Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 24 noiembrie 2010 - Strasbourg

1. Deschiderea ședinței

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

(Ședința a fost deschisă la ora 9.05)

2. Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) (propuneri de rezoluție depuse): consultați procesul-verbal

3. Măsuri de executare (articolul 88 din Regulamentul de procedură): consultați procesul-verbal

4. Concluziile Consiliului European (28-29 octombrie) și guvernanța economică (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct este dezbaterea esențială referitoare la concluziile reuniunii Consiliului European (28-29 octombrie) și guvernanța economică [2010/2654(RSP)].

Doresc să le urez bun venit în sală președintelui Consiliului, domnul Van Rompuy, și președintelui Comisiei, domnul Barroso. Sunt, de asemenea, alături de noi, reprezentanții Președinției belgiene și Comisiei. Vom începe cu informațiile care ne vor fi furnizate de președintele Consiliului, domnul Van Rompuy.

  Herman Van Rompuy, președinte al Consiliului European. – Domnule Președinte, reuniunea Consiliului European din 28-29 octombrie s-a concentrat asupra guvernanței economice a Uniunii noastre, cu accent pe raportul Grupului operativ privind guvernanța economică. Raportul aprobat de acest grup și evenimentele care s-au succedat, și mă refer mai ales la Irlanda, au ilustrat importanța acestui subiect în general și a necesității extinderii rapide a mecanismului financiar pe care l-am adoptat în mai în special.

Apreciez viteza acțiunii miniștrilor de finanțe din ultima săptămână și subliniez că acest lucru ilustrează nivelul de determinare a preocupării noastre de a proteja stabilitatea euro.

„Sprijinul financiar al UE și zonei euro va fi acordat în baza unui program politic riguros care va fi negociat cu autoritățile irlandeze de Comisie și FMI, împreună cu Banca Centrală Europeană. […] Având în vedere fundamentele puternice ale economiei irlandeze, implementarea decisivă a programului ar trebui să permită o revenire la o creștere robustă și durabilă, protejând coeziunea economică și socială”. Am citat ministerele Eurogrup și Ecofin.

Grupul operativ nu a fost o conferință interguvernamentală, ci o examinare a metodelor de lucru, a priorităților și a procedurilor noastre în acest domeniu. Am încercat să găsim echilibrul dintre, pe de o parte, stabilirea unui cadru european general referitor la necesitatea de a evita deficitele fiscale excesive și dezechilibrele economice în interiorul Uniunii și, pe de altă parte, acordarea posibilității ca guvernele naționale să poată să aleagă liber ceea ce vor să impoziteze și modul în care doresc să cheltuiască, în conformitate cu procedurile lor politice naționale și cu legislația europeană.

Dorim să ne asigurăm că fiecare stat membru ține cont pe deplin de impactul deciziilor economice și fiscale asupra partenerilor săi și a stabilității Uniunii Europene ca întreg. În același timp, dorim să consolidăm capacitatea Uniunii de a reacționa atunci când politicile dintr-un stat membru reprezintă un risc pentru restul Uniunii.

Aceste recomandări, la fel ca celelalte recomandări ale grupului operativ, sunt, de asemenea, extrem de apropiate de propunerile Comisiei. Am discutat, de asemenea, aceste aspecte de două ori cu liderii grupurilor din Parlamentul European și cu președinții comisiilor competente, respectând formatul pe care l-ați cerut.

O clarificare. Unele persoane susțin că sunt dezamăgite de faptul că nu există mai mult automatism în procesul de luare a deciziilor. Ei bine, noi propunem tocmai mai mult automatism. Consiliul – pentru că, în virtutea tratatului, Consiliul este cel care – va stabili sancțiunile pe baza unei așa numite „majorități inversate”. Aceasta înseamnă că o propunere de sancționare din partea Comisiei este valabilă cu excepția cazului în care o majoritate calificată votează împotrivă, în timp ce, până acum, sancțiunile trebuiau aprobate de o majoritate.

În urmă cu câteva săptămâni, unele state membre au fost foarte ezitante în ceea ce privește această majoritate inversată. Este într-adevăr un progres; și, în plus, grupul operativ a propus o serie întreagă de alte măsuri menite să consolideze Pactul de stabilitate, cum ar fi un nivel mai ridicat de coordonare a politicilor – statistici riguroase și consilii fiscale independente.

Statele membre ar trebui să fie conștiente de faptul că deciziile lor în domeniul politicilor îi afectează pe toți partenerii lor și Uniunea ca întreg. Aceasta este lecția importantă a crizei. O remarcă generală: grupul operativ a fost un cadru politic al cărui scop a fost să genereze consensul într-un mod rapid. Întregul progres pe care l-am realizat până acum trebuie să fie transpus în texte legislative. Această activitate trebuie să fie întreprinsă de Comisie, Consiliu și Parlament. Am încredere că toate instituțiile vor profita de acest moment. Este o responsabilitate vitală.

Referitor la cel de-al treilea și ultimul element principal al grupului operativ, acesta mă aduce, de asemenea, la lucrările ulterioare grupului operativ. Recomandăm un mecanism permanent, credibil și riguros de soluționare a crizelor pentru a proteja stabilitatea financiară a zonei euro ca întreg. Toți șefii de stat sau de guvern au căzut de acord asupra acestei necesități și asupra faptului că este nevoie de o modificare limitată a tratatului.

Înainte de a încheia ceea ce am avut de spus referitor la acest aspect, aș dori să subliniez că Pactul de stabilitate nu are doar rolul de a pedepsi statele membre sau de a rectifica greșelile din trecut. Este important să-l privim într-un context mai larg. Nu trebuie să pierdem din vedere provocarea mai cuprinzătoare a îmbunătățirii structurii Europei și a ratelor creșterii durabile și performanța economică generală.

Acestea sunt aspectele asupra cărora s-a concentrat strategia UE 2020 adoptată de Consiliul European la începutul acestui an. Răspunsul adresat celor care se tem că reducerea fiscală va duce la scăderea ratelor creșterii economice este să se concentreze mai mult asupra factorilor structurali principali care afectează performanța noastră economică și să-i remedieze. Acesta va fi obiectivul principal al reuniunilor Consiliului European din februarie și martie anul viitor.

Consiliul European a avut, de asemenea, o discuție scurtă referitoare la chestiunile bugetare ale UE, stimulată, printre altele, de discursul președintelui dvs. din deschiderea reuniunii noastre. Am convenit să revenim asupra acestui subiect în decembrie.

Între timp, în concluziile noastre am afirmat pur și simplu, și citez, că „este esențial ca bugetul Uniunii Europene și viitorul cadru financiar multianual să reflecte eforturile de consolidare pe care statele membre le depun pentru a aduce deficitul și datoria pe o traiectorie mai sustenabilă. Respectând” – și subliniez acest aspect – „respectând rolul diferitelor instituții și necesitatea realizării obiectivelor Europei, Consiliul European va discuta, în cadrul viitoarei sale reuniuni, modalitățile de a garanta faptul că cheltuielile la nivel european pot aduce o contribuție adecvată în acest sens.”

Permiteți-mi să vă asigur, din nou, că recunoaștem noul rol al Parlamentului conferit de Tratatul de la Lisabona. Nu am adoptat, desigur, o poziție în postura noastră de Consiliu European cu privire la procedura bugetară pentru 2011, deoarece această chestiune este de competența Consiliului de Miniștri și a Parlamentului.

În calitate de președinte al Consiliului European, rog toate părțile implicate să continue consultările pentru a ajunge la un compromis referitor la bugetul pentru 2011, cu o întârziere cât mai mică posibil. Un compromis trebuie să implice acceptarea diverselor preocupări, cu respectarea, desigur, a tratatelor.

Consiliul European a contribuit, de asemenea – cum se va întâmpla cu toate Consiliile Europene – la pregătirea pozițiilor comune pentru Uniunea Europeană înaintea desfășurării evenimentelor internaționale majore. În acest caz, atenția noastră s-a concentrat asupra pregătirii G20, a conferinței de la Cancun privind schimbările climatice și a mai multor summituri bilaterale.

În ceea ce privește G20, care, desigur, a avut loc deja, am căzut de acord asupra priorităților, care au fost apoi promovate de reprezentanții Uniunii și de statele membre UE care sunt membre ale G20. Printre acestea s-au numărat obținerea aprobării pentru acordurile Basel III privind cerințele de capital și reforma FMI. În ceea ce privește această ultimă chestiune, aș dori să subliniez faptul că această reformă decisivă a fost posibilă datorită abordării deschise și constructive a europenilor. Am renunțat la două locuri pentru a ajunge la acordul final, suportând astfel o mare parte din efortul de ajustare.

Cât despre problema dezechilibrelor din economia globală și politica cursului de schimb, discuțiile din perioada care a precedat reuniunea G20 au fost tensionate. Summitul a făcut o analiză adecvată și a convenit asupra unui proces. Salutăm deciziile referitoare la stabilirea unui set de indicatori privind dezechilibrele și la evaluarea care se va face în 2011. Acum este esențial să cădem de acord asupra concluziilor politice și, dacă este necesar, asupra măsurilor corective pe baza acestei evaluări.

La Cancan, Consiliul European a pregătit, de asemenea, poziția UE pentru negocierile care vor începe la sfârșitul acestei luni. De la reuniunea de la Copenhaga de anul trecut s-au purtat numeroase discuții – formale sau informale –, însă acestea sunt lente și rămân foarte dificile. Cancun va fi probabil doar o etapă intermediară spre un cadru global privind combaterea schimbărilor climatice. Uniunea Europeană regretă, desigur, acest lucru.

În cele din urmă, în ceea ce privește summiturile noastre bilaterale, Consiliul European a discutat prioritățile și strategiile noastre pentru summiturile care vor urma, respectiv cele cu Statele Unite, Rusia, Ucraina, India și Africa. Acest lucru este extrem de util pentru domnul președinte Barroso și pentru mine și garantează faptul că, cu aceste ocazii, vorbim nu numai în numele instituțiilor de la Bruxelles, ci și în numele celor 27 ca întreg. Intenționez să transform acest lucru într-o caracteristică obișnuită a reuniunilor Consiliului European.

Dragi colegi, închei astfel rezumatul celei mai recente reuniuni a Consiliului European, care s-a desfășurat în urmă cu aproape o lună. În orice caz, voi continua să informez liderii grupurilor noastre politice imediat, în termen de câteva ore de la încheierea fiecărei reuniuni a Consiliului European. Aștept cu nerăbdare opiniile dumneavoastră.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Domnule Președinte, onorați deputați, dacă o săptămână înseamnă mult în politică, o lună poate să pară o eternitate. S-au întâmplat multe de la ultimul Consiliu European, și mă refer în special la evenimentele recente din Irlanda. Măsurile propuse reprezintă încă o etapă esențială pentru protejarea stabilității financiare a Irlandei, a zonei euro și a Uniunii Europene ca întreg. Cele două instrumente pe care le-am înființat în mai sunt unelte eficiente care se pot achita de sarcina pentru care au fost concepute. Irlanda are de rezolvat probleme foarte concrete, iar aceste instrumente pot să contribuie la acest lucru. Această intervenție trebuie să-i dea economiei irlandeze posibilitatea de a reveni pe drumul creșterii durabile cu ajutorul punctelor sale forte fundamentale.

Ultimele câteva luni au fost o provocare. Am parcurs un drum foarte lung, însă misiunea noastră nu s-a încheiat. Guvernanța noastră economică se transformă. Membrii grupului operativ prezidat de domnul președinte Van Rompuy și-au prezentat rezultatele, care sunt foarte pozitive. Beneficiind de sugestii semnificative din partea Comisiei, au reușit să ajungă la o convergență vastă în ceea ce privește propunerile legislative ale Comisiei și au acoperit și alte aspecte foarte importante ale guvernanței economice.

În mod esențial, au fost păstrate norme fiscale mai stricte și o supraveghere economică mai extinsă – ambele pietre de temelie ale pachetului Comisiei. Am subliniat de multe ori până acum importanța de a avea un nou cadru operațional cât mai repede cu putință, drept care am fost încântat când Consiliul European a sprijinit ideea unei abordări accelerate și și-a stabilit obiectivul consensului cu privire la propunerile legislative ale Comisiei până în vara anului 2011.

Este remarcabil faptul că întrebările enunțate în luna septembrie cu privire la înaintarea de către Comisie a unor propuneri legislative s-au transformat acum în dorința de a accelera aceste propuneri. Acum procedura legislativă normală trebuie să-și urmeze cursul în lunile care vor urma. Mă aștept ca metoda comunitară să funcționeze la fel de bine ca până acum și să ne ajute să consolidăm guvernanța economică în zona euro și în Europa.

Am convingerea că vom sfârși prin a avea reguli stricte, bazate pe stimulente adecvate pentru conformitate, punere în aplicare semiautomată și un cadru efectiv pentru a aborda dezechilibrele macroeconomice mai vaste. Avem nevoie de guvernanță economică consolidată și riguroasă pentru a obține o creștere stabilă și durabilă, care este esențială pentru ocuparea forței de muncă și bunăstarea cetățenilor noștri.

Un mecanism permanent de soluționare a crizelor pentru zona euro este o piesă esențială a acestui puzzle. Mecanismul temporar în vigoare în prezent va expira în 2013, și, prin urmare, este vital ca până atunci să-l înlocuim cu ceva credibil, robust, de durată și bazat pe realitățile tehnice esențiale. Din acest motiv Comisia a început deja activitatea sa pregătitoare privind caracteristicile generale ale unui nou mecanism viitor pentru zona euro. Acest mecanism, pe care îl pregătim în strânsă colaborare cu președintele Consiliului European, ar trebui privit în contextul efortului general în vederea consolidării guvernanței economice în Uniunea Europeană și în zona euro.

Aș dori să subliniez faptul că, deși mecanismul este finanțat din bugete naționale, va rămâne o inițiativă „europeană” și va putea, desigur, să beneficieze de pe urma expertizei, independenței și imparțialității Comisiei pentru a deveni funcțional. Mecanismul va avea trei componente principale: un program de ajustare macroeconomică, un angajament de finanțare și implicarea sectorului privat. Aceasta din urmă poate îmbrăca numeroase forme, însă doresc să subliniez înainte de toate că, indiferent de ceea se decide cu privire la implicarea sectorului privat, se va aplica doar după 2013.

Șefii de stat sau de guvern au decis în unanimitate că este necesară modificarea tratatului pentru a crea acest mecanism. Când am încheiat Tratatul de la Lisabona anul trecut, nimeni nu și-a imaginat că se vor propune noi modificări atât de curând. Știm cu toții că acesta nu este niciodată un proces simplu și înțelegem cu toții riscurile. Acesta este unul dintre motivele pentru care am explicat – în timpul Consiliului European și chiar înainte – că nu ar trebui să acceptăm o revizuire a tratatului care pune la îndoială drepturile de vot ale statelor membre. Sunt bucuros că acest argument a fost acceptat și că orice revizie va fi una limitată – într-adevăr chirurgicală.

Este, de asemenea, logic, să avem un proces cât mai direct cu putință. De aceea aș sugera să nu fim tentați să legăm acest subiect de alte chestiuni care nu au nicio legătură cu aceasta.

Toate aceste acțiuni nu au loc într-un vid. Consiliul European, summitul G20, summitul UE-SUA de la Lisabona weekendul trecut: toate acestea sunt etape, parte a unui plan mai vast de refacere a stabilității și creșterii Europei. Vom discuta despre summitul G20 în următoarea dezbatere din această Cameră, așa că, deocamdată, vă rog să-mi permiteți să mă concentrez foarte pe scurt asupra summitului foarte important UE-SUA de la Lisabona.

Atmosfera de la summit a fost intimă, prietenoasă și focalizată. Împreună cu domnul președinte Van Rompuy, am căzut de acord cu președintele Obama asupra necesității unei agende transatlantice pentru creștere și ocuparea forței de muncă, care să cuprindă convergență în materie de reglementare și consultări inițiale asupra unor aspecte precum competitivitatea și reforma globală. Miniștrii și comisarii au fost însărcinați să continue această activitate concretă, și anume prin Forumul Economic Transatlantic.

Economia globală, G20 și economiile emergente au fost, de asemenea, într-o măsură considerabilă, pe ordinea de zi. Doresc să subliniez următorul aspect: Uniunea Europeană va putea să-și îndeplinească toate obiectivele doar dacă activăm toate domeniile politice; dacă valorificăm relația pe care o avem cu toți partenerii noștri importanți; dacă folosim influența de care dispunem într-un mod integrat la toate nivelurile – la nivel național, european și global. Un lucru este clar: vom avea mai multă influență pe plan extern dacă vom fi capabili să ajungem la un consens între noi, în cadrul Uniunii Europene. În această privință, mă îngrijorează faptul că unele dintre poziționările noastre mai recente nu au contribuit la concentrarea și coerența acțiunii noastre comune.

Cred că progresul pe care l-am realizat până acum în ceea ce privește guvernanța economică sugerează faptul că, dacă vom avea de partea noastră suficientă voință politică, vom putea să facem din Europa o forță mai puternică în lume în beneficiul cetățenilor noștri, însă, pentru aceasta, avem nevoie, și acest lucru trebuie să fie clar, de voință politică și de sentimentul unui scop comun, nu numai din partea instituțiilor europene, ci și din partea tuturor statelor noastre membre. Acesta este apelul pe care doresc să-l adresez astăzi: mai multă coerență, mai multă convergență, un țel mai împărtășit.

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Domnule Președinte, dragi colegi, un sondaj de opinie pe care l-am citit ieri într-un ziar afirma că 70 % dintre francezi consideră că sunt încă în toiul crizei și că aceasta nu a fost încă depășită. Sunt convins că o anchetă mai vastă la nivelul Europei ar avea aceleași rezultate.

Prin urmare, trebuie să răspundem preocupărilor întemeiate ale cetățenilor noștri. Aceștia trăiesc vremuri grele și nu pot să tolereze procesul decizional lent și complex de la nivel european și global. Mulți dintre aceștia m-au întrebat și ce facem noi, ce face Europa pentru ei și pentru familiile lor. Oamenilor le este frică. Și, în același timp, văd că din ce în ce mai mulți politicieni, din ce în ce mai multe țări, chiar și în această Cameră, utilizează, manipulează și exploatează această teamă și această anxietate și nu au nicio propunere.

Această abordare populistă, care ne corupe politica, este gravă, și țin să menționez că nu aceasta este modalitatea de a rezolva problemele reale și serioase cu care se confruntă țările noastre și Europa în lume. Cred că este datoria partidelor politice și a grupurilor parlamentare care sunt împotriva acestui populism și a acestei demagogii să se facă auziți mai mult.

Nu, soluția la criză nu constă în a ne închide în noi și în protecționism. Nu, nu există nicio soluție rapidă sau ușoară la criza cu care ne confruntăm. Nu, nu este posibil să întoarcem spatele solidarității sau eforturilor noastre de a consolida ansamblul țărilor noastre în contextul globalizării, pentru a ne da seama, în cele din urmă că, în vremuri grele, avem nevoie de parteneri.

Trebuie să învățăm anumite lecții din ceea ce se întâmplă în Irlanda și aceasta nu este o critică la adresa Irlandei, a domnului președinte al Consiliului sau a domnului președinte al Comisiei. Trebuie să tragem învățăminte, deoarece dificultățile cu care se confruntă această țară au fost cauzate nu numai de bănci, ci și de politica fiscală și economică a guvernului actual de-a lungul anilor. Acest tigru celtic, care a fost unic responsabil de propria sa creștere, cu o fiscalitate atipică, o reglementare bancară minimă și un cod de investiții fără echivalent în nicio altă țară a Uniunii, asistă în prezent la prăbușirea balonului său imobiliar, la creșterea datoriilor familiilor, o rată record a șomajului și un sector bancar schilodit. Guvernul irlandez a garantat întregul sistem bancar, respectiv un angajament în valoare de 480 de miliarde de euro, de trei ori PIB-ul său, ceea ce a dus la un deficit public de 32 %.

Astăzi, guvernul irlandez a cerut și a obținut pe bună dreptate solidaritate europeană. Salut acest demers și, așa cum a menționat domnul comisar Rehn chiar în cadrul acestui Parlament luni, ajutorul pe care trebuie să-l primească în curând Irlanda va proteja stabilitatea întregii zone euro. Însă a fost această solidaritate europeană, de care beneficiază pe bună dreptate Dublinul astăzi, așa cum a făcut-o și când a aderat la UE, demonstrată de-a lungul anilor și de guvernul irlandez?

De câte ori au încercat statele membre să alinieze impozitarea – condiție prealabilă, lucru evident în prezent, pentru buna guvernanță a euro? Și de fiecare dată câteva țări, întotdeauna aceleași, s-au opus.

Nu arăt cu degetul pe nimeni, însă cred că este timpul să învățăm din aceste comportamente pentru viitor. După cum am afirmat de câteva ori în această Cameră, o criză este o oportunitate pentru schimbare, și nu trebuie să ne fie frică să schimbăm o parte dintre obiceiurile noastre care nu au avut efectul pozitiv la care ne așteptam.

Stimați colegi, măsurile adoptate de Consiliul European în urmă cu câteva săptămâni și orientările stabilite la G20 în Seoul reprezintă un pas în direcția bună, însă nu sunt suficiente. Cu alte cuvinte, trebuie să fim conștienți de necesitatea cooperării în Europa și în rândul blocurilor regionale majore pentru a găsi o soluție la instabilitatea piețelor financiare și la dezechilibrele comerciale și, de asemenea, pentru a evita un război al monedelor.

Știm cu toții că, în ceea ce privește toate aceste probleme, țările noastre nu vor putea de unele singure să găsească o soluție fiabilă pe termen lung pentru a răspunde așteptărilor celor 500 de milioane de europeni care, după cum am precizat la început, se așteaptă ca politicienii lor – toți cei care ne aflăm aici și toți cei din capitalele noastre – să ia decizii orientate spre viitor.

Domnule președinte al Consiliului, dacă criza ne-a învățat ceva, aceasta este că soluțiile de ieri nu sunt neapărat și cele de mâine. Plătim un preț mare pentru că ne dăm seama de acest lucru în vreme de criză, însă vom plăti un preț și mai mare dacă vom continua să-l ignorăm. Solicit instituțiilor europene și guvernelor statelor noastre membre să modifice, să tragă învățăminte politice de pe urma crizei și să nu mai caute solidaritate doar când casa a luat deja foc.

Domnule președinte, aș dori să adaug un ultim lucru. Aici nu este vorba despre o luptă între Consiliu și Parlament; este vorba despre punerea în aplicare a tratatelor, despre solidaritate, despre a lucra împreună. Acesta este mesajul pe care aș dori să vi-l transmit pentru a putea să ieșim din criză, spre binele concetățenilor noștri.

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Domnule Președinte, în timp ce îl ascultam pe domnul președinte al Consiliului European, am auzit un ton diferit față de cel al domnului președinte al Comisiei. Domnul președinte al Consiliului ne-a prezentat un raport, cât despre domnul Van Rompuy, dacă mă las pradă vrajei sale, nu pot decât să ajung la concluzia că totul este minunat. Totuși, dacă îl ascult pe domnul Barroso, rămân mai degrabă cu impresia că – și citez – „unele dintre poziționările mai recente nu au contribuit la coerență”. Aceasta este afirmația domnului președinte al Comisiei cu privire la Consiliu, lucru pe care ni-l comunicați cu seninătate deplină.

Nu, realitatea în Europa este cumva diferită. Realitatea în Europa este că Europa este împărțită în trei: factorii decizionali germano-francezi, restul zonei euro și celelalte țări care nu aparțin zonei euro, cu o poziție specială a Regatului Unit. Aceasta este realitatea în Europa.

Poziția specială a Regatului Unit trebuie privită, de asemenea, separat. Parteneriatul decizional germano-francez Merkel-Sarkozy a încheiat o înțelegere cu domnul Cameron. Toată lumea știe acest lucru și trebuie să o spunem deschis. Înțelegerea sună cam așa: „Am nevoie de o revizuire a tratatului pentru Pactul de stabilitate”. „În regulă”, răspunde domnul Cameron, „nu este ușor pentru mine deoarece am membri în Camera Comunelor care nu doresc acest lucru, dar atunci voi obține un buget diferit”. La care doamna Merkel și domnul Sarkozy răspund „în regulă, batem palma”.

Aceasta este realitatea în Europa. Nu numai că acest lucru nu are nimic de-a face cu spiritul comunitar, ba, mai mult, este o abordare care va distruge coerența Uniunii Europene, și, pe termen lung, va distruge și Uniunea Europeană. Mă tem că există persoane care-și doresc acest lucru. Aplaudă această înțelegere cu entuziasm. Acești deputați se află acolo.

(Aplauze)

Dacă nu dorim ca aceste persoane să ia deciziile pe acest continent pe viitor, trebuie să ducem Europa într-o direcție diferită.

(Interpelări)

Voi încerca să continui. Domnul Langen este întotdeauna foarte nervos. Reforma Pactului de stabilitate în UE se face în funcție de înțelegerea cu o țară care nici măcar nu face parte din zona euro. Doamna Merkel aprobă o revizuire a tratatului într-un moment când nimeni din această sală nu poate prezice ceea ce se va întâmpla în Irlanda. Mai mult, nu știu dacă revizuirea Tratatului UE va fi acceptată în Irlanda atât de ușor precum reiese din raportul dvs. privind Consiliul European.

Doamna Merkel afirmă că sectorul privat trebuie să fie și el inclus. Aș dori doar să vă adresez o întrebare, domnule Rehn, cu privire la sectorul privat din Irlanda. Cum a fost posibil ca băncile irlandeze să treacă testul de rezistență? Ne puteți explica acest lucru?

Ceea ce face doamna Merkel reprezintă un test de rezistență pentru euro. Vă spun eu ce se întâmplă: implicarea sectorului privat este un lucru bun și este bine ca acesta să fie implicat. În Parlamentul European – și-mi susțin afirmația – am decis, cu un consens larg, cu privire la o modalitate de a implica sectorul privat, și anume prin introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare la nivel european.

(Aplauze)

Această chestiune a fost discutată pe scurt la summitul G8, după care s-a afirmat: „nu, nu dorim o taxă pe tranzacțiile financiare”. Atunci, noi am spus, „în regulă, atunci iese din discuție”. După-amiază, la cafea, taxa pe tranzacțiile financiare a fost îngropată. Dacă ar exista o modalitate de implicare a sectorului privat care să aibă cu adevărat efect asupra acestui sector privat, aceasta ar fi. Se afirmă acum că Regatul Unit nu dorește acest lucru. Chiar decide Regatul Unit totul în Europa? Ce-ar fi dacă am începe cu o taxă pe tranzacțiile financiare în zona euro mai întâi, de exemplu, și dacă am decide să colectăm impozite de la sectorul financiar privat din zona euro în acest mod?

(Interpelări)

Voi repeta ceea ce a spus pentru ca interpretul să o poată spună: „un popor, un imperiu, un lider”. Acestea au fost spusele domniei sale.

Aproape că am terminat. Numai că, atunci când acest deputat merge prin Cameră și strigă „un popor, un imperiu, un lider”, am un singur lucru de adăugat: persoanele care au afirmat acest lucru în Germania sunt persoane al căror mod de gândire mă lupt să-l combat, însă sunt de părere că părerile acestui domn sunt mai apropiate de acest mod de gândire decât propriile mele convingeri.

  Joseph Daul (PPE). – (FR) (adresându-se domnului Bloom) Nu pot să accept ceea ce ați afirmat. Trăim într-o epocă democratică și suntem guvernați de un sistem democratic. Doresc să vă cereți scuze oficial; în caz contrar, vom înainta o plângere formală. Sunt persoane care au spus mai puțin decât atât – nu este corect.

(Aplauze)

Aproape că a adăugat că sunt înființate lagăre de concentrare pentru a rezolva problema.

  Președinte. – Stimați colegi, trebuie să continuăm. Voi lua observația dumneavoastră în considerare. Permiteți-mi să vă citesc articolul 152 alineatul (1) din Regulamentul de procedură: „Președintele cheamă la ordine orice deputat care aduce atingere bunei desfășurări a ședinței sau al cărui comportament nu este compatibil cu dispozițiile pertinente prevăzute la articolul 9”. Vă cer, stimate coleg, să cereți scuze Camerei.

  Godfrey Bloom (EFD). – Convingerile exprimate de Herr Schulz corespund. Este un fascist nedemocratic.

  Președinte. – Stimați colegi, ne așteptam la ceva cu totul diferit. Nu dorim ca discuția noastră să fie perturbată în acest mod. Vă voi chema, stimați colegi, la o întrunire cu mine și trebuie să luăm o decizie referitoare la pașii următori.

Este imposibil să ne desfășurăm discuțiile într-o asemenea atmosferă. Stimate coleg, după cum puteți vedea, Camera protestează foarte vehement împotriva comportamentului dvs. Voi citi articolul 152 alineatul (3) în limba mea maternă.

„ Dacă perturbarea continuă, sau în cazul unei noi recidive, Președintele poate retrage dreptul la cuvânt deputatului respectiv și acesta sau aceasta poate fi exclus(ă) din sală de către Președinte pentru restul ședinței. De asemenea, în cazuri deosebit de grave, Președintele poate să recurgă la această ultimă măsură imediat, fără o a doua chemare la ordine. Secretarul General asigură, fără întârziere, punerea în aplicare a unei astfel de măsuri disciplinare cu ajutorul aprozilor și, dacă este necesar, al personalului de securitate al Parlamentului”.

Domnule Bloom, după cum puteți vedea, majoritatea deputaților din sală consideră că v-ați comportat absolut inacceptabil. Comportamentul dvs. este inacceptabil și pentru mine. În acest context, trebuie să vă cer să părăsiți sala.

După cum știți, puteți să discutați și să vă exprimați opinia, însă nu ca să vă deranjați unii pe alții. În caz contrar, nu putem să păstrăm ordinea în sală.

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – (FR) Domnule Președinte, în primul rând, consider că ceea ce tocmai s-a întâmplat este foarte grav. Cred, de asemenea, că grupurile politice trebuie să răspundă astăzi printr-o poziție comună și sper că toate grupurile politice, cu excepția, desigur, a celui din care face parte deputatul vizat, sprijină, în mod foarte clar, măsurile pe care le-ați luat pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple.

(Aplauze)

Cred că ceea ce a afirmat domnul Daul despre Irlanda – deoarece a analizat în întregime situația Irlandei – este pe deplin adevărat, însă doresc totuși să-i spun că, dacă la începutul crizei financiare am fi stabilit un plan de salvare european pentru bănci în octombrie 2008, inițiativă propusă de Comisie, însă respinsă de statele membre, Irlanda nu s-ar mai fi confruntat cu problemele cu care se confruntă în prezent. Această propunere a fost respinsă în octombrie 2008 cu cuvintele, „Nu, nu este necesar. În Germania avem suficienți bani pentru a ne rezolva singuri problemele.” Ei bine, am văzut care a fost rezultatul.

În al doilea rând, aș dori să abordez subiectul actual, deoarece există încă tensiuni referitoare la acesta. În ceea ce mă privește, sper că euro se va stabiliza din nou mâine sau poimâine, însă, deocamdată, nu este cazul. Prin urmare, cred că trebuie să luăm foarte în serios ceea ce au afirmat președintele Băncii Centrale Europene și domnul Rehn ieri.

Cred că ceea ce a spus domnul Trichet în cadrul dezbaterii de ieri – nu au fost foarte multe persoane prezente în timpul dezbaterii – este foarte important. Domnia sa a afirmat că pachetul nu este suficient pentru a restaura stabilitatea în zona euro. În consecință, noi, cei din Parlament, avem o responsabilitate specială deoarece suntem codecidenți în toate aceste domenii. Trebuie să luăm acest lucru în serios. De fapt, care este problema concret? Nu există nicăieri în lume o monedă care să nu fie susținută de un guvern, de o politică economică unică, de o strategie și de o piață de obligațiuni unică. Credem, în zona euro, că este posibil să acționăm cu 16 guverne, 16 piețe de obligațiuni și 16 politici economice diferite; Cred că aceasta este baza asupra căreia trebuie să acționăm și concluzia pe care trebuie să o tragem. Trebuie să trecem dincolo de deciziile Consiliului. Cred chiar, domnule Rehn, că trebuie să trecem dincolo de propunerile Comisiei și trebuie să-l susținem pe domnul Trichet.

Dacă domnul Trichet care este, la urma urmei, responsabil pentru stabilitatea euro, le solicită Parlamentului și altor autorități europene să consolideze pachetul, singura decizie pe care putem să o luăm pentru piețele financiare este să consolidăm pachetul, să comunitizăm, să introducem sancțiuni cu adevărat automate – ceea ce nu este cazul în prezent – și să creăm o piață de obligațiuni în euro. Diferențele dintre Grecia și Germania și dintre Irlanda și Germania nu vor dispărea dacă nu va exista o piață de obligațiuni unică. S-ar putea introduce și o sancțiune suplimentară cu adevărat eficientă pentru țările care nu aplică Pactul de stabilitate.

În cele din urmă, și închei cu această afirmație, avem nevoie de o guvernanță economică reală care să stimuleze investițiile, iar dacă guvernul german cere ca articolul 136 din tratat să fie modificat în acest scop, atunci să-l modificăm, însă să facem și ceea ce este necesar și să includem guvernanța economică reală și sancțiuni în întregime automate în articolul 136 pe viitor. Să transformăm aceste modificări ale tratatului într-o oportunitate reală de a pregăti moneda euro pentru viitor, prin stabilirea unei guvernanțe economice în zona euro și în Uniunea Europeană.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Domnule Președinte, în cazul în care Comisia va obține guvernanța economică pe care o dorește și pe care o doriți dvs., ceea ce afirmați dvs., domnule Verhofstadt, este că Comisia va lua întotdeauna deciziile bune?

  Guy Verhofstadt (ALDE). – Domnule Președinte, cred că am mai multă încredere în intenția Comisiei Europene de a lua măsuri împotriva țărilor care nu aplică Pactul de stabilitate decât în Consiliu, unde se află șefii de guvern. Am petrecut nouă ani în Consiliu și nu am văzut niciodată o țară care să arate cu degetul o altă țară și să-i spună „nu aplici Pactul de stabilitate”.

Avem exemplele Franței și Germaniei, din 2004 și 2005. Nu au aplicat Pactul de stabilitate și nu a existat nicio sancțiune împotriva nici uneia. Acesta este motivul pentru care Comisia Europeană, care este instituția comunitară și chiar urmează metoda lui Monnet și Schuman, trebuie să preia conducerea cu privire la această chestiune.

  Barry Madlener (NI). – (NL) Domnule Președinte, este adevărat. Nu am putut să intervin când l-ați exclus din cameră pe colegul nostru din Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP), însă doresc, cu toate acestea, să obiectez la aplicarea părtinitoare a acestor reguli. Domnul Schulz l-a făcut pe colegul meu, domnul van der Stoep, fascist chiar aici, în această Cameră, iar dumneavoastră nu ați făcut nimic; nu și-a cerut scuze. Nu s-a luat nicio măsură împotriva domnului Schulz. Ceea ce domnul Schulz face acum este exact același...

(Vorbitorul a continuat, însă i-a fost oprit microfonul)

  Președinte. – Trebuie să pun capăt acestei conversații. Dacă aveți nelămuriri cu privire la ceea ce s-a întâmplat, puteți veni la mine să discutăm. Sunt dispus să vorbesc cu dvs. Vom purta o conversație.

Domnule Farage, după cum știți, v-am rugat și pe dvs. să discutați niște aspecte foarte importante și am folosit intervenția mea personală pentru dvs. V-am comunicat punctul meu de vedere și știați totul despre ceea ce cred. În privința acestui subiect v-am întrebat, de asemenea, dacă aveți îndoieli referitoare la decizia mea.

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Domnule Președinte, stimați colegi, este destul de dificil să luăm cuvântul în această atmosferă extrem de încărcată. Este, de asemenea, într-o anumită măsură, o demonstrație a situației în care s-ar putea găsi Uniunea Europeană dacă nu vom formula, din nou, politica europeană într-un mod mai atent și mai hotărât. Părerea mea, domnule Schulz, este că problema nu constă în micile modificări ale tratatului, pe care le dorește și de care are nevoie Germania – deoarece criza financiară nu este o catastrofă naturală. Problema este mai degrabă că, în această criză, Consiliul European, și în special reprezentanții țărilor mari din Consiliul European, nu mai pot să asigure că o scânteie pozitivă de la reuniunea din Bruxelles se va răspândi la nivelul societății în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene. Mi se pare cu adevărat straniu că acest spirit pro-european a dispărut atât de repede. Mi se pare, de asemenea, straniu că tocmai Germania, dintre toate țările, care a beneficiat atât de mult de solidaritate în trecutul nostru comun îndepărtat și mai recent, nu mai este în stare să ne țină departe de o dezbatere care astăzi este caracterizată de egotism și de vederi înguste și să ne îndrume spre o discuție care să demonstreze de ce este bine că statele membre din Europa și-au legat destinele atât de aproape unele de celelalte și de ce Consiliul și dumneavoastră, domnule Van Rompuy, nu mai reușiți să le explicați cetățenilor, a căror incertitudine a fost descrisă foarte bine de domnul Daul, de ce vom putea depăși această criză doar dacă vom lucra împreună în loc să concurăm unii împotriva altora. Absența completă a acestui spirit este una dintre problemele noastre.

A doua este că nu a existat nicio declarație politică onestă referitoare la faptul că nu salvăm toți grecii sau întreg poporul irlandez, salvăm băncile în ambele cazuri, și că Irlanda nu este doar o criză irlandeză, ci și o criză germană și o criză britanică, chiar dacă acesta este un mesaj pe care s-ar putea să nu doriți să-l auziți. Cred că această onestitate va constitui baza pentru a-i convinge pe cetățeni să sprijine efectiv ceea ce se hotărăște la Bruxelles în aceste vremuri de criză.

Al treilea aspect pe care doresc să-l subliniez este că sunt de părere că domnul Verhofstadt are dreptate întru totul. Guvernanța economică trebuie să prindă contur. Știm cu toții acest lucru. Indiferent de cât de des declară Consiliul sau Comisia că doresc să ia toate măsurile necesare cât mai repede posibil, aud semnale de alarmă, deoarece întocmai această lipsă a unui spirit de solidaritate pro-european sugerează că nu vor fi luate aceste măsuri necesare și logice. Este altceva să vorbim acum despre dumping fiscal în Irlanda. Ceva trebuie să se schimbe în această privință. Cum se va proceda în acest sens este o altă întrebare. Când și în ce cadru temporal este o alta. În ansamblu totuși, statele membre trebuie să-și coordoneze politicile fiscale; în caz contrar, lucrurile nu vor continua să meargă bine în Uniunea Europeană.

Există o discuție pe care ar trebui să o luăm în serios deoarece a fost, de asemenea, adusă în prim plan: implicarea creditorilor, restructurarea datoriilor, inclusiv în rândul celor care au fost cauza directă a crizei. Trebuie să mărturisesc că, pentru mine, este extrem de dificil să judec ce este corect și ce este greșit în această privință. Știm că a început numărătoarea inversă pentru Spania și pentru Portugalia. Știm că este doar o chestiune de timp până când și acestea vor cere solidaritate și gestionarea crizei. Nu știu dacă ne facem o favoare dacă implicăm acum creditorii sau dacă ar fi mai bine să afirmăm că dorim această guvernanță economică, dorim reglementarea strictă a sectorului bancar, dorim taxa pe tranzacțiile financiare sau impozite pe capital pentru cei care profită de pe urma crizei. Aceasta este o chestiune pe care trebuie să o cântărim împreună. Nu are rost să ne comportăm ca și cum nu trebuie să luăm nicio decizie în această Cameră. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Kay Swinburne, în numele Grupului ECR. – Domnule Președinte, se întâmplă, în sfârșit, ca cele două subiecte principale discutate de Consiliul European și de mass-media în circumscripția mea din Țara Galilor să coincidă. În primul rând, cum va aborda UE situația din Irlanda și, în al doilea rând, cum va soluționa impasul bugetului UE. În Țara Galilor apreciem la adevărata valoare fondurile primite de la UE și toți alegătorii mei apreciază necesitatea unei zone euro stabile. Totuși, diferențele dintre modul în care sunt discutate aceste două subiecte la Cardiff și la Bruxelles sunt semnificative.

În Bruxelles, în cadrul Parlamentului European, luăm cele două chestiuni și le discutăm separat. Răspunsul Parlamentului European și al Consiliului pentru a salva moneda euro este că avem nevoie de o guvernanță economică îmbunătățită, de mai multe reguli pentru guvernele naționale și de executare prin intermediul amenzilor și al sancțiunilor.

În Cardiff, capitala mea – și sunt sigură că și în Dublin – deși, în ceea ce privește bugetul, conchidem că este nevoie ca statele membre să înceteze să fie egoiste și să pună Europa deasupra necesităților propriilor țări, totul se rezumă la cum și unde ar trebui cheltuiți banii contribuabililor. Oamenii știu că pachetele de austeritate sunt necesare. Li se spune cât de îndatorate sunt țările lor în fiecare zi. Știu că trebuie luate decizii aspre, însă doresc, de asemenea, să hotărască cum vor fi cheltuiți banii pe care i-au câștigat atât de greu. A li se cere să renunțe la mai mulți bani pentru finanțarea proiectelor UE printr-un buget UE sporit în vremuri când li se cere să renunțe la o parte din pensiile din sectorul public sau, în unele cazuri, la provizioane esențiale pentru bunăstarea socială, de care au ajuns să depindă este, pentru mulți dintre alegătorii mei, mult prea mult.

Când UE însăși recunoaște că nu a reușit să-și pună în aplicare propriile norme și standarde în interiorul zonei euro, cetățenii nu prea mai sunt stimulați să-i dea și mai mulți bani. În aceste vremuri de cheltuieli publice stricte și pe măsură ce revizuim normele privind guvernanța economică pentru statele membre, noi, cei din interiorul Parlamentului European, trebuie să respectăm presiunile sub care se află statele membre și să acceptăm că toate proiectele instituțiilor UE care nu sunt urgente ar trebui să fie amânate pentru a permite stabilirea unui buget UE care să reflecte momentul economic dificil.

(Vorbitoarea a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Domnule Președinte, consideră vorbitoarea că așa-numitele fonduri europene despre care spune că au fost primite de alegătorii domniei sale sunt pur și simplu bani ai Regatului Unit care le-au fost returnați, însă doar parțial și după ce Uniunea Europeană și-a luat partea crupierului? Acesta este modul în care înțelege sau apreciază situația domnia sa?

  Kay Swinburne (ECR). – Domnule Președinte, după cum știe și stimatul nostru coleg, înțeleg pe deplin de unde provin banii și care sunt contribuabilii neți la bugetul UE. Totuși, alegătorii mei din Țara Galilor văd că fac investiții în proiecte cruciale când, în realitate, au un PIB mai mic decât în orice altă regiune din Regatul Unit. Prin urmare, voi apăra în fiecare zi banii cheltuiți de UE în circumscripția mea.

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Domnule Președinte, dacă șefii de stat sau de guvern au convenit să creeze un mecanism permanent de soluționare a crizelor pentru a proteja stabilitatea financiară a zonei euro, nu pot decât să salut acest demers. Rezultatul activității Grupului operativ privind guvernanța economică al domnului Van Rompuy, care a durat câteva luni, lasă mult de dorit – deși opiniile mele referitoare la această chestiune variază. Se încearcă să se efectueze un control cât mai stringent cu putință asupra bugetelor pentru a evita deficitele pe termen lung, însă redresarea prudentă de pe urma crizei va fi pusă imediat în pericol, din nou, de reducerea radicală a cheltuielilor publice. Această măsură nu este numai complet contraproductivă ci și, după părerea mea, absurdă. Se pare că nu am învățat nimic din experiența noastră din trecut cu Pactul de stabilitate și de creștere. Nu putem să impunem sancțiuni monetare suplimentare unei țări care este deja îndatorată puternic. Introducerea clauzei „no bailout” și Pactul de solidaritate și de creștere distrug solidaritatea dintre state în uniunea monetară.

Ne dictează economia politicile? Din nou, consecințele crizei vor fi suportate de cetățeni. Ne putem aștepta la dumpingul salariilor și la dumping social, la reduceri în sectorul educațional și la o creștere a ratei șomajului. Toate acestea vor spori și mai mult povara țărilor afectate și vor face ca redresarea lor să fie și mai dificilă. Nu are sens să creștem presiunea asupra unor țări precum Irlanda, Grecia sau Portugalia. Ar trebui, mai degrabă, să reducem disparitățile economice din Europa; cu alte cuvinte, avem nevoie de guvernanță economică. Avem nevoie de o Europă socială și corectă, construită pe principiul solidarității. Precedența politicii asupra economiei trebuie păstrată sau restaurată.

  Nigel Farage, în numele Grupului EFD. – Domnule Președinte, domnul Van Rompuy este în această funcție de un an și, în tot acest timp, întregul edificiu începe să se prăbușească. Este haos. Rămânem fără bani. Ar trebui să-i mulțumesc domnului Van Rompuy. Poate că domnia sa ar trebui să fie personajul principal al mișcării eurosceptice.

Însă uitați-vă în această Cameră în dimineața aceasta, domnule Van Rompuy. Uitați-vă la aceste fețe. Priviți teama. Priviți mânia. Bietul domn Barroso arată de parcă ar fi văzut o fantomă. Știți, încep să înțeleagă că jocul s-a sfârșit, și totuși, în disperarea lor de a păstra visul, doresc să îndepărteze orice urme de democrație rămase în sistem. Este destul de clar că nimeni nu a învățat nimic. Când dvs., domnule Van Rompuy, afirmați că euro ne-a adus stabilitate, bănuiesc că aș putea să vă aplaud pentru simțul umorului. Însă nu este vorba, în realitate, doar despre mentalitatea de turmă?

Fanatismul dvs. a ieșit la iveală. Ați vorbit despre faptul că a fost o minciună să credem că statul națiune poate să existe în lumea globalizată a secolului XXI. Ei bine, poate că acest lucru este adevărat în cazul Belgiei, care nu are guvern de șase luni, însă, în ceea ce ne privește pe noi, restul, cei din practic fiecare stat membru al acestei Uniuni (și poate de aceea vedem spaima pe fețele lor), oamenii spun din ce în ce mai des: „Nu dorim acest steag, nu dorim acest imn, nu dorim această clasă politică, vrem ca întreaga poveste să fie aruncată la coșul de gunoi al istoriei”.

La începutul acestui an a avut loc tragedia din Grecia, iar acum avem situația din Irlanda. Știu că prostia și lăcomia politicienilor irlandezi a contribuit semnificativ la această situație. Nu ar fi trebuit să adere niciodată la zona euro. Au înregistrat rate scăzute ale dobânzii, un boom fals și un eșec masiv. Însă priviți ce le-ați răspuns. Ceea ce li se spune, în timp ce guvernul lor se prăbușește, este că nu se cade să organizeze alegeri generale. În realitate, domnul comisar Rehn a afirmat în această sală că trebuie mai întâi să cadă de acord asupra bugetului lor înainte de a li se permite să organizeze alegeri generale.

Cine naiba vă credeți? Sunteți oameni foarte periculoși, într-adevăr. Obsesia dvs. de a crea acest euro-stat înseamnă că nu vă deranjează să distrugeți democrația. Se pare că nu vă deranjează faptul că milioane de oameni sunt șomeri și săraci. Milioane incalculabile trebuie să sufere pentru ca visul dvs. referitor la euro-stat să poată continua.

Ei bine, acest lucru nu va fi posibil deoarece Portugalia este următoarea. Cu un nivel al datoriilor de 325 % din PIB, portughezii sunt următorii pe listă. După aceea, bănuiesc că va veni rândul Spaniei. Bailout-ul pentru Spania va fi de șapte ori mai mare decât pentru Irlanda și, în acel moment, sumele pentru bailout vor fi dispărut. Nu vor mai fi bani.

Însă situația nu este gravă doar la nivel economic, căci dacă oamenilor li se răpește identitatea, dacă li se fură democrația, atunci nu le rămâne decât naționalismul și violența. Nu pot decât să sper și să mă rog ca proiectul euro să fie distrus de piețe înainte ca acest lucru să se întâmple.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Domnule Președinte, stimați colegi, pentru a depăși criza financiară actuală avem nevoie de schimbări fundamentale ale responsabilității economice în Europa: o creștere a disciplinei financiare, monitorizarea politicii economice și o îmbunătățire a coordonării gestionării crizelor. Consolidarea Pactului de stabilitate și de creștere ar duce în mod inevitabil la mai multă responsabilitate economică.

Ar putea fi luate în calcul, într-o etapă inițială a procesului de supraveghere bugetară, sancțiuni succesive și s-ar ține cont de criteriul deficitului și al datoriei publice. În cele din urmă, un nou mecanism de soluționare a crizelor înseamnă, printre altele, faptul că băncile și furnizorii de asigurări, de exemplu, vor putea fi trași la răspundere. Le solicit acestor instituții să fie mai responsabile față de contribuabili.

Aș dori să mai adaug un singur lucru cu privire la Cancun. UE dorește să vorbească într-un singur glas. Perioadele dificile reprezintă o oportunitate de a investi în energii regenerabile și în eficiență energetică, de exemplu, și, procedând în acest mod, îmbunătățim atât mediul înconjurător, cât și politica noastră de creștere.

  Marianne Thyssen (PPE). – (NL) Domnule Președinte, domnule Van Rompuy, domnule Barroso, stimați colegi, prin criza din sectorul bancar, criza economică și situațiile de criză din finanțele publice am învățat, și am trăit mai mult decât oricând, în ultimii doi ani și jumătate, crizele. Până în prezent, reacțiile autorităților, în special la nivel european, au fost pozitive. Existența și rezistența monedei euro și, de asemenea, măsurile precise ale Băncii Centrale Europene nu au lăsat situația să escaladeze. „Tărie în unitate”, am învățat asta în Europa, iar solidaritatea funcționează. Totuși, starea de fapt actuală dovedește că trebuie să continuăm să facem ajustări structurale și că trebuie să progresăm spre guvernanță economică. Chiar dacă moneda euro ne-a adormit un pic, domnule președinte al Consiliului European, să considerăm totuși gravitatea crizei ca pe un semnal de alarmă pentru a folosi la maxim puterea Europei pe viitor. Reguli stricte și mecanisme de punere în aplicare suficiente sunt necesare pentru sectorul financiar, bugetele publice și datorii, precum și pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice. Sunt necesare pentru a reda încrederea, pentru a stimula competitivitatea, pentru a promova creșterea economică și pentru a spori oportunitățile de locuri de muncă și prosperitate. Sper că nimeni nu are rețineri în ceea ce privește măsurile stringente de teamă că Uniunea Europeană va fi descrisă de statele membre drept omul negru, căci adevărul este că statele membre au nevoie de presiune externă, poate chiar și de un om negru, căci nu pot face față acestei sarcini de unele singure în epoca globalizării. Domnule președinte al Consiliului European, concluziile pe care le-am citit, care sunt în mare măsură rodul muncii grupului dvs. operativ, vor îndrepta Uniunea pe drumul bun spre ajustările structurale necesare și, din acest punct de vedere, le salutăm. Totuși, am două întrebări. Prima se referă la faptul că peste jumătate din pachetul de guvernanță trebuie decis prin codecizie, și totuși solicitați să se folosească proceduri accelerate în procesul decizional. Mă întreb, atunci, dacă-i lăsați Consiliului Afaceri Economice și Financiare (Ecofin) o marjă de manevră suficientă pentru a negocia cu Parlamentul și pentru a-i permite acestuia să-și îndeplinească rolul la maxim, căci asta dorim. În al doilea și în ultimul rând, Consiliul European se opune automatismului în sistemul sancțiunilor: nicio modificare a tratatului, nicio deschidere a cutiei Pandorei. Pe de altă parte, chiar dvs. propuneți o modificare a tratatului pentru a permite crearea unui mecanism permanent de soluționare a crizelor, un mecanism de care avem nevoie. Cum rămâne cu cutia Pandorei, mă întreb. Vă mulțumesc anticipat pentru răspunsuri.

PREZIDEAZĂ: LIBOR ROUČEK
Vicepreședinte

  Stephen Hughes (S&D). – Domnule președinte, sunt sigur că unul dintre lucrurile asupra cărora putem cădea de acord cu toții este că șefii de stat sau de guvern sunt bărbați și femei extrem de ocupați. Prin urmare, consider că este extrem de deconcertant că se întâlnesc aproximativ o dată la trei luni și irosesc foarte mult timp și foarte mulți bani decizând foarte puține lucruri în această perioadă de criză care este accentuată de două ori de ceea ce s-a întâmplat în Irlanda.

Este suficient să analizăm ideea taxei pe tranzacțiile financiare. A fost pe ordinea de zi a summitului din martie, a summitului din iunie și a summitului din octombrie, și fiecare Consiliu a pasat-o mai departe Consiliului următor. A fost acum pasată Consiliului din decembrie și probabil că și atunci va fi amânată pe altădată, undeva în viitor. Avem nevoie urgent de un salt înainte în guvernanța economică; avem nevoie de viziune și de acțiune, de solidaritate reciprocă și de coordonare strânsă. Însă, în schimb, tot ceea ce primim este confuzie, ezitare și neîncredere reciprocă, ceea ce duce la instabilitate permanentă în loc de stabilitate.

Unele lucruri sunt clare. În primul rând, înăsprirea și mai mult a Pactului de stabilitate și de creștere nu va fi suficientă. Și mai rău, există un pericol considerabil ca noul sistem, așa cum este propus, să sfârșească prin a fi prociclic și, în consecință, contraproductiv pentru creștere și locuri de muncă. În al doilea rând, uniunea economică și monetară trebuie să devină mult mai eficientă printr-o coordonare cu adevărat eficientă și echilibrată a politicilor economice, nu numai prin supraveghere și sancționare. În al treilea rând, într-un fel sau altul, trebuie să existe un sistem de gestionare a datoriilor comune pentru cel puțin o parte din datoria publică – poate până la 60 % din PIB.

Beneficiile economice ale unui astfel de sistem de euroobligațiuni sunt imense și clare. Domnule președinte van Rompuy, apăreți în registru cu afirmația că nu sunteți încântat de politicienii cu viziune. Cred că preferați măsurile practice: Înțeleg acest lucru. Însă cred că puteți începe să faceți demersuri pentru a apropia aceste două abordări. Sper că știți ce drum trebuie urmat și că TTF și un sistem echilibrat de coordonare a politicilor europene sunt dincolo de simpla supraveghere și gestionarea comună a datoriilor. Cred că este timpul, domnul președinte Van Rompuy, pentru viziune și acțiune.

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE). – (DE) Domnule președinte, există un lucru pe care este important să-l înțeleagă și cetățenii: Uniunea Europeană nu are datorii. Vorbim în această sală despre o criză a datoriilor în statele membre. Uniunea Europeană este singurul nivel politic care este fără datorii. Aș dori, de asemenea, ca lucrurile să rămână așa. Totuși, suntem uniți într-un destin comun de către euro. În această privință, doamna Harms și domnul Schulz s-au plâns pe bună dreptate de lipsa spiritului european. Deauville a fost o greșeală. Germania și Franța au fost șantajate de Regatul Unit. Comisia trebuie să impună sancțiunile, nu miniștrii de finanțe. Domnule Van Rompuy, natura automată a sancțiunilor pe parcursul etapei de prevenire a fost sacrificată la Deauville. Miniștrii de finanțe trebuie să ia decizia din nou aici. Ei sunt cei care au fost responsabili în prealabil pentru declanșarea crizei financiare și a crizei datoriilor în statele membre.

