Stenograma dezbaterilor

Joi, 11 noiembrie 2010 - Bruxelles

1. Deschiderea şedinţei

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Preşedinte

(Şedinţa a fost deschisă la ora 9.05)

2. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

3. Prezentarea raportului anual al Curţii de Conturi - 2009 (dezbatere)

  Preşedinte. – Primul punct pe ordinea de zi este prezentarea raportului anual al Curţii de Conturi privind exerciţiul financiar 2009.

  Vítor Manuel da Silva Caldeira, preşedinte al Curţii de Conturi. – Dle Preşedinte, este o onoare pentru mine să pot participa la dezbaterea de astăzi pe tema raportului anual al Curţii de Conturi Europene referitor la execuţia bugetului privind exerciţiul financiar 2009, pe care vi l-am prezentat deja dvs. şi Comisiei pentru control bugetar.

Aş dori să prezint Camerei cele patru mesaje principale ale acestui raport anual. Întâi de toate, conform concluziei Curţii, conturile Uniunii Europene reflectă în mod fidel şi corect situaţia financiară a acesteia, precum şi rezultatul operaţiunilor şi fluxurile de numerar. Acesta este al treilea an consecutiv în care Curtea constată absenţa denaturărilor semnificative în cadrul conturilor şi fiabilitatea acestora.

În ceea ce priveşte legalitatea şi regularitatea, la fel ca şi în anii anteriori, Curtea emite o opinie fără rezerve referitor la venituri şi angajamente. Totuşi, şi acesta este cel de al doilea mesaj principal transmis de raportul anual, plăţile de la buget sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare, cu excepţia a două domenii. Acestea sunt cheltuielile administrative şi afacerile economice şi financiare.

În toate celelalte domenii de cheltuieli, Curtea a descoperit niveluri semnificative de eroare. Mă voi concentra asupra celor două domenii de cheltuieli principale: agricultura şi coeziunea.

În domeniul agriculturii şi al resurselor naturale, Curtea estimează un nivel de eroare relativ mai ridicat faţă de 2008. Totuşi, rezultatele sunt conforme cu evaluarea Curţii din cei doi ani, de unde rezultă eficienţa parţială a sistemelor. Curtea recomandă reducerea riscului de eroare prin îmbunătăţirea calităţii informaţiilor din bazele de date utilizate pentru stabilirea drepturilor la plată şi calcularea plăţilor şi prin clarificarea şi asigurarea respectării normelor privind exploatarea şi întreţinerea terenurilor.

Domeniul coeziunii, care reprezintă aproximativ o treime din buget, rămâne singurul domeniu bugetar în care indicele estimat de eroare depăşeşte 5 %. Majoritatea erorilor descoperite sunt legate de greşelile grave ale autorităţilor naţionale în ceea ce priveşte aplicarea normelor privind achiziţiile publice şi de rambursarea costurilor neeligibile. Multe dintre erori ar fi putut fi şi ar fi trebuit să fie identificate şi corectate de către statele membre anterior transmiterii către Comisie a certificării cheltuielilor, întrucât auditul indică faptul că acestea dispuneau de informaţiile necesare în acest sens.

Dacă analizăm rezultatele de anul acesta şi le comparăm cu cele de anul trecut, observăm că cea mai importantă schimbare s-a înregistrat în domeniul coeziunii. Ajung, astfel, la cel de al treilea mesaj principal al Curţii. Indicele de eroare cel mai probabil estimat în ceea ce priveşte cheltuielile pentru coeziune a fost mult mai scăzut decât în anii anteriori, iar în ceea ce priveşte ansamblul bugetului, indicele de eroare estimat de Curte a scăzut de-a lungul ultimilor ani.

Se impune însă o oarecare prudenţă înainte de a trage orice concluzii cu privire la tendinţa în acest domeniu; având în vedere modificările modelelor de cheltuieli, gama de plăţi se poate modifica considerabil de la un an la altul – 2009 fiind foarte diferit de 2008. Mai mult, nu există nicio garanţie că scăderea per total a indicelui de eroare estimat, înregistrată în ultimii ani va continua, atât timp cât sistemele care controlează marea majoritate a plăţilor continuă să fie doar parţial eficiente.

Ajung, astfel, la ultimul mesaj principal. Informaţiile furnizate de Comisie privind recuperările şi alte corecţii nu sunt încă pe deplin fiabile şi nu pot fi comparate în mod semnificativ cu indicele de eroare estimat al Curţii.

Există o serie de iniţiative care oferă o ocazie importantă de îmbunătăţire a gestiunii financiare a Uniunii Europene. Acest raport anual confirmă concluziile şi recomandările formulate de Curte în avizul său referitor la riscurile şi provocările privind îmbunătăţirea gestiunii financiare a Uniunii Europene. Îmbunătăţirea calităţii cheltuielilor ar trebui să reprezinte o prioritate majoră. Simplificarea cadrului legislativ şi introducerea mai multor sisteme de control cu un raport optim între eficacitate şi costuri pentru reducerea riscului de eroare ar trebui să contribuie la îndeplinirea acestui obiectiv.

La începutul acestui an, Comisia a prezentat un nou proiect de regulament financiar. În avizul recent pe marginea acestuia, Curtea concluzionează că acesta conţine o serie de propuneri care oferă Comisiei oportunităţi pentru îmbunătăţirea transparenţei şi a gestiunii financiare. Simplificarea legislaţiei sectoriale rămâne totuşi un mijloc important pentru îmbunătăţirea semnificativă a calităţii cheltuielilor.

Anul următor, Comisia va prezenta propuneri legislative pentru politicile şi programele care vizează principalele domenii de cheltuieli din următoarea perioadă de programare. În momentul revizuirii programelor de cheltuieli, Curtea sugerează aplicarea unui set de principii pentru a garanta posibilitatea existenţei valorii europene adăugate, claritatea obiectivelor, caracterul cât mai simplist şi mai realist cu putinţă, în limitele rezonabilului, al programelor şi, de asemenea, claritatea normelor privind răspunderea pentru actul de gestiune.

Garantarea cheltuirii optime a fondurilor europene implică responsabilităţi extrem de serioase pentru noi toţi: pentru Comisie, în cadrul elaborării propunerilor legislative şi al execuţiei bugetului; pentru statele membre în cadrul gestiunii curente pe care o asigură pentru aproximativ 80 % din bugetul UE; pentru Parlament şi pentru Consiliu în calitate de legiuitor şi de autoritate care acordă descărcarea de gestiune; şi pentru Curtea de Conturi în calitate de auditor extern al Uniunii.

Curtea este hotărâtă să se achite pe deplin de rolul care îi revine în eforturile de asigurare a unei cheltuiri corecte şi eficace a fondurilor UE.

  Algirdas Šemeta, membru al Comisiei. – Dle Preşedinte, acum două zile, dl preşedinte Caldeira împreună cu mine am avut ocazia de a face un schimb de opinii şi de a discuta pe marginea raportului anual al Curţii cu membrii Comisiei pentru control bugetar. Aş dori să subliniez aici principalele puncte ale discuţiei şi primele concluzii ale acesteia.

Înainte de a intra în miezul problemei, aş dori să reamintesc dialogul fructuos între auditor, Curte şi echipa de audit în cadrul Comisiei şi să mulţumesc preşedintelui Caldeira pentru cooperarea excelentă. Sunt mulţumit de recunoaşterea din partea Curţii a progreselor înregistrate; Observ, într-adevăr, multe mesaje pozitive; Observ, de asemenea, câteva critici, iar angajamentul Comisiei este de a urma îndeaproape toate recomandările Curţii.

Mesajele principale transmise de raportul Curţii sunt esenţiale pentru propria evaluare a Comisiei privind modul de asumare a responsabilităţii în ceea ce priveşte gestionarea bugetului UE.

Întâi de toate, pentru al treilea an consecutiv, conturile anuale au primit o opinie favorabilă fără rezerve. Potrivit concluziilor Curţii, conturile UE prezintă o imagine fidelă şi corectă a situaţiei acesteia, fără rezerve. Comisia este, desigur, foarte mulţumită de acest rezultat, întrucât confirmă efectele de durată ale reformei contabile. Totuşi, Curtea evidenţiază în mod corect anumite neajunsuri. Chiar dacă niciuna dintre acestea nu afectează opinia fără rezerve a Curţii, Comisia este determinată să le abordeze şi, prin urmare, continuă să îmbunătăţească practicile contabile curente. În ceea ce priveşte legalitatea şi regularitatea tranzacţiilor, sunt mulţumit de continuarea, în 2009, a tendinţei pozitive în ceea ce priveşte reducerea indicelui general de eroare.

Venitul şi angajamentele pentru întreg bugetul sunt legale şi regulate sub toate aspectele semnificative. Peste 95 % din plăţile efectuate din bugetul UE sunt lipsite de erori. Acest verdict reprezintă un semnal pozitiv că eforturile noastre privind îmbunătăţirea controlului au un impact concret. Acest lucru se datorează, în principal, reducerii substanţiale a indicelui de eroare în domeniul coeziunii; progresul reflectă rolul consolidat de supraveghere al Comisiei prin intermediul evaluării ex ante a sistemelor de gestiune şi control ale statelor membre. De asemenea, reflectă meritele unei abordări riguroase în ceea ce priveşte întreruperea sau suspendarea plăţilor în domeniile în care au fost identificate probleme.

În cele din urmă, în acest raport, Curtea recunoaşte calitatea superioară a informaţiilor oferite de Comisie privind recuperările, după cum sunt prezentate în conturi. Creşterea valorii fondurilor recuperate din proiectele în care au fost identificate erori sau de la autorităţile naţionale responsabile reprezintă, într-adevăr, un alt semnal al determinării Comisiei. Împărtăşesc totodată opinia Curţii conform căreia raportarea din partea statelor membre continuă să fie nesatisfăcătoare, iar Comisia îşi va continua eforturile în vederea remedierii acestei situaţii în cazul programelor existente, precum şi în cel al următoarei generaţii de programe şi al gestiunii partajate.

Împărtăşesc pe deplin prudenţa preşedintelui Caldeira privind posibilele oscilaţii viitoare ale indicelui de eroare, în special în domeniul coeziunii. De asemenea, sunt de acord cu concluziile Curţii privind neajunsurile sistemelor statelor membre şi alte aspecte ale gestiunii partajate. În opinia mea, calea de urmat include conceperea de mecanisme de control cu un raport optim între eficacitate şi costuri; simplificarea normelor de eligibilitate atunci când complexitatea acestora reprezintă o sursă evidentă de erori; şi îmbunătăţirea calităţii informaţiilor oferite de statele membre privind recuperările şi corecţiile financiare.

Însă această listă nu este exhaustivă. Discuţia noastră de marţi a indicat existenţa şi a altor provocări, de exemplu, o mai mare responsabilitate pentru actorii financiari principali, în special, statele membre, şi o politică de control cu un raport optim între eficacitate şi costuri bazată pe risc şi performanţă. Mai mult, în pregătirea revizuirii bugetare, am promovat o nouă abordare bazată pe impact mai degrabă decât pe date prin definirea de obiective clare şi măsurabile şi indicatori principali de performanţă. În luna mai a anului trecut mi-am prezentat agenda referitor la descărcarea de gestiune, audit şi antifraudă pentru perioada 2010-2014 în cadrul Comisiei pentru control bugetar a acestei Camere. În cadrul acesteia am subliniat obiectivele strategice principale şi paşii concreţi pe care Comisia îi va urma pentru obţinerea unei declaraţii de asigurare pozitive din partea Curţii. În lumina raportului anual al Curţii privind exerciţiul financiar 2009, această agendă continuă să rămână relevantă pentru acţiunile noastre viitoare.

În încheiere, sunt mulţumit că raportul anual privind exerciţiul financiar 2009 confirmă încununarea cu rezultate a eforturilor noastre. Acest fapt reprezintă o informaţie importantă şi oportună în vederea unei gestiuni financiare mai eficiente şi eficace a bugetului UE, care ar trebui să ne ghideze în procesul de concepere a următoarei generaţii de programe.

  Ingeborg Gräßle, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle Preşedinte, dle Caldeira, dle Šemeta, doamnelor şi domnilor, ziua de astăzi se anunţă una foarte bună deoarece ne putem aştepta ca, pentru prima dată, Comisia Barroso II să depăşească pragul de 2 %. Nu avem nevoie de riscul tolerabil de eroare. Din acest motiv raportul Curţii de Conturi care ne-a fost trimis în formă definitivă reprezintă o veste foarte bună, în special, pentru cei care lucrează în acest domeniu. Este clar că atunci când Comisia depune un efort real şi considerabil, poate obţine rezultatele dorite.

La o analiză mai atentă, se poate observa, în mod clar, că aceste rezultate sunt datorate parţial modificărilor survenite în cadrul reglementărilor. Aceasta este calea pe care trebuie să o urmăm în viitor. Revizuirea de către Comisie a directivei privind achiziţiile publice şi simplificarea efectivă a lucrurilor în cazul organismelor publice din statele membre ar reprezenta cu siguranţă cel mai mare pas pe care l-am putea face spre o declaraţie de asigurare pozitivă.

Aş dori să fac cunoscut tuturor celor care continuă să afirme că bugetul european este expus unor riscuri majore faptul că cheltuielile europene ar trebui supuse unor controale mai regulate decât cheltuielile naţionale. În ceea ce priveşte banii europeni, există o monitorizare şi o justificare mai consistente decât în multe domenii ale bugetelor naţionale, fapt evidenţiat de toate vizitele noastre în statele membre, deoarece regulamentele naţionale au fost introduse numai ca urmare a regulamentelor europene. Prin urmare, trebuie doar să încurajăm statele membre şi să le invităm să supună cheltuielile naţionale aceloraşi controale ca şi în cazul cheltuielilor europene şi vice versa.

Aş dori să mulţumesc Curţii de Conturi, şi, totodată, să-mi exprim dezamăgirea faţă de acest raport anual. Am menţionat deja că raportul anual conţine mult mai puţine informaţii decât în trecut. Avem nevoie de detalii privind indicii de eroare. Întotdeauna ne-au fost furnizate aceste informaţii referitor la fondurile structurale, acest an însă este prima dată când nu le-am primit. Aici nu suntem la grădiniţă. Noi cei din Parlament ne bazăm pe aceste informaţii. Gândindu-mă la audierea la care au luat parte membrii Curţii de Conturi, îmi amintesc promisiunea făcută de aceştia de a lucra în strânsă legătură cu Parlamentul. Consider că această promisiune nu este respectată.

  Georgios Stavrakakis, în numele Grupului S&D. – Dle Preşedinte, aş dori să salut raportul anual şi să îl felicit pe preşedintele Caldeira şi pe toţi membrii Curţii pentru activitatea excelentă. Permiteţi-mi să-i mulţumesc îndeosebi dlui O’Shea pentru cooperarea excelentă de care ne-am bucurat în ceea ce priveşte agenţiile.

Rolul nostru ca parlament constă în responsabilitatea faţă de cetăţeni, astfel trebuie să ne asigurăm de cheltuirea corespunzătoare, transparentă şi eficientă a banilor contribuabililor. Mă aştept ca rezultatele rapoartelor anuale privind agenţiile, care vor fi publicate mai târziu, să urmeze aceeaşi tendinţă ca şi în anii anteriori. Situaţia se redresează, cu toate acestea există încă sisteme de control care trebuie îmbunătăţite, probleme care necesită abordare şi soluţii care trebuie găsite.

În cadrul crizei economice şi sociale majore actuale, importanţa monitorizării a devenit mai pregnantă ca niciodată, iar noi cei din Parlament şi Curtea de Conturi suntem împreună implicaţi în abordarea şi soluţionarea problemelor pentru obţinerea unor rezultate şi mai bune.

  Jorgo Chatzimarkakis, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dle Preşedinte, dle Šemeta, dle Caldeira, aş dori să mulţumesc Curţii de Conturi pentru acest raport. Organizaţia dvs., dle Caldeira, oferă un serviciu esenţial contribuabililor europeni. Este un lucru bun faptul că reducerea indicelui de eroare a continuat şi în acest an. Acesta este rezultatul reformei Comisiei întreprinsă de comisarul liberal, dl Kallas. Pe parcursul anului trecut s-au înregistrat îmbunătăţiri majore în domeniul coeziunii şi doar o deteriorare minoră în cel al agriculturii. Totuşi, Comisia nu ar trebui să se complacă în inacţiune. Trebuie să evidenţiem în mod clar faptul că îmbunătăţirile majore se bazează pe o alegere foarte inspirată a eşantioanelor. Prin urmare, îmi exprim preocuparea că tendinţa pozitivă nu va continua şi anul următor. Ar trebui să valorificăm impulsul primei descărcări de gestiune pentru execuţia bugetului conform Tratatului de la Lisabona pentru a produce o schimbare de paradigmă decisivă.

Aş dori să subliniez, încă odată, faptul că raportul din acest an al Curţii de Conturi este al şaisprezecelea dintr-un şir fără rezultate globale pozitive. Cum putem pune capăt, în sfârşit, alocării ineficiente şi inutile de fonduri şi intrigilor politice în acest domeniu?

Propunerile mele în calitate de raportor sunt următoarele: Întâi de toate, Comisia trebuie să intervină mai ferm în cazul erorilor evidente, iar acolo unde aceste erori sunt repetate să suspende finanţarea. Cum se face că un stat membru de mai mulţi ani, precum Grecia, nu este supus sancţiunilor timp de 10 ani, în pofida încălcării evidente a prevederilor sistemului integrat de administrare şi control (SIAC)?

În al doilea rând, contribuabilii nu mai trebuie să fie supuşi la plata penalităţilor duble. Beneficiarii de finanţare europeană alocată ilegal sunt obligaţi să ramburseze doar 10 %. Conform regulii 50/50, statele membre contribuie cu jumătate din sumă din bugetele naţionale. Acest lucru constituie o insultă faţă de contribuabili. Permiteţi-mi să vă dau câteva cifre. În perioada 1994-2006, statelor membre li s-a alocat în mod greşit suma fenomenală de 7,7 miliarde de euro în domeniul politicii de coeziune. Comisia tocmai a făcut acest lucru public. Doar 709 de milioane de euro au fost rambursaţi, fapt care demonstrează foarte clar diferenţa în aceste condiţii. Acest lucru este probabil corect, deoarece statele membre nu sunt în măsură să ofere calcule precise. Curtea de Conturi a confirmat acest lucru.

În al treilea rând, statele membre trebuie, în cele din urmă, să semneze şi depună declaraţiile de gestiune naţionale. În al patrulea rând, Comisia trebuie să fie responsabilă din punct de vedere politic. Din acest motiv solicităm semnături cel puţin din partea dlui Barroso pe raportul de sinteză privind activităţile anuale. Solicităm, de asemenea, un raport de evaluare care este prevăzut în Tratatul de la Lisabona.

Există în continuare aspecte care necesită îmbunătăţiri. Având în vedere cele menţionate, aş dori să mulţumesc foarte mult Curţii de Conturi pentru acest raport.

  Bart Staes, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, când am citit acest raport anual, am avut sentimentul de déjà lu, senzaţia de a lectura încă odată acelaşi lucru pe care îl citeam de mulţi ani. Întâi de toate, există, îndeosebi, prea multe erori materiale în domeniile agriculturii, Fondului de coeziune, cercetării şi dezvoltării, ajutorului extern, cooperării pentru dezvoltare şi educaţiei. În al doilea rând, sistemele de supraveghere şi de control s-au dovedit doar parţial eficiente în prevenirea şi corectarea cererilor de rambursare a costurilor excesive sau neeligibile.

Doamnelor şi domnilor, continuăm să ne confruntăm cu problema fundamentală a statelor membre care nu-şi respectă obligaţiile, şi anume monitorizarea corespunzătoare a banilor pe care îi plătesc beneficiarilor. Discutăm aici despre 80 % din bugetul european. O altă problemă fundamentală persistentă o reprezintă eforturile insuficiente ale Comisiei de monitorizare a activităţilor întreprinse de statele membre în această privinţă.

Prin urmare, susţin strategia raportorului, care va asigura, pe de o parte, solicitarea, mai presus de toate, de declaraţii de gestiune naţionale, semnate de miniştrii de finanţe şi, pe de altă parte, luarea, în cele din urmă, de măsuri din partea Comisiei împotriva oricărui stat membru care comite încălcări, iar dacă este cazul, impunerea de sancţiuni severe: de tip financiar, de exemplu – reţinerea subvenţiilor. Din punctul meu de vedere, aceasta este direcţia corectă.

  Ryszard Czarnecki, în numele Grupului ECR. – (PL) Dle Preşedinte, Curtea de Conturi este un fel de inspector superior, asemenea unui poliţist prietenos, deşi uneori am impresia că închide ochii şi este prea bun şi binevoitor faţă de instituţiile pe care le monitorizează. Concluzia acestui raport, concluzia activităţii Curţii este următoarea: „bun, însă nu perfect”.

Am impresia că multe persoane din Europa sunt mai pesimiste decât Curtea de Conturi. Curtea trebuie să joace un rol mai pregnant, Curtea trebuie să fie credibilă pentru ca instituţiile europene să fie credibile în ochii contribuabililor şi ai alegătorilor. Totuşi, credibilitatea din partea Curţii implică o mai mare rigurozitate; Curtea îşi exprimă, în prezent, mulţumirea că paharul este 95 % plin, în timp ce, în opinia mea, mulţi contribuabili se vor întreba: „dar de ce este 5 % gol?” Mai mult, convingerea generală este că procentul depăşeşte 5 %. Sunt totuşi de acord cu o concluzie – uneori supravegherea la nivel european este probabil mai detaliată decât în statele membre, prin urmare, solicit exercitarea unei mai bune supravegheri din partea Curţii în statele membre unde banii dispar pur şi simplu pe apa sâmbetei în mod frecvent.

  Søren Bo Søndergaard, în numele Grupului GUE/NGL. – (DA) Dle Preşedinte, aş dori să mulţumesc Curţii de Conturi pentru raportul excelent. După cum am auzit, în mare, a existat o reducere a numărului de erori efectuate. Cum ar trebui să interpretăm acest lucru? În opinia mea, acest fapt depinde de două aspecte: punctul de pornire şi aşteptările noastre. Punctul de pornire a fost extrem de lipsit de perspective. În 2008, miliarde de euro erau cheltuite prin încălcarea normelor. Prin urmare, aşteptările vizau nu doar apariţia de îmbunătăţiri, ci îmbunătăţiri semnificative în toate domeniile.

S-a întâmplat acest lucru? Da, în domeniul coeziunii a existat o reducere semnificativă a plăţilor eronate, ceea ce reprezintă un lucru bun, chiar dacă nivelul acestora continuă să fie inacceptabil de ridicat. Cu toate acestea, în alte domenii a existat o creştere, fapt pur şi simplu intolerabil.

Alaltăieri, în Comisia pentru control bugetar, şi astăzi din nou, dl comisar Šemeta a afirmat că reducerea în ansamblu a numărului de erori este rezultatul eforturilor Comisiei. Sunt de acord. Sunt încântat să îi acord Comisiei acest merit. Totuşi, în acest caz, este clar cine va fi responsabil dacă indicele de eroare va creşte la anul. Vă rog să consideraţi acest lucru drept o invitaţie.

  Marta Andreasen, în numele Grupului EFD. – Dle Preşedinte, an de an timp de 16 ani, auditorii au refuzat să valideze 90 % sau mai mult din buget, iar acest an nu face excepţie. Se vorbeşte despre erori, însă neregulile descoperite depăşesc cu mult o simplă greşeală. Este suficient să afirmăm că o astfel de situaţie ar determina închiderea unei companii în sectorul privat şi condamnarea directorilor acesteia.

Adevărul este că banii contribuabililor au fost cheltuiţi ilegal. În acest an, auditorii afirmă că cel puţin 6 miliarde de lire sterline nu ar fi trebuit cheltuite. Care este esenţa problemei? Lipsa de responsabilitate.

Comisia şi auditorii vor da vina, ca de obicei, pe statele membre, adevărul este însă că vina revine Comisiei şi se datorează lipsei de controale corespunzătoare. Comisia este cea mai în măsură să stabilească norme şi să sancţioneze pe cei care le încalcă, însă a dat greş încă de la început, iar Parlamentul îşi are şi el partea de vină, întrucât a aprobat situaţia în fiecare an şi continuă să solicite creşterea bugetului.

Nu mai există speranţe că bugetul UE va fi vreodată validat de auditori. În acest moment, singura modalitate de a proteja banii contribuabililor constă în reducerea drastică a bugetului UE.

Acum mă adresez primului ministru britanic. Dle Cameron, aţi greşit enorm acceptând creşterea de 2,9 % a bugetului UE pe 2011. În numele contribuabililor britanici, vă cer să solicitaţi o reducere semnificativă a bugetului pe 2011.

  Martin Ehrenhauser (NI). – (DE) Dle Preşedinte, este adevărat că indicele de eroare în domeniul coeziunii a scăzut semnificativ de la 54 % în 2007 la 36 % în 2009. Aşa este. Este un adevăr pe care şi eu trebuie să-l recunosc. Totuşi, după cum a afirmat şi raportorul, dacă analizăm mai atent modul de generare a acestor cifre, este evident că acestea trebuie privite în termeni relativi. Tot un adevăr este şi faptul că, în conformitate cu acest raport al Curţii de Conturi, sistemele de control în domeniul coeziunii nu sunt eficiente. În plus, este adevărat că cel puţin 3 % din bani nu ar fi trebuit cheltuiţi deloc. Prin urmare, dl Hahn mai are multe de făcut, printre care, punerea la punct a acestui portofoliu.

În opinia mea, creşterea indicilor de eroare în domeniul agriculturii reprezintă în mod evident un pas înapoi. Mai mult, risipa, ca de exemplu în cazul indemnizaţiilor pentru mineri acordate miliardarilor, nu este indicată ca eroare.

Am menţionat deja în comisie faptul că nu am primit încă un răspuns din partea Curţii de Conturi sau a Comisiei cu privire la plata dublă a ajutoarelor sociale. Încă odată, întrebarea mea este: Cine a comis eroarea în acest caz? Vor fi banii rambursaţi şi cât de mare este suma în cauză? În cele din urmă, aş dori să menţionez importanţa viitoare a verificării, de către Curtea de Conturi, nu doar a legalităţii plăţilor, ci şi a eficienţei şi a rentabilităţii acestora.

PREZIDEAZĂ: ISABELLE DURANT
Vicepreşedintă

  Cătălin Sorin Ivan (S&D). - (RO) În primul rând vreau să îi mulţumesc domnului Victor Caldeira pentru acest raport clar şi relevant pentru activitatea Comisiei şi pentru execuţia bugetară pentru 2009. În al doilea rând, vreau să lămuresc din start un lucru foarte important pentru noi: o dată la cinci ani suntem aleşi, trimişi în Parlamentul European de către cetăţenii europeni, cei care plătesc taxe şi impozite şi care alcătuiesc, într-un final, acest buget. Din punctul lor de vedere, pentru că periodic ne întoarcem acasă şi ne întâlnim cu ei, execuţia bugetară pe 2009 nu poate fi una bună. O să vă dau doar două motive.

În primul rând, pentru că declaraţiile naţionale de management nu sunt susţinute de factorul politic – nu au nici semnătura ministrului de finanţe, nici semnătura prim-ministrului. Prin urmare, nu ştim cine răspunde pentru aceste declaraţii naţionale de management şi cât de clare sunt acestea şi cât de corecte. Se deschide, practic, drumul pentru o raportare mincinoasă şi, dacă nu mincinoasă, măcar incompletă.

În al doilea rând, pentru erorile făcute în gestionarea fondurilor europene, tot statul naţional este cel care trebuie să plătească banii înapoi Comisiei. Cu alte cuvinte, cetăţenii europeni plătesc o dată bani pentru alcătuirea bugetului european, pe de altă parte, tot ei, în calitate de păgubiţi, acoperă paguba în bugetul naţional. Deci, de două ori, cetăţenii Uniunii Europene plătesc banii pentru greşelile, erorile sau chiar fraudele în gestionarea fondurilor europene.

În al treilea rând, aş vrea să vin în întâmpinarea Comisiei, în întâmpinarea Curţii de Conturi Europene şi să sprijin, la rândul meu, conectarea mai bună a acesteia cu instituţiile naţionale de audit în fiecare stat membru. Cred că, dacă vrem mai mulţi bani la buget, trebuie să cheltuim mai bine în primul rând banii pe care îi avem iar, ca să cheltuim mai bine banii pe care îi avem, trebuie să ştim în primul rând unde sunt probleme şi cum le putem rezolva.

  Luigi de Magistris (ALDE). – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, consider că putem discuta acum despre reducerea numărului de erori numai datorită competenţelor, independenţei şi profesionalismului Curţii de Conturi şi aş dori ca preşedintele Caldeira să ia act de acest fapt.

Cred că, la fel ca şi Comisia, Parlamentul a jucat un rol important în această îmbunătăţire, în special Comisia pentru control bugetar, care pune mare accent pe transparenţă şi utilizarea efectivă şi eficientă a fondurilor publice.

Trebuie să vedem încă ce putem face pentru a asigura o îmbunătăţire, pentru că există încă mult prea multe lucruri care nu sunt corecte, în special în sectoarele foarte sensibile, precum agricultura şi coeziunea, cu indici de eroare adesea îngrijorători în sectoare în care frauda în domenii legate de contracte şi suprafacturare, de exemplu, este frecventă. Cred că este necesară diminuarea nivelului de birocraţie şi reducerea formalităţilor inutile, introducând, în schimb, câteva norme clare pentru a transmite un foarte clar şi hotărât „nu” tuturor formelor de fraudă în sectoarele în care corupţia este endemică.

Un alt factor important este accentuarea rolului OLAF, Oficiul de Luptă Antifraudă, în vederea combaterii tuturor formelor de fraudă şi corupţie. Un alt aspect pe care nu avem cum să nu îl punem în evidenţă – am aflat acest lucru tot cu ocazia unei vizite recente a Comisiei pentru control bugetar în Italia – este că există, de asemenea, riscul unui influenţe puternice a criminalităţii organizate şi a formelor de corupţie asupra fondurilor publice. Rolul OLAF ar putea fi, aşadar, esenţial din acest punct de vedere, alături de o mai mare cooperare între statele membre, Comisie şi Parlament.

Un alt punct absolut esenţial este faptul că, în opinia mea, Comisia trebuie să îşi consolideze independenţa faţă de statele membre. Cred că trebuie să blocăm fondurile pentru a preveni repetarea acestui tip de comportament, în special în statele în care, de ani de zile, au loc erori grave – nu vorbesc despre erori minore – şi episoade foarte substanţiale de fraudă.

Nivelul de credibilitate al Parlamentului European şi al instituţiilor europene este determinat în mare măsură de nivelul de transparenţă şi corectitudine cu care sunt cheltuite fondurile publice. Prin urmare, sunt de părere că există loc de îmbunătăţire în această privinţă.

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Dnă preşedintă, deşi declară că nivelul de responsabilitate cu privire la cheltuielile europene s-a îmbunătăţit, Curtea de Conturi nu a reuşit să garanteze o declaraţie completă de asigurare a acestor cheltuieli. Acest lucru se întâmplă parţial pentru că, deşi s-a observat, într-adevăr, un anumit grad de îmbunătăţire cu privire la cel de al doilea aspect important, coeziunea, există încă erori în cadrul a aproximativ 40 % dintre proiecte. Astfel, dintr-un buget total de 35 de miliarde de euro, există 2 miliarde de euro pentru care nu poate fi garantată nicio declaraţie de asigurare. Consider că această situaţie este inacceptabilă. Aşadar, Comisia, în special, ar trebui să investigheze integral modalitatea în care aceste erori au putut apărea şi cum ar putea fi reduse. Acest lucru este important mai ales din punctul de vedere al descărcării de gestiune pentru bugetul aferent anului 2009.

Ieri, dl Engwirda, membru al Curţii, a declarat că erorile s-au datorat, în primul rând, complexităţii procedurilor. Din nou, aceasta demonstrează faptul că este imperativ ca Europa să devină mai simplă şi mai transparentă. Dacă nu se întâmplă acest lucru, cetăţenii noştri vor vedea, în continuare, Europa ca fiind complicată şi foarte îndepărtată.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonaşului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Jens Geier (S&D). – (DE) Dnă preşedintă, aş dori să îl întreb pe dl van Dalen dacă este conştient de faptul că procentajele ridicate se referă numai la procentajul din eşantion. Cu alte cuvinte, nu 36 % din plăţi sunt eronate, ci 36 % din plăţile considerate în eşantion. Dacă extrapolăm, rezultatul este de cel puţin 5 % în cazul Fondului de coeziune. Prin urmare, miliardele la care vă refereaţi nu reprezintă sume exacte. Ştiaţi acest lucru?

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Dnă preşedintă, am înţeles pe deplin acest lucru. Chestiunea reală pentru mine este faptul că nu se poate oferi nicio declaraţie de asigurare pentru miliarde de euro, motiv pentru care am solicitat Comisiei să investigheze integral acest fapt şi să examineze şi modalitatea în care situaţia ar putea fi îmbunătăţită. Din fericire, comisarul a indicat deja în discursul său de acum un moment că va iniţia o astfel de investigaţie şi va lua serios în considerare chestiunea.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă preşedintă, estimările furnizate de Curtea de Conturi Europeană arată că 6 milioane de euro au dispărut din bugetul european în 2009 ca urmare a neatenţiei, gestiunii defectuoase, fraudei, ignoranţei şi lipsei de verificare. Curtea de Conturi a revelat faptul scandalos că aproximativ 40 % dintre oficialii UE primesc dublul sumei normale pentru prestaţiile familiale. Din nou, Grecia cauzează probleme. Nu numai că abia a fost salvată de celelalte state membre cu un pachet de măsuri de salvare de miliarde de euro, dar este şi prima în ceea ce priveşte frauda în materie de subvenţii. Nu trebuie decât să vă uitaţi la zonele împădurite pentru care Grecia a solicitat subvenţii pentru spaţii verzi, ca să vedeţi comportamentul acesteia cât se poate de îndrăzneţ.

Desigur, situaţia este deosebit de dificilă în ceea ce priveşte subvenţiile la nivel regional. Astfel cum a afirmat vorbitorul anterior, dacă 36 % dintre plăţile care au fost verificate au prezentat erori, este deja destul de rău. De aceea solicităm dlui Hahn să ia măsuri drastice cu privire la portofoliul său foarte important. Nu avem bani de aruncat.

În cele din urmă, aş dori să felicit angajaţii dedicaţi ai Curţii de Conturi. Sunt foarte motivaţi şi noi, politicienii, ar trebui să îi încurajăm să efectueze controale şi mai atente. În calitate de politicieni, suntem în poziţia de a elabora şi a pune în aplicare orientări.

  Jan Olbrycht (PPE). – (PL) Doamnelor şi domnilor, cred că în discuţia privind acest raport, trebuie să acordăm atenţie introducerii unui nivel suficient de precizie în declaraţiile noastre, pentru că, adesea, vorbim aici şi despre erori, nereguli sau delapidări. Raportul arată foarte clar că, în ceea ce priveşte indicele de erori descoperite la nivelul politicii de coeziune, există o reducere evidentă. Acesta se situează la un nivel de aproximativ 5 % şi în legătură cu acesta nu putem vorbi, în acelaşi timp, de erori de 20 %, 30 % sau 40 % pentru că ar crea, pur şi simplu, confuzie cu privire la întreaga imagine. Avem aici o îmbunătăţire clară a ceea ce, cu siguranţă, reprezintă o politică foarte complicată, având în vedere că este gestionată în comun cu statele membre. Pentru noi o problemă este modalitatea de îmbunătăţire a acestei politici, care are o structură pur şi simplu foarte solicitantă şi foarte complicată, dar care are o imensă valoare adăugată. Situaţia este în schimbare şi acest lucru ar trebui remarcat cu satisfacţie şi afirmat.

Cu toate acestea, aş dori să atrag atenţia asupra unei părţi îngrijorătoare din raport şi citez: „Ţinând seama de aceste aspecte, Curtea concluzionează că nu se poate realiza o comparaţie justă între estimările sale cu privire la indicii de eroare şi datele referitoare la corecţii financiare şi la recuperări furnizate de Comisie.” Cred că această declaraţie este foarte importantă şi semnificativă pentru viitor pentru că nu dorim o situaţie în care Curtea să concluzioneze că nu poate ajunge la un acord cu Comisia în ceea ce priveşte rezultatele. Este necesară o activitate mai intensă aici şi acest aspect trebuie explicat.

  Christel Schaldemose (S&D). – (DA) Dnă preşedintă, aş dori să mulţumesc Curţii de Conturi încă o dată pentru că ne-a furnizat un instrument excelent de evaluare a utilizării pe care o dăm banilor în cadrul UE. Din fericire, putem confirma că ne îndreptăm în direcţia bună, chiar dacă există încă multe probleme. Cu toate acestea, pentru că lucrurile se îndreaptă în direcţia bună, cred că ar trebui să consacrăm timp unei analize mai atente a ceea ce ar trebui să facem în continuare. Dacă privim situaţia din punctul de vedere al cheltuielilor administrative, de exemplu, putem vedea că avem un sistem eficient de control şi câteva erori. Totuşi, în opinia mea, nu este suficient. Avem nevoie, de asemenea, să analizăm dacă, într-adevăr, folosim banii într-un mod corect.

Cheltuielile administrative înseamnă cheltuielile noaste privind salariile, clădirile şi alte aspecte asemănătoare. În această privinţă, ar trebui să ne întrebăm dacă, într-adevăr, obţinem rezultate suficiente pentru banii pe care îi cheltuim pe salarii. Folosim banii corect în ceea ce priveşte modalitatea de gestionare a clădirilor noastre etc.? Cred că trebuie, în prezent, să avansăm în dezbaterea noastră şi să discutăm aspectul eficienţei, obţinând, de asemenea, un grad semnificativ mai mare de transparenţă în această privinţă. Prin urmare, solicit nu numai Parlamentului European, ci şi Comisiei, să demonstreze o bunăvoinţă considerabilă în privinţa asigurării unei mai mari transparenţe şi să se angajeze în această dezbatere.

  Andrea Češková (ECR). – (CS) Este a doua oară în această sesiune, când conturile anuale ale Uniunii Europene sunt luate în discuţie. În primul rând, aş dori să prezint sincerele mele mulţumiri dlui da Silva Caldeira şi echipei sale pentru activitatea pe care au întreprins-o. Pe de altă parte, sunt surprins de nivelul de eroare care apare din nou în aproape 92 % din cheltuielile bugetare, luând în calcul toate capitolele, cu excepţia cheltuielilor administrative şi a afacerilor economice. Aş dori să întreb în ce măsură sunt statele membre responsabile pentru aceste erori şi în ce măsură este responsabilă Comisia pentru lipsa de control.

Răspunsul indicat în raport este că există multe deficienţe în sistemele actuale de control ale statelor membre. Cred că ceea ce ne trebuie cel mai mult este o mai mare cooperare şi deschidere din partea statelor membre, dacă trebuie să prevenim astfel de erori pe scară largă.

  Tamás Deutsch (PPE). – (HU) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, dragi colegi, Curtea de Conturi a făcut o muncă excelentă elaborând raportul de auditare a bugetului UE pentru 2009, iar dl Caldeira şi membrii Curţii de Conturi merită apreciere pentru activitatea lor. Sunt de acord cu acei vorbitori care au spus că raportul arată clar şi fără echivoc că există o tendinţă spre îmbunătăţire în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor UE şi că indicele total de eroare este în scădere. Cu toate acestea, trebuie să tragem concluziile clare şi evidente din raport privind ceea ce trebuie să facem aici în Parlament, în Comisie şi în alte instituţii ale UE.

Cu toate acestea, indicele de eroare în scădere nu înseamnă altceva, potrivit Curţii de Conturi, decât faptul că mai multe miliarde de euro din fondurile UE au fost utilizate incorect sau neregulamentar, ceea ce poate da naştere unor suspiciuni de infracţiune. Acest lucru înseamnă că trebuie luate măsuri. Există o măsură, în special, pe care aş dori să o menţionez, şi anume faptul că ar fi extrem de importantă pregătirea de către Curtea de Conturi a unei defalcări în funcţie de statul membru în următoare perioadă, pentru a arăta valoarea indicelui de eroare în utilizarea fondurilor UE şi standardul de operare al mecanismului de control din fiecare stat. Şi acest lucru ar putea contribui la o reducere suplimentară a indicelui de eroare.

  Inés Ayala Sender (S&D). – (ES) Dnă preşedintă, încă o dată salutăm îmbunătăţirile introduse prin dialogul intens dintre Curtea de Conturi, Comisie şi, desigur, Parlament. Cu toate acestea, raportul din acest an arată, de asemenea, că nu ne putem mulţumi cu atât şi că trebuie să rămânem vigilenţi.

De asemenea, cred că propunerea dlui da Silva Caldeira pentru viitor privind cooperarea pentru îmbunătăţirea şi simplificarea aspectelor importate ale Regulamentului financiar este pozitivă, la fel ca şi noile propuneri legislative asupra cărora am putea, probabil să lucrăm împreună pentru a atinge rezultate de succes.

În ceea ce priveşte celelalte instituţii, voi acorda o foarte mare atenţie tuturor aspectelor legate de cheltuielile de funcţionare ale Consiliului, în special cu privire la sistemul SESAME (Secure European System for Applications in a Multi-vendor Environment), în care există o referinţă specifică la necesitatea îmbunătăţirii previziunilor referitoare la bugetul Consiliului, dar şi la aspectele izolate privind Ombudsmanul European şi Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, ale căror bugete par să fie drastic reduse. De asemenea, sunt interesată totuşi de faptul că am primit informaţii potrivit cărora un caz a fost transmis Oficiului European de Luptă Antifraudă în legătură cu Comitetul Economic şi Social. În plus, aş dori să aflu opinia privind creşterea semnificativă la nivelul personalului din cadrul Comitetului Regiunilor în perioada 2009-2010.

  Iliana Ivanova (PPE). – (BG) Doamnelor şi domnilor, este foarte important să punem accentul pe recunoaşterea, în cadrul concluziilor Curţii de Conturi, a progresului înregistrat de Comisie în controlarea procesului de absorbţie a fondurilor europene. Cu toate acestea, în acelaşi timp, sper că recomandările şi propunerile înaintate de Parlamentul European în rapoartele de descărcare, reiterate ani la rândul, vor fi luate, de fapt, în considerare, în special în domeniile în care există încă un nivel ridicat de nereguli. Calitatea informaţiilor care ne-au fost furnizate de către Curtea de Conturi ar trebui, de asemenea, să fie mai bună. Cred că ar trebui, într-adevăr, să ne fie transmise cifrele exacte şi nivelul neregulilor existente pe care trebuie să le cunoaştem.

Vestea bună pentru anul 2009 este că nivelul neregulilor în domeniul politicii de coeziune a scăzut semnificativ în comparaţie cu anul trecut. Cu toate acestea, marea întrebare rămâne dacă această diminuare va fi sustenabilă în timp sau dacă este o simplă întâmplare fericită care poate fi datorată ţărilor specifice alese pentru audit.

Cu toate acestea, în orice caz, există chestiuni nerezolvate pe agendă, legate de neregulile din domeniile ajutoare externe, dezvoltare şi extindere, agricultură, cercetare, energie şi transport, educaţie şi cetăţenie.

Doresc să asigur Curtea de Conturi, Comisia şi Consiliul că activitatea noastră în Comisia pentru control bugetar din cadrul Parlamentului European va fi axată, în mod esenţial şi extensiv, în următoarele luni, pe eficientizarea gestionării fondurilor europene.

Vom continua să subliniem responsabilităţile care trebuie asumate în această privinţă de către Comisia Europeană şi de statele membre şi care trebuie strict respectate, precum şi măsurile care trebuie adoptate împotriva infractorilor, în vederea obţinerii unui rezultat real în ceea ce priveşte protejarea intereselor contribuabilului european.

  Jens Geier (S&D). – (DE) Dnă preşedintă, dle Caldeira, dle Šemeta, politica de coeziune este „bolnavul” bugetului UE. Anul trecut a necesitat îngrijire intensivă, iar anul acesta este în convalescenţă. Cu toate acestea, este departe de o recuperare totală şi ar putea recidiva în orice moment. Peste 5 % din toate plăţile aferente politicii de coeziune au fost eronate, iar 3 % nu ar fi trebuit efectuate deloc. Acestea însumează aproximativ 700 de milioane de euro. Statele membre ar fi putut preveni un mare număr de astfel de plăţi eronate. Erorile apar la nivelul achiziţiilor publice şi al fondurilor de coeziune, în pofida sistemelor de control existente, aprobate de Comisie. Trebuie să verificăm din nou, cu atenţie, aceste sisteme de control. În ţara mea, Germania, exemplele au arătat că toate sistemele de control de aici care au fost testate, au fost numai parţial eficiente.

Responsabilitatea pentru gestionarea liniilor bugetare aparţine Comisiei. Putem discuta despre această contradicţie – erori în statele membre pentru care este responsabilă Comisia – în ţările noastre de origine, o putem explica mass-mediei şi putem informa cetăţenii cu privire la aceasta. Cu toate acestea, la nivel politic, Comisia este cea care trebuie să soluţioneze această problemă din statele membre. Dle Šemeta, trebuie să preluaţi controlul în acest domeniu şi veţi avea susţinerea noastră în acest sens.

  Lambert van Nistelrooij (PPE). – (NL) Dnă preşedintă, dlor reprezentanţi ai Comisiei şi ai Curţii de Conturi, intervin în calitate de coordonator pentru politica regională din cadrul Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat).

Uitându-mă la indicele de eroare, observ o îmbunătăţire clară la nivelul coeziunii. Putem vedea acum impactul noilor regulamente pe care le-am adoptat pentru perioada 2007-2013 şi al planurilor de acţiune care au fost susţinute cu tărie, nu numai de Parlament, ci şi de Comisia actuală şi cea anterioară. Cele mai multe dintre probleme sau erori vor fi găsite în dosarul pentru achiziţiile publice. Transpunerea legislaţiei europene în legislaţia unei serii de state membre şi punerea în aplicare aferentă au determinat creşterea indicelui de eroare până la nivelul foarte ridicat din prezent.

Prin urmare, solicit comisarilor să prezinte un plan de acţiune care, printre altele, ar exercita presiune asupra statelor membre sau le-ar susţine în ceea ce priveşte achiziţiile publice. Săptămâna trecută am avut oportunitatea de a prezida o delegaţie a Parlamentului European în România unde am putut vedea cum această ţară se luptă cu această situaţie şi cu ce fel de dificultăţi se confruntă. Am putea progresa mult aici.

În cele din urmă, şi eu sunt în favoarea declaraţiilor naţionale de gestiune; adică a declaraţiilor financiare pe care statele membre ar fi obligate să le depună, pentru că cele mai multe greşeli au loc exact la nivelul statelor membre.

  Derek Vaughan (S&D). – Dnă preşedintă, doresc să fiu cât de pozitiv posibil cu privire la acest raport, pentru că întotdeauna cred că ar trebui să folosim audituri pentru a îmbunătăţi lucrurile şi a învăţa din greşeli. Există multe cazuri în care acest lucru poate fi efectuat de Comisie, de statele membre şi de beneficiari în vederea îmbunătăţirii situaţiei, de exemplu, în agricultură. Modificările constante la nivelul cerinţelor Comisiei generează dificultăţi pentru statele membre şi beneficiari; în Ţara Galilor, mi se spune mereu acest lucru. Pentru a reduce numărul de cereri ale agricultorilor privind terenurile neeligibile, Comisia ar putea, de asemenea, să pună la dispoziţie o legislaţie care indică clar agricultorii activi din UE, aceasta fiind folosită ulterior de toate statele membre, întrucât, în prezent, există o anumită discreţie. În cele din urmă, cu iminenta reformă a PAC, există şansa de aur de a simplifica procesele astfel încât să se asigure că în Europa atribuim valoare banilor pe care îi cheltuim, dar şi continuăm să furnizăm beneficii pentru indivizi şi comunităţi.

  Andrzej Grzyb (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, prezentarea rezultatelor activităţii Curţii de Conturi Europene a oferit întotdeauna informaţii superbe care permit compararea situaţiei din trecut cu ceea ce ar trebui realizat în viitor. Care ar putea fi concluzia generală? Se pare că, oriunde procedurile sunt mai puţin complicate şi folosirea banilor este mai facilă, găsim mai puţine erori materiale. Cu cât este mai complicată politica, cu atât este mai mare importanţa erorilor, şi uneori şi neregulile cresc ca număr. Un astfel de exemplu este politica de coeziune, care este, de asemenea, foarte importantă pentru Uniunea Europeană. De aceea s-a concluzionat aici şi că politica agricolă a Uniunii prezintă un indice de eroare ridicat, dar în cazurile în care procedurile de utilizare a fondurilor au fost simplificate, au apărut mai puţine erori decât în cazurile în care procedurile au fost mai complicate.

Aş dori să atrag atenţia asupra importanţei cooperării cu organismele naţionale de supraveghere, dar – şi acest aspect nu a fost discutat – şi asupra importanţei cooperării cu parlamentele naţionale şi, în special, cu comisiile pentru afaceri europene, bugete şi control bugetar. Eu personal am fost membru al parlamentului naţional polonez în momentul în care am început să lucrăm cu informaţii de la Curtea de Conturi Europeană şi au fost foarte bine primite de membri.

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dnă preşedintă, aş dori să prezint mulţumirile mele foarte sincere Curţii de Conturi. Acest raport este o demonstraţie impresionantă a îmbunătăţirii constante a controalelor. Nu sunt neapărat îngrijorată de indicii de eroare puşi în evidenţă, pentru că sunt de părere că procesul de audit este un sistem de învăţare. Implică analizarea din ce în ce mai detaliată a problemelor şi, slavă Domnului, descoperirea unui număr tot mai mare de erori. Sarcina noastră este să colaborăm pentru a evita repetarea acestor erori în viitor. Prin urmare, aş dori să atrag atenţia tuturor, încă o dată, cu privire la cel de al cincilea raport de coeziune care a fost prezentat ieri. Comisia invită pe toţi cei implicaţi să îşi exprime opiniile cu privire la chestiunile ridicate în acest document. Aceasta reprezintă o oportunitate majoră de a stabili bazele unor viitoare dispozitive de subvenţionare care vor asigura, pe de o parte, ca subvenţiile din acest domeniu să fie mai uşor de obţinut, ca accesul să fie simplificat şi birocraţia redusă şi, pe de altă parte, ca necesarele controale stricte să fie puse în aplicare pentru protejarea banilor contribuabililor care sunt folosiţi.

Aşadar, invit pe toţi cei implicaţi să se conformeze acestei cereri adresate de Comisie. Desigur, noi, în Parlament, vom face acest lucru.

  Algirdas Šemeta, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, dezbaterea de astăzi demonstrează că în anul 2009 s-a înregistrat un progres în legătură cu gestionarea bugetului european. Opinia clară a Curţii cu privire la conturi şi cel mai redus indice de eroare dintotdeauna la nivelul întregului buget, potrivit informaţiilor transmise de auditorul extern, confirmă faptul că Comisia a luat deciziile corecte şi a propus măsurile adecvate pentru îmbunătăţirea performanţei programelor aferente perioadei financiare actuale.

Cu toate acestea, Curtea subliniază, de asemenea, domeniile în care este necesar ca toţi actorii financiari să înregistreze progrese. Mă refer, desigur, la Comisie şi, de asemenea, la actorii financiari din statele membre ale căror obligaţii şi responsabilităţi, conform gestiunii comune, au fost clar consolidate în temeiul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene.

Mulţi dintre dvs. au vorbit despre aplicarea de sancţiuni statelor membre şi trebuie să spun că Comisia aplică sancţiuni în mod foarte riguros. Chiar acum ne aflăm în cursul unui proces de suspendare sau întrerupere a 40 de programe de coeziune în valoare de 1,75 miliarde de euro. Aceasta este o sumă imensă şi ceea ce este mai important este faptul că numărul de acţiuni în 2010 aproape s-a dublat faţă de numărul de acţiuni din anul 2009. Numai vinerea trecută am luat decizia de a retrage banii cheltuiţi în mod necorespunzător în agricultură, în valoare de peste 578 de milioane de euro; prin urmare, aplicăm aceste sancţiuni în mod riguros şi intenţionăm să continuăm în acest fel în viitor. Puteţi vedea şi din raportul Curţii de Conturi că nivelul recuperărilor şi al corecţiilor financiare a crescut în mod semnificativ în timp, ridicându-se, în 2009, la 3,3 miliarde de euro. Şi aceasta este o sumă foarte mare şi intenţia noastră este să continuăm această politică şi să aplicăm sancţiuni în mod foarte riguros, atunci când acest lucru este necesar.

Raportul Curţii şi procedurile de descărcare de gestiune care demarează în prezent vor fi utile nu numai pentru abordarea punctelor slabe ale programelor actuale, ci şi pentru desprinderea de învăţăminte pentru generaţia următoare de programe. Curtea a subliniat corect calea de urmat, care este, desigur, simplificarea şi îmbunătăţirea normelor privind achiziţiile, pentru că este adevărat că marea majoritate a erorilor au fost comise din cauza nerespectării criteriilor de eligibilitate sau a normelor referitoare la achiziţii. Trebuie să desprindem învăţăminte din această situaţie, iar Comisia este pregătită în acest sens. Aceasta va monitoriza recomandările Curţii şi aşteaptă cu nerăbdare o procedură de descărcare de gestiune fructuoasă.

  Vítor Manuel da Silva Caldeira, preşedinte al Curţii de Conturi. – Dnă preşedintă, onorabili deputaţi, vă mulţumesc tuturor pentru toate comentariile binevoitoare pe care le-aţi adresat Curţii cu această ocazie, ca tribut adresat şi acelora care lucrează în instituţia noastră în fiecare zi, tratând, pe baza celor mai ridicate standarde profesionale şi în conformitate cu standardele internaţionale de audit, problemele acestei instituţii. Acordăm atenţia cuvenită recomandărilor acestui Parlament şi permiteţi-mi numai să vă dau două exemple privind ceea ce am făcut în acest raport anual pentru 2009 pentru a soluţiona cererea acestei instituţii referitoare la furnizarea de mai multe informaţii.

Vă oferim o evaluare globală a situaţiei; pentru prima dată, spunem care este situaţia globală. Concluzionăm că s-a îmbunătăţit în ultimii ani; cele mai probabile erori pentru întregul buget sunt în scădere. De asemenea, v-am furnizat, mai ales în domeniul coeziunii, mai multe informaţii decât anul trecut, pentru că anul trecut am spus că cel puţin 11 % din fonduri nu ar fi trebuit plătite; anul acesta putem spune că cel mai probabil nivel de erori estimat se ridică, într-adevăr, la peste 5 %, ceea ce nu era valabil anul trecut, şi că cel puţin 3 % dintre fonduri nu ar fi trebuit rambursate. Aceasta este valoarea progresului înregistrat. Acestea sunt fapte. De ce? Care sunt motivele care stau la baza acestei situaţii? Ce progres am înregistrat? Nu inventăm situaţii; nu suntem amabili cu statele membre sau Comisia. Curtea este o instituţie de audit independentă, reglementată prin tratat. Ne bazăm constatările pe dovezi şi aceasta este ceea ce raportăm acestei instituţii, faţă de care avem obligaţia de a o asista în această procedură de descărcare de gestiune.

Dorim să vă asistăm în această activitate şi principalul motiv este, după cum am spus în raport, pe de o parte, o mai bună funcţionare a sistemelor folosite pentru gestionarea fondurilor aferente perioadei de programare 2007-2013. Celălalt motiv este că eliberarea fondurilor pentru perioada de programare este de numai 25 %, astfel încât execuţia financiară pentru perioadă este, potrivit datelor noastre, mai scăzută decât s-a estimat. Aşadar, aceşti doi factori combinaţi – o mai bună funcţionare a sistemelor, pe de o parte, şi o execuţie mai scăzută, prin urmare fiind efectuate mai puţin plăţi, pe de altă parte – au concurat la apariţia situaţiei în care ne aflăm în prezent. Aici trebuie să fim atenţi. Trebuie să vedem cum evoluează situaţia, în prezent, cu sistemele care se comportă atât de bine în toate cele 27 de state membre şi cu toate fondurile care trebuie eliberate în viitor. Prin urmare, atenţie.

Dar am spus că dorim să asistăm acest Parlament şi, în special, Comisia pentru control bugetar, în cadrul descărcării de gestiune. Membrii noştri vă vor asista în acest sens şi vă vor furniza informaţiile de care aveţi nevoie. Dar vă asistăm şi prin rapoartele noastre speciale. Puteţi găsi audituri şi alte elemente care vizează impactul fondurilor în viaţa reală şi nivelul de eficienţă în utilizarea acestora şi cred că acestea sunt informaţii foarte valoroase şi pentru această instituţie.

