Stenograma dezbaterilor

Luni, 22 noiembrie 2010 - Strasbourg

1. Reluarea sesiunii

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

(Ședința a fost deschisă la ora 17.05)

  Președinte. – Declar redeschisă sesiunea Parlamentului European întreruptă joi, 11 noiembrie 2010

2. Aprobarea procesului-verbal al ședinței anterioare: consultați procesul-verbal

3. Declarațiile Președinției

  Președinte. – Am primit cu mare satisfacție vestea eliberării din arestul la domiciliu a lui Aung San Suu Kyi, liderul opoziției din Myanmar. Doamna Suu Kyi a fost unul dintre primii câștigători ai Premiului Saharov, acordat de Parlamentul European începând din anul 1988. Nu a reușit însă să-l ridice personal acum 20 de ani. Aș dori să vă informez că i-am transmis deja doamnei Suu Kyi o invitație pentru a vizita Parlamentul European și a participa la una dintre sesiunile noastre plenare.

25 noiembrie este Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, instituită de Organizația Națiunilor Unite cu 11 ani în urmă. În fiecare zi, peste tot în lume, multe femei cad victime ale violului, umilirii și violenței domestice. O atrocitate feroce practicată în multe zone ale lumii este circumcizia tinerelor. Aproximativ 8 000 de fete cad victime acestei practici în fiecare zi. Pentru a ne manifesta solidaritatea cu campania de stopare a acestui ritual barbar, vă încurajez pe toți să purtați astăzi o petală roz pentru a vă exprima în mod simbolic opoziția față de această practică. Aș dori, de asemenea, să subliniez că Parlamentul European își continuă de mulți ani eforturile de a solicita încetarea definitivă a violenței fizice și mentale asupra femeilor.

4. Componența Parlamentului

  Președinte. – Autoritățile spaniole competente m-au informat că dl Ramón Jáuregui Atondo a fost înlocuit de dna María Irigoyen Pérez începând din data de 16 noiembrie 2010. Aș dori să-i urez bun-venit noului nostru deputat și să reamintesc faptul că, în conformitate cu Articolul 3 aliniatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, atâta timp cât prerogativele sale nu au fost verificate sau nu s-a luat o hotărâre în legătură cu o eventuală contestație, María Irigoyen Pérez se bucură de exercitarea deplină a drepturilor sale în Parlament și în organele acestuia, cu condiția să fi declarat în prealabil că nu exercită o funcție incompatibilă cu cea de deputat în Parlamentul European.

5. Componența grupurilor politice

  Președinte. – Aș dori să vă informez că dl Claudiu Ciprian Tănăsescu s-a alăturat Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European la data de 15 noiembrie 2010.

Aș dori, de asemenea, să vă informez că și domnul Pino Arlacchi s-a alăturat Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European la data de 18 noiembrie 2010.

6. Semnarea actelor adoptate în cadrul procedurii de codecizie

  Președinte. – Vă informez că miercuri, președintele Consiliului și cu mine vom semna 14 acte legislative adoptate în baza procedurii legislative ordinare în conformitate cu Articolul 74 din Regulamentul de procedură al Parlamentului. Titlurile actelor legislative respective vor fi publicate în procesul-verbal al ședinței. Vă vor fi puse la dispoziție și le veți putea consulta oricând doriți.

7. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

8. Declarații scrise caduce: consultați procesul-verbal

9. Întrebări orale și declarații scrise (depunere): consultați procesul-verbal

10. Petiții: a se vedea procesul-verbal

11. Transferuri de credite: a se vedea procesul-verbal

12. Ordinea lucrărilor

  Președinte. – A fost distribuită versiunea finală a proiectului de ordine de zi întocmit de Conferința președinților în cadrul reuniunii sale de joi, 18 noiembrie 2009, în conformitate cu articolul 137 din Regulamentul de procedură. Au fost propuse următoarele amendamente:

Luni:

Grupurile politice propun eliminarea de pe ordinea de zi a dezbaterii privind raportul dlui Berlinguer referitor la aspectele de drept civil, drept comercial, dreptul familiei și drept internațional privat ale Planului de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm. În consecință, raportul va fi supus votului direct mâine, marți. Raportul va rămâne. Va exista votare, dar nu și dezbatere. Repet: toate grupurile politice au fost de acord cu această soluție care, prin urmare, a fost adoptată.

(Parlamentul a acceptat cererea)

Marți:

Nu au fost propuse amendamente.

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Dle Președinte, pe ordinea de zi de marți există șase rapoarte ale dnei Matera referitoare la mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în Olanda. Iau cuvântul în această chestiune deoarece consider că modul în care dl Daul a fost atacat în presa olandeză pe această temă nu este corect. La Conferința Președinților, dl Daul a ridicat o problemă discutată de șefii mai multor grupuri, referitoare la o posibilă abandonare a acestor rapoarte, având în vedere dezbaterea bugetului. Aș dori să fac două comentarii în acest sens.

În primul rând, rapoartele respective ar trebui păstrate pe ordinea de zi. Ar trebui de asemenea să le votăm și să transferăm banii respectivi din Fondul european de ajustare la globalizare către Olanda.

În al doilea rând, dl Daul a sugerat acest lucru într-un comentariu făcut la Conferința Președinților. Dacă acest comentariu este preluat de la Conferința Președinților și făcut public fără ca domnia sa să aibă măcar ocazia să răspundă la întrebări și să-l poată explica personal, atunci, ca președinte al unui grup, trebuie să te gândești foarte bine ce poți spune la Conferința Președinților. Acesta este primul aspect.

Celălalt aspect la care doresc să mă refer este faptul că nu Parlamentul European pretinde că banii sunt risipiți. O parte a guvernului olandez – nu totalitatea acestuia – pretinde în mod constant că banii sunt irosiți în Europa și de aceea Europa ar trebui să primească mai puțini bani. Rapoartele dnei Matera arată că, dimpotrivă, banii din acest buget sunt utilizați foarte responsabil și – după părerea mea – pentru proiecte foarte importante în Olanda. În consecință, adoptarea acestor rapoarte ar arăta că toate criticile la care este supus acest buget în Olanda sunt nejustificate.

(Aplauze)

  Președinte. – Sunt la curent cu această problemă și știu ce a apărut în presa olandeză. Aș dori totuși să vă asigur că votul privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru Olanda va avea loc mâine, după cum a fost stabilit. Nu s-a modificat nimic. Votarea va avea loc mâine.

Miercuri:

Am primit o solicitare de la Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică cu privire la dezbaterea privind situația din Sahara Occidentală, prin care se cere ca votarea propunerilor de rezoluție referitoare la această chestiune să aibă loc în cadrul acestei sesiuni și nu în sesiunea din decembrie, așa cum se intenționează în prezent.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dle Președinte, situația din Sahara Occidentală este destul de gravă pentru ca Parlamentul să amâne adoptarea unei poziții cu privire la acest aspect. Faptele sunt de netăgăduit și sunt vizibile cu ochiul liber. Am văzut imagini ale distrugerii taberelor sahariene și știm că această distrugere s-a soldat cu morți și răniți, și multe persoane care sunt încă dispărute. Știm că un deputat din acest Parlament a fost împiedicat să ajungă la tabere și a fost expulzat de autoritățile marocane și știm că același lucru s-a întâmplat și cu alți membri ai parlamentelor naționale, jurnaliști și membri ai organizațiilor non-guvernamentale (ONG). Știind toate acestea, nu putem ignora situația pur și simplu.

Neadoptarea unei poziții în acest sens ar fi o atitudine de complacere și chiar de complicitate de neînțeles și inacceptabilă și nu ar face decât să submineze demnitatea acestei instituții și valorile pe care pretinde că le apără. Aș dori, prin urmare, să fac un apel la toată lumea pentru a adopta decizia înțeleaptă de a sprijini votarea unei rezoluții cu privire la acest aspect în această ședință votând în favoarea acestei propuneri.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE). – Dle Președinte, consider că argumentele invocate de Grupul GUE/NGL sunt absolut relevante, importante și necesare, prin urmare voi sprijini această poziție.

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Președinte, trebuie să-i cer domnului Ferreira să fie atent o clipă. Am discutat acest subiect foarte în detaliu la Conferința Președinților și în timpul pregătirilor pentru Conferința Președinților. În numele grupului meu, aș dori să menționez că suntem foarte îngrijorați de situația din Sahara Occidentală. Dacă imaginile pe care le-am văzut sunt reale, ar trebui să avem în vedere nu doar o dezbatere serioasă, ci și consecințe, dacă este cazul. Ceea ce înseamnă însă că trebuie să procedăm corect. În cazul de față, a proceda în mod corect include discutarea evenimentelor săptămâna aceasta. La solicitarea noastră, ministrul marocan de externe a declarat acum că este pregătit să participe la o reuniune a Comisiei pentru afaceri externe. Nu este obligat să o facă. Ministrul marocan de externe nu este obligat să apară în fața Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European. Însă, după părerea mea, ar trebui să profităm de faptul că totuși face acest lucru, pentru a-i comunica mai întâi reproșurile noastre, rezoluția urmând a fi adoptată ulterior. Consider că este un mod de a proceda mult mai adecvat, decât să adoptăm o rezoluție acum și abia apoi să ascultăm ceea ce are de spus. Haideți să adoptăm rezoluția în lumina informațiilor și a întrebărilor pe care vom avea ocazia să i le adresăm ministrului marocan de externe în cadrul Comisiei pentru afaceri externe. Personal, consider că este abordarea cea mai adecvată. În plus, până în după-amiaza aceasta a existat consens în cadrul tuturor grupurilor cu privire la acest aspect.

  Președinte. – Solicitarea a fost sprijinită de majoritate, prin urmare, în conformitate cu propunerea domnului Ferreira, votarea va avea loc săptămâna aceasta.

(Parlamentul a acceptat cererea)

Vă voi furniza datele limită: votul va avea loc joi. Datele limită sunt după cum urmează: propunerile de rezoluție trebuie să fie depuse până mâine, 23 noiembrie, ora 12.00; amendamentele și propunerile comune de rezoluție trebuie depuse până miercuri, 24 noiembrie, ora 12.00 miercuri; amendamentele la propunerile comune de rezoluție – până miercuri, 24 noiembrie, ora 13.00, cu alte cuvinte cu o oră mai târziu. Repet: votul va avea loc joi.

  Daniel Cohn-Bendit (Verts/ALE). – (FR) Dle Președinte, aș dori să-i întreb ceva pe colegii mei.

Există o situație de urgență în Tibet și îngrijorare cu privire la intenția Chinei de a impune limba chineză în Tibet. Consider că acest aspect merită o dezbatere în sesiunea plenară în prezența Baronesei Ashton. Dincolo de această situație de urgență, politica adoptată în prezent în Tibet este foarte problematică.

O urgență? De acord. Dacă astfel dorește majoritatea să abordeze această problemă, nu am nimic împotrivă. În ceea ce mă privește și deoarece agenda este destul de clară în decembrie, aș dori să susținem o dezbatere pe marginea acestei probleme și a politicii Uniunii Europene cu privire la China în prezența Baronesei Ashton și să adoptăm o rezoluție în acest sens. Consider că ar fi o abordare mai inteligentă.

  Președinte. – Vă mulțumesc, dle Cohn-Bendit. Acest lucru poate fi propus și pentru Conferința Președinților. Ca președinte al grupului, puteți propune acest lucru în orice moment, domnule Cohn-Bendit. Vă mulțumesc pentru comentariu.

Joi:

Nu au fost propuse amendamente.

(Ordinea lucrărilor a fost în stabilită)

13. Raportul anual pe 2009 al BCE - Cele mai recente evoluții din domeniul cursurilor de schimb ale valutelor internaționale (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună referitoare la:

– raportul dlui Balz, în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, privind raportul anual al BCE pentru anul 2009 (2010/2078(INI)) (A7-0314/2010), și

– declarația Comisiei privind cele mai recente evoluții din domeniul cursurilor de schimb ale valutelor internaționale (2010/2914(RSP)).

  Burkhard Balz, raportor. – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, s-a făcut deja apel la puțină liniște. Poate unii deputați ar putea să se conformeze.

Doamnelor și domnilor, raportul meu de astăzi se referă în principal la performanța Băncii Centrale Europene în 2009 – cu alte cuvinte, într-o perioadă în care acțiunile economice, financiare și, din ce în ce mai mult, cele politice au fost dominate în mod considerabil de criza economică și financiară. Criza, care a început ca o criză financiară pură, s-a răspândit și a afectat ulterior întreaga economie reală într-un al doilea val. Activitatea economică a scăzut în întreaga lume, iar scăderea veniturilor fiscale și creșterea cheltuielilor sociale ca urmare a crizei au dus la creșterea deficitului public. Măsurile ulterioare de stimulare a economiei au contribuit, de asemenea, la adâncirea datoriei. Ca urmare a acestor deficite crescute, guvernele din Uniunea Europeană au aprobat ample pachete de austeritate. După părerea mea, pachetele respective erau necesare și în anumite cazuri, chiar întârziate. Acestea au restrâns totuși capacitatea de acțiune a guvernelor.

Deși activitatea economică a început să-și revină în a doua jumătate a anului 2009, într-un al treilea val din anul 2010, criza financiară și economică a amenințat apoi să evolueze într-o criză a datoriei publice. Din punctul meu de vedere, acest pericol nu a fost încă evitat. În ultimele zile, cazul Irlandei ne-a amintit tuturor foarte clar că problema îndatorării excesive a statelor membre nu a fost nici pe departe soluționată și, prin urmare, sunt de acord cu președintele Van Rompuy: nici nu se pune problema eșecului monedei euro. Aceasta este însă situația curentă. Raportul meu se referă în schimb la anul 2009, în care putem spune că BCE a reacționat adecvat, ba chiar foarte bine, la provocări. Măsurile sale s-au dovedit a avea un succes real și au ajutat multe instituții financiare să evite colapsul. Instituțiile financiare nu au transmis însă complet lichiditățile către economia reală și, ca urmare, potențialul de redresare al măsurilor respective nu a putut fi exploatat pe deplin.

Întrucât măsurile respective au implicat pași extraordinari, este esențial ca acum să le eliminăm progresiv și în mod rațional. Problemele din Grecia și alte țări din zona euro sunt, în parte, de natură internă, dar au scos la iveală și probleme fundamentale care existau în uniunea economică și monetară (UEM). Principiile Pactului de stabilitate și de creștere au fost încălcate. Suportăm acum consecințele și ceea ce se întâmplă în Irlanda fiind una dintre ele. Aceste încălcări trebuie eliminate și trebuie prevenite noi încălcări. Pactul de stabilitate și de creștere trebuie să fie consolidat, iar uniunea economică și monetară trebuie să fie mai echilibrată.

În trecut, coordonarea insuficientă a politicilor economice în cadrul uniunii monetare a permis apariția unor dezechilibre economice considerabile între țările din zona euro și au lăsat zona euro fără un mecanism predefinit de gestionare a crizelor. Zona euro va trebui să soluționeze aceste dezechilibre dacă dorește să prevină o nouă criză. În cele din urmă, procesul de reformă structurală - combinat cu revizuirea cadrului de reglementare pentru politica financiară - poate întări zona euro. Independența Băncii Centrale Europene va fi în egală măsură esențială pentru noua guvernanță economică, în special în ceea ce privește recent înființatul Comitet european pentru riscuri sistemice. În consecință, Parlamentul va continua să-și ia foarte în serios datoria de a evalua performanța BCE.

Sunt perfect convins că Uniunea Europeană și zona euro vor găsi modalitatea de a ieși din criză și când o vor face vor fi chiar mai puternice decât înainte. Este important însă ca în lunile următoare să tragem învățămintele relevante din ceea ce s-a întâmplat. Este o provocare majoră dar, în istoria sa, Uniunea Europeană a demonstrat în mod constant că se dezvoltă cel mai bine atunci când trebuie să treacă peste provocări. Criza reprezintă prin urmare și o oportunitate pe care trebuie să o exploatăm.

În încheiere, aș dori să le mulțumesc tuturor raportorilor alternativi de la celelalte grupuri pentru cooperarea lor extrem de plăcută și constructivă la acest raport. Nu este ceva de la sine înțeles, de aceea merită subliniat în mod special în acest caz.

  Jean-Claude Trichet, președinte al BCE. – (FR) Dle Președinte, dle Balz, doamnelor și domnilor, am onoarea să vă prezint, conform prevederilor tratatului, Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru anul 2009. Din cauză că programul a fost dat oarecum peste cap în special de alegerile europene, în martie anul trecut v-am vorbit despre raportul anual precedent. Prin urmare, acum este a doua oară când mă adresez Parlamentului anul acesta.

În primul rând, permiteți-mi să salut sprijinul exprimat încă o dată prin propunerea de rezoluție a Parlamentului European în favoarea audierilor regulate în cadrul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și în general în favoarea menținerii unor relații strânse cu Banca Centrală Europeană. Sunt cu atât mai mulțumit, deoarece anul acesta Parlamentul European și-a demonstrat foarte convingător disponibilitatea și abilitatea de a susține interesul european superior, în special cu privire la pachetul de supraveghere financiară.

(DE) Aș dori să încep printr-o scurtă prezentare a măsurilor de politică monetară adoptate de Banca Centrală Europeană în timpul crizei financiare și economice. În afara perioadei de criză, aș dori să realizez și o retrospectivă a activității BCE din primii săi doisprezece ani de existență. În final, aș dori să vorbesc despre cele mai presante provocări care ne așteaptă în anul 2011.

președinte al Băncii Centrale Europene. − Dle Președinte, permiteți-mi să menționez mai întâi măsurile adoptate în timpul crizei.

2009 a fost un an foarte greu pentru politica monetară a Băncii Centrale Europene. A început cu o criză economică gravă în întreaga lume, ca urmare a izbucnirii crizei financiare din toamna anului 2008. În acest mediu de presiuni inflaționiste moderate, ne-am continuat politica de reducere a ratelor dobânzilor reprezentative. Per ansamblu, în numai șapte luni - din octombrie 2008 până în mai 2009 - am redus rata noastră principală de refinanțare cu 325 puncte de bază. Acest lucru a făcut ca principala noastră rată de refinanțare să fie de 1 %.

Pentru a ne asigura că gospodăriile și întreprinderile din zona euro vor beneficia de aceste condiții de finanțare extrem de favorabile, în anul 2009 am continuat - și chiar extins - sprijinul nostru amplu pentru creditare acordat băncilor din zona euro. Am făcut acest lucru ca reacție în fața piețelor monetare disfuncționale care slăbiseră abilitatea politicii monetare de a influența perspectivele privind stabilitatea prețurilor doar prin intermediul deciziilor legate de rata dobânzii. Printre aceste măsuri neconvenționale, cum obișnuim să le numim, cea mai notabilă este furnizarea de lichiditate cu rată fixă și alocare integrală prin operațiunile noastre de refinanțare cu bănci din zona euro în schimbul unor garanții reale bune și la rata de refinanțare principală care prevala în momentul respectiv pentru mai multe scadențe care se extind cu mult peste operațiunile săptămânale. În anul 2009, am extins la un an și scadența pentru operațiunile noastre de refinanțare pe termen mai lung. Acestea au fost, bineînțeles, decizii extrem de importante.

După cum ați subliniat pe bună dreptate în propunerea de rezoluție referitoare la raportul anual al Băncii Centrale Europene, acest sprijin consolidat pentru creditare a avut succes în evitarea a ceea ce ar fi fost - dacă ar fi fost observate și alte tensiuni disfuncționale - o criză sau o recesiune mult mai gravă. Permiteți-mi să subliniez că întreaga noastră acțiune a fost în deplină conformitate cu mandatul nostru menit să garanteze stabilitatea prețurilor pe termen mediu în întreaga zonă euro. Faptul că ne-am îndeplinit misiunea implicată de mandat în mod credibil se reflectă în perspectivele favorabile ale inflației și așteptările bine fundamentate referitoare la inflația din zona euro.

Ca urmare a unor îmbunătățiri a condițiilor de pe piața financiară în timpul anului 2009, în anumite segmente de pe piața de obligațiuni din zona euro au apărut noi tensiuni de piață. De vreme ce funcționarea fără probleme a pieței obligațiunilor este esențială pentru transmiterea ratelor dobânzii cheie ale Băncii Centrale Europene, am decis să intervenim pe piețele titlurilor de creanță din zona euro pentru a restaura o transmitere mai normală a politicii monetare către economie. În acest scop am introdus Programul privind piețele titlurilor de valoare. Pentru a ne asigura că acest program nu are impact asupra orientării politicii monetare, vom reabsorbi lichiditatea injectată.

Pe scurt, permiteți-mi să subliniez că toate măsurile neconvenționale pe care le-am adoptat în perioada de tensiune financiară acută sunt de natură temporară și au fost concepute luând în calcul posibilități de ieșire. Unele dintre măsurile neconvenționale inițiate în anul 2009 și la începutul anului 2010 au fost deja eliminate treptat pentru a obține condiții mai bune pe piețele financiare și având în vedere redresarea continuă a economiei din zona euro.

Permiteți-mi să vă împărtășesc pentru o clipă câteva gânduri despre istoricul monedei euro. După părerea mea, trei elemente sunt fundamentale.

În primul rând, Banca Centrală Europeană și-a îndeplinit misiunea conform mandatului stabilit prin tratat, și anume stabilitatea prețurilor. Într-adevăr, inflația medie din zona euro din ultimii aproape 12 ani este de 1,97 %. Acest lucru reflectă pe deplin definiția dată de noi stabilității prețurilor, concretizată în obiectivul nostru de a menține ratele inflației anuale din zona euro sub 2 % și în apropierea valorii de 2 % pe termen mediu. În acest sens, sistemul euro din ultimii 12 ani a funcționat ca o ancoră de stabilitate și încredere, fiind astfel perceput chiar și în ultima perioadă, în ciuda mediului dificil creat de criza financiară globală.

În al doilea rând - și reflectând în mod favorabil asupra credibilității politicii monetare a Băncii Centrale Europene - după cum am spus, așteptările privind inflația au rămas ancorate solid la niveluri conforme cu stabilitatea prețurilor.

În al treilea rând, considerăm că succesul se bazează pe deplina independență a Băncii Centrale Europene de influența politică, pe mandatul său principal de a menține stabilitatea prețurilor și pe comunicarea sa transparentă, în special cu privire la definirea stabilității prețurilor. Strategia monetară a Băncii Centrale Europene, construită pe doi piloni, permite o acțiune de previziune pe termen mediu care este bazată pe un cadru analitic solid. Acel cadru include o analiză temeinică a evoluției pieței monetare și a creditelor, având în vedere natura monetară a inflației pe termen mediu spre mai lung.

Considerăm că această abordare cuprinzătoare ne permite să luăm decizii consecvente în cunoștință de cauză, fiind în același timp stabili și gândind mai departe de volatilitatea pe termen scurt.

Cu privire la dimensiunea externă a monedei euro, permiteți-mi să spun doar că moneda noastră și-a stabilit poziția pe plan internațional. În anul 2009, moneda euro reprezenta în jur de 30 % din stocul de titluri de creanță internaționale și stocul de rezerve valutare mondiale.

Vorbind de dimensiunea externă a monedei euro, voi spune câteva cuvinte despre aspectele ratei de schimb valutar actuale, domenii în care recomand mare prudență.

Există două aspecte majore. Unul este relația dintre principalele valute convertibile cu dobândă variabilă ale țărilor industrializate, cum sunt dolarul, euro, yenul, lira sterlină și dolarul canadian. Aceste valute au avut dobândă variabilă din momentul colapsului sistemului Bretton Woods la începutul anilor 1970. Aș dori să subliniez opinia puternică a comunității internaționale că volatilitatea excesivă și mișcările dezordonate cu privire la ratele de schimb au implicații adverse asupra stabilității economice și financiare.

Permiteți-mi să spun că Banca Centrală Europeană apreciază afirmațiile recente ale autorităților americane, și anume cele ale Secretarului Trezoreriei SUA și Președintelui Rezervei Federale, care au reiterat faptul că Statele Unite sunt interesate de un dolar puternic față de alte valute convertibile importante. Împărtășesc în totalitate această viziune. Un dolar credibil printre principalele valute ale economiilor avansate este în interesul Statelor Unite, al Europei și al întregii comunități internaționale.

Al doilea aspect se referă la valutele economiilor de piață emergente care au excedente de cont curent și rate de schimb care nu sunt suficient de flexibile. Cu privire la acest aspect, comunitatea internațională este de acord - și acest lucru a fost afirmat din nou de Coreea săptămâna trecută și de către Comisie - că o evoluție spre sisteme de schimb valutar determinate mai mult de piață, o mai mare stabilitate a ratei de schimb pentru a reflecta fundamentele subiacente și încetarea devalorizării competitive a valutelor este în interesul economiilor emergente în cauză și al comunității internaționale.

Banca Centrală Europeană spunea că nu este momentul să ne complăcem. Și acest lucru este acum mai adevărat ca niciodată. Provocările care ni se prezintă sunt diverse. Toate autoritățile relevante și sectorul privat trebuie să-și asume pe deplin responsabilitățile și acest lucru valabil pentru sucursalele executive, băncile centrale, organismele de reglementare, supraveghere, sectorul privat și industria financiară. Criza actuală a demonstrat clar că implementarea reformelor ambițioase în guvernanța economică este atât în interesul țărilor din zona euro, cât și în interesul zonei euro în ansamblu.

Propunerile prezentate de Președintele Van Rompuy cu privire la reforma guvernanței economice a Uniunii Europene și aprobate de reuniunea Consiliului European din luna octombrie 2010 reprezintă o ameliorare a actualului cadru de supraveghere la nivelul UE și par adecvate în linii mari pentru țările Uniunii Europene care nu fac parte din uniunea monetară. Totuși, dacă ne gândim la nevoile specifice ale zonei euro, în opinia noastră, nu sunt suficiente pentru a asigura cea mai bună funcționare a economiei monedei unice.

Sunt convins că în lunile următoare Parlamentul European va ajuta Europa să înregistreze progresul substanțial necesar în guvernanța economică. Având în vedere rolul său legislativ în ceea ce privește supravegherea financiară și Comitetul european pentru riscuri sistemice, Parlamentul și-a demonstrat capacitatea de acționa cu determinare atunci când în joc sunt probleme importante.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a vă mulțumi pentru acest lucru și să-mi exprim din nou convingerea că influența Parlamentului va fi decisivă în dezbaterea privind guvernanța economică.

O altă provocare importantă se referă la reglementarea financiară. Ar trebui să profităm din plin de lecțiile crizei și să menținem impulsul pentru reforma financiară. După cum ați susținut în propunerea de rezoluție, o implementare rapidă a Basel III este de o importanță crucială. Propunerile legislative ale Comisiei privind vânzările fără acoperire și instrumentele derivate extrabursiere sunt, de asemenea, indispensabile pentru a face sistemul financiar mai transparent și rezistent.

Acest an va fi decisiv. 2011 ar trebui să înregistreze adoptarea cadrului de guvernanță revizuit, discuții aprofundate asupra cadrului de gestionare a crizelor și poate și lansarea procedurii pentru modificarea tratatului. Trebuie să realizăm aceste reforme în mod corespunzător pentru a ne asigura că întreaga Europă și zona euro pot face viitoarelor provocări cu o și mai mare capacitate și convingere.

2011 va fi, de asemenea, și primul an de existență a Comitetului european pentru riscuri sistemice. Facem tot ce ne stă în putință pentru a sprijini noul organism, astfel cum ați solicitat și în propunerea de rezoluție. În același timp, bineînțeles, independența deplină și mandatul fundamental al Băncii Centrale Europene, consacrate în Tratatul de la Maastricht, sunt neschimbate și am subliniat deja acest aspect în Parlament.

Vom continua să ne îndeplinim misiunea în virtutea mandatului nostru. Tratatul prevede acest lucru în atribuțiile noastre. Puteți avea încredere că vom îndeplini așteptările cetățenilor noștri.

  Olli Rehn, membru al Comisiei. – Dle Președinte, permiteți-mi să-i mulțumesc raportorului, dlui Burkhard Balz, pentru raportul solid și cuprinzător referitor la raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru anul 2009. Comisia salută raportul care reflectă aspectele principale în mod corespunzător. Raportul recunoaște și apreciază activitatea Băncii Centrale Europene în gestionarea crizei. Comisia împărtășește acest punct de vedere; Banca Centrală Europeană, condusă de președintele Jean-Claude Trichet, a navigat prin această situație cu îndemânare și stabilitate.

Aș dori să profit de ocazie pentru a-i mulțumi dlui Jean-Claude Trichet pentru colaborarea excelentă și, în special, pentru rolul său esențial în aceste vremuri tulburi. Atât prin rolul sa de monitorizare, cât și prin măsurile sale neconvenționale, Banca Centrală Europeană a fost esențială în lupta pentru depășirea crizei și stabilirea unei baze pentru creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă.

Raportul dumneavoastră subliniază în mod corect că nevoia unei supravegheri economice în zona euro a fost semnalată de criza financiară. Comisia este de acord cu acest lucru, și tocmai de aceea am prezentat mai multe propuneri legislative pentru consolidarea guvernanței economice în Uniunea Europeană, în special în zona euro.

Am adoptat, de asemenea, mai multe sugestii prezentate în raportul dlui Feio pentru a consolida și extinde guvernanța economică în Uniune. Comisia pentru Afaceri economice și monetare a primit propunerile Comisiei și lucrează în prezent pentru a respecta termenul limită ambițios din luna iunie anul viitor, ceea ce apreciez și salut.

Permiteți-mi acum să trec la a doua parte a dezbaterii, care se referă la cele mai recente evoluții ale ratelor de schimb internaționale. Este corect faptul că volatilitatea de pe piețele de schimb valutar a crescut în ultimele săptămâni, antrenând schimbări semnificative în valoarea ratelor de schimb bilaterale principale.

Începând cu luna iunie a acestui an, moneda euro s-a apreciat în fața dolarului datorită unor date mai puternice pentru economia din zona euro și datorită continuării expansiunii politicii monetare a Statelor Unite. Recent însă, moneda euro a devenit oarecum mai slabă față de majoritatea valutelor, fiind afectată de îngrijorările tot mai mari legate de finanțele publice ale statelor membre - mai ales în Irlanda. În termeni reali efectivi, moneda euro este în prezent aproape de media sa pe termen lung ca urmare a deprecierii globale de anul acesta de la un nivel supraevaluat la sfârșitul anului trecut. În comparație cu începutul anului, deprecierea monedei euro în termeni reali efectivi s-a ridicat la 7 %.

În contextul unei redresări lente a economiilor avansate și al unor fluxuri mari de capital către economiile emergente, multe țări au dorit să-și slăbească valuta sau au recurs cel puțin la non-aprecierea competitivă. Prin urmare, este important că săptămâna trecută, în cadrul întâlnirii la nivel înalt de la Seul, liderii G20 s-au angajat foarte clar și ferm să nu practice devalorizări competitive ale valutelor lor.

Summitul G20 a stabilit să continue să reechilibreze creșterea globală. S-a ajuns la un acord pentru a lucra la orientările cu titlu indicativ. Este clar că flexibilitatea ratei de schimb trebuie să joace un rol în reechilibrarea necesară pentru ca ratele de schimb să reflecte baze economice, așa cum a subliniat președintele Trichet. Comisia va continua să sprijine acest element important al activității G20, care va fi și unul dintre aspectele importante ale Președinției franceze a G20 de anul viitor.

În cele din urmă, trebuie să vă informez despre o evoluție importantă cu privire la zona euro. Ieri, când Consiliul ECOFIN a primit solicitarea guvernului irlandez de asistență financiară de la Uniunea Europeană, miniștrii au fost de acord cu Comisia și Banca Centrală Europeană că acordarea de asistență Irlandei este justificată pentru a garanta stabilitatea financiară în Europa. Sprijinul financiar al Uniunii Europene poate fi furnizat în baza unui program cu condiții riguroase în ceea ce privește politicile negociate în prezent cu autoritățile irlandeze de către Comisie și FMI, în colaborare cu Banca Centrală Europeană. Programul va aborda dificultățile financiare ale economiei irlandeze în mod decisiv, incluzând și un fond pentru potențialele nevoi viitoare de capital ale sectorului bancar. Pentru a detensiona sectorul bancar, trebuie adoptat un set cuprinzător de măsuri, inclusiv reducerea nivelului de îndatorare și restructurarea, care să garanteze că sistemul bancar irlandez își îndeplinește în mod adecvat rolul în funcționarea economiei în ansamblu.

Discuțiile tehnice referitoare la programul UE-FMI sunt acum în plină desfășurare și negocierile se pot încheia la sfârșitul lunii noiembrie. În afara finanțării UE și FMI, vă pot informa că Regatul Unit și Suedia au indicat faptul că sunt gata să contribuie la program prin împrumuturi bilaterale, lucru pe care îl salutăm.

Așadar, deciziile de ieri reprezintă un pas important în cadrul eforturilor comune de a stabiliza economia irlandeză și de a proteja stabilitatea financiară în Europa.

  Jean-Paul Gauzès, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle Președinte, dle Trichet, dle comisar, doamnelor și domnilor, mă alătur în mod clar celor care laudă activitatea Băncii Centrale Europene și nu voi repeta ce a spus colegul meu, dl Balz sau ce se spune în rezoluție. În timpul scurt ce mi-a fost alocat, aș dori doar să spun că trebuie să-i avem în vedere pe concetățenii noștri.

De ce spun asta în acest mod astăzi? Pentru că, ieri seară, pe toate canalele de televiziune franceze, un viitor candidat la președinție s-a dat în spectacol rupând o bancnotă de 10 euro pe care o fotocopiase și mărise, vrând să demonstreze că rupând bancnota respectivă distrugea cauza tuturor relelor noastre.

Bineînțeles că acest lucru nu este adevărat. Tot ceea ce trebuie este să facem împreună un efort de a comunica. Munca depusă pentru supraveghere, organizare și reglementare la care v-ați referit, dle Președinte, este excelentă. Știți că aveți sprijinul Parlamentului: ați spus-o chiar dumneavoastră. Totuși, avem o sarcină reală în mâinile noastre în ceea ce-i privește pe concetățenii noștri care nu înțeleg mesajele transmise.

În fiecare zi titlurile din presă prezintă soluții din ce în ce mai cumplite și situații imposibile și vă pot spune că vineri, când am fost pe teren, cum se spune în politică, am vorbit cu aproape 100-150 persoane. Toți mi-au pus aceeași întrebare: ce se va întâmpla cu euro? Teama simțită de concetățenii noștri nu se sincronizează cu ceea ce a realizat bine Banca Centrală Europeană.

  George Sabin Cutaș, în numele grupului S&D. – (RO) În primul rând, doresc să-i mulțumesc raportorului, domnul Balz, pentru colaborarea avută și să salut conferirea statutului de instituție europeană Băncii Centrale Europene odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

În al doilea rând, doresc să semnalez existența discrepanțelor macroeconomice substanțiale între economiile din zona euro, ceea ce demonstrează necesitatea unei coordonări mai strânse a politicilor economice și monetare. Pactul de stabilitate și creștere nu este un instrument suficient pentru a rezolva dezechilibrele economice existente. O soluție pentru acest impas ar putea-o constitui eliberarea de obligațiuni guvernamentale la nivel european. Acest mecanism de solidaritate ar asigura o finanțare stabilă pentru statele membre aflate în dificultate, ar crește eficiența supravegherii bugetare și ar avea un efect de lichiditate semnificativ. Monedei comune trebuie să i se adauge rigoarea fiscală și o datorie pe termen lung unificată.

Comportamentele de tip riscant ale actorilor financiari au contribuit la izbucnirea crizei economice și financiare. Acestora li s-au adăugat recentele atacuri speculative la adresa anumitor state membre care au contribuit la dificultatea acestora din urmă de a împrumuta bani de pe piețele financiare internaționale, afectând, practic, stabilitatea întregii zone euro. Consider, prin urmare, că este nevoie de un mecanism permanent pentru apărarea zonei euro de atacurile speculative și că este de datoria Comisiei Europene să supravegheze activitatea actualelor agenții de rating ale creditelor și de a gândi arhitectura unei agenții europene de rating a creditului.

De asemenea, trebuie să avem în vedere că măsurile de austeritate luate de guvernele naționale ar putea reduce în mod semnificativ posibilitatea unei însănătoșiri a economiei europene, de aceea este nevoie de un model de guvernanță economică la nivel european care să combine consolidarea fiscală cu crearea de noi locuri de muncă.

Comisia, de asemenea, trebuie să propună obiective specifice de reducere a diferențelor de competitivitate dintre economiile europene și, nu în ultimul rând, să urmărească a investi în energie verde.

  Sylvie Goulard, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle Președinte, dle comisar, în primul rând, mă alătur celor ce îl felicită pe raportorul nostru, care cred că a subliniat problema foarte clar.

În acest raport subliniază inovațiile aduse de Tratatul de la Lisabona și vreau cu adevărat să vă mulțumesc, dle Trichet, pentru că ne-ați amintit din nou în seara aceasta acelor dintre noi care par să nu știe acest lucru - printre care se numără, în paranteză fie spus, și cei care l-au semnat și ratificat - că Tratatul de la Lisabona include o inovație majoră: vom putea dezbate public, în acest Parlament, reforma Pactului de Stabilitate.

Sub conducerea dlui Rehn, Comisia a redactat un set de propuneri destul de curajoase care merg în direcția corectă, solicitând în special consolidarea disciplinei prin luarea în calcul a dezechilibrelor macroeconomice pe care dl Balz le menționase, de fapt, în raportul domniei sale. În plus, vă referiți de mai multe ori, dle Trichet, la un „progres substanțial”, cu alte cuvinte, un pas real înainte în această guvernanță.

Sunt întru totul de acord cu cele spuse de dl Gauzès; când mergi pe teren, aproape că te întrebi dacă propunerile înaintate de Comisie în septembrie sunt relevante în totalitate, dacă nu ar trebui avută în vedere criza care are loc acum, pentru a permite un progres cât mai mare posibil. Aș dori să subliniez aici că cei care au conceput moneda euro nu s-au gândit niciodată că vom coordona pur și simplu politici economice pe termen lung. Ceea ce se dorea era uniune politică, și anume abilitatea de a lua decizii sub supravegherea Parlamentului.

În ceea ce mă privește, mi se pare frapant că, atunci când vorbim cu cetățenii, avem până la urmă automobiliști - statele membre - care în același timp sunt și la volan și pe marginea drumului în calitate de polițiști. Cam așa funcționează sistemul actual; cu alte cuvinte suntem în același timp și șofer, și persoana care emite amenzile și persoana care trebuie să supravegheze celelalte mașini. Nu cred că există vreo țară cu circulație rutieră de acest gen. Am dori prin urmare să ridicăm puțin costul amenzilor și vom lucra în acest sens. Vă mulțumesc că ne-ați reamintit că am făcut deja acest lucru în practică cu privire la reforma supravegherii financiare, pentru interesul european general.

  Sven Giegold, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle Președinte, în primul rând, în numele grupului meu, aș dori să-i mulțumesc dlui Balz pentru modul cooperant în care au avut loc deliberările noastre. Am putut contribui cu anumite sugestii pentru a echilibra și mai mult raportul. Perioada 2009-2010 s-a caracterizat prin măsuri extraordinare din partea Băncii Centrale Europene și, având în vedere aceste evoluții economice extraordinare, aș dori să-i mulțumesc din nou dlui Trichet pentru că a adoptat aceste măsuri, în special deoarece nu au fost întotdeauna primite bine în cadrul propriei sale instituții.

Am văzut în această perioadă că Pactul de stabilitate și de creștere este neadecvat. Avem în schimb nevoie de o coordonare eficientă a politicii economice care să aibă în vedere nu doar datoria publică, ci și datoria privată și să abordeze dezechilibrele economice nu doar în țările cu deficit, ci și în țări care înregistrează excedent. În ceea ce privește prețurile, trebuie să ne axăm nu doar pe prețurile de consum, ci și pe prețurile proprietăților, evoluția lor speculativă și crearea de bule.

Mai presus de toate - și îndemnăm în mod constant la acest lucru - avem nevoie o dată pentru totdeauna de un cadru pentru competiția din domeniul fiscal în Uniunea Europeană. Este inacceptabil să avem programe de austeritate enorme pe partea de cheltuieli, în timp ce țările continuă să aibă o competiție liberă în domeniul fiscal pe partea de venituri.

Este inacceptabil în special - și imposibil de explicat cetățenilor noștri - faptul că într-o situație ca cea în care ne aflăm acum, salvăm băncile Irlandei, dar nu ne asigurăm în același timp că rata sa scandalos de mică a impozitului aplicat societăților, care este de 12,5 % este corectată la rata europeană obișnuită de 25 %. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume în acest sens.

Aș dori, de asemenea, să-l rog pe dl Trichet să comenteze două aspecte din raport: aspectul transparenței, menționat în paragraful 21 și aspectul securității acceptate, menționat în paragraful 39. Nu ați comentat încă aceste aspecte. În numele tuturor raportorilor și a raportorilor alternativi, v-aș rămâne profund recunoscător dacă ați putea comenta aceste aspecte în mod specific.

  Kay Swinburne, în numele Grupului ECR. – Dle Președinte, aș dori să-l felicit pe dl Balz pentru raportul domniei sale. Totuși, într-un moment în care moneda euro se confruntă cu noi crize în fiecare zi și este general acceptat că sunt necesare noi forme de guvernanță și noi reguli pentru supraviețuire, este dificil pentru Banca Centrală Europeană să intervină în aspectele globale externe.

Tocmai aceasta ar putea fi problema. Până acum, majoritatea principalilor jucători globali au reușit să colaboreze pentru a căuta soluții la problemele crizei financiare globale. Coordonarea în domeniile de reformă de reglementare a serviciilor financiare, în special în domenii ca derivativele, nu are precedent. Dar atunci când se apără valute naționale în opoziție cu băncile multinaționale, există un pericol major să se rupă acea coordonare multilaterală.

Dacă Banca Centrală Europeană caută să protejeze moneda euro mai presus de orice, Fed să protejeze dolarul și chinezii yuan-ul, vom pierde cu toții.

De la înființarea sa, Banca Centrală Europeană a avut sarcina dificilă de a echilibra diferite culturi și metode de politică monetară. Sper ca și atunci când se află sub o presiune internă intensă să-și poată utiliza expertiza în aceste domenii pentru a consolida cooperarea dincolo de Uniunea Europeană, la nivel global.

PREZIDEAZĂ: SILVANA KOCH-MEHRIN
Vicepreședintă

  Jürgen Klute, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dnă președintă, în primul aș dori să-i mulțumesc dlui Balz pentru o cooperare atât de constructivă. Nu pot decât să subliniez că, în ciuda faptului că avem poziții diferite, colaborarea noastră a fost o experiență pozitivă.

Mulți au crezut - și doresc să accentuez încă o dată acest lucru - că, în zona euro, criza a luat sfârșit. Irlanda ne demonstrează că nu este așa. La fel ca și până acum, Europa se oferă de bună voie piețelor financiare. Statele membre ale UE trebuie să-și ofere în continuare obligațiunile de stat în bazarul piețelor financiare și să încerce să câștige încrederea speculanților prin adoptarea unor pachete de austeritate sinucigașe. La sfârșit de săptămână, am văzut din nou unde ne poate duce un astfel de proces. De data aceasta, nu grecii, cei despre care se presupunea că intenționau să-i înșele pe toți, ci Irlanda - elevul eminent - a fost obligată să apeleze la fondul de salvare european pentru a-și salva sistemul bancar, un sistem care la rândul lui a fost prezentat mult timp drept un remarcabil exemplu al dereglementării.

Între timp, sectorul financiar prevede deja capitularea Portugaliei, ale cărei dobânzi se află într-o creștere continuă. Banca Centrală Europeană trebuie, de asemenea, să-și asume responsabilitatea pentru această dramă. Nu a reușit și nu reușește nici acum să folosească euro-obligațiunile pentru a oferi o alternativă civilizată la această abordare de cazinou. În timp ce jumătate din Europa își revine din criză, BCE privește pasiv cum cealaltă jumătate se adâncește din ce în ce mai mult în sărăcie și nesiguranță. Reducerile dezastruoase aplicate atâtor economii naționale ar putea fi pe gustul giganților bancari și de investiții europeni, însă nu ajută nici Irlanda, nici uniunea monetară și BCE.

Dle Trichet, vă rog să nu acordați nicio atenție abecedarului financiar simplificat al dnei Merkel. Dacă doriți să salvați uniunea economică și monetară, nu lăsați în aer obligațiunile europene de stat. Introduceți euro-obligațiuni înainte ca speculanții să facă noi victime.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dnă președintă, aș dori să-l întreb pe dl Klute cum poate fi armonizată propunerea dumnealui privind obligațiunile de stat europene și euro-obligațiunile cu atitudinea Curții Federale Constituționale a Germaniei cu privire la astfel de aspecte și ce crede că se va întâmpla în cazul în care o astfel de măsură ar fi adusă în fața Curții Federale Constituționale a Germaniei din Karlsruhe.

  Jürgen Klute (GUE/NGL). – (DE) Dnă președintă, trebuie să recunosc că este dificil de evaluat. Nu vă pot oferi un răspuns spontan în acest moment. Este clar că ne aflăm în fața unei situații complicate, însă cred că lucrurile s-au dezvoltat acum în asemenea măsură, încât ar permite o regândire a situației. Îmi pare rău, dar nu vă pot da un răspuns spontan la această întrebare.

  John Bufton, în numele Grupului EFD. – Dnă președintă, citesc cu mare interes raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare privind raportul Băncii Centrale Europene. Raportul admite că disparitățile imense dintre statele membre ale zonei euro au contribuit la problemele cu care ne confruntăm. Raportul subliniază că „aceste dezechilibre constituie obstacole semnificative în calea unei politici monetare adecvate în cadrul zonei euro” și consideră că „criza financiară din anumite țări din zona euro reprezintă o chestiune importantă pentru zona euro per ansamblu”, reflectând această „disfuncție a zonei euro”.

