Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 24 noiembrie 2010 - Strasbourg

1. Deschiderea ședinței

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

(Ședința a fost deschisă la ora 9.05)

2. Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) (propuneri de rezoluție depuse): consultați procesul-verbal

3. Măsuri de executare (articolul 88 din Regulamentul de procedură): consultați procesul-verbal

4. Concluziile Consiliului European (28-29 octombrie) și guvernanța economică (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct este dezbaterea esențială referitoare la concluziile reuniunii Consiliului European (28-29 octombrie) și guvernanța economică [2010/2654(RSP)].

Doresc să le urez bun venit în sală președintelui Consiliului, domnul Van Rompuy, și președintelui Comisiei, domnul Barroso. Sunt, de asemenea, alături de noi, reprezentanții Președinției belgiene și Comisiei. Vom începe cu informațiile care ne vor fi furnizate de președintele Consiliului, domnul Van Rompuy.

  Herman Van Rompuy, președinte al Consiliului European. – Domnule Președinte, reuniunea Consiliului European din 28-29 octombrie s-a concentrat asupra guvernanței economice a Uniunii noastre, cu accent pe raportul Grupului operativ privind guvernanța economică. Raportul aprobat de acest grup și evenimentele care s-au succedat, și mă refer mai ales la Irlanda, au ilustrat importanța acestui subiect în general și a necesității extinderii rapide a mecanismului financiar pe care l-am adoptat în mai în special.

Apreciez viteza acțiunii miniștrilor de finanțe din ultima săptămână și subliniez că acest lucru ilustrează nivelul de determinare a preocupării noastre de a proteja stabilitatea euro.

„Sprijinul financiar al UE și zonei euro va fi acordat în baza unui program politic riguros care va fi negociat cu autoritățile irlandeze de Comisie și FMI, împreună cu Banca Centrală Europeană. […] Având în vedere fundamentele puternice ale economiei irlandeze, implementarea decisivă a programului ar trebui să permită o revenire la o creștere robustă și durabilă, protejând coeziunea economică și socială”. Am citat ministerele Eurogrup și Ecofin.

Grupul operativ nu a fost o conferință interguvernamentală, ci o examinare a metodelor de lucru, a priorităților și a procedurilor noastre în acest domeniu. Am încercat să găsim echilibrul dintre, pe de o parte, stabilirea unui cadru european general referitor la necesitatea de a evita deficitele fiscale excesive și dezechilibrele economice în interiorul Uniunii și, pe de altă parte, acordarea posibilității ca guvernele naționale să poată să aleagă liber ceea ce vor să impoziteze și modul în care doresc să cheltuiască, în conformitate cu procedurile lor politice naționale și cu legislația europeană.

Dorim să ne asigurăm că fiecare stat membru ține cont pe deplin de impactul deciziilor economice și fiscale asupra partenerilor săi și a stabilității Uniunii Europene ca întreg. În același timp, dorim să consolidăm capacitatea Uniunii de a reacționa atunci când politicile dintr-un stat membru reprezintă un risc pentru restul Uniunii.

Aceste recomandări, la fel ca celelalte recomandări ale grupului operativ, sunt, de asemenea, extrem de apropiate de propunerile Comisiei. Am discutat, de asemenea, aceste aspecte de două ori cu liderii grupurilor din Parlamentul European și cu președinții comisiilor competente, respectând formatul pe care l-ați cerut.

O clarificare. Unele persoane susțin că sunt dezamăgite de faptul că nu există mai mult automatism în procesul de luare a deciziilor. Ei bine, noi propunem tocmai mai mult automatism. Consiliul – pentru că, în virtutea tratatului, Consiliul este cel care – va stabili sancțiunile pe baza unei așa numite „majorități inversate”. Aceasta înseamnă că o propunere de sancționare din partea Comisiei este valabilă cu excepția cazului în care o majoritate calificată votează împotrivă, în timp ce, până acum, sancțiunile trebuiau aprobate de o majoritate.

În urmă cu câteva săptămâni, unele state membre au fost foarte ezitante în ceea ce privește această majoritate inversată. Este într-adevăr un progres; și, în plus, grupul operativ a propus o serie întreagă de alte măsuri menite să consolideze Pactul de stabilitate, cum ar fi un nivel mai ridicat de coordonare a politicilor – statistici riguroase și consilii fiscale independente.

Statele membre ar trebui să fie conștiente de faptul că deciziile lor în domeniul politicilor îi afectează pe toți partenerii lor și Uniunea ca întreg. Aceasta este lecția importantă a crizei. O remarcă generală: grupul operativ a fost un cadru politic al cărui scop a fost să genereze consensul într-un mod rapid. Întregul progres pe care l-am realizat până acum trebuie să fie transpus în texte legislative. Această activitate trebuie să fie întreprinsă de Comisie, Consiliu și Parlament. Am încredere că toate instituțiile vor profita de acest moment. Este o responsabilitate vitală.

Referitor la cel de-al treilea și ultimul element principal al grupului operativ, acesta mă aduce, de asemenea, la lucrările ulterioare grupului operativ. Recomandăm un mecanism permanent, credibil și riguros de soluționare a crizelor pentru a proteja stabilitatea financiară a zonei euro ca întreg. Toți șefii de stat sau de guvern au căzut de acord asupra acestei necesități și asupra faptului că este nevoie de o modificare limitată a tratatului.

Înainte de a încheia ceea ce am avut de spus referitor la acest aspect, aș dori să subliniez că Pactul de stabilitate nu are doar rolul de a pedepsi statele membre sau de a rectifica greșelile din trecut. Este important să-l privim într-un context mai larg. Nu trebuie să pierdem din vedere provocarea mai cuprinzătoare a îmbunătățirii structurii Europei și a ratelor creșterii durabile și performanța economică generală.

Acestea sunt aspectele asupra cărora s-a concentrat strategia UE 2020 adoptată de Consiliul European la începutul acestui an. Răspunsul adresat celor care se tem că reducerea fiscală va duce la scăderea ratelor creșterii economice este să se concentreze mai mult asupra factorilor structurali principali care afectează performanța noastră economică și să-i remedieze. Acesta va fi obiectivul principal al reuniunilor Consiliului European din februarie și martie anul viitor.

Consiliul European a avut, de asemenea, o discuție scurtă referitoare la chestiunile bugetare ale UE, stimulată, printre altele, de discursul președintelui dvs. din deschiderea reuniunii noastre. Am convenit să revenim asupra acestui subiect în decembrie.

Între timp, în concluziile noastre am afirmat pur și simplu, și citez, că „este esențial ca bugetul Uniunii Europene și viitorul cadru financiar multianual să reflecte eforturile de consolidare pe care statele membre le depun pentru a aduce deficitul și datoria pe o traiectorie mai sustenabilă. Respectând” – și subliniez acest aspect – „respectând rolul diferitelor instituții și necesitatea realizării obiectivelor Europei, Consiliul European va discuta, în cadrul viitoarei sale reuniuni, modalitățile de a garanta faptul că cheltuielile la nivel european pot aduce o contribuție adecvată în acest sens.”

Permiteți-mi să vă asigur, din nou, că recunoaștem noul rol al Parlamentului conferit de Tratatul de la Lisabona. Nu am adoptat, desigur, o poziție în postura noastră de Consiliu European cu privire la procedura bugetară pentru 2011, deoarece această chestiune este de competența Consiliului de Miniștri și a Parlamentului.

În calitate de președinte al Consiliului European, rog toate părțile implicate să continue consultările pentru a ajunge la un compromis referitor la bugetul pentru 2011, cu o întârziere cât mai mică posibil. Un compromis trebuie să implice acceptarea diverselor preocupări, cu respectarea, desigur, a tratatelor.

Consiliul European a contribuit, de asemenea – cum se va întâmpla cu toate Consiliile Europene – la pregătirea pozițiilor comune pentru Uniunea Europeană înaintea desfășurării evenimentelor internaționale majore. În acest caz, atenția noastră s-a concentrat asupra pregătirii G20, a conferinței de la Cancun privind schimbările climatice și a mai multor summituri bilaterale.

În ceea ce privește G20, care, desigur, a avut loc deja, am căzut de acord asupra priorităților, care au fost apoi promovate de reprezentanții Uniunii și de statele membre UE care sunt membre ale G20. Printre acestea s-au numărat obținerea aprobării pentru acordurile Basel III privind cerințele de capital și reforma FMI. În ceea ce privește această ultimă chestiune, aș dori să subliniez faptul că această reformă decisivă a fost posibilă datorită abordării deschise și constructive a europenilor. Am renunțat la două locuri pentru a ajunge la acordul final, suportând astfel o mare parte din efortul de ajustare.

Cât despre problema dezechilibrelor din economia globală și politica cursului de schimb, discuțiile din perioada care a precedat reuniunea G20 au fost tensionate. Summitul a făcut o analiză adecvată și a convenit asupra unui proces. Salutăm deciziile referitoare la stabilirea unui set de indicatori privind dezechilibrele și la evaluarea care se va face în 2011. Acum este esențial să cădem de acord asupra concluziilor politice și, dacă este necesar, asupra măsurilor corective pe baza acestei evaluări.

La Cancan, Consiliul European a pregătit, de asemenea, poziția UE pentru negocierile care vor începe la sfârșitul acestei luni. De la reuniunea de la Copenhaga de anul trecut s-au purtat numeroase discuții – formale sau informale –, însă acestea sunt lente și rămân foarte dificile. Cancun va fi probabil doar o etapă intermediară spre un cadru global privind combaterea schimbărilor climatice. Uniunea Europeană regretă, desigur, acest lucru.

În cele din urmă, în ceea ce privește summiturile noastre bilaterale, Consiliul European a discutat prioritățile și strategiile noastre pentru summiturile care vor urma, respectiv cele cu Statele Unite, Rusia, Ucraina, India și Africa. Acest lucru este extrem de util pentru domnul președinte Barroso și pentru mine și garantează faptul că, cu aceste ocazii, vorbim nu numai în numele instituțiilor de la Bruxelles, ci și în numele celor 27 ca întreg. Intenționez să transform acest lucru într-o caracteristică obișnuită a reuniunilor Consiliului European.

Dragi colegi, închei astfel rezumatul celei mai recente reuniuni a Consiliului European, care s-a desfășurat în urmă cu aproape o lună. În orice caz, voi continua să informez liderii grupurilor noastre politice imediat, în termen de câteva ore de la încheierea fiecărei reuniuni a Consiliului European. Aștept cu nerăbdare opiniile dumneavoastră.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Domnule Președinte, onorați deputați, dacă o săptămână înseamnă mult în politică, o lună poate să pară o eternitate. S-au întâmplat multe de la ultimul Consiliu European, și mă refer în special la evenimentele recente din Irlanda. Măsurile propuse reprezintă încă o etapă esențială pentru protejarea stabilității financiare a Irlandei, a zonei euro și a Uniunii Europene ca întreg. Cele două instrumente pe care le-am înființat în mai sunt unelte eficiente care se pot achita de sarcina pentru care au fost concepute. Irlanda are de rezolvat probleme foarte concrete, iar aceste instrumente pot să contribuie la acest lucru. Această intervenție trebuie să-i dea economiei irlandeze posibilitatea de a reveni pe drumul creșterii durabile cu ajutorul punctelor sale forte fundamentale.

Ultimele câteva luni au fost o provocare. Am parcurs un drum foarte lung, însă misiunea noastră nu s-a încheiat. Guvernanța noastră economică se transformă. Membrii grupului operativ prezidat de domnul președinte Van Rompuy și-au prezentat rezultatele, care sunt foarte pozitive. Beneficiind de sugestii semnificative din partea Comisiei, au reușit să ajungă la o convergență vastă în ceea ce privește propunerile legislative ale Comisiei și au acoperit și alte aspecte foarte importante ale guvernanței economice.

În mod esențial, au fost păstrate norme fiscale mai stricte și o supraveghere economică mai extinsă – ambele pietre de temelie ale pachetului Comisiei. Am subliniat de multe ori până acum importanța de a avea un nou cadru operațional cât mai repede cu putință, drept care am fost încântat când Consiliul European a sprijinit ideea unei abordări accelerate și și-a stabilit obiectivul consensului cu privire la propunerile legislative ale Comisiei până în vara anului 2011.

Este remarcabil faptul că întrebările enunțate în luna septembrie cu privire la înaintarea de către Comisie a unor propuneri legislative s-au transformat acum în dorința de a accelera aceste propuneri. Acum procedura legislativă normală trebuie să-și urmeze cursul în lunile care vor urma. Mă aștept ca metoda comunitară să funcționeze la fel de bine ca până acum și să ne ajute să consolidăm guvernanța economică în zona euro și în Europa.

Am convingerea că vom sfârși prin a avea reguli stricte, bazate pe stimulente adecvate pentru conformitate, punere în aplicare semiautomată și un cadru efectiv pentru a aborda dezechilibrele macroeconomice mai vaste. Avem nevoie de guvernanță economică consolidată și riguroasă pentru a obține o creștere stabilă și durabilă, care este esențială pentru ocuparea forței de muncă și bunăstarea cetățenilor noștri.

Un mecanism permanent de soluționare a crizelor pentru zona euro este o piesă esențială a acestui puzzle. Mecanismul temporar în vigoare în prezent va expira în 2013, și, prin urmare, este vital ca până atunci să-l înlocuim cu ceva credibil, robust, de durată și bazat pe realitățile tehnice esențiale. Din acest motiv Comisia a început deja activitatea sa pregătitoare privind caracteristicile generale ale unui nou mecanism viitor pentru zona euro. Acest mecanism, pe care îl pregătim în strânsă colaborare cu președintele Consiliului European, ar trebui privit în contextul efortului general în vederea consolidării guvernanței economice în Uniunea Europeană și în zona euro.

Aș dori să subliniez faptul că, deși mecanismul este finanțat din bugete naționale, va rămâne o inițiativă „europeană” și va putea, desigur, să beneficieze de pe urma expertizei, independenței și imparțialității Comisiei pentru a deveni funcțional. Mecanismul va avea trei componente principale: un program de ajustare macroeconomică, un angajament de finanțare și implicarea sectorului privat. Aceasta din urmă poate îmbrăca numeroase forme, însă doresc să subliniez înainte de toate că, indiferent de ceea se decide cu privire la implicarea sectorului privat, se va aplica doar după 2013.

Șefii de stat sau de guvern au decis în unanimitate că este necesară modificarea tratatului pentru a crea acest mecanism. Când am încheiat Tratatul de la Lisabona anul trecut, nimeni nu și-a imaginat că se vor propune noi modificări atât de curând. Știm cu toții că acesta nu este niciodată un proces simplu și înțelegem cu toții riscurile. Acesta este unul dintre motivele pentru care am explicat – în timpul Consiliului European și chiar înainte – că nu ar trebui să acceptăm o revizuire a tratatului care pune la îndoială drepturile de vot ale statelor membre. Sunt bucuros că acest argument a fost acceptat și că orice revizie va fi una limitată – într-adevăr chirurgicală.

Este, de asemenea, logic, să avem un proces cât mai direct cu putință. De aceea aș sugera să nu fim tentați să legăm acest subiect de alte chestiuni care nu au nicio legătură cu aceasta.

Toate aceste acțiuni nu au loc într-un vid. Consiliul European, summitul G20, summitul UE-SUA de la Lisabona weekendul trecut: toate acestea sunt etape, parte a unui plan mai vast de refacere a stabilității și creșterii Europei. Vom discuta despre summitul G20 în următoarea dezbatere din această Cameră, așa că, deocamdată, vă rog să-mi permiteți să mă concentrez foarte pe scurt asupra summitului foarte important UE-SUA de la Lisabona.

Atmosfera de la summit a fost intimă, prietenoasă și focalizată. Împreună cu domnul președinte Van Rompuy, am căzut de acord cu președintele Obama asupra necesității unei agende transatlantice pentru creștere și ocuparea forței de muncă, care să cuprindă convergență în materie de reglementare și consultări inițiale asupra unor aspecte precum competitivitatea și reforma globală. Miniștrii și comisarii au fost însărcinați să continue această activitate concretă, și anume prin Forumul Economic Transatlantic.

Economia globală, G20 și economiile emergente au fost, de asemenea, într-o măsură considerabilă, pe ordinea de zi. Doresc să subliniez următorul aspect: Uniunea Europeană va putea să-și îndeplinească toate obiectivele doar dacă activăm toate domeniile politice; dacă valorificăm relația pe care o avem cu toți partenerii noștri importanți; dacă folosim influența de care dispunem într-un mod integrat la toate nivelurile – la nivel național, european și global. Un lucru este clar: vom avea mai multă influență pe plan extern dacă vom fi capabili să ajungem la un consens între noi, în cadrul Uniunii Europene. În această privință, mă îngrijorează faptul că unele dintre poziționările noastre mai recente nu au contribuit la concentrarea și coerența acțiunii noastre comune.

Cred că progresul pe care l-am realizat până acum în ceea ce privește guvernanța economică sugerează faptul că, dacă vom avea de partea noastră suficientă voință politică, vom putea să facem din Europa o forță mai puternică în lume în beneficiul cetățenilor noștri, însă, pentru aceasta, avem nevoie, și acest lucru trebuie să fie clar, de voință politică și de sentimentul unui scop comun, nu numai din partea instituțiilor europene, ci și din partea tuturor statelor noastre membre. Acesta este apelul pe care doresc să-l adresez astăzi: mai multă coerență, mai multă convergență, un țel mai împărtășit.

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Domnule Președinte, dragi colegi, un sondaj de opinie pe care l-am citit ieri într-un ziar afirma că 70 % dintre francezi consideră că sunt încă în toiul crizei și că aceasta nu a fost încă depășită. Sunt convins că o anchetă mai vastă la nivelul Europei ar avea aceleași rezultate.

Prin urmare, trebuie să răspundem preocupărilor întemeiate ale cetățenilor noștri. Aceștia trăiesc vremuri grele și nu pot să tolereze procesul decizional lent și complex de la nivel european și global. Mulți dintre aceștia m-au întrebat și ce facem noi, ce face Europa pentru ei și pentru familiile lor. Oamenilor le este frică. Și, în același timp, văd că din ce în ce mai mulți politicieni, din ce în ce mai multe țări, chiar și în această Cameră, utilizează, manipulează și exploatează această teamă și această anxietate și nu au nicio propunere.

Această abordare populistă, care ne corupe politica, este gravă, și țin să menționez că nu aceasta este modalitatea de a rezolva problemele reale și serioase cu care se confruntă țările noastre și Europa în lume. Cred că este datoria partidelor politice și a grupurilor parlamentare care sunt împotriva acestui populism și a acestei demagogii să se facă auziți mai mult.

Nu, soluția la criză nu constă în a ne închide în noi și în protecționism. Nu, nu există nicio soluție rapidă sau ușoară la criza cu care ne confruntăm. Nu, nu este posibil să întoarcem spatele solidarității sau eforturilor noastre de a consolida ansamblul țărilor noastre în contextul globalizării, pentru a ne da seama, în cele din urmă că, în vremuri grele, avem nevoie de parteneri.

Trebuie să învățăm anumite lecții din ceea ce se întâmplă în Irlanda și aceasta nu este o critică la adresa Irlandei, a domnului președinte al Consiliului sau a domnului președinte al Comisiei. Trebuie să tragem învățăminte, deoarece dificultățile cu care se confruntă această țară au fost cauzate nu numai de bănci, ci și de politica fiscală și economică a guvernului actual de-a lungul anilor. Acest tigru celtic, care a fost unic responsabil de propria sa creștere, cu o fiscalitate atipică, o reglementare bancară minimă și un cod de investiții fără echivalent în nicio altă țară a Uniunii, asistă în prezent la prăbușirea balonului său imobiliar, la creșterea datoriilor familiilor, o rată record a șomajului și un sector bancar schilodit. Guvernul irlandez a garantat întregul sistem bancar, respectiv un angajament în valoare de 480 de miliarde de euro, de trei ori PIB-ul său, ceea ce a dus la un deficit public de 32 %.

Astăzi, guvernul irlandez a cerut și a obținut pe bună dreptate solidaritate europeană. Salut acest demers și, așa cum a menționat domnul comisar Rehn chiar în cadrul acestui Parlament luni, ajutorul pe care trebuie să-l primească în curând Irlanda va proteja stabilitatea întregii zone euro. Însă a fost această solidaritate europeană, de care beneficiază pe bună dreptate Dublinul astăzi, așa cum a făcut-o și când a aderat la UE, demonstrată de-a lungul anilor și de guvernul irlandez?

De câte ori au încercat statele membre să alinieze impozitarea – condiție prealabilă, lucru evident în prezent, pentru buna guvernanță a euro? Și de fiecare dată câteva țări, întotdeauna aceleași, s-au opus.

Nu arăt cu degetul pe nimeni, însă cred că este timpul să învățăm din aceste comportamente pentru viitor. După cum am afirmat de câteva ori în această Cameră, o criză este o oportunitate pentru schimbare, și nu trebuie să ne fie frică să schimbăm o parte dintre obiceiurile noastre care nu au avut efectul pozitiv la care ne așteptam.

Stimați colegi, măsurile adoptate de Consiliul European în urmă cu câteva săptămâni și orientările stabilite la G20 în Seoul reprezintă un pas în direcția bună, însă nu sunt suficiente. Cu alte cuvinte, trebuie să fim conștienți de necesitatea cooperării în Europa și în rândul blocurilor regionale majore pentru a găsi o soluție la instabilitatea piețelor financiare și la dezechilibrele comerciale și, de asemenea, pentru a evita un război al monedelor.

Știm cu toții că, în ceea ce privește toate aceste probleme, țările noastre nu vor putea de unele singure să găsească o soluție fiabilă pe termen lung pentru a răspunde așteptărilor celor 500 de milioane de europeni care, după cum am precizat la început, se așteaptă ca politicienii lor – toți cei care ne aflăm aici și toți cei din capitalele noastre – să ia decizii orientate spre viitor.

Domnule președinte al Consiliului, dacă criza ne-a învățat ceva, aceasta este că soluțiile de ieri nu sunt neapărat și cele de mâine. Plătim un preț mare pentru că ne dăm seama de acest lucru în vreme de criză, însă vom plăti un preț și mai mare dacă vom continua să-l ignorăm. Solicit instituțiilor europene și guvernelor statelor noastre membre să modifice, să tragă învățăminte politice de pe urma crizei și să nu mai caute solidaritate doar când casa a luat deja foc.

Domnule președinte, aș dori să adaug un ultim lucru. Aici nu este vorba despre o luptă între Consiliu și Parlament; este vorba despre punerea în aplicare a tratatelor, despre solidaritate, despre a lucra împreună. Acesta este mesajul pe care aș dori să vi-l transmit pentru a putea să ieșim din criză, spre binele concetățenilor noștri.

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Domnule Președinte, în timp ce îl ascultam pe domnul președinte al Consiliului European, am auzit un ton diferit față de cel al domnului președinte al Comisiei. Domnul președinte al Consiliului ne-a prezentat un raport, cât despre domnul Van Rompuy, dacă mă las pradă vrajei sale, nu pot decât să ajung la concluzia că totul este minunat. Totuși, dacă îl ascult pe domnul Barroso, rămân mai degrabă cu impresia că – și citez – „unele dintre poziționările mai recente nu au contribuit la coerență”. Aceasta este afirmația domnului președinte al Comisiei cu privire la Consiliu, lucru pe care ni-l comunicați cu seninătate deplină.

Nu, realitatea în Europa este cumva diferită. Realitatea în Europa este că Europa este împărțită în trei: factorii decizionali germano-francezi, restul zonei euro și celelalte țări care nu aparțin zonei euro, cu o poziție specială a Regatului Unit. Aceasta este realitatea în Europa.

Poziția specială a Regatului Unit trebuie privită, de asemenea, separat. Parteneriatul decizional germano-francez Merkel-Sarkozy a încheiat o înțelegere cu domnul Cameron. Toată lumea știe acest lucru și trebuie să o spunem deschis. Înțelegerea sună cam așa: „Am nevoie de o revizuire a tratatului pentru Pactul de stabilitate”. „În regulă”, răspunde domnul Cameron, „nu este ușor pentru mine deoarece am membri în Camera Comunelor care nu doresc acest lucru, dar atunci voi obține un buget diferit”. La care doamna Merkel și domnul Sarkozy răspund „în regulă, batem palma”.

Aceasta este realitatea în Europa. Nu numai că acest lucru nu are nimic de-a face cu spiritul comunitar, ba, mai mult, este o abordare care va distruge coerența Uniunii Europene, și, pe termen lung, va distruge și Uniunea Europeană. Mă tem că există persoane care-și doresc acest lucru. Aplaudă această înțelegere cu entuziasm. Acești deputați se află acolo.

(Aplauze)

Dacă nu dorim ca aceste persoane să ia deciziile pe acest continent pe viitor, trebuie să ducem Europa într-o direcție diferită.

(Interpelări)

Voi încerca să continui. Domnul Langen este întotdeauna foarte nervos. Reforma Pactului de stabilitate în UE se face în funcție de înțelegerea cu o țară care nici măcar nu face parte din zona euro. Doamna Merkel aprobă o revizuire a tratatului într-un moment când nimeni din această sală nu poate prezice ceea ce se va întâmpla în Irlanda. Mai mult, nu știu dacă revizuirea Tratatului UE va fi acceptată în Irlanda atât de ușor precum reiese din raportul dvs. privind Consiliul European.

Doamna Merkel afirmă că sectorul privat trebuie să fie și el inclus. Aș dori doar să vă adresez o întrebare, domnule Rehn, cu privire la sectorul privat din Irlanda. Cum a fost posibil ca băncile irlandeze să treacă testul de rezistență? Ne puteți explica acest lucru?

Ceea ce face doamna Merkel reprezintă un test de rezistență pentru euro. Vă spun eu ce se întâmplă: implicarea sectorului privat este un lucru bun și este bine ca acesta să fie implicat. În Parlamentul European – și-mi susțin afirmația – am decis, cu un consens larg, cu privire la o modalitate de a implica sectorul privat, și anume prin introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare la nivel european.

(Aplauze)

Această chestiune a fost discutată pe scurt la summitul G8, după care s-a afirmat: „nu, nu dorim o taxă pe tranzacțiile financiare”. Atunci, noi am spus, „în regulă, atunci iese din discuție”. După-amiază, la cafea, taxa pe tranzacțiile financiare a fost îngropată. Dacă ar exista o modalitate de implicare a sectorului privat care să aibă cu adevărat efect asupra acestui sector privat, aceasta ar fi. Se afirmă acum că Regatul Unit nu dorește acest lucru. Chiar decide Regatul Unit totul în Europa? Ce-ar fi dacă am începe cu o taxă pe tranzacțiile financiare în zona euro mai întâi, de exemplu, și dacă am decide să colectăm impozite de la sectorul financiar privat din zona euro în acest mod?

(Interpelări)

Voi repeta ceea ce a spus pentru ca interpretul să o poată spună: „un popor, un imperiu, un lider”. Acestea au fost spusele domniei sale.

Aproape că am terminat. Numai că, atunci când acest deputat merge prin Cameră și strigă „un popor, un imperiu, un lider”, am un singur lucru de adăugat: persoanele care au afirmat acest lucru în Germania sunt persoane al căror mod de gândire mă lupt să-l combat, însă sunt de părere că părerile acestui domn sunt mai apropiate de acest mod de gândire decât propriile mele convingeri.

  Joseph Daul (PPE). – (FR) (adresându-se domnului Bloom) Nu pot să accept ceea ce ați afirmat. Trăim într-o epocă democratică și suntem guvernați de un sistem democratic. Doresc să vă cereți scuze oficial; în caz contrar, vom înainta o plângere formală. Sunt persoane care au spus mai puțin decât atât – nu este corect.

(Aplauze)

Aproape că a adăugat că sunt înființate lagăre de concentrare pentru a rezolva problema.

  Președinte. – Stimați colegi, trebuie să continuăm. Voi lua observația dumneavoastră în considerare. Permiteți-mi să vă citesc articolul 152 alineatul (1) din Regulamentul de procedură: „Președintele cheamă la ordine orice deputat care aduce atingere bunei desfășurări a ședinței sau al cărui comportament nu este compatibil cu dispozițiile pertinente prevăzute la articolul 9”. Vă cer, stimate coleg, să cereți scuze Camerei.

  Godfrey Bloom (EFD). – Convingerile exprimate de Herr Schulz corespund. Este un fascist nedemocratic.

  Președinte. – Stimați colegi, ne așteptam la ceva cu totul diferit. Nu dorim ca discuția noastră să fie perturbată în acest mod. Vă voi chema, stimați colegi, la o întrunire cu mine și trebuie să luăm o decizie referitoare la pașii următori.

Este imposibil să ne desfășurăm discuțiile într-o asemenea atmosferă. Stimate coleg, după cum puteți vedea, Camera protestează foarte vehement împotriva comportamentului dvs. Voi citi articolul 152 alineatul (3) în limba mea maternă.

„ Dacă perturbarea continuă, sau în cazul unei noi recidive, Președintele poate retrage dreptul la cuvânt deputatului respectiv și acesta sau aceasta poate fi exclus(ă) din sală de către Președinte pentru restul ședinței. De asemenea, în cazuri deosebit de grave, Președintele poate să recurgă la această ultimă măsură imediat, fără o a doua chemare la ordine. Secretarul General asigură, fără întârziere, punerea în aplicare a unei astfel de măsuri disciplinare cu ajutorul aprozilor și, dacă este necesar, al personalului de securitate al Parlamentului”.

Domnule Bloom, după cum puteți vedea, majoritatea deputaților din sală consideră că v-ați comportat absolut inacceptabil. Comportamentul dvs. este inacceptabil și pentru mine. În acest context, trebuie să vă cer să părăsiți sala.

După cum știți, puteți să discutați și să vă exprimați opinia, însă nu ca să vă deranjați unii pe alții. În caz contrar, nu putem să păstrăm ordinea în sală.

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – (FR) Domnule Președinte, în primul rând, consider că ceea ce tocmai s-a întâmplat este foarte grav. Cred, de asemenea, că grupurile politice trebuie să răspundă astăzi printr-o poziție comună și sper că toate grupurile politice, cu excepția, desigur, a celui din care face parte deputatul vizat, sprijină, în mod foarte clar, măsurile pe care le-ați luat pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple.

(Aplauze)

Cred că ceea ce a afirmat domnul Daul despre Irlanda – deoarece a analizat în întregime situația Irlandei – este pe deplin adevărat, însă doresc totuși să-i spun că, dacă la începutul crizei financiare am fi stabilit un plan de salvare european pentru bănci în octombrie 2008, inițiativă propusă de Comisie, însă respinsă de statele membre, Irlanda nu s-ar mai fi confruntat cu problemele cu care se confruntă în prezent. Această propunere a fost respinsă în octombrie 2008 cu cuvintele, „Nu, nu este necesar. În Germania avem suficienți bani pentru a ne rezolva singuri problemele.” Ei bine, am văzut care a fost rezultatul.

În al doilea rând, aș dori să abordez subiectul actual, deoarece există încă tensiuni referitoare la acesta. În ceea ce mă privește, sper că euro se va stabiliza din nou mâine sau poimâine, însă, deocamdată, nu este cazul. Prin urmare, cred că trebuie să luăm foarte în serios ceea ce au afirmat președintele Băncii Centrale Europene și domnul Rehn ieri.

Cred că ceea ce a spus domnul Trichet în cadrul dezbaterii de ieri – nu au fost foarte multe persoane prezente în timpul dezbaterii – este foarte important. Domnia sa a afirmat că pachetul nu este suficient pentru a restaura stabilitatea în zona euro. În consecință, noi, cei din Parlament, avem o responsabilitate specială deoarece suntem codecidenți în toate aceste domenii. Trebuie să luăm acest lucru în serios. De fapt, care este problema concret? Nu există nicăieri în lume o monedă care să nu fie susținută de un guvern, de o politică economică unică, de o strategie și de o piață de obligațiuni unică. Credem, în zona euro, că este posibil să acționăm cu 16 guverne, 16 piețe de obligațiuni și 16 politici economice diferite; Cred că aceasta este baza asupra căreia trebuie să acționăm și concluzia pe care trebuie să o tragem. Trebuie să trecem dincolo de deciziile Consiliului. Cred chiar, domnule Rehn, că trebuie să trecem dincolo de propunerile Comisiei și trebuie să-l susținem pe domnul Trichet.

Dacă domnul Trichet care este, la urma urmei, responsabil pentru stabilitatea euro, le solicită Parlamentului și altor autorități europene să consolideze pachetul, singura decizie pe care putem să o luăm pentru piețele financiare este să consolidăm pachetul, să comunitizăm, să introducem sancțiuni cu adevărat automate – ceea ce nu este cazul în prezent – și să creăm o piață de obligațiuni în euro. Diferențele dintre Grecia și Germania și dintre Irlanda și Germania nu vor dispărea dacă nu va exista o piață de obligațiuni unică. S-ar putea introduce și o sancțiune suplimentară cu adevărat eficientă pentru țările care nu aplică Pactul de stabilitate.

În cele din urmă, și închei cu această afirmație, avem nevoie de o guvernanță economică reală care să stimuleze investițiile, iar dacă guvernul german cere ca articolul 136 din tratat să fie modificat în acest scop, atunci să-l modificăm, însă să facem și ceea ce este necesar și să includem guvernanța economică reală și sancțiuni în întregime automate în articolul 136 pe viitor. Să transformăm aceste modificări ale tratatului într-o oportunitate reală de a pregăti moneda euro pentru viitor, prin stabilirea unei guvernanțe economice în zona euro și în Uniunea Europeană.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Domnule Președinte, în cazul în care Comisia va obține guvernanța economică pe care o dorește și pe care o doriți dvs., ceea ce afirmați dvs., domnule Verhofstadt, este că Comisia va lua întotdeauna deciziile bune?

  Guy Verhofstadt (ALDE). – Domnule Președinte, cred că am mai multă încredere în intenția Comisiei Europene de a lua măsuri împotriva țărilor care nu aplică Pactul de stabilitate decât în Consiliu, unde se află șefii de guvern. Am petrecut nouă ani în Consiliu și nu am văzut niciodată o țară care să arate cu degetul o altă țară și să-i spună „nu aplici Pactul de stabilitate”.

Avem exemplele Franței și Germaniei, din 2004 și 2005. Nu au aplicat Pactul de stabilitate și nu a existat nicio sancțiune împotriva nici uneia. Acesta este motivul pentru care Comisia Europeană, care este instituția comunitară și chiar urmează metoda lui Monnet și Schuman, trebuie să preia conducerea cu privire la această chestiune.

  Barry Madlener (NI). – (NL) Domnule Președinte, este adevărat. Nu am putut să intervin când l-ați exclus din cameră pe colegul nostru din Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP), însă doresc, cu toate acestea, să obiectez la aplicarea părtinitoare a acestor reguli. Domnul Schulz l-a făcut pe colegul meu, domnul van der Stoep, fascist chiar aici, în această Cameră, iar dumneavoastră nu ați făcut nimic; nu și-a cerut scuze. Nu s-a luat nicio măsură împotriva domnului Schulz. Ceea ce domnul Schulz face acum este exact același...

(Vorbitorul a continuat, însă i-a fost oprit microfonul)

  Președinte. – Trebuie să pun capăt acestei conversații. Dacă aveți nelămuriri cu privire la ceea ce s-a întâmplat, puteți veni la mine să discutăm. Sunt dispus să vorbesc cu dvs. Vom purta o conversație.

Domnule Farage, după cum știți, v-am rugat și pe dvs. să discutați niște aspecte foarte importante și am folosit intervenția mea personală pentru dvs. V-am comunicat punctul meu de vedere și știați totul despre ceea ce cred. În privința acestui subiect v-am întrebat, de asemenea, dacă aveți îndoieli referitoare la decizia mea.

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Domnule Președinte, stimați colegi, este destul de dificil să luăm cuvântul în această atmosferă extrem de încărcată. Este, de asemenea, într-o anumită măsură, o demonstrație a situației în care s-ar putea găsi Uniunea Europeană dacă nu vom formula, din nou, politica europeană într-un mod mai atent și mai hotărât. Părerea mea, domnule Schulz, este că problema nu constă în micile modificări ale tratatului, pe care le dorește și de care are nevoie Germania – deoarece criza financiară nu este o catastrofă naturală. Problema este mai degrabă că, în această criză, Consiliul European, și în special reprezentanții țărilor mari din Consiliul European, nu mai pot să asigure că o scânteie pozitivă de la reuniunea din Bruxelles se va răspândi la nivelul societății în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene. Mi se pare cu adevărat straniu că acest spirit pro-european a dispărut atât de repede. Mi se pare, de asemenea, straniu că tocmai Germania, dintre toate țările, care a beneficiat atât de mult de solidaritate în trecutul nostru comun îndepărtat și mai recent, nu mai este în stare să ne țină departe de o dezbatere care astăzi este caracterizată de egotism și de vederi înguste și să ne îndrume spre o discuție care să demonstreze de ce este bine că statele membre din Europa și-au legat destinele atât de aproape unele de celelalte și de ce Consiliul și dumneavoastră, domnule Van Rompuy, nu mai reușiți să le explicați cetățenilor, a căror incertitudine a fost descrisă foarte bine de domnul Daul, de ce vom putea depăși această criză doar dacă vom lucra împreună în loc să concurăm unii împotriva altora. Absența completă a acestui spirit este una dintre problemele noastre.

A doua este că nu a existat nicio declarație politică onestă referitoare la faptul că nu salvăm toți grecii sau întreg poporul irlandez, salvăm băncile în ambele cazuri, și că Irlanda nu este doar o criză irlandeză, ci și o criză germană și o criză britanică, chiar dacă acesta este un mesaj pe care s-ar putea să nu doriți să-l auziți. Cred că această onestitate va constitui baza pentru a-i convinge pe cetățeni să sprijine efectiv ceea ce se hotărăște la Bruxelles în aceste vremuri de criză.

Al treilea aspect pe care doresc să-l subliniez este că sunt de părere că domnul Verhofstadt are dreptate întru totul. Guvernanța economică trebuie să prindă contur. Știm cu toții acest lucru. Indiferent de cât de des declară Consiliul sau Comisia că doresc să ia toate măsurile necesare cât mai repede posibil, aud semnale de alarmă, deoarece întocmai această lipsă a unui spirit de solidaritate pro-european sugerează că nu vor fi luate aceste măsuri necesare și logice. Este altceva să vorbim acum despre dumping fiscal în Irlanda. Ceva trebuie să se schimbe în această privință. Cum se va proceda în acest sens este o altă întrebare. Când și în ce cadru temporal este o alta. În ansamblu totuși, statele membre trebuie să-și coordoneze politicile fiscale; în caz contrar, lucrurile nu vor continua să meargă bine în Uniunea Europeană.

Există o discuție pe care ar trebui să o luăm în serios deoarece a fost, de asemenea, adusă în prim plan: implicarea creditorilor, restructurarea datoriilor, inclusiv în rândul celor care au fost cauza directă a crizei. Trebuie să mărturisesc că, pentru mine, este extrem de dificil să judec ce este corect și ce este greșit în această privință. Știm că a început numărătoarea inversă pentru Spania și pentru Portugalia. Știm că este doar o chestiune de timp până când și acestea vor cere solidaritate și gestionarea crizei. Nu știu dacă ne facem o favoare dacă implicăm acum creditorii sau dacă ar fi mai bine să afirmăm că dorim această guvernanță economică, dorim reglementarea strictă a sectorului bancar, dorim taxa pe tranzacțiile financiare sau impozite pe capital pentru cei care profită de pe urma crizei. Aceasta este o chestiune pe care trebuie să o cântărim împreună. Nu are rost să ne comportăm ca și cum nu trebuie să luăm nicio decizie în această Cameră. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Kay Swinburne, în numele Grupului ECR. – Domnule Președinte, se întâmplă, în sfârșit, ca cele două subiecte principale discutate de Consiliul European și de mass-media în circumscripția mea din Țara Galilor să coincidă. În primul rând, cum va aborda UE situația din Irlanda și, în al doilea rând, cum va soluționa impasul bugetului UE. În Țara Galilor apreciem la adevărata valoare fondurile primite de la UE și toți alegătorii mei apreciază necesitatea unei zone euro stabile. Totuși, diferențele dintre modul în care sunt discutate aceste două subiecte la Cardiff și la Bruxelles sunt semnificative.

În Bruxelles, în cadrul Parlamentului European, luăm cele două chestiuni și le discutăm separat. Răspunsul Parlamentului European și al Consiliului pentru a salva moneda euro este că avem nevoie de o guvernanță economică îmbunătățită, de mai multe reguli pentru guvernele naționale și de executare prin intermediul amenzilor și al sancțiunilor.

În Cardiff, capitala mea – și sunt sigură că și în Dublin – deși, în ceea ce privește bugetul, conchidem că este nevoie ca statele membre să înceteze să fie egoiste și să pună Europa deasupra necesităților propriilor țări, totul se rezumă la cum și unde ar trebui cheltuiți banii contribuabililor. Oamenii știu că pachetele de austeritate sunt necesare. Li se spune cât de îndatorate sunt țările lor în fiecare zi. Știu că trebuie luate decizii aspre, însă doresc, de asemenea, să hotărască cum vor fi cheltuiți banii pe care i-au câștigat atât de greu. A li se cere să renunțe la mai mulți bani pentru finanțarea proiectelor UE printr-un buget UE sporit în vremuri când li se cere să renunțe la o parte din pensiile din sectorul public sau, în unele cazuri, la provizioane esențiale pentru bunăstarea socială, de care au ajuns să depindă este, pentru mulți dintre alegătorii mei, mult prea mult.

Când UE însăși recunoaște că nu a reușit să-și pună în aplicare propriile norme și standarde în interiorul zonei euro, cetățenii nu prea mai sunt stimulați să-i dea și mai mulți bani. În aceste vremuri de cheltuieli publice stricte și pe măsură ce revizuim normele privind guvernanța economică pentru statele membre, noi, cei din interiorul Parlamentului European, trebuie să respectăm presiunile sub care se află statele membre și să acceptăm că toate proiectele instituțiilor UE care nu sunt urgente ar trebui să fie amânate pentru a permite stabilirea unui buget UE care să reflecte momentul economic dificil.

(Vorbitoarea a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Domnule Președinte, consideră vorbitoarea că așa-numitele fonduri europene despre care spune că au fost primite de alegătorii domniei sale sunt pur și simplu bani ai Regatului Unit care le-au fost returnați, însă doar parțial și după ce Uniunea Europeană și-a luat partea crupierului? Acesta este modul în care înțelege sau apreciază situația domnia sa?

  Kay Swinburne (ECR). – Domnule Președinte, după cum știe și stimatul nostru coleg, înțeleg pe deplin de unde provin banii și care sunt contribuabilii neți la bugetul UE. Totuși, alegătorii mei din Țara Galilor văd că fac investiții în proiecte cruciale când, în realitate, au un PIB mai mic decât în orice altă regiune din Regatul Unit. Prin urmare, voi apăra în fiecare zi banii cheltuiți de UE în circumscripția mea.

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Domnule Președinte, dacă șefii de stat sau de guvern au convenit să creeze un mecanism permanent de soluționare a crizelor pentru a proteja stabilitatea financiară a zonei euro, nu pot decât să salut acest demers. Rezultatul activității Grupului operativ privind guvernanța economică al domnului Van Rompuy, care a durat câteva luni, lasă mult de dorit – deși opiniile mele referitoare la această chestiune variază. Se încearcă să se efectueze un control cât mai stringent cu putință asupra bugetelor pentru a evita deficitele pe termen lung, însă redresarea prudentă de pe urma crizei va fi pusă imediat în pericol, din nou, de reducerea radicală a cheltuielilor publice. Această măsură nu este numai complet contraproductivă ci și, după părerea mea, absurdă. Se pare că nu am învățat nimic din experiența noastră din trecut cu Pactul de stabilitate și de creștere. Nu putem să impunem sancțiuni monetare suplimentare unei țări care este deja îndatorată puternic. Introducerea clauzei „no bailout” și Pactul de solidaritate și de creștere distrug solidaritatea dintre state în uniunea monetară.

Ne dictează economia politicile? Din nou, consecințele crizei vor fi suportate de cetățeni. Ne putem aștepta la dumpingul salariilor și la dumping social, la reduceri în sectorul educațional și la o creștere a ratei șomajului. Toate acestea vor spori și mai mult povara țărilor afectate și vor face ca redresarea lor să fie și mai dificilă. Nu are sens să creștem presiunea asupra unor țări precum Irlanda, Grecia sau Portugalia. Ar trebui, mai degrabă, să reducem disparitățile economice din Europa; cu alte cuvinte, avem nevoie de guvernanță economică. Avem nevoie de o Europă socială și corectă, construită pe principiul solidarității. Precedența politicii asupra economiei trebuie păstrată sau restaurată.

  Nigel Farage, în numele Grupului EFD. – Domnule Președinte, domnul Van Rompuy este în această funcție de un an și, în tot acest timp, întregul edificiu începe să se prăbușească. Este haos. Rămânem fără bani. Ar trebui să-i mulțumesc domnului Van Rompuy. Poate că domnia sa ar trebui să fie personajul principal al mișcării eurosceptice.

Însă uitați-vă în această Cameră în dimineața aceasta, domnule Van Rompuy. Uitați-vă la aceste fețe. Priviți teama. Priviți mânia. Bietul domn Barroso arată de parcă ar fi văzut o fantomă. Știți, încep să înțeleagă că jocul s-a sfârșit, și totuși, în disperarea lor de a păstra visul, doresc să îndepărteze orice urme de democrație rămase în sistem. Este destul de clar că nimeni nu a învățat nimic. Când dvs., domnule Van Rompuy, afirmați că euro ne-a adus stabilitate, bănuiesc că aș putea să vă aplaud pentru simțul umorului. Însă nu este vorba, în realitate, doar despre mentalitatea de turmă?

Fanatismul dvs. a ieșit la iveală. Ați vorbit despre faptul că a fost o minciună să credem că statul națiune poate să existe în lumea globalizată a secolului XXI. Ei bine, poate că acest lucru este adevărat în cazul Belgiei, care nu are guvern de șase luni, însă, în ceea ce ne privește pe noi, restul, cei din practic fiecare stat membru al acestei Uniuni (și poate de aceea vedem spaima pe fețele lor), oamenii spun din ce în ce mai des: „Nu dorim acest steag, nu dorim acest imn, nu dorim această clasă politică, vrem ca întreaga poveste să fie aruncată la coșul de gunoi al istoriei”.

La începutul acestui an a avut loc tragedia din Grecia, iar acum avem situația din Irlanda. Știu că prostia și lăcomia politicienilor irlandezi a contribuit semnificativ la această situație. Nu ar fi trebuit să adere niciodată la zona euro. Au înregistrat rate scăzute ale dobânzii, un boom fals și un eșec masiv. Însă priviți ce le-ați răspuns. Ceea ce li se spune, în timp ce guvernul lor se prăbușește, este că nu se cade să organizeze alegeri generale. În realitate, domnul comisar Rehn a afirmat în această sală că trebuie mai întâi să cadă de acord asupra bugetului lor înainte de a li se permite să organizeze alegeri generale.

Cine naiba vă credeți? Sunteți oameni foarte periculoși, într-adevăr. Obsesia dvs. de a crea acest euro-stat înseamnă că nu vă deranjează să distrugeți democrația. Se pare că nu vă deranjează faptul că milioane de oameni sunt șomeri și săraci. Milioane incalculabile trebuie să sufere pentru ca visul dvs. referitor la euro-stat să poată continua.

Ei bine, acest lucru nu va fi posibil deoarece Portugalia este următoarea. Cu un nivel al datoriilor de 325 % din PIB, portughezii sunt următorii pe listă. După aceea, bănuiesc că va veni rândul Spaniei. Bailout-ul pentru Spania va fi de șapte ori mai mare decât pentru Irlanda și, în acel moment, sumele pentru bailout vor fi dispărut. Nu vor mai fi bani.

Însă situația nu este gravă doar la nivel economic, căci dacă oamenilor li se răpește identitatea, dacă li se fură democrația, atunci nu le rămâne decât naționalismul și violența. Nu pot decât să sper și să mă rog ca proiectul euro să fie distrus de piețe înainte ca acest lucru să se întâmple.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Domnule Președinte, stimați colegi, pentru a depăși criza financiară actuală avem nevoie de schimbări fundamentale ale responsabilității economice în Europa: o creștere a disciplinei financiare, monitorizarea politicii economice și o îmbunătățire a coordonării gestionării crizelor. Consolidarea Pactului de stabilitate și de creștere ar duce în mod inevitabil la mai multă responsabilitate economică.

Ar putea fi luate în calcul, într-o etapă inițială a procesului de supraveghere bugetară, sancțiuni succesive și s-ar ține cont de criteriul deficitului și al datoriei publice. În cele din urmă, un nou mecanism de soluționare a crizelor înseamnă, printre altele, faptul că băncile și furnizorii de asigurări, de exemplu, vor putea fi trași la răspundere. Le solicit acestor instituții să fie mai responsabile față de contribuabili.

Aș dori să mai adaug un singur lucru cu privire la Cancun. UE dorește să vorbească într-un singur glas. Perioadele dificile reprezintă o oportunitate de a investi în energii regenerabile și în eficiență energetică, de exemplu, și, procedând în acest mod, îmbunătățim atât mediul înconjurător, cât și politica noastră de creștere.

  Marianne Thyssen (PPE). – (NL) Domnule Președinte, domnule Van Rompuy, domnule Barroso, stimați colegi, prin criza din sectorul bancar, criza economică și situațiile de criză din finanțele publice am învățat, și am trăit mai mult decât oricând, în ultimii doi ani și jumătate, crizele. Până în prezent, reacțiile autorităților, în special la nivel european, au fost pozitive. Existența și rezistența monedei euro și, de asemenea, măsurile precise ale Băncii Centrale Europene nu au lăsat situația să escaladeze. „Tărie în unitate”, am învățat asta în Europa, iar solidaritatea funcționează. Totuși, starea de fapt actuală dovedește că trebuie să continuăm să facem ajustări structurale și că trebuie să progresăm spre guvernanță economică. Chiar dacă moneda euro ne-a adormit un pic, domnule președinte al Consiliului European, să considerăm totuși gravitatea crizei ca pe un semnal de alarmă pentru a folosi la maxim puterea Europei pe viitor. Reguli stricte și mecanisme de punere în aplicare suficiente sunt necesare pentru sectorul financiar, bugetele publice și datorii, precum și pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice. Sunt necesare pentru a reda încrederea, pentru a stimula competitivitatea, pentru a promova creșterea economică și pentru a spori oportunitățile de locuri de muncă și prosperitate. Sper că nimeni nu are rețineri în ceea ce privește măsurile stringente de teamă că Uniunea Europeană va fi descrisă de statele membre drept omul negru, căci adevărul este că statele membre au nevoie de presiune externă, poate chiar și de un om negru, căci nu pot face față acestei sarcini de unele singure în epoca globalizării. Domnule președinte al Consiliului European, concluziile pe care le-am citit, care sunt în mare măsură rodul muncii grupului dvs. operativ, vor îndrepta Uniunea pe drumul bun spre ajustările structurale necesare și, din acest punct de vedere, le salutăm. Totuși, am două întrebări. Prima se referă la faptul că peste jumătate din pachetul de guvernanță trebuie decis prin codecizie, și totuși solicitați să se folosească proceduri accelerate în procesul decizional. Mă întreb, atunci, dacă-i lăsați Consiliului Afaceri Economice și Financiare (Ecofin) o marjă de manevră suficientă pentru a negocia cu Parlamentul și pentru a-i permite acestuia să-și îndeplinească rolul la maxim, căci asta dorim. În al doilea și în ultimul rând, Consiliul European se opune automatismului în sistemul sancțiunilor: nicio modificare a tratatului, nicio deschidere a cutiei Pandorei. Pe de altă parte, chiar dvs. propuneți o modificare a tratatului pentru a permite crearea unui mecanism permanent de soluționare a crizelor, un mecanism de care avem nevoie. Cum rămâne cu cutia Pandorei, mă întreb. Vă mulțumesc anticipat pentru răspunsuri.

PREZIDEAZĂ: LIBOR ROUČEK
Vicepreședinte

  Stephen Hughes (S&D). – Domnule președinte, sunt sigur că unul dintre lucrurile asupra cărora putem cădea de acord cu toții este că șefii de stat sau de guvern sunt bărbați și femei extrem de ocupați. Prin urmare, consider că este extrem de deconcertant că se întâlnesc aproximativ o dată la trei luni și irosesc foarte mult timp și foarte mulți bani decizând foarte puține lucruri în această perioadă de criză care este accentuată de două ori de ceea ce s-a întâmplat în Irlanda.

Este suficient să analizăm ideea taxei pe tranzacțiile financiare. A fost pe ordinea de zi a summitului din martie, a summitului din iunie și a summitului din octombrie, și fiecare Consiliu a pasat-o mai departe Consiliului următor. A fost acum pasată Consiliului din decembrie și probabil că și atunci va fi amânată pe altădată, undeva în viitor. Avem nevoie urgent de un salt înainte în guvernanța economică; avem nevoie de viziune și de acțiune, de solidaritate reciprocă și de coordonare strânsă. Însă, în schimb, tot ceea ce primim este confuzie, ezitare și neîncredere reciprocă, ceea ce duce la instabilitate permanentă în loc de stabilitate.

Unele lucruri sunt clare. În primul rând, înăsprirea și mai mult a Pactului de stabilitate și de creștere nu va fi suficientă. Și mai rău, există un pericol considerabil ca noul sistem, așa cum este propus, să sfârșească prin a fi prociclic și, în consecință, contraproductiv pentru creștere și locuri de muncă. În al doilea rând, uniunea economică și monetară trebuie să devină mult mai eficientă printr-o coordonare cu adevărat eficientă și echilibrată a politicilor economice, nu numai prin supraveghere și sancționare. În al treilea rând, într-un fel sau altul, trebuie să existe un sistem de gestionare a datoriilor comune pentru cel puțin o parte din datoria publică – poate până la 60 % din PIB.

Beneficiile economice ale unui astfel de sistem de euroobligațiuni sunt imense și clare. Domnule președinte van Rompuy, apăreți în registru cu afirmația că nu sunteți încântat de politicienii cu viziune. Cred că preferați măsurile practice: Înțeleg acest lucru. Însă cred că puteți începe să faceți demersuri pentru a apropia aceste două abordări. Sper că știți ce drum trebuie urmat și că TTF și un sistem echilibrat de coordonare a politicilor europene sunt dincolo de simpla supraveghere și gestionarea comună a datoriilor. Cred că este timpul, domnul președinte Van Rompuy, pentru viziune și acțiune.

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE). – (DE) Domnule președinte, există un lucru pe care este important să-l înțeleagă și cetățenii: Uniunea Europeană nu are datorii. Vorbim în această sală despre o criză a datoriilor în statele membre. Uniunea Europeană este singurul nivel politic care este fără datorii. Aș dori, de asemenea, ca lucrurile să rămână așa. Totuși, suntem uniți într-un destin comun de către euro. În această privință, doamna Harms și domnul Schulz s-au plâns pe bună dreptate de lipsa spiritului european. Deauville a fost o greșeală. Germania și Franța au fost șantajate de Regatul Unit. Comisia trebuie să impună sancțiunile, nu miniștrii de finanțe. Domnule Van Rompuy, natura automată a sancțiunilor pe parcursul etapei de prevenire a fost sacrificată la Deauville. Miniștrii de finanțe trebuie să ia decizia din nou aici. Ei sunt cei care au fost responsabili în prealabil pentru declanșarea crizei financiare și a crizei datoriilor în statele membre.

Ce este guvernanța economică? Toată lumea vorbește despre guvernanță economică, însă ce înseamnă aceasta de fapt în termeni concreți? Chiar vrem ca Uniunea Europeană să intervină în detaliile pieței noastre a forței de muncă și ale politicii sociale? Există un mare semn de întrebare aici. Stabilirea cadrului juridic pentru antreprenori, stimularea creșterii, toate sunt bune și frumoase, însă, mai presus de toate, punerea în ordine a finanțelor publice încă o dată în statele membre – aceasta este provocarea. De aceea este atât de important semestrul european și de aceea trebuie pus în aplicare.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Domnule Graf Lambsdorff, sunteți, desigur, membru al comitetului federal executiv al Partidului Liber Democrat. Este afirmația dvs. că Deauville a fost o greșeală și opinia liderului dvs. de partid și a vicecancelarului Republicii Federale a Germaniei sau este aceasta părerea dvs. personală? Putem considera aceasta ca fiind părerea PLD-ului sau doar a domnului Graf Lambsdorff?

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE). – (DE) Domnule președinte, sunt bucuros, desigur, să răspund acestei întrebări. Domnul Schulz este, bineînțeles, și membru al biroului Partidului Social Democratic din Germania și va face, de asemenea, declarații ocazional în această sală, care probabil nu sunt în întregime congruente. Aș dori totuși să spun un lucru, și anume că, dacă dl Schulz îmi poate arăta cine a fost prezent la Deauville în numele PLD-ului, i-aș fi recunoscător. Am făcut o declarație relativ clară în această privință la sfârșitul summitului.

Cred că punctul cheie, și anume renunțarea la natura automată a sancțiunilor în etapa de prevenire, a fost criticat de noi cât se poate de clar. Dacă vom obține schimbarea tratatului, acest lucru va fi rectificat retrospectiv. Totuși, decizia luată la Deauville a fost în mod sigur o greșeală.

  Philippe Lamberts (Verts/ALE). – (FR) Domnule președinte, în ultimii 25 de ani, prea multe state membre au trăit cu un model de creștere economică care este bazat în principal pe datorie – atât datorie publică, cât și datorie privată. Problema este că această datorie a finanțat în primul rând mai degrabă speculația financiară și consumul decât investițiile, chiar în timp ce restul țărilor, precum China, Brazilia și India începeau deja să investească. Poate că manualele de istorie vor descrie această mișcare ca pe momentul când Europa și-a pierdut calea.

Totuși, lucrurile nu trebuie să se petreacă astfel. Desigur, avem nevoie de guvernanță economică europeană puternică, dar în primul rând trebuie să rezolvăm dezastrul provocat de această datorie. Dacă credem că putem soluționa problema pur și simplu prin reducerea cheltuielilor publice, atunci nu acceptăm realitatea. Nu vom depăși această criză fără a restructura și reprograma datoria acolo unde aceasta a depășit nivelurile sustenabile și capacitatea de rambursare a debitorilor.

Trebuie să fim clari în această privință. Atât debitorii, cât și creditorii sunt responsabili pentru acumularea datoriilor. Într-adevăr, debitorii au împrumutat mai mult decât își puteau permite, dar creditorii au acordat împrumuturi iresponsabil în speranța că vor face profituri substanțiale, lipsite de riscuri, deoarece contribuabilii vor fi, desigur, întotdeauna acolo pentru a-i scoate din încurcătură.

Așadar, atât debitorii, cât și creditorii vor trebui să participe la aceste eforturi și, dacă nu vom facem acest lucru, ne vom condamna la un scenariu de tip japonez, adică la un declin al Uniunii Europene. Cred că cetățenii acestui continent merită mult mai mult decât atât.

  Vicky Ford (ECR). – Domnule președinte, aceasta este o dezbatere despre guvernanța economică. Multe țări din Europa, inclusiv țara mea, se confruntă cu timpuri economice dificile. În acest weekend, UE și Regatul Unit au extins sprijinul către prietenii noștri de dincolo de Marea Irlandeză. Nu se cade acum ca Parlamentul European să se preteze la a aduce insulte sau la a arăta cu degetul, ci este momentul să învățăm din greșelile noastre și să luăm decizii mai bune în viitor.

Săptămâna trecută, la mijlocul lunii noiembrie, Grecia a rectificat conturile de închidere din decembrie pentru a treia oară. Sper că am tras în sfârșit linie dedesubtul acestor conturi. Dacă a existat vreodată un motiv întemeiat pentru ca țările să asigure o ținere a evidenței contabile și o prognosticare mai bune, acesta a fost momentul.

Consiliul European a parcurs un drum lung în planurile detaliate de împărtășire a informațiilor în timpul semestrului european. Acesta trebuie pus în practică. Da, ar trebui să împărtășim bunele practici între diferite țări, însă ar trebui, de asemenea, să recunoaștem că nu toate țările sunt la fel și că o bună guvernanță economică poate fi realizată în moduri diferite, însă în beneficiul tuturor.

  Bairbre de Brún (GUE/NGL). – (GA) Domnule președinte, în contextul introducerii de FMI, Banca Centrală Europeană și Comisie a unor condiții apăsătoare, este clar în Irlanda sunt introduse tăieri în valoare de miliarde de euro. Se vor pierde locuri de muncă, serviciile publice vor fi reduse în mod semnificativ și impozitul pe venit va fi mărit pentru oamenii cu salarii mici. Băncile își vor păstra profitul, în timp ce săracii, bolnavii, pensionarii și alte grupuri vulnerabile vor fi învinșii în toată această situație. Acesta nu este sprijin din partea Europei și în consecință ne opunem vehement.

În loc să ceară un mandat pentru a introduce aceste reduceri, după ce FMI și UE au examinat registrele contabile, guvernul irlandez a hotărât că nu vor mai fi alegeri până la adoptarea acestui buget. Exista și o altă cale, însă guvernul irlandez a decis să nu o aleagă pe aceea. Membrii acestuia au hotărât să acționeze în folosul prietenilor lor din bănci și nu pentru oamenii de rând din Irlanda.

  Mario Borghezio (EFD). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, urechile președintelui Băncii Centrale Europene, domnul Trichet probabil că ard în timp ce această dezbatere continuă. Dacă am fi în senatul roman din antichitate, un senator s-a ridica cu siguranță, îmbrăcat în toga sa și i-ar spune domnului Trichet: Quousque tandem abutere, Trichete, patientia nostra?–cât timp intenționați să ne mai încercați răbdarea, domnule Trichet?

De fapt, trebuie să ne întrebăm dacă calea cea bună este evitarea dizolvării euro – o sarcină foarte dificilă – sau dacă nu cumva ar trebui să împiedicăm salvarea euro de la a distruge economiile statelor noastre membre după ce practicile eurofile ale domnului Prodi și altele de acest gen ne-au distrus industriile, mai ales întreprinderile mici și mijlocii, în Padania, de exemplu, aducând doar concedieri și ajutoare de șomaj.

De ce ar trebuie să secătuim țările care supraviețuiesc crizei de aproape 100 de miliarde de euro pentru a salva Irlanda care, prin politica sa cu un impozit de 12,5 % pentru societăți, a concurat până acum neloial cu alte țări?

Unde a fost guvernanța europeană dacă, la o lună după ce a trecut testele de rezistență, Banca Anglo-Irlandeză a ajuns la un deficit de 8 miliarde de euro? Unde era domnul Trichet? Suntem siguri că clauza „no bail-out” irlandeză nu încalcă Tratatul de la Maastricht? Din fericire, există o instanță constituțională în Germania care va declara că absorbirea deficitului unei alte țări de către registrele contabile germane este neconstituțională. Așa că este momentul să ne luăm la revedere de la euro.

  Werner Langen (PPE). – (DE) Domnule președinte, am auzit multe critici referitoare la decizia de la Deauville în această sală, însă toată lumea știe că, la începutul ultimei reuniuni a grupului dvs. operativ, domnule Van Rompuy, mai erau 20 de aspecte nerezolvate. Deoarece acestea sunt supuse principiului unanimității, trebuia găsită o soluție. Toată lumea știe acest lucru. Toată lumea știe, de asemenea, că cele mai mari două state membre, Germania și Franța, sunt cele care au păcătuit împotriva Pactului de stabilitate și de creștere din 2004, deși, la acea vreme, după cum știm, de altfel, în Germania era un guvern federal alcătuit din partidele social democrat și ecologic. Prin urmare, mustrarea domnului Schulz este absolut nemeritată.

Dacă afirmăm astăzi că Pactul de stabilitate și de creștere ar trebui să fie mai incisiv, prima condiție prealabilă pentru acest lucru este ca statele membre să respecte în cele din urmă acest Pact. Care este scopul de a avea mai multă incisivitate dacă nimeni nu respectă acest pact? A existat o lipsă de conformitate aici. Avem șase propuneri legislative, dintre care două sunt reglementări ale Consiliului iar patru sunt reglementări comune ale Consiliului și Parlamentului European. Pur și simplu nu înțeleg o parte dintre aceste plângeri. Vom avea un cuvânt de spus în procedura de codecizie. În numele grupului meu, pot spune că vom sprijini propunerile Comisiei în acest domeniu. Apoi vom negocia din nou cu Consiliul cu privire la această chestiune. Aceasta este realitatea. De ce suntem atât de modești și insultăm părți terțe care sunt parte a acestui proces legislativ în loc să ne exercităm propriile noastre drepturi?

Permiteți-mi să spun ceva despre necesitatea amendamentelor la acest tratat. După părerea mea, tratatul a fost întins la maxim la 9 mai. Este necesară o justificare a pachetului de salvare în conformitate cu articolul 122. Faptul că statele membre nu doresc acest lucru deoarece acest lucru ar putea să ducă la implicarea Comisiei și a Parlamentului este, după părerea mea, o greșeală. Modificarea articolului 136 nu va fi suficientă; avem nevoie mai degrabă de un temei juridic solid pentru pachetul de salvare și apoi toate celelalte aspecte se vor rezolva de la sine.

  Elisa Ferreira (S&D). – (PT) Domnule președinte, să fim sinceri. Mecanismul de solidaritate pentru datoria suverană nu a funcționat și nu funcționează, prețul datoriei grecești nu a scăzut, Irlanda trece prin chinuri economice și răspândirea acestui fenomen nu a fost împiedicată. Când s-a inițiat un proces, acest lucru s-a întâmplat prea târziu. Acesta este interguvernamental și ar fi trebuit să existe în alt format din momentul în care euro a fost creat inițial.

Președintele Comisiei propune acum o consolidare a acestui sistem. Totuși, implicarea sectorului privat este sugerată pentru o treime din instrumentele care sunt propuse. Am auzit deja această propunere făcută cancelarului Merkel și piețele s-au precipitat ca urmare a acestui anunț prematur și inoportun. Parlamentul va utiliza toate puterile sale și cel mai mare nivel de responsabilitate și de spirit de cooperare în procesul de codecizie care însoțește pachetul legislativ privind guvernanța economică, dar nu va face acest lucru scarificând urgența și viteza, punând calitatea pe locul doi. Prin urmare, să fim clari, Parlamentul va participa activ, însă o problemă atât de serioasă precum rezolvarea datoriei suverane nu poate fi decisă ca și cum ar fi ceva fără importanță sau fără implicarea publicului european și reprezentanților săi; cele două elemente merg mână în mână.

În cele din urmă, noi, europenii avem nevoie de o viziune europeană clară în această perioadă de criză. Trebuie să existe un mecanism european pentru consolidarea datoriei suverane. Euroobligațiunile trebuie emise și zona euro trebuie să fie protejată într-un mod sustenabil prin sisteme europene, nu interguvernamentale. Bugetul european trebuie consolidat, deoarece nu putem continua cu 1 % din nivelul bugetului european, iar creșterea și convergența reală ar trebui să fie în centrul priorităților politice ale Europei. Comisia și noul președinte trebuie să susțină acest program. Președintele Comisiei nu poate avea obligații față de Consiliul Ecofin. Iată ceea ce trebuie să arătăm publicului european.

  Mirosław Piotrowski (ECR). – (PL) Domnule președinte, criza în zona euro este o realitate. Stau mărturie gravității situației eforturile care sunt depuse în vederea schimbării dispozițiilor Tratatului de la Lisabona, care a fost adoptat întâmpinând o opoziție acerbă. Pe de o parte, este ușor de înțeles poziția Franței și Germaniei, care nu doresc să plătească pentru criza din Grecia sau din Irlanda și poate din alte țări. Pe de altă parte, trebuie atrasă atenția asupra precedentului referitor la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. În principiu, acesta trebuia să îmbunătățească funcționarea Uniunii Europene. În mod evident, s-a întâmplat exact opusul.

Totuși, deoarece suntem forțați să modificăm Tratatul de la Lisabona, acest lucru ar trebui să vizeze nu numai chestiunile referitoare la zona euro, ci și chestiunile referitoare la alte mecanisme instituționale care întâmpină dificultăți. Mulți economiști afirmă că criza din Grecia nu ar fi existat la scară europeană dacă Grecia și-ar fi păstrat moneda, al cărei curs de schimb ar fi scăzut semnificativ. Acest lucru demonstrează că monedele naționale ar fi conferit Uniunii Europene mai multă stabilitate decât zona euro.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să fac o evaluare politică a ceea ce s-a spus în timpul acestei dezbateri.

Pe bună dreptate noi, membrii principalelor familii politice europene, criticăm euroscepticii deoarece nu cred în Europa. Totuși, cred că adevărata problemă este poate că nici noi nu credem în Europa și deci nu putem da vina pe eurosceptici pentru un lucru care este de fapt responsabilitatea noastră. Suntem principalele familii politice europene și am avut întotdeauna idealuri europene puternice, ambițioase. Se știe totuși că toate guvernele care sunt expresia familiilor noastre politice pun piedici lucrărilor în fiecare zi pentru ca aceste proiecte politice mărețe să poată fi realizate. De multe ori, se dezic noaptea de ceea ce zic că doresc să facă în timpul zilei.

Acest lucru implică o responsabilitate ulterioară deoarece, dacă nu suntem capabili să direcționăm dezbaterea spre punerea în aplicare a unor proiecte concrete, privind euroobligațiunile – mai exact – emiterea euro-obligațiunilor, va fi foarte greu să le explicăm cetățenilor noștri că suntem aceleași partide care, acasă, învinovățim Europa pentru orice și spunem că nu vom putea ieși din criză doar după ce Europa își va reduce cheltuielile.

Cred că acesta este un principiu de responsabilitate fundamentală care, dacă este uitat, duce la pierderea esenței înseși a proiectului european și ne vom pierde credibilitatea, obținând în schimb doar urne de vot părăsite și camere goale până când doar 40 % dintre cetățenii noștri vor mai participa la acest proces.

  Anni Podimata (S&D). – (EL) Domnule președinte, dacă există o concluzie esențială care poată fi trasă din deciziile luate de ultimul Consiliu European, aceasta este că au eșuat în a convinge piețele, au eșuat în a liniști piețele. În condițiile în care în prezent piețele au întotdeauna primul și ultimul cuvânt, trebuie să ne întrebăm de ce se întâmplă acest lucru.

Poate că din cauză că, dincolo de regulile foarte stringente de disciplină bugetară, piețele înțeleg că adâncim prăpastia de coeziune politică și economică în loc să creăm punți în interiorul zonei euro?

Poate din cauză că tratamentul pe care l-a rezervat un grup de state pentru ceea ce a fost, celelalte lucruri rămânând la fel, ideea pozitivă de creare a unui mecanism permanent de soluționare a crizelor a părut să anuleze valoarea adăugată a unui astfel de mecanism în practică, trimițând astfel mesajul greșit piețelor și punându-ne în pericolul de a sfârși cu un mecanism care a fost o profeție care s-a adeverit de faliment controlat?

Dacă suntem într-adevăr hotărâți să implicăm sectorul privat, să distribuim povara, de ce refuzăm cu încăpățânare să progresăm și să adoptăm o taxă pe tranzacțiile financiare la nivel european?

În cele din urmă, de ce nu putem să înțelegem că există o prăpastie importantă între înăsprirea regulilor disciplinei bugetare și un mecanism permanent de gestionare a crizelor? O prăpastie pe care am putea să o astupăm dacă am decide cu seriozitate să avem în vedere crearea unui mecanism comun care să gestioneze o parte din datoriile statelor membre prin emiterea euro-obligațiunilor.

  Danuta Maria Hübner (PPE). – Domnule președinte, pentru început, permiteți-mi să spun că condițiile concurenței pe termen lung în statele membre individuale vor fi diferite în anii care vor urma. Prin urmare, cauzele structurale ale dezechilibrelor vor continua în timp ce guvernanța economică va fi în continuare destul de slabă, fiind un proces în devenire.

În acest context, este extrem de important ca Comisia să testeze de urgență, cu ocazia primei analize anuale a creșterii de la lansarea semestrului european 2011, cât mai multe elemente ale noii guvernanțe economice cu putință, mai ales relevanța tabloului de bord și abilitatea operațională a acestuia.

În al doilea rând, înțeleg că un sistem de sancțiuni pe deplin automate ar necesita o modificare a tratatului și sistemul propus nu ne poate duce decât până acolo unde putem să mergem în limitele tratatului. De aceea am încredere că Comisia și Consiliul vor face tot posibilul pentru a evita etapele suplimentare în tratamentul care ar încetini inutil procedura.

În al treilea rând, sănătatea economică a UE nu este o simplă sumă a situațiilor naționale. În plus, deoarece sistemul se bazează pe identificarea statelor membre care nu se comportă corespunzător, remedierea acestui comportament nesatisfăcător poate avea consecințe externe negative.

Tratamentul dezechilibrelor, în special, poate avea un impact asupra altor state membre ale zonei euro și a restului Uniunii. Aceste efecte potențiale ar trebui explicate în tratamentele individuale pentru ca sănătatea economică a Uniunii ca întreg să se îmbunătățească.

În ultimul rând, înțeleg că o evaluare completă și aprofundată a impactului planului de guvernanță economică ar necesita timp pe care noi nu-l avem. Ceea ce ne ajută în acest caz este că în ultimii doi ani Comisia a dobândit cunoștințe substanțiale și aprofundate și înțelegere a celor 27 de economii, astfel încât, în prezent, aș cere două măsuri. Asigurarea compatibilității tuturor elementelor și relațiilor dintre dezechilibrele interne și externe.

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

(Dezbaterea a fost suspendată)

5. Urări de bun venit

  Președinte. – Stimați colegi, urez bun venit delegaților din partea parlamentelor SEE-AELS, respectiv colegilor noștri din Islanda, Liechtenstein și Norvegia, precum și observatorilor din partea Adunării Federale Elvețiene, care au luat loc în tribuna oficială.

Am plăcerea de a ura bun venit acestei delegații în Parlamentul European de la Strasbourg, unde vor participa la a 35-a reuniune a CPM SEE astăzi și mâine. Sper că activitatea bine definită a CPM SEE de săptămâna aceasta va fi productivă și va contribui la sporirea cooperării parlamentare, precum și la asigurarea supravegherii parlamentare democratice în cadrul EEA. Bine ați venit, dragi colegi.

6. Concluziile Consiliului European (28 -29 octombrie) și guvernanța economică (continuarea dezbaterii)

  Președinte. – Continuăm acum cu dezbaterea privind concluziile reuniunii Consiliului European (28-29 octombrie) și guvernanța economică.

  Kathleen Van Brempt (S&D). – (NL) Domnule președinte, ascultând dezbaterea de astăzi un lucru iese în evidență, o chestiune importantă – importantă pentru aproape toate grupurile politice – și anume guvernanța economică. Consensul este doar superficial deoarece există diferențe imense de interpretare cu privire la guvernanța economică. Dacă ne uităm la interpretarea Consiliului, care poate fi dedusă și din concluziile sale, vedem o concentrare unilaterală pe ceea ce Consiliul consideră necesar, respectiv economii, economii și iar economii. Este aproape o ideologie care a fost transformată într-o lege economică: trebuie doar să economisim suficient și totul va fi bine din nou. Nu aceasta este interpretarea noastră cu privire la guvernanța economică. Dimpotrivă, este nevoie de ceva complet diferit, și grupul nostru nu este singurul care spune acest lucru. Vedeți ce spun economiștii, citiți ediția de ieri a De Tijd – nu tocmai un ziar de propagandă socialistă – care afirmă, și parafrazez, „economisirea, dacă nu este însoțită de alte măsuri, subminează economiile care suferă deja și îngreunează și mai mult plata datoriilor”. Investițiile sunt, de asemenea, necesare. Un exemplu bun și evident de măsură care este necesară este creșterea ratei ocupării forței de muncă. Acest lucru ar permite plata datoriilor în toate statele noastre membre. Totuși, pentru aceasta este nevoie de curaj pentru a investi în educație și formare, de curaj pentru a investi în echilibrul dintre lucru și viața de familie. Analizând economiile diverselor state membre, vedem că tocmai aceste tipuri de investiții sunt reduse. Este nevoie de o viziune – de o perspectivă asupra politicii economice – ca bază pentru mobilizarea resurselor pentru a face acest lucru. Doar atunci ar trebui să ne gândim la conturarea Pactului de stabilitate și de creștere. Cred că aceasta este diferența majoră dintre perspectiva noastră privind guvernanța economică și cea a Consiliului.

  Paulo Rangel (PPE). – (PT) Domnule președinte, domnule Van Rompuy, domnule Barroso, doresc, în mod evident, să spun că poziția Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat) este clară: părerea noastră este că soluționarea crizei serioase cu care se confruntă Europa este posibilă doar prin extinderea guvernanței economice și a metodei comunitare. Suntem siguri că singura modalitate de a lupta împotriva acestei crize și de a o combate este prin o mai vastă metodă comunitară, prin mai multă guvernanță economică și prin instrumente adecvate pentru o monedă unică în zona euro. Totuși, aceasta înseamnă că fiecare dintre instituții – Consiliul, Comisia și Parlamentul – trebuie să-i arate publicului că se angajează să-și respecte responsabilitățile. Trebuie menționat faptul că este clar că cele mai mari grupuri din Parlament, cel puțin, sunt dispuse să coopereze deschis prin extinderea metodei comunitare, prin introducerea guvernanței economice și prin punerea la dispoziția monedei unice a condițiilor necesare pentru a depăși această criză în Europa. Este clar, de asemenea, astăzi că acest lucru este valabil și pentru Comisie și președintele acesteia, care a demonstrat că nu este obligat față de Consiliu sau de Parlament și că lucrează pentru interesele europene, în ciuda afirmațiilor socialiștilor și doamnei Ferreira.

Rămâne ca Consiliul să-și preia responsabilitățile în decembrie. Contăm pe acest lucru, și pe angajamentul neechivoc față de dialogul european, domnule Van Rompuy.

  Marietta Giannakou (PPE). – (EL) Domnule președinte, desigur, mecanismul de sprijin permanent adoptat este, fără îndoială, o etapă pozitivă. Totuși, lipsește încă planificarea strategică, care trebuie să includă uniunea economică și, evident, guvernanța economică.

Uniunea Europeană a fost creată datorită guvernelor puternice de la acea vreme. Criza economică a reușit să se extindă din cauza guvernelor slabe, care le-au permis automatismelor economice ale globalizării economice să înlocuiască deciziile politice de care are nevoie Comunitatea pentru a continua să funcționeze.

Europa a protejat 50 de ani de prosperitate și avem datoria astăzi de a continua să protejăm această prosperitate pentru cetățenii noștri. Prin urmare, este evident că creșterea trebuie să continue. Întrebarea este la cel fel de creștere vă referiți într-o epocă în care întregul sistem global se schimbă? Ce este Europa acum? Ce va fi în viitor? Un spațiu al industriei, întreprinderilor mici și mijlocii și serviciilor, un catalizator al exporturilor? Prin urmare, avem nevoie de o Europă mai puternică în loc de suspiciunile și interguvernamentalismul care au fost la ordinea zilei în ultima vreme.

Anumite țări au eșuat ostentativ în a adera la Pactul de stabilitate, însă, așa cum mi-a spus Domnul Reinfeldt în răspunsul la o întrebare în luna decembrie, o singură țară a aderat la Pactul de stabilitate ad litteram; toate celelalte au eșuat în a-și onora obligațiile.

În consecință, trebuie să tragem cu toții împreună și să sprijinim țările care supraviețuiesc dificultăților crizei deoarece, până la urmă, în ce constă puterea țărilor mari? Cred că aceasta constă în prezența comună a țărilor mici printr-un sistem european. În plus, costul de a nu avea Europa ar fi de nesuportat pentru noi toți.

  Tunne Kelam (PPE). – Domnule președinte, cheia pentru depășirea crizei economice constă în a trage concluzii obligatorii din aceasta deoarece avem de-a face, în primul rând, cu o criză a încrederii și responsabilității. Încrederea se bazează pe un echilibru rezonabil între venituri și cheltuieli.

Timp de peste 20 de ani, majoritatea Europei a fost obișnuită să trăiască și să consume astăzi, pe socoteala zilei de mâine, și chiar pe socoteala zilei de poimâine – pe socoteala generațiilor viitoare, ale căror cifre se micșorează dramatic. În al doilea rând, am fost obișnuiți să tratăm regulile sprijinite de stabilitate într-un mod foarte liberal. Dacă statele mari pot face acest lucru în caz de necesitate domestică, este mai ușor pentru ceilalți să le urmeze. Prin urmare, pentru a pune în aplicare principiul disciplinei fiscale și pentru a-l restaura cu toată seriozitatea, politicile unui buget echilibrat vor fi testul credibilității Europei.

În al treilea rând, mecanismele de verificare și echilibrare sunt absolut necesare. Nu pot decât să salut aprobarea de către Consiliu a concluziilor privind guvernanța economică europeană, activarea criteriilor datoriilor și șansa unui mecanism de intervenție timpuriu. Însă ceea ce ne trebuie de fapt – și nu pot decât să sprijin concluziile colegului meu, domnul Verhofstadt – este guvernanță economică reală și sancțiuni automate reale – sancțiuni care să usture. Așteptăm cu interes propunerile cadru ale Comisiei privind viitoarele mecanisme de gestionare a crizelor de luna viitoare.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) Eu aș dori să salut adoptarea noului pachet de măsuri referitoare la întărirea disciplinei bugetare și extinderea supravegherii economice. Măsurile propuse consider că erau necesare, datorită diferențelor constatate între statele membre cu privire la respectarea politicilor fiscale și bugetare. În consecință, criza economică a generat o percepție îngrijorătoare a mai multor țări, printre care și România.

Consider că cea mai importantă inovație o reprezintă crearea unui nou cadru de supraveghere macro-economic. El va permite detectarea dezechilibrelor emergente și a riscurilor.

Adoptarea raportului pentru guvernanță economică al task-force-ului condus de domnul Van Rompuy a reprezentat un pas important. Punerea lui în aplicare va crea astfel un nou cadru puternic pentru gestionarea crizelor.