Evident, responsabilitatea pentru punerea în aplicare a liniilor bugetare revine, în primul rând, Comisiei Europene, dar Tratatul de la Lisabona specifică, de asemenea, cooperarea cu statele membre. Dacă trebuie să privim în viitor, aş spune că avem acum oportunitatea unică de a crea un nou impuls în vederea unei mai bune gestionări a bugetului Uniunii Europene. Un nou Regulament financiar se află în discuţie şi va fi adoptat în curând, acesta reprezentând linia de bază pentru decizii şi orientări în procesul de gestionare, în vederea înregistrării de progrese în viitor. Dacă trebuie să avem norme simple, dacă dorim să avem sisteme mai eficiente şi mai rentabile pe care să le gestionăm prin intermediul statelor membre şi în cadrul Comisiei, acesta este momentul în care să abordăm aceste aspecte. Revizuirea bugetului va fi, de asemenea, înaintată anul viitor.

Prin urmare, Comisia, Consiliul, Parlamentul European se confruntă, în prezent, cu o perioadă de decizii serioase vizând îmbunătăţirea situaţiei în viitor. În cazul în care Curtea de Conturi Europeană poate asista în această situaţie, aş sugera ca asistenţa să se realizeze pe baza recomandărilor pe care deja le-am înaintat, în opinia noastră, cu privire la riscurile-cheie şi provocările privind îmbunătăţirea gestiunii financiare a Uniunii.

Când vă uitaţi la noua generaţie de programe pentru perioada de după 2013, repet, trebuie să ne întrebăm: programele legate de regimuri de finanţare pot adăuga valoare Uniunii Europene? Propunem regimuri simple, cu obiective clare, realiste în execuţie şi ale căror căi ierarhice sunt clare? Dorim să evităm incertitudinea în care ne aflăm uneori, în cadrul căreia nici Comisia, nici statele membre nu sunt responsabile. Avem oportunitatea acum, iar Curtea de Conturi aşteaptă cu nerăbdare să vă asiste în îndeplinirea acestei sarcini.

  Preşedintă. – Declar închis acest punct de pe ordinea de zi.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Pentru prima dată în 16 ani, Curtea de Conturi Europeană a emis o declaraţie de asigurare pozitivă în ceea ce priveşte atât fiabilitatea conturilor anuale, cât şi legalitatea şi regularitatea operaţiunilor aferente. Acesta este sfârşitul unui ciclu care a început cu Comisia Santer, care a demisionat în 1999. Această situaţie se datorează hotărârii Parlamentului European şi a Comisiei sale pentru control bugetar de a impune Comisiei şi statelor membre – în chestiuni legate de gestiunea comună – să gestioneze corect fondurile publice europene. Salut activitatea Curţii. Nu reuşesc să înţeleg de ce Uniunea nu introduce în conturile sale cele 37,2 miliarde de euro pe care statele membre le datorează pentru pensiile personalului, având în vedere faptul că, drept urmare, are un deficit de aproximativ 44 de miliarde de euro la nivelul capitalului propriu. Ce imagine! Mă întreb cum vom putea împrumuta pe pieţe pentru a strânge cele 60 de miliarde de euro de care avem nevoie pentru planul de stabilitate. În cele din urmă, cred că acest raport a venit prea târziu. În orice organizaţie serioasă, raportul auditorului ar trebui trimis înainte de data de 30 iunie a anului următor anului auditat. Ambiguităţile legate de chestiuni complexe şi multele limbi implicate nu sunt acceptabile.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. – (CS) Curtea de Conturi Europeană depune acum cel de al şaisprezecelea raport al său, prin intermediul căruia publică declaraţia de asigurare privind legalitatea şi regularitatea operaţiunilor pe care se bazează conturile anuale ale bugetului UE. Aş dori să subliniez faptul că nivelul de erori în unele operaţiuni se menţine ridicat. De exemplu, Curtea de Conturi declară că, pentru proiecte din domeniul coeziunii, nivelul de erori depăşeşte 5 %, ceea ce, în opinia mea, este prea mult, în pofida îmbunătăţirilor înregistrate în ultimii ani. În opinia mea, Comisia Europeană ar trebui să depună toate eforturile pentru a reduce nivelul de erori la nivelul maxim acceptabil de 2 %. Trebuie menţionat, desigur, faptul că nivelul de erori nu indică întotdeauna folosirea incorectă a resurselor delegate, ci, adesea, vizează erori contabile în administrarea proiectelor individuale.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) În raportul său anual privind punerea în aplicare a bugetului pentru anul 2009, Curtea observă că, în ceea ce priveşte fiabilitatea conturilor, unele entităţi consolidate nu au furnizat nicio declaraţie privind conturile lor consolidate sau au depus o declaraţie modificată. Colegiul European de Poliţie (CEPOL) este una dintre entităţile în cazul cărora informaţiile datorate lipsesc de mai mulţi ani. Aceasta are consecinţe importante pentru că, după o examinare aprofundată a conturilor CEPOL în iulie 2010, conturile au fost corectate. Într-adevăr, raportul financiar al agenţiei pentru anul 2009 a revenit asupra gestiunii contabile pentru anul 2008 şi anii anteriori, estimând impactul bugetar al corecţilor la aproximativ 13 % din bugetul actual al agenţiei. Din momentul în care colegiul a devenit agenţie comunitară, la 1 ianuarie 2006, Curtea de Conturi a prezentat numai rezerve cu privire la fiabilitatea conturilor pentru anul financiar 2007. Acestea nu au fost suficiente pentru a corecta conturile vizând perioada anterioară anului 2010.

4. Modificarea Regulamentului (CE) nr. 663/2009 de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistență financiară comunitară pentru proiecte în domeniul energiei (dezbatere)

  Preşedintă. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dna Van Brempt, în numele Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 663/2009 de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistenţă financiară comunitară pentru proiecte în domeniul energiei (COM(2010)0283 – C7-0139/2010 – 2010/0150(COD)) (A7-0246/2010).

  Kathleen Van Brempt, raportoare. – (NL) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aveţi în faţa dvs. un raportor foarte fericit deoarece cred că noi – şi subliniez cu putere acest noi – am elaborat un raport care, sperăm, va fi adoptat în curând aproape în unanimitate, dat fiind că toate grupurile politice din Parlament au lucrat intens la el şi în strânsă cooperare.

Raportul şi regulamentele vizate de acesta au o poveste lungă în acest Parlament. Povestea începe, mai exact, cu planul de redresare lansat în anul 2009, determinat de criza economică. În acea vreme, 4 miliarde de euro fuseseră eliberaţi la nivel european, şi aceste fonduri au fost alocate, în mod specific, pentru redresarea economică. Obiectivul era ca banii să servească şi proiectelor în domeniul energiei, în special pentru: proiecte de mare amploare în domeniul energiei, vizând captarea şi stocarea carbonului, infrastructura şi o serie de mari proiecte de energie eoliană offshore.

În acea perioadă, Parlamentul aprobând, desigur, aceste proiecte, au existat câteva obiecţii din partea unor diferite cercuri şi din partea Parlamentului însuşi, în special în ceea ce priveşte caracterul amplu al activităţii şi chestiunea creării unui număr suficient de locuri de muncă printr-un proiect sau altul. Cu toate acestea, cea mai importantă critică a vizat eficienţa energetică. A urmat un acord politic, iar situaţia actuală este rezultatul acelui acord.

Credeaţi că, dacă Parlamentul, Consiliul şi Comisia au ajuns la un acord politic privind investirea tuturor excedentelor în eficienţa energetică, raportul şi negocierile au fost uşor de realizat. Nu a fost cazul. Am desfăşurat negocieri dificile, mai ales cu Consiliul. Cu toate acestea, pot spune că noi – şi a trebuit să ajungem la un compromis, să fim clari în această privinţă – am reuşit să înregistrăm succese cu privire la aproape toate punctele. Aş dori să le trec rapid în revistă pentru că sunt esenţiale pentru o înţelegere adecvată a situaţiei actuale privind fondurile şi modalitatea în care acestea ar trebui puse în aplicare în viitorul foarte apropiat.

În primul rând, este vorba despre proiecte în domeniul energiei regenerabile, dar, în special, despre cele ce vizează eficienţa energetică. Acest fapt, dlor comisari, este subiectul central în cadrul dezbaterii privind energia, desfăşurată în aceste zile. Susţin cu tărie energia regenerabilă, dar ştim că, dacă dorim rezultate cu adevărat rapide, trebuie să investim toate eforturile noastre în eficienţa energetică: este o soluţie bună dacă dorim să reducem consumul; aceasta contribuie la diminuarea problemei majore a aprovizionării cu energie şi – un punct foarte important – asigură costuri mai mici la energie pentru întreprinderi şi familii. Acest fapt este extrem de important. Ne ocupăm, de asemenea, de politica industrială şi, cu siguranţă, vom reveni cu informaţii pe această temă.

În al doilea rând, şi acesta se leagă foarte mult de eficienţa energetică, nivelul local. Foarte des, Europa lucrează aproape exclusiv cu statele membre şi chiar şi planul anterior de redresare s-a axat, în principal, pe proiecte majore. Ei bine, acesta este mult mai diferit. Se concentrează pe nivelul local, pe oraşe şi municipalităţi, pe proiecte la scară mică, care pot fi puse în aplicare imediat, oferind rezultate imediate şi având, prin urmare, un impact major nu numai asupra eficienţei energetice, ci şi asupra locurilor de muncă. Acesta rămâne un considerent foarte important.

În al treilea rând, finanţarea. Planul anterior de redresare a constat în ceea ce numim finanţare preliminară; simpla subvenţionare a proiectelor mari, prin cofinanţare sau fără cofinanţare, pentru că aceasta este specifică Europei. Este modul tipic în care Europa funcţionează. Cu toate acestea, nu este cazul cu acest fond şi, din acest motiv, este foarte inovator. Aici, resursele se folosesc pentru a asigura susţinere în vederea finanţării acelor proiecte prin garanţii şi alte mijloace financiare. Cu excepţia asistenţei tehnice, care încă primeşte finanţare preliminară, aceasta înseamnă că veţi avea o stimulare majoră. Trebuie să înmulţiţi cele 146 de milioane de euro cu aproximativ opt pentru a avea o idee despre amploarea impactului.

Am ajuns la ultimul punct, în privinţa căruia ne certăm de multă vreme. limita banilor; adică, banii de care dispunem. Parlamentul ar fi dorit să vadă o altă soluţie; aceasta, într-adevăr, este ceea ce am convenit, să fie clar. Orice fonduri restante trebuie investite în acest proiect. Am ajuns la un compromis: toate fondurile nefolosite astăzi au fost înregistrate şi cred cu tărie că acest lucru va însemna că acest proiect va avea asigurată o viaţă lungă – şi consider că, în cazul în care continuăm să colaborăm ca până în prezent, vom putea asigura şi faptul că proiectul devine incredibil de reuşit pentru noi.

Încă un moment, dnă preşedintă. Ştiu că timpul alocat s-a scurs. Aş dori, încă o dată, să transmit mulţumiri tuturor celor care au lucrat la acest proiect, în special, tuturor raportorilor alternativi. Sunt deosebit de mulţumită de cooperarea noastră şi nu spun acest lucru din politeţe, ci, pur si simplu, pentru că a fost un exemplu de cooperare foarte plăcută şi eficientă. Vă mulţumesc.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, astăzi discutăm despre revizuirea intermediară a programului de succes privind susţinerea redresării economice în sectorul energetic. Până la acest punct, ca parte a aplicării programului stabilit pentru noi de Parlament şi Consiliu, am adoptat 43 de decizii de finanţare pentru proiecte privind gazele, infrastructura energetică, energia offshore şi captarea şi stocarea carbonului. Acest lucru ne-a permis să cheltuim aproximativ 98 % din întregul buget de 3,98 de miliarde de euro şi să asigurăm că programul şi-a atins, în mare măsură, obiectivele. Nu au fost decât câteva proiecte care nu au putut fi puse în aplicare. Introducem acest regulament de modificare în vederea respectării cerinţelor Parlamentului şi iniţierii proiectelor-pilot pentru energie regenerabilă, dar, un aspect important, şi pentru eficienţa energetică. Consider aceste proiecte-pilot drept o oportunitate de a ne evalua activităţile în domeniul eficienţei energetice, ceea ce reprezintă unul dintre punctele esenţiale ale activităţii mele de anul viitor.

Aş dori să mulţumesc foarte călduros dnei Van Brempt. De asemenea, aş dori să mulţumesc tuturor membrilor din acest Parlament, care au avut opinii diferite, precum şi Preşedinţiei belgiene pentru eforturile depuse în acest domeniu în ultimele săptămâni şi pentru că am putut prezenta astăzi un document care, cu siguranţă, va asigura un stimul pentru domeniul eficienţei energetice.

Pentru a asigura că acest regulament de modificare, care trebuie să intre în vigoare acum, are efect rapid, oficialii noştri au făcut deja pregătiri pentru punerea acestuia în aplicare. În următoarele câteva zile, 146 de milioane de euro vor fi puse la dispoziţie pentru proiecte care sunt importante pentru toţi. Partenerii noştri în aceste proiecte, alese de dvs., sunt autorităţile municipale, locale şi regionale care au legături strânse cu proiectele vizate. Aceşti parteneri locali vor asigura că fondurile sunt folosite în cel mai bun mod posibil, pentru clădiri publice, clădiri private, facilităţi combinate de încălzire şi energie, reţele de încălzire districtuale, surse descentralizate de energie regenerabilă, sisteme de transport urban şi infrastructuri locale mai ecologice, precum şi reţele inteligente, sisteme eficiente de iluminat public şi de măsurare inteligentă. Aceasta înseamnă că facem ceva care va avea un impact local imediat şi care va acţiona ca reper pentru viitoarele mele activităţi legate de proiectele urbane inteligente.

Dacă luaţi decizia adecvată astăzi, birourile noastre vor demara imediat punerea în aplicare a regulamentului de modificare. Anul viitor, în luna martie sau aprilie, vom putea, cu siguranţă, să raportăm că programul nostru de redresare economică are un efect pozitiv sub forma atât a proiectelor mari, cât şi a proiectelor mici, descentralizate şi că ne permite să desprindem învăţăminte care vor fi importante în următorii ani financiari. Aş dori să mulţumesc încă o dată tuturor celor implicaţi.

  Jens Geier, raportor pentru aviz al Comisiei pentru bugete. – (DE) Dnă preşedintă, dle Oettinger, în calitate de raportor pentru aviz al Comisiei pentru bugete referitor la raportul dnei Van Brempt, pot spune că membrii comisiei au apreciat foarte mult acest raport. L-am analizat nu numai dintr-o perspectivă bugetară, ci şi, într-o anumită măsură, din punctul de vedere al conţinutului său şi am propus spre analiză o chestiune pe care dna Van Brempt a fost amabilă să o includă. Acest instrument este destinat municipalităţilor şi aşa este corect pentru că aici se pot atinge cele mai mari creşteri la nivelul eficienţei.

Cu toate acestea, vin dintr-o zonă a Germaniei în care municipalităţile nu pot recurge la împrumuturi suplimentare pentru că deja au datorii mult prea mari. Aceasta poate fi o problemă specifică Germaniei, din cauza principiilor autorităţilor locale, dar dl Oettinger, ca fost şef al unui stat federal german, este cât se poate de familiar cu acest subiect. Prin urmare, în Germania suntem în situaţia în care acele autorităţi locale care ar trebui să folosească acest program nu au permisiunea de a face acest lucru pentru că organismul responsabil cu supravegherea lor le-a împiedicat să acumuleze şi mai multe datorii. Suntem foarte îngrijoraţi din această cauză. Ar putea conduce la o ineficienţă a programului în acele regiuni. Salutăm acest program şi am fi mulţumiţi dacă ar putea fi continuat. Am solicitat ca programul să aibă o linie bugetară separată şi am dori să transferăm programului cele 15 milioane de euro disponibile în domeniul politicii agricole, dar care nu pot fi accesate în respectivul domeniu pentru că nu există un temei juridic pentru acest lucru. În această privinţă este necesar ca bugetul să fie mai flexibil.

  Antonio Cancian, în numele Grupului PPE. – (IT) Dnă preşedintă, dlor comisari, doamnelor şi domnilor, cred că decizia de a folosi într-un mod diferit cele câteva fonduri restante în cadrul Planului de redresare demarat în 2009 şi de a profita de această oportunitate pentru a introduce un nou principiu odată cu instituirea unui fond ad-hoc vizează un termen lung şi este compatibilă cu ceea ce discutăm de ceva vreme în acest Parlament, dar nu am putut pune în practică.

Am observat câteva semne timide, încă neactualizate, în Fondul Marguerite. Aceasta reprezintă, pentru noi şi pentru PPE, o metodă-reper ce trebuie urmată pentru o utilizare inteligentă a bugetului Uniunii Europene. Instrumentul este un fond ad-hoc care pune în aplicare diverse metode, precum împrumuturi, garanţii, acţiuni sau cofinanţare şi va fi administrat de o entitate specială de gestionare a activelor.

Fondul a fost înfiinţat cu suma iniţială de 147 de milioane de euro şi nu înţelegem de ce nu putem include şi alte reziduuri provenite din planul de redresare. O sumă semnificativă ar putea fi strânsă prin aplicarea de stimulente semnificative de către BEI, KfW, bănci de depozite şi de credite şi alte instituţii financiare şi acest fapt ar putea avea un impact major asupra lansării proiectelor considerate valabile şi cărora li s-a acordat prioritate din punct de vedere economic şi al mediului.

Din punctul meu de vedere, aspectul central al fondului care va înfiinţat până la sfârşitul acestui an este că ar putea deveni un fel de virtuos proiect-pilot pentru organizarea viitoare a unui fond mai mare în domeniul energiei, vizând includerea adecvată în următoarea perspectivă financiară, 2014-2020. Acest principiu ar putea fi, de asemenea, repetat pentru alte sectoare, precum reţelele TEN sau eTEN. Dacă îmi permiteţi, câteva semne tangibile, în această perioadă dificilă, în faţa unei crize vizând ocuparea forţei de muncă ne-ar face pe toţi puţin mai fericiţi.

  Teresa Riera Madurell, în numele Grupului S&D. – (ES) Dnă preşedintă, dlor comisari, aş dori, mai întâi, să felicit raportoarea cu privire la excelenta activitate, pentru că, dincolo de cele 146 de milioane de euro asupra cărora s-a convenit, al căror impact sperăm că va fi de opt ori mai mare, această iniţiativă are o importantă valoare simbolică.

Astfel cum a explicat raportoarea, vom aloca fonduri microproiectelor viabile din domeniul energiei, ceea ce nu numai că va permite atingerea obiectivelor importante, precum securitatea aprovizionării şi reducerea emisiilor de CO2, dar va şi îndeplini un obiectiv care are un impact foarte direct asupra populaţiei: va reduce sărăcia energetică.

Textul asupra căruia vom vota este, de asemenea, important pentru că introduce un instrument financiar inovator. Acest mecanism va contribui la depăşirea rezistenţei unor entităţi financiare faţă de acest tip de proiect, pentru că vor avea susţinerea instituţiilor financiare internaţionale.

În cele din urmă, încă o dată ar trebui să fim mulţumiţi că am fost suficient de flexibili pentru a respecta bunele practici create în statele membre în vederea structurării utilizării energiei regenerabile şi a eficienţei energetice.

Sper că punerea în aplicare a acestui regulament va permite dezvoltarea întregului potenţial al acelor organisme, fără obstacolele care tind să apară din cauza birocraţiei excesive.

  Pat the Cope Gallagher, în numele Grupului ALDE. – (GA) Dnă preşedintă, aş dori să prezint mulţumirile mele raportoarei pentru pregătirea acestui raport privind proiectele în domeniul energiei şi pentru fondurile suplimentare furnizate acum de Comisie. 146 de milioane de euro au fost furnizate pentru proiecte care vor fi esenţiale pentru Europa şi pentru diverse ţări şi, în special, după cum a spus dl comisar, pentru autorităţile locale şi regionale care, sper, vor gestiona aceşti bani sau aceste subvenţii.

în numele Grupului ALDE – În primul rând, doresc să felicit raportoarea pentru prezentarea raportului său privind asistenţa financiară destinată proiectelor din domeniul energiei.

Apreciez mult această iniţiativă, care prevede crearea unui instrument financiar dedicat, menit să susţină dezvoltarea de proiecte în domeniul eficienţei energetice şi al energiei regenerabile. Finanţarea proiectelor din acest domeniu va contribui la stimularea redresării economice în Europa şi, într-adevăr, în ţara mea, Irlanda, precum şi la crearea de noi oportunităţi de ocupare a forţei de muncă şi la combaterea schimbărilor climatice.

În toată Europa, în prezent, şi, în special, în propria mea ţară cu un nivel foarte ridicat al şomajului, dorim să asigurăm că toate fondurile pot fi deviate către zone în care pot fi create locuri de muncă. Fondul de 146 de milioane de euro, care este disponibil în baza propunerii modificate, trebuie orientat către proiecte care vor avea un impact rapid, real şi măsurabil asupra redresării economice. 146 de milioane de euro reprezintă finanţarea pe care o avem la dispoziţie, dar investiţia totală va fi de cel puţin şase sau şapte ori mai mare decât această sumă.

Cred că înfiinţarea unui instrument financiar dedicat va permite acestui fond să fie administrat în cel mai eficient mod, iar beneficiarii, după cum am spus în limba mea maternă, vor include autorităţile locale şi regionale. Cu toţii avem responsabilitatea de a atrage atenţia autorităţilor asupra acestui fapt, iar guvernul nostru va depune o candidatură individuală şi, ulterior, va intra în legătură cu autorităţile regionale.

  Claude Turmes, în numele Grupului Verts/ALE. – Dnă preşedintă, astăzi sărbătorim victoria, chiar dacă este mică, a politicii privind energia ecologică şi a unei politici energetice mai europene. În primul rând, doresc să mulţumesc excelentei noastre delegaţii formată din membri ai tuturor partidelor, sub conducerea lui Kathleen. Consider că am făcut o treabă bună.

în numele Grupului Verts/ALE Group. – (DE) Aş dori, de asemenea, să îl felicit pe dl Oettinger. Din nefericire, pe durata prezentării de ieri a agendei pentru energie, am fost obligaţi să fim foarte critici. Cu toate acestea, acest instrument a fost creat, de asemenea, pentru că aţi depus un efort personal, în parte faţă de opoziţia guvernului german şi a partenerilor dvs. din Uniunea Creştin-Democrată din Germania, pentru a vă asigura că putea fi creat.

în numele Grupului Verts/ALE. – De ce este o victorie mică şi amară? Pentru că – şi unii au spus acest lucru – aceasta înseamnă 150 de milioane de euro pentru investiţii în domeniul energiei, descentralizate, locale, iar, pe de altă parte, avem miliarde – un miliard pentru sechestrarea carbonului, de exemplu. Încă mă întreb dacă acest miliard va fi utilizat. Primim din ce în ce mai multe indicii potrivit cărora acest proiect nu va funcţiona. Nu există un echilibru între proiectele locale, descentralizate, la un nivel apropiat de cetăţeni şi proiectele mari, dintre care cred că unele vor eşua.

De ce votăm totuşi noi, cei din Grupul Verzilor, pentru acest proiect? Pentru că suntem optimişti. Suntem optimişti că aceste 150 de milioane de euro, bine gestionate, vor crea baza pentru un instrument mult mai mare, pe care îl vom obţine în cadrul următoarei perspective financiare. Trebuie respectate două condiţii în acest sens. Prima condiţie este calitatea proiectelor. Cred că BEI şi KfW, care îl vor gestiona, vor avea în vedere proiecte de renovare de mare amploare şi nu numai de renovare superficială. Trebuie să progresăm, mai ales când este vorba despre clădiri şi eficienţă. Cea de a doua condiţie este reducerea birocraţiei pentru autorităţile locale care vor depune cereri pentru a obţine cofinanţarea proiectelor.

Aceste două aspecte sunt esenţiale. Prin urmare, întrebările pe care vi le adresez, dlor comisari, sunt: ce măsuri va întreprinde Comisia pentru a se asigura că acest fond va finanţa sau va furniza credite pentru proiecte de calitate? Şi în ce mod va acţiona Comisia pentru a reduce birocraţia, astfel încât autorităţile locale să aibă un acces facil la aceste fonduri?

  Zbigniew Ziobro, în numele Grupului ECR. – (PL) Dnă preşedintă, voi susţine fiecare propunere de majorare a fondurilor Uniunii vizând sprijinul pentru proiectele în domeniul energiei. Energia ecologică ar trebui, de asemenea, să fie susţinută. Cu toate acestea, trebuie spus cu sinceritate că ideea potrivit căreia energia ecologică este soluţia pentru toate problemele Europei în domeniul energiei – un gen de idei care sunt adesea exprimate aici – este o iluzie. Cu toate acestea, Uniunea are, într-adevăr, nevoie de investiţii mari şi subliniez, mari. Scopul de bază al acestora este să asigure diversificarea aprovizionării cu combustibili. O astfel de soluţie este posibilă, de exemplu, prin construirea conductei de gaze Nabucco în vederea conectării imenselor depozite de gaze din regiunea Asiei Centrale la clienţii din Europa şi prin dezvoltarea reţelelor de transmisie şi construirea de noi interconexiuni în Europa Centrală şi de Est.

Dorim să dezvoltăm energia ecologică, dar, în acelaşi timp, din nefericire, dezvoltarea metodelor de extracţie a gazului de şist este cu totul omisă şi nu i se acordă finanţarea adecvată. Acesta este un gaz neconvenţional, care joacă deja un rol important în extracţie în Statele Unite şi oferă Americii independenţă completă în ceea ce priveşte accesul la gaze. Cantităţi mari din acest gaz au fost găsite în Franţa, Polonia şi Bulgaria. Aici, în faţa oportunităţii de a folosi acest mare potenţial, se observă o atitudine de completă pasivitate. Solidaritatea europeană impune ca Uniunea să susţină aceste proiecte la fel de strategice pentru viitorul ei ca şi proiectele care garantează dezvoltarea uniformă a tuturor statelor europene. Este păcat că nu vorbim astăzi despre mari investiţii care să soluţioneze cu adevărat problemele noastre în domeniul energetic şi să unească şi să dezvolte Uniunea Europeană. Deşi discutăm despre măsuri importante legate de energia ecologică, să ne amintim totuşi că ideea potrivit căreia energia ecologică ne va soluţiona problemele în materie de energie este o iluzie.

PREZIDEAZĂ: DIANA WALLIS
Vicepreşedintă

  Marisa Matias, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Şi eu aş dori să încep prin a felicita raportoarea pentru munca pe care a realizat-o în legătură cu acest subiect. Suntem aici pentru a discuta un program foarte specific de ajutor pentru redresare economică, care, în acest caz, este în domeniul crucial al energiei. În situaţia de criză actuală prin care trecem, propuneri ca aceasta, care contribuie la crearea de locuri de muncă, sunt esenţiale. Nu există nicio şansă de restructurare a economiei, dacă nu facem din crearea locurilor de muncă prioritatea noastră. Acest raport transmite un mesaj foarte pozitiv atrăgându-ne atenţia asupra modului în care să răspundem în acest domeniu la nivel local: cum să răspundem nevoilor locale în particular. Ne aflăm într-o perioadă când dezbatem, şi vom dezbate mult mai mult, o serie de propuneri legislative în domeniul energiei, şi de multe ori tindem să ne concentrăm prea mult asupra proiectelor şi reţelelor de mare anvergură, uitând alte cauze în care intervenţia este absolut esenţială.

De aceea, cred că acest raport ne-ar putea ajuta nu numai să investim în eficienţa energetică şi energia regenerabilă, ceea ce este foarte important, ci şi să oferim beneficii concrete comunităţilor locale, ceea ce înseamnă, în mod firesc, beneficii concrete pentru publicul european în ansamblu. De aceea, dnă preşedintă, aş dori să închei cu două remarci finale: este important să nu uităm niciodată că eficienţa energetică este, de asemenea, realizată, în mare măsură, prin reducerea consumului de energie cu ajutorul proiectelor de microgenerare cum sunt cele incluse în acest raport; şi, în cele din urmă, a fost o mare victorie pentru acest Parlament să asigure că volumul finanţării care urmează să fie alocată acestor proiecte va fi specificat. Nu este acesta lucrul pe care îl vizam, deoarece aveam nevoie de mult mai mult. Prin urmare, aş dori să îl întreb pe dl comisar ce încearcă şi ce intenţionează să facă pentru a aduce garanţii în ceea ce priveşte aceste nevoi.

  Jaroslav Paška, în numele Grupului EFD. – (SK) Propunerea depusă de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 663/2009 este un răspuns la solicitările repetate ale Parlamentului European de a crea un instrument financiar nou, exclusiv, pentru a susţine eficienţa energetică şi iniţiativele din domeniul energiilor regenerabile. Sprijinul acordat măsurilor din domeniul construcţiilor pentru a creşte eficienţa energetică a clădirilor, care consumă anual până la 40 % din energie în UE, arată justificarea şi înţelepciunea acestei iniţiative.

Finanţarea necesară pentru acoperirea activităţilor acestui instrument financiar poate fi obţinută prin transferul resurselor neutilizate dintr-o serie de programe în care nu este posibilă, în mod obiectiv, utilizarea, în timp, în măsura planificată, a fondurilor alocate. Un exemplu în acest sens ar fi Programul energetic european pentru redresare, care are o rezervă financiară de aproximativ 150 de milioane de euro, precum şi programul multianual GR pentru sectorul climatic, care a fost creat cu un scop similar. Prin urmare, cred că ar fi foarte raţional să luăm în considerare modul în care am putea folosi cel mai bine resursele financiare economisite în scopul de a extinde domeniul de aplicare a Programului energetic european pentru redresare pentru a include un instrument financiar nou, exclusiv, şi, se pare, necesar, în vederea sprijinirii eficienţei energetice şi iniţiativelor din domeniul energiilor regenerabile.

Putem facilita, pentru organismele publice de la nivel local, municipal şi regional, punerea în aplicare de proiecte în domeniul economisirii energiei şi al energiei regenerabile datorită acestui nou instrument financiar eficient.

  Arturs Krišjānis Kariņš (PPE). – (LV) Dnă preşedintă, mă bucur că Uniunea Europeană a învăţat să împuşte doi iepuri dintr-o lovitură. Primul „iepure” este ajutorul pentru întreprinderi. Într-un moment când statele membre sunt obligate să reducă cheltuielile şi băncile se tem să acorde credite, Uniunea Europeană a venit cu o soluţie specifică sub forma unui instrument financiar nou. Cel de-al doilea „iepure” este dependenţa mare a Europei de energia importată. Scopul acestui nou instrument este de a reduce consumul de energie şi de a creşte utilizarea surselor proprii de energie, precum energia eoliană, solară, hidraulică şi energia produsă pe bază de biomasă, reducând astfel dependenţa noastră generală de energia importată. Doamnelor şi domnilor, fac apel la dvs. să sprijiniţi crearea acestui nou instrument financiar pentru a asista proiectele în domeniul energiei. Acest lucru va ajuta întreprinderile noastre în vremuri grele şi va reduce dependenţa noastră generală de resursele energetice importate. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Mai întâi de toate, aş dori să o felicit pe colega mea de grup pentru munca semnificativă de negociere a acestui document şi de includere a acestuia în problemele care sunt deosebit de importante pentru piaţa energetică a întregii Uniuni Europene. În contextul securităţii energetice, este deosebit de importantă promovarea eficienţei energetice şi dezvoltarea energiei regenerabile, precum şi asigurarea finanţării necesare pentru astfel de proiecte. Punerea în aplicare cu succes a acestor proiecte ar contribui direct la îndeplinirea obiectivelor energetice stabilite de Uniunea Europeană.

Aceşti bani suplimentari vor ajuta autorităţile publice locale şi regionale să îmbunătăţească finanţarea pentru proiectele în materie de energie durabilă şi să pună în aplicare scheme inovatoare de stimulare financiară, cum ar fi garanţiile şi creditele preferenţiale. Până în prezent, planurile de promovare a eficienţei energetice, cum ar fi renovarea clădirilor, care a fost deja discutată, nu au fost pe deplin puse în aplicare. Prin urmare, cred că această finanţare suplimentară va deveni un bun stimulent pentru accelerarea iniţiativelor şi proiectelor în materie de energie durabilă, în special la nivel regional şi local.

  Bart Staes (Verts/ALE). – (NL) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş dori să o felicit pe dna Van Brempt şi pe raportorii săi alternativi în special pentru această iniţiativă legislativă importantă. Cred că acest regulament are un potenţial real de a fi un stimulent puternic pentru proiectele în materie de eficienţă energetică şi exploatare a energiei regenerabile.

Regulamentul înscrie un punct pentru energia durabilă şi salut, în special, un număr de domenii speciale de interes, cum ar fi: conservarea energiei, microcogenerarea şi integrarea în reţelele de electricitate a surselor de energie regenerabile descentralizate, încorporate în mediul local; şi, de asemenea, microcogenerarea din surse de energie regenerabile, precum şi utilizarea surselor regenerabile de energie pentru sectorul de transport în comun, vehiculele electrice şi vehiculele alimentate cu hidrogen.

Accentul pe care dna Van Brempt şi raportorii săi alternativi l-au introdus în ceea ce priveşte iluminatul exterior eficient al infrastructurilor publice şi, în sfârşit, căutarea de soluţii de stocare a energiei electrice, este promiţător. Vă mulţumesc pentru eforturi. Sper că acest lucru poate fi un nou pas spre o veritabilă „nouă ordine ecologică”.

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Dnă preşedintă, este vorba, în acest moment, despre un lucru care este absolut fundamental, nu numai atunci când ne ocupăm de problemele economice, ci şi atunci când tratăm, în termeni mai largi, problema solidarităţii europene. Acest lucru se datorează faptului că energia este, de fapt, cea mai mare provocare şi cel mai mare test. Poate solidaritatea europeană să funcţioneze în practică, sau va fi doar un slogan sau un cuvânt la modă? Sau din nou - şi acest lucru este cu siguranţă ceva aşteptat de către contribuabilii şi alegătorii europeni - va fi pusă în practică în cadrul proiectelor specifice care vor construi unitatea europeană şi care vor arăta că, în Europa, diferite ţări se ajută reciproc, lucrează la proiecte împreună şi nu acceptă situaţii în care anumite state din afara Uniunii Europene încheie acorduri cu alte state peste autoritatea Uniunii Europene? Cred că acest lucru ar trebui, în sfârşit, spus foarte clar şi direct.

  Jan Březina (PPE). – (CS) Fără îndoială, datorită acestui Parlament volumul de resurse pentru proiecte în domeniul eficienţei energetice şi al energiei regenerabile a atins 146 de milioane de euro. Dacă ar fi la latitudinea statelor membre, această cifră ar fi substanţial mai mică. Din păcate, cu toate acestea, forma juridică şi structura fondului rămân incerte, cum rămâne şi chestiunea proiectelor financiare pe care acesta le va oferi. În interesul transparenţei, candidaţii potenţiali ar trebui să ştie cine va decide cu privire la candidaturi şi la modul în care vor fi numite comisiile de selecţie.

Dacă dorim să înlăturăm suspiciunea că fondul nou-înfiinţat se adresează în principal celor care nu au utilizat resursele alocate în cadrul pachetului de 5 miliarde de euro al programului de redresare economică din cauza nepunerii în aplicare a proiectelor, în procesul de selecţie ar trebui de asemenea să fie incluşi reprezentanţi ai noilor state membre. Fondul poate fi destinat în primul rând autorităţilor locale şi regionale, dar ar trebui să ia în considerare, de asemenea, dacă nu ar fi adecvat să se permită şi entităţilor private să înainteze candidaturi, şi nu numai în cazurile în care acestea acţionează în numele organismelor publice. Creşterea eficienţei energetice şi a ponderii energiilor regenerabile ar trebui să fie o responsabilitate împărtăşită atât de sectorul public, cât şi de cel privat, şi, prin urmare, fondurile europene ar trebui să fie disponibile pentru ambele sectoare. Văd oportunităţi deosebite în producţia combinată de căldură şi energie electrică şi în transportul urban nepoluant.

  Patrizia Toia (S&D). – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, nu este uşor să găseşti o unanimitate atât de mare în Parlament. Aceasta înseamnă că activitatea a fost cu adevărat remarcabilă şi că dna Van Brempt şi toţi ceilalţi raportori alternativi ar trebui să fie conştienţi de acest lucru.

S-a spus că instrumentul rezultat este unul foarte pozitiv din mai multe motive. Este pozitiv deoarece procedurile şi intervalul său de timp sunt rapide. pozitiv deoarece este orientat către categorii de proiecte foarte calificate; pozitiv deoarece este orientat către contextele urbane, cu alte cuvinte, către autorităţile locale care, prin luarea de decizii specifice, sunt în măsură să aducă schimbări reale în starea lucrurilor şi să îmbunătăţească calitatea aerului, calitatea locuinţelor şi calitatea transportului urban; pozitiv deoarece vizează proiecte profitabile şi, prin urmare, poate determina un randament al resurselor; şi pozitiv, în ultimul rând, deoarece strategia va aduce în joc mult mai multe resurse.

În faţa tuturor acestor lucruri, însă, referindu-mă la o obiecţie ridicată de mulţi deputaţi, printre care dl Geier, dl Turmes şi dl Cancian, aş dori să îi spun dlui comisar că punctele nevralgice vor fi punerea în aplicare, alegerea intermediarilor financiari, relaţia cu autorităţile locale şi modul în care sunt tratate dificultăţile financiare ale acestora. Dle comisar, acest instrument oferă posibilitatea de a deschide calea pentru alte proiecte, pentru o stabilizare a acestui instrument şi extinderea acestuia la alte sectoare. Subiectul este crucial. Nu trebuie să se întâmple acelaşi lucru care s-a întâmplat cu planul de redresare şi cu întreprinderile mici şi mijlocii, care aşteaptă încă cele 30 de miliarde de euro aprobate de Parlament şi Comisie la sfârşitul anului 2008.

  Ioannis A. Tsoukalas (PPE). – (EL) Dnă preşedintă, şi eu doresc, la rândul meu, să felicit raportoarea pentru activitatea sa foarte eficientă la un raport atât de important. Raportul oferă un instrument important pentru finanţarea şi punerea în aplicare de proiecte în sectorul energetic, care vor ajuta redresarea economică în momentele dificile şi vor contribui la finalizarea pieţei interne a energiei şi la atingerea obiectivelor legate de climă şi energie, stabilite de Uniunea Europeană pentru anul 2020.

Crearea unui fond pentru a sprijini eficienţa energetică şi iniţiativele în materie de energii regenerabile este deosebit de importantă, chiar şi cu o dotare iniţială mică de 146 de milioane de euro. Mă bucur că Parlamentul European şi-a susţinut angajamentul de a promova sursele regenerabile de energie şi eficienţa energetică.

În cele din urmă, aş dori să comentez cu privire la necesitatea unei distribuţii geografice echilibrate a viitoarelor programe, astfel încât toate statele membre să poată beneficia de acestea. Grecia a primit doar 1,5 % din programul pentru conductele de gaze naturale. Am încredere că vom avea o distribuţie mai echitabilă în viitor.

  Edit Herczog (S&D). – (HU) Dnă preşedintă, este o realizare uriaşă faptul că raportoarea Parlamentului şi comisarul au reuşit în comun să convingă Consiliul să păstreze aceşti bani în fondurile disponibile. Acesta este un eveniment foarte important şi extrem de semnificativ din punctul nostru de vedere. Avem speranţa că, mai târziu, vom putea să extindem acest lucru la alte capitole bugetare, de asemenea. Este la fel de important faptul că am reuşit să cheltuim banii pentru scopul iniţial pentru care au fost alocaţi şi, mai presus de toate, prin intermediul întreprinderilor mici şi mijlocii şi al autorităţilor locale, pentru proiecte care afectează publicul.

Acesta este un pas înainte cu adevărat important. Rar se întâmplă ca sistemul instituţional european să ajungă la întreprinderile publice sau la întreprinderile mici şi mijlocii în mod direct. Acesta este motivul pentru care este foarte important să finalizăm aceste proiecte de succes până în 2014 şi ar fi de importanţă similară să examinăm eficienţa în anul 2014, în scopul de a îmbunătăţi şi eficienţa acestui sistem instituţional. Felicit raportoarea şi îi doresc succes în cheltuirea banilor.

  Herbert Reul (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, dle Oettinger, doamnelor şi domnilor, a fost disponibilă finanţare, care ar fi trebuit investită în sectorul energetic, printre alte domenii. Am discutat acest lucru în detaliu în comisie şi nu eram siguri dacă puteau fi cheltuiţi toţi banii. La acea vreme, comisarul ne-a promis că va garanta că toţi banii vor fi utilizaţi şi nu vor fi returnaţi în locul de unde au provenit. Cel mai important lucru pentru mine este faptul că dl comisar s-a ţinut de cuvânt. El ne-a prezentat destul de repede un document care ne-a permis să ne asigurăm că fondurile, care altfel ar fi fost pierdute, ar putea fi utilizate pentru sectorul energetic. Acesta a fost primul pas.

Al doilea pas a fost că dna Van Brempt a reuşit să ghideze membrii comisiei către o soluţie şi un compromis. Merită mulţumirile noastre pentru acest lucru. Acest lucru nu a fost uşor, deoarece este mai simplu doar să ne promovăm opinia proprie, mai degrabă decât să găsim o soluţie. În cele din urmă, acest lucru a asigurat, din moment ce eram, de asemenea, sub presiunea timpului, că ar putea fi disponibilă finanţarea şi că ar putea fi utilizată.

Nu în ultimul rând, am reuşit, în cele din urmă, cu ajutorul Consiliului, şi trebuie să recunoaştem acest lucru cu toată onestitatea, să găsim un compromis care ne-a permis să asigurăm toată finanţarea pentru sectorul energetic până la ultimul euro în timpul specificat şi, ca urmare, să ne asigurăm că aceasta nu a fost pierdută. Acesta a fost cel mai important lucru pentru mine şi rezultatul cel mai productiv şi, prin urmare, aş dori să le mulţumesc tuturor celor implicaţi.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - (RO) Îmi aduc aminte că în 2009, atunci când s-a discutat pentru prima dată despre planul de redresare economică a Uniunii Europene, Comisia s-a angajat că va aloca un miliard de euro eficienţei energetice în domeniul locuinţelor. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat la momentul potrivit, iar iniţiativa „smart cities” a avut doar o sumă mică alocată, urmând ca, ulterior, Comisia, dacă rămân fonduri neutilizate, să aloce aceşti bani iniţiativei „smart cities”, lucru care se întâmplă prin acest regulament.

Am solicitat printr-un amendament ca nivelul cheltuielilor de gestionare şi a costurilor legate de crearea şi implementarea instrumentului să nu depăşească 5% din valoarea fiecărei utilizări, astfel încât cea mai mare parte a sumei să nu ajungă la intermediarii financiari, ci să meargă în investiţii pentru proiecte legate de eficienţa energetică a locuinţelor şi utilizarea energiilor regenerabile.

De asemenea, am solicitat mai multă transparenţă, utilizarea site-ului www.buildup.eu şi am solicitat de asemenea ca, ori de câte ori se utilizează acest instrument, modelul aplicat să fie pus la dispoziţie în mod gratuit tuturor celor interesaţi, astfel încât să putem beneficia de cele mai bune practici.

O felicit pe doamna Van Brempt pentru raportul domniei sale şi consider că eficienţa energetică trebuie să se afle în vârful priorităţilor strategiei energetice a Uniunii Europene.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) Strategia „Energie 2020”, lansată ieri de către Comisia Europeană, reprezintă un pas important către o piaţă energetică sigură şi competitivă în Europa. Ea oferă soluţii unor probleme importante, precum diversificarea rutelor şi surselor de aprovizionare, reducerea consumului de energie sau coordonarea cu ţările terţe. Există totuşi deficienţe vizibile la nivelul finanţării. Programul energetic european pentru redresare are ca obiectiv principal întocmai facilitarea finanţării investiţiilor în acest domeniu. Aplicarea lui eficientă presupune ca întreaga legislaţie de mediu să fie respectată, iar promotorii de proiecte să îşi respecte angajamentul de finanţare. Sunt de părere că o cooperare activă între autorităţile naţionale, regionale şi locale ar facilita eliberarea autorizaţiilor necesare.

În încheiere, aş dori să subliniez importanţa parteneriatului public-privat, care reprezintă un element-cheie în implementarea soluţiilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

  Francesco De Angelis (S&D). – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş dori să mulţumesc raportoarei, dna Van Brempt, pentru activitatea sa excelentă şi pentru un acord care, în cele din urmă, va face posibilă eliberarea unor resurse importante pentru dezvoltarea energiilor regenerabile şi eficienţa energetică în contextul provocării dezvoltării ecologice.

Programul include priorităţi pe care statele membre ar trebui să le ia în considerare, în special în realizarea obiectivului de modernizare competitivă a infrastructurilor noastre din domeniul energiei. În cele din urmă, aş dori să subliniez ceea ce am considerat a fi punctele de calificare ale criteriilor de acces al autorităţilor publice la finanţare, în special, angajamentul de a lucra cu privire la strategiile multianuale printr-un sistem de guvernanţă pe mai multe niveluri de la teritorii la autorităţile locale, până la instituţiile regionale şi instituţiile Uniunii Europene, chiar şi în contextul de raţionalizare a instrumentelor financiare disponibile. Acesta este un rezultat important pentru public şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

  Bairbre de Brún (GUE/NGL). – (GA) Dnă preşedintă, asistenţa financiară pentru eficienţa energetică şi energia regenerabilă în scopul redresării economice reprezintă o investiţie judicioasă şi valoroasă.

Sunt complet de acord cu cei care au spus că sprijinul pentru investiţiile în energia durabilă poate fi foarte eficient şi foarte benefic, în special atunci când este concentrat la nivel local. Prin acest mijloc, putem oferi un viitor mai durabil din punct de vedere economic, social şi ecologic. Trebuie să profităm de această ocazie pentru a evolua către o economie cu emisii reduse de carbon şi pentru a facilita schimbarea pentru cei care doresc să schimbe. Descentralizarea este foarte importantă pentru energia durabilă.

Prin urmare, aceasta este o utilizare raţională, funcţională a fondurilor necheltuite din Programul energetic european pentru redresare, dacă se oferă posibilitatea de a facilita finanţarea proiectelor de investiţii în materie de eficienţă energetică şi energii regenerabile prin intermediul autorităţilor locale şi regionale. Mulţumesc raportoarei pentru munca sa extrem de importantă.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). – (LT) Asistenţa pentru proiectele de infrastructură energetică din banii alocaţi pentru stimularea economiei Uniunii Europene a fost dezbătută şi alocată cu un an în urmă. La acel moment, banii au fost destinaţi doar pentru două tipuri de proiecte, care au ca scop reducerea emisiilor de dioxid de carbon în atmosferă, şi anume captarea şi stocarea carbonului (CSC) şi fermele eoliene din Marea Nordului.

În ceea ce priveşte această asistenţă şi asistenţa pentru energia regenerabilă în ansamblu, noi, în general, nu putem avea o abordare unică pentru întreaga Uniune Europeană. Trebuie să luăm în considerare situaţia din fiecare stat membru, în special, în ceea ce priveşte independenţa energetică. De aceea, salut propunerea Comisiei Europene de a revizui procedurile de alocare a banilor conform programului menţionat, ţinând seama de promovarea eficienţei energetice.

Cu toate acestea, consider că nu ar trebui să vorbim despre acest lucru numai în contextul crizei financiare, deoarece chiar şi după ce ciclul normal economic a fost restaurat, problema eficienţei energetice va rămâne. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a reacţiona cu o mai mare flexibilitate la circumstanţele în schimbare, promovând astfel eficienţa energetică, diversificarea surselor de energie şi o creştere a independenţei energetice.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în dificilul scenariu economic şi financiar actual, Europa trebuie să continue să sprijine proiecte în sectorul eficienţei energetice şi energiei regenerabile pentru o economie competitivă, durabilă şi socială.

Mijloacele de operare a instrumentului financiar trebuie să fie îmbunătăţite cu scopul de a investi în proiecte descentralizate pentru a asigura echilibrul geografic şi pentru a promova chiar redresarea. Acest instrument financiar trebuie să fie înfiinţat imediat şi îndreptat spre proiecte cu o dimensiune locală, pentru a exercita un impact asupra ocupării forţei de muncă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 663/2009. Sunt necesare linii de credit care pot completa iniţiativele locale valoroase. Predilecţia noastră trebuie să fie pentru finanţarea unor proiecte care să garanteze, de asemenea, inovarea tehnologică care să sporească competitivitatea industriei. Fondurile neutilizate în cadrul programului multianual al DG Politici Climatice ar putea fi alocate pentru instrument şi apoi îndreptate spre proiecte din domeniul energiei durabile. Aş dori să îi mulţumesc dnei Van Brempt pentru munca sa excelentă.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) În ianuarie 2009, ca răspuns la criza financiară, Comisia Europeană a propus realocarea a 5 miliarde de euro din fonduri necheltuite ale Uniunii Europene, mai ales pentru a sprijini proiectele energetice care ar putea contribui la redresarea economică în Uniunea Europeană. Programul energetic european pentru redresare, care este propus acum, ar trebui salutat. Problemele prioritare în acest proiect sunt, în opinia mea, sprijinul pentru proiectele transfrontaliere de infrastructură în domeniul gazelor şi al electricităţii, inclusiv interconexiunile, şi, de asemenea, sprijinul pentru proiectele de captarea şi stocare a carbonului. Consider, de asemenea, că este necesar să insistăm ca proiectul de rezoluţie să includă, de asemenea, proiecte în domeniul eficienţei electrice şi al surselor regenerabile de energie, care stimulează dezvoltarea economică prin crearea de oportunităţi pentru locuri de muncă suplimentare şi ajută în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Investiţiile în proiecte de acest gen sunt cel mai eficiente atunci când sunt efectuate pe teren la nivel districtual, regional şi local. Proiectele locale implică un volum mare de muncă şi acest lucru contribuie la crearea unui număr mare de noi locuri de muncă.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, cu aceste 146 de milioane de euro, intrăm împreună într-un laborator experimental. În primul rând, aş dori să vă mulţumesc, pentru că v-aţi luptat să garantaţi că nu au fost 114 milioane de euro, ci 146 de milioane de euro, şi că statele membre au fost pregătite să depăşească uşor limita lor destul de restrictivă.

În ceea ce priveşte laboratorul experimental, avem patru probleme interesante de rezolvat. Prima problemă este cum putem obţine rezultate de succes în domeniul eficienţei energetice. Eu cred că, dintre cele trei cerinţe referitoare la emisiile de CO2, energia regenerabilă şi eficienţa energetică, creşterea cu 20 % a eficienţei energetice prezintă provocarea cea mai dificilă şi complexă. Nu este vorba doar despre cerinţele naţionale obligatorii, ci despre proiecte specifice. Practic, folosim acest program flexibil pentru a evalua care dintre proiecte, cum ar fi proiectele de renovare a clădirilor şi cele referitoare la domeniul energiei, în general, vor fi fezabile. Sper că în doi sau trei ani, prima evaluare a acestor proiecte pentru perioada bugetară următoare va arăta că am avut unele experienţe utile, pozitive şi negative, în ceea ce priveşte eficienţa energetică. Aş dori să precizez clar că, în doi-trei ani, vom avea cu siguranţă mai multe cunoştinţe decât avem astăzi şi că vom fi avut unele experienţe bune şi vom fi făcut unele greşeli. Dacă va fi aşa, vom fi investit banii cu înţelepciune.

În al doilea rând, acest program permite Uniunii Europene să intre într-un parteneriat direct cu municipalităţile. Acest lucru este ceva ce nu se întâmplă în fiecare zi. Este clar că cerinţele şi consumul de energie în clădirile publice şi în clădirile private care pot fi renovate, cu alte cuvinte, o abordare de oraş inteligent, pot fi influenţate numai de UE prin intermediul municipalităţilor. Aceasta înseamnă a avea contact direct cu ceea ce se întâmplă de fapt.

În al treilea rând, sper că vom fi în măsură să demonstrăm prin intermediul acestui program faptul că există o valoare adăugată europeană pentru toată lumea. Dacă am obţine bani de la statele membre, fără a furniza valoare adăugată, am fi inutili. Trebuie să oferim o valoare adăugată sub formă de experienţă, eficacitate şi competenţă. În acest caz, în termen de doi ani, acest program ne va oferi argumente bune pe care le putem utiliza în dezbaterile privind bugetul - un joc de poker cu implicarea Comisiei, a Parlamentului European şi a statelor membre - pentru a obţine mai mulţi bani de la statele membre în interesul tuturor cetăţenilor Uniunii Europene. Adică, acest lucru este, de asemenea, un laborator experimental pentru o mai mare finanţare bugetară. Această problemă controversată ne va afecta pe fiecare dintre noi în următorii doi ani.

În al patrulea rând, avem nevoie de un laborator experimental pentru parteneriatul nostru cu băncile structurale - Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Grupul bancar KfW (KfW Bankengruppe) - şi cu investitorii şi fondurile private externe. Acest lucru înseamnă un parteneriat, care merge dincolo de birourile Comisiei, cu societăţile care au o relaţie apropiată cu noi, dar care trebuie să demonstreze că pot face mai mult decât numai să gestioneze banii publici.

Acest lucru poate părea ca un volum mare de finanţare, dar, de fapt, este foarte mic. Nu este vorba despre cele 146 de milioane de euro. Este vorba despre un test cu patru laturi al parteneriatului nostru cu municipalităţile, cu BEI şi KfW, pe subiectul eficienţei energetice la nivel local, şi cu dovada că la nivel european, acesta este domeniul potrivit pentru o mai mare finanţare de la buget.

Cu aceasta în minte, aş dori să vă mulţumesc foarte mult. Să ţinem legătura. Sunt sigur că, în doi ani, vom şti cu toţii mult mai multe decât ştim acum.

(Aplauze)

  Nicole Sinclaire (NI). – Dnă preşedintă, constat cu recunoştinţă că astăzi este o sărbătoare publică în Belgia pentru a comemora milioanele de oameni care au murit în cele două războaie mondiale. Sunt oarecum uimită că acest Parlament nu face la fel, comemorând acele milioane, prin urmare, invit cu respect la un moment de reculegere pentru a îi comemora pe toţi cei care au murit în război în numele democraţiei.

  Preşedintă. – Dră Sinclaire, ar trebui să ştiţi că este programat ca Preşedinta să facă un anunţ, înainte de votul din Parlament de astăzi şi apoi programul va fi respectat,după cum ar şi trebui să fie.

  Kathleen Van Brempt, raportoare. – (NL) Dnă preşedintă, în calitate de deputat belgian în acest Parlament, a fost o adevărată plăcere pentru mine să vin aici să lucrez într-o zi de sărbătoare. Drept consecinţă, am putut ajunge din oraşul meu natal la Parlamentul European în doar 50 de minute, în treacăt fie spus.

În calitate de raportoare, voi fi succintă. Permiteţi-mi să mulţumesc, fără excepţie, tuturor celor care au contribuit la dezbaterea de astăzi. Am auzit unele comentarii şi au fost date foarte multe exemple bune. Cu toate acestea, firul de legătură aici este entuziasmul pentru ceea ce am realizat. Nu fără critici, pentru că am putut critica foarte uşor limita care a fost stabilită asupra banilor.

Există mult entuziasm, deoarece acesta este un fond bun, deoarece banii sunt disponibili, deoarece este vorba despre eficienţă energetică şi energie regenerabilă şi deoarece acest lucru ne dă posibilitatea, în calitate de deputaţi în Parlamentul European, de a lua măsuri locale, de asemenea, prin acest proiect. De aceste lucruri avem nevoie.

Care este responsabilitatea noastră comună? În primul rând, desigur, responsabilitatea revine Comisiei, Băncii Europene de Investiţii şi altor parteneri din această poveste. Cu toate acestea, Parlamentul şi noi, politicienii, suntem, de asemenea, responsabili pentru asigurarea că acest proiect devine un succes, că are un efect de prospectare, şi că implicarea la nivel local devine atât de mare încât cele 146 de milioane de euro nu se multiplică cu opt, ci cu 80, să zicem, pentru că am pus multe lucruri în mişcare. În această privinţă, am foarte multă încredere în Comisie şi în dl comisar. Ştiu că acesta este un proiect care este aproape de sufletul dlui comisar. El are, de asemenea, un personal foarte eficient - aşa cum am constatat singură în ultimele câteva luni - şi acest lucru va fi foarte important pentru rezultatul acestui proiect.

În încheiere - am uitat să o spun mai devreme, ceea ce este foarte neglijent, mai ales pentru un cetăţean belgian - aş face observaţia că Preşedinţia belgiană s-a prezentat într-un mod excepţional aici. În primul rând, de la bun început, o largă majoritate din cadrul Consiliului a fost, de fapt, împotriva acestui proiect. Mulţumită eforturilor majore ale dlui ministru, Paul Magnette, şi echipei sale, avem acum un compromis foarte bun şi unul pe care în curând, cred, îl vom adopta, de asemenea, cu mare entuziasm.

