Stenograma dezbaterilor

Joi, 21 octombrie 2010 - Strasbourg

11.3. Caucazul de Nord, în special cazul lui Oleg Orlov

  Președintele. − Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea asupra celor șase propuneri de rezoluții privind Caucazul de Nord, în special cazul Oleg Orlov⁽¹⁾.

  Heidi Hautala, autoare. − Dle președinte, aș vrea să spun că această rezoluție privind situația din Caucazul de Nord, în special cazul Oleg Orlov, este una din rezoluțiile cele mai lăudabile pe care le-a adoptat Parlamentul în ultimul timp.

Situația dramatică care domnește în Caucazul de Nord s-a adâncit în ultimii ani, încălcările persistente ale drepturilor omului afectând în continuare viețile de zi cu zi ale comunităților din Cecenia, Osetia, Daghestan, Osetia de Nord și Cabardino-Balcaria.

Violențele sunt departe de a se fi încheiat. Numai marțea trecută, cel puțin șase persoane au fost ucise într-un atac asupra clădirii Parlamentului cecen din Groznîi. Cel puțin 17 persoane au fost rănite, majoritatea civili. În data de 9 septembrie, 17 persoane au fost ucise și multe altele rănite într-un atentat cu bombă la Vladikavkaz, capitala Osetiei de Nord.

Nici pentru tragediile din trecut nu s-au oferit răspunsuri. Familiile victimelor din Beslan nu știu nici până astăzi ce s-a întâmplat exact cu copiii și rudele lor, cum au murit și unde sunt corpurile acestora.

Cercul vicios al violenței și impunității nu numai că a lăsat îndurerate și paralizate aceste comunități, însă lipsa unor acțiuni pentru a remedia situația a condus la violențe care s-au extins dincolo de frontierele republicilor din Caucazul de Nord.

Dacă moscoviții au trăit trauma terorismului, refugiații ceceni în Europa se tem că vor fi persecutați, chiar uciși. În capitala Moscova sau în Sankt Petersburg, au dispărut oameni, cum s-a întâmplat anul trecut.

Vine un moment când trebuie să oprim toate acestea. Câștigătorul premiului Saharov din 2009, dl Orlov, a fost pus sub acuzație, prilej cu care Europa ar putea să intervină în cele din urmă și să spună: destul!

UE ar trebui acum să încerce o cooperare cu Consiliul Europei cu privire la excelentul raport elaborat de dl Dick Marty referitor la căile de atac în justiție împotriva încălcărilor drepturilor omului în Caucazul de Nord.

  Marietje Schaake, autoare. − Dle președinte, astăzi, Președintele Buzek a anunțat câștigătorul Premiului Saharov de anul acesta. Acest premiu reprezintă libertatea de gândire, o libertate și un drept european esențial pe care îl apărăm în numele cetățenilor noștri și în întreaga lume.

Ca răspuns la acordarea Premiului Nobel pentru pace, Președintele Buzek a cerut ferm Chinei eliberarea lui Liu Xiao Bo, afirmând: „Libertatea nu este o amenințare, dar amenințările la adresa libertății pot fi numeroase”. Acest lucru este valabil și în cazul persoanelor care apără drepturile omului în Caucazul de Nord.

Laureații premiului Saharov de anul trecut, Oleg Orlov, Sergei Kovalev și Lyudmila Alexeyeva, membri ai Memorial, nu au putut să își ridice personal premiul, deoarece libertatea acestora este amenințată. UE investește enorm în relațiile UE-Rusia și împreună, facem parte din Consiliul Europei și OSCE.

Rusia s-a angajat astfel să protejeze și să promoveze drepturile omului și statul de drept, dar suntem atât de departe de atingerea acestui obiectiv. Intimidarea jurnaliștilor și a activiștilor societății civile predomină, au loc sistematic dispariții ale apărătorilor drepturilor omului, iar libertatea de exprimare este inexistentă, inclusiv pe internet. Lipsa statului de drept a dus la 20 000 de cauze pendinte la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Federația Rusă.

Rusia are dreptul de a combate terorismul în Caucazul de Nord, însă dacă nu este menținut statul de drept, vom asista la un efect contraproductiv asupra stabilității. Nu exista practic nicio scuză pentru nerespectarea de către Rusia a angajamentelor asumate în ceea ce privește drepturile omului.

