprijin financiar anual, pentru a garanta coordonarea laboratoarelor naționale din statele membre și pentru a oferi sprijin științific Comisiei.

Comisia, împreună cu statele membre, monitorizează, de asemenea, îndeaproape rata de mortalitate anormală observată în rândul stridiilor în ultimii ani și a luat măsuri pentru a controla virusul care pare să fie asociat cu această rată a mortalității.

Cât despre strategia generală a acvaculturii UE, Comisia dorește, de asemenea, să amintească dezbaterea care a avut loc în Parlament în iunie 2010, bazată pe raportul pregătit de Guido Milana. Comisia apreciază sprijinul oferit de Parlament pentru acvacultura durabilă și faptul că i-a acordat o mai mare atenție.

Comisia este de părere că activitățile de acvacultură durabile ar trebui să fie sprijinite în mod adecvat de politica comună în domeniul pescuitului și că acest aspect ar trebui inclus în reforma politicii comune în domeniul pescuitului.

Comisia este convinsă de faptul că este necesar să ajute sectorul să se organizeze mai eficient. Dorim să consolidăm în special organizațiile producătoare și ramurile sale astfel încât să corelăm mai bine estimările producției cu cerințele pieței și să garantăm o valoare mai ridicată a produselor lor prin marketing și etichetare.

  Seán Kelly (PPE). – Vă mulțumesc, domnule comisar, pentru răspunsul dumneavoastră complet. În legătură cu acest aspect, doresc să spun doar că o anchetă recentă din Irlanda a arătat faptul că o mare parte a peștelui importat era etichetat greșit, în așa fel încât oamenii care credeau că mănâncă cod, de exemplu, mâncau de fapt o altă specie de pește. Doresc doar să întreb dacă Comisia este la curent cu acest aspect. Ce se poate face, dacă poate fi făcut ceva, cu privire la acest aspect pe termen scurt, cu excepția dezvoltării propriei noastre acvaculturi care este extrem de importantă? V-aș ruga să ne dați un răspuns.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE). – Domnule președinte, sunt bucuros să observ din răspunsul doamnei comisar Damanaki faptul că acvacultura va juca un rol important în noua politică comună în domeniul pescuitului.

Aș dori doar să aduc în atenția doamnei comisar faptul că există oportunități imense pentru crearea de locuri de muncă în dezvoltarea acvaculturii, în special în zonele cu o rată a șomajului foarte ridicată. Cred că Comisia poate juca un rol important. Poate prelua conducerea prin comunicarea opiniilor doamnei comisar statelor membre, sugerându-le acestora că, cu toate că nu putem face compromisuri cu privire la calitatea alimentelor, trebuie, desigur, să garantăm că un organ din fiecare țară se va ocupa de acvacultură pentru ca această problemă să nu fie plimbată prin diverse departamente și agenții.

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Sunt de acord cu domnul Gallagher cu privire la faptul că există oportunități imense deschise pentru noi în sectorul acvaculturii. Putem, într-adevăr, să creăm numeroase locuri de muncă. Din acest motiv intenționăm să avem un capitol separat consacrat acvaculturii în cadrul reformei PCP. Aș dori, de asemenea, să menționez faptul că vom pune la dispoziție o linie de finanțare specială. Acesta este cel mai important lucru.

Doresc, de asemenea, să-l informez pe domnul Kelly cu privire la faptul că suntem conștienți de existența acestor probleme și sunt de acord cu dumnealui în ceea ce privește faptul că avem multe de făcut referitor la trasabilitatea produselor noastre. Din acest motiv avem un capitol consacrat etichetării în reforma PCP. Comisia încearcă să asigure șanse egale peste tot în lume pentru pescăriile noastre și pentru pescăriile care produc produsele pe care suntem obligați să le importăm.

  Președintele. – Întrebarea nr. 41 adresată de Ioannis A. Tsoukalas (H-0459/10)

Subiect: Utilizarea resurselor Fondului european pentru pescuit

Deoarece Comisia trebuie să prezinte un raport la sfârșitul fiecărui an privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006⁽⁴⁾ al Consiliului privind Fondul European pentru Pescuit, și ținând cont de recenta criză financiară cu care se confruntă o serie de state membre care depind în mare măsură de sectorul pescuitului, poate Comisia să răspundă la următoarele întrebări:

Cum evaluează aceasta punerea în aplicare a regulamentului până în prezent? Care dintre statele membre pot servi ca exemple de cele mai bune practici?

Au folosit statele membre îndeajuns Fondul european pentru pescuit? În ce măsură și-a atins fondul obiectivele de la înființarea sa în 2007 și ce ajustări sunt necesare?

Cum evaluează aceasta performanța până în prezent a planului strategic național al Greciei pentru dezvoltarea pescuitului?

Care este rata de execuție a proiectelor și care este rata de absorbție a creditelor în cauză?

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Doresc să-i mulțumesc domnului Tsoukalas pentru întrebarea adresată deoarece acesta este într-adevăr un aspect foarte important pentru noi și trebuie să spun clar și deschis că aplicarea Fondului european pentru pescuit nu a atins încă viteza de croazieră. Nu suntem mulțumiți de această situație.

Plățile interimare certificate trimise de statele membre Comisiei se ridică la 5 % din totalul alocat de la FEP. Cu toate acestea, datele primite recent de la statele membre în baza raportului anual arată faptul că, până la finele anului 2009, 18,2 % din totalul alocat de FEP au fost repartizate unor proiecte specifice. Acest lucru este încurajator.

Ceea ce este important este că aceste cifre includ prime nu numai în baza Axei 1 ci și în baza celorlalte Axe. Numai Axa 4 „Dezvoltarea durabilă a zonelor de pescuit” rămâne, din nefericire, în urmă din cauza procesului îndelung de implementare necesar stabilirii parteneriatelor.

Această situație a fost cauzată, în primul rând, de întârzierea adoptării Regulamentului privind fondul european pentru pescuit; în al doilea rând, de întârzierea adoptării programelor operaționale, unele dintre acestea fiind adoptate în a doua jumătate a anului 2008; în al treilea rând, de problemele cu privire la înființarea sistemelor de gestionare și de control, a căror aprobare era condiția prestabilită pentru trimiterea plăților către Comisie; și, în al patrulea rând, de efectele crizei economice și financiare asupra sectorului pescuitului.

La acest nivel al punerii în aplicare, este prea devreme să afirmăm că FEP și-a atins obiectivele. Vom avea la dispoziție mai multe informații odată cu evaluarea interimară programată la finele anului 2011.

Este dificil, de asemenea, să subliniem cele mai bune practici în această privință deoarece statele membre au sume FEP foarte diferite și aceste sume au fost alocate Axei într-un mod divers care afectează rata de absorbție. De exemplu, Axa 1, „ Măsuri de adaptare a flotei comunitare de pescuit”, este foarte ușor de absorbit. Celelalte nu absorb fondurile la fel de ușor.

La reuniunea directorilor generali organizată de către Președinția belgiană în septembrie anul trecut ca soluție la problemele absorbției, mai ales la problema accesării capitalului, Comisia a recomandat tehnici de inginerie financiară precum folosirea mediatorilor sau simplificarea procedurilor și a formularelor de aplicare.

Următorul comitet FEP va susține prezentări privind utilizarea acestor posibilități. Punerea în aplicare a programului operațional elen pentru 2007-2013 este amânată. Îmi pare rău să spun acest lucru, dar este într-adevăr amânată.

Până la 15 septembrie 2010, plățile actuale au atins doar 5 000 600 de euro, sumă care se ridică la 2 % din totalul alocat de la FEP. Două procente reprezintă o sumă foarte mică. Această situație nesatisfăcătoare a apărut în principal ca urmare a problemelor referitoare la înființarea sistemului de gestionare și de control și la amânarea lansării măsurilor cheie în baza programului operațional.

Criza financiară este, de asemenea, responsabilă pentru unele amânări, în special pentru măsurile din cadrul Axei 2.

Comisia pregătește în prezent raportul anual privind punerea în aplicare a FEP în 2009 care va oferi mai multe date și informații contextuale în ceea ce privește întrebarea adresată de stimatul deputat.

  Ioannis A. Tsoukalas (PPE). – (EL) Vă mulțumesc, doamnă comisar, pentru răspunsul complet. Doresc să profit de această ocazie, deoarece v-ați referit la situația economică dezastruoasă și la posibilul eșec cu privire la accelerarea Fondului european pentru pescuit, pentru a vă întreba dacă interzicerea completă a echipamentul pentru pescuit, cum ar fi bărcile de pescuit cu năvodul intră sub incidența dispoziției privind despăgubirea pentru pescarii care își pierd locul de muncă, sau dacă, în conformitate cu regulamentul, perioada de doi ani de abatere de la regulile Fondului european pentru pescuit poate fi extinsă cu scopul de a proteja condițiile sociale viabile.

  Seán Kelly (PPE). – Ați fost întrebată care sunt statele membre care pot fi considerate drept exemple de bune practici, și mă întreb, de asemenea, care sunt statele membre care pot fi considerate drept exemple de rele practici. Puteți să enumerați, și poate chiar să explicați motivele diferenței dintre țările cu cele mai bune și cu cele mai rele practici?

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Domnule președinte, pentru a-i răspunde mai întâi domnului Kelly, aș dori să spun că, în general, țărilor care au un sistem mai bun de control al conformității și care au la dispoziție toate instrumentele le este mai ușor să absoarbă fonduri. Aceasta este o regulă generală. În general, trebuie să recunosc faptul că țările mediteraneene – țările din sud – au probleme mai mari.

Grecia are o problemă deosebită. Trebuie să fim foarte siguri de faptul că putem ajuta pe toată lumea pentru a avea un nivel de absorbție mai bun. Intenționăm să facem eforturi pentru a simplifica regulile privind absorbția. Din acest motiv vom avea o linie de finanțare în cadrul reformei PCP care va putea fi absorbită mult mai ușor de statele membre.

Cu privire la întrebarea domnului Tsoukalas în ceea ce privește Regulamentul privind Marea Mediterană, am hotărât că acest Regulament privind Marea Mediterană trebuie să fie pusă în aplicare. A trebuit să punem în aplicare această directivă de la 1 iunie și nu mai este cale de întoarcere. Dacă ar trebui să modificăm această directivă, am avea nevoie de doi sau de trei ani fără niciun fel de sistem de control și de conformitate, așadar vom pune în aplicare această directivă.

Am colaborat deja cu autoritățile elene. Le-am explicat că trebuie să pună în aplicare acest regulament fără întârziere. Aceasta înseamnă, desigur, că, toate dispozițiile cu privire la tipurile de echipamente speciale care afectează semnificativ mediul înconjurător trebuie respectate. Înseamnă, de asemenea, că vom epuiza posibilitățile noastre de finanțare pentru a le acorda finanțare cu scopul de a-i despăgubi. Aș dori să fac o afirmație referitoare la bărcile cu năvod, la traulere și la toate tipurile de dispozitive; ele trebuie să ne ofere un exemplu bun de conformitate. Vom face tot posibilul pentru a epuiza marjele noastre de finanțare pentru ca ei să aibă echipamente mai bune și să îmbunătățească selectivitatea echipamentelor pe care le folosesc.

  Președintele. – Întrebările care nu au primit răspuns din lipsă de timp vor primi răspunsuri în scris (a se vedea anexa).

Timpul afectat întrebărilor s-a încheiat.

(Ședința a fost suspendată la ora 20.30 și reluată la ora 21.00)

PREZIDEAZĂ: Roberta ANGELILLI
Vicepreședintă

(1) http://www.bis.org/press/p100912.pdf

(2) JO L 46, 17.2.2004, p. 1.

(3) JO L 315, 3.12.2007, p. 14.

(4) JO L 223, 15.8.2006, p. 1.

15. Combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct este raportul doamnei Weiler, în numele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (reformare) (COM(2009)0126 – C7-0044/2009 – 2009/0054(COD) (A7-0136/2010).

  Barbara Weiler, raportoare. – (DE) Doamnă președintă, domnule președinte în exercițiu al Consiliului, domnule comisar, doamnelor și domnilor, în primul rând aș dori să mulțumesc echipei de raportori alternativi din cadrul Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, colegilor mei și tuturor celor care au contribuit la acest rezultat splendid. Fără cooperarea constructivă și corectă cu Comisia și cu Președinția belgiană, nu am fi obținut, cu siguranță, acest rezultat.

În calitate de raportoare sunt – după cum vă puteți imagina – foarte mulțumită de rezultat, în primul rând deoarece am adus îmbunătățiri semnificative în raport cu vechea directivă, și în al doilea rând deoarece am introdus noi modalități de a încuraja practici de plată mai bune. Am îndeplinit obiectivul. Ei bine, aș prefera să afirm că s-a stabilit cursul pentru îmbunătățirea lichidității IMM-urilor, întreprinderilor mici și mijlocii, și pentru asigurarea investițiilor în produse noi, slujbe noi și procese noi.

De ce era necesar să îmbunătățim această directivă? Legislația din 2000 era fără caracter obligatoriu și nu foarte eficientă. În ultimii ani, practicile de efectuare a plăților din aproape toate statele membre s-au deteriorat, și acest lucru s-a întâmplat chiar înainte de criza financiară și economică. Reforma a fost, de asemenea, cerută de întreprinderile mici care și-au exprimat dorințele în cadrul Legii privind întreprinderile mici. Acestea și-au dorit ca practicile de efectuare a plăților din Europa să fie organizate într-un mod semnificativ mai eficient.

Cât despre rezultate, pot spune, în primul rând, că am bătut o cale nouă. Avem reguli stricte. În principiu, facturile trebuie plătite în termen de 30 de zile, cu câteva excepții, iar acestea trebuie justificate. Am introdus o rată a dobânzii mai mare, de 8 %, pentru întârzierea efectuării plăților. Am stabilit costurile de recuperare la o sumă complet nebirocratică fixă în valoare de 40 de euro, și am făcut în așa fel încât întreprinderilor mici să le fie mai ușor să-și revendice drepturile.

Al doilea aspect referitor la noua cale se referă totuși la stimulentele pozitive și la instrumentele noi, de exemplu, numirea clienților cu bune practici de efectuare a plăților, furnizarea mai multor informații întreprinderilor mici cu privire la drepturile lor, plata în rate și promovarea unor mecanisme alternative de soluționare a litigiilor.

Această legislație face, de asemenea, parte din abordarea „ reglementare mai bună” și se va aplica și instituțiilor UE. Suntem extrem de mândri de acest lucru deoarece – sunt sigură că vă puteți imagina – nu toată lumea a fost entuziastă cu privire la această inițiativă.

Desigur, au existat câteva conflicte și aș dori să le menționez pe unele dintre acestea. În primul rând, voi începe prin a preciza că au existat cu siguranță diferențe majore și o diversitate de opinii în Parlament. Cele 100 de amendamente sunt suficiente pentru a demonstra că a trebuit mai întâi să ne batem în această privință și în Parlament. Comisia nu a fost, desigur, mulțumită întotdeauna de străduințele noastre, inclusiv de extinderea acestei probleme la nivelul „ business to business” însă cred că, pe ansamblu, am obținut un rezultat bun.

Consiliul a fost cel care a pus problemele. Este păcat că Consiliul nu și-a îndeplinit întotdeauna obiectivul de a ajuta întreprinderile mici. Consider că acest lucru este regretabil mai ales pentru țări relativ bogate și bine structurate precum Germania și Austria.

în ceea ce privește organizațiile profesionale, pot spune doar că acestea au fost constructive deși noi nu am acceptat întotdeauna, evident, sau nu am reușit întotdeauna să ținem cont de părerile lor.

Pe scurt, următorii pași sunt că, după votul de mâine, ne așteptăm ca Consiliul să dea un vot final pozitiv pentru ca apoi statele membre să poată implementa această legislație. Nu ne așteptăm ca punerea în aplicare a acestei directive să dureze doi ani. În schimb, ne așteptăm ca statele membre să înceapă să o transpună în legislația națională la începutul lunii ianuarie a anului viitor.

  Antonio Tajani, membru al Comisiei. – (IT) Doamnă președintă, cred că această dezbatere încheie o perioadă de lucru importantă. Comisia, Parlamentul și Consiliul au decis să colaboreze pentru a oferi un răspuns concret întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) prin punerea în aplicare a unei părți din Small Business Act. Sper că mâine va fi adoptată o directivă care va permite multor IMM-uri din Uniunea Europeană să respire ușurate.

Numărul facturilor neplătite este în creștere de prea mult timp: anul trecut s-a produs o creștere de 8 % și, în prezent, datoriile mari cumulează 300 de miliarde de euro. Aceasta este o problemă care pune IMM-urile în mare dificultate. Acestea sunt adesea în pericolul de a se închide deoarece nu pot supraviețui din cauza neîndeplinirii de către întreprinderile mari și, în special, de către autoritățile publice, a angajamentelor asumate. Cred că instituțiile Uniunii sunt pregătite să ofere un răspuns pozitiv pentru economia UE. Când legislația pe care suntem pe cale să o implementăm va fi în vigoare în întregime, circa 180 de miliarde de euro vor fi puse înapoi în circulație, ceea ce înseamnă stimularea creșterii și inițiative inovatoare în favoarea IMM-urilor.

După cum știți, accesul la credite este esențial pentru dezvoltarea și creșterea competitivității întreprinderilor noastre. În consecință, consider că decizia de a sprijini această directivă sprijinită de Comisie are importanță majoră pentru economia noastră deoarece oferă, în cele din urmă, un răspuns milioanelor de întreprinderi europene și dă speranță milioanelor de lucrători care au slujbe datorită existenței acestor întreprinderi care constituie coloana vertebrală a economiei noastre.

Aș dori să mulțumesc Președinției belgiene pentru rolul important pe care l-a jucat în mediere, și mulțumesc, de asemenea, tuturor deputaților din Parlamentul European care au muncit din greu în cursul acestei etape, începând cu doamna Weiler, domnul Baldassarre și domnul De Angelis, precum și tuturor raportorilor alternativi, care au făcut posibilă găsirea unei soluții pozitive.

Ca urmare a armonizării perioadelor de efectuare a plăților pentru instituțiile publice, care vor trebui să-și plătească facturile în termen de 30 de zile, cred că vom injecta o sumă considerabilă de bani suplimentari în cuferele întreprinderilor. Aceste reguli vor avea, de asemenea, efectul de a încuraja puternic acele autorități publice care întârzie să efectueze plățile în ceea ce privește actualizarea metodelor lor de gestionare. În realitate, când o instituție publică achiziționează bunuri sau servicii, aceasta a inclus deja fondurile pentru cheltuiala vizată în bugetul său. Prin urmare, nu ar trebui să fie dificil să-și plătească creditorii la timp. Trebuie, de asemenea, subliniat faptul că perioadele mai scurte de efectuare a plăților vor duce la economii pentru autoritățile publice.

Un alt punct important din acord este acela că întreprinderile însele vor trebui să-și plătească facturile în termen de 60 de zile, cu excepția cazului în care părțile stabilesc altfel, în baza unor condiții care nu prejudiciază creditorul.

În concluzie, trebuie să subliniez faptul că statele membre vor putea să mențină sau să adopte dispoziții care sunt mai favorabile creditorului decât cele necesare pentru a se conforma acestei directive. În consecință, acest act legislativ nu împiedică statele membre să adopte perioade de efectuare a plăților mai scurte sau sancțiuni mai aspre.

Doamnă președintă, onorabili deputați, această nouă directivă demonstrează determinarea Uniunii de a acorda întreprinderilor din Europa, și mai ales, IMM-urilor, un sprijin decisiv pentru a depăși criza economică, pe care Comisia intenționează să o înfrunte printr-o serie de acțiuni. Tocmai am prezentat comunicarea privind inovarea și săptămâna viitoare vom prezenta și comunicarea privind noua politică industrială, iar inovarea și politica industrială nu pot fi puse în practică fără posibilitatea accesului la credite.

Mâine, Parlamentul, de comun acord cu Președinția Consiliului și cu Comisia Europeană, va oferi un răspuns concret acestor așteptări.

  Francesco De Angelis, raportor pentru aviz al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie. – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, doresc să-i mulțumesc doamnei Weiler pentru activitatea sa excelentă. Cu această dispoziție, Europa încheie o procedură care a îngenuncheat numeroase întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri). Parlamentul ia măsuri pentru a proteja IMM-urile – cele mai vulnerabile întreprinderi și cele mai expuse efectelor crizei – de problemele de lichiditate și de acces la credite. Practica curentă de întârziere a efectuării plăților împinge numeroase întreprinderi mici spre faliment, cu efecte adverse asupra ocupării forței de muncă.

De aceea este importantă dispoziția: stabilește perioada maximă de efectuare a plăților la 60 de zile, crește dobânda pentru întârzierea efectuării plăților la 8 % și scoate în afara legii condițiile contractuale care prejudiciază creditorul. Cu alte cuvinte, stabilește perioade de timp sigure, stimulente și, lucrul cel mai important, fără excepții. Aceste măsuri sunt menite să protejeze IMM-urile, să stimuleze materialul nostru economic și de producție și să impulsioneze ocuparea forței de muncă.

Acum este rândul statelor membre să ia măsuri rapide și eficiente pentru a implementa această directivă, care confirmă faptul că Europa există, este utilă și se poate face simțită.

  Raffaele Baldassarre, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri juridice. – (IT) Doamnă președintă, domnule Tajani, doamnă Weiler, doamnelor și domnilor, sunt foarte încântat și mândru de faptul că am contribuit la adoptarea acestei directive în numele Comisiei pentru afaceri juridice. Este o măsură contraciclică esențială care oferă sprijin real întreprinderilor, mai ales întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), prin stabilirea unor termene de plată sigure și a unor sancțiuni corespunzătoare pentru a încuraja efectuarea la timp a plăților de către autoritățile publice, precum și de întreprinderile private din Uniunea Europeană. Dacă toate părțile implicate și-ar plăti datoriile la timp, economia europeană ar primi o injecție de capital în valoare de 300 de miliarde de euro.

Piața noastră nu va fi comună și concurența nu va fi loială până când nu se vor stabili reguli uniforme care să fie valabile pentru toată lumea. Aceasta este motivația din spatele noii directive privind combaterea întârzierii efectuării plăților: forțează autoritățile publice să fie mai eficiente și mai virtuoase în acțiunile lor și ajută piața internă și libera concurență să se dezvolte omogen în beneficiul IMM-urilor.

Această Cameră a reușit să aducă o contribuție decisivă la acest rezultat de succes, depășind tot felul de presiuni și de diviziuni pentru binele general al oamenilor și al sistemului european de producție.

  Małgorzata Handzlik, în numele grupului PPE. – (PL) Domule comisar, stimați colegi, sunt onorată că avem astăzi posibilitatea de a rezuma discuția pe care am purtat-o în ultimele luni. Toată lumea implicată în activitatea privind directiva știe că nu a fost ușor să ajungem la un acord deși toate părțile erau conștiente de importanța problemei.

Cred că măsurile în privința cărora vom vota mâine sunt vești bune pentru întreprinderi și, mai ales, pentru întreprinderile mici și mijlocii, care vor putea să beneficieze de plata cu mai multă promptitudine a facturilor pe care le-au emis. Amploarea problemei întârzierii efectuării plăților nu este aceeași în toate statele membre. Totuși, nu trebuie să uităm faptul că întreprinderile operează pe piața economică comună și își desfășoară adesea activitățile în state membre diferite. Operatorii economici ar trebui să aibă o garanție că facturile lor vor fi plătite la timp, indiferent că este vorba despre Polonia, Spania, Franța sau Malta.