Mi-e greu să văd un sens în apelul făcut la o coordonare mai puternică a politicilor economice din zona euro. Impulsul de moment a fost de a intensifica guvernanța economică, însă limitările politicilor comune sunt cele care au condus anumite state membre spre criza financiară, împreună cu alte cauze exogene care nu țin de sfera noastră de control. Poate că sistemul nu permite suficientă elasticitate și autodeterminare economică pentru ca guvernele să fie în măsură să rezolve în mod eficient probleme idiosincratice, cum ar fi ratele inflației.

Raportul subliniază acest punct, observând faptul că criza, acțiunile de salvare ulterioare și pachetele de stimulente au „dus la măsuri de austeritate dure care ... restrâng substanțial capacitatea guvernelor de a acționa”.

Unul dintre argumente este că nu putem avea o monedă unică în absența unei omogenizări complementare necesare pentru a elimina diferențele dintre statele membre și dintre nivelurile de trai. Totuși, orice realist știe că acest lucru nu se va întâmpla. Este contrar naturii umane, care, în mod logic, ar trebui să înflorească într-o democrație, indiferent de cât de dificil ar fi.

Este pregătită zona euro pentru Estonia în ianuarie? Sunt sceptic față de afirmația potrivit căreia „adoptarea monedei euro de către Estonia reprezintă o dovadă a statutului monedei euro”, sugerând că acest lucru „va încuraja (alte) state membre să adere la zona euro”.

Optarea ideologică pentru moneda euro va duce la reapariția problemelor monetare atât în perioade de creștere, cât și în perioade de declin economic. O monedă unică funcționează numai într-un mediu federal omogen. Este posibil ca, aceasta fiind intenția finală a Comisiei, carul să fi fost pus înaintea boilor.

Deși Regatul Unit nu se află în zona euro, suntem afectați de efectele contribuției noastre la acțiunile de salvare, cât și de efectele economiilor care se întrepătrund într-un mod complicat în cadrul Uniunii, și nu are niciun sens să așteptăm momentul în care vom putea spune că am avut dreptate. Acesta a trecut deja.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dnă președintă, ar fi bine dacă acest raport al dlui Balz ar putea face obiectul unei rezerve, și anume al unei rezerve în ceea ce privește memoriile. Cred că am putea afla mult mai multe dacă ați prezenta capitolul privind perioada 2008-2009 din punctul dvs. de vedere, dle Trichet. În absența unor astfel de informații, lucrăm într-un fel de obscuritate și avem motive să credem că există multe circumstanțe exogene pe care nu le cunoaștem în momentul de față. Cu toate acestea, dle Trichet, ați afirmat că măsurile de finanțare pe termen mai lung au fost extinse din nou. Poate că este un lucru bun. Istoria ne va arăta dacă a fost, într-adevăr, o idee atât de bună. Nu trebuie să arătăm întotdeauna cu degetul spre Alan Greenspan.

Un singur aspect mă îngrijorează, și anume faptul că cetățenilor noștri pur și simplu nu li se spune în ce scop sunt folosite de fapt aceste fonduri de lichiditate și lipsa de transparență privind modul în care Irlanda este obligată - după părerea multora - să se adăpostească sub această umbrelă. Știm că Irlanda a obținut deja 130 de miliarde de euro, dintre care 35 de miliarde de euro au mers la o companie subsidiară a unei companii germane - Hyporealestate. Dar oare de ce se exercită acum atât de multă presiune? De ce nu suntem capabili să spunem cine sunt adevărații creditori ai băncilor irlandeze? Este cumva asigurarea mea de viață încheiată la Allianz? Sau băncile germane, astfel cum s-a afirmat întotdeauna? În caz afirmativ, nu purtăm cumva o dezbatere greșită? Dacă da, ar trebui să fim suficient de sinceri pentru a le spune cetățenilor noștri că ei sunt cei pe care îi salvăm și că este posibil să fie vorba de banii lor, pe care au făcut greșeala de a-i investi în Irlanda, într-un mediu bancar construit pe fundații false. Implicit, bineînțeles, apare și întrebarea dacă fiecare bancă irlandeză este într-adevăr esențială pentru sistem. De ce nu avem curajul de a accepta că una sau alta va da faliment? Răspunsul nu poate fi de fiecare dată: Leman Brothers. Avem nevoie de o distribuire echitabilă a riscurilor, deoarece o mare proporție a câștigurilor anterioare a mers, fără îndoială, spre sectorul privat.

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE). – (HU) Dnă președintă, în primul rând, aș dori să-l felicit pe dl raportor pentru munca extraordinară pe care a depus-o. Având în vedere că Parlamentul European este instituția principală prin care Banca Centrală Europeană răspunde față de cetățenii europeni, sunt foarte mulțumită de participarea dlui Trichet la această reuniune plenară și, în același timp, de faptul că acesta se angajează periodic în discuții monetare cu Comisia pentru afaceri economice și monetare.

Economia financiară este globală prin natura sa. Criza este, și ea, globală. Tocmai de aceea, soluțiile la criză trebuie să fie, și ele, globale. Nu putem ignora faptul că problemele economice și financiare ale statelor membre încă mai afectează toate aspectele ale monedei euro. Sunt, din nou, de acord cu raportorul. Din păcate, UEM nici nu a respectat și nici nu a tras statele membre la răspundere în privința respectării tuturor principiilor Pactului de stabilitate și creștere. De aceea vorbim despre o creștere a datoriei publice și de aceea suntem acum martorii unui nou val al crizei, o criză a datoriei publice.

Sunt convinsă că problemele referitoare la independența și responsabilitatea BCE în ceea ce privește luarea deciziilor vor fi rezolvate într-o manieră satisfăcătoare și că acest fapt, împreună cu programul de reformă menit să creeze o uniune economică de succes, vor contribui la consolidarea Uniunii Europene și a zonei euro din interiorul ei. Sunt sigură că vom putea să învățăm multe de pe urma acestei crize și de pe urma greșelilor noastre și că această criză ne va deschide noi oportunități.

  Robert Goebbels (S&D). – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, moneda euro are probleme, dar ce monedă convertibilă nu are probleme în urma crizei sistemice care a fost cauzată de nebunia financiară?

Datoria publică este o problemă serioasă. Cu toata acestea, creșterea deficitelor publice este un rezultat al acțiunilor publice de salvare a băncilor private. În plus, economia trebuie relansată. Criza financiară s-a răspândit rapid în economia reală, ducând la o scădere drastică a activităților și la șomaj.

Se pare că lumea finanțelor iresponsabile nu a învățat nimic de pe urma crizei. Supraviețuitorii de pe Wall Street și din City speculează pe piețele monetare și vând în lipsă swap-uri pe risc de credit (CDS) pe care nici măcar nu le dețin. Ratele de împrumut pentru statele suspectate de un eventual faliment trebuie ridicate, impunându-le acestora în mod indirect politici de austeritate care vor încetini și mai mult procesul lor de relansare.

Solidaritatea europeană se manifestă doar arareori și cu dificultate. Salvarea Greciei înseamnă, în primul și în primul rând, salvarea băncilor franceze și germane care dețin un portofoliu important de creanțe grecești. Sprijinul oferit Irlandei reprezintă, în primul rând, o salvare a băncilor britanice și germane care ar avea mult de suferit dacă băncile irlandeze ar da faliment.

Faptul că rata monedei euro rămâne volatilă nu este un semn de slăbiciune al monedei comune, ci reflectă tensiunea de pe piețe, mai ales în contextul unui război monetar între America și China.

De la începutul anului, China nu mai împrumută dolari, ci îi vinde. Situația fiscală a Statelor Unite este mai proastă decât cea a Europei. În afara deficitelor publice federale, există deficite private enorme. 48 din cele 50 de state americane au un buget deficitar.

Dl Van Rompuy a vorbit despre o luptă de supraviețuire a monedei euro. Greșește. Moneda euro, acel far de stabilitate despre care tocmai a vorbit dl Trichet, va trăi mai mult decât dl Van Rompuy, deoarece Uniunea și structura sa de sprijin, Eurogrupul, reprezintă cea mai importantă unitate economică din lume. În ciuda problemelor reale, cărora Europa le răspunde printr-o ezitare permanentă, trebuie să se sublinieze că, la nivel mondial, cele 27 de state membre sunt cel mai mare exportator de bunuri, cel mai mare importator de bunuri și cel mai mare exportator de servicii.

Dispunem de cea mai solvabilă piață internă din lume. În plus, companiile europene exportă de două ori mai mult pe piața internă decât pe piețele mondiale. Uniunea este destinația principală pentru investițiile directe ale țărilor terțe. Companiile din Uniune dețin cele mai mari stocuri de investiții la nivel mondial.

Având 500 de milioane de cetățeni, reprezentând 7 % din populația mondială, Uniunea generează 30 % din produsul mondial brut. Statele Unite generează 25 %, Japonia 8 % și China 8 % din produsul mondial.

Uniunea Europeană, care furnizează, de asemenea, 55 % din ajutorul mondial pentru dezvoltare, ar putea avea mai multă influență dacă liderii noștri ar avea puțin mai mult curaj politic, dacă ar folosi forța Europei.

Voi încheia prin a spune că finanțelor internaționale trebuie să li se impună un cadru strict și transparent. Este necesar să fim solidari pentru a ne depăși problemele.

  Sophia in 't Veld (ALDE). – Dnă președintă, după cum a menționat și colegul nostru dl Gauzès, unele persoane urăsc moneda euro, o văd ca pe izvorul tuturor relelor și se bucură de perspectiva prăbușirii zonei euro. Însă aceste persoane greșesc și trăiesc în trecut. Problemele actuale nu sunt cauzate de euro; dimpotrivă, acesta ne protejează de probleme și mai grave. Avem nevoie de moneda comună, dar avem nevoie și de o guvernanță corespunzătoare a zonei euro; cooperarea slabă pe baza unanimității nu mai este o opțiune.

Stimați colegi, ne aflăm pe un vas cu o spărtură imensă; nu putem decât să ne scufundăm sau să înotăm. Însă guvernele naționale par în continuare să creadă că este suficient să organizeze grupuri operative și de lucru și să vorbească despre căutarea unei cooperări mai strânse, pentru ca mai apoi să se răzgândească. Vestea bună este că par să acționeze mai hotărât și mai rapid în cazul Irlandei, deoarece o acțiune rapidă este necesară și foarte bine primită. Nu este vorba doar despre salvarea anumitor țări: este vorba despre credibilitatea zonei euro. Este vorba despre faptul că suntem puși la încercare de întreaga lume.

Dorim și suntem capabili să acționăm? Încrederea lumii în zona euro este esențială pentru stabilitatea monedei noastre; banii pe care-i avem în buzunare depind de încrederea pe care o au ceilalți în noi. De aceea, îi îndemn pe politicienii naționali să înceteze să joace cartea populismului sau să sfâșie bancnote euro în public și să-și asume, în schimb, responsabilitatea pentru moneda noastră comună.

În încheiere, câteva cuvinte despre măsurile de austeritate. Acestea sunt foarte criticate, iar anumite persoane sunt chiar de părere că vor afecta economia. Sigur că trebuie să acționăm cu prudență, însă aceste măsuri sunt necesare pentru asanarea pe termen lung a finanțelor publice, reprezentând totodată un simbol al solidarității dintre țările zonei euro. Cred că nu trebuie să vorbim doar despre partea cheltuielilor, ci și despre cea a veniturilor, deoarece, și aici, reformele - fie că sunt ale pieței muncii, ale pensiilor sau ale securității sociale - sunt necesare și trebuiau puse în aplicare de mult timp.

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Dnă președintă, din momentul introducerii monedei euro, Banca Centrală Europeană nu a cunoscut un an mai bogat în evenimente decât anul 2009. Pentru combaterea crizei au fost necesare multe eforturi, iar acestea continuă. Consider că ar trebui să avem o abordare mai potrivită și mai puternică de combatere a crizei. Constituirea Fondului european de urgență nu este o soluție structurală. Ne vom confrunta în continuare cu datorii enorme, pe care țări precum Grecia sau Irlanda nu vor fi niciodată capabile să le plătească. Într-adevăr utilă ar fi însă o disciplină bugetară strictă, severă, precum și sancțiunile automate implicite. Raportul dlui Balz este, din fericire, foarte clar în această privință. Consiliul ar trebui să abordeze aceeași atitudine în adaptarea Pactului de stabilitate și creștere. Reducerile sunt necesare dacă dorim să depășim criza. Majoritatea acestui Parlament ar trebui, de asemenea, să aplice același principiu bugetului european. Acceptarea creșterii bugetare de 2,9 % este deja un compromis foarte mare. Niciun cetățean nu va înțelege dorința Parlamentului de a avea mai mult și de a căuta noi compromisuri. Prin urmare, nu o faceți!

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dnă președintă, în conformitate cu procesele verbale de la începutul lunii septembrie, anul curent, ale negocierilor dintre miniștrii de finanțe ai zonei euro, care au fost publicate de agenția de presă Reuters, se pare că ați fi afirmat, dle Trichet, că dacă ați fi știut că Slovacia nu va fi de acord să furnizeze asistență financiară voluntară guvernului Greciei, nu ați fi fost niciodată de acord ca Slovacia să fie acceptată în zona euro. Proiectul în discuție era menit să protejeze marile instituții financiare de pierderi importante generate de incapacitatea Greciei de a-și plăti datoriile și, din câte îmi amintesc, v-ați referit în mod explicit la acest proiect ca la o manifestare a solidarității voluntare.

Poate că în activitățile dvs. zilnice care implică miliarde de euro, dle președinte, v-a scăpat un detaliu: faptul că suma de bani pe care o primiți în fiecare lună pentru a vă exercita rolul poate acoperi costurile lunare de trai a o sută de familii din țara mea.

Dle Trichet, dacă aveți într-adevăr impresia că aceste familii care trăiesc cu 600-700 EUR pe lună sau pensionarii care trăiesc cu 300 EUR pe lună ar trebui să-și reducă și mai mult consumul zilnic de alimente, doar pentru a le permite colegilor dvs. de la bănci și fonduri financiare să-și mențină profiturile, să plătească bonusurile generoase și să se răsfețe cu și mai mult caviar, atunci vă rog frumos să nu puneți toate acestea sub semnul solidarității.

Știu că situația din Europa este foarte complexă, însă Slovacia nu este în niciun caz o țară pe care aveți dreptul să o criticați.

  Elisa Ferreira (S&D). – (PT) Dnă președintă, intervenția în Irlanda demonstrează, în cele din urmă, că UE ar fi trebuit să găsească o soluție comună pentru băncile europene, în special pentru băncile mari, chiar înainte de a se ocupa de orice altă problemă. Practic, astăzi discutăm deschis despre eșuarea statelor, însă nu avem încă nicio propunere clară privind o soluție pentru băncile europene.

Intervenția din Grecia și maniera în care aceasta a evoluat demonstrează că Europa are nevoie de soluții europene, iar soluția identificată până acum se bazează în primul rând pe ajutor bilateral, fiecare țară fiind supusă la o evaluare de către partenerii săi, bazată pe criterii care nu sunt nici clare și nici stabile. Banca Centrală Europeană (BCE) a avut un rol de ancoră în această situație, umplând anumite goluri, în special în materie de vulnerabilitate și datorie publică. Însă nu trebuie să facem o greșeală: nu putem continua în acest mod pe termen mediu.

Prin urmare, aș dori să-i pun președintelui BCE următoarele trei întrebări: În primul rând, care este poziția BCE referitoare la un model stabil de construire a unui adevărat sistem de solidaritate între statele membre, în ceea ce privește datoria publică? Avem nevoie de acesta și nu trebuie să refuzăm să acceptăm realitatea. În al doilea rând, care au fost diferențele, dacă este posibil să le identificăm, care au determinat BCE să nu respecte în totalitate recomandările raportului întocmit de grupul operativ condus de dl Van Rompuy? În al treilea rând, consideră BCE că UE poate supraviețui cu divergențele de creștere din ce în ce mai pronunțate de care suferă statele membre și în absența unui instrument comun care să reintroducă o oarecare convergență în aceste strategii de creștere?

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dnă președintă, în calitate de deputat care reprezintă Irlanda, nu pot să mă declar prea mândru de ceea ce se petrece la ora actuală în propria mea țară. Însă sunt convins de faptul că majoritatea cetățenilor noștri doresc să facă tot ceea ce se poate face pentru a îmbunătăți situația.

– Iar pentru îmbunătățirea situației din Irlanda este nevoie de două lucruri. În primul rând, am fost nevoiți, din păcate, să apelăm pe termen scurt la sprijinul BCE și FMI. În al doilea rând, și mult mai important, arhitectura de supraveghere a autorităților europene trebuie să lucreze în mod eficient, astfel încât relațiile comode dintre băncile riscante, autoritățile de reglementare și guvernele slabe să nu se mai repete în viitor. În al treilea rând, aș dori să îndemn oamenii să insiste mai puțin în ceea ce privește impozitul pe profit, mai ales fiindcă acesta este o chestiune ce ține de subsidiaritate; în al doilea rând, alte țări din UE au rate similare; iar, în al treilea rând, ar agrava situația foarte dificilă cu care se confruntă Irlanda în momentul de față.

Seán Kelly (PPE). –(GA) Așadar, știu că poporul irlandez este dornic să pună lucrurile la punct și că situația se va ameliora cât de curând.

  Proinsias De Rossa (S&D). – Dnă președintă, dl comisar Rehn și dl Trichet ne-au oferit în această seară mai multe informații decât guvernul irlandez, care ne-a indus în eroare și ne-a mințit timp de luni de zile. Preocuparea acestuia a fost mai degrabă aceea de a-și apăra moștenirea istorică decât aceea de a apăra viitorul condițiilor de trai al cetățenilor și chiar al monedei Irlandei și Europei.

Doresc să apelez în această seară la dl comisar Rehn și la dl Trichet și să-i rog să garanteze faptul că termenul stabilit pentru ajutoare și obiectivele pentru deficite și datorii vor lua în considerare obiectivele sociale ale Europei, precum și nevoia de a garanta că posibilitatea Irlandei de a-și dezvolta economia și de a crea locuri de muncă nu va fi subminată.

Veți confirma, de asemenea, și faptul că înțelegeți că o creștere a impozitului pe profit de 12,5 % din Irlanda nu reprezintă o soluție pentru criza Irlandei, și nici pentru actuala criză a Europei, ci ar putea, de fapt, să creeze un deșert economic și o lipsă a locurilor de muncă în această țară?

  Olle Schmidt (ALDE). – (SV) Dnă președintă, aș dori să le mulțumesc foarte mult dlui Trichet și dlui Rehn pentru activitatea absolut excelentă pe care au avut-o în aceste vremuri tulburi. Am o întrebare foarte concretă pentru ambii. În țara mea, care nu face parte din zona euro, are loc la ora actuală o discuție în următoarea direcție: „Aceasta demonstrează exact ceea ce am spus când am votat împotriva monedei euro în 2001. Arată că am avut dreptate - moneda euro nu poate funcționa.”

Aceasta este, desigur, o afirmație greșită. Prin urmare, domnilor, vă voi adresa o întrebare. Consider că este o întrebare cheie și că aveți o responsabilitate importantă să explicați de ce Europa și moneda euro au ajuns să se confrunte cu astfel de dificultăți. Din cauză că zona și moneda euro au probleme? Sau din cauză că în anumite țări, cu alte cuvinte în țări precum Irlanda, Portugalia, Spania și Grecia, avem o serie de politicieni care, de fapt, nu și-au făcut treaba? Domnilor, trebuie să ne oferiți o explicație. Altfel, nu voi reuși niciodată să ofer, la rândul meu, o explicație în țara mea natală.

  Joe Higgins (GUE/NGL). – Dnă președintă, aș dori să-i pun o întrebare dlui Trichet. În calitate de președinte al Băncii Centrale Europene, de ce ați capitulat complet, împreună cu Comisia Europeană, în fața speculanților și a diferiților rechini de pe piețele financiare internaționale? Le-ați permis să creeze panică la nivelul piețelor din cauza crizei din Irlanda - o panică menită să vă facă să interveniți pentru a le garanta deținătorilor de obligațiuni miliardele pe care le-au riscat în creanțe incerte. Din cauză că v-au amenințat cu faptul că vor ataca Portugalia și Spania, dvs. și dl comisar Rehn ați capitulat în totalitate în fața unei dictaturi a pieței care nu a fost aleasă, care este anonimă și care nu poate fi trasă la răspundere.

Pot să vă rog să justificați toate acestea? Speculanții privați și deținătorii de obligațiuni riscă zeci de miliarde în afaceri private cu dezvoltatori și bancheri privați din Irlanda pentru a obține profituri private, iar în momentul în care pariul eșuează, dvs. susțineți guvernul patetic din Irlanda să împovăreze lucrătorii, pensionarii și oamenii săraci cu costurile acestui pariu. Acum ați trimis FMI-ul ca trupă de șoc pentru capitalismul neoliberal, pentru a-i pune pe irlandezi să plătească.

Din punct de vedere moral, și din orice alt punct de vedere, aceștia nu ar trebui să plătească, ci să reziste în fața acestui atac dezastruos asupra serviciilor, condițiilor de trai și democrației din țara lor.

  Gerard Batten (EFD). – Dnă președintă, electoratul meu de la Londra pur și simplu nu-și poate permite suma de 288 de lire sterline estimată drept contribuția unei familii la acțiunea de salvare a Irlandei, care se ridică la valoarea de 7 miliarde. Irlandezii sunt autorii propriei lor nefericiri: guvernul acestora le-a gestionat greșit economia și a antrenat o explozie a construcțiilor de case care nu are nimic de-a face cu realitatea. Însă cel mai rău lucru pe care l-a făcut a fost să adopte moneda unică europeană.

Primul pas spre rezolvarea problemelor Irlandei este părăsirea zonei euro; în schimb, Irlanda a ales să se supună guvernanței financiare din partea Uniunii Europene. Cu cât procesul de renunțare la moneda euro durează mai mult, cu atât mai grave vor fi consecințele acestuia. Același lucru se aplică, bineînțeles, și Portugaliei, Italiei, Spaniei și Greciei și, fără îndoială, și altor țări. Singurul lucru rațional pe care l-a făcut fostul și indiferentul guvern laburist a fost acela de a ține Marea Britanie departe de euro. Un pas logic pe care ar putea să-l facă coaliția guvernamentală ar fi să înceteze să arunce bani buni pe bani răi.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dnă președintă, dl Batten are dreptate. Guvernul irlandez ne-a gestionat mai mult decât greșit țara și este foarte trist pentru poporul irlandez să fie menționat în acest Parlament în astfel de circumstanțe. Dar ne aflăm într-o situație în care avem nevoie de solidaritate. Poate că dl Batten nu cunoaște semnificația acestui cuvânt sau faptul că Irlanda are nevoie de Anglia la fel de mult cum Anglia are nevoie de Irlanda în economia sa.

Suntem deosebit de interconectați: să nu uităm acest lucru.

Aș putea să pun câteva întrebări? Pentru că în aceste momente tensionate, avem nevoie de minți clare și de informații clare.

Care este în această seară, când băncile irlandeze par a fi absolut stresate și la limită, situația testelor de stres destinate băncilor?

În al doilea rând, există o întrebare la care BCE trebuie să răspundă, și anume care este mandatul său. Cred că acest lucru a fost indicat în observațiile introductive, deoarece există relații interconectate între toate băncile. Băncile din Germania, Franța și alte țări care au investit în băncile irlandeze trebuie să analizeze ceea ce au făcut și motivele pentru care au făcut-o.

În cele din urmă, în această seară Irlanda se confruntă cu o instabilitate politică. Este regretabil, însă este necesar să organizăm alegeri generale.

  Liisa Jaakonsaari (S&D). – (FI) Dnă președintă, Robert Schuman, fondatorul UE, a afirmat că Uniunea Europeană se va dezvolta printr-o serie de crize, iar această dezvoltare s-ar putea desfășura foarte rapid, pentru că există multe crize în jur. Acest lucru pune sistemul politic din Uniunea Europeană și din statele membre în fața unei provocări enorme.

Trebuie spus că problemele Irlandei sunt parțial cauzate de faptul că țara are un guvern slab. Sistemul politic trebuie acum să fie atent ca leacul să nu fie mai dăunător decât boala în sine. De exemplu, reprezentantul Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană a afirmat aici că impozitul pe profit din Irlanda ar trebui ridicat la un nivel european, ceea ce însă ar putea echivala cu o lovitură fatală pentru Irlanda, pentru dezvoltarea sa economică și pentru ocuparea forței de muncă din această țară. Intenția nu este pedepsirea țării, ci recuperarea banilor, sub formă de creștere economică și ocupare a forței muncă. Trebuie să ajutăm Irlanda, nu să o pedepsim.

  Wolf Klinz (ALDE). – (DE) Dnă președintă, dle Trichet, știm cu toții că obiectivul principal al Băncii Centrale Europene este acela de a garanta stabilitatea monetară și că cea mai bună modalitate prin care puteți atinge acest obiectiv este independența politică. V-am susținut întotdeauna în acest sens.

Crizele din ultimii doi ani au arătat că mai aveți încă o sarcină, și anume să garantați stabilitatea piețelor financiare și a sistemului financiar. Este o sarcină pe care ați îndeplinit-o, de asemenea, cu mult profesionalism și convingere. Însă, în acest scop, ați fost nevoit să acceptați o colaborare strânsă cu guvernele în cauză. Cu alte cuvinte, nu ați putut, de data aceasta, să acționați cu o totală independență politică; în schimb, a trebuit să colaborați cu guvernele.

M-ar interesa să știu cum exact ați dori să construiți acest rol în viitor pentru a garanta, în primul rând, că sunteți independenți, iar în al doilea rând, că puteți continua îndeplinirea acestei sarcini în mod corespunzător fără ca guvernele să profite de această ocazie pentru a submina, de fapt, independența dvs.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dnă președintă, dezechilibrele și disparitățile dintre economiile din zona euro sunt grave, în ciuda tuturor promisiunilor și propunerilor, iar întrebarea este următoarea: nu credeți că a venit timpul ca politicile să fie revizuite? Nu vedeți că insistența ca țările cu economii atât de slabe să adere în mod strict la criteriile iraționale ale Pactului de stabilitate și creștere duce la mai multe disparități, inegalități, șomaj și sărăcie?

Nu considerați că este timpul să acordăm mai multă atenție sustenabilității sociale? Un exemplu este situația din Portugalia, unde lucrătorii urmează să organizeze în această săptămână o grevă generală ca protest față de așa-numitele măsuri de austeritate, care reprezintă reduceri de salarii și investiții și care vor cauza o recesiune și mai severă. Nu credeți că este timpul să schimbăm politicile, să acordăm prioritate absolută sustenabilității sociale și să creăm mecanisme de solidaritate, în special ...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Olli Rehn, membru al Comisiei. – (FI) Dnă președintă, stimați deputați, aș dori înainte de toate să vă mulțumesc pentru o dezbatere foarte responsabilă.

Dna Jaakonsaari a spus că Uniunea Europeană s-a dezvoltat mereu printr-o serie de crize. Această teorie este în general adevărată, chiar și acum, pe termen scurt, când trebuie să acționăm ca o brigadă de pompieri și să stingem focurile care mistuiesc și amenință stabilitatea financiară. În momentul de față, lucrăm mai ales în Irlanda, pentru a garanta stabilitatea economiei europene. În același timp, încercăm să construim o arhitectură europeană pe termen mai lung, care va întări de fapt uniunea economică și va consolida uniunea monetară, care este deja solidă în acest moment, prin intermediul unei uniuni economice robuste și autentice, cu alte cuvinte prin punerea în aplicare a obiectivului inițial pentru uniunea economică și monetară.

Ambele sunt sarcini importante și nu ne putem permite să neglijăm niciuna dintre ele. Trebuie, în schimb, să acționăm mereu ca o brigadă de pompieri, stingând focurile din păduri și, totodată, construind o nouă arhitectură europeană pentru o mai bună reglementare a piețelor financiare și pentru ca uniunea economică să funcționeze mai bine.

Irlanda se confruntă cu dificultăți. Dna Jaakonsaari știe foarte bine că, în Finlanda, avem un proverb care, în linii mari, se traduce astfel: „Ajută-i pe oameni atunci când au nevoie, nu atunci când nu au nevoie”. Este foarte important să ne păstrăm mintea limpede și să încercăm să sprijinim Irlanda în aceste momente dificile. Nu o facem doar pentru Irlanda în sine, ci și pentru stabilitatea economică europeană, în ideea de a nu permite ca primii muguri ai relansării să fie afectați de această situație. Este important să-i permitem economiei europene să se dezvolte durabil și să fim din ce în ce mai capabili să asigurăm ocuparea forței de muncă. Este chiar miezul problemei: Ocuparea forței de muncă și dezvoltarea durabilă în economia europeană.

membru al Comisiei. – Aș dori să vă mulțumesc pentru substanța dezbaterii și, într-adevăr, sunt de acord cu dl Gauzès că da, trebuie să explicăm mai bine de ce facem ceea ce facem și trebuie să-i liniștim pe cetățenii noștri. Traversăm vremuri grele și complicate. Sunt marcate de nervozitate și dezinformare și, prin urmare, trebuie să contribuim cu toții la o bună comunicare privind provocările. Aici, Parlamentul European și dvs., cu toții, în calitate de reprezentanți ai cetățenilor, aveți un rol esențial.

Ideea nu este de a găsi un țap ispășitor: ideea este de a consolida construcția europeană care i-a protejat pe cetățenii europeni de consecințe mult mai grave. Orice discuție despre demolarea proiectului european este iresponsabilă. Toate statele membre ar fi fost într-o situație mult mai dificilă fără Uniunea Europeană și scutul de protecție al acesteia. Moneda euro este și continuă să fie piatra de temelie a Uniunii Europene; nu reprezintă un simplu aranjament monetar tehnic, ci este, într-adevăr, cel mai important proiect politic al Uniunii Europene. De aceea, este esențial să facem tot ceea ce putem, tot ceea ce ne stă în putere pentru a proteja și consolida această construcție europeană.

Aș dori să închei spunând că dna Goulard a subliniat o idee foarte importantă când s-a referit la obiectivul inițial al celor care au creat Uniunea economică și monetară: acela de a avea o dimensiune politică foarte puternică, de fapt, de a avea o uniune politică. Președintele Trichet este mai în măsură decât mine să confirme acest lucru, deoarece a fost de față în acel moment, însă tind să fiu de acord cu această idee. De aceea dorim ca, în pachetul nostru legislativ, care se află acum în mâinile dvs. și în mâinile Consiliului, să completăm uniunea monetară puternică, creând, în sfârșit, o uniune economică puternică și autentică. Din punctul meu de vedere, a venit timpul ca în UEM, „E”-ul să prindă mai multă viață, și despre asta este vorba până la urmă în pachetul legislativ privind consolidarea guvernanței economice.

membru al Comisiei. – (ca răspuns dlui De Rossa, care a vorbit cu microfonul închis.) Dnă președintă, după cum știți, sunt pregătit să mă întâlnesc cu deputații europeni din Irlanda, pentru a discuta chestiuni legate de acest stat membru, însă - indiferent de cât de importantă și de dificilă este acum situația din Irlanda - această dezbatere este despre BCE și despre raportul Parlamentului privind BCE.

Au existat atât de multe întrebări referitoare la Irlanda în această dezbatere, încât este pur și simplu imposibil să răspundem la toate. După cum am spus, sunt pregătit să mă întâlnesc cu deputații europeni irlandezi și sper că ne vom putea reuni cu toții mâine pentru a discuta mai în detaliu despre această chestiune.

  Jean-Claude Trichet, președinte al BCE. – (FR) Permiteți-mi să spun, înainte de toate, că întrebările care au fost puse sunt extrem de pertinente și acoperă în mare măsură toate subiectele importante de astăzi.

președinte al BCE. –Le voi răspunde simultan deputaților din Parlamentul European, deoarece unele dintre întrebările dvs. sunt comune.

În primul rând, aș dori să reiterez: suntem responsabili pentru „M”-ul din UEM, uniunea monetară. Avem o apreciere pentru „E”, uniune economică, dar suntem responsabili pentru „M”, iar poporul european, parlamentele care au votat Tratatul de la Maastricht, ne-au instruit să asigurăm stabilitatea prețurilor. Acesta este mandatul nostru. Suntem independenți pentru a asigura stabilitatea prețurilor pentru 330 de milioane de concetățeni.

După cum am explicat mai devreme, am asigurat stabilitatea prețurilor respectând definiția noastră, care vine în continuarea celei mai bune definiții din lume, și permiteți-mi să spun că definiția noastră a stabilității prețurilor pare să fi devenit acum o referință globală. Am asigurat stabilitatea prețurilor în ultimii aproape 12 ani ai existenței euro și, potrivit informațiilor pe care le deținem, suntem credibili pentru următorii zece ani.

Aș dori așadar să fiu foarte clar, deoarece, după cum a spus Olli Rehn, multe dintre întrebări se referă la uniunea economică, care face, desigur, parte din UEM, dar noi înșine nu suntem responsabili pentru uniunea economică. Avem ideile noastre, avem recomandările noastre, avem diagnosticul și analiza noastră, și voi reveni cu siguranță la acest punct.

A doua remarcă importantă: trecem prin cea mai gravă criză globală de la al Doilea Război Mondial încoace. Dacă noi - atât băncile centrale, inclusiv BCE, cât și guvernele, nu am fi intervenit prompt și curajos, am fi trecut prin cea mai gravă criză nu de la al Doilea Război Mondial încoace, ci de la Primul Război Mondial, deoarece ne-am fi aflat într-o mare depresie economică, iar acest fapt - evitarea marii depresii economice la nivel global - a necesitat o imensă acțiune din partea guvernelor și parlamentelor.

În cadrul propriei noastre analize, riscul contribuabililor, care a fost mobilizat pentru a contribui la evitarea unei depresii economice dramatice, este, ca și procent din PIB, aproximativ același pe ambele părți ale Atlanticulului, și anume aproximativ 27 %. Nu a fost, desigur, utilizat sub formă de cheltuieli, și chiar mai puțin sub formă de pierderi, dacă pot spune acest lucru, dar totuși s-a depus un efort imens. Altfel, am fi avut o criză dramatică. Desigur, acest lucru înseamnă că finanțele globale și economia globală sunt extrem de fragile, și trebuie să găsim modalități la nivel global pentru a evita această fragilitate.

Însă aceasta nu este o criză europeană. Este repercusiunea asupra Europei, asupra guvernanței europene, a unei crize globale, și exact același tip de meditație și reflecție asupra a ceea ce este de făcut există și în SUA sau în Japonia, pentru a menționa doar două alte mari economii avansate. Și acestea au probleme esențiale și aș dori să nu transformăm ceea ce este o reflecție legitimă despre cum trebuie conduse mai bine marile economii avansate într-o critică a monedei euro, care, după cum am spus, a avut performanța așteptată.

Permiteți-mi să spun, de asemenea, că atunci când mă uit la poziția financiară și fiscală, la poziția fiscală a marilor economii avansate, pot să afirm că, în materie de deficit financiar public, Europa, în general, și zona euro, în particular, se află într-o situație mai bună - dl Goebbels a spus acest lucru - decât Japonia sau SUA. Poate undeva la 6 %, sau poate chiar mai puțin, ca poziție fiscală consolidată pentru anul viitor, în timp ce această cifră ajunge la zece sau mai mult în celelalte două mari economii avansate.

Spun asta și pentru a ne face o idee despre ordinul de mărime. Avem de-a face, așadar, cu un comportament nepotrivit al unor țări care creează probleme în propria țară și care creează instabilitate financiară. Nu euro este în joc, ci instabilitatea financiară, care este cauzată de un comportament inadecvat al politicilor fiscale, împreună, desigur, cu interacțiunea cu piețele, care există mereu, deoarece ne aflăm în economii de piață. Din nou, în mod fundamental, diagnosticul nostru este că ceea ce a fost anormal în funcționarea Europei a fost o guvernanța slabă, guvernanța slabă a uniunii economice.

Din păcate, pot să spun că acest lucru nu este surprinzător, deoarece Pactul de stabilitate și creștere a fost, în mod eronat, criticat încă de la început. Și trebuie să vă reamintesc că eu însumi am raportat în Parlament despre bătălia noastră, deoarece anumite țări mari au vrut să desfacă pactul sau, cel puțin, să-l slăbească în mod considerabil. Din păcate, trebuie să spun că acestea au fost țări mari din interiorul zonei euro și că țările mici și mijlocii s-au opus acestei tendințe. Aceasta se întâmpla în anii 2004 și 2005. Vă veți aminti că a fost o bătălie dură, deoarece a ajuns la Curtea de Justiție, iar Comisia - trebuie să omagiez Comisia - a fost lucidă, mult mai lucidă în acel moment decât Consiliul, iar noi sprijineam în întregime Comisia. Trebuie deci să vă reamintesc tuturor de aceste lucruri.

Acum am avut o serie de întrebări despre ce anume solicităm în această etapă. Trebuie să menționez că noi deja am spus, atunci când Comisia și-a făcut propunerea, că nu considerăm că este suficient.

Luând în considerare ceea ce simțim, luând în considerare ceea ce vedem, în funcționarea Europei ca întreg, cele 27 și 16 (mâine, 17), am considerat că propunerea Comisiei a fost prea slabă din punctul de vedere al automatismului și al rigorii de guvernanță, atât pentru supravegherea fiscală, cât și pentru indicatorii de competitivitate, dezechilibrele.

Așadar, în măsura în care starea actuală a propunerii făcute de Consiliu chiar slăbește propunerea Comisiei, nu putem să vă spunem, stimați deputați din Parlamentul European, decât că avem încredere că ne vom ridica la așteptările situației; iar exigențele situației sunt că avem nevoie de o supraveghere foarte puternică și de o guvernanță foarte puternică.

În anul 2005, în numele Consiliului guvernatorilor, am spus că nu suntem deloc mulțumiți de poziția din acel moment a Consiliului și de ceea ce a fost în cele din urmă acceptat.

Așa că nu doresc să merg mai departe, deoarece vom avea mai multe ocazii să fim în contact cu Parlamentul. Am luat, desigur, la cunoștință ceea ce a spus dna Goulard cu privire la munca foarte grea depusă de Parlament, împreună cu Consiliul și Comisia, pentru a crea ceea ce va fi, în final, poziția Europei. Însă, din nou, mesajul nostru este foarte clar în această privință.

Permiteți-mi acum să revin pentru un minut la aspectul comunicării. Trebuie, bineînțeles, să ne îmbunătățim în permanență comunicarea. Încercăm să o facem. Dați-mi voie să spun doar că, în ceea ce privește propria noastră comunicare, oferim o definiție clară a stabilității prețurilor, ceea ce îi permite oricui să judece ceea ce facem noi în permanență, în timp real.

Aș dori, de asemenea, să spun că am fost prima bancă centrală importantă care a introdus conferințele de presă imediat după Consiliul guvernatorilor. Am fost primii care au introdus o declarație introductivă care reprezintă diagnosticul nostru asupra situației. Așadar, încercăm să fim cât se poate de responsabili în materie de comunicare.

Singurul lucru pe care nu îl facem este că nu publicăm poziția individuală a diferiților membri ai Consiliului guvernatorilor. Avem convingerea că este foarte important faptul că pentru instituția care emite o monedă pentru 16 state care sunt unite în Europa, dar care rămân state suverane, este mai bine ca Consiliul guvernatorilor în întregimea sa să apară drept entitatea pertinentă în ceea ce privește decizia noastră.

Au fost puse o serie de întrebări foarte importante. Permiteți-mi să menționez numai observația potrivit căreia suntem responsabili pentru „M”, dar în măsura în care „E”-ul se află în mâinile guvernelor și ale Comisiei, în acest domeniu trebuie, desigur, să luăm în considerare „E”-ul, ca întotdeauna, așa cum o face orice bancă centrală independentă: dacă politica fiscală este sănătoasă și rezonabilă, povara politicii monetare de a garanta stabilitatea prețurilor este ușoară. Dacă avem o politică fiscală proastă, atunci împovărăm excesiv deciziile care trebuie luate de către banca centrală.

Aș spune că același lucru este valabil și pentru noi în ceea ce privește interacțiunea cu guvernele, dar noi suntem foarte independenți, iar faptul că a trebuit să ne angajăm la o serie de măsuri neconvenționale, după cum am explicat, a fost menit să ne permită să transmitem cât mai bine impulsurile noastre de politică monetară în circumstanțele în care piețele nu funcționau corect și, prin urmare, deciziile pe care le luam cu privire la ratele dobânzii nu erau transmise în mod corect economiei în ansamblul ei.

Aceasta este esența măsurilor neconvenționale, de a contribui la restaurarea unei mai bune funcționări a canalelor de transmisie ale politicii monetare, iar noi facem foarte clar distincția - am repetat această idee într-un colocviu recent pe care l-am avut și la care a participat și Ben Bernanke - între măsurile standard care sunt într-adevăr ceea ce contează în termeni de poziție a politicii monetare, și măsurile neconvenționale menite să contribuie la transmisia politicii monetare.

Permiteți-mi să spun că am mai observat o întrebare importantă ...

președinte al BCE. – (FR) Referitor la întrebarea dlui Gauzès privind comunicarea, pe care cred că au repetat-o și alții, în anumite canale de comunicare, există o tendință de a vedea Europa ca pe un fel de țap ispășitor. Dacă ceva nu funcționează, este vina Europei. Știm că nu este așa, iar Parlamentul European o știe, bineînțeles, mai bine decât oricine altcineva.

De asemenea, există o tendință de a spune că dacă lucrurile nu merg așa cum trebuie, este vina Comisiei sau a Băncii Centrale Europene sau, chiar mai bine, a monedei euro. Acesta este fenomenul clasic al țapului ispășitor. Euro este moneda care și-a menținut extraordinar de bine stabilitatea internă și externă. Mai mult decât atât, încă nu am spus că acest rezultat depășește orice performanță din ultimii 50 de ani a unei bănci centrale a țărilor fondatoare ale euro - am păstrat această informație pentru final. Cred că avem o monedă care este, de fapt, solidă, solidă și din punct de vedere istoric. Așadar, haideți să fim atenți la fenomenul țapului ispășitor.

Trebuie să menționez că este necesar să depunem cu toții eforturi mari în ceea ce privește comunicarea, dar doresc să adresez acest mesaj și Băncii Centrale Europene și sistemului euro în general; cu alte cuvinte, tuturor băncilor centrale naționale care fac parte din zona euro. În plus, aș spune că aceasta este, fără îndoială, și o problemă cu care se confruntă toate cele 27 de state membre și, prin urmare, o problemă a întregii Uniuni Europene.

(Aplauze)

  Președinta. – Vă mulțumesc foarte mult pentru răspunsul detaliat, dle Trichet. Consider că, în acest moment, este necesar un răspuns mai detaliat decât se oferă, de obicei, în acest Parlament.

  Burkhard Balz, raportor. – (DE) Dnă președintă, aș dori și eu să-mi exprim gratitudinea față de dl Trichet, față de dl comisar Rehn și, înainte de toate, față de deputații din acest Parlament, pentru o dezbatere atât de deschisă și de cuprinzătoare. A fost o dezbatere foarte obiectivă, chiar dacă, spre sfârșit, colegii noștri din Irlanda s-au lăsat pradă emoțiilor, ceea ce este de înțeles.

În timpul scurt pe care îl am la dispoziție, aș dori să menționez trei puncte. Primul este independența Băncii Centrale Europene. Cred că a fost corect și esențial ca șefii de state sau de guverne - sub conducerea generală a lui Helmut Kohl, un cetățean de onoare al Europei și, la acea vreme, cancelarul Germaniei - să impună independența BCE. Banca Centrală Europeană este gardianul monedei euro. Consider că stabilitatea pe care a avut-o moneda euro în ultimele luni de criză se datorează, până la urmă, faptului că avem o astfel de BCE. V-aș ruga, așadar, dle Trichet, să continuați să acționați cât mai independent în lunile care urmează. Dacă oamenii doresc să vă împărtășească opiniile lor, ascultați-i, însă, în cele din urmă, președintele și Comitetul executiv al BCE trebuie să protejeze această independență.

În al doilea rând, trebui să fim mai deschiși cu cetățenii Uniunii Europene. Acesta este un punct important. Înainte de toate, nu ar trebui să le furnizăm mereu informațiile în limba Bruxelles-ului, lucru pentru care am fost criticați, ci într-o manieră care să fie cu adevărat înțeleasă de cei cărora li se adresează mesajul nostru - cetățenii Europei. În ceea ce mă privește, acesta este un punct foarte important.

În final, dl Trichet a menționat Basel III. Acesta este un alt aspect pe care cu siguranță l-aș sublinia. Dorim să implementăm fără întârziere Basel III. Însă doresc să implementez fără întârziere Basel III numai dacă îl implementăm toți deodată, la nivel de G20. Nu putem lăsa Europa să preia din nou conducerea și să fie singurul deschizător de drumuri, în detrimentul competitivității noastre internaționale. De aceea, aș pleda ca Europa să implementeze Basel III împreună cu partenerii săi internaționali sau, dacă nu, să evalueze care sunt alternativele pe care le are.

