Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 20 octombrie 2010 - Strasbourg

14. Ajutorul pentru Pakistan și eventuale consecințe pentru sectorul industrial european (dezbatere)

  Președintă. – Următorul punct de pe ordinea de zi este declarația Comisiei privind ajutorul pentru Pakistan și posibilele implicații pentru sectorul industrial european.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dnă președintă, distinși deputați în Parlamentul European, Europa este foarte preocupată de impactul devastator al inundațiilor din Pakistan, care au distrus mijloacele de trai și comunitățile din întreaga țară.

Amploarea dezastrului este fără precedent în istoria Pakistanului. Costurile presupuse de nevoile umanitare și cele suportate de economia sa deja fragilă sunt imense. Gravitatea acestei crize necesită un răspuns imediat și substanțial, luând în considerare, de asemenea, importanța strategică a dezvoltării, a securității și a stabilității Pakistanului în regiune.

La 16 septembrie, Consiliul European a solicitat un pachet complet de măsuri pe termen scurt, mediu și lung, care vor contribui la redresarea și dezvoltarea viitoare a Pakistanului. Reacția inițială a UE la inundații a fost rapidă și generoasă. În prezent, contribuția noastră comună la eforturile de ajutor umanitar se ridică la peste 320 de milioane de euro din partea statelor membre și a Comisiei Europene, în numerar și în natură. Aceasta reprezintă peste 60 % din solicitarea globală inițială a ONU.

Consiliul European a recunoscut că, în plus față de ajutorul umanitar imediat și semnificativ și ajutorul pentru dezvoltare, măsuri comerciale ambițioase sunt esențiale pentru redresarea și creșterea economică. Prin urmare, comerțul este o parte a răspunsului pe termen lung la criza în curs de desfășurare. În acest scop, Comisia a adoptat, la 7 octombrie, o propunere de suspendare unilaterală a taxelor la import pentru o serie de mărfuri importante exportate de Pakistan. În prezent, această propunere este prezentată statelor membre și Parlamentului European.

Comisia propune liberalizarea a 75 de linii tarifare pentru importurile din Pakistan, reprezentând 27 % din exporturile actuale ale Pakistanului către UE și aproximativ 900 de milioane de euro. Acest lucru ar genera o creștere de aproximativ 100 de milioane de euro a importurilor UE din Pakistan.

Obiectivul acestei măsuri este de a sprijini eforturile de reconstrucție ale Pakistanului pe termen mediu. Prin urmare, concesiile speciale vor fi limitate în timp – Comisia propune trei ani. Având în vedere caracterul bazei industriale a Pakistanului și coșul de export, în care textilele reprezintă peste 60 %, un număr mare de produse pentru care propunem liberalizarea sunt produse textile. Alte produse industriale, cum ar fi etanolul, sunt de asemenea incluse.

În cazul în care Parlamentul European și Consiliul pot acționa rapid cu privire la acest lucru, sperăm ca măsura să fie pusă în aplicare la 1 ianuarie 2011. În paralel, lucrăm cu alți membri ai Organizației Mondiale a Comerțului pentru a obține permisiunea necesară – o derogare acordată de OMC – care trebuie să fie acordată înainte ca măsura să intre în vigoare.

Concesiile comerciale ar trebui să fie semnificative din punct de vedere economic pentru Pakistan, dar, în același timp, să aibă în vedere sensibilitățile industriale din Uniunea Europeană. Prin urmare, în elaborarea prezentei propuneri, am încercat să luăm în considerare sensibilitățile industriale din UE, în special în ceea ce privește textilele. Analiza noastră a arătat că impactul asupra producției UE va fi probabil modest.

Creșterea potențială a importurilor UE din Pakistan (100 de milioane de euro) corespunde unui procent mai mic de 0,5 % din valoarea producției UE a elementelor liberalizate, care, de fapt, valorează 24 de miliarde de euro. Sprijinul Parlamentului European pentru la realizarea acestei propuneri este esențial pentru prezentarea unei imagini complete a solidarității UE într-o perioadă de nevoi fără precedent.

Schimburile comerciale pot fi o parte importantă a unei soluții economice pe termen lung pentru Pakistan. Avem de urmat un calendar foarte încărcat în acest sens. Puteți conta pe mine și pe personalul meu pentru a explica abordarea noastră și pentru a reduce orice preocupări persistente pe care le-ați putea avea.

  Nuno Melo, în numele Grupului PPE. – (PT) Doamnă președintă, trebuie să spun că am înțeles pe deplin ceea ce se întâmplă în Pakistan, dar aș adăuga, de asemenea, că această decizie este tragică pentru Europa și, în special, pentru unele țări care se confruntă deja cu dificultăți serioase, cum ar fi Portugalia, Spania și Grecia.

De exemplu, industria textilă și a confecțiilor reprezintă 11 % din totalul exporturilor Portugaliei, 22 % din industria producătoare; 80 % din producția anumitor produse chiar are loc în Portugalia. Poate acest procent de 80 % distribuit la 27 de state membre înseamnă puțin pentru Comisia Europeană, dar înseamnă o sumă enormă pentru Portugalia.

Europa nu poate impune măsuri extrem de dăunătoare – dar de înțeles – pentru a controla auditul public și pentru a combate deficitul și, în același timp, să ia decizii care afectează zonele productive și capacitățile de creare de bunăstare și de locuri de muncă ale acelorași țări.

Trebuie să spun, de asemenea, că această decizie este și un atac de neînțeles la adresa normelor de piață aplicabile. Nu susțin nicio formă de protecționism al pieței, dar solicit apărarea strictă a normelor sale adecvate: normele unei piețe sănătoase și corecte.

Vă rugăm să înțelegeți că această decizie va permite produselor fabricate în Pakistan să ajungă pe piața europeană, cu costuri de producție mai scăzute decât cele posibile pentru întreprinderile noastre, întrucât nu sunt supuse acelorași condiții în timpul producției; îmi cer scuze, dar eu numesc asta concurență neloială. Este o concurență neloială deoarece întreprinderile pakistaneze nu au costuri sociale legate propriii lucrătorii, nu au costuri de mediu, nu sunt deosebit de preocupate de combaterea exploatării copiilor prin muncă și nu au restricții echivalente cu privire la utilizarea materiilor prime din motive de sănătate publică.

