Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 10 noiembrie 2010 - Bruxelles

1. Reluarea sesiunii

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Preşedinte

(Şedinţa a fost deschisă la ora 15.00)

  Preşedinte. – Declar redeschisă sesiunea Parlamentului European întreruptă joi, 21 octombrie 2010.

2. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei precedente: a se vedea procesul-verbal

3. Declaraţiile Preşedinţiei

  Preşedinte. - Aş dori să fac câteva declaraţii la începutul acestei perioade de sesiune.

La 6 noiembrie 2010, la Moscova, atacatori necunoscuţi l-au bătut cu sălbăticie pe jurnalistul Oleg Kashin. Acest atac brutal, care nu a fost motivat de jaf, merită cea mai severă condamnare. Reţinem şi salutăm reacţia rapidă a preşedintelui Medvedev în această situaţie şi angajamentul său personal în găsirea autorilor şi sperăm că acest lucru se va întâmpla.

În al doilea rând, la 31 octombrie şi prima dată în doi ani, o demonstraţie a opoziţiei a avut loc în Piaţa Triumfului din Moscova fără intervenţia poliţiei. Considerăm că acesta este un semnal promiţător din partea autorităţilor ruse, în speranţa că apelurile făcute de Parlamentul European de-a lungul anilor pentru democratizarea în continuare a vieţii publice din Rusia au fost luate în seamă.

În al treilea rând, în urmă cu 10 zile, la Bagdad, a avut loc un atac asupra creştinilor care erau la rugăciune în biserica lor. Oameni au fost ucişi şi răniţi. În numele Parlamentului European, reiterez apelul meu pentru respectarea libertăţii de religie şi pentru eradicarea violenţei pe motive religioase care se observă în această parte a lumii.

În al patrulea rând, la 10 decembrie, la Stockholm va avea loc o ceremonie pentru acordarea Premiilor Nobel din acest an. Considerăm inacceptabile încercările făcute de autorităţile chineze de a exercita presiune asupra statelor membre ale Uniunii Europene pentru a nu participa la ceremonie. Parlamentul European depune eforturi susţinute pentru ca drepturile fundamentale şi inalienabile ale oricărei persoane din întreaga lume să fie respectate şi, cu siguranţă, nu facem nicio excepţie în cazul Chinei. La ceremonia din decembrie, şeful delegaţiei Uniunii Europene din Norvegia va reprezenta Uniunea Europeană şi, prin urmare, şi Parlamentul European.

  Luigi Berlinguer (S&D). - (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, în ultimele zile, regiunea Veneto a Italiei şi în special provinciile din Vicenza, Padova şi Verona au fost lovite de grave dezastre naturale. Aceste inundaţii catastrofice au afectat în jur de 500 000 de persoane în diferite moduri şi a cauzat daune de sute de milioane de euro. Această tragedie a îngenunchiat toate sectoarelor de producţie, întreprinderile mici şi mijlocii şi diferite alte sectoare.

Aş dori să fac apel la colegii mei deputaţi şi la instituţiile europene să facă tot posibilul pentru a-i sprijini pe aceşti oameni şi pentru a găsi soluţii ca răspuns la acest dezastru, în limitele normelor stabilite de Fondul de solidaritate al Uniunii Europene şi de Fondurile structurale.

De asemenea, aş dori să subliniez faptul că Italia are un alt motiv pentru a plânge astăzi, cu toate că un motiv cu totul diferit: prăbuşirea oraşului Pompei. Am dorit doar să semnalez aici pentru a accentua semnificaţia şi importanţa unui eveniment de acest tip şi nevoia Europei de a acorda atenţie şi acestor lucruri.

  Preşedinte. - Vă mulţumesc pentru că aţi atras atenţia asupra acestui fapt. De asemenea, vă rog să folosiţi intervenţiile cu durata de un minut pentru aceasta. Este, de asemenea, un subiect care poate fi abordat într-un discurs de un minut. Vă mulţumesc, dle Berlinguer, pentru aducerea în discuţie a acestui subiect.

4. Componenţa Parlamentului: a se vedea procesul-verbal

5. Rectificare (articolul 216 din Regulamentul de procedură): consultaţi procesul-verbal

6. Componenţa comisiilor şi a delegaţiilor: a se vedea procesul-verbal

7. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

8. Continuări ale avizelor şi rezoluţiilor Parlamentului: a se vedea procesul-verbal

9. Transmiterea de către Consiliu a textelor acordurilor: a se vedea procesul-verbal

10. Întrebări orale şi declaraţii scrise (depunere): consultaţi procesul-verbal

11. Transferuri de credite: a se vedea procesul-verbal

12. Măsuri de executare (articolul 88 din Regulamentul de procedură): consultaţi procesul-verbal

13. Ordinea lucrărilor

  Preşedinte. – A fost distribuită versiunea finală a proiectului de ordine de zi întocmit de Conferinţa preşedinţilor în cadrul reuniunii sale de joi, 21 octombrie 2010, în conformitate cu articolele 130 şi 131 din Regulamentul de procedură.

Au fost propuse următoarele amendamente:

Miercuri:

Dezbaterea referitoare la „Consolidarea OSCE: un rol pentru UE” se va baza pe o declaraţie a Consiliului în numele vicepreşedintei Comisiei şi Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.

Raportul Gauzès referitor la administratorii fondurilor de investiţii alternative şi declaraţia Comisiei asupra Actului privind piaţa unică vor fi supuse dezbaterii în această ordine, după cea despre strategia externă a UE privind registrele cu numele pasagerilor şi înainte de întrebarea orală despre parteneriatele pentru inovare.

Cele două recomandări ale dnei Griesbeck privind acordul dintre Uniunea Europeană şi Georgia au fost retrase de pe ordinea de zi.

Joi:

Raportul dnei Lichtenberger referitor la cererea de ridicare a imunităţii lui Krzysztof Lisek a fost introdus pe lista de votare de joi.

Votul asupra propunerii de decizie a Parlamentului European privind închiderea conturilor Colegiului European de Poliţie pentru exerciţiul financiar 2008 a fost amânat până la următoarea perioadă de sesiune.

Votul asupra moţiunilor pentru rezoluţiile despre Ucraina a fost amânat până la a doua perioadă de sesiune din noiembrie de la Strasbourg.

  Marta Andreasen (EFD). – Dle Preşedinte, grupul nostru se opune amânării votului asupra închiderii conturilor CEPOL, deoarece acestei instituţii i s-a refuzat descărcarea de gestiune din cauza unor neregulilor. Considerăm că trebuie luate urgent decizii, prin urmare nu putem amâna votul.

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Dle Preşedinte, nu voi vorbi prea mult. UE are o reputaţie foarte îndelungată şi arhicunoscută în ceea ce priveşte procedurile sale contabile. Înţeleg refuzul Curţii de Conturi de a finaliza bugetul a 14-a oară consecutiv. Entitatea despre care se discută are acum o reputaţie similară – şi, dacă este posibil, chiar şi mai banală. Este important ca această problemă să fie abordată de Parlamentul European imediat, dacă vrem ca Parlamentul European să aibă credibilitate în aceste probleme.

  Véronique Mathieu (PPE). - (FR) Dle Preşedinte, îmi permit să vă reamintesc că eu am fost raportor pentru raportul referitor la descărcarea de gestiune a Colegiului European de Poliţie (CEPOL). Vă pot spune că în Comisia pentru control bugetar, împreună cu raportorii alternativi, am programat o audiere pentru data de 30 noiembrie referitoare la această descărcare de gestiune şi la închiderea conturilor cu scopul de a-l audia nu doar pe directorul CEPOL, ci şi pe preşedintele Consiliului de administraţie; de asemenea, Comisia pentru control bugetar nu a finalizat încă ancheta privind descărcarea de gestiune pentru anul 2008.

Cu noul director al CEPOL, au fost făcute unele corecţii în conturile pentru 2008. Aş fi realmente trist totuşi, dacă Parlamentul nu ar finaliza această anchetă şi propun ca, mai presus de orice, să nu închideţi conturile, dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor. Ar fi, într-adevăr, o greşeală gravă pentru noi să se închidă conturile în timpul acestei perioade de sesiune.

(Parlamentul a respins cererea)

  Elmar Brok (PPE). – (DE) Dle Preşedinte, în numele grupului meu, aş dori să solicit ca votul să aibă loc. A fost deja amânat o dată, înainte de alegeri. Nu trebuie să îl mai amânăm acum până după summitul UE-Ucraina. În această rezoluţie, îi invităm pe participanţii la summit, precum şi Comisia şi Consiliul să avanseze rapid în negocierile cu Ucraina în ceea ce priveşte acordul de liber schimb, facilitarea regimului de vize şi problema acordului de asociere. Cu toate acestea, am dori, de asemenea, să se dezbată faptul că opoziţia a fost dezavantajată în alegerile regionale şi locale, că nu a putut să se opună şi, în plus, că există din ce în ce mai puţină separare a puterii executive de cea judecătorească.

Este important să ne exprimăm în mod clar atitudinea pozitivă faţă de Ucraina. Aceasta este o ţară europeană care trebuie să aibă o perspectivă europeană. Nu dorim ca aici să se instaureze un regim autoritar, care să facă imposibilă realizarea acestui obiectiv. Trebuie să adoptăm o rezoluţie înainte de summit, deoarece, în caz contrar, poate fi interpretată greşit, în sensul că Parlamentul European nu se opune unor astfel de poziţii negative. Am văzut că aproape toate organizaţiile de observare a alegerilor au stabilit că alegerile au fost problematice. Suntem practic ultimii care adoptăm o poziţie în această privinţă. Nu ar trebui să provocăm pierderea propriei noastre credibilităţi.

  Gunnar Hökmark (PPE). – Dle Preşedinte, aici este vorba, în cea mai mare parte, despre manifestarea Parlamentului înainte sau după: înainte de reuniunea la nivel înalt sau după. Este vorba despre încercarea de a ne exercita influenţa sau de a ne limita la a face un comentariu ulterior. Este corect să spunem că în Ucraina unele lucruri se dezvoltă în direcţia corectă, dar sunt multe lucruri care se mişcă în direcţia greşită şi, dacă vor continua, vor îndepărta Ucraina de cooperarea cu Europa.

Prin faptul că ne facem griji şi suntem preocupaţi, nu încercăm să ridicăm obstacole, încercăm să le eliminăm şi, din acest motiv, dorim ca rezoluţia să fie adoptată acum. Ştim că în societatea ucraineană şi în guvernul ucrainean există un mare interes faţă de ceea ce Parlamentul European are de spus în aceste probleme. Dacă vorbim deschis, vor asculta şi vor fi avertizaţi. Dacă nu vorbim deschis, vor observa şi acest lucru. De aceea suntem în favoarea unei rezoluţii în această perioadă de sesiune.

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Dle Preşedinte, sunt oarecum surprins, întrucât a existat un consens între toate părţile potrivit căruia o rezoluţie foarte atent elaborată va fi adoptată în timpul celei de-a doua sesiuni din noiembrie de la Strasbourg. Desigur, oricine are dreptul de a se răzgândi. Pur şi simplu consider, în primul rând, că ar fi înţelept să aşteptăm raportul observatorilor electorali, astfel încât, imediat ce a fost clar prezentat, să constituie baza declaraţiilor noastre. În al doilea rând, nu există nicio îndoială că, în opinia noastră, au fost probleme la aceste alegeri; în unele cazuri, probleme serioase. Nu suntem apărători ex officio, dar, doamnelor şi domnilor din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), vă rog să nu fiţi apărătorii ex officio ai opoziţiei. Dacă aţi fi la fel de critici cu opoziţia, cum suntem noi cu guvernul, atunci am putea să găsim un numitor comun.

Susţin faptul că noi observăm problemele din Ucraina în mod obiectiv, nu prin prisma partidelor politice. Recomand să luăm o decizie în luna noiembrie. Cu toate acestea, dacă o majoritate prezentă astăzi aici decide că putem vota astăzi, atunci aş solicita şi recomanda Grupului PPE să ni se alăture în încercarea de a găsi o cale comună critică cu privire la toate chestiunile critice, nu doar împotriva guvernului.

(Parlamentul a respins cererea)

(Ordinea lucrărilor a fost adoptată)

14. Viitorul summit UE-SUA şi Consiliul Economic Transatlantic - Acordul UE-SUA privind protecţia datelor (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună referitoare la:

- declaraţiile Consiliului şi Comisiei privind viitorul summit dintre UE-SUA şi reuniunea Consiliului Economic Transatlantic şi

- declaraţiile Consiliului şi Comisiei privind Acordul UE-SUA referitor la protecţia datelor.

  Stefaan De Clerck, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (NL) Dle Preşedinte, dnă Reding, dle comisar, stimaţi deputaţi, după cum ştiţi, dezbaterea privind cooperarea dintre Statele Unite şi UE este în curs de desfăşurare de ceva timp şi, în special, am primit o propunere a Comisiei la data de 28 mai 2010 prin care se solicită aprobarea deschiderii negocierilor referitoare la un acord între Uniunea Europeană şi Statele Unite asupra protecţiei datelor personale, un subiect care a fost discutat de câteva ori înainte, inclusiv în acest Parlament.

În acelaşi timp, Comisia a acţionat cu privire la activitatea Grupului de contact la nivel înalt UE-SUA privind protecţia şi schimbul de date, care în anul 2008 a întocmit un raport care a fost, de asemenea, pus la dispoziţia Parlamentului European. Protecţia datelor discutată în acel raport este, cu siguranţă, un subiect fundamental în ceea ce priveşte Europa. Este o libertate fundamentală consacrată în articolul 16 din tratat şi căreia Preşedinţia îi acordă o importanţă specială. Prin urmare, Preşedinţia susţine toate iniţiativele în scopul îmbunătăţirii protecţiei datelor în relaţiile transatlantice şi asigurarea unui nivel adecvat al unei astfel de protecţii.

Acest acord trebuie să ia în considerare principiile de protecţie a datelor, prevăzute în diverse documente: Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Directiva privind protecţia datelor din 1995 şi Decizia-cadru din 2008. Am spus că trebuie să realizăm un nivel adecvat de protecţie a datelor şi acest lucru trebuie să fie interpretat ca nefiind întotdeauna un nivel echivalent sau identic.

Trebuie să existe un nivel ridicat, adecvat al protecţiei drepturilor individului, dar modul în care aceste drepturi sunt garantate pot să difere de la o ţară la alta. Fiecare sistem are caracteristici specifice, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia datelor, şi acest lucru nu trebuie să reprezinte o problemă fundamentală. Însă, important este că putem garanta aplicabilitatea drepturilor civile conţinute în viitorul acord în favoarea tuturor celor interesaţi.

Cum vor garanta Statele Unite şi Uniunea Europeană faptul că aceste drepturi sunt aplicabile în termeni specifici? Fiecare parte va trebui să decidă pentru sine. Luăm în considerare faptul că, în acelaşi fel în care o directivă europeană poate fi transpusă diferit de diferite state membre, un acord internaţional poate fi, de asemenea, transpus în diferite moduri. Totuşi ce contează pentru toată lumea, în orice caz, este rezultatul final: a avea drepturi care sunt executorii în favoarea părţilor implicate pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic.

Întrucât Consiliul împărtăşeşte îngrijorarea Parlamentului în această privinţă, acesta va face o cerere, în decizia sa de autorizare a deschiderii negocierilor, pentru ca respectiva Comisie să prezinte un raport Consiliului în timpul acestor negocieri, cu accent, în special, pe întrebarea specifică despre cum va fi garantată executarea specială a drepturilor prevăzută în acord.

Acorduri sectoriale au fost deja încheiate în trecut, cu acorduri diferite privind protecţia specifică a datelor pentru fiecare sector; şi, în prezent, diferite dispoziţii ale acestor acorduri formează un fel de încurcătură inextricabilă care îngreunează efectiv sarcina ofiţerilor de poliţie responsabili cu aplicarea dispoziţiilor privind protecţia datelor. Negocierile referitoare la aceste acorduri specifice sunt sub o mare presiune a timpului. Acest lucru a fost adevărat în cazul acordurilor privind Registrul cu numele pasagerilor (PNR) şi al Programului de urmărire a finanţării teroriste (TFTP); cunoaşteţi dezbaterile. Astfel, în cazul viitorului acord privind protecţia cuprinzătoare a datelor, în care principiile de protecţie a datelor trebuie să fie consacrate, trebuie să încercăm să evităm necesitatea de a negocia în mod repetat noile acorduri sectoriale.

Pe de altă parte, de asemenea, trebuie să fie realist şi să înţeleagă că un singur acord cuprinzător cu Statele Unite în domeniul protecţiei datelor nu va putea niciodată să elimine toate problemele posibile viitoare. Trebuie să reţinem, prin urmare, că este totuşi posibilă încheierea de acorduri specifice suplimentare ulterior.

Astfel, va trebui să fie un acord-cadru, care stabileşte drepturile fundamentale, dar, în sine, nu formează o bază pentru transferul datelor. Datele trebuie transferate pe baza altor acorduri existente sau viitoare specifice.

În încheiere, prin urmare, dle Preşedinte, aş dori să subliniez faptul că Preşedinţia se străduieşte să aibă mandat de negociere pentru acest acord cuprinzător, desfăşurat concomitent cu cele trei mandate pentru acordurile PNR cu Australia, Canada şi Statele Unite, şi că ne-am dori foarte mult să dezbatem chestiunea la reuniunea Consiliului din 2 şi 3 decembrie. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle Preşedinte, baroneasa Ashton nu poate fi cu noi astăzi, aşadar eu voi aborda atât summitul dintre UE şi SUA, cât şi Consiliul Economic Transatlantic – numit adesea CET. După cum ştiţi, summitul va avea loc la Lisabona la data de 20 noiembrie; acesta trebuie să demonstreze valoarea adăugată a parteneriatului dintre UE-SUA şi relevanţa sa permanentă în secolul al 21-lea.

Permiteţi-mi să profit de această ocazie pentru a saluta contribuţia activă a Parlamentului European la relaţiile dintre UE şi SUA şi să îi informez pe deputaţi despre obiectivele noastre pentru summit. UE şi SUA suferă încă de pe urma crizei economice. În consecinţă, economia şi locurile de muncă vor fi în centrul dezbaterilor de la summit.

Vom începe prin a trece în revistă rezultatele relevante ale summitului G20 şi vom dezbate contribuţiile noastre respective la recuperarea globală durabilă şi echilibrată. De asemenea, dorim ca summitul să accentueze necesitatea de a încheia un acord ambiţios, cuprinzător şi echilibrat în cadrul OMC referitor la Agenda de dezvoltare de la Doha. Vom declara intenţia noastră comună de a rezista protecţionismului atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Ne vom concentra pe amplificarea avantajelor economice ale economiei transatlantice. În privinţa Consiliului Economic Transatlantic, apreciez foarte mult ideile dvs. exprimate în rezoluţie.

Aş dori să menţionez, în special, trei elemente: importanţa consolidării componentelor strategice ale Consiliului Economic Transatlantic; necesitatea CET de a susţine şi favoriza cooperarea cu privire la toate aspectele care afectează mediul de reglementare pentru sectoarele industriale şi consumatorii din UE şi SUA; şi rolul crucial al legislatorilor în a deveni apărători şi actori în convergenţa eforturilor noastre.

Permiteţi-mi să vă expun unele dintre opiniile mele despre relaţiile UE-SUA şi de ce consider că CET este important. UE şi SUA sunt cele mai integrate economii ale lumii; fiecare parte reprezintă cel mai mare partener comercial şi de investiţii al celeilalte; împărtăşim valori şi responsabilităţi comune în abordarea provocărilor globale în diverse chestiuni, cum ar fi inovarea sau provocările din domeniul mediului, securitatea energetică sau accesul la materiile prime. Chiar dacă abordările noastre respective la chestiunile economice şi de reglementare rămân diferite, siguranţa consumatorului şi protecţia datelor ilustrează acest lucru.

Ceea ce mă linişteşte este abilitatea noastră dovedită de a coopera în vremuri de restrişte. Ne-am unit eforturile într-un mod foarte eficient în combaterea crizei economice şi financiare; legământul nostru comun faţă de G20 şi OMC ne-a ajutat să ne apărăm de mişcările protecţioniste. Doi ani de acum înainte, UE şi SUA se îndreaptă către următoarea etapă: determinarea unei creşteri economice şi crearea de locuri de muncă inteligente şi durabile, în faţa unor provocări serioase şi a unei intensificări a concurenţei din partea economiilor emergente.

Întrebarea este: cum poate cooperarea consolidată cu SUA să ne ajute să realizăm acest obiectiv? În opinia mea, atât UE, cât şi SUA trebuie să regândească şi probabil să redefinească parteneriatul transatlantic pentru a se adapta la noua situaţie. Trebuie să ne întrebăm astăzi cum ar trebui să arate piaţa transatlantică în anul 2020. Vor fi UE şi SUA lideri în tehnologiile inovatoare care au capacitatea de a transforma societatea, cum ar fi maşinile electrice şi reţelele inteligente? Vor reuşi ele să promoveze împreună reţelele de servicii TIC deschise şi reglementarea transparentă? IMM-urile noastre vor prospera şi accesa noi pieţe prin protejarea drepturilor lor de proprietate intelectuală? Vor beneficia consumatorii de schimburile de informaţii dintre SUA şi UE cu privire la produsele periculoase? Cum vom aborda ameninţările la adresa securităţii şi terorismul? Prin activism unilateral sau bazându-ne pe soluţii mai eficiente şi stabilite de comun acord pentru a favoriza comerţul sigur? Cum putem aborda provocările economice reprezentate de economiile emergente în domenii care includ drepturile de proprietate intelectuală, accesul la materiile prime sau subvenţionarea industriilor interne? Relansarea CET este o încercare de a dezvolta această relaţie strategică.

Împreună cu omologul meu, co-preşedintele american al CET, Michael Froman, am convenit să stabilim noi direcţii. Avem în vedere faptul că CET este principala platformă politică în cadrul căreia putem discuta asupra unor aspecte de ordin economic, strategic – inclusiv chestiuni referitoare la ţări terţe – şi de reglementare. În consultările acordate Comisiei şi administraţiei SUA, legislatorii, întreprinderile şi consumatorii au furnizat şi trebuie să continue să furnizeze informaţii cruciale şi să vină cu soluţii transatlantice posibile la problemele existente şi la cele probabile.

Următoarea reuniune CET va avea loc la data de 17 decembrie, la Washington. Aceasta trebuie să se axeze pe trei teme principale: inovarea şi tehnologiile emergente; construirea pieţei transatlantice şi construirea strategiilor pentru ecologizarea economiilor noastre.

În privinţa politicii energetice: Consiliul privind energia UE-SUA se va reuni în ajunul summitului; lucrările acestuia se vor concentra în continuare pe formularea unor răspunsuri comune în privinţa securităţii energetice. Intenţia noastră este ca summitul să solicite Consiliului privind energia să intensifice cooperarea dintre UE şi SUA în ceea ce priveşte dezvoltarea şi aplicarea tehnologiilor ecologice şi să promoveze schimburile dintre cercetătorii noştri pentru a le permite să participe liber şi reciproc la programele de cercetare energetică. Această activitate susţine atât eforturile noastre în privinţa schimbărilor climatice, cât şi crearea de noi locuri de muncă.

Suntem conştienţi de profunda îngrijorare în rândul cetăţenilor noştri în legătură cu impactul schimbărilor climatice la nivel planetar. În cadrul summitului, vom presa SUA cu privire la necesitatea ca la Conferinţa de la Cancún să asigure un pas important către un cadru global cuprinzător pentru abordarea schimbărilor climatice.

În ceea ce priveşte dezvoltarea: UE şi SUA sunt principalii donatori de ajutoare ai lumii. Pe lângă demersurile pentru punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare ale mileniului legate de siguranţa alimentară şi pentru ajutorarea celor mai sărace ţări să se adapteze la schimbările climatice, trebuie să colaborăm strâns la coordonarea eforturilor noastre în ţările beneficiare, astfel încât să maximizăm eficienţa şi impactul ajutorului nostru şi să evităm suprapunerea eforturilor.

Referitor la securitate: recunoaşterea faptului că drepturile fundamentale şi securitatea cetăţenilor sunt complementare şi se susţin reciproc; trebuie să asigurăm un bun echilibru real între aceste două elemente în toate eforturile noastre. Ştiu că Viviane Reding va dezbate cu dvs. astăzi această chestiune importantă, inclusiv acordul în privinţa registrelor cu numele pasagerilor. UE şi SUA trebuie, de asemenea, să coopereze într-un mod mai cuprinzător pentru a elimina noile ameninţări la adresa reţelelor globale, cum ar fi efectele informatice şi criminalitatea informatică.

În cele din urmă, în arena politicii externe, vom accentua strategiile noastre comune şi vom maximiza impactul nostru. Trebuie să sprijinim procesul de pace din Orientul Mijlociu, în scopul realizării unui cadru pentru acordul dintre Israel şi Autoritatea palestiniană în decurs de un an. În privinţa Iranului, UE a furnizat sancţiuni mai dure, în acelaşi timp, fiind puternic angajată în încercarea stabilirii unui acord cu Iranul.

Prin urmare, în linii mari, summitul va acoperi o varietate de chestiuni care se află la baza relaţiei transatlantice. Aştept cu nerăbdare dezbaterile care vor urma.

PREZIDEAZĂ: ALEJO VIDAL-QUADRAS
Vicepreşedinte

  Viviane Reding, vicepreşedintă a Comisiei. – Dle preşedinte, la 26 mai, Comisia a recomandat Consiliului să autorizeze negocierile în vederea unui acord UE-SUA privind protecţia datelor cu caracter personal şi a prezentat un proiect de orientări ale negocierii. Această recomandare privind mandatul de negociere este dezbătută la momentul actual în cadrul Consiliului. Ştiu că Parlamentul European îmi împărtăşeşte punctul de vedere: aceasta reprezintă o oportunitate unică, o oportunitate în vederea atingerii unui nivel înalt de protecţie a datelor cu caracter personal, şi, în acelaşi timp, de a imprima un nou dinamism parteneriatului nostru transatlantic.

Schimbul de informaţii pertinente reprezintă un element esenţial în vederea unei cooperări eficiente în lupta împotriva infracţionalităţii, nu numai în cadrul UE, ci şi în SUA. Parteneriatul UE-SUA privind securitatea este foarte important: este indispensabil şi, de aceea, trebuie să îl punem în aplicare.

În trecut, protecţia datelor cu caracter personal a constituit un aspect recurent. De fiecare dată când s-a dezbătut chestiunea privind schimbul de informaţii cu statele transatlantice în scopul aplicării legii, s-a pus problema protecţiei datelor personale. Considerăm că un acord poate facilita negocierile în vederea unor viitoare acorduri specifice privind schimbul de informaţii cu caracter personal. Un astfel de acord ne va oferi, de asemenea, ocazia de a adopta poziţii comune şi de a găsi soluţii satisfăcătoare pentru cooperarea viitoare.

Aş dori să mă exprim foarte clar în această privinţă. Avem nevoie de un acord general care să asigure un cadru coerent şi obligatoriu din punct de vedere juridic în vederea protejării datelor cu caracter personal şi în vederea aplicării drepturilor cetăţenilor. De asemenea, ştim că la momentul actual există multe acorduri specifice privind schimbul de date între SUA şi statele membre, şi între SUA şi UE. Fiecare dintre acestea prevede propriile norme ad hoc de protecţie a datelor. Toate acestea formează un mozaic de diferite măsuri de protecţie şi prevederi în vederea procesării datelor cu caracter personal. Prin urmare, soluţia la care am ajuns nu este deloc mulţumitoare şi nu se justifică, având în vedere faptul că vorbim despre un drept fundamental – iar dreptul la protecţia datelor cu caracter personal este un drept fundamental.

Cu sprijinul dvs., sunt hotărâtă să punem capăt acestei abordări fragmentare şi să negociem un acord cadru care:

(i) asigură un set coerent şi armonizat de standarde privind protecţia datelor cu caracter personal şi care include principii precum principiul proporţionalităţii, principiul reducerii cantităţii de date colectate, principiul perioadelor minime de reţinere a datelor şi principiul limitării scopului;

(ii) se aplică tuturor acordurilor existente şi celor viitoare referitoare la schimbul de informaţii în scopul aplicării legii;

(iii) cuprinde toate standardele necesare privind protecţia datelor cu caracter personal în conformitate cu acquis-ul Uniunii privind protecţia datelor cu caracter personal şi care prevede drepturi aplicabile cetăţenilor, căi de atac judiciare şi administrative sau o clauză privind principiul nediscriminării;

(iv) garantează aplicarea eficientă a standardelor privind protecţia datelor cu caracter personal şi controlul acestora de către autorităţi publice independente.

Cred că atât cetăţenii, cât şi întreprinderile aşteaptă un set unic de standarde privind protecţia datelor cu caracter personal, obligatoriu din punct de vedere juridic, care să fie apoi aplicat uniform atât în cadrul întregii Uniuni Europene, cât şi cu privire la cooperarea transatlantică în scopul aplicării legii. De asemenea, consider că trebuie să dăm dovadă de ambiţie.

Sunt hotărâtă să îmi duc la îndeplinire obiectivele şi sunt încrezătoare că pot conta pe sprijinul Parlamentului European în vederea încheierii unui acord optim cu SUA, un acord care va garanta tuturor cetăţenilor un nivel înalt de protecţie a datelor cu caracter personal şi care ne va permite să realizăm cooperarea importantă şi necesară cu Statele Unite pentru a preveni terorismul şi crima organizată.

  Elmar Brok, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle preşedinte, dle De Clerck, dnă Reding, dle De Gucht, doamnelor şi domnilor, Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) sprijină propunerea comună de rezoluţie şi le mulţumeşte celor care au luat cuvântul în cadrul acestei dezbateri.

Trebuie să înţelegem – înainte de summitul UE-SUA şi acum, în timpul summitului G20 – că, în cazul mai multor chestiuni – nu numai economice, ci şi referitoare la pace şi la protecţia mediului – numai un răspuns comun din partea Europei are şansa de a fi pus în aplicare la nivel mondial. Din acest motiv, am dori o cooperare mai strânsă în acest sens şi, asemeni Parlamentului European, depunem, de asemenea, eforturi în vederea realizării acestei cooperări cu noile majorităţi din cadrul Congresului american, care joacă un rol fundamental în acest context. Dl De Gucht realizează acest lucru în cazul Consiliului Economic Transatlantic (CET), dna Reding în cazul protecţiei datelor cu caracter personal, iar noi am observat, de asemenea, în cazul acordului SWIFT, că parlamentele joacă un rol important în realizarea acestei cooperări. Împreună, europenii şi americanii – care încă sunt responsabili pentru 60 % din produsul intern brut mondial – au o şansă de a stabili astfel de standarde şi de a oferi un răspuns pozitiv provocărilor privind terorismul, chestiunilor referitoare la Iran şi la Orientul Mijlociu, schimbărilor climatice şi în cazul multor altor aspecte. Trebuie să depunem eforturile necesare în acest sens.

Prin urmare, sper că putem avansa cu privire la aceste chestiuni politice de ordin general şi că vom înregistra progrese în cadrul CET, care a fost relansat datorită eforturilor depuse de dl De Gucht. Sper că obiectivul iniţial va putea fi realizat, astfel încât să putem înlătura barierele comerciale pentru a obţine o piaţă transatlantică, fapt care ar putea genera o creştere economică mare în cadrul UE, evitând, în acelaşi timp, costurile inutile – şi, de asemenea, dnă Reding, înregistrând progrese cu privire la drepturile fundamentale, la protecţia datelor cu caracter personal şi la alte probleme similare. Este necesar să garantăm protecţia datelor, însă, dintr-o serie de motive, trebuie, de asemenea, să efectuăm un schimb de date. Prin urmare, este foarte bine că încercăm să ajungem la un acord în privinţa unor standarde comune în acest domeniu, în ciuda abordărilor noastre juridice diferite.

Dacă îmi permiteţi să mai fac o ultimă observaţie, în cazul de faţă legat de chestiuni referitoare la pieţele financiare, trebuie, bineînţeles, menţionat faptul că, deşi s-au adoptat legi pentru a garanta că evenimentele înregistrate în urmă cu doi ani nu se vor mai repeta, Rezerva Federală a SUA a decis la momentul de faţă, de exemplu, să plaseze pe piaţă 600 de milioane de dolari fără consultare prealabilă, această situaţie cauzând, bineînţeles, temeri privind inflaţia şi alte aspecte şi anumite dereglări în cadrul economiei mondiale. În situaţia în care ratele de schimb nu se evoluează corect unele în raport cu celelalte, acest lucru nu ne va fi de ajutor.

  Hannes Swoboda, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle preşedinte, doresc să le mulţumesc şi eu călduros Consiliului şi Comisiei pentru observaţiile preliminare ale acestora. Îndeosebi, doresc să mă axez pe afirmaţiile dlui De Gucht, deoarece trebuie constatat faptul că SUA s-a schimbat de la data de 2 noiembrie. Cooperarea cu SUA nu a fost perfectă nici înainte, însă trebuie să avem în vedere faptul că de acum încolo va fi mai dificil.

Aţi menţionat protecţionismul, dle De Gucht. Consider că trebuie să acţionăm solidar în vederea eliminării protecţionismului. Acesta poate oferi o soluţie într-un domeniu sau altul pe termen scurt, însă, în general, nu constituie o soluţie deoarece conduce la protecţionism concurenţial, ceea ce, cu siguranţă, nu este în interesul nostru. Aţi făcut referire la probleme din domeniul energiei. Astăzi, Comisia a publicat o Carte verde privind energia – „Energia 2020”. În ciuda faptului că aş critica anumite aspecte din această Carte verde, raţionamentul care stă la baza acesteia este corect. Totuşi, nu îmi pot imagina că SUA vor publica o carte similară care va conţine orientări similare. Acest domeniu va fi foarte dificil, şi cu atât mai dificil începând cu 2 noiembrie. De asemenea, aţi menţionat automobilele electrice şi chestiunea legată de dezvoltarea unor reţele inteligente împreună cu SUA, iar acestea sunt, într-adevăr, lucruri pe care ar trebui să le întreprindem. În acelaşi timp, totuşi, trebuie să informăm SUA că mai avem şi alţi parteneri. Putem, de asemenea, să încercăm ceva similar cu China, cu Brazilia sau cu alte ţări. Trebuie să le dăm americanilor impresia că nu depindem neapărat de ei. Am prefera să facem aceste lucruri împreună cu SUA, însă ele nu reprezintă singurul nostru partener – în special cu privire la schimbările climatice. Să nu uităm comportamentul SUA şi incapacitatea preşedintelui Obama de a acţiona din cauza faptului că legislaţia nu a fost încă adoptată. La momentul de faţă, având în vedere majorităţile actuale din cadrul Congresului, legea nici măcar nu a fost propusă – prin urmare, trebuie să presupunem că situaţia se va îngreuna dacă nu reuşim să progresăm în unele din aceste chestiuni cu ţări precum China, India sau Brazilia. Trebuie să recunoaştem în mod clar acest lucru.

Voi răspunde comentariilor dlui Brok, menţionând că, iniţial, a existat o diferenţă majoră, dar că, acum, această diferenţă s-a diminuat. Din punctul nostru de vedere, de asemenea, este absolut corect şi esenţial ca SUA să îşi reechilibreze bugetul. Nu am nimic împotriva acestui lucru; din contră, este bine dacă SUA încearcă să creeze noi locuri de muncă – este bine atât pentru SUA, cât şi pentru noi. Totuşi, acest lucru trebuie să se realizeze într-un mod coordonat. Prin urmare, americanii trebuie să se obişnuiască să accepte o cooperare globală mai mare şi în acest domeniu, în special o cooperare cu Europa.

  Sarah Ludford, în numele Grupului ALDE. – Dle preşedinte, relaţia transatlantică reprezintă cea mai importantă relaţie a Europei. Nu numai că încă reprezentăm jumătate din economia mondială, dar democraţiile noastre reprezintă, de asemenea, factorii determinanţi în menţinerea drepturilor omului şi a statului de drept. Totuşi, câteodată se pare că fie nu ne mai acordăm reciproc importanţa cuvenită, fie permitem disputelor noastre trecătoare să eclipseze interesele noastre comune primordiale.

Acesta este motivul pentru care în rezoluţia noastră comună insistăm asupra importanţei unui parteneriat strategic, a unui parteneriat care pune accent pe coordonare şi cooperare în reacţia la provocările globale şi la problemele regionale şi în cadrul căruia legiuitorii joacă un rol de seamă. Acest parteneriat strategic trebuie să se bazeze pe libertate economică şi politică.

Sunt încântat de faptul că deputaţii în Parlamentul European reiau stăruinţa noastră asupra obiectivului de realizare a unei pieţe transatlantice libere până în 2015. Prin urmare, trebuie să ne intensificăm ambiţiile de eliminare a barierelor comerciale şi în materie de reglementare. O mare – şi tot mai mare – parte din cadrul relaţiei transatlantice vizează justiţia, aplicarea legii şi drepturile omului. În trecut, aceasta era un element ad hoc, însă, în prezent, reprezintă unul dintre elementele fundamentale. Cu cât ne bazăm mai mult parteneriatul pe respect reciproc faţă de valorile noastre comune, cu atât mai ferm putem acţiona în vederea răspândirii acestor valori în lumea întreagă.

În acest context, noua justificare a fostului preşedinte George Bush privind tortura cu apă – care este, fără îndoială, tortură – reprezintă esenţa a tot ceea ce nu a mers bine în cei opt ani dezastruoşi ai mandatului său de preşedinte, îngrădind libertatea şi diminuând securitatea Occidentului. Dovezile apărute, şi foarte răspândite, privind maltratarea clară a deţinuţilor irakieni de către trupele Regatului Unit sau ale SUA trebuie examinate la cel mai înalt nivel, atât în cadrul viitorului summit, cât şi în anchete independente.

Am fost încântat să o aud pe dna vicepreşedintă Reding vorbind despre acordul referitor la protecţia datelor cu caracter personal. Obţinerea acestui acord-cadru este vitală, deoarece, în momentul de faţă, ne luptăm pentru fiecare dintre aceste acorduri privind schimbul de date. Dacă am putea avea un aranjament, un cadru în care cererile privind schimbul de date cu caracter personal să poată fi examinate, acesta ar fi foarte valoros, deoarece atenţia şi disputele noastre s-au concentrat în mare parte pe acest subiect. Este un premiu important şi, prin urmare, merită eforturi pe măsură.

  Reinhard Bütikofer, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, alegerile din 2 noiembrie reprezintă un moment crucial în istoria recentă a SUA şi avem impresia că ţara şi-a luat un răgaz pentru a-şi trage răsuflarea. Într-o astfel de situaţie, este cu atât mai important să le dăm de înţeles că se pot baza pe cooperarea noastră şi să stabilim priorităţi clare privind eforturile noastre comune viitoare.

Îi sunt recunoscător dlui De Gucht pentru faptul că la începutul discursului său a adus în discuţie subiectul privind Consiliul Economic Transatlantic (CET) şi pentru aspectele pe care le-a precizat cu privire la această chestiune. Trebuie să dăm CET o nouă vigoare. Până acum, CET nu a realizat foarte multe, însă încă putem spera. De asemenea, dle comisar, sunt de acord cu cele două aspecte menţionate de dvs. şi le sprijin. atât cooperarea bilaterală – în vederea standardizării şi reglementării tehnologiilor cu emisii reduse de carbon, de exemplu – cât şi, dincolo de acest fapt, componenta strategică. Sperăm ca acesta să fie un pas înainte.

Este păcat că la summitul de o oră şi jumătate din Portugalia nu va fi dezbătută şi politica privind schimbările climatice. Cu toate acestea, este important ca reprezentanţii noştri, dl preşedinte Barroso şi dl preşedinte Van Rompuy, să clarifice acolo faptul că Europa nu va îngădui ca acest lucru să o ţină pe loc ori să o tragă în jos. Concentrarea asupra politicii de dezvoltare reprezintă un lucru pozitiv, iar din perspectivă europeană, ar fi, de asemenea, optim să nu urmărim o simplă cooperare, ci o cooperare calificată, insistând asupra Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului şi asupra politicii privind schimbările climatice.

În cele din urmă, având în vedere faptul că Preşedinţia nu mai este atât de consolidată şi că există tendinţe izolaţioniste noi în cadrul SUA, va fi important ca Europa să ia iniţiativa, în mod independent, pe plan internaţional, mai precis în Orientul Mijlociu în ceea ce priveşte Siria, Libanul sau palestinienii. Trebuie să le comunicăm americanilor foarte clar că suntem pregătiţi să adoptăm aceste măsuri şi că dorim să ne asumăm această responsabilitate.

  Timothy Kirkhope, în numele Grupului ECR. – Dle preşedinte, nicio relaţie bilaterală nu este mai importantă pentru noi decât cea cu Statele Unite. Suntem în faţa unui secol al incertitudinilor, caracterizat de o redistribuire fundamentală a echilibrului puterilor economice la nivel mondial, cu un transfer de la democraţiile liberale ale Europei şi Americii de Nord către state care încă nu sunt guvernate de aceleaşi angajamente faţă de statul de drept, democraţie şi respectarea drepturilor omului.

Cât timp îmi voi exercita funcţia în cadrul acestui Parlament, voi lupta, bineînţeles, pentru unitate între democraţiile nord-atlantice în cadrul promovării unei viziuni viitoare comune. De exemplu, în cadrul eforturilor pentru îndeplinirea obiectivelor noastre comune privind securitatea, ar trebui să urmărim cooperarea maximă pentru a evita dificultăţi inutile.

Prin urmare, apreciez eforturile depuse în vederea realizării cadrului privind protecţia datelor cu caracter personal şi a acordurilor privind registrele cu numele pasagerilor, însă consider că trebuie să fim foarte atenţi cu privire la posibilele consecinţe grave ale noii legislaţii care se aplică retroactiv în cazul hotărârilor juridice existente, atât aici, cât şi în Statele Unite ale Americii.

De asemenea, trebuie să recunoaştem că UE nu deţine competenţele juridice necesare pentru a interveni în cadrul negocierilor proprii ale guvernelor naţionale cu părţi terţe. Sper că vom putea găsi o soluţie practică şi acceptabilă atât cu privire la această chestiune cât şi cu privire la multe alte chestiuni care reprezintă preocupări comune.

  Takis Hadjigeorgiou, în numele Grupului GUE/NGL. – (EL) Dle preşedinte, considerăm că această cooperare nu ar trebui să excludă independenţa. Considerăm că Uniunea Europeană ar trebui să înveţe ce este respectul de sine. Considerăm că o cooperare optimă presupune respect faţă de independenţa celeilalte părţi implicate. Considerăm că dialogul şi relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ar trebui să se desfăşoare în spiritul înţelegerii şi independenţei reciproce.

Prin urmare, dintre toate chestiunile foarte serioase asupra cărora am vrut să mă opresc, aş dori să subliniez următoarele probleme care sunt în primul rând responsabilitatea noastră: nevoia de a exercita presiuni reale asupra Israelului în vederea soluţionării problemei din Palestina şi asupra Turciei în vederea soluţionării problemei din Cipru, nevoia urgentă de abolire a pedepsei cu moartea în Statele Unite, faptul că preşedintele Obama şi-a încălcat promisiunea privind închiderea bazei de la Guantánamo, nevoia de a apăra – şi am utilizat intenţionat acest termen – datele cu caracter personal şi, în cele din urmă, problema majoră a schimbărilor climatice. Trebuie să convingem Statele Unite să îşi asume responsabilităţile reale pe care le are.

  Fiorello Provera, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc să fac referire la un fragment din cadrul discursului dlui comisar De Gucht privind cooperarea internaţională pentru dezvoltare. Suntem conştienţi de importanţa aceste cooperări în vederea realizării Obiectivelor mileniului. Reducerea inegalităţilor dintre ţările bogate şi cele sărace nu numai că răspunde unei obligaţii morale, ci contribuie, de asemenea, la soluţionarea cauzelor care stau la baza conflictelor şi disputelor internaţionale, precum şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii în cadrul unor regiuni extinse din lume.

Recomandarea făcută în cadrul propunerii de rezoluţie privind alocarea până în 2015 a 0,7 % din PIB-ul ţărilor industrializate în acest scop poate fi, prin urmare, sprijinită, însă este nevoie de adoptarea unor măsuri suplimentare pentru ca acest sprijin să se concretizeze. În vederea evitării suprapunerii intervenţiilor în diferitele regiuni geografice, este nevoie de coordonare între Europa şi Statele Unite în cadrul politicii în domeniul ajutoarelor. Cele mai bune practici de punere în aplicare a planurilor trebuie să fie mai bine definite şi trebuie să respecte nevoile beneficiarilor, nu pe cele ale donatorilor. În ţările care beneficiază de politica în domeniul ajutoarelor o bună guvernanţă este esenţială în vederea sporirii eficienţei intervenţiilor şi a evitării risipirii unor resurse preţioase din cauza corupţiei, a nepriceperii şi a lipsei de responsabilitate.

Ultimul aspect pe care doresc să îl subliniez este coerenţa dintre politica privind cooperarea pentru dezvoltare şi politica comercială. De exemplu, în domeniul agriculturii şi al pescuitului, nu are niciun sens ca, pe de o parte, să se finanţeze planuri de dezvoltare economică şi, pe de cealaltă parte, să nu se permită importul de produse din ţările în curs de dezvoltare. Acordul de la Doha va constitui un pas semnificativ înainte în cadrul acestui sector important.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle preşedinte, următoarele luni vor dezvălui efectele diminuării puterii preşedintelui Obama în propria ţară, pe baza rezultatelor relativ slabe înregistrate de partidul său în cadrul recentelor alegeri pentru Congres. Mă gândesc, de exemplu, dacă tendinţele protecţioniste vor spori şi dacă vor influenţa politica economică şi comercială sau dacă preşedintele Obama îşi va concentra atenţia mai mult către domenii ale politicii externe, precum conflictul din Iran, cel din Orientul Mijlociu sau cel din Afganistan. Vom vedea.

Pentru Europa – şi pentru UE în special – acest fapt prezintă un interes limitat, deoarece UE trebuie să fie capabilă să-şi definească propriile priorităţi şi obiective, precum şi propriile interese. Acest lucru este valabil în special în cadrul politicii mondiale, unde prezenţa Uniunii Europene este mai degrabă obscură. Este suficient să gândim la conflictul din Orientul Mijlociu, în cazul căruia nu deţinem nici măcar un loc la masa negocierilor. După cum se ştie, avem tendinţa de a rămâne în umbra Statelor Unite în toate problemele importante – indiferent că este vorba despre Iran, Afganistan sau conflictul din Orientul Mijlociu – şi nu avem o viziune proprie. Mai mult, în domeniile în care ar fi necesară o cooperare mai mare cu SUA – precum cea a soluţionării problemei Ciprului, unde SUA şi-ar putea influenţa aliatul, Turcia – nu se întâmplă mai nimic. Deşi preşedintele Obama pare mai interesat de Pacific decât de Atlantic, din punctul nostru de vedere, noi trebuie să ne axăm mai mult pe Europa de Est şi pe Orientul Mijlociu.

Fără îndoială, în cadrul Consiliului Economic Transatlantic sunt, de asemenea, necesare o cooperare sau o coordonare sporite cu SUA. Nu există nicio îndoială cu privire la faptul că Occidentul – cu alte cuvinte, Europa şi SUA – trebuie să îşi menţină poziţia de lider mondial în domeniile cercetării, inovării şi dezvoltării. În cele din urmă, nu trebuie să uităm că protecţia îmbunătăţită a datelor, precum şi menţinerea şi susţinerea drepturilor cetăţenilor trebuie, de asemenea, să joace un rol important în cadrul summitului.

  Ioannis Kasoulides (PPE). – Dle preşedinte, centrul de gravitate al lumii se schimbă în mod constant de la Vest la Est, odată cu apariţia unor noi puteri la nivel mondial, precum China sau India. În acest context, în timp ce UE rămâne prima putere comercială a lumii, iar SUA continuă să fie primul partener comercial al UE, cooperarea noastră reprezintă mai mult decât atât: reprezintă un element central al sistemului internaţional deoarece se bazează pe valori comune, conexiuni istorice şi interese strategice, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna în cazul altor parteneri strategici.

Dintr-o alianţă încheiată din necesitate în timpul Războiului Rece, parteneriatul transatlantic a devenit o alianţă dorită. Apariţia unei lumi multipolare impune o nouă definire a modalităţilor de cooperare între cele două părţi cu privire la toate problemele bilaterale şi globale existente.

Reiterăm concluziile Consiliului UE din septembrie anul trecut, solicitând un nou impuls în cadrul relaţiilor transatlantice şi o nouă analiză a modalităţilor de creare a unui parteneriat adevărat bazat pe forţele şi pe caracteristicile noastre specifice. Parteneriatul transatlantic trebuie să se axeze pe maximizarea potenţialelor beneficii ale relaţiei noastre economice, consolidând Consiliul Economic Transatlantic. Acţiuni unilaterale, precum reducerea cantitativă de către Rezervele Federale, sunt la fel de îngrijorătoare precum deprecierea monedei renminbi.

  Stavros Lambrinidis (S&D). – (EL) Dle preşedinte, interesul debordant manifestat dintr-o dată de Statele Unite faţă de Parlamentului European imediat după respingerea Acordului Swift iniţial s-a diminuat acum într-o oarecare măsură. Totuşi, asta nu înseamnă că, în ceea ce ne priveşte, vom reveni la situaţia de dinainte. Din contră. Înainte, Parlamentului European nu se bucura de o competenţă sporită în domeniile economiei, al energiei, al anti-terorismului şi al drepturilor fundamentale. Sentimentul de astăzi al Statelor Unite legat de importanţa Parlamentului European – lucru pentru care trebuie să îl felicităm pe dl Kennard, ambasadorul Statelor Unite la Bruxelles – nu este un lucru obişnuit. Faptul că vom avea ocazia de a purta negocieri esenţiale şi hotărâtoare asupra unor probleme precum cele amintite de dna Reding, cu privire la care Parlamentul European sprijină Comisia, după cum aţi solicitat, dnă comisar, nu este un lucru obişnuit. Nu este obişnuit nici faptul că Parlamentul European a deschis un Birou de legătură pe lângă Congresul Statelor Unite ale Americii.

Probabil că este un lucru bun faptul că s-a mai redus intensitatea agitaţiei iniţiale, deoarece, cu o minte limpede şi utilizând noile structuri înfiinţate, putem dezvolta o relaţie cu adevărat puternică şi pe termen lung între Parlamentul European şi Congres.

  Alexander Alvaro (ALDE). – (DE) Dle preşedinte, dle De Clerk, dle De Gucht, dnă Reding, am auzit destule despre importanţa relaţiilor transatlantice; Nu cred că cineva de aici pune la îndoială acest lucru. SUA constituie unul dintre cei mai importanţi parteneri comerciali pe care îi avem şi unul dintre principalii noştri aliaţi, iar eu, ca cetăţean german, sunt pe deplin conştient de faptul că ceea ce SUA a făcut pentru noi reprezintă un lucru pentru care noi nu ne vom putea revanşa niciodată. Cu toate acestea, trebuie, de asemenea, menţionat faptul că nu vom putea negocia niciodată ca de la egal la egal, dacă ne plecăm în mod constant în faţa lor.

Dacă noi, Uniunea Europeană, dorim să avem o relaţie decentă de respect cu SUA, este momentul să demonstrăm că avem coloană vertebrală în ceea ce priveşte poziţiile noastre. Dnă Reding, aţi demonstrat din nou că, în vederea atingerii acestor obiective, sunteţi femeia potrivită care ocupă funcţia potrivită. Aţi menţionat principiile fundamentale ale legislaţiei europene privind protecţia datelor cu caracter personal şi consider că, în cazul unui acord privind protecţia datelor încheiat între UE şi SUA, nu putem face concesii în privinţa acestor principii. Nu ne putem angrena într-o cursă contra cronometru când încheiem un acord care, în primul rând, vizează protecţia cetăţenilor noştri. O astfel de protecţie – protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private – este prevăzută într-o multitudine de moduri în cadrul a diferite articole din Carta drepturilor fundamentale, din Convenţia europeană a drepturilor omului şi din Tratatul de la Lisabona. Scopul unui acord între UE şi SUA privind protecţia datelor trebuie să fie acesta: consolidarea, şi nu slăbirea, măsurilor pe care le-am adoptat şi pe care le-am pus în aplicare în cadrul Uniunii Europene. Mă refer aici la drepturile pe care le-aţi menţionat cu privire la accesul la date, la ştergerea datelor şi la modificarea acestora; la limitarea scopului, la proporţionalitate, la principiul refuzului de date şi al reducerii cantităţii de date colectate.

În acelaşi timp, la negocierea unui astfel de acord, trebuie, bineînţeles, să ne asigurăm că acest lucru nu se petrece într-un vid. Acest fapt va avea repercusiuni asupra Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date care va fi revizuită în curând, asupra Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi asupra transmiterii registrelor cu numele pasagerilor, fapt care a fost negociat de dna in ’t Veld. Toate aceste aspecte trebuie privite în context. Dnă Reding, consider că, în momentul negocierii mandatului dvs. în cadrul Consiliului la 2 şi 3 decembrie, se poate presupune că acest Parlament vă va sprijini. Vă urez mult succes. Puteţi conta pe sprijinul nostru.

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreşedinte

  Jan Philipp Albrecht (Verts/ALE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, acordul prevăzut este în conformitate cu dorinţa de demult a acestei respectabile Camere de a crea, în cele din urmă, standarde minime obligatorii şi drepturi legale în ceea ce priveşte protecţia datelor cu SUA. Intenţia este de a elimina lacunele în materie de protecţie juridică şi de a atinge un standard mai ridicat de protecţie a datelor pentru cetăţenii Uniunii Europene. Strânsa cooperare cu partenerii noştri din SUA este necesară şi potrivită. Totuşi, acesta nu trebuie să ducă la compromiterea drepturilor cetăţenilor europeni garantate constituţional.

Mandatul de negociere propus de Comisie pentru un astfel de acord este bun şi ne conduce în direcţia bună. În calitate de raportor pentru Parlamentul European, este o plăcere pentru mine să profit de această ocazie pentru a asigura Comisia că proiectul de faţă se bucură de sprijinul larg al tuturor grupurilor din Parlament. Din punctul nostru de vedere, acum este imperios necesar ca şi Consiliul să accepte această propunere, astfel încât negocierile să poată începe cât mai curând posibil.

Nu am nicio îndoială că nu va fi uşor să îl convingem pe partenerul nostru de peste Atlantic cu privire la preocupările noastre în detaliu. Sunt convins însă că Statele Unite au fost fondate pe principiile libertăţii, democraţiei şi al drepturilor fundamentale, precum şi că acestea respectă, ca şi noi, drepturile individuale în relaţie cu autorităţile de stat. Prin urmare, nu este vorba despre imposibilitate sau despre o problemă conflictuală; mai degrabă, există o posibilitate reală de a consolida terenul nostru comun pe ambele maluri ale Atlanticului şi de a crea o bază nouă pentru o cooperare mai strânsă.

Aş dori să închei, totuşi, prin a menţiona încă un aspect care este deosebit de important pentru noi ca Parlament: numai atunci când vom reuşi să creăm un cadru uniform în interiorul UE vom câştiga încrederea cetăţenilor noştri cu privire la protecţia datelor la nivel transatlantic. Prin urmare, este extrem de important ca acordul de protecţie a datelor cu SUA să reprezinte un cadru pentru toate acordurile încheiate de UE şi de statele membre cu SUA. Ca atare, aştept cu nerăbdare activitatea mea ca raportor privind acordul de protecţie a datelor cu Statele Unite, precum şi cooperarea strânsă cu colegii mei deputaţi în acest Parlament, cu Comisia, Consiliul şi, de asemenea, cu Congresul şi guvernul SUA.

  Geoffrey Van Orden (ECR). – Dle preşedinte, mă aflam în Statele Unite în timpul alegerilor provizorii şi am văzut o parte din agitaţia politică petrecută acolo. De aici se pot desprinde învăţăminte pentru europeni, atât în fiecare din ţările noastre de origine, cât şi la nivelul Uniunii Europene. Cetăţenii din Statele Unite şi de aici doresc mai puţină intruziune în vieţile lor din partea guvernului, un control al deficitului şi reducerea cheltuielilor publice, iar pentru noi acest lucru ar trebui să însemne un buget mai mic la nivelul UE.

Revenind la chestiuni de apărare, recenta revizuire a strategiei de apărare şi securitate din Regatul Unit ne aminteşte că relaţia dominantă de apărare şi securitate a acestuia este stabilită cu Statele Unite. Acest lucru ar trebui să se aplice pentru toate celelalte ţări europene. Sper foarte mult ca noul concept strategic al NATO să demonstreze un angajament reînnoit faţă de alianţa care obligă Statele Unite faţă de securitatea Europei. Nu trebuie să permitem ca perturbarea ambiţiilor de apărare din UE să atenueze sau să submineze acest lucru. Nu ne putem permite niciun fel de suprapunere şi perturbare, în special într-un moment în care bugetele pentru apărare sunt reduse.

Viitorul summit NATO din 19 noiembrie oferă o bună ocazie pentru cei 21 de state aliate din cadrul NATO, care sunt, de asemenea, state membre ale UE, să îşi demonstreze angajamentul faţă de noile realităţi.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Este timpul să îndemnăm Statele Unite să colaboreze în vederea soluţionării pe cale paşnică a conflictelor, pentru a pune capăt ocupaţiei militare şi războiului, fie că este vorba despre Irak, Afganistan sau Orientul Mijlociu, pentru a pune capăt embargoului asupra Cubei, pentru a înceta sprijinirea politicilor agresive ale Israelului, care sunt responsabile de criza umanitară din Gaza şi din teritoriile palestiniene ocupate şi pentru a lua măsuri în vederea dezarmării nucleare.

Trebuie să fie clar că pretextul luptei împotriva terorismului nu poate continua să fie utilizat pentru a submina dreptul internaţional şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Este esenţială colaborarea în scopul reducerii sărăciei, eliminării paradisurilor fiscale şi transferurilor de capital speculativ.

Acest summit coincide cu summitul NATO de la Lisabona, care doreşte să îşi revizuiască strategia şi în cadrul căruia SUA solicită un angajament din partea aliaţilor săi din UE în vederea unei escaladări militare la nivel mondial, cu scopul de a asigura exploatarea resurselor, controlul pieţei şi dominaţia politică prin ameninţarea cu forţa militară, sporind pericolele şi ameninţările pentru oameni. Prin urmare, am dori să dăm dovadă de solidaritate cu lupta mişcării pentru pace, cu lupta muncitorilor şi cu mai multe organizaţii care pun bazele campaniei „Da pentru pace, nu pentru NATO”, inclusiv cu demonstraţia care va avea loc la Lisabona la data de 20 noiembrie.

  Bastiaan Belder (EFD). – (NL) Dle preşedinte, este evidentă importanţa strategică a Turciei pentru relaţiile transatlantice. În acest context, sunt foarte curios să aud opinia Consiliului cu privire la noua „Carte Roşie” a Consiliului Naţional de Securitate din Turcia. În mod logic, această nouă ediţie respectă strategia ministrului turc al afacerilor externe.

Prima mea întrebare adresată Consiliului, în contextul următorului summit transatlantic, este următoarea: împărtăşeşte Consiliul teama că actuala politică externă a Turciei este în mâinile actorilor revizionişti din regiune – în principal Republica Islamică Iran – şi subminează, aşadar, stabilitatea în Orientul Mijlociu?

A doua întrebare este dacă, într-adevăr, Consiliul intenţionează să aducă în discuţie în cadrul summitului transatlantic subiectul Cărţii Roşii, având în vedere poziţia Turciei ca fiind crucială pentru UE, în calitate de ţară candidată, şi, de asemenea, crucială ca partener al NATO?

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dle preşedinte, pe ordinea de zi a reuniunii CET din luna decembrie se va afla eliminarea barierelor comerciale, care este un scop sacru printre globalişti, bazat mai mult pe credinţă decât pe raţiune. Teoria economică nu conteneşte să ne explice că schimburile comerciale internaţionale fac lumea întreagă mai bogată. Este mult mai reticentă în a ne spune dacă toată lumea din fiecare ţară trage folos din asta.

Problemele cu care se confruntă ţările dezvoltate nu sunt legate de numărul prea mare al barierelor comerciale, ci de numărul prea mic al acestora. Acest lucru înseamnă că un număr prea mic de bariere faţă de produsele provenind din ţări emergente cum este China, cu salariile sale mici, moneda subevaluată grosolan şi piaţa internă sărăcită în mod artificial. Aceasta presupune că bunurile chinezeşti, care sunt deja la preţ scăzut din cauza salariilor mici, devin şi mai ieftine în mod artificial, tot din cauza valorii mici a monedei acestei ţări. Piaţa internă sărăcită înseamnă că există o cerere neglijabilă pentru importurile de consum şi chiar o cerere insuficientă pentru bunurile din China, ceea ce face China complet dependentă de comerţul său de export.

Europa răspunde la această ameninţare spunând că va deveni mai competitivă, probabil prin cercetare şi dezvoltare. Acest lucru ar putea fi o posibilitate în cazul în care China ar respecta drepturile internaţionale de proprietate intelectuală. Cu toate acestea, de îndată ce apare o noutate în Occident, China copiază fără milă şi fără nicio ruşine produsul şi îl fabrică la un preţ extrem de scăzut. Pe ordinea de zi a summitului UE-SUA se va afla creşterea de locuri de muncă pe ambele maluri ale Atlanticului. Unii speră acest lucru, dacă vom continua să îmbrăţişăm globalismul.

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (PPE). – (ES) Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite sunt, după cum s-a spus deja, bazate pe principii, idei, o istorie comună şi o pasiune comună pentru libertate. Totuşi, aceste valori ar putea sfârşi prin a fi atenuate de retorică şi s-ar pierde dacă nu vom trece de la vorbe la fapte. Una dintre lucrurile demne de încredere realizate în acest Parlament referitor la stadiul relaţiilor transatlantice după alegerile prezidenţiale este raportul colegului meu, dl Millán Mon. Raportul este inclus în actuala propunere comună de rezoluţie pe care o vom vota mâine şi conţine o serie de iniţiative specifice, care sunt încă perfect valabile pentru stabilirea unui parteneriat veritabil pentru care trebuie să ne apucăm de lucru, dle comisar.

S-a vorbit aici despre importanţa relaţiilor economice şi comerciale, iar numai 15 state membre ale UE investesc în Texas mai mult decât investeşte Japonia în cele 50 de state ale SUA.

Trebuie să dăm un nou impuls mecanismelor summitului, să creăm o Adunare parlamentară euro-americană şi, cel mai important, să creăm un mecanism de coordonare şi de consultare pentru problemele globale şi pentru zonele cele mai importante din lume – Orientul Mijlociu, Iran, Afganistan – şi relaţiile cu puterile emergente.

Dle preşedinte, în timpul turneului recent al preşedintelui Obama în Orientul Mijlociu, l-am pe acesta auzit spunând că, în opinia Statelor Unite, cel mai important parteneriat pe care îl au este cel cu India. Acest lucru mi-a amintit de unul din aspectele fundamentale ale raportului dlui Millán Mon, în care acesta a amintit că Preşedintele Obama a precizat la Berlin că Europa a fost cel mai important aliat strategic al Statelor Unite. Viitorul summit UE-SUA va fi o ocazie minunată de a lămuri acest aspect şi de a defini în mod clar ceea ce înseamnă cu adevărat parteneriatul strategic. Am putea începe prin a solicita Statelor Unite să sprijine Uniunea Europeană în cererile sale de a avea o prezenţă instituţională, de exemplu, în Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, pe baza noilor abordări introduse de Tratatul de la Lisabona.

  Adrian Severin (S&D). – Dle preşedinte, nu cu mult timp în urmă, acest Parlament a adoptat o rezoluţie care aborda noile posibilităţi de dezvoltare a relaţiilor transatlantice după alegerea preşedintelui Obama în Statele Unite ale Americii. Viitorul summit Uniunea Europeană-Statele Unite va avea loc într-un context uşor diferit. Aceasta nu înseamnă, totuşi, că oportunităţile nu există. Pur şi simplu contextul este puţin mai complicat.

Prin urmare, cred că ne vom confrunta cu anumite provocări în pregătirea acestui summit. Sper să îi putem convinge pe aliaţii noştri americani să-şi continue abordarea multilaterală în relaţiile internaţionale şi să demonstreze acest multilateralism într-o abordare practică în relaţiile lor cu Uniunea Europeană. Trebuie să insistăm asupra dezvoltării dimensiunii civile a impunerii păcii şi misiunii de menţinere a păcii, precum şi de gestionare a crizelor şi a operaţiunii de reabilitare post-criză.

De asemenea, este important să încercăm să ne coordonăm politicile privind ajutoarele pentru dezvoltare, pentru a fi mai eficienţi în acest efort. Cu privire la neproliferare, nu numai că ar trebui să ne păstrăm capacitatea de a colabora, ci ar trebui să şi acţionăm într-un mod inteligent. Din acest proces face parte şi ratificarea noului tratat START, pentru care se aşteaptă încă hotărârea Congresului Statelor Unite. Sperăm că noile realităţi ale Congresului nu vor împiedica posibilităţile de vot pentru acest tratat.

SUA a anunţat şi a început deja remanierea relaţiilor cu Rusia. Consider că această remaniere este foarte importantă pentru noi şi este de asemenea crucială, dacă privim înainte, în vederea unui dialog trilateral: Rusia, Statele Unite şi Uniunea Europeană, cu privire la subiectele cele mai importante de la nivel mondial. Mai presus de toate, sper să putem consolida în timpul acestui summit tendinţa Statelor Unite către un parteneriat european. Avem nevoie de un mecanism funcţional de comunicare, consultare şi coordonare permanentă cu aliaţii noştri americani.

