Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 20 octombrie 2010 - Strasbourg

7. Explicații privind votul

Explicații orale privind votul

Proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011

  Nicole Sinclaire (NI). – Dle președinte, doresc să adresez următoarele comentarii colegilor mei deputați.

Astăzi a fost prima oară după Lisabona când am votat bugetul. V-ați aplaudat cu toții și credeți că ați făcut treabă bună, însă de fapt, în timp ce alte țări din Uniunea Europeană sunt nevoite să reducă serviciile publice și trebuie să își micșoreze bugetele publice, voi ați vrut să le măriți pe ale voastre.

V-ați sporit bugetul pentru cheltuielile de reprezentare cu 2 milioane de euro, o creștere de 85 %. Este acesta adevăratul mesaj pe care vreți să-l transmiteți populației Europei? Ați adoptat, de asemenea, dispoziții privind alocația de maternitate care vor avea un impact dur asupra alegătorilor mei din Regatul Unit. Acest lucru va costa locuri de muncă; va afecta serviciile publice. Sper că sunteți mândri de dvs. Nu acesta este modul în care trebuie condusă Europa.

  Licia Ronzulli (PPE). – (IT) Dle președinte, în aceste condiții, pentru echitate, voi da o explicație a votului în favoarea rezultatului privind raportul Estrela.

  Președinte. – Să nu ne lungim totuși prea mult. Am dat cuvântul la doi deputați. În privința celorlalte explicații – sunt 61 în total și mai avem încă 59 –, haideți să hotărâm dacă urmează a fi făcute în scris or mâine la sfârșitul votării.

Explicații scrise privind votarea

Raport: Paulo Rangel (A7-0279/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru revizuirea acordului-cadru care reglementează relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană în lumina Tratatului de la Lisabona, deoarece cred că această revizuire creează o relație de o mai mare transparență și de dinamism în relația dintre Parlament și Comisie. Înainte de Tratatul de la Lisabona și conform temeiului juridic al articolului 295 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, tratatele nu au încurajat în mod explicit instituțiile UE să încheie tratate interinstituționale. Din aceste motive consider că revizuirea acordului-cadru reflectă echilibrul instituțional care a fost creat de către Tratatul de la Lisabona și consolidează realizările avute cu acest tratat nou. Acest text reprezintă astfel un compromis între cele două părți și asigură o punere în aplicare mai coerentă și mai practică a Tratatului de la Lisabona.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) În toate sistemele democratice, controlul parlamentar al activităților executivului reprezintă o chestiune fundamentală, exact așa cum comunicarea reciprocă dintre guvern și reprezentanții cetățenilor este de mare importanță. Acordul interinstituțional dintre Parlament și Comisie răspunde – în măsura posibilului, într-un sistem complex și aflat în continuă schimbare, precum cel al Uniunii Europene – unora dintre cerințele înaintate, în mod justificat, de Parlament cu privire la Comisia Europeană. De aceea, facilitarea controlului parlamentar asupra Comisiei este un lucru bun, întrucât Comisia este un organ tehnic care nu poate reprezenta creierul unui întreg continent și care trebuie să răspundă pentru esența acțiunilor sale, pentru motivele care stau la baza acestora și pentru metodele utilizate. Un aspect pozitiv este, fără îndoială și încercarea de a crea posibilitatea unei și mai mari implicări a Comisiei în activitatea Parlamentului, mai ales în ședințele plenare, astfel încât să poată răspunde cerințelor reprezentanților cetățenilor Uniunii Europene și să asume poziția Comisiei în chestiuni politice, economice, sociale și internaționale curente într-o manieră oportună. Ceea ce este sigur este că dacă UE dorește să se îndrepte către o structură democratică diferită de cea actuală, va trebui ca relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană să se îmbunătățească și să se intensifice. Am votat în favoarea raportului dlui Rangel.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT)Această propunere a realizat primul acord-cadru constructiv. Competențele sporite ale Parlamentului European conform Tratatului de la Lisabona sunt foarte importante pentru cooperarea mai strânsă cu Comisia Europeană și pentru relațiile viitoare privind punerea în aplicare a acordurilor ulterioare. Astfel, acest document stabilește alte orientări pentru cooperarea dintre cele două instituții. Parlamentul European și Comisia Europeană vor putea dezvolta un dialog mai strâns privind programul de lucru al Comisiei și acordurile internaționale. Parlamentul va avea dreptul de a obține documente confidențiale. Parlamentul va fi informat despre progresele făcute în negocierile internaționale și, în plus, va avea posibilitatea de a deveni un expert care să facă propuneri Comisiei privind chestiunile respective. Acordul-cadru prevede, de asemenea, un control parlamentar cuprinzător și conține dispoziții consolidate privind alegerea președintelui Comisiei și a acesteia ca organism, privind componența acesteia, posibilitatea de modificare, precum și de remaniere a acesteia. Parlamentul urmărește o mai bună și mai transparentă cooperare cu alte instituții. Salut faptul că o cooperare mai strânsă între aceste două instituții va ajuta statele membre să transpună legislația Uniunii Europene în legislația națională pe cât de repede și de eficient posibil.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Arhitectura constituțională a Uniunii Europene ia din ce în ce mai mult forma unui stat național. Pe lângă considerațiile care au rezultat despre viitorul Uniunii, trebuie să admitem această similaritate. De fapt, modelarea relațiilor dintre Comisie și Parlament este determinată – pe drept, din punctul meu de vedere – de această situație, în sensul că a fost deja încercată și formată de-a lungul deceniilor (dacă nu a secolelor) în fiecare dintre statele membre. Cu deosebire rolul de control și de interogare al Parlamentului ar trebui apreciat, deoarece ajută la reducerea așa-numitului deficit democratic și face relația dintre cetățeni și Comisie mai transparentă.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Salut succesul negocierilor și compromisurile realizate în acest nou acord-cadru, al cincilea acord interinstituțional dintre Parlamentul European și Comisie. Acest nou acord marchează în mod incontestabil un pas înainte important în privința relațiilor cu Comisia. Deși compromisul stabilit nu reprezintă o realizare a obiectivului Parlamentului, avem un acord care asigură o punere în aplicare coerentă și practică a Tratatului de la Lisabona. Aș dori să subliniez importanța negocierilor privind dimensiunea interinstituțională a relațiilor internaționale ale UE, permițând Parlamentului să fie informat pe deplin și la timp, astfel încât să aibă un cuvânt de spus asupra acordurilor internaționale în timpul procesului de negociere. În cele din urmă, cu privire la datoria de a furniza informații aș dori să subliniez că o cooperare timpurie cu Parlamentul în privința solicitărilor de inițiative legislative bazate pe cererile cetățenilor va fi crucială pentru asigurarea legăturii dintre Parlament și public. Prin urmare, votez în favoarea volumului de propuneri din acest raport.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Proiectul de raport referitor la revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană urmărește atingerea echilibrului instituțional între Parlamentul European și Comisie, prevăzut de Tratatul de la Lisabona. Cu toate că acordurile interinstituționale nu modifică punerea în aplicare a legislației primare, în acest caz ele clarifică relațiile dintre instituțiile UE. Versiunea finală a propunerii este, conform raportorului, un compromis echilibrat între punctele de vedere și pozițiile ambelor părți instituționale, deși negocierile cele mai spinoase au fost în domeniul relațiilor internaționale ale UE. Parlamentul ar trebui să fie pe deplin informat, astfel încât să faciliteze acordarea avizului conform și astfel încât să nu avem din nou de-a face cu o lipsă ar acordurilor internaționale. Negocierile referitoare la acestea s-au încheiat deja.

Prin Tratatul de la Lisabona, Parlamentul a dobândit noi competențe pentru o mai bună și mai atentă monitorizare a transpunerii și aplicării dreptului Uniunii în dreptul național – un lucru binevenit. Legislația europeană comună nu înseamnă prea mult dacă unele state membre nu reușesc să o pună în aplicare la nivel național. Susțin formulările din acest raport și voi vota în favoarea adoptării sale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Acordurile interinstituționale din cadrul Uniunii Europene sunt cruciale pentru o monitorizare, un control și un echilibru eficient al competențelor. Astfel, urmărind adaptările necesare stabilitate prin Tratatul de la Lisabona, sunt încântat să observ competențele sporite ale Parlamentului în relațiile sale cu Comisia. Așa cum este oglindit în raport, acest lucru înseamnă un control mai mare și mai eficient asupra propunerilor Comisiei, alături de o mai mare transparență a procesului legislativ.

Acesta a reprezentat încă un pas spre o putere democratică exercitată cu eficiență și va contribui la o apropiere a Europei față de cetățenii săi. În plus, nu ar trebui să uit să subliniez marile competențe de negociere de care a avut nevoie această propunere, mai ales din partea raportorului, dl Rangel. Aș dori acum să îl felicit la rândul meu.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Salut adoptarea acestui raport și munca admirabilă depusă de raportor, dlui Rangel. Acest raport reflectă și dă o formă echilibrului instituțional stabilit de Tratatul de la Lisabona, având ca rezultat o îmbunătățire clară și semnificativă a relațiilor cu Comisia. Proiectul revizuit al acordului-cadru privind relațiile dintre Parlament și Comisie reprezintă al cincilea acord de acest fel care urmează încheiat între cele două instituții. Din punctul de vedere al procedurii legislative și al planificării, este important ca modificările referitoare la abordarea privind „o mai bună reglementare” și anunțarea revizuirii acordului interinstituțional privind această chestiune să fie semnalate alături de noile reglementări privind impactul evaluărilor efectuate de Comisie. Cu privire la dimensiunea interinstituțională a relațiilor internaționale ale UE, obiectivul Parlamentului este de a avea dreptul de a fi informat, astfel încât să-și poată da acordul în deplină cunoștință de cauză și să prevină neaprobarea acordurilor internaționale după ce negocierile au fost încheiate deja. Aș dori, de asemenea, să subliniez atribuirea statutului de observator al deputaților în cadrul conferințelor internaționale, aceștia putând participa acum la toate ședințele corespunzătoare. Acest rol este crucial pentru consolidarea competențelor democratice parlamentare, mai ales în timpul negocierilor din cadrul marilor conferințe internaționale, precum conferințele Națiunilor Unite privind schimbările climatice.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Miercurea trecută am votat revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, o revizuire ce stabilește în acest acord noile competențe ale Parlamentului care rezultă din Tratatul de la Lisabona.

Aceste noi competențe ale Parlamentului European sunt esențiale și reprezintă o schimbare radicală în procedura instituțională europeană. Controlul parlamentar mai riguros asupra Comisiei, competența Parlamentului de aprobare a acordurilor internaționale, participarea Parlamentului la programul de lucru al Comisiei, participarea Parlamentului la alegerea președintelui Comisiei Europene constituie pași extrem de importanți în construcția unui spațiu european mai democratic.

Garanțiile suplimentare pe care le obținem în ceea ce privește obligația de a informa Parlamentul mi se par, de asemenea, fundamentale: vom avea un acces mai larg la documentele confidențiale privind acordurile și negocierile internaționale. Parlamentul European trebuie și ar trebui implicat în aceste „proceduri internaționale” și înainte și după. Acest acord stabilește astfel un nou echilibru pentru un spațiu european mai democratic și este bine că toate acestea sunt prevăzute de un acord oficial.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Acordul-cadru revizuit, care a fost adoptat cu o largă majoritate, indică progresul incontestabil în relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană.

Este, într-adevăr, momentul ca echilibrul instituțional instituit prin Tratatul de la Lisabona să fie reflectat atent. Trebuie să salutăm în special egalitatea de tratament dintre Parlament și Consiliu ca unul dintre elementele-cheie ale acestei revizuiri, mai ales în ceea ce privește schimburile de informații și accesul la reuniuni. Sub acest aspect, îmi exprim mulțumirea față de dispozițiile introduse privind negocierea acordurilor internaționale. Cum și-ar putea da Parlamentul acordul în deplină cunoștință de cauză, dacă nu este informat pe tot parcursul procedurii de negociere?

Deputații sunt ferm hotărâți să pună integral în aplicare competențele sporite de care dispun odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona: o dovadă în acest sens a fost respingerea acordului Swift în februarie. Un lucru este sigur; va trebui să fim vigilenți pentru a menține această nouă procedură instituțională.

  Peter Jahr (PPE), în scris. – (DE) Tratatul de la Lisabona acordă într-o măsură considerabilă Parlamentului European noi competențe de codecizie. Drept rezultat, ar trebui să existe, nu în ultimul rând, o aprofundare a democrației în Uniunea Europeană și o participare mai intensă a cetățenilor europeni.

Prin codificarea și recunoașterea acestor drepturi, noul acord-cadru ține cont de acestea și de noul echilibru dintre Comisie și Parlament. Acest lucru este de apreciat pe deplin, întrucât Parlamentul va fi mai în măsură să își îndeplinească rolul de reprezentant al cetățenilor UE. Acum ține de noi să aplicăm în mod responsabil aceste drepturi care ne revin.

  David Martin (S&D), în scris. – Aceasta este o mare realizare pentru Parlament și un cadru pozitiv pentru relațiile dintre Parlament și Comisie. Salut în mod deosebit recunoașterea statutului de egalitate dintre Parlamentul și Consiliu și implicațiile pe care acest statut le are asupra accesului Parlamentului la documente confidențiale, asupra dreptului său de a fi informat despre reuniunile Comisiei cu experții naționali, precum și asupra participării sale la conferințe internaționale. Sunt, de asemenea, încântat că Parlamentul va juca un rol important în programarea legislativă și va avea frecvent posibilitatea de a dezbate și de a cerceta aceste chestiuni cu Comisia, în ședință plenară și în comisie.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană s-au schimbat mult în urma adoptării Tratatului de la Lisabona, competențele Parlamentului fiind consolidate în diverse domenii, mai ales în cele referitoare la procedura legislativă ordinară și la chestiunile bugetare, acesta având și un rol mai puternic în politica externă a UE. Aceste schimbări dovedesc faptul că publicul european are acum un nou rol în luarea deciziilor la nivelul UE. De aceea este necesar și oportun să se revizuiască acordul-cadru care reglementează relațiile dintre Parlament și Comisie.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Sunt întru totul de acord cu raportul dlui Rangel. Până acum, Comisia Europeană nu a luat de multe ori în seamă rezoluțiile Parlamentului European. Din punctul meu de vedere acest lucru este inacceptabil. Rezoluția Parlamentului European de la 11 martie 2004, de exemplu, în care Parlamentul European recomandă ca Republica Letonia să le acorde persoanelor care nu sunt cetățeni dreptul de a vota la alegerile locale și să simplifice procesul de naturalizare pentru persoanele în vârstă, nu a fost pusă în aplicare până acum. Aș dori să știu de ce comisarii europeni de resort trebuie încă să mai adreseze întrebări guvernului leton. De ce se ignoră această rezoluție a Parlamentului European? Poate că drept rezultat al semnării noului acord-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie, acest tip de inactivitate din partea Comisiei va fi judecat în mod corespunzător de Parlamentul European, iar persoanele care nu își vor îndeplini activitatea cum se cuvine vor fi excluse cu prima ocazie din Comisie.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Salut cu căldură elaborarea raportului privind revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie. Salut, de asemenea, adoptarea sa în plen – la care am contribuit și eu – drept un cadru esențial pentru aprofundarea democratizării Uniunii Europene prin repartizarea puterilor între Comisie și Parlament, competențele specifice ale acestora fiind mai atent respectate.

Acest acord-cadru este deosebit de important deoarece este primul de acest gen de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care a conferit competențe sporite Parlamentului, mai ales la nivel legislativ.

Cred că, în conformitate cu acest nou acord-cadru, Parlamentul este un partener mai activ în construcția proiectului european, întrucât își poate îndeplini mai bine, mai eficient și cu mai multă responsabilitate atribuțiile care îi revin.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) În ciuda măsurilor importante pe care le propune rezoluția dnei Figueiredo privind rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți favorabile incluziunii în Europa, regret că majoritatea Parlamentului European nu a fost mai ambițioasă. Ca socialist, cred că o directivă-cadru este indispensabilă în lupta eficientă împotriva sărăciei, care afectează 17 % din populația europeană.

Această directivă-cadru, propusă de colegul meu Frédéric Daerden, ar institui principiul venitului minim adecvat în Europa, stabilit pe baza criteriilor comune tuturor statelor membre și conform practicilor naționale de negociere colectivă și legislației naționale. Este îndatorirea noastră să fim ambițioși pentru a avea o Europă mai socială.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Înainte de adoptarea Tratatului de la Lisabona și a noului temei juridic pentru articolul 295 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, tratatele nu încurajau în mod special instituțiile Uniunii Europene să încheie acorduri interinstituționale. Aceste acorduri nu pot modifica dispozițiile legislației primare, însă adesea le clarifică.

Sunt convins că acest proiect reflectă strict echilibrul instituțional stabilit de Tratatul de la Lisabona. Îmi dau adeziunea, întrucât acest acord reprezintă o îmbunătățire clară și semnificativă a relațiilor cu Comisia. Ca toate acordurile, textul final tinde să fie un compromis între cele două părți; acest compromis final oferă totuși o judecată echilibrată și o punere în aplicare rațională și coerentă a Tratatului de la Lisabona.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Raportul Rangel subliniază cele mai importante realizări ale Parlamentului European, care sunt cuprinse în revizuirea acordului-cadru după cum urmează:

În ceea ce privește „Procedura și planificarea legislativă: cooperarea reciprocă”, aceasta include îmbunătățirea participării Parlamentului, revizuirea tuturor propunerilor pendinte la începutul unui nou mandat al Comisiei, ținând seama în măsura cuvenită de punctele de vedere exprimate de Parlament, și angajamentul asumat de Comisie de a informa cu privire la acțiunile concrete ulterioare oricăror solicitări de inițiativă legislativă adresate în conformitate cu articolul 225 din TFUE.

În ceea ce privește „Controlul parlamentar”, acesta include noile norme privind participarea comisarilor la campaniile electorale, obligația Comisiei de a solicita avizul Parlamentului atunci când intenționează să revizuiască Codul de conduită, precum și obligația candidaților desemnați pentru posturile de director executiv de a se prezenta în fața comisiilor parlamentare responsabile pentru audieri.

Aceasta stabilește, de asemenea, obligația de a oferi informații, precum și condiția prezenței Comisiei în Parlament.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona le-a conferit atât Comisiei Europene, cât și Parlamentul European noi drepturi. Proiectul textului revizuit al acordului-cadru este expresia unei implementări mai eficiente a schimbărilor determinate de tratat, pe baza relațiilor dintre cele două instituții. Acesta introduce modificări favorabile privind procedura legislativă, controlul parlamentar și obligația de a oferi informații. Reprezintă un progres major în relațiile cu Comisia și este un pas important înainte spre o colaborare mai strânsă. Schimburile de informații și dialogul constructiv ne vor permite să obținem rezultate mai eficiente și mai transparente, ceea ce este o problemă cheie din punctul de vedere al cetățenilor UE, ale căror interese le reprezentăm. De aceea consider că este extrem de importantă prioritatea pe care o dă acordul participării membrilor Comisiei în ședințele plenare și în alte reuniuni legate de activitatea parlamentară. Sunt deosebit de încântat deoarece Comisia s-a angajat să coopereze strâns cu Parlamentul privind propunerile de inițiative legislative ale cetățenilor într-o etapă inițială.

Datorită acestui fapt, noi, parlamentarii, putem fi mai aproape de cetățenii noștri, fapt care va consolida democrația. Cu toate acestea, pentru a coopera eficient în interesul cetățenilor UE, Comisia ar trebui să acorde statutul de observator deputaților în Parlamentul European la toate conferințele internaționale și, dacă este posibil, să ne faciliteze prezența la alte reuniuni importante într-o și mai mare măsură, precum și să informeze Parlamentul despre pozițiile de negociere adoptate de Comisie în cadrul unor astfel de reuniuni și conferințe.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. – Am votat pentru raportul Rangel A7-279/2010. Cu toate acestea, nu sunt deloc de acord cu ideea raportorului că „Tratatul de la Lisabona aprofundează în mod semnificativ democrația în UE, acordând cetățenilor Uniunii, în special prin intermediul Parlamentului, o competență sporită de control asupra Comisiei”.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Acest nou acord-cadru privind relațiile ar putea consolida realizările Tratatului de la Lisabona, iar acest lucru ar putea reprezenta o reușită semnificativă. Deosebit de importante sunt amendamentele care îmbunătățesc procedurile juridice și care consolidează controlul parlamentar. Sunt de acord cu toate amendamentele care contribuie la îmbunătățirea schimbului de informații și la susținerea eficienței relațiilor dintre Parlamentul European și Comisia Europeană. Este important să se asigure o cât mai redusă birocrație a acestui parteneriat instituțional. Noul acord-cadru privind relațiile reglementează „parteneriatul special” dintre Parlament și Comisia Europeană. Nu trebuie să uităm că cel mai important parteneriat dintre toate este parteneriatul dintre Uniunea Europeană și cetățenii săi. Uniunea Europeană trebuie să își dea mai mult silința să găsească o bază comună cu cetățenii săi și să își dovedească importanța în viața lor de zi cu zi.

Raportorul a indicat în mod corect că acest acord reprezintă un „nou echilibru interinstituțional”, și anume un compromis judicios. Totuși, există câteva chestiuni asupra cărora Uniunea Europeană nu poate negocia: drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Competențe sporite înseamnă o mai mare responsabilitate. Una este să se vorbească despre valorile comune și alta este aplicarea și protejarea acestor valori. Dacă acest lucru nu este realizat, diferitele domenii ale sistemului instituțional al Uniunii Europene nu își vor putea pune în valoare întregul potențial. Uniunea Europeană trebuie să fie credibilă pentru a putea fi o forță de coeziune.

Raport: Paulo Rangel (A7-0278/2010)

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Acum că revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană a fost adoptat, o adaptare ulterioară a Regulamentului de procedură al Parlamentului la acordul-cadru menționat mai devreme constituie un pas normal. Din acest motiv votez pentru acest raport.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu amendamentele la Regulamentul de procedură al Parlamentului în vederea adaptării acestuia la revizuirea acordului-cadru privind relațiile dintre Parlament și Comisie. Dată fiind deschiderea Comisiei de a oferi mai multe informații deputaților din Parlamentul European, există un acord conform căruia deputații sunt obligați să respecte normele parlamentare referitoare la folosirea datelor confidențiale. Spiritul de deschidere al Comisiei privind furnizarea mai multor informații deputaților din Parlamentul European impune adoptarea comună de măsuri adecvate de către președinții și raportorii comisiei competente și ai comisiilor asociate pentru a garanta că Parlamentului i se furnizează imediat și regulat informații complete, în mod confidențial, dacă este necesar, în toate stadiile de negociere și încheiere a acordurilor internaționale, inclusiv a proiectelor și textelor adoptate definitiv ale directivelor de negociere.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Relațiile dintre Parlament și Comisie au fost modificate mult în urma adoptării Tratatului de la Lisabona, oferind Parlamentului mai multe competențe în diferite domenii, mai ales în cele referitoare la procedura legislativă ordinară și în materie de buget, și un rol sporit în domeniul politicii externe a UE. Aceste schimbări dovedesc faptul că publicul european are acum un nou rol în luarea deciziilor la nivelul UE. De aceea este necesar și urgent să adaptăm Regulamentul de procedură la acordul-cadru revizuit privind relațiile dintre Parlament și Comisie.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Adaptarea Regulamentului de procedură al Parlamentului la Acordul-cadru revizuit privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană rezultă în mod natural din revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, permițând ca acordul-cadru să fie adoptat imediat, astfel încât să poată intra în vigoare așa cum trebuie, și cum va fi astfel asigurat. Faptul că am aprobat acest acord este justificat, de asemenea, de informațiile de fond și de consensul care se regăsesc în cele două rapoarte.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Raportul Rangel subliniază cele mai importante realizări ale Parlamentului European cuprinse în acordul-cadru revizuit cu privire la următoarele:

În ceea ce privește „Procedura și planificarea legislativă: cooperarea reciprocă”, aceasta include îmbunătățirea participării Parlamentului, revizuirea tuturor propunerilor pendinte la începutul unui nou mandat al Comisiei, ținând seama în măsura cuvenită de punctele de vedere exprimate de Parlament, și angajamentul asumat de Comisie de a informa cu privire la acțiunile concrete ulterioare oricăror solicitări de inițiativă legislativă adresate în conformitate cu articolul 225 din TFUE.

În ceea ce privește „Controlul parlamentar”, acesta include noile norme privind participarea comisarilor la campaniile electorale, obligația Comisiei de a solicita avizul Parlamentului atunci când intenționează să revizuiască Codul de conduită, precum și obligația candidaților desemnați pentru posturile de director executiv de a se prezenta în fața comisiilor parlamentare responsabile pentru audieri.

Acesta stabilește, de asemenea, obligații de informare și condiția prezenței Comisiei în Parlament.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. – Am votat pentru raportul Rangel A7-0278/2010. Cu toate acestea, nu sunt deloc de acord cu ideea raportorului că „Tratatul de la Lisabona aprofundează în mod semnificativ democrația în UE, acordând cetățenilor Uniunii, în special prin intermediul Parlamentului, o competență sporită de control asupra Comisiei”.

Rapoarte: Paulo Rangel (A7-0279/2010), (A7-0278/2010)

  Bairbre de Brún și Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris. – Am votat pentru rapoartele Rangel A7-0278/2010 și A7-0279/2010. Cu toate acestea, nu sunt deloc de acord cu ideea raportorului că „Tratatul de la Lisabona aprofundează în mod semnificativ democrația în UE, acordând cetățenilor Uniunii, în special prin intermediul Parlamentului, o competență sporită de control asupra Comisiei”.

  Joe Higgins (GUE/NGL), în scris. – M-am abținut de la votarea rapoartelor Rangel A7-0278/2010 și A7-0279/2010. În ciuda faptului că susțin multe dintre măsurile menționate în rapoarte, precum rolul sporit al Parlamentului în elaborarea Codului de conduită pentru comisari și rolul mai important al Parlamentului în negocierile internaționale, nu sunt deloc de acord cu ideea raportorului conform căreia „Tratatul de la Lisabona aprofundează în mod semnificativ democrația în UE, acordând cetățenilor Uniunii, în special prin intermediul Parlamentului, o competență sporită de control asupra Comisiei”.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – Am votat pentru rapoartele Rangel A7-0278/2010 și A7-0279/2010. Cu toate acestea, nu sunt deloc de acord cu ideea raportorului conform căreia Tratatul de la Lisabona aprofundează în mod semnificativ democrația în UE, acordând cetățenilor Uniunii, în special prin intermediul Parlamentului, o competență sporită de control asupra Comisiei.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Dl Rangel propune amendamente foarte importante la Regulamentul de procedură al Parlamentului European. Este posibil ca problemele pe care le dezbatem să fie rezolvate mai repede, drept rezultat direct al acestor adaptări ale Regulamentului de procedură al Parlamentului European. Aș dori mai ales să văd aceste decizii și recomandări ale Parlamentului European concretizate în statele membre ale UE. Doar dacă facem ordine în propria noastră casă, recomandările UE către țările terțe vor avea considerabil mai multă greutate. De exemplu, recomandările din rezoluția Parlamentului European din data de 11 martie 2004 privind situația persoanelor care nu sunt cetățeni ai Letoniei încă nu au fost puse în aplicare. Sper că Regulamentul de procedură revizuit al Parlamentului European va ajuta instituțiile UE să dea o imagine clară a încălcărilor drepturilor de bază ale omului care au loc în Letonia.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Prin acest acord Parlamentul s-a „îmbunătățit” și consolidat, iar democratizarea Uniunii Europene a fost întărită. Adoptarea acestui raport reprezintă un semnal puternic al dorinței de a consolida principiul separării puterilor. Acordul-cadru este de mare importanță, deoarece definește relațiile dintre Parlament și Comisie într-un moment când Parlamentul a obținut puteri sporite, mai ales în procesul legislativ, acum la nivel egal cu Consiliul. Într-adevăr, în ciuda tratatelor și a protocoalelor suplimentare și de aplicare, a fost nevoie de o legislație mai aprofundată care să precizeze și să definească mai bine unele probleme. În special, îmi exprim mulțumirea față de faptul că acordul-cadru clarifică punctele referitoare la răspunderea politică a ambelor instituții, la circulația informațiilor, la relațiile externe, la extindere și la acordurile internaționale, la execuția bugetară, la programul politic și legislativ al Comisiei și la programul multianual al Uniunii Europene, la competența legislativă a Comisiei și la exercitarea competențelor sale specifice, la monitorizarea punerii în aplicare a legislației UE și la participarea Comisiei la lucrările Parlamentului.

Raport: Ingeborg Gräßle, Crescenzio Rivellini (A7-0263/2010)

  George Becali (NI), în scris. − Am votat în favoarea regulamentului. Acesta cuprinde detalii tehnice, financiare și administrative și clarifică relațiile interinstituționale pe care acest serviciu european și structurile lui trebuie să le aibă. Ne-am dorit și ne dorim cu toții ca UE să fie un actor puternic și recunoscut în politica externă. Pentru aceasta avem nevoie inclusiv de reguli, de regulamente europene adaptate misiunii.

  Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) La instituirea Serviciului european de acțiune externă a fost necesară modificarea regulamentului financiar în vederea îmbunătățirii controlului și a urmăririi aplicării SEAE.

Raportul Gräßle-Rivellini sporește răspunderea bugetară și financiară, îmbunătățește transparența și promovează eficiența SEAE. Îmbunătățirile propuse vor contribui la crearea unei culturi de integritate financiară, necesară promovării încrederii în funcționarea corectă a SEAE.

Salut, de asemenea, acele părți ale raportului prin care se solicită să i se acorde Parlamentului o putere de control semnificativă. Astfel, sunt de acord cu raportorii care cer ca Parlamentul să își poată exercita pe deplin drepturile de descărcare de gestiune și ca șefii delegațiilor să prezinte rapoartele de execuție bugetară Comisiei pentru control bugetar.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Votez pentru măsurile propuse în acest raport, care au drept obiectiv introducerea culturii de integritate financiară necesară pentru crearea încrederii în viitoarea funcționare eficientă și incontestabilă a SEAE. Mediile diferite de proveniență și formare ale personalului vor transforma SEAE într-un creuzet de diverse culturi instituționale, urmând ca acesta să-și creeze treptat propria cultură de acest tip. La instituirea structurii noului Serviciu, este important să se definească reglementările financiare și să se elaboreze un număr optim de măsuri de protecție care să asigure încă de la început probitatea financiară, astfel încât integritatea financiară să devină o caracteristică intrinsecă a culturii instituționale a Serviciului. Aș dori, de asemenea, să subliniez că pentru a asigura controlul democratic și pentru a spori încrederea cetățenilor europeni în instituțiile europene, în fiecare an ar trebui să i se prezinte Parlamentului o declarație de asigurare cu privire la sistemele interne de gestiune și control din delegațiile Uniunii.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Serviciul european de acțiune externă (SEAE) este bine organizat acum pentru a deveni un corp diplomatic operațional. Parlamentul a asigurat că 60 % din personal va veni din alte instituții europene, ceea ce va asigura un anumit grad de independență față de statele membre. Principiul echilibrului geografic a fost introdus, astfel încât să se garanteze un număr corespunzător și semnificativ de cetățeni din toate statele membre.

Acest vot a consolidat rolul Parlamentului: șefii delegațiilor Uniunii Europene numiți în regiuni „importante din punct de vedere strategic” vor fi, într-adevăr, audiați de Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului. În plus, Parlamentul va avea drept de control asupra felului în care este folosit bugetul SEAE, iar personalul acestuia va trebui să urmeze o pregătire specială în domeniul gestiunii bugetare.

  Philippe de Villiers (EFD), în scris. – (FR) Parlamentul European a fost invitat să își prezinte avizul asupra propunerii de regulament depuse de Ingeborg Gräßle și Crescenzio Rivellini, care se referă la crearea unui buget general al Comunităților Europene pentru Serviciul european de acțiune externă (SEAE).

Este imposibil să se susțină crearea unui viitor serviciu diplomatic european care se va afla sub controlul administrativ, bugetar și politic al Comisiei. Franța, care se poate mândri că deține cel mai vechi serviciu diplomatic din lume, va trebui să transmită încă o dată prerogative diplomatice Uniunii Europene ai cărei cetățeni sunt complet indiferenți față de pozițiile pe care le adoptă aceasta.

Acest serviciu diplomatic, pe care și l-a dorit Comisia cu atâta ardoare, va fi o deviere completă de la moștenirile naționale. Funcționarii SEAE nu vor putea primi instrucțiuni de la statele membre și vor trebui să lucreze pentru beneficiul „mai mare” al Uniunii Europene, care reprezintă o referință doar pentru eurocrați.

  Diane Dodds (NI), în scris. – Dle președinte, m-am opus întotdeauna creării SEAE – și nimic nu mă face să îmi schimb părerea. Sunt conștientă însă de asigurările date când UE s-a ocupat de campania sa de convingere, adunând sprijin pentru SEAE.

Ni s-a spus că SEAE va fi neutru din punct de vedere bugetar. Și totuși unde ne aflăm acum? Neutralitatea bugetară este acum o altă promisiune pompoasă a UE. Avem acum 34 de milioane peste bugetul planificat din cauza cererilor unui număr și mai mare de personal și a altor cheltuieli aferente începerii activității, iar SEAE nici măcar nu funcționează!

SEAE reprezintă un alt exemplu al risipirii banilor contribuabililor pentru un serviciu pe care alegătorii mei nu îl doresc, dar care le-a fost impus de către birocrații care încearcă să stoarcă și mai multă putere de la guvernele naționale pentru a o transmite UE. O astfel de birocrație este inacceptabilă și trebuie redusă, nu sporită, în aceste vremuri de criză economică.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Propunerea de regulament are drept obiectiv modificarea regulamentului financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, datorită instituționalizării Serviciului european de acțiune externă (SEAE), care rezultă din adoptarea Tratatului de la Lisabona de către statele membre. Acestei noi entități îi lipsește cadrul bugetar, de unde nevoia acestui amendament. Asimilarea SEAE ca instituție îi permite să aibă autonomie bugetară și îi conferă puterea să-și administreze propriile cheltuieli administrative supuse descărcării de gestiune care trebuie făcută de Parlament.

Sper că SEAE își va desfășura activitățile cu competență și în mod eficient și complementar și, mai presus de toate, pe bază neconcurențială față de reprezentanțele diplomatice ale statelor membre. În această privință, Comisia a declarat că dorește să asigure că SEAE poate îndeplini această misiune de acțiune externă unificată, fără a duce la o slăbire a bunei gestiuni financiare, a răspunderii și a protecției intereselor financiare ale Uniunii. Îmi exprim speranța că toate acestea se vor materializa.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Serviciul european de acțiune externă (SEAE) va fi viitorul purtător de cuvânt în politica externă a Uniunii Europene. În acest serviciu, diferitele puncte de vedere vor converge într-o părere unanimă – comunicând un mesaj puternic – și este important să îi acordăm sprijinul nostru. Pentru ca SEAE să funcționeze eficient, un control financiar eficient este necesar. Poate fi asigurat cel mai bun control posibil doar dacă SEAE va face parte din Comisie. Repartizarea clară a drepturilor și a obligațiilor îi va permite să funcționeze fără probleme. Susțin raportul reușit al dnei Gräßle și al dlui Rivellini și am votat bineînțeles pentru această contribuție constructivă din partea Parlamentului European.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru raportul dnei Gräßle și al dlui Rivellini de stabilire a Regulamentului financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene în ceea ce privește Serviciul european de acțiune externă (SEAE), deoarece cred că promovarea integrității financiare este importantă pentru a asigura că instituțiile europene sunt gestionate în mod corespunzător și transparent. Crearea acestui nou serviciu diplomatic, prevăzut de Tratatul de la Lisabona, reprezintă un mare pas pentru Uniunea Europeană, care poate beneficia în sfârșit de un singur organ diplomatic, care are misiunea de a facilita acțiuni al căror obiectiv este acela de a face relațiile externe ale Uniunii Europene mai coerente, sigure și eficiente. În cele din urmă, este important să punem accentul pe faptul că Serviciul european de acțiune externă își va gestiona propriul buget administrativ și că va fi, de asemenea, responsabil pentru acele părți ale bugetului de funcționare care țin de competența acestuia.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Noul Serviciu european pentru acțiune externă, creat în urma adoptării Tratatului de la Lisabona, are nevoie de un buget pentru a își derula activitățile și pentru a își atinge obiectivele stabilite prin tratat. Având în vedere acest lucru, este necesar să fie modificate anumite dispoziții din regulamentul financiar pertinent, cu scopul de a ține cont de schimbările introduse de Tratatul de la Lisabona.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat împotriva acestei rezoluții legislative a Parlamentului European, deoarece crearea serviciului pe care acesta dorește să-l finanțeze reprezintă încă un alt pas către militarizarea politicii externe a Uniunii Europene. Alături de opunerea mea față de această filosofie militaristă a afacerilor externe, motivul pentru care am votat împotriva acesteia este că principiile de transparență și de democrație au lipsit complet pe parcursul procesului de creare a Serviciului european de acțiune externă (SEAE). Organizarea și finanțarea acestui serviciu nu includ controlul strict necesar asupra angajării personalului și a finanțării de către Parlamentul European, ceea ce înseamnă că, în mod îngrijorător, SEAE nu se bucură de democrație și transparență. De aceea, nu este surprinzător că structura propusă pentru SEAE împinge Parlamentul European pe o poziție secundară, irelevantă în cadrul politicii externe a UE, fapt pe care eu, alături de grupul meu, îl resping cu hotărâre. Din acest motiv am votat împotrivă. Nu pot accepta bugetele propuse pentru acest tip de serviciu cu tendințe militariste.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Alături de structurile duble care vor fi create de către Serviciul european de acțiune externă (SEAE), cheltuielile de personal vor crește vertiginos în maniera risipitoare și birocrată tipică UE. Din cele 1 643 de posturi cu care va porni SEAE la 1 decembrie, 50 sunt, dacă vă vine să credeți, posturi de director general, iar în timpul fazelor inițiale abia dacă se vor afla 30 de membri ai personalului sub conducerea unui director general. Când structura finală va fi completă nu vor fi nici măcar 80 de angajați. Directorii generali menționați mai sus vor câștiga în medie 17 000 de euro pe lună. Sub acești directori generali, se află un alt nivel care cuprinde 224 de directori și 235 de șefi de unitate. Pe lângă acestea, încă mai așteptăm să fie definite sarcini și obiective specifice pentru personalul SEAE. Dorim ca UE să aibă o voce puternică în lume, însă acest fapt nu necesită cu siguranță un aparat administrativ umflat, care să-i coste pe cetățenii Uniunii Europene miliarde din cauza structurilor duble și a personalului care se va bucura de o sursă de venit foarte profitabilă. De aceea am votat împotriva acestui raport.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. – (LT) În negocierile cu reprezentanții Consiliului European și ai Comisiei, Parlamentul și în special negociatorii Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților au reușit să asigure că bugetul pentru noul serviciu diplomatic al UE va fi folosit cu mai multă transparență. Parlamentul va aproba descărcarea sa anuală de gestiune bugetară, iar Comisia va pune la dispoziția deputaților, în mod periodic, informații detaliate privind cheltuielile sale. Am votat pentru acest raport deoarece subliniază că, alături de reprezentarea adecvată și semnificativă a cetățenilor din toate statele membre, va fi asigurată acoperirea unei arii geografice mai mari pentru angajarea cetățenilor din statele membre ale UE.

Sunt de acord cu raportorul că trebuie să avem drept obiectiv asigurarea faptului că personalul este selectat pe bază de aptitudini și că se ține cont de egalitatea dintre genuri. Este important ca Serviciul european de acțiune externă, menit să fie lansat la 1 decembrie, să intre rapid în vigoare și să întruchipeze mai presus de toate interesele UE și, dacă este necesar, interesele naționale.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Serviciul european de acțiune externă (SEAE) își va gestiona și va fi responsabil de propriul buget administrativ. De fapt, la crearea noului serviciu și, în mod deosebit, la stabilirea dispozițiilor sale financiare, este necesară dispunerea de la început a unor garanții economice corespunzătoare.

De aceea, pentru a promova probitatea lor financiară, este important să asigurăm o bună interacțiune între diferitele servicii responsabile pentru monitorizarea aspectelor financiare, mai ales în cadrul delegațiilor Uniunii Europene. Consolidând aceste garanții sperăm să sporim încrederea cetățenilor europeni în instituțiile europene. În consecință, îmbunătățirile structurale prezentate în această propunere au drept obiectiv impunerea integrității financiare necesare pentru crearea încrederii în viitoarea funcționare eficientă și incontestabilă a SEAE.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – A fost un drum anevoios, însă grație eforturilor Parlamentului, Serviciul european de acțiune externă al UE are acum potențialul de a fi forța motrice a unei politici externe a UE mai eficiente și mai legitime. Salutăm faptul că preocupări majore ale Grupului Verzilor – precum cele privind echilibrul de gen și standardele de formare pentru a crea un spirit de solidaritate – au fost în mare abordate și că Parlamentul va efectua un control democratic mai intens asupra funcționării SEAE, mai ales prin introducerea liniilor bugetare individuale pentru operațiunile majore de peste ocean ale UE. PE a reușit, de asemenea, să protejeze metoda comunitară, precum și, grație presiunii exercitate de Grupul Verts, prioritățile de dezvoltare.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Pentru a putea reprezenta mai eficient interesele statelor europene pe scena internațională, acțiunile de politică externă trebuie discutate în avans și apoi comunicate lumii exterioare printr-o poziție unanimă. Acum se încearcă reunirea instrumentelor politicii externe a Uniunii într-un cadru coerent prin Serviciul european de acțiune externă (SEAE) – resursele existente sunt puse laolaltă și completate de resurse noi. Dată fiind noutatea acestei structuri, trebuie aplicate dispoziții de înaltă calitate privind transparența și răspunderea bugetară și financiară. Întrucât autoritatea bugetară a Parlamentului include SEAE, serviciul trebuie integrat în structura Comisiei. În caz contrar, va imposibil să acorde descărcarea de gestiune în înțelesul tratatelor. Rapoartele de activitate anuale sunt, de asemenea, puse la dispoziția autorităților bugetare.

Raport: Bernhard Rapkay (A7-0288/010)

  George Becali (NI), în scris. − (RO) Cred și eu, ca și alți colegi, că SEAE are nevoie de autonomie în cadrul Statutului funcționarilor europeni. Susțin prevederea potrivit căreia funcționarii Uniunii și agenții temporari care provin din statele membre, respectiv din serviciile diplomatice, trebuie să aibă aceleași drepturi și să fie eligibili pentru ocuparea noilor posturi. Sper că recrutarea pe bază geografică cât mai amplă, și mă refer la noile state membre, să devină reală.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Serviciul european de acțiune externă este un instrument esențial pentru o Uniune Europeană care este mai deschisă lumii și poate stabili contacte fructuoase cu multe regiuni și țări diferite. Pentru ca acest serviciu să funcționeze, este crucial să atribuim angajaților săi roluri adecvate și să clarificăm statutul acestora și ale personalului temporar din serviciile diplomatice naționale care au un rol în cadrul acestui serviciu. Această modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților arată, prin urmare, că acest lucru este pe deplin justificat. Sper ca serviciul să opereze în paralel cu serviciile diplomatice naționale și să acționeze ca factor pozitiv de consolidare a performanței acestora. Sper că prioritățile principale ale politicii europene nu vor neglija componenta externă a acestora și ca, pe durata acțiunilor lor, serviciul nu neglijează rolul esențial al limbilor europene în cadrul comunicării universale și nici limbile europene globale cele mai adecvate stabilirii unei comunicări directe cu mari părți ale lumii.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Serviciul european de acțiune externă face, în prezent, parte integrantă din administrația europeană: este deschis, eficient și independent, în conformitate cu articolul 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În ceea ce privește modificarea Statutului funcționarilor și Regimului aplicabil celorlalți agenți, aș dori să subliniez statutul egal acordat oficialilor Uniunii Europene și personalului temporar din serviciile diplomatice ale statelor membre, în special la nivelul eligibilității de preluare a tuturor sarcinilor în condiții egale și al promovării șanselor egale pentru genul minoritar.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – M-am abținut de la votul final privind raportul Rapkay din 20 octombrie 2010. Susțin integral formarea Serviciului european de acțiune externă și apreciez eforturile dlui Elmar Brok și ale altor deputați în Parlamentul European, care au reușit să finalizeze cu succes proiectul original prezentat de Înalta Reprezentantă. Intenția mea a fost să atrag atenția asupra faptului că modificarea privind reprezentarea geografică, care a fost susținută de comisiile AFET și BUDG, nu a fost adoptată de comisia JURI. Drept urmare, există dubii privind măsura în care versiunea finală a reportului poate furniza Parlamentului European un temei legal în ceea ce privește echilibrul la nivel geografic.

  Andrey Kovatchev (PPE), în scris. – (BG) Vă doresc, doamnă Ashton și noului SEAE, de la care sperăm atât de mult, ca un alt vis european să devină realitate, mult succes și sper că Europa se va adresa lumii printr-o părere unanimă, puternică și autoritară. Este ceea ce dorește cea mai mare parte din acest Parlament. Puteți fi siguri că vă vom ajuta.

Aș dori să explic de ce m-am abținut de la votul privind modificarea Statutului funcționarilor Comunităților Europene. Cred că obiectivele orientative pentru echilibrul geografic sunt benefice pentru noua instituție. Avem nevoie de un serviciu diplomatic cu înalte calificări, cu personal din fiecare stat membru, care să poată consolida reprezentarea UE la nivel mondial.

