Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 24 noiembrie 2010 - Strasbourg

16. Situația în Sahara Occidentală (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind situația din Sahara Occidentală.

Declarații ale Consiliului și Comisiei.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei, în numele Vicepreședintelui Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. – Doamnă președintă, îi mulțumesc acestei Camere pentru această discuție foarte oportună referitoare la Sahara Occidentală. Răspund, în numele lui Catherine Ashton, pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral adresate de către deputații din Parlament.

Uniunea Europeană este îngrijorată din cauza evenimentelor care au avut loc la Laâyoune la începutul lui noiembrie și regretă pierderea de vieți. La Laâyoune este din nou liniște acum, chiar dacă încă mai rămân tensiunile de fond. Uniunea Europeană este îngrijorată că ieșirea violentă care a avut loc la Laâyoune ar putea afecta încercările Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite de a găsi o soluție acceptabilă pentru ambele părți la conflictul din Sahara Occidentală.

În ceea ce privește preocupările despre care discutăm astăzi, ne vom asigura că acestea vor ajunge la autoritățile marocane prin intermediul canalelor adecvate. Problema Saharei Occidentale este pe ordinea de zi a următoarei reuniuni a Consiliului de asociere din decembrie. Poate fi, de asemenea, adusă în discuție în cadrul Comisiei parlamentare mixte dintre Parlamentul European și Maroc.

Uniunea Europeană continuă să fie angajată cu Marocul în reforme în domenii precum buna guvernanță, statul de drept și respectarea drepturilor omului. Uniunea Europeană menține un dialog politic bun și sincer cu Marocul în cadrul organelor responsabile pentru monitorizarea acordului de asociere. În acest cadru, Uniunea Europeană i-a reamintit partenerului nostru importanța respectării de către aceasta a angajamentelor internaționale pe care și le-a asumat cu privire la respectarea drepturilor omului. Cât despre utilizarea resurselor naturale din Sahara Occidentală, Marocului îi revine responsabilitatea să respecte obligațiile asumate în baza dreptului internațional, inclusiv cele referitoare la utilizarea resurselor în Sahara Occidentală.

Uniunea Europeană sprijină eforturile Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite în scopul ajungerii la o soluție politică dreaptă, durabilă și acceptabilă pentru ambele părți care va susține autodeterminarea locuitorilor din Sahara Occidentală, în conformitate cu rezoluțiile Consiliului de Securitate.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Doamnă președintă, aștept de 70 de minute să înceapă timpul afectat întrebărilor și aș dori să întreb când va avea loc, de fapt, acesta. În mod normal, dezbaterea este întreruptă pentru timpul afectat întrebărilor și apoi este continuată după aceea.

  Președinta. – Nu va fi un timp afectat întrebărilor deoarece președinții de grup au hotărât la Conferința președinților că acesta nu va avea loc. Prin urmare, nu cred că are rost să mai așteptați.

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, în numele Grupului PPE. – (ES)Doamnă președintă, se spune că filozoful Aristotel se plimba în jurul faimoasei sale școli peripatetice cu studenții lui când unul dintre aceștia a făcut un comentariu care l-a supărat pe învățătorul său. Încercând să se scuze, acesta a spus „acela nu a fost comentariul meu, a fost făcut de învățătorul dumneavoastră Platon”. Apoi Aristotel s-a oprit și a rostit o propoziție care a fost repetată de nenumărate ori pe scena europeană încă din secolul 4 î.Hr. până în prezent. Acest a afirmat „Platon îmi este drag, dar mai drag îmi este adevărul”.

Doamnă președintă, Marocul este un partener pozitiv și activ al Uniunii Europene și este, de asemenea, un aliat strategic și fundamental în oprirea fundamentalismului islamic radical. Totuși, cum a spus și președintele Sarkozy când a vorbit aici, Parlamentul este pulsul democratic al Uniunii Europene și are un angajament irevocabil și irefutabil față de cauza drepturilor omului. Prin urmare, dacă aceste drepturi nu sunt recunoscute, acesta nu poate să stea deoparte și să se uite în altă parte. Trebuie să vorbească tare și clar despre principiile care ne călăuzesc.

Doamnă președintă, Uniunea Europeană a fost, este și va fi un partener loial al Marocului, însă acest parteneriat se bazează pe principii și valori, și noi trebuie să proclamăm aceste principii și valori.

Voi încheia acum, doamnă președintă, spunând că, într-adevăr, moderația de caracter sau temperament este întotdeauna o virtute, însă moderația în apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, mai ales a libertății de exprimare, este întotdeauna un viciu, întotdeauna o slăbiciune și întotdeauna o lașitate, și, ca reprezentanți ai cetățenilor Uniunii Europene, nu ne putem permite să acționăm în acest mod.

  Véronique De Keyser, în numele Grupului S&D. – (FR) Doamnă președintă, această rezoluție a fost dificil de negociat, dar, în cele din urmă, ne-am ales cu ceva care cred că a reușit să mulțumească toate grupurile. Aș dori să le mulțumesc colegilor mei deputați pentru eforturile lor, deoarece nu mai îndrăznim să vorbim despre Sahara, știind cât de sensibil este acest subiect. Prin urmare, nu va mai exista o poziție politică aici în ceea ce privește conflictul dintre Maroc și Sahara.

Pe de altă parte, primul punct condamnă violența care s-a dezlănțuit pe parcursul distrugerii taberei de lângă Laâyoune; și această condamnare a violenței este evidentă chiar dacă în prezent nu avem toate faptele pentru a spune cine ce a făcut.

În ceea ce privește cel de al doilea punct, regretăm – ca să ne exprimăm cu blândețe – faptul că nu există o libertate a presei și că organizațiile umanitare și parlamentarii nu au posibilitatea de a se duce în regiune. Suntem de părere că acest lucru este inacceptabil.

Cel de-al treilea punct este strâns legat. Menționăm că Marocul va lansa o anchetă, dar credem ferm și cerem o anchetă internațională care să clarifice aceste evenimente.

Lăsând acest lucru la o parte, în ceea ce privește conflictul politic, vom lăsa această chestiune la latitudinea ONU și îndemnăm ambele părți să reia negocierile.