  Președinta. – Dezbaterea comună a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Elena Băsescu (PPE), în scris. – (RO) Aș dori să îl felicit la rândul meu pe Domnul Balz pentru munca depusă la realizarea acestui raport. Pachetele de austeritate propuse pentru ieșirea din criză nu ar trebui să ducă la măsuri care ar putea pune în pericol redresarea economică. Consider necesară asigurarea unui echilibru între procesul de consolidare economică și protejarea investițiilor prin locuri de muncă și dezvoltare durabilă. Lecția dată de statele care au intrat în zona euro nepregătite trebuie să ne facă să reflectăm serios la fixarea unor termene realiste în timp. În acest context, o întârziere de unul sau doi ani poate fi acceptatǎ. Extinderea trebuie să continue cu condiția prealabilă a realizării criteriilor de la Maastricht. În acest sens, consider că adoptarea monedei euro nu ar trebui să fie perceputǎ ca o soluție de moment, ci ar trebui să facă parte dintr-o vastă strategie politică pe termen mediu.

  Edward Scicluna (S&D), în scris. – Salut și susțin acest raport. Să nu uităm însă că, odată cu încheierea tuturor discuțiilor referitoare la consolidare fiscală, reglementare și guvernanță macro-economică, trebuie să analizăm ce efecte au avut acestea asupra activității economice - care reprezintă esența oricărei discuții. Adevărul este că avem nevoie de o reglementare bună și eficientă și de o mai bună guvernanță economică, astfel încât companiile mici și mijlocii, motorul principal al creșterii economice, să se dezvolte și să crească. Realitatea tristă este că aceste companii au suferit mult în ultimii doi ani. Prin urmare, avem o rată din ce în ce mai ridicată a șomajului. Politica BCE de a pompa miliarde de euro pentru a salva băncile îndatorate a fost soluția potrivită, însă multe bănci au devenit prea dependente de lichiditățile BCE. Astfel, ne aflăm acum în situația în care băncile care au oferit prea ușor împrumuturi în anii boom-ului refuză să acorde împrumuturi companiilor mici. Dacă acest lucru continuă, nu vom avea creșterea economică necesară pentru a reduce deficitele bugetare și nivelurile datoriei publice. Rata șomajului va crește, iar performanța noastră economică va stagna. Haideți să acționăm cu înțelepciune dacă nu vream să-i dezamăgim din nou pe europeni.

14. Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și obligația de respectare a cotei standard minime (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct este raportul dlui Casa, în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, cu privire la propunerea unei Directive a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce privește durata obligației de respectare a cotei-standard minime [COM(2010)0331 – C7-0173/2010 – 2010/0179(CNS)] (A7-0325/2010).

  David Casa, raportor. – (MT) Dnă președintă, aș dori, în primul rând, să atrag atenția acestei Camere asupra faptului că, în momentul de față, are loc un vot important în cadrul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și, prin urmare, trebuie să-i scuz pe mulți dintre deputații care nu vor fi prezenți aici, deoarece suntem în întârziere, iar procesul de votare tocmai a început.

După cum a spus-o președintele, acest raport pe care l-am întocmit este extrem de important, deoarece este vorba despre sistemul TVA pe care dorim să-l modificăm. După cum știți, negocierile pentru modificarea sistemului definitiv privind TVA-ul sunt în desfășurare de o vreme, însă încă nu s-a realizat niciun progres semnificativ. Sistemul tranzitoriu utilizat din 1993 este extins în mod constant și știm cu toții că această situație nu este una durabilă și că trebuie să găsim o soluție pe termen mai lung.

Actualul sistem de tranziție nu livrează rezultatele dorite în ceea ce privește piața internă. Sistemul subminează eficiența companiilor și, în plus, restricționează eficiența acestora peste granițe. Este, de asemenea, îngrijorător că acest sistem conduce la forme complexe de fraudă, cum ar fi frauda de tip carusel, despre care am discutat recent în cadrul acestui Parlament. Acestea au un impact foarte negativ asupra veniturilor statelor membre. Soluția nu este una ușoară, iar soluția potrivită poate fi adoptată numai după o dezbatere detaliată și după perioade îndelungate de consultări.

Suntem cu toții la curent cu angajamentul recent al Comisiei de a elabora în viitorul apropiat o Carte Verde, pentru a stimula o discuție pe acest subiect. Raportul de care mă ocup îndeamnă Comisia să garanteze că procesul va fi eficient și că vom face tot ceea ce putem pentru a asigura, în primul rând, că noul sistem va ameliora eficiența pieței interne, în al doilea rând, că acest nou sistem va reduce poverile asupra sectorului de afaceri, iar, în al treilea rând, că va combate cât mai eficient frauda.

Acest raport, care, după cum știm, a fost deja aprobat de către Comisia pentru afaceri economice și monetare, îndeamnă, de asemenea, Comisia să garanteze că propunerile concrete vor fi făcute publice până în anul 2013. Permiteți-mi să subliniez acest ultim punct: nu propun crearea unui sistem care să fie adoptat și pus în aplicare până în anul 2013. Spun că propunerile trebuie făcute publice până în 2013.

Ceea ce însă mi-aș dori, și cred că exprim punctul de vedere al deputaților din această Cameră, este ca noul sistem să funcționeze până la sfârșitul acestei legislaturi, astfel încât actualul sistem de tranziție să nu trebuiască să fie reextins. Deși aprobăm extinderea noului sistem, ne așteptăm să fie făcuți fără întârziere pași concreți în ceea privește reflecția asupra acestor noi propuneri.

Aș dori să le mulțumesc colegilor mei, mai ales raportorilor alternativi, pentru acest raport, și sper să mai aibă loc discuții fervente pe această temă, care să permită găsirea unei soluții rapide.

PREZIDEAZĂ: ALEJO VIDAL-QUADRAS
Vicepreședinte

  Algirdas Šemeta, membru al Comisiei. - Dle președinte, aș dori să mulțumesc Parlamentului European și, în special, dlui David Casa, pentru raportul său constructiv și rapid asupra propunerii Comisiei de extindere pe o perioadă de cinci ani a regulamentelor existente referitoare la cota minimă standard de TVA. Este o propunere simplă și deloc controversată.

Un aviz rapid al Parlamentului European asupra propunerii Comisiei va permite Consiliului să adopte propunerea înainte de finalul anului - tocmai la timp, înainte de expirarea regulamentului curent. Propunerea a fost deja discutată în grupul de lucru al Consiliului. Nu a apărut niciun obstacol în calea aprobării rapide.

După cum a declarat dl David Casa, propunerea Comisiei va oferi întreprinderilor siguranța juridică necesară și va permite evaluarea ulterioară a nivelului adecvat al cotei standard de TVA la nivelul UE.

Comisia va lansa, într-adevăr, foarte curând o dezbatere amplă despre viitorul TVA-ului pentru a evalua și aborda numeroasele deficiențe în sistemul TVA al UE, cum ar fi complexitatea sa, nivelul ridicat al sarcinilor administrative pentru întreprinderi și frauda.

Înainte de finalul anului, voi propune colegilor mei comisari publicarea unei Cărți verzi privind evaluarea sistemului actual și modurile preferabile pentru viitor. Aștept cu nerăbdare reacțiile în privința unor astfel de chestiuni legate de modul de a realiza un sistem TVA mai simplu, mai robust și modern și modul de a reduce costurile de colectare și de conformitate pentru întreprinderi, în special, IMM-uri, limitând frauda și oferind flexibilitate pentru statele membre. Pe baza rezultatelor obținute, Comisia va defini politica sa viitoare în domeniul TVA-ului într-o comunicare privind calea de urmat la finalul lui 2011.

Amendamentele depuse demonstrează clar interesul Parlamentului în participarea la această discuție despre strategia viitoare a TVA-ului. Salut acest semn de interes și sper să avem o dezbatere fructuoasă cu dvs. despre această chestiune importantă într-o etapă ulterioară. Cu toate acestea, consider că aceste amendamente sunt în afara domeniului de aplicare a propunerii discutate astăzi, care se limitează la extinderea perioadei în care se aplică cota standard minimă. În plus, unele dintre amendamente anticipează o dezbatere pe care trebuie să o avem pe baza Cărții verzi. Acest lucru se aplică, în special, la amendamentul prin care se solicită Comisiei să vină cu o propunere privind normele definitive referitoare la cotele TVA până în 2013.

În această etapă, Comisia nu se poate angaja la o dată pentru a înainta o propunere referitoare la cotele de TVA. Nu poate prezice rezultatul consultărilor, al căror domeniu de aplicare va cuprinde mai mult decât cotele de TVA. Sper că această consultare va oferi o idee clară a priorităților pentru viitorul TVA-ului. Planificarea Comisiei pentru viitoarele propuneri legislative va depinde, prin urmare, într-o mare măsură, de rezultatul acestei consultări.

  Sari Essayah, în numele Grupului PPE. - (FI) Dle președinte, propunerea Comisiei se concentrează pe intenția de a prelungi funcționarea sistemului actual până în 2015 și pe efortul de a limita variațiile cotelor în intervalul de 10 puncte procentuale. Acest lucru este foarte important, deoarece altfel, concurența dintre statele membre ar putea fi denaturată în anumite sectoare.

Ideea centrală a acestui raport parlamentar este îndemnul adresat Comisiei de a iniția rapid un program vast de consultări pentru a înființa un nou sistem al taxei pe valoarea adăugată. În opinia mea, și contrar punctului de vedere al dlui comisar, amendamentele depuse de colegii mei deputați sunt extrem de importante, deoarece, chiar din această etapă, dorim să marcăm direcția în care sperăm că va merge acest nou sistem de TVA. În viitor, trebuie să putem reduce sarcina administrativă asociată TVA-ului și să înlesnim cât mai mult mecanismul de raportare, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, dar și, în egală măsură, pentru a combate eficient frauda în materie de TVA.

Economia publică din multe țări europene este în prezent într-o situație dificilă, una dintre soluțiile propuse fiind majorarea cotelor de TVA. Cu toate acestea, este o soluție care nu va da niciun rezultat în țările în care evitarea plății TVA-ului este un lucru obișnuit. Aici, aș dori să mă refer la raportul dlui Casa, adoptat mai devreme. S-a concentrat, în special, pe modalitățile de combatere a fraudei în domeniul TVA-ului în legătură cu bunurile și serviciile care erau predispuse la acest tip de abuz. Sper că, în viitor, Comisia va începe cu adevărat să acționeze în acest sens.

  George Sabin Cutaș, în numele grupului S&D. – (RO) Așa cum se arată în propunerea de directivă a Consiliului, cota minimă a TVA a asigurat funcționarea sistemului la un nivel acceptabil. Consider că e cazul să avem în vedere o reglementare comună, care să includă concluziile desprinse în urma experienței dezechilibrelor bugetare pe care le-a evidențiat criza financiară. Se impune o nouă strategie europeană în materie de TVA, axată pe reducerea birocrației și a obstacolelor fiscale ce stau în calea mediului de afaceri, mai ales a întreprinderilor mici și mijlocii. De asemenea, trebuie să avem în vedere necesitatea prevenirii și combaterii fraudelor, însă, până la definitivarea acestei strategii, cred că prelungirea dispoziției tranzitorii privind cota minimă a TVA până la 31 decembrie 2015 este o decizie menită să asigure certitudine mediului de afaceri, să prevină dezechilibrele structurale în Uniunea Europeană și să încurajeze armonizarea legislației fiscale.

În așteptarea Cărții Verzi a Comisiei cu privire la revizuirea sistemului taxei pe valoarea adăugată, doresc să atrag atenția asupra tendinței unor guverne confruntate cu recesiunea de a majora TVA-ul la 24-25 %, așa cum s-a întâmplat în România și în Ungaria. Până acum a fost respectat angajamentul relativ privind menținerea cotei maxime de TVA în intervalul de 10 puncte procentuale peste limita de 15 %, dar cred că, pentru a preveni eventualele încălcări ale pragului de 25 %, avem nevoie de o interdicție imperativă în acest sens. Să nu uităm că dincolo de aceste cifre sunt cetățenii cu un nivel de trai tot mai afectat de politicile de austeritate și de impozitarea excesivă.

În final, vreau să spun că suprafiscalizarea nu este o soluție pentru o economie bolnavă, ea nu face decât să-i prelungească agonia.

  Olle Schmidt, în numele Grupului ALDE. - (SV) Dle președinte, dle comisar, aș dori să mulțumesc raportorului foarte mult. Ca o chestiune de principiu, consider că trebuie să evităm să controlăm consumul prin manevrarea cotelor de TVA. Cu toate acestea, atâta timp cât excepțiile și cotele reduse de TVA nu interferă evident cu piața liberă, am ales până acum să acceptăm diferențele între statele membre UE. După cum însă bine știți, profesorul Monti a menționat în raportul său despre piața unică faptul că diferențele actuale pot, de asemenea, afecta în mod negativ piața unică. Așadar, este important să apelăm la un sistem definitiv al cotelor de TVA și să indicăm în mod clar că o revizuire a directivei privind TVA-ul trebuie să utilizeze ca orientare strategia pieței unice și nu interesele diferite ale țărilor individuale.

De asemenea, este important, după cum spune dl comisar, să ne concentrăm pe reducerea sarcinilor administrative, pe eliminarea barierelor fiscale și îmbunătățirea mediului de afaceri, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, asigurând, în același timp, soliditatea sistemului în fața fraudei.

Taxele sunt, desigur, o chestiune foarte națională și una în care autodeterminarea națiunilor este importantă. În același timp, este important să ne amintim că o piață internă cu adevărat funcțională necesită probabil o cooperare mai intensă și mai strânsă decât cea pe care o avem astăzi, inclusiv în ceea ce privește chestiunile impozitării. Prin urmare, sper că atât Comisia, cât și dl comisar, vor avea curajul să abordeze aceste chestiuni în propunerile viitoare și că aceste propuneri vor avea ca punct de plecare o piață internă funcțională, în ciuda opoziției naționale. Chestiuni dificile în timpuri dificile necesită analize detaliate.

  Jaroslav Paška (EFD). - (SK) Dle președinte, în propunerile prezentate, Comisia recomandă aplicarea unei cote minime standard TVA de 15 % pentru următorii 5 ani, până în 2015. Chiar dacă înțeleg argumentul Comisiei care dorește ca prin această directivă să ofere societăților siguranța juridică, cred că analiza TVA-ului solicită o activitate foarte intensă. Motivul, în opinia mea, este că multe întreprinderi și multe cazuri de pierderi fiscale în comerțul transfrontalier arată că sistemul de TVA din Europa este foarte prost organizat.

Nu este doar o problemă a cotei actuale; este o problemă a normelor aplicate pe piața națională și în comerțul internațional, care permit acestor escrocherii să funcționeze destul de legitim în multe cazuri. Prin urmare, aș dori să profit de ocazie pentru a face un apel la revizuirea întregului sistem TVA, care consider că ar fi atât în interesul economiilor, cât și al întreprinderilor noastre. Consider că 2003 ca termen limită este destul de realist și trebuie pur și simplu să avansăm în această problemă, nu prin rezolvarea problemei cotelor, ci prin rezolvarea problemei normelor.

  Andrew Henry William Brons (NI). - Dle președinte, taxele sunt, în cel mai bun caz, un rău necesar și trebuie să reflecte mereu cheltuielile. O rată a impozitului care este stabilită înainte de a fi decise cheltuielile este o rețetă care vizează să ia banii oamenilor pentru a decide doar ulterior pe ce vor fi cheltuiți. Este o rețetă pentru risipă.

Armonizarea cotelor de TVA la o cotă comună standard și o cotă comună redusă, conform propunerii din 1993 a Comisiei, ar însemna un transfer și mai mare de putere în defavoarea statelor membre. Perceperea impozitării este una dintre caracteristicile definitorii ale statului suveran. Va fi încă un pas în evoluția către alcătuirea statului suveran reprezentat de Uniunea Europeană, statele membre devenind simple anexe lipsite de putere ale acesteia. Combaterea fraudei și reducerea sarcinilor administrative pentru IMM-uri sunt false probleme. Armonizarea TVA-ului înseamnă centralizarea și consolidarea puterii UE.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) Noua strategie în materie de TVA trebuie să vizeze reducerea sarcinilor administrative, eliminarea obstacolelor fiscale și ameliorarea mediului de afaceri, în special pentru IMM-uri. Se observă o lipsă a echilibrului în raport cu dezvoltarea pieței interne. Din această cauză, întreprinderile europene sunt puse într-o poziție dezavantajoasă. În plus, sistemul de TVA, așa cum este conceput și aplicat în prezent în statele membre, prezintă deficiențe, exploatate de către evazioniști.

Aș dori să fac apel la Comisie pentru a prezenta rezultatele analizelor sale. Ea va trebui, de asemenea, să organizeze consultări privind noua strategie în materie de TVA cu toate părțile interesate. În acest sens, vor trebui abordate aspecte comune, precum ratele reduse de TVA, derogările de la sistem, oportunitatea înființării unei rate maxime și, nu în ultimul rând, locul de impozitare pentru livrările intra UE.

  Algirdas Šemeta, membru al Comisiei. - Dle președinte, doresc să vă mulțumesc pentru comentariile și punctele de vedere pe care le-ați exprimat în cadrul dezbaterii. Mă bucur să văd că Parlamentul European și Comisia au puncte de vedere comune în ceea ce privește nevoia de regândire a sistemului actual de TVA.

După cum am indicat în observațiile introductive, salut spiritul amendamentelor referitoare la viitorul TVA-ului. Cu toate acestea, Comisia consideră că această propunere tehnică se referă doar la extinderea periodică a nivelului minim al cotei standard de TVA.

Rezultatul consultărilor asupra unei noi strategii a TVA-ului este menționat doar pentru a justifica motivul pentru care este prematură stabilirea unui nivel standard al cotelor. Prin urmare, nu este nevoie să se facă referire la scopurile și cadrul noi strategii referitoare la TVA în acest context, în această etapă.

De asemenea, repet că, în momentul de față, Comisia nu se poate angaja să stabilească o dată pentru viitoarea propunere legislativă referitoare la cote. Pentru început, avem nevoie de o dezbatere asupra viitorului TVA-ului, care va clarifica prioritățile pentru Comisie. Rezultatul acestei consultări va determina planificarea Comisiei pentru viitoarea propunere legislativă.

Urmează să finalizăm lucrările referitoare la Cartea verde și, în săptămânile viitoare, vom produce întrebări reale pentru dezbatere pentru toți cei implicați: publicul larg, deputații din Parlamentul European, părțile interesate și statele membre. Întrebările care vor fi ridicate abordează în mod clar chestiunile care au fost ridicate în timpul dezbaterii de astăzi.

Aștept cu nerăbdare dezbaterile fructuoase din lunile următoare, care vor permite Comisiei să dezvolte o strategie mult mai bună pentru TVA în viitor.

  David Casa, raportor. - (MT) Dle președinte, da, sunt într-adevăr încântat de faptul că dl comisar a înțeles că solicităm o Carte verde fără întârziere pentru a alimenta o dezbatere mai aprofundată despre propunerile Comisiei. După cum au menționat deputații din acest Parlament, trebuie să eliminăm rapid din sistem toate tipurile de fraudă și să sprijinim cât mai mult mediul de afaceri să înlăture barierele pe care le creează actualul sistem. De asemenea, dorim să vedem o piață internă mai eficientă.

Astăzi nu am discutat despre soluțiile de care avem nevoie. Ceea ce solicităm Comisiei este să vină cu propuneri fără întârziere, pentru a ajuta la stimularea de discuții adecvate despre noul sistem, astfel permițându-ne să perfecționăm ce avem în prezent, cât mai curând posibil. Înțeleg că scopul acestui raport este, în realitate, extinderea perioadei de timp. Cu toate acestea, aș dori să atrag atenția Comisiei asupra faptului că așteptăm cu nerăbdare propunerile sale, care sperăm că vor veni cu promptitudine, ceea ce ne va permite să ne împărtășim propriile noastre idei, și va garanta, în cele din urmă, un sistem mai corect pentru toți.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine la ora 11.30.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Franz Obermayr (NI), în scris. - (DE) Pentru cele mai multe dintre statele membre și țările terțe cu piețe internaționale interconectate, TVA-ul (sau impozitul din vânzări) este una dintre sursele principale de finanțare pentru stat. Impozitul din vânzări este, prin urmare, cel puțin la fel de important ca impozitele directe. Menținerea unei cote standard minime de 15 % în următorii 5 ani va ajuta concurența pe piața internă și va asigura siguranța juridică pentru societăți. În privința cotelor reduse de TVA în UE, în cazul cotelor reduse de TVA asupra anumitor servicii, cum ar fi reparații, coafură sau tratamente de înfrumusețare, Comisia trebuie să aibă grijă să evite denaturările concurenței. Astfel de forme de facilități fiscale au un efect negativ asupra întreprinderilor mici din Austria, de exemplu, care nu pot face față concurenței exercitate de furnizorii de servicii din Ungaria și Slovacia. Soluția este următoarea: DA pentru subvenționarea orientată a IMM-urilor, inclusiv prin mijloacele impozitării vânzărilor, DAR evitând în același timp denaturările concurenței între statele membre.

15. Ajutor urgent pentru Haiti (dezbatere)

  Președinte. - Următorul punct pe ordinea de zi este declarația Comisiei referitoare la ajutorul urgent pentru Haiti.

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. - Dle președinte, Comisia este profund îngrijorată de deteriorarea situației provocate de holeră în Haiti.

Zi de zi, numărul victimelor înregistrare în rândul cazurilor spitalizate crește rapid. Numărul persoanelor internate în spitale depășește 20 000. La sfârșitul săptămânii trecute, mai mult de 1 100 de oameni și-au pierdut viața. Dar mi-e teamă că aceste cifre nu reflectă nici pe departe realitatea. Rata mortalității este foarte ridicată și arată că oamenii vin prea târziu în centrele de sănătate.

Tratamentul pentru holeră este simplu, dar accesul neîntârziat la tratament este esențial pentru a reduce mortalitatea. Tratarea pacienților cu holeră presupune și resurse umane considerabile. Sistemul de sănătate public din Haiti este, în prezent, supratensionat, în pofida sprijinului substanțial din partea comunității internaționale.

Médecins sans Frontières, unul dintre actorii medicali de primă linie, face apel la toate grupurile și agențiile prezente în Haiti să intensifice dimensiunea și viteza eforturilor lor.

Întreaga țară este acum afectată. Epidemia se răspândește într-un ritm alarmant în capitala Port-au-Prince. Mahalale, cum ar fi Cité Soleil, sunt în special predispuse la contagiune din cauza condițiilor de igienă precare și a accesului limitat la apă curată.

Ne concentrăm pe salvarea vieților prin tratamentul prompt al celor afectați, creșterea accesului la apă potabilă, încurajarea unui comportament mai igienic și sprijinind supravegherea epidemiologică pentru a ști unde și cum evoluează epidemia.

Comisia și-a consolidat prezența sa umanitară prin expertiza medicală relevantă și fonduri mobilizate în valoare de 12 milioane de euro, menite să sprijine partenerii în Haiti.

Mecanismul european pentru protecția civilă a fost, de asemenea, activat prin Centrul de monitorizare și informare al Comisiei Europene și a cofinanțat deja transportul asistenței în natură oferit de Franța.

Altă ofertă din partea Austriei tocmai apărut. O echipă de protecție civilă și suport tehnic a UE formată din experți ai statelor membre trebuie să fie desfășurată la începutul acestei săptămâni. Experți de la Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor au fost trimiși de DG SANCO pentru a evalua cea mai bună modalitate de a consolida supravegherea epidemiologică în Haiti, și cooperarea ulterioară este luată în considerare.

După incidentele recente generate de tulburările civile din Cap Haitien și Port-au-Prince, împreună cu partenerii noștri și agențiile ONU relevante urmărim îndeaproape evoluțiile legate de securitate, în special înainte de alegerile prezidențiale din 28 noiembrie.

Comisia a fost în contact cu subsecretarul ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare și ajutor de urgență, baroneasa Amos. O susținem pe deplin în a sublinia importanța continuării fără întrerupere a activităților desfășurate de forțele umanitare naționale și internaționale, care vizează salvarea de vieți omenești.

Având în vedere deteriorarea gravă și rapidă a situației provocate de holeră, este nevoie urgent de contribuții suplimentare pentru a putea face față lipsurilor imense în materie de sănătate, apă, salubritate, igienă și logistică. Prioritățile includ personalul medical și personalul specializat în apă, salubritate și igienă, precum și produse medicale, paturi, unități și tablete de purificare a apei. Prin urmare, Comisia este în contact cu președinția belgiană și statele membre, încurajând acordarea de către UE de sprijin suplimentar pentru a ajuta Haiti în aceste timpuri foarte critice și dificile. Sprijinul UE poate fi canalizat prin Mecanismul de protecție civilă al UE.

Eforturile neobosite ale lucrătorilor umanitari haitieni și internaționali de a face față provocărilor curente pe teren sunt lăudabile, dar este clar că amploarea crizei presupune o mobilizare și mai mare de resurse. Prin urmare, împreună cu partenerii noștri lucrăm din greu la intensificarea intervenției noastre de urgență, dar ne așteaptă cu siguranță vremuri dificile, din cauza situației care evoluează rapid.

Solidaritatea comunității internaționale cu poporul haitian rămâne absolut esențială. Acesta este motivul pentru care fac apel la voi toți să faceți tot posibilul pentru a intensifica sprijinul statelor membre pentru a evita un dezastru umanitar major.

  Michèle Striffler, în numele Grupului PPE. - (FR) Dle președinte, dnă Damanaki, doamnelor și domnilor, epidemia de holeră a făcut deja peste 1 200 de victime, mai mult de 52 000 de oameni fiind afectați. Astfel, în ciuda prezenței puternice a organizațiilor internaționale în Haiti, situația se deteriorează zilnic și epidemia ar putea infecta în jur de 400 000 de oameni în următoarele câteva luni.

Desigur, sunt încântată de cele 12 milioane de euro acordate de Comisia Europeană și susțin apelul adresat de dna Georgieva statelor membre de a oferi ajutor în natură, astfel încât apa să poată fi purificată și de a furniza echipamente. Furnizarea apei potabile și a instalațiilor sanitare este singurul mod de a reduce numărul de oameni infectați.

Una dintre acțiunile prioritare este calmarea populației speriată de această boală, care este necunoscută în țară. Comunicarea cu populațiile este esențială pentru a oferi informații despre boală și pentru a o preveni dar și pentru a preveni izbucnirea de violențe interne, mai ales că țara se află în perioadă electorală.

Această nouă criză a subliniat încă o dată incapacitatea autorităților haitiene și a sistemului de sănătate de a face față crizei. Țara a suferit numeroase dezastre de ani de zile. Cutremurul din Haiti a demonstrat incompetența aproape totală a autorităților locale. După cutremur s-a manifestat o voință politică veritabilă de a reconstrui Haiti diferit și au existat multe promisiuni de donații. Aproape un an mai târziu, reconstrucția a început cu greu și cei implicați în dezvoltare sunt pesimiști. Comisia Europeană trebuie să acționeze ca un motor în procesul de reconstrucție, astfel încât Haiti să iasă din haos, în cele din urmă.

  Corina Crețu, în numele grupului S&D. – (RO) Apreciez, și de această dată, promptitudinea intervenției umanitare a Uniunii Europene. În paralel cu aceasta, însă, consider că efortul nostru în această țară trebuie să se concentreze asupra construirii unui minim de stat funcțional, în condițiile în care statul haitian este acum doar o ficțiune. Acesta nu reușește să-și îndeplinească misiuni de bază, precum organizarea taberelor de refugiați, menținerea ordinii, asigurarea igienei și a apei potabile. Această vulnerabilitate a făcut posibilă răspândirea rapidă a epidemiei și moartea a peste 1200 de oameni.

În Haiti este nevoie de un stat care să poată face ceva pentru săracii săi. 3 din 4 haitieni supraviețuiesc cu mai puțin de 2 dolari pe zi. Peste 1,5 milioane de cetățeni trăiesc în tabere de refugiați, ceea ce reprezintă o gravă sursă de risc pentru sănătatea și ordinea publică.

Cred că slăbiciunea statului haitian este acum principalul factor de risc. Lipsa sa de autoritate face ca nemulțumirile populației să se îndrepte către forțele ONU, iar organizațiile neguvernamentale riscă să nu-și mai poată îndeplini misiunea. De aceea sunt cruciale alegerile din 28 noiembrie, care nu trebuie amânate, așa cum cer unele voci.

  Charles Goerens, în numele Grupului ALDE. - (FR) Dle președinte, există, cu siguranță, factori colaterali care au favorizat, fără îndoială, răspândirea holerei în Haiti. Cu siguranță nu este un răspuns, dar este o explicație. Răspunsul la acest flagel trebuie dat în doi timpi.

Pentru moment, lucrătorii umanitari pe teren ne-au confirmat că este nevoie de săpun, de substanțe care fac apa să fie potabilă și de educația igienică adecvată. În situația prezentă se pun și bazele viitorului pe termen lung. Într-o țară în care totul trebuie făcut sau refăcut, după cutremur este necesară o reconstrucție care să se concentreze pe construirea unei infrastructuri menite să îmbunătățească atât igiena individuală, cât și cea colectivă.

Sper că, la opt luni de la conferința de la New York referitoare la reconstrucția Haiti, nu va mai fi posibilă invocarea lipsei de fonduri ca scuză pentru progres limitat înregistrat până în prezent, dat fiind faptul că toți vorbitorii au fost de acord că etapa umanitară trebuie să continue pentru încă multe luni. De asemenea, ar trebui ca cei vinovați de lentoarea progresului să fie numiți, fără prea multe menajamente oratorice.

  Franziska Keller, în numele Grupului Verts/ALE. - Dle președinte, asistăm în Haiti la una dintre cele mai mari operațiuni de ajutor umanitar. Trebuie să ne asigurăm că nu pierdem bătălia împotriva acestei catastrofe și că vom reuși să obținem rezultate și să ajutăm poporul haitian să-și construiască viitorul.

Un eventual eșec ar însemna, pe de o parte, un dezastru individual pentru milioane de oameni și, pe de altă parte, o lovitură pentru efortul comunității internaționale și capacitatea sa de a concentra un efort comun în cadrul ajutorului umanitar. Consider că trebuie să recurgem la toată experiența noastră, la toate lecțiile pe care le-am învățat în Haiti și în alte părți și, de asemenea, la suficienți bani. Prin urmare, salut anunțul Comisiei că va mobiliza un plus de 12 milioane de euro în lupta împotriva holerei.

Trebuie să ne asigurăm că acest sprijin ajunge în Haiti imediat, că ajunge integral și nu doar parțial și că sprijinim inițiativele corecte pentru a fi eficiente. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că nu neglijăm eforturile pentru reconstrucția după cutremur, deoarece, fără acest lucru, lupta împotriva bolilor nu va fi posibilă.

Am două întrebări pentru Comisie. În primul rând, aș dori să știu dacă banii garantați au sosit - banii care au fost promiși - și dacă au fost plătiți și absorbiți. În al doilea rând, aș dori să știu ce credeți despre amânarea alegerilor, acest lucru aflându-se din nou pe ordinea de zi.

Revoluția din Haiti nu a reușit niciodată să intre în cărțile de istorie. Să sperăm că vremurile dificile prin care trece acum Haiti va intra în cărțile de istorie ca punct de plecare pentru un viitor mai bun pentru toți haitienii. Sper că se poate menționa și faptul că UE a jucat un rol pozitiv în această situație.

  James Nicholson, în numele Grupului ECR. - Dle președinte, în urmă cu două luni, am coprezidat delegația din cadrul ACP pentru Haiti, aceasta fiind probabil una dintre cele mai remarcabile și emoționante experiențe din viața mea. În primul rând, există oameni extrem de dedicați acolo care încercă să-i ajute pe haitieni și, în al doilea rând, poporul haitian este foarte mândru, fapt pe care ar trebui să-l recunoaștem încă de la începutul acestei dezbateri.

Dar ni s-a spus de către președinte și prim-ministru cât de norocoși au fost haitienii că au avut salubritate bună și că nu au avut boli - și iată că acum dezastrul s-a întâmplat și sunt loviți de o epidemie de holeră. Nu este o boală extrem de greu de vindecat. Dar trebuie să fiți acolo să vedeți condițiile în care muncesc lucrătorii umanitari și când vorbiți despre serviciile de sănătate, îmi pare rău, dle președinte, dar Haiti nu are un serviciu de sănătate ca noi și știți acest lucru: sunt dependenți de Médecins Sans Frontières, Crucea Roșie Britanică și multe alte organizații din toată lumea.

În ceea ce privește alegerile, este adevărat că Haiti nu are nevoie de alegeri în acest moment. Dar atâta timp cât nu vor avea un președinte și un prim-ministru capabili să îi conducă, nu vor avea nicio șansă de a avansa. Doresc să-i felicit pe angajații remarcabili ai Biroului Comisiei Europene, pe care i-am văzut cu ochii mei când am fost acolo lucrând în condiții groaznice, încercând să mențină o prezență europeană în Port-au-Prince și au făcut o treabă fantastică.

  Marie-Christine Vergiat, în numele Grupului GUE/NGL. - (FR) Dle președinte, aș dori, în primul rând, să le mulțumesc tuturor colegilor mei deputați, și, în special Conferinței președinților, că au fost de acord cu această dezbatere despre Haiti, propusă de grupul meu. A fost o urgență.

În ianuarie anul trecut, după cutremur, comunitatea internațională s-a mobilizat puternic în sprijinul statului Haiti. Cu toate acestea, se pare că a existat un decalaj, ca să nu spunem o prăpastie, între promisiunile făcute și ajutorul care a ajuns pe teren în realitate. În luna martie, baroneasa Ashton a făcut un angajament, în numele Uniunii Europene, de furnizare a unui ajutor de 1 235 de miliarde de euro, menit să ajute poporul haitian să-și construiască un viitor mai bun.

Dnă comisar, din luna iulie, ONG-urile și, în special, MSF, au transmis semnale de alarmă, raportând despre condițiile de viață patogene îndurate de sute de mii de oameni. De atunci, situația nu a fost deloc ameliorată, și totuși oamenii sunt uimiți că epidemia de holeră se răspândește foarte rapid, iar comunitatea internațională se simte din nou cuprinsă de milă. S-au înregistrat deja peste o mie de decese și numărul de oameni afectați crește mereu, deși specialiștii spun că măsurile ce trebuiesc luate pentru ca boala să nu fie fatală sunt relativ simple. Problema este însă că lucrătorii care oferă asistență medicală nu au o pregătire corespunzătoare pentru a trata această boală și produsele sanitare absolut indispensabile ajung doar cu greu acolo unde sunt necesare.

În astfel de circumstanțe, cum poate cineva să nu înțeleagă de ce au avut loc revolte? Populația haitiană se simte destul de neajutorată. Este dificil să mai aibă încredere în comunitatea internațională. Întrebările mele vor fi, prin urmare, simple, dnă comisar:

Unde este exact tot ajutorul pe care Uniunea Europeană l-a promis pentru Haiti și nu doar ajutorul umanitar?

Dacă ar fi sosit mai repede, nu credeți că această tragedie ar fi fost evitată?

Cum se face că, din nou, conferințele internaționale par să aibă ca rezultat doar promisiuni nerespectate?

De ce eforturile președintelui Préval de a transforma MINUSTAH în sprijin pentru reconstrucție sunt fără niciun răspuns?

În cele din urmă, populația haitiană dorește ca alegerile să aibă loc, dar în ce condiții vor avea loc și ce fel de ajutor va oferi Uniunea Europeană?

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

  Licia Ronzulli (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, în pofida tuturor avertismentelor lansate de a nu neglija viitorul statului Haiti în urma cutremurului din ianuarie, știrile din ultimele zile par să indice că insula a fost abandonată de comunitatea internațională în cel mai critic moment, acela al reconstrucției.

Într-adevăr, acum se răspândește holera, despre care puțini oameni din Haiti au cunoștințe și căreia au ajuns să îi atribuie o conotație mistică, religioasă. Forțele de menținere a păcii ale Organizației Națiunilor Unite au fost acuzate de extinderea acestei epidemii. A fost suficient să se infecteze un singur soldat din Nepal aflat pe insulă pentru ca sute de oameni, femei și copii, să asedieze cartierele generale ale forței de menținere a păcii. Lucrătorii umanitari s-au simțit și ei amenințați și mulți dintre ei părăsesc țara.

Tensiunea este extrem de ridicată, iar multe dintre dărâmăturile cauzate de cutremurul foarte violent din 12 ianuarie se află în continuare pe străzi și în piețele orașelor. Am auzit că nu există suficientă apă și de aceea oamenilor le este imposibil să se spele și să se protejeze împotriva infecțiilor.

Vibrionul se răspândește rapid și numărul deceselor crește exponențial. Cifrele au fost deja date dar vreau să le repet: până în acest moment au fost 1130 de victime, iar numărul spitalizărilor a crescut la mai mult de 18 000 într-o lună. Cu toate acestea, există alte mii de oameni care raportează în fiecare zi simptome ale infectării.

Comunitatea internațională nu mai poate aștepta. Trebuie găsită de-îndată o soluție căci altfel orice infectare suplimentară va rămâne pentru totdeauna în conștiința noastră.

  Michael Cashman (S&D). – Dle președinte, doresc să încep prin a o felicita pe dna comisar Georgieva pentru munca sa eficientă de coordonare dar și pentru discuțiile pe care le poartă cu Baroneasa Amos la ONU.

Cel mai simplu și mai necostisitor lucru pe care îl poate face acum acest Parlament, este să critice. Mi-ar plăcea să fim pozitivi și să exercităm presiune acolo unde este nevoie. Spun acest lucru tuturor deputaților acestui Parlament. Trebuie să exercităm presiune asupra propriilor noastre state membre pentru a acorda mai mult ajutor, inclusiv ajutor în natură. Dacă privim lista țărilor, există unele – cum sunt Spania, Irlanda, Italia, Franța, Austria, Ungaria – care, deși confruntate în prezent cu situații economice grave, au încercat totuși să ajute într-o măsură importantă. De aceea, vă solicit tuturor și fiecăruia dintre noi, să contactăm propriile noastre guverne și să le cerem să își asume obligații. Dacă există îndoieli că ajutorul ajunge într-adevăr la destinație, haideți să facem astfel încât acesta să ajungă.

În final, aș dori să-i mulțumesc dnei comisar și să o felicit pentru alocarea suplimentară a 12 milioane de euro. Marea tragedie este cutremurul. Tragedia încă și mai mare este acum epidemia de holeră.

  Niccolò Rinaldi (ALDE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, la început a fost epicentrul unui teribil cutremur exact în zona cea mai săracă și cea mai rău administrată din emisfera americană, iar acum este holeră în țara care primește una dintre cele mai mari cantități de ajutor internațional pe cap de locuitor. Ce contradicție! Nu este doar o teribilă combinație de ghinioane: în Haiti, pe străzile aglomerate cu copii și corturi înghesuite printre gunoaie, nimeni nu știe unde să înceapă.

Clasa politică locală este cel mai adesea lacomă și concentrată mai curând asupra jocurilor de putere, decât asupra găsirii unui mod eficient de a coordona eforturile de reconstrucție, iar aparatul birocratic decimat de cutremur are o cultură administrativă slabă și, în unele dintre cazuri, chiar a obstrucționat distribuirea ajutorului. Există multe organizații internaționale, adesea conduse defectuos, care nu au reușit de fapt să protejeze populația.

În timpul vizitei din iunie efectuate în țară împreună cu delegația Parlamentului European, gunoiul și dărâmăturile care nu au fost îndepărtate ofereau deja un semnal clar referitor la cât de gravă ar putea deveni situația. Acum a apărut holera.

Până în prezent, Comisia și Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă (ECHO) au făcut ceea ce era necesar, însă acum trebuie să își dubleze eforturile. Sentimentul meu este că acum, pe lângă o acțiune puternică de refacere, Haiti are nevoie de o protecție mai mare la nivel politic internațional.

  Nirj Deva (ECR). – Dle președinte, este o tragedie despre care nici nu se poate vorbi. Când dezastrul a lovit anul trecut în ianuarie, comunitatea internațională a aterizat în Haiti cu surle și trâmbițe. Elicoptere militare au venit pentru a ridica bucăți grele de zidărie care s-au prăbușit. Toate elicopterele au dispărut. Au plecat brusc. Acele bucăți de zidărie blochează drumurile și împiedică accesul, iar rețeaua de drumuri a fost distrusă. Dna comisar Georgieva a încercat din răsputeri să coordoneze activitățile.

De ce s-a întâmplat acest lucru? De ce toți acei oameni – inclusiv secretarul de stat Clinton care a apărut brusc acolo în ianuarie – au dispărut deodată? De ce i se cere acum Organizației Națiunilor Unite să dispară? Când urmează să i se ceară și UE să dispară? Este ridicol. Comunitatea internațională trebuie să se întoarcă acolo la nivelul la care funcționa și trebuie să depolitizeze haitienii de rând din această absurditate care se desfășoară în capitală.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Dle președinte, dnă comisar, doresc să vă mulțumesc pentru raportul pe care ni l-ați prezentat referitor la situația curentă din Haiti. Izbucnirea unei alte epidemii în Haiti era de așteptat. De la începutul anului și de la cutremur, am lucrat din greu, însă munca noastră nu a avansat atât de rapid pe cât am sperat. Am vorbit frecvent despre situația existentă în Haiti înainte de cutremur.

Ne-ar fi fost de ajutor ca Haiti-ul să fie un stat funcțional, dar nu este și nici nu va fi pentru mult timp de acum înainte. Trebuie avută în vedere o multitudine de probleme. Este nevoie în prezent de acțiune urgentă, întrucât există riscul să se declanșeze noi epidemii și noi violențe.

Dnă comisar, există o nevoie reală de a aduna laolaltă la Bruxelles cei mai buni experți în sănătate și de a elabora un plan strategic de ajutor pentru Haiti. Trebuie rezolvată situația din domeniul securității, cel financiar și, în mod special, din cel al sănătății.

  Kriton Arsenis (S&D). – (EL) Dnă comisar, aș dori și eu să încep prin a vă felicita pentru activitatea dvs. excepțională în cazul Haiti-ului și pentru tot ceea ce ați făcut în Pakistan. Știm că veți fi prezentă la fiecare situație de urgență.

Acesta a fost cu adevărat un dezastru de proporții colosale. Vorbim despre un număr de 1 000 de decese și 15 000 de îmbolnăviri, iar cifrele continuă să crească. Necesitățile sunt imense și putem vedea că banii pe care îi avem la dispoziție nu sunt de ajuns. Devine din ce în ce mai clar că avem nevoie de noi instrumente de finanțare; poate - și, în mod evident, în primul rând – o taxă pe tranzacții. Avem nevoie de alte mecanisme de finanțare care să poată susține eforturile noastre de a face față nevoilor umanitare tot mai mari.

Trebuie, de asemenea, să ne gândim la ceea ce putem face pentru a preveni în viitor transmiterea de boli de la persoane lucrând pentru ONU.

  Bastiaan Belder (EFD). – (NL) Dle președinte, în această după-amiază am primit ultimele informații de la o agenție umanitară olandeză, care a fost prezentă mulți ani în Haiti, iar acestea confirmă tabloul sumbru, dar realist, pe care l-a descris Comisia. Totodată, agenția umanitară olandeză mi-a spus că și-au pus speranța în Europa, în special în calitatea acesteia de donator important. Ce speră de fapt de la noi? Deși au fost promise sume uriașe la conferința internațională a donatorilor, doar o parte din aceste sume a fost primită. Acum Organizația Națiunilor Unite a cerut finanțare suplimentară, dar o mare parte din banii promiși nu au fost încă primiți. Sper, așadar, că Uniunea Europeană va prelua conducerea pentru a se asigura că banii ajung cu adevărat, deoarece situația în Haiti este tulburătoare. Bineînțeles că prevenția și apa potabilă constituie prioritățile. Sper că Uniunea Europeană va lua inițiativa pentru a asigura rezerve de apă potabilă pentru Haiti. Experții, săparea puțurilor de apă, apa potabilă dar și îngrijirea medicală, sunt deosebit de importante. Momentan, toate acestea sunt insuficiente. Adresez un apel Olandei și instituțiilor europene să se asigure că vin de-îndată și cu adevărat în ajutorul Haiti-ului, în această situație de urgență acută.

  Ricardo Cortés Lastra (S&D). – (ES) Dle președinte, dnă comisar Damanaki, înainte de orice, doresc să felicit Comisia pentru eforturile făcute în Haiti.

Cu toate acestea, situația reclamă un răspuns urgent și mult mai puternic. Avem nevoie de mai multe resurse și de o mai mare angajare internațională, în ciuda dificultăților pe care mobilizarea fondurilor le implică în contextul economic actual. Nu se poate accepta ca fondurile să fie disponibile pentru unele probleme dar nu și pentru această situație umanitară.

Avem o serie de priorități în domeniul sănătății și în cel umanitar: de a informa populația cu privire la o maladie concretă, de a obține corturi, de a îmbunătăți salubritatea în toate zonele și de a asigura accesul la apă curată. Toate aceste sarcini sunt urgente și avem nevoie de un efort important din partea Comisiei și a tuturor statelor membre.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dle președinte, doresc să mulțumesc dnei comisar Georgieva pentru munca depusă de Comisie. Este foarte important ca Uniunea Europeană să joace un rol foarte puternic și vizibil în Haiti. Vorbim însă despre ființe umane, semenii noștri. Avem o responsabilitate pentru aceștia, în condițiile în care au fost victimele unei catastrofe fără precedent: mai întâi cutremurul și acum o epidemie de holeră.

Este important ca atunci când trimitem bani și ajutor umanitar acolo, acestea să ajungă la destinație cu rapiditate. Multe organizații umanitare creștine au făcut o treabă bună acolo și se pare că au și canale eficiente de acordare promptă de ajutor acelora care au nevoie de el. În acest sens, sper ca Comisia să poată să folosească organizațiile umanitare și creștine recunoscute, care fac o treabă atât de bună acolo. În acest mod, va fi posibil să trimitem ajutorul la destinație și să obținem cele mai bune rezultate posibile.