De asemenea, aș dori să menționez importanța regulamentului referitor la garantarea conformității bugetelor naționale cu standardele fiscale ale UE. Practic, nici un buget național nu va mai putea ieși din normele fiscale ale UE.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Domnule președinte, Președinția ungară viitoare va trebui să facă față provocării considerabile de a implementa modificarea Tratatului de la Lisabona și de a introduce guvernanța economică cât mai curând posibil. Statele membre din afara zonei euro urmăresc cu uimire cum zona euro se fisurează pe toate fronturile. Suntem obligați să respectăm Tratatul de aderare și capacitatea noastră de a recupera depinde de stabilizarea jumătății mai bogate a Europei și de punerea solidarității comunitare mai sus decât propriul interes național.

Urmărim această criză din Irlanda și problemele din Grecia, Portugalia și Spania cu îngrijorare și simpatie și așteptăm să vedem dacă zona euro se va prăbuși. Decizia Consiliului, deși cu întârziere, ca întotdeauna, a fost cea corectă. Introducerea guvernanței economice poate anunța o nouă eră în istoria integrării europene, însă este posibil ca punerea sa în aplicare să fie, de asemenea, nesigură și plină de complicații. Sunt încrezător că Președinția ungară va face tot ceea ce-i stă în putință pentru a garanta succesul.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Domnule președinte, în Portugalia are loc cea mai mare grevă generală din ultimii 20 de ani. Acest protest vine după altele la fel de importante din mai multe state UE, printre care Grecia și Franța. Care este răspunsul liderilor Consiliului și Comisiei? Ignoră protestele împotriva politicilor antisociale și insistă tocmai asupra acelor politici care au contribuit la situația actuală. Mușamalizează faptul că vulnerabilitatea euro este rezultatul direct al politicilor pe care le practică: liberalizarea piețelor de capital, speculație financiară nelimitată și cerința convergenței nominale prin Pactul de stabilitate și de creștere. În acest timp, divergența reală dintre economii se înrăutățește, șomajul și sărăcia ating niveluri de nesuportat și tensiunile sociale iau amploare. Cât vor mai insista să urmeze această cale? Ce trebuie făcut pentru a ne rupe de aceste politici și a ne lua un angajament mai mare față de producție, locuri de muncă și aprecierea muncii?

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Domnule președinte, negocierile cu Consiliul European de la sfârșitul lunii octombrie au avut loc în circumstanțe foarte dificile. Toate țările își modifică în prezent politicile economice pentru a ieși din situația economică nefavorabilă cât mai repede posibil și pentru a obține un nivel cât de mic de creștere economică.

După Grecia și Irlanda, și alte țări din zona euro sunt amenințate de insolvență. Prin urmare, să spunem clar că într-o situație atât de dificilă, șefilor de guvern le este greu să adopte decizii prin care ar renunța la capacitatea lor de a contura și reglementa guvernanța economică a statelor lor și să cedeze unele competențe guvernanței economice la nivelul instituțiilor europene.

Prin urmare, trebuie să discutăm cu multă sensibilitate ideile noastre comune în ceea ce privește scoaterea Europei cât mai sigur și mai repede posibil din această situație, fără a subevalua efortul reprezentanților guvernelor individuale de a rezolva problemele țărilor lor prin propriile lor puteri și abilități, pentru a nu intra în conflict cu interesele europene.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Domnule președinte, Consiliul European a repetat sloganul învechit referitor la necesitatea de a evita toate formele de protecționism și de a evita mișcările de curs de schimb care au în vedere avantajul concurențial.

Îmbrățișarea de către Uniunea Europeană a globalizării a făcut ca multe țări europene să cadă pradă concurenței din economiile emergente, în special din China, cu care nu pot să concureze. Aceste economii își arată disprețul față de brevetele și drepturile de autor internaționale, folosesc lucrători la limita subzistenței și uneori munca cu sclavi. China și-a fixat moneda la un nivel artificial de scăzut pentru a-și face bunurile și mai ieftine.

Țările europene trebuie să-și protejeze individual – preferința mea – sau colectiv angajatorii și angajații de această concurență neloială. Cursurile de schimb nu ar trebui fixate la un nivel artificial de scăzut pentru a obține avantaj concurențial, nici nu ar trebui păstrate la un nivel artificial de obișnuit – moneda euro – spre dezavantajul colectiv al țărilor din zona euro. Dacă s-ar fi permis ca valoarea monedelor din țările cu probleme să scadă, ar fi urmat redresarea.

  Jean-Pierre Audy (PPE). – (FR) Domnule președinte, domnule președinte al Consiliului European, domnule președinte al Comisiei, aș dori să abordez problema cheltuielilor publice la nivel european.

Mă întreb dacă nu a sosit momentul, având în vedere provocările considerabile care ne așteaptă, să organizăm împreună cu colegii noștri din parlamentele naționale și din Parlamentul European o dezbatere de proporții despre comunitizare și punerea în comun a cheltuielilor noastre publice. Voi folosi exemplul domnului Lamassoure: avem 27 de armate și niciun dușman; o uniune vamală și 27 de administrații; programe de cercetare care au fost finanțate de 15 până la 20 de ori fără coordonare; rețele transeuropene, care ar trebui să fie interconectate; rețele energetice; și lista continuă.

Sugerez să încredințăm unui auditor independent auditul cheltuielilor publice la următoarele trei niveluri: european, național și local executiv. Acest audit va fi pus la dispoziția parlamentarilor naționali și europeni pentru o dezbatere de proporții privind cheltuielile publice și ar putea fi încredințat Curții de Conturi Europene și celor 27 de curți de conturi naționale.

Aceasta este o idee pe care o propun pentru analiza și gestionarea mai bună a cheltuielilor publice la nivel european.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Domnule președinte, reuniunea Consiliului European a fost marcată de așteptări privind felul în care liderii europeni vor aborda problemele care au apărut o dată cu recesiunea economică. După cum am spus de nenumărate ori, nu este suficient să ne concentrăm doar pe bugete. Dezechilibrele structurale pe care criza nu a făcut decât să le exacerbeze transcend datoriile. Dacă nu vom adopta un mecanism care va fi capabil să afecteze și celelalte aspecte, există îndoieli serioase cu privire la succesul acestuia.

O altă temă a fost dezbaterea în care ne întrebam dacă căderea bugetului, cauzată de reformele pensiilor, va duce la deficit. Pe de o parte vorbim despre înăsprirea și sistematizarea regulilor, însă imediat după aceea facem derogări. De asemenea, dacă reformele pensiilor sunt atât de esențiale pe cât se susține, lucru cu care personal nu sunt de acord, s-ar putea găsi și alte exemple de programe de succes. Cine va evalua apoi care este mai important și care este mai puțin important și de ce?

Cred cu tărie că nu trebuie să lansăm o dezbatere despre derogări în timp ce vorbim despre modificarea sistemului.

  John Bufton (EFD). – Domnule președinte, aș dori să fac doar câteva comentarii cu privire la ceea ce au spus în dimineața aceasta domnul președinte Van Rompuy și domnul președinte Barroso. S-ar părea că ambii sunt într-o etapă de negare – negare a faptului că zona euro este în criză și că ne aflăm acum pe punctul de a ne prăbuși. Există multe alte persoane în această sală în negare. Pentru Dumnezeu, treziți-vă!

Oamenii urmăresc această dezbatere din țările lor natale și își dau seama că oricum nu sunt prea multe persoane în această sală. Aceasta este cea mai mare criză cu care ne-am confruntat vreodată, și vă spun că este una gravă. I-aș ruga pe domnii Barroso și Van Rompuy să-mi spună – veți lua cuvântul în câteva minute – care este planul B al domniilor lor. Trebuie să existe un plan B sau vom lăsa pur și simplu lucrurile așa până când vom fi ruinați? Cred că aceasta este cea mai mare criză cu care ne-am confruntat vreodată. Toate statele membre au fost afectate. Le datorați cetățenilor un plan B. Vă rog să ne spuneți dacă aveți unul.

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE). – (HU) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să spun că sunt încântată de faptul că importanța reformei pensiilor la nivelul întregului sistem a fost recunoscută în timpul consultărilor. Totuși, reformele din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere nu oferă oportunități egale tuturor jucătorilor.

Și Ungaria denunță discriminarea și-i solicită UE să ia în calcul costul reformelor pensiilor când calculează deficitele naționale. Cred că, cu excepția cazului în care doriți să faceți deosebire între țările care-și exercită libertatea de alegere, plățile în fondurile de pensii private trebuie luate în calcul la calcularea deficitului bugetar. Soluționarea acestei probleme este o chestiune urgentă. Este bine că oportunitatea de a găsi o soluție satisfăcătoare va fi deja prezentată la reuniunea Consiliului din decembrie. Vă rog să luați o decizie politică nediscriminatorie și să o trimiteți Comisiei cât mai repede posibil, pentru ca progresul legislativ să poată să înceapă cât mai repede posibil și să se încheie eventual cu un rezultat satisfăcător pentru fiecare parte afectată.

  Antigoni Papadopoulou (S&D). – (EL) Domnule președinte, Grecia, Irlanda, Portugalia și Spania suferă de pe urma consecințelor crizei economice. Caii au fost furați deja. Nu mai avem cum să dăm timpul înapoi, trebuie să luăm măsuri. Suspiciunea și euroscepticismul nu ne vor ajuta să ne revenim din această criză economică internațională.

Dimpotrivă, ceea ce ne trebuie este solidaritate comunitară, voință politică, viziune, încredere în dinamismul Europei și, mai presus de toate, măsuri coordonate, măsuri care să aducă schimbări structurale atât la nivel național, cât și la nivel european. Avem nevoie de o mai mare ocupare a forței de muncă, mai multă creștere, proceduri accelerate, mai multe locuri de muncă, punerea în aplicare a strategiei UE, raționalizare și restructurare în guvernanța întreprinderilor, transparență în guvernanța economică, verificarea statisticilor naționale și un mecanism permanent de gestionare a crizelor în Uniunea Europeană, însă doar în beneficiul cetățenilor europeni.

Criza preocupă pe toată lumea, nu doar țările care suferă de pe urma ei. Avem nevoie atât de solidaritate comunitară, cât și de măsuri coordonate.

  Barry Madlener (NI). – (NL) Domnule președinte, zona euro se prăbușește acum și domnul președinte Barroso trebuie să supravegheze această prăbușire. La urma urmei, miliardele acordate ca ajutor țărilor precum Grecia, Spania, Portugalia și Irlanda ani la rând nu au făcut ca aceste economii slabe să poată să concureze cu economiile puternice ale Germaniei și Olandei; în schimb, aceste miliarde acordate ca ajutor au dus la un comportament inacceptabil din partea socialiștilor. De exemplu, unul din trei lucrători greci este funcționar public; tsunamiul imigranților din țările non-vestice către Europa a costat deja fiecare țară miliarde, și acei imigranți sunt acum acasă fără locuri de muncă. Acesta este comportamentul celor care sunt predominant socialiști. Vă amintiți? Spania, care a legalizat un milion de imigranți ilegali în urmă cu câțiva ani, are acum o rată a șomajului de 20 %. Acum noi, economiile mai puternice, trebuie să oferim încă o dată acestor țări ajutoare de miliarde, însă acesta nu va fi decât un leucoplast pe termen scurt. Pe termen lung, va trebui să ne întrebăm dacă suntem pregătiți să continuăm să sprijinim țările slabe din punct de vedere structural cu miliarde din banii contribuabililor. Răspunsul la această întrebare este „nu”. Așadar, aș dori să-i adresez următoarea întrebare domnului președinte Barroso: nu este reintroducerea monedei proprii a Greciei, drahma, și a monedei proprii a Irlandei singura soluție pe termen lung care ne va scăpa de aceste probleme? Este această soluție discutată serios cu aceste țări?

  Seán Kelly (PPE). – Domnule președinte, în calitate mea de deputat irlandez în PE, nu-mi face deloc plăcere să vin în această sală în această dimineață și să aud cum aproape fiecare vorbitor se referă la Irlanda din cauza situației noastre economice, mai ales că, în urmă cu câțiva ani, eram priviți drept personajul principal al succesului economic în Uniunea Europeană.

Totuși, cred că în Irlanda există voința de a remedia lucrurile și cred că marea majoritate a oamenilor ar saluta sprijinul prietenilor și colegilor noștri europeni.

Există câteva lecții de învățat. Cred că domnul Farage nu a greșit foarte mult când a afirmat că o mare parte din vină pentru această situație o au prostia și lăcomia politicienilor irlandezi care au fost prieteni buni cu capitalismul, alături de bănci și de organele de reglementare. Avem lecții de învățat. Însă un alt lucru care va fi foarte important este ca arhitectura de supraveghere pusă în practică începând cu 1 ianuarie să funcționeze, pentru ca testele de rezistență și altele de acest gen să fie suficiente pentru a recunoaște ceea ce se întâmplă în viitor și pentru ca oamenii să fie supuși dacă scapă de sub control.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Domnule președinte, este chiar foarte bine că începem să vorbim acum despre chestiuni foarte importante, și anume despre gestionarea comună a economiei viitoare. Cred că în curând vom discuta și despre un posibil sistem fiscal comun. Mai mult, astăzi putem vedea impactul negativ semnificativ pe care îl are cursul de schimb consolidat al euro, împreună cu mulți alți factori. Astăzi am fost dezamăgit de faptul că un test bancar a fost efectuat în urmă cu șase luni și rezultatele sale nu au fost confirmate. Acest lucru demonstrează încă o dată că în Uniunea Europeană ne lipsesc informațiile de încredere. Dacă ne lipsesc, nu putem găsi modalități de a ieși dintr-o situație destul de complicată. În concluzie, aș dori să solicit Comisiei Europene să-și pună la dispoziție propunerile mult mai activ în viitor, deoarece situația este complexă și va necesita eforturi imense, resurse financiare imense și poate o înțelegere complet diferită a monitorizării economice, financiare și de alt tip.

  Milan Zver (PPE). – (SL) Domnule președinte, domnule Van Rompuy, domnule Barroso, permiteți-mi să iau cuvântul în această dezbatere foarte pe scurt. Pentru mine, situația este relativ clară: cine este de vină pentru marea criză cu care ne confruntăm? Acea parte a sectorului bancar care a făcut afaceri fără o acoperire reală și și-a asumat prea multe riscuri. Însă și alții – unele guverne europene care au încurajat consumul excesiv și un fel de mentalitate distributivă în rândul oamenilor.

Am auzit două tipuri de raționament în această sală astăzi: avem membrii care solicită mai multă solidaritate, ca și cum ar vrea să spună „Vă rugăm să ne ajutați”, și îi avem pe cei care încearcă sa facă apel mai presus de toate la o mai mare responsabilitate acum când ieșim din criză. Nu ar fi corect ca cei care au provocat această criză majoră să caute acum soluții pentru soluționarea acesteia, pentru ieșirea din criză. Cei care critică economisirile semnificative sunt cu siguranță pe un drum greșit.

În aceste circumstanțe, este corect ca contribuabilii din aceste țări care se confruntă cu situația actuală să nu fie reduși la tăcere.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Apreciez că raportul referitor la guvernarea economică reprezintă un nou punct de plecare în organizarea unui sistem viabil al funcționării noastre în această perspectivă.

Recomandarea din raport referitoare la instituții mai puternice pentru o guvernanță economică mult mai efectivă – respectiv crearea la nivel național a unei instituții publice care să furnizeze analize independente, evaluări și previzionări în probleme de politică fiscală pe plan intern – consider că reprezintă baza pentru crearea pentru un sistem transparent la nivel european.

Apreciez că este esențial să existe posibilitatea ca fiecare stat membru să poată dovedi baza de analiză și estimare pentru fiecare măsură fiscală propusă pe plan intern, astfel încât să se dezvolte o abordare bazată pe încredere și cunoaștere reciprocă.

Reafirm necesitatea adoptării unor măsuri specifice care să permită o guvernanță economică, bazată pe cunoaștere aprofundată și transparentă, care să permită dezbaterea deschisă referitoare la orice măsuri adoptate pe plan intern în statele membre care pot genera efecte la nivel UE.

  Elisa Ferreira (S&D). (Întrebare adresată domnului Rangel în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură) – (PT) Domnule președinte, vă mulțumesc pentru că mi-ați dat cuvântul, însă am cerut să vorbesc în cadrul procedurii „cartonașului albastru” deoarece am fost provocată direct de domnul Rangel și, prin urmare, mi-ar fi plăcut să am posibilitatea să vorbesc mai înainte.

Aș dori să profit de această oportunitate pentru a-l ruga pe domnul Rangel să ne explice care crede domnia sa că sunt diferențele concrete cu privire la gestionarea datoriei suverane între propunerile cancelarului Merkel și cele ale Comisiei și să ne spună de ce prima propunere a Comisiei, care a fost, de fapt europeană, privind gestionarea datoriei suverane a fost îndepărtată fără alte discuții sau dezbateri publice când s-a conștientizat că nu corespunde intereselor Germaniei.

  Paulo Rangel (PPE). (Răspuns la întrebarea doamnei Ferreira, în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură) – (PT) Aș dori să spun că nu există nicio îndoială că în procesul european există, desigur, negocieri constante între instituții, însă poziția Comisiei a fost în mod consecvent una care sprijină metoda comunitară și pledează pentru menținerea în continuare a monedei unice. Desigur, există deputați care doresc să vină și să facă politici naționale în Parlament, cum este cazul doamnei Ferreira.

  Diogo Feio (PPE). – (PT) Domnule președinte, Uniunea Europeană se confruntă cu o perioadă de reforme majore. Prin urmare, trebuie să găsească un răspuns la criză și să mențină o monedă unică care are nevoie de propriile sale reguli, aplicabile tuturor statelor membre. Parlamentul a adoptat deja o poziție principală cu privire la guvernanța economică, în care sprijină o mai mare cooperare în ceea ce privește creșterea între cele 27 de state membre, o poziție fermă privind punerea în aplicare a Pactului de stabilitate și de creștere și solidaritate între statele membre, fiind prima instituție care a atras atenția asupra necesității unui fond pentru datoriile diferitelor țări care alcătuiesc UE. Prin urmare, vom continua să cooperăm cu Comisia, salutându-l și pe președintele acesteia, și sper că vom continua să colaborăm și cu Consiliul. În acest moment se discută șase rapoarte și vom adopta o poziție foarte clară cu privire la acestea.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Domnule președinte, voi răspunde la două întrebări concrete și voi face și o dezbatere generală ca o încheiere la dezbaterea care a avut loc dimineața aceasta.

În primul rând, întrebarea adresată de domnul Schulz: o întrebare importantă referitoare la testele de rezistență irlandeze. Permiteți-mi să spun următoarele lucruri. Metodologia comună a testelor de rezistență a fost stabilită la nivel european; a fost foarte riguroasă, cu scenarii macroeconomice ostile. Totuși, punerea în aplicare a testelor a fost efectuată sub responsabilitatea autorităților naționale de supraveghere. A fost coordonată la nivelul Uniunii Europene de CEBS, însă nu au existat competențe ale Uniunii Europene în această privință. Doresc să subliniez faptul că, până nu demult, Uniunea Europeană în sine nu avea acest gen de responsabilitate. Acest lucru se va schimba în luna ianuarie a anului viitor. Până atunci, noua arhitectură de reglementare și supraveghere financiară va fi implementată ca urmare a propunerilor Consiliului și a acordului cu Consiliul și în Parlament.

Vom avea cele trei noi autorități de supraveghere macroprudențială europene pentru sistemul bancar, garanții și asigurări, și Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS) pentru stabilitate macrofinanciară și riscurile asociate acesteia. Vom dispune așadar de instrumente mult mai puternice și infrastructură pentru a efectua testele data viitoare într-un mod mai unificat, riguros și coerent. Doresc, așadar, să subliniez acest aspect. Înaintea crizei nu aveam instrumentele pe care le creăm acum.

Mă refer apoi la a doua chestiune referitoare la modul în care abordăm acum unele aspecte sensibile precum mecanismul permanent de soluționare a crizelor. Doresc să subliniez că nu am avut intenția să aduc în discuție acest aspect însă, de vreme ce a existat o întrebare concretă, trebuie să răspund.

În unanimitate – și repet în unanimitate – șefii de stat sau de guvern au decis să solicite un mecanism permanent de soluționare a crizelor cu intervenția sectorului privat. M-am numărat printre persoanele care au avertizat Consiliul European în privința abordării acestei chestiuni fără o pregătire temeinică și comunicare. Însă chestiunea a fost abordată, s-a luat o decizie în privința sa și acum trebuie să o tratăm în cel mai responsabil mod posibil. De aceea cred că unele dintre comentariile făcute astăzi în această sală nu prea au fost de folos.

Trăim încă în condiții foarte dificile. Cred că ceea ce ne trebuie acum sunt măsuri, și nu mai multe comentarii. Avem de-a face cu piețe financiare globale foarte sensibile. Unele dintre comentarii au uneori un efect de profeție care se îndeplinește. Așadar, nu este de folos să începem să facem speculații despre țări care sunt, poate, în pericol. Ceea ce trebuie să le cerem acestor țări este să pună în aplicare toate măsurile care sunt necesare pentru garantarea stabilității financiare și bugetare.

De aceea nu voi specula despre planul B. Noi, împreună cu domnul președinte Van Rompuy, ne facem datoria, discutând problemele în mod responsabil cu statele membre. În ceea ce privește rolul Comisiei, vreau să fiu extrem de clar încă o dată. Comisia – și acest lucru a fost recunoscut de majoritatea dintre dumneavoastră – a venit întotdeauna cu propuneri ambițioase. Suntem în favoarea unei guvernanțe economice ambițioase pentru Europa.

Însă, în cele din urmă, trebuie să fim realiști. Împreună nu putem să trecem dincolo de ceea ce s-a stabilit de comun acord cu statele membre. Când există un acord – un acord care reprezintă oricum un progres în comparație cu situația anterioară – nu este util să vorbim despre soluții ideale despre care știți foarte bine că nu vor fi puse în aplicare.

Așadar, Comisia își îndeplinește rolul și își va îndeplini rolul, cerând mai multă ambiție în materie de scopuri comune, guvernanță economică, stabilitatea zonei euro – și nu numai a zonei euro.

Doresc să fiu foarte clar în această privință deoarece cred că nu s-a făcut acest lucru în timpul dezbaterii de astăzi. Unii dintre dvs. au afirmat că problemele se află în zona euro. Regret să spun că problemele nu se află doar în zona euro. Nu moneda euro a fost problema. Am fost absolut convins că situația ar fi mult mai gravă dacă nu am avea moneda euro.

(Aplauze)

Unii dintre dvs. tind să uite că unele țări care nu se află în zona euro au exact aceleași probleme, în unele cazuri chiar probleme mai grave în ceea ce privește datoria suverană, și că o țară care nici măcar nu este în Uniunea Europeană și care solicită în prezent să adere la Uniunea Europeană – Islanda, a dat faliment, și acesta nu are moneda euro. Realitatea este că nu moneda euro a fost cauza problemei. Este necinstit din punct de vedere intelectual și politic să sugerăm că problema este cu moneda euro.

(Aplauze)

Ceea ce trebuie să facem acum este să recunoaștem particularitățile situației din zona euro, să abordăm problemele și să le solicităm statelor membre să se angajeze să lucreze la nivel colectiv: cele care sunt în zona euro și cele care nu sunt în zona euro. Cred că au înțeles toate că există un interes comun de a avea o abordare comună pentru a soluționa această criză. Iată ceea ce va face Comisia, într-un mod responsabil, cerând desigur cel mai ridicat nivel de ambiție, însă lucrând, în cele din urmă într-o cooperare bună, loială cu toate instituțiile, cu acest Parlament, așa cum am făcut-o, cu Consiliul și Consiliul European. Aceasta este metoda responsabilă pe care trebuie să o urmăm.

Într-o perioadă în care piețele sunt extrem de nervoase, trebuie să ne păstrăm calmul și să păstrăm un simț puternic al responsabilității și, desigur, un simț puternic al scopului comun european.

(Aplauze)

  Herman Van Rompuy, președinte al Consiliului European. – (FR) Domnule președinte, dragi colegi, mai devreme am afirmat că analiza domnului președinte al Comisiei a fost diferită de a mea, însă este pentru prima dată, domnule Schulz, când am fost acuzat de a pretinde că totul este în regulă când lucrurile nu stau așa. Este pentru prima dată în cariera mea.

Pot să vă asigur că nu subestimez criza în niciun fel și că ne confruntăm cu timpuri dificile. Cu excepția cazului în care unele dintre comentariile mele au fost scoase din context, sunt o persoană foarte prudentă și cred că mult prea multe declarații, inflamatorii sau de altă natură, sunt făcute în context european – nu în Parlament. Acum trebuie să liniștim lucrurile și nu trebuie să continuăm să menționăm gravitatea crizei. Știm deja acest lucru. Este timpul să acționăm.

Unii dintre dvs. au afirmat că trebuie să tragem învățăminte. Există un proverb francez care spune că „acțiunile noastre ne urmăresc”. Dragi colegi, când am primit această funcție exista deja un Pact de stabilitate și de creștere care a fost făcut un pic mai flexibil în urmă cu câțiva ani și nu a fost aplicat. Când am fost învestit, am moștenit Tratatul de la Lisabona, care reglementează anumite proceduri referitoare la, printre altele, sancțiuni și decizii de luat când o țară este supusă procedurii aplicabile deficitelor excesive. Consiliul ia aceste decizii în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. Când am preluat această funcție, nu exista niciun mecanism de soluționare a crizelor, și a trebuit să schimbăm acest lucru.

Prin urmare, intenționăm să consolidăm Pactul de stabilitate și de creștere și să introducem un sistem de supraveghere macroeconomică pentru prima dată. Vă pot asigura că, dacă am fi avut acest mecanism în urmă cu câțiva ani, problemele cu care s-au confruntat unele țări nu ar fi apărut. Am fi descoperit problemele referitoare la proprietate. Am fi descoperit probleme de competitivitate din anumite țări. Așadar intenționăm să-l introducem acum. Este nou și inovator. Ia în considerare în întregime lecțiile învățate ca urmare a crizei.

În ceea ce privește Tratatul de la Lisabona, intenționăm să-l modificăm pentru a-i conferi o bază juridică în unele instanțe constituționale – un temei juridic pentru un mecanism permanent de soluționare a crizelor. Acesta este singurul motiv. Sper că nu vom fi în pericolul de a începe o altă dezbatere majoră privind instituțiile căci, după părerea mea, acest lucru nu ne-ar duce nicăieri în contextual actual și ne-ar distrage atenția și mai mult de la soluționarea crizei.

Nu am avut niciun mecanism de soluționare a crizelor până acum. Când ne-am confruntat cu problema Greciei, a trebuit să inventăm un mecanism, deoarece nu aveam niciunul. Când am venit cu o altă măsură, pachetul de ajutor în valoare de 750 de miliarde de euro, a trebuit să interpretăm Tratatul de la Lisabona în mod creativ pentru a putea să-l aplicăm.

Prin urmare, tragem învățăminte din această criză și, repet, acțiunile noastre ne urmăresc. Am avut un Pact de stabilitate care era nesatisfăcător și nu a fost aplicat; nu am avut nimic în materie de supraveghere macroeconomică; și nu a existat un mecanism de soluționare a crizelor.

Și-au asumat statele membre responsabilitățile? Multe dintre ele au făcut-o. Implementează reforme care merg adesea împotriva marilor tendințe ale opiniei publice. Iau măsuri adesea foarte curajoase, nu numai în țările în care există tensiuni, ci și în altele. Ne asumăm responsabilitățile.

Dragi colegi, să nu luăm întotdeauna în vizor dușmanul greșit. Am adesea impresia că ne concentrăm prea mult pe guvernele și parlamentele statelor membre. Să nu ne înșelăm.

În prezent, unele persoane vorbesc nu numai despre Irlanda, ci și despre Portugalia. Permiteți-mi să vă dau cifrele. Deficitul public al Portugaliei a fost de 9,3 % în 2009; în 2010 va fi de 7,3 %, iar în 2011 de 4,6 %. Rata dobânzii la datoria publică portugheză este în medie de 3,6 %. Aceasta este extrem de scăzută. Portugalia nu se confruntă cu o criză a proprietății sau cu o bulă imobiliară. Sectorul său financiar nu este prea ridicat pentru această țară. Băncile sale dispun de capital suficient. Să nu greșim dușmanul. Unele persoane afirmă că situația crizei este contagioasă, însă nu au o justificare economică sau o bază rațională pentru a afirma acest lucru. Insist asupra acestui aspect: să nu greșim dușmanul.

Îi pot asigura pe cei care au cerut o mai mare cooperare între instituții că Președințiile fac tot ceea ce le stă în putere pentru a colabora. Raportul întocmit de grupul operativ a fost adoptat de membrii săi, printre care și reprezentantul Comisiei Europene, domnul comisar Rehn. Colaborăm și în alte domenii, cum ar fi mecanismul permanent de soluționare a crizelor.

Sper că vom vedea același spirit de colaborare și când vom întocmi bugetul pe 2011. Regret că nu am reușit să ajungem la un consens.

Cât despre cooperare, permiteți-mi totuși să fac un comentariu. Sunteți cu toții membri ai Parlamentului European și aparțineți anumitor grupuri politice. Aș dori să menționez faptul că există uneori diferențe majore între ceea ce aud în Consiliul European, din partea prim-miniștrilor și a altor persoane, și ce aud în această Cameră de la aceiași membri ai aceluiași grup politic. Nu este un reproș. Nu trebuie să fim întru totul de acord cu propriul nostru partid politic. În timpul carierei mele am avut adesea conflicte în cadrul propriului partid. Totuși, când este vorba despre coerență și cooperare între instituții, fac tot ceea ce-mi stă în putință pentru a avea cooperare. Aș spune deci că trebuie să cooperăm, de asemenea, la toate nivelurile politice pentru a avea o poziție mai coerentă astăzi.

Sunt de acord cu cei care afirmă că avem o politică riguroasă și că nu putem ieși din criză de unii singuri. Au dreptate, însă trebuie, mai întâi, să parcurgem această etapă. Dacă am fi fost mai prudenți atât pe plan macroeconomic, cât și pe plan bugetar, nu ne-am afla în această situație astăzi. Însă trebuie să existe efectiv o politică pozitivă de creștere și de ocupare a forței de muncă. Mă bucur, în ciuda tuturor aspectelor negative, de faptul că creșterea economică în Europa a revenit după unsprezece luni de recesiune. Am spus acest lucru și cu alte ocazii în Parlament: criza din anii ʼ30, care a început, de asemenea, ca o criză financiară, nu a fost niciodată soluționată în întregime.

Am regăsit o creștere pozitivă la unsprezece luni de la declanșarea crizei financiare. Vom avea, în acest an, o creștere medie de aproximativ 1,5 %. În unele țări – care nu se confruntă cu problemele deja menționare – creșterea va fi în jur de 2 %, iar în alte țări va fi chiar de 3 % sau 3,5 %. În medie, nivelurile de ocupare a forței de muncă în UE vor crește din nou începând cu 2011. Desigur, rata șomajului este foarte ridicată, însă mă bucur că, în comparație cu șase luni în urmă, previziunile noastre de creștere sunt mult mai bune decât se anticipase și creșterea este mai stabilă decât am crezut. Nu este doar o creștere bazată pe refacerea stocurilor, programe de recuperare și exporturi. Este o creștere care este alimentată și de cererea internă.

Ultima mea remarcă este că, în ciuda tuturor problemelor cu care ne confruntăm într-adevăr în unele țări, sunt convins că vom învinge încă o dată criza cu care ne confruntăm în prezent.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) La reuniunea Consiliului European din 28-29 octombrie 2010 s-a făcut un nou pas către subjugarea țărilor privarea lor de dreptul la suveranitate. Mai întâi, prin pseudoguvernanță, care înseamnă obținerea controlului asupra economiilor lor: forțarea statelor membre de a obține aprobarea prealabilă a oficialilor de la Bruxelles în ceea ce privește bugetele lor; supravegherea tuturor politicilor lor economice; stabilirea unor sancțiuni preventive automate, chiar înainte ca limitele autorizate ale datoriilor și deficitelor să fi fost depășite; deținerea capacității de a suspenda drepturile de vot ale statului membru. Toate acestea sunt acordate drept compensație în beneficiul Germaniei pentru continuarea fondului financiar de stabilizare. Cu toate acestea, acest mecanism nu reprezintă decât dreptul statelor membre și al Comisiei UE de a se îndatora sau de a oferi garanții pentru împrumuturi de pe piață, în favoarea statelor membre aflate în dificultate, pentru că acestea sunt victime ale speculațiilor de pe piață împotriva datoriei lor naționale. Mai mult decât atât, pentru că aparțin zonei euro. Este dincolo de credință. În plus, Consiliul European a decis, de asemenea, în ceea ce privește o reformă a tratatelor în vederea punerii în aplicare a mecanismului de gestionare a crizei. Procedura de revizuire simplificată va fi utilizată pentru prima dată: această metodă antidemocrată care nu prevede nicio dezbatere politică. Aceasta nu este guvernanță; este totalitarism.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Până în 2007, restul Europei era uimită de dezvoltarea economică a Irlandei, tigrul celtic, care a înregistrat date economice de vis cu taxe corporatiste reduse și reglementare aproape inexistentă. Dar acum realitatea a lovit. Tigrul celtic s-a dovedit a fi de fapt o rață împiedicată căreia restul Europei trebuie să-i întindă o mână de ajutor. 90 de miliarde de euro din pachetul de salvare - cu alte cuvinte 300 de euro pe cetățean austriac - urmează să meargă acum în Irlanda. Aceasta nu înseamnă doar garanții de stat teoretice care, după oaia neagră Grecia, se duc acum la Irlanda și apoi poate și la Spania și Portugalia; reprezintă pur și simplu banii contribuabililor. De asemenea, ajută uniunea monetară europeană să facă un pas înainte către o uniune a transferului în care euro-statele care își gestionează economiile bine trebuie să-și țină deschise buzunarele pentru proasta gestionare a altora. UE a abordat această chestiune mult prea târziu și rămâne de văzut dacă deciziile luate de Consiliul European vor fi cu adevărat urmate de acțiuni. Trebuie să ne oprim să mai cheltuim miliarde din banii contribuabililor pe bănci speculative și pe state care își gestionează prost economiile. Trebuie să fie un sfârșit al uniunii transferurilor. Avem nevoie de un mecanism care să permită ca statele falimentare să treacă printr-o procedură reală de insolvență și care să elimine apoi aceste state din zona euro. Nu putem continua să peticim o uniune monetară bolnavă. Avem nevoie în schimb de o uniune monetară europeană puternică.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Atât Grecia, cât și Irlanda au trebuit să apeleze la asistență din partea Uniunii Europene. Cu toate acestea, trebuie făcute unele diferențe între cele două cazuri: deficitul irlandez a explodat pentru că țara a trebuit să identifice problemele din sectorul bancar, care era în criză din cauza repercusiunilor crizei financiare globale, exacerbată de spargerea balonului imobiliar. Această intervenție, într-un moment de criză structurală, a însemnat că finanțele publice nu mai puteau susține situația creată. Pe de altă parte, în Grecia motivul intervenției este gestionarea cumva neglijentă a cheltuielilor publice, care a făcut necesară o infuzie de cash din vânzarea de obligațiuni de stat. Având în vedere reforma guvernanței economice, trebuie făcute următoarele observații. Trebuie, cu siguranță, să punem în aplicare politici bugetare riguroase pentru a monitoriza și asigura că în viitor nu vor mai apărea situații similare. În orice caz, aceste două cazuri demonstrează cât de esențial este să se acorde atenție tuturor factorilor legați de finanțele și soliditatea unei țări, nu numai datoriei publice structurate. În fapt, aceasta poate reprezenta doar cifra finală, dar trebuie să verificăm elementele și cauzele aflate la bază și să aflăm cum a fost posibilă crearea acestei situații.

  Monika Smolková (S&D), în scris. – (SK) Pactul de stabilitate și de creștere a inclus până acum sancțiuni, dar impunerea lor presupune aprobarea a două treimi dintre miniștri și nu a existat niciodată voința politică în acest sens. Sunt sceptică în ceea ce privește mecanismul anticriză. Președintele Consiliului European, domnul Van Rompuy, nu ar trebui să modifice articolul 125 din Tratatul de la Lisabona, care spune că fiecare țară este responsabilă pentru propriile sale obligații. Pe de altă parte, ar trebuie să analizeze extinderea articolului 122, care vorbește despre solidaritate - furnizarea de asistență reciprocă în cazul producerii de dezastre naturale sau crize energetice. O modificare a acestui articol ar putea nega un principiu fundamental al funcționării UE, cu alte cuvinte solidaritatea, iar acest lucru ar putea duce la pierderea solidarității. Dacă mecanismul anticriză ar funcționa în temeiul articolului 122 referitor la furnizarea de finanțare către statele individuale, Consiliul ar decide pe baza unei propuneri a Comisiei, care doar ar informa Parlamentul European. Există riscul apariției unei situații în care state responsabile vor plăti pentru iresponsabilitatea anumitor state.

7. Rezultatele summitului G20 (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declarațiile Consiliului și Comisiei privind rezultatele summitului G20.

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Domnule președinte, stimați deputați, președinția Consiliului și cea a Parlamentului European au avut deja ocazia de a discuta pe tema summitului G20 la 20 octombrie 2010; la vremea aceea, era în ajunul reuniunii ministeriale a G20 și așteptam să vedem cum vor evolua lucrurile la Seoul.

Ca europeni, eram bine pregătiți pentru aceste reuniuni, atât la nivel ministerial, cât și la nivelul șefilor de stat și de guvern. Am înțeles că lipsa coeziunii între europeni ne va duce repede la pierderea credibilității Uniunii Europene pe scena internațională. Trebuie spus că summitul de la Seoul a primit reacții amestecate din întreaga lume. În ceea ce mă privește, consider că ar trebuie să rămânem optimiști în ciuda tuturor, chiar dacă rezultatele nu au fost atât de impresionante pe cât ne-am fi așteptat.

Înainte de summitul de la Seoul, eram convinși că testul cel mai dur și mai important avea să fie menținerea avântului. Nu ar trebui să comitem greșeala de a crede că nu mai avem nevoie de cooperare globală, scuzându-ne că nu mai suntem în situația critică în care eram în urmă cu 18 luni sau chiar cu șase luni. Încă suntem convinși că liderii politici sunt responsabili de luarea deciziilor. Sunt, și de fapt aceasta este esența politicii. Cu toate acestea, cred că ei mai au o responsabilitate, și mai importantă: să se asigure că deciziile nu rămân pe hârtie, ci să obțină rezultate concrete și să fie aplicate pe deplin.

Summitul de la Seul a arătat că adevărata provocare pentru G20 și, prin urmare pentru noi toți este să înțelegem cum am putea continua și accelera de fapt punerea în aplicare. Trebuie să transformăm bunele intenții în rezultate practice și toate acestea sunt importante pentru cel puțin două motive. În primul rând, piețele nu se mulțumesc doar cu declarații. Ele urmăresc evoluțiile care au aloc la două zile, la zece zile și la treizeci de zile după summit, după ce mass-media a plecat acasă. Situația economiei europene trebuie înțeleasă ca întreg; nu este doar rezultatul progresului înregistrat în timpul summitului de două zile. Progresul către care tindem poate fi obținut numai prin muncă continuă, zilnică, și, în calitate de deputați în Parlamentul European, știți acest lucru mai bine decât oricine.

Al doilea motiv este la fel de important ca primul și vă privește pe voi toți în mod direct. Cred că Parlamentul și parlamentele naționale pot îndeplini sarcina controlării, dar și a oferirii de stimulente politice pentru agenda economică europeană și internațională, asigurându-se că, între un summit și următorul, are loc o punere în aplicare adecvată și că G20 devine din ce în ce mai mult mai curând un proces decât o simplă serie de reuniuni.

În ceea ce privește substanța, contribuția Uniunii la creșterea puternică, de durată, echilibrată este clară acum și se bazează pe un anumit număr de principii: planuri de consolidare fiscală care vizează creșterea durabilă, diferențiată; strategia Europa 2020 pentru reformele structurale necesare pentru susținerea creării de locuri de muncă în mod special; programul de reforme ale sectorului financiar și, în cele din urmă, consolidarea guvernanței europene în UE. Aș adăuga că Uniunea este foarte interesată de procesul de evaluare inter pares în contextul G20. Ca europeni, suntem obișnuiți cu acest lucru și știm cât de util poate fi acest tip de exercițiu. În mod clar, fiecare trebuie să facă eforturi și să dea dovadă de o voință neobosită de a contribui la acțiunea pentru creștere.

Încă o dată, și în spiritul comentariilor mele anterioare, aș vrea să spun că lupta împotriva protecționismului nu poate fi câștigată fără eforturi, ci numai prin menținerea nivelului necesar de alertă globală în fiecare zi.

În altă ordine de idei, aș dori să evidențiez trei evenimente din ultima lună. Primul este reforma Fondului Monetar Internațional (FMI), având în vedere că UE a arătat clar că este pregătită să își aducă contribuția la asigurarea faptului că FMI poate reprezenta mai bine noua realitate economică internațională și, prin urmare, economiile emergente își pot face auzită vocea și pot juca un rol mai proeminent. Am convenit să ne reducem prezența în comitetul executiv al FMI și am făcut concesii deosebite în ceea ce privește acțiunile. Cred că am păstrat ce ne era mai drag și că întreaga comunitate internațională a avut de câștigat.

Al doilea eveniment vizează acordul Basel III. Cred că, în ceea ce privește cerințele de capital pe care băncile trebuie să le îndeplinească, ne îndreptăm în direcția corectă și este, desigur, vital ca toate statele membre interesate să-și mențină angajamentul de a pune în aplicare Basel III. Evident, această chestiune a punerii în aplicare va rămâne pe agenda politică atât a UE, cât și a G20.

Având în vedere ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni în ceea ce privește așa-numitul război al valutelor, cred că Uniunea Europeană s-a achitat bine de sarcină și a reușit să apere o poziție echilibrată, care înseamnă faptul că ratele de schimb ar trebui să reflecte elementele de bază ale economiei și că nu suntem nevoiți să apelăm la o devalorizare competitivă.

În cele din urmă, după Seul, Franța și-a asumat responsabilitatea pentru președinția G20 și cred că aceasta este o ocazie unică pentru europeni și Uniunea Europeană. Va fi foarte important să colaborăm într-un mod coordonat pentru a asigura faptul că, în următorii ani – și privind în perspectiva summitului G20 de la Cannes din noiembrie 2011 și dincolo de acesta – G20 se va ridica la înălțimea așteptărilor pe care le-a creat.

Adevărata provocare cu care ne confruntăm este să demonstrăm că un forum creat pentru a aborda criza este capabil, de asemenea, să asigure contribuția și stimulentele necesare îndeplinirii obiectivelor pe termen mediu, precum o creștere mai puternică, mai susținută și mai echilibrată, reguli clare, echitabile, pentru piața financiară internațională și organizații internaționale care să fie mai reprezentative pentru lumea de azi și mai capabile să ajute guvernele naționale și instituțiile europene să facă față globalizării. Domnule președinte, cred că depinde de G20 să demonstreze în anii următori că procesul de globalizare nu este numai economic, ci și, de fapt, în primul rând politic.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Domnule președinte, înainte de summitul de la Seul de luna aceasta, am auzit exprimată preocuparea că, de îndată ce presiunea crizei care a unit țările G20 va începe să scadă, G20 nu va mai reuși să-și îndeplinească rolul de forum principal al coordonării economice globale. După summitul de la Seul de luna aceasta, vă pot asigura că scenariul negativ nu s-a confirmat. Am văzut cum G20 a trecut de la modul criză la o abordare mai stabilă a guvernanței globale.

În ciuda subiectelor de discuție dificile și a faptului că, în alte câteva chestiuni, precum impozitarea sectorului financiar, nu s-a ajuns la un acord, G20 a transmis din nou un mesaj important de determinare globală; acesta a înregistrat un progres real și constant în ceea ce privește abordarea provocărilor economice globale. Știu că rezultatele au fost primite cu un oarecare scepticism, pentru că nu a existat o rubrică de știri senzaționale, de ultimă oră, perfect sincronizată pentru jurnalul de seară. Dar ce nu înțeleg scepticii este că procesul G20 însuși este o veste spectaculoasă; nu este ca procesul nostru european mai integrat, în care toți cei din jurul mesei au o cultură comună a negocierilor și compromisului.

Pe lângă Uniunea Europeană și unele din statele sale membre, G20 include țări la fel de diversificare precum SUA și China, Rusia, Brazilia și Japonia, Argentina, Arabia Saudită, Coreea, Africa de Sud. Însuși faptul că aceste țări s-au angajat într-un proces comun de abordare a dezechilibrelor globale și de adoptare în comun a unor hotărâri, de exemplu cu privire la reglementarea financiară, ar trebui recunoscut pentru ceea ce este: un progres enorm care pur și simplu nu ar fi fost posibil acum câțiva ani, iar summitul de la Seul a fost un pas înainte important în acest proces și în lansarea noii agende, nu un eveniment spectaculos care are loc o singură dată.

Așa că, da, a fost un succes, și cred că Uniunea Europeană, reprezentată de mine însumi și de președintele Consiliului European, poate fi mulțumită de concluziile summitului. De fapt, am avut o contribuție foarte importantă și la nivelul ministerelor finanțelor, unde Uniunea Europeană a fost reprezentată de Olli Rehn, comisarul responsabil în acest domeniu. În ansamblu, concluziile reflectă prioritățile Uniunii Europene stabilite înaintea summitului de la Seul, iar Uniunea Europeană ar trebui să fie mândră de contribuția foarte importantă pe care o are la acest proces.

Permiteți-mi să evidențiez câteva dintre realizările principale: în primul rând, Uniunea Europeană a dorit ca acest summit să progreseze în ceea ce privește acțiunea comună în vederea stimulării creșterii și a creării de locuri de muncă la nivel global și să ofere răspunsuri la cum ar putea fi abordate dezechilibrele globale și tensiunile de pe piețele valutare. Am știut cu toții că va fi o luptă împotriva curentului să găsim o cale acceptată de toată lumea de abordare a dezechilibrelor globale, dar G20, după negocieri lungi și dure, a optat pentru o soluție de cooperare care creează un mecanism și un calendar ce reunesc economiile noastre în vederea abordării acestei chestiuni.

Partenerii G20 s-au angajat să reducă dezechilibrele excesive și să mențină dezechilibrele de cont curent la niveluri durabile. Să nu subestimăm semnificația acestui lucru. Discuția din cadrul G20 privind modul de abordare a dezechilibrelor a arătat că UE este înaintea curbei. Rezultatele modului nostru de gândire în ceea ce privește dezechilibrele din interiorul Uniunii Europene i-a inspirat pe liderii G20 ca cel mai bun mod de abordare a dezechilibrelor globale. Metoda noastră de a utiliza indicatori pentru a declanșa o evaluare a dezechilibrelor macroeconomice și a cauzelor lor principale se află la baza noului mecanism G20. Acesta va fi creat până al jumătatea lui 2011, prima evaluare trebuind să apară înainte de summitul următor din noiembrie 2011.

Atenția noastră se va concentra acum pe consolidarea acestui mecanism cât mai mult posibil și pe asigura aplicării lui adecvate în timpul președinției franceze a G20 în 2011. Așadar, concluziile au fost importante, dar sunt de acord că acum trebuie să vedem cum vor fi implementate.

A doua realizare se referă la ratele de schimb valutar. Nu vom reuși să reechilibrăm creșterea dacă nu vom aborda tensiunile de pe piețele valutare. Încă o dată, Uniunea Europeană a contribuit la obținerea unui consens la nivelul G20 în ceea ce privește soluțiile cooperatiste. Am convenit să ne îndreptăm spre sisteme ale cursului de schimb mai bine determinate de piață, care să reflecte bazele economice. Am convenit, de asemenea, să ne abținem de la a compara evaluările și să avem grijă la volatilitatea excesivă și la mișcările dezordonate în cursurile de schimb.

Această determinare oferă un stimulent politic pentru președinția franceză a G20, care va întreprinde o reformă cuprinzătoare a sistemului monetar internațional. Mă bucur, de asemenea, să văd că summitul G20 a aprobat reforma istorică a FMI-ului. De fapt, am depășit așteptările de la Pittsburgh în ceea ce privește eliminarea sistemului de cote și reprezentarea economiilor emergente. Mulțumită abordării deschise și cooperatiste a statelor membre ale UE, concesiile noastre semnificative și capacitatea noastră de a ne asuma responsabilitatea în comun înseamnă că Fondul se bucură acum de legitimitatea de care are nevoie pentru a-și asuma sarcinile viitoare, în special abordarea dezechilibrelor și a tensiunilor de pe piețele valutare. Economiile emergente trebuie să dovedească acum că, în schimbul reputației îmbunătățire, sunt dispuse să sprijine o mai mare responsabilitate pentru guvernanța economică.

O a patra realizarea a summitului a fost păstrarea entuziasmului pentru reforma de reglementare financiară globală, punându-se accentul în mod deosebit pe implementare. Salutăm aprobarea reformei Basel III și faptul că G20 va continua să lucreze la instituții financiare de importanță sistemică. Eforturile reformei financiare a G20 vor continua în domenii precum cadrele politicii macroprudențiale, activitățile bancare nereglementare, piețele de instrumente financiare derivate pe mărfuri și integritatea și eficiența pieței.

Uniunea Europeană este în fruntea multora dintre aceste puncte, iar activitatea noastră internă va contribui la procesul G20. Acum, este important să asigurăm o punere în aplicare strictă și consecventă a tuturor acestor angajamente în conformitate cu calendarul stabilit, pentru a asigura un mediu concurențial global echitabil. Am primit asigurări din partea Statelor Unite că ne împărtășesc hotărârea în această privință. Summitul de la Seul a dat, de asemenea, un nou impuls încheierii Rundei de la Doha și a reafirmat angajamentul asumat de G20 de a combate protecționismul, indiferent de formele de manifestare.

O realizarea care pentru mine este o satisfacție personală este că, având în vedere că Consensul pentru dezvoltare de la Seul reunește dezvoltarea, comerțul și investițiile, am fixat cu fermitate dezvoltarea pe agenda G20. Această abordare nouă orientată către creștere va completa activitățile donatoare existente și sistemul Națiunilor Unite. Ne va da un nou impuls în sensul realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și este perfect conformă cu propunerile recente ale Comisiei din cartea sa verde privind viitorul politicii de dezvoltare. Această carte verde este acum disponibilă pentru consultări și aștept cu nerăbdare contribuțiile Parlamentului dvs.

În cele din urmă, salut cu fermitate angajamentul G20 față de planul de acțiune împotriva corupției al G20, lucrările viitoare referitoare la chestiunile legate de energie și desfășurarea unei activități neobosite în vederea obținerii unui rezultat echilibrat și reușit la negocierile în domeniul climei de la Cancun.

președinte al Comisiei. − (FR) Domnule președinte, stimați deputați, interesul tot mai mare manifestat de reprezentanții întreprinderilor și sindicatelor este o dovadă clară că procesul G20 este considerat acum ca principalul forum al coordonării economice globale. Am luat parte și la summitul economic G20, unde am subliniat importanța responsabilității sociale a întreprinderilor. M-am întâlnit și delegații ale unor sindicate din Europa, America de Nord și de Sud și Asia. Am convenit cu aceste delegații, invitate de Confederația Sindicatelor Europene (ETUC), că ocuparea forței de muncă trebuie să devină prioritară, și subliniez faptul că Europa propunea, de fapt, ca ocuparea forței de muncă și dimensiunea socială să fie incluse în concluzii.

De la summitul de la Seul, am început să ne îndreptăm atenția asupra președinției G20 și a summitului de la Cannes din noiembrie 2011. Ar trebuie să profităm la maxim de această ocazie de a avea pe unul dintre statele noastre membre la conducere. Ar trebui să ne stabilim poziția fără întârziere și să contribuim în mod activ la conturarea agendei G20 într-un mod coordonat.

Comisia este pregătită să își ofere sprijinul necondiționat față de toate prioritățile președinției franceze. Una dintre acestea este reformarea Fondului Monetar Internațional (FMI), pentru care vom trebui să adoptăm o serie de propuneri concrete, în special în vederea îmbunătățirii stabilității și a reducerii volatilității ratelor de schimb valutar.

O altă prioritate se referă la volatilitatea prețurilor materiilor prime. Comisia va întreprinde lunile viitoare o evaluare a piețelor principale de materii prime.

Ar trebui să considerăm președinția franceză o ocazie unică pentru Europa de a intra pe agenda internațională a G20. Dacă vom continua să acționăm împreună la nivelul G20, Europa își va consolida poziția din centrul dezbaterii economice și financiare globale și va juca un rol esențial în formularea răspunsului nostru la provocările globale.

  Jean-Paul Gauzès, în numele Grupului PPE. – (FR) Domnule președinte, cred că am un minut, dacă e corect ce mi s-a spus.

Domnule președinte în exercițiu al președinției belgiene, domnule președinte al Comisiei, doamnelor și domnilor, mai întâi aș vrea să spun, domnul ministru, cât de mult am apreciat evaluarea dvs. lucidă a ultimului G20 și cât de mult sprijin propunerile dvs. pentru viitor.

Cred că trebuie spus cu adevărat ca rezultatele au fost destul de slabe, chiar dacă reforma Basel III și a FMI au fost aprobate. Nu putem decât să sperăm, la fel ca președintele Comisiei, că summitul de la Seul va deschide drumul către punerea în aplicare a propunerilor ambițioase ale președinției franceze, care sunt justificate de nevoile imediate și circumstanțele dificile actuale. Uniunea Europeană va trebui să fie consecventă dacă vrea să se bucure de importanța pe care o merită.

Este esențial să obținem rezultate concrete, sunt de acord cu dvs., domnule președinte al Comisiei, atunci când spuneți că cetățenii noștri așteaptă acțiuni, și nu doar simple cuvinte sau afirmații. Globalizarea economiei și finanțelor necesită să înregistrăm un progres real în ceea ce privește armonizarea internațională a reglementărilor. Piețele reacționează mult mai repede decât politicienii. Europa nu trebuie să fie naivă și trebuie să asigure reciprocitatea.

  Udo Bullmann, în numele Grupului S&D. – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, în discursul ei din această dimineață, doamna Harms a pus întrebarea de ce scânteia nu mai e transferată de la summituri la oameni și de ce din discuțiile de la summituri curajul și încrederea nu se mai reînnoiesc. În timp ce vă ascultam în dimineața aceasta și acum, domnule Barroso, precum și pe domnul Van Rompuy sau Consiliul, am înțeles de ce scânteia nu mai este transferată. Scânteia nu mai este transferată nici măcar în această sală – uitați-vă în jurul vostru. Desigur, este important să fie prezenți mai mulți deputați. De ce nu sunt aici? Este rău că nu sunt aici. Cu toate acestea, nu ar asculta nimic nou, oricum. Ne spuneți lucruri care au mai fost spuse în ziare de multe ori și nu dați răspunsuri la întrebările foarte presante care au fost adresate. Ce se întâmplă în ceea ce privește taxa pe tranzacțiile financiare? Domnul Schultz a întrebat acest lucru de multe ori. Care este răspunsul? Nu este pe ordinea de zi a summitului G20 de la Seul. Aș vrea o explicație.

Aș vrea să știu de ce Consiliul European, președinția belgiană, a spus că este în favoarea acestui lucru, dar la ultimele trei summituri a afirmat doar că se recomandă un studiu de fezabilitate la nivel global, dar nu la nivel european. Și de ce nu? Consiliul nu vede că mergem pe un drum fără ieșire în această privință? Vă întreb din nou, domnule Barroso: când va respecta domnul Šemeta cererea adresată de Parlament la începutul acestui an, și anume că dorim un studiu de fezabilitate și pentru Europa? Dacă veți prezenta un aviz referitor la acest subiect, această sală va fi de fapt plină și vă vom asculta. Nu mai evitați această chestiune. Numai în cazul Europei vorbim de aproximativ 200 de miliarde de euro pe an. Întrebați-i pe membrii Comisiei pentru bugete pe ce sume mici se ceartă în prezent cu Consiliul. Am progresa dacă s-ar veni cu o inițiativă. Trebuie să aducem un nou suflu pentru rolurile existente, doar atunci scânteia va fi transferată mai departe. Iată la ce ne așteptăm din partea dvs.

  Marielle De Sarnez, în numele Grupului ALDE. – (FR) Domnule președinte, putem să organizăm oricâte summituri și reuniuni, dacă Europa nu va adopta o abordare ofensivă comună, nu se va impune, iar următorul G20 nu va fi decât o simplă remiză între China și Statele Unite, din care noi inevitabil vom ieși învinși. Cu toate acestea, problemele nu lipsesc.

În timp ce zona euro trăiește propriile sale momente dificile, care presupun răspunsuri puternice pe plan intern, sistemul monetar internațional trece printr-o perioadă foarte critică, care se adaugă la greutăți și creează concurență pentru Europa, care este la fel de destabilizatoare pe cât de nedreaptă. Acesta este primul aspect. Europenii ar trebui să vină la G20 cu planuri pentru o nouă ordine monetară care să se bazeze pe o unitate de cont fondată pe de un coș de monede de schimb, printre care, în special, dolarul, euro și yuanul.

În mod similar, va trebui să reanalizăm chestiunea reglementării financiare. Angajamentele de combatere a paradisurilor fiscale tot nu au fost respectate în realitate, iar activitatea agențiilor de rating al creditelor tot nu a fost controlată. Acest lucru este cu atât mai regretabil cu cât mai există și alte provocări, precum reglementarea piețelor de produse de bază: combustibili fosili, minereuri și produse agricole. În această privință, vă fac o propunere. Cred că, în această privință, europenii ar trebui să propună crearea unei organizații mondiale a produselor de bază.

De fapt, economia mondială se confruntă cu un risc real, al lipsurilor puse la cale de anumite țări producătoare, iar aici mă gândesc la China. Mai mult decât atât, speculațiile pe seama produselor de bază agricole sunt deosebit de imorale, pentru că adaugă la pericolele schimbărilor climatice un risc suplimentar de foamete pentru țările în curs de dezvoltare.

Despre toate aceste chestiuni principale, care au o legătură clară cu echilibrul global, cred un lucru. Cred că președinția franceză va fi utilă numai dacă se va poziționa, de la bun început, într-un cadru european.

  Patrick Le Hyaric, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, gravitatea crizei mondiale și necesitățile urgente din domeniul social și al mediului impun luarea unor măsuri hotărâte din partea Uniunii Europene la G20, pe baza declarațiilor de intenție privind reglementarea finanțelor internaționale.

Mai întâi, negocierile din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului nu trebuie să transforme lumea într-o junglă capitalistă, ci trebuie să aplice standarde sociale, de mediu și în materie de crearea a locurilor de muncă în cadrul sistemului comercial. Ele trebuie să abordeze flagelul șomajului, care, în prezent, afectează peste 250 de milioane de locuitori ai planetei, punând capăt actualelor politici de austeritate.

Din perspectiva opusă, paradisurile fiscale trebuie închise și trebuie inventat un mecanism de impozitare a mișcărilor de capital; trebuie creat un fond internațional pentru a stabiliza prețurile la produsele de bază, începând cu prețurile produselor agricole; sistemul monetar internațional trebuie revizuit, acordându-se un nou rol Fondului Monetar Internațional în domeniile șomajului și al dezvoltării umane durabile și creând o monedă internațională universală pentru a provoca autoritatea dolarului.

De asemenea, această stare scandaloasă a lucrurilor, în care agențiile de rating de credit sunt judecătorii propriilor lor cazuri, în beneficiul unic al băncilor, trebuie să înceteze. Oamenii trebuie să fie capabili să își impună propriul punct de vedere în ceea ce privește toate aceste chestiuni, care îi afectează.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Domnule președinte, fără îndoială, anunțurile referitoare la rezultatele summitului G20 au fost importante; cu toate acestea, la a doua examinare apar semne de întrebare semnificative cu privire la anumite puncte.

Pentru a fi exact, douăzeci de țări dezvoltate au trimis un avertisment strict fiecărei țări care aplică politici economice necoordonate, iar acest lucru are loc într-un moment în care Statele Unite aplică un tip de politică economică, bazată pe un ajutor cantitativ, statele membre ale Uniunii Europene aplică un alt tip, optând pentru austeritate pentru moment, iar China, la rândul ei, aplică un alt tip, alegând să-și mențină moneda subevaluată.

Prin urmare, iată ce încerc să înțeleg: ce rost are această declarație și cui i se adresează în cele din urmă? Mi se pare foarte greu să cred că acest mesaj se adresează unor țări puțin importante pentru economia globală. Dacă, cu toate acestea, G20 a făcut o asemenea declarație în beneficiul propriu, atunci trebuie cu adevărat să ne gândim că este vorba despre o conspirație politică gravă într-o vreme când în economie avem nevoie de reacții instantanee.

  Charles Goerens (ALDE). – (FR) Domnule președinte, întrebarea mea era inițial adresată domnului Barroso, dar cum acesta nu se află aici, aș dori să o adresez președinției belgiene.

În zilele noastre, se poate practica dumping comercial fără a încălca normele antidumping ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). De fapt, cu o monedă care este în mod cronic subevaluată, se ajunge la același rezultat. Chiar dacă vom începe să abordăm, chiar și timid, subiectul devalorizărilor competitive ale monedelor, tot rămâne chestiunea referitoare la ceea ce este permis în Uniunea Europeană.

Întrebarea mea pentru președinția belgiană este următoarea: dacă ar fi ca G20 să nu reușească să pună capăt tulburărilor de pe piața monetară, credeți că negocierile OMC s-ar încheia fără incidente?

  Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Domnule președinte, summitul G20 din noiembrie nu a avut, în opinia mea, rezultate palpabile. S-a dovedit încă o dată că Statele Unite se află într-o poziție favorizată și că China încearcă să-și asigure un loc pe scena internațională.

După cum știm cu toții, criza economică globală care a început în 2007 a izbucnit atunci când, una câte una, băncile de investiții din Regatul Unit au început să aibă probleme de lichidități. După cum am observat - și așa cum știe toată lumea - administrația SUA a fost obligată să scoată tiparnița, pentru 700 de miliarde de dolari într-o primă etapă și 600 de miliarde de dolari în cea de-a doua foarte recentă etapă.

Spre deosebire de acest răspuns la chestiuni monetare din partea Statelor Unite, Europa în general și zona euro în special au rămas credincioase principiului disciplinei bugetare, unei politici monetare strict controlate, oferind astfel piețelor o marjă pentru a juca jocuri speculative pe seama economiilor mai puțin robuste ale Europei în general și ale zonei euro în special.

Propun să se acorde atenție chestiunii emiterii de bani noi în Europa, fie sub forma bancnotelor, fie sub forma euro-obligațiunilor.

  Michel Dantin (PPE). – (FR) Domnule președinte, concetățenii noștri au așteptări de la noi, au așteptări de la Europa în ceea ce privește chestiunea guvernanței mondiale. Trebuie să fim o forță proactivă, trebuie să fim o forță decisivă. Mai mulți vorbitori din această dimineață au spus că președinția franceză a G20 ar trebui să reprezinte o ocazie pentru Europa. Împărtășesc această opinie fără rezerve și cred că Parlamentul nostru ar trebui să fie informat cu regularitate despre evoluția lucrărilor în G20 de către însăși președinția. Înțeleg că președintele Republicii Franceze ar fi dispus să vină și să ne țină o cuvântare. Domnule președinte, cred că ar trebui să-l invitați să facă acest lucru.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Domnule președinte, G20 este, fără îndoială, o formațiune specială, în care toate deciziile ar trebui luate prin consens. Dar, așa cum au subliniat președintele Comisiei și președintele belgian, procesul merge mai departe și voi aborda doar una dintre chestiuni, și anume impozitarea sectorului financiar.

Chiar dacă nu a fost o victorie, am convenit să întreprindem noi lucrări privind finanțarea inovatoare în cadrul președinției franceze. Uniunea Europeană este gata să sprijine activitatea în G20 pentru a identifica și dezvolta o taxă pe tranzacțiile financiare la nivel global. Așa cum am spus, G20 funcționează pe bază de consens, iar în acest moment mulți parteneri G20 nu ne împărtășesc opinia în această privință, dar vom continua eforturile pentru a ajunge la consens.

Între timp, trebuie să lucrăm la alte modalități prin care să asigure obținerea unei contribuții echitabile din partea sectorului financiar prin măsuri precum impozitarea activităților financiare. La 7 octombrie 2010, Comisia a subliniat opinia să privind acest subiect și va continua să urmărească următoarele obiective. În primul rând, trebuie să ne asigurăm că sectorul financiar aduce o contribuție echitabilă la finanțele publice. Acest lucru este deosebit de important având în vedere sprijinul de care s-a bucurat în timpul crizei. În al doilea rând, trebuie să ne asigurăm că orice taxă pe care o propunem oferă beneficii reale și că va aduce venituri substanțiale fără să submineze competitivitatea UE. În al treilea rând, trebuie să asigurăm că rețeaua de taxe naționale divergente din sectorul financiar nu creează obstacole pentru piața unică.

Pe această bază, Comisia a propus o abordare bivalentă a impozitării sectorului financiar. O taxă pe activitățile financiare pare a fi cea mai bună metodă de abordare a acestei chestiuni în UE. Impozitarea profiturilor și salariilor din sectorul financiar ar asigura faptul că se procedează la o taxare echitabilă, generând în același timp venituri foarte necesare. În plus, o taxă pe activitățile financiare ar putea fi mai puțin expusă la riscurile competitivității UE pe care le-ar implica alte instrumente de impozitare dacă ar fi introduse în mod unilateral.

O taxă de activitățile financiare ar trebui promovată la nivel global. O taxă pe tranzacțiile internaționale în sectorul financiar global este cea mai bună metodă de a finanța obiectivele internaționale în domenii precum ajutorul pentru dezvoltare și schimbările climatice. Dacă am alege taxa adecvată și am aplica-o în consecință, am putea avea o nouă sursă importantă de venituri, menținându-ne în același timp competitivitatea.

Comisia intenționează să continue să se concentreze asupra acestor opțiuni pentru a înregistra noi progrese în privința inițiativelor politice în 2011. Primul pas va fi o evaluare a impactului asupra impozitării sectorului financiar care să acopere ideile pe care le-am prezentat. În această privință, vom ține seama și de analiza statelor membre. Este important să se efectueze o evaluare a impactului cumulat asupra instituțiilor din sectorul financiar al unei reglementări noi și al unor posibile taxe și impozite bancare înaintea lansării oricăror propuneri.

Aș menționa, de asemenea, ceva care pentru mine este foarte important: G20 a introdus obiectivele politicii de dezvoltare într-un mod foarte clar pe agenda sa. Cred că este un semn bun faptul că procesul G20, beneficiind de o determinare adecvată din partea Uniunii Europene, ar putea aduce beneficii în interesul cetățenilor.

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, în încheierea acestei dezbateri, aș vrea mai întâi să spun, la modul general, că, în ajunul reuniunilor G20, ne era cât se poate de clar că era important ca Uniunea să ajungă la un rezultat satisfăcător într-un număr mare de chestiuni și că a trebuit să procedăm în așa fel încât să asigurăm faptul că G20 rămâne, în primul rând, un forum credibil și legitim, capabil să producă rezultate concrete, după cum spuneam mai devreme, și să dea un impuls politic coordonat globalizării, astfel încât Uniunea, în special, să-și facă poate face auzită vocea în acest context. Sunt de părere, fără să tratez în mod superficial greutățile – și mulți dintre voi ați vorbit despre aceste greutăți – că Uniunea și-a îndeplinit obligațiile și că activitatea instituțiilor europene și ale țărilor Uniunii, care participă la aceste negocieri în cadrul G20, pot fi considerate că au fost îndeplinite într-un mod satisfăcător.

Seul a fost al cincilea summit în decursul a doi ani și s-au asumat un număr mare de angajamente colective. Multe dintre acestea au avut rezultate pozitive din punctul de vedere al creșterii economice și al stabilității financiare mondiale, cu toate că această activitate este departe de a fi terminată.

În cadrul Uniunii și dezvoltând ceea ce tocmai ne-a spus Comisia despre taxele bancare și impozitul pe tranzacțiile financiare, concluziile Consiliului European din 29 octombrie afirmă într-un mod clar că activitatea la aceste două aspecte ar trebui să continue, atât în cadrul Uniunii, cât și la nivel internațional. În ceea ce privește aspectul taxelor, există un consens tot mai mare privind baza și spiritul lor. În continuare, lipsește consensul în ceea ce privește obiectivul sau utilizarea veniturilor.

Între timp, statele membre au început un proces de creare a unor sisteme naționale care diferă între ele într-un mod semnificativ. Prin urmare, pe termen scurt, va trebui să introducem un nivel minim de coordonare și, pe termen mediu, să ne îndreptăm spre un cadru de soluționare care să armonizeze într-o măsură mult mai mare dispozițiile de soluționare a crizelor, în special pe baza propunerilor legislative ale Comisiei. Pe această bază, Consiliul European din octombrie a ajuns la concluzia că diferitele sisteme de taxe care există în prezent ar trebui coordonate într-o măsură mai mare, iar Consiliul Ecofin a fost invitat să revină la Consiliul European din decembrie cu concluzii.

În cele din urmă, în ceea ce privește taxa pe tranzacțiile financiare menționată adineauri de Comisie, Consiliul European a invitat Consiliul și, în consecință, Ecofin, să examineze modurile în care am putea analiza în prezent diferitele opțiuni de prevenire a paradisurilor fiscale și a evaziunii fiscale, iar Consiliul Ecofin a acordat grupului la nivel înalt al Consiliului pentru chestiuni fiscale sarcina de a analiza aceste chestiuni dificile.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Ioan Mircea Pașcu (S&D), în scris. – Arhitectura noastră economică și financiară instituțională internațională – care datează de la sfârșitul războiului – se află în prezent sub presiune. Un sistem internațional aflat în profundă schimbare și criza mondială o împing până la limită, forând-o să se adapteze la noile circumstanțe. Mai mult decât atât, se creează noi instituții precum G20 ca reacție la acest fenomen. Cu toate acestea, aceasta este un organism în esență interguvernamental, ale cărui decizii, care ne afectează pe noi toți, trebuie aplicate la nivel național. Iată de ce este important ca deciziile sale să țină seama de interesele nu numai ale membrilor săi, ci ale noastre tuturor.

Din această perspectivă, este încurajator să vedem faptul că summitul de la Seul a pus accentul pe cooperare și colaborare între membri, garantând astfel punerea în aplicare a deciziilor, și că a existat un indiciu privind hotărârea de a proceda la modificări structurale fundamentale și încurajarea creșterii prin crearea de locuri de muncă, fără să pierdem din vedere nevoile lumii în dezvoltare. Să sperăm că UE va beneficia astfel de pe urma deciziilor unui organism în care numai unii dintre membrii săi participă și că vor beneficia și cei din afara zonei euro.

(Ședința a fost suspendată la ora 11.55)

(De la 11.55 la 12.10, deputații s-au reunit pentru acordarea premiului LUX)

(Ședința a fost reluată la 12.05)

PREZIDEAZĂ: Edward McMILLAN-SCOTT
Vicepreședinte

8. Votare

  Președinte. – Întâi de toate, în urma unui incident petrecut în această dimineață în Parlament, domnul Schulz dorește să facă o declarație personală.

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Domnule președinte, în cursul dezbaterii referitoare la Consiliul European din această dimineață a existat un incident pe care nu aș vrea să îl repet, deoarece am fost insultat. Voi spune totuși acest lucru: există niveluri la care nu pot fi insultat și la care nici nu consider acest lucru o insultă deoarece, pentru a mă putea insulta, cineva trebuie să aibă un anumit grad de sinceritate. Cu toate acestea, aș dori să îmi exprim recunoștința sinceră pentru numeroasele gesturi de solidaritate pe care le-am primit de atunci în acest Parlament. Aș dori foarte mult să le mulțumesc colegilor mei deputați din toate grupurile. Acest fapt este dovada convingerii comune, democratice și pro-europene pe care o are majoritatea copleșitoare a acestui Parlament. Aș dori să vă mulțumesc foarte sincer pentru acest lucru.

(Aplauze prelungite)

  Președinte. – Incidentul menționat a fost un protest al domnului Bloom în care acesta a făcut aluzii din perioada războiului la adresa domnului Schulz. Președintele a declarat că acest lucru este inacceptabil și l-a invitat pe domnul Bloom să se scuze. Domnul Bloom nu s-a scuzat atunci. Îi solicit să facă acest lucru acum. Dacă refuză, acesta trebuie să părăsească Parlamentul.

(Aplauze puternice)

  Godfrey Bloom (EFD). – Domnule președinte, din nou se aplică o regulă pentru Herr Schulz și alta pentru ceilalți. Este o rușine. Am fost ales – reales – să îmi exprim votul în această Cameră de către oamenii din Yorkshire (propria dumneavoastră circumscripție, aș adăuga), printr-un mandat democratic de care dumneavoastră nu beneficiați, domnule președinte, deoarece ați schimbat partidele, iar aceștia au votat cu conservatorii. Nu intenționez să mă scuz, nu intenționez să părăsesc această sală: trebuie să ordonați să fiu escortat afară, domnule!

  Președinte. – Domnule Bloom, întâi de toate, am fost exclus din Partidul Conservator deoarece am luat o poziție referitoare la un principiu strâns legat de problemele pe care le-ați semnalat în această dimineață.

(Aplauze)

În al doilea rând, nu v-ați scuzat pentru limbajul complet neadecvat Parlamentului European și vă rog să ieșiți.

(Aplauze puternice și, de asemenea, apeluri la respectarea regulamentului și voci care strigă „Vă înșelați”)

Domnule Bloom, regret, dar nu accept nicio solicitare de respectare a regulamentului referitor la această problemă.

Am o propunere de făcut. Pot solicita serviciilor de securitate să îl scoată pe domnul Bloom din sală, dar intenționez să supun acest lucru la vot. Dorește Parlamentul ca domnul Bloom să plece? Cei care sunt pentru sunt rugați să ridice mâna.

(Proteste puternice și strigăte „Nu!” din partea EFD)

Cei care doresc ca domnul Bloom să rămână sunt rugați să ridice mâna. Abțineri.

(Alte proteste zgomotoase din partea EFD și replici de „Liniște!” Zgomot prelungit și fluierături)

Voi accepta o declarație din partea domnului Farage, liderul acestui grup.

  Nigel Farage (EFD). – Domnule președinte, motivul furiei și zgomotului este că nu se aplică cu adevărat regulile acestei instituții în mod echitabil. Domnul Schulz a lansat în mod repetat insulte nu numai la adresa mea, ci și către numeroși deputați din acest Parlament: acesta a declarat că euroscepticii și cei care se abțin de la vot deschid calea către fascism. Danny Cohn-Bendit ne-a numit bolnavi psihic.

Domnule președinte, faptul că regulamentul prevede că un anumit lucru este considerat o insultă și că unui deputat i se cere să plece mi se pare corect. Dar nemulțumirea – și eu împărtășesc această nemulțumire – se datorează faptului că acest regulament nu este aplicat în mod echitabil. Domnul Schulz le spune în mod regulat altor persoane că sunt fasciste, iar când acesta este numit astfel, deputatului în cauză i se cere să plece. Nu este drept. Nu este corect.

  Președinte. – Domnule Farage, nu doresc să prelungesc acest lucru, dar permiteți-mi să remarc că vă înșelați. Cele două intervenții ale domnului Bloom – una de la tribună, și una de la locul său – au fost ascultate de multe persoane și ambele au fost inacceptabile din punct de vedere parlamentar. Parlamentul dorește ca domnul Bloom să plece. Aceasta este dorința pe care și-a exprimat-o. Daca acesta nu se va conforma, oamenii vor deduce din acest fapt atitudinea sa față de procesul democratic.

Domnule Bloom, voi invoca articolul 152 din Regulamentul de procedură. Dacă nu plecați, voi pune să vă escorteze afară. Am discutat acest lucru cu Președintele și beneficiez de sprijinul său în această chestiune.

(Exclamație din partea domnului Bloom: „Dați tot ce aveți mai bun!”)

  Joseph Daul (PPE). – (FR) Domnule președinte, dacă îmi permiteți, în această dimineață am spus că domnul Bloom s-a comportat în mod inacceptabil.

În al doilea rând, ne aflăm într-un parlament democratic. Am hotărât în mod democratic, domnule Bloom, că ar trebui să părăsiți acest Parlament. Vă solicit, prin urmare, ca, în numele democrației și a tot ce reprezintă prezentul Parlament, să părăsiți astăzi acest Parlament. Vă cer să faceți acest lucru din respect pentru drepturile democratice.

Domnule Gollnisch, nu este nevoie să mă provocați. Cunoaștem metodele dumneavoastră. Acestea sunt inacceptabile, antidemocratice. Asta e tot ce am să vă spun.

(Aplauze)

  Președinte. – Conform articolului 152 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, regret faptul că acest incident împiedică buna desfășurare a Parlamentului. Prin urmare, intenționez să suspend ședința timp de cinci minute.

(Ședința a fost suspendată timp de cinci minute)

  Președinte. – Solicitare de respectare a regulamentului? (comentarii cu microfonul închis și strigăte de respectare a regulamentului).

  Christian Ehler (PPE). – Domnule președinte, în calitate de președinte al Delegației pentru relațiile cu Peninsula Coreeană, solicit adunării plenare să condamne puternic atacul cu focuri de artilerie de ieri lansat de RPDC asupra unei insule sud-coreene.

(Aplauze)

Au existat victime în rândul militarilor sud-coreeni și mai ales în rândul populației civile de pe insulă. Satele au luat foc și populația a trebuit să fie evacuată.

Salutăm anunțul făcut de președintele coreean Lee Myung-bak conform căruia, în ciuda acestui gest de violență, intenționează să evite escaladarea conflictului pe insula coreeană.

Salutăm faptul că baroana Ashton, Înaltul Reprezentant, a acționat cu preocupare împreună cu alți parteneri internaționali, aliații noștri și partenerul nostru strategic, Republica Coreeană, condamnând această încălcare clară a acordului de armistițiu ONU-Coreea. Ne așteptăm ca și China să condamne acest gest.

Solicităm Coreei de Nord să evite escaladarea conflictului și să facă toate eforturile necesare pentru menținerea păcii și stabilității în peninsula coreeană. Am dori, de asemenea, să transmitem condoleanțe familiilor victimelor.

(Aplauze)

  Președinte. – Mulțumesc, domnule Ehler. Stați puțin, vă rog. Liniște, vă rog. Cu riscul de a fi eu însumi descris ca un dictator fascist, am luat anumite măsuri în această dimineață. Dar domnul Schulz a sugerat să aleg un vorbitor din rândul celor care s-au opus scoaterii domnului Bloom din Parlament. Prima persoană care a solicitat să ia cuvântul în această dimineață a fost domnul Madlener. I-am spus domnului Madlener că, dacă va lua cuvântul, voi repeta remarcile pe care domnul Bloom le-a făcut direct la adresa domnului Schulz. Domnule Madlener, aveți cuvântul.

  Barry Madlener (NI). – (NL) Domnule președinte, vă mulțumesc mult pentru că încă îmi permiteți să solicit respectarea regulamentului, întrucât ceea ce este important este ca, desigur, regulamentul să fie aplicat în mod consecvent și egal pentru toată lumea. Aș dori să subliniez inconsecvența de care a dat dovadă Președinția Parlamentului: tocmai l-ați dat afară pe domnul Bloom pe baza remarcilor sale la adresa domnului Schulz, deși domnul Schulz l-a numit pe colegul meu, domnul van der Stoep, fascist aici în această sală, iar Președinția nu a făcut nimic în legătură cu acest lucru. Domnul Schulz nici măcar nu s-a scuzat până acum și, așadar, ar fi onorabil ca domnul Schulz să părăsească acum sala, la fel ca domnul Bloom.

  Președinte. – Da – vă mulțumesc. După cum am spus, așa cum am convenit cu domnul Schulz și cu domnul Madlener, voi repeta acum remarcile făcute în mod foarte clar de domnul Bloom la adresa domnului Schulz în această dimineață la care Președintele, eu și majoritatea acestui Parlament a obiectat atunci când i-a fost cerută opinia.

Domnul Bloom i-a spus domnului Schulz: „Ein Volk, ein Reich, ein Führer”. Este inacceptabilă folosirea acelor termeni de către un deputat la adresa altuia. Aceștia depășesc ceea ce am putea considera ca fiind acceptabil în acest Parlament. Această chestiune este încheiată. Vom sesiza Biroul în această privință. Acum aș dori să trecem la vot, deoarece vreau să termin până la ora 13.00.

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Domnule președinte, voi fi foarte concis. Voi vorbi despre articolul 152 din Regulamentul de procedură.

  Președinte. – Nu, îmi pare rău. Vă rog să nu îi dați microfonul domnului Gollnisch. I-am spus domnului Gollnisch că poate avea cuvântul data viitoare când Președintele va prezida. Vă mulțumesc. Domnul Salatto solicită să ia cuvântul.

  Potito Salatto (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, pe lângă această chestiune, aș dori să prezint o problemă Președinției.

Cred că unele persoane nu au înțeles încă pe deplin rolul Parlamentului European după Tratatul de la Lisabona. Consider că trebuie să evidențiez o problemă fundamentală în această privință: comisarul pentru transport, domnul Kallas, a refuzat în mod repetat să se întâlnească cu biroul de conducere al intergrupului pentru spațiu pentru a discuta proiectul privind aeronavele economice mici (CESAR) care ne afectează pe toți în materie de economie, mediu și securitate. Îndemn Președinția să invite comisarul Kallas în această Cameră pentru a explica programul pe care intenționează să îl urmeze în acest sector, care este extrem de delicat și important pentru Parlamentul European.

  Președinte. – Următorul punct de pe ordinea de zi îl reprezintă votarea.