  Ivo Vajgl, în numele Grupului ALDE. – (SL) Doamnă președintă, domnule comisar, această dezbatere și rezoluția pentru care o vom vota mâine au fost declanșate de două incidente: moartea unui băiat de paisprezece ani care a fost ucis de glonțul unui polițist marocan și, câteva zile mai târziu, dărâmarea violentă a taberei de protest care găzduia peste zece mii de nativi din Sahara Occidentală care au încercat în mod pașnic să atragă atenția lumii, și, de asemenea, a noastră, asupra intoleranței situației lor sociale, politice și economice.

Acest incident a dat naștere unor noi victime omenești, lucru pe care îl regretăm. Aceștia au plătit cel mai mare preț posibil pentru această problemă actuală care ne este familiară tuturor. Sahara Occidentală este ultimul exemplu din lume al unui proces de decolonizare care a rămas incomplet, unul în care țara învecinată se bucură de beneficiile ocupării ilegale a unui teritoriu străin, respingând rezoluțiile Consiliului de Securitate, ignorând în mod repetat cererile ONU pentru un referendum și dreptul la autodeterminare pentru locuitorii din Sahara Occidentală și încălcând drepturile omului și standardele dreptului internațional.

Sahara Occidentală, o țară a nisipului și pietrelor care este traversată de un zid de rușine ce măsoară peste o mie de kilometri, este destul de bogată pentru a stimula apetitul și așteptările Marocului și ale acelor țări care sprijină activ sau pasiv poziția sa inflexibilă. Știm cine sunt. Problema Saharei Occidentale este o problemă politică, o problemă a decolonizării. Aceasta poate fi rezolvată într-un singur mod, în același mod în care au fost rezolvate probleme similare în altă parte, și anume în baza dreptului internațional, a autodeterminării națiunilor și a acordurilor. Trebuie să consolidăm rolul Organizației Națiunilor Unite în Sahara Occidentală; mandatul lui MINURSO este prea limitat, având misiunea de a menține pur și simplu status quo-ul și dovedindu-se a fi lipsit de putere și doar o formalitate.

Domnule comisar, vă mulțumesc foarte mult pentru cuvintele dumneavoastră clare. În ciuda intereselor diferite ale unor state membre influente, sau mai exact din cauza acestora, Uniunea Europeană ar trebui să joace un rol mai activ și să se folosească de orice mijloc pe care îl are la dispoziție. Și Marocul, care se bucură de sprijin și de înțelegere la multe niveluri, ar trebui să facă un efort să rezolve această situație în mod constructiv.

  Raül Romeva i Rueda, în numele Grupului Verts/ALE. – (ES) Doamnă președintă, în primul rând aș dori să salut faptul că avem în sfârșit posibilitatea de a vorbi despre Sahara Occidentală și de a adopta o rezoluție. Măcar o dată presiunea din partea Marocului nu a triumfat, așa cum s-a întâmplat cu alte ocazii. Cred că acesta este un lucru bun pentru credibilitatea Parlamentului, dar și pentru transparența a ceea ce se întâmplă în Sahara Occidentală.

În al doilea rând, vreau să condamn tare, clar și ferm maniera iresponsabilă și provocatoare în care a fost destrămată tabăra Gdaim Izyk. Este adevărat că violența a venit din mai multe părți, dar cred că este cu totul greșit să-i punem pe cei care se apară împotriva unui atac pe același nivel cu cei care îi oprimă, îi persecută și îi torturează.

Prin urmare cerem o anchetă independentă sub egida Organizației Națiunilor Unite. Nu vorbim despre un conflict între egali. Nu toată lumea are același nivel de responsabilitate și nu toți cei din acest conflict folosesc aceleași strategii sau aceleași arme.

Trebuie, într-adevăr, să le cerem tuturor părților să rămână calme, dar, mai important, trebuie să cerem ca regatul Marocului să pună capăt atitudinii ostile față de locuitorii din Sahara și să înceteze să hărțuiască parlamentarii, presa și apărătorii drepturilor omului.

Uniunea Europeană nu poate continua să se prefacă că nu vede acest lucru, ca și cum nu s-ar întâmpla nimic. Noi, cei din Uniunea Europeană, avem o responsabilitate istorică importantă, mai ales anumite țări precum Spania și Franța.

Haideți să acționăm într-adevăr cu înțelepciune, așa cum ne-a cerut ministrul, doamnă Jiménez, dar cel mai înțelept lucru pe care îl putem face este să spunem „destul” regimului marocan. Este foarte bine că ne dorim relații comerciale bune cu Marocul. Acesta este un lucru necesar și pozitiv, dar nu cu costul drepturilor omului sau cu costul încălcării dreptului internațional.

Doamnă Jiménez, baroană Ashton, pentru a ajunge la o soluție corectă, sustenabilă și acceptabilă pentru ambele părți, referendumul privind autodeterminarea trebuie să aibă loc. Ce-ar fi să facem acest lucru posibil?

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Doamnă președintă, conflictul înghețat cu privire la Sahara Occidentală destabilizează regiunea din împrejurimi. Intransigența Marocului continuă să le refuze dreptatea locuitorilor din Sahara Occidentală, care așteaptă un referendum privind independența de mai bine de 20 de ani.

Deși accept faptul că Marocul este un aliat important al Occidentului în lupta împotriva terorismului, este profund regretabil că Marocul nu respectă angajamentele asumate în baza planului de soluționare ONU. Ar trebui acum, având în vedere raportul privind violența împotriva locuitorilor din Sahara Occidentală, să-i dăm misiunii ONU de acolo un mandat pentru a monitoriza drepturile omului ale locuitorilor din Sahara Occidentală. Însă eforturile de a dezvolta această capacitate au fost blocate în mod regretabil și consecvent de Franța. Această situație este aproape unică între toate misiunile ONU: este singura fără un mandat privind drepturile omului. Atât Marocul, cât și Frontul Polisario trebuie să înțeleagă ceea se așteaptă de la ei în ceea ce privește standardele impuse de comunitatea internațională. Avem destule pârghii în ceea ce privește Marocul aici în UE, mai ales în ceea ce privește drepturile și ajutoarele pentru pescuit.

Să sperăm că referendumul iminent programat pentru Sudanul de Sud, care va crea un nou stat suveran în sud, va oferi o motivare proaspătă pentru toate părțile implicate în căutarea unei soluții finale pentru această dispută îndelungată referitoare la Sahara Occidentală – un teritoriu și un popor care, după părerea mea, merită un viitor pașnic și prosper.