Doamnelor și domnilor, astăzi m-a întrebat un jurnalist dacă directiva are dinți și care sunt instrumentele principale de care dispune pentru a schimba comportamentul pe piață. Ei bine, după părerea mea, dinții săi sunt în perioada maximă și neprelungibilă de 60 de zile pe care o au la dispoziție autoritățile publice pentru a-și regla conturile. Este foarte important ca informațiile privind principalele instrumente ale directivei să ajungă la operatorii economici. Aceștia trebuie să știe că au dreptul la despăgubiri pentru costurile suportate pentru recuperarea sumelor scadente, că termenele limită pentru efectuarea plăților au fost scurtate și că dispozițiile contractuale care exclud dobânda pentru întârzieri ale efectuării plăților, care exclud despăgubirile sau care conțin termene limită prelungite și nejustificate pentru efectuarea plăților sunt pur și simplu necinstite. Doar atunci vor utiliza întreprinderile dispozițiile directivei și vor cere respectarea termenelor limită pentru efectuarea plăților și alte drepturi care li se cuvin. Căci întârzierile efectuării plăților trebuie să fie excepția și nu regula. După părerea mea, directiva este un semnal puternic din partea instituțiilor europene, potrivit căruia lucrurile ar trebui să stea întocmai astfel. Aș dori să le mulțumesc tuturor pentru cooperare și atenție.

  Bernadette Vergnaud, în numele grupului S&D. – (FR)Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, aș dori în primul rând să o felicit pe raportoarea noastră, doamna Weiler, pentru activitatea sa și pentru compromisul remarcabil la care s-a ajuns cu Consiliul, căci propunerea inițială a Comisiei avea niște defecte majore.

Aș dori să revin asupra a patru puncte importante obținute în această directivă.

În primul rând, mă felicit pentru garantarea egalității de tratament între sectorul public și cel privat. Comisia se aștepta la sancțiuni mai dure pentru sectorul public, chiar dacă acesta din urmă acționează în interesul general. Aceasta s-a datorat necunoașterii realității stării conturilor publice ale statelor membre și ar fi putut duce la un dezavantaj competitiv pentru întreprinderile publice.

Un alt pas înainte este prelungirea termenelor de plată la 60 în loc de 30 de zile pentru serviciile publice de sănătate, care au proceduri bugetare complexe care le forțează să aibă termene de plată mai lungi pentru care nu pot fi trase la răspundere.

Tot în ceea ce privește termenele de plată, a fost esențial să instaurăm interdicția clauzelor abuzive în detrimentul creditorilor în contractele între întreprinderi, lucru care se întâmplă adesea între un grup mare și o întreprindere mică și mijlocie.

În cele din urmă, și acest lucru are legătură în principal cu întreprinderile mici și mijlocii care sunt victimele întârzierilor efectuării plăților,introducerea unei rate a dobânzii de 8 % în caz de întârziere și a despăgubirilor pentru o acoperi cheltuielile de colectare încurajează aceste întreprinderi să ceară daune. Până cum, acestea aveau tendința de a nu proceda astfel pentru a nu se pune în pericol.

Prin urmare, sunt încântată că pot vota acest text care, sper, va constitui un progres real pentru fiabilitatea și sănătatea întreprinderilor europene, progres care este necesar pentru o piață internă atât mai performantă, cât și mai corectă.

  Jürgen Creutzmann, în numele grupului ALDE. – (DE) Doamnă președintă, domnule comisar Tajani, doamnelor și domnilor, mâine Parlamentul European va adopta o directivă privind combaterea întârzierii efectuării plăților care va intra în istorie. Este prima directivă care poate fi exprimată destul de simplu în trei propoziții: în primul rând, autoritățile publice vor trebui, în principiu, să efectueze plățile în termen de 30 de zile pe viitor în cazul în care nu s-au stabilit ținte mai scurte de efectuare a plăților și dacă nu există circumstanțe speciale care să facă o țintă de efectuare a plăților de cel mult 60 de zile necesară. În al doilea rând, când se stabilesc ținte de plată, întreprinderile au libertate contractuală în termen de 60 de zile și sunt permise ținte de plată de cel mult 60 de zile, cu excepția cazului în care s-a convenit altfel în mod expres sau dacă acest lucru nu reprezintă un dezavantaj serios pentru creditor. În al treilea rând, dacă termenele de plată mai sus menționate sunt depășite, cheltuielile de recuperare de cel puțin 40 de euro și dobânda de cel puțin 8 % peste rata dobânzii de bază a Băncii Centrale Europene pot fi percepute fără înștiințare prealabilă.

Această directivă va ajuta întreprinderile mici și mijlocii din Europa în mare măsură să-și îmbunătățească lichiditatea și acestea nu vor mai trebui să accepte la fel de mult credit de la bănci. Debitorii cu o prezență puternică pe piață nu vor mai putea să forțeze întreprinderile mici și mijlocii să acorde termene de plată mai lungi, iar acesta este un lucru bun. Mai mult, statele membre individuale vor putea să păstreze termene de plată țintă mai scurte în forma obișnuită de până acum; presupunem că, în realitate, acestea vor fi păstrate, căci nu ne putem imagina că Directiva privind întârzierile efectuării plăților va duce la o deteriorare a practicilor de efectuare a plăților în statele membre.

Întreprinderile care fac afaceri pe teritoriul Europei știu că, pe viitor, solicitările lor vor fi soluționate în cel mult 60 de zile. Acesta este un pas important și un pas în plus spre finalizarea pieței interne europene. Putem fi foarte mulțumiți de adoptarea acestei legislații. Va ajuta întreprinderile mici și mijlocii și va ajuta piața internă europeană.

  Malcolm Harbour, în numele grupului ECR. – Doamnă președintă, în numele grupului meu politic, și, de asemenea, în calitate de președinte al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, doresc să-i mulțumesc în special doamnei Weiler, în calitate de raportoare, și numeroșilor colegi din comisie care se află aici astăzi, pentru un exemplu excelent de lucru în echipă. Mă refer aici atât la Consiliu, cât și la Comisie.

Se vorbește mult despre reglementări inteligente în prezent, însă cred că acesta este un exemplu clasic de reglementare inteligentă. Pentru început, intră direct în miezul problemelor cu care se confruntă multe întreprinderi mici într-o economie ale cărei condiții sunt foarte dificile în prezent. Trebuie să insistăm ca statele membre să implementeze această propunere cât mai curând posibil.

În al doilea rând, Comisia a analizat în mod corect problemele și succesele directivei anterioare, și vreau să precizez aici că aceasta a fost prima directivă în care înțelegerea coordonatorilor comisiei de a invita Comisia să-și prezinte evaluarea completă a impactului oricărei propuneri a fost dusă la bun sfârșit în întregime. Am avut o evaluare a impactului foarte cuprinzătoare care a identificat cu claritate domeniile care necesită modificări.

Mai presus de toate, insistența ca mai ales autoritățile publice să se conformeze standardelor aplicate sectorului privat și să nu abuzeze de poziția lor în raport cu furnizorii mici, respectând aceste cerințe, este esențială în mod indiscutabil. Aceasta este realizarea majoră și doresc să mulțumesc mai ales Președinției belgiene – și văd că sunt reprezentați aici în seara aceasta – deoarece au rezistat cererilor din partea unor state membre care au încercat să găsească o cale de ieșire din această cerință de 60 de zile.

I-am spus Președinției belgiene că această directivă nu mai are absolut niciun rost dacă permite așa ceva. Este golită de semnificație dacă autoritățile publice sunt scutite.

Cred că acesta este un exemplu bun de reglementare inteligentă, însă permiteți-mi să conchid prin a face două observații finale. În primul rând, aceasta trebuie implementată în mod corespunzător și consecvent în fiecare stat membru; și, în al doilea rând, trebuie să ducă la o schimbare a culturii care să afirme că pur și simplu nu se mai acceptă ca clienții mari să exploateze întreprinderile mici plătindu-le târziu. Cred că acestea sunt obiectivele pe care le va realiza această directivă.

  Oreste Rossi, în numele grupului EFD. – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, doresc în primul rând să-i mulțumesc domnului Tajani pentru declarația sa, pe care o sprijin din toată inima.

Se întâmplă prea des ca autoritățile publice să fie ele însele rău platnice, și acestea fac adesea ca întreprinderi de altfel sănătoase să eșueze și să deterioreze semnificativ competitivitatea întreprinderilor noastre. Acestea pot provoca o reacție în lanț îngrozitoare cu repercusiuni sociale majore care, în cele din urmă, pot avea efecte nedorite întocmai pentru autoritatea publică care a dat naștere acestei deteriorări, prin creșterea prețurilor, costurilor și, în consecință, a cheltuielilor.

În lumina tuturor acestor aspecte, nu este deloc surprinzător dacă o întreprindere mică este silită să declare faliment din cauza unei lipse de active lichide, în special în perioade de criză economică și recesiune precum cele în care ne aflăm. Prin urmare, s-a hotărât să se impună sancțiuni severe pentru asemenea întârzieri ale efectuării plăților. Noii parametri prevăzuți în raportul adoptat includ păstrarea libertății contractuale în negocierile dintre întreprinderi private, însă impunerea unor limite temporale (30 + 30 zile), stabilirea termenului în care autoritățile publice trebuie să plătească întreprinderile private la 30 de zile și introducerea unei reguli noi pentru corporațiile mari – cum ar fi cele care operează în serviciile de poștă, energie și transport – care concurează cu întreprinderi private chiar dacă sunt finanțate public, în sensul că sunt considerate egale cu întreprinderile private și sunt, în consecință, supuse regulilor pieței private.

Depinde acum de statele membre să implementeze această dispoziție cât mai repede cu putință pentru a revigora acele companii care sunt încă în dificultate în prezent, așa cum au subliniat domnul comisar și mai mulți dintre colegii mei deputați.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Doamnă președinte, doamnelor și domnilor, având în vedere lanțurile de datorii care afectează, de asemenea, și încătușează economia Ungariei, ar trebui, desigur, să salutăm o directivă care facilitează consolidarea unei discipline mai puternice privind efectuarea plăților și predictibilitatea proceselor financiare, contribuind astfel la îmbunătățirea situației operatorilor financiari. Pe de o parte, amendamentele prevăzute fac propunerea originală mai clară, ceea ce este o îmbunătățire, iar, pe de altă parte, spre deosebire de obiectivele originale, slăbesc forțele descurajatoare din propunerea originală, în special din partea autorităților. Derogarea de la 30 de zile nu este permisă mai ales în cazul autorităților publice. Trebuie să aplicăm o directivă în fundal care să facă acest termen limită posibil. În ceea ce privește sancțiunile, întreprinderile și autoritățile trebuie tratate egal. Obiectivul fundamental este recuperarea economiei și efectuarea cu promptitudine a plăților pentru a facilita stabilitatea financiară a întreprinderilor mici și mijlocii. În propunere nu s-au luat măsuri pentru facilitarea acestui aspect.

Abuzând de cota lor de piață semnificativă și de dominația lor, companiile multinaționale mari își forțează partenerii domestici să încheie contracte care stipulează termene de plată de 90 sau de 120 de zile, cu sancțiuni posibile abstracte dacă aceste termene nu sunt respectate. Totuși, furnizorul vulnerabil nu îndrăznește să aplice sancțiuni nici măcar când legea este în mod clar de partea sa, de teama de a nu pierde comenzi. Pentru a evita această situație ar trebui să avem reglementări statutare în fiecare caz, care să stipuleze sancțiuni obligatorii în caz de întârzieri ale efectuării plăților, cu impunerea de amenzi asupra creditorului când aceste sancțiuni nu sunt percepute. Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție.

  Andreas Schwab (PPE). – (DE) Doamnă președintă, domnule comisar, doamnelor și domnilor, este, desigur, absolut normal în Parlamentul European să începem prin a le mulțumi colegilor noștri deputați însă, în cazul acestei directive, cred că este chiar adecvat să începem prin a ne exprima mulțumirea. În primul rând, aș dori să-i mulțumesc domnului comisar Tajani care, într-un mod rar întâlnit până acum, a cuprins cererile și preocupările justificare ale Parlamentului în activitatea Comisiei într-un mod incredibil de deschis. Aceasta a fost într-adevăr o evoluție nouă și pozitivă în cooperarea dintre Consiliu, Comisie și Parlament. În această privință, pot doar să susțin ceea ce s-a spus deja în această privință: acesta este un regulament inteligent și avem nevoie de mai multe regulamente de acest gen.

Totuși, cred că noi, cei din Parlamentul European, am putut, de asemenea, să facem în așa fel încât această directivă să sfârșească în Consiliu cu acest rezultat, care a fost deja descris de numeroși colegi deputați ca fiind pozitiv. Între Comisia pentru afaceri juridice și Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, am urmat o strategie comună la nivelul comisiilor. Am colaborat îndeaproape, inclusiv dincolo de diviziunile grupului și trebuie să spun că, în calitate de reprezentant al Partidului Popular European (Creștin-Democrat), aș dori nu numai să-mi exprim mulțumirea, ci și respectul pentru raportoare, doamna Weiler, pentru faptul că – deși a avut inițial un conținut definit diferit – în calitate de raportoare a acestei Camere, a reprezentat, în cele din urmă, votul, opinia majoritară a Comisiei, într-un mod foarte serios și emfatic. Fără acest lucru, acest succes nu ar fi fost posibil, în ciuda muncii semnificative depuse de raportorii alternativi.

În cele din urmă, aș dori să mai menționez un aspect. Există un domeniu pe care l-am menționat până acum doar foarte pe scurt și acesta se referă la cei 40 de euro care vor putea fi, pe viitor, facturați în cazul întârzierii efectuării plăților. Consider că atunci când această măsură va fi implementată în statele membre, când consumatorii vor afla despre ea, va trebui să încercăm să explicăm acest lucru de multe ori, deoarece în cazul unei livrări normale în totalitate a bunurilor, 40 de euro sunt chiar un mijloc eficient de împiedicare a întârzierilor efectuării plăților, întârzieri cărora dorim să le punem capăt în Europa. Consider că Comisia și statele membre vor trebui să continue să-și exercite influența asupra opiniei publice pentru a le permite consumatorilor să înțeleagă de ce este această directivă necesară spre binele întreprinderilor mici și mijlocii din Europa.

  Alan Kelly (S&D). – Doamnă președintă, aș dori să-i mulțumesc domnului comisar pentru comentariile sale excelente de mai devreme. Acest document legislativ este excelent și aș dori să o felicit cu precădere pe colega mea, Barbara Wiler, pentru modul în care a dus această inițiativă la bun sfârșit. Acest act legislativ este fantastic și un exemplu al tipului de legislație bună pe care o putem adopta. Va permite circulația mai bună a banilor în economiile noastre și, prin urmare, este bun pentru întreprinderi, întreprinderile mici și pentru societate în general. Mai mult, ne va ajuta în chestiunea majoră cu care ne confruntăm cu toții în prezent, și anume crearea de locuri de muncă.

Această directivă va oferi principii clare și puternice ce pot fi comunicate în piețe și statelor membre cu privire la faptul că întârzierile efectuării plăților nu vor mai fi tolerate. Acest lucru ar trebui să creeze mai multă lichiditate. Este mai probabil ca întreprinderile care sunt plătite cu promptitudine să poată să se servească de credite, să-și dezvolte afacerea și, în general, să creeze locuri de muncă. Mai mult, știu din cazuri recente de insolvență din țara mea, Irlanda, care au ajuns la tribunal, și mai ales în sectorul construcțiilor, că numeroasele întârzieri ale efectuării plăților sfârșesc prin a ajunge datorii mari și îngenunchează întreprinderile. Așa s-a întâmplat cu o companie care mi-a fost foarte aproape, și acest lucru a dus la concedieri în masă.

Salut, de asemenea, dispoziția privind numirea pozitivă. Cred că aceasta este o idee bună. Recompensează practicile bune și creează stimulente.

Să nu uităm agricultorii. Agricultorii suferă de neprimirea la timp a plăților de la procesatori și supermarketuri. Multiplii câștigă. Să sperăm că aceste legi le vor da o poziție de negociere mai puternică pentru ca acest grup vulnerabil din lanțul alimentar să poată fi, de asemenea, protejat mai bine.

  Edvard Kožušník (ECR). – (CS) Pentru început, cred că trebuie să-i mulțumesc raportoarei, doamna Weiler, pentru activitatea excelentă pe care a întreprins-o deoarece lucrurile nu au fost deloc ușoare inițial. Cu toate acestea, cred că putem fi mulțumiți de forma finală.

Spre deosebire de propunerea originală a Comisiei, care mi s-a părut puțin despărțită de practică, acest amendament nou a reușit să vină mai aproape de realitatea care predomină în relațiile comerciale și contractuale. Propunerea a reușit, de asemenea, mai ales, să simplifice și să clarifice ceea ce consider o mișcare fundamentală spre o mai bună inteligibilitate a standardelor. Dacă există vreun lucru care merită subliniat, acela este că, spre deosebire de propunerea originală a Comisiei, am reușit să reținem principiul libertății contractuale în relațiile comerciale și contractuale. În același timp, este o veste foarte bună că am reușit să finalizăm cu succes o dispoziție care stipulează că instituțiile Uniunii Europene au același statut ca autoritățile publice în statele membre. Astfel, de acum înainte, aceste instituții vor trebui să plătească la timp, fapt care va fi apreciat mai ales de beneficiarii fondurilor europene. Sunt, de asemenea, foarte fericit că am reușit să ștergem dispoziția foarte ridicolă care obliga autoritățile publice care plăteau cu o zi întârziere să plătească o penalizare de bază de 5 % din suma totală datorată pe lângă rata standard a dobânzii pentru întârzierea efectuării plăților. Nu este nevoie să subliniez tipul de impact pe care l-ar avea această dispoziție asupra bugetelor publice deja pătate.

Din nou, aș dori să mulțumesc raportoarei și colegilor mei pentru efortul pe care l-au investit pentru a găsi un compromis comun cu privire la forma acestui raport. Cred că această energie a fost cheltuită bine.

  Anna Maria Corazza Bildt (PPE). – Doamnă președintă, aș dori să mă alătur corului de mulțumiri și de felicitări, care sunt mai mult decât o simplă formalitate în această seară. Aș dori să-i mulțumesc domnului comisar Tajani pentru angajamentul său personal, Consiliului pentru flexibilitatea sa și, desigur, colegilor mei, pentru că au ajuns la acest compromis în primă lectură, care este atât de important pentru noi, cei din domeniul afacerilor. Mulțumesc mai ales prietenei mele Małgorzata Handzlik din PPE.

Deoarece am fost și eu femeie de afaceri înainte de a intra în această Cameră, sunt conștientă pe deplin de faptul că întârzierea efectuării plăților este o chestiune gravă pentru companiile mici. Uneori, acest lucru poate duce la faliment. Altădată, în cel mai bun caz, poate fi o sursă de incertitudine și poate prejudicia afacerea.

Limitarea perioadei de efectuare a plăților pentru autoritățile administrative publice la 60 de zile este, desigur, o realizare majoră, căci autoritățile publice, așa cum tocmai a subliniat domnul comisar Tajani, nu trebuie decât să proceseze plățile, deci este o chestiune de reducere a birocrației.

Sunt, de asemenea, bucuroasă că am introdus B2B, căci întreprinderile mici dispun acum de un cadru juridic clar, care le permite să ceară despăgubiri de la companiile mari în cazul întârzierii efectuării plăților, lucru pe care uneori nu îndrăzneau să-l facă.

Cred că am găsit un echilibru bun între respectarea libertății contractuale – care este foarte importantă – și punerea la dispoziția întreprinderilor mici a instrumentelor necesare pentru a evita să fie ținute captive de întreprinderile mai mari sau de administrația publică. În loc să-și piardă timpul alergând după datorii, acum își pot consacra resursele exercitării în mod eficace a dreptului lor de a primi plăți, dobânzi și despăgubiri.

Cred că acest acord ar trebui să fie un instrument care să descurajeze întârzierile efectuării plăților mai degrabă decât un instrument care să pună în aplicare colectarea plăților întârziate, și, așa cum a afirmat Malcolm Harbour, să creeze într-adevăr o cultură a plății la timp, ceea ce va duce la o funcționare mai bună a pieței interne și, desigur, de care să beneficieze toate părțile interesate.

Am demonstrat că Parlamentul poate lua măsuri concrete care chiar pot să facă o diferență, să creeze mai multe slujbe și să asiste IMM-urile. Acum, chestiunea primordială este ca Consiliul și statele membre să-și asume responsabilitatea pentru a se asigura că aceste reguli sunt aplicate în mod corespunzător.

  Sylvana Rapti (S&D). – (EL) Doamnă președintă, mulțumirile mele doamnei Weiler care a dat, cred, o mână de ajutor întreprinderilor mici și mijlocii de pe întreg teritoriul Europei și deci Europei înseși. În acest moment critic pentru economia Uniunii, se depun eforturi foarte serioase și substanțiale pentru consolidarea întreprinderilor mici și mijlocii. Știm cu toții că întârzierile efectuării plăților sunt adesea motivul din cauza căruia aceste companii dau faliment și se pierd slujbe. Am reușit, cu foarte mare dificultate, asociată cu o și mai mare dorință de compromis pentru ca slujbele să fie salvate, să intermediem un acord destul de dur, însă care este în mod sigur necesar și corect.

Sunt sigură că înțelegeți că, în calitate de cetățean grec, această chestiune mă interesează și mă preocupă și mai mult. Faptul că Grecia a acceptat marje de plată care ar putea fi catalogate drept „înguste” demonstrează că suntem într-adevăr dedicați schimbării situației din țara mea. Regula generală a plății în 30 de zile înseamnă, în termeni foarte simpli, că procedurile noastre de audit administrativ intern pentru aprobarea plăților trebuie modificate. Excepția de 60 de zile, mai ales în sectoare precum sănătatea, ne oferă o marjă pentru gestionarea procedurilor de plată în lanț care sunt adesea dificil de verificat.

Vreau să reușim – și cred că vom reuși – deoarece datorăm acest lucru lucrătorilor și oamenilor de afaceri din Grecia și lucrătorilor și oamenilor de afaceri din Europa. Trebuie să dăm întreprinderilor mici și mijlocii o șansă să lucreze cu mai multe stimulente și să creăm o creștere sănătoasă.

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Problema efectuării cu promptitudine a plăților în tranzacțiile comerciale afectează și agricultorii și furnizorii de produse agricole. Foarte adesea, termenele limită pentru soluționare sunt amânate foarte mult, și acesta este unul dintre motivele din cauza căruia situația economică a multor ferme se înrăutățește. Adesea, agricultorii nu sunt plătiți la timp pentru produsele lor.

În recentul raport Bové, Parlamentul European s-a declarat în favoarea agricultorilor și a decis ca perioada maximă pentru efectuarea plăților pentru tranzacții de acest gen să nu depășească 30 de zile. Trebuie să ne străduim să punem eficient această perioadă în practică în toate statele membre ale Uniunii Europene. Agricultorii trebuie protejați împotriva practicilor neloiale ale întreprinderilor comerciale și, mai ales, ale lanțurilor de vânzare cu amănuntul imense.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Doamnă președintă, domnule Tajani, doamnă Weiler, directiva privind combaterea întârzierii efectuării plăților în tranzacțiile comerciale este un act puternic și important al acestei Camere, care a devenit purtătorul de cuvânt al solicitărilor juste ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) din Europa, care suferă de ani de zile de pe urma întârzierii efectuării plăților pentru facturile lor. Aceasta este o problemă foarte serioasă, care a împiedicat dezvoltarea companiilor și, în unele cazuri, a dus la faliment firme sănătoase, care se aflau deja sub presiune din cauza ratelor mari ale dobânzii percepute de bănci.

În baza acordului la care s-a ajuns la 13 septembrie între Parlament și Consiliu, acum companiile se pot baza pe termene limită sigure până la care se pot aștepta să le fie plătite facturile, iar aceste termene limită vor trebui respectate atât de autoritățile publice, cât și de sectorul privat. Directiva propusă va îmbunătăți cu siguranță fluxul de numerar pentru companiile din Europa, care dispun astfel de un instrument juridic important cu care își pot exercita drepturile eficient și în întregime. Nu aș dori ca acest beneficiu pentru IMM-uri să aibă un impact asupra prețurilor de achiziție.