  Kristalina Georgieva, membră a Comisiei. – Dle președinte, vă mulțumesc tuturor pentru implicarea și discuția referitoare la un subiect care, din nefericire, ne va preocupa pentru destul de mult timp de acum înainte. Nu este o criză ușor de rezolvat.

Am avut câteva estimări despre amploarea pe care o va lua problema în următoarele luni – inclusiv din partea propriilor noștri experți - și sunt cu totul de acord cu aceia care au spus că trebuie să trimitem în Haiti expertiză inclusiv de la Centrul European pentru Controlul Dezastrelor. Conform estimărilor, între jumătate de milion și 720 000 de oameni vor fi infectați înainte de a trece acest val de epidemii.

Estimarea de 400 000 a Organizației Pan-Americane a Sănătății este puțin mai optimistă dar la același nivel de magnitudine. Va trebui deci să ne mobilizăm. Sunt de acord cu toți cei care au vorbit despre mobilizarea imediată și necesitatea de a ajuta chiar în acest moment.

Permiteți-mi să vă supun atenției patru aspecte. Primul, este cum putem ajuta cel mai bine. Este un moment în care trebuie să mobilizăm organizațiile cu adevărat partenere și să le dăm de-îndată resursele pentru a acționa. Trebuie, de asemenea, să apelăm la statele membre pentru a asigura asistența în natură. Încă de joi, când m-am adresat statelor membre, am văzut sprijinul apărând, însă este nevoie de mai mult atunci când este vorba despre specialiști în asistență medicală, dispozitive de purificare a apei și sprijin pentru o campanie de sensibilizare a publicului, deoarece – astfel cum mulți au afirmat aici – există o confuzie generală legată de această boală și modul în care poate fi tratată cel mai bine. Ca urmare, oamenii mor fără să fie necesar, deoarece le este frică să meargă la centrele de tratament: le este mai frică să nu se molipsească de această boală acolo decât le este să fie tratați împotriva ei.

În al doilea rând, câțiva dintre cei care au luat cuvântul au vorbit despre banii promiși și despre ceea ce se întâmplă cu reconstrucția în Haiti. Promisiunea făcută de Comisie a fost onorată. Comisia a alocat 460 de milioane de euro pe care le pune la dispoziție conform calendarului anunțat, iar Înaltul Reprezentant și Vicepreședinte a Comisiei, Cathy Ashton, și dl comisar Piebalgs, urmează ca, împreună cu statele membre, să facă un bilanț al situației în care ne aflăm în privința banilor pe care am promis să îi punem la dispoziție. Vă pot asigura că acest subiect urmează să fie tratat cu toată seriozitatea, pentru că este vorba despre reputația comunității internaționale într-un moment foarte dificil.

Cu toate acestea - și acesta este cel de-al treilea punct, care este unul foarte important – există o limită a capacității de absorbție în Haiti despre care cred că am vorbit cu unii dintre dumneavoastră. Când am ajuns pentru prima dată în Haiti, m-am gândit că, independent de cât de teribil era acest dezastru, nu era cea mai mare problemă a Haiti-ului. Cea mai mare problemă a Haiti-ului au constituit-o multele decenii de absență a dezvoltării și a unui stat funcțional ceea ce, printre altele, implică și absența unui sistem de sănătate funcțional.

Am văzut oameni în tabere stând la rând în fața unui doctor, nu pentru ca erau bolnavi, ci pentru că nu au văzut niciodată în viața lor un doctor și profitau de un serviciu de sănătate care era oferit în tabără.

Lipsa totală de aptitudini și capacități specifice unui stat funcțional creează probleme care fac această epidemie și mai gravă. Încă ne luptăm să determinăm guvernul să autorizeze spațiu pentru îndepărtarea cadavrelor – fără de care bineînțeles că epidemiile pot să se răspândească în continuare - și să amplaseze latrine, astfel încât să se poată îmbunătăți salubritatea. De aceea nu pot sublinia îndeajuns cât de important este pentru noi să înțelegem că problemele Haiti-ului nu sunt ușor de rezolvat și că miezul problemei îl constituie aceste decenii de lipsă a dezvoltării și absența unui stat funcțional.

S-a formulat o întrebare referitoare la alegeri și dacă acestea ar trebui totuși să fie organizate. Autoritățile haitiene preferă să urmeze calendarul stabilit. Pentru mine este dificil să dau un răspuns. Nu am fost încă în Haiti, dar sentimentul meu este că anularea sau amânarea alegerilor ar putea în momentul de față să destabilizeze o situație foarte dificilă. Ar putea exista și ceva de câștigat prin desfășurarea alegerilor dar, astfel cum am spus, acest lucru se bazează pe ceea ce am auzit nu pe ceea ce am văzut.

Cel de al patrulea aspect se referă la implicare. Ați făcut un apel la Comisie pentru ca aceasta să fie implicată în mod foarte direct: suntem implicați foarte direct și vom continua să fim. Baroneasa Ashton va fi foarte probabil mâine în Haiti, iar eu însumi plănuiesc să merg acolo, deoarece la acest moment mobilizarea, buna coordonare și, cu sinceritate, oferirea unei speranțe oamenilor de acolo și propriului nostru personal, sunt importante. Proprii noștri oameni se luptă cu o situație foarte dificilă: se află în locuri în care oficialii haitieni cu atribuții în domeniul sănătății se sperie și pur și simplu pleacă, iar ei trebuie să facă față unei creșteri masive a numărului de cazuri.

Ceea ce noi trebuie să facem acum, este să ne asigurăm că ne păstrăm o prezență calmă și să încercăm să menținem o direcție pentru oameni, ceea ce le dă acestora cea mai multă speranță. Un deputat a spus despre oamenii din Haiti ca sunt foarte curajoși. Sunt curajoși și merită tot ajutorul nostru, în acest moment foarte dificil.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

16. Planul pe termen lung pentru stocul de hamsii din Golful Biscaia și pentru pescăriile care îl exploatează - Planul multianual pentru stocul vestic de stavrid negru de Atlantic și pentru unitățile piscicole care îl exploatează - Interzicerea respingerii selective și restricțiile la pescuitul de cambulă și de calcan în Marea Baltică și în strâmtorile Belts și Sound - Utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local (dezbatere)

  Președinte. - Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele rapoarte:

- raportul întocmit de Izaskun Bilbao Barandica în numele Comisiei pentru pescuit, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui plan pe termen lung pentru stocul de hamsii din Golful Biscaia și pentru pescăriile care îl exploatează [COM(2009)0399 - C7-0157/2009 - 2009/0112(COD)] (A7-0299/2010),

- raportul întocmit de Cope Gallagher în numele Comisiei pentru pescuit, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui plan multianual pentru stocul vestic de stavrid negru de Atlantic și pentru unitățile piscicole care îl exploatează [COM(2009)0189 - C7-0010/2009 - 2009/0057(COD)] (A7-0296/2010),

- raportul întocmit de Marek Józef Gróbarczyk, în numele Comisiei pentru pescuit, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2187/2005 al Consiliului în ceea ce privește interzicerea respingerii selective și restricțiile la pescuitul de cambulă și de calcan în Marea Baltică și în strâmtorile Belts și Sound [COM(2010)0325 - C7-0156/2010 - 2010/0175(COD)] (A7-0295/2010) și

- raportul întocmit de João Ferreira, în numele Comisiei pentru pescuit, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 708/2007 privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local [COM(2010)0393 - 2009/0153(COD)] (A7-0184/2010).

  Izaskun Bilbao Barandica , raportoare. – (ES) Dle președinte, doresc în primul rând să recunosc, mulțumesc și felicit sectorul pescuitului de coastă din Golful Biscaia pentru comportamentul său responsabil.

Dnă comisar, sectorul are nevoie urgentă de acest plan pentru a-și îndeplini obiectivele, mai exact, pentru a putea desfășura o activitate profitabilă fără a pune în pericol viitorul zonei de pescuit. Aceasta implică menținerea stocurilor de hamsii din Golful Biscaia la un nivel care să permită exploatarea sustenabilă din punct de vedere economic, de mediu și social. Acest lucru se poate face mult mai eficient dacă randamentele sunt calculate pe baza rapoartelor științifice, și se elimină situația în care calculele privind captura totală admisibilă (TAC) devin obiect al unor obscure negocieri politice.

În consecință, normele de exploatare trebuie abordate în cadrul planului, ceea ce înseamnă că cotele de pescuit trebuie să fie stabilite pe baza estimării stocului, estimare obținută din rapoarte științifice.

Dnă comisar, această inițiativă a fost depusă de Comisie în iulie 2009. Am început să lucrăm în septembrie. Am stabilit o procedură de lucru împreună cu întregile sectoare spaniole și franceze reprezentate de organizațiile pescarilor, institutele științifice și Consiliul consultativ regional pentru apele de sud-vest. Urmând această metodă, am lucrat la o propunere comună care s-a bucurat de un sprijin larg în Parlament.

Obținând un larg consens și fiind conștienți atât de iminenta intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cât și de incertitudinea privind modul în care ar trebui acesta aplicat cazurilor deja deschise, la data de 30 noiembrie, am organizat o sesiune de vot indicativ în Comisia pentru pescuit. Această abordare deschisă și incluzivă s-a lovit de o atitudine foarte diferită din partea Consiliului și a Comisiei.

Pentru început, am aflat pe parcursul muncii noastre că un regulament de control care ar fi influențat acest raport era în curs de pregătire, deși noi am primit doar informații limitate în această chestiune. Această împrejurare ne-a aruncat într-o incertitudine care ar fi putut fi evitată foarte ușor. Ca urmare a votului din Comisia pentru pescuit și în timpul președinției spaniole, eu am negociat inițiativa cu Consiliul. Am decis să convocăm o întâlnire trilaterală dar, spre surpriza noastră, în aceeași zi în care întâlnirea trebuia să aibă loc, președinția spaniolă ne-a anunțat pe neașteptate că, la cererea guvernului francez, guvernul spaniol a decis să amâne această chestiune deoarece era nesigur în privința temeiului juridic. După luni de muncă am ajuns într-un impas. Președinția spaniolă nu a încheiat niciun acord și nu a existat nicio posibilitate de dialog trilateral.

Am întrebat noua președinție dacă era dispusă să continue negocierile. Aceștia mi-au spus să nu fiu nerăbdătoare, să nu mă grăbesc. Având în vedere lipsa totală de disponibilitate Consiliului de a merge mai departe, am votat din nou, urmând sfatul serviciilor juridice.

În cadrul acestui al doilea vot, au fost respinse trei amendamente din cele adoptate în cadrul votului indicativ, care erau de o importanță crucială pentru acest sector.

Primul se referă la ratele de exploatare și propune 0,4 drept o rată de exploatare mai adecvată.

Al doilea amendament se referă la includerea momelii vii în TAC. Ar fi o greșeală să o considerăm drept parte a cotei capturate.

În final, al treilea amendament se referă la controlul capturilor.

Dacă comisia științifică nu poate să genereze o estimare a biomasei actuale deoarece nu are suficiente informații, sectorul nu trebuie să fie penalizat de două ori cu o reducere cu 25 % a TAC din anul precedent. Comisia a considerat deja mai oportună în acest caz o reducere a TAC cu 10 %, dar sub nicio formă la mai puțin de 7 000 de tone. În ceea ce privește puterile acestei instituții, au fost în mod constant ignorate de către Consiliu și Comisie. Faptul că chiar și acum, când dezbatem această inițiativă, am auzit știri neoficiale conform cărora Consiliul ar fi cerut retragerea sa, ne dă un semnal clar al atitudinii acestuia.

Este adevărat? Vă întreb acum, dnă comisar. De ce? Ce intenționați să faceți? Mi-aș dori un răspuns astăzi. De asemenea, aș dori ca președinția belgiană să-mi spună de ce a cerut retragerea inițiativei. Doresc câteva răspunsuri clare asupra aceste chestiuni. Am muncit 14 luni și nu avem decât confuzie.

Acțiunile Consiliului și ale Comisiei aduc prejudicii credibilității instituțiilor europene, în ochii unui sector care s-a săturat de acest mod de a face lucrurile și care are nevoie de soluții.

Consolidați-vă credibilitatea în acest sector! Sau măcar recâștigați-vă credibilitatea pe care ați pierdut-o începând cu septembrie 2009!

Parlamentul este hotărât să își exercite competențele de codecizie care i-au fost conferite prin Tratatul de la Lisabona. Trebuie să le respectați. Acțiunile voastre nu se ridică la așteptările pe care oricine le are de la o conducere a secolului al XXI-lea. Principiile noastre călăuzitoare au fost transparența și participarea. Vă rog să adoptați aceste principii. Acesta este modul în care trebuie să avanseze proiectul european.

  Pat the Cope Gallagher, raportor. – (GA) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, în primul rând doresc să mulțumesc tuturor acelora care m-au ajutat pe parcursul pregătirii acestui important raport referitor la stavridul negru de Atlantic: raportorilor alternativi, secretariatului Comisiei pentru pescuit, Consiliului consultativ regional pentru stocurile pelagice (PelRAC), consilierului pe politici ale grupului și consilierului din propriul meu birou. Aș dori, de asemenea, să mulțumesc Comisiei și Consiliului pentru ajutorul și sprijinul lor. Colaborarea și discuțiile cu toți acești oameni, ideile cu care au contribuit, m-au pus în poziția să pot aduce astăzi acest raport – care sper că va fi în general acceptat - în fața dumneavoastră.

raportor. – Stocul vestic de stavrid negru este unul din cele mai importante stocuri pentru sectorul pescuitului din Europa. Propunerea se bazează pe implementarea planului convenit de Comisia Europeană și de Summitul ONU pentru dezvoltare durabilă din 2002.

La acest summit, Comisia a fost de acord să mențină sau să refacă stocurile de pești la niveluri care să producă randamentul maxim sustenabil. Propunerea subsecventă a Comisiei Europene a fost elaborată în strânsă cooperare cu Grupul de evaluare a resurselor pelagice (RAG), care a înaintat inițial această propunere. Studiile privind icrele de stavrid negru de Atlantic s-au efectuat la fiecare trei ani, începând din 1997. Datele colectate nu au fost suficiente pentru a permite cercetătorilor să facă o evaluare completă a stocului.

Planul de gestiune propus abordează aceste dificultăți prin stabilirea unei formule pentru navele implicate în pescuitul stavridului negru de Atlantic, cunoscută drept norma de control al exploatării. Această normă prevede un mecanism de calculare a unui plafon maxim de debarcare a stavridului negru capturat dintr-o anumită zonă. Planul urma să intre în acțiune la sfârșitul anului 2009, dar a fost întârziat datorită adoptării Tratatului de la Lisabona.

Bineînțeles că respect integral drepturile Consiliului de a stabili și aloca posibilitățile de pescuit. M-am întâlnit cu reprezentanți ai președinției belgiene înainte de adoptarea raportului meu în Comisia pentru pescuit. Aceștia au sugerat o propunere care ar asigura Consiliului un anume grad de flexibilitate referitor la cantitatea totală prelevată atunci când stabilește captura totală admisibilă. Cred că această propunere a președinției belgiene, care a fost adoptată ulterior de Comisia pentru pescuit, protejează dreptul exclusiv conferit de tratate Consiliului de a stabili și aloca posibilitățile de pescuit.

Doresc să discut amendamentele propuse de grupurile politice ale PPE, S&D și GUE/NGL referitoare la Zona 8C – cu alte cuvinte, Golful Biscaia. Doresc să informez Parlamentul că, în calitate de raportor, sprijin amendamentul depus de socialiști, dar nu pot accepta amendamentele PPE și cele ale GUE/NGL. Vă voi explica din ce motive.

Sfatul cercetătorilor este clar. Este un stoc care acoperă întreaga zonă geografică. Ar fi un nonsens ca planul de gestiune să introducă două zone marcate separat pentru același stoc, astfel cum s-ar întâmpla în situația în care Parlamentul adoptă propunerea PPE și a GUE/NGL. Dacă am face acest lucru, ar însemna să stabilim un precedent foarte important și foarte periculos pentru planurile viitoare de gestiune referitoare la stavridul negru. Nu am putut fi de acord cu divizarea unui stoc unic de pește.

Cei care doresc să sprijine această idee, vor fi făcând acest lucru pentru propriul lor interes ori pentru cel al statelor lor membre, însă aceasta este o politică de pescuit comună și noi trebuie să aderăm la ea. Știu că colegii mei spanioli și portughezi ar putea avea îngrijorări și am inclus acele îngrijorări în amendamentul 7 al proiectului de raport. Acesta prevede că prezentul plan va fi implementat luându-se în considerare pescuitul artizanal și drepturile istorice.

În concluzie, acest amendament este acceptabil pentru Consiliu și pentru Grupul de evaluare a resurselor (RAG) pelagice și ia în considerare opiniile exprimate de colegii spanioli și portughezi. Dar permiteți-ne să păstrăm politica aceasta așa cum este.

  Marek Józef Gróbarczyk, raportor. – (PL) Dle președinte, doresc să îmi încep discursul prin a-mi exprima cele mai sincere mulțumiri față de fiecare dintre cei care au ajutat la pregătirea acestui raport: Comisia Europeană, toți raportorii alternativi și membrii Comisiei pentru pescuit, pentru sprijinul acordat la elaborarea acestui raport. Am ajuns la un consens total, raportul fiind adoptat în unanimitate de Comisia pentru pescuit a Parlamentului European. Vreau să îmi exprim încă o dată cele mai sincere mulțumiri.

Raportul, care își propune să reglementeze pescuitul peștilor plați în Marea Baltică și să oprească practica aruncării înapoi în mare, menținând în același timp modelul de gestionare a pescuitului cunoscut drept captura totală admisibilă (TAC), indică faptul că acest sistem funcționează corespunzător și se aplică în practică în privința câtorva specii de pește. Din acest motiv, trebuie subliniată importanța introducerii articolului 15A în Regulamentul (CE) nr. 2187/2005. Speciile de pește capturate ar putea să aibă o valoare de piață mică sau să nu fie potrivite pentru consumul uman. Ar trebui, de asemenea, subliniat că această prevedere permite înlăturarea de pe punte a exemplarelor vii de cambulă care au fost capturate și care nu au valoare de piață, în perioada în care restricțiile de protecție se află în vigoare. De aceea, acest articol va permite exploatarea sustenabilă a resurselor acvatice vii.

Planul de acțiune adoptat pe baza raportului meu trebuie să elimine aruncarea capturilor înapoi în Marea Baltică, de exemplu, prin introducerea interdicției totale a aruncării capturilor înapoi în Marea Baltică, acolo unde este cazul. Aceasta ar trebui să rezulte într-o gestionare sustenabilă și mai eficientă a resurselor marine. Interzicerea totală a aruncării capturilor înapoi în mare în cazul cambulei și a altor pești plați nu este justificată, deoarece va avea un impact negativ asupra stocurilor de pește aparținând acestor specii. Având în vedere necesitatea ca pescuitul să rămână stabil și previzibil, iar stocurile de pește să fie exploatate în cadrul unor limite stabilite, ar trebui exprimată îngrijorarea că o interzicere a aruncării capturilor înapoi în mare ar putea fi folosită pentru a legaliza pescuitul industrial pe scară largă al codului subdimensionat în Marea Baltică. Din cauza absenței unor date științifice de încredere pe baza cărora să poată fi evaluate capturile accidentale de cod din industria pescuitului, este esențial ca documentarea completă a capturilor să fie introdusă imediat împreună cu monitorizarea completă a navelor angajate în aceste activități de pescuit. Trebuie să existe o monitorizare de 100 % la debarcare pentru capturile industriale căci, în caz contrar, politica de protejare a stocurilor de pește din Marea Baltică ar fi nerealistă, iar planul de gestionare a resurselor de cod pe termen lung nu ar avea sens.

Uniunea trebuie să treacă de îndată la acțiune în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului, pentru a soluționa problema pescuitului industrial din Marea Baltică, având în vedere faptul că, din perspectiva mediului înconjurător, un astfel de pescuit este dăunător respectivului ecosistem, cu atât mai mult cu cât Marea Baltică a fost clasificată drept Zonă marină deosebit de sensibilă de către Comitetul pentru Protecția Mediului Marin al Organizației Maritime Internaționale și, ca urmare, este printre cele mai prețioase și sensibile ecosisteme marine din lume. Având în vedere schimbările climatice din Marea Baltică, care obligă diferite specii de pești la adaptare, ceea ce înseamnă că și tiparele de migrație și înmulțire ale acestora se schimbă, ar trebui efectuată o evaluare a zonelor de protecție marină din Marea Baltică și conceput un plan pe termen lung de gestionare a speciilor de pești plați din această zonă. Datorită lipsei informațiilor actualizate și de încredere pe baza cărora să se poată lua o decizie de a lăsa câteva zone ale Mării Baltice neprotejate, ar trebui luate în considerare schimbările care apar și ar trebui efectuată o evaluare a zonelor protejate.

  João Ferreira, raportor. – (PT) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, introducerea unor specii exotice este unul dintre factorii principali în perturbarea ecosistemelor și unul dintre principalele motive pentru pierderea la nivel global a biodiversității.

Astfel cum Comisia însăși remarcă, introducerea unor specii exotice în apele de coastă și continentale ale Europei se datorează în marea majoritate a cazurilor practicilor de acvacultură și de populare. Amendamentul propus de Comisie la regulamentul referitor la utilizarea speciilor exotice și a celor absente la nivel local, se bazează pe rezultatele unui proiect de cercetare, proiectul IMPASSE, care a reunit multiple instituții europene într-o acțiune concertată axată pe impactul asupra mediu ale speciilor exotice în acvacultură.

Acest proiect propune o definiție operațională a unei instalații închise pentru acvacultură, oferind o definiție mult mai detaliată și lărgind sfera definiției uzitate în mod curent. Conform acestei definiții și concluziilor proiectului, „gradul de risc asociat speciilor exotice ar putea fi redus considerabil, posibil chiar până la un nivel acceptabil, dacă se abordează potențialul de evadare al organismelor vizate și nevizate în timpul transportului și dacă există protocoale bine definite la instalația destinatară”.

În lumina rezultatelor acestui proiect, Comisia propune ușurarea formalităților administrative inutile cerute operatorilor, propunând o scutire de cerința permisului pentru introducere și transfer în cazul instalațiilor închise pentru acvacultură. Trebuie subliniat aici că, în timp ce procesul de evaluare a riscului se bazează pe analize științifice și tehnice, verdictul referitor la acceptabilitatea riscului face obiectul unei decizii politice. De aceea credem că relaxarea procedurii de introducere în acvacultură a speciilor exotice trebuie să meargă mână în mână cu definirea cea mai strictă a cerințelor pe care exploatările de acvacultură închise vor trebui să le respecte, în concordanță cu proiectul IMPASSE.

Trebuie introdusă, de asemenea, necesitatea de a supraveghea instalațiile, pentru a se garanta respectarea efectivă a cerințelor tehnice stabilite de specialiști în timpul funcționării instalațiilor. Acest lucru se aplică și în cazul precauțiilor care trebuie luate la transportul speciilor vizate și nevizate de la instalații sau la acestea. Acestea au fost principalele preocupări în elaborarea raportului și amendamentele propuse la propunerea originară a Comisiei.

Permiteți-mi să fac un comentariu suplimentar: dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii necesită un sprijin substanțial pentru cercetare științifică și dezvoltare tehnologică în domeniul exploatării speciilor locale, pentru a contribui la producția și diversificarea ofertei de produse alimentare, împreună cu o îmbunătățire a calității, garantând în același timp o securitate de mediu sporită.

Este motivul pentru care această inițiativă legislativă ar trebui să se bucure de o susținere puternică pentru această zonă. Este necesar ca potențialul acvaculturii să fie explorat, dar există și necesitatea de a se depăși limitările sale într-un mod sustenabil din punct de vedere al mediului. Printre altele, va fi vital să regândim prioritățile programului-cadru pentru cercetare, astfel încât să permitem o acoperire adecvată a acestui domeniu de cercetare.

Nu-mi rămâne decât să îmi exprim recunoștința față de toți raportorii alternativi pentru ajutorul lor, datorită cărora a fost posibil să terminăm această lucrare promițătoare, față de serviciile Comisiei și ale Consiliului, incluzând președinția spaniolă și acum pe cea belgiană, pentru munca pe care am desfășurat-o pe parcursul acestor luni.

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Dle președinte, doresc să spun câteva cuvinte despre planul pe termen lung pentru hamsii, dar vreau mai întâi să îi mulțumesc raportoarei, dna Bilbao și tuturor membrilor Comisiei pentru pescuit pentru munca lor la această propunere. Aș vrea să-i spun dnei Bilbao că a existat într-adevăr o întârziere în adoptarea acestei propuneri dar a fost destul de evident că Comisia a făcut absolut totul pentru a debloca situația.

Stocul de hamsii din Golful Biscaia a fost în pragul colapsului, iar pescuitul a fost în consecință închis în 2005. A fost redeschis în ianuarie 2010, doar cinci ani mai târziu. În luna iulie care a trecut, cercetătorii au confirmat că stocul era la un nivel sigur peste limitele de precauție. Acest lucru mi-a permis să propun o TAC de peste 15 000 de tone, care acum este în vigoare. TAC respectă normele de control al exploatării din plan și sunt fericită să văd că această propunere ne ajută deja să gestionăm în mod adecvat stocul.

În mod evident, închiderea atât de mult timp a cauzat pagube financiare importante celor care depind de acest pescuit. Este absolut necesar să împiedicăm o repetare a situației. Singurul mod în care putem face asta este să exploatăm stocul conform randamentului maxim sustenabil și să păstrăm un risc scăzut de închidere a pescuitului. Propunerea noastră arată că acest lucru poate fi făcut, oferind în același timp sustenabilitate industriei. Dacă dorim să evităm închiderea, trebuie să păstrăm rata de exploatare la 30 %.

Doresc să mulțumesc Comisiei pentru pescuit pentru sprijinul său, atât în ceea ce privește fondul, cât și în relație cu delegarea de competențe către Comisie. Pot să sprijin aceste amendamente. Pot de asemenea să sprijin acele amendamente referitoare la alinierea propunerii la noul regulament de control, aflat în vigoare din ianuarie 2010.

Există, însă, o excepție. Aceasta se referă la reducerea intervalului disponibil pentru a notifica intrarea în port, de la patru ore la o oră. Acest amendament schimbă regula de patru ore care se regăsește în noul regulament de control. Știți că noul regulament de control este în vigoare încă de la începutul acestui an. Nu sunt în favoarea modificării sale atât de curând, mai ales în condițiile în care regulamentul de control însuși permite statelor membre de coastă să aplice excepții specifice atunci când este justificat. Deci avem această marjă. Nu avem nevoie cu adevărat să schimbăm acest regulament de control atât de curând, dar bineînțeles că acest lucru trebuie să îl decideți dumneavoastră.

Mă voi întoarce acum la cel de al doilea raport, planul multianual pentru stavridul negru. Permiteți-mi să spun că dl Gallagher, în calitate de raportor, și toți membrii Comisiei pentru pescuit au lucrat excelent la această propunere și doresc să vă transmit mulțumirile mele sincere pentru munca dumneavoastră dificilă și abordarea constructivă.

Stavridul negru vestic este de departe cel mai important dintre cele trei stocuri de stavrid din apele UE. În prezent, stocul este stabil la un nivel bun, ceea ce înseamnă ca TAC pentru 2011 este aproape neschimbată. Decizia privind TAC anuală pentru acest stoc, care se bazează pe recomandări științifice recente, nu corespunde obiectivului nostru de a avea o gestionare pe termen lung obligatorie și predictibilă. De aceea țin foarte mult la acest plan, la fel ca și la alte planuri pe termen lung, pentru că îmi doresc să întrerupem tradiția tergiversărilor anuale din Consiliu referitoare la cât de mult poate fi pescuit. Avem o datorie față de această industrie de a-i oferi mai multă planificare și stabilitate prin convenirea unor planuri pe termen lung.

Sprijinul dumneavoastră generalizat atât asupra fondului cât și asupra delegării de competențe, arată că avem același obiectiv. Pot sprijini amendamentele dumneavoastră și pe acelea referitoare la alinierea propunerii cu noul regulament de control aflat în vigoare din ianuarie 2010. În afara acestuia, planul nu ar trebui să fixeze zone TAC, lăsând posibilitatea de a le adapta în deciziile TAC anuale, ca urmare a recomandărilor științifice relevante.

Cu toate acestea, există un amendament care nu se îndreaptă în direcția corectă, adică acceptarea dumneavoastră a compromisului președinției Consiliului de aproximativ 5 000 de tone. Cifra de 5 000 tone nu este una bazată pe știință. Cum s-a decis asupra acesteia? De ce nu 6 000, ori 7 000? Posibilitatea de a muta TAC în sus sau în jos la nivelurile corecte nu mi se pare o abordare robustă într-o strategie de gestionare pe termen lung.

Mă voi referi acum la cel de-al treilea raport privind măsurile de ordin tehnic din Marea Baltică. Vreau să profit de această oportunitate pentru a-i mulțumi raportorului, dl Gróbarczyk, pentru acest foarte bun raport care a fost adoptat cu unanimitate. Încă o dată, mulțumesc Comisiei pentru pescuit pentru sprijinul deplin acordat acestuia. Prin această propunere, asigurăm continuitatea juridică atât în ceea ce privește politica noastră în materie de respingere selectivă, care a fost introdusă anul trecut în Marea Baltică, cât și restricțiile de pescuit pentru unele specii.

Mă voi concentra acum asupra ultimului raport: utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local. Doresc să mulțumesc raportorului, dl Ferreira, pentru munca sa și întregii Comisii pentru pescuit.

După cum știți, Comisia este hotărâtă să promoveze dezvoltarea durabilă a acvaculturii în UE prin intermediul noii strategii pentru acvacultură. Aceasta implică un înalt nivel de protecție a mediului dar și instituirea condițiilor de facilitare a operațiunilor de acvacultură. Trebuie să realizăm acest lucru. Modificarea regulamentului pentru introducerea speciilor exotice în instalațiile închise pentru acvacultură va facilita cu siguranță activitățile de acvacultură, eliminând poverile administrative care nu sunt necesare și asigurând în același timp protecția adecvată a habitatelor acvatice. Bineînțeles că nu trebuie să ne oprim aici, de aceea salut cu căldură propunerea dlui Ferreira de a ne consolida eforturile de cercetare a acvaculturii. Vom face tot ceea ce putem prin intermediul bugetului nostru și al reformei PCP.

Sunt foarte încântată de faptul că discuțiile din Comisia pentru pescuit au rezultat într-o definiție mai bună a sintagmei „instalație închisă de acvacultură”.

Doresc să subliniez că propunerea inițială a fost adoptată de Comisie cu o lună înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, astfel încât din acest punct de vedere am avut aceeași problemă. Comisia pentru pescuit a depus amendamente care propuneau punerea în acord a regulamentului de bază cu noile dispoziții referitoare la comitologie din Tratatul de la Lisabona. Am considerat oportun să realizăm această aliniere astfel cum a propus Parlamentul. Pe de altă parte, a fost necesar să operăm și o modificare formală a propunerii noastre pentru a introduce amendamente atât de substanțiale și acest fapt explică întârzierea de care discutăm.

Pentru a concluziona, doresc din nou să mulțumesc tuturor raportorilor din Comisia pentru pescuit pentru rapoartele și pentru munca lor asupra acestor subiecte relevante.

  Carmen Fraga Estévez, în numele Grupului PPE. – (ES) Dle președinte, mulțumesc foarte mult autorilor rapoartelor pentru munca lor excelentă. Doresc să mă concentrez asupra planurilor de gestionare, deși nu o să intru în aspecte de fond deoarece au fost deja subliniate de raportori. În schimb, mă voi referi la importantele provocări instituționale pe care le creează și care trebuie rezolvate.

După mai mult de un an de negocieri cu Consiliul, Parlamentul a decis în mod responsabil să aducă rapoartele în prima lectură, în scopul de a exercita presiune pentru a depăși impasul actual care afectează nu numai aceste două propuneri dar și pe toate celelalte, care urmează să ne fie prezentate în viitorul apropiat.

Parlamentul dorește să găsească o soluție de compromis cu Consiliul și Comisia, dar cerința de bază pentru ca acest lucru să se întâmple este ca Consiliul să recunoască și accepte că esența planurilor de gestionare pe termen lung trebuie să fie reglementată prin procedura legislativă ordinară, adică în temeiul articolului 43 alineatul (2) al tratatului.

Este de neînțeles faptul că înainte de Tratatul de la Lisabona, când Consiliul avea de asemenea competența exclusivă în ceea ce privește TAC și cotele, Parlamentului i s-a cerut avizul consultativ, iar acum Consiliul susține ca are exclusivitate în aceste materii, chiar dacă conform tuturor recomandărilor juridice, articolul 43 alineatul (3) trebuie să fie interpretat restrictiv.

În consecință, o rog insistent pe dna comisar să ia în considerare poziția Parlamentului chiar dacă orice propuneri - și cred că întrebării dnei Bilbao referitoare la acest aspect particular nu i s-a dat un răspuns – ar fi retrase sau înlocuite de texte noi. Dacă nu va proceda astfel, ne va obliga să deferim chestiunea Curții Europene de Justiție și să blocăm planurile viitoare pe termen lung, ceea ce trebuie evitat în măsura în care acesta este un instrument de bază pentru managementul pescuitului.

  Kriton Arsenis, în numele Grupului S&D. – (EL) Dle președinte, dnă comisar, există foarte multe detalii tehnice în textele pe care le dezbatem astăzi. Cu toate acestea, în spatele lor stă o instrucțiune clară: Parlamentul European le solicită celorlalte instituții, Comisiei și Consiliului, să ia în considerare datele cu caracter științific ori de câte ori adoptăm decizii referitoare la subiecte legate de pescuit și la modul în care pescuim.

Nu putem negocia politic atunci când decidem cum să pescuim fiecare specie de pește. Consiliul și Parlamentul nu pot negocia politic subiecte care trebuie judecate pe baza datelor științifice. Doar pe baza datelor științifice putem stabili surplusurile din apele noastre și ce putem pescui fără a avea un impact ireversibil asupra vieții marine și asupra pescăriilor.

Avem în fața noastră politica comună revizuită în domeniul pescuitului. Ceea ce solicităm în aceste rapoarte este să acționați îndrăzneț atunci când revizuiți politica comună în domeniul pescuitului, asigurându-vă că deciziile luate pentru a garanta un viitor viabil pentru mările noastre și pentru pescării sunt luate pe baza datelor științifice.

  Carl Haglund, în numele Grupului ALDE. – (SV) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, mă voi concentra asupra raportului referitor la pescuitul hamsiilor în Golful Biscaia și asupra opiniei grupului nostru referitoare la această chestiune. Este un subiect extrem de important și este un exemplu despre cum ar trebui să abordăm chestiunile sensibile legate de pescuit. E important să ne amintim că pescăriile despre care vorbim au intrat în colaps în 2005 ca rezultat al pescuitului în exces.

Acum că pescuitul este din nou permis, se desfășoară pe baza principiului precauției, acesta fiind modul corect de abordare. Este singura soluție sustenabilă pe termen lung, aceasta fiind și opinia grupului nostru în această chestiune. Industria pescuitului speră poate să înceapă cu o mai mare cantitate de pește dar, pe termen lung, este mai bine să procedăm astfel cum vom alege probabil acum. Acesta este și modul în care grupul nostru crede că ar trebui să gestionăm acest tip de întrebare, atât astăzi cât și în viitor.

  Isabella Lövin, în numele Grupului Verts/ALE. – (SV) Dle președinte, doamnelor și domnilor, Tratatul de la Lisabona a modificat competențele Parlamentului referitoare la politica de pescuit. Planurile de gestionare asupra cărora vom vota mâine vor fi primul test referitor la cât de bine parlamentul își îndeplinește această responsabilitate. Cred că în linii generale am făcut față corespunzător acestei încercări, care nu a fost lipsită de alarme false. Există întotdeauna o tentație a factorilor de decizie să facă compromisuri în privința recomandărilor științifice dintr-o curtoazie nejustificată pentru industria pescuitului. În plus, oamenii uită repede. În ciuda faptului că pescuitul de hamsii în Golful Biscaia a intrat în colaps nu cu mult timp în urmă, ci în anul 2005, iar industria pescuitului a trebuit să oprească complet pescuitul, există încă stimulente financiare lipsite de orizont care pun în pericol sustenabilitatea pe termen lung a stocurilor. Cu toate acestea, precauția a învins împotriva jocurilor de noroc din comisie.

Să numeri peștii nu este dificil; este ca și cum ai număra copaci. Doar ca peștii se află în mișcare și nu sunt vizibili. Astfel a glumit cel mai mare biolog marin din lume, Willy Kristensen, în filmul „Sfârșitul undiței” referitor la epuizarea stocurilor de pește din oceanele lumii. Ceea ce încerca el să spună era că există un grad înalt de nesiguranță în estimările stocului. Este important să ne amintim acest fapt acum, când UE și lumea au decis să atingă randamentele sustenabile maxime (MSY) în privința tuturor speciilor comerciale de pește, în aproximativ cinci ani.

Doresc să arăt că este o sarcină absolut imposibilă să atingi MSY pentru toate speciile de pește peste tot în același timp. Avem de aceea nevoie de marje de siguranță. Ecosistemele trebuie considerate ca un întreg și MSY trebuie privit ca o limită superioară, nu ca un scop. Sper că acest lucru va fi luat în considerare în cadrul următoarei politici de pescuit și respectat în cadrul planurilor de gestionare, atât în Parlament, cât și în Consiliu. Avem nevoie să instituim urgent planuri de gestionare pe termen lung pentru toate ecosistemele marine ale Europei. În final, aș dori să mai spun că sunt întru totul de acord cu raportorul, dl Gallagher, că împărțirea unei cote pentru un singur stoc de stavrid negru este cu totul împotriva recomandării științifice.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dle președinte, chestiunile ridicate pe parcursul acestei dezbateri nu sunt specifice domeniului specificat. Există și chestiuni care afectează navele din Marea Nordului.

Vineri am avut o întâlnire cu pescari din Whitby, Yorkshire. Sunt la fel de îngrijorați de probleme care ar putea să aducă în faliment navele care au mai rămas din flota britanică. Amenințarea imediată o reprezintă propunerea reducerii numărului de zile în care li se permite să pescuiască, de la 135 de zile până la un posibil nivel de 90 de zile. I-am întrebat pe pescarii care folosesc traulul ce fel de reducere ar putea să suporte înainte de a da faliment și mi-au răspuns că orice reducere ar avea un astfel de efect.

Politica de a îi forța pe aceștia să arunce înapoi în mare peștele mort sau aflat pe moarte, pentru a evita debarcarea peștelui subdimensionat sau depășirea cotelor pe specii, este absolut monstruoasă. Toți peștii care au fost capturați și care nu vor supraviețui trebuie debarcați. Aruncarea lor înapoi în mare nu este conservare, este doar risipă. Respingerea selectivă este un răspuns la un sistem de cote nedrept. Reformați sistemul și acesta va dispărea. Cotele sunt vândute și cumpărate pe piața liberă și sunt speculate de cei bogați și puternici. Acest fapt ridică prețul cotelor care sunt închiriate pescarilor pentru sume exorbitante. Specula trebuie să înceteze complet.

  Paulo Rangel (PPE). – (PT) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, în ceea ce privește raportul Gallagher și în special planul multianual pentru stocul de stavrid negru de Atlantic, este vital să susținem amendamentul propus de Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat), care a fost elaborat de dna Patrão Neves și care se concentrează pe trei obiective din Cartea Verde și pe reforma politicii comune în domeniul pescuitului (PCP): obiectivul ecologic, care este foarte respectat în acest raport și obiectivele social și cel economic, atunci când se concentrează asupra viabilității economice sau asupra unei vieți decente pentru lucrătorii din sector.

Este foarte important ca în acest punct să facem o distincție. Când vorbim despre stocul vestic de stavrid negru de Atlantic, este important să distingem între Zona VIII C, zona din jurul Golfului Biscaia, care este în mare parte angrenată în pescuitul tradițional și care reprezintă sursa de venit pentru o parte importantă din populațiile portugheze, spaniole și franceze, în particular, și zona situată mult mai în nord, care se concentrează pe pescuitul industrial și este deci în mod esențial îndreptată către profitabilitatea economică. Din acest motiv trebuie să existe un amendament la acest raport, astfel încât să îl armonizeze nu numai cu obiectivele fundamentale ale Cărții Verzi privind PCP sau privind reforma PCP, dar și cu recomandările prezentate de către Consiliu cu privire la Regulamentul referitor la capturile totale admisibile (TAC) pentru 2011, recomandări în care stavridul negru de Atlantic este privit în cadrul Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime Zona VIII C ca fiind în mod esențial angrenat în pescuitul tradițional, în timp ce nordul acestei zone vestice este în principal axat pe pescuitul industrial. Această abordare care ia în considerare natura și scopul specific al fiecărei zone unde trăiește stocul vestic de stavrid negru de Atlantic, este singura care poate proteja cu adevărat toate obiectivele PCP.

  Josefa Andrés Barea (S&D). – (ES) Dle președinte, dnă comisar, îi felicit pe cei patru raportori. Mă voi referi și eu la subiectul planurilor de gestionare pentru stocurile de hamsie și de stavrid negru de Atlantic.

Propunerea privind exploatarea stocurilor de hamsie, care inițial trebuia să fie o propunere pentru exploatarea sustenabilă a hamsiei, s-a dovedit a fi o propunere complexă, în prezent blocată de Consiliu. Acesta este sectorul care a suferit cele mai importante pierderi. Ne aflăm într-un punct mort pentru că situația nu a fost deblocată datorită absenței deciziilor Consiliului și Comisiei.

Doresc să subliniez poziția delegației socialiste spaniole care a sprijinit fundamentat cererile unanime ale acestui sector de-a lungul întregului proces - și subliniez, fundamentat – pe baza rapoartelor științifice și a poziției Consiliului consultativ regional. O poziție identică este menținută în relație cu noile subiecte ridicate de reforma viitoare a politicii comune din domeniul pescuitului.

Confruntați cu acest impas, am cerut ca dna comisar să retragă propunerea dacă este necesar, să ia în considerare poziția Parlamentului și să înainteze o nouă propunere.

În ceea ce privește stavridul negru de Atlantic, dl Gallagher a rezumat câteva subiecte asupra cărora și noi suntem de acord, cum sunt introducerea programelor multianuale, capturile totale admisibile și recomandările științifice. Acesta a propus, de asemenea, un amendament pe care Grupul Socialist, alături de grupul socialist spaniol, îl consideră important, deoarece Spania are un sector de pescuit tradițional al stavridului negru a cărui producție este consumată proaspătă în chiar ziua în care acesta a fost prins. Lipsa recunoașterii acestui sector va rezulta în pagube cu caracter socio-economic și va slăbi cu siguranță șansele unei gestionări îmbunătățite.

Din acest motiv, credem că dl Gallagher ar fi trebuit să ia în considerare propunerea noastră, diferențiind cazul pescuitului de coastă.

  Britta Reimers (ALDE). – (DE) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, mulțumesc raportorilor. Având în vedere nivelul înalt al importurilor de pește și produse din pește în UE, este esențial ca noi să menținem și să sprijinim pescarii noștri locali și sectorul național al acvaculturii. Avem nevoie urgentă de metode de capturare îmbunătățite pentru a asigura existența pe termen lung atât a mărilor noastre, cât și a pescarilor noștri.

Este la fel de important să permitem acvaculturii să se extindă în continuare. Avem nevoie urgent de o colectare mai eficientă a datelor și de o cercetare mai intensivă, deoarece numai când vom ști ce se întâmplă cu adevărat, vom fi capabili să luăm deciziile corecte pentru viitor.

Lipsa noastră de succes în îmbinarea economiei cu ecologia – care nu sunt chiar atât de diferite – este frecvent datorată birocrației excesive și lipsei de cunoștințe.

PREZIDEAZĂ: LIBOR ROUČEK
Vicepreședinte

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE). – (ES) Dle președinte, aș dori să subliniez și eu importanța dezbaterii referitoare la hamsii și faptul că reprezintă un moment de cotitură, nu doar pentru acest sector în general și pentru problema hamsiilor în special, dar și pentru relațiile dintre Comisie, Parlament și Consiliu.

În această privință, aș dori să clarific faptul că Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană susține propunerile făcute de Comisie dintr-o perspectivă mai precaută.

Sprijinul nostru se axează esențial pe trei puncte:

primul este norma de exploatare, despre care credem – asemenea Comisiei – că nu trebuie să fie mai mare de 0,3; cel de-al doilea se referă la captura totală admisibilă (TAC), care, din punctul nostru de vedere, ar trebui să ia în considerare și momeala vie; ultimul punct este reducerea TAC cu cel puțin 25 %, dacă se consideră că este necesar.

Am sprijinit Comisia în aceste trei chestiuni pe care le considerăm rezonabile, tocmai pentru că noi ne dorim ca în sfârșit să acționăm mai curând ca doctori holistici care vindecă, decât ca medici legiști care constată pur și simplu decesele. Cred că este important să transmitem acest mesaj clar și cred că este o ocazie foarte bună pentru a face lucrurile în mod corect.