  Willy Meyer, în numele Grupului GUE/NGL. – (ES) Doamnă președintă, aș dori să încep prin a afirma ceea ce este evident: trebuie să-i transmitem regatului Maroc că acesta nu este parlamentul său. Suveranitatea parlamentului este dată de cetățenii Europei și, prin urmare, aceasta își decide programul, chestiunile și rezoluțiile, iar interferența constantă în această instituție a Regatului Maroc este inacceptabilă.

În al doilea rând, stimați colegi, principalul aspect este că vorbim despre o ocupare de către militari, poliție și coloni marocani; o ocupare ilegală a unui „teritoriu care nu se auto-guvernează”, așa cum este definit de legislația internațională. Marocul nu are suveranitate asupra Saharei Occidentale; Repet, nu are. Acesta nu-și poate aplica legile, nu-și poate aplica suveranitatea și, prin urmare, Parlamentul trebuie să trimită un mesaj foarte clar comunității internaționale și locuitorilor din Sahara, căci ei sunt cei care trebuie să-și decidă viitorul printr-un referendum privind autodeterminarea, care a fost aprobat de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

Toate abuzurile și represiunea care sunt săvârșite în Sahara Occidentală de către guvernul marocan au doar un singur scop: să se asigure că nu-și pot exercita dreptul la autodeterminare. Prin urmare, Parlamentul European trebuie să fie mai ferm în apărarea acestui drept, fiind de partea locuitorilor din Sahara și condamnând abuzurile. Dărâmarea taberei Dignity nu ar fi trebuit să aibă loc niciodată.

Am fost acolo cu câteva ore înainte. Sunt un funcționar ales și am fost împiedicat să cobor dintr-un avion spaniol pentru a fi prezent la ceea ce, din nefericire, urma să se întâmple câteva ore mai târziu, deoarece nu au vrut martori. Au foarte multe de ascuns și Parlamentul nu poate să ia parte la ascunderea sistematică a tot ceea ce înseamnă această represiune. Cât despre acordul de asociere, stimați colegi, baroană Ashton – care din păcate este absentă – când va fi înghețat acesta? Când vom spune că această cale este inacceptabilă? Cred că Parlamentul trebuie să vorbească tare și clar, stimați colegi.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Doamnă președintă, Sahara Occidentală se află astăzi la răscruce. Nu trebuie să ignorăm acțiunile recente ale guvernului din Maroc. Există rapoarte contradictorii referitor la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în tabără, la periferia orașului Laâyoune. Cu toate acestea, nu trebuie să tratăm cu ușurință faptul că 15 000 de oameni și-au pierdut casele și au fost forțați să părăsească orașele în care au trăit, și acesta este, de fapt, doar un exemplu al încălcării drepturilor omului care durează încă din 1975. Noi – membrii Parlamentului European – trebuie să ne uităm îndeaproape la istoria acestei regiuni și la cruzimea la care au fost supuși locuitorii din Sahara și trebuie să consolidăm politica menită să rezolve conflictul și această problemă.

Unele state membre au încercat să rezolve aceste probleme lucrând cu Organizația Națiunilor Unite, dar aceste eforturi s-au dovedit totuși lipsite de succes. Nu a fost posibil să se ajungă la un consens privind cererea unor explicații din partea Marocului. Activitatea forțelor de securitate ONU a fost restricționată în Sahara Occidentală, în timp ce ar fi trebuit să poată să exercite un control complet și să supravegheze ajutorul umanitar. Mai mult decât atât, Marocul nu a ridicat blocada asupra accesului liber în regiune pentru jurnaliști și pentru observatorii internaționali.

Un observator ONU a afirmat că atenția concentrată pe această regiune din Africa poate salva vieți și proteja locuitorii din Sahara de politica marocană de exterminare. Amnesty International solicită să se întreprindă o anchetă independentă cu privire la incidentul violent. Aceasta este o idee bună. Ar trebui să se facă. În prezent nu se știe câți oameni au murit, câți au fost grav răniți sau câți au dispărut pur și simplu ca rezultat al acțiunilor Marocului.

În cele din urmă, aș dori să-i solicit Camerei noastre să aibă o reacție definitivă care să pună capăt actualei diplomații internaționale lente și să dezvolte o soluție care va proteja locuitorii din Sahara de cruzime în continuare.

  María Muñiz De Urquiza (S&D). – (ES) Doamnă președintă, violența care a zguduit Sahara Occidentală, pe care o condamnăm cu vehemență, așa cum regretăm și pierderea de vieți omenești și cerem respectul drepturilor omului, nu trebuie să izbucnească din nou.

Trebuie să existe o soluție permanentă, corectă și acceptabilă pentru ambele părți în cadrul ONU, la un conflict care durează de mai bine de 30 de ani și care condamnă mii de refugiați din Sahara la disperare și care condamnă regiunea învecinată, care este de o importanță fundamentală pentru Uniunea Europeană, la instabilitate.

Prin urmare, îi solicităm Marocului, care este un partener proeminent și de încredere al Uniunii Europene, cu care avem multe interese majore și planuri comune, să-și intensifice eforturile de dialog pentru a pune capăt acestui conflict prin negocieri. De asemenea, le cerem locuitorilor din Sahara și reprezentanților lor să fie calmi și le transmitem un mesaj de solidaritate pentru circumstanțele în care se află. Le solicităm, de asemenea, să mențină dialogul cu o atitudine deschisă și constructivă.

Îi cerem Uniunii Europene să se alăture eforturilor grupului de țări care sunt prietene ale Saharei, printre care se numără și țara mea, Spania, pentru facilitarea acestui dialog în calitate de negociator credibil în regiune. Deschiderea unei anchete de către parlamentul marocan în ceea ce privește evenimentele din Sahara și faptul că autoritățile marocane sunt pregătite să informeze Parlamentul referitor la ceea ce s-a întâmplat sunt semne semnificative pe care le apreciem. Totuși, acestea nu sunt un substitut pentru o politică de transparență a informațiilor care să asigure prezența întregii mass-media în regiunea respectivă.

Rezoluția pe care o vom adopta mâine este rezultatul unui acord complex care reflectă grija Parlamentului cu privire la stabilitatea din Maghreb și la drepturile omului. Este, de asemenea, o demonstrație a sprijinului Parlamentului pentru un sfârșit negociat al acestui conflict, fără condiții prealabile, dar în baza rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU care stabilesc dreptul locuitorilor din Sahara la autodeterminare.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Doamnă președintă, autoritățile marocane au meritat să le condamnăm pentru atacul asupra taberei Gdaim Izyk, în urma căruia au avut loc incidentele grave din Laâyoune. Drepturile individuale ale locuitorilor din Sahara, care cereau în mod pașnic condiții de trai mai bune, au fost încălcate. Mai mult decât atât, libertatea presei și a informației a fost limitată, și zecilor de membri ai acestui parlament și ai altor parlamente, printre care și cel din țara mea, parlamentul basc, li s-a interzis accesul în zonă.