Ne vom asigura că reprezentanții Memorial vor putea veni în acest Parlament și, astfel, să reprezinte libertățile și drepturile de care ar trebui să se bucure toți cetățenii din Caucazul de Nord.

  Mitro Repo, autor. − (FI) Dle președinte, sunt foarte îngrijorat în legătură cu climatul de teamă tot mai prezent în care trăiesc apărătorii drepturilor omului din Rusia. Datorăm sprijinul nostru lui Oleg Orlov, căruia i-am acordat premiul Saharov anul trecut. Singura lui vină este de a fi vorbit despre drepturile omului în Rusia.

Drepturile fundamentale sunt încălcate și în UE, însă ce s-a întâmplat în Rusia este cu totul altceva. Trebuie să luptăm împotriva tuturor formelor de terorism și extremism radical utilizând toate mijloacele juridice de care dispunem, dar recurgând în același timp la remediile oferite de societatea civilă. În Caucazul de Nord nu mai trebuie să existe oprimare: în schimb, trebuie să existe dialog. Nu trebuie să mai existe crime, ci mai mult respect față de lege și drepturile omului.

Dreptatea poate fi aplicată în mod obiectiv sau subiectiv. În Caucazul de Nord, aceasta înseamnă că infractorii trebuie aduși în fața instanței, iar nevoile victimelor trebuie luate în considerare. Adoptarea acestei declarații este o dovadă clară și robustă a sprijinului nostru pentru Orlov, așa cum este de altfel pentru toți ceilalți care luptă în numele drepturilor omului. Trebuie să ținem seama de acest caz atunci când discutăm despre noi relații între UE și Rusia. Rusia trebuie să respecte drepturile omului pentru a fi aptă să joace un rol veritabil în Europa și să accepte filosofia europeană: Europa este de partea oamenilor, nu împotriva lor.

  Ryszard Czarnecki, autor. – (PL) În vremurile comuniste, când mișcarea Solidaritatea din Polonia lupta pentru democrație și drepturile omului, se folosea des un slogan care zicea: „Nu există libertate fără Solidaritate”. Astăzi, în contextul evenimentelor din Caucazul de Nord, dar și în multe alte părți din Rusia, putem spune că nu există stabilitate fără statul de drept.

Este foarte important să vorbim despre aceste două fenomene luate împreună. Nu putem vorbi despre relații politice și economice cu Rusia ignorând drepturile omului în această țară. De fapt, este vorba de un sistem de vase comunicante, cele două noțiuni nefiind două subiecte distincte. O onestitate elementară ne cere nu doar să vorbim despre ameliorarea relațiilor cu Rusia - această țară mare - ci să solicităm Moscovei să respecte drepturile omului, inclusiv în cazul unei persoane laureate a premiului Saharov. Aceasta este o insultă la adresa Parlamentului European și a Uniunii Europene.

  Marie-Christine Vergiat, autoare. − (FR) Dle președinte, aș vrea să profit de această intervenție pentru a ne întreba cu toții la ce servește Premiul Saharov.

Doresc mai întâi să le mulțumesc colegilor și mai ales dnei Hautala pentru că mi-au răspuns la întrebarea legată de situația dlui Orlov. De fapt, dl Orlov este unul din cei trei responsabili ai asociației Memorial, căreia am decernat Premiul Saharov anul trecut.

Dându-i acest premiu, am recompensat angajamentul celor care încă mai îndrăznesc să denunțe situația din Cecenia. A fost un premiu simbolic, pentru că venea la câteva luni de la asasinarea dnei Natalia Estemirova, o crimă pe care dl Orlov a condamnat-o vehement. Știam că președintele cecen îl urmărea pe dl Orlov pentru ostilitatea sa, că făcuse o plângere penală împotriva lui. În ianuarie 2010, dl Orlov și Memorial au fost condamnați, iar noi nu am spus nimic. La 6 iulie, dl Orlov a fost din nou inculpat și a primit o pedeapsă de trei ani de închisoare.

Atunci când decernăm premiul Saharov, noi încercăm să evidențiem activitatea celor care luptă pentru democrație și drepturile omului și, atribuindu-le acest premiu, îi plasăm sub protecția noastră.