  Werner Kuhn (PPE). – (DE) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, contribuția mea vizează Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului referitor la interzicerea respingerii selective și restricțiile la pescuitul de cambulă și de calcan în Marea Baltică și în strâmtorile Belts și Sound. Ceea ce ne preocupă în acest caz nu este doar modificarea unui regulament, ci două specii foarte importante și excelente de pește alimentar de care avem nevoie urgent în Europa, pentru piața noastră internă. Încă o dată, devine evident faptul că știința și industria trebuie să conlucreze pentru a se asigura că experiența lor în materie de aruncare a capturii înapoi în mare și gestionare a stocurilor, dar și în ceea ce privește soarta capturilor accidentale, este evaluată și apreciată în mod rațional. Știm care sunt opțiunile de care dispunem pentru a impune restricții, dl Gróbarczyk le-a formulat într-o manieră excelentă. Este esențial ca articolul 15 litera (c) să fie inclus în acest regulament. Ați auzit motivul, invocat din nou de raportor foarte clar. Obiectivul nostru comun, convenit în cadrul comisiei, este minimizarea capturilor accidentale și a aruncării capturilor înapoi în mare.

Cu toate acestea, pentru unele de specii de pește, cambula și calcanul numărându-se printre acestea, trebuie prevăzută posibilitatea ca specimenele tinere sau subdimensionate să poată fi aruncate înapoi în mare dacă au fost aduse la bord odată cu captura. Desigur, este esențial și să lucrăm cu un echipament de pescuit excelent, să pescuim selectiv și să respectăm extrasezoanele. Aceste două specii și-au modificat constant zonele de depunere a icrelor, ceea ce a condus, bineînțeles, la o redefinire clară a zonelor de pescuit, iar perioadele și zonele de depunere a icrelor au fost descrise precis.

Parametrii comercializării nu trebuie revizuiți descendent, astfel încât singura posibilitate rămasă să fie producerea de făină de pește din aceste stocuri excelente. Nu acesta este obiectivul nostru. Noi dorim să servim piața, motiv pentru care am modificat regulamentul în acest mod.

  Ulrike Rodust (S&D). – (DE) Dle președinte, dnă Damanaki, mă bucur că în această săptămână putem adopta patru regulamente importante privind politica în domeniul pescuitului, și că am putut ajunge la un acord nu doar între noi, ci și cu Consiliul și Comisia, privind rapoartele referitoare la acvacultură și măsurile de ordin tehnic din Marea Baltică.

Din păcate, nu același lucru se poate spune despre cele două regulamente privind planurile de gestionare pe termen lung. Formula corectă pentru gestionarea stocurilor de sardine a făcut întotdeauna obiectul unei dezbateri aprinse în cadrul comisiei. Cred că prezentarea din plen arată foarte bine și mă bucur că, aparent, și Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) a realizat acest lucru, întrucât nu a mai depus niciun amendament. Presupun că mâine veți vota favorabil.

Cu toate acestea, avem o problemă mult mai gravă în ceea ce privește Consiliul. Contrar recomandărilor propriilor lor experți juridici, majoritatea statelor membre refuză să accepte dreptul de codecizie al Parlamentului European – la un an de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona! Este scandalos. Prin urmare, am sugerat conducerii comisiei noastre redactarea unei scrisori comune către ministerele europene din domeniul pescuitului.

M-aș bucura dacă am putea ajunge la un acord în următoarele zile, astfel încât împreună să putem demonstra cât de determinat este Parlamentul. Nu ne vom lăsa amăgiți de Consiliu atât de ușor.

  Ian Hudghton (Verts/ALE). – Dle președinte, susțin direcția trasată de dl Gallagher în raportul domniei sale și voi vota în consecință mâine, când vom ajunge în acel punct.

Principiul planificării multianuale este unul sensibil dacă permite o planificare anticipată rezonabilă din partea pescarilor și a sectorului de prelucrare. Dar, în general, mai rămân câteva aspecte extrem de negative ale gestionării pescuitului comunitar, după cum bine știți. Am convingerea că națiunile care pescuiesc – cele care au dreptul în anumite zone maritime – sunt cele care ar trebui să ia deciziile privind conservarea și gestionarea stocurilor.

O serie de vorbitori a făcut iar referire la scandalul aruncării capturilor înapoi în mare. Există o conștientizare din ce în ce mai mare în Scoția referitoare la faptul că aruncarea capturilor înapoi în mare este rezultatul direct al reglementării UE și, în special, al planului de refacere a resurselor de cod. Sper că dna comisar va lua act de acest lucru și va lua măsuri pentru a rezolva acest aspect din scandalul aruncării capturilor înapoi în mare, care putea fi evitat modificând o serie de regulamente nefuncționale care se aplică în prezent.

  Gabriel Mato Adrover (PPE). – (ES) Dle președinte, în discursul meu mă voi concentra asupra a două rapoarte ale căror procedură și rezultate finale reprezintă un exemplu a ceea ce trebuie să facem și ce nu. Mă refer la planul pentru stocurile de hamsii și la utilizarea speciilor exotice în acvacultură.

În ceea ce privește hamsiile, un exemplu pentru modul în care nu trebuie făcute lucrurile, subiectul a fost dezbătut mai mult de un an și, din păcate, a devenit mai curând o dezbatere legată de competențele pe care le acordă Tratatul de la Lisabona Parlamentului și de temeiul juridic al propunerii Comisiei, decât o dezbatere menită să stabilească ce este mai bine pentru pescari, industrie și pescuit. A fost o dezbatere lungă și inutilă, a cărei victimă a fost sectorul, care a urmărit cu uimire cum ne-am pierdut în discuții în timp ce planul de gestionare îndelung așteptat nu a avansat și este în pericol de a nu vedea niciodată lumina zilei.

Persoanele care lucrează în sectorul hamsiilor sunt îndreptățite să se plângă de impedimentele administrative cu care se confruntă acest plan, atât de esențial pentru evitarea întreruperilor activităților acestei pescării.

Cred sincer că, dat fiind acest context plin de incertitudine, Comisia ar trebui ca astăzi, în Parlament, să încerce să trimită un semnal pozitiv sectorului.

Dimpotrivă, în ceea ce privește utilizarea speciilor exotice, acordul la care a ajuns Parlamentul la prima lectură reprezintă un bun compromis. Comisia, Consiliul și Parlamentul au reușit să ajungă rapid la un acord, fără controverse majore în materie de legislație sau fapte.

Acordul nu stabilește doar o definire strictă a instalațiilor închise pentru acvacultură, dar realizează și o mai mare claritate juridică pentru întreprinderile din sector și, mai important, elimină o parte din birocrația de care europenii s-au săturat.

Sunt convins că procesele administrative trebuie reduse la un minim esențial. Europenii se confruntă cu o birocrație excesivă, care îngreunează foarte mult lansarea sau funcționarea oricărei activități. Prin urmare, rapoartele precum cele de astăzi, care elimină proceduri administrative, sunt nu numai vești bune pentru sectorul de acvacultură, dar ar trebui să fie și o caracteristică constantă a modului în care lucrăm.

  Antolín Sánchez Presedo (S&D). – (ES) Dle președinte, dnă comisar Damanaki, mă voi concentra asupra rapoartelor dlor Gróbarczyk și Ferreira. Aș dori să-i felicit pe raportori pentru acordurile în primă lectură la care au ajuns cu Consiliul, referitoare la revizuirea celor două regulamente care adaptează politica în domeniul pescuitului la Tratatul de la Lisabona și subliniază angajamentul Uniunii Europene pentru gestionarea durabilă a pescuitului și conservarea biodiversității.

Interzicerea respingerii selective și restricțiile la pescuitul cambulei și al calcanului în Marea Baltică sunt măsuri esențiale pentru gestionarea eficientă și adecvată a resurselor. Este adecvat să le încorporăm permanent în cadrul Regulamentului de măsuri tehnice pentru acele ape. Această abordare ar putea fi extinsă la restul apelor comunitare și se încadrează în politica de interzicere a aruncării capturilor înapoi în mare, care face parte din viitoarea reformă a politicii comune în domeniul pescuitului.

De asemenea, este esențial ca Uniunea Europeană să actualizeze definirea și condițiile de funcționare ale instalațiilor închise pentru acvacultură, să ia în considerare modul în care publică lista și să stabilească, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, procedurile pentru dezvoltarea sau punerea în aplicare de către UE a normelor menite să asigure că se evită poluarea rezultată din acele activități care pot pune în pericol sau afecta ecosistemele.

  Alain Cadec (PPE) . – (FR) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, în primul rând aș dori să-i felicit pe colegii noștri deputați, dna Bilbao și dnii Gallagher, Gróbarczyk și Ferreira, pentru rapoartele domniilor lor.

Aș dori să-mi exprim satisfacția că Parlamentul finalizează prima lectură a celor două planuri pe termen lung pentru hamsii și stavrid negru. De fapt, odată cu adoptarea Tratatului de la Lisabona, Parlamentul a devenit un factor de codecizie în aceste chestiuni.

În ceea ce privește stocul de hamsii, sunt încântat de textul adoptat în cadrul Comisiei pentru pescuit, care vizează o gestionare pe termen lung a unor specii intens pescuite. Acest plan va permite luarea de măsuri comune de gestionare între principalele țări care pescuiesc.

Momeala vie va fi luată în considerare în cadrul cotelor, facilitând astfel verificarea cantităților pescuite în cel mai corect mod. Mai mult, salut măsurile pentru monitorizarea controlului acestui pescuit. Sistemul pentru controlarea integrală a navelor trebuie să fie același în diferitele state membre care exploatează acest stoc.

Aș dori să-l felicit pe dl Gallagher pentru raportul domniei sale. Știu că-l vom adopta mâine: acesta face posibilă exploatarea socio-economică și ecologică durabilă a stocului de macrou. Acest plan vine cu o nouă metodă de luare a deciziilor în ceea ce privește captura totală admisibilă care va facilita asigurarea durabilității stocului pe termen lung. De asemenea, aș dori să vă reamintesc importanța principiului stabilității relative, care este deosebit de important pentru mine.

Salut faptul că raportorii subliniază nevoia de a aborda aruncarea capturilor înapoi în mare. Cu toate acestea, ca și colegii mei, cred că este regretabil faptul că Consiliul contestă noua competență de codecizie a Parlamentului în ceea ce privește planurile de gestionare pe termen lung. Cred că problema temeiului juridic trebuie rezolvată, întrucât întârzie punerea în aplicare a planurilor, care sunt esențiale pentru conservarea resurselor și reglementarea pescuitului.

De asemenea, trebuie să definim, o dată pentru totdeauna, noțiunile de pescuit neindustrial și industrial. Acest lucru va garanta faptul că reforma politicii comune în domeniul pescuitului se efectuează pe o bază rațională și solidă. Este ceea ce se sugerează și în raportul dlui Gróbarczyk, căruia îi mulțumesc pentru calitatea muncii sale. Mai mult, după cum știm, o interdicție totală privind aruncarea capturii înapoi în mare nu este realistă. Sper că Comisia Europeană va sprijini sectorul, care introduce echipamentul selectiv și asigură pescuitul durabil din punct de vedere economic și ecologic.

  Guido Milana (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, un minut nu este suficient pentru a acoperi patru rapoarte. Prin urmare, îi felicit pe ceilalți trei raportori, dar mă voi referi doar la raportul dlui Ferreira.

Aderența la principiile biodiversității trebuie să fie un element central al tuturor acțiunilor pe care le întreprinde Uniunea Europeană în ceea ce privește pescuitul și acvacultura. Amendamentul de compromis este rezultatul unei bune activități realizate de dl Ferreira, care a înțeles în mod clar aceste preocupări.

Nu trebuie să avem idei preconcepute atunci când căutăm modalități de a îmbunătăți standardele de acvacultură, dar trebuie să fim riguroși în ceea ce privește controlul și aplicarea regulamentelor care sunt exacte pe cât posibil, pentru a evita riscul de modificare a echilibrului ecologic.

Astfel, cel mai mare sprijin pentru producția organică este o decizie care se ia în interesul general și care înglobează protecția biodiversității. Aceasta, de fapt, este cea mai bună modalitate de optimizare a producției de specii native.

Dnă comisar, sper că, fiind parte a reformei politicii comune în domeniul pescuitului, aceste măsuri suplimentare privind acvacultura pot fi incluse în cadrul unui regulament simplificat. Problemele vor fi, astfel, simplificate într-o mare măsură și sper că un singur regulament privind acvacultura va simplifica și mai mult procedurile în ansamblu.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Dle președinte, aș dori să încep prin a-l felicita pe dl Gróbarczyk pentru ajutorul său. Mă bucur foarte mult că a fost posibilă includerea unui punct foarte semnificativ în cadrul acestui raport, solicitând Comisiei să pregătească un plan cuprinzător de gestionare a cambulei din Marea Baltică.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a atrage atenția dnei comisar asupra faptului că autoritățile poloneze propun adoptarea unui sistem cuprinzător de gestionare a stocurilor de pește plat din Marea Baltică pentru mulți ani și nu au obținut încă niciun rezultat tangibil din partea Comisiei Europene.

Trebuie elaborat un sistem uniform de gestionare a peștilor plați, indiferent de zonele în care s-ar afla. Aceștia au o mare importanță economică pentru pescarii din Marea Baltică, inclusiv pentru cei din Polonia, motiv pentru care merită o mai mare atenție decât cea care le-a fost acordată până acum din partea instituțiilor europene responsabile cu activitățile de pescuit.

  Brian Crowley (ALDE). – Dle președinte, aș dori să le mulțumesc raportorilor pentru rapoartelor domniilor lor și, în special, dlui Gallagher. Două lucruri mi-au atras imediat atenția ascultând discuția de până acum. Primul este acela că întregul concept de creare a unei oportunități pentru a permite o divizare în cadrul TAC într-o pescărie este extrem de iresponsabil. Ar trebui să ne opunem cu fermitate.

Al doilea se referă la aruncării capturii înapoi în mare, și mă întreb dacă nu ar fi momentul să analizăm oportunitatea creării unei piețe gri pentru aceste capturi. Este vorba de capturi accidentale făcute în timpul operațiunilor de pescuit normale și, în loc să le aruncăm înapoi în apă, de ce să nu permitem să fie debarcate și să impunem un cost de captură – nu un preț al pieței, ci al capturii. Am putea înlocui astfel miile de tone de pește importat, care provine din Orientul Îndepărtat și din alte locuri, pentru a umple piețele din cadrul Uniunii Europene.

Poate fi o soluție avantajoasă pentru toată lumea. Poate reduce cantitatea de aruncări înapoi în mare și poate asigura faptul că pescarii nu aruncă un produs valoros.

  Nick Griffin (NI). – Dle președinte, este bine că UE încearcă să conserve stocurile de pește amenințate, dar înainte de a ne auto-felicita excesiv pentru aceste propuneri, nu trebuie să uităm că multe dintre regulamentele trecute ale UE din domeniul pescuitului au fost eșecuri îngrozitoare. Politicile europene din domeniul pescuitului au permis ca în apele teritoriale britanice să se pescuiască până aproape de extincția speciilor. Realitatea este că cea mai bună metodă de a proteja stocurile de pește este să le lăsăm în mâna pescarilor și a biologilor marini ai guvernelor naționale și nu a birocraților comunitari.

Sfatul lucrătorilor care muncesc pe rămășițele flotei britanice de pescadoare este simplu: renunțați la sistemele de cote, care duc la aruncarea capturii înapoi în mare și la respingerea selectivă, și înlocuiți-le cu limite de captură pe bază de greutate, astfel încât toți peștii prinși să fie debarcați și utilizați fie pentru consumul uman, fie prelucrați în hrană furajeră sau pentru pești. Trebuie să înlocuim sistemul de comercializare la liber a cotelor și, astfel, să împiedicăm finanțatorii, supermarket-urile și bogătașii să mai speculeze mijloacele de subzistență ale pescarilor. Cotele de toate felurile – și în oricare mări – trebuie deținute de pescarii din porturile cu conexiuni tradiționale la acele ape și comercializate doar între pescarii care sunt, la rândul lor, îndreptățiți să pescuiască prin conexiuni personale, familiale sau comunitare.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dle președinte, nu sunt o autoritate în acest domeniu, dar întrucât eu provin dintr-o națiune insulară, știu că pescuitul este foarte important pentru comunitățile de pe coasta întregii Irlande.

– Stimatul meu coleg irlandez, dl Gallagher, care este o autoritate în domeniu nu doar în Irlanda dar și dincolo de granițele acesteia, a subliniat câteva puncte pertinente atunci când a vorbit despre nonsensul cotelor comune pentru două zone separate și un singur stoc. Grupul meu, Grupul PPE, are o perspectivă diferită. În același timp, afirmațiile dlui Gallagher par logice, întrucât stavridul negru este o specie tranzitorie. Deci aș dori răspunsul dnei comisar în special la această problemă: nu un răspuns personal, ci unul bazat pe probe științifice. De asemenea, sunt de acord cu colegii mei în ceea ce privește aruncarea capturii înapoi în mare, și aș dori să văd că dezvoltăm mai mult acvacultura...

– (GA) întrucât vor exista cereri din ce în ce mai mari pentru pește în viitor, și sper ca fiecare specie de pește să ne fie disponibilă.

  Gerard Batten (EFD). – Dle președinte, am încercat recent să stabilesc costurile politicii comune în domeniul pescuitului pentru economia britanică. Cea mai bună estimare doar a capturii pierdute este de cel puțin 3,6 miliarde de lire sterline pe an; costurile mai ridicate ale facturilor pentru alimente ajunge în jur de 4,7 miliarde de lire sterine pe an; costurile subvențiilor, șomajului, resurselor risipite, birocrației, etc. ajung în jur de 2,8 miliarde de lire sterline pe an. Toate acestea ajung anual la peste 11,1 miliarde de lire sterline.

Industria piscicolă a fost devastată, cu peste 97 000 de locuri de muncă pierdute începând cu anul 1973 în industria de pescuit sau în cele dependente. Costurile economice și umane sunt incalculabile; impactul ecologic al politicii comune în domeniul pescuitului este un dezastru. Peste 880 000 de pești morți sunt aruncați în Marea Nordului în fiecare an. Soluția pentru Marea Britanie este, desigur, să părăsească Uniunea Europeană, să recâștige controlul asupra apelor sale teritoriale și să restaureze sănătatea unei industrii naționale de pescuit revitalizată.

  Ricardo Cortés Lastra (S&D). – (ES) Dle președinte, dnă comisar, pescuitul de hamsii din Golful Biscaya a încetat în 2005 datorită condiției proaste a stocurilor. Obiectivul planului propus este să asigure pescuitul durabil, stabilind cote pe baza criteriilor științifice. Acest plan este sprijinit de sector, care are nevoie de stabilitate. Rog Comisia să retragă această propunere și să țină seama de inițiativa Parlamentului.

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Dle președinte, aș vrea să le mulțumesc distinșilor deputați pentru contribuțiile aduse. Discuția a fost într-adevăr foarte interesantă.

În primul rând, aș dori să reacționez la remarcile dnei Fraga, în numele PPE și al altor deputați, referitoare la problemele instituționale pe care le avem acum, și anume noul mediu instituțional stabilit de Tratatul de la Lisabona. Trebuie să recunosc că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a creat o nouă eră și am dori să ne adaptăm la această eră nouă. Aș vrea să afirm foarte clar că Comisia înțelege și sprijină ideea că Parlamentul trebuie să aibă un cuvânt de spus în privința capturii: rolul planului de gestionare pe termen lung.

Credem că tratatele sunt foarte clare atunci când fac referire la acest aspect. Aceasta este poziția noastră dar, după cum știți, există o reacție în Consiliu. O serie de state membre au reacționat într-o manieră foarte fermă, dar există și o reacție generală la această abordare. Trebuie să găsim o soluție, deoarece, în caz contrar, nu putem continua să aplicăm planurile de gestionare pe termen lung care, după cum veți înțelege, reprezintă viitorul nostru. Nu putem continua cu o nouă politică dictată de perspective pe termen scurt și cu toate aceste negocieri politice cu care ne-am obișnuit.

Deci trebuie să găsim o soluție pentru a debloca situația. Mi-am propus să încerc să găsesc o modalitate de soluționare printr-o reuniune trilaterală. Voi propune Parlamentului și Consiliului să ne reunim pentru a găsi cel puțin o soluție de compromis, de care avem nevoie cât mai curând posibil, întrucât nu putem continua astfel.

Toate planurile de gestionare pe termen lung sunt blocate în prezent și am câteva propuneri noi referitoare la planuri noi de gestionare, care sunt foarte importante pentru stocurile de somon, de exemplu, precum și pentru cele pelagice. Sunt planuri de gestionare pe termen lung foarte importante. Sunt gata și noi așteptăm să găsim o soluție instituțională la aceste probleme foarte sensibile.

În ceea ce privește contribuțiile celorlalte grupuri, aș dori să salut intervențiile dlui Arsenis, dlui Haglund și ale dlui Lövin în numele grupurilor lor și să fiu de acord cu ei că avem nevoie de planurile de gestionare pe termen lung și de asistență științifică.

Înțeleg și aș dori să fiu foarte clară în ceea ce privește cerințele pescăriilor noastre și problemele sectorului nostru de pescuit. Dar aș dori să vă spun că în prezent discutăm un exemplu clar al situației. Planul pentru hamsii și faptul că am fost nevoiți să închidem pescuitul pentru câțiva ani este o dovadă clară a faptului că nu putem avansa dacă ignorăm consilierea științifică.

Înțeleg problemele și trebuie să găsim o sinteză și o soluție. Ideea mea, care va constitui una din principalele teme ale reformei politicii noastre în domeniul pescuitului, este să continuăm să luăm în calcul recomandările științifice și, de asemenea, să încercăm să găsim o soluție atunci când aceste recomandări nu sunt destul de clare și nu avem suficiente informații pentru a ne forma o opinie clară.

De asemenea, aș dori să spun că raportul dlui Gróbarczyk este foarte important și că măsurile tehnice care vizează modul de evitare a modernizării sunt foarte importante pentru politica noastră. Aș dori să subliniez și faptul că avem nevoie de o politică privind cambula și peștii plați, după cum am afirmat deja. Intenționăm să elaborăm o astfel de politică.

Avem nevoie de o politică foarte curajoasă în ceea ce privește aruncarea capturii înapoi în mare, la care mulți dintre dumneavoastră au făcut referire. Nu cred că ne putem permite să aruncăm peștii înapoi în mare când aceștia sunt atât de valoroși. Nu ne mai permitem acest lucru. Poate că a fost o soluție când apele noastre erau pline de pește, dar acum avem probleme reale. Nu putem arunca peștii înapoi în mare.

Deci trebuie să găsim o soluție la această problemă și salut propunerile făcute, cum ar fi compensarea pescarilor pentru costul capturii în cazul capturilor accidentale. Putem găsi soluții, dar prin intermediul reformei politicii noastre trebuie să ne îndreptăm spre un obiectiv de eliminare a aruncării capturii înapoi în mare. Desigur, trebuie să ținem seama de toate măsurile tehnice necesare pentru acest lucru, dar trebuie să ne îndreptăm în această direcție.

O ultimă remarcă referitoare la problemele din acvacultură. Trebuie să reducem sarcinile care creează obstacole în acvacultură. Pot fi de acord cu asta. Pot fi de acord cu raportorul și cu dl Milana și cu alți vorbitori care au făcut referire la acest lucru.

Ce pot să spun este că încercăm să obținem acest lucru ca parte a reformei noastre PCP. De asemenea, aș dori să reiterez faptul că urmează să intensificăm cercetarea științifică pentru speciile utilizate în acvacultură, deoarece trebuie într-adevăr să trecem la producția în masă a acestor produse de acvacultură, dacă vrem cu adevărat ca acvacultura să fie o alternativă la sectorul nostru de pescuit.

  Izaskun Bilbao Barandica, raportoare. – (ES) Dle președinte, dnă comisar, în primul rând, aș fi apreciat un răspuns clar din partea dumneavoastră dacă intenționați sau nu să cedați dorințelor Consiliului, admițând – fapt pentru care sunt recunoscătoare – problemele în ceea ce privește acceptarea competențelor pe care Tratatul de la Lisabona le conferă Parlamentului.

Comisia pentru pescuit a votat pentru a doua oară și a nu a solicitat dnei comisar retragerea propunerii. Astăzi solicităm dnei comisar să ne ofere un răspuns dacă va ceda sau nu dorințelor Consiliului.

Sectorul are nevoie de un plan. Sectorul a fost responsabil și a lucrat mai mult de doi ani cu institutele științifice și cu Comisia pentru a stabili și elabora norma de exploatare din propunere. Este un sector responsabil care a fost închis timp de cinci ani și să nu uităm că însuși sectorul a solicitat această închidere. În anul anterior închiderii, a putut pescui 7 000 de tone și în fiecare zi a stabilit cota care putea fi pescuită pentru a face cota aceea mică profitabilă. Apoi a decis unilateral să notifice Comisia că înceta pescuitul deoarece ajunsese la limita stabilită.

Acesta este sectorul pe care-l avem. Este un sector care ne-a cerut de mai multe ori să luăm o decizie și să fim transparenți, un sector care a muncit responsabil și riguros pentru a ajunge la acest plan atât de necesar.

Adoptarea acestui plan înseamnă distanțarea de deciziile politice obscure în materie de cote și capturi totale admise, a căror bază este uneori este necunoscută. Am trăit mulți ani cu această lipsă de transparență. Secolul XXI nu este secolul non-transparenței, și nici cetățenii europeni, nici acest sectorul care s-a dovedit responsabil nu merită asta.

Din fericire, ultimul raport realizat de AZTI (Institutul științific basc) și studiul Juvena ne-au demonstrat că există stocuri de hamsii mult mai mari pentru anul următor. Cu toate acestea, aș dori un răspuns mai clar, dnă comisar.

  Pat the Cope Gallagher, raportor. – Dle președinte, aș dori să-i mulțumesc dnei comisar și colegilor mei pentru contribuțiile aduse, precum și raportorilor virtuali, secretariatului Comisiei pentru pescuit, Consiliului, Comisiei, consilierului juridic al grupului meu și într-adevăr, propriului meu consilier.

Înțeleg că, la nivel tehnic, există o diviziune în cadrul Consiliului referitoare la un drept exclusiv al acestuia de a decide norma de exploatare a capturii. Înțeleg și că cei 27 de miniștri trebuie încă să discute integral acest dosar și această problemă în special. Sper că va prevala bunul simț.

În ceea ce privește dificultatea dnei comisar cu +/- 5 000 de tone, v-aș transmite, dnă comisar, că aceasta a fost o soluție pragmatică. Ne confruntăm cu acest dosar de peste un an și am reușit să găsim o cale de evoluție. Cred că uneori trebuie să fim pragmatici pentru a depăși dificultățile.

Aș dori să le comunic celor din Grupul S&D că nu există absolut nicio ambiguitate referitoare la poziția mea față de amendamentul domniilor voastre. Cu siguranță voi recomanda susținerea acelui amendament. Referitor la propunerea Grupului PPE, aș afirma că Grupul PPE ar trebui să reflecteze la aceasta. Am fost foarte atent să includ preocupările sale în Amendamentul 7, care tratează problema Golfului Biscaya, a pescuitului artizanal și a drepturilor istorice.

Oricine sprijină acest lucru trebuie să nu uite că vom avea multe rapoarte în Parlament. Dacă sprijiniți ceva greșit acum, există posibilitatea ca, de dragul consecvenței, să fiți nevoiți să sprijiniți ceva greșit și în viitor. Din punct de vedere științific, este total greșit să divizăm TAC, și nu este numai părerea mea personală. Dacă o facem acum, va trebui la fel de bine să o facem și în viitor pentru un singur stoc de pescuit. Planurile multianuale sunt vitale pentru a permite sectorului să planifice în avans. Să sperăm că mâine va prevala bunul simț și că vom implementa un raport pe care-l putem monitoriza.

  Marek Józef Gróbarczyk, raportor. – (PL) Dle președinte, încă o dată, aș dori să-mi exprim mulțumirile sincere adresate tuturor raportorilor virtuali, în special celor prezenți – dna Ulrike Rodust, dl Kuhn și dl Ferreira, precum și dlor Kuhn și Alain Cadec, pentru aprecierile calde despre tema raportului meu. Vă mulțumesc foarte mult.

Și eu sper că raportul va funcționa ca o continuare a soluțiilor acceptate și, mai presus de toate, ca un început al lucrărilor vizând regionalizarea. Regionalizarea este obiectivul nostru pe care ne străduim să-l realizăm în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului. Aceasta va determina succesul în practică al viitoarei politici comune în domeniul pescuitului.

  João Ferreira, raportor. – (PT) Dle președinte, aș dori să-mi exprim mulțumirile pentru comentariile făcute la adresa raportului meu și să-mi utilizez timpul de discurs pentru a face câteva remarce referitoare la planul multianual pentru stocul vestic de stavrid negru din Atlantic și la amendamentul propus la raportul dlui Gallagher pe care l-am prezentat în numele Grupului Confederal al Stângii Unite Europene Stânga – Verde Nordică.

Scopul acestui amendament, pe care amendamentul 7 al raportorului nu-l garantează pe deplin, este să clarifice natura specifică a diverselor flote și faptul că aceste puncte specifice și destinația finală a peștilor trebuie luate în considerare atunci când definim capturile totale admisibile (TAC). Pescuitul de coastă sau artizanal la scară mică are caracteristici economice și sociale care sunt distincte de cele ale pescuitului industrial, și nu numai. Când se stabilesc limite pentru pescuitul destinat furnizării de pește proaspăt pentru consum, acestea nu trebuie tratate în același mod ca pescuitul industrial, care are ca finalitate prelucrarea peștelui.

În ceea ce privește diversele flote și aspectele tehnice ridicate, încă nu sunt de acord cu poziția raportorului. Efectiv vorbim despre același stoc, de la aceeași sursă, dar, astfel cum s-a menționat deja, este o sursă care se dezvoltă în zone de pescuit distincte. Pescuitul de coastă sau artizanal funcționează în mod ideal într-o zonă de pescuit specifică, iar pescuitul industrial în alta. Prin urmare, vorbim despre zone care au granițe definite în mod clar și credem că acest lucru este compatibil. Mai mult, credem că TAC trebuie ajustată la fiecare dintre aceste zone diferite pentru a ne asigura că stocul este gestionat în mod rațional. Și asta pentru că, astfel cum s-a menționat deja, gestionarea rațională a stocului ar trebui să ia în considerare nu doar aspectele ecologice și biologice, dar și factorii economici și sociali. Lucrurile care sunt complet diferite nu trebuie tratate exact în același mod.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine (marți, 23 noiembrie 2010).

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Raportul privind interzicerea respingerii selective și restricțiile privind pescuitul de cambulă și de calcan în Marea Baltică și în strâmtorile Belts și Sound solicită noi prevederi în regulamentele privind pescuitul în zonele respective. Marea Baltică are statutul de „zonă marină extrem de sensibilă” și este unul dintre cele mai valoroase, dar și cele mai sensibile ecosisteme marine de pe planetă. Din acest motiv, sunt de acord cu raportorul că este esențială abandonarea – și nu doar aici – a pescuitului la scară industrială. Doar printr-un pescuit echilibrat economic și ecologic, utilizând metodele de pescuit adecvate, putem ajuta la conservarea pescuitului și a actualelor specii de pește la un nivel durabil pentru generațiile viitoare. În legătură cu schimbările climatice, a existat o deplasare masivă a peștelui în Marea Baltică și, prin urmare, este necesară revizuirea regulată a zonei marine protejate. Prin urmare, aș vrea să solicit Comisiei să facă acest lucru la intervale regulate. De asemenea, este esențial pentru companiile de pescuit să fie încurajate prin intermediul legislației să utilizeze cel mai bun echipament disponibil în prezent în materie de selectivitate, și astfel să evite capturarea unor cantități uriașe de pește subdimensionat și a peștilor diferiți de speciile țintă, sau capturile accidentale. Parlamentul European ar trebui să demonstreze acest lucru incluzându-l în reforma propusă a politicii comune în domeniul pescuitului în 2011, pe care o voi promova urgent.

17. Informații referitoare la medicamente (codul comunitar cu privire la medicamente) - Informații referitoare la medicamente (procedurile comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor) (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct este dezbaterea comună privind

– raportul elaborat de Christofer Fjellner, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare, în ceea ce privește informațiile destinate publicului larg referitoare la medicamentele eliberate pe bază de rețetă, a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (COM(2008)0663 – C60516/2008 – 2008/0256(COD)) (A7-0290/2010), și

– raportul elaborat de Christofer Fjellner, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente, în ceea ce privește informarea publicului larg în privința medicamentelor de uz uman care se eliberează pe bază de prescripții medicale (COM(2008)0662 – C6-0517/2008 – 2008/0255(COD)) (A7-0289/2010).

  Christofer Fjellner, raportor. – (SV) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, într-un final, am ajuns la dezbaterea în plen a noii legislații privind informarea în privința medicamentelor. Urmează să dezbatem ultima parte a ceea ce anumite persoane numesc cea mai controversată problemă din prospectele medicamentelor, și anume, informațiile referitoare la medicamente. Trebuie să recunosc că acum un an probabil că nu aș fi crezut că vom ajunge în plen cu un acord precum cel pe care l-am obținut, totuși, aici în Parlament. Faptul că am reușit se datorează în mare măsură raportorilor mei alternativi. Propunerile lor constructive și disponibilitatea lor de a face compromisuri ne-au ajutat să ajungem la un acord și sperăm că vom adopta acest raport cu o susținere considerabilă în plen.

Nu este vorba doar despre disponibilitatea de a face compromisuri. Cred că și mai important este faptul că am realizat că aici, în Parlament, ne dorim aceleași lucruri pentru care suntem dispuși să luptăm. Primul este că noi toți ne dorim cel mai mult ca pacienții Europei să aibă informații mai bune și mai accesibile referitoare la medicamente. Cel de-al doilea este că niciunul dintre noi nu-și dorește să facă publicitate medicamentelor eliberate doar pe bază de prescripție medicală, și al treilea se referă la faptul că informațiile care ajung la pacienți și care sunt diseminate de companii trebuie verificate și aprobate de către autoritățile relevante. Acestea sunt principiile pe care le împărtășim cu toții și care ne-au facilitat ajungerea la un acord. Este însă și motivul pentru care ne-am simțit cumva obligați să reelaborăm propunerea Comisiei.

Aș dori să subliniez cinci lucruri asupra cărora ne-am concentrat când am reelaborat propunerea legislativă inițială a Comisiei. Primul este că am încercat să schimbăm perspectiva legislației, trecând de la o atenție concentrată asupra dreptului companiilor farmaceutice de a disemina informațiile, la concentrarea pe dreptul pacienților de a avea acces la informații și, în paralel, la obligația companiilor de a publica și a face disponibile aceste informații. În al doilea rând, am încercat să controlăm cu strictețe toate excepțiile care au existat pentru a evita posibilele lacune pentru publicitate – un lucru pe care niciunul dintre noi nu și-l dorește. În al treilea rând, ne-am asigurat că informațiile privind medicamentele care provin de la companii sunt verificate și fiabile în sensul că trebuie să fi fost evaluate de o autoritate farmaceutică. În al patrulea rând, am afirmat că orice informații provenind de la companiile farmaceutice nu trebuie primite de pacienți sau opinia publică fără să o solicitare prealabilă în acest sens. Nimeni nu ar trebui să primească vreodată informații nesolicitate privind medicamentele. Prin urmare, am respins orice așa-zise „canale de promovare forțate” („push channels”), cum ar fi reclamele la radio, televiziune sau în ziare. Ultimul punct pe care aș dori să-l subliniez este acela că companiile reprezintă doar o verigă din lanțul informațional. Sectorul asistenței medicale și societatea din multe țări europene trebuie să-și asume o mai mare responsabilitate decât o fac în mod curent.

Există puncte asupra cărora nu convenim. În această privință, aș dori pur și simplu să adresez o întrebare și să le solicit colegilor mei deputați să accepte de fapt excepția referitoare la informațiile pe care le oferă medicii pacienților pe care-i tratează, cu alte cuvinte, ca aceste informații să nu facă obiectul aceluiași proces de verificare precum celelalte. Am un exemplu concret care arată genul de probleme ce pot apărea dacă o astfel de excepție nu este acceptată, și anume, un medic din Suedia, de pildă, nu va putea oferi un prospect în limba engleză unui pacient care nu înțelege suedeză, pentru că acest prospect nu ar putea fi niciodată aprobat în Suedia, întrucât limba engleză nu este limbă oficială acolo.

Voi încheia adresându-mă Consiliului, care, din păcate, nu este prezent aici – lucru foarte grăitor, de altfel. Regret absența Consiliului. Am vrut cu adevărat să țin seama de opiniile și argumentele Consiliului pentru a facilita dezbaterea, dar până în prezent am fost întâmpinat de un refuz absolut. A fost dificil să ascult pe cineva care nu furnizează nicio informație.

Am reușit să ajungem la un acord în această privință. Sunt sigur că dacă ar începe să discute această chestiune în detaliu, Consiliul ar ajunge de fapt la condiții pentru un acord mai mult sau mai puțin similare cu cele create de noi aici. Cu toate acestea, Consiliul nu trebuie să încerce să raționalizeze informațiile pentru a economisi bani. Nu dorim să ne confruntăm cu acest lucru. Nu credem că pacienții mai puțin informați sunt mai ușor de tratat sau că este mai ieftin să nu difuzăm informații. Solicit Consiliului să preia conducerea astfel încât, împreună, să ne putem asigura că Europa are informații mai bune privind medicamentele de dragul pacienților.

  John Dalli, membru al Comisiei. – Dle președinte, pe parcursul audierii mele în calitate de comisar desemnat, am afirmat clar că informațiile oferite pacienților reprezintă un subiect foarte important pentru mine. Pacienții sunt extrem de interesați de propria lor sănătate și bunăstare. Dar astăzi, disponibilitatea informațiilor referitoare la medicamentele în Europa este extrem de diversă: ați putea spune chiar extrem de nedreaptă.

Accesul pacienților la informațiile relevante depinde de limbă, abilitățile informatice și adesea chiar de clasa și rețelele sociale. Nu este o situație îmbucurătoare pentru o Europă care se străduiește să depășească problemele de sănătate și inechitățile de astăzi. Ambiția cheie a propunerii inițiale a Comisiei rămâne, prin urmare, justificată, și aplaud Parlamentul și, în special, pe raportorul dvs., dl Fjellner, pentru promovarea mai departe a aceste propuneri importante.

Cu toate acestea, astfel cum am subliniat și în cadrul audierii, am convingerea că trebuie să abordăm acest dosar din punctul de vedere al pacientului. Trebuie să ne întrebăm care sunt informațiile necesare pacientului, și nu care sunt informațiile pe care industria ar vrea să le furnizeze. Trebuie să ne asigurăm că nu alunecăm spre publicitatea adresată direct consumatorului, pe care pacienții evident că nu și-o doresc.

Din nou, aplaud Parlamentul pentru că adoptă exact această poziție. Aceasta va permite Comisiei să accepte multe dintre amendamentele dvs. cheie când ne prezentăm propunerile modificate. Acest lucru vizează, în special, obligația de a publica informațiile, problema referitoare la tipul de informații vizat, canalele de distribuție a informațiilor și mecanismele de control.

În primul rând, sprijin amendamentul care afirmă că industria trebuie să aibă obligația și nu doar dreptul de a pune la dispoziție anumite informații privind medicamentele. Este o schimbare foarte importantă.

În al doilea rând, în ceea ce privește informațiile care se publică, în general sunt de acord că informațiile nu trebuie să acopere comparațiile între medicamente, întrucât acest lucru poate fi văzut drept promoțional. Desigur, aceste informații sunt extrem de relevante pentru pacienți și profesioniștii din domeniul asistenței medicale dar, fiind susceptibile de a fi utilizate abuziv pentru promovare, necesită un cadru strict. Noi cooperăm cu statele membre pentru elaborarea unui astfel de cadru în domeniul evaluărilor tehnologiei în domeniul sănătății.

De asemenea, împărtășesc viziunea că propunerile trebuie să vizeze informațiile puse la dispoziție de către industrie și nu de către părțile terțe, cum ar fi jurnaliștii și oamenii de știință. Cu toate acestea, știm că există o zonă gri care lasă loc abuzurilor. Prin urmare, cred că aceste părți trebuie obligate să declare dacă au primit beneficii financiare sau de altă natură din partea industriei.

În al treilea rând, în ceea ce privește canalele de informare, sunt parțial de acord cu amendamentele dvs. Cu toate acestea, nu toată lumea utilizează internetul; trebuie să evităm coroborarea inechităților prin excluderea celor care nu utilizează instrumentele de comunicare digitală de la accesul informațiilor medicale. Prin urmare, consider că ar trebui să fie posibil ca industria să proiecteze materiale imprimate din proprie inițiativă și nu doar la cerere. Aceste informații elaborate se pot utiliza la cerere de către public sau prin intermediul profesioniștilor din domeniul sănătății.

În al patrulea rând, în ceea ce privește controlarea informațiilor, sunt de acord că informațiile care nu au fost aprobate deja pe parcursul procesului de autorizare a introducerii pe piață trebuie, în principiu, aprobate în prealabil de autoritățile competente. Cu toate acestea, cred că Europa trebuie să fie extrem de atentă la preocupările constituționale pe care le ridică o serie de state membre în ceea ce privește compatibilitatea dintre pre-verificare și libertatea de exprimare. Ar trebui ca aceste state membre să poată asigura un control expus, indiferent dacă au stabilit deja sau nu un astfel de sistem de control.

O serie din amendamentele Parlamentului vizează informațiile care provin din alte surse decât cele specializate. În acest context, permiteți-mi să subliniez faptul că sunt pe deplin de acord cu ambiția politică de a include propunerile dezbătute azi referitoare la informațiile generate de industrie cu privire la medicamente într-o agendă mai amplă și mai cuprinzătoare privind informarea pacientului. Da, există alte surse foarte importante care trebuie exploatate cât mai complet posibil, dar propunerile nu sunt locul corect de a le aborda.

Comisia este deja obligată să elaboreze un raport privind lizibilitatea prospectului medicamentului. Prin urmare, orice schimbări în această privință ar fi premature. Nu este fezabil nici să introducem, pentru fiecare studiu clinic menționat în rezumatul Raportului european public de evaluare, o conexiune cu baza de date Eurydice privind testările clinice. O conexiune generală între bazele de date ar fi suficientă.

Rezumatul public al raportului de evaluare nu trebuie anexat la autorizarea europeană de punere pe piață, întrucât este deja disponibil public prin intermediul paginii web a EMA. Recunosc că, pe lângă informațiile furnizate de către industrie, există deja un număr de portaluri și baze de date europene și naționale care furnizează informații privind medicamentele. Ceea ce ne lipsește este interconexiunea dintre acestea. Propun ca viitorul portal web european al medicamentelor creat recent de Directiva privind farmacovigilența să fie utilizat drept punct central de acces al informațiilor.

În acest context, recunosc pe deplin nevoia de informații mai ample referitoare la boli și la prevenirea acestora. Pacienții sunt interesați de toate posibilitățile de tratament, nu doar de a afla mai multe despre medicamente. Acest lucru nu poate fi însă abordat în propunerile prezente, care se concentrează asupra medicamentelor. Cu toate acestea, Comisia este în măsură să funcționeze ca centrală de informare europeană. Consider că rolul nostru este acela de a conecta ceilalți furnizori de informații fiabile, cum ar fi statele membre sau organizațiile pentru pacienți. Acțiunile europene pot adăuga valoare și multe instrumente de informare, cum ar fi portalul Sănătate-UE, funcționează deja.

Distinși deputați, nu veți fi surprinși că există o serie de amendamente pe care Comisia, după o analiză atentă, nu le poate sprijini. Dreptul cetățenilor de a depune plângeri, de exemplu, este un principiu fundamental al UE. Nu este nici adecvat, nici necesar, să reafirmăm acest lucru. Nivelul sancțiunilor trebuie determinat la nivel național și nu la nivel legislativ european. O listă a pozițiilor Comisiei cu privire la toate amendamentele propuse a fost pusă la dispoziția Parlamentului.

Permiteți-mi să închei mulțumind din nou Parlamentului și dlui Fjellner, precum și raportorilor virtuali, pentru contribuția lor importantă. Sper că votarea din această săptămână va ajuta pacienții să aibă acces la informații și va convinge Consiliul de nevoia de a începe dezbaterile în detaliu ale propunerilor.

  António Fernando Correia De Campos, raportor pentru aviz al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie. – (PT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, dle comisar Dalli, pacienții ar trebui să aibă dreptul să știe cât mai mult posibil referitor la boala lor și medicamentele disponibile în vederea tratării acesteia. Totuși, cum putem face distincția între informații și publicitate? Unde și cum este posibil să obținem informații obiective și imparțiale? Există diferite de interpretări ale textelor aflate în prezent în vigoare, care necesită o armonizare, în vederea consolidării suveranității individului. Informațiile trebuie să fie fiabile, validate de autorități, independente, accesibile și destinate unui public mediu, fără expertiză. Intenția este de a asigura o cetățenie mai informată și mai responsabilă în ceea ce-l privește pe utilizatorul final. Termenul limită pentru aprobarea tacită a Agenției europene a medicamentului (AEM) trebuie extins de la 60 la 120 de zile. Cerința de motivare a refuzului conferă greutate unor astfel de respingeri și echilibrează rezultatul final. AEM are un rol vital în calitate de sursă preferată de informații obiective. Aș dori să închei prin a-l felicita pe raportor, dl Fjellner, pentru munca sa, și a afirma că sunt încântat că domnia sa a acceptat aproape toate propunerile pe care le-am înaintat în calitate de raportor pentru aviz al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorului.

  Cristian Silviu Bușoi, raportor pentru aviz al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorului. – Dle președinte, aș vrea să-i felicit pe raportor și pe ceilalți colegi care au contribuit la acest dosar. De asemenea, aș vrea să-l felicit pe dl comisar Dalli. Cred că am ajuns la un bun rezultat, în varianta sa actuală raportul fiind mult mai axat pe pacienți decât propunerea inițială.

