Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 20 octombrie 2010 - Strasbourg

3. Pregătirea Consiliului European (28-29 octombrie) - Pregătirea Summitului G-20 (11-12 noiembrie) - Criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (raport la jumătatea perioadei) - Îmbunătățirea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună privind următoarele:

- declarațiile Consiliului și ale Comisiei referitoare la pregătirile pentru summitul G20 (11-12 noiembrie),

- declarațiile Consiliului și ale Comisiei referitoare la pregătirile pentru reuniunea Consiliului European (28-29 octombrie),

- raportul A7-0267/2010, elaborat de dna Berès, referitor la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (raport la jumătatea perioadei) și

- raportul A7-0282/2010, elaborat de dl Feio, referitor la îmbunătățirea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro.

  Olivier Chastel, Președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dle Președinte, dle Barroso, dle comisar, doamnelor și domnilor, în numele Consiliului aș dori să vă mulțumesc, dle Președinte, pentru șansa acordată de a vorbi despre pregătirile ce au loc în cadrul Consiliului, pentru următorul Consiliu European.

Acest Consiliu European va avea un program încărcat. Tema sa centrală va fi, fără îndoială, guvernanța economică. După cum știți, membrii echipei de lucru prezidate de dl Van Rompuy s-au reunit luni și au aprobat raportul lor final.

Acest raport cuprinde recomandări și propuneri importante și precise, care ne vor permite să facem un salt calitativ în domeniul guvernanței economice europene. Mai exact, recomandările sale au drept scop îmbunătățirea disciplinei fiscale, extinderea monitorizării economice, dezvoltarea și extinderea coordonării, întărirea cadrului de gestionare a crizei și întărirea instituțiilor.

Toate aceste recomandări pot fi puse în aplicare rapid cu ajutorul legislației. Desigur, sperăm că și Consiliul European le va susține, pentru a permite Comisiei, Parlamentului și Consiliului să facă progrese rapide în aceste domenii extrem de importante. Vom transmite astfel, în orice caz, un semnal pozitiv privind intenția noastră de a aplica măsurile necesare pentru găsirea unei soluții la provocarea importantă cu care ne confruntăm.

Este adevărat, au existat și persoane care au ridicat problema explorării altor opțiuni, care să meargă mai departe decât aceste recomandări și dincolo de domeniul de aplicare a tratatelor. Eu mă refer aici la probleme cum sunt suspendarea dreptului de vot sau introducerea unor reguli noi de vot, de exemplu majoritatea inversă.

Desigur, aceste probleme nu sunt ușor de abordat, nici din punct de vedere tehnic, nici politic. Ele vor fi discutate la Consiliul European de săptămâna viitoare.

Un alt subiect important pe agenda Consiliului European îl reprezintă pregătirile pentru summitul G20. Într-adevăr, Consiliul European va trebui să clarifice poziția Uniunii pe baza lucrărilor pregătitoare desfășurate ieri de Consiliul ECOFIN. În general, e important ca summitul G20 de la Seul să marcheze o accelerare a eforturilor de punere în aplicare a cadrului stabilit pentru promovarea unei creșteri mai puternice, mai durabile și mai echilibrate. Mai exact, trebuie să găsim o soluție pentru principalele dezechilibre economice globale ce riscă să compromită această creștere.

Din 2008, de la instalarea crizei și măsurile luate pentru rezolvarea acesteia - cu alte cuvinte, odată cu mult așteptata creștere în importanță a G20 - lucrurile s-au schimbat radical. Motivul este foarte simplu: relevanța. Însuși specificul multor decizii care au consecințe directe asupra concetățenilor noștri s-a schimbat, în doar câteva luni, de la nivel local sau național la nivel internațional. Globalizarea înseamnă că, acum, trebuie să acționăm simultan la nivel european și la nivel internațional în cazul majorității problemelor.

Știm cu toții că Uniunea Europeană a avut nevoie de timp pentru a ajunge la consens în privința unui nou tratat, care avea și rolul de a întări rolul Uniunii pe scena internațională. A fost nevoie de aproape 10 ani pentru ca acest tratat să prindă formă, dar abia în ultimele 10 luni am înțeles cât este de important.

De la crearea sa, G20 a obținut unele succese, dar eu consider că testul cel mai greu și cel mai important este cel care ne așteaptă în următoarele câteva săptămâni și luni, când va trebui să ne confruntăm cu riscul grav de pierdere a momentului favorabil.

Actualmente, Uniunea Europeană pregătește două reuniuni importante, ambele în Coreea de Sud, prima dintre acestea urmând să aibă loc peste două zile. Este vorba despre reuniunea G20 a miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale, a doua fiind summitul G20 de la jumătatea lunii noiembrie.

În esență, contribuția Uniunii în direcția unei creșteri economice puternice, durabile și echilibrate se bazează pe: 1) planuri de consolidare fiscală diferențiate și care să susțină creșterea; 2) strategia Europa 2020 pentru reforme structurale, necesare pentru susținerea, între altele, a creării de locuri de muncă; 3) programul de reformare a sectorului financiar și a piețelor; și 4) consolidarea guvernanței economice a Uniunii. Cu privire la acest ultim punct, am putea prezenta rezultatele cercetării realizate de grupul de lucru la summitul din noiembrie, după adoptarea lor de către Consiliul European.

Aș adăuga că Uniunea Europeană este profund interesată de procesul de evaluare inter pares în cadrul G20. Ca europeni, suntem obișnuiți cu acest tip de exercițiu și știm cât de interesant și de util poate el să fie. Evident, fiecare dintre noi trebuie să își joace propriul rol și să își demonstreze dorința sinceră de a contribui la cadrul de creștere.

Războiul împotriva protecționismului nu se câștigă într-o singură bătălie, ci prin menținerea unei stări permanente de alertă, zi de zi. În rest, deși activitatea organismelor tehnice, cum este Consiliul de Stabilitate Financiară, condus de Mario Draghi, face progrese remarcabile și o integrare totală, în special în anumite domenii este, în opinia mea, pe drumul cel bun, este de asemenea importantă realizarea unei reforme pe termen lung a Fondului Monetar Internațional.

Europenii sunt gata să își onoreze angajamentele de până acum, în special pe acelea asumate anul trecut la Pittsburgh, pentru a se asigura că noul FMI este mai relevant pentru noile realități economice internaționale și, deci, că economiile emergente joacă un rol mai important și vocea lor se face mai clar auzită. Totuși, vreau să fie clar un lucru: Nimeni nu trebuie să se aștepte ca Europa să fie singura care face concesii în acest sens.

Toate țările dezvoltate trebuie să își aducă o contribuție. Am arătat deja, explicit, care sunt problemele asupra cărora dorim să negociem, în ceea ce privește reprezentarea, guvernanța și distribuția voturilor. Credem că aceasta este o bază corectă pentru a se ajunge la un compromis. Așadar, nimeni să nu arunce vina asupra Europei dacă, în această privință, nu se schimbă nimic.

Ca Uniune, am negociat între noi toate acestea și un număr de probleme-cheie și termeni de referință, pentru reuniunea miniștrilor de finanțe din G20 care urmează să aibă loc în această săptămână. Am făcut toate acestea pentru a fi siguri, nu numai că europenii vorbesc într-un glas, ci și că se concentrează asupra apărării și promovării acelor lucruri care reprezintă interesele lor cele mai importante. Președinția și Comisia vor face tot ce le stă în puteri pentru apărarea și susținerea acestor interese ce rezultă din poziția noastră comună, rodul eforturilor depuse pe parcursul mai multor luni de către toate statele membre.

Cât despre schimbările climatice, teoretic, intenționăm să evităm o discuție detaliată la Consiliul European, deoarece Consiliul Mediu a adoptat deja, la 14 octombrie, un text foarte cuprinzător care conține concluziile ce fundamentează poziția europeană. Este tot mai stringent să facem progrese în direcția punerii în aplicare a proiectului ambițios de combatere a schimbărilor climatice după 2012 și, în acest scop, Uniunea Europeană continuă să fie susținătoarea unei abordări pas cu pas, care se bazează pe Protocolul de la Kyoto și pe rezultatele Conferinței de la Copenhaga și care pune bazele unui cadru global cuprinzător și obligatoriu din punct de vedere juridic, deoarece ține cont de orientările politice conturate în documentul final de la Copenhaga.

Conferința de la Cancún trebuie să ajungă la un rezultat echilibrat, care să ofere o soluție la preocupările părților și să ne permită confirmarea progreselor realizate până acum. Uniunea și-a exprimat preferința pentru un instrument cu efecte juridice, care să cuprindă principalele elemente din Protocolul de la Kyoto. Totuși, ea ar putea accepta o a doua perioadă de angajament în baza Protocolului de la Kyoto, cu câteva condiții. Ar trebui ca acest lucru să se producă în contextul unui acord mai larg, la care să subscrie toate economiile importante și care să pună în operă ambiția și eficiența acțiunilor internaționale și să satisfacă nevoia urgentă de a proteja integritatea mediului.

Aș dori să menționez, pe scurt, pregătirea poziției Uniunii Europene în vederea summiturilor cu Statele Unite, Rusia și Ucraina. Va fi pentru prima dată când pregătirile pentru reuniunile la nivel înalt cu partenerii-cheie ai Uniunii sunt discutate, în prealabil, cu șefii de stat sau de guvern, în consens cu concluziile Consiliului European din 16 septembrie. Ideea este ca șefii de stat sau de guvern să aibă o dezbatere liberă privind principalele provocări în relațiile cu partenerii noștri. Fără intenția de a anticipa această dezbatere, permiteți-mi să detaliez pe scurt problemele-cheie ale acestor viitoare summituri.

Cu siguranță, va fi important ca summitul cu Statele Unite să se axeze pe câteva probleme-cheie. În general vorbind, acesta va trebui să marcheze o întărire a cooperării transatlantice,ca mijloc fundamental pentru găsirea unor soluții eficiente la provocările comune care ne așteaptă. În plus, a doua zi după summitul G20, summitul Europa-Statele Unite va reprezenta o șansă importantă pentru ca aceste rezultate să fie adoptate și pentru ca, în timp, să se ajungă la o abordare comună în privința mai multor probleme economice actuale. Ar trebui, de asemenea, să ajungem la o abordare comună în privința economiilor emergente.

Summitul va face posibilă – sau cel puțin așa sperăm - reactivarea Consiliului Economic Transatlantic, prin transformarea acestuia într-un forum economic implicat mult mai profund decât în simple probleme de reglementare. Consiliul și-ar putea demonstra utilitatea studiind modalități de abordare a crizei și de promovare a creșterii economice și a locurilor de muncă, pe baza unui mandat mai extins.

Dorim, de asemenea, să profităm de summit ca să ne pregătim pentru Cancún și, evident, așteptăm un semnal pozitiv de la partenerii noștri din SUA.

În sfârșit, pe agendă se vor afla și subiecte importante de politică externă, în special cu privire la Sudan și Iran.

Cât privește summitul cu Ucraina, o altă dezbatere este planificată pentru această după-amiază, cu participarea Înaltului Reprezentant, așa că mă veți ierta dacă nu voi spune mai multe pe această temă în această dimineață.

În cadrul summitului cu Rusia, Uniunea Europeană intenționează să își exprime susținerea pentru parteneriatul în direcția modernizării, care ne va permite întărirea cooperării noastre în toate domeniile, în special în domenii-cheie cum sunt inovarea și energia.

Acestea, dle Președinte, dle Barroso, doamnelor și domnilor, sunt principalele puncte ce urmează a fi discutate la Consiliul European de săptămâna viitoare: un program într-adevăr plin și important.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Dle Președinte, astăzi dezbatem, în primul rând, problemele de care Consiliul European se va ocupa săptămâna viitoare. Mă voi concentra asupra subiectelor pe care le consider cele mai importante: guvernanța economică în Uniunea Europeană și, desigur, în exterior – pe lângă summitul foarte important cu Statele Unite și summitul cu Rusia – summiturile pe care le consider esențiale: summitul G20 de la Seul și, de asemenea, conferința de la Cancún privind schimbările climatice.

Reforma guvernanței noastre economice este o piatră de temelie a redresării noastre durabile și a credibilității noastre. Iată de ce Comisia a adoptat o abordare foarte ambițioasă de la începutul acestor discuții. Propunerile prezentate de Comisie luna trecută încearcă să transforme urgența ce decurge din criză într-o realitate juridică ambițioasă. Ele abordează problemele-cheie referitoare la amplificarea influenței Uniunii Europene în politica economică printr-o monitorizare fiscală corespunzătoare, coordonată și găsirea soluțiilor pentru dezechilibrele macroeconomice, astfel încât, așa cum am mai afirmat adeseori, se creează acum o adevărată Uniune economică în Europa.

Salut cu entuziasm atenția pe care acest Parlament o acordă acestor propuneri. Un acord rapid, în primă lectură, ar demonstra că Uniunea Europeană este angajată în transformarea viziunii sale în acțiune. Trebuie să facem în așa fel încât aceste reglementări să fie aplicate până cel târziu la jumătatea anului viitor. Așadar, solicit statelor membre să facă totul pentru îndeplinirea acestor obiective importante și să urmeze de urgență acest program.

Până acum am făcut pași importanți în direcția unui consens economic mai puternic în domeniile-cheie unde era nevoie de acțiune, consolidând Pactul de stabilitate și creștere și abordând dezechilibrele macroeconomice, aceasta și datorită activității echipei de lucru sub președinția lui Herman Van Rompuy.

După ce toate discuțiile se vor încheia și se vor lua toate deciziile, rezultatul acestui dublu proces ar trebui să fie o viziune a guvernanței economice mult mai cuprinzătoare, mult mai bine adaptată la necesitatea evitării problemelor înainte ca acestea să apară și cu o bază mult mai solidă, prin aplicarea de sancțiuni.

Dar dați-mi voie să clarific un lucru. Rezultatul, în ansamblul său, trebuie să reprezinte o schimbare reală față de situația actuală. Trebuie să le arătăm cetățenilor noștri că Uniunea Europeană a tras concluziile necesare și și-a învățat lecția ca urmare a crizei.

Mai sunt și alte probleme care trebuie clarificate. Un subiect deosebit de important este modul în care trebuie înlocuit actualul mecanism de criză convenit în luna mai cu un mecanism mai durabil, atunci când acesta se va încheia, în 2013. Vom face totul pentru a evita ca, vreodată, să ne mai confruntăm cu astfel de crize, dar vom face totul și pentru a fi mai bine pregătiți decât ultima dată pentru situații critice. Pregătirea și prezența unui mecanism de criză puternic și permanent pot face ca astfel de situații să nu mai aibă loc în viitor.

Comisia ia act de opiniile exprimate de statele membre care sunt în favoarea unei schimbări a tratatului, pentru care, așa cum știm cu toții, este necesară unanimitatea statelor membre. În această etapă, Comisia se va concentra pe fondul problemei. Prin aceasta, dorim să ne referim la proiectul unui mecanism permanent care să ne asigure apărarea în momente critice și, în același timp, să reducă la minimum pericolul, asigurându-ne că un astfel de instrument nu va fi folosit decât ca ultimă opțiune, în interesul tuturor.

Dacă și atunci când va fi dus la bun sfârșit, rezultatul tuturor acestor eforturi va fi ceea ce ne dorim: un sistem care oferă statelor membre stimulente pentru desfășurarea unor politici economice și fiscale solide și un sistem care oferă stimulente investitorilor, pentru ca aceștia să aplice practici de împrumut responsabile.

În mare, cred că suntem pe drumul cel bun. Ne-am învățat lecția din criză. De dragul cetățenilor săi, Uniunea Europeană pune în operă un sistem de guvernanță complet înnoit în comparație cu situația dinainte de criză, iar acum așezăm tot acest sistem pe o bază mult mai solidă.

Rezultatele noastre de până acum cu privire la guvernanța economică, dar și la Europa 2020 și la reglementările financiare ne oferă platforma potrivită pentru a merge la summitul G20 de la Seul. Acest summit vine într-un moment-cheie. Va fi un adevărat test să vedem dacă G20 poate oferi coordonarea de care are nevoie economia mondială, prin soluții de cooperare la nivel global. Eu consider că poate și cred că Uniunea Europeană va juca un rol determinant, astfel încât întâlnirea de la Seul să devină un succes.

Ce vrem să obținem la Seul? În primul rând, dorim să ne reamintim că G20 a jucat, cu adevărat, un rol important în abordarea crizei. Acest lucru s-a realizat printr-o acțiune colectivă și, pe măsură ce trecem într-o nouă fază, trebuie să continuăm să acționăm împreună, să colaborăm. Asta înseamnă să acceptăm faptul că dezechilibrele globale ne privesc pe toți și că economia principalelor țări ale lumii joacă un rol în găsirea soluției. Și da, nu putem ignora realitatea, faptul că, în acest caz, ratele de schimb sunt un factor important.

În al doilea rând, și instituțiile financiare internaționale trebuie să acționeze. Reforma FMI, în special, e de multă vreme necesară. Și alții trebuie să ajungă la flexibilitatea de care dă deja dovadă Uniunea Europeană.

În al treilea rând, cu susținerea acestui Parlament, ne aflăm în plină reformă profundă a propriului nostru sistem financiar și, din nou, doresc să vă mulțumesc pentru faptul că ați pus accentul pe necesitatea de a o duce la bun sfârșit cât mai curând posibil.

Trebuie să profităm de momentul favorabil și în cazul G20. S-au făcut progrese semnificative, dar acum trebuie să fim siguri că va fi pusă în aplicare.

Vreau ca sectorul financiar să joace un rol în această acțiune. Iată de ce Uniunea Europeană trebuie să își mențină angajamentul de a insista pentru introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare internaționale. Între timp, Comisia dorește să caute alte modalități prin care să asigure obținerea unei contribuții echitabile din partea sectorului financiar la nivel european, de exemplu sub forma impozitării activităților financiare.

Pentru prima dată, următorul summit G20 va include pe agenda sa și tema dezvoltării. Va fi adoptat un plan de acțiune multianual care să ne ghideze eforturile comune în acest domeniu. De la bun început, Comisia a fost un susținător puternic al acestei idei, împreună cu organizatorii coreeni. Trebuie să arătăm că agenda G20 privind creșterea cuprinde și țările în curs de dezvoltare, în beneficiul acestora. În același timp, dorim să angajăm economiile emergente într-un cadru internațional de dezvoltare, conform principiilor-cheie ale politicii de dezvoltare și permițând o mai bună coordonare.

Ieri, când am discutat aici, la Strasbourg, cu Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, dumnealui a menționat tocmai această problemă și s-a declarat extrem de recunoscător pentru susținerea acestei agende de către Uniunea Europeană.

În sfârșit, G20 trebuie să se afle în fruntea eforturilor de impunere a agendei comerciale. Departe de a fi o alternativă pentru OMC, acordul nostru cu Coreea de Sud trebuie să constituie un izvor de inspirație pentru partenerii noștri, pentru a se ajunge la o finalizare rapidă a rundei de negocieri de la Doha, profitându-se de momentul favorabil.

În această perioadă premergătoare întâlnirii de la Cancún, doresc să spun câteva cuvinte despre această conferință foarte importantă. Trebuie să ne concentrăm asupra obiectivelor noastre de aici, să fim ambițioși pentru Europa și, de asemenea, ambițioși pentru întreaga lume. Trebuie să punem în mișcare acest proces, la nivel internațional. Nu este ușor. Știm că, în cazul unora dintre partenerii noștri principali, ritmul schimbării s-a încetinit în loc să se accelereze.

Să nu uităm că, între timp, se pune la punct sistemul cel mai eficient și mai concret de reducere a emisiilor în lume. Acesta este atuul nostru cel mai puternic și cu cât ne vom apropia mai mult de punerea în aplicare a noului sistem de comercializare a emisiilor, cu atât el va deveni mai puternic. Avem o credibilitate fără egal, bazată pe un puternic consens între Parlament, statele membre și Comisie cu privire la ceea ce avem de făcut.

Când vom ajunge la Cancún nu trebuie să ne lăsăm tulburați de argumente formale. Trebuie să ne implicăm în acțiunile ONU cu multă încredere și hotărâre. Cancún nu va constitui o încheiere, nu va fi o împlinire finală, dar el poate fi un pas important pe acest drum. UE trebuie să transmită un mesaj clar și coerent pentru ca negocierile să progreseze. Trebuie să ne propunem ca obiectiv un set de măsuri concrete, orientate spre acțiune, care să aducă încredere și să ne apropie de obiectivul nostru final.

Iată de ce, săptămâna trecută, le-am scris membrilor Consiliului European. Am exprimat o poziție pe care o consider echilibrată, realistă – o poziție care ne îndeamnă să mergem mai departe, fără a crea așteptări nerealiste. Este timpul ca Europa să devină un lider, arătând modul în care Cancún poate face o serie de pași importanți înainte, prin angajamente importante ca, de exemplu, finanțarea inițială rapidă și, mai presus de toate, subliniind faptul că vom continua să dăm un exemplu.

Economia Uniunii Europene va crește și mai mult în acest an decât s-a prevăzut anterior, dar redresarea nu este încă suficient de sigură; nu ne putem mulțumi cu atât, așa cum am mai afirmat de mai multe ori, mai ales când vedem cifrele încă foarte mari referitoare la șomaj.

Știm cu toții că, în ultimele luni, ne-am confruntat cu provocări reale, fapt exprimat cu claritate în raportul dnei Berès, pe care urmează să îl discutați acum. Salut ambiția și consensul larg din această Cameră cu privire la aceste subiecte importante, dar știm cu toții că ne aflăm într-un moment în care șomajul ne lovește puternic, în care cheltuielile publice se reduc dramatic. Cetățenii noștri își manifestă îngrijorarea și noi trebuie să ținem cont de ea.