Sper că statele membre vor ști să reacționeze la mesajul puternic transmis de Uniunea Europeană în acest moment de declin economic special prin accelerarea transpunerii directivei europene în legislațiile lor naționale.

  Oldřich Vlasák (ECR). – (CS) Această propunere necesară de revizuire a directivei privind întârzierea efectuării plăților, pe care am discutat-o astăzi, este cu siguranță mai bună decât propunerea originală. Regret totuși că în compromisul final nu am reușit să asigurăm un statut egal pentru toate părțile și să menținem condiții de luptă egale atât pentru entitățile publice, cât și pentru cele private. În timp ce perioadele de efectuare a plăților pentru contracte în întreprinderi ar trebui, în principiu, să fie limitate la 60 de zile calendaristice – și această perioadă poate fi prelungită în situații excepționale – în cazul contractelor cu autoritățile publice, inclusiv municipalități și orașe, perioadele nu ar trebui să depășească 30 de zile calendaristice. Acest lucru mi se pare greșit deoarece toți jucătorii ar trebui să opereze în conformitate cu aceleași condiții.

Justificarea potrivit căreia autoritățile publice sunt în avantaj în sensul că pot obține finanțare în condiții mai avantajoase decât întreprinderile, sau că depind mai puțin de construirea unor relații stabile, poate fi valabilă pentru autoritățile naționale sau pentru instituțiile europene, însă nu este cu siguranță valabilă pentru majoritatea orașelor mai mici și municipalităților rurale, nu numai din Republica Cehă, ci din întreaga Europă. Propunerea care a rezultat este, prin urmare, în mare parte discriminatorie față de aceste orașe mai mici.

  Lara Comi (PPE). – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, personal sunt de acord cu necesitatea consolidării Directivei 2000/35/CE și a identificării instrumentelor necesare pentru a pune capăt, sau cel puțin pentru a reduce semnificativ întârzierea efectuării plăților în tranzacțiile comerciale.

Consecințele economice și politice ale întârzierii efectuării plăților pe piețele naționale și mai ales pe piața europeană sunt evidente pentru toată lumea. Recesiunea economică actuală a înrăutățit situația, dăunând competitivității și profitabilității și mai mult și amenințând serios supraviețuirea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), care formează o parte esențială din piața europeană, creează bunăstare și joacă un rol decisiv în crearea de locuri de muncă.

Această alegere politică a Comisiei Europene este un pas în direcția cea bună, aceeași la care s-a referit domnul Monti în raportul său când a vorbit despre necesitatea de a interveni pentru a face climatul economic mai favorabil IMM-urilor. Cât despre dacă autoritățile se vor conforma cu promptitudine sau dacă rata dobânzii de 8 % va avea efect descurajator, nu pot ascunde faptul că mă îndoiesc întrucâtva de rezultat, când mă gândesc la anumite regiuni din propria mea țară și din alte state membre care chiar se vor lupta pentru a respecta aceste reguli noi.

Sper că această abordare nouă poate fi o oportunitate reală de schimbare. Acum este important să monitorizăm transpunerea directivei în diverse sisteme juridice interne, cu implicarea autorităților regionale și locale, pentru a ne asigura că este aplicată uniform pretutindeni.

  Regina Bastos (PPE). – (PT) Doamnă președintă, domnule comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să încep prin a-mi felicita colega deputat, raportoarea, pentru munca ei, precum și prin a le mulțumi tuturor celor care au lucrat cu ea la acest raport, care a permis să se ajungă la un acord la prima citire.

Toată lumea de aici a recunoscut că directiva actuală, care reformează directiva anterioară care este mai veche de 10 ani, dorește să pună capăt unei probleme larg răspândite: Uniunea Europeană și efectuarea cu întârziere a plăților. Asemenea întârzieri sunt irezonabil de lungi în unele state membre atunci când este implicată administrația publică. Această practică are efecte negative masive asupra vieții economice, fie că este vorba despre întreprinderile mici și mijlocii sau despre piața internă, și nu mai pot fi tolerate, mai ales dacă ținem cont de criza economică și financiară cu care ne confruntăm în prezent.

Acest amendament legislativ aduce coerență și semnificație planului de readucere la viață a economiei europene și de implementare a „Small Business Act”. Această directivă va îmbunătăți în mod cert lichiditatea întreprinderilor. Creditorii vor dispune de un instrument eficace și eficient pentru a-și exercita drepturile împotriva „comportamentului rău platnicilor”. Odată cu implementarea acestei directive, practicile reprobabile ale entităților publice vor constitui excepția. Instituțiile administrative publice ar trebui să dea un exemplu bun prin plata facturilor lor pentru bunuri și servicii în termen de o lună. Acum depinde de instituțiile implicate, de Consiliu și de statele membre să se asigure că această directivă va fi transpusă cât mai curând posibil.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Doamnă președintă, domnule comisar, întreprinderile mici suferă frecvent de pe urma dificultăților financiare provocate de întârzierea efectuării plăților și, în situația economică actuală, întârzierile efectuării plăților pot însemna chiar faliment pentru furnizorii de bunuri și servicii din cauza lichidității nesatisfăcătoare.

Acum s-a ajuns la un acord cu Consiliul în vederea actualizării Directivei privind întârzierea efectuării plăților, care urmează să stabilească un termen limită general de 30 de zile pentru plățile dintre întreprinderi și corporații publice. După părerea mea totuși, este, de asemenea, important să recunoaștem o libertate contractuală generală în tranzacțiile comerciale dintre întreprinderi, și de aceea consider că este o idee bună ca perioadele de plată în tranzacțiile comerciale dintre companii să poată fi, de asemenea, extinse la 60 de zile, dacă ambele părți doresc acest lucru.

Perspectiva prelungirii perioadelor de efectuare a plăților pentru autoritățile publice este una mai limitată, iar întârzierea efectuării plăților în administrația publică, mai ales, a devenit o problemă majoră în unele țări UE. În Grecia, de exemplu, perioada medie de efectuare a plăților a trebuit extinsă până la 165 de zile (deși situația se îmbunătățește, așa cum a subliniat colegul nostru deputat grec aici). În Spania este de 138 de zile, iar în Italia de 128.

Întârzierea efectuării plăților a adus beneficii companiilor de finanțare, deoarece întreprinderile au fost forțate să-și vândă soldul creanțelor pentru a accelera ciclul veniturilor. Aceste servicii financiare costă bani și trebuie să subliniem faptul că întreprinderile au un drept de bază de a primi sumele care le sunt datorate fără a trebui să plătească intermediari sau să suporte costuri suplimentare.

Dobânda stabilită pentru întârzierea efectuării plăților, dobânda de referință plus 8 %, este acceptabilă, însă taxa de recuperare minimă de 40 de euro s-ar putea să fie considerată excesivă pentru livrări mici și, de exemplu, repetate. Trebuie să ne amintim că penalitățile la scadență trebuie să fie rezonabile, ceea ce înseamnă că trebuie să fie corelate cu costurile rezonabile care au fost suportate în realitate de creditor. În ciuda acestor comentarii secundare, Directiva privind combaterea întârzierii efectuării plăților va fi în mod cert în principal în folosul întreprinderilor mici și mijlocii.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) În contextul unei economii instabile, plățile întârziate au efecte negative asupra IMM-urilor. Îmbunătățirea sistemului în acest sens reprezintă un obiectiv ambițios și totodată necesar pentru plata la timp a angajaților și furnizorilor. Noile reguli privind întârzierea efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale ar trebui să faciliteze și să accelereze recuperarea de către companii a banilor ce li se cuvin. Consider că este esențial ca toate părțile să se afle pe picior de egalitate și regulile să se aplice tuturor.

În ultimii trei ani în România peste 30 de mii de IMM-uri au dispărut ca urmare a blocajului financiar. Una dintre cauze o reprezintă întârzierea efectuării plăților de către stat a produselor și serviciilor.

În final, doresc să-mi exprim susținerea cu privire la această propunere de directivă care încurajează o mai bună supraveghere și evaluare a sistemului de tranzacții comerciale.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Sunt sigură că mâine vom adopta această directivă revizuită și vom deschide astfel calea spre o nouă cultură a afacerilor, în care efectuarea la timp a plăților va fi o practică comună, iar întârzierile efectuării plăților vor fi sancționate aspru. În special antreprenorii mai mici vor aprecia faptul că autoritățile de stat și instituțiile legate de bugetul de stat nu vor mai datora bani luni la rând pentru bunuri și servicii, și vor plăti, poate, în termen de 30 de zile.

Sunt mulțumită de faptul că Consiliul a acceptat noua taxă de 40 de euro pentru recuperarea plăților și de faptul că sprijină, de asemenea, o rată a dobânzii mărită pentru arierate în comparație cu 1 % în prezent. Cred doar că aceasta nu este posibilă când se recuperează sume minime care se datorează mai degrabă erorilor și care nu au un efect vizibil asupra capacității companiilor de a plăti. Din fericire, aceasta nu se aplică și pentru efectuarea cu întârziere a plăților de către consumatori.

Sunt mulțumită de faptul că Comisia mea și Consiliul au fost de acord cu faptul că nu este posibil să se introducă un sistem dual de sancțiuni pentru sectoarele public și privat, așa cum a propus Comisia. Am remarcat paradoxul potrivit căruia, de exemplu, spitalele ar trebui să plătească creditorilor lor privați penalizări mai mari decât cele pe care le-ar putea cere ele însele de la debitorii lor. Această schimbare creează un instrument de înaltă calitate și o felicit pe doamna Weiler.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Doamnelor și domnilor, salut raportul doamnei Weiler, care își propune să elimine lacunele și să creeze obiceiuri comerciale corecte în Uniunea Europeană, însă să nu ne facem iluzii. Aceasta este o măsură necesară, însă nu suficientă, căci cunoaștem cu toții modalitățile prin care companiile dominante pot exercita presiune. Aceasta este o măsură foarte importantă și necesară, însă nu suficientă. Controlul în continuare este foarte important, căci este bine cunoscut faptul că întreprinderile mici, inclusiv cele din sectorul agricol, sunt dezavantajate cu precădere în lanțul de aprovizionare cu alimente, după cum este menționat în raportul Bové. Sunt expuse dominației cumpărătorilor și lanțurilor de magazine mari. Raportul doamnei Weiler aduce, de asemenea, o contribuție importantă în această privință, însă monitorizarea eficientă și controlul în continuare sunt necesare. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Luís Paulo Alves (S&D). – (PT) Doamnă președintă, în prezent, în multe state membre există o disparitate vastă în ceea ce privește condițiile de plată către întreprinderi, mai ales atunci când sunt implicate statul, întreprinderile mici și mijlocii și companiile mari. Aceia dintre noi care provin din mediul afacerilor știu că în criza economică actuală și în contextul dificultăților în creștere în ceea ce privește finanțarea, companiile se confruntă din ce în ce mai mult cu probleme de lichiditate, și că în multe state membre acestea sunt chiar expuse riscului sporit de a da faliment.

Pare clar că directiva existentă, care a încercat să reglementeze această chestiune, a avut un efect limitat, iar propunerea pe care o analizăm acum reprezintă o etapă importantă în întâlnirea termenelor limită pentru efectuarea plăților, nu numai în relațiile dintre companii și instituții publice, ci și în – și acest lucru este esențial – în relațiile pe care companiile le stabilesc una cu cealaltă. Avem acum legislație care ne oferă mai multă valoare adăugată, cu un sistem clar de sancțiuni pentru întârzierea efectuării plăților, și aceasta este, de asemenea, o îmbunătățire eficientă în combaterea abuzului statutului și companiilor mari care profită de poziția lor dominantă.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Mediul juridic în statele membre în domeniul recuperării datoriilor variază. Prin urmare, experiența în ceea ce privește promptitudinea plății pentru bunurile și serviciile furnizate variază, de asemenea, în statele membre.

Totuși, avem un lucru un comun – întârzierea efectuării plăților creează probleme enorme pentru întreprinderile mici și mijlocii. În țara mea, există două grupuri de investitori care nu respectă adesea termenele limită pentru plata facturilor. Primul grup este alcătuit din instituțiile publice la diverse nivele, din autoritățile locale până la autoritățile municipale și instituțiile regionale, până la nivelul statului. Al doilea grup este alcătuit din antreprenorii străini majori care pun adesea subcontractanții mici în situații imposibile, mai ales în sectorul construcțiilor și în cel agricol. Firmele mici nu au de regulă genul de rezerve financiare care să le permită să-și plătească angajații timp de câteva luni fără a fi plătite pentru activitatea prestată. Să sperăm, prin urmare, că noua directivă va aduce îmbunătățirile așteptate și că reținerea intenționată a fondurilor va fi un fenomen de domeniul trecutului în Uniunea Europeană.

  Giovanni Collino (PPE). – (IT) Doamnă președintă, domnule Tajani, doamnelor și domnilor, întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) din Italia și din Europa suferă îngrozitor din cauza efectelor crizei. Ele sunt cele care se luptă cel mai mult de fiecare dată când au de-a face cu o datorie mare, căci este mai dificil pentru ele să găsească garanții. Ele sunt cele care au nevoie cel mai mult de bunuri lichide la dispoziție, deoarece dispun de mai puțin capital pe care-l pot face să crească. Ele sunt întotdeauna cele care sunt copleșite primele de dificultățile pieței, căci nu pot dispune de avantajul diversificării într-o măsură prea mare. Este în avantajul lor, mai presus de toate, că mâine vom vota raportul referitor la propunerea de directivă privind combaterea întârzierii efectuării plăților.

Autoritățile publice sunt în slujba cetățenilor și a intereselor acestora, care, în acest caz, sunt interese economice. Procedura administrativă trebuie concepută, stabilită și pusă în aplicare în funcție de aceste interese, pentru a respecta și prețui eforturile celor care sunt responsabili pentru viitorul numeroaselor familii al căror număr este egal cu cel al lucrătorilor dintr-o companie.

Datorită Parlamentului European, începând de mâine, IMM-urile vor fi protejate mai bine împotriva acelor contrapartide din sectoarele public și privat care s-au bazat, până în prezent, prea mult pe faptul că aveau posibilitatea de a amâna plata facturilor. În concluzie, doamnă președintă, aș dori să mulțumesc raportoarei și domnului comisar Tajani pentru devotament.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Orice persoană din mediul afacerilor sau care a fost implicată în activități comerciale este conștientă de complicațiile care pot fi cauzate de ceva atât de banal precum întârzierea efectuării plăților.

Aplaud abordarea raportoarei și sunt de acord cu evaluarea propunerii Comisiei și cu opiniile sale în ceea ce privește amendamentele și completările. Pe de altă parte, s-ar putea să fie util să se ia mai multe măsuri care să ofere un stimulent pozitiv pentru cei implicați în relații comerciale și să-i încurajeze să nu întârzie efectuarea plăților. De exemplu, statele membre ale Uniunii Europene pot fi sprijinite pentru a folosi un cod al plăților prompte sau prin publicarea unei liste albe a bun-platnicilor. Este pur și simplu necesar să avem în vedere nu numai sancțiuni în cazul întârzierii efectuării plăților, ci și să încercăm să dezvoltăm preventiv o cultură informală a plăților la timp.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Doamnă președintă, cu noua directivă privind combaterea întârzierii efectuării plăților în tranzacțiile comerciale putem aduce o îmbunătățire reală tuturor întreprinderilor din Uniunea Europeană. Pentru întreprinderile mici mai ales, este inacceptabil să trebuiască să aștepte câteva luni ca facturile să fie plătite. Prin urmare, sunt foarte mulțumit de faptul că astăzi intenționăm să stabilim termene limită fixe de plată și penalizări de reamintire pentru autoritățile contractante private și publice deopotrivă. Cu această armonizare la nivelul Europei, vom contribui într-adevăr la îmbunătățirea tranzacțiilor comerciale pe teritoriul Europei, fapt ce va fi mai ales în folosul întreprinderilor mici și mijlocii.

Trebuie să ne luptăm acum cu oaia neagră a industriei. Oaia neagră sunt toți cei care, în momentul în care plasează comanda, știu deja că nu o vor plăti niciodată.

  Antonio Tajani, membru al Comisiei. – (IT) Doamnă președintă, cred că dezbaterea a arătat bunăvoința Parlamentului – chiar dacă cu o varietate de nuanțe – de a sprijini această directivă, care va oferi răspunsuri concrete pentru întreprinderi mici și mijlocii și milioane de europeni care se așteaptă ca instituțiile Uniunii să-i ajute să-și păstreze slujbele.

Deoarece am fost deputat în Parlamentul European mulți ani la rând, trebuie să spun că sunt mulțumit de efortul enorm depus de întreg Parlamentul, și mai ales de raportori, pentru a adopta repede un document legislativ atât de important. Aș dori să mulțumesc Președinției și tuturor celor care au colaborat: personalului Comisiei, cabinetului meu, personalului Președinției belgiene și asistenților parlamentari.

Totuși, nu putem să stăm deoparte, așa cum a sugerat cineva, ci trebuie să ne asigurăm că aceste reguli sunt adoptate repede de statele membre, care au cel mult 24 de luni să se conformeze, deși sperăm că unora le va lua mai puțin timp. Vă asigur, de asemenea, că Comisia va continua să monitorizeze îndeaproape modurile în care directiva este transpusă și pusă în aplicare, și că va avea grijă să trimită un raport Parlamentului, în conformitate cu programul stabilit.

Vă mulțumesc încă o dată pentru că ați cooperat cu Comisia și pentru rezultatul extraordinar pe care l-am obținut într-un timp atât de scurt.

  Barbara Weiler, raportoare. – (DE) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, când vom discuta această chestiune acasă, în județele noastre electorale, cred că vom afla cu toții că primim foarte mult sprijin – un lucru care nu reprezintă o concluzie anticipată în ceea ce privește dosarele europene – deoarece această chestiune a întârzierii efectuării plăților în ansamblul său nu este doar criticată acasă; toată lumea consideră un dat faptul că plățile ar trebui efectuate la timp. Așa stau lucrurile indiferent de partidul din care face parte cineva, și nu depinde nici de ramura industriei despre care vorbim. Avem așadar un consens vast. Aș dori, de asemenea, să le mulțumesc colegilor mei deputați care și-au arătat acordul prin acest rezultat din seara aceasta.

Aș dori să menționez încă trei aspecte. Așa cum am afirmat la începutul dezbaterii, vom pune roțile în funcțiune mâine. Totuși, va trebui să analizăm foarte atent dacă relaxarea pe care am introdus-o pentru microîntreprinderi, pentru întreprinderile din domeniul agricol, de exemplu, și pentru firmele de artizanat, chiar este suficientă pentru a obține banii care le sunt datorați. Va trebui să analizăm foarte atent felul în care va funcționa limitarea libertății contractuale. Acesta este un lucru nou pe care îl vom încerca pe piața internă europeană și pe care îl sprijinim cu toții într-o măsură mai mare sau mai mică. Va trebui să analizăm dacă rata dobânzii pentru întârzierea efectuării plăților, de 8 %, este adecvată; Parlamentul ar fi dorit ca aceasta să fie de 9 %. Vom vedea cum merg lucrurile, și aș dori să rog Comisia să fie foarte atentă pentru a se asigura că, în timpul procesului de punere în aplicare, statele membre nu diluează directiva.

Și eu întrevăd un succes sigur. Am aflat că Spania a venit deja cu o legislație nouă care ține cont de metodele noastre, și știu că acest lucru este valabil și pentru alte state membre. În orice caz, Comisia noastră va monitoriza situația sau va efectua o evaluare a impactului în conformitate cu o directivă, pentru ca statele membre să știe că, atunci când mandatul parlamentar va ajunge la sfârșit, vom ști cine a implementat practicile de plată îmbunătățite așa cum ne-am dorit noi și cine nu. Aș dori să mulțumesc tuturor celor care au contribuit la acest rezultat, inclusiv Președinției belgiene, care nu a primit, poate, suficientă recunoaștere pentru contribuția sa. Știm cât de eficient și de constructiv ați purtat negocierile – o țară mică, însă aș spune o țară cu metode foarte eficiente și inteligente de obținere a rezultatelor în Europa.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 20 octombrie, la 12.30.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE), în scris. – (RO) Directiva privind combaterea plăților întârziate oferă un instrument vital pentru construirea unei relații corecte și echitabile între autorități și întreprinderile mici și mijlocii. Odată intrată în vigoare, această directivă va pedepsi autoritățile rău platnice și le va oferi oamenilor de afaceri pârghii importante pentru a-și recupera creanțele.

Era necesară o astfel de legislație care să echilibreze piața și să ofere mediului privat garanții că autoritatea este un jucător cu puteri egale, care poate fi tras la răspundere atunci când nu respectă regulile jocului. Directiva oferă un termen rezonabil de 30 de zile pentru efectuarea plăților și derogări de până la 60 de zile doar în cazuri speciale, cum ar fi spitalele, precum și compensații și dobânzi de întârziere.

Deși forma votată este mai indulgentă cu autoritățile rău platnice comparativ cu propunerea inițială a Comisiei Europene, directiva oferă suficient sprijin atât întreprinderilor mici și mijlocii, cât și companiilor mari care, în multe dintre statele membre ale Uniunii Europene, întâmpină greutăți în a-și recupera banii pentru serviciile efectuate.

Sunt dezamăgit că a fost eliminată penalitatea de 5%, dar privesc acest pas înapoi ca pe o modalitate strategică de a obține sprijinul unui cât mai mare număr de țări ale Uniunii în dezbaterile din Consiliu.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Raportul privind măsurile împotriva întârzierii efectuării plăților își propune să îmbunătățească funcționarea pieței interne, să îmbunătățească etica plăților și să sprijine capacitatea de plată a întreprinderilor mici și mijlocii. Tendința actuală este de a plăti factura imediat, înainte de a fi scadentă sau după expirarea perioadei de scadență. Măsurile incluse în propunerea înaintată ar putea duce la o nouă cultură de afaceri în care plățile la timp sunt regula și întârzierea efectuării plăților este considerată a fi un abuz inacceptabil al clientului și o încălcare a contractului. Un nou procent de 1% ar putea fi impus pentru rambursarea costurilor de recuperare a plăților efectuate cu întârziere – pentru persoane fizice, întreprinderi și autorități publice – pe când în cazul întârzierii plăților ratelor individuale, dobânda și penalitățile ar fi calculate exclusiv pentru întârzierea efectuării plăților. O perioadă fixă de 30 de zile este propusă ca perioadă de plată. Excepțiile sunt permise doar în circumstanțe speciale. Aici este necesar să definim în mod clar ceea ce poate fi considerat circumstanță specială. Raportoarea propune stabilirea unei perioade de 60 de zile ca perioadă maximă de plată pentru autoritățile publice, sugestie pe care o sprijin în întregime. Dobânda pentru întârzierea efectuării plăților ar trebui să fie progresivă pentru a motiva debitorul să plătească suma datorată cât mai repede posibil. Abordarea judiciară, inclusiv penalizările, ar trebui, după părerea mea, să fie suplimentate de așa numitele măsuri neobligatorii ale statelor membre: de exemplu, promovarea facturilor electronice, ajustarea regimurilor de plată pentru un volum mare de muncă ori servicii sau publicitate pozitivă.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Comisia ONU pentru dezvoltare durabilă duce de mult o bătălie pentru a transforma statul într-un cetățean integru atunci când vine vorba de îndeplinirea obligațiilor sale. În februarie anul acesta, a fost aprobat în Parlament un proiect de lege al Comisiei ONU pentru dezvoltare durabilă care stabilește că statul trebuie să înceapă să plătească dobândă penalizatoare atunci când întârzierea efectuării plății depășește limitele stabilite în contract sau prin lege (30 sau 60 de zile). Comisia ONU pentru dezvoltare durabilă susține, de asemenea, posibilitatea de compensare a despăgubirilor dintre datoriile statului la companii și datoriile corporative la fondurile de asigurări sociale sau la autoritățile fiscale pentru câțiva ani, încercând să facă viața mai ușoară companiilor care, nefiind plătite de stat, încă se confruntă cu obligația de a-și plăti contribuțiile sociale și fiscale. Suntem, prin urmare, de acord în întregime cu textul care a fost aprobat acum și care va stabili o perioadă medie de 30 de zile pentru ca statul să-și plătească datoriile către furnizori. Acest termen poate fi prelungit la 60 de zile în cazuri specifice. Va stabili, de asemenea, obligația de a plăti dobânzi penalizatoare în cazul întârzierii efectuării plăților. Acestea sunt reguli bazate pe dreptate absolută și pot ajuta la alinarea multor companii, mai ales a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri).