Aș întreba chiar: cum este posibilă o astfel de decizie radicală fără a prezenta în prealabil un raport care detaliază impactul negativ al acesteia asupra diferitelor state membre?

Cu toate acestea, aș putea sugera unele consecințe chiar acum, iar aceste consecințe sunt închiderea și prăbușirea întreprinderilor din Uniunea Europeană, în special din Portugalia, și creșterea numărului de șomeri. Este bine să înțelegeți pe deplin acest lucru, deoarece va veni o vreme când cineva va trebui să răspundă pentru asta.

Dacă, în final, putem presupune – după cum unii sigur o vor face – că această propunere este inevitabilă, vă rog cel puțin să acordați puțin timp de gândire unor lucruri care nu sunt luate încă în considerare. De exemplu, stabilirea unei cote tarifare care este prevăzută în cazul etanolului, dar nu și în cel al textilelor. Derogarea ar trebui să fie de maximum un an, deoarece ajutorul este temporar. Credeți-mă; nicio întreprindere europeană nu va supraviețui trei ani în concurență directă cu întreprinderile pakistaneze.

Dnă președintă, închei acum: în sfârșit, este necesară o dispoziție cu privire la materiile prime, astfel încât Pakistanul să nu blocheze accesul întreprinderilor europene la astfel de materii prime pentru ca acestea să poată beneficia de producția în sine.

  David Martin, în numele Grupului S&D. – Dnă președintă, înțeleg ceea ce dl Melo spune, însă nu pot fi de acord cu domnia sa. Salut propunerea Comisiei de a suspenda taxele la import pentru importurile-cheie din Pakistan în Uniunea Europeană.

În primul rând, elementul comun între noi este că Pakistanul, care nu a avut o istorie ușoară de la nașterea sa ca națiune, traversează cea mai gravă perioadă posibil. Țara se află în prima linie a războiului împotriva terorismului, ceea ce a costat-o până acum, se spune, 40 de miliarde de dolari. Suntem cu toții pe deplin conștienți de inundații, al căror impact combinat este mai rău decât tsunamiul din Asia din 2004 și inundațiile din Haiti de la începutul acestui an. Este o lovitură semnificativă pentru orice țară.

Ceea ce găsesc pozitiv în propunerea Comisiei este faptul că oferim Pakistanului posibilitatea de a identifica soluții pentru unele dintre dificultățile cu care se confruntă. Este o propunere inteligentă. În primul rând, astfel cum a declarat dl comisar, cele 75 de linii tarifare care ar putea contribui la stimularea comerțului Pakistanului cu aproximativ 100 de milioane de euro pe an au un impact redus asupra investițiilor UE. Acest lucru nu va afecta în mod semnificativ nicio industrie din Uniunea Europeană și, la fel de important – de fapt, posibil chiar mai important – nu va afecta țările în curs de dezvoltare care sunt în aceeași poziție cu Pakistanul, deoarece niciuna dintre liniile tarifare nu afectează produsele de pe lista ADD a preferințelor cu potențial de eroziune. Acest lucru este foarte bun.

Al doilea aspect sensibil cu privire la propunerea Comisiei este că aceasta este limitată în timp și nu încearcă să modifice în mod unilateral rezoluția SPG. Salut acest lucru deoarece încă oferă un stimulent Pakistanului pentru se conforma, până în 2014, standardelor privind drepturile sociale și umane, cu scopul de a beneficia de SPG+ în 2014. Așadar, oferă ajutorul de urgență de care avem nevoie acum, însă, în același timp, nu acordă carte blanche guvernului pakistanez. Se spune că „aveți datoria de a vă pune țara în ordine dacă doriți să vă calificați în continuare pentru aceste beneficii”.

Acesta este un adevărat test al generozității Europei și sper că noi, în acest Parlament, vom fi pregătiți să îl trecem.

  Niccolò Rinaldi, în numele Grupului ALDE. – (IT) Doamnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, dezbaterea noastră de astăzi reprezintă un punct de încrucișare între cele două principii esențiale. Pe de o parte, există datoria de solidaritate față de o țară care a fost lovită de dezastre naturale care au adus în genunchi societatea sa, care are deja probleme structurale. Pe de altă parte, există necesitatea unei politici comerciale echilibrate. Cu propunerea Comisiei Europene de a suspenda taxele pentru Pakistan, Uniunea Europeană evită pe bună dreptate o politică de simplu ajutor umanitar, permițând Pakistanului să își consolideze economia și, prin urmare, societatea.

Faptul că toate cele 74 de linii tarifare în cauză se referă la sectorul textilelor și al confecțiilor este aproape inevitabil pentru o țară care poate exporta produse numai în acest sector. Noi, democrat-liberalii, preferăm, desigur, să recurgem la acest tip de măsuri, mai degrabă decât să convenim asupra unui ajutor umanitar incapabil de a da genera un impuls autentic pentru redresarea țării. Cu toate acestea, astfel cum a reiterat dl Melo cu puțin timp în urmă, nu trebuie să fim naivi și solicităm Comisiei, mai presus de toate, să nu dea dovadă de naivitate.

Dl comisar este conștient de situația critică în care se află unele zone unde sunt fabricate materiale textile, cum ar fi Prato. Prato este un caz special: situația de acolo a ieșit de sub controlul autorităților naționale, iar ilegalitatea este larg răspândită, care este exacerbată, de asemenea, de criza din sectorul european al textilelor.

Întrucât considerăm că sectorul european al textilelor nu poate fi singurul care plătește pentru solidaritatea noastră umanitară de drept cu Pakistanul, solicităm trei lucruri: 1) instituirea unor instrumente de reglementare pentru a evita orice triangulare posibilă cu alte țări care ar putea profita de taxele de care beneficiază Pakistanul; 2) evitarea agravării crizei din sectorul textil european, prin punerea în aplicare a unor măsuri care ar putea să îl susțină în schimb, cum ar fi o reducere a costurilor energiei electrice; și 3) evitarea creării unui precedent pentru alte țări care sunt afectate de astfel de dezastre naturale. Acționând astfel, consider că ajutorul pentru Pakistan este repartizat și durabil, inclusiv pe termen lung, corespunzând necesităților acestei țări.