Ce este guvernanța economică? Toată lumea vorbește despre guvernanță economică, însă ce înseamnă aceasta de fapt în termeni concreți? Chiar vrem ca Uniunea Europeană să intervină în detaliile pieței noastre a forței de muncă și ale politicii sociale? Există un mare semn de întrebare aici. Stabilirea cadrului juridic pentru antreprenori, stimularea creșterii, toate sunt bune și frumoase, însă, mai presus de toate, punerea în ordine a finanțelor publice încă o dată în statele membre – aceasta este provocarea. De aceea este atât de important semestrul european și de aceea trebuie pus în aplicare.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Domnule Graf Lambsdorff, sunteți, desigur, membru al comitetului federal executiv al Partidului Liber Democrat. Este afirmația dvs. că Deauville a fost o greșeală și opinia liderului dvs. de partid și a vicecancelarului Republicii Federale a Germaniei sau este aceasta părerea dvs. personală? Putem considera aceasta ca fiind părerea PLD-ului sau doar a domnului Graf Lambsdorff?

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE). – (DE) Domnule președinte, sunt bucuros, desigur, să răspund acestei întrebări. Domnul Schulz este, bineînțeles, și membru al biroului Partidului Social Democratic din Germania și va face, de asemenea, declarații ocazional în această sală, care probabil nu sunt în întregime congruente. Aș dori totuși să spun un lucru, și anume că, dacă dl Schulz îmi poate arăta cine a fost prezent la Deauville în numele PLD-ului, i-aș fi recunoscător. Am făcut o declarație relativ clară în această privință la sfârșitul summitului.

Cred că punctul cheie, și anume renunțarea la natura automată a sancțiunilor în etapa de prevenire, a fost criticat de noi cât se poate de clar. Dacă vom obține schimbarea tratatului, acest lucru va fi rectificat retrospectiv. Totuși, decizia luată la Deauville a fost în mod sigur o greșeală.

  Philippe Lamberts (Verts/ALE). – (FR) Domnule președinte, în ultimii 25 de ani, prea multe state membre au trăit cu un model de creștere economică care este bazat în principal pe datorie – atât datorie publică, cât și datorie privată. Problema este că această datorie a finanțat în primul rând mai degrabă speculația financiară și consumul decât investițiile, chiar în timp ce restul țărilor, precum China, Brazilia și India începeau deja să investească. Poate că manualele de istorie vor descrie această mișcare ca pe momentul când Europa și-a pierdut calea.

Totuși, lucrurile nu trebuie să se petreacă astfel. Desigur, avem nevoie de guvernanță economică europeană puternică, dar în primul rând trebuie să rezolvăm dezastrul provocat de această datorie. Dacă credem că putem soluționa problema pur și simplu prin reducerea cheltuielilor publice, atunci nu acceptăm realitatea. Nu vom depăși această criză fără a restructura și reprograma datoria acolo unde aceasta a depășit nivelurile sustenabile și capacitatea de rambursare a debitorilor.

Trebuie să fim clari în această privință. Atât debitorii, cât și creditorii sunt responsabili pentru acumularea datoriilor. Într-adevăr, debitorii au împrumutat mai mult decât își puteau permite, dar creditorii au acordat împrumuturi iresponsabil în speranța că vor face profituri substanțiale, lipsite de riscuri, deoarece contribuabilii vor fi, desigur, întotdeauna acolo pentru a-i scoate din încurcătură.

Așadar, atât debitorii, cât și creditorii vor trebui să participe la aceste eforturi și, dacă nu vom facem acest lucru, ne vom condamna la un scenariu de tip japonez, adică la un declin al Uniunii Europene. Cred că cetățenii acestui continent merită mult mai mult decât atât.

  Vicky Ford (ECR). – Domnule președinte, aceasta este o dezbatere despre guvernanța economică. Multe țări din Europa, inclusiv țara mea, se confruntă cu timpuri economice dificile. În acest weekend, UE și Regatul Unit au extins sprijinul către prietenii noștri de dincolo de Marea Irlandeză. Nu se cade acum ca Parlamentul European să se preteze la a aduce insulte sau la a arăta cu degetul, ci este momentul să învățăm din greșelile noastre și să luăm decizii mai bune în viitor.

Săptămâna trecută, la mijlocul lunii noiembrie, Grecia a rectificat conturile de închidere din decembrie pentru a treia oară. Sper că am tras în sfârșit linie dedesubtul acestor conturi. Dacă a existat vreodată un motiv întemeiat pentru ca țările să asigure o ținere a evidenței contabile și o prognosticare mai bune, acesta a fost momentul.

Consiliul European a parcurs un drum lung în planurile detaliate de împărtășire a informațiilor în timpul semestrului european. Acesta trebuie pus în practică. Da, ar trebui să împărtășim bunele practici între diferite țări, însă ar trebui, de asemenea, să recunoaștem că nu toate țările sunt la fel și că o bună guvernanță economică poate fi realizată în moduri diferite, însă în beneficiul tuturor.

  Bairbre de Brún (GUE/NGL). – (GA) Domnule președinte, în contextul introducerii de FMI, Banca Centrală Europeană și Comisie a unor condiții apăsătoare, este clar în Irlanda sunt introduse tăieri în valoare de miliarde de euro. Se vor pierde locuri de muncă, serviciile publice vor fi reduse în mod semnificativ și impozitul pe venit va fi mărit pentru oamenii cu salarii mici. Băncile își vor păstra profitul, în timp ce săracii, bolnavii, pensionarii și alte grupuri vulnerabile vor fi învinșii în toată această situație. Acesta nu este sprijin din partea Europei și în consecință ne opunem vehement.

În loc să ceară un mandat pentru a introduce aceste reduceri, după ce FMI și UE au examinat registrele contabile, guvernul irlandez a hotărât că nu vor mai fi alegeri până la adoptarea acestui buget. Exista și o altă cale, însă guvernul irlandez a decis să nu o aleagă pe aceea. Membrii acestuia au hotărât să acționeze în folosul prietenilor lor din bănci și nu pentru oamenii de rând din Irlanda.

  Mario Borghezio (EFD). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, urechile președintelui Băncii Centrale Europene, domnul Trichet probabil că ard în timp ce această dezbatere continuă. Dacă am fi în senatul roman din antichitate, un senator s-a ridica cu siguranță, îmbrăcat în toga sa și i-ar spune domnului Trichet: Quousque tandem abutere, Trichete, patientia nostra?–cât timp intenționați să ne mai încercați răbdarea, domnule Trichet?

De fapt, trebuie să ne întrebăm dacă calea cea bună este evitarea dizolvării euro – o sarcină foarte dificilă – sau dacă nu cumva ar trebui să împiedicăm salvarea euro de la a distruge economiile statelor noastre membre după ce practicile eurofile ale domnului Prodi și altele de acest gen ne-au distrus industriile, mai ales întreprinderile mici și mijlocii, în Padania, de exemplu, aducând doar concedieri și ajutoare de șomaj.

De ce ar trebuie să secătuim țările care supraviețuiesc crizei de aproape 100 de miliarde de euro pentru a salva Irlanda care, prin politica sa cu un impozit de 12,5 % pentru societăți, a concurat până acum neloial cu alte țări?

Unde a fost guvernanța europeană dacă, la o lună după ce a trecut testele de rezistență, Banca Anglo-Irlandeză a ajuns la un deficit de 8 miliarde de euro? Unde era domnul Trichet? Suntem siguri că clauza „no bail-out” irlandeză nu încalcă Tratatul de la Maastricht? Din fericire, există o instanță constituțională în Germania care va declara că absorbirea deficitului unei alte țări de către registrele contabile germane este neconstituțională. Așa că este momentul să ne luăm la revedere de la euro.

  Werner Langen (PPE). – (DE) Domnule președinte, am auzit multe critici referitoare la decizia de la Deauville în această sală, însă toată lumea știe că, la începutul ultimei reuniuni a grupului dvs. operativ, domnule Van Rompuy, mai erau 20 de aspecte nerezolvate. Deoarece acestea sunt supuse principiului unanimității, trebuia găsită o soluție. Toată lumea știe acest lucru. Toată lumea știe, de asemenea, că cele mai mari două state membre, Germania și Franța, sunt cele care au păcătuit împotriva Pactului de stabilitate și de creștere din 2004, deși, la acea vreme, după cum știm, de altfel, în Germania era un guvern federal alcătuit din partidele social democrat și ecologic. Prin urmare, mustrarea domnului Schulz este absolut nemeritată.

Dacă afirmăm astăzi că Pactul de stabilitate și de creștere ar trebui să fie mai incisiv, prima condiție prealabilă pentru acest lucru este ca statele membre să respecte în cele din urmă acest Pact. Care este scopul de a avea mai multă incisivitate dacă nimeni nu respectă acest pact? A existat o lipsă de conformitate aici. Avem șase propuneri legislative, dintre care două sunt reglementări ale Consiliului iar patru sunt reglementări comune ale Consiliului și Parlamentului European. Pur și simplu nu înțeleg o parte dintre aceste plângeri. Vom avea un cuvânt de spus în procedura de codecizie. În numele grupului meu, pot spune că vom sprijini propunerile Comisiei în acest domeniu. Apoi vom negocia din nou cu Consiliul cu privire la această chestiune. Aceasta este realitatea. De ce suntem atât de modești și insultăm părți terțe care sunt parte a acestui proces legislativ în loc să ne exercităm propriile noastre drepturi?

Permiteți-mi să spun ceva despre necesitatea amendamentelor la acest tratat. După părerea mea, tratatul a fost întins la maxim la 9 mai. Este necesară o justificare a pachetului de salvare în conformitate cu articolul 122. Faptul că statele membre nu doresc acest lucru deoarece acest lucru ar putea să ducă la implicarea Comisiei și a Parlamentului este, după părerea mea, o greșeală. Modificarea articolului 136 nu va fi suficientă; avem nevoie mai degrabă de un temei juridic solid pentru pachetul de salvare și apoi toate celelalte aspecte se vor rezolva de la sine.

  Elisa Ferreira (S&D). – (PT) Domnule președinte, să fim sinceri. Mecanismul de solidaritate pentru datoria suverană nu a funcționat și nu funcționează, prețul datoriei grecești nu a scăzut, Irlanda trece prin chinuri economice și răspândirea acestui fenomen nu a fost împiedicată. Când s-a inițiat un proces, acest lucru s-a întâmplat prea târziu. Acesta este interguvernamental și ar fi trebuit să existe în alt format din momentul în care euro a fost creat inițial.

Președintele Comisiei propune acum o consolidare a acestui sistem. Totuși, implicarea sectorului privat este sugerată pentru o treime din instrumentele care sunt propuse. Am auzit deja această propunere făcută cancelarului Merkel și piețele s-au precipitat ca urmare a acestui anunț prematur și inoportun. Parlamentul va utiliza toate puterile sale și cel mai mare nivel de responsabilitate și de spirit de cooperare în procesul de codecizie care însoțește pachetul legislativ privind guvernanța economică, dar nu va face acest lucru scarificând urgența și viteza, punând calitatea pe locul doi. Prin urmare, să fim clari, Parlamentul va participa activ, însă o problemă atât de serioasă precum rezolvarea datoriei suverane nu poate fi decisă ca și cum ar fi ceva fără importanță sau fără implicarea publicului european și reprezentanților săi; cele două elemente merg mână în mână.

În cele din urmă, noi, europenii avem nevoie de o viziune europeană clară în această perioadă de criză. Trebuie să existe un mecanism european pentru consolidarea datoriei suverane. Euroobligațiunile trebuie emise și zona euro trebuie să fie protejată într-un mod sustenabil prin sisteme europene, nu interguvernamentale. Bugetul european trebuie consolidat, deoarece nu putem continua cu 1 % din nivelul bugetului european, iar creșterea și convergența reală ar trebui să fie în centrul priorităților politice ale Europei. Comisia și noul președinte trebuie să susțină acest program. Președintele Comisiei nu poate avea obligații față de Consiliul Ecofin. Iată ceea ce trebuie să arătăm publicului european.

  Mirosław Piotrowski (ECR). – (PL) Domnule președinte, criza în zona euro este o realitate. Stau mărturie gravității situației eforturile care sunt depuse în vederea schimbării dispozițiilor Tratatului de la Lisabona, care a fost adoptat întâmpinând o opoziție acerbă. Pe de o parte, este ușor de înțeles poziția Franței și Germaniei, care nu doresc să plătească pentru criza din Grecia sau din Irlanda și poate din alte țări. Pe de altă parte, trebuie atrasă atenția asupra precedentului referitor la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. În principiu, acesta trebuia să îmbunătățească funcționarea Uniunii Europene. În mod evident, s-a întâmplat exact opusul.

Totuși, deoarece suntem forțați să modificăm Tratatul de la Lisabona, acest lucru ar trebui să vizeze nu numai chestiunile referitoare la zona euro, ci și chestiunile referitoare la alte mecanisme instituționale care întâmpină dificultăți. Mulți economiști afirmă că criza din Grecia nu ar fi existat la scară europeană dacă Grecia și-ar fi păstrat moneda, al cărei curs de schimb ar fi scăzut semnificativ. Acest lucru demonstrează că monedele naționale ar fi conferit Uniunii Europene mai multă stabilitate decât zona euro.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să fac o evaluare politică a ceea ce s-a spus în timpul acestei dezbateri.

Pe bună dreptate noi, membrii principalelor familii politice europene, criticăm euroscepticii deoarece nu cred în Europa. Totuși, cred că adevărata problemă este poate că nici noi nu credem în Europa și deci nu putem da vina pe eurosceptici pentru un lucru care este de fapt responsabilitatea noastră. Suntem principalele familii politice europene și am avut întotdeauna idealuri europene puternice, ambițioase. Se știe totuși că toate guvernele care sunt expresia familiilor noastre politice pun piedici lucrărilor în fiecare zi pentru ca aceste proiecte politice mărețe să poată fi realizate. De multe ori, se dezic noaptea de ceea ce zic că doresc să facă în timpul zilei.

Acest lucru implică o responsabilitate ulterioară deoarece, dacă nu suntem capabili să direcționăm dezbaterea spre punerea în aplicare a unor proiecte concrete, privind euroobligațiunile – mai exact – emiterea euro-obligațiunilor, va fi foarte greu să le explicăm cetățenilor noștri că suntem aceleași partide care, acasă, învinovățim Europa pentru orice și spunem că nu vom putea ieși din criză doar după ce Europa își va reduce cheltuielile.

Cred că acesta este un principiu de responsabilitate fundamentală care, dacă este uitat, duce la pierderea esenței înseși a proiectului european și ne vom pierde credibilitatea, obținând în schimb doar urne de vot părăsite și camere goale până când doar 40 % dintre cetățenii noștri vor mai participa la acest proces.

  Anni Podimata (S&D). – (EL) Domnule președinte, dacă există o concluzie esențială care poată fi trasă din deciziile luate de ultimul Consiliu European, aceasta este că au eșuat în a convinge piețele, au eșuat în a liniști piețele. În condițiile în care în prezent piețele au întotdeauna primul și ultimul cuvânt, trebuie să ne întrebăm de ce se întâmplă acest lucru.

Poate că din cauză că, dincolo de regulile foarte stringente de disciplină bugetară, piețele înțeleg că adâncim prăpastia de coeziune politică și economică în loc să creăm punți în interiorul zonei euro?

Poate din cauză că tratamentul pe care l-a rezervat un grup de state pentru ceea ce a fost, celelalte lucruri rămânând la fel, ideea pozitivă de creare a unui mecanism permanent de soluționare a crizelor a părut să anuleze valoarea adăugată a unui astfel de mecanism în practică, trimițând astfel mesajul greșit piețelor și punându-ne în pericolul de a sfârși cu un mecanism care a fost o profeție care s-a adeverit de faliment controlat?

Dacă suntem într-adevăr hotărâți să implicăm sectorul privat, să distribuim povara, de ce refuzăm cu încăpățânare să progresăm și să adoptăm o taxă pe tranzacțiile financiare la nivel european?

În cele din urmă, de ce nu putem să înțelegem că există o prăpastie importantă între înăsprirea regulilor disciplinei bugetare și un mecanism permanent de gestionare a crizelor? O prăpastie pe care am putea să o astupăm dacă am decide cu seriozitate să avem în vedere crearea unui mecanism comun care să gestioneze o parte din datoriile statelor membre prin emiterea euro-obligațiunilor.

  Danuta Maria Hübner (PPE). – Domnule președinte, pentru început, permiteți-mi să spun că condițiile concurenței pe termen lung în statele membre individuale vor fi diferite în anii care vor urma. Prin urmare, cauzele structurale ale dezechilibrelor vor continua în timp ce guvernanța economică va fi în continuare destul de slabă, fiind un proces în devenire.

În acest context, este extrem de important ca Comisia să testeze de urgență, cu ocazia primei analize anuale a creșterii de la lansarea semestrului european 2011, cât mai multe elemente ale noii guvernanțe economice cu putință, mai ales relevanța tabloului de bord și abilitatea operațională a acestuia.

În al doilea rând, înțeleg că un sistem de sancțiuni pe deplin automate ar necesita o modificare a tratatului și sistemul propus nu ne poate duce decât până acolo unde putem să mergem în limitele tratatului. De aceea am încredere că Comisia și Consiliul vor face tot posibilul pentru a evita etapele suplimentare în tratamentul care ar încetini inutil procedura.

În al treilea rând, sănătatea economică a UE nu este o simplă sumă a situațiilor naționale. În plus, deoarece sistemul se bazează pe identificarea statelor membre care nu se comportă corespunzător, remedierea acestui comportament nesatisfăcător poate avea consecințe externe negative.

Tratamentul dezechilibrelor, în special, poate avea un impact asupra altor state membre ale zonei euro și a restului Uniunii. Aceste efecte potențiale ar trebui explicate în tratamentele individuale pentru ca sănătatea economică a Uniunii ca întreg să se îmbunătățească.

În ultimul rând, înțeleg că o evaluare completă și aprofundată a impactului planului de guvernanță economică ar necesita timp pe care noi nu-l avem. Ceea ce ne ajută în acest caz este că în ultimii doi ani Comisia a dobândit cunoștințe substanțiale și aprofundate și înțelegere a celor 27 de economii, astfel încât, în prezent, aș cere două măsuri. Asigurarea compatibilității tuturor elementelor și relațiilor dintre dezechilibrele interne și externe.

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

(Dezbaterea a fost suspendată)

5. Urări de bun venit

  Președinte. – Stimați colegi, urez bun venit delegaților din partea parlamentelor SEE-AELS, respectiv colegilor noștri din Islanda, Liechtenstein și Norvegia, precum și observatorilor din partea Adunării Federale Elvețiene, care au luat loc în tribuna oficială.

Am plăcerea de a ura bun venit acestei delegații în Parlamentul European de la Strasbourg, unde vor participa la a 35-a reuniune a CPM SEE astăzi și mâine. Sper că activitatea bine definită a CPM SEE de săptămâna aceasta va fi productivă și va contribui la sporirea cooperării parlamentare, precum și la asigurarea supravegherii parlamentare democratice în cadrul EEA. Bine ați venit, dragi colegi.

6. Concluziile Consiliului European (28 -29 octombrie) și guvernanța economică (continuarea dezbaterii)

  Președinte. – Continuăm acum cu dezbaterea privind concluziile reuniunii Consiliului European (28-29 octombrie) și guvernanța economică.

  Kathleen Van Brempt (S&D). – (NL) Domnule președinte, ascultând dezbaterea de astăzi un lucru iese în evidență, o chestiune importantă – importantă pentru aproape toate grupurile politice – și anume guvernanța economică. Consensul este doar superficial deoarece există diferențe imense de interpretare cu privire la guvernanța economică. Dacă ne uităm la interpretarea Consiliului, care poate fi dedusă și din concluziile sale, vedem o concentrare unilaterală pe ceea ce Consiliul consideră necesar, respectiv economii, economii și iar economii. Este aproape o ideologie care a fost transformată într-o lege economică: trebuie doar să economisim suficient și totul va fi bine din nou. Nu aceasta este interpretarea noastră cu privire la guvernanța economică. Dimpotrivă, este nevoie de ceva complet diferit, și grupul nostru nu este singurul care spune acest lucru. Vedeți ce spun economiștii, citiți ediția de ieri a De Tijd – nu tocmai un ziar de propagandă socialistă – care afirmă, și parafrazez, „economisirea, dacă nu este însoțită de alte măsuri, subminează economiile care suferă deja și îngreunează și mai mult plata datoriilor”. Investițiile sunt, de asemenea, necesare. Un exemplu bun și evident de măsură care este necesară este creșterea ratei ocupării forței de muncă. Acest lucru ar permite plata datoriilor în toate statele noastre membre. Totuși, pentru aceasta este nevoie de curaj pentru a investi în educație și formare, de curaj pentru a investi în echilibrul dintre lucru și viața de familie. Analizând economiile diverselor state membre, vedem că tocmai aceste tipuri de investiții sunt reduse. Este nevoie de o viziune – de o perspectivă asupra politicii economice – ca bază pentru mobilizarea resurselor pentru a face acest lucru. Doar atunci ar trebui să ne gândim la conturarea Pactului de stabilitate și de creștere. Cred că aceasta este diferența majoră dintre perspectiva noastră privind guvernanța economică și cea a Consiliului.

  Paulo Rangel (PPE). – (PT) Domnule președinte, domnule Van Rompuy, domnule Barroso, doresc, în mod evident, să spun că poziția Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat) este clară: părerea noastră este că soluționarea crizei serioase cu care se confruntă Europa este posibilă doar prin extinderea guvernanței economice și a metodei comunitare. Suntem siguri că singura modalitate de a lupta împotriva acestei crize și de a o combate este prin o mai vastă metodă comunitară, prin mai multă guvernanță economică și prin instrumente adecvate pentru o monedă unică în zona euro. Totuși, aceasta înseamnă că fiecare dintre instituții – Consiliul, Comisia și Parlamentul – trebuie să-i arate publicului că se angajează să-și respecte responsabilitățile. Trebuie menționat faptul că este clar că cele mai mari grupuri din Parlament, cel puțin, sunt dispuse să coopereze deschis prin extinderea metodei comunitare, prin introducerea guvernanței economice și prin punerea la dispoziția monedei unice a condițiilor necesare pentru a depăși această criză în Europa. Este clar, de asemenea, astăzi că acest lucru este valabil și pentru Comisie și președintele acesteia, care a demonstrat că nu este obligat față de Consiliu sau de Parlament și că lucrează pentru interesele europene, în ciuda afirmațiilor socialiștilor și doamnei Ferreira.

Rămâne ca Consiliul să-și preia responsabilitățile în decembrie. Contăm pe acest lucru, și pe angajamentul neechivoc față de dialogul european, domnule Van Rompuy.

  Marietta Giannakou (PPE). – (EL) Domnule președinte, desigur, mecanismul de sprijin permanent adoptat este, fără îndoială, o etapă pozitivă. Totuși, lipsește încă planificarea strategică, care trebuie să includă uniunea economică și, evident, guvernanța economică.

Uniunea Europeană a fost creată datorită guvernelor puternice de la acea vreme. Criza economică a reușit să se extindă din cauza guvernelor slabe, care le-au permis automatismelor economice ale globalizării economice să înlocuiască deciziile politice de care are nevoie Comunitatea pentru a continua să funcționeze.

Europa a protejat 50 de ani de prosperitate și avem datoria astăzi de a continua să protejăm această prosperitate pentru cetățenii noștri. Prin urmare, este evident că creșterea trebuie să continue. Întrebarea este la cel fel de creștere vă referiți într-o epocă în care întregul sistem global se schimbă? Ce este Europa acum? Ce va fi în viitor? Un spațiu al industriei, întreprinderilor mici și mijlocii și serviciilor, un catalizator al exporturilor? Prin urmare, avem nevoie de o Europă mai puternică în loc de suspiciunile și interguvernamentalismul care au fost la ordinea zilei în ultima vreme.

Anumite țări au eșuat ostentativ în a adera la Pactul de stabilitate, însă, așa cum mi-a spus Domnul Reinfeldt în răspunsul la o întrebare în luna decembrie, o singură țară a aderat la Pactul de stabilitate ad litteram; toate celelalte au eșuat în a-și onora obligațiile.

În consecință, trebuie să tragem cu toții împreună și să sprijinim țările care supraviețuiesc dificultăților crizei deoarece, până la urmă, în ce constă puterea țărilor mari? Cred că aceasta constă în prezența comună a țărilor mici printr-un sistem european. În plus, costul de a nu avea Europa ar fi de nesuportat pentru noi toți.

  Tunne Kelam (PPE). – Domnule președinte, cheia pentru depășirea crizei economice constă în a trage concluzii obligatorii din aceasta deoarece avem de-a face, în primul rând, cu o criză a încrederii și responsabilității. Încrederea se bazează pe un echilibru rezonabil între venituri și cheltuieli.

Timp de peste 20 de ani, majoritatea Europei a fost obișnuită să trăiască și să consume astăzi, pe socoteala zilei de mâine, și chiar pe socoteala zilei de poimâine – pe socoteala generațiilor viitoare, ale căror cifre se micșorează dramatic. În al doilea rând, am fost obișnuiți să tratăm regulile sprijinite de stabilitate într-un mod foarte liberal. Dacă statele mari pot face acest lucru în caz de necesitate domestică, este mai ușor pentru ceilalți să le urmeze. Prin urmare, pentru a pune în aplicare principiul disciplinei fiscale și pentru a-l restaura cu toată seriozitatea, politicile unui buget echilibrat vor fi testul credibilității Europei.

În al treilea rând, mecanismele de verificare și echilibrare sunt absolut necesare. Nu pot decât să salut aprobarea de către Consiliu a concluziilor privind guvernanța economică europeană, activarea criteriilor datoriilor și șansa unui mecanism de intervenție timpuriu. Însă ceea ce ne trebuie de fapt – și nu pot decât să sprijin concluziile colegului meu, domnul Verhofstadt – este guvernanță economică reală și sancțiuni automate reale – sancțiuni care să usture. Așteptăm cu interes propunerile cadru ale Comisiei privind viitoarele mecanisme de gestionare a crizelor de luna viitoare.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) Eu aș dori să salut adoptarea noului pachet de măsuri referitoare la întărirea disciplinei bugetare și extinderea supravegherii economice. Măsurile propuse consider că erau necesare, datorită diferențelor constatate între statele membre cu privire la respectarea politicilor fiscale și bugetare. În consecință, criza economică a generat o percepție îngrijorătoare a mai multor țări, printre care și România.

Consider că cea mai importantă inovație o reprezintă crearea unui nou cadru de supraveghere macro-economic. El va permite detectarea dezechilibrelor emergente și a riscurilor.

Adoptarea raportului pentru guvernanță economică al task-force-ului condus de domnul Van Rompuy a reprezentat un pas important. Punerea lui în aplicare va crea astfel un nou cadru puternic pentru gestionarea crizelor.

De asemenea, aș dori să menționez importanța regulamentului referitor la garantarea conformității bugetelor naționale cu standardele fiscale ale UE. Practic, nici un buget național nu va mai putea ieși din normele fiscale ale UE.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Domnule președinte, Președinția ungară viitoare va trebui să facă față provocării considerabile de a implementa modificarea Tratatului de la Lisabona și de a introduce guvernanța economică cât mai curând posibil. Statele membre din afara zonei euro urmăresc cu uimire cum zona euro se fisurează pe toate fronturile. Suntem obligați să respectăm Tratatul de aderare și capacitatea noastră de a recupera depinde de stabilizarea jumătății mai bogate a Europei și de punerea solidarității comunitare mai sus decât propriul interes național.

Urmărim această criză din Irlanda și problemele din Grecia, Portugalia și Spania cu îngrijorare și simpatie și așteptăm să vedem dacă zona euro se va prăbuși. Decizia Consiliului, deși cu întârziere, ca întotdeauna, a fost cea corectă. Introducerea guvernanței economice poate anunța o nouă eră în istoria integrării europene, însă este posibil ca punerea sa în aplicare să fie, de asemenea, nesigură și plină de complicații. Sunt încrezător că Președinția ungară va face tot ceea ce-i stă în putință pentru a garanta succesul.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Domnule președinte, în Portugalia are loc cea mai mare grevă generală din ultimii 20 de ani. Acest protest vine după altele la fel de importante din mai multe state UE, printre care Grecia și Franța. Care este răspunsul liderilor Consiliului și Comisiei? Ignoră protestele împotriva politicilor antisociale și insistă tocmai asupra acelor politici care au contribuit la situația actuală. Mușamalizează faptul că vulnerabilitatea euro este rezultatul direct al politicilor pe care le practică: liberalizarea piețelor de capital, speculație financiară nelimitată și cerința convergenței nominale prin Pactul de stabilitate și de creștere. În acest timp, divergența reală dintre economii se înrăutățește, șomajul și sărăcia ating niveluri de nesuportat și tensiunile sociale iau amploare. Cât vor mai insista să urmeze această cale? Ce trebuie făcut pentru a ne rupe de aceste politici și a ne lua un angajament mai mare față de producție, locuri de muncă și aprecierea muncii?

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Domnule președinte, negocierile cu Consiliul European de la sfârșitul lunii octombrie au avut loc în circumstanțe foarte dificile. Toate țările își modifică în prezent politicile economice pentru a ieși din situația economică nefavorabilă cât mai repede posibil și pentru a obține un nivel cât de mic de creștere economică.

După Grecia și Irlanda, și alte țări din zona euro sunt amenințate de insolvență. Prin urmare, să spunem clar că într-o situație atât de dificilă, șefilor de guvern le este greu să adopte decizii prin care ar renunța la capacitatea lor de a contura și reglementa guvernanța economică a statelor lor și să cedeze unele competențe guvernanței economice la nivelul instituțiilor europene.

Prin urmare, trebuie să discutăm cu multă sensibilitate ideile noastre comune în ceea ce privește scoaterea Europei cât mai sigur și mai repede posibil din această situație, fără a subevalua efortul reprezentanților guvernelor individuale de a rezolva problemele țărilor lor prin propriile lor puteri și abilități, pentru a nu intra în conflict cu interesele europene.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Domnule președinte, Consiliul European a repetat sloganul învechit referitor la necesitatea de a evita toate formele de protecționism și de a evita mișcările de curs de schimb care au în vedere avantajul concurențial.

Îmbrățișarea de către Uniunea Europeană a globalizării a făcut ca multe țări europene să cadă pradă concurenței din economiile emergente, în special din China, cu care nu pot să concureze. Aceste economii își arată disprețul față de brevetele și drepturile de autor internaționale, folosesc lucrători la limita subzistenței și uneori munca cu sclavi. China și-a fixat moneda la un nivel artificial de scăzut pentru a-și face bunurile și mai ieftine.

Țările europene trebuie să-și protejeze individual – preferința mea – sau colectiv angajatorii și angajații de această concurență neloială. Cursurile de schimb nu ar trebui fixate la un nivel artificial de scăzut pentru a obține avantaj concurențial, nici nu ar trebui păstrate la un nivel artificial de obișnuit – moneda euro – spre dezavantajul colectiv al țărilor din zona euro. Dacă s-ar fi permis ca valoarea monedelor din țările cu probleme să scadă, ar fi urmat redresarea.

  Jean-Pierre Audy (PPE). – (FR) Domnule președinte, domnule președinte al Consiliului European, domnule președinte al Comisiei, aș dori să abordez problema cheltuielilor publice la nivel european.

Mă întreb dacă nu a sosit momentul, având în vedere provocările considerabile care ne așteaptă, să organizăm împreună cu colegii noștri din parlamentele naționale și din Parlamentul European o dezbatere de proporții despre comunitizare și punerea în comun a cheltuielilor noastre publice. Voi folosi exemplul domnului Lamassoure: avem 27 de armate și niciun dușman; o uniune vamală și 27 de administrații; programe de cercetare care au fost finanțate de 15 până la 20 de ori fără coordonare; rețele transeuropene, care ar trebui să fie interconectate; rețele energetice; și lista continuă.

Sugerez să încredințăm unui auditor independent auditul cheltuielilor publice la următoarele trei niveluri: european, național și local executiv. Acest audit va fi pus la dispoziția parlamentarilor naționali și europeni pentru o dezbatere de proporții privind cheltuielile publice și ar putea fi încredințat Curții de Conturi Europene și celor 27 de curți de conturi naționale.

Aceasta este o idee pe care o propun pentru analiza și gestionarea mai bună a cheltuielilor publice la nivel european.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Domnule președinte, reuniunea Consiliului European a fost marcată de așteptări privind felul în care liderii europeni vor aborda problemele care au apărut o dată cu recesiunea economică. După cum am spus de nenumărate ori, nu este suficient să ne concentrăm doar pe bugete. Dezechilibrele structurale pe care criza nu a făcut decât să le exacerbeze transcend datoriile. Dacă nu vom adopta un mecanism care va fi capabil să afecteze și celelalte aspecte, există îndoieli serioase cu privire la succesul acestuia.

O altă temă a fost dezbaterea în care ne întrebam dacă căderea bugetului, cauzată de reformele pensiilor, va duce la deficit. Pe de o parte vorbim despre înăsprirea și sistematizarea regulilor, însă imediat după aceea facem derogări. De asemenea, dacă reformele pensiilor sunt atât de esențiale pe cât se susține, lucru cu care personal nu sunt de acord, s-ar putea găsi și alte exemple de programe de succes. Cine va evalua apoi care este mai important și care este mai puțin important și de ce?

Cred cu tărie că nu trebuie să lansăm o dezbatere despre derogări în timp ce vorbim despre modificarea sistemului.

  John Bufton (EFD). – Domnule președinte, aș dori să fac doar câteva comentarii cu privire la ceea ce au spus în dimineața aceasta domnul președinte Van Rompuy și domnul președinte Barroso. S-ar părea că ambii sunt într-o etapă de negare – negare a faptului că zona euro este în criză și că ne aflăm acum pe punctul de a ne prăbuși. Există multe alte persoane în această sală în negare. Pentru Dumnezeu, treziți-vă!

Oamenii urmăresc această dezbatere din țările lor natale și își dau seama că oricum nu sunt prea multe persoane în această sală. Aceasta este cea mai mare criză cu care ne-am confruntat vreodată, și vă spun că este una gravă. I-aș ruga pe domnii Barroso și Van Rompuy să-mi spună – veți lua cuvântul în câteva minute – care este planul B al domniilor lor. Trebuie să existe un plan B sau vom lăsa pur și simplu lucrurile așa până când vom fi ruinați? Cred că aceasta este cea mai mare criză cu care ne-am confruntat vreodată. Toate statele membre au fost afectate. Le datorați cetățenilor un plan B. Vă rog să ne spuneți dacă aveți unul.

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE). – (HU) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să spun că sunt încântată de faptul că importanța reformei pensiilor la nivelul întregului sistem a fost recunoscută în timpul consultărilor. Totuși, reformele din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere nu oferă oportunități egale tuturor jucătorilor.

Și Ungaria denunță discriminarea și-i solicită UE să ia în calcul costul reformelor pensiilor când calculează deficitele naționale. Cred că, cu excepția cazului în care doriți să faceți deosebire între țările care-și exercită libertatea de alegere, plățile în fondurile de pensii private trebuie luate în calcul la calcularea deficitului bugetar. Soluționarea acestei probleme este o chestiune urgentă. Este bine că oportunitatea de a găsi o soluție satisfăcătoare va fi deja prezentată la reuniunea Consiliului din decembrie. Vă rog să luați o decizie politică nediscriminatorie și să o trimiteți Comisiei cât mai repede posibil, pentru ca progresul legislativ să poată să înceapă cât mai repede posibil și să se încheie eventual cu un rezultat satisfăcător pentru fiecare parte afectată.

  Antigoni Papadopoulou (S&D). – (EL) Domnule președinte, Grecia, Irlanda, Portugalia și Spania suferă de pe urma consecințelor crizei economice. Caii au fost furați deja. Nu mai avem cum să dăm timpul înapoi, trebuie să luăm măsuri. Suspiciunea și euroscepticismul nu ne vor ajuta să ne revenim din această criză economică internațională.

Dimpotrivă, ceea ce ne trebuie este solidaritate comunitară, voință politică, viziune, încredere în dinamismul Europei și, mai presus de toate, măsuri coordonate, măsuri care să aducă schimbări structurale atât la nivel național, cât și la nivel european. Avem nevoie de o mai mare ocupare a forței de muncă, mai multă creștere, proceduri accelerate, mai multe locuri de muncă, punerea în aplicare a strategiei UE, raționalizare și restructurare în guvernanța întreprinderilor, transparență în guvernanța economică, verificarea statisticilor naționale și un mecanism permanent de gestionare a crizelor în Uniunea Europeană, însă doar în beneficiul cetățenilor europeni.

Criza preocupă pe toată lumea, nu doar țările care suferă de pe urma ei. Avem nevoie atât de solidaritate comunitară, cât și de măsuri coordonate.

  Barry Madlener (NI). – (NL) Domnule președinte, zona euro se prăbușește acum și domnul președinte Barroso trebuie să supravegheze această prăbușire. La urma urmei, miliardele acordate ca ajutor țărilor precum Grecia, Spania, Portugalia și Irlanda ani la rând nu au făcut ca aceste economii slabe să poată să concureze cu economiile puternice ale Germaniei și Olandei; în schimb, aceste miliarde acordate ca ajutor au dus la un comportament inacceptabil din partea socialiștilor. De exemplu, unul din trei lucrători greci este funcționar public; tsunamiul imigranților din țările non-vestice către Europa a costat deja fiecare țară miliarde, și acei imigranți sunt acum acasă fără locuri de muncă. Acesta este comportamentul celor care sunt predominant socialiști. Vă amintiți? Spania, care a legalizat un milion de imigranți ilegali în urmă cu câțiva ani, are acum o rată a șomajului de 20 %. Acum noi, economiile mai puternice, trebuie să oferim încă o dată acestor țări ajutoare de miliarde, însă acesta nu va fi decât un leucoplast pe termen scurt. Pe termen lung, va trebui să ne întrebăm dacă suntem pregătiți să continuăm să sprijinim țările slabe din punct de vedere structural cu miliarde din banii contribuabililor. Răspunsul la această întrebare este „nu”. Așadar, aș dori să-i adresez următoarea întrebare domnului președinte Barroso: nu este reintroducerea monedei proprii a Greciei, drahma, și a monedei proprii a Irlandei singura soluție pe termen lung care ne va scăpa de aceste probleme? Este această soluție discutată serios cu aceste țări?

  Seán Kelly (PPE). – Domnule președinte, în calitate mea de deputat irlandez în PE, nu-mi face deloc plăcere să vin în această sală în această dimineață și să aud cum aproape fiecare vorbitor se referă la Irlanda din cauza situației noastre economice, mai ales că, în urmă cu câțiva ani, eram priviți drept personajul principal al succesului economic în Uniunea Europeană.

Totuși, cred că în Irlanda există voința de a remedia lucrurile și cred că marea majoritate a oamenilor ar saluta sprijinul prietenilor și colegilor noștri europeni.

Există câteva lecții de învățat. Cred că domnul Farage nu a greșit foarte mult când a afirmat că o mare parte din vină pentru această situație o au prostia și lăcomia politicienilor irlandezi care au fost prieteni buni cu capitalismul, alături de bănci și de organele de reglementare. Avem lecții de învățat. Însă un alt lucru care va fi foarte important este ca arhitectura de supraveghere pusă în practică începând cu 1 ianuarie să funcționeze, pentru ca testele de rezistență și altele de acest gen să fie suficiente pentru a recunoaște ceea ce se întâmplă în viitor și pentru ca oamenii să fie supuși dacă scapă de sub control.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Domnule președinte, este chiar foarte bine că începem să vorbim acum despre chestiuni foarte importante, și anume despre gestionarea comună a economiei viitoare. Cred că în curând vom discuta și despre un posibil sistem fiscal comun. Mai mult, astăzi putem vedea impactul negativ semnificativ pe care îl are cursul de schimb consolidat al euro, împreună cu mulți alți factori. Astăzi am fost dezamăgit de faptul că un test bancar a fost efectuat în urmă cu șase luni și rezultatele sale nu au fost confirmate. Acest lucru demonstrează încă o dată că în Uniunea Europeană ne lipsesc informațiile de încredere. Dacă ne lipsesc, nu putem găsi modalități de a ieși dintr-o situație destul de complicată. În concluzie, aș dori să solicit Comisiei Europene să-și pună la dispoziție propunerile mult mai activ în viitor, deoarece situația este complexă și va necesita eforturi imense, resurse financiare imense și poate o înțelegere complet diferită a monitorizării economice, financiare și de alt tip.

  Milan Zver (PPE). – (SL) Domnule președinte, domnule Van Rompuy, domnule Barroso, permiteți-mi să iau cuvântul în această dezbatere foarte pe scurt. Pentru mine, situația este relativ clară: cine este de vină pentru marea criză cu care ne confruntăm? Acea parte a sectorului bancar care a făcut afaceri fără o acoperire reală și și-a asumat prea multe riscuri. Însă și alții – unele guverne europene care au încurajat consumul excesiv și un fel de mentalitate distributivă în rândul oamenilor.

Am auzit două tipuri de raționament în această sală astăzi: avem membrii care solicită mai multă solidaritate, ca și cum ar vrea să spună „Vă rugăm să ne ajutați”, și îi avem pe cei care încearcă sa facă apel mai presus de toate la o mai mare responsabilitate acum când ieșim din criză. Nu ar fi corect ca cei care au provocat această criză majoră să caute acum soluții pentru soluționarea acesteia, pentru ieșirea din criză. Cei care critică economisirile semnificative sunt cu siguranță pe un drum greșit.

În aceste circumstanțe, este corect ca contribuabilii din aceste țări care se confruntă cu situația actuală să nu fie reduși la tăcere.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Apreciez că raportul referitor la guvernarea economică reprezintă un nou punct de plecare în organizarea unui sistem viabil al funcționării noastre în această perspectivă.

Recomandarea din raport referitoare la instituții mai puternice pentru o guvernanță economică mult mai efectivă – respectiv crearea la nivel național a unei instituții publice care să furnizeze analize independente, evaluări și previzionări în probleme de politică fiscală pe plan intern – consider că reprezintă baza pentru crearea pentru un sistem transparent la nivel european.

Apreciez că este esențial să existe posibilitatea ca fiecare stat membru să poată dovedi baza de analiză și estimare pentru fiecare măsură fiscală propusă pe plan intern, astfel încât să se dezvolte o abordare bazată pe încredere și cunoaștere reciprocă.

Reafirm necesitatea adoptării unor măsuri specifice care să permită o guvernanță economică, bazată pe cunoaștere aprofundată și transparentă, care să permită dezbaterea deschisă referitoare la orice măsuri adoptate pe plan intern în statele membre care pot genera efecte la nivel UE.

  Elisa Ferreira (S&D). (Întrebare adresată domnului Rangel în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură) – (PT) Domnule președinte, vă mulțumesc pentru că mi-ați dat cuvântul, însă am cerut să vorbesc în cadrul procedurii „cartonașului albastru” deoarece am fost provocată direct de domnul Rangel și, prin urmare, mi-ar fi plăcut să am posibilitatea să vorbesc mai înainte.

Aș dori să profit de această oportunitate pentru a-l ruga pe domnul Rangel să ne explice care crede domnia sa că sunt diferențele concrete cu privire la gestionarea datoriei suverane între propunerile cancelarului Merkel și cele ale Comisiei și să ne spună de ce prima propunere a Comisiei, care a fost, de fapt europeană, privind gestionarea datoriei suverane a fost îndepărtată fără alte discuții sau dezbateri publice când s-a conștientizat că nu corespunde intereselor Germaniei.

  Paulo Rangel (PPE). (Răspuns la întrebarea doamnei Ferreira, în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură) – (PT) Aș dori să spun că nu există nicio îndoială că în procesul european există, desigur, negocieri constante între instituții, însă poziția Comisiei a fost în mod consecvent una care sprijină metoda comunitară și pledează pentru menținerea în continuare a monedei unice. Desigur, există deputați care doresc să vină și să facă politici naționale în Parlament, cum este cazul doamnei Ferreira.

  Diogo Feio (PPE). – (PT) Domnule președinte, Uniunea Europeană se confruntă cu o perioadă de reforme majore. Prin urmare, trebuie să găsească un răspuns la criză și să mențină o monedă unică care are nevoie de propriile sale reguli, aplicabile tuturor statelor membre. Parlamentul a adoptat deja o poziție principală cu privire la guvernanța economică, în care sprijină o mai mare cooperare în ceea ce privește creșterea între cele 27 de state membre, o poziție fermă privind punerea în aplicare a Pactului de stabilitate și de creștere și solidaritate între statele membre, fiind prima instituție care a atras atenția asupra necesității unui fond pentru datoriile diferitelor țări care alcătuiesc UE. Prin urmare, vom continua să cooperăm cu Comisia, salutându-l și pe președintele acesteia, și sper că vom continua să colaborăm și cu Consiliul. În acest moment se discută șase rapoarte și vom adopta o poziție foarte clară cu privire la acestea.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Domnule președinte, voi răspunde la două întrebări concrete și voi face și o dezbatere generală ca o încheiere la dezbaterea care a avut loc dimineața aceasta.

În primul rând, întrebarea adresată de domnul Schulz: o întrebare importantă referitoare la testele de rezistență irlandeze. Permiteți-mi să spun următoarele lucruri. Metodologia comună a testelor de rezistență a fost stabilită la nivel european; a fost foarte riguroasă, cu scenarii macroeconomice ostile. Totuși, punerea în aplicare a testelor a fost efectuată sub responsabilitatea autorităților naționale de supraveghere. A fost coordonată la nivelul Uniunii Europene de CEBS, însă nu au existat competențe ale Uniunii Europene în această privință. Doresc să subliniez faptul că, până nu demult, Uniunea Europeană în sine nu avea acest gen de responsabilitate. Acest lucru se va schimba în luna ianuarie a anului viitor. Până atunci, noua arhitectură de reglementare și supraveghere financiară va fi implementată ca urmare a propunerilor Consiliului și a acordului cu Consiliul și în Parlament.

Vom avea cele trei noi autorități de supraveghere macroprudențială europene pentru sistemul bancar, garanții și asigurări, și Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS) pentru stabilitate macrofinanciară și riscurile asociate acesteia. Vom dispune așadar de instrumente mult mai puternice și infrastructură pentru a efectua testele data viitoare într-un mod mai unificat, riguros și coerent. Doresc, așadar, să subliniez acest aspect. Înaintea crizei nu aveam instrumentele pe care le creăm acum.

Mă refer apoi la a doua chestiune referitoare la modul în care abordăm acum unele aspecte sensibile precum mecanismul permanent de soluționare a crizelor. Doresc să subliniez că nu am avut intenția să aduc în discuție acest aspect însă, de vreme ce a existat o întrebare concretă, trebuie să răspund.

În unanimitate – și repet în unanimitate – șefii de stat sau de guvern au decis să solicite un mecanism permanent de soluționare a crizelor cu intervenția sectorului privat. M-am numărat printre persoanele care au avertizat Consiliul European în privința abordării acestei chestiuni fără o pregătire temeinică și comunicare. Însă chestiunea a fost abordată, s-a luat o decizie în privința sa și acum trebuie să o tratăm în cel mai responsabil mod posibil. De aceea cred că unele dintre comentariile făcute astăzi în această sală nu prea au fost de folos.

Trăim încă în condiții foarte dificile. Cred că ceea ce ne trebuie acum sunt măsuri, și nu mai multe comentarii. Avem de-a face cu piețe financiare globale foarte sensibile. Unele dintre comentarii au uneori un efect de profeție care se îndeplinește. Așadar, nu este de folos să începem să facem speculații despre țări care sunt, poate, în pericol. Ceea ce trebuie să le cerem acestor țări este să pună în aplicare toate măsurile care sunt necesare pentru garantarea stabilității financiare și bugetare.

De aceea nu voi specula despre planul B. Noi, împreună cu domnul președinte Van Rompuy, ne facem datoria, discutând problemele în mod responsabil cu statele membre. În ceea ce privește rolul Comisiei, vreau să fiu extrem de clar încă o dată. Comisia – și acest lucru a fost recunoscut de majoritatea dintre dumneavoastră – a venit întotdeauna cu propuneri ambițioase. Suntem în favoarea unei guvernanțe economice ambițioase pentru Europa.

Însă, în cele din urmă, trebuie să fim realiști. Împreună nu putem să trecem dincolo de ceea ce s-a stabilit de comun acord cu statele membre. Când există un acord – un acord care reprezintă oricum un progres în comparație cu situația anterioară – nu este util să vorbim despre soluții ideale despre care știți foarte bine că nu vor fi puse în aplicare.

Așadar, Comisia își îndeplinește rolul și își va îndeplini rolul, cerând mai multă ambiție în materie de scopuri comune, guvernanță economică, stabilitatea zonei euro – și nu numai a zonei euro.

Doresc să fiu foarte clar în această privință deoarece cred că nu s-a făcut acest lucru în timpul dezbaterii de astăzi. Unii dintre dvs. au afirmat că problemele se află în zona euro. Regret să spun că problemele nu se află doar în zona euro. Nu moneda euro a fost problema. Am fost absolut convins că situația ar fi mult mai gravă dacă nu am avea moneda euro.

(Aplauze)

Unii dintre dvs. tind să uite că unele țări care nu se află în zona euro au exact aceleași probleme, în unele cazuri chiar probleme mai grave în ceea ce privește datoria suverană, și că o țară care nici măcar nu este în Uniunea Europeană și care solicită în prezent să adere la Uniunea Europeană – Islanda, a dat faliment, și acesta nu are moneda euro. Realitatea este că nu moneda euro a fost cauza problemei. Este necinstit din punct de vedere intelectual și politic să sugerăm că problema este cu moneda euro.

(Aplauze)

Ceea ce trebuie să facem acum este să recunoaștem particularitățile situației din zona euro, să abordăm problemele și să le solicităm statelor membre să se angajeze să lucreze la nivel colectiv: cele care sunt în zona euro și cele care nu sunt în zona euro. Cred că au înțeles toate că există un interes comun de a avea o abordare comună pentru a soluționa această criză. Iată ceea ce va face Comisia, într-un mod responsabil, cerând desigur cel mai ridicat nivel de ambiție, însă lucrând, în cele din urmă într-o cooperare bună, loială cu toate instituțiile, cu acest Parlament, așa cum am făcut-o, cu Consiliul și Consiliul European. Aceasta este metoda responsabilă pe care trebuie să o urmăm.

Într-o perioadă în care piețele sunt extrem de nervoase, trebuie să ne păstrăm calmul și să păstrăm un simț puternic al responsabilității și, desigur, un simț puternic al scopului comun european.

(Aplauze)

  Herman Van Rompuy, președinte al Consiliului European. – (FR) Domnule președinte, dragi colegi, mai devreme am afirmat că analiza domnului președinte al Comisiei a fost diferită de a mea, însă este pentru prima dată, domnule Schulz, când am fost acuzat de a pretinde că totul este în regulă când lucrurile nu stau așa. Este pentru prima dată în cariera mea.

Pot să vă asigur că nu subestimez criza în niciun fel și că ne confruntăm cu timpuri dificile. Cu excepția cazului în care unele dintre comentariile mele au fost scoase din context, sunt o persoană foarte prudentă și cred că mult prea multe declarații, inflamatorii sau de altă natură, sunt făcute în context european – nu în Parlament. Acum trebuie să liniștim lucrurile și nu trebuie să continuăm să menționăm gravitatea crizei. Știm deja acest lucru. Este timpul să acționăm.

Unii dintre dvs. au afirmat că trebuie să tragem învățăminte. Există un proverb francez care spune că „acțiunile noastre ne urmăresc”. Dragi colegi, când am primit această funcție exista deja un Pact de stabilitate și de creștere care a fost făcut un pic mai flexibil în urmă cu câțiva ani și nu a fost aplicat. Când am fost învestit, am moștenit Tratatul de la Lisabona, care reglementează anumite proceduri referitoare la, printre altele, sancțiuni și decizii de luat când o țară este supusă procedurii aplicabile deficitelor excesive. Consiliul ia aceste decizii în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. Când am preluat această funcție, nu exista niciun mecanism de soluționare a crizelor, și a trebuit să schimbăm acest lucru.

Prin urmare, intenționăm să consolidăm Pactul de stabilitate și de creștere și să introducem un sistem de supraveghere macroeconomică pentru prima dată. Vă pot asigura că, dacă am fi avut acest mecanism în urmă cu câțiva ani, problemele cu care s-au confruntat unele țări nu ar fi apărut. Am fi descoperit problemele referitoare la proprietate. Am fi descoperit probleme de competitivitate din anumite țări. Așadar intenționăm să-l introducem acum. Este nou și inovator. Ia în considerare în întregime lecțiile învățate ca urmare a crizei.

În ceea ce privește Tratatul de la Lisabona, intenționăm să-l modificăm pentru a-i conferi o bază juridică în unele instanțe constituționale – un temei juridic pentru un mecanism permanent de soluționare a crizelor. Acesta este singurul motiv. Sper că nu vom fi în pericolul de a începe o altă dezbatere majoră privind instituțiile căci, după părerea mea, acest lucru nu ne-ar duce nicăieri în contextual actual și ne-ar distrage atenția și mai mult de la soluționarea crizei.

Nu am avut niciun mecanism de soluționare a crizelor până acum. Când ne-am confruntat cu problema Greciei, a trebuit să inventăm un mecanism, deoarece nu aveam niciunul. Când am venit cu o altă măsură, pachetul de ajutor în valoare de 750 de miliarde de euro, a trebuit să interpretăm Tratatul de la Lisabona în mod creativ pentru a putea să-l aplicăm.

Prin urmare, tragem învățăminte din această criză și, repet, acțiunile noastre ne urmăresc. Am avut un Pact de stabilitate care era nesatisfăcător și nu a fost aplicat; nu am avut nimic în materie de supraveghere macroeconomică; și nu a existat un mecanism de soluționare a crizelor.

Și-au asumat statele membre responsabilitățile? Multe dintre ele au făcut-o. Implementează reforme care merg adesea împotriva marilor tendințe ale opiniei publice. Iau măsuri adesea foarte curajoase, nu numai în țările în care există tensiuni, ci și în altele. Ne asumăm responsabilitățile.

Dragi colegi, să nu luăm întotdeauna în vizor dușmanul greșit. Am adesea impresia că ne concentrăm prea mult pe guvernele și parlamentele statelor membre. Să nu ne înșelăm.

În prezent, unele persoane vorbesc nu numai despre Irlanda, ci și despre Portugalia. Permiteți-mi să vă dau cifrele. Deficitul public al Portugaliei a fost de 9,3 % în 2009; în 2010 va fi de 7,3 %, iar în 2011 de 4,6 %. Rata dobânzii la datoria publică portugheză este în medie de 3,6 %. Aceasta este extrem de scăzută. Portugalia nu se confruntă cu o criză a proprietății sau cu o bulă imobiliară. Sectorul său financiar nu este prea ridicat pentru această țară. Băncile sale dispun de capital suficient. Să nu greșim dușmanul. Unele persoane afirmă că situația crizei este contagioasă, însă nu au o justificare economică sau o bază rațională pentru a afirma acest lucru. Insist asupra acestui aspect: să nu greșim dușmanul.

Îi pot asigura pe cei care au cerut o mai mare cooperare între instituții că Președințiile fac tot ceea ce le stă în putere pentru a colabora. Raportul întocmit de grupul operativ a fost adoptat de membrii săi, printre care și reprezentantul Comisiei Europene, domnul comisar Rehn. Colaborăm și în alte domenii, cum ar fi mecanismul permanent de soluționare a crizelor.

Sper că vom vedea același spirit de colaborare și când vom întocmi bugetul pe 2011. Regret că nu am reușit să ajungem la un consens.

