Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 10 noiembrie 2010 - Bruxelles

22. Provocările demografice și solidaritatea între generații (prezentare succintă)

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de Thomas Mann, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, referitor la provocările demografice şi solidaritatea între generaţii (2010/2027(INI)) (A7-0268/2010).

  Thomas Mann, raportor. – (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale a transmis un semnal important cu privire la problema schimbărilor demografice. Întâi de toate, s-a stabilit un pachet comun pentru tineri şi vârstnici. Este nevoie de o nouă abordare inovatoare bazată pe echitatea între generaţii. Nu gândim situaţia din perspectiva existenţei în paralel a generaţiilor, ci a apropierii acestora. Pentru a oferi dezbaterii o fundaţie solidă, statele membre ar trebui să elaboreze bilanţuri privind generaţiile. Acest fapt va permite elaborarea de modele şi previziuni fiabile privind fluxurile de numerar între generaţii. Pentru birourile statistice va fi uşor să calculeze nivelul veniturilor din impozite, al contribuţiilor de asigurări sociale şi al plăţilor de pensii. „Monitorizarea generaţiilor” are drept scop, întâi de toate, introducerea unei evaluări reglementare de impact a efectelor dorite şi a celor colaterale nedorite în legătură cu împovărarea generaţiilor. Este prevăzută obligativitatea acesteia în toate statele membre şi la nivelul UE.

Transmitem un semnal clar Comisiei Europene şi Consiliului şi în ceea ce priveşte pensiile. Nu avem nevoie de o vârstă uniformă de pensionare la nivel european. În schimb, ar trebui respectate vârstele de pensionare la nivel naţional. Lucrătorii în vârstă nu trebuie forţaţi să renunţe la activitate împotriva voinţei lor din cauza unei vârste obligatorii de pensionare stabilită în mod arbitrar. De asemenea, Curtea Europeană de Justiţie a respins în mod clar pensionarea forţată la vârsta de pensionare în cadrul hotărârii din octombrie. Pensionarilor le este categoric permis să candideze pentru poziţiile vacante şi nu trebuie discriminaţi pe motiv de vârstă. Pentru cetăţenii în vârstă, solicităm iniţiativa „Pactul european pentru persoanele peste 50 de ani”. Până în 2020 trebuie realizate trei obiective. Întâi de toate, procentul de lucrători cu vârsta peste 50 de ani trebuie să crească peste nivelul de 55 %. În al doilea rând, eliminarea la nivel european a pensionării anticipate şi a stimulentelor financiare asociate. În al treilea rând, se vor pune la dispoziţia statelor membre fonduri pentru persoanele peste 60 de ani pentru a le încuraja să rămână pe piaţa muncii o perioadă de timp mai îndelungată.

La celălalt capăt al scării vârstelor se află tinerii. Solicităm o „Garanţie europeană pentru tineret”. După o perioadă de şomaj de maximum patru luni, tuturor tinerilor să li se ofere un loc de muncă, o ucenicie sau alte posibilităţi de formare. Garanţia trebuie să se ghideze după principiul „promovare şi exigenţe”. Totuşi, sprijinul nu reprezintă o stradă cu sens unic. Tinerilor fără calificări suficiente trebuie să li se ofere posibilitatea de obţinere a acestora pentru a putea fi angajaţi. Am observat cu entuziasm faptul că Comisia Europeană a adoptat deja una dintre iniţiativele prezentate în acest raport. Acum câteva săptămâni, a declarat anul 2012 „Anul european al îmbătrânirii active”. Acesta este semnalul potrivit la momentul potrivit.

Singura problemă o reprezintă decizia majoritară din cadrul comisiei referitoare la solicitarea de reglementări suplimentare privind interzicerea discriminării. Astfel, se vor stabili noi criterii pentru persoanele în vârstă în ceea ce priveşte încheierea poliţelor de asigurare, rezervarea vacanţelor sau închirierea maşinilor. Acestea vor contribui doar la creşterea birocraţiei şi a cheltuielilor financiare, ceea ce vine în totală contradicţie cu ideea de bază referitoare la protecţia eficientă a persoanelor împotriva excluziunii. Prin urmare, Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) a depus o propunere alternativă de rezoluţie care nu include această solicitare. De altfel, cu toate acestea, în cadrul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale nu au existat disensiuni. Prin intermediul numeroaselor propuneri comune şi a celor 22 de compromisuri, am obţinut un consens larg.

Aş dori să le mulţumesc colegilor mei şi colegilor deputaţi din celelalte grupuri pentru cooperarea constructivă. Putem şi vom aduce laolaltă tinerii şi vârstnicii. Sper că prin acest raport privind echitatea între generaţii am făcut împreună un pas important înainte.