  Jacek Włosowicz, în numele Grupului ECR. – (PL) Ne-am întâlnit în această seară pentru a discuta despre propunerea Comisiei de a ajuta Pakistanul imediat după inundații. Trebuie să ținem cont de faptul că în Pakistan aproape 14 milioane de persoane au suferit din cauza inundațiilor, care au avut o amploare cu adevărat biblică. Acestea au provocat distrugeri de neînchipuit în Pakistan, iar rezultatele vor fi în curând resimțite peste tot în lume. De ce? Recolta de bumbac, care este numit, de asemenea, aurul alb, și printre ai cărui producători principali se numără Pakistanul, a fost slabă anul acesta și, în plus, a fost distrusă în mare parte în țară. Producătorii de confecții și cele mai importante mărci la nivel mondial prognozează deja o creștere a prețului produselor din bumbac. Bumbacul este o materie primă pe care o întâlnim tot timpul și care este utilizată la fabricarea confecțiilor, a bancnotelor, a filtrelor de cafea, a corturilor și a plaselor de pescuit și se găsește chiar în legăturile cărților și multe alte produse de uz zilnic. Bumbacul este folosit în foarte multe scopuri. Suntem într-o perioadă de criză și se preconizează o creștere a prețurilor la produsele de care avem nevoie zilnic. Acest lucru face ca amploarea problemei să fie imensă.

  Miguel Portas, în numele grupului GUE/NGL. – (PT) Pe de o parte, avem mari importatori europeni, care vor câștiga de pe urma produselor pakistaneze care vin în Europa. Pe de altă parte, avem câteva mari fabrici pakistaneze de textile, care se află, de fapt, în afara zonelor afectate de dezastru, și care vor câștiga, de asemenea, enorm din propunerea Comisiei.

Aceasta este realitatea. Câștigătorii nu sunt cei bolnavi, cei strămutați, copiii sau cei în vârstă ale căror case au fost distruse: câștigătorii sunt oameni de afaceri înstăriți. De fapt, dezastrul este folosit astfel încât să fie util: fenomenele climatice extreme sunt utilizate pentru a servi intereselor întreprinderilor mari.

Acest lucru este absolut intolerabil cu privire la propunerea Comisiei. Ar face bine să dea înapoi.

  William (The Earl of) Dartmouth, în numele Grupului EFD. – Doamnă președintă, în trecut, am fost adesea extrem de critic cu prim-ministrul britanic Cameron. Cu toate acestea, prim-ministrul Cameron a fost absolută dreptate să solicite acordarea de preferințe comerciale Pakistanului. Folosesc cuvântul „solicite” cu grijă. Să solicite este exact ceea ce prim-ministrul britanic a trebuit să facă.

De la aderarea la UE, Regatul Unit, a cincea mare economie din lume, nu are autonomia de a stabili politica în domeniul comercial nici chiar cu o țară din Commonwealth. Cu toate acestea, este în interesul național al Regatului Unit ca Pakistanul să obțină acum preferințe comerciale. Rareori sunt de acord cu David Martin, dar acum este una dintre acele ocazii. Pakistanul nu este numai o țară în curs de dezvoltare cu 170 de milioane de locuitori și frontiere strategice cu Afganistanul; este, de asemenea, o țară care are aproximativ treizeci de focoase nucleare.

Implicațiile legate de securitate ale unui colaps al statului Pakistan ar fi devastatoare pentru securitatea întregii lumi dezvoltate. Preferințele comerciale pentru Pakistan în acest moment pot ajuta, probabil, ca acest lucru să nu se întâmple.

  Daniel Caspary (PPE). – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, cred că trebuie să ne amintim cu toții, încă o dată, cât de dramatică a fost situația în Pakistan cu câteva săptămâni în urmă și, într-adevăr, cât de dramatică este încă în multe locuri. Regiuni întregi au fost inundate, regiuni care sunt mai mari decât multe dintre statele noastre membre. Zeci, de fapt sute de mii de persoane se află într-o foarte mare dificultate. Infrastructura a fost distrusă: drumuri, spitale, universități, grădinițe, școli, întreprinderi. Condițiile de trai ale multor persoane au fost distruse. Nu cred că putem nici măcar să ne imaginăm care este situația. Suntem cu toții de acord că trebuie să ajutăm. Cu toate acestea, problema este, după cum am spune în limba germană, „spală-mă, dar nu mă uda”. Ce vreau să spun cu asta? Ei bine, ajutorul financiar direct costă bani, care, desigur, trebuie să fie luați din altă parte a bugetului nostru. Ajutorul indirect – facilitarea schimburilor comerciale – este ceea ce Comisia propune acum, și acolo, de asemenea, există, desigur, preocupări din partea celor care pot fi afectați. Acesta este motivul pentru care avem, pe bună dreptate, prezenta dezbatere pe acest subiect astăzi.

Comisia nu a propus utilizarea sistemului generalizat de preferințe. Mi se pare că acesta este un lucru bun. În esență, consider că soluția actuală de a face acest lucru prin intermediul OMC, de a urma această cale și de a încerca cu adevărat să îi ajutăm pe cetățeni să iasă singuri din impas, este una prudentă. Cu toate acestea, există multe întrebări fără răspuns, cum ar fi cea referitoare la impactul asupra industriilor din Uniunea Europeană. Privind documentul Comisiei, propunerea de regulament, văd că precizează în expunerea de motive, chiar la început, că premisa de lucru este că importurile nete în UE ar crește cu 100 de milioane de euro pe an. Este acesta un ajutor cu adevărat major și durabil pentru Pakistan? Va ajuta cu adevărat la mobilizarea sumelor importante de care vorbim de fapt aici? Pe de altă parte, propunerea va determina pierderi de venituri tarifare de 80 de milioane de euro din bugetul nostru. Acest raport se adaugă, de asemenea? Are sens să ne lipsim de 80 de milioane de euro din venituri vamale pentru a primi 100 de milioane de euro din creșterea importurilor? Sunt corecte aceste cifre? Aș dori niște informații cu adevărat pertinente din partea Comisiei cu privire la această chestiune, în ansamblu.