  Preşedintă. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc în scurt timp.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) În luna ianuarie 2009, Comisia Europeană a propus realocarea unei părţi din finanţarea europeană neutilizată pentru a sprijini proiectele din sectorul energetic ca răspuns la criza economică şi financiară. Discuţia noastră de astăzi cu privire la raportul de modificare a Regulamentului (CE) nr. 663/2009 este de o importanţă deosebită: propunerea de a utiliza resurse financiare altfel nefolosite pentru sprijinirea proiectelor din sector reprezintă o oportunitate în aceste vremuri de acces dificil la finanţare. În opinia mea, Programul energetic european pentru redresare, care urmăreşte să finanţeze iniţiative şi proiecte din sectorul eficienţei energetice, al economisirii de energie şi al energiilor regenerabile, sprijinind investiţiile autorităţilor publice europene, în special, în mediul urban, poate da un stimulent tangibil pentru redresarea economiei europene şi crearea de oportunităţi de locuri de muncă pentru tineri. Sunt încurajat de măsurile privind eficienţa energetică în sectorul construcţiilor, care utilizează 40 % din energia din UE, şi acest lucru ar reprezenta un sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii la nivel local şi regional. Această asistenţă ar favoriza, de asemenea, dezvoltarea de iniţiative promiţătoare în sectorul eficienţei energetice la nivelul autorităţilor locale, care, drept urmare a crizei recente, au suferit o reducere drastică a veniturilor.

  András Gyürk (PPE), în scris. – (HU) Doamnelor şi domnilor, anul trecut, de asemenea, am salutat alocarea a aproape 4 miliarde de euro pentru proiecte în domeniul energiei, ca parte a pachetului Uniunii de stimulare economică. De asemenea, am subliniat faptul că pachetul de măsuri de ajutor a neglijat regiunea Europei Centrale şi de Est, care este cea mai ameninţată la nivelul securităţii energetice, şi că proiectele de eficienţă energetică nu au beneficiat nici ele de ajutor. Cu toate acestea, tocmai prin proiecte în materie de eficienţă energetică ar fi putut fi realizat obiectivul principal al pachetului, şi anume crearea rapidă şi eficientă de locuri de muncă. Mă bucur că noua propunere alocă fondurile încă neutilizate chiar pentru acest domeniu. Proiectele în materie de energie regenerabilă şi de eficienţă energetică nu sunt doar printre principalele mijloace de realizare a obiectivelor 20/20/20, ci, de asemenea, sporesc securitatea aprovizionării şi competitivitatea. De asemenea, aceste proiecte aduc rezultate impresionante pe termen scurt. Ele creează noi locuri de muncă într-un mod divers punct de vedere geografic şi dinamizează în mod eficient actorii economici. Cheltuirea fondului de 146 de milioane de euro pentru proiecte în materie de energie regenerabilă şi eficienţă energetică este un început bun, dar trebuie să recunoaştem că această sumă este nesemnificativă chiar şi la nivelul statelor membre. Suntem foarte încântaţi că strategia Energie 2020, prezentată de către Comisie ieri, prevede crearea unei Europe a consumului redus de energie ca fiind una dintre priorităţile sale principale. Avem încredere că angajamentul strategic pentru eficienţa energetică va fi, de asemenea, reflectat în distribuţia altor fonduri.

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. – (RO) Programul energetic european pentru redresare economică acordă un pachet financiar în valoare de 3,98 miliarde EUR pentru 2009 și 2010. Crearea unui instrument financiar special destinat utilizării fondurilor din acest Program energetic care nu au putut fi angajate până la sfârșitul lui 2010 a fost imperativ necesară pentru a nu se pierde restul pachetului financiar. Un aspect deosebit de important menţionat în Regulamentul referitor la Programul energetic european este repartizarea geografică echilibrată a proiectelor, lucru care reprezintă un element esențial pentru a se putea asigura impactul prezentului regulament asupra redresării economice peste tot în Uniune și prin care se recunoaşte faptul că în anumite state membre au existat proiecte care ori nu au fost finanțate, ori au fost finanțate doar parțial. Şi nu în ultimul rând subliniez importanţa reînnoirii acestor tipuri de instrumente financiare care vizează eficiența energetică pe termen lung a Uniunii. Solicit Comisiei să evalueze îndeaproape eficacitatea reînnoirii acestor tipuri de instrumente și să analizeze potențialul de utilizare a unei abordări similare pe viitor, în cazul altor fonduri necheltuite din bugetul UE.

  Algirdas Saudargas (PPE), în scris. – (LT) Posibilitatea de a direcţiona fondurile necheltuite în conformitate cu prevederile directivei în vederea dezvoltării proiectelor în materie de energie regenerabilă şi eficienţă energetică a fost deja prevăzută în regulament, dar salut faptul că a fost posibil să se ajungă la un consens în ceea ce priveşte punerea sa specifică în aplicare. Eficienţa energetică şi energia regenerabilă au fost frecvent numite ca priorităţi ale UE care contribuie la punerea în aplicare a strategiei UE 2020 şi la asigurarea securităţii energetice. Investiţiile în acest sector în timpul crizei economice sunt foarte importante, deoarece acestea vor crea posibilităţi de noi locuri de muncă şi vor promova competitivitatea, răspândirea inovaţiilor şi stabilitatea economică. Mai mult, instrumentul financiar planificat - cum ar fi înfiinţarea unui fond pentru instituţiile financiare europene - va creşte suma disponibilă de mai multe ori, majorând astfel oportunităţile de finanţare a proiectelor. Este regretabil doar că instrumentul financiar planificat nu este continuu, dar sperăm că va stabili un stimulent adecvat pentru o mai mare eficienţă energetică şi promovarea continuă a energiei regenerabile.

5. Criza înregistrată în sectorul zootehnic din UE (dezbatere)

  Preşedintă. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Esther Herranz García, Albert Deß, Mairead McGuinness, Giovanni La Via, Michel Dantin, Véronique Mathieu, Gabriel Mato Adrover, Herbert Dorfmann, Georgios Papastamkos, Mariya Nedelcheva, Filip Kaczmarek, Jarosław Kalinowski, Béla Glattfelder, Czesław Adam Siekierski, Rareş-Lucian Niculescu, Sergio Paolo Francesco Silvestris, Elisabeth Köstinger, Milan Zver, Peter Jahr şi Maria do Céu Patrão Neves, în numele Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat), James Nicholson, în numele Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni, şi Luis Manuel Capoulas Santos, Paolo de Castro, Stéphane Foll Le şi Iratxe Pérez García, în numele Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, cu privire la criza din sectorul creşterii animalelor din UE (O-0141/2010/rév 1.) - B7-0559/2010).

  Esther Herranz García, autoare. – (ES) Dle comisar, vă mulţumesc foarte mult pentru că vă aflaţi aici şi pentru că aţi demonstrat atât de multă sensibilitate cu privire la această iniţiativă parlamentară foarte importantă, care este atât de necesară pentru sectorul european al creşterii animalelor.

Sectorul este deosebit de vulnerabil la crizele care afectează agricultura UE în ansamblu, din cauza unor factori multipli: costurile ridicate ale materiilor prime, scăderea preţurilor de pe piaţă, dezechilibrele de putere în cadrul lanţului alimentar şi creşterea actuală a preţurilor cerealelor.

Industria europeană a creşterii animalelor trebuie să rezolve aceste probleme, la fel ca şi alte sectoare agricole, dar există un factor agravant: investiţiile mari care sunt specifice acestui tip de producţie.

Întrucât Comisia Europeană este pe punctul de a prezenta comunicarea sa privind reforma politicii agricole comune (PAC), cred că acesta este un moment foarte bun pentru a trimite un mesaj de solidaritate şi de interes acestui grup de producători. În ţara mea, Spania, la fel ca în alte ţări din UE, vorbim despre o criză structurală, iar creşterile preţurilor cerealelor doar au agravat o situaţie care există de mai mulţi ani.

Statisticile arată că un număr în creştere de ferme sunt abandonate. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să se întâmple în contextul cererii la nivel global care va creşte în următorii câţiva ani, datorită îmbunătăţirii presupuse a standardului de viaţă al populaţiei.

În vederea viitoarei reforme a PAC, ce măsuri planifică dl comisar sau Comisia Europeană, ţinând seama de natura specifică a sectorului creşterii animalelor? Vorbesc despre măsurile de piaţă şi de alte iniţiative care să împiedice ca modelele de producţie intensivă, care respectă standardele de mediu ale UE, să fie penalizate de sistemul viitor de ajutor, printre alte efecte negative. Ar trebui să fie puse în aplicare măsuri de bun simţ care să garanteze o mai mare securitate a aprovizionării cu hrană a animalelor, constituirea de rezerve suficiente de cereale şi accelerarea eliberării acestor rezerve.

În cele din urmă, în încheiere, aş dori să salut faptul că această propunere de rezoluţie menţionează în special carnea de porc şi de pasăre de curte, sectoare care nu primesc ajutor direct de la UE, dar pentru care, de asemenea, ar putea fi stabilite măsuri de piaţă şi comerciale pentru a le facilita situaţia.

  James Nicholson, autor. – Dnă preşedintă, în primul rând, salut faptul că această problemă este discutată astăzi aici. Cred că este foarte oportună. În prezent, sectorul creşterii animalelor din UE se confruntă cu dificultăţi cauzate de o serie de factori, inclusiv creşterea costurilor de producţie, concurenţa importurilor din ţări terţe şi, desigur, diverse aspecte care contribuie la creşterea costurilor hranei pentru animale.

Deşi nu avem niciun control asupra secetei din Australia sau asupra condiţiilor meteorologice severe care afectează recolta de cereale din Rusia, cred că Europa trebuie să abordeze urgent lipsa autonomiei în ceea ce priveşte culturile proteice. Suntem mult prea dependenţi de ţări terţe pentru hrana noastră şi trebuie să începem să cultivăm mai mult noi înşine. Cu toate acestea, situaţia prezentă este că suntem obligaţi să importăm o mare parte din hrana noastră şi am spus de multe ori înainte că eu cred cu tărie că procesul de aprobare a noilor tipuri de cereale OMG pentru import durează prea mult timp, iar cel privind furajele din soia necesită urgent să fie accelerat. Dacă acest lucru nu se întâmplă, crescătorii de animale de pe teritoriul Uniunii Europene vor trebui să facă faţă creşterii preţurilor, volatilităţii şi incertitudinii pentru o lungă perioadă de timp.

Permiteţi-mi, de asemenea, să menţionez pe scurt modul în care situaţia afectează şi industria creşterii porcinelor şi păsărilor de curte. Crescătorii din acest sector resimt destul de acut criza, de vreme ce costurile sunt în creştere şi preţul cărnii de porc este în scădere. Aş dori să solicit Comisiei să monitorizeze îndeaproape situaţia şi să utilizeze toate instrumentele pe care le are la dispoziţie pentru a remedia problemele.

Producătorii de carne de vită, de carne de oaie, de carne de porc, de carne de pasăre de curte se află toţi într-o situaţie în care au pierderi. Mai este necesar să spun Parlamentului că toate aceste domenii de fapt suferă? Dar trebuie să spun că, în cele din urmă, consumatorul va fi cel care va plăti pentru că, dacă toţi crescătorii opresc producţia, va trebui să importaţi aceste alimente din străinătate, cu toate problemele pe care le presupune acest lucru. Aşadar, trebuie să avem siguranţa aprovizionării cu propriile noastre alimente în Europa. Dacă nu facem acest lucru, va fi în defavoarea noastră.

  Iratxe García Pérez , autoare. – (ES) Dnă preşedintă, dle comisar, rentabilitatea creşterii animalelor este direct legată de costurile hranei. În contextul tot mai mare al preţurilor volatile ale materiilor prime, luarea deciziilor devine foarte complexă pentru producătorii de furaje şi crescătorii de animale, după cum am văzut la începutul anului politic.

Sectorul cărnii care se confruntă cu cel mai dificil moment este în prezent sectorul cărnii de porc. Prin urmare, îmi voi concentra discursul asupra problemelor grave cu care se confruntă acesta: creşterea costului hranei pentru animale, care reprezintă 60 % din costurile de producţie, şi, prin urmare, este extrem de important în termeni de rentabilitate pentru crescători.

În două luni, preţurile cerealelor au crescut cu 50 %, nu din cauza unui dezechilibru între cerere şi ofertă, întrucât există o producţie suficientă, ci din cauza speculaţiilor din afara sectorului.

Prin urmare, trebuie să fie luate măsuri împotriva speculaţiei, împreună cu o politică de încurajare a menţinerii unui stoc strategic suficient pentru a evita speculaţiile.

Salutăm faptul că stocurile de cereale de intervenţie sunt puse pe piaţă. Trebuie doar să sperăm că destinaţia finală a acestora va fi piaţa UE, altfel ele nu vor ajuta sectorul creşterii animalelor. O taxă pe exportul de cereale europene, ca şi în cazul grâului în 1994, ar fi o soluţie posibilă.

O altă problemă este presiunea distribuţiei în masă cu preţuri în scădere, ceea ce înseamnă că respectivele creşteri ale costurilor de producţie nu pot fi recuperate din preţul de vânzare.

Trebuie să fie promovate organizaţiile de producători care sunt capabile de o poziţionare pe piaţă, concentrând oferta. Comisia este foarte conştientă de această problemă, dar lipsesc măsurile specifice, care sperăm că se vor materializa în viitoarea politică agricolă comună, prin intermediul unor mecanisme eficiente şi flexibile de gestionare a pieţei pentru a combate problemele şi a acţiona împotriva acestora. Acest lucru înseamnă combaterea speculaţiilor şi utilizarea de măsuri specifice pentru a promova competitivitatea sectorului pe piaţă şi pentru a creşte ponderea sa în lanţul de valori.

Aş dori, de asemenea, să profit de această ocazie pentru a solicita activarea măsurilor de piaţă aplicabile cărnii de porc, restituirilor la export şi depozitării private. Comisia nu crede că situaţia din sector justifică acest lucru. Cu toate acestea, în ultimele luni, a existat o scădere continuă a preţurilor, iar preţurile primite de crescători sunt sub media din ultimii cinci ani.

Cred că este justificabilă declanşarea, de către Comisie, a măsurilor existente de gestionare a pieţei, după cum au solicitat unele state membre în cadrul Consiliului.

  Dacian Cioloş, membru al Comisiei. – (FR) Dnă preşedintă, răspunsul meu va fi format din două părţi, pentru că problema din sectorul creşterii animalelor se referă în principal la situaţia alimentară şi, prin urmare, la situaţia de pe piaţa cerealelor şi, ulterior, mă voi referi, de asemenea, la mecanismele de care dispunem pentru sectorul de creştere a animalelor.

Comisia urmăreşte foarte îndeaproape situaţia de pe pieţele de cereale şi consecinţele acesteia asupra agricultorilor. Preţurile cerealelor au crescut brusc pe parcursul verii din cauza dificultăţilor de aprovizionare, în special în ţările din regiunea Mării Negre. Astfel, am văzut preţul orzului şi ovăzului crescând până la 200 de euro/tonă. În prezent, chiar dacă preţurile sunt foarte volatile, ele sunt încă mult sub preţurile record din 2008. Puterea monedei euro faţă de dolar, care reduce nivelul de competitivitate a exporturilor UE chiar acum, este, de asemenea, un factor perturbator pe piaţa europeană.

La nivel global, în pofida lipsei înregistrate în Rusia şi Ucraina, nivelul de cereale recoltate este normal, iar stocurile au fost completate datorită ultimelor două recolte record. În Uniunea Europeană, producţia medie de cereale este estimată la 276 de milioane de tone şi dacă vom adăuga la asta stocul de la începutul recoltei, avem cu aproape 60 de milioane de tone mai mult decât ne aşteptăm să utilizăm.

Stocurile de cereale de intervenţie, care constau în principal în orz, se menţin în prezent la 5,6 milioane de tone. Un lot de 2,8 milioane de tone tocmai a fost rezervat pentru punerea în aplicare a programului pentru anul 2011 în vederea ajutării celor mai săraci cetăţeni, iar restul va fi vândut pe piaţa internă în scurt timp. Decizia, de fapt, a fost luată deja, iar cerealele vor fi introduse pe piaţă la sfârşitul acestei luni.

Presiunea de pe piaţă s-a atenuat oarecum de când Comisia a anunţat această măsură, pe care am transmis-o recent Consiliului. În ceea ce priveşte situaţia de pe piaţa cerealelor, atunci, nu poate fi justificată nicio măsură de urgenţă, deoarece, după cum v-am explicat, problema nu este una de aprovizionare a pieţei europene cu cereale, dat fiind că preţul ridicat al cerealelor pe piaţa europeană nu se datorează lipsei de aprovizionare a pieţei.

Comisia acordă o atenţie foarte mare evoluţiei pieţei în sectorul creşterii animalelor şi, în special, în sectorul de producţie a cărnii de porc şi a celei de pasăre de curte. Marjele în acest sector, de fapt, depind foarte mult de costurile alimentelor. Preţurile din sectorul păsărilor de curte sunt peste media pe termen lung şi par să compenseze cel puţin parţial costurile crescute ale alimentelor. Preţul porcului pentru sacrificare urmează tendinţa sezonieră descendentă. Este foarte puţin sub nivelul de anul trecut. Producţia este în prezent bine absorbită de piaţa internă şi exporturi. Între lunile iunie şi august 2010, exporturile de carne de porc au crescut cu 10 % şi exporturile de carne de păsări de curte cu 21 %, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. În consecinţă, în pofida acestor probleme legate de preţ, producătorii de carne de porc şi de pasăre au fost încă în măsură să exporte o perioadă de timp.

Comisia va continua în mod evident să monitorizeze evoluţia pieţei şi va utiliza mijloacele aflate la dispoziţia sa pentru a interveni pe piaţă dacă acest lucru este necesar şi util. Într-adevăr, două măsuri sunt în prezent disponibile pentru sectorul creşterii animalelor: restituirile la export şi depozitarea privată.

În ceea ce priveşte restituirile la export, această măsură nu ar fi eficientă în prezent, deoarece preţul mondial este destul de mare; prin urmare, o subvenţie la export nu poate fi justificată. Relaţia dintre dolar şi euro indică faptul că sunt posibile probleme legate de export şi o lipsă a competitivităţii, dar această problemă nu apare exclusiv în sectorul agricol. Vom vedea cum rata dintre dolar şi euro se modifică şi, în funcţie de această schimbare, dacă avem surplusuri pe piaţa internă, putem discuta, apoi, despre măsurile de depozitare privată. Pentru moment, nu există surplusuri de carne pe piaţa internă şi, de aceea, măsurile de depozitare privată nu pot fi justificate în prezent. Cu toate acestea, sunt dispus să iau în considerare posibilitatea de a recurge la aceste măsuri, în funcţie de modul în care evoluează pieţele.

Cu privire la problema volatilităţii, acest lucru va fi abordat în cadrul reformei politicii agricole comune pentru anul 2013. Se preconizează că această reformă va include propuneri pentru mecanisme încă inexistente de abordare a problemei volatilităţii venitului. În ceea ce priveşte problema transparenţei în lanţul alimentar, în prezent o analizez cu dl comisar Tajani pentru a vedea cum ar putea contribui mai multe informaţii în acest domeniu la clarificarea modului în care este împărţită valoarea adăugată. Acestea sunt răspunsurile pe care le pot da în acest stadiu.

  Albert Deß, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă preşedintă, dle Cioloş, doamnelor şi domnilor, propunerea de rezoluţie de astăzi va ajuta la punerea sectorul creşterii animalelor european pe drumul cel bun. Aş dori să îi mulţumesc dnei García pentru această iniţiativă. Obiectivul rezoluţiei este să nu se izoleze Europa de restul lumii sau să se treacă peste regulile pieţei. Scopul său este de a introduce condiţii de piaţă echitabile pentru industria europeană a animalelor, care va ajuta, în viitor, la asigurarea securităţii alimentare pentru mai mult de 500 de milioane de persoane. Trebuie să ne asigurăm că sectorul agricol european nu se confruntă zilnic cu reglementări de producţie noi şi extrem de detaliate şi că agricultorii nu sunt obligaţi să furnizeze tot mai multe certificate de competenţă, menţinând în acelaşi timp standarde ridicate în domeniul bunăstării animalelor şi al mediului. Regulile de acest fel aparent nu se aplică produselor agricole importate.

Prin urmare, sunt recunoscător tuturor celor 534 de deputaţi din Parlament care au votat la Strasbourg în favoarea necesităţii ca importurile de produse agricole să se conformeze, în viitor, standardelor privind protecţia consumatorilor europeni, bunăstarea animalelor şi protecţia mediului. Dle Cioloş, Parlamentul este pregătit să vă ofere sprijinul său deplin. Aceste standarde trebuie aplicate importurilor şi acesta este motivul pentru care grupul meu salută şi sprijină această propunere.

  Paolo De Castro, în numele Grupului S&D. – (IT) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, ne aflăm astăzi aici pentru a solicita Comisiei să pună în aplicare instrumente de piaţă adecvate, eficiente şi flexibile pentru a combate criza în care s-a afundat sectorul european al creşterii animalelor.

Sperăm că propunerea pe care Comisia o va prezenta în scurt timp privind instrumentele de piaţă pentru sectorul laptelui şi produselor lactate va include, de asemenea, propuneri pentru a limita impactul volatilităţii preţurilor asupra sectorului agricol în ansamblu.

Multe măsuri pot fi utilizate încă pentru a trimite un semnal puternic crescătorilor europeni de animale. Noi credem, de exemplu, că ar fi foarte util ca sectorul creşterii animalelor să revizuiască interdicţia actuală privind utilizarea proteinelor de origine animală pentru nerumegătoare, de exemplu, pentru sectoarele pescuitului şi pentru cel aviar. După cum ştiţi, această interdicţie a fost introdusă ca urmare a cazurilor de ESB, dar acum, câţiva ani mai târziu, comunitatea ştiinţifică este de acord în a preciza că interdicţia poate fi justificată doar pentru rumegătoare. În cazul nerumegătoarelor, dimpotrivă, nu există niciun pericol pentru sănătatea umană şi pentru mediu şi de aceea sperăm că această interdicţie poate fi eliminată cu scopul de a oferi acestor animale o mai mare posibilitate de hrană excesiv de energică.

  Liam Aylward, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, sectorul creşterii animalelor este o industrie agricolă tradiţională importantă, care reprezintă mijloacele de trai a mii de producători de pe întreg teritoriul UE. Acest sector este esenţial pentru contribuţia socioeconomică adusă de agricultură în regiunile rurale ale Uniunii Europene. Este o agroindustrie-cheie în Europa şi cu atât mai mult în Irlanda, întrucât Irlanda este al patrulea mare exportator de carne de vită din lume.

În special, preţurile ridicate ale cerealelor exacerbează problemele de rentabilitate pentru finisorii de carne de vită de iarnă, care depind, într-o măsură mai mare, de importurile de hrană pe bază de cereale. Există trei aspecte, în special, pe care doresc să le subliniez: în primul rând, necesitatea ca Comisia să introducă indicatoare şi măsuri eficiente şi flexibile pentru a reduce volatilitatea extremă a preţurilor pieţei. De asemenea, sunt necesare măsuri pentru a reduce decalajul dintre preţurile plătite de consumatori şi preţurile percepute de către producători.

În al doilea rând, este esenţială intensificarea măsurilor Comisiei de susţinere a sectorului creşterii animalelor în domeniile defavorizate, în special. Următoarea reformă a PAC trebuie să se concentreze asupra vulnerabilităţii speciale a anumitor sectoare de creştere a animalelor şi asupra costurilor semnificative de producţie pe care le suportă crescătorii. În conformitate cu următoarea PAC, trebuie să fie abordată şi redusă povara birocratică excesivă asupra crescătorilor de animale.

În sfârşit, producătorii europeni se conformează celor mai stricte reglementări din lume în ceea ce priveşte siguranţa şi calitatea alimentare, mediul, şi sănătatea şi bunăstarea animalelor. Aceste standarde ridicate nu trebuie să îi dezavantajeze în comparaţie cu acei concurenţi din ţări terţe. Este crucial ca, pentru viabilitatea pe termen lung a sectorului creşterii animalelor în general, Comisia să asigure că măsurile lor în materie de comerţ şi agricultură nu îi pun în pericol pe crescătorii europeni, ci sprijină durabilitatea şi viabilitatea sectorului european de creştere a animalelor în viitor.

  José Bové, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dnă preşedintă, dle comisar, la fel ca în 2007, preţurile mondiale ale cerealelor sunt în creştere, iar crescătorii de animale văd o creştere bruscă a costurilor lor de producţie aşa cum s-a întâmplat acum doi ani. Hrana pentru bovine reprezintă un procent cuprins între 60 %-80 % din costurile lor, iar veniturile lor se prăbuşesc: supravieţuiesc cu o medie de 700 de euro pe lună. Trebuie să aşteptăm crize succesive care să distrugă agricultura la scară mică din Europa înainte de a acţiona? Consumatorii plătesc 17 euro pentru un kilogram de antricot în supermarketuri, în timp ce producătorii primesc 3 euro pe kilogram - este corect acest lucru?

La 7 septembrie, Parlamentul a dat verdictul votând pentru raportul referitor la venituri echitabile pentru agricultori. Acesta a solicitat Comisiei să acţioneze rapid şi să interzică vânzarea sub preţul de achiziţie. Deputaţii europeni au luat o poziţie, la Strasbourg, astfel încât să consolideze organizaţiile de producători, să oprească speculaţiile de pe pieţele internaţionale şi să controleze influenţa întreprinderilor din sectorul de prelucrare şi distribuire.

Agricultorii vor chiar mai mult. ei vor să vadă organizările comune ale pieţelor stabilite sau consolidate, deoarece acestea sunt singurele mijloace de stabilizare a costurilor şi de asigurare a unei vizibilităţi economice pe termen lung. Săptămâna viitoare, dl comisar Cioloş va prezenta propunerea sa de reformare a politicii agricole comune; el va trebui să dea nişte răspunsuri clare agricultorilor. Este în joc credibilitatea Europei. Europa are nevoie de fiecare dintre agricultorii săi.

  Janusz Wojciechowski, în numele Grupului ECR. – (PL) Dnă preşedintă, salut călduros faptul că ne ocupăm de situaţia din sectorul creşterii animalelor, deoarece este una serioasă. Aş dori să atrag atenţia asupra problemei care face obiectul punctului 15 din propunere, şi anume, problema bunăstării animalelor.

Standardele de bunăstare a animalelor ar trebui să fie obligatorii şi ar trebui să fie îmbunătăţite. Sunt categoric în favoarea asigurării că animalele au cele mai bune condiţii de trai posibile. Cu toate acestea, bunăstarea animalelor presupune costuri, şi aceste cheltuieli sunt suportate de către crescători, şi există o problemă cu concurenţa neloială în cazurile în care produsele din carne sunt importate în Europa de pe pieţele şi din ţările terţe în care nu sunt menţinute deloc standardele în materie de bunăstare a animalelor. Acest lucru trebuie să se schimbe. Ar trebui să introducem aceste standarde aici, dar trebuie, de asemenea, să cerem cu hotărâre standarde ridicate - la fel cum avem în Uniune - de la toţi cei care exportă carne şi produse animaliere pe piaţa europeană.

  Patrick Le Hyaric, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Dnă preşedintă, dle comisar, într-adevăr trebuie desprinse învăţăminte din politicile în vigoare în prezent. Trebuie să fie luată decizia de a opri această liberalizare deplină a pieţelor agricole, care are drept consecinţă un câştig al crescătorilor cuprins între 700 de euro şi 800 de euro pe lună, după cum cineva a menţionat doar acum - 700 de euro şi 800 de euro pe lună! - în timp ce preţul de vânzare cu amănuntul al cărnii a crescut cu 40 %.

Luaţi decizia de a opri aceste importuri excesive şi puneţi capăt negocierilor cu privire la acest acord îngrozitor de a importa 400 000 de tone de carne de vită din ţările Mercosur, deoarece ar distruge regiuni întregi. Aveţi curajul, în schimb, să protejaţi agricultura europeană şi să încetaţi să permiteţi Organizaţiei Mondiale a Comerţului să decidă soarta fermelor noastre.

Puneţi în aplicare noi instrumente pentru reglementarea producţiei. Spuneţi „nu” concurenţei letale în cadrul Uniunii Europene şi introduceţi preţuri de bază corecte, stabile, prin promovarea agriculturii bazate pe păşunat. Luaţi măsuri pentru a opri aceste speculaţii îngrozitoare pe marginea cerealelor. Dle comisar, chestiunea este urgentă; situaţia începe să ia o întorsătură tragică în regiunile noastre rurale. O politică delăsătoare discreditează proiectul european în sine.

  Giancarlo Scottà, în numele Grupului EFD. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, volatilitatea preţurilor cerealelor are repercusiuni severe asupra tuturor sectoarelor creşterii animalelor, dar şi asupra consumatorilor.

Exportarea de cereale este blocată din cauza efectului căldurii, incendiilor, secetei şi inundaţiilor - după cum se întâmplă acum în Italia. Pentru a agrava situaţia, Canada a redus producţia după ploile abundente din această vară. Preţurile au fost influenţate nu numai de schimbările climatice, ci şi de speculaţiile de pe pieţele internaţionale. Producătorii de cereale care aşteaptă o creştere a preţurilor amână vânzarea produselor şi plasarea lor în magazin, cu rezultatul că aceste produse agricole se deteriorează. Speculaţiile şi schimbările climatice severe au dus la o creştere mare a preţurilor cerealelor utilizate ca hrană pentru animale şi o creştere negativă a preţurilor la carne.

Cred că este esenţial ca Comisia să asigure măsuri adecvate, specifice pentru a face faţă volatilităţii preţurilor produselor agricole prin intervenţii inovatoare pe piaţă în cadrul noii PAC. Comisia trebuie să prevină practicile speculative din agricultură pentru a menţine întreprinderile agricultorilor şi crescătorilor de animale şi pentru a garanta consumatorilor produse autentice de calitate la preţuri corecte.

  Diane Dodds (NI). – Dnă preşedintă, aş dori să îndemn Parlamentul să susţină această propunere extrem de importantă care se află în faţa noastră în această dimineaţă. Este evident pentru aceia dintre noi care sunt din circumscripţii rurale, şi pentru cei care fac parte din Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, că poziţia actuală în care se găsesc mulţi crescători de animale este pur şi simplu neviabilă.

Aceasta nu este o încercare de a trage un semnal de alarmă, dar, dacă nu vom îndrepta problemele identificate în cadrul propunerii, ne vom confrunta, în consecinţă, cu o creştere a preţurilor alimentelor şi ne vom baza mai mult pe importurile din ţări terţe. Ţări precum China şi Statele Unite sunt tot mai conştiente de importanţa securităţii aprovizionării cu alimente şi, drept urmare, continuă să majoreze sprijinul pe care îl furnizează agriculturii.

În Irlanda de Nord, preţul cărnii de vită este cu mult sub costul de producţie. Cât timp costul factorilor de producţie continuă să crească şi cerinţele de reglementare suplimentară continuă să crească, mulţi agricultori vor ieşi din industrie, ceea ce va rezulta în abandonarea terenurilor, lipsa de activitate economică în regiunile rurale şi o reducere a producţiei de alimente în întreaga UE. Este timpul să recunoaştem importanţa securităţii alimentare şi valoarea activităţii agricultorilor din întreaga Europă.

În cele din urmă, negocierile comerciale actuale cu blocul Mercosur au un efect destabilizator în cadrul industriei. Împreună cu dificilele condiţionări de pe piaţă şi creşterea costurilor, sectorul creşterii animalelor a fost împovărat cu incertitudini suplimentare create de redeschiderea discuţiilor.

Comisia desfăşoară negocierile şi, indiferent de declaraţiile comisarului pentru comerţ, producătorii din Irlanda de Nord cred, până acum, că rezultatele nu pot fi decât negative pentru agricultorii europeni şi pentru calitatea alimentelor oferite cetăţenilor Europei.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE). - (RO) Cred că trebuie spus de la început că nu fermierii, ci consumatorii sunt principalele victime ale crizei de care vorbim astăzi. Se ştie că în ferme preţurile cerealelor influenţează aproximativ 80% din preţul furajului. Acesta, la rândul său, influenţează aproximativ 70% din costul de producţie. O creştere proporţională a preţului de vânzare la carne la producător este imposibilă. Crescătorii de animale nu au contact cu consumatorul final, ci se adresează procesatorilor, care au întotdeauna opţiunea importului. În acelaşi timp, procesatorii îşi transferă marja mare de profit cu care s-au obişnuit până acum în preţul de vânzare. Din nefericire, această perioadă se suprapune peste una de criză economică generalizată, iar scăderea puterii de cumpărare a populaţiei afectează de asemenea producţia zootehnică.

Un alt aspect: în condiţiile în care fermierii vor avea dificultăţi în a asigura hrana animalelor pe perioada de iarnă, foarte mulţi vor alege să îşi sacrifice animalele, ceea ce va determina prelungirea crizei pe durata mai multor ani viitori. Pentru a menţine preţurile interne la un nivel rezonabil şi pentru a asigura necesarul de furaje, este necesară eliberarea de stocuri de intervenţie şi mă bucură anunţul făcut astăzi de domnul comisar Cioloş. Împărtăşesc punctul de vedere al colegilor care au subliniat astăzi importanţa cultivării de noi organisme modificate genetic, pentru a asigura hrană ieftină pentru animale şi pentru a reduce dependenţa de importuri.

Nu în ultimul rând, dezbaterea de astăzi este strâns legată de viitorul politicii agricole comune. Avem nevoie de o politică agricolă comună puternică, bine finanţată şi bine gestionată, care să permită atât măsuri de dezvoltare structurală şi de modernizare, cât şi măsuri de piaţă şi sprijin direct.

  Luís Manuel Capoulas Santos (S&D). – (PT) Suntem cu toţii conştienţi de dificultăţile enorme prin care trece sectorul european al creşterii animalelor, sectorul creşterii porcilor în special. Această situaţie are un număr de cauze care sunt precizate foarte clar în textul rezoluţiei pe care o dezbatem astăzi, cea mai importantă dintre acestea fiind reprezentată de costurile ridicate ale cerealelor.

Parlamentul European nu poate rămâne indiferent în faţa acestei situaţii. Prin urmare, este necesar să se acţioneze imediat, utilizând mecanismele disponibile şi, pe această temă, salut decizia Comisiei de a elibera 2,8 milioane de tone de cereale, o măsură care este pozitivă, dar în mod evident insuficientă. Trebuie să fie găsite instrumente noi în termen scurt şi mediu, pentru combaterea speculaţiei, în special; de fapt, dl comisar tocmai a spus că aceasta este esenţa problemei. Vor trebui să fie găsite soluţii pe termen lung în contextul dezbaterii pe care suntem pe cale să o începem privind noua politică agricolă comună. Prin urmare, fac apel la Comisie să ia în considerare recomandările făcute în rezoluţia semnată de mai multe grupuri politice, inclusiv de grupul meu, pentru că este necesar să acţionăm, de fapt, şi este necesar să acţionăm foarte rapid, dle comisar.

  Martin Häusling (Verts/ALE). – (DE) Dnă preşedintă, dle Cioloş, nu există nicio îndoială că această criză trebuie să fie rezolvată. Cu toate acestea, această rezoluţie propune soluţii pe care nu le putem sprijini. Facilitarea importului de soia modificată genetic nu va ajuta la rezolvarea crizei din sectorul creşterii animalelor. Dimpotrivă, trebuie să începem să ne redezvoltăm sursa proprie de proteine vegetale în Europa. Aproximativ 75 % din proteinele noastre vegetale sunt importate. Acest lucru nu este acceptabil şi trebuie să introducem modificări urgente.

De asemenea, nu înţeleg de ce mulţi oameni pun sub semnul întrebării compromisul care a fost negociat de toate grupurile şi de ce doresc să deschidă uşa pentru importurile de soia modificate genetic. Aceasta nu este o soluţie. De asemenea, trebuie să discutăm ce tip de creştere a animalelor dorim în Europa. Încă o dată, fermele mici au fost cel mai afectate de criză. Pe de altă parte, în Europa este în curs de dezvoltare creşterea animalelor la scară industrială, care nu este favorabilă în ceea ce priveşte animalele şi nu este corectă din punct de vedere agricol. În cele din urmă trebuie să facem ceva şi în acest domeniu.

Punctul meu final este că sunt foarte surprins de faptul că 450 de milioane de euro din bugetul agricol sunt transferate către Proiectul de fuziune nucleară ITER. Aş dori ca dl Cioloş să explice ce părere ar trebui să avem în această privinţă.

  Bairbre de Brún (GUE/NGL). – (GA) Dnă preşedintă, rezultatul creşterii substanţiale a costurilor legate de hrana pentru animale este instabilitatea în cadrul industriei agricole europene. Fluctuaţia preţurilor are un efect negativ asupra unei industrii a creşterii animalelor deja vulnerabilă. Creşterea costurilor furajelor combinate împinge costurile de producţie din sectorul creşterii animalelor şi este necesară mai multă flexibilitate în ceea ce priveşte asistenţa pentru acest sector.

Este timpul pentru Comisie să propună măsuri de reducere a instabilităţii preţurilor şi de stabilizare a preţurilor hranei pentru animale. Mă bucur să aud de la dl comisar că are în vedere un nou instrument pentru a face faţă volatilităţii preţurilor după anul 2013. De asemenea, în prezent sunt necesare măsuri şi instrumente adecvate.

  John Stuart Agnew (EFD). – Dnă preşedintă, sprijin observaţiile dlui De Castro despre făina din carne şi oase; dereglementarea este foarte necesară în acest domeniu. Sectorul britanic al creşterii animalelor se confruntă, în prezent, cu costuri ridicate ale hranei, iar acest lucru nu este ajutat de obstacole care sunt plasate în drumul nostru de către Comisie. În fruntea listei este identificarea individuală electronică a ovinelor - o regulă care nu se aplică în multe alte state membre şi nici nu este o cerinţă pentru importurile de carne de oaie din ţări terţe.

Interzicerea iminentă a bateriilor produce denaturări imense pe piaţa noastră de ouă, pentru că ouăle provenite de la găini crescute în sisteme amenajate în statele membre care nu se conformează normelor pot submina situaţia pentru ouăle noastre mai scumpe, produse în colonii. Avem producători în acest domeniu care utilizează cele două sisteme în paralel înainte de termenul-limită pentru a încerca să recupereze o parte din cele 400 de milioane de lire sterline pe care le-am cheltuit pentru a ne conforma regulilor dvs., ceea ce, desigur, pune mai multe ouă pe piaţă. -

Deasupra întregului sector britanic al creşterii de animale atârnă ca un balon de plumb spectrul deschiderii discuţiilor comerciale bilaterale cu Mercosur. Crescătorul britanic de animale va fi mielul de sacrificiu în această afacere şi nu suntem mulţumiţi de acest lucru.

  Béla Glattfelder (PPE). – (HU) Există multe cauze ale crizei din sectorul creşterii animalelor. Cei care spun că una dintre cauze este concurenţa neloială cauzată de importuri şi menţionează pericolele negocierilor cu Mercosur au dreptate. Doresc să ridic problema creşterii preţurilor la cereale. Era previzibil că preţurile cerealelor vor creşte şi am spus acest lucru de mai multe ori şi aici, în Parlamentul European. Comisia Europeană nu a făcut nimic pentru a preveni această situaţie. Un motiv al acestei probleme este reducerea intervenţiei, care a fost o greşeală gravă. Trebuie să înţelegem faptul că schimburile comerciale de cereale la nivel mondial sunt concentrate în mâinile unui număr din ce în ce mai redus de societăţi. De altfel, acelaşi lucru se întâmplă în multe dintre statele membre ale UE. Uniunea Europeană a decis să nu ţină stocuri de urgenţă, o decizie care va creşte în continuare speculaţiile în viitor.

Fluctuaţia preţurilor cerealelor cauzează pierderi nu numai pentru producătorii de cereale, ci şi pentru crescătorii de animale şi pentru consumatori. În plus, costurile sunt de asemenea suportate de contribuabilii europeni. Amintiţi-vă că Uniunea Europeană a vândut stocurile de intervenţie din 2004/2005 cu un profit enorm. Preţurile cerealelor erau scăzute în trecut. Dacă Uniunea Europeană ar fi intervenit atunci, un profit imens ar putea fi realizat acum din vânzarea de cereale, care i-ar ajuta, de asemenea, pe crescătorii de animale. Cu toate acestea, nu avem astfel de stocuri şi acest lucru este în defavoarea nu numai a producătorilor şi consumatorilor, ci înseamnă, de asemenea, că Uniunea Europeană nu are posibilitatea de a oferi ajutor ţărilor afectate de foamete, cum ar fi Pakistanul.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) În primul rând, eforturile dlui comisar Cioloş ca Uniunea Europeană să stabilească, în cele din urmă, un mecanism adecvat de protecţie împotriva volatilităţii globale a preţurilor alimentelor merită un sprijin deplin. În al doilea rând, preţurile ridicate ale cerealelor şi furajelor indică apariţia unui deficit de proteine în Uniunea Europeană, referitor la care dl Häusling va elabora un raport. În al treilea rând, faptul că sistemul politicii agricole comune este distorsionat, subvenţionează suplimentar producătorii de cereale şi nu îi sprijină nici pe crescătorii de porci, nici pe cei de păsări de curte sau pe crescătorii de animale, în general, este un alt factor care contribuie la criza actuală a efectivelor de animale. În al patrulea rând, crescătorii de animale au un dezavantaj în lanţul de aprovizionare, comparativ cu prelucrătorii şi comercianţii. În al cincilea rând, crescătorii de animale sunt forţaţi să facă investiţii disproporţionat de mari pentru protecţia mediului. Acest lucru este deosebit de grav în noile state membre. Şi acest lucru ar trebui abordat şi remediat.

  Herbert Dorfmann (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, dle Cioloş, doamnelor şi domnilor, aş dori să îi mulţumesc foarte mult dnei García pentru această iniţiativă şi aş dori, de asemenea, să mă refer, în special, la situaţia creşterii animalelor în regiunile muntoase. În multe regiuni ale Uniunii Europene există alternative agricole pentru creşterea animalelor, dar acest lucru nu este, în general, cazul regiunilor muntoase. Dacă nu ar exista erbivore în munţi, atunci multe dintre zonele agricole ar fi pur şi simplu inutile şi ar fi abandonate. Acest lucru nu numai că ar restrânge oportunităţile întreprinderilor în regiunile muntoase, ci ar schimba, de asemenea, peisajul şi ar reduce în cele din urmă biodiversitatea.

Sectorul produselor lactate joacă un rol special în acest sens, deoarece creează locuri de muncă şi generează venituri în regiunile muntoase şi în alte domenii. Acesta este motivul pentru care cred că noi trebuie să ne concentrăm în special asupra a trei aspecte în reforma politicii agricole. Avem nevoie de o politică agricolă comună (PAC) care să ia în considerare creşterea animalelor în regiunile muntoase şi să acorde subvenţii crescătorilor de animale de acolo. În al doilea rând, avem nevoie de un al doilea pilon flexibil al PAC care face posibilă acordarea de sprijin special pentru fermele de creştere a animalelor în regiunile muntoase. În al treilea rând, avem nevoie de o politică de calitate care se concentrează, în special, pe produsele din regiunile muntoase şi care oferă opţiuni de etichetare specială, astfel încât poate fi obţinută valoare adăugată pe piaţă pentru aceste produse din sectorul creşterii animalelor în regiunile muntoase.

  Luís Paulo Alves (S&D). – (PT) Suntem, probabil, pe drumul către o altă himeră a mărfurilor. Preţurile de pe piaţa internaţională au crescut în medie cu peste 16 % din luna iunie. Niciodată nu a existat atât de multă negociere pe piaţa contractelor la termen şi nici nu au fost atât de mulţi bani implicaţi. Ratele extrem de scăzute ale dobânzilor şi prea mulţi bani în căutare de oferte bune conduc la o utilizare mai mare a contractelor la termen şi la mai multe speculaţii financiare cu acestea, fără niciun contact cu economia reală. Cifrele prezentate de cea mai mare bursă de cereale din lume, Bursa de Mărfuri din Chicago, sunt impresionante, iar recordurile tranzacţiilor sunt depăşite la nivelul achiziţiilor de soia, porumb şi grâu. Rezultatul practic este transferul acestor creşteri la preţurile pieţei reale, chiar şi într-un an în care cerealele sunt disponibile pe scară largă. Aceste creşteri ale preţurilor hranei animalelor provoacă daune teribile pentru situaţia deja dificilă a multora dintre fermele noastre de creştere a animalelor, care nu vor putea să aplice creşteri la nivelul produselor pe care le vând din cauza crizei şi este puţin probabil să fie capabile să le absoarbă. Este, prin urmare, timpul să luăm măsuri şi să ne protejăm alimentele de speculaţii financiare. Aş dori să ştiu, atunci, ce intenţionează Comisia să facă în această privinţă.

  Michel Dantin (PPE). – (FR) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, ce lume veche şi amuzantă este lumea agricolă! Cu un an în urmă, în acest Parlament, deplângeam cu toţii situaţia generală a producţiei. Astăzi, un sector de producţie, sectorul cerealelor, stă mai bine decât celelalte - şi cred că ar trebui, cu toate acestea, să salutăm acest lucru. Cu toate acestea, succesul său are, din păcate, repercusiuni foarte grave pentru un alt sector, sectorul creşterii animalelor.

Astăzi problema reală este incapacitatea industriei agricole de a transfera costurile pe care trebuie să le suporte către consumatori. Prin urmare, după cum s-a spus deja în această dimineaţă, trebuie să ajutăm producătorii să se organizeze astfel încât să îşi poată face simţită prezenţa în relaţia lor cu clienţii şi, în special, în relaţiile lor cu sectorul de distribuţie la scară largă.

Cu toate acestea, lanţul, funcţionarea pieţelor este mai dăunătoare. Cum putem explica faptul că, de ani de zile, de zeci de ani de zile, am spus că ţările Americii de Sud au împovărat producţia şi au determinat reducerea preţurilor? Cum putem explica faptul că, deşi astăzi preţurile sunt în creştere din nou în aceste ţări, nu putem transfera această creştere la producătorii noştri, deoarece, da, a existat o creştere a costurilor, dar - şi acest lucru trebuie să fie, de asemenea, spus - nu a existat nicio creştere a preţurilor de producţie?

Cum putem să nu menţionăm diferenţele de costuri care există între ţările noastre? Desigur, aceasta este parţial o chestiune ce ţine de responsabilităţile naţionale. Cu toate acestea, dumpingul care se întâmplă în ziua de azi între ţările noastre ajută la destabilizarea diferitelor pieţe, şi cred că Europa ar trebui să abordeze această problemă.

Da, trebuie să fie găsite soluţii. Producătorii europeni de cereale sunt conştienţi, cred, de situaţia cu care se confruntă clienţii lor principali - crescătorii de animale. Ei sunt pregătiţi să intre într-un acord contractual. Sunteţi pregătit, dle comisar, să sprijiniţi acest acord?

  Alan Kelly (S&D). – Dnă preşedintă, din nou, avem aici o dezbatere cu privire la veniturile agricultorilor care sunt distruse de pieţele care, sincer, sunt uşor disfuncţionale în elaborare şi, de asemenea, nu pot face faţă şocurilor majore, cum ar fi majorarea preţurilor cerealelor la care suntem martori. Desigur, este timpul ca sistemul nostru agricol şi de piaţă să fie mai puternic şi sper că dl comisar şi Comisia constată încă o dată faptul că grupurile politice din acest Parlament aşteaptă în continuare un buget adecvat pentru PAC după anul 2013.

Costurile materiilor prime şi reglementările autoritare fac fermele UE necompetitive şi viabilitatea sectorului nostru agricol se deteriorează. Sistemul nostru de producţie, calitativă şi durabilă din punct de vedere al mediului, de carne de vită este subminat de importurile din ţări terţe. Trebuie să acordăm agricultorilor noştri o şansă corectă şi, din experienţa mea, aceasta este tot ceea ce îşi doresc. Lipsa de autonomie a UE în ceea ce priveşte cerealele devine o problemă serioasă, nu doar pentru carnea de vită, ci şi pentru industria de porcine şi păsări de curte. Această propunere este o declaraţie a seriozităţii cu care acest Parlament ia în considerare evoluţiile continue de pe pieţele noastre agricole. Noi, reprezentând Parlamentul, trebuie să intervenim când simţim că situaţia este urgentă şi, ca să fiu foarte sincer, dle comisar, sectoarele noastre de carne de vită, de pasăre de curte şi de porc au nevoie imediat de intervenţie pozitivă. Aştept cu nerăbdare răspunsul dvs..

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, dle comisar, situaţia din acest an ne învaţă că un nivel adecvat de rezerve de cereale este esenţial pentru asigurarea securităţii alimentare şi stabilităţii pieţei. Această securitate ar trebui să fie garantată prin decizii adecvate la nivelul UE.

O altă chestiune foarte importantă este căutarea de noi surse de proteine - acesta este o cale foarte bună către independenţa agriculturii europene. Prin urmare, trebuie să promovăm cultivarea de plante bogate în proteine. Să ne amintim, totuşi, că este obligaţia noastră necondiţionată de a garanta agricultorilor acces permanent la hrana pentru animale. Din acest motiv, susţin propunerea care solicită Comisiei Europene să stabilească un prag minim pentru nivelul admis de soiuri de OMG-uri neautorizate în importurile de soia. Continuarea politicii de toleranţă zero constituie o ameninţare pentru întregul lanţ de producţie alimentară.

  Kriton Arsenis (S&D). – (EL) Dnă preşedintă, în prezent există două ameninţări la adresa alimentelor şi a creşterii animalelor la nivel mondial. Pe de o parte, avem monopolurile seminţelor, şi am văzut consecinţele dezastruoase ale seminţelor modificate în acest sector în India. Pe de altă parte, avem jocurile organizaţiilor financiare cu preţurile produselor de bază.

În 2008, am avut cea mai mare producţie de cereale la nivel mondial. În 2008, şi aici se află absurditatea, numai dacă nu se explică prin jocuri financiare, am avut cea mai mare criză alimentară, o criză alimentară care a cauzat perturbări sociale şi pierderea de vieţi omeneşti. Trebuie să monitorizăm aceste două aspecte. Trebuie să sporim resursele locale, să asigurăm că agricultorii au acces gratuit la seminţe şi că inclusiv crescătorii de animale plătesc preţuri mai mici; de asemenea, trebuie să reglementăm funcţionarea organizaţiilor financiare.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Dnă preşedintă, fermele de animale suferă consecinţele crizei. Mai mult decât atât, ele trebuie să respecte cele mai stricte standarde din lume, majorând preţurile de producţie, cu dezavantajul pe care acest lucru li-l dă în comparaţie cu ţările terţe. Prin urmare, cred că politica agricolă comună trebuie, în primul rând, să garanteze fonduri suficiente după anul 2013, pentru a asigura viabilitatea producătorilor agricoli şi a crescătorilor de animale. În al doilea rând, trebuie să adopte măsuri specifice pentru crescătorii care folosesc măsuri durabile de protecţie. În al treilea rând, trebuie să îşi consolideze măsurile de sprijinire a sectorului creşterii animalelor în zonele cele mai defavorizate. În al patrulea rând, trebuie să stipuleze că importurile din ţări terţe respectă standardele UE, în scopul de a preveni concurenţa neloială.

În cele din urmă, solicit Comisiei să apere interesele producătorilor europeni în toate negocierile comerciale, pentru a nu pune în pericol producţia din sectorul creşterii animalelor. Neadoptarea acestor măsuri ar putea însemna că Europa devine o regiune fără un sector care este dependent de importuri şi ţări terţe.

  Struan Stevenson (ECR). – Dnă preşedintă, criza din sectorul creşterii animalelor din UE a lovit greu crescătorii din Scoţia şi sunt multe lucruri pe care le-am putea face în ajutor. În primul rând, am putea reduce povara reglementării. Este o nebunie să aplicăm propriilor noştri producători din UE sarcini birocratice şi reglementări mai stricte decât cele pe care le aplicăm concurenţilor noştri din afara UE. Agricultorii noştri sunt legaţi de mâini şi de picioare de birocraţie şi totuşi noi importăm cantităţi mari de produse alimentare produse în condiţii de igienă şi de bunăstare care ar constitui o infracţiune în UE.

Costul ridicat al conformării cu toate aceste sarcini birocratice nu este reflectat în preţurile pe care crescătorii noştri de bovine îl obţin pentru vitele lor. În Regatul Unit, carnea de vită se vinde acum cu mult sub costul de producţie; crescătorii de la câmpie de vaci care alăptează declară că pierd în jur de 260 de lire sterline pe vacă; producători noştri de lactate au fost afectaţi de o spirală lung a declinului. Trebuie să oprim căderea.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Creşterea preţurilor cerealelor este un alt factor care se adaugă crizei şi determină exacerbarea acesteia în sectorul creşterii animalelor. Actuala politică agricolă comună şi politicile comerciale ale Uniunii Europene nu asigură un venit echitabil pentru crescători, în special pentru cei mici şi mijlocii, şi nici nu previn efectele de creştere a costurilor factorilor de producţie şi volatilitatea preţurilor produselor agricole: în schimb, le agravează. Această volatilitate are cauze care nu sunt numai, sau chiar în cea mai mare parte, naturale: printre acestea este speculaţia cu produse alimentare. Orice măsuri care sunt luate în acest domeniu vor fi întotdeauna limitate în domeniul de aplicare dacă nu includ interzicerea instrumentelor care îl fac rentabil, în special instrumentele derivate. Protejarea producţiei, dreptul de a produce, precum şi suveranitatea şi securitatea alimentară necesită stoparea subjugării producţiei agricole şi alimentare faţă de piaţă şi competitivitate. Este nevoie de măsuri eficiente pentru a reglementa şi a interveni în pieţe, fără de care volatilitatea preţurilor se va înrăutăţi şi vor avea loc procese de concentrare, cărora le va supravieţui numai un număr redus de mari producători.

  Dacian Cioloş, membru al Comisiei. – (FR) Dnă preşedintă, mă bucur foarte mult să văd interesul manifestat, inclusiv în Parlamentul European, pentru un sector care este esenţial nu numai pentru aprovizionarea pieţei, ci şi pentru stabilitatea regiunilor noastre: vorbesc despre sectorul creşterii animalelor.

Răspunsurile la multe dintre aspectele şi problemele ridicate se vor găsi, fără îndoială, în propunerile pe care Comisia le va prezenta în scurt timp cu privire la viitorul politicii agricole comune. Parlamentul va putea, de asemenea, să discute aceste propuneri chiar săptămâna viitoare. Vom aborda fără îndoială în acestea şi problema repartizării echitabile a ajutorului între diferitele sectoare, inclusiv în sectorul creşterii animalelor. Vom aborda, de asemenea, problema sprijinului pentru sectorul creşterii animalelor în domenii mai specifice şi mai dificile, precum şi a mecanismelor de gestionare a volatilităţii veniturilor. Cu toate acestea, au fost puse anumite întrebări specifice la care aş dori să răspund. Prima dintre ele se referă la problema preţului cerealelor şi stocurile de intervenţie.

Este adevărat că nu mai avem stocurile de intervenţie pe care le aveam în trecut, dar acest lucru se datorează faptului că preţurile sunt mai mari acum. Intervenţia pe piaţă nu poate fi justificată atunci când preţurile sunt ridicate. Cred că trebuie să luăm în considerare alte tipuri de mecanisme şi, deşi stocurile pot juca un rol, va trebui să avem în vedere alte tipuri de stocuri decât cele de intervenţie pe piaţă pe care le-am avut în trecut. Acest aspect ar trebui să fie, probabil, tratat la un nivel chiar mai larg decât nivelul Uniunii Europene, având în vedere faptul că piaţa este acum mult mai deschisă decât în trecut.

În ceea ce priveşte ITER, dle Häusling: doar pentru că o parte din bugetul pentru 2010 nu a fost utilizată pentru agricultură şi merge la ITER nu înseamnă că nu avem resursele necesare pentru a interveni în sectorul agricol. Pot să vă asigur că aceste fonduri suplimentare care merg la ITER nu au fost luate de la niciun mecanism al PAC; aceşti bani sunt încă disponibili şi nu au fost folosiţi, deoarece nu a fost nevoie să îi folosim. Chiar şi cu acest transfer totuşi pot să vă asigur că deţinem bugetul de care avem nevoie pentru a putea aplica măsurile necesare.

Voi încheia prin a spune că problema volatilităţii - şi impactul pe care speculaţiile de pe piaţă îl au asupra volatilităţii - este una pe care Comisia o abordează într-o măsură mai mare cu privire la produse derivate şi mărfuri deopotrivă. Lucrez cu colegul meu, dl Barnier, pe această temă. Comisia va prezenta câteva propuneri.