Cât despre cooperare, permiteți-mi totuși să fac un comentariu. Sunteți cu toții membri ai Parlamentului European și aparțineți anumitor grupuri politice. Aș dori să menționez faptul că există uneori diferențe majore între ceea ce aud în Consiliul European, din partea prim-miniștrilor și a altor persoane, și ce aud în această Cameră de la aceiași membri ai aceluiași grup politic. Nu este un reproș. Nu trebuie să fim întru totul de acord cu propriul nostru partid politic. În timpul carierei mele am avut adesea conflicte în cadrul propriului partid. Totuși, când este vorba despre coerență și cooperare între instituții, fac tot ceea ce-mi stă în putință pentru a avea cooperare. Aș spune deci că trebuie să cooperăm, de asemenea, la toate nivelurile politice pentru a avea o poziție mai coerentă astăzi.

Sunt de acord cu cei care afirmă că avem o politică riguroasă și că nu putem ieși din criză de unii singuri. Au dreptate, însă trebuie, mai întâi, să parcurgem această etapă. Dacă am fi fost mai prudenți atât pe plan macroeconomic, cât și pe plan bugetar, nu ne-am afla în această situație astăzi. Însă trebuie să existe efectiv o politică pozitivă de creștere și de ocupare a forței de muncă. Mă bucur, în ciuda tuturor aspectelor negative, de faptul că creșterea economică în Europa a revenit după unsprezece luni de recesiune. Am spus acest lucru și cu alte ocazii în Parlament: criza din anii ʼ30, care a început, de asemenea, ca o criză financiară, nu a fost niciodată soluționată în întregime.

Am regăsit o creștere pozitivă la unsprezece luni de la declanșarea crizei financiare. Vom avea, în acest an, o creștere medie de aproximativ 1,5 %. În unele țări – care nu se confruntă cu problemele deja menționare – creșterea va fi în jur de 2 %, iar în alte țări va fi chiar de 3 % sau 3,5 %. În medie, nivelurile de ocupare a forței de muncă în UE vor crește din nou începând cu 2011. Desigur, rata șomajului este foarte ridicată, însă mă bucur că, în comparație cu șase luni în urmă, previziunile noastre de creștere sunt mult mai bune decât se anticipase și creșterea este mai stabilă decât am crezut. Nu este doar o creștere bazată pe refacerea stocurilor, programe de recuperare și exporturi. Este o creștere care este alimentată și de cererea internă.

Ultima mea remarcă este că, în ciuda tuturor problemelor cu care ne confruntăm într-adevăr în unele țări, sunt convins că vom învinge încă o dată criza cu care ne confruntăm în prezent.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) La reuniunea Consiliului European din 28-29 octombrie 2010 s-a făcut un nou pas către subjugarea țărilor privarea lor de dreptul la suveranitate. Mai întâi, prin pseudoguvernanță, care înseamnă obținerea controlului asupra economiilor lor: forțarea statelor membre de a obține aprobarea prealabilă a oficialilor de la Bruxelles în ceea ce privește bugetele lor; supravegherea tuturor politicilor lor economice; stabilirea unor sancțiuni preventive automate, chiar înainte ca limitele autorizate ale datoriilor și deficitelor să fi fost depășite; deținerea capacității de a suspenda drepturile de vot ale statului membru. Toate acestea sunt acordate drept compensație în beneficiul Germaniei pentru continuarea fondului financiar de stabilizare. Cu toate acestea, acest mecanism nu reprezintă decât dreptul statelor membre și al Comisiei UE de a se îndatora sau de a oferi garanții pentru împrumuturi de pe piață, în favoarea statelor membre aflate în dificultate, pentru că acestea sunt victime ale speculațiilor de pe piață împotriva datoriei lor naționale. Mai mult decât atât, pentru că aparțin zonei euro. Este dincolo de credință. În plus, Consiliul European a decis, de asemenea, în ceea ce privește o reformă a tratatelor în vederea punerii în aplicare a mecanismului de gestionare a crizei. Procedura de revizuire simplificată va fi utilizată pentru prima dată: această metodă antidemocrată care nu prevede nicio dezbatere politică. Aceasta nu este guvernanță; este totalitarism.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Până în 2007, restul Europei era uimită de dezvoltarea economică a Irlandei, tigrul celtic, care a înregistrat date economice de vis cu taxe corporatiste reduse și reglementare aproape inexistentă. Dar acum realitatea a lovit. Tigrul celtic s-a dovedit a fi de fapt o rață împiedicată căreia restul Europei trebuie să-i întindă o mână de ajutor. 90 de miliarde de euro din pachetul de salvare - cu alte cuvinte 300 de euro pe cetățean austriac - urmează să meargă acum în Irlanda. Aceasta nu înseamnă doar garanții de stat teoretice care, după oaia neagră Grecia, se duc acum la Irlanda și apoi poate și la Spania și Portugalia; reprezintă pur și simplu banii contribuabililor. De asemenea, ajută uniunea monetară europeană să facă un pas înainte către o uniune a transferului în care euro-statele care își gestionează economiile bine trebuie să-și țină deschise buzunarele pentru proasta gestionare a altora. UE a abordat această chestiune mult prea târziu și rămâne de văzut dacă deciziile luate de Consiliul European vor fi cu adevărat urmate de acțiuni. Trebuie să ne oprim să mai cheltuim miliarde din banii contribuabililor pe bănci speculative și pe state care își gestionează prost economiile. Trebuie să fie un sfârșit al uniunii transferurilor. Avem nevoie de un mecanism care să permită ca statele falimentare să treacă printr-o procedură reală de insolvență și care să elimine apoi aceste state din zona euro. Nu putem continua să peticim o uniune monetară bolnavă. Avem nevoie în schimb de o uniune monetară europeană puternică.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Atât Grecia, cât și Irlanda au trebuit să apeleze la asistență din partea Uniunii Europene. Cu toate acestea, trebuie făcute unele diferențe între cele două cazuri: deficitul irlandez a explodat pentru că țara a trebuit să identifice problemele din sectorul bancar, care era în criză din cauza repercusiunilor crizei financiare globale, exacerbată de spargerea balonului imobiliar. Această intervenție, într-un moment de criză structurală, a însemnat că finanțele publice nu mai puteau susține situația creată. Pe de altă parte, în Grecia motivul intervenției este gestionarea cumva neglijentă a cheltuielilor publice, care a făcut necesară o infuzie de cash din vânzarea de obligațiuni de stat. Având în vedere reforma guvernanței economice, trebuie făcute următoarele observații. Trebuie, cu siguranță, să punem în aplicare politici bugetare riguroase pentru a monitoriza și asigura că în viitor nu vor mai apărea situații similare. În orice caz, aceste două cazuri demonstrează cât de esențial este să se acorde atenție tuturor factorilor legați de finanțele și soliditatea unei țări, nu numai datoriei publice structurate. În fapt, aceasta poate reprezenta doar cifra finală, dar trebuie să verificăm elementele și cauzele aflate la bază și să aflăm cum a fost posibilă crearea acestei situații.

  Monika Smolková (S&D), în scris. – (SK) Pactul de stabilitate și de creștere a inclus până acum sancțiuni, dar impunerea lor presupune aprobarea a două treimi dintre miniștri și nu a existat niciodată voința politică în acest sens. Sunt sceptică în ceea ce privește mecanismul anticriză. Președintele Consiliului European, domnul Van Rompuy, nu ar trebui să modifice articolul 125 din Tratatul de la Lisabona, care spune că fiecare țară este responsabilă pentru propriile sale obligații. Pe de altă parte, ar trebuie să analizeze extinderea articolului 122, care vorbește despre solidaritate - furnizarea de asistență reciprocă în cazul producerii de dezastre naturale sau crize energetice. O modificare a acestui articol ar putea nega un principiu fundamental al funcționării UE, cu alte cuvinte solidaritatea, iar acest lucru ar putea duce la pierderea solidarității. Dacă mecanismul anticriză ar funcționa în temeiul articolului 122 referitor la furnizarea de finanțare către statele individuale, Consiliul ar decide pe baza unei propuneri a Comisiei, care doar ar informa Parlamentul European. Există riscul apariției unei situații în care state responsabile vor plăti pentru iresponsabilitatea anumitor state.

7. Rezultatele summitului G20 (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declarațiile Consiliului și Comisiei privind rezultatele summitului G20.

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Domnule președinte, stimați deputați, președinția Consiliului și cea a Parlamentului European au avut deja ocazia de a discuta pe tema summitului G20 la 20 octombrie 2010; la vremea aceea, era în ajunul reuniunii ministeriale a G20 și așteptam să vedem cum vor evolua lucrurile la Seoul.

Ca europeni, eram bine pregătiți pentru aceste reuniuni, atât la nivel ministerial, cât și la nivelul șefilor de stat și de guvern. Am înțeles că lipsa coeziunii între europeni ne va duce repede la pierderea credibilității Uniunii Europene pe scena internațională. Trebuie spus că summitul de la Seoul a primit reacții amestecate din întreaga lume. În ceea ce mă privește, consider că ar trebuie să rămânem optimiști în ciuda tuturor, chiar dacă rezultatele nu au fost atât de impresionante pe cât ne-am fi așteptat.

Înainte de summitul de la Seoul, eram convinși că testul cel mai dur și mai important avea să fie menținerea avântului. Nu ar trebui să comitem greșeala de a crede că nu mai avem nevoie de cooperare globală, scuzându-ne că nu mai suntem în situația critică în care eram în urmă cu 18 luni sau chiar cu șase luni. Încă suntem convinși că liderii politici sunt responsabili de luarea deciziilor. Sunt, și de fapt aceasta este esența politicii. Cu toate acestea, cred că ei mai au o responsabilitate, și mai importantă: să se asigure că deciziile nu rămân pe hârtie, ci să obțină rezultate concrete și să fie aplicate pe deplin.

Summitul de la Seul a arătat că adevărata provocare pentru G20 și, prin urmare pentru noi toți este să înțelegem cum am putea continua și accelera de fapt punerea în aplicare. Trebuie să transformăm bunele intenții în rezultate practice și toate acestea sunt importante pentru cel puțin două motive. În primul rând, piețele nu se mulțumesc doar cu declarații. Ele urmăresc evoluțiile care au aloc la două zile, la zece zile și la treizeci de zile după summit, după ce mass-media a plecat acasă. Situația economiei europene trebuie înțeleasă ca întreg; nu este doar rezultatul progresului înregistrat în timpul summitului de două zile. Progresul către care tindem poate fi obținut numai prin muncă continuă, zilnică, și, în calitate de deputați în Parlamentul European, știți acest lucru mai bine decât oricine.

Al doilea motiv este la fel de important ca primul și vă privește pe voi toți în mod direct. Cred că Parlamentul și parlamentele naționale pot îndeplini sarcina controlării, dar și a oferirii de stimulente politice pentru agenda economică europeană și internațională, asigurându-se că, între un summit și următorul, are loc o punere în aplicare adecvată și că G20 devine din ce în ce mai mult mai curând un proces decât o simplă serie de reuniuni.

În ceea ce privește substanța, contribuția Uniunii la creșterea puternică, de durată, echilibrată este clară acum și se bazează pe un anumit număr de principii: planuri de consolidare fiscală care vizează creșterea durabilă, diferențiată; strategia Europa 2020 pentru reformele structurale necesare pentru susținerea creării de locuri de muncă în mod special; programul de reforme ale sectorului financiar și, în cele din urmă, consolidarea guvernanței europene în UE. Aș adăuga că Uniunea este foarte interesată de procesul de evaluare inter pares în contextul G20. Ca europeni, suntem obișnuiți cu acest lucru și știm cât de util poate fi acest tip de exercițiu. În mod clar, fiecare trebuie să facă eforturi și să dea dovadă de o voință neobosită de a contribui la acțiunea pentru creștere.

Încă o dată, și în spiritul comentariilor mele anterioare, aș vrea să spun că lupta împotriva protecționismului nu poate fi câștigată fără eforturi, ci numai prin menținerea nivelului necesar de alertă globală în fiecare zi.

În altă ordine de idei, aș dori să evidențiez trei evenimente din ultima lună. Primul este reforma Fondului Monetar Internațional (FMI), având în vedere că UE a arătat clar că este pregătită să își aducă contribuția la asigurarea faptului că FMI poate reprezenta mai bine noua realitate economică internațională și, prin urmare, economiile emergente își pot face auzită vocea și pot juca un rol mai proeminent. Am convenit să ne reducem prezența în comitetul executiv al FMI și am făcut concesii deosebite în ceea ce privește acțiunile. Cred că am păstrat ce ne era mai drag și că întreaga comunitate internațională a avut de câștigat.

Al doilea eveniment vizează acordul Basel III. Cred că, în ceea ce privește cerințele de capital pe care băncile trebuie să le îndeplinească, ne îndreptăm în direcția corectă și este, desigur, vital ca toate statele membre interesate să-și mențină angajamentul de a pune în aplicare Basel III. Evident, această chestiune a punerii în aplicare va rămâne pe agenda politică atât a UE, cât și a G20.

Având în vedere ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni în ceea ce privește așa-numitul război al valutelor, cred că Uniunea Europeană s-a achitat bine de sarcină și a reușit să apere o poziție echilibrată, care înseamnă faptul că ratele de schimb ar trebui să reflecte elementele de bază ale economiei și că nu suntem nevoiți să apelăm la o devalorizare competitivă.

În cele din urmă, după Seul, Franța și-a asumat responsabilitatea pentru președinția G20 și cred că aceasta este o ocazie unică pentru europeni și Uniunea Europeană. Va fi foarte important să colaborăm într-un mod coordonat pentru a asigura faptul că, în următorii ani – și privind în perspectiva summitului G20 de la Cannes din noiembrie 2011 și dincolo de acesta – G20 se va ridica la înălțimea așteptărilor pe care le-a creat.

Adevărata provocare cu care ne confruntăm este să demonstrăm că un forum creat pentru a aborda criza este capabil, de asemenea, să asigure contribuția și stimulentele necesare îndeplinirii obiectivelor pe termen mediu, precum o creștere mai puternică, mai susținută și mai echilibrată, reguli clare, echitabile, pentru piața financiară internațională și organizații internaționale care să fie mai reprezentative pentru lumea de azi și mai capabile să ajute guvernele naționale și instituțiile europene să facă față globalizării. Domnule președinte, cred că depinde de G20 să demonstreze în anii următori că procesul de globalizare nu este numai economic, ci și, de fapt, în primul rând politic.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Domnule președinte, înainte de summitul de la Seul de luna aceasta, am auzit exprimată preocuparea că, de îndată ce presiunea crizei care a unit țările G20 va începe să scadă, G20 nu va mai reuși să-și îndeplinească rolul de forum principal al coordonării economice globale. După summitul de la Seul de luna aceasta, vă pot asigura că scenariul negativ nu s-a confirmat. Am văzut cum G20 a trecut de la modul criză la o abordare mai stabilă a guvernanței globale.

În ciuda subiectelor de discuție dificile și a faptului că, în alte câteva chestiuni, precum impozitarea sectorului financiar, nu s-a ajuns la un acord, G20 a transmis din nou un mesaj important de determinare globală; acesta a înregistrat un progres real și constant în ceea ce privește abordarea provocărilor economice globale. Știu că rezultatele au fost primite cu un oarecare scepticism, pentru că nu a existat o rubrică de știri senzaționale, de ultimă oră, perfect sincronizată pentru jurnalul de seară. Dar ce nu înțeleg scepticii este că procesul G20 însuși este o veste spectaculoasă; nu este ca procesul nostru european mai integrat, în care toți cei din jurul mesei au o cultură comună a negocierilor și compromisului.

Pe lângă Uniunea Europeană și unele din statele sale membre, G20 include țări la fel de diversificare precum SUA și China, Rusia, Brazilia și Japonia, Argentina, Arabia Saudită, Coreea, Africa de Sud. Însuși faptul că aceste țări s-au angajat într-un proces comun de abordare a dezechilibrelor globale și de adoptare în comun a unor hotărâri, de exemplu cu privire la reglementarea financiară, ar trebui recunoscut pentru ceea ce este: un progres enorm care pur și simplu nu ar fi fost posibil acum câțiva ani, iar summitul de la Seul a fost un pas înainte important în acest proces și în lansarea noii agende, nu un eveniment spectaculos care are loc o singură dată.

Așa că, da, a fost un succes, și cred că Uniunea Europeană, reprezentată de mine însumi și de președintele Consiliului European, poate fi mulțumită de concluziile summitului. De fapt, am avut o contribuție foarte importantă și la nivelul ministerelor finanțelor, unde Uniunea Europeană a fost reprezentată de Olli Rehn, comisarul responsabil în acest domeniu. În ansamblu, concluziile reflectă prioritățile Uniunii Europene stabilite înaintea summitului de la Seul, iar Uniunea Europeană ar trebui să fie mândră de contribuția foarte importantă pe care o are la acest proces.

Permiteți-mi să evidențiez câteva dintre realizările principale: în primul rând, Uniunea Europeană a dorit ca acest summit să progreseze în ceea ce privește acțiunea comună în vederea stimulării creșterii și a creării de locuri de muncă la nivel global și să ofere răspunsuri la cum ar putea fi abordate dezechilibrele globale și tensiunile de pe piețele valutare. Am știut cu toții că va fi o luptă împotriva curentului să găsim o cale acceptată de toată lumea de abordare a dezechilibrelor globale, dar G20, după negocieri lungi și dure, a optat pentru o soluție de cooperare care creează un mecanism și un calendar ce reunesc economiile noastre în vederea abordării acestei chestiuni.

Partenerii G20 s-au angajat să reducă dezechilibrele excesive și să mențină dezechilibrele de cont curent la niveluri durabile. Să nu subestimăm semnificația acestui lucru. Discuția din cadrul G20 privind modul de abordare a dezechilibrelor a arătat că UE este înaintea curbei. Rezultatele modului nostru de gândire în ceea ce privește dezechilibrele din interiorul Uniunii Europene i-a inspirat pe liderii G20 ca cel mai bun mod de abordare a dezechilibrelor globale. Metoda noastră de a utiliza indicatori pentru a declanșa o evaluare a dezechilibrelor macroeconomice și a cauzelor lor principale se află la baza noului mecanism G20. Acesta va fi creat până al jumătatea lui 2011, prima evaluare trebuind să apară înainte de summitul următor din noiembrie 2011.

Atenția noastră se va concentra acum pe consolidarea acestui mecanism cât mai mult posibil și pe asigura aplicării lui adecvate în timpul președinției franceze a G20 în 2011. Așadar, concluziile au fost importante, dar sunt de acord că acum trebuie să vedem cum vor fi implementate.

A doua realizare se referă la ratele de schimb valutar. Nu vom reuși să reechilibrăm creșterea dacă nu vom aborda tensiunile de pe piețele valutare. Încă o dată, Uniunea Europeană a contribuit la obținerea unui consens la nivelul G20 în ceea ce privește soluțiile cooperatiste. Am convenit să ne îndreptăm spre sisteme ale cursului de schimb mai bine determinate de piață, care să reflecte bazele economice. Am convenit, de asemenea, să ne abținem de la a compara evaluările și să avem grijă la volatilitatea excesivă și la mișcările dezordonate în cursurile de schimb.

Această determinare oferă un stimulent politic pentru președinția franceză a G20, care va întreprinde o reformă cuprinzătoare a sistemului monetar internațional. Mă bucur, de asemenea, să văd că summitul G20 a aprobat reforma istorică a FMI-ului. De fapt, am depășit așteptările de la Pittsburgh în ceea ce privește eliminarea sistemului de cote și reprezentarea economiilor emergente. Mulțumită abordării deschise și cooperatiste a statelor membre ale UE, concesiile noastre semnificative și capacitatea noastră de a ne asuma responsabilitatea în comun înseamnă că Fondul se bucură acum de legitimitatea de care are nevoie pentru a-și asuma sarcinile viitoare, în special abordarea dezechilibrelor și a tensiunilor de pe piețele valutare. Economiile emergente trebuie să dovedească acum că, în schimbul reputației îmbunătățire, sunt dispuse să sprijine o mai mare responsabilitate pentru guvernanța economică.

O a patra realizarea a summitului a fost păstrarea entuziasmului pentru reforma de reglementare financiară globală, punându-se accentul în mod deosebit pe implementare. Salutăm aprobarea reformei Basel III și faptul că G20 va continua să lucreze la instituții financiare de importanță sistemică. Eforturile reformei financiare a G20 vor continua în domenii precum cadrele politicii macroprudențiale, activitățile bancare nereglementare, piețele de instrumente financiare derivate pe mărfuri și integritatea și eficiența pieței.

Uniunea Europeană este în fruntea multora dintre aceste puncte, iar activitatea noastră internă va contribui la procesul G20. Acum, este important să asigurăm o punere în aplicare strictă și consecventă a tuturor acestor angajamente în conformitate cu calendarul stabilit, pentru a asigura un mediu concurențial global echitabil. Am primit asigurări din partea Statelor Unite că ne împărtășesc hotărârea în această privință. Summitul de la Seul a dat, de asemenea, un nou impuls încheierii Rundei de la Doha și a reafirmat angajamentul asumat de G20 de a combate protecționismul, indiferent de formele de manifestare.

O realizarea care pentru mine este o satisfacție personală este că, având în vedere că Consensul pentru dezvoltare de la Seul reunește dezvoltarea, comerțul și investițiile, am fixat cu fermitate dezvoltarea pe agenda G20. Această abordare nouă orientată către creștere va completa activitățile donatoare existente și sistemul Națiunilor Unite. Ne va da un nou impuls în sensul realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și este perfect conformă cu propunerile recente ale Comisiei din cartea sa verde privind viitorul politicii de dezvoltare. Această carte verde este acum disponibilă pentru consultări și aștept cu nerăbdare contribuțiile Parlamentului dvs.

În cele din urmă, salut cu fermitate angajamentul G20 față de planul de acțiune împotriva corupției al G20, lucrările viitoare referitoare la chestiunile legate de energie și desfășurarea unei activități neobosite în vederea obținerii unui rezultat echilibrat și reușit la negocierile în domeniul climei de la Cancun.

președinte al Comisiei. − (FR) Domnule președinte, stimați deputați, interesul tot mai mare manifestat de reprezentanții întreprinderilor și sindicatelor este o dovadă clară că procesul G20 este considerat acum ca principalul forum al coordonării economice globale. Am luat parte și la summitul economic G20, unde am subliniat importanța responsabilității sociale a întreprinderilor. M-am întâlnit și delegații ale unor sindicate din Europa, America de Nord și de Sud și Asia. Am convenit cu aceste delegații, invitate de Confederația Sindicatelor Europene (ETUC), că ocuparea forței de muncă trebuie să devină prioritară, și subliniez faptul că Europa propunea, de fapt, ca ocuparea forței de muncă și dimensiunea socială să fie incluse în concluzii.

De la summitul de la Seul, am început să ne îndreptăm atenția asupra președinției G20 și a summitului de la Cannes din noiembrie 2011. Ar trebuie să profităm la maxim de această ocazie de a avea pe unul dintre statele noastre membre la conducere. Ar trebui să ne stabilim poziția fără întârziere și să contribuim în mod activ la conturarea agendei G20 într-un mod coordonat.

Comisia este pregătită să își ofere sprijinul necondiționat față de toate prioritățile președinției franceze. Una dintre acestea este reformarea Fondului Monetar Internațional (FMI), pentru care vom trebui să adoptăm o serie de propuneri concrete, în special în vederea îmbunătățirii stabilității și a reducerii volatilității ratelor de schimb valutar.

O altă prioritate se referă la volatilitatea prețurilor materiilor prime. Comisia va întreprinde lunile viitoare o evaluare a piețelor principale de materii prime.

Ar trebui să considerăm președinția franceză o ocazie unică pentru Europa de a intra pe agenda internațională a G20. Dacă vom continua să acționăm împreună la nivelul G20, Europa își va consolida poziția din centrul dezbaterii economice și financiare globale și va juca un rol esențial în formularea răspunsului nostru la provocările globale.

  Jean-Paul Gauzès, în numele Grupului PPE. – (FR) Domnule președinte, cred că am un minut, dacă e corect ce mi s-a spus.

Domnule președinte în exercițiu al președinției belgiene, domnule președinte al Comisiei, doamnelor și domnilor, mai întâi aș vrea să spun, domnul ministru, cât de mult am apreciat evaluarea dvs. lucidă a ultimului G20 și cât de mult sprijin propunerile dvs. pentru viitor.

Cred că trebuie spus cu adevărat ca rezultatele au fost destul de slabe, chiar dacă reforma Basel III și a FMI au fost aprobate. Nu putem decât să sperăm, la fel ca președintele Comisiei, că summitul de la Seul va deschide drumul către punerea în aplicare a propunerilor ambițioase ale președinției franceze, care sunt justificate de nevoile imediate și circumstanțele dificile actuale. Uniunea Europeană va trebui să fie consecventă dacă vrea să se bucure de importanța pe care o merită.

Este esențial să obținem rezultate concrete, sunt de acord cu dvs., domnule președinte al Comisiei, atunci când spuneți că cetățenii noștri așteaptă acțiuni, și nu doar simple cuvinte sau afirmații. Globalizarea economiei și finanțelor necesită să înregistrăm un progres real în ceea ce privește armonizarea internațională a reglementărilor. Piețele reacționează mult mai repede decât politicienii. Europa nu trebuie să fie naivă și trebuie să asigure reciprocitatea.

  Udo Bullmann, în numele Grupului S&D. – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, în discursul ei din această dimineață, doamna Harms a pus întrebarea de ce scânteia nu mai e transferată de la summituri la oameni și de ce din discuțiile de la summituri curajul și încrederea nu se mai reînnoiesc. În timp ce vă ascultam în dimineața aceasta și acum, domnule Barroso, precum și pe domnul Van Rompuy sau Consiliul, am înțeles de ce scânteia nu mai este transferată. Scânteia nu mai este transferată nici măcar în această sală – uitați-vă în jurul vostru. Desigur, este important să fie prezenți mai mulți deputați. De ce nu sunt aici? Este rău că nu sunt aici. Cu toate acestea, nu ar asculta nimic nou, oricum. Ne spuneți lucruri care au mai fost spuse în ziare de multe ori și nu dați răspunsuri la întrebările foarte presante care au fost adresate. Ce se întâmplă în ceea ce privește taxa pe tranzacțiile financiare? Domnul Schultz a întrebat acest lucru de multe ori. Care este răspunsul? Nu este pe ordinea de zi a summitului G20 de la Seul. Aș vrea o explicație.

Aș vrea să știu de ce Consiliul European, președinția belgiană, a spus că este în favoarea acestui lucru, dar la ultimele trei summituri a afirmat doar că se recomandă un studiu de fezabilitate la nivel global, dar nu la nivel european. Și de ce nu? Consiliul nu vede că mergem pe un drum fără ieșire în această privință? Vă întreb din nou, domnule Barroso: când va respecta domnul Šemeta cererea adresată de Parlament la începutul acestui an, și anume că dorim un studiu de fezabilitate și pentru Europa? Dacă veți prezenta un aviz referitor la acest subiect, această sală va fi de fapt plină și vă vom asculta. Nu mai evitați această chestiune. Numai în cazul Europei vorbim de aproximativ 200 de miliarde de euro pe an. Întrebați-i pe membrii Comisiei pentru bugete pe ce sume mici se ceartă în prezent cu Consiliul. Am progresa dacă s-ar veni cu o inițiativă. Trebuie să aducem un nou suflu pentru rolurile existente, doar atunci scânteia va fi transferată mai departe. Iată la ce ne așteptăm din partea dvs.

  Marielle De Sarnez, în numele Grupului ALDE. – (FR) Domnule președinte, putem să organizăm oricâte summituri și reuniuni, dacă Europa nu va adopta o abordare ofensivă comună, nu se va impune, iar următorul G20 nu va fi decât o simplă remiză între China și Statele Unite, din care noi inevitabil vom ieși învinși. Cu toate acestea, problemele nu lipsesc.

În timp ce zona euro trăiește propriile sale momente dificile, care presupun răspunsuri puternice pe plan intern, sistemul monetar internațional trece printr-o perioadă foarte critică, care se adaugă la greutăți și creează concurență pentru Europa, care este la fel de destabilizatoare pe cât de nedreaptă. Acesta este primul aspect. Europenii ar trebui să vină la G20 cu planuri pentru o nouă ordine monetară care să se bazeze pe o unitate de cont fondată pe de un coș de monede de schimb, printre care, în special, dolarul, euro și yuanul.

În mod similar, va trebui să reanalizăm chestiunea reglementării financiare. Angajamentele de combatere a paradisurilor fiscale tot nu au fost respectate în realitate, iar activitatea agențiilor de rating al creditelor tot nu a fost controlată. Acest lucru este cu atât mai regretabil cu cât mai există și alte provocări, precum reglementarea piețelor de produse de bază: combustibili fosili, minereuri și produse agricole. În această privință, vă fac o propunere. Cred că, în această privință, europenii ar trebui să propună crearea unei organizații mondiale a produselor de bază.

De fapt, economia mondială se confruntă cu un risc real, al lipsurilor puse la cale de anumite țări producătoare, iar aici mă gândesc la China. Mai mult decât atât, speculațiile pe seama produselor de bază agricole sunt deosebit de imorale, pentru că adaugă la pericolele schimbărilor climatice un risc suplimentar de foamete pentru țările în curs de dezvoltare.

Despre toate aceste chestiuni principale, care au o legătură clară cu echilibrul global, cred un lucru. Cred că președinția franceză va fi utilă numai dacă se va poziționa, de la bun început, într-un cadru european.

  Patrick Le Hyaric, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, gravitatea crizei mondiale și necesitățile urgente din domeniul social și al mediului impun luarea unor măsuri hotărâte din partea Uniunii Europene la G20, pe baza declarațiilor de intenție privind reglementarea finanțelor internaționale.

Mai întâi, negocierile din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului nu trebuie să transforme lumea într-o junglă capitalistă, ci trebuie să aplice standarde sociale, de mediu și în materie de crearea a locurilor de muncă în cadrul sistemului comercial. Ele trebuie să abordeze flagelul șomajului, care, în prezent, afectează peste 250 de milioane de locuitori ai planetei, punând capăt actualelor politici de austeritate.

Din perspectiva opusă, paradisurile fiscale trebuie închise și trebuie inventat un mecanism de impozitare a mișcărilor de capital; trebuie creat un fond internațional pentru a stabiliza prețurile la produsele de bază, începând cu prețurile produselor agricole; sistemul monetar internațional trebuie revizuit, acordându-se un nou rol Fondului Monetar Internațional în domeniile șomajului și al dezvoltării umane durabile și creând o monedă internațională universală pentru a provoca autoritatea dolarului.

De asemenea, această stare scandaloasă a lucrurilor, în care agențiile de rating de credit sunt judecătorii propriilor lor cazuri, în beneficiul unic al băncilor, trebuie să înceteze. Oamenii trebuie să fie capabili să își impună propriul punct de vedere în ceea ce privește toate aceste chestiuni, care îi afectează.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Domnule președinte, fără îndoială, anunțurile referitoare la rezultatele summitului G20 au fost importante; cu toate acestea, la a doua examinare apar semne de întrebare semnificative cu privire la anumite puncte.

Pentru a fi exact, douăzeci de țări dezvoltate au trimis un avertisment strict fiecărei țări care aplică politici economice necoordonate, iar acest lucru are loc într-un moment în care Statele Unite aplică un tip de politică economică, bazată pe un ajutor cantitativ, statele membre ale Uniunii Europene aplică un alt tip, optând pentru austeritate pentru moment, iar China, la rândul ei, aplică un alt tip, alegând să-și mențină moneda subevaluată.

Prin urmare, iată ce încerc să înțeleg: ce rost are această declarație și cui i se adresează în cele din urmă? Mi se pare foarte greu să cred că acest mesaj se adresează unor țări puțin importante pentru economia globală. Dacă, cu toate acestea, G20 a făcut o asemenea declarație în beneficiul propriu, atunci trebuie cu adevărat să ne gândim că este vorba despre o conspirație politică gravă într-o vreme când în economie avem nevoie de reacții instantanee.

  Charles Goerens (ALDE). – (FR) Domnule președinte, întrebarea mea era inițial adresată domnului Barroso, dar cum acesta nu se află aici, aș dori să o adresez președinției belgiene.

În zilele noastre, se poate practica dumping comercial fără a încălca normele antidumping ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). De fapt, cu o monedă care este în mod cronic subevaluată, se ajunge la același rezultat. Chiar dacă vom începe să abordăm, chiar și timid, subiectul devalorizărilor competitive ale monedelor, tot rămâne chestiunea referitoare la ceea ce este permis în Uniunea Europeană.

Întrebarea mea pentru președinția belgiană este următoarea: dacă ar fi ca G20 să nu reușească să pună capăt tulburărilor de pe piața monetară, credeți că negocierile OMC s-ar încheia fără incidente?

  Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Domnule președinte, summitul G20 din noiembrie nu a avut, în opinia mea, rezultate palpabile. S-a dovedit încă o dată că Statele Unite se află într-o poziție favorizată și că China încearcă să-și asigure un loc pe scena internațională.

După cum știm cu toții, criza economică globală care a început în 2007 a izbucnit atunci când, una câte una, băncile de investiții din Regatul Unit au început să aibă probleme de lichidități. După cum am observat - și așa cum știe toată lumea - administrația SUA a fost obligată să scoată tiparnița, pentru 700 de miliarde de dolari într-o primă etapă și 600 de miliarde de dolari în cea de-a doua foarte recentă etapă.

Spre deosebire de acest răspuns la chestiuni monetare din partea Statelor Unite, Europa în general și zona euro în special au rămas credincioase principiului disciplinei bugetare, unei politici monetare strict controlate, oferind astfel piețelor o marjă pentru a juca jocuri speculative pe seama economiilor mai puțin robuste ale Europei în general și ale zonei euro în special.

Propun să se acorde atenție chestiunii emiterii de bani noi în Europa, fie sub forma bancnotelor, fie sub forma euro-obligațiunilor.

  Michel Dantin (PPE). – (FR) Domnule președinte, concetățenii noștri au așteptări de la noi, au așteptări de la Europa în ceea ce privește chestiunea guvernanței mondiale. Trebuie să fim o forță proactivă, trebuie să fim o forță decisivă. Mai mulți vorbitori din această dimineață au spus că președinția franceză a G20 ar trebui să reprezinte o ocazie pentru Europa. Împărtășesc această opinie fără rezerve și cred că Parlamentul nostru ar trebui să fie informat cu regularitate despre evoluția lucrărilor în G20 de către însăși președinția. Înțeleg că președintele Republicii Franceze ar fi dispus să vină și să ne țină o cuvântare. Domnule președinte, cred că ar trebui să-l invitați să facă acest lucru.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Domnule președinte, G20 este, fără îndoială, o formațiune specială, în care toate deciziile ar trebui luate prin consens. Dar, așa cum au subliniat președintele Comisiei și președintele belgian, procesul merge mai departe și voi aborda doar una dintre chestiuni, și anume impozitarea sectorului financiar.

Chiar dacă nu a fost o victorie, am convenit să întreprindem noi lucrări privind finanțarea inovatoare în cadrul președinției franceze. Uniunea Europeană este gata să sprijine activitatea în G20 pentru a identifica și dezvolta o taxă pe tranzacțiile financiare la nivel global. Așa cum am spus, G20 funcționează pe bază de consens, iar în acest moment mulți parteneri G20 nu ne împărtășesc opinia în această privință, dar vom continua eforturile pentru a ajunge la consens.

Între timp, trebuie să lucrăm la alte modalități prin care să asigure obținerea unei contribuții echitabile din partea sectorului financiar prin măsuri precum impozitarea activităților financiare. La 7 octombrie 2010, Comisia a subliniat opinia să privind acest subiect și va continua să urmărească următoarele obiective. În primul rând, trebuie să ne asigurăm că sectorul financiar aduce o contribuție echitabilă la finanțele publice. Acest lucru este deosebit de important având în vedere sprijinul de care s-a bucurat în timpul crizei. În al doilea rând, trebuie să ne asigurăm că orice taxă pe care o propunem oferă beneficii reale și că va aduce venituri substanțiale fără să submineze competitivitatea UE. În al treilea rând, trebuie să asigurăm că rețeaua de taxe naționale divergente din sectorul financiar nu creează obstacole pentru piața unică.

Pe această bază, Comisia a propus o abordare bivalentă a impozitării sectorului financiar. O taxă pe activitățile financiare pare a fi cea mai bună metodă de abordare a acestei chestiuni în UE. Impozitarea profiturilor și salariilor din sectorul financiar ar asigura faptul că se procedează la o taxare echitabilă, generând în același timp venituri foarte necesare. În plus, o taxă pe activitățile financiare ar putea fi mai puțin expusă la riscurile competitivității UE pe care le-ar implica alte instrumente de impozitare dacă ar fi introduse în mod unilateral.

O taxă de activitățile financiare ar trebui promovată la nivel global. O taxă pe tranzacțiile internaționale în sectorul financiar global este cea mai bună metodă de a finanța obiectivele internaționale în domenii precum ajutorul pentru dezvoltare și schimbările climatice. Dacă am alege taxa adecvată și am aplica-o în consecință, am putea avea o nouă sursă importantă de venituri, menținându-ne în același timp competitivitatea.

Comisia intenționează să continue să se concentreze asupra acestor opțiuni pentru a înregistra noi progrese în privința inițiativelor politice în 2011. Primul pas va fi o evaluare a impactului asupra impozitării sectorului financiar care să acopere ideile pe care le-am prezentat. În această privință, vom ține seama și de analiza statelor membre. Este important să se efectueze o evaluare a impactului cumulat asupra instituțiilor din sectorul financiar al unei reglementări noi și al unor posibile taxe și impozite bancare înaintea lansării oricăror propuneri.

Aș menționa, de asemenea, ceva care pentru mine este foarte important: G20 a introdus obiectivele politicii de dezvoltare într-un mod foarte clar pe agenda sa. Cred că este un semn bun faptul că procesul G20, beneficiind de o determinare adecvată din partea Uniunii Europene, ar putea aduce beneficii în interesul cetățenilor.

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, în încheierea acestei dezbateri, aș vrea mai întâi să spun, la modul general, că, în ajunul reuniunilor G20, ne era cât se poate de clar că era important ca Uniunea să ajungă la un rezultat satisfăcător într-un număr mare de chestiuni și că a trebuit să procedăm în așa fel încât să asigurăm faptul că G20 rămâne, în primul rând, un forum credibil și legitim, capabil să producă rezultate concrete, după cum spuneam mai devreme, și să dea un impuls politic coordonat globalizării, astfel încât Uniunea, în special, să-și facă poate face auzită vocea în acest context. Sunt de părere, fără să tratez în mod superficial greutățile – și mulți dintre voi ați vorbit despre aceste greutăți – că Uniunea și-a îndeplinit obligațiile și că activitatea instituțiilor europene și ale țărilor Uniunii, care participă la aceste negocieri în cadrul G20, pot fi considerate că au fost îndeplinite într-un mod satisfăcător.

Seul a fost al cincilea summit în decursul a doi ani și s-au asumat un număr mare de angajamente colective. Multe dintre acestea au avut rezultate pozitive din punctul de vedere al creșterii economice și al stabilității financiare mondiale, cu toate că această activitate este departe de a fi terminată.

În cadrul Uniunii și dezvoltând ceea ce tocmai ne-a spus Comisia despre taxele bancare și impozitul pe tranzacțiile financiare, concluziile Consiliului European din 29 octombrie afirmă într-un mod clar că activitatea la aceste două aspecte ar trebui să continue, atât în cadrul Uniunii, cât și la nivel internațional. În ceea ce privește aspectul taxelor, există un consens tot mai mare privind baza și spiritul lor. În continuare, lipsește consensul în ceea ce privește obiectivul sau utilizarea veniturilor.

Între timp, statele membre au început un proces de creare a unor sisteme naționale care diferă între ele într-un mod semnificativ. Prin urmare, pe termen scurt, va trebui să introducem un nivel minim de coordonare și, pe termen mediu, să ne îndreptăm spre un cadru de soluționare care să armonizeze într-o măsură mult mai mare dispozițiile de soluționare a crizelor, în special pe baza propunerilor legislative ale Comisiei. Pe această bază, Consiliul European din octombrie a ajuns la concluzia că diferitele sisteme de taxe care există în prezent ar trebui coordonate într-o măsură mai mare, iar Consiliul Ecofin a fost invitat să revină la Consiliul European din decembrie cu concluzii.

În cele din urmă, în ceea ce privește taxa pe tranzacțiile financiare menționată adineauri de Comisie, Consiliul European a invitat Consiliul și, în consecință, Ecofin, să examineze modurile în care am putea analiza în prezent diferitele opțiuni de prevenire a paradisurilor fiscale și a evaziunii fiscale, iar Consiliul Ecofin a acordat grupului la nivel înalt al Consiliului pentru chestiuni fiscale sarcina de a analiza aceste chestiuni dificile.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Ioan Mircea Pașcu (S&D), în scris. – Arhitectura noastră economică și financiară instituțională internațională – care datează de la sfârșitul războiului – se află în prezent sub presiune. Un sistem internațional aflat în profundă schimbare și criza mondială o împing până la limită, forând-o să se adapteze la noile circumstanțe. Mai mult decât atât, se creează noi instituții precum G20 ca reacție la acest fenomen. Cu toate acestea, aceasta este un organism în esență interguvernamental, ale cărui decizii, care ne afectează pe noi toți, trebuie aplicate la nivel național. Iată de ce este important ca deciziile sale să țină seama de interesele nu numai ale membrilor săi, ci ale noastre tuturor.

Din această perspectivă, este încurajator să vedem faptul că summitul de la Seul a pus accentul pe cooperare și colaborare între membri, garantând astfel punerea în aplicare a deciziilor, și că a existat un indiciu privind hotărârea de a proceda la modificări structurale fundamentale și încurajarea creșterii prin crearea de locuri de muncă, fără să pierdem din vedere nevoile lumii în dezvoltare. Să sperăm că UE va beneficia astfel de pe urma deciziilor unui organism în care numai unii dintre membrii săi participă și că vor beneficia și cei din afara zonei euro.

(Ședința a fost suspendată la ora 11.55)

(De la 11.55 la 12.10, deputații s-au reunit pentru acordarea premiului LUX)

(Ședința a fost reluată la 12.05)

PREZIDEAZĂ: Edward McMILLAN-SCOTT
Vicepreședinte

8. Votare

  Președinte. – Întâi de toate, în urma unui incident petrecut în această dimineață în Parlament, domnul Schulz dorește să facă o declarație personală.

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Domnule președinte, în cursul dezbaterii referitoare la Consiliul European din această dimineață a existat un incident pe care nu aș vrea să îl repet, deoarece am fost insultat. Voi spune totuși acest lucru: există niveluri la care nu pot fi insultat și la care nici nu consider acest lucru o insultă deoarece, pentru a mă putea insulta, cineva trebuie să aibă un anumit grad de sinceritate. Cu toate acestea, aș dori să îmi exprim recunoștința sinceră pentru numeroasele gesturi de solidaritate pe care le-am primit de atunci în acest Parlament. Aș dori foarte mult să le mulțumesc colegilor mei deputați din toate grupurile. Acest fapt este dovada convingerii comune, democratice și pro-europene pe care o are majoritatea copleșitoare a acestui Parlament. Aș dori să vă mulțumesc foarte sincer pentru acest lucru.

(Aplauze prelungite)

  Președinte. – Incidentul menționat a fost un protest al domnului Bloom în care acesta a făcut aluzii din perioada războiului la adresa domnului Schulz. Președintele a declarat că acest lucru este inacceptabil și l-a invitat pe domnul Bloom să se scuze. Domnul Bloom nu s-a scuzat atunci. Îi solicit să facă acest lucru acum. Dacă refuză, acesta trebuie să părăsească Parlamentul.

(Aplauze puternice)

  Godfrey Bloom (EFD). – Domnule președinte, din nou se aplică o regulă pentru Herr Schulz și alta pentru ceilalți. Este o rușine. Am fost ales – reales – să îmi exprim votul în această Cameră de către oamenii din Yorkshire (propria dumneavoastră circumscripție, aș adăuga), printr-un mandat democratic de care dumneavoastră nu beneficiați, domnule președinte, deoarece ați schimbat partidele, iar aceștia au votat cu conservatorii. Nu intenționez să mă scuz, nu intenționez să părăsesc această sală: trebuie să ordonați să fiu escortat afară, domnule!

  Președinte. – Domnule Bloom, întâi de toate, am fost exclus din Partidul Conservator deoarece am luat o poziție referitoare la un principiu strâns legat de problemele pe care le-ați semnalat în această dimineață.

(Aplauze)

În al doilea rând, nu v-ați scuzat pentru limbajul complet neadecvat Parlamentului European și vă rog să ieșiți.

(Aplauze puternice și, de asemenea, apeluri la respectarea regulamentului și voci care strigă „Vă înșelați”)

Domnule Bloom, regret, dar nu accept nicio solicitare de respectare a regulamentului referitor la această problemă.

Am o propunere de făcut. Pot solicita serviciilor de securitate să îl scoată pe domnul Bloom din sală, dar intenționez să supun acest lucru la vot. Dorește Parlamentul ca domnul Bloom să plece? Cei care sunt pentru sunt rugați să ridice mâna.

(Proteste puternice și strigăte „Nu!” din partea EFD)

Cei care doresc ca domnul Bloom să rămână sunt rugați să ridice mâna. Abțineri.

(Alte proteste zgomotoase din partea EFD și replici de „Liniște!” Zgomot prelungit și fluierături)

Voi accepta o declarație din partea domnului Farage, liderul acestui grup.

  Nigel Farage (EFD). – Domnule președinte, motivul furiei și zgomotului este că nu se aplică cu adevărat regulile acestei instituții în mod echitabil. Domnul Schulz a lansat în mod repetat insulte nu numai la adresa mea, ci și către numeroși deputați din acest Parlament: acesta a declarat că euroscepticii și cei care se abțin de la vot deschid calea către fascism. Danny Cohn-Bendit ne-a numit bolnavi psihic.

Domnule președinte, faptul că regulamentul prevede că un anumit lucru este considerat o insultă și că unui deputat i se cere să plece mi se pare corect. Dar nemulțumirea – și eu împărtășesc această nemulțumire – se datorează faptului că acest regulament nu este aplicat în mod echitabil. Domnul Schulz le spune în mod regulat altor persoane că sunt fasciste, iar când acesta este numit astfel, deputatului în cauză i se cere să plece. Nu este drept. Nu este corect.

  Președinte. – Domnule Farage, nu doresc să prelungesc acest lucru, dar permiteți-mi să remarc că vă înșelați. Cele două intervenții ale domnului Bloom – una de la tribună, și una de la locul său – au fost ascultate de multe persoane și ambele au fost inacceptabile din punct de vedere parlamentar. Parlamentul dorește ca domnul Bloom să plece. Aceasta este dorința pe care și-a exprimat-o. Daca acesta nu se va conforma, oamenii vor deduce din acest fapt atitudinea sa față de procesul democratic.

Domnule Bloom, voi invoca articolul 152 din Regulamentul de procedură. Dacă nu plecați, voi pune să vă escorteze afară. Am discutat acest lucru cu Președintele și beneficiez de sprijinul său în această chestiune.

(Exclamație din partea domnului Bloom: „Dați tot ce aveți mai bun!”)

  Joseph Daul (PPE). – (FR) Domnule președinte, dacă îmi permiteți, în această dimineață am spus că domnul Bloom s-a comportat în mod inacceptabil.

În al doilea rând, ne aflăm într-un parlament democratic. Am hotărât în mod democratic, domnule Bloom, că ar trebui să părăsiți acest Parlament. Vă solicit, prin urmare, ca, în numele democrației și a tot ce reprezintă prezentul Parlament, să părăsiți astăzi acest Parlament. Vă cer să faceți acest lucru din respect pentru drepturile democratice.

Domnule Gollnisch, nu este nevoie să mă provocați. Cunoaștem metodele dumneavoastră. Acestea sunt inacceptabile, antidemocratice. Asta e tot ce am să vă spun.

(Aplauze)

  Președinte. – Conform articolului 152 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, regret faptul că acest incident împiedică buna desfășurare a Parlamentului. Prin urmare, intenționez să suspend ședința timp de cinci minute.

(Ședința a fost suspendată timp de cinci minute)

  Președinte. – Solicitare de respectare a regulamentului? (comentarii cu microfonul închis și strigăte de respectare a regulamentului).

  Christian Ehler (PPE). – Domnule președinte, în calitate de președinte al Delegației pentru relațiile cu Peninsula Coreeană, solicit adunării plenare să condamne puternic atacul cu focuri de artilerie de ieri lansat de RPDC asupra unei insule sud-coreene.

(Aplauze)

Au existat victime în rândul militarilor sud-coreeni și mai ales în rândul populației civile de pe insulă. Satele au luat foc și populația a trebuit să fie evacuată.

Salutăm anunțul făcut de președintele coreean Lee Myung-bak conform căruia, în ciuda acestui gest de violență, intenționează să evite escaladarea conflictului pe insula coreeană.

Salutăm faptul că baroana Ashton, Înaltul Reprezentant, a acționat cu preocupare împreună cu alți parteneri internaționali, aliații noștri și partenerul nostru strategic, Republica Coreeană, condamnând această încălcare clară a acordului de armistițiu ONU-Coreea. Ne așteptăm ca și China să condamne acest gest.

Solicităm Coreei de Nord să evite escaladarea conflictului și să facă toate eforturile necesare pentru menținerea păcii și stabilității în peninsula coreeană. Am dori, de asemenea, să transmitem condoleanțe familiilor victimelor.

(Aplauze)

  Președinte. – Mulțumesc, domnule Ehler. Stați puțin, vă rog. Liniște, vă rog. Cu riscul de a fi eu însumi descris ca un dictator fascist, am luat anumite măsuri în această dimineață. Dar domnul Schulz a sugerat să aleg un vorbitor din rândul celor care s-au opus scoaterii domnului Bloom din Parlament. Prima persoană care a solicitat să ia cuvântul în această dimineață a fost domnul Madlener. I-am spus domnului Madlener că, dacă va lua cuvântul, voi repeta remarcile pe care domnul Bloom le-a făcut direct la adresa domnului Schulz. Domnule Madlener, aveți cuvântul.

  Barry Madlener (NI). – (NL) Domnule președinte, vă mulțumesc mult pentru că încă îmi permiteți să solicit respectarea regulamentului, întrucât ceea ce este important este ca, desigur, regulamentul să fie aplicat în mod consecvent și egal pentru toată lumea. Aș dori să subliniez inconsecvența de care a dat dovadă Președinția Parlamentului: tocmai l-ați dat afară pe domnul Bloom pe baza remarcilor sale la adresa domnului Schulz, deși domnul Schulz l-a numit pe colegul meu, domnul van der Stoep, fascist aici în această sală, iar Președinția nu a făcut nimic în legătură cu acest lucru. Domnul Schulz nici măcar nu s-a scuzat până acum și, așadar, ar fi onorabil ca domnul Schulz să părăsească acum sala, la fel ca domnul Bloom.

  Președinte. – Da – vă mulțumesc. După cum am spus, așa cum am convenit cu domnul Schulz și cu domnul Madlener, voi repeta acum remarcile făcute în mod foarte clar de domnul Bloom la adresa domnului Schulz în această dimineață la care Președintele, eu și majoritatea acestui Parlament a obiectat atunci când i-a fost cerută opinia.

Domnul Bloom i-a spus domnului Schulz: „Ein Volk, ein Reich, ein Führer”. Este inacceptabilă folosirea acelor termeni de către un deputat la adresa altuia. Aceștia depășesc ceea ce am putea considera ca fiind acceptabil în acest Parlament. Această chestiune este încheiată. Vom sesiza Biroul în această privință. Acum aș dori să trecem la vot, deoarece vreau să termin până la ora 13.00.

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Domnule președinte, voi fi foarte concis. Voi vorbi despre articolul 152 din Regulamentul de procedură.

  Președinte. – Nu, îmi pare rău. Vă rog să nu îi dați microfonul domnului Gollnisch. I-am spus domnului Gollnisch că poate avea cuvântul data viitoare când Președintele va prezida. Vă mulțumesc. Domnul Salatto solicită să ia cuvântul.

  Potito Salatto (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, pe lângă această chestiune, aș dori să prezint o problemă Președinției.

Cred că unele persoane nu au înțeles încă pe deplin rolul Parlamentului European după Tratatul de la Lisabona. Consider că trebuie să evidențiez o problemă fundamentală în această privință: comisarul pentru transport, domnul Kallas, a refuzat în mod repetat să se întâlnească cu biroul de conducere al intergrupului pentru spațiu pentru a discuta proiectul privind aeronavele economice mici (CESAR) care ne afectează pe toți în materie de economie, mediu și securitate. Îndemn Președinția să invite comisarul Kallas în această Cameră pentru a explica programul pe care intenționează să îl urmeze în acest sector, care este extrem de delicat și important pentru Parlamentul European.

  Președinte. – Următorul punct de pe ordinea de zi îl reprezintă votarea.

(Pentru rezultate și alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultați procesul-verbal)

8.1. Proiect de buget rectificativ nr. 8/2010: Secțiunea III - Comisia - Fondul de solidaritate al UE: inundațiile din Irlanda - Finalizarea obiectivului nr. 1 al FSE (2000-2006) (A7-0327/2010, László Surján) (vot)

8.2. Protocolul la Acordul de parteneriat și cooperare dintre CE și Moldova (A7-0300/2010, Graham Watson) (vot)

8.3. Informații referitoare la medicamente (codul comunitar cu privire la medicamente) (A7-0290/2010, Christofer Fjellner) (vot)

8.4. Informații referitoare la medicamente (procedurile comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor) (A7-0289/2010, Christofer Fjellner) (vot)

– Înainte de votul asupra amendamentului 13:

  Christofer Fjellner, raportor. – Domnule președinte, vreau să introduc un amendament oral ca urmare a unui compromis de ultim moment între grupuri și acesta se referă la amendamentul 13, în a cărui formă actuală se precizează „în termen de 60 de zile de la primirea notificării”. Acesta ar trebui să fie schimbat cu „în termen de 90 de zile de la primirea notificării”.

Toate grupurile politice au convenit asupra acestui lucru.

(Amendamentul oral a fost acceptat)

8.5. Restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (A7-0196/2010, Jill Evans) (vot)

8.6. Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) (B7-0617/2010) (vot)

9. Explicații privind votul

Explicații orale privind votul

Raport: Christofer Fjellner (A7-0290/2010)

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Domnule președinte, pentru a proteja în mod eficient sănătatea publică, este esențial să asigurăm accesul extins al pacienților la informații de calitate superioară referitoare la medicamente. Armonizarea legii în acest domeniu ne va permite să asigurăm un nivel ridicat de sensibilizare în rândul pacienților europeni și ne va ajuta să atenuăm diferențele cu privire la situația din domeniul sănătății în toate statele membre. În plus, detalierea legislației și în special obligația de a asigura accesul pacienților la informații ne vor permite să împiedicăm companiile farmaceutice să promoveze neloial propriile produse. În prezent, această procedură nu este supravegheată în mod adecvat. Este, de asemenea, necesar să introducem o legislație specială privind agenții farmaceutici și să asigurăm aplicarea sa efectivă în toate statele membre. Am aprobat raportul.

  Jens Rohde (ALDE). – (DA) Domnule președinte, întâi de toate, aș dori să îl felicit pe domnul Fjellner pentru rezultatul splendid. Liberalii danezi au ales să voteze în favoarea directivei privind medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală. Este important ca cetățenii UE să aibă acces la informații relevante privind aceste medicamente și considerăm, prin urmare, că acesta este un raport bun care pune pacienții pe primul loc.