Mai știm, totuși, că am reușit să găsim răspunsuri în postura de Uniune Europeană. Am propus câteva acte legislative importante privind guvernanța economică. Am prezentat strategia Europa 2020. Cu alte cuvinte, doresc să vă reamintesc acest punct, o strategie pentru creștere, deoarece creșterea – o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii – este răspunsul. Această îngrijorare își găsește ecourile și în raportul dlui Feio.

Am propus o gamă largă de măsuri de reglementare a pieței financiare. Permiteți-mi să salut acordul legislativului privind propunerile de supraveghere financiară. Realitatea este că, dacă acum doi ani majoritatea observatorilor ar fi fost întrebați dacă Uniunea Europeană era pregătită pentru un sistem european de supraveghere, cei mai mulți dintre ei ar fi răspuns „nu, nu este posibil”. Acum am demonstrat că este posibil.

Urmărim o abordare holistă, pentru a nu omite niciunul din elementele implicate. Așadar, permiteți-mi să subliniez și acordul la care Consiliul a ajuns ieri, în legătură cu propunerea Comisiei privind fondurile speculative. Sper că această poziție ne va putea îndrepta acum spre negocieri concludente în Parlamentul European, astfel încât Uniunea Europeană să poată beneficia în sfârșit de acest regulament pe care îl așteptăm de multă vreme și, din nou, vom deține poziția de lideri în această privință, la Seul.

De asemenea, progresăm și în alte domenii, deoarece trebuie să avem în vedere economia reală. Permiteți-mi să felicit această Cameră și pentru efortul depus în favoarea unei noi directive privind combaterea arieratelor în tranzacțiile comerciale. Directiva va oferi o mai bună protecție creditorilor care, în cele mai multe cazuri, sunt IMM-uri, respectând, în același timp, libertatea contractuală. Autoritățile publice vor fi obligate să plătească în cel mult 30 de zile sau, în caz contrar, să achite o rată a dobânzii de 8 %. Știți cu câtă nerăbdare așteaptă această reglementare IMM-urile, care rămân sectorul cel mai important al economiei noastre.

Munca noastră nu s-a sfârșit. Toate propunerile trebuie duse la bun sfârșit, dar ele încep să își arate rezultatele. Obiectivul nostru este de a ieși din criză și de a depăși etapa de redresare, pentru a atinge din nou acele rate de creștere care vor permite crearea de noi locuri de muncă și care ne vor asigura că economia noastră socială de piață va fi pregătită pentru secolul al XXI-lea. Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție.

PREZIDEAZĂ: GIANNI PITTELLA
Vicepreședinte

  Pervenche Berès, raportoare. – (FR) Dle președinte, dle Chastel, dle Barroso, criza financiară, economică și socială în care se află globul de mai mulți ani va avea un cost de 60 de trilioane de dolari la nivel mondial, ceea ce este echivalentul unui punct procentual de creștere anuală. Trebuie să facem ceva în această privință. Va avea drept rezultat o rată a șomajului de 11 % în Uniunea noastră Europeană până la sfârșitul anului. Aceasta se desfășoară pe fundalul unui nou război al monedelor, cauzat de riscul unei recesiuni în formă de W, după spusele economiștilor noștri.

În fața acestei situații, am avut un sentiment, în acest Parlament, că este de datoria noastră să transmitem un mesaj puternic celorlalte instituții, Comisiei și Consiliului, spunându-le că trebuie să ne unim din nou forțele în jurul valorii adăugate a proiectului european, și că aspectul în discuție poate fi rezumat în câteva cuvinte: avem o responsabilitate colectivă și trebuie să punem în aplicare o strategie la nivelul UE care ne va permite, în domeniul energiei, să fim puternici în interior și, prin urmare, puternici în exterior. Trebuie să contăm pe propria noastră putere și, pentru a face acest lucru, avem nevoie de nivelul european.

Cu toate acestea, dle Barroso, în opinia noastră, guvernanța economică nu este o viziune. Este un mijloc de a promova această strategie și pe baza acestei strategii decidem noi ce resurse sunt necesare. Acestea sunt, în primul rând, resursele financiare. Există provocarea de a aduce revizuirea perspectivei financiare în conformitate cu această atenție asupra unei strategii pentru o comunitate energetică europeană. Există nevoia de a valorifica o propunere pe care dvs. o respingeți: taxarea tranzacțiilor financiare. Există nevoia de a acorda un împrumut european substanțial pentru finanțarea investițiilor pe termen lung. Există nevoia de a restabili echilibrul impozitării în Europa, astfel încât aceasta să promoveze munca și locurile de muncă în loc să promoveze capitalul și să fie, prin urmare, ecologică. Există nevoia de a coordona bugetele statelor membre cu proiectul european, astfel încât eforturile să fie orientate în aceeași direcție.

În termeni de guvernanță, vă sugerăm numirea unui „Mister Euro” care să asigure o guvernanță economică armonioasă și echilibrată. De asemenea, sugerăm să nu ne concentrăm exclusiv asupra situației țărilor care au deficit, ci să o echilibrăm cu o evaluare a țărilor care au excedent. Mai mult decât atât, sugerăm că, în cadrul unei uniuni monetare, deficitul ar trebui, de asemenea, să fie gestionat în comun și că ar trebui să putem preconiza emisiuni reciproce legate de datoria publică. Am dori ca reforma financiară, pentru realizarea căreia lucrați din greu, dle Barroso, să se concentreze asupra nevoilor europenilor și nu numai asupra obiectivelor privind stabilitatea financiară. Dorim să vedem piețele financiare reformate într-un mod care să relanseze noțiunile de etică și valori morale, care să contribuie la crearea de locuri de muncă și la investiții pe termen lung.

Niciun proiect european nu poate reuși dacă nu este susținut de statele membre. Singura cale pentru ca Uniunea Europeană să arate tot ce poate face este să le determine pe statele membre să dorească să o susțină. O dezbatere care se concentrează exclusiv pe corvoada aplicării de sancțiuni nu îi va determina pe europeni să dorească să se implice din nou cu statele lor membre în proiect. Ceea ce cerem noi este acțiune fermă bazată pe valoarea adăugată a proiectului european astfel încât să putem scoate europenii din această recesiune și să asigurăm că, în viitor, toată lumea din Europa are un loc de muncă, este în afara sărăciei și poate avea din nou încredere în proiectul european.

Aceasta este ambiția noastră. Sper, dle Barroso, că veți putea să împărtășiți acest lucru și să preluați multe dintre sugestiile pe care le facem aici, în numele acestui întreg Parlament.

(Aplauze)

  Diogo Feio, raportor.– (PT) Dle președinte, dle Barroso, dle Rehn, aș dori să vă felicit în special pentru dialogul pozitiv pe care Parlamentul l-a avut cu Comisia. Stimați reprezentanți ai Consiliului, aș dori să încep prin a mulțumi tuturor celor care au lucrat la acest raport și l-au făcut posibil, în special tuturor raportorilor alternativi, cu care am avut ocazia să schimb opinii și să construiesc un consens. Construirea consensului a fost adesea dificilă, existând mai multe tendințe în cadrul Parlamentului: de la stânga la dreapta, susținători ai unei suveranități mai pronunțate sau ai unui tip mai modern de suveranitate și susținători ai anumitor instituții. Așadar, au fost exprimate multe opinii, dar acestea au fost exprimate cu un singur scop în minte: acela de a găsi soluții pentru criza actuală.

Criza a demonstrat că Europa nu a răspuns cu promptitudine și, adesea, nu a răspuns bine. Criza a arătat că multe guverne din cadrul Uniunii Europene susțineau în continuare o politică nebazată pe fapte reale. Tocmai din acest motiv sunt necesare soluții, iar Parlamentul European trebuie să prezinte aceste soluții cu o voce fermă și adecvată. Unele dintre aceste soluții vor fi pe termen scurt, iar altele pe termen lung.

În esență, prezentăm opt recomandări. Ideea supravegherii multilaterale a evoluțiilor macroeconomice în Uniune și în statele membre este în curs de depunere, pentru o mai bună realizare a obiectivelor strategiei Europa 2020, pentru realizarea unei Europe a creșterii și pentru consolidarea unui pact care este despre stabilitate, dar și despre creștere.

De asemenea, sunt formulate propuneri pentru consolidarea Pactului de stabilitate și de creștere și pentru analiza deosebit de detaliată a ceea ce se întâmplă în ceea ce privește datoria, pentru consolidarea guvernanței economice în zona euro de către Eurogrup și pentru stabilirea unui mecanism robust și credibil de prevenire și soluționare privind acumularea excesivă de datorii pentru zona euro, care ar putea implica crearea unui Fond Monetar European. Au fost depuse, de asemenea, idei de revizuire a instrumentelor bugetare, financiare și fiscale ale UE, de reglementare și supraveghere a pieței financiare, cu o dimensiune macroeconomică clară, precum și de ameliorare a credibilității statisticilor UE.

În cele din urmă, a fost sugerată o mai bună reprezentare a Uniunii în domeniul afacerilor economice și monetare. Parlamentul European demonstrează sau ar putea demonstra o voce fermă cu privire la toate aceste probleme. Avem drept scop o mai bună coordonare instituțională între Parlamentul European și parlamentele naționale. Putem ajuta ca această soluție să fie în măsură să ofere soluții mai bune pentru situațiile de criză sau dificultățile viitoare. De acum înainte, Europa deține instrumentele necesare pentru a răspunde mai bine în domeniul economiei; Parlamentul a contribuit foarte mult la acest lucru și va continua în acest sens.

Începem în prezent o dezbatere legislativă privind șase propuneri care au fost depuse de Comisie și în privința cărora cred că Parlamentul își va menține poziția. Din acest motiv aș dori de asemenea să îmi exprim surprinderea pentru faptul că nu a existat nicio mențiune a poziției Parlamentului și a dialogului pe care acest Parlament l-a avut cu Consiliul într-un document recent al Consiliului depus ieri.

Cu toate acestea, aș dori să închei prin a spune un singur lucru: Parlamentul European are propriile sale poziții, indiferent de divergențele noastre. Parlamentul European s-a angajat pentru o Europă puternică și o mai bună guvernanță economică, cu o creștere mai mare și o prosperitate mai accentuată.

  Marta Andreasen, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru bugete. – Dle președinte, în avizul meu cu privire la raportul elaborat de dl Feio referitor la îmbunătățirea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, am subliniat trei puncte.

Primul a fost nevoia de a privi cu seriozitate sancționarea statelor membre care încalcă Pactul de stabilitate. Cu doar câteva zile în urmă, prim-ministrul francez și cancelarul german au convenit chiar să modifice tratatul pentru a introduce sancțiuni mai dure împotriva țărilor care amenință stabilitatea monedei euro. De asemenea, am subliniat necesitatea de a acorda prioritate cheltuielilor bugetare în cazul în care trebuie salvat un stat membru. În cele din urmă, am atras atenția asupra necesității de a evalua impactul asupra ratingului de credit al Uniunii Europene întrucât aceasta a acționat în calitate de garant al mecanismului european de stabilizare financiară.

Alineatele relevante au fost modificate și nu mai fac parte din avizul meu. În aceste circumstanțe, mă simt obligată să îmi reneg avizul.

  David Casa, raportor pentru aviz al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. – (MT)Nu există nicio îndoială că Uniunea Europeană a fost exemplară în modul în care a ales să procedeze cu măsurile de reglementare și supraveghere. Acest lucru este reflectat în noul pachet de supraveghere care permite să fie identificate anumite riscuri sistematice și să fie făcut acest lucru în timp util.

Pe de altă parte, atunci când vine vorba de conceptul de guvernanță economică, nimeni nu poate nega faptul că există încă un drum lung de parcurs. Orice stat membru care își ignoră obligațiile și responsabilitățile, în special cu privire la Pactul de stabilitate și de creștere, creează probleme grave pentru alte state membre. Prin urmare, suntem obligați să facem tot posibilul pentru a încuraja respectarea cu seriozitate a normelor care au fost convenite, astfel încât să se garanteze stabilitatea în cadrul statelor membre, atât din punct de vedere financiar, cât și fizic.

Sunt foarte satisfăcut de recomandările din aviz, pe care le-am prezentat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă, și mulțumit că acestea au fost luate în considerare. Cred că raportul a adus argumente pentru o mai bună supraveghere a locurilor de muncă în Uniunea Europeană, precum și pentru consolidarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă.

  António Fernando Correia De Campos, raportor pentru aviz al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor. – (PT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, cu toții recunoaștem că monitorizarea variabilelor macroeconomice pe termen scurt și pe termen lung nu a reușit în Uniunea Europeană, mai ales în ceea ce privește cadrele bugetare și datoriile naționale acumulate. Criza a făcut tot mai urgentă nevoia de a consolida piața unică, ținând seama de propunerile dlui Monti și ale dlui Grech. Este esențial să se dezvolte comerțul electronic și transnațional, să se simplifice procedurile de plată online, să se standardizeze produsele și serviciile, precum și să se armonizeze instrumentele fiscale, astfel încât să se consolideze încrederea consumatorilor și să se stimuleze economia.

Uniunea trebuie să iasă din criză într-un mod care să fie durabil, garantând o creștere robustă și bugete responsabile, dar și obiective privind ocuparea forței de muncă. Ar trebui să fie obligatoriu ca indicatori precum rata șomajului și rata de ocupare în rândul populației active să facă parte din sistemul de supraveghere.

Nu pot fi uitați nici indicatorii care vor măsura progresul strategiei Europa 2020. Studiul de fezabilitate privind eliberarea de euroobligațiuni în comun ar putea constitui o oportunitate de a examina mai detaliat instrumentele financiare pentru protecția împotriva speculațiilor, precum și de a le pune în practică.

Ne-ar plăcea dacă acesta ar putea fi mai mult decât un studiu. Crearea Fondului Monetar European merită sprijinul nostru și îl vedem nu ca un simplu instrument de disciplinare, ci, mai presus de toate, ca un mijloc de reducere a manipulării speculative de pe piețele cu datorie suverană. Cooperarea noastră cu raportorul, dl Feio, a fost profitabilă și a făcut posibilă obținerea unui text care este cuprinzător, echilibrat și bogat.

  Martin Schulz , în numele Grupului S&D. – (DE) Dle președinte, dacă vă uitați la lista de vorbitori, veți vedea că următorul vorbitor este colegul meu, dl Jáuregui Atondo. Înainte ca acesta să ia cuvântul, vă rog să îmi permiteți, în calitate de președinte al grupului nostru, să informez Parlamentul că, în această dimineață, dl Jáuregui Atondo a fost numit de guvernul spaniol drept președinte al guvernului. După cum vă puteți imagina, este o onoare deosebită pentru grupul nostru. Îi transmit felicitările mele sincere.

(Aplauze)

  Ramón Jáuregui Atondo, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri constituționale. – (ES) Dle președinte, aș dori să îi mulțumesc prietenului meu, dl Schulz. Am doar un minut să vă spun că eu cred că, în ultimele luni, Europa a făcut progrese extraordinare în termeni de guvernanță economică.

În mod curios, summitul dintre Franța și Germania, de alaltăieri, a deschis, de asemenea, calea unei noi speranțe: posibilitatea de a ne revizui cadrele și tratatele privind guvernanța economică.

Știu că aceasta este o problemă care a speriat un pic statele membre. Cu toate acestea, cred că, în calitate de proeuropeni, știm că, în vederea realizării guvernanței economice pe care trebuie să o construim, va trebui probabil să existe reforme, care vor trebui să fie reforme convenite.

Totuși, eu cred sincer că acest acord între Franța și Germania deschide posibilitatea ca raportul elaborat de dl Feio, pe care îl vom adopta mai târziu - așa cum a propus Comisia pentru afaceri constituționale - să ia în considerare necesitatea de a adapta cadrul nostru constituțional la guvernanță, ceea ce nu este doar un pact de stabilitate. Aceasta este guvernanța detaliată, în scopul de a reuni economiile într-un mod care încearcă să fie competitiv, să creeze locuri de muncă și să producă redistribuirea la care noi, în calitate de social-democrați, am aspirat mereu.

(Aplauze)

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, punctul comun între reuniunile Consiliului European și G20 este necesitatea de a face adaptările necesare după criza financiară.

Pentru Uniunea Europeană, aceste adaptări constau în punerea în ordine a finanțelor noastre publice naționale și comunitare și protejarea monedei noastre, euro, prin consolidarea acesteia pe plan intern și prin protejarea valorii sale în raport cu celelalte monede importante. Consiliul European va fi dominat de discuții privind guvernanța economică și financiară a Europei. Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) salută orientările inițiale pe care le-a adoptat grupul de lucru condus de dl Van Rompuy, inclusiv planurile pentru un sistem de sancțiuni împotriva statelor membre care nu respectă criteriile Pactului de stabilitate.

Cu toate acestea, sunt încă multe de făcut, cu mai multă metodă comunitară și mai puțină metodă interguvernamentală. Salut activitatea desfășurată de Comisie conform acestor orientări. Aș solicita Consiliului să își amintească faptul că acest Parlament este acum colegiuitor și va juca un rol important în definirea reformelor viitoare. Cu cât Parlamentul este informat mai devreme, cu atât vom avea mai multe șanse de a obține un rezultat satisfăcător și rapid. Solicit dlui președinte Van Rompuy să acorde atenție acestui mesaj.

Doamnelor și domnilor, Europa trebuie să își facă auzită vocea în dezbaterea privind valorile monetare relative, iar Consiliul European trebuie să stabilească poziția noastră cu privire la subiectul de săptămâna viitoare, înaintea summitului G20 de la Seul. Europa trebuie să se alăture partenerilor săi, în special Statelor Unite, în a le aminti țărilor emergente de responsabilitățile lor. Dumpingul monetar și consecințele sociale pe care le presupune nu trebuie să mai fie permise.

Trei subiecte principale vor fi dezbătute la summitul de la Seul: reforma sistemului monetar internațional, desigur, dar și stabilitatea mărfurilor - în special alimentele și energia - și guvernanța mondială. Europa are un mesaj de transmis pentru fiecare dintre aceste subiecte, dar acest mesaj va fi credibil doar dacă introducem instrumente interne eficace la nivel comunitar care să reglementeze și să gestioneze finanțele noastre publice.

Doamnelor și domnilor, nu vom fi capabili să influențăm guvernanța mondială și nu vom avea cu adevărat un loc pe scena internațională dacă nu putem face efortul adesea nepopular de a face ordine în finanțele noastre și dacă nu rămânem la prioritățile noastre privind lupta împotriva schimbărilor climatice și politica de dezvoltare.

(Aplauze)

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle președinte, aș dori să citez un pasaj din declarația făcută de șefii de stat sau de guvern la summitul G20 de la Pittsburgh desfășurat la 24-25 septembrie 2009 - cu alte cuvinte, în urmă cu un an. Șefii de guvern s-au angajat în cadrul summitului la următorul lucru: „Să lansăm un cadru care să stabilească politicile și modul în care vom acționa împreună pentru a genera o creștere puternică, durabilă și echilibrată la nivel mondial. Avem nevoie de o redresare durabilă care să creeze locurile bune de muncă de care au nevoie cetățenii noștri”. Minunat! Presupun că un pasaj similar va fi scris din nou în acest an la următorul summit și, de asemenea, la toate celelalte summituri. Acest lucru mă determină să întreb ce s-a făcut între timp pentru a genera creșterea puternică, durabilă și echilibrată care le va aduce cetățenilor noștri locurile de muncă de care au nevoie. Descrierea este corectă, dar ceea ce rezultă este o filozofie la nivel european - în cadrul Consiliului European - care afirmă că reducerile unilaterale în serviciile publice prin reducerile de buget sunt un remediu universal pentru stabilizarea continentului nostru, în loc să ia în considerare faptul că investițiile care stimulează creșterea reprezintă o condiție de bază pentru a crea mai multe locuri de muncă și, printr-o creștere economică mai mare, pentru a susține veniturile statului - cum este atât de urgent necesar pentru a consolida bugetele de stat și pentru a permite statelor să își îndeplinească obligațiile. Ceea ce vedem în Europa este că, drept consecință a unui proces maniheist mai mult sau mai puțin alb-negru în care toate cheltuielile sunt rele și toate reducerile sunt bune, ne aflăm într-o situație în care țările cel mai rău afectate de criză - Irlanda și Grecia - sunt în recesiune sau au o creștere zero. De fapt, ceea ce se face în practică este opusul a ceea ce a fost descris aici ca obiectiv. Aceasta este o evoluție dramatică. Este cu atât mai dramatică atunci când cei care au fost sursa crizei, care au provocat criza - sectorul financiar, cei care au speculat cu degajare extremă - nu au fost trași la răspundere prin obligația de a contribui la veniturile statului prin măsuri cum ar fi o taxă pe tranzacțiile financiare. Se poate ca acest lucru să fi fost susținut la nivel european, dar chiar și în momentul în care era susținut, era deja amânat, pe motiv că „Nu vom trece de G20”. Cu siguranță nu vom trece de G20 dacă nici măcar nu încercăm mai întâi la nivel european!