(Pentru rezultate și alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultați procesul-verbal)

8.1. Proiect de buget rectificativ nr. 8/2010: Secțiunea III - Comisia - Fondul de solidaritate al UE: inundațiile din Irlanda - Finalizarea obiectivului nr. 1 al FSE (2000-2006) (A7-0327/2010, László Surján) (vot)

8.2. Protocolul la Acordul de parteneriat și cooperare dintre CE și Moldova (A7-0300/2010, Graham Watson) (vot)

8.3. Informații referitoare la medicamente (codul comunitar cu privire la medicamente) (A7-0290/2010, Christofer Fjellner) (vot)

8.4. Informații referitoare la medicamente (procedurile comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor) (A7-0289/2010, Christofer Fjellner) (vot)

– Înainte de votul asupra amendamentului 13:

  Christofer Fjellner, raportor. – Domnule președinte, vreau să introduc un amendament oral ca urmare a unui compromis de ultim moment între grupuri și acesta se referă la amendamentul 13, în a cărui formă actuală se precizează „în termen de 60 de zile de la primirea notificării”. Acesta ar trebui să fie schimbat cu „în termen de 90 de zile de la primirea notificării”.

Toate grupurile politice au convenit asupra acestui lucru.

(Amendamentul oral a fost acceptat)

8.5. Restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (A7-0196/2010, Jill Evans) (vot)

8.6. Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) (B7-0617/2010) (vot)

9. Explicații privind votul

Explicații orale privind votul

Raport: Christofer Fjellner (A7-0290/2010)

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Domnule președinte, pentru a proteja în mod eficient sănătatea publică, este esențial să asigurăm accesul extins al pacienților la informații de calitate superioară referitoare la medicamente. Armonizarea legii în acest domeniu ne va permite să asigurăm un nivel ridicat de sensibilizare în rândul pacienților europeni și ne va ajuta să atenuăm diferențele cu privire la situația din domeniul sănătății în toate statele membre. În plus, detalierea legislației și în special obligația de a asigura accesul pacienților la informații ne vor permite să împiedicăm companiile farmaceutice să promoveze neloial propriile produse. În prezent, această procedură nu este supravegheată în mod adecvat. Este, de asemenea, necesar să introducem o legislație specială privind agenții farmaceutici și să asigurăm aplicarea sa efectivă în toate statele membre. Am aprobat raportul.

  Jens Rohde (ALDE). – (DA) Domnule președinte, întâi de toate, aș dori să îl felicit pe domnul Fjellner pentru rezultatul splendid. Liberalii danezi au ales să voteze în favoarea directivei privind medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală. Este important ca cetățenii UE să aibă acces la informații relevante privind aceste medicamente și considerăm, prin urmare, că acesta este un raport bun care pune pacienții pe primul loc.

Acestea fiind spuse, ne-am simțit obligați să nu votăm regulamentul în sine. Aceasta nu se datorează faptului că nu suntem în favoarea accesului cetățenilor UE la informații relevante privind aceste medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală, ci faptului că anumite părți din propunere contravin unor constituții naționale. Chiar înainte ca pachetul privind medicamentele să fie prezentat, mai multe țări au adus deja la cunoștința Comisiei faptul că există o problemă juridică în ceea ce privește constituțiile lor naționale. În mai multe țări, verificarea prealabilă de către autorități a informațiilor diseminate publicului general contravine definiției libertății de exprimare. Prin urmare, nu putem vota în favoarea verificării de către Agenția Europeană pentru Medicamente a anumitor tipuri de informații înainte ca acestea să fie diseminate publicului general. Cu toate acestea, ne așteptăm ca atât Consiliul, cât și Comisia să găsească modalități de rezolvare a acestei probleme înainte de a doua lectură și, prin urmare, sperăm că atunci vom putea vota în favoarea regulamentului în sine.

  Licia Ronzulli (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, propunerea legislativă votată astăzi, pe care eu am susținut-o, subliniază importanța industriilor farmaceutice în ceea ce privește rolul lor delicat de surse de informații nepromoționale înscrise pe produsele lor.

Informarea mai bună a pacienților trebuie să ofere industriei farmaceutice un simț al responsabilității și aceasta trebuie să îndeplinească această sarcină cu precizie și rigurozitate, contribuind la evitarea consumului excesiv de medicamente provocat din motive comerciale. De fapt, acest vot subliniază că este important ca informațiile referitoare la medicamente să fie disponibile și pe internet sau în variantă printată, conform unor norme specifice care să se aplice în toate statele membre.

Totuși, acest fapt nu îi privează pe specialiștii din domeniul sănătății de rolul lor fundamental în calitate de sursă primară și neînlocuibilă de informații pentru cetățeni în ceea ce privește sănătatea și tratamentele. Relația de tip formal dintre medic și pacient este în continuare unică și neînlocuibilă și comunicarea verbală este considerată baza oricărui tratament medical. Mai mult, aceasta le permite pacienților să fie mai bine informați cu privire la produsele pe care le consumă și îi implică în tratamentele pe care trebuie să le urmeze ca participanți activi la propria lor recuperare.

  Paolo Bartolozzi (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, rapoartele domnului Fjellner vizează integrarea și completarea normelor existente ale Uniunii Europene referitoare la acest subiect, actualizându-le și dându-le capacitatea de a face față provocărilor pentru sănătatea publică create de dezvoltarea tehnologică.

În opinia noastră, în centrul acesteia se află pacientul care are dreptul de a fi informat și de a avea acces la informații științifice, devenite în prezent mai bune atât calitativ, cât și cantitativ și care trebuie monitorizate, începând cu o distincție mai precisă și mai adecvată între informație științifică și publicitate.

Într-adevăr, rapoartele utilizează criterii precise și standardizate pentru stabilirea informațiilor de furnizat, date care pot fi opționale sau nu, precum și a canalelor prin care acestea pot fi puse la dispoziție, stabilind astfel obligațiile companiilor farmaceutice și ale statelor membre.

Conform acestei percepții, ne exprimăm sprijinul în favoarea prezentului raport, recunoscându-i meritele nu doar din punctul de vedere al sănătății, ci și al societății.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Domnule președinte, desigur că am votat în favoarea raportului domnului Fjellner care, pe lângă discutarea informațiilor pentru pacienți înscrise pe prospectele produselor și ambalajul individual al medicamentelor, se concentrează în principal pe comportamentul companiilor farmaceutice. Până nu demult, multe dintre acestea au combinat informațiile referitoare la medicament cu propria publicitate. După părerea mea, acestea influențau pacienții într-un mod lipsit de obiectivitate să ia act de un anumit produs.

Sunt în favoarea faptului ca pacienții să beneficieze de informațiile cele mai bune și mai actualizate, care să fie aprobate în același timp cu aprobarea unui nou medicament, de exemplu, și consider că am contribuit substanțial la acest lucru. De asemenea, este necesar să furnizăm informații de calitate superioară în limba maternă pe internet, care este modul modern de comunicare. Sunt mulțumit de faptul că, prin adoptarea acestui raport, am redus efectiv discrepanțele dintre țările UE care sunt mai puțin dezvoltate în acest domeniu și sunt mulțumit de faptul că relațiile doctor-pacient nu au fost afectate în niciun mod. Aceasta este principala sursa de informații.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Domnule președinte, în primul rând, doresc să îi mulțumesc domnului Fjellner pentru raportul excelent. Trebuie spus că este foarte important ca legislația existentă să fie modificată și actualizată. Dacă ne referim în mod specific la medicamente și la rezultatele cercetărilor referitoare la conținutul lor, acest lucru este foarte important și pentru siguranța pacientului.

Acum când publicitatea și-a asumat un rol și mai mare, este esențial să stabilim criteriile care să le permită consumatorilor și pacienților să fie pe deplin conștienți și siguri de tipurile de efecte pe care le au aceste medicamente. Aceste informații trebuie să se bazeze pe rezultatele cercetărilor, nu pe date ireale sau pe modalitățile și mijloacele de promovare. O astfel de legislație, actualizată și favorabilă siguranței pacientului, este necesară la un nivel mai general în Uniunea Europeană.

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, problema informațiilor referitoare la medicamentele eliberate doar pe bază de prescripție medicală este un subiect sensibil, deoarece are un efect semnificativ asupra protecției dreptului tuturor cetățenilor la sănătate și bunăstare.

Comisia Europeană ne-a trimit o propunere referitoare la revizuirea directivei, care a fost pe punctul de a crea o lacună în legislație ce ar fi permis companiilor farmaceutice să exploateze o distincție neclară între definițiile informației și a publicității pentru a-și promova propriile medicamente eliberate doar pe bază de prescripție medicală, în detrimentul oamenilor.

Desigur, sunt încă multe de făcut în ceea ce privește o strategie corespunzătoare pentru informațiile referitoare la medicamente, dar, din fericire, de această dată Parlamentul European a reacționat așa cum ar trebui să o facă mereu. Parlamentul a adoptat o poziție pentru protejarea și apărarea dreptului pacientului la o informare mai bună și nu a cedat presiunilor din partea companiilor farmaceutice.

  Daniel Hannan (ECR). – Domnule președinte, interzicerea și, în unele cazuri, prescrierea de medicamente alternative, remediile naturiste, suplimentele de vitamine și minerale în doză ridicată au constituit unul dintre marile scandaluri privind reglementarea europeană.

Habar nu am de eficacitatea acestor tratamente. Soția mea garantează pentru ele, eu sunt puțin mai sceptic în ceea ce le privește, însă, după cum a spus înțeleptul rege Solomon, mai bună e o farfurie de ierburi amare într-o casă în care este iubire decât un bou în grajd și ură pe lângă asta. Se întâmplă rar ca proverbul despre ierburi amare să fie mai potrivit decât în acest caz.

Dar fie că sunt inutile sau folositoare, cu siguranță acestea nu sunt dăunătoare sănătății. Așadar, de ce a condamnat Uniunea Europeană o activitate desfășurată în mod inofensiv de aproape 20 de milioane de europeni? Răspuns: promovarea intereselor câtorva corporații farmaceutice mari, care au zărit oportunitatea de a scoate de pe piață micii naturiști – lucru care s-a întâmplat deja în toată circumscripția mea. Aceste regulamente nu ar fi trecut niciodată de parlamentarii naționali. Din nou, putem observa cum mecanismul de la Bruxelles s-a transformat într-o afacere necinstită deschisă marilor corporații.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Domnule președinte, aș dori să profit de această ocazie pentru a contesta decizia dumneavoastră de a interzice accesul domnului Bloom în Parlament. Este adevărat că a folosit un limbaj neadecvat Parlamentului. De data aceasta, domnul Schulz este cel căruia i-a fost adresat acest gen de limbaj. El însuși folosește foarte des cuvântul fascist...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Președinte. – Domnule Claeys, aceasta nu este o luare de cuvânt referitoare la raportul domnului Fjellner și nu vă voi permite să continuați. I-am spus domnului Gollnisch că poate lua cuvântul data viitoare când va prezida Președintele și așa va fi.

Raport: Christofer Fjellner (A7-0289/2010)

  Anna Rosbach (EFD). – (DA) Domnule președinte, de fapt aș dori să vorbesc despre raportul domnului Fjellner (A7-0289/2010) privind înființarea unei Agenții Europene pentru Medicamente, care conține câteva inițiative bune și importante. Tocmai de aceea am votat în favoarea acestuia. Mi-a fost destul de greu să fac acest lucru, întrucât de fapt mă opun înființării de alte noi agenții UE. Cu toate acestea, mi se pare perfect logică înființarea unei agenții globale pentru evaluarea medicamentelor și pentru furnizarea de informații publicului general cu privire la medicamentele pentru oameni și pentru animale eliberate pe bază de prescripție medicală, în special întrucât medicamentele de azi sunt fabricate tot mai mult atât în interiorul, cât și în exteriorul granițelor UE.

  Daniel Hannan (ECR). – Domnule președinte, anul trecut, când unii dintre noi ridicam pancarte cu textul „referendumuri”, domnul Watson spunea că purtarea noastră îi amintește de național-socialiștii din Reichstag-ul german. Domnul Schulz însuși a spus că comportamentul nostru i-a adus aminte de Adolf Hitler. Observ că sunteți în dificultatea...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Președinte. – Domnule Hannan, văd unde vreți să ajungeți cu asta. Am spus că domnul Gollnisch a solicitat luarea de cuvânt cu privire la aceste chestiuni. Va avea cuvântul atunci când Președintele va fi prezent. Cred că acesta este modul corespunzător de a rezolva acest lucru. Dacă nu aveți nimic de spus cu privire la raportul Fjellner, voi trece la domnul Březina.

Am auzit ce ați spus. Ați spus că domnul Gollnisch nu vorbește în numele dumneavoastră. Voi raporta acest lucru Parlamentului. Domnul Gollnisch este un membru al grupului membrilor independenți. Independenții nu constituie un grup, dar el vorbește în numele unui număr semnificativ al acestora. Accept acest lucru și acesta este motivul pentru care i-am sugerat domnului Gollnisch să solicite luarea de cuvânt atunci când Președintele va fi prezent.

Nu voi propune să vi se permită să vorbiți, domnule Hannan, deoarece dacă vă voi permite asta, atunci toată lumea va dori să spună ceva cu privire la această chestiune sensibilă și importantă, așa că îmi pare rău. Acum vom merge mai departe cu explicarea votului privind raportul Evans.

Raport: Jill Evans (A7-0196/2010)

  Jan Březina (PPE). – (CS) Domnule președinte, această directivă reprezintă, fără îndoială, un pas înainte pe calea prevenirii creării de deșeuri și a reducerii utilizării de materiale periculoase. Totuși, consider că este oarecum discutabilă introducerea PVC-ului în domeniul de aplicare a directivei în rândul materialelor propuse pentru o revizuire a priorității. Nici PVC-ul, cu alte cuvinte policlorura de vinil, nici deșeurile din PVC nu sunt clasificate de legislația UE ca fiind periculoase. Chiar dacă am admite obiecția că legislația și studiile privind materialele periculoase sunt acum vechi de 10 ani și că ar putea fi învechite în anumite privințe, cercetările anterioare indică în mod clar că PVC-ul poate fi reciclat și că ar putea exista un impact negativ asupra mediului dacă acesta ar fi înlocuit cu materiale alternative. Prin urmare, este imposibil să fim de acord cu argumentul frecvent auzit că descurajarea utilizării PVC-ului în echipamentele electrice și electronice este justificată datorită emisiilor de dioxine produse la arderea în exterior. Acest argument ignoră în totalitate faptul că arderea oricărui tip de deșeuri este de nedorit.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). – (LT) Domnule președinte, mai devreme sau mai târziu, echipamentele electronice se transformă în deșeuri, care încă mai conțin, din păcate, anumite substanțe periculoase. Statelor membre le este uneori dificil să rezolve problema acestor echipamente electronice reziduale, așadar este esențial să ne ghidăm treptat după așa-numitul principiu „mai bine previi decât să tratezi”. Cel puțin, prin unificarea substanțelor chimice în baza Regulamentului privind înregistrarea, evaluarea și autorizarea substanțelor chimice (REACH) și al Directivei privind interzicerea substanțelor periculoase (RoHS), ne îndreptăm în direcția unificării altor substanțe periculoase din echipamentele electrice și electronice. Este clar că acest fapt nu armonizează pe deplin toate sistemele și lasă loc de interpretări pentru statele membre, însă această armonizare elimină cel puțin diferențele semnificative care există în prezent în rândul statelor membre. Interzicerea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electronice și măsurile adoptate astăzi nu trebuie să depășească două limite. În primul rând, acestea nu trebuie să cauzeze dificultăți prea mari pentru micile întreprinderi. În al doilea rând, lista de substanțe interzise nu trebuie să împiedice dezvoltarea tehnologiilor. Nu trebuie să creăm prejudecăți împotriva substanțelor care în prezent sunt doar în curs de testare, dar care în viitor pot aduce realizări în lumea tehnologiei și a electronicii.

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea raportului doamnei Evans referitor la reformarea directivei deoarece regret cu adevărat faptul că, în textul de compromis, care a fost adoptat datorită presiunilor puternice din partea grupurilor de interese din domeniul industriei, toate mențiunile referitoare la PVC și materiale ignifuge au dispărut, deși toate studiile efectuate de Comisie au demonstrat încă din 2000 că eliminarea acestor substanțe prezintă riscuri grave pentru sănătate și mediu.

Transferul costurilor de industrie către mediu și cetățeni este o abordare pe care nu putem sub nicio formă să o sprijinim deoarece, pe lângă denaturarea pieței libere, acest lucru reprezintă un schimb inacceptabil între calitatea vieții oamenilor și profiturile întreprinderilor.

Sper că data viitoare când va fi actualizată directiva, peste trei ani, dreptul cetățenilor la sănătate și protecția mediului va fi pus direct în prima linie.

  Daniel Hannan (ECR). – Domnule președinte, poate îmi veți permite să fac remarca generală că, într-o societate deschisă, dreptul la liberă exprimare este mai valoros decât dreptul de a nu fi jignit și, într-o democrație, singurele persoane care ar trebui să hotărască dacă vom fi sau nu într-un Parlament și vom legifera sunt alegătorii noștri.

Înlăturarea unui membru poate afecta în mod real rezultatul.

Dacă tot nu ne va interesa modul în care aplicăm normele, atunci ar trebui să cenzurăm aluziile nesuferite, indiferent de la cine provin, dar cred că este ceva arbitrar și nedrept să permitem ca euroscepticii să fie numiți naziști...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Președinte. – Nu, domnule Hannan, ați trecut de la general la particular. Domnule Kamall, vorbiți despre raportul Evans sau vă voi întrerupe.

  Syed Kamall (ECR). – Domnule președinte, nu am nicio îndoială că veți încerca să mă întrerupeți, cum se întâmplă de obicei când este vorba despre libertatea de exprimare, dar chiar aș dori să vorbesc despre substanțele periculoase și toxicitate. Cred că suntem toți de acord și, în calitate de fost inginer electronist, cunosc nivelul de substanțe periculoase și toxice din interiorul acestui echipament. Este foarte bine că încercăm să rezolvăm această problemă. Dar aș dori să vorbesc și despre toxicitatea care a pătruns dezbaterea și democrația astăzi aici, în Parlamentul European. Cu siguranță că atunci când un naționalist german, un socialist vorbește...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Domnule președinte, am votat cu plăcere versiunea de compromis a Directivei privind substanțele periculoase din echipamentele electrice și electronice. Cu toții ne-am luat un angajament pentru protejarea naturii și a sănătății publice, dar este necesară și menținerea unui simț al echilibrului. Astăzi, în mijlocul unei crize economice, nu este chibzuit să creștem sarcina financiară asupra întreprinderilor mici și a consumatorilor prin dispoziții stricte. Prin urmare, am apreciat faptul că echipa interinstituțională a însărcinat Comisia cu revizuirea listei inițiale de substanțe periculoase, în locul interzicerii lor imediate, ceea ce ar avea un impact negativ asupra IMM-urilor și a situației sociale și economice din UE.

Propunere de rezoluție B7-0617/2010 (Acordul comercial privind combaterea contrafacerii)

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție deoarece reprezintă rezultatul unor negocieri extrem de dificile între Comisia Europeană și câteva țări terțe, printre care Canada, Japonia, Statele Unite, Australia și Mexic.

Lupta împotriva contrafacerii trebuie să fie una dintre prioritățile noastre și un obiectiv al tuturor politicilor naționale și internaționale. În consecință, pentru a ajunge la rezultate eficiente, este esențială cooperarea între statele membre.

Acordul la care s-a ajuns cu siguranță nu va putea să rezolve situația complexă referitoare la piețele internaționale, dar reprezintă un pas în direcția corectă. Sarcina noastră de acum este de a continua să lucrăm pentru protecția civilă și vamală a denumirilor noastre de origine afectate de concurența care este cel puțin neloială, datorită utilizării constante a numelor și acronimelor care aparțin celor mai cunoscute firme europene. Daunele cele mai evidente se vor acumula pentru industriile și producătorii din sectoarele agroalimentar, design, modă și produse de lux.

Cred că Comisia a depus eforturi pentru informarea pe deplin a Parlamentului European pe parcursul tuturor etapelor negocierilor privind acordurile internaționale. Aș dori să repet aici solicitarea noastră de a acorda publicului și Parlamentului European acces la texte. În concluzie, îndemn Comisia Europeană să continue să informeze pe deplin și imediat Parlamentul referitor la toate inițiativele viitoare pe care intenționează să le adopte cu privire la această chestiune.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Domnule președinte, în ceea ce privește protecția drepturilor de proprietate intelectuală, cred că ar trebui acordată o atenție deosebită garantării dreptului la sănătate, care este strâns legat de dreptul real la viață.

Consider inacceptabilă o situație în care, sub pretextul protecției stricte a drepturilor de proprietate intelectuală - care, în unele cazuri, pare aproape exagerată - se refuză accesul la medicamente pentru grupuri întregi de populație, mai ales în țările în curs de dezvoltare. Prin urmare, solicit Comisiei să promoveze principiile fundamentale de protecție a sănătății publice și de acces la medicamente în cadrul negocierilor privind detaliile tehnice ale acordului comercial de combatere a contrafacerii.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Domnule președinte, combaterea contrafacerii este o problemă extrem de importantă. În urmă cu douăzeci de ani, încă puteam râde de cineva care a cumpărat un ceas Rolex cu 10 USD. Piața din această categorie de prețuri mari nu era afectată de acest lucru. În prezent, situația este complet diferită. Mai precis, și produsele din categoriile de prețuri scăzute și medii sunt contrafăcute. Tricourile, jucăriile și îmbrăcămintea de protecție este contrafăcută, la fel și proprietatea intelectuală. În acest caz, nu este vorba numai despre o chestiune de interese financiare, ci și de siguranță la locul de muncă, protecția mediului și a sănătății, precum și de standardele sociale. Toți cei care doresc o lume corectă trebuie să lupte cu greu pentru a combate contrafacerea.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Domnule președinte, situația în care competiția neloială invadează piața europeană cu bunuri contrafăcute din întreaga lume este nedreaptă și evident inacceptabilă. Aș dori, de asemenea, să atrag atenția asupra formulării insuficient de clare referitoare la impunerea unei obligații de monitorizare a furnizorilor de servicii internet. Aceasta contravine dreptului la intimitate și pare să fie o tentativă de cenzură. De asemenea, acționează împotriva e-comerțului, care constituie o parte din economie pe care încercăm să o dezvoltăm într-un mod foarte dinamic prin utilizarea unor metode tot mai inovatoare, pe de o parte, continuând în același timp să impunem restricții în acest domeniu, pe de altă parte. Deciziile luate astăzi aici, cu privire la această chestiune, îmbunătățesc puțin situația.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Domnule președinte, am sprijinit rezoluția comună privind ACTA, deși am votat diferit față de grupul meu politic, deoarece și eu cred că trebuie să încurajăm Comisia să realizeze studii care să elimine semnul de întrebare final referitor la impactul ACTA asupra cetățenilor și să abordăm lacuna de informații provocată în trecut de lipsa disponibilității de a furniza textele negociate. Acest fapt implică în principal avizul Autorității Europene de Protecție a Datelor, studiile de impact asupra legislației europene existente și garanții că exceptările pentru furnizorii de conexiuni de internet nu vor fi afectate. Totuși, consider că este scandalos faptul că acordul are în vedere posibilitatea examinării la graniță a calculatoarelor și a altor obiecte personale ale călătorilor individuali.

Am sprijinit cu plăcere și rezoluția PPE, care a oferit o versiune echilibrată și de un standard foarte ridicat, desigur - fără a exercita presiuni considerabile asupra Comisiei înainte de negocierile importante referitoare la forma finală a acordului.

  Syed Kamall (ECR). – Domnule președinte, presupun că degetul dumneavoastră va fi pe lângă buton. Multe persoane mă întreabă ce reprezintă ACTA și am fost unul dintre raportorii alternativi pentru Acordul comercial pentru combaterea contrafacerii.

Știu că după ziua de azi unii vor pune la îndoială nivelul nostru de transparență, de democrație și libertate a exprimării, dar vreau să mă concentrez pe cele cinci motive pentru care nu am fost de acord cu rezoluția. Am fost foarte recunoscător pentru obținerea rezoluției comune PPE/ECR. În primul rând, aceasta nu depășește acquis-ul comunitar. În al doilea rând, Comisia a fost transparentă. În al treilea rând, acesta nu se negociază la nivelul OMC, deoarece China și India s-au opus acordului de la început. În al patrulea rând, acesta nu afectează medicamentele generice aflate în tranzit în UE și, în sfârșit, țările în curs de dezvoltare au libertatea de a se alătura ACTA dacă doresc acest lucru. Numai că au ales să nu o facă. Acesta este un mecanism deschis și țările pot participa dacă vor. Este însă păcat că nu respectăm aceleași principii privind libertatea de exprimare atunci când este vorba de prezentul Parlament.

Explicații scrise privind votul

Raport: László Surján (A7-0327/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În urma inundațiilor din 2002, care au provocat pierderi umane și materiale semnificative în Germania, Austria, Republica Cehă și Franța, Consiliul Uniunii Europene a creat un instrument care să permită eliberarea rapidă de fonduri destinate asistării regiunilor afectate de dezastrele naturale. Astăzi, Irlanda este cea care, ea însăși afectată de inundații, va beneficia de aceste fonduri. Am votat în favoarea acestei modificări a bugetului UE, întrucât permite ca acest ajutor să fie acordat prietenilor noștri irlandezi. Acest vot simbolizează solidaritatea europeană în fața dezastrelor naturale. Această solidaritate este demonstrată azi în Irlanda și mâine în Franța. De fapt, țara noastră va primi în curând un ajutor substanțial pentru a face față consecințelor furtunii Xynthia din februarie 2010.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Inundațiile care au avut loc în noiembrie 2009 au afectat grav Irlanda și au provocat daune considerabile estimate la peste 520 de milioane de euro. Bugetul rectificativ prevede mobilizarea Fondului de solidaritate pentru a acoperi pierderile suferite până la un total de 13 022 500 EUR în credite de plată și de angajament. După cum am avut ocazia să spun și ieri, consider că mobilizarea fondului este pe deplin justificată întrucât îi ajută pe cei care au suferit cel mai mult din cauza acestui dezastru natural și, astfel, modificarea este în conformitate cu bugetul UE.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) La 24 septembrie 2010, Comisia Europeană a înaintat o propunere de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate, pe baza dispozițiilor de la punctul 26 din acordul interinstituțional (AII) din 17 mai 2006. Aceasta a fost prima propunere de mobilizare a Fondului de solidaritate din exercițiul financiar 2010. AII permite mobilizarea Fondului de solidaritate cu o limită anuală maximă de 1 miliard de euro. Este important de menționat faptul că scopul Fondului nu este de a acorda compensații pentru pierderile private, ci de a repara infrastructura, și că Fondul este un instrument de refinanțare.

Autoritățile irlandeze estimează că pierderile totale provocate în mod direct de dezastru sunt de 520,9 milioane de euro. Comisia propune mobilizarea a 13 022 500 EUR din limita maximă de 1 miliard de euro în credite de angajament și de plată cu privire la consecințele inundațiilor din Irlanda. Cerințele juridice fiind îndeplinite, sunt de acord cu acest buget rectificativ.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea mobilizării Fondului de solidaritate pentru Irlanda, ca urmare a inundațiilor care au afectat această țară în noiembrie anul trecut. Din nou, am dori totuși să criticăm întârzierile în ceea ce privește mobilizarea fondului. Se scurg multe luni între momentul dezastrului și punctul în care statele membre primesc efectiv ajutorul: în acest caz a fost vorba de peste un an. În funcție de circumstanțele fiecărui caz, acest fond și poate și altele trebuie să fie mobilizate mai rapid pentru a grăbi un răspuns eficient și în timp util la situațiile de urgență. Ar trebui să existe o dimensiune de coeziune a capacității de gestionare a consecințelor dezastrelor, prin reducerea diferențelor dintre diferitele regiuni și state membre ale UE. Dorim din nou să accentuăm faptul că este, de asemenea, importantă consolidarea prevenirii dezastrelor prin punerea în practică a recomandărilor adoptate recent de către Parlament.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat aprobarea proiectului de buget rectificativ nr. 8/2010 deoarece acesta este esențial în cazul în care dorim să alocăm 13 022 500 EUR pentru mobilizarea Fondului de solidaritate în favoarea Irlandei, cu privire la precipitațiile abundente care au provocat inundații grave în noiembrie 2009.

Cred că Fondul de solidaritate este un instrument valoros care îi permite UE să dea dovadă de solidaritate față de populațiile regiunilor afectate de dezastre naturale, oferind sprijin financiar pentru a ajuta la asigurarea unei întoarceri rapide la condiții de viață cât mai normale posibil. Bugetul total disponibil pentru Fondul de solidaritate este de 1 miliard de euro. Încă nu s-a alocat nicio sumă în 2010 pentru solicitările anterioare, așadar întreaga sumă de 1 miliard de euro este încă disponibilă.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această propunere de a transfera 13 022 500 din FSE către o linie bugetară destinată acordării de sprijin Irlandei în urma inundațiilor grave suferite în noiembrie 2009.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Acest proiect de buget rectificativ este complet logic, având în vedere scopul fondurilor mobilizate prin Fondul de solidaritate. Inundațiile din Irlanda din noiembrie 2009 au provocat daune grave, în special în ceea ce privește sectorul agricol, casele și întreprinderile, rețeaua rutieră și alte infrastructuri. Totuși, aș dori să subliniez întârzierea în mobilizarea acestui tip de sprijin. Procesul trebuie să devină mai puțin birocratic și mai rapid pentru a răspunde în timp util viitoarelor situații de dezastru.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Am votat pentru, întrucât consider că fiecare națiune UE trebuie să simtă că face parte din sistemul unei Uniuni Europene unite. Cu toate acestea, ar fi de dorit ca, data viitoare, raportorul nu doar să facă publică alocarea de resurse, ci și să explice foarte clar care sunt lucrările și măsurile specifice pe care s-au cheltuit resurse financiare atât de mari (13 022 500 EUR). În caz contrar, utilizarea necorespunzătoare și alte încălcări sunt inevitabile. Suma trebuie să fie specifică și justificabilă.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) 1 miliard de euro este pus anual la dispoziția Fondului european de solidaritate. În anul calendaristic actual, încă nu a existat nicio cerere de mobilizare a acestui fond. Normele privind mobilizarea acestui Fond, care nu poate fi sub nicio formă utilizat pentru a compensa pierderi private, ci mai degrabă pentru refacerea infrastructurilor, sunt stabilite cu precizie. Irlanda a solicitat acum ajutor care să fie utilizat pentru a repara daunele provocate de inundații. Votez în favoarea raportului, întrucât nu a existat încă o mobilizare a Fondului anul acesta, iar bugetul chiar ar trebui să fie folosit într-un mod benefic. Mai mult, Irlanda îndeplinește toate criteriile.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea prezentului raport. După cum am declarat și ieri, în cursul votului în favoarea raportului domnului Böge, consider că este datoria Uniunii Europene să ofere ajutor și sprijin anumitor regiuni afectate de dezastre și catastrofe naturale. Consider că conceptul de solidaritate este legat de ideea și valorile care stau la baza Uniunii Europene. Aceasta este una dintre valorile centrale care au dus la înființarea Uniunii și care au asigurat că aceasta va prospera și se va extinde în timp. Acesta este motivul pentru care această alocare nu este doar justificată și bine-fondată, ci practic o îndatorire. Prin urmare, sper că această asistență va fi acordată și regiunilor italiene afectate în mod grav de inundațiile recente, care au pus la pământ economiile locale.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 8/2010 referitor la bugetul general pentru 2010 acoperă mobilizarea Fondului de solidaritate al UE în valoare de 13 022 500 EUR în credite de angajament și de plată, ca urmare a inundațiilor care au avut loc în Irlanda, și reducerea corespunzătoare a creditelor de plată în valoare de 13 022 500 EUR de la linia 04 02 01 – Finalizarea Fondului social european (FSE) – Obiectivul nr. 1 (2000-2006), am votat în favoarea exprimării acordului față de poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 8/2010.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să îi mulțumesc domnului Surján pentru munca sa excelentă. Am votat în favoarea raportului și sunt de acord cu proiectul de buget rectificativ nr. 8/2010, care acordă sume de ajutor pentru Fondul de solidaritate și Fondul de solidaritate al Uniunii Europene – statele membre, și care alocă credite de plată în valoare de 13 022 500 EUR din domeniul politic 4 „Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale”.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Felicit acest proiect de buget rectificativ care asigură mobilizarea Fondului de solidaritate european (FSE) pentru o sumă de 13 022 500 EUR în credite de angajament și de plată, cu scopul de a asista Irlanda în urma inundațiilor care au avut loc în noiembrie 2009, care au provocat pierderi substanțiale pentru sectorul agricol și economic și pentru infrastructură, în special rețelele rutiere și de aprovizionare cu apă, precum și pentru zonele rezidențiale, care se ridică la un total de peste 520 de milioane de euro.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Conform articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul financiar, Comisia are dreptul de a prezenta proiecte de bugete rectificative în „circumstanțe inevitabile, excepționale sau neprevăzute”. În ceea ce privește diferitele puncte ale proiectului de buget rectificativ nr. 8/2010, raportul pe care l-am adoptat se referă la mobilizarea Fondului de solidaritate al UE. Comisia Europeană a propus la 24 septembrie 2010 o decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate, bazată pe dispozițiile de la punctul 26 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006. Condițiile de eligibilitate pentru Fond sunt detaliate aici, precum și în Regulamentul nr. 2012/2002 al Consiliului de înființare a FSUE. Este important de menționat faptul că obiectivul Fondului nu este acoperirea daunelor private, ci repararea infrastructurii, și că acesta este un instrument de refinanțare.

Recomandare: Graham Watson (A7-0300/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Comisia Europeană inițiază discuții cu privire la o revizuire a politicii europene de vecinătate, cu scopul de a defini viitoarele relații ale UE cu vecinii săi de la sud și de la est. Obiectivul urmărit al inițiativei Parteneriatului estic al UE ar trebui să fie promovarea valorilor europene comune, punând accentul pe funcționarea unor instituții democratice și respectarea drepturilor și libertăților europene. Am sprijinit acest raport care stabilește principiile generale pentru participarea Republicii Moldova în programele și agențiile comunitare. Consider că încheierea Protocolului ar permite deschiderea treptată sau consolidarea participării Moldovei la anumite programe comunitare, oferind o oportunitate de promovare în continuare a legăturilor culturale, educaționale, de mediu, tehnice și științifice și de consolidare a relațiilor politice. Este esențial ca Moldova să continue punerea în aplicare a planului de acțiune în cadrul politicii europene de vecinătate și a reformelor, pentru a realiza obiectivele de stabilitate politică și dezvoltare democratică.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − (RO) Am votat în favoarea recomandării domnului Watson deoarece încheierea protocolului oferă Republicii Moldova noi oportunități de a se alătura programelor comunitare de interes. Deschiderea graduală a programelor și agențiilor UE către țările incluse în Politica europeană de vecinătate va încuraja eforturile de reformă și modernizare ale acestor state. Astfel, va fi promovată cooperarea cu UE în domenii importante cum sunt cel vamal, transporturile sau competitivitatea. Consider că participarea Republicii Moldova la inițiativele respective va contribui la articularea politicilor naționale cu cele europene. Totodată, va da un impuls procesului de negociere referitor la semnarea noului Acord de asociere, direcție în care s-au înregistrat deja progrese mulțumitoare. Salut, de asemenea, intenția Consiliului de a aloca în continuare asistență macrofinanciară Republicii Moldova și de a furniza expertiză guvernului de la Chișinău.

Cum s-a arătat și în raportul de progres al Comisiei Europene, Republica Moldova a depus eforturi considerabile pentru a implementa în mod eficient reformele structurale, în conformitate cu recomandările UE. În plus, platforma de integrare europeană a guvernării actuale a creat o dinamică fără precedent în relațiile cu UE. Intensificarea participării Republicii Moldova în programele și agențiile comunitare constituie așadar un pas firesc în procesul de racordare la standardele europene.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru încheierea protocolului care va permite intensificarea participării Republicii Moldova la anumite programe comunitare, oferind oportunitatea de a promova cooperarea în domeniile culturii, educației, mediului, precum și în cel tehnico-științific, alături de consolidarea relațiilor politice prin intermediul Parteneriatului estic și accelerarea negocierilor privind noul Acord de asociere. Stabilitatea politică și dezvoltarea democratică reprezintă elemente esențiale pentru implementarea cuprinzătoare a protocolului și facilitarea încheierii tuturor MoU necesare. Actualul impas constituțional din Republica Moldova reprezintă, prin urmare, un motiv de îngrijorare, ce trebuie abordat în mod prompt și eficient. Este esențial ca Republica Moldova să continue implementarea Planului de acțiune din cadrul PEV și a reformelor prevăzute în documentul „Rethink Moldova” („Regândiți Moldova”). Organizarea de alegeri, prevăzută în constituție, este esențială pentru stabilitatea și prosperitatea viitoare a Republicii Moldova și pentru dezvoltarea relațiilor acesteia cu UE.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Aspirațiile Republicii Moldova la un parcurs european în cadrul Uniunii și pregătirea acestuia sunt facilitate de existența acordului de parteneriat și cooperare UE - Republica Moldova, inclus în Politica europeană de vecinătate. Consider binevenită participarea Republicii Moldova la anumite programe comunitare, lucru care permite promovarea cooperării în domenii precum cultură, educație, mediu, precum și în cel tehnico-științific, precum și consolidarea relațiilor politice prin intermediul Parteneriatului estic și accelerarea negocierilor privind noul Acord de asociere.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Rata scăzută a participării la referendumul recent referitor la modul de alegere a președintelui Republicii Moldova și faptul că țara este condusă de un președinte interimar ilustrează problemele de guvernare ale țării și deziluzia din rândul publicului. Situația din Transnistria se înrăutățește, exercitând o presiune deosebită asupra autorităților și publicului moldovean. Această țară mai are de parcurs un drum lung până la stabilizarea instituțională și instituirea deplină a statului de drept. Prin urmare, merită sprijin și o atenție deosebită din partea Uniunii Europene. Implicarea Moldovei în programele UE este un pas important în această direcție.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acordul de parteneriat și cooperare dintre Republica Moldova și comunitățile europene a fost semnat la 28 noiembrie 1994 și, din 2004, Moldova a fost inclusă în politica europeană de vecinătate. Subiectul proiectului de recomandare este participarea Republicii Moldova la programele Uniunii. La 18 iunie 2007, Consiliul a publicat orientări destinate Comisiei referitoare la negocierea acordurilor cadru cu privire la principiile generale ale participării la programele Uniunii cu treisprezece țări învecinate. Negocierile cu Republica Moldova au început în martie 2008.

Republica Moldova va contribui financiar la programele specifice în care participă. Această contribuție financiară variază de la program la program și este stabilită în cadrul memorandumului de înțelegere. Semnarea Protocolului îi va permite Moldovei să se deschidă treptat sau să își sporească participarea în anumite programe ale Uniunii, în măsura în care acest fapt îi va oferi oportunitatea de promovare a unor legături culturale, educaționale, de mediu, tehnice și științifice mai puternice, precum și de consolidare a relațiilor politice prin Parteneriatul estic și de sprijinire a negocierilor pentru un nou acord de asociere. Stabilitatea politică și democrația sunt esențiale pentru punerea completă în aplicare a Protocolului.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acordul de parteneriat și de cooperare dintre CE și Moldova a fost semnat la 28 noiembrie 1994 și, din 2004, Moldova a fost inclusă în politica europeană de vecinătate.

La 18 iunie 2007, Consiliul a publicat orientări destinate Comisiei referitoare la negocierea acordurilor cadru cu privire la principiile generale ale participării în programele Uniunii cu treisprezece țări învecinate, iar în martie 2008, negocierile cu Republica Moldova au început.

Protocolul include un acord cadru privind principiile generale care reglementează participarea Republicii Moldova la agențiile și programele UE. Republica Moldova a contribuit financiar la programele specifice la care participă. Această contribuție diferă de la program la program și este stabilită în memorandumul de înțelegere.

Totuși, problema care apare este solicitarea pe care UE o face în numele „stabilității politice și al democrației”, căutând să intervină în afacerile interne ale unei țări, sprijinind în mod fățiș în Moldova forțele care apără interesele grupurilor economice europene și atentând la independența și suveranitatea țării, precum și la dorințele poporului său. Din acest motiv nu suntem de acord cu rezoluția adoptată.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Am sprijinit recomandarea domnului Watson și salut cooperarea continuă dintre UE și Moldova.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. – Dintotdeauna am susținut și încurajat țelurile europene ale Republicii Moldova. Cred în cooperarea puternică cu o țară care a dovedit recent că este pregătită să urmeze o cale europeană. Participarea în anumite programe comunitare pentru Moldova va încuraja această țară vecină să își pună în aplicare reformele, oferind o ocazie de promovare în continuare a legăturilor culturale, educaționale, de mediu, tehnice și științifice, pe lângă consolidarea relațiilor politice prin Parteneriatul estic și negocierea noului acord de asociere. Sprijin această recomandare a lui Graham Watson de sprijinire a eforturilor țării vecine de a se reforma și moderniza, deoarece încurajează participarea Moldovei în cadrul câtorva programe și agenții ale Comunității Europene.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Republica Moldova este una dintre cele mai sărace țări din Europa. Cercetările au arătat că majoritatea evidentă a populației trăiește în sărăcie extremă. Reformele interne care ar putea ajuta economia sunt blocate de obicei de conflicte politice sau etnice. Prin urmare, Uniunea Europeană ar trebui să ajute Moldova și să aducă o îmbunătățire a situației țării în ceea ce privește stabilitatea, securitatea și prosperitatea.

O politică europeană ar putea rezolva problema constituțională cu care se confruntă Republica Moldova, iar acest lucru ar putea, la rândul său, să ducă la alte schimbări benefice. Republica Moldova își exprimă dorința de a participa la programele politicii europene de vecinătate, iar contribuțiile sale financiare dovedesc acest fapt. Uniunea Europeană ar trebui să sprijine aceste țări cu un angajament tot mai mare, așadar consolidarea cooperării cu Republica Moldova este absolut întemeiată.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Încheierea acestui protocol ar permite cooperarea sporită cu Moldova cu privire la anumite programe. Acesta va duce la o integrare mai rapidă între Moldova și UE. Având în vedere numărul de moldoveni care trăiesc și muncesc în Irlanda și contribuie la societatea irlandeză, acesta reprezintă un pas binevenit pentru viitorul Europei.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Pentru promovarea reformelor, modernizarea și tranziția în țările din imediata vecinătate a Uniunii Europene, printre care și Republica Moldova, principala măsura o reprezintă deschiderea progresivă a anumitor programe, instituții și agenții comunitare către participarea țărilor partenere la politica europeană de vecinătate. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consider că Uniunea Europeană trebuie sa sprijine Republica Moldova și trebuie sa îi faciliteze acesteia accesul la anumite programe comunitare. Astfel, se va promova o bună cooperare între Uniune și Republica Moldova în diverse domenii, cum ar fi cel economic, științific, cultural și educațional.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru acest protocol privind acordul de parteneriat și de cooperare dintre CE și Moldova. Deși sunt foarte preocupat în ceea ce privește drepturile omului în Moldova, m-au încurajat observațiile Amnesty International, în special cu privire la ratificarea din octombrie a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale, ceea ce reprezintă un pas foarte pozitiv.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) În calitate de membru al delegației la Comisia parlamentară de cooperare UE-Moldova, salut fiecare pas care duce sau poate duce la o consolidare a situației politice din Moldova și la un standard de viață mai bun pentru locuitorii săi. Recomandările pe care le votăm astăzi și a căror punere în aplicare ar putea fi o consolidare a unei politici europene de vecinătate integrante în mod corespunzător ar putea fi considerate un astfel de pas. Sunt de acord cu opinia raportorului că criza actuală din Moldova este o problemă care trebuie rezolvată rapid și, mai presus de toate, prin mijloace legale. Expresia complet obscură și înșelătoare „o soluție europeană” trebuie eliminată. Este evident că raportorul se gândește la o soluție care corespunde acordurilor și documentului Consiliului Europei și normelor democratice general acceptate. Oricum, trebuie să respingem împreună și cu hotărâre orice formă de intervenție intenționată în afacerile interne ale Republicii Moldova. Oricare altă abordare va duce pur și simplu la o creștere a tensiunii în Moldova, și nu la o rezolvare pozitivă a problemelor care au fost provocate parțial de UE în trecut prin abordarea sa inechitabilă.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Indicele de dezvoltare umană al Moldovei este unul dintre cele mai scăzute din regiune. Politicile de liberalizare accelerată menite să aducă beneficii elitelor financiare ale Uniunii Europene sunt în mare măsură responsabile pentru acest fapt. Controlul exercitat de Comisia Europeană și de Fondul Monetar Internațional, promis de asistența macrofinanciară care va urma, nu va face decât să înrăutățească situația.

În aceste condiții, să permitem ca guvernul moldovean să forțeze populația să finanțeze agenții și programe europene atât de nesigure precum Programul cadru pentru competitivitate și inovație sau Programul de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR), când Moldova nici măcar nu este membră a Uniunii Europene, este de un cinism notoriu. Votez împotriva acestui raport.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Moldova a făcut eforturi în ultimii ani pentru a se apropia și mai mult de standardele europene de libertate, democrație și bună guvernare. Eforturile descrise au fost coerente și au demonstrat preocuparea Moldovei de a continua pe calea către o posibilă integrare în UE.

Alegerile recente nu s-au petrecut în cel mai bun mod posibil, iar faptul că țara are în prezent un președinte interimar nu este cel mai bun indiciu că gradul de consolidare al culturii sale democratice este pe calea cea bună. La aceasta trebuie să se adauge chestiunea Transnistriei, care ar putea provoca o anumită instabilitate. UE ar trebui să continue să depună toate eforturile pentru ca reformele care trebuie puse în aplicare în Moldova să continue pe drumul cel bun, adică direcția acestui protocol de parteneriat și de cooperare.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Sporirea implicării Moldovei în programele comunitare va oferi oportunitate de promovare în continuare a legăturilor culturale, educaționale, de mediu, tehnice și științifice și de consolidare a relațiilor politice și, pe lângă aceasta, de consolidare a relațiilor politice prin Parteneriatul estic și a negocierilor pentru un nou acord de asociere. Stabilitatea politică și dezvoltarea democratică în Moldova sunt totuși esențiale pentru punerea în aplicare a protocolului. Eșecul referendumului constituțional din 5 septembrie 2010 este regretabil. Este esențial ca Moldova să inițieze punerea în aplicare a planului de acțiune pentru politica europeană de vecinătate și a reformelor pe care le-a stabilit în documentul „Rethink Moldova”. Organizarea alegerilor legislative de la 28 noiembrie este esențială pentru viitoarea stabilitate și prosperitate a Moldovei și a dezvoltării relațiilor sale cu Uniunea Europeană. Aceste alegeri trebuie să ajute țara să progreseze de-a lungul acestor linii și trebuie să fie în deplină conformitate cu standardele internaționale privind organizarea de alegeri libere și egale.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Din păcate, Moldova se află astăzi într-o zonă complet instabilă de schimbări economice și politice. Protocolul la Acordul de parteneriat și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Moldova privind participarea Republicii Moldova la programele UE le oferă persoanelor din Moldova speranța unei schimbări pozitive. Încheierea Protocolului încurajează consolidarea cooperării în domeniul cultural, educațional și în alte domenii. Am votat pentru, întrucât sper că parteneriatul va contribui la integrarea Moldovei în UE.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − (RO) Am votat la fel ca majoritatea Parlamentului în favoarea recomandării, pe care o salut, având în vedere faptul că reprezintă un semnal puternic în susținerea și încurajarea orientării pro-europene a Republicii Moldova. Acest stat, aflat la frontiera Uniunii Europene, nu va putea traversa impasul actual în lipsa unor astfel de mesaje care să insufle cetățenilor moldoveni încrederea în corectitudinea opțiunii lor europene, iar momentul nu putea fi mai potrivit astăzi, la doar câteva zile înainte de alegerile parlamentare anticipate care au loc în această țară.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. – (LT) Am sprijinit Protocolul care stabilește principiile generale de participare a Republicii Moldova la agențiile și programele comunitare. Acesta oferă Moldovei noi oportunități de promovare a legăturilor culturale, educaționale, de mediu, tehnice și științifice cu statele membre UE. Am convingerea că relațiile politice din UE și Moldova vor fi consolidate prin Parteneriatul estic și negocierile privind noul acord de asociere. Stabilitatea politică și dezvoltarea democratică în Moldova sunt esențiale pentru participarea deplină la programele comunitare; prin urmare, este important ca perioada prelungită de neliniște și instabilitate să ia sfârșit după alegerile parlamentare.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Din 1994, există un canal preferențial pentru relațiile cu Moldova, data semnării Acordului de parteneriat și cooperare dintre CE și Moldova. În 2004, Moldova a fost inclusă în politica europeană de vecinătate. Cooperarea interinstituțională dintre UE și țările învecinate ar putea sau nu să ducă la o procedură de aderare a unei țări la UE. Indiferent de acest rezultat, UE, în calitate de entitate supranațională, este guvernată de valori bazate pe pace, libertate și democrație, pe care le consideră fundamentale pentru prosperitatea continentului european.

Este esențial ca cooperarea cu țările învecinate să fie însoțită de o atenție deosebită din partea Uniunii pentru stabilitatea acestor țări, fără a se amesteca, sprijinind instituțiile în punerea în aplicare eficientă a statului de drept și în respectarea deplină a drepturilor omului. Ratificarea de anul acesta de către Moldova a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale este un pas foarte bun în această direcție.

În acest context, am votat în favoarea acestei rezoluții legislative referitoare la semnarea unui protocol suplimentar la Acordul de parteneriat și de cooperare UE-Moldova și a unui Acord cadru UE-Moldova privind principiile generale care reglementează participarea Moldovei în programele Uniunii.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să îi mulțumesc domnului Watson pentru munca sa excelentă. Am votat pentru deoarece sunt de acord cu faptul că este esențial ca Moldova să continue cu punerea în aplicare a planului de acțiune în cadrul politicii europene de vecinătate și a reformelor pe care le-a stabilit în documentul „Rethink Moldova”.

Conform cerințelor din constituție, organizarea de alegeri este esențială pentru viitoarea stabilitate și prosperitate a Moldovei și pentru dezvoltarea relațiilor sale cu UE. Toate partidele ar trebui să se unească pentru a găsi o soluție și pentru a demonstra încrederea poporului moldovean într-o soluție europeană. UE și Consiliul Europei au oferit o asistență semnificativă și ar trebui să continue să facă acest lucru pentru a depăși repede acest impas.

  Mario Pirillo (S&D), în scris. – (IT) Adoptarea protocolului privind principiile generale pentru participarea Republicii Moldova în programele Uniunii Europene este extrem de importantă pentru a putea continua în direcția unei colaborări mai structurate care, în mod rezonabil, ar trebui să rezulte în viitor într-un acord de asociere.

Impasul constituțional actual din Moldova ar putea afecta punerea în aplicare completă a protocolului și a memorandumurilor de înțelegere conexe. După eșecul de la referendumul din septembrie anul trecut, este foarte important ca toate forțele politice să acționeze în mod responsabil înaintea viitoarelor alegeri de la 28 noiembrie 2010. Stabilitatea politică este o condiție sine qua non pentru o implicare sporită în programele UE. În egală măsură, o alegere decisivă pro-europeană ar putea contribui la netezirea căii de dezvoltare economică și democratică în Moldova.

Acesta, domnule președinte, este motivul pentru care am votat azi în favoarea acestei rezoluții a Parlamentului European, în speranța că toate procesele activate în Moldova vor fi însoțite de un sprijin tehnic și științific din partea Europei.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − (RO) În cadrul politicii europene de vecinătate, deschiderea progresivă a anumitor programe și agenții ale Uniunii către participarea țărilor partenere la politica europeană de vecinătate reprezintă una dintre numeroasele măsuri menite să promoveze reforma, modernizarea și tranziția în țările vecine Uniunii Europene. În martie 2008 s-a decis începerea negocierilor cu Republica Moldova, negocieri care acum au fost încheiate. Prezenta propunere de protocol conține un acord-cadru privind principiile generale de participare a Republicii Moldova la mai multe programe și agenții comunitare, precum cele din domeniul transporturilor, securității alimentare, vămii, siguranței aviatice și altele. Am votat acest raport deoarece această inițiativă sprijină eforturile de reformă și modernizare ale statului din vecinătatea UE, Republica Moldova.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea semnării prezentului Protocol la Acordului de parteneriat și cooperare dintre UE și Moldova deoarece înțeleg că asistența pe care UE a oferit-o Moldovei este esențială pentru ca această țară să poată fi capabilă să implementeze reformele necesare și să obțină stabilitatea politică dorită, în deplină conformitate cu principiile statului de drept democratic.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Acest raport se referă la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare care stabilește un parteneriat între comunitățile europene și statele lor membre, de o parte, și Republica Moldova, de cealaltă parte, privind un acord cadru între Uniunea Europeană și Moldova referitor la participarea Republicii Moldova în programele Uniunii. Votând pentru, PE este de acord cu încheierea Protocolului.

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. – În calitate de raportor alternativ din partea Grupului PPE privind acordurile dintre Republica Moldova și UE, salut călduros votul cu o majoritate covârșitoare în favoarea încheierii Protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare UE-Republica Moldova referitor la participarea Republicii Moldova în programele Uniunii. Chiar înainte de încheierea unui acord de asociere cu Republica Moldova, acesteia i s-a oferit deja oportunitatea juridică de a participa la programele și agențiile interne ale UE și de a continua astfel să se apropie de standardele UE, în special în domenii precum transportul, siguranța alimentară, vama și siguranța aviatică. În ajunul alegerilor parlamentare din Republica Moldova, Parlamentul European trimite un semnal puternic că sprijină reformele pro-europene din această țară învecinată și necesitatea de a le urma cu hotărâre. Mă bucur să observ că Parlamentul European a exprimat o unanimitate transpartinică în fiecare etapă a examinării problemei în acest Parlament, conturând astfel o poziție unică referitoare la necesitatea încheierii unui Protocol cât mai curând posibil, oferind astfel Republicii Moldova toate ocaziile posibile de a beneficia de avantajele relațiilor sale cu UE.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Uniunea Europeană, inclusiv statele membre noi precum Lituania, sunt responsabile cu respectarea intereselor vecinilor noștri din est. Consolidarea cooperării dintre UE și Moldova și includerea Moldovei în programele comunitare va contribui la apropierea acestei țări de standardele și normele UE. Acordul de parteneriat și cooperare ar permite promovarea unor noi legături apropiate între UE și Moldova în domeniile culturii, educației și tehnologiei. Este deosebit de important ca UE să demonstreze tinerilor din Moldova beneficiile viitoarei aderări la UE. Anul trecut, imigranții moldoveni care lucrau în alte țări europene, câteodată ilegal, au fost responsabili de 19 % din PIB-ul Moldovei. Sărăcia, corupția și traficul de persoane sunt probleme pe care trebuie să le rezolvăm împreună. Pe măsură ce se pregătește pentru aderarea la UE, Moldova se confruntă cu numeroase reforme structurale grave.

UE trebuie să continue să sprijine eforturile pe care le-a făcut Moldova. Este deosebit de important ca democrația și statul de drept să fie consolidate. Conflictul din Transnistria este o problemă pentru Europa, însă este și o oportunitate pentru UE să coopereze mai îndeaproape cu Moldova, Rusia și Ucraina. Nu trebuie să ignorăm acest fapt. Sper că alegerile parlamentare din 28 noiembrie îi vor permite Moldovei să avanseze.

Raport: Christofer Fjellner (A7-0290/2010)

  Damien Abad (PPE) , în scris. – (FR) Parlamentul a adoptat azi două rapoarte legislative în primă lectură: un regulament referitor la aspectele specifice Uniunii Europene și o directivă privind normele de aplicat de către statele membre la nivel național. Statele membre vor fi responsabile pentru asigurarea în temeiul legislației naționale a accesului publicului larg la informații obiective și imparțiale. Aceasta cuprinde furnizarea de informații cu privire la ambalare, un raport de evaluare a produsului și informarea cu privire la modalitățile de prevenire a bolilor. Pacienții trebuie să dispună de un acces mai bun la informații cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă. Acest fapt implică furnizarea de informații cu privire la caracteristicile unui medicament și la bolile pe care le tratează. Avem datoria de a proteja consumatorii și de a-i informa în mod transparent. Rolul nostru în calitate de deputați în Parlamentul European este, de asemenea, de a construi o Europă care protejează și informează și, din acest motiv, am votat în favoarea acestor două texte.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Directiva 2001/83/CE stabilește un cod comunitar referitor la medicamentele pentru uzul uman. Aceasta stabilește norme privind informațiile care trebuie anexate la medicamente referitoare la caracteristicile și utilizarea acestora. Totuși, aceasta nu oferă un cadru armonizat cu privire la conținutul și calitatea informațiilor nepublicitare destinate pacienților. În plus, experiența a arătat că interpretările diferite ale textelor ar putea duce la situații în care publicul ar fi expus unei publicități mascate, mai ales pe internet. Comisia a propus o directivă care modifică legislația existentă cu scopul de a ameliora diseminarea către publicul larg a informațiilor referitoare la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă. Aceasta vizează stabilirea unui cadru juridic care să reglementeze diseminarea informațiilor specifice privind medicamentele de către titularii autorizației de punere pe piață. Parlamentul European a pregătit o rezoluție legislativă mai ambițioasă decât propunerea Comisiei. Am votat pentru acest text deoarece îmbunătățește informațiile oferite pacienților și le face și mai sigure.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT)Am votat pentru această rezoluție importantă care vizează informarea mai bună a pacienților cu privire la medicamentele care le sunt prescrise. Există probleme considerabile în cadrul juridic actual și cu situația din Europa atunci când este vorba de accesul pacienților la informații cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă. Interpretările diferite ale directivei de către statele membre oferă pacienților din diferite părți ale UE un nivel de acces diferit la informații de calitate și cuprinzătoare privind produsele farmaceutice. În unele state membre, pacienții nu au un acces ușor nici măcar la cele mai fundamentale informații cu privire la medicamentele care le sunt prescrise. Având în vedere interpretarea diferită a directivei în statele membre, consider că este necesară o clarificare sporită a dispozițiilor astfel încât toți cetățenii UE să poată primi informațiile de care au nevoie cu privire la produsele farmaceutice. Amendamentele adoptate de Parlamentul European garantează, de asemenea, că informațiile cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă sunt furnizate publicului numai prin canale de comunicare specifice, inclusiv site-uri internet specializate și acreditate care protejează interesele pacienților și vizează limitarea oportunităților de promovare pentru companiile farmaceutice.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − (RO) Un mai mare acces al pacienților la informații de calitate în ceea ce privește tratamentul ce li se administrează crește șansele ca aceștia să înțeleagă deciziile ce îi privesc direct. Intenția, așadar, este foarte bună, însă ea trebuie să facă parte dintr-o strategie mai complexă privind educația în domeniul sănătății, care să pună accent pe pacient și nu pe compania farmaceutică. Există multe probleme la nivelul cadrului juridic actual și al situației din Europa în ceea ce privește accesul pacienților la informațiile privind medicamentele eliberate doar pe bază de prescripție medicală. Diferențele la nivelul interpretării directivei de către statele membre oferă pacienților din diverse părți ale Europei un acces diferit la informații de înaltă calitate privind produsele farmaceutice. În anumite state membre este dificil inclusiv accesul la informațiile de bază privind produsul farmaceutic prescris. Acest lucru creează inegalități privind sănătatea. În câteva secunde, pacienții au, prin Internet, acces infinit la informații necontrolate și adeseori incorecte privind medicamentele eliberate doar pe bază de prescripție medicală. Este nevoie însă ca aceștia să aibă acces la informații controlate și sigure pentru a nu complica și mai tare lucrurile. Este necesară, așadar, actualizarea dispozițiilor privind informațiile referitoare la produsele farmaceutice prescrise.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să felicit raportorul, colegul meu, domnul Fjellner, pentru munca depusă pentru acest raport. Am votat în favoarea acestuia deoarece consider că este esențială garantarea accesului pentru pacienți la informațiile cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă.

Atât Parlamentul European, cât și organizațiile pacienților solicită de ceva timp o ajustare a reglementărilor actuale care, în forma actuală, nu garantează informațiile necesare. În fapt, dezvoltarea tehnică și disponibilitatea ușoară pe internet a informațiilor cu privire la utilizarea medicamentelor se dovedesc adesea a fi iluzorii și false.

Sunt de acord cu ideea fundamentală a acestui raport care vizează plasarea „dreptului pacientului de a ști” în centrul legislației și, în consecință, recomandă companiilor farmaceutice să furnizeze pacienților unele informații de bază.

Prin urmare, sper să existe mai multă certitudine în legislație, care adesea este lacunară, parțial datorită gradelor diferite în care statele membre au pus în aplicare directiva anterioară. Dispozițiile referitoare la furnizarea de informații cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă trebuie, prin urmare, să fie actualizate și este necesară adoptarea de noi norme care să promoveze îmbunătățirea competențelor cetățenilor în materie de sănătate și să implice în mai mare măsură industria sănătății pentru îndeplinirea unui rol fundamental în îmbunătățirea sănătății publice.

  Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) În domeniul sănătății, accesul la o informare completă și de calitate reprezintă garanția rezultatelor mai bune, în măsura în care pacienții sunt mai dispuși să urmeze un tratament pe care îl înțeleg. Mă alătur raportorului pentru a sublinia dificultatea accesului la informații de acest gen în anumite țări europene, din cauza unei interpretări eterogene de către statele membre a directivei privind furnizarea de informații cu privire la medicamente, precum și a lipsei de fiabilitate și claritate a acestor date. Trebuie să asigurăm un acces mai bun la aceste informații, în conformitate cu dreptul pacienților la informare. Cu toate acestea, pentru a evita crearea de dezechilibre între statele membre, este esențială identificarea mijlocului de diseminare a acestor informații, fără a privilegia unul în detrimentul celorlalte. În sfârșit, este esențial să se facă o distincție clară între informație și reclamă și să se prevină exploatarea acestor campanii de informare de către companiile farmaceutice pentru a-și promova produsele.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE) , în scris. – (PT) Amendamentele pe care le-a prezentat Parlamentul European la o propunere a Comisiei referitoare la furnizarea de informații cu privire la medicamente au obținut votul meu favorabil, întrucât cred că este esențial ca publicul larg să aibă un acces ușor la informațiile cu privire la medicamente, în special prin furnizarea de informații pe internet în toate limbile europene.

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Am votat împotriva acestui text deoarece nu le putem permite companiilor farmaceutice și Comisiei să transforme sănătatea într-o marfă ca oricare alta. Legătura dintre industria farmaceutică în Europa și farmacovigilența este din nou în centrul dezbaterii. Nu putem lăsa firmele farmaceutice să informeze cetățenii după cum doresc, nici să autorizăm publicitatea directă către publicul larg a medicamentelor eliberate numai pe bază de rețetă. De fapt, preocupările lor comerciale sunt incompatibile cu obiectivele de interes general urmărite de politicile noastre din domeniul sănătății și ar fi periculos să ignorăm acest lucru.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Propunerea inițială a Comisiei Europene de directivă privind informarea publicului larg cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă a dat companiilor farmaceutice posibilitatea de a-și promova liber medicamentele. Astăzi, membrii Parlamentului reuniți în ședință plenară au modificat propunerea inițială a Comisiei, care era destinată industriei farmaceutice. Am votat în favoarea tuturor amendamentelor care au îmbunătățit considerabil textul original deplasând centrul atenției legislației de la dreptul industriei farmaceutice de a-și promova produsele la dreptul pacienților la informații sigure, obiective și independente. Am votat, de asemenea, în favoarea amendamentelor care interzic furnizarea de informații cu privire la medicamente la televiziune și radio și în presă. Totuși, în ciuda îmbunătățirilor, linia despărțitoare dintre informare și publicitate este încă neclară și textul are încă numeroase puncte slabe și lacune. M-am abținut de la votul final deoarece consider că cea mai bună soluție ar fi ca Comisia să își revizuiască propunerea de directivă pe baza orientărilor pe care le-am furnizat azi. Nu este o coincidență nici faptul că statele membre au luat aproape în unanimitate o poziție indiferentă în Consiliu privind acest dosar.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Consider că pacienții trebuie să aibă acces la informații mai bune privind medicamentele eliberate pe bază de rețetă, aceasta presupunând informații obiective privind caracteristicile medicamentelor și bolile pentru care sunt recomandate, precum și prevenirea informațiilor nesolicitate sau a publicității mascate.

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. – (FR) Stabilirea unei distincții între informare și publicitate este esențială pentru protecția cetățenilor. Din acest motiv am votat în favoarea raportului domnului Fjellner, care solicită includerea unei descrieri obiective pentru pacienți pe ambalajul medicamentelor. De altfel, accesul la informații clare și sigure va fi consolidat, făcându-le accesibile în toate limbile Uniunii Europene pe site-urile aprobate și în broșurile oficiale. Salut adoptarea acestei propuneri care marchează un progres real către mai multă transparență în ceea ce privește sănătatea.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Am votat împotriva acestui raport căruia m-am opus puternic întotdeauna. Deși aprob ideea furnizării unor informații mai bune pentru pacienți, nu sunt de acord cu mijloacele folosite în acest scop. Industria farmaceutică nu va avea niciodată un scop filantropic. Mai mult, există o linie foarte delicată între informare și publicitate. Este adevărat că textul care a fost aprobat aproape în unanimitate nu are nicio legătură cu ideea inițială a Comisiei. Aceasta ar fi deschis pur și simplu ușa publicității mascate sub eticheta „informație”. Acea propunere corespundea, de altfel, unei așteptări evidente a sectorului farmaceutic de a putea scăpa de interdicția juridică privind publicitatea pentru medicamente. În forma în care a fost adoptat astăzi, raportul include mult mai multe garanții: că informația furnizată de firmele farmaceutice destinată diseminării va fi, în special, verificată în prealabil și că aceasta nu va fi transmisă prin mass-media. Cu toate acestea, autorizația de publicare a rezumatelor prospectului înseamnă că vor exista elemente care vor fi puse în prim-plan, iar altele, precum efectele nedorite, ar putea foarte bine să fie excluse cu regularitate din rezumate, întrucât nu „se vând” bine. Nu este acesta deja un demers publicitar? Acesta era de fapt scopul propus? Chiar a meritat efortul?

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare, în ceea ce privește furnizarea către publicul larg de informații cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă, Directiva 2001/83/CE. Prezenta directivă stabilește un cod comunitar referitor la medicamentele de uz uman și ajută la garantarea dreptului pacienților la informații sigure, accesibile și independente, validate de autoritățile competente, cu privire la medicamentele existente.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (ES) Directiva 2001/83/CE, care stabilește un cod comunitar referitor la medicamentele de uz uman, furnizează un cadru armonizat pentru promovarea medicamentelor la nivel comunitar, a cărui aplicare este în continuare responsabilitatea statelor membre. Această legislație interzice promovarea către publicul larg a medicamentelor eliberate numai pe bază de rețetă.

Totuși, dispozițiile referitoare la furnizarea de informații cu privire la medicamente nu sunt reglementate, întrucât stipulează că furnizarea de informații cu privire la anumite activități de aprovizionare este scutită de la dispozițiile privind publicitatea. Prin urmare, legislația Uniunii nu împiedică statele membre să stabilească propriile abordări pentru furnizarea de informații cu privire la medicamente, sub rezerva conformității cu reglementările privind publicitatea menționate mai sus. Sunt de acord cu propunerea raportorului de a elimina posibilitatea ca informațiile de la firmele farmaceutice să fie publicate în ziare, reviste și alte publicații similare sau la televiziune ori radio.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Prezenta propunere de directivă modifică directiva anterioară în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele eliberate pe bază de rețetă. În general, aceasta se concentrează, în primul rând, pe responsabilitatea firmelor farmaceutice de a furniza informații publicului, garantând că informațiile nu sunt de natură publicitară. În al doilea rând, Comisiei îi este atribuit rolul de monitorizare și de luare de decizii prin acte delegate cu privire la definirea a ceea ce reprezintă informație și ceea ce reprezintă publicitate. Considerăm că această abordare înseamnă că în mâinile firmelor farmaceutice și ale Comisiei sunt concentrate prea multe roluri de furnizare de informații și că aceste roluri ar trebui să fie îndeplinite în baza suveranității, coordonate și aprobate de autoritățile naționale specifice, cu scopul de a îmbunătăți informațiile oferite pacienților și publicului și de a proteja drepturile acestora.

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. – (IT) Aprobarea noii legislații privind informațiile referitoare la medicamente reprezintă încă un pas înainte către garantarea unei informări mai clare și mai eficiente a pacienților cu privire la medicamentele pe care aceștia le iau și care le sunt prescrise.

Avem nevoie de un cadru juridic armonizat la nivel european care să cuprindă nu numai interzicerea publicității medicamentelor eliberate pe bază de rețetă, dar care să țină cont și de dreptul pacientului la informare. Aceasta nu este o problemă neglijabilă deoarece granița neclară dintre „promovarea produsului” și „furnizarea de informații cu privire la produs” poate să creeze confuzie pentru pacienți.

Trebuie să ne amintim faptul că pacienții joacă un rol din ce în ce mai activ în sectorul sănătății din întreaga Uniune Europeană. Un acces mai bun la informațiile nepublicitare ar putea, prin urmare, să ajute publicul să dobândească o mai bună înțelegere a tratamentelor prescrise și să ajute la însănătoșirea lor, toate acestea fiind, desigur, în interesul sănătății lor.

Pentru a încheia, aș dori să subliniez importanța definirii într-un mod transparent a tipurilor de informații cu privire la medicamente și a canalelor prin care pot fi diseminate aceste informații. Trebuie să reducem riscul de publicitate mascată și, acolo unde este necesar, riscul excesului de informații necontrolate și înșelătoare.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea propunerii de directivă în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele pentru uzul uman eliberate pe bază de rețetă deoarece consider că armonizarea legislațiilor în acest sector constituie un mijloc fundamental de protejare a cunoștințelor pacienților europeni. Aceasta este de fapt o problemă foarte sensibilă deoarece se referă la protecția sănătății, care este un drept fundamental al omului. Sprijin în totalitate solicitarea acestui Parlament de a face o distincție clară între furnizarea de informații în scop terapeutic și publicitate. Companiile farmaceutice nu trebuie de fapt să folosească dreptul pacienților la informare ca mijloc de mascare a scopurilor lor promoționale, ci trebuie să îl folosească pentru a garanta consumatorilor europeni o înțelegere reală a produselor, prin indicarea științifică a caracteristicilor lor, prin etichetare și prin rapoarte de evaluare. Ar trebui menționat, de asemenea, că un acces mai mare la informații, atât în variantă electronică, disponibilă pe internet, cât și în variantă imprimată, poate contribui la obținerea unor rezultate medicale mai bune, întrucât un pacient care este informat cu privire la medicamentele prescrise joacă un rol activ și mai conștient în procesul de recuperare terapeutică.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport, care face parte dintr-un pachet de modificare a directivei actuale 2001 privind medicamentele pentru uzul uman. Acesta se concentrează în mod specific pe furnizarea de informații către public cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă. Scopurile declarate ale directivei sunt de a permite un acces mai bun la informații pentru pacienți și de a clarifica normele, care sunt în prezent interpretate în mod diferit în întreaga UE, ceea ce duce la inegalități în materie de sănătate. Acesta vizează și furnizarea de informații pe internet, care nu este tratată în prezent și care este un subiect deosebit de dificil, întrucât este atât de greu de reglementat.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Prezenta propunere, adoptată azi de marea majoritate din Parlament, reprezintă o îmbunătățire considerabilă a propunerii inițiale prezentate de Comisie, întrucât apără mai bine drepturile pacienților la informare. Totuși, în ciuda îmbunătățirilor evidente din raportul Parlamentului, m-am abținut, deoarece unele dintre garanțiile necesare pentru ca oamenii să aibă acces la o informare clară și independentă cu privire la medicamente sunt încă slabe.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Nu toate modificările pe care această Adunare le-a făcut la propunerea Comisiei și Consiliului merg în direcția cea bună. Acestea aderă cu strictețe la principiul unei piețe unice a medicamentelor și continuă să considere că produsele care nu se eliberează pe bază de rețetă sunt mărfuri ca oricare altele; autorii ajung chiar să vorbească despre „consumatori” în loc de pacienți. Amendamentele nu propun ca firmele farmaceutice să fie oprite de la a produce informații cu privire la medicamentele lor destinate publicului larg.

Acestea au însă meritul de a încerca să permită statelor membre să reglementeze cât mai mult posibil diseminarea informațiilor publicate de aceste firme. Ele acordă în special dreptul de a denunța public firmele care publică informații care nu sunt conforme datelor oficiale ale statului sau care le furnizează în mod înșelător. E mai bine decât nimic. Nu pot totuși să votez un text atât de slab. Prin urmare, mă voi abține.

  Nuno Melo (PPE) , în scris. – (PT) Accesul la informații de calitate cu privire la medicamentele eliberate pe bază de rețetă va contribui la obținerea unor rezultate mai bune în ceea ce privește sănătatea pacientului, în măsura în care, cu cât aceștia sunt mai bine informați, cu atât vor înțelege mai bine deciziile referitoare la tratamentul lor. Prin urmare, obiectivul acestei propuneri nu se poate limita la armonizarea legislației europene, ci ar trebui să promoveze și sănătatea, prin îmbunătățirea cunoștințelor din domeniul sănătății. Industria farmaceutică joacă un rol important în promovarea competențelor în domeniul sănătății, dar acest rol ar trebui să fie clar definit, iar participarea sectorului strict reglementată, pentru a preveni ca aspectele comerciale să ducă la un consum excesiv de medicamente.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Persoanelor în vârstă și bolnavilor cronici, în special, li se prescriu o multitudine de medicamente care pot avea efecte adverse între ele – deoarece, desigur, un doctor nu știe ce a prescris colegul său. Între timp, tot mai multe produse, de la aspirină la remedii pentru răceală și remedii pentru somn sunt eliberate fără rețetă. Ține cineva cont de posibilitatea ca până și produsele naturiste să poată interacționa cu diferite medicamente? Pacienții, de asemenea, contribuie la confuzie: nu se spune nimic despre medicamentele prescrise pe care le-am luat la momentul nepotrivit sau medicamentele pe care am stabilit noi înșine să nu le mai luăm sau să le schimbăm și așa mai departe. Daunele economice care rezultă din nerespectarea instrucțiunilor privind tratamentul se ridică la miliarde. Prin urmare, distincția clară între reclamă și informații solicitată de raportor este importantă. Sperăm că aceasta va avea ca rezultat o clarificare mai bună a faptului că și medicamentele eliberate fără rețetă pot interacționa cu cele eliberate pe bază de rețetă. Medicul care prescrie medicamentele trebuie să rămână principala sursă de informare, întrucât este singurul care alege un medicament adecvat vârstei, greutății, intoleranțelor cunoscute ale pacientului și așa mai departe. Având în vedere aceste considerente, m-am abținut de la vot.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului domnului Fjellner, întrucât consider că mesajul și orientările furnizate sunt extrem de importante. Consumatorii europeni sunt adesea derutați în fața prospectelor medicamentelor deoarece le consideră complicate și conțin informații care sunt de multe ori confuze.

Scopul propunerii de directivă în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele eliberate pe bază de rețetă este de a furniza informații simple care să fie ușor de înțeles și de folosit, dar care să evite formele de publicitate. Este, de asemenea, important ca informațiile să fie accesibile prin intermediul altor canale, pe lângă prospecte, și, prin urmare, salut publicarea acestora pe internet.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE) , în scris. – (PT) Cred că stabilirea distincției între informație și reclamă făcută în ceea ce privește medicamentele este fundamentală pentru protejarea cetățenilor. Votul meu în favoarea raportului Fjellner a fost rezultatul îmbunătățirilor clare introduse în Directiva 2001/83/CE. Marea majoritate care a aprobat acest document a fost convinsă de apărarea dreptului pacientului la informație. Munca depusă de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară pentru îmbunătățirea propunerii prezentate inițial de Comisia Europeană merită scoasă în evidență.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să îi mulțumesc domnului Fjellner pentru munca sa excelentă. Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord că informațiile nepublicitare privind medicamentele trebuie puse la dispoziția pacienților și a publicului larg de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață după un principiu conform căruia pacienții/publicul au acces la informații dacă au nevoie de ele, contrar principiului conform căruia deținătorii autorizațiilor de punere pe piață diseminează informațiile în rândul pacienților și al publicului larg.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − (RO) Informațiile oferite pacienților ar trebui să îndeplinească următoarele caracteristici principale:

- Fiabilitate: informațiile oferite pacienților ar trebui să se bazeze pe cele mai recente cunoștințe științifice și ar trebui să existe trimiteri clare la sursele din care provin aceste cunoștințe;

- Independență: trebuie precizat clar cine oferă și cine finanțează informația, astfel încât consumatorii să poată identifica potențialele conflicte de interese;

- Informațiile ar trebui să fie ușor accesibile pentru consumatori și orientate către pacienți: ele trebuie să fie ușor de înțeles și disponibile, ținând seama de nevoile specifice ale consumatorilor (vârstă, diferențe culturale și disponibilitatea în toate limbile europene). Informațiile referitoare la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă furnizate pacienților ar trebui să facă parte dintr-o strategie mai cuprinzătoare privind „informarea pacienților” și dintr-o strategie mai amplă de educare în domeniul sănătății.

Pacienții și toate persoanele interesate ar trebui să poată găsi informații exacte și obiective referitoare la un stil de viață sănătos, la prevenirea îmbolnăvirii și a bolilor specifice și la diferitele posibilități de tratament. De aceea, consider că prezenta propunere trebuie să fie completată cu un cod de conduită referitor la informațiile puse la dispoziția pacienților și elaborat în colaborare cu organizațiile de pacienți. Astfel, „vocea pacienților” va fi auzită.

  Paulo Rangel (PPE) , în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport întrucât salut faptul că modificările de compromis introduse în propunerea prezentată inițial de Comisie vor contribui în mod decisiv la garantarea accesului pacientului la informații sigure și independente cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă disponibile pe piață.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Publicitatea pentru medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă este și rămâne interzisă în Uniunea Europeană. Companiile farmaceutice trebuie să respecte norme clare de obiectivitate în furnizarea informațiilor nepublicitare pe care de difuzează. Acestea sunt cele două mesaje importante transmise azi la prânz împreună cu adoptarea pachetului legislativ privind furnizarea de informații pentru pacienți. Un vot consensual al Parlamentului (558 voturi pentru, 48 împotrivă) care nu face decât să confirme votul unanim, mai puțin un vot din partea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară. Sunt prevăzute numeroase garanții. Comisia Europeană a propus interzicerea transmiterii de informații cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă la televiziune sau radio, iar Parlamentul European a decis extinderea acesteia și la presa scrisă. Producătorii sunt supuși unor obligații multiple: descrierea caracteristicilor produselor, consolidarea etichetării, autorizarea prealabilă de către autoritățile de securitate sanitară. Nu înțeleg toată „agitația” provocată de această problemă, mai ales în Belgia francofonă, în rândul asociațiilor de consumatori și a societăților mutuale sprijinite de anumiți aleși europeni care, chiar înainte de începerea discuțiilor, au condamnat deja aceste două acte legislative. Aceasta este o postură politică pe care o consider regretabilă, având în vedere așteptările foarte mari ale pacienților care se confruntă cu boli și faptul că, fără aceste legi, cetățenii ar fi la mila vânătorilor de pe internet.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am decis că vom vota pentru sau ne vom abține, în funcție de rezultatul părții a treia a amendamentului 31, care asigură că firmele farmaceutice pot furniza materiale informaționale specialiștilor din domeniul sănătății doar pentru uzul personal, nu pentru pacienți prin intermediul unor specialiști din domeniul sănătății. Acesta era un aspect esențial pentru Verts/ALE. Întrucât a fost adoptat până la urmă, am decis să sprijinim acest raport la votul final.

  Sergio Paolo Francesco Silvestris (PPE), în scris. – (IT) Votul nostru în favoarea acestei măsuri este o consecință a distincției formale făcută între informație și reclamă în ceea ce privește medicamentele și publicitatea.

Sprijinim diseminarea sporită a informațiilor cu privire la medicamente, dacă acest fapt crește sensibilizarea pacienților. Nu suntem de acord, și nu vom fi niciodată, cu o măsură care încearcă în mod evident și pe furiș să introducă forme de publicitate, transformând un medicament în produs comercial. Faptul că informațiile cu privire la medicamente nu vor putea fi publicate în ziare sau reviste, cu atât mai puțin transmise la radio sau televiziune, este, prin urmare, de apreciat.

Este, de asemenea, un lucru benefic faptul că prezenta propunere de directivă clarifică tipul de informație și modul în care aceasta poate și trebuie să fie diseminată, inclusiv informațiile științifice, și că exclude fără echivoc materialul promoțional.

Amendamentul care introduce certificarea și monitorizarea site-urilor internet care publică informațiile menționate ne asigură în continuare că informațiile nu constituie publicitate. Farmacia este și trebuie să rămână o structură fundamentală de asistență medicală și, prin urmare, trebuie să fie protejată în ceea ce privește normele de comercializare și concurența. Considerăm că această legislație ajută farmaciile să își îndeplinească rolul dificil pe care îl joacă în ceea ce privește farmacovigilența și educația privind utilizarea corectă a medicamentelor.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Într-o epocă în care oamenii caută singuri informații, pacienții trebuie să fie informați în mod clar, obiectiv, sigur și bine cu privire la efectele produselor medicinale. Deși publicitatea medicamentelor este interzisă în Uniune, Comisia a creat o breșă. Propunerea acesteia – pe care nu am sprijinit-o – nu a avea o strategie de acest gen, iar distingerea față de reclamă era prea vagă. În plus, Comisia acorda prea multe drepturi și prea multă responsabilitate industriei farmaceutice. Totuși, după schimbările majore efectuate acum de Parlament, pot sprijini propunerea. Utilizarea documentelor oficiale de către companii (informații succinte despre produse, rapoarte de evaluare) și canalele prin care acestea oferă informația sunt restricționate: ziarele și revistele de sănătate, site-urile internet și scrisorile adresate pacienților nu mai sunt permise. Toate instrucțiunile referitoare la medicamente trebuie monitorizate și aprobate în prealabil de autoritățile competente. Acest fapt exclude autoreglementarea, ceea ce nu făcea propunerea originală. Încă mai am îndoieli cu privire la fezabilitatea acestei propuneri, întrucât o strategie guvernamentală obligatorie privind furnizarea de informații tot va fi mai puternică decât supravegherea de către guvern a politicilor companiilor. Cu toate acestea, am votat în favoarea propunerii legislative întrucât, până la urmă, asigură cu adevărat informarea mai bună a pacienților.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Raportul Fjellner referitor la furnizarea de informații cu privire la medicamente ridică preocupări legitime privind posibilitatea pentru companiile farmaceutice de a se promova în rândul pacienților. Colegii mei din Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară au îmbunătățit cu siguranță textul refuzând să sprijine unele tipuri de reclamă mascată și propunând ca autoritățile statelor membre din domeniul sănătății să verifice comunicările companiilor farmaceutice către publicul larg în ceea ce privește medicamentele acestora eliberate numai pe bază de rețetă. Cu toate acestea, rămân foarte precaut în ceea ce privește limita extrem de neclară dintre informație și reclamă.