  Marietje Schaake (ALDE). – Dle preşedinte, pentru a fi un partener credibil şi pentru a avea un rol la nivel mondial, UE trebuie să vorbească cu o singură voce. Preşedintele Obama şi administraţia sa au făcut cunoscut lucrul acesta şi trebuie să putem să ne criticăm deschis reciproc felul în acesta. Acest lucru este necesar pentru a asigura o relaţie transatlantică credibilă caracterizată prin complementaritate şi coordonare.

Cum putem colabora în scopul apărării drepturilor omului, a statului de drept şi a democraţiei în această lume, când Hillary Clinton vorbeşte despre o viziune pentru libertatea internetului la nivel mondial, deşi Statele Unite insistă asupra menţinerii negocierilor privind Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA) netransparente, conducând la îngrijorări profunde cu privire la libertatea internetului? Acest lucru este contradictoriu şi ne subminează credibilitatea. De ce trebuie să aflăm din scurgeri de documente că tortura a fost aplicată şi tolerată în Irak? Solicităm realizarea unei anchete independente.

De ce nu a putut Comisia să răspundă la întrebarea mea privitoare la solicitările făcute de administraţia Statelor Unite cu privire la măsurile penale împotriva Wikileaks? Consideră aceasta că relaţia transatlantică este mai importantă decât întrebările deputaţilor europeni? De ce SUA împinge întreprinderile europene să adopte sancţiuni în afară celor adoptate de UE cu privire la Iran? SUA ar trebui să respecte independenţa UE şi rolul său complementar.

UE şi SUA trebuie să acţioneze transparent, să îşi respecte reciproc independenţa şi să permită controlul democratic al acţiunilor noastre. Nu tocmai lucrul acesta ne diferenţiază – pe noi, SUA şi UE – de alţii, mai ales cu privire la libertăţile fundamentale şi drepturile omului?

  Eva Lichtenberger (Verts/ALE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în cadrul dialogului transatlantic, există multe lucruri care ne unesc – mă refer la valorile de bază, la drepturile fundamentale privind libertatea şi democraţia –, dar există şi unele lucruri care ne despart, cum ar fi modul în care aceste drepturi sunt aplicate şi forma pe care acestea o iau atunci când vine vorba despre relaţiile transatlantice. În special, această contradicţie apare în mod repetat în prim-plan în ceea ce priveşte problemele de securitate. Protecţia datelor este o sursă constantă de neînţelegeri; ştim de mult lucrul acesta. În consecinţă, acordul-cadru – dacă vom reuşi să producem unul foarte bun – va fi un mare pas înainte Trebuie să găsim o soluţie aici care să permită, de asemenea, cetăţenilor de pe ambele maluri ale Atlanticului să îşi revendice drepturile în raport cu celălalt partener.

Un al doilea domeniu important în care principiile noastre sunt similare, dar abordărilor noastre diferă considerabil, este cel al schimbărilor climatice. Prin urmare, mi-ar plăcea foarte mult să văd acest lucru pe ordinea de zi şi supus unei discuţii clare. Nu putem permite Uniunii Europene să utilizeze dialogul transatlantic pentru a-şi slăbi promisiunile şi angajamentele proprii.

  Mirosław Piotrowski (ECR). – (PL) Dle preşedinte, unul dintre principiile fundamentale ale cooperării în cadrul Uniunii Europene este libertatea de circulaţie a persoanelor. În calitatea sa de entitate recunoscută de dreptul internaţional, Uniunea reformată se luptă pentru tratamentul egal al tuturor cetăţenilor, inclusiv în ceea ce priveşte libertatea de a călători în întreaga lume. În aşteptarea viitorului summit Uniunea Europeană-SUA, trebuie să fie reiterat faptul că, din cele 27 de state membre, patru, inclusiv Polonia, sunt încă supuse unui regim de vize restrictiv.

În timpul summitului, problema egalităţii de tratament între statele membre ale UE în cadrul programului de suspendare a vizelor ar trebui să devină o prioritate. Acesta va fi primul test al eficienţei Preşedintelui Consiliului European, dl Van Rompuy. Vom afla, de asemenea, dacă discuţiile cu preşedintele Barack Obama sunt tratate ca începutul dialogului specific sau dacă acestea se dovedesc a fi o întâlnire de curtoazie cu ocazia summitului NATO, care va fi în curs de desfăşurare. Adoptarea unei poziţii puternice cu privire la problema vizelor va arăta dacă SUA ia în serios Uniunea ca entitate recunoscută de dreptul internaţional.

  Marietta Giannakou (PPE). – (EL) Dle preşedinte, susţinem propunerea comună de rezoluţie din partea grupurilor politice. Desigur, trebuie să dezbatem problemele înaintea summitului UE-SUA şi înainte de summitul G20. Statele Unite sunt aliaţii noştri naturali. Cu toate acestea, o alianţă înseamnă egalitate şi, prin urmare, poate fi o alianţă adevărată doar în cazul în care relaţiile sunt stabilite pe picior de egalitate.

Avem nevoie să ne implicăm mai mult în cooperarea instituţionalizată, în primul rând în scopul de a promova democraţia la nivel mondial şi drepturile omului, o societate a cunoaşterii şi ştiinţei, securitatea şi stabilitatea globale şi schimbul de date, iar acest lucru trebuie făcut în condiţii de egalitate şi de reciprocitate, aşa cum a precizat dna Reding. În acest cadru, desigur, au fost trecute cu vederea traficul de droguri de la nivel mondial şi ameninţarea pe care acesta o reprezintă pentru politica internaţională, pentru securitate şi pentru stabilitate.

De asemenea, trebuie să cooperăm în eforturile de gestionare a crizelor, de soluţionare a conflictelor şi de dezvoltare a ţărilor terţe. Cu toate acestea, în timp ce Europa sprijină în principal dezvoltarea ţărilor terţe, Statele Unite nu fac acest lucru. Dacă dorim echilibru real, problemele de securitate şi de dezvoltare trebuie să fie împărţite între Statele Unite şi Europa în cadrul acţiunii internaţionale în general.

  Knut Fleckenstein (S&D). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori doar să subliniez trei puncte scurte şi în numele unora dintre colegii mei din cadrul Comisiei pentru transport şi turism. Acestea sunt punctele critice pe care aş dori să le abordeze reprezentanţii Comisiei în discuţiile lor.

Primul este că, deşi a fost deja votată, taxa de promovare a călătoriilor este o decizie unilaterală inacceptabilă din partea guvernului SUA. Sperăm că îl puteţi convinge să analizeze din nou acest lucru.

În al doilea rând, excluderea României, Poloniei, Bulgariei şi Ciprului din programul de suspendare a vizelor este un lucru pe care Parlamentul European nu îl poate aproba şi, în opinia noastră, această situaţie ar trebui să înceteze.

În al treilea rând, salutăm eforturile comune pentru elaborarea de standarde internaţionale de securitate şi pentru dezvoltarea de concepte inteligente de securitate, dar prevederile unilaterale, cum ar fi scanarea obligatorie a containerelor, nu reprezintă o soluţie, deoarece acestea sunt unilaterale şi exagerate. Costurile sunt total disproporţionate în raport cu beneficiile şi nu este rezonabil să pretindem acest lucru din partea porturilor europene şi a întreprinderilor.

  Vladko Todorov Panayotov (ALDE). – (BG) Dle comisar, doamnelor şi domnilor, din momentul în care preşedintele Obama şi-a început mandatul, relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite au intrat într-o nouă eră de cooperare stabilă. Summitul de la Cancún, care va începe în două săptămâni, va oferi o ocazie bună pentru SUA şi Europa să adopte aceeaşi atitudine şi să conducă celelalte ţări spre un acord de durată, cu caracter obligatoriu, privind lupta împotriva schimbărilor climatice la nivel mondial.

Timpul este de o importanţă vitală. Acordul de la Kyoto expiră în doi ani, dar avem nevoie de certitudine şi de timp ca să ne adaptăm. Trebuie să dăm un semnal clar ţărilor în curs de dezvoltare, prin cooperare în transferul de tehnologie şi prin sprijin financiar adecvat.

Sunt sigur că, după cum a subliniat, de asemenea, ambasadorul chinez în timpul întâlnirii de astăzi cu noi, Statele Unite, Uniunea Europeană şi China îşi vor asuma răspunderea atunci când se vor aşeza la masa negocierilor şi vor deschide calea în eforturile de a realiza un nou acord pentru garantarea siguranţei generaţiilor viitoare.

  Godelieve Quisthoudt-Rowohl (PPE). – (DE) Dle preşedinte, Statele Unite şi Europa au acelaşi destin ca şi Occidentul. Accesul pe pieţele ţărilor terţe este o preocupare comună şi este în interesul UE şi al SUA, în special datorită probabilităţii ca redresarea economică în urma crizei financiare să înceapă în ţări emergente precum Brazilia, India şi China, unde rămân bariere comerciale considerabile şi discriminatorii, precum şi bariere netarifare în calea comerţului.

Suntem convinşi că Consiliul Economic Transatlantic, nu numai că poate, dar chiar trebuie să joace un rol important în promovarea unei abordări comune a Uniunii Europene şi a SUA în relaţiile lor comerciale cu ţările terţe. Cerem acestui Consiliu Economic Transatlantic să acţioneze în direcţia unei abordări şi a unei strategii comune pentru noi acorduri de comerţ liber din partea SUA şi UE, deşi îmi dau seama că acest lucru nu va fi lipsit de probleme. În plus, o astfel de armonizare între SUA şi UE este urgentă şi este cerută pe bună dreptate de industrie, în contextul G8 şi G20, precum şi în cadrul negocierilor OMC. Mai mult decât atât – şi sper ca SUA să împărtăşească această dorinţă – am dori ca Runda de la Doha pentru dezvoltare să se încheie cât mai curând posibil. Cu toate acestea, va fi necesar nu numai ca noi să facem propuneri noi şi substanţiale, dar şi ca economiile emergente să se îndrepte spre noi. De asemenea, în acest caz, ar fi benefică pentru ambele părţi o strategie comună din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene.

Dacă îmi permiteţi să mă adresez dvs. în mod direct, dle comisar De Gucht: atunci când vine vorba despre cooperare, ar fi bine dacă Comisia şi Parlamentul ar putea învăţa ceva din modul în care Washingtonul cooperează în domeniul politicii comerciale.

  Corina Creţu (S&D). - Cred că unul din punctele dialogului transatlantic la apropiatul summit bilateral Uniunea Europeană - SUA trebuie să îl reprezinte eliminarea vizelor pentru cele patru ţări membre ale Uniunii ale căror cetăţeni încă sunt supuşi acestei restricţii de călătorie – este vorba de România, Bulgaria, Polonia şi Cipru.

Regret lipsa de flexibilitate a părţii americane în faţa progreselor consistente înregistrate de aceste state, în special după aderarea lor la Uniunea Europeană. Consider că această cramponare de detalii tehnice pentru admiterea în programul Visa Waiver trebuie contracarată mai insistent şi mai eficient de către reprezentanţii Uniunii Europene. Uniunea Europeană are datoria de a demonstra în ansamblul său o solidaritate mai activă şi mai pronunţată cu toţi cetăţenii statelor membre.

De asemenea, aş vrea să subliniez necesitatea cooperării în domeniul dezvoltării şi ajutorului umanitar într-un moment în care relaţiile dintre SUA şi Uniunea Europeană sunt foarte importante în actualul context economic şi geostrategic

  Marielle De Sarnez (ALDE). – (FR) Dle preşedinte, nimeni nu poate da o asigurare serioasă în această Cameră că măsurile luate pe ambele maluri ale Atlanticului vor preveni o criză financiară viitoare. Prin urmare, acest subiect trebuie repus pe ordinea de zi şi trebuie să mergem mai departe în ceea ce priveşte supravegherea, capitalul propriu al băncilor, interzicerea anumitor produse financiare şi lupta împotriva paradisurilor fiscale.

A doua idee la care vreau să mă refer este că toată lumea poate vedea că suntem complet interdependenţi din punct de vedere financiar, economic şi valutar. De aceea, orice decizie luată în mod unilateral, fără consultare, nu se va îndrepta în direcţia cea bună. Desigur, mă gândesc la acţiunea Fondului european de dezvoltare (FED) de acum câteva zile. Trebuie să mergem mai departe împreună, în scopul de a reforma, de exemplu, sistemul monetar internaţional.

De asemenea, trebuie să luăm măsuri comune pentru a face ca instituţiile internaţionale să fie mai echilibrate, mai transparente şi mai democratice. Dacă totuşi dorim ca Europa să se facă ascultată cu privire la problemele majore, aceasta trebuie să preia iniţiativa şi să exprime o părere unanimă. Iată ce vom demonstra în câteva ore, de exemplu, în cadrul summitului G20; cel puţin, eu sper foarte mult acest lucru.

  Francisco José Millán Mon (PPE). – (ES) Dle preşedinte, cea mai importantă relaţie strategică a Uniunii este cea pe care o are cu Statele Unite ale Americii. Trebuie să menţinem un dialog continuu cu privire la problemele bilaterale şi, de asemenea, cu privire la cele globale şi să încercăm să asigurăm o acţiune cât mai coordonată. În opinia mea, acesta este mesajul principal al rezoluţiei de mâine.

Am regretat, prin urmare, faptul că summitul planificat în mai nu a mai avut loc. Mai mult, am considerat ca fiind absurd argumentul dat la momentul respectiv cum că nu ar exista o ordine de zi. Există întotdeauna o agendă între doi parteneri care sunt atât de importanţi şi care sunt afundaţi într-o criză economică mondială şi atunci când există provocări precum terorismul, schimbările climatice, securitatea energetică sau proliferarea nucleară.

Mai mult decât atât, există conflicte regionale majore, cum ar fi, de exemplu, procesul de pace din Orientul Mijlociu, provocarea nucleară iraniană sau problema din Afganistan, care, în opinia mea, sunt demne de o acţiune coordonată din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene.

Sper că viitorul summit de la Lisabona va fi o reuşită. Există multe probleme de rezolvat, iar unele dintre ele au fost deja menţionate. Mai mult decât atât, lumea se schimbă. Asia este în ascendenţă; haideţi să ne gândim la importanţa Chinei sau a Indiei, pe care preşedintele Obama tocmai le-a vizitat. Se vorbeşte chiar despre o lume post-occidentală.

În acest context al unei ordini mondiale în schimbare, avem nevoie de o coordonare mai strânsă între Europa şi Statele Unite. Avem multe interese, idealuri şi valori comune. Vom fi mai puternici dacă vom acţiona în mod coordonat.

Doamnelor şi domnilor, Tratatul de la Lisabona a creat, de asemenea, noi organisme de consolidare a rolului Uniunii în lume. Prin urmare, ar trebui, de asemenea, să ne îmbunătăţim mecanismele de dialog şi de coordonare cu Statele Unite. Rezoluţia adoptată de Parlament în luna martie a anului trecut conţine multe idei cu privire la modul de a consolida acele mecanisme instituţionale pentru dialogul dintre Bruxelles şi Washington.

Comentariul meu final este că regret faptul că reprezentantul Consiliului s-a referit numai la un schimb de informaţii; nu a venit aici pentru a vorbi despre summit, despre care nu am auzit nimic. Din păcate, Comisia a făcut acest lucru foarte pe scurt. Cine a venit într-adevăr aici pentru a vorbi despre summit?

  Wolfgang Kreissl-Dörfler (S&D). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, terorismul internaţional este, fără îndoială, un lucru împotriva căruia trebuie să luptăm împreună; acest fapt este indiscutabil. Cu toate acestea, trebuie să îl combatem în numele valorilor noastre comune şi al statului de drept, nu pe baza interpretărilor foarte individuale ale legii care este proclamată în prezent de către fostul preşedinte al SUA, George W. Bush, în cartea sa şi la talk-show-uri. Menţionez acest lucru având în vedere şi noile majorităţi din Congresul SUA.

Lucrul decisiv pentru noi este că am trecut la un nivel superior în privinţa protecţiei datelor şi că respectăm drepturile cetăţenilor noştri; pentru că există un lucru care trebuie, de asemenea, clarificat, şi anume acela că imnul libertăţii nu poate fi cântat la un instrument al violenţei. Nu le putem spune oamenilor din alte ţări ce aşteptăm din partea statului de drept dacă nu vom susţine în comun aceleaşi standarde şi dacă nu vom acţiona în consecinţă.

Sunt foarte mulţumit totuşi că preşedintele Obama a adus o schimbare în SUA, chiar dacă poziţia sa poate părea să fi fost slăbită oarecum în ultima vreme. Un lucru este clar, şi anume că vom fi de partea celor care apără acest stat de drept.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) (Vorbitorul îşi începe discursul cu microfonul oprit) … prin care noile puteri ale lumii acţionează, în opinia mea, zona transatlantică rămâne în continuare zona economică cea mai dezvoltată şi mai eficientă de pe planetă.

Este adevărat că există un avânt – din multe puncte de vedere de înţeles – generalizat pentru realizarea unui acord comercial, de exemplu, cu ţări precum China. Cu toate acestea, cred că nu trebuie să uităm faptul că relaţia existentă între Europa şi Statele Unite a reprezentat, pentru foarte mult timp, legătura pe care a trebuit să o protejăm cu grijă şi să o păzim aproape cu gelozie mai mult decât pe oricare alta.

Această consideraţie este rezultatul trecutului Europei şi al Statelor Unite. Într-adevăr, acest lucru este demonstrat prin dragostea comună pentru democraţie, pentru pace, pentru drepturi şi pentru economia de piaţă. Accelerarea procesului de consolidare a integrării economice transatlantice este, într-adevăr, indispensabilă pentru promovarea unei dezvoltări globale, bazate pe o combinaţie de valori al căror scop declarat este de a atinge un standard de viaţă acceptabil pentru toţi oamenii din lume, ca urmare a unei politici echitabile şi eficiente de multilateralism, ce contribuie la construirea unei structuri globale mai democratice, care este, prin urmare, mai liberă.

Astfel, fac apel la conducătorii politicii externe a Uniunii Europene în acest moment. De-a lungul anilor, am observat cum abilităţile conducătorilor SUA – indiferent cine era preşedinte – au avut întotdeauna un rol uriaş în deciziile transatlantice la nivel mondial. Este timpul ca şi noi să luăm situaţia în mâini. Puterea noastră provine de la 500 de milioane de oameni şi de la o structură instituţională nouă şi mai solidă care trebuie să ne dea posibilitatea de a renunţa la tentaţia de a ne ascunde în spatele gigantului american şi să preluăm destinul popoarelor noastre, poate cerându-le prietenilor noştri din Statele Unite să îşi exprime poziţia cu privire la un loc unic pentru Uniunea Europeană în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

  Ioan Enciu (S&D). - (RO) Acordul UE - SUA privind protecţia datelor este binevenit şi trebuie susţinut în scopul întăririi cooperării în materie penală şi a combaterii terorismului. Aşa cum Parlamentul European s-a exprimat în dese ocazii, lipsa unei legislaţii americane privind protecţia datelor, compatibilă cu cea europeană, pune serioase semne de întrebare în ceea ce priveşte protecţia reală de care europenii vor beneficia pe teritoriul Statelor Unite.

Aş dori în acest context să întreb Comisia şi Consiliul cum vor fi garantate în mod real practic drepturile europenilor privind asigurarea căilor de atac judiciare şi administrative, proporţionalitatea în prelucrarea şi accesarea datelor de către diversele autorităţi şi agenţii americane şi, nu în ultimul rând, cum se va garanta supravegherea întregului proces de către o autoritate independentă.

  Nuno Melo (PPE). – (PT) Lumea se confruntă cu momente foarte dificile. În astfel de vremuri grele, nu ar trebui să avem îndoieli cu privire la cine este aliatul nostru şi cine este duşmanul nostru. Statele Unite reprezintă unul dintre aliaţii-cheie ai Europei. Lupta împotriva terorismului se duce la nivel mondial împotriva entităţilor care nu au nici măcar un chip nici în interiorul şi nici în afara zonei noastre comune, iar această luptă are ca scop protejarea valorilor civilizaţiei, pe care vrem să o apărăm.

Cu toate acestea, predominanţa acestor valori pe care dorim să le apărăm, înseamnă, de asemenea, că în cadrul Parlamentului European, al Comisie şi al Consiliului putem şi ar trebui să cerem norme clare privind protecţia datelor, protecţia drepturilor cu caracter personal şi a dreptului la viaţa privată. Prevenirea, cercetarea şi urmărirea penală a infracţiunilor nu se pot efectua cu nerespectarea şi încălcarea drepturilor individuale. Nici Europa, nici Statele Unite nu ar permite acest lucru. Subliniind din nou importanţa crucială a relaţiilor transatlantice şi a bunei cooperări la toate nivelurile între Europa şi SUA, ar trebui, prin urmare, să sprijinim negocierile pentru un acord global viitor, care stabileşte normele, apără drepturile şi, pe bază de reciprocitate, nu cere altceva din partea Statelor Unite decât ceea ce noi înşine suntem, de asemenea, pregătiţi să cedăm Statelor Unite în lumina acestui obiectiv comun.

  Edit Herczog (S&D). – Dle preşedinte, aş dori să salut Consiliului Economic Transatlantic de la 15 decembrie şi, în special, discuţiile privind inovarea, agenda digitală şi tehnologiile energetice din cadrul acestuia. În ultimii ani, am văzut cât este de dificilă armonizarea legislaţiei existente şi chiar a abordărilor privind industriile şi serviciile moderate. Prin urmare, este o mare oportunitate să punem bazele legislaţiei noastre în aceste domenii noi unde nu există încă reglementări. Aceste domenii sunt exact subiectul dezbaterii noastre; noile provocări, cum ar fi îmbătrânirea societăţii sau schimbările climatice, necesită o nouă evoluţie în domeniul legislaţiei pentru tehnologiile generice.

În cele din urmă, dle comisar, este timpul să discutăm despre securitatea energetică şi să ne gândim la viitorul Consiliului Energetic Transatlantic. Vă urez succes la reuniunea dvs. din 15 decembrie.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Dle preşedinte, ordinea de zi UE-SUA este la fel de plină ca întotdeauna şi ambele părţi ar trebui să folosească această ocazie pentru a prezenta poziţii comune privind aspecte precum reglementarea financiară, schimbările climatice, aprofundarea relaţiilor comerciale, proliferarea nucleară şi lupta împotriva terorismului. Cu toate acestea, redresarea economică trebuie să fie problema numărul unu pe ordinea de zi.

Relaţia economică transatlantică este vitală pentru prosperitatea globală, deoarece schimburile comerciale bilaterale dintre cele două economii ale noastre reprezintă aproape 4,3 miliarde de dolari SUA. Parteneriatul nostru economic este un factor-cheie al prosperităţii economice globale şi reprezintă relaţia economică cea mai vastă, cea mai integrată şi mai durabilă din lume. Economiile noastre reprezintă jumătate din economia mondială. Prin urmare, trebuie să elaborăm strategii comune cu privire la acţiunile viitoare pe care le vom adopta pentru a asigura redresarea economică stabilă în urma crizei, inclusiv reglementarea pieţelor financiare, pachetele de stimulente şi strategiile pentru reducerea manipulării valutare a altor economii majore la nivel mondial.

Pe de altă parte, ar trebui să ne gândim mai bine dacă organizarea summiturilor bianuale UE-SUA este o idee bună. Decizia preşedintelui Obama de a nu participa la summitul anterior de la Madrid de la începutul acestui an a scos în evidenţă sinergia excesivă a UE. Insistând asupra frecventelor summituri bilaterale, riscăm să le devalorizăm încât acestea vor deveni irelevante.

  Françoise Castex (S&D). – (FR) Dle preşedinte, dlor comisari, aş dori să revin la Acordul de combatere a contrafacerii, care este în curs de negociere, în special, cu Statele Unite ale Americii. Acest acord ridică unele întrebări, de asemenea, pentru Statele Unite, în special în rândul reprezentanţilor oficiali ai Biroului american pentru brevete. În plus, 75 de profesori de drept din SUA au trimis recent o scrisoare preşedintelui Obama. Aceştia consideră că Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA), care este un simplu „executive agreement”, ar fi contrar Constituţiei SUA.

În timp ce Parlamentul European, după cum ştiţi, este pe cale să adopte o rezoluţie privind ACTA şi acest lucru încă provoacă o îngrijorare considerabilă şi este departe de a găsi sprijin unanim în rândul concetăţenilor noştri, cred că ar fi util pentru noi să avem un răspuns foarte clar din partea negociatorilor SUA privind două chestiuni. ACTA poate fi ratificat de către Statele Unite ale Americii? În opinia lor, ACTA este un acord obligatoriu sau un acord voluntar? Într-adevăr, un acord de combatere a contrafacerii care nu include China, India şi Brazilia şi care nu ar fi pus în aplicare de Statele Unite ar fi total lipsit de credibilitate. Vă mulţumesc.

  Tunne Kelam (PPE). – Dle preşedinte, aş dori să mulţumesc comisarilor De Gucht şi Reding pentru abordarea lor înflăcărată, dar realistă, a summitului UE-SUA. Cred că este timpul să recunoaştem că fără Europa, SUA nu pot îndeplini niciunul din obiectivele lor strategice. În mod similar, UE nu poate juca rolul dorit scena mondială fără o cooperare strânsă cu America. Paradoxul este că globalizarea şi creşterea puterilor neoccidentale conferă SUA şi UE mai multe motive de a-şi intensifica cooperarea. În acelaşi timp, constatăm că decalajul la nivel transatlantic se adânceşte, nu se micşorează.

Europa ocupă un rol mai mic în planurile şi preocupările americane actuale. Prin urmare, este esenţial să se recunoască faptul că timpul şi oportunităţile pentru consolidarea parteneriatului reciproc sunt limitate. Probabil că în următorii 10 ani, SUA şi UE vor avea o şansă de a stabili o agendă internaţională care să pună bazele unei lumi stabile şi bazate pe valori, dar numai cu condiţia ca acestea să acţioneze împreună.

Acest lucru trebuie să înceapă cu finalizarea zonei transatlantice de liber schimb, pentru care a pledat Parlamentul European timp de mai mulţi ani, depăşind diviziunile interne în Europa şi opunându-se protecţionismului.

  Simon Busuttil (PPE). – Dle preşedinte, aş dori să vorbesc despre acordul-cadru general privind protecţia datelor pe care dna Reding a început să îl negocieze. Nu trece nicio săptămână fără să auzim de un nou atac terorist sau de o tentativă de atac, iar acest lucru este în mod evident dăunător bunăstării cetăţenilor noştri. Avem nevoie de un instrument eficient de combatere a terorismului. Acesta este un domeniu evident în care putem coopera cu prietenii noştri de peste Atlantic. Există în mod clar o nevoie urgentă pentru acest acord-cadru privind protecţia datelor. Dnă Reding, aveţi sprijinul nostru în acest acord.

Desigur, ne dorim acest acord nu numai pentru a lupta împotriva terorismului, dar, de asemenea, pentru că suntem îngrijoraţi cu privire la protecţia datelor. Am dori să protejăm viaţa privată a cetăţenilor noştri şi principiile necesităţii şi al proporţionalităţii, în special. Acesta nu este un joc cu sumă nulă. Nu credem că există o alegere între securitatea noastră şi viaţa noastră privată; credem că le putem garanta de fapt pe ambele.

Aş dori ca dna Reding să demareze aceste discuţii liniştită şi simţindu-se întărită de sprijinul Parlamentului European, ştiind că o susţinem în obţinerea unui acord favorabil cetăţenilor noştri, un acord care să ne garanteze atât securitatea, cât şi viaţa privată.

  Danuta Jazłowiecka (PPE). – (PL) Dle preşedinte, acum doi ani, când Barack Obama a fost ales în funcţia de preşedinte al Statelor Unite, se părea că, după mandatul dificil al predecesorului său, relaţiile dintre Europa şi America se vor normaliza. Se părea că vremurile în care Washingtonul acţiona în mod unilateral pe scena internaţională se apropie de sfârşit. Cu toţii am crezut că, în faţa unei enorme crize economice, Statele Unite şi Uniunea urmau să colaboreze pentru a încerca să schimbe lumea, în vederea asigurării securităţii economice.

Ştim cu toţii că, în prezent, aceasta a fost o speranţă deşartă. Ca urmare a summitului de la Copenhaga şi a modului în care Obama a ignorat preşedinţia spaniolă, americanii ne-au umilit din nou pe noi şi restul lumii prin luarea unei decizii unilaterale de a tipări bani. În ciuda promisiunilor numeroase făcute de reprezentanţii guvernelor europene, au luat această decizie fără niciun fel de consultare. Acţionând potrivit propriilor lor interese, aceştia au decis cu privire la măsurile care vor afecta în mod negativ economia europeană.

Viitorul summit UE-SUA ar trebui să fie folosit pentru a ne exprima dezaprobarea şi pentru a face apel să fim trataţi ca parteneri. Cooperarea nu este numai în interesul nostru, ci este, de asemenea, în interesul Washingtonului, în special având în vedere noua ordine geopolitică care este pe cale să îşi facă apariţia.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite sunt relaţiile dintre două mari puteri, dar, în ciuda acestui lucru, de multe ori nu pot să nu mă gândesc că pragmatismul este respins de un fel de egocentrism obtuz.

Cu toate acestea, există unele subiecte foarte importante supuse dezbaterii şi noi trebuie să găsim o soluţie pentru acestea împreună cu partenerul nostru american.

Summitul din noiembrie va fi prima reuniune dintre SUA şi UE de după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Având în vedere faptul că Uniunea Europeană şi Statele Unite reprezintă jumătate din economia mondială, un subiect foarte important va fi economia. Într-un moment de criză majoră, sunt necesare coordonarea politicii macroeconomice, ajungerea la un consens privind reglementarea sectorului financiar şi încercarea de a opri paradisurile fiscale şi altele asemenea.

Este necesar să ne concentrăm pe probleme concrete şi să nu facem un lucru în detrimentul celorlalte, cu alte cuvinte, cei doi parteneri în detrimentul restului lumii, ci trebuie să acţionăm într-un mod care este adecvat pentru două puteri mondiale dominante responsabile.

În plus faţă de summitul din noiembrie între UE şi SUA, reuniunea din decembrie a Consiliului Economic Transatlantic oferă, de asemenea, o platformă pentru politicile responsabile şi pragmatice.

  Malcolm Harbour (ECR). – Dle preşedinte, eu sunt foarte mulţumit că v-am captat atenţia, deoarece vreau să mulţumesc în special comisarului De Gucht pentru ceea ce am considerat a fi o reorientare foarte importantă a Consiliului Economic Transatlantic. În luna iulie am participat la Washington la o misiune în calitate de preşedinte al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor. L-am vizitat ulterior pe dumnealui pentru a-i spune că trebuie să orientăm acest consiliu economic astfel încât să se concentreze pe problemele tehnologice strategice pe termen lung, asupra cărora lucrăm amândoi, şi, în special, să se stabilească baza standardelor asupra cărora comisia mea a lucrat intens în ultimele luni.

Ar trebui să creăm standarde comune pentru tehnologiile viitoare, şi nu să producem noi bariere în calea comerţului, lucrând independent. Aşa cum a precizat în declaraţia domniei sale, acest lucru ne va ajuta să valorificăm programe comune de cercetare, oportunităţi comune de afaceri şi să ne consolidăm competitivitatea împreună cu partenerii noştri din Statele Unite.

Cred că acest element al anunţului dvs. de astăzi este foarte important. Îmi pare rău că atât de puţini colegi au vorbit despre acest lucru – ştiu că dna Herczog a abordat subiectul -– dar sper că putem colabora pentru a obţine rezultate. Sunt dezamăgit de faptul că Elmar Brok a plecat, pentru că vreau să-i spun că această nouă orientare presupune că vom avea nevoie de oameni noi pentru a lucra în dialogul stabilit de acesta la nivelul legislatorilor din zona transatlantică, deoarece ne confruntăm cu noi provocări.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle preşedinte, mă refer la acordul de protecţie a datelor şi aş ar dori să subliniez faptul că toate acordurile existente trebuie să respecte în mod obligatoriu standardele europene de protecţie a datelor. Acest lucru nu se aplică doar în cazul acordului privind transmiterea de date bancare, ci, de asemenea, domeniului datelor privind numele pasagerilor. Comisia nu se poate abate de la această poziţie în negocierea acordului de protecţie a datelor cu SUA. Nu putem permite ca standardele UE să fie adaptate la cele ale Statelor Unite. Avem nevoie de o protecţie uniformă în locul abordării fragmentate care a existat până în prezent, iar fiecare nou acord în parte privind schimbul de date trebuie să includă principii precum limitarea scopului, perioadele minime de retenţie şi dreptul cetăţenilor UE la căi de atac eficiente în ceea ce priveşte prelucrarea datelor.

În niciun caz, nu trebuie să permitem UE să continue să se apropie de sistemele americane din ce în ce mai groteşti de stabilire a profilurilor sau să furnizeze Statelor Unite date personale ale cetăţenilor UE. Sub această rezervă, un acord fără garanţii adecvate nu ar avea nicio şansă în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

  Seán Kelly (PPE). – Dle preşedinte, în calitate de membru al delegaţiei UE-SUA, acord un interes deosebit viitorului summit şi aştept cu nerăbdare să merg în SUA în cadrul delegaţiei din decembrie. Este corect să spunem că SUA este aliatul nostru natural şi, pentru acest motiv, aş dori să contest declaraţia făcută aici în această seară potrivit căreia lumea este mai puţin sigură ca rezultat al politicii americane, şi nu invers. Dacă dorim că arătăm cu degetul, ar trebui să ne uităm la ţările în care nu există libertate, unde nu există democraţie şi unde teroriştii sunt adăpostiţi, înainte de a incrimina America.

Acestea fiind spuse, este important să abordăm alte reuniuni şi summituri cu SUA de pe poziţii egale, deoarece este un lucru pe care îl vor respecta; În special la Copenhaga am văzut că am fost consideraţi – de unii – a fi lipsiţi de voinţă. Acest lucru nu se poate repeta, în special în probleme cum ar fi relaxarea cantitativă. Trebuie să ne afirmăm şi să ne exprimăm punctul de vedere.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor reprezentanţi ai Comisiei şi ai Consiliului, doamnelor şi domnilor deputaţi, relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite trebuie să se bazeze pe maxima garantare a securităţii, necesară succesului cooperării noastre. Trebuie să eliminăm toate problemele de aici, în cadrul Uniunii Europene. Obligativitatea vizelor pentru cetăţenii din patru ţări care fac parte din cele 27 de state membre este o limitare gravă a libertăţii. Săptămâna trecută, o delegaţie din partea Parlamentului a ridicat această problemă în faţa autorităţilor canadiene şi se pare că acestea vor lua o decizie pentru soluţionarea ei.

Schimburile comerciale cu Statele Unite sunt importante, deoarece întăresc moneda noastră euro şi pun Uniunea Europeană pe o poziţie de concurenţă cu marile pieţe, precum cea chineză, cea japoneză şi indiană, şi am constatat, de asemenea, o atitudine precaută în Canada faţă de pieţele din SUA şi Mexic. Interacţiunea cu Statele Unite privind schimbările climatice, energia durabilă şi piaţa mondială, este un început bun al discuţiilor.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, vor vorbi despre acordul referitor la protecţia datelor. Pentru mine, nu există nicio îndoială că, în urma încheierii unui acord privind protecţia datelor, acordurile existente între SUA şi UE vor trebui să fie verificate şi actualizate în conformitate cu prezentul nou acord-cadru. Acesta este scopul real al acordului pentru care lucrăm aici. După părerea mea, riscul de incertitudine juridică va apărea, dacă nu vom face acest lucru. Până la urmă, prioritatea noastră cea mai mare trebuie să fie protejarea cetăţenilor noştri.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, permiteţi-mi să răspund mai întâi unei serii de întrebări specifice care au fost adresate şi voi începe cu schimbările climatice. Noua majoritate din Camera Reprezentanţilor a SUA este pe punctul de a limita şi mai mult spaţiul de manevră al preşedintelui Obama. Trebuie să ne asigurăm că Statele Unite nu se vor răzgândi cu privire la angajamentele de la Copenhaga şi trebuie să le încurajăm să contribuie la o încheiere reuşită a celei de-a 16-a Conferinţe a părţilor (COP16) de la Cancún.

În acelaşi timp, putem avansa pe probleme concrete, cum ar fi finanţarea iniţială rapidă, reducerea emisiilor cauzate de despăduriri şi facilitarea adaptării la schimbările climatice pentru ţările sărace şi în curs de dezvoltare. Acestea pot continua fără legislaţia internă a SUA, la fel ca şi activitatea de cercetare biologică pentru tehnologii curate.

De asemenea, a existat o întrebare cu privire la programul de suspendare a vizelor pentru SUA şi la faptul că un număr de state membre ale UE – Bulgaria, Cipru, Polonia şi România – încă nu sunt admise la acest program. Admiterea lor ni se pare foarte importantă şi vom continua să colaborăm cu omologii noştri din SUA pentru soluţionarea acestei probleme.

În ceea ce priveşte introducerea taxei ESTA pentru călători în cadrul programului de suspendare a vizelor, Comisia a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea că aceste noi cerinţe sunt incompatibile cu angajamentul SUA de a facilita mobilitatea transatlantică şi că acestea constituie o povară suplimentară pentru cetăţenii europeni care călătoresc în SUA. Trebuie să ne asigurăm că activitatea legată de problemele de securitate, cum ar fi registrul cu numele pasagerilor, corespunde cu facilitarea deplasării transatlantice pentru călătorii legali.

În ceea ce priveşte întrebarea referitoare la documentele Wikileaks, în momentul de faţă nu putem face niciun comentariu cu privire la informaţiile aflate printre cele dezvăluite ilegal. Cu toate acestea, ca o chestiune de principiu, UE se angajează ferm să susţină interdicţia absolută a torturii şi a tratamentelor crude, inumane şi degradante. Atât putem declara pentru moment.

A existat o întrebare din partea dnei Quisthoudt cu privire la posibilitatea unui acord de liber schimb cu SUA. În prezent, nu luăm în considerare acest lucru, dnă Quisthoudt, pentru că, în privinţa relaţiilor comerciale UE-SUA, un studiu anterior realizat de DG Comerţ cu privire la măsurile netarifare arată că barierele netarifare rămân obstacolul major în relaţiile comerciale dintre UE- SUA şi concluzionează că PIB-ul UE şi al SUA ar creşte cu aproximativ 160 de miliarde de euro, iar exporturile ar spori cu 2,1 % şi respectiv 6,1 %, în cazul în care ar fi eliminate jumătate dintre măsurile netarifare şi diferenţele de reglementare. De fapt, nu mai există atât de multe tarife între SUA şi UE. Acestea fiind spuse, barierele existente sunt adesea foarte dificil de înlăturat, dar tocmai de aceea, în cadrul CET, facem presiuni pentru cooperarea timpurie, de exemplu, înainte de a adopta regulamente în domenii importante, în special, privind pieţele emergente şi noile tehnologii.

În ceea ce priveşte CET şi ceea ce ar putea cuprinde ordinea de zi a acestuia, în prezent colaborăm cu omologii noştri din SUA pentru a stabili ordinea de zi finală pentru următoarea reuniune CET, luând în considerare aportul consilierilor. Principalele teme de discuţie sunt inovarea şi tehnologiile emergente, precum şi strategiile pentru ecologizarea economiile noastre şi construirea pieţei transatlantice. În cadrul acestor teme, vom avea ocazia de a discuta diverse chestiuni, inclusiv e-sănătatea, interoperabilitatea înregistrărilor electronice de sănătate, comerţul sigur, recunoaşterea reciprocă a standardelor comerciale autorizate şi abordarea generală a reglementării, Parteneriatul de acţiune pentru inovare şi schimbul de informaţii cu privire la siguranţa produselor de consum. De asemenea, vom discuta răspunsurile comune la provocările economice. În plus, la sfârşitul lunii noiembrie, aşa cum a fost solicitat de Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, voi discuta despre standarde. Cred că data exactă este 29 noiembrie.

Ultima întrebare a fost legată de scanarea în proporţie de 100 % a încărcăturii containerelor sosite din exterior. Suntem preocupaţi de cerinţele SUA potrivit cărora, până în luna iulie 2012, toate containerele maritime cu destinaţia SUA vor trebui scanate înainte de a fi plasate pe o navă într-un port străin. Credem că această cerinţă nu va aduce avantaje evidente de securitate şi va constitui o barieră în calea bunei desfăşurări a schimburilor comerciale. Din aceste motive, Comisia nu are în vedere punerea în aplicare a scanării în proporţie de 100 % în porturile din UE. Secretarul pentru securitate internă a SUA, Janet Napolitano, a anunţat planurile de a prelungi cu încă doi ani termenul-limită stabilit pentru iulie 2012 în privinţa scanării în proporţie de 100 %. Comisia îşi exprimă speranţa că această întârziere va determina Congresul SUA să îşi revizuiască politica şi să favorizeze o abordare bazată pe risc a securităţii lanţului de aprovizionare.

Principalele provocări pentru Uniunea Europeană pe parcursul anului viitor sugerează multe sinergii şi oportunităţi de cooperare cu SUA: gestionarea crizei economice; guvernarea, restabilirea creşterii economice şi a locurilor de muncă prin accelerarea reformelor, construirea unui spaţiu de libertate, justiţie şi securitate şi prin impunerea pe scena mondială. Privind la viitorul summit UE-SUA şi dincolo de acesta, ne aşteaptă o serie de sarcini importante. Una dintre acestea constă în construirea unei relaţii UE-SUA mai deschise către exterior, care ar lua în considerare întreaga sferă a relaţiilor pe care le construiesc UE şi SUA cu puteri emergente precum China, India, Rusia şi Brazilia.

În privinţa economiei, locurile de muncă şi creşterea economică se află în centrul dezbaterii. Vom compara notele asupra rezultatelor G20, în special a reformelor financiare şi a sistemului bancar şi a necesităţii de a ajunge la un acord comercial la nivel mondial, şi vom căuta acolo valoarea adăugată UE-SUA. În acelaşi timp, trebuie să ne concentrăm mai mult pe atingerea întregului potenţial al pieţei transatlantice. Obiectivul meu va fi de a reorienta CET spre o agendă transatlantică pentru locuri de muncă, creştere şi inovare. Cu ajutorul liderilor Senatului UE-SUA, voi încerca să obţin acest lucru în cadrul viitoarei reuniuni CET din data de 17 decembrie.

PREZIDEAZĂ: ROBERTA ANGELILLI
Vicepreşedintă

  Viviane Reding, vicepreşedintă a Comisiei. – Dnă preşedintă, după comentariile făcute de colegul meu Karel De Grucht privind acordul general şi relaţiile cu Statele Unite ale Americii, permiteţi-mi să mă concentrez pe viitorul acord-cadru privind protecţia datelor. Este foarte clar că trebuie să partajăm datele pentru a lupta împotriva terorismului şi a criminalităţii organizate şi, în acelaşi timp, trebuie să respectăm drepturile cetăţenilor la protecţia datelor. Încercarea de a le îndeplini pe amândouă în egală măsură va reprezenta conţinutul acestor negocieri.

După cum v-am spus deja, la 26 mai anul acesta, Comisia a prezentat o propunere pentru un mandat de negociere. În prezent, contăm pe Consiliu să aprobe acest mandat, sperăm la începutul lui decembrie, astfel încât să putem începe adevăratele negocieri. Sunt absolut de acord cu ceea ce s-a spus în acest Parlament. Trebuie să ne concentrăm asupra securităţii juridice într-un acord-cadru în loc să – citez un deputat din acest Parlament – „acţionăm rapid împotriva fiecărui acord individual de partajare a datelor”.

Dacă noi, Statele Unite ale Americii şi Europa, reuşim să stabilim standarde comune, atunci aceste standarde comune vor deveni mai devreme sau mai târziu standarde mondiale. Trebuie să arătăm că aceste standarde sunt construite pe valorile noastre de justiţie şi de drepturi fundamentale, precum şi pe dreptul la reciprocitate, ambele trebuind să fie adăugate foarte clar pe agenda transatlantică.

De asemenea, a fost ridicată problema drepturilor persoanelor într-un astfel de acord. Ceea ce a prezentat Comisia ar însemna următoarele pentru cetăţenii noştri europeni şi pentru cetăţenii Statelor Unite ale Americii: drepturi aplicabile pentru persoane, cum ar fi dreptul de a accesa datele cu caracter personal care au fost colectate despre acestea şi dreptul de a rectifica şi de a şterge aceste date, căi de atac administrative şi judiciare, indiferent de naţionalitate sau de reşedinţă, precum şi despăgubiri pentru orice daune suferite.

Aplicarea eficientă a acestor drepturi ar fi asigurată de monitorizarea şi controlul acestor standarde de protecţie a datelor de către autorităţile publice independente şi, în acest context, o clauză de nediscriminare ar trebui, de asemenea, inclusă pentru a asigura că toate datele cu caracter personal sunt protejate, indiferent de naţionalitatea persoanelor sau de reşedinţa acestora, ţinând seama, în permanenţă, de faptul că trebuie să stabilim un echilibru între drepturi şi securitate şi, de asemenea, cel puţin în opinia mea, să nu permitem discriminarea pe motive rasiale.

Pentru a nu permite acest lucru, Comisia va avea nevoie cu siguranţă de ajutorul Parlamentului. Am înţeles că doriţi să stabiliţi, sau aţi stabilit deja, noi relaţii bilaterale specifice între Parlament şi Congresul Statelor Unite ale Americii. Consider că acest lucru va fi, de asemenea, foarte important pentru a spori înţelegerea acestor acorduri privind protecţia datelor pe ambele părţi ale Atlanticului, astfel încât aici, puteţi fi de mai mare ajutor în cursul negocierilor.

  Stefaan De Clerck, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (NL) Dnă preşedintă, pot spune foarte scurt, deoarece, desigur, sunt de aceeaşi părere cu dna Reding, vicepreşedintă a Comisiei, şi anume, că a fost o dezbatere bună şi că următoarea etapă va avea loc la 2 şi 3 decembrie. Consiliul speră într-adevăr să poată finaliza mandatul până atunci, astfel încât Comisia să poată începe dezbaterea în mod serios în cele din urmă şi negocierile să poată începe cu adevărat.

Aceasta reprezintă o oportunitate de a îmbunătăţi cooperarea între UE şi Statele Unite ale Americii; o oportunitate de a obţine un echilibru între securitate şi viaţa privată; o oportunitate de a uni aspectele fragmentate; o oportunitate, desigur, de a transpune o cerere explicită din partea Parlamentului European într-un acord-cadru solid.

Presupun că dezbaterea de astăzi a pregătit Consiliul să adopte mandatul de negociere al Comisiei, presupunând că se va oferi feedback, de asemenea, de către Comisie la intervale specifice şi că dezbaterea privind detaliile specifice şi aspectul referitor la punerea în aplicare a drepturilor continuă să evolueze în aşa fel încât să se poată oferi feedback. Prin urmare, sper că vor fi obţinute rezultate bune de către Comisie pe termen scurt – după reuniunea Consiliului din 2 şi 3 decembrie, să sperăm. Vă mulţumesc pentru această dezbatere.

  Preşedintă. – Am primit patru propuneri de rezoluţie⁽¹⁾ prezentate în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 11 noiembrie 2010.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Elena Băsescu (PPE), în scris. – (RO) UE şi SUA formează cel mai important parteneriat comercial şi reprezintă jumătate din economia mondială. Pe de altă parte, cei doi parteneri trebuie să coopereze mai strâns pentru a promova creşterea şi ocuparea forţei de muncă în economiile proprii, mai ales că în ultimii ani criza economică a distrus 30 de milioane de locuri de muncă în întreaga lume. În acest sens, Consiliul Economic Transatlantic rămâne mecanismul cel mai adecvat pentru atingerea obiectivului de a realiza o piaţa transatlantică unificată până în 2015. Consider că, în cadrul summitului de la Lisabona, este necesar să fie dezbătut subiectul prioritar al regimului de vize pentru toate statele membre. Întrucât libertatea de circulaţie este un drept foarte preţuit în UE, Comisia trebuie să continue dialogul politic şi tehnic asupra progreselor făcute şi liniilor de acţiune viitoare.

Menţionez că guvernul României a aprobat recent cadrul legislativ pentru crearea unui Sistem Naţional de Informare privind Vizele, care permite schimbul de date cu celelalte state membre referitor la cererile de vize. Acest sistem informatic va îmbunătăţi controlul la frontierele României, frontiere externe ale UE, şi reprezintă o etapă necesară în perspectiva aderării la spaţiul Schengen.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Semnarea unui acord extins cu Statele Unite ale Americii privind protecţia datelor este esenţială şi urgentă; acest lucru va împiedica statele membre să trateze aceste aspecte pe baza acordurilor bilaterale individuale. Sunt pe deplin conştient de dificultăţile inerente în cazul semnării acestui acord, deoarece există abordări destul de diferite privind protecţia datelor pe ambele părţi ale Atlanticului. Pe teritoriul UE, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal este stabilit în mod explicit atât la articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale, cât şi la articolul 16 din Tratatul de la Lisabona. În Statele Unite ale Americii, nu există o lege generală privind protecţia vieţii private, iar în Constituţia ţării nu există nicio referire explicită la dreptul fundamental la protecţia vieţii private. Sunt multe lucruri de făcut cu privire la accesul la date şi la rectificarea acestora, la reciprocitate, la protecţia juridică şi la supravegherea independentă. Prin urmare, solicit Consiliului să adopte mandatul pentru negocierea acestui acord cât mai rapid posibil, pentru a avansa cu negocierile şi pentru a obţine progresul de care avem urgent nevoie, precum şi pentru a transpune aceste rezultate în cadrul organelor legislative respective cât mai curând posibil.

  Kinga Gál (PPE), în scris. – (HU) În primul rând, aş dori să felicit raportorul pentru treaba extraordinară pe care a făcut-o. Faptul că a fost adoptat în ajunul conferinţei de revizuire de la Astana conferă raportului o importanţă deosebită, adresând un mesaj celor care iau deciziile în cadrul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Constat cu plăcere că prin amendamentele mele, trimiterile referitoare la protecţia minorităţilor naţionale, care reprezintă o parte constitutivă a conceptului global de securitate al OSCE şi latura umană a acestuia, au fost incluse în raport, şi că raportul a reuşit să atragă atenţia asupra rolului Înaltului Comisariat pentru minorităţile naţionale al OSCE. Sarcina şi responsabilitatea Înaltului Comisariat sunt deosebit de importante în promovarea coexistenţei paşnice a minorităţilor naţionale şi prevenirea potenţialelor conflicte etnice. Accentuarea rolului Înaltului Comisariat este, de asemenea, importantă pentru a asigura că părţile implicate acordă atenţia cuvenită propunerilor şi opiniilor oficialilor în absenţa oricăror mijloace de aplicare.

  Eija-Riitta Korhola (PPE), în scris. – (FI) De ani de zile, un etalon important prin care se măsoară relaţiile dintre UE şi Statele Unite ale Americii a fost politica privind clima. Referitor la aceasta, imaginea Statelor Unite ale Americii ca actor unilateral care desfăşoară această politică în mod individual a fost consolidată. Totuşi, este timpul să revizuim această imagine.

Este adevărat că Statele Unite s-au distanţat de avangarda politicii climatice când au refuzat să ratifice Protocolul de la Kyoto. Cu toate acestea, timpul a arătat că întregul acord este ineficient şi că modalitatea de soluţionare a problemei complexe reprezentate de schimbările climatice a fost greşită. Investind în parteneriate solide în domeniul tehnologiei şi în dezvoltarea energiei regenerabile, agenţiile responsabile pentru cantităţile mari de emisii au ales o cale care este mult mai promiţătoare şi care a deschis noi orizonturi.

Este timpul ca UE să înţeleagă ce se întâmplă. Statele Unite ale Americii nu se vor angaja într-un sistem de comercializare a cotelor de emisii. Cu puţin timp în urmă, Obama a spus că cel mai important era să se facă ceea ce trebuia, ceea ce este util, desigur, indiferent de ce am putea crede despre schimbările climatice. Aceste acţiuni utile includ investiţiile în energii regenerabile şi îmbunătăţirea autonomiei energetice. În ceea ce priveşte comercializarea cotelor de emisii, Obama a spus că a fost o modalitate, nu un scop, şi că există şi alte modalităţi de a realiza acest lucru.

Este în prezent Europa sperietoarea politicii climatice, cea care nu apreciază situaţia sau care nu învaţă din propriile greşeli? Acceptăm locuri de muncă în străinătate şi creştem preţurile la energie; facem totul pe calea cea grea în loc să luăm măsuri considerabile. Ar trebui să prevenim poluarea, în acelaşi mod în care ar trebui să investim, de asemenea, în energii regenerabile şi să ne concentrăm asupra autonomiei energetice şi asupra împăduririi. Comercializarea cotelor de emisii, dimpotrivă, nu merită sprijinul nostru. La noi au fost comercializate ca o modalitate de a ne pregăti pentru un sistem internaţional care nu s-a mai concretizat. De ce continuăm să le folosim ca să îi chinuim pe cetăţenii noştri privându-i de un loc de muncă şi de mijloace de trai?

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Viitorul summit UE-SUA va confirma cu siguranţă importanţa excepţională a acestor relaţii. Evoluţia constantă în globalizare înseamnă că atât UE, cât şi SUA trebuie să urmeze o politică de deschidere şi că importanţa strategică a parteneriatului transatlantic nu trebuie lăsată să se diminueze. Din acest motiv, este important să se abordeze astfel de negocieri cu deschidere maximă, ceea ce reprezintă o condiţie esenţială pentru caracterul operaţional al viitoarelor reuniuni. Ultimele zile au adus în prim-plan trei subiecte asupra cărora negociatorii europeni ar trebui să îşi concentreze atenţia: strategiile diferite prin care UE şi SUA abordează actuala criză economică mondială; abordări politice diferite pentru a reacţiona la situaţia ecologică nefavorabilă a planetei şi la schimbările climatice; şi aspectele privind securitatea. Deciziile unilaterale ale Rezervei Federale a SUA de a cumpăra obligaţiuni guvernamentale în valoare de 600 de miliarde de dolari, decizii care au fost luate fără a consulta UE, vor slăbi poziţia economică a Europei. Prin urmare, este esenţial ca UE să se declare în mod clar în favoarea căutării de monede la nivel mondial, altele decât dolarul american. Este important ca Uniunea să insiste asupra rolului său de pionier al tehnologiei ecologice şi al legislaţiei şi, prin urmare, să facă presiuni atât asupra guvernului SUA, cât şi asupra Congresului. Consider că este necesar, la viitorul summit, să solicităm liderilor UE să ofere Washingtonului o indicaţie clară privind sprijinul nostru pentru eforturile depuse de preşedintele Obama privind dezarmarea nucleară la nivel mondial şi ratificarea noului Tratat START, care a fost semnat de preşedintele Rusiei şi al SUA anul acesta la Praga.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. – (LT) Din momentul în care preşedintele Barack Obama a câştigat alegerile în urmă cu doi ani, poziţia UE şi a SUA s-au apropiat în mod semnificativ, în special, în ceea ce priveşte dezarmarea, combaterea schimbărilor climatice, precum şi aspectele legate de îndepărtarea momentelor tensionate în cazul conflictelor internaţionale. Acest lucru este fundamental şi această direcţie trebuie urmărită. Din păcate, mai trebuie puse în aplicare unele lucruri pentru a atinge scopurile transatlantice comune. O mare parte din societatea americană se opune acţiunilor privind combaterea schimbărilor climatice. Un proiect de lege ambiţios privind limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră este blocat în Senat. Nu există niciun pas înainte în privinţa abolirii pedepsei cu moartea care este foarte importantă pentru UE. Summitul UE-SUA va avea loc luna viitoare la Lisabona. Sper că UE îşi va putea convinge partenerul, SUA, să continue să facă progrese în atingerea scopurilor comune menţionate. De asemenea, este important ca Rusia să fie inclusă mai mult în dialogul transatlantic.

  Debora Serracchiani (S&D), în scris. – (IT) Întrucât schimbul de date între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii este din ce în ce mai necesar şi frecvent în contextul luptei împotriva terorismului şi a criminalităţii organizate, trebuie elaborat, de asemenea, un cadru juridic general şi comun pentru a proteja datele cu caracter personal. Acest cadru ar trebui să prevadă o protecţie echivalentă cu cea de care se bucură cetăţenii europeni în cadrul Uniunii. Mandatul de negociere al Comisiei se îndreaptă, prin urmare, în direcţia cea bună. În ceea ce priveşte sfera de aplicare, acest cadru juridic trebuie, de asemenea, să aplice acordurile bilaterale existente. Sper ca mandatul să fie adoptat de către Consiliu, aşa cum a fost prezentat, şi ca Parlamentul să fie informat complet şi prompt cu privire la toate evoluţiile din cadrul negocierilor, luând în considerare faptul că Parlamentul va avea ultimul cuvânt în cadrul viitorului acord.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Viitorul summit între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii va fi primul summit după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, unul dintre obiectivele acestuia fiind să permită Europei să se concentreze mai mult asupra relaţiilor cu ţările terţe. Viitorul summit ne va oferi oportunitatea de a contura un cadru pentru cooperarea transatlantică în următorii câţiva ani. Având în vedere poziţia lor mondială şi valorile comune cum ar fi statul de drept, democraţia şi drepturile omului, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii au de jucat un rol-cheie în abordarea provocărilor secolului 21. Avem nevoie de o cooperare constructivă, consolidată în domenii cum ar fi depăşirea crizei economice şi financiare, lupta împotriva terorismului, stabilitatea mondială, pacea în Orientul Mijlociu, neproliferarea armelor nucleare, ajutorul pentru dezvoltare şi schimbările climatice. Următorul summit de la Cancún privind clima se apropie. Sper că Statele Unite ale Americii vor demonstra un nivel sporit de angajament atunci când vine vorba de obligaţii comune în lupta împotriva schimbărilor climatice. În calitate de actor important în arena internaţională, ar trebui să dăm un exemplu celorlalte ţări. Catastrofa ecologică recentă din largul coastei Golfului Mexic a arătat clar că dezastrele nu cunosc limite şi că efectele lor sunt resimţite la nivel mondial, în cele din urmă inclusiv de cetăţenii noştri. Este de la sine înţeles că lucrul de care avem nevoie este cooperare la nivel global. Pe fondul alegerilor de săptămâna trecută, este de remarcat faptul că aceste alegeri pot constitui un punct de plecare pentru relaţii noi, mai strânse, între Parlamentul European şi Congres. Un dialog mai intens va fi avantajos pentru ambele părţi.

(1) A se vedea procesul-verbal

15. Strategia externă a UE privind registrul cu numele pasagerilor (PNR) (dezbatere)

  Preşedintă. – Următorul punct se referă la declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei cu privire la strategia externă a Uniunii Europene privind registrul cu numele pasagerilor (PNR).

  Annemie Turtelboom, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului. – (NL) Dnă preşedintă, onorabili deputaţi, consider că importanţa şi necesitatea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) au devenit evidente în ultimii ani. Trebuie doar să ne gândim la atacurile din New York, şi, de asemenea, la atacul eşuat asupra zborului din Amsterdam Schiphol spre Detroit. Desigur, în ultimele două zile, de asemenea, am observat că nivelurile de ameninţare au rămas foarte ridicate.

Trebui doar să privim informaţiile primite din mai multe state membre şi, de asemenea, nivelurile de ameninţare crescute din mai multe ţări, cum ar fi Franţa şi Spania. Ţara mea de origine, de asemenea, a crescut nivelul de ameninţare pentru anumite zone şi o alertă de călătorie a fost primită de curând din partea Statelor Unite ale Americii. Consider că Preşedinţia şi Comisia au lucrat din greu în domeniul PNR în ultimele câteva luni.

Situaţia actuală este următoarea. La 21 septembrie, Comisia a informat Consiliul cu privire la politica UE privind transferul datelor pasagerilor către ţările terţe. De asemenea, aceasta a prezentat trei proiecte de mandate de negociere pentru încheierea acordurilor cu Canada, Statele Unite ale Americii şi Australia, toate trei având un conţinut identic.

Prin urmare, Consiliul a purtat discuţii imediat, la 7 octombrie, cu privire la aceste proiecte – metoda şi sincronizarea celor trei mandate – şi a decis ca toate cele trei mandate să aibă, într-adevăr, un conţinut identic, pentru a putea fi adoptate de către Consiliu în acelaşi timp, pentru ca acestea să înceapă în acelaşi timp şi pentru ca negocierile cu Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia să înceapă până în luna decembrie a acestui an, cel târziu.

Examinând conţinutul mandatelor şi al acordului PNR, Consiliul este conştient că cel mai important lucru privind cele trei acorduri se referă la asigurarea unui nivel suficient de ridicat de protecţie a datelor. În opinia mea, partenerii noştri străini, de asemenea, trebuie să obţină o garanţie cu privire la faptul că datele lor cu caracter personal se bucură de o protecţie suficientă. Într-adevăr, am cerut întotdeauna acest lucru atunci când am încheiat acorduri cu alte ţări. Uniunea Europeană s-a concentrat întotdeauna asupra acestui lucru, inclusiv în acordurile încheiate anterior cu alte ţări.

Într-adevăr, aş dori să subliniez faptul că unul dintre aceste acorduri anterioare – cel cu Australia – a fost descris o dată ca fiind cel mai prietenos acord de protecţie a datelor al anului. Prin urmare, consider că Parlamentul European are dreptul de a impune cerinţe stricte de protecţie a datelor. În consecinţă, Consiliul se va asigura că cerinţele de protecţie a datelor continuă să fie respectate şi, de asemenea, va asigura îndeosebi că principiul proporţionalităţii va fi întotdeauna respectat cu scopul de a preveni orice încălcare a dreptului la protecţia vieţii private.

Prin urmare, în textul mandatelor de negociere, Consiliul a accentuat, de asemenea, importanţa articolelor 7 şi 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În plus, aceste mandate prevăd perioade de păstrare şi o durată de acces la datele PNR care sunt proporţionale şi limitate.

Această cerinţă a fost evidenţiată şi mai mult luând în considerare numeroasele modalităţi în care datele PNR pot fi utilizate. Datele din trecut pot fi utilizate doar reactiv, datele actuale pot fi utilizate în timp real, iar profilurile de risc vor fi elaborate îndeosebi pentru a fi utilizate proactiv.

În ceea ce priveşte modelele de risc, suntem conştienţi că Parlamentul European este foarte preocupat de această „creare de profiluri”. În consecinţă, Comisia va clarifica în detaliu în propunerea sa aspectul la care se referă exact „crearea de profiluri”. În plus, Preşedinţia se va asigura că evaluările riscurilor nu pot duce la stigmatizarea persoanelor de o anumită origine etnică.

Aş dori să adaug două comentarii în introducerea mea scurtă: 1) într-adevăr, datele PNR pot fi utilizate doar de către companiile aeriene şi, prin urmare, nu de către autorităţile statelor membre înseşi şi, desigur, utilizarea acestora de către companiile aeriene este condiţionată de aprobarea din partea Uniunii Europene. 2) Preşedinţia, de asemenea, este conştientă de importanţa pe care Parlamentul o acordă acordului general între UE şi Statele Unite ale Americii în domeniul protecţiei datelor. În acest sens, m-aş referi la dezbaterea pe care aţi ţinut-o în acest Parlament împreună cu colegul meu, ministrul justiţiei.

În această introducere scurtă, aş dori să clarific faptul că, în timp ce aceste date PNR reprezintă o prioritate reală a Consiliului, acesta doreşte, de asemenea, să ia în considerare în mare măsură preocupările justificate ale Parlamentului cu privire la obţinerea unui echilibru benefic între viaţa privată şi securitate, echilibru care este întotdeauna necesar. Consider că evenimentele recente şi ameninţările ne obligă să înfruntăm realitatea. Dnă preşedintă, voi fi, desigur, la dispoziţia Parlamentului în orice moment – nu numai astăzi, ci şi în următoarele câteva săptămâni – pentru a continua dezbaterea privind datele PNR şi mandatele.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dnă preşedintă, la 21 septembrie, Comisia a emis un pachet de propuneri privind schimbul de date din registrul cu numele pasagerilor cu ţările terţe şi acest lucru consta într-o comunicare privind strategia externă a UE în materie de PNR cu câteva principii, după cum aţi solicitat în rezoluţia dvs. de la începutul lunii mai a acestui an. De asemenea, au existat trei recomandări privind directivele de negociere pentru noile acorduri PNR cu Canada, Australia şi SUA. Aş dori să mulţumesc autorilor rezoluţiei din luna mai pentru munca în echipă excelentă de care ne-am bucurat şi pentru cooperarea foarte constructivă din cadrul acestui dosar, precum şi pentru modul dvs. constructiv de a găsi soluţii pentru a avansa în noul cadru instituţional.

Obiectivul acestei comunicări este de a stabili pentru prima dată un set de criterii şi principii care ne-ar ghida în relaţiile noastre externe privind PNR. O putem folosi ca metodă pentru a comunica cu ţările terţe, dar şi pentru a ne defini propria politică în raport cu aceasta. Evident, această comunicare va încerca să realizeze o coerenţă cu acordul PNR al UE care va fi prezentat într-o etapă ulterioară.

Directiva nu a fost adoptată, adică, mandatul nu a fost adoptat încă de către Consiliu, însă mandatele, desigur, urmează structura comunicării generale.

Problema creării de profiluri a fost ridicată, de asemenea, de către Preşedinţia belgiană. Evaluarea riscului este un aspect care ştiu că apare foarte des în discuţii şi de aceea am ales să ridic urgent această problemă. Conceptul de creare de profiluri nu este, în sine, definit în niciun instrument juridic, dar acest lucru nu înseamnă că nu avem legi cu privire la aceasta. Instrumentele de protecţie a datelor fac referire la aceasta, însă o denumesc „Interzicerea prelucrării automate”: acest lucru înseamnă că legislaţia UE privind protecţia datelor împiedică orice persoană să facă obiectul unei decizii care produce efecte juridice în ceea ce o priveşte, sau care o afectează în mod semnificativ şi care se bazează exclusiv pe prelucrarea automată a datelor. Nu este interzisă prelucrarea datelor în mod automat, însă deciziile care îi afectează din punct de vedere juridic pe indivizi nu trebuie luate în mod automat.