Aceasta este o nedreptate care este deosebit de dramatică întrucât lipsa de acțiune din partea șefilor de stat sau de guvern - faptul că ei ne conduc în direcția greșită a dezechilibrului social - este continuu întărită. Oamenii care protestează pe străzi au dreptate că acel dezechilibru social din Europa nu este combătut, ci este mai degrabă intensificat în continuare prin politici incorecte. Este sarcina acestui Parlament să dezvăluie acest lucru și să dezvolte strategii pentru a-l remedia. De aceea insistăm asupra unei taxe pe tranzacțiile financiare. Raportul elaborat de dna Berès și raportul elaborat de colega mea, dna Podimata, ne vor arăta dacă acest Parlament este pregătit să spună: „Știm că nu va fi ușor, dar insistăm ca Uniunea Europeană să înceapă să perceapă taxe asupra sectorului financiar la nivel transnațional dacă acesta nu poate fi impozitat la nivel național”.

Există o altă evoluție îngrijorătoare. Ce s-a întâmplat la Deauville între dl Sarkozy și dna Merkel transformă fundamental structura instituțională a Uniunii Europene. Mă întreb când va trage dl Van Rompuy concluzia adecvată. I s-a cerut să lucreze cu grupul său de lucru pentru detalierea reformelor necesare - aceasta ar fi trebuit de fapt să fie treaba dvs., așa că a fost un pic deplasat să îi cerem dlui Van Rompuy să facă acest lucru - dar, pe lângă aceasta, bietul om lucrează în secret și înainte de a putea prezenta ceva, fermecătorul nostru cuplu valsează la Deauville și anunță: „Am decis deja totul”. Ce au făcut Nicolas și Angela - această comisie de gestionare franco-germană autoproclamată - este un atac la adresa instituțiilor Uniunii Europene.

(Aplauze)

Dacă aș fi în locul dlui Van Rompuy, le-aș spune ce să facă cu munca lor. Nu puteți să fiți un preș de șters picioarele pentru totdeauna și să suportați un astfel de abuz. Totuși, mai este un lucru: dacă drăguțul cuplul ar fi aruncat o privire peste canalul de la Deauville, ar fi văzut stâncile albe ale coastei britanice, unde este cerut un referendum pentru amendamentele lor la tratat - cel puțin, dacă îl credem pe dl Cameron. Crede cineva cu adevărat că dl Cameron ar accepta amendamentul fără a include alte piedici în tratat pentru a încetini legislația europeană? Acest lucru chiar ar deschide o cutie a Pandorei. Sper că fermecătorul nostru cuplu nu se va prăbuși la podea.

Prin urmare, repet: Europa este condusă în direcția greșită, atât din punct de vedere instituțional, cât și în esență.

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, aș putea începe de unde s-a oprit dl Schulz. Poate am putea cere o convenție acum dacă ei doresc să modifice tratatul. În mod normal, ce trebuie să facem noi este să cerem o convenție. Acesta este primul lucru care trebuie făcut, dar lucrurile nu sunt chiar atât de avansate, cred. Este necesar acum este să ajungem la o înțelegere urgentă în cadrul Consiliului European privind guvernanța economică și consolidarea Pactului de stabilitate.

Se împlinește aproape un an de la începutul crizei datoriei elene. A început în decembrie 2009, iar acum este momentul să ajungem la o concluzie, la un acord, în acest sens. De fapt, există trei propuneri depuse în acest moment. Haideți să clarificăm acest lucru. Am primit propunerea din partea Comisiei, propunerea din partea grupului de lucru și, ieri, propunerea în urma a ceea ce noi numim „înțelegerea de la Deauville”. Aceasta este a treia propunere depusă. Și este bine, cred, că acest Parlament analizează diferențele dintre cele trei propuneri pentru a decide dacă acestea sunt adecvate.

Comisia a făcut, cred eu, propuneri bune, îndrăznețe și coerente în urmă cu câteva săptămâni. Propunerea grupului de lucru diferă de acestea în sensul că propune ca Consiliul să acționeze pe baza recomandărilor, și nu a propunerilor din partea Comisiei. Aceasta este o diferență mare, deoarece recomandările pot fi schimbate, dar propunerile din partea Comisiei nu. În plus, există o procedură mai îndelungată pentru analiză în propunerea grupului de lucru, ceea ce, de asemenea, o diferențiază de propunerea Comisiei.

Cu toate acestea, trebuie să spunem că propunerea grupului de lucru păstrează caracterul semiautomat al sancțiunilor și menține regula majorității inverse care a fost propusă de Comisie.

Începând de ieri, avem o a treia propunere, „înțelegerea de la Deauville”. Trebuie să spun că un acord între Franța și Germania poate fi adesea util pentru activitatea Consiliului, însă că, de această dată, dimpotrivă, nu este. Acest lucru se datorează faptului că propunerea franco-germană de la Deauville se bazează pur și simplu pe păstrarea votului cu majoritate calificată de generație veche în cadrul Consiliului, astfel încât, mai degrabă decât să fie nevoie să se găsească o majoritate pentru a bloca automat sancțiunile Comisiei, propunerile lor necesită o astfel de majoritate pentru inițierea sancțiunilor propuse de Comisie. Cred că este o diferență enormă, deoarece caracterul semiautomat al sancțiunilor din propunerea Comisiei nu este prezent în propunerea Deauville.

Nu știu dacă dvs. cunoașteți Deauville, dar, în afară de plajă și câteva hoteluri frumoase, există un cazinou. Prin urmare, nu ar trebui să vorbim de înțelegerea de la Deauville, ci mai degrabă de compromisul franco-german de la cazinou, pentru că este într-adevăr un compromis de la cazinou. Conform acestei propuneri, statelor membre li se permite să se joace în continuare cu euro și cu zona euro.

Dacă aveți suficient sprijin în Consiliu, puteți încerca acest lucru; puteți face exact ce a făcut Grecia. Dacă aveți suficient sprijin în Consiliu, încercați. Faites vos jeux! Puteți încerca.

Prima parte a înțelegerii de la Deauville slăbește, pur și simplu, nu numai propunerea grupului de lucru, ci, mai presus de toate, pachetul Comisiei. Mi se pare complet de neînțeles acest lucru, din partea Germaniei, desigur. De zece luni reclamă sancțiuni mai dure și, ieri, au făcut exact opusul. Aceasta înseamnă o slăbire a propunerilor îndrăznețe ale Comisiei. Și acest lucru vine exact în momentul în care dl Trichet, președintele Băncii Centrale Europene, cere soluții mai îndrăznețe, propuneri mai îndrăznețe, chiar mai îndrăznețe decât propunerile inițiale ale Comisiei.

Concluzia mea este că Parlamentul are o misiune: să inverseze înțelegerea de la Deauville sau compromisul de la cazinou. Să ne rezumăm la propunerile bune din partea Comisiei și să ne îndeplinim sarcina legislativă necesară.

  Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle președinte, dle Chastel, dle Barroso, doamnelor și domnilor, dl Verhofstadt a obosit azi! Cu toate acestea, ce a avut de spus dumnealui este important, cum a fost și discursul dlui Schulz. Și eu am opiniile mele pe care doresc să vi le împărtășesc.

Știți filmul „Jules și Jim”? Ei bine, este o femeie - dna Merkel. Știm cine este Jules - este dl Sarkozy. Problema este cine este Jim? Dl Cameron sau dl Barroso? Aceasta este dilema Comisiei.

Cred că Parlamentul și Comisia trebuie să își vorbească sincer acum, deoarece politica Consiliului - dl Verhofstadt are dreptate în legătură cu acest punct - și cea a consiliului său de administrație franco-german sunt împotriva Uniunii Europene. Politica lor nu reflectă esența UE, iar rolul nostru de astăzi este de a merge dincolo de divergențele care ne pun unul împotriva celuilalt - dl Daul are dreptate în legătură cu acest punct - și de a salva Uniunea Europeană și metoda comunitară. În acest sens, Comisia, acest Parlament și noi toți trebuie să înțelegem că nu vor exista câștigători în acest joc dacă nu vom găsi o abordare comună între Comisie și Parlament, între Parlament și Comisie.

Dle Barroso, vă cred când spuneți că doriți o taxă pe tranzacțiile financiare sau pe activitățile financiare. Nu aceasta este problema; problema este cum facem acest lucru? Nu este suficient să spunem „vreau”. Fiul meu în vârstă de patru ani spune „Vreau”. Problema este să descoperim modul în care ne putem atinge obiectivul și cred că nu ar trebui să fie cerut încă un studiu de către Comisie, întrucât Consiliul European Mediu a făcut acest lucru ieri pentru a afla dacă degradarea climatului este într-adevăr așa de gravă încât ar trebui să accelerăm reducerea de CO2 din Europa - chiar dacă este complet ridicol să solicităm un nou studiu. Nu. Ce contribuție ar aduce un studiu important asupra tranzacțiilor financiare în Europa și ce ar aduce o taxă pe aceste operațiuni? O taxă de 0,01 % pe tranzacțiile financiare ar însemna 80 de miliarde de euro. Dacă puneți deoparte 30 de miliarde de euro pentru o reducere a contribuțiilor naționale și, prin urmare, o reducere în bugetele naționale, obțineți un plus de 50 de miliarde de euro pentru bugetul UE. 120 de miliarde de euro minus 30 de miliarde înseamnă 90 de miliarde, plus 50 înseamnă 140 de miliarde. Așadar, este posibilă punerea în aplicare a politicilor europene pe care trebuie să le punem în aplicare în perioada post-Lisabona, iar statele membre și Europa vor fi câștigătorii. Totuși, aceasta presupune că avem o viziune europeană.

În al doilea rând, dle Barroso, deficitele: în opinia mea, există deficite și deficite. Se aseamănă cu colesterolul: există un indicator pozitiv și unul negativ. Un deficit care investește și, prin urmare, oferă perspective unei țări, sau Europei, nu este un lucru negativ. Dacă vom investi, așa cum am făcut înainte, în industriile neproductive ale trecutului - mă refer la cărbune - investim într-un lucru care irosește bani, deoarece este inutil, și, prin urmare, pierdem mult. Cu toate acestea, dacă investim în energiile viitorului și în producția viitorului, câștigăm.

Prin urmare, ce trebuie să facem noi, și cer acest lucru și liberalilor, nu este pur și simplu să vorbim despre „stabilitate, stabilitate”, ci și să diferențiem între ceea ce ar trebui să facem și ceea ce nu ar mai trebui să facem; nu doar să vorbim despre un „deficit”, ci să spunem, „acesta este productiv”, „acesta nu este productiv”. Dacă vom fi de acord, deși va fi dificil, dacă vom reuși să ajungem la un acord, vom fi în măsură să ne opunem manipulării constante a Consiliului.

Problema actuală este că multe guverne doresc să reducă aspectul politicii europene, în timp ce rolul nostru este de a apăra și de a crește aspectul politicii europene, pentru că fără el, nu vom putea ieși din această situație.

Vedeți, dle Barroso, avem un interes comun, dar trebuie să îl conducem spre finalizare. Nu asupra Parlamentului ar trebui să faceți presiuni, ci asupra Consiliului European.

  Președinte. – După cum puteți observa, am fost destul de flexibil cu privire la distribuirea timpului, în parte pentru că toate discursurile au fost foarte plăcute, precum și foarte ferme - FMI-ul, cazinourile și colesterolul -, toate stimulente importante pentru această discuție.

  Michał Tomasz Kamiński, în numele Grupului ECR. – (PL) Am povestit cu toții diferite anecdote în cursul acestor dezbateri de astăzi, care mi-au adus în minte, de asemenea, o asociere istorică. Timp de 18 ani din viața mea, am trăit într-o țară a socialismului adevărat, unde congrese după congrese ale partidului stabileau continuu obiective economice noi, iar cetățenilor din țara mea - și același lucru este valabil pentru alte țări ale socialismului adevărat - li se spunea, în congresele partidului, că lucrurile se vor îmbunătăți și cum se vor îmbunătăți acestea. Mai mult, exista un minister al comerțului intern în țara mea la acel moment, chiar dacă nu exista comerț intern.

Ascultând unele dintre discursurile de astăzi, impresia mea este că propunerea pe care am auzit-o din partea Comisiei Europene este una care are drept scop restabilirea priorității acordate gândirii economice în defavoarea celei politice. În defavoarea mentalității politice care ar împiedica orice acțiune economică sănătoasă, deoarece, în prezent, politicienilor de la nivel național și - așa cum am auzit - din considerente populiste, le place foarte mult să arate cu degetul spre Europa. Ei spun că trebuie să facem reduceri în Europa și că Europa nu este soluția, întrucât acest lucru, într-o oarecare măsură, îi eliberează de responsabilitate în ochii alegătorilor lor. Dacă nu vom pune în aplicare un lucru care să determine țările să își dea seama că vor exista consecințe dure în cazul în care vor desfășura politici economice iraționale, nu vom ajunge nicăieri. Totuși, este nevoie și de solidaritate. În propunerea franco-germană, văd pericolul real de a ajunge într-o situație în care țările mai puternice vor avea un spațiu de mișcare mai mare și în care Grecia nu va putea depăși anumite limite. Grecia va trebui să reducă cheltuielile, dar când vine vorba de țările mai puternice, acestea vor fi norocoase și brusc vom descoperi că li se va permite să încalce aceste reguli din motive politice. Ce vreau să spun este că: avem nevoie de solidaritate europeană și acesta este motivul pentru care avem nevoie de solidaritate europeană.

În concluzie, dle președinte, aș dori să spun că știu că dvs. stați de pază pentru această solidaritate europeană. Cea mai recentă decizie a Comisiei Europene cu privire la acordul privind comerțul cu gaze între Polonia și Rusia - pentru care aș dori să vă mulțumesc - este un bun exemplu al modului în care aspectul comunitar este un lucru care funcționează și care acționează în interesul unor țări precum Polonia. Aș dori să mai spun încă o dată, dle președinte, că nu putem îndepărta realitatea cu o baghetă magică. Dacă vom ajunge la un punct în care soluțiile politice, împreună cu doza de populism care există în unele părți ale Europei de astăzi, domină peste gândirea economică, atunci planurile dvs. ambițioase de a intensifica piața - pe care eu îl consider un plan foarte bun (frază neterminată). Eu cred că, în calitate de deputați în Parlamentul European, suntem conștienți de cât de departe suntem încă de o piață comună, doar din facturile de telefonie mobilă pentru roaming pe care le primim în fiecare lună. Dacă avem o piață europeană comună, dar tot trebuie să plătim facturi de roaming, se arată destul de clar că avem încă un drum lung de parcurs înainte de a ne atinge scopul de integrare economică.

  Patrick Le Hyaric, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Dle președinte, dle Chastel, dle Barroso, dacă v-am înțeles corect, dle Barroso, începem de la analize complet opuse, deoarece ați spus că criza economică este în urma noastră, în timp ce grupul nostru, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, consideră că aceasta se înrăutățește. Pentru a rezolva criza, dvs. recomandați austeritate cu Pactul de stabilitate, iar acum, înăsprirea sancțiunilor. Cred că ar trebui să procedăm invers: creșterea salariilor, o nouă abordare fiscală pentru susținerea acestora și o taxă pe tranzacțiile financiare, sporirea bunăstării sociale, protecția serviciilor publice și o politică îndrăzneață de ocupare a forței de muncă.

Din păcate, mă tem că strategia dvs. ar putea face ca Uniunea Europeană să ajungă să aibă probleme mari. Nu ați auzit protestele vehemente ale popoarelor pe întreg teritoriul Uniunii Europene? Pentru a șasea zi ieri, milioane de oameni au mărșăluit în toată Franța, cu susținerea a 70 % din populație. Nu observați pericolul care ne amenință astăzi? Întrucât se bazează pe concurență și pe o politică a comerțului complet liber, ideea europeană se ciocnește frontal cu banii în aceste războaie economice, iar acum în aceste războaie ale valutei. De ce nu avem în vedere un sistem nou: un fond de dezvoltare umană și socială în locul Pactului de stabilitate, în colaborare cu Banca Centrală Europeană, care ar trebui să poată refinanța datoriile statelor membre și băncile naționale prin crearea de bani, la rate ale dobânzii care să fie favorabile criteriilor sociale?

După cum văd eu lucrurile, Uniunea Europeană trebuie să ia inițiativa în crearea unei noi ordini monetare mondiale, începând cu adoptarea propunerii Chinei pentru o monedă comună în comerțul internațional. Ca Thailanda și Brazilia, de ce nu începe Europa prin introducerea unei taxe pe valută, pentru a reduce tensiunile legate de monedă?

Dle președinte al Comisiei, dlor reprezentanți ai Consiliului, cred că este momentul să ne gândim la noi inițiative și să ne ascultăm proprii cetățeni.

  Nigel Farage, în numele Grupului EFD. – Dle președinte, ei bine, dle președinte Barroso, cu siguranță vă încordați mușchii, utilizând competențele acordate dvs. de Tratatul de la Lisabona pe care l-ați finalizat prin utilizarea unor mijloace nelegitime. Acum faceți tot ce puteți pe scena mondială și în cadrul UE pentru a dobândi toate atributele suveranității statale.

Nicăieri nu ar putea fi mai evident acest lucru decât în propunerea dvs. recentă pentru o taxă directă care urmează să fie percepută de instituțiile europene de la popoarele acestui continent.

Desigur, în trecut, a existat o mișcare de independență de mare succes, care a militat cu sloganul „nicio impozitare fără reprezentare” și dvs. cu siguranță nu sunteți un reprezentant al acesteia. Noi nu am votat pentru dvs. și nu vă putem înlătura, deci cred că, de fapt, ați făcut o greșeală cu această taxă directă.

Și cât de costisitor devine. Cu doar doi ani în urmă, contribuția netă a Marii Britanii era de 3 miliarde de lire sterline pe an. Anul acesta, este de 6 miliarde. Anul viitor, va fi de 8 miliarde. Peste doi ani, urmează să fie 10 miliarde și, acum, auzim că doriți să retrageți corecția în favoarea Regatului Unit. Vreți să eliminați corecția în favoarea Regatului Unit, ceea care va însemna că, până în 2013, contribuția noastră va fi de 13 miliarde de lire sterline. Aceasta se va fi mărit de patru ori în decursul a șase ani.

Contribuabilii din Marea Britanie, realizând toate acestea, văzând taxa dvs. directă, vor concluziona că pur și simplu nu ne putem permite Uniunea Europeană.

Însă văd o rază de speranță: înțelegerea de la Deauville dintre Merkel și Sarkozy, lucru de care toți sunteți atât de îngroziți astăzi. Sper că se va întâmpla. Haideți să avem un nou tratat. Chiar și dvs. păreți aproape dispus să îl sprijiniți. Haideți să avem un nou tratat european și să îl supunem la un referendum în multe țări, în special în Marea Britanie, iar poporul britanic va ajunge la concluzia că aceasta este o afacere foarte proastă pentru Marea Britanie. Ei vor vota ca noi să părăsim Uniunea Europeană și să începem să ne descurcăm.

Vă mulțumesc. Suntem fericiți să plecăm.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Dle președinte, am o întrebare pentru dvs., dle Farage. Poate că sunteți amabil să ne răspundeți. Sunteți atât de preocupat de vistieria britanică. La fel ca mine, la începutul acestui mandat, ați avut posibilitatea de a alege de la care vistierie să vă fie plătită diurna: din vistieria Regatului Unit sau din cea a Uniunii Europene. Vă rugăm, ați putea spune Parlamentului dacă diurna dvs. este plătită din bugetul UE sau dacă ați optat pentru sistemul național din Regatul Unit?

  Nigel Farage (EFD). – Dle președinte, cred că ar trebui să desființăm această noțiune de bani europeni. Înainte de a exista o taxă directă, nu există, chiar în timp ce vorbim, un astfel de lucru ca banii europeni: sunt banii noștri. Suntem un contributor net masiv la această Uniune Europeană pentru niciun fel de beneficiu economic primit în schimb! Sunt banii noștri!

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Dle președinte, eu nu intervin de obicei, dar există o chestiune de procedură pe care doresc să o menționez.

Aceasta nu este prima dată când dl Farage mi-a spus atunci când mi s-a adresat „Nu ați fost ales”. Cu siguranță nu am fost ales de dvs., dar am fost ales de acest Parlament.

(Aplauze)

Am fost ales de acest Parlament cu vot secret, iar dvs. faceți parte din acest Parlament. Consider că a afirma în mod repetat că eu sau Comisia nu am fost aleși constituie o lipsă de respect pentru Comisie și pentru Parlamentul căruia îi aparțineți.

(Aplauze)

  Francisco Sosa Wagner (NI). – (ES) Dle președinte, vom vedea dacă pot aduce puțin calm în această dezbatere aprigă.

Este regretabil faptul că, pe lângă Uniunea Europeană, unele dintre statele sale membre sunt încă părți la G20. În ciuda acestei anomalii, care slăbește cu siguranță imaginea Europei în lume, ar fi bine dacă ar exista cel puțin o poziție comună de ansamblu în acest forum global.

În opinia mea, care ar fi acea poziție comună? În umila mea părere, cred următoarele: în primul rând, adoptarea unui acord global pentru a face față consecințelor crizei nu poate fi amânată prin adoptarea exclusivă a unui acord financiar; în al doilea rând, Europa trebuie să mențină euro ca monedă de referință sau, dacă este de preferat, ca o ancoră pentru a împiedica turbulențele de pe piață să ne tragă după ele și să ne provoace să repetăm greșelile făcute pe parcursul secolului XX; în al treilea rând, moneda euro trebuie să vestească ceea ce trebuie să reprezinte Europa în lumea valorilor democratice și a libertăților publice.

Pe scurt, trebuie să fim conștienți de faptul că, într-o lume globală, în acest joc global, cei care joacă doar cărți naționale pierd.