În ceea ce priveşte repartizarea valorii adăugate de-a lungul lanţului alimentar, împreună cu dl comisar Tajani, vom organiza o primă întâlnire a Grupului la nivel înalt pe această temă nu mai târziu de săptămâna viitoare.

  Preşedintă. − Am primit patru propuneri de rezoluţie ⁽¹⁾ depuse în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc în scurt timp.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Sandra Kalniete (PPE) , în scris. – (LV) În aceste zile, crescătorii de animale din Europa se confruntă cu dificultăţi pe care trebuie să le depăşim cu toţii împreună pentru a permite sectorului creşterii animalelor să se dezvolte şi să genereze venituri suficiente pentru crescători. În ultimele câteva luni, a existat o creştere semnificativă a preţurilor cerealelor, acutizată de evenimente extraordinare, cum ar fi inundaţiile din Pakistan şi incendiile forestiere din Rusia, de exemplu. Desigur, nu avem nicio influenţă asupra acestor catastrofe climatice, dar este în puterea noastră să elaborăm propuneri legislative care ar putea ajuta agricultorii din Europa să depăşească consecinţele acestor cataclisme. Ce este sigur este că putem şi trebuie să restricţionăm speculaţia în materie de cereale, care este, de asemenea, una dintre cauzele acestor dificultăţi. Este intolerabil ca astfel de afaceri necinstite să cauzeze pierderi pentru un sector care reprezintă una dintre pietrele de temelie ale agriculturii europene. Aş dori, în plus, să vă reamintesc că este esenţial pentru Comisie să apere interesele agricultorilor europeni în discuţiile sale cu naţiunile Mercosur privind un acord comercial nou şi să asigure condiţii de concurenţă loială. Solicit Comisiei să înceapă lucrul în mod activ pentru a îi ajuta pe crescătorii europeni să depăşească dificultăţile existente în sectorul creşterii animalelor, întrucât sprijinul nostru este vital pentru crescători.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Sectorul creşterii animalelor prezintă o serie de probleme pentru crescătorii europeni, inclusiv creşterea costurilor mijloacelor de producţie, concurenţa cu importurile din ţări terţe, fluctuaţii majore la nivelul costurilor hranei pentru animale şi preţurile relativ scăzute pentru carne. Dacă vrem să punem în aplicare o politică de durată pentru sectorul creşterii animalelor, trebuie să luăm în considerare toate părţile interesate, inclusiv pe crescători, consumatori şi animalele însele. Obiectivul trebuie să fie îndepărtarea de creşterea animalelor la scară industrială şi apropierea de un tratament mai natural, respectuos al animalelor din fermele mici. Toate acestea trebuie să fie combinate cu cele mai înalte niveluri posibile de siguranţă pentru consumatori sub formă de servicii cuprinzătoare de sănătate animală şi etichetarea clară a tuturor produselor alimentare provenite din animale, în special, în ceea ce priveşte originea lor şi modul în care animalele sunt crescute. UE trebuie să introducă condiţiile de bază necesare pentru a proteja viitorul crescătorilor noştri, astfel încât aceştia să poată rămâne competitivi pe plan internaţional şi întreprinderile lor să poată rămâne viabile din punct de vedere economic, în pofida faptului că avem cele mai stricte standarde din lume în domeniul bunăstării animalelor.

  Pavel Poc (S&D), în scris. – (CS) Creşterea preţurilor cerealelor este, de asemenea, o ameninţare pentru sectorul creşterii animalelor în UE din cauza dependenţei sale de hrana pentru animale importată din ţări terţe. Situaţia este critică în zona producţiei de carne de porc, unde hrana reprezintă 60 % din costurile de producţie, dar creşterea costurilor ar putea ameninţa treptat toate ramurile de producţie animalieră în UE. Prin urmare, Europa ar trebui să reducă dependenţa de importul de hrană pentru animale din ţări terţe.

Cu siguranţă nu este o soluţie să trecem la hrana modificată genetic importată din SUA. În UE, este nevoie de aproape doi ani şi jumătate pentru a accepta o astfel de hrană, în Argentina aproximativ trei ani, în Brazilia între trei şi cinci ani, iar China adoptă, de asemenea, măsuri stricte în acest domeniu. În SUA, pe de altă parte, aprobarea durează doar 15 luni. Criza din sectorul creşterii animalelor din UE nu trebuie să fie exploatată în scopuri comerciale de societăţile americane, care văd un potenţial de export semnificativ pe piaţa europeană.

Uniunea Europeană ar trebui să urmărească reducerea costurilor de producţie, pentru a se asigura că ţările terţe respectă standardele UE şi că producătorii obţin un preţ decent pentru produsele lor. Nu este acceptabil ca urmările preţurilor mai mari să fie suportate de consumatori, ca producătorii să primească bani tot mai puţini şi ca distribuitorii să facă profituri tot mai mari.

Nu sunt de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia nu sunt necesare măsuri urgente, pentru că ne confruntăm cu o criză structurală care trebuie să fie rezolvată, şi nu numai din perspectiva securităţii alimentare.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – (RO) Crescătorii de animale europeni se confruntă în ultimul timp cu dificultăți din ce mai mari. Le este greu să facă față concurenței din tarile terțe, deoarece acestea nu respecta standardele înalte pe care producătorii autohtoni le respecta și sunt mereu victimele negocierilor comerciale ale Uniunii Europene. Speram însa să vedem o atitudine a Comisiei Europene diferită pe viitor, pentru că nu este normal ca întotdeauna în urma acordurilor comerciale, agricultorii europeni să fie întotdeauna perdanții. De asemenea este nevoie de o implicare sporită a Comisiei în consolidarea organizațiilor de producători din toate subsectoarele creșterii animalelor, pentru a permite acestora să negocieze prețuri mai bune pentru produsele lor, ținând cont de preturile de producție. In același timp, solicit Comisiei să deblocheze cât repede cereale din stocurile pentru intervenție, pentru a veni în sprijinul acestui sector lovit de criză

(Şedinţa a fost suspendată pentru câteva minute)

PREZIDEAZĂ: ALEJO VIDAL-QUADRAS
Vicepreşedinte

(1) A se vedea procesul-verbal

6. Declaraţia Preşedinţiei

  Preşedinte. – Doamnelor şi domnilor, după cum ştiţi, astăzi este Ziua Armistiţiului, sărbătoare cu ocazia căreia comemorăm încheierea Primului Război Mondial. Prin urmare, pentru a comemora armistiţiul care a pus capăt Primului Război Mondial, vom ţine un moment de reculegere în memoria milioanelor de europeni care şi-au pierdut viaţa în acel război.

(Deputaţii s-au ridicat şi au ţinut un minut de reculegere)

7. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal

8. Votare

8.1. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Irlanda-SR Technics (A7-0297/2010, Barbara Matera)

8.2. Cererea de ridicare a imunităţii parlamentare a dlui Krzysztof Lisek (A7-0301/2010, Eva Lichtenberger)

8.3. Administratorii fondurilor de investiţii alternative (A7-0171/2010, Jean-Paul Gauzčs)

– Înainte de votare:

  Jean-Paul Gauzès, raportor. – (FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, urmează să vă exprimaţi votul cu privire la unul dintre elementele fundamentale ale răspunsului Europei la criza financiară, şi anume, reglementarea unor fonduri de investiţii alternative, inclusiv a unor fonduri speculative şi a unor fonduri de capital privat.

Elaborarea acestui document de compromis, a acestui text de compromis, a durat mult. Am reuşit să ajungem la un acord vast şi, în acest sens, doresc să omagiez, în faţa preşedintelui ECOFIN, Preşedinţia belgiană care s-a implicat direct şi în mod semnificativ în această chestiune, îndeosebi, prin participarea activă a ministrului în cadrul reuniunilor trilaterale esenţiale, şi, de asemenea, doresc să îi mulţumesc dlui comisar Barnier, ale cărui eforturi s-au dovedit a fi extrem de utile.

În cele din urmă, doresc, de asemenea, să le mulţumesc raportorilor alternativi cu care am colaborat, personalului secretariatului şi experţilor care ne-au sprijinit. Aceste eforturi depuse au durat peste 14 luni şi în total au existat 1 690 de amendamente. Am depus multe eforturi, însă consider că rezultatul acestor eforturi se vede astăzi prin intermediul unui text care, datorită Preşedinţiei belgiene, constituie un semnificativ pas înainte în domeniul reglementării financiare europene.

8.4. Modificarea Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie (A7-0294/2010, Agustín Díaz de Mera García Consuegra)

– Înainte de votare:

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra, raportor. – (ES) Dle preşedinte, doresc să fac un anunţ în cadrul Parlamentului.

Guvernul din Taiwan a informat Consiliul, prin intermediul reprezentanţelor permanente, Parlamentul şi Comisia, că, începând cu ziua de astăzi, 11 noiembrie, Cipru, Bulgaria şi România vor fi scutite de viză. Prin urmare, toate cele 27 de state membre ale UE sunt scutite de obligaţia de a deţine viză pentru a intra în Taiwan.

Dle preşedinte, având în vedere faptul că Parlamentul va începe să voteze în curând, voi profita de oportunitate pentru a felicita toate grupurile politice pentru sprijinul pe care l-au oferit cu privire la această chestiune, precum şi poporul din Taiwan, autorităţile din Taiwan şi echipa diplomatică extrem de puternică a acestora.

8.5. Modificarea Regulamentului (CE) nr. 663/2009 de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistență financiară comunitară pentru proiecte în domeniul energiei (A7-0246/2010, Kathleen Van Brempt)

8.6. Viitorul summit UE-SUA şi Consiliul Economic Transatlantic (B7-0608/2010)

– Înainte de exprimarea votului asupra alineatului (33):

  Elmar Brok (PPE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, diferite grupuri sunt de părere că trebuie să facem o precizare cu privire la coordonarea măsurilor de politică monetară, în urma deciziei adoptate de Rezervele Federale ale SUA privind cele 600 de miliarde de dolari. Nu dorim să adăugăm decât:

Solicită Statelor Unite ca, în punerea în aplicare a politicilor sale monetare naţionale, să nu agraveze problema privind echilibrul global al ratelor de schimb valutar.

(DE) Consider că aceasta constituie o precizare suplimentară rezonabilă, deoarece, cu siguranţă, va juca un rol în cadrul reuniunii la nivel înalt.

(Parlamentul a acceptat amendamentul oral)

– Înainte de votul asupra considerentului C:

  Elmar Brok (PPE). – (DE) Dle preşedinte, în plus, doresc să solicit includerea politicii monetare în cadrul considerentelor. Cred că aceasta este o frază care ar atrage un acord general:

Întrucât politicilor monetare coordonate trebuie să li se acorde o prioritate mai mare în cadrul parteneriatului transatlantic.

(Parlamentul a acceptat amendamentul oral)

8.7. Strategia externă a UE privind registrul cu numele pasagerilor (PNR) (B7-0604/2010)

8.8. Parteneriatele pentru inovare (B7-0602/2010)

8.9. Consolidarea OSCE - rolul Uniunii Europene (B7-0603/2010)

8.10. Provocările demografice și solidaritatea între generații (A7-0268/2010, Thomas Mann)

8.11. Implementarea programelor-cadru de cercetare (A7-0274/2010, Maria Da Graça Carvalho)

8.12. Criza înregistrată în sectorul zootehnic din UE

– Înainte de votare:

  Esther Herranz García (PPE). – (ES) Dle preşedinte, doresc să corectez o eroare: în cadrul considerentului J, în loc de „70 % din carnea roşie a UE”, trebuie scris „60 % din carnea roşie a UE”.

  Preşedinte. – Acest punct a fost închis.

9. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votul

Raport: Jean-Paul Gauzès (A7-0171/2010)

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dle preşedinte, fondurile de investiţii alternative au o semnificaţie majoră pentru economia Uniunii. Cei care gestionează aceste fonduri trebuie să respecte legislaţia şi standardele care permit furnizarea de servicii pe teritoriul statelor membre, iar pieţele financiare trebuie supravegheate cu mare atenţie şi eficient. Cu acest scop, trebuie să punem capăt oricărei lipse de precizie din cadrul sistemelor juridice şi administrative responsabile pentru aceste fonduri. Propunerile prezentate îmbunătăţesc transparenţa şi eficienţa sistemelor de monitorizare, iar această eficienţă sporită a legislaţiei va avea ca rezultat o consolidare a stabilităţii şi a credibilităţii instituţiilor financiare şi, prin urmare, o consolidare a economiei europene.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dle preşedinte, votul de astăzi reprezintă un progres semnificativ înregistrat de Uniunea Europeană cu privire la reglementarea fondurilor de investiţii alternative. În temeiul directivei, administratorii de fonduri trebuie înregistraţi şi autorizaţi şi trebuie să respecte coduri de conduită stricte în cadrul Uniunii Europene. De fapt, aceasta este prima dată când acest sector a fost reglementat şi consider că documentul cu privire la care am votat constituie un prim pas în vederea atingerii - curând, sper - cu adevărat a unei pieţe unice a produselor financiare.

Doresc să subliniez rolul important al Parlamentului European, care a insistat cu privire la adoptarea unor norme solide în vederea unei monitorizări mai mari a industriei financiare, care, prin urmare, va deveni, de asemenea - sper că nu vă supăraţi că spun - mai etică. Concluziile desprinse în urma evenimentelor înregistrate recent, în urma crizei financiare declanşate de speculaţii excesive de către fondurile de investiţii, ar trebui să ne determine să salutăm această directivă, care oferă publicului garanţii mai mari privind protecţia.

Am votat în favoarea compromisului la care s-a ajuns şi, în cele din urmă, doresc să profit de această ocazie pentru a îl felicita pe raportor, dl Gauzès, pentru sarcina sa enormă.

  Syed Kamall (ECR). – Dle preşedinte, când am studiat propunerea iniţială chiar la început, în urmă cu 18 luni, am constatat că nu era tocmai în regulă. Aceasta a fost în mod clar o propunere cu privire la care industria nu fusese consultată - o propunere care ar fi închis pieţe, ar fi constituit o piedică în calea investitorilor europeni care doreau să investească în fonduri non-europene şi care ar fi determinat un randament scăzut al fondurilor de pensii, afectând investiţiile în statele în curs de dezvoltare. Am fost foarte preocupat cu privire la acele propuneri.

Din fericire, în urma eforturilor depuse de raportorii alternativi şi a cooperării excelente a acestora, precum şi în urma eforturilor depuse de dl comisar şi de Preşedinţia belgiană, am ajuns la o soluţie acceptabilă care acum funcţionează şi care menţine pieţele deschise, sporeşte transparenţa şi asigură investitorilor europeni dreptul de a continua să investească în pieţe din afara UE. Trebuie să supraveghem îndeaproape rolul Autorităţii europene pentru valori mobiliare și piețe pentru a ne asigura că aceasta nu blochează accesul la fonduri non-europene, însă, în general, am ajuns la un compromis acceptabil în cadrul Parlamentului.

Raport: Agustín Díaz de Mera García Consuegra (A7-0294/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – (LT) Am votat în favoarea acestui document foarte important. Acum, dat fiind faptul că decizia Parlamentului European privind abolirea vizelor pentru cetăţenii Republicii Chineze (Taiwan) care călătoresc în statele membre ale Uniunii Europene şi în statele Schengen a fost adoptată de o majoritate atât de mare şi semnificativă, felicit cu sinceritate poporul din Taiwan. De acum înainte, cetăţenii din Taiwan vor putea călători în statele membre ale UE fără viză. În plus, de astăzi, toţi cetăţenii statelor membre ale UE, inclusiv ai Ciprului, Bulgariei şi României, vor putea, de asemenea, călători în Taiwan fără viză. În opinia mea, Taiwan-ul şi cetăţenii săi merită acest lucru şi salut această decizie adoptată de Parlamentul European.

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE). – (DE) Dle preşedinte, eu împreună cu grupul meu salutăm faptul că cetăţenii din Taiwan pot călători acum fără constrângeri în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, din câte ştiu, niciunul dintre statele membre ale UE nu a recunoscut Taiwanul. Cu toate acestea, nu mă opun liberalizării vizelor şi consider un lucru bun faptul că poporul din Taiwan poate vizita UE fără a deţine viză. Cu toate acestea, care este situaţia celui mai nou stat al Europei, Kosovo? Un total de 22 de state membre ale UE au recunoscut Kosovo şi numai cinci dintre statele membre ale UE nu l-au recunoscut, însă, deocamdată, nici nu a fost demarată dezbaterea cu privire la vize cu Kosovo. Comisia încă nu a demarat încă nicio acţiune în acest sens. Sper că dna Malmström va demara, în sfârşit, o dezbatere privind vizele cu Kosovo în vederea clarificării faptului că cetăţenii celui mai nou stat al Europei pot călători la fel de liberi ca şi cetăţenii din Taiwan.

Raport: Kathleen Van Brempt (A7-0246/2010)

  Lena Ek (ALDE). – (SV) Dle preşedinte, Programul energetic european pentru redresare reprezintă un instrument utilizat pentru finanţarea investiţiilor în domeniile eficienţei energetice şi energiei regenerabile. Proiectele care pot demara rapid şi care vor contribui direct în vederea unei economii care să protejeze mai mult mediul merită eforturile depuse. Acordul, care în cele din urmă a permis alocarea sumei de 1,4 miliarde de coroane suedeze programului, reprezintă un pas înainte către o Europă care, în urma eforturilor noastre comune, va contribui la simplificarea şi ieftinirea proceselor ecologice.

Lansarea unor proiecte în domeniul eficienţei energetice va genera noi locuri de muncă, va face economia mai ecologică şi, de asemenea, ne va permite să nu mai fim atât de dependenţi de statele producătoare de petrol, aspect deosebit de important în aceste vremuri de criză. Exact astfel ar trebui să funcţioneze UE. Banii care nu sunt folosiţi pot fi alocaţi în vederea unor alte proiecte avantajoase prin intermediul acestui tip de fond de tip revolving. Totuşi, a durat ceva timp până când Consiliul a realizat acest lucru. Negocierile au fost foarte dificile, iar statele membre au făcut tot ceea ce le-a stat în putinţă pentru a scăpa de promisiunile făcute anterior. Acum, sunt încântată că noi, deputaţii în Parlamentul European, nu am cedat.

În timpul negocierilor, m-am străduit să introduc norme mai simple şi transparenţă în cadrul procesului de punere în aplicare. Prin urmare, sunt încântată că acordul dintre Parlamentul European şi Consiliu se axează, de asemenea, în mod clar, pe menţinerea costurilor administrative la un nivel redus.

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, ieri, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a ţinut un discurs extraordinar în cadrul căruia a afirmat că este imposibil să nu faci parte din Uniunea Europeană într-o lume globalizată. Bineînţeles, drept rezultat, cozile interminabile de şomeri în Norvegia sau scandalul alimentelor în Elveţia. Însă a continuat cu altceva: a afirmat că, în zilele noastre, în ceea ce priveşte euro-scepticismul, este periculos faptul că patriotismul se bazează pe o denigrare a celorlalte state, şi nu are deloc dreptate.

Un adevărat patriot se bucură de libertatea tuturor popoarelor şi apreciază patriotismul din cadrul altor state. Când dl Van Rompuy a continuat cu cea de-a doua opinie a dumnealui, şi anume că euro-scepticismul înseamnă naţionalism şi înseamnă război, a fost probabil bine îndrumat să aibă în vedere obiectivele puterilor aliate în cadrul celor două războaie a căror încheiere o comemorăm astăzi. Acestea s-au luptat pentru libertatea tuturor naţiunilor, pentru restaurarea suveranităţii tuturor statelor europene. Datorită patriotismului lor, Europa nu s-a unit pentru a institui o dictatură, datorită lor au fost restaurate suveranitatea şi independenţa şi, într-adevăr, datorită lor Uniunea Europeană a devenit un vis împlinit. Astăzi, mai mult ca oricând, ar trebui să îşi amintească acest lucru.

Propunere de rezoluţie RC-B7-0608/2010

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Dle preşedinte, salut decizia preşedintelui Barack Obama de a participa la summitul UE-SUA, care are loc luna aceasta la Lisabona, şi am votat în favoarea rezoluţiei astăzi. Sunt foarte multe aspecte importante care trebuie dezbătute. Agenda UE-SUA este întotdeauna foarte încărcată, iar ambele părţi ar trebui să profite de această oportunitate pentru a prezenta poziţii comune privind chestiuni precum reglementarea financiară, schimbările climatice, consolidarea tratatelor şi lupta împotriva terorismului.

Redresarea economică totuşi trebuie să reprezinte chestiunea de maximă prioritate din cadrul agendei. Parteneriatul nostru economic reprezintă un motor fundamental al prosperităţii economice globale. Împreună, economiile noastre sunt responsabile pentru jumătate din economia globală. Prin urmare, trebuie să elaborăm strategii comune pentru acţiunile noastre viitoare pentru a garanta o redresare stabilă de pe urma crizei, inclusiv reglementarea pieţelor financiare, pachete de măsuri de stimulare şi strategii de soluţionare în mod eficient a manipulării monetare realizate de alţi actori globali majori.

Raport: Thomas Mann (A7-0268/2010)

  Philip Claeys (NI). – (NL) Dle preşedinte, am votat împotriva raportului dlui Mann deoarece reprezintă un exemplu de îmbătare cu apă rece. În pofida faptului că, în ultimii 20 de ani, imigrarea în masă a avut consecinţe dezastruoase din punct de vedere socioeconomic, social şi politic, dl Mann doreşte să faciliteze şi mai mult imigrarea cetăţenilor din afara Uniunii Europene.

În opinia mea, alineatul (110), care prevede că „instaurarea unui climat propice acceptării imigranţilor legali de către populaţia ţării gazdă depinde direct de oferirea de informaţii exacte şi generale” este deosebit de cinic. Într-un limbaj mai puţin alambicat, acest lucru înseamnă că ne vom confrunta cu şi mai multe propagande guvernamentale unilaterale în vederea multiculturalismului, care a reprezentat un eşec total, şi a imigrării în masă. În definitiv, dacă doreşti informaţii adecvate şi cuprinzătoare cu privire la politica de imigraţie, în cele din urmă va trebui să realizezi o analiză a raportului dintre costuri şi beneficii în acest sens şi acesta este exact lucrul pe care nu îl doreşte grupul de presiune privind imigrarea.

Propunere de rezoluţie RC-B7-0608/2010

  Peter Skinner (S&D). – Dle preşedinte, trebuie să afirm că această rezoluţie ca şi compromis a fost în regulă, însă, multora dintre cei din cadrul acestui Parlament li se pare că este prea lungă şi că nu abordează în mod direct aspectele care ne interesează. Trebuie divizată şi redusă: aspectele privind Consiliul economic transatlantic pot fi reduse la un plan în zece puncte, la unul în trei puncte sau ceva asemănător, pentru a ne putea folosi, într-adevăr, de acesta când vom merge în cele din urmă să discutăm cu Administraţia şi cu colegii noştri din cadrul Congresului.

Consider că trebuie să discutăm, de asemenea, aspecte precum un joc cu taxă zero, datorită căruia să se poată intensifica atât comerţul actual dintre SUA şi UE, cât şi competitivitatea. Ar putea fi valabil şi cu privire la agricultură, însă, oricum, va exista o creştere indiferent de ceea ce facem noi.

În cele din urmă, Parlamentul nu trebuie să aştepte ca Administraţia să hotărască cum trebuie să acţionăm în cadrul CET. Trebuie să ne stabilim singuri agenda. Este foarte bine să se voteze în favoarea acestui aspect - şi am votat în favoarea sa deoarece am sprijinit negocierea sa - însă, tocmai de aceea, realizez că are şi puncte slabe. Cred că ar trebui să avem în vedere noul Congres condus de John Boehner, care, cu siguranţă, va fi numit purtător de cuvânt, şi de Darrell Issa şi colegii acestuia pe care probabil trebuie să îi primim cu braţele deschise, pentru ca pe viitor să putem acţiona mai eficient cu privire la această chestiune.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Dle preşedinte, o moţiune de ordine. Am făcut o greşeală cu privire la raport şi, de asemenea, am avut o declaraţie scrisă privind summitul UE-SUA, deci, vă rog să îmi permiteţi să o prezint acum.

Propunere de rezoluţie B7-0604/2010

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Dle preşedinte, am votat în favoarea acestei rezoluţii deoarece, în opinia mea, Parlamentul European trebuie să demonstreze că tratează cu seriozitate aspectele privind securitatea, lupta împotriva terorismului şi crima organizată şi transnaţională. De asemenea, tratăm cu seriozitate relaţiile noastre cu parteneri precum Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia.

În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European trebuie să îşi dea consimţământul în legătură cu acordurile dintre UE şi ţările terţe privind transferul datelor din cadrul registrului cu numele pasagerilor (PNR), în vederea încheierii acelor acorduri. Prin urmare, trebuie să utilizăm această putere în mod responsabil.

Având în vedere faptul că Parlamentul a decis deja o dată, la 5 mai anul curent, să amâne votarea referitoare la solicitarea consimţământului privind acordurile cu SUA şi Australia, şi că actualul acord între UE şi Canada privind transferul PNR nu mai este valabil, trebuie să ne asigurăm că, la momentul potrivit, dăm undă verde acestor măsuri importante, care vor spori securitatea în zona transatlantică şi dincolo de aceasta.

Propunere de rezoluţie B7-0602/2010

  Filip Kaczmarek (PPE). – (PL) Dle preşedinte, iniţiativa privind Uniunea inovării este fundamentală pentru viitorul Europei. În Poznań, regiunea Wielkopolska, unde eu locuiesc, autorităţile regionale au organizat, timp de mai mulţi ani, un eveniment anual denumit Zilele inovării mondiale. Aceasta este o iniţiativă foarte valoroasă, pentru că proiectul privind Uniunea inovării poate înregistra succes tocmai datorită unei coordonări adecvate la nivel regional, naţional şi european. Prin urmare, am sprijinit rezoluţia privind parteneriatele europene în domeniul inovării din cadrul iniţiativei pilot a Uniunii inovării şi cred că ar trebui să fim cu toţii implicaţi în acţiuni în vederea inovării, deoarece, după cum am menţionat, acest lucru este foarte important pentru viitor.

Propunere de rezoluţie B7-0603/2010

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – (LT) Am votat în vederea acestei rezoluţii foarte importante deoarece consider că rolul Uniunii Europene în cadrul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) este deosebit de important în vederea atingerii obiectivelor stabilite de OSCE. În plus, trebuie subliniat faptul că, atât Uniunea Europeană cât şi OSCE, deşi sunt două structuri diferite, se ghidează după aceleaşi principii şi valori, adică, respectul faţă de drepturile omului şi democraţie.

Sunt de acord cu prevederile rezoluţiei care solicită Kazahstanului să adopte, înainte de summit măsuri concrete în vederea protejării şi respectării valorilor fundamentale ale OSCE - drepturile omului şi principiile privind statul de drept şi libertatea de expresie. În acelaşi timp cu desfăşurarea reuniunii la nivel înalt a OSCE, este necesară şi organizarea unui forum public şi doresc cu adevărat ca acesta să constituie un succes şi să nu întâmpine obstacole. Încă o dată, doresc să subliniez faptul că OSCE trebuie să fie condusă de state care respectă drepturile omului şi care protejează drepturile omului şi valorile democratice. Acestea trebuie să constituie un exemplu pentru celelalte state membre ale OSCE.

Raport: Thomas Mann (A7-0268/2010)

  Licia Ronzulli (PPE). – (IT) Dle preşedinte, am votat în favoarea acestei rezoluţii deoarece consider că face nişte propuneri utile şi interesante în vederea depăşirii viitoarelor provocări demografice. Politicile sociale ale statelor membre trebuie să acorde o atenţie deosebită tinerilor, care constituie forţa motoare din spatele dezvoltării şi creşterii. Trebuie să încurajăm incluziunea imediată a tinerilor în cadrul pieţei muncii şi formarea continuă a acestora în vederea promovării dezvoltării profesionale.

Familia trebuie, de asemenea, protejată prin intermediul unor măsuri mai severe şi substanţiale deoarece să uităm de familie înseamnă să ignorăm una dintre componentele fundamentale ale societăţii. Prin urmare, subliniez importanţa paragrafelor care prevăd măsuri de promovare a familiei.

În plus, dacă reuşim să gestionăm într-un mod mai bun şi mai eficient consecinţele îmbătrânirii, trebuie de asemenea să sprijinim actualizarea sistemelor de protecţie socială şi, îndeosebi, a schemelor de pensii. După cum a afirmat Altiero Spinelli, „crearea Europei depinde, de asemenea, de voi”, şi acest lucru este, în momentul de faţă, cu adevărat posibil.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dle preşedinte, schimbările demografice înregistrate în ultimele câteva decenii în cadrul Uniunii Europene au atras atenţia asupra necesităţii reformării sistemului de protecţie socială şi de pensii şi a dezvoltării unei politici de migraţie eficiente. Încurajarea populaţiei să iasă la pensie anticipat a devenit o practică obişnuită, iar acest fapt a cauzat o scădere a activităţii profesionale în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 55 şi 64 de ani. În acelaşi timp, o problemă extrem de gravă este reprezentată de rata şomajului în rândul tinerilor, care este mai mare decât rata înregistrată în rândul altor grupe de vârstă. În acest sens, ar trebui să depunem eforturi atât în vederea includerii, cât şi a păstrării, în cadrul pieţei muncii, a unei forţe de muncă formată din diferite grupe de vârstă. În plus, o politică a migraţiei mai deschisă, combinată cu o asimilare şi o integrare eficiente, ar putea diminua rezultatele creşterii insuficiente a populaţiei. Bineînţeles, am sprijinit raportul.

  Filip Kaczmarek (PPE). – (PL) Dle preşedinte, am sprijinit raportul dlui Mann privind provocarea demografică şi solidaritatea între generaţii. Este un raport foarte bun, privind un subiect extrem de important. Chestiunea privind interzicerea discriminării pe criterii de vârstă la nivelul accesului la bunuri şi servicii reprezintă un aspect fundamental. Dacă facem referire la solidaritate, ar trebui, de asemenea, să ne amintim mereu de acest aspect specific al solidarităţii - solidaritatea între generaţii.

Persoanele mai în vârstă nu trebuie să fie discriminate din cauza vârstei. Acestea deţin drepturi depline în calitate de membri ai comunităţii locale, regionale, naţionale şi europene. Uniunea Europeană are grijă de tinerii săi - aceştia reprezintă, de exemplu, una dintre priorităţile bugetului anului următor. Acesta reprezintă un lucru bun, deoarece, în definitiv, tinerii sunt cei care vor decide viitorul Europei, însă, pe de altă parte, trebuie să ne amintim şi de cei care au contribuit deja în mod semnificativ la clădirea Europei.

  Marian Harkin (ALDE). – Dle preşedinte, sprijin pe deplin raportul dlui Mann. Într-adevăr, consider că solidaritatea între generaţii este tot atât de importantă ca şi solidaritatea între statele membre. Doresc să subliniez în special trei chestiuni.

Sunt pe deplin de acord cu alineatul (24), care sugerează eliminarea obligaţiei de pensionare la o anumită vârstă, astfel încât cetăţenii să poată alege când doresc să îşi încheie activitatea, însă, care urmăreşte, în acelaşi timp, menţinerea unei vârste minime de pensionare, astfel încât persoanele care doresc să se pensioneze să poată opta pentru acest lucru şi să beneficieze de drepturile cuvenite.

Am fost deosebit de încântată să constat că un număr de amendamente dintre cele elaborate de mine, privind persoanele care desfăşoară activităţi de îngrijire şi membrii familiei care desfăşoară astfel de activităţi, au fost luate în considerare, în special, articolul (125), care face referire la membrii familiei care desfăşoară activităţi de îngrijire, inclusiv la dreptul acestora de a alege dacă doresc sau nu doresc să desfăşoare activităţi de îngrijire, şi, de asemenea, la posibilitatea acestora de a îmbina activităţile de îngrijire cu munca remunerată şi la garantarea accesului deplin al acestora la sistemele de securitate socială şi la pensii pentru limită de vârstă.

Totuşi, sprijin la fel de mult şi iniţiativa privind garanţii pentru tineretul european, care propune ca fiecărui tânăr care a fost în şomaj timp de patru luni sau mai mult să i se ofere un loc de muncă, un stagiu de practică sau formare suplimentară etc., în vederea sprijinirii reintegrării sau integrării acestuia în câmpul muncii. După cum am menţionat la început, solidaritatea între generaţii este fundamentală, în special având în vedere actuala situaţie economică.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). – (LT) Am votat în favoarea acestui document elaborat de Thomas Mann deoarece reflectă problemele privind interacţiunea între generaţii. De obicei, discutăm despre problemele demografice ale Uniunii Europene din punctul de vedere al tinerilor. Acest document intenţionează să combine caracteristicile specifice ale tuturor generaţiilor şi problemele în materie de sănătate, educaţie, piaţa muncii şi alte domenii similare, urmărind soluţii echilibrate pentru aceste probleme.

În ceea ce priveşte generaţia mai în vârstă, ar trebui să fim recunoscători pentru contribuţia acesteia la dezvoltarea Uniunii Europene, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere cultural. Trebuie să ne asigurăm că aceste persoane pot îmbătrâni demn. Totuşi, din cauza fenomenului de îmbătrânire din Europa, acest fapt pare destul de dificil de îndeplinit. Prin urmare, trebuie atât să creăm condiţii în vederea îmbunătăţirii politicii familiale, cât şi să educăm o tânără generaţie care să fie capabilă să ofere o valoare adăugată, de exemplu prin intermediul sistemului de învăţământ şi al învăţământului non-formal. Bineînţeles, trebuie să depunem eforturi în ceea ce priveşte integrarea tinerilor pe piaţa forţei de muncă. Prin urmare, vă mulţumesc pentru acest raport.

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, demografii ne spun că, în vederea durabilităţii, o populaţie trebuie să înregistreze o rată a natalităţii de 2,1 născuţi vii pe femeie. În întreaga Europă, singurul stat care înregistrează rata natalităţii necesară în vederea durabilităţii este Albania sau Turcia, dacă punem la socoteală Turcia ca stat european - şi atât. Potrivit unui raport al ONU, se estimează că Europa, incluzând aici şi Rusia europeană, va pierde 100 de milioane de cetăţeni în următorii 40 de ani. Numai Germania va înregistra o scădere a populaţiei cu 20 de milioane de locuitori.

Acestea nu reprezintă previziuni referitoare la ceea ce s-ar putea întâmpla în cazul în care nu vom lua măsuri, deoarece nu putem face nimic în acest sens având în vedere faptul că deja rata natalităţii se află în declin. Singura întrebare pe care ne-o putem adresa este cum putem gestiona această situaţie. Cum am ajuns în acest stadiu? Ca urmare a cărui fapt ne regăsim în această situaţie? Nu se doreşte o simplificare prea mare, deoarece, evident, se petrec multe lucruri, legate de schimbarea ritmurilor de lucru, răspândirea contracepţiei, rolul diferit al femeilor în cadrul societăţii şi longevitatea.

Totuşi, mă întreb dacă nu cumva şi modul în care statul a extins şi a constrâns sfera privată, anexând acesteia locuri de muncă şi îndatoriri care, în mod normal, reprezentau îndatoriri în cadrul familiei - îngrijirea copiilor, educaţie şi securitate socială - nu reprezintă o parte a problemei. Prima generaţie crescută încă din scutece fără greutăţi, cu alte cuvinte, prima generaţie care nu s-a confruntat cu responsabilităţile obişnuite ale vârstei adulte, a fost, de asemenea, prima generaţie care a renunţat la rolul de părinte.

Acum suntem nevoiţi să alegem între o prăbuşire demografică sau importul a 100 de milioane de persoane care să ne sprijine şi să ne plătească pensiile. Aceasta ar trebui să constituie chestiunea de maximă prioritate în cadrul Europei şi nu este un aspect pe care să îl putem aborda purtând dezbateri privind schimbări în cadrul regulamentului referitor la ocuparea forţei de muncă.

Raport: Maria Da Graça Carvalho (A7-0274/2010)

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Salut propunerea Comisiei privind faptul că programele noastre cadru de cercetare trebuie simplificate. Cu timpul, aceste programe s-au extins în urma unor oportunităţi de oferte optime, însă, în acelaşi timp, au crescut incertitudinile privind gestionarea şi controlul. Avem nevoie de o schemă nouă care să aibă o încredere mai mare în ofertanţi şi care, pe lângă consolidarea proceselor de evaluare din punct de vedere ştiinţific şi tehnic, să ţină seama şi de simplificarea proceselor financiare şi administrative.

Bineînţeles, în cadrul fiecărei tranzacţii financiare există un grad de risc, însă controlul administrativ exagerat al unor astfel de riscuri sporeşte, de asemenea, costurile totale ale întregului proces. Trebuie să depunem eforturi pentru a ne asigura că cercetarea noastră este atractivă şi accesibilă celor mai buni cercetători din lume, întreprinderilor şi universităţilor europene. De asemenea, acest fapt necesită şi armonizarea normelor şi a procedurilor cât mai curând posibil, aspect care ar trebui realizat chiar în timpul celui de al şaptelea program-cadru, şi, cu siguranţă, în timpul pregătirii celui de al optulea. Acesta este motivul pentru care şi eu am votat în favoarea acestei propuneri.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dle preşedinte, la baza dezvoltării economice a Europei se află investiţiile în educaţie, ca o formă de investiţii în capitalul uman şi inovaţiile care contribuie la crearea unor metode şi tehnologii moderne. Pentru a investi în inovaţie, este necesar să ne axăm pe subvenţionarea cercetării. În acest sens, un exemplu îl constituie programele-cadru pe care le-am dezbătut, care reprezintă cele mai ample programe de cercetare internaţionale din lume. Prin subvenţionarea acestui tip de cercetare, Europa are oportunitatea de a îmbunătăţi competitivitatea pe scena globală, de a crea locuri de muncă pentru mii de persoane şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii tuturor europenilor.

În vederea menţinerii celor mai înalte standarde cu privire la programele-cadru, raportorul a sprijinit reducerea la maximul posibil a birocraţiei şi simplificarea procedurilor administrative. Prin urmare, acest fapt ar facilita accesul la finanţare în vederea acestei cercetări în cadrul Uniunii Europene şi, în definitiv, este exact ceea ce ne dorim. Inutil să mai spun, am sprijinit raportul.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dle preşedinte, facilitarea accesului la sistemul de sprijin prevăzut în programul-cadru de cercetare reprezintă un stimulent major pentru capacitatea competitivă a întregului sistem de producţie european. Sunt convins că, prin intermediul votului de astăzi, am contribuit în mod substanţial în vederea atingerii acestui obiectiv fundamental, în special pentru sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii, care constituie coloana vertebrală a economiei fiecărui stat membru. De fapt, în pofida calităţii înalte a rezultatelor lor, astfel de întreprinderi de multe ori nu reuşesc să câştige cu uşurinţă acces la resursele necesare în vederea unei creşteri şi mai mari a standardelor lor de producţie.

De asemenea, este util de subliniat, după cum a procedat şi dna raportoare, că votarea a avut loc la timpul potrivit deoarece a urmat imediat după evaluarea intermediară a celui de al şaptelea program-cadru şi în timpul pregătirii celui de al optulea. Îi mulţumesc dnei raportoare pentru munca depusă.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). – (LT) Am votat în favoarea documentului privind simplificarea punerii în aplicare a programelor-cadru de cercetare din Uniunea Europeană. Din păcate, trebuie să subliniez faptul că am ratat discuţiile mai ample din cadrul sesiunii plenare, însă documentul în sine este foarte important şi salut adoptarea acestuia.

Este important să se stabilească un mediu concurenţial echitabil pentru oamenii de ştiinţă din cadrul tuturor statelor membre ale UE, să se furnizeze o remuneraţie egală pentru activităţile de cercetare, fără să se mai facă diferenţieri între oamenii de ştiinţă în funcţie de standardul de viaţă din cadrul statului din care aceştia provin, deoarece progresul ştiinţific reprezintă o chestiune care priveşte întreaga Uniune Europeană, nu numai state individuale. În prezent, este foarte răspândită atitudinea potrivit căreia munca oamenilor de ştiinţă din cadrul noilor state membre este mai puţin valoroasă decât cea depusă de către oameni de ştiinţă din statele membre mai vechi. O astfel de practică discriminatorie este greşită şi inacceptabilă.

De asemenea, este important să se asigure condiţii egale pentru toate instituţiile de cercetare, fără ca acestea să fie împărţite în funcţie de dimensiunea lor şi de capacitatea financiară. Acest fapt este deosebit de important mai ales pentru instituţiile de cercetare din cadrul noilor state membre ale Uniunii Europene. Nu dimensiunea organizaţiilor, ci progresul ştiinţific înregistrat de acestea este ceea ce le oferă valoare. Prin urmare, este important să se ofere oportunităţi atât universităţilor, cât şi institutelor de cercetare non-profit şi altor organizaţii ştiinţifice, să se trimită cereri şi să se participe la programe de cercetare. Prin urmare, îi felicit pe toţi oamenii de ştiinţă şi, împreună cu mecanisme de cercetare îmbunătăţite, vom înregistra progrese.

Propunere de rezoluţie RC-B7-0605/2010

  Marian Harkin (ALDE). – Dle preşedinte, dl comisar a menţionat că este dispus să analizeze sprijinului oferit pieţei în caz de nevoie şi să intervină în caz de nevoie, însă trebuie să avem o certitudine cu privire la agricultorii care se ocupă de creşterea animalelor. Aceştia sunt atacaţi din toate direcţiile; se înregistrează o creştere foarte mare a preţurilor, parţial din cauza speculaţiei.

Sunt foarte încântată să constat că am păstrat amendamentul care solicită Comisiei să adopte imediat măsuri cu privire la chestiunea referitoare la prezenţa accidentală a OMG-urilor în alimentele importate. Deţinem controlul asupra acestui aspect şi ar trebui să adoptăm măsuri în acest sens, însă am stat cu mâinile în sân şi am refuzat să gestionăm această chestiune.

De asemenea, am auzit de cheltuielile mari legate de respectarea normelor UE, astfel încât să nu avem un cadru uniform pentru importurile din ţările terţe. Însă, probabil unul dintre aspectele esenţiale este reprezentat de întregul sector al lanţului alimentar. Ieri, Curtea de Conturi a publicat un raport privind sectorul zahărului, iar una dintre recomandările acesteia a fost ca stabilirea preţului să fie monitorizată în mod regulat de către Comisie şi ca statele membre şi Comisia să garanteze aplicarea corectă, în cadrul acestui sector, a legislaţiei privind concurenţa, asigurând astfel obiectivul tratatului care prevede ca produsele să ajungă la consumatori la preţuri rezonabile. Sectorul zahărului nu este singurul în cadrul căruia trebuie să adoptăm aceste măsuri. Trebuie să adoptăm aceste măsuri în cadrul întregului lanţ alimentar.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dle preşedinte, am votat în favoarea moţiunii de rezoluţie deoarece, în Europa, de mulţi ani ne confruntăm cu crize frecvente care afectează sectorul creşterii animalelor.

Cauzele sunt numeroase, inclusiv o reducere a cererii de carne de oaie, miel sau capră, într-o anumită măsură din cauza importului de carne pe scară largă din ţările terţe. Oricum, sectorul creşterii animalelor a fost mereu afectat de cauze indirecte. Fac referire la problemele din cadrul sectorului laptelui şi al produselor lactate şi la problema privind volatilitatea preţului cerealelor, care s-a confruntat cu o speculaţie gravă.

În vederea reformei PAC de după 2013 va fi necesară abordarea cu seriozitate a acestui aspect şi adoptarea măsurilor necesare în vederea limitării, o dată pentru totdeauna, a impactului volatilităţii preţurilor în cadrul sectorului agricol. Prin urmare, solicit Comisiei să dezvolte instrumente mai rapide care să permită ieşirea mai rapidă din situaţiile de criză în cadrul fiecărei organizări comune a pieţei.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dle preşedinte, am votat în favoarea acestui raport şi am fost încântat de anumite aspecte menţionate de dl comisar Cioloş în cadrul discursului dumnealui de azi dimineaţă.

Totuşi, doresc să menţionez câteva aspecte. În primul rând, raportul de ieri al Curţii de Conturi a reprezentat o acuzare a Comisiei, arătând că, în urma a 1,2 miliarde de euro alocate compensării, în urma închiderii multor fabrici şi a pierderii a mii de locuri de muncă, acum producţia noastră de zahăr obţinută prin mijloace proprii nu este decât de 85 %.

În al doilea rând, în timpul săptămânii, am participat la un seminar în domeniul agriculturii şi am observat că aceeaşi situaţie este valabilă şi în cazul peştelui importat, în special din Vietnam, de Uniunea Europeană, şi care, într-o anumită măsură, ar putea fi contaminat. În cadrul sectorului creşterii animalelor, este valabil acelaşi lucru, deoarece ţările terţe care exportă materii prime în Uniunea Europeană au anumite avantaje faţă de cele din cadrul Uniunii Europene.

O condiţie sine qua non în vederea soluţionării de către Uniunea Europeană a tuturor acestor aspecte este garantarea faptului că produselor provenite din ţările terţe li se aplică aceleaşi standarde de reglementare, aceleaşi controale şi aceleaşi obligaţii stricte ca şi producătorilor noştri din cadrul Uniunii Europene.

Explicaţii scrise privind votul

Raport: Barbara Matera (A7-0297/2010

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere faptul că Irlanda a solicitat asistenţă cu privire la 850 de cazuri de disponibilizare din cadrul companiei SR Technics Ireland Ltd, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul transportului aerian în regiunea NUTS III Dublin, am votat în favoarea rezoluţiei deoarece sunt de acord cu propunerea Comisiei şi cu amendamentele respective introduse de Parlament. De asemenea, sunt de acord cu solicitarea adresată instituţiilor implicate în cadrul procesului, de a depune eforturile necesare în vederea accelerării mobilizării Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) şi cu poziţia Parlamentului care deplânge lacunele grave ale Comisiei privind derularea programelor în domeniul competitivităţii şi inovării, în special în timpul unei crize economice care sporeşte într-o mare măsură nevoia de un astfel de sprijin.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Salut pe deplin aprobarea sumei de 7,45 de milioane de euro ca ajutor european acordat în vederea respecializării celor 850 de lucrători disponibilizaţi de întreprinderea SR Technics. Lucrătorii, familiile acestora şi comunitatea din nordul Dublinului, grav afectaţi de închiderea acestei companii, care a provocat pierderea a peste o mie de locuri de muncă pentru lucrători calificaţi, au nevoie urgentă de sprijinul furnizat de Fondul european de ajustare la globalizare (FEG). Pe la jumătatea anului 2009, când ne-a fost confirmată disponibilitatea acestui fond, am condus o delegaţie a SR Technics în vederea unei reuniuni cu dl comisar Špidla. La momentul respectiv a durat şase luni până când guvernul irlandez a putut depune o cerere pentru sprijin din partea FEG şi încă şapte luni pentru a răspunde solicitării Comisiei în vederea clarificărilor. Gestionarea înceată şi ineficientă a aplicaţiilor Dell riscă o returnare la Bruxelles a unei mari părţi din suma alocată, iar această lecţie a fost desconsiderată. Guvernul irlandez trebuie să acţioneze mai rapid pentru a se asigura că acest sprijin este acordat direct celor care au nevoie de el, că nu este utilizat în vederea înlocuirii finanţării de la guvern şi că programele de formare şi de respecializare oferite sunt în conformitate cu nevoile lucrătorilor. În mod surprinzător, guvernul, abia acum, la patru ani de la înfiinţarea fondului, se pregăteşte să stabilească o coordonare a acestuia.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: SR Technics din Irlanda, care va furniza un sprijin semnificativ pentru lucrătorii afectaţi de consecinţele schimbărilor majore apărute în structura comerţului mondial. În vederea unei sprijiniri mai bune a reintegrării lucrătorilor pe piaţa forţei de muncă, procedura de punere la dispoziţie a fondului va trebui să fie mai rapidă şi mai simplă. Prin urmare, trebuie identificate linii bugetare adecvate în vederea efectuării acestor transferuri.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Compania irlandeză SR Technics a suferit în mod deosebit de pe urma impactului actualei crize economice şi financiare din cadrul industriei aviatice: a pierdut contracte de întreţinere semnificative, disponibilizând peste 1 000 de lucrători. Pierderea de contracte şi concurenţa din regiuni care pot furniza servicii mai ieftine ridică temeri privind viabilitatea acestei companii şi a altor astfel de companii. Pe lângă faptul că sunt de acord cu mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în vederea gestionării acestei situaţii, trebuie să îmi exprim preocuparea cu privire la modul în care companiile aeriene reduc din activităţile de întreţinere şi de reparaţie a avioanelor şi la consecinţele pe care acest fapt le-ar putea avea asupra siguranţei zborurilor.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) O altă mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare a fost aprobată, în cazul de faţă, pentru solicitarea din partea IE/SR Technics din Irlanda.

Din păcate, după cum a subliniat Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale a Parlamentului, examinarea acestei solicitări a fost amânată cu un an înainte de a fi prezentată autorităţii bugetare, deoarece lucrătorii au fost disponibilizaţi în luna aprilie 2009.

Cu toate acestea, măsurile de sprijin pentru lucrătorii disponibilizaţi includ orientări profesionale şi formări în vederea deprinderii unor aptitudini fundamentale, formări în cadrul şi în afara locului de muncă pentru ucenicii disponibilizaţi, formări profesionale şi sprijin pentru activităţi antreprenoriale.

În cele din urmă, trebuie subliniat faptul că Comitetul pentru ocuparea forţei de muncă a trebuit să atragă atenţia asupra nevoii de a prezenta poziţiile sindicatelor cu privire la aceste cazuri, astfel încât să garanteze că, dacă doresc, pot să se implice în aplicarea măsurilor.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a demonstrat recent, în repetate rânduri, că reprezintă un instrument util în vederea combaterii şomajului, care reprezintă unul dintre cele mai frecvente efecte secundare ale globalizării. FEG poate fi utilizat în vederea finanţării unor măsuri pentru crearea de locuri de muncă, a unor programe şi ateliere de respecializare, în vederea sprijinirii demarării de noi afaceri. Din aceste motive, şi nu numai, sprijin pe deplin raportul dnei Matera. Pentru garantarea faptului că banii vor fi utilizaţi în mod eficient, aceştia trebuie să aibă un obiectiv stabilit cu atenţie şi trebuie să ajungă rapid la destinaţie. Trebuie să acordăm prioritate sprijinului oferit cetăţenilor europeni şi întotdeauna trebuie să luăm în considerare acest lucru.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Mă abţin din respect faţă de lucrătorii irlandezi maltrataţi de globalizare. În situaţia în care aceştia sunt aruncaţi ca rezultat al politicilor neoliberale promovate de Uniunea Europeană, am putea să ne simţim îndreptăţiţi să votăm împotriva sumei derizorii pe care eurocraţia le-o acordă fără tragere de inimă. Cu toate acestea, puţinul pe care li-l dăm le poate diminua greutăţile. Acest lucru nu face logica Fondului european de ajustare la globalizare mai puţin condamnabilă. Acesta susţine relocalizările pe care cei care deţin SR Technics le-au promovat cu scopul de a-şi creşte profiturile.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE este un spaţiu al solidarităţii, din care face parte şi Fondul european de ajustare la globalizare (FEG). Această asistenţă este esenţială pentru a ajuta şomerii şi victimele relocalizărilor care apar în contextul globalizării. Un număr tot mai mare de companii se instalează în alte zone, profitând de costurile mai scăzute ale forţei de muncă în mai multe ţări, în special în China şi India, cu efecte devastatoare asupra ţărilor care respectă drepturile lucrătorilor. Scopul FEG este de a-i ajuta pe lucrătorii care sunt victimele relocalizării întreprinderilor şi este fundamental în a le facilita accesul la noi locuri de muncă în viitor. FEG a fost deja utilizat în trecut de alte ţări ale UE, astfel încât acum ar trebui să acordăm acest ajutor Irlandei care a solicitat sprijin pentru 850 de lucrători concediaţi din compania SR Technics Ireland Ltd, care îşi desfăşoară activitatea în sectorul transportului aerian, din regiunea NUTS III Dublin.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) primeşte o finanţare anuală în valoare de 500 de milioane de euro în vederea furnizării de sprijin financiar lucrătorilor afectaţi de schimbările structurale majore din comerţul mondial. Potrivit estimărilor, între 35 000 şi 50 000 de lucrători ar putea beneficia anual de pe urma acestui sprijin. Banii pot fi utilizaţi pentru asistenţă în vederea găsirii de noi locuri de muncă, formare profesională adaptată, asistenţă în vederea desfăşurării de activităţi independente sau în vederea deschiderii unei afaceri, mobilitate şi sprijin pentru lucrătorii dezavantajaţi sau pentru cei mai în vârstă. Pentru ca angajaţii unei companii să beneficieze de acest sprijin, este nevoie ca cel puţin 500 de lucrători să fi fost disponibilizaţi pe parcursul a patru luni. Prin urmare, compania irlandeză SR Technics Ireland Ltd este pe deplin îndreptăţită să primească finanţare, deoarece a concediat 1 135 de persoane. Votez în favoarea raportului deoarece SR Technics Ireland îndeplineşte toate cerinţele necesare în vederea primirii acestui sprijin.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în cazul companiei irlandeze de transport aerian SR Technics se aplică celor 1 135 de locuri de muncă şi le-ar putea salva. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Colegi deputaţi, încă o dată ne aflăm în acest Parlament pentru a aproba un credit bugetar excepţional în cadrul propriilor noastre frontiere. Afirm acest lucru cu regret, deoarece această măsură implică o criză şi o serie de probleme privind economia, piaţa forţei de muncă, lucrătorii şi familiile acestora. Cu toate acestea, suntem norocoşi să dispunem de o astfel de resursă. Aceasta este exact genul de situaţie în care Uniunea Europeană îşi demonstrează valorile şi motivele pentru care este deosebită. Solidaritatea europeană şi protejarea nevoilor europene reprezintă valori care trebuie apărate şi protejate. Acesta este mesajul pe care Parlamentul European şi Uniunea Europeană doresc să îl transmită şi sper că va exista o sensibilitate mai mare în transmiterea acestui mesaj, într-o anumită măsură pentru a combate retorica leneşă antieuropeană şi pentru a arăta, în schimb, cât de esenţiale sunt, într-adevăr, sprijinul şi asistenţa la nivel european.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) În contextul cererii depuse de Irlanda în vederea sprijinului destinat celor 850 de persoane disponibilizate de la SR Technics Ireland Ltd, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul transportului aerian, în regiunea NUTS III Dublin, am votat în favoarea rezoluţiei deoarece sunt de acord cu propunerea Comisiei, împreună cu amendamentele respective introduse de Parlament.

De asemenea, sunt de acord cu:

- faptul de a solicita instituţiilor implicate în proces să depună eforturile necesare pentru a accelera mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG), subliniind că sprijinul din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acţiuni care ţin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislaţiei naţionale sau al acordurilor colective şi nici să fie utilizate în vederea finanţării întreprinderilor sau a sectoarelor;

- propunerea Comisiei privind o sursă alternativă de credite de plată pentru resursele neutilizate ale Fondului social european (FSE), în urma semnalărilor frecvente din partea Parlamentului cu privire la faptul că FEG a fost creat separat ca instrument specific, cu propriile sale obiective şi termene-limită, şi că, prin urmare, este necesar să se identifice linii bugetare adecvate pentru transferuri;

- poziţia Parlamentului care regretă lacunele grave ale Comisiei cu privire la punerea în aplicare a programelor referitoare la competitivitate şi inovare, în special în timpul crizei economice care intensifică nevoia de un astfel de sprijin.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Sunt de acord cu raportoarea şi cu autorităţile irlandeze, care susţin că această criză economică şi financiară globală a avut consecinţe grave asupra industriei aviatice şi că numărul de pasageri, de kilometri parcurşi şi de aeronave aflate în serviciu a scăzut în mod evident. Prin urmare, susţin acordarea de ajutor european unui sector fundamental în vederea relansării economiei irlandeze şi europene.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Solicitarea Irlandei în vederea utilizării Fondului european de ajustare la globalizare pentru 850 de disponibilizări din cadrul companiei SR Technics Ireland Ldt îndeplineşte toate criteriile de eligibilitate stabilite de legislaţie. De fapt, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 546/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare, aria de aplicare a FEG a fost extinsă temporar deoarece se preconiza ca acesta să poată interveni în astfel de situaţii, ca rezultat direct al crizei financiare şi economice globale, dacă existau cazuri de concediere „într-o perioadă de patru luni a cel puţin 500 de salariaţi ai unei întreprinderi dintr-un stat membru, inclusiv lucrătorii concediaţi în cadrul furnizorilor sau producătorilor din aval ai întreprinderii menţionate anterior”. Având în vedere aceste chestiuni, am votat în favoarea rezoluţiei, deoarece sunt de acord cu propunerea Comisiei, cu respectivele schimbări introduse de Parlament şi salut faptul că Comisia a identificat o sursă alternativă de credite de plată pentru fonduri FSE neutilizate, în conformitate cu avertizările anterioare ale Parlamentului.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Odată cu adoptarea acestui raport, PE solicită instituţiilor implicate să depună eforturile necesare în vederea accelerării mobilizării FEG şi, în general, reaminteşte angajamentul instituţiilor de a asigura o procedură lină şi rapidă în vederea adoptării deciziilor privind mobilizarea FEG, oferind sprijin punctual, limitat ca timp, axat pe ajutarea lucrătorilor care au suferit concedieri ca urmare a globalizării şi crizei financiare şi economice. Subliniază rolul pe care FEG îl poate juca în reintegrarea lucrătorilor disponibilizaţi pe piaţa muncii.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru Rezoluția Parlamentului European privind mobilizarea FEAG in ceea ce privește acordarea de ajutor persoanelor disponibilizate. In octombrie 2009, Irlanda a depus o cerere de asistenta pentru utilizarea Fondului European de Ajustare la Globalizare (FEAG) privind concedierile din întreprinderea SR Technics, care își desfășoară activitatea in sectorul transportului aerian, in regiunea Dublin, Irlanda. Criza financiara si economica mondiala a cauzat reducerea activității de transport aerian ceea ce a dus la concedieri masive și în acest sector. In Irlanda s-au înregistrat 1 135 de concedieri in perioada cuprinsa intre aprilie si august 2009, dintre care 850 provenind din cadrul întreprinderii SR Technics Ireland Ltd. Recunoscând importanta FEAG pentru reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor concediați, fapt susținut si de cele aproximativ 11 cereri aprobate numai in 2010 totalizând peste 30 milioane de EUR, consider ca acest instrument este încă insuficient cunoscut si utilizat la nivelul Statelor Membre. De asemenea, solicit Comisiei Europene o analiza a disponibilizărilor efectuate in perioada de criza economica si financiara, in sectorul public si dezvoltarea unui instrument similar FEAG care sa sprijine lucrătorii disponibilizați din sectorul public, in diferite State Membre.