Sunt sigur că serviciul va fi un succes dacă poate beneficia de experiențele tuturor statelor membre. Îmi dau seama că numărul de state membre a crescut de mai mult de patru ori de la demararea procesului de integrare europeană. Este de înțeles că țările care au aderat recent prezintă întârzieri în această etapă la nivelul reprezentării. Cu toate acestea, trebuie să se dea dovadă de fermitate și să existe texte legislative clar definite pentru a depăși această situație.

Cred în dorința și în hotărârea dvs. – pe care le-ați exprimat cu mai multe ocazii – de a acționa în vederea stabilirii unei reprezentări geografice autentice și adecvate pentru noul serviciu, astfel încât să puteți deveni Înalta Reprezentantă a întregii Uniuni Europene. Vom urmări îndeaproape activitatea acesteia.

  Edvard Kožušník (ECR), în scris. – (CS) Apreciez faptul că am reușit să asigurăm, sub forma amendamentelor, un nivel de protecție în cadrul raportului, care va garanta că, la ocuparea posturilor din cadrul Serviciului european de acțiune externă, funcționarii din anumite state membre nu vor avea un avantaj față de cei din alte state. Politica externă a Uniunii Europene este, în fond, numai un domeniu specific și, prin urmare, pe lângă calificările și vasta reprezentare geografică, trebuie să se aplice un principiu, potrivit căruia oficialii de stat din toate statele membre vor fi reprezentați în mod corespunzător în cadrul personalului Serviciului european de acțiune externă. Așadar, cred că este foarte important faptul că Parlamentul a propus eliminarea dispozițiilor care au permis transferul funcționarilor de la Consiliu sau Comisie la Serviciul european de acțiune externă, fără desfășurarea unui concurs pentru posturile vacante.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Serviciul european de acțiune externă colaborează cu serviciile diplomatice din statele membre și este format din angajați ai serviciilor competente din cadrul Secretariatului General al Consiliului și al Comisiei, precum și din membri ai personalului detașați de la serviciile diplomatice naționale din statele membre. Prin urmare, în înțelesul Statutului funcționarilor Comunităților Europene și al Regimului aplicabil celorlalți agenți, SEAE ar trebui tratat ca instituție a Uniunii Europene. În acest sens, funcționarii UE și agenții temporari din serviciile diplomatice ale statelor membre ar trebui să aibă aceleași drepturi și obligații și să fie tratați în condiții de egalitate, în special în ceea ce privește eligibilitatea pentru ocuparea tuturor posturilor în condiții egale. În consecință, modificarea prevăzută în această rezoluție este necesară.

  Alajos Mészáros (PPE), în scris. – (HU) Am susținut acest raport care a fost precedat de dezbateri foarte serioase, în primul rând cu privire la ocuparea posturilor vacante din cadrul Serviciului european de acțiune externă. Principiul echilibrului geografic a fost motivul principal al acestor dezbateri, un principiu care – împreună cu prioritățile privind echilibrul instituțional și de gen – a fost, în cele din urmă, inclus în raport într-o formă mult atenuată.

Cu siguranță, noile state membre nu sunt pe deplin mulțumite, dar este totuși un lucru bun faptul că s-a ajuns la un compromis și credem că, în viitor, acesta va fi revizuit pentru a deveni și mai corect. În acest scop, trebuie să facem tot posibilul pentru a asigura că diplomații desemnați de fiecare stat membru au calificări înalte și comparabile. Ar trebui să fim mulțumiți totuși că am făcut un important pas către o reprezentare externă unificată și efectivă a Uniunii Europene, având în vedere, în contextul dificultăților actuale și viitoare, faptul că acesta este unul dintre cele mai importante aspecte ale politicii Uniunii Europene.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am adoptat cu o largă majoritate pachetul de compromis care reflectă poziția Grupului Verts, la care grupul nostru a contribuit în mod substanțial:

  György Schöpflin (PPE), în scris. – Pentru aceia dintre noi care provin din noile state membre, omiterea oricărui angajament cu forță juridică obligatorie privind echilibrul geografic în cadrul Serviciului european de acțiune externă reprezintă o dezamăgire. Este adevărat că au existat mai multe declarații politice în care se promitea luarea în considerare a intereselor noilor state membre. Oricât de pozitiv ar fi un angajament politic, absența unei dispoziții juridice este regretabilă. Fără o dispoziție juridică, este dificil să vedem modul în care vor simți alegătorii din noile state membre că dispun de acest Serviciu. De aceea o parte dintre noi am avut îndoieli cu privire la susținerea deplină a raportului Rapkay.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Ne apropiem de finalul dezbaterilor, mai degrabă tumultoase, privind forma pe care trebuie să o îmbrace Serviciul european de acțiune externă și asupra căreia urmează să votăm astăzi. Am discutat mult despre dezvoltarea durabilă din punctul de vedere al genului și al geografiei, dar și despre transparența procesului de recrutare, bazat pe norme și regulamente predefinite, însă cea mai importantă chestiune este cât de bun și eficient va fi SEAE și, de aceea, criteriile pe bază de merit sunt atât de importante în recrutarea personalului. Aș dori să subliniez cerința, chiar necesitatea, de a asigura că angajați ai direcțiilor Comisiei Europene, competenți în domeniu, precum și ai Consiliului și Parlamentului, fac parte din aceste servicii.

Problema nu este reprezentarea instituțiilor europene, ci faptul că aceste persoane ar trebui să aibă calificările potrivite în diverse sfere de activitate ale UE, precum aspectele complexe ale domeniului energetic, comerțul, agricultura și alte chestiuni, fără a mai menționa drepturile omului sau terorismul. Sunt îngrijorat că marea majoritate a persoanelor implicate în SEAE vor avea competențe diplomatice generale, dar nu vor fi familiarizate cu aspectele reale complexe de care vor trebui să se ocupe.

  Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE), în scris. – (PL) Abținerea de la vot nu este o soluție. Cei care lipsesc greșesc mereu. Cred că în cadrul rezoluției în ansamblu există mai multe măsuri bune decât măsuri mai puțin importante. Avem nevoie de Serviciul european de acțiune externă. Aceasta ar trebui să își înceapă activitatea cât de curând posibil pentru a spori importanța Europei în lume.

Rezoluția care a fost adoptată precizează faptul că toate statele membre vor fi reprezentate în cadrul Serviciului. Acum trebuie să avem grijă ca acest lucru să se întâmple cu adevărat. Aceasta creează încredere în procesul de înființare a Serviciului de acțiune externă. Ar trebui să se reamintească faptul că Uniunea Europeană a fost construită pe încredere reciprocă, iar Polonia a beneficiat în mare măsură de acest lucru. Voi supraveghea cu mare atenție procesul.

  Rafał Trzaskowski (PPE), în scris. – (PL) În urmă cu doar un an, introducerea conceptului de echilibru geografic în dezbaterea privind Serviciul european de acțiune externă a fost întâmpinată de o imensă opoziție, chiar din partea Parlamentului European. Astăzi, nimeni nu se mai îndoiește că aceasta este o problemă și că trebuie soluționată. Angajamentul, menționat în toate documentele cele mai importante, referitoare la SEAE, privind efectuarea de demersuri pentru a asigura reprezentarea egală a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene în cadrul noului serviciu diplomatic al Uniunii este un succes. Revizuirea planificată pentru anul 2013 ne va permite să apreciem dacă aceste demersuri au fost efectuate.

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. – Rezultatele votului privind raportul Rapkay arată că un număr considerabil de deputați în Parlamentul European din noile state membre fie s-au abținut de la vot, fie au votat împotriva raportului. Am fost unul dintre deputații care s-au abținut. Îngrijorarea mea cea mai mare a fost lipsa de ambiție din formularea referitoare la principiului privind echilibrul geografic la nivelul politicii de ocupare a forței de muncă și al personalului pentru viitorul Serviciu european de acțiune externă (SEAE). Raportul nu a reușit să introducă angajamente cu forță juridică obligatorie cu privire la echilibrul geografic în cadrul SEAE, bazându-se astfel numai pe promisiunile politice ale decidenților politici reprezentativi ai UE în materie de afaceri externe. De aceea, cele mai multe dintre noile state membre nu au un sentiment de siguranță în ceea ce privește aplicarea adecvată a principiului echilibrului geografic în cadrul viitorului SEAE. Este regretabil faptul că raportorul a ales o abordare atât de minimalistă, reluctanța Consiliului de a accepta în mod explicit acest angajament obligatoriu ridicând și mai multe semne de întrebare. Invit Consiliul și Comisia să analizeze îndeaproape rezultatele votului privind acest raport și să își țină promisiunile privind respectarea principiului echilibrului geografic în cadrul recrutării noului personal pentru SEAE. Monitorizarea cu atenție a acestui proces va fi, pe viitor, una dintre prioritățile deputaților în Parlamentul European.

Raport: Roberto Gualtieri, László Surján (A7-0283/2010)

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului pentru că sunt de acord că este vital ca UE să poată să exploateze întreaga sa gamă de instrumente externe în cadrul unei structuri coerente și că furnizarea resurselor bugetare în anul 2010 pentru instituirea unei astfel de structuri, în faza sa inițială, este scopul politic al acestui raport.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva raportului care se referă la instituirea Serviciului european de acțiune externă în temeiul Tratatului de la Lisabona. Ajutorul financiar sau de orice altă natură pentru acest serviciu nu este acceptabil pentru că utilizează resurse politice și militare pentru acțiuni greșit orientate sub acoperirea politicii externe a Uniunii, rezultând, în cele din urmă, în consolidarea militarizării Uniunii Europene. În același timp, îndepărtează Europa de rolul independent și pacific pe care aceasta ar trebui să îl joace în soluționarea problemelor internaționale. Această situație o face să contribuie la tensiuni și să devină o forță participantă la intervențiile militare, cu efect de separare, în zonele conflictuale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Adaptarea instrumentelor bugetare la noua realitate a Serviciului european de acțiune externă (SEAE) devine necesară. Cu toate acestea, cred că eforturile de a asigura fondurile adecvate pentru capacitățile sale și pentru funcționarea eficientă și efectivă în conformitate cu scopul inițial, precum și monitorizarea efectivă a costurilor implicate, sunt în mare măsură justificate.

În prima sa perioadă de existență efectivă, instituțiile europene și statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită SEAE, astfel încât să poată monitoriza în mod corespunzător activitățile acestuia și identifica problemele sale majore.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Această propunere de buget rectificativ decurge din aplicarea Tratatului de la Lisabona și vizează facilitarea punerii în aplicare și a operării Serviciului european de acțiune externă (SEAE). Prin urmare, susțin această inițiativă și este important să se asigure că este pusă în aplicare în cadrul principiilor de gestionare eficientă a resurselor europene, subliniind, în același timp, buna relație dintre costuri și beneficii, alături de cerințele pentru o restricționare bugetară, determinată de impactul crizei economice asupra finanțelor publice.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Votul nostru împotriva acestui raport, care reprezintă încă un pas către înființarea și utilizarea Serviciului european de acțiune externă (SEAE), este o poziție consecventă cu opoziția pe care o manifestăm cu privire la crearea acestui serviciu. Punct central în Tratatul de la Lisabona și element fundamental al federalismului Uniunii Europene, acesta va implica peste 5 000 de persoane în viitoarele 130 de ambasade ale UE în diverse țări.

O megastructură diplomatică care, inevitabil, va subordona reprezentanții și interesele statelor membre, impunându-le, și aici, interesele puterilor care au determinat evoluția UE. În plus, nu există nicio garanție că SEAE nu va fi legat de structurile militare și de serviciile de informații. Prin urmare, există posibilitatea unei militarizări îngrijorătoare a Uniunii Europene și a relațiilor internaționale, împotriva căreia vom lupta cu tărie.

Ar trebui să întrebăm, de asemenea, dat fiind că bugetul UE este extrem de redus, de unde vor veni contribuțiile necesare pentru acoperirea acestor cheltuieli? Toate acestea, într-un moment în care efectele crizei se înrăutățesc, așa-numitele politici „de austeritate” exercitând o presiune enormă asupra bugetelor naționale; în care salariile și prestațiile de securitate socială sunt reduse, iar impozitele pe venituri din activități sunt în creștere.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) După modificarea Statutului funcționarilor și a regulamentului financiar, astfel încât înființarea Serviciului european de acțiune externă să fie inclusă în aceste documente, este necesar acum să aprobăm un buget pentru buna funcționare a acestuia. Așadar, pentru ca acest serviciu să funcționeze corespunzător și să își atingă obiectivele pentru care a fost creat, trebuie să i se acorde un buget suficient pentru resursele materiale și umane, necesare efectuării activităților sale în mod adecvat.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat împotriva acestei rezoluții legislative a Parlamentului European, deoarece înființarea serviciului pe care doresc să îl finanțeze reprezintă încă un pas către militarizarea politicii externe a Uniunii Europene. Pe lângă opoziția mea față de această filosofie militaristă a afacerilor externe, motivul pentru care am votat împotrivă se bazează pe faptul că principiile fundamentale ale transparenței și democrației au lipsit pe durata întregului proces de înființare a Serviciului european de acțiune externă (SEAE). Nici organizarea și nici finanțarea acestui serviciu nu includ controlul strict necesar al desemnării personalului și al finanțării primite din partea Parlamentului European, adică SEAE duce o lipsă îngrijorătoare de democrație și transparență. Prin urmare, nu este surprinzător că structura propusă pentru SEAE clasează Parlamentul European pe o poziție secundară, irelevantă în cadrul politicii externe a Uniunii Europene, idee pe care eu și grupul meu o respingem cu tărie. În consecință, am votat împotrivă. Nu pot fi în favoarea bugetelor propuse pentru acest tip de serviciu cu tendințe militariste.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Desigur, trebuie să acordăm atenție formei exacte a Serviciului european de acțiune externă (SEAE) care urmează să fie înființat. Un sistem în cadrul căruia fiecare dintre cei 50 de directori generali ar dispune inițial de 30 și mai târziu de 80 de membri de personal ar însemna o administrație scumpă și excesivă.

În același fel, se anticipează că înființarea SEAE va genera o serie de promovări. Câteva aspecte nu au fost încă clarificate suficient. Posibilele efecte asupra costurilor de construcție trebuie supuse unei analize prealabile. Alți factori, precum acordarea efectivă a ponderii corespunzătoare limbii germane ca limbă de lucru, astfel cum este prevăzut în tratate, au fost ignorați. Din aceste motive, cred că, în forma actuală, finanțarea pentru SEAE trebuie respinsă.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului pentru că sunt de acord că este vital ca UE să își poată folosi toate instrumentele externe în cadrul unei structuri coerente și că acordarea de resurse bugetare în 2010 în vederea creării acestei structuri, în fază inițială, reprezintă scopul politic al acestui raport.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Înființarea Serviciului european de acțiune externă (SEAE) necesită modificarea bugetului pentru anul 2010 și a bugetului propus pentru anul 2011. Trebuie creată o nouă secțiune X în buget, iar bugetul pentru 2010 trebuie modificat pentru a asigura 100 de posturi suplimentare în planul de înființare a SEAE, alături de un pachet financiar pentru finanțarea a 70 de agenți contractual suplimentari. Majoritatea resurselor necesare vor fi pur și simplu transferate de la secțiunile Consiliului European, ale Consiliului și ale Comisiei. Sentimentul predominant în cadrul Comisiei pentru afaceri externe (AFET) este că Înalta Reprezentantă, Baroneasa Ashton, nu și-a respectat pe deplin promisiunile făcute Parlamentului European cu privire la înființarea SEAE. AFET consideră că Parlamentul European ar trebui consultat cu privire la prioritățile referitoare la alocarea personalului în cadrul Serviciului (de exemplu, în ceea ce privește echilibrul geografic) și că problema echilibrului de gen ar fi mai bine abordată în cadrul procedurilor de recrutare pentru SEAE. Din punctul de vedere al Verts/ALE, faptul că, până în prezent, Baroneasa Ashton nu a transferat către SEAE personalul Comisiei din DG RELEX care se ocupă de procesele de consolidare a păcii și de reacții la situații de criză este considerat o greșeală majoră, mai ales că Înalta Reprezentantă a transmis mesaje de asigurare Parlamentului European cu privire la acest transfer.

Rapoarte: Ingeborg Gräßle, Crescenzio Rivellini (A7-0263/2010), Bernhard Rapkay (A7-0288/2010), Roberto Gualtieri, László Surján (A7-0283/2010)

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Ne opunem cu tărie creării Serviciului european de acțiune externă. Afacerile externe și diplomația intră sub incidența suveranității naționale și de aceea am votat împotriva tuturor rapoartelor pe această temă.

O politică externă comună condusă în unicul interes al Uniunii Europene va intra obligatoriu, mai devreme sau mai târziu, în contradicție cu interesele fundamentale ale unuia, ale mai multora sau ale tuturor statelor membre. De exemplu, dacă există un conflict în care li se solicită țărilor să se implice, dar cetățenii acestora se opun. Sau dacă o politică deosebit de ostilă sau de favorabilă față de o țară sau un grup de țări este promovată, opunându-se tradițiilor străvechi ale unor servicii diplomatice sau intereselor vitale ale unor state membre.

Și mai rău chiar: tratatele stipulează deja că, orice s-ar întâmpla, toate acestea vor face obiectul altor angajamente sau constrângeri la o scară și mai mare, posibil globală: NATO, ONU și cine mai știe ce altceva. Prin urmare, nu se propune nici măcar un serviciu diplomatic independent și puternic, ci un instrument de supunere față de o conducere neeuropeană.

Raport: László Surján (A7-0281/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Dat fiind că alocarea anuală de asistență financiară pentru măsuri de monitorizare din sectorul bananelor s-a ridicat la 75 de milioane de euro în anul 2010, o mare parte din această asistență financiară provenind din realocarea rubricii nr. 4 din buget, în valoare de 55,8 milioane de euro și că, în anul 2011 această rubrică este de numai 875 530 de euro, suntem de acord cu propunerea Parlamentului de a invita Comisia să depună o nouă propunere de utilizare a instrumentului de flexibilitate pentru suma rămasă de 74 124 470 de euro. Această propunere este justificată de faptul că este nevoie de asistență financiară pentru măsurile de monitorizare din sectorul bananelor, în special dacă luăm în considerare că asistența financiară din partea UE destinată țărilor ACP furnizoare de banane, afectate de liberalizarea aferentă clauzei națiunii celei mai favorizate (MFN) în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) trebuie asigurată, dacă UE dorește să își mențină influența ca actor global. De asemenea, ar trebui să menționăm faptul că este cu totul logică punerea în aplicare a acestei propuneri, având în vedere că aceste măsuri sunt prevăzute la punctul 27 din acordul interinstituțional privind folosirea instrumentului de flexibilitate.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției pentru că sunt de acord că asistența financiară acordată de UE țărilor ACP furnizoare de banane, afectate de liberalizarea aferentă clauzei națiunii celei mai favorizate (MFN) în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) nu ar trebui pusă sub semnul întrebării, iar efortul bugetar nu ar trebui întârziat. Prin urmare, sunt de acord cu propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1905/2006 pentru a permite finanțarea măsurilor de însoțire pentru sectorul bananelor (BAM) în perioada 2010-2013, cu un buget total de 190 de milioane de euro, care poate fi completat cu 10 milioane de euro, dacă marjele permit acest lucru.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Sectorul bananelor este un sector vital pentru unele regiuni ale Uniunii Europene, în special pentru teritoriile și departamentele franceze de peste mări; de aceea, în fața concurenței din partea țărilor din America latină, exacerbată prin acorduri în curs de negociere, Parlamentul a adoptat măsuri de finanțare menite să susțină acest sector deficitar.

Deputații în Parlamentul European ar dori să vadă instrumentul de flexibilitate mobilizat în valoare de 74,12 milioane de euro. Acesta este un semnal puternic adresat de Parlament Comisiei și Consiliului, care au furnizat numai 18,3 milioane. În mod similar, este o oportunitate pentru Parlament să sublinieze că este momentul să încetăm să cheltuim din bugetul UE destinat acțiunilor externe pentru a finanța măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor. Cele 190 de milioane de euro promise ca ajutor pentru perioada 2010-2013 vor trebui finanțate din fonduri noi și Parlamentul va solicita acest lucru pe durata noii perspective financiare.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Comisia propune modificarea Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1905/2006 pentru finanțarea măsurilor de însoțire pentru sectorul bananelor în perioada 2010-2013, cu un buget total de 190 de milioane de euro. Defalcarea anuală propusă prevede o sumă de 75 de milioane de euro pentru anul 2010. Trebuie reținut faptul că marja disponibilă conform rubricii 4 este de numai 875 530 de euro. Cea mai importantă parte din această asistență financiară pentru anul 2010 provine din alocarea, în cadrul rubricii 4 din buget, a 55,8 milioane de euro dintr-un total de 75 de milioane de euro, ceea ce afectează instrumente și acțiuni pe care Uniunea Europeană și Parlamentul, în special, le consideră a fi de interes major. În plus, nevoia de asistență financiară legată de măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor nu a fost prevăzută în momentul adoptării cadrului financiar multianual (CFM) în vigoare. Cu toate acestea, asistența financiară acordată de Uniunea Europeană țărilor ACP furnizoare de banane afectate de liberalizarea aferentă clauzei națiunii celei mai favorizate (MFN) în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) nu ar trebui pusă sub semnul întrebării, iar efortul fiscal nu ar trebui întârziat. Prin urmare, sunt de acord cu schimbarea proiectului de buget rectificativ nr. 3/2010, astfel cum propune raportorul.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Raportul are ca scop stabilirea măsurilor necesare asistenței financiare destinate grupului de țări din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), care vor fi afectate de liberalizarea comerțului cu banane dintre UE și 11 țări din America Latină, în cadrul căreia UE s-a angajat să nu aplice restricții cantitative sau măsuri echivalente cu privire la importurile de banane pe teritoriul său.

Odată cu semnarea Acordului de la Geneva, care prevede această liberalizare, Uniunea Europeană s-a angajat să afecteze 200 de milioane de euro țările ACP ca despăgubire pentru impactul pe care această măsură l-ar avea asupra exporturilor acestora către UE. Am criticat acest acord la momentul respectiv, dat fiind că, în principal, societățile multinaționale americane care domină piața globală în sector vor beneficia de acesta.

Mai multe țări ACP, precum și unii producători de banane din aceste țări, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la consecințele acordului, fiind de părere că suma de 200 de milioane de euro nu va compensa toate efectele acestuia. Acum, raportul prevede „un buget total de 190 de milioane, care poate fi completat cu 10 milioane de euro, dacă marjele permit acest lucru”. În plus, nu au existat avertismente corespunzătoare cu privire la impactul asupra țărilor și regiunilor din UE, producătoare de banane, precum Regiunea Autonomă Madeira. Din aceste motive ne-am abținut de la votul asupra raportului.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Propunerea de rezoluție a Parlamentului European referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 3/2010 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2010, secțiunea III – Comisia, alocă noi resurse pentru finanțarea măsurilor de însoțire pentru sectorul bananelor din țările ACP (Africa, Caraibe, Pacific). Propunerea Comisiei, realizată, de fapt, fără implicarea niciunei componente a autorității bugetare, prevede un credit de 75 de milioane de euro înscris în rezerva ce așteaptă adoptarea regulamentului de modificare relevant. Sunt obligat să subliniez faptul că Parlamentul și Consiliul nu au reușit să ajungă la un acord în această privință. De fapt, Parlamentul a luat în considerare utilizarea instrumentului de flexibilitate, care s-a dovedit excelent în tratarea unor situații similare, pentru că fondurile în chestiune sunt pregătite pentru mobilizare și au o bază legală. Pe de altă parte, Consiliul a avut o idee diferită, determinată de reluctanța statelor membre de a utiliza instrumentul de flexibilitate, ceea ce a condus, în consecință, la creșterea contribuțiilor acestora. Din aceste motive, Comisia pentru bugete a recunoscut imposibilitatea de a ajunge la un acord privind bugetul pentru anul 2010.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Uniunea Europeană s-a concentrat, întotdeauna, pe ajutorarea țărilor aflate în curs de dezvoltare, în special a țărilor ACP. Cazul specific vizat de această propunere de buget rectificativ este cel al țărilor ACP producătoare de banane. Acest ajutor special îmbracă forma liberalizării comerțului cu banane dintre UE și 11 țări din America Latină, producătoare de banane. Acest tip de ajutor este, în opinia noastră, mai bun și mai eficient decât ajutorul direct, în cadrul căruia fondurile se aplică fără discreție. Ajutând sectorul bananelor din aceste țări, le ajutăm să își dezvolte economia, să creeze locuri de muncă și să combată sărăcia.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Ideea este că, pentru a depăși criza economică, trebuie puși la dispoziție câți mai mulți bani posibil pentru a finanța prioritățile UE pentru anul 2010. Acest lucru a fost posibil prin realocarea fondurilor bugetare. Ajutorul financiar pentru măsurile de însoțire destinate sectorului bananelor nu a fost vizată în momentul elaborării actualului cadru financiar multianual.

Pentru a atenua șocul liberalizării comerțului la nivelul OMC și al reducerii tarifelor asociate statutului națiunii celei mai favorizate, ni se spune că ajutorul financiar oferit de UE țărilor ACP care furnizează banane trebuie acum menținut. Mai ales în vremuri în care UE însăși luptă împotriva crizei economice, această manieră de utilizare a instrumentului de flexibilitate trebuie respins.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Din cauza mecanismelor comerciale în schimbare, mai ales a liberalizării comerțului în cadrul OMC, reducerea marjei preferențiale pentru țările ACP exportatoare de banane a avut un impact negativ.

Comisia Europeană propune, prin urmare, susținerea principalelor țări ACP, exportatoare de banane, prin stabilirea de măsuri de însoțire pentru sectorul bananelor (BAM), cu un buget total de 190 de milioane de euro pentru o durată de 4 ani (2010-2013). Obiectivul acestei asistențe este susținerea exportatorilor de banane din țările ACP în vederea lansării de programe de ajustare. Deși chestiunea sectorului de banane este una de termen lung, finanțarea BAM rămâne problematică.

Comisia și Consiliul nu au integrat această chestiune în rubrica 4 a cadrului financiar multianual (CFM) pentru perioada 2007-2013, iar Comisia pentru dezvoltare consideră că propunerea nu este compatibilă cu plafonul prevăzut pentru rubrica 4 din cadrul financiar multianual și solicită Comisiei să efectueze modificări substanțiale la această rubrică ori să o înlocuiască cu un alt text.

Proiect de buget general al Uniunii Europene – exercițiul financiar 2011

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sunt încântată de proiectul de buget pentru anul 2011, care se află astăzi în discuție, pentru că tratează exact prioritățile menționate. Pentru prima dată, Parlamentul se află pe picior de egalitate cu Consiliul cu privire la aceste chestiuni. Acesta este primul buget ulterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Din acest motiv și din cauza crizei prin care trece Europa, este important ca procesul de reconciliere se va încheia cu succes. Este vital ca Uniunii Europene să îi fie alocat un buget pentru punerea în aplicare a domeniilor prioritare și a noilor competențe conferite acesteia prin tratat. Este important să luptăm pentru convingerile noastre și pentru un buget vizionar în perioada de criză. Propunerea Parlamentului reflectă această ambiție. Pe de altă parte, valorile propuse de Consiliu ilustrează austeritatea bugetelor adoptate la nivel național în cadrul Uniunii Europene. Cu toate acestea, Uniunea Europeană trebuie să aibă capacitatea de a reacționa la schimbări ale politicii cauzate de dificultăți majore. UE are datoria de a prezenta un buget european ambițios, care poate contribui la redresarea economică. Numai prin consolidarea unor domenii, precum știința și inovarea, și prin contribuția la creșterea economică și la crearea mai multor locuri de muncă de calitate, putem transforma Europa într-un spațiu de viață și de muncă mai atractiv.

  Ole Christensen, Dan Jørgensen, Christel Schaldemose și Britta Thomsen (S&D), în scris. – (DA) Noi, social-democrații danezi din Parlamentul European, am votat în favoarea amendamentelor 700, 701 și 706 la buget. Am făcut acest lucru, chiar dacă în comentarii există un pasaj în care se indică faptul că UE ar trebui să se îndrepte către o economie cu emisii scăzute de carbon. Suntem cu toții conștienți că susținătorii energiei nucleare încearcă să folosească acest termen pentru a ascunde faptul că vorbesc, de fapt, despre o economie în care energia nucleară joacă un rol predominant ca sursă de energie. Am dori să subliniem faptul că noi credem că este o idee foarte nepotrivită să folosim resursele UE pentru energia nucleară și cu această condiție am votat în favoarea modificării.

  Anne E. Jensen (ALDE), în scris. – (DA) În votul privind bugetul UE pentru anul 2011, Partidul Liberal Danez a votat împotriva unei serii de amendamente privind eliminarea banilor pentru restituirile la export. Cheltuielile pentru restituirile la export sunt stabilite prin lege și, prin urmare, vor fi plătite indiferent de suma specificată în buget. Cu toate acestea, dacă nu sunt specificate în bugetul UE, aceste cheltuieli vor trebui plătite de către fiecare stat membru. Într-un moment în care bugetele naționale sunt reduse, ar fi iresponsabil, din punct de vedere economic, să împovărăm statele membre cu aceste cheltuieli suplimentare semnificative. Partidul Liberal Danez este încântat de reducerea considerabilă a subvențiilor UE pentru export din ultimii ani și va continua să depună eforturi pentru a determina modificarea legislației aferente astfel încât eliminarea progresivă să poată continua. De asemenea, Partidul Liberal Danez a votat împotriva declarației care împiedică plata unei prime speciale pentru masculii din specia bovină folosiți în coride.

Motivul pentru care Partidul Liberal Danez a votat împotriva acestei propuneri este că această primă se plătește numai în Danemarca, Suedia și Slovenia, unde, după cum știm, nu au loc coride. În cele din urmă, Partidul Liberal Danez a votat împotriva alocării sumei de 300 de milioane de coroane daneze fondului european pentru produsele lactate. Prețurile produselor lactate au crescut în ultimul an și, în acest context, Comisia a concluzionat că, în temeiul normelor actuale, nu va fi posibil ca banii să fie plătiți dintr-un astfel de fond.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea amendamentului la buget, care plasează în rezervă o parte din bugetul pentru 2011 destinat Colegiului European de Poliție (CEPOL). Salut votul în sesiune plenară care, cu 611 voturi pentru, 38 împotrivă și 6 abțineri, consolidează poziția Parlamentului cu privire la CEPOL. Într-adevăr, Parlamentul va permite eliberarea creditelor rezervate, dacă primește informații satisfăcătoare din partea agenției cu privire la verificarea descărcării de gestiune pentru anul 2008.

Aceste cerințe sunt clare: informarea Parlamentului cu privire la rezultatele anchetei derulate de OLAF; publicarea listei cu membrii Consiliului de administrație; furnizarea unui raport final întocmit de un auditor extern cu privire la creditele utilizate pentru finanțarea cheltuielilor private; și efectuarea de modificări în cadrul Consiliului de administrație în vederea evitării repetării acestei situații pe viitor. Sper mult că CEPOL va reacționa cu promptitudine și își va dovedi bunăvoința de a coopera pe deplin cu Parlamentul.

  Marit Paulsen, Olle Schmidt și Cecilia Wikström (ALDE), în scris. – (SV) O Europă modernă și puternică are nevoie de un buget orientat spre viitor și spre creștere, situația economică necesitând, în același timp, reflecție și moderație. Prin urmare, am ales să păstrăm o linie ce vizează restricționarea bugetului, concentrându-ne pe investiții ample în cercetare, dezvoltare și inovare, care conduc la creștere economică și la crearea de locuri de muncă, în conformitate cu strategia Europa 2020. Dat fiind că dorim să vedem o Europă sustenabilă din punct de vedere economic, social și climatic, am votat în favoarea investițiilor în mediu și în capitalul uman și a controlului piețelor financiare, dar întotdeauna în limitele resurselor existente.

Un procent nejustificabil de mare din buget este încă utilizat pentru politica agricolă a UE, iar dificultățile viitoare nu vor fi soluționate aplicând politici desuete. Prin urmare, am votat împotriva fondului propus pentru produse lactate, în valoare de 300 de milioane de euro și am prezentat propunerea noastră de a aboli subvențiile UE pentru export destinate produselor agricole, de exemplu, precum și subvențiile pentru cultivarea tutunului. Având în vedere că fiecare trebuie să facă un efort în această perioadă economică dificilă, am votat și în favoarea reducerii costurilor de administrare a UE.

Raport: Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, Helga Trüpel (A7-0284/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Având în vedere redresarea fragilă a zonei euro și nivelul redus al finanțelor publice din multe state membre, bugetul, dacă este folosit cu atenție, poate stimula redresarea economică, dar trebuie să știm cum să facem acest lucru la nivel optim. În ceea ce privește cetățenii, trebuie remarcată creșterea din cadrul rubricii „Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă” și al rubricii „Coeziune pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă”, deși există reduceri la nivelul educației și formării. Există o creștere notabilă în cadrul Fondului social european (FSE), dar este regretabil că numai 1,4 % din fonduri se alocă punerii în aplicare a politicii sociale, în care domeniul sănătății cunoaște o reducere de 15,77 de milioane de euro în anul 2010. În domeniul dezvoltării regionale, există o creștere de aproximativ 3,2 %, considerată a fi esențială. În ceea ce privește agricultura, trebuie notată extrema volatilitate din sectorul produselor lactate, subliniind nevoia unei abordări permanente în vederea soluționării acestei chestiuni, și anume printr-un fond destinat acestui sector. În ceea ce privește pescuitul, există o reducere regretabilă a sumelor alocate politicii comune din domeniul pescuitului (PCP).

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Bugetul UE pentru anul 2011 este creat să susțină profitabilitatea marilor întreprinderi și atacul brutal al monopolurilor și guvernelor burgheze asupra drepturilor la muncă și a drepturilor sociale ale lucrătorilor. Acesta asigură chiar și mai mult capital mobil, subvenții și facilități pentru grupurile de monopol, pe lângă cele aproximativ 5 trilioane deja oferite acestora de către guvernele burgheze naționale în vederea consolidării poziției lor în cadrul inexorabilei concurențe dintre imperialiști, cu scopul clar al revitalizării sistemului capitalist. Abordarea de bază în cadrul bugetului vizează, pe de o parte, asigurarea fondurilor pentru capital și, pe de altă parte, reducerea oricăror cheltuieli – deja derizorii – cu lucrătorii, cu întreprinderile comerciale și artizanale mici, cu fermele de nivel mediu și cu tinerii, precum și asigurarea chiar și a mai multor fonduri pentru intervenția imperialistă a UE și pentru mecanismele pe care aceasta le folosește pentru a reprima și persecuta oamenii.

Primul buget aprobat de Parlamentul European, cu pretinsele sale competențe consolidate prin Tratatul de la Lisabona, este demn de natura sa reacționară. Încă o dată se dovedește că Parlamentul European servește cu încredere nevoile și interesele monopolurilor și este profund ostil lucrătorilor și nevoilor de bază. Mișcarea clasei muncitoare, clasa populară, trebuie să se intensifice, astfel încât lucrătorii să nu plătească prețul crizei capitaliste.

  Liam Aylward, Brian Crowley și Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) În ultimii ani nivelul volatilității pe piețele internaționale ale produselor lactate a fost în creștere. Fondul excepțional de 300 de milioane de euro acordat sectorului produselor lactate în bugetul pentru anul 2010 a fost folositor, în special, pentru producătorii de produse lactate, care au fost foarte afectați de criză. Am votat în favoarea unei noi linii bugetare astfel încât să existe un fond pentru produse lactate care să susțină inovarea, diversificarea și restructurarea și să crească capacitatea de negociere a producătorilor de produse lactate, astfel încât să fie soluționate dezechilibrele din lanțul de aprovizionare cu alimente. În plus, salutăm ceea ce spune raportul cu privire la susținerea acordată programului de distribuire a laptelui în școli, precum și propunerea Comisiei cu privire la majorarea fondurilor aferente acestui program și a fondurilor pentru programul de distribuire a fructelor în școli.

Scopul politicii agricole comune este de a asigura securitatea aprovizionării cu alimente, de a proteja mediul și biodiversitatea și de a asigura un venit corespunzător pentru producătorii agricoli. În această privință, salutăm ceea ce se menționează în raport cu privire la solicitarea adresată Comisiei în vederea includerii unei rezerve de lichidități în bugetul pentru anul 2011 în cazul unei volatilități sporite pe piețe în acest an, precum și a reducerii sarcinii birocratice și a îmbunătățirii și clarificării accesului la finanțare.

  George Becali (NI), în scris. − (RO) Sunt de acord cu colegii deputați care nu susțin reducerile bugetare propuse de Consiliu. Cel mai bun argument este situația statelor membre care au procedat așa în plan intern. Mă refer în mod special la România. Presiunea asupra consumului, înghețarea lui, nu ne-a scos din criză, ci a generat o presiune socială fără precedent. Sunt de acord apoi cu creșterea de 300 de milioane de euro pentru fondul de lapte. Am avut aceeași atitudine de susținere a alocărilor financiare suplimentare de-a lungul întregii perioade de criză europeană la acest produs. Susțin puternic ideea mecanismului de stabilizare europeană și nevoia ca cele două noi linii bugetare create să fie concrete, acoperite cu cifre și nu goale ca acum, pentru ca acest instrument de intervenție europeană să devină concret, nu doar teoretic. Sper ca, în cadrul concilierii, punctul de vedere al Parlamentului să fie respectat, să se ajungă un acord cu Consiliul și să putem da votul în noiembrie pentru bugetul Uniunii pe anul 2011.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. – (CS) Pentru prima dată în istoria sa, Parlamentul European a discutat proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru anul 2011 în conformitate cu noile norme stabilite prin Tratatul de la Lisabona. O serie de modificări adoptate de către plenul Parlamentului arată clar faptul că nivelul de control și de funcționare democratică a Uniunii Europene a crescut. În ceea ce privește îmbunătățirea procedurilor democratice, dar și structura bugetului, am susținut această propunere.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului pentru că sunt de acord cu prioritățile orizontale stabilite de acesta pentru anul 2011 în domeniile tineretului, educației și mobilității, care necesită, în temeiul a diferite politici, o investiție intersectorială specifică ca mijloc de promovare a creșterii economice și a dezvoltării în UE. Sunt de acord cu propunerea de creștere a finanțării pentru toate programele legate de aceste priorități, și anume pentru programele Învățare continuă, PESSOA și Erasmus Mundus. De asemenea, sunt de acord că mobilitatea în cadrul ocupării forței de muncă a tinerilor este un instrument esențial pentru asigurarea dezvoltării unei piețe a muncii competitive și dinamice și, în stadiul actual, necesită consolidare. Salut majorarea fondurilor destinate Serviciului european pentru ocuparea forței de muncă și, prin urmare, susțin cu tărie lansarea acțiunii pregătitoare „Primul tău loc de muncă în străinătate”, al cărei scop este de a ajuta tinerii să intre pe piața forței de muncă și să câștige acces la locuri de muncă pentru lucrători calificați în alt stat membru, ca un prim pas către un program neuniversitar specific, destinat mobilității tinerilor.

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Acest buget nu se ridică la nivelul necesităților Uniunii Europene pentru a ieși din recesiune, pentru a conduce la redresare economică și pentru a face față responsabilităților care îi revin în ceea ce privește solidaritatea. Din acest punct de vedere, regret faptul că propunerea înaintată de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European în vederea creării unei linii de „resurse proprii” finanțate dintr-un impozit pe operațiunile financiare a fost respinsă, destul de ușor, de către Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat). Această diferență între ceea ce spune și ceea ce face dreapta este revoltătoare, dat fiind că de luni de zile aceasta spune cetățenilor și mediei că susține acest impozit. Cu toate acestea, când este vorba despre vot și când Parlamentul European are puterea de a o materializa, chiar aceștia sunt oamenii care vor să vadă această propunere îngropată. Deși Uniunea Europeană se extinde și îi sunt conferite din ce în ce mai multe competențe, resursele de care aceasta dispune scad. Acesta este un semnal negativ pentru redresarea economică, pentru ocuparea forței de muncă în Europa, în general, și pentru cetățenii europeni, în special.

  Anna Maria Corazza Bildt, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark și Anna Ibrisagic (PPE), în scris. – (SV)Am dori ca prioritățile UE privind bugetul să se concentreze mai mult pe viitor, pe concurența sporită, pe investiții în infrastructură și cercetare, decât pe sprijinirea politicii agricole. Astăzi am aderat la prioritățile noastre, votând pentru securitate juridică, credite mai mari pentru cercetare și mai mulți bani pentru măsuri în domeniul schimbărilor climatice, dar și pentru reducerea creditelor destinate subvențiilor agricole, subvențiilor pentru export și fondurilor pentru produsele lactate și cultivarea tutunului. Deși nu a cuprins toate prioritățile pe care ne-ar fi plăcut să le vedem, am votat, desigur, în favoarea bugetului UE pentru anul 2011.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Tocmai am adoptat bugetul pentru anul 2011, pe care l-a dorit Parlamentul European. Acest vot ne-a permis să ne reafirmăm prioritățile orientate către categoriile cele mai sărace, pentru care s-a solicitat un pachet de 100 de milioane de euro,și către producătorii de lactate, pentru care am dori ca fondul destinat sectorului laptelui să se aplice în continuare.

Întreprinderile aflate în situații dificile ar trebui, de asemenea, să primească în continuare sprijin de la Fondul european de ajustare la globalizare, care ar trebui să fie permanent și să aibă buget propriu. În cele din urmă, am dori să vedem că bugetului european îi sunt acordate resurse proprii și că se introduce, în cele din urmă, un impozit pe operațiunile financiare.

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. – (FR) Într-un moment în care statele, comunitățile locale, contribuabilii și întreprinderile acceptă sacrificii financiare, Uniunea nu poate evita implicarea sa în acest proces just. Creșterile disproporționate, pe care unii doresc să le vadă în cadrul bugetului Uniunii, nu sunt acceptabile. Aceasta nu înseamnă că este momentul să reducem cheltuieli esențiale din punct de vedere strategic, precum cele pentru politica agricolă comună, datorită căreia ne bucurăm de independență la nivelul produselor alimentare și beneficiem de o sursă de export (și, prin urmare, de venituri).

Pe de altă parte, acesta ar fi un moment bun pentru a pune sub semnul întrebării scutirile de contribuții de care se bucură anumite state din motive istorice și a căror existență nu mai este justificată astăzi. Ideea unui impozit european nu poate fi luată în considerare în contextul actual: mai întâi trebuie redusă presiunea fiscală exercitată asupra statelor membre.

  Philippe de Villiers (EFD), în scris. – (FR) Parlamentul European a vorbit despre proiectul de rezoluție legislativă referitor la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011.

Analiza efectuată de Parlamentul European cu privire la bugetul general al Uniunii Europene ne-a permis întotdeauna să vedem mai clar în ce fel competențele acestei Uniuni au fost extinse în timp și, invers, cum statele membre și-au pierdut suveranitatea.

Acest raport ilustrează clar presiunea fiscală la care vor fi supuși contribuabilii. Deși este clară deziluzia cetățenilor în ce privește Uniunea Europeană, aceasta își majorează totuși bugetul cu 6 % pentru a finanța politici pe care și le-a arogat. De ce este necesară această majorare, când între 10 % și 15 % din resurse rămân nefolosite, iar Comisia solicită moderație în toate statele membre?

  Diane Dodds (NI), în scris. – Cred că orice propunere de majorare a bugetului UE este inacceptabilă, pe baza faptului că nu pot justifica alegătorilor mei o creștere a cheltuielilor Uniunii Europene cu aproximativ 6 % în anul 2011. Astăzi, ministrul de finanțe al Regatului Unit planifică reduceri drastice în cadrul sectorului public – reduceri pe care UE le-a recomandat statelor membre. Totuși, în același timp, aceeași UE consideră adecvată majorarea bugetului său cu 6 %. „Faceți cum spun, nu cum fac eu”, pare să fie politica oficială a Uniunii Europene. Consider această politică inacceptabilă.

Nu aș putea să îmi privesc în ochi alegătorii, dintre care unii își vor pierde, cu siguranță, locurile de muncă ca urmare a reducerilor cheltuielilor din Regatul Unit, și să le spun că deputații în Parlamentul European au cheltuit și mai mult din banii lor în mod judicios – și să nu uităm că sunt banii lor –, umplând visteriile SEAE, Europol și reglementând tot mai mult serviciile financiare. Și cu siguranță nu aș putea justifica nici creșterea bugetului de reprezentare pentru Parlament. De aceea, am votat împotriva acestui buget. Ceilalți vor trebui să justifice motivele pentru care l-au susținut.

  Lena Ek (ALDE), în scris. – (SV) O Europă modernă și puternică are nevoie de un buget orientat spre viitor și spre creștere, situația economică necesitând, în același timp, reflecție și moderație. Prin urmare, am ales să păstrez o linie care vizează restricționarea bugetului, concentrându-mă pe investiții ample în cercetare, dezvoltare și inovare, care conduc la creștere economică și la crearea de locuri de muncă, în conformitate cu strategia Europa 2020. Dat fiind că doresc să văd o Europă sustenabilă din punct de vedere economic, social și climatic, am votat în favoarea investițiilor în mediu și în capitalul uman și în favoarea controlului piețelor financiare, dar întotdeauna în limitele resurselor existente.