  Othmar Karas (PPE). – (DE) Dle președinte, dle Barroso, doamnelor și domnilor, această dezbatere arată un singur lucru: înțelegerea de la Deauville ne împiedică să depășim criza, înțelegerea de la Deauville este un pas înapoi pentru Uniunea Europeană și înțelegerea de la Deauville ne arată că niciun membru al acestui cuplu fermecător nu a învățat nimic din comportamentul inadecvat al Franței și Germaniei în 2002 și 2005, când aceste țări au început să submineze Pactul de stabilitate. În schimb, vedem acum o continuare a unui astfel de comportament inadecvat.

Vrem să depășim greșelile din trecut. Vrem un răspuns european la naționalismul și la vetourile care au fost construite în majoritatea reglementărilor europene. Am făcut acest lucru în cazul supravegherii piețelor financiare. Facem acest lucru cu raportul, ca răspuns la criză. Facem acest lucru cu raportul elaborat de dl Feio și facem acest lucru cu activitatea noastră legislativă zilnică. Să ne concentrăm asupra acestui lucru și să nu ne permitem să ne abatem în continuare de la obiectivele noastre, inclusiv în această dezbatere. Trebuie să mergem înainte. Trebuie să găsim răspunsurile. Raportul elaborat de cele cinci grupuri trimite un mesaj clar. Încă nu am depășit criza. Politicile fiscale și monetare nu substituie reformele structurale. Declarăm în mod clar că ne dorim ca deficitele să fie reduse ca o condiție prealabilă pentru asigurarea viitorului. Nu puteți reduce deficitele doar cu o pereche de foarfeci. Trebuie să se întâmple ca urmare a reformelor, a investițiilor, a economisirii și a schimbărilor. Acest raport trimite un răspuns clar că ne dorim să avem o Europă mai mare ca parte a soluției. Să pătrundem până la următorul pas în procesul de integrare - crearea unei uniuni economice, crearea unei uniuni sociale, crearea unei uniuni de securitate și apărare, și să facem ca piața internă să fie o piață internă a tuturor cetățenilor noștri. Comunitatea europeană - inițiativa Uniunii Europene - este răspunsul. Grupul de lucru și ruta Deauville au eșuat.

  Stephen Hughes (S&D). – Dle președinte, după cum am auzit, grupul de lucru prezidat de dl Herman Van Rompuy a elaborat acum raportul său. Acesta conține propuneri pentru soluționarea crizei și disciplina bugetară: cu alte cuvinte, doar o parte a ansamblului.

Aș dori să subliniez faptul că acestea sunt doar propuneri. Sunt sigur că miniștrii ECOFIN care au condus acțiunile grupului de lucru ar dori să fie punctul final, dar nu este. Este începutul. Ne aflăm chiar la începutul procesului legislativ. Sper că toate instituțiile își vor da seama că activitatea Parlamentului European cu privire la propunerile legislative ale Comisiei va trebui acum să se desfășoare într-un proces pe deplin democratic cu Consiliul.

Grupul de lucru a spus că scopul său a fost de a realiza un salt cuantic în termeni de guvernanță economică mai eficientă. Cred că ceea ce propune este, de fapt, mai degrabă un potențial pas înapoi în termeni de prosperitate și bunăstare pentru Europa. Propune o consolidare a instrumentelor, dar numai a instrumentelor care se concentrează asupra disciplinei fiscale. Aceasta este o problemă. Coordonarea economică este mai mult decât disciplină fiscală și nu va fi realizată uniunea economică atâta timp cât acest echilibru nu este recunoscut în mod corespunzător. Aceasta va duce în mod inevitabil la politici economice denaturate care țin insuficient seama de alte obiective ale politicilor necesare pentru realizarea politicii macroeconomice și prin aceasta mă refer la creștere, investiții și ocuparea forței de muncă.

Dle președinte Barroso, nu avem nevoie ca un alt grup de lucru să vină cu un set echilibrat de măsuri politice. Avem nevoie ca Comisia să facă uz de dreptul său de inițiativă pentru a prezenta propuneri care să abordeze creșterea, investițiile și ocuparea forței de muncă.

În ceea ce privește propunerile depuse în prezent, cred că Parlamentul are o responsabilitate enormă în lunile următoare. Trebuie să facem unele modificări în conformitate cu orientările din raportul elaborat de dl Feio care urmează să fie votat astăzi. Cred că avem nevoie de trei modificări principale: procedura soldurilor excesive trebuie să fie suficient de amplă pentru a acoperi piețele forței de muncă, inclusiv nivelurile șomajului și, prin urmare, Consiliul pentru ocuparea forței de muncă trebuie să fie inclus acolo unde este cazul; evaluarea calitativă a nivelului datoriei publice și a evoluțiilor în componenta corectivă a Pactului de stabilitate și de creștere ar trebui să acorde o atenție deplină și nivelurilor și evoluției investițiilor publice; iar legătura cu 2020 în cadrul noului sistem trebuie să fie explicită și operaționalizată cât mai complet posibil.

În ceea ce privește guvernanța, aș dori să menționez doar două puncte în acest stadiu timpuriu. Consiliul trebuie să ghideze sistemul și să își asume răspunderea politică finală pe tot parcursul, precum și să asigure implicarea corespunzătoare a tuturor formațiunilor relevante ale Consiliului - nu doar ECOFIN - ori de câte ori este necesar.

În cele din urmă, Parlamentul European trebuie să fie implicat pe deplin pe parcursul procesului, în scopul de a asigura cel mai înalt nivel de legitimitate democratică. Doar uitați-vă la propunerea pentru semestrul european pentru a vedea în ce măsură rolul Parlamentului lipsește în toate acestea. Unii dintre noi, din toate grupurile politice, lucrează la propunerile consolidate pentru implicarea parlamentară. Sper că vor fi acceptate de celelalte instituții pentru a conferi acestui proces legitimitatea democratică de care are nevoie.

  Olle Schmidt (ALDE). – (SV) Ultimul an a arătat că UE poate lua decizii importante în situații dificile. Din păcate, ultimele câteva zile au fost o dezamăgire. Când UE are nevoie de reguli bugetare clare și stricte, Franța și Germania ezită. Acest lucru ne îngrijorează. Mesajul nostru este: lăsați în pace propunerea dlui Rehn!

Aș dori să mulțumesc fără rezerve dnei Berès și colegilor mei din Comisia specială privind criza financiară, economică și socială, care au arătat că noi, cei din Parlamentul European, putem să depășim limitele dintre partide și să găsim soluții comune în interesul Europei. Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa a propus un amendament în sensul că, dacă este introdusă o taxă pe tranzacții financiare, acest lucru trebuie, în mod necesar, să fie făcut la scară mondială. Este important în acest caz să fie făcut la nivel mondial.

Nu trebuie să i se permită naționalismului să câștige din nou un punct de sprijin în Europa. Aceasta este o economie de piață cu limite clare și comerț liber care creează prosperitate. Avem nevoie de o Europă mai unificată, de o Europă mai deschisă, de o Europă mai puternică - pur și simplu avem nevoie de o Europă mai mare.

Opțiunile propuse privind sancțiunile se vor aplica inițial doar pentru țările din zona euro. În acest sens, am dori să vedem o formulare care să le includă pe toate cele 27 de state membre. Aș dori, prin urmare, să prezint un amendament oral la raportul elaborat de dl Feio pe care sper că Parlamentul va fi în măsură să îl sprijine. Raportorul și Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European au declarat că sunt dispuși să facă acest lucru. Voi citi textul în limba engleză:

– Pe cât posibil, toate cele 27 de state membre ar trebui să aplice la maximum toate propunerile de guvernanță economică, recunoscând că pentru statele membre din afara zonei euro, aceasta se va realiza în mod facultativ.

– (SV) Astăzi nu este momentul să creăm o Uniune Europeană ce riscă să dezbine Uniunea.

  Pascal Canfin (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, dle Barroso, dle Rehn, sper sincer că vă veți uita la activitatea desfășurată de Parlamentul European cu privire la subiectele de care ne-am ocupat astăzi - raportul elaborat de dna Berès și raportul elaborat de dl Feio - pentru că, desigur, acum lucrăm în calitate de colegiuitori privind guvernanța economică. Pot să vă spun că, împreună cu cel puțin patru grupuri proeuropene din Parlament, am depus un efort considerabil pentru a lucra la compromisuri care vor realiza ceva. Tocmai am venit de la discuții pentru a încerca să reunim problemele.

Unii vorbesc despre buget, unii vorbesc despre măsuri fiscale, iar alții vorbesc despre guvernanță. Lucrul de care avem nevoie astăzi este propunerea din partea Comisiei - și este rolul dvs. să faceți acest lucru, noi încercăm să îl facem și este și rolul dvs. să îl faceți - a unui pachet de ansamblu: în spiritul raportului elaborat de dl Monti, care să fie, de asemenea, în conformitate cu orientările a ceea ce Michel Barnier a încercat să realizeze în contextul pieței interne. Aștept un pachet de ansamblu de la dl Barroso, care ar trebui să ne arate cum să ieșim din criza economică. Nu ar trebui să fie doar despre guvernanța macroeconomică, ci ar trebui să fie în conformitate cu orientările care implică lectura a trei sau patru dosare privind macroeconomia, fiscalitatea și bugetul și apoi să spunem „iată pachetul”.

Sunt sigur că dacă faceți acest lucru, veți avea o foarte mare majoritate în Parlamentul European care să sprijine inițiativa. Dacă avem în vedere doar problema finanțelor publice, de exemplu, din urmă cu doi sau trei ani, Comisia și serviciile sale spuneau ele însele că, dintre toate țările, Spania respecta Pactul de stabilitate și de creștere cel mai îndeaproape și că finanțele Spaniei erau în ordine. Problema este că instabilitatea a venit din altă parte și Spania este, acum, într-o situație îngrozitoare, precum Irlanda. Putem observa clar că faptul că ne concentrăm atenția doar asupra finanțelor publice nu ne va ajuta să depășim criza.

Compromisurile pe care le-am propus în diversele rapoarte care au fost prezentate astăzi și care vor fi votate mâine reprezintă suma acestor probleme. Ele sunt un mod de a spune că, da, trebuie să consolidăm disciplina bugetară. Desigur. Cu toate acestea, pentru a garanta că această disciplină bugetară nu conduce la un colaps social, ci numai la reduceri ale cheltuielilor publice, avem nevoie, în același timp, de un pachet bugetar european care să finanțeze investițiile și de un pachet fiscal care să permită statelor membre să impună anumite taxe.

Ultima mea întrebare pentru dl Rehn, și pentru dl Barroso în special, este, prin urmare: sunteți cu adevărat în favoarea bazei comune a impozitului pe profit? O susțineți cu adevărat? A fost pusă la dosar de Comisie de 10 ani și de 10 ani nu ați reușit să vă ocupați de problemă. Este timpul să o faceți.

(Aplauze)

  Roberts Zīle (ECR). – (LV) Vă mulțumesc, dle președinte, dle Barroso (care a părăsit Parlamentul).

În primul rând, aș dori să mulțumesc raportorului, colegilor mei, raportorilor alternativi, și președintelui comisiei, dl Klintz, pentru compromisul la care am reușit în sfârșit să ajungem. Voi vorbi numai în legătură cu două articole din raport, de care eu nu sunt mulțumit, iar acestea nu se referă nici la Germania, nici la Franța. În primul rând, ca urmare a investițiilor transfrontaliere agresive, începând cu anul 2004, datoria gospodăriei private și datoria întreprinderilor în multe state membre noi a crescut, chiar de 10 ori mai mult. Mai mult decât atât, majoritatea absolută a acestor împrumuturi au fost obținute în condiții care au lăsat întregul risc al ratei de schimb în seama debitorului. La rândul său, aceasta înseamnă că guvernele acestor țări au puțin spațiu de manevră în politica lor macroeconomică în afară de reducerea cheltuielilor publice și creșterea impozitelor. În același timp, principala preocupare a gospodăriilor este numai de a face rambursări de împrumuturi în euro. Din păcate, există referiri insuficiente la acest lucru în raport.

Cel de-al doilea punct, care are legătură cu primul, este acesta. Să ne imaginăm un astfel de stat membru nou, al cărui PIB a scăzut la un nivel de preaderare, la un nivel anterior anului 2004, doar cu o datorie privată de 10 ori mai mare și cu o datorie publică de cinci ori mai mare, iar acest stat membru poate deduce din acest raport că chiar și politica de coeziune poate fi modificată, modificată în așa fel încât principalul criteriu nu va mai fi PIB-ul per capita, ci gestionarea crizelor într-un anumit teritoriu, ceea ce ar putea avea consecințe politice extrem de semnificative. Vă mulțumesc.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, declarațiile Germaniei și Franței în așa-numita înțelegere de la Deauville sunt inacceptabile și arată adevăratele fețe ale celor care trag sforile în apărarea grupurilor de interese economice și financiare. Aceste declarații demonstrează, de asemenea, nerăbdare, aroganță și agresivitate față de răspunsul lucrătorilor și populațiilor afectate de politicile lor neoliberale și îndreptate împotriva societății - Pactul de stabilitate și de creștere și politica în domeniul concurenței - în Grecia, Franța, Spania sau Portugalia, unde există deja o grevă generală planificată pentru 24 noiembrie.

Este timpul ca cei care conduc Uniunea Europeană să recunoască eșecul acestor politici neoliberale: creșterea șomajului, inegalitățile sociale și sărăcia, care provoacă recesiune în țările cu economii mai slabe, unde impunerile UE ar putea provoca un adevărat dezastru social.

Din păcate, nu se întâmplă acest lucru. Toate promisiunile de a pune capăt paradisurilor fiscale, de a taxa în mod corespunzător tranzacțiile financiare și de a pune capăt produselor financiare speculative s-au prăbușit.

De aceea protestăm aici: pentru a conferi o voce multelor milioane de lucrători amenințați cu sărăcia, șomerilor, persoanelor în vârstă cu pensii patetice, tinerilor fără loc de muncă, precum și copiilor expuși riscului de sărăcie cărora ei doresc să le refuze un viitor demn.

Este timpul să întrerupem aceste politici, astfel încât să putem avea o Europă cu adevărat socială: o Europă a progresului și a dezvoltării.

  Juozas Imbrasas (EFD). – (LT) Aș dori să spun câteva cuvinte despre activitatea Comisiei speciale privind criza. A făcut într-adevăr o treabă excelentă și a făcut recomandări și propuneri bune. Desigur, în mod ideal, ar exista un loc pentru toate acestea în documentele care sunt în curs de elaborare de către Comisie. Este esențial ca Comisia să nu uite problemele fundamentale și cele mai importante. Una dintre acestea este stabilirea unui sistem de reglementare și supraveghere, care nu lasă nicio piață financiară, niciun instrument financiar și nicio instituție financiară în afara registrului. Comisia ar trebui să își orienteze acțiunile către crearea de noi locuri de muncă și să le lege de măsurile de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale. Toate eforturile în această direcție trebuie, mai presus de toate, să se concentreze asupra angajării tinerilor. Deciziile urgente legate de infrastructură privind sursele regenerabile de energie, energia ecologică, eficiența energetică în sectoarele construcțiilor și transporturilor, precum și o rețea energetică europeană, sunt necesare pentru a depăși criza. Ar fi bine dacă, după exact un an de la această întâlnire de astăzi, Comisia ar putea veni să spună: „Dispozițiile rezoluției pe care ați propus-o nu au rămas doar pe hârtie; am adaptat aceste propuneri specifice elaborate de Comisia specială privind criza, iar acestea au avut deja un impact real”.

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Cum a fost cazul în dezbaterea anterioară majoră a acestei săptămâni, aici, în Parlamentul European, și anume dezbaterea asupra sărăciei, politicienii Uniunii Europene sunt din nou surprinși și triști să vadă că situația cetățenilor europeni nu se îmbunătățește, ci mai degrabă se deteriorează în mod constant. Sărăcia este în continuă creștere, și la fel sunt suferința, șomajul și numărul persoanelor fără adăpost. Și ei sunt atât de surprinși de acest lucru, ca și când ar fi consecința unor catastrofe naturale sau a unor tsunamiuri regretabile. Nu, acest lucru este rezultatul deciziilor luate de către politicienii europeni. Suferința și sărăcia în creștere provin direct din politica neoliberală pe care dvs. - cu excepția celor care s-au opus - ați urmărit-o, iar această tendință va continua. Sărăcia și suferința vor continua să crească dacă nu vom opta pentru un sistem diferit de valori.

Aceste două rapoarte pot fi asemănate cu un scenariu în care o comisie medicală hotărăște că terapia folosită pentru un pacient până la un punct i-a cauzat prejudiciu și i-a agravat starea, iar apoi continuă să spună că terapia prescrisă pe baza diagnosticului trebuie să fie continuată, că ei trebuie să continue ceea ce au făcut înainte, dar cu o supraveghere mai strictă și pedepsind pacientul dacă acesta nu se conformează, dacă, de exemplu, nu își ia medicamentele. Miza actuală este o alegere conștientă între sisteme de valori. Până în prezent, Uniunea Europeană a ales în mod deliberat un sistem de valori în care aceasta urmărește întotdeauna decizia corectă din perspectiva banilor și a profitului, decizia corectă din punct de vedere al companiilor multinaționale și al băncilor, dar niciodată din perspectiva oamenilor și a comunității. A căutat întotdeauna ce este corect din punct de vedere al unei concurențe necontrolate care nu este frânată de preocupări pentru dreptate și moralitate, dar niciodată ce este corect din perspectiva justiției sociale și a solidarității. Acest lucru trebuie schimbat, iar de acum înainte trebuie luate decizii bune.

  Corien Wortmann-Kool (PPE). – (NL) Dle președinte, în ciuda unor semnale pozitive, riscul de agravare a crizei nu a dispărut. Sistemul bancar rămâne instabil și o serie de state membre se confruntă cu amenințarea ca deficitele publice să scape de sub control dacă nu se face nimic. Prin urmare, avem nevoie urgentă de o uniune economică.

Dle președinte, grupul de lucru trebuie încă să aducă rezultate concrete, dar, în calitate de raportoare a acestui Parlament pentru Pactul de stabilitate și de creștere, aș dori să îi spun dlui comisar Rehn: putem lucra rapid. Adresez aceste cuvinte și Consiliului. Putem lucra rapid, dar numai pe baza propunerilor Comisiei. Este Consiliul pregătit să accepte acest lucru?

Aș dori, de asemenea, să trag un semnal de avertizare împotriva schimbărilor din tratat care au fost solicitate, pentru că ar putea fi o momeală care să ne forțeze doar să amânăm măsurile necesare până la o altă dată. Trebuie să facem acum tot ce este posibil în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. În prezent, Parlamentul are un nou rol colegislativ în Pactul de stabilitate și de creștere și va profita din plin de acest rol, cu scopul de a produce o uniune economică robustă, cu un Pact robust de stabilitate și de creștere.

  Sergio Gaetano Cofferati (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, criza a avut un impact foarte mare asupra societății în toate țările europene. Dacă privim consecințele din punct de vedere social, vom ajunge rapid la concluzia - una care conduce o mare parte din activitatea Comisiei - că ce este cel mai rău trebuie încă să vină. Se preconizează că șomajul va crește, iar semnele slabe de redresare observate în unele țări nu sunt suficiente pentru a garanta crearea de noi locuri de muncă. Prin urmare, trebuie să acceptăm că va fi esențial să facem față celui mai acut aspect social al acestei crize, care a fost provocată de sistemul financiar, dar care s-a răspândit rapid în domeniile economic și social.

Din acest motiv, trebuie să ne înarmăm cu alte instrumente pentru a apăra oamenii care sunt cel mai grav afectați. Suntem pe cale de a discuta o propunere de directivă-cadru privind un venit minim garantat în toate țările europene, pe care eu o consider foarte importantă pentru combaterea sărăciei, pe de o parte, și pentru ajutorarea celor care vor fi loviți de efectele acestei crize în următoarele săptămâni și luni, pe de altă parte.

Cu toate acestea, cel mai bun mod de a combate o criză este prin intermediul politicilor de creștere. Creșterea necesită resurse, investiții direcționate și o agendă clară a priorităților către care ar trebui să fie îndreptată o parte semnificativă a resurselor disponibile. Bugetul Uniunii nu este de ajuns. Din acest motiv, Comisia a afirmat în mod clar o nevoie ca resurse suplimentare să fie cheltuite pe investiții în infrastructură și pe investiții alocate pentru calitatea concurenței și ocuparea forței de muncă. Această cale duce la crearea de euroobligațiuni și la o taxă pe tranzacții financiare. Nu există nicio alternativă. Acesta este motivul pentru care soluțiile pe care le-am indicat - și sper că Parlamentul va aproba formularea lor - sunt importante și inovatoare.

  Wolf Klinz (ALDE). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, la apogeul crizei financiare, țările G20 au promis o acțiune comună pentru stabilizarea piețelor financiare. Astăzi, doi ani mai târziu, suntem încă departe de un răspuns mondial. În multe cazuri, măsurile adoptate urmăresc interesele și considerațiile naționale. Energia inițială s-a disipat și, mult prea adesea, ne întoarcem la „treburile obișnuite”. Dl Mervy King de la Banca Angliei a declarat succint că: „Nevoia de a acționa în interesul comun nu a apărut încă”. În raportul său intermediar, Comisia specială privind criza financiară, economică și socială evidențiază faptul că Europa se află la o răscruce critică. Trebuie să ne intensificăm procesul de integrare, trebuie să ne armonizăm mai mult politicile economice și bugetare, avem nevoie de proiecte europene de infrastructură în domeniul energiei, al transporturilor și al telecomunicațiilor. Avem nevoie de o piață internă și de o piață a forței de muncă funcționale și avem nevoie de resursele necesare pentru a îndeplini obiectivele dificile de creștere, stabilite în strategia UE 2020. Avem nevoie de surse inovatoare de finanțare dacă vrem să fim în măsură să exploatăm potențialul sectorului IMM-urilor. Avem nevoie într-o măsură mai mare de metodă comunitară și într-o măsură mai mică de interguvernamentalism. O stagnare în acest punct este un pas înapoi; nu va păstra status quo-ul.