Or, ce am făcut noi pentru dl Orlov și pentru toți cei care apără drepturile omului în Rusia și în Cecenia? Cum am încercat noi să facem să progreseze dialogul Uniunii Europene pentru ca drepturile omului să fie în sfârșit respectate în Caucazul de Nord? Putem tolera, fără să spunem nimic, faptul că după mai bine de un an de la asasinarea dnei Estemirova nu s-a deschis nicio anchetă judiciară? Putem tolera ca apărătorii drepturilor omului să fie răpiți, maltratați sau să dispară fără nicio reacție din partea justiției?

Simt că trebuie să spun: la ce servim noi dacă, plenară după plenară, denunțăm o serie de încălcări ale drepturilor omului fără ca acest lucru să împiedice Comisia să-și continue așa-zisul dialog constructiv și să ne spună că se înregistrează progrese, dar nu în domeniul drepturilor omului și al justiției? Când oare vom înceta să renunțăm atât de ușor la așa-zisele valori fundamentale de dragul intereselor politice și economice ale anumitor state membre? Poate că am fi mai credibili, dragi colegi, dacă ședințele noastre nu ar fi amânate pentru joi după-amiază și dacă am fi mai numeroși pentru a urmări aceste dezbateri.

  Bernd Posselt, autor. – (DE) Dle președinte, Caucazul de Nord a fost o victimă a politicii colonialiste țariste și a genocidului regimului stalinist. Din păcate, el a fost, de asemenea, implicat în două războaie violente după prăbușirea Uniunii Sovietice care au semănat genocid împotriva grupurilor etnice mici, cum ar fi cecenii. În prezent, el este încă o regiune în care regimuri satelit criminale, precum cel al lui Kadyrov, comit încălcări oribile ale drepturilor omului. Condamnăm toate formele de terorism, însă acest regim nu are nimic în comun cu democrația și statul de drept.

Pentru a depăși această situație, avem nevoie de o abordare orientată pe trei direcții, care să implice o cooperare strânsă între Consiliul Europei, împreună cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Parlamentul European, ca forță motrice din spatele Uniunii Europene, și organizațiile pentru drepturile omului din regiune, care încearcă să o protejeze de puterea Rusiei. Organizația pentru drepturile omului, Memorial, joacă un rol central în această privință. De aceea, cerem ca dl Oleg Orlov să fie lăsat în pace imediat și, de asemenea, să fie sprijinit în activitatea sa remarcabilă în numele drepturilor omului. Datorăm acest lucru lui și colaboratorilor săi, oamenilor din Caucazul de Nord, dar și prietenei și tovarășei noastre, Natalia Estemirova, pe care mulți dintre noi am cunoscut-o personal și al cărei asasinat trebuie odată și odată elucidat. Avem o obligație față de domnia sa, de a garanta că drepturile omului și statul de drept sunt introduse în Caucazul de Nord.

  Jarosław Leszek Wałęsa, în numele Grupului PPE. – (PL) Cu ceva timp în urmă, Oleg Orlov spunea că cea mai mare problemă pentru Caucazul de Nord este refuzul de către cei de la putere a unui lucru esențial – problema drepturilor omului. Încălcările drepturilor omului destabilizează situația din Caucazul de Nord, prelungesc conflictul, reduc șansele soluționării acestuia și, de fapt, creează un sprijin pentru activități teroriste subversive.

Organizații de apărare a drepturilor omului, cum ar fi Memorial, ar trebui sprijinite deoarece sunt esențiale pentru crearea unei societăți libere și stabile, dar și pentru că acestea sunt necesare instituirii unei stabilități autentice și durabile. Prin urmare, ar trebui sprijinite aceste organizații, dar este la fel de necesar să condamnăm faptele reprobabile săvârșite în Caucazul de Nord, să vorbim în numele acelor persoane - în număr tot mai mare - care au dispărut și să nu uităm suferințele celor care au fost strămutați.