  Seán Kelly (PPE). – Dle preşedinte, îi mulţumesc dlui Mann pentru expunerea acestor propuneri foarte importante pentru noi. Consider că cel mai important aspect în ceea ce-i priveşte pe vârstnici este nevoia de schimbare a atitudinii noastre faţă de pensie şi, de asemenea, faţă de muncă. Ideal ar fi să existe pensionare treptată şi pensionare voluntară, mai degrabă decât pensionare obligatorie. Acum două săptămâni a venit la mine o persoană care mi-a spus că s-a pensionat. L-am întrebat dacă are 65 de ani şi mi-a spus „Nu, dacă aş aştepta până la anul, aş fi forţat să ies la pensie. Aşa că ies acum în condiţiile mele”. Dacă ar fi putut continua să muncească până la vârsta de 67 sau 70 de ani, aşa ar fi făcut. Cred că aceasta este o problemă foarte importantă pe care ar trebui s-o analizăm.

În al doilea rând, consider că persoanele tinere în special sunt dezavantajate, iar tinerii din ţara mea, Irlanda, reprezintă cel mai dezavantajat grup deoarece în momentul de faţă poartă pe umeri datoria uriaşă rezultată ca urmare a crizei bancare şi, în ciuda pregătirii de înalt nivel, au doar o singură şansă, aceea de a-şi alege biletul pentru străinătate dacă îşi doresc să muncească; nu există locuri de muncă pentru ei în ţară.

Avem nevoie de inovare în modul de angajare a tinerilor. Salut în special sugestia dlui Mann conform căreia tinerilor şomeri aflaţi în această situaţie un anumit număr de luni, ar trebui să li se ofere cel puţin un loc de muncă. Aceste propuneri sunt foarte pozitive şi le salut.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Doresc cu adevărat să îl felicit pe raportor, întrucât sunt de acord cu multe dintre prevederile care vizează provocările demografice şi întărirea solidarităţii între generaţii. Totuşi, în ceea ce priveşte persoanele în vârstă, nu pot fi de acord cu eliminarea prevederii referitoare la ieşirea la pensie înainte de atingerea vârstei normale de pensionare. De cele mai multe ori, persoanele în vârstă sunt forţate să iasă la pensie anticipat din anumite cauze şi nu de bunăvoie. Totuşi, având în vedere consecinţele crizei economice, posibilitatea de pensionare anticipată reprezintă deseori singura şansă de supravieţuire pentru persoanele în vârstă disponibilizate. Prin urmare, având în vedere faptul că sistemele naţionale de pensii diferă de la un stat membru la altul, trebuie să luăm în considerare practica din toate statele membre şi să nu urmăm doar exemplul unuia sau al câtorva state.

  Elizabeth Lynne (ALDE). – Dle preşedinte, doresc să îi mulţumesc foarte mult dlui Thomas Mann pentru activitatea sa şi pentru buna cooperare în cadrul comisiei. Sunt încântată că atât de multe dintre amendamentele mele au fost adoptate în comisie. Trebuie să recunoaştem că mulţi vârstnici sunt în continuare trataţi necorespunzător în multe dintre statele membre şi, desigur, cel mai grav exemplu îl reprezintă abuzarea persoanelor în vârstă.

Există însă şi alte metode prin care vârstnicii sunt trataţi impropriu, inclusiv discriminarea pe motiv de vârstă la locul de muncă şi din acest motiv sunt încântată că în prezentul raport se solicită aplicarea corespunzătoare a Directivei din anul 2000 privind ocuparea forţei de muncă, precum şi informarea persoanelor în vârstă cu privire la drepturile acestora.

De asemenea, sunt încântată de faptul că modificarea pe care am propus-o referitor la eliminarea vârstei obligatorii de pensionare şi de păstrare a unei vârste de pensionare standard stabilite la nivelul statelor membre a fost acceptată. Este greşit să obligăm persoanele în vârstă să-şi înceteze activitatea dacă acestea doresc să muncească şi dispun de abilităţi în acest sens.

De asemenea, trebuie să continuăm presiunea asupra Consiliului în vederea deblocării directivei orizontale privind accesul la bunuri şi servicii, care vizează, printre altele, discriminarea pe motiv de vârstă. Este timpul ca persoanele în vârstă să beneficieze de aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi. Vă rog să votaţi pentru raportul original şi nu pentru amendamentul PPE.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle preşedinte, aş dori să îl felicit pe raportor, dl Mann, pentru acest raport excelent. Consider că echitatea între generaţii reprezintă o caracteristică importantă a societăţii dezvoltate. De fapt, acest lucru înseamnă că nicio generaţie nu trebuie să trăiască pe cheltuiala celeilalte. Ceea ce este logic şi evident în viaţa privată a oamenilor şi în cadrul familiei este mai greu de reprezentat în societate. Dacă statul acceptă credite pe care nu le poate rambursa, împovărează următoarea generaţie. Orice supraexploatare a materiilor prime aduce prejudicii următoarei generaţii. Afirmaţia „Pământul l-am împrumutat de la nepoţii noştri” reprezintă probabil cea mai bună modalitate de a ilustra acest conflict. Pentru mine, aceasta înseamnă examinarea fiecărui act, regulament şi directivă pentru a garanta promovarea echităţii între generaţii. În opinia mea, prezentul raport reprezintă un pas important în direcţia bună.