  Liem Hoang Ngoc (S&D), în scris. – (FR) Aș dori să-i mulțumesc doamnei Weiler pentru calitatea raportului său și pentru rezultatul negocierilor sale cu Consiliul, căci înțelegerea la care s-a ajuns în primă lectură include toate elementele cheie care au fost înaintate de către Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European și care au fost aprobate în votul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor.

Sunt încântat mai ales de faptul că companiile private și autoritățile publice sunt acum puse pe picior de egalitate. Propunerea inițială a Comisiei conținea penalizări mult mai drastice pentru autoritățile publice, o poziție pe care grupul nostru a considerat-o inacceptabilă căci, spre deosebire de întreprinderile private, organele sectorului public nu sunt axate în primul rând pe profit, ci funcționează mai degrabă în interesul general.

Faptul că creditorul are dreptul la despăgubiri pentru cheltuielile de recuperare reprezintă, de asemenea, un real progres deoarece până acum multe companii, mai ales IMM-uri, au ales să nu ceară dobândă pentru întârzierea efectuării plăților de la debitori din simplul motiv că costul procedurilor relevante depășea eventualele câștiguri financiare.

În cele din urmă, perioada maximă de plată de 30 de zile care a fost stabilită în text pare rezonabilă, dat fiind faptul că există un anumit grad de flexibilitate, mai ales în cazul organelor de servicii medicale publice, aspect pe care grupul nostru îl consideră deosebit de important.

  Sandra Kalniete (PPE) , în scris. – (LV)În această perioadă de criză economică, trebuie să ducem la bun sfârșit reforme pentru a îmbunătăți mediul de afaceri, deoarece aceasta este cea mai bună șansă a noastră de a stimula economia prin cele mai directe mijloace, creând astfel locuri de muncă noi. Directiva privind combaterea întârzierii efectuării plăților în tranzacțiile comerciale este unul dintre cele mai pozitive exemple de acest gen. Întârzierea efectuării plăților pentru bunurile și serviciile primite este o practică care este vizibilă în statele membre. Mai mult decât atât, cu diverse ocazii organele publice care nu ar trebui, teoretic, să aibă vreo problemă în ceea ce privește plata facturilor sunt cele care acționează în acest mod. Acesta este un impediment semnificativ pentru activitățile întreprinderilor, care împiedică dezvoltarea lor. Acest fel de practică trebuie să înceteze. Cei mai mari câștigători în urma acestei directive nu vor fi doar întreprinderile care operează în întregime pe teritoriul unui anumit stat membru, ci mai ales întreprinderile mici și mijlocii, care vor putea să exporte bunuri și servicii în alte state membre fără a fi nevoie să se teamă că vor trebui să aștepte câteva luni pentru a-și primi banii. Cât despre consumatorii europeni, în general, aceștia vor câștiga datorită concurenței sporite și ofertei asigurate de noile norme. Directiva este un pas semnificativ către îmbunătățirea culturii plăților în Europa. Prin luarea unor asemenea decizii, construim o Europă care este un loc atrăgător pentru investitori și pentru propriile noastre întreprinderi. Este, de asemenea, esențial ca noi să continuăm să luăm decizii curajoase pentru a încuraja dezvoltarea.

  Pavel Poc (S&D), în scris. – (CS)În multe state membre UE, este un lucru obișnuit ca sectorul public și întreprinderile mari să ceară facturi cu termen de plată în 90 de zile sau chiar mai mult. Prin urmare, întreprinderile mici și mijlocii servesc drept bănci pentru corporațiile publice și întreprinderile mari. Datoriile interne ale întreprinderilor mici și mijlocii se acumulează, dând naștere unei otrăvi economice sub forma facturilor cu perioade de plată lungi care sunt aplicate cu dificultate. Acest lucru consolidează inegalitatea economică și, mai mult, reduce semnificativ concurența. Întreprinderile mici și mijlocii sunt forțate să acopere perioade lungi de plată prin credite pe care le obțin întotdeauna în condiții mai rele decât cele care pot fi obținute de la bănci de firmele mari sau de sectorul public. Noile condiții și reguli pentru toate părțile ajută semnificativ întreprinderile mici și mijlocii să se apere de aceste credite deghizate. Rata fixă a dobânzii pentru întârzierea efectuării plăților, propusă la 8 % este un element de descurajare adecvat și pentru firmele mari, perioada de plată fixă de 30 de zile este echilibrată pentru furnizor și cumpărător, iar perioada de 30 de zile pentru verificarea livrării împiedică abuzul de procedura de verificare pentru prelungirea perioadei de plată. Mai presus de toate, în ceea ce privește normele europene, acestea împiedică sectorul public și companiile mari să distorsioneze legislația adoptată la nivel național în statele membre. Îi mulțumesc sincer raportoarei pentru acest raport extrem de valoros și pentru rezultatul excelent.

  Debora Serracchiani (S&D), în scris. – (IT) Salut propunerea de directivă, care reprezintă un pas înainte decisiv în raport cu directiva care este în vigoare în prezent. Odată transpusă la nivel național, regional și local, aceasta va îmbunătăți în mod apreciabil plățile, mai ales cele efectuate de către autoritățile publice către companii, în special întreprinderi mici și mijlocii, care vor putea conta pe un flux de numerar mai sigur.

În numeroase țări din Europa, se știe că autoritățile publice plătesc târziu când se află într-o situație dificilă, provocând adesea falimentul unor companii. Un exemplu grăitor este Italia unde, până la sfârșitul lui 2009, autoritățile publice datorau companiilor aproximativ 60 de miliarde de euro iar întârzierile de plată aveau o medie de 186 de zile, cu extreme de 800 de zile. Este suficient să ne gândim la sumele datorate hotelurilor care au adăpostit supraviețuitorii cutremurului grav care a lovit regiunea Abruzzo în aprilie 2009.

16. Catastrofa reziduului nămolos din Ungaria (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este declarația Comisiei privind catastrofa reziduurilor nămoloase din Ungaria.

  Kristalina Georgieva, membră a Comisiei. – Doamnă președintă, în primul rând aș dori să-mi exprim cea mai profundă compasiune față de familiile victimelor și față de toți cei care au fost afectați de accidentul industrial care a avut loc la 4 octombrie în Ajka, Ungaria. De asemenea, aș dori să recunosc acțiunile decisive și eficiente ale autorităților ungare în ceea ce privește limitarea impactului scurgerii și împrăștierii acesteia din râurile Torna și Marcal în aval către Dunăre și în țările vecine, și, de asemenea, în ceea ce privește prevenirea riscului unor noi scurgeri prin construirea unor ziduri de protecție suplimentare.

Am avut oportunitatea să-i mulțumesc domnului ministru Sándor Pintér, ministrul ungar de interne responsabil cu protecția civilă, pentru toate eforturile diverselor servicii implicate și pentru curajul și angajamentul primilor respondenți.

Tocmai m-am întors de la locul accidentului unde am fost martoră atât la impactul catastrofal al reziduurilor nămoloase roșii asupra oamenilor, caselor, pământului și sistemului ecologic din acea regiune, cât și la eforturile semnificative ale echipelor de intervenție maghiare.

Deși cauzele dezastrului și impactul său sunt încă în curs de investigare, este clar că cea mai mare pagubă este cea din imediata apropiere a accidentului și a așezărilor omenești care au fost afectate direct, a terenului agricol și a sistemelor ecologice. 7 000 de locuitori, în principal din satele Kolontár și Devecser, au fost afectați. Nouă oameni au murit și 130 au fost răniți, circa 35 dintre aceștia fiind primi respondenți.

Aproximativ 1 000 de hectare de teren agricol și patru locuri Natura 2000 au fost afectate și s-au produs daune semnificative florei și faunei din zonă.

Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile maghiare, noroiul roșu nu conține concentrații ridicate de metale grele și prin urmare nu este considerat deșeu periculos.

Cu toate acestea, praful din reziduul nămolos prezintă un risc pentru sănătate și, prin urmare, sunt necesare măsuri de precauție pentru populație și pentru personalul de urgență din zonă.

Autoritățile maghiare au utilizat numeroase resurse umane și echipamente. Ieri, când am fost acolo, erau în jur de 1 200 de salvatori din departamentele de protecție civilă, mediu, sănătate și poliție care au lucrat neobosit la sol.

Este foarte important să subliniem faptul că etapa de urgență s-a terminat în mare acum, deoarece pericolul în aval spre Dunăre a fost înlăturat și riscul unei a doua scurgeri a fost limitat. Acum se iau măsuri pentru etapa următoare de decontaminare și de reabilitare. Utilajele și personalul continuă să lucreze la îndepărtarea reziduului nămolos roșu și la eliminarea acestuia în locuri adecvate. Casele și structurile care nu mai pot fi reparate sunt demolate; s-au construit și consolidat diguri de protecție pentru a preveni riscul unei a doua scurgeri. Zona continuă să fie monitorizată, iar populației îi sunt oferite informații cu privire la măsurile de precauție și sanitare.

Permiteți-mi să discut acum despre răspunsul UE. La 7 octombrie, autoritățile maghiare au declanșat mecanismul de protecție civilă solicitând o echipă de experți UE. Aceasta a fost trimisă imediat pentru o săptămână în zona afectată. Această echipă a oferit mai multe sugestii pentru măsuri menite să îmbunătățească și mai mult planul complet de remediere și recuperare al guvernului maghiar. Printre acestea se numără: minimalizarea împrăștierii în continuare a noroiul roșu prin intermediul aerului și al apei; măsuri pentru evaluarea riscurilor pentru sănătate și pentru reducerea acestora; măsuri pentru evaluarea riscului unor alte pagube și diminuarea acestor riscuri; monitorizarea ecologică; și măsuri de remediere și de revitalizare.

Dincolo de acest răspuns de urgență inițial, Comisia este pregătită să se folosească de mecanismul de protecție civilă pentru a ajuta în continuare cu expertiză, precum și cu echipament, dacă autoritățile maghiare solicită acest lucru.

În al doilea rând, fondurile structurale ar putea fi mobilizate pentru rezolvarea consecințelor dezastrului și acest lucru a fost făcut clar. Guvernul a fost informat referitor la acest aspect. Dacă ar decide că doresc să redirecționeze fondurile, Comisia ar privi aceste cereri favorabil.

În al treilea rând, este foarte puțin probabil ca mobilizarea fondului de solidaritate UE să fie posibilă în acest caz din cauza condițiilor stricte ale directivei actuale care reglementează doar catastrofele naturale; aceste condiții includ, de asemenea, un prag de 0,6 % de daune provocate PIB-ului și este puțin probabil ca acest prag să fie atins.

Din nou, Comisia este foarte preocupată, în mod evident, de necesitatea de a constitui fondul de solidaritate mai rapid și de a extinde raza de acoperire a acestuia. Este foarte dificil de explicat cetățenilor din statele membre de ce putem să ajutăm oamenii din Pakistan imediat, însă nu putem să ajutăm persoanele care trăiesc în regiunea Ajka.

Comisia analizează, de asemenea, problema referitoare la legislația privind mediul înconjurător. La o primă analiză, legislația UE existentă cu privire la deșeuri, Directiva privind deșeurile din industriile extractive, viitoarea directivă privind emisiile industriale care va înlocui directiva privind prevenirea și controlul poluării, directiva privind controlul pericolelor de accidente majore, așa numita Directivă Seveso și Directiva cadru a deșeurilor oferă un cadru suficient pentru reglementarea activităților industriale potențial periculoase și gestionarea deșeurilor într-o manieră care să nu prezinte riscuri pentru sănătate și mediu.

Comisia este de părere că accentul nu trebuie să fie pe noua legislație, ci pe asigurarea implementării adecvate și pe punerea în aplicare a legislației existente de către toate statele membre.

Avem, de asemenea, legislația privind mediul care se ocupă de pagubele post accident, în special Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător. Aceasta se aplică instalării și, în consecință, măsurilor de remediere necesare care trebuie luate de către operatorul răspunzător care ar trebui să suporte costul complet al remedierii.

Raportul nostru cu privire la punerea în aplicare a directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător arată o absorbție destul de înceată a instrumentelor de siguranță financiară pentru acoperirea datoriilor și acest lucru este valabil și în cazul Ajka. Ne gândim la felul în care putem consolida acest aspect pe viitor și, dacă este necesar, îl vom face obligatoriu.

După catastrofa reziduului nămolos din Ajka, Comisia va evalua lecțiile învățate la nivel european și, mai ales, caracterul adecvat și implementarea și punerea în aplicare corectă a legislației europene privind mediul înconjurător; măsurile trebuiau să garanteze că populația afectată și industria în pericol sunt acoperite de scheme de asigurare adecvate; și modalitatea de a consolida în continuare monitorizarea dezastrului european și capacitatea de răspuns și de a ne îmbunătăți instrumentele pentru a exprima solidaritate față de deputații și față de cetățenii noștri în momente de nevoie.

Referitor la acest ultim punct, aș dori să menționez că săptămâna viitoare Comisia va adopta comunicarea referitoare la consolidarea capacității de răspuns la dezastru a UE care va aborda răspunsul privind diverse tipuri de dezastre, inclusiv accidentele industriale, și va întări capacitatea noastră de a răspunde colectiv.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a-i mulțumi Parlamentului pentru sprijinul său puternic în ceea ce privește consolidarea capacității de răspuns a UE în caz de dezastre. Aștept cu nerăbdare să vă aud întrebările referitoare la cazul concret din Ungaria, precum și orice comentarii pe care ați dori să le faceți referitor la această problemă mai vastă.

  János Áder, în numele Grupului PPE. – (HU) Deoarece doamna comisar Georgieva a vorbit despre amploarea dezastrului industrial cu lux de amănunte, nu trebuie să dezvolt acest subiect în continuare și aș dori să-i mulțumesc pentru recunoștința exprimată față de cei care au participat la controlul daunelor. Știu că a vizitat Budapesta și a exprimat aceleași gânduri acolo. Acest lucru este salutat desigur de toți cei care au lucrat la controlul daunelor zi și noapte pentru mai mult de o săptămână. Tocmai ați vorbit despre posibilitatea de mobilizare a fondurilor structurale. Aș dori să vă rog să dezvoltați această chestiune mai în amănunt în răspunsul dumneavoastră, în gândurile dvs. de încheiere, și să ne spuneți la ce vă referiți prin acest lucru.

Ați menționat, de asemenea, că vă gândiți și la asistență obligatorie. Aș dori, de asemenea, să aflu mai multe despre ceea ce ar presupune această măsură. Cred că această tragedie care a avut loc în Ungaria, precum și tragediile care au avut loc în ultimii 10 ani în diverse regiuni, din Spania până în Franța și Belgia, ne avertizează că asemenea dezastre industriale se pot întâmpla și repeta în orice moment, oriunde. În același timp, acest dezastru ne-a atras atenția asupra faptului că Uniunea nu are mijloace disponibile și cred că ar trebui să formulăm acest lucru clar și fără ambiguitate. Da, nu are mijloace pentru a se ocupa de situații de acest gen. Și dvs. ați făcut referire la acest aspect mai devreme.

Cred că a sosit timpul să examinăm lista substanțelor periculoase și cred că reziduul nămolos roșu trebuie pus înapoi pe listă. Cred, de asemenea, că a sosit timpul să impunem asigurarea obligatorie de răspundere pentru fabricile angajate în activități periculoase, care se întâmplă să fie fabricile care sunt în mare parte responsabile pentru marile catastrofe industriale din ultimii 10 ani. Și cred, de asemenea, că a sosit timpul ca noi să stabilim un nou sistem financiar care poate să ofere asistență eficientă, mai exact asistență reală și rapidă pentru țara afectată. Vom înmâna în curând propunerea noastră referitoare la acest aspect doamnei comisar și sper că aceasta va avea aceeași atitudine deschisă la primirea ei pe care a avut-o în gândurile sale introductive.

  Csaba Sándor Tabajdi, în numele Grupului S&D. – (HU) În primul rând, aș dori să vă mulțumesc dumneavoastră și cetățenilor europeni care și-au exprimat compasiunea față de dezastrul din Ungaria. Evenimentul tragic din Ungaria este o pierdere și pentru Europa. Scopul dezbaterii de astăzi este de a transforma intențiile de solidaritate ale UE în asistență concretă și de a ne gândi la prevenirea unor dezastre ecologice viitoare.

Colegi deputați, propun să transformăm Fondul de solidaritate. Ar fi practic să extindem sprijinul și pentru catastrofele industriale și să reducem pragul echivalentului monetar al daunelor. Acest lucru este chiar mai justificat dat fiind ceea ce am auzit de la doamna Georgieva, și anume că am folosit doar 10 % din acest fond în ultimii 10 ani. Dezbaterea de astăzi trebuie, de asemenea, să ofere răspunsuri referitoare la cinci aspecte de siguranță tehnică care au legătură cu protecția mediului pe termen lung.

În primul rând, toate rezervoarele care sunt încă în stare de funcționare sau care au fost abandonate trebuie să treacă printr-o reevaluare tehnică și ecologică, conform unor principii UE stabilite uniform. Statele membre ar trebui să acționeze în conformitate cu disciplina tehnică stabilită în comun, iar Comisia Europeană ar trebui să verifice conformitatea. În al doilea rând, unitățile industriale care nu depozitează reziduul nămolos roșu în mod adecvat ar trebui să fie incluse în categoria fabricilor industriale periculoase. În al treilea rând, punerea în aplicare de către statele membre a Directivei privind deșeurile miniere ar trebui accelerată. În al patrulea rând, așa cum am propus și într-o întrebare cu solicitare de răspuns scris, UE ar trebui să sprijine programele de cercetare care au scopul de a recicla reziduul nămolos roșu. În al cincilea rând, în timpul Președinției ungare, ca parte a strategiei Dunărea, trebuie să începem să facem ordine și să îmbunătățim rezervoarele de deșeuri miniere și industriale din zona bazinului de scurgere al Dunării.

Și, în cele din urmă, singurele activități industriale permise în Europa secolului XXI ar trebui să fie cele care asigură decontaminarea și reciclarea deșeurilor lor. Astfel Europa poate fi făcută mai sigură și mediul natural mai locuibil.

  Corinne Lepage , în numele Grupului ALDE. – (FR) Doamnă președintă, doamnă comisar, doamnelor și domnilor, permiteți-mi să încep prin a-mi exprima solidaritatea față de victime. Totuși, există unele aspecte care trebuie discutate prin prisma acestei catastrofe.

În primul rând, vă mulțumesc, doamnă comisar, pentru informația potrivit căreia o comunicare va fi emisă săptămâna viitoare cu privire la măsurile de intervenție în caz de urgență, care sunt, desigur, esențiale. Ar trebui să fim în poziția de a sări în ajutorul concetățenilor noștri, fie că este vorba despre catastrofe naturale sau industriale.

Cu toate acestea, nu sunt fericită că acest reziduu nămolos foarte toxic – rapoartele de televiziune au inclus imagini cu oameni care au arsuri drept consecință a faptului că au intrat în contact cu reziduul nămolos – va fi clasificat drept deșeu cu caracter inert. Acest lucru este complet inacceptabil. Comisia trebuie să inițieze o revizuire a listei de deșeuri periculoase, cu scopul de a include reziduul nămolos și, în același timp, de a stabili dacă alte tipuri de produse ar putea fi adăugate pe listă.

Aspectul cheie este de facto punerea în aplicare a dreptului comunitar și, în această privință, doamnă comisar, simt că este vital ca Comisia să aibă resursele necesare pentru a monitoriza implementarea efectivă a legislației comunitare. Acest lucru nu înseamnă pur și simplu transpunerea directivelor, ci mai degrabă punerea în aplicare a legislației în toate activitățile din cadrul Uniunii.

Pentru a realiza acest obiectiv, Comisia are nevoie de puteri de supraveghere pe care nu le are, evident, în prezent. Nu avem nevoie de mai multe reguli; trebuie să aplicăm, efectiv, dreptul comunitar existent.

  Bart Staes, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, și eu doresc, desigur, să-mi exprim solidaritatea și compasiunea față de victime în numele Grupului meu, Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, în Parlament. Trebuie să ajutăm oamenii. Ceea ce s-a întâmplat acolo este îngrozitor. Totuși, doresc să fac trei comentarii în urma discursului dumneavoastră, doamnă comisar Georgieva.

Ați spus, sau ați sugerat, prin felul în care v-ați exprimat, că, la prima vedere, o mare parte din legislația europeană este respectată cum se cuvine. Totuși, doresc să îi solicit Comisiei să efectueze o investigație în profunzime. Așa cum a subliniat doamna Lepage, există o gamă largă de legislație europeană: Directiva privind deșeurile miniere, Directiva privind emisiile de la anumite instalații industriale și Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător.

Acest accident s-a putut întâmpla și totuși, aparent, întreaga legislație privind mediul înconjurător a fost respectată? Acest lucru este imposibil; trebuie să fi fost o greșeală undeva. Și-au asumat autoritățile ungare răspunderea? Au efectuat acestea suficiente verificări? Prin urmare, cred că un fel de test de rezistență, o investigație este necesară pentru aplicarea legislației europene și pentru a vedea dacă aceasta a fost pusă în aplicare corect.

În al doilea rând, prietenii noștri din Partidul Ecologist Ungar au insistat ca o comisie independentă de investigare să fie trimisă în zonă pentru a colecta date obiective cu privire la poluare. Nu cred că o asemenea investigație poate fi dusă la bun sfârșit doar de autoritățile ungare.

În al treilea rând, există și problema inspecțiilor. Inspecțiile ecologice sunt extrem de importante. Am dezbătut deja acest subiect în Parlament și am adoptat o rezoluție în acest sens la 20 noiembrie 2008. Dorim să vedem un cadru legislativ pentru aceste inspecții urgent. Inspecțiile privind mediul înconjurător trebuie să fie efectuate; trebuie să existe nu doar inspecții realizate de inspectoratele naționale ci, în special, controlul și supravegherea supraveghetorilor; controlul celor care controlează. Avem nevoie urgent de o inspecție temeinică privind mediul înconjurător în întreaga Europă și, mai ales, de punerea în aplicare adecvată a directivelor privind mediul înconjurător.

  Lajos Bokros, în numele Grupului ECR. – (HU) În ultimele două săptămâni, presa ungară a vorbit numai despre responsabilitatea companiei, Corporația Maghiară a Aluminiului. Directorul executiv a fost arestat înainte ca investigația să fie lansată, cu mult înainte ca rezultatele acesteia să fie vizibile. Investigația va stabili responsabilitatea companiei, dar cred că putem să tragem deja o concluzie. Responsabilitatea nu este doar a companiei, ci și a autorităților și a administrațiilor locale. Controlul daunelor este foarte important și doamna comisar a vorbit despre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le facem în această privință, însă prevenirea este cel puțin la fel de importantă. În Ungaria, administrația, administrația centrală a guvernului și chiar administrațiile locale nu sunt pregătite suficient pentru a preveni catastrofe de acest gen. Administrația este extrem de fragmentată, nu are mijloace și nu sunt nici resurse umane și nici financiare pentru a preveni catastrofele. Propun să tragem concluzia și să luăm în considerare acest lucru în ceea ce privește administrația locală și reforma administrativă.