  Alexander Mirsky în numele Grupului S&D. – (LV) Vă mulțumesc, dle președinte. Susțin în totalitate acea parte a rezoluției care abordează necesitatea respectării drepturilor omului în Caucazul de Nord. Cunosc foarte bine situația din Caucaz, deoarece am fost acolo de mai multe ori. În același timp, aș dori să remarc faptul că titlul de „apărător al drepturilor omului” nu îi conferă dlui Orlov dreptul de a-l acuza de crimă pe președintele Republicii Cecenia. Dacă dl Orlov consideră că premiul Saharov este un mandat pentru declarații injurioase, se înșeală. Parlamentul European nu trebuie să acționeze în calitate de avocat al dlui Orlov. Permiteți-i dlui Orlovsă își susțină cazul în instanță. Dacă nu într-o instanță din Rusia, atunci într-o instanță europeană. Nu avem dreptul de a ține partea unui sau altuia în această dispută. Trebuie să acordăm instanțelor posibilitatea de a-și face treaba. Totuși, i-aș da un sfat dlui Orlov - să gândească înainte să vorbească. Calomnia este infracțiune. Vă mulțumesc.

  Adam Bielan, în numele Grupului ECR. – (PL) Este un paradox faptul că în ziua în care ne-am anunțat decizia de a acorda Premiul Saharov pe 2010 vorbim despre persecutarea unuia dintre laureații premiului decernat anul trecut. După cum știți, Oleg Orlov, împreună cu membrii organizației Memorial, a primit acest premiu anul trecut pentru lupta curajoasă și neabătută pentru adevărul despre crimele comise de Rusia în Republica Cecenia.

Astăzi vorbim despre persecuția sistematică la care este supus Oleg Orlov, deoarece a cerut fără teamă explicații despre circumstanțele morții Nataliei Estemirova, directoarea organizației Memorial din Cecenia. Trebuie să nu uităm faptul că măsurile luate de „președintele” Ramzan Kadzrov împotriva dlui Orlov nu ar fi fost posibile fără sprijin de la Kremlin. De aceea, fac apel la toate autoritățile Uniunii Europene, inclusiv la Comisie și Consiliu, să exercite presiuni asupra președintelui Medvedev să pună capăt acestui gen de persecuție în Cecenia.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) Republicile din Caucazul de Nord sunt aproape zilnic scenele unor acte de violență sau terorism. Atentatul care a avut loc săptămâna aceasta în Parlamentul cecen arată că insurgența islamică pune în pericol stabilitatea întregii regiuni. La 15 ani după izbucnirea războaielor din Cecenia încă mai există 80 000 de persoane strămutate. De asemenea, situația militanților pentru drepturile omului este una îngrijorătoare fiind semnalate numeroase cazuri de răpiri și condamnări arbitrare. Cazul domnului Oleg Orlov se înscrie într-o serie de procese inițiate fără o bază juridică solidă. El riscă trei ani de închisoare după ce l-a învinuit pe președintele Ceceniei de implicare în uciderea Nataliei Estemirova în 2009.

Atrag atenția că investigațiile demarate după moartea acesteia nu au înregistrat progrese până în prezent. Din aceste motive, consider că autoritățile federale trebuie să ia măsuri suplimentare pentru a garanta derularea unor anchete corecte inclusiv în cazul membrilor organizației Memorial.

  Eija-Riitta Korhola (PPE). - (FI) Dle președinte, cel mai cunoscut și cel mai violent conflict din Caucazul de Nord a fost cel care a început odată cu primul război cecen. Acest conflict continuă încă și s-a extins în Ingușetia și Daghestan. În lipsa adoptării unei poziții referitoare la măsura în care este vorba de un război de eliberare, un război împotriva terorismului sau altceva, nu putem nega faptul că există aproape 100 000 de refugiați interni în regiune, iar situația este foarte îngrijorătoare în ceea ce privește respectarea drepturilor omului.

Militanții pentru drepturile omului, cărora am acordat premiul Saharov anul trecut, sunt o forță care trebuie recunoscută în cadrul Memorial, organizație care deține un rol semnificativ în Caucazul de Nord. Când și-a ridicat premiul în decembrie anul trecut, Oleg Orlov a răspuns la o întrebare referitoare la riscurile activității sale, spunând că cea mai mare problemă este că amenințarea vine din partea reprezentanților statului. Puțini ar pune sub semnul întrebării aceste afirmații.