Comunicarea PNR evidenţiază aceste principii şi prevede măsuri eficiente şi efective pentru a proteja interesele persoanelor vizate. În special, orice decizie automată ar trebui verificată de un operator uman şi ar trebui să li se permită persoanelor vizate să îşi prezinte punctul de vedere. Acest lucru înseamnă că decizia finală luată în privinţa unei persoane nu poate fi luată niciodată într-un mod complet automat. În acest sens, comunicarea urmăreşte să garanteze că prelucrarea datelor nu depăşeşte ceea ce este legal şi că prelucrarea respectă drepturile fundamentale, inclusiv normele noastre actuale de protecţie a datelor.

De asemenea, aţi solicitat Comisiei să clarifice situaţia actuală privind acordurile bilaterale şi memorandumurile de înţelegere referitoare la programul de scutire de vize. Voi încerca să vă explic puţin acest lucru. În august 2007, SUA a adoptat recomandările de punere în aplicare a Legii Comisiei 9/11, iar o secţiune din aceasta acoperă modernizarea programului de scutire de vize. Termenii şi condiţiile acestei legi afectează toate statele membre ale UE, indiferent dacă fac parte sau nu din programul de scutire de vize.

Din partea UE, această lege a dus la o abordare dublă convenită de către Consiliu în martie 2008. Traseul urmat de UE priveşte negocierile între UE şi SUA în ceea ce priveşte condiţiile de acces pe teritoriul SUA şi, într-adevăr, accesul la programul de scutire de vize. Acest lucru ţine de competenţele UE – repatrierea propriilor conaţionali, îmbunătăţirea securităţii documentelor de călătorie şi securitatea aeroporturilor. Acest lucru a dus la încheierea un acord UE-SUA care a confirmat faptul că UE îndeplineşte aceste condiţii.

De asemenea, am avut un traseu bilateral: negocieri bilaterale între UE şi SUA şi statele membre pentru a îndeplini condiţiile impuse de SUA pentru accesul la programul de scutire de vize care ţin de competenţa statelor membre spre deosebire de competenţa UE. Aceste condiţii se referă la cooperarea cu SUA privind infracţiunile grave, iniţiativele de combatere a terorismului şi schimbul de informaţii în aceste domenii.

În conformitate cu acest traseu bilateral, mai multe state membre au semnat iniţial un memorandum de înţelegere cu SUA. Acest memorandum nu era destinat să devină, per se, o bază juridică pentru schimbul de date. Aceste state membre au confirmat disponibilitatea părţilor de a negocia acordurile cu privire la informaţiile despre pasageri, informaţiile pentru depistarea teroriştilor cunoscuţi sau suspectaţi, informaţiile destinate combaterii terorismului şi a infracţiunilor grave, precum şi acordurile cu privire la problemele referitoare la informaţii, migraţie şi securitatea frontierelor.

Conform informaţiilor pe care Comisia tocmai le-a adunat de la statele membre, opt state membre au semnat un astfel de memorandum de înţelegere cu SUA.

După semnarea acestor memorandumuri, SUA şi câteva state membre au negociat două tipuri de acorduri. În primul rând, acorduri privind consolidarea cooperării în vederea prevenirii şi combaterii criminalităţii grave: acest lucru se referă la cooperarea privind potrivirea amprentelor digitale şi a mostrelor de ADN. Paisprezece state membre au încheiat acorduri identice cu SUA.

În al doilea rând, acordurile privind schimbul de informaţii pentru depistarea teroriştilor cunoscuţi sau suspectaţi: acestea se referă la schimbul de informaţii specifice despre indivizii care sunt terorişti cunoscuţi sau suspectaţi, adică, numele lor complet, data lor de naştere, paşaportul şi cetăţenia. Zece state membre au încheiat astfel de acorduri. Dar permiteţi-mi să adaug faptul că niciunul dintre aceste acorduri bilaterale nu acoperă datele PNR. Schimbul de date PNR are loc numai în conformitate cu acordul UE-SUA.

Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi eliminarea fostei structuri pe piloni, toate condiţiile necesare programului SUA de scutire de vize intră acum în competenţa UE. În prezent, Comisia evaluează dacă abordarea dublă convenită în 2008 ar trebui actualizată în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Desigur, vă voi informa pe deplin cu privire la acest lucru.

Rezoluţia Parlamentului se referă, de asemenea, la cooperarea UE-SUA privind securitatea aeronautică unică. Aceasta este responsabilitatea vicepreşedintelui Kallas care este comisar pentru transport. Acesta a urmărit negocierile cu administraţia americană pentru securitatea transporturilor pentru a scuti pasagerii de origine americană de control în aeroporturile din UE. Acest lucru ar trebui să îmbunătăţească eficienţa în aeroporturile din UE fără a compromite securitatea. Vicepreşedintele Kallas a informat Comisia pentru transport şi turism din acest Parlament cu privire la aceste aspecte.

Este important să subliniez faptul că acest aspect este foarte diferit de PNR. Cooperarea pentru securitatea aeronautică unică nu se referă la transferul de date cu caracter personal, şi nici la prelucrarea informaţiilor cu privire la urmărirea infractorilor şi teroriştilor suspectaţi, astfel încât nu vom ridica această problemă în negocierile PNR.

În încheiere – regret că vorbesc prea mult, dar consider că acest lucru trebuie clarificat – aş dori să menţionez că mandatele de negociere, astfel cum a afirmat Preşedintele în exerciţiu al Preşedinţiei belgiene, vor fi adoptate de către Consiliu foarte curând. Ca întotdeauna, îmi iau angajamentul de a vă informa cu privire la progresele înregistrate în toate etapele de negociere. S-a decis deja că vom purta negocierile în paralel cu toate cele trei ţări, dar acestea nu se vor încheia neapărat în acelaşi timp.

Ştiu că acest lucru este de interes special pentru Parlament, iar eu, prin urmare, rămân la dispoziţia dvs. pentru a discuta acest lucru acum şi împreună cu comisiile competente şi cu ceilalţi deputaţi oricând doriţi.

  Axel Voss, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă preşedintă, votul de mâine privind registrul cu numele pasagerilor nu ar fi fost necesar dacă noi, aici în Parlament, am fi luat mai în serios şi am fi fost mai bine informaţi de către Comisie şi de către Consiliu cu privire la transmiterea datelor de către UE şi de către statele sale membre ţărilor terţe odată cu adoptarea deciziei SWIFT. Dacă relaţiile interinstituţionale continuă în acest mod, există riscul să ajungem în situaţia psihologică a SUA în ceea ce priveşte PNR, aşa cum s-a întâmplat în cazul SWIFT. Nimeni nu doreşte acest lucru şi consider, de asemenea, că ar fi foarte periculos. Cu toate acestea, trebuie să facem în continuare eforturi pentru a rezolva acest lucru.

Când vine vorba despre acest aspect, cred că lipseşte un concept clar privind necesitatea schimbului de date pentru a preveni teroarea; apoi, putem adopta o poziţie pe baza acestui concept. Mai întâi SWIFT, apoi PNR; apoi, a urmat memorandumul de înţelegere cu accesarea bazelor de date naţionale; apoi un acord-cadru cu SUA; apoi modificarea propriului nostru act de modificare privind protecţia datelor. în prezent, dorim să instalăm acest program pentru o securitate unică – totul mi se pare mai degrabă fragmentat.

În plus, trebui să clarificăm sau să aflăm odată pentru totdeauna ce fel de date sunt necesare de fapt Statelor Unite ale Americii pentru a preveni teroarea, precum şi modul în care putem ajuta şi aduce la îndeplinire acest lucru. Ceea ce am văzut până în prezent este un fel de „tactică a feliei de salam”, iar acest lucru este dăunător.

Ştiu că a existat o pauză ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, însă este şi mai dăunător pentru noi în cazul în care Consiliul şi Comisia nu ne informează cu privire la aceste procese.

Prin urmare, solicit reprezentanţilor Consiliului şi ai Comisiei cinci lucruri. În primul rând, vă rog să creaţi un concept adecvat care să stabilească în mod cuprinzător şi decisiv ce implică schimbul de date în scopul combaterii terorismului. De asemenea, solicit să stabiliţi o coerenţă în chestiunile UE referitoare la transmiterea de date şi să nu le împărţiţi în probleme naţionale şi europene. Solicit, de asemenea, să se stabilească la nivel general european competenţa de a lua decizii cu privire la aceste chestiuni şi să se ia în considerare posibilitatea că am prefera să încheiem acorduri PNR cu Canada şi Australia. În final, solicit accelerarea procesului deoarece teroriştii apar constant acolo unde securitatea noastră lipseşte – cum s-a întâmplat recent în cazul transportului de marfă.

  Birgit Sippel, în numele Grupului S&D. – (DE) Dnă preşedintă, într-o lume globalizată, terorismul şi criminalitatea sunt, din păcate, de asemenea, organizate la nivel mondial şi, prin urmare, ştim că trebuie să cooperăm pe plan internaţional şi trebuie să facem schimb de informaţii. Sunt foarte bucuroasă să aud că atât Comisia, cât şi Consiliul consideră că trebuie să se acorde o prioritate foarte mare atât drepturilor cetăţenilor, cât şi protecţiei datelor. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că Parlamentul se poate culca pe laurii săi, deoarece aspectele cum ar fi perioadele de păstrare, volumele de date şi limitarea scopului, precum şi controalele vor rămâne puncte critice chiar în cazul în care clauzele de protecţie pot fi cu adevărat puse în aplicare în domeniul protecţiei datelor. În această zonă sensibilă, nu avem nevoie de controale neclare, ci de mai multă încredere.

Condiţiile privind schimbul de date trebuie, prin urmare, să fie stabilite la un nivel deosebit de înalt, deoarece nu reprezintă doar un aspect al acordurilor specifice cu Australia şi SUA; câteva ţări cum ar fi Coreea şi India doresc, de asemenea, să aibă acorduri PNR cu noi. Din acest motiv, de asemenea, este foarte important să stabilim acordurile la standarde de securitate deosebit de înalte în acest moment. Acelaşi lucru se aplică transmiterii de date către ţările terţe. Aici, din nou, trebuie să examinăm foarte atent condiţiile pe care dorim să le includem.

În acelaşi timp, atunci când se discută despre datele PNR, trebuie, de asemenea, să privim dincolo de acestea. Care este rostul păstrării unui volum de date cât mai mic posibil atunci când se negociază acordul PNR dacă SUA, în calitate de opozant, anunţă că doreşte nu numai să perceapă o taxă de intrare, ci şi să colecteze date adiţionale despre pasageri?

De asemenea, avem o problemă pe teritoriul Uniunii Europene. Care este rostul de a fi de acord cu cele mai înalte standarde posibile şi de a încerca limitarea volumelor de date dacă, în acelaşi timp, acordurile bilaterale sunt încheiate fără ca noi să ştim conţinutul acestora şi standardele de securitate? Dna Malmström a spus că nu este vorba despre datele PNR, ci mai degrabă că toate datele colectate ar trebui să servească în mod aparent scopului de combatere a terorismului şi a criminalităţii. Prin urmare, aş dori să închei prin a mai adresa încă o cerere: avem nevoie nu numai de dispoziţii bune privind măsurile individuale, ci şi de o privire de ansamblu, în cele din urmă, asupra tuturor măsurilor şi asupra tuturor datelor care au fost transferate de către UE şi de către statele membre. Trebuie să fim foarte clari în această privinţă: nu vom atinge niciodată o securitate de sută la sută, oricât de multe măsuri vom lua şi oricât de multe date vom colecta. Acesta este un fapt pe care trebuie să îl înfruntăm.

  Sophia in 't Veld, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, aş dori să mulţumesc dlui comisar şi dlui ministru pentru introducerile lor. Salut atitudinea foarte cooperativă a Comisiei şi a Consiliului. Au existat exemple în trecut în care cooperarea a fost mai puţin profundă. Consider că acest exemplu arată că, în cazul în care cele trei instituţii principale pot ajunge la un acord, putem vorbi cu o singură voce în numele a 500 de milioane de cetăţeni – şi aceasta este o voce foarte puternică.

Rezoluţia a fost prezentată în comun de şase grupuri politice, ceea ce înseamnă că acest Parlament trimite un semnal politic foarte puternic. De asemenea, aş dori să le mulţumesc tuturor raportorilor alternativi din alte grupuri pentru cooperarea lor foarte bună. Există un aspect pe care dl comisar şi dl ministru nu l-au abordat în prezentările lor: problema proporţionalităţii şi a necesităţii. Atât Consiliul, cât şi Comisia încă mai susţin că o colectare şi o stocarea masivă – nu ad-hoc – a datelor PNR este necesară şi proporţională având în vedere lupta împotriva terorismului. Sunt dispusă să îi cred, însă această afirmaţie trebuie să fie întemeiată: avem nevoie de dovezi privind necesitatea şi de dovezi privind proporţionalitatea. De ce? Testul de proporţionalitate nu este un test politic; este un test juridic.

Legile europene privind protecţia datelor solicită o colectare şi o stocare proporţională şi necesară a datelor. Nu putem fi de acord din punct de vedere politic în privinţa acestui lucru; acest fapt trebuie dovedit în instanţă. În cazul în care o persoană introduce o acţiune în justiţie, iar instanţa decide că aceste acorduri nu sunt impecabile, atunci arătăm ca nişte idioţi. Parlamentului European nu i se poate cere să aprobe un lucru care este pasibil de a fi contestat în justiţie. Acesta este un aspect esenţial.

Există şi alte aspecte care trebuie să fie clarificate. Sunt bucuroasă să aud că problema creării de profiluri este examinată de către Comisie, dar consider că trebuie să discutăm mai mult cu privire la acest subiect. Unele state membre propun o clauză privind încetarea de drept a efectelor juridice. Desigur, aş aproba din toată inimă această clauză; Sper că Consiliul va decide să introducă această clauză. În final, Comisia Europeană face referire la relaţii bune cu ţările terţe, dar aceste acorduri nu pot fi considerate instrumente ale diplomaţiei internaţionale. Acestea sunt instrumente de cooperare internaţională în aplicarea legii şi de protejare a libertăţilor civile şi a statului de drept. Trebuie să le obţinem acum, deoarece nu numai că negociem cu SUA, Canada şi Australia, ci şi stabilim un model şi un exemplu pentru acordurile cu alte ţări.

  Jan Philipp Albrecht, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dnă preşedintă, dnă Malmström, doamnelor şi domnilor, noi, în calitate de Parlament, vom adopta mâine o rezoluţie comună care accentuează încă o dată preocupările noastre privind schimbul de date din registrul cu numele pasagerilor. De ce vom face acest lucru? Vom face acest lucru deoarece am prezentat critici ani de zile, dar avem sentimentul că nu s-a acordat o atenţie suficientă acestora în negocierile actuale şi deoarece este important pentru noi ca aceste critici să fie luate în considerare chiar de la început, astfel încât acest acord să aibă cel puţin şansa de a primi în final aprobarea aici, în Parlament.

Există trei critici principale, iar dl Voss le-a menţionat deja pe câteva. În primul rând, este important şi necesar să înţelegem că dorim o abordare europeană comună, şi nu măsuri diferite privind schimbul de date cu dispoziţii diferite privind protecţia datelor. Prin urmare, este important să se specifice clar că ar trebui găsită o soluţie uniformă pentru a face acest lucru împreună cu părţile contractante la nivel european.

În al doilea rând – şi acest lucru este chiar mai important – totul este deschis şi în conformitate cu temeiul juridic din tratate. În calitate de Parlament, am afirmat clar de nenumărate ori că respingem utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor în scopul creării de profiluri, iar perioadele mari de stocare sunt incompatibile cu dreptul constituţional. Pentru noi, acest lucru înseamnă că utilizarea proactivă şi reactivă a datelor din registrul cu numele pasagerilor iese de fapt din discuţie, ca o chestiune de principiu. Acest lucru trebuie specificat clar în mandat şi în negocieri, de asemenea, pentru ca, în cele din urmă, să fie posibil ca Parlamentul să îşi dea aprobarea.

  Philip Bradbourn, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, PNR este, după cum a fost recunoscut, un instrument important pentru securitatea naţională. Acesta este o componentă-cheie în lupta pentru securitatea noastră, nu numai în aer, ci şi pe pământ. Totuşi, PNR trebuie să fie doar un instrument de luptă împotriva terorismului. Acesta nu trebuie să devină o licenţă gratuită pentru păstrarea datelor de către guverne sau de către agenţiile acestora.

Prin urmare, trebuie să ne gândim bine cui permitem să aibă acces la aceste date şi de ce; nu doar căror ţări, ci şi căror agenţii. Care sunt avantajele noastre dacă le permitem accesul la aceste date? Cum vor fi datele protejate de aceştia şi, important, cum putem fi siguri că acestea vor rămâne la fel? De asemenea, trebuie să fim siguri că toate aranjamentele cu ţările terţe sunt reciproce, astfel încât să beneficiem şi noi. PNR este o armă importantă pentru a asigura protecţia noastră împotriva terorismului, dar nu este singura armă: pragmatismul şi proporţionalitatea ar trebui să fie elementele-cheie pentru fiecare decizie pe care o luăm în acest Parlament; subiectul privind registrul cu numele pasagerilor nu face excepţie.

  Rui Tavares, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Când discutăm acest acord privind registrul cu numele pasagerilor (PNR), ne amintim cu toţii ce s-a întâmplat în cazul SWIFT; subiectul a apărut deja pe neaşteptate de mai multe ori în această dezbatere. Cazul SWIFT a fost unul semnificativ. Putem avea păreri diferite despre SWIFT în sine şi cu siguranţă am votat diferit în acest Parlament, dar suntem cu toţii de acord asupra unui singur lucru: am învăţat foarte multe despre ce să facem şi ce să nu facem.

Despre ce să facem: am învăţat că Parlamentul trebuie să se pronunţe foarte ferm pentru a apăra interesele private a 500 de milioane de cetăţeni. De data aceasta, în plus, faptul că avem şase grupuri politice care participă în scris, o rezoluţie înseamnă că intenţionăm să folosim vocea Parlamentului într-un mod mai clar şi mai unit.

Totuşi, ştim, de asemenea, foarte multe despre ceea ce nu trebuie să facem. În această etapă a negocierilor privind PNR, putem folosi în continuare ceea ce am învăţat. Consiliul ar trebui în mod evident să îşi pregătească mandatul pe care îl vom citi cu mare atenţie; Comisia ar trebui să conducă negocierile, deoarece este cea care negociază; iar Parlamentul ar trebui să aibă cuvântul final. Totuşi, în acelaşi timp, am învăţat mult mai multe. Este evident că Parlamentul ar trebui să fie informat în toate etapele, dar în acest moment, fac apel direct la Comisie: Comisia ar putea accepta, de asemenea, ideile Parlamentului în cursul acestui proces. Îmi amintesc că în cazul SWIFT, de exemplu, a fost ideea Parlamentului de a avea un supraveghetor la Washington. În cursul acestui proces, Parlamentul este obligat să aibă numeroase idei care să fie incluse în negocieri fără, desigur, să încalce prerogativele Comisiei, însă Parlamentul va avea ultimul cuvânt, de facto şi de jure, cu privire la aceste negocieri, şi îl va folosi cu siguranţă.

De asemenea, este un lucru pe care nu ar trebui să îl uităm în acest proces, pe care, uneori, l-am uitat, şi anume, că aceste date sunt date cu caracter personal. Acest lucru înseamnă că avem de-a face cu date împrumutate care aparţin publicului, astfel cum am spus în rezoluţia noastră când am vorbit despre conceptul autodeterminării informaţionale. Acest lucru înseamnă că în orice moment în acest proces şi în timpul utilizării acestor date în viitor, persoanele vor avea acces direct la ceea ce se întâmplă cu datele lor.

  Jaroslav Paška, în numele Grupului EFD. – (SK) În prezent, datele cu caracter personal ale cetăţenilor noştri sunt transferate către Statele Unite ale Americii pe baza numeroaselor acorduri existente. Dintre acestea, sunt importante acordurile bilaterale şi memorandumurile de înţelegere încheiate între anumite state membre şi SUA care dau naştere unor preocupări serioase privind încălcările dreptului la protecţia datelor al cetăţenilor europeni.

Prin urmare, este un lucru bun că o cerere din partea Comisiei Europene a fost îndreptată către Consiliul European pentru a începe discuţiile între UE şi SUA pentru crearea unui nou acord-cadru privind transferul şi prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul prevenirii, investigării, identificării sau urmării în justiţie a criminalităţii, în cadrul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală.

Dle comisar, în negocierile cu prietenii noştri americani, totuşi, trebuie să insistăm ca noul acord-cadru să fie echilibrat şi corect cu privire la drepturile cetăţenilor UE în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal. De asemenea, ar fi un lucru bun dacă noul acord-cadru ar modifica acordurile bilaterale actuale, care nu sunt corecte şi care, în numeroase cazuri, încalcă drepturile la protecţia datelor cu caracter personal ale cetăţenilor noştri.

  Daniël van der Stoep (NI). – (NL) Dnă preşedintă, Partidul Olandez pentru Libertate (PVV) este în favoarea măsurilor care pot contribui la lupta împotriva terorismului, în special împotriva terorismului islamic. De asemenea, PVV acordă o importanţă majoră protejării vieţii private a cetăţenilor olandezi şi consideră că, în cazul în care aceste interese se contrazic, ele trebuie să fie atent cântărite.

Statele Unite ale Americii pot avea unele date ale pasagerilor noştri, dar cu trei condiţii. Prima condiţie este ca aceste date să fie utilizate doar în lupta împotriva terorismului. Cea de-a doua condiţie este reciprocitatea. Companiile aeriene americane trebuie, de asemenea, să garanteze că aceste date sunt trimise autorităţilor europene, la fel ca şi situaţia inversă. Datele ar trebui oferite nu unei agenţii europene, ci mai degrabă autorităţilor din statul membru al UE prin care tranzitează avioanele sau care este destinaţia finală a acestora.

Cea de-a treia condiţie este ca datele transferate să fie nediscriminatorii. Statele Unite ale Americii şi, prin urmare, ţările europene, de asemenea, pot cere toate datele care au fost furnizate voluntar de pasageri. Subliniez cuvântul „voluntar”. Datele privind religia, ideologia, adresa, numărul de telefon, numărul cărţii de credit şi datele din paşaportul unei persoane pot fi furnizate, dar partidul meu consideră că datele care nu sunt oferite în mod voluntar de pasageri, cum ar fi datele privind genul, originea etnică sau handicapurile, nu trebuie furnizate.

Dnă preşedintă, aş dori, de asemenea, să repet motivul pentru care aceste măsuri sunt necesare. Să ne fie clar faptul că acestea nu sunt necesare pentru a combate terorismul creştin sau budist. Din păcate, aceste măsuri sunt necesare din cauza ameninţării la adresa lumii libere exercitate de Islam. Este timpul ca deputaţii din acest Parlament să înţeleagă acest lucru în cele din urmă.

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra (PPE). – (ES) Dnă preşedintă, libertatea şi securitatea sunt elemente esenţiale pentru punerea în aplicare a oricărei structuri juridice şi democratice din prezent în care libertatea utilizează securitatea ca cel mai valoros instrument de protecţie.

Transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) ţărilor terţe reprezintă un element esenţial al luptei transnaţionale împotriva terorismului şi a criminalităţii organizate. Acesta ar trebui să se bazeze pe respectarea strictă a normelor UE privind protecţia datelor cu caracter personal, astfel cum se prevede la articolele 7 şi 8 din Carta drepturilor fundamentale şi la articolul 16 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Din acest motiv, trebuie să salutăm comunicarea din partea Comisiei privind abordarea globală a transferurilor de date PNR către ţările terţe şi recomandările acesteia pentru ca Consiliul să autorizeze deschiderea negocierilor din acest domeniu cu Australia, Canada şi Statele Unite ale Americii, deoarece ambele instrumente abordează preocupările Paramentului în ceea ce priveşte securitatea, apărarea drepturilor fundamentale şi protecţia datelor cu caracter personal.

Cu toate acestea, ar trebui subliniat faptul că datele PNR nu pot fi utilizate pentru crearea de profiluri, motiv pentru care Comisia a încercat să clarifice – în opinia mea, cu succes – diferenţele dintre expresiile „evaluare a riscurilor” şi crearea de profiluri menţionată anterior.

În plus, dl comisar a spus că verificarea va fi efectuată mai degrabă de către operatori umani, şi nu de maşini automate. Ei bine, vom vedea ce se va întâmpla.

Dnă preşedintă, avem nevoie de un acord unic, general, obligatoriu din punct de vedere legal pentru a proteja datele cu caracter personal. Acest acord la nivel superior trebuie să fie pus în aplicare prin intermediul acordurilor sectoriale pentru a combate teroarea şi criminalitatea organizată.

În ceea ce priveşte necesitatea, dnă preşedintă, aceasta este evidentă. În ceea ce priveşte proporţionalitatea, aceasta trebuie, în toate cazurile, să fie o cerinţă inerentă.

  Juan Fernando López Aguilar (S&D). – (ES) Dnă preşedintă, aş dori să mă alătur celor din Parlament care au susţinut utilitatea şi oportunitatea acestei recomandări a Comisiei adresate Consiliului în vederea negocierii privind stabilirea unui acord-cadru pentru transferul de date şi protecţia datelor cu caracter personal între Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană. De asemenea, aş dori să-mi exprim sprijinul pentru o abordare cuprinzătoare, astfel încât acest acord-cadru să acopere nu numai toate acordurile viitoare privind transferul de date între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, ci şi acordurile bilaterale dintre Statele Unite ale Americii şi fiecare stat membru în contextul cooperării judiciare şi poliţieneşti.

În al doilea rând, aş dori să mă alătur celor din Parlament care şi-au exprimat regretul şi respingerea faţă de măsurile adoptate de către autorităţile Statelor Unite ale Americii privind introducerea de taxe administrative în conformitate cu Legea privind promovarea călătoriilor care, prin urmare, măreşte costurile de călătorie şi, în consecinţă, circulaţia persoanelor prin intermediul Sistemului electronic de autorizare a călătoriilor.

În practică, acest lucru duce la taxe şi la reintroducerea vizelor, şi, în plus, la excluderea din programul de scutire de vize a României, Poloniei, Bulgariei şi a Ciprului, ceea ce înseamnă, prin urmare, că există un sistem pe două niveluri şi standarde duble în tratamentul statelor membre. În consecinţă, solicităm Comisiei să respingă în mod prioritar aceste măsuri şi să ia, de asemenea, în considerare opţiunea reciprocităţii.

În al treilea rând, aş dori să spun că importanţa registrului cu numele pasagerilor şi acordul juridic între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii constă tocmai în faptul că acestea trebuie să combine protecţia datelor cu schimbul de date, şi, prin urmare, să garanteze principiile cuprinse în rezoluţiile Parlamentului şi care vor fi incluse în rezoluţiile pe care le vom adopta mâine: nevoia de a consolida principiul proporţionalităţii şi al necesităţii, minimizarea datelor irelevante şi, desigur, limitarea scopului. Aceste principii asigură existenţa unui echilibru între libertate şi securitate, deoarece libertatea reprezintă unul dintre angajamentele Parlamentului. Totuşi, securitatea reprezintă, în prezent, unul dintre obiectivele Uniunii Europene, astfel cum a recunoscut însăşi dna comisar.

În consecinţă, facem apel la dvs. să includeţi acest angajament pentru a consolida garantarea vieţii private şi a drepturilor fundamentale ale omului în viitoarele acţiuni privind securitatea aeriană, în protecţia datelor pentru registrul cu numele pasagerilor, în revizuirea controalelor de securitate şi în dezbaterea actuală privind introducerea de scanere de securitate în aeroporturi.

  Judith Sargentini (Verts/ALE). – (NL) Dnă preşedintă, suntem cu toţii conştienţi că suntem întotdeauna în spatele societăţii într-o anumită măsură. Evoluţiile au loc, iar politica şi legislaţia urmează mai târziu. Faptul că formatul actual include cerinţe privind respectarea drepturilor civile de către acordul privind registrul cu numele pasagerilor (PNR) este foarte practic, dar arată că suntem în urma evoluţiilor. Dezbaterea anterioară referitoare la acordul-cadru privind protecţia datelor a constituit o altă ilustrare a acestui lucru.

Temerea mea nu este că această listă, care arată bine, există în prezent şi este folosită; temerea mea se referă la păstrarea numeroaselor acorduri bilaterale între statele membre şi alte ţări. În consecinţă, am o întrebare pentru dna Turtelboom, Preşedinta în exerciţiu a Consiliului, şi anume dacă poate garanta că acestea se termină în mod irevocabil? Doresc să îndemn negociatorii să ia cu ei Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sub formă de carte, să pună pe masă aceste drepturi fundamentale atunci când sunt pe punctul de a începe negocierile şi să facă constant trimiteri la acestea.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL). – (FR) Dnă preşedintă, încă o dată, ni se solicită un acord privind protecţia datelor cetăţenilor europeni atunci când sunt transferate în Statele Unite ale Americii şi care să fie, de asemenea, aplicabil în Canada şi Australia. În acest Parlament, ne dedicăm cu toţii siguranţei cetăţenilor noştri. Dezbaterea nu se referă la acest lucru.

Da, cetăţenii noştri au dreptul la securitate, dar au drept la securitate în toate domeniile, inclusiv la securitatea juridică. Ştim că, în numele luptei împotriva terorismului în special, numeroase garanţii la care au dreptul toţi cetăţenii au fost puse în pericol şi cantitatea a prevalat mult prea des în faţa calităţii.

Aş dori să felicit raportoarea noastră pentru munca depusă, care se încadrează în liniile corecte, în special când aceasta accentuează aspectele privind necesitatea şi proporţionalitatea. Aş adăuga, voluntar, la acestea problema reciprocităţii. Atunci când vine vorba despre apărarea drepturilor omului, totuşi, Statele Unite ale Americii nu pot fi un model şi ştim că, acolo, cetăţenii europeni nu se bucură de aceeaşi protecţie ca în Europa şi unii dintre aceştia sunt supuşi constant la ceea ce eu aş numi hărţuire administrativă – iar ceea ce este şi mai grav – pe motiv că sunt suspectaţi de terorism. Ce înseamnă acest lucru? Mai grav, ce se va întâmpla cu aceste garanţii când datele sunt transferate către ţările terţe, mai ales în vederea prevenirii?

Ştim că aceste date au ajuns deja în SUA în proporţie de 80 %. Declaraţiile pe care le-am auzit sunt, din păcate, departe de a fi liniştitoare.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Strategia europeană privind furnizarea de date cu caracter personal ale călătorilor este un pas important către armonizarea legislaţiei în acest domeniu. Existenţa unui număr de iniţiative legislative paralele arată că este nevoie de coerenţă. Totuşi, trebuie spus că această strategie are o serie de deficienţe, în special în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal, după cum s-a menţionat aici de mai multe ori.

Documentul Comisiei publicat recent în luna septembrie a criticat, de asemenea, Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor. Sunt de acord parţial cu critica referitoare la nivelurile de necesitate şi autorizare privind cererile pentru un anumit tip de date. În opinia mea, trebuie să impunem limite stricte privind posibilitatea de a folosi datele pentru a crea profiluri şi a estima riscurile.

O astfel de manipulare a datelor necesită o justificare mai mare decât cea cuprinsă în textul propriu-zis şi, în momentul respectiv, trebuie să precizăm mai bine cum putem să prevenim folosirea greşită a datelor.

Acum, aş dori să menţionez câteva exemple din alte acorduri, inclusiv un acord între UE şi SUA privind furnizarea datelor pasagerilor Departamentului pentru Securitate Internă al Statelor Unite ale Americii. Acordul include o comparaţie controversată între aceste date şi cele din bazele de date privind imigranţii. Nu ştiu, dar în opinia mea, această condiţie nu corespunde cu scopul acordului care este de a combate terorismul şi criminalitatea gravă.

În consecinţă, va fi esenţial pentru noi să evităm aceste erori controversate atunci când vom formula aceste acorduri în viitor şi, sper că acest lucru va fi gestionat de către Comisie, deoarece, cu siguranţă, nu putem considera satisfăcător documentul actual, în special în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal.

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, dle ministru, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, ascultând contribuţiile semnificative care au fost aduse până în prezent de către colegii mei deputaţi, nu există nicio îndoială că necesitatea de a ajunge la o înţelegere cât mai repede în ceea ce priveşte definirea unui acord-cadru privind registrul cu numele pasagerilor reprezintă un stimul puternic din partea Parlamentului.

Pornind de la premisa că, în prezent, nu există în vigoare un cadru legislativ omogen – iar acest lucru contrastează puternic cu necesitatea reală şi evidentă de a lupta împotriva terorismului prin măsuri agresive, solide care să pună în echilibru viaţa privată şi securitatea – trebuie să se considere că acţiunile de garantare a securităţii pot fi realizate în mod eficient prin intermediul cooperării internaţionale. În acelaşi timp, după cum am observat cu ceva timp în urmă în Parlament atunci când am aprobat proiectul SWIFT, cu siguranţă, trebuie să avem în vedere mandatul de negociere al Consiliului, dar şi contribuţiile semnificative pe care le va putea aduce Parlamentul, de asemenea, în contextul în care lupta împotriva imigraţiei ilegale poate fi asigurată prin acordul-cadru.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - (RO) Într-o epocă a mobilităţii nu putem beneficia de securitate fără un schimb eficient de date şi este de datoria noastră să ne protejăm cetăţenii împotriva atacurilor teroriste şi a criminalităţii organizate. Trebuie găsit însă un balans, un echilibru între securitate şi viaţă privată. Salut faptul că rezoluţia Parlamentului European accentuează că datele PNR nu pot fi folosite în scopul creării de profiluri. Parteneriatul dintre SUA, Canada şi Australia, pe de o parte, şi Uniunea Europeană, de cealaltă parte, pot fi, din punctul meu de vedere, soluţia optimă pentru combaterea terorismului şi a criminalităţii organizate.

Consider că cele două părţi trebuie mai întâi să găsească o bază comună de înţelegere în ceea ce priveşte realizarea acestui obiectiv. Trebuie să ţinem cont că europeanul, prin mentalitatea sa, alocă o însemnătate deosebită respectului faţă de sfera privată. UE nu are voie să îşi dea acordul până nu se clarifică toate detaliile legate de securitatea datelor care fac obiectul unui transfer între părţile implicate.

  Ioan Enciu (S&D). - (RO) Strategia propusă este un pas înainte în modalitatea de abordare a viitoarelor acorduri în domeniu. Este important ca în acestea să existe un echilibru între protecţia vieţii private, a drepturilor fundamentale şi necesitatea combaterii terorismului. Strategia, dacă se va aplica aşa cum este prezentată, va reuşi să aducă garanţii ferme şi aplicabile pentru respectarea drepturilor cetăţenilor europeni de care beneficiază pe teritoriul Uniunii Europene. Aşa cum ne-a asigurat doamna comisar Malmström, efectuarea de profiluri prin procesarea automată a datelor nu va fi posibilă. Sperăm acest lucru, pentru că aceasta era una dintre îngrijorările noastre, la fel ca şi perioada de păstrare a datelor.

Deşi nu vorbim despre date personale, eu cred că, în fond, este vorba în final despre dreptul cetăţenilor la intimitate. De aceea, trebuie prevăzute şi căi de atac administrative şi juridice pentru cetăţenii afectaţi de folosirea abuzivă a înregistrărilor. Transferurile datelor de tip PNR către ţări terţe trebuie să se facă de la caz la caz şi numai cu acordul explicit al Uniunii Europene.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dnă preşedintă, modul în care Comisia a pus în discuţie abordarea sa globală privind transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor către ţările terţe trebuie salutat, mai ales înainte de începerea negocierilor cu ţările terţe. Acest lucru arată că aceasta a învăţat din metodele anterioare. După cum s-a afirmat deja de nenumărate ori cu privire la ACTA şi SWIFT, aici, de asemenea, sunt foarte preocupată în ceea ce priveşte standardele de protecţie a datelor. Totuşi, în acest caz, acestea sunt esenţiale pentru manipularea datelor cu care autorităţile, de exemplu, intenţionează să identifice posibilii complici ai suspecţilor. La prima vedere, este un lucru foarte benefic, dar la o privire mai atentă, suspectarea generală a cetăţenilor europeni pe baza unor dovezi circumstanţiale slabe este foarte gravă. Vom furniza, de fapt, numele şi datele în acest sens?

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dnă preşedintă, evident, nu sunt deloc în favoarea asumării de către Uniunea Europeană a dreptului de a încheia tratate. Cu toate acestea, mă voi strădui să analizez în mod obiectiv principiile din tratate referitoare la PNR. Abordarea adoptată pentru a cântări cele două necesităţi, uneori contradictorii, referitoare la viaţa privată şi la securitate este, în esenţă, potrivită. Oamenii au dreptul de a păstra detaliile din viaţa lor confidenţiale, dar autorităţile au nu numai dreptul, ci şi datoria, de a proteja viaţa privată a cetăţenilor. Dacă teroriştii şi infractorii ar purta pălării negre şi ar afişa un rânjet sinistru, aceste două nevoi ar putea fi satisfăcute simultan.

Cu toate acestea, Uniunea nu permite propriilor sale inhibiţii ideologice să stea în calea realizării echilibrului adecvat. Îi pot înţelege reticenţa de a dezvălui în mod inutil informaţii despre originea sau opiniile persoanelor. În cazul în care acestea nu au nicio legătură cu terorismul, această reticenţă este bună. Cu toate acestea, într-o epocă în care un anumit segment al populaţiei este implicat în terorism în mod disproporţionat – şi acest segment s-ar putea schimba – nu există nicio obiecţie împotriva creării de profiluri pentru populaţia respectivă.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dnă preşedintă, ameninţarea teroristă încă există şi trebuie să o abordăm. Avem numeroase instrumente pentru a face acest lucru, dar schimbul de informaţii şi partajarea acestora este cheia pentru a realiza aceasta. Avem acordurile PNR. Am văzut deja dovezi concrete că PNR este esenţial pentru identificarea şi prevenirea atacurilor teroriste. Ne vom asigura că aceste dovezi sunt oferite Parlamentului European cu exemple concrete, atât din cele trei ţări despre care discutăm, cât şi din următorul acord PNR al UE. Acest lucru este esenţial pentru a vă permite să evaluaţi acest lucru în mod corect şi să-l discutaţi cu alegătorii dvs.

Ar trebui să schimbăm datele PNR, dar acest lucru nu ar trebui realizat fără reguli. Trebuie să avem informaţiile relevante pentru a putea crea o unitate şi pentru a avea reguli clare. Trebuie să definim domeniul de aplicare, perioadele de păstrare, să avem un nivel ridicat de protecţie a datelor şi posibilitatea individului de a formula o cale de atac. Trebuie să avem norme clare cu privire la transferul către ţările terţe şi trebuie să fim proporţionali. Toate acestea se găsesc în comunicarea Comisiei şi sunt foarte bucuroasă să văd că, deşi detaliile pot varia, comunicarea dvs. este foarte mult în concordanţă cu acest lucru.

Acestea sunt aspectele care vor fi supuse negocierilor cu cei trei parteneri ai noştri; acestea vor fi dificile, dar ambiţioase în ceea ce ne priveşte. Scopul meu este să fac acest lucru împreună cu Consiliul şi cu celelalte trei instituţii ale UE, astfel încât instituţiile să poată vorbi cu o singură voce şi să fie un partener sigur în acest sens.

De la început, am încercat să implic Parlamentul şi să comunic în mod deschis şi transparent cu acesta, cu comisiile sale competente, cu raportorii, cu raportorii alternativi, cu coordonatorii şi aşa mai departe şi voi continua să fac acest lucru. Îmi asum angajamentul că, în toate etapele negocierilor, o dată ce acestea au început, vă voi informa complet şi imediat pentru a purta o discuţie deschisă şi pentru a asculta opiniile dvs. Deşi Comisia va conduce negocierile, doresc să discut cu dvs. şi să vă informez şi să avem o cooperare bună cu dvs. în acest sens.

PREZIDEAZĂ: EDWARD McMILLAN-SCOTT
Vicepreşedinte

  Annemie Turtelboom, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului. – (NL) Dle preşedinte, în orice caz aş dori să încep prin a spune că, în calitate de ministru de interne, ştiu că am reuşit să împiedicăm adesea potenţiale atacuri prin schimbul şi interpretarea de informaţii. Acesta este exact motivul pentru care această dezbatere şi încheierea unui acord solid privind registrul cu numele pasagerilor (PNR) sunt, desigur, atât de importante.

Ştiu că Comisia are o sarcină foarte dificilă de îndată ce mandatele au fost adoptate de Consiliu; va trebui să deschidă efectiv negocierile şi să găsească un echilibru între ceea ce doreşte toată lumea de aici – lucrul asupra căruia există un consens larg – şi anume, protecţia datelor cu caracter personal, pe de o parte, şi, pe de altă parte, vocea clară a acestei adunări, care spune: avem nevoie de aceste date din PNR, avem nevoie în mod repetat de informaţii, tocmai pentru a ne proteja împotriva atacurilor teroriste, de exemplu.

Cu toate acestea, sunt mulţumită că Parlamentul European, Consiliul şi Comisia sunt pe aceeaşi lungime de undă şi au în minte acelaşi echilibru: un echilibru între protecţia datelor şi securitatea pentru care suntem toţi responsabili. Cred că am ajuns acum la punctul în care putem adopta mandatele. După aceea, urmează dificila sarcină a negocierilor concrete; trebuie să ne asigurăm că nu deviem prea mult de la mandatul nostru şi că vom continua singuri să definim acest echilibru în orice moment.

Aş dori să abordez o serie de probleme specifice, precum comentariul privind clauza de caducitate. Este într-adevăr important să subliniem că acest mandat este valabil pe o perioadă de şapte ani, că va fi evaluat după patru ani şi că, dacă ar trebui să se încheie şi totodată să se adopte un acord aici, o prelungire va fi posibilă doar în urma unei dezbateri aici în Parlament; ceea ce cred eu că este logic. Aceasta nu este o veritabilă clauză de caducitate, dar seamănă foarte tare cu una în ceea ce priveşte termenul limită şi evaluarea după patru ani.

În plus, concluziile Consiliului stipulează pe bună dreptate să acordăm o mare importanţă articolelor 7 şi 8 ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – au existat într-adevăr comentarii referitoare la acest subiect – şi trebuie să le garantăm în continuare. Desigur, este important pentru noi toţi – şi acest lucru se regăseşte şi în mandat – să fie creat un organism independent către care persoanele fizice să poată depune o plângere dacă observă că datele lor au fost folosite în mod greşit sau pentru alte scopuri.

În sfârşit – şi acesta va fi un punct foarte important – chestiunea prelucrării datelor şi, desigur, cu toţii dorim analize de risc. La urma urmei, analizele de risc pot fi realizate pe baza datelor colectate în vederea luării deciziilor corecte. Pe de altă parte, desigur, este obligatoriu să se împiedice stigmatizarea anumitor grupuri etnice, chiar dacă a existat un grup aici care a susţinut acest lucru. Cred că dorim o eliberare absolută de stigmatizarea etnică. Cred că şi acesta este unul dintre drepturile fundamentale de care ne bucurăm în calitate de cetăţeni europeni şi, în special în calitatea mea de Preşedintă în exerciţiu a Consiliului, doresc să mă asigur că nu ajungem într-o astfel de situaţie.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, joi, 11 noiembrie 2010, la ora 12.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Parlamentul urmăreşte consolidarea procedurilor de transfer de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) către ţări terţe. Ar trebui să se acorde o atenţie deosebită protecţiei datelor cu caracter personal ale pasagerilor. Organele de drept pot folosi datele furnizate de pasageri pentru a investiga infracţiunile comise şi pentru a evalua riscurile. În rezoluţie, Parlamentul subliniază aşadar că dreptul cetăţenilor de a avea acces la informaţii şi dreptul lor la intimitate trebuie protejate. Mai mult, Parlamentul doreşte ca transferul de date să respecte standardele europene de protecţie a datelor. Este foarte important să se introducă standarde realizabile referitoare la protecţia datelor cu caracter personal, care ar garanta protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Instituţiile guvernamentale independente de ambele părţi ale Atlanticului trebuie să fie responsabile pentru aplicarea acestor standarde. Parlamentul este de acord cu recomandarea Comisiei de a deschide negocierile pentru un acord între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind protecţia datelor cu caracter personal în situaţiile în care sunt transferate şi procesate în vederea prevenirii, investigării, detectării sau condamnării infracţiunilor, inclusiv terorismul. În vederea cooperării eficiente între instituţii, Comisia ar trebui să ţină la curent Parlamentul European în legătură cu fiecare etapă a negocierilor privind protecţia datelor cu caracter personal.

  Ágnes Hankiss (PPE) , în scris. – (HU) Este UE cu adevărat capabilă să primească informaţiile provenind din Statele Unite? Propunerea de rezoluţie referitoare la registrul cu numele pasagerilor (PNR) este binevenită, deoarece urmăreşte promovarea unui acord între Statele Unite şi Uniunea Europeană, bazat pe un echilibru între securitate şi protecţia datelor. Cuprinde un punct despre care am impresia că este neadecvat. În acord cu dna Reding, care a pus accentul pe o cultură a reciprocităţii, aş dori să ridic o problemă: dacă într-adevăr considerăm că este important ca schimbul de informaţii să fie reciproc – şi anume, dacă ar trebui nu numai să dăm, ci şi să primim din Statele Unite informaţii pertinente pentru prevenirea terorismului –, atunci nu este suficient doar să prezentăm SUA o listă cu dorinţe, ci trebuie să creăm sau să desemnăm efectiv organismul UE care să fie capabil să primească şi să proceseze informaţiile primite de la SUA şi care să asigure totodată accesul uniform al statelor membre la informaţii. Această problemă a fost deja adusă în discuţie în legătură cu acordul SWIFT, care a consfinţit transferul de date privind tranzacţiile bancare, dar nu a fost nici până acum soluţionată. Ar fi fost binevenit dacă propunerea ar fi atras puternic atenţia şi asupra acestei atribuţii iminente.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În ultimii ani, din ce în ce mai multe drepturi fundamentale au fost restrânse în numele combaterii terorii. Logica acestui lucru este adesea îndoielnică. În timp ce pasagerii sunt controlaţi aproape până la piele şi nu li se permite să aibă în bagaje pile de unghii sau deodorant, controalele mărfurilor sunt adesea lăsate pe seama expeditorilor înşişi. Dacă acest lucru se va schimba pe viitor, echilibrul dintre libertate şi securitate trebuie să fie păstrat, deoarece, în ceea ce priveşte controalele pasagerilor, acest lucru a fost deja pierdut şi astfel, pe măsură ce isteria care însoţeşte terorismul se domoleşte, cerinţele sunt iarăşi relaxate.

La fel de îndoielnic este şi faptul dacă, în cazul unei călătorii în SUA, FBI trebuie să cunoască numele, adresa, adresa de e-mail, numărul cărţii de credit şi numărul de bagaje ale unei persoane şi să aibă permisiunea de a stoca aceste informaţii timp de maxim 15 ani. Pe viitor, dacă cineva trezeşte o uşoară suspiciune în Regatul Unit, de exemplu – nu pe motiv de afiliere religioasă, acolo unde există o legătură teroristă dovedită – ci dacă este suspect deoarece ia avionul subit, posibil fără bagaje, şi plăteşte în numerar, atunci, pentru transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor, şi nu numai către SUA, ar trebui cel puţin să dispunem de un drept general de a depune o plângere şi de a acţiona în justiţie, iar informaţiile nu ar trebui stocate pentru totdeauna. Desigur, informaţiile trebuie să fie stocate doar cu un anumit scop. Dacă sunt încălcate drepturile fundamentale pentru a asigura o oarecare securitate, încălcarea trebuie să fie cât mai mică, iar drepturile celor afectaţi trebuie să fie consolidate.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Comisia a prezentat o serie de propuneri referitoare la schimbul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) cu ţări terţe şi la deschiderea negocierilor privind acordurile cu Australia, Canada şi SUA. Instituirea unor principii generale referitoare la PNR este unul din instrumentele de prevenire a criminalităţii transnaţionale şi a terorismului. Cu toate acestea, acest lucru provoacă îngrijorare în legătură cu protecţia libertăţilor civile şi a drepturilor fundamentale. Baza de date a PNR este alimentată cu informaţiile furnizate de pasageri pe parcursul procesului de rezervare şi înregistrare, dând posibilitatea autorităţilor competente de a investiga infracţiuni comise în trecut, de a preveni altele noi şi de a efectua analize de risc. Instrumentul de securitate este folosit acum cu ţările terţe, ducând la nevoia de a asigura securitatea legală a datelor. Aceste propuneri se axează în special pe modurile de transfer de date din PNR, pe standardele de monitorizare a corectei aplicări a acordului privind PNR şi pe reciprocitatea acestui acord. Parlamentul sprijină recomandările Comisiei şi opinia Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, subliniind totodată faptul că viaţa privată a pasagerilor nu trebuie încălcată şi că aceste date ar trebui folosite doar pentru scopurile pentru care au fost create.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Propunerea comună de rezoluţie dovedeşte încă o dată că Parlamentul European, ca orice altă instituţie a UE, reprezintă un pericol serios pentru libertăţile de bază şi drepturile democratice. Rezoluţia foloseşte pretextul terorismului şi „nevoia unei cooperări antiteroriste” între UE şi Statele Unite pentru a justifica păstrarea unor date generale referitoare la toţi pasagerii care călătoresc din UE spre Statele Unite, Canada şi Australia. Vorbăria goală referitoare la aşa-numitele garanţii de protecţie a datelor cu caracter personal este scuza Parlamentului European pentru aprobarea punerii în aplicare unui acord dintre UE şi Statele Unite privind datele referitoare la pasageri, pe care l-a prezentat cu ipocrizie ca fiind inacceptabil până în prezent. În această propunere comună de rezoluţie, politicienii purtători de cuvânt ai capitalului, mână în mână cu oportuniştii, înşeală publicul în mod ruşinos cu discursuri despre un acord care va cuprinde, se pare, garanţii de protecţie a datelor cu caracter personal. Niciun acord şi nicio garanţie nu pot asigura protecţia datelor cu caracter personal în momentul în care sunt transferate şi sunt la latitudinea serviciilor secrete şi a mecanismelor represive ale Statelor Unite şi ale altor ţări. Partidul Comunist Elen a votat împotriva acestei rezoluţii inacceptabile şi face apel la public să ia atitudine împotriva UE şi politicii sale elitiste şi represive, care loveşte în drepturile sociale, democratice şi fundamentale ale omului.

  Zbigniew Ziobro (ECR), în scris. – (PL) Una din cele mai mari ameninţări cu care lumea s-a confruntat în ultimii ani este războiul inegal împotriva terorismului, alături de ameninţările survenite ca urmare a creşterii crimei organizate internaţionale. Va fi imposibil de creat un cadru protector eficace împotriva pericolului, dacă Europa şi SUA nu cooperează în acest sens. Schimbul de informaţii este un aspect cheie al acestei cooperări şi acesta este motivul pentru care PNR este un element absolut esenţial pentru o securitate comună. Este important de reţinut totuşi că eficacitatea sa depinde exclusiv de reciprocitatea deplină a schimbului de informaţii cu SUA. Sper totodată că adoptarea acordului va grăbi ratificarea acordurilor dintre SUA şi Uniunea Europeană în ceea ce priveşte programul de eliminare a obligativităţii vizelor, care va face ca vizele pentru SUA să fie suprimate, inter alia pentru cetăţenii polonezi.

16. Administratorii fondurilor de investiţii alternative (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de Jean-Paul Gauzès, în numele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2004/39/CE şi 2009/…/CE (COM(2009)0207 – C7-0040/2009 – 2009/0064(COD)) (A7-0171/2010).

  Jean-Paul Gauzès, raportor. – (FR) Dle preşedinte, dle Reynders, dle comisar, textul pe care îl dezbatem în această seară şi care va fi supus votului mâine în cadrul Parlamentului, este rezultatul unei lungi perioade de muncă. La 30 aprilie 2009, Comisia Europeană a publicat propunerea sa de directivă privind administratorii fondurilor de investiţii alternative. Aceasta vizează instituirea unui cadru sigur şi armonizat la nivelul Uniunii Europene în vederea monitorizării şi supravegherii riscurilor prezentate de administratori pentru investitorii şi contrapartidele acestora, pentru alţi actori ai pieţelor financiare şi pentru stabilitatea financiară, dând posibilitatea administratorilor, cu condiţia de a respecta o serie de cerinţe stricte, de a furniza servicii şi de a-şi comercializa fondurile pe piaţa internă.

Dle preşedinte, daţi-mi voie să mă opresc o clipă, voiam să ştiu dacă, dată fiind munca noastră îndelungată, dispun de un timp nelimitat, deoarece văd că nu a pornit cronometrul. Pe mine nu mă deranjează, dar, de dragul corectitudinii, doream să vă atrag atenţia asupra acestui fapt.

Parlamentul a primit textul în urmă cu aproximativ 14 luni. Acesta a stârnit clar interes în rândul deputaţilor europeni, întrucât un număr record de 1 690 de amendamente au fost prezentate. Au fost implicaţi specialişti pe scară largă, iar raportorul a purtat aproape 200 de discuţii pe marginea acestui text, fără a mai pune la socoteală discuţiile cu autorităţile naţionale.

Finalizarea textului de compromis care este dezbătut astăzi a reprezentat o muncă extrem de dificilă. Şase dialoguri tripartite neoficiale au avut loc pe perioada Preşedinţiei spaniole în decursul primei jumătăţi a anului 2010 în vederea facilitării schimbului de informaţii privind stadiul lucrărilor. Nu s-a ajuns la niciun acord în cadrul Consiliului în decursul acestei perioade.

La 17 mai 2010, Comisia pentru afaceri economice şi monetare, cu o largă majoritate, a votat în favoarea raportului, care a fost rezultatul unei deliberări colective a deputaţilor europeni. Parlamentul a introdus proporţionalitatea, reguli diferite pentru diverse categorii de fonduri, reglementări care să protejeze fondurile de capital privat ale societăţilor ţintă şi locurile de muncă, precum şi un sistem de paşapoarte pentru fonduri şi pentru administratorii de fonduri de investiţii alternative din afara Uniunii Europene.

Apoi au urmat zeci de dialoguri tripartite. De asemenea, a fost creat un grup de lucru între cele trei instituţii tocmai pentru a se ocupa de aspectele tehnice ale propunerii în cadrul unor întrevederi cu Preşedinţia belgiană şi cu Comisia.

La 26 octombrie 2010, dialogul tripartit, care era pe cale să fie finalizat, a avut loc cu activa participare a preşedintelui ECOFIN, dl Reynders, şi a dlui comisar Barnier şi s-a ajuns la un acord referitor la un text de compromis pe care raportorul a simţit că îl poate supune votului Parlamentului.

Nu voi intra în detaliile acestui document tehnic îndelungat, ci voi sublinia punctele esenţiale. Directiva îi va obliga pe administratorii de fonduri de investiţii alternative din Uniunea Europeană să se autorizeze sau să se înregistreze şi să respecte cerinţele operaţionale şi organizaţionale, codurile de conduită şi regulile de transparenţă şi îi va face răspunzători în faţa autorităţilor competente ale statelor membre şi a Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVMP) în sensul supravegherii şi impunerii de sancţiuni.

Le va da acces pe piaţa internă a Uniunii Europene cu ajutorul unui paşaport intraeuropean în vederea gestionării şi comercializării produselor lor. În sfârşit, administratorii stabiliţi în afara Uniunii Europene vor putea să se califice pentru un paşaport cu condiţia să respecte aceleaşi cerinţe ca administratorii stabiliţi în Uniunea Europeană. Numărul întrunirilor şi intensitatea schimburilor şi a negocierilor dintre raportor, raportorii alternativi, Preşedinţia de la momentul respectiv şi Comisia au îmbogăţit în mod semnificativ propunerea iniţială în anumite domenii.

În acest sens, trebuie să clarific faptul că progresele vizate de Parlament au fost realizate treptat, pe parcursul negocierilor, şi nu, fireşte, doar în urma ultimului dialog tripartit în cadrul căruia s-au făcut unele ajustări, dar care, la nivel politic, a fost decisiv.

Aş dori acum să subliniez domeniile în care intervenţia Parlamentului a fost decisivă. În primul rând, în ceea ce priveşte două chestiuni foarte politice, referitoare la relaţiile cu ţări terţe, existenţa şi punerea în aplicare a unui paşaport – ei bine, chiar că nu mai înţeleg acum, deoarece în mod normal dispun de patru minute – pentru administratorii stabiliţi în afara Uniunii Europene au fost aprobate. Au fost prevăzute condiţii specifice pentru acordarea unui paşaport. În ceea ce priveşte fondurile de capital privat, Parlamentul a reuşit să asigure că directiva include dispoziţii pentru evitarea dezmembrării potenţiale a activelor aparţinând societăţilor-ţintă şi, de asemenea, norme specifice referitoare la obligaţii de raportare faţă de societăţile-ţintă, angajaţii sau reprezentanţii acestora.

Dat fiind comportamentul ciudat al ceasului, nu voi reveni asupra unora dintre dispoziţiile introduse în conformitate cu dorinţa Parlamentului. Voi spune pur şi simplu că Parlamentului i-ar fi plăcut să meargă mai departe, dar a putut influenţa negocierile pentru a asigura o mai mare recunoaştere a rolului AEVMP. Cu toate acestea, soluţiile care au fost afirmate cu tărie constituie un progres considerabil către îmbunătăţirea monitorizării la nivel european. Parlamentul a avut grijă să consolideze puterile Consiliului şi ale Parlamentului în decursul adoptării actelor delegate de Comisie.

O majoritate din Parlament ar fi dorit un control foarte strict asupra comercializării pasive sau chiar interzicerea acesteia. Includerea, într-un considerent, a principiului conform căruia investitorii profesionişti sunt obligaţi să dea dovadă de o atenţie deosebită atunci când investesc în fonduri localizate în afara Uniunii Europene constituie un prim pas semnificativ.

Acestea sunt, dle preşedinte, dle Reynders, dle comisar, lucrurile pe care doream să le spun în deschiderea acestei dezbateri. În încheiere, voi profita de oportunitatea celor două minute pentru a le mulţumi celor care au contribuit la această reuşită.

(Aplauze)

  Preşedinte. – Dle Gauzès, puteţi dispune de cât timp doriţi dacă protejaţi interesele Londrei.

  Didier Reynders, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Dle preşedinte, dle Gauzès, doamnelor şi domnilor, am încă o dată plăcerea de a veni din nou în faţa dvs. în momentul în care dezbateţi încă un text din pachetul de reforme pe care dorim să le introducem în sectorul financiar. Raportul care v-a fost prezentat face parte din pachetul de supraveghere, care, după cum ştiţi, a fost deja adoptat în unanimitate în Consiliu.

Încă o dată, în ceea ce priveşte fondurile de investiţii, am mers înainte cu aceeaşi unanimitate în Consiliu, iar dvs. aţi adoptat pachetul privind supravegherea cu o foarte largă majoritate. Sper că vom putea să fim martorii unei majorităţi la fel de largi pentru secţiunea privind fondurile de investiţii.

Pentru prima oară, această directivă introduce reglementări europene referitoare la administratorii fondurilor de investiţii alternative, mai întâi de toate, ai fondurilor speculative şi ai societăţilor cu capital privat, lucru despre care am discutat de multe ori. Aceste societăţi, care aduc beneficii pentru economia europeană, nu au fost până acum supuse vreunei supravegheri sau reglementări specifice la nivel european. Prezenta propunere vine în întâmpinarea dorinţei dlui comisar Barnier – care este şi dorinţa mea – de a extinde reglementările şi supravegherea eficace şi potrivite la toţi actorii şi la toate activităţile care prezintă riscuri semnificative.

Cu această directivă, Europa mai face un pas către deplina aplicare a deciziilor luate în cadrul G20. În ajunul summitului G20, acesta este un semnal puternic dat de Europa restului lumii. Aşa cum am spus, textul este pe deplin integrat în noul cadru european de supraveghere, consolidând rolul pe care îl va juca AEVMP în reglementarea administratorilor fondurilor alternative.

Mulţumită votului dvs. care sper că va fi unul pozitiv, administratorii acestor fonduri vor fi supuşi unor norme coerente şi în mare parte noi, în vederea creşterii transparenţei în ceea ce priveşte autorităţile de supraveghere, investitorii, societăţile achiziţionate de unele din aceste fonduri, precum şi angajaţii acestora. Societăţile cu capital privat vor trebui să-şi notifice prezenţa în întreprinderile achiziţionate şi să furnizeze informaţii angajaţilor, referitoare în special la viitoarea lor strategie de afaceri şi la eventualele repercusiuni asupra locurilor de muncă. De asemenea, directiva vizează şi o creştere a protecţiei pentru investitori. De exemplu, funcţia de depozitar va fi consolidată în mod considerabil şi la fel şi gestionarea riscului. Efectul de levier, metoda remunerării şi delegarea vor fi acum monitorizate.

De asemenea, directiva urmăreşte consolidarea pieţii interne din acest sector, în special prin introducerea unui paşaport intraeuropean care va facilita tranzacţiile transfrontaliere, în beneficiul întregii economii. De asemenea, va fi introdus un paşaport pentru ţări terţe cu scopul de a menţine condiţii de egalitate pe plan internaţional, cu respectarea principiului „aceleaşi drepturi, aceleaşi obligaţii”. Sunt mulţumit de caracterul cu adevărat european al acestei directive, care garantează un înalt nivel de protecţie şi transparenţă şi continuă totodată să încurajeze investiţiile în Europa. Sistemul de paşapoarte, care se bazează pe controale stricte şi acordă autorităţilor europene de supraveghere un rol central, constituie o bază de reglementare fiabilă şi eficace pentru un sector al cărui rol anticipat în revenirea la creştere nu poate fi subestimat.

Ca şi celelalte elemente ale programului de reformă din sectorul financiar, directiva vizează de asemenea, la un nivel mai global, prevenirea, sau cel puţin limitarea, amplorii altor crize financiare. Vreau să clarific faptul că acordul dintre Parlament şi Consiliu, care sper să fie cât se poate de vast, datorează mult determinării Parlamentului European, şi în special a raportorului său, dl Gauzès, şi eforturilor aprofundate pe care aceştia le-au depus.

Dle Gauzès, vreau să vă mulţumesc pentru hotărârea, angajamentul şi determinarea dvs., fără de care adoptarea directivei de către Parlamentul European nu ar fi fost probabil posibilă.

Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. Dle preşedinte, aş dori de asemenea să îi mulţumesc dnei Sharon Bowles, preşedintă a Comisiei pentru afaceri economice şi monetare. Am purtat multe discuţii în cadrul dialogurilor tripartite şi altor forumuri pe marginea acestei directive, şi de asemenea pe marginea altor texte. Au fost utile întrucât au dovedit că este posibil să avem un proces de codecizie cu o condiţie, şi anume, ca negocierile să înceapă în acelaşi timp, pe de o parte cu Consiliul şi pe de altă parte cu Parlamentul. Vă mulţumesc foarte mult pentru că aţi putut organiza acest lucru în Parlament. Nu este uşor pentru Consiliu şi sunt sigur că nu este mereu uşor nici pentru deputaţii din Parlament.

Preşedinte în exerciţiu al Consiliului.. (FR) În sfârşit, dle preşedinte, aş dori să mulţumesc preşedinţiilor suedeză şi spaniolă, precum şi dlui comisar Barnier, care tocmai ni s-a alăturat, şi tuturor raportorilor alternativi, dl Goebbels, dl Klinz, dl Canfin, dl Kamall şi în sfârşit dl Lehne, pentru schimburile fructuoase şi evident constructive pe care le-am avut pe marginea raportului modificat, pe care îl vom supune votului dvs.

De aici înainte, dle preşedinte, va exista un cadru fiabil şi armonizat la nivelul Uniunii Europene pentru controlul şi supravegherea riscurilor pe care administratorii fondurilor de investiţii alternative le reprezintă pentru investitorii lor şi pentru stabilitatea financiară. Sunt convins că voinţa de a obţine rezultate care ne-a inspirat va continua să încurajeze negocierile privind viitoare texte. De fiecare dată când vin în acest Parlament, dle preşedinte, vă mulţumesc pentru activitatea pe care tocmai am încheiat-o, dar acum aş dori să vă mulţumesc deja pentru activitatea pe care o vom desfăşura în viitoarele săptămâni.

Dle Gauzès, sper că vom putea lucra împreună în acelaşi ritm în vederea obţinerii unui acord pe tema agenţiilor de rating. În numele succesorilor mei la preşedinţia Consiliului şi având în vedere recentele negocieri, sunt cu atât mai încrezător că pe viitor vom face progrese pe această temă, dar poate şi în alte domenii. Am stabilit deja întâlnirea. Oricum, vă mulţumesc pentru eforturile depuse pentru acest raport.

(Aplauze)

  Michel Barnier, membru al Comisiei. – (FR) Dle preşedinte, primul lucru pe care îl voi face este să îmi cer scuze, doamnelor şi domnilor, pentru că m-am alăturat dvs. cu câteva minute întârziere.

Preşedinţia belgiană este atât de dinamică încât, concomitent cu desfăşurarea acestei dezbateri de aici, dezbatere pe marginea directivei referitoare la administratorii fondurilor de investiţii alternative, avem o dezbatere în Consiliul Competitivitate pe marginea unui alt subiect important, patentul european, aşa că doar ce am plecat de la Consiliu ca să revin aici – nu ştiu încă în ce stare, dar voi face ce voi putea. Nu mă pot împărţi în două.

Dl Gauzès, a cărui convingere o cunosc, dar pe care nu am putut să o ascult, mă va ierta cu siguranţă. Aş dori să îi mulţumesc şi să îl felicit, precum şi pe toţi coordonatorii şi raportorii alternativi, şi bineînţeles, aşa cum a spus dl Reynders adineauri, să felicit şi Preşedinţia belgiană şi întreaga echipă pentru eforturile foarte importante şi tenace depuse în aceste ultime câteva săptămâni şi, înainte de ei, de celelalte preşedinţii.