  Marisa Matias, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Doamnă președintă, doamnă comisar, doamnelor și domnilor, permiteți-mi, vă rog, să spun ceea ce nu s-a spus. Doamnă comisar, v-am ascultat cu atenție și ceea ce am auzit m-a făcut să vreau să spun că, până acum, mi se pare că cea mai eficientă măsură, fie că a fost luată de autoritățile naționale sau de cele europene, a fost asigurarea liniștii.

Accidentele industriale pot și trebuie să fie evitate. Există legislație europeană pentru acest lucru și este clar că a legea fost încălcată. Au existat ineficiență, răspunsuri întârziate și neglijarea celor afectați, mai ales a celor cei mai dezavantajați. Au murit oameni și sănătatea multora continuă să fie amenințată. Este imposibil de calculat costurile totale și este imoral să nu reușim să avem grijă de victime.

Aș dori să vă întreb, doamnă comisar, cum se face că putem afla veștile prin intermediul rapoartelor de la unguri, și totuși autoritățile nu văd și nu ne spun nimic? Din acest motiv aș dori să mai adresez câteva întrebări. Cum i se permite băncii să pună presiune asupra oamenilor care au o casă cu ipotecă în zona afectată, cerându-le să plătească ceea ce datorează, de vreme ce casele lor și-au pierdut din valoare? Cum puteți consimți ca operatorii telefonici să taie singurele mijloace de contact pentru oamenii din zona catastrofei? Cum se face că compania responsabilă pentru acest dezastru este deja înapoi în funcțiune?

În cele din urmă, doamnă comisar, ați vorbit despre atenuarea efectelor reziduului nămolos. Aș dori să întreb: care sunt motivele pentru care continuați să diminuați importanța dimensiunii reale a acestei tragedii omenești? În acest fel, se pare că începem întotdeauna de la zero.

  Jaroslav Paška, în numele Grupului EFD. – (SK) Aș dori să încep prin a-mi exprima compasiunea față de prietenii noștri unguri în ceea ce privește accidentul major care i-a lovit pe locuitorii satelor Kolontár și Devecser luni, 4 octombrie, când au fost brusc inundați de un val uriaș de reziduu nămolos chimic provenit de la un rezervor dintr-o fabrică din apropiere.

După cum s-a dovedit odată cu trecerea timpului, în acest caz, de asemenea, oamenii inocenți din comunitățile afectate sunt cei care plătesc cel mai mare preț pentru neglijența celor care ar fi trebuit să aibă grijă de întreținerea și siguranța rezervorului și, prin urmare, de siguranța acestor case. Sunt încântat că printre primii care au venit cu oferte de asistență voluntară pentru cetățenii afectați au fost specialiștii în intervenții de salvare și pompierii voluntari din Slovacia. Slovacii nu au ezitat să-și lase casele și familiile imediat pentru a ajuta oamenii nefericiți și loviți din Ungaria învecinată.

Știu că va trebui mult timp pentru a vindeca rănile din Kolontár și Devecser, dar acum trebuie să ne gândim la faptul că peste tot în Europa pot fi mai multe asemenea rezervoare neglijate, periculoase care conțin substanțe chimice și alte deșeuri. Unul a fost chiar găsit cu ocazia unei inspecții neanunțate efectuate de către ministrul agriculturii din țara mea. Se pare că depozitarea deșeurilor industriale sau miniere în gropi de gunoi nu este o soluție bună pentru societate sau pentru mediul înconjurător. Prin urmare, ar trebui să începem să luăm în considerare serios cererea ca fiecare activitate industrială sau minieră să aibă licență doar când deșeul care rezultă va fi distrus sau neutralizat imediat și în întregime ca parte a ciclului de fabricare sau de producție. Doar astfel vom fi capabili să prevenim accidente similare celui care afectează în prezent locuitorii din Kolontár și Devecser.

  Béla Kovács (NI). – (HU) Doamnelor și domnilor, aș dori să încep prin înaintarea unei moțiuni de procedură și să-i cer Parlamentului European să nu discute evenimentele importante referitoare la Ungaria atât de târziu seara, dacă este posibil, ci mai degrabă într-un moment când cât mai mulți colegi deputați vor putea să fie prezenți în această Cameră. Din nefericire, ne-am confruntat cu aceeași situație când am discutat legea privind limba slovacă.

Ei bine, după părerea experților, catastrofa de la Kolontár a fost rezultatul unei acumulări neinhibate de profit și al unei încălcări grave a disciplinei tehnologice. Din nefericire, după două săptămâni de investigații, persoanele responsabile pentru accident nu au fost încă identificate și există din ce în ce mai puține speranțe de a afla adevărul. Ceea ce face ca această situație să fie și mai gravă este faptul că victimele nu pot nici măcar să conteze pe Fondul de solidaritate, căci aceasta nu este o catastrofă naturală, iar valoarea pagubelor estimate nu depășește cele 591 milioane de euro prescrise, însă avem de-a face cu un caz grav de neglijență umană. Pe lângă acest lucru, băncile comerciale trimit cele mai scandaloase cereri deținătorilor de proprietăți ipotecate, cerându-le să-și achite datoriile imediat, printr-o singură plată, deoarece proprietățile rezidențiale din regiune au devenit complet lipsite de valoare. Acest lucru îmi amintește de Thomas Friedman, editorialistul New York Times care a spus în editorialul său din 4 septembrie că creditul este un drog, băncile sunt traficanți de droguri, iar banca centrală este Nașul.

Pentru a rezolva această situație urgent, este esențial să avem solidaritate socială europeană care să poată diminua pagubele. Este datoria noastră să oferim victimelor orice fel de asistență, să le ajutăm să revină la condiții normale de trai cât mai curând posibil. Pe deasupra, ar trebui să facem codul penal mai strict fără întârziere pentru a evita ca producerea unor catastrofe similare să coste vieți omenești în viitor.

  Krisztina Morvai (NI). – Doamnă președintă, un lucru absolut fără precedent s-a petrecut astăzi în această Cameră. În timp ce colegul meu vorbea despre o tragedie din țara noastră în urma căreia au murit nouă oameni, două reprezentante râdeau provocator.

Aceasta este o plângere formală pe care aș dori să o depun, doamnă președintă. Vă rog să i-o înaintați domnului Buzek. Aș dori ca acest caz să fie investigat în mod corespunzător. Domnul Nigel Farage a făcut un gest mult mai puțin provocator și jignitor. A fost amendat și supus unor măsuri disciplinare. Aceste două doamne din această Cameră, aceste două reprezentante, merită cel puțin același lucru.

  Președinta – Biroul ia act de plângerea dvs.

  Richard Seeber (PPE). – (DE) Doamnă președintă, admir capacitatea colegilor mei deputați de a scoate ceva din râsul celor două colege deputate din această Cameră. Cu toate acestea, să ne întoarcem la subiectul discuției noastre. Cred că această dezbatere este prea importantă pentru a încerca să obținem puncte politice ieftine din ea.

În primul rând aș dori să-mi exprim solidaritatea față de și compasiunea pentru victime, mai ales pentru cele care ajută și care își riscă viețile pentru a opri și a combate această catastrofă. Totuși, acum este important pentru noi să avem mintea limpede și să facem o analiză a situației curente și, mai presus de toate, să atribuim responsabilitatea. Sunt în întregime de acord cu doamna comisar când aceasta spune că trebuie să vedem dacă directivele pe care le-am emis pentru asemenea catastrofe aici, în Europa, au fost transpuse și puse în aplicare în mod corespunzător. Acesta este primul pas și, în această privință, sunt nerăbdător să văd raportul Comisiei și concluziile acestuia.

Cu toate acestea, în același timp aș dori să-i cer Comisiei să fie mult mai severă și rapidă în a chema să dea socoteală statele membre care nu au transpus legea pe care am elaborat-o aici. Aceasta este sarcina Comisiei și aș spune că aceasta este uneori puțin relaxată în luarea acestor măsuri. În această privință, Comisia ar trebui să le amintească statelor membre responsabilitatea lor.

În al doilea rând, aici, în Europa, avem principiul „poluatorul plătește”. Cred că acesta este un principiu foarte bun și important și nu cred că responsabilitatea pentru asemenea incidente ar trebui pasată bugetului public. Prin urmare, consider că solicitarea unei extinderi a Fondului de solidaritate este nejustificată, deoarece avem un poluator evident aici și acest poluator ar trebui să plătească pentru pagubele pe care le-a cauzat. Când au loc asemenea dezastre, ar trebui, desigur, să vedem dacă companiile individuale trebuie să suporte costurile. Aici iarăși mă uit în direcția Comisiei, care ar trebui să examineze dacă este necesar să introducem soluții de asigurare pentru a fi capabili să oferim despăgubiri adecvate persoanelor afectate.

  Marita Ulvskog (S&D). – (SV) Această catastrofă care a lovit Ungaria este îngrozitoare și doresc să-mi exprim compasiunea față de persoanele afectate.

Ceea este de neînțeles este faptul că un produs secundar care conține crom, arsenic și mercur a fost depozitat într-un rezervor deschis, unde, în principiu, este suficient să plouă torențial pentru a provoca o situație periculoasă. Cât de multe rezervoare de acest gen sunt aici în Ungaria, în Europa și în întreaga lume?

Permiteți-mi să citez un cercetător în biogeometrie:

Îl voi cita în limba engleză: „Este necesar de urgență un inventar global complet al iazurilor de decantare de acest gen, ale căror conținuturi toxice reprezintă bombe chimice cu ceas. … Aceasta este deja a treia catastrofă de acest fel care a avut loc în Europa în ultimii 12 ani. Toate ar fi putut fi evitate. Nu poate fi doar sarcina cercetării să protejeze lumea de asemenea catastrofe. Reglementările guvernamentale și supravegherea sunt necesare în acest caz.”

– (SV) Ce crede doamna comisar despre această afirmație? Avem nevoie de o legislație mai bună privind substanțele chimice, de un principiu de substituire îmbunătățit, de reguli mai eficiente, de mai multe reguli, mai multe controale și mai multe produse alternative? Ce măsuri trebuie luate și cât de repede le putem lua? Intenția și obiectivul, totuși, trebuie să fie de a aduce schimbări pe termen lung și de a pune în aplicare măsurile de prevenire.

  Ramona Nicole Mănescu (ALDE). - (RO) Trebuie să fim într-adevăr solidari cu statul ungar, mai ales în acest moment în care dezastrul ecologic s-a extins, iar substanța toxică deversată din rezervoarele uzinei a ajuns deja în apele Dunării.

Din acest motiv, solicit Comisiei Europene să se implice în mod direct în gestionarea situației, să sprijine statul ungar prin toate mijloacele și să ceară autorităților responsabile să transmită documentele și datele referitoare la următoarele aspecte: un raport asupra efectelor fiecărui compus chimic identificat în ecosisteme, raport care să includă cantitățile deversate și care să prezinte în mod detaliat efectele deversării asupra faunei și florei, precum și un raport privitor la măsurile întreprinse de către autoritățile ungare, mai exact cantitatea de substanțe chimice care a fost aruncată ca măsură de contracarare și efectele noilor substanțe asupra mediului.

Având în vedere gravitatea situației și pericolul pe care-l reprezintă aceste deversări de substanțe toxice, consider că trebuie să acționăm cât mai rapid. Comisia Europeană este singura în măsură să solicite aceste informații pentru a putea preveni extinderea dezastrului ecologic către celelalte state membre riverane Dunării, iar acolo unde este cazul să se acționeze imediat pentru combaterea efectelor acestui dezastru.

Tocmai de aceea voi adresa Comisiei o întrebare scrisă, pentru că mă aștept ca, în afara realizării unei strategii de prevenire a unor astfel de dezastre pe viitor, aceasta să ne prezinte cât mai curând măsuri concrete care să fie aplicate imediat în cazul catastrofei ecologice din Ungaria. Sunt extrem îngrijorată față de consecințele pe care acest dezastru le poate avea inclusiv pentru România.

  Bas Eickhout (Verts/ALE). – (NL) Doamnă președintă, aș dori să-i mulțumesc doamnei comisar pentru contribuția domniei sale de până acum. Domnia sa afirmă că nu este necesară o legislație nouă, dar această concluzie este destul de pripită, după părerea mea. Să fim cinstiți: nu este acest reziduu nămolos roșu considerat deșeu periculos? Nu există nicio explicație bună pentru acest lucru. Ce vreți să spuneți prin aceasta? Chiar sunt aceste măsuri suficiente?

Totuși, Directiva privind prevenirea și controlul integrat al poluării (Directiva IPPC), sub incidența căreia intră această fabrică de aluminiu, impune, de asemenea, aplicarea celor mai bune tehnici disponibile. Aceste tehnici includ, de exemplu, două ziduri de protecție. Era un singur zid de protecție. Astfel, există în mod clar probleme și în această privință și astfel aș dori ca Comisia să efectueze o analiză mult mai clară care să stabilească dacă legislația este într-adevăr satisfăcătoare.

Apoi mai este problema inspecțiilor. Fotografiile din iunie au arătat deja scurgeri, și totuși autoritățile naționale de supraveghere au spus că nu au existat probleme. Acele inspecții au fost necorespunzătoare. Nu este timpul ca Comisia să prezinte niște propuneri mai ambițioase cu privire la inspecțiile europene pentru a se asigura că inspectorii naționali, la rândul lor, sunt controlați cu scopul de a preveni producerea unui dezastru de acest gen în viitor?

  Horst Schnellhardt (PPE). – (DE) Doamnă președintă, doamnă comisar, doamnelor și domnilor, îmi exprim, desigur, compasiunea față de victimele acestui dezastru. Ca membru al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, când am citit în ziar că reziduul nămolos roșu s-a scurs dintr-un rezervor de acolo, m-am întrebat cum este posibil să se întâmple așa ceva deoarece de ani buni adoptăm reguli și legislație pentru a izola și a depozita întocmai acest fel de substanțe toxice pentru a ne asigura că un eveniment de acest gen nu se va produce. Evident, ceva nu a mers cum trebuie aici și, evident, există oameni responsabili care nu au pus în aplicare normele și legislația Uniunii Europene. În acest caz, trebuie pur și simplu să le cerem socoteală acestor oameni. Trebuie să se răspundă întrebării referitoare la cine poartă responsabilitatea și cine nu.

Admir poporul ungar care a răspuns foarte repede și a evitat o catastrofă chiar mai mare. Totuși, aceasta nu înseamnă că vom lăsa lucrurile așa cum sunt. Trebuie să identificăm persoanele responsabile, să le numim și să le mustrăm.

Nu trebuie – și v-aș recomanda să nu faceți acest lucru – să modificăm Fondul de solidaritate din cauza acestui incident. A fost înființat în 2002 când au avut loc inundațiile. Avem reguli și nu putem permite ca gestionarea greșită a unei țări să devină responsabilitatea Europei și ca daunele să fie plătite aici. Nu acesta trebuie să fie rezultatul acestei catastrofe. Nu acesta este scopul Fondului de solidaritate. Acesta este destinat evenimentelor imprevizibile care pot pur și simplu să se întâmple. Trebuie să păstrăm fondurile pregătite pentru aceste evenimente și nu pentru incidente precum cel care tocmai a avut loc în Ungaria.

Totuși, aș dori să fac o sugestie. Când au avut loc inundațiile în 2002, nu am avut un Fond de solidaritate și am putut să folosim resurse din Fondul european de dezvoltare regională, împreună cu o reducere a cofinanțării pentru această regiune, de exemplu. Acest lucru ajută, de asemenea, țările, permițându-le să-și folosească resursele pentru alte lucruri. Prin urmare, am putea urma un alt drum pentru a pune la dispoziție aceste fonduri. Comisia ar trebui să țină cont de această recomandare.

  Judith A. Merkies (S&D). – (HU) Aș dori să-mi exprim compasiunea față de toți ungurii care au fost afectați. Catastrofa ecologică din această țară a concentrat atenția întregii lumi asupra Ungariei. Acest dezastru a făcut ca un lucru să fie limpede pentru toată lumea, mai precis faptul că întreținerea și verificarea facilităților industriale vechi prezintă o importanță majoră. Costurile de întreținere nu trebuie reduse nici pe durata crizei economice.

– (NL) Voi trece acum la limba olandeză. O catastrofă ecologică din Ungaria a atras atenția tuturor persoanelor din Europa și, dacă un lucru este evident – l-ați auzit deja aici – atunci acesta este că supravegherea întreținerii și întreținerea în sine sunt esențiale, mai ales în cazul instalațiilor și industriilor vechi din vremuri de demult. Chiar și în aceste vremuri de criză economică nu ne putem permite să sărim peste întreținere și supraveghere. Transpunerea și punerea în aplicare adecvată a directivelor privind deșeurile este esențială și necesară.

În plus, trebuie să menționez faptul că deșeurile sunt materia primă a viitorului și trebuie să reprezinte o oportunitate, și nu un pericol. Depozitarea în acest mod a deșeurilor – lacuri de deșeuri – nu trebuie să se repete sub nicio formă. Deșeurile trebuie reciclate sau refolosite. Planurile Europei privind mediul înconjurător și materia primă sunt foarte ambițioase. Statele membre trebuie să fie cel puțin la fel de ambițioase și trebuie să se grăbească să acționeze în interesul ființelor omenești, al mediului înconjurător și al industriei și să ia mai multe măsuri în ceea ce privește reciclarea și refolosirea deșeurilor.

Prin urmare, mă alătur solicitărilor ca Ungaria și Comisia și alte state membre în care este posibil să se întâmple acest lucru să stabilească dacă directivele privind deșeurile, mai ales cele din domeniul deșeurilor industriale și cerințele de siguranță pentru mediu sunt puse în aplicare în mod corespunzător. În plus, este vorba și despre supravegherea întreținerii. O catastrofă umană și ecologică de acest fel nu trebuie să se mai repete vreodată.

  Adina-Ioana Vălean (ALDE). – (RO) Doamnă președintă, această tragedie ne amintește de responsabilitatea noastră în calitate de politicieni. Nu este o chestiune urgentă să venim cu o altă lege nouă, cu un alt pachet legislativ. Avem deja un acquis complet privind mediul înconjurător în Directiva europeană privind deșeurile miniere. Problema în Europa nu este existența unui cadru legislativ adecvat, ci punerea în aplicare corespunzătoare a acestor legi de statele membre.

În mod evident, companiile au avut o libertate de manevră prea largă în negocierea cu autoritățile naționale referitor la care sunt deșeurile periculoase care ar trebui să fie sub incidența celor mai stricte standarde de siguranță. Mai mult decât atât, sunt sincer îngrijorată când aflu despre numărul mare de depozite toxice de peste tot în regiunea Dunării și despre cele peste 1 000 de locuri contaminate doar în România. Cred că prima prioritate în ceea ce privește prevenirea trebuie să fie întocmirea unei liste cu aceste locuri din Europa. Nu ne permitem să așteptăm până în 2012 pentru ca aceste măsuri să intre în vigoare.

Statele membre ar trebui să împărtășească în mod voluntar această informație cu Comisia cât mai repede posibil. Acest caz demonstrează, de asemenea, că Comisiei ar trebui să i se dea mai multe mijloace pentru a asigura punerea în aplicare corectă a legislației în domeniul mediului, mai ales în Europa Centrală și de Est. Arată, de asemenea, că Comisia trebuie să beneficieze de mai multe resurse pentru a investiga controlul calității și inspecția acestor locuri periculoase.

Și, nu în ultimul rând, aș dori să subliniez faptul că principiul de bază ar trebui să fie cel potrivit căruia poluatorii plătesc pentru pagubele ecologice pe care le provoacă. De aceea nu sunt sigură că utilizarea Fondului de solidaritate UE pentru catastrofe naturale ar fi adecvată, deoarece ar putea submina acest principiu care stă la baza Directivei privind responsabilitatea pentru mediul înconjurător.

  Satu Hassi (Verts/ALE). – (FI) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, doresc să spun două lucruri. În primul rând, Comisia ar trebui, desigur, să trimită un grup operativ în Ungaria pentru a analiza situația de acolo. Nu este deloc satisfăcător pentru noi să ne bazăm pur și simplu pe informațiile oferite de autoritățile ungare cu privire la ceea ce conține de fapt acest reziduu nămolos roșu, de exemplu. Avem nevoie de informații furnizate de anchetatori independenți.

Cealaltă chestiune este faptul că dumneavoastră, doamnă comisar, ați afirmat că reziduul nămolos roșu nu îndeplinește criteriile pentru deșeuri periculoase și că legislația noastră este adecvată. Totuși, aceste afirmații nu pot fi adevărate amândouă în același timp. Criteriile pentru deșeurile periculoase trebuie, desigur, clarificate, astfel încât nivelele alcaline ridicate sau valorile pH ridicate să fie considerate periculoase.

  Romana Jordan Cizelj (PPE). – (SL)Trebuie să facem tot ceea putem pentru a preveni producerea accidentelor de acest gen. În consecință, mă aștept ca Uniunea Europeană să stabilească motivele din cauza cărora se întâmplă încă accidente în Uniunea Europeană și apoi să ia măsurile adecvate.

Cu siguranță, trebuie să tratăm cu mai multă seriozitate punerea în aplicare a legislației pe care am adoptat-o deja. Studiile accidentelor individuale au demonstrat că, printre alte motive, acestea au avut loc din cauza neglijenței și nerespectării legii. În general, am realizat foarte puține în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației din domeniul mediului în Uniune.

Mai mult decât atât, mă aștept ca Comisia să ofere niște informații referitoare la eventuale riscuri transfrontaliere pentru sănătate ca rezultat al accidentului din Ungaria. De exemplu, vor migra substanțele toxice în aer și vor fi oamenii care trăiesc în țările învecinate, precum Slovenia, în pericol dacă le vor inhala?

De asemenea, trebuie să tragem poluatorii la răspundere și să aplicăm principiul „poluatorul plătește”. Utilizarea fondurilor publice pentru a remedia daunele și pentru a ajuta oamenii ar trebui să fie o ultimă soluție în baza principiului solidarității.

Acesta este un alt mod de a încuraja oamenii de afaceri să-și desfășoare activitatea în siguranță.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) În primul rând, aș dori să-mi exprim compasiunea sinceră față de prietenii noștri ungari și față de familiile supraviețuitorilor, precum și preocuparea față de cei 150 care au fost răniți.

Reziduul nămolos toxic care s-a deversat după ruperea barajului de la uzina de aluminiu a inundat comunitățile din împrejurimi și a afectat în jur de 40 de kilometri pătrați de pământ și cursuri de apă care se varsă în Dunăre. Este posibil ca până la nouă oameni să-și fi pierdut viața în această catastrofă ecologică care a devenit cea mai gravă din istoria Ungariei.

După părerea mea, prioritatea principală constă în atenuarea consecințelor dezastrului și, prin urmare, în adoptarea unei abordări responsabile față de revitalizarea ecosistemelor râurilor, împreună cu prevenirea unor eventuale dezastre viitoare. Uniunea Europeană poate juca un rol important în acest context deoarece are nu doar dreptul, ci și datoria de a insista asupra conformității depline cu cele mai ridicate standarde ecologice, căci îmi imaginez că există rezervoare periculoase de acest gen și în alte state membre.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) Doresc să-mi exprim și eu compasiunea pentru cele întâmplate și să fac următoarele remarci. Conform estimărilor Green Peace acest accident este mult mai grav decât cel petrecut la Baia Mare în anul 2000. Precizez că atunci nu s-au înregistrat pierderi de vieți omenești, iar efectele în timp au fost relativ reduse. Cu toate acestea, europarlamentari din Ungaria au inițiat o rezoluție prin care au cerut interzicerea mineritului pe bază de cianuri, fără a prezenta o alternativă, cu unicul scop de a bloca proiectul minier Roșia Montana.