În prezent, pacienții tind din ce în ce mai mult să caute informații despre sănătate astfel încât să poată fi implicați în mod activ în deciziile privind sănătatea lor. De asemenea, pacienții tind să caute informațiile online. Aceste informații nu sunt ușor de controlat pe internet, dar mai devreme sau mai târziu trebuie să ne confruntăm cu această problemă, care nu va dispărea dacă refuzăm să acționăm pur și simplu pentru că este prea complicată.

Prin urmare, sprijin impunerea de reguli stricte pentru înregistrarea și monitorizarea site-urilor web, precum și publicarea unei liste de site-uri web înregistrate, astfel încât pacienții să poată fi siguri de fiabilitatea sursei lor. La fel de necesare sunt și măsurile de siguranță pe care raportul le furnizează, limitând informațiile care pot fi puse la dispoziție la acele informații care sunt aprobate de autoritățile competente.

În acest scop, noi, cei din Comisia pentru piața internă și protecția consumatorului, am adoptat o serie de amendamente referitoare la publicitate, concentrându-ne pe schimbarea formulării și înlocuind „difuzare” cu „punere la dispoziție” în contextul informațiilor nepromoționale, conform principiului „pull”, prin care pacienții au acces la informații dacă au nevoie de ele.

  Horst Schnellhardt, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, dacă ne gândim la modul în care am dezbătut această propunere a Comisiei în ultima legislatură – oscilând între respingere totală și sărbătorirea tuturor lucrurilor bune care au apărut – atunci trebuie să spun că am primit cu foarte mult entuziasm rapoartele prezentate aici. De aceea, le datorăm raportorului și co-raportorilor săi multe mulțumiri pentru că transformat acest spectru amplu de opinii într-o poziție coerentă. Simt că aici cuvintele cheie sunt „axat pe pacient”. Cu alte cuvinte, nu am fost distrași de lucrurile periferice, întrebându-ne, în schimb, care sunt nevoile pacientului. Cred că este corect că am stabilit faptul că pacienții pot obține informații printr-o serie variată de canale, și nu doar din unul. Cu toate acestea, aș vrea să reiterez faptul că medicul trebuie să continue să fie persoana de încredere pentru pacient și trebuie, fără nicio îndoială, să aibă o influență asupra deciziilor. Modul în care garantăm acest lucru este interzicând reclama și asigurându-ne că informațiile pe care le primesc pacienții au fost verificate și aprobate de o autoritate. Acest lucru înseamnă că informațiile se bazează pe fapte științifice încă de la început, astfel încât pacienții pot avea încredere în ele.

Desigur, este adevărat că nu toată lumea poate afla aceste lucruri prin intermediul internetului. Iată însă de ce dispunem de canale diferite și eu cred că sunt atât de răspândite încât nu trebuie să ne facem griji în această privință. Sper doar că, într-un final, Consiliul va avea curajul să abordeze acest subiect. Este foarte important; trebuie luate măsuri rapid. Pacienții noștri așteaptă acest lucru. Atunci ne vom fi făcut treaba bine.

  Gilles Pargneaux, în numele Grupului S&D. – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, la început de secol XXI pacienții au nevoie mai ales de informații adecvate, astfel încât să poată fi complet implicați în procesul presupus de tratament, să știe unde să găsească tratament, să decidă cu privire la cel mai bun tratament împreună cu profesioniștii din domeniul sănătății și să urmeze tratamentul planificat ad literam.

În prezent, pacienții solicită informații independente, comparative care sunt adaptate nevoilor individuale. Din păcate, propunerile pentru revizuirea directivei înaintate de Comisia Europeană nu au reușit să satisfacă în mod adecvat nevoile exprimate de cetățenii europeni. Aceste propuneri au deschis ușa promovării directe de către companiile farmaceutice, fapt care credem că este un nonsens în ceea ce privește răspunsul la nevoile reale ale pacienților.

Nici poziția opiniei publice, nici cea a statelor membre, nu au de câștigat de pe urma acestei acțiuni. Din contră, înseamnă mai multă birocrație, costuri și riscuri crescute pentru pacienți.

Din aceste motive am depus inițial o propunere pentru a respinge aceste texte, solicitând astfel Comisiei să-și revizuiască propunerile. Această abordare, care a fost adoptată de colegul meu deputat, dl Schlyter, din Grupul Verzilor/Alianța Europeană Liberă, i-a facilitat raportorului nostru, dl Fjellner – căruia îi aduc omagiu – să întreprindă o revizuire majoră a propunerilor Comisiei.

În același timp, am prezentat în jur de 60 de amendamente, al căror scop viza o protecție mai bună a sănătății cetățenilor noștri și facilitarea accesului pacientului la informații independente, comparative, adaptate nevoilor individuale. Adoptarea acestor amendamente de către Comisia pentru mediu a însemnat că puteam pune mai curând accentul pe dreptul la informare al pacienților, decât să le dăm industriilor farmaceutice posibilitatea de alege dacă furnizează acele informații.

Având în vedere amendamentele de compromis la care am ajuns, și datorită modificărilor pozitive aduse substanței textului în decursul ultimelor luni, am decis să ne retragem propunerile de respingere a textelor. Proiectul de raport, astfel cum a fost modificat, a reușit să compenseze propunerile inițiale ale Comisiei Europene.

Cu toate acestea, vom continua să ne opunem practicii prin care se recurge la profesioniștii din domeniul sănătății pentru a distribui pacienților lor broșuri și informații care le-au fost furnizate de companiile farmaceutice fără nicio verificare din partea autorităților competente. În mod similar, ne vom opune autorizării campaniilor industriale, în special campaniilor de informare, referitoare la vaccinuri.

Informațiile nu trebuie distribuite liber de companiile farmaceutice. Experiența demonstrează că trebuie să fim foarte vigilenți – și ceea ce s-a întâmplat cu medicamentele Mediator demonstrează cât de vigilenți trebuie să fim – și să ne asigurăm că obținem un echilibru, astfel cum am încercat să obținem cu acest proiect de raport.

  Antonyia Parvanova, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, în numele raportorului alternativ al grupului meu, aș dori să-l felicit pe dl Fjellner pentru rezultatul excelent al muncii sale.

Grupul ALDE salută acest raport, care stabilește într-un final un cadru clar pentru furnizarea de informații privind medicamentele către pacienți. Pacienții trebuie să fie informați în mod obiectiv și trebuie să existe o barieră clară între informații și reclamă. Prin urmare, informațiile referitoare la medicamentele eliberate cu rețetă trebuie reglementate strict.

S-a acordat o atenție specială și noilor mijloace media – în principal site-urilor web – definirii protecțiilor clare, dezvoltării mecanismelor de monitorizare a conținutului și asigurării de prevederi specifice pentru aplicarea adecvată.

Aș dori atrag atenția personal asupra unui punct în ceea ce privește materialele furnizate profesioniștilor din domeniul sănătății pentru distribuirea către pacienți. Nu există un motiv obiectiv de a exclude astfel de materiale din prevederile care acoperă alte conținuturi, în special când știm că medicii sunt cele mai fiabile surse de informare a pacienților.

Prin urmare, personal voi vota împotriva amendamentului 88 și sper că vom vota în spiritul unei coerențe, care să ne permită să menținem îmbunătățirea majoră pe care acest raport ar aduce-o propunerii Comisiei.

  Miroslav Ouzký, în numele Grupului ECR. – (CS) Dle președinte, aș dori să încep prin a sublinia faptul că acesta este unul dintre rapoartele pe care le sprijin integral. Am organizat destule campanii pe parcursul carierei mele pentru responsabilizarea fiecărui cetățean privind propria sa sănătate, dar acest lucru se poate întâmpla doar dacă oamenii sunt informați corect.

Astfel cum a menționat deja dl Horst Schnellhardt, facem campanie de la ultima sesiune legislativă pentru realizarea de progrese în ceea ce privește acest standard. Aceste dezbateri eterne referitoare la incapacitatea de a distinge între reclamă și informație mi se par acum ridicole, dacă îmi iertați expresia. Cu toții putem distinge între informațiile solicitate și informațiile forțate. Ar trebui să deschidem porțile tuturor informațiilor solicitate. Să nu uităm că trăim într-o lume globalizată, și să nu-i obligăm pe cetățenii europeni să caute informațiile pe site-urile web americane.

PREZIDEAZĂ: ROBERTA ANGELILLI
Vicepreședintă

  Jiří Maštálka, în numele Grupului GUE/NGL. – (CS) Dnă președintă, la fel ca dl Ouzký, și eu mi-am dedicat cariera de medic problemei informării cât mai bune a pacienților mei. Se obișnuiește însă să se înceapă prin elogierea muncii raportorului, ceea ce doresc să fac și eu, deși cu o mică rezervă, la care voi reveni mai târziu.

Când am început negocierea acestei propuneri, în urma alegerii noii Comisii ne-am confruntat cu două probleme. În primul rând, chestiunea a fost transferată unui nou comisar, iar în al doilea rând, s-a pus problema dacă să continuăm munca începută sau să renunțăm la documentul existent și să o luăm de la capăt.

La fel ca cei mai mulți dintre dumneavoastră și ca dl comisar Dalli, am fost de acord că propunerea inițială a Comisiei nu era adecvată, neabordând nevoile pacienților și consumatorilor. De aceea nu am vrut să pierdem timpul lucrând împreună la vechiul document. Am convenit să respingem campania comercială pornită de către companiile farmaceutice. Am eliminat presa scrisă din lisa canalelor de comunicare și am convenit că pacienții au dreptul de a ști cine furnizează informațiile și că societățile erau răspunzătoare pentru toate informațiile pe care le difuzează.

Sunt destul de surprins că dl Fjellner prezintă din nou în plen o propunere de modificare pe care am respins-o în cadrul comisiei și care ar fi un pas înapoi, contrar formulării modificate a propunerii. Dacă se va adopta o astfel de propunere, mi-ar fi greu să votez pentru ceea ce este, în general, un document adecvat.

  Anna Rosbach, în numele Grupului EFD. – (DA) Dnă președintă, dle comisar, sunt de acord cu raportorul asupra faptului că accentul trebuie pus pe siguranța pacienților și furnizarea de informații către pacienți. Pacienții, asistenții medicali și medicii ar trebui să aibă acces la cele mai bune informații referitoare la un anumit medicament. Medicii cu care am vorbit doresc un acces mai mare la informații imparțiale despre medicamente, atât pentru ei, cât și pentru pacienți și alți profesioniști. Ei doresc, de asemenea, ca descrierea medicamentelor să fie standardizată, deoarece utilizează în mod preponderent internetul pentru a găsii informații asupra efectelor medicamentelor. Aici ei compară substanțele active ale aceluiași medicament produs de diferite companii din țară și străinătate. De aceea este foarte important ca societățile farmaceutice să-și înțeleagă răspunderea și importanța ca informațiile lor să fie faptic și tehnic corecte și să nu fie interpretate ca reclamă. Companiile farmaceutice trebuie să-și vândă produsele, știm acest lucru, dar, în fapt, responsabilitatea sporește încrederea consumatorilor într-un medicament.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă președintă, esențială aici este sănătatea pacienților. Pentru a se asigura, companiile farmaceutice includ adesea în prospecte fiecare efect secundar minor, ceea ce, bineînțeles, complică foarte mult lucrurile. Pacienții derutați au tendința de a modifica doza din propria inițiativă sau de a întrerupe medicația.

Mai mult, fluxul de informații de pe internet, din care unele sunt de încredere iar altele nu, contribuie considerabil la adâncirea confuziei și nesiguranței. Site-urile web certificate constituie cu siguranță un pas în direcția corectă, dar nu sunt suficiente. O altă prioritate este de a face informația ușor de înțeles chiar și pentru cei fără pregătire medicală sau farmaceutică. Prospectul trebuie să fie clar și lizibil. Ar trebui mărite caracterele, în special pentru oamenii în vârstă.

Regret că trebuie să spun că există terțe țări care profită de înaltul nivel de protecție din industria farmaceutică europeană. Astfel, în bazarurile turcești sunt disponibile la liber mari cantități de medicamente originale și contrafăcute. Prin urmare, va trebui să impunem obligații și acestor terțe țări, în scopul de a elimina în întregime această piață neagră.

  Salvatore Tatarella (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, directiva pe care o discutăm este menită să armonizeze conținutul și calitatea informațiilor farmaceutice care sunt accesibile tuturor cetățenilor din Uniunea Europeană. Deși subliniază dreptul de a face reclamă, afirmă în ultimă instanță dreptul pacientului la informație. Trebuie să acordăm tuturor cetățenilor europeni aceeași posibilitate de a accesa informațiile referitoare la medicamente.

Principalul obiectiv al acestei directive este de face ca pacienții europeni să fie mai bine informați, astfel încât să poată aborda medicamentele în cunoștință de cauză. Fiecare dintre noi, și în special industria farmaceutică, trebuie să aibă același obiectiv și anume acela de a furniza informații exacte și utile și totodată disponibile tuturor cetățenilor în egală măsură.

După părerea mea, în directivă există două puncte care au importanță deosebită. În primul rând, prin furnizarea de informații exacte, cetățenilor trebuie să li se dea posibilitatea să utilizeze medicamentele în mod corect, astfel încât acestea să aibă un efect și mai benefic asupra sănătății lor, minimizând în același timp riscurile legate de folosirea lor greșită. În al doilea rând, informațiile exacte și eficiente pot spori gradul de conștientizare al cetățenilor cu privire la ponderea cheltuielilor farmaceutice în cheltuielile publice.

În orice caz, trebuie să fim foarte atenți și riguroși în anumite aspecte. Mă refer în primul rând la pericolul ca informațiile medicale să se transforme în reclamă mascată. Trebuie să evităm riscul ca în spatele unei informații aparent științifice să se ascundă intenția mai puțin nobilă de a influența pacienții pentru determina să cumpere un anumit medicament. De aceea, este esențial să dispunem de instrumente eficiente pentru a controla informația, în special acele informații pe care pacienții le pot obține pe internet.

În concluzie, sper, așadar, că Comisia va asigura modalități de a controla informația, pentru a putea garanta exactitatea acesteia. Aceste controale ar trebui încredințate organizaților independente specializate, astfel încât să se ofere o mai mare garanție a imparțialității.

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, însuși dl comisar Dalli a spus în alocuțiunea sa că trebuie să ne concentrăm asupra pacientului. Deși propunerea inițială a Comisiei punea mai degrabă piața pe primul plan, noi am reușit acum, printr-o serie întreagă de amendamente care au fost adoptate cu o majoritate largă, să aducem oamenii pe primul plan, și prin aceasta să dăm curs celor spuse de comisarul Dalli.

Dreptul pacientului la informații farmaceutice nepromoționale referitoare la beneficiile și riscurile medicamentelor eliberate pe bază de rețetă era imperios necesar. Avem nevoie de această reglementare. Eu însămi provin din lumea publicității, pregătirea mea profesională este în domeniul publicității și relațiilor publice, și știu că singurul scop al reclamei este cel de a vinde. Sarcina noastră este însă de a furniza informații. Cred că acest raport și amendamentele corespunzătoare acordă considerația datorată răspunderii noastre de a furniza informații.

Dle comisar, deoarece costurile medicamentelor au o pondere mare în cheltuielile legate de sănătate, vă cer să acționați pentru a asigura buna informare a pacienților și să continuați să înfăptuiți și să vă concentrați asupra inițiativelor dumneavoastră, prevenirea și promovarea sănătății. Împreună vom avea succes și în acest sens.

  Marina Yannakoudakis (ECR). – Dnă președintă, cât de des ne punem întrebări legate de efectele secundare ale medicamentelor pe care le luăm? Cât de des dorim mai multe informații asupra produselor și bolilor? Acest raport se referă la aceste întrebări și la nevoia oamenilor de a fi informați.

Schimbarea orientării față de propunerile inițiale ale Consiliului a fost importantă, la fel și axarea pe dreptul pacientului de a accesa informația, spre deosebire de posibilitatea lăsată la latitudinea companiilor farmaceutice de a furniza informații. Aceasta s-a realizat printr-o interzicere a reclamei pentru consumatorii direcți ai medicamentelor eliberate pe bază de rețetă.

În plus, o problemă importantă a fost recunoașterea autorităților naționale competente și a profesioniștilor din domeniul sănătății ca principală sursă de informații. Repet, acest lucru a fost realizat.

Directiva referitoare la informarea pacienților lansează un mesaj puternic în ceea ce privește drepturile pacienților.

Felicit raportorul pentru abordarea unui dosar dificil și realizarea unei directive vaste pe care, sper, că o vom susține cu toții în mod unit.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). – (LT) Dnă președintă, în Uniunea Europeană apărăm principiul sensibilizării consumatorului, în acest caz a pacientului, și năzuim ca cetățenii să-și asume parțial răspunderea pentru propria lor sănătăți. Cu toate acestea, datoria noastră în calitate de oameni politici este de a proteja pacienții de informațiile incorecte și înșelătoare. Înspre acest scop ne îndreptăm eforturile acum.

În ceea ce privește accesul oamenilor la informațiile asupra produselor farmaceutice, s-ar părea că situația diferă de la un capăt la altul al Europei. Distincția dintre informație și reclamă devine mai puțin clară. Sprijin, prin urmare, poziția Parlamentului care urmărește o definiție mai clară a informației și reclamei. Este important ca pacienții să obțină informații obiective și credibile în limba lor maternă, care să fie destinate nespecialiștilor și să fie ușor de înțeles și de accesat, avându-se în vedere necesitățile individuale ale consumatorilor. La fel ca și pacienții, trebuie să protejăm și medicii de publicitatea ascunsă deoarece relația lor în procesul de tratare este deosebit de importantă.

Trăim într-o epocă în care frontierele dispar și informația poate circula liber, după cum putem circula și noi. Din acest motiv trebuie să aplicăm anumite garanții pentru a asigura bunăstarea pacienților europeni. Felicit, prin urmare, raportorul pentru excelenta sa activitate și sper că noi toți vom fi mai sănătoși și vom avea un acces mai ușor la informații.

  Milan Cabrnoch (ECR). – (CS) Dnă președintă, directiva referitoare la medicamente nu a fost modificată în mod semnificativ timp de aproape 10 ani și, de aceea, o revizuire a acestei directive este de mult timp așteptată. Susțin întru totul informarea deplină a pacienților, care devin astfel parteneri egali cu medicii, participând la decizii și asumându-și partea lor de răspundere pentru aceste decizi.

Accesibilitatea informațiilor va juca fără îndoială un rol fundamental în această schimbare. Aceste informații includ în mod clar informații asupra medicamentelor, inclusiv a celor eliberate pe bază de rețetă. Pacienții trebuie să aibă acces la informațiile despre produs și nu doar în formă tipărită, ci și în formă electronică. Ei trebuie să aibă acces la informații independente, obiective, cuprinzătoare, corecte și accesibile într-o formă inteligibilă și un limbaj inteligibil. Vreau să mulțumesc raportorului pentru munca sa de bună calitate. Susțin această propunere.

  Anja Weisgerber (PPE). – (DE) Dnă președintă, aș dori să mulțumesc raportorului, Christofer Fjellner, și raportorilor săi alternativi. În condiții dificile și în pofida opozițiilor dure, prin acest raport s-a obținut cu adevărat un rezultat foarte bun. Propunerea Comisiei a fost îmbunătățită în mod considerabil. Se păstrează o interdicție strictă a reclamei: nu vor exista informații la radio, televizor și în ziare. În schimb, pacienți trebuie să caute în mod activ informațiile. Poziția mea se bazează pe ideea că pacienții sunt persoane responsabile. Ei doresc să fie informați și aș dori foarte mult să-i ajut să facă acest lucru. De aceea, doresc ca pacienții să se afle în centrul acestei informări. Aș dori să mă concentrez pe două puncte cheie. Eu însămi am spus în termeni lipsiți de echivoc, inclusiv în Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor și în Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, că aș dori să văd pe internet portaluri pe tema sănătății și informații similare în presa scrisă. Cetățenii noștri caută deseori lucruri pe internet, și ajung adesea la informații necorespunzătoare și necontrolate. De aceea, trebuie să venim cu o alternativă: informații controlate. Farmacovigilența a fost un succes, prin adoptarea portalurilor de siguranță a medicamentelor care au inclus prospectele și informațiile referitoare la medicamente. Cu toate acestea, dle comisar, aș dori să merg mai departe și mi-aș fi dorit să văd portaluri internet complete care furnizează și informații legate de boli și prevenirii lor. Dacă v-am înțeles corect, dumneavoastră susțineți aceasta în principiu, dar poate că nu ați spus acest lucru în acest dosar. Aș dori ca și dl comisar să facă o declarație clară dacă susține și el un astfel de demers. Consider că este o problemă foarte importantă.

  Françoise Grossetête (PPE) . – (FR) Dnă președintă, aș dori să-l felicit pe raportorul nostru, dl Fjellner, pentru excelenta activitate pe care o desfășoară de câteva luni pentru elaborarea acestor două rapoarte. Spun asta pentru că așteptăm acest text de ani de zile. Deputații mai vechi în Parlamentul European își vor aminti că, atunci când a fost revizuită legislația farmaceutică, am dorit să vorbim despre informarea pacienților în legătură cu medicamentele și tratamentele dar, din păcate, a existat o oarecare confuzie între informație și reclamă.

Astăzi nu trebuie să mai permitem ca informarea să devină reclamă mascată și, de fapt, în aceste rapoarte accentul nu mai este pus pe dreptul companiilor de a transmite informații, ci pe dreptul pacienților de a le accesa. Ne aflăm, prin urmare, într-o logică total diferită, unde pacienții constituie prioritatea. În plus, noi spunem „nu” informațiilor nesolicitate, o strategie care va reduce canalele de distribuție și, implicit, riscul de expunere la reclamă.

Pacienții vor căuta ei însăși informațiile pe care le doresc, nu cele care li se impun prin intermediul radioului, televiziunii, ziarelor sau revistelor. Prin asta se distinge, de fapt, informația de reclamă. Din acest motiv, unele informații vor trebui să fie verificate în prealabil. Această verificare prealabilă trebuie să fie făcută de către autoritățile naționale și trebuie să permită realizarea de site-uri web specializate, obiective și utilizarea materialelor tipărite specifice, după cum a explicat dl comisar Dalli.

Prin urmare, sunt întrunite toate condițiile pentru asigurarea informațiilor de calitate, a informațiilor obiective, informații pe care pacienții le așteaptă de mult timp. De aceea Consiliul trebuie să-și îndeplinească responsabilitățile și să-și manifeste aprobarea, întrucât nu putem permite ca pe site-urile web să se găsească orice informații. Așteptăm de 10 ani: 10 ani pentru a se lua o decizie de către Consiliu.

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Dnă președintă, dnul Fjellner merită de asemenea mulțumiri pentru raport deoarece așteptăm de multă vreme o propunere care să prevadă furnizarea către pacienți de informații mai ample și mai bune asupra medicamentelor eliberate pe bază de rețetă care le-au fost prescrise și pe care le utilizează. Informațiile de calitate au o mare importanță și contribuie la îmbunătățirea condițiilor de asistență medicală. Dacă pacienții sunt informați corespunzător, crește probabilitatea ca ei să urmeze tratamentul cerut și vor înțelege mai bine deciziile referitoare la tratamentul lor.

Nu avem nevoie doar de o armonizare a reglementărilor europene. În egală măsură, trebuie să asigurăm o îmbunătățire a sănătății publice prin furnizarea de informații corecte. Companiile farmaceutice joacă, de asemenea, un rol important în acest context. Cu toate acestea, trebuie ne asigurăm și că în urma reclamei comerciale nu există un consum excesiv de medicamente.

În statele membre ale UE există astăzi numeroase probleme legate de furnizarea de informații asupra medicamentelor. În unele state membre pacienții au dificultăți în a accesa chiar și cele mai elementare informații asupra medicamentelor prescrise. Acest fapt generează grave inegalități în asistența medicală din UE. Pe lângă informațiile disponibile pe internet va trebui să asigurăm îndrumarea și prin canalele tradiționale. Cu toate acestea, scopul nostru nu este acela de a garanta dreptul companiilor farmaceutice de a furniza informații, ci de a da posibilitatea pacienților de a obține informații. Trebuie să facem distincția dintre informație și reclamă. După părerea mea, comunicarea dintre pacienți și medici este la fel de importantă, deoarece sursa primară de informații a pacientului trebuie să fie medicul care prescrie medicația. Celelalte canale de informații trebuie să servească doar la completarea acelei informații.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Dnă președintă, apreciez foarte mult munca raportorului în legătură cu reglementările ce vizează îmbunătățirea accesului pacienților europeni la informații și a calității informațiilor despre medicamentele disponibile acestora. În calitate de medic, pot spune că informațiile conținute în prospectele medicamentelor sunt de încredere și inteligibile pentru medici. Acum, ele trebuie scrise în așa fel încât să le înțeleagă și nespecialiștii. Pe de altă parte, intenționăm, de asemenea, să punem capăt reclamelor înșelătoare de pe internet, care încurajează oamenii să cumpere produse care nu numai că nu vindecă, dar pot chiar dăuna pacienților. Într-o lume digitală globalizată nu este însă ușor să reglementezi conținutul paginilor web. Aș dori să accentuez din nou că soluția este de a pune în aplicare, cât mai curând posibil, propunerea de a introduce un marcaj de credibilitate pentru site-urile web sigure. Doar astfel se va putea garanta pe internet un conținut credibil referitor la medicamente, indiferent de locul în care este localizat operatorul site-ului web. Un astfel de plan a fost inclus și în raportul meu referitor la încrederea consumatorilor în mediul digital.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, raportul în discuție este extrem de important deoarece va permit armonizarea legislației europene referitoare la accesul la informații asupra medicamentelor și, în primul rând, pentru că va garanta faptul că pacienții vor obține mai multe informații asupra medicamentelor eliberate pe bază de rețetă.

Postarea acestor informații pe site-urile web trebuie să fie transparentă și independentă. Pentru a garanta acest lucru, toate informațiile vor trebui examinate de către autoritățile relevante naționale sau europene, pentru a evita transformarea lor în publicitate mascată pentru medicamente, probabil prin acțiunea companiilor producătoare.

În sfârșit, fac apel să se acorde aceeași atenție și informațiilor conținute în broșurile medicamentelor eliberate pe bază de rețetă. În această privință, aș prefera ca medicii sau farmaciștii să fie cei care le furnizează pacienților informații detaliate pentru a se asigura înțelegerea aprofundată a modului de administrare a medicamentelor care se impune.

  Oreste Rossi (EFD). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, considerăm că reglementarea este pozitivă deoarece este menită să furnizeze un cadru legislativ armonizat în ceea ce privește informațiile nepromoționale asupra medicamentelor care se eliberează pe bază de rețetă, pe care companiile farmaceutice le pot comunica publicului, lăsând neschimbată interdicția de reclamă.

Propunerea subliniază diferența dintre reclamă și informație. Furnizarea de informații se bazează pe principiile căutării active. Medicii trebuie să continue a fi principala sursă de informații asupra medicamentelor. Trebuie menținute și celelalte surse, care sunt considerate a fi complementare și care includ revistele și ziarele.

Punctul central îl reprezintă dreptul pacientului de a avea acces la informații, cu participarea activă a organizațiilor care reprezintă cetățenii, în special pacienții. Am votat pentru.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dnă președintă, am dori cu toții să vedem că pacienții utilizează informația existentă disponibilă lor. Este necesar să sensibilizăm cetățenii cu privire la utilizarea informațiilor care sunt disponibile în prezent.

Îi susțin pe colegii care spun că nu ar trebui să facem reclamă produselor și aș spune companiilor implicate că transmiterea către consumatori a unor informații de calitate constituie cea mai bună formă de reclamă, deoarece dacă un produs funcționează pentru cetățeni, va fi un mesaj clar că el va fi folosit acolo unde este cerut. Avem, desigur, nevoie de medici generaliști care să comunice pacienților informațiile medicale și științifice. Deseori acest lucru nu decurge în cel mai bun mod posibil.

În sfârșit, trebuie să fim clari și asupra modului în care medicamentele sunt alocate cetățenilor din grupe de vârstă diferite. Ele sunt prescrise astăzi fără nici un control al cazului timp de un an. Este o practică foarte periculoasă și am avem nevoie de o evaluare regulată mult mai riguroasă a modului în care pacienții sunt îngrijiți. Altminteri, vom avea probleme medicale.

  John Dalli, membru al Comisiei. – Este într-adevăr plăcut să vezi un așa nivel de angajament pozitiv într-un dosar atât de important și acordul general în privința încrederii care a fost investită în principiile și conceptele fundamentale pe baza cărora să avanseze această propunere.

După cum am declarat mai devreme, este foarte important să schimbăm centrul de greutate al propunerii inițiale spre o propunere care are în centrul său pacientul, bazată pe perspectiva pacientului.

Urmăresc cu mult interes dezbaterea din Parlament. Am vorbit cu mulți dintre dumneavoastră pentru a afla ce se întâmplă și, după cum am declarat în comentariile introductive, cred că ceea ce avem constituie un document foarte bun, pe care trebuie să ne bazăm acum pentru a ajunge la un acord final.

Aș dori să fac câteva comentarii scurte asupra celor spuse de dumneavoastră. În ceea ce privește controalele ex ante ale AEM menționate de dl Correia, după părerea mea 120 zile ar fi cam prea mult și propunerea noastră se va limita la aproximativ 60 zile.

Internetul constituie o sarcină îngrozitoare, iar controlul site-urilor web care conțin informații pentru pacienți este vital, dar înțelegem cu toții că și aceasta este o sarcină dificilă. Problemele ridicate de dl Bușoi și dna Grossetête în legătură cu regulile stricte referitoare la internet sunt foarte importante și va trebui să le elaborăm.

La fel de important este rolul central pe care medicii trebuie să continue să-l aibă în relația cu pacientul, după cu a afirmat dl Schellhardt și, într-o manieră personală, dl Pargneaux și dl Parvanova.

Sunt de acord cu faptul că medicii nu ar trebui să fie manipulați de către industria farmaceutică dar, pe de altă parte, un medic ar trebui să fie un mediu bun prin care să circule informația. În acest sens, după cum a afirmat dna Rosbach, trebuie să luăm măsuri ca informația aflată în mâinile medicilor să fie obiectivă.

Ultimul meu punct se referă la portalul cuprinzător destinat bolilor, care a fost menționat de dna Weisgerber. Trebuie să spun că, în cazul medicamentelor, acest lucru este deja realizat prin legislația privind farmacovigilență pe care o propunem. În cazul bolilor este întrucâtva mai dificil. Avem deja un portal destinat bolilor rare, dar în cazul spectrului general de boli, am demarat și încercăm să abordăm această problemă. În orice caz, se dovedește a fi o temă foarte complexă și, după cum veți înțelege, una extrem de amplă.

Aș dori să vă mulțumesc pentru munca depusă în acest dosar. Aș dori să mulțumesc din nou raportorului și coraportorilor pentru munca depusă și, după cum am spus, sper că în final vom avea un document pe baza căruia vom putea lucra în continuare.

Poziția Comisiei față de amendamentele depuse de către Parlament:

(COM(2008)0663 – C6-0156/2008 – 2008/0256(COD))

Amendamente:

Acceptabile direct: 1, 3, 4, 10, 11, 12, 22, 26, 35, 39, 40, 42, 56, 60, 63, 64, 65, 67 și 69

Acceptabile în principiu: 9, 13, 14, 16, 19, 20, 21, 23, 27, 32, 34, 36, 37, 41, 46, 48, 50, 52, 58, 62, 66, 72, 74, 75, 76, 77 și 78.

Acceptabile cu condiția reformulării: 5, 6, 7, 8, 15, 24, 25, 28, 33, 44, 49, 53, 59 și 70.

Parțial acceptabile: 2, 29, 31, 43, 54, 55, 61 și 79.

Neacceptabile: 17, 18, 30, 38, 45, 47, 51, 57, 68, 71 și 73

(COM(2008)0662 – C6-0517/2008 – 2008/0255(COD))

Amendamente:

Acceptabile: 2 și 7

Acceptabile în principiu: 6

Acceptabile cu condiția reformulării: 1

Parțial acceptabile: 9, 10 și 12

Neacceptabile: 3, 4, 5, 8 și 11

  Christofer Fjellner, raportor. – (SV) Dnă președintă, mă bucur că Comisia a început prin a sublinia tocmai faptul că accesul la informațiile referitoare la medicamente variază enorm în prezent în Europa, deoarece noi am încercat din greu să asigurăm bunul acces al tuturor și să armonizăm acest acces. Totodată, am avut o cerere proprie legată de faptul că informațiile nu trebuie să fie de calitate mai slabă sau mai puțin elaborate în nicio țară. Știu că multe persoane au formulat îngrijorări în acest sens în unele țări, inclusiv în Suedia, unde, de mult timp, avem un sistem numit Fass. Mă voi adresa direct acelor oameni și voi spune că modul în care Parlamentul a votat în acest caz înseamnă nu numai că este posibil să se păstreze Fass, ci este posibil ca alte țări să introducă sisteme similare.

În alte privințe, normele de azi din Europa sunt, desigur, oarecum ciudate prin faptul că oricine poate să spună orice vrea despre medicamentele care se eliberează pe bază de rețetă, cu excepția celor care produc aceste medicamente. Cu alte cuvine, cei care ar trebui să știe cel mai mult despre ele. De aceea, mă bucur că aceștia au nu doar dreptul, ci și datoria de a difuza anumite informații de bază. Și ei trebuie să-și aducă contribuția, fiind, de fapt, cei care dispun de o mare cantitate de informații.

Dle comisar, aș dori să vă spun pur și simplu că sunt încântat să constat că suntem de acord asupra tuturor punctelor pe care le consider esențiale în acest domeniu. Cred că acum Comisia și Parlamentul sunt de acord. Acest fapt exercită o presiune considerabilă asupra Consiliului, obligându-l să abordeze această problemă într-un mod constructiv și să lucreze în continuare asupra ei. Ca să fiu cinstit, chiar și în ceea ce privește punctele din propunere față de care Comisia a declarat că are obiecții, aș spune că, în esență, ceea ce vrem să obținem este foarte similar, de exemplu, în ceea ce privește materialul tipărit și posibilitatea de a ajuta acele țări care au probleme constituționale, inclusiv Suedia, de a le rezolva în propunere.

În cele din urmă, aș dori pur și simplu să mă adresez acelor deputați din această instituție care nu cred că ar trebui să existe o excepție pentru medici și pentru informațiile pe care medicii le furnizează. Personal, cred că un medic care vede un studiu clinic publicat de către o companie ar trebui să aibă dreptul de a-l da pacientului, în cazul în care medicul consideră informațiile ca fiind relevante, sau că un medic care găsește un prospect într-o limbă care nu este limba oficială a statului membru în chestiune ar trebui să aibă dreptul să tipărească informațiile și să le dea pacientului. În acest caz, va trebui oricum să votăm pentru ca medicul însuși să poată decide și nu pentru ca această directivă să reglementeze informațiile pe care medicii trebuie să dea pacienților. Întotdeauna este răspunderea medicului și nu ar trebui s-o reglementăm aici.

  Președinte. – Dezbaterea comună a fost închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 24 noiembrie 2010.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  John Attard-Montalto (S&D), în scris.– Informațiile despre produsele de consum au devenit esențiale. Extrem de sensibile sunt informațiile înscrise pe medicamente. O distincție importantă trebuie făcută între informații și reclamă. Discutând acest raport, Parlamentul European aduce garanții în cazul medicamentelor. Un exemplu în acest sens este acela că materialul tipărit trebuie prezentat Agenției Europene pentru Medicamente (AEM) în prealabil cu 90 de zile, în vederea analizării anterior transmiterii către consumatori. Un element important, care însă nu a fost abordat, sunt informațiile despre prețuri. În timpul legislaturii, am insistat asupra prețurilor ridicate ale medicamentelor din Malta, comparativ cu cele din orice altă regiune din Uniunea Europeană. Diferența de preț nu este atât minimă, cât de necrezut. Costul anumitor medicamente din Malta este dublu sau chiar mai mare față de cel din Europa. Când am prezentat Comisiei întrebări în acest sens, ni s-a spus întotdeauna că este o problemă a guvernelor naționale. Am convingerea că AEM nu ar trebui să acționeze numai ca un scut pentru consumatori în ceea ce privește informațiile legate de medicamente, ci că, în cazul în care consumatorilor li se solicită prețuri exorbitante pentru medicamente iar guvernele nu pot să rezolve problema, AEM ar trebui să aibă posibilitatea să abordeze chestiunea.

  Slavi Binev (NI), în scris. – Salut prevederile incluse în raportul privind informațiile referitoare la medicamente, care subliniază dreptul consumatorilor la informare. În această privință, aș dori să atrag atenția asupra consultării publice electronice lansată de CE în legătură cu viitoarele modificări ale directivei privind produsele din tutun. Această inițiativă este, fără îndoială, lăudabilă și o sprijin.

Dar aș dori să cunosc poziția Parlamentului și Consiliului pentru că, întrucât m-am familiarizat cu propunerile, consider că unele dintre acestea sunt exagerate, nerezonabile și, într-o anumită măsură, sunt chiar surprins că au fost incluse pentru discuții. Mă refer la unele dintre opțiunile propuse, cum este introducerea unor ambalaje uniforme simplificate, fără insigne, interdicția de a afișa produsele aflate la vânzare și interzicerea folosirii aditivilor în procesul de producție a produselor din tutun.

Consider că realitatea trebuie să fie un factor luat în calcul la elaborarea unor noi regulamente. Interdicțiile extreme și măsurile de reglementare restrictive impuse tutunului ar trebui tratate cu grijă. Aceasta este o problemă tot mai gravă și nu vreau ca acest semnal să nu fie discutat. Comisia emite propuneri, dar ceea ce ne prezintă drept propuneri nu este mereu cea mai bună soluție pentru toate statele membre. Este obligatoriu să aibă loc o dezbatere în această privință.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) Cred că este un lucru bun că, în urma acestei propuneri, atenția directivei și a regulamentului s-a transferat de la producătorii de medicamente către pacienți. Este extrem de important să sensibilizăm pacienții cu privire la medicamentele eliberate pe bază de rețetă pentru a preveni abuzul de medicamente din motive comerciale. Din păcate, în numeroase state membre a devenit regulă ca întreprinderile farmaceutice să facă intens lobby, oferind o serie de beneficii care, cu siguranță, influențează deciziile medicilor. Este de la sine înțeles că interesele de afaceri nu corespund întotdeauna intereselor pacienților, acesta fiind motivul pentru care sunt necesare modificările aduse Directivei 2001/83/CE și Regulamentului (CE) nr. 726/2004, pentru a crea un cadru clar pentru furnizarea de informații despre medicamentele eliberate pe rețetă. Un cadru clar ar susține promovarea folosirii raționale a medicamentelor și ar fi în interesul pacienților. În mod evident, ar trebui făcute distincții clare între reclamă și informare, cu toate că promovarea directă, în rândul consumatorilor, a medicamentelor eliberate pe bază de rețetă continuă să fie interzisă în propunerile respective.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Comisia pentru mediu a adus o serie de îmbunătățiri importante la propunerea Comisiei care, în forma sa inițială, nu ar fi împiedicat orice formă de promovare a medicamentelor eliberate pe bază de rețetă direct în rândul pacienților. Medicamentele eliberate pe bază de rețetă nu sunt ca bunurile de consum obișnuite. Acestea ar trebui furnizate de experți medicali, nu comercializate ca și cum ar fi autovehicule sau produse cosmetice. Prin urmare, salut continuarea interdicției de promovare a medicamentelor eliberate pe bază de rețetă la televizor, la radio sau în presa scrisă. Profesioniștii din domeniul sănătății rămân cea mai fiabilă sursă de informații despre medicamente. Prin urmare, nu pot să susțin amendamentul raportorului, prin care profesioniștii din domeniul sănătății ar putea să distribuie material suplimentar, neaprobat, de la companiile farmaceutice, direct către pacienți. Aceasta ar fi o oportunitate clară de a face publicitate iar noi dorim să evităm acest lucru, care nu ar corespunde poziției noastre împotriva promovării directe către pacienți. Este nepotrivită în special pentru că, în opinia pacienților, materialul provenind direct de la companiile farmaceutice ar fi validat de medicul care îl distribuie. Comparativ cu propunerea Comisiei, raportul reprezintă, în ansamblu, îmbunătățiri pentru pacienți, îmbunătățiri pe care nu ar trebui să le subminăm permițând companiilor farmaceutice să se promoveze direct în rândul pacienților, în cabinetele medicale.

18. Restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul lui Jill Evans, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (reformare) (COM(2008)0809 – C6-0471/2008 – 2008/0240(COD)) (A7-0196/2010).

  Jill Evans, raportoare. – Dnă președintă, aș dori, în primul rând, să le mulțumesc tuturor colegilor mei care au făcut posibil acest acord în primă lectură - bineînțeles, în special raportorilor alternativi, Comisiei și Președințiilor spaniolă și belgiană, precum și Comisiei pentru mediu, personalului și asistenților. Am reușit să ajungem la acord în urma desfășurării unei munci grele, dar constructive, incluzând compromisuri foarte dificile.

Pentru a plasa această dezbatere într-un context adecvat, în Uniunea Europeană se vând, anual, peste 9 milioane de tone de echipamente electrice și electronice. Majoritatea sunt aparate de uz gospodăresc și echipamente IT și de telecomunicații. Pe măsură ce această piață continuă să se dezvolte, a devenit fluxul de deșeuri cu cea mai mare creștere din UE, estimându-se că, până în anul 2020, va ajunge la volumul imens de 12,3 milioane de tone. Este un flux de deșeuri extrem de complex, care include o serie de substanțe periculoase.

Ierarhia deșeurilor acordă prioritate în primul rând prevenirii, ceea ce înseamnă înlocuirea din produse a acelor substanțele periculoase care previn reciclarea sau care prezintă un risc pentru sănătate și mediu atunci când sunt supuse procesului de tratare a deșeurilor. Comisia estimează că, prin actuala directivă RoHS, volumul anumitor metale grele și a două grupe de agenți bromurați de ignifugare care pătrund în fluxul de deșeuri și, potențial, în mediu, s-a redus cu 100 000 de tone. RoHS a instituit o normă globală, dar era nevoie de mai multă claritate; prin urmare, în cazul acestei reformări, am avut marea responsabilitate să asigurăm faptul că este adoptată o lege mult mai clară și mai ambițioasă.

Consider că am îmbunătățit actuala directivă în multe feluri. Acum, dispune de o metodologie mai clară și conține criterii pentru hotărârea unor noi restricții, complementare și independente de REACH. Sfera de aplicare a fost extinsă, astfel încât să includă toate echipamentele electrice și electronice de până la opt ani, dacă nu sunt excluse în mod specific. După trei ani se va realiza o revizuire pentru excluderi suplimentare, precum și o analiză a trei ftalați și a unui agent bromurat de ignifugare identificat ca fiind prioritar. Pe baza unor criterii clare și a unor termene de aplicare pot fi acordate derogări limitate în timp. În special nanomaterialele vor fi analizate în revizuirile viitoare ale restricțiilor.

Având în vedere ambițiile mele pentru acest raport, deputații nu vor fi surprinși de faptul că nu sunt pe deplin mulțumită de rezultatul final. Directiva RoHS a fost elaborată pentru a aborda problemele specifice ale unui flux al deșeurilor specific, iar eu cred că am pierdut o șansă să progresăm considerabil și să adăugăm noi restricții. Totuși, i-am menținut identitatea și am consolidat propunerea Comisiei în numeroase moduri.

Referitor la tabelele de corespondență, grupul meu susține obligativitatea acestora pentru statele membre, însă aceasta este o problemă orizontală care afectează întreaga legislație europeană și nu poate fi rezolvată într-un singur dosar. Pentru a ajuta la găsirea unei soluții am propus, în amendamentul 105, să adoptăm o declarație în care să invităm Comisia să emită rapoarte privind practica actuală a statelor membre cu privire la tabelele de corespondență și privind modul în care afectează activitatea Comisiei, în loc să insistăm asupra tabelelor de corespondență obligatorii. Aceasta va oferi o imagine mult mai clară pentru dezbaterea viitoare.

Pe scurt, am reușit să consolidăm o propunere neclară și lipsită de ambiții într-o nouă RoHS, care va oferi un nivel de protecție mai mare pentru sănătatea omului și pentru mediu, acum și în viitorul apropiat.

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Dnă președintă, dle Potočnik, comisarul responsabil pentru acest dosar se află aici, cu mine, dar, din păcate, nu poate să vorbească din cauza unei probleme la gât. Știu că a lucrat mult timp la acest dosar și voi face tot ce pot pentru a mă exprima în locul domniei sale.

Ne aflăm în pragul unui acord în primă lectură referitor la reformarea directivei privind restricționarea substanțelor periculoase în echipamentele electrice și electronice - acordul RoHS. Nu am fi ajuns până aici dacă Parlamentul European nu ar fi depus această muncă grea în cadrul acestui dosar important. Aș dori să o felicit pe dna raportoare Jillian Evans, precum și Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, pentru munca excelentă depusă la această propunere.

De la adoptarea sa în 2003, RoHS a fost un act normativ de succes. A prevenit ca mii de tone de substanțe interzise să fie aruncate și, posibil, eliberate în mediu. A adus modificări importante privind proiectarea produselor electronice din Uniunea Europeană și din lume. Alte țări, inclusiv partenerii comerciali majori ai Uniunii Europene, au urmat exemplu Uniunii și au introdus legi similare.