Criza datoriilor din Europa demonstrează în mod clar faptul că stabilitatea și încrederea nu pot fi realizate fără disciplină. Propunerile făcute de dl comisar Rehn și de grupul de lucru condus de dl Van Rompuy sunt menite să asigure că statele membre acționează într-un mod disciplinat. Regret să spun că, la Luxemburg, zilele trecute, miniștrii de finanțe au renunțat la aceste propuneri la ordinul cuplului nostru franco-german - o ocazie ratată și o zi proastă pentru cetățenii noștri, care se simt pe bună dreptate trădați din nou de politică.

  Kay Swinburne (ECR). – Dle președinte, subiectele combinate din dezbaterea din această dimineață au o temă comună puternică a răspunsului nostru continuu la criza financiară și la identificarea de modalități de a face administrarea riscului mai eficientă, fie că este vorba de administrarea riscului aferent datoriei publice, de administrarea riscului aferent piețelor și produselor noastre financiare, fie de administrarea riscului aferent dezechilibrelor globale. Fie că este vorba de conduita băncilor noastre sau de conduita departamentelor de trezorerie ale statelor membre, trebuie să garantăm un standard comun ridicat de conduită în ceea ce privește aderarea la un set convenit de reguli.

Trebuie să fie aplicată o disciplină financiară și fiscală mai severă atât de sectorul privat, cât și de cel public. Trebuie să asigurăm că, în căutarea unor oportunități de creștere de către UE, instrumentele de finanțare utilizate de UE și de statele membre sunt de cel mai înalt nivel și cât se poate de transparente. Utilizarea finanțării inovatoare trebuie să fie abordată cu prudență, iar acțiunile UE pentru stimularea propriului buget trebuie să fie luate în considerare, cunoscând toate riscurile și potențialul de pericol moral.

Fondul european de stabilizare financiară este un vehicul mare în afara bilanțului care se bazează pe un rating de credit. Pentru a stimula bugetul UE, emisiunea de obligațiuni pentru proiecte de către BEI trebuie să fie supusă unui control intens. După cum știm cu toții, instrumentele financiare complexe și efectul de levier presupun propriul risc. Nu există bani oferiți gratuit și nu există scurtături.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle președinte, vorbind despre raportul referitor la criză elaborat de dna Berès, în numele Grupului Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, pentru a explica de ce nu vom vota, aș vrea să spun, întrucât există un exces de referințe istorice, că textul de astăzi, în comparație cu textul inițial prezentat de raportoare, arată ca un papirus vechi, ca un pergament vechi pe care textul inițial a fost șters, noul text scris lăsând urme ale textului anterior; ceea ce noi numim un palimpsest. „Scrijelirile” sălbatice, făcute de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European și dreapta europeană, asupra încercării inițiale, cinstite și onorabile, a raportoarei de a prezenta cauzele crizei și de a oferi propuneri îndrăznețe, au dat naștere unui text care nu mai este un text al Parlamentului European, singura instituție democratică din Uniunea Europeană; acesta este un text al Comisiei, un text care ascunde cauza crizei și angajează politica UE la inițiativele lui Merkel, Sarkozy și grupului de lucru.

Am făcut propuneri de îmbunătățire a textului. Am criticat Pactul de stabilitate și funcționarea Băncii Centrale Europene. Am depus amendamente pentru a vedea dacă faptul că toată lumea vorbește și astăzi despre direcția greșită a Uniunii Europene însemna același lucru. Propunerea noastră a fost inspirată de demonstrațiile de astăzi din Franța, de demonstrațiile lucrătorilor din Germania, ale căror venituri sunt reduse astfel încât Siemens să aibă bani pentru mită, de demonstrațiile lucrătorilor din Grecia, care sunt în prezent tratați ca niște cobai, un text, cu alte cuvinte, care a ajuns să aibă o formă pe care nu o putem accepta.

  Mario Borghezio (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, ar fi trebuit să ascultăm sfatul laureatului Premiului Nobel, Maurice Allais, care a cerut o separare clară între băncile comerciale, băncile de credit și băncile de investiții, în conformitate cu principiile legii Glass-Steagall, care nu este discutată în acest raport.

În ceea ce privește propunerea de a taxa contribuabilii europeni, răspunsul meu este „Nicio taxă în Europa!” Dacă această propunere a Uniunii Europene merge mai departe, puteți fi siguri că vom avea propria noastră petrecere și aici: va fi un protest în masă. Publicul european nu are nicio intenție de a plăti pentru un serviciu pe care nu îl primește și are perfectă dreptate.

Continuăm să finanțăm băncile. Cu toate acestea, ce fac băncile în mijlocul acestei crize economice și financiare? Cumpără titluri de valoare, chiar și unele care conțin instrumente derivate periculoase și așa mai departe. Tot le cumpără. Și ce face BCE în timp ce se întâmplă acest lucru? BCE - înființată cu scopul de a fi un organism categoric - permite acest lucru. Mi se pare clar că Europa aceasta este pentru bancheri. Dacă și liderii masonici pretind că acest lucru este adevărat, nu văd de ce nu îl putem pretinde și noi.

Noi credem că există doar un singur mod de a combate speculațiile în mod eficient: tranzacțiile efectuate în același timp când sunt plătite negocierile, și numai în numerar. Dna Merkel a îndrăznit să spună acest lucru și a fost făcută să tacă. Trebuie să existe un motiv pentru acest lucru.

  Sirpa Pietikäinen (PPE). – Dle președinte, sunt doar doi ani de când a izbucnit criza financiară și doar șase luni de la problema greacă, iar noi vedem cum toată voința se estompează în statele noastre națiuni.

Astăzi, avem un mesaj clar din partea Parlamentului European în raportul elaborat de dna Berès și în cel elaborat de dl Feio. Avem nevoie de mai multe politici economice și financiare actuale. Avem nevoie de o Europă mai mare și de un Pact de stabilitate și de creștere mai bun cu mecanismele sale consolidate. Decizia cea mai recentă a Consiliului ECOFIN este o palmă dată cetățenilor europeni. Nu este potrivit. Trebuie să consolidăm strategia pentru creștere, astfel încât, în acest mediu, aceasta să fie durabilă și responsabilă din punct de vedere social, și avem nevoie de mecanisme mai bune de guvernanță pentru UE 2020. Avem nevoie de guvernanță economică europeană mai mare și mai bună pentru acțiuni naționale ca să sprijinim această orientare, inclusiv taxa pe tranzacții financiare pe care Comisia trebuie să o analizeze foarte atent, inclusiv într-un context european. Avem nevoie de o Europă unită, mai bună și mai puternică, care să vorbească cu o singură voce la nivel mondial. Avem nevoie de o mai bună reglementare financiară și mai este un drum lung de parcurs.

În încheiere, avem nevoie de o inițiativă a Comisiei. Comisia trebuie să acționeze în interesul cetățenilor europeni, și nu al unei serii de grupuri de lucru.

  Udo Bullmann (S&D). – (DE) Dle președinte, dle Chastel, dle comisar, acesta ar fi putut fi de fapt momentul unor răspunsuri importante, dar în retrospectivă, nu arată astfel. Ceea ce a fost depus pentru așa-numita reformă a Pactului de stabilitate și de creștere nu reprezintă niciun răspuns important; încă o dată, este cel mai mic numitor comun - cea mai mică parte asupra căreia s-ar fi putut de fapt conveni. Felicit Comisia. Sunteți încă la masă - statele membre nu merg singure. Felicit, de asemenea, Consiliul. Un succes a fost înregistrat, Franța și Germania au un acord - nu știm dacă este unul bun sau unul rău, dar cel puțin ele nu se mai află în dificultate.

Ce înseamnă toate acestea? Înseamnă că anul viitor, în cazul în care cifrele de creștere se prăbușesc din nou, vom sta în fața tuturor și nu vom avea niciun răspuns la situația economică. Unde este secțiunea, statutul juridic, în care propuneți modul în care putem învăța împreună să ieșim din criza datoriei? Aici simte grupul meu că există un decalaj și aceasta este dezbaterea pe care o vom avea în acest Parlament. Da, suntem de acord cu acei deputați care doresc un mai mare angajament pentru reformă. Și noi dorim acest lucru. Cu toate acestea, ulterior trebuie să discutăm despre fond. Dacă nu sunteți pregătiți să oferiți o bază mai solidă pentru orientarea reală a politicii noastre bugetare, atunci nu vedem niciun motiv pentru a continua să discutăm despre UE 2020. Este deja un tigru de hârtie - îl putem arunca în coșul de deșeuri de hârtie astăzi dacă nu vreți să îi dezbateți fondul cu noi mai convingător.

Vrem să schimbăm lucrurile. Da, contează dacă investim în birocrația neputincioasă sau în sursele de energie și locurile de muncă ale viitorului. Unde se află în propunerile dvs. posibilitatea de a schimba lucrurile? Aceasta este ceea ce așteptăm noi. Această dezbatere trebuie să aibă loc. Acesta va fi lucrul decisiv pentru noi.

Mai mult decât atât, nu vom accepta un catalog de indicatori care se bazează pe legislație. Parlamentul nu va accepta să i se arunce praf în ochi. Vrem să dezbatem dacă ocuparea forței de muncă și șomajul sunt o caracteristică importantă a dezvoltării bugetare sau nu și vrem să facem acest lucru înainte ca legislația să fie adoptată.

  Ramon Tremosa i Balcells (ALDE). – Dle președinte, criza financiară actuală oferă posibilitatea de a face progrese clare în procesul de integrare europeană. Vreau să concentrez intervenția mea pe crearea unui trezorerii europene comune pentru țările din zona euro. Acest lucru ar fi o îmbunătățire evidentă a cadrului instituțional pentru guvernanța economică europeană.

Știu că aceasta este o problemă foarte delicată pentru unele țări, dar va trebui să ne ocupăm de ea în următorii ani. Trezoreria europeană ar îmbunătăți coordonarea politicilor de stimulare puse în aplicare de statele membre. Trezoreria europeană ar putea, de asemenea, să emită euroobligațiuni pentru a finanța construcția de infrastructuri europene. UE are nevoie de resurse proprii în contextul bugetelor viitoare în scădere în statele membre ale UE. O trezorerie europeană comună de colectare a unor taxe la nivel european ar permite reducerea transferurilor naționale către UE.

Fără o autonomie reală a veniturilor, nu va exista o autonomie reală a cheltuielilor. Crearea unei trezorerii comune europene este o decizie politică. Punctul nevralgic în această discuție este lipsa de voință politică sau, pentru a fi mai precis, lipsa de voință politică din partea Germaniei. În anii 1990, Germania a avut viziunea politică să exercite presiuni pentru lansarea monedei euro, în ciuda dificultăților întâmpinate în urma procesului său de reunificare. În opinia mea, Germania ar trebui să conducă acum și să se orienteze către o trezorerie europeană comună.

  Ivo Strejček (ECR). – (CS) Dacă ați ascultat această dezbatere de la început, atunci cred că toți cei care afirmă că Uniunea Europeană este la o răscruce de drumuri au dreptate. Pe de o parte, sunt cei care susțin o abordare comunitară fermă. Pe de altă parte, este corect să spunem, există o minoritate în acest Parlament care crede că Uniunea Europeană ar trebui să lucreze mai mult de acum înainte în privința unui principiu interguvernamental. De asemenea, propunerea de a introduce diferite forme de taxe europene se potrivește cu acest lucru, chiar dacă este numită finanțare inovatoare. Aceasta repetă apelurile la consolidarea Uniunii Europene, la transferul mai multor competențe către Comisia Europeană în detrimentul statelor membre. Este păcat că încă nu a spus nimeni că Uniunea Europeană și Comisia Europeană ar trebui să înceapă să își reducă programele, să reducă numărul agențiilor sale adesea controversate și să reformeze politica agricolă comună.

  Jürgen Klute (GUE/NGL). – (DE) Dle președinte, guvernanța economică, așa cum este elaborată aici, se concentrează exclusiv asupra economisirii și a politicii în domeniul concurenței. După cum tocmai a fost menționat de către onorabilul deputat din Spania, nu a fost abordată deloc problema orientării Germaniei spre export. Totuși, acest lucru este în mod clar o problemă centrală, atât în zona euro, cât și în Uniunea Europeană per ansamblu. Politica germană în domeniul concurenței se desfășoară în detrimentul cererii interne din Germania. Acest lucru nu este discutat deloc. Mai presus de toate, totuși, este desfășurată în detrimentul salariilor. Este o bătălie a salariilor – o concurență a salariilor. Această concurență a salariilor exercită o presiune enormă asupra țărilor noastre vecine europene, asupra sindicatelor europene și a lucrătorilor europeni. Nici Comisia și nici raportul elaborat de dl Feio nu au abordat această problemă. Orice guvernanță economică demnă de acest nume trebuie mai degrabă să ia măsuri corective în acest domeniu decât să fie rezervată.

  Jean-Paul Gauzès (PPE). – (FR) Dle președinte, dle Chastel, dle comisar, în 1968, prietenii colegului nostru deputat, dl Cohn-Bendit, au scris „vorbe, nu fapte” pe zidurile Parisului. Astăzi, cetățenii reclamă contrariul: fapte, nu vorbe. Auzim multe vorbe, dar cetățenii noștri nu văd rezultatele. Încetineala Uniunii Europene de a răspunde nu este suficient de bună, date fiind imperativele cu care trebuie să ne confruntăm.

Trebuie să mergem mai departe împreună, cu un spirit european unit. În acest sens, aș dori să spun un cuvânt despre rolul Parlamentului. Aici, de asemenea, trebuie lucrat încă în ceea ce privește respectarea principiului codeciziei. Președintele Comisiei a mulțumit de mai multe ori Parlamentului pentru sprijinul său, dar Parlamentul nu este aici să joace pur și simplu un rol secundar, de sprijin, sau să ratifice deciziile luate de Consiliu, fără a avea șansa de a le discuta mai întâi. Parlamentul este la egalitate cu Consiliul. Este timpul să recunoaștem acest lucru, iar dezbaterea privind guvernanța economică va fi un test în acest sens.

În sfârșit, în ceea ce privește summitul G20 viitor, Uniunea Europeană trebuie să prezinte un front unit pentru a se asigura că acest organism internațional joacă rolul care se așteaptă de la el și nu se complace numai în discuții nesfârșite.

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

  Elisa Ferreira (S&D). – (PT) Dle președinte, dle comisar, doresc să încep prin a-i mulțumi dlui Feio pentru eforturile sale de cooperare și pentru spiritul de compromis impregnat în raportul său. Cu toate acestea, am ajuns la concluzia că, în ceea ce privește anumite chestiuni – și acest lucru a fost valabil și în cazul supravegherii financiare –, Parlamentul este capabil să se coalizeze și să adopte o poziție fermă în vederea apărării interesului public și că această poziție fermă trebuie recunoscută de către Comisie și Consiliu. Această chestiune este importantă în special acum în momentul lansării unui pachet de șase propuneri legislative deosebit de sensibile și în privința cărora Parlamentul deține competențe de codecizie.

Vom fi la fel de activi, însă nu vom face concesii. Suntem deschiși să purtăm dialoguri, însă nu în detrimentul obiectivelor pe care intenționăm să le apărăm. În raportul său, dl Feio evidențiază câteva aspecte privind această chestiune. Unul dintre ele este faptul că guvernanța economică reprezintă mai mult decât un set de sancțiuni. Este nevoie de adoptarea unor inițiative în domeniul creșterii economice și al ocupării forței de muncă. Inițiativele sunt necesare în vederea combaterii divergențelor interne din ce în ce mai mari în cadrul Uniunii Europene. Este nevoie de propuneri specifice privind Fondul Monetar European. Este nevoie de soluții stabile în vederea acoperirii datoriei suverane.

Am ajuns la un punct în care încrederea depinde de abilitatea Comisiei și a Consiliului de a răspunde la îngrijorările reale ale publicului, și anume, ocuparea forței de muncă, creșterea economică și coeziunea.

  Vicky Ford (ECR). – Dle președinte, este necesară o guvernanță economică mai bună cu avertismente și acțiuni timpurii. Multe țări au depășit limitele cu privire la datoriile obișnuite și la deficit, însă acest lucru a constituit un avertisment cu privire la criza din Spania sau din Irlanda. Alte măsuri sunt, de asemenea, necesare.

Cu toate acestea, economia nu este o știință exactă și nu implică doar cifre. Istoria sovietică ne amintește că numărătoarea centrală a producției de tractoare nu aduce în sine o economie consolidată și că taxele centralizate sau o trezorerie centralizată nu reprezintă nici ele o soluție utopică.

Există multe întrebări cu privire la măsurile care trebuie adoptate. A amenința cu amenzi un stat aproape falit este un lucru lipsit de sens, iar promisiunile de salvare financiară repetată a zonei euro vor constitui întotdeauna un risc moral. Sunt conștientă de faptul că cetățenii sunt preocupați de înțelegerile franco-germane, însă acestea au probabil un temei. Dacă piața împrumută banii, poate că piața ar trebui să sufere pierderile, nu contribuabilii.

  Danuta Maria Hübner (PPE). – Dle președinte, ca de obicei, există atât aspecte pozitive, cât și negative în lumea noastră și în tot ceea ce întreprindem. Este important să se înțeleagă trecutul și cauzele crizei și cred că Uniunea a luat măsuri în acest sens, însă, la momentul actual, trebuie să ne concentrăm asupra viitorului. Clădim această guvernanță economică globală și europeană pentru viitor; prin urmare, aceasta nu reprezintă doar o măsură în vederea combaterii acestei crize.

Europa nu se află într-un vid. Încercăm să redresăm situația din Europa în contextul unei lumi care astăzi este diferită față de cum era în 2008. G20 s-a unit acum doi ani în favoarea salvării fiscale, însă unanimitatea acestuia a fost determinată de teamă. La momentul actual este divizat. Binele global comun nu există. Multe forțe sunt implicate în procesul de redresare globală și de reechilibrare a economiei mondiale. Schimbarea structurală fundamentală joacă un rol major, fapt care influențează foarte mult competitivitatea europeană. Cu toate acestea, rolul monedelor și al schimburilor valutare ca mecanisme globale de ajustare a crescut foarte mult. Un nou sistem monetar global apare cu o viteză fără precedent, iar numărul celor implicați este în creștere.

În vederea evitării unui dezastru cauzat de ajustări asimetrice, trebuie să inițiem urgent un dialog și să adoptăm măsuri colective. Dacă realizăm acest obiectiv, întrebarea este dacă Europa va fi capabilă să își îndeplinească rolul în cadrul acestor măsuri colective. În mod clar, ceea ce îi lipsește în acest sens este o reformă îndrăzneață a reprezentării externe a zonei euro. Amânând această reformă, renunțăm la o posibilă influență. În contextul mondial actual, Europa nu își poate permite acest lucru.

  Robert Goebbels (S&D). – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, Europa trece printr-o perioadă grea și nici în lume lucrurile nu stau mai bine.

Mai devreme, Președintele în exercițiu al Consiliului a subliniat faptul că globalizarea înseamnă că trebuie să acționăm la nivel european și internațional. Cu toate acestea, dacă luăm în considerare ceea ce se petrece la nivelul Uniunii Europene și la nivel internațional, este destul de clar faptul că exact această acțiune concretă lipsește.

Summit după summit, iluștrii și mai puțin iluștrii care ar trebui să ne conducă, își afișează egourile exagerate și se îmbată cu propriile lor vorbe pompoase, în timp ce principala concluzie a fiecărui summit este că va fi convocat din nou.

În plus, această așa-numită guvernanță globală pe care se presupune că o reprezintă G20 nu are absolut nicio bază în legislația internațională și operează în afara sistemului Națiunilor Unite. G20 este autoproclamat; nu funcționează pe baza unor legi scrise și este un club de națiuni bogate care au atras de partea lor câteva așa-numite state în curs de dezvoltare, inclusiv democrații exemplare precum Arabia Saudită.

Mai devreme, Martin Schulz a citat un fragment din cadrul acestor declarații lipsite de fond ale G20. Am putea proceda la fel și cu privire la declarațiile publicate în urma summiturilor europene. Promisiuni fără sfârșit și cuvinte goale, niciodată urmate de măsuri concrete. În plus, Europa se află pe lista subiectelor de discuție în cadrul summiturilor restrânse franco-germane, în cadrul cărora acest cuplu ciudat făcut de Merkel și Sarkozy pretinde că ne arată calea care trebuie urmată.

Guy Verhofstadt tocmai a vorbit despre jocurile de cazinou. Sunt tentat să adaug „gata cu pariurile!” Comisia și Parlamentul trebuie să coopereze astfel încât să nu irosească jetoanele Europei și să mențină metoda comunitară.

  Regina Bastos (PPE). – (PT) Dle președinte, voi începe prin a o felicita pe dna raportoare, dna Berès, pentru raportul pe care îl dezbatem astăzi, precum și pe toți ceilalți implicați în elaborarea lui. În calitate de membru al Comisiei speciale privind criza financiară, economică și socială, am avut o contribuție referitoare la chestiunea privind întreprinderile mici și mijlocii (IMM), subliniind rolul crucial al acestora ca motor principal al redresării Uniunii Europene și al creșterii economice și a bunăstării viitoare a acesteia.