Constatăm cu regret că, după zece ani, în Europa, încă există riscuri majore pentru siguranța oamenilor și a mediului înconjurător. Această situație este urmarea faptului că reglementările în domeniul protecției mediului și al prevenirii dezastrelor nu sunt suficiente sau nu sunt implementate corespunzător. Se impune, printre altele, revizuirea criteriilor de clasificare a deșeurilor toxice și periculoase. Remarcăm că nămolul roșu, de tipul celui care a produs accidentul de la Kolontar, nu este catalogat drept deșeu periculos.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Cred că întreaga Europă a fost luată prin surprindere de dezastrul ecologic care a avut loc în Ungaria în urmă cu două săptămâni și aș dori să-mi exprim solidaritatea și compasiunea sinceră față de familiile supraviețuitorilor, în numele meu și al cetățenilor Republicii Slovace. Sunt încântată de faptul că echipele de salvare slovace au fost printre primele care au oferit ajutor prietenilor noștri maghiari.

După părerea mea, Uniunea Europeană și guvernul maghiar, precum și compania implicată care a provocat dezastrul ecologic trebuie să acționeze împreună în situația actuală pentru a găsi o soluție la această catastrofă.

Aș dori să închei, doamnă președintă, prin a-i explica foarte pe scurt doamnei Morvai că răspunsul meu nu a fost cu siguranță provocat de dezastrul din Ungaria și că nu stau în Parlament la ora 11 noaptea pentru a-mi bate joc de oamenii care suferă. Reacția mea a fost provocată de declarația absolut stupidă a colegului dumneavoastră din partidul extremist maghiar Jobbik, care a asociat situația dramatică care a avut loc în Ungaria cu legea privind limba slovacă. Pot asigura onorabilul deputat că guvernul actual, din care face parte și partidul maghiar Hid, nu a schimbat legea privind limba și că această lege este destul de rezonabilă. Este complet ridicol să asociezi moartea oamenilor și dezastrul din Ungaria cu legea privind limba slovacă.

  Kriton Arsenis (S&D). – (EL) Doamnă președintă, aș dori să le transmit un mesaj de solidaritate cetățenilor din Ungaria. Doamnă comisar, trebuie neapărat să vedem dacă există și alte pericole și să le localizăm înainte de a se produce un alt accident de acest gen. Trebuie să înregistrăm materialele periculoase. Parlamentul a luat poziție în această Cameră referitor la aceste aspecte. Solicităm interzicerea utilizării cianurii în minele de aur și Comisia ar trebui să ia măsuri în această direcție, dat fiind accidentul precedent de proporții din Baia Mare, care a avut repercusiuni grave întocmai din cauza utilizării cianurii.

Sunt întru totul de acord cu ceea ce ați spus despre Fondul de solidaritate. În cele din urmă, trebuie să revizuim directiva privind protecția solului, aceasta nu mai trebuie „blocată“ la nivelul Consiliului și trebuie să luăm măsuri pentru a decontamina solul și pentru a afla care sunt responsabilii.

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE). – (DE) Doamnă președintă, doamnă comisar, cred că această catastrofă demonstrează destul de evident încă o dată cât de importantă este legislația europeană, precum și punerea în aplicare și monitorizarea acestei legislații. Dezastrele ecologice și consecințele acestora nu se opresc pur și simplu la granița unui stat membru sau a unei țări din lume, ci se extind dincolo de aceste granițe prin intermediul apelor subterane, contaminării râurilor, particulelor fine sau prin aer, și apoi se răspândesc în alte regiuni.

Doamnă comisar, câțiva oameni v-au spus deja că legislația europeană care este în vigoare este, într-o oarecare măsură, necorespunzătoare și că aceasta este, de asemenea, transpusă inadecvat și nu este monitorizată suficient de Comisie. Un exemplu de document legislativ de acest gen este cel referitor la răspundere. Există o discrepanță reală aici, căci partea care provoacă asemenea dezastre trebuie chemată să dea socoteală și obligată să plătească. Ce modificări legislative intenționați să introduceți pentru a vă asigura că poluatorul este obligat să plătească? Ce intenționați să faceți cu privire la Ungaria pentru a permite efectuarea unor investigații independente și care este părerea dumneavoastră privind propunerea – așa cum a menționat deja doamna Hassi – de a înființa propriul nostru grup operativ UE?

Doresc să mai fac o singură afirmație, și anume că am auzit că jurnaliștii sunt obstrucționați în investigația lor cu privire la acest accident. Intenționați să folosiți influența dumneavoastră asupra guvernului maghiar pentru a vă asigura că poate fi pus la dispoziție un raport independent?

  Kristalina Georgieva, membră a Comisiei. – Doamnă președintă, aș dori să le mulțumesc foarte mult celor care au luat cuvântul. Ați acoperit bine toate aspectele cu care ne confruntăm. Înainte de a trece la răspunsuri, permiteți-mi să spun următoarele. Când am sosit ieri în satele afectate, gândul meu era: slavă Domnului că s-a întâmplat în timpul zilei, deoarece dacă acel accident s-ar fi produs în timpul nopții, ar fi murit mult mai mulți oameni.

De fapt, de la distanță, casele arată de parcă cineva ar fi zugrăvit jumătate dintre ele în roșu. În mod evident, nu mai există paturi în care să doarmă femei, bărbați, copii și bătrâni. Când ne confruntăm cu așa ceva, se cuvine într-adevăr să avem o discuție serioasă și să ne asigurăm că învățam ceva din această catastrofă. Apoi putem avea feedback în ceea de privește gradul de pregătire, prevenire și răspuns în cazul unui dezastru viitor.

Prin urmare, iau comentariile care au fost făcute aici în această Cameră în această privință în serios. Permiteți-mi să încerc să le răspund.

În primul rând, referitor la întrebarea privind legislația și rolul Comisiei. Formularea mea exactă a fost că, din prima analiză pe care am efectuat-o, se pare că avem într-adevăr legislație adecvată și că, acolo unde ne lipsesc încă măsuri suficiente, acest lucru este cauzat de lipsa punerii în aplicare a acestei legislații. Subliniez cuvintele „primă analiză“ și, în concluzia mea, am accentuat faptul că vom analiza dacă există lacune în legislație.

in nou, bazându-ne pe ceea ce avem în fața noastră în acest caz și în multe altele, accentul trebuie să cadă într-adevăr mai degrabă pe punerea în aplicare a legislației pe care o avem mai degrabă decât să spunem: „Ei bine, haideți să mergem să scriem un alt documente și să-l lipim peste multe alte documente“, când știm că aspectul critic este punerea în aplicare.

Când vorbim despre ceea ce ar trebui să analizăm concret din punct de vedere legislativ, există două chestiuni specifice în acest moment, deși s-ar putea să fie mai multe când vom finaliza evaluarea situației.

Prima se referă la problema clasificării sau nu a noroiului roșu ca fiind periculos. Nu spunem că de fiecare dată când întâlnim noroi roșu, acesta nu este periculos. Acesta poate fi periculos dacă are un conținut ridicat de metale grele și dacă sunt îndeplinite calificări tehnice specifice. Cu alte cuvinte, pot exista situații în care noroiul roșu poate fi clasificat drept periculos. În acest moment, pe baza informațiilor care au fost furnizate de autoritățile maghiare, putem spune că, pe baza informațiilor lor, acest noroi roșu nu este periculos, dar trebuie, desigur, să efectuăm o analiză mai temeinică. Apoi trebuie să vedem cum abordăm o problemă de acest gen și dacă este nevoie să înăsprim definiția deșeurilor periculoase. Nu pot să răspund acestei întrebări astăzi, dar vă pot asigura că vom analiza această chestiune.

Cel de-al doilea aspect legislativ foarte important este problema privind răspunderea, care a fost ridicată de mai mulți vorbitori. Avem în Directiva privind răspunderea suficiente măsuri când vine vorba despre punerea în aplicare a principiului „poluatorul plătește“? Am spus chiar la început că acesta este un domeniu în care Comisia inițiază deja un proiect pentru a stabili dacă este nevoie de o reglementare mai strictă a felului în care acționează companiile în ceea ce privește dispunerea de mijloace pentru a-și îndeplini obligațiile în calitate de poluatori. Și aceasta este un proiect pe care îl vom urmări îndeaproape.

A doua serie de întrebări se referă la finanțare. Ce putem face? Ungaria are fonduri structurale și fonduri pentru dezvoltare rurală la dispoziție. Știm din experiență că, în cursul implementării programelor, există întotdeauna un oarecare spațiu de manevră. De fapt, nicio țară nu a utilizat vreodată în procent de 100 % fondurile structurale, iar prioritățile se schimbă cu timpul. Prin urmare, este posibil ca Ungaria, dacă guvernul consideră acest lucru o prioritate de nivel ridicat, să folosească fondurile structurale sau fondurile pentru dezvoltare rurală pentru monitorizarea ecologică a instalațiilor de tratare a deșeurilor, pentru reabilitarea infrastructurilor deteriorate și pentru reabilitarea terenului agricol. Acestea pot fi folosite și pentru schimbarea destinației terenului deoarece s-ar putea să nu fie posibil ca pământul pe care l-am văzut să fie reabilitat repede pentru utilizare agricolă convențională, dar ar putea fi utilizat pentru culturile energetice care nu trebuie să treacă același test în ceea ce privește materialele periculoase.

Am avut păreri diferite și cu privire la Fondul de solidaritate. Aș dori să spun două lucruri în această privință. Unul este că sunt de acord cu faptul că este responsabilitatea poluatorului să plătească, dar, în același timp, când comunitățile sunt lovite de un dezastru de acest gen, este o chestiune de solidaritate și compasiune europeană să fim în stare să le dăm o mână de ajutor în acest moment, deoarece, până când compania își va îndeplini obligațiile, vor fi trecut luni întregi.

Mă găsesc într-o situație ciudată, în calitate de comisar însărcinat cu ajutorul umanitar și cu răspunsul în caz de dezastre, când pot să ajut imediat victimele inundațiilor din Pakistan, dar nu am la dispoziție niciun instrument care să-mi permită să ajut victimele acestei catastrofe. Vara aceasta, când am avut inundații în România și Moldova, am putut să ofer foarte repede fonduri Moldovei, dar nu am putut să fac nimic pentru victimele inundațiilor din România – și nu vorbesc doar despre mine însămi; vorbesc despre noi în calitate de cetățeni europeni.

Această chestiune trebuie analizată pentru a vedea dacă, într-adevăr, odată cu creșterea numărului de dezastre atât acasă, cât și în străinătate, ar trebui să avem la dispoziție un instrument care să ne permită să arătăm compasiune față de cetățenii noștri.

Și, apropo, cetățenii noștri sunt derutați și nu înțeleg de ce putem ajuta Pakistanul și nu putem ajuta Ajka.

Au existat întrebări referitoare la rolul Comisiei. Permiteți-mi să clarific acest aspect. Inspecțiile și monitorizarea sunt răspunderea statelor membre. Nu avem mandat în Comisie pentru a face acest lucru. Ceea ce încercăm să facem – prin instruire, sensibilizare, lecții învățate – este să aducem statele membre la zi în ceea ce privește capacitatea de monitorizare și inspecție. Unul dintre vorbitorii de aici a spus că există cu siguranță lipsuri instituționale în acest domeniu. Putem oferi ajutor în ceea ce privește instruirea, dar nu avem mandat pentru a fi inspectori și pentru a înlocui autoritățile naționale.

Nu vreau să spun că nu ar trebui să avem vreodată acest mandat, însă nu-l avem în prezent și, sincer, cred că este mult mai important ca autoritățile naționale să fie mai bine echipate pentru a-și îndeplini obligațiile decât să adunăm din ce în ce mai multe niveluri de inspecție. Să ne asigurăm că oamenii care îndeplinesc această sarcină sunt dotați în mod corespunzător pentru aceasta.

Au existat întrebări referitoare la reciclarea reziduului nămolos roșu. Directiva oferă într-adevăr stimulente pentru cercetare și legislația noastră privind mediul înconjurător încurajează tranziția spre cea mai bună tehnologie disponibilă.

Mai ales pentru această instalație, ar trebui să fie în conformitate cu cele mai ridicate standarde până în 2012. Desigur, este îngrozitor că dezastrul s-a petrecut în 2010. Evident – și voi termina cu această chestiune deoarece mi-am depășit cu mult timpul – trebuie să învățăm din acest caz și să ridicăm nivelul de alertă în ceea ce privește alte locuri din Europa care ar putea fi o sursă de pericol în viitor.

Pentru ca un pericol să nu se transforme într-o catastrofă, soluția constă în monitorizare, pregătire și prevenire și sunt întru totul de acord cu acei vorbitori care au adus în discuție acest aspect. Avem într-adevăr o politică referitoare la pregătire și prevenire și, din nou, ca și în cazul legislației pe care am discutat-o, aspectul critic este ca această politică să fie transformată în realitate în toate statele membre.

În ceea ce ne privește, vom veni cu o propunere, o comunicare pentru a consolida capacitatea de răspuns în caz de dezastre a UE și vom reveni cu lecțiile pe care le-am învățat din această catastrofă.

  Katarína Neveďalová (S&D). – (SK) Aș dori să fac o declarație personală ca răspuns la ceea ce a spus doamna Morvai.

Sunt trei aspecte pe care doresc să le menționez. Primul este că doamna Morvai însăși a răspuns cu stil la ceea ce au spus alți deputați în cadrul acestei reuniuni. Al doilea este că este cu totul vrednic de dispreț să câștigăm capital politic dintr-o situație precum dezastrul care a avut loc în Ungaria și să-l comparăm cu ceva în întregime fără vreo legătură. Al treilea aspect este că nu este posibil ca dumneaei să creadă că oamenii care defilează la această reuniune în uniforme fasciste ar putea să spună ceva pertinent.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Kinga Göncz (S&D), în scris. – (HU) Deși prim-ministrul ungar a afirmat că „Ungaria este suficient de puternică încât să depășească consecințele unei asemenea catastrofe de una singură”, aș dori să mulțumesc Comisiei Europene și statelor membre pentru sprijinul extins și oferit până acum pentru a depăși consecințele catastrofei. Această catastrofă din Ungaria demonstrează, de asemenea, nevoia unor reglementări comunitare mai stricte în domeniul protecției civile. Tratatul de la Lisabona face acest lucru posibil, deoarece face din gestionarea catastrofelor responsabilitatea comună a comunității și a statelor membre. Dezastrul din vecinătatea localității Ajka poate fi primul test real al Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător care a intrat în vigoare în 2007, și acum vom vedea dacă putem să punem în aplicare în întregime principiul potrivit căruia poluatorul plătește. Printre altele, legea propune ca societățile să creeze rezerve financiare pentru a gestiona consecințele catastrofelor industriale potențiale.

Merită să ne gândim la a face obligatorie crearea unor asemenea rezerve financiare pentru companiile care lucrează cu materiale periculoase. Îndemn guvernul maghiar să înceapă negocierile cu Comisia Europeană cât mai curând posibil cu privire la redistribuirea fondurilor pentru protecția mediului și pentru dezvoltare rurală cu scopul gestionării catastrofelor. Salut propunerea făcută de Comisia Europeană în comunicatul cu privire la revizuirea bugetului, publicat marți, ca fondul de solidaritate să fie pus la dispoziție și în viitor pentru eliminarea consecințelor catastrofelor industriale.

  Ivailo Kalfin (S&D) , în scris. – (BG) Aș dori în primul rând să transmit condoleanțe familiilor celor nouă cetățeni unguri care au murit ca urmare a incidentului, precum și compasiunea mea tuturor victimelor.

Un accident industrial precum cel care s-a produs în Ungaria ridică un număr de întrebări pentru cetățenii Europei. Cum era de așteptat, compatrioții mei din Bulgaria sunt extrem de preocupați și monitorizează situația îndeaproape pentru a vedea dacă apele Dunării vor fi poluate acum sau în viitor, ca urmare a acestui incident, cu metale grele sau cu alte substanțe dăunătoare.

Doamnă comisar, ce capabilitate are Comisia Europeană pentru a crea capacitatea de răspuns în asemenea situații în ceea ce privește prevenirea, răspunsul imediat, monitorizarea riscurilor și despăgubirea victimelor? Este UE capabilă să efectueze o analiză a riscurilor ecologice care rezultă ca urmare a accidentului din Ungaria, care ar trebui prezentată cât mai curând posibil?

Ajungem astfel la problema referitoare nu la transferul responsabilităților naționale la nivel european, ci la necesitatea ca UE să ofere o asigurare cetățenilor săi cu privire la problemele care se extind cu mult dincolo de cetățenii naționali.

  Iosif Matula (PPE), în scris. – Îmi exprim solidaritatea cu populația afectată de dezastrul ecologic din Ungaria, produs la începutul acestei luni. Consider că este un moment în care se impune să dăm dovadă de decență, fără a face paradă sau expoziții tematice, fără a exploata la nivel de imagine acest nefericit accident industrial. Incidentul din Ungaria ne oferă o lecție importantă. Activitatea economică nu este, în sine, periculoasă, atâta vreme cât sunt respectate regulile stricte de protecție a mediului. Abia în momentul în care sunt neglijate reglementările adoptate la nivel comunitar apare pericolul distrugerii unor întregi ecosisteme. Accidentul din Ungaria reprezintă și un exemplu de solidaritate la nivel european. O echipă de experți din diverse state s-a deplasat în această țară pentru a ajuta autoritățile în eforturile de a contracara efectele dezastruoase asupra populației și mediului înconjurător. Consider, totodată, că este momentul să repunem în discuție sprijinirea unei forțe europene de protecție civilă. Aceasta trebuie să funcționeze continuu pentru a interveni prompt și profesionist în locurile afectate de diverse calamități, tot mai numeroase la nivelul continentului nostru, dar și în lume.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. – (LT) În ultimele șase luni, o anumită parte din planeta noastră a fost lovită de o a doua catastrofă ecologică majoră – în aprilie s-a produs scurgerea de petrol din Golful Mexic, iar acum avem de-a face cu noroiul roșu din Ungaria. Deși diferite, ambele dezastre au ceva în comun – ambele au fi putut fi evitate sau ar fi putut cel puțin să aibă o amploare mai mică dacă s-ar fi acordat mai multă atenție protecției mediului înconjurător. Din nefericire, în multe țări, atât în UE, cât și în afara acesteia, mediul înconjurător și cerințele de mediu nu sunt adesea o prioritate când se proiectează, se construiesc și se operează instalații care au un impact semnificativ asupra mediului. Prin urmare, sunt convinsă că dacă ne-am uita împrejur, am găsi cu toții instalații numeroase unde, mai devreme sau mai târziu, s-ar putea să se producă o catastrofă ecologică de proporții mai mari sau mai mici. În multe locuri, putem găsi cazuri unde cerințele de mediu primesc atenție insuficientă (fie intenționat, fie din cauza incompetenței), se permite construirea de instalații foarte aproape de zone rezidențiale, iar evaluarea impactului asupra mediului este efectuată doar în mod superficial, fără ca rezidenții să fie consultați în mod corespunzător, iar rezultatele acesteia sunt cumva întotdeauna favorabile clientului. Când se operează asemenea instalații, plângerile rezidenților sunt adesea pur și simplu date deoparte. Solicit atât Comisiei Europene, cât și statelor membre să deschidă ochii imediat și să ia măsuri după ce au văzut cum stau lucrurile – să inițieze amendamente legislative care să înăsprească monitorizarea implementării cerințelor de mediu și responsabilitatea pentru nerespectarea acestor cerințe și care să garanteze o evaluare independentă a impactului asupra mediului.

  Bogusław Sonik (PPE), în scris. – (PL) Catastrofa ecologică care a avut loc în Ungaria ne-a impresionat pe toți prin amploarea și prin efectele sale tragice în mod excepțional. Am dori să ne exprimăm solidaritatea față de familiile victimelor, precum și de cei care au pierdut tot ceea ce aveau și care vor simți efectele scurgerii noroiului toxic mulți ani de acum înainte. Sunt convins că cel mai important lucru astăzi este să răspundem la întrebarea adresată atât de des: ar fi putut fi evitată această tragedie? Sau, mai degrabă: cum ar fi trebuit să se procedeze și ce ar trebui să facem noi, în calitate de Parlament European, astăzi pentru a ne asigura că asemenea evenimente nu se vor întâmpla din nou? Știm că există mult mai multe rezervoare de acest gen în Ungaria. Totuși, asta nu este totul. De exemplu, în Polonia, în Silesia inferioară, avem cea mai mare groapă de deșeuri lichide din Europa, care a fost înființată în anii '70. Putem dormi liniștiți într-o Europă în care un asemenea eveniment s-a produs în ciuda existenței a numeroase reglementări legale cu caracter obligatoriu care ar fi trebuit să garanteze supravegherea adecvată a substanțelor chimice? Avem Regulamentul REACH, care este în vigoare de trei ani și este implementat de Agenția Europeană pentru Produse Chimice. Avem alte documente legislative, cum ar fi Regulamentul CLP din 2008 privind substanțele și amestecurile și Sistemul Armonizat Global, care clasifică substanțele și amestecurile în funcție de pericolele cu care sunt asociate. Trebuie să examinăm cu atenție și aprofundat legislația existentă a Uniunii și punerea sa în aplicare în statele membre, și trebuie să specificăm priorități clare pentru a asigura prevenirea eficientă a pericolelor și gestionarea eficientă a crizelor.

  Theodor Dumitru Stolojan (PPE), în scris. – (RO) Îmi exprim regretul față de pierderea de vieți omenești ca urmare a deversării unor reziduuri industriale, care a avut loc în Ungaria. Avem fenomene naturale, cum sunt inundațiile, pe care nu le putem preveni întotdeauna și nu putem controla efectele acestora. În ceea ce privește însă reziduurile industriale cu potențial distructiv pentru viața oamenilor și mediul înconjurător, avem reguli în cadrul Uniunii Europene. Dar din păcate constatăm că aceste reguli nu sunt respectate în fiecare stat membru; de aceea, propun Comisiei să-și propună ca obiectiv verificarea calității instituțiilor naționale însărcinate cu aplicarea regulilor europene privind depozitarea reziduurilor industriale potențial periculoase. Această verificare trebuie făcută cu prioritate în țările membre admise în UE in 2004 și 2007.

17. Baze de date referitoare la originea rasială și etnică în UE (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind:

– întrebare orală adresată de Monika Flašíková Beňová, Claude Moraes, Kinga Göncz și Sylvie Guillaume, în numele Grupului S&D, Comisiei, privind bazele de date referitoare la originea rasială și etnică în UE (O-0143/2010 – B7-0553/2010),

– întrebare orală adresată de Hélène Flautre, Raül Romeva i Rueda și Judith Sargentini, în numele Grupului Verts/ALE, Comisiei, privind bazele de date referitoare la originea rasială și etnică în UE (O-0146/2010 – B7-0554/2010),

– întrebare orală adresată de Renate Weber, Nathalie Griesbeck, Sophia in ’t Veld, Sonia Alfano, Cecilia Wikström, Louis Michel, Sarah Ludford, Gianni Vattimo, Leonidas Donskis, Alexander Alvaro, Niccolò Rinaldi, Ramon Tremosa i Balcells, Metin Kazak și Marielle De Sarnez, în numele Grupului ALDE, Comisiei, privind bazele de date referitoare la originea rasială și etnică în UE (O-0154/2010 – B7-0556/2010), și

– întrebare orală adresată de Rui Tavares, Cornelia Ernst, Marie-Christine Vergiat, Cornelis de Jong, Nikolaos Chountis, Marisa Matias și Eva-Britt Svensson, în numele Grupului GUE/NGL, Comisiei, privind bazele de date referitoare la romi și la discriminare (O-0155/2010 – B7-0557/2010).

  Monika Flašíková Beňová, autor. – (SK) Potrivit informațiilor recente din presă, poliția franceză utilizează baza de date MINS care se vizează romii și călătorii.