Acestea fiind spuse, ne-am simțit obligați să nu votăm regulamentul în sine. Aceasta nu se datorează faptului că nu suntem în favoarea accesului cetățenilor UE la informații relevante privind aceste medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală, ci faptului că anumite părți din propunere contravin unor constituții naționale. Chiar înainte ca pachetul privind medicamentele să fie prezentat, mai multe țări au adus deja la cunoștința Comisiei faptul că există o problemă juridică în ceea ce privește constituțiile lor naționale. În mai multe țări, verificarea prealabilă de către autorități a informațiilor diseminate publicului general contravine definiției libertății de exprimare. Prin urmare, nu putem vota în favoarea verificării de către Agenția Europeană pentru Medicamente a anumitor tipuri de informații înainte ca acestea să fie diseminate publicului general. Cu toate acestea, ne așteptăm ca atât Consiliul, cât și Comisia să găsească modalități de rezolvare a acestei probleme înainte de a doua lectură și, prin urmare, sperăm că atunci vom putea vota în favoarea regulamentului în sine.

  Licia Ronzulli (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, propunerea legislativă votată astăzi, pe care eu am susținut-o, subliniază importanța industriilor farmaceutice în ceea ce privește rolul lor delicat de surse de informații nepromoționale înscrise pe produsele lor.

Informarea mai bună a pacienților trebuie să ofere industriei farmaceutice un simț al responsabilității și aceasta trebuie să îndeplinească această sarcină cu precizie și rigurozitate, contribuind la evitarea consumului excesiv de medicamente provocat din motive comerciale. De fapt, acest vot subliniază că este important ca informațiile referitoare la medicamente să fie disponibile și pe internet sau în variantă printată, conform unor norme specifice care să se aplice în toate statele membre.

Totuși, acest fapt nu îi privează pe specialiștii din domeniul sănătății de rolul lor fundamental în calitate de sursă primară și neînlocuibilă de informații pentru cetățeni în ceea ce privește sănătatea și tratamentele. Relația de tip formal dintre medic și pacient este în continuare unică și neînlocuibilă și comunicarea verbală este considerată baza oricărui tratament medical. Mai mult, aceasta le permite pacienților să fie mai bine informați cu privire la produsele pe care le consumă și îi implică în tratamentele pe care trebuie să le urmeze ca participanți activi la propria lor recuperare.

  Paolo Bartolozzi (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, rapoartele domnului Fjellner vizează integrarea și completarea normelor existente ale Uniunii Europene referitoare la acest subiect, actualizându-le și dându-le capacitatea de a face față provocărilor pentru sănătatea publică create de dezvoltarea tehnologică.

În opinia noastră, în centrul acesteia se află pacientul care are dreptul de a fi informat și de a avea acces la informații științifice, devenite în prezent mai bune atât calitativ, cât și cantitativ și care trebuie monitorizate, începând cu o distincție mai precisă și mai adecvată între informație științifică și publicitate.

Într-adevăr, rapoartele utilizează criterii precise și standardizate pentru stabilirea informațiilor de furnizat, date care pot fi opționale sau nu, precum și a canalelor prin care acestea pot fi puse la dispoziție, stabilind astfel obligațiile companiilor farmaceutice și ale statelor membre.

Conform acestei percepții, ne exprimăm sprijinul în favoarea prezentului raport, recunoscându-i meritele nu doar din punctul de vedere al sănătății, ci și al societății.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Domnule președinte, desigur că am votat în favoarea raportului domnului Fjellner care, pe lângă discutarea informațiilor pentru pacienți înscrise pe prospectele produselor și ambalajul individual al medicamentelor, se concentrează în principal pe comportamentul companiilor farmaceutice. Până nu demult, multe dintre acestea au combinat informațiile referitoare la medicament cu propria publicitate. După părerea mea, acestea influențau pacienții într-un mod lipsit de obiectivitate să ia act de un anumit produs.

Sunt în favoarea faptului ca pacienții să beneficieze de informațiile cele mai bune și mai actualizate, care să fie aprobate în același timp cu aprobarea unui nou medicament, de exemplu, și consider că am contribuit substanțial la acest lucru. De asemenea, este necesar să furnizăm informații de calitate superioară în limba maternă pe internet, care este modul modern de comunicare. Sunt mulțumit de faptul că, prin adoptarea acestui raport, am redus efectiv discrepanțele dintre țările UE care sunt mai puțin dezvoltate în acest domeniu și sunt mulțumit de faptul că relațiile doctor-pacient nu au fost afectate în niciun mod. Aceasta este principala sursa de informații.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Domnule președinte, în primul rând, doresc să îi mulțumesc domnului Fjellner pentru raportul excelent. Trebuie spus că este foarte important ca legislația existentă să fie modificată și actualizată. Dacă ne referim în mod specific la medicamente și la rezultatele cercetărilor referitoare la conținutul lor, acest lucru este foarte important și pentru siguranța pacientului.

Acum când publicitatea și-a asumat un rol și mai mare, este esențial să stabilim criteriile care să le permită consumatorilor și pacienților să fie pe deplin conștienți și siguri de tipurile de efecte pe care le au aceste medicamente. Aceste informații trebuie să se bazeze pe rezultatele cercetărilor, nu pe date ireale sau pe modalitățile și mijloacele de promovare. O astfel de legislație, actualizată și favorabilă siguranței pacientului, este necesară la un nivel mai general în Uniunea Europeană.

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, problema informațiilor referitoare la medicamentele eliberate doar pe bază de prescripție medicală este un subiect sensibil, deoarece are un efect semnificativ asupra protecției dreptului tuturor cetățenilor la sănătate și bunăstare.

Comisia Europeană ne-a trimit o propunere referitoare la revizuirea directivei, care a fost pe punctul de a crea o lacună în legislație ce ar fi permis companiilor farmaceutice să exploateze o distincție neclară între definițiile informației și a publicității pentru a-și promova propriile medicamente eliberate doar pe bază de prescripție medicală, în detrimentul oamenilor.

Desigur, sunt încă multe de făcut în ceea ce privește o strategie corespunzătoare pentru informațiile referitoare la medicamente, dar, din fericire, de această dată Parlamentul European a reacționat așa cum ar trebui să o facă mereu. Parlamentul a adoptat o poziție pentru protejarea și apărarea dreptului pacientului la o informare mai bună și nu a cedat presiunilor din partea companiilor farmaceutice.

  Daniel Hannan (ECR). – Domnule președinte, interzicerea și, în unele cazuri, prescrierea de medicamente alternative, remediile naturiste, suplimentele de vitamine și minerale în doză ridicată au constituit unul dintre marile scandaluri privind reglementarea europeană.

Habar nu am de eficacitatea acestor tratamente. Soția mea garantează pentru ele, eu sunt puțin mai sceptic în ceea ce le privește, însă, după cum a spus înțeleptul rege Solomon, mai bună e o farfurie de ierburi amare într-o casă în care este iubire decât un bou în grajd și ură pe lângă asta. Se întâmplă rar ca proverbul despre ierburi amare să fie mai potrivit decât în acest caz.

Dar fie că sunt inutile sau folositoare, cu siguranță acestea nu sunt dăunătoare sănătății. Așadar, de ce a condamnat Uniunea Europeană o activitate desfășurată în mod inofensiv de aproape 20 de milioane de europeni? Răspuns: promovarea intereselor câtorva corporații farmaceutice mari, care au zărit oportunitatea de a scoate de pe piață micii naturiști – lucru care s-a întâmplat deja în toată circumscripția mea. Aceste regulamente nu ar fi trecut niciodată de parlamentarii naționali. Din nou, putem observa cum mecanismul de la Bruxelles s-a transformat într-o afacere necinstită deschisă marilor corporații.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Domnule președinte, aș dori să profit de această ocazie pentru a contesta decizia dumneavoastră de a interzice accesul domnului Bloom în Parlament. Este adevărat că a folosit un limbaj neadecvat Parlamentului. De data aceasta, domnul Schulz este cel căruia i-a fost adresat acest gen de limbaj. El însuși folosește foarte des cuvântul fascist...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Președinte. – Domnule Claeys, aceasta nu este o luare de cuvânt referitoare la raportul domnului Fjellner și nu vă voi permite să continuați. I-am spus domnului Gollnisch că poate lua cuvântul data viitoare când va prezida Președintele și așa va fi.

Raport: Christofer Fjellner (A7-0289/2010)

  Anna Rosbach (EFD). – (DA) Domnule președinte, de fapt aș dori să vorbesc despre raportul domnului Fjellner (A7-0289/2010) privind înființarea unei Agenții Europene pentru Medicamente, care conține câteva inițiative bune și importante. Tocmai de aceea am votat în favoarea acestuia. Mi-a fost destul de greu să fac acest lucru, întrucât de fapt mă opun înființării de alte noi agenții UE. Cu toate acestea, mi se pare perfect logică înființarea unei agenții globale pentru evaluarea medicamentelor și pentru furnizarea de informații publicului general cu privire la medicamentele pentru oameni și pentru animale eliberate pe bază de prescripție medicală, în special întrucât medicamentele de azi sunt fabricate tot mai mult atât în interiorul, cât și în exteriorul granițelor UE.

  Daniel Hannan (ECR). – Domnule președinte, anul trecut, când unii dintre noi ridicam pancarte cu textul „referendumuri”, domnul Watson spunea că purtarea noastră îi amintește de național-socialiștii din Reichstag-ul german. Domnul Schulz însuși a spus că comportamentul nostru i-a adus aminte de Adolf Hitler. Observ că sunteți în dificultatea...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Președinte. – Domnule Hannan, văd unde vreți să ajungeți cu asta. Am spus că domnul Gollnisch a solicitat luarea de cuvânt cu privire la aceste chestiuni. Va avea cuvântul atunci când Președintele va fi prezent. Cred că acesta este modul corespunzător de a rezolva acest lucru. Dacă nu aveți nimic de spus cu privire la raportul Fjellner, voi trece la domnul Březina.

Am auzit ce ați spus. Ați spus că domnul Gollnisch nu vorbește în numele dumneavoastră. Voi raporta acest lucru Parlamentului. Domnul Gollnisch este un membru al grupului membrilor independenți. Independenții nu constituie un grup, dar el vorbește în numele unui număr semnificativ al acestora. Accept acest lucru și acesta este motivul pentru care i-am sugerat domnului Gollnisch să solicite luarea de cuvânt atunci când Președintele va fi prezent.

Nu voi propune să vi se permită să vorbiți, domnule Hannan, deoarece dacă vă voi permite asta, atunci toată lumea va dori să spună ceva cu privire la această chestiune sensibilă și importantă, așa că îmi pare rău. Acum vom merge mai departe cu explicarea votului privind raportul Evans.

Raport: Jill Evans (A7-0196/2010)

  Jan Březina (PPE). – (CS) Domnule președinte, această directivă reprezintă, fără îndoială, un pas înainte pe calea prevenirii creării de deșeuri și a reducerii utilizării de materiale periculoase. Totuși, consider că este oarecum discutabilă introducerea PVC-ului în domeniul de aplicare a directivei în rândul materialelor propuse pentru o revizuire a priorității. Nici PVC-ul, cu alte cuvinte policlorura de vinil, nici deșeurile din PVC nu sunt clasificate de legislația UE ca fiind periculoase. Chiar dacă am admite obiecția că legislația și studiile privind materialele periculoase sunt acum vechi de 10 ani și că ar putea fi învechite în anumite privințe, cercetările anterioare indică în mod clar că PVC-ul poate fi reciclat și că ar putea exista un impact negativ asupra mediului dacă acesta ar fi înlocuit cu materiale alternative. Prin urmare, este imposibil să fim de acord cu argumentul frecvent auzit că descurajarea utilizării PVC-ului în echipamentele electrice și electronice este justificată datorită emisiilor de dioxine produse la arderea în exterior. Acest argument ignoră în totalitate faptul că arderea oricărui tip de deșeuri este de nedorit.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). – (LT) Domnule președinte, mai devreme sau mai târziu, echipamentele electronice se transformă în deșeuri, care încă mai conțin, din păcate, anumite substanțe periculoase. Statelor membre le este uneori dificil să rezolve problema acestor echipamente electronice reziduale, așadar este esențial să ne ghidăm treptat după așa-numitul principiu „mai bine previi decât să tratezi”. Cel puțin, prin unificarea substanțelor chimice în baza Regulamentului privind înregistrarea, evaluarea și autorizarea substanțelor chimice (REACH) și al Directivei privind interzicerea substanțelor periculoase (RoHS), ne îndreptăm în direcția unificării altor substanțe periculoase din echipamentele electrice și electronice. Este clar că acest fapt nu armonizează pe deplin toate sistemele și lasă loc de interpretări pentru statele membre, însă această armonizare elimină cel puțin diferențele semnificative care există în prezent în rândul statelor membre. Interzicerea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electronice și măsurile adoptate astăzi nu trebuie să depășească două limite. În primul rând, acestea nu trebuie să cauzeze dificultăți prea mari pentru micile întreprinderi. În al doilea rând, lista de substanțe interzise nu trebuie să împiedice dezvoltarea tehnologiilor. Nu trebuie să creăm prejudecăți împotriva substanțelor care în prezent sunt doar în curs de testare, dar care în viitor pot aduce realizări în lumea tehnologiei și a electronicii.

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea raportului doamnei Evans referitor la reformarea directivei deoarece regret cu adevărat faptul că, în textul de compromis, care a fost adoptat datorită presiunilor puternice din partea grupurilor de interese din domeniul industriei, toate mențiunile referitoare la PVC și materiale ignifuge au dispărut, deși toate studiile efectuate de Comisie au demonstrat încă din 2000 că eliminarea acestor substanțe prezintă riscuri grave pentru sănătate și mediu.

Transferul costurilor de industrie către mediu și cetățeni este o abordare pe care nu putem sub nicio formă să o sprijinim deoarece, pe lângă denaturarea pieței libere, acest lucru reprezintă un schimb inacceptabil între calitatea vieții oamenilor și profiturile întreprinderilor.

Sper că data viitoare când va fi actualizată directiva, peste trei ani, dreptul cetățenilor la sănătate și protecția mediului va fi pus direct în prima linie.

  Daniel Hannan (ECR). – Domnule președinte, poate îmi veți permite să fac remarca generală că, într-o societate deschisă, dreptul la liberă exprimare este mai valoros decât dreptul de a nu fi jignit și, într-o democrație, singurele persoane care ar trebui să hotărască dacă vom fi sau nu într-un Parlament și vom legifera sunt alegătorii noștri.

Înlăturarea unui membru poate afecta în mod real rezultatul.

Dacă tot nu ne va interesa modul în care aplicăm normele, atunci ar trebui să cenzurăm aluziile nesuferite, indiferent de la cine provin, dar cred că este ceva arbitrar și nedrept să permitem ca euroscepticii să fie numiți naziști...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Președinte. – Nu, domnule Hannan, ați trecut de la general la particular. Domnule Kamall, vorbiți despre raportul Evans sau vă voi întrerupe.

  Syed Kamall (ECR). – Domnule președinte, nu am nicio îndoială că veți încerca să mă întrerupeți, cum se întâmplă de obicei când este vorba despre libertatea de exprimare, dar chiar aș dori să vorbesc despre substanțele periculoase și toxicitate. Cred că suntem toți de acord și, în calitate de fost inginer electronist, cunosc nivelul de substanțe periculoase și toxice din interiorul acestui echipament. Este foarte bine că încercăm să rezolvăm această problemă. Dar aș dori să vorbesc și despre toxicitatea care a pătruns dezbaterea și democrația astăzi aici, în Parlamentul European. Cu siguranță că atunci când un naționalist german, un socialist vorbește...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Domnule președinte, am votat cu plăcere versiunea de compromis a Directivei privind substanțele periculoase din echipamentele electrice și electronice. Cu toții ne-am luat un angajament pentru protejarea naturii și a sănătății publice, dar este necesară și menținerea unui simț al echilibrului. Astăzi, în mijlocul unei crize economice, nu este chibzuit să creștem sarcina financiară asupra întreprinderilor mici și a consumatorilor prin dispoziții stricte. Prin urmare, am apreciat faptul că echipa interinstituțională a însărcinat Comisia cu revizuirea listei inițiale de substanțe periculoase, în locul interzicerii lor imediate, ceea ce ar avea un impact negativ asupra IMM-urilor și a situației sociale și economice din UE.

Propunere de rezoluție B7-0617/2010 (Acordul comercial privind combaterea contrafacerii)

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție deoarece reprezintă rezultatul unor negocieri extrem de dificile între Comisia Europeană și câteva țări terțe, printre care Canada, Japonia, Statele Unite, Australia și Mexic.

Lupta împotriva contrafacerii trebuie să fie una dintre prioritățile noastre și un obiectiv al tuturor politicilor naționale și internaționale. În consecință, pentru a ajunge la rezultate eficiente, este esențială cooperarea între statele membre.

Acordul la care s-a ajuns cu siguranță nu va putea să rezolve situația complexă referitoare la piețele internaționale, dar reprezintă un pas în direcția corectă. Sarcina noastră de acum este de a continua să lucrăm pentru protecția civilă și vamală a denumirilor noastre de origine afectate de concurența care este cel puțin neloială, datorită utilizării constante a numelor și acronimelor care aparțin celor mai cunoscute firme europene. Daunele cele mai evidente se vor acumula pentru industriile și producătorii din sectoarele agroalimentar, design, modă și produse de lux.

Cred că Comisia a depus eforturi pentru informarea pe deplin a Parlamentului European pe parcursul tuturor etapelor negocierilor privind acordurile internaționale. Aș dori să repet aici solicitarea noastră de a acorda publicului și Parlamentului European acces la texte. În concluzie, îndemn Comisia Europeană să continue să informeze pe deplin și imediat Parlamentul referitor la toate inițiativele viitoare pe care intenționează să le adopte cu privire la această chestiune.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Domnule președinte, în ceea ce privește protecția drepturilor de proprietate intelectuală, cred că ar trebui acordată o atenție deosebită garantării dreptului la sănătate, care este strâns legat de dreptul real la viață.

Consider inacceptabilă o situație în care, sub pretextul protecției stricte a drepturilor de proprietate intelectuală - care, în unele cazuri, pare aproape exagerată - se refuză accesul la medicamente pentru grupuri întregi de populație, mai ales în țările în curs de dezvoltare. Prin urmare, solicit Comisiei să promoveze principiile fundamentale de protecție a sănătății publice și de acces la medicamente în cadrul negocierilor privind detaliile tehnice ale acordului comercial de combatere a contrafacerii.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Domnule președinte, combaterea contrafacerii este o problemă extrem de importantă. În urmă cu douăzeci de ani, încă puteam râde de cineva care a cumpărat un ceas Rolex cu 10 USD. Piața din această categorie de prețuri mari nu era afectată de acest lucru. În prezent, situația este complet diferită. Mai precis, și produsele din categoriile de prețuri scăzute și medii sunt contrafăcute. Tricourile, jucăriile și îmbrăcămintea de protecție este contrafăcută, la fel și proprietatea intelectuală. În acest caz, nu este vorba numai despre o chestiune de interese financiare, ci și de siguranță la locul de muncă, protecția mediului și a sănătății, precum și de standardele sociale. Toți cei care doresc o lume corectă trebuie să lupte cu greu pentru a combate contrafacerea.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Domnule președinte, situația în care competiția neloială invadează piața europeană cu bunuri contrafăcute din întreaga lume este nedreaptă și evident inacceptabilă. Aș dori, de asemenea, să atrag atenția asupra formulării insuficient de clare referitoare la impunerea unei obligații de monitorizare a furnizorilor de servicii internet. Aceasta contravine dreptului la intimitate și pare să fie o tentativă de cenzură. De asemenea, acționează împotriva e-comerțului, care constituie o parte din economie pe care încercăm să o dezvoltăm într-un mod foarte dinamic prin utilizarea unor metode tot mai inovatoare, pe de o parte, continuând în același timp să impunem restricții în acest domeniu, pe de altă parte. Deciziile luate astăzi aici, cu privire la această chestiune, îmbunătățesc puțin situația.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Domnule președinte, am sprijinit rezoluția comună privind ACTA, deși am votat diferit față de grupul meu politic, deoarece și eu cred că trebuie să încurajăm Comisia să realizeze studii care să elimine semnul de întrebare final referitor la impactul ACTA asupra cetățenilor și să abordăm lacuna de informații provocată în trecut de lipsa disponibilității de a furniza textele negociate. Acest fapt implică în principal avizul Autorității Europene de Protecție a Datelor, studiile de impact asupra legislației europene existente și garanții că exceptările pentru furnizorii de conexiuni de internet nu vor fi afectate. Totuși, consider că este scandalos faptul că acordul are în vedere posibilitatea examinării la graniță a calculatoarelor și a altor obiecte personale ale călătorilor individuali.

Am sprijinit cu plăcere și rezoluția PPE, care a oferit o versiune echilibrată și de un standard foarte ridicat, desigur - fără a exercita presiuni considerabile asupra Comisiei înainte de negocierile importante referitoare la forma finală a acordului.

  Syed Kamall (ECR). – Domnule președinte, presupun că degetul dumneavoastră va fi pe lângă buton. Multe persoane mă întreabă ce reprezintă ACTA și am fost unul dintre raportorii alternativi pentru Acordul comercial pentru combaterea contrafacerii.

Știu că după ziua de azi unii vor pune la îndoială nivelul nostru de transparență, de democrație și libertate a exprimării, dar vreau să mă concentrez pe cele cinci motive pentru care nu am fost de acord cu rezoluția. Am fost foarte recunoscător pentru obținerea rezoluției comune PPE/ECR. În primul rând, aceasta nu depășește acquis-ul comunitar. În al doilea rând, Comisia a fost transparentă. În al treilea rând, acesta nu se negociază la nivelul OMC, deoarece China și India s-au opus acordului de la început. În al patrulea rând, acesta nu afectează medicamentele generice aflate în tranzit în UE și, în sfârșit, țările în curs de dezvoltare au libertatea de a se alătura ACTA dacă doresc acest lucru. Numai că au ales să nu o facă. Acesta este un mecanism deschis și țările pot participa dacă vor. Este însă păcat că nu respectăm aceleași principii privind libertatea de exprimare atunci când este vorba de prezentul Parlament.

Explicații scrise privind votul

Raport: László Surján (A7-0327/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În urma inundațiilor din 2002, care au provocat pierderi umane și materiale semnificative în Germania, Austria, Republica Cehă și Franța, Consiliul Uniunii Europene a creat un instrument care să permită eliberarea rapidă de fonduri destinate asistării regiunilor afectate de dezastrele naturale. Astăzi, Irlanda este cea care, ea însăși afectată de inundații, va beneficia de aceste fonduri. Am votat în favoarea acestei modificări a bugetului UE, întrucât permite ca acest ajutor să fie acordat prietenilor noștri irlandezi. Acest vot simbolizează solidaritatea europeană în fața dezastrelor naturale. Această solidaritate este demonstrată azi în Irlanda și mâine în Franța. De fapt, țara noastră va primi în curând un ajutor substanțial pentru a face față consecințelor furtunii Xynthia din februarie 2010.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Inundațiile care au avut loc în noiembrie 2009 au afectat grav Irlanda și au provocat daune considerabile estimate la peste 520 de milioane de euro. Bugetul rectificativ prevede mobilizarea Fondului de solidaritate pentru a acoperi pierderile suferite până la un total de 13 022 500 EUR în credite de plată și de angajament. După cum am avut ocazia să spun și ieri, consider că mobilizarea fondului este pe deplin justificată întrucât îi ajută pe cei care au suferit cel mai mult din cauza acestui dezastru natural și, astfel, modificarea este în conformitate cu bugetul UE.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) La 24 septembrie 2010, Comisia Europeană a înaintat o propunere de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate, pe baza dispozițiilor de la punctul 26 din acordul interinstituțional (AII) din 17 mai 2006. Aceasta a fost prima propunere de mobilizare a Fondului de solidaritate din exercițiul financiar 2010. AII permite mobilizarea Fondului de solidaritate cu o limită anuală maximă de 1 miliard de euro. Este important de menționat faptul că scopul Fondului nu este de a acorda compensații pentru pierderile private, ci de a repara infrastructura, și că Fondul este un instrument de refinanțare.

Autoritățile irlandeze estimează că pierderile totale provocate în mod direct de dezastru sunt de 520,9 milioane de euro. Comisia propune mobilizarea a 13 022 500 EUR din limita maximă de 1 miliard de euro în credite de angajament și de plată cu privire la consecințele inundațiilor din Irlanda. Cerințele juridice fiind îndeplinite, sunt de acord cu acest buget rectificativ.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea mobilizării Fondului de solidaritate pentru Irlanda, ca urmare a inundațiilor care au afectat această țară în noiembrie anul trecut. Din nou, am dori totuși să criticăm întârzierile în ceea ce privește mobilizarea fondului. Se scurg multe luni între momentul dezastrului și punctul în care statele membre primesc efectiv ajutorul: în acest caz a fost vorba de peste un an. În funcție de circumstanțele fiecărui caz, acest fond și poate și altele trebuie să fie mobilizate mai rapid pentru a grăbi un răspuns eficient și în timp util la situațiile de urgență. Ar trebui să existe o dimensiune de coeziune a capacității de gestionare a consecințelor dezastrelor, prin reducerea diferențelor dintre diferitele regiuni și state membre ale UE. Dorim din nou să accentuăm faptul că este, de asemenea, importantă consolidarea prevenirii dezastrelor prin punerea în practică a recomandărilor adoptate recent de către Parlament.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat aprobarea proiectului de buget rectificativ nr. 8/2010 deoarece acesta este esențial în cazul în care dorim să alocăm 13 022 500 EUR pentru mobilizarea Fondului de solidaritate în favoarea Irlandei, cu privire la precipitațiile abundente care au provocat inundații grave în noiembrie 2009.

Cred că Fondul de solidaritate este un instrument valoros care îi permite UE să dea dovadă de solidaritate față de populațiile regiunilor afectate de dezastre naturale, oferind sprijin financiar pentru a ajuta la asigurarea unei întoarceri rapide la condiții de viață cât mai normale posibil. Bugetul total disponibil pentru Fondul de solidaritate este de 1 miliard de euro. Încă nu s-a alocat nicio sumă în 2010 pentru solicitările anterioare, așadar întreaga sumă de 1 miliard de euro este încă disponibilă.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această propunere de a transfera 13 022 500 din FSE către o linie bugetară destinată acordării de sprijin Irlandei în urma inundațiilor grave suferite în noiembrie 2009.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Acest proiect de buget rectificativ este complet logic, având în vedere scopul fondurilor mobilizate prin Fondul de solidaritate. Inundațiile din Irlanda din noiembrie 2009 au provocat daune grave, în special în ceea ce privește sectorul agricol, casele și întreprinderile, rețeaua rutieră și alte infrastructuri. Totuși, aș dori să subliniez întârzierea în mobilizarea acestui tip de sprijin. Procesul trebuie să devină mai puțin birocratic și mai rapid pentru a răspunde în timp util viitoarelor situații de dezastru.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Am votat pentru, întrucât consider că fiecare națiune UE trebuie să simtă că face parte din sistemul unei Uniuni Europene unite. Cu toate acestea, ar fi de dorit ca, data viitoare, raportorul nu doar să facă publică alocarea de resurse, ci și să explice foarte clar care sunt lucrările și măsurile specifice pe care s-au cheltuit resurse financiare atât de mari (13 022 500 EUR). În caz contrar, utilizarea necorespunzătoare și alte încălcări sunt inevitabile. Suma trebuie să fie specifică și justificabilă.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) 1 miliard de euro este pus anual la dispoziția Fondului european de solidaritate. În anul calendaristic actual, încă nu a existat nicio cerere de mobilizare a acestui fond. Normele privind mobilizarea acestui Fond, care nu poate fi sub nicio formă utilizat pentru a compensa pierderi private, ci mai degrabă pentru refacerea infrastructurilor, sunt stabilite cu precizie. Irlanda a solicitat acum ajutor care să fie utilizat pentru a repara daunele provocate de inundații. Votez în favoarea raportului, întrucât nu a existat încă o mobilizare a Fondului anul acesta, iar bugetul chiar ar trebui să fie folosit într-un mod benefic. Mai mult, Irlanda îndeplinește toate criteriile.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea prezentului raport. După cum am declarat și ieri, în cursul votului în favoarea raportului domnului Böge, consider că este datoria Uniunii Europene să ofere ajutor și sprijin anumitor regiuni afectate de dezastre și catastrofe naturale. Consider că conceptul de solidaritate este legat de ideea și valorile care stau la baza Uniunii Europene. Aceasta este una dintre valorile centrale care au dus la înființarea Uniunii și care au asigurat că aceasta va prospera și se va extinde în timp. Acesta este motivul pentru care această alocare nu este doar justificată și bine-fondată, ci practic o îndatorire. Prin urmare, sper că această asistență va fi acordată și regiunilor italiene afectate în mod grav de inundațiile recente, care au pus la pământ economiile locale.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 8/2010 referitor la bugetul general pentru 2010 acoperă mobilizarea Fondului de solidaritate al UE în valoare de 13 022 500 EUR în credite de angajament și de plată, ca urmare a inundațiilor care au avut loc în Irlanda, și reducerea corespunzătoare a creditelor de plată în valoare de 13 022 500 EUR de la linia 04 02 01 – Finalizarea Fondului social european (FSE) – Obiectivul nr. 1 (2000-2006), am votat în favoarea exprimării acordului față de poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 8/2010.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să îi mulțumesc domnului Surján pentru munca sa excelentă. Am votat în favoarea raportului și sunt de acord cu proiectul de buget rectificativ nr. 8/2010, care acordă sume de ajutor pentru Fondul de solidaritate și Fondul de solidaritate al Uniunii Europene – statele membre, și care alocă credite de plată în valoare de 13 022 500 EUR din domeniul politic 4 „Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale”.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Felicit acest proiect de buget rectificativ care asigură mobilizarea Fondului de solidaritate european (FSE) pentru o sumă de 13 022 500 EUR în credite de angajament și de plată, cu scopul de a asista Irlanda în urma inundațiilor care au avut loc în noiembrie 2009, care au provocat pierderi substanțiale pentru sectorul agricol și economic și pentru infrastructură, în special rețelele rutiere și de aprovizionare cu apă, precum și pentru zonele rezidențiale, care se ridică la un total de peste 520 de milioane de euro.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Conform articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul financiar, Comisia are dreptul de a prezenta proiecte de bugete rectificative în „circumstanțe inevitabile, excepționale sau neprevăzute”. În ceea ce privește diferitele puncte ale proiectului de buget rectificativ nr. 8/2010, raportul pe care l-am adoptat se referă la mobilizarea Fondului de solidaritate al UE. Comisia Europeană a propus la 24 septembrie 2010 o decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate, bazată pe dispozițiile de la punctul 26 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006. Condițiile de eligibilitate pentru Fond sunt detaliate aici, precum și în Regulamentul nr. 2012/2002 al Consiliului de înființare a FSUE. Este important de menționat faptul că obiectivul Fondului nu este acoperirea daunelor private, ci repararea infrastructurii, și că acesta este un instrument de refinanțare.

Recomandare: Graham Watson (A7-0300/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Comisia Europeană inițiază discuții cu privire la o revizuire a politicii europene de vecinătate, cu scopul de a defini viitoarele relații ale UE cu vecinii săi de la sud și de la est. Obiectivul urmărit al inițiativei Parteneriatului estic al UE ar trebui să fie promovarea valorilor europene comune, punând accentul pe funcționarea unor instituții democratice și respectarea drepturilor și libertăților europene. Am sprijinit acest raport care stabilește principiile generale pentru participarea Republicii Moldova în programele și agențiile comunitare. Consider că încheierea Protocolului ar permite deschiderea treptată sau consolidarea participării Moldovei la anumite programe comunitare, oferind o oportunitate de promovare în continuare a legăturilor culturale, educaționale, de mediu, tehnice și științifice și de consolidare a relațiilor politice. Este esențial ca Moldova să continue punerea în aplicare a planului de acțiune în cadrul politicii europene de vecinătate și a reformelor, pentru a realiza obiectivele de stabilitate politică și dezvoltare democratică.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − (RO) Am votat în favoarea recomandării domnului Watson deoarece încheierea protocolului oferă Republicii Moldova noi oportunități de a se alătura programelor comunitare de interes. Deschiderea graduală a programelor și agențiilor UE către țările incluse în Politica europeană de vecinătate va încuraja eforturile de reformă și modernizare ale acestor state. Astfel, va fi promovată cooperarea cu UE în domenii importante cum sunt cel vamal, transporturile sau competitivitatea. Consider că participarea Republicii Moldova la inițiativele respective va contribui la articularea politicilor naționale cu cele europene. Totodată, va da un impuls procesului de negociere referitor la semnarea noului Acord de asociere, direcție în care s-au înregistrat deja progrese mulțumitoare. Salut, de asemenea, intenția Consiliului de a aloca în continuare asistență macrofinanciară Republicii Moldova și de a furniza expertiză guvernului de la Chișinău.

Cum s-a arătat și în raportul de progres al Comisiei Europene, Republica Moldova a depus eforturi considerabile pentru a implementa în mod eficient reformele structurale, în conformitate cu recomandările UE. În plus, platforma de integrare europeană a guvernării actuale a creat o dinamică fără precedent în relațiile cu UE. Intensificarea participării Republicii Moldova în programele și agențiile comunitare constituie așadar un pas firesc în procesul de racordare la standardele europene.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru încheierea protocolului care va permite intensificarea participării Republicii Moldova la anumite programe comunitare, oferind oportunitatea de a promova cooperarea în domeniile culturii, educației, mediului, precum și în cel tehnico-științific, alături de consolidarea relațiilor politice prin intermediul Parteneriatului estic și accelerarea negocierilor privind noul Acord de asociere. Stabilitatea politică și dezvoltarea democratică reprezintă elemente esențiale pentru implementarea cuprinzătoare a protocolului și facilitarea încheierii tuturor MoU necesare. Actualul impas constituțional din Republica Moldova reprezintă, prin urmare, un motiv de îngrijorare, ce trebuie abordat în mod prompt și eficient. Este esențial ca Republica Moldova să continue implementarea Planului de acțiune din cadrul PEV și a reformelor prevăzute în documentul „Rethink Moldova” („Regândiți Moldova”). Organizarea de alegeri, prevăzută în constituție, este esențială pentru stabilitatea și prosperitatea viitoare a Republicii Moldova și pentru dezvoltarea relațiilor acesteia cu UE.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Aspirațiile Republicii Moldova la un parcurs european în cadrul Uniunii și pregătirea acestuia sunt facilitate de existența acordului de parteneriat și cooperare UE - Republica Moldova, inclus în Politica europeană de vecinătate. Consider binevenită participarea Republicii Moldova la anumite programe comunitare, lucru care permite promovarea cooperării în domenii precum cultură, educație, mediu, precum și în cel tehnico-științific, precum și consolidarea relațiilor politice prin intermediul Parteneriatului estic și accelerarea negocierilor privind noul Acord de asociere.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Rata scăzută a participării la referendumul recent referitor la modul de alegere a președintelui Republicii Moldova și faptul că țara este condusă de un președinte interimar ilustrează problemele de guvernare ale țării și deziluzia din rândul publicului. Situația din Transnistria se înrăutățește, exercitând o presiune deosebită asupra autorităților și publicului moldovean. Această țară mai are de parcurs un drum lung până la stabilizarea instituțională și instituirea deplină a statului de drept. Prin urmare, merită sprijin și o atenție deosebită din partea Uniunii Europene. Implicarea Moldovei în programele UE este un pas important în această direcție.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acordul de parteneriat și cooperare dintre Republica Moldova și comunitățile europene a fost semnat la 28 noiembrie 1994 și, din 2004, Moldova a fost inclusă în politica europeană de vecinătate. Subiectul proiectului de recomandare este participarea Republicii Moldova la programele Uniunii. La 18 iunie 2007, Consiliul a publicat orientări destinate Comisiei referitoare la negocierea acordurilor cadru cu privire la principiile generale ale participării la programele Uniunii cu treisprezece țări învecinate. Negocierile cu Republica Moldova au început în martie 2008.

Republica Moldova va contribui financiar la programele specifice în care participă. Această contribuție financiară variază de la program la program și este stabilită în cadrul memorandumului de înțelegere. Semnarea Protocolului îi va permite Moldovei să se deschidă treptat sau să își sporească participarea în anumite programe ale Uniunii, în măsura în care acest fapt îi va oferi oportunitatea de promovare a unor legături culturale, educaționale, de mediu, tehnice și științifice mai puternice, precum și de consolidare a relațiilor politice prin Parteneriatul estic și de sprijinire a negocierilor pentru un nou acord de asociere. Stabilitatea politică și democrația sunt esențiale pentru punerea completă în aplicare a Protocolului.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acordul de parteneriat și de cooperare dintre CE și Moldova a fost semnat la 28 noiembrie 1994 și, din 2004, Moldova a fost inclusă în politica europeană de vecinătate.

La 18 iunie 2007, Consiliul a publicat orientări destinate Comisiei referitoare la negocierea acordurilor cadru cu privire la principiile generale ale participării în programele Uniunii cu treisprezece țări învecinate, iar în martie 2008, negocierile cu Republica Moldova au început.

Protocolul include un acord cadru privind principiile generale care reglementează participarea Republicii Moldova la agențiile și programele UE. Republica Moldova a contribuit financiar la programele specifice la care participă. Această contribuție diferă de la program la program și este stabilită în memorandumul de înțelegere.

Totuși, problema care apare este solicitarea pe care UE o face în numele „stabilității politice și al democrației”, căutând să intervină în afacerile interne ale unei țări, sprijinind în mod fățiș în Moldova forțele care apără interesele grupurilor economice europene și atentând la independența și suveranitatea țării, precum și la dorințele poporului său. Din acest motiv nu suntem de acord cu rezoluția adoptată.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Am sprijinit recomandarea domnului Watson și salut cooperarea continuă dintre UE și Moldova.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. – Dintotdeauna am susținut și încurajat țelurile europene ale Republicii Moldova. Cred în cooperarea puternică cu o țară care a dovedit recent că este pregătită să urmeze o cale europeană. Participarea în anumite programe comunitare pentru Moldova va încuraja această țară vecină să își pună în aplicare reformele, oferind o ocazie de promovare în continuare a legăturilor culturale, educaționale, de mediu, tehnice și științifice, pe lângă consolidarea relațiilor politice prin Parteneriatul estic și negocierea noului acord de asociere. Sprijin această recomandare a lui Graham Watson de sprijinire a eforturilor țării vecine de a se reforma și moderniza, deoarece încurajează participarea Moldovei în cadrul câtorva programe și agenții ale Comunității Europene.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Republica Moldova este una dintre cele mai sărace țări din Europa. Cercetările au arătat că majoritatea evidentă a populației trăiește în sărăcie extremă. Reformele interne care ar putea ajuta economia sunt blocate de obicei de conflicte politice sau etnice. Prin urmare, Uniunea Europeană ar trebui să ajute Moldova și să aducă o îmbunătățire a situației țării în ceea ce privește stabilitatea, securitatea și prosperitatea.

O politică europeană ar putea rezolva problema constituțională cu care se confruntă Republica Moldova, iar acest lucru ar putea, la rândul său, să ducă la alte schimbări benefice. Republica Moldova își exprimă dorința de a participa la programele politicii europene de vecinătate, iar contribuțiile sale financiare dovedesc acest fapt. Uniunea Europeană ar trebui să sprijine aceste țări cu un angajament tot mai mare, așadar consolidarea cooperării cu Republica Moldova este absolut întemeiată.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Încheierea acestui protocol ar permite cooperarea sporită cu Moldova cu privire la anumite programe. Acesta va duce la o integrare mai rapidă între Moldova și UE. Având în vedere numărul de moldoveni care trăiesc și muncesc în Irlanda și contribuie la societatea irlandeză, acesta reprezintă un pas binevenit pentru viitorul Europei.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Pentru promovarea reformelor, modernizarea și tranziția în țările din imediata vecinătate a Uniunii Europene, printre care și Republica Moldova, principala măsura o reprezintă deschiderea progresivă a anumitor programe, instituții și agenții comunitare către participarea țărilor partenere la politica europeană de vecinătate. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consider că Uniunea Europeană trebuie sa sprijine Republica Moldova și trebuie sa îi faciliteze acesteia accesul la anumite programe comunitare. Astfel, se va promova o bună cooperare între Uniune și Republica Moldova în diverse domenii, cum ar fi cel economic, științific, cultural și educațional.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru acest protocol privind acordul de parteneriat și de cooperare dintre CE și Moldova. Deși sunt foarte preocupat în ceea ce privește drepturile omului în Moldova, m-au încurajat observațiile Amnesty International, în special cu privire la ratificarea din octombrie a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale, ceea ce reprezintă un pas foarte pozitiv.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) În calitate de membru al delegației la Comisia parlamentară de cooperare UE-Moldova, salut fiecare pas care duce sau poate duce la o consolidare a situației politice din Moldova și la un standard de viață mai bun pentru locuitorii săi. Recomandările pe care le votăm astăzi și a căror punere în aplicare ar putea fi o consolidare a unei politici europene de vecinătate integrante în mod corespunzător ar putea fi considerate un astfel de pas. Sunt de acord cu opinia raportorului că criza actuală din Moldova este o problemă care trebuie rezolvată rapid și, mai presus de toate, prin mijloace legale. Expresia complet obscură și înșelătoare „o soluție europeană” trebuie eliminată. Este evident că raportorul se gândește la o soluție care corespunde acordurilor și documentului Consiliului Europei și normelor democratice general acceptate. Oricum, trebuie să respingem împreună și cu hotărâre orice formă de intervenție intenționată în afacerile interne ale Republicii Moldova. Oricare altă abordare va duce pur și simplu la o creștere a tensiunii în Moldova, și nu la o rezolvare pozitivă a problemelor care au fost provocate parțial de UE în trecut prin abordarea sa inechitabilă.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Indicele de dezvoltare umană al Moldovei este unul dintre cele mai scăzute din regiune. Politicile de liberalizare accelerată menite să aducă beneficii elitelor financiare ale Uniunii Europene sunt în mare măsură responsabile pentru acest fapt. Controlul exercitat de Comisia Europeană și de Fondul Monetar Internațional, promis de asistența macrofinanciară care va urma, nu va face decât să înrăutățească situația.

În aceste condiții, să permitem ca guvernul moldovean să forțeze populația să finanțeze agenții și programe europene atât de nesigure precum Programul cadru pentru competitivitate și inovație sau Programul de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR), când Moldova nici măcar nu este membră a Uniunii Europene, este de un cinism notoriu. Votez împotriva acestui raport.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Moldova a făcut eforturi în ultimii ani pentru a se apropia și mai mult de standardele europene de libertate, democrație și bună guvernare. Eforturile descrise au fost coerente și au demonstrat preocuparea Moldovei de a continua pe calea către o posibilă integrare în UE.

Alegerile recente nu s-au petrecut în cel mai bun mod posibil, iar faptul că țara are în prezent un președinte interimar nu este cel mai bun indiciu că gradul de consolidare al culturii sale democratice este pe calea cea bună. La aceasta trebuie să se adauge chestiunea Transnistriei, care ar putea provoca o anumită instabilitate. UE ar trebui să continue să depună toate eforturile pentru ca reformele care trebuie puse în aplicare în Moldova să continue pe drumul cel bun, adică direcția acestui protocol de parteneriat și de cooperare.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Sporirea implicării Moldovei în programele comunitare va oferi oportunitate de promovare în continuare a legăturilor culturale, educaționale, de mediu, tehnice și științifice și de consolidare a relațiilor politice și, pe lângă aceasta, de consolidare a relațiilor politice prin Parteneriatul estic și a negocierilor pentru un nou acord de asociere. Stabilitatea politică și dezvoltarea democratică în Moldova sunt totuși esențiale pentru punerea în aplicare a protocolului. Eșecul referendumului constituțional din 5 septembrie 2010 este regretabil. Este esențial ca Moldova să inițieze punerea în aplicare a planului de acțiune pentru politica europeană de vecinătate și a reformelor pe care le-a stabilit în documentul „Rethink Moldova”. Organizarea alegerilor legislative de la 28 noiembrie este esențială pentru viitoarea stabilitate și prosperitate a Moldovei și a dezvoltării relațiilor sale cu Uniunea Europeană. Aceste alegeri trebuie să ajute țara să progreseze de-a lungul acestor linii și trebuie să fie în deplină conformitate cu standardele internaționale privind organizarea de alegeri libere și egale.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Din păcate, Moldova se află astăzi într-o zonă complet instabilă de schimbări economice și politice. Protocolul la Acordul de parteneriat și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Moldova privind participarea Republicii Moldova la programele UE le oferă persoanelor din Moldova speranța unei schimbări pozitive. Încheierea Protocolului încurajează consolidarea cooperării în domeniul cultural, educațional și în alte domenii. Am votat pentru, întrucât sper că parteneriatul va contribui la integrarea Moldovei în UE.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − (RO) Am votat la fel ca majoritatea Parlamentului în favoarea recomandării, pe care o salut, având în vedere faptul că reprezintă un semnal puternic în susținerea și încurajarea orientării pro-europene a Republicii Moldova. Acest stat, aflat la frontiera Uniunii Europene, nu va putea traversa impasul actual în lipsa unor astfel de mesaje care să insufle cetățenilor moldoveni încrederea în corectitudinea opțiunii lor europene, iar momentul nu putea fi mai potrivit astăzi, la doar câteva zile înainte de alegerile parlamentare anticipate care au loc în această țară.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. – (LT) Am sprijinit Protocolul care stabilește principiile generale de participare a Republicii Moldova la agențiile și programele comunitare. Acesta oferă Moldovei noi oportunități de promovare a legăturilor culturale, educaționale, de mediu, tehnice și științifice cu statele membre UE. Am convingerea că relațiile politice din UE și Moldova vor fi consolidate prin Parteneriatul estic și negocierile privind noul acord de asociere. Stabilitatea politică și dezvoltarea democratică în Moldova sunt esențiale pentru participarea deplină la programele comunitare; prin urmare, este important ca perioada prelungită de neliniște și instabilitate să ia sfârșit după alegerile parlamentare.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Din 1994, există un canal preferențial pentru relațiile cu Moldova, data semnării Acordului de parteneriat și cooperare dintre CE și Moldova. În 2004, Moldova a fost inclusă în politica europeană de vecinătate. Cooperarea interinstituțională dintre UE și țările învecinate ar putea sau nu să ducă la o procedură de aderare a unei țări la UE. Indiferent de acest rezultat, UE, în calitate de entitate supranațională, este guvernată de valori bazate pe pace, libertate și democrație, pe care le consideră fundamentale pentru prosperitatea continentului european.

Este esențial ca cooperarea cu țările învecinate să fie însoțită de o atenție deosebită din partea Uniunii pentru stabilitatea acestor țări, fără a se amesteca, sprijinind instituțiile în punerea în aplicare eficientă a statului de drept și în respectarea deplină a drepturilor omului. Ratificarea de anul acesta de către Moldova a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale este un pas foarte bun în această direcție.

În acest context, am votat în favoarea acestei rezoluții legislative referitoare la semnarea unui protocol suplimentar la Acordul de parteneriat și de cooperare UE-Moldova și a unui Acord cadru UE-Moldova privind principiile generale care reglementează participarea Moldovei în programele Uniunii.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să îi mulțumesc domnului Watson pentru munca sa excelentă. Am votat pentru deoarece sunt de acord cu faptul că este esențial ca Moldova să continue cu punerea în aplicare a planului de acțiune în cadrul politicii europene de vecinătate și a reformelor pe care le-a stabilit în documentul „Rethink Moldova”.

Conform cerințelor din constituție, organizarea de alegeri este esențială pentru viitoarea stabilitate și prosperitate a Moldovei și pentru dezvoltarea relațiilor sale cu UE. Toate partidele ar trebui să se unească pentru a găsi o soluție și pentru a demonstra încrederea poporului moldovean într-o soluție europeană. UE și Consiliul Europei au oferit o asistență semnificativă și ar trebui să continue să facă acest lucru pentru a depăși repede acest impas.

  Mario Pirillo (S&D), în scris. – (IT) Adoptarea protocolului privind principiile generale pentru participarea Republicii Moldova în programele Uniunii Europene este extrem de importantă pentru a putea continua în direcția unei colaborări mai structurate care, în mod rezonabil, ar trebui să rezulte în viitor într-un acord de asociere.

Impasul constituțional actual din Moldova ar putea afecta punerea în aplicare completă a protocolului și a memorandumurilor de înțelegere conexe. După eșecul de la referendumul din septembrie anul trecut, este foarte important ca toate forțele politice să acționeze în mod responsabil înaintea viitoarelor alegeri de la 28 noiembrie 2010. Stabilitatea politică este o condiție sine qua non pentru o implicare sporită în programele UE. În egală măsură, o alegere decisivă pro-europeană ar putea contribui la netezirea căii de dezvoltare economică și democratică în Moldova.

Acesta, domnule președinte, este motivul pentru care am votat azi în favoarea acestei rezoluții a Parlamentului European, în speranța că toate procesele activate în Moldova vor fi însoțite de un sprijin tehnic și științific din partea Europei.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − (RO) În cadrul politicii europene de vecinătate, deschiderea progresivă a anumitor programe și agenții ale Uniunii către participarea țărilor partenere la politica europeană de vecinătate reprezintă una dintre numeroasele măsuri menite să promoveze reforma, modernizarea și tranziția în țările vecine Uniunii Europene. În martie 2008 s-a decis începerea negocierilor cu Republica Moldova, negocieri care acum au fost încheiate. Prezenta propunere de protocol conține un acord-cadru privind principiile generale de participare a Republicii Moldova la mai multe programe și agenții comunitare, precum cele din domeniul transporturilor, securității alimentare, vămii, siguranței aviatice și altele. Am votat acest raport deoarece această inițiativă sprijină eforturile de reformă și modernizare ale statului din vecinătatea UE, Republica Moldova.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea semnării prezentului Protocol la Acordului de parteneriat și cooperare dintre UE și Moldova deoarece înțeleg că asistența pe care UE a oferit-o Moldovei este esențială pentru ca această țară să poată fi capabilă să implementeze reformele necesare și să obțină stabilitatea politică dorită, în deplină conformitate cu principiile statului de drept democratic.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Acest raport se referă la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare care stabilește un parteneriat între comunitățile europene și statele lor membre, de o parte, și Republica Moldova, de cealaltă parte, privind un acord cadru între Uniunea Europeană și Moldova referitor la participarea Republicii Moldova în programele Uniunii. Votând pentru, PE este de acord cu încheierea Protocolului.

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. – În calitate de raportor alternativ din partea Grupului PPE privind acordurile dintre Republica Moldova și UE, salut călduros votul cu o majoritate covârșitoare în favoarea încheierii Protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare UE-Republica Moldova referitor la participarea Republicii Moldova în programele Uniunii. Chiar înainte de încheierea unui acord de asociere cu Republica Moldova, acesteia i s-a oferit deja oportunitatea juridică de a participa la programele și agențiile interne ale UE și de a continua astfel să se apropie de standardele UE, în special în domenii precum transportul, siguranța alimentară, vama și siguranța aviatică. În ajunul alegerilor parlamentare din Republica Moldova, Parlamentul European trimite un semnal puternic că sprijină reformele pro-europene din această țară învecinată și necesitatea de a le urma cu hotărâre. Mă bucur să observ că Parlamentul European a exprimat o unanimitate transpartinică în fiecare etapă a examinării problemei în acest Parlament, conturând astfel o poziție unică referitoare la necesitatea încheierii unui Protocol cât mai curând posibil, oferind astfel Republicii Moldova toate ocaziile posibile de a beneficia de avantajele relațiilor sale cu UE.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Uniunea Europeană, inclusiv statele membre noi precum Lituania, sunt responsabile cu respectarea intereselor vecinilor noștri din est. Consolidarea cooperării dintre UE și Moldova și includerea Moldovei în programele comunitare va contribui la apropierea acestei țări de standardele și normele UE. Acordul de parteneriat și cooperare ar permite promovarea unor noi legături apropiate între UE și Moldova în domeniile culturii, educației și tehnologiei. Este deosebit de important ca UE să demonstreze tinerilor din Moldova beneficiile viitoarei aderări la UE. Anul trecut, imigranții moldoveni care lucrau în alte țări europene, câteodată ilegal, au fost responsabili de 19 % din PIB-ul Moldovei. Sărăcia, corupția și traficul de persoane sunt probleme pe care trebuie să le rezolvăm împreună. Pe măsură ce se pregătește pentru aderarea la UE, Moldova se confruntă cu numeroase reforme structurale grave.

UE trebuie să continue să sprijine eforturile pe care le-a făcut Moldova. Este deosebit de important ca democrația și statul de drept să fie consolidate. Conflictul din Transnistria este o problemă pentru Europa, însă este și o oportunitate pentru UE să coopereze mai îndeaproape cu Moldova, Rusia și Ucraina. Nu trebuie să ignorăm acest fapt. Sper că alegerile parlamentare din 28 noiembrie îi vor permite Moldovei să avanseze.

Raport: Christofer Fjellner (A7-0290/2010)

  Damien Abad (PPE) , în scris. – (FR) Parlamentul a adoptat azi două rapoarte legislative în primă lectură: un regulament referitor la aspectele specifice Uniunii Europene și o directivă privind normele de aplicat de către statele membre la nivel național. Statele membre vor fi responsabile pentru asigurarea în temeiul legislației naționale a accesului publicului larg la informații obiective și imparțiale. Aceasta cuprinde furnizarea de informații cu privire la ambalare, un raport de evaluare a produsului și informarea cu privire la modalitățile de prevenire a bolilor. Pacienții trebuie să dispună de un acces mai bun la informații cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă. Acest fapt implică furnizarea de informații cu privire la caracteristicile unui medicament și la bolile pe care le tratează. Avem datoria de a proteja consumatorii și de a-i informa în mod transparent. Rolul nostru în calitate de deputați în Parlamentul European este, de asemenea, de a construi o Europă care protejează și informează și, din acest motiv, am votat în favoarea acestor două texte.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Directiva 2001/83/CE stabilește un cod comunitar referitor la medicamentele pentru uzul uman. Aceasta stabilește norme privind informațiile care trebuie anexate la medicamente referitoare la caracteristicile și utilizarea acestora. Totuși, aceasta nu oferă un cadru armonizat cu privire la conținutul și calitatea informațiilor nepublicitare destinate pacienților. În plus, experiența a arătat că interpretările diferite ale textelor ar putea duce la situații în care publicul ar fi expus unei publicități mascate, mai ales pe internet. Comisia a propus o directivă care modifică legislația existentă cu scopul de a ameliora diseminarea către publicul larg a informațiilor referitoare la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă. Aceasta vizează stabilirea unui cadru juridic care să reglementeze diseminarea informațiilor specifice privind medicamentele de către titularii autorizației de punere pe piață. Parlamentul European a pregătit o rezoluție legislativă mai ambițioasă decât propunerea Comisiei. Am votat pentru acest text deoarece îmbunătățește informațiile oferite pacienților și le face și mai sigure.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT)Am votat pentru această rezoluție importantă care vizează informarea mai bună a pacienților cu privire la medicamentele care le sunt prescrise. Există probleme considerabile în cadrul juridic actual și cu situația din Europa atunci când este vorba de accesul pacienților la informații cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă. Interpretările diferite ale directivei de către statele membre oferă pacienților din diferite părți ale UE un nivel de acces diferit la informații de calitate și cuprinzătoare privind produsele farmaceutice. În unele state membre, pacienții nu au un acces ușor nici măcar la cele mai fundamentale informații cu privire la medicamentele care le sunt prescrise. Având în vedere interpretarea diferită a directivei în statele membre, consider că este necesară o clarificare sporită a dispozițiilor astfel încât toți cetățenii UE să poată primi informațiile de care au nevoie cu privire la produsele farmaceutice. Amendamentele adoptate de Parlamentul European garantează, de asemenea, că informațiile cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă sunt furnizate publicului numai prin canale de comunicare specifice, inclusiv site-uri internet specializate și acreditate care protejează interesele pacienților și vizează limitarea oportunităților de promovare pentru companiile farmaceutice.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − (RO) Un mai mare acces al pacienților la informații de calitate în ceea ce privește tratamentul ce li se administrează crește șansele ca aceștia să înțeleagă deciziile ce îi privesc direct. Intenția, așadar, este foarte bună, însă ea trebuie să facă parte dintr-o strategie mai complexă privind educația în domeniul sănătății, care să pună accent pe pacient și nu pe compania farmaceutică. Există multe probleme la nivelul cadrului juridic actual și al situației din Europa în ceea ce privește accesul pacienților la informațiile privind medicamentele eliberate doar pe bază de prescripție medicală. Diferențele la nivelul interpretării directivei de către statele membre oferă pacienților din diverse părți ale Europei un acces diferit la informații de înaltă calitate privind produsele farmaceutice. În anumite state membre este dificil inclusiv accesul la informațiile de bază privind produsul farmaceutic prescris. Acest lucru creează inegalități privind sănătatea. În câteva secunde, pacienții au, prin Internet, acces infinit la informații necontrolate și adeseori incorecte privind medicamentele eliberate doar pe bază de prescripție medicală. Este nevoie însă ca aceștia să aibă acces la informații controlate și sigure pentru a nu complica și mai tare lucrurile. Este necesară, așadar, actualizarea dispozițiilor privind informațiile referitoare la produsele farmaceutice prescrise.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să felicit raportorul, colegul meu, domnul Fjellner, pentru munca depusă pentru acest raport. Am votat în favoarea acestuia deoarece consider că este esențială garantarea accesului pentru pacienți la informațiile cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă.