Sunt ferm convins că trebuie să ajutăm Pakistanul. De asemenea, sunt pregătit să le explic cetățenilor Uniunii Europene și celor din circumscripția mea electorală că trebuie să facem ceva și că ajutorul pentru alții trebuie să fie întotdeauna plătit de cineva. Cu toate acestea, sunt ferm convins, dle comisar, că ar trebui să profitați de ocazie în această seară și în următoarele zile și săptămâni pentru a-i convinge cu adevărat pe cei 736 de deputați în Parlamentul European că măsurile dvs. sunt cele potrivite pentru a fi luate și că sunt sensibile. Ar trebui să profitați de ocazie mai ales pentru a evidenția modul în care lucrătorii din întreprinderile care pot fi afectate din țări precum Portugalia, Italia și Spania și din întreaga Uniune Europeană, pot găsi, de asemenea, căi de a continua și perspective pentru ei înșiși. Cred că acestea sunt cu adevărat sarcinile care trebuie efectuate pentru a obține o majoritate pentru propunerea dvs. în acest Parlament peste câteva săptămâni sau luni. Cred că toți cei implicați trebuie să depună multe eforturi pentru a-i convinge pe cetățeni și pentru a furniza informații.

  Gianluca Susta (S&D). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, cred că trebuie să fim conștienți de criza cu care Uniunea Europeană și statele sale membre se confruntă la nivel mondial. Cu o criză care afectează munca, ocuparea forței de muncă și creșterea economică, mă întreb care este logica din care se inspiră unele țări europene, dar mai ales Comisia Europeană, atunci când este vorba de relații internaționale. Propunerea Comisiei aflată în discuție astăzi va penaliza puternic anumite sectoare industriale, în special industria textilă și, într-o situație precum cea actuală, trebuie să ne întrebăm dacă este rezonabil.

Unele persoane se tem că aceste decizii sunt suportate din dorința ca Europa să obțină rol de lider pe scena mondială. În realitate, știm că acest lucru nu este adevărat și că încercarea de a reduce presiunea, inclusiv presiunea teroristă, prezentă în interiorul sau legată de unele sisteme politice și instituționale, are chiar mai puțin de a face cu acesta. Adevărul este că nici măcar inundațiile recente nu au nicio legătură cu această propunere, întrucât principala concentrație a industriei textile pakistaneze nu este localizată în regiunile afectate de dezastru.

Motivul real este că, încă o dată, scopul este de a sancționa un sector în favoarea finanțării economiei europene și de a favoriza comerțul cu amănuntul la scară largă, mai degrabă decât interesele industriei producătoare situată în unele țări europene. Acest lucru este profund greșit din punct de vedere al creșterii, muncii și ocupării forței de muncă într-o perioadă de criză economică gravă, când UE trebuie să înregistreze o creștere economică reală pe piețele mondiale, în ceea ce privește exporturile sale și capacitatea sa de inovare și calitate.

  Sajjad Karim (ECR). – Dnă președintă, permiteți-mi să le mulțumesc în primul rând dlui comisar și colegilor Martin și Caspary pentru observațiile lor foarte utile. După inundații, am călătorit, de fapt, în Pakistan, pentru a vedea cu propriii ochi gradul de devastare. Devastarea provocată de inundații este cel mai mare dezastru natural din istoria Pakistanului. Este cu siguranță mai mult decât mi-aș fi putut imagina sau m-am așteptat să văd.

Desigur, atunci când m-am întâlnit cu prim-ministrul Pakistanului la 22 septembrie, acesta a apreciat foarte mult răspunsul pe care UE îl oferise până atunci, considerându-l foarte curajos; curajos în sensul în care l-a descris dl comisar De Gucht. Trebuie să fim absolut siguri că vom continua să reacționăm într-un mod adecvat. Comisia a prezentat acum o propunere legislativă de a reduce tariful la zero pentru 75 de linii tarifare care acoperă 27 % din exporturile Pakistanului către UE, ceea ce ar stimula exporturile Pakistanului cu aproximativ 100 de milioane de euro pe an. Acesta chiar este un test al credibilității UE.

Trebuie să ne asigurăm că vom traduce acordul politic la care au ajuns liderii UE într-o acțiune care va produce schimbări reale și va oferi economiei Pakistanului un colac de salvare în acest moment extrem de dificil. La urma urmei, suntem cel mai mare partener comercial al lor. Am luat act de preocupările semnalate de colegii din acest Parlament și este corect să fim onești în răspunsul nostru; onești, dar ambițioși. Concesiunea comercială care urmează să fie oferită Pakistanului trebuie să reprezinte un efort credibil depus de UE și să aducă beneficii economice semnificative în Pakistan, luând în considerare, în același timp, sensibilitățile propriilor noastre industrii, precum și cele ale altor membri ai OMC, în special ale țărilor cel mai puțin dezvoltate.

Cred că prin această propunere suntem ambițioși, suntem curajoși, dar, mai presus de toate, suntem cinstiți cu noi înșine, precum și cu cetățenii Pakistanului.

  Joe Higgins (GUE/NGL). – Dnă președintă, în mod clar cele 20 de milioane de persoane afectate de inundațiile dezastruoase recente din Pakistan au nevoie de un ajutor imediat și substanțial, în special cei 100 000 de copii rămași fără adăpost din cauza inundațiilor și aflați în pericol sau pur și simplu pe moarte din cauza lipsei de hrană.

Milioanele de mici fermieri și agricultori fără pământ rămași acum la discreția proprietarilor de pământ au o importanță esențială pentru producția de alimente la prețuri accesibile. Distribuirea gratuită de semințe, îngrășăminte ecologice și alte utilități ar putea pune bazele unei redresări rapide a rezervelor de alimente, dar eliminarea marilor proprietăți de teren din Pakistan și distribuirea terenurilor către persoanele fără pământ este esențială pentru durabilitatea alimentară.

Țărănimea irlandeză a dus o luptă grea pentru a pune capăt sistemului marilor latifundii acum 140 de ani, astfel că, în Pakistan, această luptă ar fi trebuit să aibă loc de mult. Reducerile tarifare trebuie să meargă la lucrători și săraci și nu la proprietari, funcționari publici corupți sau profituri ale industriașilor. Micii agricultori din Pakistan ar trebui să beneficieze de prețuri echitabile pe piața mondială pentru produsele lor agricole, mai mult decât speculatorii inumani de pe piețele de mărfuri.