Mă opun cu tărie, de exemplu, ideii de autorizare a companiilor pentru a face reclamă medicamentelor lor prin intermediul personalului medical. Nu vreau ca medicii să fie puși sub presiune și să devină agenți de vânzări pentru industria farmaceutică. Din acest motiv, în ciuda supravegherii stricte stabilite de colegii mei, m-am abținut de la votarea unui text pe care l-am considerat profund problematic.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului deoarece oferă o îmbunătățire clară și durabilă a informării pacienților cu privire la produsele medicinale. Publicitatea pentru produsele medicinale continuă să fie interzisă. Relația doctor-pacient nu va fi afectată negativ de directivă, iar competența furnizorului de servicii pentru prescrierea de medicamente rămâne clară. În general, avem o propunere de directivă foarte reușită din pachetul farmaceutic pentru a doua lectură.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Această directivă va introduce pentru prima oară reglementări uniforme referitoare la furnizarea anumitor informații către publicul larg cu privire la medicamentele eliberate pe bază de rețetă. Informațiile necesare cuprind explicarea pentru pacienți a beneficiilor și riscurilor asociate cu medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă pentru a le permite să ia decizii informate. În urma consultării cu organizațiile pacienților și cu specialiști din domeniul sănătății, printre alții, Comisia va adopta criterii calitative privind furnizarea de informații. Aceste criterii vor garanta siguranța datelor furnizate – inclusiv pe site-uri și site-uri internet – și va trage la răspundere companiile farmaceutice pentru informațiile pe care le furnizează.

Amendamentele domnului Fjellner recomandă, de asemenea, realizarea de campanii de informare pentru sensibilizarea publicului larg cu privire la riscurile medicamentelor contrafăcute, care au avut deja consecințe fatale în state membre precum Regatul Unit. De câțiva ani, autoritățile vamale ale UE observă o creștere rapidă a importului de medicamente contrafăcute, în special antibiotice, analgezice și chiar medicamente împotriva cancerului. Contrar unor relatări din mass-media, directiva se referă numai la medicamentele eliberate pe bază de rețetă. Nu trebuie să se teamă nimeni în privința ceaiului său de plante.

Raport: Christofer Fjellner (A7-0289/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Regulamentul (CE) nr. 726/2004 stabilește procedurile comunitare pentru autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și instituie o Agenție Europeană pentru Medicamente. Modificarea Directivei 2001/83/CE pune accentul pe informarea mai bună a pacienților, în special cu privire la distincția dintre informație și reclamă. În urma acestei modificări, regulamentul ar trebui, la rândul său, să fie modificat astfel încât și anumite informații cu privire la produsele pe care le vizează să fie supuse monitorizării prealabile de către Agenția Europeană pentru Medicamente. În acest scop, Comisia Europeană a depus o propunere de modificare a regulamentului în ceea ce privește diseminarea către publicul larg a informațiilor cu privire la medicamentele de uz uman eliberate numai pe bază de rețetă. Parlamentul European, solicitat să exprime o opinie referitoare la propunere, a depus o serie de amendamente la textul Comisiei Europene. Acestea sunt motivele care m-au determinat să votez în favoarea rezoluției de modificare a Directivei 2001/83/CE. Cele două seturi de legislație lucrează împreună pentru a îmbunătăți informarea pacienților în privința medicamentelor care le sunt prescrise.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Partidul Comunist Grec a votat atât împotriva propunerilor de regulament, cât și a rapoartelor corespunzătoare ale Parlamentului European, deoarece acestea transferă responsabilitatea informării responsabile, sigure și precise a pacienților de la departamentele guvernelor la companiile farmaceutice multinaționale. Informarea pacienților este o responsabilitate guvernamentală, nu individuală. Profiturile obținute de grupurile farmaceutice monopol și protejarea sănătății publice se exclud reciproc. Farsa recentă referitoare la vaccinarea împotriva pandemiei de „gripă nouă” este un exemplu tipic al modului în care informarea specifică se transformă în profituri de miliarde pentru companiile de medicamente internaționale. Susținem în continuare că responsabilitatea informării cetățenilor în privința medicamentelor în general, nu doar a medicamentelor eliberate pe bază de rețetă, așa cum este prevăzută în regulament, ar trebui să rămână numai de competența statului. Acesta este minimul necesar pentru a proteja pacienții și lucrătorii. Medicamentele, cercetările privind medicamentele și mijloacele de diseminare a cunoștințelor și informațiilor se află în mâinile multinaționalelor, al căror singur criteriu este profitul. Lucrătorii și specialiștii din domeniul sănătății nu pot fi siguri de calitatea și eficiența medicamentelor și de cunoștințele și informațiile pe care le primesc. Această politică trebuie combătută pentru a elimina afacerile din domeniul sănătății și medicamentelor. Avem nevoie de agenții guvernamentale pentru medicamente și de servicii de sănătate naționale gratuite.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport care se străduiește să realizeze obiectivul principal al UE de a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței interne de medicamente de uz uman și protecția mai bună a sănătății cetățenilor UE. Documentul adoptat azi va crea condițiile planificării unui cadru clar pentru furnizarea de informații cu privire la medicamente eliberate numai pe bază de rețetă către pacienți, cu scopul de a încuraja multiplicarea alegerilor informate efectuate de consumatori, și va asigura că publicitatea directă a medicamentelor prescrise consumatorilor va continua să fie interzisă. În conformitate cu propunerea Parlamentului European, trebuie creată o bază de date farmaceutică disponibilă public în UE în toate limbile oficiale ale Uniunii, obținându-se garanții că va fi actualizată și administrată independent de interesele economice ale companiilor farmaceutice. Crearea bazei de date va facilita căutările de informații și va permite ca informațiile să fie înțelese de publicul nespecialist.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Am votat împotriva acestui raport căruia m-am opus mereu cu tărie. Deși aprob ideea furnizării unor informații mai bune pentru pacienți, nu sunt de acord cu mijloacele folosite în acest scop. Industria farmaceutică nu va avea niciodată un scop filantropic. Mai mult, există o linie foarte delicată între informare și publicitate. Este adevărat că textul care a fost aprobat aproape în unanimitate nu are nicio legătură cu ideea inițială a Comisiei. Aceasta ar fi deschis pur și simplu ușa publicității mascate sub eticheta „informație”. Acea propunere corespundea, de altfel, unei așteptări evidente a sectorului farmaceutic de a putea scăpa de interdicția juridică privind publicitatea pentru medicamente. În forma în care a fost adoptat astăzi, raportul include mult mai multe garanții: că informația furnizată de firmele farmaceutice destinată diseminării va fi, în special, verificată în prealabil și că aceasta nu va fi transmisă prin mass-media. Cu toate acestea, autorizația de publicare a rezumatelor prospectului înseamnă că vor exista elemente care vor fi puse în prim-plan, iar altele, precum efectele nedorite, ar putea foarte bine să fie excluse cu regularitate din rezumate, întrucât nu „se vând” bine. Nu este acesta deja un demers publicitar? Acesta era de fapt scopul propus? Chiar a meritat efortul?

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare, în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele de uz eliberate pe bază de rețetă, a Regulamentului (CE) nr. 726/2004. Prezentul regulament stabilește procedurile comunitare pentru autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar, înființează Agenția Europeană pentru Medicamente și contribuie la garantarea dreptului pacienților la informații sigure, accesibile și independente, validate de autoritățile competente, cu privire la medicamentele disponibile.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere importanța conformității și administrării corecte de medicamente pentru reușita tratamentului, este vital ca publicul, adică pacienții, să aibă acces la informații de calitate, nepublicitare, care să fie adevărate, actuale și neînșelătoare, în conformitate cu rezumatul caracteristicilor produsului. Organismul cel mai indicat pentru furnizarea de informații actualizate și precise cu privire la fiecare produs medicinal este deținătorul autorizației de punere pe piață. Parlamentul a decis pe bună dreptate să se concentreze pe interesele pacienților și să le protejeze. Nu pot decât să fiu de acord cu această abordare, deși nu consider că este necesară limitarea posibilităților acordate de propunerea Comisiei în ceea ce privește difuzarea de informații de către industria farmaceutică. Aceasta a fost o propunere echilibrată care a ținut cont de interesele tuturor părților, implicând specialiști din domeniul sănătății și protejând publicul de publicitatea pentru medicamentele eliberate pe bază de rețetă, care rămâne pe bună dreptate interzisă. Nu cred că textul care tocmai a fost adoptat va schimba cu adevărat realitatea accesului pacienților la informații, pe care o consider o ocazie ratată.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Este important ca pacienții să fie mai bine informați în privința tuturor medicamentelor pe care le iau. Este, de asemenea, important ca toate informațiile pe care aceștia le primesc să fie obiective și ca industria farmaceutică să nu altereze linia de demarcație dintre informație și reclamă. Comisia pentru afaceri economice și monetare (ECON) a făcut un lucru bun prin modificarea prezentei propuneri și astfel am putut sprijini acest raport.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Nu sunt de acord cu publicitatea directă către consumator referitoare la medicamente. Este important ca pacienții să aibă acces la informații cu privire la medicamentul pe care îl iau, dar cred că acest gen de publicitate ar afecta rolul de apărător al medicului și ar putea dăuna responsabilității lor față de pacienți.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Îl felicit pe domnul Fjellner pentru munca sa importantă în ceea ce privește furnizarea de informații cu privire la medicamentele de uz uman eliberate pe bază de rețetă și, în special, la procedurile UE privind autorizarea și monitorizarea medicamentelor.

Cadrul juridic actual al UE referitor la informațiile științifice furnizate consumatorilor europeni prezintă multe probleme, mai ales în ceea ce privește diferitele interpretări ale directivei de către statele membre.

Raportul aprobat azi vizează ameliorarea nivelului de armonizare a reglementărilor din sector, încercând să completeze lacunele și să elimine discrepanțele care există azi în ceea ce privește protecția dreptului la sănătate. Toate acestea sunt situate în cadrul unei strategii mai vaste privind competențele în domeniul sănătății, care vizează să se asigure că publicul european poate, de fapt, să acceseze cu ușurință informații științifice cu privire la medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − (RO) Am votat în favoarea acestui raport întrucât temele de sănătate prezintă un interes deosebit pentru mine, în special, accesul egal al pacienților la îngrijiri medicale și informații. În prezent, în Europa, gradul de informare asupra medicamentelor disponibile pe piață este foarte variat, aș putea spune chiar nedrept față de pacienți. Pacienții trebuie să aibă dreptul să obțină informații corecte și complete privind medicamentele, iar propunerile colegului meu Christofer Fjellner au mers exact în această direcție, dându-se astfel prioritate pacientului. Modificările aduse de Parlamentul European la propunerea legislativă a Comisiei Europene subliniază faptul că firmele care produc medicamente trebuie să furnizeze informații de bază, precum caracteristicile produsului, eticheta, prospectul și o versiune accesibilă în mod public a raportului de evaluare. Pentru a ne asigura însă de fiabilitatea informațiilor, consider că autoritățile naționale trebuie să monitorizeze strict site-urile de specialitate care pun la dispoziție astfel de detalii.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest raport reamintește ceea ce ar trebui să fie Agenția Europeană pentru Medicamente. Nu ne putem opune unui proiect care descrie aspecte evidente precum necesitatea de „a pune accentul pe drepturile și interesele pacienților”, necesitatea de a obliga firmele să anunțe public efectele nedorite ale medicamentelor sau necesitatea de a publica informații în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.

Putem totuși să fim descurajați de faptul că astfel de lucruri evidente trebuie să fie evidențiate la 15 ani după crearea acelei agenții. Parlamentul ar trebui să denunțe lipsa de transparență a agenției și să declare răspicat că aceasta trebuie reformată în interesul tuturor.

  Nuno Melo (PPE) , în scris. – (PT) Accesul la informații de calitate referitoare la medicamentele eliberate pe bază de rețetă va contribui la obținerea unor rezultate mai bune în ceea ce privește sănătatea pacienților, deoarece cu cât aceștia sunt mai bine informați, cu atât este mai posibil să înțeleagă mai bine deciziile legate de tratamentul lor. Prin urmare, obiectivul acestei propuneri nu se poate limita la armonizarea legislației europene, ci ar trebui să promoveze și sănătatea, prin îmbunătățirea cunoștințelor din domeniul sănătății.

Industria farmaceutică joacă un rol important în promovarea competențelor în domeniul sănătății, dar acest rol ar trebui să fie clar definit, iar participarea sectorului strict reglementată, pentru a preveni ca aspectele comerciale să ducă la un consum excesiv de medicamente. Este, de asemenea, necesar să se evite publicitatea înșelătoare și să se încerce furnizarea de informații mai bune pentru consumatorul (pacientul) care are acces la informații necontrolate pe internet, ceea ce nu este cazul în privința informațiilor sigure furnizate de laboratoarele farmaceutice.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Pentru a asigura respectarea drepturilor și intereselor pacienților, aceștia din urmă trebuie să poată dispune de informații de calitate, obiective, sigure și nepublicitare cu privire la medicamente. Dacă dorim să protejăm sănătatea, prospectele farmaceutice trebuie să fie cât mai clare și mai complete posibil, răspunzând criteriilor de calitate esențiale. Având aceeași preocupare pentru protecția pacienților și informarea publicului larg, trebuie să promovăm un acces la informație cât mai ușor posibil, în special rezumând caracteristicile produsului și furnizând un prospect în variantă electronică și în variantă imprimată. Din acest motiv va trebui să asigurăm disponibilitatea unor site-uri internet certificate și înregistrate care să ofere informații independente, obiective și nepublicitare.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Raportul domnului Fjellner a sosit la un moment foarte oportun. Publicitatea mascată a medicamentelor este inacceptabilă. Medicii trebuie să le poată oferi pacienților recomandări în privința medicamentelor. Medicii trebuie să reglementeze și să prescrie medicamente pacienților, pentru a evita speculațiile și concurența dintre producătorii de medicamente. Companiile farmaceutice trebuie să se limiteze la a oferi sprijin sub formă de informații, dar în niciun caz nu trebuie să li se permită să testeze pe pacienți și să le impună acestora medicamentele lor. Medicii sunt responsabili cu tratamentul; aceștia trebuie, de asemenea, să decidă care medicamente ar trebui să fie administrate pacientului pe durata tratamentului respectiv.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Având în vedere faptul că numai în Germania mor anual în jur de 25 000 de oameni ca urmare a reacțiilor adverse și a interacțiunilor și că 3 % din accidente pot fi puse pe seama medicamentelor eliberate numai pe bază de rețetă, este clar că trebuie să oferim pacienților o informare mai bună. De pildă, putem urma exemplul Franței, în care orice incapacitate funcțională este clar indicată pe pachet. Trebuie să le furnizăm informații pacienților, dar trebuie, de asemenea, să îi ajutăm în jungla medicamentelor, de exemplu stabilind o rutină zilnică sau convenind asupra designului aspectul pachetelor ori a etichetării speciale. Acest fapt va economisi miliarde din buzunarul public și va cruța pacienții de reacțiile și interacțiunile adverse. Această propunere conține câteva inițiative care vizează să permită pacienților o informare mai bună în privința medicamentelor care le-au fost prescrise și a utilizării acestor medicamente. Dacă pacienții vor profita sau nu de acest acces îmbunătățit este incert, având în vedere comportamentul multor pacienți. Cu toate acestea, este desigur important ca informația să fie pusă la dispoziție în întreaga UE. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui raport.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Întrucât se concentrează pe dreptul pacientului la informare, sprijin în totalitate raportul care include unele inovări importante.

Prima se referă la internet: Parlamentul intenționează să sensibilizeze consumatorii cu privire la cumpărarea de medicamente online, deși insistă pentru propunere de legislație ad-hoc privind această metodă de comercializare.

A doua se referă la interzicerea publicității pentru medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă, deoarece este important să se stabilească o limită între medicamente generice și negenerice, nu doar din punctul de vedere al informării pacienților, ci, mai presus de toate, în ceea ce privește conformitatea cu bunele practici în materie de producere a substanțelor active, mai ales în afara Europei.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE) , în scris. – (PT) Raportul referitor la regulamentul propus al Parlamentului European și al Consiliului, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele de uz uman eliberate pe bază de rețetă, introduce noi reglementări cu privire la transparența și eficiența furnizării de informații, punând accentul pe interesele pacienților, protejându-i, aspect care a stat la baza votului meu favorabil. Puncte importante sunt instituirea unei Agenții Europene pentru Medicamente și contribuțiile clare la garantarea dreptului pacienților la informații sigure, accesibile și independente, validate de autoritățile relevante pentru medicamentele disponibile.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − (RO) Există multe surse de informații independente bazate pe probe referitoare la opțiunile terapeutice disponibile în cadrul Uniunii Europene. Aceste resurse țin seama de particularitățile de ordin cultural și de contextele în care se află populația, inclusiv de factorii determinanți pentru sănătate. Un mai mare acces la informații de calitate va contribui la îmbunătățirea sănătății pacienților, deoarece un pacient bine informat este mult mai înclinat să continue un tratament necesar și are mult mai multe șanse să înțeleagă deciziile luate cu privire la tratamentul său. Prin urmare, dacă propunerea este bine formulată și pusă în aplicare, ea va crea o valoare adăugată.

Regulamentul în discuție nu ține seama de evoluțiile tehnice și de posibilitățile și provocările create de internet. În câteva secunde, pacienții din Europa au deja acces infinit la informații necontrolate și adeseori incorecte privind medicamentele eliberate doar pe bază de prescripție medicală. Accesul prin internet la informații controlate și sigure privind produsele farmaceutice este însă foarte limitat pentru majoritatea pacienților. Această problemă privește mai ales persoanele care au nevoie de informații în limba lor maternă. Așadar, obiectivul propunerii nu poate fi doar armonizarea legislației europene, ci și îmbunătățirea sănătății prin intermediul îmbunătățirii cunoștințelor legate de sănătate.

  Paulo Rangel (PPE) , în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind regulamentul propus al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele de uz uman eliberate pe bază de rețetă, a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente. Consider că este esențial să se garanteze accesul pacienților la informații sigure și independente privind medicamentele eliberate pe bază de rețetă care sunt disponibile pe piață.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) La ședința de azi, am votat în primă lectură propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului referitor la furnizarea de informații cu privire la medicamente (procedurile UE pentru autorizarea și supravegherea medicamentelor). Parlamentul și organizațiile de pacienți solicită de mult timp o propunere de acest gen, pentru a permite pacienților să fie mai bine informați în privința medicamentelor care le sunt prescrise și pe care le iau.

Regulamentul actual nu este în conformitate cu dezvoltarea tehnică sau cu posibilitățile și provocările create de internet. Pacienții din Europa au deja acces nelimitat în câteva secunde la informații necontrolate și adesea greșite privind medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă.

Raportorul a propus schimbarea atenției propunerii și acordarea unui mandat companiilor farmaceutice de furnizare a anumitor informații pacienților și, astfel, plasarea „dreptului pacienților de a ști” în centrul legislației. Accesul sporit la informații de calitate va contribui la obținerea unor rezultate mai bune pentru pacienți în domeniul sănătății, deoarece cu cât pacienții sunt mai informați, cu atât este mai posibil ca aceștia să continue tratamentul și să înțeleagă mai bine deciziile cu privire la tratamentul lor. Propunerea va aduce, prin urmare, un plus de valoare.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Prezentul raport salută propunerea Comisiei privind furnizarea către pacienți de informații privind medicamentele eliberate numai pe bază de rețetă (COM(2008)0662-0663). Parlamentul și organizațiile de pacienți solicită de mult timp o propunere de acest gen, pentru a le permite pacienților să fie mai bine informați în privința medicamentelor care le sunt prescrise și pe care le iau. Accesul sporit la informații de calitate va contribui la obținerea unor rezultate mai bune pentru pacienți în domeniul sănătății, deoarece cu cât pacienții sunt mai informați, cu atât este mai posibil ca aceștia să continue tratamentul și să înțeleagă mai bine deciziile cu privire la tratamentul lor; așadar propunerea, dacă este formulată și pusă în aplicare corespunzător, va aduce un plus de valoare. Prin urmare, obiectivul propunerii nu poate fi doar armonizarea legislației Europene, ci și îmbunătățirea sănătății prin îmbunătățirea cunoștințelor în materie de sănătate. Industria farmaceutică joacă un rol important în promovarea competențelor în domeniul sănătății și al bunei sănătăți, însă rolul acestora trebuie să fie clar definit, iar implicarea lor reglementată strict, pentru a evita consumul excesiv de medicamente indus de publicitate.

  Christel Schaldemose (S&D), în scris. – (DA) Noi, Social-Democrații Danezi din Parlamentul European (Dan Jørgensen, Christel Schaldemose, Britta Thomsen și Ole Christensen), ne-am abținut de la votul asupra raportului privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare, în ceea ce privește informarea publicului larg cu privire la medicamentele de uz uman eliberate pe bază de rețetă, a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente. Deși raportul conține câteva propuneri bune, nu credem că putem vota o propunere care contravine constituției daneze.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. − (RO) Am votat pentru propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente, în ceea ce privește informarea publicului larg în privința medicamentelor de uz uman care se eliberează pe bază de prescripții medicale, astfel încât acesta să asigure pe viitor un cadru legal comunitar care să permită cetățenilor europeni acces egal la informații corecte și clare privind medicamentele.

Raportul prezentat de Comisie la 20 decembrie 2007 privind „practicile actuale în furnizarea către pacienți de informații referitoare la medicamente” arată că statele membre au adoptat norme și practici divergente referitoare la furnizarea de informații privind medicamentele, ceea ce a dus la un acces inegal al pacienților și al publicului larg la aceste informații. Cetățenii europeni au dreptul să aibă acces la informații corecte și clare privind medicamentele. Consider că este important ca regulamentul să protejeze interesele pacienților și să asigure utilizarea mijloacelor moderne de comunicații pentru a realiza o informare corectă, accesibilă și ușor de înțeles publicului larg, într-un mod transparent și independent de interesele comerciale ale companiilor farmaceutice.

Raport: Christofer Fjellner (A7-0290/2010), (A7-0289/2010)

  Göran Färm (S&D), în scris. – (SV) Având în vedere faptul că, anterior, am fost consultant pentru una dintre părțile interesate de această chestiune, astăzi m-am abținut de la vot pentru aceste rapoarte, cu alte cuvinte, A7-0289/2010 și A7-0290/2010.

Raport: Jill Evans (A7-0196/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Anual, în Europa se produc în jur de 9,3 milioane de tone de deșeuri de echipamente electronice. Adevărul este că aceste echipamente conțin adesea o cantitate considerabilă de materiale extrem de poluante. Aceste deșeuri prezintă o provocare considerabilă pentru mediu. Fără a lua în considerare reprocesarea, pare vital ca utilizarea acestor substanțe periculoase să fie restricționată de la bun început. Marile grupuri industriale au început deja să limiteze utilizarea lor. Cu toate acestea, avem nevoie de reglementări clare pentru a asigura un cadru comun pentru această sarcină esențială. Prin urmare, am votat pentru rezoluția legislativă a Parlamentului European privind adoptarea unei directive de limitare a utilizării acestor substanțe. Cu toate acestea, nu a fost un vot ușor. De fapt, propunerea conține un anumit număr de derogări, în special în ceea ce privește panourile solare. Întrucât acestea permit reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, am considerat că este oportună tolerarea substanțelor pe care le conțin. Acest fapt a devenit totuși subiectul unei dezbateri, desigur, asupra priorităților politicii de mediu a Uniunii care se confruntă, din păcate, cu chestiuni care se contrazic reciproc.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am susținut acest raport. Anual, numai în Uniunea Europeană se vând aproximativ 9,3 milioane de tone de echipamente electrice și electronice (EEE), mare parte dintre acestea reprezentând aparate de uz casnic și echipamente IT și de telecomunicații. Pe măsură ce piața continuă să se dezvolte și ciclurile de inovare devin din ce în ce mai scurte, înlocuirea echipamentelor se accelerează, ceea ce face ca deșeurile de echipamente electrice și electrocasnice (DEEE) să constituie sursa de deșeuri cu cea mai mare creștere. Se estimează că incidența DEEE se va ridica la 12,3 milioane de tone până în 2020. DEEE include câteva substanțe periculoase care pot fi eliberate în mediu și pot dăuna sănătății oamenilor și mediului, mai ales dacă nu sunt tratate corespunzător. Aceste probleme nu au fost rezolvate de directiva privind limitarea substanțelor periculoase 1.0.

Susțin propunerile din document conform cărora Comisia Europeană ar trebui să consolideze prevenirea utilizării substanțelor dăunătoare și să examineze periodic interzicerea altor substanțe periculoase și înlocuirea acestora cu substanțe alternative mai ecologice sau cu tehnologii care să asigure un nivel de protecție corespunzător pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Parlamentul European a ratificat acordul cu Consiliul în cadrul procedurii legislative ordinare prin adoptarea, în primă lectură, a reformării directivei referitoare la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice. Acestea sunt vești bune pentru consumatorii europeni: echipamentele electrice și electronice vândute în Uniunea Europeană constituie o proporție considerabilă din bunurile de consum vândute, cantitatea de echipamente electrice și electronice vândută anual numai în Uniunea Europeană fiind estimată la 9,3 milioane de tone. Înlocuirea tot mai frecventă a acestor diverse echipamente ridică problema deșeurilor și a substanțelor periculoase prezente în acestea. Din motive de siguranță și de sănătate publică, este necesară limitarea utilizării lor. Ideea de la baza modificării directivei actuale care datează din 2003, este de a înregistra noi progrese în ceea ce privește limitarea utilizării de substanțe periculoase. Comisia are, de asemenea, datoria de a revizui legislația în termen de trei ani, pentru a adapta și mai mult legislația la viitoarele inovări.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să felicit raportoarea, doamna Evans, pentru munca sa și pentru compromisul bun la care a reușit să ajungă în rândul grupurilor noastre politice.

Textul adoptat, care modifică directiva actuală în vigoare, vizează stabilirea unor parametri mai ambițioși pentru utilizarea echipamentelor electrice și electronice (EEE). Ar trebui menționat faptul că, în ultimii ani, instituțiile europene au făcut, cu mari eforturi, progrese considerabile în ceea ce privește eliminarea și producerea de echipamente electronice care să respecte mai mult mediul și sănătatea oamenilor.

Am votat în favoarea acestei măsuri care se încadrează în acest context și reprezintă cu siguranță atât o povară, cât și o oportunitate pentru companii și pentru întreprinderile mici și mijlocii. De fapt, capacitatea de a oferi consumatorilor produse mai puțin poluante este o ocazie bună pentru întreprinderi să își îmbunătățească procesele de afaceri și competitivitatea la nivel mondial. În sfârșit, noii parametri examinați în prezentul raport vor garanta o protecție sporită pentru consumatorii europeni și respectarea într-o măsură mai mare a mediului.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (reformată), întrucât consider că acordul la care s-a ajuns cu Consiliul îndeplinește obiectivul privind contribuirea la protecția sănătății oamenilor și a mediului, simplificând și oferind mai multă coerență legislației existente.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Potrivit Comisiei, anual se vând 9,3 milioane de tone de echipamente electrice și electronice (EEE) numai în UE, cea mai mare parte dintre acestea incluzând aparate de uz casnic de mari dimensiuni și echipamente de IT și telecomunicații. Pe măsură ce piața continuă să crească și ciclurile de inovare devin din ce în ce mai scurte, înlocuirea echipamentelor se accelerează, ceea ce face ca deșeurile de echipamente electrice și electrocasnice (DEEE) să constituie sursa de deșeuri cu cea mai rapidă creștere. Se estimează că, până în 2020, volumul DEEE va crește până la 12,3 milioane de tone. Modificarea directivei privind limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase vizează extinderea domeniului de aplicare a directivei și consolidarea dimensiunii sale preventive, astfel încât daunele provocate mediului să poată fi remediate la sursă ca prioritate, în conformitate cu articolul 174 alineatul (2) din tratat. Totuși, această directivă se concentrează pe marii distribuitori, neglijând impactul bugetar pe care l-ar avea asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) producătoare de EEE și nu oferă soluții în lumina propunerii de COM(2008)0809 și a raportului referitor la biointeligență, care prevede că, în cadrul noului regim, este posibil ca IMM-urile care produc echipamente de supraveghere și monitorizare medicală să se confrunte cu probleme.

  José Manuel Fernandes (PPE) , în scris. – (PT) Această reformare referitoare la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamente electrice și electronice este necesară, potrivit Comisiei, din cauza incertitudinii în ceea ce privește domeniul de aplicare, a lipsei de claritate cu privire la dispozițiile juridice și a diferențelor dintre statele membre în ceea ce privește conformitatea produselor în cauză.

Înainte de votare, am primit mai multe solicitări de respingere a includerii PVC-ului pe lista substanțelor identificate pentru revizuirea prioritară în cadrul anexei III la Directiva referitoare la limitarea substanțelor periculoase. Aș dori să declar că nu sunt de acord cu această includere, întrucât enumerarea fără niciun temei a unei serii de produse suspecte, inclusiv PVC, nu are logică. A considera că un produs este susceptibil a priori de a fi interzis în viitor fără a avea niciun temei științific dă naștere la o situație inacceptabilă de absență a definiției legislative. În cazul PVC-ului, o evaluare inițială efectuată în conformitate cu Regulamentul REACH arată că acesta nu este foarte periculos și că nu este o substanță prioritară pentru includerea în anexa III. Am votat în favoarea acestui raport deoarece, în cursul negocierilor care au precedat votul în plen, această listă a fost retrasă. Comisia ar trebui acum să efectueze o reexaminare, la trei ani de la intrarea în vigoare a acestei legislații.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Volumul vânzărilor de echipamente electrice și electronice în UE și creșterea inevitabilă a volumului de deșeuri de la aceste echipamente înseamnă că există nevoia de a înlocui anumite substanțe periculoase din compoziția lor, astfel încât să se reducă impactul acestora asupra mediului și să se asigure protecția consumatorilor și a sănătății publice. Conștientizăm că acest lucru este necesar și considerăm că este important să căutăm soluții care ar putea oferi un răspuns. Prin urmare, am votat pentru acest raport. Pe durata procesului de discuții care a avut loc în cursul lunilor recente, Consiliul a ajuns la un acord cu Parlamentul, în urma negocierilor privind anumite chestiuni mai controversate și mai tulburătoare. Considerăm că excluderea policlorurii de vinil din domeniul de aplicare a directivei din textul final propus, care permite menținerea anumitor sectoare industriale producătoare, este un factor pozitiv, deoarece aceste sectoare ar fi putut fi grav afectate de includerea acesteia, așa cum s-a propus.

  Robert Goebbels (S&D), în scris. – (FR) M-am abținut de la raportul Evans referitor la substanțele periculoase din echipamentele electrice și electronice deoarece consider că abordarea Parlamentului este bizară. Pe de o parte, raportul se opune cu îndârjire fără niciun temei științific nanoparticulelor care, din cauza faptului că sunt mici, trebuie neapărat să fie periculoase. De cealaltă parte, propunerea de directivă, pretinzând că dorește să încurajeze dezvoltarea de tehnologii de energii regenerabile, exclude deșeurile care provin de la panourile fotovoltaice. Substanțele electrice ba sunt, ba nu sunt periculoase. Dacă scopul este de a impune „principiul precauției”, acesta ar trebui să se aplice și tehnologiei fotovoltaice.

  Matthias Groote (S&D), în scris. – (DE) Am votat în favoarea limitării utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice deoarece extinderea domeniului de aplicare pentru a include toate echipamentele electronice constituie o îmbunătățire clară. Cu toate acestea, consider că existența atâtor exceptări este problematică. În special în domeniul energiilor regenerabile, modulele fotovoltaice, care sunt compuse parțial din componente din cadmiu-telur, nu sunt incluse în directivă. Această substanță nu numai că este dăunătoare sănătății, dar este și periculoasă, și, prin urmare, chiar ar trebui să fie plasată în domeniul de aplicare a Directivei privind limitarea substanțelor periculoase. Prin urmare, nu ar exista riscul ca instalațiile fotovoltaice să trebuiască să dispară complet de pe acoperișuri. Mai degrabă, există multe alternative fără cadmiu-telur pe piață. Prin urmare, nu sunt de acord în această privință cu decizia majorității din Parlament și Consiliu.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR) Deșeurile de echipamente electrice și electronice sunt mereu în creștere și adună mai multe substanțe periculoase. Aceste substanțe se pot eliminate în mediu și pot dăuna sănătății oamenilor dacă nu sunt tratate corespunzător.

Prezenta directivă va permite unui număr mare de companii să facă și mai multe progrese în ceea ce privește proiectarea de noi echipamente electrice și electronice mai sigure prin încurajarea inovării tehnologice. Reducerea substanțelor periculoase, în amonte, va duce, de asemenea, la o scădere a costurilor de reciclare. În sfârșit, și ceea ce este esențial, am obținut excluderea panourilor fotovoltaice pentru a favoriza dezvoltarea de tehnologii pentru energia regenerabilă pe teritoriul european.

  Małgorzata Handzlik (PPE), în scris. – (PL) Polonia este unul dintre cei mai mari producători de televizoare, aparate radio și de uz casnic din Europa. Aceasta este, de asemenea, țara în care vânzarea acestui gen de aparate crește de la an la an. Dezvoltarea de tehnologii și creșterea cererilor pentru produse de acest tip duce, de asemenea, la o creștere a cantităților a ceea ce este cunoscut sub numele de e-deșeuri și există o problemă cu procesarea acestor deșeuri și cu efectele acestui proces asupra poluării mediului. Prin urmare, noile dispoziții din Directiva referitoare la limitarea substanțelor periculoase sunt extrem de importante pentru producătorii acestui tip de aparatură. Acestora li se cere eliminarea substanțelor dăunătoare și ridicarea standardelor de siguranță pentru aparaturile destinate uzului zilnic. Acestea sunt vești bune și pentru consumatori, deoarece noile norme introduc obligația de a folosi substanțe care sunt sigure pentru sănătate și mediu, iar acest lucru se aplică tuturor producătorilor de aparate electrice din întreaga Uniune Europeană.

  Jutta Haug (S&D), în scris. – Deși nu este foarte ambițios, compromisul de la prima lectură îmbunătățește legislația actuală – prin urmare, am votat pentru. Pe lângă noua metodologie referitoare la limitarea substanțelor, domeniul de aplicare deschis constituie o îmbunătățire importantă: toate echipamentele electrice și electronice, inclusiv echipamentele pentru generația de curenți electrici vor cădea în termen mediu sub incidența legislației privind limitarea substanțelor periculoase. Un defect major este totuși lista lungă de exceptări, inclusiv cea privind panourile fotovoltaice. Excluderea acestei tehnologii „curate” decisive din legislația privind mediul va transmite un semnal greșit, la nivel UE și mondial. Scopul este stabilirea cadrului de reglementare potrivit unor investiții durabile coerente! Chiar dacă fabricarea de panouri fotovoltaice cu substanțe periculoase precum cadmiu-telur ar putea fi mai eficientă din punctul de vedere al costurilor, există de mult timp alternative mai puțin problematice care au demonstrat că funcționează excelent. Prin urmare, nu consider că este necesar să ne umplem acoperișurile și câmpurile cu deșeuri posibil periculoase, transmițând provocarea eliminării deșeurilor către generațiile viitoare. Din acest punct de vedere, mă opun cu tărie poziției și deciziei PE și a majorității din Consiliu.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Compromisul negociat de colega mea, Jill Evans, marchează un progres în acest domeniu al legislației. Certitudinea juridică pe care o oferă va duce la îmbunătățiri ale protecției mediului și, în consecință, am votat în favoarea raportului.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Fabricarea în creștere continuă de televizoare, aparate radio și aparate de uz casnic este rezultatul dezvoltării tehnologiilor moderne și al creșterii cererilor pentru acest tip de produs. În calitate de consumatori, ne așteptăm ca aceste aparate să fie funcționale și ergonomice, însă, mai presus de toate, ar trebui să cerem ca diferitele tipuri de produse să fie în conformitate cu normele corespunzătoare care reglementează standardele de siguranță atât pentru utilizator, cât și pentru mediu. Schimbăm aparatele vechi cu unele noi, producând cantități alarmante de deșeuri, iar substanțele periculoase folosite la fabricarea lor provoacă deteriorarea ireversibilă a ecosistemului.

Prin urmare, este indispensabil să introducem reglementări legislative care să limiteze utilizarea de substanțe periculoase în fabricarea aparatelor care ajung în casele noastre și care să susțină în același timp producătorii în ceea ce privește introducerea de măsuri inovatoare, ecologice.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Directiva RoHS actuală restricționează utilizarea a șase materiale periculoase care erau mai demult în componența anumitor echipamente electrice și electronice. Aceasta este modificată pentru a fi simplificată și pentru a facilita identificarea de către producători a substanțelor interzise, astfel încât să se evite confuziile inutile care ar putea fi periculoase pentru companii și ar putea irosi resursele companiilor.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Uniunea Europeană avea nevoie de un set detaliat de norme privind utilizarea anumitor substanțe considerate periculoase din echipamentele electrice și electronice. Această cerință este clarificată în datele de la Comisie, care arată că, anual, numai în UE, se vând aproximativ 9,3 milioane de tone de echipamente electrice și electronice (EEE).

Pe măsură ce piața continuă să crească și ciclurile de inovare devin din ce în ce mai scurte, înlocuirea echipamentelor se accelerează, ceea ce face ca deșeurile de echipamente electrice și electronice să devină sursa de deșeuri cu cea mai rapidă creștere. După o perioadă scurtă de tranziție pentru a le permite companiilor să se adapteze la legislație, utilizarea substanțelor periculoase va fi interzisă în toate echipamentele electrice și electronice, deși cu unele excepții precum panourile fotovoltaice. Această măsura va presupune, de asemenea, ca industriile concurente din țările terțe să respecte aceleași obligații impuse întreprinderilor noastre, cu cerința expresă ca produsele importate să fie în conformitate cu aceleași standarde de siguranță garantate de normele UE.

Prin urmare, în cele din urmă, cred că protejarea anumitor bunuri primare precum sănătatea publică și mediul constituie o prioritate, deși avem în vedere faptul că operăm în condiții definite în mare parte de criza economică gravă care a afectat Europa și întreaga lume.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport referitor la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice. Directiva actuală referitoare la limitarea substanțelor periculoase restricționează utilizarea a șase materiale periculoase în fabricarea anumitor echipamente electrice și electronice. Aceasta vizează evitarea deșeurilor toxice rezultate în urma aruncării acestor echipamente, pentru a se asigura că telefoanele mobile, calculatoarele și frigiderele nedorite din Europa nu afectează mediul sau sănătatea oamenilor prin infiltrațiile de substanțe chimice în depozitele de deșeuri sau prin emisiile de fumuri toxice la incinerare. Directiva este în curs de simplificare.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Utilizarea substanțelor periculoase în echipamentele electrice și electronice reprezintă o problemă majoră pentru sănătatea publică, pentru mediu și pentru administrarea deșeurilor. Aceste riscuri sunt și mai mari în operațiunile de reciclare și recuperare efectuate în condiții precare în țările în curs de dezvoltare, mai ales în cazul exportului ilegal pentru depozitarea în țările mai sărace. Cu acest proiect de legislație, toate materialele în cauză vor fi incluse în această directivă. Prin urmare, pe viitor, toate materialele vor trebui să fie în conformitate cu dispozițiile directivei dacă, în cadrul unei evaluări de mediu, se consideră că acest lucru este necesar.

Prezenta directivă contribuie la stabilirea unor norme clare în statele membre în ceea ce privește punerea pe piață a acestor substanțe și ulterior, reutilizarea lor. Această directivă va duce la o îmbunătățire semnificativă a situației actuale, acesta fiind motivul pentru care am votat pentru. Totuși, consider că unele substanțe periculoase care au fost omise de directivă ar trebui să fie incluse în cursul următorilor trei ani, în urma unei revizuiri și examinări a impactului acestora.

  Nuno Melo (PPE) , în scris. – (PT) Utilizarea sporită de echipamente electrice și electronice, în combinație cu dezvoltarea tehnologică semnificativă, a dus la un ciclu de viață tot mai scurt. Acest fapt a provocat, la rândul lui, probleme grave în ceea ce privește utilizarea de substanțe periculoase în aceste echipamente, precum și dificultăți de gestionare a volumului tot mai mare de deșeuri. Prin urmare, această directivă referitoare la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase vizează lărgirea domeniului său de aplicare și consolidarea dimensiunii sale preventive, astfel încât deteriorarea mediului să poată fi remediată la sursă ca măsură prioritară, în conformitate cu articolul 174 alineatul (2) din tratat. Prezenta modificare este esențială pentru o limitare reușită a substanțelor periculoase din acest tip de echipament.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Susțin în totalitate raportul doamnei Evans. Cu toate acestea, aș dori să adaug faptul că ar trebui să se acorde mai multă atenție acestei probleme. Utilizarea plumbului, a magneziului, a mercurului și a metalelor rare în electronice și în tehnologia industrială este inevitabilă. Sarcina noastră este de a obliga producătorii să treacă la materiale mai puțin dăunătoare. Acolo unde acest lucru nu este posibil, este esențial ca publicul să fie informat în privința efectelor dăunătoare asupra consumatorilor ale tuturor substanțelor periculoase folosite.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Directiva referitoare la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice reglementează utilizarea de substanțe periculoase în aparate și componente. Aceasta este, de asemenea, un instrument important pentru stabilirea unui standard european, precum și mondial, pentru producători. Extinderea domeniului de aplicare a directivei este menită să țină seama și de tratarea deșeurilor de substanțe periculoase. M-am abținut de la vot, deoarece raportul nu rezolvă încă în totalitate toate problemele asociate cu administrarea substanțelor periculoase.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) A existat cu siguranță o creștere rapidă a pieței de echipamente electrice, în special în domeniile IT și de telecomunicații. Acest fapt și ciclurile de inovare tot mai scurte duc, de asemenea, la creșterea continuă a cantităților de deșeuri electrice. Modificarea Directivei privind limitarea substanțelor periculoase vizează prevenirea utilizării de substanțe periculoase care ar putea afecta mediul sau sănătatea oamenilor. Câteva dintre propuneri sunt controversate: pe de o parte, marii producători de calculatoare precum HP, ACER sau Sony Ericsson s-au declarat în favoarea interzicerii tuturor bifenililor polibromurați din echipamentele electrice și electronice. Pe de altă parte, este clar că rezultatele studiilor Comisiei nu sunt foarte concludente, cel puțin în ceea ce privește potențialele daune aduse mediului. În plus, industria și-a exprimat preocuparea cu privire la interzicerea PVC-ului, în special în domeniul cablurilor. Proprietățile negative ale PVC-ului sunt controversate și există temerea că, în cazul interzicerii cablurilor acoperite cu PVC, va exista o creștere a costurilor. Aceste argumente trebuie analizate înainte de stabilirea unor restricții specifice. Prin urmare, m-am abținut de la vot.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului din diverse motive. Sunt de acord cu faptul că instalațiile fixe și panourile fotovoltaice ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare a directivei. M-am bucurat, de asemenea, de adoptarea unei metodologii de revizuire a substanțelor periculoase incluse la anexa IV, deoarece acest fapt înseamnă că lista de substanțe care trebuie examinate de Comisie (anexa III) poate fi eliminată. Cred, de asemenea, că definiția nu prea vastă a „dependenței” ca fiind nevoia de electricitate pentru funcționarea echipamentelor este corectă. Consider, în egală măsură, că este devreme ca legislația să acopere evaluarea nanomaterialelor care sunt examinate în prezent de către Comisie. În sfârșit, aplaud faptul că domeniul de aplicare este „deschis” pentru a include toate echipamentele electrice și electronice.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE) , în scris. – (PT) Votul meu în favoarea raportului referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (reformare) s-a datorat îmbunătățirilor introduse de acordul reciproc cu Consiliul, care ar trebui să contribuie la îmbunătățiri majore în domeniul protecției sănătății publice și a mediului și în gestionarea deșeurilor. Doresc să subliniez simplificarea și consecvența sporită a noii legislații. Reorganizarea și limitarea utilizării substanțelor periculoase a fost imperativă având în vedere creșterea substanțială a vânzărilor de echipamente electrice și electronice în cadrul UE.

Prin prezenta legislație, contribuim la prevenirea deteriorării mediului și a sănătății oamenilor de către deșeurile pe care le producem cu echipamentele electrice și electronice precum telefoanele mobile, calculatoarele și frigiderele, prin introducerea de produse chimice în mediu, fie din gropile de gunoi, fie prin emisiile de gaze toxice în urma incinerării.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să îi mulțumesc doamnei Evans pentru munca sa excelentă. Am votat pentru deoarece sunt de acord cu faptul că directiva privind limitarea substanțelor toxice modificată trebuie plasată în contextul obligațiilor internaționale ale UE de a reduce emisiile totale de dioxine și furan cu scopul reducerii continue și, acolo unde este posibil, a eliminării acestora.

Soarta finală a cantităților mari de deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE) rămâne neclarificată. Incinerarea la temperatură ridicată rămâne excepția. Tratarea DEEE sub standard – în UE sau în țările terțe – riscă să rămână o realitate pentru cantități considerabile. Emisiile de dioxine și furan pot fi rezolvate prin intermediul alegerii materialelor din etapa de proiectare.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − (RO) Anual, numai în UE se vând aproximativ 9,3 milioane de tone de echipamente electrice și electronice (EEE), cea mai mare parte dintre acestea reprezentând aparate de uz casnic de mari dimensiuni și echipamente de IT și telecomunicații. Pe măsură ce piața continuă să se dezvolte și ciclurile de inovare devin din ce în ce mai scurte, înlocuirea echipamentelor se accelerează, ceea ce face ca deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) să constituie o sursă complexă de deșeuri, cu cea mai rapidă creștere, estimându-se că, până în 2020, volumul de noi DEEE va crește până la 12,3 milioane de tone.

Aspectele esențiale ale prezentei reformări a directivei sunt:

- domeniul de aplicare deschis;

- diferențierea dintre RoHS și REACH;

- modificarea criteriilor pentru exceptări;

- criteriile de decizie cu privire la durata perioadelor de exceptare/grație;

- codecizia pentru viitoarele restricții în locul comitologiei;

- dispoziții specifice privind nanomaterialele.

Salut obținerea acordului din prima lectură. Am votat acest raport deoarece noua propunere de directivă este mai simplă, va oferi producătorilor un instrument mai ușor de utilizat la încadrarea produselor lor în categoriile prevăzute de directivă și va ține seama de impactul socio-economic corelat cu protecția sănătății și a mediului, la modificarea criteriilor pentru exceptări.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Potrivit Comisiei, este recomandabil să se reformuleze directiva actuală privind limitarea utilizării de substanțe periculoase în echipamente electrice și electronice, adoptată în 2003, având ca temei claritatea și certitudinea juridică. Această modificare necesită, în mod normal, extinderea domeniului de aplicare a directivei, astfel încât să contribuie la protecția sănătății oamenilor și la reciclarea și eliminarea corectă din punct de vedere ecologic a deșeurilor de echipamente electrice și electronice. În ceea ce privește această chestiune, acum este esențial să se ia în considerare potențialul impact al soluțiilor recomandate asupra întreprinderilor mici și mijlocii.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) În urmă cu aproape opt ani, Parlamentul European a adoptat o directivă privind limitarea substanțelor periculoase (directiva RoHS), răspunzând, prin aceasta, la o cerere puternică a consumatorilor pentru produse de consum zilnic sigure și nedăunătoare. Această abordare privind siguranța s-a concretizat în principal prin interzicerea utilizării de plumb, mercur și cadmiu în produse diverse precum aparatele de uz casnic, aparatele radio și televizoarele și chiar în trenulețele electrice și jocurile video. Aprob revizuirea adoptată azi, care extinde domeniul de aplicare a directivei la alte produse, fără a aduce totuși atingere substanțelor atât de importante precum PVC-ul. În același mod, era important să se revină la poziția restrictivă privind nanomaterialele luată în iunie de către Comisia pentru mediu. Această revoluție a lucrului infinit de mic merită mai mult decât o poziție simplificată: pentru sau împotrivă, ca în cazul OMG-urilor. Practicabilitatea Directivei RoHS este, de asemenea, importantă și, în această privință, salut faptul că s-au luat în considerare potențialele efecte ale acestor substanțe asupra sănătății și a mediului, instituirea unei metodologii și complementaritatea garantată prin regulamentul REACH.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) În cadrul ședinței de azi am votat în favoarea revizuirii directivei privind limitarea substanțelor periculoase în echipamentele electrice și electronice.

Parțial ca urmare a rezultatelor noilor cunoștințe științifice în ceea ce privește subiectul, textul – o modificare a directivei din 2003 – încearcă să introducă restricții asupra utilizării de materiale precum cadmiu, clor, mercur și policlorură de vinil (PVC), care s-a demonstrat că pun în pericol sănătatea oamenilor.

În ciuda conștientizării opoziției puternice din parte producătorilor din acest sector, în special împotriva limitărilor privind utilizarea PVC-ului, consider că este datoria primară a politicii și, prin urmare, a politicienilor aleși în mod democratic să încerce să controleze utilizarea de substanțe care, chiar dacă numai la un nivel potențial, pot dăuna sănătății publice. În același timp, trebuie să încurajăm utilizarea de substanțe alternative și înlocuitoare în limitele tehnologiei disponibile.

Consider că rezultatul final privind deșeurile de echipamente electrice și electronice este de o importanță deosebită, în special în cazurile în care acestea conțin materiale identificate ulterior ca fiind periculoase. În asemenea cazuri, de fapt, eliminarea trebuie să fie chiar și mai riguroasă și mai atentă.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Potrivit Comisiei, anual, numai în UE se vând aproximativ 9,3 milioane de tone de echipamente electrice și electronice (EEE), cea mai mare parte dintre acestea reprezentând aparate de uz casnic de mari dimensiuni și echipamente de IT și telecomunicații. Pe măsură ce piața continuă să se dezvolte și ciclurile de inovare devin din ce în ce mai scurte, înlocuirea echipamentelor se accelerează, ceea ce face ca deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) să constituie o sursă complexă de deșeuri, cu cea mai rapidă creștere, estimându-se că, până în 2020, volumul de noi DEEE va crește până la 12,3 milioane de tone. Aceste substanțe, sau produsele în care sunt transformate, pot fi eliberate în mediu și pot să dăuneze sănătății oamenilor, mai ales dacă nu sunt tratate corespunzător. Riscurile pentru sănătatea oamenilor și mediu sunt crescute și mai mult de operațiunile de reciclare/recuperare din țările în curs de dezvoltare. Conform articolului 174 alineatul (2) din tratat, deteriorarea mediului ar trebui, ca măsură prioritară, să fie remediată la sursă. Ierarhia deșeurilor din directiva cadru privind deșeurile acordă prioritate principală prevenției, care este definită, printre altele, ca stabilirea de măsuri de prevenție care reduc volumul de substanțe dăunătoare din materiale și produse. Sper cu adevărat că acest raport va ajuta la rezolvarea acestor probleme.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Echipamentele electronice constituie sursa de deșeuri cu cea mai mare creștere din Europa, iar reducerea substanțelor carcinogene și toxice din această sursă trebuie să fie o prioritate principală. Domeniul deschis de aplicare a legislației, astfel cum a recomandat Comisia pentru mediu, este o abordare mult mai bună decât cea propusă de Comisia Europeană. O listă definitivă de produse specifice ar putea exclude noi produse din legislație și trebuie să ne asigurăm că legislația nu numai facilitează, ci și ține pasul cu inovarea din industrie. Este încurajator să vedem că unele companii elimină treptat utilizarea câtorva dintre aceste substanțe posibil dăunătoare din produsele lor. Dar încă mai trebuie să adoptăm o legislație ambițioasă care să încurajeze restul industriei să urmeze modelul altora și să inoveze pentru a asigura o mai bună protecție a mediului.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Am aprobat raportul referitor la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice. Prezentul raport este un pas în direcția corectă. Acesta extinde categoria de echipamente la, inter alia, aparatele medicale. Pe lângă metalele grele precum mercurul sau plumbul, se interzic unii bifenili polibromurați. Mai mult, raportul asigură un domeniu de aplicare deschis, permițând ca toate echipamentele electronice, cu unele excepții definite specific și alte substanțe periculoase să fie incluse în directivă pe viitor. Se stabilesc criterii clare pentru acest lucru. Cu toate acestea, regret că interzicerea PVC-ului nu a fost inclusă în această directivă, după cum a propus Grupul Verts/ALE. Este foarte important să se realizeze o reducere a substanțelor periculoase din deșeurile electronice. Deși legislația europeană interzice exportul de deșeuri periculoase pentru reciclare, studiile au arătat că peste două treimi din deșeurile electronice din Europa se exportă. Adesea, aceste e-deșeuri sunt depozitate ilegal în locuri precum Africa de Vest, unde tratarea deșeurilor este cu mult sub standard și provoacă probleme de sănătate îngrozitoare și poluare a mediului. Se pot face mulți bani din această piață a deșeurilor în creștere rapidă, așadar este nevoie de o supraveghere și monitorizare strictă pentru a stopa exportul ilegal de deșeuri electronice.

  Marianne Thyssen (PPE), în scris. – (NL) A devenit imposibil să ne imaginăm viața cotidiană fără echipamente electrice și electronice. Sistemul european de limitare a substanțelor periculoase (RoHS) care reglementează utilizarea de substanțe periculoase în aceste echipamente electronice a devenit de fapt un sistem universal utilizat în nu mai puțin de 28 de țări non-UE. Până în prezent, s-au impus deja restricții pentru mercur, plumb, cadmiu și o serie de bifenili în temeiul Directivei actuale RoHS. Progresul tehnologic rapid și cunoștințele științifice mai bune ne-au determinat să modificăm această legislație. Modificarea directivei este necesară și pentru a face ca RoHS să fie un instrument eficient și flexibil. Într-adevăr, de acum înainte, excluderea substanțelor periculoase va putea fi posibilă mai repede, în avantajul oamenilor și al mediului. Se stabilește, de asemenea, relația dintre Regulamentul privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) și Directiva RoHS, evitându-se astfel reglementarea dublă. Din aceste motive, azi am aprobat cu convingere acordul pe care Parlamentul a putut să îl încheie cu Consiliul. Sper să se ajungă repede și la un acord referitor la Directiva privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE). Până la urmă, cele două instrumente legislative sunt obligatoriu interconectate.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Acesta este un raport bun care ține seama în mod echilibrat de majoritatea preocupărilor industriei și de cele privind protecția mediului. Deși nu va fi cu siguranță posibil să se rezolve în mod complet satisfăcător o problemă atât de complexă, prezentul raport se apropie foarte mult de soluție.

  Kathleen Van Brempt (S&D), în scris. – (NL) Am votat în favoarea raportului Evans deoarece echilibrul general acordului la care s-a ajuns cu Consiliul este pozitiv. Cu toate acestea, în calitate de raportoare alternativă, aș dori să îmi exprim dezacordul față de faptul că panourile solare au fost excluse din domeniul de aplicare a directivei în urma promovării intense a intereselor din sector. În consecință, cadmiul va fi permis în continuare în panourile solare plasate pe piața europeană timp de (cel puțin) încă zece ani, în timp ce acest lucru nu va fi permis pentru niciun alt echipament electric sau electronic. Dezaprob în mod explicit o situație în care un sector care ar trebui să constituie o forță motrice în evoluția noastră către o economie ecologică este nerăbdătoare să evite această legislație de mediu importantă și în care majoritatea din Parlament și Consiliu cedează intereselor unui tip de tehnologie în special (utilizarea de telurură de cadmiu în panourile solare cu peliculă subțire).

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) La votul de astăzi am aprobat raportul referitor la limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice. Recent, am putut observa semnificația problemei abordate de legislația pe care am adoptat-o, întrucât câteva milioane de gospodării din întreaga Uniune Europeană și-au schimbat televizoarele CRT cu ecrane moderne LCD. Azi, aceleași gospodării se gândesc să își schimbe televizoarele LCD cu cele LCD-LED.

Experții spun că echipamentele electrice și electronice devin sursa de deșeuri cu cea mai rapidă creștere. În plus, analizele efectuate de institutul de cercetare Öko-Institut au demonstrat efectele adverse ale PVC-ului și ale substanțelor ignifuge cu halogen asupra mediului și a sănătății umane. Sunt sigur că documentul adoptat astăzi va contribui la o reducere a cantităților de substanțe periculoase de acest gen.

Propunere de rezoluție B7-0617/2010 (Acordul comercial privind combaterea contrafacerii)

  Damien Abad (PPE) , în scris. – (FR) Astăzi a fost votată în Parlament propunerea de rezoluție privind acordul internațional ACTA pentru a asigura o mai bună aplicare internațională a măsurilor de combatere a contrafacerii. ACTA este un instrument care oferă o protecție mai bună împotriva încălcării drepturilor de autor, a mărcilor înregistrate, a brevetelor de modele și a indicațiilor geografice. Am votat în favoarea acestei rezoluții, depusă de grupul meu politic, PPE, deoarece consider că ACTA este un scut protector pentru industria europeană. Astfel, vom putea asigura protecția drepturilor de autor, precum și a creativității și inovării domeniul culturii și al științei. De fapt, astăzi ar trebui să ne oprim și să reflectăm la modul în care am putea lupta mai bine împotriva pirateriei, iar prezentul acord reprezintă un pas către o mai bună aplicare a măsurilor de combatere a contrafacerii.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluției comune propusă de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și de Grupul Conservatorilor și Reformiștilor referitoare Acordul comercial privind combaterea contrafacerii, cunoscut sub numele de „ACTA”. Prezentul acord vizează combaterea proliferării contrafacerii și a creșterii pirateriei de produse supuse „drepturilor de autor” prin instituirea unei noi structuri de guvernanță internațională. Consider că este fundamental să protejăm creația de furt, deoarece asta înseamnă pirateria și contrafacerea. Uniunea, care dorește să devina economia bazată pe cunoaștere cea mai competitivă din lume, nu poate rămâne indiferentă la această problemă majoră. De aceea salut adoptarea prezentei rezoluții. Acesta este un text puternic care ar fi trebuit să unească toți deputații în PE. Din păcate, acesta a fost adoptat doar de o mică majoritate. În timp ce Comisia Europeană oferea garanții puternice referitoare la respectarea drepturilor fundamentale, stânga din Parlament a preferat să se limiteze la slogane de protest fără niciun temei. În opinia mea, Uniunea Europeană trebuie să fie vârful de lance al acestei lupte împotriva neglijenței și a lipsei de angajament de care Rusia și China se fac adesea vinovate în acest domeniu. Competitivitatea noastră în economia globalizată este în joc.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Combaterea contrafacerii este un element esențial al strategiei politice a UE care vizează să asigure echitate, condiții uniforme pentru producătorii noștri, locuri de muncă pentru cetățeni și respectarea principiilor statului de drept. Emergența tehnologiilor digitale au dus la o dimensiune internațională incontrolabilă a contrafacerii, așadar cooperarea internațională este principalul instrument pentru combaterea acestei probleme. Am susținut această propunere de rezoluție care stabilește obiectivele și prioritățile Parlamentului European în negocierile multilaterale privind Acordul comercial privind combaterea contrafacerii care vizează, pentru prima oară, stabilirea unui cadru internațional cuprinzător de combatere mai eficientă a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală. Consider că este important să ne asigurăm că măsurile de punere în aplicare privind DPI nu reprezintă un obstacol pentru inovare și concurență și că nu se aduce nicio atingere la limitările DPI și la protecția datelor cu caracter personal, sau că fluxul de informații nu este restricționat sau comerțul legitim împiedicat în mod nejustificat.

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Am votat împotriva acestui text: dreapta europeană a cedat solicitărilor anumitor guverne și presiunilor din partea industriilor de cultură, în detrimentul libertăților fundamentale ale cetățenilor europeni. Toate garanțiile pe care le-am solicitat Comisiei au fost respinse dintr-o lovitură de către Partidul Popular European. Acest fapt transmite un semnal greșit Comisiei în perspectiva negocierilor de la Sydney de săptămâna viitoare. Mai mult, definiția vagă a termenului „scară comercială” asociată creșterii de sancțiuni penale din domeniul încălcării drepturilor de autor ar putea determina statele să adopte legislații care vor duce la sancționarea utilizatorilor privați și a intermediarilor tehnici. ACTA nu trebuie să aibă ca efect realizarea de către Uniunea Europeană de anchete asupra persoanelor sau introducerea unor sisteme flexibile de răspuns sau a altora asemănătoare. În sfârșit, Comisia trebuie să efectueze rapid o evaluare a impactului – mai degrabă înainte, și nu după punerea în aplicare a ACTA – privind punerea sa în aplicare și consecințele acesteia asupra drepturilor fundamentale, a protecției datelor și a Directivei privind e-comerțul.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Acest fapt va permite consolidarea cooperării internaționale pentru combaterea contrafacerii prin crearea unui instrument de protecție eficientă a drepturilor de proprietate intelectuală (DPI). Acesta nu este destinat să creeze noi drepturi, ci să asigure respectarea drepturilor existente prin intermediul măsurilor represive și crearea unui cadru internațional cuprinzător pentru asistența părților. Acesta este un acord dificil, cu interese aflate în conflict care lasă loc de interpretări controversate în ceea ce privește efectele sale. Protecția DPI este esențială, însă, de cealaltă parte, este vital să se asigure un echilibru astfel încât să nu fie amenințate libertatea de exprimare și inovarea și astfel încât abilitatea individului de a-și exercita libertățile civile și fundamentale să nu fie constrânsă. Contrafacerea este o problemă foarte gravă care prezintă riscuri enorme pentru industria europeană, economie și inovare.

Sper că acest acord va constitui un pas în direcția corectă și că în cadrul negocierilor viitoare se vor putea clarifica ambiguitățile și omisiunile care încă denaturează textul, precum cele din mențiunea la indicațiile geografice false. Doresc să felicit Comisia pentru eforturile sale depuse în vederea creșterii transparenței negocierilor și sper că aceasta își va menține poziția, informând pe deplin Parlamentul cu privire la progresul negocierilor.

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. − (RO) Am votat în favoarea rezoluției comune privind „Acordul comercial împotriva contrafacerii” propusă de Grupul socialiștilor și democraților din Parlamentul European împreună cu alte trei grupuri politice ale legislativului european. Prin această rezoluție se dorea atât respectarea libertăților fundamentale și a drepturilor individuale, cât și menținerea accesului liber la internet. Rezoluția urmărea totodată garantarea accesului la medicamente în țările în curs de dezvoltare. Este regretabil faptul că această rezoluție nu a trecut de votul din ședința plenară, deoarece poziția socialistă venea în sprijinul intereselor cetățenilor europeni.

  Mário David (PPE) , în scris. – (PT) Sunt pe deplin de acord cu această propunere de rezoluție care se referă la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA), aprobat după luni îndelungate de dezbateri și eforturi de a găsi o soluție de compromis între diferite grupuri politice, la care nu s-a ajuns din păcate. Pentru funcționarea sănătoasă a piețelor, protecția pieței unice, competitivitatea companiilor europene în cadrul unei economii globale și crearea și păstrarea de locuri de muncă în UE, este important ca Uniunea să facă din combaterea contrafacerii în diversele sale forme o prioritate pentru politica sa internă și internațională. Deși sunt conștient că ACTA nu recomandă o soluție la o problemă complexă și multidimensională precum contrafacerea, după cum se declară la paragraful 3, consider totuși că ACTA constituie un instrument valid de eficientizare a standardelor existente, oferind astfel beneficii pentru exporturile din UE și protejând deținătorii de drepturi atunci când operează în cadrul pieței mondiale, în care diferiți deținători de drepturi de proprietate industrială și intelectuală sunt în prezent victimele încălcării sistematice și răspândite ale drepturilor de autor, brevetelor, desenelor și indicaților geografice.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Am votat împotriva acestei rezoluții care declară poziția Parlamentului European înaintea parafării Acordului comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) deoarece majoritatea conservatoare din acest Parlament a refuzat să pună problema nevoii de garanții fundamentale pentru cetățenii noștri în ceea ce privește prezentul acord global referitor la drepturile de autor. Parlamentul încă nu are dovezi că temeiul juridic pentru această negociere este în conformitate cu Tratatul de la Lisabona înaintea parafării acordului. Comisia trebuie, de asemenea, să ne demonstreze că cooperarea dintre furnizorii de servicii și deținătorii de drepturi nu va încălca drepturile fundamentale ale cetățenilor, în special dreptul la viață privată, dreptul la liberă exprimare și dreptul la un proces echitabil. Acest fapt necesită o evaluare a impactului ACTA asupra protecției datelor și a drepturilor fundamentale. Avem nevoie de o garanție a Consiliului și a Comisiei că ACTA nu va necesita nicio modificare a legislației UE în ceea ce privește măsurile penale referitoare la punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală. Dispozițiile de executare civilă referitoare la brevete ar putea, de asemenea, să aibă un impact negativ asupra accesului la medicamentele generice, iar Comisia ar trebui să abordeze această preocupare. Ar trebui să nu ne exprimăm acordul față de ACTA până când nu vom primi garanții în scris referitoare la aceste chestiuni.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Rămâne un semn de întrebare referitor la conținutul Acordului comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA). Scopul principal al acestui acord, care a fost negociat timp de mulți ani în deplină discreție între 10 țări aproximativ, este de a combate contrafacerea și de a proteja drepturile de proprietate intelectuală. Cu toate acestea, ar trebui menționat faptul că nici China, nici Brazilia sau India nu au participat la aceste negocieri. Mai mult, deși contrafacerea trebuie combătută, bine-cunoscutele dispoziții din tratatul în cauză presupun instituirea unor măsuri care ar putea fi considerate atentate la libertățile individuale: supravegherea furnizorilor de acces la internet, intensificarea controalelor la granițe și dificultățile sporite în transportul medicamentelor generice cu preț scăzut pentru țările în curs de dezvoltare. Toate aceste preocupări au fost aduse la cunoștință de către numeroși parlamentari care nu doresc să creadă orbește în negocierile conduse de Comisia Europeană. Rezoluția adoptată cu o majoritate mică, și pe bună dreptate, nu poate, de fapt, să fie considerată un sprijin, întrucât există dubii privind conformitatea textului cu acquis-ul comunitar și compatibilitatea acestuia cu respectarea drepturilor fundamentale.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) M-am abținut de la votul asupra rezoluției referitoare la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) deoarece cred că, deși textul atinge unele puncte importante, acesta este excesiv de critic la adresa acordului în cauză. În general, cred că ACTA este favorabil intereselor economice ale UE și stabilește un echilibru între protecția drepturilor de proprietate intelectuală și garantarea drepturilor fundamentale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) După multe insistențe din partea Parlamentului, s-a înregistrat o creștere substanțială a gradului de transparență a negocierilor referitoare la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) și, de la runda de negocieri din Noua Zeelandă, Parlamentul a fost informat pe deplin în mod constant. Textul negociat reflectă preocupările principale ale Parlamentului, mai ales în ceea ce privește problemele precum respectarea drepturilor fundamentale, a dreptului la viață privată și la protecția datelor, respectarea importanței unui internet gratuit, utilitatea protecției rolului furnizorilor de servicii și nevoia de a proteja accesul la medicamente. Combaterea contrafacerii este o prioritate și cooperarea internațională este fundamentală pentru atingerea acestui obiectiv. Având în vedere posibilitatea ca țările noi și țările emergente să adere la acord, asigurând astfel protecția răspândită a drepturilor de proprietate intelectuală, ACTA va putea să asigure caracterul multilateral necesar.

  José Manuel Fernandes (PPE) , în scris. – (PT) Acordul negociat reprezintă un pas important în combaterea contrafacerii și este un element esențial al strategiei politice a UE pentru a garanta justiția, condiții echitabile pentru producătorii europeni, păstrarea locurilor de muncă pentru cetățeni și respectarea statului de drept. Combaterea contrafacerii ar trebui să fie una dintre prioritățile strategiei politice interne și internaționale, iar cooperarea internațională este fundamentală pentru atingerea acestui obiectiv.

ACTA este un instrument de eficientizare a standardelor, aducând astfel beneficii pentru exporturile din UE și protejând deținătorii de drepturi atunci când operează pe piața mondială. Aș dori să subliniez importanța protecției indicațiilor geografice pentru companiile europene și pentru locurile de muncă din cadrul UE și salut eforturile depuse de Comisie pentru includerea protecției indicațiilor geografice în domeniul de aplicare a ACTA. În sfârșit, aș dori să accentuez importanța confirmării de către Comisie a faptului că punerea în aplicare a ACTA nu va avea niciun impact asupra drepturilor fundamentale și a protecției datelor ori asupra eforturilor pe care le depune UE în prezent pentru armonizarea măsurilor de punere în aplicare referitoare la drepturile de proprietate intelectuală.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Dacă nu m-aș fi hotărât să boicotez ședința după lamentabilul episod de totalitarism social-eurocratic pe care tocmai l-am trăit, aș fi votat în favoarea rezoluției comune a grupurilor de stânga referitoare la acordul privind contrafacerea. Aș fi făcut aceasta nu pentru că mi-aș fi schimbat convingerile politice, ci pentru că eu consider că acest acord este insuficient pentru a ne proteja industriile împotriva contrafacerii, pentru că acesta nu garantează respectarea indicațiilor geografice, pentru că nu servește la mare lucru dacă nu include China, cea mai mare producătoare de contrafaceri din lume și pentru că pune în pericol drepturile și libertățile cetățenilor, fiind vorba despre drepturi de proprietate „necorporale”. Sunt, de asemenea, în favoarea tuturor solicitărilor de informații prealabile, studii, evaluări ale impactului și așa mai departe, stabilite în prezenta rezoluție. Pe scurt, acest acord este, în forma sa actuală, inutil și potențial dăunător. Acesta nu ar trebui nici măcar să fie în curs de negociere, cu atât mai puțin având în vedere problemele abordate, numai de către Comisia Europeană.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat împotriva rezoluției referitoare la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii depusă de PPE și ECR deoarece acest text este absolut insuficient pentru a proteja libertățile individuale. Parlamentarii și-au exprimat periodic numeroasele preocupări în ceea ce privește negocierea acestui acord internațional și, înaintea semnării definitive a acordului de către statele membre și Uniunea Europeană, era important să se sublinieze câteva probleme, în special referitor la accesul la medicamente, responsabilitatea furnizorilor de acces la internet sau controlarea bagajelor personale ale călătorilor la graniță. Din păcate, rezoluția comună depusă de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, de Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, de Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa și Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, pentru care am votat și care exprima aceste preocupări, nu a putut fi adoptată din lipsă de câteva voturi.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Sunt dezamăgit de faptul că rezoluția susținută astăzi de propriul meu grup nu a fost adoptată. Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) are potențialul unui efect deosebit de negativ asupra libertăților civile și votul de astăzi nu face nimic pentru a diminua aceste temeri.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție depusă de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și de Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni cu privire la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA). Rezoluția exprimă aceleași preocupări exprimate de cetățenii UE în ceea ce privește protecția datelor. Aceasta respinge în mod intenționat un regulament din trei etape care a fost discutat ca măsură de utilizat în eventualitatea încălcării drepturilor de autor. Această rezoluție subliniază, de asemenea, faptul că regulamentul trebuie să fie în conformitate cu acquis-ul comunitar, cu alte cuvinte, corpul comun al dreptului european. Produsele contrafăcute și încălcările drepturilor de autor internaționale dăunează economiei europene, punând astfel în pericol și locurile de muncă europene. Trebuie să se ia măsuri decisive pentru a combate acest lucru.

  Edvard Kožušník (ECR), în scris. – (CS) Aplaud faptul că dispozițiile cele mai controversate au fost eliminate din forma finală a acestui acord internațional, precum responsabilitatea părților terțe, verificarea obligatorie a memoriilor calculatoarelor la trecerea graniței și aplicarea obligatorie a „ghilotinei digitale”. Deși salut efortul depus aici pentru a asigura o protecție mai bună a drepturilor de proprietate intelectuală, nu sunt convins de faptul că forma acordului care ne-a fost prezentat astăzi este în totalitate optimă. Sunt foarte preocupat de faptul că țările precum China și Rusia nu sunt semnatare. Faptul că acordul pune un accent mai mare pe protecția deținătorilor de drepturi și nu pe autorii de fapt mă îngrijorează în măsura în care nu știu dacă acordul va servi într-adevăr la protecția drepturilor generale de proprietate intelectuală, nu numai la protecția drepturilor unui grup restrâns de entități stabilite în principal în SUA.

Mai mult, faptul că includerea indicațiilor geografice în acord nu a fost posibilă nu face decât să îmi confirme temerile. Poate că nu este necesară comentarea din nou a modalității de negociere a acordului, însă cred că o formă de negociere netransparentă similară celei alese pentru ACTA nu se va mai repeta și că Parlamentul va fi informat din timp pe viitor cu privire la procedura de negociere pentru acordurile similare și conținutul acordurilor.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) a sporit și continuă să sporească eficiența normelor care promovează exporturile Uniunii Europene și protejează acele persoane care sunt tot mai expuse încălcărilor răspândite ale drepturilor lor de proprietate intelectuală atunci când operează pe piața mondială.

După cum se evidențiază în mod eficient în propunerea de rezoluție comună, combaterea contrafacerii la nivel global reprezintă un aspect esențial al strategiei politice a Uniunii Europene, cu scopul de a putea oferi condiții standard de concurență pentru toți producătorii europeni. Cred că în acest sector, ca și în altele, aspectul esențial al cooperării între statele membre a fost acum clar acceptat. Protecția drepturilor de autor, a mărcilor înregistrate, a brevetelor, a desenelor și a indicațiilor geografice reprezintă cu siguranță o problemă delicată deoarece vizează drepturile fundamentale ale omului, însă propunerea de astăzi constituie o solicitare serioasă de a continua în direcția corectă. Comisia trebuie, de fapt, să se angajeze în sensul garantării includerii unor metode eficiente pentru punerea efectivă în aplicare a protecției indicațiilor geografice, deoarece acest lucru este esențial pentru companii și pentru ocuparea forței de muncă a cetățenilor europeni.

  Constance Le Grip (PPE) , în scris. – (FR) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție depusă de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și de Conservatorii și Reformiștii Europeni cu privire la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii. Rezoluția PPE/ECR reamintește că lupta împotriva contrafacerii este o prioritate în cadrul strategiei politice interne și internaționale a Uniunii și că cooperarea internațională este un element esențial în urmărirea acestui scop la nivel mondial. Răspunzând preocupărilor Parlamentului European și ale concetățenilor noștri precum respectarea drepturilor fundamentale, protecția vieții private și a datelor personale, recunoașterea rolului esențial al internetului gratuit, importanța protecției rolului furnizorilor de servicii și nevoia de a proteja accesul la medicamente, actul face ca normele actuale să fie mai eficiente. Acesta vizează garantarea unei protecții mai bune împotriva tuturor încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală, mărcilor înregistrate, desenelor și brevetelor, în interesul exporturilor comunitare și al deținătorilor acestor drepturi. Contrar spuselor detractorilor săi, acordul este pe deplin compatibil cu acquis-ul comunitar. Acesta nu introduce, de exemplu, așa numita procedură de „ripostă în trei etape”.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − (RO) Am votat favorabil pentru Rezoluția privind Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) întrucât aceasta: 1. este în deplină concordanță cu acquis-ul comunitar; 2. va avea ca rezultat un efect pozitiv asupra măsurilor de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală la nivel internațional și protecție față de alte teritorii precum Asia, Australia, Pacific etc.; 3. va proteja concurența la nivelul UE, diversitatea culturală și va contribui la crearea de locuri de muncă.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție referitoare la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA). ACTA vizează punerea în aplicare a legislației privind PI la nivel internațional și încălcările drepturilor de autor comerciale. Acesta este un subiect foarte delicat în cazul căruia trebuie să asigurăm deținătorilor de drepturi o protecție adecvată și o rentabilitate a investițiilor lor fără a încălca, de cealaltă parte, libertățile civile prin restricționarea accesului la medicamente sau prin sancționarea persoanelor pentru încălcări banale ale drepturilor de autor. Locul potrivit pentru efectuarea acestei evaluări este în cadrul Comisiei pentru comerț atunci când va decide să acorde sau nu avizul conform al Parlamentului pentru ACTA.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Protecția împotriva contrafacerii și protecția proprietății intelectuale constituie, fără îndoială, un element important la nivel internațional. Cu toate acestea, nu reiese o semnificație clară din acordul ACTA propus în ceea ce privește protecția de înaltă calitate și mai ales echilibrată a intereselor cetățenilor din toate statele membre UE. Acest acord, care a luat mult timp pentru a fi redactat, a dus lipsă de transparență la diferite niveluri ale etapelor pregătitoare și conținutul său este direcționat mai mult către interesele unui grup. Deși acordul declară, de asemenea, printre altele, consolidarea monitorizării de către organismele competente a bunurilor în tranzit și a regimului de exporturi sau a negocierilor ex officio, se ridică un semn de întrebare aici în ceea ce privește domeniul de aplicare și celelalte posibilități de punere în aplicare a acordului, întrucât efectele sale par a fi discutabile în lipsa unei ratificări convenite de către un număr semnificativ de țări din toată lumea.

În ceea ce privește garantarea efectivă a protecției proprietății intelectuale, se poate spune că, la nivel mondial, există acum o întreagă gamă de instrumente recunoscute, funcționabile și experimentate suficient, instituții și aranjamente contractuale care asigură în prezent protecția împotriva contrafacerilor. În același timp, asigurarea că nu este necesară modificarea acquis-ului comunitar ar trebui, în cazul unui document de asemenea importanță și caracter, să fie supusă unei analize juridice mai riguroase.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea prezentei propuneri de rezoluție întrucât aceasta reprezintă un pas important în combaterea contrafacerii fără a contesta probleme precum transportul medicamentelor generice și garantează drepturile fundamentale precum dreptul la viață privată și la protecția datelor.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) a fost negociat fără știința cetățenilor noștri și contrar ONU și Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, singura în măsură să pună în aplicare acest tip de acord. În cazul ACTA, o mână de țări au negociat între ele normele care vor predomina în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală. Această confiscare a dreptului internațional în interesul țărilor celor mai bogate și a aliaților apropiați ale acestora este total inacceptabilă.

În plus, având în vedere faptul că există un grad de incertitudine cu privire la posibila brevetare a ființelor vii și a potențialelor obstacole în calea circulației medicamentelor generice, important este să nu ne preocupăm de un lucru sau să regretăm altul, acceptând că ne aflăm în fața unui fait accompli. Votez împotriva acestui text.

  Nuno Melo (PPE) , în scris. – (PT) Introducerea proiectului de Acord comercial privind combaterea contrafacerii la 2 octombrie 2010, în urma rundei de negocieri de la Tokyo, este foarte importantă. Comisia trebuie, de asemenea, să pună la dispoziția Parlamentului și a publicului textul definitiv referitor la acordul ACTA, în urma reuniunii privind negocierea aspectelor tehnice care a avut loc la Sydney între 30 noiembrie și 3 decembrie 2010.

Combaterea contrafacerii este una dintre principalele priorități ale strategiei politice interne și internaționale și cooperarea este fundamentală pentru atingerea acestui obiectiv. Suntem pe deplin conștienți de faptul că acordul negociat nu va rezolva problema complexă și multidimensională a contrafacerii, însă acesta reprezintă un pas în direcția corectă spre stoparea acestei probleme grave, care a provocat pierderi substanțiale pentru economia UE și produsul intern brut al statelor membre.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Este esențial ca acest acord să intre în vigoare cât mai curând posibil. Orice întârziere va deschide porțile furtului efectiv de proprietate intelectuală. Costurile producătorilor depășesc toate sumele imaginabile. Pirateria pe internet este o problemă extrem de actuală în zilele noastre. Mulți dintre furnizorii de servicii de internet și cetățenii Uniunii Europene sunt implicați în activități lipsite de etică. În acest context, trebuie să reglementăm toate operațiunile asociate cu descărcarea și așa-numitul schimb de informații. Lipsa luării de măsuri în ceea ce privește prevenirea contrafacerii promovează impunitatea și pare cinică. Sprijin pe deplin această propunere de rezoluție.

  Vital Moreira (S&D), în scris. – (PT) M-am abținut de la votul asupra propunerii de rezoluție comună depusă de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa și Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică referitoare la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii, întrucât consider că textul în cauză este prea critic și ar trebui să fie mai echilibrat. În versiunea propusă există o mențiune clară a faptului că poziția noastră finală se va opune adoptării acordului. Cred că acordul este în general favorabil intereselor economice ale Uniunii Europene, în special având în vedere faptul că dorim ca economia noastră să se bazeze pe inovare, cercetare și dezvoltare, sau „creștere inteligentă”.