Atât Parlamentul European, cât și organizațiile pacienților solicită de ceva timp o ajustare a reglementărilor actuale care, în forma actuală, nu garantează informațiile necesare. În fapt, dezvoltarea tehnică și disponibilitatea ușoară pe internet a informațiilor cu privire la utilizarea medicamentelor se dovedesc adesea a fi iluzorii și false.

Sunt de acord cu ideea fundamentală a acestui raport care vizează plasarea „dreptului pacientului de a ști” în centrul legislației și, în consecință, recomandă companiilor farmaceutice să furnizeze pacienților unele informații de bază.

Prin urmare, sper să existe mai multă certitudine în legislație, care adesea este lacunară, parțial datorită gradelor diferite în care statele membre au pus în aplicare directiva anterioară. Dispozițiile referitoare la furnizarea de informații cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă trebuie, prin urmare, să fie actualizate și este necesară adoptarea de noi norme care să promoveze îmbunătățirea competențelor cetățenilor în materie de sănătate și să implice în mai mare măsură industria sănătății pentru îndeplinirea unui rol fundamental în îmbunătățirea sănătății publice.

  Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) În domeniul sănătății, accesul la o informare completă și de calitate reprezintă garanția rezultatelor mai bune, în măsura în care pacienții sunt mai dispuși să urmeze un tratament pe care îl înțeleg. Mă alătur raportorului pentru a sublinia dificultatea accesului la informații de acest gen în anumite țări europene, din cauza unei interpretări eterogene de către statele membre a directivei privind furnizarea de informații cu privire la medicamente, precum și a lipsei de fiabilitate și claritate a acestor date. Trebuie să asigurăm un acces mai bun la aceste informații, în conformitate cu dreptul pacienților la informare. Cu toate acestea, pentru a evita crearea de dezechilibre între statele membre, este esențială identificarea mijlocului de diseminare a acestor informații, fără a privilegia unul în detrimentul celorlalte. În sfârșit, este esențial să se facă o distincție clară între informație și reclamă și să se prevină exploatarea acestor campanii de informare de către companiile farmaceutice pentru a-și promova produsele.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE) , în scris. – (PT) Amendamentele pe care le-a prezentat Parlamentul European la o propunere a Comisiei referitoare la furnizarea de informații cu privire la medicamente au obținut votul meu favorabil, întrucât cred că este esențial ca publicul larg să aibă un acces ușor la informațiile cu privire la medicamente, în special prin furnizarea de informații pe internet în toate limbile europene.

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Am votat împotriva acestui text deoarece nu le putem permite companiilor farmaceutice și Comisiei să transforme sănătatea într-o marfă ca oricare alta. Legătura dintre industria farmaceutică în Europa și farmacovigilența este din nou în centrul dezbaterii. Nu putem lăsa firmele farmaceutice să informeze cetățenii după cum doresc, nici să autorizăm publicitatea directă către publicul larg a medicamentelor eliberate numai pe bază de rețetă. De fapt, preocupările lor comerciale sunt incompatibile cu obiectivele de interes general urmărite de politicile noastre din domeniul sănătății și ar fi periculos să ignorăm acest lucru.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Propunerea inițială a Comisiei Europene de directivă privind informarea publicului larg cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă a dat companiilor farmaceutice posibilitatea de a-și promova liber medicamentele. Astăzi, membrii Parlamentului reuniți în ședință plenară au modificat propunerea inițială a Comisiei, care era destinată industriei farmaceutice. Am votat în favoarea tuturor amendamentelor care au îmbunătățit considerabil textul original deplasând centrul atenției legislației de la dreptul industriei farmaceutice de a-și promova produsele la dreptul pacienților la informații sigure, obiective și independente. Am votat, de asemenea, în favoarea amendamentelor care interzic furnizarea de informații cu privire la medicamente la televiziune și radio și în presă. Totuși, în ciuda îmbunătățirilor, linia despărțitoare dintre informare și publicitate este încă neclară și textul are încă numeroase puncte slabe și lacune. M-am abținut de la votul final deoarece consider că cea mai bună soluție ar fi ca Comisia să își revizuiască propunerea de directivă pe baza orientărilor pe care le-am furnizat azi. Nu este o coincidență nici faptul că statele membre au luat aproape în unanimitate o poziție indiferentă în Consiliu privind acest dosar.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Consider că pacienții trebuie să aibă acces la informații mai bune privind medicamentele eliberate pe bază de rețetă, aceasta presupunând informații obiective privind caracteristicile medicamentelor și bolile pentru care sunt recomandate, precum și prevenirea informațiilor nesolicitate sau a publicității mascate.

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. – (FR) Stabilirea unei distincții între informare și publicitate este esențială pentru protecția cetățenilor. Din acest motiv am votat în favoarea raportului domnului Fjellner, care solicită includerea unei descrieri obiective pentru pacienți pe ambalajul medicamentelor. De altfel, accesul la informații clare și sigure va fi consolidat, făcându-le accesibile în toate limbile Uniunii Europene pe site-urile aprobate și în broșurile oficiale. Salut adoptarea acestei propuneri care marchează un progres real către mai multă transparență în ceea ce privește sănătatea.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Am votat împotriva acestui raport căruia m-am opus puternic întotdeauna. Deși aprob ideea furnizării unor informații mai bune pentru pacienți, nu sunt de acord cu mijloacele folosite în acest scop. Industria farmaceutică nu va avea niciodată un scop filantropic. Mai mult, există o linie foarte delicată între informare și publicitate. Este adevărat că textul care a fost aprobat aproape în unanimitate nu are nicio legătură cu ideea inițială a Comisiei. Aceasta ar fi deschis pur și simplu ușa publicității mascate sub eticheta „informație”. Acea propunere corespundea, de altfel, unei așteptări evidente a sectorului farmaceutic de a putea scăpa de interdicția juridică privind publicitatea pentru medicamente. În forma în care a fost adoptat astăzi, raportul include mult mai multe garanții: că informația furnizată de firmele farmaceutice destinată diseminării va fi, în special, verificată în prealabil și că aceasta nu va fi transmisă prin mass-media. Cu toate acestea, autorizația de publicare a rezumatelor prospectului înseamnă că vor exista elemente care vor fi puse în prim-plan, iar altele, precum efectele nedorite, ar putea foarte bine să fie excluse cu regularitate din rezumate, întrucât nu „se vând” bine. Nu este acesta deja un demers publicitar? Acesta era de fapt scopul propus? Chiar a meritat efortul?

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare, în ceea ce privește furnizarea către publicul larg de informații cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă, Directiva 2001/83/CE. Prezenta directivă stabilește un cod comunitar referitor la medicamentele de uz uman și ajută la garantarea dreptului pacienților la informații sigure, accesibile și independente, validate de autoritățile competente, cu privire la medicamentele existente.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (ES) Directiva 2001/83/CE, care stabilește un cod comunitar referitor la medicamentele de uz uman, furnizează un cadru armonizat pentru promovarea medicamentelor la nivel comunitar, a cărui aplicare este în continuare responsabilitatea statelor membre. Această legislație interzice promovarea către publicul larg a medicamentelor eliberate numai pe bază de rețetă.

Totuși, dispozițiile referitoare la furnizarea de informații cu privire la medicamente nu sunt reglementate, întrucât stipulează că furnizarea de informații cu privire la anumite activități de aprovizionare este scutită de la dispozițiile privind publicitatea. Prin urmare, legislația Uniunii nu împiedică statele membre să stabilească propriile abordări pentru furnizarea de informații cu privire la medicamente, sub rezerva conformității cu reglementările privind publicitatea menționate mai sus. Sunt de acord cu propunerea raportorului de a elimina posibilitatea ca informațiile de la firmele farmaceutice să fie publicate în ziare, reviste și alte publicații similare sau la televiziune ori radio.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Prezenta propunere de directivă modifică directiva anterioară în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele eliberate pe bază de rețetă. În general, aceasta se concentrează, în primul rând, pe responsabilitatea firmelor farmaceutice de a furniza informații publicului, garantând că informațiile nu sunt de natură publicitară. În al doilea rând, Comisiei îi este atribuit rolul de monitorizare și de luare de decizii prin acte delegate cu privire la definirea a ceea ce reprezintă informație și ceea ce reprezintă publicitate. Considerăm că această abordare înseamnă că în mâinile firmelor farmaceutice și ale Comisiei sunt concentrate prea multe roluri de furnizare de informații și că aceste roluri ar trebui să fie îndeplinite în baza suveranității, coordonate și aprobate de autoritățile naționale specifice, cu scopul de a îmbunătăți informațiile oferite pacienților și publicului și de a proteja drepturile acestora.

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. – (IT) Aprobarea noii legislații privind informațiile referitoare la medicamente reprezintă încă un pas înainte către garantarea unei informări mai clare și mai eficiente a pacienților cu privire la medicamentele pe care aceștia le iau și care le sunt prescrise.

Avem nevoie de un cadru juridic armonizat la nivel european care să cuprindă nu numai interzicerea publicității medicamentelor eliberate pe bază de rețetă, dar care să țină cont și de dreptul pacientului la informare. Aceasta nu este o problemă neglijabilă deoarece granița neclară dintre „promovarea produsului” și „furnizarea de informații cu privire la produs” poate să creeze confuzie pentru pacienți.

Trebuie să ne amintim faptul că pacienții joacă un rol din ce în ce mai activ în sectorul sănătății din întreaga Uniune Europeană. Un acces mai bun la informațiile nepublicitare ar putea, prin urmare, să ajute publicul să dobândească o mai bună înțelegere a tratamentelor prescrise și să ajute la însănătoșirea lor, toate acestea fiind, desigur, în interesul sănătății lor.

Pentru a încheia, aș dori să subliniez importanța definirii într-un mod transparent a tipurilor de informații cu privire la medicamente și a canalelor prin care pot fi diseminate aceste informații. Trebuie să reducem riscul de publicitate mascată și, acolo unde este necesar, riscul excesului de informații necontrolate și înșelătoare.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea propunerii de directivă în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele pentru uzul uman eliberate pe bază de rețetă deoarece consider că armonizarea legislațiilor în acest sector constituie un mijloc fundamental de protejare a cunoștințelor pacienților europeni. Aceasta este de fapt o problemă foarte sensibilă deoarece se referă la protecția sănătății, care este un drept fundamental al omului. Sprijin în totalitate solicitarea acestui Parlament de a face o distincție clară între furnizarea de informații în scop terapeutic și publicitate. Companiile farmaceutice nu trebuie de fapt să folosească dreptul pacienților la informare ca mijloc de mascare a scopurilor lor promoționale, ci trebuie să îl folosească pentru a garanta consumatorilor europeni o înțelegere reală a produselor, prin indicarea științifică a caracteristicilor lor, prin etichetare și prin rapoarte de evaluare. Ar trebui menționat, de asemenea, că un acces mai mare la informații, atât în variantă electronică, disponibilă pe internet, cât și în variantă imprimată, poate contribui la obținerea unor rezultate medicale mai bune, întrucât un pacient care este informat cu privire la medicamentele prescrise joacă un rol activ și mai conștient în procesul de recuperare terapeutică.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport, care face parte dintr-un pachet de modificare a directivei actuale 2001 privind medicamentele pentru uzul uman. Acesta se concentrează în mod specific pe furnizarea de informații către public cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă. Scopurile declarate ale directivei sunt de a permite un acces mai bun la informații pentru pacienți și de a clarifica normele, care sunt în prezent interpretate în mod diferit în întreaga UE, ceea ce duce la inegalități în materie de sănătate. Acesta vizează și furnizarea de informații pe internet, care nu este tratată în prezent și care este un subiect deosebit de dificil, întrucât este atât de greu de reglementat.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Prezenta propunere, adoptată azi de marea majoritate din Parlament, reprezintă o îmbunătățire considerabilă a propunerii inițiale prezentate de Comisie, întrucât apără mai bine drepturile pacienților la informare. Totuși, în ciuda îmbunătățirilor evidente din raportul Parlamentului, m-am abținut, deoarece unele dintre garanțiile necesare pentru ca oamenii să aibă acces la o informare clară și independentă cu privire la medicamente sunt încă slabe.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Nu toate modificările pe care această Adunare le-a făcut la propunerea Comisiei și Consiliului merg în direcția cea bună. Acestea aderă cu strictețe la principiul unei piețe unice a medicamentelor și continuă să considere că produsele care nu se eliberează pe bază de rețetă sunt mărfuri ca oricare altele; autorii ajung chiar să vorbească despre „consumatori” în loc de pacienți. Amendamentele nu propun ca firmele farmaceutice să fie oprite de la a produce informații cu privire la medicamentele lor destinate publicului larg.

Acestea au însă meritul de a încerca să permită statelor membre să reglementeze cât mai mult posibil diseminarea informațiilor publicate de aceste firme. Ele acordă în special dreptul de a denunța public firmele care publică informații care nu sunt conforme datelor oficiale ale statului sau care le furnizează în mod înșelător. E mai bine decât nimic. Nu pot totuși să votez un text atât de slab. Prin urmare, mă voi abține.

  Nuno Melo (PPE) , în scris. – (PT) Accesul la informații de calitate cu privire la medicamentele eliberate pe bază de rețetă va contribui la obținerea unor rezultate mai bune în ceea ce privește sănătatea pacientului, în măsura în care, cu cât aceștia sunt mai bine informați, cu atât vor înțelege mai bine deciziile referitoare la tratamentul lor. Prin urmare, obiectivul acestei propuneri nu se poate limita la armonizarea legislației europene, ci ar trebui să promoveze și sănătatea, prin îmbunătățirea cunoștințelor din domeniul sănătății. Industria farmaceutică joacă un rol important în promovarea competențelor în domeniul sănătății, dar acest rol ar trebui să fie clar definit, iar participarea sectorului strict reglementată, pentru a preveni ca aspectele comerciale să ducă la un consum excesiv de medicamente.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Persoanelor în vârstă și bolnavilor cronici, în special, li se prescriu o multitudine de medicamente care pot avea efecte adverse între ele – deoarece, desigur, un doctor nu știe ce a prescris colegul său. Între timp, tot mai multe produse, de la aspirină la remedii pentru răceală și remedii pentru somn sunt eliberate fără rețetă. Ține cineva cont de posibilitatea ca până și produsele naturiste să poată interacționa cu diferite medicamente? Pacienții, de asemenea, contribuie la confuzie: nu se spune nimic despre medicamentele prescrise pe care le-am luat la momentul nepotrivit sau medicamentele pe care am stabilit noi înșine să nu le mai luăm sau să le schimbăm și așa mai departe. Daunele economice care rezultă din nerespectarea instrucțiunilor privind tratamentul se ridică la miliarde. Prin urmare, distincția clară între reclamă și informații solicitată de raportor este importantă. Sperăm că aceasta va avea ca rezultat o clarificare mai bună a faptului că și medicamentele eliberate fără rețetă pot interacționa cu cele eliberate pe bază de rețetă. Medicul care prescrie medicamentele trebuie să rămână principala sursă de informare, întrucât este singurul care alege un medicament adecvat vârstei, greutății, intoleranțelor cunoscute ale pacientului și așa mai departe. Având în vedere aceste considerente, m-am abținut de la vot.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului domnului Fjellner, întrucât consider că mesajul și orientările furnizate sunt extrem de importante. Consumatorii europeni sunt adesea derutați în fața prospectelor medicamentelor deoarece le consideră complicate și conțin informații care sunt de multe ori confuze.

Scopul propunerii de directivă în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele eliberate pe bază de rețetă este de a furniza informații simple care să fie ușor de înțeles și de folosit, dar care să evite formele de publicitate. Este, de asemenea, important ca informațiile să fie accesibile prin intermediul altor canale, pe lângă prospecte, și, prin urmare, salut publicarea acestora pe internet.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE) , în scris. – (PT) Cred că stabilirea distincției între informație și reclamă făcută în ceea ce privește medicamentele este fundamentală pentru protejarea cetățenilor. Votul meu în favoarea raportului Fjellner a fost rezultatul îmbunătățirilor clare introduse în Directiva 2001/83/CE. Marea majoritate care a aprobat acest document a fost convinsă de apărarea dreptului pacientului la informație. Munca depusă de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară pentru îmbunătățirea propunerii prezentate inițial de Comisia Europeană merită scoasă în evidență.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să îi mulțumesc domnului Fjellner pentru munca sa excelentă. Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord că informațiile nepublicitare privind medicamentele trebuie puse la dispoziția pacienților și a publicului larg de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață după un principiu conform căruia pacienții/publicul au acces la informații dacă au nevoie de ele, contrar principiului conform căruia deținătorii autorizațiilor de punere pe piață diseminează informațiile în rândul pacienților și al publicului larg.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − (RO) Informațiile oferite pacienților ar trebui să îndeplinească următoarele caracteristici principale:

- Fiabilitate: informațiile oferite pacienților ar trebui să se bazeze pe cele mai recente cunoștințe științifice și ar trebui să existe trimiteri clare la sursele din care provin aceste cunoștințe;

- Independență: trebuie precizat clar cine oferă și cine finanțează informația, astfel încât consumatorii să poată identifica potențialele conflicte de interese;

- Informațiile ar trebui să fie ușor accesibile pentru consumatori și orientate către pacienți: ele trebuie să fie ușor de înțeles și disponibile, ținând seama de nevoile specifice ale consumatorilor (vârstă, diferențe culturale și disponibilitatea în toate limbile europene). Informațiile referitoare la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă furnizate pacienților ar trebui să facă parte dintr-o strategie mai cuprinzătoare privind „informarea pacienților” și dintr-o strategie mai amplă de educare în domeniul sănătății.

Pacienții și toate persoanele interesate ar trebui să poată găsi informații exacte și obiective referitoare la un stil de viață sănătos, la prevenirea îmbolnăvirii și a bolilor specifice și la diferitele posibilități de tratament. De aceea, consider că prezenta propunere trebuie să fie completată cu un cod de conduită referitor la informațiile puse la dispoziția pacienților și elaborat în colaborare cu organizațiile de pacienți. Astfel, „vocea pacienților” va fi auzită.

  Paulo Rangel (PPE) , în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport întrucât salut faptul că modificările de compromis introduse în propunerea prezentată inițial de Comisie vor contribui în mod decisiv la garantarea accesului pacientului la informații sigure și independente cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă disponibile pe piață.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Publicitatea pentru medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă este și rămâne interzisă în Uniunea Europeană. Companiile farmaceutice trebuie să respecte norme clare de obiectivitate în furnizarea informațiilor nepublicitare pe care de difuzează. Acestea sunt cele două mesaje importante transmise azi la prânz împreună cu adoptarea pachetului legislativ privind furnizarea de informații pentru pacienți. Un vot consensual al Parlamentului (558 voturi pentru, 48 împotrivă) care nu face decât să confirme votul unanim, mai puțin un vot din partea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară. Sunt prevăzute numeroase garanții. Comisia Europeană a propus interzicerea transmiterii de informații cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă la televiziune sau radio, iar Parlamentul European a decis extinderea acesteia și la presa scrisă. Producătorii sunt supuși unor obligații multiple: descrierea caracteristicilor produselor, consolidarea etichetării, autorizarea prealabilă de către autoritățile de securitate sanitară. Nu înțeleg toată „agitația” provocată de această problemă, mai ales în Belgia francofonă, în rândul asociațiilor de consumatori și a societăților mutuale sprijinite de anumiți aleși europeni care, chiar înainte de începerea discuțiilor, au condamnat deja aceste două acte legislative. Aceasta este o postură politică pe care o consider regretabilă, având în vedere așteptările foarte mari ale pacienților care se confruntă cu boli și faptul că, fără aceste legi, cetățenii ar fi la mila vânătorilor de pe internet.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am decis că vom vota pentru sau ne vom abține, în funcție de rezultatul părții a treia a amendamentului 31, care asigură că firmele farmaceutice pot furniza materiale informaționale specialiștilor din domeniul sănătății doar pentru uzul personal, nu pentru pacienți prin intermediul unor specialiști din domeniul sănătății. Acesta era un aspect esențial pentru Verts/ALE. Întrucât a fost adoptat până la urmă, am decis să sprijinim acest raport la votul final.

  Sergio Paolo Francesco Silvestris (PPE), în scris. – (IT) Votul nostru în favoarea acestei măsuri este o consecință a distincției formale făcută între informație și reclamă în ceea ce privește medicamentele și publicitatea.

Sprijinim diseminarea sporită a informațiilor cu privire la medicamente, dacă acest fapt crește sensibilizarea pacienților. Nu suntem de acord, și nu vom fi niciodată, cu o măsură care încearcă în mod evident și pe furiș să introducă forme de publicitate, transformând un medicament în produs comercial. Faptul că informațiile cu privire la medicamente nu vor putea fi publicate în ziare sau reviste, cu atât mai puțin transmise la radio sau televiziune, este, prin urmare, de apreciat.

Este, de asemenea, un lucru benefic faptul că prezenta propunere de directivă clarifică tipul de informație și modul în care aceasta poate și trebuie să fie diseminată, inclusiv informațiile științifice, și că exclude fără echivoc materialul promoțional.

Amendamentul care introduce certificarea și monitorizarea site-urilor internet care publică informațiile menționate ne asigură în continuare că informațiile nu constituie publicitate. Farmacia este și trebuie să rămână o structură fundamentală de asistență medicală și, prin urmare, trebuie să fie protejată în ceea ce privește normele de comercializare și concurența. Considerăm că această legislație ajută farmaciile să își îndeplinească rolul dificil pe care îl joacă în ceea ce privește farmacovigilența și educația privind utilizarea corectă a medicamentelor.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Într-o epocă în care oamenii caută singuri informații, pacienții trebuie să fie informați în mod clar, obiectiv, sigur și bine cu privire la efectele produselor medicinale. Deși publicitatea medicamentelor este interzisă în Uniune, Comisia a creat o breșă. Propunerea acesteia – pe care nu am sprijinit-o – nu a avea o strategie de acest gen, iar distingerea față de reclamă era prea vagă. În plus, Comisia acorda prea multe drepturi și prea multă responsabilitate industriei farmaceutice. Totuși, după schimbările majore efectuate acum de Parlament, pot sprijini propunerea. Utilizarea documentelor oficiale de către companii (informații succinte despre produse, rapoarte de evaluare) și canalele prin care acestea oferă informația sunt restricționate: ziarele și revistele de sănătate, site-urile internet și scrisorile adresate pacienților nu mai sunt permise. Toate instrucțiunile referitoare la medicamente trebuie monitorizate și aprobate în prealabil de autoritățile competente. Acest fapt exclude autoreglementarea, ceea ce nu făcea propunerea originală. Încă mai am îndoieli cu privire la fezabilitatea acestei propuneri, întrucât o strategie guvernamentală obligatorie privind furnizarea de informații tot va fi mai puternică decât supravegherea de către guvern a politicilor companiilor. Cu toate acestea, am votat în favoarea propunerii legislative întrucât, până la urmă, asigură cu adevărat informarea mai bună a pacienților.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Raportul Fjellner referitor la furnizarea de informații cu privire la medicamente ridică preocupări legitime privind posibilitatea pentru companiile farmaceutice de a se promova în rândul pacienților. Colegii mei din Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară au îmbunătățit cu siguranță textul refuzând să sprijine unele tipuri de reclamă mascată și propunând ca autoritățile statelor membre din domeniul sănătății să verifice comunicările companiilor farmaceutice către publicul larg în ceea ce privește medicamentele acestora eliberate numai pe bază de rețetă. Cu toate acestea, rămân foarte precaut în ceea ce privește limita extrem de neclară dintre informație și reclamă.

Mă opun cu tărie, de exemplu, ideii de autorizare a companiilor pentru a face reclamă medicamentelor lor prin intermediul personalului medical. Nu vreau ca medicii să fie puși sub presiune și să devină agenți de vânzări pentru industria farmaceutică. Din acest motiv, în ciuda supravegherii stricte stabilite de colegii mei, m-am abținut de la votarea unui text pe care l-am considerat profund problematic.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului deoarece oferă o îmbunătățire clară și durabilă a informării pacienților cu privire la produsele medicinale. Publicitatea pentru produsele medicinale continuă să fie interzisă. Relația doctor-pacient nu va fi afectată negativ de directivă, iar competența furnizorului de servicii pentru prescrierea de medicamente rămâne clară. În general, avem o propunere de directivă foarte reușită din pachetul farmaceutic pentru a doua lectură.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Această directivă va introduce pentru prima oară reglementări uniforme referitoare la furnizarea anumitor informații către publicul larg cu privire la medicamentele eliberate pe bază de rețetă. Informațiile necesare cuprind explicarea pentru pacienți a beneficiilor și riscurilor asociate cu medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă pentru a le permite să ia decizii informate. În urma consultării cu organizațiile pacienților și cu specialiști din domeniul sănătății, printre alții, Comisia va adopta criterii calitative privind furnizarea de informații. Aceste criterii vor garanta siguranța datelor furnizate – inclusiv pe site-uri și site-uri internet – și va trage la răspundere companiile farmaceutice pentru informațiile pe care le furnizează.

Amendamentele domnului Fjellner recomandă, de asemenea, realizarea de campanii de informare pentru sensibilizarea publicului larg cu privire la riscurile medicamentelor contrafăcute, care au avut deja consecințe fatale în state membre precum Regatul Unit. De câțiva ani, autoritățile vamale ale UE observă o creștere rapidă a importului de medicamente contrafăcute, în special antibiotice, analgezice și chiar medicamente împotriva cancerului. Contrar unor relatări din mass-media, directiva se referă numai la medicamentele eliberate pe bază de rețetă. Nu trebuie să se teamă nimeni în privința ceaiului său de plante.

Raport: Christofer Fjellner (A7-0289/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Regulamentul (CE) nr. 726/2004 stabilește procedurile comunitare pentru autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și instituie o Agenție Europeană pentru Medicamente. Modificarea Directivei 2001/83/CE pune accentul pe informarea mai bună a pacienților, în special cu privire la distincția dintre informație și reclamă. În urma acestei modificări, regulamentul ar trebui, la rândul său, să fie modificat astfel încât și anumite informații cu privire la produsele pe care le vizează să fie supuse monitorizării prealabile de către Agenția Europeană pentru Medicamente. În acest scop, Comisia Europeană a depus o propunere de modificare a regulamentului în ceea ce privește diseminarea către publicul larg a informațiilor cu privire la medicamentele de uz uman eliberate numai pe bază de rețetă. Parlamentul European, solicitat să exprime o opinie referitoare la propunere, a depus o serie de amendamente la textul Comisiei Europene. Acestea sunt motivele care m-au determinat să votez în favoarea rezoluției de modificare a Directivei 2001/83/CE. Cele două seturi de legislație lucrează împreună pentru a îmbunătăți informarea pacienților în privința medicamentelor care le sunt prescrise.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Partidul Comunist Grec a votat atât împotriva propunerilor de regulament, cât și a rapoartelor corespunzătoare ale Parlamentului European, deoarece acestea transferă responsabilitatea informării responsabile, sigure și precise a pacienților de la departamentele guvernelor la companiile farmaceutice multinaționale. Informarea pacienților este o responsabilitate guvernamentală, nu individuală. Profiturile obținute de grupurile farmaceutice monopol și protejarea sănătății publice se exclud reciproc. Farsa recentă referitoare la vaccinarea împotriva pandemiei de „gripă nouă” este un exemplu tipic al modului în care informarea specifică se transformă în profituri de miliarde pentru companiile de medicamente internaționale. Susținem în continuare că responsabilitatea informării cetățenilor în privința medicamentelor în general, nu doar a medicamentelor eliberate pe bază de rețetă, așa cum este prevăzută în regulament, ar trebui să rămână numai de competența statului. Acesta este minimul necesar pentru a proteja pacienții și lucrătorii. Medicamentele, cercetările privind medicamentele și mijloacele de diseminare a cunoștințelor și informațiilor se află în mâinile multinaționalelor, al căror singur criteriu este profitul. Lucrătorii și specialiștii din domeniul sănătății nu pot fi siguri de calitatea și eficiența medicamentelor și de cunoștințele și informațiile pe care le primesc. Această politică trebuie combătută pentru a elimina afacerile din domeniul sănătății și medicamentelor. Avem nevoie de agenții guvernamentale pentru medicamente și de servicii de sănătate naționale gratuite.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport care se străduiește să realizeze obiectivul principal al UE de a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței interne de medicamente de uz uman și protecția mai bună a sănătății cetățenilor UE. Documentul adoptat azi va crea condițiile planificării unui cadru clar pentru furnizarea de informații cu privire la medicamente eliberate numai pe bază de rețetă către pacienți, cu scopul de a încuraja multiplicarea alegerilor informate efectuate de consumatori, și va asigura că publicitatea directă a medicamentelor prescrise consumatorilor va continua să fie interzisă. În conformitate cu propunerea Parlamentului European, trebuie creată o bază de date farmaceutică disponibilă public în UE în toate limbile oficiale ale Uniunii, obținându-se garanții că va fi actualizată și administrată independent de interesele economice ale companiilor farmaceutice. Crearea bazei de date va facilita căutările de informații și va permite ca informațiile să fie înțelese de publicul nespecialist.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Am votat împotriva acestui raport căruia m-am opus mereu cu tărie. Deși aprob ideea furnizării unor informații mai bune pentru pacienți, nu sunt de acord cu mijloacele folosite în acest scop. Industria farmaceutică nu va avea niciodată un scop filantropic. Mai mult, există o linie foarte delicată între informare și publicitate. Este adevărat că textul care a fost aprobat aproape în unanimitate nu are nicio legătură cu ideea inițială a Comisiei. Aceasta ar fi deschis pur și simplu ușa publicității mascate sub eticheta „informație”. Acea propunere corespundea, de altfel, unei așteptări evidente a sectorului farmaceutic de a putea scăpa de interdicția juridică privind publicitatea pentru medicamente. În forma în care a fost adoptat astăzi, raportul include mult mai multe garanții: că informația furnizată de firmele farmaceutice destinată diseminării va fi, în special, verificată în prealabil și că aceasta nu va fi transmisă prin mass-media. Cu toate acestea, autorizația de publicare a rezumatelor prospectului înseamnă că vor exista elemente care vor fi puse în prim-plan, iar altele, precum efectele nedorite, ar putea foarte bine să fie excluse cu regularitate din rezumate, întrucât nu „se vând” bine. Nu este acesta deja un demers publicitar? Acesta era de fapt scopul propus? Chiar a meritat efortul?

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare, în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele de uz eliberate pe bază de rețetă, a Regulamentului (CE) nr. 726/2004. Prezentul regulament stabilește procedurile comunitare pentru autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar, înființează Agenția Europeană pentru Medicamente și contribuie la garantarea dreptului pacienților la informații sigure, accesibile și independente, validate de autoritățile competente, cu privire la medicamentele disponibile.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere importanța conformității și administrării corecte de medicamente pentru reușita tratamentului, este vital ca publicul, adică pacienții, să aibă acces la informații de calitate, nepublicitare, care să fie adevărate, actuale și neînșelătoare, în conformitate cu rezumatul caracteristicilor produsului. Organismul cel mai indicat pentru furnizarea de informații actualizate și precise cu privire la fiecare produs medicinal este deținătorul autorizației de punere pe piață. Parlamentul a decis pe bună dreptate să se concentreze pe interesele pacienților și să le protejeze. Nu pot decât să fiu de acord cu această abordare, deși nu consider că este necesară limitarea posibilităților acordate de propunerea Comisiei în ceea ce privește difuzarea de informații de către industria farmaceutică. Aceasta a fost o propunere echilibrată care a ținut cont de interesele tuturor părților, implicând specialiști din domeniul sănătății și protejând publicul de publicitatea pentru medicamentele eliberate pe bază de rețetă, care rămâne pe bună dreptate interzisă. Nu cred că textul care tocmai a fost adoptat va schimba cu adevărat realitatea accesului pacienților la informații, pe care o consider o ocazie ratată.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Este important ca pacienții să fie mai bine informați în privința tuturor medicamentelor pe care le iau. Este, de asemenea, important ca toate informațiile pe care aceștia le primesc să fie obiective și ca industria farmaceutică să nu altereze linia de demarcație dintre informație și reclamă. Comisia pentru afaceri economice și monetare (ECON) a făcut un lucru bun prin modificarea prezentei propuneri și astfel am putut sprijini acest raport.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Nu sunt de acord cu publicitatea directă către consumator referitoare la medicamente. Este important ca pacienții să aibă acces la informații cu privire la medicamentul pe care îl iau, dar cred că acest gen de publicitate ar afecta rolul de apărător al medicului și ar putea dăuna responsabilității lor față de pacienți.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Îl felicit pe domnul Fjellner pentru munca sa importantă în ceea ce privește furnizarea de informații cu privire la medicamentele de uz uman eliberate pe bază de rețetă și, în special, la procedurile UE privind autorizarea și monitorizarea medicamentelor.

Cadrul juridic actual al UE referitor la informațiile științifice furnizate consumatorilor europeni prezintă multe probleme, mai ales în ceea ce privește diferitele interpretări ale directivei de către statele membre.

Raportul aprobat azi vizează ameliorarea nivelului de armonizare a reglementărilor din sector, încercând să completeze lacunele și să elimine discrepanțele care există azi în ceea ce privește protecția dreptului la sănătate. Toate acestea sunt situate în cadrul unei strategii mai vaste privind competențele în domeniul sănătății, care vizează să se asigure că publicul european poate, de fapt, să acceseze cu ușurință informații științifice cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − (RO) Am votat în favoarea acestui raport întrucât temele de sănătate prezintă un interes deosebit pentru mine, în special, accesul egal al pacienților la îngrijiri medicale și informații. În prezent, în Europa, gradul de informare asupra medicamentelor disponibile pe piață este foarte variat, aș putea spune chiar nedrept față de pacienți. Pacienții trebuie să aibă dreptul să obțină informații corecte și complete privind medicamentele, iar propunerile colegului meu Christofer Fjellner au mers exact în această direcție, dându-se astfel prioritate pacientului. Modificările aduse de Parlamentul European la propunerea legislativă a Comisiei Europene subliniază faptul că firmele care produc medicamente trebuie să furnizeze informații de bază, precum caracteristicile produsului, eticheta, prospectul și o versiune accesibilă în mod public a raportului de evaluare. Pentru a ne asigura însă de fiabilitatea informațiilor, consider că autoritățile naționale trebuie să monitorizeze strict site-urile de specialitate care pun la dispoziție astfel de detalii.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest raport reamintește ceea ce ar trebui să fie Agenția Europeană pentru Medicamente. Nu ne putem opune unui proiect care descrie aspecte evidente precum necesitatea de „a pune accentul pe drepturile și interesele pacienților”, necesitatea de a obliga firmele să anunțe public efectele nedorite ale medicamentelor sau necesitatea de a publica informații în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.

Putem totuși să fim descurajați de faptul că astfel de lucruri evidente trebuie să fie evidențiate la 15 ani după crearea acelei agenții. Parlamentul ar trebui să denunțe lipsa de transparență a agenției și să declare răspicat că aceasta trebuie reformată în interesul tuturor.

  Nuno Melo (PPE) , în scris. – (PT) Accesul la informații de calitate referitoare la medicamentele eliberate pe bază de rețetă va contribui la obținerea unor rezultate mai bune în ceea ce privește sănătatea pacienților, deoarece cu cât aceștia sunt mai bine informați, cu atât este mai posibil să înțeleagă mai bine deciziile legate de tratamentul lor. Prin urmare, obiectivul acestei propuneri nu se poate limita la armonizarea legislației europene, ci ar trebui să promoveze și sănătatea, prin îmbunătățirea cunoștințelor din domeniul sănătății.

Industria farmaceutică joacă un rol important în promovarea competențelor în domeniul sănătății, dar acest rol ar trebui să fie clar definit, iar participarea sectorului strict reglementată, pentru a preveni ca aspectele comerciale să ducă la un consum excesiv de medicamente. Este, de asemenea, necesar să se evite publicitatea înșelătoare și să se încerce furnizarea de informații mai bune pentru consumatorul (pacientul) care are acces la informații necontrolate pe internet, ceea ce nu este cazul în privința informațiilor sigure furnizate de laboratoarele farmaceutice.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Pentru a asigura respectarea drepturilor și intereselor pacienților, aceștia din urmă trebuie să poată dispune de informații de calitate, obiective, sigure și nepublicitare cu privire la medicamente. Dacă dorim să protejăm sănătatea, prospectele farmaceutice trebuie să fie cât mai clare și mai complete posibil, răspunzând criteriilor de calitate esențiale. Având aceeași preocupare pentru protecția pacienților și informarea publicului larg, trebuie să promovăm un acces la informație cât mai ușor posibil, în special rezumând caracteristicile produsului și furnizând un prospect în variantă electronică și în variantă imprimată. Din acest motiv va trebui să asigurăm disponibilitatea unor site-uri internet certificate și înregistrate care să ofere informații independente, obiective și nepublicitare.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Raportul domnului Fjellner a sosit la un moment foarte oportun. Publicitatea mascată a medicamentelor este inacceptabilă. Medicii trebuie să le poată oferi pacienților recomandări în privința medicamentelor. Medicii trebuie să reglementeze și să prescrie medicamente pacienților, pentru a evita speculațiile și concurența dintre producătorii de medicamente. Companiile farmaceutice trebuie să se limiteze la a oferi sprijin sub formă de informații, dar în niciun caz nu trebuie să li se permită să testeze pe pacienți și să le impună acestora medicamentele lor. Medicii sunt responsabili cu tratamentul; aceștia trebuie, de asemenea, să decidă care medicamente ar trebui să fie administrate pacientului pe durata tratamentului respectiv.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Având în vedere faptul că numai în Germania mor anual în jur de 25 000 de oameni ca urmare a reacțiilor adverse și a interacțiunilor și că 3 % din accidente pot fi puse pe seama medicamentelor eliberate numai pe bază de rețetă, este clar că trebuie să oferim pacienților o informare mai bună. De pildă, putem urma exemplul Franței, în care orice incapacitate funcțională este clar indicată pe pachet. Trebuie să le furnizăm informații pacienților, dar trebuie, de asemenea, să îi ajutăm în jungla medicamentelor, de exemplu stabilind o rutină zilnică sau convenind asupra designului aspectul pachetelor ori a etichetării speciale. Acest fapt va economisi miliarde din buzunarul public și va cruța pacienții de reacțiile și interacțiunile adverse. Această propunere conține câteva inițiative care vizează să permită pacienților o informare mai bună în privința medicamentelor care le-au fost prescrise și a utilizării acestor medicamente. Dacă pacienții vor profita sau nu de acest acces îmbunătățit este incert, având în vedere comportamentul multor pacienți. Cu toate acestea, este desigur important ca informația să fie pusă la dispoziție în întreaga UE. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui raport.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Întrucât se concentrează pe dreptul pacientului la informare, sprijin în totalitate raportul care include unele inovări importante.

Prima se referă la internet: Parlamentul intenționează să sensibilizeze consumatorii cu privire la cumpărarea de medicamente online, deși insistă pentru propunere de legislație ad-hoc privind această metodă de comercializare.

A doua se referă la interzicerea publicității pentru medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă, deoarece este important să se stabilească o limită între medicamente generice și negenerice, nu doar din punctul de vedere al informării pacienților, ci, mai presus de toate, în ceea ce privește conformitatea cu bunele practici în materie de producere a substanțelor active, mai ales în afara Europei.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE) , în scris. – (PT) Raportul referitor la regulamentul propus al Parlamentului European și al Consiliului, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele de uz uman eliberate pe bază de rețetă, introduce noi reglementări cu privire la transparența și eficiența furnizării de informații, punând accentul pe interesele pacienților, protejându-i, aspect care a stat la baza votului meu favorabil. Puncte importante sunt instituirea unei Agenții Europene pentru Medicamente și contribuțiile clare la garantarea dreptului pacienților la informații sigure, accesibile și independente, validate de autoritățile relevante pentru medicamentele disponibile.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − (RO) Există multe surse de informații independente bazate pe probe referitoare la opțiunile terapeutice disponibile în cadrul Uniunii Europene. Aceste resurse țin seama de particularitățile de ordin cultural și de contextele în care se află populația, inclusiv de factorii determinanți pentru sănătate. Un mai mare acces la informații de calitate va contribui la îmbunătățirea sănătății pacienților, deoarece un pacient bine informat este mult mai înclinat să continue un tratament necesar și are mult mai multe șanse să înțeleagă deciziile luate cu privire la tratamentul său. Prin urmare, dacă propunerea este bine formulată și pusă în aplicare, ea va crea o valoare adăugată.

Regulamentul în discuție nu ține seama de evoluțiile tehnice și de posibilitățile și provocările create de internet. În câteva secunde, pacienții din Europa au deja acces infinit la informații necontrolate și adeseori incorecte privind medicamentele eliberate doar pe bază de prescripție medicală. Accesul prin internet la informații controlate și sigure privind produsele farmaceutice este însă foarte limitat pentru majoritatea pacienților. Această problemă privește mai ales persoanele care au nevoie de informații în limba lor maternă. Așadar, obiectivul propunerii nu poate fi doar armonizarea legislației europene, ci și îmbunătățirea sănătății prin intermediul îmbunătățirii cunoștințelor legate de sănătate.

  Paulo Rangel (PPE) , în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind regulamentul propus al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele de uz uman eliberate pe bază de rețetă, a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente. Consider că este esențial să se garanteze accesul pacienților la informații sigure și independente privind medicamentele eliberate pe bază de rețetă care sunt disponibile pe piață.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) La ședința de azi, am votat în primă lectură propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului referitor la furnizarea de informații cu privire la medicamente (procedurile UE pentru autorizarea și supravegherea medicamentelor). Parlamentul și organizațiile de pacienți solicită de mult timp o propunere de acest gen, pentru a permite pacienților să fie mai bine informați în privința medicamentelor care le sunt prescrise și pe care le iau.

Regulamentul actual nu este în conformitate cu dezvoltarea tehnică sau cu posibilitățile și provocările create de internet. Pacienții din Europa au deja acces nelimitat în câteva secunde la informații necontrolate și adesea greșite privind medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă.

Raportorul a propus schimbarea atenției propunerii și acordarea unui mandat companiilor farmaceutice de furnizare a anumitor informații pacienților și, astfel, plasarea „dreptului pacienților de a ști” în centrul legislației. Accesul sporit la informații de calitate va contribui la obținerea unor rezultate mai bune pentru pacienți în domeniul sănătății, deoarece cu cât pacienții sunt mai informați, cu atât este mai posibil ca aceștia să continue tratamentul și să înțeleagă mai bine deciziile cu privire la tratamentul lor. Propunerea va aduce, prin urmare, un plus de valoare.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Prezentul raport salută propunerea Comisiei privind furnizarea către pacienți de informații privind medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă (COM(2008)0662-0663). Parlamentul și organizațiile de pacienți solicită de mult timp o propunere de acest gen, pentru a le permite pacienților să fie mai bine informați în privința medicamentelor care le sunt prescrise și pe care le iau. Accesul sporit la informații de calitate va contribui la obținerea unor rezultate mai bune pentru pacienți în domeniul sănătății, deoarece cu cât pacienții sunt mai informați, cu atât este mai posibil ca aceștia să continue tratamentul și să înțeleagă mai bine deciziile cu privire la tratamentul lor; așadar propunerea, dacă este formulată și pusă în aplicare corespunzător, va aduce un plus de valoare. Prin urmare, obiectivul propunerii nu poate fi doar armonizarea legislației Europene, ci și îmbunătățirea sănătății prin îmbunătățirea cunoștințelor în materie de sănătate. Industria farmaceutică joacă un rol important în promovarea competențelor în domeniul sănătății și al bunei sănătăți, însă rolul acestora trebuie să fie clar definit, iar implicarea lor reglementată strict, pentru a evita consumul excesiv de medicamente indus de publicitate.

  Christel Schaldemose (S&D), în scris. – (DA) Noi, Social-Democrații Danezi din Parlamentul European (Dan Jørgensen, Christel Schaldemose, Britta Thomsen și Ole Christensen), ne-am abținut de la votul asupra raportului privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare, în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele de uz uman eliberate pe bază de rețetă, a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente. Deși raportul conține câteva propuneri bune, nu credem că putem vota o propunere care contravine constituției daneze.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente, în ceea ce privește informarea publicului larg în privința medicamentelor de uz uman care se eliberează pe bază de prescripții medicale, astfel încât acesta să asigure pe viitor un cadru legal comunitar care să permită cetățenilor europeni acces egal la informații corecte și clare privind medicamentele.

Raportul prezentat de Comisie la 20 decembrie 2007 privind „practicile actuale în furnizarea către pacienți de informații referitoare la medicamente” arată că statele membre au adoptat norme și practici divergente referitoare la furnizarea de informații privind medicamentele, ceea ce a dus la un acces inegal al pacienților și al publicului larg la aceste informații. Cetățenii europeni au dreptul să aibă acces la informații corecte și clare privind medicamentele. Consider că este important ca regulamentul să protejeze interesele pacienților și să asigure utilizarea mijloacelor moderne de comunicații pentru a realiza o informare corectă, accesibilă și ușor de înțeles publicului larg, într-un mod transparent și independent de interesele comerciale ale companiilor farmaceutice.

Raport: Christofer Fjellner (A7-0290/2010), (A7-0289/2010)

  Göran Färm (S&D), în scris. – (SV) Având în vedere faptul că, anterior, am fost consultant pentru una dintre părțile interesate de această chestiune, astăzi m-am abținut de la vot pentru aceste rapoarte, cu alte cuvinte, A7-0289/2010 și A7-0290/2010.

Raport: Jill Evans (A7-0196/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Anual, în Europa se produc în jur de 9,3 milioane de tone de deșeuri de echipamente electronice. Adevărul este că aceste echipamente conțin adesea o cantitate considerabilă de materiale extrem de poluante. Aceste deșeuri prezintă o provocare considerabilă pentru mediu. Fără a lua în considerare reprocesarea, pare vital ca utilizarea acestor substanțe periculoase să fie restricționată de la bun început. Marile grupuri industriale au început deja să limiteze utilizarea lor. Cu toate acestea, avem nevoie de reglementări clare pentru a asigura un cadru comun pentru această sarcină esențială. Prin urmare, am votat pentru rezoluția legislativă a Parlamentului European privind adoptarea unei directive de limitare a utilizării acestor substanțe. Cu toate acestea, nu a fost un vot ușor. De fapt, propunerea conține un anumit număr de derogări, în special în ceea ce privește panourile solare. Întrucât acestea permit reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, am considerat că este oportună tolerarea substanțelor pe care le conțin. Acest fapt a devenit totuși subiectul unei dezbateri, desigur, asupra priorităților politicii de mediu a Uniunii care se confruntă, din păcate, cu chestiuni care se contrazic reciproc.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am susținut acest raport. Anual, numai în Uniunea Europeană se vând aproximativ 9,3 milioane de tone de echipamente electrice și electronice (EEE), mare parte dintre acestea reprezentând aparate de uz casnic și echipamente IT și de telecomunicații. Pe măsură ce piața continuă să se dezvolte și ciclurile de inovare devin din ce în ce mai scurte, înlocuirea echipamentelor se accelerează, ceea ce face ca deșeurile de echipamente electrice și electrocasnice (DEEE) să constituie sursa de deșeuri cu cea mai mare creștere. Se estimează că incidența DEEE se va ridica la 12,3 milioane de tone până în 2020. DEEE include câteva substanțe periculoase care pot fi eliberate în mediu și pot dăuna sănătății oamenilor și mediului, mai ales dacă nu sunt tratate corespunzător. Aceste probleme nu au fost rezolvate de directiva privind limitarea substanțelor periculoase 1.0.

Susțin propunerile din document conform cărora Comisia Europeană ar trebui să consolideze prevenirea utilizării substanțelor dăunătoare și să examineze periodic interzicerea altor substanțe periculoase și înlocuirea acestora cu substanțe alternative mai ecologice sau cu tehnologii care să asigure un nivel de protecție corespunzător pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Parlamentul European a ratificat acordul cu Consiliul în cadrul procedurii legislative ordinare prin adoptarea, în primă lectură, a reformării directivei referitoare la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice. Acestea sunt vești bune pentru consumatorii europeni: echipamentele electrice și electronice vândute în Uniunea Europeană constituie o proporție considerabilă din bunurile de consum vândute, cantitatea de echipamente electrice și electronice vândută anual numai în Uniunea Europeană fiind estimată la 9,3 milioane de tone. Înlocuirea tot mai frecventă a acestor diverse echipamente ridică problema deșeurilor și a substanțelor periculoase prezente în acestea. Din motive de siguranță și de sănătate publică, este necesară limitarea utilizării lor. Ideea de la baza modificării directivei actuale care datează din 2003, este de a înregistra noi progrese în ceea ce privește limitarea utilizării de substanțe periculoase. Comisia are, de asemenea, datoria de a revizui legislația în termen de trei ani, pentru a adapta și mai mult legislația la viitoarele inovări.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să felicit raportoarea, doamna Evans, pentru munca sa și pentru compromisul bun la care a reușit să ajungă în rândul grupurilor noastre politice.

Textul adoptat, care modifică directiva actuală în vigoare, vizează stabilirea unor parametri mai ambițioși pentru utilizarea echipamentelor electrice și electronice (EEE). Ar trebui menționat faptul că, în ultimii ani, instituțiile europene au făcut, cu mari eforturi, progrese considerabile în ceea ce privește eliminarea și producerea de echipamente electronice care să respecte mai mult mediul și sănătatea oamenilor.

Am votat în favoarea acestei măsuri care se încadrează în acest context și reprezintă cu siguranță atât o povară, cât și o oportunitate pentru companii și pentru întreprinderile mici și mijlocii. De fapt, capacitatea de a oferi consumatorilor produse mai puțin poluante este o ocazie bună pentru întreprinderi să își îmbunătățească procesele de afaceri și competitivitatea la nivel mondial. În sfârșit, noii parametri examinați în prezentul raport vor garanta o protecție sporită pentru consumatorii europeni și respectarea într-o măsură mai mare a mediului.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (reformată), întrucât consider că acordul la care s-a ajuns cu Consiliul îndeplinește obiectivul privind contribuirea la protecția sănătății oamenilor și a mediului, simplificând și oferind mai multă coerență legislației existente.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Potrivit Comisiei, anual se vând 9,3 milioane de tone de echipamente electrice și electronice (EEE) numai în UE, cea mai mare parte dintre acestea incluzând aparate de uz casnic de mari dimensiuni și echipamente de IT și telecomunicații. Pe măsură ce piața continuă să crească și ciclurile de inovare devin din ce în ce mai scurte, înlocuirea echipamentelor se accelerează, ceea ce face ca deșeurile de echipamente electrice și electrocasnice (DEEE) să constituie sursa de deșeuri cu cea mai rapidă creștere. Se estimează că, până în 2020, volumul DEEE va crește până la 12,3 milioane de tone. Modificarea directivei privind limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase vizează extinderea domeniului de aplicare a directivei și consolidarea dimensiunii sale preventive, astfel încât daunele provocate mediului să poată fi remediate la sursă ca prioritate, în conformitate cu articolul 174 alineatul (2) din tratat. Totuși, această directivă se concentrează pe marii distribuitori, neglijând impactul bugetar pe care l-ar avea asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) producătoare de EEE și nu oferă soluții în lumina propunerii de COM(2008)0809 și a raportului referitor la biointeligență, care prevede că, în cadrul noului regim, este posibil ca IMM-urile care produc echipamente de supraveghere și monitorizare medicală să se confrunte cu probleme.

  José Manuel Fernandes (PPE) , în scris. – (PT) Această reformare referitoare la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamente electrice și electronice este necesară, potrivit Comisiei, din cauza incertitudinii în ceea ce privește domeniul de aplicare, a lipsei de claritate cu privire la dispozițiile juridice și a diferențelor dintre statele membre în ceea ce privește conformitatea produselor în cauză.

Înainte de votare, am primit mai multe solicitări de respingere a includerii PVC-ului pe lista substanțelor identificate pentru revizuirea prioritară în cadrul anexei III la Directiva referitoare la limitarea substanțelor periculoase. Aș dori să declar că nu sunt de acord cu această includere, întrucât enumerarea fără niciun temei a unei serii de produse suspecte, inclusiv PVC, nu are logică. A considera că un produs este susceptibil a priori de a fi interzis în viitor fără a avea niciun temei științific dă naștere la o situație inacceptabilă de absență a definiției legislative. În cazul PVC-ului, o evaluare inițială efectuată în conformitate cu Regulamentul REACH arată că acesta nu este foarte periculos și că nu este o substanță prioritară pentru includerea în anexa III. Am votat în favoarea acestui raport deoarece, în cursul negocierilor care au precedat votul în plen, această listă a fost retrasă. Comisia ar trebui acum să efectueze o reexaminare, la trei ani de la intrarea în vigoare a acestei legislații.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Volumul vânzărilor de echipamente electrice și electronice în UE și creșterea inevitabilă a volumului de deșeuri de la aceste echipamente înseamnă că există nevoia de a înlocui anumite substanțe periculoase din compoziția lor, astfel încât să se reducă impactul acestora asupra mediului și să se asigure protecția consumatorilor și a sănătății publice. Conștientizăm că acest lucru este necesar și considerăm că este important să căutăm soluții care ar putea oferi un răspuns. Prin urmare, am votat pentru acest raport. Pe durata procesului de discuții care a avut loc în cursul lunilor recente, Consiliul a ajuns la un acord cu Parlamentul, în urma negocierilor privind anumite chestiuni mai controversate și mai tulburătoare. Considerăm că excluderea policlorurii de vinil din domeniul de aplicare a directivei din textul final propus, care permite menținerea anumitor sectoare industriale producătoare, este un factor pozitiv, deoarece aceste sectoare ar fi putut fi grav afectate de includerea acesteia, așa cum s-a propus.