De fapt, în cadrul Uniunii Europene există peste 20 de milioane de IMM-uri. Prin urmare, dacă fiecare dintre acestea ar putea crea un loc de muncă, ar determina o reducere echivalentă a șomajului. Acest raport prezintă recomandări referitoare la strategii economice în vederea depășirii crizei: le voi sublinia acum pe cele mai importante.

Prima este nevoia de consolidare a economiei de piață sociale, evitând restricțiile referitoare la concurență și asigurând accesul IMM-urilor la credite. Apoi este vorba despre acordarea de stimulente fiscale IMM-urilor și chiar de subvenții în vederea menținerii și creării de locuri de muncă. După aceea, crearea unui nou „Small Business Act” cu o dimensiune socială mai bine pronunțată. De asemenea, stabilirea unei rețele europene de consultanți superiori în vederea răspândirii cunoștințelor pe care le dețin. În continuare, vin inovarea ca cel mai puternic motor al creșterii economice și, prin urmare, importanța crucială a unei legături fundamentale dintre industrie și inovare. De asemenea, stabilirea de noi parteneriate între industrie și lumea academică. În cele din urmă, crearea de sisteme educaționale care să vină în întâmpinarea cerințelor de pe piața muncii, dar, de asemenea, și a nevoii de a crea noi calificări pentru noi locuri de muncă.

  Liisa Jaakonsaari (S&D). – (FI) Dle președinte, președintele Comisiei, dl Barroso, a afirmat la început că guvernanța economică a înregistrat progrese atât de rapid încât nimeni nu le-ar fi putut prevedea în urmă cu doi ani. Acest lucru este adevărat și acesta este motivul pentru care merită întotdeauna să se verifice dacă trenul se află pe linia cea bună, când viteza nu reprezintă un scop în sine. Raportul Berès face o astfel de analiză, care este excelentă.

Acum, dat fiind faptul că această comisie condusă de dna Berès își continuă activitatea, s-ar putea să se merite, de asemenea, să ascultăm ce au de spus și disidenții politicii economice: de exemplu, câștigătorul premiului Nobel, Paul Krugman. Acesta pretinde că miniștrii de finanțe sunt șamani care sacrifică pe altar locuri de muncă. Ar trebui să ascultăm ce au de spus aceste persoane dacă ne dorim să trecem de la o economie imaginară la una reală, și apoi avem nevoie, de asemenea, de indicatori ai economiei reale, și anume, ocuparea forței de muncă și sărăcia.

Am fost dezamăgit de sugestia dlui Schmidt cu privire la faptul că impozitul pe transferul de capital nu ar putea fi testat și introdus în Europa. Acest fapt reprezintă o dezamăgire enormă, îndeosebi deoarece concluzia acestuia a fost „mai multe acțiuni la nivel european”.

  Iliana Ivanova (PPE). – (BG) În cadrul raportului Comisiei speciale privind criza financiară, economică și socială solicităm, în primul rând, un răspuns european, o conducere politică și spirituală fermă cu o dimensiune europeană, o integrare mai amplă și finalizarea pieței europene unice în beneficiul cetățenilor europeni.

Am ajuns la un compromis de o importanță primordială privind aspecte fundamentale precum Pactul de stabilitate și creștere, mecanismul său de penalizare, calea reformelor structurale, consolidare bugetară și investițiile strategice ale Uniunii Europene. Printre acțiunile prioritare de o importanță deosebită se numără cele referitoare la politica de coeziune și la întreprinderile mici și mijlocii.

Politica de coeziune trebuie să constituie unul dintre pilonii de bază ai politicii noastre economice. Aceasta va susține dezvoltarea eficienței energetice și a rețelelor transeuropene care, la rândul lor, vor contribui la revitalizarea economiei europene și la promovarea creșterii durabile a acesteia. În ceea ce privește întreprinderile mici și mijlocii, acestea au o importanță fundamentală în vederea dezvoltării, creșterii și prosperității noastre viitoare. Trebuie elaborată o nouă definiție pentru întreprinderile mici și mijlocii, care vor furniza, de asemenea, oportunități atât în vederea unui antreprenoriat mai bine orientat către sprijinirea politicii, cât și în vederea adoptării de măsuri adecvate cu scopul de a reduce sarcina administrativă și birocrația.

Sper cu sinceritate că propunerile și recomandările noastre se vor reflecta în acțiuni concrete adoptate de Comisia Europeană și în principal de către statele membre deoarece nu avem timp de pierdut. Le datorăm cetățenilor noștri un răspuns adecvat, rapid astfel încât să putem depăși mai repede și energic această criză.

  Ivailo Kalfin (S&D). – (BG) Recesiunea economică a lovit statele membre, afectându-le într-o măsură mai mică sau mai mare. Cu toate acestea, diferența nu depășește frontierele zonei euro, cum s-ar putea presupune din punct de vedere economic. Din păcate, până acum, moneda unică nu a dus la o aliniere din punct de vedere economic. De fapt, s-a întâmplat chiar invers. Acum între statele din zona euro există mult mai multe diferențe decât existau în momentul introducerii monedei euro. Acest fapt este deosebit de periculos.

În mod clar, indicatorii Pactului de stabilitate și creștere nu sunt preciși și nu funcționează. Acesta este motivul pentru care un regim automat de sancțiuni nu va duce la rezultate pozitive. Acest fapt va avea un impact și mai mic asupra tuturor celor 27 de state membre ale Uniunii Europene. S-ar putea întâmpla chiar contrariul, stereotipurile economice, scopuri în sine, putând da naștere unor noi probleme.

Soluția este clară. Economiile statelor membre trebuie să coopereze pe cât posibil astfel încât să utilizeze aceleași măsuri în vederea atingerii acelorași rezultate peste tot. Aceasta înseamnă o politică aplicată în mod generalizat la nivelul UE, mai multe instrumente la dispoziția instituțiilor europene, un buget mai mare și o independență bugetară mai mare a Uniunii Europene, inclusiv prin intermediul sporirii proporției propriului său venit.

  Frank Engel (PPE) . – (FR) Dle președinte, criza nu e nici pe departe încheiată, iar tulburările din state precum Franța reprezintă o dovadă în acest sens. Cred că, în Europa, criza a devenit o criză de integrare. Încă o dată, un exemplu perfect, îl constituie acordul de la Deauville, care subminează metoda comunitară și care reprezintă o reflectare a megalomaniei pe care anumite state membre încă o mai au. La urma urmei, totuși, care dintre noi mai este încă mare?

Înțeleg că, în 2050, Europa încă va continua să reprezinte 6-7 % din populația lumii, iar puterea sa economică se va prăbuși. Vom reuși să facem față provocărilor concurenței internaționale dacă vom continua să concurăm astfel unii cu ceilalți sau permițând o guvernare prin metoda comunitară și acționând împreună? Europa va avea nevoie de resurse pentru a putea face față provocărilor: resurse noi și inovatoare. Dezbaterea privind perspectiva financiară viitoare reprezintă o bună oportunitate de a discuta și de a încerca să identificăm aceste resurse: din punctul de vedere al cercetării și dezvoltării și, de asemenea, al serviciului de acțiune externă.

Care este scopul creării celui de-al 28-lea corp diplomatic european dacă acesta doar se alătură organismelor existente, fără însă a reduce numărul acestora? Ar trebui să facem acest lucru pentru a le oferi statelor membre o marjă astfel încât acestea să se poată consolida și ar trebui să îi oferim Europei resursele de care are nevoie pentru ca aceasta să poată în cele din urmă să guverneze politici care să aibă un sens pentru cetățenii noștri. Asta doresc ei de la noi.

  Burkhard Balz (PPE). – (DE) Dle președinte, nu vreau să par impertinent, însă, ascultând dezbaterea din dimineața aceasta, cred că putem concluziona că în ultimele luni s-au depus anumite eforturi. Comisia specială privind criza financiară, economică și socială a realizat, de asemenea, multe lucruri anul trecut. Acest fapt rezultă de pe urma celor 1 600 de amendamente la proiectul de raport original care au fost depuse. Mandatul comisiei a fost acum prelungit cu încă un an. După părerea mea, acest lucru este destul de corect. Criza este departe de a se încheia. Irlanda de-abia a scăpat de faliment, în Grecia bugetul de stat cu siguranță nu se află încă într-o stare bună, iar luând în considerare situația globală, nu avem niciun motiv să credem că ne-am restabilit. Prin urmare, reformele financiare și economice trebuie să continue și este încă prea devreme să încheiem dezbaterea privind cauzele crizei și concluziile care trebuie desprinse.

Prin urmare, nu ar fi corect să declarăm mai mult sau mai puțin îndeplinite activitățile Comisiei privind criza și să punem capăt mandatului acesteia. În schimb, trebuie să depunem în continuare eforturi pe baza a ceea ce s-a realizat până la momentul actual. De aceea consider că raportul interimar depus este acceptabil pentru toți. Acest fapt este demonstrat și de aprobarea largă de care s-a bucurat raportul în cadrul Comisiei privind criza. Cu siguranță, în ceea ce privește anumite aspecte, textul ar fi putut fi formulat de o manieră mai concisă și succintă, însă trebuie să privim raportul în ansamblu, pentru ceea ce reprezintă el – un răspuns provizoriu.

Mult mai important decât formularea pasajelor individuale este faptul că în cea de-a doua parte a activităților comisiei folosim rezultatele muncii prealabile. Trebuie să ne gândim la modalitatea și contextul în care discuțiile Comisiei privind criza pot fi sprijinite în cadrul dezbaterilor viitoare de către comisiile legislative.

  Antonio Cancian (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, în această dimineață am ascultat cu foarte mare atenție diverse discursuri însă consider că ar necesare unele clarificări în vederea diferențierii dintre instrumente, pe care vreau să spun că le consider bine definite și aliniate, și strategie și unitatea noastră internă în Uniunea Europeană.

Cu privire la instrumente, consider că s-a înregistrat un progres decisiv și că, prin urmare, ne mergem în direcția bună. Ceea ce nu pot înțelege este strategia. Cu alte cuvinte: urmăm cu toții aceeași abordare? Întotdeauna am discutat despre stabilitate, însă acum a sosit momentul – de fapt, este deja târziu – să discutăm despre creșterea economică. Sunt întru totul de acord cu ce s-a discutat referitor la stabilitate și sacrificii, însă, dacă în același timp nu aspirăm la creștere economică prin crearea de locuri de muncă – un subiect crucial în această perioadă –, consider că nu ne-am îndeplinit misiunea.

Nu cu mult timp în urmă, dl președinte Barroso a venit aici pentru a ține un discurs privind starea Uniunii – și cred că trebuie să îi reamintim acest lucru –, în cadrul căruia a prezentat în mod clar strategia Uniunii cu privire la piața financiară. În această dimineață, nu am auzit pe nimeni amintind de această strategie.

De asemenea, permiteți-mi să spun că ar fi o eroare de neiertat să încercăm să ascundem anarhia evidentă dintre statele membre în spatele conceptului de subsidiaritate, la care se face referire mult prea des și, de obicei, în mod necorespunzător.

  Arturs Krišjānis Kariņš (PPE). – (LV) Dle președinte, dle comisar, membri ai Consiliului, în ultimii doi ani, foarte mulți cetățeni din Uniunea Europeană au suferit direct ca urmare a crizei economice. De asemenea, un număr deloc mic de cetățeni din statul din care provin, Letonia, a avut de suferit. O reducere cu 20 % a cifrei de afaceri economice și o creștere la fel de abruptă a șomajului. Compatrioții și compatrioatele mele au înțeles că în aceste circumstanțe extraordinare, trebuie adoptate soluții extraordinare. Care au fost aceste soluții? În vederea restabilirii finanțelor noastre publice, populația din țara mea, letonii, a acceptat cu răbdare reduceri salariale de peste 30 %, precum și o mărire a impozitelor. Prin urmare, în Letonia, am reușit să readucem stabilitatea financiară. Deci, de unde provine indignarea mea? Sunt indignat când citesc la momentul actual că Germania și Franța în niciun caz nu doresc consolidarea supravegherii financiare în cadrul Uniunii Europene ci, de fapt, doresc slăbirea acesteia. În situația dată, înseamnă că eforturile compatrioților și compatrioatelor mele au fost în zadar? Doamnelor și domnilor, nu putem permite o astfel de situație, în care anumite state membre mari doresc să continue să trăiască iresponsabil și să domine. Trebuie să consolidăm propunerea Comisiei, astfel încât în Europa să existe o supraveghere financiară puternică. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Gunnar Hökmark (PPE). – Dle președinte, cred că trebuie să clarificăm un anumit aspect, și anume, că în centrul acestei crize economice globale se află în principal economiile Statelor Unite și cele europene. În alte părți ale lumii nivelurile de creștere sunt ridicate, însă nu este cazul Europei și al Statelor Unite. Această situație este determinată, mai mult decât orice, de cheltuieli excesive și de absența creșterii economice. Consider că aceasta este una dintre cele mai importante provocări.

Este necesară relansarea creșterii economice, însă pentru acest lucru avem nevoie de o stabilitate a finanțelor publice. De aceea, consider îngrijorător – pe lângă celelalte aspecte menționate deja de ceilalți vorbitori – faptul că anumiți lideri europeni discută acum despre norme mai flexibile și mai puțin severe cu privire la Pactul de stabilitate și optează pentru o modificare a tratatului. Nu cred că Europa are nevoie de zece ani de discuții cu privire la modificările tratatului. Este vorba mai mult de o politică de dezintegrare, decât de integrare și competitivitate.

Trebuie să consolidăm Pactul de stabilitate cu cât mai multe sancțiuni automate posibile. Trebuie să asigurăm reducerea deficitelor bugetare, în condiții bune și de confidențialitate, în același timp în care realizăm reforme pentru a fi pregătiți în vederea unei mai mari creșteri economice – deschiderea frontierelor europene și deschiderea către o concurență mai acerbă. Acestea sunt acțiunile viitoare și pe acestea trebuie să le apărăm în cadrul G20. De asemenea, acesta este și obiectivul agendei europene.

  Theodoros Skylakakis (PPE). – (EL) Dle președinte, raportul Berès privind criza economică, ce constituie subiectul uneia dintre dezbaterile noastre de astăzi, subliniază la punctul 32 că anumite state membre, printre care se numără, în mod evident, și țara mea, Grecia, nu dețin la momentul actual oportunitățile necesare în vederea creării de planuri de redresare reale și că, până în 2012, toate opțiunile sunt limitate la reduceri ale cheltuielilor publice, sporirea taxelor și reducerea datoriilor. Această poziție are o semnificație majoră pentru Grecia și pentru alte state, deoarece în țară există forțe care susțin exact contrariul.

Eu, personal, doresc să sprijin această poziție din cadrul raportului Berès, deoarece statele care au un deficit imens și datorii de proporții și, în special, statele care nu mai au acces la piața de capital internațională, trebuie să își reducă mai întâi deficitele pentru a își putea reveni de pe urma crizei. Nu există altă cale. Dacă nu își reduc deficitul, nu pot avea acces la piețele internaționale. Dacă nu au acces la piețele internaționale, nu se pot redresa din punct de vedere economic. Este o măsură greu de acceptat, în special de către cetățeni, însă trebuie să avem curaj să le comunicăm cetățenilor adevărul.

  Seán Kelly (PPE). – Dle președinte, permiteți-mi doar un minut. În această dimineață au fost făcute două afirmații asupra cărora doresc să mă opresc. Una de către Danuta Hübner cu privire la faptul că Europa nu se află într-un vid, iar cea de-a doua de către dl Chastel care a afirmat că Europa nu poate acorda singură toate concesiunile.

Cred că a sosit vremea ca Uniunea Europeană să devină mai rezistentă, în special în fața statelor din cadrul G20 și al Organizației Națiunilor Unite. Ne aflăm în situația în care șomajul a ajuns la 11 %, șomajul în rândul tinerilor se ridică la 20 %, avem datorii publice masive, iar milioane de cetățeni se luptă cu sărăcia și, dacă celelalte state din întreaga lume nu sunt pregătite să împartă povara cu noi, atunci trebuie să precizăm că nu vom permite statelor țărilor să devină necompetitive și să contribuie la sporirea nivelului de sărăcie din cadrul Uniunii Europene.

În al doilea rând, doresc să menționez că în Europa nu este suficient să ajungem la un consens ci, de asemenea, trebuie să și acționăm ca organism unitar; consiliului autoproclamat al guvernatorilor, care a fost menționat în această dimineață în cadrul acestor dezbateri, nu i se mai poate permite să își continue activitatea. Guvernatorii din cadrul acestuia au posibilitatea de a aduce argumente în favoarea lor în fața Consiliului.

  Jan Kozłowski (PPE). – (PL) Doresc să încep prin a-mi exprima satisfacția față de raportul privind îmbunătățirea cadrului de guvernanță economică și stabilitate al Uniunii, precum și recunoștința față de efortul deosebit depus de raportor, dl Feio. Sunt convins de faptul că noi inițiative, precum pachetul privind supravegherea financiară și semestrul european, ne vor ajuta să evităm crizele viitoare, sau măcar să atenuăm impactul acestora.

Cu toate acestea, consider că este fundamental să insistăm să adoptăm măsuri care vizează o coordonare îmbunătățită și o transparență sporită a strategiilor politice privind economiile statelor membre. Doresc să subliniez importanța creării unui cadru adecvat de cooperare bugetară la nivelul UE și al statelor membre, inclusiv alinierea categoriilor de cheltuieli ale bugetelor naționale cu cele ale bugetului UE. Acest lucru va face posibilă realizarea unor analize pătrunzătoare și sistematice ale cheltuielilor publice europene.

  Gilles Pargneaux (S&D). – (FR) Dle președinte, doresc să încep prin a spune câteva cuvinte privind propunerile franco-germane. Cred că reacția noastră ar trebui să fie pozitivă în cele din urmă. Deseori spunem că din 2007 ne-a lipsit motorul franco-german. În același timp, este regretabil faptul că există un element de aservire pentru Franța în aceste propuneri franco-germane, având în vedere faptul că acestea au fost elaborate pentru a ajuta Franța în preîntâmpinarea unor dificultăți dată fiind starea sa financiară și economică precară.

De asemenea, este important de subliniat faptul că, spre deosebire de raportul Berès, aceste propuneri nu fac sugestii pozitive care să ne permită cu adevărat să avem o guvernanță economică reală în cadrul Uniunii Europene.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Criza reprezintă un fenomen foarte complex; deci, permiteți-mi numai câteva comentarii, dat fiind faptul timpul redus.

În primul rând, se pune un accent prea mare pe criteriul privind datoriile publice în cadrul economiilor naționale, deși există și alți indicatori la fel de importanți. În același timp, pe timp de criză este inevitabil un anumit cuantum al datoriei publice, în măsura în care guvernele trebuie să compenseze deficitele din sectorul privat cu activitatea economică desfășurată în sectorul public, sau, și mai precis, prin stimuli publici pentru sectorul privat care ar putea încetini creșterea șomajului. Deoarece, doamnelor și domnilor, când ne referim la toate aceste numere, uităm de persoanele care nu au cauzat criza; uităm de șomaj și de agravarea situației sociale. De asemenea, doresc să subliniez faptul că, fără o coordonare la nivelul întregii Europe privind politicile economice și normele din sectorul financiar, va fi foarte greu să ieșim din criză.

În concluzie, fac un ultim apel sau o ultimă solicitare. Dle comisar. Timp de mai mulți ani am solicitat adoptarea unor măsuri concrete cu privire la situația referitoare la paradisurile fiscale.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – Dle președinte, propun ca pe viitor să avem un singur reprezentant pentru problemele economice. Ar trebui să avem un înalt reprezentant pentru afaceri economice la fel cum avem un înalt reprezentant pentru afaceri externe. Pe viitor am putea uni posturile pe care le ocupă dl Rehn și dl Barnier.

Pe de altă parte, este rușinos faptul că nu putem exprima o părere unanimă în cadrul reuniunilor G20. Uniunea Europeană ajută Franța, îl ajută pe Sarkozy și ajută președinția G20. Pe viitor, Uniunea Europeană ar trebui să aibă un singur post, o singură persoană care să o reprezinte în cadrul acestei reuniuni, iar noi ar trebui să avem o poziție unică.

  Sven Giegold (Verts/ALE). – Dle președinte, ieri seară am suferit cu adevărat alături de dl Rehn în timpul conferinței de presă când am văzut cum dumnealui a fost nevoit să prezinte acest acord, care nu era bazat în totalitate pe propunerile sale. În urma învățămintelor desprinse privind pachetul de supraveghere, cred că am văzut că Parlamentul și Comisia pot colabora în vederea obținerii unui rezultat bun. Cred că exact asta trebuie să facem și acum.

Analizând procedurile privind deficitul și datoriile, precum și propunerile dvs. adecvate privind dezechilibrele macroeconomice, este cu adevărat crucial ca, pentru a realiza un avantaj, țările care au atât surplusuri, cât și deficite să își asume responsabilitatea care le revine pentru a readuce moneda euro pe drumul cel bun. Pot afirma că o majoritate din cadrul acestui Parlament este gata să sprijine propunerile dvs.

  Miguel Portas (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, dat fiind faptul că directoratul franco-german nu se mai află în cadrul acestui Parlament, voi adresa Comisiei și Consiliului cele trei întrebări pe care le am, privind nebunia recentă a sancțiunilor.

Prima se referă la ideea privind depozitele cu dobândă: cum vă puteți gândi oare să adăugați un deficit unui alt deficit în vederea combaterii deficitului?