Nu există nicio informație de încredere, prin urmare îi cerem ONU să efectueze o anchetă oficială cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Știm totuși că au existat morți, răniți, și că sute de oameni au fost reținuți. Regretăm toate pierderile de vieți care au survenit pe parcursul acestui incident, deoarece toate – fie că este vorba despre poliția marocană sau despre activiștii din Sahara – sunt ireparabile. Aș dori să-mi exprim solidaritatea față de familiile acestora.

Tabăra a fost atacată în ziua în care începea la New York cea de-a treia rundă de întâlniri informale cu privire la situația din Sahara Occidentală. Acest atac nu favorizează dialogul, acordurile sau pacea; dimpotrivă, acesta este un obstacol în calea unui rezultat pașnic și corect referitor la ocuparea Saharei Occidentale.

Vreau să le cer părților implicate să-și păstreze calmul. Rezolvarea acestei probleme necesită un dialog permanent între Maroc și locuitorii din Sahara, bazat pe respect reciproc și cu scopul de a îndeplini rezoluțiile Organizației Națiunilor Unite, care includ exercitarea de către locuitorii din Sahara a dreptului lor la autodeterminare.

Voi încheia cu câteva autocritici: trebuie să criticăm întotdeauna încălcările drepturilor omului. Nu contează cine, unde, cum sau de ce sunt săvârșite acestea, deoarece principiile și valorile democratice trebuie să fie întotdeauna deasupra intereselor. Prin urmare, îi cer Uniunii Europene să se implice mai mult.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Doamnă președintă, evenimentele care au avut loc în ultimele săptămâni în Sahara Occidentală nu au fost un incident izolat. Fac parte dintr-o istorie de trei decade și jumătate de represiune, violență și oprimare a poporului. Istoria Saharei Occidentale este una dintre încercările constante ale marocanilor de a bloca negocierile cu privire la implementarea dreptului inalienabil la autodeterminare al locuitorilor din Sahara.

Prin urmare, a sosit momentul să condamnăm încă o dată represiunea brutală săvârșită de către autoritățile marocane asupra tuturor celor din teritoriile ocupate care se împotrivesc colonizării și luptă pentru dreptul legitim la autodeterminare al poporului lor. A venit, de asemenea, vremea să expunem adevărata tragedie umanitară care s-a abătut asupra locuitorilor din Sahara Occidentală, care sunt obligați să locuiască departe de pământul lor natal în tabere de refugiați, și să solicităm consolidarea urgentă a ajutorului umanitar internațional. Ar trebui să se solicite, de asemenea, punerea în aplicare a legilor internaționale și a rezoluțiilor ONU și nevoia de a organiza un referendum.

Uniunea Europeană și statele membre au o mare responsabilitate în toate acestea, pe care nu o pot ignora de teamă să nu devină complici, Marocul fiind o țară care beneficiază de un statut special datorită mai multor acorduri pe care le are cu Uniunea Europeană.

  Santiago Fisas Ayxela (PPE). – (ES) Doamnă președintă, mii de oameni din Sahara și-au părăsit orașele și au înființat tabăra Gdaim Izyk în mod pașnic pentru a cere condiții mai bune de trai. Forțele de securitate marocane au distrus cu violență tabăra și, ca urmare, au izbucnit revolte grave în Al Aaiún. Forțele armate marocane au ucis un tânăr din Sahara și un cetățean spaniol a murit în împrejurări neclare.

În prezent nu există cifre fiabile cu privire la numărul de morți, răniți, dispariții sau arestări care au avut loc în timpul acelor revolte. Mai mult decât atât, multor deputați li s-a interzis să intre în Sahara, împreună cu jurnaliștii care încă se întâlnesc cu impedimente majore în a-și face treaba.

Marocul este prietenul și aliatul strategic al Europei și nu este bine să existe îndoieli sau neînțelegeri între prieteni. Dacă Marocul nu are nimic de ascuns, trebuie să permită clarificarea a ceea ce s-a întâmplat. Prin urmare, deși este adevărat că parlamentul marocan a înființat o comisie de anchetă, cred că este esențial să se înființeze o comisie internațională, europenii și politicienii și jurnaliștii să aibă libertate de acces în zonă, iar misiunea Organizației Națiunilor Unite pentru referendumul din Sahara Occidentală să-și extindă mandatul pentru protejarea drepturilor omului, atât în zona controlată de Maroc, cât și în cea controlată de Polisario.

Comisia și guvernele europene, și mai ales guvernul spaniol, nu se pot uita în altă parte ca răspuns la această situație. Realpolitik nu trebuie să fie o scuză pentru a ne uita în cealaltă parte. Ei trebuie să ceară lămuriri cu privire la aceste evenimente grave și să le ceară Marocului și grupării Polisario să reia discuțiile cât mai curând posibil pentru a ajunge la un acord pașnic pe baza rezoluțiilor Organizației Națiunilor Unite.

  Pier Antonio Panzeri (S&D). – (IT) Doamnă președintă, stimați colegi, aș dori în primul rând să-i spun domnului Salafranca Sánchez-Neyra că, înainte de a rezolva conflictul dintre Platon și adevăr, poate avem nevoie de puțin mai mult timp înainte de a veni cu această rezoluție, din cel puțin două motive.

În primul rând, am fi putut aduna toate informațiile pentru a ne asigura că Parlamentul va adopta o poziție mai fermă și, în al doilea rând, o serie de reuniuni și audieri au început în comisiile relevante, iar Parlamentul a luat decizia legitimă de a merge mai departe imediat. În orice caz, acest lucru nu diminuează necesitatea acestor audieri și nevoia de a menține deschise negocierile cu Marocul.

Prin urmare, cred că, după vot, ar fi o idee bună să ne îndreptăm eforturile în trei direcții concrete: stabilirea unui nou rol de lider pentru Europa, cu diplomația sa și politicile de vecinătate; contribuirea la un rezultat pozitiv în ceea ce privește negocierile deschise de Organizația Națiunilor Unite; și, în cele din urmă, utilizarea tuturor instrumentelor parlamentare – începând cu Comisia pentru afaceri externe și comisia mixtă – pentru a ne asigura că reuniunea continuă și ajută la găsirea de soluții. Cred că ar fi util să lucrăm cu determinare pentru a îndeplini aceste obiective concrete.