  Olga Sehnalová (S&D). – (CS) Problema solidarităţii între generaţii prezintă aspecte multiple, situaţie bine descrisă de raportor, dl Mann, în documentul dumnealui. Unul dintre cele mai importante aspecte îl reprezintă problema siguranţei la bătrâneţe şi, în special, finanţarea sustenabilă şi stabilă a vârstnicilor prin garantarea pe termen lung a unui nivel decent al pensiilor. Prin urmare, consider că există probleme la punctul 99 unde raportorul afirmă, printre altele, necesitatea înlocuirii sistemului de pensii finanţat prin repartizare cu un sistem finanţat prin capitalizare.

Criza actuală a evidenţiat, de asemenea, pericolele inerente reducerii solvabilităţii în cazul unor fonduri private de pensii care au fost puternic afectate de scăderea ratelor dobânzilor şi a valorii investiţiilor. În 2008, de exemplu, fondurile private de pensii au pierdut peste 20 % din valoarea lor. Ca urmare a reducerii solvabilităţii, acestea au fost totodată forţate să-şi vândă în pierdere activele. Multe dintre ele se află încă la limita solvabilităţii. Fondurile de pensii finanţate prin capitalizare nu pot reprezenta un răspuns la tendinţele demografice. Acestea sunt în principal produse financiare ale căror riscuri nu pot fi neglijate. Prin urmare, consider nerezonabilă expunerea la asemenea riscuri a unei obligaţii sociale fundamentale precum asigurarea demnităţii la bătrâneţe.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Schimbările demografice modifică treptat şi fundamental structura populaţiei şi piramida vârstelor. Rata medie a fertilităţii în Uniunea Europeană este de 1,5 copii, evident printre cele mai scăzute din lume. Prin urmare, ne putem aştepta la probleme grave în ceea ce priveşte îmbătrânirea demografică a societăţii europene.

Una dintre cauzele acestei situaţii o reprezintă, în opinia mea, dezvoltarea foarte limitată a anumitor structuri care a împiedicat acceptarea de membri noi în cadrul mai multor familii. Politicile care vizează armonizarea activităţii profesionale cu viaţa de familie, precum şi scutirea de taxe şi alte beneficii, reprezintă o condiţie prealabilă esenţială pentru creşterea ratei fertilităţii. Pe de altă parte, trebuie să adoptăm măsuri juridice pentru îmbunătăţirea integrării persoanelor în vârstă în viaţa activă, care trebuie însoţite de eliminarea activă a discriminării injuste pe motiv de vârstă practicată în prezent.

Salut şi sprijin în totalitate aşa numita politică a îmbătrânirii active, al cărei scop este de a permite oamenilor să fie sănătoşi, chiar şi la o vârstă înaintată, să ia parte la viaţa socială şi să îmbunătăţească calitatea atât a propriilor vieţi cât şi a societăţii în ansamblu în spiritul solidarităţii între generaţii.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) O problemă de actualitate o reprezintă tinerii şi bătrânii care întâmpină dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. Realizarea echităţii între generaţii va reprezenta astfel una dintre principalele provocări sociale ale politicii europene şi naţionale în următorii ani. Consider că promovarea conceptului de flexicuritate şi a obiectivului Strategiei UE 2010 referitor la atingerea unei rate de ocupare a forţei de muncă de 75% reprezintă un pas semnificativ în această direcţie. Sunt de părere că atât Comisia Europeană, cât şi Consiliul ar trebui să introducă recensământul privind generaţiile ca instrument de informare. Este necesară, de asemenea, creşterea indicatorilor dezvoltării durabile Eurostat în absolut toate statele membre.

În final, aş dori să îl felicit pe domnul Mann, pentru că a reuşit să identifice în cadrul raportului său câteva soluţii foarte atractive. Printre acestea se numără şi pachetul referitor la Garanţia europeană pentru tineret şi Pachetul european 50 plus

  Petru Constantin Luhan (PPE). - (RO) În anii următori, alături de efectele crizei, sunt de înfruntat multe alte provocări majore, printre care unele dintre cele mai importante le reprezintă schimbările demografice şi depopularea subsecventă a unor regiuni. Statele membre vor avea un rol crucial în a asigura condiţiile pentru ca cetăţenii să fie afectaţi cât mai puţin, fiind nevoie de o susţinere puternică a acestora, conform cu nevoile identificate, în special prin valorificarea instrumentelor adecvate de finanţare comunitare, cum ar fi fondurile structurale.

Pentru a face faţă provocărilor ce vor urma, consider că o atenţie deosebită trebuie acordată în special tinerilor, prin implicarea acestora în viaţa socială. Trebuie să investim în tineret, să le oferim acestora acces la o educaţie adecvată şi, ulterior, să le oferim posibilitatea de dobândire a unui loc de muncă potrivit, sau să îi încurajăm să urmeze calea antreprenoriatului. Astfel, vom asigura incluziunea socială a tineretului şi, din punctul meu de vedere, vom combate una dintre principalele cauze ce determină scăderea natalităţii şi discrepanţele socioeconomice dintre generaţii.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a-i mulţumi şi a-l felicita pe dl Mann pentru raportul foarte bun. Acesta prezintă o analiză detaliată şi cuprinzătoare a provocărilor cu care ne confruntăm în domeniul demografic. Comisia este foarte încântată de faptul că raportul evidenţiază strategii prin care statele membre şi Uniunea Europeană se pot pregăti pentru îmbătrânirea populaţiei şi modalităţi mai bune de gestionare a acestor consecinţe.