  Cristiana Muscardini (PPE). – (IT) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, suntem cu toții preocupați de inundațiile care au devastat Pakistanul și de efectele grave asupra economiei, dar suntem preocupați, de asemenea, și de propunerea Comisiei Europene, chiar dacă aceasta a fost prezentată la inițiativa șefilor de stat sau de guvern.

Regulamentul propus de Comisie se concentrează, mai presus de toate, asupra suspendării taxelor în industria textilă și a pielăriei, care reprezintă 60 % din exporturile pakistaneze, cu o cifră de afaceri de aproape 200 de milioane de euro pentru textile și 510 milioane de euro pentru industria pielăriei, ambele fiind caracterizate de producția situată în zonele învecinate care nu sunt afectate în mod clar de inundații.

Ni s-a părut că indicațiile politice au fost orientate, în schimb, spre alegerea unei politici de ajutor care să nu prejudicieze sectoarele structurale din economia europeană. Suspendarea taxelor vor avea un efect serios asupra industriei textile și a pielăriei din Europa, cu o pierdere potențială de mii de locuri de muncă pe parcursul celor trei ani prevăzuți de regulament. Aceste măsuri vor fi integrate și agravate de sistemul generalizat de preferințe, care, în 2013, va fi extins și la Pakistan.

Dle comisar, suntem cu toții conștienți de faptul că măsurile excepționale și unilaterale sunt adoptate deoarece vrem să ajutăm o țară mare și nevoiașă, care se află în pericol din cauza dezastrului care a lovit-o și este afectată și mai mult de criza economică și de incapacitatea de a adapta normele Organizației Mondiale a Comerțului. Într-adevăr, normele actuale favorizează mai degrabă țările care deja dezvoltate, cum ar fi China și India, decât țările mai sărace. Măsurile excepționale adoptate în favoarea unei țări nu ar trebui, însă, să provoace o criză în alte țări.

Prin urmare, propunerea Comisiei necesită corecții semnificative pentru a diversifica sectoarele implicate, inclusiv producția și exporturile Pakistanului, acceptând o viziune diferită și o reflecție serioasă cu privire la respectarea drepturilor omului și lupta împotriva terorismului. Pakistanul trebuie să fie ajutat, dar prin acorduri clare, inclusiv cele cu privire la situația politică din regiune.

  Josefa Andrés Barea (S&D). – (ES) Dnă președintă, dle comisar, inundațiile din lunile iulie și august ale acestui an au provocat 1 800 de decese în Pakistan și au afectat 20 de milioane de persoane, dintre care 12,5 milioane au nevoie de ajutor umanitar.

Uniunea Europeană a întreprins un efort umanitar de 320 de milioane de euro – așa cum ați spus – iar Spania a contribuit cu 11 milioane de euro. Aici nu discutăm despre un acord comercial, ci despre sprijinirea dezvoltării strategice a Pakistanului.

Comisia, cu un mandat din partea Consiliului, a liberalizat 70 de produse pe parcursul a trei ani. Nu există nicio îndoială că exporturile Pakistanul vor avea un impact variat asupra diferitelor țări ale UE, luând în considerare caracteristicile specifice ale fiecărei țări. Produsele pe care Pakistanul le poate exporta sunt etanolul, textilele și articolele din piele.

Comisia își susține poziția conform căreia nu poate modifica listele de produse care sunt în contradicție cu producția de textile. Spania reprezintă 16 % din volumul de afaceri din sectorul textil. Comunitatea Valencia reprezintă 18 % din producția spaniolă de textile, iar 17 % din forța de muncă se concentrează în Comunitatea Valencia. Piața pentru sectorul textil valencian este Europa și, în cadrul Europei, Franța, Italia și Germania. Prin urmare, importul de produse textile din Pakistan reduce piața acestora, atât în Europa, cât și în Spania.

Ați spus că există un studiu strategic, dar capacitatea industrială a Pakistanului a fost evaluată? S-a examinat posibilitatea de a reduce lista de produse textile? Va exista o evaluare anuală a impactului acestui acord?

  Christofer Fjellner (PPE). – (SV) Dnă președintă, dle comisar, aș dori să spun că eliminarea taxelor și a barierelor din calea comerțului ca măsură în furnizarea de ajutor pentru Pakistan în legătură cu acest dezastru major este extrem de binevenită. Voi spune, probabil pentru prima dată în acest Parlament, că sunt impresionat de acțiunea rapidă și determinarea de care au dat dovadă atât Comisia, cât și Consiliul.

Cu siguranță este nevoie de bani. Cu toate acestea, care este scopul pentru care oferim sprijin și bani – altul decât cel de a ne liniști propria noastră conștiință încărcată – dacă, în același timp, prin taxe și bariere comerciale, îngreunăm redresarea cetățenilor prin propriile lor eforturi.

Ceea ce facem acum, și anume eliminarea completă și rapidă a taxelor și barierelor din calea comerțului pe toate cele 75 de linii tarifare diferite, care reprezintă 27 % din exporturile Pakistanului, este un răspuns excelent la dezastrul cu care se confruntă această țară. Cu toate acestea, noi, cei din Parlament, avem acum o responsabilitate. Avem responsabilitatea de a acționa rapid. Cu alte cuvinte, nu trebuie să exemplificăm prin acest lucru cât timp poate dura procesul politic. Pakistanul are nevoie de bani și de ajutor acum, nu peste un an. Trebuie să demonstrăm că am înțeles acest lucru.

În același timp, sunt descurajat să văd cât de mulți se opun acestui lucru. Am primit o petiție de la producătorii europeni de textile, în care își exprimă opoziția față de această măsură, deoarece se tem că Pakistanul ar exporta mai mult în Europa, ceea ce ei nu își doresc.

Totuși, nu aceasta este ideea? Intenția nu este aceea ca pakistanezii să fie în măsură să facă schimburi comerciale cu noi cu scopul de a ieși din sărăcie? În cazul în care consumatorilor europeni li s-ar oferi textile puțin mai ieftine, ar reprezenta aceasta o problemă?