  Frédérique Ries (ALDE). – (FR) Doamnă președintă, aș dori să-i mulțumesc domnului comisar, care s-a arătat în mod clar în această seară de partea împăciuirii. Da, a trebuit să condamnăm violența de ambele părți. Da, a trebuit să solicităm o soluție durabilă la acest conflict, care durează de mai bine de 30 de ani. Și da, în mod evident, trebuie să abordăm importanța libertății presei, piatra de temelie a oricărei țări democratice.

Acestea fiind spuse, regret totuși lipsa de echilibru din acest text în anumite privințe. De exemplu, aș fi dorit să se menționeze soarta lui Mustapha Salma, disidentul din Frontul Polisario, care a fost răpit pentru că a îndrăznit să solicite acest dialog. Drepturile omului sunt menționate, desigur, dar nu pentru toată lumea, lucru care este regretabil. În acest conflict, nu este vorba doar de inocenți pe de o parte și vinovați pe de alta. Exisă responsabilități, chiar dacă inegale, de ambele părți ale acestui conflict, care durează de mai bine de 30 de ani.

Mai presus de toate – și acest lucru este esențial – toate părțile împărtășesc acum responsabilitatea găsirii unei soluții corecte, realiste și viabile, și, când spun toate părțile, mă refer la Maroc, la Frontul Polisario și, de asemenea, la Algeria, un jucător cheie simbolic care este menționat doar în ultimele fraze ale rezoluției noastre.

În încheiere, aș dori doar să spun, doamnă președintă, că sprijin în întregime propunerile de a continua acest dialog constructiv așa cum a fost propus de domnul Panzeri.

  Marco Scurria (PPE). – (IT) Doamnă președintă, stimați colegi, între prieteni putem vorbi deschis și putem spune lucrurilor pe nume. Prin urmare, îi spunem Marocului că trebuie să facă mult mai mult pentru a soluționa situația din Sahara Occidentală.

Uniunea Europeană nu poate continua și nu ar putea continua să se prefacă că nu se întâmplă nimic, deoarece riscăm să comitem o eroare gravă. Riscăm să le spunem celor care au ales pacea, la fel ca locuitorii din Sahara Occidentală prin intermediul Frontului Polisario, că au ales greșit.

Cei care nu trimit sinucigași cu bombe, care nu săvârșesc atacuri și care au încredere doar în organizațiile internaționale nu ajung la știri. Pentru acești oameni puterile lumii nu se strâng laolaltă. Doamnă președintă, nu este corect, deoarece locuitorii din Sahara Occidentală sunt un popor curajos, dar blând, aceștia își trăiesc religia așa cum trebuie și femeile lor au roluri importante în societate. Locuitorii din Sahara Occidentală luptă pentru pământul lor, pentru care dragostea lor este la fel de infinită precum deșertul lor; și luptă pentru identitatea lor și nu este corect să fie lăsați singuri.

Votul de mâine pentru care ne-am străduit în această sesiune este un semn important că Uniunea Europeană lucrează pentru a adopta un rol decisiv în destinul acestei regiuni.

  Norbert Neuser (S&D). – (DE) Doamnă președintă, domnule comisar, salut cuvintele clare alese de domnul Piebalgs. Este important ca Parlamentul European să arate clar ce poziție adoptă și să condamne brutalitatea care a avut loc acolo. Ne-a luat mult timp să purtăm dezbaterea cu privire la Sahara Occidentală în Parlamentul European și cred că am fost prea ezitanți în acțiunile noastre și că acționăm doar după ce au existat victime acolo.

Sunt încântat că vom putea să adoptăm o rezoluție mâine cu toate părțile, care poate nu va merge cât de departe și-ar dori unele grupuri, dar reprezintă un consens general și este un semnal clar pentru Maroc și pentru populația din Sahara Occidentală că Parlamentul European sprijină valorile sale fundamentale.

În calitate de președinte al Intergrupului, aș dori să le mulțumesc sincer tuturor membrilor săi care au asigurat că Sahara Occidentală a rămas și că va continua să rămână pe ordinea de zi. Sunt sigur că, împreună cu domnul Piebalgs și baroana Ashton, vom rămâne implicați în problema Saharei Occidentale.

  Ana Gomes (S&D). – (PT) Doamnă președintă, atacul brutal asupra protestului pașnic de la tabăra din Sahara Occidentală a dat o lovitură gravă negocierilor care au loc sub auspiciile ONU. Mi-a amintit de cele mai rele momente din Timorul de Est: la ONU se purtau discuții, în timp ce oamenii erau atacați pentru a le împiedica. Spania ar putea fi un susținător al fostei colonii pe care a abandonat-o, așa cum a făcut-o Portugalia pentru autodeterminarea din Timorul de Est, dar nu este, deoarece nu dorește să compromită interesele comerciale și alte interese pe care le are în Maroc.

Se știe acum că Madridul și ONU au fost avertizate cu privire la atac. De la neglijență la complicitate este doar un pas mic. Franța poartă o responsabilitate specială pentru că a încurajat Marocul să continue cu ocuparea. În ceea ce privește Uniunea Europeană, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a vorbit despre atac la câteva săptămâni după ce acesta se a avut loc și a făcut acest lucru într-o declarație extrem de scurtă, irelevantă. În această rezoluție, Parlamentul face apel la Uniunea Europeană, cerând o anchetă internațională independentă cu privire la aceste evenimente și identificarea morților, a dispăruților și a prizonierilor, solicitând acces nerestricționat pentru presa internațională, organizațiile umanitare și observatori, solicitând ca ONU să monitorizeze drepturile omului în Sahara Occidentală și cerând eliberarea imediată a tuturor locuitorilor din Sahara Occidentală care sunt reținuți în Maroc sau pe teritoriul ocupat al Saharei Occidentale.

  Guido Milana (S&D). – (IT) Doamnă președintă, stimați colegi, am doar un regret în această Cameră în această seară, și acesta este că discutăm despre locuitorii din Sahara Occidentală doar pentru că marocanii au invadat tabăra din afara orașului Laâyoune, și aceasta este o rușine pentru democrația din acest Parlament.