Anna Politkovskaya a fost cunoscută îndeosebi pentru lupta sa în favoarea drepturilor omului în Cecenia. Agentul rus Alexander Litvinenko, care a fost otrăvit la Londra, criticase acțiunile Rusiei în Cecenia. Natalya Estemirova, care a fost ucisă anul trecut, a scos la lumină faptul că serviciile secrete fuseseră implicate în acte de violență și execuții, tot în Cecenia. Lista unor crime similare neelucidate poate continua. Iată de ce este vital ca Uniunea Europeană să continue să ridice aceste probleme.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Vreau să încep prin a corecta spusele unui coleg. S-a spus că reprezentanții Memorial nu au putut să vină la Parlament pentru a primi Premiul Saharov anul trecut. Nu, ei au fost prezenți aici. „Femeile în alb” au fost cele care nu au putut să-și ridice premiul, deoarece nu li s-a permis să părăsească Havana.

Raportul întocmit în iunie 2010 de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei publică informații despre noi cazuri de încălcări ale drepturilor omului în Caucazul de Nord. Autoritățile ruse pretind că depun eforturi în vederea stabilizării situației, însă impunitatea asociată cu încălcările drepturilor omului și absența statului de drept continuă să reprezinte principalele obstacole în calea unei stabilități reale și durabile în regiune. Civilii trăiesc în continuare sub amenințarea violenței. Tortura și tratamentele inumane sunt la ordinea zilei, precum și disparițiile, arestările și crimele arbitrare. Anchetele privind încălcările drepturilor omului sunt ineficiente și deficiente. De cele mai multe ori, singurul lor rezultat este nepedepsirea celor vinovați, ceea ce amplifică neîncrederea în instituțiile de conducere și în sistemul judiciar în ansamblul său.

Este de datoria noastră să luăm toate măsurile posibile, nu numai pentru a facilita o monitorizare permanentă a situației din Caucazul de Nord, ci și pentru a întreprinde acțiuni destinate să garanteze statul de drept, să sprijine inițiativele civile și democratice și pună capăt actelor ilegale comise în regiune.

  Miroslav Mikolášik (PPE). - (SK) Cred că principala problemă în Caucazul de Nord este nepăsarea față de chestiunea cea mai importantă din toate, și anume respectarea drepturilor individuale ale omului. Asemenea încălcări ale drepturilor omului destabilizează situația din regiune, prelungesc și adâncesc conflictul, reduc șansele rezolvării sale și contribuie la crearea unui sol fertil pentru grupări reacționare și teroriste.

Ramzan Kadyrov, care se află la putere în Cecenia, nu contribuie la stabilitate. El a devenit conducătorul absolut al republicii, sfidând legea sau interpretând-o în așa fel încât să poată acționa în contradicție cu drepturile fundamentale ale omului. Mai mult, abuzurile comise împotriva anumitor persoane nu pot fi discutate sau făcute publice. Oleg Orlov, membru al grupului Memorial, este un exemplu trist al persecuției celor care apără drepturile omului. Situația pare să fie în mod tragic lipsită de o soluție, de aceea Parlamentul European are datoria morală de a monitoriza minuțios evenimentele din regiune și de a insista cu regularitate asupra respectării drepturilor de care cetățenii și organizațiile pentru drepturile omului din Federația Rusă încă nu se pot bucura zilnic, în pofida retoricii oficiale.

  Corina Crețu (S&D). - (RO) Țin să-mi exprim, la rândul meu, solidaritatea cu Oleg Orlov și cu Centrul pentru Drepturile Omului Memorial pe care îl conduce, laureați anul trecut al premiului Saharov pentru gândirea liberă acordat de Parlamentul European.

Condamnarea pentru calomnierea președintelui cecen și procesul intentat împotriva lui Oleg Orlov, care riscă acum ani de închisoare, întregesc revoltător o serie neagră de persecuții împotriva activiștilor pentru drepturile omului, din care cea mai dureroasă este răpirea și asasinarea Nataliei Estemirova, coordonatoarea din Cecenia a organizației Memorial. Țin să-mi exprim protestul față de încălcările brutale și repetate ale drepturilor omului, justificate prin necesitatea combaterii terorismului, față de impunitatea celor vinovați de crime și abuzuri grave, precum și față de tolerarea de către autoritățile ruse a acestei situații ce afectează credibilitatea angajamentului lor pro-democratic.

  Jaromír Kohlíček (GUE/NGL). - (CS) Mă gândesc cum este posibil faptul că încă discutăm aici problema drepturilor omului în legătură cu un grup de persoane relativ mic și pierdem din vedere complet chestiunea principală. Miezul problemei în Caucazul de Nord îl reprezintă imixtiunea externă puternică a Wahhabiților, care sunt antrenați, înarmați și care au obiective clare.