Folosim, din ce în ce mai mult, cantități foarte mari de echipamente electronice, iar acestea conțin multe resurse metalice. De exemplu, un calculator conține peste 60 de materii prime. Fiecare cetățean UE produce, în medie, 25 de kg de deșeuri electronice anual. Această lege va asigura faptul că produsele electronice nu mai conțin multe dintre substanțele periculoase și va facilita reciclarea acestui mare flux de deșeuri. Prin urmare, această lege contribuie, de asemenea, la obținerea unei Uniuni Europene mai eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, conform strategiei noastre Europa 2020.

Totuși, industria, ca și statele membre, au raportat riscul ca directiva să fie introdusă și aplicată în mod inadecvat sau ineficient. Status-quo-ul nu este suficient, nu numai din punctul de vedere al protecției mediului, ci și al creării unor condiții echitabile de concurență în cadrul UE. Prin urmare, este important ca această nouă lege să fie clarificată și simplificată. Elementul-cheie pentru Comisie este să asigure conformitatea cu REACH, însă adevăratele beneficii pentru mediu apar numai când o lege este pusă în aplicare și respectată în mod adecvat la nivel național. Sper ca introducerea, în această lege, a definițiilor comune și a instrumentelor de evaluare ale noului cadru legislativ pentru comercializarea de produse va îmbunătăți semnificativ acest aspect.

În plus, ambiția referitoare la mediu din cadrul directivei este îmbunătățită prin extinderea ariei de acoperire a produselor, mai întâi prin cele două noi categorii – dispozitivele medicale și instrumentele de monitorizare și control – și, peste opt ani, pentru toate produsele electronice. Extinderile ulterioare ale sferei de aplicare a acestei legi vor spori beneficiile pentru mediu, însă, bineînțeles, operatorii economici ar trebui să dispună de timp suficient ca să se adapteze, iar toate modificările aduse sferei de aplicare ar trebui să se bazeze pe informații solide. Prin urmare, Comisia va revizui modificările aduse sferei de aplicare a legii actuale care nu au fost încă supuse evaluărilor de impact. Astfel, Comisia ar dori să clarifice acest aspect prin intermediul a două declarații.

În primul rând, referitor la sfera de aplicare, Comisia interpretează că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1), în timpul perioadei de tranziție de opt ani, statele membre sunt obligate să permită ca echipamentelor electrice și electronice care se aflau în afara sferei de aplicare a Directivei 2002/95/CE, dar care ar fi acoperite prin noua directivă, să continue să fie disponibile pe piețele interne.

În al doilea rând, referitor la revizuirea în conformitate cu articolul 19, Comisia intenționează ca, cel mai târziu după trei ani de la intrarea în vigoare a directivei, să efectueze o evaluare a impactului, punând accent pe modificările aduse sferei de aplicare. Revizuirea poate avea ca rezultat emiterea, de către Comisie, a unei propuneri legislative în conformitate cu dreptul acesteia la inițiativă legislativă prevăzut în tratate.

Am dori să facem și următoarele declarații cu privire la nanomateriale. Observăm faptul că munca depusă pentru stabilirea unei definiții comune a nanomaterialelor este încă în desfășurare în cadrul comisiei. Intenționăm ca, în viitorul apropiat, să adoptăm o recomandare privind o astfel de definiție comună pentru toate sectoarele legislative. Comisia consideră că prevederea RoHS acoperea diferite forme, inclusiv nanoformele, ale substanțelor care sunt interzise în prezent și ale celor care, în viitor, vor fi supuse unei revizuiri a priorității conform RoHS.

În cele din urmă, Comisia regretă și lipsa sprijinului, inclusiv în propunerea Comisiei, pentru dispoziția prin care tabelele de corespondență devin obligatorii. Comisia a acceptat înlocuirea dispoziției obligatoriii printr-un considerent prin care statele membre erau încurajate să urmeze această practică pentru a facilita un acord în primă lectură, însă declară că acesta nu ar trebui interpretat ca un precedent. Vom continua să lucrăm împreună cu colegislatorii pentru a găsi o soluție orizontală la această problemă instituțională orizontală.

Comisia poate accepta pachetul legislativ de compromis pentru a ajunge la un acord în primă lectură privind această directivă. Aș încuraja Parlamentul să adopte aceeași poziție.

  Bogusław Sonik , în numele Grupului PPE. – (PL) Dnă președintă, pentru început, aș dori să îi mulțumesc sincer dnei raportoare Evans pentru activitatea excelentă depusă în întocmirea acestui raport. Fără implicarea și hotărârea domniei sale ar fi fost imposibil să ajungem la un compromis între grupurile politice și instituții în primă lectură. Directiva RoHS face parte din acele acte legislative care plasează mediul și dezvoltarea durabilă la același nivel cu circulația neîntreruptă a mărfurilor. Eforturile domniei sale în domeniul protecției mediului au condus, până în prezent, la limitarea impresionantă a metalelor grele în cadrul fluxului deșeurilor de echipamente electrice și electronice și la apariția inovațiilor tehnologice.

Prioritatea noastră în timpul desfășurării activității de revizuire a directivei RoHS a fost să ridicăm nivelul de siguranță al normelor aplicabile aparatelor electrice și gadget-urilor electronice disponibile pentru vânzare în Uniunea Europeană. Noile norme vor impune tuturor producătorilor de echipamente electrice și electronice să folosească substanțe testate în prealabil și care să fie sigure pentru sănătate și mediu. Sfera de aplicare deschisă a directivei va avea o influență pozitivă asupra armonizării pieței interne comune și circulației mărfurilor și va oferi antreprenorilor europeni securitate juridică.

Consider că acest compromis negociat este unul bun și că este benefic din perspectiva protecției mediului și a eliminării substanțelor toxice din echipamente și deșeuri. Pe de altă parte, directiva RoHS modificată oferă industriei și antreprenorilor perioada de timp necesară pentru a introduce modificări și a realiza adaptările necesare. Metodologia propusă pentru stabilirea substanțelor care vor fi supuse revizuirii de prioritate este bazată pe REACH și aduce și coerență juridică și conformitate cu legislația Uniunii Europene.

  Jo Leinen, în numele Grupului S&D. – (DE) Dnă președintă, sper ca vocea dlui comisar să se refacă, deoarece avem nevoie de o voce în cadrul conferinței privind schimbările climatice de la Cancun. Am fost foarte surprins că dna Damanaki a luat cuvântul astăzi cu privire la revizuirea directivei privind substanțele periculoase, după ce vorbise și despre revizuirile din domeniul pescuitului; vă mulțumesc că i-ați ținut locul.

Parlamentul nu a obținut tot ce a urmărit. Anexa 3 a fost eliminată și regretăm acest lucru. Totuși, vom continua să monitorizăm aceste substanțe, iar când va avea loc revizuirea, peste trei ani, va trebui să reveniți în acest Parlament ca să vă prezentați evaluările de impact și să furnizați dovezi ale problemelor existente în cazul fiecărei substanțe. Există, de asemenea, foarte multe derogări, astfel că este destul de asemănător unui cașcaval elvețian. Trebuie să verificăm aici și lacunele și deficiențele existente în privința sănătății umane și a mediului. Voi spune, pur și simplu, că panourile solare au fost extrem de controversate. Vrem să ținem cadmiumul departe de mediu, dar aceste panouri eliberează în mediu 100 000 de tone de cadmiu. Acest lucru va trebui monitorizat îndeaproape.

Sunt bucuros că Comisia a făcut câteva concesii în cele patru declarații ale sale așa că, deocamdată, vom accepta progresul obținut în 2010 și ne vom reîntâlni după trei ani, pentru revizuire. Bineînțeles, aș dori să le mulțumesc și raportorilor și raportorilor alternativi.

  Holger Krahmer, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dnă președintă, dnă comisar, cu această directivă, avem în fața noastră o lege care a apărut surprinzător de repede. Sunt foarte surprins că am ajuns deja la un compromis pe care eu și grupul meu - și subliniez în mod expres aceasta - îl considerăm acceptabil.

În definitiv, parcursul acestor măsuri legislative în cadrul Parlamentului a fost foarte dificil. Am extins sfera de aplicare a acesteia numai ca să o restrângem imediat după. Am încercat, destul de marginal, să declarăm anumite substanțe ca fiind extrem de periculoase; poate că ar trebui să ne întrebăm dacă această lege este, într-adevăr, forumul adecvat pentru o astfel de dezbatere. Personal, am considerat că nu este indicat să includem PVC-ul și nanomaterialele într-o directivă referitoare la „substanțele periculoase”. Prin urmare, cred că se poate observa că situația nu mai este aceeași în cazul compromisului.

Antevorbitorul meu a afirmat deja acest lucru, dar este, cu adevărat, remarcabil că analizăm fiecare gram de substanțe poluante atât de atent și, ulterior, suntem foarte iraționali în cadrul dezbaterilor. Se pare că există unele industrii în Europa care se restricționează din motive politice. Aceasta pare să fie situația întreprinderilor din sectorul energiei regenerabile. Faptul că le excludem imediat și complet din sfera de aplicare a legii afirmând că trebuie să ne preocupăm de poluarea mediului de dragul protejării climei și al obiectivelor noastre în domeniul energiei regenerabile este de neînțeles. Nu are sens.

Sper, numai, că nu vom face la fel și în cazul deșeurilor electronice – și decizia în această privință este iminentă aici – pentru că ar fi și mai surprinzător.

  Julie Girling, în numele Grupului ECR. – Dnă președintă, aș dori și eu să le mulțumesc dnei raportoare și echipei sale. După negocieri foarte lungi, am ajuns la un acord la care poate adera și grupul meu.

Totuși, doresc să profit de această ocazie ca să menționez câteva domenii. Această reformare a urmărit îmbunătățirea anumitor aspecte. Cred că acesta este scopul unei reformări, conform definiției sale. A urmărit simplificarea cerințelor și condițiilor impuse producătorilor. Analizând rezultatele, mi se pare că, în multe privințe, reprezintă un pas înainte și doi înapoi. Salut eliminarea anexei III, care, într-adevăr, crea o listă neagră conținând multe substanțe, însă regret imposibilitatea de a conveni asupra stabilirii disponibilității drept criteriu. Aceasta a implicat foarte multe discuții.

În al doilea rând, a urmărit crearea securității juridice. Aici trebuie să menționez deschiderea sferei de aplicare. Chiar de la început, m-am îndoit că va crea securitate juridică și am susținut că, pur și simplu, va da naștere unor noi cereri pentru derogări și excepții. Mi s-a părut că, cel puțin, am solicitat Comisiei o evaluare completă a impactului înainte să ajungem la un acord asupra acestui aspect. Nu m-am răzgândit, dar am acceptat faptul că a fost o dispută pe care am pierdut-o. Cred că verificările și bilanțurile incluse acum în regulamente vor conduce la o serie de provocări și salut angajamentul Comisiei de a analiza acest aspect după includere. Dar, în opinia mea, ar fi fost bine să fi întreprins acest lucru anterior. Mă întreb cum a adus, de fapt, această deschidere a sferei de aplicare securitate juridică și claritate.

În încheiere, aș dori, de asemenea, să menționez pericolul real al reglementării excesive. Votând reformarea RoHS continuăm, de fapt, pe calea duală a reglementării și aprobării de UE a substanțelor – chimice – periculoase. Dispunem de regulamente REACH și, conform informațiilor furnizate recent de comisie, punerea în aplicare a acestora evoluează satisfăcător. În curând, la un moment dat, va trebui să luăm taurul de coarne și să permitem regimului REACH să conducă, așa cum ar fi trebuit. Aștept cu nerăbdare ca acest punct să fie luat în considerare de Comisie.

  Sabine Wils, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dnă președintă, aș dori să încep prin a-i mulțumi dnei raportoare, care a desfășurat o activitate bună și a salvat ce a fost posibil în fața unei rezistențe puternice din partea Consiliului și a majorității deputaților din acest Parlament. Un succes major a noii versiuni este sfera de aplicare deschisă. Abordarea este exemplară și sunt încântată că am reușit să ajungem la un acord în această privință. Un aspect negativ ar fi faptul că lista celor șase substanțe care au fost deja interzise nu a fost extinsă astfel încât să includă substanțe cum sunt agenții clorurați și bromurați de ignifugare, ftalații și PVC-ul. Deși există suficiente dovezi ale riscurilor pentru sănătate prezentate de aceste substanțe, ele nu vor fi interzise în 2011, când intră în vigoare noua versiune.

Anumiți mari producători de echipamente electronice au introdus, de mulți ani, în mod voluntar pe piață produse cum sunt telefoane mobile și laptopuri care nu conțin aceste substanțe poluante, fără a implica majorări importante ale costurilor. Acum am ratat o bună oportunitate de a transforma industria în dezvoltare a echipamentelor electrice și electronice în una puțin mai ecologică.

Marii producători ne deschid calea. Totuși, în loc să-i susțină pe acești producători prin inițiative bune, UE este demodată. Drept urmare, cei care vor suferi vor fi cei săraci. În definitiv, în fiecare an, aruncăm milioane de tone de deșeuri electrice și electronice înspre ei. Săracii nu își permit să angajeze grupuri de interese din Uniunea Europeană.

  Oreste Rossi, în numele Grupului EFD. – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, ne-am opus propunerii de directivă în cadrul comisiei pentru că dna raportoare modificase radical propunerea Comisiei în sens restrictiv prin extinderea sferei de aplicare, prin propunerea de eliminare progresivă a încă 33 de substanțe din anexa III, inclusiv agenții clorurați și bromurați de ignifugare, precum și PVC-ul și aditivii acestuia, prin limitarea sferei derogărilor și a perioadei necesare pentru ajustări și prin introducerea unor reglementări restrictive în privința nanomaterialelor.

Dacă votul din acest Parlament ar fi fost în favoarea acestei decizii, care nu este susținută prin suficiente dovezi științifice, economia ar fi fost grav afectată, existând repercusiuni majore asupra șomajului.

Din fericire, datorită dialogurilor tripartite la care am participat ca raportor alternativ s-a ajuns la un compromis mai mult decât satisfăcător, conținând un angajament privind efectuarea unei verificări și o posibilă revizuire după trei ani.

Un alt subiect complex a fost definirea detaliată a nanomaterialelor, care a fost suspendată în așteptarea unei propuneri din partea Comisiei. Textul, în forma în care rezultă din dialogul tripartit, poate fi susținut și adoptat.

  Anja Weisgerber (PPE). – (DE) Dnă președintă, transmit sincere mulțumiri dnei raportoare. Directiva privind echipamentele electrice și electronice este extrem de controversată. Au existat importante diferențe de opinii cu privire la diferite aspecte. Prin urmare, sunt mulțumită de acordul la care s-a ajuns și de ceea ce consider a fi un bun rezultat al negocierilor din cadrul dialogurilor tripartite.

Aș dori să reiterez în special două puncte. Unul se referă la sfera de aplicare. Ce echipamente ar reglementa directiva, de fapt? Nu trebuie uitat un lucru: inițial, aceasta viza echipamentele casnice - cu alte cuvinte, electrocasnicele. Sfera de aplicare deschisă include multe produse noi, care ar fi cuprins și tehnologiile pentru energia regenerabilă. Trebuie să subliniez faptul că această directivă a avut, de fapt, un obiectiv destul de diferit. Desigur, în cazul echipamentelor casnice trebuie aplicate standarde de protecție mult mai stricte și mai riguroase decât în cazul unor tehnologii cum sunt cele dezinstalate, reciclate, etc., de personal specializat.

Acesta este motivul pentru care, în schimb, am susținut derogarea pentru energia regenerabilă. Nu am fost în favoarea extinderii sferei de aplicare dar, apoi, am observat că majoritatea se îndrepta în această direcție. Cred că ar fi fost contraproductiv să includem energia regenerabilă în această directivă. Aceasta ar fi dat naștere la un dezavantaj concurențial și, prin urmare, cred că decizia a fost cea corectă.

Aș dori să spun ceva și în legătură cu anexa III: aș fi fost îngrijorată dacă alte 37 de substanțe ar fi fost incluse în substanțele prioritare, în condițiile în care nu există justificare reală pentru o viitoare interdicție a acestora. Cred că ar fi o măsură de panică și, de aceea, cred că decizia luată este cea corectă și sunt încântată și de acest aspect al rezultatului obținut.

  Kathleen Van Brempt (S&D). – (NL) Dnă președintă, permiteți-mi să încep prin a o felicita pe dna raportoare. Dna Evans este foarte hotărâtă și, datorită acestui lucru, putem ajunge astăzi la un compromis pe care Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European (Grupul S&D) îl poate susține. Spun „poate să îl susțină” având în vedere seria de îmbunătățiri semnificative care i-au fost aduse acestui act normativ foarte important. Aceste îmbunătățiri se referă la extinderea sferelor de aplicare deschise, cu toate că am fi preferat să fi fost introduse mai repede. Un alt rezultat al îmbunătățirilor este faptul că avem, în continuare, o directivă separată, independentă – independentă de REACH –, bineînțeles, având coordonarea necesară între cele două. În al treilea rând, și, personal, consider acest lucru extrem de important, datorită acestor îmbunătățiri avem o bună metodologie, pe care Parlamentul a negociat-o cu greu și care ar trebui să asigure faptul că substanțele vor fi din nou supuse revizuirii, ca să putem observa posibilele efecte ale acestora. Mai mult decât atât, există o serie de substanțe (HBCDD) – pe care trebuie să le verific pe foaia mea – unul dintre cei mai folosiți agenți de ignifugare bromurați și cel mai controversat, precum și trei ftalați importanți – care ar trebui abordate ca o prioritate. Bineînțeles, se iau măsuri și în privința nanomaterialelor. Am fi dorit să avansăm mai mult, dar suntem bucuroși că, totuși, Comisia va emite o declarație. Acest lucru este foarte important. Am fi vrut să mergem mai departe? Da, bineînțeles, nu suntem mulțumiți de anumite aspecte. Grupul nostru ar fi vrut, desigur, ca alte substanțe să fie interzise, ca revizuirea să aibă loc mai repede și să existe mai puține derogări. În privința celor din urmă, trebuie să revin, un moment, la panourile solare. Grupul S&D a fost singurul grup care s-a opus până la sfârșit ideii total greșite conform căreia panourile solare ar trebui menținute în afara sferei de aplicare. În jurul acestei probleme s-a făcut un lobby special și, dacă mă întrebați pe mine, total nejustificat, deoarece s-ar permite continuarea circulării cadmiumului, o substanță interzisă din 2003, pentru încă zece ani cel puțin. Consider că este o situație extrem de nefericită, în special pentru un sector care, fără îndoială, ar trebui să preia conducerea în această privință. Cu toate acestea, Grupul S&D va fi încântat să susțină acest compromis. Sper, numai, ca Grupul Europa Libertății și Democrației să nu aibă în față un dosar greșit, pentru că nu am observat implicare din partea domniilor lor în cadrul dialogurilor tripartite.

  Horst Schnellhardt (PPE). – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, versiunea reformată a directivei ar trebui să contribuie la îmbunătățirea protecției consumatorului, ca și a mediului. Cred că am obținut acest lucru pentru că am stabilit un cadru realist, bazat pe riscuri reale pentru consumatori și mediu, și care oferă întreprinderilor securitate juridică pentru investiții și inovații. Acest lucru este foarte important pentru IMM-urile care fac cercetări în domenii specifice. Este reconfortant să știu că am reușit să convenim asupra unor îndrumări adaptate riscurilor în legătură cu acest subiect important și, din acest punct de vedere, aș dori, de asemenea, să le mulțumesc raportoarei și raportorilor alternativi.

Am ascultat mai mulți vorbitori care și-au exprimat regretul pentru eliminarea panourilor. Doamnelor și domnilor, aici nu este vorba despre cadmiu, ci despre telurura de cadmiu. Aici, mizele sunt inovațiile și investițiile. Trebuie, într-adevăr, să analizăm separat aceste chestiuni. Echipamentele respective nu sunt aparate electrice, ci, mai degrabă, echipamente de generare a electricității. Este o distincție semnificativă. Nu putem să avem o abordare atotcuprinzătoare, spunând: „Aceste substanțe sunt toate otrăvitoare”. În definitiv, de exemplu, chiar și corpul meu conține o anumită cantitate de sulf. Bineînțeles, sulful nu este o substanță pe care să o înghit fără ezitare. Totuși, lucrurile stau cu totul diferit când este vorba de compuși chimici. De aceea, sunt foarte încântată de faptul că, în cele din urmă, am putut să depășim chestiunea PVC-ului. Întreprinderile care produc PVC au făcut multe cercetări în ultimii ani. Trebuie doar să observăm evoluțiile recente pentru a ne da seama ce s-a întâmplat în lume. Nu trebuie să reluăm o dezbatere care este deja veche de zece ani.

Sunt mulțumit de versiunea care se află acum în fața noastră. Sunt sigur că ne va permite să obținem beneficii importante pentru mediu și consumatori și, de asemenea, să promovăm inovațiile.

  Salvatore Tatarella (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, în ultimii ani am fost martorii unui număr considerabil de încercări ale anumitor instituții comunitare de a asigura faptul că producerea, folosirea și eliminarea produselor electronice protejează mai bine mediul și sănătatea umană.

Directiva RoHS este un element-cheie al acestei politici. Conformitatea cu directivele este, cu siguranță, o provocare și o povară pentru întreprinderi, dar este și o oportunitate. Într-adevăr, capacitatea de a furniza produse mai puțin poluante este un factor distinctiv foarte important pentru întreprinderile noastre, într-o asemenea măsură încât poate fi clasificat ca avantaj concurențial. Întreprinderile nu trebuie să considere reglementările și prevederile directivei numai ca pe niște obligații vizând penalizarea lor, ci ca pe niște oportunități de a îmbunătăți procesele comerciale și calitatea produselor.

Cu toate acestea, s-a considerat că sunt necesare anumite derogări – unele dintre acestea, din cauza actualei crize economice grave, altele, pentru că sunt reglementate de o directivă ulterioară specifică. Acesta este cazul nanomaterialelor, al sectoarelor spațial și al siguranței, al instalațiilor fixe, al mijloacelor de transport și al echipamentelor tehnice autopropulsate, al dispozitivelor medicale implantabile de om, al panourilor fotovoltaice și al echipamentelor pentru aplicațiile de cercetare și dezvoltare.

În încheiere, aș dori să profit de această ocazie pentru a-mi exprima dorința pentru o mai mare consecvență între directiva RoHS și regulamentul REACH, evitându-se orice risc de confuzie sau suprapunere, deoarece întreprinderile și operatorii au nevoie de norme clare și definite.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dnă președintă, cred că ar trebui susținută intenția de bază a acestei directive. În cele din urmă, comisia relevantă și-a asumat responsabilitățile și a îmbunătățit semnificativ propunerea Comisiei. Cu toate acestea, există o serie de aspecte care mai trebuie discutate.

În primul rând, trebuie să avem în vedere dimensiunea internațională a tuturor acțiunilor întreprinse de noi. În definitiv, la ce ajută dacă Uniunea Europeană continuă să fie fără pată, în condițiile în care importul de substanțe periculoase continuă să fie permis.

În al doilea rând, IMM-urile trebuie să reușească să facă față reglementărilor noastre și, mai presus de toate, efortului birocratic aferent.

În al treilea rând, presupun că procesul inițiat va avea mai degrabă un caracter dinamic decât unul static, iar acesta este motivul pentru care problema va trebui prezentată Parlamentului European la intervale periodice.

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dnă președintă, dnă comisar, dle comisar, cu toate că eu cred că acesta este numai un pas mic, cel puțin este un pas în direcția corectă. Amendamentul prezentat reușește, cel puțin, să includă derogările previzionate. Cred că acest lucru va oferi îndrumare importantă pentru sectorul de afaceri.

Totuși, important în privința acestor orientări este faptul că ar trebui permanent oferite informații consumatorilor. Cred că va continua să fie foarte important în viitor să existe informații pentru consumatori cu privire la potențialii poluanți ai mediului pe care i-ar putea cumpăra odată cu aparatele electronice sau electrice. Este singura cale prin care putem să asigurăm faptul că, în cazul următoarei noastre directive, respectiv, în legătură cu eliminarea acestor dispozitive, vor fi respectate proceduri corecte.

Este important ca statele membre și Comisia să furnizeze acum aceste informații, pentru că o perioadă de tranziție de opt ani este o perioadă cu adevărat îndelungată.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dnă președintă, în țările industrializate avansate, durata de viață a echipamentelor electrice și electronice se reduce constant. Prin urmare, frecvența de înlocuire a acestor echipamente se accelerează, iar, ca rezultat, deșeurile provenind din echipamentele electrice și electronice vor exercita o presiune și mai mare asupra mediului.

Este o formă complexă a deșeurilor și, adesea, conține substanțe periculoase, care nu pot fi încă eliminate în mod satisfăcător. Prin urmare, este corect să analizăm posibila înlocuire a acestor substanțe în etapa producerii echipamentelor electrice și electronice.

Conform informațiilor disponibile, scopul nostru treptat ar trebui să fie, în special, identificarea unor înlocuitori inofensivi pentru agenții de ignifugare cu halogen sau pentru atât de ieftinul și răspânditul PVC. Totuși, în special în cazul PVC-ului, cred că, pentru a ajunge la compromisul adecvat între cerințele obiective referitoare la protecția mediului și interesele sectorului de producție, va fi necesar să adoptăm o abordare foarte sensibilă.

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Dnă președintă, distinși deputați, aș dori să o felicit din nou pe dna raportoare pentru munca grea depusă, datorită căreia se pare că avem un acord în Parlament. Acest lucru este foarte important. Prin urmare, acum dispunem de un pachet legislativ stabilit de Parlament, datorită căruia statele membre pot asigura faptul că produsele electronice introduse pe piețele europene nu conțin anumite substanțe periculoase. Această propunere a fost un compromis și știm cu toții că orice compromis conduce la un altul. Acest lucru este evident și, prin urmare, este evident și că Parlamentul, Comisia și toate părțile implicate au dat dovadă de foarte multă bunăvoință. Rezultatul poate fi susținut de majoritatea dintre noi.

Comisia are multe de spus în această privință. Am fi vrut să ajungem la un compromis în privința textului și a sferei de aplicare, astfel încât să fie mai clare în ceea ce privește obligațiile statelor membre și ale operatorilor economici în timpul perioadei de tranziție de opt ani. Declarațiile emise de Comisie despre sfera de aplicare subliniază modul în care considerăm că ar trebui interpretat textul compromisului în ceea ce privește sfera de aplicare. Acesta este motivul pentru care aș dori să mă asigur că aceste declarații sunt înregistrate la Parlament. Cu toate acestea, ne luăm foarte în serios obligațiile de a efectua o evaluare a impactului referitoare la toate modificările aduse sferei de aplicare comparativ cu actuala directivă și vom începe să lucrăm la acest lucru imediat după intrarea în vigoare a directivei revizuite.

Referitor la aplicare, considerăm că dispozițiile privind evaluarea conformității și marcarea vor fi importante, deoarece instituie obligații clare privind atât modul în care operatorii economici vor demonstra că produsele lor sunt conforme, cât și modul în care statele membre trebuie să verifice conformitatea.

Prin urmare, activitatea noastră nu s-a încheiat aici. Aș dori să vă mulțumesc tuturor pentru contribuția și sugestiile domniilor voastre. Comisia le va lua în considerare.

  Jill Evans, raportoare. – Dnă președintă, în primul rând, aș dori să le mulțumesc tuturor colegilor mei pentru implicare. Oricine ascultă această dezbatere va observa foarte clar ce diferențe au existat între grupuri și cât de dificil a fost uneori acest proces. Avem însă sprijinul tuturor grupurilor și sper foarte mult și am încredere că acest sprijin se va reflecta în votul de miercuri.

De asemenea, sunt foarte încântată să aflu că Comisia s-a angajat la această directivă, deoarece, dacă textul este adoptat miercuri, viitorul acestei directive va fi, aproape în întregime, în mâinile Comisiei. Nu vom mai avea competențe de codecizie și, în viitor, Comisia ar revizui sfera de aplicare și restricțiile viitoare. Prin urmare, invit Comisia să facă prioritară această viziune asupra restricțiilor viitoare pentru a putea, în continuare, să curățăm acest flux al deșeurilor foarte important, care creează, încă, atât de multe probleme pentru sănătatea umană și mediu.

Astfel cum au afirmat colegii care au luat cuvântul în această seară, a preveni este mai bine decât a repara și există mult mai multe substanțe prezentând probleme decât acele metale grele și agenți de ignifugare bromurați care sunt restricționați prin actuala directivă RoHS. De asemenea, există multe dovezi ale necesității unor restricții viitoare.

Bineînțeles, această dezbatere a fost urmărită cu interes de foarte multe persoane, inclusiv din cadrul industriei și ONG-uri. Cred că, în cadrul acestui compromis final, am respectat obiectivele inițiale ale RoHS și că, dacă miercuri Parlamentul va vota pentru, vom dispune de un act normativ mai eficient.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 24 noiembrie 2010.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Potrivit unor date recente, în Uniunea Europeană sunt vândute anual 9,3 milioane de tone de echipamente electrice și electronice, constând în special din aparate electrocasnice de dimensiuni mari și echipamente IT și telecom. Prin extinderea pieței și scurtarea ciclurilor de inovație, echipamentele sunt înlocuite mai des, și astfel crește cantitatea de deșeuri de echipamente electrice și electronice. Se estimează că până în 2020 cantitatea de astfel de deșeuri va ajunge la 12,3 milioane de tone.

Directiva RoHS, adoptată în 2003, era menită inițial să elimine treptat o primă serie de substanțe periculoase și a permis să se ajungă la o reducere a cantității de substanțe care sunt distruse și care ar putea fi eliberate în mediul înconjurător. Revizuirea acestei directive a fost efectuată cu scopul de a introduce reglementări mai stricte în ceea ce privește restricționarea substanțelor periculoase. Cred că pachetul de compromis, la care s-a ajuns în urma unor negocieri de durată purtate între Consiliu și Parlament, reprezintă un pas important către o mai mare claritate a directivei și către simplificarea acesteia. Un aspect deosebit de important al reglementării îl reprezintă excluderea din domeniul de aplicare al directivei a acelor substanțe care ar fi fost interzise în lipsa unor dovezi științifice, afectând astfel numeroasele întreprinderi care funcționează pe piață.

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. – (IT) Dată fiind importanța revizuirii acestei directive, trebuie să avem în vedere faptul că principalul ei obiectiv este acela de a furniza reglementări mai stricte și mai riguroase în ceea ce privește restricționarea utilizării de substanțe periculoase. După părerea mea, acest pachet de compromis reprezintă un progres semnificativ către o mai mare claritate a Directivei RoHS și către simplificarea acesteia. Dintre multele aspecte care au fost luate în considerare pentru reglementare doresc să vă atrag atenția în mod special asupra excluderii din domeniul de aplicare al directivei a acelor substanțe – cum este cazul PVC-ului și nanomaterialelor – a căror producție ar fi fost interzisă. Interdicția nu ar fi fost doar aplicată fără dovezi științifice obiective; ea ar fi afectat totodată și progresul tehnologic asociat cu producția unor astfel de materiale. În concluzie, din acest motiv putem fi mulțumiți de acordul care a fost negociat. Pe de-o parte, acest acord confirmă nevoile privind protecția mediului prin interzicerea substanțelor care sunt declarate periculoase în urma unor teste științifice de încredere; totuși, pe de altă parte, nu permite ca alte materiale, ale căror riscuri nu au fost demonstrate științific, să fie trecute pe lista neagră în detrimentul producătorilor și cercetătorilor și, mai presus de orice, în detrimentul consumatorilor.

  Pavel Poc (S&D), în scris. – (CS)Energiile regenerabile au scopul de a contribui la protecția mediului. Obiectivul acestora nu este în niciun caz să creeze noi pericole pentru mediu și pentru sănătatea umană. Directiva RoHS și Rezoluția Consiliului din 28 ianuarie 1988 privind un program de acțiune comunitar de combatere a poluării mediului cu cadmiu vizează în principal interzicerea utilizării cadmiului, întrucât Europa este o regiune foarte expusă riscului generat de această otravă carcinogenă cumulativă. Doresc să îmi exprim dezacordul profund față de amendamentul 12. Această propunere exclude panourile fotovoltaice din domeniul de aplicare al Directivei RoHS. Totuși, din păcate, această excludere nu are drept efect susținerea tehnologiilor solare. De fapt, ea pune în legalitate producția de celule pe bază de telururi de cadmiu. Celulele CdTe le permit producătorilor să obțină profituri mai mari decât cele care s-ar obține cu celule de silicon. Prin urmare, aprobarea acestei propuneri reprezintă susținerea producției de celule CdTe în detrimentul celulelor de silicon, care beneficiază de rezerve nelimitate de materii prime și care nu conțin materiale toxice. Situația devine cu atât mai gravă dacă avem în vedere faptul că odată ce Directiva RoHS prevede o exceptare pentru celulele fotovoltaice, decizia nu va putea fi revizuită și reanalizată timp de câțiva ani. Cercetările în domeniul tehnologiilor fotovoltaice netoxice vor fi accelerate doar dacă producătorii de panouri solare vor fi obligați să respecte prevederile Directivei RoHS acum, așa cum fac toți ceilalți.

  Richard Seeber (PPE), în scris. – (DE) Revizuirea directivei privind restricționarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice reprezintă o provocare specială. Totuși, este nevoie urgent de o modificare pentru a elimina incertitudinile legate de domeniul de aplicare, de lipsa de claritate a prevederilor legale și a definițiilor, dar și pentru a elimina diferențele dintre statele membre și eventualele suprapuneri procedurale cu alte documente ale UE, ca de exemplu regulamentul REACH. Propunerea inițială a Comisiei a fost elaborată în așa fel încât să aducă marilor întreprinderi avantaje prea mari. Capacitatea economică a întreprinderilor mici și mijlocii este luată mult mai mult în considerare în versiunea actuală. În definitiv, aceste întreprinderi mici și mijlocii formează coloana vertebrală a competitivității europene. Procedura de derogare și termenele limită relevante pentru o decizie a Comisiei au fost și ele stabilite clar. Trebuie evidențiată de asemenea solicitarea de a revizui directiva în decurs de 10 ani pentru a o putea adapta progresului tehnologic. Când va fi efectuată această revizuire, ea va trebui, în primul rând, să ia în considerare disponibilitatea și fiabilitatea produselor alternative, precum și impactul socio-economic.

19. Cerere de ridicare a imunității parlamentare: consultați procesul-verbal

20. Componența comisiilor și delegațiilor: consultați procesul-verbal

21. Intervenții cu durata de un minut (articolul 150 din Regulamentul de procedură al PE)

  Președinta. – Următorul subiect pe ordinea de zi îl reprezintă discursurile de un minut pe teme de importanță politică.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE). - (RO) Doresc să-mi exprim îngrijorarea în legătură cu politizarea excesivă a subiectului aderării României la spațiul Schengen la care am asistat în ultima perioadă.

Consider că nu este corect să fie amestecate criterii specifice reformei din domeniul justiției cu criteriile de aderare la spațiul Schengen. România este pregătită și îndeplinește condițiile din punct de vedere tehnic, care de altfel trebuie să reprezinte singurele criterii pe baza cărora să se facă evaluarea.

România nu este și nu va fi un exportator de infracționalitate și nu poate accepta ca unele probleme punctuale ale comunităților de imigranți de origine română să fie transferate asupra tuturor românilor. Suntem conștienți de faptul că votul în Consiliul pentru Justiție și Afaceri Interne în primăvara anului viitor va fi un vot politic, dar considerăm că acest vot trebuie să aibă la bază o evaluare obiectivă și corectă, și nicidecum considerente cu conotații electorale.

  Maria Eleni Koppa (S&D). – (EL) Dnă președintă, noua doctrină strategică a NATO, așa cum a fost aprobată la Summitul de la Lisabona, inaugurează o nouă eră în ceea ce privește eforturile depuse de NATO pentru a face față noilor provocări. În acest context, este important să recunoaștem parteneriatul unic dintre NATO și Uniunea Europeană și necesitatea de a aborda mai unitar toate aspectele care țin de securitatea europeană. În orice caz, cooperarea dintre cele două organizații trebuie să se bazeze pe transparență, complementaritate și pe respectarea reciprocă a independenței.

Este esențial să acționăm în mod sinergetic pentru a evita suprapunerile, în special în ceea ce privește misiunile politice, întrucât astfel de acțiuni risipesc resursele umane și energetice atât ale statelor membre din UE, cât și din NATO. Acest aspect este vital dacă vrem să fim eficienți și să facem economii.

Felul în care cooperarea instituțională este organizată între cele două instituții și crearea unui mecanism de consultare de încredere care să definească prompt modalitățile și metodele de acțiune comună sunt aspecte foarte importante. Aș dori să solicit desfășurarea unei dezbateri amănunțite pe această temă.

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE). − (RO) În 28 noiembrie, în Republica Moldova vor avea loc alegeri anticipate parlamentare.

De mai bine de un an de zile de când Alianța pentru Integrare Europeană se află la guvernare, s-au făcut progrese importante în reformarea societății și economiei Republicii Moldova.

De asemenea, Alianța pentru Integrare Europeană a demonstrat dorința sinceră de a merge ireversibil pe calea europeană.

Pentru toate aceste lucruri și văzând aceste progrese, Uniunea Europeană a susținut și susține politic și financiar Republica Moldova.

Sper din tot sufletul ca alegerile de duminică să valideze definitiv drumul Republicii Moldova către o democrație totală, către stat de drept și economie de piață funcțională, până la urmă către familia europeană din care sper că Republica Moldova va face parte pe deplin în viitorul apropiat.

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL). – (EL) Dnă președintă, doresc să critic comportamentul execrabil al secretariatului Comitetului Regiunilor în legătură cu o expoziție de fotografie organizată de orașul surghiunit Kyrenia, care în prezent este ocupat de trupe turcești urbane mobilizate în Cipru.

Fotografiile expuse ilustrează grafic distrugerea unor monumente ecleziastice și de alte feluri care au făcut parte din istoria de trei mii de ani a orașului Kyrenia. Această distrugere a avut un scop evident: acela de a elimina orice dovadă că acest oraș a fost locuit de popoare care au aparținut culturii grecești și au împărtășit credința creștină. Deși au fost dezrădăcinați și transformați în refugiați, oamenii care au fost alungați cu forța din casele lor au reușit să își stabilească rădăcinile în Kyrenia după 36 de ani.

Această expoziție trebuia să fie inaugurată de secretarul general al Comitetului Regiunilor, care în cele din urmă nu a mai venit la eveniment, sub presiunea exercitată de forțele turcești ocupante, pentru că expoziția se referă la invadarea Ciprului de către turci în 1974 și la distrugerea moștenirii culturale a acestei țări de către forțele invadatoare. De fapt, secretariatul Comitetului Regiunilor a solicitat ca această expoziție să fie închisă. Dezaprob acest comportament inacceptabil.

  John Bufton (EFD). – Dnă președintă, este puțin probabil ca planul de salvare pentru Irlanda să fie ultimul din zona euro, în ciuda declarațiilor făcute în acest sens. În ciuda crizei datoriilor suverane care afectează negativ UEM, oficialii țin să sublinieze că problema Irlandei este diferită de cea înregistrată în urmă cu șapte luni în Grecia.

În timp ce la Atena a fost vorba de iresponsabilitate fiscală și de corupția din sectorul public, datoria Dublinului este cauzată de activitatea bancară nechibzuită. Portugalia nu pare să sufere prea mult din niciunul dintre aceste motive și totuși se luptă să se mențină la suprafață, la fel ca Spania.

Ce au aceste țări în comun? Moneda unică nepotrivită pentru obiectivele lor, monedă care a fost creată pe baza unei ideologii idealiste, nu pe o judecată economică. S-ar părea că vechea zicală care spune să nu mizezi totul pe o singură carte este adevărată.

Care sunt cele mai prospere țări ale Europei? Aș spune Norvegia și Elveția. Ele își controlează propriile resurse și economii și totuși fac comerț cu vecinii lor din UE, știind că își pot arunca plasele altundeva dacă UE dă uitării întregul proiect.

Salvarea Portugaliei ar face ca factura comună să ajungă la valoarea de 300 de miliarde de euro, epuizând întregul capital al zonei euro. Fără îndoială, singura opțiune rezonabilă rămasă ar fi desprinderea de UE.

  Martin Ehrenhauser (NI). – (DE) Dnă președintă, aș dori să spun și eu câteva cuvinte despre Irlanda. Ediția electronică a publicației Spiegel scrie „Tigrul celtic a fost dus la terapie intensivă”. Trebuie să întrebăm de ce s-a produs o astfel de situație? Sunt puține dubii că rădăcinile crizei financiare se găsesc în sistemul nostru monetar, cu alte cuvinte, în felul în care sunt generați banii. Băncile comerciale private pompează în sistem sume incredibile de bani. Acest fapt promovează speculațiile, alimentează inflația și, în cele din urmă, generează datorii masive ale celor implicați. Prin urmare, ne confruntăm cu o criză sistemică, o criză care nu poate fi rezolvată investind miliarde într-un sistem bancar șubred, chiar dacă facem acest lucru trimițând fonduri către economia irlandeză. Avem nevoie de o formă reală de creare a banilor. Trebuie să aducem procesul de generare a banilor înapoi în sectorul public. Acest lucru ne-ar permite să turnăm sute de miliarde înapoi în economiile europene. Mai mult decât atât, crearea publică de bani ar fi compatibilă cu o economie de piață liberă. Totuși, astfel de decizii importante ar necesita curaj și putere din partea politicienilor noștri. Se înțelege de la sine că băncile nu mai pot fi lăsate să conducă Parlamentul într-un astfel de dans vesel.

  László Tőkés (PPE). – (HU) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, după părerea mea, Parlamentul European nu poate să nu menționeze trecerea a 95 de ani de la genocidul armean din Turcia. Potrivit deciziei sale din 18 iunie 1987, Parlamentul European trebuie să comemoreze masacrarea celor 1,5 până la 2,75 milioane de civili nevinovați și să condamne fără rezerve, aplicând aceleași criterii ca în cazul Holocaustului și al genocidurilor comuniste, crimele în masă împotriva umanității comise de Imperiul Otoman în 1915 împotriva minorității armene și a comunității creștine.

Până acum, în total 22 de state au recunoscut evenimentul istoric al holocaustului anti-armean. Este regretabil faptul că raportul scris al dlui Morten Messerschmidt pe această temă, care a fost depus anul acesta, nu a primit în cele din urmă susținerea necesară. Astfel, doresc să îi sugerez dlui președinte Jerzy Buzek să preia inițiativa pentru a convinge toate statele membre ale UE să recunoască în unanimitate genocidul armean și să transforme negarea acestui eveniment într-o infracțiune care poate fi pedepsită și, mai mult, sugerez ca acest subiect să reprezinte un aspect obligatoriu în programul de lucru al discuțiilor purtate cu Turcia în privința aderării.

  Rovana Plumb (S&D). - (RO) 91 % dintre tinerii cu vârste între 18 și 27 de ani consideră că situația economică a țării s-a schimbat în rău. Doar 33 % dintre tineri nu vor să plece din România. Prin politica de tăiere, actuala putere de la București stimulează migrația creierelor în străinătate. Lunar aflăm că tineri trimiși la pregătire de statul român, prin programul inițiat de social - democrați în 2004, sunt dați afară din administrație sau nu li se găsește un loc de muncă, deși au toată experiența și voința necesară pentru a aduce eficiență sistemului.

Susțin mobilitatea pe piața muncii, dar guvernul de la București trebuie să creeze noi locuri de muncă care să beneficieze și de expertiza acestora.

Doresc să le transmit bursierilor români, asociațiilor studenților precum Liga Studenților Români din Străinătate toată susținerea noastră.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Dnă președintă, bărcile de pescuit care pescuiesc în Oceanul Indian sunt ținta unui val de atacuri ale piraților. În ultimele două săptămâni s-au înregistrat zece atacuri asupra ambarcațiunilor Intertuna III, Demiku, Elai Alai, Playa de Anzoras, Albacan, Erroxape, Campolibre Alai și Playa de Aritzatxu.

Atacurile se petrec din ce în ce mai departe de coastă, pentru că pirații folosesc ambarcațiuni pe care le-au deturnat pe post de bărci de aprovizionare, pentru a-și îmbunătăți logistica. Chiar și cu securitate privată, aceste bărci sunt foarte vulnerabile. Ele își raportează pozițiile și nimeni nu le interceptează.

Trebuie îmbunătățită coordonarea, întrucât Forța Navală a Uniunii Europene nu a intervenit în niciunul dintre aceste atacuri. Nu știm cum reacționează la aceste alerte.

Rezoluția pe care am adoptat-o anul trecut în noiembrie în Parlament trebuie respectată și avem nevoie de o implicare mai mare din partea Națiunilor Unite. Este nevoie ca mai multe țări să fie implicate în operațiunea Atalanta și mai multe resurse să fie alocate acestei operațiuni, și de asemenea este nevoie să se organizeze blocade mai eficiente pe coasta somaleză și să se semneze mai multe acorduri cu statele de coastă pentru a urmări pirații în justiție.

Pirateria ne afectează flota de pescuit și pe cea comercială, având un impact și asupra țărilor cu care semnăm acorduri, țări a căror dezvoltare sau ruinare depinde și ea de siguranța pescuitului din zona respectivă.

  Oreste Rossi (EFD). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, doresc să raportez Parlamentului ceea ce s-a întâmplat în legătură cu expoziția „Promovarea valorilor culturale prin protejarea moștenirii culturale a Ciprului ocupat”, organizată în perioada 17-26 noiembrie prin intermediul Comitetului Regiunilor.

Pe 17 noiembrie, după inaugurare, șeful unității de comunicare, Wolfgang Petzold, le-a ordonat expozanților să suspende imediat expoziția, motivând că pe panouri apăreau alte legende explicative decât cele asupra cărora se convenise.