Raportul dvs. prezintă o multitudine de soluţii în acest sens: programul pentru „Persoanele în vârstă în acţiune”, „Garanţia europeană pentru tineret”, iniţiativa „Pactul european pentru persoanele peste 50 de ani”, iniţiativa privind gestionarea vârstelor, iniţiativa „Tandemul între generaţii”, etc. Totodată, oferă destul de multe propuneri interesante pentru definirea şi aplicarea conceptului de solidaritate între generaţii, întrucât acesta reprezintă, după cum aţi afirmat şi dvs., un scop al Uniunii Europene ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

După cum ştiţi, Comisia a adoptat deja două iniţiative majore în acest domeniu: Cartea verde privind pensiile, care va fi urmată anul viitor de o Carte albă privind activităţile viitoare, precum şi propunerea noastră – care are la bază propunerea dvs., dle Mann – de a desemna anul 2012 drept „Anul european al îmbătrânirii active”.

Comisia îşi va prezenta în curând cel de-al treilea raport demografic european care va evidenţia ultimele tendinţe ale populaţiei. Acesta va reflecta, de asemenea, modul în care criza economică a afectat statele membre în ceea ce priveşte pregătirea pentru îmbătrânirea populaţiei.

În următorul deceniu Uniunea Europeană va fi marcată de schimbări demografice profunde. Numeroasele generaţii de copii născuţi în perioada „baby boom” se apropie de vârsta de pensionare în timp ce generaţiile noi care intră pe piaţa muncii sunt mult mai reduse. Este foarte posibil, de exemplu, ca generaţiile tinere de europeni să provină din rândul imigranţilor, transformare care ridică provocări pentru responsabilii politici ai statelor membre.

Atingerea scopurilor strategiei Europa 2020 se va dovedi o mare problemă în cazul în care nu reuşim să ne mobilizăm integral potenţialul demografic. Acest fapt implică efortul de promovare a îmbătrânirii active, de îmbunătăţire a situaţiei tinerilor pe piaţa muncii, de integrare mai bună a imigranţilor şi a descendenţilor acestora, de promovare a migraţiei forţei de muncă şi de facilitare a concilierii responsabilităţilor profesionale cu cele de familie. Noi, cei din Comisie, suntem nerăbdători să lucrăm în mod activ cu Parlamentul European în cadrul acestei activităţi de proporţii.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, joi, 11 noiembrie 2010, la ora 12.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Giovanni Collino (PPE), în scris. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în istoria umanităţii, marile schimbări la nivelul societăţii au fost determinate de două variabile: factorul demografic şi cel religios. În era noastră, aceşti doi factori se întrepătrund în mod periculos. Deşi discută de multă vreme despre „războiul civilizaţiilor” şi despre cât este de important ca Europa să reprezinte un exemplu de coexistenţă civilizată între culturi aparent opuse, îmbătrânirea progresivă a populaţiei europene şi scăderea ratei natalităţii ne pun în situaţia de a reanaliza factorul productivitate. Atât timp cât persoanele în vârstă trebuie să îi finanţeze pe tinerii care nu-şi pot găsi un loc de muncă şi care sunt tot mai puţini la număr, pentru noi vor exista doar două căi de urmat: să lăsăm alte popoare neeuropene să contribuie la dezvoltarea creşterii noastre economice sau să ne lăsăm ghidaţi de finanţarea internaţională care poate contribui la productivitatea capitalului nostru. Vom putea vorbi despre un proces de creştere economică la nivel european doar în cazul în care cele două generaţii devin una resursa celeilalte şi conlucrează la un proiect comun de dezvoltare. Invit raportorul, pe dvs. dle preşedinte şi pe dvs. colegi deputaţi, să aveţi în vedere organizarea unei audieri cu privire la o nouă politică europeană de dezvoltare economică bazată pe contribuţia generaţiilor, pentru a maximiza contribuţia tinerilor şi a vârstnicilor la creşterea economică a Uniunii Europene.

  Corina Creţu (S&D), în scris. – (RO) Doresc să-mi exprim sprijinul pentru ideea Pactului european 50 plus, care ar completa obiectivele Strategiei 2020, în vederea încurajării prezenţei pe piaţa muncii a lucrătorilor vârstnici. În următorul deceniu, se estimează o scădere cu 3 milioane a forţei de muncă, în condiţiile în care UE are o rată a natalităţii printre cele mai scăzute din lume, iar ponderea prezenţei în câmpul muncii a cetăţenilor peste 55 de ani este sub nivelul obiectivului de 50% stabilit prin Strategia de la Lisabona. Într-un context în care piramida vârstelor este dominată tot mai mult de generaţia în vârstă, cred că e nevoie de măsuri concrete care să asigure echilibrul între necesara solidaritate socială şi ineficienţa sistemelor de securitate socială în faţa noilor provocări economice şi demografice. Cred că avem nevoie de experienţa lucrătorilor în vârstă, insuficient exploatată acum, din cauza unor prejudecăţi discriminatorii care trebuie combătute mai eficient.

Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia că femeile în vârstă sunt încă victime ale discriminării multiple, de gen şi de vârstă. Se impune o atenţie sporită pentru situaţia femeilor în vârstă şi singure, care reprezintă, inclusiv datorită speranţei de viaţă mai mari, o pondere tot mai însemnată a populaţiei.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – (RO) Într-o Europă influenţată de schimbările demografice păstrarea unui echilibru între respectarea drepturilor și a asistenței sociale, respectiv a principiului „o societate pentru toți” este o adevărată provocare. Consider că, folosirea competenţelor persoanelor la final de carieră este benefică pentru societate în ansamblul ei, fiind necesară stimularea autorităţilor publice, a companiilor private sau ONG-urilor care dezvoltă programe inovatoare de implicare în diverse activităţi a persoanelor vârstnice. Principalele instrumente în realizarea solidarităţii între generaţii rămân dialogul social şi dezbaterea problematicii împreună cu categoriile afectate. Pentru acesta, inclusiv în sistemele de învăţământ pot fi create programe care să aducă în atenţia tinerilor astfel de probleme şi să faciliteze dialogul cu persoanele vârstnice. Pe de altă parte, este benefică promovarea de echipe de lucru mixte ca vârstă și încurajarea sprijinirii întreprinderilor care aplică astfel de inițiative, pentru că diversitatea de generații sporește competitivitatea și permite obținerea unei creșteri economice mai armonioase. Economia socială şi sprijinul financiar din partea Fondului Social European reprezintă modalităţi de creare şi dezvoltare a unor programe specifice vizând îmbătrânirea activă şi stimularea solidarităţii între generaţii.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Raportul referitor la provocările demografice vizează problemele socio-economice rezultate ca urmare a procesului continuu de îmbătrânire a populaţiei şi a poverii financiare majore care va trebui suportată de generaţiile viitoare. Asigurarea echităţii între generaţii reprezintă unul dintre obiectivele principale ale politicii sociale europene. Populaţia europeană se află într-un proces de îmbătrânire. Rata natalităţii la nivelul ţărilor UE rămâne redusă. Deşi în multe ţări imigraţia a atenuat rata redusă a natalităţii, acest lucru un poate fi considerat un succes. Un procent mare de copii proveniţi din familii de imigranţi are acces la un nivel redus de educaţie şi prin urmare, se luptă cu şomajul. Majoritatea imigranţilor îşi creează propriile reţele sociale fără a se integra în societate. Sunt de acord cu raportorul că dorinţa imigranţilor de a se adapta şi dorinţa gazdelor de a-i accepta reprezintă o condiţie a imigraţiei. O altă problemă ascunsă o reprezintă structura socială a naşterilor. Din punct de vedere procentual, în afară de imigranţi, majoritatea copiilor provin din straturile cele mai sărace şi vulnerabile din punct de vedere social ale societăţii. Din păcate, în prezent a devenit deja o regulă ca persoanele calificate cu o atitudine responsabilă să aibă de cele mai multe ori un singur copil, în timp ce persoanele incapabile de adaptare şi vulnerabile din punct de vedere social au în medie patru copii. Prin urmare, aceştia îşi rezolvă în mod frecvent problemele financiare curente prin naşterea unor copii. Din aceste motive şi datorită metodelor solicitate de raportor, aş saluta programul de susţinere a creşterii ratei natalităţii în cazul persoanelor calificate cu atitudine responsabilă, mai degrabă decât în cel al persoanelor incapabile de adaptare, cum se întâmplă în prezent.