Principiile comerțului liber și ale solidarității sunt adesea acceptate în acest cadru până în momentul în care trebuie să luăm o decizie cu privire la ele. Haideți să demonstrăm, aici și acum, că aceste valori sunt cele mai importante pentru noi atunci când sunt foarte necesare. Probabil că nu există o mai bună oportunitate de a susține atât comerțul liber, cât și solidaritatea, decât în legătură cu această propunere.

  Lara Comi (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, prin intermediul acestui scurt discurs aș dori să-mi arăt dezacordul față de posibila suspendare a taxelor în favoarea Pakistanului pentru o perioadă de trei ani și pentru 74 de linii tarifare, majoritatea în sectorul textilelor și al confecțiilor.

Preocupările mele au în vedere consecințele negative asupra industriei europene , în special industria italiană – și asupra pierderii de locuri de muncă în Europa, într-un sector care a fost deja pus la grea încercare de criza economică. Mă refer în special la întreprinderile mici și mijlocii din sectorul pe care încercăm să îl ajutăm prin toate metodele posibile și care ar suferi prejudicii considerabile.

De asemenea, nu e lipsit de importanță nici faptul că, la începutul acestui an, Pakistanul a stabilit o taxă de 15 % pentru exporturile sale de fibre de bumbac cu scopul de a descuraja aprovizionarea cu materii prime. Este clar că scopul este conservarea propriilor materii prime prin încercarea de a obține rate de schimb mai atractive pentru exporturile lor. Înțeleg pe deplin necesitatea de a ajuta o țară cu probleme serioase, în special în urma dezastrelor grave pe care le-a suferit. Cu toate acestea, mi-aș dori un ajutor european care să constea în contribuții pentru construirea de drumuri și infrastructură, utilizând forța de muncă locală.

  Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Dnă președintă, dle comisar, nu este ușor să organizezi o dezbatere obiectivă atunci când este vorba de aproximativ 100 000 de copii rămași fără adăpost, milioane de fermieri pe străzi și persoane care trăiesc într-o sărăcie lucie. Cred că este corect ca Uniunea Europeană să acționeze rapid și să ofere ajutor rapid în această situație. Marea întrebare care se pune pentru mine când vine vorba de măsurile pe care le-ați propus este: destinația ajutorului nostru este corectă sau ajutăm persoanele care nu trebuie? Aș dori să mi se explice în detaliu acest lucru, întrucât este absolut justificat să spunem, în ceea ce privește industria textilă, că, în ansamblu, ajutorul contribuie la redresarea Pakistanului, dar nu sunt foarte sigur că acesta ajunge la persoanele potrivite.

În al doilea rând, aș dori să spun, de asemenea, că în cazul în care această măsură îi ajută pe oameni să iasă din impas prin forțele proprii, evident că trebuie să luăm în considerare și efectul tuturor acestor lucruri în Europa. Cred, totuși, că există deja o situație drastică în cazul de față, că trebuie să oferim ajutor și sper că ajutorul ajunge la persoanele care chiar au nevoie să fie ajutate.

  Jean Lambert (Verts/ALE). – Dnă președintă, vreau doar să răspund la unele dintre observațiile care au fost făcute.

În acest moment Pakistanul încearcă, de fapt, să se ajute pentru a ieși din impasul în care se află în urma inundațiilor devastatoare. În cazul în care fabricile s-ar fi aflat în zonele afectate de inundații, acestea nu ar fi fost în măsură să producă, de aceea nu este surprinzător faptul că fabricile în cauză nu se află în zonele afectate de inundații.

Ajutoarele directe care ar putea fi oferite sunt minuscule în comparație cu adevărata nevoie. Distribuția veniturilor din exporturile suplimentare este importantă – pentru infrastructură, pentru aprovizionarea cu energie, pentru școli, pentru drumuri, etc. – în timp guvernul ales în mod democratic de Pakistan are responsabilități în ceea ce privește propria eficacitate, veniturile, veniturile fiscale și așa mai departe.

De asemenea, s-a vorbit despre nevoia unei mai mari diversități. Dacă Pakistanul ar fi avut o mai mare diversitate de sectoare industriale, nu ne-am fi concentrat atât de mult asupra sectorului textilelor. Fac apel la deputații în Parlamentul European să ofere acestei țări această posibilitate, pentru ca ea se ajute pe sine pentru a ieși din acest dezastru.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dnă președintă, dle comisar, tragedia din Pakistan îi impune Europei să dea dovadă de solidaritate, însă aceasta nu poate fi un pretext pentru a pune în pericol industria textilă într-o serie de state membre, precum Portugalia. Există alte moduri de a da dovadă de solidaritate: tipuri de ajutoare mai eficiente, care au drept scop redresarea zonelor afectate și îmbunătățirea condițiilor de trai ale localnicilor, dar și tipuri de ajutoare mai echitabile.

Concesiile comerciale nu sunt măsuri pe termen lung, așa cum am spus. Acestea aduc beneficii, în primul rând, marilor importatori europeni, întrucât îndeplinesc solicitările îndelung exprimate de aceștia. Totuși, aduc prejudicii industriei textile, precum și țărilor și regiunilor celor mai dependente de acest sector; toate acestea într-un context de criză profundă și șomaj ridicat.

Deși este adevărat că măsurile propuse de Comisie nu pot, în niciun caz, să fie un pretext pentru mai multe concedieri, nu putem ignora dificultățile obiective pe care aceste măsuri le creează. Sunt necesare măsuri pentru a apăra sectorul european al textilelor și locurile de muncă legate de acesta.

La sugestia Grupului GUE/NGL, bugetul Uniunii pentru 2010 prevede o rubrică bugetară alocată pentru crearea unui program al Uniunii Europene pentru sectorul produselor textile și de încălțăminte. Unde este acest program, dle comisar? Care sunt elementele-cheie ale acestuia? Închei cu aceste întrebări.

  Claudio Morganti (EFD). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, mi se pare paradoxal că, în loc să apere locurile noastre de muncă, Uniunea Europeană le pune în pericol ascunzând posibilele consecințe ale acțiunilor sale în spatele retoricii bine intenționate a ajutorului umanitar. Posibila reducere a taxelor pentru următorii trei ani pentru produsele de îmbrăcăminte din Pakistan riscă să scufunde sectorul de producție într-o criză și mai mare decât cea cu care ne confruntăm în prezent, cu pierderea a 120 000 de locuri de muncă în întreaga Europă și 40 000 numai în Italia.