Un mare parte din buget este alocată politicii agricole a Uniunii Europene. Din nefericire, structura actuală a politicii agricole comune este rar axată pe soluționarea dificultăților din viitor. Zonele rurale prospere sunt foarte importante. Cu toate acestea, continuarea subvențiilor la export și a subvențiilor pentru cultivarea tutunului nu reprezintă calea de urmat. Avem nevoie, în schimb, de condiții rezonabile de producere a alimentelor în Europa, de o protecție decentă a animalelor și de stimulente pentru agricultori pentru a produce energie verde. Având în vedere că fiecare trebuie să facă un efort în această perioadă economică dificilă, și eu am votat și în favoarea reducerii costurilor de administrare a UE.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson și Marita Ulvskog (S&D), în scris. – (SV) Noi, social-democrații suedezi, am votat astăzi în favoarea proiectului de buget al UE pentru anul 2011. Este un buget moderat, dar cuprinde, de asemenea, investiții necesare în domeniile cercetării, energiei și inițiativelor pentru tineret, permițând instituirea noului Serviciu de acțiune externă al UE și a unor noi autorități de supraveghere financiară.

Cu toate acestea, este și un buget în cadrul căruia multe dintre noile priorități ale UE duc lipsă de finanțare rezonabilă, de exemplu noua strategie a UE pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă (UE 2020), politica în domeniul schimbărilor climatice, politica externă a UE și politica privind ajutoarele, în special ajutoarele pentru Palestina.

Pentru a menține bugetul la un nivel redus, am propus mai multe reduceri în ceea ce privește ajutorul pentru agricultura UE, dar acestea au fost respinse în cadrul votului. Am votat și pentru examinarea sistemului de resurse proprii al UE, inclusiv a taxei pe tranzacțiile financiare. Indiferent de forma pe care o poate lua, un nou sistem privind venitul UE trebuie să fie neutru din punctul de vedere al bugetului și să respecte competențele statelor membre în domeniul impozitării.

În ceea ce privește bugetul propriu al Parlamentului, credem că acele comisii cărora le revine un volum mai mare de muncă ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona trebuie consolidate. Acest lucru justifică o creștere la nivelul personalului din cadrul secretariatelor Parlamentului și ale grupurilor. Cu toate acestea, nu suntem de părere că deputații au nevoie de mai mult personal. Parlamentul a decis acum să mențină creditele pentru o creștere la nivelul indemnizațiilor asistenților în rezervă, iar acestea nu ar trebui eliberate dacă nu sunt îndeplinite toate condițiile. Am fi preferat să fi văzut resursele Parlamentului majorate prin redistribuiri și măsuri de creștere a eficienței, nu prin majorarea bugetului total.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Bugetul UE este vital pentru derularea activităților UE și, mai ales în vremuri de criză, pentru alocarea eficientă a fondurilor legate de politica de coeziune.

Cred că Consiliul nu ar trebui să reducă aceste fonduri în mod arbitrar, după cum s-a remarcat în ceea ce privește unele priorități, cum ar fi fondurile alocate pentru inovare, și obiective de creștere economică și competitivitate. Consiliul a redus creditele de angajament cu 0,55 % și creditele de plată cu 2,77 %, aprobând un buget final de 141,8 miliarde de euro pentru creditele de angajament și de 126,5 miliarde de euro pentru creditele de plată, ceea ce poate fi deosebit de grav dacă influențează creșterea economică și competitivitatea din Europa.

Prin urmare, susțin decizia Parlamentului de menținere a fondurilor inițiale alocate acestor domenii.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, distincția dintre cheltuielile obligatorii și cele neobligatorii a fost eliminată, ceea ce înseamnă că Parlamentul și Consiliul devin coresponsabili pentru toate cheltuielile Uniunii Europene, asupra cărora decid împreună. În plus, procedura bugetară anuală devine o procedură legislativă specială cu un buget aprobat printr-un regulament, care poate fi considerată drept o procedură de codecizie specială sau, pentru a nu exista confuzii, drept o decizie comună a Parlamentului și a Consiliului. Bugetul pentru anul 2011 propus de Parlament este ambițios, inteligent și respectă angajamentele asumate de acesta într-un mod riguros și realist. Considerăm ca fiind prioritare politicile privind tineretul, educația, mobilitatea, formarea, cercetarea, competitivitatea și inovarea. Aș dori să subliniez acțiunea pregătitoare în care am fost implicat personal: „Primul tău loc de muncă în străinătate” Aceasta va spori mobilitatea tinerilor în UE și va contribui la combaterea șomajului. Acest buget al UE continuă să se ridice la aproximativ 1 % din venitul național brut. Aceasta demonstrează clar nevoia de revizuire a cadrului financiar multianual, date fiind marjele strânse privind rubricile acestuia și, în special, privind rubricile 1A, 3B și 4. De asemenea, este evident că trebuie să aibă loc urgent o dezbatere privind necesitatea unor noi resurse pentru bugetul Uniunii.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Suntem de acord cu criticile aduse reducerilor arbitrare și a celor efectuate de Consiliu cu privire la proiectul de buget, aducându-l în 2011 la o valoare cu aproximativ 7 miliarde de euro mai mică decât s-a convenit în cadrul financiar multianual (CFM), stabilit pentru perioada 2007-2013. Este cu atât mai mult de neacceptat cu cât suma convenită în cadrul financiar multianual este deja una extrem de mică, compromițând, încă de la început, orice coeziune economică și socială. Astfel, acesta accentuează efectele dăunătoare ale politicilor aplicate de UE.

Așadar, suntem de părere că reevaluarea substanțială a bugetului este absolut necesară, alături de revizuirea imediată a limitelor maxime ale cadrului financiar multianual actual. Totuși, această critică nu ne poate convinge să acceptăm intenția de a „lisaboniza” bugetul menționat în raport, ceea ce ar conduce la menținerea acestuia în subordinea pilonilor fundamentali ai Tratatului de la Lisabona: neoliberalismul, federalismul și militarismul. Cu alte cuvinte, să servească în continuare, în mod esențial, acelorași politici care au determinat criza profundă cu care se confruntă în prezent lucrătorii și populația Europei. Avem nevoie – începând cu consolidarea imperioasă a bugetului Uniunii, bazată pe contribuții din partea statelor membre în funcție de venitul lor intern brut – de abandonarea acestor politici și de un angajament autentic față de coeziune, progres social și conservarea mediului.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la data de 1 decembrie anul trecut. Acesta conferă noi competențe Uniunii Europene: deci, noi ocazii de a cheltui bani. Nimeni sau aproape nimeni de aici nu are decența de a sublinia faptul că este scandalos să se ceară o majorare a resurselor alocate Uniunii Europene sau crearea unui nou impozit, în momentul în care statelor membre li se comandă să practice austeritatea și să îți reducă propria protecție socială.

În Franța, Europa are un cost direct enorm: 8 miliarde de euro pe an, o cifră aflată în permanentă creștere. Cu alte cuvinte, aceasta reprezintă cea mai mare parte din deficitul securității sociale, de exemplu. Costurile indirecte sunt și mai mari, în ceea ce privește șomajul, ritmul moderat al creșterii economice, strămutarea și așa mai departe, asociate cu politicile europene. Bugetul european nu este complementar bugetelor naționale; este în concurență cu acestea și le atacă. Sistemele de cofinanțare din cadrul politicii structurale, care nu sunt nimic altceva decât o manifestare a patronajului, reprezintă, de asemenea, un stimulare a cheltuielilor. O circumstanță agravantă este aceasta: timp de 15 ani, Curtea de Conturi Europeană nu a putut aproba gestiunea, de către Comisie, a acestor zeci de miliarde de euro. Cred că este momentul să punem capăt acestei situații.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am susținut rezoluția Parlamentului European privind proiectul de buget general al UE pentru anul 2011. Dacă dorim să putem aborda prioritățile politice ale Uniunii Europene, noile cheltuieli determinate de criza economică și noile competențe conferite prin Tratatul de la Lisabona, trebuie să susținem un proiect de buget ambițios, capabil să asigure investițiile necesare creării unui număr mai mare de locuri de muncă și revenirea la o creștere economică sustenabilă sau, cu alte cuvinte, un buget corespunzător unei Europe așa cum ne-o dorim.

Consiliul ar dori să reducă bugetul Uniunii pentru că statele membre se confruntă cu deficite substanțiale. De aceea am introdus o nouă rubrică în buget pentru resursele proprii ale Uniunii, astfel încât bugetul să nu depindă atât de mult de contribuțiile naționale. Regretăm faptul că modificarea privind stabilirea unui impozit pe operațiunile financiare a fost, încă o dată, respinsă de cei de dreapta.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Susțin propunerile Parlamentului European cu privire la proiectul de buget pentru anul 2011. Domeniile politice importante și opiniile individuale au fost luate în considerare în cadrul raportului. Parlamentul recunoaște că, în viitor, Uniunea Europeană nu își poate îndeplini misiunile extinse și diverse cu mai puțin resurse financiare. Acest lucru este valabil, mai presus de toate, în agricultură. În avizul său privind bugetul pentru anul 2011, Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală și-a exprimat deja îngrijorarea privind ipotezele prea optimiste ale Comisiei în ceea ce privește planificarea și utilizarea resurselor nefolosite. Proiectele europene de cercetare de mare amploare sunt legate, din punct de vedere financiar, de recuperări, al căror volum nu este cunoscut în avans. Comisiei i se solicită asigurarea, pe viitor, a unei finanțări pe termen lung a cercetării și dezvoltării, precum și elaborarea de planuri exacte de finanțare. Recuperările financiare din domeniul agricol ar trebui folosite în scopul lor inițial.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − (RO) Am votat pentru acest raport întrucât Parlamentul European identifică printre cele mai importante priorități ale sale politicile din domeniul tineretului, educației și mobilității. La rândul meu, am susținut în mai multe rânduri că acestea sunt părți esențiale și necesare ale strategiei UE de redresare economică și ale Strategiei Europa 2020. Tineretul, educația și mobilitatea necesită investiții transsectoriale specifice în cadrul politicilor corespunzătoare pentru a favoriza creșterea și dezvoltarea UE.

Susțin așadar necesitatea majorării creditelor pentru toate programele legate de aceste priorități, și anume „Învățarea de-a lungul vieții”, „Oameni” și „Erasmus Mundus”. La fel de necesară este și majorarea creditelor pentru Rețeaua de servicii europene pentru ocuparea forței de muncă. Sprijin în acest scop lansarea acțiunii pregătitoare „Primul tău loc de muncă EURES”, destinată să ajute tinerii să intre pe piața muncii sau să aibă acces la posturi specializate într-un alt stat membru, ca un prim pas în direcția unui program neacademic de mobilitate a tinerilor.

  David Martin (S&D), în scris. – În ceea ce privește voturile individuale, am votat împotriva dispozițiilor care, în opinia mea, au consecințe negative pentru cetățenii și populația Uniunii Europene din țările în curs de dezvoltare. Este inclusă aici finanțarea UE pentru producția de tutun, precum și subvențiile acordate de UE exporturilor de produse agricole, care dăunează țărilor în curs de dezvoltare. De asemenea, am votat împotriva majorărilor liniilor bugetare legate de cheltuieli, de costurile de deplasare și de administrare. Cu toate acestea, salut elementele pozitive în prima lectură a Parlamentului, inclusiv finanțarea dezvoltării economice în regiunile noastre, susținerea pentru cercetare și dezvoltare esențiale și ajutorul sporit pentru teritoriile de peste mări, în conformitate cu obiectivul Regatului Unit de a intensifica asistența destinată dezvoltării. Cred că bugetul UE trebuie să asigure stabilitate pe termen lung față de măsurile de austeritate care sunt introduse de guvernele naționale în Europa. În timp ce guvernele pun în aplicare reduceri drastice, în unele cazuri, cu o perspectivă pe termen scurt, bugetul UE poate asigura stabilitate și planificare pe termen lung pentru a ajuta – prin fonduri precum cele structurale și de coeziune – la crearea de locuri de muncă, poate pune la dispoziție formare la locul de muncă și poate susține economiile europene în procesul de redresare, în special prin asigurarea de fonduri structurale destinate zonelor sărace, afectate cel mai profund.

  Barbara Matera (PPE), în scris. – (IT) Pentru prima dată de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, bugetul european a fost adoptat într-o singură lectură. De asemenea, este prima dată când Parlamentul a exercitat un impact mai mare decât Consiliul asupra procesului decizional. Această competență sporită trebuie totuși să fie însoțită de un înalt simț al răspunderii și de realism, impuse de criza economică persistentă.

Din acest punct de vedere, Comisia pentru bugete a transmis un semnal clar, optând pentru respectarea marjelor impuse de situația financiară actuală și punând în aplicare o politică dură, bazată pe priorități în vederea încurajării creșterii economice, axându-se pe cercetare, inovare și tineret. Salut decizia acestei camere de a urma orientările Comisiei pentru bugete și ale statelor membre, care adesea sunt forțate să se îndatoreze ca urmare a avansurilor excesive de numerar către UE.

Bugetul Uniunii trebuie totuși reanalizat în lumina noilor competențe conferite prin Tratatul de la Lisabona și a nevoii de resurse proprii. Aceste chestiuni necesită fermitate în procesul de conciliere, astfel încât să asigure o susținere financiară adecvată unui astfel de proiect ambițios cum este strategia UE 2020.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Intrarea în vigoare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) a consolidat politicile UE și a creat noi domenii de competență – mai ales Politica externă și de securitate comună (PESC), competitivitate și inovare, spațiu, turism, lupta împotriva schimbărilor climatice, politica socială, politica energetică, justiție și afaceri interne. Aceste noi competențe presupun un buget care va permite punerea lor în aplicare și astfel, va solicita tuturor organismelor cu autoritate bugetară să fie coerente și consecvente în ceea ce privește competențele lor financiare sporite. Prin urmare, trebuie să asigurăm Comunității un buget cu fondurile necesare care să îi permită să își atingă obiectivele stabilite pentru 2014, astfel încât strategia Europa 2020 să nu fie compromisă. Desigur, în această situație de criză, statele membre opun o anumită rezistență față de mărirea contribuțiilor, dar trebuie să recunoască intențiile UE și nevoia de a nu pune în pericol tot ce s-a realizat în domeniile coeziunii și al integrării.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) O schimbare adusă de Tratatul de la Lisabona vizează structurile financiare ale UE, în special cadrul financiar multianual (CFM) și procedura bugetară anuală. Tratatul transformă CFM într-un act obligatoriu din punct de vedere juridic și stipulează că acesta trebuie prevăzut de Consiliu, hotărând în unanimitate după obținerea avizului conform al Parlamentului European. Nu mai există distincția între cheltuielile obligatorii și cele neobligatorii în cadrul deciziilor pentru care autoritățile bugetare sunt, în prezent, coresponsabile, procesul fiind simplificat corespunzător. Faptul că Parlamentul are acum drept de codecizie cu privire la întregul buget consolidează controlul democratic.

Sunt, de asemenea, luați în considerare, pași suplimentari în vederea simplificării birocrației. Este important ca Parlamentul European, în calitate de unică instituție a UE aleasă prin sufragiu universal, să aibă competențe bugetare consolidate, astfel încât să poată influența deciziile importante ale UE, precum solicitarea de reducere a costurilor în cazul noului Serviciu de acțiune externă. Cu toate acestea, nu pot susține tendințele de centralizare.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea proiectului de buget pentru că sunt de acord cu poziția generală și cu conținutul acestuia. Sunt de acord cu plafoanele restabilite în corelație cu reducerile aplicate de Consiliu. Cred că acest vot este extrem de important și aplaud poziția exprimată de Parlament, care, își folosește cu adevărat noile prerogative. Într-adevăr, datorită noii proceduri bugetare introduse odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul își poate afirma importanța și competențele în legătură cu Consiliul, apărând un buget solid și ambițios care, în același timp, este robust, fiind conștient de faptul că, pentru a relansa economia Uniunii Europene – greu încercată de recenta criză economică și financiară – sunt necesare investiții importante în sectoare-cheie, precum cercetare și inovare tehnologică.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Proiectul inițial de buget înaintat Comisiei pentru cultură și educație de către Comisia pentru bugete s-a dovedit insuficient pentru că nu a reușit să adopte măsuri ambițioase în vederea atingerii obiectivelor primordiale ale strategiei UE 2020 în domeniile educației, formării și mobilității. Pentru mai multă precizie, comisia competentă a adoptat inițial poziția Comisiei și a Consiliului și a propus înghețarea creditelor pentru programele de învățare continuă, educație și de dezvoltare a unui spirit întreprinzător în rândul tinerilor. Cu toate acestea, este încurajator faptul că, în urma opoziției și a îngrijorării exprimate de membrii Comisiei pentru cultură și educație cu privire la degradarea politicilor privind instruirea și formarea, în special într-un moment în care șomajul este în creștere și cauzează probleme în numeroase state membre ale Uniunii Europene, Comisia pentru bugete a depus amendamentele necesare – pe care le-am susținut –, aceasta majorând creditele planificate inițial (de exemplu, în cazul articolului 150202 privind programele de învățare continuă).

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European, întrucât sunt de acord cu prioritățile orizontale ale Parlamentului pentru anul 2011, în special în domeniile referitoare la tineret, educație și mobilitate, care necesită, în cadrul diverselor politici, investiții specifice între sectoare, ca mijloc de promovare a creșterii și dezvoltării în UE. Sunt de acord cu majorarea propusă pentru finanțarea tuturor programelor referitoare la aceste priorități, și anume programele PESSOA, Erasmus Mundus și în domeniul învățării continue.

De asemenea, consider că mobilitatea ocupării forței de muncă tinere este un instrument esențial pentru asigurarea dezvoltării unei piețe a muncii competitive și dinamice în Europa și că trebuie astfel consolidată. De aceea, salut creșterea fondurilor destinate Serviciului european pentru ocuparea forței de muncă și sprijin întru totul lansarea proiectului pilot „Primul tău loc de muncă în străinătate”, care are ca scop ajutorarea tinerilor să intre pe piața muncii sau să obțină acces la locuri de muncă calificate în alt stat membru, ca un prim pas spre un program neuniversitar special pentru mobilitatea tinerilor.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) 142 650 de miliarde de euro – acesta este bugetul pentru exercițiul financiar 2011, adoptat de Parlamentul European astăzi la prânz. Un buget restrâns, care este practic identic cu cel propus de Comisia Europeană și adoptat potrivit situației de austeritate. Cu toate acestea, știm cu toții că Europa nu poate face mai multe și mai bine cu bani mai puțini.

De aceea, eu, alături de alți câțiva deputați și de comisarul european pentru programare financiară și buget, dl Lewandowski, solicit ca Uniunea Europeană să își aloce propriile resurse. Un mecanism financiar care să garanteze autonomia și libertatea de acțiune în ceea ce privește statele membre care, în situație de criză sau nu, au abandonat demult ideea de a oferi Europei mijloacele pentru ambițiile sale. Văd cel puțin două motive pentru a nu mai reduce bugetul european.

Primul decurge din intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și din noile competențe ale Europei în domeniile politicii externe, al energiei, al supravegherii financiare, pentru a menționa doar câteva dintre acestea. Al doilea se referă la noua strategie 2020, al cărei scop este de a readuce Europa pe calea cea bună spre o creștere durabilă, proiecte importante și inovare. Noi provocări și competențe vor trebui să fie bine finanțate. Acest lucru ne duce înapoi către unica soluție – finanțarea directă a Uniunii Europene.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Dezbaterea privind bugetul din acest an subliniază din nou necesitatea de a conveni asupra unui sistem serios de resurse proprii pentru UE. Disputele anuale între instituțiile europene asupra bugetelor duc la o luare haotică a deciziilor și creează o abatere neplăcută, care ar putea fi atât de ușor evitată printr-un sistem de resurse proprii, cum ar fi alocarea unei părți din veniturile provenite de la o taxă europeană asupra tranzacțiilor financiare, de la o taxă pe carburantul de aviație sau o taxă pentru emisiile de carbon pentru a finanța bugetul UE. În ciuda acestui fapt, votul de astăzi reprezintă, în linii mari, un echilibru între răspunsurile la cererile suplimentare create de Tratatul de la Lisabona și limitarea sporirii bugetelor UE, ca reacție la dificultățile bugetare actuale.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL) , în scris. – (SV) Am ales să mă abțin în ceea ce privește decizia referitoare la proiectul de buget al Parlamentului. Consolidarea programului Daphne, care abordează violența împotriva femeilor, este un lucru îmbucurător. De asemenea, sunt încântată de faptul că Parlamentul respinge propunerea Comisiei și a Consiliului de reducere a asistenței financiare acordată Autorității Palestiniene. Cu toate acestea, aș dori să subliniez de asemenea că eu consider că Parlamentul acționează în mod iresponsabil prin acordarea în favoarea sistemului UE și a lui însuși sume atât de mari sub formă de programe și subvenții și ajutoare pentru birocrație, în timp ce statele membre sunt obligate să facă reduceri dure pentru a îndeplini cerințele Pactului de stabilitate – cu alte cuvinte, pactul neoliberal, pe care majoritatea din Parlament îl susține fără rezerve.

Câștigătorul principal este sectorul agricol, în special prin stabilirea unui fond pentru produse lactate de 300 de milioane de euro. Ne va fi penibil de greu, nouă ca deputați europeni, să justificăm această decizie acelor oameni care se luptă cu adversitățile și care demonstrează în țară după țară. De ce aceștia trebuie să aibă de suferit, în timp ce cheltuielile sistemului bugetar al UE sunt total neafectate de realitate?

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Acesta este primul buget al UE pentru care s-a votat în conformitate cu normele prevăzute de Tratatul de la Lisabona chiar în primă lectură. Salut această propunere, deși încă rămân pentru conciliere unele puncte sensibile legate de probleme pe care eu le consider de o importanță majoră, cum ar fi alocarea de fonduri pentru coeziune și agricultură.

Documentul aprobat restabilește propunerea inițială a Comisiei referitoare la secțiunea privind coeziunea pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, după ce Consiliul a redus suma alocată. Deși suma pentru anul 2011 este deja stabilită în cadrul financiar multianual (CFM), cu o limită superioară de 50,65 de miliarde de euro la prețurile actuale, este de remarcat faptul că raportoarea afirmă că această poziție va necesita un nivel al plăților mai ridicat.

De asemenea, salut alocările pentru secțiunea „Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă”, care prevede finanțare pentru cele mai multe dintre propunerile Parlamentului, cum ar fi cele referitoare la întreprinderile mici și mijlocii (IMM) și la programele pentru tineri, educație și mobilitate.

Votez în favoarea acestui document, deși nu include propunerile făcute de către Partidul Popular European (PPE) cu privire la măsurile de intervenție pentru depozitarea de cereale, lapte și produse lactate și lapte praf, care, din păcate, au fost respinse de Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală (AGRI).

  Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE), în scris. – (PL) Abținerea de la vot nu reprezintă o soluție. Cei care sunt absenți greșesc întotdeauna. Cred că rezoluția în ansamblul său cuprinde mult mai multe măsuri bune decât măsuri de o importanță mai mică. Avem nevoie de Serviciul european de acțiune externă. Acesta ar trebui să devină operațional cât mai curând posibil, pentru a spori importanța Europei în lume.

Rezoluția adoptată afirmă că toate statele membre vor fi reprezentate în cadrul serviciului. Acum trebuie să avem grijă ca acest lucru să se întâmple cu adevărat. Acest lucru creează încredere în procesul de instituire a Serviciului de acțiune externă. Ar trebui amintit că Uniunea Europeană a fost construită pe încredere reciprocă și că Polonia a beneficiat foarte mult de pe urma acestui lucru. Am de gând să supraveghez foarte atent procesul.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Salut elementele pozitive ale bugetului pentru anul 2011, care includ finanțare pentru dezvoltare economică în Țara Galilor, sprijin pentru cercetare și dezvoltare și ajutor internațional. Recunosc faptul că sunt necesare cheltuieli suplimentare ca rezultat al înființării Serviciului european de acțiune externă și a unor noi autorități europene de supraveghere, precum și faptul că acestea trebuie susținute în cadrul Consiliului de către toate statele membre, inclusiv de Regatul Unit. Cu toate acestea, mă preocupă cheltuielile într-o serie de domenii, care nu reflectă o utilizare optimă a resurselor sau au consecințe negative pentru cetățenii UE și pentru populația țărilor în curs de dezvoltare. Acestea includ finanțarea europeană pentru producția de tutun și alcool, care intră în conflict cu obiectivele de sănătate ale UE, subvențiile UE pentru exporturile din sectorul agricol, care dăunează țărilor în curs de dezvoltare, precum și creșterile liniilor bugetare referitoare la cheltuieli, deplasări, publicații și alte costuri administrative. În mediul economic actual, este mai important decât oricând să justificăm cheltuielile pentru prioritățile noastre, prin abordarea tuturor cheltuielilor excesive din alte sectoare. Nu m-am simțit în măsură să mă opun acestui buget. În timpul perioadelor economice dificile, să votezi împotriva finanțării vitale pentru o varietate de priorități ar fi o măsură contraproductivă. Cu toate acestea, cred de asemenea că unele creșteri nu sunt justificate și, prin urmare, am luat decizia de a mă abține.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Punctele-cheie ale bugetului UE pentru anul 2011 sunt investițiile în activități de formare, cercetare și inovare, care reprezintă o necesitate, având în vedere situația actuală de pe piața muncii. Reducerea ratei actuale a șomajului în Europa trebuie să fie în centrul fiecărei decizii – inclusiv atunci când vine vorba de punerea efectivă în aplicare a obiectivelor ambițioase ale strategiei Europa 2020. Plasarea tineretului printre priorități în corelație cu programele de formare și de mobilitate este o investiție foarte valoroasă, cu bune oportunități de dezvoltare pentru piața muncii. Există unele creșteri, dar și reduceri – bugetul este un compromis, ca orice decizie luată de mai multe părți. Cu toate acestea, redirecționarea banilor în cercetarea nucleară nu poate fi în interesul cetățenilor din Europa și această sumă ar fi mai bine investită, de exemplu, în sursele de energie regenerabilă.

  Glenis Willmott (S&D), în scris. – Grupul EPLP salută elementele pozitive din poziția Parlamentului în primă lectură, inclusiv finanțarea dezvoltării economice în regiunile noastre, sprijinul pentru cercetare și dezvoltare de o importanță majoră și ajutorul umanitar sporit în teritoriile de peste mări, în conformitate cu obiectivul Regatului Unit de mărire a ajutorului umanitar total pentru dezvoltare în teritoriile de peste mări. De asemenea, recunoaștem că și cheltuielile suplimentare care rezultă din crearea Serviciului european de acțiune externă și a noilor autorități europene de supraveghere sunt esențiale pentru punerea în aplicare a acestor activități noi importante, iar acestea sunt susținute în cadrul Consiliului de către toate statele membre, inclusiv de Regatul Unit. Cu toate acestea, suntem profund preocupați de cheltuielile într-o serie de domenii, care nu reflectă o utilizare optimă a resurselor sau au consecințe negative pentru cetățenii UE și pentru populația țărilor în curs de dezvoltare. Acestea includ finanțare europeană pentru producția de tutun și alcool, care intră în conflict cu obiectivele de sănătate ale UE și subvențiile UE pentru exporturile din sectorul agricol, care dăunează țărilor în curs de dezvoltare, precum și creșterile liniilor bugetare referitoare la cheltuieli, deplasări, publicații și alte costuri administrative. În mediul economic actual, este mai important decât oricând să justificăm cheltuielile pentru prioritățile noastre, prin abordarea tuturor cheltuielilor excesive din alte sectoare. EPLP a votat împotriva rezoluției bugetului final în acest stadiu, pentru a trimite un mesaj clar înaintea negocierilor dintre instituții.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Am marea plăcere de a felicita raportoarea, dna Jędrzejewska, pentru raportul său foarte bine elaborat. Astăzi, pentru prima dată, am adoptat un buget al UE conform dispoziției prevăzute de Tratatul de la Lisabona și, de asemenea, pentru prima dată, nu am depășit limitele financiare stabilite în perspectiva financiară actuală. Cred că soluțiile propuse de dna Jędrzejewska exprimă o abordare realistă și pragmatică într-o perioadă dificilă de criză economică. De asemenea, sunt încântat să observ că bugetul adoptat astăzi întărește prioritățile Parlamentului din punct de vedere financiar.

Raport: Edite Estrela (A7-0032/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Prelungirea concediului de maternitate de la 14 la 20 de săptămâni ar trebui considerată un drept fundamental. Această nouă perioadă nu ar trebui percepută ca o amenințare, chiar și luând în considerare introducerea drepturilor pentru tați. Implicațiile sale pentru cadrul legislativ din diferite state membre sunt neînsemnate, inclusiv impactul acestora asupra economiei, în cazul în care, de exemplu, luăm în considerare posibilitatea de a crea la nivel european locuri de muncă temporare care să promoveze mobilitatea profesională, măsură care poate stimula schimbul de cele mai bune practici și continuarea atribuțiilor profesionale ale femeilor aflate în concediu de maternitate. Garanția unui salariu lunar plătit 100 % în timpul concediului de maternitate, împreună cu prelungirea de la șase luni la un an a perioadei de interzicere a concedierii nu ar trebui puse sub semnul întrebării, ținând seama atât de preocupările demografice, cât și de climatul economic actual. Alte măsuri simple, dar semnificative reprezintă, de exemplu, posibilitatea unui program de lucru flexibil în perioada următoare concediului de maternitate, măsuri de prevenire în ceea ce privește sănătatea și siguranța, precum și extinderea acestor drepturi pentru cuplurile care adoptă copii, promovând astfel un cadru juridic mai echitabil.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Din păcate, în Europa, rata natalității variază de la țară la țară și, de multe ori, nu depinde doar de garantarea protecției drepturilor, dar și de serviciile sociale disponibile mamelor care lucrează, cum ar fi, de exemplu, creșele. Avem încă multe de făcut pentru a concilia viața de familie cu viața profesională.

Sistemul de protecție a maternității în vigoare în Italia este, per ansamblu, în conformitate cu parametrii noi propuși în cadrul directivei, nu doar în ceea ce privește numărul de săptămâni de concediu de maternitate obligatoriu, dar, de asemenea, în ceea ce privește plata 100 % a indemnizației pentru acoperirea veniturilor în timpul perioadei de absență. Este semnificativ faptul că directiva introduce în mod clar concediul de paternitate: un obiectiv important pentru a garanta egalitatea drepturilor între bărbați și femei și pentru a consolida responsabilitățile împărțite între părinți.

  George Becali (NI), în scris. − (RO) Sunt de acord cu extinderea concediului de maternitate la minim 20 de săptămâni și să fie plătit 100%, oferind însă o anumită flexibilitate statelor care dispun deja de prevederi privind acest tip de concediu. Lucrătoarele care își iau concediu de maternitate trebuie să primească salariul integral, 100% din salariul ultimei luni lucrate sau media salariilor lunare. Amendamentele adoptate vor preveni concedierea femeilor însărcinate, de la începutul sarcinii și până la șase luni de la sfârșitului concediului de maternitate. Mai mult, femeile trebuie să aibă dreptul de a se întoarce la poziția lor, sau la o poziție cu aceeași remunerație, aceeași categorie profesională și aceeași fișă a postului ca acele avute înaintea începerii concediului de maternitate.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Concediu de maternitate prelungit, condiții de muncă îmbunătățite ... femeile au fost în centrul dezbaterii de astăzi din Parlamentul European. Optsprezece ani de la prima directivă privind lucrătoarele gravide și lucrătoarele care au născut de curând și/sau care alăptează, situația economică și demografică din Europa s-a schimbat în mod cert. Prin urmare, am votat astăzi în plen pentru modificarea legislației în vigoare privind concediul de maternitate cu scopul de a încuraja ocuparea forței de muncă feminine, permițându-le, în același timp, femeilor să aibă o familie în cele mai bune condiții posibile.

Posibilitatea acordată femeilor de a reconcilia viața de familie cu viața lor profesională, precum și îndeplinirea obiectivelor egalității de gen: este ceea ce oferim astăzi tuturor femeilor europene. Parlamentul European a susținut, cu o majoritate, o perioadă de 20 de săptămâni a concediului de maternitate cu plata integrală a salariului. Prin urmare, acum trebuie să negociem cu statele membre pentru a ajunge la un compromis cu privire la acest text.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. – (ES) Dacă ar trebui să dăm un titlu rezultatelor acestei inițiative, aflând rezultatele votului, acesta ar fi „Rebellion in the halls” („Protest în sălile de ședințe”). Înainte de vot, eram conștienți de rezistența din rândul deputaților din diferite grupuri față de adoptarea prelungirii concediului de maternitate la 20 de săptămâni, față de obligația de a le plăti persoanelor aflate în această situație salariul integral, față de extinderea măsurilor în cazul copiilor cu handicap, și față de includerea concediului de paternitate. Toate semnele indicau că aceste măsuri nu vor fi adoptate, dar nu s-a întâmplat așa. Faptul că mulți deputați nu au respectat listele de vot ale grupului lor a făcut posibil miracolul. Astăzi Parlamentul a răspuns așteptărilor bărbaților și femeilor din Europa. Acest lucru reprezintă de asemenea încă un pas înainte în drumul spre egalitate, pe care suntem încă departe de a o atinge, dar pe care trebuie să o transformăm în realitate, lucrând împreună ca bărbați și femei.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Salut faptul că, în urma discuțiilor anticipate de multă vreme, Parlamentul European a aprobat astăzi această directivă foarte importantă. Pe baza acestei noi directive, durata concediului de maternitate va fi extinsă de la 14 la 20 de săptămâni,cu plata integrală a salariului. Astăzi, în scopul de a rezolva cât mai curând posibil problemele demografice cu care ne confruntăm din cauza ratei scăzute a natalității și din cauza îmbătrânirii populației, trebuie să împărțim angajamentele de familie. Prin urmare, este foarte important ca această directivă să stabilească dreptul bărbaților de a-și lua cel puțin două săptămâni de concediu de paternitate. De asemenea, un copil are dreptul de necontestat de a stabili o legătură cu ambii părinți. Această propunere ne va permite să creăm un echilibru mai mare în cadrul familiei și va îmbunătăți integrarea pe piața muncii. Parlamentul a demonstrat că poate îndeplini obiectivele stabilite în strategia Europa 2020 de a permite familiilor să stabilească un echilibru mai bun între muncă și viața personală, în timp ce luptă pentru creșterea economică, pentru bunăstare, pentru competitivitate și pentru egalitatea de gen. Sper cu adevărat că această directivă adoptată de Parlament va fi aprobată și de către Consiliu cât mai curând posibil.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − (RO) UE se confruntă în prezent cu dificultăți demografice, determinate de scăderea ratei de natalitate și creșterea numărului persoanelor în vârstă. Îmbunătățirea dispozițiilor care favorizează un echilibru între viața profesională și cea familială este una dintre metodele prin care se poate răspunde acestui declin demografic. Este clar că stereotipurile de gen persistă în societate, reprezentând un obstacol pentru accesul femeilor la locuri de muncă, și, mai ales, la locuri de muncă de calitate. Femeile sunt în continuare văzute ca fiind principalele persoane responsabile pentru îngrijirea copiilor și a altor persoane dependente, de multe ori confruntându-se cu necesitatea de a opta între maternitate și cariera profesională.

Femeile sunt frecvent percepute ca lucrătoare cu „risc ridicat”, „de categoria a doua” sau „nepotrivite”, având în vedere probabilitatea ridicată de a rămâne însărcinate și de a apela la dreptul de concediu de maternitate. Astfel, este fundamental ca noile forme de concediu să nu reflecte sau să consolideze stereotipurile existente în societate. Implicarea părinților în viața copilului, încă din primele luni de viață ale acestuia, este foarte importantă pentru dezvoltarea sănătoasă din punct de vedere fizic, emoțional și psihologic a copilului.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Rata natalității în multe state membre este încă, fără îndoială, foarte scăzută. Prin urmare, instituțiile trebuie să încurajeze natalitatea prin intermediul unei politici de sprijin familial corespunzătoare. Am votat în favoarea raportului dnei Estrela, întrucât acesta urmează această direcție. De fapt, consider potrivită armonizarea drepturilor de maternitate între statele membre (luând în considerare întotdeauna în primul și în primul rând starea de sănătate a mamelor și a nou-născuților), pentru a evita discrepanțele și o reducere a competitivității statelor care au adoptat cu mult timp în urmă măsuri avansate de protecție a maternității.

În acest sens, apreciez propunerea de prelungire a concediului de maternitate la 18 săptămâni în toate țările UE, o practică care este deja în vigoare în mai multe state membre: în Italia, de exemplu, sunt acordate douăzeci și una de săptămâni și jumătate. În sfârșit, consider că este esențial să se garanteze dreptul de reluare a aceluiași loc de muncă sau de atribuire a unui loc de muncă echivalent.

  David Casa (PPE), în scris. – Sunt împotriva conceptului de 20 de săptămâni de plată integrală și am votat împotriva acestui amendament. Cu toate acestea, am decis să votez în favoarea textului final astfel cum a fost modificat din cauza introducerii unei clauze care a fost negociată de către PPE, clauză care permite un grad de flexibilitate în timpul ultimelor patru săptămâni. Prin urmare, am decis să sprijin grupul meu politic în atingerea acestui compromis.

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Mă bucur că Parlamentul European a făcut progrese în această chestiune, de la dezbaterea privind provocarea demografică pentru care am fost raportoare în 2007. Acest vot dovedește că în prezent este încă posibil să realizăm un nou acquis social: cu mobilizare și acțiune politică putem proteja realizările victoriilor din trecut, dar putem, de asemenea, obține noi drepturi. Astăzi, prin acest concediu de paternitate, am consolidat drepturile femeilor, dar și pe cele ale bărbaților. Acesta reprezintă o schimbare reală de atitudine și, în viitor, va contribui la îmbunătățirea alocării rolurilor între părinți.

  John Bufton, William (Contele de) Dartmouth și Nigel Farage (EFD), în scris. –În ceea ce privește amendamentul 9: UKIP a votat în favoarea acestui amendament care afirmă pur și simplu că „Orice părinte are dreptul de a se îngriji de copilul său”. UKIP în nici într-un caz nu sprijină legitimitatea acestei directive, întrucât guvernele naționale ar trebui să fie cele care iau decizii în cadrul politicilor sociale și de bunăstare. Cu toate acestea, guvernul britanic este mult prea nepăsător pentru a lua copiii în grija statului, astfel încât votul în favoarea acestei directive va fi un avertisment. În ceea ce privește propunerea în general: UKIP nu acceptă legitimitatea prezentei directive, întrucât guvernele naționale alese ar trebui să ia decizii în cadrul politicilor sociale și de bunăstare. Această directivă va aduce costuri foarte mari pentru angajatori și guvern, pe care nu ni le permitem prea bine în acest moment. Acest lucru va menține, de asemenea, discriminarea femeilor, făcându-le chiar mai costisitoare ca angajate decât sunt deja, în special pentru întreprinderile mici, care sunt coloana vertebrală a economiei din Regatul Unit. UKIP se arată, de asemenea, plin de înțelegere față de părinții copiilor cu dizabilități și față de cei care aleg să adopte copii. Cu toate acestea, UE nu are dreptul să creeze astfel de norme privind concediul de maternitate și nu i se poate permite legitimitatea de a face acest lucru. UKIP a votat împotriva acestei directive pentru a se asigura că legislația este aprobată prin vot, și nu prin birocrații de la Bruxelles.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului deoarece este foarte important pentru egalitatea de gen și pentru apărarea drepturilor lucrătorilor – bărbați și femei – în ceea ce privește drepturile la maternitate și la paternitate. Acesta este un important pas înainte în apărarea și promovarea drepturilor femeilor și a egalității la locul de muncă în general, având în vedere că, potrivit raportului „vulnerabilitatea lucrătoarelor gravide și a lucrătoarelor care au născut de curând sau care alăptează face necesar ca acestora să li se acorde dreptul la concediu de maternitate de cel puțin 20 de săptămâni consecutive, repartizate înainte și/sau după naștere, făcând necesară și obligativitatea unui concediu de maternitate de cel puțin șase săptămâni repartizat după naștere”.

Am votat, de asemenea, în favoarea raportului pe baza unui element suplimentar, foarte important al acestuia: recunoașterea dreptului tatălui la concediu de paternitate de două săptămâni.

  Derek Roland Clark and Paul Nuttall (EFD), în scris. – În ceea ce privește propunerea în general, UKIP nu acceptă legitimitatea acestei directive întrucât guvernele naționale alese ar trebui să ia decizii în cadrul politicilor sociale și de bunăstare. Această directivă va aduce costuri foarte mari pentru angajatori și guvern, pe care nu ni le permitem prea bine în acest moment. De asemenea, acest lucru va menține discriminarea femeilor, făcându-le chiar mai costisitoare ca angajate decât sunt deja, în special pentru întreprinderile mici, care sunt coloana vertebrală a economiei din Regatul Unit.

Mai mult, UKIP se arată plin de înțelegere față de părinții copiilor cu dizabilități și față de cei care aleg să adopte. Cu toate acestea, UE nu are dreptul să creeze astfel de norme privind concediul de maternitate și nu i se poate permite legitimitatea de a face acest lucru. UKIP a votat împotriva acestei directive pentru a se asigura că legislația este aprobată prin vot, și nu prin birocrații de la Bruxelles.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Prezenta propunere are ca scop îmbunătățirea condițiilor de securitate și de sănătate asociate maternității / paternității. În acest sens, aș spune că asimetriile dintre bărbați și femei trebuie să fie reduse și că trebuie promovată o reconciliere echilibrată a vieții profesionale cu viața de familie și privată. Aceasta va fi singura modalitate de a promova o maternitate / paternitate cu responsabilități comune. Pornind de la această supoziție, sunt de acord cu propunerea raportoarei și cred că prelungirea concediului de maternitate la 20 de săptămâni, dintre care șase trebuie să fie după naștere și care pot fi împărțite între părinți, ar fi o perioadă corespunzătoare.

De asemenea, salut propunerea inclusă în raport care are ca scop garantarea plății integrale a salariului lunar în timpul concediului de maternitate, care reprezintă 100 % din ultimul salariu lunar sau din salariul mediu lunar. În cele din urmă, mi s-ar părea oportun să se aplice aceleași măsuri la adoptarea copiilor sub 12 ani și să se aplice aceste măsuri femeilor care desfășoară activități independente.

Declar că am votat în favoarea acestui raport pentru motivele menționate mai sus.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT)Egalitatea de gen este adesea un slogan, o declarație de drepturi lipsită de sens care nu este întotdeauna însoțită de împărțirea responsabilităților și de argumente solide. Pe de altă parte, acest proiect de directivă marchează un echilibru corect între rolul biologic al femeii și drepturile datorate celor care îndeplinesc pe deplin acest rol. Cu problemele demografice care încep să semene din ce în ce mai mult cu o situație de urgență și care necesită o rată mai mare de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor, aceste măsuri sunt un răspuns bun simț. Recunoașterea egalității este completă atunci când anumite drepturi sunt, de asemenea, extinse taților, permițând repartizarea obligațiilor familiale în maniera cea mai potrivită, și atunci când flexibilitatea de organizare este lăsată la latitudinea fiecărei familii.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru o creștere a securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide atât în virtutea principiului egalității în drepturi a sexelor și a nediscriminării pe bază de gen, cât și pentru a stimula o mai bună implicare a femeilor pe piața muncii.

Unul dintre efectele acestei măsuri constă în crearea pentru femei a unui echilibru între planul familial și cel profesional. De asemenea, femeile au nevoie de acest suport legislativ pentru protecția sănătății lor și a copilului. Un alt aspect important, vizând siguranța profesională a femeilor, ține de interzicerea concedierii în perioada decurgând de la începutul sarcinii până la cel puțin șase luni după terminarea concediului de maternitate. Tot în întâmpinarea nevoii de siguranță socială vine și stabilirea unui plafon de salarizare pe perioada concediului de maternitate.

Nu în ultimul rând, un argument determinant în susținerea acestui vot îl reprezintă sporirea natalității, problemă deosebit de gravă cu care se confruntă statele membre din Europa.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Statisticile arată că rata natalității în UE este în scădere. Cu această rată scăzută a natalității și cu îmbătrânirea populației, ne vom confrunta cu o problemă reală în viitor privind plățile pentru pensii și plata drepturilor de asistență medicală în Europa. Familiile, în special femeile, nu ar trebui să fie penalizate dacă doresc să aibă copii. Lucrătoarele gravide și cele care alăptează nu trebuie să efectueze activități care, în urma evaluărilor, prezintă riscul unei expuneri la anumiți agenți sau la condiții de muncă deosebit de nocive, care pun în pericol securitatea sau sănătatea acestor lucrătoare. De aceea susțin ideea aplicării de măsuri pentru a promova îmbunătățirea securității și sănătății lucrătoarelor care au născut de curând sau care alăptează, măsuri care nu trebuie să defavorizeze femeile pe piața muncii și nici să acționeze în detrimentul directivelor privind egalitatea tratamentului aplicat femeilor și bărbaților.

  Michel Dantin (PPE), în scris. – (FR) Franța este una dintre țările Uniunii cu cele mai mari rate ale natalității. Acest lucru se datorează unui set de măsuri cuprinse într-o politică atotcuprinzătoare privind familia. Rezoluția, așa cum se prezintă după voturile asupra amendamentelor, nu aduce nicio îmbunătățire reală. Dimpotrivă, aceasta va repune totul în discuție, deoarece sarcina bugetară a acestor măsuri nu poate fi suportată în acest moment. Acestea sunt motivele care m-au determinat să refuz aprobarea textului, care este, de altfel, plin de intenții bune.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Per ansamblu, sunt de acord cu măsurile propuse în acest raport, deoarece cred că această problemă este una dintre provocările majore pe care va trebui să le depășească Europa în următoarele decenii: îmbătrânirea populației. Acesta este, de exemplu, cazul Portugaliei, unde observ acest lucru îndeaproape. Totuși, ca și alte țări din UE, rata natalității nu este suficient de mare pentru a asigura înlocuirea generațiilor, iar această situație dificilă pune în pericol viitorul. Cred că mai multe politici flexibile în ceea ce privește concediul de maternitate și de paternitate pot ajuta la inversarea acestor tendințe. Prin urmare, este important să se trimită familiilor un mesaj coerent de sprijin al maternității și paternității, împreună cu măsuri concrete pentru o mai bună conciliere a vieții profesionale, private și de familie. Soluționarea acestei provocări este vitală pentru atingerea obiectivelor economice și sociale prevăzute în strategia Europa 2020 și ca o modalitate de a încerca inversarea procesului de îmbătrânire demografică pe continentul nostru. Și în Portugalia concediul de maternitate este deja plătit 100 % din venitul pentru 120 de zile. Prin urmare, aș spune că salariile femeilor ar trebui să fie asigurate în timpul concediului de maternitate în modul descris în acest raport.

  Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris. – (IT) S-a votat asupra unei propuneri de rezoluție legislativă de modificare a Directivei 92/85/CEE nu numai pentru a sprijini măsurile noi și mai bune pentru securitatea și sănătatea la locul de muncă a lucrătoarelor gravide și a lucrătoarele care au născut de curând sau care alăptează, dar, de asemenea, în general, pentru a sprijini măsuri noi în vederea promovării unui echilibru mai bun între viața profesională și cea privată. Chiar dacă sistemul juridic italian este mai inovator, creșterea la nivel european a numărului de săptămâni de concediu de maternitate reprezintă un impuls puternic în favoarea asistenței familiale pentru nou-născuți. Sprijinul pentru concediul de paternitate este, de asemenea, un pas în aceeași direcție, deși făcându-l obligatoriu nu este probabil cel mai bun mod de a urmări obiectivul lăudabil de a asigura o prezență efectivă mai intensă a ambilor părinți în perioada cea mai solicitantă pentru noul cămin și de a se asigura că tatăl este mai informat și mai implicat. Sprijinul și extinderea drepturilor copiilor adoptați permite o consolidare și de asemenea, se așteaptă cu încredere, o simplificare a procesului de adopție. În cele din urmă, cu scopul de a atinge un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată, simt că este, de asemenea, important să se susțină apelul către statele membre de a consolida serviciile pentru copii, cu facilități de îngrijire pentru cei de până la vârsta obligatorie de școlarizare.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Votul asupra raportului Estrela privind drepturile femeilor gravide și a tinerelor mame la locul de muncă va face posibilă armonizarea duratei și plății concediului de maternitate la un nivel minim. Parlamentul European a ales să aibă o poziție puternică în negocierea cu Consiliul și, prin urmare, a sprijinit principiul unei perioade de 20 de săptămâni de concediu plătit 100 % (permiteți-mi să subliniez că în Suedia concediul de maternitate poate fi de până la 75 de săptămâni, cu 14 săptămâni exclusiv pentru mamă, iar restul putând fi împărțit cu tatăl).

Aceasta este o măsură importantă în favoarea părințiilor din Europa și, ca urmare, femeile și bărbații vor fi ajutați în găsirea unui echilibru mai bun între viața de familie și viața profesională. Rămâne acum la latitudinea guvernelor europene să examineze posibilitatea bugetară de a asuma o astfel de schimbare și de a o accepta. În final, concediul minim va fi probabil cel propus de către Comisia Europeană și sprijinit de către delegația MODEM, și anume o perioadă de 18 săptămâni de concediu, care ar fi în conformitate cu recomandările Organizației Internaționale a Muncii (OIM).

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Eu cred că acest vot, care reprezintă o largă majoritate, constituie un semnal puternic care este trimis Consiliului: în plus față de prelungirea concediului de maternitate de la 14 la 20 de săptămâni de plată integrală a salariului, am votat în favoarea introducerii concediului de paternitate de două săptămâni. Este de datoria noastră să ne asigurăm că nimeni nu va trebui să aleagă să renunțe la copii pentru muncă sau la muncă pentru copii.

În plus, salut faptul că Parlamentul a votat pentru măsuri care vor permite ca mamele adoptive să fie tratate în mod egal în fața legii cu mamele biologice. Acesta este un parlament care a acordat, în sfârșit, drepturi egale mamelor adoptive și mamelor biologice. Părinții adoptivi sunt părinți în înțelesul deplin al cuvântului și merită să fie tratați ca atare. Legislația nu mai poate continua să discrimineze acest tip de maternitate / paternitate.

Prin urmare, aceasta este o zi mare pentru multe familii care sunt în imposibilitatea de a concilia viața de familie cu viața profesională. În plus, condițiile economice dificile nu sunt un motiv pentru a decide să lăsăm într-o situație defavorabilă, timp de zeci de ani în viitor, toate familiile care aduc, de asemenea, o contribuție semnificativă societății noastre.

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. – (FR) Prelungirea concediului de maternitate la 20 de săptămâni cu plata integrală a salariului este un lucru înșelător. O astfel de măsură legislativă va afecta inserția profesională a femeilor în întreprinderi, care o vor considera o povară prea mare în caz de maternitate. De asemenea, va compromite revenirea unei femei în câmpul muncii, ocupând exact aceeași funcție pe care a deținut-o înainte de a fi în concediu. În cele din urmă, optarea pentru remunerația de 100 % pe o perioadă lungă de timp reprezintă o cheltuială pentru sistemele de securitate socială (într-un context în care instituțiile europene fac intens apel la statele membre pentru a-și reduce deficitele bugetare).

Din aceste motive nu am putut sprijini acest raport și astfel consider că trebuie să păstrăm un simț al realității și să permitem statelor membre să păstreze un anumit grad de flexibilitate în această chestiune.

  Harlem Désir (S&D), în scris. – (FR) Parlamentul tocmai a votat în primă lectură pentru prelungirea concediului de maternitate în toată Europa până la minim 20 de săptămâni, cu plata integrală a salariului, exceptând persoanelor cu venituri mari, precum și pentru posibilitatea ca tații să își ia cel puțin două săptămâni de concediu după nașterea copilului. Aceasta este o victorie pentru susținătorii unei Europe sociale și un pas spre o mai mare egalitate între bărbați și femei în Europa.

O parte dintre cei de dreapta au folosit viitorul cost al acestor măsuri drept scuză pentru a respinge acest progres. Cu toate acestea, sprijinirea părinților în concilierea vieții de familie cu cea profesională va facilita întoarcerea acestora la locul de muncă, va spori ratele europene de natalitate și va proteja sănătatea mamelor și a copiilor.

Stânga Parlamentului, cu raportoare socialistă de cetățenie portugheză, dna Estrela, și-a păstrat poziția, dreapta europeană a fost împărțită și calea spre progres a avut câștig de cauză. Lupta trebuie câștigată acum în Consiliu, unde mai multe guverne amenință să blocheze această directivă. Deputații în parlamentele naționale ar trebui să se ocupe de acest lucru și să intervină pe lângă guvernele proprii, astfel încât acestea să nu anuleze ceea ce propune Parlamentul European pentru o Europă care protejează drepturile cetățenilor săi.

  Diane Dodds (NI), în scris. – Deși sprijin drepturilor femeilor gravide, eu nu pot sprijini acest raport în condițiile climatului economic actual. Impactul pentru Regatul Unit, în cazul în care concediul de maternitate este prelungit la 20 de săptămâni, este estimat în medie la aproape 2,5 miliarde de lire sterline pe an. Acest lucru ar conduce la dublarea costurilor pentru concediul de maternitate în Regatul Unit. Dovezile arată că, în prezent, femeile beneficiază considerabil de pe urma dispozițiilor deja în vigoare în Regatul Unit, 9 din 10 femei iau cele 20 de săptămâni concediu de maternitate, iar 3 din 4 femei își iau tot concediul plătit. Cu un nivel de absorbție atât de ridicat, este evident că în Regatul Unit nu este nevoie de mai multă birocrație europeană pe lângă legislația existentă.

În plus, cerința propusă pentru plata integrală pentru 20 de săptămâni ar avea ca rezultat un regres social. Acest lucru se datorează faptului că femeile cu cele mai mari salarii vor primi indemnizațiile cele mai mari. Eu susțin pe deplin nevoia unui concediu de maternitate adecvat, flexibil, dar cred că guvernul Marii Britanii este în măsură să decidă, cu aportul părinților și al angajatorilor acestora, cât de mult își poate permite propria noastră economie să dea și cum va fi pus în aplicare pachetul privind maternitatea.

  Lena Ek, Marit Paulsen, Olle Schmidt și Cecilia Wikström (ALDE), în scris. – (SV) Eforturile de înfăptuire a unei societăți în care bărbații și femeile sunt egali este o chestiune de principiu extrem de importantă – nimeni nu ar trebui să fie discriminat pe motivul că este părinte. Ar trebui să adăugăm că este extrem de important din punct de vedere socio-economic ca femeile și bărbații să fie în măsură să combine viața de familie cu viața profesională în scopul de a atinge un grad ridicat de ocupare a forței de muncă.

Prin urmare, cred că este regretabil faptul că raportul nu constituie un pas înainte clar pentru egalitate în Europa. Acesta reflectă o viziune învechită asupra egalității, conform căreia mama trebuie să își asume responsabilitatea principală pentru copii, în loc ca ambii părinți să împartă responsabilitatea. De asemenea, este greșit să se propună, așa cum se face în raport, ca interdicția adresată mamelor de a lucra timp de șase săptămâni după naștere să fie obligatorie.

Prin urmare, am ales să votăm în favoarea acelor părți pe care le considerăm pozitive, cum ar fi amendamentul care protejează sistemele naționale de asigurare pentru creșterea copilului mai ambițioase, creșterea duratei minime a concediului de maternitate și includerea concediului de paternitate în directivă. Cu toate acestea, ne-am abținut de la vot privind raportul luat în ansamblu, întrucât considerăm că este prea vag, ambiguu și învechit. Principalul motiv este lipsa unei perspective clare și fără ambiguitate privind egalitatea de gen.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson și Marita Ulvskog (S&D), în scris. – (SV) Noi, social-democrații din Suedia am ales să susținem raportul dnei Estrela privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide și lucrătoarele care au născut de curând sau care alăptează.

Am fi preferat ca directiva să se concentreze mai degrabă pe concediul pentru creșterea copilului, decât pe concediul de maternitate. Am fi preferat, de asemenea, să fie mai puțin detaliată și mai flexibilă – mai ales pentru că este o directivă minimă – de exemplu, în ceea ce privește nivelul remunerației și limita de timp pentru perioada de imediat după naștere. Cu toate acestea, credem că raportul este important sub aspectul îmbunătățirii directivei actuale, care oferă posibilități foarte limitate pentru concilierea vieții profesionale cu maternitatea / paternitatea în multe state membre ale UE. Cu această decizie avem acum o primă ofertă de negociere asupra căreia Consiliul trebuie să adopte o poziție.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Centrul Democratic și Social – Partidul Popular (CDS-PP) a considerat de mult timp problema ratei natalității o prioritate de stat și recunoaște că este imposibil să se stimuleze natalitatea fără protejarea părințiilor. Capitolele dedicate familiei și ratei natalității nu sunt nou-incluse în programele noastre. De asemenea, faptul că apărăm drepturile mamelor și ale taților de a construi o familie, fără ca acest lucru să fie considerat o povară suplimentară sau o cauză a dificultăților la lucru, nu este o noutate.

Politicile care sprijină familiile și rata natalității, ca cele pe care le susținem, au totuși un caracter transversal și nu sunt limitate la prelungirea concediului de maternitate. Însă, aceasta este o măsură pe care o salutăm, având în vedere că am susținut o prelungire a concediului pentru creșterea copilului la șase luni în programul nostru de guvernare din anul 2009. De aceea ne-am dori să avem Partidul Socialist de partea noastră în Parlament în acțiunile de protecție a mamelor și a taților. Aceasta ar fi o poziție foarte diferită față de cea pe care a luat-o acest partid în politica națională, în cadrul căreia reduce alocația pentru copii, rambursarea costurilor medicamentelor pentru bolnavii cronici și deducerile impozitelor pe venit pentru cheltuielile pentru educație și sănătate și în cadrul căreia a mărit drastic sarcina fiscală asupra veniturilor publice ale familiilor cu copii, în special a celor cu venituri mai mici.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) UE se confruntă cu o provocare demografică marcată de rate scăzute ale natalității și un procent tot mai mare de persoane vârstnice. Îmbunătățirea dispozițiilor pentru a promova un echilibru între viața profesională și cea familială ajută în abordarea acestui declin demografic. În Portugalia, rata natalității nu este suficient de mare pentru a asigura înlocuirea generațiilor, iar această situație pune în pericol viitorul. Prin urmare, aș spune că, pentru a contracara această tendință, ar trebui încurajată îmbunătățirea sănătății și siguranței pentru lucrătoarele care sunt gravide, care au născut de curând sau care alăptează, lucru care solicită promovarea unei concilieri echilibrate a vieții profesionale cu viața privată și de familie. Sunt de acord cu poziția raportoarei și cu modificările introduse, cum ar fi prelungirea perioadei minime pentru concediul de maternitate de la 14 la 20 de săptămâni, principiul unei indemnizații echivalente cu veniturile integrale, stabilirea cerințelor de sănătate și siguranță la locul de muncă și interzicerea concedierii. De asemenea sunt de acord că, dacă este adoptat, trebuie recunoscut dreptul de a împărți o perioadă de concediu pentru creșterea copilului între ambii membri ai cuplului.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Votul în favoarea raportului privind îmbunătățirile securității și sănătății la locul de muncă pentru lucrătoarele gravide, care au născut de curând sau care alăptează, este punctul culminant al unui îndelung proces de dezbatere în Parlamentul European, care a fost deja amânat de la ultima ședință și la care am participat activ, contribuind la adoptarea raportului.

Deși suntem încă în cursul primei lecturi a propunerii de directivă, este pozitivă în domeniul drepturilor femeilor datorită semnalului pe care îl trimite, în special țărilor care încă nu au 20 de săptămâni de concediu de maternitate cu plata integrală a salariului și care încă nu aplică concediul de paternitate de două săptămâni, de asemenea cu remunerare integrală.

Adoptarea prezentei propuneri de negociere cu Consiliul recunoaște valoarea socială fundamentală a maternității și paternității, respectând drepturile femeilor care lucrează și care doresc să devină mame.

Adoptarea acestei propuneri reprezintă, de asemenea, o victorie asupra pozițiilor celor mai conservatoare, care încă mai există în cadrul Parlamentului European, ceea ce înseamnă că lupta pentru apărarea drepturile femeilor, a drepturilor de maternitate și de paternitate și a drepturilor copiilor va continua.

Sperăm că acum Consiliul va accepta poziția Parlamentului European, care mărește propunerea Comisiei de la 18 la 20 de săptămâni, și are drept obiectiv modificarea directivei care este în vigoare în prezent și care stabilește doar 14 săptămâni pentru concediul de maternitate.

  Robert Goebbels (S&D), în scris. – (FR) Am susținut apelurile colegei mele, dna Estrela, pentru o îmbunătățire a sănătății și securității la locul de muncă a lucrătoarelor gravide și lucrătoarele care au născut de curând sau care alăptează. „Femeia este viitorul bărbatului”, a scris Louis Aragon. Copiii sunt o comoară. Trebuie să fie protejați. La fel și mamele lor.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR)Votând în favoarea unui concediu de maternitate minim de 20 de săptămâni (în prezent acesta este de 14 săptămâni) cu plata integrală a salariului și aprobând un concediu paternal obligatoriu de două săptămâni în Uniunea Europeană, Parlamentul European a trecut în direcția progresului social incontestabil.

Acestea fiind spuse, am votat pentru prelungirea concediului de maternitate la 18 săptămâni, mai degrabă decât 20 de săptămâni. Într-adevăr, mi se pare că o perioadă de 20 de săptămâni, deși reprezintă o propunere extrem de generoasă, ar putea fi în dezavantajul femeilor și ar putea fi utilizat ca argument suplimentar pentru a nu le recruta sau pentru a face complicată revenirea lor la locul de muncă. Mai mult, regret că această dispoziție care viza prelungirea concediului de maternitate în caz de complicații (naștere prematură, handicap etc.) a fost respinsă.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR) Regret rezultatul acestui vot. Împărtășim cu toții dorința de a permite mamelor să stabilească o legătură puternica cu copiii lor în timpul perioadei de convalescență după naștere. Cu toate acestea, sunt profund îngrijorată de impactul economic al unei astfel de măsuri, care va reprezenta 1,5 miliarde de euro pentru țara noastră.

În această perioadă de criză economică, nu demagogia va plăti cheltuielile. Întreprinderile nu vor putea să le plătească, cu atât mai puțin bugetele statelor membre. Astfel de măsuri ar putea penaliza anumite cariere sau ar putea stopa ocuparea forței de muncă a femeilor tinere. Perpetuarea unui sistem tradițional, în care tatăl aduce acasă salariul și femeia are grijă de copii, dorit de unii, reprezintă un pas înapoi. Libertatea de alegere este, de asemenea, un drept pentru femei.

Negocierile care vor începe acum între cele 27 de state membre în cadrul Consiliului vor fi dificile.

  Pascale Gruny (PPE), în scris. – (FR) Nu am dorit să susțin acest raport în măsura în care o creștere de la 14 la 20 de săptămâni cu plata integrală a salariului ar avea consecințe financiare catastrofale pentru mai multe state membre. Studiul realizat de OCDE arată că vor exista costuri foarte importante pentru bugetele sociale ale statelor membre.

Pentru Franța, suma anuală este de 1,3 miliarde de euro, iar pentru Regatul Unit este de 2,4 miliarde de lire sterline. În situația economică actuală, creșterile acestor bugete nu pot fi absorbite. În plus, întreprinderile ar trebui să suporte aceste costuri suplimentare, ceea ce este imposibil. Cu toate acestea, este esențială susținerea femeilor în timpul maternității. Aplicarea acestor măsuri reprezintă un risc foarte mare pentru încadrarea în muncă a femeilor. Studiul OCDE arată, de asemenea, că prelungirea concediului de maternitate ar duce la o scădere a ocupării forței de muncă feminine.

În dorința de a ajuta femeile, există un risc de a le penaliza pe piața muncii. Doresc să ajut femeile la încadrarea lor pe piața muncii și să le sprijin în timpul maternității. Prelungirea de la 14 la 18 săptămâni propusă de către Comisie a fost un adevărat pas înainte. Un alt progres ar fi fost să avem măsuri progresive în ceea ce privește metodele de îngrijire a copiilor.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului Estrela și mă bucur că Parlamentul a luat o astfel de poziție progresivă în favoarea mamelor, a viitoarelor mame și a taților. Prelungirea concediului de maternitate la 20 de săptămâni este un progres social incontestabil care întruchipează Europa socială pe care o dorim cu sinceritate. Acest text îmbunătățește echilibrul între viața de familie și viața profesională.

Introducerea unui concediu de paternitate obligatoriu de două săptămâni reprezintă, de asemenea, un mare pas înainte în schimbarea atitudinilor și în împărțirea rolurilor între părinți. Argumentul costurilor suplimentare pe care le implică această măsură ar fi valabil în cazul în care femeile nu și-ar fi suplimentat deja concediul de maternitate cu concediul medical și / sau concediul plătit. Întreprinderile și sistemele de protecție socială plătesc deja aceste costuri.

  Richard Howitt (S&D), în scris. – Sunt mândru că am votat pentru extinderea drepturilor de maternitate și condamn deputații europeni conservatori și liberal democrați, care mai întâi au conspirat pentru a împiedica atingerea unui acord parlamentar asupra prezentei directive și care astăzi au votat pentru a nega drepturile decente ale forței de muncă feminine. Vreau să subliniez ca am dorit să votez pentru un alt compromis privind durata perioadei plății concediului de maternitate, dar respect faptul că această opțiune a căzut, întrucât majoritatea din Parlament a votat pentru 20 de săptămâni. Sunt conștient că vor mai fi negocieri privind această chestiune înaintea adoptării finale a directivei și faptul că era foarte important ca acest Parlament să fie de acord asupra unui text pentru a permite continuarea procesului. Sunt întru totul de acord cu colegii mei laburiști din Regatul Unit care doresc să protejeze în special femeile cu salarii mici și, în acest sens, solicită guvernului britanic de a respecta integral clauza de neregresiune a directivei.

  Romana Jordan Cizelj (PPE), în scris. – (SL) Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) a subliniat că multe propuneri (amendamente) prezentate depășesc sfera de aplicare și scopul directivei. Sunt de acord cu aceștia, dar în privința deciziei modului de vot, am făcut o excepție de data aceasta. Poziția femeilor în UE din punctul de vedere al ocupării forței de muncă, nivelul de salarizare, de expunere la sărăcie ..., este semnificativ mai slabă decât cea a bărbaților. Eu cred că egalitatea de șanse reprezintă unul dintre principiile de bază care stau la baza activității UE și, din acest motiv, voi folosi orice oportunitate pentru a face egale pozițiile femeilor și bărbaților. Votul de astăzi nu este cel final, dar ne va oferi o poziție de negociere puternică în cadrul Consiliului.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. − (RO) Extinderea concediului de maternitate la o perioadă de 20 de săptămâni și plata de 100% pentru această perioadă sunt măsuri care restaurează demnitatea mamelor. De aceea, am votat fără rezerve pentru propunerea de raport, cu încrederea că statele membre se vor apleca asupra deciziei noastre și o vor pune în aplicare în legislațiile naționale.

Dincolo de susținerea pentru mame, acest raport recomandă statelor și introducerea concediului parental plătit integral, fapt ce recunoaște rolul ambilor părinți în creșterea copilului. Am dat prin votul de astăzi un semnal important, care face apel la o viață decentă, depășind limitele ideologice și sistemele sociale naționale

  Philippe Juvin (PPE), în scris. – (FR) Nu am dorit să susțin acest raport deoarece prelungirea perioadei de concediu de maternitate de la 14 săptămâni (după cum prevede actuala directivă) la 20 de săptămâni cu plata integrală a salariului ar avea un impact financiar considerabil asupra statelor membre (1,3 miliarde de euro pentru Franța), într-o perioadă de criză economică care nu prea este favorabilă creșterii bugetare.

În al doilea rând, costurile suplimentare pentru întreprinderile din statele membre în care acestea din urmă finanțează parțial concediul de maternitate (de exemplu, Germania) ar fi foarte mari. În al treilea rând, consecințele negative pentru posibilitatea de angajare a femeilor sunt reale, nu mai puțin atunci când vine vorba de a se întoarce pe piața muncii.

În cele din urmă, Parlamentul European, prin adoptarea unor măsuri care nu sunt posibile din punct de vedere financiar și care ar putea fi chiar contraproductive în ceea ce privește participarea femeilor pe piața muncii, își reduce credibilitatea în procesul decizional european. Prelungirea concediului de maternitate la 18 săptămâni, astfel cum a propus Comisia, ar fi fost un pas important în îmbunătățirea situației femeilor, prin evitarea capcanelor din textul adoptat în final de către Parlamentul European, când ceea ce este cu adevărat important este să permitem femeilor să concilieze viața lor profesională cu viața familială.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) În contextul îmbătrânirii populației și al dificultăților cu care se confruntă economia europeană, trebuie să folosim toate oportunitățile disponibile pentru a încuraja femeile să aibă copii și să le ușurăm întoarcerea la locul de muncă. Multe femei sunt specialiste eminente în domeniile lor, iar economia Europei nu poate renunța la serviciile acestei forțe de muncă înalt calificate. Situația este similară pentru femeile care trăiesc și lucrează în mediul rural. Adesea, acestora nu le este acordat concediul de maternitate în înțelesul deplin al cuvântului, ci trebuie să se întoarcă la locul de muncă cât mai curând posibil. Acest lucru, în mod evident, pune în pericol atât sănătatea lor, cât și pe cea a copiilor acestora. Acesta este motivul pentru care ar trebui să se bucure de aceleași privilegii precum femeile care lucrează în afara sectorului agricol.

  Sandra Kalniete (PPE) , în scris. – (LV) Am votat în favoarea prelungirii perioadei minime obligatorii a concediului de maternitate la 18 săptămâni, dar am votat împotriva prelungirii acesteia la 20 de săptămâni. Apreciez pe deplin necesitatea de a asigura condiții adecvate pentru mamele care au născut de curând. Cu toate acestea, pe termen lung, prelungirea perioadei minime de concediu la 20 de săptămâni ar fi dezavantajoasă pentru femeile tinere care intenționează să aibă o familie și o carieră profesională. În plus, statele membre se vor afla pur și simplu în imposibilitatea de a face față cheltuielilor suplimentare prin bugetele lor. Întreprinderile s-au opus unei perioade minime de 20 de săptămâni de concediu de maternitate, deoarece aceasta va determina costuri suplimentare, care nu pot fi acoperite în situația economică actuală. Prin urmare, există riscul ca mulți angajatori pur și simplu să nu angajeze femei tinere. Putem observa deja că tinerilor le este dificil să găsească locuri de muncă, iar prelungirea concediului de maternitate va reduce capacitatea femeilor de a concura mai departe cu bărbații pe piața locurilor de muncă. Cred că nu trebuie să permitem să se întâmple acest lucru și că trebuie să gândim pe termen lung. Stabilirea concediului de maternitate la 20 de săptămâni ar reprezenta miliarde de euro în cadrul costurilor bugetare în întreaga Europă. Acestea sunt costuri pe care în prezent nu și le pot permit nici guvernele naționale, nici contribuabilii. Desigur, vom fi criticați de o parte a societății, dar noi ne aflăm aici pentru a lucra și pentru a lua decizii care sunt cât se poate de bune și care sunt în interesul tuturor europenilor.

  Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (PPE), în scris. – (EL) Mi-am exprimat o opinie diferită prin voturile asupra chestiunii concediului. Prefer propunerea Comisiei de 18 săptămâni.

Propunerea este realistă și echilibrată în ceea ce privește condițiile pieței, nu doar din cauza crizei economice, dar și din cauza cerințelor, a obligațiilor profesionale și a ambițiilor chiar a femeilor încadrate în muncă.

Femeile nu ar trebui să fie ființe supraprotejate, ocolite de piața muncii.

Mai mult decât atât, după cum am susținut în mod constant, eforturile de conciliere a vieții familiale cu viața profesională și creșterea copiilor necesită practic infrastructuri sociale și o responsabilitate socială a întreprinderilor pe tot parcursul carierei unei femei.

  Constance Le Grip (PPE) , în scris. – (FR) Am votat împotriva raportului Estrela, deoarece prelungirea concediului de maternitate la 20 de săptămâni este în realitate o idee bună doar la prima vedere. Într-adevăr, această prelungire este prezentată ca acordarea mai multor drepturi pentru femei, în timp ce, în opinia mea, aceasta ar avea repercusiuni negative pentru femeile care încearcă să acceseze piața muncii.

Este de temut că această propunere, dacă ar fi să fie pusă în aplicare, ar putea fi în dezavantajul femeilor și, ca urmare, le-ar face mai puțin eligibile la angajare. Contrar a ceea ce pretinde raportoarea și cei care sprijină acest text, nu există nicio legătură evidentă între rata natalității și durata concediului de maternitate.

În plus, propunerea de a prelungi de la 14 la 20 de săptămâni cu plata integrală a salariului nu reprezintă o poziție acceptabilă din punct de vedere financiar pentru multe țări. Într-adevăr, costurile suplimentare suportate de această prelungire nu pot fi acordate nici de către întreprinderi, nici de către statele membre. Propunerea inițială a Comisiei Europene, și anume creșterea de la 14 la 18 săptămâni, a fost un pas înainte destul de mare.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Aș dori să subliniez că, în privința raportului dnei Estrela, am votat în favoarea normelor privind concediul de maternitate de 20 de săptămâni, care protejează femeile împotriva concedierii abuzive la șase luni după revenirea la locul de muncă și în favoarea plății integrale și protecției femeilor în perioada în care alăptează, dar, în acest caz, fără recomandări specifice, deoarece cred că aceste norme ar trebui să rămână de competența statelor membre.

În cazul mai multor nașteri, consider corespunzătoare extinderea concediului. Eu sprijin permanent orice idee care ajută femeile să aibă o experiență a maternității în condiții de siguranță și le garantează acestora condiții mai bune pentru reintrarea pe piața locurilor de muncă.

  Toine Manders (ALDE), în scris. – (NL) Delegația partidului popular olandez pentru libertate și democrație (VVD) în Parlamentul European a votat astăzi împotriva propunerii pentru o directivă de prelungire a concediului de maternitate (plătit) la 20 de săptămâni. Suntem de părere că minimul de 14 săptămâni, stabilit anterior, este suficient. Femeile care constată că sunt încă în imposibilitatea de a reveni la locul de muncă la sfârșitul concediului de maternitate își pot lua concediu în conformitate cu dispozițiile legii concediului medical a țării acestora. Această propunere ar implica o prelungire a securității sociale, o chestiune asupra căreia statele membre ar trebui să fie în măsură să ia propriile decizii, mai ales în astfel de perioade în care toate statele membre trebuie să facă economii. Există și alte modalități, mai puțin riguroase prin care ar putea fi puse în aplicare măsuri care să permită un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată. Propunerea comportă riscul ca femeile tinere talentate să aibă mai puține oportunități pe piața muncii, deoarece angajatorii nu vor dori să își asume riscul de a fi obligați să plătească angajatelor concediul de maternitate timp de mai multe luni. Nici creșterea numărului de nașteri în UE, care este soluția dorită pentru problema îmbătrânirii populației, nu trebuie să fie reglementată la nivelul UE. În ceea ce privește opinia VVD, normele Uniunii Europene pentru reglementarea scutirii de muncă în vederea alăptării sunt de prisos. Grupul VVD din Parlamentul European: Hans van Baalen, Jan Mulder și Toine Manders

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport. Întrucât toți cetățenii UE au dreptul de a trăi și de a lucra pe întreg teritoriul UE, este vital să oferim femeilor un drept minim la concediu de maternitate în cazul în care sunt încadrate în muncă în momentul când nasc un copil. Concedii de maternitate decente reprezintă doar o parte a unui subiect mai larg privind participarea femeilor pe piața muncii și abordează implicațiile financiare ale îmbătrânirii societății. Obiectivul UE este o participare pe piața muncii de 75 % până în 2020 și, ca un element crucial, tuturor mamelor le va fi oferită capacitatea de a-și lua concediul de maternitate pe care și-l pot permite și apoi să revină la locul de muncă. Într-o societate îmbătrânită, în care cererea de asistență socială este în creștere și numărul de persoane care acordă asistență este în scădere, este nevoie de un concediu de maternitate mai realist. Femeile nu trebuie să simtă că faptul de a avea copii este incompatibil cu activitatea lor – politicile noastre trebuie să permită îngrijire pentru persoanele mai tinere și mai vârstnice. Punerea în aplicare a acestui lucru nu va intra în vigoare timp de cel puțin 5 ani. În plus, cu o creștere de doar 1,04 % a participării femeilor pe piața muncii, sunt acoperite și costurile suplimentare pentru concediul de maternitate prelungit.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Una dintre prioritățile incluse în agenda socială a UE o constituie necesitatea promovării unor politici care să faciliteze echilibrul dintre viața profesională și cea privată, destinate deopotrivă bărbaților și femeilor. Un echilibru îmbunătățit între viața profesională și cea privată este unul dintre cele șase domenii prioritare identificate în „Foaia de parcurs privind egalitatea între femei și bărbați 2006-2010”.

Îmbunătățirea acestor prevederi constituie, așadar, o parte integrantă a politicii europene ca reacție la populația în scădere înregistrată recent. Maternitatea și paternitatea sunt cu certitudine drepturi inalienabile fundamentale asigurării unui echilibru social. Sperăm că revizuirea directivei respective va fi atât în avantajul femeilor, cât și al bărbaților aflați în câmpul muncii care doresc să își asume responsabilitatea pentru îngrijirea familiei.

Nu putem să separăm respectarea unui echilibru mai bun între principiul protecției sănătății și siguranței de respectarea egalității de tratament. Alături de alte aspecte, acestea mă determină să sprijin totuși necesitatea de a acorda statelor membre suficientă flexibilitate în stabilirea reglementărilor privind concediile în cazurile în care acest lucru este necesar. Aceasta se datorează exclusiv unor rațiuni de durabilitate economică, pentru a acoperi costurile suplimentare apărute.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Raportul adoptat propune un concediu de maternitate cu o durată de 20 de săptămâni fără a suferi pierderi de venituri. Această măsură în sine ar putea aduce o îmbunătățire socială substanțială a vieții femeilor în aproximativ două treimi din țările Uniunii Europene. Acesta este cazul Portugaliei, unde femeile au dreptul la doar 16 săptămâni de concediu plătit integral. Includerea unui concediu de paternitate de două săptămâni constituie la rândul său un pas important în lupta pentru stabilirea egalității între bărbați și femei. Un aspect și mai important este faptul că acest raport a fost aprobat, chiar dacă se opune măsurilor recent adoptate ca urmare a politicilor de austeritate care favorizează restricții ale cheltuielilor publice și reducerea drepturilor sociale. Sper, așadar, ca acest raport să poată contribui la consolidarea drepturilor muncii și a drepturilor sociale în cadrul UE și al tuturor statelor membre.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Părerea unanimă în cadrul UE este faptul că una dintre problemele sale principale o constituie sporul demografic scăzut datorat ratei scăzute a natalității. Prin urmare, orice lucru care poate contribui la modificarea acestei situații este important. Protecția la locul de muncă a femeilor însărcinate și a mamelor care alăptează, precum și reducerea dezechilibrului dintre bărbați și femei constituie pași semnificativi în această direcție. În ciuda crizei prin care trecem la ora actuală, măsurile adoptate astăzi aici sunt foarte importante pentru inversarea tendinței descrescătoare a numărului populației cu care se va confrunta UE în viitorul apropiat.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea rezoluției legislative a parlamentului european privind „introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează”, deoarece consider că îmbunătățirea drepturilor femeilor la locul de muncă constituie un pas real către asigurarea egalității de gen într-un domeniu în care, din nefericire, există multe obstacole. Discriminarea de pe urma căreia au de suferit femeile pe piața muncii este extrem de îngrijorătoare deoarece, în cele mai multe cazuri, ele sunt cele care trebuie să-și asume îndatoririle vieții de familie și să jongleze atât cu acestea, cât și cu rigorile vieții profesionale. Situația este exacerbată în lunile premergătoare și imediat următoare nașterii, necesitând o protecție sporită, cu scopul de a împiedica discriminarea de care femeile suferă în prezent. Din câte am înțeles, extinderea duratei concediului de maternitate neîntrerupt la cel puțin 20 de săptămâni înainte și/sau după naștere, cu o durată minimă obligatorie de șase săptămâni după naștere, constituie un progres în ceea ce privește dreptul femeilor de a reconcilia viața personală și cea profesională.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Prelungirea duratei concediului de maternitate constituie un proiect important în ceea ce privește prioritatea acordată noilor-născuți și rolului părinților în societatea noastră. Sprijin propunerea de acordare a unui concediu de maternitate de 18 săptămâni, precum și principiul concediului de paternitate. Trebuie să evităm efectele negative ale unor măsuri care se dovedesc a fi prea generoase și riscă să conducă la discriminare în ceea ce privește încadrarea în muncă. În plus, sprijin acordarea unei libertăți de alegere sporite femeilor însărcinate sau celor care au născut de curând. Acestea trebuie să poată decide când anume doresc să beneficieze de perioada neobligatorie a concediului de maternitate. Aceasta ar trebui să le ajute să dobândească un echilibru mai bun între muncă, familie și viața privată și să rămână încadrate în muncă.

Este în egală măsură important să creăm un statut adecvat pentru femeile care doresc să revină la lucru după o întrerupere a carierei profesionale. De asemenea, aș dori să atrag atenția asupra faptului că dreptul la concediul parental și garantarea unui loc de muncă la care să se poată reveni trebuie să fie fiabile pentru angajatori, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii; în caz contrar, acestea pot ezita să angajeze sau să promoveze femeile aflate la vârsta la care pot avea copii.

  Miroslav Mikolášik (PPE), în scris. – (SK) Luând în considerare schimbările demografice cu efecte pe termen lung și îmbătrânirea societății europene, Uniunea Europeană trebuie să ia în mod activ măsuri de sprijinire a maternității și a paternității.

Părerea mea este că prelungirea duratei minime a concediului de maternitate va asigura condițiile necesare pentru faptul că primele luni din viața unui copil sunt cruciale pentru dezvoltarea sănătoasă și echilibrul mental ale acestuia. Prin urmare, sprijin plata integrală a salariului pe durata concediului de maternitate. Aceasta ar trebui să aibă un efect pozitiv asupra femeilor, astfel încât acestea să poată deveni mame fără a-și face griji privind riscurile de sărăcie și excluziune socială. Trebuie garantat dreptul de a reveni după naștere pe același post de lucru sau unul echivalent, cu condiții de muncă egale. În plus, trebuie acordată posibilitatea de a cere modificarea programului sau a modalităților de lucru, precum și posibilitatea de a refuza efectuarea de ore suplimentare la scurt timp după naștere.

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. – (FR) Mă opun proiectului de extindere a concediului de maternitate la 20 de săptămâni cu plată integrală. Adoptarea acestei scheme ar avea consecințe majore asupra bugetelor statelor membre și ale întreprinderilor; în cazul Franței, costurile anuale suplimentare s-ar ridica la 1,3 miliarde de euro, o povară financiară de nesuportat într-o perioadă de reduceri bugetare. Deși este o idee frumoasă, consecințele asupra ocupării forței de muncă în rândul femeilor ar putea fi negative. Nu dorim ca această măsură să însemne un pas înapoi pentru femei. Femeile ce revin la locul de muncă după sarcină și tinerele aflate în căutarea unui loc de muncă riscă să fie sever sancționate de această măsură. Spre deosebire de aceasta, propunerea privind un concediu de maximum 18 săptămâni era totuși echitabilă din punct de vedere social. Fac apel la aplicarea cât mai rapid posibil a unor idei inovatoare privind îngrijirea copiilor și echilibrul dintre viața profesională și cea de familie, pentru a oferi posibilitatea atât mamelor, cât și taților să își îndeplinească integral rolul de părinți.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Decizia mea de a vota în favoarea acestei propuneri se bazează pe necesitatea de a îmbunătăți siguranța și sănătatea ocupațională a lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează. Amendamentul la directivă se adresează de fapt promovării egalității de gen la locul de muncă, promovării unui echilibru mai bun între viața profesională și cea privată a femeilor. Femeile sunt frecvent percepute ca persoane „cu risc” sau „a doua opțiune”, dată fiind probabilitatea ridicată de a rămâne însărcinate sau de a intra în concediu de maternitate. Este important să sprijinim anumite forme de concediu pentru a combate anumite prejudecăți și stereotipuri. Însă dacă dorim să asigurăm un echilibru între viața profesională și viața privată, nu trebuie să uităm că maternitatea și paternitatea constituie drepturi esențiale. Există în mod evident anumite aspecte legate de unele amendamente față de care mi-am exprimat o opinie contrară. Consider că legislația europeană trebuie să stabilească un cadru general care să ofere garanții și protecții minime și în care statelor membre li se poate da mână liberă să decidă asupra măsurilor celor mai adecvate la alegerea lor. Există de fapt diferențe legate de cultură, protecție socială și sistemele de asigurări sociale care trebuie luate în considerare, respectându-se totodată principiul subsidiarității.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează. Doi factori importanți au fost decisivi în ceea ce privește votul meu privind unele amendamente: cel dintâi îl constituie importanța garantării siguranței și sănătății tinerelor sau viitoarelor mame, iar cel de-al doilea, faptul că Grecia are o legislație specifică destinată protejării femeilor însărcinate.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerilor de introducere a unor măsuri de încurajare a îmbunătățirii siguranței și sănătății ocupaționale a lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, măsuri ce includ un concediu de maternitate de 20 de săptămâni și un concediu de paternitate de două săptămâni, ambele fără nicio reducere a veniturilor.

Acestea constituie măsuri sociale care se încadrează în Europa pe care ne-o dorim, precum și în obiectivul de sprijinire a ratei natalității, a familiei, a sănătății noilor-născuți și a locurilor de muncă ale părinților.

Însă este un proiect dificil de realizat și ar putea în mod pervers să exacerbeze discriminarea împotriva femeilor de pe piața muncii deoarece: (1) exercită o presiune suplimentară asupra sistemelor de asigurări sociale, care în anumite cazuri sunt deja la limita sustenabilității; și (2) introduce noi constrângeri pe piața muncii, care deja nu mai răspunde necesităților forței de muncă actuale. Prin urmare, temerile mele sunt că aceste măsuri de sprijinire a părinților încadrați în muncă ar putea duce la creșterea nivelului șomajului și/sau a muncii precare în rândul tinerelor mame.

Negocierile Parlamentului cu Consiliul trebuie să fie realiste și pragmatice, dar și ambițioase, pentru ca viitoarea lege, la intrarea sa în vigoare, să poată cu adevărat îndeplini și promova valorile propunerii votate în plen săptămâna aceasta.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Prin votul meu, fac apel la o nouă abordare globală care va face posibilă transmiterea unui mesaj puternic întreprinderilor, în sensul că reproducerea umană privește în egală măsură bărbații și femeile. Acordul-cadru privind concediul parental constituie un aspect important al politicii de egalitate de șanse, care promovează reconcilierea vieții profesionale, a vieții private și a celei de familie, dar se limitează la stabilirea cerințelor minime și poate fi considerată, prin urmare, doar primul pas în acest sens.

Sunt de acord cu acest comunicat care consideră drepturile copiilor drept o prioritate a Uniunii și face apel la statele membre să respecte Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului și protocoalele sale opționale, precum și Obiectivele de dezvoltare ale mileniului. În ceea ce privește această directivă, aceasta înseamnă garantarea pentru toți copiii a posibilității de a primi o îngrijire adecvată necesităților acestora de dezvoltare, precum și accesul la asistență medicală de calitate ridicată.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − (RO) Parlamentul European a făcut azi o investiție în viitorul Uniunii Europene, promovând maternitatea prin extinderea concediului la 20 de săptămâni, cu plata integrală. Se poate vorbi atât de un progres cantitativ, cât și calitativ. Argumentul simplist al beneficiilor economice pe termen scurt nu a ținut, prevalând sustenabilitatea societății europene, imposibil de obținut fără o demografie sănătoasă, deci implicit fără o protecție mai mare pentru mame și copii.

Am redactat avizul din partea Comisiei EMPL și am votat pentru ca maternitatea să nu fie penalizată, să fie plătită integral, lucrătoarele gravide să nu fie concediate de la începutul sarcinii și până la șase luni de la terminarea concediului de maternitate; să aibă dreptul de a se întoarce la poziția lor sau la un „post echivalent” - o poziție cu aceeași remunerație, aceeași categorie profesională și aceeași fișă a postului ca acelea avute înaintea începerii concediului de maternitate; luarea concediului de maternitate să nu afecteze schema de pensie; lucrătoarele să nu fie obligate să desfășoare muncă de noapte și ore suplimentare în decursul celor 10 săptămâni premergătoare datei la care urmează să nască pe durata restului perioadei de sarcină, în cazul în care acest lucru este necesar pentru sănătatea mamei sau a fătului și în timpul întregii perioade de alăptare.

  Cristian Dan Preda (PPE), în scris. − (RO) Am votat împotriva acestei rezoluții deoarece consider că remunerarea concediilor de maternitate este un subiect care trebuie decis la nivel național, aplicându-se principiul subsidiarității. Mai mult decât atât, consider că într-o perioadă de criză adoptarea acestei măsuri poate avea efecte perverse, acționând ca un factor disuasiv pentru firmele care doresc să angajeze femei

  Evelyn Regner (S&D), în scris. – (DE) Sprijin îmbunătățirea standardului european minim pentru concediul de maternitate. Cu toate acestea, până la urmă am votat împotriva acestui raport, deoarece provin dintr-o țară care a instituit deja o combinație specială concediu de maternitate și concediu parental cu/fără plată. Pe lângă 16 săptămâni de concediu cu plată integrală și o interdicție absolută de desfășurare a unei activități profesionale, femeile au de asemenea dreptul la concediu de maternitate fără plată cu prestații pentru copii. Cuantumul alocației pentru copii plătite de parcursul concediului de maternitate fără plată depinde de durata acestuia și de cel mai recent nivel al venitului. Reglementările austriece depășesc standardele minime stipulate în acest raport.

De asemenea, sunt în favoarea introducerii concediului de paternitate cu plată integrală, deși ar trebui ales un temei juridic diferit în acest scop. Consider că un astfel de concediu de paternitate nu ar trebui să fie reglementat de directiva privind concediul de maternitate, ci ar trebui reglementat în cadrul unei directive speciale, care să nu aibă ca scop protecția sănătății mamelor și a copiilor.

  Mitro Repo (S&D), în scris. – (FI) Am votat în favoarea unui concediu de maternitate cu o durată de 20 de săptămâni. Concediile de maternitate de durată mai îndelungată sunt importante pentru dezvoltarea și bunăstarea copiilor, care reprezintă cea mai bună formă de capital al societății. În Finlanda există un sistem viabil pentru concediul de maternitate și cel parental. Un sistem asemănător celui de la noi nu este însă disponibil tuturor în Europa. Din acest motiv, este important să ne asigurăm că femeile nu au de suferit din punct de vedere financiar în cazul în care se decid să aibă copii. Întreprinderile nu ar trebuie să fie încărcate în exclusivitate cu povara financiară a concediului de maternitate: sectorul public trebuie fără discuție să partajeze aceste costuri. Întreprinderile mici și mijlocii, în special, riscă să se confrunte cu dificultăți. Pe de altă parte, nici sectoarele dominate de angajate nu ar trebui să se încline în fața presiunii economice. Poziția femeilor privind retribuția financiară este alarmantă. Nu trebuie să fie slăbită și mai mult. Este crucial să ne asigurăm că acest lucru nu se întâmplă.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – (ES) În fârșit, Parlamentul a acordat importanță mamelor angajate din Uniunea Europeană, deși este departe de a fi importanța cuvenită. A fost un proces îndelungat. La sfârșitul mandatului parlamentar anterior, am fost pe punctul de a adopta un text în Parlament care ar fi însemnat un pas uriaș înainte pentru drepturile mamelor care au un loc de muncă. Nu am putut vota deoarece Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) (PPE) și Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și-au unit forțele împotriva acestuia și au decis ca raportul să fie retrimis Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen.