Parlamentul ar fi trebuit să găsească voința de a discuta acest subiect prin propriul său consimțământ, căci acesta putrezește pe mesele internaționale de negociere de mai bine de 30 de ani. Aceasta este cea mai semnificativă realitate politică. Am fost forțați să purtăm această dezbatere de acte de violență, nu pentru că am decis în mod autonom să garantăm drepturile omului. Ce reprezintă organizarea unui referendum privind autodeterminarea dacă nu o chestiune care ține de respectarea drepturilor omului?

Tocmai pentru că Marocul este prietenul nostru, pentru că Marocul este partea puternică în această relație, trebuie să cerem insistent să nu mai fie posibil să amânăm această dorință și să continuăm toate acțiunile care rezultă din ea. Trebuie să căutăm să creăm condiții pentru ca scopul misiunii ONU pentru referendumul din Sahara Occidentală (MINURSO) să nu fie doar îndeplinirea condițiilor pentru un referendum care este amânat în permanență. Trebuie să încercăm să utilizăm toate mijloacele care sunt la dispoziția Uniunii Europene pentru a face ca acest eveniment să fie posibil și a ne asigura că referendumul face dreptate celor 30 de ani de suferință a unui popor.

  Gilles Pargneaux (S&D). – (FR)Doamnă președintă, domnule comisar, lăsând la o parte dezbaterea din această după-amiază și rezoluția pe care o vom dezbate mâine, sugerez să revenim la chestiunea principală care nu a fost menționată pe parcursul acestei dezbateri.

O adevărată cauză națională pentru Maroc, să nu uităm totuși că această chestiune politică majoră este o provocare diplomatică pentru relațiile Marocului cu țările din Africa și Maghreb, mai ales Algeria.

În al doilea rând, este o provocare economică, deoarece această chestiune împiedică formarea unui Maghreb prosper și stabil. Este, de asemenea, o provocare pentru securitate din cauza activismului organizației teroriste Al-Qaida din Maghrebul islamic, și este apoi o provocare umanitară pentru locuitorii din Sahara Occidentală, mai ales pentru cei din taberele din Tindouf, care nu pot ieși afară.

Trebuie să revenim la ceea ce contează. Ceea ce contează este rezoluția 1920, adoptată în unanimitate de ONU, care ne cere să fim capabili să discutăm problema autonomiei propusă de Maroc și care cere, de asemenea, vizite familiale între taberele din Sahara Occidentală și Tindouf.

Așadar, acestea sunt, în esență, provocările pe care le considerăm importante. Așa cum a sugerat colegul nostru, domnul Panzeri, trebuie redeschis dialogul cu toate părțile, mai ales cu autoritățile marocane în săptămânile care urmează, lucru care va fi făcut, deoarece este planificat ca ministrul afacerilor externe să apară în fața noastră la 1 decembrie.

  Antonio Masip Hidalgo (S&D). – (ES) Doamnă președintă, la 18 noiembrie, în parlamentul din Spania, ministrul, doamna Jiménez, a subliniat că părerea Curții Internaționale de Justiție din Haga a fost că decolonizarea nu a avut loc încă și că Sahara Occidentală nu poate fi asimilată de Maroc. Au fost 35 de ani de suferință și ocupare ilegală. Tabăra este întruchiparea distanței dintre Maroc și locuitorii din Sahara, indiferent de câți coloni și soldați au introdus în zona din care au izgonit mii de băștinași.

Marocul reprimă cu ură un popor despre care știe că este diferit. În curând vor fi procese coloniale, precum cel care a avut loc la 5 noiembrie la Casablanca, unde observatorii străini și europeni au fost bătuți. Să prevenim distrugerea unui grup de oameni nobil, eroic, care este prieten al Europei.

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Doamnă președintă, stimați deputați, un astfel de eveniment grav precum cel care a avut loc în ultimele săptămâni spre nenorocirea locuitorilor din Sahara Occidentală nu poate să treacă nepedepsit și, prin urmare, Parlamentul European are datoria și obligația de interveni.

Pe de altă parte, nu este nicio îndoială – așa cum au afirmat domnul Salafranca Sanchéz-Neyra pe bună dreptate – că, în timp, oamenii din Maroc au adus o serie de contribuții importante în Africa, ceea ce înseamnă că îi putem considera nu doar prieteni, ci foarte aproape de poziția adoptată de Uniunea Europeană.

Fără a aduce atingere pedepsei, pe care suntem obligați să o aplicăm și care este absolut esențială, aceste măsuri ar trebui asociate cu noi negocieri, lansate deja în comisia mixtă, care permite într-adevăr protejarea drepturilor fundamentale, deoarece acestea nu pot fi încălcate în continuare, așa cum au fost, înainte ca Organizația Națiunilor Unite să clarifice în întregime această chestiune despre care vorbim astăzi, pentru a lămuri problema încălcării drepturilor fundamentale, care trebuie neapărat sancționată.

  Metin Kazak (ALDE). – (BG) Doamnă președintă, și eu doresc să-l felicit pe domnul comisar Piebalgs pentru prezentarea corectă, excepțional de echilibrată a atitudinii Comisiei Europene față de evenimentele din Sahara Occidentală. Cred că există riscul să facem mai mult rău decât bine prin această rezoluție, deoarece nu se acordă atenție deloc eforturilor pe care le face Marocul pentru a ajunge la o soluție de durată, corectă, la conflictul din Sahara Occidentală.

Aș dori să spun că multe organizații internaționale sunt încă acolo, făcând investigații cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Cred că cel mai bun forum de dialog cu Marocul este comisia parlamentară mixtă UE-Maroc. Cred că trebuie să sprijinim eforturile de a găsi o soluție acceptabilă pentru ambele părți sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite mai degrabă decât să facem declarații părtinitoare.

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Doamnă președintă, nu pot sublinia îndeajuns faptul că situația din Sahara Occidentală este pe bună dreptate obiectul preocupărilor noastre. Noi, cei din această sală, știm foarte bine că conflictul, care durează de foarte mulți ani, poate avea efecte în teritoriile care sunt mult mai îndepărtate. Sunt oameni acolo care nu au nicio speranță, care sunt atât asupriți, cât și umiliți. Într-o situație precum aceasta, oamenii care au fost umiliți pot adesea să constituie o bază naturală pentru activitatea teroristă. Aceștia pot fi receptivi la îndoctrinarea teroristă și Sahara Occidentală poate deveni un loc din care se va exporta terorismul. Prin urmare, Uniunea Europeană ar trebui să condamne toate cazurile de încălcări ale legii, dar cred că ar trebui să depunem mai mult efort pentru a ajuta forțele ONU pentru ca acestea să fie și mai eficiente în asigurarea siguranței în zonă.