Dezbatem acest subiect de aproape 15 sau 18 luni şi, odată cu votul Parlamentului, suntem pe cale să punem în aplicare acest acord rezonabil. Parlamentul se reuneşte astăzi pentru a-l dezbate şi se va reuni mâine pentru a lua o decizie în ceea ce-l priveşte. Votul în şedinţă plenară, doamnelor şi domnilor, va avea loc în ajunul summitului G20 de la Seul şi acest lucru reprezintă o mare oportunitate pentru a demonstra abilitatea noastră de a acţiona împreună, de a pune în aplicare obiective comune şi totodată de a pune în aplicare deciziile luate imediat după criză – şi această criză nu s-a terminat încă în ceea ce priveşte consecinţele sale financiare, economice, umane şi sociale – decizii care au fost luate la cel mai înalt nivel internaţional, în cadrul summitului G20.

După acordul referitor la pachetul de supraveghere, pe care îl datorăm de asemenea angajamentului Parlamentului şi tenacităţii Preşedinţiei belgiene, acordul referitor la această directivă privind administratorii fondurilor de investiţii alternative trebuie să facă dovada că are capacitatea de a învăţa de pe urma crizei, de a stabili reglementări inteligente şi supraveghere eficace acolo unde este nevoie ca acestea să fie instituite, astfel încât toţi actorii din domeniul financiar să se supună acestor reglementări şi acestei supravegheri, ambele solide şi eficace.

Statele membre au fost de acord în unanimitate cu această ultimă propunere, aşa cum a spus şi dl Reynders. Doamnelor şi domnilor, vreau să vă spun ceea ce cred: acest acord nu ar fi fost posibil fără contribuţia Parlamentului, care a îmbunătăţit în mod considerabil propunerile pe care le dezbatem acum.

Mulţumită determinării dlui Gauzès şi raportorilor alternativi, astăzi, raportul cuprinde multe elemente noi legate de raportul adoptat iniţial în mai de Consiliul ECOFIN, iar aceste contribuţii ale Parlamentului îmbunătăţesc calitatea acestei propuneri de directivă în mod foarte concret. Aş dori să amintesc, unul câte unul, câteva elemente care sunt, credem noi, pozitive şi de înaltă calitate.

Primul element îl reprezintă consolidarea normelor privind fondurile de capital privat, care vor spori transparenţa acestor activităţi faţă de angajaţii societăţilor-ţintă şi vor introduce măsuri de protecţie solide împotriva dezmembrării activelor, aşa cum mulţi dintre dvs. aţi dorit, deşi ştiu că unii dintre dvs. cred că acest lucru nu merge destul de departe.

Al doilea element este o soluţie cu adevărat europeană pentru ţările terţe. Această soluţie, având la bază abordarea „aceleaşi drepturi, aceleaşi obligaţii” a fost mereu susţinută de Comisie şi va garanta în cele din urmă că toţi administratorii care acţionează în Europa vor fi obligaţi să respecte normele europene.

Al treilea element este rolul-cheie al AEVMP prevăzut de această dispoziţie, care va consolida supravegherea administratorilor şi funcţionarea paşapoartelor europene şi ale ţărilor terţe.

Al patrulea element îl reprezintă normele suplimentare solide, care vor proteja investitorii şi pieţele. În această privinţă, aş dori să amintesc limitele prevăzute pentru efectul de levier, capitalul suplimentar, asigurarea profesională pentru administratori şi normele privind rolul şi responsabilitatea depozitarilor.

Doamnelor şi domnilor, Comisia vă împărtăşeşte îngrijorarea legată de lipsa normelor privind comercializarea pasivă. Această lacună ar putea ajunge să fie o cale de ocolire a normelor noastre şi acesta este motivul pentru care ne preocupă acelaşi lucru.

Cu toate acestea, statele membre se opun aproape în unanimitate oricăror norme în acest domeniu şi suntem pregătiţi, într-un spirit de compromis, să acceptăm prezentul raport, cu condiţia ca această problemă să fie revizuită, eventual la un moment dat în contextul directivei, şi ne vom asigura că acest lucru se va întâmpla.

În numele Comisiei, aş dori să mulţumesc încă o dată Parlamentului pentru cooperarea sa crucială şi contribuţia sa la acest raport şi sper, ca şi dl Reynders, că vom putea ajunge la un acord cât mai vast cu putinţă referitor la acest compromis, care, după părerea noastră, rămâne un compromis dinamic şi care ne dă posibilitatea de a ne păstra unul din angajamentele luate cu ocazia summitului G20: de a învăţa de pe urma crizei financiare.

  Evelyn Regner, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru afaceri juridice. – (DE) Dle preşedinte, dle Reynders, dle comisar Barnier, am făcut deja foarte multe – aşa cum a spus dl Gauzès: 21 de dialoguri tripartite şi numeroase întruniri între raportori şi raportorii alternativi ai Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi ai Comisiei pentru afaceri juridice. Cu toate acestea, înainte de toate, muncim de ani întregi pentru a-i convinge pe ceilalţi. Ca o roată de rugăciuni tibetană, Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European a încercat din răsputeri de ani de zile să obţină reglementarea la nivel european a fondurilor speculative, a fondurilor de capital privat şi a tuturor celorlalte instrumente financiare. La 26 octombrie, de Ziua Naţională a Austriei, dintre toate zilele, am putut în sfârşit să ajungem la un compromis cu statele membre. Nu trăim într-o lume ideală şi de aceea nici compromisul nu este perfect. Cu toate acestea, această parte din legislaţia europeană este elementul cel mai important de până acum în ceea ce priveşte reglementarea pieţelor financiare. Există acum o alternativă la vechiul argument neoliberal teribil de dinaintea crizei, conform căruia „nu există nicio alternativă” atunci când este vorba de a alinia şi de a restructura piaţa financiară.

În ceea ce mă priveşte, următoarele două puncte sunt deosebit de importante. În primul rând, există norme pentru prevenirea dezmembrării activelor cu scopul de a lăsa intacte timp de doi ani rezervele societăţilor care au fost preluate. Există de asemenea norme referitoare la răspunderea depozitarilor, care împiedică crearea unui lung şi obscur lanţ de responsabilităţi. Aceste dispoziţii reprezintă nişte standarde minime, ceea ce înseamnă că oricine doreşte să o facă, poate şi ar trebui să le îmbunătăţească. Cu toate acestea, reglementarea privind administratorii fondurilor de investiţii alternative oferă totodată o nouă oportunitate de a institui o nouă cultură a fondurilor speculative. Fondurile mici ca volum, în special, au efectuat până acum tranzacţii extrem de riscante, dar acum trebuie să schimbe felul în care fac afaceri. Au acum şansa de a se stabili folosind un model de afacere durabilă.

Pentru a ne asigura că această directivă funcţionează – de notat că nu îmi fac iluzii atunci când spun acest lucru – Comisia trebuie să supravegheze cu stricteţe punerea în aplicare şi funcţionarea directivei şi, la nevoie, să prezinte o revizuire mai devreme decât era prevăzut.

Aş vrea să îi transmit sincerele mele mulţumiri dlui Gauzès. Am lucrat împreună într-un mod cu totul constructiv. De asemenea, aş dori să îi mulţumesc dlui Bullmann şi dlui Goebbels. În special, aş dori să amintesc spiritul puternic şi reala voinţă care au existat, inclusiv din partea Comisiei şi Consiliului în cele din urmă, pentru a ajunge la o soluţie realmente constructivă.

  Burkhard Balz, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle preşedinte, odată cu directiva referitoare la administratorii fondurilor de investiţii alternative, suntem pe cale să punem bazele instituirii unei noi organizări noi şi stabile a pieţei financiare în Europa. Apelul nostru pentru o acţiune de prevenire a crizei mai vastă şi mai eficace va avea pe un efect deplin în momentul în care vom extinde această acţiune la întregul sector financiar şi, astfel, şi la fondurile de investiţii alternative, care anterior erau reglementate doar la nivel naţional. Acesta este un sector foarte neomogen cu fonduri, profiluri de risc, dar şi strategii de investiţii foarte diferite.

Nu a fost simplu să lucrăm pe marginea propunerii de directivă a Comisiei, dar am ajuns acum la un compromis comun, care nu pune laolaltă toate fondurile şi pe toţi administratorii de fonduri şi care, cel puţin în ceea ce priveşte abordarea, adoptă o viziune diferenţiată în funcţie de riscul sistemic. Instituim în prezent standarde uniforme în toată Europa în vederea aprobării administratorilor de fonduri. Prin aceasta, vom acorda totodată investitorilor profesionişti şi custozilor o parte din responsabilitate. Odată cu reglementările suplimentare referitoare la fondurile de capital privat, împiedicăm dezmembrarea activelor societăţilor din portofoliu. Ce e drept, nu există nicio justificare în a face de ruşine industria cu capital privat per se, întrucât joacă un rol important şi în egală măsură constructiv – de exemplu, în finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Cu toate acestea, vom preveni acum cazuri negative, ca urmare a faptului că substanţa unei societăţi trebuie să fie păstrată în special în primii ani critici de după achiziţie.

Cea mai mare reuşită a Parlamentului este în mod cert introducerea paşaportului european comun, nu numai pentru administratorii de fonduri europeni, ci şi pentru administratorii de fonduri din afara UE. Cei din urmă au dreptul de a intra pe piaţa europeană dacă un acord de cooperare este în vigoare pentru a asigura schimbul de informaţii dintre autorităţile de supraveghere. Pe viitor, Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe va putea de asemenea interveni în cazuri grave, iar acest lucru înseamnă că noua legislaţie va fi o premieră pentru noi. Nu putem să ne inspirăm din experienţele trecute, în special în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la statele terţe, dar cred că am început cu dreptul în direcţia asigurării unui cadru eficace de supraveghere.

  Robert Goebbels, în numele Grupului S&D. – (FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, după izbucnirea crizei, summitul european şi apoi summitul G20 au solicitat reglementarea tuturor segmentelor pieţei financiare în cadrul fondurilor speculative. Comisia a făcut rapid propuneri, dar un lobby foarte puternic i-a făcut pe mulţi decidenţi politici să se împotrivească reglementării. Regatul Unit s-a ridicat în apărarea fondurilor speculative situate în insulele apropiate sau îndepărtate. Franţa, campionul autoproclamat al reglementărilor internaţionale, a recurs la protecţionismul său obişnuit.

În Parlament, liberalii au fost primii care au încercat să se opună acestei legislaţii. Grupul dlui Verhofstadt, care în mod normal este atât de proeuropean, a sugerat respingerea completă a propunerii Comisiei. Mulţumită raportorului, dl Gauzès, şi mulţumită coaliţiei din Comisia pentru afaceri economice şi monetare formată din Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat), Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European şi Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, care a primit şi sprijinul Grupului Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică, s-a format o poziţie majoritară considerabilă. După douăzeci şi unu de dialoguri tripartite şi mulţumită angajamentului personal al dlui Reynders şi al dlui comisar Barnier, negociatorii Parlamentului s-au pus de acord asupra unei propuneri de directivă, ceea ce reprezintă un pas important înainte, în special pe termen mediu.

Acest lucru se datorează faptului că trebuie să aşteptăm până în 2018 ca să dispunem de o piaţă internă care impune aceleaşi îndatoriri şi obligaţii şi care conferă totodată aceleaşi drepturi în ceea ce priveşte toate fondurile. Reglementările europene vor fi puse în aplicare începând cu 2013. Acestea vor spori puterile organului de reglementare european AEVMP, căruia directiva îi va conferi nu mai puţin de 72 de competenţe de intervenţie şi de supraveghere. Trebuie subliniat faptul că această directivă este primul act legislativ european care reglementează fondurile speculative şi fondurile de capital privat. Ea va asigura o protecţie considerabilă pentru investitori – nu doar pentru investitorii profesionişti, ci şi pentru cetăţenii care îşi investesc economiile în produse financiare.

Vor exista norme specifice privind gestionarea riscului şi gestionarea numerarului. Va exista mai multă transparenţă şi mai multă informare pentru investitori cu privire la strategiile urmate de administratori. Efectul de levier va fi monitorizat, iar administratorii vor trebui să îşi anunţe în avans limitele în folosirea unui levier pentru datorie. Autorităţile de reglementare vor putea să intervină dacă este folosită o strategie prea riscantă. Remuneraţia şi bonusurile exagerate ale administratorilor vor fi limitate şi nu vor putea fi încasate imediat în totalitate. Directiva va impune mai multă transparenţă în ceea ce priveşte fondurile de capital privat. Aceste fonduri vor fi binevenite pentru finanţarea economiei reale. Cu toate acestea, directiva va limita în mod serios domeniul de aplicare a fondurilor rapace, gata de a devora companii. Va exista o perioadă de doi ani în care capitalul şi unele din rezervele societăţii achiziţionate nu vor putea fi distribuite unor noi proprietari.

În plus faţă de această limitare, salariaţii societăţii vor fi consultaţi, iar ţara în care este înregistrat fondul va fi informată în legătură cu strategia de afaceri a cumpărătorilor. Pe scurt, directiva poate fi îmbunătăţită, dle preşedinte, dar socialiştii şi democraţii o vor susţine, deoarece va aduce multă lumină în bezna finanţelor internaţionale pe care au reprezentat-o fondurile alternative până acum.

(Aplauze)

  Wolf Klinz, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dle preşedinte, după îndelungi runde de negocieri, Parlamentul, Consiliul şi Comisia au căzut în sfârşit de acord asupra unui text comun pentru reglementarea administratorilor fondurilor de investiţii alternative. Salut acest lucru şi sunt nevoit să îl corectez pe dl Goebbels: am dorit să refuzăm propunerea iniţială deoarece am crezut că fondurile de investiţii alternative sunt atât de diferite – fonduri speculative, fonduri de capital privat şi fonduri de proprietate – încât fiecare trebuie să fie reglementate în mod separat. Dispunem însă în prezent de un text pe care îl putem accepta şi susţine întru totul. Abordarea atotcuprinzătoare care ne-a îngrijorat la început a fost modificată, respectându-se totodată elemente-cheie. Rezultatul este că nu ne mai deranjează.

Scopul acestei directive a fost de a crea o mai mare transparenţă pentru organismele de supraveghere, dar, înainte de toate, pentru investitori, pentru a putea identifica riscurile sistemice la timp şi suficient de devreme, încât să le poată aborda cum se cuvine. Personal, sunt în favoarea unor norme pe care toţi administratorii de fonduri care îşi desfăşoară activitatea în UE să fie obligaţi să le urmeze. În acelaşi timp, totuşi, nu-mi place ideea de a transforma Europa într-o fortăreaţă sau chiar o închisoare sau ca instituţiile europene care doresc să investească să nu poată să o facă în afara Europei. Nu am putut aşadar să susţinem propunerea iniţială, astfel cum a fost prezentată în comisie. Compromisul la care s-a ajuns acum rezolvă această problemă. Este o promisiune de a păstra pieţele deschise.

Un alt motiv pentru respingerea noastră iniţială au fost reglementările referitoare la domeniul de aplicare a fondurilor de capital privat, care ar fi dus în realitate la denaturări ale concurenţei în acest domeniu. Cerinţele privind fondurile de capital privat, astfel cum au fost iniţial formulate, ar fi plasat chiar şi societăţi cotate într-un dezavantaj clar. Compromisul pe care îl avem acum în faţa noastră elimină această deficienţă şi evită dezmembrarea activelor, ceea ce noi salutăm în mod special.

Prin urmare, în ansamblu, suntem foarte mulţumiţi de propunere. Ea instituie condiţii generale clare şi norme pentru administratorii fondurilor de investiţii alternative. Va asigura o mai mare transparenţă în identificarea riscurilor sistemice. Va asigura aşadar o mai mare stabilitate. Va consolida piaţa internă, deoarece introduce paşaportul UE, care, după o perioadă transnaţională, va fi introdus de asemenea pentru administratorii din afara Europei. Va asigura o concurenţă clară şi fără denaturări. În sfârşit, va stabili o sarcină clară şi nouă pentru Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVMP).

În încheiere, aş dori să le mulţumesc nu numai colegilor mei, ci şi, mai întâi de toate, Preşedinţiei belgiene, care a finalizat cu succes această chestiune prin eforturi neobosite.

  Sven Giegold, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle preşedinte, această reglementare referitoare la administratorii fondurilor de investiţii alternative oferă, în primul rând, un plus de transparenţă şi de norme în această junglă impenetrabilă a fondurilor speculative şi a fondurilor de investiţii alternative. Din păcate, aceste norme rămân incomplete. Este încă posibil să introducem pe piaţa internă produse nereglementate utilizând distribuirea pasivă. În fond, accesul pe piaţă pentru aceste produse nu este restrâns în mod eficace. Europa a ratat astfel şansa de a-şi extinde normele la nivel mondial şi de a realiza o reglementare uniformă.

În al doilea rând, contrar aşteptărilor Parlamentului, nu a existat, din păcate, nicio normă eficace referitoare la un buget echilibrat la nivel european în ceea ce priveşte fondurile. Tot normele naţionale sunt cele care prevăd limitele gradului de îndatorare a fondurilor, iar acest lucru înseamnă totodată că nu învăţăm de pe urma crizei. Rezultatul va fi că va exista o competiţie naţională în scădere în ceea ce priveşte această reglementare.

Încă o dată, ceea ce este crucial pentru noi este faptul că dezmembrarea activelor societăţilor de către fondurile de capital privat nu este împiedicată în mod eficace. Desigur, există şi investiţii de capital privat care au sens pentru societăţi. Totuşi, normele pe care suntem pe cale de a le stabili în prezent sunt, din păcate, departe de a fi adecvate. Drepturile angajaţilor la informare, lucru la care aceştia se aşteaptă pe bună dreptate, nu sunt nici ele eficace, cum nu este nici protejarea întreprinderilor mici şi mijlocii de acest tip de dezmembrare a activelor. În acest caz, este aşadar foarte dificil de justificat acest lucru alegătorilor. Din păcate, responsabilitatea pentru acest lucru nu aparţine Parlamentului. Ea revine în special lobby-ului puternic exercitat de sectorul în cauză, care a avut un deosebit succes la nivelul guvernului britanic, al guvernului francez şi, din păcate, trebuie să o spun, într-o oarecare măsură la nivelul guvernului german. Acest lobby a fost reprezentat şi aici în Parlament de Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa.

Nu putem susţine această propunere, deoarece ar reprezenta un precedent pentru eşecul Parlamentului în a pune în aplicare norme eficace. Nu este posibil să stăm în faţa alegătorilor cu capul sus şi să le spunem că am reuşit să reglementăm în mod eficace acest infern. Sperăm să facem unele progrese odată cu revizuirea directivei. Aş dori să vă adresez încă o dată multe mulţumiri, în special pentru cooperarea cu colegii mei deputaţi.

  Syed Kamall, în numele Grupului ECR. – Dle preşedinte, pot începe prin a aduce laude eforturilor intense ale dlui comisar Michel Barnier? Vă mulţumim foarte mult că aţi venit la Londra să vă întâlniţi cu administratori de fonduri speculative şi de capital privat şi să le ascultaţi îngrijorările. Aş dori de asemenea să mulţumesc Preşedinţiei belgiene pentru eforturile depuse, aşa cum au spus unii dintre antevorbitori, şi de asemenea şi dlui Gauzès şi celorlalţi raportori alternativi. Nu voi mai mulţumi nimănui, deoarece mi se termină timpul, dat fiind că dispun doar de un minut.

Cred că este foarte important să analizăm problemele şi să vedem cât de departe am ajuns în optsprezece luni. Am fost unul dintre cei mai duri critici ai propunerii iniţiale. În special în ceea ce priveşte aspecte precum domeniul de aplicare, părea a fi o directivă care se potrivea la toate, cu aceleaşi norme pentru toate felurile de fonduri – nu doar fonduri speculative şi de capital privat, ci şi trusturi de investiţii din Regatul Unit, care există de 150 de ani fără niciun risc sistemic. Suntem toţi într-o poziţie mai bună în această privinţă.

Sunt foarte bucuros cu punctul în care am ajuns în ceea ce priveşte accesul ţărilor terţe: am reuşit să păstrăm pieţele deschise şi să le permitem investitorilor din UE să investească în continuare în fonduri din afara UE. Dispunem de un nivel de transparenţă care nu dezavantajează fondurile de capital privat în comparaţie cu fondurile publice şi am ajuns într-o poziţie mai bună în ceea ce priveşte responsabilitatea depozitarului, acolo unde nu ne concentrăm pe riscul sistemic.

Una peste alta, nimeni nu ar spune că este o directivă perfectă, dar cred că am ajuns la un compromis rezonabil. Sper că majoritatea din acest Parlament îl va sprijini pe dl raportor Gauzès şi pe ceilalţi raportori alternativi pentru munca depusă.

  Jürgen Klute, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle preşedinte, aş dori să fac două comentarii. Primul îi este adresat dlui Gauzès. Aş dori să îi mulţumesc în special pentru excelenta sa activitate şi cooperare. Consider totuşi şi cooperarea cu ceilalţi raportori alternativi extrem de bună şi constructivă. Voiam să spun acest lucru de la început, înainte de a trece la critici.

Pot în principiu să accept şi să întăresc ceea ce dl Giegold a spus. Aş fi putut să sprijin primul compromis cu care am fost de acord în cadrul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare în luna mai a acestui an. Într-adevăr am putut să menţin această decizie. Cu toate acestea, ceea ce s-a obţinut acum ca rezultat al unor negocieri aprofundate nu mai este acceptabil, aceasta este şi părerea grupului meu, şi nu îl mai putem susţine. După mine, oricine are dreptul la propria-i părere în această privinţă, dar după părerea mea, Consiliul a jucat un rol nefericit aici. O să spun acest lucru puţin mai clar decât au făcut-o unul sau altul dintre vorbitori. După părerea mea, Consiliul a ratat o şansă în acest caz. A cedat foarte mult în faţa lobby-ului pieţei financiare şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă să împiedice o reglementare eficace la nivel european.

Într-o dimineaţă, am primit un telefon de la o persoană care face lobby, care mi-a spus că, dacă dorim cu adevărat să reglementăm fondurile de capital privat pe această cale, vom împiedica ajutoarele pentru dezvoltare să ajungă în Africa. Un argument mai absurd şi mai obscur nu a putut fi găsit în această privinţă. Aceste lucruri nu au nimic de-a face unul cu altul. Oricine invocă un astfel de argument nu face decât să demonstreze faptul că nu are niciun interes într-o reglementare coerentă şi eficace.

Totuşi, acesta nu este o preocupare a Parlamentului. În numele Parlamentului – şi aş dori să subliniez încă o dată acest lucru – dl Gauzès şi alţi colegi deputaţi s-au luptat pentru o reglementare eficace. Care a fost subminată de Consiliu. Vreau să o mai spun o dată; acest lucru înseamnă comercializare pasivă, lucru deja amintit de dl Giegold. Este ca atunci când cuiva i se interzice să vândă ouă stricate la târgul săptămânal dacă le face publicitate, dar, dacă nu face publicitate pentru ouăle stricate şi doar stă acolo şi le vinde, atunci este evident legitim. Totuşi, nu este diferit de ceea ce s-a prevăzut aici la secţiunea legată de comercializarea pasivă. Oferă o portiţă de scăpare. Dispunem de o reglementare europeană – s-a mai spus deja şi cred că este un lucru bun. Cu toate acestea, când uşa este larg deschisă pentru a fi ocolită prin lacune, atunci se pune problema legată de cât de eficace este cu adevărat această reglementare europeană.

Fondurile de capital privat au fost iniţial mai bine reglementate. În prezent sunt destul de slab reglementate. Un punct foarte important – şi aici de asemenea nu pot decât să întăresc ceea ce a spus dl Giegold – este problema informaţiilor furnizate forţei de muncă. Compromisul iniţial stipula faptul că administratorii sunt obligaţi să informeze angajaţii în legătură cu ceea ce intenţionează să facă cu societăţile în care au investit. Ceea ce a rămas este cerinţa exagerată ca proprietarii să îşi informeze angajaţii şi sindicatele. Vă puteţi imagina ceea ce va rezulta – nu mare lucru. Consiliul a ratat o şansă în acest caz şi sper că vom mai putea să îmbunătăţim lucrurile mai târziu.

  Marta Andreasen, în numele Grupului EFD. – Dle preşedinte, sunt mai puţin recunoscătoare decât antevorbitorii mei. Încă de la început, directiva AFIA a vizat Londra, o industrie care era suficient de reglementată de autorităţile britanice.

Ca de obicei, UE pierde din vedere punctul esenţial: împrumuturile nechibzuite acordate de bănci au fost cele care au provocat imensa bulă de credit şi criza financiară, şi nu fondurile de investiţii alternative. Va împiedica această reglementare o altă criză? Cu siguranţă că nu. Dar va reuşi cu siguranţă să îi îndepărteze pe administratori de Londra. Din păcate, nu vor merge la Paris sau Frankfurt, ci mai departe: la New York sau Singapore.

Suntem noi în măsură să ne permitem o asemenea pierdere în ceea ce priveşte afacerile? Desigur că nu, dar Uniunii Europene nu îi pasă. Această directivă va creşte considerabil costurile acestor fonduri şi va reduce profiturile, falimentând fonduri mai mici. Cerinţele privind capitalul vor îngreuna lucrurile pentru fondurile de capital privat şi societăţile nou înfiinţate cu capital de risc vor fi cele care vor suporta consecinţele.

În mod destul de amuzant, Comisia pretinde că doreşte să încurajeze cercetarea, dezvoltarea şi antreprenoriatul, în vederea revenirii la creştere a economiei europene. În loc să încurajeze capitalul de risc, îşi pun încrederea în finanţarea publică care este atât de greoaie şi de inutilă în această privinţă.

Este de asemenea incredibil să vedem cum UE a conceput această directivă din turnul său de fildeş, surdă la evoluţiile acţiunilor de reglementare din restul lumii şi adoptând o metodă protecţionistă şi arogantă, dat fiind că Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe va avea ultimul cuvânt de spus în legătură cu cine face afaceri în Europa şi unde investesc fondurile europene.

Dar care este rolul dlui Cameron în toate acestea? A trădat Londra – cel mai important oraş pentru industria britanică. A permis încă un transfer de putere către Bruxelles fără a oferi poporului britanic un referendum. În numele administratorilor britanici de fonduri de investiţii alternative, pot să spun doar mulţumesc foarte mult, dle Cameron. Nu veniţi la noi să vă ajutăm să puneţi pe picioare economia britanică!

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dle preşedinte, mi-ar plăcea foarte mult să stau în faţa alegătorilor şi să spun „Da, am realizat lucruri mari. Da, am făcut în sfârşit o descoperire conform căreia – în deplină contradicţie cu ceea ce a spus antevorbitoarea mea – după părerea majorităţii copleşitoare a europenilor, avem nevoie de norme clare”.

Din păcate însă am ratat iarăşi această şansă imensă. Dle comisar, dacă în timp ce o prezentaţi, declaraţi deja că directiva trebuie să fie revizuită mai curând decât a fost prevăzut şi dacă diferiţi vorbitori afirmă acum „Totul ţine de Consiliu, dar noi, Parlamentul European, suntem de partea cui trebuie”, atunci trebuie să pun întrebarea: de ce nu spunem pur şi simplu „nu” mâine? De ce îi mai permitem structurii europene AFIA să rămână în continuare plină de lipsuri tocmai din cauza acestei comercializări pasive? De ce nu urmăm acea mult aplaudată zicală a cancelarului federal german: „Niciun produs, niciun actor, nicio instituţie nu trebuie să rămână nereglementate”? De ce, tocmai ca reacţie la ceea ce va fi aprobat cu majoritate de voturi mâine, aici în Parlament, a trebuit să auzim pentru prima oară spunându-se din multe direcţii diferite – mulţi deputaţi din multe grupuri – că avem nevoie de expertiză independentă, de „financewatch.org”? Am fost lăsaţi neajutoraţi în faţa lobbyştilor. De ce nu avem curajul să arătăm ceea ce noi credem că putem realiza dacă spunem „nu”? De ce îi lăsăm din nou baltă tocmai pe cei pe care ar trebui să îi reprezentăm – cu alte cuvinte, în ceea ce priveşte fondurile de capital privat şi subminarea societăţilor? Găsesc acest lucru extrem de ruşinos şi va face mai mult rău decât bine Europei şi ideii de Europa, pe care le susţin din toată inima.

  Gunnar Hökmark (PPE). – Dle preşedinte, daţi-mi voie în primul rând să îl felicit pe dl Gauzès pentru rolul de lider responsabil şi atent pe parcursul acestui proces dificil. Aş dori să repet, îndeosebi în interesul colegilor care spun că vor vota împotriva acestui raport mâine – acest lucru poate părea atât de evident că nu ar trebui spus, dar uneori lucrurile evidente trebuie spuse – că fondurile de capital privat şi pieţele financiare dinamice nu sunt numai importante pentru o economie competitivă, ci sunt cruciale.

Avem nevoie de ele şi sunt bune pentru o economie puternică. Acesta este motivul pentru care cred că raportul pentru care vom vota mâine merită sprijinul nostru. Atunci când discutăm de fondurile de capital privat, vorbim despre oportunităţile de creştere şi dezvoltare ale IMM-urilor. Am găsit o soluţie pentru capitalul privat care nu constituie în niciun fel un dezavantaj pentru fondurile de capital privat. Ne va oferi deschidere pentru ţările terţe şi pentru investiţii în alte părţi ale lumii; nu s-a întâmplat mereu aşa. În această privinţă, am îmbunătăţit legislaţia.

Cred că este important că am redus domeniul de aplicare, ca să nu avem de-a face cu ceea ce erau societăţi industriale acum că am acordat o scutire pentru holdinguri. Dacă am fi acceptat propunerea iniţială, ar fi însemnat că unele societăţi şi structuri industriale obişnuite dintr-o serie de ţări ale UE ar fi fost considerate instituţii financiare. Acest lucru ar fi creat probleme noi, nu numai pentru investiţii, ci şi pentru dezvoltarea industrială. Una peste alta, ca întotdeauna, lucrurile ar fi putut sta mai bine, dar este important că dispunem acum de condiţiile preliminare pentru pieţe financiare dinamice care fac bine economiei europene.

  Udo Bullmann (S&D). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, ascultând această dezbatere, trebuie să recunosc că îmi aduce foarte mult aminte de dezbaterea referitoare la Directiva privind serviciile. Vă voi spune de ce. Şi în acel caz, colegii mei din Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană şi Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică au declarat că reglementarea care era supusă acestui Parlament nu era perfectă şi nici completă şi totuşi sunt ani buni de când sunt recunoscători pentru faptul că Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European a reuşit să o treacă prin acest Parlament. Iată adevărul referitor la această reglementare pe care o vom vota mâine. De fapt, îmbunătăţirile aduse propunerii Consiliului şi Comisiei pot fi în mare atribuite dlui Goebbels şi dnei Regner, care au luptat pentru îmbunătăţiri, împotrivindu-se opoziţiei, cu sprijinul şi excelenta cooperare a dlui Gauzès, pentru care doresc să îi mulţumesc.

În ţara mea, în Germania, ceea ce am convenit aici referitor la industria de capital privat va aduce îmbunătăţiri reale pentru lucrători şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care nu mai trebuie să se teamă că vor fi pur şi simplu devorate de oaia neagră a industriei de capital care nu respectă niciun standard. În ultimele zile, când citim sau ascultăm presa spunându-ne că industria fondurilor îşi schimbă centrul de greutate din Caraibe către Europa deoarece este important pentru investitorii pe termen lung să existe produse bune în care să investească, acest lucru sprijină munca depusă de acest Parlament în loc să vină în contradicţie cu ea.

Cu toate acestea, înainte de a vorbi prea mult despre dinamism aici, trebuie să spun că grupul meu a solicitat o reglementare încă din 2002. Poate au existat dovezi de dinamism, dar numai în ultimele câteva săptămâni. Aş dori să îi mulţumesc Preşedintelui în exerciţiu al Consiliului şi dlui comisar, întrucât aţi contribuit personal la acest dinamism. Vă rog să le spuneţi colegilor dvs. din Consiliu că, prin această metodă de trândăvie, de „da, dar” şi cu refuzul de a institui reglementări mai bune în Europa, nu vom reuşi să facem ca următoarele texte legislative referitoare la instrumentele financiare derivate sau vânzarea în lipsă să fie aprobate. Această situaţie trebuie să se schimbe. Este o solicitare din partea acestui Parlament.

  Sharon Bowles (ALDE). – Dle preşedinte, au avut loc discuţii lungi şi dificile pe marginea acestei directive în comisie, în dialoguri tripartite şi în reuniuni diverse în statele membre, cu presa, cu societăţi de capital de risc şi cu administratori de fonduri de toate tipurile. Interesant este faptul că statele membre care erau cele mai îngrijorate în legătură cu activitatea fondurilor speculative erau şi acelea care nu aveau nici reglementări pentru administratorii fondurilor speculative, nici norme de conduită în afaceri în vederea stopării vânzării către investitori cu amănuntul a unor produse potrivite doar investitorilor profesionişti. În mod asemănător, statele membre cele mai îngrijorate în legătură cu dezmembrarea activelor şi preluările secrete erau cele fără praguri joase de confidenţialitate referitoare la participaţii şi fără divulgare de informaţii în cazul contractelor de diferenţă.

În prezent, oriunde te afli în Europa, va exista o protecţie – şi acest lucru este bun. În organizarea supravegherii, am făcut un pas important către un manual de norme comun. Lecţia dată de AFIA este că trebuie să facem progrese şi în ceea ce priveşte punerea în comun din timp a bunelor practici.

Aşa că îi spun Londrei, ţării mele, Regatului Unit: fiţi vigilenţi în promovarea exportului către Europa a unei serii întregi de reglementări ale pieţii pe care le respectaţi deja. Se poate ca produsul final să nu fie exact acelaşi şi, prin urmare, va trebui să vă adaptaţi şi mă tem că acest lucru presupune unele costuri. Dar punerea în comun a celor mai bune practici, exportarea timpurie a ideilor, este calea de a evita traumele unei legislaţii ulterioare.

Acestea fiind spuse, rezultatul final pe care îl avem este unul deschis şi suficient de echilibrat. Nu se abate de la normele dreptului societăţilor comerciale. Nu este perfect şi cu siguranţă nu este atât de succint pe cât aş vrea, însă, date fiind împrejurările, îl aprob ca fiind un bun rezultat. Aş dori să îi mulţumesc personal dlui ministru Reynders şi dlui comisar Barnier pentru angajamentul lor foarte important şi foarte activ în cadrul dialogurilor tripartite.

  Kay Swinburne (ECR). – Dle preşedinte, Directiva AFIA a fost primul text legislativ aprobat de biroul meu după ce am fost aleasă prima oară în urmă cu optsprezece luni, aşa că, să îl văd în sfârşit prezentat în şedinţă plenară săptămâna aceasta, acum că am ajuns în sfârşit la un acord, este de fapt o uşurare. Instituirea unui regim de paşapoarte pentru fondurile de investiţii alternative, care să funcţioneze în toată UE alături de un singur manual de norme care să reglementeze operaţiunile acestor fonduri, ar trebui să reprezinte un alt fragment preţios în instituirea unei veritabile pieţe unice a serviciilor financiare pentru Europa şi ar trebui să fie salutată de acest sector în forma sa actuală modificată.

În calitate de fost administrator britanic de fonduri reglementate, sper că acest lucru va deveni în curând semnul unei înalte calităţi în reglementarea investitorilor din toată lumea, aşa cum OPCVM a fost în trecut şi continuă să fie la nivel mondial.

Sper însă că toţi cei care au fost implicaţi în acest proces au învăţat pe parcurs unele lecţii în ceea ce priveşte principiile unei reglementări mai bune. Este clar că acest lucru nu ar trebui să fie dat ca exemplu de reglementare mai bună şi, având în vedere agenda vastă a legislaţiei financiare din lunile ce vin, sper să putem evita repetarea acestui proces ineficient.

  Astrid Lulling (PPE). – (FR) Dle preşedinte, pe parcursul procesului de elaborare a directivei privind administratorii fondurilor de investiţii alternative am pledat în mod constant în favoarea unui tratament egal pentru toţi administratorii de fonduri, indiferent dacă sunt din Uniunea Europeană sau nu. Acest lucru vi se poate părea evident, dar în practică au existat numeroase dificultăţi.

Textul prezentat astăzi este satisfăcător. Aş dori să le mulţumesc negociatorilor, în special raportorului nostru, dl Gauzès, care, după ce a trecut prin chinurile dureroase ale facerii, ar merita cu siguranţă să i se acorde un binemeritat concediu parental.

Aş dori să subliniez faptul că tratamentul acordat ţărilor terţe poate fi văzut în două feluri diferite, în funcţie de faptul dacă te afli în interiorul sau în afara Uniunii Europene. În mare parte ca rezultat al eforturilor Parlamentului European, toate fondurile care sunt vândute în Uniunea Europeană vor fi realmente supuse unor norme similare. Astfel, putem spune acum că s-au creat mai mult sau mai puţin condiţii egale.

Cu toate acestea, pe parcursul perioadei transnaţionale, organismele din afara UE vor putea aplica normele naţionale privind investiţiile, în timp ce fondurile şi administratorii din UE vor trebui să respecte directiva, care tinde să fie mai strictă. Situaţia stă cu totul altfel pentru pieţele din afara Uniunii Europene: fondurile europene şi administratorii acestora vor continua să se supună directivei, dar nu şi fondurile din ţările terţe. Prin urmare, va fi mult mai greu să comercializezi produse europene în restul lumii, deoarece ele vor fi mai puţin flexibile şi mai scumpe. Trebuie să fim conştienţi de această disparitate, deşi era inevitabilă în acest caz specific.

În ceea ce priveşte depozitarii, dat fiind că impunem şi asupra lor mai multe restricţii, în special sub forma unor noi responsabilităţi, costurile mai mari vor duce în mod obligatoriu la schimbări sectoriale vaste. Dle preşedinte, nu spun acest lucru pentru a-mi exprima opoziţia, ci mai degrabă pentru a sublinia faptul că această nouă legislaţie nu este leacul pentru toate bolile. Trebuie să fie pusă în aplicare, dar va crea şi probleme şi trebuie să recunoaştem acest lucru.

  Ivo Strejček (ECR). – (CS) Emergenţa fondurilor speculative şi a fondurilor de capital privat a fost rezultatul unei reglementări stricte a pieţelor financiare chiar înainte de izbucnirea crizei financiare. Instituţiile financiare aleg aşadar aceste instrumente drept căi de evitare a reglementărilor pieţei de capital. Prin urmare, nu fondurile de investiţii alternative sunt principala cauză a crizei, ci varietatea reglementărilor existente, o situaţie pe care o rezolvăm astăzi cu reglementări şi mai stricte. Capitalul are abilitatea de a răspunde în mod flexibil şi este foarte mobil. Intervenţia guvernului nu îl va opri şi, dacă reglementările sunt prea dure, va forţa acest segment al serviciilor financiare fie să se mute în afara Uniunii Europene, fie să găsească forme noi şi deci nereglementate. Se poate spune cu certitudine că materialul pe care îl discutăm poate fi o reacţie la trecut, dar el nu reduce riscul unor viitoare crize. Cred totuşi că dl Gauzès şi prietenii săi au făcut o treabă bună.

  Alfredo Pallone (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în primul rând, pare evident că ar trebui să le mulţumesc negociatorilor şi în special dlui Gauzès, alături de raportorii alternativi, pentru excelenta muncă pe care au depus-o în ceea ce priveşte directiva referitoare la administratorii fondurilor de investiţii alternative, asigurându-se că fondurile au, în sfârşit, un set de norme uniforme în cadrul întregii Uniuni Europene.

Aceste fonduri sunt responsabile pentru administrarea unui volum considerabil de bunuri investite în Europa şi poate exercita o influenţă notabilă asupra pieţelor. Impactul lor este unul benefic în general, dar activităţile lor pot de asemenea să contribuie la răspândirea riscului în tot sistemul financiar.

Noile măsuri comune contribuie la repoziţionarea celor 27 de sisteme naţionale diferite existente în prezent şi la consolidarea oportunităţilor pentru piaţa unică. Fondurile alternative beneficiază aşadar de pe urma unui paşaport european, indiferent de locul în care sunt înregistrate. Mai mult, sistemul european unic va împiedica fondurile să profite de pe urma legislaţiilor din state care oferă regimuri de reglementare mai favorabile. În trecut, această practică a atras grave riscuri speculative pentru întreaga Uniune Europeană. Sunt de asemenea de acord cu introducerea de norme referitoare la aşa numita „dezmembrare de active” şi la interzicerea vânzării în lipsă – două puncte care au lipsit din propunerea iniţială a Comisiei Europene.

În sfârşit, pentru a evita denaturări ale concurenţei, este esenţial ca un fond dintr-o ţară terţă care funcţionează în cadrul Uniunii Europene să beneficieze de paşaport şi să poată desfăşura afaceri dacă respectă aceleaşi condiţii ca şi fondurile din UE.

  Theodor Dumitru Stolojan (PPE). - (RO) Doresc să îl felicit în primul rând pe raportor, domnul Gauzès. Fără competenţa şi tenacitatea dânsului şi a celor care au colaborat cu dânsul, fără participarea Comisiei şi a Consiliului, nu am fi avut astăzi acest proiect spre dezbatere. Voi vota acest raport pentru câştigul pe care îl aduce introducând transparenţa în activitatea acestor fonduri, transparenţă în ceea ce priveşte costurile, în ceea ce priveşte politica de investiţii, transparenţă în ceea ce priveşte riscurile pe care şi le asumă. Fără transparenţă nu putem vorbi, ştim prea bine, de responsabilitatea managerilor acestor fonduri.

De asemenea, prin faptul că introducem supravegherea, monitorizarea acestor fonduri, avem certitudinea că unul dintre golurile care încă mai există în arhitectura europeană de supraveghere financiară se umple în acest fel şi, astfel, răspundem direct cerinţelor îndreptăţite ale cetăţenilor europeni, care au fost foarte mult loviţi de către această criză financiară care s-a declanşat în lume

  Diogo Feio (PPE). – (PT) Aş dori să încep prin a-l felicita pe dl comisar, pe reprezentanţii Consiliului, pe raportorii alternativi şi, în special, pe raportorul Parlamentului. Sunt conştient de efortul depus pe această temă şi de dificultăţile prin care a trecut pentru a putea ajunge la un consens. Aşadar, îi datorăm felicitări dlui Gauzès.

Şi ca să trecem la treabă, aş dori să punctez trei aspecte majore ale soluţiei prezentate: în primul rând, există o îngrijorare legată de situaţia reală, în care se poate observa tendinţa ca lucruri diferite să fie tratate în acelaşi mod. Fondurile au diferite valori, diferite caracteristici şi diferite riscuri asociate. În al doilea rând, există aspectul îngrijorător al stabilităţii financiare, care poate fi observat în definiţia dată nivelurilor capitalului. În al treilea rând, există îngrijorarea referitoare la combaterea tendinţelor protecţioniste, ceea ce este amplu demonstrat de acordul referitor la ţările terţe. Pe scurt, există o soluţie mult mai transparentă care oferă o mai mare securitate pentru piaţă şi o mai mare protecţie pentru consumator. Este o soluţie mai europeană şi mai bună pentru piaţa internă. O reglementare mai bună va însemna cu siguranţă că vom avea o piaţă mai bună.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Cred cu fermitate că este important să se creeze un cadru sistematic pentru monitorizarea şi supravegherea fondurilor de investiţii alternative. Reglementarea acestor fonduri face parte dintr-o reglementare mai vastă a sectorului financiar, menită să împiedice repetarea crizei financiare.

Sprijin propunerea prezentată şi aş dori să subliniez că nu dorim pe această cale să limităm intrarea unor fonduri de investiţii alternative din ţări terţe în statele membre ale Uniunii Europene, ci să stabilim condiţii uniforme care trebuie respectate, nu numai de fondurile de investiţii alternative, ci şi de ţările terţe în care sunt înregistrate.

Întrucât publicarea informaţiilor şi supravegherea sunt elemente-cheie în realizarea obiectivelor directivei, este importantă introducerea unei transparenţe absolute în ceea ce priveşte organismele de supraveghere. Aş dori să închei prin a-l felicita pe dl Gauzès pentru munca sa excelentă.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Vă mulţumesc, dle preşedinte. În primul rând, aş dori să le mulţumesc reprezentanţilor Comisiei Europene şi raportorilor pentru un document deosebit de important. Criza financiară şi economică a scos la iveală neajunsuri în funcţionarea şi monitorizarea sistemului nostru financiar. Astăzi, suntem deja pe cale de a adoptata în Europa o legislaţie care instituie un sistem strict la nivelul UE, care va permite monitorizarea şi evaluarea activităţilor instituţiilor financiare, precum şi adoptarea unor recomandări şi măsuri atunci când este necesar. Cât despre fondurile alternative, sistemul de supraveghere ar trebui să li se aplice şi lor. Dacă dorim să sporim şi să îmbunătăţim stabilitatea sistemului financiar şi să creştem protecţia investitorilor, adică a cetăţenilor noştri, atunci activităţile unor astfel de fonduri trebuie de asemenea să fie controlate şi supuse supravegherii la nivel european. Normele trebuie să fie aceleaşi pentru toţi cei care funcţionează în acest sector şi nu trebuie să lăsăm portiţe de scăpare pentru o activitate necontrolată. Trebuie să învăţăm din greşelile trecute şi să nu le repetăm. Cred că nu numai Europa este cea care învaţă de pe urma lor, ci toate ţările lumii.

PREZIDEAZĂ: RODI KRATSA-TSAGAROPOULOU
Vicepreşedintă

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Vorbim despre o chestiune foarte importantă, mai ales având în vedere problemele care au apărut în sectorul financiar cu acest tip de fonduri de investiţii alternative. Totuşi, adevărul este că aceste soluţii nu rezolvă problemele fundamentale. Reglementările sunt în mod clar insuficiente şi rămân factori semnificativi pentru riscul speculativ, aşa cum se va vedea în viitor. Nu este suficient să discutăm despre supraveghere şi reglementare. Aveam nevoie de o poziţie clară, care să pună capăt produselor financiare derivate şi fondurilor speculative, asigurând în acelaşi timp un control public şi politic eficient asupra întregului sector financiar, în special asupra tranzacţiilor financiare, inclusiv o eliminare a paradisurilor fiscale la nivel global. Uniunea Europeană trebuie să conducă prin puterea exemplului.

  Seán Kelly (PPE). – (GA)Dnă preşedintă, ca şi ceilalţi vorbitori, aş dori să îl felicit pe dl comisar Barnier, Preşedinţia belgiană şi pe dl Jean-Paul Gauzès pentru lucrurile bune pe care le-au făcut. Jean-Paul a oferit exemple ale acelei activităţi eficiente.

– El a spus că au existat 1 170 de amendamente, 200 de interviuri şi şase întâlniri tripartite. Cu siguranţă aceasta este o muncă grea şi sperăm că va da roade.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, liderii - Schuman şi alţii - au spus că acest lucru nu trebuie să se mai întâmple niciodată. Acum, după 60 de ani, spunem acelaşi lucru la ieşirea din criza economică şi constatând eşecul supravegherii şi reglementării. Din fericire, noua arhitectură de supraveghere va garanta cu succes că situaţia nu se va mai repeta, iar astăzi vom finaliza, sperăm, imaginea prin Directiva AFIA.

Cu toate acestea, am o întrebare: sunt mulţumiţi că reciprocitatea accesului pe piaţă despre care s-a vorbit va stabili condiţii echitabile pentru Uniunea Europeană?

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) Aş dori în primul rând să le mulţumesc domnilor Barnier şi Gauzès pentru rezultatele excelente obţinute în urma ultimelor negocieri. Unul dintre beneficiile adoptării acestei directive va fi monitorizarea riscului sistemic. Acesta se va realiza cu precădere în contextul cooperării autorităţilor naţionale cu Comitetul european pentru risc sistemic. O altă colaborare importantă este cea a organismelor naţionale cu Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe. Aceasta din urmă va putea să facă recomandări şi să participe la supravegherea sistemelor naţionale.

Consider, de asemenea, importantă includerea de prevederi suplimentare legate de transparenţa operaţiunilor realizate de către administratorii de fonduri. Salut totodată introducerea unui regim de reglementare mai facil pentru administratorii de IMM-uri, în vederea stimulării accesului la sursele de investiţii alternative

  Othmar Karas (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, regulamentul privind fondurile speculative nu este o consecinţă a crizei. El acoperă un vid legislativ. Ne va duce un pas mai departe spre europenizarea pieţei interne a produselor financiare. Despre ce este vorba? Vom înregistra şi vom autoriza toate fondurile. Vom stabili o cerinţă de capital minim de 125 000 de euro. Organismul de supraveghere va fi Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe. Principiul nostru de transparenţă va fi aplicat la strategia de investiţii, politica de investiţii, metodele de plată şi delegaţii. Conceptul de piaţă unică va fi pus în practică prin intermediul paşaportului. Nu va exista niciun paşaport UE pentru fondurile care au peste 30 % din investiţii în afara UE. Regulamentul privind bonusurile pe care l-am introdus pentru directorii de bănci va fi, de asemenea, extins la administratorii fondurilor speculative, în scopul de a asigura durabilitatea aici şi de a minimiza riscul. Acesta este un rezultat bun.

  Michel Barnier, membru al Comisiei. – (FR) Vă mulţumesc, dnă preşedintă. Îmi imaginez că şi dl Reynders vă va mulţumi, de asemenea, când îi va veni rândul. Aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru abordarea sa incredibil de constructivă în timpul acestor negocieri destul de îndelungate, după cum reiese din dezbaterea pe care tocmai am avut-o.

Dl Klinz a vorbit mai devreme despre „mai multă transparenţă”. Am crezut întotdeauna că transparenţa este o caracteristică esenţială a responsabilităţii în cadrul întregului sector al serviciilor financiare. Motiv pentru care, chiar în acest sector, lucrăm acum împreună pentru a crea transparenţă, punându-i în centrul atenţiei pe oameni, care sunt, probabil, neobişnuiţi cu atenţia.

Spre deosebire de dna Andreasen, nu cred că această transparenţă va afecta competitivitatea industriei financiare. Cred că va avea chiar efectul contrar. La 13 ianuarie, v-am explicat că Europa este atractivă pentru industria financiară: acesta este domeniul în care avem un avantaj competitiv asupra altor regiuni ale lumii. Sectorul financiar este interesat de crearea treptată, pas cu pas - pentru că, doamnelor şi domnilor, încă nu am terminat - a unor fundaţii mai sănătoase, mai transparente şi mai de încredere. De fapt, în opinia mea, aceste fundaţii vor fi de multe ori un pic mai etice.

După cum ne-a reamintit dl Balz, este prima dată când introducem norme europene pentru acest sector-cheie. Aceste norme vor juca un rol vital în realizarea unei game de obiective ambiţioase şi a unor progrese reale - cuvântul folosit de către dl Bullmann mai devreme pentru a descrie activitatea desfăşurată de acest Parlament, în colaborare cu Consiliul şi Comisia.

Progresul înseamnă îmbunătăţirea supravegherii riscului sistemic; aceasta înseamnă o mai mare protecţie pentru investitori, cum a subliniat dna Bowles. Înseamnă mult mai multă transparenţă în sectorul capitalurilor private. Dl Hökmark a subliniat importanţa acestui sector. Şi, în fine, înseamnă crearea unei pieţe unice reale pentru fondurile de investiţii alternative pentru investitorii instituţionali. Dl Kamall şi-a reiterat îngrijorarea, pe care o împărtăşesc, că nu ar trebui să existe nicio discriminare. În loc de discriminare, avem acum un set de cerinţe simple. Cred că aceasta este soluţia bună.

Aş dori să le reamintesc tuturor celor care au sperat să meargă mai departe, că acesta este un compromis, un compromis dinamic. Nu trăim într-o lume perfectă, după cum dna Regner tocmai ne-a reamintit. Acest lucru este adevărat. S-ar putea să fi vrut să vedem mult mai multe progrese decât se găsesc în textul compromisului pe care îl veţi vota, dar este un compromis dinamic şi clauzele de revizuire vor să spună că legislaţia va putea evolua în anii următori. Pot să le spun dlui Giegold şi dlui Klute că vor mai avea loc şi alte discuţii şi că ne vom întoarce în special la chestiunea comercializării pasive şi la rolul Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVMP). Aceasta din urmă a fost adusă în discuţie chiar acum de dl Karas, în timp ce dl Goebbels ne-a amintit pe bună dreptate mai devreme de importanţa AEVMP. Dle Goebbels, aţi menţionat 72 de competenţe specifice, clasificate în 11 categorii diferite. Acest lucru înseamnă că AEVMP va avea competenţe reale şi datorăm acest lucru în mare măsură eforturilor Parlamentului.

Aşadar, permiteţi-mi să vă mulţumesc fiecăruia dintre dvs. Anterior, aproape toţi vorbitorii, din partea tuturor grupurilor, chiar şi cei care sunt puţin probabil să voteze în favoarea acestui text, i-au adus un omagiu raportorului, dl Gauzès, pentru receptivitatea sa, pentru cunoştinţele sale şi pentru calitatea relaţiilor pe care le-a construit. Nu cred că va avea timp să îşi ia concediu pentru creşterea copilului, pentru că mai sunt încă şi mai multe de făcut în următoarele săptămâni. Cu toate acestea, aş dori să mulţumesc întregii echipe a Comisiei care a lucrat cu mine şi care se află aici în această seară, şi aş dori, de asemenea, să adăugaţi vocea mea, atât din punct de vedere personal, cât şi în numele Comisiei Europene, la corul de mulţumiri şi recunoştinţă adresate dlui raportor Gauzès, ca omagiu al activităţii sale excelente.

(Aplauze)

  Didier Reynders, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Dnă preşedintă, nu am de gând să repet tot ceea ce a spus dl Barnier - am vorbit şi eu mai devreme -, dar aş dori să le mulţumesc tuturor celor care au vorbit în sprijinul textului propus şi, de asemenea, celor care au făcut comentarii care arată, toate, că acest text are un fond real, care ne va permite să facem progrese la nivel european în reglementarea tuturor acestor fonduri de investiţii alternative.

Acesta este primul text legislativ cu adevărat european pe această temă, după cum am spus mai devreme. Cred că trebuie să recunoaştem că întărirea rolului AEVMP este un pas în direcţia cea bună. Mai mulţi vorbitori au menţionat, de asemenea, comercializarea pasivă. Luăm o serie de măsuri practice cu privire la această chestiune şi la fondurile de capital privat, bazate pe nevoia de sporire a gradului de informare şi transparenţă, inclusiv cu privire la personalul din întreprinderi care este, uneori, vizat de aceste fonduri.

În concluzie, aş dori să fac două remarci. În primul rând, i-am ascultat pe unii care consideră că nu am mers suficient de departe şi pe alţii care consideră că nu ar fi trebuit să mergem deloc pe drumul reglementării. Aceasta mă conduce la concluzia foarte belgiană că, probabil, am ajuns la un compromis bun. În cazul în care ambele părţi critică compromisul, atunci raţionamentul care stă la baza acţiunilor noastre este, probabil, ferm.

Dlui Bullmann i-aş spune doar că am făcut unele progrese cu privire la structura de supraveghere. Acum lucrăm la investiţiile financiare şi vom analiza, de asemenea, fondurile de investiţii şi grupurile financiare.

Permiteţi-mi să îl mai felicit pe dl Gauzès încă o dată. I-am spus mai devreme că vom încerca să facem progrese şi în ceea ce priveşte agenţiile de rating şi pot să-i spun că, atât Preşedinţia belgiană, cât şi Comisia, sunt dispuse să încerce să accelereze discuţiile privind instrumentele derivate. Am verificat de două ori şi pot confirma că raportul este programat pentru adoptare de către comisia parlamentară în luna martie a anului viitor.

Dacă se va dovedi că este posibil să devansăm acea dată, suntem dispuşi să încercăm să accelerăm ritmul. Vă rog, anunţaţi-ne dacă acest lucru pare fezabil. Mă bucur că am ajuns la un acord cu privire la acest tip de text. Vom lucra în vederea adoptării altor texte în următoarele săptămâni. Încă o dată, vă mulţumesc. Mulţumirile sunt cu atât mai sincere, dle Gauzès, cu cât vom continua să lucrăm împreună în următoarele câteva zile.

(Aplauze)

  Jean-Paul Gauzès, raportor. – (FR) Dnă preşedintă, am vorbit mai devreme despre detaliile tehnice. Permiteţi-mi să-mi folosesc ultimele două minute pentru a exprima anumite mulţumiri meritate din plin: le mulţumesc în primul rând tuturor colegilor deputaţi care au luat cuvântul astăzi. Mulţumirile mele speciale celor care au spus că vor sprijini textul, iar în ceea ce-i priveşte pe cei care nu vor vota în favoarea lui, nu cred nici că punerea mea în aceeaşi categorie cu dl Cameron este de fapt o insultă.

Aş dori să le mulţumesc raportorilor alternativi din grupuri: dlui Goebbels, dlui Bullmann, dlui Canfin, dlui Klute şi dnei Regner, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru afaceri juridice. Am vrut să îi nominalizez pe toţi în semn de recunoştinţă pentru sprijinul incredibil pe care mi l-au acordat în prima fază a acestui proces. Am putut lucra împreună în mod productiv, fiecare prezentându-şi propriul punct de vedere, şi aş dori să le mulţumesc pentru acest lucru. Mă bucur că Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa şi Conservatorii şi Reformiştii Europeni ni s-au alăturat acum, când s-a ajuns la un compromis şi, prin urmare, sunt încântat de faptul că dl Klinz şi dl Kamall au semnat alături de mine amendamentul care înlocuieşte raportul iniţial.

Mulţumiri speciale merg către dl Barnier pentru implicarea sa considerabilă în acest dosar: ştie cât de mult îl apreciez. Ştiu că el ştie că Parlamentul se bazează pe el şi că îl va sprijini în punerea în aplicare a acestor blocuri de construcţii care ne sunt atât de dragi atât lui, cât şi nouă. Ştiu că este neobişnuit, dar aş dori, de asemenea, să îi mulţumesc dlui Ugo Bassi, cu care am avut o relaţie de lucru foarte fructuoasă în acest timp, textul fiind, de asemenea, rezultatul muncii efectuate în cadrul Comisiei.

În ceea ce vă priveşte, dle ministru, mai devreme am simţit că aţi contribuit cu ceva atunci când, în mulţumirile dvs., aţi întrebat dacă vom continua să facem progrese. Aşa că, permiteţi-mi să încep prin a vă mulţumi, pentru că fără dvs. nu am fi obţinut nimic din partea statelor membre. Acestea sunt mulţumiri sincere, nu un simplu gest politicos - cred că implicarea dvs. personală a fost cheia către progresele înregistrate în cadrul Consiliului şi către faptul că am ajuns la un acord. De asemenea, aţi reuşit să asiguraţi că toate grupurile principale se pot identifica cu părţi din text şi să obţineţi majoritatea pe care ne-am dorit-o amândoi pentru această directivă.

Mulţumesc, de asemenea, pentru contribuţiile colegilor noştri deputaţi de stânga, fără sprijinul cărora directiva nu ar avea credibilitatea pe care sunt încrezător că o va avea mâine după un vot foarte larg. După cum aţi subliniat, acest lucru a fost vital pentru supraveghere şi, în egală măsură, pentru această directivă. De asemenea, le sunt foarte recunoscător echipelor dvs., dle ministru; vă rog să le transmiteţi mulţumirile mele. Unele dintre dezbateri au fost destul de animate, dar, cu toate că eu trăiesc acum în Normandia, provin din sud, şi, uneori, temperamentul meu sudic învinge abordarea mai echilibrată tipic normandă.

De asemenea, am vrut să spun, dle ministru, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului ECOFIN, că eu chiar sper că ne vom finaliza lucrările privind agenţiile de rating înainte de sfârşitul anului. În ceea ce ne priveşte, avem votul în comisie la 22 noiembrie, votul de la Strasbourg în decembrie, şi apoi, în cazul în care Consiliul este gata, vom fi pregătiţi.

(Aplauze)

  Preşedintă. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Criza financiară prin care a trecut lumea a arătat că schimburile financiare internaţionale trebuie să se supună unor norme minime. După ce a declarat în luna septembrie că este hotărât să supravegheze pieţele, Parlamentul European a trimis astăzi, 11 noiembrie, un alt mesaj ferm către restul lumii. De acum, fondurile de investiţii alternative (fondurile speculative) care intră Europa vor fi mai strict monitorizate şi reglementate de către Europa. Mai mult, acestea vor trebui să fie declarate autorităţilor şi gestionate în cadrul Uniunii Europene. Nereglementarea acestor resurse a cauzat multe falimente, prăbuşiri ale bursei de valori şi crize sociale. Franţa este pe cale să preia preşedinţia G20 pentru un an. Principala sa prioritate va fi reformarea sistemului financiar internaţional. Cu acest vot, Europa marchează o cale.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. – (RO) „Administratorii fondurilor de investiţii” este un raport care a provocat foarte multe dezbateri, atât între diverse grupuri din PE, cât şi între PE şi Consiliu. Rămân la părerea, exprimată şi în cursul dezbaterilor anterioare votului în JURI, că propunerea Comisiei este o greşeală gravă, exprimă o neînţelegere flagrantă a rolului fondurilor de investiţii (private equity şi hedge) şi o confuzie între bănci, ca şi instituţii vinovate de declanşarea crizei financiare, aceste fonduri de investiţii închise şi fondurile deschise de investiţii (fondurile mutuale).

Sub umbrela unor principii generoase dar, din păcate, asumate de colegi care nu înţeleg ce înseamnă managementul financiar şi macroeconomia, se ascund reglementări care nu numai că nu au nimic de a face cu prevenirea unei noi crize, ci nu fac altceva decât să crească nejustificat şi aberant costurile de funcţionare a unui fond alternativ de investiţii, costuri care se vor reflecta în capitaluri mai reduse, în randamente mai mici şi în plasamente mai puţine. Recunosc, sincer, că sunt absolut surprins că o astfel de mentalitate de tăvălug o regăsesc în UE, mentalitate care aduce aminte de anii '50 când, în Europa de Est, în spatele unor sloganuri măreţe, se distrugeau instituţii

  George Sabin Cutaş (S&D), în scris. – (RO) Criza economică şi financiară ne-a arătat că avem nevoie de o reglementare mai strictă a actorilor economici. Aceştia s-au expus unor riscuri prea mari, ce au condus la perturbarea sistemului financiar mondial. Activitatea administratorilor fondurilor de investiţii alternative reprezintă, potrivit analizei Băncii Centrale Europene, aproximativ 700 de miliarde de euro în active în Uniunea Europeană, jucând un rol important în finanţarea economiei acesteia din urmă.

Salut, prin urmare, propunerea Comisiei cu privire la autorizarea şi supravegherea acestora şi introducerea unui paşaport european în domeniu. Crearea unei pieţe interne europene pentru administratorii de fonduri alternative va permite limitarea riscurilor sistemice şi o mai bună protecţie a investitorilor, în spiritul noii structuri europene de supraveghere economică. Comisia va trebui totodată să prezinte o evaluare a rezultatelor acestei armonizări în timp util, pentru a se asigura că aceasta nu a condus la o denaturare a pieţei.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Susţin acest act normativ care reglementează fondurile speculative şi fondurile de capital privat. Deşi mai rămân multe de făcut în domeniu, acesta este un pas important spre o mai bună reglementare a activităţilor administratorilor de fonduri de investiţii alternative, care a fost întâmpinată cu opoziţie, chiar şi după ce criza financiară din 2008 a lovit greu, mai ales de către Charlie McCreevy, comisarul responsabil pentru piaţa internă la momentul respectiv. Odată ce noua autoritate de supraveghere europeană devine pe deplin funcţională, administratorii de fonduri vor putea să îşi comercializeze produsele în Uniunea Europeană doar dacă deţin un paşaport european care atestă conformitatea deplină cu această directivă. Răspunderea depozitară strictă va asigura posibilitatea investitorilor de a solicita oricând despăgubiri şi de a fi informaţi cu privire la motivele pentru delegarea potenţială de răspundere. Noile clauze critice, asupra cărora am insistat şi care au fost întâmpinate cu rezistenţă în cadrul Consiliului, sunt prevederile care combat dezmembrarea activelor. Angajaţii vor fi protejaţi de fondurile de speculaţii care vizează obţinerea de profit pe termen scurt prin distrugerea companiilor viabile. Distribuirile către investitori şi reducerile de capital vor fi limitate în primii doi ani după preluare, iar angajaţii vor avea acces la informaţii cu privire la planurile prevăzute pentru companiile lor.

  Jiří Havel (S&D), în scris. – (CS) Fondurile alternative, cum ar fi fondurile speculative sau fondurile de capital privat, au contribuit probabil prin acţiunile lor la actuala criza globală şi problema reglementării lor este în prezent dezbătută nu numai în UE, ci şi în SUA. Prezentul raport se referă la rapoartele elaborate de dl Rasmussen şi de dl Lehne, ambele din 2008, şi are ca obiect propunerea de directivă privind administratorii fondurilor de investiţii alternative. Raportul oferă o analiză succintă a problemei fondurilor alternative, inclusiv o descriere a punctelor-cheie: reglementarea activităţii administratorilor de fonduri alternative, inclusiv crearea unui paşaport european unic; obligaţia administratorilor de fonduri alternative de a numi un evaluator de active independent pentru fiecare fond alternativ pe care îl administrează; o cerinţă de a spori transparenţa fondurilor alternative, precum şi disciplina pieţei şi reglementarea vânzărilor în lipsă. De asemenea, directiva oferă statelor membre posibilitatea de a le permite administratorilor să ofere fonduri alternative şi investitorilor neprofesionişti. Pe de altă parte, există obiecţii la propunerea de regulament, cum ar fi raportul Larosière, raportul Turner şi reacţia Asociaţiei Administratorilor de Fonduri Alternative. Adoptarea acestei directive nu ar trebui să implice modificări importante pentru fondurile alternative din Republica Cehă, din cauza nivelului ridicat de reglementări cehe în vigoare în acest domeniu. În general, cred că raportul prezentat de colegul meu deputat, dl Gauzès, conţine o analiză exactă a acestei probleme, precum şi recomandări relevante cu privire la fondurile alternative şi, prin urmare, recomand aprobarea sa în forma propusă.