Prin urmare, consider că protecția sporită a drepturilor de proprietate industrială, inclusiv a brevetelor, este esențială pentru competitivitatea Europeană. De cealaltă parte, cred că problemele inițiale cu privire la medicamentele generice, protecția dreptului la acces la internet și protecția indicațiilor geografice, sau denumirile de origine, au fost depășite în mod satisfăcător la negocierile finale. Nu putem ignora progresul făcut. Evident, nu totul este satisfăcător, dar un acord internațional trebuie să fie evaluat în termeni generali.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − (RO) Am votat în favoarea rezoluției PPE/ECR și împotriva celorlalte pentru că acordul internațional ACTA permite combaterea mai eficientă a luptei împotriva contrafacerii, ceea ce va aduce o mai bună protecție a drepturilor de autor și, implicit, va contribui la protejarea industriei europene. De asemenea, ACTA va contribui la protejarea consumatorilor de produsele falsificate, din ce în ce mai prezente pe piețele europene.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție a Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat) privind ACTA, în măsura în care consider că este esențial ca acordul să fie pus în aplicare. Acest lucru trebuie realizat repede fără alte întârzieri sau pierderi de timp, altfel riscăm un impas al negocierilor în detrimentul producătorilor și al consumatorilor europeni în egală măsură.

Europa are o obligație de a continua să-și concentreze eforturile pe două chestiuni. Prima chestiune se referă la faptul că trebuie să fie obligatoriu ca indicațiile geografice europene să fie protejate atât în termeni civili, cât și vamali, deoarece acestea suferă astăzi un prejudiciu care afectează nu numai industria agroalimentară, ale cărei produse contrafăcute suferă o concurență neloială prin utilizarea de nume care copiază și evocă mărci europene cunoscute, ci și industriile care operează în sectoarele de design și modă. A doua chestiune este nevoia obligatorie de norme comune pentru a controla vânzările online. Acest sector a cunoscut o creștere a vânzărilor de cărți, filme, muzică și milioane de produse contrafăcute care dăunează nu numai consumatorilor, ci și producătorilor europeni.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție depuse de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și de Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni cu privire la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA), întrucât acesta este un acord destinat să protejeze justiția și concurența sănătoasă. Acordul introduce un cadru internațional complet pentru consolidarea măsurilor împotriva încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală; promovează aderarea altor țări în curs de dezvoltare la acord, întrucât participarea la ACTA nu este restricționată.

Negocierile asupra acordului țin acum seama de principalele probleme ale UE, inclusiv: respectarea drepturilor fundamentale și a vieții private; protecția datelor cu caracter personal; respectarea rolului internetului gratuit; apărarea rolului furnizorilor de servicii și nevoia de a proteja accesul la medicamente și de a proteja sănătatea publică.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE) , în scris. – (PT) Sunt convinsă că această propunere de rezoluție reprezintă un pas important în combaterea contrafacerii, păstrând în același timp echilibrul necesar între valori conflictuale. Aceasta nu contestă chestiunea libertății de exprimare și inovarea și garantează drepturile fundamentale precum dreptul la viață privată și la protecția datelor.

Există interese opuse care fac dificilă ajungerea la un consens, dar ceea ce s-a realizat aici cu oarecare succes este un acord care unește, în principal, dorințe comune. Transparența adoptată de Comisie în ceea ce privește informarea PE pe durata negocierilor trebuie felicitată și sper că în cursul negocierilor viitoare va fi posibilă rezolvarea ambiguităților și omisiunilor pe care le subliniază încă toate partidele. Consider că acordul la care s-a ajuns va consolida cooperarea internațională pentru combaterea contrafacerii, prin crearea unui instrument de protecție eficientă a drepturilor de proprietate intelectuală și prin garantarea drepturilor fundamentale. Este esențial, de asemenea, să asigurăm respectarea drepturilor existente prin măsuri represive și prin crearea unui cadru internațional cuprinzător de asistență pentru părțile implicate.

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea prezentei propuneri de rezoluție deoarece aceasta reprezintă un pas important în combaterea contrafacerii fără a contesta problemele precum transportul medicamentelor generice și garantează drepturile fundamentale precum dreptul la viață privată și la protecția datelor.

  Paulo Rangel (PPE) , în scris. – (PT) Combaterea contrafacerii, care este un fenomen global, necesită o abordare multilaterală, bazată pe consolidarea cooperării dintre părțile principale implicate la nivel mondial. În consecință, deși sunt conștient de faptul că acordul negociat nu va rezolva problema complexă a contrafacerii, sunt convins că acesta reprezintă un pas în direcția corectă.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Am votat astăzi pentru Acordul comercial internațional privind combaterea contrafacerii (ACTA) finalizat recent.

Scopul noului ACTA multilateral dintre Uniunea Europeană, Statele Unite, Australia, Canada, Japonia, Mexic, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore, Coreea de Sud și Elveția este de a consolida protecția proprietății intelectuale și de a contribui la combaterea contrafacerii și a pirateriei cu produse precum îmbrăcămintea creată de firme renumite, muzica și filmele.

Sunt conștient de faptul că acordul negociat nu va rezolva problema complexă și multidimensională a contrafacerii, dar cred că acesta constituie un pas în direcția corectă. Oricum, solicit Comisiei Europene să confirme că textul nu are niciun efect asupra libertăților fundamentale și a legislației Uniunii Europene. Aș dori să menționez și faptul că Parlamentul are drept de veto asupra acordurilor internaționale.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Parlamentul European a ratat cu puțin adoptarea unei rezoluții prin care solicită Comisiei să ofere clarificări și să evalueze consecințele Acordului comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA). Cifrele au fost 306 pentru, 322 împotrivă și 26 de abțineri. Rezoluția a fost depusă de Grupul Verzilor (inclusiv partidul pirat), de Social-Democrați, de Liberali și de Stânga. În schimb, Grupul PPE Creștin Democrat și Grupul Conservatorilor au propus o rezoluție alternativă. Această rezoluție salută în principal ceea ce au făcut negociatorii până în prezent, fără a adresa Comisiei nicio solicitare specifică de mai multe clarificări sau evaluări. Acest fapt a constituit o înfrângere, dar nu e nici pe departe ultimul cuvânt spus referitor la această problemă. Rezoluția nu are niciun efect formal, ci este numai o exprimare a sentimentelor Parlamentului. Votul decisiv va avea loc (probabil) cândva la începutul anului viitor, atunci când i se va cere Parlamentului să își exprime acordul cu privire la acord. Dacă atunci vom da un vot negativ, acordul va fi aruncat. Votul de astăzi a reamintit faptul că trebuie să continuăm să lucrăm din greu pentru a obține mai multe informații cu privire la efectele ACTA, astfel încât Parlamentul European să poată lua o decizie informată la votul final pentru obținerea acordului Parlamentului.

  Marie-Thérèse Sanchez-Schmid (PPE), în scris. – (FR) Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA) este un acord care ne protejează cetățenii, creatorii, artiștii și întreprinderile și din acest motiv îl susțin. De fapt, acesta permite clarificarea mijloacelor de remediere posibile în cazul încălcărilor flagrante ale proprietății intelectuale într-una dintre țările părți la acord. Comisia a fost transparentă, ACTA nu poate merge dincolo de acquis-ul comunitar, nu poate depăși măsurile luate în cadrul directivelor europene și nu poate în niciun caz să încalce drepturile fundamentale. Acordul a fost negociat în afara instituțiilor internaționale tradiționale (OMC și așa mai departe) deoarece China și India s-au opus oricărui acord. În sfârșit, ACTA este un acord deschis și toate statele care doresc să participe liber la acesta ni se pot alătura, pentru că, împreună, ne putem proteja cetățenii, pe plan juridic, dar și fizic, împotriva daunelor provocate de contrafacere. Prin urmare, am votat pentru această propunere de rezoluție.

  Olle Schmidt (ALDE), în scris. – (SV) Parlamentul European și-a exprimat în numeroase ocazii opinia cu privire la acordul ACTA. De exemplu, am votat în favoarea propunerii de rezoluție a Parlamentului în martie 2010 referitoare la lipsa controlului public și a transparenței din cadrul negocierilor și am semnat declarația scrisă a Parlamentului cu privire la ACTA. La acea vreme, Comisia merita să fie criticată, ca și acum, pentru lipsa de transparență a negocierilor atât față de deputații din acest Parlament, cât și față de cetățenii Europei. Cred că, după cum stau lucrurile acum, avizele anterioare ale Parlamentului sunt adecvate și am votat împotriva tuturor propunerilor din rezoluție. Este important ca Parlamentul să își ia foarte în serios responsabilitatea pentru acordurile internaționale. Comisia negociază și semnează acordurile. Parlamentul are dreptul de a fi informat pe deplin și imediat pe durata procesului și, după semnarea acordului de către Comisie, acesta are dreptul de a-l aproba sau respinge. Este rezonabil ca Parlamentul să își exprime în mod clar poziția, ceea ce am făcut în diverse moduri, pentru a asigura că Comisia nu negociază acorduri care nu sunt susținute de Parlament. Propunerea de rezoluție comună a solicitat Comisiei să prezinte o serie de analize îndelungate înainte de semnarea acordului, ceea ce poate prezenta riscul creării unei situații în care alte părți vor începe să se îndoiască de faptul că Europa este într-adevăr un partener serios cu care se pot încheia acorduri comerciale internaționale. Acest lucru ar putea afecta șansa Europei de a participa la negocieri cu privire la acordurile comerciale internaționale de liber schimb pe viitor.

  Bogusław Sonik (PPE), în scris. – (PL) Am susținut propunerea de rezoluție a Parlamentului European referitoare la Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA), deoarece consider că, făcând parte din lupta împotriva pirateriei, este important să se stabilească principii comune pentru punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală. Problema contrafacerii mărfurilor și utilizarea neautorizată a proprietății intelectuale a altor persoane este încă răspândită. Aceasta este deosebit de dificilă în cazul proprietății necorporale, precum drepturile de autor pentru opere muzicale și literare și brevete. ACTA va fi un instrument bun de stabilire a unei platforme juridice comune al cărei obiectiv va fi combaterea contrafacerii și a pirateriei.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Sunt foarte bucuros de faptul că raportul depus de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și de Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni a fost adoptat. În consecință, lucrarea înveninată și demagogică a opoziției nu a avut nicio șansă. Felicitări autorilor, coordonatorului nostru, domnul Caspary, și întregului grup pentru demonstrarea unității aici cu privire la această problemă importantă.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție depusă de grupul meu deoarece combaterea contrafacerii este esențială și trebuie aplicată la nivel mondial pentru a fi eficientă. Contrafacerea este o economie paralelă în creștere și permite spălarea de bani la scară mare. Mai mult, industriile noastre, deja sancționate în materie de exporturi de subevaluarea yuan-ului și slăbiciunea dolarului, nu poate, pe lângă aceasta, să tolereze situația în care contrafacerile fabricate în afara UE concurează în mod neloial cu produsele lor de pe piața internă. Acest furt organizat la nivel global are un efect grav asupra creativității și inovării și consecințe dezastruoase pentru locurile noastre de muncă și pentru siguranța consumatorilor înșelați. Modelul nostru de dezvoltare, astfel cum este concentrat pe economia bazată pe cunoaștere, solicită protecția, la nivel internațional, a dreptului fundamental reprezentat de proprietatea intelectuală. Acest vot deschide pe viitor calea către ratificarea Acordului comercial privind combaterea contrafacerii, care va facilita posibilitatea de recurs juridic în cazul încălcării drepturilor de proprietate în una dintre țările semnatare. În acest mod, stabilim fundamentele unei strategii multilaterale care va proteja ceea ce se reprezintă dinamismul dezvoltării noastre economice: invențiile noastre, mărcile noastre și operele noastre artistice.

10. Corectările voturilor și intențiile de vot: a se vedea procesul-verbal

(Ședința a fost suspendată la ora 13.20 și reluată la ora 15.00)

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

11. Supravegherea financiară (semnarea actelor adoptate)

  Președinte. – Dragi colegi, permiteți-mi să prezint, în câteva cuvinte, adoptarea noastră a pachetului de supraveghere financiară. Voi face aceasta în câteva minute. Acest pachet va constitui activitățile noastre de supraveghere financiară adoptate în baza procedurii legislative ordinare.

Astăzi promulgăm un Comitet european pentru riscuri sistemice care va fi responsabil cu monitorizarea sistemului financiar din cadrul Uniunii și va contribui la funcționarea eficientă a pieței interne.

În al doilea rând, stabilim, de asemenea, alte trei autorități europene de supraveghere pentru a proteja interesul public. Acestea vor monitoriza băncile, valorile mobiliare și piețele, precum și asigurările și pensiile ocupaționale.

În sfârșit, semnăm o directivă omnibus de modificare a unui întreg set de 11 directive pentru a le aduce în conformitate cu sistemul european de supraveghere financiară și cu Tratatul de la Lisabona.

Consider că s-a depus un efort enorm și că s-a cooperat foarte bine între instituțiile europene. Procedura a fost foarte rapidă și eficientă. Președințiile succesive, spaniolă și belgiană, au fost foarte active și le mulțumesc pentru cooperarea lor. Comisia a fost foarte activă și am cooperat îndeaproape cu aceasta. Deputaților în Parlamentul European care rămân în această Cameră în timp ce noi mergem să semnăm și comisarului le spun: chiar este o problemă importantă. Îi mulțumesc Comisiei, care a fost mereu atât de activă pe durata ședințelor pregătitoare și a tuturor discuțiilor, pentru angajamentul său.

Dar munca noastră nu s-a terminat, desigur. Pachetul privind guvernanța economică pe care îl vom dezbate în curând va fi la fel de important. Știm bine că acesta este în curs de realizare în cadrul procedurii noastre legislative și sperăm că vom fi gata cât mai repede posibil.

Ce aș putea să spun în concluzie? Întregul pachet pe care îl semnăm astăzi va începe să se aplice în Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2011, așadar foarte curând. Acestea sunt informații foarte importante pentru noi toți, pentru piețe și pentru cetățenii noștri, deoarece vizează să îi ajute pe cetățenii noștri. Acum vom merge să semnăm pachetul legislativ.

(Președintele semnează actul, împreună cu Olivier Chastel (președintele în exercițiu al Consiliului), Michel Barnier (membru al Comisiei), José Manuel García-Margallo y Marfil (raportor), Sylvie Goulard (raportoare), Antolín Sánchez Presedo (raportor) și Peter Skinner (raportor))

PREZIDEAZĂ: GIANNI PITTELLA
Vicepreședinte

12. Aprobarea procesului-verbal al ședinței anterioare: consultați procesul-verbal

13. Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020 (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de doamna Kolarska Bobińska, în numele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, referitor la „Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020” (2006/2212(INI)) (A7-0313/2010).

  Lena Kolarska-Bobińska, raportoare. – (PL) Domnule președinte, domnule comisar, am vorbit recent foarte mult despre schimbările instituționale care au rezultat în urma Tratatului de la Lisabona. Acestea includ Serviciul pentru acțiune externă și procedurile de lucru referitoare la buget, însă Tratatul de la Lisabona menționează și politicile Uniunii. Astăzi dezbatem prima strategie energetică post-Lisabona, pe care Comisia a pregătit-o pentru anii 2011-2020.

Ar trebui subliniat faptul că atât strategia Comisiei, cât și raportul Parlamentului reflectă spiritul Tratatului de la Lisabona – ceea ce spune despre solidaritatea energetică și preocuparea sa pentru securitatea energetică și aprovizionarea cu energie. Strategia Comisiei și raportul Parlamentului pun accentul, de asemenea, pe consolidarea politicii energetice pentru a-i da un caracter mai european. Putem realiza acest lucru prin adoptarea de anumite măsuri.

În primul rând, trebuie să punem în aplicare rapid în statele membre legislația europeană actuală în domeniul energiei. Prin urmare, susținem pe deplin Comisia în adoptarea de măsuri dure împotriva guvernelor și întreprinderilor care omit să ia măsuri în acest domeniu. În al doilea rând, pentru a realiza obiectivele noastre comune, piața energetică comună trebuie să funcționeze bine. Acest lucru privește și nevoia de a construi o piață a energiei regenerabile în Europa. Pentru a ne atinge obiectivele, este esențial, prin urmare, să extindem și să modernizăm infrastructura energetică europeană și transfrontalieră. Acestui fapt se opun adesea monopolurile și guvernele care le protejează. Cu toate acestea, fără o rețea la nivel european, obiectivele cheie ale Uniunii Europene nu vor fi atinse.

Există două mari obstacole de depășit aici: administrația și finanțele. În ceea ce privește problemele de administrație, trebuie, mai presus de toate, să stabilim priorități și reguli clare de selecție a proiectelor cheie. Fără aceste criterii și fără reguli clare, selecția proiectelor va provoca multe conflicte și dezacorduri și va da naștere la suspiciuni în loc de speranță. La nivel național totuși, măsurile de reglementare sunt esențiale, mai ales în contextul proiectelor transfrontaliere.

Să trecem acum mai departe la cea mai importantă problemă – finanțarea infrastructurii. Cunoaștem cu toții tensiunile care însoțesc în prezent aprobarea bugetului pentru anul următor, dar există tensiuni și mai mari care vor afecta cadrul financiar după 2013. Cu toate acestea, cheltuielile pe care le planificăm trebuie să reflecte obiectivele politice ale Uniunii Europene, și prin asta mă refer la securitatea energetică a cetățenilor. Va trebui să găsim, de asemenea, noi modalități de a atrage investițiile din partea întreprinderilor și a băncilor. Vorbim despre acest lucru în raport.

Politica energetică este astăzi din ce în ce mai legată de politica externă a Uniunii Europene. Relațiile noastre cu partenerii externi din domeniul energiei ar trebui realizate în funcție de principiile pieței interne din Europa. Întreprinderile străine care intră pe piața europeană trebuie să opereze în mod transparent și în conformitate cu legea și trebuie să fie conduse în baza unor acorduri transparente. Acest fapt privește atât conductele de alimentare care vor apărea pe viitor, cât și cele care sunt în prezent în construcție.

Domnule comisar, apreciez ajutorul pe care i l-ați acordat Poloniei în negocierile noastre cu Rusia cu privire la conducta de alimentare cu gaz de la Yamal. Aș dori, totuși, să văd că se iau măsuri similare în cazul altor gazoducte, inclusiv Nord Stream. Aș dori să subliniez faptul că transparența trebuie să se aplice tuturor proiectelor actuale și viitoare, și nu numai unora dintre ele.

Pe scurt, domnule președinte, Uniunea are nevoie de o viziune de lungă durată pentru politica energetică. Avem nevoie de o comunitate energetică europeană. Dacă Comisia dorește să accelereze acțiunea din partea întreprinderilor și a statelor membre, atunci și aceasta trebuie să fie credibilă și chiar să pună în aplicare această strategie foarte bună, precum și un pachet privind infrastructura energetică. Pe viitor, Parlamentul European va dori să monitorizeze punerea în aplicare a strategiei, deoarece aceasta este destinată să aibă o influență reală asupra situației și nu să fie doar o expresie a ceea ce ne-am dori.

În sfârșit, un lucru foarte important este atitudinea statelor membre față de obiectivele incluse în strategia Uniunii Europene și în raportul meu. Vor fi acestea pregătite să oprească interesele naționale în favoarea binelui comun, european? Se vor opune acestea activității marilor grupuri de interese și vor ține seama de securitatea și de binele consumatorilor? Noi, în calitate de deputați în Parlamentului European, insistăm asupra acestui fapt. Vă felicit, domnule comisar, pentru strategia energetică pentru următorii 10 ani.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să încep prin a spune că sunt impresionat de numărul și de calitatea ideilor dumneavoastră, a comentariilor critice și a contribuțiilor constructive cu privire la ceea ce Comisia a prezentat ca fiind proiectul de strategie energetică pentru 2011 până în 2020. Aș dori să îi mulțumesc doamnei Kolarska-Bobińska pentru prezentarea sa, pentru unirea contribuțiilor colegilor săi deputați într-un mod inteligent și pentru stabilirea priorităților, ceea ce este un lucru pe care eu, personal, îl consider important. Vom fi bucuroși să includem raportul dumneavoastră în lucrările noastre din următoarele săptămâni, întrucât următoarele câteva săptămâni vor fi foarte pline în ceea ce privește politica energetică. Consiliul Energie din 3 decembrie, urmat de ocazia unică pentru șefii de stat sau guverne să abordeze problema energiei de la 4 februarie, va oferi un impuls pentru scopurile noastre comune și pentru europenizarea politicii energetice. În ceea ce mă privește, Parlamentul este un partener esențial la acesta.

Poziția de pe care pornim ar putea fi descrisă ca extrem de dificilă. Avem o piață unică care încă nu este completă. Timp de 12 ani aceasta a fost regula în domeniul electricității și a gazelor, dar încă nu a devenit realitate. Avem mai multe subpiețe și frontiere regionale și trebuie să facem tot posibilul pentru a ne asigura că, în următorii cinci ani, piața unică poate fi aplicată și industriei și consumatorilor, pentru o concurență sporită și mai multă transparență.

În al doilea rând, avem o lipsă veritabilă de infrastructură. Dacă privim fundamentele care există pe piața unică pentru alte produse, bunuri și servicii – drumuri, căi ferate, căi aeriene, aeroporturi, lumea digitală, cursuri de apă – putem observa că încă suntem departe de ceea ce ne trebuie în ceea ce privește infrastructura pentru transportarea energiei, în special gazele și electricitatea, pentru a ne atinge obiectivele privind politica energetică europeană, adică pentru a spori securitatea aprovizionării, concurența și interesele consumatorilor. În următoarele două decenii trebuie să recuperăm teren în ceea ce privește dezvoltările din ultimele două secole în cazul căilor rutiere și ferate și în ultimii zece ani în cazul lumii digitale. Acest fapt are legătură cu aprobarea din partea oamenilor și cu transparența. Avem nevoie de transparență pentru a obține o aprobare mai hotărâtă pentru dezvoltarea infrastructurii pentru energia electrică și gaze și avem nevoie de resurse financiare corespunzătoare, care trebuie furnizate în principal de către consumatori prin intermediul prețurilor la energie, dar care, acolo unde sunt implicate interesele europene, reprezintă și o responsabilitate publică a bugetului european.

În al treilea rând, avem în mare un potențial nelimitat în domeniul eficienței energetice. Orice persoană care, ca și noi, este dependentă de importuri și dorește, în același timp, să progreseze în ceea ce privește durabilitatea, protecția climei și a mediului, trebuie să se opună risipei de energie și să înainteze cu inițiative energetice specifice, cu economisirea energiei și cu eficiența energetică sporită în sectorul public, industrial sau privat. Eficiența energetică va trebui, prin urmare, să fie următorul punct de pe ordinea de zi pentru amândoi. Aștept cu mare interes raportul din proprie inițiativă al Parlamentului care este aproape finalizat și pe baza căruia va fi prezentată strategia noastră publicului larg, dumneavoastră și Consiliului în primăvara următoare.

O altă parte a strategiei noastre este problema energiei accesibile. Președinția belgiană subliniază pe bună dreptate faptul că energia electrică în special poate cauza și o diviziune în societate ca urmare a faptului că energia devine mai scumpă și, prin urmare, nu mai este accesibilă tuturor. Acest fapt înseamnă că trebuie să extindem partea privind securitatea aprovizionării din strategia noastră pentru a include domeniul energiei accesibile pentru industrie și locuri de muncă și pentru gospodării private. Cercetarea este un alt aspect important. Europa nu poate avea grijă de toate, însă cercetarea în domeniul energiei poate constitui un punct central al bugetului european în următorii câțiva ani și pentru un parteneriat între autoritățile publice și industria care efectuează cercetarea.

Apoi există problema relațiilor externe, dimensiunea externă: doamna Kolarska-Bobińska ne-a atras deja atenția asupra acestui fapt. Avem nevoie de o strategie europeană comună, coordonată în cadrul politicii noastre energetice externe, în care sunt implicate interesele principale ale Europei. Suntem în continuare cea mai mare piață energetică în ceea ce privește consumul, înaintea Chinei și a Statelor Unite. Dacă ne concentrăm pe puterea de cumpărare și pe strategiile noastre privind infrastructura, vom avea autoritate. Dacă intră în joc vechiul principiu „dezbină și stăpânește”, celorlalți le va fi mai ușor să ni se opună. Nu dorim să se întâmple acest lucru. Având în vedere acestea, aș dori să vă mulțumesc pentru contribuțiile diverse și inteligente și pentru raportul dumneavoastră. Ele mă vor ghida pe parcursul muncii mele constante asupra strategiei noastre, pe care o vom prezenta ulterior Consiliului European.

(Aplauze)

  Pilar del Castillo Vera, în numele Grupului PPE. – (ES) Domnule președinte, domnule comisar, aș dori să încep prin a felicita raportoarea, care a depus o muncă o muncă excelentă. Raportul acesteia este, desigur, la fel de ambițios pe cât este de extensiv, și trebuie să spun că acesta constituie rezultatul negocierilor dure și reușite care au dus la adoptarea sa practic unanimă de către Comisia pentru industrie, cercetare și energie.

Continuând pe acest subiect, aș dori să evidențiez un lucru de care suntem toți conștienți și pe care nu este rău să-l menționăm. situația energiei în Europa nu este tocmai una optimă. Nu numai că suntem din ce în ce mai dependenți de importurile de energie din afara Europei, dar trebuie, de asemenea, să ne confruntăm cu imensa nevoie de investiții în infrastructura noastră energetică într-o perioadă în care Europa încă mai suportă consecințele crizei. Toate acestea se întâmplă în contextul în care nu am reușit încă să ne aplicăm propria legislație energetică.

În mandatul parlamentar de acum avem un instrument care nu era disponibil în cel anterior. Tratatul de la Lisabona nu doar furnizează o serie de obiective clare precum piața energetică internă, securitatea aprovizionării, eficiența energetică și promovarea rețelelor energetice, dar oferă Uniunii Europene și un cadru legal și un temei juridic solid – articolul 194 – pentru a lua măsuri în domeniul politicii energetice.

În acest nou context în care ținem această dezbatere, solicit colegilor mei deputați să susțină prezentul raport care propune o serie de măsuri ce vizează garantarea siguranței energiei și punerea în aplicare pe deplin a legislației și a programelor existente. Acesta subliniază, de asemenea, necesitatea de a investi în cercetare, promovează dezvoltarea rețelelor energetice și oferă prioritatea corespunzătoare instituirii pieței energetice interne.

Vă mulțumesc foarte mult și solicit tuturor să sprijine mâine acest raport.

  Marita Ulvskog, în numele Grupului S&D. – (SV) Domnule președinte, aș dori să-i mulțumesc raportoarei, doamna Kolarska-Bobińska, pentru munca sa excelentă. Pentru mine, în calitate de social democrat, era important să lucrăm pentru a realiza o politică energetică și o strategie de aprovizionare cu energie care să aibă o viziune consumeristă clară și care să ofere, de asemenea, transparență cu privire la piața comercială energetică și să se asigure că atmosfera de criză are consecințe asupra deciziilor noastre de trecere la sisteme energetice și surse de energie regenerabile, durabile și sigure. În această privință, am obținut, de asemenea, un oarecare succes, de care sunt mulțumită. Formularea referitoare la drepturile consumatorilor a fost îmbunătățită și clarificată mai bine și, după cum spune Comisia, la fel s-a întâmplat și cu cea referitoare la dreptul de a achiziționa energie la prețuri scăzute, astfel încât gospodăriile să și-o permită. Trebuie făcut ceva pentru a remedia sărăcia energetică. Formularea referitoare la problema climatului a fost, de asemenea, clarificată mai bine, chiar dacă mai rămân încă multe de făcut în această privință.

Cred, de asemenea, că este important ca responsabilitatea statelor membre pentru mixul de energie, de exemplu, să fie clar menționată în strategie. Cea mai mare dezamăgire este faptul că raportul nu conține niciun obiectiv obligatoriu pentru economisirea energiei și creșterea eficienței – asta e păcat. Statele membre probabil că nu vor atinge ținta de 20 %, ceea ce reprezintă un mare eșec conform standardelor noastre, deoarece economisirea energiei este una dintre cele mai bune modalități de reducere a dependenței noastre de importuri, consolidându-ne competitivitatea și creând locuri de muncă. Vom reveni la această problemă în Parlament într-un context diferit și sperăm ca atunci să primim o susținere puternică din partea întregii adunări, precum și din partea Comisiei.

  Jens Rohde, în numele Grupului ALDE. – Domnule președinte, întâi de toate, permiteți-mi să îi mulțumesc și să o felicit pe doamna Kolarska-Bobińska pentru raportul excelent și dați-mi voie să încep apoi cu o mică poveste din lumea reală. Cu zece ani în urmă, China nu producea nici măcar o moară de vânt; astăzi, China găzduiește una dintre primele zece companii de energie eoliană. În doi ani, aceștia speră ca două dintre companii să fie printre primele cinci. Cu zece ani în urmă, acolo nu exista nimic. Astăzi, China reprezintă 50 % din producția eoliană mondială. China se mișcă și se mișcă repede.

Având în vedere acest lucru, regret să spun că noua strategie energetică a Comisiei este descurajatoare prin lipsa de ambiție pentru un viitor mai ecologic. Avem nevoie de o strategie energetică ambițioasă pentru Europa, nu doar într-o rezoluție COP-16 pe care oricum nu o citește nimeni. Trebuie să aplicăm obiective politice ambițioase, concrete în Europa. Strategia Consiliului și a Comisiei pare a fi „la momentul potrivit, putem deveni ambițioși”. Ei bine, momentul este potrivit și nu putem să ne relaxăm așteptând un mare acord internațional obligatoriu pentru a acționa.

Pentru ca o strategie energetică să aibă rezultate asupra climei, a creșterii, a locurilor de muncă, avem nevoie de o abordare mult mai ambițioasă și mai bazată pe piață, astfel încât să folosim mecanismul pieței în avantajul nostru. Depinde de noi să creăm un parcurs pe piață, să le arătăm pionierilor unde vrem să mergem, ca să ne ducă acolo. Din acest motiv, ALDE îi solicită UE să treacă la o reducere de 30 % a emisiilor de CO2. Piața carbonului, principalul nostru mecanism pentru reducerea emisiilor de CO2 și pentru investiții ecologice, nu funcționează. Aceasta este inundată de cote și prețul este prea scăzut, așadar nu există stimulente pentru investirea în tehnologiile verzi. Cred că UE trebuie să ia această măsură în beneficiul creșterii noastre economice, a climatului și a securității energetice. Hai Europa, hai Comisia; să facem ce spunem.

(Aplauze)

  Claude Turmes, în numele Grupului Verts/ALE. – Domnule președinte, aș dori în primul rând să mulțumesc inclusiv în numele celor din grupul meu pentru munca depusă de Lena Kolarska-Bobińska, precum și de toți raportorii alternativi. Probabil nu a fost ușor să ne adunați pe toți la un loc – ca pe o turmă de oi – dar ați reușit.

Primul meu mesaj este „implementați, implementați, implementați”. Nu avem nevoie de o nouă politică energetică. Trebuie să punem în aplicare pachetul privind clima, al treilea pachet privind piața internă și securitatea aprovizionării cu gaze naturale. Apoi trebuie să adăugăm politici specifice la acestea. Ați menționat eficiența energetică. Aceasta este esențială și așteptăm raportul domnului Bendtsen, care va detalia mai mult această problemă.

Al doilea se referă la piața internă. Domnule comisar, cred că ați depus o muncă excelentă cu privire la pachetul privind infrastructura, dar sper că nu va exista o delăsare, într-un anumit sens, privind politica în domeniul concurenței. Am obținut rezultate bune în ultimii ani în combaterea dominării pieței și acest fapt trebuie să constituie un punct important al politicii noastre energetice europene.

În ceea ce privește energiile regenerabile, raportul nostru este mult mai explicit, iar strategia dumneavoastră UE și strategia Energie 2020 sunt foarte vagi. Jens Rohde are dreptate. Energiile regenerabile vor reprezenta 70 % din toate investițiile în energie din Europa în următorii zece ani. Tehnologia regenerabilă este cea mai mare piață de export dintre toate tehnologiile regenerabile pe care le avem. Nu cred că acest lucru ne transmite mesajul corect pentru a atenua energiile regenerabile din strategia UE 2020. Pentru ceea ce va constitui cea mai mare investiție din următorii zece ani, am avea nevoie de un capitol special.

În raportul nostru suntem, de asemenea, mult mai precauți în ceea ce privește redeschiderea discuției referitoare la sistemele naționale integrate și alte sisteme. Guvernele vor regimuri de sprijin național și nu ar trebui să tulburăm această dezbatere deschizând-o pe aceea.

Pe viitor, gazele, dar și petrolul, vor fi importante. Am două întrebări concrete pentru dumneavoastră. Una pentru a vă întreba cum vedeți piața gazelor în sectorul energetic în următorul deceniu. În al doilea rând, la conferința dumneavoastră de presă ați fost foarte clar cu privire la apogeul petrolului și, de asemenea, la riscul de a ajunge la 200 USD pe baril, așadar cum se leagă acest fapt de politica privind transporturile de la nivelul Comisiei?

  Konrad Szymański, în numele Grupului ECR. – (PL) Domnule președinte, aș dori, desigur, să mă alătur celorlalți și să îi mulțumesc raportoarei pentru cooperarea sa foarte bună în ceea ce privește pregătirea acestui raport foarte dificil. Raportul accentuează toate provocările cele mai importante cu care se confruntă politica energetică europeană. Cred că, mai presus de toate, Uniunea trebuie să se confrunte cu clauzele împotriva pieței din acordurile cu țările terțe. Acesta este unul dintre cele mai mari obstacole.

În special, Rusia impune restricții asupra accesului la gazoducte și interzice, de asemenea, reexportarea, limitând drepturile la proprietate ale întreprinderilor europene în ceea ce privește gazul care a fost deja cumpărat. Acest lucru s-a întâmplat în cazul contractului cu Polonia, pe care domnul comisar îl cunoaște. Scopul politicii rusești este de a menține un monopol asupra pieței gazelor cât mai mult timp posibil. Monopolul Gazprom din Europa Centrală se menține în detrimentul pieței comune, în detrimentul concurenței și, în sfârșit, în detrimentul drepturilor consumatorilor. În cazuri de acest gen, Uniunea trebuie să reacționeze foarte hotărât și nu trebuie să excludă factorul diplomatic și rolul Înaltei Reprezentante pentru politica externă. Altfel, reacția noastră va fi doar neechilibrată.

Diplomația Uniunii în general ar trebui să acorde mai multă atenție problemelor legate de materiile prime. Acesta este un subiect care devine din ce în ce mai semnificativ și constituie o provocare pentru serviciile noastre, ținând seama de competențele din domeniul politicii comerciale ale UE. În cadrul politicii noastre energetice trebuie să acordăm, cu siguranță, sprijin deplin tehnologiilor moderne, instalațiilor de gaze lichefiate, energiei geotermale și gazelor de șist. Până nu garantăm securitatea și diversitatea aprovizionării cu gaze, nu ne putem permite să abandonăm cărbunele prea brusc. Altfel, nu vom face decât să sporim dependența de gaze, mai ales în Europa Centrală, unde cărbunele încă mai joacă un rol extrem de important.

Există o singură problemă finală: cred că ar trebui menționată o anumită problemă instituțională. Nicio problemă despre care a vorbit doamna Kolarska-Bobińska în raportul său nu a primit atenția corespunzătoare în comunicarea Comisiei Europene, care a fost în mod evident redactată fără a ține seama de poziția Parlamentului. Aceasta este o coincidență foarte nefericită – acest proces a decurs foarte prost. Nu cred că ar trebui să acționăm astfel.

  Niki Tzavela, în numele Grupului EFD. – (EL) Domnule președinte, aș dori să o felicit pe doamna Kolarska-Bobińska pentru munca sa excelentă și foarte dificilă. Întrucât am auzit multe obiective foarte ambițioase aici – și onorabilul meu prieten, domnul Turmes, a făcut deseori trimitere la aplicare – cred că ar trebui să felicităm cu toții Comisia pentru comunicarea recentă publicată în noiembrie, cu privire la strategiile energetice. Aceasta este prima strategie realistă pe care am văzut-o. Comisia se referă în mod specific și clar la dificultăți; aceasta le definește și sugerează care sunt dificultățile și care este marja de implementare obiectivele pe care le-am stabilit.

Domnule comisar, întrucât ne-ați prezentat o strategie realistă pentru o politică energetică, și salut cu sinceritate acest fapt, aș dori să propun o soluție practică și realistă pentru „south stream”. Avem două conducte: ITGI și TAP. Acestea sunt pregătite și funcționale. Puteți trece mai departe. Conducta Nabucco este mare și, prin urmare, complicată și ar putea exista întârzieri. Prin urmare, treceți mai departe la cele două conducte mici.

  Dimitar Stoyanov (NI). – (BG) Domnule președinte, aș dori să îmi exprim sprijinul pentru raportul care a fost întocmit, mai ales pentru ultima parte a acestuia, care solicită ca interesele cetățenilor să fie prioritare motivațiilor politice.

Motivul este că este că există un exemplu foarte simplu al acestuia. În prezent există două proiecte principale în curs de dezvoltare: South Stream și Nabucco. Există câteva dispute radicale în Bulgaria, care spun că aceste proiecte sunt incompatibile reciproc. Aproape că se ajunge la a decide între South Stream și Nabucco. Cred că singura modalitate posibilă de a asigura o energie sigură, ieftină, pentru cetățenii Europei este un concurs între aceste două proiecte.

O altă problemă extrem de importantă, care nu trebuie omisă sub nicio formă, este energia nucleară și dezvoltarea sa în legătură politizarea acestei chestiuni. Motivul pentru care am amintit acest fapt este că decizia de oprire a reactoarelor de la centrala nucleară Kozloduy din Bulgaria a fost una politică. În loc să scoată miliarde de euro din acestea, unele dintre care ar putea fi chiar incluse în bugetul UE, statele membre trebuie să plătească acum compensații din cauza deciziei politice luate pentru închiderea acestor reactoare.

În afară de asta, am observat recent o atitudine isterică în ceea ce privește problema centralelor nucleare. Aș dori să vă îndemn să contracarăm acele organizații activiste prin adoptarea de măsuri imparțiale pentru a combate această problemă; în mare parte deoarece acestea nu ne oferă nicio alternativă. Energia nucleară este de fapt soluția care poate oferi, de asemenea, energie sigură și ieftină.

  Herbert Reul (PPE). – (DE) Domnule președinte, domnule Oettinger, doamnelor și domnilor, și eu aș dori să îi mulțumesc doamnei Kolarska-Bobińska pentru munca sa foarte constructivă și intensă. Întrucât îmi exprim mulțumirea, susțin, de asemenea, raportul, spre deosebire de unii dintre colegii mei deputați care laudă raportul, dar vor încerca mâine, prin intermediul unor amendamente importante, să modifice radical unele pasaje. Prin urmare, aș dori să adresez solicitarea care s-a făcut de multe ori, de a fi mai ambițioși. Nu sunt sigur dacă ceea ce s-a spus în această privință este ambițios sau excesiv.

Îi sunt recunoscător doamnei Kolarska-Bobińska pentru prezentarea unei politici realiste, deoarece de asta este nevoie în perioadele de criză economică și financiară. Nu trebuie să scoatem la iveală vise noi, ci să prezentăm ceva care ne va permite ca în unul, doi, trei sau patru ani să putem demonstra că am reușit să facem.

Îi sunt foarte recunoscător pentru menționarea importanței mixului de energie și a responsabilității statelor membre care vor decide atunci ce își doresc. Nu vom insista asupra faptului că există o singură perspectivă și aceea este a energiilor regenerabile. Perspectiva include energiile regenerabile, cărbunele, petrolul, gazele și energia nucleară, precum și fuziunea nucleară. Aș fi foarte bucuros dacă s-ar reține într-adevăr tot ceea ce a scris doamna Kolarska-Bobińska și ceea ce a primit sprijinul unei mari majorități.

Aceasta a abordat problema responsabilității financiare, nevoia de a dezvolta și stabili infrastructura și nu a solicitat pur și simplu acest lucru, spunând că banii trebuie să vină de undeva. Aceasta a subliniat, de asemenea, responsabilitatea întreprinderilor.

Ajungem astfel la piața unică. În această privință, nu trebuie să solicităm un nou pachet și o nouă legislație. Mai degrabă, trebuie să cerem punerea în aplicare și revizuirea și să fim realiști, astfel încât și standardele pe care le-am stabilit să fie puse în practică. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, nu putem să acoperim problema cu lucruri noi și apoi, la sfârșit, să părem surprinși atunci când prețurile sunt atât de ridicate încât cetățenii nu le mai pot plăti. Este un lucru ambițios sau iresponsabil să punem pur și simplu chestiuni noi deasupra, să creștem prețurile și apoi să ne plângem de sărăcia energetică în rândul cetățenilor?

Uneori, dezbaterea se concentrează numai asupra industriei, dar va ajunge cu efecte depline la cetățeni în următoarele câteva luni sau ani. În unele dezbateri, aș dori să ținem seama de la început de rezultatul final.

  Teresa Riera Madurell (S&D). – (ES) Domnule președinte, domnule Comisar, în primul rând, felicitări doamnei Kolarska-Bobińska și raportoarei alternative din grupul meu, doamna Ulvskog și celorlalți raportori pentru munca lor excelentă.

Având în vedere natura sa strategică, acesta este un raport extensiv care abordează în detaliu diferitele aspecte ale politicii energetice a UE, construind strategia pe baza cantității considerabile de legislații pe care le-am adoptat în ultimii ani. În scurtul timp pe care îl am, aș dori să subliniez două aspecte foarte importante ale acestui raport. interconectările și impozitarea.

În acest moment, este neapărat să aplicăm cu fermitate mecanismele legislative și financiare de care dispunem pentru a consolida în timp util legăturile slabe din cadrul rețelelor energetice trans-europene, ceea ce este foarte important.

În ceea ce privește impozitarea, cred că, pentru a se dezvolta la nivelurile pieței, eficiența, economisirea energiei și energia regenerabilă are nevoie nu numai de măsuri de impozitare specifice, dar și de stimulente fiscale sub forma unor deduceri sau exceptări corespunzătoare.

  Lena Ek (ALDE). – Domnule președinte, avem probleme imense cu piața și rețeaua energetică din Europa, ca să nu mai spun că producția de energie se bazează în principal pe resurse fosile. Dacă cineva spune implementare, implementare, implementare, eu aș spune direcționare, direcționare, direcționare și aș dori să menționez câteva exemple.

Încă mai avem nevoie de 50 % din finanțarea planului SET. Negocierile bugetare merg într-o direcție complet diferită de această strategie energetică. A trebuit să luptăm – mă scuzați, nu vreau să fiu dată afară din adunare – din răsputeri pentru planul european pentru redresare economică, eficiența energetică și combustibilii alternativi și avem aceeași problemă în domeniul cercetării.

În aceeași săptămână în care vorbim despre ceea ce, recunosc că este parțial o strategie bună, domnule comisar, votăm un raport de subvenționare a cărbunelui care spune să Spania subvenționează cărbunele pe o piață neconcurențială cu sume de 50 000 EUR pe achiziție, în timp ce media este de 17 000 EUR pe achiziție. Cum putem fi competitivi și moderni dacă luăm decizii de acest gen? Acest fapt compromite întreaga strategie.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Domnule președinte, experiențele din ultimii ani, atunci când accidentul care a afectat aprovizionarea cu gaze în Ucraina și penele de curent răspândite în câteva țări UE ne-au dovedit că sistemul nostru energetic nu dispune de rezervele necesare pentru a rezolva situațiile de criză, ne-au arătat că orice soluție va avea nevoie de investiții extensive. Prin urmare, atunci când luăm decizii referitoare la schimbările necesare, va trebui să procedăm în mod coordonat și cu atenție pentru a valorifica în mod cât mai eficient resursele investite.

Raportul depus răspunde la această situație în mod foarte cuprinzător, ținând seama practic de toate aspectele care vor trebui abordate pentru a ne rezolva problemele energetice. Acest fapt include totul, de la fundamente legislative și distribuirea competențelor la norme de comercializare, modernizarea rețelelor și finanțare.

Garantarea securității energetice și încurajarea cercetării și dezvoltării, precum și nevoia de eficiență energetică și utilizarea energiilor regenerabile nu au fost uitate. Prin abordarea sa cuprinzătoare și echilibrată, acest raport este, în opinia mea, un bun punct de pornire pentru continuarea muncii în privința îmbunătățirii sistemului energetic european.

  Bendt Bendtsen (PPE). – (DA) Domnule președinte, întâi de toate, aș dori să mulțumesc raportoarei pentru munca sa splendidă și raportul bine echilibrat. Nu există nicio îndoială că există o nevoie în creștere rapidă pentru o nouă strategie energetică pentru Europa, iar întreprinderile europene sunt, de asemenea, convinse de acest lucru. Devenim din ce în ce mai dependenți de gazul din Rusia și de petrolul din Orientul Mijlociu. Strategia energetică a devenit atât o parte din politica externă și de securitate a Europei, cât și o chestiune de securitate a aprovizionării. Deciziile luate în Europa sunt esențiale pentru competitivitatea noastră. Pe viitor, este nevoie de o investiție imensă care să ne permită să realizăm o piață internă completă și coerentă și este nevoie, de asemenea, de investiții majore în eficiența energetică. Un bănuț economisit este un bănuț câștigat. Eficiența energetică este, de asemenea, cel mai eficient mod de a reduce emisiile de CO2.

Aș dori să îi mulțumesc comisarului Öettinger pentru comentariile sale de astăzi cu privire la eficiența energetică. În ceea ce privește eficiența energetică – indiferent dacă obiectivele sunt obligatorii sau nu – sunt mulțumit de comunicarea Comisiei, care enumeră multe domenii în care putem face mai multe. Sunt, de asemenea, dispus să îi acordăm Comisiei mai multă putere pentru a respinge planurile de acțiune naționale dacă acestea nu sunt adecvate atingerii obiectivului de 20 % până în 2020.

Mai mult, Statele Unite și China investesc puternic în domenii care vor spori eficiența energetică. Toată lumea este pe deplin conștientă de faptul că prețul energiei va crește pe viitor, iar Europa suferă momentan de o lipsă de competitivitate într-o lume globală. Prin intermediul unor investiții solide în eficiența energetică, infrastructură, rețele inteligente și așa mai departe, trebuie, prin urmare, să oferim întreprinderilor noastre oportunitatea de a fi mai competitive. Un avantaj suplimentar va fi reprezentat de noile locuri de muncă și de întreprinderi inovatoare într-o Europă care pierde în prezent mii de locuri de muncă.

  Ivari Padar (S&D). – (ET) Domnule președinte, felicit raportoarea și colegii noștri pentru acest raport reușit. Instituirea unei piețe energetice pan-europene este în interesul tuturor europenilor. La deschiderea de noi piețe energetice am ignorat totuși problemele de transparență a pieței și de competitivitate.

Sunt îngrijorat de faptul că, deși pe piețe se comercializează electricitate, gaze și cote privind emisiile de CO2 în valoare de sute de miliarde de euro, există o lacună clară în domeniul supravegherii și al legislației. Prin urmare, salut inițiativa Comisiei Europene de a completa lacuna. Sper că comunicarea Comisiei, care va fi adoptată în curând, va fi centrată pe protecția consumatorilor și va defini un cadru de reglementare paneuropean clar, care să stabilească norme și definiții neechivoce, pentru a putea evita afacerile din interior, manipularea pieței și pentru a spori lichiditățile pieței.

Consider că ACER, organul UE pentru reglementarea pieței energetice instituit de al treilea pachet privind piața internă, trebuie în cele din urmă să realizeze supravegherea electricității, a gazelor și a tranzacționării certificatelor de emisii, și propun ca supravegherea să fie plasată sub egida unui singur organ de reglementare în statele membre.

  Fiona Hall (ALDE). – Domnule președinte, mă bucur că strategia energetică 2020 a Comisiei menționează evaluarea în curs de desfășurare privind schimbarea utilizării indirecte a terenului. Este esențial ca aceasta să își îndeplinească obligația de a înainta o propunere referitoare la acest aspect până la sfârșitul acestui an, atât pentru a atenua preocuparea publică răspândită că este posibil ca biocombustibilii disponibili acum pe piață să nu producă o reducere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră, cât și pentru binele industriei, care dezvoltă procese inovatoare a căror valoare adăugată merită să fie recunoscută.

Referitor la acea chestiune a siguranței energetice, aș dori să îi solicit Comisiei să își reconsidere comentariile privind armonizarea schemelor naționale de sprijin pentru energiile regenerabile. Sunt în totalitate în favoarea măsurii la un nivel european atunci când aceasta adaugă valoare, dar statele membre și-au finalizat abia recent Planurile naționale de acțiune privind energia regenerabilă și acum lucrează pentru a le pune în aplicare; asta ar însemna armonizare dusă prea departe.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE). – (PT) Domnule președinte, domnule comisar, aș dori să încep prin a felicita raportoarea pentru munca sa excelentă privind prezentul raport. Sectorul energetic este forța motrice din spatele creșterii economice. Europa are o strategie energetică și pentru combaterea schimbărilor climatice încă din 2008. Punerea în aplicare a acestei strategii este crucială, dar Tratatul de la Lisabona ne permite să mergem mai departe, deschizând calea către crearea unei comunități energetice veritabile în cadrul Europei.

Trebuie să consolidăm piața energetică internă, să construim și să creăm legături între rețele, să asigurăm solidaritatea în privința energiei și să punem consumatorul în centrul preocupărilor noastre. Este necesară majorarea finanțării publice și intensificarea dezvoltării de instrumente și programe pentru încurajarea eficienței energetice. Cercetarea științifică și tehnologia joacă un rol cheie în atingerea acestor obiective.

Având în vedere acest fapt, salut lansarea diferitelor inițiative industriale europene din cadrul Planului european strategic pentru tehnologia energetică și îndemn Comisia să pună în practică și celelalte măsuri ale acestui plan. Al optulea program cadru ar trebui, de asemenea, să facă din cercetare și dezvoltarea de tehnologii inovatoare o prioritate în domeniul energiei. Prin urmare, este vital să existe o finanțare adecvată pentru susținerea tehnologiilor curate și durabile. Acesta este singurul mod în care vom putea menține competitivitatea industriei noastre, în care vom promova creșterea economică și vom crea locuri de muncă.

  Kathleen Van Brempt (S&D). – (NL) Domnule președinte, cuvântul pe care l-am auzit cel mai des până acum este „strategie”; pe bună dreptate. Așadar, salutăm strategia Comisiei. Cu toate acestea, credem că aceasta este puțin dezamăgitoare, domnule comisar, întrucât o strategie bună presupune efectuarea unei evaluări obiective – o evaluare a problemelor de aprovizionare și, în special, a problemelor ecologice și, de asemenea, a problemelor sociale – și pe baza acestei strategii vom stabili prioritățile. Acord foarte multă importanță cuvântului „prioritate” deoarece acesta înseamnă ierarhizarea lucrurilor. Eficiența energetică este în vârful acestei ierarhii. Ați menționat acest lucru, dar dacă eficiența energetică este atât de importantă, de ce este astăzi atât de greu să stabilim obiective pe care intenționăm să le aplicăm în statele noastre membre? Este un lucru esențial. Știm că acest lucru funcționează și există un mod de a ajunge acolo unde trebuie. Prin urmare, aș dori să îi solicit domnului comisar să își asume cu adevărat această prioritate și, de asemenea, să o prezinte efectiv la pregătirile noastre pentru summitul important din februarie.

  Romana Jordan Cizelj (PPE). – (SL) Domnule președinte, domnule comisar, astăzi decidem cursul dezvoltării energetice până în anul 2020, însă această perioadă este mult prea scurtă. Este nevoie de mulți ani pentru a pune în funcțiune facilitățile energetice. Construcția de rețele și de centrale nucleare durează mult timp, de asemenea. Durata de viață a construcțiilor de acest gen este de câteva decenii. Din acest motiv, investitorii au nevoie de orientări politice relativ stabile pentru o perioadă mult mai lungă. Dacă dorim să atingem obiectivele noastre privind schimbările climatice și durabilitatea energiei, trebuie să dezvoltăm un cadru de politică pentru mult mai mult timp în viitor. Avem nevoie de un document strategic pentru dezvoltarea energiei până în cel puțin 2050.

Energia nucleară devine din ce în ce mai mult una dintre sursele de energie ale viitorului și aș dori, prin urmare, să subliniez trei sarcini pe care cred că va trebui să le înfruntăm la nivel european în această privință: În primul rând, trebuie să luăm măsuri legislative pentru a garanta dezafectarea în siguranță a centralelor nucleare și eliminarea deșeurilor radioactive în conformitate cu principiul „cel care poluează plătește”.

În al doilea rând, trebuie să ne asigurăm că se construiesc noi centrale nucleare prin proceduri eficiente și transparente, în conformitate cu cele mai ridicate standarde de siguranță posibile. Putem face acest lucru introducând standarde minime pentru aprobarea și confirmarea proiectelor privind noile centrale nucleare. Mai mult, trebuie să avem în vedere emiterea de licențe pentru noile tipuri de centrale nucleare la nivel european. Acest fapt ne-ar ajuta să profităm de cunoștințe combinate și să ajutăm țările care introduc abia acum energia nucleară și cele care au, de fapt, organisme administrative relativ mici.

În al treilea rând, trebuie să facem ca procesul decizional privind problemele nucleare să fie mai democratic. Energia nucleară este numai una din multe potențiale surse de energie și, prin urmare, procedurile decizionale trebuie să fie aceleași ca pentru cărbune, energii regenerabile, gaze și petrol. Parlamentului European trebuie să i se acorde competențe de codecizie. Nu este necesar să revedem Tratatul Euratom, întrucât acest lucru s-ar putea face printr-un acord instituțional.

  Adam Gierek (S&D). – (PL) Domnule președinte, energia reprezintă în jur de 40 % din costurile de producție, în timp ce forța de muncă constituie abia 15 %, dar obținerea materialelor prime pentru generarea energiei însăși necesită energie. Prin urmare, competitivitatea economiei va depinde de energie. Doctrina referitoare la efectul asupra climei global și promovarea a ceea ce se numește economia „fără emisii de CO2” nu are niciun sens. Implicarea atât de profundă în obiective obligatorii privind emisiile de carbon constituie un exemplu de propuneri care sunt iresponsabile economic și social, întocmai precum tehnologia CSC care a fost impusă centralelor pe bază de cărbune – de ce nu și pentru alți combustibili? De ce nu este eficiența forța motrice a progresului?

Trebuie să trag un semnal de alarmă cu privire la nemulțumirea socială în legătură cu sărăcia energetică. În noile state membre, energia reprezintă în jur de 40 % din cheltuielile unei familii. Trebuie să trag un semnal de alarmă și cu privire la pierderea securității energetice din cauza legislației impuse, și în special a pachetului privind energia și clima. Încă ceva – de ce nu au statele membre dreptul de a decide singure asupra modalităților de reducere a propriilor emisii de CO2, așa cum pot decide în privința mixului lor de energie?

  Lambert van Nistelrooij (PPE). – (NL) Domnule președinte, noul Tratat de la Lisabona a făcut ca energia să fie responsabilitatea comună a UE și a statelor membre. Al doilea pachet privind energia, care formează de fapt baza prezentei strategii, merită în mod evident adăugiri, iar raportul furnizează o analiză bună în această privință. Totuși, statele membre, împreună cu părțile lor publice și private, trebuie să participe. Programele operaționale dintre și din cadrul statelor membre devin din ce în ce mai importante. S-au stabilit obiective procentuale suficiente, atât pentru climă, cât și pentru energie. Nu este nevoie de alte obiective obligatorii. După cum s-a spus deja, punerea sa în aplicare contează, luând în considerare cetățenii – consumatorii. Este posibil, de asemenea, ca Comisia să fie obligată să își îmbunătățească evaluarea pentru aceste programe naționale și ca resursele noastre, posibil euro-obligațiunile, să trebuiască să fie dependente de acest lucru. Încă mai există o diferență între vorbe și fapte. Prima din două idei centrale este eficiența energetică: o mare oportunitate. Aceasta contribuie la competitivitatea companiilor noastre și, de asemenea, la ocuparea forței de muncă – în sectoarele instalațiilor și construcțiilor, de exemplu. Analizați puțin și țara dumneavoastră: ca urmare a acestui fapt, s-au creat zeci de mii de locuri de muncă în Germania. A doua idee centrală este – da, ați spus-o – infrastructura care leagă țările și cea din cadrul țărilor și rețelele inteligente. Aici este nevoie de euro-obligațiuni. Am o întrebare pentru domnul comisar: se vor face progrese către euro-obligațiuni în decembrie? Vorbim despre resurse noi – avem nevoie de bani – și aș dori să ne spuneți dacă veți strânge într-adevăr bani prin aceste mijloace? Acțiune: de asta avem nevoie.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - (RO) Strategia energetică a Uniunii trebuie să se concentreze asupra eficienței energetice, a reducerii consumului de energie primară și a sărăciei energetice, a promovării energiei din surse regenerabile și a securității energetice a Uniunii. Este însă absolut necesar ca strategia energetică a Uniunii să fie corelată și cu politica industrială, politica de transport, politica de cercetare și inovare și politica privind lupta împotriva schimbărilor climatice.

Solicităm Comisiei și statelor membre să dezvolte instrumentele financiare și fiscale necesare pentru eficiență energetică, în special în sectorul clădirilor, și să acorde prioritate eficienței energetice și infrastructurii energetice inteligente, în viitorul cadru financiar multianual.

Uniunea trebuie să acorde o mai mare importanță parteneriatului estic și în special regiunii Mării Negre, regiune cu o importanță geostrategică deosebită pentru securitatea energetică și pentru diversificarea rutelor de aprovizionare cu energie a Uniunii.

Invităm Comisia și statele membre să continue punerea în aplicare a proiectului european al coridorului sudic al gazelor naturale, în special al proiectului Nabucco, care ar putea îmbunătăți în mod semnificativ siguranța aprovizionării cu energie.

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Domnule președinte, atât doamna Kolarska-Bobińska, cât și domnul comisar Oettinger merită lăudați pentru această muncă, care reprezintă într-adevăr un efort important. Ca urmare a Tratatului de la Lisabona, strategia energetică a Uniunii Europene va fi construită pe doi piloni: piața energetică unică, securitatea aprovizionării, eficiența energetică și interconectarea rețelelor energetice europene.

Atunci când elaborăm noua noastră strategie energetică, trebuie să ținem cont de câteva provocări. Deși proviziile noastre de combustibil fosil se diminuează treptat, putem spori proviziile existente prin găsirea de noi situri de exploatare a materiilor prime prin eforturi de cercetare și de dezvoltare. Dependența de energie a Europei crește proporțional cu creșterea populației sale. Până în 2030, Europa va fi obligată să asigure 65 % din importurile de energie din surse din afara Europei. În cazul aprovizionării cu gaze, această cifră poate atinge 80 %. Trebuie să vizăm diversificarea sporită a rutelor de transport și a surselor de achiziție. Reamenajarea centralelor care funcționează în prezent poate, de asemenea, să fie de o importanță deosebită.

Pentru dezafectarea centralelor vechi nu este suficientă alocarea de sume importante – trebuie să acordăm atenție și întreținerii acestora. Statele membre trebuie să efectueze o reexaminare primordială a poziției lor cu privire la energia nucleară. Trebuie să ne continuăm eforturile în domeniul dezvoltării energiei nucleare, altfel nu ne vom putea atinge obiectivele privind schimbările climatice. Recomand să acționăm cu precauție în acest domeniu, pentru a ne asigura că planurile noastre ambițioase nu constituie o amenințare la adresa competitivității industriale și comerciale. În acest sens, avem un raport echilibrat care cuprinde angajamente ce pot fi îndeplinite în mod realist și din acest motiv îl susțin pe deplin.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, garantarea unei energii durabile, sigură și accesibilă, reprezintă cu siguranță una dintre principalele provocări pentru Europa în următorii ani.

Obiectivele politice ale Uniunii Europene necesită o serie de măsuri care nu pot fi ignorate. Realizarea completă a pieței energetice interne este un obiectiv care poate fi atins numai dacă legislația actuală privind pachetul energetic va fi aplicată de toate statele membre.

Consider că, pentru a atinge pe deplin obiectivele strategiei, nu ne putem abate de la investirea în infrastructura modernă și inteligentă, în special în cercetarea și utilizarea energiilor regenerabile. Aceste investiții nu numai că reprezintă soluția cea mai avantajoasă din punct de vedere economic pentru reducerea dependenței de energie a UE, dar va contribui și la combaterea schimbărilor climatice.

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Domnule președinte, aș dori să adresez sincerele mele mulțumiri raportoarei și raportorilor alternativi și dumneavoastră, domnule Oettinger, deoarece ceea ce ați prezentat în ultimele zile și săptămâni este decisiv pentru dezvoltarea Uniunii Europene. Totuși, asemenea doamnei Van Brempt, domnului Turmes și a altora, consider că trebuie mergem cu un pas mai departe, deoarece – dacă pot spune așa – o politică energetică rațională, puternic ecologică, este aproape ca un vehicul de propulsare pentru creștere și locuri de muncă ecologice.

Ieri am discutat din nou acest lucru cu președintele Comisiei. Din păcate, s-au spus foarte puține despre acest lucru astăzi. Cu toate acestea, trebuie să facem aceste demersuri suplimentare. Desigur, multe dintre chestiunile care sunt implicate în politica energetică orientată către mediu sunt încă mai scumpe. Totuși, dacă luăm în considerare avantajul pentru mediu și ce înseamnă ca industria Europeană să joace un rol principal, observăm că acesta este foarte important și pentru locurile de muncă.

Domnul Reul are dreptate: avem nevoie de multe surse de energie. Poate că nu de toate – în această privință, opiniile noastre diferă în multe privințe. Totuși, trebuie să cunoaștem direcția în care evoluează eficiența energetică, economia de energie și energiile regenerabile. Acestea sunt motoarele unei economii europene orientate către viitor.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - (RO) Problematica energetică este o prioritate majoră ce nu suportă amânare și este important ca viitorul plan de acțiune 2011–2020 să contribuie semnificativ la consolidarea politicii comune a Uniunii Europene.

Avem nevoie de o cooperare strânsă, în special în domeniul infrastructurii energetice, precum și de o finanțare europeană corespunzătoare. Consider că, pe lângă finanțarea publică și cea comunitară, pentru a dezvolta o infrastructură strategică la nivelul Uniunii, care să antreneze extinderea și integrarea tuturor piețelor de energie locale, regionale și europene, trebuie să acordăm o mai mare atenție sectorului privat și investițiilor provenite de aici.

Din punctul meu de vedere, o bună modalitate o reprezintă promovarea parteneriatelor public-private, prin oferirea suportului politico-administrativ necesar, a unui anumit nivel de finanțare și a unor garanții publice. Astfel, vom reuși să obținem finanțarea atât de necesară pentru viitorul oricărei politici energetice.

  Arturs Krišjānis Kariņš (PPE). – (LV) Domnule președinte, domnule comisar, astăzi aș dori să vorbesc pe scurt despre bunăstarea cetățenilor noștri și despre insule. De obicei, ne gândim cu plăcere la insule, ne place să mergem acolo – soarele, căldura. Izolarea insulelor sudice chiar aduce beneficii bunăstării locuitorilor din insulă, întrucât atrage turiști, dar atunci când vine vorba despre energie, izolarea sau statutul de insulă sunt deosebit de dăunătoare pentru populație. Exact de acest lucru nu este nevoie. De ce? Izolarea în domeniul energiei înseamnă predominanța normală a unui monopol pe această piață, iar pentru persoanele în cauză acest lucru înseamnă, la rândul lui, atât nesiguranța aprovizionării, cât și prețuri ridicate. Prezentul raport are soluția. Infrastructură, infrastructură, infrastructură. Să construim interconexiuni în Uniunea Europeană care să ne unească, pentru ca cetățenii să poată beneficia de prețuri decente și de siguranța aprovizionării. Vă mulțumesc.

  Francesco De Angelis (S&D). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să-mi exprim aprecierea față de prezenta rezoluție, care este un document excelent din patru puncte de vedere.

În primul rând, repetă faptul că eficiența energetică și economia de energie sunt priorități avantajoase din punct de vedere economic pentru reducerea dependenței de energie a Europei și pentru combaterea schimbările climatice. În al doilea rând, pune accentul pe infrastructurile inteligente. În al treilea rând, ne îndeamnă să implementăm în întregime legislația europeană actuală. În al patrulea rând, se străduiește să realizeze o politică energetică cu o dimensiune internațională riguroasă și consecventă.

În sfârșit, aș dori să subliniez importanța securității energetice și a investiției în cercetare, dezvoltare și inovare, pentru a proteja cât mai bine posibil interesele consumatorilor, ale întreprinderilor și ale cetățenilor.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Domnule președinte, cred cu adevărat că toate statele membre ale Uniunii Europene se confruntă acum cu cea mai mare dificultate în ceea ce privește energia și, în primul rând, aș dori cu adevărat să mulțumesc raportoarei și raportorilor alternativi pentru faptul că practic noi toți, reprezentanții tuturor statelor membre, am avut posibilitatea de a oferi propriile propuneri și că, datorită unor compromisuri inteligente, s-a creat un document foarte bun. Consider, de asemenea, că nu este atât de important să avem planuri ambițioase pe cât este să avem planuri realizabile, și anume infrastructuri reale, interconectări, o posibilitate reală pentru oameni de a alege furnizorul de energie de la care să cumpere energie și, desigur, un preț de piață real. Consider că dacă vom reuși acest lucru, rezultatele obținute vor fi semnificative. Consider că, pe viitor, ar trebui să avem și un control mai bun asupra dorințelor și intereselor statelor membre, deoarece în cazul instituirii unei piețe energetice comune, acele interese trebuie să fie conciliate. Domnule comisar, aș dori să vă mulțumesc de asemenea pentru reacția foarte promptă cu privire la semnarea anumitor acorduri și sunt recunoscător pentru faptul că principiul solidarității este adânc înrădăcinat la nivelul UE.

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, am citit raportul cu atenție și îl aprob în totalitate. Cu toate acestea, am rămas oarecum nedumerită de diverse mențiuni referitoare la viitorul cărbunelui în cadrul strategiei europene, în special de la punctul 52, în care Comisia este invitată să întocmească dispoziții juridice pentru a facilita construcția de centrale electrice alimentate cu cărbune.

În urmă cu câțiva ani, în Statele Unite a fost inițiată o mișcare politică și cetățenească care a dus de facto la un fel de moratoriu privind construirea de centrale electrice alimentate cu cărbune. La fel ca emisiile de CO2, și această decizie are la bază problema cenușii, care conține multe substanțe toxice. Prin urmare, nu susțin deloc argumentul centralelor electrice alimentate cu cărbune și aș dori să menționez că așa numitul „cărbune curat” este, în multe cazuri, mai mult un slogan decât o realitate.

Am auzit, de asemenea, mai mulți dintre colegii noștri deputați apărând cu îndârjire energia nucleară, atât în materie de costuri, cât și de siguranță. Din păcate, oricine spune acest lucru arată că nu știe despre ce vorbește. Alternativele există, sunt regenerabile, sunt reale și în deceniul care urmează, Uniunea Europeană trebuie să își croiască drumul în această direcție.

  Oreste Rossi (EFD). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, prezentul raport oferă câteva puncte foarte interesante în măsura în care, pornind de la conceptul de bază conform căruia Europa trebuie să se asigure cu politici energetice comune, acesta analizează cu atenție metode și programări.

Vorbind personal la Forumul European pentru Energie organizat de președintele Buzek, în rândul reprezentanților celor 27 de state membre ale UE și al Parlamentului European, am exprimat o opinie favorabilă cu privire la un plan de energie comun care să permită condiții egale de acces la energie pentru persoane fizice și întreprinderi, eliminând astfel diferențele de costuri uneori substanțiale de astăzi.

Regret faptul că trimiterile acum inevitabile la responsabilitatea Uniunii Europene în combaterea schimbărilor climatice au fost introduse într-un raport atât de bun. Există documente specifice în legătură cu acest subiect și consider că este redundant să continuăm să adăugăm trimiteri la acesta pentru a satisface anumiți extremiști din domeniul mediului.

În ceea ce ne privește, o a doua perioadă de angajament în cadrul Protocolului de la Kyoto poate avea loc doar într-un context global, implicând toate principalele economii printr-un acord cu caracter juridic obligatoriu.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). – (LT) Domnule președinte, aș dori să felicit raportoarea și să-i mulțumesc domnului comisar care analizează strategia și politica energetică într-un mod atât de binevoitor. Avem scopuri ambițioase pentru atenuarea procesului schimbărilor climatice. În ceea ce privește protecția mediului, energia poate fi un partener, dar poate fi și un dușman. În Uniunea Europeană suntem dependenți de combustibili fosili, utilizați în producerea de energie. Odată cu epuizarea resurselor UE, suntem din ce în ce mai dependenți de țări terțe și, așadar, este important nu numai să dezvoltăm energie regenerabilă, ci și să investim în cercetare pentru a spori eficiența energetică. În perioada de sesiune anterioară am dezbătut alocarea unor bani suplimentari pentru energie în baza Planului european de redresare economică. Poate că ar fi adecvat, de asemenea, să putem aloca bani de la alte mecanisme de finanțare ale Uniunii Europene, destinate eficienței energetice în general. Energia regenerabilă este importantă pentru noi nu numai din cauza schimbărilor climatice, ci și a securității energetice. Acordurile bilaterale ale unor state membre, care pun în aplicare proiecte precum „Nord Stream” duc la neîncredere nu doar în privința chestiunilor de mediu, ci și a principiilor de solidaritate și, prin urmare, trebuie să existe transparență în acest domeniu.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) Din punctul meu de vedere, îmbunătățirea potențialului UE în materie de energie regenerabilă este unul dintre cele mai importante elemente ale raportului. De aceea reamintesc faptul că regiunea Dobrogea, din sud-estul României, va deveni în câțiva ani cel mai mare parc eolian din Europa. Construcția celor 522 de turbine se va finaliza în 2011. Dobrogea va putea furniza astfel 50 % din consumul la nivel național.

Infrastructura este un alt element esențial pentru o piață energetică funcțională.

UE trebuie să aleagă între acele proiecte care-și dovedesc eficiența și rentabilitatea economică. Interconectorul AGRI, una dintre primele contribuții ale României la dezvoltarea infrastructurii energetice, prezintă costuri reduse și constituie o alternativă.

Diversificarea surselor de aprovizionare se impune și în sectorul petrolului. Oleoductul P8 constituie un bun exemplu în acest sens. România și Serbia au reluat recent studiile de fezabilitate pentru construirea primului tronson Constanța-Pancevo.

  Ioan Enciu (S&D). - (RO) Diversificarea surselor, o nouă infrastructură în energie, creșterea ponderii surselor regenerabile sunt importante pentru viitorul energetic al Uniunii. Dar, în același timp, nu trebuie să renunțăm și la utilizarea vechilor surse de energie, desigur, îmbunătățită prin tehnologii inovatoare, conform posibilităților și necesităților fiecărui stat membru.

Cel mai important pentru mine, pentru cetățenii pe care-i reprezint aici este însă faptul că trebuie să păstrăm un preț accesibil pentru toți consumatorii, să menținem și chiar să creăm noi locuri de muncă în acest domeniu.

Nu trebuie să ajungem în situația în care pe piața de energie europeană va exista surplus de energie, pentru că aceasta nu va putea fi cumpărată din cauza prețurilor ridicate.

  Kyriakos Mavronikolas (S&D). – (EL) Domnule președinte, cred că, în urma Tratatului de la Lisabona, se înțelege de la sine că Parlamentul European va putea contribui mult mai mult la politica energetică.

Sunt de acord cu tot ceea ce a spus raportoarea și aș evidenția faptul că, în prezent, politica energetică ține mai curând, direct și indirect, de politica externă în general, atât a statelor membre, cât și a Uniunii. Sunt de acord că astăzi avem nevoie de lucrări necesare, lucrări de infrastructură, și că avem nevoie și de reglementări care să guverneze modalitatea de executare a acordurilor.

Astăzi solicităm contracte clare, transparență și trimiteri specifice la sursele de energie regenerabilă. Totuși, ceea ce avem în fața noastră, domnule comisar, este nevoia pentru o piață a energiei comună. Acest lucru ar ajuta micile state insulare ale Uniunii în special, astfel încât, pe o piață mare, să putem rezolva în mod transparent problema majoră a energiei.

  Nick Griffin (NI). – Domnule președinte, aș dori să îi spun domnului comisar că noul raport privind strategia în domeniul energiei ignoră un lucru foarte evident: apogeul petrolului. Însă Comisia cel puțin și-a dat în sfârșit seama de această amenințare uriașă și iminentă. În momentul în care se recunoaște apogeul petrolului, majoritatea acestui raport în mare parte bine intenționat devine, din păcate, gaz pe foc.

Deficitul uriaș de energie care va urma nu poate fi acoperit în niciun fel prin regenerare sau filtrarea reziduurilor. Cărbunele, fuziunea nucleară – și, pe termen lung, fuziune nucleară și fisiunea – sunt singurele surse de energie suficient de abundente pentru a ne salva pe măsură ce era petrolului ia sfârșit.

Domnule comisar, acum că aceste lucruri au fost recunoscute, putem să ne așteptăm la o abordare nouă, serioasă a energiei? Trebuie să renunțăm la toate absurditățile cu privire la rețele de energie eoliană și încălzire globală și să ne concentrăm asupra soluțiilor științifice reale pentru criza apogeului petrolului.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, intrăm în dezbatere aici și, dacă iau în considerare chestiunile pe care s-au concentrat discursurile dvs., avem un mix de energie vast în Uniunea Europeană, în statele membre și, de asemenea, în Parlament. Am auzit discuții despre orice de la energii regenerabile 100 % până la fuziune nucleară, energie nucleară și cărbune. Aceasta înseamnă că întrebarea cheie va fi: vom cădea de acord asupra unei strategii pe termen lung? Vom ajunge la un consens în Europa? Dacă vom ajunge, care va fi consensul?

Lucrăm în prezent la elaborarea strategiei care cuprinde cele trei obiective ale energiei regenerabile în proporție de 20 %, al reducerii emisiilor de CO2 cu 20 % și al creșterii eficienței cu 20 %. Aceasta este strategia pentru noul deceniu. Este adevărat că avem nevoie de o strategie pe termen lung. Foaia de parcurs pe care v-o vom prezenta ca proiect brut primăvara următoare va furniza această strategie. Cu această foaie de parcurs intenționăm ca, în următorul an, să luăm în considerare următorii 40 de ani împreună cu dvs. și statele membre și să prezentăm previziuni cu privire la cerințele în materie de energie, mixul energetic, obiectivele de mediu și securitatea aprovizionării pentru patru decenii. Nu este o sarcină ușoară. Imaginați-vă pentru un moment că am fi în 1970 înainte de criza petrolului, înainte de căderea Zidului și cu numai câteva state membre și că ar trebui să folosim expertiza pe care o aveam în 1970 pentru a clarifica anul 2010 și situația energetică actuală. Estimările noastre ar fi fost complet greșite. Știm ce capacități tehnice vor apărea în următorii 40 de ani? Ce noi interese politice vor avea statele membre? Cu toate acestea, sunt în favoarea încercării de a produce Foaia de parcurs 2050.

Apoi s-a pus problema de ce avem nevoie de obiective obligatorii pentru reducerea emisiilor de CO2 și de ce statele membre nu pot face acest lucru. Este pur și simplu pentru că așa s-a decis. Accept obiectivul de 20 % pentru emisiile de CO2 și cel de 30 % dacă găsim alți parteneri la nivel mondial. Aceasta este o decizie a Parlamentului, de care aparțineți, și a Consiliului, iar eu o pun în aplicare. Dacă doriți altceva, să îmi spuneți. Sunt de părere că, dacă nu ar exista obiective obligatorii, statele membre pur și simplu nu le-ar respecta. Dacă renunțăm la obiectivele obligatorii, statele membre ar face mai puține sau chiar nimic, în special în vremuri economice dificile.

S-a menționat problema eficienței energetice. În strategia noastră, creăm doar schița pentru această chestiune. Detaliile cu privire la aceasta vor fi puse în practică, iar instrumentele, măsurile și partea financiară vor urma în primăvară când va trebui să prezentăm strategia privind eficiență energetică, pe care o dezbateți în prezent.

S-au pus întrebări referitoare la piața internă. Vă rog să aveți încredere în mine și domnul Almunia. Vom asigura conformitatea deplină cu al doilea și al treilea pachet privind piața internă, vom soluționa procedurile de încălcare a tratatului și vom face tot posibilul pentru a ne asigura că, în următorii cinci ani, gazele și electricitatea vor alcătui o piață internă competitivă și transparentă. În ultimele câteva săptămâni am oferit consultanță statelor membre – guvernului polonez în cazul Jamal și guvernului bulgar în cazul South Stream și referitor la aprovizionarea cu gaz a Bulgariei. De fapt, statele membre nu sunt mereu dispuse sau în măsură să asigure respectarea normelor privind piața internă din acordurile lor bilaterale. Acolo unde ni se cere consiliere, o oferim, dar este nevoie și de implicarea statelor membre. Există și state membre mari în care piața internă nu funcționează. Unul dintre acestea nu este departe de aici și poate este chiar țara în care ne aflăm acum. Prin urmare, întreb deputații din Franța: sunteți pregătiți să lucrați cu mine pentru a crea o piață internă în Franța și în alte țări? Am nevoie de susținerea dvs. în această chestiune – nu la un nivel național, ci la un nivel european.

În ceea ce privește coridorul sudic, decizia cu privire la gazoductele Nabucco, trans-adriatic sau ITGI va fi adoptată, cred, în primul trimestru al anului următor. Totuși, o infrastructură de gaze ne obligă să abordăm chestiuni precum de cât gaz vom avea nevoie pentru încălzire și transformarea în electricitate în următoarele decenii? În prezent sunt necesari 500 de miliarde de metri cubi pe an. Vom avea nevoie de mai mult sau de mai puțin? Această chestiune va fi abordată și în foaia de parcurs 2050.

Domnul Rohde a menționat exemplul Chinei. În opinia mea, este mereu bine să se folosească China drept comparație, dar, de preferat, nu ca un exemplu de urmat. Aveți dreptate că s-au făcut foarte multe investiții în energie eoliană în China. Este adevărat, dar ați omis să menționați faptul că China cumpără în prezent cărbunele din lume și investește mult mai mult în cărbune. Este adevărat că, în ultimul an, China a investit mai mult în energii regenerabile decât a investit Germania. Cu toate acestea, proporția energiilor regenerabile produse în China este în scădere, pentru că se investește mult mai mult în energie nucleară și cărbune. În plus, China consideră energia nucleară o formă de energie regenerabilă. Pur și simplu nu sunt de acord. În consecință, o comparație cu China este importantă, dar aș recomanda cu seriozitate să nu considerăm China drept un exemplu pe care să îl urmăm în munca noastră europeană.

Vă mulțumesc încă o dată. Am nevoie de susținerea dvs. și când vine vorba despre bugetul european. S-a solicitat să se ia mai multe măsuri și să se aloce mai multe resurse pentru cercetare și infrastructură. Accept acest lucru. Accept orice euro pe care mi-l dați, dar bugetul este decis de Consiliu și Parlament. În baza bunei noastre experiențe cu Planul Strategic European pentru tehnologiile energetice, cu finanțarea cercetării în domeniul energetic și cu planul de redresare economică, am încredere că vom elabora o propunere bună pentru infrastructură și că dvs. o veți susține astfel încât, în deceniul următor, să se furnizeze suficiente fonduri europene cu valoare adăugată pentru măsurile europene corespunzătoare din domeniul infrastructurii și al cercetării. Având în vedere acestea, avem cu siguranță suficiente ocazii pentru o cooperare constructivă.

  Lena Kolarska-Bobińska, raportoare. – (PL) Domnule președinte, după cum se poate observa, subiectele de discuție și opiniile exprimate în Parlamentul European sunt foarte variate și diferite. Prin urmare, prezentul raport este rezultatul compromisului pe care îl urmăream. Sunt de părere că acesta este un raport foarte bun, pentru că am construit un consens.

Aș dori să le mulțumesc raportorilor alternativi – doamna Ulvskog, domnul Rohde, domnul Turmes, domnul Szymański și alții – pentru faptul că am construit acest consens într-o manieră atât de plăcută. Aș dori, de asemenea, să îi mulțumesc doamnei Castillo Vera pentru cooperare, ajutor și susținere, doamnei Toth de la Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) pentru ajutor, domnului Hillman și, de asemenea, domnului comisar și personalului Comisiei, care au răspuns la întrebările mele numeroase și au reacționat la diferitele mele idei.

La Bruxelles are loc astăzi o luptă între susținătorii ideii de interguvernamentalism și cei care doresc să acționeze conform noțiunii de solidaritate. Atât Parlamentul European, cât și Comisia se confruntă cu necesitatea de a garanta, la ședințele viitoare ale Consiliului European, că solidaritatea este totuși victorioasă în fața intereselor naționale individuale. Am ajuns la un anumit consens. Avem o strategie și, după cum a spus domnul Turmes, în acest sens trebuie să o implementăm, să o implementăm și să o implementăm din nou, apărându-ne de diferitele interese specifice.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, joi, 25 noiembrie, ora 12.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S&D) , în scris. – (PT) Cred că această nouă strategie energetică este absolut necesară pentru a pune în practică o strategie competitivă, durabilă și sigură. Într-o perioadă în care Europa devine din ce în ce mai dependentă de importurile de energie, cred că este esențial ca aceasta să continue să joace un rol de lider dominant în problemele legate de energie, concentrându-se pe inovare și pe tehnologie. Pentru a face ca strategia noastră să fie mai durabilă, vom avea nevoie de o concentrare constantă asupra energiei regenerabile prin introducerea unei concurențe sporite în cadrul sectorului, astfel încât să putem pune în aplicare în mod eficient piața internă pentru energie. Acest fapt va duce la reducerea costurilor și la creșterea competitivității pentru economie și va crea, de asemenea, bunăstare și locuri de muncă, ceea ce este important pentru o balanță comercială sănătoasă. Vin dintr-o regiune mai îndepărtată care are în prezent un nivel de autosuficiență energetică de aproximativ 27 % și vizează să atingă 75 % până în 2012. Insulele Azore și-au stabilit obiective specifice mai ambițioase decât UE și, ca urmare, sunt deja recunoscute la nivel european, în special în ceea ce privește energia geotermală, datorită unei politici energetice ambițioase cu parteneriate între regiune și celor mai bune centre de cercetare naționale și internaționale. Uniunea ar trebui să urmeze aceste exemple și să sporească sprijinul în domeniile cercetării, inovării și dezvoltării de proiecte.