  Edite Estrela (S&D). – (PT) Schimbările demografice reprezintă una dintre cele mai mari preocupări cu care se confruntă Europa. Acum o sută de ani, populaţia Europei reprezenta 15 % din populaţia lumii. Se aşteaptă ca în 2050 să reprezinte doar 5 %. Această problemă gravă are deja un efect negativ asupra economiei, a sistemelor de asigurări sociale şi chiar a structurii societăţii. Prin urmare, măsurile de încurajare a creşterii ratei natalităţii sunt urgent necesare. Conform studiilor disponibile, există o discrepanţă semnificativă între numărul de copii doriţi de familii şi numărul de copii care se nasc: 2,3 şi respectiv, 1,5. Pentru a răspunde provocărilor unei societăţi în curs de îmbătrânire, Europa trebuie să adopte politici care promovează angajarea femeilor din toate grupele de vârstă şi să exploateze la maximum potenţialul de muncă al femeilor şi imigranţilor. Există exemple de bune practici, în special în Portugalia. privind creşele şi grădiniţele, îmbunătăţirea maternităţii, a paternităţii şi a sistemelor de concediu parental, precum şi politici de conciliere a vieţii profesionale cu cea de familie.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Dacă tendinţa demografică actuală persistă, în câţiva ani, vom fi martorii unei schimbări profunde în ceea ce priveşte structura populaţiei şi piramida vârstelor. Se estimează că numărul tinerilor cu vârsta între 0 şi 14 ani va scădea de la 100 de milioane (cifră din 1975) la 66 de milioane în 2050, iar populaţia de vârstă activă se va diminua de la 331 de milioane, în prezent, la 268 de milioane în 2050. În plus, proporţia persoanelor cu vârsta peste 80 de ani va creşte de la 4,1 % în 2005 la 11,4 % în 2050. Îmbătrânirea populaţiei reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă UE. UE şi statele membre trebuie să acţioneze urgent, în mod concertat, nu în ultimul rând din cauza faptului că în prezent ne confruntăm deja cu o rată ridicată a şomajului în rândul tinerilor şi cu dificultăţi în finanţarea sistemelor de pensii. Promovarea valorilor fundamentale de echitate şi solidaritate între generaţii va trebui realizată astfel încât să unească sistemele de pensii, bugetul, datoriile, serviciile medicale şi de reabilitare, promovarea ratei natalităţii, protecţia familiei şi politicile împotriva discriminării. Acest lucru ar trebui realizat prin aplicarea unei creşteri economice inteligente, durabile şi favorabile incluziunii în conformitate cu strategia Europa 2020.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Societatea umană poate funcţiona doar în baza principiului solidarităţii şi echităţii între generaţii. Nu poate exista echitate fără solidaritate. Europa trebuie să înfrunte două probleme – rata ridicată a şomajului în rândul tinerei generaţii şi incertitudinea privind capacitatea de finanţare a fondurilor de pensii. Proporţia persoanelor cu vârsta peste 60 de ani va creşte în fiecare an cu două milioane (începând cu 2015). În acelaşi timp, problema fundamentală care trebuie avută în vedere este scăderea ratei natalităţii – proces care continuă de câteva decenii. Acesta fapt va pune o presiune tot mai mare asupra generaţiei tinere în scădere şi poate determina conflicte cu privire la distribuţia poverii. Persoanele în vârstă ar trebui considerate un avantaj. Experienţa şi disponibilitatea lor de a participa în mod activ la consolidarea societăţii ar trebui încurajate la fiecare nivel. Statele membre ar trebui să aprecieze şi să recunoască importanţa activităţilor informale de consolidare a solidarităţii între generaţii ale milioanelor de membri în vârstă din cadrul familiilor care se ocupă atât de tinerii, cât şi de vârstnicii societăţii. Una dintre soluţiile principale o reprezintă implicarea mai profundă a societăţii civile care are o tradiţie îndelungată în organizarea sprijinului social. Sprijin, de asemenea, iniţiativa platformei AGE de a desemna anul 2012 „Anul solidarităţii între generaţii”.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Raportul elaborat de dl Mann evidenţiază în mod clar probleme cărora trebuie să le acordăm o atenţie sporită. Schimbările pe termen lung ale structurii populaţiei europene sunt tot mai evidente. Astfel, rata natalităţii în UE este în prezent de 1,5 copii pentru fiecare femeie. Acesta este un lucru căruia trebuie să-i acordăm o atenţie cuvenită în cadrul politicilor noastre. Pe de o parte, trebuie să subliniem importanţa stagiilor şi a locurilor de muncă pentru tineri. Solicitarea unei „Garanţii europene pentru tineret” prin care să li se ofere tinerilor, după o perioadă de şomaj de maximum patru luni, un loc de muncă, o ucenicie sau altă oportunitate de formare, reprezintă o propunere interesantă pe care trebuie s-o analizăm în mod detaliat. Pe de altă parte, trebuie să ne referim la importanţa „îmbătrânirii active” şi a echităţii între generaţii. Trebuie să aducem schimbări şi în acest domeniu în viitor. Susţin raportul dlui Mann.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Doamnelor şi domnilor, schimbările demografice, scăderea numărului persoanelor active şi declinul ratei natalităţii indică faptul că vârsta reprezintă o nouă cauză de diviziune la nivel mondial. Esenţială este crearea unei iniţiative între generaţii care să vizeze persoanele în vârstă şi să îmbunătăţească relaţiile dintre acestea şi restul societăţii. Totodată, o atenţie specială ar trebui acordată îmbunătăţirii condiţiilor locative şi sănătăţii persoanelor în vârstă, în special în regiunile în care populaţia scade cu 20-30 %. În Bulgaria, de exemplu, pensia medie se ridică la aproximativ 100 de euro, prin urmare, trebuie să le asigurăm pensionarilor o viaţă mai bună şi mai demnă. Aş dori să atrag atenţia asupra importanţei creării unui registru al celor mai grave probleme, care să permită stabilirea de soluţii specifice. De asemenea, este importantă descoperirea şi utilizarea corectă a unui exemplu de bună practică din regiunile în care problema îmbătrânirii societăţii şi efectele acesteia sunt bine gestionate, în special în contextul „Anului european al îmbătrânirii active”. Vă mulţumesc.