  Sirpa Pietikäinen (PPE), în scris. – (FI) Doamnelor şi domnilor, mai întâi aş dori să îl felicit pe raportor, dl Gauzès, pentru munca excelentă concretizată în acest raport complex, tehnic şi controversat. Când a apărut, propunerea Comisiei privind administratorii fondurilor de investiţii alternative a provocat pasiune, critici şi laude în proporţii diferite. A fost puternic criticată şi pentru că a fost elaborată în secret. Şi eu m-am gândit că cea mai mare slăbiciune a sa a fost faptul că a amestecat două grupuri de produse - diferite în ceea ce priveşte natura lor şi, prin urmare, riscurile lor - în aceeaşi directivă. Acestea erau fondurile de capital privat şi fondurile speculative. Unul se concentrează pe o revenire rapidă, în timp ce, în cazul celuilalt, investiţia se maturizează pe o perioadă mai lungă. Riscurile sunt asociate în mod specific cu primul produs. Dezbaterea dintre Parlamentul European şi Consiliu cu privire la directivă a dus la un compromis - nu unul perfect, ci unul acceptabil. Directiva privind administratorii fondurilor de investiţii alternative constituie o parte importantă a noului sistem de reglementare şi supraveghere financiară. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că supravegherea financiară va trebui să se îmbunătăţească chiar şi după adoptarea acestei directive.

  Marianne Thyssen (PPE), în scris. – (NL) Cu votul de mâine, UE va pune în practică ceea ce s-a convenit la reuniunea G20 de la Londra. În urma acordului privind supravegherea financiară, Parlamentul European şi Preşedinţia belgiană au arătat că au intenţii serioase în ceea ce priveşte reformarea sistemului financiar. Acordul obţinut este unul echilibrat, în sensul că satisface trei preocupări: limitarea riscului sistemic, protejarea investitorilor şi garantarea unor condiţii echitabile. De asemenea, important este faptul că UE nu îşi închide piaţa pentru capitalul din afara UE, care este o condiţie esenţială pentru ca economia noastră europeană să poată respira. Noile norme armonizate vor asigura transparenţa, certitudinea juridică şi o piaţă internă consolidată.

Paşaportul european, în special, îi va autoriza pe administratori să opereze pe întreg teritoriul Uniunii Europene fără a fi nevoie să fie înregistraţi separat în fiecare stat membru. Aş dori, de asemenea, să subliniez că eu sunt mulţumită de soluţia găsită în ceea ce priveşte fondurile de capital privat. Regimul mai lejer aplicabil administratorilor de fonduri mici va promova crearea şi finanţarea de noi societăţi - adesea IMM-uri - în sectoarele inovatoare. Prin urmare, trebuie să sprijinim cu convingere acordul politic obţinut după 14 luni de negocieri.

17. Actul privind piaţa unică (dezbatere)

  Preşedintă. – Următorul punct îl reprezintă declaraţia Comisiei cu privire la Actul privind piaţa unică.

  Michel Barnier, membru al Comisiei. – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, sunt încântat să le prezint în mod oficial deputaţilor din acest Parlament Comunicarea referitoare la Actul privind piaţa unică, care a fost adoptată de Comisie la 27 octombrie, şi să o dezbat aici, cu dvs.. De fapt, am început discuţiile ieri, la iniţiativa dlui Harbour şi a dlui Grech, într-un alt loc, dar cu câteva sute de părţi politice, economice şi sociale interesate, active la nivel european, naţional şi regional.

Acesta este un document important. Este important, doamnelor şi domnilor, deoarece noi credem că Europa este chemată să răspundă pe mai multe fronturi. Lumea din afară are întrebări cu privire la cauzele crizelor. Ne-am confruntat cu o criză financiară incredibil de dură în ultimii doi ani şi numeroasele sale repercusiuni economice, sociale şi umane sunt încă resimţite în toate ţările noastre. Există criza economică, în general, şi apoi există alte crize pe care nu ne putem permite să le ignorăm, cum ar fi criza alimentară, chiar dacă se vorbeşte mai puţin despre ele. Aproximativ un miliard de oameni sunt în pericol de a muri de foame sau din cauza lipsei de apă. Apoi, există criza ecologică, care este probabil cea mai gravă.

Trebuie să răspundem la aceste întrebări, dar, pe lângă aceste întrebări externe, există întrebări interne, dintre care cea mai importantă este, fără îndoială cea pusă de cetăţenii europeni, care nu înţeleg, care sunt adesea preocupaţi şi, uneori, furioşi, care rămân sceptici şi au întrebări în legătură cu această piaţă unică extinsă, care este şi a fost piatra de temelie de la începutul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, în 1950 - această piaţă europeană extinsă pe care o construim cu răbdare cu toţii.

Întrebarea adresată de cetăţenii noştri, de întreprinderile mici şi mijlocii, este: ce ne poate oferi această piaţă unică? Ce face Europa pentru noi? Trebuie să dăm un răspuns pozitiv la această întrebare, ceea ce noi nu facem întotdeauna.

Aceasta este concluzia dlui Mario Monti în raportul comandat de preşedintele Barroso, un raport pe care l-aţi dezbătut în mai multe ocazii şi care conţine mai multe constatări utile. De exemplu, dl Mario Monti afirmă că piaţa unică este tot mai necesară şi, totuşi, din ce în ce mai puţin populară. Doamnelor şi domnilor, suntem politicieni, fiecare cu propriul nostru mandat, şi atunci când auzim concluzii de acest gen, trebuie să ne străduim să asigurăm că ceea ce este necesar devine popular şi, în orice caz, că beneficiază de sprijin şi este mai bine înţeles.

Acesta este motivul pentru care, având în vedere toate aceste crize şi întrebări şi în conformitate cu mandatul nostru, am vrut să producem o urmare practică la constatările dlui Mario Monti şi, aş adăuga, la constatările coerente la care acest Parlament, sub îndrumarea dlui Grech, căruia îi mulţumesc, a ajuns, la rândul său, cu privire la funcţionarea incompletă, imperfectă şi, ocazional, dezamăgitoare, a acestei pieţe unice de mari dimensiuni.

Prin urmare, documentul pe care vi-l prezentăm astăzi, dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, este unul original. Nu este un lucru neînsemnat. El conţine mai degrabă un plan de acţiune decât o propunere legislativă, un plan de acţiune care include în prezent 50 de propuneri pe care le prezentăm pentru discuţii, toate fiind concepute pentru a îmbunătăţi modul în care funcţionează piaţa unică, în scopul de a aduce beneficii întreprinderilor mici şi mijlocii, creşterii şi cetăţenilor. Această piaţă este un vehicul pentru promovarea creşterii şi a progresului social, nu invers, cum am afirmat de multe ori înainte.

Tocmai am discutat directiva privind fondurile speculative şi fondurile de capital privat. Permiteţi-mi să spun că am o strategie foarte clară pe care am de gând să o continuu cu încăpăţânare timp de cinci ani. Aşa cum v-am spus la 13 ianuarie, vrem să ne asigurăm şi ne vom asigura că serviciile financiare şi pieţele financiare, care sunt vitale, servesc din nou economia reală, nu invers. Procedând astfel, ne vom asigura că economia reală şi piaţa unică care îi stă la bază servesc creşterii şi progresului social.

Strategia noastră de creştere, care este în concordanţă cu strategia UE 2020, este proiectată pentru a face să funcţioneze mai bine piaţa unică. Această piaţă trebuie să fie văzută ca platforma pe care este construită economia europeană. Suntem convinşi că, dacă această platformă poate fi făcută să funcţioneze mai bine decât o face astăzi - acesta fiind scopul planului de acţiune - atunci tot ceea ce este construit pe ea - iniţiativele publice şi private, iniţiativele locale, regionale, naţionale şi europene, activităţile asociaţiilor şi ale întregii game de alte organisme din cadrul pieţei - vor funcţiona, de asemenea, mai bine.

Vrem să răspundem la aceste întrebări şi provocări lucrând cu întreprinderile pentru a reveni la o creştere puternică, durabilă şi echitabilă. Propunem o serie de măsuri axate în special pe inovare şi pe întreprinderile mici şi mijlocii.

Actul privind piaţa unică include problema majoră a brevetelor, pe care o discutăm chiar acum - de aici rezultă şi complicaţiile cu programul meu, dnă preşedintă - în Consiliul Competitivitate sub Preşedinţia belgiană. Mai general, dorim să facem flexibilizăm întregul mediu de reglementare şi fiscal pentru întreprinderi şi să facilităm accesul la finanţarea de care au nevoie pentru a-şi sprijini investiţiile.

În sfârşit, în ceea ce priveşte creşterea competitivităţii europene, vrem să ne consolidăm strategia externă, într-un spirit de reciprocitate şi avantaj reciproc.

Pentru a ne asigura că cetăţenii europeni sunt în centrul pieţei unice, Comisia doreşte să demonstreze că piaţa nu constituie o barieră în calea dezvoltării serviciilor de interes general şi a infrastructurii majore. Vom elabora o comunicare, care va fi, fără îndoială, susţinută, consolidată şi îmbunătăţită de contribuţiile Parlamentului: o comunicare privind serviciile de interes general şi serviciile publice. Vrem să fie clar că piaţa unică susţine drepturile sociale consacrate în Carta drepturilor fundamentale, că poate oferi noi oportunităţi de dezvoltare întreprinderilor inovatoare din punct de vedere social care sunt benefice lucrătorilor europeni şi consumatorilor deopotrivă.

Ajungem acum la cel de-al treilea capitol al Actului privind piaţa unică. Această abordare cuprinzătoare are sens doar atunci când se află în contextul unei guvernanţe îmbunătăţite, prin intensificarea dialogului şi a parteneriatului cu întreprinderile noastre şi concetăţenii noştri, dar şi a dialogului între instituţiile europene, statele membre, autorităţile regionale şi locale, şi printr-un dialog social mai bun. În toate eforturile noastre concertate, suntem convinşi că în faţa provocării competitivităţii, provocarea de a genera creşterea economică pe care o aşteaptă cetăţenii europeni solicită ajutorul fiecărui cetăţean şi al fiecărei întreprinderi. Este nevoie de ajutorul fiecărei comunităţi.

Acesta este scopul, prin urmare, al celor patru luni de dezbatere publică europeană pe care dorim să o lansăm împreună cu dvs.. Mulţi comisari, 13 dintre noi, au lucrat la Actul privind piaţa unică - lucru pentru care le mulţumesc - care a fost aprobat de către Comisie, după îndelungate discuţii interne. Această problemă este una dintre principalele priorităţi ale noastre, şi noi dezbatem aceste 50 de propuneri. Vom asculta cu atenţie ceea ce au de spus diferitele instituţii şi parteneri ai noştri şi, la sfârşitul consultărilor noastre, probabil în luna februarie, vom finaliza lista de angajamente în legătură cu care comisarii în cauză se vor angaja să prezinte propuneri în termen de maximum doi ani. Aşadar, în 2012, când ne vom reuni pentru a sărbători cea de-a 20-a aniversare a pieţei unice, 20 de ani de la angajamentele şi propunerile făcute de Jacques Delors, acea aniversare nu va fi marcată de nostalgie sau melancolie - nu există loc pentru nostalgie în prezent - ci mai degrabă, aceasta va fi o ocazie proactivă şi dinamică.

De aceea luăm iniţiativa astăzi, cum am făcut ieri. Timp de patru luni, colegii mei şi cu mine vom coordona dezbaterea publică europeană care a început astăzi în Parlamentul European. Vom căuta să jucăm un rol constructiv şi foarte atent.

  Andreas Schwab, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, în această săptămână, în cadrul aşa-numitului Forum al pieţei unice, am discutat despre propunerea Comisiei Europene care este menită să conducă către o economie socială de piaţă foarte competitivă în Europa. Toate cele trei concepte - competitivitatea, economia socială şi de piaţă - sunt importante pentru noi în această privinţă şi salutăm în mod expres faptul că dl comisar responsabil pentru piaţa internă, Michel Barnier, a reuşit să revigoreze abordarea orizontală, sau holistică, după cum a descris-o dl Grech în raportul său, pe care ne-am dorit-o pentru piaţa unică. Credem că acesta este un pas important, dar credem de asemenea că sunt necesare măsuri suplimentare treptate pentru a finaliza într-adevăr abordarea orizontală a acestui proiect legislativ. Acesta este punctul în care intervine Parlamentul European.

Această implicare a Parlamentului European va reuşi doar dacă vom fi puşi în poziţia de a putea depăşi diferenţele tehnice, instituţionale şi politice pe care acest tip de proiect legislativ le aduce, pentru că numai atunci vom putea să exploatăm pe deplin potenţialul legislativ inerent al acestei propuneri. Acesta este ceea ce vrem să facem.

Sunt sigur că audierea publică cu cetăţenii şi părţile interesate poate să ajute la implicarea tuturor în această propunere legislativă şi să le dea sentimentul că pot juca un rol în a decide ceea ce va rezulta în cele din urmă din această propunere legislativă. Dle comisar Barnier, Parlamentul va juca un rol în îndeplinirea acestui obiectiv. Vrem să revizuim programul celor 50 de propuneri, vrem să stabilim priorităţi, vrem să contribuim la garantarea implicării tuturor comisiilor Parlamentului European şi a obţinerii consensului instituţional de care are nevoie o astfel de legislaţie.

În cele din urmă, doamnelor şi domnilor, noi trebuie să garantăm cu succes că toată lumea îşi are locul său în această piaţă unică şi că vom putea toţi beneficia în comun de cooperare în cadrul acestei pieţe unice. Vrem să demonstrăm acest lucru până în 2012 - pentru a 20-a aniversare a pieţei unice - şi vom munci din greu pentru a-l realiza.

  Evelyne Gebhardt, în numele Grupului S&D. – (DE) Dnă preşedintă, vă mulţumesc, dle comisar Barnier, pentru munca depusă. Nu aţi avut o sarcină uşoară şi aţi inclus anumite elemente prevăzute dl Monti în raportul său şi elaborate de dl Grech pentru Parlamentul European. Se poate constata includerea acestora comunicarea dvs., precum şi încercarea de a utiliza abordarea holistică, care nu a reuşit chiar în modul în care ne-am imaginat că va reuşi, dar este, totuşi, pe drumul cel bun. În egală măsură, este foarte important faptul că afirmaţi limpede că încercaţi să faceţi din drepturile sociale ale cetăţenilor, care ar trebui, desigur, să fie în centrul legislaţiei Uniunii Europene, o realitate. Cu toate acestea, în numele grupului meu, trebuie să spun că simţim că unele lucruri din acest text sunt prea vagi, prea simple sau prea nesemnificative sau că lipsesc cu desăvârşire, pentru că una dintre cerinţele esenţiale pe care le-am avut, şi pe care aţi aprobat-o şi dvs., a fost includerea unei clauze sociale în toate domeniile importante ale politicii europene. Nu putem să găsim această clauză socială. Un angajament pentru efectuarea evaluărilor impactului social ne-ar putea mulţumi. Cu toate acestea, o clauză socială înseamnă mult mai mult decât ceea ce găsim aici, în acest text. Ne vom strădui să vă ajutăm, astfel încât să facem progrese în direcţia corectă, pentru că acest lucru este foarte important pentru noi.

Mai este un alt punct care mi se pare destul de problematic şi care a fost, de asemenea, foarte important pentru grupul nostru. Solicităm despăgubiri colective. Solicităm despăgubiri colective pentru cetăţeni astfel încât aceştia să fie într-adevăr în măsură să îşi valorifice drepturile de protecţie a consumatorilor. În numele Comisiei Europene, aţi anunţat că urmează să fie efectuate mai multe studii. În acest domeniu se efectuează studii de trei ani. Cred că este timpul să mergem mai departe şi să primim de fapt o propunere legislativă de la dvs., nu doar o altă propunere pentru efectuarea unui studiu, astfel încât să putem stabili calea pe care mergem de aici înainte.

După cum vedeţi, există câteva lucruri de care noi suntem mulţumiţi, însă de alte lucruri nu suntem atât de mulţumiţi şi vom munci din greu împreună cu dvs., Consiliul şi colegii noştri deputaţi din alte grupuri pentru a ne asigura că în cele din urmă vom avea un text cu adevărat bun.

  Jürgen Creutzmann, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dnă preşedintă, dle comisar Barnier, doamnelor şi domnilor, cea mai mare piaţă unică din lume în ceea ce priveşte puterea economică s-a dezvoltat în epoca globalizării într-un avantaj crucial al locaţiei pentru Uniunea Europeană. De aceea este atât de important să ne opunem tendinţelor protecţioniste şi să extindem piaţa unică în continuare. Având în vedere bugetele naţionale excesiv de îndatorate, nu mai rămâne nimic altceva de făcut pentru Europa decât să consolideze economia prin intermediul reformelor structurale. De la înfiinţarea sa în 1992, piaţa unică a generat deja o creştere suplimentară de 1,85 %. Punerea în aplicare a măsurilor anunţate este destinată să aducă creştere suplimentară de 2-4 %.

Putem împărţi cele 50 de propuneri de iniţiative ale Comisiei privind piaţa unică în trei categorii: în primul rând, în numeroasele propuneri specifice, care, în orice caz, vor consolida piaţa unică pentru întreprinderi şi cetăţeni. Acestea includ crearea unei pieţe interne a energiei pe deplin operaţională, care, pentru Europa ca centru economic şi industrial, este deosebit de importantă. Apoi, există un card profesional european şi un paşaport european al aptitudinilor pentru a facilita mobilitatea în interiorul Uniunii Europene, care vor deveni din ce în ce mai importante în viitor pentru menţinerea competitivităţii Europei într-o lume globalizată, precum şi pentru a consolida comerţul electronic prin intermediul unei mai bune gestionări a drepturilor de autor şi noi orientări pentru punerea în aplicare efectivă a Directivei privind serviciile în scopul de a crea noi locuri de muncă.

În al doilea rând, există, totuşi, şi numeroase propuneri redactate într-un mod prea vag pentru ca noi să fim în măsură să le evaluăm încă. Prin urmare, trebuie să aşteptăm propunerile specifice ale Comisiei. Am inclus aici revizuirea normelor UE privind achiziţiile publice, măsurile pentru servicii de interes general şi, de asemenea - dnă Gebhardt - deliberările privind o abordare europeană a despăgubirilor colective. Nu ştiu dacă ar trebui să mergem pe aceeaşi cale greşită ca Statele Unite ale Americii.

În al treilea rând, comunicarea conţine, de asemenea, propuneri care, în opinia mea, sunt contraproductive în ceea ce priveşte consolidarea pieţei unice, deoarece împovărează întreprinderile cu birocraţie suplimentară. Prin urmare, trebuie să discutăm aceste propuneri şi suntem gata să facem acest lucru.

  Emilie Turunen, în numele Grupului Verts/ALE. – Dnă preşedintă, dezbatem în seara aceasta ceea ce eu cred că ar putea fi cel mai important act pentru UE în anii următori. În contextul reformării pieţei unice avem posibilitatea reală de a transforma Europa într-o Uniune mai socială şi durabilă, aşadar întrebarea este: reuşeşte această comunicare să meargă către o piaţă internă mai ecologică şi corectă din punct de vedere social?

Cred că nu am ajuns încă acolo. Vă voi da două exemple; în primul rând, propunerea nr. 29. Aici trebuie să vă întreb, dle Barnier, unde este garanţia pentru dreptul la grevă? Unde este garanţia că drepturile sociale fundamentale nu vor fi detronate de libertăţile pieţei? Ştiu că există poziţii diferite în cadrul Comisiei cu privire la această întrebare şi aş dori să vă întreb foarte direct: este adevărat că, printre altele, comisarii danez, suedez, german şi britanic au luptat împotriva propunerii dvs. de a introduce o clauză socială? Dacă aşa stau lucrurile, dle comisar, trebuie să ştiţi că aveţi sprijinul acestui Parlament, pentru că obţinerea unor astfel de garanţii ar fi o adevărată reconciliere.

Un al doilea aspect care trebuie să fie îmbunătăţit este propunerea nr. 19, introducerea unei baze de impozitare consolidate comune pentru societăţi. Noi, Verzii, cerem acest lucru de mult timp şi, prin urmare, ar trebui să fim mulţumiţi. Dar problema pentru noi apare atunci când citim textul. Acesta afirmă că baza de impozitare consolidată comună pentru societăţi trebuie să vizeze eliminarea fragmentării pentru întreprinderi. Ascultaţi. Cred că problema majoră cu taxele pentru întreprinderi din Europa nu este fragmentarea, ci concurenţa nesănătoasă dintre statele membre. Această situaţie există de 15 ani. Nu e de mirare că avem probleme de finanţare a bunăstării noastre în acest moment.

Cred că obiectivul unei baze de impozitare consolidate comune pentru societăţi trebuie să fie de a pune capăt concurenţei nesănătoase în Europa. Aceasta este adevărata problemă. În plus, cred că trebuie să depăşim propunerea privind ecologizarea pieţei interne, de exemplu, prin utilizarea achiziţiilor ecologice. Cred că putem realiza mult mai multe acolo. Aşadar, dle Barnier, cred că avem de lucru. Aştept cu nerăbdare acest lucru şi vă mulţumesc pentru invitaţia de a ne alătura în această discuţie de amploare. Apreciem acest lucru.

  Malcolm Harbour, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, cred că este important să reflectăm asupra faptului că ideea de a avea un program ambiţios care să se ocupe de finalizarea pieţei unice - sau de acţiunile noastre în direcţia finalizării, pentru că eu cred că este o sarcină care nu va fi niciodată finalizată - nu s-a aflat în strategia UE 2020. Într-adevăr, nu a fost inclusă nici în programul dvs. când aţi venit aici pentru audiere anul trecut. Cred că este o reflectare a impulsul politic din spatele necesităţii de a finaliza piaţa unică şi de a ridica profilul său, care a fost generată de decizia preşedintelui Barroso de a-i cere lui Mario Monti să o analizeze şi să ceară comisiei noastre, prezidată de Louis Grech, să o analizeze în acelaşi timp.

Suntem foarte încântaţi că aţi luat iniţiativa de a merge mai departe. Aveţi o idee despre unele dintre dezbaterile care urmează. Cred că ar trebui să considerăm acest lucru ca o oportunitate de a aborda lucrurile de care Europa are nevoie cu disperare: dezvoltarea economică, ocuparea forţei de muncă, un sector dinamic al întreprinderilor mici, mai multă inovare, achiziţii publice mai eficiente - acestea sunt lucrurile prin care ne vor judeca cetăţenii noştri. Reintegrarea multora dintre ei pe piaţa muncii şi înfiinţarea mai multor societăţi, aceasta este cea mai mare realizare socială unică pe care o vom face cu acest act.

  Kyriacos Triantaphyllides, în numele Grupului GUE/NGL. – (EL) Dnă preşedintă, noi credem că noul document al Comisiei Europene privind piaţa unică este în conformitate cu filozofia strategiei de la Lisabona, care, toată lumea recunoaşte, este un eşec. După cum vedem, concurenţa ar trebui să fie supusă unor reguli stricte şi, după cum a dovedit criza, intervenţiei statului. Consumatorii trebuie să fie protejaţi împotriva speculaţiilor care fac ca pieţele să fie controlate de oligopol, iar serviciile publice eficiente trebuie să compenseze deficienţele pieţei.

Propunerea Comisiei alege să ignore lipsa protecţiei sociale fundamentale şi să treacă cu vederea situaţia reală din multe ţări din Europa de astăzi. Deşi Comisia Europeană este pregătită să susţină o serie de măsuri în scopul de a ajuta societăţile, nu se înregistrează progrese în domeniul protecţiei consumatorilor, pentru care au fost repetate propunerile anterioare privind efectuarea de evaluări de impact. Astfel, nu au fost înregistrate progrese pentru consumatori. Deci, cum îi putem convinge pe cetăţeni că această directivă se referă la ei? Ce s-a schimbat în comparaţie cu trecutul?

Protecţia consumatorilor şi a lucrătorilor trebuie să fie punctul-cheie în toate iniţiativele legislative ale UE. Serviciile de interes economic general, în special, nu trebuie să fie supuse dreptului concurenţei, legislaţiei pieţei interne sau normelor de reglementare a subvenţiilor sau liberalizării contractelor de achiziţii publice. Accesul universal la servicii publice de calitate trebuie să fie criteriul politic de bază.

  Matteo Salvini, în numele Grupului EFD. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş dori să îi mulţumesc dlui comisar şi sper că dumnealui are în vedere faptul că cetăţenii europeni nu se află în slujba pieţei, ci că piaţa este în slujba cetăţenilor - în pofida a ceea ce au spus antevorbitorii mei - şi, prin urmare, piaţa trebuie să răspundă nevoilor cetăţenilor.

Eu vorbesc în numele unuia dintre cele patru motoare ale economiei europene, Lombardia. În situaţia de faţă, întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă câteva milioane de locuri de muncă. Sper că planul ambiţios semnat de dl Barnier pe care l-am citit nu intră în conflict cu propunerile unor colegi comisari ai dumnealui. Mă gândesc la eliminarea taxelor vamale pentru produsele textile provenind din Pakistan, care ar provoca pierderea a sute de mii de locuri de muncă, în Lombardia şi în restul Europei.

Vă stăm la dispoziţie pentru a face cunoscut acest proiect, dar nu ştiu dacă patru luni sunt suficiente. Mă gândesc la întreprinderile din Veneto, care chiar acum sunt într-o situaţie critică. Nu ştiu dacă ele se vor putea implica suficient în perioada următoare, până în februarie, în ceea ce este, în orice caz, un plan ambiţios pe care sper că noi, Grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei şi Lega Nord, îl vom putea îmbunătăţi, precum şi ajuta.

  Lara Comi (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, piaţa unică reprezintă un obiectiv strategic fundamental pentru Europa, care trebuie să fie urmărit cu determinare politică reînnoită. Obiectivele îndeplinite peste ani reprezintă rezultate de excepţie, dar azi trebuie, cu siguranţă, să privim spre viitor. Europa nu mai este cea din 1985. Într-adevăr, noile realităţi necesită în mod absolut răspunsuri noi.

Actualul context european şi internaţional, caracterizat de globalizarea comerţului, evoluţie tehnologică şi apariţia unor noi actori pe scena mondială, necesită cu siguranţă o serioasă relansare a pieţei unice, stabilind echilibrul adecvat în protecţia tuturor părţilor implicate: întreprinderi, consumatori şi lucrători. Documentul prezentat reprezintă un început bun, dar trebuie să fie acum promovat şi mediatizat cât mai mult posibil.

Printre numeroasele obiective stabilite de document, aş dori să subliniez în special importanţa a trei aspecte. Mai întâi de toate, sunt pe deplin de acord cu necesitatea de consolidare a cadrului de reglementare printr-o standardizare care urmează să fie realizată prin revizuiri ulterioare. Într-adevăr, realizarea integrală a pieţei unice europene are nevoie de standardizare, care, în ultimii ani, a fost considerată decisivă pentru libera circulaţie a mărfurilor şi a contribuit la eliminarea barierelor din calea comerţului liber.

Coordonarea politicilor fiscale naţionale este la fel de importantă, alături de identificarea unei baze impozabile. Munca mea din lunile următoare va consta într-o acţiune de sensibilizare cu privire la acest document important cât mai mult posibil şi în discuţii cu toate părţile afectate, astfel încât să se adopte o strategie capabilă să răspundă nevoilor şi aşteptărilor întreprinderilor şi cetăţenilor noştri.

  Louis Grech (S&D). – Dnă preşedintă, relansarea pieţei unice trebuie să fie sprijinită din punct de vedere politic, viabilă din punct de vedere economic şi acceptabilă din punct de vedere social pentru cetăţenii europeni. Nicio revigorare a pieţei unice nu va avea succes dacă nu ne convingem cetăţenii că piaţa unică le reprezintă cu adevărat interesele. În acest sens, apreciez foarte mult angajamentul ferm al dlui comisar Barnier de a lua în considerare preocupările şi aspiraţiile cetăţenilor. De fapt, dl comisar Barnier a făcut un efort suplimentar pentru a reconcilia opinii contradictorii şi tensiuni şi pentru a încorpora diferitele priorităţi ale diverselor părţi interesate.

Cu toate acestea, în forma sa actuală, Actul privind piaţa unică nu se referă în mod suficient la dimensiunea socială care ar asigura echilibrul perfect al unei economii deschise, stimulând creşterea şi crearea de locuri de muncă şi garantând, în cursul procesului, protecţia drepturilor cetăţenilor şi consumatorilor. Nu trebuie să pierdem din vedere viziunea holistică a pieţei unice, şi nici nu ar trebui să abordăm acest act într-o manieră defetistă, ci, aici sunt de acord cu dl comisar Barnier, ar trebui să contracarăm „extenuarea pieţei unice”, mai ales atunci când această extenuare este cauzată de instituţii.

În opinia mea, piaţa unică nu primeşte sprijinul politic de care are nevoie de urgenţă pentru a nu deveni o problemă a trecutului. Mai multă iniţiativă politică în favoarea pieţei unice din partea preşedinţiilor Comisiei şi Consiliului ar contribui cu succes la realizarea unei pieţe unice viabile care să servească drept catalizator pentru redresarea economică. Avem încredere că dl comisar Barnier va lua notă de preocupările noastre în următoarele luni de discuţii serioase. Nu trebuie să pierdem acest avânt politic şi această oportunitate unică de a revitaliza piaţa unică. Repet faptul că integrarea pe piaţă nu este un proces ireversibil şi nu trebuie luată de-a gata; o piaţă unică slabă şi fragilă ar duce mai degrabă la dezintegrare decât la integrare pentru proiectul european.

  Olle Schmidt (ALDE). – (SV) Dnă preşedintă, piaţa internă a UE este probabil cel mai important instrument pentru a oferi Europei un nou impuls. Cei care încearcă să facă din globalizare o ameninţare greşesc destul de mult. Globalizarea reprezintă o oportunitate pentru Europa. Dacă nu vrem ca Europa să fie un continent izolat, trebuie să continuăm să eliminăm barierele şi graniţele. În această activitate, aveţi tot sprijinul meu şi pe cel al Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Trebuie să facem mai mult pentru a elimina barierele. Aceasta este responsabilitatea comună a tuturor.

Mi-ar fi plăcut să vă vedem mergând mai departe şi ca activitatea să fi fost mai aproape de ceea ce a prezentat ieri dl Monti. Dumnealui a oferit o analiză foarte detaliată a ceea ce ar putea face Europa. Comisia trebuie să devină mai îndrăzneaţă, dar la fel trebuie să devenim şi noi în Parlamentul European. Trebuie să fim atenţi. Europa poate depăşi criza, dar nu stând liniştită şi rămânând unde ne aflăm astăzi.

  Edvard Kožušník (ECR). – (CS) Dl Harbour a vorbit despre ambiţie; eu aş dori să vorbesc despre curaj. Când dl Monti a elaborat un raport minunat - cel puţin aşa l-am considerat eu - l-am întrebat dacă dumnealui crede că politicienii vor avea curajul să pună în aplicare recomandările sale la nivel european, precum şi în statele membre. A răspuns foarte inteligent, pentru că dumnealui este un politician inteligent: asta depinde de dvs. - dvs. sunteţi politician. De asemenea, aş dori să vorbesc despre curajul de a promova lucruri care cred că sunt importante pentru Europa, pentru că piaţa internă este unul dintre cele mai importante instrumente pentru crearea competitivităţii şi, de asemenea, pentru păstrarea locurilor de muncă, în contextul unei Europe globale. Ca atare, aş dori pur şi simplu să fac apel la dl comisar să fie curajos în relaţiile cu statele membre, parlamentele naţionale şi noi înşine, pentru că această discuţie nu va fi cu siguranţă uşoară. Vor exista aspecte asupra cărora vom cădea de acord, dar vor exista aspecte în legătură cu care vom avea discuţii foarte intense.

PREZIDEAZĂ: LÁSZLÓ TŐKÉS
Vicepreşedinte

  Anna Maria Corazza Bildt (PPE). – Dle preşedinte, „cel mai mare pericol care ne ameninţă este protecţionismul”, a declarat ieri cancelarul german Angela Merkel ziarului Financial Times. În acest context, iniţiativa Comisiei vine la momentul potrivit, într-un moment în care este necesar să ne concentrăm din nou asupra economiei adevărate pentru a ieşi din criză.

Actul privind piaţa unică reprezintă o iniţiativă istorică. Din punctul meu de vedere ar trebui să i se acorde acelaşi statut precum cel care a fost acordat Cărţii albe Delors acum 20 de ani. Sper că aceasta va atrage cea mai mare atenţie politică în Comisie, Consiliu şi în statele membre.

Îi sunt recunoscătoare Preşedinţiei belgiene care a adoptat ieri doleanţa mea în numele Grupului PPE de a convoca Consiliul Competitivitate la nivel ministerial şi de a adopta Actul privind piaţa unică. Îl felicit de asemenea şi pe comisar, dl Barnier, pentru viziunea sa privind dezvoltarea unei pieţe orientate către cetăţean. Acest fapt necesită un parteneriat şi o răspundere comună. Vă puteţi baza în această privinţă pe noi, cei din Grupul PPE, în Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor. Acest lucru va necesita un parteneriat din partea tuturor instituţiilor UE.

Angajamentul mediului de afaceri este la fel de important, autoreglementarea fiind cheia succesului. Cele patru luni care ne stau în faţă trebuie folosite în dezbaterea publică pentru a construi o susţinere politică şi pentru a dezvolta împreună cu cetăţenii şi cu părţile interesate planul celor 50 de propuneri din Actul privind piaţa unică.

Este timpul să acţionăm. Astăzi, aş dori să întipăresc asupra tuturor situaţia presantă în care ne aflăm. Şomerii nu mai pot continua să aştepte locuri de muncă, cetăţenii oportunităţi mai bune şi costuri mai mici, întreprinderile o concurenţă mai bună. În calitate de raportor pentru o piaţă a comerţului cu amănuntul mai echitabilă şi mai eficace, doresc să subliniez că vânzarea cu amănuntul reprezintă un stâlp al pieţei unice şi o modalitate de îmbunătăţire a vieţilor cetăţenilor noştri.

Încă mai există legi naţionale care împiedică libera circulaţie; practicile comerciale neloiale şi restricţiile privind accesul pe piaţă încă mai există; există jucării care încă mai trebuie să fie retestate, în condiţiile în care acestea au fost deja autorizate în alt stat membru. Din acest punct de vedere aş dori să îi mulţumesc Preşedinţiei belgiene pentru angajamentul faţă de transpunere. Luminiţa de la capătul tunelului nu este protecţionismul, ci libera circulaţie, iar Actul privind piaţa unică are potenţialul de a echipa Europa pentru a-şi juca rolul global.

  Stephen Hughes (S&D). – Dle preşedinte, în scrisoarea de anul trecut de misiune a Preşedintelui Barroso adresată profesorului Monti, acesta este invitat să „aibă o abordare nouă a felului cum piaţa şi dimensiunile sociale ale economiei europene integrate pot fi consolidate în mod reciproc”. La rândul său, profesorul Monti a lansat în raport un apel puternic pentru consens politic, afirmând că „clădirea consensului […] va reprezenta astfel o componentă crucială a noii strategii pentru piaţa unică. Efortul de a genera consens va trebui să dea dovadă de o conştientizare deplină a celor mai importante griji care înconjoară astăzi piaţa unică”.

Pentru noi, realizarea acestui consens necesită un nou echilibru între stâlpii sociali şi economici ai strategiei privind piaţa internă. Acum ştiu, dle comisar Barnier, că într-adevăr înţelegeţi acest lucru şi vă apreciez pentru eforturile personale pentru a realiza acest consens echilibrat. Însă din păcate, unele persoane din colegiu nu au împărtăşit această realizare şi, astfel, în timp ce există elemente bune în această comunicare, astfel cum au afirmat colegii mei, nu credem că aceasta formează în momentul de faţă baza acestui consens. Sper ca grupurile din acest Parlament să poată lucra în mod eficient împreună pentru a găsi calea de mijloc corectă şi pentru a realiza acel consens şi sper ca la încheierea perioadei de consultare colegiul Comisiei să ia act de acel fapt şi să elaboreze un pachet consensual echilibrat.

Aş dori foarte mult, dle comisar, să văd acest text cu modificări în raport cu propunerile 29 şi 30; ar fi ciudat, cred, să vedem cine este responsabil pentru aceste modificări şi pentru limbajul foarte deosebit folosit acolo. Unii membri s-au referit la clauza socială, propunerea 29, şi cred că propunerea 30 este foarte importantă. Observ în text referinţa făcută la necesitatea „unei propuneri legislative care va putea să includă sau să fie completată de o clarificare a exercitării drepturilor fundamentale în contextul libertăţilor economice ale pieţei unice”. O interpretare a acesteia ar fi, dle comisar, că se referă la ceea ce a ajuns să fie desemnat drept Regulamentul Monti II. Sper ca acesta să fie cazul, deoarece aceasta ar aborda în mod direct preocuparea noastră privind clauza socială. Vom lucra împreună cu dvs. la aceasta în următoarele luni.

  Kay Swinburne (ECR). – Dle preşedinte, din cele 50 de obiective ale Comisiei din Actul privind piaţa unică am numărat 13 care privesc activitatea mea în cadrul Comisiei parlamentare ECON, însă toate 50 se referă la circumscripţia mea electorală şi oamenii pe care am fost ales să-i reprezint. În mod fundamental, multe dintre aceste proiecte ale UE, dacă sunt făcute cum trebuie, vor avea un efect foarte bun asupra tuturor alegătorilor mei din Ţara Galilor. În mod precis, IMM-urile au un rol esenţial pentru economia galeză şi pentru Europa în ansamblu. Prin urmare, salut propunerile cu privire la accesarea unor finanţări prin pieţele de capital şi la asigurarea că fondurile cu capital de risc stabilite în oricare stat membru pot opera şi investi liber în societăţile din UE.

Mario Monti a fost clar în documentul său recent conform căruia piaţa unică a intrat într-un impas. Trebuie să reactivăm procesul şi, în acest fel, să le reamintim alegătorilor noştri că UE nu doar că reglementează şi este birocratică pe bani foarte mulţi, dar ar trebui şi chiar poate aduce beneficii tangibile companiilor şi comerţului, precum şi consumatorilor şi indivizilor. Aici se găseşte adevărata valoare adăugată a UE.

  Sandra Kalniete (PPE). – Dle preşedinte, Grupul PPE a fost întotdeauna un susţinător fervent al pieţei unice şi pot afirma că vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a vedea că această iniţiativă ia viaţă, astfel încât în 2012 să putem sărbători aniversarea pieţei unice cu mândrie şi nu cu regret.

Aş dori să repet ceea ce a spus ieri profesorul Monti în timpul Forumului privind piaţa unică. Acesta a afirmat că piaţa unică nu este o iniţiativă pilot, deoarece nu este nici vas, nici amiral. Reprezintă marea şi vântul care îi permite oricărui vas să navigheze. Sunt sigur că Parlamentul, în raportul său referitor la Actul privind piaţa unică, va căuta echilibrul adecvat între dimensiunea sa socială şi promovarea întreprinderilor şi dezvoltării.

Grupul PPE va acorda o atenţie deosebită mediului de afaceri al întreprinderilor mici şi mijlocii şi va contribui la dezvoltarea unor idei precise privind guvernarea de pe piaţa unică. Îi mulţumesc comisarului Barnier pentru această iniţiativă oportună şi pentru viziunea sa. Are toată susţinerea noastră.

  Małgorzata Handzlik (PPE). – (PL) Actul privind piaţa unică este o veste bună pentru piaţa internă şi de asemenea pentru întreprinderi, consumatori şi cetăţeni. Sunt încântată că Comisia a prezentat un program atât de ambiţios pentru finalizarea construcţiei pieţei comune. În timpul Forumului privind piaţa internă, în cadrul căreia comisarul a făcut prima prezentare a programului celor 50 de propuneri, au fost exprimate o varietate de opinii privind actul. Printre acestea, opinia predominantă se referea la necesitatea unei viziuni holistice de a construiri piaţa comună pentru a contribui la finalizarea acestui proiect care a fost început acum mai bine de 20 de ani. Este important să se creeze o piaţă adevărat unică, favorabilă cetăţenilor, în care oamenii să nu aibă probleme în momentul deschiderii unui cont în bancă, al înmatriculării maşinilor, al recunoaşterii calificărilor, al transferului drepturilor de pensie sau al comandării bunurilor şi serviciilor din alte state membre folosind internetul.

Pentru mine însă, realizarea liberei circulaţii a serviciilor rămâne o prioritate, iar acest fapt necesită în schimb continuarea activităţii de punere în aplicare a Directivei privind serviciile. Trebuie totuşi să fiu de acord cu declaraţia făcută ieri de către profesorul Mario Monti. Acesta a spus că ştiam de mult timp despre multe dintre iniţiativele conţinute în Actul privind piaţa unică, astfel încât acestea nu sunt nici probleme noi, nici soluţii noi. Prin urmare, fac apel la Comisia Europeană, la statele membre şi la colegii deputaţi din Parlamentul European să accelereze procesul de aplicare a legislaţiei care este esenţial pentru cetăţeni, consumatori şi întreprinderi.

  Regina Bastos (PPE). – (PT) Aş dori să încep prin a-l felicita pe comisarul Barnier pentru prezentarea acestui document important. Conform celor diagnosticate impactul crizei prin care trecem acum se face simţită în toate sectoarele societăţii şi economiei, provocând panică şi neîncredere în rândul oamenilor faţă de piaţa unică.

Cu toate acestea, chiar această piaţă unică reprezintă una dintre cele mai mari arme de combatere a crizei actuale. Prin urmare, salutăm cu căldură această comunicare care demonstrează un nou avânt faţă de politicile pieţei unice, permiţându-ne să regăsim încrederea în modelul nostru de economie socială de piaţă. În situaţia de faţă, Uniunea Europeană ar trebui să acorde o atenţie deosebită celor 20 de milioane de întreprinderi mici şi mijlocii. Având în vedere acest lucru, una dintre priorităţile UE ar trebui să fie crearea unor mecanisme care să soluţioneze problema acestor societăţi de a avea acces la credite.

Am dori, de asemenea, să subliniem propunerea Comisiei de a evalua „Small Business Act” (Actul privind întreprinderile mici) la sfârşitul anului 2010, astfel încât să le facă acestor companii viaţa mai uşoară, mai ales simplificând chestiunile birocratice şi pe cele referitoare la impozite şi punând mai mult accent pe răspunderea socială. Sperăm ca cele 50 de măsuri prezentate aici să poată contribui la continuarea dezvoltării pieţei interne şi la folosirea pe deplin a acesteia, deoarece acest lucru se poate dovedi a fi o sursă de creştere în plus pentru economia europeană.

  Sophie Auconie (PPE). – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, într-un moment în care cetăţenii europeni au nevoie mai mult ca niciodată de o Europă care să dea dovada de solidaritate şi de ambiţie, de o Europă socială, însă dinamică, aş dori să salut cu această ocazie demersul dlui Barnier. Acest demers, Actul privind piaţa unică, reprezintă un demers global cu o abordare a pieţei unice în ansamblul său, o abordare colectivă. Aţi reuşit, dle Barnier, să aduceţi la masa de discuţii un număr de comisari europeni interesaţi de acest document şi de o abordare deschisă, deoarece vă aflaţi astăzi aici pentru a deschide dezbaterea cu privire la document, astfel încât fiecare dintre noi să-l poată îmbunătăţi prin propriile idei; o abordare „cetăţenească”, pentru că doriţi să-l reaşezaţi pe cetăţean în centrul pieţei interne, la fel şi întreprinderile, şi cred că aceasta va fi de fapt provocarea majoră în lunile şi anii care vor urma.

şi în plus, această abordare este una politică, şi cred că Europa are nevoie mai presus de toate de mai multă politică, iar aceasta este cu siguranţă una dintre răspunderile Parlamentului nostru. În ceea ce priveşte conţinutul, dle Barnier, aş dori să mă concentrez asupra punctului referitor la serviciile de interes general. La fel ca şi dvs., consider că avem nevoie mai mult de siguranţă juridică, decât de un cadru legislativ. În avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare pe care trebuie să-l prezint vorbesc despre foaia de parcurs pentru autorităţile organizatoare; vorbiţi despre o casetă cu instrumente. Ne alăturăm deja unii celorlalţi, cu toate că, pe plan semantic, va trebui să facem amândoi câte un pas. Cred că va trebui să lucrăm în mod precis la această casetă cu instrumente, fapt care va reprezenta o provocare adevărată, precum şi la transparenţa pentru toţi cei care folosesc şi încearcă să furnizeze servicii de interes general.

  Damien Abad (PPE). – (FR) Dle preşedinte, Europa se află într-un moment de întorsătură şi are datoria să trateze într-un mod ambiţios şi dinamic criza economică şi financiară care îi afectează bineînţeles foarte mult pe cetăţenii europeni. Aş dori să salut iniţiativa comisarului Barnier; merită să fie felicitat pentru metoda pe care a folosit-o şi pe care intenţionează să o dezvolte în anii următori. Salut, de asemenea, schimbarea în legătură cu abordarea Comisiei cu privire la piaţa internă. Se simte voluntariatul, dorinţa de a lucra împreună la succesul acestui proiect deosebit care este piaţa internă.

În ceea ce priveşte conţinutul, sunt bucuros să văd că dimensiunea externă a pieţei interne a fost luată în sfârşit în considerare, atât în materie de promovare a industriilor noastre, cât şi în materie de apărare a cetăţenilor noştri. Doar dacă suntem puternici pe plan intern vom fi capabili să influenţăm faptele pe plan extern. Vedeţi, eu, ca şi dvs., sunt un apărător fervent al pieţei interne, însă nu unul oarecare şi de aceea voi încheia cu acest citat al lui Jacques Delors, care spunea: „Resping o Europă care ar fi doar o piaţă, o zonă de liber schimb, fără suflet, fără conştiinţă, fără voinţă politică şi fără dimensiune socială.” Prin acest Act privind piaţa unică avem această voinţă politică şi acest suflet.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, permiteţi-mi să salut acest Act privind piaţa unică şi în mod deosebit incluziunea conceptelor sociale şi socioeconomice. Îmi imaginez că nu v-a fost uşor, celor din actuala Comisie. Permiteţi-mi să citez cu toate acestea trei exemple de la care aştept multe, de care însă nu sunt în acest moment satisfăcut.

Mai întâi, iar dna Gebhardt le-a menţionat: acţiunile colective în despăgubire. Consultăm acest lucru de 20 de ani. De la iniţiativa comisarului Van Miert, Comisia consultă. Evident, sper ca într-o zi să vedem această problemă rezolvată.

Un alt exemplu se referă la pasageri. Invocaţi erupţia vulcanului din Islanda pentru a modifica Regulamentul privind călătorii aerieni, însă timp de 10 ani am solicitat un regulament cuprinzător privind drepturile tuturor pasagerilor. Când îl vom avea? Cred că în această privinţă începe să apară nerăbdarea legitimă.

Nici măcar să nu vorbim despre chestiunea serviciilor de interes general. Aşteptăm o directivă-cadru. Ce vom obţine? Spuneţi că va exista o comunicare şi acţiuni.

Dle comisar, mă bazez pe persoana pragmatică de care daţi dovadă a fi pentru a transforma acest Act privind piaţa unică în ceva mai mult decât un catalog al bunelor intenţii.

  Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE). – (PL) Aş dori să vă împărtăşesc experienţa mea de la o întâlnire pe care am avut-o astăzi cu un tânăr jurnalist despre audierea de ieri referitoare la Actul privind piaţa internă. Jurnalistul a fost foarte impresionat şi a vorbit cu mare surprindere despre document. A spus că este un document senzaţional şi revoluţionar şi a întrebat de ce nu se vorbeşte mai mult despre acesta şi de ce actul nu se află în centrul dezbaterilor europene.

Noi suntem cei care trebuie să aducă cele 50 de puncte ale documentului privind piaţa comună prezentat de comisar în centrul dezbaterii europene în Parlamentul nostru, în celelalte instituţii, în statele membre şi în mass media. Documentul este foarte important şi foarte specific. Ştim cu toţii că cele mai importante chestiuni sunt pacea, democraţia şi drepturile omului, însă pentru fiecare dintre noi, ceea ce este mai relevant este ceva ce ne face vieţile mai uşoare, şi anume piaţa comună. S-a spus că acesta este programul nostru pilot. Cu toate acestea, profesorul Monti a spus că nu este nici navă, nici amiral, ci marea şi vântul. Noi suntem cei care trebuie să îi ajutăm pe cetăţeni făcând ca vânturile şi apele să le fie favorabile.

  Bernadette Vergnaud (S&D). – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, salut răspunsul Comisiei la câteva luni după raportul profesorului Monti, care a solicitat recuperarea necesară a pieţei interne orientate către cetăţean. Ceea ce mi s-a impregnat în mod deosebit în minte este recunoaşterea îmbunătăţită a calificărilor profesionale, a ajutorului pentru IMM-uri, noua legislaţie privind contractele publice şi concesiunile de servicii şi siguranţa juridică a economiei sociale. Din aceste motive, salut această ambiţie.

Totuşi, regret că în cele 50 de propuneri nu există o definiţie clară a priorităţilor. Mă îngrijorează strategia de fărâmiţare a diferitelor directorate generale şi a comisarilor şi îl invit pe dl Barroso să se implice mai mult pentru a evita propunerile contradictorii.

În sfârşit, deplâng absenţa unui angajament real privind serviciile de interes general, dat fiind faptul că cerem de ani de zile o legislaţie protectoare, care este acum posibilă conform Tratatului de la Lisabona. Din acest motiv, dle Barnier, aştept să văd textul final înainte de a lua o decizie şi posibil să vă sprijin în această provocare majoră pentru viitorul Europei şi al tuturor cetăţenilor săi.

  Pablo Arias Echeverría (PPE). – (ES) Dle comisar, aş dori să profit de această ocazie pentru a saluta comunicarea pe care ne-aţi prezentat-o. Cred că este o iniţiativă bună pentru a continua activitatea de îmbunătăţire a pieţei unice europene. Consider că este vital ca cele 50 de propuneri la care aţi făcut referire în discursul dvs. să fie dezbătute. Sper să pot juca un rol activ în Parlament şi că voi contribui la depăşirea barierelor din calea comerţului electronic în Europa.

Multe dintre barierele actuale din calea comerţului electronic au fost deja identificate şi există chiar şi propuneri specifice pentru depăşirea lor. Am putea spune că ne bazăm pe voinţa politică să înlăture aceste bariere. Cred că această comunicare reprezintă un bun început şi, prin urmare, cred că ar trebui să o susţinem jucând un rol activ.

  Michel Barnier, membru al Comisiei. – (FR) Dle preşedinte, vă mulţumesc pentru mesaj. Voi încerca să vă răspund fiecăruia în parte fără a pretinde că voi fi precis. Sunt sigur că vom avea ocazia să ne întâlnim din nou. Îmi voi începe răspunsul cu ceea ce a spus primul vorbitor, dl Schwab, când a subliniat ambiţia iniţială, conform căreia ar trebui să readucem la viaţă şi să rămânem loiali faţă de economia socială de piaţă. Vorbitorul a adăugat, şi sunt de acord cu el, că le apreciem pe toate aceste trei cuvinte: economia socială de piaţă. Acest lucru este important, şi, în mod natural, Tratatul de la Lisabona include aceste trei cuvinte, adăugând acestora ambiţia unei concurenţe foarte puternice.

Onorabili deputaţi, ambiţia constituie într-adevăr temelia acestui Act privind piaţa unică, o economie socială de piaţă, şi pentru a realiza aceasta convingerea noastră şi a mea în mod deosebit este că, repet, pentru concurenţă şi creştere este nevoie de ajutorul fiecărui cetăţean, al fiecărei întreprinderi şi al fiecărei comunităţi.

Acest lucru nu ne va cădea din cer; chiar dacă avem legi de făcut şi cadre de creat, ţine de cetăţeni, de întreprinderi şi de comunităţi să profităm de ocaziile şi de oportunităţile acestei pieţe interne. Aceasta este ambiţia. Bineînţeles, îi spun dlui Schwab şi multora dintre dvs. că la sfârşitul acestei dezbateri va trebui să decidem asupra unor priorităţi mai importante sau mai specifice decât cele pe care noi înşine am fost în stare să le stabilim, chiar dacă am identificat deja 29 sau 30 de priorităţi din 50. Aş dori să adaug că au fost încă mult mai multe idei în raportul Mario Monti.

Totuşi, aş dori de asemenea să subliniez acordul meu faţă de ceea ce au declarat dl Creutzmann şi mai devreme dna Corazza Bildt. Relatând oarecum cu ecou analiza pe care am făcut-o mai devreme în discursul meu, vorbitorii au declarat că trebuie să privim către ceea ce se întâmplă în multe dintre ţările noastre din cauza crizei, din cauza lipsei de înţelegere, din cauza acestei întrebări, „Ce ne oferă piaţa?”, căreia îi corespunde răspunsul „Nu mare lucru”. Acest fapt creează o stare de teamă şi de neînţelegere, iar în spatele tuturor acestor lucruri vedem o creştere a populismului şi a protecţionismului.

Într-adevăr, prima victimă a protecţionismului ar fi piaţa unică. De aceea trebuie să ne împotrivim acestor încercări şi tentaţii protecţioniste prin acţiune, prin dinamism, prin iniţiative.

Dl Harbour a indicat că acesta este un nou angajament. Dle preşedinte, în audierea mea de ieri din 13 ianuarie, îmi amintesc că am spus în mod precis că, în timpul celor cinci ani pe care urmează să-i petrecem împreună, mă voi ocupa împreună cu câţiva dintre colegii mei – deoarece nu sunt singurul comisar, ci suntem probabil 15 sau 16 comisari care au moştenit o parte mai degrabă mare de legislaţie – de reconcilierea a 1 500 de texte care trebuie aplicate şi aplicate în mod inteligent pe piaţă.

O mie cinci sute de texte! Totuşi, dle Harbour, am menţionat că intenţionez să lucrez la reconcilierea cetăţenilor şi a întreprinderilor cu piaţa internă, şi aveţi dreptate când subliniaţi oportunitatea pe care ne-o putem acorda prin această dezbatere şi prin propunerea Comisiei privind un plan de acţiune global şi holistic, pentru a repeta cuvintele încurajatoare ale dlui Grech.

Dl Harbour a menţionat creşterea competitivităţii. În acest Act privind piaţa unică veţi găsi multe propuneri concrete la care vom lucra în mediul legal şi fiscal pentru întreprinderi şi, în special, pentru întreprinderile mici, revizia directivelor privind contabilitatea în 2011, o bază fiscală comună consolidată pentru impozitul pe profit – colegul meu, dl Šemeta, lucrează la acest lucru – noi strategii pentru TVA şi interconectarea registrelor societăţilor.

Acesta este un număr de propuneri concrete destinate să simplifice mediul de reglementare, fiscal şi financiar al întreprinderilor mici şi mijlocii. În plus, există de asemenea agenda digitală la care lucrez împreună cu colega mea, Neelie Kroes, care munceşte cu multă hotărâre. Mai există şi comerţul cu amănuntul şi multe alte idei la care a făcut mai devreme referire dna Handzlik.

Aş dori să spun ceva mai specific cu privire la chestiunile legate de dimensiunea socială, faţă de care sunt de asemenea angajat. Dl Triantaphyllides şi dl Hughes le-au menţionat la începutul discursului dvs., la fel ca şi dna Gebhardt şi dna Turunen. Dnă Turunen, am purtat dezbateri pe această temă şi am adoptat poziţii care, aş putea să adaug, nu sunt neapărat cele raportate în ziare. După părerea mea, o astfel de dezbatere din cadrul colegiului este normală, absolut normală. De fapt, opusul ar fi situaţia contrară.

Aceasta deoarece suntem 27 cu opinii, tradiţii şi naţionalităţi diferite, iar lucrând împreună suntem uniţi în ceea ce priveşte aceste propuneri. Lucrăm cu scopul de a găsi centrul de gravitaţie al interesului general european pentru propuneri care vor fi ulterior dezbătute de către dvs., aici în Parlament, şi în Consiliul de miniştri, astfel încât acestea să poată fi completate sau îmbunătăţite.

Am avut astfel dezbateri, ceea ce este normal, pentru a găsi echilibrul corect între libertăţile economice ale tratatului, libera circulaţie şi drepturile partenerilor sociali, mai ales cu privire la acţiunile colective.

Cred că este legitim ca angajaţii, ca şi întreprinderile, să aibă un cadru de lucru clar şi sigur.

Prin urmare, acesta va fi spiritul în care măsurile Comisiei vor fi coordonate. Vom asigura faptul ca, pe baza noii strategii de punere în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale, drepturile garantate de către cartă, inclusiv dreptul la acţiuni colective, să fie luate în considerare. Comisia va pune în aplicare până la cel mai mic detaliu clauza orizontală socială prevăzută la articolul 9 din tratat, efectuând o analiză prealabilă aprofundată a impactului social al tuturor acestor propuneri legislative privind piaţa unică. În orice caz, rămân în favoarea introducerii unei prevederi, dacă este cazul, care specifică modul în care vor fi garantate drepturile colective în contextul noii legislaţii.

Cu alte cuvinte, acest fapt va implica evaluarea pentru fiecare caz în parte a necesităţii unei astfel de clauze. Acesta este un subiect pe care îl vom dezbate cu dvs. în decursul următoarelor luni pentru a îmbunătăţi în continuare, dacă este posibil, propunerile Comisiei. Acest lucru va fi valabil şi pentru cadrul de calitate, dnă Vergnaud şi dnă Auconie, faţă de care s-a angajat însuşi Preşedintele Barroso cu privire la serviciile de interes general.

Aş dori de asemenea să îi spun dlui Grech că propunerile privind consumatorii trebuie încă să fie completate; lucrăm la acest lucru cu dl Dalli. Aveţi dreptate, dle Grech, să ne avertizaţi cu privire la fragilitatea pieţei interne: nimic nu este bătut în cuie. De aceea avem nevoie de această însuşire, de acest sprijin din partea cetăţenilor, pentru a consolida această piaţă internă într-un mod durabil, întrucât constituie o oportunitate; ar trebui să fie mai degrabă un spaţiu al oportunităţilor, decât unul al constrângerilor.

Dnă Gebhardt şi dle Tarabella, aţi evocat despăgubirea colectivă. Nu vom abandona această chestiune. Merită să fie cu adevărat explorată, astfel cum au demonstrat o serie de dezbateri aici în Parlament, dar şi în Comisie. Cei trei colegi ai mei, dl Dalli, dna Reding şi dna Almunia, lucrează la acest lucru, şi vor trage concluzii la momentul potrivit, şi cât mai curând posibil din consultarea pe care tocmai am lansat-o privind introducerea despăgubirii colective.

Aş dori de asemenea să îi spun dnei Comi că sunt de acord cu dumneaei cu privire la legătura pe care trebuie să o creăm între Actul privind piaţa unică şi comunicarea dlui Tajani privind politica industrială. Lucrăm la aceasta împreună, în special în domeniul creării de standarde.

Dl Salvini a menţionat regiunile şi în mod deosebit regiunea sa. Totuşi, aş dori să îmi exprim convingerea că ar trebui ca dezbaterea pe care o începem aici, după cum este şi normal, să ajungă cu ajutorul dvs. şi în regiuni. Voi transmite acest document în cele 23 de limbi ale Uniunii fiecărui parlamentar naţional, în fiecare dintre ţările dvs. Îl vom trimite regiunilor, sindicatelor şi organizaţiilor profesionale şi economice, astfel încât această dezbatere să fie cât mai descentralizată posibil. În timp ce îl ascultam pe dl Salvini, mă gândeam de asemenea la un angajament major asumat de preşedintele de atunci Delors, la momentul când se crea piaţa unică. A fost un angajament faţă de politica de coeziune, faţă de care rămân în mod durabil legat, cu scopul de a preveni orice disparităţi regionale de pe această piaţă internă. Aşadar, aceste lucruri se potrivesc reciproc.

Dna Thun Und Hohenstein a menţionat această dezbatere; este ataşată de aceasta, şi în special de ideea forului, pe care i-o datorăm. Vom organiza acest for privind piaţa internă în fiecare an şi vom actualiza clasamentul celor 20, cu alte cuvinte, cele douăzeci de domenii în care s-a înregistrat un progres real. Sper să nu fie vorba necontenit, timp de cinci ani, de aceleaşi domenii, că acestea se vor schimba şi că vom fi capabili să le eliminăm pe unele şi să progresăm, însă vom organiza în orice caz acest for.

Aş dori de asemenea să repet ceea ce a declarat dl Abad cu privire la dimensiunea externă. Fără nicio îndoială, trebuie să fim puternici în interior şi puternici să cucerim alte pieţe, să răspundem la alte nevoi din restul lumii, fără a fi naivi, precum şi să avem o dorinţă de deschidere şi reciprocitate. Colegul meu, dl De Gucht, a făcut ieri de asemenea câteva declaraţii foarte puternice cu care sunt de acord în legătură cu această cerere de reciprocitate pe care ar trebui să o avem faţă de ţările şi regiunile partenere majore ale Uniunii Europene.

În sfârşit doresc să adresez câteva cuvinte pentru a repeta ceea ce ne-a spus dl Kožušník mai devreme, când ne-a cerut să fim curajoşi. Da, dle Kožušník, voi conduce această dezbatere cu toată forţa de care sunt în stare, însă nu o pot conduce oriunde, în fiecare ţară în parte de unul singur. Mâine o voi conduce în ţara dvs., deoarece ne vom afla împreună la Praga, şi voi face acest lucru cât voi putea de bine în toate ţările. Nu putem avea realizări de unii singuri; aici este vorba de muncă în echipă. Cei 13 comisari care se vor angaja în februarie să prezinte aceste propuneri vor participa de asemenea împreună cu noi, la fel cum o vor face şi ceilalţi. Parlamentul, regiunile, partenerii economici şi sociali, şi parlamentarii naţionali trebuie să se implice în această dezbatere.

Acest document nu este ceva ce poate fi luat sau lăsat, doamnelor şi domnilor. Încă mai este loc de îmbunătăţiri. Suntem de părere că îl putem îmbunătăţi, îl putem stabili drept prioritate şi, mai presus de toate, îl putem prezenta împreună cu dvs., deoarece avem nevoie să restaurăm în mod urgent creşterea şi competitivitatea alături de cetăţeni şi de întreprinderi.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

  António Fernando Correia De Campos (S&D), în scris. – (PT) 1. S-a făcut un efort impresionant pentru a reuni 1 500 de acte legislative dispersate. 2. Comunicarea acordă o privire de ansamblu asupra celor 50 de instrumente cu scopul de a construi piaţa unică, care au fost până acum folosite într-un mod dispersat şi fragmentat. Este pentru prima oară când suntem conştienţi de toate măsurile pe care le avem la dispoziţie. 3. Experienţa dobândită ar trebui să hotărască viitorul. Unele măsuri au avut mare succes, în timp ce altele sunt la jumătatea drumului sau chiar la început. Se poate vedea că altele au eşuat atunci când se face o comparaţie cu obiectivele lor. Mai mult ca niciodată putem să folosim acum ceea ce în ştiinţă se numeşte „experienţă naturală”. 4. Nu ne putem plânge de lipsa resurselor tehnologice; comerţul electronic, achiziţiile publice electronice şi tot ceea ce priveşte Agenda digitală pentru Europa şi piaţa unică electronică sunt instrumente folosite din ce în ce mai mult. Există tehnologia şi tot aşa există şi nevoia pentru aceasta. Lipseşte doar iniţiativa. 5. Acest caz este unic: Strategia Europa 2020 cu indicatori şi obiective. Aceasta trebuie folosită corect. Criza devine mai acută, iar consolidarea pieţei interne ne poate ajuta să găsim soluţia. 6. Acesta este un proiect foarte ambiţios. Este Comisia pregătită să tragă cât mai multe foloase de pe urma acestui impuls? Este pregătită să recunoască faptul că acest proiect ar trebui să continue în forma actuală, fără anexe dispersate?

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Termenii în care comisarul Barnier a lansat această dezbatere elucidează şi iluminează din diferite puncte de vedere. La sfârşitul zilei, piaţa este de fapt principalul motiv şi obiectivul esenţial pentru procesul integrării europene, astfel cum ne-a reamintit comisarul. Această viziune, care a fost exprimată aici într-un mod atât de direct şi de clar, este destul de revelatoare în ceea ce priveşte natura capitalistă a acestui proces de integrare, pe care l-a instituţionalizat şi consolidat Tratatul de la Lisabona. Într-un moment când europenii suferă într-adevăr de pe urma efectelor crizei capitaliste, la crearea căreia au contribuit UE şi politicile sale, Comisia vine aici să prezinte o continuare de-a lungul aceluiaşi drum, care ne-a adus în această situaţie grea, drept soluţie la criză. Aprofundarea pieţei interne, care asigură profituri mai mari pentru marile grupuri economice şi financiare ale puterilor europene, se află la baza inegalităţilor de creştere din cadrul UE, între state şi în cadrul fiecărui stat. Aceasta duce la slăbirea continuă a celor mai vulnerabile economii, la privatizarea sectoarelor-cheie ale economiei, la comercializarea a cât mai multor domenii ale vieţii sociale, şi la lansarea unui atac asupra serviciilor publice. „Business as usual” este cuvântul de ordine în UE. „Coeziunea” devine tot mai frecvent un simplu slogan, fără niciun înţeles practic.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Către un Act privind piaţa unică”, elaborat pe baza raportului profesorului Monti, este un document extrem de important care stabileşte măsurile care trebuie luate în următorii doisprezece ani de către UE în domeniul pieţei interne. Printre iniţiativele prezentate de către Comisie doresc să atrag atenţia mai ales asupra acelora care se referă la crearea unei pieţe interne „digitale”, deoarece cred că acesta este viitorul economiei europene. Fără a dori să minimalizez bunele intenţii ale Comisiei, am impresia că aceasta s-a concentrat mai mult asupra „protecţiei” creativităţii decât asupra eliminării barierelor din calea dezvoltării serviciilor comerciale de pe internet. Un exemplu în acest sens este numărul proiectelor legale planificate. Comunicarea conţine nu mai puţin de 50 de iniţiative care implică piaţa internă în sens larg, şi totuşi a eşuat să menţioneze un subiect la care lucrez de câţiva ani şi care este legat de crearea unor condiţii uniforme de acces la serviciile mass-media de pe piaţa comună. Vorbesc despre promovarea la nivelul UE al subtitrărilor pentru programele de televiziune, fapt care va uşura accesul persoanelor cu deficienţe de auz la mass media, precum şi despre facilitarea învăţării de limbi străine pentru persoanele care doresc acest lucru. Sper că Comisia Europeană îşi va îndrepta atenţia către acest subiect în viitorul apropiat.