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. – (RO) Este timpul să vorbim despre o adevărată strategie energetică europeană. În prezent, implementarea legislației UE în materie de energie este lacunară. Prin intermediul prevederilor din Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană dispune de un cadru juridic ferm pentru dezvoltarea unei piețe interne unice funcționale, care să garanteze siguranța aprovizionării, durabilitatea, interconectarea rețelelor și solidaritatea. În acest context, noile state membre, mult mai vulnerabile la întreruperile externe ale aprovizionării cu energie, au nevoie de sprijinul Uniunii Europene pentru a face față acestor provocări.

De asemenea, doresc să pledez pentru menținerea posibilității de subvenționare a minelor de cărbune de către statele membre, cel puțin până în 2018. Într-o lume capitalistă, termenul de necompetitiv este sinonim cu plagă socială. Trebuie să luăm în calcul factorul uman, să ne gândim la consecințele socioeconomice negative ale închiderii minelor de cărbune, care reprezintă o sursă majoră de locuri de muncă, înainte de a pune o pecete de necompetitivă unei mine.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Prezentul raport vizează să contribuie la un nou plan de acțiune privind energia, în cadrul strategiei Europa 2020. În principiu, un plan nou se poate dovedi a fi o inițiativă importantă, cu condiția ca greșelile și deficiențele planurilor anterioare să fie luate în considerare. Este inutil să insistăm asupra abordării și propunerilor care ne-au făcut să încetinim și să rămânem mai în urmă decât ar trebui să fim.

Deficiențele strategice ale politicii energetice europene de care ar trebui să se țină seama includ următoarele puncte.

Politica energetică a fost plasată ca un apendice la o politică „de mediu” al cărei obiectiv final este de a deschide noi domenii pentru speculațiile financiare, făcând din certificatele de emisii de gaze un lucru profitabil. Cu toate acestea, problema energiei merită o abordare adaptată bazată pe îmbunătățirea indicatorilor specifici precum intensitatea energetică sau deficitul energetic.

În domeniul energiei se presupune, de asemenea, că dacă se va pune în aplicare funcționarea piețelor acolo unde operează investitorii, totul se va rezolva ca prin magie. S-au publicat deja trei pachete legislative succesive, s-au cheltuit resurse publice și totuși nu avem încă piețe competitive, investiții în infrastructură sau energie mai accesibilă pentru consumatori. Acest fapt reprezintă un eșec din punctul de vedere al tuturor aspectelor obiectivelor menționate.

Argumentul conform căruia biocombustibilii aduc numai beneficii pentru mediu și asigură o dezvoltare importantă pentru agricultura și industria țărilor europene s-a prăbușit.

  András Gyürk (PPE), în scris. – (HU) Mă bucur să văd că există un angajament din ce în ce mai puternic în Europa pentru a realiza o piață energetică comună. Acest lucru este demonstrat în mod capabil de faptul că ambele rapoarte ale doamnei Kolarska-Bobińska, precum și cea mai recentă strategie energetică și prioritățile privind infrastructura ale Comisiei Europene îndeamnă la schimbări structurale. În sfârșit începem să ne dăm seama că o reușită remarcabilă necesită investiții semnificative, planuri de acțiune concrete și înlăturarea sarcinilor administrative. Aceasta este singura posibilitate pentru ca toate statele membre să atingă obiectivele principale ale Tratatului de la Lisabona: piața unică, securitatea aprovizionării, eficiența energetică și dezvoltarea energiilor regenerabile.

Cred că faptul că documentele menționate mai devreme tratează eforturile de dezvoltare a energiei în Europa Centrală și de Est ca pe o prioritate urgentă reprezintă un pas înainte esențial. Criza gazelor naturale de anul trecut a scos în evidență pentru statele din vest faptul că regiunea noastră depinde foarte mult de o singură sursă de gaze și că piața unică nu funcționează aici. Europa și-a dat seama că accesul la sursele alternative de gaze, crearea coridorului gazelor de la nord la sud și eliminarea piețelor izolate sporesc securitatea aprovizionării la nivel regional, făcând în același timp un pas înainte către realizarea unei piețe unice.

În același timp, consolidarea rețelelor energetice și interconectarea regională a conductelor de petrol sporesc, de asemenea, flexibilitatea regiunii noastre. Nivelul de angajament nu se poate opri totuși numai la crearea unei strategii. Am încrederea că se vor aplica în curând modificări structurale care să sprijine realizarea în mod eficient a unei piețe unice și că vom elabora un proces de acordare a licențelor rapid și transparent, vom crea inițiative regionale și vom oferi acces la noi instrumente de finanțare.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – După câteva experiențe dramatice cu aprovizionarea cu energie, a devenit clar că energia este un factor cheie al securității UE. Necesitatea unei perspective strategice pe termen lung este evidentă. Strategia energetică nou propusă vizează să satisfacă această nevoie. Mai presus de toate, Europa are nevoie de o piață energetică internă coerentă și armonizată care trebuie să integreze diferite rețele energetice, legându-le între ele. Acest lucru reprezintă o prioritate absolută pentru stabilitatea și securitatea UE. Astăzi încă mai există regiuni izolate ale UE care depind aproape în totalitate de sursele de energie externe. În cazul gazelor importate, acest lucru este valabil pentru cele trei state membre baltice. Acestea depind de exporturile de gaze din Rusia, pe care Moscova le folosește ca pe instrumentul său de politică externă. Rezultatul este că națiunile baltice, fiind în vecinătatea imediată a Rusiei, plătesc cu 30 % mai mult decât Germania pentru același gaz rusesc. Noua strategie privind Marea Baltică ar trebui să vizeze dezvoltarea de rețele integrate în jurul Mării Baltice. Sprijin alocarea unei proporții mai ridicate din buget pentru politica energetică comună. Dezvoltarea de infrastructuri moderne și eficiente va necesita investiții prioritare. Sporirea eficienței energetice înseamnă mai multe investiții în cercetare și dezvoltare și în noile tehnologii energetice.

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. – (RO) Strategia energetică propusă trebuie să promoveze pe termen lung o combinație diversificată de surse de energie, respectiv energie din surse regenerabile, dar și energie nucleară. Această strategie nu va putea însă fi viabilă atâta timp cât nu se va consolida rețeaua de transmisie pentru a sprijini integrarea pieței și dezvoltarea unei producții de energie sustenabilă la scară mare.

De asemenea, consolidarea interconexiunilor și a legăturilor cu țările terțe este extrem de importantă. Este urgent nevoie să se dezvolte și să se modernizeze rețelele de distribuție pentru a putea integra cazurile din ce în ce mai frecvente de producție distribuită. Bineînțeles că integrarea pieței impune și o mai bună utilizare a rețelelor funcționale existente, pe baza armonizării transfrontaliere a structurii piețelor și prin dezvoltarea unor modele europene comune de gestionare a interconexiunilor. Și, nu în cele din urmă, constituirea unei rețele „inteligente” la nivelul UE, capabile să gestioneze, să distribuie și să măsoare, în timp real, toate modelele diferite de producție și consum pentru a asigura o funcționare sigură și eficientă a viitorului sistem electric, este extrem de importantă.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – (RO) Doresc să salut acest raport și, în mod special, referirile la dezvoltarea potențialului în domeniul bioenergiei. Potențialul european în domeniu este subexploatat, în acest context fiind relevantă situația cu care se confruntă unele state membre, unde există suprafețe enorme de terenuri agricole care rămân necultivate în fiecare an. Aceste terenuri abandonate ar putea fi exploatate și din punctul de vedere al energiei regenerabile. Exemplul României, care îmi este cel mai familiar, este edificator: circa trei milioane de hectare rămân nefolosite, iar puterea energetică pierdută pe această suprafață este de circa 187 terawatt pe oră. Cred că această problemă trebuie avută în vedere în cadrul dezbaterilor privind viitorul Politicii Agricole Comune. Invitația adresată Comisiei de a propune un cadru de politici și de a susține continuarea promovării utilizării biocarburanților durabili de a doua generație în Europa este oportună și sper să fie însușită de CE.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Obținerea energiei este una dintre cele mai importante provocări ale lumii de astăzi. Cu mult timp în urmă, Uniunea Europeană a susținut o politică de obținere a energiei prin utilizarea de tehnologii care asigură emisii scăzute de CO2. Faptul că raportoarea a recunoscut această idee ca fiind un obiectiv strategic nu este o surpriză și beneficiază de susținerea mea deplină. Al doilea obiectiv strategic – garantarea securității energetice pentru toate statele membre – are, de asemenea, întregul meu sprijin. Raportoarea leagă acest obiectiv de instituirea unei economii cu emisii scăzute. Acest aspect este deosebit de important pentru Polonia. Nu este un secret faptul că securitatea energetică a Poloniei se bazează pe cărbune. Prin urmare, pentru a atinge acest obiectiv în mod eficient, este esențial să avem un sprijin financiar puternic din partea UE. Polonia – și multe alte state membre – recunoaște nevoia de a construi o economie cu emisii scăzute, dar nu este totuși capabilă să atingă acest obiectiv fără ajutor european. În sfârșit, aș dori să îmi exprim mulțumirea față de identificarea de către raportoare a nevoii de a asigura energie pentru cetățeni la prețuri acceptabile ca fiind unul dintre obiectivele strategice ale noii strategii energetice pentru Europa. Prin acceptarea celor trei obiective strategice principale ale noii strategii energetice pentru Europa, aș dori să îmi exprim susținerea puternică pentru propunerea de rezoluție privind documentul Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020.

  Indrek Tarand (Verts/ALE), în scris. – (SV) Sunt foarte mulțumit de faptul că avem din nou ocazia astăzi să dezbatem în mod activ în Parlamentul European problemele legate de securitatea energetică. Să nu existe nicio neînțelegere aici – acest subiect este la fel de delicat ca cel referitor la gaze. În ultimii ani, UE ca întreg și-a sporit dependența de aprovizionările cu energie de la anumite țări terțe. Acesta este un risc inerent pe piață, nu numai în ceea ce privește aspectul economic, dar și din cauza lipsei drepturilor democratice și ale omului și a implicării companiilor care nu au concepte de afaceri sănătoase. Din păcate, trebuie să admitem faptul că raportul doamnei Kolarska-Bobińska, care este o lucrare excelentă, este dezbătut și votat puțin cam târziu. Comisia Europeană și-a comunicat deja Strategia energetică pentru Europa 2011-2020 la 10 noiembrie, așadar este poate prea târziu pentru a schimba asta. Mai bine mai târziu decât niciodată, totuși. Prin urmare, voi adăuga la opiniile de astăzi faptul că Franța a decis să vândă Rusiei o navă de război din clasa Mistral. Presupunem că își regretă sincer decizia.

  Zbigniew Ziobro (ECR), în scris. – (PL) Din propunerea de rezoluție depusă lipsesc încă trimiterile explicite la două aspecte importante. Primul dintre acestea este sprijinul financiar din bugetul Uniunii Europene pentru găsirea de surse alternative de combustibil precum gazele de șist. Utilizarea gazelor de șist le-a permis acum Statelor Unite să își asigure independența în ceea ce privește aprovizionarea cu energie. Oamenii de știință și geologii raportează că o posibilitate similară de autonomie energetică se întrevede și pentru Uniunea Europeană. Cred că este important să schimbăm politica Uniunii în ceea ce privește acest aspect, astfel încât să susțină explorarea și utilizarea gazelor de șist. De asemenea, este important să asigurăm sprijin financiar instituțiilor care sunt implicare în dezvoltarea de tehnologii pentru extragerea și transportul gazelor de șist – inclusiv utilizarea de CO2 în procesul de fragmentare a șistului. Al doilea aspect se referă la lipsa unor trimiteri explicite la realizarea de investiții specifice în proiectele de transmitere a combustibilului. Acesta este încă un document care nu are nicio legătură cu o strategie. Parlamentul European trebuie, în sfârșit, să elaboreze proiecte energetice care sunt importante pentru securitatea sa și pentru modurile în care acestea vor fi finanțate. În ciuda declarațiilor făcute, atât în cadrul programului Parteneriatul estic, cât și în cel privind Sinergia Mării Negre, construirea conductei de gaz Nabucco, care urmează să lege zăcămintele din Asia de utilizatorii din Europa, continuă să fie amânată. Strategia nu are trimiteri nici la posibilitatea utilizării zăcămintelor din Africa și zona arctică. Ultimul aspect care a fost omis este lipsa unei explicații clare a termenului „securitate energetică a Uniunii Europene”. Ce înseamnă asta de fapt? Ar trebui să se refere la Uniune ca întreg sau la o situație de securitate a aprovizionării pentru statele membre individual care constituie în prezent Uniunea Europeană?

14. Pregătirile pentru Conferința de la Cancun privind schimbările climatice (29 noiembrie - 10 decembrie) (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este reprezentat de declarațiile Consiliului și Comisiei cu privire la Conferința privind schimbările climatice de la Cancun (29 noiembrie -10 decembrie).

  Joke Schauvliege, președintă în exercițiu a Consiliului. – (NL) Domnule președinte, onorabili membri, în urma conferinței de la Copenhaga, Uniunea Europeană a decis destul de repede să procedeze printr-o abordare treptată, pragmatică, pe viitor. Concentrarea asupra unei abordări „totul sau nimic” nu mai este posibilă. Treptat, trebuie puse bazele pentru un cadru post-2012. Ne dăm seama că progresele pentru negocierile privind crearea unui regim ambițios de combatere a schimbărilor climatice dincolo de 2012 au fost foarte lente. Participanții au opinii puternic divergente, ceea ce a fost evident chiar recent în cursul ultimei runde de negocieri oficiale de la Tianjin, la care s-au făcut progrese foarte mici.

Onorabili membri, acesta este contextul în care Consiliul Mediu și Consiliul European au făcut ultimele retușuri la poziția Uniunii Europene pentru conferința de la Cancun. Pozițiile altor instituții și, desigur, propunerea dumneavoastră de rezoluție, au fost luate în considerare în cursul procesului. S-a stabilit deja că reuniunea de la Cancun nu va produce un cadru cu caracter juridic obligatoriu post-2012. Având în vedere faptul că încă nu este clar care va fi conținutul pachetului de măsuri pentru Cancun, poziția Uniunii Europene, care va oferi, de asemenea, negociatorilor Europeni flexibilitatea necesară, subliniază diferite elemente. Este clar din toate punctele de vedere faptul că pachetul de măsuri pentru Cancun trebuie să fie echilibrat, ceea ce înseamnă că trebuie să conțină elementele care fac posibilă adaptarea acestuia atât pentru țările în curs de dezvoltare, cât și pentru țările dezvoltate. Care sunt atunci principalele elemente ale poziției UE?

Înainte de toate, trebuie să obținem un rezultat echilibrat; să echilibrăm drepturile de negociere în contextul Protocolului de la Kyoto și al Convenției, pe de o parte, și în interiorul cadrelor însele, de cealaltă parte.

În al doilea rând, sunt condițiile unei perioade de angajament bună în contextul Protocolului de la Kyoto.

În al treilea rând, sunt liniile generale ale componentelor esențiale ale Planului de acțiune Bali, în special o viziune comună, reducerea, adaptarea, tehnologiile și finanțarea. UE își menține părerea că un instrument unic cu caracter juridic obligatoriu este cel mai bun mod de a forma cadrul post-2012. Având în vedere faptul că, anul trecut, prezenta poziție a dat naștere la numeroase neînțelegeri și că acest lucru este, de asemenea, foarte important în negocierile internaționale, UE intenționează să adopte o poziție flexibilă: flexibilă în ceea ce privește o a doua perioadă de angajament, dar supusă îndeplinirii anumitor condiții. Care sunt aceste condiții? Toate economiile mari trebuie să fie incluse în acest cadru 2012. Acest cadru trebuie să fie ambițios și eficient, trebuie să garanteze integritatea privind mediul și trebuie să se facă progrese în privința reformării mecanismelor pieței curente și a introducerii de mecanisme noi. În plus, țările dezvoltate trebuie să demonstreze că își îndeplinesc de fapt angajamentele financiare, mai ales cu privire la finanțarea cu demaraj rapid. Uniunea Europeană și statele sale membre au prezentat singurul raport aprofundat, transparent, cu privire la punerea în aplicare a acestor angajamente financiare și vor contribui cu 2,2 miliarde de euro în 2010. Sper că prezentul raport va ajuta la restabilirea încrederii în rândul părților.

Președinția belgiană este de părere că sunt necesare măsuri tangibile, specifice, pentru a satisface nivelul așteptărilor părților și, de asemenea, pentru a asigura încrederea în procesul multilateral din cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC). Vom depune toate eforturile pentru a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii Europene. În această privință, vom conta și pe dumneavoastră, ca de obicei, onorabili membri, să ajutați la diseminarea și, desigur, la aplicarea acestui mesaj.

  Connie Hedegaard, membră a Comisiei. – Domnule președinte, sunt, desigur, foarte de acord cu ceea ce a spus Președinția belgiană. Și eu sunt nerăbdătoare să lucrez cu dvs. în Cancun. Este foarte clar că acordul cu caracter obligatoriu pentru care UE era pregătită anul trecut și pentru care suntem încă pregătiți nu va rezulta în urma conferinței de la Cancun – nu din cauza noastră, ci din cauză că alții nu sunt pregătiți pentru aceasta. Este adevărat că ne îndreptăm către un pachet echilibrat, dar aș spune că este și substanțial și ambițios.

De fapt, suntem primii care, în această primăvară, februarie-martie, prezentăm idea de a urma o abordare treptată pentru a dezvolta Acordul de la Copenhaga și pentru a consolida impulsul care continuă acum la Cancun. Dar, deși pare să se accepte că acesta este lucrul cu care ar trebui să ne întoarcem de la Cancun – un pachet echilibrat – este ușor să spunem că asta își dorește orice partid, dar mai greu este să cădem de acord asupra ceea ce înseamnă acest lucru.

Ce este un pachet substanțial echilibrat? Aici aș spune că, privind dintr-o perspectivă europeană, este evident că vom insista asupra necesității de a stabiliza clauzele de reducere, de a institui un sistem MRV îmbunătățit și de a promova piețele de carbon. Ar trebui, desigur, să avem putere de decizie și în ceea ce privește REDD+, adaptarea, tehnologia, finanțarea și consolidarea capacităților. Toate aceste elemente vor trebui să se reflecte într-un pachet pe care îl considerăm echilibrat.

Un lucru pe care aș vrea să îl subliniez este că noi, Uniunea Europeană, trebuie să rămânem fermi în privința condițiilor noastre pentru o a doua perioadă de angajament în baza Protocolului de la Kyoto. Trebuie să folosim aceste condiții pentru a crește nivelul de ambiție și pentru a-i determina pe alții să acționeze. Condițiile atașate unei posibile a doua perioade de angajament sunt foarte importante pentru integritatea mediului și pentru obiectivele viitorului regim privind clima. UE singură într-o a doua perioadă de angajament nu este suficientă și nici credibilă. Prin urmare, trebuie să rămânem la condițiile noastre pentru a obține răspunsuri pozitive de la partenerii noștri. Trebuie să spun că am impresia – tot în urma pre-COP – că argumentele noastre în această privință se confirmă din ce în ce mai mult.

Proiectul de rezoluție pe care îl avem în fața noastră abordează toate domeniile pe care tocmai le-am menționat. Comisia apreciază foarte mult consultanța oferită de Parlament, chiar dacă aceasta nu poate fi adoptată în întregime.

Vă dau un singur exemplu: unii dintre dvs. sugerează să avem alt obiectiv decât obiectivul privind cele două grade. Una dintre prioritățile noastre principale la Cancun va fi de a nu redeschide Acordul de la Copenhaga și de a nu face începe o cale întoarsă de la ceea ce avem deja.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a sublinia faptul că UE trebuie să ne susțină angajamentele luate pentru un demaraj rapid la Copenhaga. Vă pot spune cu sinceritate azi: aproape am ajuns. Dar încă mai avem nevoie de 200 de milioane de euro de la statele membre pentru a ajunge exact unde am promis să fim la Copenhaga. Presupun că observați diferența dintre a putea spune, la Cancun, în numele Uniunii Europene, „am reușit” și a spune „aproape am reușit”. Chiar cred că ar trebui să folosim zilele care au rămas până la Cancun pentru a realiza tot ceea ce am promis la Copenhaga.

Nu am menționat obiectivele: nu din cauză că nu sunt importante, deoarece sunt cu siguranță, iar UE, atât anul acesta, cât și anul trecut, ar spune că încă suntem gata să trecem la reducerea cu 30 %, cu condiția ca și ceilalți să contribuie. Nu s-a schimbat nimic aici. Cred că motivul pentru care obiectivele nu se dezbat atât de mult acum este faptul că multe dintre celelalte părți nu sunt atât de pregătite – din motive pe care le cunoașteți – să discute obiective la Cancun. Cred că ceea ce este important este să introducem angajamentele din Acordul de la Copenhaga în textul formal. Pornind de la asta putem îmbunătăți lucrurile.

Dar trebuie să spun și că, indiferent ce va rezulta la Cancun, cred că este esențial ca, după Cancun, să continuăm să avem o politică privind clima cu obiective ambițioase, rezolvându-ne în același timp provocările energetice, după cum tocmai ați discutat. Putem încuraja inovarea și crearea de locuri de muncă și putem stabili obiective ambițioase.

Argumentul meu final este că lucrăm pentru asigurarea punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona – evident – și vă pot garanta că vom informa delegația Parlamentului în fiecare etapă a progresului privind negocierile. Desigur, vor avea loc ședințe informative zilnice cu delegația Parlamentului și vom încerca să lucrăm împreună foarte îndeaproape.

Salutăm cu putere sprijinul arătat pentru propunerea de rezoluție pentru a asigura că UE vorbește într-un singur glas. Consider că aceasta este una dintre principalele provocări de la Cancun: indiferent cine va vorbi în numele Uniunii Europene, partenerii noștri din afara Europei pot fi siguri că se vor întâlni cu aceleași priorități și același tip de mesaje. Acesta este modul în care prioritățile noastre vor fi ascultate cel mai bine.

  Karl-Heinz Florenz, în numele Grupului PPE. – (DE) Domnule președinte, doamnă Schauvliege, doamnă comisar, dacă există vreun învățământ care poate fi tras din experiența de la Copenhaga, unde dvs., doamnă comisar, ați fost președintă, acesta ar trebui să fie faptul că, pe viitor, Uniunea Europeană trebuie să vorbească într-un singur glas la astfel de conferințe. Am putea avea opinii diferite aici privind unul sau două aspecte, dar dacă noi, în calitate de europeni, suntem divizați în ceea ce spunem acolo, nu vom fi considerați credibili și, dacă nu suntem credibili, alți oameni nu ne vor urma. De fapt, de ce ar trebui să facă asta? Prin urmare, este corect ca cifrele pe care le-am stabilit sub președinția cancelarului Merkel să fie în principiu reținute și să formeze baza acestei negocieri. Sunt de aceeași părere ca dvs. că obiectivele ambițioase privind cele două grade nu ar trebui să fie puse acum sub semnul întrebării și să se ia în considerare o cifră de un grad considerabil mai scăzut, deoarece acest lucru va face ca abilitatea de a atinge aceste obiective să fie mult mai dificilă, iar oamenii să se îndepărteze de noi.

Sunt foarte îngrijorat de faptul că punem în pericol proprietatea noastră intelectuală. Industria noastră investește bani și mână de lucru în dezvoltare. Dacă acum ne apucăm să slăbim protecția din jurul acestei proprietăți intelectuale lăsând găurile existente așa cum sunt, vom pierde elemente importante, în special proprietatea noastră intelectuală. Sunt în totalitate în favoarea transferului de tehnologie, dar întreprinderile noastre trebuie să vadă, de asemenea, logica investirii în acesta și, prin urmare, proprietatea intelectuală nu trebuie slăbită.

În ceea ce privește angajamentele, și eu sunt tentat să solicit angajamente serioase partenerilor noștri mondiali. Totuși, acestea trebuie să fie credibile și realizabile pentru ca aceste țări să le poată îndeplini. Altfel, aceștia vor face exact opusul a ceea ce ne dorim, cu alte cuvinte, se vor îndepărta de noi. Prin urmare, este important să ne prezentăm la Cancun într-o manieră credibilă. Deciziile majore vor fi apoi luate mai târziu la Johannesburg, dar trebuie să pregătim terenul la Cancun. Sunt agricultor de profesie. Dacă terenul nu este pregătit în mod corespunzător, nu va exista recoltă. Să ne concentrăm asupra pregătirii unui teren bun.

  Marita Ulvskog, în numele Grupului S&D. – (SV) Domnule președinte, înainte de summitul de la Copenhaga aveam așteptări foarte mari. Rezultatul nu a fost atât de bun. În ziua în care am plecat de la Copenhaga ningea puternic și era extrem de frig în camerele de ședință. Copenhaga nu a fost singura care a trecut prin răcirea temperaturilor, ci și întregul mediu al dezbaterii. S-ar putea spune că problema climei este și mai jos pe agenda politică decât era înainte de Copenhaga. Acest fapt este regretabil, dar adevărul este că este datoria noastră să ne asigurăm că summitul de la Cancun va obține rezultate mai bune și că va aborda și ameliora rezultatul celui de la Copenhaga. Cum vom face acest lucru? Vom face acest lucru, ca reprezentanți ai Europei, prin asumarea unui rol de lider. Exact același lucru l-a solicitat și șefa ONU pe probleme de climă, Christina Figueres, atunci când a vorbit în cadrul unei conferințe video cu aceia dintre noi din Parlamentul European care vor merge la Cancun. Trebuie să demonstrăm că suntem lideri și vom face acest lucru, printre altele, prin punerea în aplicare efectivă a tot ceea ce am promis la Copenhaga – nu doar aproape tot, ci absolut tot.

Apoi, desigur, trebuie să ne asigurăm că vor participa mai multe persoane. Împreună cu alte decizii specifice de la Cancun privind despădurirea, transferul de tehnologii și modul de avansare către o a doua perioadă de angajament în baza Protocolului de la Kyoto, acest fapt ar putea pregăti calea pentru un acord internațional privind clima în 2011. Nu cred că așteptările noastre ar trebui să fie prea mici înainte de Cancun.

  Chris Davies, în numele Grupului ALDE. – Domnule președinte, momentan nu există prea mult entuziasm pentru abordarea încălzirii globale, ci mai degrabă un scepticism public larg răspândit. La începutul anului am văzut zăpadă pe jos și totuși, dacă priviți cifrele, veți vedea că primele șase luni ale acestui an au fost cele mai călduroase care s-au înregistrat peste tot în lume. Este o realitate simplă.

Doresc elaborarea unui acord internațional cât mai curând posibil, dar sunt îngrijorat de natura unui acord de acest gen. Distincția dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare mi se pare bizară. Mă întreb cât va mai dura până când unele dintre țările în curs de dezvoltare vor depăși cele mai sărace țări din Europa. Mă uit la conferințele privind schimbările climatice, la entuziasmul cu care Arabia Saudită susține ideea introducerii captării și stocării de carbon în CDM. Arabia Saudită poate, cu siguranță, să investească puțin din banii proprii pentru realizarea acestor lucruri. De ce ar trebui să contribuim noi la asta?

Sunt îngrijorat de faptul că Uniunea Europeană ar putea rămâne în urmă în fața ritmului schimbărilor și consider că inițiativele privind schimbările climatice și capacitatea noastră de a aborda încălzirea globală oferă oportunități imense. China intenționează să își reducă intensitatea emisiilor de carbon cu 45 % în cursul deceniului următor. Acest lucru presupune investiții în centrale noi și înlocuirea celor vechi; înseamnă îmbunătățirea eficienței sale energetice. Există o reală dificultate aici în măsura în care, dacă nu putem concura acum cu chinezii, cum vom concura cu o China mai eficientă energetic în anii care urmează?

Vreau să ne facem obiectivul mai ambițios. Vreau să trecem de la 20 % la 30 %. Vreau să vedem că prețurile carbonului cresc astfel încât să înaintăm cu investițiile cu emisii scăzute de bioxid de carbon pe viitor. Aș fi vrut să fiu mai convins de faptul că în cadrul Comisiei a existat un acord că acest lucru chiar trebuie luat în considerare și făcut. Pur și simplu nu simt că acest lucru se întâmplă în prezent. Știu că doamna comisar este entuziasmată de subiect. Nu sunt sigur dacă are întregul sprijin al colegiului. Dar poate avem nevoie de o poziție de rezervă?

Chiar avem nevoie de o poziție de rezervă și aceasta trebuie să fie în principal de a ne continua eficiența energetică. Cu doar câteva minute în urmă am auzit planurile domnului comisar Oettinger de a prezenta o legislație în noul an. Această legislație trebuie să fie ambițioasă. Trebuie să ne economisim resursele. Trebuie să devenim mai competitivi.

  Yannick Jadot, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Domnule președinte, doamnă comisar, doamnelor și domnilor, aș fi putut să îmi limitez discursul la simpla evocare a imaginilor din această vară din Rusia sau Asia de Sud, pentru a vă reaminti de necesitatea absolut urgentă de a combate schimbările climatice și, întrucât vorbim despre Europa, de a trece imediat sau de îndată ce este posibil la un obiectiv de 30 % până în 2020 pentru emisiile de gaze cu efect de seră. Astăzi, dacă nu facem nicio schimbare, vom ajunge la 19 %. Deja am atins practic obiectivul pe care ni l-am stabilit singuri, așadar nu mai putem vorbi de ambiție europeană dacă rămânem la 20 %.

În ceea ce mă privește, nu sunt un admirator declarat al pieței de carbon, dar dacă rămânem la 20 %, putem fi siguri că vom trata piața de carbon ca pe o specie pe cale de dispariție, și nu ca pe un instrument în combaterea schimbărilor climatice. Trecerea la 30 % ar putea eventual să strângă 8 miliarde de euro pentru bugetele europene prin licitarea cotelor. Știm că 30 % este posibil. În special, un obiectiv obligatoriu privind eficiența energetică de 20 % ar însemna un milion de locuri de muncă europene. Acest lucru reprezintă economii de 1 000 EUR pe gospodărie în Europa și, din moment ce domnul comisar Oettinger a menționat Nabucco, acesta este echivalentul a 15 Nabucco.

Vom distruge deci întreprinderile europene dacă trecem la 30 %? Evident că nu. Toate studiile indică acest lucru. Sunt afectate unele sectoare care pot fi supuse riscului, dar există mijloacele necesare și, până acum, sectoarele care au amenințat Europa cu dispariția sunt sectoarele care au beneficiat de politica energetică europeană. Acestea au câștigat miliarde de euro datorită politicii europene privind clima.

Trecerea la 30 % ar însemna trecerea evidentă de partea celor care produc schimbare, de partea celor care fac lumea de mâine. Aș dori, de asemenea, să citez câteva cifre. Potrivit barometrului Ernst & Young 2010, China și Statele Unite sunt țările cele mai atractive pentru dezvoltarea de energie regenerabilă. Potrivit unui studiu recent, numai trei din 50 de întreprinderi identificate ca lideri mondiali în tehnologia ecologică sunt situate în Europa; celelalte sunt fie în Asia, fie în Statele Unite.

Prin urmare, este absolut esențial să trecem la 30 % și voi încheia prin a evoca spusele lui Barack Obama atunci când a declarat că am putea ceda locurile de muncă ale viitorului concurenților noștri sau am putea profita de ocazia secolului, așa cum ei au început deja să facă. Națiunea care deschide drumul către energia viitorului va fi națiunea pionier a secolului 21, a spus acesta. El a pierdut alegerile. Să ne asumăm noi rolul de lider în tranziția energetică și în noua economie.

  Miroslav Ouzký, în numele Grupului ECR. – (CS) Domnule președinte, deși sunt un semnatar al rezoluției cu privire la următoarea conferință privind clima, am, de asemenea, câteva comentarii critice și rețineri referitoare la rezoluția noastră. Să știți că sunt bucuros că optimismul pe care l-am transmis mereu lumii înainte de fiecare conferință în trecut și care a fost transformat apoi într-un scepticism uriaș nu este atât de dominant de această dată. Sunt încântat de faptul că înțelegem că această conferință nu va produce un acord global și toți din această adunare știm că, fără un acord global, Europa singură, chiar dacă și-ar crește în mod ambițios planurile cu 100 %, nu ar avea nici cea mai mică influență asupra schimbărilor climatice mondiale.

Ridicarea în mod orbesc a standardelor noastre ar putea duce la punerea în pericol a Europei și mărturisesc că nu sunt deloc de acord cu introducerea pe furiș a unor taxe europene sub pretextul combaterii schimbărilor climatice.

Ca să nu fiu pe deplin negativ, consider că susținerea cooperării cu țările în curs de dezvoltare și în special în ceea ce privește protejarea apei potabile, precum și efortul de asigurare a accesului la apă potabilă pentru toți cetățenii, în special în țările în curs de dezvoltare, sunt lucruri foarte promițătoare. Deși am rețineri critice, nu intenționez să îmi retrag semnătura și sper că viitoarea conferință va duce, până la urmă, la mai multe progrese.

  Bairbre de Brún, în numele Grupului GUE/NGL. – (GA) Domnule președinte, nu putem face din nou greșelile pe care le-am făcut anul trecut la Copenhaga. Este nevoie de un adevărat spirit de lider și de voință politică pentru a menține limita de temperatură la 1,5oC. Acest obiectiv este important.

UE ar trebui să acționeze unilateral pentru a crește obiectivul de reducere a emisiilor pentru 2020 și pentru a convinge alte țări dezvoltate să fie de acord cu obiectivul general de reducere a emisiilor de la 80 % la 95 % până în 2020. Acest lucru nu numai că va ajuta negocierea de la Cancun, dar trebuie să facem asta pentru binele nostru propriu.

Țările dezvoltate trebuie, de asemenea, să asigure o finanțare adecvată pentru climă și să opereze finanțarea pentru un debut rapid împreună cu un angajament politic puternic și transparență deplină. Este nevoie și de surse de finanțare pe termen lung. Printre aceste opțiuni ar trebui să existe o taxă internațională și măsuri financiare și finanțare de la aviația internațională și de la transportul naval.

Vă solicit să votați împotriva amendamentelor care doresc transmiterea unui mesaj mai slab din partea acestui Parlament. Este nevoie de un mesaj puternic. Criza economică globală nu poate fi folosită ca scuză pentru a nu face nimic sau pentru a refuza echitatea în domeniul climei. Schimbările climatice sunt o problemă care trebuie rezolvată la nivel mondial și pentru a face acest lucru este nevoie de obținerea încrederii între noi.

  Oreste Rossi, în numele Grupului EFD. – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, în ciuda faptului că, atât în Comisie, cât și în această Cameră am prezis eșecul conferinței privind clima de la Copenhaga și a documentului depus de acest Parlament, nu am învățat nimic din această experiență.

Dacă insistăm în continuare să facem solicitări unilaterale ca Europa să își reducă emisiile în proporții mult mai mari decât cele prevăzute în Protocolul de la Kyoto, atunci și următorul summit de la Cancun – COP16 – va fi un eșec și, din nou, Parlamentul va arăta groaznic.

Rezoluția adoptată în comisie nu numai că subliniază faptul că contribuțiile către țările emergente nu ar trebui să fie mai puțin de 30 de miliarde de euro pe an până în 2020, ci și încurajează UE să promoveze crearea unui fond ecologic pentru climă, punând deoparte 100 de miliarde de dolari pe an începând cu 2020.

Documentul ne spune, de asemenea, cum să găsim acele fonduri, și anume prin impozitarea tuturor surselor posibile precum impunerea de taxe asupra tranzacțiilor financiare, a schimburilor comerciale și a biletelor de avion, în principiu luând bani direct din buzunarele cetățenilor și ale întreprinderilor.

Raportul se lansează apoi în solicitări utopice. Ne cere chiar să reducem emisiile de CO2 din atmosferă cu 30 % în loc de 20 % până în 2020 și îndeamnă Comisia să prezinte o propunere astfel încât UE însăși să stabilească aceste obiective în mod unilateral.

Solicitarea ca oamenii și întreprinderile noastre să facă astfel de sacrificii într-o perioadă de criză economică precum aceasta este cea mai recentă dintr-o serie lungă de absurdități europene. Avem aceeași poziție ca și Consiliul, și anume că Uniunea Europeană va putea lua în considerare o a doua perioadă de angajament în baza Protocolului de la Kyoto numai dacă aceasta are loc într-un cadru general care să implice toate economiile principale, înaintea unui acord mondial, cu caracter juridic obligatoriu.

  Nick Griffin (NI). – Domnule președinte, alegerea însoritului Mexic pentru COP 16 a fost o mișcare bună. Vom fi cruțați de o rușine precum cea de anul trecut, când combatanții încălzirii globale au tremurat în cea mai friguroasă iarnă din Copenhaga din ultimele decenii. De asemenea, folosirea termenului înșelător de ambiguu „schimbare climatică” mai degrabă decât „încălzire globală” ar putea păcăli câțiva contribuabili britanici să ignore ironia de a ține această conferință în timpul trecerii de la o vară neobișnuit de rece la o iarnă timpurie, înghețată. O farsă și mai bună ar fi ținerea acestor evenimente doar primăvara: uite, se încălzește tot mai tare cu fiecare zi.

Cât de mult mai poate UE fascistă să impună tot mai multe taxe și controale punitive asupra cetățenilor obișnuiți sub pretextul încălzirii globale provocată de om, atunci când un număr tot mai mare de oameni de știință resping această teorie ca fiind nefondată și contestată? Încălzirea globală este propagandă fără temei, o minciună mare de talia lui Josef Goebbels din partea complexului industrial ecologic deoarece acesta favorizează transferuri masive de bogăție de la oamenii obișnuiți la escrocii care comercializează carbon precum Al Gore și Goldman Sachs. Aceasta este exploatată de elitele politice de stânga pentru a completa dezindustrializarea vestului deoarece conservatorii fără coloană vertebrală sunt prea înspăimântați de isteria încălzirii globale pentru a se opune și a spune realul adevăr neplăcut: schimbarea climatică provocată de om este cea mai profitabilă escrocherie din istorie.

Conferința Bilderberg ținută în Spania în iunie a inclus o ședință cu privire la pericolele răcirii globale. Când se va infiltra noul realism al oamenilor care formează într-adevăr politica globală aici, în rândul celor care doar cred că fac asta?

  Richard Seeber (PPE). – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, sunt cu adevărat șocat de ideile pe care persoanele precum domnul Griffin le exprimă aici în numele schimbării climatice. Ce treabă are fascismul cu schimbarea climatică este un mister complet pentru mine. Consider, de asemenea, că lucrurile pe care le prezintă aici sunt scandaloase și cred că astfel de declarații nu au ce căuta în acest Parlament, deoarece problema este de fapt prea gravă pentru asta.

De asemenea, sunt îngrijorat că avem într-adevăr o rată crescută de emisii de gaze de seră în atmosfera noastră. Priviți cifrele realizate de Organizația Meteorologică Mondială. Sunt șocat și de nivelul scăzut de acceptare din rândul populației. Domnul Griffin se alătură acestei tendințe, de asemenea, și mi se pare șocant că emitenții importanți precum Statele Unite și China nu sunt pregătite să se implice într-un angajament internațional de acest gen.

Amintiți-vă, vă rog, dezbaterea pe care am avut-o anul trecut înainte de Copenhaga. Dacă nu suntem prea ambițioși și intrăm în aceste negocieri fiind realiști, atunci noi, ca Europa – un emitent mai puțin important – încă mai putem realiza ceva.

Cum putem face asta? Doamnă comisar, vă apreciez entuziasmul, dar cred că este extrem de importantă comunicarea cu cetățenii. Oamenii nu înțeleg problema. De ce? Deoarece cifrele Organizației Meteorologice Mondiale sunt clare – acestea sunt cifre medii. Este adevărat că în Europa este în prezent mai frig decât era cu câțiva ani în urmă, dar, în general, avem totuși temperaturi în creștere peste tot în lume. Acest lucru trebuie comunicat și dacă nu reușim să facem acest lucru, nu vom primi susținerea cetățenilor noștri, iar acest fapt va permite persoanelor precum domnul Griffin să aducă fascismul în discuția despre schimbările climatice. Aceasta este problema. Prin urmare, doamnă comisar, v-aș solicita să încercați să faceți îmbunătățiri în această privință.

În al doilea rând, să realizăm schimbul la surse durabile de energie prin stimulentele pe care le evaluăm. Colegul meu deputat a prezentat cifrele. Cele mai bune întreprinderi sunt în China, iar aici în Europa nu suntem atât de buni. Prin urmare, trebuie să aducem niște idei bune pentru a determina întreprinderile noastre să realizeze efectiv acest schimb. Sunt cu adevărat aceste obiective obligatorii marele remediu care se laudă că sunt?

Desigur, trebuie să avem și onestitate pe piețe. Lucrurile care se întâmplă în ceea ce privește mecanismul de dezvoltare curată – 60 % din bani merg la China – ar trebui interzise. În această privință, ascunderea în spatele argumentelor pur juridice nu este suficient de bună. Să abordăm dezbaterea cu onestitate, deoarece această problemă este prea importantă. Aveți sprijinul nostru, doamnă comisar.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Lucas Hartong (NI). – (NL) Domnule președinte, domnul Seeber a spus că publicul nu înțelege dezbaterea privind clima. Aș dori să îl întreb următoarele: este posibil ca publicul să o înțeleagă de fapt, dar pur și simplu să fie de altă părere decât colegul meu deputat?

  Richard Seeber (PPE). – (DE) Domnule președinte, nu știu dacă am înțeles bine. Ceea ce este important este numai să avem această dezbatere în mod deschis cu cetățenii noștri și – după cum am spus – pe baza cifrelor Organizației Meteorologice Mondiale. Acestea sunt numai cifre medii pentru lume, care indică faptul că temperatura crește cu 0,63 grade, dar în Europa, valorile noastre sunt diferite. Asta se întâmplă deoarece vremea este un fenomen local și vorbim despre climă, care este un fenomen global de durată lungă. Prin urmare, să luăm această decizie. Dacă spunem că se face tot mai frig și că iernile sosesc mai devreme, atunci trebuie, se asemenea, să comunicăm acest lucru în mod corect. Prin urmare, solicitarea mea pentru mai multă comunicare este importantă.

  Jo Leinen (S&D). – (DE) Domnule președinte, doamnă Schauvliege, doamnă comisar, mă tem că trecem de la o extremă la alta. Înainte de Copenhaga am fost poate prea ambițioși și acum, înainte de Cancun, îmi fac griji că nu suntem suficient de ambițioși. Prin urmare, cred că e bine că, în rezoluția sa, Parlamentul abordează toate aspectele care considerăm că sunt necesare pentru progres și pentru ca noi să obținem rezultate chiar și la Cancun.

Avem o singură solicitare majoră și aceea este ca UE să își schimbe strategia. Anterior conferinței de la Copenhaga, am devenit dependenți de ceea ce s-a făcut în Statele Unite și poate de ceea ce s-a făcut în China. Acest lucru nu a funcționat acolo și nu va funcționa nici la Cancun. Prin urmare, ar trebui să luăm măsuri de protecție a climei pentru a ne proteja propriile interese. De aici și solicitarea majorității din cadrul comisiei și sper că și a plenarei de mâine, de a ne crește obiectivele de la 20 % la 30 %. Acest lucru va fi oricum necesar în cursul acestui proces. trebuie să atingem acest obiectiv cel puțin înainte să mergem în Africa de Sud. Și eu sunt de părere că suntem pe drumul greșit în ceea ce privește Kyoto. Aici, de asemenea, ne bazăm pe toți ceilalți. Cred că oferta noastră ar trebui să fie stabilirea unui Protocol Kyoto II. Nu vom avea probleme în realizarea acestui lucru; vom reuși.

În sfârșit, în ceea ce privește glasul unic al UE: am văzut că acest lucru a funcționat la Nagoya. Am avut un microfon pentru UE. Puteau vorbi diferite persoane, dar acestea trebuiau să transmită același mesaj. Asta este ceea ce aș dori să văd din partea Consiliului și din partea Comisiei la Cancun.

  Corinne Lepage (ALDE). – (FR) Domnule președinte, doamnă Schauvliege, doamnă comisar, cel puțin un lucru este sigur după Copenhaga și acesta se referă la faptul că campania de dezinformare care a fost lansată înainte de Copenhaga a eșuat și că informațiile care ne-au fost oferite de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) au fost confirmate în totalitate de toți experții de care dispun Națiunile Unite. Acesta este primul lucru pe care aș dori să-l subliniez.

Acesta arată cât de important și de urgent este ceea ce trebuie să facem. Trebuie să suportăm consecințele eșecului pe care l-am experimentat la Copenhaga și, ca urmare, este absolut esențial ca Uniunea Europeană să își stabilească singură obiectivele pentru voința sa liberă. Acesta este motivul pentru care este esențial ca, în egală măsură pentru climă, cât și pentru industriile și economia noastră, obiectivul de 30 % menționat în rezoluție să fie votat mâine.

După cum tocmai a subliniat un coleg deputat, obiectivul de 20 % practic este deja atins. Dacă vrem să impulsionăm industriile noastre, dacă vrem să rămânem lideri sau să devenim lideri în noile sectoare, fie în eficiența energetică, fie în energia regenerabilă, este fundamental să ne stabilim acest obiectiv în cadrul Uniunii.

Cel de-al doilea aspect este credibilitatea. Trebuie să ne respectăm angajamentele față de țările din Sud, făcând distincția între diferitele categorii de țări sudice deoarece, efectiv, China și Africa nu pot fi puse în aceeași oală. Acesta este motivul pentru care, pentru mine – și ceea ce voi spune este o părere personală și nu neapărat cea a întregului meu grup – este esențial să avem o taxă asupra tranzacțiilor financiare care să ne permită să obținem cele 100 de miliarde de dolari pe care le-am prevăzut pentru 2020.

În sfârșit, sper, cel puțin, că acordul privind pădurile, Acordul privind reducerea emisiilor cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor (REDD), va putea fi încheiat la Cancun, deoarece acesta ar constitui deja un mare pas înainte. Să ne amintim faptul că despădurirea provoacă până la 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră.

  Satu Hassi (Verts/ALE). – (FI) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, sunt de acord cu toți cei care și-au manifestat sprijinul pentru o reducere mai strictă a emisiilor în UE cu 30 %. Acest fapt nu privește viitorul rasei umane: este în interesul nostru să rămânem competitivi în ceea ce privește revoluția tehnologiei energetice care a început.

Pentru ca UE să fie un conducător credibil în domeniul climei, aceasta ar trebui să promoveze la Cancun o strategie veritabilă pentru protecția climei și să nu creeze alte lacune. Din păcate, UE pare să funcționeze altfel atunci când este vorba despre regulile de contabilitate privind puțurile de carbon forestier. S-ar părea că UE își dă acordul pentru viitoarele previziuni ca un reper pentru rezervele forestiere, care sunt în mod inevitabil arbitrare. Acest lucru ar însemna mai multe probleme pentru țările industrializate și nu în mică măsură. Problema la care mă refer ar putea fi echivalentul a între 3 % și 5 % din toate emisiile lor, adică aceeași cifră ca cea pentru obligația de reducere combinată a emisiilor pentru toate țările industrializate în baza Protocolului de la Kyoto până în 2012.

Un alt dezavantaj al politicii UE este externalizarea reducerilor de emisii către țările în curs de dezvoltare prin intermediul mecanismului de dezvoltare curată. Aceasta are perspectivă limitată, dar este și nerecomandabilă din punctul de vedere al concurenței loiale, în cazul în care utilizăm CDM pentru a sprijini acele sectoare industriale din China care reclamă aici riscul de relocare a emisiilor de carbon, de exemplu. Creditările bazate pe proiecte ar trebui să fie limitate la țările în curs de dezvoltare cele mai sărace.

  Zbigniew Ziobro (ECR). – (PL) Domnule președinte, combaterea încălzirii globale a devenit, fără îndoială, una dintre cele mai importante obiective ale Uniunii Europene. Cred că un factor semnificativ al acestui fapt este o politică rațională de reducere a emisiilor de dioxid de carbon și de gaze cu efect de seră în atmosferă. În propunerea de rezoluție a Parlamentului care a fost redactată înainte de conferința de la Cancun există o secțiune care menționează o reducere semnificativă – cu peste 20 % – a emisiilor de CO2 din statele membre. Se pare că, prin propunerea unei politici de acest gen, Uniunea nu are în vedere consecințele grave pentru economiile statelor sale membre.

Deși există o reducere de acest gen considerabilă din partea Uniunii, declarația poziției Uniunii cu privire la o reducere a emisiilor de gaze în Statele Unite sau în țările din Asia este foarte slabă. Acest lucru este o mare greșeală. Astăzi, când Europa trece printr-un declin economic, ar trebui să ne concentrăm mai mult pe măsurile destinate consolidării economiei Uniunii și să nu o încărcăm cu costuri suplimentare. Principalii emițători nu sunt statele membre ale Uniunii Europene, ci economiile în creștere rapidă din țările în curs de dezvoltare precum China sau India, iar acestea nu intenționează să reducă emisiile. Producția industrială și, în consecință, locurile de muncă ar putea, prin urmare, să fie exportate în țări din afara Uniunii Europene. Economia noastră va deveni mai slabă, iar emisiile nu vor scădea, ci vor crește. Această politică nu duce nicăieri. Prin urmare, acest tip de direcție politică în domeniul combaterii încălzirii globale ar trebui să fie reexaminată.

  Sabine Wils (GUE/NGL). – (DE) Domnule președinte, conferința privind clima de la Cancun trebuie să exercite o presiune pozitivă asupra statelor noastre pentru a face progrese în ceea ce privește cooperarea internațională și legislația națională privind protecția climei. Făcând parte dintr-o alianță de responsabilitate, UE trebuie să dea dovadă de spirit de lider politic, indiferent de ceea ce fac Statele Unite și să se lase judecată conform principiului de echitate în domeniul climei. Acest lucru înseamnă că trebuie să existe o a doua perioadă de angajament pentru națiunile industrializate în baza Protocolului de la Kyoto. Trebuie alocate fonduri suplimentare pentru finanțarea măsurilor privind clima. În ceea ce privește finanțarea pe termen lung, UE trebuie să pună cărțile pe masă pe durata negocierilor. UE trebuie să propună obiective ambițioase pentru reducerea gazelor cu efect de seră. Temperatura globală nu trebuie să crească sub nicio formă cu peste 1,5°C. Acest obiectiv va duce la inovări tehnice și va crea locuri de muncă într-o perioadă de criză economică.

  Anna Rosbach (EFD). – (DA) Domnule președinte, în decembrie, toată lumea – oficiali, politicieni, jurnaliști, activiști și mulți alții – se vor îndrepta către summitul din Mexic. Acest Parlament va participa, de asemenea, chiar dacă este mereu haos cu privire la numărul de deputați cărora li se permite să călătorească.

Când vom merge la summitul privind clima, trebuie să ne amintim să luăm un lucru important cu noi: realismul. Sunt foarte conștientă de faptul că ceea ce spun nu este un lucru prea de plăcut, dar este important dacă dorim ca oamenii din lume să ne considere credibili. UE ar trebui să fie un înaintemergător, după cum se spune atât de minunat – cu alte cuvinte, ar trebui să ia conducerea și să fie un bun exemplu. Toate sunt bune și frumoase, dar trebuie să ne asigurăm că nu înaintăm atât de mult, încât nu ne urmărește nimeni. Nu ajută la nimic să continuăm cu o politică pe care numai câteva țări sunt dispuse sau capabile să o urmeze. Vom realiza un singur lucru prin asta, și anume vom muta propriile industrii cu forță de muncă puternică în afara Europei, în țări cu o legislație mult mai permisivă, cu salarii mai mici și condiții de muncă mai precare. Vom pierde locuri de muncă și acest lucru va dăuna economiilor noastre europene. Prin urmare, ar trebui să lucrăm pentru găsirea de soluții pe care țările în curs de dezvoltare precum China, India și continentul sud-american să le poată adopta. Sper că vom învăța din experiența reuniunii de anul trecut de la Copenhaga și că anul acesta vom viza obiective realizabile în loc să ne fixăm pe imposibil.

  Lucas Hartong (NI). – (NL) Domnule președinte, săptămâna viitoare va avea loc conferința Națiunilor Unite privind clima de la Cancun. Participarea UE la aceasta este o falsitate completă întrucât, de fapt nu e nimic în neregulă cu clima noastră. Ceea ce simțim sunt fluctuații de temperatură normale. Îmi permiteți să zăbovesc puțin asupra aspectelor reale ale acestei conferințe inutile? Săptămâna viitoare, sute de participanți vor lua avionul către Mexic, ceea ce va genera emisii de CO2. Care spuneți că era obiectivul conferinței privind schimbările climatice? Ah, da, era reducerea emisiilor de CO2. În prezent în Cancun sunt eliminate 11 000 de hectare de pădure mangrove. Din nou, care era obiectivul conferinței privind schimbările climatice? Ah, da, era protecția pădurilor. Domnule președinte, pot să îi dau UE un sfat modest? Lăsați politica privind clima în seama specialiștilor cu adevărat independenți, deoarece tot ceea ce face este să coste o sumă enormă din banii contribuabilului; în ultimele decenii, aceasta nu a produs nimic în afară de rapoarte părtinitoare ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) și ale președintelui său șarlatan Rajendra Pachauri.

  Pilar del Castillo Vera (PPE). – (ES) Domnule președinte, doamnă Schauvliege, doamnă comisar, aș dori să încep prin a spune că mi s-a părut că ambele discursuri, al președintei în exercițiu a Consiliului și al doamnei comisar, au oferit o viziune cu privire la conferința de la Cancun foarte diferită față de cea referitoare la conferința de la Copenhaga. Aceasta este o perspectivă mai realistă, mult mai viabilă și, prin urmare, are mai mult potențial pentru a fi eficientă.

Dacă Copenhaga a fost summitul „totul sau nimic” – după cum a spus președinta în exercițiu a Consiliului – Cancun trebuie să fie summitul care oferă o varietate de opțiuni viabile și eficiente.

Lupta împotriva schimbărilor climatice are două trăsături fundamentale: mai întâi trebuie să fie globală, implicând toți poluanții importanți, de la Statele Unite la Brazilia, China sau India. În al doilea rând, trebuie să constituie o serie de măsuri care sunt eficiente în ceea ce privește impactul lor asupra schimbărilor climatice, noi trebuie să fim capabili să măsurăm acel impact, iar acestea nu trebuie să fie în detrimentul creșterii economice.

În această privință trebuie, de asemenea, să avem umilința de a recunoaște că provocarea mondială de abordare a schimbărilor climatice oferă o varietate de opțiuni tehnologice și politice.

Sunt și pot fi acorduri cu caracter juridic obligatoriu, există acorduri sectoriale, există transferul de tehnologie și există sprijinul pentru cercetare. Toate opțiunile trebuie introduse în joc, împreună cu o creștere radicală a eficienței energetice în toate sectoarele economiei și societății. Acesta este singurul mod prin care vom putea rezolva eficient problemele schimbărilor climatice. În această privință, dacă Cancun va fi summitul care va produce o varietate de acorduri viabile și eficiente, acesta va fi fost o mare reușită.

  Kriton Arsenis (S&D). – (EL) Domnule președinte, doamnă comisar, sunt de acord cu domnul Leinen că am trecut de fapt de la o extremă la cealaltă. Am avut așteptări foarte mari la Copenhaga și poate ar trebui să avem așteptări foarte mici pentru Cancun.

Solicitările noastre se referă practic la două aspecte: acordul REDD și finanțarea. Dacă nu progresăm în privința acestor două aspecte, există riscul să nu se facă niciun progres în cadrul negocierilor și acestea vor fi probabil puse în pericol. Dacă nu se face niciun progres la Cancun, întregul proces de negocieri va fi în pericol. Din acest motiv ne bazăm pe eforturile noastre, eforturile Uniunii Europene, pentru a progresa, chiar dacă numai în privința acestor două aspecte și pentru a menține negocierile în întregime în afara pericolului.

Numeroși deputați au spus că am obținut de fapt o reducere cu 17,3 % a emisiilor în 2009. Obiectivul de 20 % pentru 2020 este realizabil; l-am putea atinge în următorii ani. Nu există niciun motiv pentru care nu ar trebui să creștem până la 30 % sau mai mult, dacă dorim să ne modernizăm economia, să creăm noi locuri de muncă și să fim din nou competitivi.

Doamna Hassi a vorbit și despre exploatarea terenului, schimbarea destinației terenului și silvicultură. Are perfectă dreptate. Poziția UE, conform căreia nu ar trebui să comparăm reducerile emisiilor legate de exploatarea terenului, schimbarea destinației terenului și silvicultură cu anul 1990, ci ar trebui să folosim linia de activitate ca de obicei, emisiile excesive și cu cât emitem mai puțin decât ceea ce ar fi indicat obiectivele, este o poziție absurdă.

Ne bazăm pe dvs. pentru a obține rezultate în privința acestor două aspecte esențiale în cursul negocierilor de la Cancun.

  Bas Eickhout (Verts/ALE). – (NL) Domnule președinte, multe mulțumiri doamnei comisar și președintei în exercițiu belgiene pentru discursurile lor introductive, dar aș dori, de asemenea, să reamintesc adunării faptul că Acordul de la Copenhaga a fost extrem de slab și chiar și ce este stabilit în acesta se uită uneori. Obiectivul de 2ºC sau chiar obiectivul de 1,5ºC este menționat în Acordul de la Copenhaga și, dacă dorim să îl atingem, acum chiar trebuie să ne apucăm de treabă și să reducem propriile emisii – cu peste 20 % – și, de asemenea, să alocăm fondurile pentru primii trei ani. Acordul de la Copenhaga stabilește foarte clar că aceste fonduri trebuie să fie din surse noi și suplimentare. Doamnă comisar Hedegaard, spuneți că aproape am ajuns unde ne dorim, dar fondurile nu sunt noi și suplimentare, așadar suntem departe de asta. Să fim cinstiți în această privință. Apoi este problema rolului UE, statutul de lider. De fapt, aceasta este o întrebare pentru președinta în exercițiu belgiană: cum vom face acest lucru la Cancun? Am obținut acum un mandat de la Consiliu, dar va fi nevoie de negocieri la Cancun. Dacă aducem modificări la acesta, va fi din nou nevoie de unanimitatea tuturor statelor membre, sau se poate face modificarea prin intermediul unei majorități calificate? Până la urmă, doar atunci vom putea transforma în realitate acest rol de lider. Ceea ce trebuie este mai multă ambiție, mai multe fonduri și negocieri mai bune.

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Domnule președinte, provocarea pentru Cancun este complexă și foarte urgentă și totuși văd perspective, întrucât rezultatul de la Nagoya mi s-a părut plin de speranță și înduioșător. Au existat multe discuții cu privire la problema modului de desfășurare al Uniunii Europene în cadrul acestei dezbateri. Ne străduim pentru o reducere a CO2 cu 20 % sau măcar pentru o reducere cu 30 %? În ceea ce mă privește, mai puțin CO2 nu înseamnă neapărat mai puțină activitate economică, așa că ne putem concentra asupra unui obiectiv de reducere cu mai mult de 20 %, întrucât acesta va oferi oportunități pentru mai multe locuri de muncă ecologice, pentru inovare și pentru creștere economică durabilă. În același timp, aș dori să solicit Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) să ia într-adevăr în serios criticile la adresa raportului său și să creeze o platformă deschisă pentru discuții științifice, astfel încât să se țină cont de toate informațiile relevante și să nu dispară sub masă. Dacă nu va face întocmai, un aer de neîncredere va continua să înconjoare rapoartele IPCC, ceea ce consider că nu este necesar, nici de dorit.

  Marisa Matias (GUE/NGL). – (PT) Domnule președinte, voi reveni asupra unor lucruri care s-au spus aici. S-a menționat că există așteptări ca la Cancun să se facă un pas intermediar important în combaterea schimbărilor climatice și, de asemenea, că acesta să nu poate merge mai departe sau să fie mai ambițios decât Copenhaga sau să accepte rezultatul summitului de la Copenhaga. Știm că acesta a fost slab și totuși, chiar dacă nu au existat schimbări ale dovezilor științifice și ale datelor de la dispoziția noastră, sunt de părere că există aici o schimbare a voinței politice și o lipsă de curaj și că mergem la Cancun cu teamă.

Consider că retragerea din una dintre cele mai grave crize ale timpurilor noastre nu poate fi o opțiune. Aș dori să spun că avem oportunitatea de a ne pune la încercare la Cancun în ceea ce privește diferite probleme care au fost menționate aici și, de asemenea, de a ne testa capacitățile în materie de redistribuire și acordare a sprijinului pentru țările mai sărace și pentru oamenii cei mai săraci. Consider că reacția la criza de mediu reprezintă și o reacție în mod unit și echitabil la criza economică și socială prin care trecem acum. Asta înseamnă să fii realist.

  Derek Roland Clark (EFD). – Domnule președinte, sunt bucuros să citesc acest discurs din partea domnului Bloom care, în opinia mea, a fost pe nedrept escortat afară din Cameră în această după-amiază.

Am avut un fiasco anul trecut la Copenhaga atunci când 15 000 de persoane necalificate, inclusiv deputați în PE și întregul anturaj au descins la fața locului pentru a-și dubla amprenta în carbon într-o noapte și o zi și au ajuns prinși fără speranță în capcana climei, care a picat foarte la timp pentru a pune capăt procedurilor.

Da, ne amintim cu toții când Universitatea Anglia de Est a fost dezvăluită așa cum e: un centru de știință fictiv menținut de oameni de știință cumpărați și plătiți care se bazează pe DG Cercetare a UE și pe super organizația nonguvernamentală cvasi-autonomă a Națiunilor Unite pentru fonduri de cercetare și laboratoare și pe contribuabilii Regatului Unit pentru salariile lor. Aceștia au fost dezvăluiți ca falsificatori de date, falsificatori de modele de calculatoare pentru climă, ascunzând date incomode și conspirând cu protejații ecologici ai lui Obama.

Masele de contribuabili au învățat în termeni direcți că în UE și în agenda ecologică mondială este vorba numai despre colectarea taxelor pe carbon și intimidarea noastră pentru a ne conforma.

Cancun nu va fi nici pe aproape atât de rău, desigur. Este mult mai cald acolo. Este o iarnă veselă, iar conspiratorii vor fi mult mai atenți anul acesta să își ascundă agenda privind guvernarea mondială. Dar vă avertizăm: noi, poporul, ne-am dat seama ce faceți.

  Francisco Sosa Wagner (NI). – (ES) Domnule președinte, doamnă comisar, împărtășesc dorința acestui Parlament. Vreau ca propunerile delegației europene să obțină susținerea pe care o merită la Cancun.

În contextul acestei dezbateri, trebuie subliniată importanța orașelor pentru conservarea mediului. Există un acord între mai mult de 1 000 de primari din Uniunea Europeană care demonstrează că autoritățile sunt în curs de conștientizare a acestei probleme și că acestea trebuie să acționeze pentru ca noi să reușim. Vorbele noastre frumoase nu valorează nimic dacă nu avem cooperarea primarilor de orașe.

Pentru a securiza acea cooperare, este foarte important să se dezvăluie emisiile, întrucât orașele produc 80 % din gazele cu efect de seră. Emisiile nu sunt dezvăluite în prezent și ceea ce este și mai rău este că nu există un standard comun pentru măsurarea acestora.

Există o organizație non-profit intitulată „proiectul de dezvăluire a cotelor de CO2”, care colectează informații de la mii de întreprinderi și care ar putea, în opinia mea, să fie folosită și de administrația locală. Fără cooperarea administrațiilor locale și a primarilor, acțiunea pentru mediu nu va duce nicăieri și acest lucru este întocmai ceea ce vrem să evităm.

  Theodoros Skylakakis (PPE). – (EL) Domnule președinte, se declanșează un scandal major privind mediul, care trebuie abordat la conferința de la Cancun. Șaizeci la sută din drepturile CDM vândute prin sistemul de comercializare a certificatelor de emisii sunt destinate distrugerii gazului cu efect de seră industrial, fluoroformul, la un preț de 70 de ori mai mare decât costul real, care este plătit în principal de utilizatorii de electricitate europeni.

Până în prezent am risipit în jur de 1,5 miliarde de euro și, dacă această situație va continua, vom risipi alte 3,5 miliarde până în 2013, în comparație cu valoarea reală a distrugerii gazelor, care este de abia 80 de milioane de euro. Acest fapt generează profituri masive neacoperite pentru câteva companii din toată lumea, pentru niciun avantaj pentru mediu, având în vedere că fluoroformul din atmosferă a crescut în ultimii ani.

Aceasta este o situație inacceptabilă care pune sub semnul întrebării onestitatea politicii noastre de mediu și a mecanismului Kyoto. Europa trebuie să rezolve această problemă în contextul COP-16, deoarece o modificare a politicii internaționale cu privire la această problemă oferă o ocazie considerabilă pentru limitarea drastică imediată a emisiilor de gaze cu efect de seră la un cost foarte mic și pentru a le solicita țărilor precum China, care în prezent pompează cantități uriașe de fluoroform în atmosferă, lucru care ar putea fi redus la zero dacă China ar folosi câțiva din banii pe care îi câștigă din taxele asupra acestor profituri neacoperite pentru a se implica mai activ în eforturile de combatere a schimbărilor climatice.

Irosirea a peste 4 miliarde de euro din banii contribuabililor este inacceptabilă. Este datoria noastră ca Parlament European să apărăm interesele publice și ale consumatorului.

  Edite Estrela (S&D). – (PT) Domnule președinte, contextul internațional al acestei conferințe nu este favorabil: avem criză economică mondială, nesiguranță politică și administrativă în SUA și un impas al negocierilor SUA-China. Prin urmare, așteptările sunt mici, dar în ciuda acestui fapt, acest summit de la Cancun ar putea fi considerat o oportunitate de a recăpăta încrederea în procesul multilateral și în schimbările climatice și de a consolida Acordul de la Copenhaga. Acesta este minimul care se poate face și chiar și pentru asta este nevoie de determinare și spirit de lider politic în cursul negocierilor, împreună cu ambiție în procesul decizional. Mai presus de toate, trebuie să se progreseze în domeniile care afectează țările în curs de dezvoltare: finanțare, transfer de tehnologie și consolidarea capacităților. În ceea ce privește reducerea, se așteaptă totuși progrese, în special în stabilirea de obiective ambițioase și obligatorii pentru reducerea emisiilor și transferul proceselor, în special monitorizarea, furnizarea de informații și verificarea.

Indiferent de rezultatul acordurilor internaționale, Uniunea Europeană ar trebui să urmărească obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 cu peste 20 %, cu scopul de a crea locuri de muncă și creștere economică ecologice. Pe scurt, rezultatele de la Cancun ar trebui să contribuie cu definiții pentru post-2012 pentru a realiza un acord internațional în 2011, care să aibă caracter juridic obligatoriu și să îndeplinească obiectivul mondial de limitare a creșterii temperaturii globale la două grade.

  Roger Helmer (ECR). – Domnule președinte, vorbind în nume personal, permiteți-mi să le reamintesc colegilor că publicul și-a pierdut speranța în încălzirea globală provocată de om. Alegătorii s-au săturat să fie învinovățiți pentru schimbările climatice și nu mai sunt dispuși să plătească pentru asta.

Tot mai mulți oameni de știință ies în public pentru a contesta ortodoxia climei. Credibilitatea IPCC este la pământ. Schimbările de climă recente, minore, sunt în totalitate consecvente cu ciclurile climatice naturale bine stabilite și de lungă durată. Copenhaga a eșuat din același motiv pentru care va eșua și Cancun. SUA, având o nouă majoritate republicană în Parlament, nu va accepta sistemul de limitare și comercializare. India și China nu vor grăbi progresul în numele agitației privind clima. Politicile noastre ecologice probabil nu sunt necesare, cu siguranță nu sunt eficiente și sunt extrem de scumpe.

Dacă Europa acționează singură, acest lucru ne va distruge economiile și ne va sărăci nepoții, neavând niciun impact asupra climei. Ne aruncăm de bunăvoie în brațele sărăciei în numele unei terorii științifice disputate. Este timpul să efectuăm o schimbare de direcție.

  Catherine Soullie (PPE). – (FR) Domnule președinte, doamnă Schauvliege, doamnă comisar, uniunea și realismul vor fi la vedere, cel puțin așa mi-aș dori să fie mâine când vom vota rezoluția noastră pentru această A șaisprezecea conferință a părților privind schimbările climatice. Prin urmare, sper că comisarul responsabil cu aceasta va putea să păstreze obiectivele pragmatice pe care trebuie să le atingem împreună, dar și să apere condițiile asociate care nu pot fi sub nicio formă negociate, stabilite de Europa.

În aceste negocieri nu trebuie să pierdem din vedere nici așteptările pentru un echilibru corect pe care le au cetățenii și industriile noastre. Lumea întreagă trebuie să combată schimbările climatice, și nu Europa pe cont propriu.

Prin urmare, va fi esențial să se recunoască importanța proprietății intelectuale care nu este protejată în mod adecvat. Tehnologiile ecologice trebuie să fie în beneficiul majorității, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne vindem cunoștințele actuale și viitoare ieftin, nici măcar pentru această luptă vitală împotriva schimbărilor climatice.

În egală măsură, solicitarea pentru metode comune de calculare a emisiilor precum și de verificare și publicare a datelor, astfel încât industriile emițătoare să fie pe picior de egalitate, mi se pare o cerință cât se poate de legitimă și nu o tactică de negociere.

În sfârșit, colegii mei deputați tocmai au ridicat această problemă, lacunele din actualul mecanism de dezvoltare curată care sunt, de asemenea, de prezentat, sunt și mai controversate. Doamnelor și domnilor, din păcate, suntem foarte conștienți de faptul că adevărata putere de negociere nu se află la Parlamentul European. Cu toate acestea, bunăvoința unui număr de deputați în PE, printre care și eu, de a lucra și de a contribui la un rezultat pozitiv al acestei conferințe trebuie susținută și nu neglijată, așa cum am simțit că este în ultimele zile. Dacă Europa dorește să fie puternică în centrul dialogurilor internaționale, legiuitorii săi trebuie să fie la fel.

  Rovana Plumb (S&D). – Domnule președinte, fiind o persoană optimistă, cred că acum este posibil un pas înainte la Cancun sub forma unui pachet echilibrat care va permite țărilor să ia măsuri mai rapide, mai puternice în toate domeniile schimbărilor climatice. Prin urmare, este de o deosebită importanță să restabilim poziția de lider a Europei în cadrul negocierilor internaționale privind clima prin introducerea principiului de diplomație în domeniul climei, iar pentru Uniunea Europeană și statele sale membre să definim și să aplicăm un principiu de echitate în domeniul climei, susținând astfel o clauză de echitate în viitoarele negocieri privind clima.

Subliniez importanța instituirii mecanismului de reglementare a finanțării pentru aspectele financiare ale schimbărilor climatice. Noile surse de venit inovatoare precum o taxă asupra tranzacțiilor financiare, fondurile verzi sau sursele private vor fi necesare pentru a strânge banii solicitați pentru aplicarea adaptării la schimbările climatice și pentru proiectele de reducere și pentru a realiza creștere ecologică, care va contribui la o viață bună a cetățenilor și la creșterea echitabilă. Să nu uităm nici de dimensiunea de gen în politicile referitoare la schimbările climatice.

  Romana Jordan Cizelj (PPE). – (SL) Domnule președinte, doamnă comisar, doamnelor și domnilor, diferența dintre așteptările și rezultatele conferinței de la Copenhaga a fost inacceptabil de mare și din acest motiv a fost nevoie să facem unele modificări. De data aceasta, plecăm la Cancun cu obiective mult mai realiste, deși încă ambițioase. Doamnă comisar, meritați apreciere pentru că v-ați asigurat că, de data aceasta, Uniunea va merge mult mai bine pregătită la o conferință privind clima și vă mulțumesc pentru acest lucru.

Cu toate acestea, aș dori să comentez câteva dintre amendamentele depuse. Acordul la care am ajuns la Copenhaga a avut câteva rezultate semnificative, unul dintre acestea fiind cu siguranță decizia că trebuie să acționăm pentru a limita creșterea globală a temperaturii la 2 grade Celsius. Trebuie să fim perseverenți în privința acestui obiectiv și acum nu este momentul potrivit pentru a-l schimba, chiar dacă asta ar fi însemnat vizarea unui obiectiv inferior. Trebuie să ne păstrăm credibilitatea. Nu putem schimba astfel de decizii importante de la un an la celălalt.

Aș răspunde, de asemenea, la propunerile ca Uniunea să reducă în mod unilateral emisiile de gaze cu efect de seră cu 30 %. Cred că nu ar trebui să ne îndepărtăm din nou de țările terțe. Trebuie să creștem acest obiectiv și îl vom crește, dar numai atunci când circumstanțele vor fi potrivite. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm că stabilim dinainte procedura pentru a ajunge la acea decizie și că, desigur, Parlamentul European este implicat în mod corespunzător în procesul decizional.

Trebuie, de asemenea, să încurajăm dezvoltarea și utilizarea de tehnologii curate la nivel mondial. Deși acordul privind transferul de tehnologii este extrem de important, trebuie, de asemenea, să dispunem de acorduri corespunzătoare pentru protecția proprietății intelectuale. Doar astfel schimbările climatice vor putea deveni o oportunitate, mai degrabă decât o sarcină.

În sfârșit, în ceea ce privește chestiunea eforturilor de finanțare pentru reducerea impactului schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare, permiteți-mi să subliniez faptul că Uniunea Europeană are deja un mecanism destinat acestui scop, anume sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii sau ETS. Trebuie să garantăm funcționarea și eficiența corespunzătoare a sistemului, precum și plata transparentă și specifică a fondurilor. Cred că ar fi neadecvat să creăm noi sarcini financiare într-o perioadă de criză financiară și economică.

  Justas Vincas Paleckis (S&D). – (LT) Domnule președinte, în curând, lumea va primi din nou vești bune, sau, după cum s-a obișnuit, vești tardive, rele privind schimbările climatice, de această dată de la Cancun. Marea majoritate a oamenilor de știință spun că se scurge timpul pe care omul îl are la dispoziție pentru a opri schimbările climatice, dar nu a scăzut numărul de persoane care neagă totul sau refuză să facă ceva. Uniunea Europeană a fost și trebuie să rămână forța motrice pentru progres în cadrul discuțiilor. La Cancun, UE ar trebui să coordoneze mai bine pozițiile statelor membre. Este important să ne facem temele, să dovedim că este posibil să avem dezvoltare economică durabilă și un mod de viață ecologic. Doar schimbându-ne îi putem determina pe alții să ne urmeze exemplul.

Chiar aș susține o acțiune unilaterală a UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30 % până în 2020. Este deosebit de important ca la Cancun să se țină seama de principiul de echitate în domeniul climei nou formulat. Dacă schimbările climatice nu sunt oprite sau cel puțin limitate, țările cele mai sărace și oamenii cei mai săraci vor fi primii arși de planeta noastră în încălzire rapidă.

S-ar părea că unele persoane, companii și țări urmează o vorbă veche, dar modernizată: după mine – după ce am realizat un profit masiv – potopul. Această atitudine nu trebuie să învingă la Cancun.

  Elisabetta Gardini (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnă Schauvliege, doamnă comisar, doamnelor și domnilor, dorința Europei de a stabili obiective ambițioase înaintea următoarei conferințe privind schimbările climatice reprezintă cu siguranță un angajament care trebuie urmărit cu tenacitate, rezultatul căruia va determina viitorul planetei noastre.

Cu toate acestea, doamnelor și domnilor, acesta este întocmai motivul pentru care trebuie să avem așteptări mai realiste și mai precaute. Din câte știm, negocierile internaționale pregătitoare pentru conferința de la Cancun nu numai că nu au reușit să înregistreze progrese apreciabile către un acord global, dar au și confirmat prudența și rezistența cu privire la angajamentele asumate la Copenhaga.

S-a menționat deja acest lucru, dar aș dori să mă refer la China în acest moment. De exemplu, China permite creșterea emisiilor sale de CO2 cu 5 miliarde de tone până în 2020, cu consecințe care vor putea fi compensate numai prin reducerea emisiilor industriale ale Europei cu 100 % până în același an, 2020 – și chiar și acest lucru ar putea fi insuficient.

Acest fapt nu numai că face ca propunerea pentru o reducere necondiționată cu 30 % să fie nerealistă – și ne opunem puternic acesteia – ci și determină mulți observatori independenți să emită ipoteze cu privire la o creștere, chiar o creștere semnificativă, a emisiilor globale până la acea dată. În această situație contradictorie, ar fi cel puțin riscant și chiar demagogic să apărem cu cifre și să schițăm scenarii atractive dar nerealiste în care cantitățile necunoscute se reflectă în mod inevitabil în proporția costurilor.

Speranța este ca Uniunea Europeană să adopte o propunere împărtășită, realistă și durabilă la Cancun, deoarece un acord care va avea rezultate reale, tangibile este mereu și în orice caz preferabil unor așteptări care sunt destinate în mod inevitabil să eșueze și să scadă și mai mult credibilitatea eforturilor depuse de guverne în privința subiectelor de mediu majore în opinia internațională, iar acest lucru ar fi deosebit de dificil de remediat.

  Jolanta Emilia Hibner (PPE). – (PL) Domnule președinte, doamnă Schauvliege, doamnă comisar, adoptarea unei rezoluții pentru A 16-a Conferință a Părților din Mexic este primul pas al unei discuții la nivel mondial. Acesta este un compromis dificil pentru toate țările. Nu ar trebui să ne amăgim crezând că vom obține un succes imediat. Trebuie să depunem o propunere care să fie cât mai extinsă posibil, dar care să aducă împreună cât mai multe posibil dintre țările participante la conferință.

Principalul obiectiv inclus în rezoluție este de a ajunge la un compromis cu privire la lupta împotriva schimbărilor climatice și a încălzirii globale. Dacă dorim să atingem acest obiectiv, trebuie să câștigăm susținerea țărilor cele mai mari și a emițătorilor cei mai mari. Printre acestea se numără Statele Unite și China. Trebuie să dezbatem acest lucru împreună cu acestea și să le solicităm să își evalueze posibilitățile economice. Ar trebui să ne concentrăm, de asemenea, pe atingerea obiectivelor pe care le-am inclus deja în pachetul ecologic al Uniunii Europene. Unii dintre colegii deputați spun că acesta este un pachet modest deoarece vorbește despre o reducere a gazelor cu efect de seră cu 20 %. Să facem acest prim pas și apoi să vorbim despre următorul.

De asemenea, este important să avem angajamente pe care să le poată accepta toate țările. Dacă includem din nou angajamente pe care nu le va aplica nimeni, acestea nu vor avea nicio putere și vor exista doar pe hârtie. Trebuie, de asemenea, să ne direcționăm atenția către acele țări care sunt foarte slabe în ceea ce privește dezvoltarea economică și care au economii slab dezvoltate. Cu toate acestea, scopul nostru este ca banii să meargă în mod sigur la cele mai sărace țări. Acestea ar trebui să aibă acces la banii de la Uniune. În numele tuturor colegilor deputați, aș dori să spun că toți îi vom ține pumnii doamnei comisar. Eu mă declar, de asemenea, pregătit să îmi acord întreaga susținere în cursul negocierilor.

  Sirpa Pietikäinen (PPE). – Domnule președinte, în primul rând, aș dori să îi mulțumesc doamnei comisar Hedegaard pentru munca sa foarte bună și dedicată asupra acestor probleme privind clima din cadrul UE și de la nivel mondial.

Știind că negocierile în cadrul UN pe tema tuturor problemelor internaționale sunt foarte dificile în acest moment, cred că trebuie să exploatăm la maxim direcția bazată pe orientare. Știm că provocarea va fi înaintea noastră în general în toate țările, așadar măsurile de prevenire a schimbărilor climatice sunt mereu profitabile, atât din punctul de vedere al mediului, cât și din cel al întreprinderilor.

Avem o gamă destul de largă de studii care arată că UE ar putea să își reducă emisiile CO2 cu 30 % sau chiar 40 % până în 2020 într-un mod care ar fi viabil și profitabil din punct de vedere economic. Acest fapt ar necesita, întâi de toate, stoparea subvențiilor dăunătoare precum cele 6 miliarde de euro pe an din Europa pentru combustibilii fosili și un sprijin legislativ ETS mai strict, eficiența resurselor și eficiență energetică și instrumente precum o directivă privind proiectarea ecologică mai strictă.

Cred că numai prin deschiderea drumului noi înșine îi putem convinge pe ceilalți că (a) suntem serioși, (b) acest lucru este profitabil și (c) facem acest lucru pentru mediu și pentru reușita economiei Europene.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Domnule președinte, îi mulțumesc grupului meu pentru că mi-a acordat șansa de a spune câteva cuvinte cu privire la acest subiect de care sunt foarte interesat.

Rezultatul conferinței de la Cancun este important pentru Uniunea Europeană din punctul de vedere al perspectivei, cât și al rezultatelor. Trebuie să fim percepuți ca fiind realiști și trebuie să vorbim cu un singur glas. Trebuie să se înțeleagă foarte bine că încălzirea globală este o problemă globală care are nevoie de o soluție globală cu obiective obligatorii globale.

Din acest motiv, ar trebui să rămânem la obiectivul de 20 % până în 2020. Orice altceva ar fi contraproductiv. Ne-ar decima economia; ne-ar face necompetitivi în vreme ce lumea în dezvoltare înaintează în fugă.

Dacă până în 2015 sau ceva asemănător vom atinge obiectivul de 20 %, îl putem schimba la 25 % sau 30 %; acest lucru va fi văzut atunci ca o campanie de promovare de succes. Orice altceva – a viza 30 % și a nu-l atinge – va fi văzut ca o campanie de promovare dezastruoasă, la fel cum s-a întâmplat cu Strategia Lisabona. Ne-am săturat de asta. Este timpul să facem un meci inteligent, să ne respectăm obligațiile, dar să ne asigurăm că și restul lumii face la fel.