  Nicole Kiil-Nielsen (Verts/ALE). – (FR) Doamnă președintă, la 8 noiembrie, autoritățile marocane au utilizat violența în dezmembrarea taberei de lângă Laâyoune, în Sahara Occidentală, fapt care a provocat decese și numeroase accidente.

Sunt absolut indignată că un stat membru, în acest caz Franța, obiectează împotriva cererii unei misiuni ONU de stabilire a faptelor care să cerceteze aceste evenimente. Propunerea statului Uganda de la reuniunea Consiliului de Securitate al ONU din 16 noiembrie a fost totuși atât legitimă, cât și dorită. Este foarte bine pentru Franța să se ascundă în spatele lipsei de decizie a Consiliului de Securitate atunci când acesta a abuzat de puterea sa de veto pentru a împiedica clarificarea acestor incidente. Ar fi adevărul atât de greu de înfruntat?

Europa, căreia îi place să se considere exemplară în protejarea drepturilor omului, trebuie să ceară o misiune independentă și transparentă de stabilire a faptelor, sub egida Organizației Națiunilor Unite, și un mandat suplimentar pentru misiunea Organizației Națiunilor Unite pentru referendumul din Sahara Occidentală (MINURSO). În general, contăm pe baroana Ashton pentru găsirea unei soluții corecte și de durată la această situație inacceptabilă pentru locuitorii din Sahara Occidentală.

  Dominique Vlasto (PPE). – (FR) Doamnă președintă, ca și colegii mei deputați, și eu deplâng pierderea de vieți din acest conflict. Totuși, aș dori să spun că textul propus nu este echilibrat și regret că votul cu privire la această rezoluție a fost grăbit. Ar fi fost mai bine să așteptăm rezultatele investigațiilor pentru a purta o discuție adecvată bazată pe fundamente solide și pentru a le permite colegilor deputați să-și facă o idee adevărată cu privire la ceea ce se întâmplă de fapt. Această situație poate fi într-adevăr privită ca o modalitate de a influența negocierile ONU privind viitorul Saharei Occidentale. Trebuie să spun că acest lucru mă îngrijorează într-un moment în care este relansată politica Euro-mediteraneană. Va fi nevoie de timp pentru a stabili faptele și pentru a ști cine și pentru ce este responsabil. În ceea ce mă privește, acest lucru este esențial pentru stabilitatea acestei regiuni extrem de sensibile și pentru bunăstarea locuitorilor săi.

  John Bufton (EFD). – Doamnă președintă, și eu voi vorbi despre evenimentele supărătoare din Sahara Occidentală.

Așa cum am citit în ziarele noastre, au avut loc confruntări violente în taberele de refugiați, unde este ținută captivă majoritatea populației din Sahara Occidentală încă de la invazia marocană din anii ʼ70. A le invada țara este un lucru, dar a ține captiv un mare procent al populației în tabere de refugiați este cu totul altceva.

Mișcarea Sahara Occidentală în exil a adus în mod curajos această situație în atenția lumii. Consiliul de Securitate al ONU a examinat acest ultim episod violent, însă nu a efectuat o anchetă independentă.

Putem fi siguri că autoritățile marocane vor fi mai puțin decât imparțiale dacă ancheta va fi lăsată în mâinile lor. Autoritățile marocane nu pot nici măcar decide câți oameni au fost uciși în raidul din tabăra din Laâyoune. Având în vedere vecinătatea Saharei Occidentale cu Europa și potențialul acesteia de a destabiliza sensibila regiune nord-africană, această situație ar putea escalada dacă nu se vor lua măsuri în curând.

Cred cu tărie că trebuie întreprinsă o anchetă independentă și solicit Consiliului de Securitate al ONU să o inițieze.

  Bernadette Vergnaud (S&D). – (FR) Doamnă președintă, domnule comisar, stimați deputați, aș dori să încep prin a sublinia că nu cred că este corect să ne spunem părerea atât de devreme prin intermediul unui vot asupra evenimentelor care au avut loc la Laâyoune la 8 noiembrie, când nu avem la dispoziție toate faptele care să ne ofere perspectiva și obiectivitatea necesare.

Cu toate acestea, în aceste condiții, sunt ușurată să văd că am ajuns la o rezoluție comună relativ echilibrată și măsurată care ia în considerare conceptul drepturilor omului și care nu condamnă pe nedrept niciuna dintre părți, chiar dacă unele puncte sunt discutabile. În orice caz, cred că cel mai important lucru este să nu întărâtăm situația în continuare, pentru ca anchetele și negocierile să poată fi conduse într-o atmosferă calmă și, deci, cred că este înțelept să nu fim atrași în contestarea statutului privilegiat al unei țări partenere învecinate pe baza unor rapoarte parțiale și adesea contradictorii.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Doamnă președintă, dorința Marocului de a suprima rapoartele incidentelor din Sahara Occidentală nu pune țara într-o lumină bună. Atunci când flota de ajutor din Gaza a fost atacată, a urmat un protest internațional prompt. Totuși, când o tabără de protestatari a fost eliminată în zona ocupată din Sahara Occidentală, în acest proces fiind uciși oameni, iar acest oraș a fost declarat zonă interzisă, chiar și pentru jurnaliști, a existat o lipsă de acțiune dinamică combinată din partea comunității internaționale.

Desigur, era de așteptat ca, luând în considerare situația greu de rezolvat, mișcarea de eliberare să nu se mai simtă obligată să respecte armistițiul la un anumit punct. Acest lucru a fost, de asemenea, asociat cu un referendum referitor la Sahara Occidentală – un referendum în privința căruia nu s-a putut niciodată cădea de acord asupra participanților. Între timp, din ce în ce mai mulți marocani s-au stabilit acolo. După părerea mea, aceste incidente trebuie să fie investigate în întregime. Uniunea Europeană ar trebui să acționeze ca un mediator neutru și să încerce să aducă părțile în litigiu la masa negocierilor încă o dată.