  Iosif Matula (PPE), în scris. – (RO) Problema demografică constituie o provocare-cheie pentru statele şi regiunile Europei, în contextul procesului de scădere şi îmbătrânire a populaţiei cu care se confruntă majoritatea statelor membre. Riscurile demografice constituie o prioritate a politicilor sociale la nivel european. În contextul procesului de îmbătrânire continuă, a ratei reduse a natalităţii, precum şi a disparităţilor demografice, aceste politici trebuie să identifice măsuri concrete pentru contracararea efectelor produse. În ultimele două decenii, populaţia rurală a scăzut considerabil în regiunile de convergenţă, în special în rândul tinerilor. Tinerii au un rol important în diminuarea disparităţilor între zonele urbane şi rurale, echilibrarea decalajelor demografice reprezentând un important obiectiv al politicii de coeziune. Trebuie să punem în practică avantajele din mediului rural, de la susţinerea investitorilor, până la internetul în bandă largă. Potrivit Institutului European de Statistică, vârsta medie activă va creşte cu 7 procente până în 2060. Statele membre trebuie să aibă o politică clară, coerentă, pentru a crea o solidaritate între generaţii şi pentru a implica populaţia pe piaţa muncii la vârste mai ridicate decât acum.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – (RO) Aş dori să salut raportul domnului Thomas Mann. Problemele demografice cu care se confruntă Uniunea Europeană sunt din ce în ce mai vizibile și afectează cu precădere zonele rurale. Potrivit statisticilor, doar 7% din agricultorii europeni au sub 35 de ani iar, în același timp, 4,5 milioane de agricultori vor ieși la pensie în următorii 10 ani. Riscăm să vedem o scădere a populației active din zonele rurale, iar aceste efecte vor avea consecințe negative în viitor asupra productivităţii agricole.

Este nevoie de noi instrumente pentru a contracara problemele demografice din mediul rural. Una dintre chestiunile de bază o constituie accesul la educație pentru formarea profesională a tinerilor din zonele rurale și atragerea lor în domeniul agriculturii. Un alt aspect important ar fi implementarea măsurilor privind pensionarea timpurie a fermierilor de către toate statele membre, precum și implementarea măsurilor pentru instalarea tinerilor fermieri. Aplicarea celor două măsuri ar determina o ameliorare substanțială a managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației de administratori de ferme. Nu în ultimul rând, sprijinirea întreprinzătorilor în accesarea fondurilor pentru proiecte agricole reprezintă un alt aspect esențial ce trebuie luat în considerare pentru a motiva mai ales persoanele tinere să se implice în agricultură

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – Dle preşedinte, aş dori să salut raportul colegului meu, Thomas Mann, care vizează câteva aspecte esenţiale cu care Uniunea Europeană se va confrunta în viitorul apropiat, dacă nu cumva se confruntă şi în prezent. Protestele recente din Franţa împotriva creşterii vârstei de pensionare indică o discrepanţă clară între aşteptările cetăţenilor europeni şi tendinţele demografice generale. Speranţa de viaţă în Europa a crescut constant în timp ce populaţia este în declin. Ambele tendinţe, combinate, vor duce inevitabil la o creştere a poverii financiare suportate de generaţiile viitoare, dacă sistemele de pensii nu sunt reformate complet. Protestul cauzat de reforma pensiilor din Franţa poate fi înţeles din punct de vedere emoţional, însă din perspectiva situaţiei demografice din Europa, trebuie menţionat faptul că propunerea guvernului francez şi decizia finală a parlamentului reprezintă singurul răspuns adecvat în vederea asigurării viitorului, atât al lucrătorilor, cât şi al pensionarilor francezi. Guvernele statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să se angajeze într-un dialog cu cetăţenii pentru a contribui la o conştientizare mai profundă a modificărilor demografice şi a provocărilor socioeconomice pe care acestea le generează. Consolidarea consensului este esenţială pentru justificarea reformelor necesare şi în acelaşi timp nepopulare.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) Populaţia Europei îmbătrâneşte în fiecare an, în ciuda imigraţiei semnificative şi a ratei uşor crescute a natalităţii, ca atare, trebuie să înfruntăm noi provocări şi probleme. Revizuind piramida demografică europeană, este clar că în viitor va trebui să acordăm o atenţie sporită pieţii muncii pentru persoanele în vârstă şi sunt de acord cu raportul că îmbătrânirea populaţiei oferă, totodată, posibilităţi excelente de îmbunătăţire a competitivităţii şi a capacităţii de inovare şi, prin urmare, de sporire a creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă. Evident, creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă în rândul persoanelor în vârstă este foarte importantă însă, mai presus de toate, trebuie să avem în vedere mai degrabă cauzele decât consecinţele şi probabil ar trebui să acordăm prioritate creşterii ratei natalităţii. Experienţa Europei în ceea ce priveşte integrarea imigranţilor a arătat că soluţia nu constă în încurajarea imigraţiei, ci dimpotrivă. Valul mare de integrare în Uniunea Europeană a speriat populaţia locală care a crezut că va deveni o minoritate în propria ţară şi că imigranţii nu vor adopta limba şi cultura locale. Prin urmare, îngrijorător este faptul că mulţi europeni au început să susţină extrema dreaptă, ale cărei principii vin în contradicţie cu valorile europene, ca o reacţie la acestea. Evaluând situaţia demografică a Europei din perspectiva procesului de îmbătrânire, este regretabil şi revoltător faptul că tinerii suferă ca urmare a şomajului destul de ridicat, în special în Europa de Est, şi că nu suntem capabili să-i apreciem îndeajuns. Asigurarea echităţii între generaţii reprezintă cu siguranţă o problemă esenţială care trebuie abordată în vederea prevenirii conflictelor în legătură cu distribuţia sarcinilor.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. – (RO) Europa îmbătrâneşte mai rapid decât celelalte continente şi este îngrijorător faptul că raportul dintre populaţia de peste 65 de ani şi populaţia aptă de muncă (cu vârsta între 15 şi 64 de ani) urmează să se dubleze până în anul 2060 (de la 25,4% până la 53,5%). În România, dinamica acestui raport este îngrijorătoare, urmând să crească de la 21,3% în anul 2008, până la 65,3% în anul 2060.