Pakistanul trebuie ajutat, dar nu putem adopta măsuri comerciale mai relaxate atunci când țara mea, Italia, și alte state membre resimt deja efectele contrafacerii produselor textile, în special din țări din Asia și, în particular, din China. Comisia nu poate oferi caritate în detrimentul, mai presus de toate, al Italiei, care reprezintă 30 % din întregul sector textil european. Cred că, împreună cu Pakistanul, întreprinderile noastre mici și mijlocii trebuie să fie ajutate să scape de criză prin impunerea unor taxe și contingente asupra produselor din Asia. Eu sunt din Prato și, împreună cu concetățenii mei, am suportat suficiente măsuri de genul acesta.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dnă președintă, în ceea ce privește industria producătoare, aș dori să reamintesc în acest Parlament faptul că Pakistanul este al patrulea, ca importanță, între producătorii de bumbac din lume, reprezentând 9 % din producția globală, urmat de Uniunea Europeană cu puțin sub 5,5 %. În mod evident, prin urmare, aceasta este o problemă foarte serioasă. Desigur, nu vrem protecționism, care dăunează concurenței sănătoase; dimpotrivă, dorim un comerț internațional liber și deschis. Pe de altă parte, totuși, acest aspect a fost menționat și de alți deputați. Dl Melo, care este din Portugalia, o țară cu o economie fragilă, a fost foarte grafic. Alți deputați s-au referit la Italia. Eu aș adăuga Grecia; cunoașteți cu toții problemele cu care se confruntă. Desigur, ar trebui să sprijinim Pakistanul, dar ar trebui, de asemenea, să îl monitorizăm și acesta este lucrul pe care doresc să îl solicit Comisiei: avem mecanisme pentru a ne asigura că ajutorul pe care îl acordăm Pakistanului va fi canalizat în direcția bună și nu va fi utilizat în alte scopuri sau pentru anumite industrii, în detrimentul societăților europene și al lucrătorilor europeni?

  Seán Kelly (PPE). – Dnă președintă, nu pretind a fi deosebit de au fait cu complexitatea acestei situații, dar recunosc importanța strategică a Pakistanului. Din acest motiv, susțin punctul de vedere exprimat de dl Karim, potrivit căruia este în interesul tuturor să avem un regim stabil acolo, într-o regiune foarte instabilă.

De asemenea, trebuie să spun că o Uniune care a fost fondată pe principiile păcii și prosperității pentru cetățenii noștri ar trebui să fie prima care aduce pace și prosperitate în alte părți ale lumii, așa că susțin propunerile din această seară, însă aș dori niște răspunsuri complete din partea Comisiei cu privire la aspectele menționate de dl Higgins și alți deputați de stânga.

Pot acestea să garanteze că ajutorul pe care l-am acorda va ajunge la cei care îl merită și nu la marii comercianți și proprietari? Aceasta este întrebarea-cheie în această seară.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Dnă președintă, dezastrul inundațiilor din Pakistan are consecințe umanitare de o amploare inimaginabilă. Consider că este de datoria Uniunii Europene să se asigure că ajutorul ajunge rapid la cetățenii din Pakistan. Măsurile destinate revigorării economiei și a ocupării forței de muncă pe termen lung sunt o contribuție importantă a UE cu scopul de a ajuta această țară greu lovită să iasă din criză. Cu toate acestea, întreb dacă o simplă reducere a tarifului vamal va avea efectul dorit. Este necesar să clarificăm dacă nu cumva preferințele acordate Pakistanului oferă, pe căi indirecte, beneficii țărilor terțe și dacă, astfel, nu se atinge efectul dorit. Pe lângă industria textilă, mă gândesc aici, mai presus de toate, la domeniul bioetanolului.

Întrebarea mea specifică adresată Comisiei este: crearea unui contingent tarifar pentru etanol este considerată o opțiune cu adevărat durabilă și eficientă, care îi va sprijini pe cetățenii din Pakistan? Se poate evalua dacă producția de bioetanol îndeplinește criteriile necesare de durabilitate pentru importurile în UE?

(Vorbitoarea a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Dnă președintă, mă întreb dacă vorbitoarea apreciază faptul că, numai de această dată, nu discutăm, de fapt, de ajutoare, ci discutăm, pur și simplu, despre preferințe comerciale. Acest lucru ar oferi Pakistanului ocazia de a ieși din dificultate prin propriile eforturi și propria voință. Mă întreb dacă vorbitoarea apreciază lucrul acesta.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Dnă președintă, cred că acesta este elementul de bază pe care îl discutăm. Măsurile trebuie să fie clar gândite, cu scopul de a asigura un sprijin durabil. Mai presus de toate, există întotdeauna problema gradului în care raportul cost/beneficiu este relevant, în cele din urmă, pentru Europa.

  Sergio Paolo Francesco Silvestris (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, nu există nicio îndoială că Pakistanul trebuie să fie ajutat în urma inundațiilor care au lovit această țară. Cu toate acestea, întrebarea pe care trebuie să ne-o punem astăzi este de ce fel de ajutor are nevoie cel mai mult această țară și ce fel de ajutor poate Uniunea Europeană să furnizeze. Trebuie să acționăm rapid, dar și eficient.

Într-adevăr, eficiența propunerii Comisiei Europene este cea care mă face să mă îngrijorez. Mi se pare a fi o propunere neuniformă care, intervenind în principal în sectoarele textilelor și pielăriei, ar risca să nu fie suficient de eficace deoarece acest ajutor ar putea genera tensiuni noi din cauza noilor zone de sărăcie pe care le-ar genera în Europa și ar prejudicia și mai mult sectorul textil european, care se află deja într-un declin pronunțat.