  Robert Goebbels (S&D), în scris. – (FR) M-am abținut de la raportul Evans referitor la substanțele periculoase din echipamentele electrice și electronice deoarece consider că abordarea Parlamentului este bizară. Pe de o parte, raportul se opune cu îndârjire fără niciun temei științific nanoparticulelor care, din cauza faptului că sunt mici, trebuie neapărat să fie periculoase. De cealaltă parte, propunerea de directivă, pretinzând că dorește să încurajeze dezvoltarea de tehnologii de energii regenerabile, exclude deșeurile care provin de la panourile fotovoltaice. Substanțele electrice ba sunt, ba nu sunt periculoase. Dacă scopul este de a impune „principiul precauției”, acesta ar trebui să se aplice și tehnologiei fotovoltaice.

  Matthias Groote (S&D), în scris. – (DE) Am votat în favoarea limitării utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice deoarece extinderea domeniului de aplicare pentru a include toate echipamentele electronice constituie o îmbunătățire clară. Cu toate acestea, consider că existența atâtor exceptări este problematică. În special în domeniul energiilor regenerabile, modulele fotovoltaice, care sunt compuse parțial din componente din cadmiu-telur, nu sunt incluse în directivă. Această substanță nu numai că este dăunătoare sănătății, dar este și periculoasă, și, prin urmare, chiar ar trebui să fie plasată în domeniul de aplicare a Directivei privind limitarea substanțelor periculoase. Prin urmare, nu ar exista riscul ca instalațiile fotovoltaice să trebuiască să dispară complet de pe acoperișuri. Mai degrabă, există multe alternative fără cadmiu-telur pe piață. Prin urmare, nu sunt de acord în această privință cu decizia majorității din Parlament și Consiliu.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR) Deșeurile de echipamente electrice și electronice sunt mereu în creștere și adună mai multe substanțe periculoase. Aceste substanțe se pot eliminate în mediu și pot dăuna sănătății oamenilor dacă nu sunt tratate corespunzător.

Prezenta directivă va permite unui număr mare de companii să facă și mai multe progrese în ceea ce privește proiectarea de noi echipamente electrice și electronice mai sigure prin încurajarea inovării tehnologice. Reducerea substanțelor periculoase, în amonte, va duce, de asemenea, la o scădere a costurilor de reciclare. În sfârșit, și ceea ce este esențial, am obținut excluderea panourilor fotovoltaice pentru a favoriza dezvoltarea de tehnologii pentru energia regenerabilă pe teritoriul european.

  Małgorzata Handzlik (PPE), în scris. – (PL) Polonia este unul dintre cei mai mari producători de televizoare, aparate radio și de uz casnic din Europa. Aceasta este, de asemenea, țara în care vânzarea acestui gen de aparate crește de la an la an. Dezvoltarea de tehnologii și creșterea cererilor pentru produse de acest tip duce, de asemenea, la o creștere a cantităților a ceea ce este cunoscut sub numele de e-deșeuri și există o problemă cu procesarea acestor deșeuri și cu efectele acestui proces asupra poluării mediului. Prin urmare, noile dispoziții din Directiva referitoare la limitarea substanțelor periculoase sunt extrem de importante pentru producătorii acestui tip de aparatură. Acestora li se cere eliminarea substanțelor dăunătoare și ridicarea standardelor de siguranță pentru aparaturile destinate uzului zilnic. Acestea sunt vești bune și pentru consumatori, deoarece noile norme introduc obligația de a folosi substanțe care sunt sigure pentru sănătate și mediu, iar acest lucru se aplică tuturor producătorilor de aparate electrice din întreaga Uniune Europeană.

  Jutta Haug (S&D), în scris. – Deși nu este foarte ambițios, compromisul de la prima lectură îmbunătățește legislația actuală – prin urmare, am votat pentru. Pe lângă noua metodologie referitoare la limitarea substanțelor, domeniul de aplicare deschis constituie o îmbunătățire importantă: toate echipamentele electrice și electronice, inclusiv echipamentele pentru generația de curenți electrici vor cădea în termen mediu sub incidența legislației privind limitarea substanțelor periculoase. Un defect major este totuși lista lungă de exceptări, inclusiv cea privind panourile fotovoltaice. Excluderea acestei tehnologii „curate” decisive din legislația privind mediul va transmite un semnal greșit, la nivel UE și mondial. Scopul este stabilirea cadrului de reglementare potrivit unor investiții durabile coerente! Chiar dacă fabricarea de panouri fotovoltaice cu substanțe periculoase precum cadmiu-telur ar putea fi mai eficientă din punctul de vedere al costurilor, există de mult timp alternative mai puțin problematice care au demonstrat că funcționează excelent. Prin urmare, nu consider că este necesar să ne umplem acoperișurile și câmpurile cu deșeuri posibil periculoase, transmițând provocarea eliminării deșeurilor către generațiile viitoare. Din acest punct de vedere, mă opun cu tărie poziției și deciziei PE și a majorității din Consiliu.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Compromisul negociat de colega mea, Jill Evans, marchează un progres în acest domeniu al legislației. Certitudinea juridică pe care o oferă va duce la îmbunătățiri ale protecției mediului și, în consecință, am votat în favoarea raportului.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Fabricarea în creștere continuă de televizoare, aparate radio și aparate de uz casnic este rezultatul dezvoltării tehnologiilor moderne și al creșterii cererilor pentru acest tip de produs. În calitate de consumatori, ne așteptăm ca aceste aparate să fie funcționale și ergonomice, însă, mai presus de toate, ar trebui să cerem ca diferitele tipuri de produse să fie în conformitate cu normele corespunzătoare care reglementează standardele de siguranță atât pentru utilizator, cât și pentru mediu. Schimbăm aparatele vechi cu unele noi, producând cantități alarmante de deșeuri, iar substanțele periculoase folosite la fabricarea lor provoacă deteriorarea ireversibilă a ecosistemului.

Prin urmare, este indispensabil să introducem reglementări legislative care să limiteze utilizarea de substanțe periculoase în fabricarea aparatelor care ajung în casele noastre și care să susțină în același timp producătorii în ceea ce privește introducerea de măsuri inovatoare, ecologice.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Directiva RoHS actuală restricționează utilizarea a șase materiale periculoase care erau mai demult în componența anumitor echipamente electrice și electronice. Aceasta este modificată pentru a fi simplificată și pentru a facilita identificarea de către producători a substanțelor interzise, astfel încât să se evite confuziile inutile care ar putea fi periculoase pentru companii și ar putea irosi resursele companiilor.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Uniunea Europeană avea nevoie de un set detaliat de norme privind utilizarea anumitor substanțe considerate periculoase din echipamentele electrice și electronice. Această cerință este clarificată în datele de la Comisie, care arată că, anual, numai în UE, se vând aproximativ 9,3 milioane de tone de echipamente electrice și electronice (EEE).

Pe măsură ce piața continuă să crească și ciclurile de inovare devin din ce în ce mai scurte, înlocuirea echipamentelor se accelerează, ceea ce face ca deșeurile de echipamente electrice și electronice să devină sursa de deșeuri cu cea mai rapidă creștere. După o perioadă scurtă de tranziție pentru a le permite companiilor să se adapteze la legislație, utilizarea substanțelor periculoase va fi interzisă în toate echipamentele electrice și electronice, deși cu unele excepții precum panourile fotovoltaice. Această măsura va presupune, de asemenea, ca industriile concurente din țările terțe să respecte aceleași obligații impuse întreprinderilor noastre, cu cerința expresă ca produsele importate să fie în conformitate cu aceleași standarde de siguranță garantate de normele UE.

Prin urmare, în cele din urmă, cred că protejarea anumitor bunuri primare precum sănătatea publică și mediul constituie o prioritate, deși avem în vedere faptul că operăm în condiții definite în mare parte de criza economică gravă care a afectat Europa și întreaga lume.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport referitor la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice. Directiva actuală referitoare la limitarea substanțelor periculoase restricționează utilizarea a șase materiale periculoase în fabricarea anumitor echipamente electrice și electronice. Aceasta vizează evitarea deșeurilor toxice rezultate în urma aruncării acestor echipamente, pentru a se asigura că telefoanele mobile, calculatoarele și frigiderele nedorite din Europa nu afectează mediul sau sănătatea oamenilor prin infiltrațiile de substanțe chimice în depozitele de deșeuri sau prin emisiile de fumuri toxice la incinerare. Directiva este în curs de simplificare.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Utilizarea substanțelor periculoase în echipamentele electrice și electronice reprezintă o problemă majoră pentru sănătatea publică, pentru mediu și pentru administrarea deșeurilor. Aceste riscuri sunt și mai mari în operațiunile de reciclare și recuperare efectuate în condiții precare în țările în curs de dezvoltare, mai ales în cazul exportului ilegal pentru depozitarea în țările mai sărace. Cu acest proiect de legislație, toate materialele în cauză vor fi incluse în această directivă. Prin urmare, pe viitor, toate materialele vor trebui să fie în conformitate cu dispozițiile directivei dacă, în cadrul unei evaluări de mediu, se consideră că acest lucru este necesar.

Prezenta directivă contribuie la stabilirea unor norme clare în statele membre în ceea ce privește punerea pe piață a acestor substanțe și ulterior, reutilizarea lor. Această directivă va duce la o îmbunătățire semnificativă a situației actuale, acesta fiind motivul pentru care am votat pentru. Totuși, consider că unele substanțe periculoase care au fost omise de directivă ar trebui să fie incluse în cursul următorilor trei ani, în urma unei revizuiri și examinări a impactului acestora.

  Nuno Melo (PPE) , în scris. – (PT) Utilizarea sporită de echipamente electrice și electronice, în combinație cu dezvoltarea tehnologică semnificativă, a dus la un ciclu de viață tot mai scurt. Acest fapt a provocat, la rândul lui, probleme grave în ceea ce privește utilizarea de substanțe periculoase în aceste echipamente, precum și dificultăți de gestionare a volumului tot mai mare de deșeuri. Prin urmare, această directivă referitoare la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase vizează lărgirea domeniului său de aplicare și consolidarea dimensiunii sale preventive, astfel încât deteriorarea mediului să poată fi remediată la sursă ca măsură prioritară, în conformitate cu articolul 174 alineatul (2) din tratat. Prezenta modificare este esențială pentru o limitare reușită a substanțelor periculoase din acest tip de echipament.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Susțin în totalitate raportul doamnei Evans. Cu toate acestea, aș dori să adaug faptul că ar trebui să se acorde mai multă atenție acestei probleme. Utilizarea plumbului, a magneziului, a mercurului și a metalelor rare în electronice și în tehnologia industrială este inevitabilă. Sarcina noastră este de a obliga producătorii să treacă la materiale mai puțin dăunătoare. Acolo unde acest lucru nu este posibil, este esențial ca publicul să fie informat în privința efectelor dăunătoare asupra consumatorilor ale tuturor substanțelor periculoase folosite.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Directiva referitoare la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice reglementează utilizarea de substanțe periculoase în aparate și componente. Aceasta este, de asemenea, un instrument important pentru stabilirea unui standard european, precum și mondial, pentru producători. Extinderea domeniului de aplicare a directivei este menită să țină seama și de tratarea deșeurilor de substanțe periculoase. M-am abținut de la vot, deoarece raportul nu rezolvă încă în totalitate toate problemele asociate cu administrarea substanțelor periculoase.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) A existat cu siguranță o creștere rapidă a pieței de echipamente electrice, în special în domeniile IT și de telecomunicații. Acest fapt și ciclurile de inovare tot mai scurte duc, de asemenea, la creșterea continuă a cantităților de deșeuri electrice. Modificarea Directivei privind limitarea substanțelor periculoase vizează prevenirea utilizării de substanțe periculoase care ar putea afecta mediul sau sănătatea oamenilor. Câteva dintre propuneri sunt controversate: pe de o parte, marii producători de calculatoare precum HP, ACER sau Sony Ericsson s-au declarat în favoarea interzicerii tuturor bifenililor polibromurați din echipamentele electrice și electronice. Pe de altă parte, este clar că rezultatele studiilor Comisiei nu sunt foarte concludente, cel puțin în ceea ce privește potențialele daune aduse mediului. În plus, industria și-a exprimat preocuparea cu privire la interzicerea PVC-ului, în special în domeniul cablurilor. Proprietățile negative ale PVC-ului sunt controversate și există temerea că, în cazul interzicerii cablurilor acoperite cu PVC, va exista o creștere a costurilor. Aceste argumente trebuie analizate înainte de stabilirea unor restricții specifice. Prin urmare, m-am abținut de la vot.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului din diverse motive. Sunt de acord cu faptul că instalațiile fixe și panourile fotovoltaice ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare a directivei. M-am bucurat, de asemenea, de adoptarea unei metodologii de revizuire a substanțelor periculoase incluse la anexa IV, deoarece acest fapt înseamnă că lista de substanțe care trebuie examinate de Comisie (anexa III) poate fi eliminată. Cred, de asemenea, că definiția nu prea vastă a „dependenței” ca fiind nevoia de electricitate pentru funcționarea echipamentelor este corectă. Consider, în egală măsură, că este devreme ca legislația să acopere evaluarea nanomaterialelor care sunt examinate în prezent de către Comisie. În sfârșit, aplaud faptul că domeniul de aplicare este „deschis” pentru a include toate echipamentele electrice și electronice.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE) , în scris. – (PT) Votul meu în favoarea raportului referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (reformare) s-a datorat îmbunătățirilor introduse de acordul reciproc cu Consiliul, care ar trebui să contribuie la îmbunătățiri majore în domeniul protecției sănătății publice și a mediului și în gestionarea deșeurilor. Doresc să subliniez simplificarea și consecvența sporită a noii legislații. Reorganizarea și limitarea utilizării substanțelor periculoase a fost imperativă având în vedere creșterea substanțială a vânzărilor de echipamente electrice și electronice în cadrul UE.

Prin prezenta legislație, contribuim la prevenirea deteriorării mediului și a sănătății oamenilor de către deșeurile pe care le producem cu echipamentele electrice și electronice precum telefoanele mobile, calculatoarele și frigiderele, prin introducerea de produse chimice în mediu, fie din gropile de gunoi, fie prin emisiile de gaze toxice în urma incinerării.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să îi mulțumesc doamnei Evans pentru munca sa excelentă. Am votat pentru deoarece sunt de acord cu faptul că directiva privind limitarea substanțelor toxice modificată trebuie plasată în contextul obligațiilor internaționale ale UE de a reduce emisiile totale de dioxine și furan cu scopul reducerii continue și, acolo unde este posibil, a eliminării acestora.

Soarta finală a cantităților mari de deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE) rămâne neclarificată. Incinerarea la temperatură ridicată rămâne excepția. Tratarea DEEE sub standard – în UE sau în țările terțe – riscă să rămână o realitate pentru cantități considerabile. Emisiile de dioxine și furan pot fi rezolvate prin intermediul alegerii materialelor din etapa de proiectare.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − (RO) Anual, numai în UE se vând aproximativ 9,3 milioane de tone de echipamente electrice și electronice (EEE), cea mai mare parte dintre acestea reprezentând aparate de uz casnic de mari dimensiuni și echipamente de IT și telecomunicații. Pe măsură ce piața continuă să se dezvolte și ciclurile de inovare devin din ce în ce mai scurte, înlocuirea echipamentelor se accelerează, ceea ce face ca deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) să constituie o sursă complexă de deșeuri, cu cea mai rapidă creștere, estimându-se că, până în 2020, volumul de noi DEEE va crește până la 12,3 milioane de tone.

Aspectele esențiale ale prezentei reformări a directivei sunt:

- domeniul de aplicare deschis;

- diferențierea dintre RoHS și REACH;

- modificarea criteriilor pentru exceptări;

- criteriile de decizie cu privire la durata perioadelor de exceptare/grație;

- codecizia pentru viitoarele restricții în locul comitologiei;

- dispoziții specifice privind nanomaterialele.

Salut obținerea acordului din prima lectură. Am votat acest raport deoarece noua propunere de directivă este mai simplă, va oferi producătorilor un instrument mai ușor de utilizat la încadrarea produselor lor în categoriile prevăzute de directivă și va ține seama de impactul socio-economic corelat cu protecția sănătății și a mediului, la modificarea criteriilor pentru exceptări.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Potrivit Comisiei, este recomandabil să se reformuleze directiva actuală privind limitarea utilizării de substanțe periculoase în echipamente electrice și electronice, adoptată în 2003, având ca temei claritatea și certitudinea juridică. Această modificare necesită, în mod normal, extinderea domeniului de aplicare a directivei, astfel încât să contribuie la protecția sănătății oamenilor și la reciclarea și eliminarea corectă din punct de vedere ecologic a deșeurilor de echipamente electrice și electronice. În ceea ce privește această chestiune, acum este esențial să se ia în considerare potențialul impact al soluțiilor recomandate asupra întreprinderilor mici și mijlocii.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) În urmă cu aproape opt ani, Parlamentul European a adoptat o directivă privind limitarea substanțelor periculoase (directiva RoHS), răspunzând, prin aceasta, la o cerere puternică a consumatorilor pentru produse de consum zilnic sigure și nedăunătoare. Această abordare privind siguranța s-a concretizat în principal prin interzicerea utilizării de plumb, mercur și cadmiu în produse diverse precum aparatele de uz casnic, aparatele radio și televizoarele și chiar în trenulețele electrice și jocurile video. Aprob revizuirea adoptată azi, care extinde domeniul de aplicare a directivei la alte produse, fără a aduce totuși atingere substanțelor atât de importante precum PVC-ul. În același mod, era important să se revină la poziția restrictivă privind nanomaterialele luată în iunie de către Comisia pentru mediu. Această revoluție a lucrului infinit de mic merită mai mult decât o poziție simplificată: pentru sau împotrivă, ca în cazul OMG-urilor. Practicabilitatea Directivei RoHS este, de asemenea, importantă și, în această privință, salut faptul că s-au luat în considerare potențialele efecte ale acestor substanțe asupra sănătății și a mediului, instituirea unei metodologii și complementaritatea garantată prin regulamentul REACH.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) În cadrul ședinței de azi am votat în favoarea revizuirii directivei privind limitarea substanțelor periculoase în echipamentele electrice și electronice.

Parțial ca urmare a rezultatelor noilor cunoștințe științifice în ceea ce privește subiectul, textul – o modificare a directivei din 2003 – încearcă să introducă restricții asupra utilizării de materiale precum cadmiu, clor, mercur și policlorură de vinil (PVC), care s-a demonstrat că pun în pericol sănătatea oamenilor.

În ciuda conștientizării opoziției puternice din parte producătorilor din acest sector, în special împotriva limitărilor privind utilizarea PVC-ului, consider că este datoria primară a politicii și, prin urmare, a politicienilor aleși în mod democratic să încerce să controleze utilizarea de substanțe care, chiar dacă numai la un nivel potențial, pot dăuna sănătății publice. În același timp, trebuie să încurajăm utilizarea de substanțe alternative și înlocuitoare în limitele tehnologiei disponibile.

Consider că rezultatul final privind deșeurile de echipamente electrice și electronice este de o importanță deosebită, în special în cazurile în care acestea conțin materiale identificate ulterior ca fiind periculoase. În asemenea cazuri, de fapt, eliminarea trebuie să fie chiar și mai riguroasă și mai atentă.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Potrivit Comisiei, anual, numai în UE se vând aproximativ 9,3 milioane de tone de echipamente electrice și electronice (EEE), cea mai mare parte dintre acestea reprezentând aparate de uz casnic de mari dimensiuni și echipamente de IT și telecomunicații. Pe măsură ce piața continuă să se dezvolte și ciclurile de inovare devin din ce în ce mai scurte, înlocuirea echipamentelor se accelerează, ceea ce face ca deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) să constituie o sursă complexă de deșeuri, cu cea mai rapidă creștere, estimându-se că, până în 2020, volumul de noi DEEE va crește până la 12,3 milioane de tone. Aceste substanțe, sau produsele în care sunt transformate, pot fi eliberate în mediu și pot să dăuneze sănătății oamenilor, mai ales dacă nu sunt tratate corespunzător. Riscurile pentru sănătatea oamenilor și mediu sunt crescute și mai mult de operațiunile de reciclare/recuperare din țările în curs de dezvoltare. Conform articolului 174 alineatul (2) din tratat, deteriorarea mediului ar trebui, ca măsură prioritară, să fie remediată la sursă. Ierarhia deșeurilor din directiva cadru privind deșeurile acordă prioritate principală prevenției, care este definită, printre altele, ca stabilirea de măsuri de prevenție care reduc volumul de substanțe dăunătoare din materiale și produse. Sper cu adevărat că acest raport va ajuta la rezolvarea acestor probleme.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Echipamentele electronice constituie sursa de deșeuri cu cea mai mare creștere din Europa, iar reducerea substanțelor carcinogene și toxice din această sursă trebuie să fie o prioritate principală. Domeniul deschis de aplicare a legislației, astfel cum a recomandat Comisia pentru mediu, este o abordare mult mai bună decât cea propusă de Comisia Europeană. O listă definitivă de produse specifice ar putea exclude noi produse din legislație și trebuie să ne asigurăm că legislația nu numai facilitează, ci și ține pasul cu inovarea din industrie. Este încurajator să vedem că unele companii elimină treptat utilizarea câtorva dintre aceste substanțe posibil dăunătoare din produsele lor. Dar încă mai trebuie să adoptăm o legislație ambițioasă care să încurajeze restul industriei să urmeze modelul altora și să inoveze pentru a asigura o mai bună protecție a mediului.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Am aprobat raportul referitor la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice. Prezentul raport este un pas în direcția corectă. Acesta extinde categoria de echipamente la, inter alia, aparatele medicale. Pe lângă metalele grele precum mercurul sau plumbul, se interzic unii bifenili polibromurați. Mai mult, raportul asigură un domeniu de aplicare deschis, permițând ca toate echipamentele electronice, cu unele excepții definite specific și alte substanțe periculoase să fie incluse în directivă pe viitor. Se stabilesc criterii clare pentru acest lucru. Cu toate acestea, regret că interzicerea PVC-ului nu a fost inclusă în această directivă, după cum a propus Grupul Verts/ALE. Este foarte important să se realizeze o reducere a substanțelor periculoase din deșeurile electronice. Deși legislația europeană interzice exportul de deșeuri periculoase pentru reciclare, studiile au arătat că peste două treimi din deșeurile electronice din Europa se exportă. Adesea, aceste e-deșeuri sunt depozitate ilegal în locuri precum Africa de Vest, unde tratarea deșeurilor este cu mult sub standard și provoacă probleme de sănătate îngrozitoare și poluare a mediului. Se pot face mulți bani din această piață a deșeurilor în creștere rapidă, așadar este nevoie de o supraveghere și monitorizare strictă pentru a stopa exportul ilegal de deșeuri electronice.

  Marianne Thyssen (PPE), în scris. – (NL) A devenit imposibil să ne imaginăm viața cotidiană fără echipamente electrice și electronice. Sistemul european de limitare a substanțelor periculoase (RoHS) care reglementează utilizarea de substanțe periculoase în aceste echipamente electronice a devenit de fapt un sistem universal utilizat în nu mai puțin de 28 de țări non-UE. Până în prezent, s-au impus deja restricții pentru mercur, plumb, cadmiu și o serie de bifenili în temeiul Directivei actuale RoHS. Progresul tehnologic rapid și cunoștințele științifice mai bune ne-au determinat să modificăm această legislație. Modificarea directivei este necesară și pentru a face ca RoHS să fie un instrument eficient și flexibil. Într-adevăr, de acum înainte, excluderea substanțelor periculoase va putea fi posibilă mai repede, în avantajul oamenilor și al mediului. Se stabilește, de asemenea, relația dintre Regulamentul privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) și Directiva RoHS, evitându-se astfel reglementarea dublă. Din aceste motive, azi am aprobat cu convingere acordul pe care Parlamentul a putut să îl încheie cu Consiliul. Sper să se ajungă repede și la un acord referitor la Directiva privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE). Până la urmă, cele două instrumente legislative sunt obligatoriu interconectate.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Acesta este un raport bun care ține seama în mod echilibrat de majoritatea preocupărilor industriei și de cele privind protecția mediului. Deși nu va fi cu siguranță posibil să se rezolve în mod complet satisfăcător o problemă atât de complexă, prezentul raport se apropie foarte mult de soluție.

  Kathleen Van Brempt (S&D), în scris. – (NL) Am votat în favoarea raportului Evans deoarece echilibrul general acordului la care s-a ajuns cu Consiliul este pozitiv. Cu toate acestea, în calitate de raportoare alternativă, aș dori să îmi exprim dezacordul față de faptul că panourile solare au fost excluse din domeniul de aplicare a directivei în urma promovării intense a intereselor din sector. În consecință, cadmiul va fi permis în continuare în panourile solare plasate pe piața europeană timp de (cel puțin) încă zece ani, în timp ce acest lucru nu va fi permis pentru niciun alt echipament electric sau electronic. Dezaprob în mod explicit o situație în care un sector care ar trebui să constituie o forță motrice în evoluția noastră către o economie ecologică este nerăbdătoare să evite această legislație de mediu importantă și în care majoritatea din Parlament și Consiliu cedează intereselor unui tip de tehnologie în special (utilizarea de telurură de cadmiu în panourile solare cu peliculă subțire).

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) La votul de astăzi am aprobat raportul referitor la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice. Recent, am putut observa semnificația problemei abordate de legislația pe care am adoptat-o, întrucât câteva milioane de gospodării din întreaga Uniune Europeană și-au schimbat televizoarele CRT cu ecrane moderne LCD. Azi, aceleași gospodării se gândesc să își schimbe televizoarele LCD cu cele LCD-LED.

Experții spun că echipamentele electrice și electronice devin sursa de deșeuri cu cea mai rapidă creștere. În plus, analizele efectuate de institutul de cercetare Öko-Institut au demonstrat efectele adverse ale PVC-ului și ale substanțelor ignifuge cu halogen asupra mediului și a sănătății umane. Sunt sigur că documentul adoptat astăzi va contribui la o reducere a cantităților de substanțe periculoase de acest gen.

Propunere de rezoluție B7-0617/2010 (Acordul comercial privind combaterea contrafacerii)

  Damien Abad (PPE) , în scris. – (FR) Astăzi a fost votată în Parlament propunerea de rezoluție privind acordul internațional ACTA pentru a asigura o mai bună aplicare internațională a măsurilor de combatere a contrafacerii. ACTA este un instrument care oferă o protecție mai bună împotriva încălcării drepturilor de autor, a mărcilor înregistrate, a brevetelor de modele și a indicațiilor geografice. Am votat în favoarea acestei rezoluții, depusă de grupul meu politic, PPE, deoarece consider că ACTA este un scut protector pentru industria europeană. Astfel, vom putea asigura protecția drepturilor de autor, precum și a creativității și inovării domeniul culturii și al științei. De fapt, astăzi ar trebui să ne oprim și să reflectăm la modul în care am putea lupta mai bine împotriva pirateriei, iar prezentul acord reprezintă un pas către o mai bună aplicare a măsurilor de combatere a contrafacerii.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluției comune propusă de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și de Grupul Conservatorilor și Reformiștilor referitoare Acordul comercial privind combaterea contrafacerii, cunoscut sub numele de „ACTA”. Prezentul acord vizează combaterea proliferării contrafacerii și a creșterii pirateriei de produse supuse „drepturilor de autor” prin instituirea unei noi structuri de guvernanță internațională. Consider că este fundamental să protejăm creația de furt, deoarece asta înseamnă pirateria și contrafacerea. Uniunea, care dorește să devina economia bazată pe cunoaștere cea mai competitivă din lume, nu poate rămâne indiferentă la această problemă majoră. De aceea salut adoptarea prezentei rezoluții. Acesta este un text puternic care ar fi trebuit să unească toți deputații în PE. Din păcate, acesta a fost adoptat doar de o mică majoritate. În timp ce Comisia Europeană oferea garanții puternice referitoare la respectarea drepturilor fundamentale, stânga din Parlament a preferat să se limiteze la slogane de protest fără niciun temei. În opinia mea, Uniunea Europeană trebuie să fie vârful de lance al acestei lupte împotriva neglijenței și a lipsei de angajament de care Rusia și China se fac adesea vinovate în acest domeniu. Competitivitatea noastră în economia globalizată este în joc.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Combaterea contrafacerii este un element esențial al strategiei politice a UE care vizează să asigure echitate, condiții uniforme pentru producătorii noștri, locuri de muncă pentru cetățeni și respectarea principiilor statului de drept. Emergența tehnologiilor digitale au dus la o dimensiune internațională incontrolabilă a contrafacerii, așadar cooperarea internațională este principalul instrument pentru combaterea acestei probleme. Am susținut această propunere de rezoluție care stabilește obiectivele și prioritățile Parlamentului European în negocierile multilaterale privind Acordul comercial privind combaterea contrafacerii care vizează, pentru prima oară, stabilirea unui cadru internațional cuprinzător de combatere mai eficientă a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală. Consider că este important să ne asigurăm că măsurile de punere în aplicare privind DPI nu reprezintă un obstacol pentru inovare și concurență și că nu se aduce nicio atingere la limitările DPI și la protecția datelor cu caracter personal, sau că fluxul de informații nu este restricționat sau comerțul legitim împiedicat în mod nejustificat.

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Am votat împotriva acestui text: dreapta europeană a cedat solicitărilor anumitor guverne și presiunilor din partea industriilor de cultură, în detrimentul libertăților fundamentale ale cetățenilor europeni. Toate garanțiile pe care le-am solicitat Comisiei au fost respinse dintr-o lovitură de către Partidul Popular European. Acest fapt transmite un semnal greșit Comisiei în perspectiva negocierilor de la Sydney de săptămâna viitoare. Mai mult, definiția vagă a termenului „scară comercială” asociată creșterii de sancțiuni penale din domeniul încălcării drepturilor de autor ar putea determina statele să adopte legislații care vor duce la sancționarea utilizatorilor privați și a intermediarilor tehnici. ACTA nu trebuie să aibă ca efect realizarea de către Uniunea Europeană de anchete asupra persoanelor sau introducerea unor sisteme flexibile de răspuns sau a altora asemănătoare. În sfârșit, Comisia trebuie să efectueze rapid o evaluare a impactului – mai degrabă înainte, și nu după punerea în aplicare a ACTA – privind punerea sa în aplicare și consecințele acesteia asupra drepturilor fundamentale, a protecției datelor și a Directivei privind e-comerțul.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Acest fapt va permite consolidarea cooperării internaționale pentru combaterea contrafacerii prin crearea unui instrument de protecție eficientă a drepturilor de proprietate intelectuală (DPI). Acesta nu este destinat să creeze noi drepturi, ci să asigure respectarea drepturilor existente prin intermediul măsurilor represive și crearea unui cadru internațional cuprinzător pentru asistența părților. Acesta este un acord dificil, cu interese aflate în conflict care lasă loc de interpretări controversate în ceea ce privește efectele sale. Protecția DPI este esențială, însă, de cealaltă parte, este vital să se asigure un echilibru astfel încât să nu fie amenințate libertatea de exprimare și inovarea și astfel încât abilitatea individului de a-și exercita libertățile civile și fundamentale să nu fie constrânsă. Contrafacerea este o problemă foarte gravă care prezintă riscuri enorme pentru industria europeană, economie și inovare.

Sper că acest acord va constitui un pas în direcția corectă și că în cadrul negocierilor viitoare se vor putea clarifica ambiguitățile și omisiunile care încă denaturează textul, precum cele din mențiunea la indicațiile geografice false. Doresc să felicit Comisia pentru eforturile sale depuse în vederea creșterii transparenței negocierilor și sper că aceasta își va menține poziția, informând pe deplin Parlamentul cu privire la progresul negocierilor.

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. − (RO) Am votat în favoarea rezoluției comune privind „Acordul comercial împotriva contrafacerii” propusă de Grupul socialiștilor și democraților din Parlamentul European împreună cu alte trei grupuri politice ale legislativului european. Prin această rezoluție se dorea atât respectarea libertăților fundamentale și a drepturilor individuale, cât și menținerea accesului liber la internet. Rezoluția urmărea totodată garantarea accesului la medicamente în țările în curs de dezvoltare. Este regretabil faptul că această rezoluție nu a trecut de votul din ședința plenară, deoarece poziția socialistă venea în sprijinul intereselor cetățenilor europeni.

  Mário David (PPE) , în scris. – (PT) Sunt pe deplin de acord cu această propunere de rezoluție care se referă la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA), aprobat după luni îndelungate de dezbateri și eforturi de a găsi o soluție de compromis între diferite grupuri politice, la care nu s-a ajuns din păcate. Pentru funcționarea sănătoasă a piețelor, protecția pieței unice, competitivitatea companiilor europene în cadrul unei economii globale și crearea și păstrarea de locuri de muncă în UE, este important ca Uniunea să facă din combaterea contrafacerii în diversele sale forme o prioritate pentru politica sa internă și internațională. Deși sunt conștient că ACTA nu recomandă o soluție la o problemă complexă și multidimensională precum contrafacerea, după cum se declară la paragraful 3, consider totuși că ACTA constituie un instrument valid de eficientizare a standardelor existente, oferind astfel beneficii pentru exporturile din UE și protejând deținătorii de drepturi atunci când operează în cadrul pieței mondiale, în care diferiți deținători de drepturi de proprietate industrială și intelectuală sunt în prezent victimele încălcării sistematice și răspândite ale drepturilor de autor, brevetelor, desenelor și indicaților geografice.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Am votat împotriva acestei rezoluții care declară poziția Parlamentului European înaintea parafării Acordului comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) deoarece majoritatea conservatoare din acest Parlament a refuzat să pună problema nevoii de garanții fundamentale pentru cetățenii noștri în ceea ce privește prezentul acord global referitor la drepturile de autor. Parlamentul încă nu are dovezi că temeiul juridic pentru această negociere este în conformitate cu Tratatul de la Lisabona înaintea parafării acordului. Comisia trebuie, de asemenea, să ne demonstreze că cooperarea dintre furnizorii de servicii și deținătorii de drepturi nu va încălca drepturile fundamentale ale cetățenilor, în special dreptul la viață privată, dreptul la liberă exprimare și dreptul la un proces echitabil. Acest fapt necesită o evaluare a impactului ACTA asupra protecției datelor și a drepturilor fundamentale. Avem nevoie de o garanție a Consiliului și a Comisiei că ACTA nu va necesita nicio modificare a legislației UE în ceea ce privește măsurile penale referitoare la punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală. Dispozițiile de executare civilă referitoare la brevete ar putea, de asemenea, să aibă un impact negativ asupra accesului la medicamentele generice, iar Comisia ar trebui să abordeze această preocupare. Ar trebui să nu ne exprimăm acordul față de ACTA până când nu vom primi garanții în scris referitoare la aceste chestiuni.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Rămâne un semn de întrebare referitor la conținutul Acordului comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA). Scopul principal al acestui acord, care a fost negociat timp de mulți ani în deplină discreție între 10 țări aproximativ, este de a combate contrafacerea și de a proteja drepturile de proprietate intelectuală. Cu toate acestea, ar trebui menționat faptul că nici China, nici Brazilia sau India nu au participat la aceste negocieri. Mai mult, deși contrafacerea trebuie combătută, bine-cunoscutele dispoziții din tratatul în cauză presupun instituirea unor măsuri care ar putea fi considerate atentate la libertățile individuale: supravegherea furnizorilor de acces la internet, intensificarea controalelor la granițe și dificultățile sporite în transportul medicamentelor generice cu preț scăzut pentru țările în curs de dezvoltare. Toate aceste preocupări au fost aduse la cunoștință de către numeroși parlamentari care nu doresc să creadă orbește în negocierile conduse de Comisia Europeană. Rezoluția adoptată cu o majoritate mică, și pe bună dreptate, nu poate, de fapt, să fie considerată un sprijin, întrucât există dubii privind conformitatea textului cu acquis-ul comunitar și compatibilitatea acestuia cu respectarea drepturilor fundamentale.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) M-am abținut de la votul asupra rezoluției referitoare la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) deoarece cred că, deși textul atinge unele puncte importante, acesta este excesiv de critic la adresa acordului în cauză. În general, cred că ACTA este favorabil intereselor economice ale UE și stabilește un echilibru între protecția drepturilor de proprietate intelectuală și garantarea drepturilor fundamentale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) După multe insistențe din partea Parlamentului, s-a înregistrat o creștere substanțială a gradului de transparență a negocierilor referitoare la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) și, de la runda de negocieri din Noua Zeelandă, Parlamentul a fost informat pe deplin în mod constant. Textul negociat reflectă preocupările principale ale Parlamentului, mai ales în ceea ce privește problemele precum respectarea drepturilor fundamentale, a dreptului la viață privată și la protecția datelor, respectarea importanței unui internet gratuit, utilitatea protecției rolului furnizorilor de servicii și nevoia de a proteja accesul la medicamente. Combaterea contrafacerii este o prioritate și cooperarea internațională este fundamentală pentru atingerea acestui obiectiv. Având în vedere posibilitatea ca țările noi și țările emergente să adere la acord, asigurând astfel protecția răspândită a drepturilor de proprietate intelectuală, ACTA va putea să asigure caracterul multilateral necesar.

  José Manuel Fernandes (PPE) , în scris. – (PT) Acordul negociat reprezintă un pas important în combaterea contrafacerii și este un element esențial al strategiei politice a UE pentru a garanta justiția, condiții echitabile pentru producătorii europeni, păstrarea locurilor de muncă pentru cetățeni și respectarea statului de drept. Combaterea contrafacerii ar trebui să fie una dintre prioritățile strategiei politice interne și internaționale, iar cooperarea internațională este fundamentală pentru atingerea acestui obiectiv.

ACTA este un instrument de eficientizare a standardelor, aducând astfel beneficii pentru exporturile din UE și protejând deținătorii de drepturi atunci când operează pe piața mondială. Aș dori să subliniez importanța protecției indicațiilor geografice pentru companiile europene și pentru locurile de muncă din cadrul UE și salut eforturile depuse de Comisie pentru includerea protecției indicațiilor geografice în domeniul de aplicare a ACTA. În sfârșit, aș dori să accentuez importanța confirmării de către Comisie a faptului că punerea în aplicare a ACTA nu va avea niciun impact asupra drepturilor fundamentale și a protecției datelor ori asupra eforturilor pe care le depune UE în prezent pentru armonizarea măsurilor de punere în aplicare referitoare la drepturile de proprietate intelectuală.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Dacă nu m-aș fi hotărât să boicotez ședința după lamentabilul episod de totalitarism social-eurocratic pe care tocmai l-am trăit, aș fi votat în favoarea rezoluției comune a grupurilor de stânga referitoare la acordul privind contrafacerea. Aș fi făcut aceasta nu pentru că mi-aș fi schimbat convingerile politice, ci pentru că eu consider că acest acord este insuficient pentru a ne proteja industriile împotriva contrafacerii, pentru că acesta nu garantează respectarea indicațiilor geografice, pentru că nu servește la mare lucru dacă nu include China, cea mai mare producătoare de contrafaceri din lume și pentru că pune în pericol drepturile și libertățile cetățenilor, fiind vorba despre drepturi de proprietate „necorporale”. Sunt, de asemenea, în favoarea tuturor solicitărilor de informații prealabile, studii, evaluări ale impactului și așa mai departe, stabilite în prezenta rezoluție. Pe scurt, acest acord este, în forma sa actuală, inutil și potențial dăunător. Acesta nu ar trebui nici măcar să fie în curs de negociere, cu atât mai puțin având în vedere problemele abordate, numai de către Comisia Europeană.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat împotriva rezoluției referitoare la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii depusă de PPE și ECR deoarece acest text este absolut insuficient pentru a proteja libertățile individuale. Parlamentarii și-au exprimat periodic numeroasele preocupări în ceea ce privește negocierea acestui acord internațional și, înaintea semnării definitive a acordului de către statele membre și Uniunea Europeană, era important să se sublinieze câteva probleme, în special referitor la accesul la medicamente, responsabilitatea furnizorilor de acces la internet sau controlarea bagajelor personale ale călătorilor la graniță. Din păcate, rezoluția comună depusă de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, de Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, de Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa și Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, pentru care am votat și care exprima aceste preocupări, nu a putut fi adoptată din lipsă de câteva voturi.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Sunt dezamăgit de faptul că rezoluția susținută astăzi de propriul meu grup nu a fost adoptată. Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) are potențialul unui efect deosebit de negativ asupra libertăților civile și votul de astăzi nu face nimic pentru a diminua aceste temeri.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție depusă de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și de Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni cu privire la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA). Rezoluția exprimă aceleași preocupări exprimate de cetățenii UE în ceea ce privește protecția datelor. Aceasta respinge în mod intenționat un regulament din trei etape care a fost discutat ca măsură de utilizat în eventualitatea încălcării drepturilor de autor. Această rezoluție subliniază, de asemenea, faptul că regulamentul trebuie să fie în conformitate cu acquis-ul comunitar, cu alte cuvinte, corpul comun al dreptului european. Produsele contrafăcute și încălcările drepturilor de autor internaționale dăunează economiei europene, punând astfel în pericol și locurile de muncă europene. Trebuie să se ia măsuri decisive pentru a combate acest lucru.

  Edvard Kožušník (ECR), în scris. – (CS) Aplaud faptul că dispozițiile cele mai controversate au fost eliminate din forma finală a acestui acord internațional, precum responsabilitatea părților terțe, verificarea obligatorie a memoriilor calculatoarelor la trecerea graniței și aplicarea obligatorie a „ghilotinei digitale”. Deși salut efortul depus aici pentru a asigura o protecție mai bună a drepturilor de proprietate intelectuală, nu sunt convins de faptul că forma acordului care ne-a fost prezentat astăzi este în totalitate optimă. Sunt foarte preocupat de faptul că țările precum China și Rusia nu sunt semnatare. Faptul că acordul pune un accent mai mare pe protecția deținătorilor de drepturi și nu pe autorii de fapt mă îngrijorează în măsura în care nu știu dacă acordul va servi într-adevăr la protecția drepturilor generale de proprietate intelectuală, nu numai la protecția drepturilor unui grup restrâns de entități stabilite în principal în SUA.

Mai mult, faptul că includerea indicațiilor geografice în acord nu a fost posibilă nu face decât să îmi confirme temerile. Poate că nu este necesară comentarea din nou a modalității de negociere a acordului, însă cred că o formă de negociere netransparentă similară celei alese pentru ACTA nu se va mai repeta și că Parlamentul va fi informat din timp pe viitor cu privire la procedura de negociere pentru acordurile similare și conținutul acordurilor.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) a sporit și continuă să sporească eficiența normelor care promovează exporturile Uniunii Europene și protejează acele persoane care sunt tot mai expuse încălcărilor răspândite ale drepturilor lor de proprietate intelectuală atunci când operează pe piața mondială.

După cum se evidențiază în mod eficient în propunerea de rezoluție comună, combaterea contrafacerii la nivel global reprezintă un aspect esențial al strategiei politice a Uniunii Europene, cu scopul de a putea oferi condiții standard de concurență pentru toți producătorii europeni. Cred că în acest sector, ca și în altele, aspectul esențial al cooperării între statele membre a fost acum clar acceptat. Protecția drepturilor de autor, a mărcilor înregistrate, a brevetelor, a desenelor și a indicațiilor geografice reprezintă cu siguranță o problemă delicată deoarece vizează drepturile fundamentale ale omului, însă propunerea de astăzi constituie o solicitare serioasă de a continua în direcția corectă. Comisia trebuie, de fapt, să se angajeze în sensul garantării includerii unor metode eficiente pentru punerea efectivă în aplicare a protecției indicațiilor geografice, deoarece acest lucru este esențial pentru companii și pentru ocuparea forței de muncă a cetățenilor europeni.

  Constance Le Grip (PPE) , în scris. – (FR) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție depusă de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și de Conservatorii și Reformiștii Europeni cu privire la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii. Rezoluția PPE/ECR reamintește că lupta împotriva contrafacerii este o prioritate în cadrul strategiei politice interne și internaționale a Uniunii și că cooperarea internațională este un element esențial în urmărirea acestui scop la nivel mondial. Răspunzând preocupărilor Parlamentului European și ale concetățenilor noștri precum respectarea drepturilor fundamentale, protecția vieții private și a datelor personale, recunoașterea rolului esențial al internetului gratuit, importanța protecției rolului furnizorilor de servicii și nevoia de a proteja accesul la medicamente, actul face ca normele actuale să fie mai eficiente. Acesta vizează garantarea unei protecții mai bune împotriva tuturor încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală, mărcilor înregistrate, desenelor și brevetelor, în interesul exporturilor comunitare și al deținătorilor acestor drepturi. Contrar spuselor detractorilor săi, acordul este pe deplin compatibil cu acquis-ul comunitar. Acesta nu introduce, de exemplu, așa numita procedură de „ripostă în trei etape”.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − (RO) Am votat favorabil pentru Rezoluția privind Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) întrucât aceasta: 1. este în deplină concordanță cu acquis-ul comunitar; 2. va avea ca rezultat un efect pozitiv asupra măsurilor de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală la nivel internațional și protecție față de alte teritorii precum Asia, Australia, Pacific etc.; 3. va proteja concurența la nivelul UE, diversitatea culturală și va contribui la crearea de locuri de muncă.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție referitoare la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA). ACTA vizează punerea în aplicare a legislației privind PI la nivel internațional și încălcările drepturilor de autor comerciale. Acesta este un subiect foarte delicat în cazul căruia trebuie să asigurăm deținătorilor de drepturi o protecție adecvată și o rentabilitate a investițiilor lor fără a încălca, de cealaltă parte, libertățile civile prin restricționarea accesului la medicamente sau prin sancționarea persoanelor pentru încălcări banale ale drepturilor de autor. Locul potrivit pentru efectuarea acestei evaluări este în cadrul Comisiei pentru comerț atunci când va decide să acorde sau nu avizul conform al Parlamentului pentru ACTA.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Protecția împotriva contrafacerii și protecția proprietății intelectuale constituie, fără îndoială, un element important la nivel internațional. Cu toate acestea, nu reiese o semnificație clară din acordul ACTA propus în ceea ce privește protecția de înaltă calitate și mai ales echilibrată a intereselor cetățenilor din toate statele membre UE. Acest acord, care a luat mult timp pentru a fi redactat, a dus lipsă de transparență la diferite niveluri ale etapelor pregătitoare și conținutul său este direcționat mai mult către interesele unui grup. Deși acordul declară, de asemenea, printre altele, consolidarea monitorizării de către organismele competente a bunurilor în tranzit și a regimului de exporturi sau a negocierilor ex officio, se ridică un semn de întrebare aici în ceea ce privește domeniul de aplicare și celelalte posibilități de punere în aplicare a acordului, întrucât efectele sale par a fi discutabile în lipsa unei ratificări convenite de către un număr semnificativ de țări din toată lumea.

În ceea ce privește garantarea efectivă a protecției proprietății intelectuale, se poate spune că, la nivel mondial, există acum o întreagă gamă de instrumente recunoscute, funcționabile și experimentate suficient, instituții și aranjamente contractuale care asigură în prezent protecția împotriva contrafacerilor. În același timp, asigurarea că nu este necesară modificarea acquis-ului comunitar ar trebui, în cazul unui document de asemenea importanță și caracter, să fie supusă unei analize juridice mai riguroase.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea prezentei propuneri de rezoluție întrucât aceasta reprezintă un pas important în combaterea contrafacerii fără a contesta probleme precum transportul medicamentelor generice și garantează drepturile fundamentale precum dreptul la viață privată și la protecția datelor.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) a fost negociat fără știința cetățenilor noștri și contrar ONU și Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, singura în măsură să pună în aplicare acest tip de acord. În cazul ACTA, o mână de țări au negociat între ele normele care vor predomina în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală. Această confiscare a dreptului internațional în interesul țărilor celor mai bogate și a aliaților apropiați ale acestora este total inacceptabilă.

În plus, având în vedere faptul că există un grad de incertitudine cu privire la posibila brevetare a ființelor vii și a potențialelor obstacole în calea circulației medicamentelor generice, important este să nu ne preocupăm de un lucru sau să regretăm altul, acceptând că ne aflăm în fața unui fait accompli. Votez împotriva acestui text.

  Nuno Melo (PPE) , în scris. – (PT) Introducerea proiectului de Acord comercial privind combaterea contrafacerii la 2 octombrie 2010, în urma rundei de negocieri de la Tokyo, este foarte importantă. Comisia trebuie, de asemenea, să pună la dispoziția Parlamentului și a publicului textul definitiv referitor la acordul ACTA, în urma reuniunii privind negocierea aspectelor tehnice care a avut loc la Sydney între 30 noiembrie și 3 decembrie 2010.

Combaterea contrafacerii este una dintre principalele priorități ale strategiei politice interne și internaționale și cooperarea este fundamentală pentru atingerea acestui obiectiv. Suntem pe deplin conștienți de faptul că acordul negociat nu va rezolva problema complexă și multidimensională a contrafacerii, însă acesta reprezintă un pas în direcția corectă spre stoparea acestei probleme grave, care a provocat pierderi substanțiale pentru economia UE și produsul intern brut al statelor membre.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Este esențial ca acest acord să intre în vigoare cât mai curând posibil. Orice întârziere va deschide porțile furtului efectiv de proprietate intelectuală. Costurile producătorilor depășesc toate sumele imaginabile. Pirateria pe internet este o problemă extrem de actuală în zilele noastre. Mulți dintre furnizorii de servicii de internet și cetățenii Uniunii Europene sunt implicați în activități lipsite de etică. În acest context, trebuie să reglementăm toate operațiunile asociate cu descărcarea și așa-numitul schimb de informații. Lipsa luării de măsuri în ceea ce privește prevenirea contrafacerii promovează impunitatea și pare cinică. Sprijin pe deplin această propunere de rezoluție.

  Vital Moreira (S&D), în scris. – (PT) M-am abținut de la votul asupra propunerii de rezoluție comună depusă de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa și Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică referitoare la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii, întrucât consider că textul în cauză este prea critic și ar trebui să fie mai echilibrat. În versiunea propusă există o mențiune clară a faptului că poziția noastră finală se va opune adoptării acordului. Cred că acordul este în general favorabil intereselor economice ale Uniunii Europene, în special având în vedere faptul că dorim ca economia noastră să se bazeze pe inovare, cercetare și dezvoltare, sau „creștere inteligentă”.

Prin urmare, consider că protecția sporită a drepturilor de proprietate industrială, inclusiv a brevetelor, este esențială pentru competitivitatea Europeană. De cealaltă parte, cred că problemele inițiale cu privire la medicamentele generice, protecția dreptului la acces la internet și protecția indicațiilor geografice, sau denumirile de origine, au fost depășite în mod satisfăcător la negocierile finale. Nu putem ignora progresul făcut. Evident, nu totul este satisfăcător, dar un acord internațional trebuie să fie evaluat în termeni generali.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − (RO) Am votat în favoarea rezoluției PPE/ECR și împotriva celorlalte pentru că acordul internațional ACTA permite combaterea mai eficientă a luptei împotriva contrafacerii, ceea ce va aduce o mai bună protecție a drepturilor de autor și, implicit, va contribui la protejarea industriei europene. De asemenea, ACTA va contribui la protejarea consumatorilor de produsele falsificate, din ce în ce mai prezente pe piețele europene.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție a Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat) privind ACTA, în măsura în care consider că este esențial ca acordul să fie pus în aplicare. Acest lucru trebuie realizat repede fără alte întârzieri sau pierderi de timp, altfel riscăm un impas al negocierilor în detrimentul producătorilor și al consumatorilor europeni în egală măsură.

Europa are o obligație de a continua să-și concentreze eforturile pe două chestiuni. Prima chestiune se referă la faptul că trebuie să fie obligatoriu ca indicațiile geografice europene să fie protejate atât în termeni civili, cât și vamali, deoarece acestea suferă astăzi un prejudiciu care afectează nu numai industria agroalimentară, ale cărei produse contrafăcute suferă o concurență neloială prin utilizarea de nume care copiază și evocă mărci europene cunoscute, ci și industriile care operează în sectoarele de design și modă. A doua chestiune este nevoia obligatorie de norme comune pentru a controla vânzările online. Acest sector a cunoscut o creștere a vânzărilor de cărți, filme, muzică și milioane de produse contrafăcute care dăunează nu numai consumatorilor, ci și producătorilor europeni.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție depuse de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și de Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni cu privire la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA), întrucât acesta este un acord destinat să protejeze justiția și concurența sănătoasă. Acordul introduce un cadru internațional complet pentru consolidarea măsurilor împotriva încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală; promovează aderarea altor țări în curs de dezvoltare la acord, întrucât participarea la ACTA nu este restricționată.

Negocierile asupra acordului țin acum seama de principalele probleme ale UE, inclusiv: respectarea drepturilor fundamentale și a vieții private; protecția datelor cu caracter personal; respectarea rolului internetului gratuit; apărarea rolului furnizorilor de servicii și nevoia de a proteja accesul la medicamente și de a proteja sănătatea publică.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE) , în scris. – (PT) Sunt convinsă că această propunere de rezoluție reprezintă un pas important în combaterea contrafacerii, păstrând în același timp echilibrul necesar între valori conflictuale. Aceasta nu contestă chestiunea libertății de exprimare și inovarea și garantează drepturile fundamentale precum dreptul la viață privată și la protecția datelor.

Există interese opuse care fac dificilă ajungerea la un consens, dar ceea ce s-a realizat aici cu oarecare succes este un acord care unește, în principal, dorințe comune. Transparența adoptată de Comisie în ceea ce privește informarea PE pe durata negocierilor trebuie felicitată și sper că în cursul negocierilor viitoare va fi posibilă rezolvarea ambiguităților și omisiunilor pe care le subliniază încă toate partidele. Consider că acordul la care s-a ajuns va consolida cooperarea internațională pentru combaterea contrafacerii, prin crearea unui instrument de protecție eficientă a drepturilor de proprietate intelectuală și prin garantarea drepturilor fundamentale. Este esențial, de asemenea, să asigurăm respectarea drepturilor existente prin măsuri represive și prin crearea unui cadru internațional cuprinzător de asistență pentru părțile implicate.

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea prezentei propuneri de rezoluție deoarece aceasta reprezintă un pas important în combaterea contrafacerii fără a contesta problemele precum transportul medicamentelor generice și garantează drepturile fundamentale precum dreptul la viață privată și la protecția datelor.

  Paulo Rangel (PPE) , în scris. – (PT) Combaterea contrafacerii, care este un fenomen global, necesită o abordare multilaterală, bazată pe consolidarea cooperării dintre părțile principale implicate la nivel mondial. În consecință, deși sunt conștient de faptul că acordul negociat nu va rezolva problema complexă a contrafacerii, sunt convins că acesta reprezintă un pas în direcția corectă.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Am votat astăzi pentru Acordul comercial internațional privind combaterea contrafacerii (ACTA) finalizat recent.

Scopul noului ACTA multilateral dintre Uniunea Europeană, Statele Unite, Australia, Canada, Japonia, Mexic, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore, Coreea de Sud și Elveția este de a consolida protecția proprietății intelectuale și de a contribui la combaterea contrafacerii și a pirateriei cu produse precum îmbrăcămintea creată de firme renumite, muzica și filmele.