Organizațiile neguvernamentale au depus plângeri cu privire la crearea unor baze de date ilegale și secrete pentru stocarea informațiilor personale referitoare la originea rasială și etnică și au afirmat că apelează la autoritățile competente. Totuși, autoritățile franceze neagă existența acestei baze de date. Ministrul imigrației a declarat anterior că informațiile biometrice privind romii deportați pot fi păstrate în baza de date OSCAR într-o nouă bază de date în curs de construcție. Se spune că până și Olanda și alte țări din Uniunea Europeană înregistrează informații privind originea etnică și rasială. În această privință, Consiliul discută un proiect de concluzii referitoare la grupurile infracționale mobile într-un mod foarte controversat, și fără să informeze Parlamentul European cu privire la această inițiativă.

Prin urmare, aș dori să vă întreb, doamnă comisar, ce face Comisia cu privire la dovezile referitoare la existența bazei de date MINS în Franța, pentru a verifica aceste informații. În cazul în care Comisia descoperă că baza de date încalcă principiul nediscriminării, ce măsuri va adopta aceasta pentru a remedia situația? Se gândește Comisia să intenteze proceduri împotriva statelor membre cu privire la o încălcare a legii și cu privire la evoluțiile recente din alte state membre referitoare la crearea sau existența unor baze de date corelate cu originea rasială sau etnică? Va lansa Comisia investigații pentru a obține informații privind aceste baze de date și pentru a verifica dacă nu încalcă principiul nediscriminării? În final, aș dori să întreb ce face Comisia pentru a se asigura că statele membre nu adoptă crearea de profile etnice în procedurile lor de drept administrativ și penal.

  Hélène Flautre, autoare. – (FR) Bună seara, doamnă președintă, doamnă comisar. Doamnă Reding, v-ați bucurat astăzi, pe bună dreptate, cred, de faptul că Franța a răspuns procedurilor de încălcare ale Comisiei Europene în cel de-al unsprezecelea ceas și a furnizat un program legislativ pentru aplicarea garanțiilor procedurale, prevăzute de directiva privind libera circulație.

Ați considerat că aceste garanții sunt sincere și că permit nu anularea, așa cum ați afirmat dvs., ci suspendarea procedurilor de încălcare. Am luat act de comentariile dvs. însă, în calitate de deputați europeni, am dori, de asemenea, să putem să ne exercităm controlul asupra acestor angajamente. Aceasta înseamnă că ar trebui să avem informații despre promisiunile făcute și despre planul furnizat de autoritățile franceze. Totuși, să nu uităm că ați întrebat, de asemenea, Franța cu privire la indivizii care au fost escortați până la graniță și cărora li s-a cerut să părăsească țara, o anchetă menită să confirme că aceste proceduri administrative nu au fost discriminatorii. Ce s-a întâmplat cu aceste anchete? Ați primit un răspuns?

Așa cum presa a primit informații despre circulara scelerată și discriminatorie din luna august, recent s-au publicat informații despre un dosar – o bază de date – care conține informații personale, inclusiv detalii despre origine etnică sau rasială. Această nouă întorsătură nu v-a știrbit încrederea în promisiunile făcute de autoritățile franceze și în acuratețea informațiilor furnizate?

Doamnă Reding, nu credeți că este important, astăzi, să continuați și să ne spuneți care este analiza, căci analiza continuă, în baza documentelor pe care le-ați cerut cu privire la posibilitatea discriminării și a practicilor discriminatorii ale Franței, dar și cu privire la posibila încălcare a standardelor de protecție a informațiilor personale, prevăzute în dreptul nostru comunitar?

Cred că în prezent cetățenii europeni au dreptul să ceară o Comisie responsabilă care poate să-și facă cunoscute succesele, însă care își dovedește și determinarea și perseverența în acțiunea împotriva autorităților franceze. La urma urmei, așa procedați în linii mai generale cu toate statele membre UE care, fapt ce este recunoscut peste tot, au adoptat obiceiuri greșite cu privire la romi.

Ar trebui să precizez, de altfel, în ceea ce privește fișierele, că Comisia națională pentru informatică și libertăți din Franța însăși a constat existența a patru fișiere ilegale care conțin informații personale, în care subiecții sunt descriși ca țigani sau romi.

  Sophia in 't Veld, autoare. Doamnă președintă, știm că doamna comisar este o persoană foarte hotărâtă și curajoasă. Doamnă comisar, nu vă lăsați ținută pe loc de cineva cu ușurință și de obicei nu aveți nevoie de ghionturi. Dacă vreți ceva, vă îndreptați direct spre țintă. Mi-aș dori să fiți la fel de hotărâtă în acest caz concret.

Chiar săptămâna aceasta ați publicat comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare eficace a Cartei drepturilor fundamentale. Comunicarea precizează că Comisia își va folosi puterile în întregime pentru a se asigura că statele membre aplică dreptul UE, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, și că nu veți ezita să inițiați proceduri de încălcare.

În cazul Franței, mă întreb de ce Comisia se bazează exclusiv pe declarațiile guvernului când, așa cum a subliniat Hélène Flautre, au existat o serie de declarații care, privind în urmă, s-au dovedit a nu fi de încredere. De ce nu inițiază Comisia propria sa investigație? Am cerut acest lucru și înainte. Știți că sunteți susținută de o majoritate din această Cameră. Știm că statele membre se opun considerabil, însă noi vă susținem, doamnă Reding.

Aș dori să mă refer la situația din Franța, la situația din Italia – care pare a fi și mai gravă – și la situația din propria mea țară. În primul rând, aș dori să știu dacă existența acestor baze de date poate fi confirmată. Avem dovezi potrivit cărora acestea există sau nu? Avem o listă? În cazul Olandei, știu că există o listă deoarece municipalitățile care au creat bazele de date sunt destul de mândre de acest lucru; consideră că s-au descurcat foarte bine. Probabil că au avut intenții bune. Dacă bazele de date există, veți fi de părere că acest fapt este legal sau ilegal? Dacă este legal, nu avem nevoie de o dezbatere. Dacă este ilegal, trebuie să inițiem procedurile de încălcare. Nimic mai simplu.

Comisia nu ezită în alte domenii. De exemplu, ați confruntat opoziția frontal când ați dorit să puneți în ordine tarifele de roaming pentru celulare. Dacă există carteluri, atunci Comisia nu ezită nici măcar o secundă. În acest caz, cred că Comisia ar trebui să acționeze. Doamnă Reding, a venit timpul ca UE să dovedească faptul că este o comunitate de valori și că va interveni dacă drepturile fundamentale sunt încălcate. Cetățenii sunt cu ochii pe noi.

La fel ca Hélène Flautre, aș dori să vă cer să veniți la Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne pentru a ne explica situația și măsurile pe care intenționează să le ia Comisia. Și eu, în calitate de deputat și de cetățean european, mă aștept să beneficiez de acces deplin la întreaga corespondență purtată cu Franța și, posibil, cu alte state membre.

  Cornelia Ernst, autoare. – (DE) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, voi adresa pur și simplu întrebarea: care este situația cu privire la antidiscriminare și la tratamentul egal al romilor în Europa? Când auzim acum că baze de date motivate din punct de vedere etnic cu privire la romi – și cred că asemenea baze de date sunt interzise – sunt elaborate de jandarmeria franceză, însă și de alte țări și, într-o anumită măsură, în scopuri preventive, atunci chiar am atins limita. Atât în Franța, cât și în UE, bazele de date care sunt utilizate în principal pentru compilarea de informații personale referitoare la originea rasială sau etnică a oamenilor sunt pur și simplu interzise din cauza riscului mare ca acestea să fie utilizate greșit și din cauza riscului de discriminare. Doar în circumstanțe foarte concrete, cu un scop specific, care iau în considerare nediscriminarea, se permite să se colecteze informații de această natură. Romii nu trebuie incriminați, și acesta este aspectul esențial. Bazele de date motivate din punct de vedere etnic cu scopul de a preveni infracțiunile sunt ilegale. Romii nu trebuie să facă obiectul colectării speciale de informații din cauza modului lor de viață, și ne așteptăm ca Comisia, cu alte cuvinte, dumneavoastră, doamnă Reding, să repudiați orice formă de colectare de date de natură etnică sau rasială și să luați măsuri pentru a vă asigura că acest fenomen este într-adevăr oprit în țările relevante.

Sincer, mă întreb din ce în ce mai mult ce altceva în afară de discuții, discuții și iar discuții se întâmplă în realitate în acest Parlament și în cadrul UE, și ce am reușit, în termeni practici, să facem pentru a îmbunătăți situația romilor din Europa, în afară de discuții, discuții și iar discuții. Dacă analizăm colectarea datelor, vedem că romii au devenit țapi ispășitori și oameni împinși dintr-o parte în alta în numeroase state membre ale UE. Aceștia sunt deportați în Kosovo și, procedând astfel, Franța încalcă tratatele UE de luni întregi, principiul antidiscriminării nu este respectat – și Comisia se comportă ca și cum ar fi mulțumită – și văd lucrurile diferit față de vorbitorul precedent – de promisiunea făcută de guvernul francez de a furniza temeiul juridic pentru transpunerea directivei privind libera circulație până la începutul anului 2011. De dragul decenței trebuie totuși spus că Franța trebuie să pună capăt deportărilor romilor, și este important, de asemenea, ca acelor romi care au fost deportați pe nedrept să li se faciliteze întoarcerea în Franța.

Cât despre bazele de date, aș dori să vă întreb: ce informații sigure aveți, ce inițiative veți lua dacă aceste baze de date chiar există în acest mod, și veți iniția proceduri de nerespectare a tratatelor în asemenea situații?

  Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. Doamnă președintă, consider că a sta aici la o oră atât de târzie din noapte și a discuta subiecte importante pe care ar trebui să le discutăm de fapt în timpul zilei ș nu la miezul nopții când oamenii normali ar trebui să se relaxeze acasă și să meargă la culcare contravine drepturilor omului.

Acestea fiind spuse, au existat multe dezbateri, multe scandaluri și multe acțiuni în ultimele săptămâni, și cred că acest Parlament ar trebui să privească ceea ce s-a întâmplat în Franța și reacția din Comisia Europeană ca pe un soi de eveniment istoric. Nu a existat niciodată până acum în istoria Uniunii Europene un proces inițiat din cauza drepturilor.

Am intentat procese din cauza comerțului, din cauza economiei, din cauza finanțelor, însă este prima dată când, în virtutea Tratatului de la Lisabona și a Cartei drepturilor fundamentale care este inclusă în acest Tratat de la Lisabona, Comisia spune că lucrurile trebuie să se oprească aici.

Comisia a decis – toți cei 27 de comisari – la 29 septembrie să inițieze procedurile de încălcare împotriva Franței ca urmare a neimplementării acelor drepturi ale omului, ale drepturilor cetățeanului individual.

Nu trebuie să vă mai vorbesc despre toate presiunile exercitate din acel moment, însă Comisia a spus în unanimitate că va începe proceduri juridice și că va da un ultimatum Franței. Dacă Franța nu va răspunde într-un mod pozitiv, acceptabil, înainte de 15 octombrie, procedura juridică va fi pusă în aplicare. Acesta este modul nostru normal de acțiune pentru toate statele membre.

Acum, ce s-a întâmplat? Ei bine, Franța a dat un răspuns. Și acest lucru s-a întâmplat pentru prima dată, a fost unic în ceea ce privește modul în care au fost abordate întrebările și, personal, consider că a fost primul moment al Europeanului Cetățenilor.

Să lăsăm istoricii să analizeze acest eveniment cândva. Suntem la mijlocul procedurilor, suntem la mijlocul luptei, deci s-ar putea să privim lucrurile dintr-un punct de vedere diferit.

Acum, în mod obiectiv, ce a făcut Franța? Franța a făcut exact ceea ce i-a cerut Comisia să facă. În baza directivei din 2004, există drepturi materiale, pe care le numim și drepturi procedurale, care există cu scopul de a proteja cetățenii împotriva unei acțiuni inacceptabile a autorităților în momentul în care aceștia sunt încarcerați. Și aceste drepturi procedurale nu au fost puse în aplicare în legislația franceză. Astfel încât i-am spus Franței: până la 15 octombrie, trebuie să știm modalitățile în care intenționați să schimbați legislația franceză prin punerea în aplicare a drepturilor procedurale din 2004 și trebuie să ne prezentați un program credibil al felului în care veți introduce aceste drepturi în legislația franceză.

Ei bine, am primit răspunsul. L-am primit cu o oră înainte de expirarea termenului limită, însă l-am primit. De duminică dimineața, de la ora 8.00, experții mei analizează documentele și astăzi am ajuns la concluzia că s-a răspuns la toate punctele privind legislația pe care Comisia le-a cerut Franței – deși, desigur, acestea nu au fost aplicate încă în dreptul francez național, deoarece trebuie mai întâi să treacă prin Senat și apoi vor fi introduse de facto în dreptul francez și aplicate în termeni reali.

Am decis că suntem mulțumiți de ceea ce ne-au oferit autoritățile franceze, însă nu putem închide cazul deoarece aceste promisiuni, aceste elemente de drept, aceste legi propuse nu sunt încă puse în aplicare. Astfel încât am spus că înghețăm cazul, însă îl lăsăm deschis. Îl lăsăm deschis până la momentul în care guvernul francez va fi aplicat într-adevăr această legislație de facto în procedurile de zi cu zi.

Acesta este un lucru pe care eu îl percep ca pe un fel de victorie. Gândiți-vă la tot ceea ce s-a întâmplat. Acum francezii vor spune că nu există nicio problemă, că nu a existat niciodată vreo problemă. Ei bine, a existat o problemă și ei trebuie să ne aducă legea pe care o vor modifica. Să vedem dacă o vor face. Cred că o vor face.

A existat o a doua întrebare referitoare la felul în care au fost tratați cetățenii pe timpul perioadei de vară, și dacă au avut garanții procedurale în calitate de oameni, în calitate de cetățeni europeni, sau dacă au fost discriminați.

De ce nu am început procedurile de nerespectare de genul celor pe care le-am inițiat pe baza legilor? Pur și simplu deoarece, dacă vrem să acționăm, trebuie să o facem pe baza dovezilor juridice. Nu putem acționa pur și simplu deoarece avem o presimțire, deoarece suntem convinși că ceva este în neregulă. Trebuie să avem dovada legală și de aceea am cerut guvernului francez să ne pună la dispoziție dosarele referitoare la cetățeni.

Acum avem dosarele referitoare la indivizi, câteva teancuri de dosare. Experții mei le analizează și mi-au spus că vor avea cu siguranță întrebări suplimentare pentru guvernul francez, și că cred că vor termina această analiză cu răspunsuri din partea guvernului în termen de patru săptămâni.

Prin urmare, începând de astăzi, avem aceste două cazuri. Acesta este, cred, un fapt foarte important deoarece aș dori să le spun deputaților foarte sincer că punerea în aplicare a directivei din 2004 privind libera circulație nu este strălucită. Ceea ce vedem acum, datorită faptului că Comisia a fost puternică, este că toate țările care nu sunt perfecte la rândul lor – nu imperfecte în aceeași măsură ca Franța, însă nu perfecte – încep să spună că intenționează acum să implementeze această directivă perfect.

Prin urmare, ceva s-a întâmplat. Cred că întreaga Europă a înțeles că nu mai glumim și că drepturile omului, ale cetățenilor noștri și valorile societății noastre trebuie tratate cu seriozitate.

Am vorbit suficient despre întrebarea referitoare la Franța, deoarece Comisia a luat o decizie în această privință, însă procedura nu s-a încheiat și este încă deschisă.

Acum în ceea ce privește întrebarea referitoare la presupusele baze de date elaborate de jandarmeria franceză și care este posibil să conțină elemente etnice. În primul rând, Comisia urmărește îndeaproape evoluțiile în aceste privințe. Autoritățile franceze ne-au dat din nou asigurări că totul este în regulă, însă în acest caz se aplică un sistem diferit, deoarece există de această dată o lege franceză privind protecția și gestionarea datelor, care este verificată în conformitate cu normele noastre de autoritatea franceză pentru protecția datelor, CNIL. CNIL a efectuat, în conformitate cu normele, o inspecție și a întocmit un raport public preliminar săptămâna trecută. Ați văzut rezultatele CNIL. Le-am citit și eu. Informațiile raportate în presă sunt uneori incomplete, deoarece CNIL a spus, de asemenea, pe un ton foarte serios, că s-ar putea să nu existe elemente etnice, însă există cu siguranță baze de date care nu au fost autorizate de autorități.

Cât despre conformitatea cu legislația UE, informațiile furnizate trebuie să se asigure că situația este acoperită de Directiva privind protecția datelor. S-ar putea ca acest lucru să fie valabil doar pentru scopuri referitoare la imigrație. Pentru imigrație, există o serie de garanții și protecții care se aplică datelor pe care noi le numim „date sensibile”. Datele sensibile pot fi procesate doar în cazuri excepționale, în situații de interes public; acestea sunt supuse protecțiilor adecvate, și aceste protecții adecvate trebuie puse la dispoziție de țara vizată.

În cazul în care procesarea datelor nu intră sub Directiva privind protecția datelor, atunci decizia-cadru din 2008 referitoare la protecția datelor personale procesate în cadrul cooperării polițienești și juridice în materie penală s-ar putea aplica.

Aici avem încă o problemă deoarece această directivă-cadru se aplică doar începând de la 27 noiembrie a acestui an. Prin urmare, pe baza acestei directive, puterile Comisiei sunt cam limitate.

Voi răspunde la întrebările foarte concrete care au fost adresate pe lângă cele referitoare la cazul Franței. Există și alte state membre în care am putea verifica posibila existență a bazelor de date care conțin date privind originea etnică sau rasială?

În conformitate cu directiva privind protecția datelor, procesarea acestui tip de date sensibile este autorizată în mod excepțional și trebuie adusă la cunoștința autorităților naționale pentru protecția datelor. Autoritatea pentru protecția datelor din Franța este CNIL. Și aceste excepții din motive de interes public substanțial trebuie, de asemenea, comunicate Comisiei.

Când se trimite o înștiințare de acest gen, autoritatea națională pentru protecția datelor și Comisia sunt în măsură să analizeze dacă măsurile sunt conforme cu regulile privind protecția datelor, și avem aici rezultatul analizei preliminare efectuate de CNIL, care spune în mod clar că nu au fost cerute asemenea autorizații. Prin urmare, ar trebui să lăsăm ca activitatea juridică din Franța să fie efectuată de autoritățile juridice care sunt nu numai autorizate, ci și responsabile pentru întreprinderea acestui tip de activități.

Dar Olanda? Au existat câteva baze de date în care procesarea datelor sensibile a fost susținută și înștiințată de Olanda Comisiei în 2005 și 2006. Cea mai controversată bază de date referitoare la activitățile de natură penală ale tinerilor de origine caraibă. Această bază de date a fost apoi ștearsă.

Recent, o municipalitate din Olanda a dorit să creeze un dosar etnic, însă și-a anulat proiectul ca răspuns la recomandarea autorității olandeze pentru protecția datelor. Aceasta demonstrează că sistemul creat în baza directivei – prin care sunt responsabile autoritățile pentru protecția datelor, autoritățile naționale pentru protecția datelor – funcționează.

Apropo, aș dori să informez Parlamentul că lucrez la reforma Directivei privind protecția datelor, parțial cu scopul de a consolida independența și posibilitățile de amestec ale autorităților naționale pentru protecția datelor într-un cadru european.

Ne vom opri aici deocamdată: trebuie să-mi scurtez discursul deoarece nu mai avem, interpreți după ora 24.00, astfel încât vom întrerupe dezbaterea aici.

  Véronique Mathieu, în numele Grupului PPE. – (FR) Doamnă președintă, doamnă Reding, am fost încântată să aud astăzi că colegiul comisarilor nu intenționează să intenteze proceduri de nerespectare împotriva Franței cu privire la Directiva 2004/38/CE. Totuși, în urmă cu ceva timp, la o reuniune a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne v-am adresat o întrebare în această privință și v-am spus deja că Franța a furnizat toate informațiile în 2006 și 2007, împreună cu tabelele de concordanță pentru transpunerea Directivei 2004/38/CE.

Și totuși, acum în 2010, vă mirați că garanțiile procedurale lasă de dorit. Nu ați răspuns niciodată întrebării mele, doamnă Reding, și mi-ar plăcea să primesc un răspuns astăzi.

Mai am de spus un lucru cu privire la dosarul Mens. Cred că opoziția și alții încep deja să se plictisească de această dezbatere. Este foarte ușor de demonstrat că nu există niciun fundament pentru aceste acuzații. Aveți concluziile raportului CNIL care au fost predate prim-ministrului. Îmi imaginez că ați primit și dvs., ca și mine, raportul directorului general al jandarmeriei naționale, doamnă Reding. Ați menționat mai multe aspecte pe care se pare că le considerați nesatisfăcătoare.

Apărați drepturile omului, însă nu trebuie să apărăm doar drepturile minorităților. Trebuie apărate drepturile tuturor oamenilor, și avem cu toții dreptul să fim respectați. Suntem onorabili și noi, cei din Franța, și vă pot garanta că acest fișier Mens nu a existat niciodată. Doamnă Reding, CNIL a făcut investigații, căutând diverse cuvinte cheie neplăcute precum țigani, romi, și nu a găsit dovezi care să susțină că jandarmeria națională se află în posesia unor dosare de acest gen.

Singura critică care poate fi adusă jandarmeriei naționale este faptul că nu a declarat această bază de date, însă fișierele nu conțin informații genealogice. Doar că jandarmeria națională are un număr de dosare care ...

(Președinta a rugat-o pe vorbitoare să încheie)

Vă rog să-mi permiteți să-mi termin comentariile. Sunt singurul vorbitor în numele Grupului PPE, deci aș dori să mi se acorde posibilitatea de a vorbi în numele grupului meu.

Aceste fișiere conțin informații referitoare la grupuri de indivizi care nu au un domiciliu stabil sau o casă; nu conțin date referitoare la etnie. Prin urmare, deși CNIL nu a făcut nicio declarație, aș dori cel puțin să recunoașteți că nu există ...

(Exclamație)

Da, este adevărat și aș dori să recunoașteți acest fapt. Aș dori, de asemenea, ca dvs., doamnă Reding, să lăsați deoparte suspiciunile referitoare la guvernul francez. Atitudinea dumneavoastră începe să devină nesănătoasă.

  Sylvie Guillaume, în numele Grupului S&D. – (FR) Doamnă președintă, doamnă comisar, doamnelor și domnilor, crearea profilelor etnice nu este o practică nouă în statele membre, însă pare să se fi intensificat în ultimii ani în numele operațiilor de contra-terorism, menținerii legii și ordinii și chiar și în numele combaterii imigrării ilegale. Dezvăluirile recente cu privire la existența unei baze de date referitoare la romii și călătorii din Franța au demonstrat cât este de important ca Comisia să-și continue investigația pentru a obține informații suplimentare despre existența acestor baze de date, însă și pentru a stabili dacă bazele de date sunt legale și compatibile cu principiul nediscriminării.

Doamnă comisar, nu împărtășesc în întregime entuziasmul dvs. cu privire la răspunsul dat de Franța în urmă cu câteva zile, însă înțeleg de ce v-ați exprimat în acest mod.

Ne spuneți că Franța pretinde că intenționează să transpună directiva privind libera circulație și că va pune la dispoziție un program. În ceea ce privește această directivă discutată intens și transpunerea sa, există două posibilități. Fie Franța a făcut un angajament strict formal, ceea ce ar însemna că Comisia nu a primit un răspuns și a uitat evenimentele din trecut, fie, alternativ, că Franța a oferit un răspuns complet, caz în care am dori să aflăm detaliile. Ați menționat un program, un program în curs pentru transpunerea directivei. În prezent, Franța transpune directiva privind libera circulație ca parte a celei de-a cincea revizuiri a legislației privind imigrația în șapte ani. Pot să garantez că revizuirea se va extinde mult dincolo de principiile europene privind libera circulație. Prin urmare, cred că va trebui să monitorizați acest proces foarte atent.

Permiteți-mi să închei prin a-mi exprima speranța că Comisia va rămâne pe poziție și va susține principiul nediscriminării. Sper că nu vă veți lăsa păcăliți de acorduri amicale sau de simple promisiuni, chiar dacă acestea sunt făcute de guvernul francez.