Raport: Eva Lichtenberger (A7-0301/2010)

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Pledarea în favoarea independenţei mandatului deputatului în Parlamentul European este responsabilitatea Parlamentului, iar această independenţă nu poate fi pusă în pericol. În acest caz, deputatul în Parlamentul European este acuzat, în principiu, de infracţiuni referitoare la activităţile sale de conducere şi contabile în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie al Asociaţiei poloneze a cardului pentru tineret şi al Campus Sp. în timpul unei perioade anterioare alegerii sale în Parlament. Infracţiunile de care este acuzat nu au nimic în comun cu activităţile sale în calitate de deputat în Parlamentul European şi, în acest caz, trebuie, prin urmare, să procedăm la ridicarea imunităţii sale. Astfel se explică votul meu.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. -(DE) Cetăţean polonez şi deputat în Parlamentul European, Krzysztof Lisek, a fost acuzat de trei crime de către procurorul districtual din Koszalin din Polonia. Acestea sunt infracţiuni financiare care sunt ilegale conform legii poloneze. Pentru a permite investigarea cauzei împotriva dlui Lisek în conformitate cu legea poloneză, a fost făcută o solicitare pentru ridicarea imunităţii sale. Astfel cum prevede clar legea actuală a Uniunii Europene referitor la imunitatea deputaţilor din Parlamentul European şi renunţările la imunitate, votul trebuie să aibă loc. Votez în favoarea ridicării imunităţii dlui Lisek, în primul rând, deoarece votul îl va ajuta, şi, în al doilea rând, deoarece acesta este singurul mod în care poate răspunde la acuzaţiile făcute la adresa sa în ţara sa natală.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. -(PT) Am votat pentru renunţarea propusă la imunitate, deoarece consider că solicitarea depusă trebuie acordată – cu condiţia să fie motivată, chiar dacă doar pe baza unei suspiciuni rezonabile – din consideraţie pentru demnitatea instituţiilor şi în ceea ce trebuie să fie, de asemenea, interesele persoanelor implicate.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. - Având în vedere faptul că Krzysztof Lisek este, în esenţă, acuzat de infracţiuni legate de activităţile sale de conducere şi contabile în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie al Asociaţiei poloneze a cardului pentru tineret şi al Campus Sp. într-o perioadă anterioară alegerii sale în Parlamentul European, şi având în vedere infracţiunile de care a fost acuzat care nu au nicio legătură cu activităţile sale în calitate de deputat în Parlamentul European, şi având în vedere faptul că nicio probă concludentă nu a fost prezentată în privinţa existenţei unui fumus persecutionis, Parlamentul European a hotărât astăzi să renunţe la imunitatea dlui Lisek.

Raport: Jean-Paul Gauzès (A7-0171/2010)

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD), în scris. – Am votat împotriva raportului Gauzès referitor la Directiva AFIA (Directiva privind administratorii de fonduri de investiţii alternative), deoarece dezavantajează o parte importantă a celui mai important sector industrial din Regatul Unit – serviciile financiare. Aceasta a concentrat toate fondurile care nu sunt deja acoperite de Directiva OPCVM, de la fondurile de plasament la fondurile speculative, într-un singur pachet mixt de legislaţie costisitoare. De asemenea, a creat sarcini pentru administratorii şi investitorii europeni din Europa pe care ţările terţe nu le plasează asupra administratorilor şi investitorilor lor. Acest aspect va însemna inevitabil o pierdere de talente din Londra în ţările din afara UE. Ca de obicei, legislaţia UE adaugă costuri ridicate industriei care afectează disproporţionat IMM-urile şi, prin urmare, favorizează marii actori. Sancţionarea fondurilor de investiţii cu capital privat va cauza o pierdere a investiţiei în Regatul Unit şi Europa într-un moment în care este nevoie ca mai multă investiţie să rămână competitivă într-o economie globalizată. Aceasta se aplică la un nivel scăzut care va afecta în special fondurile Parlamentului European prin aducerea fondurilor mici rapid în conformitate cu directiva, când acestea au realizat doar un număr mic de investiţii. Cerinţele de capital vor fi împovărătoare, în special, pentru Parlamentul European şi capitalul de risc. Capitalul de risc este necesar pentru a crea noi locuri de muncă în întreprinderile nou înfiinţate.

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. -(PT) Dat fiind faptul că administratorii fondurilor de investiţii alternative reprezintă în jur de 1 000 de miliarde de dolari de active şi, prin urmare, joacă un rol important în finanţarea economiei europene, şi dat fiind faptul că această criză financiară a apărut pe piaţa de investiţii, cu toate că aceste fonduri nu au legătură directă cu originea crizei, se consideră necesar să se reglementeze toţi actorii implicaţi în serviciile financiare, şi, în special, să fie reglementate aceste fonduri cu risc ridicat: acest lucru va proteja investitorii şi va favoriza stabilitatea pe pieţe. O astfel de reglementare joacă un rol crucial, deoarece înlocuieşte reglementarea la nivel naţional cu reglementarea la nivel european şi oferă condiţii pentru a lua în considerare specificul diverselor fonduri acoperite, pe baza riscului lor sistemic. Stabilirea regulilor de conduită pentru toate serviciile financiare este considerată, într-un moment de criză, că promovează o piaţă cu adevărat unică prin realizarea unui cadru de norme comune europene posibile. Normele propuse de această directivă oferă o transparenţă mai mare în privinţa gestionării fondurilor, precum şi a modului în care sunt comercializate în Uniunea Europeană – prin intermediul unei simple autorizări în diverse state membre – şi în ţări terţe.

  Marta Andreasen şi Derek Roland Clark (EFD), în scris. – Am votat împotriva raportului Gauzès referitor la Directiva AFIA, deoarece dezavantajează o parte importantă a celui mai important sector industrial al Regatului Unit – serviciile financiare.

Aceasta a concentrat toate fondurile care nu sunt deja acoperite de Directiva OPCVM, de la fondurile de plasament la fondurile speculative, într-un singur pachet mixt de legislaţie costisitoare. De asemenea, a creat sarcini pentru administratorii şi investitorii europeni din Europa pe care ţările terţe nu le plasează asupra administratorilor şi investitorilor lor. Acest aspect va însemna inevitabil o pierdere de talente din Londra în ţările din afara UE. Ca de obicei, legislaţia UE adaugă costuri ridicate industriei care afectează disproporţionat IMM-urile şi, prin urmare, favorizează marii actori.

Sancţionarea fondurilor de investiţii cu capital privat va cauza o pierdere a investiţiei în Regatul Unit şi Europa într-un moment în care este nevoie ca mai multă investiţie să rămână competitivă într-o economie globalizată. Aceasta se aplică la un nivel scăzut care va afecta în special fondurile Parlamentului European prin aducerea fondurilor mici rapid în conformitate cu directiva, când acestea au realizat doar un număr mic de investiţii. Cerinţele de capital vor fi împovărătoare, în special, pentru Parlamentul European şi capitalul de risc. Capitalul de risc este necesar pentru a crea noi locuri de muncă în întreprinderile nou înfiinţate.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. -(FR) Criza financiară care a lovit Uniunea Europeană din plin are rădăcini în activitatea „nestrunită” a numeroaselor fonduri de investiţii, în special ale celor din Statele Unite ale Americii. Printre aceste fonduri, fondurile alternative sau fondurile speculative sunt caracterizate de speculaţia agresivă. Acest lucru pare să fie una dintre cauzele majore ale dezastrului, ale cărui consecinţe le suportăm astăzi. Pentru a proteja viitorul pieţei europene de excesele acestor fonduri speculative, am votat pentru raportul colegului meu, dl Gauzès. Acest text reprezintă un pas major înainte în ceea ce priveşte reglementarea financiară. Cu acest vot, consolidăm puterile Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (AEVMP). Această autoritate europeană pentru pieţele financiare va fi înfiinţată la 1 ianuarie 2011 şi va oferi, sub condiţii stricte, un „paşaport” care permite activităţii administratorilor fondurilor alternative să fie localizaţi în Uniunea Europeană. Directiva le solicită acestora să fie autorizaţi sau înregistraţi, să respecte cerinţele operaţionale şi organizaţionale şi să respecte regulile de conduită şi transparenţă. Directiva îi va supune pe aceştia puterilor de supraveghere şi abilităţilor de a aplica sancţiuni autorităţilor competente ale statelor membre şi ale AEVMP. La o dată ulterioară, administratorii fondurilor localizaţi în afara Uniunii Europene vor fi supuşi aceloraşi reguli, precum cele care se aplică fondurilor europene.

  Vito Bonsignore (PPE). în scris. − (IT) Aş dori să îl felicit pe dl Gauzès pentru activitatea sa remarcabilă. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece simt că este necesar să oferim deponenţilor europeni instrumente financiare clare şi sigure. Sunt convins că putem doar să încercăm să evităm destabilizarea ulterioară a pieţei printr-o reglementare strictă şi specifică. Raportul pe care îl votăm astăzi, prin urmare, face parte dintr-un cadru mai larg al reglementării economice şi financiare pe care Uniunea Europeană îl pune în aplicare. În acest sens, reglementarea justificată a fondurilor de investiţii este, de asemenea, un instrument eficient pentru prevenirea defecţiunii sistemului, cum ar fi, de exemplu, expunerea excesivă la riscuri pentru subiecţii de importanţă sistemică. De asemenea, susţin ideea unui „paşaport” european, care este pus în aplicare prin intermediul autorizării şi supervizării aplicate tuturor administratorii fondurilor alternative care sunt stabiliţi şi funcţionează în cadrul Uniunii. În cele din urmă, apreciez cerinţele în ceea ce priveşte informaţiile care trebuie furnizate pentru monitorizarea autorităţilor în scopul garantării unei transparenţe mai mari.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. -(PT) Dificultăţile recente de pe pieţele financiare au demonstrat faptul că multe strategii dezvoltate de administratorii fondurilor de investiţii alternative sunt vulnerabile la unele şi chiar la multe riscuri care îi afectează pe investitori, pe alţi jucători şi chiar pieţele. Am votat în favoarea poziţiei Parlamentului, deoarece sunt de acord că este necesară asigurarea faptului că acţiunile administratorilor fondurilor de investiţii alternative trebuie să fie supuse scrutinului riguros în ceea ce priveşte guvernarea. Administratorii fondurilor de investiţii alternative trebuie să fie conduşi şi organizaţi într-un astfel de mod încât să minimizeze conflictele de interese. Sunt de acord că cerinţele organizaţionale stabilite conform directivei prezente nu pot afecta sistemele şi controalele impuse de legislaţia naţională pentru înregistrarea persoanelor fizice care lucrează în cadrul sau pentru firmele de investiţii. Este necesară clarificarea competenţelor şi atribuţiilor autorităţilor competente responsabile cu aplicarea acestei directive şi consolidarea mecanismelor necesare pentru a asigura cooperarea transfrontalieră eficientă în domeniul monitorizării.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Sistemul financiar de o importanţă exagerată şi acţiunea sa speculativă şi lipsa de transparenţă au fost cele ce au determinat criza financiară. Criza – ca toate crizele – trebuie să fie abordată cu modificările structurale, un modus operandi diferit şi barierele pentru a împiedica produsele toxice să fie canalizate în economie. Măsurile de supraveghere, care trebuie să fie integrate, sunt, de asemenea, importante. Cu toate acestea, nici directiva Comisiei, nici raportul Parlamentului European nu garantează supravegherea şi controlul real al fondurilor speculative şi al capitalului privat. Cu numeroase scutiri şi termeni prevăzuţi în raport în scopul supervizării, speculaţia şi lipsa de transparenţă par să reziste. De aceea, am votat împotriva raportului.

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. -(FR) Deşi creşterea în Uniunea Europeană încă suferă consecinţele crizei economice din 2008, am votat în favoarea raportului dlui Gauzès, deoarece acesta ajută la raţionalizarea sistemului financiar prin controlul mai bun al fondurilor de investiţii. Într-adevăr, fondurile speculative au fost relevate în sensul că ar fi ajutat la exacerbarea crizei. Prin crearea unui sistem de „paşapoarte europene”, Uniunea Europeană a impus un tip de „cod de conduită” privind aceste organisme financiare, care acum trebuie să îndeplinească anumite condiţii în spaţiul european. În consecinţă, piaţa unică va deveni mai transparentă şi eficientă.

  Harlem Désir (S&D), în scris. -(FR) În urma votului Parlamentului, Uniunea, în cele din urmă, va reglementa activităţile celor mai speculative fonduri de investiţii. A trecut mult timp de când raportul din propria iniţiativă a lui Poul Rasmussen care, în 2008, a propus acele limite stricte, trebuie impus asupra acestor „găuri negre financiare”. Criza financiară a fost cea care determină statele membre şi majoritatea Parlamentului să convină să adopte legislaţia obligatorie cu privire la fondurile alternative. Pentru prima dată, aceste fonduri, fie că au sau nu baza în Europa, vor fi supuse controalelor, restricţiilor privind activităţile lor şi unei transparenţe mai mari; divizarea afacerilor nu va mai fi posibilă, şi vor fi extinse puterile de supraveghere ale Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe. Rămân multe de făcut pentru a supraveghea finanţele în mod eficient în Europa; AEVMP, nu autorităţile naţionale, trebuie să fie singura autoritate cu responsabilitate în această chestiune şi întreprinderile trebuie protejate chiar mai mult faţă de speculaţie. Dacă nu ar fi fost rezervele conservatorilor, Uniunea ar fi putut adopta o legislaţie mai riguroasă şi mai eficientă. Acesta este doar un prim pas. Textul pe care îl adoptăm va fi revizuit timp de patru ani. Acest lucru va fi o oportunitate de a avansa, pe baza unei evaluări, pentru a proteja economia şi locurile de muncă de daunele cauzate de speculaţie.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. -(FR) Noile norme pentru guvernarea economică mai bună sunt încă puse în aplicare, dar cu toate acestea, acest lucru rămâne insuficient. Prin adoptarea, cu o largă majoritate, a raportului privind fondurile alternative şi investiţia de capital, Parlamentul continuă să aplice noi norme pentru o guvernare economică mai bună. Administratorii fondurilor de investiţii alternative, care reprezintă aproximativ 1 000 de miliarde de dolari în active, joacă un rol important în finanţarea economiei europene. Cu toate că aceste fonduri nu se află direct la baza crizei financiare, gestionarea lor nu trebuie să scape de necesitatea de a reglementa toţi actorii din serviciile financiare. Parlamentul a obţinut includerea de noi capitole privind dezmembrarea şi plata activelor şi a făcut mult pentru a influenţa normele de reglementare a sistemului de paşapoarte, responsabilitatea depozitarului, cerinţele pentru ca fondurile şi resursele proprii să fie valorificate.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. -(PT) Aceasta este prima directivă europeană care va reglementa fondurile de investiţii cu risc ridicat – fondurile speculative – şi reprezintă apogeul unui proces de negociere care durează de mai bine de un an. Astfel cum se precizează în document, noile norme au ca scop controlul activităţii administratorilor şi asigurarea unei transparenţe mai mari în gestionarea acestor fonduri, pentru a proteja investitorii şi pentru a promova stabilitatea pieţelor financiare.

Cu toate acestea, într-adevăr, nu am ajuns la fondul acestei probleme: aceste fonduri speculative nu au fost eliminate şi există încă o piaţă a instrumentelor derivate, însemnând că mecanismele care permit speculaţia există încă. O oportunitate excelentă de a reglementa în mod adecvat pieţele financiare a fost irosită. Consiliul şi majoritatea Parlamentului European au cedat în faţa enormei presiuni din partea lobby-ului financiar.

Criza financiară a demonstrat că originile disfuncţiilor sistemului financiar global sunt, în primul rând, expunerea excesivă la risc – aceste fonduri sunt un exemplu al acestui aspect – şi, în al doilea rând, slăbiciunea sistemelor în gestionarea acestui risc. Noile norme europene stabilesc cerinţe comune pentru autorizarea şi supervizarea fondurilor speculative, dar sunt departe de a împiedica riscul sistemic grav. Nu putem, prin urmare, să votăm pentru această propunere.

Cu toate acestea, noi directive sunt dezbătute şi negociate, astfel încât este încă posibil să ajungem la fondul problemei, în special pentru a pune capăt acestor fonduri speculative. Vom vedea.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. -(FR) Am votat în favoarea compromisului atins, după luni de negocieri, asupra reglementării administratorilor fondurilor de investiţii alternative. Am votat în favoarea acestuia, chiar dacă are neajunsurile sale, întrucât ar fi inacceptabil să permitem anumitor fonduri de investiţii să continue să acţioneze cu impunitate totală, când ştim că au contribuit la exacerbarea şi răspândirea crizei. Deplâng, în special, punctele slabe ale prevederilor referitoare la pârghia capitalului, slăbiciunea garanţiilor referitoare la fondurile offshore, care vor putea să obţină un paşaport şi slăbiciunea obligaţiilor care revin fondurilor de capital privat, care sunt, adeseori, experte în dezmembrarea activelor societăţilor necotate la bursă. Deplâng faptul că trebuie să tolerăm aceşti prădători care operează pe teritoriul UE sub rezerva înregistrării şi a controalelor minime. Cu toate acestea, ce putem aştepta mai mult dintr-un text care are ca scop să reglementeze nu fondurile speculative, ci pe administratorii lor, şi care caută să gestioneze riscul decât să împiedice această speculaţie?

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. - -(FR) Am votat pentru textul referitor la administratorii fondurilor alternative, deoarece este vital să legiferăm această secţiune a pieţelor financiare, care aplică strategiile ce sunt extrem de riscante şi periculoase pentru ocuparea forţei de muncă şi economia reală. Au fost făcute multe avansuri lăudabile, cum ar fi, de exemplu, supervizarea plăţii administratorilor fondurilor în scopul nici de a încuraja, nici de a recompensa asumarea riscurilor disproporţionate, pentru a da doar un exemplu. Directiva merge clar în direcţia corectă, chiar dacă are câteva deficienţe grave. În special, este dezamăgitor faptul că supervizarea este lăsată în grija autorităţilor naţionale şi nu a Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (AEVMP) creată recent în momentul votării pachetului de supraveghere financiară. Trebuie să rămânem vigilenţi şi trebuie să pregătim imediat etapele următoare către punerea pieţelor înapoi în slujba serviciilor economiei şi împiedicarea noilor crize financiare.

  Alan Kelly (S&D), în scris. - Această directivă este una a primelor răspunsuri legislative ale UE la criza financiară. Această directivă este o mişcare către noul cadru de reglementare şi cadrul de supraveghere al pieţelor financiare. Este un prim pas într-o direcţie bună pentru procesul legislativ care sperăm că va fi finalizat în viitorul nu foarte îndepărtat. Este important ca aceste sisteme să funcţioneze pentru a împiedica să apară din nou criza reglementării din 2008.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. -(IT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea pentru o directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind administratorii fondurilor de investiţii alternative, deoarece consider că administratorii fondurilor trebuie să fie înregistraţi şi trebuie să respecte anumite norme de conduită de bază. Aceştia, de fapt, gestionează afaceri de aproximativ 1 000 de miliarde de dolari, şi, prin urmare, joacă un rol principal în finanţarea economiei europene. Această activitate, după cum este abil descrisă în raport, se referă la entităţi şi produse care sunt foarte diverse, cum ar fi fondurile de investiţii de capital privat şi alternativ, fondurile de proprietate şi fondurile de materii prime. Aceste caracteristici fac o prioritate din luarea măsurilor la un nivel european care iau forma unei reglementări raţionalizate şi specifice îndreptată spre toţi operatorii care furnizează servicii financiare. O reglementare concepută să garanteze o stabilitate mai mare a sistemului financiar şi o protecţie mai bună a investitorilor; instrumente care pot fi folosite pentru a pune în aplicare o piaţă unică reală a produselor financiare europene.

  Patrick Le Hyaric (GUE/NGL), în scris. -(FR) Raportul Gauzès este, din păcate, o oportunitate pierdută, când vine vorba de realizarea reglementării eficiente a fondurilor speculative care se află la baza crizei. În pofida rolului distructiv pe care îl joacă şi a riscului pe care aceste fonduri îl exercită asupra arhitecturii financiare actuale, Consiliul şi Parlamentul au cedat în faţa lobby-ului intens al sectorului financiar pentru a reţine aceste instrumente extrem de rentabile de care beneficiază o minoritate. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport care permite fondurilor alternative localizate în afara UE să fie comercializate în interiorul Uniunii, fără a trebui să respecte noile norme europene. Aceasta este o gaură mare care distruge întregul progres realizat de această nouă legislaţie.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. - (PL) Doamnelor şi domnilor, votul de astăzi este un avans important în domeniul legislaţiei privind fondurile de investiţii alternative. Acest lucru înseamnă, mai presus de orice, o îmbunătăţire a transparenţei, a normelor substanţiale pentru reglementarea industriei finanţelor şi o legislaţie care este mai eficientă. Consider că la un moment dat când toate ţările se luptă cu dificultăţi financiare, investiţiile alternative, dacă sunt corect înţelese şi folosite, pot avea un efect benefic şi pot contribui la o îmbunătăţire a situaţiei economice.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. -(FR) Aş dori să aduc tribut excelentului raport al dlui Gauzès referitor la directiva privind administratorii fondurilor de investiţii alternative. Graţie acestui raport, va fi posibilă introducerea transparenţei, a supravegherii mai bune şi a codurilor de conduită în reglementarea pieţelor financiare. Aceasta este o primă etapă reuşită care sper că va fi urmată de alte iniţiative proiectate pentru a reforma în mod temeinic şi cuprinzător sistemul financiar.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. -(FR) Am votat împotriva acestui text şi a amendamentelor Parlamentului European pe care le conţine. Contrar afirmaţiilor sale, acest text nu reglementează nimic. A vota în favoarea sa ar fi să pretindem o victorie pentru lobby-urile financiare cu privire la interesul general al oamenilor.

  Nuno Melo (PPE), în scris. -(PT) Criza financiară care a apărut în 2007 a fost condusă de băncile de investiţii majore care aveau o serie de fonduri de investiţii alternative sau fonduri speculative în portofoliul lor. Acestea nu erau supravegheate şi, adeseori, au constat în active cu o valoare îndoielnică. Criza a reflectat această situaţie şi acum este necesară luarea de măsuri concrete pentru a se asigura repetarea unor noi crize în viitor, cauzate de mecanisme financiare pe care nimeni nu le controlează şi care, adeseori, nu pot fi cuantificate. Această directivă aprobă o serie de standarde care, fiind îndeplinite, vor face aceste mecanisme financiare mai transparente şi posibil de a fi controlate, acţionând astfel ca o altă sursă de finanţare pentru economia europeană, mai degrabă decât motivul pentru colapsul său.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. - (LV) Cu consecinţele negative ale crizei economice în întreaga lume, consider că este destul de bine ca Parlamentul European să încerce şi să controleze activitatea fondurilor de investiţii alternative. Dată fiind cifra de afaceri imensă de 1 000 de miliarde de euro a acestor fonduri, orice greşeală în aplicarea lor ar putea avea un efect extrem de negativ asupra stabilităţii financiare europene. Această directivă este extrem de importantă şi oportună, deoarece speculatorii financiari şi bursieri şi investitorii necinstiţi vor încerca în permanenţă să exploateze aceste fonduri pentru îmbogăţirea lor personală. Directiva prevede anumite restricţii şi oferă Uniunii Europene posibilitatea de a împiedica exploatarea grosolană a acestor fonduri. Sper că acest lucru reprezintă doar primul pas în această direcţie.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. -(DE) Fondurile de investiţii ajută la finanţarea economiei europene. Cu toate acestea, riscurile sistemice implicate în tipurile diferite de fonduri, cum ar fi fondurile de capital privat, fonduri de investiţii imobiliare şi de investiţii în materii prime, sunt, cu siguranţă, diferite. Reglementările mai stricte care sunt introduse în sectorul financiar ca un rezultat al crizei bancare şi financiare trebuie să acopere toate tipurile de instrumente financiare. Pe de o parte, este important să reducem riscul pierderilor şi să minimizăm potenţialul pentru decizia greşită la un nivel de gestionare. Pe de altă parte, acest lucru nu trebuie să rezulte în introducerea birocraţiei inutile. De asemenea, avem nevoie de norme privind vânzarea în lipsă, deoarece aceasta a jucat un rol în criza financiară. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui raport.

  Franz Obermayr (NI), în scris. - (DE) Administratorii fondurilor de investiţii alternative, care gestionează aproximativ 1 000 de miliarde de dolari de active, joacă un rol important în finanţarea economiei europene. Acest sector este alcătuit dintr-o mare varietate de actori şi produse financiare, inclusiv fonduri alternative, fonduri de capital privat şi fonduri de investiţii imobiliare. Este important să ţinem cont, în special, de riscurile sistemice speciale ale fondurilor de capital privat. Gestionarea acestor fonduri nu trebuie să fie scutită de reglementările care guvernează întregul sector de servicii financiare. Criza financiară actuală demonstrează faptul că disfuncţionalitatea sistemului financiar global se datorează parţial operatorilor-cheie din sistem care sunt prea expuşi la risc şi parţial se datorează slăbiciunii din sistem în gestionarea acestor riscuri. Propunerea Comisiei şi raportul încearcă să realizeze o stabilitate mai mare în sistemul financiar şi să sporească protecţia pentru investitori. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui raport.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. -(PT) Am votat în favoarea poziţiei Parlamentului, deoarece consider că:

- prezenta directivă nu reglementează fondurile de investiţii alternative, care pot continua să fie reglementate şi monitorizate la un nivel naţional;

- este necesară asigurarea că acţiunile administratorilor fondurilor de investiţii alternative sunt supuse scrutinului riguros în ceea ce priveşte guvernarea;

- trebuie să existe o obligaţie explicită pentru a stabili şi menţine politicile şi practicile care sunt în concordanţă cu gestionarea solidă şi eficientă a riscurilor pentru categoriile de personal ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului riscurilor fondurilor de investiţii alternative gestionate de aceştia.

- informaţiile şi cerinţele de divulgare şi protecţiile speciale împotriva dezmembrării activelor trebuie să fie supuse unei excepţii generale de control al întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri);

- este necesară clarificarea competenţelor şi atribuţiilor autorităţilor competente responsabile cu aplicarea acestei directive, precum şi consolidarea mecanismelor care trebuie să asigure cooperarea transfrontalieră eficientă în domeniul monitorizării.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. - (IT) În Europa, administratorii fondurilor de investiţii alternative sunt responsabili cu gestionarea unui volum substanţial de active investite. Aceştia reprezintă o proporţie semnificativă a tranzacţionării pe pieţele instrumentelor financiare şi pot exercita o influenţă considerabilă asupra pieţelor şi societăţilor în care investesc. Sunt sigur că impactul administratorilor fondurilor de investiţii alternative asupra pieţelor în care funcţionează este semnificativ, dar dificultăţile financiare recente au subliniat faptul că activităţile administratorilor fondurilor de investiţii pot, de asemenea, să contribuie la extinderea şi diseminarea riscurilor în sistemul financiar şi în economie. Scopul acestei directive trebuie, de asemenea, să fie crearea de stimulente pentru transferul fondurilor offshore către Uniune, garantând astfel avantajele în ceea ce priveşte reglementarea şi protecţia investitorilor, stabilind, de asemenea, în acelaşi timp nivelul corect al venitului pentru administratori, fonduri şi investitorii alternativi. Aş dori, în această sesiune, să accentuez faptul că răspunsurile naţionale necoordonate la astfel de riscuri fac dificilă gestionarea mai eficientă a acestora.

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. - (PT) Votez împotriva acestui raport, deoarece se limitează doar la reglementarea comportamentului societăţilor de gestionare a fondurilor de investiţii alternative, fără a atinge subiecte ca natura sau structura produselor financiare în cauză. Acest angajament faţă de „creativitatea” industriei financiare uită destabilizarea intrinsecă şi dimensiunea lacomă a speculaţiei, ce prezintă o importanţă critică în privinţa acestui tip de fonduri. Reglementările propuse sunt, de asemenea, extraordinar de slabe. Acestea includ atât de multe excepţii şi derogări la nivel european încât nu se separă cu adevărat de modelul reglementării naţionale diferenţiale care este în prezent în vigoare. Raportul, de asemenea, nu reuşeşte să îi separe clar pe cei care lucrează cu acest tip de fonduri şi pe cei care lucrează în activităţi bancare tradiţionale sau blochează acţiunile fondurilor speculative localizate în paradisuri fiscale. În schimb, prin stabilirea „limitelor” asupra valorilor de active „relevante sistemic”, se clarifică calea pentru procesele formale de fragmentare care vor elimina un număr mare de societăţi de investiţii care sunt destinate a fi acoperite de directivă prin domeniul său de aplicare. Securitatea activelor europene financiare publice este un bun public a cărui importanţă este prea mare pentru a fi expus timidităţii directivei propuse.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. - (PT) Criza financiară a subliniat nevoia de a supune activităţile diverşilor actori de pe pieţele financiare scrutinului strict, în special organismele implicate în managementul şi administrarea fondurilor de investiţii alternative. În realitate, impactul administratorilor fondurilor de investiţii alternative asupra pieţelor în care funcţionează este în mare măsură benefic, dar dificultăţile recente de pe pieţele financiare au demonstrat că activităţile lor sunt vulnerabile pentru o gamă largă de riscuri şi gestionarea adecvată a acestora necesită un cadru coerent în Uniunea Europeană. Într-adevăr, stabilirea unui cadru armonizat de reglementare şi monitorizare la nivel comunitar se dovedeşte a fi potrivit pentru natura transfrontalieră a riscurilor inerente activităţilor administratorilor fondurilor de investiţii alternative, în acest fel contribuind la consolidarea pieţei interne. Din aceste motive, am votat în favoarea poziţiei Parlamentului.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. - (IT) Aş dori să îl felicit pe dl Gauzès pentru munca sa excelentă. Directiva UE privind fondurile speculative, fondurile de capital privat şi alte fonduri de investiţii alternative, a fost lansată de Comisia Europeană în aprilie 2009, ca răspuns la criza financiară şi în conformitate cu orientările convenite la summitul G20, a fost, în cele din urmă aprobată cu o foarte largă majoritate. Aceasta reprezintă un pas înainte pentru ambiţia europeană de a avea o guvernare financiară operaţională de la începutul lui 2011. Aceste noi norme ar face sistemul financiar internaţional mai responsabil şi mai transparent şi ar face posibilă limitarea speculaţiei. În conformitate cu directiva, investitorii în fondurile speculative din ţările din afara UE (administratorii fondurilor speculative sunt, adeseori, rezidenţi în paradisuri fiscale) vor fi forţaţi să respecte aceleaşi condiţii impuse asupra tuturor întreprinderilor europene pentru a funcţiona în cadrul pieţei UE. Pentru a obţine acest „paşaport european” de la autorităţile de supraveghere competente ale UE, administratorii fondurilor alternative vor trebui, prin urmare, să accepte norme clare, limite cu privire la speculaţie şi o transparenţă sporită.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. - Grupul Verts/ALE a votat împotriva acestui raport, cu toate că deputaţii Grupului Verts din Parlamentul European au votat în favoarea raportului Gauzès în Comisia pentru afaceri economice şi monetare. Motivul pentru care au procedat astfel a fost că, în momentul votului din comisia respectivă, textul a fost cu mult mai ambiţios decât acordul final la care a ajuns Consiliul. Textul este, indiscutabil, un prim pas în direcţia corectă, deoarece fondurile speculative nu au fost obligate anterior să fie transparente. Cu toate acestea, versiunea emisă de Consiliu nu este mulţumitor pentru Parlament în privinţa cererilor-cheie şi slăbeşte unele acorduri prevăzute de Comisie în propunerea sa originală.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. - Sunt încântată că există o concluzie cu privire la AFIA şi că problema societăţilor de investiţii a fost luată în considerare şi se va acorda o mai mare atenţie atunci când propunerile legislative vor fi prezentate.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. (FR) Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică a votat împotriva acestui raport privind fondurile speculative.

În ciuda numărului său de pagini şi a energiei pe care raportorul său pare să îl fi pus în acesta, raportul este incredibil de slab. Conţinutul său nu se potriveşte într-adevăr cu provocările cu care ne confruntăm.

Propunerile anunţate sunt chiar în contradicţie cu ceea ce trebuie să fie făcut pentru a împiedica o repetare a crizei financiare provocate de împrumuturile subprime din toamna anului 2008.

Raportul, prin urmare, nu va permite Parlamentului European să exercite presiune asupra Comisiei şi Consiliului pentru a le face să oprească această politică de restrângere bugetară care distruge treptat toate instrumentele noastre de politică socială.

Acesta este un semnal rău de trimis în ajunul summitului G20 prezidat de Nicolas Sarkozy.

  Anna Záborská (PPE), în scris. - (SK) Este destul de corect ca noi să încercăm şi să învăţăm din greşelile care ne-au condus la criza financiară globală. Cu toate că reglementarea este esenţială în unele sectoare, mă refer personal la transparenţa şi datoria de a informa. În cazul în care băncile ar fi avut o datorie de a informa clienţii cu privire la modul în care îşi manipulează banii lor şi ce înseamnă aceasta pentru ei, nu ar fi putut avea loc o criză. Reglementarea care restricţionează activităţile de afaceri trebuie să fie o soluţie doar atunci când eroarea în cauză nu poate fi corectată – de exemplu, în cazul în care sănătatea umană sau viaţa sunt în joc. Prin urmare, să fim atenţi când reglementăm. Rolul instituţiilor publice nu este să priveze oamenii de răspunderea pentru deciziile lor, ci să asigure faptul că deţin informaţiile de care au nevoie când iau decizii. Să nu uităm că suportul natural pentru cercetare şi educaţie provine din surse private sau fonduri de investiţii, care împrumută bani pentru proiectele antreprenoriale promiţătoare şi investesc în dezvoltarea noilor tehnologii, totul cu un grad de conştientizare şi o cântărire a riscurilor posibile. În cazul în care cererea noastră pentru securitate reduce apetitul investitorilor de a căuta noi oportunităţi în UE, vom rămâne mereu dependenţi de programele ineficiente şi birocratice de investiţii publice. Atunci vom rămâne în urmă în domeniul tehnologiei. Am în vedere raportul prezentat ca un compromis care abordează preocupările mele referitoare la reglementarea din acest sector. Prin urmare, îl susţin.

Raport: Agustín Díaz de Mera García Consuegra (A7-0294/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. - (FR) Regulamentul (CE) nr. 539/2001 stabileşte lista ţărilor terţe ai căror cetăţeni sunt supuşi cerinţei vizei pentru a intra în Uniunea Europeană. Până de curând, insula Taiwan şi Insulele Mariane de Nord au fost incluse în anexa 1 la regulament şi au fost supuse în consecinţă acestei cerinţe a vizei. Dat fiind faptul că Taiwan nu reprezintă niciun risc de imigraţie ilegală sau ameninţare la adresa ordinii publice pentru Uniune, şi dat fiind faptul că cetăţenii din Insulele Mariane de Nord sunt, ca posesori ai paşapoartelor americane, cetăţeni ai Statelor Unite ale Americii, pare necesară transferarea acestor teritorii de la regimul restrictiv al anexei I la regimul mai puţin restrictiv al anexei II. Prin urmare, am acordat sprijinul meu poziţiei raportorului în a permite acest transfer.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − (RO) Adoptarea cu o largă majoritate a raportului dlui Agustín Diaz de Mera demonstrează utilitatea deciziei de a elimina obligativitatea vizelor pentru Taiwan. Parlamentul European își confirmă astfel încrederea în procesul important de democratizare întreprins în ultimii ani. Doresc să subliniez progresele economice notabile înregistrate de Taiwan. Volumul schimburilor comerciale cu UE este semnificativ, economia Taiwanului se situează pe locul 25 pe plan mondial și continuă să crească cu peste 13% anual. Dezvoltarea susținută diminuează șansele ca UE să se confrunte cu un flux de migrație ilegală dinspre Taiwan. De aceea, consider că facilitarea circulației persoanelor trebuie să devină unul dintre elementele principale ale cooperării bilaterale. Decizia de a exonera resortisanții taiwanezi de obligativitatea deținerii unei vize ia în considerare de asemenea îndeplinirea condițiilor tehnice, referitoare la securitatea documentelor de călătorie. Introducerea pașapoartelor biometrice în 2008 constituie una dintre măsurile pozitive implementate până în prezent. Sper că decizia Parlamentului European va obține aprobarea Consiliului și că noile prevederi vor intra în vigoare chiar în acest an. În încheiere, consider că decizia autorităților taiwaneze de a anula necesitatea obținerii unei vize în cazul României, Bulgariei și Ciprului este una potrivită, având în vedere necesitatea de a respecta criteriile de reciprocitate.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. - (LT) Acest regulament stabileşte lista ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie. Decizia dacă sau nu obligaţia de a deţine viză trebuie aplicate ţărilor terţe este luată pe o bază de la caz la caz. Scopul propunerii este să elimine obligaţia de a deţine viză pentru cetăţenii Taiwanului. Parlamentul European a sprijinit obiectivul acestei propuneri. Este foarte important să stabilim o politică de imigraţie comună, dezvoltând în acelaşi timp relaţiile comerciale şi economice dintre Uniunea Europeană şi Taiwan. Din punct de vedere economic, Taiwanul a înregistrat o creştere semnificativă în anii recenţi şi venitul său pe cap de locuitor este în prezent cel mai ridicat din lume. Taiwanul este, de asemenea, un partener excelent care cooperează în domeniile ştiinţei, investiţiilor, noii tehnologii, educaţiei, culturii şi turismului. Prin urmare, ridicarea obligaţia de a deţine viză pentru Taiwan va spori relaţiile comerciale şi economice cu UE.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. - (PT) Am votat pentru, deoarece consider că Taiwanul trebuie să fie transferat pe lista pozitivă pentru acordarea scutirii de obligaţia de a deţine viză. Având în vedere relaţiile comerciale existente între UE şi Taiwan, consider că această decizie va avea un impact pozitiv. Majoritatea ţărilor din această regiune care au un nivel similar de dezvoltare au obţinut deja scutirea de vize şi această decizie consolidează decizia UE de a da prioritate politicilor care contribuie la creşterea economică şi pentru a crea locuri de muncă mai multe şi mai bune, împreună cu politicile care contribuie la asigurarea concurenţei.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. - (PT) Susţin acordarea unei scutiri de obligaţia de a deţine viză pentru călătoriile cetăţenilor din Taiwan, şi, prin urmare, transferul ţării pe o listă pozitivă. Această decizie va avea un impact economic favorabil asupra relaţiilor dintre UE şi Taiwan, care este deja al 19-lea cel mai important partener comercial al nostru. UE este, de asemenea, cel mai mare investitor străin din Taiwan. Acest lucru trebuie să încurajeze turismul: UE este deja una dintre cele mai importante destinaţii pentru cetăţenii taiwanezi. Prin contrast, nu creşte riscul imigraţiei ilegale, deoarece rata medie din 2006-2008 a fost de 45 de persoane, care este foarte scăzută, sau nu ameninţă securitatea publică. Creşte consistenţa regională, deoarece marea majoritate a ţărilor din regiune şi entităţilor cu un nivel similar de dezvoltare economică beneficiază deja de această schemă de scutire de vize: Hong Kong, Macao, Japonia, Coreea de Sud şi Singapore. Apreciez adoptarea de către Taiwan a măsurilor necesare pentru asigurarea unui nivel ridicat al securităţii paşapoartelor şi cărţilor de identitate, cu introducerea paşapoartelor biometrice, precum şi a măsurilor anunţate pentru a împiedica diverse state membre ale UE de a fi tratate diferit.

  Mário David (PPE), în scris. - (PT) Sunt foarte încântat să votez pentru recunoaşterea de către UE a faptului că există condiţii corespunzătoare pentru liberalizarea sistemului vizelor pentru Taiwan. În ultimele decenii, Taiwan a cunoscut un proces clar de democratizare şi creştere economică semnificativă şi, astăzi, este pe locul al 25-lea în lume. UE şi Taiwan menţin relaţii economice şi comerciale şi cooperează în domeniile cercetării, ştiinţei, tehnologiei, educaţiei şi mediului. Având în vedere acest aspect, liberalizarea vizelor pentru Taiwan intensifică relaţiile bilaterale dintre UE şi Taiwan, consolidează parteneriatele din diverse zone şi încurajează o creştere reciprocă în domeniul turismului.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru aceasta noua modificare a Regulamentului 539/2001 ce prevede includerea insulei americane a Marianelor de Nord si a Taiwanului pe așa-zisa lista alba a tarilor care sunt scutite de obligativitatea deținerii de viza la intrarea pe teritoriul Uniunii Europene intricat consider ca ea contribuie la mărirea libertarii de mișcare pentru cetățenii europeni. Sper, totodată, ca Taiwanul își va respecta angajamentul de a elimina la rândul sau Romania si Bulgaria de pe lista statelor pentru care se menține obligativitatea deținerii de vize.

  Diogo Feio (PPE), în scris. - (PT) Oricine a călătorit vreodată în afara Uniunii Europene nu poate reuşi să nu observe cum libertatea mişcării de care ne bucurăm în cadrul UE a îmbunătăţit substanţial vieţile noastre. Eliminarea frontierelor interne reprezintă un stimulent important pentru mobilitatea bunurilor şi oamenilor. Abilitatea de a călători relativ uşor în cadrul Uniunii plasează mai multă importanţă asupra frontierelor noastre externe şi asupra nevoii de a adopta, fără scrupule, o politică referitoare la intrarea în Europa care să fie adecvată, în primul rând, nevoilor cetăţenilor statelor membre. În timp ce trebuie mereu să îi tratăm omeneşte pe cei care încearcă să intre în ţările noastre şi să respectăm drepturile lor, consider că UE are dreptul să analizeze cu atenţie ce ţări pot fi incluse pe lista pozitivă. În acest sens, includerea Taiwanului pe lista amintită mai sus mi se pare rezonabilă, având în vedere nivelurile de dezvoltare umană şi economică ale insulei, cât şi faptul că statul de drept se aplică corect acolo.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. - (PT Includerea Taiwanului pe lista ţărilor terţe ai căror cetăţeni sunt scutiţi de vize este o provocare clară pentru Republica Populară Chineză, care încalcă suveranitatea instituţiilor sale pe teritoriul său. Acest lucru reprezintă o încercare neruşinată de a alimenta divizările şi o încălcare a integrităţii teritoriale a Chinei.

Confirmarea acestei decizii va constitui recunoaşterea tacită a Taiwanului şi va fi o încălcare a legii internaţionale şi a Cartei Naţiunilor Unite de către UE, deoarece Taiwanul nu a fost niciodată un stat suveran: de fapt, acest lucru este recunoscut în mod repetat de Adunarea Generală a ONU, care nu a acceptat niciodată participarea ţării la ONU.

În această perioadă de înrăutăţire a crizei capitalismului, majoritatea din acest Parlament trimite încă o dată mesajul că scopul scuză mijloacele: în acest caz, scopul este de a încerca să conţină dezvoltarea economică extraordinară a Chinei, inclusiv prin încurajarea separatismului în cadrul frontierelor sale. Aceasta este o altă poziţie aliniată la SUA de a încălca suveranitatea Chinei, astfel cum a apărut de asemenea recent atunci când un stat membru a vândut arme aşa-ziselor „autorităţi” taiwaneze:

Este inacceptabil că majoritatea din acest Parlament încă susţine încălcarea suveranităţii statelor şi a integrităţii teritoriale, astfel cum s-a întâmplat în cazul Kosovo în relaţia cu Serbia şi în cazul Sudanului de Sud în relaţie cu Sudanul.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. - (FR) Parlamentul European a votat, la 11 noiembrie, în favoarea transferului Taiwanului pe lista ţărilor terţe ai căror cetăţeni sunt scutiţi de obligaţia de a deţine viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi salut cu tărie adoptarea acestei rezoluţii. În primul rând, multe alte ţări din aceeaşi zonă geografică (Hong Kong, Macao, Japonia, Coreea de Sud ...) beneficiază deja, de ceva timp, de această scutire de vize. Apoi, şi, mai ales, liberalizarea vizelor este un mijloc excelent de a încuraja legăturile şi apropierea dintre oameni, dintre cetăţeni: studenţi, cercetători, simpli călători, etc., şi sunt convins că va promova cooperarea mai strânsă în domeniile educaţiei, culturii, cercetării, şi chiar turismului, între Uniunea Europeană şi Taiwan.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. - (IT) Lista ţărilor terţe ai căror cetăţeni trebuie să deţină viză este stabilită pe baza unei evaluări atente de la caz la caz a situaţiei ţării în cauză, ţinând cont de imigraţia ilegală, chestiunile de securitate, relaţiile externe ale Uniunii Europene şi principiul reciprocităţii. Este de înţeles, dat fiind faptul că aceste criterii sunt susceptibile de a se schimba de-a lungul timpului, că legislaţia privind subiectul furnizează o procedură pentru revizuirea listei ţărilor, astfel încât este posibilă schimbarea numărului de ţări care se bucură de scutiri de la obligaţia de a deţine viză. Propunerea dlui Díaz de Mera García Consuegra, care a fost aprobată astăzi, se referă la trecerea insulei Taiwan pe lista numită. În ultimele decenii, Taiwanul, de fapt, a fost supus unui proces major de democratizare, care a condus la începerea unei importante relaţii economice şi comerciale cu Uniunea Europeană. Prin urmare, consider că decizia de astăzi a fost una importantă, care poate sublinia consistenţa UE cu deciziile adoptate recent care au făcut din Taiwan al patrulea cel mai important partener din Asia.

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris. - (PL) În ultimele decenii, Taiwanul a suferit multe schimbări. Reformele instituţionale, dinamismul societăţii civile şi respectul pentru libertăţile şi drepturile civile au contribuit la stabilizarea politică din Taiwan. În plus, Taiwanul este activ în multe domenii la nivel internaţional şi acest aspect include ajutorarea victimelor dezastrelor naturale. Taiwanul, astăzi, demonstrează creştere economică ridicată şi şomaj scăzut. Din anii '50, Taiwanul a parcurs multe reforme de succes. În termeni politici, Taiwanul a finalizat un proces de democratizare de anvergură. Schimbările din anii '80 au dus la primele alegeri democratice care au avut loc în 1996. UE şi Taiwan menţin relaţii economice şi comerciale pe o scară largă. UE este cel mai mare investitor străin din Taiwan. Taiwan este al patrulea cel mai mare partener comercial al UE în Asia. De asemenea, există cooperarea în cercetare şi educaţie, cultură şi mediu. Numărul de imigranţi ilegali în UE din Taiwan este foarte scăzut. Cetăţenii celor mai multe state membre UE, cu excepţia Ciprului, României şi Bulgariei, nu solicită o viză pentru a intra în Taiwan. Cetăţenii acestor trei state membre trebuie, de asemenea, să fie incluşi în acordurile de călătorie fără vize în viitorul foarte apropiat. Sunt sigur că ridicarea obligaţiei de a deţine viză pentru cetăţenii taiwanezi va contribui la o îmbunătăţire mai mare în relaţiile comerciale şi relaţiile din domeniile cercetării, educaţiei, culturii şi mediului, şi la o creştere a deplasării turistice între UE şi Taiwan.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. - (IT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece scopul principal al propunerii este să dezvolte o politică comună privind imigraţia, ajutând astfel la consolidarea relaţiilor comerciale dintre Uniunea Europeană şi Taiwan în acelaşi timp.

După primele sale alegeri democratice din 1996, Taiwanul s-a angajat într-un proces major de democratizare cu importante reforme instituţionale pentru respectarea libertăţilor civile şi a drepturilor cetăţenilor care au ajutat la consolidarea stabilităţii sale politice. Din punct de vedere economic, s-a bucurat de creştere semnificativă şi menţine importante legături economice şi comerciale cu Uniunea Europeană, cooperând în sectoarele cercetării, ştiinţei, tehnologiei, educaţiei, culturii şi mediului.

Eliminarea vizelor este justificată prin riscul scăzut al imigraţiei ilegale în Uniunea Europeană a cetăţenilor din această insulă. Liberalizarea vizelor pentru Taiwan va consolida relaţiile noastre comerciale şi va promova cooperarea mai strânsă în sectoarele culturii, educaţiei, mediului şi cercetării, şi, de asemenea, va consolida creşterea în turism în ambele direcţii. Datorăm acest lucru cetăţenilor din Taiwan, în special în numele consistenţei regionale, deoarece am acordat deja scutirea de la obligaţia de a deţine viză altor ţări şi entităţi din aceeaşi zonă geografică cu un nivel similar de dezvoltare economică.

  Nuno Melo (PPE), în scris. - (PT) Criteriile stabilite pentru ţările terţe ai căror cetăţeni trebuie să deţină viză sunt verificate printr-o evaluare de la caz la caz a situaţiei din ţară în raport cu o serie de chestiuni, cum ar fi imigraţia ilegală, ordinea publică şi securitatea şi relaţiile externe ale UE, coerenţa regională şi principiul reciprocităţii. Comisia este asistată de statele membre în timpul procesului de revizuire a listelor. Punerea unei ţări terţe fie pe o listă pozitivă sau o listă negativă este responsabilitatea lor. Informaţiile menţionate Comisiei de statele membre, alături de datele valoroase furnizate de Centrul pentru informaţii, discuţiile şi schimburile în materie de trecere a frontierei şi imigraţie (CIREFI), ajută Comisia să ajungă la concluziile sale. Includerea Taiwanului pe lista pozitivă este complet echitabilă şi recompensează progresul economic şi democratic pe care acesta l-a înregistrat.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. - (LV) În această ordine de idei, sunt deranjat de faptul că relaţiile dintre Taiwan şi China nu au fost reglementate în mod corespunzător. Prin permiterea taiwanezilor de a trece liber frontierele UE, încurajăm o înstrăinare în relaţiile dintre China şi Taiwan. Ţinând cont de faptul că China joacă un rol important în politicile globale, şi de faptul că Taiwanul rămâne un „punct sensibil”, nu trebuie să luăm măsuri premature şi nerezonabile. Am votat împotrivă.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. - (DE) Când vine vorba de vizele ţărilor terţe care trebuie să deţină viză, este esenţial ca fiecare caz individual să fie examinat. În trecut, vizele au fost vândute frecvent. Este important să oprim aceste scandaluri şi să ne asigurăm că normele Schengen sunt respectate. Principiul reciprocităţii trebuie să se aplice obligaţiei de a deţine viză, dar exemplul SUA, care foloseşte în mod deschis obligaţia de a deţine viză ca o ameninţare în timpul negocierilor, demonstrează faptul că nu este întotdeauna cazul. De asemenea, este important să facem distincţia între diferite ţări terţe. Taiwanul este un caz special. Până acum, a avut o creştere economică relativ bună, care determină UE să asume faptul că există un risc scăzut de imigraţie ilegală. Cu toate acestea, nu pot susţine punerea oamenilor fără o rezidenţă permanentă în Taiwan, care nu au documente de identitate, pe un picior de egalitate. Tocmai din acest motiv nu am votat în favoarea acestui raport.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. - (IT) Stimaţi colegi deputaţi, am votat în favoarea propunerii de regulament, deoarece consider că este corect şi adecvat că insula Taiwan este transferată pe lista pozitivă. Taiwanul este un partener major al UE în ceea ce priveşte comerţul şi are standarde sociale ridicate şi un standard de viaţă, care sunt foarte similare celor din cele mai avansate regiuni ale UE. Liberalizarea obligaţiei de a deţine viză pentru Taiwan va consolida relaţiile comerciale dintre această ţară şi Uniunea Europeană şi va facilita colaborarea mai strânsă în sectoarele culturii, educaţiei, mediului şi cercetării, precum şi promovarea creşterii turismului în ambele direcţii. Cu toate acestea, astfel cum a demonstrat în mod amplu dl Díaz de Mera García Consuegra, nu consider că ţările listate trebuie incluse pe lista pozitivă, deoarece, spre deosebire de Taiwan, acestea nu au aceleaşi standarde şi cerinţe.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. - (PT) Am votat pentru, deoarece consider că includerea Taiwanului pe lista ţărilor terţe ai căror cetăţeni sunt scutiţi de vize, aşa-numita „listă pozitivă”, este justificată având în vedere nivelul dezvoltării pe care Taiwanul l-a realizat în ceea ce priveşte guvernarea democratică, creşterea economică şi educaţia, contribuind astfel la consolidarea relaţiilor comerciale dintre Uniunea Europeană şi acest teritoriu. De asemenea, este de remarcat faptul că această măsură nu reprezintă riscuri crescute în ceea ce priveşte imigraţia ilegală şi securitatea publică, în timp ce angajamentul guvernului taiwanez de extindere a scutirii vizelor la toate cele 27 de state membre către sfârşitul anului 2010 trebuie, de asemenea, accentuat.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. - Am susţinut acest text, în scopul principal al prezentului amendament la Regulamentul CE 539/2001 de a scuti posesorii de paşapoarte taiwaneze de la obligaţia de a deţine viză pentru a intra în UE. Astfel cum a fost detaliat foarte exact în propunerea Comisiei, principiul scutirii de obligaţia de a deţine viză trebuie susţinut cu adevărat, dat fiind faptul că nivelul dezvoltării economice, al educaţiei şi guvernării democratice din Taiwan este comparabil cu ţările OCDE din regiune – Coreea de Sud şi Japonia. După decenii de tensiune, climatul politic dintre guvernul actual taiwanez şi Republica Populară Chineză este pozitiv, după cum demonstrează stabilirea zborurilor directe şi nivelul fără precedent al relaţiilor dintre China şi Taiwan şi schimburile de personal, oferind astfel o perioadă scurtă în care trebuie să se profite de ocazie pentru a asigura o aplicare lipsită de probleme a măsurilor.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. - (IT) Taiwanul nu reprezintă o ameninţare pentru Uniunea Europeană nici în ceea ce priveşte imigraţia ilegală (doar 45 de imigranţi ilegali taiwanezi au fost identificaţi între 2006 şi 2008) nici în ceea ce priveşte securitatea publică.

După cum am fost informaţi în această dimineaţă de către raportor, dl Díaz de Mera García Consuegra, autorităţile taiwaneze i-au scutit formal pe toţi cetăţenii UE de obligaţia de a deţine viză. Sunt de acord cu raportorul deoarece este important să dezvoltăm o politică comună privind imigraţia, contribuind la consolidarea relaţiilor comerciale cu Taiwanul, care este al patrulea partener din Asia al Uniunii Europene şi o ţară marcată de stabilitate politică şi reforme instituţionale, în care libertăţile civile şi drepturile cetăţenilor sunt respectate.