Astăzi, după câteva luni de lucru, am votat încă o dată pe marginea unui text care, deși nu este atât de ambițios precum cel respins anterior de Grupurile PPE și ALDE, dă dovadă de curaj: le permite mamelor să își mențină salariul pe durata concediului de maternitate; sporește protecția legală a acestora împotriva concedierii; permite o flexibilitate sporită în ceea ce privește programul de lucru, pentru a putea echilibra mai bine calitatea de mamă cu viața profesională; prelungește durata concediului de maternitate la cel puțin 20 de săptămâni (deși unii dintre noi ar fi dorit să fie 24 de săptămâni, conform recomandării Organizației Mondiale a Sănătății); facilitează mobilitatea mamelor angajate în cadrul UE și înregistrează un progres în ceea ce privește responsabilitatea comună a taților, deși nu în măsura în care unii dintre noi și-ar fi dorit.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Votul de astăzi încurajează lucrătoarele care doresc să fie mame, marcând un important pas înainte către o protecție sporită care va ajuta milioane de femei din Europa să reconcilieze mai eficient rolul de mamă cu viața profesională. Interesele economice nu au fost de ajutor: acum ne angajăm pe o cale care se îndreaptă către îndeplinirea necesităților noilor familii. Rezultatul votului indică o societate care plasează creșterea, pregătirea profesională și educația în centrul acțiunii politice. Consider nefondate temerile conform cărora prelungirea duratei concediului de maternitate cu plată integrală de la 14 la 20 de săptămâni va sancționa femeile: este datoria noastră specifică să protejăm lucrătoarele cele mai vulnerabile, permițându-le să stea acasă alături de copii. Victoria de astăzi din Parlament reprezintă și o satisfacție personală, date fiind eforturilor pe care le-am întreprins personal pentru a ne asigura că nicio lucrătoare care alăptează nu trebuie să execute îndatoriri grele sau periculoase, scutindu-le de ore suplimentare și ture de noapte. Acum transmitem mai departe ștafeta statelor membre și sper ca acestea să se angajeze pe deplin în acest sens. Prin decizia de astăzi, Parlamentul European a arătat că nu-și mai dorește ca femeile să fie chinuite de dileme, ci să fie libere și conștiente de rolul lor în societatea noastră.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Într-o Uniune Europeană care îmbătrânește, politicile favorabile femeilor care doresc să aibă copii sunt esențiale. Având în vedere legislația fragmentară din ziua de azi, există prea multe diferențe între statele membre în ceea ce privește sprijinirea maternității, ceea ce împiedică multe femei să poată deveni mame. Această directivă instituie o durată minimă a concediului de maternitate de 20 de săptămâni, dintre care cel puțin șase cu plată integrală.

Este evident faptul că în țări precum Italia, această lege este superfluă deoarece durata concediului cu plată integrală este mult mai mare decât perioada minimă stipulată în directivă, iar perioada în care femeile pot absenta de la serviciu pentru îngrijirea copiilor se prelungește până la vârsta de opt ani. În alte țări, însă, această directivă înseamnă în sfârșit crearea unei fundații pe baza căreia se poate garanta demnitatea mamelor. Propunerea are de asemenea în vedere tații, care pot lua două săptămâni de concediu cu plată pentru a putea fi alături de soții pe durata perioadei imediat următoare nașterii.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – (RO) Am votat astăzi pentru sprijinirea unor drepturi îmbunătățite și a unui echilibru mai bun între cariera profesională și viața personală ale părinților care au un loc de muncă. Prevederile privind femeile care alăptează la locul de muncă sunt de o importanță specială în cadrul acestui raport. Pauzele pentru alăptare permit mamelor timpul necesar pentru a oferi copiilor în creștere cea mai bună formă de alimentație naturală. Alimentația este un factor determinant-cheie al sănătății pe parcursul vieții. Sunt încântată că acest raport este în favoarea acelor mame care au revenit la locul de muncă și au ales totuși să continue alăptarea copiilor, asigurându-le astfel beneficiile alimentare.

  Carl Schlyter și Isabella Lövin (Verts/ALE), în scris. – (SV) Considerăm că un concediu parental statutar bine instituit este de o importanță crucială pentru fiecare țară. Totuși, în cadrul votului final, nu am dorit să votăm în favoarea propunerii legislative a Parlamentului deoarece aceasta contravine mai multor principii foarte importante pentru noi. În primul rând, propunerea dorește introducerea unui concediu obligatoriu de șase săptămâni exclusiv pentru mamă.

Considerăm că părinții în sine trebuie să poată alege modalitatea în care își iau concediu parental, iar această propunere ar însemna un pas în direcția greșită în ceea ce privește egalitatea de gen în Suedia. În al doilea rând, nu considerăm că este rezonabil ca nivelul remunerației pentru concediul parental să fie plata integrală. În ceea ce privește Suedia, acest lucru ar putea forța reducerea duratei asigurării parentale pentru a finanța un sistem atât de costisitor. Suntem de părere că organizarea sistemelor de securitate socială este o problemă care ține de competența parlamentelor naționale.

  Brian Simpson (S&D), în scris. – EPLP sprijină pe deplin necesitatea de a spori protecția oferită femeilor care sunt însărcinate, au născut recent sau alăptează, și a votat prin urmare în favoarea unei serii de propuneri-cheie din cadrul directivei. Acestea includ prelungirea duratei concediului de maternitate la 20 de săptămâni, plata integrală pentru mame a primelor șase săptămâni obligatorii de concediu postnatal și două săptămâni de concediu de paternitate cu plată integrală. Însă EPLP își exprimă temerile legate de faptul că propunerile adoptate de Parlament ar putea avea consecințe neintenționate în țările care au deja un set mai complex de prevederi privind maternitatea. Suntem preocupați în special de faptul că propunerile ar putea permite unui guvern care dorește să aplice o protecție socială mai scăzută să reducă prestațiile pentru concediul de maternitate, astfel încât femeile care au salariul minim pe economie să aibă de pierdut în realitate pe durata concediului de maternitate. Deși anumite aspecte ale acestui raport vor constitui o îmbunătățire neprețuită în statele membre cu niveluri scăzute ale prevederilor privind maternitatea, aceste amendamente pot conduce, în alte țări, la aplicarea unei protecții sociale mai scăzute decât cea existentă.

  Bogusław Sonik (PPE), în scris. – (PL) Parlamentul European a adoptat astăzi un raport destinat asigurării sănătății mamelor însărcinate și a celor aflate în concediu de maternitate. Prin adoptarea unei poziții comune sub această formă, transmitem un semnal clar de sprijinire a schimbărilor destinate îmbunătățirii standardelor europene privind protecția tinerelor mame. Li se garantează femeilor o durată minimă a concediului de maternitate, care de acum înainte va fi plătit integral. Am sporit, de asemenea, protecția locurilor de muncă pentru femeile care revin la lucru după concediul de maternitate, împiedicând concedierea neechitabilă.

Schimbările introduse de directivă constituie un pas în direcția cea bună, garantând femeilor din Uniunea Europeană un minim de drepturi la concediul de maternitate. De asemenea, sunt încântat de faptul că tații vor fi încurajați să aibă grijă de copii prin introducerea unui concediu de paternitate de două săptămâni.

  Catherine Soullie (PPE), în scris. – (FR) Votul pe marginea raportului dnei Estrela este de o importanță vitală. Poziția adoptată este una complet demagogică și iresponsabilă. Cerând un concediu de maternitate de 20 de săptămâni discredităm Parlamentul European. Noi suntem vocea cetățenilor; prin adoptarea unei poziții atât de nerealiste nu li s-ar face dreptate acestora. Bugetele sociale ale statelor membre vor suferi costuri semnificative: în ceea ce privește Franța, de exemplu, suma s-ar ridica la 1,3 miliarde de euro.

Situația economică actuală nu ne permite să absorbim o astfel de creștere în cadrul bugetelor de stat, ca să nu mai pomenim de consecințele asupra companiilor care vor fi nevoite să suporte o parte din aceste costuri suplimentare. Trebuie să sprijinim și să încurajăm femeile să reconcilieze maternitatea și activitatea profesională, nu să-și irosească șansele de a găsi un loc de muncă.

Prelungirea duratei de la 14 la 18 săptămâni propusă de Comisie a constituit un adevărat pas înainte; un pas care ar fi putut fi capitalizat acordându-se atenție unor noi opțiuni de îngrijire a copilului. Mesajul transmis de acest text poartă o responsabilitate uriașă: maternitatea ar deveni în mod clar un obstacol în calea dezvoltării personale la locul de muncă.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Salut adoptarea acestui raport referitor la propunerea de directivă privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, precum și a măsurilor destinate sprijinirii lucrătoarelor să dobândească un echilibru mai bun între cariera profesională și viața privată. Am prelungit durata concediului de maternitate și am oferit o plată mai bună pe durata acestuia și am introdus, pentru prima oară în istoria Europei, concediul de paternitate. Acest vot se va evidenția în istoria drepturilor fundamentale ale părinților europeni.

Celor care doreau să sacrifice drepturile sociale pe altarul crizei economice le spun să se ducă și să obțină banii de unde aceștia există și să înceteze să sancționeze suplimentar cetățenii. Un concediu de maternitate îmbunătățit și introducerea concediului de paternitate; acestea sunt totodată niște bătălii pentru o societate mai umană, în care familia devine din ce în ce mai mult ultima protecție în calea transformărilor vieții.

  Keith Taylor (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea propunerii legislative prin care se garantează un concediu de paternitate/maternitate cu plată îmbunătățit și extins. Am procedat astfel în urma lobby-ului din partea susținătorilor și oponenților acestei propuneri. Sunt perfect conștient de condițiile financiare din Regatul Unit, care se vor înrăutăți și mai mult în urma anunțurilor recente referitoare la noi reduceri de cheltuieli de la buget. Cu toate acestea, Parlamentul European s-a pronunțat în favoarea unui concediu de maternitate cu o durată de 20 de săptămâni, plătit integral, și a unui concediu de paternitate de două săptămâni, ceea ce consider a fi o investiție rațională în economie, care va contribui la atingerea obiectivului de 75 % ca rată de participare a forței de muncă până în anul 2020. Îmbunătățește sănătatea nou-născuților și protejează sănătatea și bunăstarea mamelor. Este un pas înainte în ceea ce privește reducerea diferențelor de remunerare între bărbați și femei. În UE femeile câștigă în medie cu 17 % mai puțin decât bărbații. Dacă nu garantăm un salariu decent pe durata concediului de maternitate, femeile resimt o penalizare la venit pentru că au copii. Constituie și o încurajare a implicării taților în îngrijirea copiilor. În afară de moarte și taxe, nașterea rămâne singura certitudine în viață. Copiii sunt viitorul nostru, iar îmbunătățirile pe care le-am votat astăzi le vor oferi un început mai bun și mai sigur în viață.

  Marianne Thyssen (PPE), în scris. – (NL) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, dacă dorim să ne păstrăm prosperitatea și să fim în situația de a ne putea plăti pensiile, avem nevoie de mai mulți bărbați și femei care să aibă un loc de muncă și să ne asigurăm că își păstrează acel loc de muncă. Mai mult, într-o perioadă de concurență internațională ridicată și de restrângeri bugetare, trebuie să avem așadar curajul de a lua măsuri care investesc în familii și care preiau o parte din presiunea asupra celor care se luptă să realizeze un echilibru între cariera profesională și viața de familie. Prelungirea concediului de maternitate constituie unul dintre mijloace în acest sens. Din acest motiv, sprijin prelungirea concediului de maternitate. Cu toate acestea, într-o perioadă de dificultăți bugetare, trebuie să fim realiști. Un concediu de maternitate cu durata de 20 de săptămâni, plătit integral, nu constituie o soluție fezabilă pentru sistemele noastre de asigurări sociale și pentru bugetele guvernamentale. Din aceste motive, m-am abținut de la votul final, deși sprijin prelungirea concediului de maternitate. Pe de altă parte, sprijin totuși propunerea originală a Comisiei privind prelungirea concediului de maternitate la 18 săptămâni, cu condiția punerii în aplicare a schemei actuale de compensații nereduse. Sper ca această propunere să aibă mai multe șanse în cea de-a doua lectură în Parlament.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru raportul referitor la propunerea de directivă privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează.

Consider că este extrem de important ca lucrătoarelor aflate în concediu de maternitate să li se plătească salariul integral, iar indemnizația de maternitate să fie de 100% din ultimul salariu lunar sau din salariul mediu, dacă salariul lunar este inferior acestuia. Astfel, femeile nu vor fi penalizate la pensie pentru perioada concediului de maternitate.

Având în vedere evoluțiile demografice din Uniune, este necesară stimularea natalității prin intermediul unei legislații specifice și a unor măsuri menite să contribuie la o mai bună conciliere a vieții profesionale, a vieții private și a celei de familie. Pentru a ajuta lucrătorii să-și reconcilieze viața profesională cu cea familială, este esențial să se prevadă concedii de maternitate și de paternitate mai lungi, inclusiv în cazul adoptării unor copii cu vârsta mai mica de 12 luni. Stabilirea duratei legale a concediului de maternitate la 20 de săptămâni este în conformitate cu recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății din 16 aprilie 2002 privind o strategie globală pentru alimentația sugarilor și a copiilor mici.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am votat împotriva acestui raport deoarece nu respectă cu strictețe principiul subsidiarității și intervine în aranjamentele naționale de plăți și obligațiile statelor membre. În plus, acesta cuprinde elemente cum ar fi avortul și libertatea reproducerii la care nu pot fi părtaș din motive religioase.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Doamnelor și domnilor, femeile nu trebuie să fie pedepsite pe motiv că au decis să aibă o familie. Nu este numai o problemă de etică, ci și una strategică – UE trece la ora actuală prin schimbări demografice datorate ratei scăzute a natalității și numărului în creștere de persoane în vârstă. În special în aceste vremuri dificile trebuie să nu îndepărtăm femeile de piața muncii. Avem nevoie de mai multe femei cu locuri de muncă dacă dorim ca UE să își sporească competitivitatea la nivel global. A venit vremea să combatem stereotipurile care s-au înrădăcinat în societate. Femeile sunt deseori percepute ca lucrătoare „cu risc ridicat” sau „de mâna a doua”. Prin urmare, este esențial ca noile prevederi privind concediul prezentate în acest raport să contribuie la distrugerea acestor stereotipuri. De asemenea, ar trebui să oferim asistență suplimentară femeilor abandonate de societate. Statisticile UE demonstrează că în Lituania mamele singure se confruntă cu cel mai ridicat risc de sărăcie. Riscul de sărăcie pentru persoanele angajate din cadrul acestui grup este de 24 %. A durat mult până când UE a garantat legal egalitatea de gen. Însă trebuie să obținem și mai mult și să transformăm egalitatea de gen teoretică în egalitate de gen reală, tangibilă, aplicată în viața de zi cu zi.

  Frank Vanhecke (NI), în scris. – (NL) Am votat în favoarea raportului Estrela deoarece nu vreau să existe nicio neînțelegere în ceea ce privește următoarele aspecte: se înțelege de la sine că femeile au necesități speciale în timpul și în perioada imediat următoare sarcinii, că este în interesul societății per ansamblu ca aceste necesități să fie îndeplinite și că, prin urmare, societatea trebuie să-și asume o mare parte din responsabilitatea în acest sens. Totuși, aș dori să adresez câteva întrebări de principiu. În primul rând, este rezonabil din partea noastră să impunem, din turnurile de fildeș ale Uniunii Europene, reglementări obligatorii care să se aplice în întreaga Uniune, inclusiv în acele state membre care, din punct de vedere economic, încă mai au un drum lung de parcurs?

Cine va plăti aceste cheltuieli? Și astfel ajung la al doilea comentariu important: este rezonabil oare să plasăm povara acestor măsuri, ca să mă exprim așa, exclusiv pe umerii angajatorilor? Nu se va ajunge astfel la o situație diametral opusă celei intenționate; și anume, vor exista mai puține locuri de muncă disponibile pentru tinere deoarece angajatorii nu se vor simți înclinați să suporte de unii singuri consecințele cu care riscă să aibă de-a face în cazul în care tinerele lor angajate rămân însărcinate? Este foarte bine și frumos să acordăm un vot „social” în acest Parlament, dar nu noi suntem cei care trebuie să purtăm povara votului social.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), ]n scris. – (FR) În sfârșit astăzi, la 20 octombrie a fost votată în Parlamentul European directiva privind concediul de maternitate. Am votat în favoarea acestui text, care reprezintă un real progres pentru femei.

Mai rămâne ca directiva să fie acceptată de Consiliu. Textul votat astăzi are drept obiectiv să acorde femeilor din Uniunea Europeană dreptul la un concediu de maternitate de 20 de săptămâni, cu patru săptămâni mai mult decât în Franța, unde femeile au dreptul la ora actuală la un concediu de maternitate de 16 săptămâni.

Textul adoptat asigură, de asemenea, dreptul la 20 de zile de concediu de paternitate (mai mult decât cele 11 zile oferite în momentul de față în Franța).

Directiva stipulează, de asemenea, faptul că femeile trebuie să-și primească salariul integral pe durata concediului: un semnal important, având în vedere criza economică actuală.

În plus, textul include o clauză de menținere a nivelului de protecție socială, ceea ce înseamnă că în cazurile în care legislația din statele membre este mai generoasă sub anumite aspecte, aceasta va continua să se aplice. Prin urmare, aceasta este în mod clar o măsură progresistă, pe care o salut.

Raport: Barbara Weiler (A7-0136/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece există o discrepanță flagrantă în multe țări în ceea ce privește condițiile de plată către firme în cazurile care implică statul, întreprinderile mici și mijlocii (IMM) și societățile comerciale mari. Suntem perfect conștienți de criza economică actuală și, date fiind dificultățile sporite aduse de aceasta, societățile comerciale se confruntă din ce în ce mai mult cu probleme legate de lichidități, iar în multe state membre acestea sunt chiar expuse unui risc ridicat de faliment. Directiva care a încercat să reglementeze această problemă a avut un efect limitat, iar propunerea pe care am adoptat-o acum reprezintă un pas important în ceea ce privește stabilirea și respectarea termenelor-limită pentru plăți, nu numai în relațiile dintre societățile comerciale și organismele publice, ci și în relațiile care se stabilesc între cele dintâi. Vom avea acum o legislație care ne oferă o eficiență sporită în respectarea termenelor de plată, cu un sistem clar de sancțiuni pentru întârzierea plăților, ceea ce reprezintă și o îmbunătățire eficientă în contracararea abuzului frecvent de către stat și marile societăți comerciale de poziția lor dominantă în relația cu IMM-urile. Această directivă trebuie pusă în aplicare acum rapid de statele membre, astfel încât problemele grave provocate de stabilirea unor termene de plată generoase și de tergiversarea plăților să fie în sfârșit soluționate.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Îndeplinirea obligațiilor contractuale în cazul tranzacțiilor comerciale atât de administrațiile publice, cât și de cele private nu este doar o problemă de datorie civică, ci și de asumare a responsabilității pentru o serie de aspecte negative care ar putea afecta societățile comerciale creditoare, în special IMM-urile. Faptul că aceste societăți pot conta pe plăți efectuate cu promptitudine garantează stabilitatea, dezvoltarea, locurile de muncă și investițiile acestora.

Din nefericire, conform datelor obținute de Comisia Europeană, întârzierea plăților este frecventă în Europa și afectează competitivitatea. Autoritățile publice se fac în mod special vinovate de crearea unor dificultăți, deseori din cauza gestionării incorecte a bugetelor proprii și a fluxului monetar sau ca urmare a birocrației excesive de care dă dovadă aparatul administrativ. Uneori, se ia o decizie de lucru pe baza unor noi structuri de cheltuieli, fără a se lua în considerare angajamentele anterioare, care ar trebui onorate în termenii stipulați în contracte.

Prin urmare, consider că este de datoria noastră să adoptăm măsuri care să compenseze deficiențele Directivei anterioare 2000/35/CE, căutând astfel să descurajăm fenomenul întârzierii plăților prin adoptarea unor măsuri care să îi inducă pe debitori să nu întârzie plata, precum și a altor măsuri care să permită creditorilor să-și exercite pe deplin și în mod eficient drepturile în situații de întârziere a plăților.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Am votat în favoarea acestui raport și a stabilirii unui termen-țintă de efectuare a plății facturilor de 30 de zile. IMM-urile constituie o piatră de temelie a economiei europene; aceste societăți comerciale de dimensiuni mai mici constituie 99,8 % din totalul firmelor din UE și sunt responsabile pentru crearea a 70 % din totalul locurilor de muncă în Uniune. Măsurile de abordare a întârzierii plăților cuprinse în acest raport sunt măsuri practice de sprijinire a IMM-urilor, prin care ne asigurăm că firmele mai mici nu au de pierdut din cauza facturilor neplătite.

Noile reglementări ar putea da naștere unor condiții mai bune pentru investiții și ar trebui să ofere IMM-urilor posibilitatea de a se concentra asupra inovației și a dezvoltării. În plus, salut conținutul raportului care se asigură că noile măsuri nu vor conduce la sporirea nivelului actual al birocrației și că nu se vor crea probleme birocratice sau administrative suplimentare pentru IMM-uri.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport și sunt încântat să constat că Parlamentul European și Consiliul au reușit să ajungă la acest acord, care are o importanță deosebită, în special pentru micile întreprinderi. Deși întreprinderile mici și mijlocii constituie piatra de temelie a competitivității Uniunii Europene și sunt cel mai important furnizor de locuri de muncă, criza a demonstrat foarte clar faptul că, în același timp, deținătorii întreprinderilor mici și mijlocii sunt cei mai vulnerabili, iar politica urmărită de statele membre nu este deosebit de favorabilă promovării și dezvoltării acestora, deoarece legislația UE, cum ar fi inițiativa Small Business Act, nu este pusă în aplicare și aplicată integral. Multe societăți comerciale au dat faliment pe durata crizei, ceea ce constituie o pierdere colosală. Sunt așadar foarte încântat de acest pas care, oricât de mic ar fi, este de o mare importanță pentru micile întreprinderi, clarificând termenele de plată. Vom începe să creăm cu adevărat un mediu transparent și inteligibil pentru micile întreprinderi și vom contribui la stabilirea unei culturi de afaceri.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Odată cu adoptarea noii directive privind întârzierea efectuării plăților, o măsură ce reprezintă un sprijin tangibil acordat societăților comerciale și în special întreprinderilor mici și mijlocii, Parlamentul European aduce o contribuție decisivă în beneficiul cetățenilor și a sistemului de producție european. Directiva modificată stabilește în fapt termeni de plată categorici, precum și sancțiuni adecvate, pentru a încuraja efectuarea cu promptitudine în Uniune a plăților de către autoritățile publice și societățile comerciale private. Conform estimărilor, această măsură ar trebui să repună în circulație în economie aproximativ 180 de miliarde de euro: aceasta este suma reală datorată de autoritățile publice sectorului întreprinderilor din Uniune.

Problema întârzierii plăților este resimțită acut în special în Italia, unde durează 128 de zile până la efectuarea plăților de către autoritățile publice, spre deosebire de media europeană care este de 67 de zile. Efectele negative ale întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale sunt așadar considerabile. Sper ca această directivă să fie pusă în aplicare cât mai rapid posibil de guvernele naționale, pentru a înlătura unul dintre cele mai mari obstacole în calea dezvoltării pieței unice europene.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Am ajuns, în sfârșit, în acest punct, după luni de amânări: am votat pe marginea unui raport care aduce un adevărat suflu proaspăt pentru viitorul societăților noastre comerciale. Întârzierea efectuării plăților este un fenomen care, în special în Italia, a îngenunchiat zeci de mii de societăți comerciale și a costat sistemul economic italian din regiune 30 de miliarde de euro, conform calculelor efectuate de asociații profesionale. Lăsând deoparte considerentele specifice și situațiile naționale, votez în favoarea raportului, care stabilește reglementări categorice, odată pentru totdeauna, atât pentru operatorii publici, cât și pentru societățile private. Criza economică a dus deja la un număr dramatic de falimente și de închideri a unor unități de producție, societăți comerciale, precum și la încetarea activităților comerciale. Prin intermediul acestei măsuri, Uniunea Europeană poate acorda cu adevărat o mână de ajutor micilor întreprinderi, care sunt în permanență sufocate de împrumuturi bancare datorate crizei și care poate se află deja în ape tulburi din pricina creanțelor neplătite care întârzie să sosească. Odată cu aplicarea acestei directive, vom evita cel puțin numeroasele cazuri în care societățile comerciale sunt forțate să dea faliment din pricina datoriilor provocate de alți operatori publici sau privați.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − (RO) În contextul unei economii instabile, plățile întârziate pot avea efecte extrem de negative pentru întreprinderile mici și mijlocii, care au nevoie de bani pentru a-și plăti angajații și furnizorii. Noile reguli privind întârzierea efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale, asupra cărora au căzut de acord Parlamentul și Consiliul pe 5 octombrie, ar trebui să faciliteze și să accelereze recuperarea de către companii a banilor ce li se cuvin. Întreprinderile mici și mijlocii sunt cele care țin economia în funcțiune, chiar și în momente de criză. Acest lucru se întâmplă în toate economiile europeneParlamentul European s-a asigurat că toate părțile se vor situa pe picior de egalitate și că regulile se aplică tuturor, în beneficiul multor întreprinderi mici și mijlocii europene.

Grație acestui acord, IMM-urile nu vor mai servi drept bănci pentru întreprinderile publice sau marile companii Alături de recomandarea Parlamentului European de a se încasa TVA-ul de la întreprinderile mici și mijlocii numai odată cu încasarea facturilor, impunerea unui termen clar de plată a facturilor vine în ajutorul celor care se chinuie să supraviețuiască într-un moment de scădere a piețelor.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului deoarece consider că este de o importanță fundamentală să întreprindem toate acțiunile posibile cu scopul de a consolida competitivitatea IMM-urilor. În plus, combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale, ceea ce reprezintă un abuz inacceptabil, constituie un punct care trebuie promovat, în special într-o perioadă de recesiune economică precum cea prin care trecem acum. Efectele negative ale întârzierii efectuării plăților sunt considerabile, cuprinzând costuri semnificative pentru societățile comerciale creditoare, reducerea fluxului monetar și a posibilității de a investi și având un impact asupra competitivității IMM-urilor.

Această directivă include pe bună dreptate măsuri care să descurajeze debitorii să efectueze cu întârziere plățile, măsuri care le permit creditorilor să-și exercite drepturile și care identifică reglementări specifice și precise privind plata datoriilor, cum ar fi avizul de neîndeplinire a obligațiilor, compensația pentru costurile de recuperare și termenul de plată de 30 de zile, cu excepția cazurilor în care se aplică derogări specifice. Acestea creează obligații pentru autoritățile publice și descurajează acele forme de comportament care ar putea avea un impact negativ asupra IMM-urilor, ceea ce ar compromite credibilitatea politicilor adoptate.

Efectuarea rapidă a plăților constituie de asemenea o condiție necesară și preliminară pentru realizarea investițiilor, pentru dezvoltare și furnizarea de locuri de muncă.

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Mă declar la rândul meu mulțumită de soluția găsită privind termenele de efectuare a plăților și sunt încântată să constat că a fost preluată propunerea Alianței Socialiștilor și Democraților de a permite un interval de timp mai mare pentru serviciile de sănătate publică, în cazul cărora procedurile bugetare complexe conduc la termene de plată mai extinse. În plus, dacă se respectă libertatea contractuală între societățile comerciale private, se introduce o protecție substanțială prin interzicerea termenelor de plată excesive în relația cu creditorii, care sunt deseori IMM-uri.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) M-am abținut de la votul pe marginea raportului deoarece acesta consolidează eforturile Comisiei de a face presiuni asupra statelor debitoare, propunând măsuri stricte într-o perioadă în care finanțele publice ale acestora sunt într-o situație proastă. Presiunea de a soluționa imediat datoriile, sub amenințarea unor sancțiuni financiare grave sub formă de dobânzi, servește mai ales intereselor societăților comerciale care profită de criză pentru a căuta reduceri în ceea ce privește protecția socială și blocarea sau reducerea remunerațiilor lucrătorilor. Argumentul că raportul ar veni în ajutorul IMM-urilor nu este valabil deoarece, date fiind cifrele citate în reglementare, societățile comerciale în cauză nu sunt IMM-uri. Acest gen de acțiune ar fi justificat dacă ar fi precedat de acordarea unui sprijin îndrăzneț în favoarea adevăratei economii a salariaților și de acțiuni care să promoveze coeziunea socială și economică.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Sprijin necesitatea de a consolida Directiva 2000/35/CE și de a identifica instrumentele necesare eliminării sau reducerii întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale. Punctul meu de interes îl constituie IMM-urile, care reprezintă o parte esențială a pieței europene în ceea ce privește crearea prosperității și furnizarea de locuri de muncă. Această alegere politică a Comisiei Europene constituie un pas în direcția cea bună, cu scopul de a face climatul de afaceri mai favorabil IMM-urilor. În ceea ce privește acea dobândă disuasivă de 8 %, am motive de îngrijorare, într-o anumită măsură, în privința rezultatelor provenite din anumite regiuni ale țării mele și din alte state europene care depun realmente eforturi pentru a respecta noile reglementări. Sper ca această nouă abordare să reprezinte o adevărată ocazie de schimbare. Acum trebuie să ne concentrăm asupra punerii în aplicare a directivei în cadrul sistemelor judiciare interne, cu implicarea autorităților locale și regionale, pentru a ne asigura că aceasta este aplicată în mod standardizat pretutindeni.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Sper că prin intrarea în vigoare a Directivei privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale cele mai avantajate vor fi întreprinderile mici și mijlocii din Uniunea Europeană, care vor fi astfel mai protejate și vor dispune de lichidități în vederea dezvoltării de investiții și crearea de noi locuri de muncă. Sper, totodată, că directiva va permite dezvoltarea de mecanisme de recuperare a creanțelor, întârzierea plăților din partea autorităților publice determinând dezechilibre în funcționarea întreprinderilor mici și mijlocii și, implicit, a pieței

  Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris. – (IT) Întârzierea efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale dintre întreprinderi și dintre întreprinderi și autoritățile publice constituie unul dintre obstacolele care împiedică la ora actuală redresarea creșterii economice. Aprobarea noii directive privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale reprezintă o inovație majoră, care va necesita o pregătire adecvată a sectorului public, înainte de toate, atât din punct de vedere administrativ, cât și politic. Din punct de vedere politic, astfel încât planificarea financiară și bugetară să poată lua în considerare nu numai impactul reglementărilor Uniunii Europene asupra Pactului de stabilitate și de creștere, ci și impactul noilor reglementări asupra întârzierii efectuării plăților care, dacă nu este gestionată în mod satisfăcător, poate avea un efect direct și reflex asupra spațiului de manevră al guvernelor la diferite niveluri. Din punct de vedere administrativ, este necesară o pregătire adecvată pentru gestionarea financiară corectă a organismelor publice, începând cu raportul dintre pasive și cheltuieli, astfel încât veniturile provenite din impozite și, prin urmare, populația, să nu fie împovărate de sarcini, cum ar fi plata unor dobânzi, care ar putea un efect semnificativ asupra finanțelor publice. În sfârșit, mi se pare important să existe o conștientizare și o flexibilitate aparte în ceea ce privește câteva sectoare, cum ar fi cel al sănătății, în cadrul căruia autoritățile publice au acumulat plăți întârziate importante datorate întreprinderilor, pentru bunuri și servicii furnizate în mod normal.

  Diane Dodds (NI), în scris. – Având în vedere climatul economic actual, le este deja destul de dificil întreprinderilor mici și mijlocii să supraviețuiască, fără povara suplimentară a plăților întârziate din cadrul tranzacțiilor comerciale. Prin urmare, orice mecanism care contribuie la protejarea acestor societăți comerciale de costurile suplimentare și implicațiile financiare ale întârzierii efectuării plăților ar trebui să fie binevenit.

Cu toate acestea, consider că este de competența guvernului britanic, nu a Uniunii Europene, să reglementeze acest aspect, să se asigure că firmele și organismele guvernamentale își respectă obligațiile de plată. Acest raport, deși demn de merit, are nevoie de clarificări suplimentare ale anumitor aspecte și am ales, așadar, să mă abțin de la vot în acest moment.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale deoarece acesta va oferi posibilitatea adoptării de măsuri armonizate, ceea ce ar putea fi deosebit de important pentru desfășurarea activității companiilor – în special a întreprinderilor mici și mijlocii – în situația actuală de criză economică. Cu toate acestea, consider că garantarea unui sistem de excepții pentru sectorul sănătății este un aspect pozitiv.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Întârzierea efectuării plăților constituie o problemă cu consecințe extrem de grave asupra sănătății economiei globale, precum și un impact devastator în special asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Efectele acesteia sunt cu atât mai dăunătoare în perioada actuală de criză economică și financiară. Exemplul negativ pe care îl oferă administrația publică este inacceptabil, deoarece acest lucru se desfășoară într-o măsură foarte gravă în Portugalia. Este nevoie de măsuri care să țină în frâu întârzierea efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale astfel încât să se protejeze sănătatea economiei europene, evitându-se situațiile în care structurile de producție sunt sufocate din punct de vedere financiar, iar produsele financiare sunt oferite la suprapreț, sporind astfel dependența de sectorul bancar. Aș dori să evidențiez cazul special al producătorilor agricoli, care se confruntă deseori cu întârzierea efectuării plăților datorate acestora de către supermarketuri și distribuitori. Termenul maxim de 30 de zile – care poate fi prelungit prin excepție până la 60 de zile – în cazul efectuării plății după furnizarea serviciilor și facturarea acestora este relativ rezonabil pentru echilibrul relațiilor comerciale și va fi crucial pentru instituirea unei culturi de îndeplinire la timp a angajamentelor.

  Louis Grech (S&D), în scris. – Adoptarea astăzi a raportului Weiler marchează o schimbare importantă în pragul dimensiunii plăților în relațiile comerciale. La ora actuală, este un comportament obișnuit – și, un aspect și mai îngrijorător, un comportament acceptat – al autorităților publice să exercite presiuni asupra IMM-urilor pentru a semna acorduri prin care se permite întârzierea plății facturilor.

Malta este un caz în acest sens. Numeroase IMM-uri, care asigură peste 70 % din locurile de muncă din sectorul privat, s-au confruntat cu dificultăți grave de flux monetar datorate întârzierii efectuării plăților din partea întreprinderilor, în special a autorităților publice, inclusiv din partea guvernului.

Într-o serie de state membre, termenul-limită de 60 de zile acordat autorităților publice va juca rolul unei clauze de protecție importante pentru IMM-uri și cetățeni. Cu toate acestea, directiva trebuie corect transpusă și aplicată în fiecare stat membru, în corelație cu o monitorizare strictă din partea Comisiei, astfel încât aceasta să fie cu adevărat eficientă. Abia atunci va putea această nouă reglementare să fie transpusă în beneficii tangibile pentru cetățeni și în special pentru IMM-uri.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Termenele de plată în cazul tranzacțiilor comerciale constituie un aspect prioritar în ceea ce privește funcționarea corectă a economiilor din Uniunea Europeană. Din nefericire, există discrepanțe considerabile între statele membre în ceea ce privește respectarea termenelor de plată, iar acestea conduc la necesitatea verificării atente a Directivei 2000/35/CE din 8 august 2002, aflată în vigoare la ora actuală.

Lipsa de disciplină din cadrul tranzacțiilor constituie o amenințare în special la adresa întreprinderilor mici și mijlocii din țările care au fost afectate de criza economică. Întârzierea efectuării plăților duce la dificultăți, atât pe piața internă, cât și în activitatea comercială transfrontalieră. Din acest motiv, sprijin propunerea raportoarei de a consolida legislația, de a introduce instrumente destinate protecției întreprinderilor și de a introduce compensația obligatorie pentru a reglementa întârzierea plății facturilor și a dobânzilor.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Salut decizia raportului de a susține ferm întreprinderile mici și mijlocii. Întârzierea efectuării plăților constituie o problemă economică majoră în cazul tranzacțiilor comerciale din UE. Aceasta constituie de asemenea o problemă gravă și în sectorul agricol, în cazul în care problemele legate de lichidități sunt transferate asupra întreprinderilor agricole. Prin intermediul unor termene de plată clar definite se va pune capăt acestor metode. Sprijin termenul-limită standard de 30 de zile propus în raport, precum și introducerea unei limite superioare generale de 60 de zile. Mi se pare de neînțeles faptul că, în multe state membre, plățile de la bugetul public legate de tranzacțiile din administrația publică sunt efectuate cu întârziere. Întârzierea efectuării plăților afectează grav mediul de afaceri și piața internă și au un efect direct asupra statelor membre. Indemnizația forfetară care a fost cerută și care urmează a fi plătită începând cu prima zi de întârziere a plății reprezintă o metodă tangibilă de prevenire a acestor efecte.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Weiler deoarece consider că este esențial să protejăm creditorii administrației publice, care reprezintă în mare parte întreprinderi mici și mijlocii. Această măsură va permite repunerea în circulație a unor fonduri lichide de aproximativ 180 de miliarde de euro: acesta este cuantumul global al sumei datorate de administrațiile publice societăților comerciale din cadrul UE. Este un pas cu adevărat important deoarece societăților comerciale li se va oferi dreptul automat de a cere plata dobânzilor acumulate și de a obține o sumă fixă de 40 de euro drept compensație pentru costurile recuperării datoriei. Societățile comerciale vor putea, de asemenea, să ceară rambursarea tuturor costurilor rezonabile aferente în acest sens. Consider că această inițiativă va constitui o motivație pentru statele membre să redacteze coduri de efectuare cu promptitudine a plăților. S-ar putea chiar să mențină sau să introducă legi și reglementări cuprinzând prevederi cu termeni mai favorabili creditorilor decât cei stabiliți de directivă.

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris. – (IT) Din rândul multiplelor propuneri cuprinse în inițiativa Small Business Act, cea referitoare la modificarea Directivei 2000/35/CE era una dintre cele mai urgente, după părerea mea. Întârzierea efectuării plăților a devenită o practică de rutină pentru autoritățile publice din multe țări (printre care în mod sigur și Italia). Dacă media europeană este de 180 de zile de la termenul de plată, ne putem imagina întârzierile extreme din anumite cazuri, precum și consecințele asupra celor care administrează IMM-uri.

Paradoxal, statul pretinde plata cu promptitudine a taxelor și impozitelor, aplicând sancțiuni și dobânzi din prima zi de întârziere, dar își ignoră propriile angajamente atunci când se află în situația de a fi debitor. Amendamentul pe care îl votăm este foarte important, înainte de toate, în această perioadă de greutăți economice serioase, dar nu va fi suficient de unul singur pentru a rezolva problema. În cazul în care statele membre nu își modifică procedurile de recuperare a datoriilor de la autoritățile publice, în sensul de a le scurta și de a le eficientiza, prevederile aprobate se vor dovedi ineficiente.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Întârzierea efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale, fie între societăți comerciale, fie între societățile comerciale și organismele publice, se face responsabilă de problemele de flux monetar ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), ceea ce contribuie deseori la întârzierea suplimentară a plăților, declanșând astfel un cerc vicios dificil de contracarat. Suntem convinși că punerea în aplicare a noilor reglementări propuse aici va reprezenta un pas important către eliminarea acestei situații și va ajuta astfel societățile comerciale să facă față acestei perioade de criză economică și financiară. Sancțiunile propuse sunt proporționale și necesare și este de sperat că vor descuraja comportamentele comerciale incorecte adoptate de operatorii comerciali.

  Alajos Mészáros (PPE), în scris. – (HU) Era esențială adoptarea Directivei „Plăți întârziate” și acesta este motivul pentru care am votat în favoarea rezoluției. De asemenea, dezbaterea din această dimineață a dezvăluit faptul că efectele crizei, care nu a ocolit recent nici statele membre, se resimt încă acut. Avem nevoie să facem numeroase schimbări pentru a asigura funcționarea fără sincope a pieței interne. Raportul recomandă, pe bună dreptate, tranziția la o cultură a efectuării la timp a plăților ca parte a acestor schimbări. Acesta va face posibilă declanșarea unor consecințe ale întârzierii efectuării plăților care vor determina ca aceasta să fie dezavantajoasă.

Conform evaluării impactului anterioară revizuirii, autoritățile din mai multe state membre sunt de notorietate în ceea ce privește comportamentul de plată necorespunzător. Sper sincer ca decizia de astăzi să poată schimba și acest aspect. În sfârșit, facilitarea situației IMM-urilor se poate situa printre preocupările noastre principale și în acest sens. Mecanismele alternative propuse de soluționare a litigiilor pot oferi o soluție, la fel ca și aducerea la cunoștința publicului a comportamentelor statelor membre. Profitând cât mai mult posibil de oportunitățile oferite de portalul european al e-justiției, creditorii și societățile comerciale pot funcționa cu mai puține griji.

  Miroslav Mikolášik (PPE), în scris. – (SK) Salut propunerea Comisiei prin care se abordează problema plăților întârziate, care tinde să devină una serioasă, în special în ceea ce privește tranzacțiile transfrontaliere, deoarece încalcă securitatea juridică.

Pentru ca întârzierea efectuării plăților să aibă consecințe de natură să o descurajeze, este necesară introducerea unor proceduri rapide de recuperare a datoriilor restante nedisputate legate de întârzierea plăților, în cadrul instituirii unei culturi de efectuare cu promptitudine a plăților. Propunerea de modificare, destinată punerii în aplicare a plăților unor astfel de creanțe financiare împotriva unei societăți comerciale sau unei autorități publice prin intermediul unei proceduri online cu acces larg, va constitui un pas către o recuperare simplificată și mai rapidă a acestui gen de datorii restante. Acest lucru va fi în special în beneficiul IMM-urilor, care au cel mai mult de suferit de pe urma întârzierii efectuării plăților și a procedurilor greoaie de recuperare.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Datoriile restante reprezintă un risc financiar considerabil, în special pentru IMM-uri. Absența unei etici a plăților, în special în perioade de criză, poate diminua serios lichiditățile. Există în mod sigur beneficii de câștigat de pe urma măsurilor care duc la o etică mai bună a plăților. M-am abținut de la vot deoarece nu sunt convins că are sens să reglementăm acest lucru la nivel paneuropean sau că, procedând astfel, am avea o influență pozitivă asupra eticii plăților.

  Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Raportul abordează problema întârzierii efectuării plăților, o problemă care destabilizează piața și care, înainte de toate, aduce daune IMM-urilor, pentru care am un interes deosebit. Votul meu în favoarea propunerii ar trebuie perceput drept o speranță în nașterea unei noi culturi comerciale, care să fie înclinată către efectuarea la timp a plăților și în care întârzierea plăților să fie percepută drept un abuz inacceptabil al poziției clientului și o încălcare a contractului, nu drept un comportament normal.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei legislații deoarece consider că procedurile de plată gestionate mai bine sunt în beneficiul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) și culturii de afaceri în general. Consider că una dintre prevederile stipulate în acest document are cu precădere un caracter progresiv: solicitarea privind publicarea rapidă a listelor cu entități raportoare. Aceste măsuri nu numai că ar încuraja societățile comerciale (în special IMM-urile) să efectueze plăți reciproce la timp, reducând astfel riscurile privind problemele legate cu lichiditățile, dar ar spori și credibilitatea și, prin urmare, competitivitatea unor astfel de societăți comerciale.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Weiler, deoarece consider că este necesară stabilirea unui termen-limită maxim în care societățile comerciale trebuie plătite. Această necesitate este cu atât mai presantă și mai importantă în această perioadă de criză. IMM-urile, deopotrivă cu întreprinzătorii, joacă un rol important în economiile noastre și constituie furnizori-cheie de locuri de muncă și venituri, precum și factori esențiali de inovație și creștere. Din nefericire, recent am constatat de prea multe ori situații în care autoritățile publice datorează mai multe milioane unor societăți comerciale, dar acestea sunt obligate să se închidă sau să declare faliment tocmai din cauza acestei întârzieri a plăților. Sper, așadar, că vor fi luați în considerare și alți factori în stadiul de punere în aplicare, prin care să se relaxeze constrângerile pactului de stabilitate și, în același timp, să se reducă treptat termenele de plată. Acest lucru ar reuni ambele cerințe, iar întregul sistem național ar avea de câștigat. Sper ca această directivă să fie rapid transpusă de statele membre, astfel încât să poată fi pusă în aplicare cât mai repede posibil. Acest lucru este datoria noastră, ca legiuitori, dar și un drept datorat companiilor creditoare.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) Întârzierea efectuării plăților poate avea ca efect dificultăți financiare și chiar falimentul unor societăți comerciale, în special în cazul IMM-urilor: conform Comisiei Europene, întârzierea efectuării plăților costă economia europeană aproximativ 180 de miliarde de euro anual. Alte studii menționează 300 de miliarde de euro, o sumă echivalentă cu datoria publică a Greciei. Având în vedere climatul economic actual, mă bucur să constat că Parlamentul și Consiliul au putut cădea de acord de la bun început asupra unei revizuiri ambițioase a legislației europene din acest domeniu. Parlamentul European a adus o contribuție importantă în acest sens. Am reușit să ne asigurăm că textul final se inspiră din numeroasele amendamente votate în cadrul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, în special: dobânzi legale mai ridicate de achitat în caz de întârziere; în cazul tranzacțiilor între societăți comerciale, o normă de 30 de zile și o extindere a termenului de până la 60 de zile, care poate fi prelungită în anumite condiții; în cazul instituțiilor publice, un termen-limită de maxim 60 de zile; o flexibilitate sporită în cazul instituțiilor de sănătate publică și a instituțiilor medicale și sociale publice; și, în sfârșit, simplificarea compensației pentru costurile de recuperare (o sumă forfetară de 40 de euro).