  Othmar Karas (PPE), în scris. – (DE) Realitatea este că Actul privind piaţa unică reprezintă o revoluţie. Este cel mai tangibil program de lucru al acestei Comisii. Reprezintă al treilea nostru mare proiect după introducerea monedei euro şi extinderea UE. Avem nevoie de mai mult dinamism, hotărâre, curaj şi mentalitate europeană pentru a putea pune în aplicare cele 50 de propuneri. Piaţa unică trebuie să devină piaţa internă a 500 de milioane de oameni, deoarece reprezintă potenţialul nostru pentru creştere, ocuparea forţei de muncă şi competitivitate. Multe bogăţii trebuie încă dezgropate. Piaţa unică îi va transforma pe aşa-numiţii „contribuabili neţi”, precum Austria şi Germania, în mari „beneficiari neţi”. Folosirea mijloacelor potenţiale înseamnă eliberarea pieţei unice de lanţurile sale, depăşirea protecţionismului şi naţionalismului şi alegerea de a percepe UE ca pe un continent. Dacă acest fapt va avea succes depinde în primul rând de noi, politicienii. Aşadar, la treabă!

  Alajos Mészáros (PPE), în scris. – (HU) Putem fi cu toţii de acord cu intenţia Comisiei Europene de a realiza o economie de piaţă socială competitivă. Rapoartele Comisiei conţin propuneri specifice privind consolidarea pieţei unice. Avem încredere că acestea vor fi puse în aplicare. Conform comisarului Barnier, trebuie să profităm de oportunităţile oferite de piaţa unică, care încă nu au fost exploatate până acum. Într-adevăr, multe realizări care ne-au uşurat viaţa în cadrul UE pot fi enumerate. Totuşi, schimbările care au loc în lume solicită măsuri suplimentare. Această piaţă unică poate fi unificată şi mai mult. Preţuiesc noţiunea conform căreia pieţele trebuie să servească în acelaşi timp atât economiei, cât şi cetăţenilor UE. Drepturile cetăţenilor şi chestiunile economice sunt tratate în documente separate. Să sperăm că motivul pentru aceasta este echilibrarea celor doi poli ai pieţei. Rolul UE de iniţiator şi coordonator al consolidării pieţei unice este incontestabil. Totuşi, fără angajamentul statelor membre faţă de punerea în aplicare, va trebui să aşteptăm mult timp un sistem social bun, standarde educaţionale ridicate şi locuri de muncă competitive. Cu toate că pun sub semnul întrebării importanţa consultărilor deschise, cred că toate părţile interesate ar trebui să aibă posibilitatea să îşi exprime părerea. În mod similar, cred că iniţiativa de dezbatere a chestiunilor privind piaţa unică în cadrul unui for anual este un lucru pozitiv. Participanţii la această dezbatere sunt în mod logic instituţiile, statele membre, întreprinderile şi cetăţenii, în alte cuvinte, toate persoanele implicate în piaţa comună. Forul va contribui de asemenea la sensibilizarea opiniei publice faţă de piaţa unică care face parte din viaţa noastră de zi cu zi.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Susţin pe deplin conţinutul şi cadrul temporal al Small Business Act. Piaţa unică este forma cea mai integrată a pieţei comune, deoarece se concentrează mai mult pe eliminarea barierelor – barierele fizice (frontierele), barierele tehnice (standardele) şi barierele fiscale – dintre statele membre. Aceasta este cheia spre integrarea şi creşterea durabilă în Europa. Actuala criză economică a subliniat încă o dată importanţa pieţei unice atunci când vine vorba de a transforma proiectul european într-un succes. Solicităm de asemenea o voinţă politică reînnoită pentru a rezista tentaţiilor de naţionalism economic şi pentru a exploata pe deplin potenţialul tuturor. Criza a sporit riscul abuzului de ajutor de stat care este destinat să ajute cele mai importante firme naţionale. Soluţia problemei privind readucerea la viaţă a întregii economii europene atrage în schimb după sine (iar aceasta este soluţia pieţei unice) eliminarea obstacolelor persistente din faţa liberei circulaţii a bunurilor, a persoanelor şi a serviciilor, precum şi tratamentul egal al operatorilor economici şi al cetăţenilor în întreaga UE.

  Olga Sehnalová (S&D), în scris. – (CS) Actul privind piaţa unică este o iniţiativă pe care o salut şi o susţin cu tărie. Cu toate acestea, aş dori să menţionez o problemă pe care am observat-o aici, şi nu este vorba de una neimportantă. Este vorba despre strategia de comunicare de lungă durată nu doar pentru acest document, ci pentru piaţa unică în general. La punctul 48 din raport, Comisia declară că a îmbunătăţit consultarea şi dialogul cu societatea civilă, în timp ce va fi acordată o atenţie deosebită garantării faptului că se ţine cont de opiniile consumatorilor. În cazul în care Comisia reprezintă într-adevăr opiniile consumatorilor obişnuiţi, trebuie să facă mult mai mult decât a făcut înainte pentru a promova acest raport în mass-media. În Republica Cehia şi în Slovacia de exemplu introducerea acestui document fundamental lipseşte din păcate complet din mass-media. Se pare că acesta nu reprezintă aici un subiect demn de atenţie. Campania de informare privind beneficiile pieţei unice interne ar trebui, prin urmare, să nu aibă loc doar la nivelul instituţiilor europene, ci ar trebui să fie mai descentralizată atât la nivel naţional, cât şi regional. Atenţia ar trebui să se concentreze asupra beneficiilor oferite de către piaţa unică şi asupra soluţionării problemelor de zi cu zi ale consumatorilor de pe piaţa internă, ca de exemplu comisioanele bancare, compararea preţurilor bunurilor, şi aşa mai departe. Prin urmare, invit Comisia să îşi amelioreze strategia de comunicare destinată utilizatorilor finali, astfel încât cetăţenii să fie mai bine informaţi cu privire la beneficiile pieţei unice.

18. Parteneriatele pentru inovare (dezbatere

  Preşedinte. – Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Judith A. Merkies, în numele Grupului S&D, de Paul Rübig, în numele Grupului PPE, de Jorgo Chatzimarkakis, în numele Grupului ALDE, de Philippe Lamberts şi Reinhard Bütikofer, în numele Grupului Verts/ALE, de Evžen Tošenovský, în numele Grupului ECR şi de Marisa Matias, în numele Grupului GUE/NGL, privind parteneriatele pentru inovare (O-0158/2010 - B7-0560/2010).

  Judith A. Merkies, autoare. – (NL) Dle preşedinte, 90 % dintre oameni consideră că inovarea ne va asigura o economie ecologică, mai competitivă, iar noi sunt de acord cu acest lucru. Totuşi, în mod evident, urgenţa problemei nu este încă foarte clară, deoarece Consiliul European a decis să nu discute despre Uniunea inovării până în februarie-martie anul viitor.

De ce? Probabil, toate provocările societale urgente şi majore au fost deja rezolvate? Problemele privind energia, materiile prime şi îmbătrânirea au fost deja rezolvate? Nu, nu au fost şi de aceea trebuie să le rezolvăm şi să discutăm urgent această strategie de inovare. Există foarte multe întrebări. Ce reprezintă mai exact aceste parteneriate pentru inovare? Strategia de inovare a Comisiei este clară, dar această chestiune rămâne deschisă.

Este clar că nu ar trebui să existe instrumente noi – sau cel puţin nu complet noi – ci mai degrabă unele mai bune. Securitatea pe termen lung este importantă, dar ne-ar plăcea în mod ideal să avem un instrument care să funcţioneze bine şi care să fie valabil până în 2020. Ceea ce este important este ca parteneriatele pentru inovare să fie cât mai concrete şi mai clare posibil, să aibă un impact real, să fie neutre din punct de vedere tehnologic şi apropiate de piaţă şi să aibă un termen-limită clar; precum şi să existe implicare din partea tuturor partenerilor importanţi şi, de asemenea, din partea industriei, a guvernului, a institutelor de cercetare şi, mai presus de toate, din partea cetăţenilor care reprezintă forţa motrice din spatele inovării şi a succesului acesteia.

Este foarte bine că punctele forte existente sunt construite prin intermediul „îmbătrânirii active şi în condiţii bune de sănătate” – de fapt, mai degrabă viaţă sănătoasă decât îmbătrânire în condiţii bune de sănătate – şi s-ar părea că, de fapt, îmbătrânirea în condiţii bune de sănătate începe în momentul conceperii. Toate parteneriatele trebuie să fie caracterizate printr-o abordare eficientă şi inteligentă a resurselor naturale şi trebuie să înceapă cu problemele cele mai urgente: energia şi epuizarea materiilor prime. În acest sens, este nevoie de mai multă inovare.

Acest lucru necesită angajamentul deplin al Consiliului şi necesită entuziasm; ambele sunt necesare pentru a face strategia de inovare să funcţioneze. Retragerea în spatele frontierelor nu este o opţiune. Economia nu înseamnă doar moneda euro, sectorul bancar sau Pactul de stabilitate şi de creştere. Este vorba despre locuri de muncă în Europa şi o poziţie mai bună pentru Europa în lume şi cum ar trebui îndeplinit acest lucru dacă nu prin intermediul inovării?

  Amalia Sartori , autoare. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, propunerea Comisiei în documentul politic „O Uniune a inovării”, adoptat la 6 octombrie 2009, este parte integrantă a strategiei Europa 2020. Iniţiativa vizează să ofere un răspuns solid, eficient şi durabil la principalele probleme din societatea noastră.

Printre numeroasele acţiuni propuse şi diferitele obiective stabilite de către Comisie în încercarea de a crea o adevărată Uniune a inovării, unul dintre elementele cele mai inovatoare este reprezentat de aşa-numitele „parteneriate pentru inovare”. Pentru a atinge obiectivele menţionate, trebuie să se aleagă parteneriatele potrivite. În acest scop, Comisia a identificat o serie de provocări prioritare cu care societatea noastră se va confrunta în următorii ani şi în următoarele decenii. În ceea ce priveşte această nouă evoluţie, Parlamentul a ales să îşi exprime poziţia în rezoluţia pentru care eu sunt raportoare din partea Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat). În urma unor scurte negocieri, toţi raportorii din diferite grupuri politice au semnat rezoluţia, astfel încât nu sunt probleme.

Consider că este important să accentuez cât de esenţială a fost contribuţia noastră pentru a asigura că cele două parteneriate care urmează să fie lansate după iniţiativa-pilot privind îmbătrânirea în condiţii bune de sănătate vor aborda amândouă „oraşele inteligente”, astfel încât o serie de experimente futuriste să poată fi efectuate în mai multe oraşe europene pentru a atinge obiectivele 20/20/20 şi pentru a realiza strategia privind materiile prime neenergetice, deoarece trebuie să oferim un răspuns concret la problemele mari şi dificile care afectează societatea în acest domeniu.

În următoarele luni, un grup de lucru intern va decide în cadrul Comisie cu privire la detaliile privind guvernanţa, finanţarea, criteriile de selecţie şi bugetul pentru iniţiativele care vor fi lansate prin intermediul primului parteneriat.

  Jorgo Chatzimarkakis, autor. – (DE) Dle preşedinte, ce face mai exact politica europeană în materie de inovare? Ce face politica europeană în materie de cercetare? Dacă ne punem această întrebare şi dacă ar fi să îi întrebăm pe cetăţeni pe stradă, am primi doar răspunsuri vagi. Acest lucru se întâmplă din cauză că nu este clar ce valoare adăugată aduce cercetarea şi inovarea europeană. Din acest motiv, salutăm faptul că propunerea comisarului Geoghegan-Quinn începe cu definiţia inovării. Ce este inovarea? Inovarea presupune a face bani, un produs sau o licenţă prin intermediul cunoaşterii. Acest lucru reprezintă ceva nou. Sunt încântată că Comisia abordează această cale. Totuşi, în prezent, avem nevoie, de asemenea, de proiecte inovatoare care să fie înţelese de oamenii obişnuiţi, astfel încât contribuabilii europeni să înţeleagă ce facem cu banii lor. În acest sens, văd un potenţial mare în creşterea cu doi a anilor de viaţă sănătoasă. Acesta ar fi un proiect pe care toată lumea l-ar înţelege. Prin urmare, sunt foarte mulţumită că primul parteneriat pentru inovare propus este dedicat în mod clar atingerii acestui scop. Doi ani în plus de viaţă sănătoasă – proiect care va fi înţeles de toată lumea şi pe care ar trebui să-l realizăm. În acest sens, aveţi sprijinul nostru.

Cu toate acestea, aş dori să evidenţiez că, iar dna Merkies a menţionat deja acest lucru, dacă privim pur şi simplu instrumentele care există deja, adică Institutul European de Inovare şi Tehnologie (EIT), Comunităţile cunoaşterii şi inovării (CCI-uri), iniţiativele tehnologice comune (ITC), aşa-numitul program pentru competitivitate şi inovare (PCI) – acestea sunt programe care există deja. Dacă adăugăm, totuşi, un alt program, atunci va fi dificil să luptăm cu toate acestea. Nu trebuie să facem acest lucru. Parteneriatele pentru inovare sunt create pentru a contribui în mod real la stabilirea ordinii în această situaţie şi la includerea tuturor programelor într-un sistem unic. De aceea, vom accepta acest lucru doar dacă aduce clarificări pentru contribuabili. Trebuie să ştim întotdeauna răspunsul la întrebarea: ce aduce mai multă valoare adăugată europeană? În acest caz, vom oferi tot sprijinul nostru.

  Evžen Tošenovský, autor. – (CS) Iniţiativa Comisiei de a crea un program-pilot în contextul Parteneriatului pentru inovare pe tema „Îmbătrânirea activă şi în condiţii bune de sănătate” este cu siguranţă un pas interesant al Comisiei. În ceea ce mă priveşte, faptul că acest proiect-pilot a fost ales de către Comisie arată cât de importantă este problema îmbătrânirii pentru întreaga Uniune Europeană. Ca proiect-pilot, acesta este o sarcină dificilă, deoarece metodele de asigurare a securităţii pentru cetăţenii în vârstă sunt foarte diferite pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Motivele pot fi găsite în diferitele evoluţii istorice ale ţărilor individuale, precum şi în diferitele moduri în care acestea abordează această problemă. În consecinţă, va fi foarte interesant să vedem cum poate găsi Comisia o abordare cu adevărat inovatoare pentru a soluţiona o problemă atât de complexă. Sper că soluţia nu va rămâne doar în forma unei descrieri generale, ci va fi de un real ajutor în acest domeniu.

Alte două aspecte cu privire la parteneriatele pentru inovare au rezultat din discuţiile noastre cu colegii: oraşele inteligente şi materiile prime. Din punctul de vedere al perspectivelor actuale şi al problemelor anticipate, au existat o mulţime de justificări cu privire la o astfel de abordare în domeniul materiilor prime. Astăzi deja, şi foarte probabil în următorii ani, statele membre vor fi supuse unei presiuni foarte mari în ceea ce priveşte asigurarea aprovizionării cu materii prime. Acest lucru se referă atât la energie, cât şi la producţia industrială. Există o întreagă serie de probleme privind materiile prime, iar numeroase comisii parlamentare se ocupă constant de acestea. Asigurarea aprovizionării continue şi găsirea de noi surse de materii prime reprezintă condiţiile fundamentale pentru creşterea economică şi pentru menţinerea competitivităţii ţărilor europene în viitor. Desigur, acest lucru are efecte asupra mai multor domenii, inclusiv asupra condiţiilor sociale ale cetăţenilor care trăiesc în ţările europene individuale. Reglementările ajustate în mod considerabil cu accent pe economisire atunci când vine vorba de disponibilitatea materiilor prime, vor fi cu siguranţă aspecte esenţiale în viitor.

  Marisa Matias, autoare. – (PT) Suntem astăzi aici pentru a discuta ceea ce a fost prezentat ca una dintre principalele priorităţi ale Comisiei, şi anume politica în materie de inovare care începe să prindă contur în sfârşit prin parteneriatele pentru inovare şi prin acest proiect-pilot privind îmbătrânirea activă şi în condiţii bune de sănătate, care urmează să fie discutate astăzi aici. Cu toate acestea, există numeroase aspecte care rămân să fie determinate, în special atunci când vine vorba de clarificarea şi definirea proiectelor viitoare şi stabilirea priorităţilor. Cine va defini în cele din urmă priorităţile şi pe baza căror criterii? Cred că se cuvine să primim nişte răspunsuri.

Totuşi, aş dori să fac câteva observaţii specifice, în special cu privire la acest prim proiect privind îmbătrânirea activă şi în condiţii bune de sănătate care ne-a fost prezentat. Aceste observaţii, prin urmare, primesc o notă pozitivă, deoarece consider că este un lucru pozitiv că se concentreze pe un sector al populaţiei care este deosebit de vulnerabil într-o Europă care îmbătrâneşte continuu şi care este din ce în ce mai defavorizată.

Totuşi, aş dori să adaug alte câteva întrebări la acestea, deoarece îmi pare contradictoriu faptul că este prezentat un proiect cu privire la acest subiect în condiţiile în care, în acelaşi timp, nu putem sprijini această inovare. Cum vom sprijini acest lucru? Care va fi baza pentru acesta? Este posibilă o inovare într-o situaţie ca cea pe care am experimentat-o, în cazul în care există un atac permanent şi sistematic la starea socială, la reducerea accesului la îngrijire medicală, la reducerile sistematice ale serviciilor şi la o lipsă continuă de investiţii în acest domeniu?

Titlul comunicării prezentate, „O Uniune a inovării” pentru mai multe locuri de muncă, o mai bună calitate a vieţii şi pentru o societate mai bună, este ambiţios. Chiar aş spune că nu aş avea nicio problemă să o susţin personal, dar trebuie să admitem că este împotriva practicii actuale din statele membre referitoare la reducerile şi măsurile de austeritate ale acestora. Consider că poate exista o inovare durabilă doar dacă ar exista politici publice riguroase, durabile şi solicitante. În caz contrar, va fi doar un succes de moment, care nu va avea mare lucru de arătat şi care nu ne va da posibilitatea să oferim mai multe publicului.

  Benoît Cerexhe, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Dle preşedinte, onorabili deputaţi, salut oportunitatea care ne-a fost oferită pentru a dezbate cu dvs. această iniţiativă-pilot privind o Uniune a inovării şi în special acest nou concept de parteneriate europene pentru inovare care reprezintă cu siguranţă un element-cheie al comunicării prezentate de către Comisie la începutul lunii octombrie.

Desigur, în acest stadiu, Consiliul este ocupat în continuare cu examinarea acestui aspect, iar concluziile sunt în curs de pregătire pentru Consiliul nostru pentru competitivitate din 26 noiembrie.

După cum vă amintiţi, la 17 iunie, Consiliul European a finalizat strategia Europa 2020, iar unul dintre obiectivele definite în aceasta constă, citez, „în îmbunătăţirea condiţiilor pentru cercetare şi dezvoltare”, în special cu scopul de a creşte nivelurile investiţiilor publice şi private combinate în acest sector la 3 % din PIB. La nivel personal, consider că ar fi fost dificil să ne imaginăm investiţii mai mici de 3 % din PIB care fac deja parte din strategia de la Lisabona şi care, în prezent, ne oferă modalităţile de a îndeplini acest obiectiv.

Iniţiativa-pilot „Uniunea inovării” prezentată de către Comisie continuă acest obiectiv principal, iar Preşedinţia belgiană a căutat să abordeze acest aspect major în timp util. Consiliul nostru a avut o primă dezbatere informală cu privire la acest subiect în luna iulie, apoi o dezbatere formală la 12 octombrie, iar aceasta a permis Preşedinţiei să prezinte anumite proiecte de concluzii ale Consiliului care sunt examinate în prezent şi care, după cum am spus deja, sunt pe ordinea de zi a Consiliului nostru pentru competitivitate din 25 şi 26 noiembrie. Aş dori să subliniez că Preşedinţia a asigurat faptul că sectoarele „cercetării” şi „industriei” lucrează îndeaproape în ceea ce priveşte acest subiect, iar acest lucru produce rezultate excelente – într-adevăr, am organizat un Consiliu comun în luna iulie, care ar trebui să conducă la concluzii comune la sfârşitul lunii noiembrie.

În plus, comunicarea Comisiei, precum şi activitatea Consiliului pentru competitivitate vor oferi materiale pentru pregătirea dezbaterii privind cercetarea şi inovarea care urmează să aibă loc în cadrul Consiliului European înainte de sfârşitul anului.

În consecinţă, veţi înţelege că, în timp ce se aşteaptă impulsuri strategice din partea şefilor de stat şi de guvern, în calitate de preşedinte al Consiliului pentru competitivitate, trebuie să fiu prudent în ceea ce spun. Cu toate acestea, permiteţi-mi să subliniez că tema inovării sau mai degrabă triunghiul cunoaşterii într-un sens mai larg (educaţie, cercetare, inovare) este evident că nu este complet nou, nici pentru Consiliu, nici pentru Parlament.

În cadrul Consiliului, această temă apare constant pe ordinea de zi a Consiliului pentru competitivitate în cadrul rubricii generale a Spaţiului european de cercetare. Mă refer, în special la Viziunea 2020 pentru Spaţiul european de cercetare din cadrul Consiliului din decembrie 2008 şi la cele mai recente concluzii ale Consiliului intitulate „Crearea unei Europe inovatoare”, adoptate în luna mai în timpul preşedinţiei spaniole. De asemenea, voi menţiona, deşi nu este o listă exhaustivă, câteva linii principale de acţiune din punctul de vedere al Consiliului.

În primul rând, iniţiativele ar trebui să includă toate tipurile de inovare în sectoarele public şi privat.

În al doilea rând, trebuie să punem bazele pentru rubrici bugetare mai eficiente pentru cercetare, dezvoltare şi inovare.

În al treilea rând, achiziţiile publice au potenţial, deşi acest lucru rămâne în mare parte neexploatat, pentru a sprijini inovarea sub formă de produse, procese şi servicii inovatoare.

În al patrulea rând, inovările netehnologice, inclusiv în termeni de proiectare, servicii şi creativitate culturală, sunt, de asemenea, factori importanţi.

În al cincilea rând, utilizarea eforturilor de cercetare necesită o gestionare eficientă şi protecţia proprietăţii intelectuale, precum şi diseminarea eficientă a inovărilor ştiinţifice şi tehnologice.

În final, politicile şi programele de cercetare şi inovare, precum şi orice alte instrumente aferente, ar trebui simplificate şi raţionalizate, după cum a fost subliniat din nou astăzi. Mă bucur să văd, în acest caz, o convergenţă foarte largă de opinii cu poziţia Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, astfel cum este prezentat în raportul dnei Carvalho. Parteneriatele pentru inovare nu ar trebui să adauge complexitate, ci ar trebui să facă parte dintr-un proces de simplificare.

Dimensiunea regională este, de asemenea, esenţială pentru inovare. În acest sens, politica europeană în materie de inovare ar trebui să asigure că cei care inovează, inclusiv întreprinderile mici şi mijlocii, primesc sprijinul adecvat la nivel regional, de asemenea.

Factorul uman este situat în centrul cercetării şi inovării. Europa trebuie să aibă o capacitate mai mare să îşi păstreze cercetătorii şi să atragă talente din ţările terţe.

După aceste consideraţii generale, aş dori să răspund acum la patru întrebări specifice pe care le-aţi adresat.

În ceea ce priveşte numărul temelor pentru parteneriatele pentru inovare, deşi nu a ajuns încă la o decizie, Consiliul nostru pare să fie mai mult sau mai puţin de acord cu faptul că trebuie să începem cu un program-pilot. Într-adevăr, Comisia a propus lansarea acestui program-pilot privind îmbătrânirea la începutul anului 2011. În plus, comunicarea Comisiei menţionează o serie de teme pentru care ar fi pregătită să prezinte propuneri în 2011 şi câţiva dintre dvs. aţi făcut referire la câteva dintre aceste teme. Prin definiţie, un program-pilot poate începe pe o bază experimentală şi fără a aştepta neapărat ca toate condiţiile să fie predefinite.

Selectarea temelor pentru viitoarele parteneriate este unul dintre principalele subiecte discutate în cadrul Consiliului, iar în acest context, aş dori să menţionez iniţiativa, lansată de către Consiliu în 2008, pentru programarea în comun a cercetării în Europa ca răspuns la provocările sociale majore. În acel moment, criteriile care, de asemenea, vor fi cu siguranţă utile în contextul parteneriatelor pentru inovare au fost stabilite deja: amploarea provocării la nivel european, un angajament real din partea părţilor interesate, valoare adăugată europeană, precum şi posibilitatea de a transforma rezultatele cercetării în beneficii pentru cetăţenii europeni şi pentru competitivitatea europeană. Prin urmare, observ o convergenţă largă între orientările anterioare ale Consiliului şi condiţiile generale propuse de către Comisie în comunicarea sa.

În plus, în cadrul discuţiilor pe care le-am purtat în acest moment, colegii mei au subliniat deseori necesitatea unei abordări de jos în sus mai ales pentru a identifica teme, pentru a promova sisteme simple şi directe, pentru a satisface nevoia de a lucra cu sectorul privat, în special cu întreprinderile mici şi mijlocii, precum şi pentru a optimiza instrumentele financiare existente.

Acum, revin la calendar şi la principiile guvernanţei care sunt probabil cele mai importante şi sensibile aspecte. Cuvintele-cheie vor fi fără îndoială „valoare adăugată”, „coerenţă”, „flexibilitate” şi „corectitudine”. Nicăieri nu ar trebui să se menţioneze un model unic prestabilit. Câteva iniţiative au fost luate pentru a perfecţiona conceptele, inclusiv un seminar organizat în urmă cu două zile, la 27 octombrie, de către Preşedinţia belgiană în cooperare cu Finlanda şi Comisia, iar în ceea ce priveşte calendarul, noţiunea de urgenţă este prezentă şi reală în strategia Europa 2020. În consecinţă, această urgenţă este, de asemenea, prezentă în iniţiativele care rezultă din aceasta. În acest scop, Comisia a făcut câteva propuneri ambiţioase, dar resursele noastre sunt limitate şi în timp ce ne păstrăm ambiţia trebuie să ne asigurăm că putem ţine sub control procesul şi să învăţăm lecţiile în timp util.

Voi încheia, dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, prin această noţiune de guvernanţă mai bună a parteneriatelor la nivel naţional. Această problemă reprezintă unul dintre numeroasele elemente caracteristice guvernanţei parteneriatelor, pentru care nu există un model prestabilit şi cu atât mai puţin un model unic. În mod obiectiv, trebuie luate în considerare situaţiile diferite de la un stat membru la altul. Toate părţile interesate din diferite state membre trebuie, de asemenea, să fie implicate: părţile interesate la nivel european, naţional şi regional, inclusiv sectorul public şi privat.

Dle preşedinte, onorabili deputaţi, convingerea mea este că cercetarea şi inovarea nu reprezintă o opţiune pentru Europa, ci o necesitate dacă ne dorim o soluţie pe termen lung care să protejeze modelul nostru social şi durabilitatea mediului nostru înconjurător. Prin urmare, salut această preocupare constantă a Parlamentului pentru aceste probleme şi, mai ales primul discurs din această dezbatere privind planul pentru inovare. În opinia mea, contribuţia dvs. este mult mai importantă deoarece situaţia actuală obligă statele membre să facă alegeri dificile acolo unde consider că este esenţial să se protejeze cercetarea şi inovarea ca investiţie pentru viitor şi vă pot asigura că voi informa Consiliul cu privire la conţinutul acestei dezbateri şi voi rămâne la dispoziţia dvs.

  Reinhard Bütikofer (Verts/ALE). – (DE) Dle preşedinte, am dorit să vă întreb dacă timpul afectat luării de cuvânt al Consiliului mai târziu în această seară va fi mai mare. Consider că este destul de nepoliticos din partea Preşedintelui în exerciţiu al Consiliului să vorbească de două ori, cât dl Barroso şi dl Van Rompuy la un loc, chiar dacă ştim că încă mai avem alte puncte importante de discutat. Ar putea fi probabil puţin mai concis.

  Ioannis A. Tsoukalas, în numele Grupului PPE. – (EL) Dle preşedinte, aş dori să vă atrag atenţia asupra oportunităţii imense oferită de parteneriatele pentru inovare pentru evoluţiile economice şi sociale extrem de necesare ale Uniunii Europene şi asupra riscului grav care există deoarece utilizarea incorectă a acestui instrument ar putea mări în continuare separarea între inovare şi cercetare dintre statele membre ale Uniunii Europene.

Mă refer mai ales la condiţiile economice dificile existente în diferite state membre ale UE, începând cu ţara mea şi aş face acelaşi comentariu ca onorabila mea prietenă, dna Matias. Numeroase ţări din sudul Europei şi din alte zone sunt într-o situaţie economică dificilă, Fondul Monetar Internaţional, Banca Centrală Europeană şi Comisia Europeană solicitând reduceri uriaşe în general în toate cheltuielile de stat, eliminând mai mult sau mai puţin investiţiile publice în cercetare. În aceste condiţii, vor exista, în mod evident, reduceri masive în dezvoltarea tehnologică şi inovare, având în vedere că acestea par să fie ultima prioritate în planurile de salvare ale guvernelor naţionale.

Reducerile generale impuse acestor ţări împreună cu exportul de inteligenţă, cu emigrarea lucrătorilor specializaţi, precum şi cu subfinanţarea universităţilor şi a centrelor de cercetare înseamnă că triunghiul cunoaşterii la care am făcut referire mai devreme nu este decât un triunghi isoscel.

Acest lucru este exacerbat de circumstanţele din prezent şi de performanţa actuală a universităţilor europene. De exemplu, conform suplimentului Times Higher Education publicat ieri, 82 din cele 200 de universităţi de top ale lumii sunt universităţi europene, dintre care 80 sunt în ţările nordice şi doar 2 sunt în sud, în Spania.

Aş dori să întreb Comisia Europeană, Uniunea Europeană şi Parlamentul European cum intenţionează să abordeze separarea emergentă între nordul inovator al Europei şi sudul Europei.

  Teresa Riera Madurell, în numele Grupului S&D. – (ES) Dle preşedinte, este adevărat că propunerea pentru o Uniune a inovării a fost lansată de către Comisie în acelaşi timp cu propunerea sa de politică industrială, deoarece Uniunea Europeană trebui cu siguranţă să îşi îmbunătăţească capacitatea de a inova în scopul de a asigura o creştere inteligentă şi durabilă care să genereze locuri de muncă şi competitivitate.

Pe baza acestei convingeri, grupul nostru îşi asumă responsabilitatea pentru ambele iniţiative. În calitate de coordonatoare, sunt convinsă că, prin cooperarea tuturor, Parlamentul va contribui la găsirea de soluţii la aceste noi provocări: soluţii care să menţină un echilibru între problemele economice, sociale şi de mediu pentru a avansa spre o Europă mai ecologică şi mai inteligentă cu o mai mare coeziune socială.

Această contribuţie începe astăzi cu această rezoluţie, care arată, înainte să se ia o decizie de către Consiliu, ce subiecte ar trebui abordate mai întâi, cum ar fi cooperarea pentru inovare şi care, de asemenea, accentuează faptul că succesul acesteia va depinde de capacitatea noastră de a implica întreprinderile inovatoare, precum şi universităţile şi centrele de cercetare.

  Zbigniew Ziobro, în numele Grupului ECR. – (PL) Dle preşedinte, Europa trebuie să se dezvolte, iar inovarea este cea mai potrivită cale de a depăşi criza actuală. Un factor important pentru iniţierea unei schimbări constructive reprezintă anunţarea unei creşteri în finanţarea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare cu 3 % din PIB-ul Uniunii. Pe lângă norme juridice flexibile pentru întreprinderile noi, stimulente fiscale şi proceduri simple pentru înregistrarea brevetelor, factorii financiari îndeosebi sunt cei care vor fi principalele stimulente pentru dezvoltare.

Fără ajutor extern, companiile nu ar fi capabile să finanţeze cercetarea scumpă care ar dura ani de zile pentru a fi finalizată. Există, totuşi, o anumită problemă – banii oferiţi din bugetul Uniunii Europene deseori nu sunt suficienţi, iar întreprinderile sunt obligate să investească sume uriaşe din propriile lor resurse. În acest caz, întreprinderile din Europa Centrală şi de Est sunt într-o situaţie nefericită. Fără propriile resurse, acestea nu pot obţine bani din bugetul de stat şi nici nu pot solicita bani din partea UE. Această situaţie, care poate fi observată, de asemenea, în alte domenii, cauzează o acumulare a resurselor în regiunile bogate ale Uniunii Europene şi măreşte disproporţiile în domeniul cercetării şi al dezvoltării.

Preşedintele Comisiei Europene a spus că „fără solidaritate, Uniunea Europeană nu ar exista”. Acest lucru, explică, prin urmare, întrebarea mea: cum plănuieşte Comisia să consolideze inovarea în noile state membre ale Uniunii? Se pot baza acestea pe resurse financiare mai mari, care să le permită să ajungă din urmă mai repede statele membre din vechea Uniune?

  Hermann Winkler (PPE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, prin Uniunea inovării, Comisia Europeană merge în direcţia potrivită. Am fost foarte bucuros să citesc că numeroasele solicitări din raportul din septembrie 2010 privind inovarea adoptat de Comisia pentru industrie, cercetare şi energie au fost acceptate de către Comisia Europeană. Sunt de acord că Uniunea Europeană trebuie să îşi utilizeze potenţialul pentru inovare mult mai bine în viitor, nu numai pentru a ţine pasul cu ţările puternice în ceea ce priveşte inovarea cum ar fi Statele Unite ale Americii şi Japonia, ci şi cu economiile emergente cum ar fi China. Cu toate acestea, Uniunea inovării va fi un succes doar dacă este pusă în aplicare în comun cu statele membre şi regiunile. În acest scop, Comisia plănuieşte să utilizeze, printre alte lucruri, parteneriatele pentru inovare, care, în prezent, sunt în dezbatere şi care reprezintă subiectul întrebării noastre de grup.

Cu toate acestea, în acest sens, aş dori să previn crearea de şi mai multe structuri duble. Ideea parteneriatelor pentru inovare nu a fost până acum complet şi în mod clar conturată. Declaraţiile Consiliului, de asemenea, nu au contribuit la prezentarea unei clarificări definitive. Totuşi, conceptul parteneriatelor pentru inovare prezintă anumite asemănări cu instrumentele care există deja, cum ar fi platformele tehnologice ale celui de Al şaptelea program-cadru pentru cercetare şi Comunităţile cunoaşterii şi inovării (CCI-uri) din cadrul Institutului European de Inovare şi Tehnologie. Aş dori să evidenţiez că, în acest sens, trebuie cu siguranţă să asigurăm că sinergiile sunt create şi utilizate şi că avem o abordare uniformă.

  António Fernando Correia De Campos (S&D). – (PT) Salutăm eforturile Comisiei de a pune cercetarea şi inovarea pe primele locuri în agenda politică. Căutăm o strategie integrată care să facă ecosistemul european de inovare mai eficient şi mai productiv în promovarea economiei durabile. Parteneriatele europene pentru inovare au apărut ca un instrument, iar provocările majore în jurul cărora acestea sunt organizate sunt suficient de extinse ca să nu fie controversate. Totuşi, rămâne neclar modul în care vor fi definite priorităţile adiţionale, precum şi modul în care va fi determinată preponderenţa fiecărei discipline în cadrul acestora. Cât de multă transparenţă este necesară pentru ca părţile interesate să participe? Cum vor fi arbitrate conflictele de interese? Ce rol vor juca statele membre, Comisia şi regiunile? Cum poate fi asigurată responsabilitatea în cadrul unei structuri complexe? Care va fi dimensiunea financiară a acestor parteneriate? Dle preşedinte, Comisia şi Consiliul trebuie să garanteze o punere în aplicare excelentă, care nu este garantată luând în considerare doar lunile de testare-pilot programată pentru primul parteneriat.

  Cristina Gutiérrez-Cortines (PPE). – (ES) Dle preşedinte, aş dori să sărbătorim faptul că există inovare, interes pentru inovare, precum şi parteneriate, dar aş dori, de asemenea, să spun că nu ştim ce este acest lucru despre care vorbim. Vorbim despre o iniţiativă, dar nimeni nu ne-a spus conţinutul, formula sau modelul acesteia.

Aş sugera ca, în primul rând, dacă dorim să fim eficienţi, după cum au afirmat câţiva colegi deputaţi în acest Parlament, să revizuim rezultatele pentru ceea ce s-a întâmplat cu institutele pentru formare şi informare europeană (IFIE), parteneriatele şi platformele. Acum că am experimentat cel de Al şaptelea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică, trebuie să evaluăm aceste lucruri în mod obiectiv, printr-o evaluare externă şi să analizăm rezultatele.

În ceea ce priveşte unele IFIE-uri, de exemplu, am văzut că acestea au ajuns să fie dominate de companiile mari şi, încă o dată, companiile mici au fost ignorate.

Aş sugera să existe politici şi formule pentru inovare pentru a vedea modul în care putem ajuta întreprinderile mici să se implice, probabil uneori prin organisme intermediare care să le ajute să plătească pentru proiecte sau care să le ajute să le deruleze. Nu putem, totuşi, să continuăm în acest mod, ignorând întreprinderile mici.

În al doilea rând, trebuie să luăm în considerare necesitatea de inovare în administraţie, cu alte cuvinte, inovarea în managementul inovării. Acest lucru are loc deoarece piaţa ghidează inovarea, iar administraţia nu este obişnuită să urmărească piaţa, aceasta funcţionând mult prea repede.

Prin urmare, trebuie să ne consolidăm capacităţile, să inovăm consolidarea capacităţilor şi administraţia pentru cercetare pentru a gestiona cercetarea şi a ajuta întreprinderile să abordeze acest angajament dificil şi complex pentru viitor. Desigur, trebuie să includem, de asemenea, sistemul bancar în ceea ce priveşte riscurile implicate care nu ar trebui să fie suportate doar de cetăţenii europeni.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - (RO) Declaraţia fundamentală a drepturilor omului, la articolul 27, subliniază că oricine are dreptul de a participa în mod liber la viaţa culturală a comunităţii, de a aprecia operele de artă şi de a beneficia de progresul ştiinţific. Cercetarea europeană trebuie să găsească soluţii la marile provocări ale societăţii: îmbătrânirea populaţiei, schimbările climatice, aprovizionarea cu energie şi eficienţa energetică, penuria de materii prime, sustenabilitatea dezvoltării economice şi sociale.

Pentru ca Uniunea să îşi dezvolte capacitatea de inovare, esenţială pentru competitivitatea Uniunii, trebuie să dezvoltăm şi că corelăm politica de inovare cu politica industrială a Uniunii. Numai dezvoltând capacităţi de producţie şi, implicit, locuri de muncă pe teritoriul Uniunii vom putea păstra şi dezvolta pe termen lung capacitatea de inovare a Uniunii. În acelaşi timp, impactul inovării asupra societăţii depinde de gradul de diseminare a realizărilor ştiinţifice. Consider că, pentru Uniunea inovării, avem nevoie de un nou parteneriat care să faciliteze educaţia şi accesul cetăţenilor la rezultatele progresului ştiinţific.

  Danuta Maria Hübner (PPE). – Dle preşedinte, s-au spus multe lucruri despre inovare în ultimii ani. Aceasta a devenit un simbol al unui instrument politic care poate soluţiona toate problemele noastre, astfel încât există aşteptări imense, iar noi trebuie să asigurăm acest lucru. Totuşi, a sosit momentul ca noi să fim mai pragmatici.

Fără îndoială, inovarea poate juca un rol fundamental în revigorarea creşterii în economia europeană, dar pentru ca acest lucru să se întâmple avem nevoie de eforturi concrete, puternice şi comune din partea sectorului public şi privat. Acest efort ar trebui să urmărească îmbunătăţirea condiţiilor-cadru şi a accesului la finanţare şi să reorienteze politica de inovare. Dar ceea ce contează cel mai mult acum este timpul şi trebuie să trecem rapid şi decisiv de la ambiţie la acţiune identificând şi eliminând factorii care împiedică inovarea în Europa, dar, mai întâi creând noi instrumente politice eficiente.

Parteneriatele pentru inovare pot fi astfel de instrumente şi probabil chiar unele foarte bune. Ar trebui să acţionăm urgent pentru a pune în funcţiune primele parteneriate europene pentru inovare, iar abordarea noastră ar trebui să fie reprezentată de „învăţarea prin experimentare” şi de folosirea bunelor practici care există în Europa.

Astăzi, inovarea ia naştere de obicei în cadrul unui sistem de inovare care funcţionează bine şi în care regiunile joacă un rol-cheie. Acest lucru înseamnă că putem accelera trecerea la o economie bazată pe inovare prin exploatarea pe deplin a potenţialului de investiţii în inovare al politicii actuale de coeziune, care este de 85 de miliarde de euro, precum şi viitoarele angajamente post-2013 pentru o creştere inteligentă. Politica de coeziune poate face ca inovarea să funcţioneze în toate statele membre şi regiunile.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Politica de inovare şi îndeplinirea realizărilor tehnologice ar trebui să devină un factor decisiv nu numai în punerea în aplicare a strategiei UE 2020, ci şi pentru creşterea viitoare şi competitivitatea Uniunii în sine. Punerea în aplicare a tuturor domeniilor de politică ale Uniunii Europene, cum ar fi creşterea eficienţei energetice, stabilirea unei economii care este mai puţin poluantă, reducerea impactului negativ al schimbărilor climatice, precum şi garantarea bunăstării sociale şi crearea de locuri muncă, depinde direct de cât de eficient este pusă în aplicare politica în materie de inovare. Europa are nevoie de o politică în materie de inovare integrată care va avea succes doar dacă se poate asigura o cooperare coordonată şi eficientă la nivel regional, naţional şi european. Consider că parteneriatul european pentru inovare este un pas major spre o politică în materie de inovare mai bine coordonată care ar permite obţinerea de rezultate mult mai bune în domeniul competitivităţii şi care ar contribui la un progres mai rapid pentru întreaga Comunitate în viitor.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, într-o perioadă în care finanţele publice sunt în dificultate, investiţiile în inovare ar putea fi sprijinul principal al Europei pentru ieşirea din criză.

În trecut, Europa a avut un rol principal în inovare. De fapt, numeroase inovări care au schimbat lumea au fost lansate pe continentul nostru, cum ar fi telefonul mobil. Potenţialul tehnologic imens al Europei şi capitalul uman ar trebui exploatate la maxim prin intermediul unei coordonări puternice între Uniunea Europeană şi statele membre pentru a evita duplicarea şi pentru a optimiza investiţiile. Trebuie să adoptăm o abordare mai strategică şi mai coordonată pentru care parteneriatele tehnologice reprezintă un instrument perfect.

Aş dori să întreb Consiliul ce măsuri intenţionează să ia pentru a face parteneriatele mai dinamice şi cum pot deveni acestea rampe de lansare pentru economia reală.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dle preşedinte, fără îndoială, ne confruntăm cu o provocare mare în prezent şi trebuie să examinăm urgent metodele noi de soluţionare a acestor probleme.

– Cu câteva săptămâni în urmă, am avut privilegiul de a prezida aici lansarea Barometrului inovării GE, în cadrul căreia a fost efectuat un studiu al diferitelor părţi interesate. Două puncte-cheie au rezultat: 90 % dintre respondenţi consideră că inovarea este principala pârghie pentru o economie mai extinsă, mai competitivă şi mai ecologică; 83 % dintre respondenţi consideră că parteneriatele între sectorul public şi cel privat sunt esenţiale pentru a dezvolta o Europă mai inovatoare.

Majoritatea oamenilor ar fi de acord cu acest lucru şi din acest motiv salutăm această discuţie. Astăzi, am fost gazdă la o masă de prânz care a inclus membri ai Consiliului, Comisia şi deputaţi care au discutat cu privire la acest subiect al parteneriatelor pentru inovare. După cum s-a afirmat, acestea sunt cheia pentru viitor dacă dorim să îndeplinim obiectivele incluse în strategia 2020 – 3 % din PIB şi, mai presus de toate, capitalul de risc care este, de asemenea, esenţial.

  Ioan Enciu (S&D). - (RO) Vreau să salut propunerea Comisiei privind lansarea primului Parteneriat european pentru inovare. Pentru a fi în măsură să antreneze toate statele membre în activitatea de inovare, Uniunea ar trebui să se implice mai activ în direcţionarea fluxului de investiţii necesar combaterii dezechilibrelor de resurse în infrastructură, management dintre statele membre. Cred că trebuie acordată o atenţie deosebită proiectelor de dezvoltare regională. Parteneriatele pentru inovare ar trebui să se concentreze şi pe acest obiectiv. Trebuie avută în atenţie asigurarea unei coerenţe ridicate între fondurile structurale europene, finanţările publice din statele membre şi contribuţiile private.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dle preşedinte, inovarea a devenit cuvântul tehnic al zilei, ca şi cum ar fi: un fel de baghetă magică. Trebuie să ne amintim, totuşi, că nu oferă o alinare imediată pentru situaţie aşa cum se prezintă aceasta acum. Introducerea pe piaţă a invenţiilor noi durează în medie zece ani, iar costurile privind inventarea de produse noi şi finalizarea acestora au crescut considerabil.

Acest lucru înseamnă că noi, în Europa, chiar avem nevoie să se investească în cercetarea în comun şi în piaţa internă şi să nu ne aşteptăm să obţinem rezultate prea uşor. Se vor face inovări în timp. Dacă cercetarea primeşte finanţare adecvată, iar cercetătorii sunt lăsaţi să-şi continue activitatea singuri, aceasta va produce rezultate, dar nu este o baghetă magică.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Aici, provocarea este că această iniţiativă, „O Uniune a inovării”, care este considerată de către Comise o iniţiativă-pilot, trebuie să însemne mai mult decât atât; nu ar trebui să apară pe un steguleţ pentru ca alegătorii să o vadă, ci ar trebui mai degrabă să fie integrată într-o politică reală de dezvoltare şi de progres social în care inovarea este un instrument important dacă este sprijinită corespunzător, inclusiv din punct de vedere financiar, precum şi în politicile publice esenţiale.

De la început, proiectul-pilot în domeniul îmbătrânirii active şi în condiţii bune de sănătate este un exemplu bun pentru ceea ce vreau să spun. Acesta va avea un efect semnificativ doar dacă este însoţit de politici publice care să garanteze accesul la asistenţă medicală de calitate bună care să fie accesibilă tuturor, pensii decente, protecţie socială, echipamente şi servicii de asistenţă pentru persoanele în vârstă pentru a asigura că acestea au o viaţă decentă. Fără acest lucru, proiectul nu va fi altceva decât un succes de moment, în mijlocul politicilor neoliberale, al măsurilor de austeritate dublate care împiedică cercetarea şi o viaţă de calitate pentru cetăţenii noştri, în special pentru persoanele în vârstă. Întrebarea este: ce va face Comisia pentru a asigura că această iniţiativă este mai mult decât un simplu succes de moment?

  Iosif Matula (PPE). - (RO) O economie sustenabilă, inteligentă şi inclusivă, în vederea atingerii obiectivelor Strategiei 2020, se realizează prin încurajarea sectorului cercetării şi inovării. Iniţiativele în acest sens trebuie să vină de la toate nivelurile, inclusiv în cadrul cooperării transfrontaliere cu alte regiuni ale Uniunii.

Doresc să insist pe importanţa abordării de jos în sus în domeniul inovării. Soluţiile inovative ale instituţiilor de învăţământ sau întreprinderilor se materializează greu datorită lipsei de informare sau constrângerilor financiare. Autorităţile regionale pot să îi pună în valoare pe aceşti „sleeping innovators”, cum au mai fost denumiţi, şi să îi susţină prin programe de asistenţă şi parteneriat, cu ajutorul politicii de coeziune. Parteneriatele pot urmări atât îmbunătăţirea performanţei inovării, întărirea relaţiilor dintre iniţiator şi beneficiar, precum şi promovarea unei bune practici în acest domeniu.

În cadrul vizitei Comisiei REGI în România de săptămâna trecută, ne-au fost prezentate proiecte de cercetare şi inovare ale instituţiilor de învăţământ din Regiunea Vest, pe care o reprezint. Reuşita acestor iniţiative îşi află răspunsul tocmai în stabilirea unor parteneriate viabile

  Benoît Cerexhe, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Dle preşedinte, aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru interesul său cu privire la această problemă a inovării. Sprijinul dvs. este absolut esenţial pentru a pune în aplicare acest plan pentru inovarea urgentă şi neîntârziată, pentru a răspunde mai bine provocărilor interne şi pentru a îmbunătăţi competitivitatea noastră externă.

Consider că Preşedinţia a lucrat sub o presiunea strictă a timpului, deoarece propunerea Comisiei a fost prezentată la 6 octombrie 2010, iar acum pregătim concluziile noastre pentru reuniunea Consiliului din 26 noiembrie. Toată lumea este conştientă că cercetarea şi inovarea sunt decisive, în special dacă o să ieşim din criză.

În ceea ce priveşte alegerea parteneriatelor, am accentuat importanţa primei teme în calitate de proiect-pilot care vizează să stabilească fezabilitatea modelului şi consider că acest prim proiect-pilot este cu adevărat capabil să genereze susţinere publică în Europa, după cum s-a afirmat mai devreme.

În ceea ce priveşte alte domenii posibile, Comisia a menţionat o duzină sau aproape o duzină de astfel de domenii, iar abordarea în cadrul Consiliului este una care accentuează nevoia pentru o abordare inclusivă, ascendentă cu asigurări foarte clare şi foarte precise din partea Consiliului că nu vor fi create duplicări, niveluri de dificultate sau programe adiţionale. Bineînţeles că nu. Acest lucru ar fi împotriva obiectivului nostru de simplificare.

În ceea ce priveşte problema bugetului, ştim că bugetele pentru cercetare sunt sub presiune; în opinia mea, priorităţile noastre comune ar trebui să fie decalajul nord-sud, care a fost evidenţiat mai devreme, precum şi superioritatea. Aceste lucruri ar trebui să fie reflectate în sinergiile dintre instrumentele europene, în special între programul-cadru şi fondurile structurale.

În încheiere, noi cei din Consiliu suntem, desigur, foarte conştienţi de faptul că întreprinderile mici şi mijlocii au nevoie de un sprijin mai mare. Acestea nu au avut acces suficient la programul-cadru anterior şi, prin urmare, facem tot ce putem pentru a simplifica lucrurile şi pentru a oferi acces mai uşor la finanţare şi la condiţiile-cadru pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

  Preşedinte. – Am primit şapte propuneri de rezoluţie⁽¹⁾depuse în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 11 noiembrie 2010.

(1) A se vedea procesul-verbal

19. Consolidarea OSCE - rolul Uniunii Europene (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct de pe ordinea de zi este declaraţia Consiliului cu privire la consolidarea OSCE şi cu privire la rolul Uniunii Europene.

  Olivier Chastel, în numele VP/ÎR. – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, am onoarea de a vorbi în faţa dvs. în numele Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, baroneasa Ashton.

După cum ştiţi, peste trei săptămâni, şefii de stat şi de guvern ale celor 56 de state participante la Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) se vor reuni la un summit la Astana. Această dată – 35 de ani de la Actul final de la Helsinki, 20 de ani de la Carta de la Paris şi 11 ani de la summitul de la Istanbul – şi locaţia aleasă din Kazahstan atestă importanţa evenimentului.

OSCE caută un stimulent nou. Unii au pus la îndoială relevanţa organizaţiei. Disputele dintre statele participante, incapacitatea acesteia de a depăşi ultimele vestigii ale perioadei de după Războiul Rece şi conflictele îngheţate au paralizat-o treptat, subminându-i credibilitatea. Apelul făcut în iunie 2008 de preşedintele Medvedev, prin care se solicita revizuirea arhitecturii securităţii europene şi stabilirea acesteia într-un tratat, nu numai că a primit un răspuns pozitiv, ci a revitalizat, de asemenea, dialogul în cadrul OSCE şi a iniţiat Procesul de la Corfu. Dezbaterile care sunt înrădăcinate în OSCE, fără a exclude alte forumuri relevante privind securitatea, au ajutat la recâştigarea încrederii. Uniunea Europeană şi statele membre au jucat un rol principal în acest sens, iar acel rol a fost, de asemenea, evidenţiat şi sprijinit de propunerea de rezoluţie a dlui Rouček. Conferinţa de revizuire, a cărei ultimă etapă va avea loc la Astana, a reprezentat baza pe care să se structureze următorul summit.

Reprezentanţii noştri la Viena negociază în prezent documentul final pe care îl vor prezenta diferiţilor şefi de stat şi de guvern. Acest document va fi alcătuit din trei părţi: în primul rând, reafirmarea principiilor, normelor şi angajamentelor OSCE; în al doilea rând, provocările comune cu care ne confruntăm şi priorităţile noastre; şi în final, un aspect esenţial pentru Uniunea Europeană: un plan de acţiune. Documentul final trebuie să fie suficient de clar pentru a fi înţeles de toţi cetăţenii noştri.

Obiectivul Uniunii Europene, căreia i se alătură alte state participante, este de a restabili OSCE drept o comunitate de securitate care cuprinde vasta regiune euro-atlantică şi regiunea Eurasia; o comunitate care este unită, fără linii separatoare, ai cărei cetăţeni trăiesc în libertate şi în pace, în care disputele sunt rezolvate paşnic şi în care principiile comune, standardele şi angajamentele care formează acquis-ul OSCE sunt respectate. Acesta este obiectivul pe care trebuie să-l stabilească summitul, mandatul pe care trebuie să-l emită – şi planul de acţiune este foaia de parcurs prin care acesta poate fi atins.

După cum evidenţiază această propunere de rezoluţie, pentru a proteja conceptul global şi cooperativ de securitate ce caracterizează OSCE şi care o face, de asemenea, unică, planul de acţiune trebuie să stabilească un echilibru între cele trei dimensiuni. UE va asigura că planul de acţiune reflectă priorităţile stabilite de miniştrii afacerilor externe la reuniunea din iunie 2010 în toate cele trei dimensiuni.

În ceea ce priveşte dimensiunea politico-militară, s-au făcut progrese încurajatoare în discuţiile privind Documentul de la Viena referitor la măsurile de consolidare a securităţii şi a încrederii. Unele progrese pot fi atribuite summitului. În ceea ce priveşte Tratatul privind Forţele Armate convenţionale din Europa, este esenţial pentru viabilitatea sa ca acesta să fie reintrodus. Negocierile sunt în curs de desfăşurare şi depinde de şefii de stat şi de guvern să ofere stimulentele necesare pentru ca acestea să continue.

Capacităţile OSCE în toate cele trei dimensiuni trebuie să fie consolidate, astfel încât să permită acesteia să îşi îndeplinească mai bine rolul de avertizare timpurie, de prevenire a conflictelor, de rezolvare a crizei şi rolul de reconstrucţie.

Propunerile concrete prezentate de către Uniune şi de partenerii săi sunt propuse pentru discuţie. Crearea unei comunităţi de securitate înseamnă rezolvarea unui aspect problematic al conflictelor din Transnistria, Nagorno-Karabakh şi Georgia, care încă ameninţă să izbucnească, după cum au demonstrat evenimentele din 2008. Lipsa unui progres subminează încrederea, iar summitul trebuie să ofere oportunitatea de a face un angajament politic comun pentru a rezolva aceste conflicte, pentru intensifica eforturile în această direcţie şi pentru a consolida acest angajament cu o foaie de parcurs.

De îndată ce acest aspect va fi fost rezolvat, OSCE trebuie să privească în viitor şi să îşi combine eforturile cu alte organizaţii internaţionale relevante pentru a se opune noilor ameninţări transnaţionale. Aceste ameninţări îmi sunt suficient de familiare ca să nu mai fie nevoie să le enumăr aici, iar Uniunea Europeană, de asemenea, speră ca această problemă a securităţii energetice să fie abordată în cadrul sferei de rezolvare a conflictelor.

În cadrul OSCE, un impuls nou trebuie să fie dat dimensiunii economice şi ambientale; trebuie să existe un angajament sporit pentru o guvernanţă bună şi transparenţă; şi răspunsul la provocarea de securitate cauzată de aprovizionarea cu energie în contextul schimbărilor climatice trebuie să fie mai clar.

Drepturile omului, libertăţile fundamentale, democraţia şi statul de drept reprezintă piatra de temelie a valorilor şi a principiilor pe care se va baza comunitatea de securitate. Reafirmarea validităţii acestora nu este suficientă. Este vital ca atât acestea, cât şi punerea lor în aplicare să fie consolidate. Şefii de stat şi de guvern vor prezenta posibilele modalităţi de a avansa în acest domeniu: o revizuire mai eficientă şi o punere în aplicare a angajamentelor, precum şi o monitorizare a recomandărilor de către instituţiile OSCE. Pentru Uniunea Europeană, dimensiunea umană are o importanţă deosebită: este baza „coexistenţei” pentru cetăţeni şi statele membre. Uniunea se concentrează din ce în ce mai mult pe libertatea presei şi pe importanţa alegerilor libere şi democratice în zona OSCE. Rolul Biroului pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului ar trebui să fie consolidat în acest sens, iar autonomia sa să fie păstrată. Resursele necesare pentru a consolida activitatea Înaltei Reprezentante de promovare a libertăţii mass-media trebuie să fie, de asemenea, garantate.

  Andrzej Grzyb, în numele Grupului PPE. – (PL) Dle preşedinte, avem informaţii de la Înalta Reprezentantă pentru afaceri externe şi politica de securitate, şi, pe de altă parte, avem, de asemenea, rezoluţia elaborată de dl Rouček, în care se precizează că Procesul de la Corfu a adus o energie nouă în Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, pe care dl Chastel, vorbind în numele Înaltei Reprezentante, a confirmat-o, de asemenea, în declaraţia sa.

Aş dori să spun că OSCE este, şi poate continua să fie, o instituţie foarte importantă în ceea ce priveşte rezolvarea conflictelor regionale, abordarea problemelor referitoare la minorităţile naţionale şi sprijinirea procesului de democratizare din statele membre. De asemenea, am dori să menţinem un echilibru în cadrul celor trei dimensiuni ale OSCE – dimensiunea politico-militară, dimensiunea economică şi ambientală şi dimensiunea umană. Înţelegerea tradiţională a securităţii referitor la ceea ce este denumit „forţe armate”, care se referă la asigurarea securităţii prin prezenţa forţelor militare sau a forţelor de stabilizare este la fel de importantă precum securitatea în domeniul economic, social, alimentar sau ecologic. OSCE ar trebui să se concentreze mai mult asupra acţiunilor în aceste domenii.

Aici, aş dori să accentuez rolul jucat în domeniul democratizării de Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului la care, într-adevăr, s-a făcut referire, de exemplu, la rolul acestuia de a supraveghea alegerile şi de a face recomandări în rapoarte. OSCE va juca un rol mai mare tocmai când o vom consolida, de exemplu, prin acordarea unui sprijin mai mare BIDDO.

De asemenea, aş dori să accentuez faptul că rolul pozitiv al OSCE nu se încheie cu activitatea sa în calitate de mediator, dar trebuie, de asemenea, văzut unde îşi direcţionează propriile activităţi. OSCE ne aduce, de asemenea, mai aproape de statele care deţin preşedinţia rotativă. Voi menţiona, de exemplu, preşedinţia actuală, care este deţinută de Kazahstan şi care a condus, printre altele, la o rezolvare a crizei din Kârgâzstan şi, de asemenea, la medierea între Turkmenistan şi Uzbekistan. Totuşi, ne dăm seama că există un deficit în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului în Kazahstan, lucru ce a fost raportat, printre altele, de către organizaţiile care monitorizează drepturile omului.

Summitul care trebuie să aibă loc la Astana în decembrie ar trebui să adopte un plan de acţiune care va duce la finalizarea unei carte pentru o comunitate de securitate în zona OSCE. Un astfel de plan este, de asemenea, în interesele statelor membre ale Uniunii Europene. Aş dori să îmi exprim sprijinul puternic, atât pentru poziţia care a fost prezentată, cât şi pentru rezoluţia prezentată de dl Rouček.

  Libor Rouček, în numele Grupului S&D. – (CS) Anul acesta marchează cea de-a 35-a aniversare a Actului final al conferinţei de la Helsinki. Procesul de la Helsinki a contribuit la schimbările istorice importante din Europa. Un continent, care odinioară a fost divizat de cel de Al Doilea Război Mondial şi de Războiul Rece, acum trăieşte în pace şi în cooperare. Cetăţenii din majoritatea ţărilor din spatele fostei Cortine de Fier se bucură pe deplin de drepturile omului, de cele civile şi democratice şi de libertăţi.

În ciuda acestui fapt, totuşi, nu toate obiectivele Procesului de la Helsinki au fost complet atinse. În numeroase regiuni, încă există conflicte între vecini şi grupurile etnice. Numeroase ţări au probleme cu introducerea drepturilor civile şi a democraţiei. În plus, toate statele participante la OSCE sunt expuse unor noi provocări şi ameninţări la adresa securităţii, cum ar fi terorismul, criminalitatea organizată, traficul de persoane, traficul de droguri şi de energie, securitatea mediului şi a internetului.

La treizeci şi cinci de ani după Helsinki şi unsprezece ani de la ultimul summit de la Istanbul, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa are nevoie de un nou impuls, de regenerare şi de reforme. Un cadru adecvat pentru a discuta aceste reforme este oferit de Procesul de la Corfu şi de apogeul acestuia la următorul summit din decembrie la Astana.

În rezoluţia sa, pe care o vom vota mâine, Parlamentul European a inclus o serie de propuneri şi sugestii pentru acest summit. Propunem, de exemplu, ca un plan specific să fie discutat şi adoptat la summitul privind prevenirea conflictelor, gestionarea crizei şi reconstrucţia de după conflicte, precum şi un plan de acţiune care ar evidenţia modalităţi de abordare în vederea creării unei Carte pentru sectorul de securitate în cadrul OSCE.

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, după cum s-a spus deja, este o parte unică şi integrantă a structurii de securitate euro-atlantice şi eurasiatice cu o bază extinsă de membri care uneşte ţările situate între Vancouver şi Vladivostok. Unicitatea acestei organizaţii constă în faptul că face legătura între dimensiunea politică, militară, economică, ambientală, şi a drepturilor omului din sfera cooperării. Uniunea Europeană şi politica sa comună externă şi de securitate, consolidată prin Tratatul de la Lisabona, ar trebui să extindă cooperarea dintre cele două organizaţii deoarece numai printr-o astfel de cooperare pot fi atinse obiectivele comune.

  Anneli Jäätteenmäki, în numele Grupului ALDE. – (FI) Dle preşedinte, Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa a fost semnificativă din punct de vedere istoric, iar Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa este, în prezent, o organizaţie necesară şi recunoscută pentru cooperare. În prezent, OSCE este deseori organizaţia care are permisiunea de a pătrunde în regiunile aflate în criză, acolo unde altor organizaţii nu li se permite acest lucru. Prin urmare, OSCE este foarte importantă, de exemplu în Asia Centrală, fie că este vorba de sprijinirea activităţii poliţiei, fie de prevenirea consumului de droguri, fie de o securitate a frontierelor îmbunătăţită.

În special, dimensiunea umanitară a OSCE este unică. În cadrul domeniului său de aplicare, organizaţia a dezvoltat modele pentru activitatea privind drepturile omului, acţiuni de combatere a traficului de persoane şi modele de consolidare a capacităţilor în statele fragile. UE, la rândul său, s-a concentrat din ce în ce mai mult pe operaţiunile poliţiei şi pe utilizarea carabinierilor paramilitari în acestea. UE are cu siguranţă o politică foarte solidă de ajutor pentru dezvoltare. OSCE a putut, de asemenea, să stabilească o legătură recunoscută între mediul înconjurător şi securitate în politica de dezvoltare.

UE trebuie să înveţe din acest lucru, dar, mai presus de toate, propriile operaţiuni ale UE ar putea învăţa din cele ale OSCE. În general, OSCE este mult mai avansată deoarece are mai multă experienţă, mai multe abilităţi şi experţi competenţi. Aceasta este atât de puternică pe cât îşi doresc statele membre să fie. Cooperarea între OSCE şi UE, respectul reciproc şi recunoaşterea reciprocă sunt foarte importante.

PREZIDEAZĂ: LIBOR ROUČEK
Vicepreşedinte

  Reinhard Bütikofer, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle preşedinte, dl Chastel a afirmat odată că Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) este în căutarea unui nou dinamism. Acest Parlament doreşte să o ajute să găsească acest dinamism. Această propunere de rezoluţie care a fost întocmită sub îndrumarea dlui vicepreşedinte adoptă – şi, într-adevăr, a fost adoptată de o majoritate largă în Parlament – o poziţie foarte progresistă faţă de rolul OSCE.