  Ulrike Rodust (S&D). – (DE) Doamnă președintă, stimați deputați, sprijin compromisul la care s-a ajuns pentru rezoluție. În calitate de coordonatoare a Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European în Comisia pentru pescuit, sunt, de asemenea, interesată de acordurile de pescuit cu Marocul. Este bine că cerem o rezoluție care să vizeze respectarea dreptului internațional în ceea ce privește exploatarea resurselor din Sahara Occidentală. Din nefericire, majoritatea deputaților din această Cameră nu sunt conștienți de faptul că există un aviz emis de Serviciul juridic al Parlamentului care menționează că actualul acord de pescuit cu Marocul încalcă legislația internațională dacă nu se demonstrează că locuitorii din Sahara Occidentală beneficiază de pe urma acestui acord. Acest lucru nu a fost demonstrat până acum și, în consecință, Comisia Europeană a suspendat negocierile privind reînnoirea acordului. Sper că se va găsi o soluție diplomatică în această privință. Totuși, trebuie să înțelegem că nu putem să ignorăm legislația internațională din cauza intereselor economice.

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE). – (DE) Doamnă președintă, și eu sunt încântată că avem, în cele din urmă, o rezoluție cu privire la conflictul din Sahara Occidentală în această Cameră. Cred că acest lucru ar fi trebuit să se întâmple mult mai curând într-un alt context, nu doar după producerea acestor incidente atroce în tabăra Gdaim Izyk.

Chiar nu înțeleg de ce Marocul nu este pregătit să permită o anchetă independentă. Dacă nu are nimic de ascuns, ancheta ar trebui întreprinsă. Așadar, de ce nu se investighează? Sper din toată inima că această rezoluție va fi adoptată în Parlament mâine – desigur, acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să existe un dialog cu Marocul. Săptămâna viitoare, miniștrii de externe marocan și algerian și Frontul Polisario sunt invitați să participe la o reuniune a Comisiei pentru afaceri externe. Sper că vor veni și vor participa la o discuție cu noi.

Totuși, nu cred că sugestia de amânare a rezoluției este una înțeleaptă deoarece, în calitate de Parlament European, este important să respectăm și să sprijinim principiul respectării drepturilor omului, precum și principiul dreptului la autodeterminare al unui popor – în acest caz pentru locuitorii din Sahara Occidentală. Am vizitat taberele din apropierea orașului Tindouf pentru prima dată în urmă cu 23 de ani. De atunci, acest popor luptă pentru a putea în cele din urmă să-și respecte propria legislație și să organizeze un referendum care să fie corect și cinstit. Prin urmare, sunt încântată că această rezoluție este acum în discuție și că mâine va fi, să sperăm, adoptată.

  Cristian Dan Preda (PPE). – (FR) Doamnă președintă, în primul rând aș dori să spun că este adevărat că am fi putut să dezbatem mai mult și să venim cu un text diferit. Totuși, în același timp, textul a primit mai mult sau mai puțin același timp care este de obicei consacrat rezoluțiilor de urgență. Partenerilor noștri marocani ar trebui, prin urmare, să li se spună că acesta este, de fapt, consensul la care au ajuns diversele grupuri politice.

Cred că aceasta este o etapă a acestui dialog. Probabil pentru prima dată, sprijin propunerea făcută de domnul Panzeri pentru continuarea dialogului în cadrul comisiei parlamentare referitor la anumite chestiuni care ne leagă de colegii noștri marocani. Este o comisie creată recent care poate fi sprijinită – de ce nu? – de un grup de prieteni din Maroc, deoarece mulți dintre aceștia se află aici. Aștept, de asemenea, cu nerăbdare dialogul cu ministrul marocan al afacerilor externe. Acesta a anunțat că se va adresa Comisiei pentru afaceri externe săptămâna viitoare. Aceasta va fi o altă oportunitate de a continua acest dialog.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei – Doamnă președintă, după ce am urmărit foarte atent această dezbatere, aș dori să rămân la declarația mea inițială. Cred că aceasta este foarte echilibrată și foarte corectă.

Voi repeta doar ultima propoziție. Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite are sprijinul UE pentru găsirea unei soluții politice corecte, de durată și acceptabile pentru ambele părți, care va reglementa autodeterminarea locuitorilor din Sahara Occidentală, în conformitate cu rezoluțiile Consiliului de Securitate. Aș încuraja cu siguranță ambele părți să sprijine eforturile Organizației Națiunilor Unite.

  Președinta. – Șapte propuneri de rezoluție⁽¹⁾ au fost depuse pentru a încheia această dezbatere. Aici se încheie dezbaterea.

Votul va avea loc mâine, la ora 12.00.

(Ședința a fost suspendată la ora 20.00 și reluată la ora 21.00.)

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Uitându-ne cu atenție la imaginile disponibile pe internet, putem măsura nivelul de violență folosit împotriva autorităților de aplicare a legii din Maroc. Scenele la care s-a asistat atât în tabăra Gdaim Izyk, cât și pe drum spre orașul Laâyoune sunt dovada actelor de violență mortale împotriva serviciilor marocane de securitate. Nici măcar vehiculele de urgență nu au fost cruțate. Realitatea este foarte departe de ceea ce ar vrea să ne facă să credem propaganda. Prin urmare, Parlamentul nostru trebuie să arate reținere și să folosească discreția, în loc să dea vina incorect pe autoritățile marocane și să le considere pe acestea în întregime responsabile pentru această situație.

  Debora Serracchiani (S&D), în scris. – (IT) Ultimele evenimente violente legate de disputa dintre Maroc și Frontul Polisario asupra Saharei Occidentale necesită mai multă atenție datorită efectelor negative pe care le-ar putea avea asupra stabilității în regiune. Demontarea taberei de la Laâyoune pare să fi avut drept consecință în jur de doisprezece morți, peste 700 de răniți, 150 de dispăruți și 160 de arestați de autoritățile marocane și se crede că aceasta a dus la uciderea cetățeanului spaniol de origine sahariană, Baby Hamday Buyema. Nu trebuie să lăsăm singuri locuitorii din Sahara Occidentală, dar trebuie să finalizăm negocierile purtate sub egida Organizației Națiunilor Unite, în conformitate cu principiile Declarației Universale a Drepturilor Omului, în special articolul 2. Uniunea Europeană trebuie să intervină și să-i solicite guvernului marocan să evite vărsare de sânge în continuare și să-i elibereze pe acei locuitori din Sahara Occidentală care au fost reținuți ilegal. Reluarea discuțiilor informale între părți, care au avut loc la 7 și 8 noiembrie 2010, trebuie să reprezinte primul semn că părțile pot accepta pașnic o soluție corectă.

PREZIDEAZĂ: RAINER WIELAND
Vicepreședinte

(1) A se vedea procesul-verbal