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să o felicit pe dna Weiler pentru munca sa excelentă. Parlamentul European și-a dat acordul pentru noi legi care să limiteze întârzierea efectuării plăților de către autoritățile publice furnizorilor săi, dintre care majoritatea sunt IMM-uri. Parlamentul a stipulat că autoritățile publice au obligația de a efectua plata pentru serviciile sau bunurile achiziționate în termen de 30 de zile. În cazul în care nu procedează astfel, acestea trebuie să plătească sancțiuni pentru întârzierea plăților de 8 %.

Principiul remunerării la timp a muncii este unul fundamental pentru un comportament corect, dar și foarte important pentru determinarea solidității unei societății comerciale, a fondurilor sale disponibile și a accesului la credite și finanțare. Această nouă directivă, care va fi pusă în aplicare în sistemele judiciare naționale în termen de 24 de luni de la adoptare, va aduce așadar beneficii pentru întreaga economie europeană.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Dat fiind faptul că întârzierea efectuării plăților este un fenomen cu numeroase cauze inter-relaționate, acesta poate fi combătut doar prin intermediul unei game largi de măsuri complementare. Prin urmare, Parlamentul consideră că o abordare pur legală cu scopul de a îmbunătăți remediile pentru întârzierea efectuării plăților este necesară, dar nu suficientă. Abordarea „aspră” a Comisiei, concentrată asupra unor sancțiuni grave și a unor mecanisme disuasive, trebuie lărgită pentru a cuprinde măsuri „blânde”, concentrate asupra oferirii unor stimulente pentru combaterea efectuării întârzierii plăților.

În plus, ar trebui încurajate măsurile practice, cum ar fi utilizarea facturilor electronice, în paralel cu aplicarea directivei.

  Marco Scurria (PPE), în scris. – (IT) Italia este țara în care societățile comerciale au de suferit în special de pe urma întârzierii plăților datorate de autoritățile publice, având o medie a termenului de plată a furnizorilor de 180 de zile, spre deosebire de media europeană de 67 de zile. Aceasta conduce la probleme financiare, la reducerea drastică a oportunităților de investiții și la pierderea competitivității, în special în cazul IMM-urilor.

Directiva votată astăzi descurajează debitorii să întârzie efectuarea plăților și le permite creditorilor să-și protejeze efectiv interesele împotriva unor astfel de întârzieri, introducând dreptul la plata unor sancțiuni legale în caz de întârziere, chiar dacă acestea nu sunt specificate în contract. De asemenea, obligă autoritățile publice să efectueze plăți în termen de maxim 60 de zile de la cererea de plată, cu condiția furnizării satisfăcătoare a serviciilor.

Adoptarea acestei directive este într-adevăr de mare ajutor societăților noastre comerciale: în ziua de astăzi, o companie din patru se închide ca urmare a problemelor generate de absența lichidităților financiare suficiente. Aceste noi reglementări privind efectuarea plăților vor însemna că societățile comerciale își vor recâștiga competitivitatea pe piață și nu se vor pierde locuri de muncă.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Prin adoptarea cu o majoritate răsunătoare a raportului realizat de colega mea, Barbara Weiler, referitor la propunerea de directivă privind plățile întârziate, Parlamentul European a introdus reglementări echilibrate și clare, care promovează solvabilitatea, inovația și locurile de muncă. Micile întreprinderi și spitalele publice vor beneficia de pe urma măsurilor pe care le propunem.

Cele dintâi nu se vor mai confrunta cu dificultăți financiare provocate de întârzierea plăților, iar cele din urmă vor putea beneficia de un termen de plată prelungit de 60 de zile din cauza statutului lor special, prin care finanțarea provine din rambursări în conformitate cu sistemele de asigurări sociale. Mai mult, acordul pe care ar trebui să-l încheiem cu Consiliul va permite intrarea în vigoare rapidă a directivei și transpunerea acesteia de către statele membre chiar începând cu ianuarie 2011. Salut eficiența acestui vot.

  Salvatore Tatarella (PPE), în scris. – (IT) Pe parcursul ultimilor ani, întârzierea efectuării plăților a devenit o povară din ce în ce mai importantă în cadrul administrării financiare a societăților comerciale. Acest aspect reprezintă o problemă gravă și periculoasă care afectează calitatea sistemului de licitații, subminând serios supraviețuirea IMM-urilor și contribuind la pierderea competitivității economiei europene. Statisticile sunt alarmante, în special în ceea ce privește Italia, unde plățile sunt efectuate în medie în termen de 186 de zile, ajungând la un maxim de 800 de zile în cazul administrației regionale în relația cu sectorul de sănătate. Este o adevărată rușine, care a forțat deseori multe IMM-uri să se închidă. Prin intermediul acestui raport facem un pas înainte semnificativ prin stabilirea limitei de 60 de zile pentru efectuarea plăților de către sectorul public către sectorul privat. Evident, adoptarea acestei legislații nu va soluționa problema ca prin farmec, dar reprezintă în mod clar un punct de plecare în stabilirea unui ciclu etic, în special în ceea ce privește relația cu autoritățile publice. Eficiența și rapiditatea cu care autoritățile publice își vor achita facturile constituie un pas important, care va avea la rândul său beneficii pentru economia europeană. Sper ca statele membre, în special Italia, să transpună legislația foarte rapid.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Acest raport a adus o contribuție importantă la soluționarea problemei întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale dintre societăți comerciale sau dintre societăți comerciale și entități publice. Inițiativa are ca scop creșterea lichidităților societăților comerciale din Uniunea Europeană prin intermediul armonizării. Combaterea întârzierii efectuării plăților este cu atât mai binevenită în perioada actuală de criză, deoarece întârzierile ridicate au repercusiuni asupra activităților societăților comerciale. Măsura intenționează să contribuie la funcționarea fără sincope a pieței interne prin intermediul reformei urgente a termenului-limită cerut și a sancțiunilor aplicabile în cazul nerespectării acestuia.

În acest context, salut propunerea legislativă, a cărei stipulare privind un termen de plată general de 30 de zile în cazul plăților între societăți comerciale și între societăți comerciale și entități publice – cu posibilitatea ca cele din urmă să beneficieze de 60 de zile în cazuri excepționale – s-a bucurat de un sprijin larg din partea Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat), al cărui membru sunt.

De asemenea, privesc favorabil stabilirea unei dobânzi care să fie aplicată ca sancțiune, la întârzierea plăților, pe baza ratei de referință a Băncii Centrale Europene plus 8 %. Părerea mea este că această măsură este echivalentul unei impulsionări puternice a activității economice a IMM-urilor, care se confruntă deseori cu o diminuare gravă a performanței economice din pricina obstacolelor birocratice.

  Marianne Thyssen (PPE), în scris. – (NL) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea revizuirii directivei privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale. Am sprijinit pe deplin acest acord. Termenele de plată excesiv de lungi și, mai ales, întârzierea efectuării plăților, constituie o amenințare la adresa gestionării sănătoase a unei societăți comerciale, afectează competitivitatea și profitabilitatea acesteia și pot pune în cele din urmă în pericol continuarea existenței firmei respective. Întrucât directiva actuală nu pare să fie suficient de eficientă pentru a descuraja întârzierea efectuării plăților, sprijin, de asemenea, consolidarea reglementărilor existente. În ceea ce privește termenele-limită de plată, vom institui garanții suplimentare pentru societățile comerciale deoarece, în principiu, plățile trebuie efectuate în termen de 30 de zile. Această măsură este de o importanță deosebită în cazul plăților efectuate între societățile comerciale și organismele guvernamentale. Până la urmă, de acum înainte, statele membre și guvernele vor fi nevoite să ofere exemple demne de urmat. Aceasta constituie o problemă de credibilitate, în sensul că în viitor, instituțiile europene vor fi nevoite să se conformeze acelorași termene-limită legale valabile pentru toți ceilalți. Faptul că directiva stipulează clar că orice derogare contractuală de la termenii de plată standard va fi posibilă exclusiv pe baza unor motive obiective și echitabile va constitui un factor important în punerea sa în practică. În concluzie, sper ca suma forfetară plătită drept compensație pentru costurile de recuperare a plăților să oblige datornicii să o ia pe drumul cel bun și, chiar și mai bine, să continue pe acesta. Aceasta ar fi un lucru bun pentru societățile noastre comerciale și pentru locurile de muncă.

  Iva Zanicchi (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Weiler privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale.

Activitățile comerciale sunt îngreunate semnificativ de datorii sau de plăți întârziate, care reprezintă deseori motivul pentru care societăți comerciale de altfel solvabile eșuează din cauza unui fel de efect de domino. Întârzierea efectuării plăților reprezintă o situație frecventă în Europa care afectează societățile comerciale, în special micile întreprinderi.

Mai mult, în majoritatea statelor membre, autoritățile publice își fac un obicei din a întârzia efectuarea plăților în situații de dificultăți financiare. A apărut, așadar, necesitatea de a consolida măsurile legale existente prin combaterea întârzierii efectuării plăților cu scopul de a sprijini societățile comerciale, în special IMM-urile, și de a stabili termeni de plată exacți și sancțiuni adecvate pentru cei care încalcă acești termeni.

Raport: Ilda Figueiredo (A7-0233/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport, având în vedere că sărăcia este o problemă foarte gravă care afectează 85 de milioane dintre concetățenii noștri europeni, prin urmare nimeni nu ar trebui să rămână indiferent în privința acesteia. Trebuie să se situeze printre primele noastre priorități și merită o reacție colectivă care să asigure că cei care se găsesc într-o situație de vulnerabilitate socială se bucură de un minimum de demnitate. Sărăcia ne afectează tinerii și bătrânii, dar, din ce în ce mai mult, și lucrătorii. Numai în ultimii doi ani s-au pierdut 6 milioane de locuri de muncă, iar nivelul scăzut și instabilitatea salariilor lucrătorilor s-au agravat, chiar dacă aceștia reușesc să își păstreze locurile de muncă. Avem nevoie de o abordare sistemică care să vizeze și să soluționeze cauzele problemelor, eliminând problemele incipiente încă de la apariția acestora. Cu toate acestea, în același timp, nu putem asigura, în prezent, reacții imediate și urgente la consecințele acestora. Având în vedere acest lucru, asigurarea unui venit minim de subzistență pentru persoanele vulnerabile din societatea noastră și luarea de măsuri imediate care să le permită să iasă din această situație nu reprezintă numai o necesitate, ci și o cerință pe care ar trebui să o susținem și care trebuie îndeplinită într-un cadru de responsabilitate și necesitate.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Uniunea Europeană și-a demonstrat angajamentul asumat cu privire la combaterea sărăciei în Europa în cadrul inițiativelor promovate pentru anul 2010, Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale, precum și în ceea ce privește atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului ale Organizației Națiunilor Unite. Luând în considerare gravitatea crizei economice și sociale și impactul acesteia asupra creșterii nivelului de sărăcie și de excluziune socială, unele grupuri sociale vulnerabile, precum femeile, copiii, persoanele în vârstă și tinerii au experimentat efectele negative ale situației într-un mod mai profund. În această situație, chiar dacă poate constitui un sistem adecvat pentru protejarea acestor categorii, venitul minim nu ia totuși în considerare principiul subsidiarității și, prin urmare, faptul că acest subiect cade în responsabilitatea fiecărui stat membru.

Din cauza inegalităților dintre salarii și nivelurile sociale din Europa, este dificilă stabilirea unui prag al venitului minim comun. Cred că ar fi util, în schimb, să încurajăm fiecare stat membru în direcția îmbunătățirii reacțiilor la nivel de politică în ceea ce privește combaterea sărăciei, promovarea incluziunii active, a unui venit adecvat și a accesului la servicii de calitate, precum și distribuirea echitabilă a bogăției. Totuși, mai presus de toate, statele membre ar trebui încurajate în vederea utilizării mai eficiente a fondurilor structurale de care dispun.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − (RO) Comunitatea internațională și-a confirmat în mai multe rânduri angajamentul față de combaterea sărăciei. O asemenea abordare globală este necesară deoarece sărăcia nu se limitează la țările subdezvoltate din Africa sub-sahariană sau Asia, ci afectează 17% din populația UE.

Consider că summitul ONU de luna trecută marchează o evoluție importantă, conducând la adoptarea unui plan de acțiune concret pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. UE și-a propus, la rândul ei, reducerea cu un sfert până în 2020 a numărului de persoane care trăiesc în sărăcie și alocarea a 0.7% din venitul național brut ajutorului pentru dezvoltare. În plus, prin adoptarea acestui raport, Parlamentul European încurajează incluziunea activă a grupurilor defavorizate și asigură o coeziune economică și socială eficientă.

Aș dori să menționez contribuția importantă a României la programele de combatere a sărăciei ale ONU, în valoare de 250 milioane EUR. Deoarece asistența pentru dezvoltare trebuie să fie reciprocă, țara mea va continua să își respecte angajamentele. Totuși consider necesară acordarea unei atenții sporite grupurilor expuse unui risc de sărăcie ridicat, precum populația din zonele rurale sau minoritatea de etnie romă.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. – (ES) Scopul acestei inițiative este adoptarea de diverse măsuri la nivel european în vederea eliminării sărăciei și a excluziunii sociale. Criza economică a exacerbat situația multor europeni. Nivelul șomajului a crescut și, în aceste circumstanțe, situația celor mai vulnerabile persoane, precum femeile, copiii, tinerii și bătrânii, este mai precară. De aceea trebuie să adoptăm măsuri la nivel național și european, iar veniturile minime reprezintă un bun instrument pentru a fi siguri că cei care au nevoie de ele pot trăi în demnitate. Totuși, obiectivul cel mai important este integrarea deplină pe piața muncii, ceea ce permite adevărata coeziune socială. În acest sens, sper că vom putea asigura ca dezvoltarea economică să fie însoțită de dezvoltare socială și, în special, că vom putea influența dezvoltarea economiei sociale. Sper, de asemenea, că vom putea îndeplini obiectivele strategiei Europa 2020 vizând reducerea cu 20 de milioane a numărului de persoane care se confruntă cu riscul de sărăcie.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că, în pofida tuturor declarațiilor privind combaterea sărăciei, cetățenii europeni trăiesc în continuare în sărăcie, inegalitățile sociale au crescut, iar numărul de lucrători săraci este, de asemenea, în creștere. Uniunea Europeană trebuie să ia măsuri mai active de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, acordând o atenție specială persoanelor cu locuri de muncă precare, șomerilor, familiilor, bătrânilor, femeilor, mamelor singure, copiilor defavorizați și persoanelor bolnave sau cu handicap de diverse grade. Venitul minim este una dintre măsurile de bază de combatere a sărăciei, contribuind la scoaterea acestor persoane din sărăcie și garantându-le dreptul la un trai decent. Aș dori să atrag atenția asupra faptului că venitul minim își va atinge obiectivul în cadrul combaterii sărăciei numai dacă statele membre iau măsuri concrete prin care să garanteze un venit minim și pun în aplicare programe naționale de luptă împotriva sărăciei. În plus, în unele state membre sistemele de venit minim nu respectă pragul sărăciei relative. Prin urmare, Comisia Europeană ar trebui să țină seama de bunele practici și de practicile necorespunzătoare în cadrul evaluării planurilor de acțiune naționale. Așadar, venitul minim - elementul principal de protecție socială - este, cu siguranță, important în asigurarea protecției persoanelor care se confruntă cu sărăcia și a egalității de șanse a acestora în societate.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − (RO) Aproape 300 000 de familii primesc în România un venit minim garantat din partea statului, printr-o lege care este în vigoare încă din 2001, și pentru care se face un efort bugetar de aproape 300 de milioane de euro. În actualele condiții de criză economică, ce este resimțită mai ales de către populația din statele mai puțin dezvoltate economic, recomandarea făcută de Parlamentul European de a se introduce un sistem de venit minim în toate statele membre vine ca o măsură firească. Deși nimeni nu poate disputa necesitatea unui astfel de sistem de venit minim garantat, este clar că sistemul poate fi expus abuzurilor.

O bună temporizare și control al sistemului sunt necesare pentru că există riscul ca acest sistem să încurajeze ne-munca. Tocmai pentru ca acest lucru să nu se întâmple, este recomandabil ca persoanele ce primesc acest venit și sunt în putere să presteze ore de muncă în folosul comunității. 85 de milioane de persoane trăiau, în întreaga Uniune, la finele anului 2008, sub pragul sărăciei. Sunt cifre care confirmă faptul că un sprijin este necesar, mai ales atunci când vorbim despre tineri sau vârstnici.

  Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) Criza economică a condus la creșterea considerabilă a nivelului sărăciei. Peste 85 000 de persoane trăiesc astăzi sub pragul sărăciei în Uniunea Europeană. În contextul Anului european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale, salut angajamentul politic asumat de Parlamentul European în vederea asigurării unei coeziunii economice și sociale puternice și efective.

Raportul Figueiredo subliniază faptul că introducerea unui venit minim la nivel național este una dintre cele mai eficiente modalități de abordare a sărăciei. Cu toate acestea, mă opun stabilirii unui venit minim la nivelul Uniunii Europene. O astfel de măsură ar fi demagogică și cu totul nepotrivită în situația actuală. Si fondurile structurale joacă un rol esențial în soluționarea excluziunii sociale. Fondul social european, în special, este o investiție europeană solidă, menită să mărească accesul pe piața muncii pentru persoanele care se confruntă cu dificultăți. Ar trebui să rămână un instrument puternic al politicii de coeziune în perioada 2014-2020.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat în favoarea acestui raport extrem de bun pentru că insistă pe necesitatea adoptării unor măsuri specifice de eliminare a sărăciei și a excluziunii sociale, prin promovarea unei distribuiri echitabile a venitului și a bogăției, garantând astfel un venit adecvat și asigurând o semnificație reală Anului european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale. Acesta solicită statelor membre să își reexamineze politicile destinate garantării unui venit adecvat, știind că, pentru a combate sărăcia, trebuie create locuri de muncă decente și viabile. Consideră că obiectivele sociale ar trebui să facă parte integrantă din strategia de ieșire din criză, iar crearea de locuri de muncă trebuie să fie o prioritate pentru Comisia Europeană și pentru guvernele statelor membre, ca prim pas către reducerea sărăciei. Consideră că sistemele de venit minim adecvat trebuie să stabilească venituri minime la un nivel echivalent cu cel puțin 60 % din venitul mediu din statul membru în cauză. De asemenea, subliniază importanța existenței indemnizațiilor de șomaj care garantează un standard de viață decent, precum și nevoia de a reduce durata absențelor de la muncă, printre altele, eficientizând serviciile de ocupare a forței de muncă ale statului. De asemenea, pune în evidență nevoia de adoptare a unor norme privind asigurările, astfel încât să se stabilească o legătură între pensia minimă plătită și pragul de sărăcie corespunzător.

  Ole Christensen (S&D), în scris. – (DA) Noi, social-democrații danezi din Parlamentul European (Dan Jørgensen, Christel Schaldemose, Britta Thomsen și Ole Christensen), am votat în favoarea raportului din proprie inițiativă referitor la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa. Credem că toate statele membre ale Uniunii Europene ar trebui să adopte obiective de reducere a sărăciei și să introducă sisteme de venit minim. În același timp, credem că aceste obiective și sisteme ar trebui adaptate la circumstanțele din fiecare stat membru. Suntem de părere că există multe modalități de evaluare a sărăciei, iar găsirea celei mai bune modalități în acest sens și a celei mai bune variante de a construi un sistem de venit minim în funcție de fiecare stat membru ar trebui să depindă de fiecare stat membru în parte.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Criza economică actuală a avut un impact imens asupra șomajului în creștere, sărăciei necontrolate și excluziunii sociale a persoanelor din toată Europa. Sărăcia și excluziunea socială au atins niveluri de neacceptat: aproape 80 de milioane de europeni trăiesc sub pragul sărăciei, dintre care 19 milioane sunt copii - echivalentul a aproximativ 2 copii din 10 - și mulți alții se confruntă cu obstacole puternice în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, la educație, locuințe și servicii sociale și financiare. Șomajul a atins, de asemenea, niveluri fără precedent în toate statele membre, cu o medie europeană de 21,4 %, în cadrul căreia unul din cinci tineri este șomer. Această situație este inacceptabilă și trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru a contribui la soluționarea tragediei pe care o trăiesc aceste persoane.

În acest sens, anul 2010 a fost desemnat anul european pentru combaterea acestui dezastru în vederea consolidării angajamentului politic al UE și a adoptării unor măsuri care să aibă un impact decisiv asupra eradicării sărăciei. Sunt de acord că trebuie să existe un salariu minim în fiecare stat membru, alături de o strategie de reintegrare socială și de acces pe piața muncii.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Coeziunea economică și socială este o premisă fundamentală a oricărei politici comune în Europa, dar și în contexte de mai mică amploare. Dacă există interese diferite, și obiectivele vor fi divergente și astfel va fi imposibil să se planifice ceva în comun. Ridicarea nivelului de trai al persoanelor care trăiesc sub pragul sărăciei este o prioritate. Resursele publice utilizate în acest context sunt, fără îndoială, o investiție pe termen mediu având în vedere că, dacă sunt bine distribuite, determină exemple de creștere economică care se autosusțin. Transferarea de sume fixe de bani este întotdeauna o afacere nesigură, dacă acestea nu fac parte dintr-un program mai larg de stimulente. Două situații necesită o abordare diferită. Prima situație, legată de protecția socială, îi vizează pe lucrătorii care nu pot câștiga suficient pentru a duce o viață în demnitate din cauza unui handicap fizic sau mental sau din motive conexe. Cea de a doua situație, legată de aspecte economice și juridice, implică rigiditatea pieței muncii, care nu echilibrează în mod adecvat productivitatea și salariile sau care nu permite să lucrezi cât de mult ai dori sau în proporție cu cât de mult ai dori să câștigi pentru a duce o viață decentă. În aceste două situații, sectorul public poate și trebuie să intervină, lăsând celelalte sectoare să creeze stimulente pentru munca dificilă - și niciodată invers.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − (RO) Cu aproximativ o cincime din populația UE sub pragul sărăciei, cu rate sporite în cazul copiilor, tinerilor și vârstnicilor, cu ponderea în creștere a angajaților săraci în paralel cu proliferarea locurilor de muncă precare și a celor slab plătite, cu 10 state membre în care rata privațiunilor materiale afectează cel puțin un sfert din locuitori, depășind jumătate din populație în cazul României și Bulgariei - UE se confruntă cu o problemă a sărăciei agravată nu doar de recesiune, ci și de politicile anti-sociale ale guvernelor de dreapta. Prin venitul minim se poate garanta protecția socială unor categorii largi de populații ce trăiesc acum în sărăcie. Rolul acestui venit minim este extrem de important pentru a evita cazuri dramatice determinate de sărăcie și pentru a stopa excluziunea socială. Pentru a lupta eficient contra sărăciei e nevoie, de asemenea, de o îmbunătățire a calității locurilor de muncă și a salariilor, instituirea dreptului la venit, precum și tot ceea ce presupune venituri de asistență socială, pensii, alocații. Anul 2010 este un an de luptă împotriva sărăciei, continuând campania pentru o societate incluzivă asumată prin Tratatul de la Lisabona. Un motiv în plus pentru a da votul meu în favoarea acestei campanii.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Consider că este nevoie de acțiune atât la nivel european, cât și la nivel național, pentru a proteja consumatorii de clauzele abuzive cu privire la rambursarea creditelor și la cardurile de credit și de a stabili condiții de acces la împrumuturi care să prevină supraîndatorarea gospodăriilor și deci, prin urmare, sărăcia și excluziunea lor socială:

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) În Europa, 20 de state membre au legislație națională care stabilește un salariu minim, iar diferențele între țări pot fi foarte substanțiale. Astfel, salariul minim în Luxemburg este de aproximativ 1682 de euro, în timp ce în Bulgaria este de numai 123 de euro.

De aceea, Parlamentul European și-a reiterat solicitarea cu privire la venitul minim european. Acest venit minim ar putea fi una dintre soluțiile de analizat în vederea prevenirii alunecării în sărăcie a milioane de europeni. Credem că este important să subliniem faptul că, în mod normal, garantarea unui venit minim trebuie să fie însoțită de o strategie socială globală, ce include acces la serviciile de bază, precum asistența medicală, accesul la locuințe, educație, învățare continuă și toate acestea pentru toate grupele de vârstă și într-un mod adecvat fiecărei țări.

Deputații în Parlamentul European au subliniat faptul că scopul real al sistemelor de venit minim nu ar trebui să fie numai de a asista, ci și de a-i susține pe beneficiari, astfel încât să le permită să treacă de la o situație de excluziune socială la o viață profesională activă.

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. – (FR) Susținerea pe care o acord acestui raport pune în evidență importanța solidarității în cadrul societăților noastre europene, în special în acest An european de luptă împotriva sărăciei.

Anumite state membre, precum Franța, au jucat un rol de precursor creând acum 20 de ani un „venit minim garantat”. Cu toate acestea, experiența ne-a învățat că acest sistem poate genera efecte adverse, încurajând, de exemplu, inactivitatea. De aceea, Uniunea trebuie să ia în considerare măsuri care, la fel ca și revenu de solidarité active francez sau suplimentul de venit, creează un simț al responsabilității la nivelul beneficiarilor și îi încurajează să caute un loc de muncă, ceea ce reprezintă primul element real al incluziunii sociale.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Am solicitat întotdeauna, și am inclus deja în programul meu pentru alegerile europene din 2009, introducerea unui venit minim egal cu 60 % din media venitului pentru fiecare cetățean al Uniunii. Totuși, astăzi, această Cameră a votat, din nefericire, împotriva acestei propuneri legislative la nivel comunitar.

În acest an european, 2010, ce vizează combaterea sărăciei, sunt convinsă că o directivă-cadru privind venitul minim ar fi putut servi drept text de referință pentru legislația și politicile naționale.

Cred că acesta ar fi fost cel mai eficient mod de a reduce sărăcia și de a scoate 20 de milioane de persoane din sărăcie până în 2020. Nu uitați că 80 de milioane de persoane trăiesc sub pragul sărăciei în Europa.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − (RO) Consider că riscul adâncirii sărăciei în Europa trebuie evitat cu orice preț întrucât poate avea efecte structurale profund negative pe termen lung atât în plan social, cât și în plan economic. Am votat pentru acest raport întrucât consider că garantarea unui venit minim rezonabil este indispensabilă pentru asigurarea unui nivel demn de protecție socială, în special pentru categoriile de persoane cele mai vulnerabile care au fost grav afectate de politicile de austeritate promovate de guvernele europene în contextul crizei economice și financiare

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Fără a fi insensibil la consecințele grave ale actualei crize asupra cetățenilor, având în vedere că duce la apariția sau la exacerbarea situației de sărăcie pentru mulți europeni, nu sunt de acord cu opinia etatizată care vizează soluționarea acestei probleme prin mai multe beneficii sociale, ca în cazul venitului minim fixat la nivel european.

Mai multe beneficii sociale necesită mai mulți bani de la stat și acest lucru, necreând prosperitate, poate fi realizat numai prin creșterea veniturilor din impozite. Aceasta înseamnă mai multe impozite pentru toată lumea, ceea ce duce la un grad mai mare de sărăcie și de dependență față de însuși statul-lipitoare.

Lupta împotriva sărăciei trebuie dusă prin politici de ocupare a forței de muncă și prin competitivitate economică. Dacă Portugalia nu ar fi experimentat închiderea mai multor companii de la o săptămână la alta, nu ar fi văzut atâția portughezi șomeri sau trăind în sărăcie. Prin urmare, cred că lupta împotriva sărăciei ar trebui dusă prin stimularea economiei și a pieței și nu prin subvenții, care întotdeauna trebuie finanțate din impozite care, după cum știm, îi sufocă pe contribuabili și economia și reprezintă un obstacol în calea competitivității economice.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) După cum am spus în această Cameră cu un an înainte, susțin un nou concept al socialității în cadrul Uniunii Europene, care poate asigura un standard de viață de bază pentru fiecare. Într-o Europă care este atentă la aspectele sociale, care este corectă, evoluată și coerentă, este crucial să asigurăm măsuri de eradicare și minimizare a riscului de dumping social și de degradare a condițiilor de trai pentru populație, atunci când se confruntă cu efectele devastatoare ale actualei crize economice. Pentru a face Europa mai puternică și mai unită, trebuie să garantăm protejarea drepturilor de bază ale populației în întreaga Europă. Înțeleg că sunt necesare standarde minime în domeniile sănătății, educației și pensiilor sociale și chiar la nivelul salariilor, asigurând o mai mare uniformitate a condițiilor de ocupare a forței de muncă. În Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale, salut acest raport pentru contribuția sa la încurajarea statelor membre în vederea îndeplinirii responsabilităților lor privind incluziunea activă, rectificând inegalitățile sociale și marginalizarea. Aș dori să subliniez faptul că ar trebui să existe un echilibru realist și să se respecte principiul subsidiarității. Având în vedere acest lucru, votez pentru acest raport și împotriva amendamentelor propuse.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Aș dori să subliniez importanța adoptării, în ședință plenară a Parlamentului European, a acestui raport care propune introducerea de sisteme de venit minim în toate statele membre ale Uniunii Europene și pentru care am fost responsabilă. Proiectul a fost adoptat în această cameră cu 437 de voturi pentru, 162 împotrivă și 33 de abțineri și a apărut ca măsură specifică în cadrul Anului european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale.

Potrivit raportului, introducerea sistemelor de venit minim în toate statele membre ale UE – constând în măsuri specifice de sprijinire a persoanelor (copii, adulți, bătrâni) cu venituri insuficiente printr-o contribuție financiară și prin facilitarea accesului la servicii publice esențiale – este unul dintre cele mai eficiente moduri de combatere a sărăciei, de garantare a unui standard de viață adecvat și de favorizare a integrării sociale.

Rezoluția adoptată susține că sistemele de venit minim trebuie să stabilească venituri minime la un nivel echivalent cu cel puțin 60 % din venitul mediu din statul membru în cauză. Recomandă Comisiei să elaboreze un plan de acțiune, menit să însoțească punerea în aplicare a unei inițiative europene privind venitul minim în statele membre. Atrage atenția asupra numărului tot mai mare de lucrători săraci și asupra necesității de a aborda această nouă provocare și solicită o redistribuire echitabilă a veniturilor.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Rar am întâlnit un raport atât de demagogic și de nerealist. Demagogic pentru că scopul său este să introducă un venit minim egal cu cel puțin 60 % din venitul mediu din toate statele membre, pentru toată lumea, fără deosebiri la nivelul naționalității. Este vorba de venitul mediu brut sau venitul mediu net? Este vorba de nivelul mediu de trai care este folosit pentru calcularea pragului sărăciei? În țara mea, acest lucru echivalează cu încurajarea inactivității asistate și crearea unui magnet puternic pentru imigrare.

Pentru că, potrivit definiției folosite, acest venit ar putea fi mai mare decât salariul minim, adică ceea ce câștigă 15 % dintre lucrătorii francezi; un record în rândul țărilor dezvoltate. Europa nu are nevoie de asistență, ci de locuri de muncă adevărate, cu salarii decente. Totuși, și aceasta este partea nerealistă, raportul nu spune nimic cu privire la cauzele sărăciei: presiunea asupra salariilor cauzată de concurența externă din partea țărilor cu costuri reduse în care se practică dumpingul social și de concurența internă din partea imigranților non-europeni; și explozia șomajului, relocalizarea și închiderea de întreprinderi, cauzate de globalizarea dezlănțuită. De asemenea, omite cazul extrem de îngrijorător al sărăcirii clasei de mijloc a Europei. Combaterea acestor cauze trebuie ă aibă prioritate.

  Louis Grech (S&D), în scris. – Chiar dacă Uniunea Europeană este una dintre cele mai bogate zone din lume, aici există totuși un procent ridicat de cetățeni europeni care se confruntă cu problema sărăciei din cauza veniturilor, ceea ce le limitează accesul la lucruri de bază precum alimente, sănătate, energie și educație. Sărăcia afectează 85 de milioane de persoane în Europa. În plus, ca urmare a declinului economic și financiar actual, există un risc mai mare de sărăcie care îi afectează în principal pe copii, pe tineri și pe bătrâni, punând în pericol multe gospodării, reducând-le accesul la medicamente, îngrijire medicală, educație și încadrarea în muncă. Trebuie să asigurăm distribuirea echitabilă a bunăstării între statele membre bogate și sărace, între țările mici și țările mari, între cetățenii acestora.

Trebuie să alocăm mai multe fonduri diferitelor studii și analize privind sărăcia și excluziunea socială, care compară sistemele din cele 27 de state membre și identifică politicile cu cele mai bune rezultate. Trebuie să combatem în continuare sărăcia și excluziunea socială în Europa și în lume, luând măsuri urgente și, mai important, acționând în solidaritate, în ciuda diferitelor presiuni fiscale sau politice cu care ne-am putea confrunta.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) În prezent, în Europa, 17 % din populație, echivalentul a 85 de milioane de persoane, trăiește sub pragul sărăciei. Dincolo de aceste cifre, sărăcia extremă este cea mai îngrijorătoare și avansează, în special în aceste vremuri de recesiune, un venit minim fiind, de aceea, esențial.

Având în vedere că 2010 este Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, și ulterior Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei, am votat, în cadrul Parlamentului European, pentru rezoluția care solicită un venit minim european egal cu 60 % din venitul mediu din fiecare stat membru.

Raportul nostru subliniază faptul că introducerea unor sisteme de venit minim în toate statele membre este una dintre cele mai eficiente măsuri de luptă împotriva sărăciei, de asigurare a unui nivel decent de trai și de încurajare a integrării sociale, și salut adoptarea acestei rezoluții.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am susținut raportul care invită statele membre să soluționeze problema sărăciei prin introducerea unor sisteme de venit minim pe modelul RSA („revenu de solidarité active” - venit de solidaritate activă), fostul RMI („revenu minimum d’insertion” - venit minim de inserție) din Franța. Acest tip de instrument a fost clar recunoscut ca fiind foarte util în abordarea nesiguranței locurilor de muncă.

Textul propune ca acest tip de venit minim să se ridice la 60 % din salariul minim din fiecare țară și, mai presus de toate, să fie parte dintr-o strategie cuprinzătoare de integrare, cu rezultate de durată la nivelul muncii și accesului la serviciile publice, în primul rând, la locuințe.

Textul a fost adoptat, dar, din nefericire, versiunile alternative propuse de grupurile politice de stânga, care solicită o directivă-cadru cu forță juridică obligatorie pentru punerea în aplicare a sistemului de venit mediu în întreaga Uniune, au fost respinse. Poziția pe care am adoptat-o în favoarea acestor sisteme de venit minim este, așadar, încurajatoare, dar posibil insuficientă.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Informațiile actuale arată că nivelul sărăciei în Uniunea Europeană este în creștere. În multe state membre, sărăcia îi afectează cel mai rău pe copii și pe bătrâni, iar utilizarea din ce în ce mai mare a contractelor pe termen scurt și veniturile scăzute și nesigure riscă să deterioreze condițiile de trai din întreaga societate. Adăugați și criza demografică care afectează unele țări și avem rețeta pentru un declin economic garantat. Este responsabilitatea noastră să asigurăm un trai decent pentru toți cetățenii.

Nu putem permite ca nepoții și copii noștri să trăiască sub amenințarea foametei, a șomajului și a excluziunii sociale. Trebuie să garantăm generațiilor viitoare niveluri decente ale salariilor, stabilitatea carierelor, acces la serviciile publice și integrare socială pe durata întregii lor vieți - de la vârsta cea mai fragedă și până la pensionare.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Există aproximativ 85 de milioane de persoane în întreaga UE care suferă de sărăcie sau riscă să trăiască în sărăcie și cred că, la nivel european, trebuie făcut tot ce este posibil pentru a soluționa situația. Este crucial ca proceduri de acest gen să fie introduse în vederea reducerii numărului de persoane care riscă să trăiască în sărăcie în Uniunea Europeană, astfel încât să se asigure că obiectivul UE 2020 de eliminare a acestui risc pentru 20 de milioane de cetățeni europeni să fie atins.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − (RO) Criza economică și financiară a agravat situația în care se regăsește piața muncii pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Numai în ultima perioada s-a semnalat pierderea a aproximativ cinci milioane de locuri de muncă, fapt ce a generat sărăcie și excluziune sociala în statele membre. Susțin cu tărie acest raport deoarece consider că este nevoie de măsuri urgente pentru reintegrarea persoanelor afectate pe piața forței de muncă și de garantarea unui venit minim care să fie în măsură să asigure un nivel de trai decent și o viață compatibilă cu demnitatea umană. Consider că este nevoie să dezvoltăm indicatori relevanți prin care să putem introduce sisteme de venit minim în statele membre, asigurând astfel un standard de viata adecvat, favorizând integrarea sociala și promovând coeziunea sociala și economica pe întreg teritoriul Uniunii.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Un instrument eficient de combatere a sărăciei este garantarea, pentru cetățenii Uniunii Europene, a unui venit minim care include salarii, pensii și beneficii. Un venit minim trebuie să fie un drept universal și să nu depindă de contribuțiile depuse.

Ar trebui să acordăm o atenție specială grupurilor sociale care pot fi afectate în mod deosebit de sărăcie și de excluziune socială și care includ, în special, persoanele cu handicap, familiile mari și cele monoparentale, bolnavii cronici și bătrânii. O analiză a experienței mai multor state membre ne arată rolul important pe care îl joacă venitul minim în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și de aceea am votat în favoarea raportului dnei Figueiredo.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) În zilele de astăzi, este crucial să se includă prevenirea și combaterea sărăciei și a excluziunii sociale în alte politici ale UE, pentru a garanta respectarea drepturilor fundamentale ale omului, accesul universal la serviciile publice esențiale și dreptul la sănătate, educație și formare profesională.

Toate acestea necesită politici macroeconomice sustenabile din punct de vedere social, ceea ce implică schimbarea politicilor și priorităților monetare, inclusiv a celor din Pactul de stabilitate și creștere și a tuturor politicilor din domeniul concurenței și al pieței interne, precum și a politicilor bugetare și fiscale. Acest raport folosește termenul de „venit minim”, care este unul controversat, definit ca instrument ce permite însoțirea beneficiarilor în cadrul trecerii de la situații de excluziune socială la viața activă; de asemenea, subliniază importanța unor politici mai ample care să ia în considerare și alte necesități: îngrijire medicală, educație, formare, servicii sociale și locuințe.

Am votat în favoarea acestui raport pentru că susțin ideea necesității unei strategii de coordonare europeană. Cu toate acestea, cred că venitul minim este o responsabilitate a fiecărui stat membru, bazată pe principiul subsidiarității. Este dificil de stabilit un prag minim în diverse state membre dat fiind că există diferențe mari între salarii și costul vieții în general.

  Barbara Matera (PPE), în scris. – (IT) Conținutul Tratatului de la Lisabona, dispozițiile strategiei UE 2020 și principiile incluse în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului nu par a se reflecta, nici măcar ca perspective viitoare, în realitatea deconcertantă, reprezentată de numărul mare de persoane care trăiesc în sărăcie chiar și astăzi. Numai în Europa aproape 80 de milioane de cetățeni trăiesc în condiții de sărăcie, dintre care 19 milioane sunt copii. Politicile ambițioase stabilite de comunitatea internațională în vederea eradicării sărăciei s-au dovedit mult prea des ineficiente și dificil de pus în aplicare ori s-au soldat numai cu măsuri de protecție socială.

În schimb, obiectivele trebuie realizate luând în considerare o abordare mai structurală, evaluând inițiative specifice coordonate la nivel european care au un impact asupra venitului și serviciilor sociale și medicale și vizează atenuarea impactului crizei financiare care i-a afectat pe cei mai vulnerabili de pe piața muncii, și anume pe femei, pe femeile în vârstă în special și pe tineri. Cred că evaluarea inițiativelor europene care vizează stabilirea unui venit minim ar putea reprezenta una dintre modalitățile de combatere a sărăciei, cu condiția respectării principiului subsidiarității.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Punerea în aplicare a venitului minim în toate țările Uniunii Europene este o măsură esențială de combatere a sărăciei. Prin urmare, votez în favoarea acestui raport important.

Cu toate acestea, venitul minim este calculat pentru fiecare țară și, astfel, nu contribuie la convergența socială în Europa. Inegalitățile naționale sunt menținute în criza pe care o experimentăm în prezent. Prin urmare, sunt necesare mai multe politici sociale intersectoriale la nivel european în vederea asigurării unei distribuiri mai echitabile a bogăției. Aceasta este o parte importantă din rolul Uniunii Europene.

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris. – (IT) Uniunea Europeană a proclamat întotdeauna „incluziunea socială” ca fiind unul dintre principiile sale fondatoare. Este dificilă combaterea numeroaselor situații care conduc la marginalizare, îndepărtare și abandon. Printre acestea, sărăcia trebuie, cu siguranță, să fie una dintre primele pe listă. Spre deosebire de cauze precum boala, comportamentul antisocial, rasa sau genul, aceasta reprezintă o condiție pentru care țările civilizate ar trebui să organizeze măsuri obișnuite de prevenire.

Un venit minim pentru cetățeni este un remediu, nu o soluție. În rezoluție, susțin solicitarea adresată de Comisie privind includerea acțiunilor statului într-un cadru de coordonare europeană și garantarea faptului că venitul minim este însoțit de o abordare integrată care cuprinde servicii medicale, educație și locuințe. De asemenea, adaug solicitarea mea personală la cea a Comisiei, cu alte cuvinte, cred că acțiunilor de susținere a incluziunii în scopul prevenirii ar trebui să li se acorde prioritate în cadrul „Platformei de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale”.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Statele membre nu pot rămâne insensibile la situații de sărăcie extremă și trebuie să se asigure că nimeni nu este pur și simplu lăsat în voia sorții în situații care, adesea, sunt profund degradante. În aceste cazuri precise ar trebui luată în considerare acordarea de ajutor excepțional și extraordinar.

Cu toate acestea, experiențe precum cea portugheză a acordării de venituri minime fără o monitorizare cu adevărat eficientă, dar cu un număr enorm de persoane înregistrate ca beneficiari, care ar putea și ar trebui să lucreze, dar care nu lucrează și nici nu încearcă să lucreze, constituie o denaturare a abordării, care trebuie corectată. Prin urmare, m-am abținut din cauza faptului că aspectele monitorizării adecvate a sistemului, pe care le-am descris, pun sub semnul întrebării acest sistem, atât din punct de vedere financiar, cât și moral.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Statele membre nu pot rămâne insensibile la situații de sărăcie extremă și trebuie să se asigure că nimeni nu este pur și simplu lăsat în voia sorții în situații care, adesea, sunt profund degradante. În aceste cazuri precise ar trebui luată în considerare acordarea de ajutor excepțional și extraordinar.

Cu toate acestea, experiențe precum cea portugheză a acordării de venituri minime fără o monitorizare cu adevărat eficientă, dar cu un număr enorm de persoane înregistrate ca beneficiari, care ar putea și ar trebui să lucreze, dar care nu lucrează și nici nu încearcă, constituie o denaturare a logicii care trebuie avută în vedere. Acesta este motivul pentru care m-am abținut: din cauza faptului că aspectele descrise privind monitorizarea adecvată a sistemului pun sub semnul întrebării acest sistem, atât din punct de vedere financiar, cât și moral.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa, pentru că sunt de acord cu cele mai multe dintre solicitările și opiniile conținute; de exemplu, faptul că statele membre, Consiliul și Comisia trebuie să pună în aplicare „măsuri concrete destinate eradicării sărăciei și a excluziunii sociale” și că „lupta împotriva sărăciei impune crearea de locuri de muncă decente și durabile pentru categoriile sociale dezavantajate pe piața muncii”. În acest sens, consider ca fiind foarte valoroasă susținerea stabilirii unui prag al venitului minim în toate statele membre, astfel încât toată lumea, fie că este angajată sau nu, să poată trăi în demnitate. Am susținut această rezoluție pentru că, în general, impune o mai mare intervenție socială în vederea combaterii sărăciei în care trăiesc milioane de cetățeni. În acest sens, solicită statelor membre și instituțiilor europene să pună în aplicare măsuri concrete de promovare a reintegrării pe piața muncii, destinate persoanelor care trăiesc în sărăcie.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) Ca deputată în Parlamentul European, mă îngrijorează în mod deosebit faptul că, în criza economică actuală, femeile din UE sunt amenințate de sărăcia extremă într-o măsură mai mare decât bărbații. Dacă priviți cifrele publicate de Eurostat, înainte de a primi indemnizațiile de asigurări sociale, 27 % dintre femeile din ziua de astăzi sunt în pericol de sărăcie. În cadrul societății europene, tendința susținută către feminizarea sărăciei arată că prezentul cadru de sisteme de protecție socială și diversele măsuri de politică în domeniul social, economic și de ocupare a forței de muncă, adoptate în UE, nu sunt concepute pentru a răspunde nevoilor femeilor sau pentru a aboli diferențele existente la nivelul încadrării în muncă a femeilor. Prin urmare, o susțin pe raportoare care declară că sărăcia în rândul femeilor și excluziunea socială în Europa necesită soluții politice concrete, diverse și bazate pe gen și, prin urmare, am susținut prin votul meu și punerea în discuție a acestui aspect.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Figueiredo. Munca reprezintă cea mai mare prioritate a populației. Solidaritatea pe care se bazează modelul european de economie socială de piață și coordonarea reacțiilor la nivel național sunt vitale. Inițiativele întreprinse de fiecare stat membru vor fi ineficiente în lipsa unei acțiuni coordonate la nivelul UE. Este, așadar, esențial ca Uniunea Europeană să se exprime cu o voce unitară și puternică și să aibă o viziune comună, permițând, prin urmare, fiecărui stat să aleagă cu privire la aplicarea concretă a măsurilor, în conformitate cu principiul subsidiarității. În cadrul economiei sociale de piață, consacrată și consolidată în tratat, autoritățile publice trebuie să pună în aplicare măsuri de stabilire în vederea accelerării și facilitării atingerii echilibrului, astfel încât să se prevină dificultățile care afectează publicul sau, cel puțin, să le minimizeze. Avem nevoie de politici sociale pentru a proteja familiile și a limita inegalitățile și impactul și efectele crizei. Trebuie să îmbunătățim sistemele de protecție socială prin punerea în aplicare a unor politici pe termen lung, vizând, de asemenea, locurile de muncă, acordând mai multă stabilitate ocupării forței de muncă și evitând, în același timp, poverile neviabile asupra bugetelor noastre naționale.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție - Amendamentul 3 - [Articolul 157 alineatul (4) din Regulamentul de procedură] vizând înlocuirea propunerii nelegislative de rezoluție A7-0233/2010 referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa. Această dispoziție, în special în timpul actualei crize economice, nu intră în conflict cu principiul unei economii sociale de piață, principiu pe care îl susțin fără rezerve.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Sărăcia este o problemă socială majoră în întreaga lume și, din nefericire, UE nu este imună la aceasta. În plus, criza financiară și economică deja prelungită pe care o trăim a dus la exacerbarea sărăciei populației europene, creând un nou val de săraci în unele țări, precum Portugalia, și chiar afectând ceea ce numim în general clasa de mijloc.