  Nathalie Griesbeck , în numele Grupului ALDE. – (FR) Doamnă președintă, doamnă comisar, știu că este foarte târziu, însă dezbaterea din seara aceasta implică o ciocnire de opinii destul de pasionată. Dimineața aceasta, în ciuda explicațiilor foarte clare pe care tocmai ni le-ați dat, s-a găsit un alt site internet de informații francez, nou, care conține o bază de date cu romi, ilegală, desigur, care cuprinde informații detaliate și vaste, inclusiv nume, prenume, porecle, descendență, contacte sociale, numere de înregistrare a autovehiculului și modele, și numele partenerilor. Din nou, autoritățile au pretins că nu au știut de existența acestor fișiere.

La sfârșitul zilei, indiferent dacă informațiile găsite pe acest site se dovedesc a fi adevărate, există încă un risc implicit de discriminare corelat cu existența acestor baze de date în Franța și în diverse alte țări europene.

Atunci, doamnă comisar, având în vedere explicațiile dvs. și determinarea pe care v-o cunoaștem cu toții, ce intenționați să faceți? Ce alte dovezi trebuie să aducem pentru ca dvs. să acționați și să reacționați în baza încălcării principiului nediscriminării? Cu alte cuvinte, și fără a dori să fac polemică, să încercăm să respectăm dreptul atât în Franța, în statele membre ale Uniunii, și în rândul celor care fac democrația noastră europeană fără pasiune.

Am auzit despre expulzările din Franța din această vară, despre circulara emisă la 5 august – care, din fericire, a fost mai târziu retrasă – despre dosarul Mens, și mai multe. Am ascultat cu mult interes argumentele pe care le-ați prezentat seara aceasta. Ne-ați spus astăzi că sunteți mulțumită de promisiunea făcută de Franța săptămâna trecută, de a modifica legislația națională în conformitate cu directiva europeană din 2004.

La fel ca colegii mei deputați, aș dori să am acces la aceste documente pentru a putea împărtăși părerea dvs. și devotamentul dvs. față de reinstituirea spiritului legii. Comentariile dvs. din această după-amiază dau de înțeles că ați capitulat.

Pentru a încheia această dezbatere, permiteți-mi să subliniez că a servit unui scop; a demonstrat nevoia esențială de a aborda punctul central al problemei, încurajând eforturile naționale și politicile europene ca parte a spiritului legii pe care se bazează democrația europeană.

  Raül Romeva i Rueda, în numele Grupului Verts/ALE. – (ES) Doamnă președintă, doamnă comisar, când ați rostit faimoasa dvs. frază „până aici”, multe persoane din această Cameră, dar mai ales din stradă, au aplaudat.

Acest lucru a generat un nivel imens de așteptări din partea tuturor celor care mai credem încă în proiectul european. În sfârșit, cineva din Comisie îndrăznește să înfrunte un stat membru puternic cu privire la chestiunea drepturilor fundamentale, care a fost întotdeauna lucrul cel mai important la nivelul declarațiilor, însă nu întotdeauna la nivelul acțiunilor.

Acest lucru ne-a surprins un pic și nu s-a înțeles, dacă îmi permiteți să mă exprim așa, că atunci când s-au inițiat proceduri, acest lucru s-a bazat nu pe discriminare, ci pe libera circulație. Cred că acesta a fost, într-o anumită măsură, un deficit însă, în orice caz, am continuat să aplaudăm devotamentul dvs. la vremea respectivă.

Prin urmare, decizia de astăzi ne-a lăsat un pic confuzi, și acest lucru nu este valabil numai pentru noi, ci și pentru toți acei oameni care sperau să vadă un răspuns curajos în această acțiune din partea dvs. Lucrurile stau în acest fel mai ales deoarece știm că încrederea pe care o aveți în guvernul francez s-a dovedit a fi cel puțin discutabilă.

În al doilea rând, lucrurile stau în acest fel deoarece știm că în revizuirea Directivei privind libera circulație, în mod alarmant, se fac anumite mișcări în favoarea introducerii conceptelor și redefinirii conceptului de grupuri călătoare care ar permite, într-o anumită măsură, ca aceste grupuri să fie incriminate din nou.

Cred că frustrarea pe care o simțim unii dintre noi astăzi nu trebuie alimentată și mai mult. Prin urmare, vă rugăm să ne permiteți să păstrăm speranța pe care ne-ați dat-o cu declarația dvs. „până aici”, deoarece aici continuăm să credem că există o problemă și că trebuie să înfruntăm guvernul francez, precum și alte guverne, cu privire la această chestiune.

  Rui Tavares, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Doamnă comisar, această dezbatere se referă la drepturi fundamentale precum nediscriminarea și libera circulație. Totuși a devenit, de asemenea, o dezbatere despre dispozițiile esențiale care ne guvernează activitatea în instituțiile europene. Aceasta înseamnă a ști când un stat membru acționează cu bună credință, dacă furnizează informații de încredere instituțiilor europene, și așa mai departe. Mai mult, dat fiind acest lucru, s-a transformat și într-o dezbatere despre dacă noi, instituțiile europene, reușim să ne asigurăm că sunt respectate ambele principii și dispoziții, dacă reușim să vorbim clar, și dacă putem fi intransigenți în apărarea acestora, dacă acest lucru este necesar.

Cred că avem deja răspunsuri clare cu privire la întrebarea referitoare la buna credință. Există state membre, mai ales Franța, care nu au acționat cu bună credință. Acestea neagă în mod repetat existența documentelor ale căror copii apar mai târziu în public. Acest lucru s-a întâmplat și în timpul verii și se întâmplă și acum cu bazele de date. Cum se poate pretinde că nu există baze de date când am publicat o bază de date intitulată romii pe un site francez pe internet astăzi, cu orașele de proveniență și o varietate de informații despre romi, inclusiv cele de la UE: din București, Belgrad și Timișoara?

Răspunsul la cealaltă întrebare este, de asemenea, foarte important. Ați spus, doamnă comisar, că am trăit un moment istoric și că istoricii vor recunoaște că Comisia a fost clară pentru prima dată. Mă îndoiesc foarte mult de acest lucru, dragă Comisie, și sunt de profesie istoric. Am numeroase îndoieli deoarece până și jurnaliștii au îndoieli. A doua zi după ce am mers la Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, unele ziare, precum Financial Times, au scris că Comisia nu va pune sub acuzare Franța. Alte ziare au spus că Comisia va pune sub acuzare Franța. Chiar și astăzi, știrea este fie că cazul împotriva Franței a fost suspendat, fie, în altă parte, că s-a renunțat la el.

În cazul în care Comisia nu vorbește clar – și, în mod evident, cuvintele sale nu sunt înțelese clar – aș dori să spun că va avea un aliat formidabil în Parlament dacă va dori să vorbească clar. În cazul în care Comisia ezită, Parlamentul nu va neglija urmărirea acestui caz: nu va fi un caz care s-a petrecut vara și care pur și simplu s-a stins. Se va continua să se vorbească despre el în această Cameră.

  Kinga Göncz (S&D). – (HU) Se vede că criza a subminat sentimentul de securitate al multor cetățeni europeni. Acest lucru creează un focar bun nu numai pentru dezvoltarea și diseminarea extremismului, ci și pentru manifestații politice care numesc anumite grupuri etnice ca amenințări la securitate și corelează minoritățile și imigranții cu infracțiunile. Guvernul francez a început să dea romii afară din Franța pe motive etnice, lucru care este inacceptabil. Avem motive solide să presupunem, așa cum au menționat mai multe persoane, că guvernul francez, precum și alte state europene, nu au încetat încă să strângă date etnice.

Dacă se va dovedi acest lucru, sperăm sincer că Comisia va acționa într-adevăr ca un gardian al tratatelor și al Cartei drepturilor fundamentale și că va iniția o procedură pentru încălcarea angajamentelor. Poliția are un rol important în menținerea ordinii publice, însă nu putem permite ca crearea profilelor etnice să devină parte a practicii standard a poliției. Acest lucru ar submina încrederea minorităților în instituțiile democratice și poate constitui motive de discriminare. Majoritatea romilor trăiesc în sărăcie extremă în Europa și, pe lângă sărăcie, suferă și de pe urma discriminării. În timp ce avem planuri ambițioase de combatere a sărăciei în strategia 2020, asistăm adesea la o luptă împotriva săracilor, căreia trebuie să-i punem capăt.

  Catherine Grèze (Verts/ALE). – (FR) Doamnă președintă, doamnă Reding, ne-ați spus astăzi, cu oarecare entuziasm, și citez, că reacțiile Franței demonstrează că UE este o comunitate de drept eficientă sau, și citez din nou, că acum trebuie să ne îndreptăm spre acțiuni practici și spre rezultate bazate pe valorile noastre europene împărtășite. Țin în mână o copie a tratatelor consolidate și a Cartei drepturilor fundamentale și sper că mă veți ierta dacă nu împărtășesc în întregime entuziasmul dvs.

Ce dovezi îi mai trebuie Comisiei pentru a lua măsuri în continuare? Ce dovezi sunt necesare pentru a denunța tratamentul discriminatoriu, expulzările la care sunt supuși în prezent romii din Franța și din alte țări europene?

Este adevărat că Comisia a introdus o întreagă grămadă de măsuri pentru a promova integrarea romilor, mai ales prin folosirea fondurilor structurale. Totuși, prin adoptarea unei politici care refuză să înfrunte faptele, mă întreb dacă Comisia nu s-a împușcat singură în picior în realitate.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL). – (FR) Doamnă președintă, doamnă Reding, trebuie să recunosc că și eu sunt dezamăgită în această seară. Mulți dintre noi au luat notă de declarațiile dvs. anterioare și chiar v-au sprijinit. Acum am înțeles că procedura referitoare la nerespectarea libertății de circulație a fost doar suspendată. Totuși, subiectul discuției de astăzi este discriminarea. Vreți dovezi, doamnă Reding, și ați cerut guvernului francez, doar guvernului francez, să le furnizeze. Ne spuneți și ne-ați spus acest lucru de fiecare dată când vă adresăm întrebări.

Trebuie să spun, doamnă comisar, cu tot respectul cuvenit, că încep să mă întreb dacă vă pasă de ceea ce avem de spus. Am fost la Marsilia în acest weekend, unde m-am întâlnit cu asociațiile care lucrează cu comunitatea romilor. Lucrez în acest domeniu de mulți ani și trebuie să spun că am fost îngrozită, doamnă comisar, de ceea ce mi-au spus cu privire la situația romilor în zona orașului Marsilia. Doamnă Reding, romilor din Franța le este frică, s-au ascuns. Nu îndrăznesc să iasă din taberele lor improvizate. Copiii lor nu mai îndrăznesc să meargă la școală. Asociațiile nu reușesc să-i localizeze și, prin urmare, nu pot să monitorizeze bunăstarea socială și sănătatea acestora. Iată ceea ce ne spun asociațiile, doamnă comisar. Aceasta este situația actuală a romilor din Franța.

Dosarul Mens. Să încetăm să mai discutăm despre dosarul Mens. Jandarmeria a anunțat că a fost șters. Totuși, dacă citiți cu atenție raportul CNIL, doamnă comisar, veți vedea că inspecțiile efectuate de CNIL au avut în vedere originea etnică. Prin urmare, să cerem aceste rapoarte. CNIL este o organizație incontestabilă. Cereți toate rapoartele care au fost întocmite de CNIL și ...

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Juan Fernando López Aguilar (S&D). – (ES) Doamnă președintă, doamnă comisar, la 9 septembrie, Parlamentul a adoptat o rezoluție care a declanșat o dezbatere oportună și necesară. Parlamentul și-a făcut datoria.

Există cei care cred că, pe baza naturii convingătoare a declarațiilor dvs. ulterioare – în conformitate cu solicitările Parlamentului – și a explicațiilor pe care ni le dați în seara aceasta, singura noastră concluzie poate fi dezamăgirea din cauză că nu s-au inițiat proceduri împotriva Franței. Trebuie subliniat faptul că dezbaterea nu s-a referit la Franța, și nu s-a îndreptat cu siguranță împotriva Franței; a fost o dezbatere în favoarea principiilor fundamentale ale integrării europene precum libera circulație a persoanelor, deoarece Europa nu înseamnă numai libera circulație a bunurilor și capitalului ci, mai presus de toate, libera circulație a europenilor de drept și fără discriminare și, desigur, fără discriminare din motive etnice.

Aceasta înseamnă că, dacă mai există lucruri de investigat cu privire la fișierele de baze etnice care nu au fost încă clarificate în întregime, acestea cad în sarcina Comisiei. Trebuie subliniat totuși faptul că această activitate nu a fost finalizată, deoarece implică, de asemenea, faptul că Parlamentul trebuie să rămână vigilent împotriva tentației populismului, care caută țapi ispășitori pentru problemele excluderii sociale mai degrabă decât soluții sau răspunsuri.

Această activitate include, de asemenea, pe lângă a face față populismului și tentațiilor, încercarea de a-i integra pe cei care sunt excluși, pe cei care au fost marginalizați pentru o perioadă lungă de timp și, desigur, pe romi.

Parlamentul trebuie să sponsorizeze o conferință privind integrarea comunității romilor. Parlamentul trebuie, de asemenea, să spună că această muncă nu s-a încheiat încă; de fapt, abia a început și mai sunt multe de făcut. Aceasta înseamnă că, chiar dacă procedurile împotriva Franței nu au fost inițiate în cele din urmă, această dezbatere a avut un scop, deoarece s-a dovedit a fi oportună și necesară.

  Ioan Enciu (S&D). - (RO) Așa cum știm cu toții, anul 2010 trebuia să fie anul european al luptei împotriva sărăciei, excluziunii sociale, discriminării și xenofobiei. În realitate însă, cred că lupta a fost pierdută, cel puțin anul acesta.

Situația drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii Europene devine din ce în ce mai critică în loc să se amelioreze. Pe fondul crizei economice și financiare, în câteva state membre guvernele sunt cele care amplifică fenomenele de discriminare: deportările, bazele de date pe criterii etnice pentru romi sunt fapte deja dovedite. Atâta timp cât Comisia nu poate garanta aplicarea drepturilor fundamentale în Uniune, imaginea sa de apărător al acestora va avea de suferit. Este un risc pe care această instituție nu și-l poate permite.

Doamnă vicepreședintă Reding, va investiga și ancheta Comisia și celelalte cazuri de discriminare semnalate în statele membre? Mai poate Comisia să ducă până la capăt cercetările, ținând cont de presiunile politice la care este supusă?

  Csaba Sógor (PPE). – (HU)Discriminarea etnică este interzisă în mod clar de dreptul UE și internațional. În ciuda acestui fapt, anumite state membre sunt adesea suspectate de discriminare ascunsă împotriva minorităților care trăiesc pe teritoriile lor. Nu doresc să vorbesc despre discriminare ascunsă în acest moment, însă aș dori să vă atrag atenția asupra unei legi existente care plasează în mod deschis o comunitate etnică minoritară în dezavantaj. Deși noul guvern slovac a modificat legea privind protecția limbii naționale într-o direcție bună, legea încă stipulează amenzi. Prin urmare, această lege poate să intimideze și să mențină cetățenii a căror limbă maternă nu este slovaca într-o situație de incertitudine. În poziția sa referitoare la această lege, Comisia de la Veneția a explicat în mod clar că legea contrazice Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare și limitează folosirea limbii minoritare într-o măsură nejustificată. Aș dori să solicit Comisiei, doamnei comisar și Parlamentului European să examineze cu atenție și să condamne fiecare practică de pe teritoriul UE care poate fi folosită pentru discriminare etnică sau rasială.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) În urmă cu o lună, Parlamentul European își exprima îngrijorarea cu privire la expulzarea în masă a cetățenilor de etnie romă și respingea orice corelație între criminalitate și imigrare. La rândul său, România a promovat încă din 2007 o strategie europeană pentru incluziunea romilor, idee subliniată și la Consiliul European din septembrie. Subliniez că până în prezent nu s-a ajuns la nicio soluție mulțumitoare. Dimpotrivă, relatările din mass-media cu privire la existența bazei de date franceză MENS readuc în discuție respectarea principiului nediscriminării. Consider că Comisia trebuie să demareze o anchetă în statele membre vizate pentru a se asigura că procedurile administrative nu decurg din profiluri realizate pe criterii etnice.

În încheiere, doresc să salut angajamentul oficial luat vinerea trecută de guvernul francez în direcția respectării legislației europene referitoare la libera circulație. Franța și România trebuie să acționeze împreună pentru a facilita incluziunea socială a romilor și obținerea finanțărilor necesare.

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE). – (DE) Doamnă președintă, doamnă comisar, dezbaterea de astăzi demonstrează încă o dată cât de importantă a fost decizia luată de Parlamentul European la 9 septembrie, cu alte cuvinte, decizia potrivit căreia, după părerea noastră, Franța – un stat membru – a încălcat drepturile fundamentale în acest caz prin discriminarea împotriva oamenilor pe baza etniei acestora, și v-am rugat să luați măsuri. Ne-ați spus foarte clar și cu entuziasm și hotărâți cu privire la tot ceea ce ați făcut până acum, pentru care ați primit, de asemenea, sprijinul nostru semnificativ. Totuși, după părerea noastră, acum ați făcut un pas înapoi, deoarece solicitarea de inițiere a procedurilor pentru nerespectarea tratatului pe baza existenței discriminării din motive de origine etnică a fost sprijinită, încă o dată, de documente pe care le-au menționat deja câțiva vorbitori și la care s-a făcut referire în ziarele franceze de astăzi. Este foarte clar că a existat discriminare împotriva romilor pe baza originii lor etnice că și nu a fost încălcată doar libertatea de circulație a acestora. Prin urmare, cer încă o dată să se ia măsuri și să se inițieze proceduri.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK)Serviciile de securitate, ca parte aproape firească a activității lor preventive, creează baze de date cu persoane implicate în activități ilegale.

Bazele de date sunt create în conformitate cu legislația națională, accesul la datele colectate este restricționat la persoane autorizate, iar informațiile strânse pot fi folosite doar cu scopul de a proteja societatea împotriva activităților de natură penală. Sunt destul de sigur că, la fel ca serviciile de securitate din alte țări, serviciile din Franța și Olanda sunt interesate să analizeze din punct de vedere al securității doar acele informații de care au nevoie pentru a-și face treaba. Informațiile de natură etnică sau rasială nu sunt în mod normal incluse aici. Orice eventual exces de zel al serviciilor de securitate poate să fie, desigur, investigat, și, în funcție de rezultate, îmi imaginez, gestionat cu sensibilitate pentru a putea fi acceptat de Uniunea Europeană.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Doamnelor și domnilor, Mișcarea pentru o Ungarie mai bună (Jobbik) a sugerat încă din 2006 că ar trebui să fie posibil să se menționeze etnia unei persoane în cazierul juridic, astfel încât, când va fi cazul, să se atragă atenția asupra infractorilor romi. Susținem încă această poziție. La acea vreme, presa liberală de stânga afirma că Jobbik este un partid extremist. Patru ani mai târziu, vedem liste întocmite în Franța referitoare la expulzarea țiganilor. Vedem că în Olanda aceștia sunt considerați un risc pentru securitatea națională și baze de date ies la iveală și aici. Apoi mai putem vedem și că, în Finlanda, originea etnică a infractorilor romi este înregistrată în centrele de detenție.

Și acum permiteți-mi să adresez o întrebare unuia dintre raportorii din această Cameră, doamnei de origine slovacă care a râs atât de zgomotos când s-au menționat victimele din Ungaria. Mi se pare extrem de ipocrit că condamnă colectarea informațiilor referitoare la țigani în timp ce, în calitate de politician slovac, sprijină o lege rasistă privind limba, care pedepsește oamenii pe motive etnice pentru că vorbesc limba lor maternă.

  Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. – Doamnă președintă, pe scurt, cazul împotriva Franței nu a fost abandonat. A fost amânat deoarece trebuie să așteptăm să se pună în aplicare legea în practică și nu putem emite judecăți referitoare la propuneri juridice. Propunerile juridice sunt acceptabile, însă trebuie puse în aplicare pentru ca noi să putem să încheiem cazul. Prin urmare, cazul este încă deschis.

Cât despre bazele de date etnice pe care CNIL, autoritatea franceză independentă pentru protecția datelor, le inspectează în conformitate cu legislația franceză, și, în acest caz, în conformitate cu directivele europene, trebuie să ne bazăm pe autoritățile naționale pentru protecția datelor deoarece acestea sunt responsabile, în baza legislației europene, pentru efectuarea analizei. Cred că autoritatea franceză independentă pentru protecția datelor a demonstrat că este foarte capabilă să facă acest lucru.

vicepreședintă a Comisiei. − (FR)Toate acestea fiind spuse, cred că este foarte important să revenim la problema de fond.

Cu excepția celor din Franța, există 10 milioane de romi în Europa care alcătuiesc cea mai mare minoritate din Europa. Eu însămi provin dintr-o țară cu 500 000 de cetățeni. Există 10 milioane de romi, deci puteți aprecia amploarea problemei. Romii trăiesc în majoritatea statelor noastre membre în sărăcie extremă. Aceștia întâmpină probleme cu cazarea, educația, sănătatea și lucrul, scandalul real fiind faptul că aceste probleme nu au fost rezolvate încă. Prin urmare, sper că activitățile actuale vor continua – cred că vor fi primite bine deoarece nu ar trebui să tolerăm acest gen de discriminare.

Activitățile curente au servit cel puțin ca apel de trezire pentru statele membre. Nu am uitat că la ședința miniștrilor organizată la Cordoba în luna aprilie a acestui an, doar trei din douăzeci și șapte de state membre au fost reprezentate la nivel ministerial. Prin urmare, peste încă un an vom convoca o altă reuniune ministerială după ce vom fi studiat cu atenție, împreună cu grupul operativ, situația romilor și problema utilizării sau neutilizării fondurilor europene, pentru a stabili ce se întâmplă în realitate. Așa cum am spus, vom convoca o altă reuniune ministerială pentru a vedea exact ce angajamente și-a asumat fiecare stat membru în ceea ce privește strategiile naționale privind romii în cadrul european mai larg.

Sper că situația actuală, destul de urâtă, va fi servit cel puțin pentru a ne asigura că romii nu vor mai fi marginalizați când va trebui să formulăm politici pentru a rezolva problema sărăciei extreme.

Dacă nu reușim această dată, și cred că avem această oportunitate, următoarea generație de deputați europeni va avea exact aceleași discuții pe care le-am purtat noi în aceste ultime săptămâni. Trebuie să evităm acest lucru, deci să acționăm.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Crearea profilelor etnice nu este o practică nouă în statele membre, însă a fost în creștere în ultimii ani, mai ales după atacurile teroriste de la Madrid și Londra. Totuși, singurul stat membru care a abordat această problemă și care creează legislație este Regatul Unit. Crearea profilelor în baze de date specifice poate să fie legală și să aibă scopuri legitime. Totuși, când criteriile utilizate pentru colectarea datelor se concentrează exclusiv asupra rasei, etniei sau religiei, acestea trebuie considerate discriminatorii, și deci ilegale. Este legal ca autoritățile să efectueze controale ale identității și monitorizări pe teritoriile lor ca o modalitate de a proteja ordinea publică și securitatea și pentru a preveni infracțiunile și a monitoriza imigrarea ilegală. Totuși, caracteristicile fizice și etnice ale persoanelor nu trebuie privite ca un factor care indică faptul că acestea sunt infractori sau se află în țară ilegal. Fiecare persoană trebuie tratată individual și trebuie să existe un alt motiv, în afară de rasa sau etnia unei persoane, pentru ca datele sale să fie introduse într-o bază de date sau pentru a fi supusă unui tratament diferit față de publicul general.

18. Ordinea de zi a următoarei ședințe: a se vedea procesul-verbal

19. Ridicarea ședinței

(Ședința a fost închisă la ora 00.10)