Cea de-a doua întrebare se referă la posibilitatea de suspendare a fondurilor structurale, a cărei consecință unică va fi periclitarea creșterii pe termen mediu și pe termen lung, prin urmare, sporirea dobânzii datoriilor, deci sporirea deficitului pe termen scurt.

Asta mă duce la cea de-a treia întrebare: ce spuneți despre penalizări pentru prostie și aroganță?

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dle președinte, ni s-a promis creștere economică, însă concurența cu care se confruntă statelor europene din partea economiilor în curs de dezvoltare va conduce la distrugerea bazelor de producție și a locurilor de muncă în țările noastre.

Nu putem concura cu acestea decât prin diminuarea nivelului de trai al lucrătorilor noștri. Trebuie să respingem globalizarea, să ne protejăm economiile și să încetăm să sporim puterea concurenților noștri.

Ni s-a promis o îmbunătățire a guvernanței economice în Europa. Cu toate acestea, economiile statelor membre sunt diferite, iar o singură recomandare privind economia nu va fi potrivită pentru toate cele 27 de state. Fiecare țară trebuie să stabilească forma de guvernanță de care are nevoie.

Criza economică s-a declanșat afectând activitățile băncilor, însă, ca răspuns, guvernele au sărit în ajutorul acestora. Trebuie să ținem sub control activitățile de credit, de exemplu activitățile prin care băncile produc bani. Băncile trebuie să fie la dispoziția economiilor noastre și nu trebuie să li se permită acestora să acționeze după bunul plac și, cu siguranță, nu trebuie să fie beneficiarii noștri favorizați.

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Ne confruntăm cu cea mai gravă criză socială și economică din istoria Uniunii Europene, printre cauzele principale ale acesteia figurând și inegalitatea globală, lipsa unei reglementarea financiare stricte și politica financiară permisivă a Statelor Unite. Cred că Uniunea Europeană a reacționat puțin cam târziu la consecințele crizei. Primele reacții ale statelor membre nu au fost consonante. Pe viitor vom avea nevoie de mecanisme de gestionare economică adecvate pentru a putea face față unor vremuri de criză. Pentru propria noastră securitate, trebuie să ne asigurăm că Uniunea Europeană se poate baza pe propria sa forță. După părerea mea, munca depusă de Comisia specială privind criza financiară, economică și socială este încă necesară, dat fiind faptul că această criză încă persistă și că piețele financiare nu s-au stabilizat. Statele membre trebuie să își armonizeze politicile bugetare și să facă schimb între ele. Piața internă reprezintă una dintre pârghiile indispensabile ale creșterii și, prin urmare, strategia UE 2020 trebuie să se axeze pe investiții pe termen lung și pe ocuparea forței de muncă. Trebuie să consolidăm poziția IMM-urilor deoarece activitatea lor de bază reprezintă motorul principal din spatele cercetării, inovării și creșterii.

  Antigoni Papadopoulou (S&D). – (EL) Dle președinte, Uniunea Europeană se află, într-adevăr, la o răspântie. Criza economică internațională a dus la o temperare a creșterii economice și a sporit șomajul, sărăcia și excluziunea socială. Măsurile de salvare au fost pozitive, în ciuda punctelor slabe grave. Cu toate acestea, în mod clar avem nevoie de mai multă solidaritate comunitară și de o coordonare mai mare între planurile naționale de redresare.

Parlamentul European dorește mai multe acțiuni la nivel european din partea Comisiei, mai puțină birocrație, sprijin acordat întreprinderilor mici și mijlocii, mai multe locuri de muncă noi, mai multe fonduri în vederea finanțării proiectelor în cadrul sectoarelor vitale și un sistem mai sever de reglementare, supraveghere și coordonare a politicilor economice, fiscale și sociale ale Uniunii Europene.

Eu, de asemenea, susțin înființarea unui Fond monetar comun destinat efectuării unui control eficient al guvernanței economice europene. În cele din urmă, sunt mândru de câștigătorul cipriot al premiului Nobel, Christoforos Pissalides, și solicit Parlamentului European să îl invite pe aceste pentru a-și prezenta opiniile cu privire la modul în care șomajul și provocările vremurilor în care trăim ar trebui abordate.

  Philippe Lamberts (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, doresc să mă adresez Comisiei și Consiliului pentru a sublinia trei lacune pe care le putem observa în cadrul propunerilor privind guvernanța europeană.

Prima se referă la disciplina extrem de strictă existentă privind deficitele și datoriile și la disciplina deloc strictă a investițiilor, și mă refer la Europa 2020. Avem cu adevărat nevoie de o disciplină la fel de riguroasă în ambele domenii, deoarece austeritatea singură nu va regenera activitatea economică.

Cea de-a doua lacună se referă la faptul că, dacă noi suntem atât de dornici să deținem controlul asupra cheltuielilor, ar trebui, de asemenea, să garantăm că vom produce și venitul necesar. Am subliniat de multe ori până acum acest aspect: nu putem coordona bugetul dacă nu coordonăm taxele.

Cea de-a treia lacună privește ceea ce noi considerăm a fi o lacună democratică și consider acest aspect frapant în cadrul propunerilor elaborate de grupul de lucru. Se pare că, în ceea ce privește grupul de lucru, Parlamentul nu există și consider acest lucru inacceptabil.

  Constance Le Grip (PPE). – (FR) Dle președinte, doresc să mă axez în cadrul discursului meu pe pregătirile pentru viitoarele summituri ale G20. Vorbitorii anteriori au spus tot ce era de spus despre guvernanța economică, despre nevoia de consolidare a guvernanței economice europene, de consolidare a Pactului de stabilitate și creștere și de implicare mai îndeaproape a Parlamentului European și, bineînțeles, de asemenea, a parlamentelor naționale în acest proces.

Doresc să menționez rapid două provocări cu care se confruntă națiunile noastre și membrii G20; provocări care, în opinia mea, trebuie abordate în cadrul viitoarelor reuniuni ale G20.

Acestea sunt războiul monedelor și volatilitatea prețurilor materiilor prime. În privința acestor două chestiuni, care constituie o amenințare reală la adresa creșterii globale și care cauzează dezechilibre semnificative pe planeta noastră, consider că Uniunea Europeană trebuie să fie unită și să adopte poziții comune, astfel încât să fie capabilă să exprime o părere unanimă în cadrul viitoarelor summituri ale G20, atât în cadrul celui de la Seoul, cât și în cadrul celor care vor urma, și într-o manieră globală pe scena internațională.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Se pare că efectele crizei sunt departe de a fi îndepărtate în momentul de față, de aceea aș vrea în acest context să reamintesc rolul important pe care îl joacă politica de coeziune economică și socială și, nu în ultimul rând, condiția sine qua non pe care aceasta o reprezintă.

Această politică a devenit un element esențial al pachetului de redresare economică, generând valoare adăugată și susținând eforturile de modernizare și de creștere economică durabilă, demonstrând astfel, în același timp, solidaritate europeană. Consider că avem nevoie, în primul rând, de investiții majore în infrastructura de orice tip, fie că este vorba de transport, energie sau telecomunicații. Avem nevoie de investiții de capital substanțiale din mai multe surse de finanțare atât publice, cât și private, inclusiv prin intermediul parteneriatelor public - private, care, din punctul meu de vedere, încă nu sunt utilizate la maximul potențial

  Rachida Dati (PPE). – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, mai întâi doresc să îl felicit pe colegul nostru, dl Feio, pentru calitatea raportului dumnealui și pentru propunerile ambițioase din cadrul acestuia. Acest lucru demonstrează, de asemenea, că Parlamentul European joacă un rol important în cadrul unei dezbateri decisive pentru viitorul Europei și nu putem decât să fim încântați de acest lucru.

În plus, criza din Grecia a dezvăluit deficiențe care subminează guvernanța economică a Uniunii Europene. În acest sens, prin urmare, iau notă de propunerea dlui Feio privind înființarea unui mecanism permanent de stabilitate financiară. De asemenea, trebuie să ne ocupăm de această problemă încă de la sursă.

Consider că soluția rezidă în consolidarea Pactului de stabilitate și creștere și, în special, a sancțiunilor acestuia. Acest lucru este esențial dacă dorim să realizăm o reabilitare de durată a bugetelor naționale, ceea ce nu este întotdeauna posibil. Este restrictiv, însă nu avem de ales.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Criza financiară, economică și socială a afectat fiecare cetățean al Europei. Cu toate acestea, vremurile grele au scos și mai mult în evidență faptul că diferitele planuri naționale de redresare economică au fost slab coordonate și nu au fost destul de eficiente. În plus, anumite state membre chiar nu au avut oportunități pentru a elabora reale planuri naționale de redresare economică, inclusiv măsuri de stimulare a creșterii economice și a ocupării forței de muncă, deoarece acestea au redus și mai mult cheltuielile publice în perioada recesiunii și au majorat impozitele pentru a reduce datoriile naționale. Din păcate, în anumite state membre acest lucru s-a petrecut în detrimentul cetățenilor de rând. Doresc să atrag atenția asupra faptului că această criză a subliniat foarte clar inegalitățile sociale dintre diferite categorii sociale. De exemplu, femeile sunt expuse mai mult decât bărbații riscului de a se ajunge sub limita sărăciei. Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să tragă concluzii de pe urma acestei crize și să pună în aplicare inițiativele pe care le-a adoptat în toate domeniile prin coordonarea de acțiuni comune cu statele membre.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, de-abia am reglementat pe jumătate problema rechinilor financiari care dețin monopolul pieței bursiere, că ne și confruntăm deja cu problema privind cursa globală de devalorizare a monedelor care, în ciuda slabei ajustări de astăzi a Chinei, încă nu a fost evitată. Un lucru care pentru noi este o oroare în Europa – și anume devalorizarea piețelor valutare sau intervenția în cadrul acestora – reprezintă acum o problemă cu care ne confruntăm din cauza globalizării. Statele Unite doresc reducerea datoriilor publice, Japonia dorește stimularea economiei, iar China dorește intensificarea exporturilor. Această politică valutară deloc strictă, aplicată de alte puteri economice dăunează Europei, precum și altor state și, prin urmare, după părerea mea, trebuie să se numere printre subiectele importante de dezbatere în cadrul summitului G20.

În definitiv, o avalanșă de importuri ieftine din China ar putea invada cu ușurință piețele lumii dacă moneda este subapreciată în mod artificial. O astfel de intervenție de durată distorsionează piața; constituie un joc extrem de periculos care, în cel mai rău caz, ar putea conduce la prăbușirea economiei globale.

Chiar dacă perspectivele de reușită sunt îndoielnice, este esențial ca planurile pentru o taxă pe tranzacțiile financiare să fie abordate în cadrul reuniunii la nivel înalt.

  Pervenche Berès, raportoare. – (FR) Dle președinte, doresc să mulțumesc deputaților care au luat cuvântul pentru contribuția proprie. Doresc să ofer un răspuns la două sau trei dintre aceste discursuri.

Mai întâi, dlui Zīle. Consider că ceea ce a afirmat dumnealui este un lucru foarte important în realizarea reformei politicii de coeziune. Trebuie să efectuăm o evaluare a acestei politici de coeziune, să stabilim dacă, de-a lungul anilor care au trecut de la aderare, riscul privind posibilitatea de echilibrare parțială a inegalităților interne prin intermediul aplicării acestor fonduri s-a dovedit a fi corect și să facem o evaluare obiectivă, astfel încât să tragem concluzii pentru viitor.

Mulți dintre deputați – cărora le mulțumesc – au vorbit despre reprezentarea Uniunii Europene și despre guvernanța mondială. Aceasta este în întregime o chestiune de strategie pentru a noastră Uniune Europeană, într-un moment în care războiul monedelor este pe cale să izbucnească. Noi, europenii, trebuie să exprimăm o părere unanimă atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Haideți să profităm de forța pe care o avem pe plan intern pentru a fi puternici și uniți în cadrul reprezentărilor noastre în fața lumii.

În continuare, reamintesc ce a spus colegul meu Robert Goebbels, și anume că este adevărat că G20 nu reprezintă ultima soluție la care aspirăm pentru guvernanța mondială, unde fiecare are locul său și unde există posibilitatea creării autorităților de mediere de care avem nevoie. Aceasta ne duce cu gândul înapoi la discursul de ieri al Secretarului General al Națiunilor Unite, în sensul că trebuie să urmăm cursul viitor în cadrul Națiunilor Unite, organizând o reformă cuprinzătoare a acestei instituții și a guvernanței sale.

În cele din urmă, dle președinte, ca să închei această dezbatere, doresc să revin la chestiunea referitoare la investițiile publice și fac referire la ceea ce a afirmat colegul meu deputat, dl Lamberts. În cadrul raportului nostru, solicităm o revizuire anuală de către Comisie a nevoilor de investiții publice și private și introducerea de indicatori de performanță care să ne permită într-adevăr să avem o strategie de investiții pe termen lung în beneficiul locurilor de muncă și, prin urmare, în beneficiul cetățenilor europeni. Această strategie ar avea la bază o viziune durabilă și conceptul solidarității, care constituie nucleul Uniunii Europene.

(Aplauze)

  Diogo Feio, raportor. – (PT) Dle președinte, doresc să încep prin a mulțumi tuturor deputaților care și-au adus contribuția, chiar și celor care vor lua cuvântul de acum încolo, înainte de finalul dezbaterii. A sosit momentul să trecem de la vorbe la fapte. De acum înainte, în urma acestui vot, care sper că va fi în favoarea raportului, Parlamentul va avea propria poziție cu privire la guvernanța economică. Această poziție va susține spiritul Uniunii: o transparență mai mare și o publicitate mai intensă. Ea va susține guvernanța economică ca obiectiv în vederea dezvoltării tuturor celor 27 de state membre ale Uniunii Europene și a unei mai bune coordonări între acestea, cu o uniune monetară și economică mai strânsă.

Pe scurt, va susține o Europă cu o solidaritate, o formare și o eficiență mai mari; o Europă a tuturor, cu voci diferite care însă servesc aceeași cauză; o Europă în care Consiliul, Comisia și Parlamentul au un cuvânt de spus. Europa guvernanței economice nu este Europa summiturilor bipartite: este Europa vocilor instituționale, a Parlamentului European și a publicului care are un cuvânt de spus.

Se remarcă rolul fundamental pe care acest Parlament și parlamentele naționale trebuie să îl aibă în acest domeniu. Acestea trebuie să aibă propria viziune cu privire la supravegherea macroeconomică necesară a statelor membre, trebuie să aibă propriul cuvânt de spus privind modul de aplicare a strategiei Europa 2020 și trebuie să acorde o atenție sporită problemei legate de consolidarea Pactului de stabilitate și creștere. Parlamentul are o serie de propuneri diferite cu privire la celelalte instituții.

Prin urmare, am ajuns – dle președinte, închei aici – la momentul în care trebuie să dezbatem chestiunile supuse atenției noastre într-un mod ferm și unitar.

  Olli Rehn, membru al Comisiei. – Dle președinte, permiteți-mi să încep prin a le mulțumi raportorilor Berès și Feio, precum și dlor deputați pentru această dezbatere profundă și extrem de importantă.

Apreciez faptul că volumul contribuțiilor corespunde importanței chestiunilor dezbătute. Doresc să prezint câteva comentarii, răspunsuri și observații privind dezbaterea și rapoartele și voi începe cu scena internațională.

În cadrul economiei mondiale, își fac din nou apariția dezechilibrele anterioare crizei, amenințând o redresare durabilă și crearea de locuri de muncă. Prin urmare, este esențial ca G20, mai întâi în cadrul reuniunii ministeriale care are loc săptămâna aceasta și apoi în cadrul summitului care va avea loc peste două săptămâni, să fie capabil să urmărească o coordonare eficientă a politicii internaționale în vederea reechilibrării creșterii economice la nivel mondial.

Toate statele trebuie să-și aducă contribuția la această reechilibrare: statele care înregistrează surplus, prin consolidarea cererii locale, iar statele cu deficit, prin acțiuni de intensificare a exporturilor. Este vorba aici de milioane de locuri de muncă în economia mondială și în Uniunea Europeană.

Uniunea Europeană depune eforturi pentru realizarea unui sistem financiar internațional consolidat și stabil, în cadrul căruia ratele de schimb să reflecte principiile de bază ale economiei. Acesta reprezintă un element fundamental al obiectivului G20 de reechilibrare a creșterii economice globale în vederea unei redresări durabile și a creării de locuri de muncă.

Din aceleași motive, este vital ca UE să reformeze și să își consolideze propria guvernanță economică. Rapoartele elaborate de dna Berès și de dl Feio constituie contribuții importante în acest sens, iar propunerile legislative ale Comisiei, odată adoptate, vor determina un salt considerabil în vederea unei adevărate uniuni monetare și economice care să funcționeze în mod eficient.

Au existat câteva întrebări privind opiniile Comisiei referitoare la impozitele și taxele asupra instituțiilor financiare. Am discutat acest aspect cu președintele Barroso și ne-am gândit că ar fi bine să clarificăm poziția noastră în acest sens deoarece au existat anumite declarații derutante referitoare la această chestiune.

Ne aflăm în mijlocul unei reforme fundamentale a propriului nostru sistem financiar și trebuie să ne păstrăm avântul și în cadrul G20. Comisia a prezentat o propunere, mai întâi privind o taxă pentru stabilitate sau o taxă impusă băncilor, astfel încât sectorul privat, sectorul bancar și cel financiar să participe în vederea costurilor cauzate de criză și în vederea soluționării crizelor viitoare.

Această propunere se află în dezbatere, iar în anumite state membre este pusă în aplicare.

În al doilea rând, Comisia dorește ca sectorul financiar să contribuie la acoperirea costurilor crizei și acesta este motivul pentru care UE – precum și Comisia – și-a luat angajamentul de a depune eforturi în vederea unei taxe pe tranzacțiile financiare la nivel global.

În al treilea rând, Comisia a prezentat în același timp ca opțiune pentru resursele proprii în bugetul UE o propunere potrivit căreia sectorul financiar să aibă o contribuție echitabilă la nivelul UE, respectiv o taxă pe activitățile financiare.

Aceasta este opinia noastră. Am propus o taxă impusă băncilor sau o taxă pentru stabilitate; am adus în discuție posibilitatea unei taxe pe activitățile financiare ca sursă a propriilor resurse; și, în al treilea rând, ne-am luat angajamentul de a depune eforturi în vederea unei taxe pe tranzacțiile financiare la nivel global.

În cadrul raportului elaborat de dl Feio, există o propunere privind stabilirea unui Fond monetar european. Comisia este în favoarea stabilirii unui mecanism permanent destinat prevenirii crizelor și soluționării acestora, care trebuie să încorporeze două aspecte, două elemente, două dimensiuni. Trebuie să se pună accent atât pe prevenirea crizelor, precum și pe soluționarea acestora, pentru că paza bună trece primejdia rea.

În ceea ce privește soluționarea crizelor, în luna mai am afirmat deja în mod clar că este necesar un cadru ferm pentru gestionarea crizelor în zona euro, iar Comisia intenționează să facă propuneri în vederea elaborării în timp util a unui mecanism permanent de soluționare a crizelor.

Au apărut câteva principii generale, în special cu privire la faptul că soluționarea crizelor trebuie să fie însoțită de măsuri de prevenire a acestora și că orice sprijin financiar trebuie să fie supus unor condiții stricte.

Un astfel de mecanism permanent trebuie să minimalizeze riscurile morale și să ofere stimulente atât pentru ca statelor membre să urmărească o politică fiscală responsabilă, cât și pentru ca investitorii să urmărească practici responsabile în acordarea de împrumuturi.

Dl Schmidt a propus un amendament privind participarea voluntară în cadrul regimului de sancțiuni a statelor membre care nu fac parte din zona euro. Cunoașteți faptul că, în prima etapă, propunem un regim pentru statele membre din zona euro și, în cea de-a doua etapă, pentru toate cele 27 de state membre. Comisia poate accepta și promova acest amendament al cărui scop este implicarea voluntară a statelor membre din afara zonei euro în cadrul regimului de sancțiuni.

Am înregistrat progrese satisfăcătoare în contextul grupului de lucru și am obținut convergență privind inițiativele Comisiei pentru consolidarea guvernanței economice, îndeosebi punând accentul pe acțiuni de prevenire, pe sustenabilitatea datoriilor, ajungând la un acord privind o metodă în vederea soluționării dezechilibrelor macroeconomice și a stabilirii unui mecanism de aplicare eficient.

Chiar dacă a existat o convergență de opinii privind propunerile Comisiei din cadrul grupului de lucru, procesul legislativ normal de-abia începe. Până acum, nu am văzut decât primii pași. Ne aflăm probabil la sfârșitul primei etape, însă procesul legislativ normal real de-abia începe, iar Parlamentul European, în calitate de colegislator, deține, într-adevăr, rolul fundamental și decisiv.

Dorim să colaborăm cu dvs. și invităm Consiliul și Parlamentul să adopte deciziile legislative până în vara anului 2011, când va avea loc următoarea rundă majoră de evaluare a acțiunilor efective, astfel încât până atunci să putem pune în aplicare noul sistem de guvernanță economică.

Aceasta reprezintă, într-adevăr, o chestiune de credibilitate pentru Uniunea Europeană din punctul de vedere al consolidării guvernanței economice și sunt pe deplin de acord cu dvs. cu privire la faptul că, într-adevăr, prin metoda comunitară Uniunea Europeană funcționează și să își duce la îndeplinire misiunile.