Am cerut să mi se trimită corespondența, inclusiv solicitarea de autorizare, am făcut verificări și am observat că nu era nicio diferență între ceea ce biroul autorizase și ceea ce era expus. Am aflat apoi faptul că același șef de unitate îi spusese custodelui expoziției să elimine termenii „ocupație” și „invazia turcă”. I-am telefonat șefului de unitate de mai multe ori pentru a clarifica cele petrecute, dar nici respectivul director, nici membrii personalului său nu vrut să stea de vorbă cu mine. La câteva ore după ce am raportat aceste detalii, expoziția a fost redeschisă.

Doamnelor și domnilor, cred că ceea ce s-a petrecut în Comitetul Regiunilor a reprezentat o încălcare gravă și dăunătoare a drepturilor unui stat membru al UE.

  Corneliu Vadim Tudor (NI). - (RO) Din păcate România a devenit frontiera sălbatică a Europei. A fost rău cu dictatura comunistă, dar e infinit mai rău cu dictatura mafiotă.

Principalele brațe ale caracatiței mafiote sunt justiția și poliția care sunt roase de cancerul corupției.

Din ianuarie 1990 și până acum, în România au fost comise peste 5 000 de crime rămase cu autori necunoscuți. România este raiul clanurilor de interlopi autohtoni protejați de justiție și de poliție, dar este și placa turnantă a pedofililor, șarlatanilor și a celor mai primitivi agenți străini.

E bine că a căzut zidul Berlinului, dar e rău că a căzut în capul nostru, al popoarelor din estul Europei.

În decembrie 1989 niște amatori de senzații tari l-au trezit din somn pe Dracula și acum nu știm cum să mai scăpăm de el.

  Georgios Koumoutsakos (PPE). – (EL) Dnă președintă, un nor negru care devine din ce în ce mai dens s-a întins asupra Europei în ultimul timp. Apariția electorală a unor facțiuni și partide de dreapta fanatice, xenofobe și deseori rasiste a marcat evenimentele politice din numeroase state membre, chiar și din Suedia. Este un semn pe care nu îl putem ignora.

Criza economică fără precedent și problema din ce în ce mai serioasă a imigrării se combină pentru a forma un cocteil toxic din care se hrănesc extremele și excesele. Fără îndoială acest fapt reprezintă o problemă extrem de complexă, care va fi greu de rezolvat.

Acesta este motivul pentru care partidele europene de centru dreapta și partidele social democrate din Parlamentul European, Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și socialiștii au o responsabilitate și o misiune serioase: aceea de a dispersa norul înainte ca acesta să stârnească o furtună. Ei trebuie să exploateze potențialul de înțelegere și coordonare, astfel încât să putem lua măsuri mai eficace pentru a aborda probleme specifice, ca de exemplu imigrația, pentru care este nevoie de un efort comun. Aici, în Parlamentul European, trebuie să luăm o nouă inițiativă comună și puternică împotriva xenofobiei și rasismului din Europa afectată de criză.

  Alan Kelly (S&D). – Dnă președintă, în calitate de deputat irlandez în Parlamentul European, sunt foarte conștient de faptul că în acest moment ochii Europei sunt ațintiți asupra suferințelor economice ale țării mele. Criza din țara mea a fost provocată de lăcomia – o lăcomie pură – demonstrată de elita politică și de cea a marilor afaceriști. Acești oameni au risipit bogățiile adunate de un popor energic și inovator și trebuie trași la răspundere.

Totuși, criza a fost provocată și de reglementările laxe existente în sectorul bancar. Acest neajuns este valabil și în cazul Europei. Ar trebui să ne amintim de testele de rezistență pentru bănci din luna iulie a anului trecut, când Comisia efectiv a semnat exact pentru viitorul băncilor din Irlanda care se află în centrul crizei. Cum s-a putut întâmpla acest lucru? Sunt foarte furios că țara mea a ajuns la această situație – sunt chiar foarte furios.

Salut solidaritatea pe care colegii noștri din întreaga Europă au demonstrat-o, în special prin furnizarea de finanțări menite să ne stabilizeze economia. Cred totuși că ne aflăm la o răscruce pentru viitorul UE. Irlanda este o națiune care ține la suveranitatea ei și cred că orice ordin venit din partea Europei cu privire la politica de impozitare a Irlandei ar depăși o limită periculoasă când se pune problema tratamentului aplicat statelor mai mici din Uniune.

  Marian Harkin (ALDE). – Dnă președintă, și eu doresc să vorbesc despre actuala criză economică, dar dintr-un punct de vedere diferit. Astăzi i-am ascultat pe dnii Jean-Claude Trichet și Olli Rehn vorbind despre necesitatea de a dovedi corectitudine fiscală și solicitând Portugaliei și altor țări să adere la Pactul de stabilitate și creștere.

Totuși, în cadrul studiului Eurobarometru, ale cărui rezultate au fost prezentate astăzi, peste 27 000 de cetățeni din întreaga UE și 1 000 de cetățeni din Irlanda au fost rugați să își spună părerea cu privire la felul în care ar trebui să depășim criza.

Ca să mă concentrez pe doar două aspecte, una dintre întrebări le cerea cetățenilor să menționeze, în ordinea preferințelor, măsurile prin care am putea ieși rapid din criză. În timp ce 29 % dintre cetățenii UE și o treime dintre cetățenii irlandezi s-au declarat în favoarea reducerii cheltuielilor publice, două treimi dintre cetățenii UE și 57 % dintre cetățenii irlandezi au pus pe primul loc sprijinirea economiei, sau combinarea celor două măsuri.

O întrebare referitoare la prioritățile politice a arătat că mai mult de 50 % dintre cetățenii UE și cei irlandezi au considerat că întâi ar trebui să ne ocupăm de sărăcie și de excluderea socială. Prin urmare, există o divergență serioasă între aceste două seturi de puncte de vedere. Nu reacționăm corespunzător la preocupările cetățenilor și cred că trebuie să ne revizuim prioritățile.

  Gerard Batten (EFD). – Dnă președintă, mâine, la 23 noiembrie, se împlinesc patru ani de când alegătorul meu, Alexander Litvinenko, a decedat la Londra. Dl Litvinenko a fost ucis de reprezentanți ai statutul rus într-un act de terorism sponsorizat de stat. Cei trei suspecți principali care sunt căutați de Poliția Metropolitană – Andrei Lugovoi, Dmitri Kovtun și Vyacheslav Sokolenko – încă sunt în libertate în Rusia. Între timp, văduvei dlui Litvinenko, Marina, nu i se face dreptate. Până acum, niciun inspector judiciar nu a fost convocat să investigheze acest deces, așa cum s-ar proceda în mod normal în cazul unui deces atât de violent.

Prin urmare, profit de această ocazie pentru a solicita autorităților britanice să numească un inspector judiciar cât mai curând posibil, pentru a stabili și a face publice circumstanțele în care s-a produs decesul și cauzele acestuia și pentru a-i identifica în mod oficial pe cei căutați pentru cercetările întreprinse de poliție în cazul de crimă.

Dl Litvinenko a fost un cetățean britanic ucis pe pământ britanic. Măcar atâta lucru s-ar putea face pentru el și pentru familia lui.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Dnă președintă, în urmă cu o săptămână au fost publicate rapoartele privind procesul de aderare din statele din Balcani. Nu este corect să stabilim condiții pentru debutul negocierilor cu țări care candidează să devină membre ale UE și apoi să nu începem negocierile după îndeplinirea acestor condiții. De ce nu tratăm Macedonia corect?

Macedonia este o țară unde reformele aduc rezultate bune. Mai mult de 80 % din absolvenții de liceu din această țară frecventează cursurile universitare. Încep să învețe limba engleză de la vârsta de șase ani.

Raportul Comisiei menționează că s-au făcut progrese în lupta împotriva corupției, că guvernul este stabil și că există dialog politic. Macedonia a îndeplinit toate criteriile de la Copenhaga. Merită șansa de a începe negocierile pentru a deveni unul dintre statele membre ale UE. Putem discuta despre chestiunile nerezolvate în timpul procesului de negociere. În caz contrar, încrederea în Europa va fi subminată.

  Estelle Grelier (S&D) . – (FR) Dnă președintă, ca urmare a politicii de austeritate practicată de guvernul Cameron, Marea Britanie a decis recent să oprească finanțarea pentru remorcherele de mari dimensiuni care aveau rolul de a asista și salva navele din Canalul Mânecii, o decizie unilaterală care a fost condamnată de autoritățile portuare, maritime, comerciale și politice din această regiune.

Retragerea anunțată a Marii Britanii ar putea avea repercusiuni tragice pentru siguranța maritimă a acestui sector care este cea mai aglomerată rută comercială din lume, având un trafic de peste 250 000 de nave anual. În ultimii 10 ani, în această zonă au fost raportate aproape 300 de incidente, iar experții sunt de părere că antepunerea navelor de salvare de mare putere a împiedicat transformarea acestor incidente în accidente grave.

Întrucât siguranța maritimă afectează siguranța teritoriului UE și protecția mediului, remorcarea de urgență este responsabilitatea autorității publice, cu asistență financiară din partea proprietarilor de ambarcațiuni, iar acțiunea nu trebuie privatizată în beneficiul firmelor private de remorcare.

Prin urmare, Comisia Europeană are datoria de a se ocupa de această situație. Într-adevăr, Europa trebuie să își aloce resursele necesare pentru punerea în aplicare a importantei politici maritime integrate pe care o solicită.

  Giommaria Uggias (ALDE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, doresc să vă informez pe toți, cetățeni și asociații, că am trimis Declarația scrisă nr. 0086/2010 prin care solicităm ca apa să fie protejată ca un bun public.

Apa nu este doar un bun comun, ci un drept universal al omului, iar gestionarea serviciilor de furnizare a apei ca un serviciu public local reprezintă baza unei bune acțiuni guvernamentale. Acestea sunt principiile după care noi ne ghidăm și sunt aceleași principii care au determinat mii de cetățeni italieni să susțină toate cererile de organizare a unui referendum pentru a împiedica scoaterea unui bun primar din sfera publică.

De fapt, credem că inițiativa nu le aparține doar celor care au propus-o, căci aceasta este o luptă pe care trebuie să o purtăm cu toții. Pentru a confirma acest lucru, ar trebui spus că declarația a fost depusă alături de colegi deputați aparținând grupului politic al Verzilor, celui al Alianței Socialiștilor si Democraților și celui al Stângii Europene și că se bucură de o susținere largă în Parlament.

Obiectivul este acela de a aduna semnături de la cel puțin jumătate dintre deputații din Parlament, pentru ca declarația să devină poziția oficială a Parlamentului European și să poată proteja apa ca pe un drept, nu ca pe un beneficiu.

  Monica Luisa Macovei (PPE). - (RO) Duminică au loc alegeri parlamentare anticipate în Republica Moldova. Alegerea este între forțele democratice și comuniști.

Victoria forțelor democratice, astăzi unite în Alianța pentru Integrare Europeană, garantează că progresele din ultimul an vor continua - progresele către o guvernare democratică, drepturi și bunăstare pentru oameni. Forțele democratice trebuie să stea împreună și înainte, și după alegeri.

Aceste alegeri de duminică trebuie să fie libere și corecte, iar oamenii trebuie să aibă acces la informații. Violențele din aprilie 2009 nu trebuie să se repete. Guvernele democratice nu se instaurează prin fraudă, violență sau frică.

Sigur, cetățenii Republicii Moldova votează duminică, nu noi. Dar noi, în acest Parlament, îi susținem pe cei care produc schimbări democratice, suntem solidari cu ei și îi motivăm.

  Luis de Grandes Pascual (PPE). – (ES) Dnă președintă, Biserica Salvatoarei Noastre din Bagdad a fost atacată de curând, fiind uciși atunci 58 de oameni, în special femei și copii, pentru simplul motiv că erau creștini. Al-Qaida a revendicat cu mândrie acest atentat. Nu este vorba de un incident izolat, ci mai degrabă de un apogeu al persecutării creștinilor și al atacurilor organizate asupra acestora în majoritatea țărilor musulmane. Au avut loc expulzări din Maroc, s-au raportat atacuri în Turcia și atacuri în India și Nigeria. În ianuarie, șase creștini au fost masacrați la ușa unei biserici din Cairo. Cât timp vor mai conspira democrațiile occidentale cu astfel de acțiuni nespunând nimic în acest sens?

Din fericire, președinte Buzek a făcut o declarație în numele Parlamentului. Declarația prin care Înaltul Reprezentant, baroneasa Ashton, condamna atacul s-a limitat la a condamna un act terorist. De ce nu este menționată cauza, adică faptul că victimele erau creștini, lucru care este fără îndoială motivul din spatele atacului?

Nu am auzit nimic din partea dlui Zapatero și nu am auzit nimic nici de la primul ministru Erdogan. Care este rostul Alianței civilizațiilor? Îmi este rușine de naivitatea și lașitatea noastră. Nu pot să nu îmi amintesc de neînțeleasa răposata Oriana Fallaci, care a anunțat sosirea Eurabiei și care a fost atacată pentru faptul că a avut curajul să condamne ceea ce se întâmpla în această Europă nevrotică.

  Iliana Malinova Iotova (S&D). – (BG) Dnă președintă, educația și știința reprezintă obiective prioritare în strategia economică pentru 2020. Depinde de noi dacă acest program va rămâne doar pe hârtie sau va fi transpus în realitate. Pentru a reuși, atât instituțiile europene, cât și statele membre trebuie să își asume responsabilitatea. În schimb, guvernul bulgar aplică o politică ce funcționează nu doar împotriva cercetării și educației naționale, ci și împotriva politicii europene privind cercetarea științifică și educația. În timp ce Europa a alocat 3 % pentru cercetare și dezvoltare până în 2020, Bulgaria a ajuns doar la un procent modest de 0,6 %.

După mai multe soluții care au eșuat, Academia Bulgară de Științe, o instituție cu o istorie de peste o sută patruzeci de ani, care a fost înființată în condițiile dure din timpul ocupației otomane, o instituție recunoscută în întreaga lume și unde în prezent se desfășoară 55 % din activitatea de cercetare științifică din Bulgaria, urmează să fie desființată. Academia a primit peste 30 de milioane de euro pentru mai mult de 400 de proiecte europene de succes.

În ciuda implicării sale în instituții europene la nivel de politică și de expertiză, este clar că guvernul bulgar nu poate vedea legătura dintre știință și ieșirea din criză. Această chestiune trebuie introdusă în programul de lucru al Consiliului și al Comisiei. Nu este o problemă ce ține doar de Bulgaria, pentru că amenință realizarea programului strategic și îndeplinirea priorităților europene.

  Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE). – (PL) Dnă președintă, doresc să vă atrag atenția asupra consultărilor sociale necorespunzătoare conduse de Comisia Europeană referitor la directiva privind operele orfane. Acestea sunt lucrări pentru care nu se poate găsi deținătorul dreptului de autor.

Săptămâna trecută am organizat o dezbatere în Parlament pe această temă. Dezbaterea a arătat cât de mare este interesul pentru acest domeniu și cât de multe întrebări sunt adresate cu privire la directiva la care Comisia lucrează în prezent. Totuși, procesul încă este învăluit în mister. Fără îndoială, experții și organismele care sunt direct implicate ar trebui să știe măcar în ce direcție se îndreaptă munca lor. Aproximativ 40 % dintre operele artistice din Europa sunt orfane. Data la care urmează să fie publicată directiva a fost modificată pentru primul trimestru al anului viitor, așa că încă mai este timp pentru consultări și trebuie să depunem mai multe eforturi pentru a implica cetățenii, inclusiv experții, în procesul de elaborare a legislației, pentru ca aceasta să fie cât se poate de bună.

  Matthias Groote (S&D). – (DE) Dnă președintă, participarea democratică a angajaților în afaceri reprezintă unul dintre punctele forte al politicii sociale din Uniunea Europeană. Lucrătorii de la fabricile Atlas din Ganderkesee, Delmenhorst și Vechta sunt în grevă de o lună întreagă, solicitând exact aceste drepturi. Oamenii luptă pentru a asigura existența unui contract colectiv de muncă prin care să fie menținute locuri de muncă bune și sigure. Din păcate, conducerea a refuzat categoric să negocieze cu Sindicatul Industrial al Metalurgiștilor și cu reprezentanții comitetului de întreprindere. În timpul conflictului industrial, conducerea a intimidat foarte mult lucrătorii și i-a supus la mari presiuni. Doresc să solicit conducerii, în special dlui Filipov, să deschidă discuțiile și să se întoarcă la masa de negocieri. Participarea democratică nu trebuie lăsată să se oprească la porțile fabricii. Un sistem de concedieri și angajări generează teamă și sădește sămânța neliniștii sociale. Astfel de sisteme nu ar trebui să existe în Europa, căci ele sunt dăunătoare pentru democrația noastră.

  Cristian Dan Preda (PPE) . – (FR) Dnă președintă, câteva cuvinte despre alegerile prezidențiale din Coasta de Fildeș, întrucât sunt șeful misiunii de observare a alegerilor trimisă de Uniune în această țară. De fapt, de la începutul lunii octombrie, aproximativ 100 de observatori din 26 de țări au fost delegați în Coasta de Fildeș.

Primul tur de scrutin s-a desfășurat destul de bine pe 31 octombrie. Nu s-au înregistrat fraude sau violențe. Rezultatele au fost anunțate cu o oarecare întârziere, însă, în general, nu au existat incidente majore.

Al doilea tur de scrutin este programat pentru duminica viitoare. Se anunță să fie mai tensionat, întrucât deja au avut loc confruntări stradale, iar tonul campaniei a devenit agresiv, chiar și cel îndreptat spre observatorii noștri. Mai mult, acești observatori sunt uneori împiedicați să își facă munca de monitorizare a pregătirilor pentru campanie. Prin urmare, spiritele trebuie temperate pentru ca procesul de votare să se desfășoare normal. Este extrem de important să ne protejăm observatorii până duminică și după aceea.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

22. Serviciile publice de radiodifuziune în era digitală: viitorul sistemului dual (prezentare succintă)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de Ivo Belet, în numele Comisiei pentru cultură și educație, privind serviciile publice de radiodifuziune în era digitală: viitorul sistemului dual (2010/2028(INI)) (A7-0286/2010).

  Ivo Belet, raportor. – (NL) Dnă președintă, bună seara, dnă comisar, doamnelor și domnilor, rezoluția pe care sperăm să o adoptăm aici joi transmite, după părerea mea, un semnal foarte important, un semnal care demonstrează că susținerea largă de care se bucură în acest plen modelul nostru mass-media tipic european, care oferă spațiu atât radiodifuziunilor private, pe de-o parte, cât și radiodifuziunilor publice, adică serviciilor publice de radiodifuziune, pe de altă parte. Dnă președintă, acest model este unul tipic european pentru că nu îl veți găsi, sau foarte rar îl veți găsi, în Statele Unite sau în Japonia, ca să nu mai vorbim de China. În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene acest model dual de mass-media a oferit cele mai bune garanții în ceea ce privește pluralismul mediatic, independența editorială și libertatea presei în general. Totuși, din păcate, acest model este supus unei mari presiuni în Uniunea Europeană. Această presiune apare din diverse motive. Apare din cauza tăierilor masive de fonduri cu care se confruntă autoritățile naționale sau regionale competente, însă există și o foarte mare presiune pe care companiile private de mass-media o exercită asupra radiodifuziunilor publice. Cei din prima categorie consideră că organismele publice de radiodifuziune reprezintă o concurență neloială, în special pe internet. Ca urmare a acestei situații generale, radiodifuziunile publice din mai multe state membre ale Uniunii Europene se zbat să se mențină pe linia de plutire. Acest fapt pune la îndoială echilibrul delicat al sistemului dual, care este astfel compromis. Trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putere pentru a ne asigura că modelul nostru mass-media european rămâne intact în aceste vremuri tulburi și că îi putem totodată asigura o fundație solidă și pentru viitor. Este nevoie de mai multe intervenții în acest sens și am formulat propuneri în acest sens în cadrul rezoluției. Primul aspect pe care doresc să îl punctez, și nu sunt sigur dacă acest forum este informat în privința lui, este acela că, la un moment dat, toate statele membre ale Uniunii Europene s-au angajat în mod formal să garanteze libertatea presei în cadrul Consiliului Europei. Acest lucru presupune competențe clar definite și finanțare pentru organismele publice de radiodifuziune. Finanțarea pe termen lung este importantă. Este momentul ca noi, Parlamentul European, să le reamintim tuturor celor 27 de state membre că și-au luat atunci aceste angajamente și că trebuie să le respecte. Al doilea aspect este acela că pluralismul mediatic, libertatea presei în general, reprezintă o parte esențială a democrației noastre. Acesta este motivul pentru care dorim să introducem rolul de monitorizare a pluralismului mediatic. Acesta, dnă comisar, este un instrument dezvoltat la inițiativa Comisiei. Este un instrument foarte, care poate fi folosit ca element de ghidaj în multe state membre, în multe regiuni unde diversitatea mediatică și pluralismul mediatic riscă să fie supuse presiunilor. În fine, dar nu în ultimul rând, sunt de părere că cea mai mare provocare pentru toți actorii mass-media este aceea de a-și asigura o prezență online, o prezență digitală pe internet. Teama din ce în ce mai pregnantă manifestată față de inițiativele pe care le au organismele publice de radiodifuziune pe internet – sau, am putea spune chiar ostilitatea crescândă față de aceste inițiative – este deranjantă. Unele persoane implicate în politică, în special în politica națională, dar și în mass-media, par să uite că anul trecut s-au făcut înțelegeri clare cu privire la activitățile online ale organismelor publice de radiodifuziune și este vital ca aceste înțelegeri să fie respectate. Dnă președintă, dacă urmăm acest fir logic, cred că trebuie să dezvoltăm și modele care să le permită motoarelor de căutare și furnizorilor de servicii de internet să își joace rolul. Ca să închei, cred că nu ne mai putem permite să stăm pe margine, altfel ne vom trezi că Google, YouTube și Apple au pus stăpânire pe peisajul nostru mediatic. Fără îndoială, acest lucru nu ar fi deloc de dorit.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Dnă președintă, este nevoie să luăm măsuri în Uniunea Europeană pentru a asigura un echilibru și o pluralitate de puncte de vedere, care vor beneficia mult de pe urma unui echilibru între serviciile publice și cele private de mass-media existente pe piață. În ceea ce privește menținerea diversității culturale, a libertății de exprimare și a concurenței sănătoase, nu trebuie, bineînțeles, să adoptăm o soluție unică, prin urmare trebuie să respectăm eforturile făcute individual de statele membre pentru a rezolva problema creșterii procentului de servicii publice de media de la nivel național.

După părerea mea, crearea unui raport echilibrat între serviciile mass-media publice și cele private și în mediul on line ar trebui să reprezinte în viitorul apropiat o prioritate atât pentru strategiile naționale, cât și pentru politica europeană privind mass-media. De asemenea, este necesar să încurajăm părțile interesate să coopereze în mod creativ pentru a îmbunătăți calitatea informațiilor furnizate pe piața mass-media și să genereze inovații în acest sector. Doresc să închei afirmând că pluralismul mediatic și libertatea mediatică reprezintă o piatră de temelie a democrației.

  Martin Ehrenhauser (NI). – (DE) Dnă președintă, și eu sunt de părere că sistemul mediatic dual poate avea succes aici în Europa și că este important să existe organisme publice de radiodifuziune, pe de-o parte, și canale private, de cealaltă parte, care să funcționeze în competiție liberă, într-o economie de piață liberă. Din păcate, realitatea este oarecum diferită. Există dovezi cu privire la o tendință uriașă de monopolizare, în special în sectorul privat. Trebuie să luăm măsuri pentru a contracara acest fapt. Această tendință este deosebit de periculoasă pentru că se produce în contextul unor dificultăți economice grave.

Pe de altă parte, există companii publice de radiodifuziune care nu reușesc să-și îndeplinească îndatoririle ce le revin din statutul lor de servicii publice, permițându-le propagandiștilor și manipulanților diverselor părți să ia decizii cu privire la tema și conținutul lor editorial. Bineînțeles, nu putem permite acest lucru. Permiteți-mi să vă dau exemplul agenției de presă ORF din Austria: acest organism funcționează ca o filială a serviciului public, dar nu și în ceea ce privește eficiența economică. În prezent nu există liberalism sau pluralism mediatic și nici libertate editorială, sau cel puțin nu la nivelul care ar fi de așteptat. Ce poate face UE în această privință? Sunt convins că sistemul de avertizare timpurie menit să identifice monopolurile, un proiect care a fost prezentat Parlamentului European acum ceva timp, este o soluție bună pentru această problemă.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Dnă președintă, doresc să mai fac două comentarii cu privire la dezbatere. Directiva adoptată anterior privind serviciile audiovizuale îmbunătățește cooperarea dintre organismele de supraveghere și oferă un nivel înalt de protecție a copiilor împotriva emisiunilor și reclamelor inadecvate. Totuși, statele membre nu sunt disciplinate în felul în care implementează directiva. De exemplu, în țara mea, aceasta este în vigoare abia din luna iunie. Mai există problema armonizării incomplete a legii privind drepturile de autor. Trebuie să facilităm procesul de obținere a licențelor transfrontaliere pentru opere audiovizuale create de grupuri de autori și să autorizăm difuzarea arhivei de opere audiovizuale a căror situație privind drepturile de autor este nesigură în cazul așa numitelor opere orfane. Am confirmat faptul că anul viitor Comisia va propune noi legi, însă dorește să limiteze legislația doar la operele muzicale, nu și la operele audiovizuale. Prin urmare, solicit Comisiei să menționeze dacă va corecta această eroare fundamentală sau dacă va fi nevoie să o corectăm noi, în cadrul comisiilor noastre. Această problemă este abordată la punctul 33 al raportului.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dnă președintă, doresc să încep afirmându-mi susținerea față de eforturile raportorului de a lansa în Parlamentul European o dezbatere privind peisajul mediatic. Cred că este o temă foarte utilă, în special în era digitală, într-o perioadă când în acest domeniu se produc schimbări revoluționare.

Cu siguranță că peisajul mediatic variază foarte mult între țări. Există țări unde peisajul mediatic este dominat de mass-media privată și unde serviciile mass-media publice reprezintă doar un fel de fundal. În anumite locuri, mass-media privată este mai slabă sau dispersată și confuză, astfel că nu creează o presiune concentrată sau un context mediatic concentrat, situație în care serviciile publice de mass-media au o posibilitate mai mare de a furniza mai multe informații și de a influența opinia publică într-o măsură mai mare.

Totuși, în oricare dintre situații, vedem că deseori organismele politice se amestecă în special în activitatea serviciilor publice de mass-media, după cum proprietarii se amestecă în activitatea mass-mediei private, astfel că informațiile și conștiința publicului sunt influențate semnificativ.

Pentru a obține libertate mediatică, o libertate veritabilă, independentă de bani, fie că este vorba de fonduri private sau de stat, este nevoie să luptăm pentru ca jurnaliștii să fie liberi, nu supuși unor forme de monitorizare sau auto-monitorizare care, de fapt, i-ar obliga să le fie loiali celor care îi angajează. După părerea mea, aceasta este cea mai mare problemă a mass-mediei timpului nostru iar în viitor va trebui să facem schimbări în această privință.

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Dnă președintă, Comisia salută raportul Parlamentului European intitulat „serviciile publice de radiodifuziune în era digitală: viitorul sistemului dual”. Raportul este un text echilibrat, întrucât susține sistemul dual existent bazat pe coexistența dintre radiodifuziunile publice și radiodifuziunile private în Europa. După cum amintește directiva privind serviciile mass-media audiovizuale într-unul dintre considerentele sale, coexistența este o trăsătură care diferențiază piața mass-media audiovizuală europeană de altele, iar raportul recunoaște în totalitate acest lucru.

Protocolul privind sistemul de servicii publice de radiodifuziune din statele membre, document anexat tratatelor UE, recunoaște libertatea statelor membre de a defini competența serviciilor publice de a organiza serviciile publice de radiodifuziune și finanțarea acestora, atâta timp cât această finanțare nu afectează condițiile de comercializare și competiția din interiorul Comunității. Prin urmare, statele membre stabilesc forma și condițiile pentru finanțarea serviciilor mass-media publice, atâta timp cât normele referitoare la ajutorul de stat al UE sunt respectate.

Suntem de acord cu vârful de lance al raportului, anume cu faptul că organismele publice de radiodifuziune trebuie să aibă posibilitatea de a beneficia de oportunitățile oferite de digitalizare și de diversificarea platformelor de difuzare, potrivit principiului neutralității tehnologice. Acest lucru a fost confirmat în comunicarea revizuită a Comisiei din 2009 privind aplicarea normelor referitoare la ajutorul de stat în ceea ce privește serviciile publice de radiodifuziune. Avem câteva comentarii în special cu privire la două elemente din raport.

În primul rând, în ceea ce privește monitorizarea standardelor Consiliului Europei, UE nu are niciun fel de responsabilitate față de independența politică a serviciilor publice de mass-media. Mai mult, statele membre ale UE nu pot acorda Observatorului European în Domeniul Audiovizualului un mandat fără a avea acordul statelor care nu fac parte din UE. Nici Comisia nu poate face acest lucru.

În al doilea rând, raportul sugerează că unele state membre nu au luat măsuri pentru a promova activitatea europeană în domeniul radiodifuziunii. Această afirmație nu este susținută de cifrele din raportul recent al Comisiei privind aplicarea prevederilor directivei. Potrivit acestui raport, organismele de radiodifuziune din întreaga Europă au în general rezultate bune în ceea ce privește promovarea programelor europene.

Serviciile publice de radiodifuziune ar trebui să se afle în prim planul inovației, promovând dezvoltarea de formate noi și creșterea calității, atât în ceea ce privește programul însuși, cât și din punct de vedere tehnic, asta dacă vor să țină pasul cu tendințele și provocările existente în alte părți. Se pare că suntem total de acord în privința acestor aspecte și aștept cu interes să colaborăm cu Parlamentul pentru aceste chestiuni, în cadrul legal furnizat de tratate.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 25 noiembrie 2010.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Iosif Matula (PPE), în scris. – (RO) În condițiile trecerii de la sistemul de televiziune analog la sistemul digital, concomitent cu creșterea în importanță a noilor media, inclusiv a formatului 3D, trebuie să ținem cont de mai mulți factori în politicile pe care le elaborăm. În primul rând, consider că este util să luăm măsuri pentru a facilita trecerea la sistemul digital, luând în calcul și posibilitatea de a oferi cupoane valorice sau alte măsuri compensatorii populației. Ar fi, de asemenea, important să fie organizate stagii de training pentru jurnaliștii și managerii din radiodifuziunea publică, având în vedere sumele consistente alocate acestui capitol de către media private. În plus, consider că merită să luăm în calcul, pe viitor, oportunitatea înființării unui serviciu public de radio european. Cred, totodată, că ar fi util ca televiziunile publice din statele membre să contribuie cu emisiuni de interes european la programele Euronews. Ținând cont de amploarea pe care au luat-o producțiile 3D, dar și de avertismentele lansate de medici cu privire la impactul asupra sănătății spectatorilor, solicit Comisiei Europene să elaboreze de urgență un studiu care să ia în calcul posibilele riscuri pe care televiziunea 3D le poate avea asupra sănătății europenilor în condițiile tehnice actuale.

  Emil Stoyanov (PPE), în scris. – (BG) Doresc, în primul rând, să îl felicit pe Ivo Belet pentru raportul său excelent pe tema acestui subiect extrem de important. Doresc, de asemenea, să îi mulțumesc pentru că a acceptat ideile mele și propunerile pe care le-am făcut. Cred că am creat un raport echilibrat, al cărui obiectiv este de a garanta o competiție corectă între mass-media publică și cea privată.

În virtutea unei tradiții lungi, bugetele naționale, mai precis contribuabilii, susțin posturile publice de televiziune bazându-se pe supoziția că televiziunile publice există doar pentru a proteja interesul public, în timp ce canalele private există pentru a proteja interese private, comerciale. Totuși, în Bulgaria și în întreaga Europă, practica a arătat că ipoteza nu este în totalitate corectă nici pentru mass-media publică, nici pentru cea privată.

Bazându-mă pe experiența de mulți ani în domeniul mass-media, am propus câteva amendamente la acest raport, amendamente care urmăresc să pună mass-media publică și pe cea privată pe picior de egalitate, pentru ca ele să poată furniza informații de mai bună calitate, care prezintă importanță pentru public. Cetățenii europeni au dreptul de a primi cele mai bune informații atât despre problemele europene, cât și despre cele naționale. Acest lucru necesită eforturi din partea mass-mediei publice și private deopotrivă, în timp ce autoritățile de reglementare trebuie să se asigure că cele două funcționează în condiții concurențiale echitabile. Vă mulțumesc pentru atenție.

23. Cooperarea civilo-militară și dezvoltarea unor capacități civilo-militare (prezentare succintă)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de Christian Ehler, în numele Comisiei pentru afaceri externe, referitor la cooperarea civilo-militară și dezvoltarea unor capacități civilo-militare (2010/2071(INI)) (A7-0308/2010).

  Christian Ehler, raportor. – (DE) Dnă președintă, dnă comisar, doamnelor și domnilor, la nivel internațional statele membre ale Uniunii Europene și-au propus să aducă o contribuție semnificativă la capacitățile civile și militare de gestionare a crizei din întreaga lume. Totuși, în multe cazuri, nu facem decât să ne lăudăm cu acest angajament luat, care este formulat de mai multe ori în Obiectivul global de la Helsinki și în alte documente. Voi spune lucrurilor pe nume: 25 % dintre posturile aprobate de statele membre pentru actualele misiuni civile ale Uniunii Europene, ca de exemplu EULEX sau EUPOL, nu sunt ocupate. Obiectivele și structurile pentru capacitățile civile și militare ale Uniunii Europene formulate în mod repetat de către statele membre sunt foarte departe de realitate. Acesta este motivul pentru care Parlamentul European a decis să elaboreze un raport din proprie inițiativă referitor la dezvoltarea de structuri civile și militare și dezvoltarea coordonării în Uniunea Europeană.

Mai precis: Parlamentul afirmă din nou în acest raport faptul că astfel de capacități civile și militare specifice ale Uniunii Europene reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente din cadrul politicii sale externe și al politicii de securitate și apărare comună. Am ales o cale neobișnuită de abordare a responsabilităților Parlamentului în contextul procesului de la Lisabona. Nu am început cu un raport, ci am început prin construirea bazei empirice pentru acest raport. Am formulat propuneri foarte specifice pe baza acestor cifre și de aceea ne bucurăm de susținerea majorității largi din Comisia pentru afaceri externe; la nivel strategic, am elaborat propuneri concrete pentru înființarea unei structuri de parteneriat egal între latura militară și cea civilă ale noului Serviciu european pentru acțiune externă; în timp ce, la nivel operativ, am hotărât să înființăm un comandament european permanent, unde să lucreze personal venit din statele membre, care să se ocupe de problema creării unui sistem atractiv de stimulente pentru ca experții naționali să participe la astfel de operațiuni și să contribuie la formarea rezervelor de personal pentru viitor.

Am făcut propuneri specifice pentru pregătirea personalului civil și militar. Există propuneri concrete cu privire la felul în care urmează să fie finanțate misiunile inițiale, ca de pildă crearea unui fond inițial, potrivit prevederilor articolului 41 din tratat. Au fost prezentate propuneri pentru instrumente de gestionare a crizei și s-a pus în special problema unei mai bune cooperări viitoare între poliție și forțele militare. Un exemplu în acest sens este detașamentul european de menținere a ordinii. Totuși, se pune problema cum pot fi aceste două instrumente conectate în situații operative specifice și cum putem gestiona problema separării operațiunilor pur militare și a celor civile.

Am făcut propuneri pentru viitorul grupurilor tactice de luptă. Solicităm o nouă abordare a acestei chestiuni. Dorim să vedem că grupurile tactice de luptă sunt finanțate în conformitate cu prevederile mecanismului de la Atena. Solicităm o și mai mare dezvoltare a capacităților grupurilor tactice de luptă, în acord cu directivele de la Oslo, întărirea capacității grupurilor tactice de luptă de a asigura misiuni civile și o lărgire a definiției date misiunilor grupurilor tactice de luptă. Avem în vedere problema cercetării și tehnologiei, problema dublei utilizări și includerea misiunilor civile și militare în programul de cercetare în domeniul securității ca parte a programului de cercetare al Uniunii Europene. Ne ocupăm de chestiuni concrete legate de echipamente și stocuri, precum și de cooperarea internațională cu Națiunile Unite și cu NATO. Principalele noastre preocupări în acest sens sunt evitarea duplicatelor, o utilizare îmbunătățită a structurilor existente, problema consolidării capacităților comune de transport aerian și problema punerii în aplicare a acordurilor Berlin Plus pentru o mai bună cooperare între cele două organizații în caz de criză.

Cu alte cuvinte, Parlamentul s-a ridicat la nivelul așteptărilor în ceea ce privește noile sale sarcini și obligații. Raportul a fost susținut de o majoritate largă din toate grupurile din Comisia pentru afaceri externe și îl considerăm drept o contribuție importantă la înființarea pe viitor a unor structuri civile și militare în Uniunea Europeană.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, primul și cel mai important lucru pe care trebuie să îl clarificăm este dacă noi considerăm că este important ca forțele civile și cele militare să lucreze împreună în mod oportun. Pentru mine personal și pentru partidul meu, Jobbik – Mișcarea pentru o Ungarie mai bună – răspunsul este în mod clar da: noi suntem de părere că este important ca autoritățile civile și militare să coopereze. Un exemplu foarte bun în acest sens în Ungaria l-a reprezentat Magyar Gárda (Garda Maghiară), care a fost fondată în 2007 și care a reușit să lucreze bine – dacă doriți – cu autoritățile militare, fie că a fost vorba de apărare în timpul inundațiilor, ajutorarea victimelor inundațiilor cu noroi roșu, donarea de sânge sau distribuirea de pâine, cu alte cuvinte, în acțiuni sociale. Ați putea întreba, pe bună dreptate, ce recompensă au primit – poate decorații sau recunoaștere? Nu au primit nimic, iar în loc să le mulțumească acestor oameni pentru sacrificiile pe care le-au făcut, guvernul ungar a luat ciudata hotărâre de a desființa Garda Maghiară. Din acest motiv, pentru a putea începe cooperarea între forțele civile și cele militare, este nevoie să îi onorăm pe aceia care fac parte din organizații precum Garda Maghiară. Oamenii care doresc să facă parte din astfel de organizații din iubire pentru țara și națiunea lor sau din dorința de a proteja mediul trebuie să fie lăsați să acționeze și trebuie să fie prețuiți de membrii societății.

  Martin Ehrenhauser (NI). – (DE) Dnă președintă, ideea de a combina puterile civile și pe cele militare nu este una nouă. Iată, de exemplu, Centrul de comandă, care funcționează în Consiliu de ceva timp. Informații militare și civile au fost deja adunate aici. Centrul de situații urmează să se mute acum la Serviciul pentru acțiune externă. Cred că este important să subliniem, mai presus de orice, faptul că Uniunea Europeană și-a câștigat o poziție importantă pe frontul internațional grație mecanismelor sale civile, un lucru datorită căruia Uniunea Europeană a obținut foarte multă recunoaștere pozitivă. Totuși, cred că este nevoie să facem o distincție clară între puterile civile și cele militare.

Doresc acum să revin la un lucru pe care dl Szegedi tocmai l-a menționat. Doresc să îmi exprim îndoielile cu privire la corectitudinea marșului organizat recent de partidul ungar Jobbik în provincia austriacă Burgenland, eveniment în timpul căruia au fost folosite arme de foc și arme albe. Cred că astfel de lucruri nu sunt acceptabile. Doresc să îmi exprim dezacordul clar față de astfel de acțiuni. Nu există niciun dubiu că ele sunt împotriva spiritului european.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Dnă președintă, doresc un răspuns foarte, foarte scurt. Ceea ce spune colegul meu deputat este o minciună. Nici Jobbik – Mișcarea pentru o Ungarie mai bună – și nici Garda Maghiară nu a comis vreodată vreo infracțiune – acest lucru se poate verifica foarte ușor – și nu a sfidat niciodată vreo lege, prin urmare aceste afirmații fac parte dintr-o propagandă politică neoliberală, care încearcă să le pună într-o lumină proastă, întrucât nici Garda Maghiară și nici membri ai Jobbik nu au intrat vreodată în conflict cu legea și intenționăm să continuăm să acționăm în conformitate cu prevederile legii.

  Martin Ehrenhauser (NI). – (DE) Dnă președintă, nu am sugerat niciodată faptul că partidul Jobbik s-ar face vinovat de comiterea de infracțiuni. Totuși, am susținut într-adevăr că a avut loc o mobilizare cu arme de foc și arme albe în Burgenland. Nu ați negat că așa s-au petrecut într-adevăr lucrurile.

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. – Dnă președintă, mă voi concentra pe raport, întrucât este un raport extrem de util și important. Doresc să îi mulțumesc dlui Ehrenhauser pentru contribuția sa.

Raportul este util pentru că se concentrează în mod corect pe elementul cheie al cooperării civilo-militare, care este exact prioritatea Comisiei. Are în vedere principalele aspecte legate de abordarea cuprinzătoare a UE pentru gestionarea crizei. Înființarea Serviciului european pentru acțiune externă este întocmai expresia acestei priorități. Chiar conceptul de serviciu pe care Înaltul Reprezentant îl pune în aplicare indică aceeași direcție ca cea sugerată în raport, în special prin includerea structurilor politicii de securitate și apărare comună în Serviciul pentru acțiune externă.

Susținem în totalitate dezvoltarea de capacități civile pentru a crea un echilibru corespunzător între resurse. Modalitățile oportune de recrutare sunt convenite în prezent, iar expertiza potrivită poate fi adusă în Serviciul pentru acțiune externă. Așa cum știe toată lumea, acest lucru nu era posibil înainte.

Au fost luate în considerare mai multe puncte ale raportului și au fost lansate acțiuni specifice. Acestea se referă, în special, la favorizarea sinergiilor civilo-militare, la o mai mare aplicabilitate a grupurilor tactice de luptă, la instruire, finanțare și cooperare cu parteneri-cheie, în special cu NATO și Națiunile Unite. Susținem, de asemenea, consolidarea relațiilor dintre UE și Națiunile Unite.

Am realizat deja foarte multe împreună. Înaltul Reprezentant s-a întâlnit din nou cu Secretarul General al Națiunilor Unite la Lisabona, sâmbăta trecută. Relația dintre UE și NATO este o chestiune importantă, așa cum s-a menționat chiar ieri la summitul NATO de la Lisabona. Susținem, de asemenea, punerea în aplicare a tuturor măsurilor practice care pot consolida cooperarea concretă dintre UE și NATO și pot asigura cooperarea, în special când ambele mobilizează forțe în același teatru de operațiuni.

Comisia și Înaltul Reprezentant așteaptă cu interes să lucreze împreună cu Parlamentul European la această chestiune importantă legată de cooperarea civilo-militară.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc marți, 23 noiembrie 2010.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris. – (PL) Cooperarea civilo-militară și dezvoltarea potențialului civilo-militar reprezintă una dintre cele mai importante componente ale politicii de securitate și apărare comună. Din păcate, multe aspecte legate de aceste chestiuni se află încă la stadiul de proiect. În discuțiile purtate pe această temă, statele membre au convenit că pentru aceste demersuri trebuie alocate resurse semnificative. În realitate, planurile nu au fost puse în aplicare și încă nu avem structuri complet formate. Având în vedere amenințarea crescândă pe care o reprezintă dezastrele naturale, actele de terorism și conflictele de dincolo de granițele UE, sper că acest raport va contribui la exploatarea potențialului civilo-militar și la cooperarea civilo-militară. Raportul conține recomandări practice în acest domeniu, printre altele, cu referiri la crearea de structuri civilo-militare în cadrul Serviciului european pentru acțiune externă, la utilizarea de grupuri tactice de luptă și la Forța europeană de jandarmerie, la optimizarea gestionării crizelor și la utilizarea de fonduri din următorul program cadru. Obiectivul acestora este acela de a utiliza mai bine fondurile, astfel încât cooperarea civilo-militară să poată deveni realitate. Un alt obiectiv semnificativ este acela de a evita duplicarea eforturilor în timpul misiunilor la care NATO participă în tandem cu forțe europene. Sper că raportul va reprezenta un stimulent important pentru a începe lucrul în vederea creării de structuri civilo-militare eficace. Baroneasa Ashton ar trebui să garanteze că sugestiile pe care le conține raportul sunt puse în aplicare cât mai curând posibil.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. – (RO) Uniunea Europeană trebuie să reacționeze rapid în situații de criză, fiind nevoie, în acest sens, de o coordonare mai eficientă a structurilor sale civile și militare. Instituirea unui Comandament Operațional Permanent al UE, plasat în proximitatea Celulei civile de planificare și conducere, ar optimiza beneficiile coordonării civilo-militare. Referitor la solicitarea din raport ca statele membre să pună la dispoziție capacități civile pentru a realiza progrese reale cât mai curând posibil, vreau să subliniez că, în plan civil, România contribuie activ la realizarea Obiectivului Global Civil 2010. Participarea semnificativă a României la misiunile civile ale Uniunii a dus la clasarea țării mele pe locul al treilea, la nivel european, în ceea ce privește participarea la astfel de misiuni, contribuind cu o expertiză solidă și variată - polițiști, jandarmi, militari, diplomați, judecători, experți în domeniul drepturilor omului. Romania are, de asemenea, în stadiu avansat de adoptare o strategie națională în domeniul capacităților civile.

24. Ordinea de zi a următoarei ședințe: consultați procesul-verbal

25. Ridicarea ședinței

(Ședința a fost închisă la ora 23.45)