OSCE a primit un nou impuls din diverse părţi. De exemplu, propunerile înaintate de vicepreşedintele Statelor Unite au contribuit într-o manieră foarte pozitivă. Totuşi, avem nevoie acum de o definiţie clară a obiectivelor Procesului de la Corfu. Este important pentru viitorul summit. Toate cele trei dimensiuni ale OSCE ar trebui amplificate, în special Biroul pentru instituţii democratice şi drepturile omului.

Totuşi, dorim, de asemenea, să adoptăm măsuri noi. Iată utilitatea acestei propuneri de rezoluţie. De exemplu, se pune întrebarea dacă ar fi posibil ca Uniunea Europeană să preia în viitor misiuni mandatate de OSCE în cadrul politicii comune de securitate şi apărare. De exemplu, în cazul Kârgâzstanului, ar fi fost mult mai benefic dacă am fi avut acest tip de opţiune şi am fi putut face şi acolo ceva similar împreună cu partenerii noştri ruşi, de exemplu.

De asemenea, s-a propus, de exemplu, – iar dl Rouček a menţionat deja acest lucru – să se stabilească pentru Procesul de la Corfu un obiectiv de întocmire a unei carte pentru comunitatea de securitate din zona OSCE. Acesta este răspunsul corect la acţiunile Rusiei, care consideră că este necesară reluarea discuţiilor pe tema securităţii comune în spaţiul euroatlantic.

Sunt sigur că OSCE va rămâne esenţială pentru arhitectura securităţii euroatlantice comune şi sper că vom juca un rol în reuşita acesteia.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dle preşedinte, OSCE joacă un rol din ce în ce mai important în promovarea păcii şi stabilităţii pe continentul european. Faptul că America, Canada, Rusia şi ţările din Asia Centrală sunt, de asemenea, membri deplini conferă organizaţiei o mare credibilitate şi anvergură – „de la Vancouver până la Vladivostok”, după cum se laudă chiar OSCE.

OSCE ia rapid locul Consiliului Europei ca principalul şi cel mai important forum de dezbatere cu privire la democraţie – cu subsidiara sa BIDDO care sprijină monitorizarea alegerilor – drepturile omului şi statul de drept în Europa. Misiunile pe teren ale OSCE în ţări precum Georgia şi Moldova contribuie semnificativ stabilizarea societăţilor traumatizate de recentele dispute şi de conflictele îngheţate.

Faptul că în prezent preşedinţia OSCE este deţinută de Kazahstan a contribuit la îmbunătăţirea imaginii organizaţiei şi la reconcentrarea atenţiei asupra Asiei Centrale şi în special asupra problemei securităţii şi luptei împotriva terorismului internaţional.

Fără îndoială, există multe posibilităţi de dezvoltare a relaţiei UE cu OSCE. Totuşi, sper că, prin modelarea acestui parteneriat, Înalta Reprezentantă va acorda atenţia cuvenită evitării dublării efortului şi astfel a irosirii banilor contribuabililor în vremuri de austeritate. Ar trebui, de asemenea, să coordoneze OSCE, UE şi în special PCSA şi NATO în cadrul parteneriatului pentru pace.

În final, aş sugera ca cele două organizaţii – Consiliul Europei şi OSCE – să ia în considerare fuzionarea. Am putea astfel să economisim mulţi bani.

  Helmut Scholz, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle preşedinte, grupul meu salută faptul că, după mai mulţi ani, Parlamentul European se implică acum substanţial în problema OSCE şi, procedând astfel, oferă în mod semnificativ un răspuns pozitiv la problema relaţiei UE cu OSCE, la obiectivele, valorile şi mecanismele convenite la Helsinki, dar, înainte de toate, la sarcinile sale curente. Raportul dvs., dle vicepreşedinte, clarifică faptul că Uniunea Europeană şi OSCE nu concurează în secret, ci sunt parteneri care pot şi trebuie să-şi mobilizeze abilităţile şi experienţa individuală pentru a rezolva complexele probleme din Europa.

Există două aspecte referitoare la Astana pe care aş dori să le subliniez. În Europa avem nevoie de un dialog paneuropean privind viitorul continentului nostru din punctul de vedere al politicii de securitate, acest continent fiind mai mare decât UE şi caracterizat de dezechilibre majore privind politica de securitate. Procesul de la Corfu aduce în atenţie viitorul dezbaterii structurate şi ar trebui organizat de statele membre în aşa fel încât, în final, să se obţină rezultate concrete în domeniul dezarmării şi al restructurării apărării. La fel cum UE şi OSCE au nevoie una de cealaltă în acest domeniu, şi problemele legate de protecţia climatică şi de furnizarea energiei necesită intensificarea cooperării structurate.

  Mariya Nedelcheva (PPE). – (FR) Dle preşedinte, dle Chastel, doamnelor şi domnilor, aş dori să subliniez în discursul meu rolul-cheie jucat de misiunile de supraveghere a scrutinelor electorale în consolidarea relaţiilor noastre cu Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi, de asemenea, mult mai general, în consolidarea acţiunii noastre externe.

Garantarea respectului pentru drepturile civile şi politice este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene. Prin extrapolare, asigurarea integrităţii procesului electoral se află în centrul credibilităţii acţiunii externe a Uniunii. De când atât OSCE, cât şi Uniunea Europeană lansează misiuni de observare, ambele au interesul să coopereze în acest domeniu.

Prin urmare, mi se pare că înfiinţarea Serviciului european de acţiune externă (SEAE) necesită elaborarea unor proceduri care vor permite o cooperare strânsă între Biroul pentru instituţii democratice şi drepturile omului al OSCE şi Departamentul pentru misiuni de observare a alegerilor al SEAE, evitându-se astfel riscul dublării şi consolidării acţiunii externe a UE în spaţiul OSCE.

Această cooperare ar trebui să se deruleze înainte, în timpul şi după ajungerea la faţa locului a observatorilor, deoarece o misiune de înaltă calitate este bine pregătită, operează eficient pe teren şi este monitorizată corespunzător. Făcând această afirmaţie, aş dori să reiterez importanţa Parlamentului European în această chestiune: faptul că reprezentanţi aleşi direct, în mod democratic, din rândul cetăţenilor europeni au capacitatea de a observa alegerile din afara graniţelor UE pentru a se asigura de buna desfăşurare a acestora reprezintă pentru Uniune un câştig pe care trebuie să-l conservăm cu orice preţ.

În final, Carta privind securitatea europeană recunoaşte rolul important al dimensiunii economice şi ecologice. Stabilitatea şi securitatea depind deseori de acestea. Din acest motiv, este crucial să subliniem mai eficient competenţa OSCE şi a Parlamentului European în aceste domenii; utilizarea regulată şi dezvoltarea datelor economice şi ecologice reprezintă o garanţie suplimentară a succesului misiunii noastre comune.

Consolidarea misiunilor de observare a alegerilor printr-o mai amplă cooperare între UE şi OSCE şi prin trimiterea deputaţilor Parlamentului European în zonele respective va duce la o consolidare a politicii externe a Uniunii. Iată cum vom îndeplini în mod real obiectivele stabilite prin Tratatul de la Lisabona.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Dle preşedinte, doresc să vă felicit pentru iniţiativa dvs., căci noi toţi ştim că Uniunea Europeană este cea mai importantă şi mai influentă organizaţie din Europa. În acelaşi timp, OSCE şi Consiliul Europei dispun de o experienţă atât de vastă în multe domenii, încât, dacă ar fi să adăugăm, de exemplu, greutatea Uniunii Europene la experienţa OSCE în abordarea conflictelor interetnice, securitatea umanitară ar putea fi consolidată puternic în Uniunea Europeană.. În ce domeniu aduce OSCE valoare adăugată? După cum am menţionat, în conflictele interetnice, deoarece dispune de un Înalt Comisar pentru minorităţi naţionale care mediază între majoritate şi minoritate şi care s-a implicat în rezolvarea a numeroase conflicte interetnice, Uniunea Europeană neavând, după cum ştim, un sistem de protecţie a minorităţilor. Termenul „minoritate” a fost inclus abia recent în preambulul Tratatului de la Lisabona şi, întrucât colegii mei deputaţi au menţionat conflictele îngheţate, trebuie remarcat faptul că 90 % dintre acestea sunt conflicte interetnice. Cu alte cuvinte, Uniunea trebuie să construiască peste această experienţă. De exemplu, trebuie să construiască peste programele foarte numeroase ale OSCE pentru minoritatea romă. Aş dori să recomand aceste lucruri Comisiei şi să sugerez faptul că trebuie să se ţină seama de experienţa OSCE în acest domeniu atunci când Comisia întocmeşte amplul document-cadru privind strategia pentru romi.

În mod similar, trebuie să se ţină seama de Documentul OSCE de la Copenhaga, din 1992, care stabilea un regulament privind autonomia minorităţilor şi care se aplică şi astăzi. În sfârşit, câteva cuvinte despre libertatea mass-mediei. Ascultându-l pe oficialul OSCE, observ că atunci când libertatea mass-mediei este limitată, oficialul OSCE critică statele membre ale UE mult mai înverşunat decât reprezentanţii Comisiei. Acesta este unul dintre motivele pentru care sprijin instituţionalizarea relaţiilor dintre UE şi OSCE, întrucât astfel se vor consolida Uniunea Europeană, pacea în UE şi securitatea sa umanitară. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

  Heidi Hautala (Verts/ALE). – Dle preşedinte, sprijin cu toată puterea ceea ce dl Bütikofer a afirmat despre nevoia de a asigura un echilibru între cele trei dimensiuni, sau coşuri, ale OSCE. Aş dori să menţionez în special că trebuie să apărăm dimensiunea umană.

Sunt foarte mulţumită că raportul ţine seama de faptul că Preşedinţiei în exerciţiu, deţinută de Kazahstan, trebuie să i se ceară să respecte valorile fundamentale şi drepturile omului ale OSCE înainte de summitul de la Astana. Ştim că situaţia din această ţară este departe de a fi satisfăcătoare. Există multe încălcări grave ale drepturilor omului, condiţii de detenţie teribile etc.

Sunt, de asemenea, foarte încântată să văd că raportul include noţiunea implicării mai active a Parlamentului European în dimensiunea umană. Faptul că societatea civilă poate să participe pe deplin este, într-adevăr, o realizare notabilă, iar noi trebuie să sprijinim evenimentul paralel pe care societatea civilă îl va organiza înainte de summitul de la Astana. Acest summit nu trebuie să devină un simplu exerciţiu de PR pentru Kazahstan.

  Marek Henryk Migalski (ECR). – (PL) Aş dori să spun că noi, Uniunea Europeană, ar trebui să consolidăm cooperarea cu OSCE, în special acolo unde este vorba despre interesele noastre, cum ar fi în Transnistria sau în Georgia în conformitate cu planul Sarkozy în şase puncte. Această cooperare ar trebui consolidată, după cum a afirmat dna Hautala, şi în ceea ce priveşte drepturile omului.

Totuşi, ar trebui, de asemenea, să ne aducem aminte că Uniunea Europeană este o entitate separată, iar cooperarea cu OSCE nu ar trebui să ne transforme în obiectul deciziilor luate de OSCE, ai cărei membri, după cum ştiţi, nu se limitează la ţările europene. Acceptarea unei cooperări integrale cu OSCE ar putea fi contraproductivă pentru Uniunea Europeană. Cooperarea ar trebui să fie strânsă, însă ar trebui totuşi păstrată natura separată a acestor două entităţi.

  Csaba Sógor (PPE). – (HU) Încă de la fondarea sa, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a considerat că avertizarea cu privire la potenţiale conflicte şi prevenirea acestora reprezintă principala sa sarcină. Înaltul Comisar pentru minorităţi naţionale şi biroul Înaltului Comisar îndeplinesc sarcini speciale în sistemul instituţional al organizaţiei, urmărind să prevină dezvoltarea unor relaţii tensionate între majoritate şi minoritate. Acesta este motivul pentru care britanicii apelează la diplomaţia preventivă. Deşi pe teritoriul Uniunii Europene soluţionarea disputelor este garantată în primul rând de instituţiile UE, în anumite cazuri un rol important revine OSCE. Un exemplu în acest sens îl constituie legea privind limba slovacă, atunci când Înaltul Comisar pentru minorităţi naţionale a încercat să medieze între părţi. Din nefericire, în ceea ce priveşte rezultatul, nu se poate spune că această mediere a fost una reuşită. Legea rămâne o sursă de tensiune, deoarece este discriminatorie şi contrară spiritului a numeroase acorduri internaţionale. Comisia europeană pentru democraţie prin drept, cunoscută mai bine sub numele de Comisia de la Veneţia, a stabilit clar acest aspect. Poate că astăzi am fi mai aproape de o soluţie în această privinţă dacă instituţia extrem de importantă a OSCE ar fi avertizat din timp asupra conflictului şi am fi operat mai eficient pentru a detensiona situaţia.

  Joe Higgins (GUE/NGL). – Dle preşedinte, după cum se afirmă aici, misiunea OSCE constă în promovarea libertăţii politice, a libertăţii mass-mediei şi a drepturilor omului. În acest caz, dle Chastel, pot să vă întreb cum reconciliaţi aceasta cu faptul că oferiţi Kazahstanului preşedinţia din acest an a OSCE şi prestigiul unui summit major găzduit de capitala Astana în decembrie? Sunteţi conştient că în Kazahstan drepturile politice sunt reprimate cinic, libertatea mass-mediei este obstrucţionată, iar încălcarea drepturilor omului este o practică obişnuită?

Sindicaliştii şi activiştii sociali sunt azvârliţi frecvent în închisori în virtutea unor acuzaţii inventate. În urma vizitei unei delegaţii care s-a deplasat în Kazahstan în septembrie, am primit dovezi concludente privind tratamentul extrem de brutal aplicat deţinuţilor. Chiar acum două săptămâni, preşedintele Comisiei, dl Barroso, a întins covorul roşu pentru omul responsabil de aceste atrocităţi, preşedintele Nazarbayev, fără să-i adreseze acestuia nici cea mai mică urmă de reproş. De ce, dle Chastel? Să fie de vină afacerile cu fier şi oţel? Summitul OSCE din Kazahstan ar trebui anulat imediat dacă vorbiţi serios despre susţinerea bravilor luptători pentru drepturile omului, drepturile democratice, politice şi sociale şi drepturile lucrătorilor din Kazahstan.

  Olivier Chastel, în numele VPT/ÎR. – (FR) Dle preşedinte, ţin mai întâi să vă mulţumesc, dvs. şi tuturor vorbitorilor, pentru calitatea acestei dezbateri. Voi transmite, bineînţeles, dnei baronese Ashton sugestiile dvs., în special pe cele referitoare la raţionalizarea resurselor, utilizarea noului său serviciu, Serviciul european de acţiune externă, şi cooperare. În plus, noi voi repeta ce am spus deja la începutul dezbaterii. Mulţi au ridicat deja mai multe probleme comune.

S-a menţionat în special un aspect: situaţia drepturilor omului din Kazahstan. Este corect să subliniaţi acest aspect, lucru pe care mai mulţi dintre dvs. l-au făcut în această seară. Este o problemă foarte importantă pentru UE şi o aducem în discuţie la fiecare dintre şedinţele noastre cu liderii kazahi. Nevoia de a continua eforturile în domeniul drepturilor politice, al drepturilor sociale şi al democratizării a fost menţionată – contrar a ceea ce pare că afirmaţi – în timpul ultimei vizite aici a preşedintelui Nazarbayev.

Prin urmare, aş dori pur şi simplu să închei prin a spune că summitul de la Astana, care se va desfăşura sub auspiciile Kazahstanului, oferă înalţilor noştri oficiali o importantă ocazie de a elibera Europa de poverile trecutului, de a se angaja în construcţia unei comunităţi de securitate care să se întindă de la Vancouver la Vladivostok – după cum aţi declarat, dle Rouček – şi de a reflecta asupra noilor misiuni pe care trebuie să le efectuăm în mediul politic şi de securitate al secolului XXI.

Ne bucură faptul că Parlamentul poate să acorde sprijin priorităţilor Uniunii Europene şi reprezentanţilor acesteia. Avem nevoie de acest sprijin pentru a sublinia importanţa demnităţii omului, a organizării de alegeri libere şi corecte, a coordonării eforturilor împotriva ameninţărilor transnaţionale şi a obţinerii unei dezvoltări economice şi sociale armonioase în cadrul unui mediu durabil. Sper ca voinţa politică de a scrie un nou capitol în bogata istorie a OSCE să se poată materializa la Astana. Fiţi siguri că Uniunea Europeană îşi va asuma responsabilităţile ce-i revin la acest eveniment.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, marţi, 11 noiembrie 2010, la ora 12.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris. – (PL) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, astăzi, Europa trebuie să se confrunte cu o nouă dimensiune a problemelor, precum terorismul, ameninţările cibernetice şi traficul de fiinţe umane şi de droguri. Pentru a face faţă unor astfel de provocări, trebuie să dezvoltăm un sistem eficient de detectare a ameninţărilor şi de soluţionare a conflictelor. OSCE este locul potrivit pentru a conduce o dezbatere amplă pe tema securităţii europene. Este unul dintre cele mai mari forumuri pentru schimbul de idei privind securitatea internaţională care, în trecut, a dovedit că este capabil să acţioneze eficient. În acelaşi timp, din nefericire, recent, structurile OSCE nu au s-au ridicat la nivelul nevoilor lumii moderne, un exemplu în acest sens fiind conflictul nesoluţionat din Caucaz şi reacţia neadecvată la conflictul georgian din 2008. Este în interesul nostru comun ca aceste structuri să se modernizeze în aşa fel încât pe viitor să devină un instrument de reacţie rapidă la ameninţările apărute. Capacităţile OSCE în acest domeniu ar trebui să fie consolidate prin modificarea vechilor sale mecanisme de acţiune şi crearea unora noi. Acesta este singurul mod în care OSCE va putea opera eficient pentru asigurarea securităţii în Europa şi Eurasia. În interesul securităţii în Europa, trebuie să continuăm procesul iniţiat în 2008 la Corfu. Cu sprijinul nostru, OSCE poate deveni o forţă semnificativă şi eficientă de menţinere a ordinii publice în Europa şi Eurasia. Salut iniţiativa de consolidare a cooperării între UE şi OSCE.

  Cristian Dan Preda (PPE), în scris. – (RO) Discutarea raportului Rouček este binevenită în perspectiva summitului de la Astana din luna decembrie, de care sunt legate speranţele noastre pentru consolidarea OSCE. UE trebuie să adopte o poziţie clară faţă de o organizaţie ce poate juca un rol important pentru securitatea regională şi promovarea valorilor democraţiei şi drepturilor omului.

În acest context, două chestiuni mi se par esenţiale. În primul rând, e vorba despre întărirea dimensiunii umane a OSCE. Drepturile omului şi democraţia sunt fundamentale în contextul post-Lisabona, crearea Serviciului european de acţiune externă oferind posibilitatea de a construi un concept comprehensiv de securitate. În al doilea rând, vreau să subliniez faptul că Procesul de la Corfu trebuie să acorde o atenţie sporită soluţionării conflictelor îngheţate, domeniu în care OSCE poate aduce o reală valoare adăugată în comparaţie cu alte organizaţii regionale de acelaşi tip.

Vreau să atrag atenţia asupra paragrafului 8 al raportului Rouček asupra căruia a existat un larg consens în cadrul Comisiei AFET. Trebuie, într-adevăr, reiterată necesitatea soluţionării durabile a conflictului din Transnistria, respectând integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova. Pentru aceasta, avem nevoie de reluarea rapidă şi necondiţionată a negocierilor în formatul 5 + 2.

20. Modificarea Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de Agustín Díaz de Mera García Consuegra, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie (COM(2010)0358 – C7-0162/2010 – 2010/0192(COD)) (A70294/2010).

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra, raportor. – (ES) Dle comisar, aş dori să transmit felicitările mele excelentei dvs. echipe. Doamnelor şi domnilor, Regulamentul (CE) nr. 539/2001 enumeră toate ţările terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe ale Uniunii şi ţările ai căror resortisanţi sunt scutiţi de această obligaţie.

Propunerea de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 pe care o dezbatem astăzi are trei obiective: transferul Taiwanului pe lista pozitivă, transferul altor ţări sau teritorii terţe – Trinidad şi Tobago, Saint Lucia, Saint Vincent şi Grenadine, Belize, Dominica, Grenada, Insulele Marshall, Micronezia şi Palau – pe lista pozitivă şi situaţia din Insulele Mariane de Nord.

Situaţia Insulelor Mariane de Nord nu ridică nicio problemă, deoarece locuitorii acestora sunt, după cum ştiţi, cetăţeni ai SUA.

În ceea ce priveşte cererea de a transfera ţările terţe pe care le-am enumerat, Comisia nu găseşte nicio justificare pentru eliminarea obligativităţii vizei şi nici noi nu găsim vreuna.

În ceea ce priveşte Taiwanul, această insulă din Asia a înregistrat o lăudabilă dezvoltare democratică, socială şi economică. Instituţiile democratice au fost înfiinţate în 1996, când au avut loc primele alegeri prezidenţiale directe. Preşedintele este conducătorul guvernului şi este ales de poporul taiwanez prin sufragiu universal pentru un mandat de patru ani. Puterea legislativă este reprezentată de Yuan-ul legislativ, constituit din 113 membri.

Din punct de vedere economic, venitul Taiwanului pe cap de locuitor este unul dintre cele mai mari din lume, respectiv de 30 100 de dolari, rata şomajului fiind de 5,2 % în iulie 2010, cu mult sub media europeană care era de 10,1 % în aceeaşi lună. În primul trimestru din 2010, creşterea economică a fost de 13,27 %, în timp ce, în prima jumătate a anului 2010, surplusul balanţei comerciale era de 12,1 miliarde de dolari. Cifrele publicate de Fondul Monetar Internaţional în 2009 plasau economia Taiwanului pe locul 25 în lume, cu un produs naţional brut de 379 de miliarde de dolari. Ar trebui menţionat faptul că, în 1950, Taiwan era mai sărac decât Ghana, Uganda şi Republica Democratică Congo. Până în 1960, se baza pe exporturile de mărfuri într-o mai mare măsură decât ţări precum Kenya, Africa de Sud şi Liban. Totuşi, în prezent, produsele fabricate în Taiwan constituie peste 97 % din exporturile sale.

Acest lucru a făcut ca rata de migraţie netă a Taiwanului să fie de doar 0,15 %. Prin urmare, este foarte puţin probabil să ne confruntăm în viitor cu imigranţi ilegali din Taiwan. Potrivit datelor furnizate de Comisie, în perioada 2006-2008, s-au descoperit în întreaga Uniune Europeană doar 45 de imigranţi ilegali veniţi din Taiwan.

În ceea ce priveşte securitatea documentelor de călătorie, aş dori să subliniez că paşapoartele electronice taiwaneze îndeplinesc toate standardele împotriva contrafacerii stabilite de Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile.

Situaţia resortisanţilor taiwanezi din afara ţării ar trebui examinată atent, deoarece, chiar dacă deţin paşapoarte emise de autorităţi, au nevoie de o autorizaţie prealabilă pentru a intra în Taiwan. Din acest motiv, este logic ca Uniunea Europeană să păstreze o atitudine similară faţă de aceştia, aşa cum propune raportul meu.

În prezent, Taiwan nu solicită vize pentru majoritatea statelor membre, cu excepţia Ciprului, României şi Bulgariei. Autorităţile taiwaneze s-au angajat totuşi să asigure exonerarea de obligativitatea vizei pentru resortisanţii acestor ţări la 11 noiembrie, cu alte cuvinte mâine. Acesta este un angajament oficial adus la cunoştinţa Preşedintelui Consiliului, Comisiei Europene, Parlamentului şi reprezentanţelor permanente ale ţărilor în cauză.

Din acest motiv, dle preşedinte, şi din alte motive pe care le voi menţiona în a doua mea luare de cuvânt, merităm să exonerăm de Taiwanul de obligativitatea vizei, aşa cum au făcut-o Marea Britanie şi Irlanda anul trecut.

  Andrey Kovatchev, raportor al Comisiei pentru afaceri externe. – Dle preşedinte, salut raportul dlui Díaz de Mera. După decenii de tensiuni, climatul politic dintre guvernul taiwanez şi Republica Populară Chineză este pozitiv. Există zboruri directe între cele două ţări, iar un acord-cadru de cooperare economică este deja în vigoare.

Relaţiile dintre Taiwan şi Uniunea Europeană înregistrează, de asemenea, o tendinţă pozitivă: volumul comercial şi schimburile academice şi comerciale prezintă un nivel ridicat. Educaţia, guvernanţa democratică şi venitul în Taiwan sunt la nivelul Japoniei şi al Coreei de Sud. Pe baza acestuia şi a altor tendinţe pozitive, Comisia pentru afaceri externe sprijină raportul dlui Díaz de Mera în favoarea eliminării obligativităţii vizei pentru Taiwan. După cum prezintă raportul, ne aşteptăm ca Taiwanul să elimine obligativitatea vizei pentru toate cele 27 de state membre înainte ca măsurile să intre în vigoare. Trebuie reamintit că regimul vizelor – şi niciun regim consular sau de drept privat – nu prejudiciază nicio poziţie privind statutul teritoriilor în temeiul dreptului public internaţional.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, propunerea de a transfera Taiwanul pe lista pozitivă a vizelor a fost adoptată de Comisie la 5 iulie, anul curent. Taiwanul este, după cum toţi ştim, o democraţie bine dezvoltată şi stabilă. Întruneşte toate condiţiile tehnice necesare.

Propunerea este rezultatul unei revizuiri periodice a listei vizelor şi are la bază sugestiile făcute de statele membre. Comisia evaluează o varietate de condiţii: migraţia neregulată, politica publică, securitatea publică, reciprocitatea, coerenţa regională şi relaţiile externe ale Uniunii Europene.

Trebuie să consolidăm coerenţa regională în Asia de Sud-Est. Alte ţări terţe dezvoltate similare, cum ar fi Hong Kong, Macao, Japonia, Coreea de Sud şi Singapore sunt exonerate de obligativitatea vizei. În plus, s-a pus în mişcare în mod incontestabil un proces privind relaţiile dintre Taiwan şi China continentală care este dovedit, de asemenea, de înfiinţarea zborurilor directe şi de încheierea unui acord-cadru de cooperare economică între acestea.

După cum au afirmat dl raportor şi dl Kovatchev, Marea Britanie, Irlanda, Noua Zeelandă şi Coreea de Sud au acordat deja cetăţenilor taiwanezi dreptul de a călători fără viză, iar Canada este în prezent în curs de a exonera Taiwanul de obligativitatea vizei.

Orice exonerare a obligativităţii vizei pentru cetăţenii Taiwanului ar trebui, bineînţeles, să fie reciprocă. Taiwanul a eliminat progresiv obligativitatea vizei pentru resortisanţii unei mari majorităţi a statelor membre ale UE şi s-a angajat să acorde un regim de viză integrală pentru toţi cetăţenii UE. Cetăţenii români, bulgari şi ciprioţi vor putea să se deplaseze liber către Taiwan fără viză începând din 11 noiembrie – adică de mâine –, astfel că vă puteţi rezerva biletele!

În plus, de la intrarea în vigoare a eliminării obligativităţii vizei pentru UE, Taiwanul va extinde la 90 de zile perioada permisă de şedere în Taiwan pentru toţi cetăţenii UE. Propunerea acoperă, de asemenea, ştergerea Insulelor Mariane de Nord de pe lista negativă, teritoriul acestora fiind parte a SUA.

Eliminarea şi liberalizarea vizelor este un excelent mod de a uni oamenii, de a-i apropia: studenţi, cercetători, oameni obişnuiţi, comunitatea de afaceri, cercetători şi alţii. Decizia pe care o vom lua este foarte importantă. Din punct de vedere procedural, este vorba despre codecizie – după cum ştiţi –, dar sunt bucuroasă să vă informez că membrii Consiliului şi-au exprimat deja sprijinul larg în acest sens. După câte înţeleg şi datorită muncii depuse de dl raportor Díaz de Mera şi de dnii raportori alternativi, există un sprijin foarte puternic în acest Parlament, astfel că sper într-un vot pozitiv mâine.

Există un singur amendament la propunerea Comisiei, înaintat atât de Consiliu, cât şi de Parlamentul European, care vizează excluderea a 60 000 de aşa-numiţi resortisanţi din teritoriile taiwaneze de peste mări. Dl raportor şi statele membre din Consiliu au considerat că aceşti oameni au nevoie de o autorizaţie prealabilă din partea Taiwanului pentru a intra în propria lor ţară. Prin urmare, ar fi un demers logic şi rezonabil ca UE să excludă această categorie de la eliminarea obligativităţii vizei. Comisia acceptă acest amendament.

Aş dori să le mulţumesc dlui raportor şi dlor raportori alternativi pentru sprijinul şi cooperarea excelentă în acest dosar. Sunt sigură că eliminarea integrală reciprocă a obligativităţii vizei va impulsiona relaţiile foarte bune dintre UE şi Taiwan în diverse sectoare, cum ar fi turismul şi comerţul, din care vor avea de câştigat toate părţile.

  Georgios Papanikolaou, în numele Grupului PPE. – (EL) Dle preşedinte, în primul rând, trebuie, la rândul meu, să-i felicit pe dl raportor şi pe colegii mei deputaţi care au lucrat la acest raport. Au făcut, într-adevăr, o treabă excelentă.

Eliminarea obligativităţii vizei pentru resortisanţii taiwanezi este, desigur, un pas în direcţia corectă. În primul rând, faptul că am depăşit obstacolul legal, referitor la faptul că nu toate statele membre recunosc Taiwanul, este un rezultat pozitiv. În al doilea rând, în baza – un aspect al – recunoaşterii reciproce, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene nu vor mai fi obligaţi în viitor să deţină viză pentru a intra în Taiwan, cu alte cuvinte, este cam ceea ce facem pentru cele 27 de state membre şi, în al treilea rând, s-a evitat orice impact negativ asupra relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi China.

Aici, aş dori, dacă-mi permiteţi, să comentez mai pe larg: am fost recent martorii unei acţiunii teroriste, când s-au trimis bombe prin poştă din Grecia către ambasadele din diverse oraşe din Uniunea Europeană şi din Yemen către diferite state membre. Desigur, am simţit toţi că siguranţa ne este ameninţată oriunde şi oricând.

Astfel că, atunci când cetăţenii din Europa află că Uniunea Europeană facilitează cetăţenilor din ţări terţe, precum Taiwan şi alte ţări pe care le-am aprobat recent, intrarea în Uniunea Europeană, se întreabă în mod logic dacă acest lucru le pune şi mai mult siguranţa în pericol.

Prin urmare, răspunsul nostru la această întrebare trebuie să fie, atunci când luăm decizii similare, acela că am evaluat deja toţi aceşti parametri. Ştim foarte bine că deţinem mecanismele pentru a soluţiona orice problemă şi de a ne proteja cetăţenii. Tocmai de aceea am luat această decizie. Deţinem sisteme de schimb de informaţii şi facilităţile necesare pentru a soluţiona orice problemă.

Aş dori să închei aşadar prin a afirma că suntem fericiţi că am luat această decizie şi că, în niciun caz, nu am compromis siguranţa cetăţenilor europeni.

  Tanja Fajon, în numele Grupului S&D. – (SL) Aş dori, înainte de toate, să îi mulţumesc dlui raportor pentru excelenta muncă depusă. Taiwan poate fi considerată o poveste de succes. Tocmai m-am întors dintr-o vizită în această insulă care a încheiat deja mai multe acorduri de cooperare cu Uniunea Europeană. UE-27 este cel mai mare investitor în economia prosperă a Taiwanului – se prognozează că, anul acesta, creşterea economică va atinge aproape nouă procente şi că rata şomajului se va situa sub şase procente.

Eliminarea obligativităţii vizei pentru Taiwan va consolida relaţiile economice şi politice cu Uniunea, va spori investiţiile şi va permite mobilitatea tinerilor şi în special a studenţilor. După cum am auzit, China rămâne cea mai mare ameninţare la adresa Taiwanului, dar, în ultimii ani, relaţiile sale cu China s-au îmbunătăţit, în special în domeniul economic. Pe plan internaţional, Taiwanul nu este în general recunoscută ca ţară. Nu a fost recunoscută nici chiar de UE, deşi cetăţenii a 24 de state membre ale UE pot să călătorească în prezent către această insulă fără viză şi, în viitorul apropiat, Taiwanul va elimina vizele şi pentru Bulgaria, România şi Cipru.

Guvernul taiwanez a adoptat o serie de măsuri importante privind securitatea paşapoartelor, lucru pe care l-am constatat la faţa locului atunci când am vizitat biroul care emite documentele. Autorităţile nu au probleme cu imigraţia ilegală sau comerţul ilegal de fiinţe umane sau mărfuri. Nu există crimă organizată în oraşe, iar oamenii sunt în general mulţumiţi de vieţile lor.

În ultimul an, Uniunea Europeană a eliminat vizele pentru cinci ţări din Balcanii de Vest. Luni, săptămâna aceasta, miniştrii au adoptat o importantă decizie pentru Albania şi Bosnia şi Herţegovina. Acesta este un mesaj foarte important în special pentru ţările care bat la uşa UE, şi anume că îi aşteaptă un viitor european sigur. Libertatea de a călători este un drept fundamental al omului şi sunt ferm convinsă că acesta este modul în care trebuie să acţionăm, Taiwanul nereprezentând nicio ameninţare la adresa UE. Prin urmare, vă invit, doamnelor şi domnilor, ca mâine să susţineţi puternic eliminarea obligativităţii vizei şi să permiteţi poporului taiwanez să călătorească liber.

  Cecilia Wikström, în numele Grupului ALDE. – (SV) Dle preşedinte, avem astăzi o listă a ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină vize atunci când traversează graniţele noastre externe. Există o altă listă care conţine acei resortisanţi exoneraţi de această obligativitate. Aceste liste trebuie, desigur, să fie revizuite în mod regulat şi modificate în funcţie de situaţia ţărilor respective. La începutul acestei toamne, am eliminat obligativitatea vizei pentru resortisanţii Albaniei şi ai Bosniei şi Herţegovinei. Vom vota în curând eliminarea obligativităţii vizei şi pentru Taiwan – o ţară care a suferit un complex proces de democratizare. Reformele instituţionale, o societate civilă dinamică şi creşterea gradului de respectare a libertăţilor civile şi a drepturilor omului au avut ca rezultat creşterea stabilităţii, inclusiv a stabilităţii politice în Taiwan. Mai mult, nu impunem, desigur, obligativitatea vizei altor ţări din regiune, astfel că şi acesta reprezintă un element în stabilirea unei consecvenţe regionale sporite. Taiwan nu reprezintă nicio ameninţare la adresa UE, iar eliminarea obligativităţii vizelor va fi în beneficiul relaţiilor comerciale cu UE şi va promova, de asemenea, o cooperare mai strânsă în ceea ce priveşte cultura şi cercetarea – domenii importante pentru noi toţi.

Timp de mulţi ani, politicienii din Taiwan au avut probleme în a călători către Europa, chiar şi în calitate neoficială, deoarece în ţările europene oamenilor le era teamă ca nu cumva să nimerească de partea greşită a Chinei sau să se ajungă la un conflict politic. Lucrurile stau diferit acum şi sper ca acordul pe care urmează să-l încheiem să faciliteze şi să îmbunătăţească relaţiile politice dintre politicienii din UE şi cei din Taiwan şi să conducă, de asemenea, la o implicare mai profundă a Taiwanului în comunitatea internaţională, la diferite niveluri. Totuşi, vom câştiga probabil şi din punct de vedere ideologic.

Europa reprezintă deschidere, spirit ospitalier şi a incluziune. Încrederea reciprocă implică păstrarea uşilor deschise între ţările noastre, iar acest lucru va fi benefic şi va duce la cooperare şi, înainte de toate, la o relaţie mai plăcută între ţările noastre. Este un lucru pe care îl salut din toată inima înaintea acestui vot important care va avea loc foarte curând aici, în Parlamentul European.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dle preşedinte, dna comisar Malmström a fost, desigur, ea însăşi o bună prietenă a Taiwanului în perioada în care a fost deputat în Parlamentul European. Acum sunt preşedintele Grupului de prietenie cu Taiwan din acest Parlament. Desigur, sunt încântat să salut în numele grupului meu faptul că cetăţenii taiwanezi for putea în curând să intre în zona Schengen fără să aibă nevoie de viză – ceea ce, în jargonul UE, poartă denumirea de liberalizarea vizelor pentru Taiwan.

Ţara mea, Regatul Unit, şi Irlanda – ambele sunt, desigur, în afara zonei Schengen – au eliminat vizele pentru cetăţenii taiwanezi cu un an şi jumătate în urmă. Pot afirma fără nicio rezervă că, de atunci, experienţa Marii Britanii, în special în ceea ce priveşte creşterea turismului şi a călătoriilor bona fide de afaceri, demonstrează din plin faptul că aceasta a fost o decizie bună.

Taiwan este o democraţie prosperă, bogată şi modernă care împărtăşeşte valorile noastre de sprijinire a drepturilor omului, a păcii, a securităţii şi a prosperităţii în regiune. Nu putem avea decât de câştigat din facilitarea unor legături de afaceri mai strânse cu Taiwanul, a cărui economie creşte din nou şi se dezvoltă din ce în ce mai puternic şi care devine o trambulină pentru investiţiile europene în China. Desigur, Europa recuperează rapid teren în faţa Americii, ca destinaţie aleasă de studenţii şi absolvenţii universitari taiwanezi care doresc să facă cercetare. Din nou, beneficiile acestor schimburi sunt substanţiale în toate sensurile posibile. Acesta este un semn important al sprijinului şi solidarităţii cu Taiwanul care, sub conducerea inspirată a preşedintelui Ma, a căutat soluţii pragmatice la izolarea internaţională impusă ţării de Republica Populară Chineză.

  Mario Borghezio, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori, în primul rând, să îi transmit cele mai sincere mulţumiri dlui raportor ale cărui abilităţi şi rigoare au fost exploatate eficient pentru a garanta statelor membre că acordarea dreptului de liberă trecere resortisanţilor taiwanezi şi abolirea vizelor nu va genera probleme pentru Uniunea Europeană.

Nu sunt atât de convins de ultima acţiune privind Bosnia şi Herţegovina şi Albania. Se vorbeşte acum chiar de abolirea vizelor pentru Turcia. În această situaţie, nu sunt convins că Parlamentul şi Comisia şi-au făcut bine treaba, şi anume: asigurarea siguranţei cetăţenilor europeni. Prin urmare, aplaud cu atât mai mult raportul şi votul din Parlamentul European, care va fi cu siguranţă unul pozitiv.

Istoria nu este temporară. Persoanele de o anumită vârstă îşi aduc aminte ce a reprezentat timp de decenii ceea ce s-a numit odată China naţionalistă: a fost o emblemă a libertăţii. Occidentul nu trebuie să uite cine a apărat principiile libertăţii atunci când ei erau ameninţaţi în altă parte. Şi acum cred că trebuie făcută o distincţie elementară în ceea ce priveşte drepturile omului.

Prin urmare, chinezii din Taiwan sunt, de asemenea, bineveniţi în regiunea mea, Padania. Prezenţa unor persoane atât de importante şi de pricepute în regiune oferă deja o amplă imagine a capacităţii poporului taiwanez de a se integra în societatea noastră. Spre deosebire de alte ţări, Taiwanul are, de asemenea, meritul de a nu exporta către Europa mesaje politico-sociale împotriva principiilor libertăţii, protecţiei drepturilor omului şi respectării minorităţilor etnice şi religioase, împreună cu mărfurile sale. Cetăţenii Taiwanului sunt aşadar bineveniţi în Uniunea Europeană şi în Padania.

  Béla Kovács (NI). – (HU) Vă mulţumesc pentru că mi-aţi acordat cuvântul, dle preşedinte. Doamnelor şi domnilor, se poate afirma că sistemul vizelor este un mijloc eficient de prevenire cu succes a pătrunderii sau a şederii ilegale în statele membre ale Uniunii Europene. Atunci când decidem cărei ţări terţe să i se impună obligativitatea vizei pentru cetăţenii săi, situaţia fiecărei ţări trebuie analizată individual, ţinând cont de imigraţia ilegală, de ordinea publică şi de problemele de securitate, precum şi de relaţiile externe ale UE, consistenţa regională şi, fireşte, principiul reciprocităţii.

Mecanismul de evaluare trebuie să funcţioneze în aşa fel încât să asigure reinstaurarea imediată a obligativităţii vizelor pentru toate ţările care se abat de la criteriile menţionate anterior sau care introduc obligativitatea vizelor pentru resortisanţii unuia sau ai mai multor state membre. Din nefericire, practica a arătat că statele membre însele au fost întotdeauna cele care au trebuit să se ocupe de consecinţele legate de imigraţie şi securitate în urma eliminării restricţiei privind obligativitatea deţinerii unei vize. Consider că aceasta este o chestiune de politică de securitate şi nu un soi de cadou pe care să-l înmânăm pur şi simplu ţărilor solicitante. Tocmai din acest motiv cred că ar trebui să solicităm garanţii de securitate de la toate ţările înainte de a le permite cetăţenilor lor să intre pe teritoriul Uniunii Europene fără viză.

  Kinga Göncz (S&D). – (HU) Aş dori, la rândul meu, să salut faptul că problema eliminării obligativităţii vizelor pentru Taiwan a fost inclusă pe ordinea de zi a Parlamentului. Cred că ne plătim datoriile. Pentru parteneri la fel de importanţi ai Uniunii Europene s-a eliminat deja obligativitatea vizelor, aceştia putând călători acum fără vize. Taiwan este al patrulea mare partener comercial asiatic al Uniunii Europene, iar comerţul în sensul opus este aproape la fel de important pentru Taiwan şi pentru Uniunea Europeană. Ne aşteptăm ca eliminarea restricţiilor în materie de viză să consolideze în continuare aceste relaţii care sunt deja foarte intense. Ştim că există relaţii strânse nu numai în domeniul economic şi comercial, ci şi în domeniul cercetării, al dezvoltării tehnologice, al educaţiei şi al culturii, şi ne putem aştepta ca eliminarea vizelor să consolideze şi aceste domenii.

Condiţia pe care am pus-o, şi anume ca toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene să se bucure de eliminarea vizei, va deveni o realitate anul acesta, când obligativitatea vizelor va fi eliminată pentru Cipru, Bulgaria şi România, şi cred că acest lucru este foarte important. De asemenea, aş dori să subliniez faptul că schimbările care s-au produs în Taiwan în ultimii 50-60 de ani sunt foarte importante. Taiwan a clădit un sistem instituţional democratic şi s-a transformat dintr-o ţară săracă într-o ţară cu o economie puternică, astfel că, după cum au menţionat mulţi, nu trebuie să existe nicio teamă că exonerarea de obligativitatea vizelor ar genera vreo presiune migraţionistă. Dimpotrivă, ar trebui să avem aşteptări pozitive în acest sens.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Dle preşedinte, susţin în totalitate afirmaţiile raportorilor noştri, dl Díaz de Mera şi dl Kovatchev. Taiwan este o ţară dezvoltată cu standarde tehnice şi administrative ridicate. Cu siguranţă îndeplineşte cele mai înalte standarde de siguranţă şi de securitate pentru procedurile de control şi cele vamale. Prin urmare, aş dori să-mi îndemn colegii să meargă înainte cu propunerea de a acorda Taiwanului statutul de ţară exonerată de obligativitatea vizelor, care i se cuvenea mai de mult.

De asemenea, Taiwanul este membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului ca teritoriu vamal unic. Nu ar trebui să ne oprim aici. Ar trebui să încurajăm primirea Taiwanului şi în alte organizaţii internaţionale, cum ar fi Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile sau Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice. Taiwan este o ţară care merită această recunoaştere, deoarece este un partener important al Uniunii Europene în regiunea Asiei de Est. Legăturile sunt făcute să se dezvolte în avantajul ambelor părţi.

Trebuie să privim înainte, spre intensificarea legăturilor cu Taiwan în viitor. Una dintre posibilităţile de care ar trebui să ţinem seama este negocierea unui regim comercial mai vast cu Taiwanul, în special acum că a semnat importantul Acord-cadru de cooperare economică. Dacă ne angajăm în această direcţie, eliminarea vizelor este un element esenţial în aprofundarea relaţiilor dintre UE şi Taiwan.

  Ioan Enciu (S&D). - (RO) În primul rând, vreau să îl felicit pe colegul nostru Díaz de Mera pentru raportul întocmit. Sunt sigur că mâine acesta va fi votat probabil cu unanimitate de voturi.

Aş dori însă să mă refer la modul în care Comisia înţelege să susţină principiul reciprocităţii în relaţiile Uniunii Europene cu ţările terţe. Taiwanul va beneficia de scutirea de viză pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi va ridica obligativitatea deţinerii de viză şi pentru România, Bulgaria şi Cipru. Acesta este un lucru bun. În schimb, Statele Unite, care beneficiază de scutire totală de viză pe teritoriul Uniunii Europene, refuză acordarea reciprocităţii pentru România, Bulgaria, Polonia şi Cipru şi, mai mult, au mai introdus şi o taxă de intrare pentru toţi cetăţenii Uniunii – în fapt, o viză mascată.

În baza principiului reciprocităţii şi al solidarităţii între statele membre, Comisia trebuie să treacă de la postura pasivă de constatare a unei stări de fapt la un rol activ în acest proces de stabilire a deplinei reciprocităţi a scutirii de vize pentru toate statele membre. Atât timp cât negocierea tratatelor privind vizele este de competenţa exclusivă a Uniunii, şi nu a statelor membre, Comisia trebuie să ia toate măsurile pentru rezolvarea acestor situaţii

  Marek Henryk Migalski (ECR). – (PL) Dle preşedinte, dnă comisar, este clar că există un consens în Parlament şi că, de fapt, raportul va fi adoptat probabil mâine. Poate că votul pentru nu va fi unanim, dar raportul va fi adoptat cu o majoritate covârşitoare de voturi şi cu sprijinul tuturor grupurilor politice. Nu vreau să repet toate argumentele prezentate de dl raportor şi de dna comisar. Într-adevăr, Taiwan întruneşte toate condiţiile, atât cele economice, cât şi cele politice, necesare pentru consolidarea cooperării şi pentru ca eliminarea obligativităţii vizei să ajute în acest sens. Cred că suntem obligaţi să facem acest lucru, deoarece Taiwan a demonstrat că o democraţie liberală este posibilă oriunde, în orice context cultural, iar transformarea produsă în această ţară a fost una de succes, şi cred că trebuie să-l sprijinim.

În final, există un alt motiv, de altă natură decât economică. Acesta este motivul la care dl Borghezio s-a referit, motivul politic, pe care nu intenţionez să-l explic acum, dar înţelegem toţi că este un motiv important şi că, în această chestiune, ar trebui să-i sprijinim pe prietenii noştri din Taiwan.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle preşedinte, Taiwan se află pe lista pozitivă. Cu alte cuvinte, cetăţenilor taiwanezi li se permite să călătorească spre Uniunea Europeană fără viză. Sunt foarte bucuros pentru ei. Totuşi, politica înseamnă a da şi a lua. Mi-aş fi dorit ca, în semn de reciprocitate, şi Taiwanul să permită intrarea fără viză a tuturor cetăţenilor Uniunii Europene. Totuşi, până acum acest lucru nu s-a întâmplat. Taiwan doar şi-a declarat intenţia de a implementa această măsură până la sfârşitul acestui an. Sper ca această declaraţie de intenţie să fie urmată şi de fapte. În rest, am încredere în raportorul nostru, care a menţionat această posibilitate, şi voi vota integral în favoarea acestei propuneri. După cum am declarat, sper ca Taiwan să rezolve problemele şi să le permită astfel tuturor cetăţenilor UE să călătorească spre Taiwan fără viză.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, aş dori să le mulţumesc încă o dată dlui raportor şi tuturor participanţilor la şedinţa plenară pentru sprijinul acordat în favoarea plasării Taiwanului pe lista pozitivă. Îi pot asigura pe deputaţii care încă au întrebări că metodologia Comisiei de examinare a ţărilor – inclusiv a Taiwanului – este întotdeauna foarte meticuloasă şi se asigură că toate criteriile sunt îndeplinite înainte de a face o astfel de propunere. Ca întotdeauna, această problemă a fost abordată foarte atent.

De asemenea, aş dori să îi confirm ultimului vorbitor faptul că obligativitatea vizei va fi eliminată mâine pentru ultimele ţări rămase. De mâine, liberalizarea vizelor va intra în vigoare şi pentru celelalte ţări, astfel că există reciprocitate deplină. Cred că, după votul de mâine, vom fi foarte puternici şi, de asemenea, vom transmite un mesaj puternic. Putem să ne bucurăm toţi şi să sperăm în relaţii şi mai bune între cetăţenii taiwanezi şi cetăţenii Uniunii Europene. Vă mulţumesc foarte mult pentru această dezbatere foarte bună.

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra, raportor. – (ES) Dle preşedinte, noblesse oblige, astfel că aş dori să încep prin a-mi exprima infinita recunoştinţă pentru sprijinul pe care toţi colegii deputaţi reprezentanţi ai grupurilor lor politice l-au oferit raportului pe care am avut onoarea să-l prezint Parlamentului. De asemenea, aş dori să vă mulţumesc pentru sprijinul acordat muncii mele.

Totuşi, nu aş fi cinstit dacă nu aş spune că principala responsabilă este dna comisar Malmström care, prin sprijinul, energia şi echipa excelentă a dumneaei, a facilitat progresul acestei acţiuni pe care aş descrie-o ca pe un act de justiţie.

Nu mai rămâne nimic de spus, dle preşedinte, decât să adaug că aş dori, de asemenea, să felicit poporul taiwanez, autorităţile taiwaneze şi, desigur, excelenta echipă de diplomaţi pe care Taiwanul îi are în lume, în special la Bruxelles.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, marţi, 11 noiembrie 2010, la ora 12.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

21. Intervenţii de un minut privind chestiuni politice importante

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă intervenţiile de un minut privind chestiuni politice importante, în conformitate cu articolul 150 din Regulamentul de procedură.

  Nuno Teixeira (PPE). – (PT) Comisia pentru comerţ internaţional evaluează în prezent acordul mondial privind bananele la care s-a ajuns în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. În curând, această Cameră va fi invitată să decidă în plen cu privire la reducerea taxelor vamale aplicate importurilor de banane din ţările Americii Latine.

Trebuie precizat foarte clar faptul că niciuna dintre regiunile ultraperiferice, fie că este vorba despre Madeira, de unde sunt originar, sau celelalte opt regiuni ultraperiferice, în special Insulele Canare care sunt de departe cele mai afectate, nu este împotriva încheierii acestor tipuri de acorduri. Aceste regiuni nu-şi doresc decât ca, pe de o parte, şi celelalte ţări să se conformeze aceloraşi condiţii de igienă şi sănătate a plantelor şi să respecte drepturile lucrătorilor la fel cum procedează şi ele pentru a intra pe piaţă. Aşa este şi echitabil. Pe de altă parte, îşi doresc recompensarea integrală a prejudiciilor care le-au fost cauzate. În caz contrar, îşi doresc ca cei responsabili să aibă cel puţin decenţa de a le spune în mod direct că vor fi nevoiţi să-şi schimbe modul de viaţă şi să-şi caute o altă ocupaţie, întrucât este evident că nu pot supravieţui în condiţiile preconizate şi vor trebui să renunţe la sursa de venit. Este evident că în aceste acorduri există câştigători şi perdanţi. Să ne ocupăm de perdanţi – câştigătorii nu au nevoie de ajutorul nostru.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) La nivel european, se poate observa o creştere rapidă a numărului de persoane în vârstă a căror singură sursă de venit este pensia. Persoanele care au muncit din greu şi cinstit toată viaţa, care au crescut copii şi au plătit impozite la stat, se aşteaptă la o bătrâneţe liniştită şi demnă. Din păcate, nu toate aceste aşteptări întemeiate se vor şi materializa. Cetăţenii europeni, în special, au simţit acest lucru în timpul crizei economice. În timp ce preţurile au crescut, pensiile au rămas la fel, iar îngrijorarea cu privire la siguranţa economiilor puse deoparte pentru bătrâneţe s-a intensificat; în acelaşi timp, s-a înregistrat o creştere a numărului de bunici care trebuie să-şi susţină copiii după ce aceştia şi-au pierdut locul de muncă. În unele ţări precum Lituania, de exemplu, ţara mea natală, guvernul loveşte în pensionari prin reducerea pensiilor şi a ajutoarelor. În prezent, există dezbateri aprinse privind noua propunere a Comisiei referitoare la posibilitatea de creştere a vârstei de pensionare. Totuşi, cel mai mult mă îngrijorează faptul că nu sunt oferite soluţii privind garantarea locurilor de muncă pentru persoanele în vârstă. Prin amânarea pensionării, milioane de şomeri sub vârsta de pensionare pot cădea în capcana sărăciei. Nu s-a ţinut suficient seama de impactul pe care-l are starea de sănătate a persoanelor asupra continuării activităţii. Mai mult, trebuie să avem în vedere şi faptul că, de cele mai multe ori, femeile prestează activităţi mai prost plătite decât bărbaţii şi că, în urma naşterii, a maternităţii, a îngrijirii copiilor şi membrilor de familie cu handicap, acestea pierd garanţiile pentru asigurare şi în final primesc pensii mai reduse. Prin urmare, după evaluarea procesului de îmbătrânire rapidă a populaţiei Europei, invit Comisia şi Consiliul să găsească alte modalităţi de asigurare a condiţiilor normale de viaţă pentru actualii şi viitorii pensionari.

  Filiz Hakaeva Hyusmenova (ALDE). – (BG) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, astăzi, 10 noiembrie, în Bulgaria sunt marcate două evenimente. Acum douăzeci şi unu de ani, la o zi după căderea Zidului Berlinului, regimul comunist era îndepărtat în sunetul sloganelor „Glasnost, libertate, democraţie”. Nu este o coincidenţă faptul că în aceeaşi zi în Bulgaria este celebrată şi „Ziua libertăţii de exprimare”. Lucrurile au evoluat oferind câteva elemente de reflecţie atât în ceea ce priveşte totalitarismul care sper că a dispărut din ţara noastră pentru totdeauna cât şi alt flagel al zilelor noastre – terorismul, cu care ne confruntăm tot mai frecvent.

Dispune democraţia de mecanisme de contracarare a astfel de atacuri? Putem lupta împotriva terorismului fără a abandona principiile democratice sau a restrânge drepturile omului şi libertatea mass-mediei?

Răspunsul liberalilor este „da”, cu condiţia însă de a subordona reţelele regionale şi naţionale unui sistem european de susţinere a măsurilor preventive, a alertei precoce şi a reacţiei rapide.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE). – (ES) Dle preşedinte, în cadrul ultimei şedinţe plenare, am avertizat cu privire la producerea acestui eveniment care de altfel a şi avut loc: demolarea cu forţa a unei tabere sahariene din El Aaiun, acţiune al cărei bilanţ se ridică până în prezent la 19 morţi, peste 700 de răniţi şi peste 150 de persoane dispărute.

Care este reacţia Comisiei Europene şi a guvernelor europene conduse de guvernul spaniol? Acestea îndeamnă la calm ambele părţi şi afirmă că situaţia este foarte complicată, că nu ar trebui să intervenim şi că trebuie să protejăm interesele europene în Maroc.

Răspunsul meu este nu, baroană Ashton; nu, dnă Jiménez; nu, dle Kouchner: reprimarea şi crima nu reprezintă probleme complicate. Acesta sunt nişte aspecte foarte clare iar răspunsul şi poziţia pe care trebuie să o adoptăm ca reacţie este: respingerea directă, condamnarea şi solicitarea de asumare a răspunderii de către guvernul marocan pentru situaţia creată.

Până atunci, trebuie să întrerupem comerţul bilateral şi să tăiem privilegiile Marocului în raport cu Uniunea Europeană. Să încetăm tergiversările în ceea ce priveşte drepturile omului.

  Marek Henryk Migalski (ECR). – (PL) Dle preşedinte, sunt încântat că dna comisar este încă prezentă şi aş dori să profit de ocazie întrucât această problemă are legătură şi cu domeniul de responsabilitate al dnei Malmström. Ştiu că acest lucru este menţionat pentru a treia oară, însă este vorba despre o problemă foarte gravă, prin urmare aş dori să vă informez că în noaptea de 5 spre 6 noiembrie un jurnalist de la ziarul rusesc Kommersant, Oleg Kashin, a fost grav bătut în faţa casei sale din Moscova – sunt sigur că sunteţi la curent cu acest incident, dnă comisar. A fost transportat la spital cu degetele şi picioarele rupte, cu fractură de craniu şi mandibulă.

Acesta nu este primul caz de acest tip care are loc în ţările de la frontiera noastră de est. Am citit astăzi un interviu cu unul dintre cei mai importanţi analişti polonezi în domeniul afacerilor ruseşti care afirmă că în ultimii 10 ani în Federaţia Rusă au fost ucişi 300 de ziarişti. Acesta este un fapt foarte îngrijorător, deoarece libertatea de exprimare şi libertăţile civile reprezintă unul dintre aspectele noastre definitorii ca Uniune Europeană. Prin urmare, solicit cu tărie ca în cadrul discuţiilor cu prietenii noştri ruşi să subliniem, întotdeauna şi în orice situaţie, faptul că incidentele de acest fel nu trebuie să aibă loc deoarece contribuie la îngreunarea dialogului nostru, dacă nu la imposibilitatea acestuia.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Aş dori să vă atrag atenţia asupra situaţiei grave din Sahara Occidentală. Mii de saharieni şi-au ridicat tabere la periferia unora dintre oraşele principale din teritoriu pentru a protesta împotriva condiţiilor în care sunt forţaţi să trăiască şi a diferitelor forme de reprimare la care sunt supuşi, precum şi pentru a solicita un referendum care să le garanteze dreptul la autodeterminare.

Acţiunea violentă a poliţiei şi armatei marocane din această săptămână care a avut drept scop demolarea taberelor s-a soldat cu un număr nespecificat de arestări, sute de răniţi şi dispăruţi şi, din nefericire, morţi. La această acţiune se adaugă şi modul dezonorant în care cetăţenii statelor membre ale UE au fost împiedicaţi să viziteze Sahara Occidentală pentru a-şi manifesta solidaritatea. Printre cei expulzaţi de autorităţile marocane se numără un deputat al acestui Parlament, preşedintele Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat împreună cu diverşi ziarişti şi membri ai organizaţiilor neguvernamentale.

Tăcerea sau declaraţiile echivoce din partea UE şi a câtorva dintre liderii săi cu privire la această situaţie sunt ruşinoase şi regretabile. Este o tăcere a complicităţii cu o ţară care beneficiază de statutul avansat acordat de UE. Tăcerea şi complicitatea sunt inacceptabile iar noi dorim denunţarea fermă a acestora aici.

  Mario Borghezio (EFD). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, am dorit pur şi simplu să atrag atenţia Preşedintelui Parlamentului European asupra unei declaraţii făcute acum câteva zile. Este vorba despre o problemă care cu siguranţă se încadrează în atribuţiile dnei comisar, pe care o salut.

În opinia mea, este o afirmaţie foarte gravă întrucât relativizează conţinutul unei directive foarte importante a Parlamentului European privind terorismul. De fapt, consider imposibilă manifestarea unei atitudini comprehensive de protecţie a cetăţenilor care solicită dreptul de azil şi dreptul de a fi recunoscuţi ca refugiaţi în cazul membrilor organizaţiilor teroriste.

Dacă acest principiu ar fi adoptat, ca în cazul acestei decizii foarte importante a Curţii Europene de Justiţie, am oferi multor terorişti şansa de a beneficia de protecţia pe care nu o merită. Au murit prea mulţi oameni în Europa ca urmare a actelor de terorism pentru a permite o situaţie de acest fel. În consecinţă, îndemn Comisia să modifice directiva pentru a evita interpretările prea largi şi inadecvate ale declaraţiei pe care Uniunea Europeană a făcut-o în mod întemeiat în lupta împotriva terorismului.

  Nicole Sinclaire (NI). – Dle preşedinte, luna trecută la Strasbourg acest parlament a votat o creştere de 5,9 % a bugetului UE. Creşterea a inclus un supliment de 2 milioane de euro pentru divertisment pentru a susţine stilul luxos care a devenit o obişnuinţă în acest loc. Am considerat modul în care colegii s-au aplaudat unii pe alţii ofensator în contextul crizei economice.

Astăzi, victimele acestei crize din circumscripţia mea din West Midlands, Marea Britanie, iau poziţie împotriva situaţiei. Studenţii şi lectorii universitari şi-au exprimat îngrijorarea pe străzile Londrei, iar eu, în timp ce deplâng acţiunile câtorva, îi aplaud pe cei mulţi. Studenţii vor fi puternic afectaţi de pachetul de austeritate: taxele de şcolarizare sunt triplate, cursurile au fost fragmentate, locurile au fost reduse, iar infrastructura va suferi tot mai multe presiuni. Talentele de mâine, pe care ne bazăm în viitor, sunt sufocate, generaţia tânără fiind cea care va avea cel mai mult de suferit. Dle preşedinte, permiteţi-mi să închei printr-un avertisment: aroganţa dvs. va aduce tot mai mulţi oameni în stradă pentru a protesta împotriva acestui proiect social eşuat. Savuraţi-vă şampania, doamnelor şi domnilor.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) La Summitul Dunării, desfăşurat pe 8 noiembrie la Bucureşti, au participat cele 14 delegaţii ale statelor incluse în Strategia Dunării – printre acestea şi Republica Moldova, căreia i se oferă astfel oportunitatea de a se apropia şi mai mult de Uniunea Europeană. Întâlnirea a venit la momentul oportun, având în vedere că, până la sfârşitul anului, vor fi aprobate documentele constitutive ale Strategiei, iar în 2011 aceasta va fi implementată. Principala reuşită a fost angajamentul Comisiei Europene, reprezentată prin preşedintele Barroso, de a susţine un plan concret, cu o finanţare de 95 de miliarde de euro. În plus, va fi posibilă atragerea unor resurse suplimentare din partea BEI sau BERD.

Amintesc că, în calitatea sa de stat coiniţiator al ideii unei strategii europene pentru regiunea Dunării în 2008, România a sprijinit constant concretizarea acestei iniţiative. Implementarea ei cât mai rapidă va contribui la revitalizarea socioeconomică a judeţelor din sudul României, riverane Dunării

  María Muñiz De Urquiza (S&D). – (ES) Dle preşedinte, în numele delegaţiei spaniole a Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, aş dori să exprim preocuparea noastră profundă cu privire la valul de violenţă dezlănţuit în Maroc şi Sahara.

Susţinem cu tărie prevalenţa drepturilor omului şi regretăm incidentele soldate cu moartea, atât de partea marocană cât şi de cea sahariană. Informaţiile cu privire la această situaţie sunt confuze. Prin urmare, salutăm faptul că Marocul va deschide o anchetă şi, desigur, susţinem politica de transparenţă a informaţiilor.

Importanţa strategică a Marocului pentru Europa impune alăturarea Uniunii Europene, ca organism, la eforturile internaţionale de facilitare a dialogului în care sunt implicate câteva state membre, inclusiv Spania. Salutăm faptul că, în ciuda gravităţii evenimentelor, dialogul între părţi a fost menţinut până în prezent, runde noi de negocieri fiind planificate.

Doamnelor şi domnilor, acest conflict datează de peste 30 de ani şi trebuie să se încheie cât mai curând posibil printr-o soluţie reciproc acceptabilă pentru părţi în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, care, împreună cu guvernul marocan, poporul saharian şi reprezentanţii acestuia, este singurul organism în măsură să propună o astfel de soluţie.

  Zbigniew Ziobro (ECR). – (PL) Dle preşedinte, Parlamentul European a susţinut cu multe ocazii drepturile fundamentale ale omului, libertăţile civile şi politice. Prin urmare, am observat cu mare surprindere faptul că în cadrul perioadei de sesiune anterioare de la Strasbourg, Parlamentul European, din păcate, nu a adoptat o poziţie privind alegerile locale care urmau să se desfăşoare în Ucraina, în ciuda indiciilor foarte grave şi a informaţiilor credibile din surse fiabile referitoare la numeroasele nereguli care aveau loc, precum hărţuirea opoziţiei şi restricţiile privind drepturile ziariştilor de a comunica liber cu societatea din Ucraina guvernată de Partidul Regiunilor.

Şi mai surprins sunt de faptul că această decizie a fost încă o dată amânată şi nu va fi votată mâine. Această situaţie este foarte îngrijorătoare şi necesită explicaţii. Este adevărat că unii reprezentanţi ai Parlamentului European vorbesc apreciativ despre alegerile care au avut loc, în timp ce atât Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, cât şi dna Ashton indică numeroasele nereguli observate în timpul alegerilor şi încălcarea legii electorale? Această chestiune trebuie clarificată.

  Eduard Kukan (PPE). – (SK) Sunt încântat de faptul că Comisia Europeană, în cadrul strategiei pentru perioada 2010-2011, a confirmat ieri că politica de extindere reprezintă cea mai bună strategie pentru regiunea Balcanilor Occidentali. De asemenea, a confirmat continuarea îndeplinirii angajamentelor faţă de această regiune cu condiţia ca ţările de aici să-şi intensifice eforturile în procesul de aderare.

Aş dori să salut câteva dintre măsurile pozitive din anul precedent, de exemplu, eliminarea regimului vizelor pentru majoritatea locuitorilor din regiune, progresul înregistrat de Muntenegru pentru care s-a propus acordarea statutului de ţară candidată şi progresul în cadrul discuţiilor dintre Uniunea Europeană şi Serbia, care a fost recomandată pentru un aviz.

Cu toate acestea, continuă să existe probleme care trebuie înfruntate. Printre acestea se numără începerea dialogului între Serbia şi Kosovo – care este aşteptat să aducă mai multă stabilitate în regiune şi o soluţie cât mai curând posibil privind problema denumirii Macedoniei – proces aflat în desfăşurare de o perioadă foarte lungă de timp, problema stabilirii de comun acord a unei noi viziuni sau abordări privind Bosnia şi Herţegovina şi începutul liberalizării vizelor pentru Kosovo.