În sfârșit, am auzit că este posibil ca unii deputați în Parlamentul European să meargă la Cancun pentru a protesta; au dreptul să procedeze astfel, dar sper că vor face acest lucru în mod privat și în numele propriu și nu în calitate de delegați certificați.

  Danuta Jazłowiecka (PPE). – (PL) Domnule președinte, colegii mei deputați au subliniat de multe ori nevoia pentru o poziție internă unică referitoare la politica privind clima. Eu aș dori totuși să atrag atenția asupra faptului că, la următoarea conferință privind clima ar trebui să ne folosim și cel mai valoros bun, care, după cum s-a dovedit anul trecut, este și cea mai mare slăbiciune a noastră. Mă refer la negocierile pe mai multe niveluri și la încercarea de a înțelege argumentele partenerilor noștri și, de asemenea, la găsirea competentă a unui compromis satisfăcător. Să încercăm să contribuim cu know-how-ul UE la politica privind clima. Izolarea despre care a vorbit doamna comisar depinde de implicarea Statelor Unite, a Chinei, a Braziliei, a Rusiei și a Indiei. Fără aceasta, niciuna din măsurile luate de Uniunea Europeană nu vor avea sens. De asemenea, ar trebui menționat că, având în vedere faptul că puterile economice emergente vor să joace un rol mai important la nivel internațional, acestea trebuie să accepte și angajamente mai mari. Țările BRIC nu pot apela mereu la nevoia lor de a prinde pasul cu dezvoltarea pentru a-și justifica dezacordul cu privire la măsurile radicale de protecție a climei. Mai multă autoritate presupune o mai mare responsabilitate.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE). – (PT)Domnule președinte, succesul conferinței de la Cancun privind schimbările climatice este vital pentru credibilitatea procesului de negociere sub auspiciile Națiunilor Unite. Prin urmare, este esențial să se facă angajamente concrete și să se stabilească obiective realiste. Ajungerea la un acord privind aspecte precum politicile pentru protecția pădurilor, transferul de tehnologii către țările în curs de dezvoltare și finanțarea este esențială.

Dacă nu se reușește ajungerea la un acord global, Europa ar trebui să rămână deschisă ideii de a lua în considerare o a doua perioadă de angajament pentru Protocolul de la Kyoto, în special în ceea ce privește integritatea ecologică a protocolului, reproiectarea mecanismului de dezvoltare curată și luarea de angajamente de către principalii poluanți din lume, precum China și SUA.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Domnule președinte, în ajunul conferinței privind clima de la Cancun, Uniunea Europeană și statele sale membre ar trebui să își dea seama, în sfârșit, că stabilirea de tot mai multe obiective unilaterale noi privind cifrele nu va contribui la exercitarea unei influențe asupra Statelor Unite, China și India și nici nu va ajuta economiile emergente în lupta împotriva schimbărilor climatice. Având în vedere acest fapt, angajamentul pentru o reducere unilaterală cu 40 % a dioxidului de carbon propusă de Grupul Verts/ALE pare exagerat. Chiar și un angajament unilateral pentru 30 % are sens numai dacă există acțiuni reale care să îl susțină. Sunt de acord cu doamna Hedegaard: Uniunea își poate recâștiga rolul de lider numai dacă arată rezultate concrete prin investirea în cercetare și dezvoltare, crearea de locuri de muncă ecologice, dezvoltarea unei rețele energetice inteligente și urmărirea unei politici de creștere ecologică durabilă.

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Domnule președinte, doamnă Schauvliege, doamnă Comisar, Parlamentul și-a luat deja și cu numeroase ocazii, un angajament clar față de măsurile de protecție a climei. Din păcate, mi se pare că această atitudine este mai puțin prevalentă în rândul factorilor de decizie din statele membre. Miniștrii de mediu, care sunt adesea foarte ambițioși, sunt lăsați în multe cazuri să se descurce singuri. Sperăm că și miniștrii de finanțe și de economie și cei care au responsabilitate în ceea ce privește economia gândesc pe termen mai lung. Cu toate acestea, de cele mai multe ori se iau măsuri pe perioade de timp clar definite, anume perioada de până la următoarele alegeri. Natura nu poate totuși să țină cont de necesitățile politice de zi cu zi. Aceasta reacționează la schimbările climatice, cu toate consecințele sale negative asociate pentru oameni, de fapt, pentru umanitate ca întreg. Dacă nu reușim să transmitem caracterul urgent al acestei probleme, și în special nevoia urgentă de a lua măsuri, o proporție semnificativă a fondurilor noastre vor merge către ajutoarele în cazul de dezastre și nu către viitor.

Doamnă comisar, sub motto-ul „o planetă, o voce”, vă urez mult succes la Cancun, de dragul generațiilor noastre viitoare.

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, apreciez enorm prezența doamnei comisar Hedegaard și poziția pe care aceasta a adoptat-o. Aș dori să vă mulțumesc pentru angajamentul de a menține Parlamentul mereu la curent cu progresele pentru Cancun.

Lupta împotriva schimbărilor climatice trebuie dusă la nivel mondial și cu implicarea tuturor, însă ideea că poziția noastră trebuie să depindă de cea a altor țări este iresponsabilă și nu onorează rolul pe care și l-a stabilit UE, și anume un rol de lider în direcționarea revoluțiilor culturale de la nivel global, în primul rând a luptei împotriva schimbărilor climatice.

Trebuie să ne stabilim obiective din ce în ce mai ambițioase și să ne asigurăm ca acestea sunt atinse de diferitele state membre. Prin urmare, îi mulțumesc doamnei comisar pentru că i-a reamintit Italiei, cu câteva zile în urmă, să își mențină promisiunile financiare de 200 de milioane de euro pentru combaterea schimbărilor climatice. Din păcate, trebuie să informez Comisia că bugetul guvernului italian nu pare să poată asigura aceste fonduri în acest moment.

Prin urmare, aș dori să solicit Comisiei să folosească toate competențele de care dispune pentru a obliga statele membre să își păstreze promisiunile, mai ales atunci când este vorba despre o luptă atât de semnificativă în viitorul apropiat pentru toți oamenii din lume...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Domnule președinte, Uniunea Europeană a jucat un rol în eșecul de la Copenhaga și în oprirea progresului privind negocierile internaționale. Nu este suficient ca cineva să se declare ambițios, să stabilească obiective pentru alte țări dezvoltate, chiar dacă acestea nu respectă recomandările făcute de Grupul interguvernamental pentru schimbările climatice, dacă nu există o concentrare asupra mijloacelor prin care se poate face acest lucru. Mijloacele de atingere a acestor obiective contează mai mult decât obiectivele care au constituit nucleul acestei discuții, iar acest fapt este o problemă centrală.

Uniunea Europeană insistă pe o abordare a pieței, prin utilizarea de instrumente de piață care au dovedit până în prezent că sunt de două feluri: ineficiente și necinstite. Acest fapt este mană pentru speculatorii financiari: nu mai este doar mâncarea, nici numai datoria suverană a statelor, ci și atmosfera, aerul pe care îl respirăm, cel care va deservi unei noi scheme de miliarde pentru a genera active financiare fictive.

Doamnă comisar, putem da de urma cauzelor schimbărilor climatice în iraționalismul prezentului sistem economic și social. Vom găsi soluția dacă ne îndepărtăm de acest sistem.

  Iosif Matula (PPE). - (RO) Schimbările climatice sunt, cu siguranță, cele mai mari provocări ale omenirii din zilele noastre.

Din păcate, așteptările Conferinței de la Cancun sunt oarecum timide, datorită eșecului de la Copenhaga. La Copenhaga s-a prevăzut ca țările dezvoltate să susțină prin mijloace diferite planurile de acțiune ale țărilor în curs de dezvoltare în vederea combaterii efectelor schimbărilor climatice. Cu toate acestea, efectele crizei economice, care se resimt cu precădere la nivelul statelor UE, ne obligă să ne concentrăm și pe alte priorități.

Importanța unui acord internațional în vederea reducerii emisiilor de carbon este esențială. La Cancun, UE trebuie să-și exprime o poziție comună cu privire la obiectivele pe care le are de atins și să țină cont de faptul că succesul Strategiei 2020 este condiționat de îndeplinirea obiectivului schimbărilor climatice. Subliniez, în acest sens, rolul parteneriatelor ce urmăresc dezvoltarea potențialului de energie sustenabilă la nivelul regiunilor și încurajarea regiunilor pentru utilizarea energiei regenerabile.

  Gilles Pargneaux (S&D). – (FR) Domnule președinte, doamnă comisar, știm cât sunteți de combatanți și știm că vă doriți ca, la Cancun, Europa să vorbească măcar într-un singur glas. Prin urmare, aș dori să ne puteți da părerea dvs. referitor la două subiecte, două acțiuni care apar în rezoluția noastră, pe care le vom vota mâine. Aș dori să am opinia dvs. publică privind aceste două propuneri înainte de votul de mâine.

În primul rând, cu privire la crearea unui fond verde care ne-ar permite, în sfârșit, să obținem 100 de milioane de dolari pe an până în 2020 pentru a ajuta țările cele mai sărace.

În al doilea rând, cu privire la introducerea unei taxe de 0,01 % asupra tranzacțiilor financiare, care ar duce la crearea unui fond de 20 de miliarde de euro, tot cu scopul de a ajuta țările cele mai sărace. Cred că acesta este un subiect de natură financiară important care ne-ar permite să avansăm mai repede și mai departe.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Domnule președinte, scopul conferinței privind clima este de a stabili un succesor al Protocolului de la Kyoto, care expiră în 2012. Trebuie să progresăm urgent în combaterea schimbărilor climatice. În general, UE este pe drumul cel bun, relativ vorbind, pentru atingerea obiectivelor sale privind clima. Totuși, ar fi esențial ca noi, UE, împreună cu SUA și China, să încercăm să stabilim cerințele juridice prealabile pentru un acord la nivel mondial de protecție a climei. Mai ales în aceste perioade dificile, consolidarea politicii de mediu va oferi și o oportunitate considerabilă pentru politica economică, de exemplu prin investirea în energiile regenerabile și în eficiența energetică.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Domnule președinte, timp de două decenii deja, s-a vorbit îndelung la forumurile internaționale despre schimbările climatice. În ciuda sensibilității din ce în ce mai mare la această problemă cu adevărat globală, din punct de vedere politic, se poate spune că am irosit aceste două decenii.

Protocolul Kyoto nu se va mai aplica din 2012, iar dezastrul de la conferința de anul trecut la Copenhaga privind clima nu dă nicio speranță pentru o schimbare rapidă în mai bine. Discuțiile privind clima din octombrie nu au făcut decât să confirme separarea dintre așa-zisa lume avansată și așa-zisa lume în curs de dezvoltare și, prin urmare, vor fi multe de făcut la Cancun. Dacă vrem ca această conferință de la Cancun să aibă succes, va trebui ca țările bogate să își schimbe în mod fundamental poziția. În primul rând, trebuie să reducem dramatic cantitatea de emisii domestice. Așa-zisa compensare a emisiilor de CO2 nu este o soluție în acest context. Dacă țările bogate cumpără certificate de la țările sărace pentru a continua să producă emisii, acest lucru nu va ajuta clima în niciun fel.

  Kyriakos Mavronikolas (S&D). – (EL) Domnule președinte, întrebarea care ni se pune este: vom putea să avansăm în ceea ce privește schimbările climatice la Cancun? Mi se pare că poziția și obiectivele noastre chiar dau tonul în ceea ce privește schimbările necesare pentru a preveni dezastrele ecologice.

Pozițiile Uniunii încă sunt pozițiile corecte și nu trebuie numai să le clarificăm la această conferință; trebuie să luptăm pentru a obține rezultate mult mai bune decât cele pe care le-am avut la Copenhaga.

Din păcate, doamnă comisar, încă trebuie să ne așteptăm să fie de datoria noastră să convingem statele mari, în special Statele Unite și China, să se alăture acestor eforturi generale de combatere a schimbările climatice. Am încrederea că aceste eforturi vor fi productive.

  Connie Hedegaard, membră a Comisiei. – Domnule președinte, am crezut că mă pot limita la trei comentarii de bază în urma acestei dezbateri intense, dar consider că ar trebui să răspund în primul rând la o întrebare foarte directă a domnului Pargneaux: cred că putem face progrese bune în ceea ce privește arhitectura unui fond verde. Totuși, pentru multe dintre părți, unele dintre sursele foarte specifice de finanțare vor avea probabil nevoie de o examinare mai îndelungată – întrucât au trecut abia două săptămâni de când Grupul la nivel înalt al ONU a prezentat aceste diferite contribuții.

În realitate, ar trebui să facem progrese semnificative. Ar trebui să știm ce vrem să facem cu acest fond și cum să îl instituim. Apoi sunt sigură că, la scurt timp după aceea, vom putea stabili și cerințele fondului. Cred că va trebui să progresăm treptat, dar suntem foarte de acord cu progresarea în privința fondului verde.

Acum cele trei comentarii. În primul rând, Marita Ulksvog a spus mai devreme în cadrul acestei dezbateri că problema climei a coborât pe agenda internațională din acest an. Acest lucru este adevărat, desigur, dar este adevărat și faptul că, dacă comparăm poziția noastră actuală cu cea de acum doi – sau cinci sau zece ani – vom vedea că subiectul climei este plasat destul de sus pe agenda de astăzi.

Dacă nu ar fi existat inițiativa Acordului de la Copenhaga, vă puteți imagina cum ar fi supraviețuit problemele privind schimbările climatice, eficiența energetică și modalitatea de promovare a creșterii ecologice crizei financiare? Aș spune că probabil că nu. Acesta este un subiect care se află în mare parte în agenda noastră în UE și trebuie să și rămână acolo.

Domnul Ouzký a menționat că Europa este mereu „prea optimistă”; dar poate că acest lucru nu este întotdeauna în van. Nu pesimiștii sunt cei care realizează lucruri mari. Prin stabilirea de obiective, Europa a condus calea în 2008; și, înainte de Copenhaga, multe economii au urmat-o.

Acum doi ani eram mai mult sau mai puțin singuri în stabilirea obiectivelor. Înainte de Copenhaga, economii mari precum Indonezia, Mexic, Coreea, India, Africa de Sud și altele – lista este mult mai lungă – au stabilit obiective interne. Toate celelalte lucruri fiind la același nivel, acest fapt este, de asemenea, foarte important când este privit din perspectiva întreprinderilor europene. Este ceva ce am câștigat de fapt. În multe țări, aceste obiective domestice vor duce la un fel de schimbare a modelului economic. Da, procesul este prea lent în multe privințe, dar de fapt am ajuns destul de departe.

Cineva s-a referit la economiile emergente. Înainte, aceasta nu era o problemă care privea economiile emergente; acum doi ani, economiile emergente ar fi spus că schimbările climatice nu sunt o problemă de care ele trebuie să se ocupe. Țările bogate vor trebui să se descurce cu asta – țările dezvoltate. Astăzi, datorită conferinței de la Copenhaga, acestea recunosc că au o responsabilitate comună. Trebuie să încercăm să pornim de la asta la Cancun, și asta vom face.

Au existat câteva întrebări privind CDM. Da, este o problemă. Ne confruntăm cu unele provocări în această privință, iar asta face parte din lista noastră de sarcini pentru Cancun: de a încerca să înaintăm cu câțiva pași în privința reformelor necesare în sistemul CDM.

Aș dori să îi spun domnului Skylakakis că sunt bucuroasă să anunț că, mâine, Comisia va prezenta propunerea noastră privind anumite restricții de utilizare a gazelor industriale. A existat o cooperare foarte atentă cu Parlamentul și o implicare a acestuia, de care este nevoie pentru a ajunge la o concluzie reușită cu statele membre. Ne vom prezenta propunerea mâine și cred că acest lucru va atenua multe dintre preocupările exprimate de acest Parlament.

Comentariul meu final este la adresa domnului Leinen și a domnului Arsenis, care au spus amândoi că Cancun este subestimat prea mult. Cred că a spune că dorim un rezultat ambițios, semnificativ și echilibrat – cu toate elementele pe care le-am menționat și pe care le-a menționat Președinția belgiană – nu înseamnă a subestima prea mult lucrurile. Dacă obținem într-adevăr o decizie privind silvicultura, adaptarea, tehnologia, acordarea de finanțare cu demaraj rapid, modalitatea de măsurare, raportare și verificare a piețelor de carbon și privind diferitele elemente pe care le-am menționat aici, cred atunci că aceasta înseamnă un progres semnificativ.

Știm cu toții de ce nu putem obține unul dintre lucrurile pe care le-am dori: pactul obligatoriu la nivel național. Unul dintre motive este lipsa de progres în Senatul american. Cu toții știm că acesta este motivul. Cu toate acestea, cred că, dacă păstrăm impulsul, încă mai avem șanse să atingem obiectivul european cât mai curând posibil, adică vom obține pactul obligatoriu la nivel internațional.

Vom face tot posibilul pentru a obține un progres de acest gen la Cancun. Alternativa este foarte neplăcută; este foarte înfiorătoare. Trebuie să garantăm acest lucru și vă asigur că, împreună, delegația europeană va face orice pentru a realiza acest lucru și vom face asta în așa fel încât lumea să poată auzi că vorbim cu un deja cunoscut „singur glas”. Sper că va fi celebrul glas în care vom spune toți același lucru, vom prezenta aceleași priorități, indiferent că suntem miniștri, membri ai Comisiei, experți sau deputați în Parlamentul European.

Sunt, de asemenea, nerăbdătoare să lucrez cu delegația dvs. când vom ajunge la Cancun.

  Joke Schauvliege, președintă în exercițiu a Consiliului. – (NL) Domnule președinte, onorabili membri, sunt evident de acord cu spusele doamnei comisar și aș dori, de asemenea, să mulțumesc tuturor membrilor acestui Parlament pentru numeroasele lor comentarii, inclusiv pentru preocupările pe care le-au exprimat. În orice caz, am luat act de ele și le vom lua în considerare. Aș dori să îi mulțumesc și Comisiei și serviciilor sale pentru cooperarea lor constructivă de până acum. Cred că ar trebui să continuăm pe acest drum și acest lucru va fi esențial și în următoarele zile și săptămâni, la Cancun și la conferința privind schimbările climatice în sine. Doamna comisar a răspuns cu privire la multe dintre aspecte, dar eu aș dori să menționez mai multe.

Am auzit numeroase comentarii referitoare la credibilitate, la „vorbirea într-un singur glas” și, desigur, trebuie să facem acest lucru. Știu din experiență personală, participând la A zecea reuniune a Conferinței părților (COP 10) la Convenția privind diversitatea biologică (CDB) din Nagoya, că Uniunea Europeană poate într-adevăr să facă asta și, de asemenea, că aceasta este singura modalitate corectă de a ajunge la un rezultat bun. Trebuie să ținem cont nu numai de experiența de la Nagoya, ci și de experiențele neplăcute de la Copenhaga, și să învățăm din acestea. De fapt, Consiliul a făcut acest lucru; și noi am adoptat o poziție clară. Avem concluziile Consiliului nostru, în baza cărora putem proclama mesajul inechivoc al UE, inclusiv la nivel internațional.

Domnule Eickhout, se înțelege de la sine faptul că, dacă Uniunea Europeană trebuie să revină la concluziile din Consiliu, coordonarea UE se va aplica, întrucât aceasta a fost mereu o practică comună, și că mesajul va fi acceptat în mod inechivoc și acolo. Am auzit, de asemenea, o serie de comentarii cu privire la trecerea la o reducere cu 30 %. După cum știți, Consiliul a aprobat raportul Președinției și cu privire la acest aspect: raportul bazat pe comunicarea Comisiei care prezintă o analiză a impactului trecerii la 30 %. În acest raport – și acest fapt a fost acceptat de Consiliu – am solicitat Comisiei să examineze mai îndeaproape impactul asupra nivelurilor statelor membre. În acea privință. s-au făcut promisiuni că, în primăvară – la Consiliul din primăvară – va avea loc o discuție, în baza examinării mai detaliate a Comisiei, cu privire la trecerea la o reducere cu 20 %.

Onorabili membri, unii dintre dvs. ați subliniat pe bună dreptate importanța conferinței de la Nagoya. Aceasta nu este o chestiune de ajustare a ambițiilor noastre. Trebuie să fim realiști, dar trebuie, de asemenea, să depunem toate eforturile pentru a ne asigura că și la Cancun se va ajunge la un rezultat bun – un pachet de măsuri echilibrat. Noi, Președinția belgiană, vom face tot ce ne stă în putință pentru a obține acel rezultat. Vom face acest lucru împreună cu toate statele membre, cu Comisia Europeană și cu sprijinul dvs.; trebuie să ne asigurăm astfel că, în baza forței încrederii restabilite la Nagoya – unde măsurile la nivel multilateral au reușit din nou să ajungă la un acord – vom putea continua în acest ritm la Cancun și că suntem, de asemenea, capabili să readucem speranța în ceea ce privește clima.

PREZIDEAZĂ: ROBERTA ANGELILLI
Vicepreședintă

  Președinta. – Am primit o propunere de rezoluție⁽¹⁾ prezentată în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 25 noiembrie 2010.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  János Áder (PPE), în scris. – (HU) Poate că ați auzit deja despre scandalul HFC-23 anunțat ieri la conferința de presă organizată de Grupul PPE. Și mie mi se pare absolut scandalos ca contribuabilii europeni să trebuiască să plătească de aproximativ 70 de ori mai mult pentru a distruge gazele cu efect de seră generate în timpul producerii unui gaz refrigerant care este deja în curs de eliminare, creând profituri suplimentare enorme pentru câteva societăți, cele mai multe dintre ele din China și India. Scandalul face ca situația să fie și mai dureroasă deoarece Comisia Europeană, făcând referire la încrederea investitorilor, nu intenționează să suspende operațiunile comerciale cu aceste emisii imediat, înainte de 2013, și să schimbe această situație nesustenabilă.

Această situație este și mai scandaloasă dacă avem în vedere faptul că, la negocierile climatice internaționale, Comisia face tot ceea ce îi stă în putință pentru a nu le permite statelor care au aderat recent să mențină cotele stabilite prin protocolul de la Kyoto, care fac parte din bunăstarea lor națională. Procedează astfel în ciuda faptului că există reduceri efective ale emisiilor dincolo de cotele la care au dreptul fostele țări socialiste, printre care și Ungaria, pentru care țările estice au plătit un preț semnificativ de la schimbarea regimului. Totuși, problema principală din scandalul scos la iveală ieri este tocmai faptul că, în timp ce consumatorii europeni au plătit până acum 1,5 miliarde de euro pentru a distruge HFC-23, concentrația atmosferică a acestui gaz, care este de 12 000 de ori mai agresiv decât dioxidul de carbon, a crescut considerabil în ultimele două decade. Prin urmare, nu ar trebui să ne surprindă, stimați colegi, faptul că, din cauza acestor standarde duble, UE nu va adopta o poziție uniformă la Cancun, așa cum s-a întâmplat și la Copenhaga.

  José Manuel Fernandes (PPE) , în scris. – (PT) Susțin un acord obligatoriu care să cuprindă un sistem internațional de sancțiuni pentru summitul de la Cancun privind schimbările climatice, care începe lunea viitoare. Este evident că acest acord va funcționa doar dacă va avea caracter obligatoriu pentru emitenții majori de gaze poluante: Statele Unite, China și India. UE a fost un lider în combaterea schimbărilor climatice și ar trebui încurajată să continue să fie lider în acest domeniu, fără să uite totuși eforturile extraordinare pe care le-au depus deja industriile noastre pentru a răspunde reducerilor obligatorii ale emisiilor pe teritoriul Europei. Nu trebuie să uităm că UE este responsabilă pentru aproximativ 15 % din emisiile globale și se estimează că acest procent va scădea la 10 % până în 2030, în timp ce SUA, China și India sunt responsabile pentru jumătate din emisiile globale, înregistrând o tendință ascendentă. În consecință, nu pot să fiu de acord ca UE să limiteze unilateral emisiile sale de CO2 cu 30 %, când ținta este de 20 %, dacă nu vor proceda la fel și alte țări, îndeosebi Statele Unite. Acest lucru nu înseamnă că ambiția UE ar trebui redusă. Dimpotrivă, sunt de părere că, chiar dacă ceilalți nu merg în același ritm cu noi, ar trebui să continuăm să ne concentrăm eforturile asupra cercetării științifice, inovării tehnologice referitoare la sursele energetice care nu sunt pe bază de carbon, eficiența energetică și crearea de locuri de muncă ecologice pentru a ne spori competitivitatea.

  Alajos Mészáros (PPE), în scris. – (HU) Spre un protocol post-Kyoto... Cea de-a 16-a Conferință a părților la Convenția-cadru ONU privind schimbările climatice, care urmează să aibă loc în decembrie în Mexic, are o semnificație și mai importantă după summitul lipsit de succes de la Copenhaga. Deși la nivel internațional Copenhaga poate fi considerată un pas înainte, nu s-a ridicat nici pe departe la înălțimea așteptărilor noastre. Protocolul de la Kyoto expiră în 2012 și de aceea este extrem de important să avem obiective globale definite clar care sunt pe înțelesul tuturor. Faptul că există un consens relativ referitor la acest subiect pe teritoriul UE nu este suficient. Este important ca Statele Unite și puterile asiatice majore să adopte și ele țintele noastre. Chiar dacă nu se poate ajunge la un consens referitor la cifre și procentaje la Cancun, este absolut esențial ca statele participante la Convenție să cadă de acord asupra unor planuri și angajamente concrete, pregătind astfel drumul pentru semnarea unui protocol post-Kyoto în Africa de Sud în 2011. Trebuie să se ajungă la un consens cu privire la subiecte precum mecanisme de finanțare, monitorizare și de control. Uniunea Europeană trebuie să dea un exemplu pozitiv demonstrând că are o poziție unită.

  Katarína Neveďalová (S&D), în scris. – (SK) Aș dori să încep prin a arăta că conferința privind schimbările climatice de la Cancun reprezintă o altă oportunitate importantă de a face ceva pentru generațiile viitoare și pentru a compensa, cel puțin parțial, ceea ce nu am reușit să facem la Copenhaga. Nu mai putem să negăm schimbările climatice la nivel mondial. Plantarea de viță de vie în zonele montane și cultivarea recoltelor acolo unde nu au fost plantat nimic niciodată sunt exemple în acest sens, la fel ca producerea mai frecvent decât înainte a catastrofelor naturale. Trebuie să adoptăm o soluție responsabilă și pe termen lung. Nu sunt specialistă în probleme de mediu și teoriile diferă, însă cred că este necesar să facem ceva. Trebuie să încetăm să ne întrebăm dacă schimbările climatice sunt sau nu un fapt și să vorbim mai degrabă despre cum să le combatem. Trebuie să încetăm să ne întrebăm dacă schimbările climatice pot sau nu să fie oprite și să facem mai degrabă ceva în această privință. UE trebuie să fie un lider în aceste discuții, la fel ca toate statele sale membre, de altfel. Suntem responsabili pentru viitorul întregii lumi. Trebuie să susținem o reducere majoră a producerii de emisii, trebuie să unim regiuni, orașe și zonele rurale pentru a proteja mediul înconjurător, trebuie să încercăm să creăm mai multe locuri de muncă ecologice și trebuie să sprijinim investițiile în cercetare și inovare. Cred că suntem cei care încă putem să salvăm această planetă. Totuși, trebuie să rămânem împreună, cu fermitate și uniți.

  Bogusław Sonik (PPE), în scris. – (PL) Negocierile privind schimbările climatice din Cancun încep peste doar o săptămână. UE a adoptat planuri ambițioase în domeniul reducerii emisiilor, finanțării, silviculturii și transferului tehnologic. Pe de o parte, zelul din negocierile privind schimbările climatice este important, însă acest lucru nu trebuie să diminueze semnificația deciziilor care vor fi luate de fapt la conferință. Trebuie să se tragă concluzii și din rezultatele dezamăgitoare ale conferinței de la Copenhaga privind schimbările climatice, cu ocazia căreia nu s-au luat decizii importante, concrete. Prin urmare, la cea de-a 16-a Conferință a părților, Uniunea Europeană ar trebui să contribuie la o restaurare a încrederii în negocierile internaționale privind schimbările climatice. Dezbaterea durează deja de prea mult timp. Acum, la Cancun, trebuie să se găsească măsuri concrete relevante, pe baza cărora va fi posibilă încheierea unui acord internațional complet în Africa de Sud în 2011.

(1) A se vedea procesul-verbal

15. Viitorul parteneriatului strategic Africa/UE înaintea celui de-al treilea summit Africa/UE (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declarațiile Consiliului și Comisiei privind viitorul parteneriatului strategic Africa-UE, în ajunul celui de al treilea summit Africa-UE.

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului, în numele Vicepreședintelui Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. – (FR) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor deputați, în primul rând vă sunt foarte recunoscător pentru că mi-ați oferit ocazia de a vorbi despre viitorul summit Africa-Uniunea Europeană care știu că vă interesează pe mulți dintre dvs.

Dacă primul summit, organizat la Cairo în 2000, a lansat procesul de cooperare continentală, cel de-al doilea, care a avut loc la Lisabona în 2007, a definit noul program al relațiilor Uniunea Europeană-Africa. Cel de-al treilea, de la Tripoli, ar trebui să consolideze parteneriatul nostru strategic și să producă în sfârșit rezultate concrete.

Pacea și securitatea sunt aspecte cu privire la care rolul principal jucat de Uniunea Africană este de importanță majoră. În Sudan, Uniunea Africană a fost prima care a trimis o misiune de menținere a păcii. În Darfur, mulțumită comitetului condus de domnul Mbelki, Uniunea Africană și-a asumat un rol politic global principal. Progresul realizat recent în negocierea unui acord cadru nord-sud este un pas înainte important spre o tranziție pașnică. Mai mult, desfășurarea de către Uniune a unor operațiuni în timpul unei misiuni de supraveghere a alegerilor subliniază clar determinarea noastră de a contribui la asigurarea unei tranziții pașnice în Sudan. În Somalia, AMISOM, Misiunea Uniunii Africane în Somalia, este singurul actor prezent în Mogadishu.

În ceea ce privește loviturile de stat, regula strictă a toleranței zero aplicată de Uniunea Africană oferă protecție și joacă un rol decisiv în restabilirea ordinii constituționale. Uniunea Africană a devenit organizația care stabilește norme, nu numai în această sferă, ci și în sfera guvernanței politice, pe continentul african și în procesul de integrare economică. Aceasta asigură cadrul politic care le permite statelor sale membre și comunităților economice regionale să încurajeze schimbul intra-african și infrastructura transnațională. Ansamblul portofoliului Noului Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii, inclusiv programul de dezvoltare socioeconomică, este în prezent pe deplin integrat cu Uniunea Africană.

Acest proces intern merge mână în mână cu reformele puse în aplicare în structurile de guvernanță internațională în ceea ce privește reprezentarea africană. Uniunea Africană se află într-o poziție legitimă în acest sens pentru a coordona pozițiile africane pe scena internațională. În ceea ce privește schimbările climatice, de exemplu, prim-ministrul etiopian a primit din partea Uniunii Africane mandatul de a vorbi pe scena internațională.

Uniunea Africană a devenit indispensabilă pentru Uniunea Europeană în mai multe cazuri pentru care avem nevoie de soluții și de contribuții din partea Africii, indiferent dacă este vorba despre menținerea păcii, migrare, trafic cu droguri, schimbările climatice sau Curtea Penală Internațională. Africa oferă, de asemenea, posibilități pe care Uniunea ar trebui să le exploateze, de exemplu cooperarea în domeniul relațiilor energetice, tratatul privind comerțul cu arme și oportunitățile oferite de sectorul privat, pentru a numi doar câteva. O provocare concretă în cadrul cooperării Uniunea Europeană-Uniunea Africană este, evident, legată de Curtea Penală Internațională. Partenerii noștri europeni au contribuit la înființarea acesteia și cooperarea lor rămâne esențială pentru acest obiectiv politic care este foarte important pentru Uniunea Europeană. Ei au criticat totuși modul în care a fost tratat cazul președintelui al-Bashir al Sudanului și faptul că Consiliul pentru Securitate nu a invocat procedura de suspendare, ceea ce a determinat Uniunea Africană să se distanțeze de Curte. În ceea ce privește poziția Uniunii, rămânem desigur pe deplin în favoarea independenței Curții; cât despre o posibilă procedură de suspendare, lăsăm această chestiune la latitudinea Consiliului pentru Securitate. La summitul următor, ne vom exprima opinia în mod clar, fiind totodată prefect conștienți de faptul că summitul nu va permite, fără îndoială, schimbarea poziției Uniunii Africane, care a fost, de asemenea, clar stabilită.

Europa rămâne cel mai important partener al Africii. Cooperarea politică, economică, instituțională și în materie de dezvoltare o depășește întotdeauna pe cea a oricărui alt parteneriat regional sau a oricărei alte relații cu un guvern național. Totuși, Uniunea nu ar trebui să subestimeze creșterea rapidă a participării partenerilor emergenți. Uniunea ar trebui să se felicite pentru acest nou context, însă, având în vedere efectul acesteia asupra relațiilor dintre Uniunea Europeană și Africa, solicităm totodată să ne concentrăm din nou pe elementele cunoscute care sunt atuurile noastre și aduc valoare adăugată, să asigurăm o coordonare mai bună și să acordăm prioritate situațiilor care avantajează pe toată lumea.

Pentru Uniune, ne aflăm într-o situație instituțională fără echivalent altundeva în lume: două Uniuni care au ca obiectiv integrarea regională și care doresc să contribuie la crearea unui sistem multilateral de guvernanță globală. Uniunea Africană urmărește cu interes crearea noilor instituții apărute în virtutea Tratatului de la Lisabona. O Africă liniștită, curtată de parteneri multipli, care oferă pentru prima dată într-o lungă perioadă de timp perspective promițătoare de creștere, va dori cu siguranță să fie tratată de la egal la egal.

Pregătirea pentru summit este deci în curs. Discuțiile cu gazdele noastre din Libia și cu omologii Uniunii Africane au fost utile. Un număr mare de lideri, europeni și africani, și-au confirmat participarea la cel mai înalt nivel. Dezbaterile principale de la summit se vor axa pe tema sa centrală, investiții, creștere economică și crearea de locuri de muncă, precum și pe diverse teme secundare înrudite. Sperăm că aceste discuții vor duce la rezultate concrete.

Participanții la dialogul politic la nivel ministerial, care a avut loc la Malawi, au reușit să finalizeze comunicatul summitului, declarația de la Tripoli și planul de acțiune comună pentru 2011-2013. Acesta din urmă constituie o bază solidă pentru eforturile noastre viitoare, asigurând un echilibru optim între prioritățile tradiționale de dezvoltare – infrastructură, Obiectivele de dezvoltare ale mileniului; temele politice – pacea și securitatea, guvernanța democratică și drepturile omului, migrația, mobilitatea, locurile de muncă; și noi sfere de cooperare promițătoare, precum energia regenerabilă, schimbările climatice, tehnologia informațională și spațiul, pentru a menționa doar câteva.

În final, aș dori să vă spun, în numele domnului președinte Van Rompuy, că salut călduros participarea pozitivă a Parlamentului la discuțiile referitoare la relațiile viitoare dintre Africa și Uniunea Europeană, și că mă felicit pentru reuniunea dintre Parlamentul European și Parlamentul Panafrican, care va avea loc la Tripoli la 27 noiembrie, chiar înaintea summitului. Această reuniune va constitui o ocazie excelentă pentru formularea unor recomandări de fond pentru dezbaterea din plenară care va avea loc în timpul summitului. Sunt deopotrivă de mulțumit de esența acestei dezbateri de astăzi și aștept cu interes părerile domniilor voastre.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Doamnă președintă, este adevărat că îndeplinirea Obiectivele de dezvoltare ale mileniului și combaterea sărăciei rămân în centrul parteneriatului Europei cu Africa. În același timp, relațiile noastre nu se rezumă doar la aceste aspecte. Oportunitățile de cooperare ale celor două continente sunt enorme.

La începutul acestei luni, Comisia a prezentat propuneri referitoare la modalitățile de consolidare a relației noastre prin întărirea acesteia și prin punerea accentului pe creșterea incluzivă și durabilă pe termen lung. Summitul de la Tripoli va fi o ocazie excelentă de a discuta modalități de îmbunătățire a cooperării noastre în această privință.

Comisia consideră că trebuie să intensificăm dialogul politic și în materie de politici dincolo de scenariile de dezvoltare tradiționale. UE trebuie să coopereze bilateral și să lucreze împreună pe scena internațională pentru a promova interesul nostru comun: lupta împotriva schimbărilor climatice, progresul în îndeplinirea ODM-urilor și promovarea păcii și securității, guvernanța democratică și drepturile omului.

Obiectivul constă în a ne asigura că ambele părți pot să abordeze împreună provocările globale care vor domina agenda summitului și să pregătească terenul pentru o cooperare mai eficientă și benefică reciproc.

Având în vedere faptul că summitul se concentrează pe investiții, creștere și crearea de locuri de muncă, trebuie să convenim și asupra modalităților de colaborare în vederea depășirii repercusiunilor crizei economice și financiare. În acest sens este necesară promovarea unui mediu mai prietenos pentru afaceri și investiții. Vom avea ocazia de a analiza domenii promițătoare precum energiile regenerabile, tehnologiile informaționale și de comunicație, știința și altele. Acestea sunt domeniile în care cererile africanilor sunt imense și în care, în același timp, Europa are multe de oferit. Putem să plecăm și de la succesele comune pe care le-am înregistrat până acum: pace și securitate, precum și integrare regională.

Pentru a duce la îndeplinire această agendă ambițioasă trebuie să luăm ca punct de plecare succesul summitului de la Lisabona din 2007 și rezultatele obținute din acel moment de strategia comună Africa-UE și primul plan de acțiune al acesteia. Bazându-se pe lecțiile învățate, comunicarea cere, de asemenea, ca ambele părți să se străduiască mai mult pentru a depăși fragmentarea actuală a cadrelor politice și a instrumentelor financiare. Ar trebui găsite sinergii mai bune între politicile UE, mai ales în ceea ce privește Africa Subsahariană și regiunea mediteraneană, pentru a asigura o coerență reală și o eficiență și vizibilitate sporite. O coordonare internă mai bună cu statele membre și implicarea activă a tuturor părților interesate – Parlament, societatea civilă, sectorul privat – sunt, de asemenea, necesare.

Pentru a avea rezultate mai bune, planul de acțiune pentru 2011-2013 ar trebui să acorde prioritate activităților care au o valoare adăugată clară, regională, continentală sau globală. Summitul va fi o oportunitate excelentă de a face planuri de viitor. Va fi, de asemenea, nevoie de schimbări din partea Europei, iar pentru aceasta va trebui să îmbunătățim modul în care UE își ghidează relațiile cu Africa.

Cred că va trebui să continuăm această dezbatere după summit, însă aștept cu nerăbdare dezbaterea de astăzi pentru a fi pregătiți bine pentru summit.

  Filip Kaczmarek, în numele Grupului PPE. – (PL) Doamnă președintă, provocările comune pentru Africa și Uniunea Europeană sunt clare și lipsite de echivoc. Atât domnul Chastel, cât și domnul Piebalgs au vorbit despre asta. Putem include aici, fără îndoială, combaterea sărăciei, pacea și securitatea, democrația și drepturile omului, guvernanța globală și schimbările climatice. Am stabilit, de asemenea, obiective concrete la nivel internațional – Obiective de dezvoltare ale mileniului. Sunt de acord cu domnul Piebalgs în ceea ce privește faptul că îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului va fi vitală, în realitate, pentru cooperarea pentru dezvoltare și pentru viitorul Africii.

Am formulat, de asemenea, anumite obiective suplimentare, care sunt foarte importante pentru relațiile reciproce dintre Uniunea Europeană și Africa. Acestea sunt: îmbunătățirea calității guvernanței politice și guvernanța eficientă, onestă și durabilă a resurselor naturale și economice. Sperăm că parteneriatul dintre Uniunea Europeană și Africa, precum și strategiile și măsurile comune, vor produce efecte sigure. Sperăm, de exemplu, că creșterea economică observată în numeroase țări din Africa va încuraja incluziunea socială și va reduce nivelul de sărăcie și inegalitățile sociale. Așadar, ne dorim de fapt să creăm condiții pentru investiții și comerț, și, în consecință, pentru crearea de slujbe noi. Sperăm, de asemenea, că această dezvoltare va fi durabilă, ceea ce înseamnă că va duce la construirea unei economii eficiente, ecologice și competitive.

Un aspect care va fi, de asemenea, subliniat, cu siguranță, intens la summit este potențialul imens, în prezent neutilizat al Africii în domeniul energiei regenerabile care cuprinde hidroenergia, energia solară, eoliană, geotermică și din biomasă. Acesta este un potențial care, până acum, nu a fost utilizat în întregime și, la fel ca alte aspecte ale potențialului Africii, nu funcționează întotdeauna spre binele persoanelor care locuiesc pe acest continent. Concentrarea pe buna guvernanță și pe utilizarea acestui potențial va duce, sau poate să ducă, la o schimbare calitativă.

  Monika Flašíková Beňová, în numele Grupului S&D. – (SK) Doamnă președintă, singurul parteneriat intercontinental pe care l-a înființat Uniunea Europeană este parteneriatul strategic cu Africa.

După ce am citit textul pe care l-a publicat Comisia înainte de summitul care va urma, nu am putut să nu constat că părea aproape prea pozitiv. Ca și cum era scris de cineva cu ochelari colorați în roz.

Realitatea este totuși departe de a fi roz. Dacă vrem să depășim problemele, trebuie să vorbim despre ele cât se poate de deschis. În Africa, dezintegrarea continuă să predomine. Mandatul politic al Uniunii Africane este slab și continentul african este încă divizat, inclusiv din punct de vedere economic.

Acordurile de parteneriat economic dintre UE și țările africane nu funcționează, iar comunitățile economice regionale africane complică și mai mult întreaga situație.

Pe scurt, este greu să discutăm despre Africa ca despre un tot. Pe de altă parte, Uniunea și statele sale membre nu au politici coerente referitoare la Africa și adoptă adesea o abordare de tip utilitar sau paternal în ceea ce privește acest parteneriat. Prin urmare, ar fi bine dacă Comisia ar lua în considerare și aceste aspecte în raportul său.

  Charles Goerens, în numele Grupului ALDE. – (FR) Doamnă președintă, prezentul, marcat de criză, ar trebui să lase ceva spațiu pentru metodele încercate și testate și pentru ceea ce s-a auzit deja. Dacă vrem ca summitul Africa-UE să nu fie în zadar, ar trebui să reușească să abordeze adevăratele probleme. Mai mult, și acesta este de departe cel mai important aspect, ar trebui să deschidă perspectivele în ceea ce privește potențialul considerabil de care se bucură continentul african.

Din partea Africii ne așteptăm la un mesaj clar cu privire la guvernanța sa, capacitatea sa de a realiza valoare adăugată și determinarea sa de a pune capăt prădării resurselor sale. Ne așteptăm, de asemenea, ca Africa să precizeze obstacolele pe care deocamdată nu poate să le elimine sprijinindu-se pe propriile sale resurse.

Din partea Europei, ne așteptăm ca aceasta să dezvolte capacitatea sa de a asculta, complicitatea sa la demersul african, dorința sa de a dezrobi continentul negru pe plan politic, economic și comercial. Europa are o responsabilitate copleșitoare în aceste domenii.

Dacă summitul Africa-Uniunea Europeană va contribui la deschiderea căii către o Africă reprezentată mai bine la Consiliul pentru Securitate și la G20 și pusă într-o poziție mai bună pentru a eradica sărăcia, summitul nu va fi fost în zadar.

  Judith Sargentini, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL) Doamnă președintă, relațiile dintre Europa și Africa sunt încordate. După părerea mea, acest lucru nu se datorează crizei economice, ci faptului că gândim pe termen scurt, în loc să gândim pe termen lung. Dorim, pe termen scurt, să vedem comerțul liber pe întreg teritoriul Africii și să forțăm astfel Acordul de Parteneriat European (APE) al tuturor acestor țări sau dorim o Africă stabilă, în creștere pe termen lung, cu care să putem face apoi afaceri într-un mod mai generos? Dorim ca Africa să-și țină imigranții acasă sau recunoaștem că populațiile noastre vor îmbătrâni în viitor și că atunci vom avea nevoie de lucrători? Dorim să evităm să plătim acum pentru încălzirea globală și pentru problemele pe care le cauzează în Africa și să ne confruntăm mai târziu cu o țară sau un continent destabilizator și grupuri mari de refugiați? Dorim să intrăm cu dezinvoltură în conflict cu China pentru a obține materie primă cât mai repede cu putință, sau dorim să mai putem să beneficiem de prosperitatea Africii mai târziu? De asemenea, în primul rând, cum ne asigurăm de faptul că Africa poate beneficia de propriile sale materii prime și pe termen lung? Cum ne asigurăm că cetățenii africani le vor putea cere socoteală liderilor africani? La urma urmei, summitul Africa-UE din Tripoli a demonstrat că avem de-a face cu lideri care și-au păstrat funcțiile fără a face nimic mai mult decât trebuia: Bouteflika, dos Santos, Mugabe – v-ați putea întreba dacă oricare dintre acești bărbați are cele mai bune intenții față de poporul lor. Trebuie să găsim un răspuns la aceste întrebări.

  Nirj Deva, în numele Grupului ECR. – Doamnă președintă, Africa este cel mai bogat continent din lume, iar locuitorii săi sunt cei mai săraci în ceea ce privește venitul pe cap de locuitor. Cum este posibil așa ceva? Cred că domnul comisar Piebalgs a pus degetul pe rană când a afirmat că avem nevoie de măsuri concrete la nivel regional, continental.

Pentru a ajunge în acest punct nu avem nevoie de mai multe ajutoare, care nu fac decât să mențină oamenii în sărăcie, la limita subzistenței; trebuie să lucrăm pentru a crea creștere economică. Creșterea economică poate fi generată doar de spiritul întreprinzător și educație, însă educația și spiritul întreprinzător pot apărea doar dacă există instrumentele de creare a creșterii economice. De exemplu, o mare parte din Africa nu are electricitate, astfel încât Africa nu are educația adecvată sau computerele adecvate sau infrastructura adecvată pentru creștere economică. Trebuie să aducem electricitatea într-o parte mai mare din Africa, avem nevoie de apă curată și trebuie să avem securitate alimentară. Sunt încântat de faptul că Uniunea Africană adoptă acum o politică de toleranță zero în ceea ce privește loviturile de stat. Ura, vorba Consiliului.

Ceea ce trebuie să facem acum este să privim Africa ca pe un tigru economic emergent, modern, și să-i dăm Africii posibilitatea de a fi alimentată mai repede pentru a deveni mai bogată.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Richard Howitt (S&D). – Doamnă președintă, îi mulțumesc domnului Deva pentru contribuția sa și doresc să-l întreb dacă, atunci când spune că ajutoarele euro s-au terminat, nu este de acord cu faptul că toate statele membre, inclusiv Regatul Unit, ar trebui să respecte calendarul pentru îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului ale Națiunilor Unite, de alocare a 0,7 % din PIB ajutorului pentru dezvoltare până în anul 2013?

În caz contrar, cum poate această aspirație la apă curată, la securitate alimentară și la combaterea sărăciei să fie realizată fără ca comunitatea internațională să-și îndeplinească promisiunile în ceea ce privește ajutoarele?

  Nirj Deva (ECR). – Doamnă președintă, sunt foarte recunoscător pentru intervenția stimabilului deputat. Am spus doar că ajutoarele nu vor alina pur și simplu sărăcia.

Desigur, sprijin Obiectivele de dezvoltare ale mileniului și aplaud guvernul conservator care, deși a trebuit să reducă bugetul nostru național cu aproximativ 30 %, inclusiv bugetul pentru educație, a protejat și sporit bugetul nostru pentru asistență pentru dezvoltare cu 27 %.

Îi sunt foarte recunoscător domnului Howitt pentru că mi-a dat posibilitatea să fac public acest act extraordinar de consecvență și generozitate al guvernului de coaliție de la Londra.

Însă nici dacă sporim bugetul cu 27 % și nici dacă atingem Obiectivele de dezvoltare ale mileniului nu vom elimina sărăcia din Africa, până când nu vom ajuta africanii să devină mai bogați.

Europa nu a devenit ceea ce este astăzi doar prin eliminarea sărăciei și trăind la nivelul subzistenței. S-a îmbogățit prin crearea de bunăstare. Nu vom reuși până nu vom crea bunăstare în Africa, care să poată fi păstrată și să nu fie restituită.

  Elie Hoarau, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Doamnă președintă, Uniunea Europeană prezintă adesea acordurile noastre de parteneriat economic ca pe o oportunitate pentru țările africane. Și își pierde speranța când aceste acorduri nu sunt semnate cât mai repede cu putință.

Însă întrebarea care ne interesează este de ce nu se grăbesc aceste țări să semneze acorduri care le-ar fi atât de favorabile. Destul de evident, părerile cu privire la calitatea acestor acorduri diferă, și atâta timp cât aceste diferențe de opinie persistă, țările ACP vor refuza să le semneze.

Nu ar fi mai bine să mergem mai departe în direcția dialogului și înțelegerii, ascultând preocupările și așteptările țărilor ACP? Aceste state doresc să vorbească despre strategia de dezvoltare, în timp ce Europa răspunde adesea doar prin deschiderea piețelor.

Această ascultare este pusă în aplicare de Adunarea parlamentară paritară ACP-UE. Consider că celelalte instituții europene ar trebui să procedeze în același mod dacă dorim să construim un parteneriat strategic real între Africa și Uniunea Europeană.

  Giancarlo Scottà, în numele Grupului EFD. – (IT) Doamnă președintă, stimați colegi, al treilea summit dintre Uniunea Europeană și Africa este o oportunitate fundamentală de a consolida relațiile dintre cele două părți.

În cursul acestui eveniment vom vorbi despre creștere economică, dezvoltare sustenabilă și guvernanță politică, având în vedere mai multe dosare, inclusiv o examinare a sectorului agriculturii și securității alimentare în contextul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.

Pentru a garanta acces universal la hrană, pentru a combate sărăcia în zonele rurale și pentru a îmbunătăți calitatea producției agricole, este necesară participarea organizațiilor producătorilor și asociațiilor de sector, pentru ca acestea să fie dedicate și conștiente și să îmbunătățească distribuirea și gestionarea resurselor naturale.

Uniunea Europeană trebuie să lucreze pentru a profita din plin de aceste oportunități de a intensifica dialogul și cooperarea în sprijinul integrării regionale în Africa. Trebuie să luptăm mai ales împotriva dezechilibrelor și a corupției inițiativelor de cooperare. Responsabilitățile guvernelor nu trebuie să predomine asupra celor ale societății civile și participarea tuturor celor implicați în strategii de creștere economică și socială durabilă trebuie garantată.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Doamnă președintă, la summitul Africa-UE se vor discuta inițiative concrete privind creșterea și ocuparea forței de muncă, și acesta este un lucru bun. Totuși, nu este bine ca un proiect absurd precum Șoseaua transafricană să fie construit cu sprijin UE, deoarece cei 500 de km de drum, planificați pentru 2012, care urmează să fie construiți direct prin Tanzania și Kenya, direct prin cea mai mare rezervă de vânat din lume, Serengeti, este un proiect care ar trebui respins. În fiecare an, milioane de animale sălbatice migrează din Serengeti spre bălțile lor din nord. Oamenii de știință dau avertismente concrete referitoare la catastrofa ecologică care planează asupra acelui loc: dacă animalele nu vor avea acces la apă, ecosistemul se va prăbuși, biodiversitatea va dispărea și va dăuna turismului local, care este responsabil pentru 23 % din venitul Tanzaniei. Prin urmare, le solicit Consiliului și Comisiei să spună un „nu” hotărât acestui proiect, care este o nebunie ecologică și economică. Ce-ar fi dacă am proteja ultimele resurse ale Africii, ce-ar fi dacă am salva Serengeti a doua oară? V-aș ruga, de asemenea, dacă doriți, să semnați declarația scrisă împotriva acestui proiect, Șoseaua Serengeti, pe care am depus-o.

  Cristian Dan Preda (PPE). - (RO) Summitul Uniunea Europeană – Africa de săptămâna viitoare, de la Tripoli, ne oferă oportunitatea de a reflecta asupra direcției pe care vrem s-o dăm parteneriatului care ne leagă de Africa.

În opinia mea, Comunicarea Comisiei Europene din 11 noiembrie e binevenită și aș vrea, în mod special, să salut accentul pus în acest document asupra necesității de a completa cooperarea pentru dezvoltare prin măsuri concrete, care ar putea declanșa o creștere durabilă și incluzivă în această regiune.

Într-adevăr, dacă vrem ca țările de pe continentul african să devină parteneri veritabili ai Uniunii și să-și asume propriul destin, nu există un alt mijloc decât promovarea creșterii economice. Aș vrea să subliniez trei puncte care mi se pare deosebit de importante pentru relația noastră viitoare cu Africa:

– în primul rând, dacă vrem ca vocea Uniunii să fie auzită pe continentul african, trebuie să ne asigurăm că avem în față un interlocutor care să ne recepționeze mesajul. Întărirea Uniunii Africane în termeni instituționali și operaționali este, în acest sens, o prioritate;

– în al doilea rând, cred că parteneriatul în domeniul păcii și securității este domeniul cooperării cu Africa care, atât în analiza Comisiei cât și în cea a specialiștilor, funcționează cel mai bine în prezent. Cred însă că putem face mai mult decât atât. Trebuie, în opinia mea, să întărim dimensiunea prevenirii conflictelor și mecanismele de consolidare a politicii pentru că, în mod evident, atât conflictele cât și fragilitatea unor state din regiune influențează realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului;

– în sfârșit, aș vrea să subliniez caracterul esențial al democratizării și al respectării drepturilor omului. Pe aceste teme, adeseori, Uniunea și Africa nu sunt la unison. Dialogul politic trebuie, deci, consolidat și democratizarea acestei regiuni trebuie să fie o temă prioritară, abordată în mod sistematic în relația cu Africa.

  Joanna Senyszyn (S&D). – (PL)Doamnă președintă, realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului ocupă o poziție strategică în noul plan de implementare a strategiei comune UE-Africa. O problemă fundamentală este reducerea sărăciei, care s-a înrăutățit ca urmare a crizei. Aproape 30 % din populația lumii trăiesc în sărăcie extremă, ceea ce înseamnă că au mai puțin de 1,25 USD pe zi. Peste 100 de milioane de oameni nu au acces la apă sigură. Aproape 80 de persoane mor de foame în fiecare minut, dintre care 60 sunt copii. În fiecare an, această cifră se ridică la 40 de milioane, echivalentul populației unei țări europene mari. Situația este cea mai dificilă în Africa, și în principal în Africa Subsahariană.

Pe lângă măsuri strategice, acest lucru implică și o creștere a ajutorului imediat. Persoanele pe moarte nu pot să aștepte. Uniunea este cel mai mare donator de ajutor pentru dezvoltare. Peste jumătate din sprijinul oficial provine de la noi. Ar trebui să fim mândri de acest lucru. Trebuie să ne intensificăm ajutorul pentru Africa și să-l eficientizăm. Prin urmare, sprijin Comisia în planurile sale de a consolida cooperarea pentru dezvoltare pe baza creșterii sustenabile și a măsurilor pentru prevenirea excluziunii sociale.

  Louis Michel (ALDE). – (FR) Doamnă președintă, domnule Chastel, în 2007 am fost, noi, europenii, și africanii, foarte ambițioși. Strategia noastră comună s-a bazat pe un plan de acțiune care cuprindea opt parteneriate strategice foarte concrete.

La summitul de la Tripoli va fi adoptat un al doilea plan de acțiune. În ceea ce mă privește, aș dori să subliniez patru cerințe care trebuie respectate pentru ca acest plan strategic să fie un succes real. În primul rând, aș insista asupra unei participări mai pronunțate a parlamentelor naționale, europene și panafricane la implementarea acestei strategii comune.

În al doilea rând, trebuie să existe o legătură între strategia comună și Acordul de la Cotonou.

În al treilea rând, summitul de la Tripoli, care este consacrat investițiilor, creșterii economice și creării de locuri de muncă, trebuie, pentru a avea succes, să abordeze imediat problema îmbunătățirii mediului de afaceri – a fost menționată în mai multe discursuri, însă este esențială. Securitatea juridică și judiciară a investițiilor private este una dintre cheile către dezvoltarea economică și socială a Africii. Nu va exista o altă strategie de dezvoltare, domnule Hoarau, decât deschiderea piețelor. Restul este caritate și, din nefericire, până acum, aceasta nu funcționează, cel puțin nu suficient.

În concluzie, elementul final: aș dori să vă rog, domnule comisar, să vedeți dacă nu ar fi util să dezbatem rapid la nivelul Comisiei și să facem câteva propuneri pentru a ne asigura că întreprinderile noastre care activează în țările în curs de dezvoltare, și mai ales în sectorul resurselor naturale ale acestor țări, respectă sau se aliniază la Legea Dodd votată de congresul american, căci acesta ar fi un pas enorm în lupta împotriva prădării resurselor naturale și a corupției.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Nirj Deva (ECR). – Doamnă președintă, am dorit să-l întreb pe domnul Michel, având în vedere distinsa sa carieră în calitate de comisar pentru dezvoltare și vasta sa experiență din Africa, dacă ar putea face în așa fel încât parlamentarii africani – îndeosebi comisiile de analiză publică pentru finanțe și bugete ale parlamentarilor africani – să fie împuternicite și consolidate și să li se acorde mai mult sprijin din partea noastră pentru a putea analiza ce se întâmplă cu miniștrii și președinții lor în legiferarea și claritatea și răspunderea procesului legislativ și al cheltuielilor? Este de acord cu faptul că aceasta este o chestiune foarte importantă pe care putem să o punem în practică?

  Louis Michel (ALDE). – (FR) Doamnă președintă, acest lucru ar fi cu siguranță posibil. Trebuie totuși să menționez că Comisia finanțează de mulți ani operațiile și capacitățile parlamentelor naționale din țările în curs de dezvoltare întocmai pentru a le oferi mijloacele de a exercita acest control. Știți, de asemenea, că colegul nostru, Glenys Kinnock, într-un alt parlament și într-o altă epocă, a susținut ideea ca documentele de strategie la nivel de țară și documentele regionale să fie dezbătute în mod necesar, aș spune aproape preventiv, proactiv, în parlamentele naționale.

Știți, de asemenea, că, de exemplu, pentru ceea ce se numește sprijin bugetar, una dintre condițiile sprijinului bugetar, care este un act de încredere în instituțiile unei țări în curs de dezvoltare, este obligatoriu ca bugetul statului și deci utilizarea finanțelor pentru dezvoltare să fie dezbătută în parlamentul național. Cred că, în ceea ce privește Comisia, o întreagă serie de condiții și o întreagă serie de metode sunt deja puse în aplicare din acest punct de vedere.

  Charles Tannock (ECR). – Doamnă președintă, Uniunea Africană s-a dovedit uneori a fi o dezamăgire în combaterea numeroaselor provocări ale Africii. UA este prea adesea prea tăcută în fața autocrației, corupției, fraudei electorale și a loviturilor de stat ilegale.

Dacă UE și Africa doresc să-și întărească și intensifice cooperarea strategică în viitor, nu ne putem eschiva de la a ne exprima așteptările din partea Africii ferm și cu sinceritate. Aceasta înseamnă, în realitate, că Uniunea Africană trebuie să devină o organizație mai responsabilă și mai receptivă, cu o reală autoritate politică și morală.

Când Africa are nevoie de ajutor pentru a combate crizele umanitare, noi ar trebui, desigur, să continuăm să punem la dispoziție resursele financiare și umane necesare. UE trebuie să se asigure mai ales că angajamentul său în ceea ce privește Obiectivele de dezvoltare ale mileniului rămâne la fel de ferm ca întotdeauna. UE ar trebui să mediteze, de asemenea, asupra daunelor provocate economiilor africane de politicile sale comerciale și de regimul lor de subvenționare a agriculturii – uneori oarecum absurd.

Însă, în cele din urmă, doar africanii pot rezolva problemele Africii. Trebuie să înțelegem această realitate și să o poziționăm în centrul abordării noastre cu privire la acest continent strategic și la relația noastră cu el.

  Mariya Nedelcheva (PPE). – (FR) Doamnă președintă, nu are rost să menționăm că o strategie comună este o strategie care fixează priorități și obiective comune. Dispunem deja de această strategie. Ceea ce ne trebuie astăzi este să stabilim mijloace concrete de îndeplinire a acestor obiective.

În acest scop, avem nevoie de linii politice clare, de politici economice coerente și de criterii sociale stabile. La nivel politic, respectul valorilor democratice și al drepturilor omului rămâne firul nostru director. În acest context, invit partenerii noștri să ratifice cât mai repede Carta africană a democrației și să se asigure că angajamentele luate de cele două părți sunt respectate.

La nivel economic, asigurarea unei finanțări adecvate și transparente a strategiei și combaterea corupției la toate nivelurile constituie garanții suplimentare pentru succesul activităților noastre comune. Este, de asemenea, extrem de important să continuăm să înființăm piețe regionale în care agricultura are un rol recunoscut.

La nivel social, trebuie să se acorde prioritate dialogurilor cu ONG-urile și cu toți jucătorii din societatea civilă. Trebuie să ducem în permanență politicile sociale spre un nivel mai ridicat. În acest scop, cred că trebuie să rezervăm un loc aparte educației, formării și mobilității tinerilor pentru a relansa o nouă dinamică globală. Cele două parlamente ale noastre, panafrican și european, trebuie să se străduiască să creeze o monitorizare periodică a rapoartelor și planurilor de acțiune anuale, cu asistența experților comuni. Ne confruntăm, așadar, cu numeroase provocări. Pentru a le face față, trebuie să trecem dincolo de diferențele dintre și din interiorul celor două continente. Summitul UE-Africa este ocazia pentru a propune soluții comune eficiente și depinde de noi să profităm de această oportunitate.

  Norbert Neuser (S&D). – (DE) Doamnă președintă, stimați colegi, summitul Africa-UE pare foarte promițător. Acesta se va concentra în întregime asupra unui parteneriat egal pentru un viitor comun mai bun. La două luni după summitul privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului de la New York, avem ocazia unică de a lua măsuri suplimentare, obligatorii, în lupta împotriva sărăciei din Africa.

Urmărim, desigur, activitățile extinse ale Chinei pe continentul african pentru a proteja propria sa rezervă de materie primă cu mare grijă. Ne aduce aminte foarte mult de activitatea statelor coloniale. În consecință, Uniunea Europeană trebuie să facă presiuni pentru un regulament care să protejeze binele comun și progresul social în țările africane. Astfel se vor crea activități sustenabile. Prin urmare, salut în mod expres propunerea Comisiei de a folosi controale efective în contextul gestionării materiilor prime. Împreună cu partenerii africani, trebuie să sprijinim o politică structurală care promovează creșterea și protejarea climei pentru ca poporul african să scape din capcana sărăciei. Sprijinim propunerile Comisiei privind coeziunea socială deoarece ne vor ajuta să creăm slujbe. Trebuie să punem oamenii din Africa într-o poziție în care să-și poată îndeplini obiectivul de a câștiga un salariu cu care să-și ducă traiul din propria lor muncă.

În cele din urmă, aș dori să fac un rezumat al următoarelor priorități. În primul rând, trebuie să întărim Uniunea Africană și reprezentarea acesteia în toate organele internaționale – Consiliul pentru Securitate, G20 și Parlamentul panafrican. Obiectivele mileniului trebuie îndeplinite în Africa până în 2015 cu ajutorul unor inițiative suplimentare. Trebuie să ne asigurăm că standardele sociale stipulate de Organizația Internațională a Muncii (OIM) sunt prevăzute și au caracter obligatoriu în toate acordurile economice și comerciale dintre UE și Africa.

  Geoffrey Van Orden (ECR). – Doamnă președintă, Planul de acțiune pentru parteneriatul strategic UE-Africa include o secțiune privind guvernanța economică și drepturile omului, care sunt privite ca „esențiale pentru dezvoltarea durabilă”. Totuși, nu am prea reușit să implementăm aceste obiective.

Un exemplu ilustrativ a fost eșecul de a face schimbări reale în Zimbabwe. În 2007, în perioada de dinaintea summitului Africa-UE, ne-am plâns cu amărăciune de ipocrizia UE când, pe de o parte, a impus interdicția de a călători și înghețarea activelor asupra lui Mugabe și asociaților săi, în timp ce, pe de altă parte, l-a invitat la un summit în capitala europeană – Lisabona. Acum aflăm că Mugabe este din nou invitat la un summit Africa-UE, fie el în Libia, iar noi mergem la trap ușor ca și cum nici unul dintre aceste lucruri nu ar conta. Să ne amestecăm cu Mugabe este un afront adus principiilor noastre și este în contradicție directă cu poziția proprie afirmată a UE. Este un eșec al diplomației noastre din Africa dacă mai există vreun guvern african care mai are vreo urmă de considerație față de Mugabe.

Doamnă președintă, pot să adresez două întrebări Consiliului și Comisiei? În Libia, își vor afirma reprezentanții UE dezaprobarea față de prezența lui Magube? În al doilea rând, ce măsuri ia UE pentru a promova activ buna guvernanță? Fără aceasta, există puține speranțe într-un viitor prosper, democratic, pentru Africa.

  Enrique Guerrero Salom (S&D). – (ES) Doamnă președintă, domnule comisar, peste doar câteva săptămâni Uniunea Europeană va fi jucat un rol important într-un număr mare de summituri, începând cu China, apoi Asia, Statele Unite și G20. Curând vom merge la Cancun și săptămâna viitoare la summitul UE-Africa.

Putem considera că este pur și simplu o chestiune care ține de programul nostru, o succesiune obișnuită de summituri cu care ne întâlnim în fiecare an sau foarte des. Am putea totuși să o privim ca pe o serie de summituri în care trebuie să avansăm cu privire la anumite aspecte, în care trebuie să introducem reformele necesare pentru a face față unei lumi care se schimbă în ceea ce privește problemele, răspunsurile și jucătorii săi.

Acesta este modul în care trebuie să privim următorul summit UE-Africa. Se vor întâlni 80 de țări, reprezentând o treime din țările Națiunilor Unite și 1,5 miliarde de locuitori, adică unul din patru. Din păcate, nu putem să afirmăm că avem același produs intern brut proporțional deoarece, printre cele 53 de țări africane, se numără câteva dintre cele mai sărace țări din lume.

Ce trebuie să facem pentru a îmbunătăți măsurile pe care le luăm? În primul rând, trebuie să ne concentrăm prioritățile asupra unei infrastructuri mai avansate, unei securități alimentare mai mari și unui sprijin mai ridicat pentru capacitatea de guvernare.

În al doilea rând, trebuie să ne concentrăm instrumentele de ajutor, să sprijinim societatea civilă, să sprijinim inițiativa privată și să întărim rolul Parlamentului European și al Parlamentului Panafrican. Și, în cele din urmă, trebuie să ne unim cu Africa într-o serie de relații strategice, de exemplu în ceea ce privește instituțiile financiare internaționale.

Reforma Băncii Mondiale a conferit puteri mai mari țărilor în curs de dezvoltare, însă a luat din puterea Africii. Președintele Băncii Mondiale a afirmat în aprilie că acum conceptul de „lumea a treia” nu mai există decât în cărțile de istorie. Din păcate, realitatea este alta, însă putem să facem ceva pentru ca această afirmație să devină realitate în viitorul apropiat.

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Doamnă președintă, stimați colegi, în primul rând trebuie să ne amintim că Africa este a zecea putere a lumii, chiar și într-un an în care amintim o problemă importantă – sărăcia – care afectează cu siguranță Africa, precum și numeroase alte continente.

Trebuie să consolidăm acordurile de asociere și să luăm măsuri pentru sustenabilitate economică, mai ales prin intermediul infrastructurii, educației, sănătății și resurselor de apă, cu controale reale asupra caracterului adecvat al măsurilor financiare stabilite pentru țările africane, amintindu-ne că Africa variază considerabil de la o regiune la alta. Acestea sunt regiuni cu nevoi speciale, care dau adesea naștere fluxurilor de imigranți ilegali, de exemplu. Trebuie, în schimb, să adaptăm fluxurile migratoare la nevoile efective ale pieței muncii. Un dialog constructiv poate proteja, cu siguranță, drepturile fundamentale și poate sprijini guvernanța pe acest continent extrem de important.

  Ana Gomes (S&D). – Doamnă președintă, la viitorul summit UE-Africa din Libia, liderii UE se vor întâlni cu Meles Zenawi, prim-ministrul Etiopiei. Etiopia nu este numai a doua cea mai populată țară din Africa și sediul Uniunii Africane, ci și partenerul – în ceea ce privește Acordul de la Cotonou – care a împiedicat dezvăluirea raportului UE privind alegerile de la Addis Ababa în 2005 și, mai recent, în 2010, pentru a evita expunerea neregulilor și a manipulării alegerilor.

Ce rost are discuția despre democrație, drepturile omului și bună guvernanță pe care o va purta UE cu interlocutorii africani, dacă Meles Zenawi, dictatorul Etiopiei, este interlocutorul care reprezintă Africa?

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Doamnă președintă, știm cu toții că populațiile din numeroase țări africane depind în prezent de ajutorul umanitar al țărilor dezvoltate. Totuși, în viitor, ajutorul nostru ar trebui să se îndrepte spre stimularea dezvoltării economice a zonelor populate, astfel încât cetățenii din țările africane să poată schimba treptat natura țărilor lor prin propriile lor eforturi.

Resursele minerale și resursele umane le oferă țărilor africane potențialul de a recupera diferența de dezvoltare și de a scăpa de sărăcie, cu un anumit nivel de asistență bine gândită din partea țărilor industrializate. Pentru ca țările africane să atragă locuri de muncă, know-how și investiții majore, este în mod evident nevoie de o mai mare stabilitate politică, de un mediu juridic normal și de norme acceptabile pentru antreprenori, care vor fi apoi dispuși să-și dezvolte operațiunile în țările africane cu onestitate.

Un impediment important în calea acestui mediu sunt regimurile autoritare sălbatice, al căror comportament descurajează toți oamenii cumsecade de la a încheia vreo formă de cooperare. După părerea mea, aceasta este problema care face cel mai mult rău oportunităților de dezvoltare a continentului african. Este o problemă care trebuie rezolvată.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Doamnă președintă, toată lumea cunoaște proverbul african care afirmă că „sărăcia este asemenea unui leu; dacă nu lupți, te mănâncă”. Dacă avem în vedere ajutoarele actuale pentru dezvoltare și cooperarea dintre Africa și Uniunea Europeană, nu putem să nu ne gândim că aruncăm miliarde cu care hrănim leii, în loc să-i folosim pentru a ajuta oamenii.

Desigur, continentul african are o serie întreagă de probleme. În primul rând, există numeroasele conflicte armate cărora nu prea reușim să le punem capăt în mod pașnic și care sunt alimentate adesea de banii furnizați ca ajutor, care cad adesea în mâini greșite. În al doilea rând, faptul că ratele creșterii economice nu prea merg mână în mănă cu succesul în combaterea sărăciei este o problemă. În această privință, ar trebui să luăm în serios criticile care susțin că UE presează statele africane să-și deschidă piețele, ceea ce ar putea exacerba sărăcia și foametea. Acest aspect trebuie menționat în discuțiile privind acordurile de liber schimb de la summitul UE-Africa, împreună cu criticile referitoare la faptul că exporturile de hrană ieftină pun în pericol mijloacele de trai ale unor grupuri întregi de populație.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) Următoarea reuniune la nivel înalt Africa – UE reprezintă un bun prilej pentru a elabora o strategie realistă de cooperare.

Consider că propunerile prezentate de Comisia Europeană, în sensul consolidării relațiilor dintre cele două continente, vor facilita adoptarea unui plan de acțiune concret în cadrul Summitului. Deciziile șefilor de stat și de guvern care se vor reuni cu această ocazie vor afecta un miliard și jumătate de oameni din 80 de țări.

Eradicarea sărăciei, drepturile omului și guvernanța economică sunt provocări comune care necesită o abordare comună. De aceea este important ca parteneriatul UE – Africa să nu rămână unul de tip donator-beneficiar, ci să devină un parteneriat între părți egale.

Așa cum am făcut-o și cu ocazia dezbaterilor despre combaterea sărăciei, aș dori să subliniez importanța atingerii obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. Consider că este necesară mai ales o bună articulare a celor patru axe prioritare de acțiune: finanțare, securitate, alimentare, sănătate și educație.

  Alf Svensson (PPE). – (SV) Doamnă președintă, poate că ar trebui să se sublinieze faptul că Africa însăși a făcut, de fapt, unele îmbunătățiri recent. Totuși, știm că mai sunt încă multe de făcut.

Criza economică a tulburat și continuă să tulbure Europa. Analizăm viața de zi cu zi, însă suntem foarte puțin atenți la ceea ce au pățit țările în curs de dezvoltare ca urmare a crizei economice globale. Cred că ar fi foarte important să efectuăm o analiză de acest gen. Cum au fost afectate țările în curs de dezvoltare de criza economică?

Aș dori, de asemenea, să subliniez cât de important este să facilităm, sau mai degrabă să îmbunătățim, condițiile pentru investiții în țările în curs de dezvoltare, inclusiv pentru investiții europene în țările în curs de dezvoltare. Nu există o lipsă de idei și de investiții din partea țărilor în curs de dezvoltare însele, însă există o nevoie de stabilitate. Ar fi un lucru extrem de pozitiv dacă ajutorul – sau cum dorim să-i spunem în prezent – ar putea contribui la crearea stabilității pentru idei, proiecte și investiții de natură domestică care ar putea fi realizate de fapt în țările în curs de dezvoltare.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Doamnă președintă, această dezbatere a fost extrem de bogată și aș dori doar să subliniez câteva aspecte ca răspuns la unele întrebări.

Cred că ar fi greșit să nu recunoaștem că Africa s-a schimbat considerabil. Africa are mai multă încredere în sine și motive întemeiate să facă acest lucru. Africa are creștere economică și, într-un fel, a abordat crizele economice și financiare mai bine decât a făcut-o Europa.

Africa este mult mai organizată și mai puternică – chiar mai mult decât Uniunea Europeană – și are mai multă putere sub forma Uniunii Africane. Ar fi totodată greșit să comparăm Uniunea Africană cu Uniunea Europeană, deoarece sunt tipuri diferite de Uniuni și nu ar trebui să încercăm să le comparăm una cu cealaltă. Totuși, este foarte clar că există o Uniune Africană.

Este, de asemenea, foarte important ca Africa să-și înțeleagă puterea pe scena internațională. Țările africane caută reprezentare în conformitate cu tipul lor de politică. Aceasta înseamnă că acest summit este un summit foarte special. Nu este cu siguranță un summit de tip donator/beneficiar. Este un summit care poate că nici nu este de mare notorietate, însă trebuie să facem această relație să meargă bine.

Cred că trebuie să abordăm două chestiuni esențiale. Una este mai simplă: faptul că îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) ar trebui să se facă în mod sustenabil prin intermediul creșterii incluzive. De aceea trebuie să abordăm problema energiei. De aceea se pune mult accent pe agricultura durabilă, deoarece, fără aceasta, rezultatele noastre în ceea ce privește îndeplinirea ODM-urilor și lupta împotriva sărăciei și garantarea unui nivel mai ridicat de stabilitate vor fi amenințate.

A doua chestiune este o dezbatere politică foarte serioasă. Da, buna guvernanță și drepturile omului vor fi discutate. Însă nu se va mai întâmpla ca altădată, ca una din părți să asculte în timp ce cealaltă își spune punctul de vedere. Este un cuțit cu două tăișuri. Aceasta este, pe de o parte, o provocare, și, pe de altă parte, o oportunitate. Drepturile omului și buna guvernanță sunt pentru noi coloana vertebrală a stabilității în societățile noastre. Nu e vorba că vrem să ținem predici. Totuși, credem că nu putem îndeplini ODM-urile și combate sărăcia fără a aborda aceste chestiuni.

Aceasta înseamnă că, în toate programele pe care le vom aborda, buna guvernanță este esențială. În procedura ex-ante, nu ne luăm angajamente față de guverne acolo unde vedem că nu există speranța unei bune guvernanțe. Apoi continuăm cu discuțiile cu ONG-urile; încercăm să sprijinim populația prin alte mijloace. Totuși, în fiecare proiect subliniem din ce în ce mai mult rolul bunei guvernanțe și al drepturilor omului.

Sustenabilitatea este, de asemenea, în prim planul politicii noastre. Nu finanțăm proiectele Serengeti, de exemplu. Banii UE nu sunt implicați în niciun proiect care dăunează mediului înconjurător. Fiecare proiect este evaluat pe baza evaluării impactului asupra mediului. Avem o adoptare sustenabilă față de aceste proiecte. Însă, totodată, este clar că nu putem să ne așteptăm ca un continent care-și va dubla populația în foarte scurt timp să nu aibă un impact asupra mediului înconjurător.

Și, din nou, rolul nostru în situația actuală este, de fapt, de a tinde spre creșterea durabilă; iar energia regenerabilă este esențială pentru garantarea unei creșteri de acest tip.

Cred că acesta este un summit foarte special. Este un summit nu despre slogane politice, ci mai degrabă despre încrederea care există deja. Care este destul de fragilă. Am putea beneficia considerabil de pe urma acestor relații, însă ar putea apărea și multe probleme.

Cred că acest summit va avea un impact de durată deoarece consider că se concentrează pe domeniile adecvate. Privim rolul politic al Africii din punctul de vedere al Africii. Am oferit mult sprijin pentru a aduce Africa unde se află astăzi și suntem hotărâți să ajutăm Africa să progreseze cu ajutorul nostru și definitiv, încurajând Africa să preia controlul asupra proceselor din Africa.

PREZIDEAZĂ: SILVANA KOCH-MEHRIN
Vicepreședintă

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Doamnă președintă, stimați deputați, într-o oarecare măsură pentru a completa ceea ce tocmai ne-a spus Comisia și pentru a trage o concluzie, aș dori să vă spun că cel de al treilea summit Africa-Uniunea Europeană de la Tripoli trebuie să trimită un semnal politic important menit să aprofundeze cooperarea noastră cu Africa în anii care vor urma.

Acesta va fi despre o colaborare mai bună în ceea ce privește provocările cu care au de-a face cele două continente, despre o exploatare mai bună a posibilităților oferite de combinația potențialului lor enorm și despre o mai bună coordonare a pozițiilor noastre pe scena internațională. Conducătorii africani și europeni vor reuși să găsească indicatori pentru drumul de urmat. În această dezbatere, am auzit mulți indicatori specifici, pe care evident îi vom transmite, desigur, mai departe. Toate contribuțiile, mai ales cele ale parlamentarilor, sunt binevenite.

Aș dori, de asemenea, să răspund unei întrebări în special. Mai mulți dintre dvs. ați menționat în mod specific acordurile de parteneriat economic care, este adevărat, sunt un subiect sensibil, și care au fost deja un motiv semnificativ de neînțelegere la summitul de la Lisabona din 2007. Având în vedere reticența puternică din partea Africii de a încheia acorduri de parteneriat economic, este adevărat că anumiți jucători au cerut un semnal politic care să arate că ținem cont de poziția africană; alții susțin o abordare mult mai proactivă și pozitivă cu privire la natura propunerilor noastre.

La summit, avem sentimentul că, în ceea ce privește această chestiune, va fi mai bine să căutăm un acord pentru a redeschide aceste negocieri în orice caz.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc în timpul următoarei perioade de sesiune, în decembrie.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Parteneriatul strategic Africa-UE creat în 2007 la summitul de la Lisabona le-a permis celor două continente să definească interese comune și obiective strategice, mergând dincolo de tradiționalele politici UE de dezvoltare. Obiectivele conturate au fost puse în practică prin adoptarea strategiei comune Africa-UE și a planului de acțiune 2008-2010 care stabilește opt domenii prioritare: pace și securitate; guvernanță democratică și drepturile omului; comerț, integrare regională și infrastructură, obiectivele de dezvoltare ale mileniului, energia, schimbările climatice, migrarea, mobilitatea și ocuparea forței de muncă, știința, societatea informațională și spațiul. Cel de al treilea summit Africa-EU care va avea loc la Tripoli, capitala Libiei, va avea ca temă „Investițiile, creșterea economică și crearea de locuri de muncă”, având scopul de a contura orientări comune pe termen lung în aceste domenii, protejând în același timp prioritățile stabilite în strategia UE 2020. Consider că aceasta este o ocazie pentru comercianții portughezi să creeze legături mai strânse pe piața africană ca parte a rețelelor lor comerciale, dar aspectele referitoare la insecuritate și nivelele ridicate ale infracțiunilor săvârșite de comunitatea portugheză, mai ales de rezidenții comunității Madeira din Africa de Sud, trebuie totuși abordate. Prin urmare, este vital să consolidăm și să dezvoltăm o cooperare concretă și conjugată și să o adaptăm simultan la noile provocări din relațiile internaționale.

16. Situația în Sahara Occidentală (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind situația din Sahara Occidentală.

Declarații ale Consiliului și Comisiei.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei, în numele Vicepreședintelui Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. – Doamnă președintă, îi mulțumesc acestei Camere pentru această discuție foarte oportună referitoare la Sahara Occidentală. Răspund, în numele lui Catherine Ashton, pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral adresate de către deputații din Parlament.

Uniunea Europeană este îngrijorată din cauza evenimentelor care au avut loc la Laâyoune la începutul lui noiembrie și regretă pierderea de vieți. La Laâyoune este din nou liniște acum, chiar dacă încă mai rămân tensiunile de fond. Uniunea Europeană este îngrijorată că ieșirea violentă care a avut loc la Laâyoune ar putea afecta încercările Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite de a găsi o soluție acceptabilă pentru ambele părți la conflictul din Sahara Occidentală.