Sunt conștient de faptul că acordul negociat nu va rezolva problema complexă și multidimensională a contrafacerii, dar cred că acesta constituie un pas în direcția corectă. Oricum, solicit Comisiei Europene să confirme că textul nu are niciun efect asupra libertăților fundamentale și a legislației Uniunii Europene. Aș dori să menționez și faptul că Parlamentul are drept de veto asupra acordurilor internaționale.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Parlamentul European a ratat cu puțin adoptarea unei rezoluții prin care solicită Comisiei să ofere clarificări și să evalueze consecințele Acordului comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA). Cifrele au fost 306 pentru, 322 împotrivă și 26 de abțineri. Rezoluția a fost depusă de Grupul Verzilor (inclusiv partidul pirat), de Social-Democrați, de Liberali și de Stânga. În schimb, Grupul PPE Creștin Democrat și Grupul Conservatorilor au propus o rezoluție alternativă. Această rezoluție salută în principal ceea ce au făcut negociatorii până în prezent, fără a adresa Comisiei nicio solicitare specifică de mai multe clarificări sau evaluări. Acest fapt a constituit o înfrângere, dar nu e nici pe departe ultimul cuvânt spus referitor la această problemă. Rezoluția nu are niciun efect formal, ci este numai o exprimare a sentimentelor Parlamentului. Votul decisiv va avea loc (probabil) cândva la începutul anului viitor, atunci când i se va cere Parlamentului să își exprime acordul cu privire la acord. Dacă atunci vom da un vot negativ, acordul va fi aruncat. Votul de astăzi a reamintit faptul că trebuie să continuăm să lucrăm din greu pentru a obține mai multe informații cu privire la efectele ACTA, astfel încât Parlamentul European să poată lua o decizie informată la votul final pentru obținerea acordului Parlamentului.

  Marie-Thérèse Sanchez-Schmid (PPE), în scris. – (FR) Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) este un acord care ne protejează cetățenii, creatorii, artiștii și întreprinderile și din acest motiv îl susțin. De fapt, acesta permite clarificarea mijloacelor de remediere posibile în cazul încălcărilor flagrante ale proprietății intelectuale într-una dintre țările părți la acord. Comisia a fost transparentă, ACTA nu poate merge dincolo de acquis-ul comunitar, nu poate depăși măsurile luate în cadrul directivelor europene și nu poate în niciun caz să încalce drepturile fundamentale. Acordul a fost negociat în afara instituțiilor internaționale tradiționale (OMC și așa mai departe) deoarece China și India s-au opus oricărui acord. În sfârșit, ACTA este un acord deschis și toate statele care doresc să participe liber la acesta ni se pot alătura, pentru că, împreună, ne putem proteja cetățenii, pe plan juridic, dar și fizic, împotriva daunelor provocate de contrafacere. Prin urmare, am votat pentru această propunere de rezoluție.

  Olle Schmidt (ALDE), în scris. – (SV) Parlamentul European și-a exprimat în numeroase ocazii opinia cu privire la acordul ACTA. De exemplu, am votat în favoarea propunerii de rezoluție a Parlamentului în martie 2010 referitoare la lipsa controlului public și a transparenței din cadrul negocierilor și am semnat declarația scrisă a Parlamentului cu privire la ACTA. La acea vreme, Comisia merita să fie criticată, ca și acum, pentru lipsa de transparență a negocierilor atât față de deputații din acest Parlament, cât și față de cetățenii Europei. Cred că, după cum stau lucrurile acum, avizele anterioare ale Parlamentului sunt adecvate și am votat împotriva tuturor propunerilor din rezoluție. Este important ca Parlamentul să își ia foarte în serios responsabilitatea pentru acordurile internaționale. Comisia negociază și semnează acordurile. Parlamentul are dreptul de a fi informat pe deplin și imediat pe durata procesului și, după semnarea acordului de către Comisie, acesta are dreptul de a-l aproba sau respinge. Este rezonabil ca Parlamentul să își exprime în mod clar poziția, ceea ce am făcut în diverse moduri, pentru a asigura că Comisia nu negociază acorduri care nu sunt susținute de Parlament. Propunerea de rezoluție comună a solicitat Comisiei să prezinte o serie de analize îndelungate înainte de semnarea acordului, ceea ce poate prezenta riscul creării unei situații în care alte părți vor începe să se îndoiască de faptul că Europa este într-adevăr un partener serios cu care se pot încheia acorduri comerciale internaționale. Acest lucru ar putea afecta șansa Europei de a participa la negocieri cu privire la acordurile comerciale internaționale de liber schimb pe viitor.

  Bogusław Sonik (PPE), în scris. – (PL) Am susținut propunerea de rezoluție a Parlamentului European referitoare la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA), deoarece consider că, făcând parte din lupta împotriva pirateriei, este important să se stabilească principii comune pentru punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală. Problema contrafacerii mărfurilor și utilizarea neautorizată a proprietății intelectuale a altor persoane este încă răspândită. Aceasta este deosebit de dificilă în cazul proprietății necorporale, precum drepturile de autor pentru opere muzicale și literare și brevete. ACTA va fi un instrument bun de stabilire a unei platforme juridice comune al cărei obiectiv va fi combaterea contrafacerii și a pirateriei.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Sunt foarte bucuros de faptul că raportul depus de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și de Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni a fost adoptat. În consecință, lucrarea înveninată și demagogică a opoziției nu a avut nicio șansă. Felicitări autorilor, coordonatorului nostru, domnul Caspary, și întregului grup pentru demonstrarea unității aici cu privire la această problemă importantă.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție depusă de grupul meu deoarece combaterea contrafacerii este esențială și trebuie aplicată la nivel mondial pentru a fi eficientă. Contrafacerea este o economie paralelă în creștere și permite spălarea de bani la scară mare. Mai mult, industriile noastre, deja sancționate în materie de exporturi de subevaluarea yuan-ului și slăbiciunea dolarului, nu poate, pe lângă aceasta, să tolereze situația în care contrafacerile fabricate în afara UE concurează în mod neloial cu produsele lor de pe piața internă. Acest furt organizat la nivel global are un efect grav asupra creativității și inovării și consecințe dezastruoase pentru locurile noastre de muncă și pentru siguranța consumatorilor înșelați. Modelul nostru de dezvoltare, astfel cum este concentrat pe economia bazată pe cunoaștere, solicită protecția, la nivel internațional, a dreptului fundamental reprezentat de proprietatea intelectuală. Acest vot deschide pe viitor calea către ratificarea Acordului comercial privind combaterea contrafacerii, care va facilita posibilitatea de recurs juridic în cazul încălcării drepturilor de proprietate în una dintre țările semnatare. În acest mod, stabilim fundamentele unei strategii multilaterale care va proteja ceea ce se reprezintă dinamismul dezvoltării noastre economice: invențiile noastre, mărcile noastre și operele noastre artistice.

10. Corectările voturilor și intențiile de vot: a se vedea procesul-verbal

(Ședința a fost suspendată la ora 13.20 și reluată la ora 15.00)

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

11. Supravegherea financiară (semnarea actelor adoptate)

  Președinte. – Dragi colegi, permiteți-mi să prezint, în câteva cuvinte, adoptarea noastră a pachetului de supraveghere financiară. Voi face aceasta în câteva minute. Acest pachet va constitui activitățile noastre de supraveghere financiară adoptate în baza procedurii legislative ordinare.

Astăzi promulgăm un Comitet european pentru riscuri sistemice care va fi responsabil cu monitorizarea sistemului financiar din cadrul Uniunii și va contribui la funcționarea eficientă a pieței interne.

În al doilea rând, stabilim, de asemenea, alte trei autorități europene de supraveghere pentru a proteja interesul public. Acestea vor monitoriza băncile, valorile mobiliare și piețele, precum și asigurările și pensiile ocupaționale.

În sfârșit, semnăm o directivă omnibus de modificare a unui întreg set de 11 directive pentru a le aduce în conformitate cu sistemul european de supraveghere financiară și cu Tratatul de la Lisabona.

Consider că s-a depus un efort enorm și că s-a cooperat foarte bine între instituțiile europene. Procedura a fost foarte rapidă și eficientă. Președințiile succesive, spaniolă și belgiană, au fost foarte active și le mulțumesc pentru cooperarea lor. Comisia a fost foarte activă și am cooperat îndeaproape cu aceasta. Deputaților în Parlamentul European care rămân în această Cameră în timp ce noi mergem să semnăm și comisarului le spun: chiar este o problemă importantă. Îi mulțumesc Comisiei, care a fost mereu atât de activă pe durata ședințelor pregătitoare și a tuturor discuțiilor, pentru angajamentul său.

Dar munca noastră nu s-a terminat, desigur. Pachetul privind guvernanța economică pe care îl vom dezbate în curând va fi la fel de important. Știm bine că acesta este în curs de realizare în cadrul procedurii noastre legislative și sperăm că vom fi gata cât mai repede posibil.

Ce aș putea să spun în concluzie? Întregul pachet pe care îl semnăm astăzi va începe să se aplice în Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2011, așadar foarte curând. Acestea sunt informații foarte importante pentru noi toți, pentru piețe și pentru cetățenii noștri, deoarece vizează să îi ajute pe cetățenii noștri. Acum vom merge să semnăm pachetul legislativ.

(Președintele semnează actul, împreună cu Olivier Chastel (președintele în exercițiu al Consiliului), Michel Barnier (membru al Comisiei), José Manuel García-Margallo y Marfil (raportor), Sylvie Goulard (raportoare), Antolín Sánchez Presedo (raportor) și Peter Skinner (raportor))

PREZIDEAZĂ: GIANNI PITTELLA
Vicepreședinte

12. Aprobarea procesului-verbal al ședinței anterioare: consultați procesul-verbal

13. Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020 (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de doamna Kolarska Bobińska, în numele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, referitor la „Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020” (2006/2212(INI)) (A7-0313/2010).

  Lena Kolarska-Bobińska, raportoare. – (PL) Domnule președinte, domnule comisar, am vorbit recent foarte mult despre schimbările instituționale care au rezultat în urma Tratatului de la Lisabona. Acestea includ Serviciul pentru acțiune externă și procedurile de lucru referitoare la buget, însă Tratatul de la Lisabona menționează și politicile Uniunii. Astăzi dezbatem prima strategie energetică post-Lisabona, pe care Comisia a pregătit-o pentru anii 2011-2020.

Ar trebui subliniat faptul că atât strategia Comisiei, cât și raportul Parlamentului reflectă spiritul Tratatului de la Lisabona – ceea ce spune despre solidaritatea energetică și preocuparea sa pentru securitatea energetică și aprovizionarea cu energie. Strategia Comisiei și raportul Parlamentului pun accentul, de asemenea, pe consolidarea politicii energetice pentru a-i da un caracter mai european. Putem realiza acest lucru prin adoptarea de anumite măsuri.

În primul rând, trebuie să punem în aplicare rapid în statele membre legislația europeană actuală în domeniul energiei. Prin urmare, susținem pe deplin Comisia în adoptarea de măsuri dure împotriva guvernelor și întreprinderilor care omit să ia măsuri în acest domeniu. În al doilea rând, pentru a realiza obiectivele noastre comune, piața energetică comună trebuie să funcționeze bine. Acest lucru privește și nevoia de a construi o piață a energiei regenerabile în Europa. Pentru a ne atinge obiectivele, este esențial, prin urmare, să extindem și să modernizăm infrastructura energetică europeană și transfrontalieră. Acestui fapt se opun adesea monopolurile și guvernele care le protejează. Cu toate acestea, fără o rețea la nivel european, obiectivele cheie ale Uniunii Europene nu vor fi atinse.

Există două mari obstacole de depășit aici: administrația și finanțele. În ceea ce privește problemele de administrație, trebuie, mai presus de toate, să stabilim priorități și reguli clare de selecție a proiectelor cheie. Fără aceste criterii și fără reguli clare, selecția proiectelor va provoca multe conflicte și dezacorduri și va da naștere la suspiciuni în loc de speranță. La nivel național totuși, măsurile de reglementare sunt esențiale, mai ales în contextul proiectelor transfrontaliere.

Să trecem acum mai departe la cea mai importantă problemă – finanțarea infrastructurii. Cunoaștem cu toții tensiunile care însoțesc în prezent aprobarea bugetului pentru anul următor, dar există tensiuni și mai mari care vor afecta cadrul financiar după 2013. Cu toate acestea, cheltuielile pe care le planificăm trebuie să reflecte obiectivele politice ale Uniunii Europene, și prin asta mă refer la securitatea energetică a cetățenilor. Va trebui să găsim, de asemenea, noi modalități de a atrage investițiile din partea întreprinderilor și a băncilor. Vorbim despre acest lucru în raport.

Politica energetică este astăzi din ce în ce mai legată de politica externă a Uniunii Europene. Relațiile noastre cu partenerii externi din domeniul energiei ar trebui realizate în funcție de principiile pieței interne din Europa. Întreprinderile străine care intră pe piața europeană trebuie să opereze în mod transparent și în conformitate cu legea și trebuie să fie conduse în baza unor acorduri transparente. Acest fapt privește atât conductele de alimentare care vor apărea pe viitor, cât și cele care sunt în prezent în construcție.

Domnule comisar, apreciez ajutorul pe care i l-ați acordat Poloniei în negocierile noastre cu Rusia cu privire la conducta de alimentare cu gaz de la Yamal. Aș dori, totuși, să văd că se iau măsuri similare în cazul altor gazoducte, inclusiv Nord Stream. Aș dori să subliniez faptul că transparența trebuie să se aplice tuturor proiectelor actuale și viitoare, și nu numai unora dintre ele.

Pe scurt, domnule președinte, Uniunea are nevoie de o viziune de lungă durată pentru politica energetică. Avem nevoie de o comunitate energetică europeană. Dacă Comisia dorește să accelereze acțiunea din partea întreprinderilor și a statelor membre, atunci și aceasta trebuie să fie credibilă și chiar să pună în aplicare această strategie foarte bună, precum și un pachet privind infrastructura energetică. Pe viitor, Parlamentul European va dori să monitorizeze punerea în aplicare a strategiei, deoarece aceasta este destinată să aibă o influență reală asupra situației și nu să fie doar o expresie a ceea ce ne-am dori.

În sfârșit, un lucru foarte important este atitudinea statelor membre față de obiectivele incluse în strategia Uniunii Europene și în raportul meu. Vor fi acestea pregătite să oprească interesele naționale în favoarea binelui comun, european? Se vor opune acestea activității marilor grupuri de interese și vor ține seama de securitatea și de binele consumatorilor? Noi, în calitate de deputați în Parlamentului European, insistăm asupra acestui fapt. Vă felicit, domnule comisar, pentru strategia energetică pentru următorii 10 ani.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să încep prin a spune că sunt impresionat de numărul și de calitatea ideilor dumneavoastră, a comentariilor critice și a contribuțiilor constructive cu privire la ceea ce Comisia a prezentat ca fiind proiectul de strategie energetică pentru 2011 până în 2020. Aș dori să îi mulțumesc doamnei Kolarska-Bobińska pentru prezentarea sa, pentru unirea contribuțiilor colegilor săi deputați într-un mod inteligent și pentru stabilirea priorităților, ceea ce este un lucru pe care eu, personal, îl consider important. Vom fi bucuroși să includem raportul dumneavoastră în lucrările noastre din următoarele săptămâni, întrucât următoarele câteva săptămâni vor fi foarte pline în ceea ce privește politica energetică. Consiliul Energie din 3 decembrie, urmat de ocazia unică pentru șefii de stat sau guverne să abordeze problema energiei de la 4 februarie, va oferi un impuls pentru scopurile noastre comune și pentru europenizarea politicii energetice. În ceea ce mă privește, Parlamentul este un partener esențial la acesta.

Poziția de pe care pornim ar putea fi descrisă ca extrem de dificilă. Avem o piață unică care încă nu este completă. Timp de 12 ani aceasta a fost regula în domeniul electricității și a gazelor, dar încă nu a devenit realitate. Avem mai multe subpiețe și frontiere regionale și trebuie să facem tot posibilul pentru a ne asigura că, în următorii cinci ani, piața unică poate fi aplicată și industriei și consumatorilor, pentru o concurență sporită și mai multă transparență.

În al doilea rând, avem o lipsă veritabilă de infrastructură. Dacă privim fundamentele care există pe piața unică pentru alte produse, bunuri și servicii – drumuri, căi ferate, căi aeriene, aeroporturi, lumea digitală, cursuri de apă – putem observa că încă suntem departe de ceea ce ne trebuie în ceea ce privește infrastructura pentru transportarea energiei, în special gazele și electricitatea, pentru a ne atinge obiectivele privind politica energetică europeană, adică pentru a spori securitatea aprovizionării, concurența și interesele consumatorilor. În următoarele două decenii trebuie să recuperăm teren în ceea ce privește dezvoltările din ultimele două secole în cazul căilor rutiere și ferate și în ultimii zece ani în cazul lumii digitale. Acest fapt are legătură cu aprobarea din partea oamenilor și cu transparența. Avem nevoie de transparență pentru a obține o aprobare mai hotărâtă pentru dezvoltarea infrastructurii pentru energia electrică și gaze și avem nevoie de resurse financiare corespunzătoare, care trebuie furnizate în principal de către consumatori prin intermediul prețurilor la energie, dar care, acolo unde sunt implicate interesele europene, reprezintă și o responsabilitate publică a bugetului european.

În al treilea rând, avem în mare un potențial nelimitat în domeniul eficienței energetice. Orice persoană care, ca și noi, este dependentă de importuri și dorește, în același timp, să progreseze în ceea ce privește durabilitatea, protecția climei și a mediului, trebuie să se opună risipei de energie și să înainteze cu inițiative energetice specifice, cu economisirea energiei și cu eficiența energetică sporită în sectorul public, industrial sau privat. Eficiența energetică va trebui, prin urmare, să fie următorul punct de pe ordinea de zi pentru amândoi. Aștept cu mare interes raportul din proprie inițiativă al Parlamentului care este aproape finalizat și pe baza căruia va fi prezentată strategia noastră publicului larg, dumneavoastră și Consiliului în primăvara următoare.

O altă parte a strategiei noastre este problema energiei accesibile. Președinția belgiană subliniază pe bună dreptate faptul că energia electrică în special poate cauza și o diviziune în societate ca urmare a faptului că energia devine mai scumpă și, prin urmare, nu mai este accesibilă tuturor. Acest fapt înseamnă că trebuie să extindem partea privind securitatea aprovizionării din strategia noastră pentru a include domeniul energiei accesibile pentru industrie și locuri de muncă și pentru gospodării private. Cercetarea este un alt aspect important. Europa nu poate avea grijă de toate, însă cercetarea în domeniul energiei poate constitui un punct central al bugetului european în următorii câțiva ani și pentru un parteneriat între autoritățile publice și industria care efectuează cercetarea.

Apoi există problema relațiilor externe, dimensiunea externă: doamna Kolarska-Bobińska ne-a atras deja atenția asupra acestui fapt. Avem nevoie de o strategie europeană comună, coordonată în cadrul politicii noastre energetice externe, în care sunt implicate interesele principale ale Europei. Suntem în continuare cea mai mare piață energetică în ceea ce privește consumul, înaintea Chinei și a Statelor Unite. Dacă ne concentrăm pe puterea de cumpărare și pe strategiile noastre privind infrastructura, vom avea autoritate. Dacă intră în joc vechiul principiu „dezbină și stăpânește”, celorlalți le va fi mai ușor să ni se opună. Nu dorim să se întâmple acest lucru. Având în vedere acestea, aș dori să vă mulțumesc pentru contribuțiile diverse și inteligente și pentru raportul dumneavoastră. Ele mă vor ghida pe parcursul muncii mele constante asupra strategiei noastre, pe care o vom prezenta ulterior Consiliului European.

(Aplauze)

  Pilar del Castillo Vera, în numele Grupului PPE. – (ES) Domnule președinte, domnule comisar, aș dori să încep prin a felicita raportoarea, care a depus o muncă o muncă excelentă. Raportul acesteia este, desigur, la fel de ambițios pe cât este de extensiv, și trebuie să spun că acesta constituie rezultatul negocierilor dure și reușite care au dus la adoptarea sa practic unanimă de către Comisia pentru industrie, cercetare și energie.

Continuând pe acest subiect, aș dori să evidențiez un lucru de care suntem toți conștienți și pe care nu este rău să-l menționăm. situația energiei în Europa nu este tocmai una optimă. Nu numai că suntem din ce în ce mai dependenți de importurile de energie din afara Europei, dar trebuie, de asemenea, să ne confruntăm cu imensa nevoie de investiții în infrastructura noastră energetică într-o perioadă în care Europa încă mai suportă consecințele crizei. Toate acestea se întâmplă în contextul în care nu am reușit încă să ne aplicăm propria legislație energetică.

În mandatul parlamentar de acum avem un instrument care nu era disponibil în cel anterior. Tratatul de la Lisabona nu doar furnizează o serie de obiective clare precum piața energetică internă, securitatea aprovizionării, eficiența energetică și promovarea rețelelor energetice, dar oferă Uniunii Europene și un cadru legal și un temei juridic solid – articolul 194 – pentru a lua măsuri în domeniul politicii energetice.

În acest nou context în care ținem această dezbatere, solicit colegilor mei deputați să susțină prezentul raport care propune o serie de măsuri ce vizează garantarea siguranței energiei și punerea în aplicare pe deplin a legislației și a programelor existente. Acesta subliniază, de asemenea, necesitatea de a investi în cercetare, promovează dezvoltarea rețelelor energetice și oferă prioritatea corespunzătoare instituirii pieței energetice interne.

Vă mulțumesc foarte mult și solicit tuturor să sprijine mâine acest raport.

  Marita Ulvskog, în numele Grupului S&D. – (SV) Domnule președinte, aș dori să-i mulțumesc raportoarei, doamna Kolarska-Bobińska, pentru munca sa excelentă. Pentru mine, în calitate de social democrat, era important să lucrăm pentru a realiza o politică energetică și o strategie de aprovizionare cu energie care să aibă o viziune consumeristă clară și care să ofere, de asemenea, transparență cu privire la piața comercială energetică și să se asigure că atmosfera de criză are consecințe asupra deciziilor noastre de trecere la sisteme energetice și surse de energie regenerabile, durabile și sigure. În această privință, am obținut, de asemenea, un oarecare succes, de care sunt mulțumită. Formularea referitoare la drepturile consumatorilor a fost îmbunătățită și clarificată mai bine și, după cum spune Comisia, la fel s-a întâmplat și cu cea referitoare la dreptul de a achiziționa energie la prețuri scăzute, astfel încât gospodăriile să și-o permită. Trebuie făcut ceva pentru a remedia sărăcia energetică. Formularea referitoare la problema climatului a fost, de asemenea, clarificată mai bine, chiar dacă mai rămân încă multe de făcut în această privință.

Cred, de asemenea, că este important ca responsabilitatea statelor membre pentru mixul de energie, de exemplu, să fie clar menționată în strategie. Cea mai mare dezamăgire este faptul că raportul nu conține niciun obiectiv obligatoriu pentru economisirea energiei și creșterea eficienței – asta e păcat. Statele membre probabil că nu vor atinge ținta de 20 %, ceea ce reprezintă un mare eșec conform standardelor noastre, deoarece economisirea energiei este una dintre cele mai bune modalități de reducere a dependenței noastre de importuri, consolidându-ne competitivitatea și creând locuri de muncă. Vom reveni la această problemă în Parlament într-un context diferit și sperăm ca atunci să primim o susținere puternică din partea întregii adunări, precum și din partea Comisiei.

  Jens Rohde, în numele Grupului ALDE. – Domnule președinte, întâi de toate, permiteți-mi să îi mulțumesc și să o felicit pe doamna Kolarska-Bobińska pentru raportul excelent și dați-mi voie să încep apoi cu o mică poveste din lumea reală. Cu zece ani în urmă, China nu producea nici măcar o moară de vânt; astăzi, China găzduiește una dintre primele zece companii de energie eoliană. În doi ani, aceștia speră ca două dintre companii să fie printre primele cinci. Cu zece ani în urmă, acolo nu exista nimic. Astăzi, China reprezintă 50 % din producția eoliană mondială. China se mișcă și se mișcă repede.

Având în vedere acest lucru, regret să spun că noua strategie energetică a Comisiei este descurajatoare prin lipsa de ambiție pentru un viitor mai ecologic. Avem nevoie de o strategie energetică ambițioasă pentru Europa, nu doar într-o rezoluție COP-16 pe care oricum nu o citește nimeni. Trebuie să aplicăm obiective politice ambițioase, concrete în Europa. Strategia Consiliului și a Comisiei pare a fi „la momentul potrivit, putem deveni ambițioși”. Ei bine, momentul este potrivit și nu putem să ne relaxăm așteptând un mare acord internațional obligatoriu pentru a acționa.

Pentru ca o strategie energetică să aibă rezultate asupra climei, a creșterii, a locurilor de muncă, avem nevoie de o abordare mult mai ambițioasă și mai bazată pe piață, astfel încât să folosim mecanismul pieței în avantajul nostru. Depinde de noi să creăm un parcurs pe piață, să le arătăm pionierilor unde vrem să mergem, ca să ne ducă acolo. Din acest motiv, ALDE îi solicită UE să treacă la o reducere de 30 % a emisiilor de CO2. Piața carbonului, principalul nostru mecanism pentru reducerea emisiilor de CO2 și pentru investiții ecologice, nu funcționează. Aceasta este inundată de cote și prețul este prea scăzut, așadar nu există stimulente pentru investirea în tehnologiile verzi. Cred că UE trebuie să ia această măsură în beneficiul creșterii noastre economice, a climatului și a securității energetice. Hai Europa, hai Comisia; să facem ce spunem.

(Aplauze)

  Claude Turmes, în numele Grupului Verts/ALE. – Domnule președinte, aș dori în primul rând să mulțumesc inclusiv în numele celor din grupul meu pentru munca depusă de Lena Kolarska-Bobińska, precum și de toți raportorii alternativi. Probabil nu a fost ușor să ne adunați pe toți la un loc – ca pe o turmă de oi – dar ați reușit.

Primul meu mesaj este „implementați, implementați, implementați”. Nu avem nevoie de o nouă politică energetică. Trebuie să punem în aplicare pachetul privind clima, al treilea pachet privind piața internă și securitatea aprovizionării cu gaze naturale. Apoi trebuie să adăugăm politici specifice la acestea. Ați menționat eficiența energetică. Aceasta este esențială și așteptăm raportul domnului Bendtsen, care va detalia mai mult această problemă.

Al doilea se referă la piața internă. Domnule comisar, cred că ați depus o muncă excelentă cu privire la pachetul privind infrastructura, dar sper că nu va exista o delăsare, într-un anumit sens, privind politica în domeniul concurenței. Am obținut rezultate bune în ultimii ani în combaterea dominării pieței și acest fapt trebuie să constituie un punct important al politicii noastre energetice europene.

În ceea ce privește energiile regenerabile, raportul nostru este mult mai explicit, iar strategia dumneavoastră UE și strategia Energie 2020 sunt foarte vagi. Jens Rohde are dreptate. Energiile regenerabile vor reprezenta 70 % din toate investițiile în energie din Europa în următorii zece ani. Tehnologia regenerabilă este cea mai mare piață de export dintre toate tehnologiile regenerabile pe care le avem. Nu cred că acest lucru ne transmite mesajul corect pentru a atenua energiile regenerabile din strategia UE 2020. Pentru ceea ce va constitui cea mai mare investiție din următorii zece ani, am avea nevoie de un capitol special.

În raportul nostru suntem, de asemenea, mult mai precauți în ceea ce privește redeschiderea discuției referitoare la sistemele naționale integrate și alte sisteme. Guvernele vor regimuri de sprijin național și nu ar trebui să tulburăm această dezbatere deschizând-o pe aceea.

Pe viitor, gazele, dar și petrolul, vor fi importante. Am două întrebări concrete pentru dumneavoastră. Una pentru a vă întreba cum vedeți piața gazelor în sectorul energetic în următorul deceniu. În al doilea rând, la conferința dumneavoastră de presă ați fost foarte clar cu privire la apogeul petrolului și, de asemenea, la riscul de a ajunge la 200 USD pe baril, așadar cum se leagă acest fapt de politica privind transporturile de la nivelul Comisiei?

  Konrad Szymański, în numele Grupului ECR. – (PL) Domnule președinte, aș dori, desigur, să mă alătur celorlalți și să îi mulțumesc raportoarei pentru cooperarea sa foarte bună în ceea ce privește pregătirea acestui raport foarte dificil. Raportul accentuează toate provocările cele mai importante cu care se confruntă politica energetică europeană. Cred că, mai presus de toate, Uniunea trebuie să se confrunte cu clauzele împotriva pieței din acordurile cu țările terțe. Acesta este unul dintre cele mai mari obstacole.

În special, Rusia impune restricții asupra accesului la gazoducte și interzice, de asemenea, reexportarea, limitând drepturile la proprietate ale întreprinderilor europene în ceea ce privește gazul care a fost deja cumpărat. Acest lucru s-a întâmplat în cazul contractului cu Polonia, pe care domnul comisar îl cunoaște. Scopul politicii rusești este de a menține un monopol asupra pieței gazelor cât mai mult timp posibil. Monopolul Gazprom din Europa Centrală se menține în detrimentul pieței comune, în detrimentul concurenței și, în sfârșit, în detrimentul drepturilor consumatorilor. În cazuri de acest gen, Uniunea trebuie să reacționeze foarte hotărât și nu trebuie să excludă factorul diplomatic și rolul Înaltei Reprezentante pentru politica externă. Altfel, reacția noastră va fi doar neechilibrată.

Diplomația Uniunii în general ar trebui să acorde mai multă atenție problemelor legate de materiile prime. Acesta este un subiect care devine din ce în ce mai semnificativ și constituie o provocare pentru serviciile noastre, ținând seama de competențele din domeniul politicii comerciale ale UE. În cadrul politicii noastre energetice trebuie să acordăm, cu siguranță, sprijin deplin tehnologiilor moderne, instalațiilor de gaze lichefiate, energiei geotermale și gazelor de șist. Până nu garantăm securitatea și diversitatea aprovizionării cu gaze, nu ne putem permite să abandonăm cărbunele prea brusc. Altfel, nu vom face decât să sporim dependența de gaze, mai ales în Europa Centrală, unde cărbunele încă mai joacă un rol extrem de important.

Există o singură problemă finală: cred că ar trebui menționată o anumită problemă instituțională. Nicio problemă despre care a vorbit doamna Kolarska-Bobińska în raportul său nu a primit atenția corespunzătoare în comunicarea Comisiei Europene, care a fost în mod evident redactată fără a ține seama de poziția Parlamentului. Aceasta este o coincidență foarte nefericită – acest proces a decurs foarte prost. Nu cred că ar trebui să acționăm astfel.

  Niki Tzavela, în numele Grupului EFD. – (EL) Domnule președinte, aș dori să o felicit pe doamna Kolarska-Bobińska pentru munca sa excelentă și foarte dificilă. Întrucât am auzit multe obiective foarte ambițioase aici – și onorabilul meu prieten, domnul Turmes, a făcut deseori trimitere la aplicare – cred că ar trebui să felicităm cu toții Comisia pentru comunicarea recentă publicată în noiembrie, cu privire la strategiile energetice. Aceasta este prima strategie realistă pe care am văzut-o. Comisia se referă în mod specific și clar la dificultăți; aceasta le definește și sugerează care sunt dificultățile și care este marja de implementare obiectivele pe care le-am stabilit.

Domnule comisar, întrucât ne-ați prezentat o strategie realistă pentru o politică energetică, și salut cu sinceritate acest fapt, aș dori să propun o soluție practică și realistă pentru „south stream”. Avem două conducte: ITGI și TAP. Acestea sunt pregătite și funcționale. Puteți trece mai departe. Conducta Nabucco este mare și, prin urmare, complicată și ar putea exista întârzieri. Prin urmare, treceți mai departe la cele două conducte mici.

  Dimitar Stoyanov (NI). – (BG) Domnule președinte, aș dori să îmi exprim sprijinul pentru raportul care a fost întocmit, mai ales pentru ultima parte a acestuia, care solicită ca interesele cetățenilor să fie prioritare motivațiilor politice.

Motivul este că este că există un exemplu foarte simplu al acestuia. În prezent există două proiecte principale în curs de dezvoltare: South Stream și Nabucco. Există câteva dispute radicale în Bulgaria, care spun că aceste proiecte sunt incompatibile reciproc. Aproape că se ajunge la a decide între South Stream și Nabucco. Cred că singura modalitate posibilă de a asigura o energie sigură, ieftină, pentru cetățenii Europei este un concurs între aceste două proiecte.

O altă problemă extrem de importantă, care nu trebuie omisă sub nicio formă, este energia nucleară și dezvoltarea sa în legătură politizarea acestei chestiuni. Motivul pentru care am amintit acest fapt este că decizia de oprire a reactoarelor de la centrala nucleară Kozloduy din Bulgaria a fost una politică. În loc să scoată miliarde de euro din acestea, unele dintre care ar putea fi chiar incluse în bugetul UE, statele membre trebuie să plătească acum compensații din cauza deciziei politice luate pentru închiderea acestor reactoare.

În afară de asta, am observat recent o atitudine isterică în ceea ce privește problema centralelor nucleare. Aș dori să vă îndemn să contracarăm acele organizații activiste prin adoptarea de măsuri imparțiale pentru a combate această problemă; în mare parte deoarece acestea nu ne oferă nicio alternativă. Energia nucleară este de fapt soluția care poate oferi, de asemenea, energie sigură și ieftină.

  Herbert Reul (PPE). – (DE) Domnule președinte, domnule Oettinger, doamnelor și domnilor, și eu aș dori să îi mulțumesc doamnei Kolarska-Bobińska pentru munca sa foarte constructivă și intensă. Întrucât îmi exprim mulțumirea, susțin, de asemenea, raportul, spre deosebire de unii dintre colegii mei deputați care laudă raportul, dar vor încerca mâine, prin intermediul unor amendamente importante, să modifice radical unele pasaje. Prin urmare, aș dori să adresez solicitarea care s-a făcut de multe ori, de a fi mai ambițioși. Nu sunt sigur dacă ceea ce s-a spus în această privință este ambițios sau excesiv.

Îi sunt recunoscător doamnei Kolarska-Bobińska pentru prezentarea unei politici realiste, deoarece de asta este nevoie în perioadele de criză economică și financiară. Nu trebuie să scoatem la iveală vise noi, ci să prezentăm ceva care ne va permite ca în unul, doi, trei sau patru ani să putem demonstra că am reușit să facem.

Îi sunt foarte recunoscător pentru menționarea importanței mixului de energie și a responsabilității statelor membre care vor decide atunci ce își doresc. Nu vom insista asupra faptului că există o singură perspectivă și aceea este a energiilor regenerabile. Perspectiva include energiile regenerabile, cărbunele, petrolul, gazele și energia nucleară, precum și fuziunea nucleară. Aș fi foarte bucuros dacă s-ar reține într-adevăr tot ceea ce a scris doamna Kolarska-Bobińska și ceea ce a primit sprijinul unei mari majorități.

Aceasta a abordat problema responsabilității financiare, nevoia de a dezvolta și stabili infrastructura și nu a solicitat pur și simplu acest lucru, spunând că banii trebuie să vină de undeva. Aceasta a subliniat, de asemenea, responsabilitatea întreprinderilor.

Ajungem astfel la piața unică. În această privință, nu trebuie să solicităm un nou pachet și o nouă legislație. Mai degrabă, trebuie să cerem punerea în aplicare și revizuirea și să fim realiști, astfel încât și standardele pe care le-am stabilit să fie puse în practică. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, nu putem să acoperim problema cu lucruri noi și apoi, la sfârșit, să părem surprinși atunci când prețurile sunt atât de ridicate încât cetățenii nu le mai pot plăti. Este un lucru ambițios sau iresponsabil să punem pur și simplu chestiuni noi deasupra, să creștem prețurile și apoi să ne plângem de sărăcia energetică în rândul cetățenilor?

Uneori, dezbaterea se concentrează numai asupra industriei, dar va ajunge cu efecte depline la cetățeni în următoarele câteva luni sau ani. În unele dezbateri, aș dori să ținem seama de la început de rezultatul final.

  Teresa Riera Madurell (S&D). – (ES) Domnule președinte, domnule Comisar, în primul rând, felicitări doamnei Kolarska-Bobińska și raportoarei alternative din grupul meu, doamna Ulvskog și celorlalți raportori pentru munca lor excelentă.

Având în vedere natura sa strategică, acesta este un raport extensiv care abordează în detaliu diferitele aspecte ale politicii energetice a UE, construind strategia pe baza cantității considerabile de legislații pe care le-am adoptat în ultimii ani. În scurtul timp pe care îl am, aș dori să subliniez două aspecte foarte importante ale acestui raport. interconectările și impozitarea.

În acest moment, este neapărat să aplicăm cu fermitate mecanismele legislative și financiare de care dispunem pentru a consolida în timp util legăturile slabe din cadrul rețelelor energetice trans-europene, ceea ce este foarte important.

În ceea ce privește impozitarea, cred că, pentru a se dezvolta la nivelurile pieței, eficiența, economisirea energiei și energia regenerabilă are nevoie nu numai de măsuri de impozitare specifice, dar și de stimulente fiscale sub forma unor deduceri sau exceptări corespunzătoare.

  Lena Ek (ALDE). – Domnule președinte, avem probleme imense cu piața și rețeaua energetică din Europa, ca să nu mai spun că producția de energie se bazează în principal pe resurse fosile. Dacă cineva spune implementare, implementare, implementare, eu aș spune direcționare, direcționare, direcționare și aș dori să menționez câteva exemple.

Încă mai avem nevoie de 50 % din finanțarea planului SET. Negocierile bugetare merg într-o direcție complet diferită de această strategie energetică. A trebuit să luptăm – mă scuzați, nu vreau să fiu dată afară din adunare – din răsputeri pentru planul european pentru redresare economică, eficiența energetică și combustibilii alternativi și avem aceeași problemă în domeniul cercetării.

În aceeași săptămână în care vorbim despre ceea ce, recunosc că este parțial o strategie bună, domnule comisar, votăm un raport de subvenționare a cărbunelui care spune să Spania subvenționează cărbunele pe o piață neconcurențială cu sume de 50 000 EUR pe achiziție, în timp ce media este de 17 000 EUR pe achiziție. Cum putem fi competitivi și moderni dacă luăm decizii de acest gen? Acest fapt compromite întreaga strategie.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Domnule președinte, experiențele din ultimii ani, atunci când accidentul care a afectat aprovizionarea cu gaze în Ucraina și penele de curent răspândite în câteva țări UE ne-au dovedit că sistemul nostru energetic nu dispune de rezervele necesare pentru a rezolva situațiile de criză, ne-au arătat că orice soluție va avea nevoie de investiții extensive. Prin urmare, atunci când luăm decizii referitoare la schimbările necesare, va trebui să procedăm în mod coordonat și cu atenție pentru a valorifica în mod cât mai eficient resursele investite.

Raportul depus răspunde la această situație în mod foarte cuprinzător, ținând seama practic de toate aspectele care vor trebui abordate pentru a ne rezolva problemele energetice. Acest fapt include totul, de la fundamente legislative și distribuirea competențelor la norme de comercializare, modernizarea rețelelor și finanțare.

Garantarea securității energetice și încurajarea cercetării și dezvoltării, precum și nevoia de eficiență energetică și utilizarea energiilor regenerabile nu au fost uitate. Prin abordarea sa cuprinzătoare și echilibrată, acest raport este, în opinia mea, un bun punct de pornire pentru continuarea muncii în privința îmbunătățirii sistemului energetic european.

  Bendt Bendtsen (PPE). – (DA) Domnule președinte, întâi de toate, aș dori să mulțumesc raportoarei pentru munca sa splendidă și raportul bine echilibrat. Nu există nicio îndoială că există o nevoie în creștere rapidă pentru o nouă strategie energetică pentru Europa, iar întreprinderile europene sunt, de asemenea, convinse de acest lucru. Devenim din ce în ce mai dependenți de gazul din Rusia și de petrolul din Orientul Mijlociu. Strategia energetică a devenit atât o parte din politica externă și de securitate a Europei, cât și o chestiune de securitate a aprovizionării. Deciziile luate în Europa sunt esențiale pentru competitivitatea noastră. Pe viitor, este nevoie de o investiție imensă care să ne permită să realizăm o piață internă completă și coerentă și este nevoie, de asemenea, de investiții majore în eficiența energetică. Un bănuț economisit este un bănuț câștigat. Eficiența energetică este, de asemenea, cel mai eficient mod de a reduce emisiile de CO2.

Aș dori să îi mulțumesc comisarului Öettinger pentru comentariile sale de astăzi cu privire la eficiența energetică. În ceea ce privește eficiența energetică – indiferent dacă obiectivele sunt obligatorii sau nu – sunt mulțumit de comunicarea Comisiei, care enumeră multe domenii în care putem face mai multe. Sunt, de asemenea, dispus să îi acordăm Comisiei mai multă putere pentru a respinge planurile de acțiune naționale dacă acestea nu sunt adecvate atingerii obiectivului de 20 % până în 2020.

Mai mult, Statele Unite și China investesc puternic în domenii care vor spori eficiența energetică. Toată lumea este pe deplin conștientă de faptul că prețul energiei va crește pe viitor, iar Europa suferă momentan de o lipsă de competitivitate într-o lume globală. Prin intermediul unor investiții solide în eficiența energetică, infrastructură, rețele inteligente și așa mai departe, trebuie, prin urmare, să oferim întreprinderilor noastre oportunitatea de a fi mai competitive. Un avantaj suplimentar va fi reprezentat de noile locuri de muncă și de întreprinderi inovatoare într-o Europă care pierde în prezent mii de locuri de muncă.

  Ivari Padar (S&D). – (ET) Domnule președinte, felicit raportoarea și colegii noștri pentru acest raport reușit. Instituirea unei piețe energetice pan-europene este în interesul tuturor europenilor. La deschiderea de noi piețe energetice am ignorat totuși problemele de transparență a pieței și de competitivitate.

Sunt îngrijorat de faptul că, deși pe piețe se comercializează electricitate, gaze și cote privind emisiile de CO2 în valoare de sute de miliarde de euro, există o lacună clară în domeniul supravegherii și al legislației. Prin urmare, salut inițiativa Comisiei Europene de a completa lacuna. Sper că comunicarea Comisiei, care va fi adoptată în curând, va fi centrată pe protecția consumatorilor și va defini un cadru de reglementare paneuropean clar, care să stabilească norme și definiții neechivoce, pentru a putea evita afacerile din interior, manipularea pieței și pentru a spori lichiditățile pieței.

Consider că ACER, organul UE pentru reglementarea pieței energetice instituit de al treilea pachet privind piața internă, trebuie în cele din urmă să realizeze supravegherea electricității, a gazelor și a tranzacționării certificatelor de emisii, și propun ca supravegherea să fie plasată sub egida unui singur organ de reglementare în statele membre.

  Fiona Hall (ALDE). – Domnule președinte, mă bucur că strategia energetică 2020 a Comisiei menționează evaluarea în curs de desfășurare privind schimbarea utilizării indirecte a terenului. Este esențial ca aceasta să își îndeplinească obligația de a înainta o propunere referitoare la acest aspect până la sfârșitul acestui an, atât pentru a atenua preocuparea publică răspândită că este posibil ca biocombustibilii disponibili acum pe piață să nu producă o reducere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră, cât și pentru binele industriei, care dezvoltă procese inovatoare a căror valoare adăugată merită să fie recunoscută.

Referitor la acea chestiune a siguranței energetice, aș dori să îi solicit Comisiei să își reconsidere comentariile privind armonizarea schemelor naționale de sprijin pentru energiile regenerabile. Sunt în totalitate în favoarea măsurii la un nivel european atunci când aceasta adaugă valoare, dar statele membre și-au finalizat abia recent Planurile naționale de acțiune privind energia regenerabilă și acum lucrează pentru a le pune în aplicare; asta ar însemna armonizare dusă prea departe.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE). – (PT) Domnule președinte, domnule comisar, aș dori să încep prin a felicita raportoarea pentru munca sa excelentă privind prezentul raport. Sectorul energetic este forța motrice din spatele creșterii economice. Europa are o strategie energetică și pentru combaterea schimbărilor climatice încă din 2008. Punerea în aplicare a acestei strategii este crucială, dar Tratatul de la Lisabona ne permite să mergem mai departe, deschizând calea către crearea unei comunități energetice veritabile în cadrul Europei.

Trebuie să consolidăm piața energetică internă, să construim și să creăm legături între rețele, să asigurăm solidaritatea în privința energiei și să punem consumatorul în centrul preocupărilor noastre. Este necesară majorarea finanțării publice și intensificarea dezvoltării de instrumente și programe pentru încurajarea eficienței energetice. Cercetarea științifică și tehnologia joacă un rol cheie în atingerea acestor obiective.

Având în vedere acest fapt, salut lansarea diferitelor inițiative industriale europene din cadrul Planului european strategic pentru tehnologia energetică și îndemn Comisia să pună în practică și celelalte măsuri ale acestui plan. Al optulea program cadru ar trebui, de asemenea, să facă din cercetare și dezvoltarea de tehnologii inovatoare o prioritate în domeniul energiei. Prin urmare, este vital să existe o finanțare adecvată pentru susținerea tehnologiilor curate și durabile. Acesta este singurul mod în care vom putea menține competitivitatea industriei noastre, în care vom promova creșterea economică și vom crea locuri de muncă.

  Kathleen Van Brempt (S&D). – (NL) Domnule președinte, cuvântul pe care l-am auzit cel mai des până acum este „strategie”; pe bună dreptate. Așadar, salutăm strategia Comisiei. Cu toate acestea, credem că aceasta este puțin dezamăgitoare, domnule comisar, întrucât o strategie bună presupune efectuarea unei evaluări obiective – o evaluare a problemelor de aprovizionare și, în special, a problemelor ecologice și, de asemenea, a problemelor sociale – și pe baza acestei strategii vom stabili prioritățile. Acord foarte multă importanță cuvântului „prioritate” deoarece acesta înseamnă ierarhizarea lucrurilor. Eficiența energetică este în vârful acestei ierarhii. Ați menționat acest lucru, dar dacă eficiența energetică este atât de importantă, de ce este astăzi atât de greu să stabilim obiective pe care intenționăm să le aplicăm în statele noastre membre? Este un lucru esențial. Știm că acest lucru funcționează și există un mod de a ajunge acolo unde trebuie. Prin urmare, aș dori să îi solicit domnului comisar să își asume cu adevărat această prioritate și, de asemenea, să o prezinte efectiv la pregătirile noastre pentru summitul important din februarie.

  Romana Jordan Cizelj (PPE). – (SL) Domnule președinte, domnule comisar, astăzi decidem cursul dezvoltării energetice până în anul 2020, însă această perioadă este mult prea scurtă. Este nevoie de mulți ani pentru a pune în funcțiune facilitățile energetice. Construcția de rețele și de centrale nucleare durează mult timp, de asemenea. Durata de viață a construcțiilor de acest gen este de câteva decenii. Din acest motiv, investitorii au nevoie de orientări politice relativ stabile pentru o perioadă mult mai lungă. Dacă dorim să atingem obiectivele noastre privind schimbările climatice și durabilitatea energiei, trebuie să dezvoltăm un cadru de politică pentru mult mai mult timp în viitor. Avem nevoie de un document strategic pentru dezvoltarea energiei până în cel puțin 2050.

Energia nucleară devine din ce în ce mai mult una dintre sursele de energie ale viitorului și aș dori, prin urmare, să subliniez trei sarcini pe care cred că va trebui să le înfruntăm la nivel european în această privință: În primul rând, trebuie să luăm măsuri legislative pentru a garanta dezafectarea în siguranță a centralelor nucleare și eliminarea deșeurilor radioactive în conformitate cu principiul „cel care poluează plătește”.

În al doilea rând, trebuie să ne asigurăm că se construiesc noi centrale nucleare prin proceduri eficiente și transparente, în conformitate cu cele mai ridicate standarde de siguranță posibile. Putem face acest lucru introducând standarde minime pentru aprobarea și confirmarea proiectelor privind noile centrale nucleare. Mai mult, trebuie să avem în vedere emiterea de licențe pentru noile tipuri de centrale nucleare la nivel european. Acest fapt ne-ar ajuta să profităm de cunoștințe combinate și să ajutăm țările care introduc abia acum energia nucleară și cele care au, de fapt, organisme administrative relativ mici.

În al treilea rând, trebuie să facem ca procesul decizional privind problemele nucleare să fie mai democratic. Energia nucleară este numai una din multe potențiale surse de energie și, prin urmare, procedurile decizionale trebuie să fie aceleași ca pentru cărbune, energii regenerabile, gaze și petrol. Parlamentului European trebuie să i se acorde competențe de codecizie. Nu este necesar să revedem Tratatul Euratom, întrucât acest lucru s-ar putea face printr-un acord instituțional.

  Adam Gierek (S&D). – (PL) Domnule președinte, energia reprezintă în jur de 40 % din costurile de producție, în timp ce forța de muncă constituie abia 15 %, dar obținerea materialelor prime pentru generarea energiei însăși necesită energie. Prin urmare, competitivitatea economiei va depinde de energie. Doctrina referitoare la efectul asupra climei global și promovarea a ceea ce se numește economia „fără emisii de CO2” nu are niciun sens. Implicarea atât de profundă în obiective obligatorii privind emisiile de carbon constituie un exemplu de propuneri care sunt iresponsabile economic și social, întocmai precum tehnologia CSC care a fost impusă centralelor pe bază de cărbune – de ce nu și pentru alți combustibili? De ce nu este eficiența forța motrice a progresului?

Trebuie să trag un semnal de alarmă cu privire la nemulțumirea socială în legătură cu sărăcia energetică. În noile state membre, energia reprezintă în jur de 40 % din cheltuielile unei familii. Trebuie să trag un semnal de alarmă și cu privire la pierderea securității energetice din cauza legislației impuse, și în special a pachetului privind energia și clima. Încă ceva – de ce nu au statele membre dreptul de a decide singure asupra modalităților de reducere a propriilor emisii de CO2, așa cum pot decide în privința mixului lor de energie?

  Lambert van Nistelrooij (PPE). – (NL) Domnule președinte, noul Tratat de la Lisabona a făcut ca energia să fie responsabilitatea comună a UE și a statelor membre. Al doilea pachet privind energia, care formează de fapt baza prezentei strategii, merită în mod evident adăugiri, iar raportul furnizează o analiză bună în această privință. Totuși, statele membre, împreună cu părțile lor publice și private, trebuie să participe. Programele operaționale dintre și din cadrul statelor membre devin din ce în ce mai importante. S-au stabilit obiective procentuale suficiente, atât pentru climă, cât și pentru energie. Nu este nevoie de alte obiective obligatorii. După cum s-a spus deja, punerea sa în aplicare contează, luând în considerare cetățenii – consumatorii. Este posibil, de asemenea, ca Comisia să fie obligată să își îmbunătățească evaluarea pentru aceste programe naționale și ca resursele noastre, posibil euro-obligațiunile, să trebuiască să fie dependente de acest lucru. Încă mai există o diferență între vorbe și fapte. Prima din două idei centrale este eficiența energetică: o mare oportunitate. Aceasta contribuie la competitivitatea companiilor noastre și, de asemenea, la ocuparea forței de muncă – în sectoarele instalațiilor și construcțiilor, de exemplu. Analizați puțin și țara dumneavoastră: ca urmare a acestui fapt, s-au creat zeci de mii de locuri de muncă în Germania. A doua idee centrală este – da, ați spus-o – infrastructura care leagă țările și cea din cadrul țărilor și rețelele inteligente. Aici este nevoie de euro-obligațiuni. Am o întrebare pentru domnul comisar: se vor face progrese către euro-obligațiuni în decembrie? Vorbim despre resurse noi – avem nevoie de bani – și aș dori să ne spuneți dacă veți strânge într-adevăr bani prin aceste mijloace? Acțiune: de asta avem nevoie.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - (RO) Strategia energetică a Uniunii trebuie să se concentreze asupra eficienței energetice, a reducerii consumului de energie primară și a sărăciei energetice, a promovării energiei din surse regenerabile și a securității energetice a Uniunii. Este însă absolut necesar ca strategia energetică a Uniunii să fie corelată și cu politica industrială, politica de transport, politica de cercetare și inovare și politica privind lupta împotriva schimbărilor climatice.

Solicităm Comisiei și statelor membre să dezvolte instrumentele financiare și fiscale necesare pentru eficiență energetică, în special în sectorul clădirilor, și să acorde prioritate eficienței energetice și infrastructurii energetice inteligente, în viitorul cadru financiar multianual.

Uniunea trebuie să acorde o mai mare importanță parteneriatului estic și în special regiunii Mării Negre, regiune cu o importanță geostrategică deosebită pentru securitatea energetică și pentru diversificarea rutelor de aprovizionare cu energie a Uniunii.

Invităm Comisia și statele membre să continue punerea în aplicare a proiectului european al coridorului sudic al gazelor naturale, în special al proiectului Nabucco, care ar putea îmbunătăți în mod semnificativ siguranța aprovizionării cu energie.

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Domnule președinte, atât doamna Kolarska-Bobińska, cât și domnul comisar Oettinger merită lăudați pentru această muncă, care reprezintă într-adevăr un efort important. Ca urmare a Tratatului de la Lisabona, strategia energetică a Uniunii Europene va fi construită pe doi piloni: piața energetică unică, securitatea aprovizionării, eficiența energetică și interconectarea rețelelor energetice europene.

Atunci când elaborăm noua noastră strategie energetică, trebuie să ținem cont de câteva provocări. Deși proviziile noastre de combustibil fosil se diminuează treptat, putem spori proviziile existente prin găsirea de noi situri de exploatare a materiilor prime prin eforturi de cercetare și de dezvoltare. Dependența de energie a Europei crește proporțional cu creșterea populației sale. Până în 2030, Europa va fi obligată să asigure 65 % din importurile de energie din surse din afara Europei. În cazul aprovizionării cu gaze, această cifră poate atinge 80 %. Trebuie să vizăm diversificarea sporită a rutelor de transport și a surselor de achiziție. Reamenajarea centralelor care funcționează în prezent poate, de asemenea, să fie de o importanță deosebită.

Pentru dezafectarea centralelor vechi nu este suficientă alocarea de sume importante – trebuie să acordăm atenție și întreținerii acestora. Statele membre trebuie să efectueze o reexaminare primordială a poziției lor cu privire la energia nucleară. Trebuie să ne continuăm eforturile în domeniul dezvoltării energiei nucleare, altfel nu ne vom putea atinge obiectivele privind schimbările climatice. Recomand să acționăm cu precauție în acest domeniu, pentru a ne asigura că planurile noastre ambițioase nu constituie o amenințare la adresa competitivității industriale și comerciale. În acest sens, avem un raport echilibrat care cuprinde angajamente ce pot fi îndeplinite în mod realist și din acest motiv îl susțin pe deplin.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, garantarea unei energii durabile, sigură și accesibilă, reprezintă cu siguranță una dintre principalele provocări pentru Europa în următorii ani.

Obiectivele politice ale Uniunii Europene necesită o serie de măsuri care nu pot fi ignorate. Realizarea completă a pieței energetice interne este un obiectiv care poate fi atins numai dacă legislația actuală privind pachetul energetic va fi aplicată de toate statele membre.

Consider că, pentru a atinge pe deplin obiectivele strategiei, nu ne putem abate de la investirea în infrastructura modernă și inteligentă, în special în cercetarea și utilizarea energiilor regenerabile. Aceste investiții nu numai că reprezintă soluția cea mai avantajoasă din punct de vedere economic pentru reducerea dependenței de energie a UE, dar va contribui și la combaterea schimbărilor climatice.