Dacă nu știți de unde provin aceștia și cine îi finanțează - ei bine, este vorba de aceleași surse la care se face referire atunci când se vorbește despre organizații teroriste. Din nefericire, în această rezoluție, principala chestiune - și anume, de ce există încălcări flagrante ale drepturilor omului în diferite părți ale Caucazului de Nord - lipsește. Într-adevăr, este necesar să se respecte drepturile omului, dar este la fel de necesar să se creeze condițiile respectării acestora. Dacă organizațiile teroriste sunt finanțate din exterior - cum este cazul aici, fără îndoială - atunci este dificil să asigurăm aceste condiții. Din păcate, rezoluția nu ține cont de acest aspect.

  Ana Gomes (S&D). - Dle președinte, susțin în totalitate această rezoluție, pe care o susține și grupul politic pe care îl reprezint și care afirmă necesitatea unei acțiuni în sprijinul laureatului premiului Saharov, Oleg Orlov, și al principiilor pentru care acesta militează - și anume, condamnarea încălcărilor drepturilor omului, care continuă să fie comise în Caucazul de Nord.

În acest sens, eu și grupul meu ne disociem de afirmațiile dlui Mirsky, care îl critica mai devreme pe Oleg Orlov spunând că acesta nu ar trebui să-și folosească statutul de apărător al drepturilor omului pentru a vorbi împotriva dlui Kadyrov. Orice democrat respectabil știe că nu este nevoie de un titlu, nu trebuie să fii un apărător al drepturilor omului și nu trebuie să fii membru al organizației Memorial sau un laureat al premiului Saharov pentru a avea dreptul democratic de a critica orice șef de stat sau de guvern.

Doresc, de asemenea, să profit de ocazie pentru a întări cele spuse de colegul meu Raül Romeva i Rueda mai devreme. Domnia sa a atras atenția Parlamentului European - dar și Comisiei și Consiliului și în special dnei Ashton - asupra situației periculoase care se întâmplă în prezent în Sahara Occidentală. Doresc să-i solicit acesteia să intervină, astfel încât autoritățile marocane să nu aresteze persoanele din Sahara Occidentală care luptă împotriva ocupației ilegale.

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare.)

  Máire Geoghegan-Quinn, membră a Comisiei. – Dle președinte, doresc să vă mulțumesc că ați ridicat problema situației drepturilor omului în Caucazul de Nord.

Deși operațiunea antiteroristă din Cecenia a fost oficial declarată închisă anul trecut, violențele și climatul de impunitate continuă acolo, dar îndeosebi în regiunile învecinate Daghestan și Ingușetia.

Atacul armat care a avut loc marți asupra parlamentului din Groznîi ne amintește încă o dată că situația rămâne volatilă și periculoasă.

Înalta Reprezentantă pentru afaceri externe și politica de securitate/vicepreședinta Ashton a condamnat acest atac și a afirmat că niciun motiv nu poate justifica violența teroristă și atentatele sinucigașe.

Doresc să profit de ocazie pentru a-mi exprima compasiunea față de familiile victimelor. În acest caz, victimele au fost un civil și doi polițiști aflați la datorie. Atacurile teroriste din Caucazul de Nord continuă, la fel și atacurile regulate asupra jurnaliștilor și apărătorilor drepturilor omului, iar vinovații sunt rareori aduși în fața justiției.

Îi omagiem pe toți cei care și-au pierdut viața și pe cei care își continuă munca într-un astfel de mediu. Un număr mare de activiști, avocați și jurnaliști independenți de pe întreg teritoriul Federației Ruse se confruntă cu acte de violență, hărțuiri și intimidări.

Cazul Oleg Orlov, șeful Centrului pentru drepturile omului Memorial, și al președintei Grupului Helsinki de la Moscova, Lyudmilla Alekseeva, ar trebui studiate în acest context al intimidării. Declarațiile dlui Orlov, contestate de președintele Kadyrov, se refereau la faptul că asasinul activistei Centrului Memorial, Natalya Estimirova, deși a fost identificat, nu a fost adus în fața justiției.