Alocarea unui venit minim este o măsură socială importantă, cu un impact semnificativ din punct de vedere economic și multe persoane o consideră o obligație morală. Chestiunea esențială este că acest venit minim este reglementat în așa fel încât să acționeze ca levier pentru ridicarea populației sărace la un nivel acceptabil de trai, fără a putea constitui vreodată un stimulent pentru ca populația să acționeze pasiv într-o situație dificilă, și anume printr-o posibilă lipsă de angajament în ceea ce privește căutarea unui loc de muncă.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − (RO) Sărăcia este o realitate care îi afectează pe oamenii care nu au un venit suficient pentru a le asigura un trai acceptabil și al căror număr este în creștere din cauza crizei curente. În 2008, 17% (aproape 85 de milioane de persoane) din populația UE era amenințată de sărăcie. Rata riscului de sărăcie era mai ridicată în rândul copiilor și al tinerilor cu vârsta de până la 17 ani în raport cu populația totală, aceasta fiind de 20% în UE-27, cele mai mari valori înregistrându-se în România (33%). Rata riscului de sărăcie în rândul populației încadrate în muncă era, în medie, de 8% în UE-27, cea mai mare rată fiind tot în România (17%).

Am votat pentru necesitatea adoptării unui sistem de calculare a venitului minim (echivalent cu cel puțin 60% din venitul mediu din statul membru în cauză) în toate statele membre, constând în măsuri specifice de sprijinire a persoanelor cu venituri insuficiente printr-o contribuție financiară și prin facilitarea accesului la servicii. Acest lucru ar putea reprezenta unul din cele mai eficiente moduri de combatere a sărăciei, garantarea unui nivel de viață adecvat și favorizarea integrării sociale

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Scoaterea a 20 de milioane de cetățeni europeni din sărăcie până în anul 2020, acesta este obiectivul ambițios stabilit în strategia UE 2020, obiectiv care ar putea foarte bine să rămână o pioasă speranță dacă Europa nu se ocupă de sărăcia tot mai mare care afectează, în prezent, peste 80 de milioane de cetățeni.

De aceea este important să se introducă, la nivel european, un venit minim de subzistență sau să se extindă acest venit la nivelul tuturor statelor membre. Conceput a fi „ultima plasă de siguranță”, venitul minim joacă deja un rol în combaterea excluziunii sociale.

În prezent, trebuie să sporim eficiența acestuia, ținând seama, în același timp, de următoarele trei aspecte importante: trebuie să păstrăm diferența dintre venitul minim și salariul minim garantat, pentru că munca trebuie să își păstreze atractivitatea, încadrarea în muncă fiind, încă, cea mai bună modalitate de a evita sărăcia; trebuie să includem venitul minim într-o politică coordonată și cuprinzătoare de ajutorare a populației vulnerabile (acces la locuințe, servicii medicale, servicii de îngrijire a copiilor și servicii de îngrijire la domiciliu); și trebuie să eliminăm rubrica I privind integrarea obiectivelor aferente acesteia și să utilizăm venitul minim ca mijloc de susținere financiară, la un moment dat, a unei persoane sau familii care se confruntă cu dificultăți.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) Optzeci și cinci de milioane de persoane sunt amenințate de sărăcie în Europa. Criza economică pe care o traversăm sporește vulnerabilitatea tinerilor (unul din cinci tineri este șomer), a femeilor și a părinților singuri. Condițiile precare cu care se confruntă lucrătorii sunt, de asemenea, din ce în ce mai frecvente: numărul celor afectați de sărăcie este, în prezent, de 19 milioane. Întrucât anul 2010 a fost declarat „Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale”, un sondaj Eurobarometru referitor la opinia cetățenilor asupra UE a arătat că 74 % dintre aceștia se așteaptă ca UE să dețină un rol important în acest sens. Haideți să îi ascultăm și să acționăm. Am susținut rezoluția referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa. Din nefericire, nu toate cele 27 de state membre au un venit minim național. În consecință, am susținut invitația adresată Comisiei de a-și folosi dreptul de inițiativă pentru a propune o directivă-cadru de stabilire a principiului unui venit minim adecvat în Europa, pe baza unor criterii comune, deși această invitație a fost, din nefericire, respinsă.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – (FR) Cu propunerea noastră de directivă-cadru privind venitul minim, Parlamentul a avut astăzi șansa de a asigura Europei un instrument esențial de combatere reală a sărăciei și de garantare, pentru fiecare tânăr, adult și vârstnic, a dreptului la un venit destul de ridicat încât să îi scoată din sărăcie și să le permită să trăiască în sfârșit în demnitate. Aceasta a necesitat îndrăzneală și curaj la nivel politic pentru a pune capăt scandalului revoltător privind sărăcia pe termen lung.

Cu toate acestea, din cauza lașității sale și a inconsecvenței la nivel politic, dreapta europeană va suporta dificila responsabilitate a eșecului strategiei UE 2020 și va genera și mai multă deziluzie în rândul cetățenilor și al organizațiilor care luptă în fiecare zi pentru categoriile sociale cele mai vulnerabile.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Într-o societate modernă, populată de cetățeni cinstiți și activi, introducerea unui venit minim pentru cei care se întâmplă să fie șomeri ar fi un lucru excelent. În realitate, garantarea unui venit pentru cei care nu lucrează conduce la o denaturare a lumii muncii. Multe persoane ar prefera, de fapt, să nu mai caute locuri de muncă, completându-și venitul minim garantat cu muncă nedeclarată sau orientându-se către infracțiuni minore.

Astfel de situații negative ar afecta, cu siguranță, populația mai puțin dotată pentru supraviețuire, în special familiile din afara UE, care, adesea, trebuie să se descurce în locuințe mici și prin urmare ieftine, în comun. Garantarea unei venit general va determina, cu siguranță, populația săracă a lumii să încerce să trăiască în Europa pentru că, deși li se va garanta un venit foarte mic, acesta ar fi totuși mai bun decât nimic. M-am opus cu tărie raportului din motivele menționate anterior.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Sărăcia și excluziunea socială sunt manifestări ale lipsei de respect pentru demnitatea umană. Combaterea fenomenului este o prioritate a Uniunii Europene, fiind, de asemenea, consacrată în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Ce putem face și ce activități ar trebui să întreprindem în acest sens? Cei mai importanți factori sunt educația și asigurarea de condiții pentru dezvoltare, având în vedere faptul că acestea sunt soluții care ar permite populației să învețe cum să trateze singură problema sărăciei, folosindu-și potențialul propriu, bazându-se pe soluții sistemice. Cu alte cuvinte, ar trebui să le transmitem cunoștințele de care au nevoie.

În țările în curs de dezvoltate, este important să se susțină consolidarea infrastructurii, în special acordând populației acces la apă curată. Ajutoarele pentru dezvoltare trebuie legate de crearea de condiții pentru dezvoltarea comerțului. Facilitarea dezvoltării și a creării de noi locuri de muncă este cea mai bună modalitate de combatere a sărăciei din diverse regiuni ale lumii, atât bogate, cât și sărace. Sărăcia nu poate fi combătută eficient prin simple reglementări la nivel administrativ, nici chiar prin cele de stabilire a unor venituri minime.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Criza economică a agravat inegalitățile sociale din UE. La sfârșitul anului 2008, aproape 17 % din populația europeană - adică 85 de milioane de persoane - trăiau sub pragul sărăciei. Efectele crizei, și anume creșterea șomajul și reducerea oportunităților de angajare, au lăsat multe persoane într-o situație dificilă. Este esențial ca Europa să se implice în promovarea unei societăți mai favorabile incluziunii, folosind măsuri de eradicare a sărăciei. 2010 este „Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale”, iar unul dintre obiectivele strategiei Europa 2020 este reducerea cu 20 de milioane a numărului de persoane amenințate de sărăcie. Adevărul este că nivelul sărăciei nu afectează numai coeziunea socială, ci și economia.

Prin urmare, luând în considerare angajamentul Parlamentului de a participa la lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale, cred că sistemele de venit minim bazate pe 60 % din venitul mediu din statele membre vizate reprezintă o contribuție importantă la coeziunea economică și socială. Am votat pentru din motivele mai sus menționate și pentru că sunt de părere că raportul subliniază nevoia de acțiune concretă în direcția unei coeziuni economice și sociale mai eficiente, care respectă principiul subsidiarității.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am votat împotriva acestui raport pentru că deformează consolidarea bugetară a statelor membre și conține obișnuitul gunoi comunist înflorit privind transferurile între state. În plus, există o încălcare foarte clară a principiului subsidiarității în sfera socială. În Republica Federală Germania, asistența socială și venitul garantat de stat prin intermediul indemnizațiilor de șomaj pe termen lung, Hartz IV, se află deja la un nivel atât de ridicat, încât nu merită să lucrezi într-un loc de muncă necalitativ. În această privință, trebuie să existe o separare minimă obligatorie între venit și indemnizațiile sociale. Precondiția pentru prosperitate rămâne, după cum a fost întotdeauna, o creștere economică sănătoasă.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Doamnelor și dlor, în pofida tuturor acestor declarații privind reducerea sărăciei, inegalitățile sociale au înregistrat creșteri - aproximativ 85 de milioane de locuitori ai UE sunt amenințați de sărăcie. Aceasta este o problemă de amploare pentru Lituania, având în vedere că 20 % din populație se confruntă cu riscul sărăciei. Avem nevoie de o politică puternică a ocupării forței de muncă, care să stimuleze creșterea economică și competitivitatea în economia socială de piață europeană și care să prevină dezechilibrul macroeconomic, garantând incluziunea socială.

Totuși, această politică nu este suficientă pentru a combate șomajul. Simplul fapt că avem de muncă nu implică protecție împotriva sărăciei. Creșterea numărului de locuri de muncă precare și salariile mici atrag după ele creșterea procentului de lucrători care se confruntă cu riscul sărăciei.

Potrivit rapoartelor UE, veniturile a peste 20 % dintre lucrătorii cu normă întreagă din Lituania sunt mai mici de 60 % din veniturile medii, în timp ce media UE este de 14 %. O creștere a salariului minim lunar ar contribui la reducerea sărăciei, dar nu ar garanta o societate fără izolare. În general tinerii părăsesc Lituania, nu numai din lipsa banilor și a locurilor de muncă (anul trecut, șomajul în rândul tinerilor lituanieni a atins aproape 30 %), ci și pentru că se simt abandonați și fără nicio putere împotriva deciziilor adoptate, care le influențează viețile în fiecare zi. Această situație trebuie să se schimbe.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – În pofida eforturilor depuse la nivel mondial și a angajamentelor asumate de multe instituții internaționale, inclusiv de UE, lupta împotriva sărăciei este departe de a fi câștigată. Procentajul persoanelor care trăiesc în sărăcie în Europa a crescut de la 16 % la 17 % între anii 2005-2008. În întreaga Europă, există un consens între guverne și populații privind necesitatea de a lupta pentru eradicarea sărăciei. Având în vedere angajamentele din strategia Europa 2020, trebuie, încă o dată, să ne gândim la măsurile care pot fi luate pentru a lupta împotriva sărăciei.

Susțin raportul Figueiredo, care invită la o reevaluare a angajamentelor UE de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale și la includerea obiectivelor clare și dificile, dar realizabile, în agenda Europa 2020. Repet solicitarea europenilor de a pune capăt sărăciei și inegalității prin punerea în aplicare a unor strategii eficiente, favorabile incluziunii și de perspectivă, care să combată proactiv sărăcia la nivel global.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Aproximativ 85 de milioane de persoane din UE se confruntă, în prezent, cu amenințarea sărăciei. Este vorba de diverse grupuri: copiii și tinerii până la vârsta de 17 ani se confruntă cu un risc mai mare de sărăcie, care, în termeni specifici, înseamnă că unul din cinci copii și tineri este victima sărăciei. Persoanele în vârstă se confruntă, de asemenea, cu un risc mai mare de sărăcie decât restul populației. În anul 2008, rata expunerii la riscul de sărăcie în rândul persoanelor cu vârsta egală și mai mare de 65 de ani a fost de 19 %. Cu toate acestea, rata expunerii la riscul de sărăcie în rândul persoanelor salariate a fost în medie de 8 % în 2008 - așa-numita categorie a „lucrătorilor săraci”. Conceptul de venit minim va contribui semnificativ la integrarea socială a grupurilor amenințate. Cu toate acestea, în elaborarea directivei, controlul deplin și evitarea oricărei posibilități de „exploatare” a acestui ajutor social sunt aspectele care trebuie să beneficieze de cea mai mare atenție posibilă. Numai dacă ne uităm la numărul persoanelor care primesc indemnizații de șomaj, există 23 de milioane de persoane care trebuie să primească indemnizații de șomaj pentru a putea trăi în demnitate.

Raport: Pervenche Berès (A7-0267/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că susține continuarea activității derulate de Comisia specială privind criza financiară, economică și socială, care, de la înființarea sa, a ajuns la un consens și a făcut recomandări specifice pe anumite teme. Cu toate acestea, încă este necesară o activitate mai aprofundată pentru a realiza un schimb cu parlamentele naționale pe această bază, pentru a transforma aceste recomandări în propuneri legislative și a transpune obiectivele rezultate într-un program de lucru. Oprirea activității acestei comisii speciale ar da impresia că am depășit criza, într-un moment în care situația de pe piața financiară nu a fost stabilizată, iar efectele economice și sociale ale acestei prăbușiri enorme sunt încă necunoscute și au un impact profund și pe termen lung. Toate aceste dosare deschise sau care urmează să fie deschise, și anume strategia Europa 2020 și noile directive, guvernanța economică, perspectivele financiare, reglementarea și supravegherea, reforma guvernanței globale și reprezentarea UE, ar trebui să înceapă prin recunoașterea crizei modelului actual. Printre altele, o astfel de continuare ar permite monitorizarea în profunzime a acestei agende multiple și elaborarea analizelor și recomandărilor politice pe baza unui program de lucru ce urmează să fie definit și, pe această bază, ar permite elaborarea unui raport de monitorizare în a doua jumătate a anului 2011.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva raportului pentru că atacul sistemului capitalist și a reprezentanților săi politici asupra clasei muncitoare este un atac mușamalizat care nu are nicio legătură cu deficitul financiar sau cu datoria excesivă. Atitudinea adoptată de funcționarii comunitari și în rezoluția Parlamentului European confirmă acest lucru. Conflictul dintre imperialiști nu poate fi depășit și se va agrava treptat. UE și G20 fac simple planuri pentru a reduce veniturile de bază, pentru a pune proprietatea clasei de jos în mâinile marilor companii în vederea creșterii profiturilor acestora, pentru a spori exploatarea clasei muncitoare și a elimina drepturile la muncă și la asigurări. Măsurile de mușamalizare adoptate consolidează monopolurile și transferă povara crizei capitaliste pe umerii lucrătorilor; în același timp, UE și plutocrații încearcă să îndulcească hapul prin promovarea de noi modele de guvernanță economică și de economii ecologice și promit că la capătul tunelului este o luminiță cu scopul de genera speranțe deșarte și a obține consimțământul societății. Demonstrațiile masive din Grecia, Franța, Italia și alte țări sunt dovezi evidente că alegerile sistemului capitalist sunt respinse de lucrători. Această respingere poate - și trebuie - să devină o respingere a monopolurilor și imperialismului și trebuie transformată într-o luptă pentru puterea clasei de jos.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Strategia UE 2020 este extrem de importantă pentru competitivitate, durabilitate și caracteristicile sociale ale Uniunii și am votat în favoarea a ceea ce se menționează în raport cu privire la acordarea unei mai mari atenții, în anii următori, inițiativelor legate de sectorul energetic și de cel al cercetării și inovării, precum și aspectelor legate de sănătate și educație. Sunt cu totul de acord că aspectele educaționale trebuie să se situeze în centrul strategiei economice a Uniunii, că trebuie acordat mai mult sprijin programelor pentru educație și formare în străinătate, cum ar fi „Învățarea de-a lungul vieții”, „Erasmus” și „Leonardo”, și că trebuie sporit accesul populației europene la aceste programe. Cercetarea și dezvoltarea sunt cruciale pentru competitivitate, iar studenții și cercetătorii trebuie sprijiniți și încurajați în folosirea mobilității transfrontaliere, accesul la finanțare trebuind să fie transparent și simplificat.

De asemenea, susțin ceea ce se spune raportul cu privire la îmbunătățirea capacității întreprinderilor mici și mijlocii de a obține credite, reducând birocrația asociată contractelor de achiziții publice pentru IMM-uri și stabilind un ghișeu unic pentru abordarea chestiunilor administrative ale acestor întreprinderi.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. – (ES) Au fost implicați mai mulți factori în criza actuală: comportamentul speculativ al piețelor financiare și dezvoltarea cererii interne din ultimii ani pe baza creditelor de consum, printre altele. Există multe motive, pe care le-am discutat în mare măsură în Parlament, dar trebuie să privim în viitor. Viitorul reprezintă o parte din îndeplinirea conținutului acestei inițiative. Pentru a realiza acest lucru, Europa trebuie să depășească problema îmbătrânirii populației. Trebuie să reglementeze, să reorganizeze și să supravegheze piața financiară a Uniunii, să îmbunătățească coordonarea acesteia și să își folosească puterea pentru a juca un rol activ la nivel global. Trebuie să adopte măsuri de îmbunătățire a coordonării dintre diferite niveluri de guvernanță, să definească un nou model de creștere economică care corespunde dezvoltării umane și sociale și să se concentreze pe solidaritatea europeană, aducând îmbunătățiri în ceea ce privește competitivitatea, calitatea, educația, inovarea, noile tehnologii și cunoașterea. Numai așa vom putea asigura că Europa reprezintă o oportunitate majoră la nivel mondial.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Am votat cu privire la un raport extrem de lung și foarte complicat, cu un text și o structură complexe. Cu toate acestea, există un lucru destul de neconvingător: nu s-a acordat atenția cuvenită cauzei reale, profund înrădăcinate care a dezlănțuit criza economică în care ne aflăm, deși aceasta este inclusă în considerentele textului. Cauza nu a fost una întâmplătoare, ci una de structură - și nu numai în termeni economici. Criza financiară a fost cauzată, în primul rând, de iluzia, cultivată de elitele politice și financiare mondiale, potrivit căreia, în mileniul al treilea, economia și bogăția s-ar putea baza mai mult pe finanțe decât pe producția de bunuri, mai mult pe crearea uimitoare de produse de inginerie financiară, decât pe cele care sunt într-adevăr create, produse, vândute și comercializate de sute și sute de milioane de întreprinderi din întreaga lume. Dacă nu recunoaștem importanța economică și politică a redresării economiei reale mai degrabă decât a economiei virtuale, raportul riscă să facă o greșeală fatală: să sugereze modalități de ieșire din criză care, în ultimă instanță, nu ar reprezenta o soluție reală. Europa nu are nevoie să centralizeze în continuare puterea economică la nivelul UE. Europa are nevoie de întreprinderi și de mai puțină birocrație. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece criza financiară actuală care a afectat sectoarele economice și financiare a cauzat o criză economică și socială generală pe care cetățenii europeni continuă să o trăiască în sărăcie, inegalitățile sociale devenind și mai pronunțate, iar numărul de lucrători săraci majorându-se.

Aș dori să subliniez că recesiunea a fost exacerbată în plus de faptul că diverse planuri naționale de redresare economică sunt coordonate insuficient, pentru că este foarte probabil ca o coordonare la nivelul Uniunii Europene să aibă un impact mai mare decât cel care poate fi exercitat de cele mai multe programe la nivel național. Potrivit strategiei Europa 2020, Uniunea Europeană și-a asumat angajamentul de a combate șomajul și a crește nivelul de ocupare a forței de muncă, reducând nivelul sărăciei și al excluziunii sociale, dar această strategie trebuie să reprezinte un efort concertat - o parte a procesului de gestionare a crizei și de planificare strategică post-criză.

Sunt de acord cu poziția Parlamentului potrivit căreia obiectivul strategic al Uniunii Europene ar trebui, de asemenea, să fie urmărit în strânsă cooperare cu guvernele naționale, partenerii sociali și societatea civilă, precum și cu faptul că Parlamentul European ar trebui să se implice într-o măsură mai mare în punerea în aplicare a obiectivului.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Adoptarea acestui raport complex reprezintă un pas foarte important pentru comunitatea europeană care solicită cu putere răspunsuri clare și soluții rapide de depășire a acestei crize economice dificile. Am votat în favoarea raportului pentru că textul adoptat astăzi include principii care au format întotdeauna baza politicii economice a grupului meu. Mă refer, de exemplu, la nevoia unei mai mari consolidări bugetare, la consolidarea Pactului de stabilitate și creștere și la finalizarea pieței unice.

De fapt, sunt convins că Europa are nevoie de o transformare radicală pentru a-și dubla potențialul de creștere și acest rezultat nu poate fi atins decât printr-o mai mare coordonare a politicilor fiscale și economice ale statelor membre. Totuși, înainte de aceasta consider că este necesară revizuirea sectorului privind reglementarea financiară care s-a dovedit a fi nu numai înșelător, ci și una dintre cauzele principale ale crizei. De asemenea, UE trebuie să facă față rapid diverselor provocări, începând cu ocuparea forței de muncă, provocarea demografică și sistemul de pensii. Chiar înainte de aceasta, trebuie să punem în aplicare politici care să susțină IMM-urile, forța motrice și inima economică ale Europei, mai presus de toate, prin promovarea de pachete și stimulente fiscale care să faciliteze accesul la credite.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că sunt de acord că Comisia ar trebui să își asume responsabilitatea pentru monitorizarea și finanțarea de proiecte în domeniile următoare: noi investiții în cercetare, în dezvoltarea și exploatarea energiei regenerabile, în domeniul eficienței energetice, în special vizând clădirile europene, precum și în domeniul eficienței utilizării resurselor în mod general; consolidarea rețelei energetice europene prin interconectarea rețelelor naționale și distribuirea energiei din centre importante de producere a energiei regenerabile către consumatori, precum și introducerea unor noi forme de stocare a energiei și a unei superrețele europene de curent continuu de înaltă tensiune (HVDC); promovarea de infrastructuri ale UE bazate pe spațiu în domeniul radionavigației și al observării Terrei, în vederea consolidării furnizării de noi servicii europene și a dezvoltării de aplicații inovatoare, precum și a facilitării punerii în aplicare a politicilor și legislației Uniunii Europene; furnizarea unui acces rapid la internet în întreaga Uniune, asigurarea unei aplicări rapide a agendei digitale a UE și garantarea accesului liber și fiabil pentru toți cetățenii.

  David Casa (PPE), în scris. – Acest raport analizează în detaliu și în profunzime cauzele crizei economice și progresul înregistrat la nivelul UE în vederea prevenirii, împiedicării sau, cel puțin, a diminuării impactului viitoarelor crize. Concluziile formulate în raport sunt bine echilibrate și prezintă o perspectivă exactă a cauzelor și efectelor crizei. De asemenea, raportul adaugă valoare dezbaterii actuale privind posibilele modalități de a continua în această direcție. Astfel, am decis să votez în favoarea acestui raport.

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Întrucât perioada de recesiune pe care o traversăm încă din vara anului 2007 va avea un cost de 60 de trilioane de dolari , iar redresarea nu este garantată, am votat în favoarea acestui text pentru că, prin acest vot, împreună cu colegii mei deputați în Parlamentul European, am vrut să demonstrăm că responsabilitatea politică și ambiția pot fi corelate. Ca alternativă la cacofonia dintre Comisie, grupul de lucru Van Rompuy și tandemul Merkel-Sarkozi privind guvernanța economică, sugerăm o propunere clară: crearea unui domn sau a unei doamne Euro, responsabil(ă) pentru consecvența internă și externă a opțiunilor de politică economică ale Uniunii.

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Am votat în favoarea raportului Berès pentru că susțin marea majoritate a ideilor conținute de acesta. Totuși, este necesară continuarea dezbaterii detaliate privind, în special, un aspect, și anume baza consolidată comună de impozitare a societăților (BCCIS). Sunt de acord că este necesar să ne asigurăm că diferitele regimuri de impozitare a întreprinderilor nu le vor permite acestora să eludeze responsabilitățile care le revin pentru a sprijini societatea cu o cotă-parte din profituri prin intermediul unui regim de impozitare echitabil pentru întreprinderi.

Totuși, trebuie acordată o atenție specială impactului negativ pe care o BCCIS l-ar putea avea asupra țărilor mici precum Irlanda, ale căror prosperitate și nivel de ocupare a forței de muncă depind într-o mare măsură de capacitatea lor de a atrage investiții străine. Doresc, de asemenea, să subliniez faptul că Partidul Laburist Irlandez nu susține BCCIS.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva raportului deoarece stânga nu poate accepta un raport care s-a născut din compromisul dintre socialiști și dreapta europeană, un raport care nu atinge miezul problemei, și anume, cauzele de bază ale crizei economice și sociale. Raportul leagă, din punct de vedere politic, Parlamentul de propunerile neoliberale dezastruoase lansate de Merkel, Sarkozy și de grupul operativ de a înăspri tratatele și Pactul de stabilitate care vor distruge statul social și îi vor priva de drepturi pe lucrători.

Grupul nostru a criticat Pactul de stabilitate pentru că este antisocial și anticreștere, a criticat vulnerabilitățile instituționale și politice ale UEM, modul antidemocratic în care funcționează BCE și creșterea dezechilibrată din cadrul UE și a propus modalități de ieșire din criză care respectă forța de muncă și drepturile sociale. Din păcate, totuși, spiritul și litera textului rămân fidele politicilor neoliberale dezastruoase care funcționează în detrimentul lucrătorilor, care duc la recesiune și șomaj și care exacerbează criza.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Criza ne-a învățat o lecție dificilă și încă mai are multe să ne învețe despre aspectele statice și dinamice ale politicilor economice. Este datoria noastră să învățăm din aceste lecții și să le punem în practică pentru a ne pune din nou în mișcare. Trebuie să evităm greșelile făcute în trecut și să recunoaștem fenomenele care nu au fost identificate anterior, dar, mai presus de toate acestea, trebuie să fim fermi în stabilirea relațiilor între economia reală și finanțe, protejând ocuparea forței de muncă și bunăstarea generală de astfel de șocuri. Cu toate acestea, Uniunea Europeană trebuie să facă mai mult. Trebuie să creeze valoare adăugată, să consolideze instrumentele care au funcționat bine (cum ar fi moneda), să le perfecționeze pe cele care pot fi îmbunătățite (cum ar fi coordonarea politicilor fiscale și bugetare) și să creeze economii de scară pentru o redresare rapidă și de durată. Consider că este foarte bine că Parlamentul reflectează asupra acestor subiecte și că monitorizează în continuare situația, atât timp cât aceste semne se traduc prin măsuri concrete și eficiente.

  Anna Maria Corazza Bildt, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark și Alf Svensson (PPE), în scris. – (SV) Am votat în favoarea acestui raport, dar am votat împotriva, și ne opunem ferm, recomandării pentru introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare și distribuția datoriei între țările din zona euro.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru adoptarea acestui raport din două motive. Primul motiv este acela că autorii lui au făcut o muncă extraordinară, care s-a tradus printr-o analiză complexă a cauzelor și consecințelor crizei economice asupra economiei globale, pe de o parte, și a economiei europene, pe de altă parte. Al doilea motiv al votului meu este acela că în raport sunt o serie de recomandări importante, cuprinse în acea parte a raportului care argumentează că Viitorul este o Europă a valorii adăugate. Trebuie să recunoaștem că Europa a pierdut, dintr-o îngustă viziune a profitului pe termen scurt, foarte multe locuri de muncă din industrii cu valoare adăugată mare, creând în același timp precaritate și sărăcie din muncă. Este vremea unei inversări a tendinței, a re-industrializării Uniunii Europene, a refacerii capacității sale de a inova și de a crea locuri de muncă în sectoare legate de cercetare-dezvoltare și de noile tehnologii.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Salut acest vot deoarece era important să se menționeze în sfârșit problema sancțiunilor pentru nerespectarea Pactului de stabilitate și de creștere (PSC) pe care toate statele membre îl ignoră cu bucurie prea des.

Trebuie să creăm un sistem eficient de stimulente și sancțiuni cu privire la punerea în aplicare a PSC care ar contribui la garantarea faptului că actuala criză nu se va adânci și că orice criză viitoare este evitată. De aceea, am susținut paragraful în care se solicită Comisiei introducerea unui sistem obligatoriu de sancțiuni fără echivoc aflat sub controlul acesteia, pentru a obliga statele membre să respecte normele din PSC.

  Harlem Désir (S&D), în scris. – (FR) Criza a scos la iveală lacunele Uniunii Economice și Monetare: aproape că a doborât moneda euro și a dus la pierderea a milioane de locuri de muncă pe întreg continentul. Cu raportul dnei Pervenche Berès, Parlamentul European a adoptat recent o propunere de strategie coerentă pentru a scoate Europa din recesiune și pentru a aborda consecințele financiare, economice și sociale ale acesteia.

Această propunere include introducerea supravegherii financiare reale pe care am început să o punem în aplicare, dar care trebuie consolidată în mod considerabil; impozitarea tranzacțiilor financiare cu scopul de a reglementa piețele și de a finanța activele publice și cu scopul de a reduce deficitele publice; coordonarea politicilor economice ale statelor membre și a bugetelor pentru o creștere durabilă; numirea unui președinte sau a unei președinte care să se ocupe de zona euro și să unifice reprezentarea sa la G20 și FMI; și crearea Comunității europene energetice.

Acum a venit momentul ca Europa să se pună din nou în mișcare. Acesta este lucrul pe care îl așteaptă cetățenii. Într-o lume în continuă schimbare, inerția este echivalentă cu declinul. De aceea, în prezent, trebuie să mergem mai departe de acest raport și să luăm măsuri practice.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru raportul referitor la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate, deoarece stabilește măsuri concrete pentru depășirea crizei economice și sociale prin construirea unei veritabile economii europene și sociale de piață în scopul creșterii durabile, al ocupării forței de muncă și al incluziunii sociale.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT)Efectele crizei economice și financiare persistă ce mult mai mult decât am fi putut spera, având consecințe sociale tot mai grave. După cum am argumentat, și așa cum acest raport, de asemenea, a confirmat, această criză a arătat că avem nevoie de mai multă coeziune europeană. Într-o zonă extinsă care are granițe deschise liberei circulații și o piață internă, este inacceptabil să se permită rezistența unui sistem de mediere, monitorizare și supraveghere bazat pe competența fiecărui stat în parte care, ținând seama de situația din Europa și din celelalte părți ale lumii, este mic și limitat în ceea ce privește domeniul de aplicare. Consolidarea guvernanței economice, a supravegherii financiare și competența instituțiilor UE de a coordona politicile și aspectele economice și monetare vor asigura o stabilitate mai mare și o capacitate mai mare de a acționa rapid și eficient. Aș dori să evidențiez recunoașterea importanței strategiei Europa 2020 în cadrul căreia cercetarea și inovarea sunt esențiale pentru competitivitatea companiilor și crearea de locuri de muncă. Aș dori să reiterez importanța pieței interne și a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) pentru reactivarea și dinamizarea economiei, în scopul cărora se iau măsuri de promovare a consolidării și a dezvoltării durabile a acestora.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat împotriva prezentului raport deoarece propunerea inițială a raportoarei a fost denaturată și au fost incluse poziții care solicită aplicarea unor măsuri care au stat la baza crizei. De asemenea, acesta solicită sancțiuni pentru statele membre care nu respectă Pactul de stabilitate și de creștere. Deși a păstrat fragmente din propunere pe alocuri în domeniul social, direcția sa generală este negativă.

În schimb, propunerile pe care le-am susținut în ședința plenară au fost respinse, în special în următoarele domenii:

- respingerea recentelor propuneri legislative ale Comisiei privind guvernanța economică, inclusiv a sancțiunilor – care vor avea efecte deprimante asupra ratelor deja mici de creștere în statele membre – în timp ce se susține un ambițios plan european de investiții de stimulare a locurilor de muncă.

- salutarea participării pe scară largă la Ziua europeană de mobilizare împotriva austerității și nesiguranței organizată de sindicate la 29 septembrie 2010, subliniind semnificația politică importantă a acesteia și exprimând sprijinirea cererilor acestora, solicitând locuri de muncă sigure pentru un minim de trai, protecție socială puternică și protejarea puterii de cumpărare, garantarea unor pensii mai bune și garantarea serviciilor publice și sociale de calitate înaltă care să fie accesibile tuturor.

- condamnarea fermă a rolului jucat de paradisurile fiscale în încurajarea și comiterea fraudelor, a evaziunii fiscale și a exodului de capital.

  Bruno Gollnisch (NI) , în scris. – (FR) După cum se obișnuiește în această Cameră atunci când vine vorba de criza economică, socială și financiară, raportul dnei Berès neglijează principalele probleme și se concentrează mai degrabă asupra salvării sistemului decât asupra punerii acestuia sub semnul întrebării. Acest raport adaugă chiar o mărturisire de credință printre virtuțile de autoreglementare ale pieței, pretinzând că acestea pot fi mai etice.

Raportul crede în beneficiile concurenței globale și ale circulației libere și fără restricții a capitalurilor și a mărfurilor. Supravegherea unui sistem care nu funcționează nu ne va permite să evităm cele mai grave aberații ale sale. Sistemul bancar și-a demonstrat cinismul prin rambursarea în avans a ajutorului de stat care, până la urmă, a prevenit prăbușirea sa, astfel încât să poată evita să își schimbe comportamentul, inclusiv practicile sale cele mai scandaloase.

Întregul sistem financiar global, așa cum există el astăzi, este dăunător pentru economia reală. Acesta încurajează specula și crearea de produse complexe, produse care sunt deseori opace și probabil toxice. Acesta aduce bunăstare bazată pe vorbe goale. Acesta obligă companiile să urmeze strategii pe termen foarte scurt și favorizează acționarii în detrimentul altor părți interesate din economie. Nu este suficient să pretindem că îl supraveghem. Trebuie să fie schimbat.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Pe lângă pierderea a milioane de locuri de muncă pe întreg continentul european și numeroasele amenințări la adresa euro, recesiunea a avut efectul de a evidenția absența unei guvernanțe economice puternice și armonizate în cadrul Uniunii Europene și deficiențele supravegherii financiare.

Așadar, dacă am votat în favoarea acestei rezoluții se datorează faptului că aceasta intenționează să remedieze aceste probleme și să promoveze introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare care ar avea ca avantaje limitarea speculațiilor privind tranzacțiile financiare, reglementarea piețelor, finanțarea activelor publice, dar și reducerea deficitului public. Aceasta este o măsură puternică pe care am solicitat-o sincer de foarte mult timp și o salut.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am susținut raportul colegei mele socialiste de cetățenie franceză, dna Berès, referitor la criza financiară, economică și socială. Acest text ambițios propune numeroase idei și soluții pentru ieșirea din recesiune, asigurând o redresare durabilă și prevenind apariția unor noi crize financiare asemănătoare prin intermediul unor mecanisme de guvernanță și de supraveghere.

Cu acest vot, Parlamentul European demonstrează că responsabilitatea politică și ambiția pot merge mână în mână. Se acordă prioritate ocupării forței de muncă, din moment ce există pericolul ca redresarea economică să se producă fără o reducere a șomajului. Textul solicită stabilirea unei veritabile Comunități europene a energiei. Numirea unui președinte/unei președinte al/a zonei euro care să răspundă de alegerile economice și monetare ale Uniunii ar fi, de asemenea, un progres major. În final, textul ne amintește de necesitatea unei taxe pe tranzacțiile financiare, astfel încât cei responsabili pentru recesiune vor avea în sfârșit o contribuție financiară.

  Gay Mitchell, Mairead McGuinness, Jim Higgins și Seán Kelly (PPE), în scris. – Deputații Fine Gael nu susțin propunerea de directivă privind baza de impozitare consolidată comună pentru societăți, dar nu consideră acest lucru un motiv pentru a vota împotriva acestui raport important în ansamblu.

  Anne E. Jensen (ALDE), în scris. – (DA) Partidul Liberal Danez s-a abținut de la vot în votul final privind raportul Berès referitor la criza financiară deoarece recomandă în mod categoric stabilirea unei taxe pe tranzacțiile financiare.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Eu, alături de colegii mei din Partidul Laburist, am votat în favoarea raportului Berès deoarece susțin marea majoritate a prevederilor sale. Cu toate acestea, este necesară o dezbatere detaliată și continuă cu privire la un subiect, și anume BCCIS. Sunt de acord că este necesar să ne asigurăm că diferitele regimuri de impozitare a întreprinderilor nu le vor permite acestora să eludeze responsabilitățile care le revin pentru a sprijini societatea cu o cotă-parte din profituri prin intermediul unui regim de impozitare echitabil pentru întreprinderi. Totuși, trebuie acordată o atenție specială impactului negativ pe care BCCIS l-ar putea avea asupra țărilor mici precum Irlanda, ale căror prosperitate și nivel de ocupare a forței de muncă depinde într-o mare măsură de capacitatea lor de a atrage investiții străine. Aș dori, de asemenea, să menționez că Partidul Laburist Irlandez nu susține BCCIS.

  Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (PPE), în scris. – (EL) Raportul Berès acoperă probleme importante pentru stabilitatea zonei euro, pentru care am votat.

Totuși, m-am abținut de la votul final deoarece consider că, în primul rând, problemele economice și financiare ale UE și măsurile care trebuie luate sunt abordate într-un mod general și simplificat și, în al doilea rând, raportul se referă la propunerile Comisiei cu privire la sancțiunile adresate statelor membre nedisciplinate, cum ar fi alte măsuri fiscale și financiare, pe care Parlamentul European nu le-a dezbătut încă și referitor la care nu a ajuns încă la nicio concluzie.

Prin urmare, îmi rezerv dreptul de a-mi exprima o opinie la o dată ulterioară.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului Berès deoarece cred în necesitatea unei cooperări eficiente între Parlament, Consiliu și Comisie pentru a găsi o cale de ieșire din criza economică și financiară.

Recent, Fondul Monetar Internațional a făcut publică o analiză a stării actuale a economiei mondiale, care arată că procesul de redresare este încă fragil și neuniform. De fapt, ne confruntăm cu două scenarii diferite: pe de o parte, o etapă de creștere puternică pentru țările emergente și, pe de altă parte, niveluri ridicate ale șomajului și o rată generală redusă a redresării în statele mai avansate din punct de vedere economic.

Prin urmare, consider că ar fi util să pornim pe un drum cu scopul de a garanta o soliditate adecvată a finanțelor publice pentru a menține încrederea în piețe și pentru a ne asigura de faptul că cetățenii pot crede din nou în valoarea proiectului european.

  Thomas Mann (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului Comisiei speciale privind criza financiară, economică și socială care reprezintă un compromis constructiv între toate grupurile implicate. Nu avem nevoie de mai puțină coeziune europeană, avem nevoie de mai multă! Economiile noastre naționale sunt strâns legate – egocentrismul național nu va face decât să intensifice criza. Acest raport solicită Europei să aibă o atitudine unanimă în problemele esențiale. Piatra de temelie a acțiunii noastre trebuie să fie o politică durabilă financiară, economică și de ocupare a forței de muncă a UE. Recomandările pentru acțiune indică o direcție clară: în viitor, ratingurile de credit ale companiilor trebuie să fie evaluate de o agenție de rating independentă a UE. Trebuie să se pună punct speculațiilor cu risc ridicat printr-o taxă pe tranzacțiile financiare. Pactul de stabilitate și de creștere trebuie să fie mai bine conectat la strategia Europa 2020. Solicităm în mod clar Comisiei să creeze un echilibru între creștere, egalitatea de șanse și stabilitatea pieței financiare. Trebuie redusă fiscalitatea în domeniul muncii pentru a consolida investițiile și, prin urmare, competitivitatea Europei. Întreprinderile mici și mijlocii, în special, trebuie să aibă acces mai ușor la credite.

În sfera socială, îmbunătățirea resurselor umane – prin măsuri reale, concrete de instruire și calificare a oamenilor – este prioritatea cea mai importantă. Numeroase audieri publice, ateliere de lucru și analize ne-au permis, în calitate de membri ai comisiei, să aducem contribuții întemeiate, bazate pe fapte la dezbaterea publică. Este important ca Parlamentul să ofere răspunsuri clare la crize. Numai în acest fel ne putem consolida credibilitatea și fiabilitatea în ochii cetățenilor.

  Mario Mauro (PPE), în scris. – (IT) Votul meu în favoarea raportului se datorează în întregime noului acord obținut mulțumită, mai presus de toate, Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat). Proiectul depus inițial de către raportoare era o provocare ideologică evidentă și, prin urmare, a trebuit să fie modificat în întregime. Conform Fondului Monetar Internațional, prioritățile constau în corectarea vulnerabilităților rămase în sectorul financiar, asigurarea unei creșteri puternice a cererii și a ocupării forței de muncă, menținerea sustenabilității datoriei, măsuri de echilibrare a creșterii mondiale și rezolvarea provocărilor care rezultă din mișcările răspândite și volatile de capital. Raportul, în care este recunoscută eventuala necesitate de a asigura o soliditate adecvată în finanțele publice pentru a menține încrederea în piețele financiare și reale, este în acord perfect cu ultimul buget aprobat de către guvernul italian, care vizează reducerea deficitului sub pragul de 3 %.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Constituirea Comisiei speciale privind criza financiară, economică și socială (CRIS) a avut drept scop diagnosticarea factorilor care au dus la criză, stabilirea a ceea ce UE nu a reușit să observe ceea ce a însemnat că această criză a fost neașteptată și elaborarea unor măsuri și inițiative viitoare pentru a evita situații asemănătoare și a putea reactiva economiile și pentru a opri definitiv scenariile de criză care persistă în unele state membre. Consider că această Comisie specială privind criza financiară, economică și socială și-a îndeplinit bine sarcinile și că, în acest document, stabilește noi direcții, măsuri și inițiative care vor permite UE să fie mult mai bine pregătită pentru crizele care ar putea apărea în viitor.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Susțin raportul dnei Berès care solicită o coeziune europeană mai mare și nu mai mică, mai multă eficiență și mai puțină birocrație și o singură voce a Uniunii Europene pe scena internațională.

În ciuda reîntoarcerii la creștere, nu trebuie să facem greșeala de a crede că am lăsat recesiunea în urmă și, mai presus de toate, că i-am rezolvat cauzele. Dacă trebuie să învățăm o lecție din această criză, aceasta este absența guvernanței mondiale (absența unui stat mondial). Avem nevoie de o distribuție mai echitabilă a bogăției între țări și în cadrul fiecărei țări. În aceasta se găsește adevărata criză. De aceea sunt în favoarea convocării de către Consiliul European a unui summit G20 dedicat exclusiv acestei probleme.

În privința dezvoltării, aș dori să subliniez – după cum face și dna Berès în raportul său – că este important pentru statele membre să își onoreze angajamentele din anul 2005 referitoare la asistența oficială pentru dezvoltare (AOD). Nimic nu justifică o reducere a asistenței oficiale pentru dezvoltare. Asistența oficială pentru dezvoltare ar trebui să crească și nu ar trebui să suporte consecințele crizei financiare.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Criza financiară a pus capăt basmului cu autoreglementarea piețelor financiare. În special, opacitatea produselor financiare și structurile autonome cu risc ridicat împreună cu politica monetară slabă a Statelor Unite și conflictele de interese în ceea ce privește ratingurile, au dat naștere unei crize financiare mondiale. Statele membre ale UE și populațiile acestora au mult de gândit în ceea ce privește criza economică care a rezultat, cu rata șomajului în creștere și reducerile din sectorul serviciilor sociale. Pachetele de salvare nu au putut decât să oprească spirala descendentă pe termen scurt. Pe termen lung, acestea doar înlocuiesc problemele de bază. În mod categoric, criza nu trebuie să fie folosită pentru a extinde competențele UE.