Raport: Kathleen Van Brempt (A7-0246/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Consider că este esenţială aplicarea acestui tip de asistenţă pentru proiecte în domeniul energiei, mai ales într-o perioadă de criză, deoarece stimulează economia europeană prin crearea de noi locuri de muncă. Consider ca fiind corespunzătoare cererea din partea Parlamentului de a include asistenţa pentru proiectele din domeniul eficienţei energetice. Într-o anumită măsură, includerea acestora face necesară mutarea atenţiei de la proiectele transfrontaliere în esenţă, la cele mai mult regionale, care vor avea un impact major în întreaga Europă. Trebuie să ne amintim că respectivul cost al investiţiei iniţiale necesare reprezintă una din principalele probleme cu care se confruntă întreprinderile mici şi mijlocii regionale atunci când investesc în proiectele de energie regenerabilă, care este menţionată în prezentul regulament. Introducerea de sprijin tehnic pentru punerea în aplicare a acestor proiecte este binevenită. Doresc să subliniez, de asemenea, punctul menţionat de raportor potrivit căruia problemele bugetare ale autorităţilor regionale în vremuri de criză nu trebuie să le împiedice accesul la finanţare. În ceea ce priveşte domeniul de aplicare, consider ca fiind la fel de important sprijinul avut în vedere pentru proiectele referitoare la sursele de energie regenerabilă descentralizate, încorporate în spaţiile locale şi integrarea lor în reţelele de energie electrică.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Regulamentul (CE) nr. 663/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică (PEER), cu scopul de a contribui la redresarea economică prin acordarea unui pachet financiar de 3,98 miliarde de euro pentru anii 2009 şi 2010. Atunci când ajutorul pentru investiţii în domeniul energiei durabile este concentrat la nivel local, acesta este cel mai eficient şi mai profitabil. Tocmai de aceea am votat în favoarea acestui text. Acesta prevede crearea unui instrument financiar conceput pentru a sprijini iniţiativele de eficienţă energetică şi energiile regenerabile care au un impact rapid, măsurabil şi substanţial cu privire la redresarea economică a Uniunii Europene, la consolidarea securităţii energetice şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Beneficiarii acestui instrument sunt autorităţile publice, de preferinţă la nivel local şi regional, precum şi organismele publice şi private care acţionează în numele acestor autorităţi publice.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Felicit raportoarea pentru munca sa remarcabilă şi pentru rezultatul încurajator pe care l-a atins. Am votat în favoarea acestei măsuri, deoarece cred că înfiinţarea unui fond ad-hoc pentru a reduce dependenţa energetică şi a utiliza energia regenerabilă şi locală (chiar dacă acesta se ridică la doar 146 de milioane de euro), reprezintă un indiciu important pentru grupul meu parlamentar cu privire la metoda care trebuie urmată în ceea ce priveşte o cerere inspirată la bugetul Uniunii Europene. De fapt, sunt convins că acest instrument financiar capătă o semnificaţie şi mai mare în lumina crizei financiare, deoarece poate ajuta întreprinderile să se redreseze mai eficient şi poate, în viitor, să constituie un proiect-pilot pentru crearea unui fond de energie mai generos. De asemenea, cred că măsura este utilă prin faptul că permite punerea în aplicare a proiectelor care vor fi capabile să contribuie la redresarea economică şi la atingerea obiectivelor energetice stabilite pentru combaterea schimbărilor climatice. Acordarea de prioritate eficienţei energetice şi utilizării surselor regenerabile de energie reprezintă un pas esenţial. În cele din urmă, am speranţa că programele vor fi distribuite în mod echitabil din punct de vedere geografic şi că întreaga structură juridică (şi componenţa comisiei de atribuire), vor fi definite mai eficient.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Dezvoltarea altor surse de energie regenerabilă şi promovarea eficienţei energetice contribuie la dezvoltarea „ecologică” pentru a asigura o economie competitivă şi durabilă şi pentru a combate schimbările climatice. În sprijinul acestor politici, UE va crea noi locuri de muncă şi oportunităţi pe o piaţă „verde”, încurajând astfel dezvoltarea unei economii competitive, sigure şi durabile. Este esenţial să se majoreze finanţarea publică cu scopul de a dezvolta economisirea energiei, eficienţa energetică şi proiectele de energie regenerabilă. Europa trebuie încă să creeze condiţii pentru intensificarea investiţiilor private în cercetarea ştiinţifică, în dezvoltarea şi demonstrarea tehnologică în domeniul energetic. De asemenea, aş dori să atrag atenţia asupra faptului că cel de Al optulea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică are ca priorităţi securitatea energetică, combaterea schimbărilor climatice şi mediul. Doar astfel va fi posibilă menţinerea competitivităţii industriei noastre, promovarea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă.

  Giles Chichester (ECR), în scris. – Deputaţii conservatori cred că în actualul climat financiar şi economic, propunerile pentru noile cheltuieli ale UE trebuie să fie supuse unei examinări riguroase. În ceea ce priveşte acest instrument special, am fost preocupaţi în ceea ce priveşte principiile bugetare ale bugetului UE şi a disciplinei bugetare. Cu toate acestea, deputaţii conservatori remarcă potenţiala valoare adăugată oferită de această propunere şi concentrarea sa pe domenii politice prioritare. Deputaţii conservatori pot sprijini, prin urmare, propunerea de compromis ca o excepţie şi în niciun caz ca stabilire a unui precedent.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Cel mai bun răspuns la o scădere a cererii, precum cea care a afectat economia mondială în ultimii ani, este de a stimula circulaţia ofertei de bani existentă. Sectorul public este cu siguranţă cel mai bun loc pentru acţiunile care trebuie întreprinse în vederea atingerii acestui lucru. Este de sperat, de fapt, că acest sector va primi un impuls care să îi permită să facă economii prin împingerea economiei europene de-a lungul unui traseu virtuos de consum eficient în timp ce, în aceeaşi măsură, va da naştere la locuri de muncă nerelocabile. Trebuie subliniat, totuşi, că este urgentă nevoie de această dispoziţie. Conform previziunilor, o astfel de măsură ar putea în curând, de fapt, să fie văzută ca doar una dintre multele planificate pentru redresare şi, prin urmare, i s-ar putea acorda mai puţină atenţie. Acţiunea promptă ar evita riscul ca acest lucru să aibă loc şi, în acelaşi timp, ar asigura o mai mare eficacitate.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Accesul autorităților publice locale şi regionale pentru obţinerea de finanțare pentru proiecte de investiții pentru proiecte în materie de energie din surse regenerabile și de eficiență energetică trebuie îmbunătăţit. Consider benefice schimburile de experienţă între autorităţi locale si regionale din statele membre pentru dezvoltarea unor proiecte rentabile în materie de eficiență energetică şi cu respectarea angajamentelor de combatere a schimbărilor climatice. Uniunea trebuie însă să pună în aplicare mecanismele financiare necesare pentru atingerea obiectivelor Strategiei UE 2020.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) În general, am votat în favoarea propunerilor prezentate în acest raport care vizează redresarea economiei europene prin acordarea de asistenţă financiară sporită pentru proiectele în domeniul energiei. Salut propunerea de a canaliza creditele necheltuite din Programul energetic european pentru redresare (PEER) într-o nouă facilitate de sprijinire a eficienţei energetice, precum şi în proiectele de energie regenerabilă. Prin intermediul stimulentelor financiare, aceste proiecte nu vor avea posibilitatea de a ajuta doar redresarea economiei europene, ci, de asemenea, vor spori securitatea aprovizionării cu energie şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în UE. Posibilitatea de creştere a eficienţei prin punerea în aplicare a fondurilor la nivel local şi regional este un alt aspect pozitiv. Acest lucru va permite gestionarea „efectelor colaterale”, cum ar fi transformarea economiilor locale şi regionale în unele mai dinamice prin intermediul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri), integrarea socială sau atractivitatea regiunilor.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece susţine includerea măsurilor de asistenţă pentru proiectele în domeniul eficienţei energetice şi a energiei regenerabile în Programul energetic european pentru redresare. Finanţarea proiectelor în domeniul eficienţei energetice şi energiei regenerabile va stimula redresarea economică, va crea oportunităţi de locuri de muncă şi va contribui la lupta împotriva schimbărilor climatice şi poate deveni o modalitate importantă de a răspunde la criza financiară.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Dependenţa energetică a Uniunii Europene este bine cunoscută, la fel cum este modul în care statele membre au încercat să îi facă faţă prin diversificarea metodelor de producere a energiei şi prin optarea pentru energie regenerabilă. Acest efort a fost încetinit în mod dramatic de apariţia crizei economice şi financiare în care suntem scufundaţi. Un program de acordare de asistenţă Uniunii în domeniul energiei pentru a promova redresarea economică ar putea constitui o modalitate de a inversa tendinţa recentă şi de a recâştiga iniţiativa, cu scopul de a creşte autonomia energetică a statelor membre. Este bine cunoscut faptul că acest tip de proiect are costuri iniţiale deosebit de mari şi că există un avantaj colectiv de sprijinire a celor care îşi asumă riscul de a investi în acest domeniu. Acest sector are potenţial nu doar pentru protejarea mediului, ci şi pentru crearea de mai multe locuri de muncă într-o Europă care vrea să fie mai puţin dependentă de lumea exterioară. Sper că programul este fructuos, că serveşte de fapt scopului pentru care a fost creat şi că poate evita birocraţia şi cheltuielile excesive.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Aceasta este o modificare a regulamentului de instituire a programului energetic european pentru redresare care a prevăzut granturi în valoare de 3,98 miliarde de euro pentru 2009 şi 2010. Aş dori să vă reamintesc că acea sumă nu a fost folosită şi că Iniţiativa de finanţare a energiei durabile propusă de Comisie este acum în curs de a fi creată pentru a asigura utilizarea fondurilor care există încă.

Banii neutilizaţi – 146 milioane de euro – vor fi canalizaţi către acest nou instrument financiar care va merge spre proiecte de energie durabilă, în special în zonele urbane. Concret, acesta va acoperi:

- clădiri publice şi private care încorporează energia regenerabilă şi/ sau soluţii de eficienţă energetică;

- investiţii în producerea de căldură şi energie combinate cu aport foarte eficient de energie, inclusiv microgenerare şi reţele de termoficare de încălzire/răcire, în special din surse de energie regenerabilă;

- surse de energie regenerabilă descentralizate integrate în zonele locale şi integrarea lor în reţelele electrice;

- microgenerare din surse de energie regenerabilă;

- transport urban curat pentru a sprijini creşterea eficienţei energetice şi integrarea surselor de energie regenerabilă, cu accent pe transportul public, vehiculele electrice şi pe bază de hidrogen şi pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

- infrastructura locală, inclusiv iluminatul eficient al infrastructurii publice în aer liber.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Aş dori să mulţumesc autorului raportului pentru o iniţiativă legislativă excelentă, pe care am susţinut-o, deoarece finanţarea proiectelor în domeniul eficienţei energetice şi energiei regenerabile va contribui la stimularea redresării economice, crearea de locuri de muncă şi va promova integrarea socială şi atractivitatea regiunilor. Aceste proiecte au eficienţă sporită atunci când sunt puse în aplicare la nivel municipal, regional şi local, dar în cazuri justificate în mod corespunzător, poate fi mai eficient ca acestea să vizeze nivelul naţional. Pe măsură ce criza financiară şi economică actuală şi veniturile bugetare mai mici au un efect deosebit de negativ asupra situaţiei financiare a autorităţilor locale şi regionale, trebuie să se asigure că situaţia bugetară dificilă a acestor autorităţi nu le împiedică să fie în măsură să acceseze finanţarea. Sunt încântat că este necesar un impact economic pe termen scurt şi că perioada dintre primirea unei cereri pentru un proiect şi decizia financiară nu trebuie să depăşească şase luni. După cum ştim, dependenţa UE faţă de ţările furnizoare de petrol şi gaze este în creştere. În unele ţări, proiectele de renovare a clădirilor, proiectele de infrastructură a gazului şi electricităţii, interconectorii, fermele eoliene şi proiectele de captare şi de stocare a carbonului (CSC) au nevoie de o lungă perioadă de timp pentru a se dezvolta. Fondurile necheltuite de la aceste proiecte pot fi alocate pentru acest domeniu. Raportul este deosebit de relevant pentru Lituania, care devine din ce în ce mai dependentă de energia din Rusia. Prin urmare, sper că guvernul va depune toate eforturile pentru a obţine finanţare şi va viza resursele financiare la nivel local, în scopul de a crea valoare adăugată, un beneficiu direct pentru cetăţeni, reducând astfel sărăcia energetică. De asemenea, sper că raportul nu se va îneca în birocraţie.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Îmbunătăţirea eficienţei energetice şi securităţii sunt priorităţile majore ale UE. Strategia Europa 2020 este foarte ambiţioasă în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor în aceste domenii. Utilizarea fondurilor excedentare pentru sprijinirea proiectelor legate de eficienţa energetică şi de energia regenerabilă în Programul energetic european pentru redresare (PEER) este prin urmare lăudabilă, mai ales pe fondul crizei financiare. Apariţia proiectelor de investiţii în aceste domenii este vitală pentru creşterea economică şi pentru o economie mai curată.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Susţin în totalitate ideea că trebuie să alocăm 146 milioane de euro pentru proiectele din domeniul energiei. Acest lucru va avea un efect tangibil în cazul în care fondurile sunt aplicate sensibil. În primul rând, această decizie va da undă verde pentru toţi cei care urmăresc o reducere semnificativă a costurilor în procesul de fabricaţie, transport şi sectoare de tranzit. Vor fi reduceri de costuri, ceea ce înseamnă că veniturile vor creşte şi, pe de altă parte, prin punerea în aplicare a unei politici fiscale echilibrate, ţările UE vor putea depăşi mai rapid consecinţele crizei financiare globale. Alocarea de fonduri UE pentru proiectele în domeniul energiei este un stimulent bun pentru şefii de guverne, autorităţile locale şi întreprinderile din UE.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Cercetarea şi dezvoltarea sunt esenţiale pentru creşterea economică sănătoasă şi sunt indispensabile pentru realizarea obiectivelor UE cu privire la schimbările climatice sau creşterea eficienţei energetice. Acesta este unul dintre motivele pentru care cercetarea şi inovarea se află în centrul strategiei Europa 2020. Pe de o parte, este important că reglementările privind subvenţiile sunt clare, în scopul de a preveni pe cât posibil abuzurile. Cu toate acestea, pe de altă parte, controalele nu trebuie să conducă la excluderea în mod indirect a întreprinderilor mici şi mijlocii din cauza complexităţii procesului de subvenţie. Prin urmare, reglementările privind subvenţiile trebuie să fie revizuite la fiecare câţiva ani având în vedere aceste puncte şi, de asemenea, ori de câte ori este posibil, acestea trebuie să fie simplificate. Revizuirea planificată nu va satisface această cerinţă, motiv pentru care am votat împotriva acesteia.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece cred că este important, în special într-un moment de criză, pentru a susţine şi a revitaliza economia, în timp ce, în aceeaşi măsură, se concentrează asupra sectoarelor care nu sunt încă saturate, dar necesită în schimb dezvoltare şi investiţii. De asemenea, sunt de acord cu regula că acest instrument ar trebui limitat la finanţarea măsurilor care au un impact rapid, măsurabil şi substanţial asupra redresării economice în cadrul Uniunii, creşterii securităţii energetice şi reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Criza structurală actuală este, în mod paradoxal, o oportunitate importantă pentru a pune din nou în discuţie acest lucru. Dificultăţile cu care s-au confruntat sistemele economice majore pot permite Europei să se redreseze. Cu toate acestea, acest lucru va necesita viziunea, capacitatea şi curajul unei noi strategii. În situaţia actuală, singura strategie care păstrează unele perspective de succes este investirea în soluţii inovatoare în scopul de a renunţa la paradigmele tehnologice şi ştiinţifice actuale.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece cred că alocarea fondurilor neutilizate din Programul energetic european pentru redresare (PEER) destinat creării unui instrument financiar specific pentru a sprijini iniţiativele privind eficienţa energetică şi energia regenerabilă este un lucru care merită salutat. De fapt, finanţarea acestui tip de proiect, care este în deplină conformitate cu obiectivele strategiei Europa 2020, are o contribuţie majoră pentru dezvoltarea unei economii durabile, combaterea schimbărilor climatice şi promovarea ocupării forţei de muncă, constituind, de asemenea, în acelaşi timp o metodă deosebit de adecvată, având în vedere criza economică şi financiară cu care ne confruntăm în prezent.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Aş dori să transmit felicitări pentru activitatea excelentă realizată de dna Van Brempt. Modificarea legislaţiei privind Programul energetic european pentru redresare va face posibilă utilizarea fondurilor disponibile pentru finanţarea proiectelor, inclusiv: renovarea clădirilor publice şi private pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice sau pentru a face trecerea la energie regenerabilă; construirea de instalaţii de energie regenerabilă şi integrarea acestora în reţelele electrice; dezvoltarea de soluţii curate de transport public urban, cum ar fi vehiculele electrice şi pe bază de hidrogen; şi dezvoltarea infrastructurii locale, inclusiv iluminatul stradal eficient, stocarea energiei electrice şi furnizarea de contorizare inteligentă şi reţele inteligente. Fondurile vor fi direcţionate către sprijinirea autorităţilor locale şi regionale în proiecte care ar trebui să se dovedească eficiente din punct de vedere economic şi financiar, astfel încât să asigure un randament al investiţiei în timp util. Un total de 146,34 milioane de euro ar trebui să fie pus la dispoziţie din ianuarie 2011 până la 31 martie 2014. Contribuţiile primite pot lua forma creditelor, garanţiilor, acţiunilor sau altor produse financiare. Până la 15 % din sumele plătite pot fi folosite pentru a ajuta autorităţile publice în pregătirea de proiecte care vor fi selectate parţial pe baza echilibrului geografic.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) În contextul circumstanţelor economice dificile cu care ne confruntăm, prin atribuirea sumei de 146 milioane de euro în credite neangajate care urmează să fie alocate pentru proiecte de economisire a energiei, eficienţă energetică şi energii regenerabile între momentul actual şi 2014, acest instrument financiar va contribui la susţinerea creşterii economice şi încurajarea redresării economice în cadrul Uniunii Europene, contribuind în acelaşi timp la combaterea schimbărilor climatice şi la promovarea protecţiei mediului. Susţin această dispoziţie şi votez în favoarea raportului colegei mele deputate, dna Van Brempt.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În 2009, UE a adoptat un program pentru a ajuta redresarea economică a Europei (PEER), prin acordarea sumei de 3,98 miliarde de euro pentru proiecte energetice până la sfârşitul anului 2010. Acea finanţare comunitară a fost alocată unui număr de trei sub-programe în domeniul proiectelor de infrastructură de gaze şi electricitate, proiecte de energie eoliană offshore (OWE) şi proiecte de captare şi stocare a carbonului (CSC). Graţie Grupului Verts, am reuşit să obţinem o prevedere care ar permite utilizarea fondurilor neangajate pentru crearea unui instrument financiar dedicat sprijinirii eficienţei energetice şi iniţiativelor din surse regenerabile, în special în mediul urban. În scopul de a încuraja un număr mare de investiţii descentralizate, autorităţile publice municipale, locale şi regionale vor fi beneficiarii.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Într-o criză precum cea prin care trecem, este inacceptabil să risipim resursele pe care Uniunea Europeană le-a pus la dispoziţie pentru susţinerea proiectelor energetice. Din fondurile alocate pentru infrastructura de gaz, energie electrică şi energie eoliană, o sumă considerabilă de 146 milioane de euro a rămas neutilizată. Această măsură este concepută pentru a face disponibilă această sumă şi pentru a finanţa proiectele pentru restructurarea şi îmbunătăţirea eficienţei caselor şi clădirilor publice, iluminatului stradal şi sistemelor de transport urban. Aceste fonduri pot crea noi locuri de muncă, ceea ce va contribui la dezvoltarea unei economii competitive şi durabile.

  Salvatore Tatarella (PPE), în scris. – (IT) Votul de astăzi consfinţeşte înfiinţarea unui fond nou şi important pentru finanţarea proiectelor în sectorul energiei regenerabile şi a eficienţei energetice prin intermediul instrumentelor financiare inovatoare. Fondul are două scopuri: promovarea economisirii energiei şi îmbunătăţiri în mediul înconjurător şi, în acelaşi timp, acordarea unui nou impuls redresării economice a Europei. Fondul va finanţa iniţiative şi proiecte de energie, adoptând o filosofie diferită de trecut, nu se mai concentrează pe subvenţii directe care de multe ori s-au dovedit a fi dezastruoase, ci pe rentabilitatea investiţiei. În cazul în care este folosită în mod corespunzător, cred că această nouă formulă va anunţa venirea unui nou ciclu virtuos pentru revitalizarea economiei europene. În plus, noul instrument financiar reprezintă o oportunitate importantă pentru dezvoltarea entităţilor locale, mai ales cele din sudul Italiei. De fapt, fondul ar putea fi, de asemenea, integrat în alte fonduri europene, cum ar fi de exemplu, Fondul european de dezvoltare regională. Prin votul decisiv în favoarea acestui nou fond, îmi exprim speranţa că acest tip de finanţare inovatoare ar putea fi, de asemenea, extinsă în viitor la multe alte sectoare, începând cu infrastructura rutieră, feroviară, portuară şi aeroportuară.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Un angajament faţă de eficienţa energetică şi securitate este una dintre priorităţile actuale ale Uniunii Europene. Amploarea crizei economice şi financiare de care suferă Europa în prezent conduce la căutarea de soluţii capabile să ofere un răspuns echilibrat la cerinţele lumii moderne, în special prin utilizarea resurselor financiare existente. Salut iniţiativa de a canaliza suma neutilizată de 114 milioane de euro alocată sectorului energetic ca parte din Programul energetic european pentru redresare, în iniţiative în sprijinul eficienţei energetice şi a energiei regenerabile, în spiritul strategiei UE 2020. Intenţia este ca aceste noi proiecte de investiţii să contribuie la crearea de locuri de muncă şi la creşterea competitivităţii în sector. Sprijin accentul atribuit de raport importanţei creşterii investiţiilor descentralizate, deoarece beneficiarii iniţiativelor vor fi autorităţile publice de la diferitele niveluri de guvernare, fie municipale, regionale sau naţionale. Rolul diferitelor părţi implicate va fi astfel consolidat şi evaluat, demonstrând succesul coordonării efectuate în cadrul Pactului primarilor.

Propunere de rezoluţie RC-B7-0608/2010

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii comune, deoarece consider că relaţia transatlantică este, fără îndoială, cea mai importantă relaţie externă pentru europeni. La următorul summit UE-SUA, ambii parteneri trebuie să coopereze pentru a promova o agendă comună, bazată pe valori reciproce, cum ar fi apărarea democraţiei, a statului de drept şi a drepturilor omului. Într-o perioadă de criză gravă şi în ajunul unei reuniuni cruciale a G20, UE şi SUA, care reprezintă jumătate din economia mondială în relaţiile lor, trebuie să fie mai angajate decât oricând să coopereze îndeaproape în privinţa redresării economice globale şi pentru stabilirea unor măsuri pentru reglementarea sistemului financiar global. Acţiunea comună este necesară în privinţa celor mai mari provocări cu care se confruntă lumea – lupta împotriva schimbărilor climatice, atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, procesul de pace din Orientul Mijlociu, situaţiile specifice din Afganistan şi Irak şi chiar neproliferarea armelor nucleare. O astfel de acţiune trebuie să fie rezultatul unui dialog strategic sporit şi a cooperării între UE şi SUA, în cadrul instituţiilor multilaterale existente, în special Organizaţia Naţiunilor Unite, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi NATO. Acest lucru va contribui la crearea de soluţii.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Relaţia unică prin care sunt legate Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii este una dintre pietrele de temelie strategice ale Uniunii Europene. Parteneriatul transatlantic, reprezentând în comun jumătate din economia globală şi unit prin valorile comune ale democraţiei şi drepturilor omului, are în plus rolul de garant al stabilităţii lumii. Următorul summit UE - Rusia reprezintă un moment crucial în această cooperare. Am votat în favoarea acestui text, deoarece subliniază provocările cu care se va confrunta această colaborare şi obligaţiile pe care le implică. Renaşterea dialogului dintre cele două mari puteri, precum şi promovarea negocierilor multilaterale care caracterizează politica noii administraţii Obama, accentuează importanţa acestui text. Din această perspectivă, acesta prevede orientările pentru următorul summit, în special în ceea ce priveşte conflictul israeliano-palestinian, problema nucleară iraniană, dezarmarea nucleară şi pactul de securitate transatlantică. În cele din urmă, se solicită consolidarea Consiliului Economic Transatlantic şi se evidenţiază necesitatea pentru reformarea sistemului financiar internaţional, pentru cooperarea în ceea ce priveşte energia, mediul, proprietatea intelectuală şi protecţia consumatorilor care urmează să fie dezvoltate, precum şi pentru cooperarea judiciară şi poliţienească.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Sprijin această rezoluţie. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană a devenit un actor important pe scena internaţională. În timp ce UE şi SUA rămân cele mai puternice forţe în economia mondială, consecinţele grave ale crizei financiare şi economice au dus la crearea unei pieţe transatlantice mai integrate, care ar crea condiţii mai favorabile pentru creşterea economică şi dezvoltarea socială durabilă. Prin urmare, este necesar să se dezvolte cooperarea bilaterală în ceea ce priveşte pregătirea unei strategii energetice comune care ar sprijini diversificarea şi securitatea rutelor energetice şi de aprovizionare, promovând o economie eficientă din punct de vedere ecologic. Mai mult, în crearea unei noi culturi de afaceri, este necesar să se îmbunătăţească utilizarea inovaţiilor, creativitatea şi tehnologiile informaţiei şi comunicării şi să se sporească nivelul de cooperare în domeniile educaţiei, cercetării şi ştiinţei.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere că cei doi parteneri s-au angajat să coopereze pentru a promova creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă în economiile lor şi că Parlamentul continuă să pledeze pentru realizarea unei pieţe transatlantice până în 2015 în temeiul principiului unei economii sociale de piaţă, alături de finalizarea pieţei unice proprii a UE, acest lucru va fi un element-cheie în creşterea nou descoperită şi în redresarea economică globală. Am votat în favoarea rezoluţiei, deoarece sunt de acord cu faptul că Consiliul Economic Transatlantic (CET) este mecanismul cel mai potrivit pentru a gestiona relaţiile economice transatlantice şi că partenerii ar trebui să profite de CET pentru a depăşi barierele existente pentru integrarea economică şi pentru a obţine o piaţă transatlantică până în 2015, în temeiul principiului unei economii sociale de piaţă, care va acţiona ca un răspuns pozitiv la criza economică şi socială actuală. De asemenea, sunt de acord cu apelul pentru cooperare în cadrul CET privind toate aspectele care afectează mediul de reglementare pentru industrii, în special întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), ca urmare a abordării „Small Business Act” a UE atunci când se are în vedere legislaţia cu impact transatlantic.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Parteneriatul dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană se bazează pe istorie, cultură, interese şi valori comune, iar acestea împărtăşesc şi responsabilitatea pentru soluţionarea problemelor globale şi a provocărilor comune. Cu ajutorul economiilor lor integrate, acestea reprezintă împreună aproximativ jumătate din economia globală: acest parteneriat transatlantic este motorul principal al prosperităţii economice globale. Este esenţial să se prezinte la acest summit o strategie coerentă comună, cu noi politici şi instrumente care pot aborda noile provocări legate de creşterea economică şi de crearea de locuri de muncă, la un nivel strategic şi în ceea ce priveşte securitatea. Sper că mesajul care reiese din acest summit este acela că UE şi SUA trebuie să coopereze într-un mod fără precedent pentru a-şi reforma pieţele şi instituţiile financiare, învăţând din erorile recentei crize economice şi financiare, precum şi creând condiţiile pentru redresare şi crearea de locuri de muncă. De asemenea, fac apel la existenţa unui dialog deschis între părţi cu privire la modul de a realiza o mai mare toleranţă şi respect pentru diversitate în comunităţile lor respective, în contextul respectării tuturor drepturilor fundamentale ale omului.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Poziţia dominantă la nivel mondial pe care o ocupă Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană impune o responsabilitate de la care noi nu ne putem sustrage. Nu este o chestiune de a apăra poziţiile pe care le-am adoptat sau de a încerca în zadar să obstrucţionăm procesele istorice sub pretextul păstrării acestei poziţii dominante. Mai degrabă, este o chestiune de afirmare a progreselor civilizaţionale care au caracterizat ţările noastre de zeci de ani. Dorinţa de a realiza bunăstarea pentru popoarele noastre prin mijloace democratice – prin intermediul pieţei libere, condiţiilor de muncă mai umane, sistemelor sociale care funcţionează şi a tuturor celorlalte realizări care fac ţările noastre ceea ce sunt astăzi – contează mult mai mult decât o poziţie dominantă într-un tabel al ligii internaţionale care poate furniza informaţii de bază, dar care nu transmite emoţii sau nu reflectă calitatea vieţii. Toate aceste lucruri se aplică nu numai pentru gestionarea relaţiilor economice globale, ci şi pentru problemele mai sensibile din domenii precum politica externă şi politica de mediu (împreună cu implicaţiile lor pentru politica energetică şi industrială). O mai mare coordonare din prezent poate produce o lume mai bună mâine şi nu este intenţia noastră să renunţăm la acest obiectiv ambiţios.

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. – (FR) Legăturile care unesc Statele Unite ale Americii şi Europa sunt unice şi istorice. Rezoluţia votată astăzi în Parlament, pe care am susţinut-o, subliniază importanţa unei cooperări tot mai mari între ţările noastre şi a consolidării continue a relaţiilor noastre, în special într-un context de criză economică şi de ameninţări teroriste împotriva Occidentului. De asemenea, salut faptul că problema monetară a fost inclusă în rezoluţie, deoarece demonstrează dorinţa noastră de revizuire a sistemului monetar internaţional într-un moment când războaiele privind moneda dăunează creşterii economice a UE. Prin urmare, transmitem un mesaj amical, dar ferm aliaţilor noştri transatlantici, în ajunul deschiderii summitului G20.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie privind viitorul Summit UE-SUA şi reuniunea Consiliului Economic Transatlantic (CET), deoarece consider că este necesar pentru actuala Preşedinţie a UE să depună eforturi pentru a obţine un angajament ambiţios din partea Statelor Unite ale Americii, la summitul viitor de la Cancún. De asemenea, este necesară o cooperare sporită din partea Statelor Unite ale Americii în vederea reconcilierii mai eficiente a sistemului de comercializare a cotelor de emisii şi cel pus în aplicare de UE.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Această rezoluţie este destul de clară în privinţa obiectivelor viitorului summit şi a intensificării anunţate a „dialogului strategic” dintre SUA şi UE.

Schimbările cu care se confruntă lumea – criza capitalismului şi apariţia unor ţări cu economii destul de puternice, în special Brazilia, Rusia, India şi China: aşa-numitele „ţări BRIC” - reprezintă o ameninţare serioasă la adresa hegemoniei imperialiste. SUA şi UE încearcă să „coordoneze” strategii, folosind o panoplie de mijloace economice, diplomatice şi militare pentru a inversa această evoluţie. Majoritatea deputaţilor nu se abat de la alegerea neoliberalismului; în schimb, aceştia o intensifică, în speranţa că vor apărea noi etape în urma acestui summit către o mai mare „integrare economică” şi înfiinţarea „pieţei transatlantice”. Aceste opţiuni tind să conducă la o exploatare mai mare a lucrătorilor şi a persoanelor, crescând astfel asimetriile economice şi sociale între ţările UE.

Opţiunea militară pentru a asigura dominaţia pieţelor resurselor câştigă o pondere periculoasă, împreună cu o mai mare „cooperare strategică” privind „securitatea transatlantică” între SUA şi UE în cadrul NATO.

Oamenii au răspuns prin luptă la alegerea exploatării şi a războiului. Credem că odată cu manifestaţiile împotriva NATO de la 20 noiembrie şi cu greva generală programată de CGTPIN pentru 24 noiembrie, poporul portughez va muta lupta împotriva acestor politici la o viteză superioară.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Este important să profităm de pe urma relaţiilor politice şi economice transatlantice care s-au intensificat în mod constant în ultimii ani, cu efecte asupra alegerii investiţiilor şi a acţiunilor de afaceri. Cred că relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii se pot îmbunătăţi şi mai mult, astfel cum se precizează în propunerea comună de rezoluţie, prin consolidarea cooperării economice şi prin norme privind protecţia datelor cu caracter personal şi solicitând autorităţilor Statelor Unite ale Americii o mai mare transparenţă din punctul de vedere al politicii lor externe şi de apărare. Este important că relaţiile UE-SUA se intensifică, în special în ceea ce priveşte comerţul şi că acestea iau în considerare valorile comune şi poziţiile contrastante deopotrivă, în privinţa cărora trebuie să fie dezvoltat un dialog constructiv. În general, am un aviz pozitiv privind propunerea comună de rezoluţie şi, prin urmare, voi vota în favoarea acesteia, în speranţa că oferă un impuls pentru intensificarea cooperării între aceşti doi actori importanţi în politica mondială şi în economie.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii sunt doi actori care au fost grav afectaţi de criza economică şi financiară; iar într-un moment în care efectele pot fi încă simţite, dorim să reafirmăm în Parlamentul European hotărârea noastră de a găsi un răspuns comun la această criză şi necesitatea de a consolida cooperarea economică în scopul de a ieşi împreună definitiv din această perioadă dificilă. În acest scop, consider că finalizarea unei pieţe transatlantice până în 2015 este o modalitate bună de a dezvolta în continuare relaţiile economice dintre cele două zone care va fi mai puternică în privinţa aspectelor de aliniere şi de demarare a economiei globale. În plus, întrucât Statele Unite ale Americii şi UE sunt parteneri vechi care împărtăşesc multe valori (democraţia, respectul pentru drepturile omului), am dori să se organizeze o anchetă transatlantică pentru a face lumină în privinţa suspiciunii de tortură din Irak. În cele din urmă, acum că ameninţarea teroristă pare tot mai clară, sper că UE şi Statele Unite ale Americii vor colabora pe deplin în acest domeniu, fără însă a lua măsuri care ar putea fi prea intruzive în viaţa privată a persoanelor fizice. Acesta este punctul de vedere pe care am dorit să îl exprimăm acum că se apropie viitorul summit între UE şi Statele Unite ale Americii.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Am susţinut rezoluţia privind Consiliul Economic Transatlantic, cu excepţia unor amendamente propuse de ALDE. Aş dori să profit de această ocazie pentru a face apel la ambii parteneri transatlantici să utilizeze pe deplin şi fără întârzieri potenţialul Consiliului Economic Transatlantic. Acesta din urmă va deveni un instrument esenţial pentru a depăşi barierele încă existente pentru comerţul liber şi pentru a realiza piaţa de comerţ liber transatlantic în următorii cinci ani. Numai o astfel de piaţă, susţinută de Parlamentul European în mai multe rânduri, poate fi baza pentru o cooperare pe termen lung şi de încredere între SUA-UE. Din punct de vedere politic, Statele Unite ale Americii şi Europa ar trebui să facă eforturi susţinute pentru a conveni asupra unei agende comune care să abordeze provocările globale.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Relaţia UE-SUA este una dintre cele mai importante relaţii pe care le are UE. SUA reprezintă un partener comercial major, astfel încât este binevenit orice aspect care ne-ar ajuta să avansăm şi să cooperăm mai strâns. Salut rezoluţia care face apel la soluţionarea diferenţelor între două blocuri de tranzacţionare privind probleme cum ar fi suspendarea vizelor şi PNR. Această rezoluţie solicită, de asemenea, o mai bună convergenţă a reformelor financiare de pe ambele maluri ale Atlanticului, pe care o consider foarte importantă pentru a se evita apariţia oricărei alte crize viitoare, precum cea cu care ne confruntăm în prezent.

  Constance Le Grip (PPE) , în scris. – (FR) Am aprobat rezoluţia în care Parlamentul European îşi prezintă recomandările Consiliului cu privire la modul în care problemele transatlantice ar trebui să fie abordate la viitorul Summit UE-SUA. Având în vedere ponderea deţinută de Uniunea Europeană şi de Statele Unite ale Americii în economia mondială şi situaţia economică actuală, pare crucial pentru cei doi parteneri să-şi intensifice cooperarea în scopul de a promova creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. De aceea am susţinut, în special, cele două amendamente orale depuse de colegul meu, dl Brok, care a subliniat necesitatea unei mai bune coordonări a politicilor monetare în contextul relaţiilor transatlantice. Aceste două amendamente ar trebui să fie luate în considerare împreună cu dezbaterea care începe în cadrul G20 cu privire la riscurile pentru toate economiile lumii create de „războiul monedei” şi de orice iniţiativă monetară naţională care ar putea dezechilibra ratele de schimb. Toate „deprecierile concurenţiale” şi toate „subestimările competitive” ar trebui să fie evitate, deoarece dăunează cooperării internaţionale economice şi monetare.

  Patrick Le Hyaric (GUE/NGL), în scris. – (FR) În forma în care este adoptată, rezoluţia privind relaţiile transatlantice este un motiv pentru o relaţie specială cu Statele Unite ale Americii. O relaţie specială economică prin crearea unei pieţe transatlantice între acum şi 2015 şi una politică cu scopul de a „apăra o cauză comună”. Această cauză comună include o cooperare sporită în Afganistan, o integrare mai intensivă cu misiunea Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi respectarea cererilor americane de a împărtăşi datele bancare ale cetăţenilor europeni, prin intermediul acordului SWIFT.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) În ceea ce priveşte proiectul de acord între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii cu privire la protecţia datelor cu caracter personal în legătură cu transferul şi prelucrarea datelor în cadrul cooperării poliţieneşti şi judiciare, ar trebui să punem o întrebare fundamentală: dacă ambele părţi au un interes echilibrat în acord. În opinia mea, nu este cazul, deoarece interesul SUA în obţinerea de date privind cetăţenii UE este pe primul loc. Dacă ne uităm mai atent la diferenţele dintre sistemele ambelor părţi pentru protejarea datelor cu caracter personal, vom vedea în curând ca este aproape imposibil să se încheie un acord de acest fel – dacă vrem să menţinem standardele de protecţie a datelor cu caracter personal prevăzute în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi Carta drepturilor fundamentale a UE. De altfel, este absolut esenţial ca înainte de negocierile privind un astfel de acord între UE şi SUA, să fie adoptate regulamentele cu privire la protecţia persoanelor fizice în prelucrarea datelor cu caracter personal de către organisme, instituţii şi alte organizaţii ale UE şi statele membre, astfel cum se prevede la articolul 16 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Singura calitate a acestei rezoluţii este aceea că recomandă abolirea universală a pedepsei cu moartea şi invită Statele Unite ale Americii să se adreseze Tribunalului Penal Internaţional. În afară de acest lucru, este inacceptabilă. Cum poate Parlamentul să se declare în favoarea realizării marii pieţe transatlantice, acel proiect colosal efectuat pe la spatele publicului european? Cum poate saluta acordul SWIFT, transferul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR), acordul Open Skies dintre Europa şi Statele Unite ale Americii, acordul privind comercializarea cotelor de gaze cu efect de seră şi instituţiile antidemocratice care se află în spatele Grupului multidisciplinar de acţiune internaţională împotriva terorismului (GMT)? Am votat împotriva acestei trădări a interesului general şi democraţiei.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Relaţia UE-SUA se bazează pe un angajament comun faţă de democraţie, statul de drept şi drepturile omului, pentru combaterea terorismului, precum şi pentru prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă; acestea sunt interesele şi valorile noastre comune. Nu putem uita faptul că UE şi SUA reprezintă aproape jumătate din economia globală: este relaţia economică cea mai integrată şi mai longevivă din lume şi motorul principal al prosperităţii economice globale. Punctul forte al relaţiei transatlantice şi angajamentul faţă de aceasta capătă o şi mai mare importanţă în faţa crizei internaţionale financiare şi economice actuale. Acest lucru conferă acestui summit o importanţă extremă în consolidarea pe viitor a acestor relaţii, astfel încât obiectivele propuse pentru anul 2015 să poată fi atinse.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Rezoluţia privind viitorul Summit UE-SUA şi Consiliul Economic Transatlantic este concepută pentru a reafirma agenda transatlantică şi pentru a consolida cooperarea UE-SUA pe probleme de interes comun. Această relaţie rămâne o prioritate majoră pentru Uniunea Europeană. Pe lângă faptul că UE şi Statele Unite ale Americii au un număr de interese şi valori comune, cum ar fi promovarea păcii, democraţiei, respectului pentru drepturile omului şi economia de piaţă, acestea deţin cea mai importantă relaţie de comerţ bilateral şi de investiţii din lume: economia transatlantică valorează 4 280 de miliarde de dolari. Realitatea noastră este aceea de integrare economică şi mai strânsă. Importanţa deplină a acestei relaţii poate fi, de asemenea, văzută în contextul cooperării pentru dezvoltare, dat fiind faptul că împreună, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană oferă aproape 80 % din ajutorul pentru dezvoltare. În cele din urmă, parteneriatul nostru este vital pentru a face lumea un loc mai stabil şi pentru a discuta probleme multilaterale majore, cum ar fi schimbările climatice, energia, criza economică şi financiară, gestionarea crizelor, cooperarea pentru dezvoltare, aspectele regionale, non-proliferarea şi dezarmarea şi securitatea.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. – (LT) UE şi SUA au mai multe puncte de contact şi joacă un rol dominant în soluţionarea problemelor globale. Cu toate acestea, trebuie să învăţăm reciproc bunele practici şi să ne consolidăm parteneriatul în scopul de a asigura eficienţa acţiunilor. Aceste probleme sunt relevante în ceea ce priveşte schimbările climatice, un mediu sănătos şi securitatea alimentară. Dezastrul ecologic de proporţii din Golful Mexic a oferit speranţa că guvernul SUA va lua măsuri adecvate pentru a asigura protecţia mediului şi va depune eforturi în vederea soluţionării provocărilor legate de schimbările climatice. UE trebuie să joace un rol activ în cadrul conferinţei privind schimbările climatice de la Cancún. Este important ca Statele Unite ale Americii să devină parte a acestui acord pentru că, uneori, există impresia că ar fi mai uşor să se ajungă la un acord cu ţările în curs de dezvoltare decât cu SUA. Trebuie să găsim modalităţi de promovare a legăturilor între sistemul Uniunii Europene de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră (EU ETS) şi sistemele regionale sau federale de comercializare din Statele Unite ale Americii. De asemenea, trebuie să căutăm un parteneriat transatlantic pe probleme energetice strategice – privind securitatea aprovizionării cu energie şi a politicilor pentru a ne orienta spre surse cu emisii reduse de carbon. Unul dintre aspectele cooperării transatlantice se referă la un mediu sănătos – alimente noi şi utilizarea noilor tehnologii în producţia de alimente. Societatea UE nu este complet pregătită pentru inovaţii, astfel încât ţările trebuie să îşi respecte reciproc alegerile. Un parteneriat puternic între UE şi SUA trebuie să fie benefic pentru ambele părţi în cadrul unui context global. Sper că viitorul Summit UE-SUA va reprezenta un pas către acest obiectiv.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Propunerea de rezoluţie include unele puncte pozitive, iar UE ar trebui să încerce să îşi consolideze poziţia în aceste domenii, cum ar fi combaterea crizei economice şi financiare globale şi cooperarea în privinţa transportului şi industriei. Pe de altă parte, propunerea are încă unele deficienţe în ceea ce priveşte politica externă şi de securitate, în special în ceea ce priveşte lupta împotriva terorismului internaţional. Prin urmare, m-am abţinut de la vot.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea rezoluţiei, deoarece cred că este un document corect şi echilibrat. Este important ca Parlamentul să îşi facă auzită poziţia cu privire la acest summit important cu cel mai mare aliat al nostru. Relaţiile transatlantice au fost întotdeauna o parte esenţială a politicii externe europene. Chiar şi într-o lume globalizată, în care unii experţi văd deplasarea axei de la vest spre puterile din est, sunt încă ferm convins că relaţia UE-SUA este esenţială pentru stabilitate, creştere şi prosperitate, nu numai pe ambele maluri ale Atlanticului, ci în întreaga lume. Avem rădăcini puternice în comun; împărtăşim cultura, stilul de viaţă, perspectivele şi pieţele; şi, mai presus de toate, am fost întotdeauna promotorii standard ai valorilor, idealurilor şi nevoilor, fie ideologice, economice sau sociale, care ne-au adus în situaţia în care jucăm rol de lider pe scena mondială. Cu toate acestea, în contextul noului scenariu global şi al echilibrului de putere, cred că trebuie să facem mai operaţională colaborarea noastră cu Washingtonul, iar pentru ca UE să se afirme ca un partener credibil, este vital să dovedească nu doar o imagine de coeziune, ci, de asemenea, capacitatea de a prelua angajamente concrete.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece consider că:

- Consiliul Economic Transatlantic (CET) reprezintă mecanismul cel mai adecvat pentru gestionarea relaţiilor economice transatlantice, iar partenerii trebuie să utilizeze CET la întregul său potenţial pentru a depăşi barierele existente pentru integrarea economică şi pentru a realiza o piaţă transatlantică până în 2015, care va constitui un răspuns pozitiv la crizele economice şi sociale actuale;

- CET va trebui să fie mai strategic, în scopul de a răspunde preocupărilor părţilor interesate;

- abordarea Small Business Act ar trebui să fie monitorizată în timp ce se ia în considerare legislaţia cu un impact transatlantic;

- structurile economice şi financiare de guvernare existente la începutul crizei, la nivel internaţional şi la nivelul UE şi SUA, nu au furnizat suficientă stabilitate sistemului financiar internaţional, astfel încât se înţelege că o creştere a interdependenţei economice şi financiare face importantă consolidarea cooperării între economiile dezvoltate în domeniile politicii macroeconomice şi de supraveghere.

Salut, de asemenea, apelul adresat UE şi SUA de a coopera cu China privind soluţionarea disputei internaţionale asupra ratelor de schimb, fără aplicarea unor măsuri protecţioniste sau de retorsiune, ţinând cont de asemenea de faptul că presiunile pieţei la care sunt supuse statele membre ale UE sunt diferite de cele experimentate de SUA, în special în ceea ce priveşte obligaţiile suverane şi existenţa uniunii monetare.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Relaţia care leagă Europa şi Statele Unite ale Americii este unică şi istorică. Rezoluţia adoptată astăzi în Parlamentul European – în privinţa căreia am votat pentru – subliniază importanţa consolidării cooperării şi intensificării dialogului strategic între UE şi SUA, în contextul crizei economice şi financiare, precum şi combaterea ameninţării teroriste. În momentul de faţă, având în vedere importanţa problemelor internaţionale, este de fapt esenţial să se recurgă la principii, interese şi valori comune, astfel încât să poată fi luate măsuri decisive la viitorul Summit UE-SUA în vederea promovării unei agende comune şi extinse care permite ca aceste provocări să fie abordate în mod eficient. De asemenea, este esenţial să se exploateze pe deplin potenţialul Consiliului Economic Transatlantic pentru a depăşi barierele existente şi pentru a pune bazele pieţei transatlantice până în 2015, precum şi pentru a promova o abordare integrată în domeniul supravegherii şi politicii macroeconomice şi în domeniul relaţiilor comerciale ale UE şi SUA cu ţările terţe.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) Relaţiile transatlantice sunt esenţiale pentru Europa şi am aprobat această rezoluţie cu privire la priorităţile următoare pentru viitorul Summit UE-SUA. În ceea ce priveşte guvernarea globală în special, ar trebui să se intensifice eforturile care vizează punerea în aplicare a agendei de reformă a ONU. În plus, este esenţial să se ajungă la un sistem ambiţios şi obligatoriu pentru perioada de după 2012 privind emisiile de gaze cu efect de seră. În plus, în ceea ce priveşte stabilitatea financiară, comparabilitatea standardelor de contabilitate la nivel global este vitală şi trebuie făcute progrese în direcţia aceasta. Mai mult decât atât, standardele de reglementare introduse într-o zonă ar trebui să servească drept referinţă pentru alte domenii, producând astfel o densitate tot mai mare de reglementări financiare.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – M-am abţinut de la votul final. Printre alte lucruri, unul dintre principalele aspecte pozitive (asupra căruia grupul nostru nu este pe deplin de acord) din această rezoluţie care ar trebui să fie subliniat se găseşte la punctul 29, unde PE prevede că eforturile internaţionale cu privire la ODM, a căror realizare este întârziată, pot fi onorate numai în cazul în care ţările industrializate îşi menţin angajamentele şi retrag 0,7 % din PIB-ul lor acordat ajutorului pentru dezvoltare de peste mări până în 2015. Prin urmare, Parlamentul solicită UE şi SUA, precum şi altor donatori internaţionali, să îşi onoreze angajamentele şi să ia măsuri pentru accelerarea progreselor în vederea atingerii obiectivelor ODM până în 2015;

  Geoffrey Van Orden (ECR), în scris. – Relaţia dintre Marea Britanie şi alte ţări europene cu SUA va continua să fie prioritatea noastră strategică cea mai importantă pentru următoarele decenii. În unele domenii de activitate, UE poate, de asemenea, să aducă o contribuţie utilă. Am susţinut, prin urmare, rezoluţia privind relaţiile UE-SUA. Cu toate acestea, nu sunt convins cu privire la valoarea CSDP, iar politica faţă de Iran trebuie să fie consolidată.

Propunere de rezoluţie B7-0604/2010

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Cerinţele de securitate pentru transportul aerian au dus la semnarea de către UE cu diferite state a acordurilor pentru schimbul de date din registrul cu numele pasagerilor (datele PNR). În plus, Tratatul de la Lisabona face obligatorie Carta drepturilor fundamentale, protejând astfel informaţiile personale ale cetăţenilor europeni. Atunci când vine vorba de reînnoirea acestor acorduri de schimb, Parlamentul va trebui să aprobe orice nou acord negociat. Există două cerinţe contradictorii în ceea ce priveşte acest aspect. Pe de o parte, lupta împotriva criminalităţii organizate şi a terorismului este sprijinită de noile mijloace de comunicare în masă şi, pe de altă parte, protecţia vieţii private şi a libertăţilor fundamentale care sunt puse în pericol de aceleaşi mijloace. Consider că este important să îmi ofer susţinerea pentru acest text care perpetuează cooperarea transatlantică împotriva criminalităţii organizate şi a terorismului, acordând în acelaşi timp un sprijin important garanţiilor necesare pentru libertăţile cetăţenilor europeni.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Sprijin această rezoluţie. Actele de terorism care au şocat lumea şi criminalitatea organizată în creştere în domeniul drogurilor şi al traficului de persoane necesită eforturi îmbunătăţite pentru a combate criminalitatea şi terorismul. Pentru ca astfel de acţiuni să funcţioneze, acestea trebuie să meargă mână în mână cu schimburi de date mai eficiente, concentrate şi mai rapide atât la nivel european, cât şi la nivel mondial. Totuşi, problema principală rămâne cea privind protecţia datelor cu caracter personal în ceea ce priveşte asigurarea faptului că astfel de date nu sunt folosite în alte scopuri decât în cele de prevenire, de investigare sau de depistare a infracţiunilor. În opinia mea, Comisia trebuie să asigure că orice acord sau măsură privind transferul de date cu caracter personal trebuie, de asemenea, să treacă testul de proporţionalitate juridică şi să protejeze confidenţialitatea datelor cu caracter personal. În calitate de instituţie care reprezintă cetăţenii în acest proces, Parlamentul European trebuie să fie informat de către Comisie cu privire la toate problemele legate de transferul datelor cu caracter personal, astfel încât să îşi poată exprima poziţia cu privire la acordurile planificate. În acest sens, vom putea găsi soluţiile optime, astfel încât datele cetăţenilor noştri să fie utilizate în conformitate cu normele strict reglementate, iar protecţia datelor cu caracter personal să fie garantată.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Parlamentul vizează să consolideze protecţia datelor în cadrul transferului de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) către instituţiile din ţările terţe. Este foarte important ca utilizarea datelor cu caracter personal să fie eficientă, iar utilizarea informaţiilor să fie suficient de flexibilă şi să permită, de asemenea, protejarea vieţii private a oamenilor. Parlamentul solicită pregătirea unui model standard de date ale pasagerilor şi a unor garanţii că datele vor fi transferate şi prelucrate în scopul prevenirii, al investigării, al depistării sau al urmăririi penale a infracţiunilor, inclusiv a terorismului. Este foarte important ca datele PNR să nu fie folosite pentru extragerea datelor sau pentru crearea de profiluri şi ca revizuirea datelor să nu fie realizată pur şi simplu de un sistem electronic, iar deciziile să fie luate de operatori umani. Ţinând seama de acest lucru, sunt foarte importante colaborarea şi schimbul de informaţii cu instituţii competente şi independente pentru a asigura că acestea iau decizii eficiente şi independente cu privire la transferul de date cu caracter personal.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) În scopul combaterii terorismului, fiecare cetăţean este un potenţial terorist şi, în consecinţă, datele lor personale sunt înregistrate, încălcându-se astfel drepturile fundamentale ale omului şi garanţiile instituţionale care asigură că acestea sunt respectate. Din păcate, amendamentele propuse de către Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, care ar fi îmbunătăţit oarecum lucrurile, au fost respinse. De aceea, am votat împotriva propunerii.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Libertatea reprezintă unul dintre principiile fundamentale pe care se bazează acest Parlament. Această valoare reprezintă baza pe care sunt construite instituţiile europene, sursa de putere care permite pieţei să genereze o economie variată şi complexă şi aerul pe care îl respiră cetăţenii noştri când merg la studii sau la serviciu în oraşele ce odată erau locuri care solicitau un paşaport sau chiar o viză pentru a permite accesul. Prin urmare, nu există nicio îndoială în ceea ce priveşte importanţa acesteia. Problema evidenţiată de acest document este mai degrabă relaţia sa cu securitatea. Nu există o soluţie uşoară la această problemă. Informaţiile trebuie, de fapt, să fie colectate şi analizate în locurile potrivite, dar trebuie să fim atenţi pentru a preveni abuzul. Verificările privind această procedură trebuie să fie continue şi constante şi trebuie să prevină orice scurgere de date. Nu putem permite oamenilor să vadă acest lucru ca pe dorinţa de a renunţa la libertate, după cum nu putem permite ca presiunea pentru libertate să pună în pericol securitatea oamenilor din Europa. În opinia mea, documentul propune un compromis excelent pentru a echilibra aceste două principii contradictorii.

  Corina Creţu (S&D), în scris. − (RO) Salut adoptarea Rezoluției Parlamentului European referitoare la abordarea globală privind transferul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) către țările terțe și recomandările Comisiei adresate Consiliului de a autoriza iniţierea de negocieri între Uniunea Europeană și Australia, Canada şi Statele Unite, în favoarea căreia am votat. Este o abordare care ţine justul echilibru între nevoile de securitate ale ţărilor membre ale Uniunii Europene şi respectarea fermă a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Registrul cu numele pasagerilor este o bază de date extrem de sensibilă, care trebuie protejată ca atare, pentru a nu provoca daune de orice natură celor al căror nume apare acolo. Mi se pare important să ne asigurăm ca, în cadrul negocierilor acordurilor cu SUA, Australia şi Canada, datele să nu poată fi folosite pentru crearea de profiluri, prin extragerea unor anumite date din registru. Sunt de acord că există o diferenţă între evaluarea riscurilor de securitate, şi creare de profile, care se pot dovedi false, prin interpretarea greşită a datelor. Sper că acordurile pe care Comisia le va negocia cu ţările interesate să răspundă exigenţelor Rezoluţiei.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Deoarece în epoca digitală actuală, protecția datelor, dreptul la autonomie în materie de informații, drepturile persoanei și dreptul la viață privată sunt valori care joacă un rol foarte important și care trebuie protejate cu o atenție specială, cred că UE trebuie să respecte şi să promoveze un principiu-cheie în politicile de protecție a datelor și că orice acord sau măsură de politică trebuie, de asemenea, să treacă testul de proporționalitate juridică, demonstrând că are drept scop atingerea obiectivelor tratatului.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Am votat în linii mari în favoarea a ceea ce această propunere de rezoluţie sugerează. În numele combaterii şi prevenirii ameninţării teroriste globale şi a altor forme de criminalitate transnaţională, salut această iniţiativă şi spiritul de cooperare şi de angajament între UE, Statele Unite ale Americii, Australia şi Canada. Cu toate acestea, consider că proporţionalitatea constituie un principiu fundamental al politicii privind protecţia datelor. Prin urmare, obiectivul acordurilor de a asigura că transferul datelor este în conformitate cu standardele europene de protecţie a datelor trebuie să fie respectat şi apărat în mod voit. De asemenea, aş dori să accentuez importanţa deschiderii negocierilor cu privire la transferul de date cu caracter personal şi acordul privind protecţia cu SUA, în contextul cooperării politice şi juridice extinse. Totuşi, aş reitera faptul că necesitatea şi proporţionalitatea sunt principii fundamentale în asigurarea unei lupte eficiente împotriva terorismului.