Comisia Europeană urmărește foarte atent cel de-al doilea proces al dlui Orlov, aflat în derulare. UE invită Rusia să își respecte angajamentele pe care și le-a asumat ca membră a ONU, a OSCE și a Consiliului Europei. Președintele Medvedev a vorbit împotriva a ceea ce el numea „nihilismul juridic”, prevalent în Rusia. UE este pregătită să sprijine Rusia în acțiunile sale de reformare a sistemului său judiciar.

Au fost pregătite activități concrete în strânsă cooperare cu administrația prezidențială și cu Consiliul Europei.

UE prețuiește foarte mult ocazia pe care o are, de a discuta cu autoritățile ruse pe tema îngrijorărilor sale privind situația drepturilor omului. Salutăm atitudinea deschisă pe care președintele Medvedev a adoptat-o în discuțiile cu UE referitoare la aceste aspecte. Consultările periodice dintre UE și Rusia cu privire la drepturile omului la nivel de experți oferă ocazia lărgirii sferei de acoperire a acestor discuții.

  Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Punctul următor este votarea.

(Pentru rezultate și alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultați procesul-verbal)

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Monica Luisa Macovei (PPE), în scris. – Doresc să-mi exprim profunda compasiune și îngrijorare față de numărul tot mai mare de cetățeni uciși sau dispăruți în regiunea Caucazului, în special față de cazul Natalia Estemirova. Escaladarea violențelor și numărul tot mai mare al disparițiilor activiștilor pentru drepturile omului și ale opozanților politici în regiunea Caucazului de Nord din 2009 încoace sunt îngrijorătoare. Aceste conflicte și încălcări ale drepturilor omului destabilizează regiunea și împiedică pacea și prosperitatea. Îndemn autoritățile ruse să consolideze protecția apărătorilor drepturilor omului, inclusiv pentru cei care activează pentru Memorial. Guvernul ar trebui să depună eforturi pentru a-i condamna pe cei care comit răpiri sau crime și nu să-i reducă la tăcere pe aceia care, precum Oleg Orlov, scot la lumină astfel de fapte. Condamn acțiunile întreprinse de autorități în cadrul anchetării organizațiilor pentru drepturile omului, precum și acuzațiile penale aduse împotriva lui Oleg Orlov pentru protestul acestuia. Invit Comisia să pună accent pe aceste aspecte în dialogul său cu Rusia.

  Zbigniew Ziobro (ECR), în scris. – (PL) Recent, s-a vorbit mult în mijloacele de informare în masă despre un nou început în ceea ce privește relațiile dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă. Rezultatul acestor activități îl reprezintă proiectul comun ruso-german de gazoduct, Nord Stream, și propunerea avansată de Nicolas Sarkozy de a include Rusia în sistemul european de securitate.

Se pare că în euforia noilor acorduri economice, factorii de decizie ai UE au uitat repede de cazurile Anna Politkovskaya și Natalia Estemirova. Ani de-a rândul, am susținut că Uniunea se fondează pe credința că dacă oamenii pot fi considerați egali, atunci această egalitate este valabilă pentru toți oamenii, în toate privințele. De aceea, prioritatea noastră trebuie să fie lupta neîncetată pentru respectarea principiului legii și ordinii, al libertăților civile și al demnității umane. Este esențial să existe o reacție fermă din partea Uniunii Europene față de repetatele cazuri de încălcare a drepturilor omului în Rusia și față de drama opoziției democratice.

Presa relatează că, în data de 31 a fiecărei luni, în marile orașe rusești, au loc demonstrații organizate de mișcarea „Strategia-31”. Membrii acesteia demonstrează pentru apărarea libertății de adunare, de întrunire și desfășoară marșuri și pichetări permise în temeiul articolului 31 din Constituția Federației Ruse. De la începutul activităților sale, mișcarea a întâmpinat opoziție din partea autorităților. De fiecare dată, demonstrațiile sunt întrerupte de Forțele speciale de poliție OMON, iar participanții sunt bătuți și hărțuiți, sunt transportați în regiuni rurale și abandonați în mijlocul pădurilor sau sunt arestați și ținuți în închisoare fără să li se prezinte o justificare oficială. Este de datoria Uniunii să investigheze în amănunt aceste activități și să își exprime opoziția în mod ferm. Acest lucru se așteaptă din partea noastră, nu numai de către cetățenii Rusiei, ci de întreaga societate europeană.

(1) A se vedea procesul-verbal.