V-am ascultat cu foarte mare atenție când ați discutat despre aceste aspecte. Apreciez angajamentul dvs. ferm față de metoda comunitară, începând cu discursurile dlor Daul, Schulz, Verhofstadt și Cohn-Bendit, deși nu pot atinge o astfel de eleganță oratorică, precum „acordul de la Deauville” sau „compromisul cazinourilor”.

Cu toate acestea, haideți să demonstrăm împreună încă o dată că metoda comunitară poate îndeplini, și acum trebuie să îndeplinească, obiectivul privind noul sistem de guvernanță economică și haideți să completăm uniunea monetară puternică cu o uniune economică puternică și eficientă pentru a forma o uniune economică și monetară completă și reală.

  Olivier Chastel, Președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dle președinte, voi fi scurt și voi începe prin a le mulțumi celor doi raportori, dnei Berès și dlui Feio, în numele Consiliului. Ei întruchipează implicarea Parlamentului într-un domeniu atât de important. De asemenea, aș dori să vă îndemn să analizați cât mai curând inițiativele privind guvernanța economică – inițiativele Comisiei care ar trebui să ne permită să punem în aplicare guvernanța economică -– și, îndeosebi, cu privire la principiul codeciziei.

După părerea mea, Consiliul trebuie să se afle la dispoziția Parlamentului astfel încât să se poată înregistra cu adevărat un progres real asupra acestor propuneri.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc astăzi, miercuri, 20 octombrie 2010.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Paolo Bartolozzi (PPE), în scris. – (IT) Doresc să îmi exprim aprecierea față de contribuția semnificativă pe care o vor avea aceste eforturi în vederea identificării unui set de măsuri care trebuie adoptate pentru a depăși actuala criză și pentru a preveni declanșarea unor crize viitoare.

După ce recenta criză financiară a scos în evidență nivel îngrijorător al limitelor unui sistem de autoreglementare, avem tot mai mult nevoie să adoptăm un sistem global de control. Actuala etapă de instabilitate economică și financiară, cea mai gravă din ultimele decenii, a condus la o criză socială și a ocupării forței de muncă de o asemenea amploare încât sunt necesare măsuri decisive în vederea eliminării repercusiunilor negative ale acesteia și a organizării în ordinea priorităților a oportunităților care se ivesc într-o economie globalizată.

Criza din ultimii ani a afectat în mod grav majoritatea economiilor avansate. Chiar și la momentul actual, redresarea se realizează cu pași mărunți în anumite state, iar fragilitatea piețelor financiare face din coordonarea globală și alegerea de economii adecvate și de strategii industriale aspecte-cheie în vederea combaterii crizei financiare. De fapt, supravegherea la nivel global ar trebui să promoveze stabilizarea piețelor financiare solide și să sprijine actuala redresare, garantând o creștere masivă a nivelurilor cererii și de ocupare a forței de muncă.

  Elena Băsescu (PPE) , în scris. – (RO) Actuala criză economică demonstrează faptul că modelul de guvernanță economică existent în UE nu a funcționat suficient de bine, nefiind realizată astfel o convergență deplină între statele membre. În acest context este necesară o îmbunătățire a cadrului economic și înființarea unor instrumente ambițioase de monitorizare mai clare și mai bine focalizate. Este esențial ca statele membre să respecte reglementările și deciziile stabilite la nivelul european, în special cele ale Pactului de creștere și stabilitate. În acest sens, doresc să salut inițiativa Domnului Feio prin care sunt încurajate, printre altele, elaborarea mai multor controale precum și monitorizarea mai atentă a evoluției datoriei și a veniturilor publice.

În final, doresc să adaug faptul că, recent, Guvernul României a adoptat strategia fiscal-bugetară pe perioada 2011-2013 care include măsurile necesare pentru revenirea la un deficit bugetar sub 3% și menținerea datoriei sub pragul de 60%. Acest proces de reformă va asigura crearea premiselor necesare relansării economice.

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Criza financiară, economică și socială ne dă de furcă de doi ani. În urma acesteia, rata șomajului a ajuns la peste 10 % în cadrul UE și, de asemenea, ne pândește riscul unei noi recesiuni. Aceasta este o criză pe care nu suntem capabili să o ținem sub control.

Următorul summit al G20 va avea loc între 11 și 12 noiembrie la Seoul și va fi prezidat de Franța. Înființarea G20 a fost ideea președintelui Sarkozy, care consideră că, în zilele noastre, economia globală nu mai este reglementată de cele 8, ci, de asemenea, de către toate țările importante în curs de dezvoltare. Acest cadru permite dezvoltarea unei ambiții care își are bazele într-o viziune pe termen lung. Această criză impune o guvernanță economică reală, norme de restricționare a dumpingului țările în statele în curs de dezvoltare, o reglementare financiară și o reformă a sistemului monetar internațional. Pentru a atinge aceste obiective, Europa trebuie să știe să adopte o poziție unanimă și fermă.

  Ivo Belet (PPE), în scris. – (NL) Dle președinte, una dintre cele mai interesante chestiuni din cadrul acestor recomandări este cea cu privire la taxa pe tranzacțiile financiare. O astfel de măsură ne va permite să împușcăm mai mulți iepuri dintr-o foc: este un instrument eficient împotriva speculației iar venitul ne va permite să acoperim deficitele publice și să finanțăm proiecte sociale urgente (privind mediul, ajutorul pentru dezvoltare, infrastructura etc.). Parlamentul a afirmat în mod clar că noi, în Europa, trebuie să continuăm astfel de măsuri, chiar dacă restul lumii, pentru moment, nu acționează deoarece și-a pierdut curajul. Următorul pas este un studiu de fezabilitate efectuat de Comisia Europeană. Astăzi am decis cu privire la o intervenție specifică și la un răspuns la criza financiară. De asemenea, cetățenilor europeni li se transmite un mesaj clar cu privire la faptul că am tras concluzii de pe urma tuturor lucrurilor care nu au mers așa cum ne-am așteptat în ultimii câțiva ani și că acum abordăm criza pentru a face o Europă mai puternică, îndeosebi în interesul cetățenilor europeni.

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. – (RO) Structurile de reglementare existente înaintea crizei economice și monetare în Uniunea Europeană și Statele Unite au fost lipsite de coerență și s-au bazat preponderent pe analize macroeconomice dispersate. În lipsa unei coerențe la nivel global a acestor structuri de reglementare, statele au reacționat pe cont propriu. Ele nu au ținut cont de faptul că, într-o lume globalizată, politicile monetare adoptate la nivel național au un efect considerabil asupra altor economii. Prin crearea Comitetului european pentru riscuri sistemice și a Sistemului european al supraveghetorilor financiari este consolidată supravegherea financiară în cadrul UE. Cu toate acestea, încă nu există reglementări suficiente la nivel internațional privind gestionarea crizelor din sectorul financiar. La întâlnirea G20 din noiembrie 2010, Uniunea trebuie să sublinieze importanța unui sistem de supraveghere și reglementare care să impună, printre altele, obligativitatea înregistrării tranzacțiilor și instrumentelor financiare. Avem o responsabilitate economică și trebuie să fim întâi puternici la nivelul Uniunii Europene pentru a putea fi lideri la nivel mondial

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Odată pentru totdeauna, UE și conducătorii săi vor trebui să recunoască faptul că această criză severă cu care ne confruntăm acum nu a venit din SUA! Este o criză sistemică, ce a apărut din actuala fază de dezvoltare a capitalismului: neoliberalismul. Astfel, criza din UE provine chiar de la bazele UE, neoliberalismul fiind una dintre doctrinele sale fundamentale. Confruntându-se cu rezultatele dezastruoase ale politicilor sale, puterile care au determinat în mod esențial direcția UE dau semne de o aroganță și de o agresivitate îngrijorătoare, încercând să impună obstacole inacceptabile în calea progresului, în special pentru lucrătorii și cetățenii din țările cele mai vulnerabile, printr-un atac intolerabil asupra suveranității acestora. Acesta este sensul declarației comune pe care Germania și Franța au decis să o facă în Deauville înainte de întâlnirea Consiliului European cu G20. Acestea par să ignore faptul că, persistând pe calea care ne-a adus aici, nu vom face decât să ajungem într-o situație rușinoasă. Acesta este mesajul care se aude în întreaga Europă în cadrul protestelor lucrătorilor și ale publicului. Este timpul ca acestea să asculte! Răspunsul real la criză constă în valorificarea muncii și într-o distribuire mai echitabilă a venitului, și anume prin impozitare, fiind astfel în avantajul muncii, nu în avantajul capitalului.

  Louis Grech (S&D), în scris. – Ne aflăm în mijlocul unei crize, care, într-o mare măsură, a dăunat sectoarelor financiar, economic și social și a avut un impact negativ asupra procesului de integrare a pieței interne. Piața unică ar putea constitui catalizatorul necesar în vederea inițierii unei redresări economice și financiare europene reale în urma crizei și a clădirii încrederii atât de necesare în rândul cetățenilor. Criza în sine poate servi drept o oportunitate în vederea punerii în aplicare a măsurilor care vor stimula creșterea economică, progresul social și competitivitatea în Europa, plasând cetățenii în centrul economiei europene. Sprijin angajamentul raportorului privind furnizarea de indicații clare în vederea unei modalități de a ieși din criză: adoptarea de măsuri și inițiative concrete care se axează pe importanța pieței interne, a ocupării forței de muncă și a rolului IMM-urilor. În plus, trebuie adoptată o nouă abordare holistică și globală, potrivit căreia obiectivele cetățenilor, mai ales cele legate de problemele economice, sociale, de sănătate și mediu, sunt pe deplin integrate în economie. Avem nevoie de o nouă paradigmă privind gândirea politică, în care cetățeanul european să fie principala variabilă politică în cadrul determinării și formulării legislației și politicii Uniunii.

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. – (RO) Europa a început să se redreseze economic, însă contextul rămâne incert. Refacerea economică globală este în continuare fragilă, iar ritmul procesului diferă de la țară la țară. Prioritatea zero rămâne crearea unei baze stabile care să determine regulat o creștere economică susținută și echilibrată. În acest scop, trebuie să creăm un sistem care să permită concomitent răspunsul la criză, prevenirea și cooperarea pe termen mediu și lung. Uniunea Europeană trebuie să fie un partener puternic, capabil să-și impună experiența în integrarea economică și politică, dar și să contribuie substanțial la guvernarea economică globală. Avem nevoie de crearea unor politici economice credibile și viabile pe termen mediu și de coordonarea unei politici macroeconomice care să aibă la bază un Cadru pentru creștere susținută și echilibrată, elaborat de G20. O strategie a politicilor economice ale Uniunii trebuie să cuprindă: un plan de acțiune privind folosirea reformelor structurale în vederea întăririi creșterii economice și a ocupării forței de muncă, o reformă fiscală consolidată și întărirea guvernării economice asupra EU și a zonei euro. Este necesară adoptarea unei agende pentru dezvoltare a G20, cu un plan de acțiune multi-anual, care să promoveze creștere economică și flexibilitate pentru țările aflate în curs de dezvoltare.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) În situația la care s-a ajuns, cel mai important lucru este să punem un diagnostic și să identificăm cauzele care ne-au condus la această criză. Cetățenii din diferite state ale UE au resimțit efectele crizei în diferite moduri. Este esențial să identificăm cu precizie greșelile, neglijențele și comportamentul neprofesional al guvernelor naționale în vederea prevenirii înrăutățirii pe viitor a situației în care se regăsesc cetățenii statelor respective. Guvernul Letoniei, de exemplu, a împrumutat deja de la instituții financiare internaționale o sumă care depășește de două ori bugetul său anual. Pe zi ce trece, guvernul leton adoptă măsuri privind sistemul taxelor și politica fiscală, care, în general, sunt în detrimentul cetățenilor și care conduc la lichidări de întreprinderi și la emigrarea întreprinzătorilor letoni. Guvernul leton încearcă în mod constant să modifice legislația privind pensiile, astfel încât să reducă plățile către pensionari. Aceste măsuri conduc la o explozie socială și la nedreptăți profunde. Trebuie să transmitem un mesaj ferm guvernelor naționale privind faptul că reducerea plăților sociale și a pensiilor în vremuri de criză constituie o infracțiune împotriva populației. Sunt convins că păturile sociale neprotejate și dezavantajate nu trebuie să suporte responsabilitatea pentru greșelile guvernelor.

  Sławomir Witold Nitras (PPE), în scris. – (PL) Doresc să îi mulțumesc dlui Feio pentru contribuția sa la proiectul de raport. Mi se pare că revenim la activitatea noastră ca de obicei cam prea repede în ceea ce privește amenințările cu care se confruntă Europa. Nu acordăm atenția necesară semnalelor de alarmă transmise de piețele financiare, sau de persoane precum președintele Trichet, care, într-adevăr, a afirmat că propunerea Comisiei este o propunere bună, dar, în același timp, nu este un pas potrivit în vederea consolidării Pactului de stabilitate și creștere. La momentul actual, rolul nostru, în calitate de Parlament European, este de a susține propunerile Comisiei Europene în fața guvernelor statelor membre care, se pare că nu au învățat nimic din această criză.

Dacă Consiliul European ar fi respectat în mod corespunzător prevederile pactului, criza europeană ar fi afectat într-o măsură mult mai mică finanțele publice. Dacă astăzi permitem guvernelor și, îndeosebi, guvernelor Germaniei și Franței, să atenueze propunerile Comisiei, criza se va adânci și ne vom vedea nevoiți să ne întrebăm dacă întregul proiect privind moneda comună are vreun rost în forma sa actuală și dacă vom demonstra fără să vrem că euro este un experiment nereușit. Parlamentul se confruntă cu o sarcină majoră. Trebuie să protejăm moneda euro și să ne opunem oricăror obiective politice pe termen scurt. Trebuie să determinăm toate statele membre să aplice politici bugetare responsabile, indiferent cât de dureros ar fi acest lucru. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Cuvântul „criză” provine de la cuvântul grecesc „Krino” ,care înseamnă „a decide”, „a alege”. Prin urmare, indică un moment care separă o etapă de cealaltă. Trebuie să privim dincolo de acest moment și să ținem cont de evenimentele din trecut pentru a pune în aplicare schimbările structurale care vor spori competitivitatea întreprinderilor noastre mici și mijlocii, făcându-le capabile să facă față presiunii mai mari într-un mediu globalizat.

În acest sens, trebuie, de asemenea, să garantăm locuri de muncă pentru o proporție considerabilă a lucrătorilor noștri mai vulnerabili și pentru familiile acestora. Uniunea Europeană are nevoie de o nouă guvernanță economică care să asigure stabilitatea și rigurozitatea finanțelor publice naționale. O criză financiară și economică precum cea cu care ne confruntăm în prezent nu trebuie să se mai producă niciodată. Noua guvernanță economică a Europei trebuie să ia în considerare nu doar nivelul datoriilor publice, ci și sustenabilitatea acestora pe termen mediu și lung. Datoriile sectorului privat și sustenabilitatea sistemelor de securitate socială sunt la fel de importante pentru stabilitatea finanțelor publice ca și datoria publică. Într-adevăr, țările care au ținut datoria publică sub control s-au afundat într-o criză severă tocmai din cauza îndatorării considerabile a familiilor și întreprinderilor, în timp ce țările cu datorii publice mari au depășit momentul cu bine.

  Richard Seeber (PPE), în scris. – (DE) Criza economică și financiară a dezvăluit foarte clar deficiențele și punctele slabe ale instrumentelor și metodelor actuale de coordonare a politicii economice și valutare. În trecut, anumite state membre, în special Franța și Germania, erau extrem de nehotărâte în privința introducerii unor reglementări mai stricte. Depășirea crizei economice reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care ne-am confruntat, care nu poate primi decât un răspuns european, nu unul național. Acest lucru se aplică, de asemenea, în cazul mecanismelor de sancțiuni, care încă sunt blocate de anumite state membre. Totuși, conform noilor norme ale pieței financiare interne, nu mai putem întârzia consolidarea uniunii monetare, concomitent cu reducerea datoriei publice, în special, pentru a asigura viitorul zonei economice europene. Parlamentele naționale, cu precădere, trebuie să se implice mai intens în acest proces în vederea europenizării dezbaterii în statele membre. Numai atunci se va putea găsi un răspuns european cu ajutorul căruia vom putea combate criza și vom putea înfăptui o uniune economică fermă și puternică.

  Jutta Steinruck (S&D), în scris. – (DE) Încă de la începutul crizei financiare declanșate în anul 2008, șefii de stat sau de guvern din cadrul G20 s-au reunit periodic la fiecare șase luni pentru a dezbate chestiuni economice și financiare și pentru a susține cooperarea în vederea unei creșteri economice stabile și durabile la nivel mondial în folosul tuturor. Cu toate acestea, consider că, în vederea unui răspuns viabil și corespunzător la problemele financiare, economice sau sociale apărute din cauza crizei, avem nevoie de o abordare mai cuprinzătoare și de o perspectivă mai echilibrată asupra acestora. Miniștrii de finanțe ai statelor membre nu se află în poziția de a evalua situația de pe piața muncii și de a oferi răspunsuri la problemele urgente legate de politica socială și politica privind piața muncii, care să ia în considerare nevoile lucrătorilor sau ale cetățenilor în general. Prin urmare, solicit ca miniștrii pentru ocuparea forței de muncă și probleme sociale din cadrul G20 să se reunească periodic. În plus, solicit Uniunii Europene și statelor membre care sunt de asemenea membre ale G20 să dezvolte această idee în continuare și să coopereze mai îndeaproape în domeniul politicii sociale și a forței de muncă și să vizeze o abordare mai echilibrată în cadrul summiturilor. Nu putem permite concurenței să submineze protejarea drepturilor lucrătorilor. Trebuie să punem în aplicare aceste drepturi, nu numai pentru cetățenii Uniunii Europene, ci și pentru cetățenii altor state ale lumii.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. – (RO) UE, cu cei 500 milioane de cetățeni, reprezentând 7% din populația lumii, realizează 30% din PIB-ul mondial. Conform ultimelor statistici, UE a înregistrat în luna august 2010 un deficit comercial de 17,3 miliarde EUR. În primul semestrul al acestui an, UE a înregistrat cele mai importante creșteri ale exporturilor în relația cu Brazilia (+57%), cu China (+41%) și Turcia (+38%), iar pentru importuri cele mai importante creșteri s-au înregistrat în relația cu Rusia (+43%), China și India (ambele cu +25%).

Pentru atingerea obiectivelor „Strategiei UE 2020”, UE ar trebui să își reducă dependența energetică față de furnizorii săi tradiționali. În primul semestru al acestui an, deficitul comercial al UE27 în domeniul energiei a crescut cu 34,3 miliarde EUR față de aceeași perioadă a anului trecut. De asemenea, Uniunea are nevoie de o politică industrială eco-eficientă care să asigure legătura dintre capacitatea de inovare și unitățile de producție ale UE, permițând astfel crearea de locuri de muncă pe teritoriul său și păstrarea competitivității UE pe plan mondial.

De aceea, Consiliul European ar trebui să includă, pe agenda sa din 28-29 octombrie, viitoarea politică industrială și siguranța energetică a UE, precum și propuneri privind reducerea efectelor schimbărilor climatice și demografice.

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) În cursul zilei de ieri, în Łódź, Polonia, un angajat al biroului electoral al Parlamentului European a fost ucis la locul de muncă. Era asistentul meu, Marek Rosiak. Afirmațiile criminalului în timp ce a comis crima nu a pus la îndoială faptul că motivul său a fost ura pentru Partidul Lege și Justiție, principalul partid de opoziție din Polonia. Campania de ură purtată împotriva acestui partid în ultima perioadă a culminat în această tragedie. Pe lângă actul de crimă, Parlamentul European trebuie să condamne, de asemenea, ura și violența, care nu își au locul în politica și democrația europeană. Dle Președinte, vă invit să ținem un minut de reculegere în memoria lui Marek Rosiak, o persoană care a murit în timp ce lucra pentru Parlamentul European.

(Deputații din Parlament s-au ridicat și au ținut un minut de reculegere)

  Ria Oomen-Ruijten (PPE). – (NL) Dle Președinte, tocmai am demonstrat cât de demni putem fi, ca deputați în Parlament. Cu toate acestea, când am intrat în Parlament cu puțin timp în urmă, prima dată am fost hărțuit de persoane care cred că ar trebui să semnăm anumite rezoluții si apoi, înconjurați de baloane, să promovăm anumite amendamente. Dle Președinte, consider că un astfel de comportament este dăunător pentru demnitatea acestui Parlament și aș dori să vă rog să vă gândiți de două ori la acest lucru și să vedem cum putem să rămânem curați.

  Gerard Batten (EFD). –Dle Președinte, pot să vă rog să pronunțați o hotărâre, vă rog? Observăm că sunt baloane în Parlament. Puteți pronunța o hotărâre legată de faptul dacă acestea sunt permise sau nu? În cazul în care acestea nu sunt permise, pot fi înlăturate? Dacă sunt permise, eu și colegii mei avem câteva baloane foarte drăguțe cu sigla Partidului Independent al Regatului Unit, de culoare purpurie și galbenă, pe care am dori să le aducem data viitoare.

(Aplauze)

  Președinte. – Dragi colegi, astăzi vom vota asupra acestei chestiuni foarte importante. Această chestiune are legătură cu demonstrația dvs. de aici. Vă rog să părăsiți această demonstrație până în momentul votului, care va avea loc peste aproximativ 40 de minute. Vă rog să faceți acest lucru. Este un gest nesemnificativ pentru noi toți. Vorbind la modul general, vă susțin, dar vă rog să nu faceți demonstrația în Parlament.

(Aplauze)