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. – (FR) Transferul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) este un element important în lupta împotriva terorismului şi a criminalităţii organizate. Totuşi, numărul ţărilor care solicită transferul de date PNR de către companiile aeriene este în mod constant în creştere, iar monitorizarea foarte atentă este solicitată pentru a asigura că informaţiile personale ale cetăţenilor europeni nu sunt folosite în alte scopuri decât cele pentru care au fost colectate şi că transferul acestora se face în conformitate cu standardele europene de protecţie a datelor. Prin urmare, sprijin în totalitate rezoluţia adoptată astăzi de către Parlamentul European care vizează să ofere un cadru strict pentru transferul de date ale pasagerilor către ţările terţe. Acele ţări vor trebui să ofere garanţii în ceea ce priveşte utilizarea, stocarea şi colectarea acestor date care ar trebui să prevină abuzul lor şi să asigure că drepturile cetăţenilor noştri sunt respectate.

  Harlem Désir (S&D), în scris. – (FR) Pentru a asigura securitatea permanentă a transportului internaţional, în special în ceea ce priveşte riscul reprezentat de terorism, este vital pentru ţări să fie capabile să facă schimb de informaţii cu privire la pasageri – datele PNR colectate de companiile aeriene. Totuşi, este la fel de vital să se asigure că aceste prevederi nu pun în pericol libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sau că nu au ca rezultat discriminarea unor persoane din cauza originii sau a religiei lor. De aceea, protecţia datelor cu caracter personal trebuie să fie mai bine garantată. Parlamentul European are o singură solicitare clară înainte de începerea de către Comisie a negocierilor cu privire la metodele de schimb al datelor PNR cu Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia: protecţia datelor cu caracter personal este un subiect prea sensibil pentru ca aceste negocieri să se desfăşoare exclusiv între statele membre, în spatele uşilor închise. Acestea trebuie să se desfăşoare într-un mod transparent la nivelul UE. Datele transferate trebuie să fie utilizate doar în cadrul unui context strict definit şi nu trebuie transferate către o ţară terţă. Mai multe tipuri de informaţii vor trebui să fie excluse din categoria datelor care pot fi colectate, în special informaţiile care au legătură cu originea etnică şi credinţele religioase.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Protecţia datelor cu caracter personal este un subiect sensibil în relaţiile UE-SUA la fel ca în cazul acordului privind transferul datelor bancare (acordul SWIFT). În prezent, se discută un acord general UE-SUA privind protecţia datelor, precum şi un nou acord privind schimbul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR). Prin votul de astăzi privind rezoluţia comună, Parlamentul a reiterat solicitarea sa ca informaţiile PNR colectate să nu fie utilizate, în niciun caz, în scopuri de extragere sau de creare a profilurilor. În cele din urmă, Parlamentul solicită din nou Comisiei să ofere dovezi concrete pentru „necesitatea colectării, stocării şi prelucrării datelor PNR” şi, de asemenea, invită Comisia să „creeze alternative mai puţin intruzive”. Dacă Parlamentul nu este luat în seamă, va avea şansa să utilizeze dreptul său de veto.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru acest raport întrucât consider că este necesar ca Uniunea Europeană să aibă o viziune coerentă şi uniformă în ceea ce privește încheierea de viitoare acorduri în domeniul PNR. Acest lucru va contribui la asigurarea unei protecții îmbunătăţite a datelor personale şi a vieţii private şi în acelaşi timp va contribui la utilizarea acestor date în scopul combaterii terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere grave.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii deoarece consider că este importantă recomandarea Comisiei către Consiliu de autorizare a deschiderii negocierilor privind acordurile între Uniune Europeană şi Australia, Canada şi Statele Unite ale Americii privind transferul şi utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor. Aceste acorduri ar trebui să asigure că determinarea de a lupta împotriva terorismului şi a criminalităţii nu va pune sub semnul întrebării protecţia libertăţilor civile şi a drepturilor fundamentale, şi nici drepturile la viaţă privată, la autodeterminare informaţională şi la protecţia datelor.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Datele cu caracter personal, protecţia acestora şi dreptul individual la aceeaşi protecţie sunt subiecte care au atras tot mai mult interes din partea factorilor de decizie politică şi din partea societăţii civile în sine. Mijloacele tehnologice disponibile reprezintă o provocare semnificativă pentru respectarea vieţii private a indivizilor. Acest concept, de asemenea, a fost contestat de expunerea voluntară şi involuntară din ce în ce mai mare la care europenii sunt supuşi în prezent. Europenii se confruntă, de asemenea, cu o tensiune tot mai mare între dreptul individului la viaţă privată şi dreptul colectiv la securitate. Toate aceste aspecte au luate proporţii îngrijorătoare începând cu 11 septembrie 2001 şi sunt de actualitate. Terorismul şi alte forme de criminalitate organizată sunt combătute astăzi mai degrabă prin schimburi de informaţii rapide şi eficiente între agenţiile de securitate decât prin forţele convenţionale ale poliţiei. Fără aceste schimburi, am fi expuşi unei activităţi infracţionale concertate, transfrontaliere fără a avea şansa de a răspunde în mod corespunzător. Din aceste motive, consider că este esenţial să deschidem negocierile cu partenerii noştri, astfel încât să putem face faţă pericolelor colective împreună şi să garantăm că datele schimbate între părţi respectă principiile oportunităţii şi proporţionalităţii pentru atingerea scopurilor.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Această rezoluţie urmăreşte dinamica elaborată de Statele Unite ale Americii cu privire la lupta împotriva „ameninţării teroriste” şi, prin urmare, încearcă să conecteze statele membre ale Uniunii Europene la această dinamică. În loc să lupte împotriva cauzelor de bază ale problemei, acestea încearcă să folosească această ameninţare ca pretext pentru restricţiile inacceptabile privind drepturile, libertăţile şi garanţiile europenilor. Cei care sunt responsabili pentru această capitulare de către Parlamentul European, care este împotriva poziţiilor adoptate în trecut, caută în prezent să o nuanţeze prin faptul că face referire la presupusele principii ale „proporţionalităţii” şi „necesităţii”, care sunt întotdeauna discutabile şi evaluate în mod subiectiv. Argumentul că, în prezent, există date din registrul cu numele pasagerilor care au fost deja transferate către ţările terţe fără niciun fel de controale nu este valid. În cazul în care datele sunt utilizate sau prelucrate incorect, acest lucru trebuie să fie investigat, raportat şi combătut în mod viguros. Această rezoluţie reprezintă o capitulare care încearcă doar să ascundă în legalitate ceva ce, în prezent, este evident pe marginea acesteia.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat pentru rezoluţia privind strategia cuprinzătoare referitoare la transferul de către companiile aeriene a datelor pasagerilor către ţările terţe, deoarece este necesar să se stabilească un cadru juridic obligatoriu pentru aceste transferuri care sunt tot mai mult folosite ca parte a luptei împotriva terorismului. În cursul pregătirii acestei negocieri cu SUA, Canada şi Australia, Parlamentul a stabilit condiţiile. Printre alte lucruri, solicităm ca datele să nu fie utilizate în scopul creării de profiluri şi ca negocierile să se desfăşoare cu o transparenţă deplină în ceea ce priveşte Parlamentul. În plus, deputaţilor trebuie să li se permită să urmărească îndeaproape această situaţie. Protecţia vieţii private este un aspect sensibil, care nu ar trebui să fie sacrificat de dragul unei alte cerinţe, cea de combatere a terorismului. Aşa cum s-a întâmplat în negocierea acordului SWIFT, Parlamentul va reuşi să protejeze viaţa privată a cetăţenilor.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluţiei privind strategia externă a UE privind datele din registrul cu numele pasagerilor (datele PNR) deoarece consider că încheierea de acorduri care permit transferul de date PNR între Uniunea Europeană şi Canada, Statele Unite ale Americii şi Australia are o importanţă deosebită pentru securitatea internaţională. Prin urmare, salut recomandarea Comisiei pentru ca negocierile să fie deschise în vederea încheierii acestor acorduri. Într-adevăr, a fost evident timp de câţiva ani că transferul acestor date contribuie la combaterea terorismului şi a criminalităţii la nivel internaţional. Aceste transferuri internaţionale de date PNR oferă autorităţilor de aplicare a legii din ţările noastre mijloace preţioase de combatere a ameninţării teroriste. În plus, trebuie să accentuez că noua abordare globală a datelor PNR prezentată de către Comisie în luna octombrie şi care vizează să stabilească nişte criterii generale specifice tuturor acordurilor PNR este, în opinia mea, foarte pozitivă. Aceasta va crea un cadru mai structurat şi mai coerent pentru aceste acorduri şi va oferi garanţii semnificative în ceea ce priveşte protecţia datelor cu caracter personal.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Această rezoluţie contrazice în totalitate rezoluţia adoptată de către Parlament în luna mai. Aceasta „salută” propunerea prezentată de către Comisie în luna septembrie. Acea propunere sprijină transferul de date PNR către ţările terţe şi nu conţine garanţii satisfăcătoare cu privire la modul în care vor fi folosite datele. Ceea ce este mai rău, este faptul că prezintă ca fiind justificată stocarea acestor date pentru o perioadă nelimitată de timp în scopul creării de profiluri. Care este rolul acestei bariere ipocrite creată de această rezoluţie în faţa unei practici care se află în centrul unui proiect pe care îl sprijină? Am votat împotriva acestei rezoluţii, care încalcă orice drept al unei persoane ca datele sale cu caracter personal să fie respectate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT)Registrul cu numele pasagerilor (PNR) reprezintă o altă armă în lupta împotriva terorismului. În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, Parlamentul trebuie să contribuie la stabilirea unei noi strategii externe privind negocierea unui nou acord PNR între UE, SUA, Australia şi Canada. Ca un mare militant al luptei împotriva terorismului, UE este pregătită să negocieze orice acord care poate fi eficient în această luptă. Totuşi, Uniunea nu va pune în pericol libertăţile civile şi drepturile fundamentale.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Sprijin pe deplin obiectivul de prevenire şi de combatere a terorismului şi a altor forme grave de criminalitate transnaţională. Tot mai multe ţări folosesc datele pasagerilor în acest scop. Totuşi, în epoca digitală, este esenţial să se acorde o atenţie deosebită aplicării şi protecţiei libertăţilor civile şi a drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la viaţă privată şi la protecţia datelor. Principiile-cheie care trebuie să aibă prioritate în acest domeniu sunt necesitatea şi proporţionalitatea. Colectarea datelor despre pasageri nu trebuie să fie doar utilă; trebuie să fie, de asemenea, necesară. Principiul proporţionalităţii trebuie să fie, de asemenea, invocat pentru a împiedica măsurile stabilite să depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului fixat. Prin urmare, nu poate fi vorba de utilizarea datelor în scopul extragerii sau al creării de profiluri. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European a avut o contribuţie majoră la eforturile depuse pentru încheierea acestor acorduri şi, prin urmare, acesta trebuie să fie pe deplin şi în mod constant informat cu privire la orice evoluţii referitoare la datele PNR.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În ultimii ani, drepturile fundamentale au fost tot mai restrânse ca parte a ceea ce este denumit război împotriva terorii. Raţionamentul care stă la baza acestui lucru este foarte îndoielnic. În timp ce pasagerii sunt controlaţi aproape până la lenjeria de corp şi nu li se permite să aibă pile de unghii şi deodorant în bagaje, controalele asupra transporturilor de marfă sunt deseori lăsate chiar pe seama companiilor de transport. Dacă acest lucru se va schimba în viitor, este important ca echilibrul dintre libertate şi securitate să fie păstrat. În cazul controalelor de securitate ale pasagerilor, acest echilibru s-a pierdut deja şi, prin urmare, întrucât isteria din jurul terorismului se diminuează, reglementările vor fi din nou relaxate. La fel de îndoielnică este problema dacă FBI-ul trebuie să ştie numele, adresa, adresa de e-mail, numărul cărţii de credit şi numărul de geamantane ale persoanelor care călătoresc în SUA, precum şi problema dacă ar trebui să i se permită să păstreze aceste date o perioadă de până la 15 ani. Informaţiile ar trebui să fie păstrate doar în câteva cazuri excepţionale. În cazul în care drepturile fundamentale sunt încălcate cu scopul de a crea un sentiment de securitate, încălcarea trebuie să fie cât mai limitată posibil, iar drepturile celor afectaţi trebuie să fie consolidate. Din păcate, acest lucru este puţin probabil să se întâmple în prezent şi, prin urmare, am votat împotriva propunerii.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Este adevărat că evaluarea şi prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) pot contribui la nivel internaţional la combaterea terorismului şi a criminalităţii organizate. Totuşi, acordurile de acest fel cauzează deseori probleme în ceea ce priveşte protecţia datelor. Prin urmare, Parlamentul European trebuie să adopte o abordare coerentă cu privire la acest aspect (similară cu abordarea din cazul SWIFT), pentru a proteja drepturile fundamentale ale cetăţenilor UE. În prezent, există o serie de reglementări care guvernează transferul de date PNR către ţările terţe cu care UE a încheiat acorduri. Cu cât numărul ţărilor care cer aceste date este mai mare, cu atât creşte riscul că sistemele diferite vor avea un impact negativ asupra clarităţii juridice, asupra protecţiei datelor cu caracter personal şi asupra cheltuielilor companiilor aeriene. În consecinţă, UE trebuie să stabilească în mod uniform standarde înalte de securitate care vor garanta o abordare coerentă în viitor. Acestea sunt aşteptările mele cu privire la o strategie eficientă de politică externă a UE pentru transferul de date PNR. Această propunere de rezoluţie nu garantează acest lucru şi, prin urmare, am votat împotrivă.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Susţin obiectivele propuse de Comisie în comunicarea sa. Motivele care o fac necesară şi utilă pentru utilizarea şi schimbul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) cu ţările terţe în scopuri de securitate trebuie să fie transparente şi uşor de înţeles. În acelaşi timp, părţile implicate trebuie să arate că sunt pe deplin conştiente de implicaţiile pe care le-ar putea avea astfel de acţiuni asupra vieţii private, precum şi de necesitatea ca acestea să fie efectuate în conformitate cu o serie de norme uniforme, explicite şi stricte de protecţie a datelor, care trebuie să fie aplicate chiar şi atunci când datele sunt transferate către alte ţări. Utilizarea şi schimbul de date PNR nu numai că vor îmbunătăţi securitatea oamenilor, ci vor facilita vieţile şi circulaţia acestora în străinătate. Cu ajutorul datelor PNR, controalele poliţiei pot fi reduse în mod considerabil, iar supravegherea se poate concentra pe acei pasageri pentru care există motive întemeiate să se creadă că ar putea reprezenta un risc real, scutindu-i astfel pe ceilalţi de controale şi inspecţii inutile.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Parlamentul European a votat în plen astăzi în favoarea unei propuneri comune de rezoluţie referitoare la renegocierea acordurilor PNR şi adoptarea unor criterii stricte de transmitere a datelor, pentru a obţine siguranţa pasagerilor bazată, ca întotdeauna, pe respectarea datelor cu caracter personal. Obiectivul principal este de a compara, transmite şi prelucra datele PNR pe o bază restrânsă, astfel încât acestea să nu poată fi folosite pentru extragerea de date sau pentru crearea de profiluri.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat pentru propunerea de rezoluţie referitoare la datele din registrul cu numele pasagerilor ca parte a strategiei externe a Uniunii Europene deoarece, prin stabilirea unei serii de principii comune de bază pentru acordurile cu ţările terţe, sunt garantate standardele europene de protecţie a datelor. În acelaşi timp, această propunere de rezoluţie îndeplineşte obiectivele de respectarea a legii şi de consolidare a securităţii şi mai ales pe cele de combatere a terorismului.

Simultan, Parlamentul European reiterează cererea sa de a fi informat cu privire la toate evoluţiile relevante din acest domeniu şi joacă un rol activ, ceea ce reprezintă prerogativa sa.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Combaterea terorismului şi a altor forme de criminalitate organizată transnaţională este imposibilă fără schimbul de date care este mai eficient, mai orientat şi mai rapid atât în Europa, cât şi la nivel internaţional. Acest lucru este esenţial pentru ca măsurile de securitate adoptate să nu compromită protecţia libertăţilor civile şi a drepturilor fundamentale sau respectarea deplină a vieţii private şi a protecţiei datelor. Prin urmare, în conformitate cu principiul proporţionalităţii, va fi important să se asigure că sunt colectate şi prelucrate doar datele esenţiale în materie de securitate.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Câteva grupuri au fost de acord cu acest text care aminteşte în special de determinarea Parlamentului de a lupta împotriva terorismului şi a criminalităţii organizate şi transnaţionale, şi, în acelaşi timp, de credinţa sa fermă în necesitatea de a proteja libertăţile civile şi drepturile fundamentale, inclusiv drepturile la viaţa privată, la autodeterminare informaţională şi la protecţia datelor. Parlamentul reafirmă faptul că necesitatea şi proporţionalitatea, astfel cum se prevede la articolul 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi la articolele 7 şi 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, reprezintă principiile-cheie în asigurarea eficienţei în lupta împotriva terorismului. Acesta salută comunicarea Comisiei referitoare la abordarea globală privind transferurile de date PNR către ţările terţe şi salută recomandarea Comisiei către Consiliu de a autoriza deschiderea negocierilor privind acordurile între UE şi Australia, Canada şi SUA pentru transferul şi utilizarea datelor PNR în vederea prevenirii şi a combaterii terorismului şi a altor forme grave de criminalitate transnaţională. De asemenea, salută decizia Consiliului de a începe toate negocierile simultan, recunoscând totodată că durata negocierilor ar putea varia.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) La 21 septembrie 2010, Comisia Europeană a prezentat abordarea sa globală referitoare la transferurile de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) către ţările terţe. Scopul transferării şi prelucrării datelor, cum ar fi informaţiile despre bilet, numărul locului, detaliile despre bagaje, ruta şi tipul de plată, este de a preveni, investiga, depista sau urmări penal infracţiunile, inclusiv terorismul, în cadrul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală. Această „abordare globală” este menită să acţioneze ca un ghid pentru viitoarele negocieri cu ţările terţe. Negocierile cu SUA, Canada şi Australia vor fi deschise în curând, iar alte state au exprimat intenţii similare. Propunerea de rezoluţie a Parlamentului European confirmă încă o dată importanţa principiului proporţionalităţii. Nevoia de securitate şi de libertate sunt în prezent într-un echilibru fragil. Solicităm Comisiei să furnizeze dovezi reale pentru necesitatea colectării, stocării şi prelucrării datelor PNR pentru fiecare dintre scopurile menţionate şi să efectueze o analiză adecvată a alternativelor posibile. Parlamentul European îşi menţine poziţia referitoare la faptul că datele PNR nu trebuie, în niciun caz, să fie utilizate pentru extragerea de date sau pentru crearea de profiluri.

Propunere de rezoluţie B7-0602/2010

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluţie referitoare la parteneriatele pentru inovare deoarece le consider un element esenţial pentru angajamentele privind acţiunea în cadrul acestei emblematice iniţiative. În contextul actual al austerităţii din bugetele publice, al schimbării demografice semnificative şi al creşterii continue a competiţiei la nivel global, competitivitatea Europei şi, mai presus de toate, nivelul nostru de trai din viitor, depind de capacitatea noastră de a integra inovarea în produse, servicii, companii, precum şi în procese sociale şi modele. În consecinţă, consider că este esenţial că inovarea a fost poziţionată în centrul strategiei Europa 2020. Inovarea este cea mai bună metodă a noastră de a aborda provocările sociale majore cu care ne confruntăm, cum ar fi schimbările climatice, penuria de energie şi de resurse sau sănătatea şi îmbătrânirea populaţiei. Este esenţial ca răspunsurile găsite la aceste provocări să ajute la crearea unei Europe care este echitabilă din punctul de vedere al sustenabilităţii economice, sociale şi ambientale.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Salut iniţiativa „O Uniune a inovării”, al cărei obiectiv este să pună în aplicare o politică europeană în materie de inovare printr-o cooperarea bine coordonată la nivel regional, naţional şi la nivel european. Aplaud parteneriatele europene pentru inovare care sunt un concept inovator menit să creeze sinergii între iniţiativele existente şi, eventual, noi iniţiative în materie de inovare la nivelul Uniunii Europene şi al statelor membre. Salut tema propusă pentru acest prim parteneriat-pilot: îmbătrânirea activă şi în condiţii bune de sănătate. Unele dintre cele mai grave provocări sociale cu care s-a confruntat Europa, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei, necesită o inovare radicală ce se intersectează cu mai multe sectoare. Pentru a răspunde la problema îmbătrânirii trebuie să se facă schimbări la toate nivelurile, de la dreptul la muncă şi la pensii la noile modele de servicii, inclusiv asistenţă medicală autogestionată şi noile tipuri de locuinţe. Lupta împotriva noilor riscuri şi inegalităţi necesită abordări inovatoare în domeniul social, nu numai prin punerea în aplicare a noilor tehnologii, ci şi prin organizaţiile inovatoare. Solicit Comisiei să garanteze finanţarea parteneriatelor prin reunirea în acest scop a resurselor Uniunii Europene, ale statelor membre, ale regiunilor şi ale altor actori din sectorul public şi privat, respectând criterii clare şi transparente.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Trebuie să se profite din plin de potenţialul de inovare al Europei. Acest lucru nu poate fi doar o declaraţie de principiu şi sunt încântată că am ajuns în sfârşit la o propunere ca cea în discuţie. Numeroase eforturi şi idei care, în sine, sunt abstracte, pot deveni în prezent o parte a unui sistem şi pot fi utilizate pentru a satisface nevoi specifice. Subiectele sunt foarte pertinente astăzi şi trebuie să se facă toate eforturile pentru a asigura că participă toţi actorii relevanţi. Salut în special reducerea birocraţiei şi implicarea activă a întreprinderilor mici şi mijlocii, care au putere de inovare ce trebuie doar să fie pusă în aplicare pentru a aduce avantaje Uniunii în ansamblu. Sper doar că programul va fi pus în aplicare în mod corespunzător.

  Corina Creţu (S&D), în scris. − (RO) Rezoluţia Parlamentului European referitoare la parteneriatele europene pentru inovare în cadrul iniţiativei emblematice „O Uniune a inovării” este o iniţiativă concretă pentru a realiza o politică europeană a inovării integrată. Ea este cu atât mai importantă, cu cât trebuie să recunoaştem că nu ne-am atins toate obiectivele cuprinse în Programul Lisabona 2000, iar unul dintre motoarele creşterii economice viitoare trebuie să fie inovarea, dezvoltarea sectorului de cercetare dezvoltare. Apreciez introducerea conceptului inovator al parteneriatelor europene pentru inovare, care este menit să creeze sinergii între iniţiativele din domeniul inovării existente. Va trebui să urmărim atent cum se va dezvolta primul program pilot în domeniu, pentru că abordează o temă care preocupă întreaga Uniune; consecinţele îmbătrânirii populaţiei şi extinderea vieţii profesionale. Votul meu pentru adoptarea acestei Rezoluţii are în vedere şi temele ulterioare, care vor fi abordate după evaluarea proiectului pilot, teme care fac parte din aria de interes general

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru această rezoluţie întrucât consider că principiul parteneriatelor pentru inovare în sectorul public şi privat poate impulsiona activităţile de cercetare şi inovare şi poate contribui la relansarea cererii în perioada de criză. Totodată, acestea sunt importante în vederea atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind crearea unei economii mai competitive, a unei societăţi mai echitabile şi a mai ecologice.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Parteneriatele europene pentru inovare reprezintă un concept inovator menit să creeze sinergii între iniţiativele existente şi, eventual, noi iniţiative în materie de inovare la nivelul Uniunii Europene şi al statelor membre, precum şi să optimizeze şi să accelereze obţinerea de rezultate şi beneficii pentru societate. Prin urmare, acestea sunt un instrument important într-o perioadă în care statele membre se confruntă cu probleme economice majore şi consider că, în această situaţie, angajamentul pentru inovare ar putea fi o strategie eficientă. Salut tema propusă pentru acest prim parteneriat-pilot: îmbătrânirea activă şi în condiţii bune de sănătate. În timp ce populaţia europeană îmbătrâneşte şi acest aspect este văzut ca un factor negativ, este important pentru Europa să poată să folosească în mod eficient capitalul său uman, în special persoanele care sunt în vârstă şi care, prin urmare, au mai multă experienţă şi adesea cunoştinţe importante de transmis.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Conceptul de parteneriat european pentru inovare este un element esenţial al angajamentelor din cadrul emblematicei iniţiative. Grupul S&D din cadrul Parlamentului European, grup din care eu fac parte, sprijină în totalitate parteneriatul-pilot pentru inovare „Îmbătrânirea activă şi în condiţii bune de sănătate” şi prezintă sugestii pentru două parteneriate adiţionale în domeniile care ar beneficia imediat de valoarea adăugată creată.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Doamnelor şi domnilor, am fost mulţumită să aud rezultatele de la votul de astăzi cu privire la propunerea de rezoluţie referitoare la parteneriatele pentru inovare. Consider că pregătirea acestui document a dus la dezvoltarea unei poziţii clare şi ambiţioase. Iniţiativa „O Uniune a inovării” este foarte importantă şi este, în prezent, cea mai concretă încercare de politică integrată europeană în materie de inovare. Aş dori să subliniez că este important să se ia în considerare în activitatea noastră strategia Europa 2020, deoarece această strategie include o creştere a atenţiei acordate cercetării, inovării şi educaţiei în viitor.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Inovarea este unul dintre motoarele economiei şi va contribui în mod decisiv la realizare strategiei UE 2020. Parteneriatele susţinute aici ar putea fi decisive în acest sens deoarece acestea creează sinergii foarte importante pentru optimizarea şi accelerarea proceselor de inovare. De asemenea, mi se pare important faptul că proiectul-pilot este dedicat îmbătrânirii active şi în condiţii bune de sănătate deoarece îmbătrânirea populaţiei europene este o realitate incontestabilă. UE trebuie, de asemenea, să continue să sprijine alte domenii în materie inovare, în ciuda crizei financiare prin care trecem deoarece fără acest lucru nu vom atinge cu succes obiectivele ambiţioase deja stabilite pentru UE în cadrul strategiei Europa 2020.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Uniunea inovării este o strategie de inovare care este promovată la cel mai înalt nivel politic. Aceasta este una dintre iniţiativele centrale ale strategiei Europa 2020. Ideea din spatele acesteia este de a ne permite să depăşim, într-un mod adecvat, provocările viitoare, cum ar fi schimbările climatice, securitatea energetică şi alimentară, sănătatea şi îmbătrânirea populaţiei, precum şi să le ridicăm la nivel transnaţional. Acest lucru va permite o gestionare mai eficientă a blocajelor cauzate de problemele financiare, de sistemele fragmentate de cercetare şi de pieţe, de sprijinirea inadecvată a inovării în achiziţiile publice şi de o standardizare lentă. Am votat în favoarea rezoluţiei deoarece un concept comun, cum este cel al parteneriatelor pentru inovare, va aduce beneficii pentru fiecare stat membru.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Avantajul noului concept de parteneriate pentru inovare constă în domeniul de aplicare clar şi în sferele de responsabilitate pentru diferiţii parteneri implicaţi. De asemenea, include termene-limită clare pentru punerea în aplicare a proiectelor individuale, precum şi obiective măsurabile şi realizabile. În plus, oferă proceduri administrative simplificate pentru punerea în aplicare a proiectelor şi îmbunătăţirea diseminării rezultatelor cercetării. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat pentru această rezoluţie deoarece consider că, în contextul actual, parteneriatele pentru inovare reprezintă un instrument important în construirea unei Europe care este sustenabilă din punct de vedere economic, social şi ambiental. De asemenea, salut alegerea temei pentru primul parteneriat: îmbătrânirea activă şi în condiţii bune de sănătate.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Odată cu adoptarea acestui text, Parlamentul afirmă că iniţiativa Uniunea inovării este cea mai importantă şi concretă încercare de până acum de a avea o politică integrată europeană în materie de inovare, al cărei succes depinde de o cooperare bine coordonată la nivel regional, naţional şi european prin implicarea maximă a tuturor actorilor relevanţi la fiecare nivel. Parteneriatele europene pentru inovare reprezintă un concept inovator menit să creeze sinergii între iniţiativele existente şi, eventual, noi iniţiative la nivelul Uniunii Europene şi al statelor membre în materie de inovare, precum şi să optimizeze şi să accelereze obţinerea de rezultate şi de beneficii pentru societate. Prin urmare, Parlamentul salută prima temă propusă pentru parteneriatul european pentru inovare privind îmbătrânirea activă şi în condiţii bune de sănătate, precum şi abordarea sugerată de către Comisie de a desfăşura mai întâi un proiect-pilot care să testeze formatul cel mai adecvat pentru aceste parteneriate înainte de a lansa altele noi şi solicită Comisiei, ca în momentul desfăşurării primului proiect-pilot privind îmbătrânirea activă şi în condiţii bune de sănătate, să includă inovarea socială care duce la o calitate mai bună a vieţii, previne bolile, îmbunătăţeşte reţele sociale din sectoarele publice şi pe cele care reunesc partenerii sociali şi promovează introducerea de noi tehnologii care sprijină calitatea vieţii.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) În prezent, când depăşim criza şi ne îndreptăm spre noile provocări care ne aşteaptă după 2013, inovarea este una dintre cele mai importante modalităţi – dacă nu chiar cea mai importantă modalitate – de a consolida poziţia UE în lume. Utilizarea inovatoare a resurselor se poate dovedi a fi una dintre cele mai bune metode de eliminare a diferenţelor dintre state sau regiuni. De asemenea, va contribui la menţinerea diversităţii acestor zone utilizând bunele practici şi experienţa altora. Dezvoltarea de noi tipuri de producţie sau de servicii şi folosirea inovatoare a resurselor vor contribui la dezvoltarea raţională şi eficientă a pieţelor locale, regionale şi naţionale.

Inovarea reprezintă creativitate umană. Căutând soluţii inovatoare, contribuim la creşterea bunăstării societăţii. Într-o perioadă în care economia, tehnologia şi ştiinţa informaţiei evoluează într-un mod dinamic nu trebuie să uităm cel mai important factor – capitalul uman. Inovarea nu reprezintă doar noi metode de producţie sau noi utilizări, de exemplu, utilizarea produselor locale. În plus, şi mai presus de toate, inovarea reprezintă capital uman. Găsirea de noi metode de implicare a societăţii în procesele de dezvoltare în mai multe domenii ale vieţii este o condiţie esenţială pentru obţinerea succesului. Cooperarea la mai multe niveluri sociale devine treptat o cerinţă esenţială mai ales în domeniul cercetării şi al educaţiei. Parteneriatele pentru inovare reprezintă următorul pas – şi, de asemenea, unul foarte evident – într-o Europă în curs de dezvoltare.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Inovarea este cea mai bună modalitate de abordare cu succes a provocărilor cu care se confruntă în prezent Uniunea Europeană. Într-o perioadă de austeritate, de schimbare demografică şi în care există ameninţări din partea globalizării, inovarea este o modalitate de a creşte competitivitatea în Europa şi de a crea locuri de muncă asupra acestora concentrându-se toate priorităţile. Obiectivul emblematicei iniţiative „O Uniune a inovării” prevăzut de strategia UE 2020 este de a lansa parteneriate pentru inovare cu scopul de a consolida cercetarea, dezvoltarea şi introducerea pe piaţă a invenţiilor începând cu proiectul-pilot în domeniul îmbătrânirii în condiţii bune de sănătate. Mi se pare relevant să fie incluse şi alte domenii, cum ar fi domeniile care includ tinerii, cercetătorii, precum şi întreprinderile mici şi mijlocii. De asemenea, este de dorit ca munca să fie realizată mai bine prin intermediul parteneriatelor deoarece avem potenţial unic în ceea ce priveşte valorile, creativitatea şi diversitatea. Prin urmare, solicit să se investească mai mult şi mai eficient în educaţie, cercetare şi dezvoltare: aceste priorităţi nu trebuie să fie protejate numai prin reduceri bugetare, ci trebuie să primească finanţări mai mari.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea acestui raport deoarece iniţiativa „O Uniune a inovării” este o încercare concretă de politică integrată europeană în materie de inovare. Prima temă propusă pentru parteneriatul european pentru inovare referitoare la îmbătrânirea activă şi în condiţii bune de sănătate este menită să stabilească o calitate mai bună a vieţii şi să îmbunătăţească reţele sociale în cadrul sectorului public. Desfăşurarea altor iniţiative asemănătoare va depinde de rezultatele acestui proiect-pilot. Propunerea de rezoluţie care a fost adoptată astăzi conţine propuneri care oferă un potenţial foarte mare pentru valoare adăugată, inclusiv pentru oraşele inteligente, concentrându-se asupra îmbunătăţirii eficienţei şi gestionării energetice, a transporturilor şi a infrastructurii, precum şi asupra materiilor prime vizând să crească securitatea aprovizionării cu materii prime, inclusiv extragerea, prelucrarea, reciclarea şi înlocuirea durabilă. Parlamentul European ar dori, de asemenea, să contribuie la punerea în aplicare cu succes a acestei iniţiative promiţătoare şi, prin urmare, solicită Comisiei nu numai să-l informeze cu privire la progresul acestui proiect-pilot, ci, de asemenea, să evidenţieze implicarea Parlamentului în stabilirea orientării strategice a viitoarelor parteneriate.

Propunere de rezoluţie B7-0603/2010

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am susţinut această rezoluţie. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) este parte integrantă a arhitecturii de securitate euroatlantice şi eurasiatice, bazându-se pe un concept cuprinzător de securitate care include dimensiunea politico-militară, economico-ambientală şi umană. Totuşi, în ciuda importanţei sale, OSCE este singura organizaţie din rândul celor care se ocupă cu problemele de securitate care nu are o personalitate juridică internaţională şi, în consecinţă, există numeroase implicaţii politice şi juridice. Această organizaţie are un rol esenţial de jucat în ceea ce priveşte o serie de aspecte, inclusiv neproliferarea, dezarmarea, cooperarea economică şi protecţia şi promovarea drepturilor omului. Totuşi, lipsa unei personalităţi juridice şi problemele în legătură cu mecanismele de luare a deciziilor fac vulnerabilă această organizaţie, deoarece aceasta nu este întotdeauna capabilă să răspundă la crize în mod adecvat şi în timp util. Sunt de acord cu propunerile exprimate în această rezoluţie cu privire la necesitatea de a continua dialogul privind cadrul juridic al OSCE, precum şi cu solicitarea Lituaniei, care va deţine preşedinţia OSCE în 2011, de a asigura continuitatea şi progresul în procesul de consolidare a OSCE.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Nu există nicio îndoială că securitatea este o piatră de încercare în ceea ce priveşte consolidarea procesului de integrare politică a UE. În special, merită evidenţiată necesitatea punerii în aplicare adecvate a unei politici comune externe şi de securitate care să ia în considerare natura specifică a ţărilor individuale şi care să obţină totuşi un grad de eficienţă proporţional cu rolul pe care îl va juca Uniunea Europeană pe scena internaţională. Principiile de pace şi de libertate, care au fost proclamate în Tratatul de la Roma şi în celelalte tratate care au urmat, trebuie să continue să stea la baza deciziilor care vor fi luate. Până acum, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a arătat că modul în care îşi îndeplineşte atribuţiile este pe deplin compatibil cu aceste principii, şi, prin urmare, se doreşte o implicare mai mare din partea instituţiilor UE în această organizaţie. De asemenea, consider că asumarea unei responsabilităţi mai mari ar putea ajuta statele membre să obţină poziţii comune, consolidând astfel, de asemenea, relaţiile dintre cele 27 de state cu privire la aceste aspecte.

  Corina Creţu (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru consolidarea OSCE, la baza căreia trebuie să existe o congruenţă a celor trei mari dimensiuni ce stau la baza organizaţiei: politico- militară, economico-ambientală şi umană. Prin această consolidare a OSCE trebuie realizat cadrul unui echilibru în care niciuna din aceste dimensiuni să nu fie susţinută în defavoarea celeilalte. De buna coordonare şi funcţionare a celor trei direcţii depinde eficacitatea acţiunilor împotriva ameninţărilor şi provocărilor la adresa securităţii. OSCE trebuie să reprezinte factorul cheie în a răspunde în principal noilor ameninţări, cum sunt crima organizată, terorismul, atacurile informatice, traficul de fiinţe umane şi de droguri, precum şi activităţile de avertizare, de prevenire şi soluţionare a conflictelor. Un motiv în plus pentru a acorda un vot favorabil consolidării OSCE îl constituie componenta drepturilor omului, a respectării drepturilor minorităţilor şi a libertăţilor fundamentale, care sunt elementele centrale ale conceptului integrat de securitate al OSCE

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii deoarece susţin intensificarea eforturilor Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) de a reduce contribuţiile umane la încălzirea globală. O cooperare mai eficientă între statele membre şi OSCE privind combaterea ameninţărilor şi problemelor cauzate de factorii economicii şi de mediu ar putea reprezenta o contribuţie esenţială la securitate, stabilitate, democraţie şi prosperitate în regiune deoarece există factori economici şi de mediu care stau la baza conflictelor în sine.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Trăim într-o lume în care securitatea a devenit un concept fundamental, fie că este vorba de securitate în sensul tradiţional referindu-se la apărare, fie că este vorba de securitatea economică, ambientală, a aprovizionării cu energie sau a transporturilor. De aceea, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) îşi asumă un rol crucial la o scară globală ca parte integrată a arhitecturii de securitate euroatlantice şi eurasiatice care se întinde de la Vancouver la Vladivostok. Sunt de acord cu recomandarea finală referitoare la faptul că Parlamentul ar trebui să reflecteze asupra participării sale în cadrul Adunării Parlamentare a OSCE şi să studieze posibilitatea stabilirii unei delegaţii permanente. În prezent, aş dori să evidenţiez că UE nu poate da greş în ceea ce priveşte discutarea în cadrul OSCE a aspectelor sensibile, cum ar fi apărarea drepturilor omului şi respectarea dreptului internaţional.

  Barbara Matera (PPE), în scris. – (IT) Uniunea Europeană şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) împărtăşesc aceleaşi principii şi valori în domenii cum ar fi promovarea drepturilor omului, prevenirea conflictelor, dezvoltarea democratizării, protecţia minorităţilor, precum şi în cazul provocărilor mai recente cum ar fi schimbările climatice. Este esenţial să se dezvolte sinergii între UE şi OSCE pentru a atinge aceste obiective comune. OSCE este singura organizaţie care nu are o personalitate juridică internaţională care intervine în problemele de securitate în regiunea europeană. În acest sens, este mai important ca niciodată să se consolideze structura existentă a OSCE, astfel încât să se asigure colaborarea fructuoasă cu instituţiile europene, în special după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, precum şi crearea ulterioară a Serviciului european de acţiune externă. Stabilirea unei delegaţii permanente a UE la Adunarea Parlamentară a OSCE ar contribui la consolidarea cooperării între UE şi OSCE şi ar facilita monitorizarea atentă a activităţilor acesteia şi punerea în aplicare a principiilor şi a valorilor comune.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Nu trebuie neglijat niciun aspect al securităţii UE. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) constituie o reflectare bună a acestui lucru deoarece este parte integrantă a arhitecturii de securitate euroatlantice şi eurasiatice care este caracterizată printr-un concept global de securitate ce include dimensiunile politico-militară, economico-ambientală şi umană. Membrii OSCE sunt, de asemenea, foarte numeroşi, inclusiv ţările care sunt cuprinse între Vancouver şi Vladivostok. Prin urmare, consider că este important pentru UE să facă un efort să îşi consolideze rolul în cadrul OSCE, având în vedere natura globală a acesteia şi diversitatea membrilor.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Timp de câţiva ani, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) care a fost fondată în timpul Războiului Rece ca instituţie de monitorizare şi de construire a încrederii, a suferit o criză de identitate. Potrivit criticilor, organizaţia nu este dotată să abordeze provocările secolului XXI, cum ar fi criza financiară mondială şi problemele de mediu, inclusiv schimbările climatice. Teoretic, cei trei actori principali în cadrul OSCE sunt SUA, Rusia şi UE. Deşi situaţia s-a îmbunătăţit uşor sub influenţa noului preşedinte, politica externă americană acordă foarte puţin interes organizaţiilor multilaterale. Rusia pare să fie la fel de puţin interesată şi consideră extinderea UE şi a NATO ca o intruziune în sfera sa istorică de influenţă. În consecinţă, este uşor de înţeles că Moscova solicită OSCE să adopte o altă direcţie şi să îşi îndrepte atenţia de la drepturile omului şi de la procesul de democratizare la stabilirea unei structuri europene de securitate. Rusia este foarte importantă pentru UE nu numai pentru rezervele sale de energie, ci şi pentru că este un partener strategic. Dacă UE doreşte să îşi schimbe rolul în cadrul OSCE, trebuie să devină mai degrabă polul opus al SUA decât un lider lipsit de putere. În final, va fi necesară adoptarea unei abordări clare nu numai în relaţia cu Rusia, ci şi în relaţia cu toate statele eurasiatice care sunt reprezentate în cadrul OSCE, dar care nu sunt membre ale UE. Întrucât raportul ia în considerare acest lucru, am votat în favoarea acestuia.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Trebuie păstrat un echilibru între cele trei dimensiuni ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). În orice caz, ameninţările de securitate trebuie să fie abordate la nivelul celor trei dimensiuni. Acest lucru se aplică, de asemenea, ameninţărilor din prezent cum ar fi criminalitatea organizată, terorismul, ameninţările cibernetice, traficul de persoane şi de droguri, securitatea energetică, precum şi activităţile referitoare la mecanismele de avertizare timpurie şi prevenirea şi rezolvarea conflictelor. Consolidarea interacţiunii şi promovarea sinergiei între UE şi OSCE sunt utile şi benefice. Din acest motiv, am votat în favoarea acestei propunerii de rezoluţie.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Uniunea Europeană şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) trebuie să fie consolidate. Rolul acesteia din urmă este important pentru o serie întreagă de domenii, în special pentru rolul pe care îl are în securitate şi în apărarea democraţiei. Deşi aceste două organizaţii au nevoi, obiective şi structuri diferite, este important să nu existe poziţii contradictorii sau suprapunerii de natură să cauzeze conflicte de competenţă. Acestea au roluri definite şi diferite, dar în orice caz, în anumite domenii există riscul de duplicare. Am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece susţin atât conţinutul, cât şi spiritul acesteia. Într-adevăr, consider că OSCE este o organizaţie esenţială care acţionează ca un forum şi care ia în considerare atât relaţiile UE-Asia, cât şi pe cele UE-SUA. Evident, având în vedere statele sale membre, Uniunea Europeană este atât punctul de sprijin, cât şi baza OSCE, astfel încât sper că are un rol principal în cadrul acesteia.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii deoarece consider că potenţialul OSCE ar trebui utilizat pe deplin. Prin urmare, trebuie să se reflecteze profund asupra modului în care Uniunea Europeană îşi poate asuma o responsabilitate mai mare şi poate participa într-un mod mai activ la atingerea obiectivelor comune.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Prin adoptarea acestei rezoluţii, Parlamentul accentuează necesitatea de a menţine un echilibru între cele trei dimensiuni ale OSCE, dezvoltându-le în mod coerent şi cuprinzător şi construind pe baza obiectivelor deja atinse. Acesta subliniază faptul că niciuna dintre dimensiuni nu poate fi consolidată în detrimentul alteia. Acesta subliniază că, pentru ca acţiunea să fie cu adevărat eficientă, ameninţările la adresa securităţii şi provocările ar trebui să fie abordate prin intermediul celor trei dimensiuni, inclusiv cele din prezent cum ar fi criminalitatea organizată, terorismul, traficul de persoane şi de droguri, securitatea energetică, precum şi activităţile referitoare la mecanismele de avertizare timpurie şi prevenirea şi rezolvarea conflictelor. Acesta subliniază faptul că nu ar trebui să se realizeze o consolidare a OSCE prin slăbirea instituţiilor existente şi a mecanismelor sau prin afectarea independenţei sale, când acestea nu au fost încă reformate sau încă nu s-a convenit asupra unor alternative, în special în ceea ce priveşte activitatea Biroului pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (BIDDO). În final, acesta solicită OSCE să îşi consolideze în continuare capacitatea sa de a asigura respectarea şi punerea în aplicare a principiilor şi a angajamentelor asumate de statele sale participante în toate cele trei dimensiuni, inter alia, prin îmbunătăţirea mecanismelor de urmărire.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Doamnelor şi domnilor, după cum mulţi dintre dvs. ştiţi deja, Lituania va prelua preşedinţia Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) în ianuarie 2011. Această preşedinţie ar putea fi o ocazie unică pentru ţara mea să ia iniţiative pentru a consolida cooperarea regională, pentru a creşte securitatea energetică şi pentru a combate corupţia. De asemenea, este important să nu se subestimeze dimensiunea umană a cooperării OSCE. La fel ca dimensiunea politico-militară, OSCE joacă, de asemenea, un rol crucial în promovarea respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. UE trebuie, de asemenea, să joace un rol important în acest domeniu. Cu toţii suntem interesaţi de coordonarea activităţilor UE şi ale OSCE în domeniul drepturilor omului. Să nu uităm circumstanţele în care a fost fondată OSCE. Anul acesta marchează cea de-a 35-a aniversare de la conferinţa de inaugurare a OSCE şi de la Actul final de la Helsinki când s-au pus bazele acestei organizaţii. Acest eveniment a simbolizat un angajament moral şi politic faţă de principiile democraţiei şi drepturile omului. Este regretabil că acest spirit de la Helsinki a fost estompat în ultimii ani. Acest lucru trebuie să se schimbe. Prin urmare, aştept cu nerăbdare rezultatele summitului OSCE din luna decembrie de la Astana.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea acestui raport deoarece Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi-a pierdut foarte mult din influenţă în ultimii zece ani. În propunerea de rezoluţie, Parlamentul European laudă activităţile OSCE din trecut şi solicită statelor membre, Comisiei şi Înaltei Reprezentante pentru afaceri externe şi politica de securitate să vină cu propuneri cu privire la modul în care Uniunea se poate implica în mod eficient în cadrul OSCE şi cum poate contribui în mod constructiv la atingerea obiectivelor comune. Oricine doreşte să evite intervenţia militară în caz de criză trebuie să ia măsuri politice preventive în timp util.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (SK) Istoria ne învaţă că disputele armate reprezintă un rezultat al incapacităţii combatanţilor de a soluţiona problemele litigioase şi de a găsi soluţii de compromis. OSCE este un forum pentru căutarea acestor soluţii. În acelaşi timp, OSCE este, în prezent, respectată ca un arbitru independent în evaluarea desfăşurării alegerilor democratice şi a standardelor democratice. Prin urmare, sunt în favoarea consolidării OSCE, în special în ceea ce priveşte răspândirea democraţiei şi respectarea drepturilor omului. Monitorizarea şi misiunile în teritoriu ale OSCE sunt o parte importantă a extinderii lumii libere. Cu toate acestea, din perspectiva UE, anumite activităţi sunt duplicate aici. Dacă vorbim despre consolidarea OSCE, ar trebui, în acelaşi timp, să ne gândim la măsura în care OSCE poate înlocui activităţile reprezentanţilor UE în diferite regiuni de conflict. De asemenea, întrucât lăudăm activitatea OSCE în domeniul drepturilor omului, acest lucru deschide posibilitatea de a discuta măsura în care rolurile OSCE şi ale Consiliului Europei se suprapun. Obiectivul acestei discuţii ar trebui să fie atingerea unei eficienţe mai mari în cheltuirea fondurilor publice, care este, fără îndoială, o prioritate pentru alegătorii noştri, într-o perioadă în care sunt reduse cheltuielile.

Raport: Thomas Mann (A7-0268/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT)Am votat pentru raportul referitor la provocările demografice şi solidaritatea între generaţii, deoarece, în condiţiile actuale ale problemelor demografice fără precedent create de speranţa de viaţă crescută şi rata natalităţii în scădere, acestea constituie una dintre provocările cele mai urgente ale politicii sociale din anii următori. Trebuie luate decizii urgent, mai ales într-un moment când disponibilitatea locurilor de muncă pentru tineri şi durabilitatea sistemelor de pensii pentru persoanele în vârstă sunt în pericol. Solidaritatea între generaţii este necesară pentru a permite optimizarea contribuţiilor ambelor generaţii. Singura cale prin care acest lucru va fi posibil este prin garantarea accesului liber şi egal la locuri de muncă, la formare de-a lungul vieţii şi avansare în carieră pentru toate vârstele. Acest lucru va fi posibil, în primul rând, prin asigurarea faptului că tinerilor le sunt garantate locuri de muncă şi, în al doilea rând, prin punerea în valoare a contribuţiei pe care persoanele în vârstă le pot aduce în continuare pentru societate, în special în ceea ce priveşte activităţile de voluntariat şi continuarea lucrului dincolo de vârsta stabilită de pensionare.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − (RO) Subliniind faptul că o societate care respectă demnitatea umană se întemeiază pe principiul echităţii între generaţii, consider că acest raport este important pentru combaterea prejudecăţilor şi discriminării, în toate formele sale şi faţa de toate grupurile societăţii. Susţin faptul că migraţia cetăţenilor, integrarea lor cu succes, inclusiv integrarea lor economică şi incluziunea lor socială, poate fi una dintre modalităţile de a face faţă schimbărilor demografice; iar pentru aceasta sunt de acord că o dezbatere deschisă este esenţială pentru a discuta diferite politici de imigrare. Eliminarea prejudecăţilor despre diferite modele culturale reprezintă o premisă pentru integrarea cu succes a emigranţilor, acest lucru fiind complementar solidarităţii între generaţii şi între culturi. Raportul propune de asemenea adoptarea de noi dispoziţii împotriva discriminării pe bază de vârstă în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii. De aceea am votat în favoarea raportului domnului Thomas Mann.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Conform estimărilor Comisiei, schimbările demografice sunt în pericol de a modifica în adâncime structura populaţiei şi grupele de vârstă. Astfel, numărul de persoane cu vârste cuprinse între 0 -14 ani ar scădea de la 100 de milioane la 66 de milioane în 2050. În ceea ce priveşte populaţia de vârstă activă, ar ajunge la apogeu la 331 de milioane în jurul anului 2010 şi ar scădea apoi în mod constant la aproximativ 268 de milioane în 2050. Confruntată cu această situaţie, UE trebuie să ofere o soluţie adecvată pentru a proteja ocuparea forţei de muncă în rândul persoanelor în vârstă, dar şi în rândul tinerilor. Am votat pentru acest raport din iniţiativă prin care Parlamentul European invită statele membre să analizeze posibilitatea eliminării vârstei obligatorii de pensionare, dar care prevede, de asemenea liniile generale ale unei politici care ne permite să luptăm împotriva discriminării, să fixăm învăţarea de-a lungul vieţii ca obiectiv, să promovăm o reflecţie asupra noilor modalităţi de organizare a lucrului în cadrul întreprinderilor – în special în vederea reducerii stresului. În plus, această rezoluţie conţine multe iniţiative care subliniază, de exemplu, lupta împotriva şomajului în rândul tineretului sau în favoarea unei pensii decente şi propune un Pact european pentru persoanele peste 50 de ani.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Eu susţin cu convingere ceea ce afirmă acest raport cu privire la creşterea nivelului de calificare, astfel încât fiecare grup şi generaţie să se aştepte la o educaţie de calitate şi la oportunităţi mai bune de învăţare de-a lungul vieţii în societate. Salut recunoaşterea acordată în raport binelui şi avantajelor pentru societatea UE realizate de către toţi cei implicaţi în activităţi de voluntariat, care lucrează pentru dezvoltarea comunităţii locale şi pentru a oferi un serviciu de îngrijire în comunitate sau familie. Mai mult decât atât, sprijin iniţiativa Parlamentului European cu privire la solicitarea unei revizuiri a îmbătrânirii sănătoase în UE şi la prezentarea unui plan de acţiune pentru anul 2011, care ar avea drept scop să contribuie la creşterea demnităţii, sănătăţii şi calităţii vieţii persoanelor în vârstă. Comisia trebuie lăudată pentru apelul său la acţiune în ceea ce priveşte abordarea încălcărilor drepturilor persoanelor în vârstă şi în ceea ce priveşte protejarea acestora în comunitate şi în casele de îngrijire.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Sprijin acest raport. Ne confruntăm în prezent cu o criză dublă – o rată ridicată a şomajului în rândul tinerilor cuplată cu un semn de întrebare asupra fondurilor de pensii pentru limita de vârstă. Aceste două fenomene sunt legate şi, prin urmare, ar trebui să fie analizate împreună. Schimbările demografice sunt gestionabile şi durabile dacă sunt corect anticipate şi luate în serios de toată lumea. Statele membre deţin principalele instrumente pentru asigurarea unui echilibru între generaţii şi pentru a pune capăt discriminării nedrepte. Acolo unde există o monitorizare insuficientă a sistemelor de pensii, bugetelor naţionale, sănătăţii, educaţiei şi politicii ocupării forţei de muncă, ar trebui să fie efectuate reforme structurale şi ar trebuie să fie găsite noi soluţii durabile. În acelaşi timp, UE ar trebui să fie responsabilă pentru schimburile de bune practici între statele membre, pentru monitorizarea punerii în aplicare a legislaţiei UE în statele membre, şi pentru a lua iniţiativa în adoptarea unei noi legislaţii în aceste domenii.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Au existat unele puncte foarte bune în raportul din proprie iniţiativă elaborat de dl Mann referitor la provocările demografice şi solidaritatea între generaţii, în special, în ceea ce priveşte importanţa contractului între generaţii în societăţile noastre moderne, şomajul în rândul tinerilor şi necesitatea de a aborda provocările cu care se confruntă persoanele în vârstă, în paralel cu cele cu care se confruntă tinerii. Cu toate acestea, am votat împotriva rezoluţiei, deoarece anumite articole au fost inacceptabile, în special cele privind pensiile. Din fericire, punctul care menţionează în mod explicit necesitatea de a înlocui sistemul finanţat prin repartizare („pay-as-you-go”) cu sistemele finanţate prin capitalizare fost respins cu o largă majoritate în acest Parlament. Cu toate acestea, a fost adoptat un alt punct, care invită statele membre „să reanalizeze posibilitatea eliminării vârstei obligatorii de pensionare”. Acest lucru este cu adevărat de neconceput! Da, trebuie să existe o mai mare flexibilitate în sistemul de pensii, dar vârsta de pensionare trebuie să rămână un pilon fundamental al acestuia! Într-un moment când Comisia încheie consultarea cu privire la viitorul pensiilor în Europa, mesajul Parlamentului European este deosebit de important. De aceea, am decis să votez împotriva rezoluţiei.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat pentru acest raport, pentru că noi trebuie să depunem eforturi nu pentru conflict şi concurenţă între generaţii, ci pentru egalitate de şanse şi solidaritate. Cu toate acestea, nu am susţinut avizul raportorului Parlamentului European conform căruia pensionarea anticipată ar trebui să fie eliminată. De fapt, de foarte multe ori, persoanele în vârstă sunt obligate să se pensioneze mai devreme din cauza anumitor circumstanţe, nu ca o chestiune de alegere. Având în vedere consecinţele crizei economice, posibilitatea de pensionare anticipată este de multe ori singura şansă de supravieţuire pentru persoanele în vârstă care au fost concediate. Prin urmare, dat fiind faptul că sistemele naţionale de pensii diferă între statele membre, trebuie să luăm în considerare practica din toate statele membre, şi nu să urmăm exemplul uneia sau doar al câtorva ţări. Statele membre trebuie să ajungă la o decizie privind punerea în aplicare a dispoziţiilor de pensionare anticipată, luând în considerare situaţia şi practica din ţara lor. Încă o dată, aş dori să atrag atenţia asupra faptului că atât schimbările demografice, cât şi discriminarea pe motive de vârstă subminează solidaritatea între generaţii şi dezvoltarea economică. O astfel de discriminare constrânge drastic accesul la piaţa forţei de muncă atât pentru lucrătorii în vârstă, cât şi pentru cei mai tineri.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − (RO) Statele membre UE se confruntă, în ultimii ani, cu o scădere dramatică a ratei natalităţii, populaţia fiind din ce în ce mai îmbătrânită. Este bine că speranţa de viaţă a crescut, menţinând oamenii activi fizic şi mental pentru mai mult timp. În aceste condiţii devine clar că avem de a face cu perspectiva ca situaţia să devină şi mai serioasă, cu un dezechilibru demografic ce îşi produce efectele în economiile şi resursele bugetare ale statelor membre, lucru ce se repercutează şi asupra Uniunii, ca întreg. Ne confruntăm, aşadar, cu posibilitatea ca generaţiile viitoare să suporte povara financiară a acestor evoluţii demografice. În aceste condiţii, obiectivul Lisabona potrivit căruia jumătate dintre persoanele cu vârste cuprinse între 55 şi 64 de ani să fie angajate devine imperativ, chiar dacă anul acesta a fost ratat. Pentru a contracara acest fenomen, implicarea persoanelor tinere și a celor mai în vârstă pe piața muncii trebuie consolidată rapid și cu determinare în cadrul unei abordări orientate către ciclul de viață. Procentul șomerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani este semnificativ mai mare decât cel înregistrat de toate celelalte grupe de vârstă în UE. Astfel, propunerea privind garanţia europeană pentru tineret este recomandabilă.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Mai întâi, aş dori să îl felicit pe dl Mann pentru elaborarea acestui raport, care are meritul de a propune măsuri specifice pentru stabilirea unui dialog valoros între generaţii. Am votat în favoarea lui deoarece cred că stabilirea unui echilibru just între generaţii este singura cale pentru ca tinerei generaţii să îi fie acordate asigurări reale şi pentru a creşte participarea acesteia la piaţa forţei de muncă. De asemenea, cred că a venit timpul ca Uniunea Europeană şi statele membre să examineze noile probleme ridicate de provocarea legată de generaţii. În curând, Europa se va confrunta cu probleme reale, datorită creşterii demografice scăzute, şi politici adecvate trebuie să fie adoptate imediat, astfel încât să nu pună în pericol întregul sistem european de securitate socială. În acest sens, cred că este esenţial să reevaluăm politica socială în favoarea persoanelor cu vârsta peste şaizeci de ani. Persoanele din acest grup de vârstă aduc o valoare adăugată mediului muncii, şi, prin urmare, ar trebui să fie luate măsuri pregătitoare pentru a le implica mai mult. Prin urmare, sunt de acord cu propunerea de a revizui sistemul de securitate socială, astfel încât să permitem persoanelor cu vârsta peste şaizeci de ani să îşi păstreze locurile de muncă după ce au ajuns la vârsta de pensionare.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. – (CS) În opinia mea, raportorul propune destul de corect două măsuri referitoare la efectele neuniformităţii dezvoltării demografice privind finanţarea cheltuielilor sociale şi situaţia financiară a sistemelor de pensii în toate statele membre. Prima măsură vizează creşterea ocupării forţei de muncă în rândul tinerilor, şi a doua reducerea vârstei de pensionare. Sunt de acord cu punctul de vedere al raportorului conform căruia persoanele în vârstă nu sunt o povară pentru economie şi societate, ci, dimpotrivă, un beneficiu mare datorită experienţei de viaţă şi cunoştinţelor lor. Am decis să votez în favoarea raportului, deoarece secţiunea controversată care a sprijinit ideea de a înlocui sistemul curent continuu cu un sistem bazat pe fonduri de capital a fost scos din raport.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva raportului. Acesta abordează problema demografică şi solidaritatea între generaţii într-un mod foarte conservator. În numeroase cazuri, cum ar fi extinderea aproape nelimitată a vieţii active, lansează drepturile de muncă şi de asigurări ale lucrătorilor până la cer şi le va epuiza complet. Problema şomajului în rândul tinerilor este în creştere. Îmbunătăţirile aduse speranţei de viaţă şi standardelor de trai devin mai degrabă o problemă decât un obiectiv panuman – şi, prin urmare, paneuropean.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Ne confruntăm astăzi cu o rată ridicată a şomajului în rândul tinerilor şi cu sisteme de pensii subfinanţate. Trebuie să găsim o soluţie comună, din moment ce tinerii trebuie să fie consideraţi o resursă preţioasă şi esenţială care trebuie să fie mobilizată în urmărirea obiectivelor sociale şi economice, în special într-o societate care îmbătrâneşte. Dacă nu vom reuşi să inversăm tendinţa actuală, se estimează că, până în 2030, schimbările demografice vor avea ca rezultat un raport doi la unu între populaţiile active şi cele inactive. Deşi principalele instrumente pentru promovarea justiţiei între generaţii intră sub jurisdicţia statelor membre, UE joacă un rol crucial în ceea ce priveşte supravegherea, monitorizarea punerii în aplicare corecte şi eficiente a legislaţiei antidiscriminare a Uniunii, şi în ceea ce priveşte promovarea schimbului de cele mai bune practici şi planuri de acţiune. Este esenţial ca UE şi statele membre să promoveze noi iniţiative pentru îmbătrânirea activă, sănătoasă şi demnă. Este necesar să se stabilească, de asemenea, perspectivele pe termen lung pentru tineri, şi să se ia măsuri pentru a încuraja mobilitatea în timpul studiilor lor, să se asigure formare profesională de înaltă calitate şi să se creeze noi locuri de muncă, asigurând astfel participarea lor deplină în societate.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Raportul reuneşte mai multe subiecte, care sunt toate de o importanţă enormă, în special pentru secţiunile mai nevoiaşe ale populaţiei. Trebuie să subliniez un aspect transversal al propunerilor şi iniţiativelor: trebuie să ajungem la un compromis cu o lume care se schimbă tot mai rapid, cu repercusiuni marcate asupra sistemelor sociale şi de protecţie socială. Suntem conştienţi de faptul că asigurările de care ne-am bucurat în trecut nu pot fi garantate pentru viitor, şi trebuie să fim gata să formăm o societate care este încă în măsură să prospere în circumstanţe care nu mai sunt aceleaşi ca şi în prezent sau trecut. Salut din toată inima apelul la solidaritate, precum şi definiţia „echităţii între generaţii”. De asemenea, intenţionez să fac tot posibilul pentru a găsi o soluţie pentru incertitudinile legate de mărimea pensiei pentru limita de vârstă pe care generaţia de vârsta mea le va întâlni în ţara mea.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Deoarece statele membre dețin principalele instrumente de promovare a echității între generații și de eliminare a discriminării și având in vedere că, în Uniunea Europeană, numărul persoanelor cu vârsta peste 60 de ani va cunoaște o creștere fără precedent, nivelul maxim fiind preconizat între 2015 și 2035, când două milioane de persoane se vor alătura în fiecare an acestui segment al populației, consider că UE trebuie să desfășoare o politică eficace pentru ca lucrătorii să poată rămâne pe piața muncii și să nu facă obiectul discriminării pe motiv de vârstă, iar implicarea mai mare a femeilor din toate grupele de vârstă în programe de învățare pe parcursul întregii vieți trebuie sa fie cat mai mare.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Egalitatea şi solidaritatea între generaţii în interiorul Uniunii Europene devin una dintre cele mai importante provocări pentru politica socială europeană în deceniile următoare. În ansamblu, prin urmare, votez în favoarea măsurilor propuse în acest raport. Trebuie să existe o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte modul în care societăţile şi economiile privesc îmbătrânirea populaţiei. În loc să le vedem ca pe o povară şi sinonime cu creşterea costurilor, experienţa şi cunoştinţele lor înseamnă că persoanele în vârstă ar trebui să fie văzute ca un bun valoros în cultura întreprinderilor. În acest scop, întreprinderile ar trebui să fie încurajate să dezvolte strategii de gestionare a vârstei, ceea ce ar spori competitivitatea prin utilizarea experienţei şi calităţilor specifice ale lucrătorilor în vârstă. De asemenea, cred că îmbătrânirea populaţiei oferă o oportunitate importantă de a îmbunătăţi competitivitatea şi potenţialul de încurajare a inovaţiei, promovând astfel creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. În cele din urmă, aş dori să-mi exprim îngrijorarea cu privire la rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor în UE, şi nevoia de a crea mai multe locuri de muncă şi de a stabili perspective pe termen lung care să le permită să asigure participarea lor deplină în societate.

  Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris. – (IT) Echitatea în relaţiile dintre generaţii reprezintă noua provocare mondială, care trebuie să fie abordată în mod adecvat. Societăţile moderne s-au găsit prezidând într-o perioadă de creştere constantă în care, mai presus de toate în ultimele decenii, noile generaţii au avut în faţa lor condiţii şi perspective mai bune decât generaţiile anterioare. Acum, situaţia a depăşit limitele de creştere aparent fără sfârşit şi ne trezim că ne confruntăm cu o dezbatere între drepturi şi resurse limitate. Toate ţările, începând cu cele dezvoltate şi democratice şi organizaţiile aferente acestora (cum ar fi UE), trebuie să lucreze, prin urmare, hotărât, în mod concludent şi convingător pentru a elabora politici, a face alegeri şi a le pune în aplicare în mod coerent pentru a asigura un echilibru mai mare între generaţiile prezente şi cele viitoare, astfel încât diviziunea şi distanţa dintre cei cu drepturi şi cei fără drepturi, şi dintre cei cu şi cei fără resurse, pot fi reduse. Mi se pare că raportul referitor la provocările demografice şi solidaritatea între generaţii pe care l-am votat se îndreaptă de-a lungul acestor linii.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Sprijin acest raport, care face o serie de propuneri importante pentru a face faţă provocărilor demografice cu care ne confruntăm într-un spirit de solidaritate între generaţii. Dispoziţiile insuficiente privind bunăstarea, servicii sociale inadecvate şi niveluri ridicate ale şomajului în rândul tinerilor contribuie la căsătoria şi naşterea târzie de copii, accelerând astfel îmbătrânirea populaţiei noastre. Atât tinerii, cât şi persoanele în vârstă trec prin diferite forme de discriminare pe motive de vârstă, în special în ceea ce priveşte accesul la piaţa forţei de muncă şi la anumite servicii sociale. În timp ce statele membre controlează instrumentele-cheie, cum ar fi bugetele naţionale, serviciile de pensii şi de sănătate, UE poate continua legislaţia antidiscriminare, în special pentru a proteja femeile în vârstă pe piaţa forţei de muncă. În plus, femeile de toate vârstele adesea au în îngrijire tineri şi vârstnici dependenţi. Munca lor este, în sine, un exemplu de sprijin între generaţii şi are nevoie de recunoaştere socioeconomică, deşi nu ca substitut pentru dezvoltarea serviciilor de îngrijire de calitate. Întrucât formele atipice şi precare de muncă devin tot mai frecvente, este ameninţat dreptul la o pensie decentă la vârsta de pensionare. Această tendinţă poate fi contracarată numai prin politici economice axate pe creştere economică, respectarea drepturilor lucrătorilor şi furnizarea de servicii publice de calitate.

  Martin Ehrenhauser (NI), în scris. – (DE) În ceea ce priveşte punctul 24, care oferă angajaţilor în vârstă posibilitatea de a continua să lucreze după vârsta de pensionare obligatorie dacă doresc, acesta nu trebuie să conducă la o presiune exercitată asupra acestor angajaţi care va avea drept rezultat răspândirea practicii de angajare a persoanelor după ce au împlinit vârsta de pensionare. Angajaţii în vârstă trebuie să poată încă să se pensioneze la vârsta prevăzută de lege fără riscul de a fi supuşi discriminării.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) După cum am spus anterior, societatea europeană îmbătrâneşte, ceea ce este adesea văzut ca un aspect negativ în analiza economică. În mod normal, inversarea piramidei demografice în ţările în care statul social este încă puternic înseamnă că există persoane mai puţine care contribuie la sistemul de asistenţă socială şi din ce în ce mai multe persoane dependente de el. În termeni foarte sinceri, mai multe persoane în vârstă înseamnă creşterea cheltuielilor pentru pensii şi sănătate. Cu toate acestea, o societate a solidarităţii nu poate concepe îmbătrânirea în acest fel. Este esenţial să creăm soluţii pentru îmbătrânire activă şi moduri de a utiliza potenţialul uman imens al persoanelor în vârstă, care, chiar şi într-o piaţă competitivă, cum este Europa, încă reprezintă o valoare adăugată datorită experienţei şi cunoştinţelor mai multe. Pe de altă parte, nu putem vorbi despre o îmbătrânire a populaţiei fără a vorbi despre politicile din domeniul natalităţii care să încurajeze naşterea de copii în Uniunea Europeană. Rata medie a natalităţii în UE este de 1,5 copii, una dintre cele mai scăzute din lume; acest lucru poate fi inversat doar cu politici robuste în sprijinul familiilor, care nu îi penalizează în termeni economici, fiscali şi profesionali pe bărbaţii şi femeile care decid să aibă copii.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acesta este un raport plin de contradicţii. Pe de o parte, foloseşte un limbaj foarte laudativ cu privire la persoanele în vârstă. Pe de altă parte, cu toate acestea, prezintă măsuri de bază care, în practică, pun în pericol drepturile persoanelor în vârstă şi ale lucrătorilor în general. Câteva exemple sunt:

- încurajarea sistemelor de pensii private, acordând prioritate astfel sectorul financiar şi uitând de consecinţele grave pe care aceste practici le-au avut deja, în special în Statele Unite ale Americii, unde au lăsat milioane de pensionari săraci, obligând statul să intervină;

- încurajarea intervenţiei statului pentru a creşte lucrul cu fracţiune de normă şi lucrul flexibil, dând la o parte consecinţele acestor practici, cum ar fi devalorizarea forţei de muncă, salariile mici, locuri precare de muncă şi numărul crescut de lucrători cu venituri sub pragul sărăciei;

- încurajarea unei creşteri a vârstei la care poate fi pretinsă pensia.

Am votat împotriva raportului din toate aceste motive, deşi recunoaştem că acesta are anumite aspecte pozitive, care sunt, însă, ameninţate de politicile neoliberale pe care le susţine.

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. – (IT) În timp ce Europa trece prin această perioadă de criză financiară, economică şi socială, ea se confruntă cu o problemă gravă: şomajul. Această situaţie neplăcută îi afectează deosebit de grav pe tineri şi creează o situaţie îngrijorătoare, care va avea consecinţe grave pentru competitivitatea viitoare a Europei. Am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece, recunoscând în acelaşi timp principiul subsidiarităţii şi competenţa statelor membre în acest domeniu, cred că Uniunea Europeană ar trebui să îşi aducă propria contribuţie prin încurajarea dialogului între diferiţii actori în ceea ce priveşte solidaritatea între generaţii. Forţa de muncă de mâine va fi alcătuită din tinerii de azi. Dacă aceştia amână intrarea pe piaţa forţei de muncă, aceasta va însemna o carieră întârziată, salarii mai mici şi o diferenţă de remunerare în comparaţie cu celelalte generaţii. Trebuie să îi ajutăm pe tineri mai mult şi să susţinem spiritul antreprenorial şi angajarea lor. Doar în acest fel putem asigura un viitor mai puţin nesigur pentru generaţiile mai tinere.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, este o ruşine că raportul elaborat de dl Mann, care, în ciuda faptului că conţine câteva puncte bune privind promovarea politicilor de familie, concilierea între viaţa profesională şi cea de familie, accesul lucrătorilor în vârstă şi al tinerilor la piaţa forţei de muncă, etc., susţine imigraţia ca o soluţie, deşi parţială, pentru îmbătrânirea populaţiei din ţările noastre, chiar şi pentru finanţarea pensiilor. În fiecare ţară, inclusiv în Franţa, studiile arată că acest lucru nu este valabil, nu numai atunci când vine vorba de demografie, ci şi în termeni de finanţe. Chiar şi dna Tribalat, un demograf francez care ar putea fi cu greu acuzat de a fi simpatizant al Frontului Naţional, a ajuns la aceeaşi concluzie. Sunt conştient că în acest Parlament, ne place să credem că, în conformitate cu sloganul SOS Rasism, „Mohamed va plăti pensia lui Maurice” [....] precum şi pe cea a lui Karl, Matei şi Juan. Cu toate acestea, nu este adevărat, nicăieri. Dl Mann ar trebui să fie atent atunci când, de asemenea, recomandă înlocuirea sistemelor noastre finanţate prin repartizare („pay-as-you-go”) cu sisteme finanţate prin capitalizare. Având în vedere contextul actual al crizei financiare mondiale, acesta este tipul de propunere care ar putea aduce ruina populaţiei noastre în vârstă, plăcerile lui Madoff fiind singurele care ar putea profita.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Solidaritatea între generaţii este una dintre principalele provocări ale politicii sociale europene şi ale politicilor naţionale pentru anii următori, întrucât ne confruntăm cu îmbătrânirea populaţiei europene. Acest raport, destul de corect, pune un mare accent pe această valoare a solidarităţii, pe nevoia de solidaritate între generaţii, pe importanţa contractului între generaţii; conţine pasaje foarte pozitive, de exemplu, cu privire la echilibrarea vieţii profesionale şi a vieţii de familie, flexibilitatea timpului de lucru, în special pentru femei, accesul la ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor şi vârstnicilor, lupta împotriva discriminării, etc. Cu toate acestea, acest raport conţine multe lucruri cu care eu nu sunt de acord; şi anume punctul 24, care solicită eliminarea vârstei obligatorii de pensionare, câteva pasaje privind organizarea flexibilă a muncii şi simplificarea legislaţiei sociale, precum şi un pasaj privind eliminarea sistemelor de pensionare anticipată. Mai mult decât atât, am preferat să mă abţin în timpul votului privind acest raport. În afară de aceasta, mă bucur că pasajul care solicita înlocuirea sistemelor repartizate prin finanţare cu sisteme finanţate prin capitalizare a fost totuşi respins de către Parlamentul European.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat împotriva raportului referitor la provocările demografice şi solidaritatea între generaţii pentru că aceasta conţinea poziţii inacceptabile. Sunt lucruri deosebit de interesante în acest text, cum ar fi faptul că ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor nu ar trebui să fie opusă păstrării persoanelor peste 50 de ani pe piaţa forţei de muncă, precum şi accentul pus pe învăţarea de-a lungul vieţii şi lupta împotriva discriminării pe motive de vârstă şi de gen pe piaţa muncii. Cu toate acestea, textul conţine, de asemenea, multe recomandări pe care nu le pot susţine cu privire la sistemele de pensii. Printre altele, textul invită statele să elimine vârsta legală de pensionare, şi pune un mare accent pe necesitatea de a reduce povara datoriei publice, ceea ce este echivalent cu a încuraja dezvoltarea acestor sisteme de pensii cu finanţare privată, care sunt deosebit de abuzive. De asemenea, raportul invită statele să crească nivelul de ocupare a forţei de muncă prin extinderea locurilor de muncă cu fracţiune de normă, ceea nu serveşte decât la agravarea nesiguranţei locului de muncă. Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care am votat împotriva acestui text.

  Jiří Havel (S&D), în scris. – (CS) Neuniformitatea actuală a dezvoltării demografice are efecte semnificative asupra finanţării cheltuielilor sociale şi situaţiei financiare a sistemelor de pensii din toate statele membre. În raportul său nelegislativ, Thomas Mann propune două măsuri; pe de o parte, creşterea ocupării forţei de muncă în rândul tinerilor şi, pe de altă parte, reducerea vârstei de pensionare. Sunt de acord cu punctul de vedere al raportorului, conform căruia persoanele în vârstă nu sunt o povară pentru economie şi societate, ci, dimpotrivă, un beneficiu mare datorită experienţei lor, muncii lor de-o viaţă şi cunoştinţelor lor. În acest sens, sunt de acord cu raportorul, care propune măsuri concrete pentru stabilirea unei baze pentru un dialog deschis, şi solicită Comisiei şi Consiliului să introducă un echilibru între generaţii în toate statele membre şi la nivelul UE.

  Peter Jahr (PPE), în scris. – (DE) Principiul echităţii între generaţii va fi unul dintre principalele provocări politice din următorii câţiva ani. Întrucât schimbările demografice influenţează relaţiile din societatea noastră, este deosebit de important ca o generaţie să nu trăiască în detrimentul alteia. Acest lucru nu se aplică doar politicii financiare şi bugetare, ci include, de asemenea, protejarea mediului, resursele disponibile şi schimbările climatice. Pentru a ne asigura că societatea noastră rămâne coerentă, trebuie să vedem echitatea între generaţii ca o sarcină principală. Ca rezultat, noi trebuie să examinăm toate deciziile noastre politice în acest context. Este important să acordăm atenţie acestui subiect, în scopul de a menţine sentimentul de solidaritate în cadrul societăţii noastre în viitor.

  Karin Kadenbach (S&D), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului referitor la provocările demografice, dar împotriva punctului care invită statele membre „să analizeze chestiunea imigraţiei reglementate a forţei de muncă (imigraţia din ţările terţe pe teritoriul UE)”. În opinia mea, această formulare implică o evaluare pozitivă a migraţiei forţei de muncă din ţări terţe. Am votat în favoarea raportului elaborat de dl Mann deoarece recomandarea de a schimba modul în care sunt finanţate pensiile în raportul iniţial nu a fost adoptată de Parlamentul European. Cu toate acestea, mă opun foarte mult cerinţei de a încuraja furnizarea de pensii private şi de a asigura că, în medie, pensiile din sectorul public nu sunt mai generoase decât pensiile comparabile din sectorul privat. În plus, eu mă opun ca fondurile de pensii din sectorul privat să joace un rol mai important în diminuarea poverii viitoare a acordării pensiilor de stat. În opinia mea, sistemul finanţat prin repartizare este cel mai raţional şi cel mai durabil sistem din punct de vedere economic.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Societatea irlandeză îmbătrâneşte într-un ritm fără precedent. Această iniţiativă conţine câteva sugestii pentru Comisie care ar ajuta la abordarea problemelor cu care ţări din toată Europa se vor confrunta în următoarele decenii. Acest raport a avut grijă să sublinieze solidaritatea între generaţii şi este inteligent în a asigura că nimeni nu crede că există o singură soluţie pentru îmbătrânirea societăţii şi problemele legate de aceasta.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am susţinut raportul dlui Mann, pentru că eu cred că provocarea legată de generaţii ar trebui să fie o prioritate politică pentru măsurile viitoare la nivel european. Tinerii sunt, indiscutabil, o resursă-cheie în care trebuie să investim în scopul de a revitaliza economia Uniunii Europene în ansamblu. În opinia mea, ei merită o atenţie specială. De asemenea, cred că merită să subliniem importanţa educaţiei şi a politicii din domeniul ocupării forţei de muncă. De fapt, consolidarea creşterii economice şi ocuparea forţei de muncă, care urmează să fie realizată prin accesul egal la educaţie şi oportunităţi pe piaţa forţei de muncă, este, în opinia mea, un pas care trebuie să fie făcut în scopul de a atinge anumite obiective importante de dezvoltare, cum ar fi îmbunătăţirea competitivităţii şi a potenţialului de inovare.

  Patrick Le Hyaric (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am votat împotriva raportului elaborat de dl Mann deoarece este îmbibat cu gândire liberală care utilizează îmbătrânirea populaţiei europene ca scuză de promovare a reformelor sistemelor publice de protecţie socială în Europa, în special prin subminarea asistenţei medicale şi a sistemelor de pensii finanţate prin repartizare, prin încurajarea privatizării lor şi a unei vârste de pensionare mai târzii, pe care eu o resping.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Doamnelor şi domnilor, aş dori să vă atrag atenţia asupra faptului că am aprobat raportul elaborat de dl Mann referitor la provocările demografice şi solidaritatea între generaţii, deoarece cred că una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă Uniunea Europeană astăzi este chestiunea îmbătrânirii societăţii din statele membre. Este o provocare pe care Uniunea Europeană trebuie să o depăşească, dacă sunt create condiţiile care promovează maternitatea, dacă metode tot mai bune de reconciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie sunt concepute şi dacă se utilizează în mod adecvat oportunităţile oferite de o viaţă mai productivă. Anul 2012 trebuie să fie declarat Anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii, şi astfel cred că noi, deputaţii europeni, trebuie să promovăm o politică de îmbătrânire activă şi să atragem atenţia cu privire la noile provocări demografice.

  Barbara Matera (PPE), în scris. – (IT) Raportul elaborat de dl Mann este detaliat şi bine structurat şi a încorporat pe deplin sugestiile făcute de Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, acordând genului importanţa sa corectă şi necesară în acest domeniu. Acest Parlament devine cunoscut pentru punerea în aplicare a politicilor specifice menite să îmbunătăţească demnitatea egală şi calitatea vieţii pentru toată lumea, în toate ţările noastre, recunoscând, în acelaşi timp, de asemenea, diferenţele cunoscute între regiuni. Apreciez, prin urmare, şi atrag atenţia asupra spaţiul dedicat echilibrării vieţii de familie cu viaţa profesională şi cea privată, în special, spaţiul şi rolul atribuit femeilor, inclusiv femeilor în vârstă, în aplicarea principiului echităţii între generaţii. Ni se solicită la toate nivelurile – este important să fie implicate societatea civilă, precum şi asociaţiile laice şi religioase – să răspundem cu politici adecvate pentru a crea o Europă solidă, fără discriminare pe motive de vârstă sau gen, o Europă care nu va îmbătrâni fără a vedea că apar noi generaţii puternice.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest raport arată că creşterea speranţei de viaţă nu trebuie să aibă ca efect reducerea drepturilor salariaţilor. Acest lucru este ceea ce susţine, cu toate acestea, de la început la sfârşit. Creşterea vârstei de pensionare, pe cât posibil, dincolo de 64 de ani, cum s-a promis în strategia UE 2020, promovarea muncii ocazionale, înlocuirea sistemelor de pensii finanţate prin repartizare cu sisteme de pensii finanţate prin capitalizare sunt unele dintre măsurile faţă de care Parlamentul European se va angaja dacă votează pentru acest raport. Votez împotriva acestui regres social de nedescris.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Provocarea demografică şi solidaritatea între generaţii reprezintă punctele-cheie pentru un viitor mai bun. Prin urmare, trebuie să rezistăm cu înverşunare tuturor factorilor de reducere a creşterii demografice, în special: prestaţiile sociale necorespunzătoare, natura lentă şi dificilă a integrării pe piaţa forţei de muncă, perioadele lungi de timp petrecute în locuri nesigure sau temporare de muncă, şi lipsa de sprijin pentru tinerele cupluri se numără printre motivele pentru care tinerii amână să întemeieze o familie şi să aibă copii. Mai mult decât atât, speranţa de viaţă tot mai mare înseamnă că numărul de persoane în vârstă este în creştere, împreună cu consecinţele aferente. Solidaritatea între generaţii trebuie să fie, prin urmare, consolidată, astfel încât să putem avea o societate mai echitabilă şi mai echilibrată.

  Louis Michel şi Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Speranţa de viaţă a cetăţenilor europeni care creşte în mod constant este o veste excelentă care favorizează dinamica şi schimbul între generaţii. Pe de altă parte, dacă o privim din punctul de vedere al viitorului sistemelor noastre de pensii, îmbătrânirea populaţiei provoacă o reală durere de cap factorilor de decizie politică şi susţinătorilor bugetelor echilibrate. Dacă adăugăm la aceasta rata scăzută a natalităţii în multe dintre cele 27 de state membre, solidaritatea între generaţii este înrudită cu Madeleine a lui Proust, societăţile europene amintindu-şi lucruri din trecut. Parafrazând raportul excelent elaborat de dl Mann: Europa trebuie să facă faţă provocării demografice, şi formula faimoasă lui Jean Bodin: „singura bogăţie este omul” acum are sens. Pentru a menţine o societate echitabilă, una care lucrează în solidaritate, cu alte cuvinte, una în care refuzăm să împovărăm generaţiile viitoare cu datoriile noastre publice şi în care este favorizat echilibrul între numărul de pensionari şi populaţia activă, există doar o singură soluţie. Va necesita inevitabil măsuri utilizând un număr de abordări: flexibilitatea locurilor de muncă şi a pensionării, o politică umanistă şi realistă în domeniul imigraţiei, şi complementaritatea clară între sistemele finanţate prin repartizare şi sistemele finanţate prin capitalizare, motiv pentru care delegaţia MR a votat împotriva punctului 99 privind această ultimă chestiune.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) În ansamblu, am susţinut raportul elaborat de dl Mann, dar aş dori să subliniez faptul că raportul se referă mai degrabă la prea multe subiecte şi nu oferă soluţii pentru probleme. Problema discriminării împotriva grupurilor vulnerabile etnice este foarte importantă şi necesită o evaluare separată. De exemplu, în Letonia, există peste 200 000 de latgalieni, care nu pot primi nici măcar educaţia primară în limba latgaliană. Am atras atenţia asupra acestui aspect de mai multe ori în parlamentul naţional al Republicii Letonia, dar nimeni din elita conducătoare letonă nu este chiar pregătit pentru a discuta problema.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Uniunea Europeană se confruntă cu o populaţie care îmbătrâneşte din ce în ce mai mult. Până în 2060, vor fi doar doi adulţi de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta peste 65 de ani. În prezent, proporţia este 4:1. Ca urmare, generaţia în vârstă ar putea deveni o povară majoră pentru populaţia de vârstă activă care este responsabilă pentru sprijinirea economiei. Întrucât este de aşteptat ca vârsta de pensionare să fie majorată, condiţiile de muncă pentru persoanele în vârstă ar trebui să fie adaptate şi să devină mai atractive. Angajaţii în vârstă ar trebui să aibă oportunităţi mai bune pentru participarea la piaţa forţei de muncă. O nouă abordare este, de asemenea, necesară în societate pentru a se asigura că persoanele în vârstă nu mai sunt discriminate din cauza capacităţilor lor reduse, de exemplu. Mă abţin, pentru că, deşi trebuie salutate propunerile referitoare la îmbătrânirea sănătoasă, există încă unele domenii neclare cu privire la problema unei vieţi active mai lungi.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Populaţia noastră este în scădere, iar rezultatul este că, de asemenea, îmbătrâneşte şi, prin urmare, creează o povară tot mai mare asupra sistemelor de pensii. Pentru a depăşi provocările demografice ale viitorului, este necesară o politică coerentă care favorizează familia. Cu toate acestea, imigraţia în masă necontrolată în UE este abordarea greşită. Prin urmare, m-am abţinut de la vot.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT)Am votat în favoarea raportului elaborat de dl Mann. Dezvoltarea care a avut loc în Uniunea Europeană şi diferitele state membre pe parcursul ultimelor decenii a adus schimbări şi consecinţe care sunt evidente din punct de vedere social şi care necesită sprijin din partea instituţiilor europene. Conceptul de dezvoltare este inevitabil asociat cu problemele economice, sociale şi culturale, în măsura în care aceste sectoare nu pot fi separate atunci când unul dintre ele se referă la procesul de globalizare şi dezvoltare. În acest context, activitatea instituţiilor europene ar trebui să conţină şi să ofere sprijin pentru această inegalitate, care provoacă o lipsă de coeziune socială. Acest ideal comun ar duce la o mai mare coeziune socială, la mai puţină inegalitate economică şi la o dezvoltare echilibrată individuală şi colectivă a societăţii. Dezvoltarea şi coeziunea socială nu trebuie să fie duşmani ai progresului, ci o parte integrantă a acestuia pentru integrarea mai robustă şi coexistenţa în societate. În acest context, provocarea demografică din cauza îmbătrânirii populaţiei înseamnă că noi trebuie să accelerăm procesul şi să reconsiderăm unele structuri sociale şi programe cu scopul de a le adapta la acest nou peisaj.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Problema demografică este să facem importanţa învăţării de-a lungul vieţii ca produs al solidarităţii între generaţii chiar mai actuală decât a fost vreodată. Cunoaşterea, educaţia, formarea şi informarea nu au nicio limită de vârstă. Cu toate acestea, în bugetul pentru 2011, creşterea fondurilor pentru programele de învăţare de-a lungul vieţii a fost lamentabilă, în ciuda cererilor din strategia UE 2020 şi în ciuda promisiunii statelor membre de a investi în educaţie pentru toţi cetăţenii, indiferent de vârstă. Raportul recunoaşte că trebuie să creăm instrumente care să sprijine educaţia continuă a cetăţenilor şi să le consolideze pe cele care există deja, cum ar fi programele Grundtvig şi Leonardo da Vinci. Propunerea de rezoluţie este o mişcare în această direcţie, motiv pentru care am votat în favoarea acesteia.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Într-o Uniune Europeană în care oamenii trăiesc din ce în ce mai mult, în care rata natalităţii este în general redusă, şi în care piramida demografică este deja inversată, este important să reflectăm la „provocarea demografică şi solidaritatea între generaţii”. De aceea, salut acest raport actual.

În plus, conţinutul său este, în general, demn de aprobarea mea, mai ales în ceea ce priveşte prerogativa viitoare a cetăţenilor în vârstă de a continua să lucreze dacă doresc acest lucru, ceea ce, de fapt, se potriveşte cu promovarea „îmbătrânirii active”, şi, de asemenea, în ceea ce priveşte promovarea şanselor de angajare ale tinerilor care nu îşi găsesc de lucru timp de patru luni.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Pe de o parte, schimbările demografice înseamnă că oamenii au din fericire speranţă de viaţă mai lungă şi rămân activi mai mult timp din punct de vedere fizic şi psihic. Pe de altă parte, rata natalităţii în statele membre a rămas la niveluri scăzute de zeci de ani, şi generaţiile în vârstă reprezintă o proporţie tot mai mare a populaţiei. Limitele contractului între generaţii au fost atinse. Îmbătrânirea activă înseamnă un proces de maximizare a potenţialului persoanelor de a rămâne sănătoase, de a participa la viaţa comunităţilor lor şi de a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii pe măsură ce îmbătrânesc. Sunt ferm convins că 2012 ar trebui să fie declarat Anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii, cu scopul de a sublinia contribuţia pe care tinerii şi vârstnicii o aduc pentru societate. Acesta este motivul pentru care am făcut tot ce am putut aici cu scopul de a oferi tot sprijinul necesar pentru ca Europa să depăşească această provocare.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − (RO) Discriminarea pe motiv de vârstă aduce atingere solidarității între generații, fiind interzisă prin tratat, dar rămâne larg răspândită, restricționând considerabil accesul lucrătorilor în vârstă și tineri la piața forței de muncă, la securitate socială și la anumite servicii. Am votat pentru luarea de măsuri ferme de către Statele Membre împotriva economiei gri sau subterane întreținute de forța de muncă nedeclarată, ale cărei victime sunt de cele mai multe ori femeile, ale cărei efecte asupra pieței muncii europene sunt mai mult decât dezastruoase, și nu să se mulțumească cu luarea de măsuri de protecție a propriilor lucrători. Totodată, munca nedeclarată trebuie combătută prin măsuri concrete şi aplicarea de sancțiuni angajatorilor și/sau intermediarilor. De asemenea, am votat ca Statele Membre și Comisia să coopereze și în domeniul supravegherii serviciilor de îngrijire, cooperare în cadrul căreia statele membre ar putea preconiza, în ceea ce privește serviciile naționale de îngrijire, o rețea de puncte de contact, care ar permite, atât la nivel național, cât și la nivel european, obținerea de informații privind serviciile de îngrijire oferite și nivelul lor de calitate, precum și formularea de plângeri asupra calității acestor servicii.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Egalitatea de şanse între generaţii va fi una dintre principalele provocări pentru politica socială europeană în următorii ani. Acest raport oportun ar trebui, prin urmare, să fie cu siguranţă salutat, întrucât subliniază necesitatea de a asigura solidaritatea între generaţii şi subliniază modalităţile în care acest lucru poate fi realizat, în special în ceea ce priveşte promovarea unor politici de îmbătrânire activă.

  Evelyn Regner (S&D), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului referitor la provocările demografice şi solidaritatea între generaţii, deoarece recomandarea din raportul iniţial de a schimba modul în care sunt finanţate pensiile nu a fost adoptată de Parlamentul European. Mă opun ferm cerinţei de a încuraja furnizarea de pensii private şi de a asigura că, în medie, pensiile din sectorul public nu sunt mai generoase, atât în termeni de contribuţii, cât şi de beneficii, decât pensiile comparabile din sectorul privat. În plus, fondurile de pensii din sectorul privat nu ar trebui să joace un rol mai important în diminuarea poverii viitoare a acordării pensiilor de stat. Sistemul finanţat prin repartizare nu trebuie, în niciun fel, să fie înlocuit cu sisteme finanţate prin capitalizare. În opinia mea, sistemul finanţat prin repartizare este cel mai raţional şi cel mai durabil sistem din punct de vedere economic. Cu toate acestea, am votat împotriva pasajului din rezoluţie care invită statele membre „să analizeze chestiunea imigraţiei reglementate a forţei de muncă (imigraţia din ţările terţe pe teritoriul UE)”. În opinia mea, această formulare implică o evaluare pozitivă a migraţiei forţei de muncă din ţări terţe.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Noi, Grupul Verzilor, am sprijinit textul deoarece punctul 99 (privind sistemele private/finanţate prin capitalizare) a fost şters, şi pentru că restul textului a preluat câteva puncte pozitive ale Grupului Verzilor. De exemplu, măsurile privind vârsta de pensionare ar trebui să se bazeze pe nevoile persoanelor în cauză; perioadele petrecute lucrând, învăţând, îngrijind sau făcând acţiuni de voluntariat sunt complementare şi oferă o experienţă valoroasă pentru toate vârstele; există o nevoie de a combate discriminarea pe motive de vârstă şi de a stabili obiective specifice fiecărei ţări pentru accesul la formare şi învăţare de-a lungul vieţii pentru lucrătorii în vârstă, defalcate în funcţie de grupa de vârstă şi gen. Angajarea persoanelor în vârstă, de asemenea, depinde de autonomie şi de alegerea individuală a lucrătorilor şi de un echilibru mai bun între viaţa profesională şi cea personală. Pentru a evita o povară disproporţionată asupra femeilor din cauza unei cereri sporite pentru îngrijire într-o societate care îmbătrâneşte, munca şi îngrijirea ar trebui să fie compatibile în toate statele membre şi distribuite în mod egal între femei şi bărbaţi.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Partea din acest raport care propune o reducere a poverii fiscale şi administrative pentru societăţi este pozitivă: acesta este un obiectiv important pentru reducerea concurenţei din partea ţărilor terţe unde costurile fiscale, de producţie şi ale forţei de muncă sunt semnificativ mai mici decât în Europa.

De asemenea, raportul este pozitiv în ceea ce priveşte propunerea de a limita obligaţiile privind pensiile, atât din cauza creşterii vârstei medii, cât şi din cauza îmbunătăţirii sănătăţii, permiţându-le să continue să lucreze celor care doresc acest lucru. Este păcat că amendamentele pe care le găsim inacceptabile au fost folosite pentru a insera în raport părţi care nu sunt deloc pertinente şi al căror scop este de a încuraja integrarea persoanelor din afara Uniunii Europene. Această decizie, care a fost susţinută de o majoritate în acest Parlament, ne obligă, cu părere de rău, să votăm împotriva raportului.

  Marco Scurria (PPE), în scris. – (IT) Folosesc acest prilej pentru a sublinia faptul că o societate umană se bazează în mod necesar pe principiul echităţii între generaţii, şi că discriminarea pe motive de vârstă pune în pericol solidaritatea între generaţii, duce la sărăcie şi este interzisă de tratatele fondatoare.

Munca nu înseamnă doar activitate remunerată şi, prin activităţile pe care le desfăşoară în familie şi în societate, atât persoanele tinere, cât şi cele în vârstă contribuie în mare măsură la asigurarea caracterului uman al societăţii noastre şi la stabilizarea serviciilor şi a locurilor de muncă.

În acest raport, invităm guvernele să faciliteze şi să recunoască munca voluntară care acordă asistenţă în cadrul comunităţii şi al familiei şi să clarifice rapid problema răspunderii juridice. Salut, de asemenea, acest raport pentru că invită statele membre să adopte măsuri pentru a recunoaşte munca invizibilă şi informală realizată de membrii familiei, mai ales femei de toate vârstele, care îngrijesc rude în vârstă şi copii, în contextul solidarităţii între generaţii.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Este o realitate că întreaga Europă se confruntă cu schimbări demografice, care includ îmbătrânirea societăţii, rata scăzută a natalităţii, migrarea populaţiei din ţările mai sărace în cele mai bogate, speranţă de viaţă mai mare, întârzierile privind intrarea pe piaţa forţei de muncă, numărul tot mai mare de gospodării de o persoană şi gospodării fără copii etc. Toate aceste lucruri se combină pentru a crea o mare nevoie de schimbare pe care noile provocări demografice, precum şi rolul tot mai mare de a aduce împreună generaţiile, ne-o impun. A devenit esenţială introducerea unui sistem bine gândit al situaţiei între generaţii, precum şi a unei reforme a sistemelor de asistenţă socială şi de impozitare în Europa, inclusiv a sistemelor de pensii, garanţiile de îngrijire corespunzătoare pentru generaţia în vârstă şi evitarea procesului care creează datoria în creştere a generaţiilor tinere. Prin urmare, este esenţial să se reformeze Pactul de stabilitate şi creştere, astfel încât statele membre să îşi poată îndeplini obligaţiile de a face sistemele de pensii mai stabile.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR)Raportul elaborat de dl Mann referitor la provocările demografice şi solidaritatea între generaţii pune accent pe provocările ridicate de schimbările demografice, în special, şomajul şi nesiguranţa locului de muncă, educaţia şi discriminarea care afectează grupurile vulnerabile. Raportul subliniază nevoia de solidaritate între generaţii şi invocă unele sugestii pertinente, şi anume, o iniţiativă privind un pact european pentru persoanele cu vârsta peste 50 de ani, care include combaterea discriminării pe motive de vârstă, obiectivul ocupării integrale a locurilor de muncă până la vârsta legală de pensionare şi ajutorul pentru reintegrarea persoanelor în vârstă cu dizabilităţi. Motivul pentru care m-am abţinut de la votul final atunci când acest raport era mai mult decât satisfăcător este acela că a fost menţinut punctul 24, prin care se vrea să se renunţe la vârsta obligatorie de pensionare. Realitatea este că, dacă nu avem garanţii care să permită cetăţenilor noştri în vârstă să se pensioneze, nu le mai putem garanta un sfârşit bun pentru viaţa lor. Refuz să văd vârstnicii noştri lucrând până la moarte aşa cum vedeam în secolul 19.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Solidaritatea este una dintre valorile care guvernează Uniunea Europeană, astfel încât realizarea acesteia în termeni de egalitate de şanse între generaţii este un lucru esenţial. Statele membre se confruntă cu o serie de provocări demografice şi sociale care fac necesară crearea solidarităţii între generaţii. Creşterea speranţei de viaţă şi rata scăzută a natalităţii vor avea consecinţe teribile pentru sistemele sociale europene dacă nu pot fi luate măsuri specifice.

Având în vedere situaţia actuală, Parlamentul European crede în necesitatea de a iniţia un dialog care vizează relaţiile între generaţii. Raportul întretaie multe sectoare, mergând de la educaţie la ocuparea forţei de muncă în ceea ce priveşte atât vârstnicii, cât şi tinerii, la politica în materie de sănătate şi prestaţii sociale, la politica în materie de familie şi de natalitate, şi chiar la dezvoltarea sistemelor de protecţie socială, culminând în politicile de migraţie pentru a rezolva problemele unei societăţi care îmbătrâneşte.

Sper că iniţiativele incluse în acest raport pot fi puse în aplicare şi că echitatea şi dialogul între generaţii pot deveni realitate în Uniunea Europeană.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Doamnelor şi domnilor, raportul constată în mod corespunzător că populaţiile în continuă scădere din Uniunea Europeană şi tendinţa continuă a ratei scăzute a natalităţii creează numeroase provocări pentru economia şi societatea europeană. Din aceste motive, piaţa forţei de muncă a UE va cunoaşte schimbări structurale preponderent negative. În Lituania, aceste probleme demografice sunt accentuate şi mai mult de exodul în masă al tinerilor Lituaniei la muncă în străinătate. Suntem o naţiune mică şi ne pierdem rapid cei mai activi tineri în vârstă de 25-40 ani, în a căror creştere şi educaţie s-a investit mult. Lituania are nevoie de talentele, experienţa şi sârguinţa acestor tineri pentru a depăşi provocările demografice menţionate. Sprijin, prin urmare, iniţiativa „Garanţia europeană pentru tineret” propusă de raportor, conform căreia tuturor tinerilor din UE le va fi oferit un loc de muncă, o ucenicie sau o formare suplimentară după o perioadă de şomaj de şase luni. De asemenea, ar trebui să fie făcute mai multe pentru a creşte rata natalităţii: îngrijirea de înaltă calitate, accesibilă, a copiilor, educaţia şi consilierea pentru copii reprezintă primul pas în direcţia cea bună. Trebuie să oprim, de asemenea, excluziunea socială a persoanelor în vârstă. Trebuie să convingem economia şi societatea că vârstnicii nu sunt o povară. Experienţa lor, realizările şi bogăţia de cunoştinţe poate fi utilă pentru toate generaţiile.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR)Am votat împotriva acestui raport, care, încă o dată, arată modul în care majorităţile care guvernează Europa sunt incapabile să asculte cererile cetăţenilor europeni.

Deşi, cu privire la aceste aspecte, Uniunea Europeană nu are nicio competenţă peste competenţele exclusive ale statelor membre, dl Mann spulberă atât realizările sociale dobândite, cât şi principiul subsidiarităţii.

Printre altele, raportul încurajează statele membre să promoveze lucrul dincolo de vârsta legală de pensionare şi solicită ca statele membre să ofere stimulente pentru ca persoanele cu vârsta peste 60 de ani să lucreze mai mult prin adaptarea locurilor de muncă la starea lor de sănătate.

Mai presus de toate, vârstnicii trebuie să aibă dreptul la o pensie decentă, care să le permită să îşi trăiască viaţa cu demnitate.

În plus, în principal sistemele de pensionare anticipată sunt cele folosite pentru a face aranjamente care să satisfacă nevoile lucrătorilor care se apropie de sfârşitul carierei lor şi totuşi, destul de simplu, dl Mann vrea să le demonteze.

Cu toate acestea, salut faptul că Parlamentul European a respins în mod explicit un pasaj care solicita înlocuirea sistemului finanţat prin repartizare („pay-as-you-go”) cu sisteme finanţate prin capitalizare.

Sub masca solidarităţii între generaţii, dl Mann chiar simte nevoia de a ne reaminti că persoanele în vârstă trebuie să fie tratate în mod egal ca fiinţe umane cu drepturi fundamentale. Remarcă făcută în mod corespunzător.

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

  Hermann Winkler (PPE), în scris. – (DE) Ca întotdeauna, dl Mann a făcut o treabă foarte bună cu privire la un subiect sensibil. Ca urmare, am putut vota în favoarea raportului. Aş dori să adaug pe scurt un alt aspect la discuţie. În calitate de deputat în Parlamentul European din partea Saxoniei, o regiune care este grav afectată de schimbările demografice, şi în calitate de membru al Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi raportor pentru raportul din proprie iniţiativă referitor la politica viitoare în materie de inovare în UE, aş dori să spun că la nivelul UE şi, mai presus de toate, în statele membre, trebuie, desigur, să continuăm să combatem schimbările demografice şi să facem regiunile mai atractive pentru tineri, în special prin creştere economică, crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea unei politici educaţionale personalizate. Cu toate acestea, aş dori, de asemenea, să subliniez importanţa deosebită a lucrătorilor în vârstă în cadrul IMM-urilor în ceea ce priveşte inovarea. UE a admis în sfârşit că, în special în IMM-uri, nu numai noile invenţii tehnologice sunt inovatoare, ci şi, de exemplu, capacitatea de a adapta un produs pentru a satisface condiţiile unui client specific sau de a îmbunătăţi procesele de serviciu. În special în acest domeniu, angajaţii în vârstă sunt cei care au o experienţă bogată şi pot face ca o companie să fie inovatoare. Din acest motiv, noi trebuie să luptăm împotriva discriminării pe motive de vârstă la locul de muncă. UE şi statele membre trebuie să ia acest lucru în considerare în toată legislaţia lor socială şi din domeniul muncii.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (SK) Să nu devenim confuzi din cauza terminologiei – raportul pe care l-am adoptat este mai degrabă despre găsirea de noi resurse de forţă de muncă decât despre solidaritate. Criza demografică nu este un lucru despre care am aflat ieri. Unii dintre noi au atras atenţia asupra acestui lucru de foarte mult timp. De ani de zile, spunem că Europa îmbătrâneşte şi moare. Acum este sarcina noastră şi căutăm frenetic o soluţie. Raţiunea rece ne oferă multe soluţii. Reducerea vârstei de pensionare, creşterea ratei natalităţii, introducerea mai multor femei pe piaţa muncii, şi creşterea afluxului de imigranţi şi integrarea acestora în societatea noastră. Suntem dispuşi să facem toate aceste lucruri, şi raportul prezentat discută despre toate acestea. Cu toate acestea, nu sunt foarte sigură că va ajuta – şi, dacă da, pentru cât timp. Acest lucru se datorează faptului că nu abordăm cauza, ci consecinţele. Ne comportăm ca participanţii la o schemă piramidală, care văd că baza piramidei începe să stagneze. Căutăm noi actori pentru a extinde baza. Cu toate acestea, acordând în mod deliberat un sens nou cuvintelor precum „solidaritate” sau „echilibru viaţă profesională – viaţă personală”, distrugem solidaritatea reală şi îndepărtăm copiii de părinţii lor. În ciuda acestui fapt, am votat în favoarea raportului prezentat. Consider că raportul reprezintă o contribuţie importantă la dezbaterea fundamentală cu privire la supravieţuirea civilizaţiei europene.

Raport: Maria Da Graça Carvalho (A7-0274/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − (RO) Cercetarea aduce o contribuţie fundamentală în materie de creştere economică, de creare de locuri de muncă şi de energie nepoluantă şi sustenabilă. Susţin îmbunătăţirea finanţării cercetării în Uniunea Europeană, deoarece este esenţială pentru realizarea unui Spaţiu de Cercetare European care să impună asigurarea celor mai înalte standarde de excelenţă, eficacitate şi eficienţă în cercetare pentru a atrage şi a păstra cei mai buni oameni de ştiință în Europa şi pentru a promova o economie europeană inovatoare, bazată pe cunoaştere şi competenţă. Europa trebuie să investească în cercetare pentru a dezvolta noi produse şi servicii care să îmbunătăţească calitatea vieţii cetăţenilor. Am votat în favoarea acestui program-cadru deoarece cred că încurajează comunităţile de cercetare, mediile academice, organizaţiile societăţii civile, întreprinderile şi sectorul industrial să participe la proiecte de cercetare.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Cercetarea şi dezvoltarea reprezintă două mari provocări pentru viitorul Uniunii Europene în contextul global actual. Din acest motiv am susţinut iniţiativa Parlamentului European care vizează simplificarea punerii în aplicare a programelor-cadru de cercetare ale Uniunii Europene. Colegii mei şi cu mine am estimat astfel că comunicarea Comisiei Europene referitoare la simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare propune măsuri serioase şi creative de depăşire a blocajelor cu care se confruntă participanţii la PC. Este vorba despre creşterea încrederii finanţărilor europene în candidaţi şi de a le face mai tolerante la risc faţă de participanţi la toate nivelurile proiectelor, cu norme UE flexibile. Rezoluţia reflectă faptul că sistemul actual este orientat excesiv către control, ceea ce duce la o risipă a resurselor şi la o participare scăzută. În final, salutăm tendinţa generală de scurtare a timpului mediu de acordare şi de efectuare a plăţii în ciuda noilor progrese care încă pot fi atinse.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Susţin cu tărie ceea ce afirmă acest raport referitor la simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare. Birocraţia şi condiţiile administrative şi normative dificile se adaugă la complexitatea procesului de implementare şi contribuie la obstacolele cu care se confruntă organizaţiile mici şi întreprinderile mici şi mijlocii atunci când acestea încearcă să obţină finanţări pentru cercetarea în care sunt implicate. Întrucât comunitatea ştiinţifică solicită o armonizare a normelor şi procedurilor şi o simplificare a cerinţelor şi mai multă încredere în contextul finanţării UE pentru cercetare, acum este destul de clar că este nevoie să se simplifice finanţarea şi administrarea cercetării pentru a garanta că cercetarea şi inovarea sunt eficiente şi răspândite în întreaga Europa. Această simplificare şi eficacitate ar afecta în mod pozitiv situaţia cercetării în UE, şi ar fi de asemenea benefice pentru părţile implicate. Susţin solicitarea Parlamentului de implementare a procesului de simplificare în scopul stabilităţii şi certitudinii juridice.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Ştiinţa, educaţia şi inovarea sunt pilonii creşterii economice şi ai creării de locuri de muncă. Europa trebuie să investească în inovare dacă doreşte să dezvolte noi produse şi servicii. Acestea vor crea noi surse de locuri de muncă şi creştere economică, sporind competitivitatea Europei şi îmbunătăţind calitatea vieţii cetăţenilor săi. Pentru o perioadă de timp comunitatea ştiinţifică şi-a exprimat preocuparea cu privire la faptul că implementarea programelor de cercetare şi dezvoltarea inovărilor nu avansează din cauza cerinţelor birocratice deosebit de complexe atât de repede cum se spera. Aceasta este o problemă deosebită pentru organizaţiile mai mici, cum ar fi IMM-urile, afacerile incipiente destinate tehnologiei de vârf şi institutele mai mici, universităţile şi centrele de cercetare. Există o necesitate reală de a îmbunătăţi şi de a simplifica finanţarea şi administrarea cercetării. În prezent, există diferite norme şi proceduri pentru diferite instrumente ale programului cadru, iar acest fapt împiedică în mod serios posibilitatea celor implicaţi să depună cererile. Sunt de acord că în dezbaterea privind cel de Al optulea program-cadru pentru cercetare cea mai mare atenţie ar trebui acordată simplificării procedurilor administrative pentru a asigura interpretarea şi aplicarea uniformă a normelor şi procedurilor în cadrul tuturor programelor şi instrumentelor.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − (RO) Uniunea este foarte conştientă de faptul că cercetarea şi inovarea sunt cheia viitorului în condiţiile în care conduc nu numai la crearea de noi produse ci şi la crearea de noi locuri de muncă, resurse şi, drept urmare, creştere economică. Acest lucru va duce, categoric, către o creştere a competitivităţii Europei şi, drept consecinţa, la creşterea calităţii vieţii. În aceste condiţii, creşterea birocraţiei în ce priveşte accesul la finanţare a celor care desfăşoară programe de cercetare şi inovare nu vine decât să frâneze şi să reducă entuziasmul celor care le dezvoltă care dau deja semne că au început să îşi piardă încrederea în acest proces. Sistemul actual ar trebui înlocuit cu un sistem care să acorde mai multă încredere solicitanților. Un pas înainte ar fi simplificarea monitorizării aspectelor financiare și administrative ale proiectelor, consolidând în același timp procesul de evaluare științifică și tehnologică. Ar trebui să fie posibil ca, în primul rând, să fie simplificat controlul birocratic şi să se acorde mai multă încredere comunității științifice și de afaceri. Este necesar să se stabilească un echilibru între încredere și control, între asumarea de riscuri și pericolele pe care le presupune riscul, pentru a asigura gestionarea corectă a fondurilor pentru cercetare.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Îmi prezint felicitările pentru activitatea desfăşurată de către raportoare, dna Carvalho. Sunt ferm convins că ştiinţa, inovarea şi cercetarea sunt motoarele principale ale creşterii economice şi ale creării de locuri de muncă în Europa. Nu este o greşeală faptul că cercetarea şi inovarea se află în centrul iniţiativei „Europa 2020”. De aceea a venit momentul ca Europa să investească mai mult în aceste domenii: pentru a fi competitivă pe plan mondial Uniunea Europeană trebuie să dezvolte produse inovatoare şi servicii moderne. Drept rezultat, numărul cererilor de finanţare creşte în fiecare zi, ceea ce înseamnă că este necesară o simplificare generală a cerinţelor de responsabilitate financiară, împreună cu armonizarea actualelor norme şi proceduri extrem de diverse. Am votat pentru deoarece sunt de acord că trebuie să oferim un răspuns rapid comunităţii ştiinţifice, care a manifestat pentru aceste schimbări. Susţin abordarea adoptată de către raportoare de fundamentare a sistemului de finanţare nu pe rezultate, care ar putea diminua ambiţia ştiinţifică a cercetătorilor, ci pe criterii ştiinţifice şi de aici pe excelenţă. Simplificarea administrativă este una dintre priorităţile pe care trebuie să le abordeze Europa, iar internaţionalizarea în continuare a programului-cadru ar putea crea noi oportunităţi şi posibilităţi de cooperare cu ţările terţe, inclusiv ţările în curs de dezvoltare.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Acest raport propune simplificarea monitorizării aspectelor financiare şi consolidarea procesului de evaluare ştiinţifică şi tehnologică printr-o evaluare efectuată de omologi bazată pe excelenţă. Totuşi, raportul marchează doar începutul unui proces care nu este simplu. Punerea în aplicare a recomandărilor va depinde de Comisie şi va trebui să fie dusă până la capăt şi să fie susţinută politic de Parlament şi de Consiliu, pentru ca această sarcină să fie dusă la bun sfârşit. Pe viitor, procesul de simplificare ar putea fi extins la alte programe europene, mai ales la fondurile structurale. Programele care au reguli mai simple vor fi de asemenea mai transparente şi mai eficiente. Aş dori de asemenea să le mulţumesc colegilor mei, dlui Cerexhe din partea Preşedinţiei belgiene, comisarului Geoghegan Quinn şi tuturor celor care au contribuit la consultarea publică pentru colaborare. Este absolut necesar să se simplifice accesul la fondurile pentru cercetare, dezvoltând o cultură a evaluării bazate pe încrederea dintre toţi cei implicaţi, astfel încât să se consolideze cercetarea şi inovarea în Europa, sporind atractivitatea sa pentru cei care vor să muncească, să locuiască şi să fie fericiţi în cadrul acesteia.