Prin urmare, trebuie să luăm în considerare faptul că, prin favorizarea exporturilor din partea întreprinderilor producătoare, ajutăm de fapt acele zone din Pakistan care nu au fost inundate, în timp ce ajutorul nostru ar trebui să aibă ca scop consolidarea competitivității și a dezvoltării, ajutând la redresarea producției în zone ale țării care au fost afectate de catastrofă. Din toate aceste motive, consider că varianta eliminării taxelor este absolut nepotrivită, fapt pentru care nu suntem de acord cu ea și nu o sprijinim.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dnă președintă, în primul rând, aș dori să prezint foarte clar cifrele despre care vorbim. Vorbim despre un volum comercial de 900 de milioane de euro. Efectul va fi că exporturile Pakistanului către piața europeană vor crește cu 100 de milioane de euro, dar echilibrul general pentru Uniunea Europeană va fi doar de 50 de milioane de euro, deoarece, ca urmare a poziției mai favorabile a Pakistanului pentru a exporta pe piața europeană, va exista, de asemenea, o anumită cantitate de deturnare comercială, ceea ce înseamnă că alți importatori vor pierde unele oportunități pe piețele europene. Așadar, impactul general va fi de aproximativ 50 de milioane de euro anual.

Spun acest lucru deoarece am auzit din nou în această dezbatere că se vor pierde 120 000 de locuri de muncă. Aveți cu toții un calculator pe telefonul mobil; dacă Europa ar pierde 120 000 de locuri de muncă din cauza unei sume suplimentare de 50 de milioane de euro din importuri pe piața europeană, atunci există cu adevărat o problemă gravă cu industria textilă europeană, indiferent de ceea ce se întâmplă cu Pakistanul. Pur și simplu, nu este serios să prezentăm acest argument.

Aceasta este prima mea observație. În al doilea rând, am luat în considerare sensibilitățile a industriei textile europene și poziția oarecum dificilă în care această industrie s-ar putea afla. Lenjeria de pat nu este parte a liniilor tarifare pe care le propunem, și nici îmbrăcămintea sau lenjeria de uz casnic, care sunt trei dintre liniile de produse cele mai sensibile pentru Europa.

Dimpotrivă, o mulțime de produse semifinite sunt incluse. În cazul în care acestea sunt semifinite, aceasta înseamnă că vor fi terminate în Europa, ceea ce ar trebui, de fapt, să genereze importuri mai ieftine pentru acele companii care finisează astfel de produse. Așadar, acest lucru nu ne afectează imediat. Aș spune chiar contrariul. Am studiat cu adevărat foarte atent care propunere ar fi bună pentru Pakistan fără a dăuna prea mult industriei europene într-o perioadă în care ieșim, de asemenea, dintr-o criză economică, care cu siguranță nu este ușor de gestionat.

Un comentariu a fost, de asemenea, menționat cu privire la exporturile de bumbac. Există un deficit pe piața de bumbac la nivel mondial, și este adevărat că Pakistanul este unul dintre principalii producători de bumbac. Mă gândesc că, odată ce avem acest acord, odată ce vom vedea că obținem într-adevăr ceva, ar trebui să solicităm Pakistanului, de asemenea, să se asigure că propria noastră industrie textilă primește suficient bumbac pentru a fi în măsură să producă ceea ce se cere pe piață. Întrucât există un astfel de deficit de bumbac la nivel mondial, sau cel puțin de anumite soiuri de bumbac, ați putea întreba de ce nu importăm aceste varietăți de bumbac din Africa. Ei bine, pentru că aceștia nu produc varietățile potrivite de bumbac de care avem nevoie și nu este ușor să se facă transferul la un alt fel de producție de bumbac de la o zi la alta, așa că va trebui să acordăm o atenție deosebită acestei probleme.

Permiteți-mi să închei prin a spune că atunci când analizăm situația cu privire la Pakistan, ceea ce avem nevoie este mai mult ajutor și mai multe schimburi comerciale; avem nevoie de amândouă. Uniunea Europeană a contribuit cu 320 de milioane de euro deja, 60 % din ceea ce Organizația Națiunilor Unite a cerut inițial. Vom continua în aceeași direcție, și anume, să oferim mai mult ajutor.

Comerțul nu este ajutor, așa cum s-a spus în acest plen. Comerțul înseamnă să oferim oportunități economiei pakistaneze pentru a produce și a exporta, precum și pentru a oferi locuri de muncă persoanelor care au nevoie de ele. Cred că este un instrument esențial pentru redresarea economică să oferim posibilități suplimentare de schimburi comerciale cu Pakistanul. Dar nu este vorba despre ajutoare, ceea ce înseamnă că nu îi putem controla pe beneficiarii acestora. Este mult mai ușor să conducem procesul în cazul comerțului, dar știm, de asemenea, că în timp ce comerțul are slăbiciunile sale, nu vom redresa o economie prin ajutor.

Cred ca este nevoie de ambele elemente, ajutor și comerț, și de aceea depunem eforturi pentru ambele posibilități. Este adevărat că trebuie să ținem cont, de asemenea, așa cum am spus în acest plen, de faptul că vorbim despre o regiune care a fost grav devastată. Au luat cuvântul mulți deputați italieni în Parlamentul European și am înțeles că teritoriul inundat din Pakistan are aproximativ aceeași dimensiune ca teritoriul întregii Italii. Aceasta este subiectul discuției noastre, deci cred că ar trebui să îi ajutăm, dar trebuie, de asemenea, să avem în vedere faptul că aceasta este o regiune foarte sensibilă și foarte importantă din punct de vedere geostrategic. De asemenea, este foarte importantă pentru noi și pentru securitatea noastră. Ar fi foarte periculos pentru Europa ca această regiune să devină instabilă, deci ar trebui să facem tot ce putem pentru a ne asigura că stabilitatea în regiune nu este afectată de ceea ce se întâmplă în Pakistan.

Așadar, aceasta este o imagine de ansamblu a măsurilor pe care le folosim. Avem discuții politice cu Pakistanul; recent, am participat împreună la un summit și vom continua să avem astfel de discuții. Mai mulți oficiali ai UE au mers acolo, precum și dna comisar Georgieva, de exemplu, cu privire la ajutorul umanitar. Avem pachetul de ajutor, care este considerabil și, de asemenea, avem o abordare economică în ceea ce privește intensificarea schimburilor comerciale. Cred, și sper, că acest lucru va însemna cu adevărat ceva considerabil pentru Pakistan. De asemenea, sunt convins că ajutând Pakistanul, într-o anumită măsură ne ajutăm pe noi înșine.

  Președintă. – Dezbaterea a fost închisă.