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Domnule președinte, aș dori să adresez sincerele mele mulțumiri raportoarei și raportorilor alternativi și dumneavoastră, domnule Oettinger, deoarece ceea ce ați prezentat în ultimele zile și săptămâni este decisiv pentru dezvoltarea Uniunii Europene. Totuși, asemenea doamnei Van Brempt, domnului Turmes și a altora, consider că trebuie mergem cu un pas mai departe, deoarece – dacă pot spune așa – o politică energetică rațională, puternic ecologică, este aproape ca un vehicul de propulsare pentru creștere și locuri de muncă ecologice.

Ieri am discutat din nou acest lucru cu președintele Comisiei. Din păcate, s-au spus foarte puține despre acest lucru astăzi. Cu toate acestea, trebuie să facem aceste demersuri suplimentare. Desigur, multe dintre chestiunile care sunt implicate în politica energetică orientată către mediu sunt încă mai scumpe. Totuși, dacă luăm în considerare avantajul pentru mediu și ce înseamnă ca industria Europeană să joace un rol principal, observăm că acesta este foarte important și pentru locurile de muncă.

Domnul Reul are dreptate: avem nevoie de multe surse de energie. Poate că nu de toate – în această privință, opiniile noastre diferă în multe privințe. Totuși, trebuie să cunoaștem direcția în care evoluează eficiența energetică, economia de energie și energiile regenerabile. Acestea sunt motoarele unei economii europene orientate către viitor.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - (RO) Problematica energetică este o prioritate majoră ce nu suportă amânare și este important ca viitorul plan de acțiune 2011–2020 să contribuie semnificativ la consolidarea politicii comune a Uniunii Europene.

Avem nevoie de o cooperare strânsă, în special în domeniul infrastructurii energetice, precum și de o finanțare europeană corespunzătoare. Consider că, pe lângă finanțarea publică și cea comunitară, pentru a dezvolta o infrastructură strategică la nivelul Uniunii, care să antreneze extinderea și integrarea tuturor piețelor de energie locale, regionale și europene, trebuie să acordăm o mai mare atenție sectorului privat și investițiilor provenite de aici.

Din punctul meu de vedere, o bună modalitate o reprezintă promovarea parteneriatelor public-private, prin oferirea suportului politico-administrativ necesar, a unui anumit nivel de finanțare și a unor garanții publice. Astfel, vom reuși să obținem finanțarea atât de necesară pentru viitorul oricărei politici energetice.

  Arturs Krišjānis Kariņš (PPE). – (LV) Domnule președinte, domnule comisar, astăzi aș dori să vorbesc pe scurt despre bunăstarea cetățenilor noștri și despre insule. De obicei, ne gândim cu plăcere la insule, ne place să mergem acolo – soarele, căldura. Izolarea insulelor sudice chiar aduce beneficii bunăstării locuitorilor din insulă, întrucât atrage turiști, dar atunci când vine vorba despre energie, izolarea sau statutul de insulă sunt deosebit de dăunătoare pentru populație. Exact de acest lucru nu este nevoie. De ce? Izolarea în domeniul energiei înseamnă predominanța normală a unui monopol pe această piață, iar pentru persoanele în cauză acest lucru înseamnă, la rândul lui, atât nesiguranța aprovizionării, cât și prețuri ridicate. Prezentul raport are soluția. Infrastructură, infrastructură, infrastructură. Să construim interconexiuni în Uniunea Europeană care să ne unească, pentru ca cetățenii să poată beneficia de prețuri decente și de siguranța aprovizionării. Vă mulțumesc.

  Francesco De Angelis (S&D). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să-mi exprim aprecierea față de prezenta rezoluție, care este un document excelent din patru puncte de vedere.

În primul rând, repetă faptul că eficiența energetică și economia de energie sunt priorități avantajoase din punct de vedere economic pentru reducerea dependenței de energie a Europei și pentru combaterea schimbările climatice. În al doilea rând, pune accentul pe infrastructurile inteligente. În al treilea rând, ne îndeamnă să implementăm în întregime legislația europeană actuală. În al patrulea rând, se străduiește să realizeze o politică energetică cu o dimensiune internațională riguroasă și consecventă.

În sfârșit, aș dori să subliniez importanța securității energetice și a investiției în cercetare, dezvoltare și inovare, pentru a proteja cât mai bine posibil interesele consumatorilor, ale întreprinderilor și ale cetățenilor.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Domnule președinte, cred cu adevărat că toate statele membre ale Uniunii Europene se confruntă acum cu cea mai mare dificultate în ceea ce privește energia și, în primul rând, aș dori cu adevărat să mulțumesc raportoarei și raportorilor alternativi pentru faptul că practic noi toți, reprezentanții tuturor statelor membre, am avut posibilitatea de a oferi propriile propuneri și că, datorită unor compromisuri inteligente, s-a creat un document foarte bun. Consider, de asemenea, că nu este atât de important să avem planuri ambițioase pe cât este să avem planuri realizabile, și anume infrastructuri reale, interconectări, o posibilitate reală pentru oameni de a alege furnizorul de energie de la care să cumpere energie și, desigur, un preț de piață real. Consider că dacă vom reuși acest lucru, rezultatele obținute vor fi semnificative. Consider că, pe viitor, ar trebui să avem și un control mai bun asupra dorințelor și intereselor statelor membre, deoarece în cazul instituirii unei piețe energetice comune, acele interese trebuie să fie conciliate. Domnule comisar, aș dori să vă mulțumesc de asemenea pentru reacția foarte promptă cu privire la semnarea anumitor acorduri și sunt recunoscător pentru faptul că principiul solidarității este adânc înrădăcinat la nivelul UE.

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, am citit raportul cu atenție și îl aprob în totalitate. Cu toate acestea, am rămas oarecum nedumerită de diverse mențiuni referitoare la viitorul cărbunelui în cadrul strategiei europene, în special de la punctul 52, în care Comisia este invitată să întocmească dispoziții juridice pentru a facilita construcția de centrale electrice alimentate cu cărbune.

În urmă cu câțiva ani, în Statele Unite a fost inițiată o mișcare politică și cetățenească care a dus de facto la un fel de moratoriu privind construirea de centrale electrice alimentate cu cărbune. La fel ca emisiile de CO2, și această decizie are la bază problema cenușii, care conține multe substanțe toxice. Prin urmare, nu susțin deloc argumentul centralelor electrice alimentate cu cărbune și aș dori să menționez că așa numitul „cărbune curat” este, în multe cazuri, mai mult un slogan decât o realitate.

Am auzit, de asemenea, mai mulți dintre colegii noștri deputați apărând cu îndârjire energia nucleară, atât în materie de costuri, cât și de siguranță. Din păcate, oricine spune acest lucru arată că nu știe despre ce vorbește. Alternativele există, sunt regenerabile, sunt reale și în deceniul care urmează, Uniunea Europeană trebuie să își croiască drumul în această direcție.

  Oreste Rossi (EFD). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, prezentul raport oferă câteva puncte foarte interesante în măsura în care, pornind de la conceptul de bază conform căruia Europa trebuie să se asigure cu politici energetice comune, acesta analizează cu atenție metode și programări.

Vorbind personal la Forumul European pentru Energie organizat de președintele Buzek, în rândul reprezentanților celor 27 de state membre ale UE și al Parlamentului European, am exprimat o opinie favorabilă cu privire la un plan de energie comun care să permită condiții egale de acces la energie pentru persoane fizice și întreprinderi, eliminând astfel diferențele de costuri uneori substanțiale de astăzi.

Regret faptul că trimiterile acum inevitabile la responsabilitatea Uniunii Europene în combaterea schimbărilor climatice au fost introduse într-un raport atât de bun. Există documente specifice în legătură cu acest subiect și consider că este redundant să continuăm să adăugăm trimiteri la acesta pentru a satisface anumiți extremiști din domeniul mediului.

În ceea ce ne privește, o a doua perioadă de angajament în cadrul Protocolului de la Kyoto poate avea loc doar într-un context global, implicând toate principalele economii printr-un acord cu caracter juridic obligatoriu.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). – (LT) Domnule președinte, aș dori să felicit raportoarea și să-i mulțumesc domnului comisar care analizează strategia și politica energetică într-un mod atât de binevoitor. Avem scopuri ambițioase pentru atenuarea procesului schimbărilor climatice. În ceea ce privește protecția mediului, energia poate fi un partener, dar poate fi și un dușman. În Uniunea Europeană suntem dependenți de combustibili fosili, utilizați în producerea de energie. Odată cu epuizarea resurselor UE, suntem din ce în ce mai dependenți de țări terțe și, așadar, este important nu numai să dezvoltăm energie regenerabilă, ci și să investim în cercetare pentru a spori eficiența energetică. În perioada de sesiune anterioară am dezbătut alocarea unor bani suplimentari pentru energie în baza Planului european de redresare economică. Poate că ar fi adecvat, de asemenea, să putem aloca bani de la alte mecanisme de finanțare ale Uniunii Europene, destinate eficienței energetice în general. Energia regenerabilă este importantă pentru noi nu numai din cauza schimbărilor climatice, ci și a securității energetice. Acordurile bilaterale ale unor state membre, care pun în aplicare proiecte precum „Nord Stream” duc la neîncredere nu doar în privința chestiunilor de mediu, ci și a principiilor de solidaritate și, prin urmare, trebuie să existe transparență în acest domeniu.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) Din punctul meu de vedere, îmbunătățirea potențialului UE în materie de energie regenerabilă este unul dintre cele mai importante elemente ale raportului. De aceea reamintesc faptul că regiunea Dobrogea, din sud-estul României, va deveni în câțiva ani cel mai mare parc eolian din Europa. Construcția celor 522 de turbine se va finaliza în 2011. Dobrogea va putea furniza astfel 50 % din consumul la nivel național.

Infrastructura este un alt element esențial pentru o piață energetică funcțională.

UE trebuie să aleagă între acele proiecte care-și dovedesc eficiența și rentabilitatea economică. Interconectorul AGRI, una dintre primele contribuții ale României la dezvoltarea infrastructurii energetice, prezintă costuri reduse și constituie o alternativă.

Diversificarea surselor de aprovizionare se impune și în sectorul petrolului. Oleoductul P8 constituie un bun exemplu în acest sens. România și Serbia au reluat recent studiile de fezabilitate pentru construirea primului tronson Constanța-Pancevo.

  Ioan Enciu (S&D). - (RO) Diversificarea surselor, o nouă infrastructură în energie, creșterea ponderii surselor regenerabile sunt importante pentru viitorul energetic al Uniunii. Dar, în același timp, nu trebuie să renunțăm și la utilizarea vechilor surse de energie, desigur, îmbunătățită prin tehnologii inovatoare, conform posibilităților și necesităților fiecărui stat membru.

Cel mai important pentru mine, pentru cetățenii pe care-i reprezint aici este însă faptul că trebuie să păstrăm un preț accesibil pentru toți consumatorii, să menținem și chiar să creăm noi locuri de muncă în acest domeniu.

Nu trebuie să ajungem în situația în care pe piața de energie europeană va exista surplus de energie, pentru că aceasta nu va putea fi cumpărată din cauza prețurilor ridicate.

  Kyriakos Mavronikolas (S&D). – (EL) Domnule președinte, cred că, în urma Tratatului de la Lisabona, se înțelege de la sine că Parlamentul European va putea contribui mult mai mult la politica energetică.

Sunt de acord cu tot ceea ce a spus raportoarea și aș evidenția faptul că, în prezent, politica energetică ține mai curând, direct și indirect, de politica externă în general, atât a statelor membre, cât și a Uniunii. Sunt de acord că astăzi avem nevoie de lucrări necesare, lucrări de infrastructură, și că avem nevoie și de reglementări care să guverneze modalitatea de executare a acordurilor.

Astăzi solicităm contracte clare, transparență și trimiteri specifice la sursele de energie regenerabilă. Totuși, ceea ce avem în fața noastră, domnule comisar, este nevoia pentru o piață a energiei comună. Acest lucru ar ajuta micile state insulare ale Uniunii în special, astfel încât, pe o piață mare, să putem rezolva în mod transparent problema majoră a energiei.

  Nick Griffin (NI). – Domnule președinte, aș dori să îi spun domnului comisar că noul raport privind strategia în domeniul energiei ignoră un lucru foarte evident: apogeul petrolului. Însă Comisia cel puțin și-a dat în sfârșit seama de această amenințare uriașă și iminentă. În momentul în care se recunoaște apogeul petrolului, majoritatea acestui raport în mare parte bine intenționat devine, din păcate, gaz pe foc.

Deficitul uriaș de energie care va urma nu poate fi acoperit în niciun fel prin regenerare sau filtrarea reziduurilor. Cărbunele, fuziunea nucleară – și, pe termen lung, fuziune nucleară și fisiunea – sunt singurele surse de energie suficient de abundente pentru a ne salva pe măsură ce era petrolului ia sfârșit.

Domnule comisar, acum că aceste lucruri au fost recunoscute, putem să ne așteptăm la o abordare nouă, serioasă a energiei? Trebuie să renunțăm la toate absurditățile cu privire la rețele de energie eoliană și încălzire globală și să ne concentrăm asupra soluțiilor științifice reale pentru criza apogeului petrolului.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, intrăm în dezbatere aici și, dacă iau în considerare chestiunile pe care s-au concentrat discursurile dvs., avem un mix de energie vast în Uniunea Europeană, în statele membre și, de asemenea, în Parlament. Am auzit discuții despre orice de la energii regenerabile 100 % până la fuziune nucleară, energie nucleară și cărbune. Aceasta înseamnă că întrebarea cheie va fi: vom cădea de acord asupra unei strategii pe termen lung? Vom ajunge la un consens în Europa? Dacă vom ajunge, care va fi consensul?

Lucrăm în prezent la elaborarea strategiei care cuprinde cele trei obiective ale energiei regenerabile în proporție de 20 %, al reducerii emisiilor de CO2 cu 20 % și al creșterii eficienței cu 20 %. Aceasta este strategia pentru noul deceniu. Este adevărat că avem nevoie de o strategie pe termen lung. Foaia de parcurs pe care v-o vom prezenta ca proiect brut primăvara următoare va furniza această strategie. Cu această foaie de parcurs intenționăm ca, în următorul an, să luăm în considerare următorii 40 de ani împreună cu dvs. și statele membre și să prezentăm previziuni cu privire la cerințele în materie de energie, mixul energetic, obiectivele de mediu și securitatea aprovizionării pentru patru decenii. Nu este o sarcină ușoară. Imaginați-vă pentru un moment că am fi în 1970 înainte de criza petrolului, înainte de căderea Zidului și cu numai câteva state membre și că ar trebui să folosim expertiza pe care o aveam în 1970 pentru a clarifica anul 2010 și situația energetică actuală. Estimările noastre ar fi fost complet greșite. Știm ce capacități tehnice vor apărea în următorii 40 de ani? Ce noi interese politice vor avea statele membre? Cu toate acestea, sunt în favoarea încercării de a produce Foaia de parcurs 2050.

Apoi s-a pus problema de ce avem nevoie de obiective obligatorii pentru reducerea emisiilor de CO2 și de ce statele membre nu pot face acest lucru. Este pur și simplu pentru că așa s-a decis. Accept obiectivul de 20 % pentru emisiile de CO2 și cel de 30 % dacă găsim alți parteneri la nivel mondial. Aceasta este o decizie a Parlamentului, de care aparțineți, și a Consiliului, iar eu o pun în aplicare. Dacă doriți altceva, să îmi spuneți. Sunt de părere că, dacă nu ar exista obiective obligatorii, statele membre pur și simplu nu le-ar respecta. Dacă renunțăm la obiectivele obligatorii, statele membre ar face mai puține sau chiar nimic, în special în vremuri economice dificile.

S-a menționat problema eficienței energetice. În strategia noastră, creăm doar schița pentru această chestiune. Detaliile cu privire la aceasta vor fi puse în practică, iar instrumentele, măsurile și partea financiară vor urma în primăvară când va trebui să prezentăm strategia privind eficiență energetică, pe care o dezbateți în prezent.

S-au pus întrebări referitoare la piața internă. Vă rog să aveți încredere în mine și domnul Almunia. Vom asigura conformitatea deplină cu al doilea și al treilea pachet privind piața internă, vom soluționa procedurile de încălcare a tratatului și vom face tot posibilul pentru a ne asigura că, în următorii cinci ani, gazele și electricitatea vor alcătui o piață internă competitivă și transparentă. În ultimele câteva săptămâni am oferit consultanță statelor membre – guvernului polonez în cazul Jamal și guvernului bulgar în cazul South Stream și referitor la aprovizionarea cu gaz a Bulgariei. De fapt, statele membre nu sunt mereu dispuse sau în măsură să asigure respectarea normelor privind piața internă din acordurile lor bilaterale. Acolo unde ni se cere consiliere, o oferim, dar este nevoie și de implicarea statelor membre. Există și state membre mari în care piața internă nu funcționează. Unul dintre acestea nu este departe de aici și poate este chiar țara în care ne aflăm acum. Prin urmare, întreb deputații din Franța: sunteți pregătiți să lucrați cu mine pentru a crea o piață internă în Franța și în alte țări? Am nevoie de susținerea dvs. în această chestiune – nu la un nivel național, ci la un nivel european.

În ceea ce privește coridorul sudic, decizia cu privire la gazoductele Nabucco, trans-adriatic sau ITGI va fi adoptată, cred, în primul trimestru al anului următor. Totuși, o infrastructură de gaze ne obligă să abordăm chestiuni precum de cât gaz vom avea nevoie pentru încălzire și transformarea în electricitate în următoarele decenii? În prezent sunt necesari 500 de miliarde de metri cubi pe an. Vom avea nevoie de mai mult sau de mai puțin? Această chestiune va fi abordată și în foaia de parcurs 2050.

Domnul Rohde a menționat exemplul Chinei. În opinia mea, este mereu bine să se folosească China drept comparație, dar, de preferat, nu ca un exemplu de urmat. Aveți dreptate că s-au făcut foarte multe investiții în energie eoliană în China. Este adevărat, dar ați omis să menționați faptul că China cumpără în prezent cărbunele din lume și investește mult mai mult în cărbune. Este adevărat că, în ultimul an, China a investit mai mult în energii regenerabile decât a investit Germania. Cu toate acestea, proporția energiilor regenerabile produse în China este în scădere, pentru că se investește mult mai mult în energie nucleară și cărbune. În plus, China consideră energia nucleară o formă de energie regenerabilă. Pur și simplu nu sunt de acord. În consecință, o comparație cu China este importantă, dar aș recomanda cu seriozitate să nu considerăm China drept un exemplu pe care să îl urmăm în munca noastră europeană.

Vă mulțumesc încă o dată. Am nevoie de susținerea dvs. și când vine vorba despre bugetul european. S-a solicitat să se ia mai multe măsuri și să se aloce mai multe resurse pentru cercetare și infrastructură. Accept acest lucru. Accept orice euro pe care mi-l dați, dar bugetul este decis de Consiliu și Parlament. În baza bunei noastre experiențe cu Planul Strategic European pentru tehnologiile energetice, cu finanțarea cercetării în domeniul energetic și cu planul de redresare economică, am încredere că vom elabora o propunere bună pentru infrastructură și că dvs. o veți susține astfel încât, în deceniul următor, să se furnizeze suficiente fonduri europene cu valoare adăugată pentru măsurile europene corespunzătoare din domeniul infrastructurii și al cercetării. Având în vedere acestea, avem cu siguranță suficiente ocazii pentru o cooperare constructivă.

  Lena Kolarska-Bobińska, raportoare. – (PL) Domnule președinte, după cum se poate observa, subiectele de discuție și opiniile exprimate în Parlamentul European sunt foarte variate și diferite. Prin urmare, prezentul raport este rezultatul compromisului pe care îl urmăream. Sunt de părere că acesta este un raport foarte bun, pentru că am construit un consens.

Aș dori să le mulțumesc raportorilor alternativi – doamna Ulvskog, domnul Rohde, domnul Turmes, domnul Szymański și alții – pentru faptul că am construit acest consens într-o manieră atât de plăcută. Aș dori, de asemenea, să îi mulțumesc doamnei Castillo Vera pentru cooperare, ajutor și susținere, doamnei Toth de la Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) pentru ajutor, domnului Hillman și, de asemenea, domnului comisar și personalului Comisiei, care au răspuns la întrebările mele numeroase și au reacționat la diferitele mele idei.

La Bruxelles are loc astăzi o luptă între susținătorii ideii de interguvernamentalism și cei care doresc să acționeze conform noțiunii de solidaritate. Atât Parlamentul European, cât și Comisia se confruntă cu necesitatea de a garanta, la ședințele viitoare ale Consiliului European, că solidaritatea este totuși victorioasă în fața intereselor naționale individuale. Am ajuns la un anumit consens. Avem o strategie și, după cum a spus domnul Turmes, în acest sens trebuie să o implementăm, să o implementăm și să o implementăm din nou, apărându-ne de diferitele interese specifice.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, joi, 25 noiembrie, ora 12.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S&D) , în scris. – (PT) Cred că această nouă strategie energetică este absolut necesară pentru a pune în practică o strategie competitivă, durabilă și sigură. Într-o perioadă în care Europa devine din ce în ce mai dependentă de importurile de energie, cred că este esențial ca aceasta să continue să joace un rol de lider dominant în problemele legate de energie, concentrându-se pe inovare și pe tehnologie. Pentru a face ca strategia noastră să fie mai durabilă, vom avea nevoie de o concentrare constantă asupra energiei regenerabile prin introducerea unei concurențe sporite în cadrul sectorului, astfel încât să putem pune în aplicare în mod eficient piața internă pentru energie. Acest fapt va duce la reducerea costurilor și la creșterea competitivității pentru economie și va crea, de asemenea, bunăstare și locuri de muncă, ceea ce este important pentru o balanță comercială sănătoasă. Vin dintr-o regiune mai îndepărtată care are în prezent un nivel de autosuficiență energetică de aproximativ 27 % și vizează să atingă 75 % până în 2012. Insulele Azore și-au stabilit obiective specifice mai ambițioase decât UE și, ca urmare, sunt deja recunoscute la nivel european, în special în ceea ce privește energia geotermală, datorită unei politici energetice ambițioase cu parteneriate între regiune și celor mai bune centre de cercetare naționale și internaționale. Uniunea ar trebui să urmeze aceste exemple și să sporească sprijinul în domeniile cercetării, inovării și dezvoltării de proiecte.

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. – (RO) Este timpul să vorbim despre o adevărată strategie energetică europeană. În prezent, implementarea legislației UE în materie de energie este lacunară. Prin intermediul prevederilor din Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană dispune de un cadru juridic ferm pentru dezvoltarea unei piețe interne unice funcționale, care să garanteze siguranța aprovizionării, durabilitatea, interconectarea rețelelor și solidaritatea. În acest context, noile state membre, mult mai vulnerabile la întreruperile externe ale aprovizionării cu energie, au nevoie de sprijinul Uniunii Europene pentru a face față acestor provocări.

De asemenea, doresc să pledez pentru menținerea posibilității de subvenționare a minelor de cărbune de către statele membre, cel puțin până în 2018. Într-o lume capitalistă, termenul de necompetitiv este sinonim cu plagă socială. Trebuie să luăm în calcul factorul uman, să ne gândim la consecințele socioeconomice negative ale închiderii minelor de cărbune, care reprezintă o sursă majoră de locuri de muncă, înainte de a pune o pecete de necompetitivă unei mine.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Prezentul raport vizează să contribuie la un nou plan de acțiune privind energia, în cadrul strategiei Europa 2020. În principiu, un plan nou se poate dovedi a fi o inițiativă importantă, cu condiția ca greșelile și deficiențele planurilor anterioare să fie luate în considerare. Este inutil să insistăm asupra abordării și propunerilor care ne-au făcut să încetinim și să rămânem mai în urmă decât ar trebui să fim.

Deficiențele strategice ale politicii energetice europene de care ar trebui să se țină seama includ următoarele puncte.

Politica energetică a fost plasată ca un apendice la o politică „de mediu” al cărei obiectiv final este de a deschide noi domenii pentru speculațiile financiare, făcând din certificatele de emisii de gaze un lucru profitabil. Cu toate acestea, problema energiei merită o abordare adaptată bazată pe îmbunătățirea indicatorilor specifici precum intensitatea energetică sau deficitul energetic.

În domeniul energiei se presupune, de asemenea, că dacă se va pune în aplicare funcționarea piețelor acolo unde operează investitorii, totul se va rezolva ca prin magie. S-au publicat deja trei pachete legislative succesive, s-au cheltuit resurse publice și totuși nu avem încă piețe competitive, investiții în infrastructură sau energie mai accesibilă pentru consumatori. Acest fapt reprezintă un eșec din punctul de vedere al tuturor aspectelor obiectivelor menționate.

Argumentul conform căruia biocombustibilii aduc numai beneficii pentru mediu și asigură o dezvoltare importantă pentru agricultura și industria țărilor europene s-a prăbușit.

  András Gyürk (PPE), în scris. – (HU) Mă bucur să văd că există un angajament din ce în ce mai puternic în Europa pentru a realiza o piață energetică comună. Acest lucru este demonstrat în mod capabil de faptul că ambele rapoarte ale doamnei Kolarska-Bobińska, precum și cea mai recentă strategie energetică și prioritățile privind infrastructura ale Comisiei Europene îndeamnă la schimbări structurale. În sfârșit începem să ne dăm seama că o reușită remarcabilă necesită investiții semnificative, planuri de acțiune concrete și înlăturarea sarcinilor administrative. Aceasta este singura posibilitate pentru ca toate statele membre să atingă obiectivele principale ale Tratatului de la Lisabona: piața unică, securitatea aprovizionării, eficiența energetică și dezvoltarea energiilor regenerabile.

Cred că faptul că documentele menționate mai devreme tratează eforturile de dezvoltare a energiei în Europa Centrală și de Est ca pe o prioritate urgentă reprezintă un pas înainte esențial. Criza gazelor naturale de anul trecut a scos în evidență pentru statele din vest faptul că regiunea noastră depinde foarte mult de o singură sursă de gaze și că piața unică nu funcționează aici. Europa și-a dat seama că accesul la sursele alternative de gaze, crearea coridorului gazelor de la nord la sud și eliminarea piețelor izolate sporesc securitatea aprovizionării la nivel regional, făcând în același timp un pas înainte către realizarea unei piețe unice.

În același timp, consolidarea rețelelor energetice și interconectarea regională a conductelor de petrol sporesc, de asemenea, flexibilitatea regiunii noastre. Nivelul de angajament nu se poate opri totuși numai la crearea unei strategii. Am încrederea că se vor aplica în curând modificări structurale care să sprijine realizarea în mod eficient a unei piețe unice și că vom elabora un proces de acordare a licențelor rapid și transparent, vom crea inițiative regionale și vom oferi acces la noi instrumente de finanțare.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – După câteva experiențe dramatice cu aprovizionarea cu energie, a devenit clar că energia este un factor cheie al securității UE. Necesitatea unei perspective strategice pe termen lung este evidentă. Strategia energetică nou propusă vizează să satisfacă această nevoie. Mai presus de toate, Europa are nevoie de o piață energetică internă coerentă și armonizată care trebuie să integreze diferite rețele energetice, legându-le între ele. Acest lucru reprezintă o prioritate absolută pentru stabilitatea și securitatea UE. Astăzi încă mai există regiuni izolate ale UE care depind aproape în totalitate de sursele de energie externe. În cazul gazelor importate, acest lucru este valabil pentru cele trei state membre baltice. Acestea depind de exporturile de gaze din Rusia, pe care Moscova le folosește ca pe instrumentul său de politică externă. Rezultatul este că națiunile baltice, fiind în vecinătatea imediată a Rusiei, plătesc cu 30 % mai mult decât Germania pentru același gaz rusesc. Noua strategie privind Marea Baltică ar trebui să vizeze dezvoltarea de rețele integrate în jurul Mării Baltice. Sprijin alocarea unei proporții mai ridicate din buget pentru politica energetică comună. Dezvoltarea de infrastructuri moderne și eficiente va necesita investiții prioritare. Sporirea eficienței energetice înseamnă mai multe investiții în cercetare și dezvoltare și în noile tehnologii energetice.

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. – (RO) Strategia energetică propusă trebuie să promoveze pe termen lung o combinație diversificată de surse de energie, respectiv energie din surse regenerabile, dar și energie nucleară. Această strategie nu va putea însă fi viabilă atâta timp cât nu se va consolida rețeaua de transmisie pentru a sprijini integrarea pieței și dezvoltarea unei producții de energie sustenabilă la scară mare.

De asemenea, consolidarea interconexiunilor și a legăturilor cu țările terțe este extrem de importantă. Este urgent nevoie să se dezvolte și să se modernizeze rețelele de distribuție pentru a putea integra cazurile din ce în ce mai frecvente de producție distribuită. Bineînțeles că integrarea pieței impune și o mai bună utilizare a rețelelor funcționale existente, pe baza armonizării transfrontaliere a structurii piețelor și prin dezvoltarea unor modele europene comune de gestionare a interconexiunilor. Și, nu în cele din urmă, constituirea unei rețele „inteligente” la nivelul UE, capabile să gestioneze, să distribuie și să măsoare, în timp real, toate modelele diferite de producție și consum pentru a asigura o funcționare sigură și eficientă a viitorului sistem electric, este extrem de importantă.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – (RO) Doresc să salut acest raport și, în mod special, referirile la dezvoltarea potențialului în domeniul bioenergiei. Potențialul european în domeniu este subexploatat, în acest context fiind relevantă situația cu care se confruntă unele state membre, unde există suprafețe enorme de terenuri agricole care rămân necultivate în fiecare an. Aceste terenuri abandonate ar putea fi exploatate și din punctul de vedere al energiei regenerabile. Exemplul României, care îmi este cel mai familiar, este edificator: circa trei milioane de hectare rămân nefolosite, iar puterea energetică pierdută pe această suprafață este de circa 187 terawatt pe oră. Cred că această problemă trebuie avută în vedere în cadrul dezbaterilor privind viitorul Politicii Agricole Comune. Invitația adresată Comisiei de a propune un cadru de politici și de a susține continuarea promovării utilizării biocarburanților durabili de a doua generație în Europa este oportună și sper să fie însușită de CE.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Obținerea energiei este una dintre cele mai importante provocări ale lumii de astăzi. Cu mult timp în urmă, Uniunea Europeană a susținut o politică de obținere a energiei prin utilizarea de tehnologii care asigură emisii scăzute de CO2. Faptul că raportoarea a recunoscut această idee ca fiind un obiectiv strategic nu este o surpriză și beneficiază de susținerea mea deplină. Al doilea obiectiv strategic – garantarea securității energetice pentru toate statele membre – are, de asemenea, întregul meu sprijin. Raportoarea leagă acest obiectiv de instituirea unei economii cu emisii scăzute. Acest aspect este deosebit de important pentru Polonia. Nu este un secret faptul că securitatea energetică a Poloniei se bazează pe cărbune. Prin urmare, pentru a atinge acest obiectiv în mod eficient, este esențial să avem un sprijin financiar puternic din partea UE. Polonia – și multe alte state membre – recunoaște nevoia de a construi o economie cu emisii scăzute, dar nu este totuși capabilă să atingă acest obiectiv fără ajutor european. În sfârșit, aș dori să îmi exprim mulțumirea față de identificarea de către raportoare a nevoii de a asigura energie pentru cetățeni la prețuri acceptabile ca fiind unul dintre obiectivele strategice ale noii strategii energetice pentru Europa. Prin acceptarea celor trei obiective strategice principale ale noii strategii energetice pentru Europa, aș dori să îmi exprim susținerea puternică pentru propunerea de rezoluție privind documentul Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020.

  Indrek Tarand (Verts/ALE), în scris. – (SV) Sunt foarte mulțumit de faptul că avem din nou ocazia astăzi să dezbatem în mod activ în Parlamentul European problemele legate de securitatea energetică. Să nu existe nicio neînțelegere aici – acest subiect este la fel de delicat ca cel referitor la gaze. În ultimii ani, UE ca întreg și-a sporit dependența de aprovizionările cu energie de la anumite țări terțe. Acesta este un risc inerent pe piață, nu numai în ceea ce privește aspectul economic, dar și din cauza lipsei drepturilor democratice și ale omului și a implicării companiilor care nu au concepte de afaceri sănătoase. Din păcate, trebuie să admitem faptul că raportul doamnei Kolarska-Bobińska, care este o lucrare excelentă, este dezbătut și votat puțin cam târziu. Comisia Europeană și-a comunicat deja Strategia energetică pentru Europa 2011-2020 la 10 noiembrie, așadar este poate prea târziu pentru a schimba asta. Mai bine mai târziu decât niciodată, totuși. Prin urmare, voi adăuga la opiniile de astăzi faptul că Franța a decis să vândă Rusiei o navă de război din clasa Mistral. Presupunem că își regretă sincer decizia.

  Zbigniew Ziobro (ECR), în scris. – (PL) Din propunerea de rezoluție depusă lipsesc încă trimiterile explicite la două aspecte importante. Primul dintre acestea este sprijinul financiar din bugetul Uniunii Europene pentru găsirea de surse alternative de combustibil precum gazele de șist. Utilizarea gazelor de șist le-a permis acum Statelor Unite să își asigure independența în ceea ce privește aprovizionarea cu energie. Oamenii de știință și geologii raportează că o posibilitate similară de autonomie energetică se întrevede și pentru Uniunea Europeană. Cred că este important să schimbăm politica Uniunii în ceea ce privește acest aspect, astfel încât să susțină explorarea și utilizarea gazelor de șist. De asemenea, este important să asigurăm sprijin financiar instituțiilor care sunt implicare în dezvoltarea de tehnologii pentru extragerea și transportul gazelor de șist – inclusiv utilizarea de CO2 în procesul de fragmentare a șistului. Al doilea aspect se referă la lipsa unor trimiteri explicite la realizarea de investiții specifice în proiectele de transmitere a combustibilului. Acesta este încă un document care nu are nicio legătură cu o strategie. Parlamentul European trebuie, în sfârșit, să elaboreze proiecte energetice care sunt importante pentru securitatea sa și pentru modurile în care acestea vor fi finanțate. În ciuda declarațiilor făcute, atât în cadrul programului Parteneriatul estic, cât și în cel privind Sinergia Mării Negre, construirea conductei de gaz Nabucco, care urmează să lege zăcămintele din Asia de utilizatorii din Europa, continuă să fie amânată. Strategia nu are trimiteri nici la posibilitatea utilizării zăcămintelor din Africa și zona arctică. Ultimul aspect care a fost omis este lipsa unei explicații clare a termenului „securitate energetică a Uniunii Europene”. Ce înseamnă asta de fapt? Ar trebui să se refere la Uniune ca întreg sau la o situație de securitate a aprovizionării pentru statele membre individual care constituie în prezent Uniunea Europeană?

14. Pregătirile pentru Conferința de la Cancun privind schimbările climatice (29 noiembrie - 10 decembrie) (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este reprezentat de declarațiile Consiliului și Comisiei cu privire la Conferința privind schimbările climatice de la Cancun (29 noiembrie -10 decembrie).

  Joke Schauvliege, președintă în exercițiu a Consiliului. – (NL) Domnule președinte, onorabili membri, în urma conferinței de la Copenhaga, Uniunea Europeană a decis destul de repede să procedeze printr-o abordare treptată, pragmatică, pe viitor. Concentrarea asupra unei abordări „totul sau nimic” nu mai este posibilă. Treptat, trebuie puse bazele pentru un cadru post-2012. Ne dăm seama că progresele pentru negocierile privind crearea unui regim ambițios de combatere a schimbărilor climatice dincolo de 2012 au fost foarte lente. Participanții au opinii puternic divergente, ceea ce a fost evident chiar recent în cursul ultimei runde de negocieri oficiale de la Tianjin, la care s-au făcut progrese foarte mici.

Onorabili membri, acesta este contextul în care Consiliul Mediu și Consiliul European au făcut ultimele retușuri la poziția Uniunii Europene pentru conferința de la Cancun. Pozițiile altor instituții și, desigur, propunerea dumneavoastră de rezoluție, au fost luate în considerare în cursul procesului. S-a stabilit deja că reuniunea de la Cancun nu va produce un cadru cu caracter juridic obligatoriu post-2012. Având în vedere faptul că încă nu este clar care va fi conținutul pachetului de măsuri pentru Cancun, poziția Uniunii Europene, care va oferi, de asemenea, negociatorilor Europeni flexibilitatea necesară, subliniază diferite elemente. Este clar din toate punctele de vedere faptul că pachetul de măsuri pentru Cancun trebuie să fie echilibrat, ceea ce înseamnă că trebuie să conțină elementele care fac posibilă adaptarea acestuia atât pentru țările în curs de dezvoltare, cât și pentru țările dezvoltate. Care sunt atunci principalele elemente ale poziției UE?

Înainte de toate, trebuie să obținem un rezultat echilibrat; să echilibrăm drepturile de negociere în contextul Protocolului de la Kyoto și al Convenției, pe de o parte, și în interiorul cadrelor însele, de cealaltă parte.

În al doilea rând, sunt condițiile unei perioade de angajament bună în contextul Protocolului de la Kyoto.

În al treilea rând, sunt liniile generale ale componentelor esențiale ale Planului de acțiune Bali, în special o viziune comună, reducerea, adaptarea, tehnologiile și finanțarea. UE își menține părerea că un instrument unic cu caracter juridic obligatoriu este cel mai bun mod de a forma cadrul post-2012. Având în vedere faptul că, anul trecut, prezenta poziție a dat naștere la numeroase neînțelegeri și că acest lucru este, de asemenea, foarte important în negocierile internaționale, UE intenționează să adopte o poziție flexibilă: flexibilă în ceea ce privește o a doua perioadă de angajament, dar supusă îndeplinirii anumitor condiții. Care sunt aceste condiții? Toate economiile mari trebuie să fie incluse în acest cadru 2012. Acest cadru trebuie să fie ambițios și eficient, trebuie să garanteze integritatea privind mediul și trebuie să se facă progrese în privința reformării mecanismelor pieței curente și a introducerii de mecanisme noi. În plus, țările dezvoltate trebuie să demonstreze că își îndeplinesc de fapt angajamentele financiare, mai ales cu privire la finanțarea cu demaraj rapid. Uniunea Europeană și statele sale membre au prezentat singurul raport aprofundat, transparent, cu privire la punerea în aplicare a acestor angajamente financiare și vor contribui cu 2,2 miliarde de euro în 2010. Sper că prezentul raport va ajuta la restabilirea încrederii în rândul părților.

Președinția belgiană este de părere că sunt necesare măsuri tangibile, specifice, pentru a satisface nivelul așteptărilor părților și, de asemenea, pentru a asigura încrederea în procesul multilateral din cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC). Vom depune toate eforturile pentru a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii Europene. În această privință, vom conta și pe dumneavoastră, ca de obicei, onorabili membri, să ajutați la diseminarea și, desigur, la aplicarea acestui mesaj.

  Connie Hedegaard, membră a Comisiei. – Domnule președinte, sunt, desigur, foarte de acord cu ceea ce a spus Președinția belgiană. Și eu sunt nerăbdătoare să lucrez cu dvs. în Cancun. Este foarte clar că acordul cu caracter obligatoriu pentru care UE era pregătită anul trecut și pentru care suntem încă pregătiți nu va rezulta în urma conferinței de la Cancun – nu din cauza noastră, ci din cauză că alții nu sunt pregătiți pentru aceasta. Este adevărat că ne îndreptăm către un pachet echilibrat, dar aș spune că este și substanțial și ambițios.

De fapt, suntem primii care, în această primăvară, februarie-martie, prezentăm idea de a urma o abordare treptată pentru a dezvolta Acordul de la Copenhaga și pentru a consolida impulsul care continuă acum la Cancun. Dar, deși pare să se accepte că acesta este lucrul cu care ar trebui să ne întoarcem de la Cancun – un pachet echilibrat – este ușor să spunem că asta își dorește orice partid, dar mai greu este să cădem de acord asupra ceea ce înseamnă acest lucru.

Ce este un pachet substanțial echilibrat? Aici aș spune că, privind dintr-o perspectivă europeană, este evident că vom insista asupra necesității de a stabiliza clauzele de reducere, de a institui un sistem MRV îmbunătățit și de a promova piețele de carbon. Ar trebui, desigur, să avem putere de decizie și în ceea ce privește REDD+, adaptarea, tehnologia, finanțarea și consolidarea capacităților. Toate aceste elemente vor trebui să se reflecte într-un pachet pe care îl considerăm echilibrat.

Un lucru pe care aș vrea să îl subliniez este că noi, Uniunea Europeană, trebuie să rămânem fermi în privința condițiilor noastre pentru o a doua perioadă de angajament în baza Protocolului de la Kyoto. Trebuie să folosim aceste condiții pentru a crește nivelul de ambiție și pentru a-i determina pe alții să acționeze. Condițiile atașate unei posibile a doua perioade de angajament sunt foarte importante pentru integritatea mediului și pentru obiectivele viitorului regim privind clima. UE singură într-o a doua perioadă de angajament nu este suficientă și nici credibilă. Prin urmare, trebuie să rămânem la condițiile noastre pentru a obține răspunsuri pozitive de la partenerii noștri. Trebuie să spun că am impresia – tot în urma pre-COP – că argumentele noastre în această privință se confirmă din ce în ce mai mult.

Proiectul de rezoluție pe care îl avem în fața noastră abordează toate domeniile pe care tocmai le-am menționat. Comisia apreciază foarte mult consultanța oferită de Parlament, chiar dacă aceasta nu poate fi adoptată în întregime.

Vă dau un singur exemplu: unii dintre dvs. sugerează să avem alt obiectiv decât obiectivul privind cele două grade. Una dintre prioritățile noastre principale la Cancun va fi de a nu redeschide Acordul de la Copenhaga și de a nu face începe o cale întoarsă de la ceea ce avem deja.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a sublinia faptul că UE trebuie să ne susțină angajamentele luate pentru un demaraj rapid la Copenhaga. Vă pot spune cu sinceritate azi: aproape am ajuns. Dar încă mai avem nevoie de 200 de milioane de euro de la statele membre pentru a ajunge exact unde am promis să fim la Copenhaga. Presupun că observați diferența dintre a putea spune, la Cancun, în numele Uniunii Europene, „am reușit” și a spune „aproape am reușit”. Chiar cred că ar trebui să folosim zilele care au rămas până la Cancun pentru a realiza tot ceea ce am promis la Copenhaga.

Nu am menționat obiectivele: nu din cauză că nu sunt importante, deoarece sunt cu siguranță, iar UE, atât anul acesta, cât și anul trecut, ar spune că încă suntem gata să trecem la reducerea cu 30 %, cu condiția ca și ceilalți să contribuie. Nu s-a schimbat nimic aici. Cred că motivul pentru care obiectivele nu se dezbat atât de mult acum este faptul că multe dintre celelalte părți nu sunt atât de pregătite – din motive pe care le cunoașteți – să discute obiective la Cancun. Cred că ceea ce este important este să introducem angajamentele din Acordul de la Copenhaga în textul formal. Pornind de la asta putem îmbunătăți lucrurile.

Dar trebuie să spun și că, indiferent ce va rezulta la Cancun, cred că este esențial ca, după Cancun, să continuăm să avem o politică privind clima cu obiective ambițioase, rezolvându-ne în același timp provocările energetice, după cum tocmai ați discutat. Putem încuraja inovarea și crearea de locuri de muncă și putem stabili obiective ambițioase.

Argumentul meu final este că lucrăm pentru asigurarea punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona – evident – și vă pot garanta că vom informa delegația Parlamentului în fiecare etapă a progresului privind negocierile. Desigur, vor avea loc ședințe informative zilnice cu delegația Parlamentului și vom încerca să lucrăm împreună foarte îndeaproape.

Salutăm cu putere sprijinul arătat pentru propunerea de rezoluție pentru a asigura că UE vorbește într-un singur glas. Consider că aceasta este una dintre principalele provocări de la Cancun: indiferent cine va vorbi în numele Uniunii Europene, partenerii noștri din afara Europei pot fi siguri că se vor întâlni cu aceleași priorități și același tip de mesaje. Acesta este modul în care prioritățile noastre vor fi ascultate cel mai bine.

  Karl-Heinz Florenz, în numele Grupului PPE. – (DE) Domnule președinte, doamnă Schauvliege, doamnă comisar, dacă există vreun învățământ care poate fi tras din experiența de la Copenhaga, unde dvs., doamnă comisar, ați fost președintă, acesta ar trebui să fie faptul că, pe viitor, Uniunea Europeană trebuie să vorbească într-un singur glas la astfel de conferințe. Am putea avea opinii diferite aici privind unul sau două aspecte, dar dacă noi, în calitate de europeni, suntem divizați în ceea ce spunem acolo, nu vom fi considerați credibili și, dacă nu suntem credibili, alți oameni nu ne vor urma. De fapt, de ce ar trebui să facă asta? Prin urmare, este corect ca cifrele pe care le-am stabilit sub președinția cancelarului Merkel să fie în principiu reținute și să formeze baza acestei negocieri. Sunt de aceeași părere ca dvs. că obiectivele ambițioase privind cele două grade nu ar trebui să fie puse acum sub semnul întrebării și să se ia în considerare o cifră de un grad considerabil mai scăzut, deoarece acest lucru va face ca abilitatea de a atinge aceste obiective să fie mult mai dificilă, iar oamenii să se îndepărteze de noi.

Sunt foarte îngrijorat de faptul că punem în pericol proprietatea noastră intelectuală. Industria noastră investește bani și mână de lucru în dezvoltare. Dacă acum ne apucăm să slăbim protecția din jurul acestei proprietăți intelectuale lăsând găurile existente așa cum sunt, vom pierde elemente importante, în special proprietatea noastră intelectuală. Sunt în totalitate în favoarea transferului de tehnologie, dar întreprinderile noastre trebuie să vadă, de asemenea, logica investirii în acesta și, prin urmare, proprietatea intelectuală nu trebuie slăbită.

În ceea ce privește angajamentele, și eu sunt tentat să solicit angajamente serioase partenerilor noștri mondiali. Totuși, acestea trebuie să fie credibile și realizabile pentru ca aceste țări să le poată îndeplini. Altfel, aceștia vor face exact opusul a ceea ce ne dorim, cu alte cuvinte, se vor îndepărta de noi. Prin urmare, este important să ne prezentăm la Cancun într-o manieră credibilă. Deciziile majore vor fi apoi luate mai târziu la Johannesburg, dar trebuie să pregătim terenul la Cancun. Sunt agricultor de profesie. Dacă terenul nu este pregătit în mod corespunzător, nu va exista recoltă. Să ne concentrăm asupra pregătirii unui teren bun.

  Marita Ulvskog, în numele Grupului S&D. – (SV) Domnule președinte, înainte de summitul de la Copenhaga aveam așteptări foarte mari. Rezultatul nu a fost atât de bun. În ziua în care am plecat de la Copenhaga ningea puternic și era extrem de frig în camerele de ședință. Copenhaga nu a fost singura care a trecut prin răcirea temperaturilor, ci și întregul mediu al dezbaterii. S-ar putea spune că problema climei este și mai jos pe agenda politică decât era înainte de Copenhaga. Acest fapt este regretabil, dar adevărul este că este datoria noastră să ne asigurăm că summitul de la Cancun va obține rezultate mai bune și că va aborda și ameliora rezultatul celui de la Copenhaga. Cum vom face acest lucru? Vom face acest lucru, ca reprezentanți ai Europei, prin asumarea unui rol de lider. Exact același lucru l-a solicitat și șefa ONU pe probleme de climă, Christina Figueres, atunci când a vorbit în cadrul unei conferințe video cu aceia dintre noi din Parlamentul European care vor merge la Cancun. Trebuie să demonstrăm că suntem lideri și vom face acest lucru, printre altele, prin punerea în aplicare efectivă a tot ceea ce am promis la Copenhaga – nu doar aproape tot, ci absolut tot.

Apoi, desigur, trebuie să ne asigurăm că vor participa mai multe persoane. Împreună cu alte decizii specifice de la Cancun privind despădurirea, transferul de tehnologii și modul de avansare către o a doua perioadă de angajament în baza Protocolului de la Kyoto, acest fapt ar putea pregăti calea pentru un acord internațional privind clima în 2011. Nu cred că așteptările noastre ar trebui să fie prea mici înainte de Cancun.

  Chris Davies, în numele Grupului ALDE. – Domnule președinte, momentan nu există prea mult entuziasm pentru abordarea încălzirii globale, ci mai degrabă un scepticism public larg răspândit. La începutul anului am văzut zăpadă pe jos și totuși, dacă priviți cifrele, veți vedea că primele șase luni ale acestui an au fost cele mai călduroase care s-au înregistrat peste tot în lume. Este o realitate simplă.

Doresc elaborarea unui acord internațional cât mai curând posibil, dar sunt îngrijorat de natura unui acord de acest gen. Distincția dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare mi se pare bizară. Mă întreb cât va mai dura până când unele dintre țările în curs de dezvoltare vor depăși cele mai sărace țări din Europa. Mă uit la conferințele privind schimbările climatice, la entuziasmul cu care Arabia Saudită susține ideea introducerii captării și stocării de carbon în CDM. Arabia Saudită poate, cu siguranță, să investească puțin din banii proprii pentru realizarea acestor lucruri. De ce ar trebui să contribuim noi la asta?

Sunt îngrijorat de faptul că Uniunea Europeană ar putea rămâne în urmă în fața ritmului schimbărilor și consider că inițiativele privind schimbările climatice și capacitatea noastră de a aborda încălzirea globală oferă oportunități imense. China intenționează să își reducă intensitatea emisiilor de carbon cu 45 % în cursul deceniului următor. Acest lucru presupune investiții în centrale noi și înlocuirea celor vechi; înseamnă îmbunătățirea eficienței sale energetice. Există o reală dificultate aici în măsura în care, dacă nu putem concura acum cu chinezii, cum vom concura cu o China mai eficientă energetic în anii care urmează?

Vreau să ne facem obiectivul mai ambițios. Vreau să trecem de la 20 % la 30 %. Vreau să vedem că prețurile carbonului cresc astfel încât să înaintăm cu investițiile cu emisii scăzute de bioxid de carbon pe viitor. Aș fi vrut să fiu mai convins de faptul că în cadrul Comisiei a existat un acord că acest lucru chiar trebuie luat în considerare și făcut. Pur și simplu nu simt că acest lucru se întâmplă în prezent. Știu că doamna comisar este entuziasmată de subiect. Nu sunt sigur dacă are întregul sprijin al colegiului. Dar poate avem nevoie de o poziție de rezervă?

Chiar avem nevoie de o poziție de rezervă și aceasta trebuie să fie în principal de a ne continua eficiența energetică. Cu doar câteva minute în urmă am auzit planurile domnului comisar Oettinger de a prezenta o legislație în noul an. Această legislație trebuie să fie ambițioasă. Trebuie să ne economisim resursele. Trebuie să devenim mai competitivi.

  Yannick Jadot, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Domnule președinte, doamnă comisar, doamnelor și domnilor, aș fi putut să îmi limitez discursul la simpla evocare a imaginilor din această vară din Rusia sau Asia de Sud, pentru a vă reaminti de necesitatea absolut urgentă de a combate schimbările climatice și, întrucât vorbim despre Europa, de a trece imediat sau de îndată ce este posibil la un obiectiv de 30 % până în 2020 pentru emisiile de gaze cu efect de seră. Astăzi, dacă nu facem nicio schimbare, vom ajunge la 19 %. Deja am atins practic obiectivul pe care ni l-am stabilit singuri, așadar nu mai putem vorbi de ambiție europeană dacă rămânem la 20 %.

În ceea ce mă privește, nu sunt un admirator declarat al pieței de carbon, dar dacă rămânem la 20 %, putem fi siguri că vom trata piața de carbon ca pe o specie pe cale de dispariție, și nu ca pe un instrument în combaterea schimbărilor climatice. Trecerea la 30 % ar putea eventual să strângă 8 miliarde de euro pentru bugetele europene prin licitarea cotelor. Știm că 30 % este posibil. În special, un obiectiv obligatoriu privind eficiența energetică de 20 % ar însemna un milion de locuri de muncă europene. Acest lucru reprezintă economii de 1 000 EUR pe gospodărie în Europa și, din moment ce domnul comisar Oettinger a menționat Nabucco, acesta este echivalentul a 15 Nabucco.

Vom distruge deci întreprinderile europene dacă trecem la 30 %? Evident că nu. Toate studiile indică acest lucru. Sunt afectate unele sectoare care pot fi supuse riscului, dar există mijloacele necesare și, până acum, sectoarele care au amenințat Europa cu dispariția sunt sectoarele care au beneficiat de politica energetică europeană. Acestea au câștigat miliarde de euro datorită politicii europene privind clima.

Trecerea la 30 % ar însemna trecerea evidentă de partea celor care produc schimbare, de partea celor care fac lumea de mâine. Aș dori, de asemenea, să citez câteva cifre. Potrivit barometrului Ernst & Young 2010, China și Statele Unite sunt țările cele mai atractive pentru dezvoltarea de energie regenerabilă. Potrivit unui studiu recent, numai trei din 50 de întreprinderi identificate ca lideri mondiali în tehnologia ecologică sunt situate în Europa; celelalte sunt fie în Asia, fie în Statele Unite.

Prin urmare, este absolut esențial să trecem la 30 % și voi încheia prin a evoca spusele lui Barack Obama atunci când a declarat că am putea ceda locurile de muncă ale viitorului concurenților noștri sau am putea profita de ocazia secolului, așa cum ei au început deja să facă. Națiunea care deschide drumul către energia viitorului va fi națiunea pionier a secolului 21, a spus acesta. El a pierdut alegerile. Să ne asumăm noi rolul de lider în tranziția energetică și în noua economie.

  Miroslav Ouzký, în numele Grupului ECR. – (CS) Domnule președinte, deși sunt un semnatar al rezoluției cu privire la următoarea conferință privind clima, am, de asemenea, câteva comentarii critice și rețineri referitoare la rezoluția noastră. Să știți că sunt bucuros că optimismul pe care l-am transmis mereu lumii înainte de fiecare conferință în trecut și care a fost transformat apoi într-un scepticism uriaș nu este atât de dominant de această dată. Sunt încântat de faptul că înțelegem că această conferință nu va produce un acord global și toți din această adunare știm că, fără un acord global, Europa singură, chiar dacă și-ar crește în mod ambițios planurile cu 100 %, nu ar avea nici cea mai mică influență asupra schimbărilor climatice mondiale.

Ridicarea în mod orbesc a standardelor noastre ar putea duce la punerea în pericol a Europei și mărturisesc că nu sunt deloc de acord cu introducerea pe furiș a unor taxe europene sub pretextul combaterii schimbărilor climatice.

Ca să nu fiu pe deplin negativ, consider că susținerea cooperării cu țările în curs de dezvoltare și în special în ceea ce privește protejarea apei potabile, precum și efortul de asigurare a accesului la apă potabilă pentru toți cetățenii, în special în țările în curs de dezvoltare, sunt lucruri foarte promițătoare. Deși am rețineri critice, nu intenționez să îmi retrag semnătura și sper că viitoarea conferință va duce, până la urmă, la mai multe progrese.

  Bairbre de Brún, în numele Grupului GUE/NGL. – (GA) Domnule președinte, nu putem face din nou greșelile pe care le-am făcut anul trecut la Copenhaga. Este nevoie de un adevărat spirit de lider și de voință politică pentru a menține limita de temperatură la 1,5oC. Acest obiectiv este important.

UE ar trebui să acționeze unilateral pentru a crește obiectivul de reducere a emisiilor pentru 2020 și pentru a convinge alte țări dezvoltate să fie de acord cu obiectivul general de reducere a emisiilor de la 80 % la 95 % până în 2020. Acest lucru nu numa