Eurocrația și birocrația nu sunt răspunsuri la criză. Mai degrabă, datorită conformității lor aplicate și faptului că ignoră diferențele culturale, au ajutat la crearea acesteia. Sunt complet în favoarea unei coordonări și consultări mai bune la nivelul UE. Guvernanța economică la nivel european, pe de altă parte, trebuie respinsă cu fermitate și eu, prin urmare, resping definitiv acest raport.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului la jumătatea perioadei al Comisiei speciale privind criza financiară, economică și socială. În calitate de membru al Comisiei speciale, am participat în mod activ la proceduri și am contribuit la realizarea acestui raport. În special, consider că în cadrul economiei sociale de piață, așa cum este recunoscută de tratat și considerată obiectiv al acestuia, sistemul public ar trebui să facă anumite ajustări menite să accelereze și faciliteze ajungerea la un echilibru, pentru a evita pierderile și dificultățile sau pentru a le menține la un nivel minim. În loc să lăsăm căutarea noilor căi să se îndrepte spre sectorul de producție, care trebuie să sufere schimbări radicale, trebuie să abordăm planuri de transformare, creditare, schimbări de direcție și alte mijloace adecvate. Europa trebuie să atragă din nou investiții și să pornească producția pentru a se consacra ca model internațional de inovare și creștere. Instituțiile financiare publice și private trebuie să facă tot posibilul ca să asigure că piețele funcționează în beneficiul economiei reale și al întreprinderilor mici și mijlocii cu scopul de a le pune în situația de a contribui la redresarea și la creșterea economică din Europa.

  Georgios Papastamkos (PPE), în scris. – (EL) M-am abținut cu privire la raportul Berès deoarece propunerile privind guvernanța economică europeană nu abordează problemele structurale ale uniunii economice incomplete și nu atenuează asimetria dintre uniune economică „trunchiată” și uniunea monetară completă. Mai exact, m-am abținut deoarece acestea nu europenizează politicile economice și riscul economic. Acestea europenizează doar sancțiunile care, în prezent, sunt mult mai dure. Nu există niciun fel de orientări strategice pentru a proteja o creștere echilibrată și pentru a stimula competitivitatea tuturor statelor membre.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat pentru acest raport deoarece consider că ar trebui să se asigure de către Comisie conducerea și finanțarea proiectelor în următoarele domenii: (1) cercetarea, dezvoltarea și utilizarea energiei regenerabile; (2) consolidarea rețelei energetice europene, împreună cu utilizarea noilor forme de stocare a energiei și „superrețeaua” europeană de înaltă tensiune în curent continuu (HVDC); (3) promovarea infrastructurii spațiale în UE în domeniul radionavigației și al observării Pământului; (4) furnizarea de acces rapid la internet; (5) instituirea supremației UE în domeniul e-sănătății; (6) finalizarea dezvoltării mobilității electrice și crearea unor standarde comune pentru aceasta. În ceea ce privește reglementarea financiară, Parlamentul ar trebui să încerce să stabilească un sistem de reglementare și supraveghere care nu omite nicio piață financiară, instrument sau instituție. Următoarele ar trebui, prin urmare, să fie semnificative: (1) introducerea unui număr mai mare de reglementări contraciclice; (2) reducerea riscului sistemic cauzat de instituțiile mari și piețele derivate; (3) consolidarea structurilor de reglementare și supraveghere paneuropene și mondiale; (4) investigarea utilizării de tranzacții extra-bilanțiere; (5) introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare; (6) introducerea unor standarde noi privind datele statistice din sectorul financiar.

  Mario Pirillo (S&D), în scris. – (IT) Acest raport la jumătatea perioadei referitor la criza financiară, economică și socială reprezintă un instrument util pentru a analiza situația financiară actuală din Europa, dar, mai presus de toate, indică drumul principal pe care Europa trebuie să meargă cu îndrăzneală pentru a preveni apariția unor astfel de situații.

Cred că pentru a face acest lucru, după cum raportul afirmă pe bună dreptate, Europa trebuie să stabilească imediat organisme puternice și autoritare care să fie capabile să ofere guvernanță standard pentru politicile economice în toate statele membre. Sunt convins că Europa nu mai poate sta deoparte și urmări cum statele membre vin cu răspunsuri fragmentate și inconsecvente la crizele economice ale căror consecințe sunt o amenințare reală pentru potențialul de creștere al economiilor noastre.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − (RO) Transpunerea de către statele membre a Strategiei UE 2020 în programe naționale trebuie să contribuie la realizarea unei Uniuni competitive, sociale și sustenabile, având drept centru al elaborării politicilor cetățenii și protecția mediului.

Prioritățile statelor membre trebuie să se îndrepte spre calitatea ridicată a locurilor de muncă și funcționarea adecvată a piețelor muncii, a condițiilor sociale în vederea îmbunătățirii performanțelor de ocupare a forței de muncă. Rata șomajului reprezintă în medie 10% din populația UE, în anumite țări aceasta atinge 20% și mai mult de 40% în rândul tinerilor, fapt ce subliniază importanța realizării de cheltuieli publice de calitate și responsabile, combinate cu promovarea potențialului antreprenorial și inovator al sectorului privat în vederea asigurării progresului economic și social.

Am votat pentru necesitatea ca Statele Membre să elaboreze programe viabile care să încurajeze piața muncii prin îmbunătățirea stimulentelor și a condițiilor pentru lucrători, intensificând, în același timp, stimulentele pentru ca angajatorii să recruteze și să păstreze personalul. Totodată, accentul trebuie să fie pus pe munca decentă, incluzând lupta împotriva muncii nedeclarate și pe asigurarea accesului la piața muncii pentru persoanele care sunt momentan excluse din aceasta.

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am fost trist că am votat împotriva raportului Berès. Sincer, prima versiune era promițătoare din punct de vedere atât al analizei cauzelor crizei, cât și al numeroaselor propuneri de a o depăși. Totuși, solicitările grupurilor de dreapta au denaturat raportul original cu privire la problemele critice. Deși este adevărat că mai multe propuneri bune au fost păstrate – cum ar fi crearea unei Agenții europene de rating de credit – de asemenea, este adevărat că, în ceea ce privește guvernanța economică, raportul s-a reîntors la „Acordul de la Bruxelles”. Deoarece trebuie să se aleagă între deficit și datoria publică sau între creștere economică și ocuparea forței de muncă, și deoarece raportul este indecis referitor la aceste probleme esențiale, nu îl pot susține.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord că ar trebui să existe o asumare a responsabilității din partea Comisiei pentru a asigura monitorizarea și finanțarea proiectelor, în special în domeniile de noi investiții în cercetare și dezvoltare și utilizarea energiei regenerabile, și, de asemenea, furnizarea de acces rapid la internet pe întreg teritoriul Uniunii, asigurând aplicarea rapidă a agendei digitale a UE. În ceea ce privește reglementarea financiară, Parlamentul ar trebui să încerce să stabilească un sistem de reglementare și supraveghere care să nu omită nicio piață financiară, instrument sau instituție. Pentru a ajunge la un astfel de acord, structurile de reglementare și supraveghere paneuropene și mondiale vor trebui să fie consolidate.

  Carmen Romero López și Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Mă bucur că raportul a fost adoptat printr-o majoritate covârșitoare, dar mai ales pentru că încercarea Grupului ALDE de a modifica punctul privind taxa pe tranzacțiile financiare a eșuat, iar textul bazat pe amendamentul nostru care solicita introducerea unei TTF la nivelul UE ca prim pas, a trecut.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Acest raport reprezintă rezultatul unui compromis deoarece include nu mai puțin de 1 625 de amendamente și este împărțit într-o serie de puncte-cheie care acoperă cauzele crizei, variind de la bula imobiliară la produsele bancare negarantate, la lipsa unei armonizări fiscale europene și nerespectarea Pactului de stabilitate și de creștere. Putem să constatăm singuri care sunt efectele: venituri reduse și șomaj.

Singurele răspunsuri care pot fi date sunt crearea de noi locuri de muncă prin promovarea întreprinderilor, a cercetării și a dezvoltării, adoptarea de măsuri care susțin transparența și care promovează normele europene comune, de exemplu, cele privind impozitele, TVA-ul și impozitarea indirectă.

Singurul lucru dubios este introducerea unei noi taxe pe tranzacțiile financiare care ar deveni efectiv prima taxă europeană ce ar finanța direct bugetul Uniunii. Nu putem accepta faptul că Europa ar trebui să își bage mâinile în buzunarele deja goale ale cetățenilor săi într-o perioadă de criză cum este cea cu care ne confruntăm în prezent.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Uniunea Europeană se confruntă în prezent cu cea mai gravă criză economică și socială de la fondarea sa. Acest lucru stabilește marea provocare de a găsi răspunsuri la situația din prezent în scopul planurilor pe termen lung.

Salut crearea Comisiei speciale privind criza financiară, economică și socială, precum și acest raport. Susțin nevoia de a crea mecanisme de guvernanță economică, mai ales prin coordonarea și supravegherea politicilor statelor membre cu privire la sustenabilitatea finanțelor publice.

Totuși, regret că Parlamentul European nu se implică mai mult în acest exercițiu strategic de a găsi soluții pentru criză: este de dorit ca atât Parlamentul European, cât și parlamentele naționale să se implice mai mult în viitor. Aș accentua importanța instrumentelor de coeziune în acest proces.

În primul rând, UE trebuie să consolideze coordonarea și să utilizeze mai eficient cooperarea între numeroasele niveluri de guvernanță și diferitele politici. În al doilea rând, ar trebui luate în considerare specificitățile teritoriale și impactul asimetric al crizei. De fapt, după cum se subliniază în raport, puterea politicii de coeziune în stabilirea unei legături între redresare și creșterea pe termen lung constă exact în următoarele: stabilirea unor orientări strategice și oferirea de motive statelor membre și regiunilor pentru a le pune în aplicare, precum și acordarea de instrumente pentru a urmări obiectivele.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Doamnelor și domnilor, Europa a devenit o victimă nu doar a crizei financiare și sociale. Traversăm, de asemenea, o criză imensă în ceea ce privește încrederea publică. Atât în Lituania, cât și pe întreg teritoriul Europei, trebuie să recâștigăm încrederea publică în instituțiile noastre financiare și politice și să stabilim un sistem financiar viabil și sustenabil care să ne protejeze de viitoarele crize. Avem nevoie de un mecanism de reglementare transparent și pe mai multe niveluri, bazat pe o moralitate sănătoasă care să servească publicul larg.

Criza financiară a dat Lituaniei o lovitură deosebit de gravă – în 2009, economia noastră a scăzut cu 15 %. La elaborarea unei strategii de ieșire din criză, ar trebui să ținem seama de caracteristicile regionale și de impactul variabil al crizei. Salut faptul că această comisie specială subliniază importanța instrumentelor de coeziune esențiale pentru a acorda asistență regiunilor UE care au cea mai mare nevoie de aceasta. Ele ne-ar ajuta să depășim consecințele crizei prin sprijinirea investițiilor esențiale în infrastructură, întreprinderi și în crearea de locuri de muncă.

De asemenea, succesul redresării depinde foarte mult de succesul strategiei UE 2020. Este important pentru orice strategie de investiții a UE pe termen lung să existe preocuparea de a menține competitivitatea și de a consolida piața internă (unul dintre principalele motoare ale creșterii europene).

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Ultimii ani au arătat interdependența economiilor noastre și problemele care pot fi cauzate de lipsa reglementării legislative sau a coeziunii economiilor din Europa. Pe măsură ce ieșim din criză, trebuie să ne îndreptăm atenția către soluții europene care promit să construiască o economie europeană mai solidă și sisteme financiare mai bine integrate de care să beneficieze cetățenii din Țara Galilor și din întreaga Uniune Europeană.

În consecință, am votat în favoarea recomandărilor privind măsurile și inițiativele care trebuie luate împotriva crizei financiare, economice și sociale așa cum s-a prezentat în raportul Berès. Trebuie să ne gândim la soluții comune pentru problemele din Europa respectând în același timp alegerea fiecărui stat membru al UE permițându-le astfel să decidă cum vom progresa. Consiliul, Comisia și Parlamentul trebuie să lucreze împreună pentru a se asigura că vom construi o economie globală mai solidă, mai robustă, care funcționează pentru Uniunea Europeană în ansamblu.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) Parlamentul European a adoptat astăzi, miercuri 20 octombrie, raportul Comisiei sale speciale privind criza financiară, economică și socială.

Noi, cei din Grupului Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică, am votat împotriva acestui raport deoarece propunerile pe care le conține sunt oarecum suprarealiste și ignoră complet manifestațiile sociale care au avut loc timp de câteva luni în statele membre ale UE împotriva planurilor de austeritate, a măsurilor antisociale și a distrugerii sistemului de securitate socială și servicii publice: acestea sunt singurele măsuri luate pentru a limita deficitele bugetare ale statelor membre.

Acest raport este o continuare a antireformei pensiilor prezentate de Nicolas Sarkozy și de guvernul său, pe care mișcarea de protest franceză a condamnat-o și împotriva căreia luptă de câteva săptămâni.

Așadar, acest raport continuă să laude Pactul de stabilitate și măsurile și politicile pe care noi le-am condamnat ani la rând și pe care din ce în ce mai mulți concetățenii ai noștri le consideră un eșec.

Marea majoritate (501 voturi pentru) care a votat pentru acest raport nu înțelege, în mod evident, mesajul acelor cetățeni care au protestat în Europa timp de mai multe săptămâni împotriva planurilor de austeritate și antireformelor aferente acestora.

Raport: Diego Feio (A7-0282/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului care a fost prezentat și discutat astăzi aici, deoarece reprezintă un pas înainte pentru UE prin faptul că susține înființarea unui fond monetar european (FME) și, prin urmare, duce la crearea unui supraveghetor al evoluției datoriei publice pentru a completa Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) ca mecanism de ultimă instanță pentru statele membre. De asemenea, merită evidențiată propunerea de a înființa un grup politic la nivel înalt prezidat de către Comisie, având ca mandat studierea potențialelor modificări instituționale din cadrul reformelor de guvernanță economică aflate în desfășurare, inclusiv posibilitatea creării unei trezorerii comune europene (TCE), având drept scop înzestrarea UE cu propriile sale resurse financiare și reducerea dependenței acesteia față de transferurile naționale, precum și realizarea unei evaluări a fezabilității pentru a crea, pe termen lung, un sistem în care statele membre să poată participa la emiterea de obligațiuni europene comune. Așadar, cu o evaluare adecvată a impactului și prin clarificarea diferitelor alternative juridice, împreună cu o definire clară a obiectivelor și prin finanțarea infrastructurii europene, proiectele strategice pe termen lung pentru construirea unei Uniunii Europene mai puternice vor fi mai ușor de realizat.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Actuala criză economică, financiară și socială a demonstrat că modelul de guvernanță economică existent în Uniune nu a funcționat atât de eficient pe cât a fost prevăzut. În ultimii ani, nu a existat o convergență suficientă între statele membre, iar dezechilibrele macroeconomice și fiscale s-au menținut și chiar s-au extins în ultimul deceniu. Cadrul de supraveghere a fost prea slab, iar normele Pactului de stabilitate și de creștere nu au fost respectate îndeajuns, în special, în ceea ce privește dispozițiile de prevenire. Sunt de acord cu propunerile din document că trebuie să ne îndreptăm spre acțiuni mai bine coordonate cu și între statele membre, în special pentru a preveni repetarea situației care s-a întâmplat recent. Este crucial ca statele membre să pună în aplicare în totalitate normele și deciziile convenite la nivelul UE, cum ar fi normele și instrumentele Pactului de stabilitate și de creștere. Cea mai mare atenție trebuie acordată în primul rând creșterii durabile pe termen lung, asigurând condițiile pentru crearea de locuri de muncă de calitate, și nu profitului pe termen scurt, care a făcut un rău imens stabilității financiare a piețelor europene.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. – (ES) Actuala criză economică a demonstrat că în Uniune nu a funcționat nici coordonarea politicilor economice, nici cadrele pentru guvernanță, supraveghere economică sau reglementarea serviciilor financiare. Toate acestea au semănat instabilitate și declin în Europa. În acest sens, aș dori să subliniez și să-mi exprim mulțumirea pentru recomandările care însoțesc propunerea și care vizează: stabilirea unui cadru coerent și transparent pentru monitorizarea proceselor macroeconomice din Uniune și din statele membre și îmbunătățirea monitorizării; îmbunătățirea normelor din Pactul de stabilitate și de creștere; îmbunătățirea guvernanței economice; crearea unui mecanism puternic pentru prevenirea și rezolvarea datoriei excesive din zona euro; revizuirea instrumentelor bugetare, financiare și fiscale. Aș dori să subliniez faptul că sunt complet de acord cu îmbunătățirea reprezentării externe a Uniunii în domeniul afacerilor economice și monetare.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT)Aș dori să îi mulțumesc dlui Feio pentru munca sa excelentă depusă pentru elaborarea acestui raport complex. Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că are o importanță fundamentală pentru îmbunătățirea guvernanței economice a Uniunii Europene. Criza financiară a evidențiat într-adevăr lipsa de coordonare politică și economică reală între statele membre și lipsa de eficacitate a diferitelor instrumente de control. Prin urmare, este timpul ca Europa să stabilească un cadru juridic mai sigur, care să respecte obiectivele strategiei UE 2020, și, în același timp, să exercite un control mai mare asupra datoriei și venitului public, asupra stimulentelor fiscale pentru IMM-uri, asupra dezvoltării pieței interne și integrării piețelor forței de muncă. În lumina acordurilor recente, totuși, nu sprijin introducerea normelor numerice care s-ar putea dovedi prea mecaniciste pentru unele state membre și prea greu de realizat. Nu ar trebui să uităm că activele toxice și, într-o măsură și mai mare, datoriile personale excesive (creditele ipotecare subprime) se află la baza crizei financiare. Cu alte cuvinte, criza a fost cauzată de dezechilibrul din sectorul privat și bancar, nu de datoria publică a statului. În final, sunt de acord cu recomandarea nr. 3 privind îmbunătățirea coordonării de stat prin intermediul unor rapoarte anuale de supraveghere a zonei euro.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord că trebuie să se creeze un cadru coerent și transparent de monitorizare multilaterală a evoluțiilor macroeconomice din Uniune și din statele membre. Aș dori să solicit o dezbatere anuală între Parlament, Comisie, Consiliu și reprezentanți ai parlamentelor naționale pe tema programelor de stabilitate și de convergență (PSC) și a programelor naționale de reformă (PNR), precum și o dezbatere privind evaluarea realizărilor economice naționale ca parte a semestrului european. De asemenea, aș dori să solicit crearea, la nivel național, a unui mecanism pentru a evalua punerea în aplicare a priorităților strategiei Europa 2020 și realizarea obiectivelor naționale relevante incluse în programul național de reformă cu scopul de a sprijini evaluarea anuală făcută de către instituțiile UE.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva raportului care, de dragul guvernanței economice a Uniunii Europene, adoptă o percepție și o politică suverană privind disciplina riguroasă a Pactului de stabilitate și sprijină sancțiunile preventive în detrimentul statelor membre „care încalcă” indicatorii de la Maastricht. Acesta propune ca obiectiv stabilitatea bugetară și monitorizare strictă a bugetelor naționale și se încheie prin adoptarea unor măsuri dure în detrimentul veniturilor, al pensiilor și al drepturilor la muncă și la asigurări ale lucrătorilor. Toate acestea, în ciuda faptului că putem vedea efectele acestor politici în Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia și în altă parte. Toate acestea, când lucrătorii din numeroase țări din Europa au ieșit pe străzi în semn de protest pentru a nu deveni victime ale crizei și ale contraatacului neoliberal lansat de UE, BCE și FMI.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Adoptarea monedei euro a fost un joc de noroc de o importanță fundamentală pentru UE. Principalul factor de risc nu este asociat atât de mult cu probleme de tehnică monetară, unde Banca Centrală Europeană se descurcă excelent, ci cu coeziunea economică și cu legătura cu economia reală. Problema s-a făcut cu adevărat simțită în timpul crizei: moneda unică are din ce în ce mai puțin sens pentru o piață care este încă fragmentată și cu politici fiscale care nu sunt întotdeauna suficient de omogene. Aceste aspecte nu ar trebui să fie, și nu trebuie să fie, doar un exercițiu sau o scuză pentru revendicarea suveranității juridice asupra unor aspecte care, în prezent, sunt responsabilitatea fiecărei națiuni. În schimb, este util să se aplice coerență și o abordare sistematică a acțiunii economice în cazul situațiilor din ce în ce mai complexe, în care provocările legate de monedă nu sunt la fel ca în trecut și necesită alte instrumente și obiective în cadrul cărora responsabilitățile asumate de tehnicieni trebuie să fie sprijinite printr-o monitorizare continuă și consecventă, precum și printr-o direcție politică bazată pe o viziune adecvată asupra viitorului și pe abilitatea de a rezolva eventualele probleme.

  Anna Maria Corazza Bildt, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark, Anna Ibrisagic și Alf Svensson (PPE), în scris. – (SV) Am votat în favoarea acestui raport fără a renunța în niciun fel la opoziția noastră față de o taxă europeană. Vom continua, de asemenea, să spunem „nu” creării unui grup la nivel înalt care să discute posibilitatea creării unei trezorerii comune europene (TCE) cu scopul de a înzestra Uniunea Europeană cu propriile sale resurse financiare. Am folosit votul pentru a ne exprima opinia diferită și cu privire la alte puncte.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − (RO) Problema guvernanței economice la nivelul Uniunii Europene este o problemă spinoasă, iar reticențele unora dintre membrii ei în legătură cu noi transferuri de suveranitate sunt de înțeles. Criza din Grecia a arătat limitele actualelor mecanisme de intervenție, ca și insuficiența instrumentelor necesare impunerii respectării criteriilor de convergență, mai ales în țările care fac parte din zona euro. Elaborarea unui cadru coerent și transparent pentru monitorizarea multilaterală a evoluțiilor macroeconomice din Uniune, din statele membre și consolidarea supravegherii fiscale, propusă în cadrul documentului, este un pas înainte în direcția dorită, chiar dacă acest lucru implică o modificare parțială a Tratatului Constituțional. În general recomandările din document sunt importante și se adresează unor probleme reale, cu soluții pertinente. De aceea am votat în favoarea adoptării documentului.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Am votat cu satisfacție și cu simțul responsabilității în favoarea recomandărilor privind îmbunătățirea guvernanței economice a UE sugerată în acest raport. Având în vedere că UE se confruntă cu o concurență acerbă din partea economiilor emergente și că stabilitatea finanțelor publice este esențială pentru consolidarea oportunităților, promovarea inovării și stimularea creșterii economice, care sunt elementele fundamentale ale unei societăți europene bazate pe cunoaștere, și ținând seama de faptul că o creștere economică și o sustenabilitate a finanțelor publice sunt o precondiție pentru stabilitatea economică și socială în UE și pentru o consolidare fiscală pe termen lung, normele actuale din Pactul de stabilitate și de creștere combinate cu punerea lor precară în aplicare s-au dovedit a fi insuficiente pentru a asigura politici macroeconomice și bugetare sigure. Prin urmare, este important să susținem o punere în aplicare mai riguroasă a măsurilor de prevenire și a sancțiunilor, precum și încurajarea îmbunătățirii monitorizării și a guvernanței economice prin mai multe statistici corecte și comparabile privind politicile și pozițiile economice ale statelor membre, în special în zona euro.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Prin adoptarea rezoluției privind guvernanța economică, Parlamentul European își reafirmă obiectivele principale pentru negocierile privind cele șase propuneri legislative ale Comisiei.

Deputații deplâng faptul că punerea în aplicare a Pactului de stabilitate și de creștere este insuficientă și propun crearea unui mecanism eficient de stimulente și sancțiuni, precum și accentuarea importanței investițiilor în energie, cercetare, inovare, sănătate și educație.

Pentru a pune capăt recesiunii, trebuie să planificăm finanțarea necesară la nivel european, iar ideea de resurse proprii ar trebui pusă în practică. Afirmăm că introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare ar reduce speculațiile și ar îmbunătăți modul în care funcționează piața internă. În plus, veniturile generate de această taxă ar putea ajuta la finanțarea bunurilor publice mondiale și ar reduce deficitele bugetare. Această taxă ar trebui să fie stabilită în funcție de cea mai mare bază posibilă și, desigur, să fie pusă în aplicare la nivelul Uniunii Europene.

  Diane Dodds (NI), în scris. – Este oportun, într-adevăr, ca Parlamentul să abordeze această problemă la doar câteva zile de la acordul dintre președintele Sarkozy și cancelarul Merkel privind modificarea Tratatului de la Lisabona cu scopul de a asigura o gestionare metodică a viitoarelor crize provocate de datoria publică în zona euro. Desigur, toate acestea au loc pe fondul crizei continue din zona euro, deoarece fiecare zi care trece dovedește absurditatea modelului monedei unice. Dar mai face și altceva. Evident, în cazul în care această situație continuă, guvernul de coaliție din Regatul Unit ar avea obligația să organizeze un referendum.

Aceasta a fost asigurarea dată de David Cameron și, spre deosebire de garanția sa fermă anterioară, trebuie să își țină promisiunea. Dacă Franța și Germania solicită modificarea Tratatului de la Lisabona, este extrem de important ca guvernul Regatului Unit să folosească procesul de renegociere pentru a recâștiga puterea pentru parlamentul nostru suveran.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru raportul Feio, care reprezintă rezultatul unor negocieri de succes între grupurile politice ale Parlamentului European și care se bazează pe un consens larg privind necesitatea de a consolida politicile de creștere și de ocupare a forței de muncă cu scopul de a îmbunătăți guvernanța economică care va permite depășirea crizei și redresarea economiei europene.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Ca urmare a actualei crize economice, financiare și sociale, Parlamentul a preluat rolul de lider în furnizarea de mecanisme Uniunii Europene pentru a asigura o intervenție eficientă care nu numai că va împiedica apariția unor noi crize, ci, mai presus de toate, va asigura stabilitatea necesară pentru dezvoltare durabilă și coeziune în cadrul Europei. Acest raport al dlui Feio detaliază responsabilitatea Parlamentului în ceea ce privește consolidarea instituțională a UE pentru o mai mare unificare în Europa, iar în ceea ce privește economia mondială, consolidarea intereselor cetățenilor europeni și a bunăstării acestora. Recomandările propuse reprezintă o evoluție calitativă semnificativă în îmbunătățirea guvernanței economice în cadrul UE, subliniind consolidarea normelor pentru a promova stabilitatea și creșterea economică a statelor și a Uniunii, precum și mecanismele de prevenire și, de asemenea, de corectare și rezolvare a problemelor și provocărilor privind strategia de dezvoltare a UE. Fiabilitatea statisticilor UE reprezintă, de asemenea, un element important în furnizarea de structuri și autorități cu capacități mai bune de evaluare și determinare a intervenției. De asemenea, aș dori să subliniez preocuparea pentru nevoia de a preveni situațiile de datorie publică, în afară de deficitele publice.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Nu este vorba despre îmbunătățirea guvernanței economice la nivelul UE, ci despre deținerea conducerii asupra politicilor economice, bugetare și fiscale ale statelor membre, care trebuie să îndeplinească cerința esențială de a salvgarda interesele pieței unice și ale Bruxelles-ului, nu de a crea prosperitate economică. De asemenea, este vorba despre a reactiva și a înăspri Pactul de stabilitate care continuă să aducă prejudicii.

Acest lucru nu este acceptabil, după cum nu este acceptabilă nici crearea unei trezorerii publice comune responsabile de gestionarea unei taxe europene, nici instituționalizarea unui guvern economic european (care să se ocupe cu ce?). Desigur, nivelul deficitului public și al datoriei publice, din care cea mai mare parte este deținută în străinătate, este periculos atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere al suveranității. Totuși, acest deficit și această datorie ar fi, fără îndoială, mai mici dacă nu ar fi existat politicile dvs. și obligația statelor de a contracta împrumuturi de pe piață. Aproximativ o șesime din bugetul statului francez este cheltuit pe achitarea dobânzilor la datoria sa. Atât timp cât plătim această datorie, nu putem folosi banii pentru altceva.

  Peter Jahr (PPE), în scris. – (DE) Criza economică și financiară ne-a arătat în mod clar că trebuie să îmbunătățim de urgență cooperarea economică în cadrul Uniunii Europene. Pentru a realiza acest lucru, Pactul de stabilitate și de creștere trebuie consolidat și extins pentru a include opțiuni de sancționare adecvate și eficiente. Totuși, trebuie să fim și mai atenți la bugetele naționale și la competitivitatea statelor membre.

În viitor, trebuie să identificăm dezechilibrele dintre țările din zona euro și orice deficiențe existente anterior în materie de concurență și avem nevoie de abilitatea de a cere măsuri de contracarare eficiente. Scopul trebuie să fie consolidarea durabilă a uniunii monetare și a monedei euro pentru a putea preveni o criză asemănătoare celei din Grecia.

  Anne E. Jensen (ALDE), în scris. – (DA) Partidul Liberal Danez a votat împotriva unui anumit amendament din raportul Feio, care recomandă realizarea unui studiu privind avantajele creării unui sistem european de colectare a impozitelor. Partidul Liberal Danez a votat în favoarea raportului în ansamblu care, de altfel, este un raport bine echilibrat.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Este foarte important că normele privind guvernanța economică sunt consolidate, în special în lumina crizei economice cu care numeroase țări ale UE încă se mai confruntă. Cu toate acestea, sunt de acord cu amendamentele Parlamentului care elimină recomandările privind sancțiunile automate pentru statele membre care se confruntă cu un deficit excesiv deoarece, după cum a demonstrat criza, în împrejurări excepționale este necesar să se depășească cerințele de deficit pentru a opri efectele economice mai grave ale unei crizei.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Raportul conținând recomandări către Comisie privind îmbunătățirea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro, pe care tocmai l-am votat, face parte dintr-o dezbatere mai largă, care durează de mai multe luni, privind inițiativele de combatere a crizei financiare. În mod clar, a apărut nevoia de a crea o guvernanță economică solidă a Uniunii Europene, în special după ceea ce s-a întâmplat în Grecia în urmă cu câteva luni.

În curând, vom vedea raportul final al grupului operativ european privind guvernanța economică, înființat de Președintele Consiliului European, dl Van Rompuy. Totuși, chiar și acum, putem spune că există nevoia absolută de a identifica anumite norme de supraveghere a politicilor economice, norme care să nu fie mecaniciste, ci realiste și durabile, capabile să consolideze politica fiscală și să îmbunătățească guvernanța europeană în ansamblu.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − (RO) În ultima perioadă marcată de criza economică și financiară s-a putut observa că monitorizarea și coordonarea economică la nivel comunitar necesită o consolidare semnificativă. S-au putut observa dezechilibre macroeconomice importante, iar multe state se confruntă cu creșterea majoră a datoriei publice și a procentului acesteia în produsul intern brut. Am votat acest raport deoarece susțin cu tărie toate cele opt recomandări ale raportorului menite să reflecte buna guvernanță și stabilitatea economică în Uniunea Europeană.

Consider că ne vom confrunta cu provocări majore în anii următori, iar pentru sprijinirea potențialului de creștere economică al UE și pentru consolidarea finanțelor publice trebuie să stabilim anumite priorități și să facem unele alegeri dificile. Coordonarea la nivel comunitar va fi esențială în acest sens și poate contribui la eliminarea efectelor negative.

  Astrid Lulling (PPE), în scris. – (FR) Dezbaterea comună din cadrul Consiliului European, al G20, raportul realizat de Comisia specială privind criza financiară, economică și socială, precum și raportul privind guvernanța europeană nu au creat orientări clare sau recomandări pertinente cu privire la criza financiară. Toți au avut un cuvânt de spus și și-au prezentat propria interpretare cu privire la textele neclare. Din păcate, aceasta este realitatea în cazul acestor rapoarte din proprie inițiativă care aduc împreună majorități largi, dar care, în același timp, nu spun prea multe.

Raportul Feio a fost discutat prea târziu în cursul zilei, Comisia Europeană prezentase deja directivele care vor reforma Pactul de stabilitate și guvernanța zonei euro. În aceste condiții, ce rost mai are să votăm recomandările către Comisie?

Parlamentul ar trebui să se doteze cu reguli de procedură mult mai stricte și să le respecte. Sunt în joc eficiența și credibilitatea sa.

Momentul decisiv pentru reforma Pactului de stabilitate și guvernanța zonei euro va fi când se vor analiza textele legislative. Alături de colegi, voi face acest lucru cu mintea deschisă și cu sârguință. Este important ca Parlamentul să sprijine o reformă reală, dar ambițioasă, pentru a construi uniunea monetară pe baze noi. O instituție își câștigă legitimitatea în cadrul structurii europene prin muncă minuțioasă, nu prin...

(Explicarea votului a fost întreruptă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

  Mario Mauro (PPE), în scris. – (IT) Fără norme sau monitorizare, nu putem progresa. Punerea în aplicare a normelor pe care ni le-am impus în această perioadă de criză pentru a îmbunătăți coordonarea și monitorizarea în problemele economice este minimul pe care ni-l putem cere nouă și statelor membre. În acest sens, raportul dlui Feio ne permite să ne concentrăm asupra anumitor denaturări considerabile, constatând că „recentele evoluții economice au demonstrat în mod clar că nu a funcționat suficient de bine coordonarea politicilor economice în cadrul Uniunii, în special în zona euro, și că, în ciuda obligațiilor care le revin prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre nu au reușit să considere că politicile lor economice sunt o problemă de interes comun”. În consecință, votul meu este, fără îndoială, în favoarea raportului.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Actuala criză financiară și economică a demonstrat că UE are nevoie de o guvernanță economică și monetară tot mai puternică, astfel încât stabilitatea monedei euro și uniunea monetară însăși să nu fie subminate. Prin urmare, strategia Europa 2020 ar trebui să încerce să promoveze creșterea economică și crearea de locuri de muncă, deoarece scăderea dramatică a PIB, reducerea producției industriale și ratele mari ale șomajului reprezintă o provocare socială și economică majoră care poate fi depășită doar printr-o guvernanță puternică, armonioasă și unită. Raportul dlui Feio evidențiază modalități și definește strategii care vizează o consolidare reală a guvernanței economice, precum și cadrul de stabilitate al UE, punând accentul în primul rând pe zona euro. În acest sens, sunt incluse exemple precum stabilirea unui cadru coerent și transparent de monitorizare, consolidarea normelor din Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) și consolidarea guvernanței economice în zona euro, printre altele.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Criza economică, financiară și socială a arătat limitele modelului european de guvernanță economică. De aceea avem nevoie de un acord la următoarea reuniune a Consiliului European cu privire la guvernanța economică și Pactul de stabilitate. Trebuie să adoptăm de urgență reforme care ne vor permite să progresăm considerabil în ceea ce privește calitatea guvernanței economice și să introducem instrumente de monitorizare transparente și orientate.

Sunt în favoarea raportului dlui Feio deoarece sprijină propunerea Comisiei, care, în opinia mea, este o propunerea echilibrată de compromis. Sunt în favoarea unei implicări parlamentare mai mari în guvernanța economică a Uniunii, precum și a unei centralizări la nivel european a competențelor de monitorizare exclusive ale principalelor instituții financiare transfrontaliere. De asemenea, consider că ar fi util ca Uniunea să fie înzestrată cu resurse financiare proprii pentru a o ajuta să-și planifice acțiunile și activitățile.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) În opinia mea, raportul Feio este cel mai profesionist raport din ultimele trei luni. Toate aspectele și soluțiile detaliate în raport sunt extrem de oportune. Lipsa informațiilor, raportarea denaturată și, ocazional, chiar minciunile guvernelor statelor membre ale UE au dus la rezultate cumplite. Ascunzând cu teamă lacunele imense din bugetele lor, Grecia, Letonia și Ungaria au zdruncinat încrederea în euro. Comisia Europeană și Parlamentul European trebuie să reacționeze în mod strict și eficient la orice denaturare a faptelor și ascundere a adevărului. Este esențial să se elaboreze măsuri cu privire la politicienii necinstiți din cauza cărora UE a intrat în criză. Pentru a ieși din această situație economică complicată, trebuie să elaborăm nu numai reglementări de monitorizare și statistici, ci și un plan de depășire a crizei. Acest lucru înseamnă, în primul rând, criterii clare pentru politica fiscală, precum și termene limită și garanții pentru contribuabili. De asemenea, trebuie să ne asigurăm ca această legislație fiscală să nu fie modificată în fiecare zi la semnul investitorilor. Din păcate, astăzi, guvernul leton modifică reglementările după placul oficialilor de la Fondul Monetar Internațional și Banca Europeană. Sper ca raportul Feio să acționeze ca un semnal pentru Comisia Europeană că a venit timpul să se pună pe treabă.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Feio, însă, după cum am subliniat deja, Europa are nevoie disperată de o reformă majoră în acest domeniu chiar dacă noua politică de guvernanță economică europeană nu poate lua în considerare numai suma datoriei publice. Pentru a soluționa problema datoriilor nu avem nevoie de mecanisme excesiv de automate și prociclice, care riscă să nu îndeplinească obiectivul și care, din contră, riscă să zădărnicească acțiunile de stimulare a creșterii economice. În schimb, sunt în favoarea adoptării unor mecanisme de monitorizare dotate cu formule flexibile, rezonabile care pot fi puse în aplicare cu ușurință de către statele membre. Rezultatele și beneficiile pentru bugetul reformelor sociale și economice importante, mai presus de toate, reforma pensiilor, nu se vor vedea în următorul an fiscal, ci după câțiva ani, pe termen mediu și lung, în sustenabilitatea finanțelor publice. În orice caz, acestea sunt cele mai importante și necesare reforme. Prin urmare, trebuie să acordăm o mai mare atenție reformelor structurale necesare pentru stimularea competitivității și a creșterii economice în Europa. Competitivitatea aduce creștere economică, iar creșterea aduce mai multe venituri din impozite și consolidare financiară eficientă.

  Georgios Papastamkos (PPE), în scris. – (EL) M-am abținut cu privire la raportul Feio deoarece propunerile privind guvernanța economică europeană nu abordează problemele structurale ale uniunii economice incomplete și nu atenuează asimetria dintre uniunea economică „trunchiată” și uniunea monetară completă. Mai exact, m-am abținut deoarece acestea nu europenizează politicile economice și riscul economic. Acestea europenizează sancțiunile, care au devenit mai dure. Nu există niciun fel de orientări strategice pentru a proteja creșterea echilibrată și pentru a stimula competitivitatea tuturor statelor membre.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că: (1) trebuie elaborat un cadru coerent și transparent pentru monitorizarea multilaterală a evoluțiilor macroeconomice din Uniunea Europeană și statele membre, asigurând organizarea unei dezbateri anuale între Parlament, Comisie, Consiliu și reprezentanți ai parlamentelor naționale pe tema programelor de stabilitate și de convergență (PSC) și a programelor naționale de reformă (PNR) și privind evaluarea realizărilor economice naționale; și că (2) ar trebui creat un mecanism la nivel național prin care să se evalueze punerea în aplicare a priorităților din strategia Europa 2020 și realizarea obiectivelor naționale relevante incluse în programul național de reformă pentru a sprijini evaluarea anuală efectuată de instituțiile UE.

De asemenea, consider că normele Pactului de stabilitate și de creștere ar trebui consolidate cu scopul: (1) de a lua în considerare mai riguros nivelul datoriei, profilul datoriei și variațiile acesteia în procesul de convergență către obiectivele fiscale pe termen mediu (OFTM) specifice fiecărui stat membru, care urmează să fie incluse în PSC; (2) de a încuraja crearea, la nivel național, a unor mecanisme de control bugetar cu alertă timpurie; și (3) de a stabili măsuri predefinite și preventive pentru zona euro, atât pentru componenta preventivă, cât și pentru cea corectivă a Pactului de stabilitate și de creștere.

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) Raportul dlui Feio se dedică problemei principale a coordonării economice europene. Acesta încearcă să ghideze documentele legislative ale Comisiei și este discutat la 24 de ore de la prezentarea poziției directoratului franco-german. Sugestiile pozitive incluse în raport sunt coordonate în mod fatal, fie din cauza poziției franco-germane, fie din cauza propunerilor de sancțiuni automate care erau deja prezente în textele Comisiei și ale grupul operativ al Consiliului. Raportul respectă tendința în ceea ce privește sancțiunile disciplinare din acordul de la Bruxelles, încercând doar să le atenueze. Acest acord nu poate fi reformat: acesta nu poate fi decât înlocuit cu un altul care să plaseze ocuparea forței de muncă și corectarea inegalităților grave în centrul coordonării economice.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord că trebuie să se elaboreze un cadru coerent și transparent pentru monitorizarea multilaterală a evoluțiilor macroeconomice din Uniune și din statele membre.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Criza economică mondială a contestat mecanismele actuale de coordonare a politicilor economice în UE și a scos la iveală câteva slăbiciuni ale acestora.

Funcționarea Uniunii Economice și Monetare a fost supusă unei presiuni deosebite din cauza nerespectării anterioare a normelor de bază și din cauză că procedurile de monitorizare și de coordonare existente nu au fost suficient de cuprinzătoare. Acest raport INI intenționează să stabilească poziția Parlamentului în ceea ce privește pachetul legislativ privind coordonarea politicii economice (șase propuneri, inclusiv patru prin procedura de codecizie) prezentat de Comisie cu două săptămâni mai devreme. Poziția Consiliului este prevăzută pentru sfârșitul lunii octombrie prin raportul final al grupului operativ privind guvernanța economică al dlui Van Rompuy.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Ca urmare a crizei economice și financiare, Parlamentul European a aprobat o serie de rapoarte și directive ale Comisiei privind rezultatele crizei și modalitățile de a o combate. Pentru a evita repetarea bulelor speculative precum cea din care ne zbatem să ieșim în prezent, este indispensabilă stabilirea unei serii de măsuri și verificări în și împreună cu statele membre. De exemplu, este esențial să se respecte Pactul de stabilitate și de creștere. O monitorizare serioasă și de anvergură ar fi evitat, probabil, situațiile extreme din Grecia și Spania.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Criza economică, financiară și socială actuală a demonstrat că modelul de guvernanță economică al Uniunii Europene nu a funcționat într-un mod ideal. Prin urmare, este necesar să găsim soluții pentru o guvernanță economică mai bună și mai eficientă în Europa pentru a preveni înrăutățirea efectelor deja grave ale crizei.

În acest context, raportorul recomandă Comisiei Europene să creeze un cadru coerent pentru monitorizarea economică, să consolideze normele Pactului de stabilitate și de creștere și guvernanța economică în zona euro și să revizuiască instrumentele bugetare, financiare și fiscale ale UE.

În plus, se propune, de asemenea, stabilirea unui mecanism solid și credibil de prevenire și rezolvare a datoriei excesive pentru zona euro. În final, se sugerează îmbunătățirea fiabilității statisticilor UE, precum și a reprezentării externe a Uniunii în domeniul afacerilor economice și monetare.

Ulterior, este necesar ca statele membre să respecte în întregime normele și deciziile Uniunii Europene. De asemenea, aș dori să accentuez importanța alinierii reformei cu obiectivele strategiei Europa 2020, mai ales în sensul consolidării pieței interne și a rolului întreprinderilor mici și mijlocii în calitate de motoare esențiale pentru creșterea economică.

Votez pentru raport din motivele prezentate mai sus.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Doamnelor și domnilor, actualele reglementări ale Pactului de stabilitate și de creștere și sistemul precar de punere în aplicare a acestora nu au reușit să asigure o politică fiscală și macroeconomică suficient de solidă. Recomandările prevăzute în acest raport reprezintă un început bun. Raportorul observă în mod corect că trebuie să continuăm cu reforme structurale privind politica socială, integrarea piețelor forței de muncă și cu stimulente fiscale pentru întreprinderile mici și mijlocii. Procesul de reducere a deficitelor pe termen lung trebuie să fie combinat cu alte eforturi de stimulare a economiei, cum ar fi precondiții mai bune pentru investiții și o piață internă îmbunătățită, care stimulează creșterea competitivității. De asemenea, salut faptul că raportorul recunoaște că orice măsuri noi propuse nu ar trebui să aibă un impact disproporționat asupra celor mai vulnerabile state membre, în special, țările baltice. Acest lucru ar împiedica eforturile noastre în direcția creșterii economice și a coeziunii. Anul trecut, entuziasmul față de euro s-a diminuat ușor în statele membre care nu fac parte din zona euro, inclusiv în Lituania. În consecință, este important pentru noi să apreciem că deciziile luate în prima jumătate a anului în vederea protejării stabilității monedei euro sunt doar temporare și trebuie să fie sprijinite de o guvernanță economică mai bună la nivelul UE.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Obiectivele UE 2020 reiterează necesitatea unei integrări mai aprofundate între economiile tuturor statelor membre ale Uniunii Europene pentru a încuraja productivitatea, competitivitatea și creșterea. Criza economică actuală a demonstrat că modelul de guvernanță economică din prezent nu merge suficient de departe și nu poate permite o integrare progresivă care va asigura stabilitatea economiilor UE.

Din acest motiv, votez în favoarea recomandărilor raportului Feio, care evidențiază nevoia de a consolida prevederile economice ale UE și de a le revizui și îmbunătăți pe termen lung. Am înțeles că Europa trebuie să-și analizeze în mod critic planurile actuale de stabilitate economică și financiară pentru a avansa împreună spre o economie mai puternică și mult mai coordonată care să își îndeplinească potențialul de superputere economică mondială.