În toate aceste probleme, este nevoie de o strategie şi o viziune clare care să facă posibilă apropierea acestei regiuni faţă de Uniunea Europeană. Acest lucru nu este doar în interesul lor, ci şi al nostru.

  Guido Milana (S&D). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, acum 30 de ani, Marocul a negat timp de mai mulţi ani existenţa unui război cu poporul saharian, iar astăzi continuă să nege reprimarea disproporţionată a aceluiaşi popor. Cu toate acestea, în Sahara Occidentală există morţi şi răniţi ai unei populaţii care-şi revendică doar dreptul de a trăi în mod liber în propriul teritoriu.

Marocul a închis în mare parte graniţele pentru cei care ar putea fi martorii acestor evenimente. Nu ne sunt oferite informaţii şi niciun deputat din Parlament nu are permisiunea de a intra. Unui membru al Parlamentului francez şi coleg deputat al nostru, dl Meyer, i s-a interzis accesul. Europa priveşte pasiv. Nu există noutăţi din partea Comisiei în această privinţă, fapt care determină subordonarea noastră faţă de medierea Organizaţiei Naţiunilor Unite, care continuă să reprezinte un eşec, aşa cum a fost, de altfel, în ultimii 30 de ani. Baroana Ashton, responsabilă pentru politica externă, nu a luat o poziţie în această privinţă. Trebuie să reacţionăm prin adoptarea unei poziţii a Parlamentului. Trebuie să reacţionăm împotriva Marocului prin reducerea tuturor iniţiativelor privind acordurile comerciale, începând cu reînnoirea acordurilor de pescuit.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - (RO) Zilele acestea au fost aduse în prim-plan elemente extrem de importante în ceea ce priveşte Uniunea inovării şi consider că este momentul să susţinem măsuri care să facă posibilă, la nivel european, acţiunea pe care iniţiativa Comisiei a descris-o.

Dezvoltarea parteneriatelor este esenţială. Nu trebuie însă să omitem faptul că, pentru perioada următoare de programare, la nivel regional este timpul să înceapă dezbaterile, astfel încât parteneriatele la nivel local, regional, dar şi naţional sau transnaţional să fie iniţiate. În acelaşi sens, putem spune că dezbaterea largă a modalităţilor de dezvoltare în perioada următoare trebuie să fie pe agenda fiecărei regiuni. Apreciez ca fiind determinant dialogul între toţi actorii relevanţi, pentru a identifica valoarea adăugată a fiecărei regiuni şi tipurile de acţiuni inovatoare pentru valorificarea acestora şi fac apel la autorităţile locale şi regionale să se implice în crearea parteneriatelor, în vederea unei programări cât mai reale şi mai apropiate de nevoile şi aspiraţiile regiunilor

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Dle preşedinte, summitul G20 va începe mâine la Seul. Printre subiectele discutate la summit se numără unul de o importanţă majoră: limitarea exporturilor de pământuri rare dinspre Republica Populară Chineză. China controlează 95 % din extracţia de pământuri rare de care industria europeană are atâta nevoie. Sectoarele bazate pe folosirea intensivă a cunoştinţelor care au în vedere dezvoltarea de noi tehnologii sunt cele mai afectate. Faptul că întreprinderile mici şi mijlocii din Europa sunt expuse unui risc important ca urmare a blocajelor artificiale de aprovizionare reprezintă o problemă gravă. Spaţiul Economic European este renumit la nivel mondial pentru experienţa în domeniul tehnologic. Tolerarea întreruperilor în acest domeniu este inacceptabilă.

Prin urmare, invit reprezentanţii Uniunii Europene, împreună cu celelalte state afectate, precum Statele Unite ale Americii şi Japonia, să condamne deschis în cadrul summitului G20 comportamentul dictatorial al Chinei în domeniul comercial. Trebuie să găsim o soluţie la această problemă în cel mai scurt timp.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - (RO) Populaţia Uniunii îmbătrâneşte, iar ponderea persoanelor active din totalul populaţiei scade. Datorită crizei economice, şomajul a crescut la 10%. În acest context, Uniunea şi statele membre trebuie să adopte măsuri pentru a asigura sustenabilitatea sistemelor de pensii. Reforma sistemelor de pensii trebuie să ofere soluţii pentru a garanta pensionarilor venituri minime pentru un trai decent.

În ciuda creşterii speranţei de viaţă a populaţiei, creşterea obligatorie a vârstei de pensionare nu este o soluţie. Persoanele vârstnice, care pot şi doresc să rămână active pe piaţa forţei de muncă, pot contribui în continuare la dezvoltarea societăţii, fără însă a fi obligate. În acelaşi timp, datorită crizei economice şi delocalizării industriei europene în terţe ţări, numărul locurilor de muncă a scăzut, iar persoanele apte de muncă, negăsind un loc de muncă stabil, au dificultăţi în a realiza perioada minimă de contribuţie la sistemele publice de pensii. Atrag atenţia asupra faptului că mărirea vârstei de pensionare va conduce la creşterea şomajului în rândul tinerilor.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Etichetarea alimentelor este un subiect care indică faptul că cetăţenii urmăresc acţiunile Uniunii Europene, ce se dezbate şi în ce măsură îi afectează. Am un raport pozitiv referitor la cetăţenii slovaci care, în zilele de 25-27 octombrie, nu numai că au manifestat interes faţă de adoptarea raportului colegei mele, Renate Sommer, în primă lectură, ci au creat, în acelaşi timp, un efect sinergic atât de puternic încât studenţii Universităţii Nitra, industria agroalimentară, mass-media şi publicul larg s-au implicat profund în aceste dezbateri, organizând seminarii şi competiţii, în timp ce tinerii s-au implicat într-o discuţie care a fost, trebuie să recunosc, amplificată de participarea raportoarei Renate Sommer în persoană, în timp ce cei trei deputaţi slovaci din Parlamentul European au luat parte în mod activ la proces.

Prin aceasta doresc doar să arăt că Parlamentul European şi deputaţii din Parlamentul European se pot implica, de asemenea, în subiecte interesante care îşi pun amprenta în mod direct asupra democraţiei, că nu putem critica mereu ceea ce discutăm aici şi că nu rezolvăm probleme care nu au legătură cu lumea reală. De asemenea, cu această ocazie, aş dori să salut Biroul Parlamentului European în Slovacia pentru modul excelent de organizare a evenimentului.

  Seán Kelly (PPE). – Dle preşedinte, doresc să atrag încă o dată atenţia asupra cazului Sakineh Mohammadi-Ashtiani. După cum probabil ştiţi, aceasta trebuia să fie executată prin lapidare de către autorităţile iraniene în iulie pentru un presupus adulter, însă ca urmare a unei rezoluţii a Parlamentului European, unde mai multe persoane au purtat tricouri cu inscripţia „Eliberaţi-o pe Sakineh” şi a unui protest internaţional, sentinţa a fost schimbată.

A fost schimbată, însă nu şi anulată. A fost schimbată la execuţie prin spânzurare pentru o presupusă crimă. Execuţia trebuia să aibă loc la 3 noiembrie, însă a fost din nou amânată, ca urmare a petiţiilor internaţionale pentru care au existat 270 000 de semnături on-line şi a intervenţiilor din partea mai multor autorităţi la nivel mondial, în special a preşedintelui francez, dl Sarkozy, care a avut o intervenţie personală. Totuşi, autorităţile iraniene intenţionează să continue demersul şi în cele din urmă s-o execute pe Sakineh.

Invit, încă odată, autorităţile europene să-şi intensifice eforturile pentru eliberarea acesteia şi pentru ca ea să poată obţine azil sau să fie liberă în propria ţară, precum şi pentru a garanta încetarea practicii de ucidere a femeilor susţinută de stat şi a altor încălcări ale drepturilor omului în Iran.

  Preşedinte. – Acest punct a fost închis.

22. Provocările demografice și solidaritatea între generații (prezentare succintă)

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de Thomas Mann, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, referitor la provocările demografice şi solidaritatea între generaţii (2010/2027(INI)) (A7-0268/2010).

  Thomas Mann, raportor. – (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale a transmis un semnal important cu privire la problema schimbărilor demografice. Întâi de toate, s-a stabilit un pachet comun pentru tineri şi vârstnici. Este nevoie de o nouă abordare inovatoare bazată pe echitatea între generaţii. Nu gândim situaţia din perspectiva existenţei în paralel a generaţiilor, ci a apropierii acestora. Pentru a oferi dezbaterii o fundaţie solidă, statele membre ar trebui să elaboreze bilanţuri privind generaţiile. Acest fapt va permite elaborarea de modele şi previziuni fiabile privind fluxurile de numerar între generaţii. Pentru birourile statistice va fi uşor să calculeze nivelul veniturilor din impozite, al contribuţiilor de asigurări sociale şi al plăţilor de pensii. „Monitorizarea generaţiilor” are drept scop, întâi de toate, introducerea unei evaluări reglementare de impact a efectelor dorite şi a celor colaterale nedorite în legătură cu împovărarea generaţiilor. Este prevăzută obligativitatea acesteia în toate statele membre şi la nivelul UE.

Transmitem un semnal clar Comisiei Europene şi Consiliului şi în ceea ce priveşte pensiile. Nu avem nevoie de o vârstă uniformă de pensionare la nivel european. În schimb, ar trebui respectate vârstele de pensionare la nivel naţional. Lucrătorii în vârstă nu trebuie forţaţi să renunţe la activitate împotriva voinţei lor din cauza unei vârste obligatorii de pensionare stabilită în mod arbitrar. De asemenea, Curtea Europeană de Justiţie a respins în mod clar pensionarea forţată la vârsta de pensionare în cadrul hotărârii din octombrie. Pensionarilor le este categoric permis să candideze pentru poziţiile vacante şi nu trebuie discriminaţi pe motiv de vârstă. Pentru cetăţenii în vârstă, solicităm iniţiativa „Pactul european pentru persoanele peste 50 de ani”. Până în 2020 trebuie realizate trei obiective. Întâi de toate, procentul de lucrători cu vârsta peste 50 de ani trebuie să crească peste nivelul de 55 %. În al doilea rând, eliminarea la nivel european a pensionării anticipate şi a stimulentelor financiare asociate. În al treilea rând, se vor pune la dispoziţia statelor membre fonduri pentru persoanele peste 60 de ani pentru a le încuraja să rămână pe piaţa muncii o perioadă de timp mai îndelungată.

La celălalt capăt al scării vârstelor se află tinerii. Solicităm o „Garanţie europeană pentru tineret”. După o perioadă de şomaj de maximum patru luni, tuturor tinerilor să li se ofere un loc de muncă, o ucenicie sau alte posibilităţi de formare. Garanţia trebuie să se ghideze după principiul „promovare şi exigenţe”. Totuşi, sprijinul nu reprezintă o stradă cu sens unic. Tinerilor fără calificări suficiente trebuie să li se ofere posibilitatea de obţinere a acestora pentru a putea fi angajaţi. Am observat cu entuziasm faptul că Comisia Europeană a adoptat deja una dintre iniţiativele prezentate în acest raport. Acum câteva săptămâni, a declarat anul 2012 „Anul european al îmbătrânirii active”. Acesta este semnalul potrivit la momentul potrivit.

Singura problemă o reprezintă decizia majoritară din cadrul comisiei referitoare la solicitarea de reglementări suplimentare privind interzicerea discriminării. Astfel, se vor stabili noi criterii pentru persoanele în vârstă în ceea ce priveşte încheierea poliţelor de asigurare, rezervarea vacanţelor sau închirierea maşinilor. Acestea vor contribui doar la creşterea birocraţiei şi a cheltuielilor financiare, ceea ce vine în totală contradicţie cu ideea de bază referitoare la protecţia eficientă a persoanelor împotriva excluziunii. Prin urmare, Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) a depus o propunere alternativă de rezoluţie care nu include această solicitare. De altfel, cu toate acestea, în cadrul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale nu au existat disensiuni. Prin intermediul numeroaselor propuneri comune şi a celor 22 de compromisuri, am obţinut un consens larg.

Aş dori să le mulţumesc colegilor mei şi colegilor deputaţi din celelalte grupuri pentru cooperarea constructivă. Putem şi vom aduce laolaltă tinerii şi vârstnicii. Sper că prin acest raport privind echitatea între generaţii am făcut împreună un pas important înainte.

  Seán Kelly (PPE). – Dle preşedinte, îi mulţumesc dlui Mann pentru expunerea acestor propuneri foarte importante pentru noi. Consider că cel mai important aspect în ceea ce-i priveşte pe vârstnici este nevoia de schimbare a atitudinii noastre faţă de pensie şi, de asemenea, faţă de muncă. Ideal ar fi să existe pensionare treptată şi pensionare voluntară, mai degrabă decât pensionare obligatorie. Acum două săptămâni a venit la mine o persoană care mi-a spus că s-a pensionat. L-am întrebat dacă are 65 de ani şi mi-a spus „Nu, dacă aş aştepta până la anul, aş fi forţat să ies la pensie. Aşa că ies acum în condiţiile mele”. Dacă ar fi putut continua să muncească până la vârsta de 67 sau 70 de ani, aşa ar fi făcut. Cred că aceasta este o problemă foarte importantă pe care ar trebui s-o analizăm.

În al doilea rând, consider că persoanele tinere în special sunt dezavantajate, iar tinerii din ţara mea, Irlanda, reprezintă cel mai dezavantajat grup deoarece în momentul de faţă poartă pe umeri datoria uriaşă rezultată ca urmare a crizei bancare şi, în ciuda pregătirii de înalt nivel, au doar o singură şansă, aceea de a-şi alege biletul pentru străinătate dacă îşi doresc să muncească; nu există locuri de muncă pentru ei în ţară.

Avem nevoie de inovare în modul de angajare a tinerilor. Salut în special sugestia dlui Mann conform căreia tinerilor şomeri aflaţi în această situaţie un anumit număr de luni, ar trebui să li se ofere cel puţin un loc de muncă. Aceste propuneri sunt foarte pozitive şi le salut.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Doresc cu adevărat să îl felicit pe raportor, întrucât sunt de acord cu multe dintre prevederile care vizează provocările demografice şi întărirea solidarităţii între generaţii. Totuşi, în ceea ce priveşte persoanele în vârstă, nu pot fi de acord cu eliminarea prevederii referitoare la ieşirea la pensie înainte de atingerea vârstei normale de pensionare. De cele mai multe ori, persoanele în vârstă sunt forţate să iasă la pensie anticipat din anumite cauze şi nu de bunăvoie. Totuşi, având în vedere consecinţele crizei economice, posibilitatea de pensionare anticipată reprezintă deseori singura şansă de supravieţuire pentru persoanele în vârstă disponibilizate. Prin urmare, având în vedere faptul că sistemele naţionale de pensii diferă de la un stat membru la altul, trebuie să luăm în considerare practica din toate statele membre şi să nu urmăm doar exemplul unuia sau al câtorva state.

  Elizabeth Lynne (ALDE). – Dle preşedinte, doresc să îi mulţumesc foarte mult dlui Thomas Mann pentru activitatea sa şi pentru buna cooperare în cadrul comisiei. Sunt încântată că atât de multe dintre amendamentele mele au fost adoptate în comisie. Trebuie să recunoaştem că mulţi vârstnici sunt în continuare trataţi necorespunzător în multe dintre statele membre şi, desigur, cel mai grav exemplu îl reprezintă abuzarea persoanelor în vârstă.

Există însă şi alte metode prin care vârstnicii sunt trataţi impropriu, inclusiv discriminarea pe motiv de vârstă la locul de muncă şi din acest motiv sunt încântată că în prezentul raport se solicită aplicarea corespunzătoare a Directivei din anul 2000 privind ocuparea forţei de muncă, precum şi informarea persoanelor în vârstă cu privire la drepturile acestora.

De asemenea, sunt încântată de faptul că modificarea pe care am propus-o referitor la eliminarea vârstei obligatorii de pensionare şi de păstrare a unei vârste de pensionare standard stabilite la nivelul statelor membre a fost acceptată. Este greşit să obligăm persoanele în vârstă să-şi înceteze activitatea dacă acestea doresc să muncească şi dispun de abilităţi în acest sens.

De asemenea, trebuie să continuăm presiunea asupra Consiliului în vederea deblocării directivei orizontale privind accesul la bunuri şi servicii, care vizează, printre altele, discriminarea pe motiv de vârstă. Este timpul ca persoanele în vârstă să beneficieze de aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi. Vă rog să votaţi pentru raportul original şi nu pentru amendamentul PPE.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle preşedinte, aş dori să îl felicit pe raportor, dl Mann, pentru acest raport excelent. Consider că echitatea între generaţii reprezintă o caracteristică importantă a societăţii dezvoltate. De fapt, acest lucru înseamnă că nicio generaţie nu trebuie să trăiască pe cheltuiala celeilalte. Ceea ce este logic şi evident în viaţa privată a oamenilor şi în cadrul familiei este mai greu de reprezentat în societate. Dacă statul acceptă credite pe care nu le poate rambursa, împovărează următoarea generaţie. Orice supraexploatare a materiilor prime aduce prejudicii următoarei generaţii. Afirmaţia „Pământul l-am împrumutat de la nepoţii noştri” reprezintă probabil cea mai bună modalitate de a ilustra acest conflict. Pentru mine, aceasta înseamnă examinarea fiecărui act, regulament şi directivă pentru a garanta promovarea echităţii între generaţii. În opinia mea, prezentul raport reprezintă un pas important în direcţia bună.

  Olga Sehnalová (S&D). – (CS) Problema solidarităţii între generaţii prezintă aspecte multiple, situaţie bine descrisă de raportor, dl Mann, în documentul dumnealui. Unul dintre cele mai importante aspecte îl reprezintă problema siguranţei la bătrâneţe şi, în special, finanţarea sustenabilă şi stabilă a vârstnicilor prin garantarea pe termen lung a unui nivel decent al pensiilor. Prin urmare, consider că există probleme la punctul 99 unde raportorul afirmă, printre altele, necesitatea înlocuirii sistemului de pensii finanţat prin repartizare cu un sistem finanţat prin capitalizare.

Criza actuală a evidenţiat, de asemenea, pericolele inerente reducerii solvabilităţii în cazul unor fonduri private de pensii care au fost puternic afectate de scăderea ratelor dobânzilor şi a valorii investiţiilor. În 2008, de exemplu, fondurile private de pensii au pierdut peste 20 % din valoarea lor. Ca urmare a reducerii solvabilităţii, acestea au fost totodată forţate să-şi vândă în pierdere activele. Multe dintre ele se află încă la limita solvabilităţii. Fondurile de pensii finanţate prin capitalizare nu pot reprezenta un răspuns la tendinţele demografice. Acestea sunt în principal produse financiare ale căror riscuri nu pot fi neglijate. Prin urmare, consider nerezonabilă expunerea la asemenea riscuri a unei obligaţii sociale fundamentale precum asigurarea demnităţii la bătrâneţe.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Schimbările demografice modifică treptat şi fundamental structura populaţiei şi piramida vârstelor. Rata medie a fertilităţii în Uniunea Europeană este de 1,5 copii, evident printre cele mai scăzute din lume. Prin urmare, ne putem aştepta la probleme grave în ceea ce priveşte îmbătrânirea demografică a societăţii europene.

Una dintre cauzele acestei situaţii o reprezintă, în opinia mea, dezvoltarea foarte limitată a anumitor structuri care a împiedicat acceptarea de membri noi în cadrul mai multor familii. Politicile care vizează armonizarea activităţii profesionale cu viaţa de familie, precum şi scutirea de taxe şi alte beneficii, reprezintă o condiţie prealabilă esenţială pentru creşterea ratei fertilităţii. Pe de altă parte, trebuie să adoptăm măsuri juridice pentru îmbunătăţirea integrării persoanelor în vârstă în viaţa activă, care trebuie însoţite de eliminarea activă a discriminării injuste pe motiv de vârstă practicată în prezent.

Salut şi sprijin în totalitate aşa numita politică a îmbătrânirii active, al cărei scop este de a permite oamenilor să fie sănătoşi, chiar şi la o vârstă înaintată, să ia parte la viaţa socială şi să îmbunătăţească calitatea atât a propriilor vieţi cât şi a societăţii în ansamblu în spiritul solidarităţii între generaţii.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) O problemă de actualitate o reprezintă tinerii şi bătrânii care întâmpină dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. Realizarea echităţii între generaţii va reprezenta astfel una dintre principalele provocări sociale ale politicii europene şi naţionale în următorii ani. Consider că promovarea conceptului de flexicuritate şi a obiectivului Strategiei UE 2010 referitor la atingerea unei rate de ocupare a forţei de muncă de 75% reprezintă un pas semnificativ în această direcţie. Sunt de părere că atât Comisia Europeană, cât şi Consiliul ar trebui să introducă recensământul privind generaţiile ca instrument de informare. Este necesară, de asemenea, creşterea indicatorilor dezvoltării durabile Eurostat în absolut toate statele membre.

În final, aş dori să îl felicit pe domnul Mann, pentru că a reuşit să identifice în cadrul raportului său câteva soluţii foarte atractive. Printre acestea se numără şi pachetul referitor la Garanţia europeană pentru tineret şi Pachetul european 50 plus

  Petru Constantin Luhan (PPE). - (RO) În anii următori, alături de efectele crizei, sunt de înfruntat multe alte provocări majore, printre care unele dintre cele mai importante le reprezintă schimbările demografice şi depopularea subsecventă a unor regiuni. Statele membre vor avea un rol crucial în a asigura condiţiile pentru ca cetăţenii să fie afectaţi cât mai puţin, fiind nevoie de o susţinere puternică a acestora, conform cu nevoile identificate, în special prin valorificarea instrumentelor adecvate de finanţare comunitare, cum ar fi fondurile structurale.

Pentru a face faţă provocărilor ce vor urma, consider că o atenţie deosebită trebuie acordată în special tinerilor, prin implicarea acestora în viaţa socială. Trebuie să investim în tineret, să le oferim acestora acces la o educaţie adecvată şi, ulterior, să le oferim posibilitatea de dobândire a unui loc de muncă potrivit, sau să îi încurajăm să urmeze calea antreprenoriatului. Astfel, vom asigura incluziunea socială a tineretului şi, din punctul meu de vedere, vom combate una dintre principalele cauze ce determină scăderea natalităţii şi discrepanţele socioeconomice dintre generaţii.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a-i mulţumi şi a-l felicita pe dl Mann pentru raportul foarte bun. Acesta prezintă o analiză detaliată şi cuprinzătoare a provocărilor cu care ne confruntăm în domeniul demografic. Comisia este foarte încântată de faptul că raportul evidenţiază strategii prin care statele membre şi Uniunea Europeană se pot pregăti pentru îmbătrânirea populaţiei şi modalităţi mai bune de gestionare a acestor consecinţe.

Raportul dvs. prezintă o multitudine de soluţii în acest sens: programul pentru „Persoanele în vârstă în acţiune”, „Garanţia europeană pentru tineret”, iniţiativa „Pactul european pentru persoanele peste 50 de ani”, iniţiativa privind gestionarea vârstelor, iniţiativa „Tandemul între generaţii”, etc. Totodată, oferă destul de multe propuneri interesante pentru definirea şi aplicarea conceptului de solidaritate între generaţii, întrucât acesta reprezintă, după cum aţi afirmat şi dvs., un scop al Uniunii Europene ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

După cum ştiţi, Comisia a adoptat deja două iniţiative majore în acest domeniu: Cartea verde privind pensiile, care va fi urmată anul viitor de o Carte albă privind activităţile viitoare, precum şi propunerea noastră – care are la bază propunerea dvs., dle Mann – de a desemna anul 2012 drept „Anul european al îmbătrânirii active”.

Comisia îşi va prezenta în curând cel de-al treilea raport demografic european care va evidenţia ultimele tendinţe ale populaţiei. Acesta va reflecta, de asemenea, modul în care criza economică a afectat statele membre în ceea ce priveşte pregătirea pentru îmbătrânirea populaţiei.

În următorul deceniu Uniunea Europeană va fi marcată de schimbări demografice profunde. Numeroasele generaţii de copii născuţi în perioada „baby boom” se apropie de vârsta de pensionare în timp ce generaţiile noi care intră pe piaţa muncii sunt mult mai reduse. Este foarte posibil, de exemplu, ca generaţiile tinere de europeni să provină din rândul imigranţilor, transformare care ridică provocări pentru responsabilii politici ai statelor membre.

Atingerea scopurilor strategiei Europa 2020 se va dovedi o mare problemă în cazul în care nu reuşim să ne mobilizăm integral potenţialul demografic. Acest fapt implică efortul de promovare a îmbătrânirii active, de îmbunătăţire a situaţiei tinerilor pe piaţa muncii, de integrare mai bună a imigranţilor şi a descendenţilor acestora, de promovare a migraţiei forţei de muncă şi de facilitare a concilierii responsabilităţilor profesionale cu cele de familie. Noi, cei din Comisie, suntem nerăbdători să lucrăm în mod activ cu Parlamentul European în cadrul acestei activităţi de proporţii.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, joi, 11 noiembrie 2010, la ora 12.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Giovanni Collino (PPE), în scris. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în istoria umanităţii, marile schimbări la nivelul societăţii au fost determinate de două variabile: factorul demografic şi cel religios. În era noastră, aceşti doi factori se întrepătrund în mod periculos. Deşi discută de multă vreme despre „războiul civilizaţiilor” şi despre cât este de important ca Europa să reprezinte un exemplu de coexistenţă civilizată între culturi aparent opuse, îmbătrânirea progresivă a populaţiei europene şi scăderea ratei natalităţii ne pun în situaţia de a reanaliza factorul productivitate. Atât timp cât persoanele în vârstă trebuie să îi finanţeze pe tinerii care nu-şi pot găsi un loc de muncă şi care sunt tot mai puţini la număr, pentru noi vor exista doar două căi de urmat: să lăsăm alte popoare neeuropene să contribuie la dezvoltarea creşterii noastre economice sau să ne lăsăm ghidaţi de finanţarea internaţională care poate contribui la productivitatea capitalului nostru. Vom putea vorbi despre un proces de creştere economică la nivel european doar în cazul în care cele două generaţii devin una resursa celeilalte şi conlucrează la un proiect comun de dezvoltare. Invit raportorul, pe dvs. dle preşedinte şi pe dvs. colegi deputaţi, să aveţi în vedere organizarea unei audieri cu privire la o nouă politică europeană de dezvoltare economică bazată pe contribuţia generaţiilor, pentru a maximiza contribuţia tinerilor şi a vârstnicilor la creşterea economică a Uniunii Europene.

  Corina Creţu (S&D), în scris. – (RO) Doresc să-mi exprim sprijinul pentru ideea Pactului european 50 plus, care ar completa obiectivele Strategiei 2020, în vederea încurajării prezenţei pe piaţa muncii a lucrătorilor vârstnici. În următorul deceniu, se estimează o scădere cu 3 milioane a forţei de muncă, în condiţiile în care UE are o rată a natalităţii printre cele mai scăzute din lume, iar ponderea prezenţei în câmpul muncii a cetăţenilor peste 55 de ani este sub nivelul obiectivului de 50% stabilit prin Strategia de la Lisabona. Într-un context în care piramida vârstelor este dominată tot mai mult de generaţia în vârstă, cred că e nevoie de măsuri concrete care să asigure echilibrul între necesara solidaritate socială şi ineficienţa sistemelor de securitate socială în faţa noilor provocări economice şi demografice. Cred că avem nevoie de experienţa lucrătorilor în vârstă, insuficient exploatată acum, din cauza unor prejudecăţi discriminatorii care trebuie combătute mai eficient.

Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia că femeile în vârstă sunt încă victime ale discriminării multiple, de gen şi de vârstă. Se impune o atenţie sporită pentru situaţia femeilor în vârstă şi singure, care reprezintă, inclusiv datorită speranţei de viaţă mai mari, o pondere tot mai însemnată a populaţiei.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – (RO) Într-o Europă influenţată de schimbările demografice păstrarea unui echilibru între respectarea drepturilor și a asistenței sociale, respectiv a principiului „o societate pentru toți” este o adevărată provocare. Consider că, folosirea competenţelor persoanelor la final de carieră este benefică pentru societate în ansamblul ei, fiind necesară stimularea autorităţilor publice, a companiilor private sau ONG-urilor care dezvoltă programe inovatoare de implicare în diverse activităţi a persoanelor vârstnice. Principalele instrumente în realizarea solidarităţii între generaţii rămân dialogul social şi dezbaterea problematicii împreună cu categoriile afectate. Pentru acesta, inclusiv în sistemele de învăţământ pot fi create programe care să aducă în atenţia tinerilor astfel de probleme şi să faciliteze dialogul cu persoanele vârstnice. Pe de altă parte, este benefică promovarea de echipe de lucru mixte ca vârstă și încurajarea sprijinirii întreprinderilor care aplică astfel de inițiative, pentru că diversitatea de generații sporește competitivitatea și permite obținerea unei creșteri economice mai armonioase. Economia socială şi sprijinul financiar din partea Fondului Social European reprezintă modalităţi de creare şi dezvoltare a unor programe specifice vizând îmbătrânirea activă şi stimularea solidarităţii între generaţii.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Raportul referitor la provocările demografice vizează problemele socio-economice rezultate ca urmare a procesului continuu de îmbătrânire a populaţiei şi a poverii financiare majore care va trebui suportată de generaţiile viitoare. Asigurarea echităţii între generaţii reprezintă unul dintre obiectivele principale ale politicii sociale europene. Populaţia europeană se află într-un proces de îmbătrânire. Rata natalităţii la nivelul ţărilor UE rămâne redusă. Deşi în multe ţări imigraţia a atenuat rata redusă a natalităţii, acest lucru un poate fi considerat un succes. Un procent mare de copii proveniţi din familii de imigranţi are acces la un nivel redus de educaţie şi prin urmare, se luptă cu şomajul. Majoritatea imigranţilor îşi creează propriile reţele sociale fără a se integra în societate. Sunt de acord cu raportorul că dorinţa imigranţilor de a se adapta şi dorinţa gazdelor de a-i accepta reprezintă o condiţie a imigraţiei. O altă problemă ascunsă o reprezintă structura socială a naşterilor. Din punct de vedere procentual, în afară de imigranţi, majoritatea copiilor provin din straturile cele mai sărace şi vulnerabile din punct de vedere social ale societăţii. Din păcate, în prezent a devenit deja o regulă ca persoanele calificate cu o atitudine responsabilă să aibă de cele mai multe ori un singur copil, în timp ce persoanele incapabile de adaptare şi vulnerabile din punct de vedere social au în medie patru copii. Prin urmare, aceştia îşi rezolvă în mod frecvent problemele financiare curente prin naşterea unor copii. Din aceste motive şi datorită metodelor solicitate de raportor, aş saluta programul de susţinere a creşterii ratei natalităţii în cazul persoanelor calificate cu atitudine responsabilă, mai degrabă decât în cel al persoanelor incapabile de adaptare, cum se întâmplă în prezent.

  Edite Estrela (S&D). – (PT) Schimbările demografice reprezintă una dintre cele mai mari preocupări cu care se confruntă Europa. Acum o sută de ani, populaţia Europei reprezenta 15 % din populaţia lumii. Se aşteaptă ca în 2050 să reprezinte doar 5 %. Această problemă gravă are deja un efect negativ asupra economiei, a sistemelor de asigurări sociale şi chiar a structurii societăţii. Prin urmare, măsurile de încurajare a creşterii ratei natalităţii sunt urgent necesare. Conform studiilor disponibile, există o discrepanţă semnificativă între numărul de copii doriţi de familii şi numărul de copii care se nasc: 2,3 şi respectiv, 1,5. Pentru a răspunde provocărilor unei societăţi în curs de îmbătrânire, Europa trebuie să adopte politici care promovează angajarea femeilor din toate grupele de vârstă şi să exploateze la maximum potenţialul de muncă al femeilor şi imigranţilor. Există exemple de bune practici, în special în Portugalia. privind creşele şi grădiniţele, îmbunătăţirea maternităţii, a paternităţii şi a sistemelor de concediu parental, precum şi politici de conciliere a vieţii profesionale cu cea de familie.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Dacă tendinţa demografică actuală persistă, în câţiva ani, vom fi martorii unei schimbări profunde în ceea ce priveşte structura populaţiei şi piramida vârstelor. Se estimează că numărul tinerilor cu vârsta între 0 şi 14 ani va scădea de la 100 de milioane (cifră din 1975) la 66 de milioane în 2050, iar populaţia de vârstă activă se va diminua de la 331 de milioane, în prezent, la 268 de milioane în 2050. În plus, proporţia persoanelor cu vârsta peste 80 de ani va creşte de la 4,1 % în 2005 la 11,4 % în 2050. Îmbătrânirea populaţiei reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă UE. UE şi statele membre trebuie să acţioneze urgent, în mod concertat, nu în ultimul rând din cauza faptului că în prezent ne confruntăm deja cu o rată ridicată a şomajului în rândul tinerilor şi cu dificultăţi în finanţarea sistemelor de pensii. Promovarea valorilor fundamentale de echitate şi solidaritate între generaţii va trebui realizată astfel încât să unească sistemele de pensii, bugetul, datoriile, serviciile medicale şi de reabilitare, promovarea ratei natalităţii, protecţia familiei şi politicile împotriva discriminării. Acest lucru ar trebui realizat prin aplicarea unei creşteri economice inteligente, durabile şi favorabile incluziunii în conformitate cu strategia Europa 2020.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Societatea umană poate funcţiona doar în baza principiului solidarităţii şi echităţii între generaţii. Nu poate exista echitate fără solidaritate. Europa trebuie să înfrunte două probleme – rata ridicată a şomajului în rândul tinerei generaţii şi incertitudinea privind capacitatea de finanţare a fondurilor de pensii. Proporţia persoanelor cu vârsta peste 60 de ani va creşte în fiecare an cu două milioane (începând cu 2015). În acelaşi timp, problema fundamentală care trebuie avută în vedere este scăderea ratei natalităţii – proces care continuă de câteva decenii. Acesta fapt va pune o presiune tot mai mare asupra generaţiei tinere în scădere şi poate determina conflicte cu privire la distribuţia poverii. Persoanele în vârstă ar trebui considerate un avantaj. Experienţa şi disponibilitatea lor de a participa în mod activ la consolidarea societăţii ar trebui încurajate la fiecare nivel. Statele membre ar trebui să aprecieze şi să recunoască importanţa activităţilor informale de consolidare a solidarităţii între generaţii ale milioanelor de membri în vârstă din cadrul familiilor care se ocupă atât de tinerii, cât şi de vârstnicii societăţii. Una dintre soluţiile principale o reprezintă implicarea mai profundă a societăţii civile care are o tradiţie îndelungată în organizarea sprijinului social. Sprijin, de asemenea, iniţiativa platformei AGE de a desemna anul 2012 „Anul solidarităţii între generaţii”.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Raportul elaborat de dl Mann evidenţiază în mod clar probleme cărora trebuie să le acordăm o atenţie sporită. Schimbările pe termen lung ale structurii populaţiei europene sunt tot mai evidente. Astfel, rata natalităţii în UE este în prezent de 1,5 copii pentru fiecare femeie. Acesta este un lucru căruia trebuie să-i acordăm o atenţie cuvenită în cadrul politicilor noastre. Pe de o parte, trebuie să subliniem importanţa stagiilor şi a locurilor de muncă pentru tineri. Solicitarea unei „Garanţii europene pentru tineret” prin care să li se ofere tinerilor, după o perioadă de şomaj de maximum patru luni, un loc de muncă, o ucenicie sau altă oportunitate de formare, reprezintă o propunere interesantă pe care trebuie s-o analizăm în mod detaliat. Pe de altă parte, trebuie să ne referim la importanţa „îmbătrânirii active” şi a echităţii între generaţii. Trebuie să aducem schimbări şi în acest domeniu în viitor. Susţin raportul dlui Mann.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Doamnelor şi domnilor, schimbările demografice, scăderea numărului persoanelor active şi declinul ratei natalităţii indică faptul că vârsta reprezintă o nouă cauză de diviziune la nivel mondial. Esenţială este crearea unei iniţiative între generaţii care să vizeze persoanele în vârstă şi să îmbunătăţească relaţiile dintre acestea şi restul societăţii. Totodată, o atenţie specială ar trebui acordată îmbunătăţirii condiţiilor locative şi sănătăţii persoanelor în vârstă, în special în regiunile în care populaţia scade cu 20-30 %. În Bulgaria, de exemplu, pensia medie se ridică la aproximativ 100 de euro, prin urmare, trebuie să le asigurăm pensionarilor o viaţă mai bună şi mai demnă. Aş dori să atrag atenţia asupra importanţei creării unui registru al celor mai grave probleme, care să permită stabilirea de soluţii specifice. De asemenea, este importantă descoperirea şi utilizarea corectă a unui exemplu de bună practică din regiunile în care problema îmbătrânirii societăţii şi efectele acesteia sunt bine gestionate, în special în contextul „Anului european al îmbătrânirii active”. Vă mulţumesc.

  Iosif Matula (PPE), în scris. – (RO) Problema demografică constituie o provocare-cheie pentru statele şi regiunile Europei, în contextul procesului de scădere şi îmbătrânire a populaţiei cu care se confruntă majoritatea statelor membre. Riscurile demografice constituie o prioritate a politicilor sociale la nivel european. În contextul procesului de îmbătrânire continuă, a ratei reduse a natalităţii, precum şi a disparităţilor demografice, aceste politici trebuie să identifice măsuri concrete pentru contracararea efectelor produse. În ultimele două decenii, populaţia rurală a scăzut considerabil în regiunile de convergenţă, în special în rândul tinerilor. Tinerii au un rol important în diminuarea disparităţilor între zonele urbane şi rurale, echilibrarea decalajelor demografice reprezentând un important obiectiv al politicii de coeziune. Trebuie să punem în practică avantajele din mediului rural, de la susţinerea investitorilor, până la internetul în bandă largă. Potrivit Institutului European de Statistică, vârsta medie activă va creşte cu 7 procente până în 2060. Statele membre trebuie să aibă o politică clară, coerentă, pentru a crea o solidaritate între generaţii şi pentru a implica populaţia pe piaţa muncii la vârste mai ridicate decât acum.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – (RO) Aş dori să salut raportul domnului Thomas Mann. Problemele demografice cu care se confruntă Uniunea Europeană sunt din ce în ce mai vizibile și afectează cu precădere zonele rurale. Potrivit statisticilor, doar 7% din agricultorii europeni au sub 35 de ani iar, în același timp, 4,5 milioane de agricultori vor ieși la pensie în următorii 10 ani. Riscăm să vedem o scădere a populației active din zonele rurale, iar aceste efecte vor avea consecințe negative în viitor asupra productivităţii agricole.

Este nevoie de noi instrumente pentru a contracara problemele demografice din mediul rural. Una dintre chestiunile de bază o constituie accesul la educație pentru formarea profesională a tinerilor din zonele rurale și atragerea lor în domeniul agriculturii. Un alt aspect important ar fi implementarea măsurilor privind pensionarea timpurie a fermierilor de către toate statele membre, precum și implementarea măsurilor pentru instalarea tinerilor fermieri. Aplicarea celor două măsuri ar determina o ameliorare substanțială a managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației de administratori de ferme. Nu în ultimul rând, sprijinirea întreprinzătorilor în accesarea fondurilor pentru proiecte agricole reprezintă un alt aspect esențial ce trebuie luat în considerare pentru a motiva mai ales persoanele tinere să se implice în agricultură

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – Dle preşedinte, aş dori să salut raportul colegului meu, Thomas Mann, care vizează câteva aspecte esenţiale cu care Uniunea Europeană se va confrunta în viitorul apropiat, dacă nu cumva se confruntă şi în prezent. Protestele recente din Franţa împotriva creşterii vârstei de pensionare indică o discrepanţă clară între aşteptările cetăţenilor europeni şi tendinţele demografice generale. Speranţa de viaţă în Europa a crescut constant în timp ce populaţia este în declin. Ambele tendinţe, combinate, vor duce inevitabil la o creştere a poverii financiare suportate de generaţiile viitoare, dacă sistemele de pensii nu sunt reformate complet. Protestul cauzat de reforma pensiilor din Franţa poate fi înţeles din punct de vedere emoţional, însă din perspectiva situaţiei demografice din Europa, trebuie menţionat faptul că propunerea guvernului francez şi decizia finală a parlamentului reprezintă singurul răspuns adecvat în vederea asigurării viitorului, atât al lucrătorilor, cât şi al pensionarilor francezi. Guvernele statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să se angajeze într-un dialog cu cetăţenii pentru a contribui la o conştientizare mai profundă a modificărilor demografice şi a provocărilor socioeconomice pe care acestea le generează. Consolidarea consensului este esenţială pentru justificarea reformelor necesare şi în acelaşi timp nepopulare.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) Populaţia Europei îmbătrâneşte în fiecare an, în ciuda imigraţiei semnificative şi a ratei uşor crescute a natalităţii, ca atare, trebuie să înfruntăm noi provocări şi probleme. Revizuind piramida demografică europeană, este clar că în viitor va trebui să acordăm o atenţie sporită pieţii muncii pentru persoanele în vârstă şi sunt de acord cu raportul că îmbătrânirea populaţiei oferă, totodată, posibilităţi excelente de îmbunătăţire a competitivităţii şi a capacităţii de inovare şi, prin urmare, de sporire a creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă. Evident, creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă în rândul persoanelor în vârstă este foarte importantă însă, mai presus de toate, trebuie să avem în vedere mai degrabă cauzele decât consecinţele şi probabil ar trebui să acordăm prioritate creşterii ratei natalităţii. Experienţa Europei în ceea ce priveşte integrarea imigranţilor a arătat că soluţia nu constă în încurajarea imigraţiei, ci dimpotrivă. Valul mare de integrare în Uniunea Europeană a speriat populaţia locală care a crezut că va deveni o minoritate în propria ţară şi că imigranţii nu vor adopta limba şi cultura locale. Prin urmare, îngrijorător este faptul că mulţi europeni au început să susţină extrema dreaptă, ale cărei principii vin în contradicţie cu valorile europene, ca o reacţie la acestea. Evaluând situaţia demografică a Europei din perspectiva procesului de îmbătrânire, este regretabil şi revoltător faptul că tinerii suferă ca urmare a şomajului destul de ridicat, în special în Europa de Est, şi că nu suntem capabili să-i apreciem îndeajuns. Asigurarea echităţii între generaţii reprezintă cu siguranţă o problemă esenţială care trebuie abordată în vederea prevenirii conflictelor în legătură cu distribuţia sarcinilor.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. – (RO) Europa îmbătrâneşte mai rapid decât celelalte continente şi este îngrijorător faptul că raportul dintre populaţia de peste 65 de ani şi populaţia aptă de muncă (cu vârsta între 15 şi 64 de ani) urmează să se dubleze până în anul 2060 (de la 25,4% până la 53,5%). În România, dinamica acestui raport este îngrijorătoare, urmând să crească de la 21,3% în anul 2008, până la 65,3% în anul 2060.

Având în vedere amplitudinea şi rapiditatea îmbătrânirii populaţiei, statele membre trebuie să ţină cont, în cadrul politicilor privind ocuparea forţei de muncă, de dimensiunea de gen, de noile forme de organizare a muncii în întreprinderi, de mijloacele de facilitare a tranziţiei către pensionare prin formule flexibile, de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi promovarea practicilor nediscriminatorii în ceea ce priveşte recrutarea şi formarea profesională.

Totodată, solicit statelor membre:

– să promoveze o cultură de gestionare a îmbătrânirii în cadrul întreprinderilor şi să se adapteze diferitelor aspecte ale acesteia, în special prin posibilitatea pensionării treptate, ţinând seama de dificultatea postului, de condiţiile de muncă, sănătate şi siguranţă;

– să păstreze în continuare pensionările anticipate pentru anumite categorii de lucrători, în funcţie de condiţiile de lucru, şi în situaţii speciale, cum ar fi concedierea sau restructurarea.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Acesta este un raport foarte important care ar trebui folosit de Comisia Europeană pentru identificarea priorităţilor şi planificarea activităţilor pentru anul 2012, care va fi declarat „Anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii”. De nenumărate ori am ridicat în Parlament problema îmbătrânirii active care ar trebui să reprezinte o prioritate pentru Uniunea Europeană şi toate statele membre în anii ce vor urma.

Demografia nu poate fi modificată. Confruntaţi cu îmbătrânirea societăţii europene, este esenţial se realizăm activarea profesională a persoanelor aflate la vârsta pensionării. Nu trebuie să renunţăm la experienţa acestora sau să le nesocotim dorinţa de a continua să muncească. Prin urmare, sprijin iniţiativele propuse de raportor, în special „Pactul european pentru persoanele peste 50 de ani” şi iniţiativa „Îmbătrânirea activă”. De asemenea, iniţiativa „Pentru o pensie decentă” are o importanţă capitală. Sprijinind raportul, fac apel la Consiliu şi la statele membre să adopte măsuri rapide pentru a le garanta tuturor europenilor pensii adecvate, care să le permită o viaţă demnă şi nu doar ieşirea din sărăcie. De asemenea, trebuie să combatem toate formele de discriminare împotriva persoanelor în vârstă. Mulţi consideră în mod greşit că persoanele în vârstă au mai puţine nevoi. Dificultăţile întâmpinate de cetăţenii în vârstă în accesarea împrumuturilor şi discriminarea împotriva acestora pe piaţa locurilor de muncă reprezintă o obişnuinţă. A considera că o femeie de 40 de ani este prea bătrână pentru a munci şi a le solicita absolvenţilor să aibă câţiva ani de experienţă profesională reprezintă situaţii recurente şi totodată absurde.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (SK) Soluţia ieşirii din criza demografică este familia, întrucât slăbirea rolului familiei tradiţionale ne-a adus în această situaţie. Creşterea proporţiei angajaţilor în vârstă şi a femeilor în ocuparea activă a forţei de muncă este doar o soluţie pe termen scurt. Ne oferă puţin timp pe care trebuie să-l folosim pentru a-i motiva pe tineri, în special, să întemeieze o familie şi să crească copii. Totuşi, strategia noastră pe termen scurt nu trebuie să vină în conflict direct cu ceea ce ne dorim să realizăm pe termen lung. Pentru ca proaspetele mame să revină la muncă, trebuie să construim suficiente unităţi preşcolare. Totuşi, uităm faptul că principalele obişnuinţe sociale sunt însuşite în primii trei ani de viaţă; că în creşe copii învaţă să se evalueze prin ţipete mai degrabă decât prin respectul faţă de ceilalţi; modelele de comportament deprinse în această perioadă vor fi folosite de copii pe întreg parcursul vieţii. Îngrijirea parentală nu este un lux pentru copil, ci un standard normal. Creşele şi grădiniţele sunt, şi vor fi mereu, un compromis. Ca în cazul oricărui compromis, dacă limitele suportabile sunt depăşite, consecinţele vor fi mai grave decât ni le imaginăm în prezent. Putem fi siguri că o generaţie de copii care îşi petrece mai mult timp cu străinii decât cu proprii părinţi va fi într-o zi la fel de dornică să îşi asume responsabilitatea pentru bătrâni, suferinzi şi persoanele cu handicap precum suntem noi în prezent?

23. Implementarea programelor-cadru de cercetare (prezentare succintă)

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de Maria Da Graça Carvalho, în numele Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, referitor la simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare (2010/2079(INI)) (A7-0274/2010).

  Maria Da Graça Carvalho, raportoare. – (PT) Ştiinţa, educaţia şi inovarea reprezintă pilonii creşterii economice şi ai creării de locuri de muncă. Europa trebuie să investească mai mult în ştiinţă, să-şi deschidă sistemele ştiinţifice, să promoveze libera circulaţie a cercetătorilor şi să sporească şi promoveze excelenţa. De fapt, astăzi suntem martorii unei lumi din ce în ce mai multipolare în toate sectoarele, inclusiv ştiinţa. Câteva cifre sunt suficiente pentru a demonstra acest lucru: de exemplu, la nivel mondial, 80 % din cercetători lucrează în afara Europei iar 69 % dintre brevete sunt înregistrate în afara Europei.

Europa investeşte mai puţin în educaţie şi inovare decât Japonia, Coreea de Sud şi SUA, iar această diferenţă se datorează în special investiţiilor din sectorul privat. Sistemul nostru ştiinţific şi de inovare are puncte slabe care trebuie depăşite, de la finanţare redusă la fragmentare, lipsă de condiţii pentru dezvoltarea inovării şi birocraţie excesivă. Sistemul ştiinţific european trebuie să fie mai eficient, începând cu simplificarea normelor de finanţare. În acest context, am avut onoarea de a fi numită raportoare pentru simplificarea normelor de participare în cadrul programelor europene prezente şi viitoare pentru ştiinţă şi inovare.

Acest raport poate juca un rol esenţial la nivel european şi vine la momentul oportun, având în vedere faptul că ne aflăm la începutul revizuirii celui de-al şaptelea program cadru şi al pregătirilor pentru cel de-al optulea. În calitate de raportoare, am decis deschiderea dezbaterii pe acest subiect şi organizarea unei consultări publice. Am trimis peste 8 000 de invitaţii către o gamă largă de organisme. A existat un număr imens de contribuţii care indică importanţa pe care instituţiile noastre şi cetăţenii o acordă acestui subiect.

Raportul propune simplificarea controlului şi a monitorizării financiare şi consolidarea evaluării tehnice şi ştiinţifice prin intermediul unei evaluări inter pares bazată pe excelenţă. Scopul acestui raport îl reprezintă o toleranţă mai ridicată la risc, simplificarea mecanismelor birocratice de monitorizare şi crearea unei mai mari încrederi în comunitatea ştiinţifică şi de afaceri. Totuşi, raportul marchează doar începutul unui proces care nu este simplu. Comisia va fi responsabilă pentru aplicarea recomandărilor şi va avea nevoie de monitorizare şi de sprijin politic din partea Parlamentului şi a Consiliului în vederea îndeplinirii cu succes a acestei sarcini.

În viitor, procesul de simplificare poate fi extins la alte programe europene, în special fondurile structurale. Programele care beneficiază de norme mai simple vor fi mai transparente şi mai eficiente. Aş dori, de asemenea, să le mulţumesc colegilor mei, Preşedinţiei belgiene, Comisiei şi tuturor celor care au contribuit la consultarea publică, pentru asistenţa acordată. Este imperativ să simplificăm accesul la fondurile de cercetare şi să dezvoltăm o cultură de evaluare bazată pe un parteneriat de încredere între toţi cei implicaţi în vederea consolidării cercetării şi inovării în Europa, transformând-o într-un loc atractiv pentru cei care îşi doresc să locuiască, să muncească şi să fie fericiţi aici.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Aş dori să încep prin a o felicita pe raportoare pentru activitatea desfăşurată, întrucât simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare este necesară şi, aşa cum raportoarea a evidenţiat, reprezintă doar una dintre multiplele reforme necesare pentru îmbunătăţirea finanţării cercetării în cadrul UE, pentru ca aceasta să devină mai eficientă şi să faciliteze promovarea dezvoltării şi a progresului social.

Raportul propune extinderea domeniului de aplicare a propunerii iniţiale a Comisiei pe care o considerăm corectă, în special în ceea ce priveşte aspecte importante precum regulamentul financiar şi prezentarea de propuneri concrete pentru simplificarea calculării costurilor medii cu personalul şi eliminarea mecanismelor de înregistrare a timpului, inclusiv fişele de pontaj. Este la fel de important ca Comisia să permită rambursarea costurilor generate de prezentarea proiectului, după selecţionarea cu succes a acestuia, în vederea facilitării participării partenerilor industriali, în special a întreprinderilor mici şi mijlocii.

Dacă se doreşte ca ştiinţa, inovarea şi educaţia să reprezinte pilonii creşterii economice şi ai creării de locuri de muncă, este esenţial să avem în vedere propunerile incluse în acest raport, precum şi axarea preponderentă pe ştiinţă şi cercetare.

  Jean-Pierre Audy (PPE). – (FR) Dle preşedinte, aş dori să îi mulţumesc dnei Carvalho pentru activitatea extraordinară, precum şi Comisiei Europene. V-aş ruga, de asemenea, dnă comisar să îi transmiteţi mulţumirile mele dnei Geoghegan-Quinn, care a înţeles acest proces de simplificare şi comunicare. Trebuie să simplificăm viitorul şi, de asemenea, să facem ordine în trecut. Auditorii Comisiei nu ar fi trebuit să aplice niciodată norme mai stricte decât cele deja aprobate, şi din acest motiv trebuie să facem ordine în trecut, dnă comisar.

Am scăpat ca prin urechile acului de dezastru în cazul institutelor de cercetare care şi-au exprimat suspiciunea faţă de Uniunea Europeană. Astăzi, cu discernământ şi respectând principiul bunei gestiuni, utilizând riscuri admisibile de eroare, având în vedere totodată reauditările independente, iar dacă este cazul – după cum am propus şi a fost acceptat – intervenţia unui mediator independent, trebuie să recâştigăm încrederea tuturor institutelor noastre de cercetare printr-o monitorizare şi finanţare europeană adecvate, desigur. Apoi, în baza unei relaţii de încredere între statele membre şi Uniunea Europeană, vom începe negocierile privind următoarea perspectivă financiară pentru o mai bună stabilire a scopului cercetării noastre şi europenizarea acestuia.

  Marisa Matias (GUE/NGL). – (PT) Întâi de toate, aş dori să încep prin a o felicita pe dna Carvalho pentru raportul excelent pe care ni l-a prezentat astăzi, aici, şi, de asemenea, pentru modul democratic în care a coordonat acest proces, atât în Parlament, cât şi în afara acestuia. Consider că acest fapt ar trebui recunoscut, prin urmare aş dori să-i ofer mulţumirile mele.

Al şaptelea program-cadru este cel mai mare şi cel mai important program de cercetare la nivel mondial, simplificarea propusă de Comisie fiind foarte binevenită în acest sens. Totuşi, propunerea prezentată astăzi, aici, de Parlament îmbunătăţeşte cu mult propunerea Comisiei prin recunoaşterea faptului că simplificarea nu este suficientă, prin distincţia clară şi esenţială între cercetare şi inovare, prin aprecierea diferitelor domenii de cercetare, prin sporirea clarităţii, transparenţei, participării şi democraţiei, prin asigurarea de oportunităţi egale de accesare a fondurilor disponibile, prin alegerea unui model mai puţin axat pe birocraţie şi control birocratic şi orientat mai mult către excelenţă în cercetare, prin recunoaşterea importanţei diferitelor domenii ştiinţifice şi prin susţinerea faptului că partenerii trebuie să fie aleşi, iar alianţele cu partenerii trebuie să fie construite în condiţii egale.

Prin urmare, dle preşedinte, aş dori să închei afirmând că aplicarea acestei propuneri ar determina o îmbunătăţire clară a condiţiilor de lucru pentru toţi cercetătorii din Europa, precum şi un mai mare prestigiu şi îmbunătăţiri suplimentare pentru cercetarea europeană. De aceea este nevoie să cooperăm.

  Seán Kelly (PPE). – Dle preşedinte, o foarte mare parte din activitatea bună a Uniunii Europene este distrusă de poveşti mult prea complicate şi în special de oameni care încearcă să obţină finanţare însă sunt incapabili s-o acceseze, în ciuda unor eforturi uriaşe cum ar fi ocuparea timpului persoanelor pentru câteva luni pentru a depune o cerere care mai apoi se dovedeşte un eşec. Am auzit mai multe poveşti în acest sens.

Acelaşi lucru este valabil şi în cazul cererilor de finanţare a programelor educaţionale şi culturale. Dacă putem face un lucru, acela este atingerea ţintei de reducere a birocraţiei cu 25 % până în 2020. De fapt, ţinta ar trebui ridicată la 50 % dacă s-ar putea deoarece, după cum s-a afirmat, în domeniul auditării şi al depunerii de cereri, mare parte din activitatea excelentă depusă a fost distrusă de poveşti privind dificultăţile cauzate de complicaţii inutile.

Simplificarea reprezintă calea spre viitor.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle preşedinte aş dori să o felicit pe raportoare, dna Carvalho, pentru acest raport foarte cuprinzător. Dumneaei atrage atenţia asupra unor preocupări majore în domeniul cercetării europene: problema complexităţii normelor pentru beneficiari şi uriaşa povară administrativă.

În luna aprilie a acestui an, Comisia a adoptat o comunicare pe această temă, prezentând o listă lungă de opţiuni de simplificare pe termen scurt şi lung. Acestea au declanşat o dezbatere interinstituţională foarte importantă. Comisia este foarte recunoscătoare Parlamentului care s-a ocupat în mod prioritar de această problemă. De asemenea, Comisia este foarte recunoscătoare că raportul sprijină majoritatea propunerilor şi conţine chiar unele propuneri proprii ale Parlamentului, care sunt foarte interesante.

Un sprijin similar a venit din partea Consiliului şi, în baza consensului interinstituţional foarte larg, ar trebui acum să-l punem în practică. Suntem pe deplin angajaţi în realizarea simplificării şi aderarea la principiile de simplificare, aşa cum s-a afirmat în raportul dvs.: simplitate, transparenţă, certitudine juridică, consecvenţă, excelenţă şi, aşa cum dl Audy a afirmat, o abordare bazată mai mult pe încredere faţă de instituţiile noastre de cercetare, reprezintă, desigur, o linie directoare importantă pentru gestionarea activităţilor.

Unele propuneri din raport şi din concluziile Consiliului pot fi aplicate şi în cadrul curent. Serviciile Comisiei caută în prezent soluţii care pot fi rapid aplicate. Avem în vedere soluţii pentru o acceptarea mai largă a metodologiilor costurilor medii cu personalul şi pentru o abordare mai flexibilă a dobânzii aferente prefinanţării, precum şi pentru opţiunea privind suma forfetară destinată costurilor de personal ale proprietarilor/directorilor de IMM-uri.

De asemenea, analizăm cu mare seriozitate preocupările privind interpretarea inconsecventă de către diferitele servicii a normelor şi procedurilor în momentul aplicării PC7. Lucrăm intens la aplicarea unor măsuri care să asigure o interpretare şi o aplicare mai uniformă a normelor.

Vom lucra, de asemenea, la reducerea întârzierilor în acordarea subvenţiilor şi efectuarea plăţilor. Nu trebuie să uităm că schimbările cele mai profunde necesită o revizuire a Regulamentului financiar şi a normelor sale de aplicare. Doar atunci vom putea elimina câteva dintre constrângerile majore.

Actuala strategie de control privind cheltuielile de cercetare a fost concepută să identifice şi să corecteze erorile pentru a reduce nivelul erorilor reziduale la mai puţin de 2 %. Comisia este de acord că acest lucru este costisitor şi impune o mare povară administrativă, atât asupra beneficiarilor, cât şi a Comisiei. Astfel, un nivel mai ridicat al riscului admisibil de eroare, susţinut de raportul dvs., ar putea permite Comisiei să adapteze efortul de control, să optimizeze eficienţa costurilor şi să echilibreze nevoia de control efectiv prin stabilirea unei relaţii cu cercetătorii bazată mai mult pe încredere.

Vă mulţumesc foarte mult pentru raport şi le mulţumesc tuturor celor implicaţi în elaborarea acestuia. Acesta a deschis calea pentru o activitate viitoare foarte importantă şi foarte utilă.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, joi, 11 noiembrie 2010, la ora 12.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Inovarea şi cercetarea reprezintă în prezent elementele esenţiale ale noii strategii de dezvoltare pentru continentul nostru: strategia UE 2020. Angajamentul pentru cercetare şi dezvoltare are un impact concret asupra activităţii economice, întrucât doar inovarea oferă garanţii pentru o producţie viitoare cu o puternică valoare adăugată şi, prin urmare, pentru crearea de locuri de muncă şi sporirea competitivităţii Uniunii Europene la nivel internaţional. Întotdeauna am susţinut faptul că nivelul regional este cel mai adecvat pentru stimularea cercetării şi a inovării deoarece favorizează universităţile, organismele publice de cercetare, marile companii, întreprinderile mici şi mijlocii şi autorităţile publice locale şi regionale care colaborează îndeaproape, şi anume ca grupuri. În regiunea mea, Azore, acest fapt este vizibil în caracterul predominant al cercetării marine şi oceanice desfăşurate de Departamentul de oceanografie şi pescuit al Universităţii din Azore. Încurajarea inovării la nivel regional contribuie, de asemenea, la atenuarea discrepanţelor sociale şi regionale, pentru ca politica de coeziune să continue finanţarea acestor activităţi în regiunile ultraperiferice, precum Azore.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Având în vedere revizuirea de la mijlocul perioadei a celui de-al şaptelea program-cadru de cercetare şi pregătirea viitoarelor norme pentru următorul program-cadru, trebuie să găsim soluţii de eliminare a anumitor obstacole care împiedică accesul părţilor interesate la finanţarea UE.

Dacă ne dorim crearea unei economii europene bazate pe cunoaştere şi inovare, trebuie să investim în cercetare, permiţând astfel IMM-urilor, organismelor publice de cercetare şi autorităţilor regionale şi locale să beneficieze de resursele financiare puse la dispoziţie de UE.

Totuşi, accesul la finanţare în domeniul cercetării necesită o importantă capacitate tehnică şi o cunoaştere solidă a procedurilor administrative şi financiare. De asemenea, acesta este caracterizat de tendinţa de favorizare a proiectelor „bazate pe rezultate”, ceea ce indică o toleranţă scăzută pentru risc, care descurajează lansarea de proiecte foarte inovatoare.

Această situaţie descurajează participarea sectorului privat şi transformă lumea cercetării într-o simplă colecţie de proiecte neinteresante, diminuând astfel competitivitatea Europei în cadrul economiei mondiale.

Susţin propunerile făcute în acest raport care îndeamnă Comisia Europeană să încurajeze abordarea „orientată spre utilizator” pentru a îmbunătăţi accesul la finanţare şi documentele îndrumătoare care ar trebui reunite într-un manual şi traduse în limbile oficiale ale UE şi să acorde o încredere mai mare comunităţilor ştiinţifice şi de afaceri.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. – (RO) Cercetarea şi inovarea sunt două elemente ce stau la baza Strategiei Europa 2020 privind ameliorarea competitivității, creşterea economică durabilă şi crearea de noi locuri de muncă. În acest context, implementarea celui de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare trebuie ameliorată, în special prin accelerarea şi simplificarea procedurilor administrative, prin reducerea timpilor de aşteptare, prin fluidizarea gestionării aplicaţiilor.

Însă aş vrea să subliniez că, în ceea ce priveşte noile state membre, disfuncţionalităţile Programului-cadru depăşesc sfera strict administrativă şi de gestionare. Problema principală în aceste state este legată de lipsa infrastructurii pentru cercetare, ceea ce duce la imposibilitatea structurală de a accesa fondurile alocate prin acest program. Prin urmare, Comisia ar trebui să includă în viitoarea propunere de simplificare şi anumite măsuri concrete în vederea dezvoltării infrastructurilor pentru dezvoltare în noile state membre, în vederea asigurării unei oportunităţi egale în accesarea programelor de cercetare.

  Edit Herczog (S&D), în scris. – (HU) Alaltăieri, colegii deputaţi împreună cu mine am adoptat, cu o majoritate covârşitoare, propunerea de rezoluţie depusă de dna Maria da Graça Carvalho referitoare la simplificarea normelor de finanţare a programelor-cadru de cercetare. Propunerea de rezoluţie progresează într-o direcţie foarte bună, cu toate acestea este nevoie de un progres mai decisiv. Sistemul nostru de reglementare actual implică un grad de pregătire birocratică atât de avansat încât exclude tocmai iniţiativele TI, întreprinderile mici şi mijlocii şi instituţiile mici de cercetare din cadrul celor capabile să obţină finanţare. Astfel, sprijinul financiar nu este direcţionat către cei mai buni cercetători, ci mai degrabă către institutele cu cei mai buni contabili. Monitorizarea financiară actuală pare incapabilă de a gestiona orice risc, fapt intolerabil când vine vorba de cercetare şi dezvoltare care implică de cele mai multe ori investiţii cu rezultate nesigure. Riscul trebuie gestionat, nu exclus. Există soluţii de reglementare adecvate pentru această situaţie, care trebuie respectate cu stricteţe. Totuşi, reglementările incompatibile din punct de vedere structural cu natura cercetării trebuie modificate. O altă deficienţă la fel de importantă o reprezintă asimetria geografică în distribuirea fondurilor pentru programele-cadru de cercetare. În comparaţie cu cercetătorii din statele membre mai vechi, posibilitatea de a obţine sprijin a cercetătorilor din noile state membre este infimă. Atât timp cât scopul programului-cadru de cercetare al Uniunii Europene este de a permite tuturor talentelor europene să atingă excelenţa, o astfel de diferenţiere în ceea ce priveşte aplicarea programului nu poate fi permisă.

  Richard Seeber (PPE), în scris. – (DE) În cadrul societăţii actuale bazate pe cunoaştere, experienţa joacă un rol important, în special din perspectiva celei mai acute crize economice din istoria recentă. Cercetarea, dezvoltarea şi inovarea sunt extrem de importante pentru menţinerea poziţiei Europei de partener economic mondial, precum şi a competitivităţii acesteia. Iniţiativele europene de finanţare publică a programelor de cercetare sunt încă foarte birocratice şi asociate cu costuri administrative ridicate. Simplificarea celui de-al şaptelea program-cadru (PC7), cel mai mare program actual pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică finanţat din fonduri publice, este prin urmare esenţială pentru stimularea corespunzătoare a cercetării ştiinţifice. Finanţarea pentru cercetare ar trebui să se bazeze mai mult pe încredere şi, în acelaşi timp, să fie mai tolerantă la risc faţă de participanţi pentru a păstra atractivitatea proiectelor cu un potenţial de risc mai ridicat şi a promova cercetarea de înalt nivel.

24. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: consultaţi procesul-verbal

25. Ridicarea şedinţei

(Şedinţa a fost închisă la ora 23.40)