Având în vedere amplitudinea şi rapiditatea îmbătrânirii populaţiei, statele membre trebuie să ţină cont, în cadrul politicilor privind ocuparea forţei de muncă, de dimensiunea de gen, de noile forme de organizare a muncii în întreprinderi, de mijloacele de facilitare a tranziţiei către pensionare prin formule flexibile, de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi promovarea practicilor nediscriminatorii în ceea ce priveşte recrutarea şi formarea profesională.

Totodată, solicit statelor membre:

– să promoveze o cultură de gestionare a îmbătrânirii în cadrul întreprinderilor şi să se adapteze diferitelor aspecte ale acesteia, în special prin posibilitatea pensionării treptate, ţinând seama de dificultatea postului, de condiţiile de muncă, sănătate şi siguranţă;

– să păstreze în continuare pensionările anticipate pentru anumite categorii de lucrători, în funcţie de condiţiile de lucru, şi în situaţii speciale, cum ar fi concedierea sau restructurarea.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Acesta este un raport foarte important care ar trebui folosit de Comisia Europeană pentru identificarea priorităţilor şi planificarea activităţilor pentru anul 2012, care va fi declarat „Anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii”. De nenumărate ori am ridicat în Parlament problema îmbătrânirii active care ar trebui să reprezinte o prioritate pentru Uniunea Europeană şi toate statele membre în anii ce vor urma.

Demografia nu poate fi modificată. Confruntaţi cu îmbătrânirea societăţii europene, este esenţial se realizăm activarea profesională a persoanelor aflate la vârsta pensionării. Nu trebuie să renunţăm la experienţa acestora sau să le nesocotim dorinţa de a continua să muncească. Prin urmare, sprijin iniţiativele propuse de raportor, în special „Pactul european pentru persoanele peste 50 de ani” şi iniţiativa „Îmbătrânirea activă”. De asemenea, iniţiativa „Pentru o pensie decentă” are o importanţă capitală. Sprijinind raportul, fac apel la Consiliu şi la statele membre să adopte măsuri rapide pentru a le garanta tuturor europenilor pensii adecvate, care să le permită o viaţă demnă şi nu doar ieşirea din sărăcie. De asemenea, trebuie să combatem toate formele de discriminare împotriva persoanelor în vârstă. Mulţi consideră în mod greşit că persoanele în vârstă au mai puţine nevoi. Dificultăţile întâmpinate de cetăţenii în vârstă în accesarea împrumuturilor şi discriminarea împotriva acestora pe piaţa locurilor de muncă reprezintă o obişnuinţă. A considera că o femeie de 40 de ani este prea bătrână pentru a munci şi a le solicita absolvenţilor să aibă câţiva ani de experienţă profesională reprezintă situaţii recurente şi totodată absurde.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (SK) Soluţia ieşirii din criza demografică este familia, întrucât slăbirea rolului familiei tradiţionale ne-a adus în această situaţie. Creşterea proporţiei angajaţilor în vârstă şi a femeilor în ocuparea activă a forţei de muncă este doar o soluţie pe termen scurt. Ne oferă puţin timp pe care trebuie să-l folosim pentru a-i motiva pe tineri, în special, să întemeieze o familie şi să crească copii. Totuşi, strategia noastră pe termen scurt nu trebuie să vină în conflict direct cu ceea ce ne dorim să realizăm pe termen lung. Pentru ca proaspetele mame să revină la muncă, trebuie să construim suficiente unităţi preşcolare. Totuşi, uităm faptul că principalele obişnuinţe sociale sunt însuşite în primii trei ani de viaţă; că în creşe copii învaţă să se evalueze prin ţipete mai degrabă decât prin respectul faţă de ceilalţi; modelele de comportament deprinse în această perioadă vor fi folosite de copii pe întreg parcursul vieţii. Îngrijirea parentală nu este un lux pentru copil, ci un standard normal. Creşele şi grădiniţele sunt, şi vor fi mereu, un compromis. Ca în cazul oricărui compromis, dacă limitele suportabile sunt depăşite, consecinţele vor fi mai grave decât ni le imaginăm în prezent. Putem fi siguri că o generaţie de copii care îşi petrece mai mult timp cu străinii decât cu proprii părinţi va fi într-o zi la fel de dornică să îşi asume responsabilitatea pentru bătrâni, suferinzi şi persoanele cu handicap precum suntem noi în prezent?