În ceea ce privește preocupările despre care discutăm astăzi, ne vom asigura că acestea vor ajunge la autoritățile marocane prin intermediul canalelor adecvate. Problema Saharei Occidentale este pe ordinea de zi a următoarei reuniuni a Consiliului de asociere din decembrie. Poate fi, de asemenea, adusă în discuție în cadrul Comisiei parlamentare mixte dintre Parlamentul European și Maroc.

Uniunea Europeană continuă să fie angajată cu Marocul în reforme în domenii precum buna guvernanță, statul de drept și respectarea drepturilor omului. Uniunea Europeană menține un dialog politic bun și sincer cu Marocul în cadrul organelor responsabile pentru monitorizarea acordului de asociere. În acest cadru, Uniunea Europeană i-a reamintit partenerului nostru importanța respectării de către aceasta a angajamentelor internaționale pe care și le-a asumat cu privire la respectarea drepturilor omului. Cât despre utilizarea resurselor naturale din Sahara Occidentală, Marocului îi revine responsabilitatea să respecte obligațiile asumate în baza dreptului internațional, inclusiv cele referitoare la utilizarea resurselor în Sahara Occidentală.

Uniunea Europeană sprijină eforturile Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite în scopul ajungerii la o soluție politică dreaptă, durabilă și acceptabilă pentru ambele părți care va susține autodeterminarea locuitorilor din Sahara Occidentală, în conformitate cu rezoluțiile Consiliului de Securitate.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Doamnă președintă, aștept de 70 de minute să înceapă timpul afectat întrebărilor și aș dori să întreb când va avea loc, de fapt, acesta. În mod normal, dezbaterea este întreruptă pentru timpul afectat întrebărilor și apoi este continuată după aceea.

  Președinta. – Nu va fi un timp afectat întrebărilor deoarece președinții de grup au hotărât la Conferința președinților că acesta nu va avea loc. Prin urmare, nu cred că are rost să mai așteptați.

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, în numele Grupului PPE. – (ES)Doamnă președintă, se spune că filozoful Aristotel se plimba în jurul faimoasei sale școli peripatetice cu studenții lui când unul dintre aceștia a făcut un comentariu care l-a supărat pe învățătorul său. Încercând să se scuze, acesta a spus „acela nu a fost comentariul meu, a fost făcut de învățătorul dumneavoastră Platon”. Apoi Aristotel s-a oprit și a rostit o propoziție care a fost repetată de nenumărate ori pe scena europeană încă din secolul 4 î.Hr. până în prezent. Acest a afirmat „Platon îmi este drag, dar mai drag îmi este adevărul”.

Doamnă președintă, Marocul este un partener pozitiv și activ al Uniunii Europene și este, de asemenea, un aliat strategic și fundamental în oprirea fundamentalismului islamic radical. Totuși, cum a spus și președintele Sarkozy când a vorbit aici, Parlamentul este pulsul democratic al Uniunii Europene și are un angajament irevocabil și irefutabil față de cauza drepturilor omului. Prin urmare, dacă aceste drepturi nu sunt recunoscute, acesta nu poate să stea deoparte și să se uite în altă parte. Trebuie să vorbească tare și clar despre principiile care ne călăuzesc.

Doamnă președintă, Uniunea Europeană a fost, este și va fi un partener loial al Marocului, însă acest parteneriat se bazează pe principii și valori, și noi trebuie să proclamăm aceste principii și valori.

Voi încheia acum, doamnă președintă, spunând că, într-adevăr, moderația de caracter sau temperament este întotdeauna o virtute, însă moderația în apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, mai ales a libertății de exprimare, este întotdeauna un viciu, întotdeauna o slăbiciune și întotdeauna o lașitate, și, ca reprezentanți ai cetățenilor Uniunii Europene, nu ne putem permite să acționăm în acest mod.

  Véronique De Keyser, în numele Grupului S&D. – (FR) Doamnă președintă, această rezoluție a fost dificil de negociat, dar, în cele din urmă, ne-am ales cu ceva care cred că a reușit să mulțumească toate grupurile. Aș dori să le mulțumesc colegilor mei deputați pentru eforturile lor, deoarece nu mai îndrăznim să vorbim despre Sahara, știind cât de sensibil este acest subiect. Prin urmare, nu va mai exista o poziție politică aici în ceea ce privește conflictul dintre Maroc și Sahara.

Pe de altă parte, primul punct condamnă violența care s-a dezlănțuit pe parcursul distrugerii taberei de lângă Laâyoune; și această condamnare a violenței este evidentă chiar dacă în prezent nu avem toate faptele pentru a spune cine ce a făcut.

În ceea ce privește cel de al doilea punct, regretăm – ca să ne exprimăm cu blândețe – faptul că nu există o libertate a presei și că organizațiile umanitare și parlamentarii nu au posibilitatea de a se duce în regiune. Suntem de părere că acest lucru este inacceptabil.

Cel de-al treilea punct este strâns legat. Menționăm că Marocul va lansa o anchetă, dar credem ferm și cerem o anchetă internațională care să clarifice aceste evenimente.

Lăsând acest lucru la o parte, în ceea ce privește conflictul politic, vom lăsa această chestiune la latitudinea ONU și îndemnăm ambele părți să reia negocierile.

  Ivo Vajgl, în numele Grupului ALDE. – (SL) Doamnă președintă, domnule comisar, această dezbatere și rezoluția pentru care o vom vota mâine au fost declanșate de două incidente: moartea unui băiat de paisprezece ani care a fost ucis de glonțul unui polițist marocan și, câteva zile mai târziu, dărâmarea violentă a taberei de protest care găzduia peste zece mii de nativi din Sahara Occidentală care au încercat în mod pașnic să atragă atenția lumii, și, de asemenea, a noastră, asupra intoleranței situației lor sociale, politice și economice.

Acest incident a dat naștere unor noi victime omenești, lucru pe care îl regretăm. Aceștia au plătit cel mai mare preț posibil pentru această problemă actuală care ne este familiară tuturor. Sahara Occidentală este ultimul exemplu din lume al unui proces de decolonizare care a rămas incomplet, unul în care țara învecinată se bucură de beneficiile ocupării ilegale a unui teritoriu străin, respingând rezoluțiile Consiliului de Securitate, ignorând în mod repetat cererile ONU pentru un referendum și dreptul la autodeterminare pentru locuitorii din Sahara Occidentală și încălcând drepturile omului și standardele dreptului internațional.

Sahara Occidentală, o țară a nisipului și pietrelor care este traversată de un zid de rușine ce măsoară peste o mie de kilometri, este destul de bogată pentru a stimula apetitul și așteptările Marocului și ale acelor țări care sprijină activ sau pasiv poziția sa inflexibilă. Știm cine sunt. Problema Saharei Occidentale este o problemă politică, o problemă a decolonizării. Aceasta poate fi rezolvată într-un singur mod, în același mod în care au fost rezolvate probleme similare în altă parte, și anume în baza dreptului internațional, a autodeterminării națiunilor și a acordurilor. Trebuie să consolidăm rolul Organizației Națiunilor Unite în Sahara Occidentală; mandatul lui MINURSO este prea limitat, având misiunea de a menține pur și simplu status quo-ul și dovedindu-se a fi lipsit de putere și doar o formalitate.

Domnule comisar, vă mulțumesc foarte mult pentru cuvintele dumneavoastră clare. În ciuda intereselor diferite ale unor state membre influente, sau mai exact din cauza acestora, Uniunea Europeană ar trebui să joace un rol mai activ și să se folosească de orice mijloc pe care îl are la dispoziție. Și Marocul, care se bucură de sprijin și de înțelegere la multe niveluri, ar trebui să facă un efort să rezolve această situație în mod constructiv.

  Raül Romeva i Rueda, în numele Grupului Verts/ALE. – (ES) Doamnă președintă, în primul rând aș dori să salut faptul că avem în sfârșit posibilitatea de a vorbi despre Sahara Occidentală și de a adopta o rezoluție. Măcar o dată presiunea din partea Marocului nu a triumfat, așa cum s-a întâmplat cu alte ocazii. Cred că acesta este un lucru bun pentru credibilitatea Parlamentului, dar și pentru transparența a ceea ce se întâmplă în Sahara Occidentală.

În al doilea rând, vreau să condamn tare, clar și ferm maniera iresponsabilă și provocatoare în care a fost destrămată tabăra Gdaim Izyk. Este adevărat că violența a venit din mai multe părți, dar cred că este cu totul greșit să-i punem pe cei care se apară împotriva unui atac pe același nivel cu cei care îi oprimă, îi persecută și îi torturează.

Prin urmare cerem o anchetă independentă sub egida Organizației Națiunilor Unite. Nu vorbim despre un conflict între egali. Nu toată lumea are același nivel de responsabilitate și nu toți cei din acest conflict folosesc aceleași strategii sau aceleași arme.

Trebuie, într-adevăr, să le cerem tuturor părților să rămână calme, dar, mai important, trebuie să cerem ca regatul Marocului să pună capăt atitudinii ostile față de locuitorii din Sahara și să înceteze să hărțuiască parlamentarii, presa și apărătorii drepturilor omului.

Uniunea Europeană nu poate continua să se prefacă că nu vede acest lucru, ca și cum nu s-ar întâmpla nimic. Noi, cei din Uniunea Europeană, avem o responsabilitate istorică importantă, mai ales anumite țări precum Spania și Franța.

Haideți să acționăm într-adevăr cu înțelepciune, așa cum ne-a cerut ministrul, doamnă Jiménez, dar cel mai înțelept lucru pe care îl putem face este să spunem „destul” regimului marocan. Este foarte bine că ne dorim relații comerciale bune cu Marocul. Acesta este un lucru necesar și pozitiv, dar nu cu costul drepturilor omului sau cu costul încălcării dreptului internațional.

Doamnă Jiménez, baroană Ashton, pentru a ajunge la o soluție corectă, sustenabilă și acceptabilă pentru ambele părți, referendumul privind autodeterminarea trebuie să aibă loc. Ce-ar fi să facem acest lucru posibil?

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Doamnă președintă, conflictul înghețat cu privire la Sahara Occidentală destabilizează regiunea din împrejurimi. Intransigența Marocului continuă să le refuze dreptatea locuitorilor din Sahara Occidentală, care așteaptă un referendum privind independența de mai bine de 20 de ani.

Deși accept faptul că Marocul este un aliat important al Occidentului în lupta împotriva terorismului, este profund regretabil că Marocul nu respectă angajamentele asumate în baza planului de soluționare ONU. Ar trebui acum, având în vedere raportul privind violența împotriva locuitorilor din Sahara Occidentală, să-i dăm misiunii ONU de acolo un mandat pentru a monitoriza drepturile omului ale locuitorilor din Sahara Occidentală. Însă eforturile de a dezvolta această capacitate au fost blocate în mod regretabil și consecvent de Franța. Această situație este aproape unică între toate misiunile ONU: este singura fără un mandat privind drepturile omului. Atât Marocul, cât și Frontul Polisario trebuie să înțeleagă ceea se așteaptă de la ei în ceea ce privește standardele impuse de comunitatea internațională. Avem destule pârghii în ceea ce privește Marocul aici în UE, mai ales în ceea ce privește drepturile și ajutoarele pentru pescuit.

Să sperăm că referendumul iminent programat pentru Sudanul de Sud, care va crea un nou stat suveran în sud, va oferi o motivare proaspătă pentru toate părțile implicate în căutarea unei soluții finale pentru această dispută îndelungată referitoare la Sahara Occidentală – un teritoriu și un popor care, după părerea mea, merită un viitor pașnic și prosper.

  Willy Meyer, în numele Grupului GUE/NGL. – (ES) Doamnă președintă, aș dori să încep prin a afirma ceea ce este evident: trebuie să-i transmitem regatului Maroc că acesta nu este parlamentul său. Suveranitatea parlamentului este dată de cetățenii Europei și, prin urmare, aceasta își decide programul, chestiunile și rezoluțiile, iar interferența constantă în această instituție a Regatului Maroc este inacceptabilă.

În al doilea rând, stimați colegi, principalul aspect este că vorbim despre o ocupare de către militari, poliție și coloni marocani; o ocupare ilegală a unui „teritoriu care nu se auto-guvernează”, așa cum este definit de legislația internațională. Marocul nu are suveranitate asupra Saharei Occidentale; Repet, nu are. Acesta nu-și poate aplica legile, nu-și poate aplica suveranitatea și, prin urmare, Parlamentul trebuie să trimită un mesaj foarte clar comunității internaționale și locuitorilor din Sahara, căci ei sunt cei care trebuie să-și decidă viitorul printr-un referendum privind autodeterminarea, care a fost aprobat de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

Toate abuzurile și represiunea care sunt săvârșite în Sahara Occidentală de către guvernul marocan au doar un singur scop: să se asigure că nu-și pot exercita dreptul la autodeterminare. Prin urmare, Parlamentul European trebuie să fie mai ferm în apărarea acestui drept, fiind de partea locuitorilor din Sahara și condamnând abuzurile. Dărâmarea taberei Dignity nu ar fi trebuit să aibă loc niciodată.

Am fost acolo cu câteva ore înainte. Sunt un funcționar ales și am fost împiedicat să cobor dintr-un avion spaniol pentru a fi prezent la ceea ce, din nefericire, urma să se întâmple câteva ore mai târziu, deoarece nu au vrut martori. Au foarte multe de ascuns și Parlamentul nu poate să ia parte la ascunderea sistematică a tot ceea ce înseamnă această represiune. Cât despre acordul de asociere, stimați colegi, baroană Ashton – care din păcate este absentă – când va fi înghețat acesta? Când vom spune că această cale este inacceptabilă? Cred că Parlamentul trebuie să vorbească tare și clar, stimați colegi.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Doamnă președintă, Sahara Occidentală se află astăzi la răscruce. Nu trebuie să ignorăm acțiunile recente ale guvernului din Maroc. Există rapoarte contradictorii referitor la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în tabără, la periferia orașului Laâyoune. Cu toate acestea, nu trebuie să tratăm cu ușurință faptul că 15 000 de oameni și-au pierdut casele și au fost forțați să părăsească orașele în care au trăit, și acesta este, de fapt, doar un exemplu al încălcării drepturilor omului care durează încă din 1975. Noi – membrii Parlamentului European – trebuie să ne uităm îndeaproape la istoria acestei regiuni și la cruzimea la care au fost supuși locuitorii din Sahara și trebuie să consolidăm politica menită să rezolve conflictul și această problemă.

Unele state membre au încercat să rezolve aceste probleme lucrând cu Organizația Națiunilor Unite, dar aceste eforturi s-au dovedit totuși lipsite de succes. Nu a fost posibil să se ajungă la un consens privind cererea unor explicații din partea Marocului. Activitatea forțelor de securitate ONU a fost restricționată în Sahara Occidentală, în timp ce ar fi trebuit să poată să exercite un control complet și să supravegheze ajutorul umanitar. Mai mult decât atât, Marocul nu a ridicat blocada asupra accesului liber în regiune pentru jurnaliști și pentru observatorii internaționali.

Un observator ONU a afirmat că atenția concentrată pe această regiune din Africa poate salva vieți și proteja locuitorii din Sahara de politica marocană de exterminare. Amnesty International solicită să se întreprindă o anchetă independentă cu privire la incidentul violent. Aceasta este o idee bună. Ar trebui să se facă. În prezent nu se știe câți oameni au murit, câți au fost grav răniți sau câți au dispărut pur și simplu ca rezultat al acțiunilor Marocului.

În cele din urmă, aș dori să-i solicit Camerei noastre să aibă o reacție definitivă care să pună capăt actualei diplomații internaționale lente și să dezvolte o soluție care va proteja locuitorii din Sahara de cruzime în continuare.

  María Muñiz De Urquiza (S&D). – (ES) Doamnă președintă, violența care a zguduit Sahara Occidentală, pe care o condamnăm cu vehemență, așa cum regretăm și pierderea de vieți omenești și cerem respectul drepturilor omului, nu trebuie să izbucnească din nou.

Trebuie să existe o soluție permanentă, corectă și acceptabilă pentru ambele părți în cadrul ONU, la un conflict care durează de mai bine de 30 de ani și care condamnă mii de refugiați din Sahara la disperare și care condamnă regiunea învecinată, care este de o importanță fundamentală pentru Uniunea Europeană, la instabilitate.

Prin urmare, îi solicităm Marocului, care este un partener proeminent și de încredere al Uniunii Europene, cu care avem multe interese majore și planuri comune, să-și intensifice eforturile de dialog pentru a pune capăt acestui conflict prin negocieri. De asemenea, le cerem locuitorilor din Sahara și reprezentanților lor să fie calmi și le transmitem un mesaj de solidaritate pentru circumstanțele în care se află. Le solicităm, de asemenea, să mențină dialogul cu o atitudine deschisă și constructivă.

Îi cerem Uniunii Europene să se alăture eforturilor grupului de țări care sunt prietene ale Saharei, printre care se numără și țara mea, Spania, pentru facilitarea acestui dialog în calitate de negociator credibil în regiune. Deschiderea unei anchete de către parlamentul marocan în ceea ce privește evenimentele din Sahara și faptul că autoritățile marocane sunt pregătite să informeze Parlamentul referitor la ceea ce s-a întâmplat sunt semne semnificative pe care le apreciem. Totuși, acestea nu sunt un substitut pentru o politică de transparență a informațiilor care să asigure prezența întregii mass-media în regiunea respectivă.

Rezoluția pe care o vom adopta mâine este rezultatul unui acord complex care reflectă grija Parlamentului cu privire la stabilitatea din Maghreb și la drepturile omului. Este, de asemenea, o demonstrație a sprijinului Parlamentului pentru un sfârșit negociat al acestui conflict, fără condiții prealabile, dar în baza rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU care stabilesc dreptul locuitorilor din Sahara la autodeterminare.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Doamnă președintă, autoritățile marocane au meritat să le condamnăm pentru atacul asupra taberei Gdaim Izyk, în urma căruia au avut loc incidentele grave din Laâyoune. Drepturile individuale ale locuitorilor din Sahara, care cereau în mod pașnic condiții de trai mai bune, au fost încălcate. Mai mult decât atât, libertatea presei și a informației a fost limitată, și zecilor de membri ai acestui parlament și ai altor parlamente, printre care și cel din țara mea, parlamentul basc, li s-a interzis accesul în zonă.

Nu există nicio informație de încredere, prin urmare îi cerem ONU să efectueze o anchetă oficială cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Știm totuși că au existat morți, răniți, și că sute de oameni au fost reținuți. Regretăm toate pierderile de vieți care au survenit pe parcursul acestui incident, deoarece toate – fie că este vorba despre poliția marocană sau despre activiștii din Sahara – sunt ireparabile. Aș dori să-mi exprim solidaritatea față de familiile acestora.

Tabăra a fost atacată în ziua în care începea la New York cea de-a treia rundă de întâlniri informale cu privire la situația din Sahara Occidentală. Acest atac nu favorizează dialogul, acordurile sau pacea; dimpotrivă, acesta este un obstacol în calea unui rezultat pașnic și corect referitor la ocuparea Saharei Occidentale.

Vreau să le cer părților implicate să-și păstreze calmul. Rezolvarea acestei probleme necesită un dialog permanent între Maroc și locuitorii din Sahara, bazat pe respect reciproc și cu scopul de a îndeplini rezoluțiile Organizației Națiunilor Unite, care includ exercitarea de către locuitorii din Sahara a dreptului lor la autodeterminare.

Voi încheia cu câteva autocritici: trebuie să criticăm întotdeauna încălcările drepturilor omului. Nu contează cine, unde, cum sau de ce sunt săvârșite acestea, deoarece principiile și valorile democratice trebuie să fie întotdeauna deasupra intereselor. Prin urmare, îi cer Uniunii Europene să se implice mai mult.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Doamnă președintă, evenimentele care au avut loc în ultimele săptămâni în Sahara Occidentală nu au fost un incident izolat. Fac parte dintr-o istorie de trei decade și jumătate de represiune, violență și oprimare a poporului. Istoria Saharei Occidentale este una dintre încercările constante ale marocanilor de a bloca negocierile cu privire la implementarea dreptului inalienabil la autodeterminare al locuitorilor din Sahara.

Prin urmare, a sosit momentul să condamnăm încă o dată represiunea brutală săvârșită de către autoritățile marocane asupra tuturor celor din teritoriile ocupate care se împotrivesc colonizării și luptă pentru dreptul legitim la autodeterminare al poporului lor. A venit, de asemenea, vremea să expunem adevărata tragedie umanitară care s-a abătut asupra locuitorilor din Sahara Occidentală, care sunt obligați să locuiască departe de pământul lor natal în tabere de refugiați, și să solicităm consolidarea urgentă a ajutorului umanitar internațional. Ar trebui să se solicite, de asemenea, punerea în aplicare a legilor internaționale și a rezoluțiilor ONU și nevoia de a organiza un referendum.

Uniunea Europeană și statele membre au o mare responsabilitate în toate acestea, pe care nu o pot ignora de teamă să nu devină complici, Marocul fiind o țară care beneficiază de un statut special datorită mai multor acorduri pe care le are cu Uniunea Europeană.

  Santiago Fisas Ayxela (PPE). – (ES) Doamnă președintă, mii de oameni din Sahara și-au părăsit orașele și au înființat tabăra Gdaim Izyk în mod pașnic pentru a cere condiții mai bune de trai. Forțele de securitate marocane au distrus cu violență tabăra și, ca urmare, au izbucnit revolte grave în Al Aaiún. Forțele armate marocane au ucis un tânăr din Sahara și un cetățean spaniol a murit în împrejurări neclare.

În prezent nu există cifre fiabile cu privire la numărul de morți, răniți, dispariții sau arestări care au avut loc în timpul acelor revolte. Mai mult decât atât, multor deputați li s-a interzis să intre în Sahara, împreună cu jurnaliștii care încă se întâlnesc cu impedimente majore în a-și face treaba.

Marocul este prietenul și aliatul strategic al Europei și nu este bine să existe îndoieli sau neînțelegeri între prieteni. Dacă Marocul nu are nimic de ascuns, trebuie să permită clarificarea a ceea ce s-a întâmplat. Prin urmare, deși este adevărat că parlamentul marocan a înființat o comisie de anchetă, cred că este esențial să se înființeze o comisie internațională, europenii și politicienii și jurnaliștii să aibă libertate de acces în zonă, iar misiunea Organizației Națiunilor Unite pentru referendumul din Sahara Occidentală să-și extindă mandatul pentru protejarea drepturilor omului, atât în zona controlată de Maroc, cât și în cea controlată de Polisario.

Comisia și guvernele europene, și mai ales guvernul spaniol, nu se pot uita în altă parte ca răspuns la această situație. Realpolitik nu trebuie să fie o scuză pentru a ne uita în cealaltă parte. Ei trebuie să ceară lămuriri cu privire la aceste evenimente grave și să le ceară Marocului și grupării Polisario să reia discuțiile cât mai curând posibil pentru a ajunge la un acord pașnic pe baza rezoluțiilor Organizației Națiunilor Unite.

  Pier Antonio Panzeri (S&D). – (IT) Doamnă președintă, stimați colegi, aș dori în primul rând să-i spun domnului Salafranca Sánchez-Neyra că, înainte de a rezolva conflictul dintre Platon și adevăr, poate avem nevoie de puțin mai mult timp înainte de a veni cu această rezoluție, din cel puțin două motive.

În primul rând, am fi putut aduna toate informațiile pentru a ne asigura că Parlamentul va adopta o poziție mai fermă și, în al doilea rând, o serie de reuniuni și audieri au început în comisiile relevante, iar Parlamentul a luat decizia legitimă de a merge mai departe imediat. În orice caz, acest lucru nu diminuează necesitatea acestor audieri și nevoia de a menține deschise negocierile cu Marocul.

Prin urmare, cred că, după vot, ar fi o idee bună să ne îndreptăm eforturile în trei direcții concrete: stabilirea unui nou rol de lider pentru Europa, cu diplomația sa și politicile de vecinătate; contribuirea la un rezultat pozitiv în ceea ce privește negocierile deschise de Organizația Națiunilor Unite; și, în cele din urmă, utilizarea tuturor instrumentelor parlamentare – începând cu Comisia pentru afaceri externe și comisia mixtă – pentru a ne asigura că reuniunea continuă și ajută la găsirea de soluții. Cred că ar fi util să lucrăm cu determinare pentru a îndeplini aceste obiective concrete.

  Frédérique Ries (ALDE). – (FR) Doamnă președintă, aș dori să-i mulțumesc domnului comisar, care s-a arătat în mod clar în această seară de partea împăciuirii. Da, a trebuit să condamnăm violența de ambele părți. Da, a trebuit să solicităm o soluție durabilă la acest conflict, care durează de mai bine de 30 de ani. Și da, în mod evident, trebuie să abordăm importanța libertății presei, piatra de temelie a oricărei țări democratice.

Acestea fiind spuse, regret totuși lipsa de echilibru din acest text în anumite privințe. De exemplu, aș fi dorit să se menționeze soarta lui Mustapha Salma, disidentul din Frontul Polisario, care a fost răpit pentru că a îndrăznit să solicite acest dialog. Drepturile omului sunt menționate, desigur, dar nu pentru toată lumea, lucru care este regretabil. În acest conflict, nu este vorba doar de inocenți pe de o parte și vinovați pe de alta. Exisă responsabilități, chiar dacă inegale, de ambele părți ale acestui conflict, care durează de mai bine de 30 de ani.

Mai presus de toate – și acest lucru este esențial – toate părțile împărtășesc acum responsabilitatea găsirii unei soluții corecte, realiste și viabile, și, când spun toate părțile, mă refer la Maroc, la Frontul Polisario și, de asemenea, la Algeria, un jucător cheie simbolic care este menționat doar în ultimele fraze ale rezoluției noastre.

În încheiere, aș dori doar să spun, doamnă președintă, că sprijin în întregime propunerile de a continua acest dialog constructiv așa cum a fost propus de domnul Panzeri.

  Marco Scurria (PPE). – (IT) Doamnă președintă, stimați colegi, între prieteni putem vorbi deschis și putem spune lucrurilor pe nume. Prin urmare, îi spunem Marocului că trebuie să facă mult mai mult pentru a soluționa situația din Sahara Occidentală.

Uniunea Europeană nu poate continua și nu ar putea continua să se prefacă că nu se întâmplă nimic, deoarece riscăm să comitem o eroare gravă. Riscăm să le spunem celor care au ales pacea, la fel ca locuitorii din Sahara Occidentală prin intermediul Frontului Polisario, că au ales greșit.

Cei care nu trimit sinucigași cu bombe, care nu săvârșesc atacuri și care au încredere doar în organizațiile internaționale nu ajung la știri. Pentru acești oameni puterile lumii nu se strâng laolaltă. Doamnă președintă, nu este corect, deoarece locuitorii din Sahara Occidentală sunt un popor curajos, dar blând, aceștia își trăiesc religia așa cum trebuie și femeile lor au roluri importante în societate. Locuitorii din Sahara Occidentală luptă pentru pământul lor, pentru care dragostea lor este la fel de infinită precum deșertul lor; și luptă pentru identitatea lor și nu este corect să fie lăsați singuri.

Votul de mâine pentru care ne-am străduit în această sesiune este un semn important că Uniunea Europeană lucrează pentru a adopta un rol decisiv în destinul acestei regiuni.

  Norbert Neuser (S&D). – (DE) Doamnă președintă, domnule comisar, salut cuvintele clare alese de domnul Piebalgs. Este important ca Parlamentul European să arate clar ce poziție adoptă și să condamne brutalitatea care a avut loc acolo. Ne-a luat mult timp să purtăm dezbaterea cu privire la Sahara Occidentală în Parlamentul European și cred că am fost prea ezitanți în acțiunile noastre și că acționăm doar după ce au existat victime acolo.

Sunt încântat că vom putea să adoptăm o rezoluție mâine cu toate părțile, care poate nu va merge cât de departe și-ar dori unele grupuri, dar reprezintă un consens general și este un semnal clar pentru Maroc și pentru populația din Sahara Occidentală că Parlamentul European sprijină valorile sale fundamentale.

În calitate de președinte al Intergrupului, aș dori să le mulțumesc sincer tuturor membrilor săi care au asigurat că Sahara Occidentală a rămas și că va continua să rămână pe ordinea de zi. Sunt sigur că, împreună cu domnul Piebalgs și baroana Ashton, vom rămâne implicați în problema Saharei Occidentale.

  Ana Gomes (S&D). – (PT) Doamnă președintă, atacul brutal asupra protestului pașnic de la tabăra din Sahara Occidentală a dat o lovitură gravă negocierilor care au loc sub auspiciile ONU. Mi-a amintit de cele mai rele momente din Timorul de Est: la ONU se purtau discuții, în timp ce oamenii erau atacați pentru a le împiedica. Spania ar putea fi un susținător al fostei colonii pe care a abandonat-o, așa cum a făcut-o Portugalia pentru autodeterminarea din Timorul de Est, dar nu este, deoarece nu dorește să compromită interesele comerciale și alte interese pe care le are în Maroc.

Se știe acum că Madridul și ONU au fost avertizate cu privire la atac. De la neglijență la complicitate este doar un pas mic. Franța poartă o responsabilitate specială pentru că a încurajat Marocul să continue cu ocuparea. În ceea ce privește Uniunea Europeană, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a vorbit despre atac la câteva săptămâni după ce acesta se a avut loc și a făcut acest lucru într-o declarație extrem de scurtă, irelevantă. În această rezoluție, Parlamentul face apel la Uniunea Europeană, cerând o anchetă internațională independentă cu privire la aceste evenimente și identificarea morților, a dispăruților și a prizonierilor, solicitând acces nerestricționat pentru presa internațională, organizațiile umanitare și observatori, solicitând ca ONU să monitorizeze drepturile omului în Sahara Occidentală și cerând eliberarea imediată a tuturor locuitorilor din Sahara Occidentală care sunt reținuți în Maroc sau pe teritoriul ocupat al Saharei Occidentale.

  Guido Milana (S&D). – (IT) Doamnă președintă, stimați colegi, am doar un regret în această Cameră în această seară, și acesta este că discutăm despre locuitorii din Sahara Occidentală doar pentru că marocanii au invadat tabăra din afara orașului Laâyoune, și aceasta este o rușine pentru democrația din acest Parlament.

Parlamentul ar fi trebuit să găsească voința de a discuta acest subiect prin propriul său consimțământ, căci acesta putrezește pe mesele internaționale de negociere de mai bine de 30 de ani. Aceasta este cea mai semnificativă realitate politică. Am fost forțați să purtăm această dezbatere de acte de violență, nu pentru că am decis în mod autonom să garantăm drepturile omului. Ce reprezintă organizarea unui referendum privind autodeterminarea dacă nu o chestiune care ține de respectarea drepturilor omului?

Tocmai pentru că Marocul este prietenul nostru, pentru că Marocul este partea puternică în această relație, trebuie să cerem insistent să nu mai fie posibil să amânăm această dorință și să continuăm toate acțiunile care rezultă din ea. Trebuie să căutăm să creăm condiții pentru ca scopul misiunii ONU pentru referendumul din Sahara Occidentală (MINURSO) să nu fie doar îndeplinirea condițiilor pentru un referendum care este amânat în permanență. Trebuie să încercăm să utilizăm toate mijloacele care sunt la dispoziția Uniunii Europene pentru a face ca acest eveniment să fie posibil și a ne asigura că referendumul face dreptate celor 30 de ani de suferință a unui popor.

  Gilles Pargneaux (S&D). – (FR)Doamnă președintă, domnule comisar, lăsând la o parte dezbaterea din această după-amiază și rezoluția pe care o vom dezbate mâine, sugerez să revenim la chestiunea principală care nu a fost menționată pe parcursul acestei dezbateri.

O adevărată cauză națională pentru Maroc, să nu uităm totuși că această chestiune politică majoră este o provocare diplomatică pentru relațiile Marocului cu țările din Africa și Maghreb, mai ales Algeria.

În al doilea rând, este o provocare economică, deoarece această chestiune împiedică formarea unui Maghreb prosper și stabil. Este, de asemenea, o provocare pentru securitate din cauza activismului organizației teroriste Al-Qaida din Maghrebul islamic, și este apoi o provocare umanitară pentru locuitorii din Sahara Occidentală, mai ales pentru cei din taberele din Tindouf, care nu pot ieși afară.

Trebuie să revenim la ceea ce contează. Ceea ce contează este rezoluția 1920, adoptată în unanimitate de ONU, care ne cere să fim capabili să discutăm problema autonomiei propusă de Maroc și care cere, de asemenea, vizite familiale între taberele din Sahara Occidentală și Tindouf.

Așadar, acestea sunt, în esență, provocările pe care le considerăm importante. Așa cum a sugerat colegul nostru, domnul Panzeri, trebuie redeschis dialogul cu toate părțile, mai ales cu autoritățile marocane în săptămânile care urmează, lucru care va fi făcut, deoarece este planificat ca ministrul afacerilor externe să apară în fața noastră la 1 decembrie.

  Antonio Masip Hidalgo (S&D). – (ES) Doamnă președintă, la 18 noiembrie, în parlamentul din Spania, ministrul, doamna Jiménez, a subliniat că părerea Curții Internaționale de Justiție din Haga a fost că decolonizarea nu a avut loc încă și că Sahara Occidentală nu poate fi asimilată de Maroc. Au fost 35 de ani de suferință și ocupare ilegală. Tabăra este întruchiparea distanței dintre Maroc și locuitorii din Sahara, indiferent de câți coloni și soldați au introdus în zona din care au izgonit mii de băștinași.

Marocul reprimă cu ură un popor despre care știe că este diferit. În curând vor fi procese coloniale, precum cel care a avut loc la 5 noiembrie la Casablanca, unde observatorii străini și europeni au fost bătuți. Să prevenim distrugerea unui grup de oameni nobil, eroic, care este prieten al Europei.

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Doamnă președintă, stimați deputați, un astfel de eveniment grav precum cel care a avut loc în ultimele săptămâni spre nenorocirea locuitorilor din Sahara Occidentală nu poate să treacă nepedepsit și, prin urmare, Parlamentul European are datoria și obligația de interveni.

Pe de altă parte, nu este nicio îndoială – așa cum au afirmat domnul Salafranca Sanchéz-Neyra pe bună dreptate – că, în timp, oamenii din Maroc au adus o serie de contribuții importante în Africa, ceea ce înseamnă că îi putem considera nu doar prieteni, ci foarte aproape de poziția adoptată de Uniunea Europeană.

Fără a aduce atingere pedepsei, pe care suntem obligați să o aplicăm și care este absolut esențială, aceste măsuri ar trebui asociate cu noi negocieri, lansate deja în comisia mixtă, care permite într-adevăr protejarea drepturilor fundamentale, deoarece acestea nu pot fi încălcate în continuare, așa cum au fost, înainte ca Organizația Națiunilor Unite să clarifice în întregime această chestiune despre care vorbim astăzi, pentru a lămuri problema încălcării drepturilor fundamentale, care trebuie neapărat sancționată.

  Metin Kazak (ALDE). – (BG) Doamnă președintă, și eu doresc să-l felicit pe domnul comisar Piebalgs pentru prezentarea corectă, excepțional de echilibrată a atitudinii Comisiei Europene față de evenimentele din Sahara Occidentală. Cred că există riscul să facem mai mult rău decât bine prin această rezoluție, deoarece nu se acordă atenție deloc eforturilor pe care le face Marocul pentru a ajunge la o soluție de durată, corectă, la conflictul din Sahara Occidentală.

Aș dori să spun că multe organizații internaționale sunt încă acolo, făcând investigații cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Cred că cel mai bun forum de dialog cu Marocul este comisia parlamentară mixtă UE-Maroc. Cred că trebuie să sprijinim eforturile de a găsi o soluție acceptabilă pentru ambele părți sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite mai degrabă decât să facem declarații părtinitoare.

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Doamnă președintă, nu pot sublinia îndeajuns faptul că situația din Sahara Occidentală este pe bună dreptate obiectul preocupărilor noastre. Noi, cei din această sală, știm foarte bine că conflictul, care durează de foarte mulți ani, poate avea efecte în teritoriile care sunt mult mai îndepărtate. Sunt oameni acolo care nu au nicio speranță, care sunt atât asupriți, cât și umiliți. Într-o situație precum aceasta, oamenii care au fost umiliți pot adesea să constituie o bază naturală pentru activitatea teroristă. Aceștia pot fi receptivi la îndoctrinarea teroristă și Sahara Occidentală poate deveni un loc din care se va exporta terorismul. Prin urmare, Uniunea Europeană ar trebui să condamne toate cazurile de încălcări ale legii, dar cred că ar trebui să depunem mai mult efort pentru a ajuta forțele ONU pentru ca acestea să fie și mai eficiente în asigurarea siguranței în zonă.

  Nicole Kiil-Nielsen (Verts/ALE). – (FR) Doamnă președintă, la 8 noiembrie, autoritățile marocane au utilizat violența în dezmembrarea taberei de lângă Laâyoune, în Sahara Occidentală, fapt care a provocat decese și numeroase accidente.

Sunt absolut indignată că un stat membru, în acest caz Franța, obiectează împotriva cererii unei misiuni ONU de stabilire a faptelor care să cerceteze aceste evenimente. Propunerea statului Uganda de la reuniunea Consiliului de Securitate al ONU din 16 noiembrie a fost totuși atât legitimă, cât și dorită. Este foarte bine pentru Franța să se ascundă în spatele lipsei de decizie a Consiliului de Securitate atunci când acesta a abuzat de puterea sa de veto pentru a împiedica clarificarea acestor incidente. Ar fi adevărul atât de greu de înfruntat?

Europa, căreia îi place să se considere exemplară în protejarea drepturilor omului, trebuie să ceară o misiune independentă și transparentă de stabilire a faptelor, sub egida Organizației Națiunilor Unite, și un mandat suplimentar pentru misiunea Organizației Națiunilor Unite pentru referendumul din Sahara Occidentală (MINURSO). În general, contăm pe baroana Ashton pentru găsirea unei soluții corecte și de durată la această situație inacceptabilă pentru locuitorii din Sahara Occidentală.

  Dominique Vlasto (PPE). – (FR) Doamnă președintă, ca și colegii mei deputați, și eu deplâng pierderea de vieți din acest conflict. Totuși, aș dori să spun că textul propus nu este echilibrat și regret că votul cu privire la această rezoluție a fost grăbit. Ar fi fost mai bine să așteptăm rezultatele investigațiilor pentru a purta o discuție adecvată bazată pe fundamente solide și pentru a le permite colegilor deputați să-și facă o idee adevărată cu privire la ceea ce se întâmplă de fapt. Această situație poate fi într-adevăr privită ca o modalitate de a influența negocierile ONU privind viitorul Saharei Occidentale. Trebuie să spun că acest lucru mă îngrijorează într-un moment în care este relansată politica Euro-mediteraneană. Va fi nevoie de timp pentru a stabili faptele și pentru a ști cine și pentru ce este responsabil. În ceea ce mă privește, acest lucru este esențial pentru stabilitatea acestei regiuni extrem de sensibile și pentru bunăstarea locuitorilor săi.

  John Bufton (EFD). – Doamnă președintă, și eu voi vorbi despre evenimentele supărătoare din Sahara Occidentală.

Așa cum am citit în ziarele noastre, au avut loc confruntări violente în taberele de refugiați, unde este ținută captivă majoritatea populației din Sahara Occidentală încă de la invazia marocană din anii ʼ70. A le invada țara este un lucru, dar a ține captiv un mare procent al populației în tabere de refugiați este cu totul altceva.

Mișcarea Sahara Occidentală în exil a adus în mod curajos această situație în atenția lumii. Consiliul de Securitate al ONU a examinat acest ultim episod violent, însă nu a efectuat o anchetă independentă.

Putem fi siguri că autoritățile marocane vor fi mai puțin decât imparțiale dacă ancheta va fi lăsată în mâinile lor. Autoritățile marocane nu pot nici măcar decide câți oameni au fost uciși în raidul din tabăra din Laâyoune. Având în vedere vecinătatea Saharei Occidentale cu Europa și potențialul acesteia de a destabiliza sensibila regiune nord-africană, această situație ar putea escalada dacă nu se vor lua măsuri în curând.

Cred cu tărie că trebuie întreprinsă o anchetă independentă și solicit Consiliului de Securitate al ONU să o inițieze.

  Bernadette Vergnaud (S&D). – (FR) Doamnă președintă, domnule comisar, stimați deputați, aș dori să încep prin a sublinia că nu cred că este corect să ne spunem părerea atât de devreme prin intermediul unui vot asupra evenimentelor care au avut loc la Laâyoune la 8 noiembrie, când nu avem la dispoziție toate faptele care să ne ofere perspectiva și obiectivitatea necesare.

Cu toate acestea, în aceste condiții, sunt ușurată să văd că am ajuns la o rezoluție comună relativ echilibrată și măsurată care ia în considerare conceptul drepturilor omului și care nu condamnă pe nedrept niciuna dintre părți, chiar dacă unele puncte sunt discutabile. În orice caz, cred că cel mai important lucru este să nu întărâtăm situația în continuare, pentru ca anchetele și negocierile să poată fi conduse într-o atmosferă calmă și, deci, cred că este înțelept să nu fim atrași în contestarea statutului privilegiat al unei țări partenere învecinate pe baza unor rapoarte parțiale și adesea contradictorii.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Doamnă președintă, dorința Marocului de a suprima rapoartele incidentelor din Sahara Occidentală nu pune țara într-o lumină bună. Atunci când flota de ajutor din Gaza a fost atacată, a urmat un protest internațional prompt. Totuși, când o tabără de protestatari a fost eliminată în zona ocupată din Sahara Occidentală, în acest proces fiind uciși oameni, iar acest oraș a fost declarat zonă interzisă, chiar și pentru jurnaliști, a existat o lipsă de acțiune dinamică combinată din partea comunității internaționale.

Desigur, era de așteptat ca, luând în considerare situația greu de rezolvat, mișcarea de eliberare să nu se mai simtă obligată să respecte armistițiul la un anumit punct. Acest lucru a fost, de asemenea, asociat cu un referendum referitor la Sahara Occidentală – un referendum în privința căruia nu s-a putut niciodată cădea de acord asupra participanților. Între timp, din ce în ce mai mulți marocani s-au stabilit acolo. După părerea mea, aceste incidente trebuie să fie investigate în întregime. Uniunea Europeană ar trebui să acționeze ca un mediator neutru și să încerce să aducă părțile în litigiu la masa negocierilor încă o dată.

  Ulrike Rodust (S&D). – (DE) Doamnă președintă, stimați deputați, sprijin compromisul la care s-a ajuns pentru rezoluție. În calitate de coordonatoare a Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European în Comisia pentru pescuit, sunt, de asemenea, interesată de acordurile de pescuit cu Marocul. Este bine că cerem o rezoluție care să vizeze respectarea dreptului internațional în ceea ce privește exploatarea resurselor din Sahara Occidentală. Din nefericire, majoritatea deputaților din această Cameră nu sunt conștienți de faptul că există un aviz emis de Serviciul juridic al Parlamentului care menționează că actualul acord de pescuit cu Marocul încalcă legislația internațională dacă nu se demonstrează că locuitorii din Sahara Occidentală beneficiază de pe urma acestui acord. Acest lucru nu a fost demonstrat până acum și, în consecință, Comisia Europeană a suspendat negocierile privind reînnoirea acordului. Sper că se va găsi o soluție diplomatică în această privință. Totuși, trebuie să înțelegem că nu putem să ignorăm legislația internațională din cauza intereselor economice.

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE). – (DE) Doamnă președintă, și eu sunt încântată că avem, în cele din urmă, o rezoluție cu privire la conflictul din Sahara Occidentală în această Cameră. Cred că acest lucru ar fi trebuit să se întâmple mult mai curând într-un alt context, nu doar după producerea acestor incidente atroce în tabăra Gdaim Izyk.

Chiar nu înțeleg de ce Marocul nu este pregătit să permită o anchetă independentă. Dacă nu are nimic de ascuns, ancheta ar trebui întreprinsă. Așadar, de ce nu se investighează? Sper din toată inima că această rezoluție va fi adoptată în Parlament mâine – desigur, acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să existe un dialog cu Marocul. Săptămâna viitoare, miniștrii de externe marocan și algerian și Frontul Polisario sunt invitați să participe la o reuniune a Comisiei pentru afaceri externe. Sper că vor veni și vor participa la o discuție cu noi.

Totuși, nu cred că sugestia de amânare a rezoluției este una înțeleaptă deoarece, în calitate de Parlament European, este important să respectăm și să sprijinim principiul respectării drepturilor omului, precum și principiul dreptului la autodeterminare al unui popor – în acest caz pentru locuitorii din Sahara Occidentală. Am vizitat taberele din apropierea orașului Tindouf pentru prima dată în urmă cu 23 de ani. De atunci, acest popor luptă pentru a putea în cele din urmă să-și respecte propria legislație și să organizeze un referendum care să fie corect și cinstit. Prin urmare, sunt încântată că această rezoluție este acum în discuție și că mâine va fi, să sperăm, adoptată.

  Cristian Dan Preda (PPE). – (FR) Doamnă președintă, în primul rând aș dori să spun că este adevărat că am fi putut să dezbatem mai mult și să venim cu un text diferit. Totuși, în același timp, textul a primit mai mult sau mai puțin același timp care este de obicei consacrat rezoluțiilor de urgență. Partenerilor noștri marocani ar trebui, prin urmare, să li se spună că acesta este, de fapt, consensul la care au ajuns diversele grupuri politice.

Cred că aceasta este o etapă a acestui dialog. Probabil pentru prima dată, sprijin propunerea făcută de domnul Panzeri pentru continuarea dialogului în cadrul comisiei parlamentare referitor la anumite chestiuni care ne leagă de colegii noștri marocani. Este o comisie creată recent care poate fi sprijinită – de ce nu? – de un grup de prieteni din Maroc, deoarece mulți dintre aceștia se află aici. Aștept, de asemenea, cu nerăbdare dialogul cu ministrul marocan al afacerilor externe. Acesta a anunțat că se va adresa Comisiei pentru afaceri externe săptămâna viitoare. Aceasta va fi o altă oportunitate de a continua acest dialog.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei – Doamnă președintă, după ce am urmărit foarte atent această dezbatere, aș dori să rămân la declarația mea inițială. Cred că aceasta este foarte echilibrată și foarte corectă.

Voi repeta doar ultima propoziție. Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite are sprijinul UE pentru găsirea unei soluții politice corecte, de durată și acceptabile pentru ambele părți, care va reglementa autodeterminarea locuitorilor din Sahara Occidentală, în conformitate cu rezoluțiile Consiliului de Securitate. Aș încuraja cu siguranță ambele părți să sprijine eforturile Organizației Națiunilor Unite.

  Președinta. – Șapte propuneri de rezoluție⁽¹⁾ au fost depuse pentru a încheia această dezbatere. Aici se încheie dezbaterea.

Votul va avea loc mâine, la ora 12.00.

(Ședința a fost suspendată la ora 20.00 și reluată la ora 21.00.)

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Uitându-ne cu atenție la imaginile disponibile pe internet, putem măsura nivelul de violență folosit împotriva autorităților de aplicare a legii din Maroc. Scenele la care s-a asistat atât în tabăra Gdaim Izyk, cât și pe drum spre orașul Laâyoune sunt dovada actelor de violență mortale împotriva serviciilor marocane de securitate. Nici măcar vehiculele de urgență nu au fost cruțate. Realitatea este foarte departe de ceea ce ar vrea să ne facă să credem propaganda. Prin urmare, Parlamentul nostru trebuie să arate reținere și să folosească discreția, în loc să dea vina incorect pe autoritățile marocane și să le considere pe acestea în întregime responsabile pentru această situație.

  Debora Serracchiani (S&D), în scris. – (IT) Ultimele evenimente violente legate de disputa dintre Maroc și Frontul Polisario asupra Saharei Occidentale necesită mai multă atenție datorită efectelor negative pe care le-ar putea avea asupra stabilității în regiune. Demontarea taberei de la Laâyoune pare să fi avut drept consecință în jur de doisprezece morți, peste 700 de răniți, 150 de dispăruți și 160 de arestați de autoritățile marocane și se crede că aceasta a dus la uciderea cetățeanului spaniol de origine sahariană, Baby Hamday Buyema. Nu trebuie să lăsăm singuri locuitorii din Sahara Occidentală, dar trebuie să finalizăm negocierile purtate sub egida Organizației Națiunilor Unite, în conformitate cu principiile Declarației Universale a Drepturilor Omului, în special articolul 2. Uniunea Europeană trebuie să intervină și să-i solicite guvernului marocan să evite vărsare de sânge în continuare și să-i elibereze pe acei locuitori din Sahara Occidentală care au fost reținuți ilegal. Reluarea discuțiilor informale între părți, care au avut loc la 7 și 8 noiembrie 2010, trebuie să reprezinte primul semn că părțile pot accepta pașnic o soluție corectă.

PREZIDEAZĂ: RAINER WIELAND
Vicepreședinte

(1) A se vedea procesul-verbal

17. Cerere de ridicare a imunității parlamentare: consultați procesul-verbal

18. Componența comisiilor și delegațiilor: consultați procesul-verbal

19. Ucraina (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este declarația în numele vicepreședintei Comisiei și Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate referitoare la Ucraina. Aș dori mai întâi să-i dau cuvântul domnului comisar De Gucht în numele vicepreședintei Comisiei și Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, baroana Ashton.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei, în numele Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. – (FR) Domnule președinte, am plăcerea de a dezbate în această seară situația din Ucraina în numele lui Cathy Ashton, Înaltul Reprezentant și Vicepreședinte, care regretă că nu a putut fi prezentă astăzi.

Astăzi este o zi importantă pentru Ucraina, președinția sa a OSCE pentru 2013 fiind anunțată în această dimineață. Este un privilegiu, dar și o oportunitate, și-i va oferi Ucrainei oportunitatea de a fi la înălțimea așteptărilor, care sunt, desigur, mari.

Vreau să mă opresc acum asupra relației noastre bilaterale, marcată lunea trecută de un summit la Château Val Duchesse din Bruxelles, cu participarea președintelui Ianukovici, precum și a președinților Van Rompuy și Barroso. Cathy Ashton a luat parte la discuția referitoare la chestiunile internaționale. Am fost și eu acolo pentru a face o estimare a perspectivelor de a stabili, în viitorul apropiat, o relație de liber schimb profundă și globală, cu un nivel de ambiție ridicat. Discuțiile noastre au fost sincere și sunt încrezător că summitul a pus bazele unei relații care merită să fie mai amplă și mai concretă.

Principalele două rezultate ale summitului sunt adoptarea planului de acțiune privind libera circulație a persoanelor și semnarea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare care îi permite Ucrainei să participe la programele Uniunii.

Pe ordinea de zi se mai regăsesc situația internă a Ucrainei, negocierile în curs privind viitorul acord de asociere și procesul de reformă. Ucraina face parte din vecinătatea noastră. Încercăm deci să îmbrățișăm această proximitate și, la rândul său, vecinătatea Ucrainei este în mișcare, dacă ne gândim la summitul NATO din acest weekend și la încheierea, astăzi, la Bruxelles, unde am fost cu doar câteva ore în urmă, a negocierilor bilaterale care-i permit Uniunii Europene să sprijine aderarea Rusiei la OMC.

Să revenim la summit. Guvernul actual a făcut o serie de reforme economice importante pe care le-am salutat. Este vorba în primul rând despre legea achizițiilor publice, care ar trebui să joace un rol important în lupta împotriva corupției. S-au încheiat acorduri cu FMI și au fost introduse reforme importante în sectorul cheie al energiei. Guvernul ucrainean a reușit destul de bine să stabilizeze situația țării. Acest lucru este, evident, foarte important.

Cu toate acestea,suntem îngrijorați de relatările neîncetate privind degradarea libertăților fundamentale și principiilor democratice în Ucraina. Sunt îngrijorătoare mai ales plângerile referitoare la libertatea mass-mediei, libertatea de întrunire și libertatea de asociere. Mai mult, după cum știți, Curtea Constituțională a Ucrainei a anulat recent constituția din 2004, care a fost adoptată în timpul Revoluției portocalii. Așadar, constituția din 1996, care conferă mai multă putere președintelui, este cea care se va aplica din nou de acum încolo. Această decizie, foarte contestată, demonstrează că Ucraina are nevoie de un proces de reformă constituțională deschis și participativ.

Un astfel de proces ar trebui să aibă ca scop înființarea unui sistem durabil de echilibru al puterilor, care ar fi în conformitate cu standardele europene. Această temă a fost adusă în discuție și în rezoluția dvs. din februarie.

O altă decizie recentă a Curții Constituționale care se pretează la diverse interpretări vizează durata mandatului parlamentului actual. În timp ce constituția din 1996, care este în vigoare în prezent, prevede un mandat de patru ani, Curtea a hotărât că puterile parlamentului actual vor expira doar după cinci ani, deoarece a fost ales în cursul perioadei acoperite de constituția din 2004. Această decizie trădează abordarea „a la carte” care este utilizată din ce în ce mai mult în acțiunile administrației actuale. Încă o dată, Ucraina are mare nevoie de un proces de reformă constituțional deschis și participativ, nu de decizii luate în funcție de circumstanțe.

În ultimii ani, nivelul libertății politice a fost foarte ridicat în Ucraina, alegerile fiind recunoscute una după alta de instituții credibile ca fiind conforme cu standardele internaționale. Este așadar regretabil să constatăm că ultimele alegeri municipale din 31 octombrie au fost criticate de majoritatea observatorilor. Chiar dacă aceste critici nu au vizat decât anumite aspecte tehnice și procedurale, a fost vorba totuși de un pas înapoi.

Valorile și principiile democratice și drepturile omului sunt principii fundamentale pentru statele membre UE. Acestea sunt principii în privința cărora orice compromis este exclus, cu atât mai mult cu cât este vorba despre un partener cheie.

Valori împărtășite pentru un viitor comun: aceasta este provocarea viitoarei asocieri dintre Ucraina și UE. Așa cum am procedat cu ocazia summitului de luna trecută și atâta timp cât problemele persistă, trebuie să continuăm să trimitem un mesaj foarte clar cu privire la respectarea valorilor fundamentale.

  Elmar Brok, în numele Grupului PPE. – (DE) Domnule președinte, domnule comisar, stimați colegi și stimate colege, aș dori să mulțumesc sincer pentru declarația care a fost făcută aici în numele Înaltei Reprezentante și la care am, de fapt, foarte puține observații de adăugat. Cred că putem afirma cu certitudine că s-a decis asupra reformelor și a unei mai mari stabilități, inclusiv din motive de stabilitate parlamentară, și această măsură trebuie salutată, însă trebuie să remarcăm că, deși ultimele alegeri parlamentare au fost corecte și juste, nu la fel au stat lucrurile în cazul alegerilor locale, deoarece acestea au fost schimbate și opoziția nu a avut o oportunitate egală de a face liste peste tot. Cred că trebuie să remarcăm, de asemenea, faptul că șeful serviciului secret are și el un rol de supraveghere principal la Curtea Constituțională și că judecătorii de acolo sunt înlocuiți pentru a anula constituția de la Revoluția portocalie. Acestea sunt fapte. Prin urmare, aș dori să mulțumesc pentru declarația în care se preciza că valorile comune și drepturile fundamentale joacă un rol vital. Perspectiva europeană pentru Ucraina este, desigur, un alt subiect important.

Pe de altă parte, sunt încântat de progresul vital realizat cu privire la chestiuni importante la summitul de luni. Criticile pe care tocmai le-am exprimat nu ar trebui să depindă sau să devină dependente de ceea ce se întâmplă în această etapă cu privire la facilitățile în domeniul vizelor. Este bine și important pentru noi să facem progrese în acest domeniu.

Este important să facem progrese cu privire la aprofundarea zonei de liber schimb, care vor aduce Ucraina mai aproape de piața internă europeană, și trebuie să subliniem faptul că atât perspectiva politică, cât și perspectiva economică a Ucrainei se regăsesc în Europa. Nu are rost să adoptăm un sistem economic rus fără a avea materii prime rusești. Piața europeană va prezenta atunci mult mai mult interes pentru Ucraina și acest lucru ar trebui, de asemenea, să îmbunătățească acordul de asociere. Totuși, cred că ar trebui să fim conștienți de faptul că aceste măsuri nu sunt numai în interesul Ucrainei, ci și în interesul nostru propriu, și că ar trebui să ne asigurăm că dezvoltarea externă și internă a Turciei progresează într-un mod care satisface interesele noastre comune în această zonă.

  Adrian Severin, în numele Grupului S&D. – Domnule președinte, filosofia grupului meu în ceea ce privește relațiile actuale dintre Ucraina și Uniunea Europeană ar putea fi exprimată prin următoarea parafrazare a unui discurs faimos: nu întrebați ce poate face Ucraina pentru Uniunea Europeană, ci ce pot face europenii pentru Ucraina, pentru a găsi în Ucraina un pilon de încredere al proiectului Uniunii Europene.

În acest scop, abordarea Uniunii Europene cu privire la Ucraina ar trebui să fie echilibrată, corectă, bazată pe fapte și strategică. Cred că aceste criterii au fost îndeplinite de rezultatele summitului recent și aș dori să-i mulțumesc domnului comisar pentru că a exprimat abordarea noastră în acest mod.

„Echilibrat” înseamnă a solicita îmbunătățiri și a oferi totodată asistență. „Corect” înseamnă a nu lua partea nimănui în controversele politice interne și a folosi aceleași standarde pentru evaluarea acțiunilor părților care poartă culoarea care ne place, dar și a celor ale părților care nu poartă culoarea care ne place. „Bazat pe fapte” înseamnă a decide să avem încredere în dovezi și nu în simple acuzații, zvonuri sau prejudecăți. „Strategic” înseamnă a promova politici care i-ar putea permite Ucrainei să devină integrată organic în proiectul Uniunii Europene, și nu politici care sunt menite să folosească Ucraina în confruntarea noastră cu vecinii săi.

Rezoluția de compromis pe care ar trebui să o adoptăm după dezbaterea de astăzi nu este un exemplu perfect, însă este un exemplu decent de abordare de acest tip. Trebuie să critic câteva greșeli în redactarea textului. Trebuie să le cerem tuturor jucătorilor politici din Ucraina să evite să prezinte această rezoluție ca pe o victorie a unora împotriva altora. De fapt, această rezoluție are scopul de a trimite tuturor forțelor politice ucrainene mesajul că a sosit timpul să se unească într-o agendă națională minimă și să realizeze mult așteptatele reforme, politici și rezultate politice care ar asigura o viață mai bună pentru popor și o oportunitate mai bună pentru țară, obiectivul fiind integrarea europeană. Nu are rost să aducem controversele interne din Ucraina în atenția întregii lumi.

Sugerez să ne îndeplinim obligațiile atât aici, cât și acolo, iar viitorul ne va răsplăti.

  Adina-Ioana Vălean, în numele Grupului ALDE. Domnule președinte, este interesant de observat faptul că Ucraina este pe ordinea noastră de zi atât de des. Sper că aceasta înseamnă că relația noastră progresează.

Tind să cred că, cu pragmatism și respect de ambele părți, înțelegând diferențele și găsind totodată interese comune putem să construim proiecte comune și să creăm un parteneriat onest.

Apreciez declarațiile recente făcute de liderii ucraineni, cărora, sper, nu le mai este teamă acum că Ucraina se îndepărtează de un viitor european. Pe de altă parte, orice dezbatere referitoare la Ucraina are tendința de a deveni un război între familiile politice europene ale opoziției și partidele politice aflate la guvernare din Ucraina. Cred că această stare de fapt nu ajută, deoarece nu este vorba despre cine este mai bun – guvernul sau opoziția – sau despre cine este sprijinit mai mult de europeni, este vorba despre viitorul democratic al cetățenilor ucraineni și despre posibilitatea ca ucrainenii să aibă o țară puternică, democratică și prosperă.

Summitul care a avut loc săptămâna aceasta a avut rezultate bune în ceea ce privește stimularea accesului la programele UE și în negocierile referitoare la acordul de asociere. Mă bucur mai ales să văd progresele mult așteptate spre o zonă de liber schimb.

Desigur, mai sunt multe de făcut în ceea ce privește reformele economice și instituționale, iar măsurile luate trebuie consolidate. Nu trebuie să permitem să se facă excepții în cadrul legislației în domeniul achizițiilor publice, care a fost adoptată la începutul acestui an – nici măcar pentru campionatul european de fotbal.

Deși un nou cod fiscal este un pas bun spre îmbunătățirea mediului fiscal, acesta nu ar trebui să devină o povară, mai ales pentru IMM-uri, care joacă un rol atât de important în orice economie sănătoasă.

Dar dați-mi voie să clarific un lucru. Nu este vorba despre a-i spune Ucrainei ce să facă, și nu este vorba despre ceea ce trebuie să facă Ucraina pentru noi. Este vorba în primul rând despre ceea ce trebuie să facă Ucraina pentru ea însăși, deoarece atât reformele instituționale, cât și reformele economice sunt o condiție preliminară pentru un viitor democratic prosper, și acest lucru este în interesul cetățenilor ucraineni.

  Rebecca Harms , în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, în ultimele zile au avut loc proteste de amploare la Kiev, Lugansk, Harkov și în multe alte orașe mari și mici din Ucraina. Zeci sau sute de mii de cetățeni ucraineni ies în stradă. Aceștia protestează împotriva legilor fiscale pe care le consideră incorecte. Dacă rezoluția noastră are în vedere pe cineva, atunci, în acest context ar trebui, după părerea mea, să vizeze cetățenii ucraineni care, prin acest protest, garantează dezvoltarea Ucrainei ca democrație continuă. Rezoluția noastră, care exprimă preocupări referitoare la erodarea democrației, se adresează guvernului și autorităților, mai ales în contextul acestor proteste, în special autorităților interne din Ucraina, și le cere să permită continuarea protestelor. Sute de mii, poate chiar milioane de oameni sunt așteptați la Kiev mâine. Trebuie să recunosc că urmăresc cu emoție situația de aici și mă îngrijorează ceea ce s-ar putea întâmpla. Până aici, toate bune – să batem în lemn. În ultimele zile, guvernul a arătat că libertatea de întrunire funcționează. Sper din toată inima că așa vor sta lucrurile și în continuare.

Cred că este foarte important pentru noi să facem din aceasta o rezoluție care să nu țină seama de grupuri. Ar fi o greșeală gravă pentru dezvoltarea Ucrainei dacă, pe viitor, o parte din această Cameră va ține cu Partidul Regiunilor și cealaltă cu partidul Iuliei Timoșenko. Această situație nu ar ajuta dezvoltarea democratică a Ucrainei. Sper că această rezoluție va fi luată în serios – chiar dacă o vom adopta după summit – în special în lumina protestelor de amploare și a îngrijorării oamenilor cu privire la efectele reformei FMI, și că vom urmări, în general, cu foarte mare atenție ceea ce se întâmplă în prezent la Kiev și în Ucraina. Vă mulțumesc pentru atenție și sper că – inclusiv Comisia – va continua să dea dovadă de solidaritate în activitatea noastră comună cu această țară, care este atât de aproape de noi în calitate de europeni.

  Paweł Robert Kowal, în numele Grupului ECR. – (PL) Domnule președinte, în Parlamentul European, am avut parte de mai multe săptămâni de dezbateri fascinante privind problemele din Ucraina. Cred că acesta este un lucru foarte bun. Rezultatele procedurilor noastre sunt urmărite cu mare interes în Ucraina – mai mare decât în multe alte țări ale Uniunii Europene. Ce-ar fi, prin urmare, dacă am trata rezoluția noastră ca pe o scrisoare, nu către o parte sau alta, ci ca pe o scrisoare adresată ucrainenilor, în care le vom spune cu sinceritate că urmărim cu interes ceea ce se întâmplă și că suntem vecini pregătiți să-i deschidă ușa Ucrainei și care doresc să intre în contact mai mult cu cetățenii acestei țări? Aș dori să-i mulțumesc doamnei Harms pentru cuvintele sale minunate. Întotdeauna simte atât de bine ceea ce trebuie spus în astfel de momente.

Ce-ar fi să vorbim sinceri despre alegeri, care nu ne-au mulțumit? Multe caracteristici ale alegerilor au fost la un standard care a lăsat mult de dorit. Nu s-a putut păstra tendința pozitivă a alegerilor anterioare, dar haideți să afirmăm totuși că mai există o șansă pentru Ucraina și că dorim să ajutăm Ucraina în această privință. Prin urmare, ce-ar fi să menționăm lucrurile bune care se întâmplă aici, și nu numai în domeniul economic, ci și în domeniul politic și, mai presus de toate, cu privire la fiecare ucrainean pentru care ușa Europei este deschisă, și că este bine că acest semnal a fost dat săptămâna aceasta de la summitul Uniunea Europeană-Ucraina? Este o coincidență bună că vorbim astăzi despre faptul că rezoluția nu este pentru un partid sau altul din Ucraina. Este pentru ucraineni și o adoptăm împreună.

  Jaromír Kohlíček, în numele Grupului GUE/NGL. – (CS) Domnule președinte, de fiecare dată când se vorbește despre Ucraina, cetățeanul UE de rând se gândește la boxerul Klitschko, care își învingea cu ușurință adversarii. Totuși, în termeni economici, Ucraina are o pondere la fel de importantă și mai multe țări UE și din Balcani depind de rutele de transport care le furnizează petrol și gaze naturale din Siberia și din Asia Centrală care străbat teritoriul Ucrainei. Este în mod evident cel mai important jucător din cadru Parteneriatului estic. Prin urmare, salut îmbunătățirea relațiilor cu Rusia și rezultatele summitului UE-Ucraina. În numeroase țări UE, ucrainenii reprezintă un procent semnificativ din lucrătorii străini, și comerțul reciproc dintre Ucraina și UE înregistrează o creștere dinamică. Principalele probleme ale țării sunt aceleași cu care se confruntă multe țări UE: corupție, un regim nefavorabil în ceea ce privește politica în domeniul vizelor și legislația incompatibilă. Trebuie menționat faptul că, potrivit observatorilor, alegerile municipale au fost organizate fără neajunsuri tehnice majore. Rezoluția propusă în comun de grupurile politice reprezintă un compromis echilibrat și, deși am anumite rezerve cu privire la unele dintre detalii, Grupul GUE/NGL o sprijină.

  Bastiaan Belder, în numele Grupului EFD. – (NL) Domnule președinte, neregulile numeroase, uneori incredibile ale alegerilor locale și regionale din Ucraina din 31 octombrie trebuie să fie un semnal de avertisment pentru Uniunea Europeană. Permiteți-mi să vă dau doar câteva exemple: tipărirea la scară largă, adesea necontrolată, a buletinelor de vot suplimentare în numeroase regiuni și fotografierea buletinelor de vot, dar și presiunea enormă exercitată asupra oficialilor, învățătorilor, doctorilor și profesorilor pentru a nu susține partidele de opoziție. Uniunea Europeană – și putem să facem acest lucru – ar trebui să adopte o poziție fermă împotriva acestei uverturi greșite, nedemocratice, la alegerile parlamentare din Ucraina din 2012; să ne păstrăm propriile valori politice în fața tendințelor autoritare din Ucraina. În caz contrar, ne riscăm credibilitatea printre elita principală a țării, mai ales în rândul forțelor care doresc să facă reformă și democratice. Din fericire, discursul dvs. clar, domnule comisar, nu dă motive de îngrijorare în această privință.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Domnule președinte, știm cu toții că Ucraina este unul dintre cei mai mari vecini ai UE și că are un potențial deosebit pe viitor. Prin urmare, este cu siguranță un partener extrem de important pentru UE. Totuși, din punct de vedere politic, pare să se distanțeze vizibil de UE. Desigur, gruparea pro-rusească nu a avut succes degeaba la ultimele alegeri locale. Și aceasta a reprezentant, probabil, o înfrângere pentru Uniunea Europeană. Prin urmare, este evident că UE își pierde din atractivitate pentru ucraineni. Cetățenii de rând din Ucraina ar dori probabil să fie europeni, însă nu doresc neapărat să facă parte din Uniunea Europeană. UE renunță treptat la așii din mânecă, comportându-se mai degrabă ca o supraputere arogantă. Totuși, ucrainenii ar dori cu siguranță să fie tratați ca parteneri egali, atât de UE, cât și de Rusia.

Prin urmare, să nu privim ucrainenii condescendent de la o înălțime măreață, ca și cum cel mai mare țel ar acestora nu poate fi decât aderarea la UE. Ce-ar fi să le dăm șansa să-și dezvolte propria identitate în anii care vor urma și să decidă apoi dacă doresc să se apropie mai mult de UE sau dacă preferă să rămână independenți?

  Michael Gahler (PPE). – (DE) Domnule președinte, există un potențial imens de cooperare între UE și Ucraina. Acest lucru a fost evident la summit. Planul de acțiune pentru liberalizarea vizelor și acordul de asociere sunt numai două exemple care demonstrează acest lucru.

În această rezoluție de compromis – și acest lucru reiese din aspectele din care este alcătuită rezoluția – am subliniat și aspectele potențial pozitive. Totuși, aș dori să citez un proverb englezesc care spune că pofta vine mâncând. Rămâne de văzut dacă pachetul de reforme și legile privind reforma vor fi puse în aplicare în practică în realitate.

Domnul comisar a menționat legea privind achizițiile publice. O excepție majoră la aceasta tocmai a fost adoptată. Toate achizițiile cu privire la Campionatul European de Fotbal au fost excluse din sfera de aplicare a acestei legi. Pot deja să-mi imaginez cine se va îmbogăți extrem de mult ca urmare a acestei măsuri. Astfel, acest exemplu ilustrează faptul că principiul este ținut la loc de cinste, însă lucrurile stau foarte diferit în practică.

Aș dori să-i mulțumesc în mod expres domnului comisar pentru că și-a exprimat îngrijorarea în ceea ce privește libertatea presei, libertatea de întrunire și libertatea de exprimare și pentru că a afirmat clar că alegerile locale reprezintă un pas înapoi. Cel puțin asta am înțeles din traducerea în germană. Aceasta este și părerea Grupului Partidului Popular European (Creștin-Democrat), și noi am exprimat la rândul nostru această opinie foarte clar.

Dacă domnul Severin susține că nu este nevoie să internaționalizăm conflictele interne, după părerea mea, aceasta este o modalitate mai elegantă de a susține principiul care era cunoscut anterior drept principiul non-intervenției în afacerile interne. Lucrurile au mers prea departe și, prin urmare, nu acesta ar trebui să fie principiul care să ne călăuzească acțiunile cu privire la Ucraina. Tocmai pentru că dorim să aducem această țară mai aproape de Europa, aceasta trebuie să se lase măsurată de standarde europene. Din acest motiv, doamna Harms are dreptate când afirmă că trebuie să rămânem acum în contact foarte strâns cu Ucraina și să ne asigurăm că ceea ce s-a realizat în materie de democrație și drepturile omului nu este contestat din nou de o politică care privește în urmă.

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, să fim sinceri. Din păcate, Revoluția portocalie, și aș dori să subliniez cuvântul „din păcate”, nu a realizat lucrurile pe care ar fi trebuit să le facă. Acest lucru se datorează, printre altele, disputei dintre doamna Timoșenko și domnul Iușcenko. Domnul Iușcenko susține acum că doamna Timoșenko este exact la fel ca domnul Ianukovici, ceea ce este foarte interesant. Din păcate, alegerile locale nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor noastre. Nu au respectat standardele europene și acest lucru a devenit clar acum pentru cetățenii ucraineni.

Să fim sinceri, afirmația domnului Severin a fost destul de diferită, domnule Gahler. Ar trebui să vorbiți cu doamna Timoșenko în același fel în care vorbim cu prietenii noștri din Partidul Regiunilor din Ucraina, ar trebui să o încurajați să urmeze calea europeană. Să lăsăm oligarhii în urmă și să înaintăm spre un stat democratic. Nu încercați să întrerupeți activitatea Parlamentului și vom exercita cu siguranță presiune pentru a ne asigura că standardele juridice europene sunt îndeplinite. Doamna Harms se află la mijloc. Deși aceasta nu este întotdeauna poziția adoptată de Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, putem fi de acord cu ceea ce a afirmat doamna Harms. Ce-ar fi dacă am întinde o mână de ajutor acestei țări, pe baza standardelor europene și a sistemului juridic european? Acest lucru este important pentru toată lumea. Este politica noastră și o vom continua până când vom avea rezultate. De aceea criticăm faptul că alegerile nu au decurs bine. Ar trebui să ne asigurăm că doamna Timoșenko pune bazele unei opoziții constructive. Ar trebui să o sfătuim pe doamna Timoșenko așa cum l-am sfătuit pe domnul Ianukovici.

  Marek Henryk Migalski (ECR). – (PL) Domnule președinte, domnule comisar, voi începe cu afirmația domnului Severin, care a spus un lucru foarte important, și anume că ar trebui să ne gândim la ceea ce putem face pentru Ucraina, și nu la ceea ce poate face Ucraina pentru noi. Aș dori să-i mulțumesc domnului Severin pentru aceste cuvinte deoarece tocmai asta ar trebui să facem.

Totuși, aceste alegeri nu au fost organizate așa cum ne-am fi dorit. S-au întâmplat lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple. Totuși, sunt de acord cu doamna Harms, care afirmă că nu ar trebui să căutăm sprijin de la un partid sau altul, ci să vedem ce doresc ucrainenii și ce dorim noi. Prin urmare, integrarea Ucrainei în structurile europene, și să facem această afirmație în mod clar – calitatea de membru al Uniunii Europene – este în interesul Uniunii Europene, precum și în interesul ucrainenilor. După părerea mea, ridicarea standardelor la care ne așteptăm de la ucraineni este puțin nesinceră. Aceasta deoarece în această sală se află cei care sunt foarte mărinimoși față de partenerii lor strategici cu privire la aspecte referitoare la drepturile omului, libertatea de exprimare și libertatea presei. Între timp, ridică considerabil și sporesc din ce în ce mai mult standardele pentru prietenii noștri din Ucraina. Trebuie să fim moderați. Ucrainenii merită cooperarea noastră, cuvintele noastre de sprijin și – așa cum a afirmat domnul Swoboda – indiferent de tabăra politică. Același lucru se întâmplă uneori și în această Cameră – anumite diviziuni își pierd semnificația deoarece subiectul discutat este mai important decât diviziunile. În cazul de față, subiectul vizează cea mai strânsă cooperare posibilă între Uniunea Europeană și Ucraina.

  David Campbell Bannerman (EFD). – Domnule președinte, cunosc Ucraina din vizitele la Kiev și în Crimeea și colecționez artiști ucraineni precum Tetenko și Șișko. Ucrainenii sunt oameni buni, generoși, calzi, însă, din punct de vedere politic, aș sugera să se acționeze cu mare prudență. Ucraina este o țară divizată între un vest pro-occidental și un est cu fața spre nord. Este, de asemenea, un jucător important, cu 45 de milioane de cetățeni, și Rusia consideră că are această țară la degetul său mic.

Am făcut turul flotei rusești din Sevastopol, în peninsula Crimeea. Rușii vor păzi cu gelozie accesul la Marea Neagră din acest loc. Orice discuție privind aderarea Ucrainei la NATO va fi o lovitură puternică pentru ursul rusesc.

O abordare diplomatică stângace a baronesei Ashton ar putea exacerba tensiunile într-un moment dificil, în timp ce costul forțării Ucrainei în UE în materie de subvenții agricole, ajutor regional și imigrarea în masă ar fi prohibitiv. Este mai bine să ajutăm în alte moduri, iar Ucraina să rămână o națiune mândră, independentă, non-UE.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, cred că suntem cu toții de acord că datorită dimensiunii sale geografice mari și populației numeroase, Ucraina are o importanță strategică și poate chiar cheie pentru Uniunea Europeană.

Totuși, am descoperit două aspecte care lipsesc din acest raport. Unul din ele constă în menționarea minorităților din Ucraina. După cum știm cu toții, doar 65–70 % din populația Ucrainei este ucraineană, chiar dacă includem și populația ruteană. Există o minoritate rusă destul de mare care trăiește în Ucraina, precum și numeroși unguri, tătari și români. Sugerez vehement ca acest aspect să fie inclus în raport și ca preocupările noastre referitoare la minorități să fie exprimate în cerințele noastre. Trebuie, de asemenea, menționată necesitatea de a sprijini educația locală, și anume educația minorităților și folosirea limbilor minoritare, și faptul că monumentele locale ale minorității ungare subcarpatice au fost vandalizate.

Celălalt aspect despre care regret că nu s-a vorbit mai mult este frauda săvârșită în timpul alegerilor locale. Solicit prin prezenta UE să-i ceară Ucrainei să ofere lămuriri cu privire la aceste două aspecte.

  Paweł Zalewski (PPE). – (PL) Domnule președinte, săptămâna aceasta este una bună pentru relațiile dintre UE și Ucraina. În primul rând, în timpul summitului de luni, am stabilit de comun acord o foaie de parcurs pentru dereglementarea traficului cu vize. În continuare, mâine vom vota ceea ce cred eu că este o rezoluție bună a Parlamentului European care deschide posibilități pentru cooperarea în continuare și pentru consolidarea cooperării dintre Uniunea Europeană și Ucraina. Deschide această posibilitate și pune, totodată, capăt unei discuții foarte importante care a avut loc cu privire la acest subiect în Parlamentul European.

Este bine că am ajuns la un compromis și că există consens în afirmațiile noastre. Avem unanimitate în ceea ce transmitem nu anumitor grupuri politice din Ucraina, nu grupului de la putere al președintelui Ianukovici sau opoziției conduse de doamna Timoșenko, căci ne adresăm în primul rând cetățenilor ucraineni. Vrem ca Ucraina să facă reformă într-un mod care-i va permite, în viitor, să facă parte din Uniunea Europeană. Acest lucru este extrem de important. Este important să evaluăm activitatea guvernului ucrainean în funcție de meritele și pe baza acțiunilor sale.

Trebuie menționat faptul că acesta este, în primul rând, primul guvern care a început să introducă reforme în cooperare cu Fondul Monetar Internațional și că astăzi se poate observa că aceste reforme au un efect benefic asupra economiei – se poate vedea clar că există șanse ca perioada de stagnare care a cuprins Ucraina în ultimii ani să se încheie. Pe de altă parte, Ucraina însăși afirmă că dorește să facă parte din Uniunea Europeană, motiv care ne dă dreptul de a o evalua în conformitate cu standardele europene. De aceea trebuie, desigur, să ne ocupăm de aspectele referitoare la neregulile care au avut loc în timpul alegerilor recente.

  Marek Siwiec (S&D). – (PL) Domnule președinte, discutăm astăzi într-o atmosferă diferită față de cea din urmă cu o lună. Emoțiile au dispărut. Cuvintele pe care le-am inclus în propunerea de rezoluție sunt mai adecvate pentru situația reală. Este bine că Parlamentul încearcă să vorbească într-un singur glas, deși aceste cuvinte sunt uneori inepte și trădează un nivel ridicat de incompetență.

Despre ce este vorba în această rezoluție? Este vorba, de fapt, despre calitatea democrației și despre cât de mult își dorește Parlamentul European ca democrația din Ucraina să fie de înaltă calitate. Rezoluția se adresează ambelor părți ale diviziunii „ albastru-portocaliu”. În ultimii cinci ani, în Ucraina a câștigat mai întâi partidul „portocaliu”, apoi partidul „albastru”, apoi din nou partidul „portocaliu”, iar acum se află la guvernare partidul „albastru”. Aș dori ca această Cameră să-i spună grupului „albastru” – președintelui Ianukovici, prim-ministrului Azarov, Partidului Regiunilor – că sunt responsabili pentru protejarea moștenirii importante a Pieței Independenței, marea moștenire a ceea ce au cerut câteva milioane de oameni în Piața Independenței în urmă cu câțiva ani. Ei sunt responsabili, deoarece ei dețin puterea.

Vreau ca aceste cuvinte să fie auzite și de Iulia Timoșenko, care este responsabilă pentru imaginea opoziției. Aș dori ca marele lider al poziției – Iulia Timoșenko – să înțeleagă că, atunci când suntem în opoziție, nu este suficient să cerem putere. Este necesar să avem o alternativă pentru țară și să le arătăm oamenilor această alternativă și să le stârnim interesul pentru ca ei să înțeleagă. Dacă grupurile „portocaliu” și „albastru” vor înțelege că se află la putere pentru un timp și apoi în opoziție pentru un timp, și că Ucraina are, de fapt, nevoie de aceeași grijă, de aceeași imaginație și de același curaj tot timpul, vom fi obținut un succes mare deoarece le vom fi ajutat în această privință.

Mă adresez acum colegului meu deputat din Republica Cehă – nu Victor Klitschko, ci Vitali Klitschko a fost cel care a bătut americanii în ringurile de box germane. Există doi Klitschko. Faptul că Ucraina a dat naștere la doi boxeri de talie demonstrează ce țară minunată este.

  Tunne Kelam (PPE). – Domnule președinte, unul dintre cele mai importante rezultate ale destrămării Uniunii Sovietice a fost crearea unei Ucraine independente. Este o țară care poate fi văzută ca un viitor membru al Comunității Europene.

Nu pot decât să salut faptul că președintele Ianukovici și noul parlament și-au confirmat aspirațiile de a se alătura Europei, deoarece o Ucraină cu adevărat independentă și democratică, fără corupție și teamă de structurile puterii și de oligarhi și o Ucraină care se bazează ferm pe statul de drept este și va fi un factor de stabilitate de neînlocuit pentru întregul continent. Fără o Ucraină cu adevărat democratică este greu să ne imaginăm o Rusie cu adevărat democratică.

Ziua de ieri a marcat trecerea a șase ani de la începerea Revoluției portocalii. Din păcate, potențialul imens al acelei schimbări a fost irosit. Totuși, datorită victoriei protestatarilor democratici din decembrie 2004, s-au confirmat credibilitatea alegerilor multipartid și libertatea presei. În proiectul său de rezoluție, Parlamentul European își exprimă îngrijorarea față de numărul în creștere de relatări care susțin că drepturile și libertățile democratice, inclusiv libertatea presei, au fost amenințate și că serviciile de securitate au început să intervină din nou în activitățile democratice ale cetățenilor.

Aș dori să transmit un mesaj important noului guvern, și anume că Europa este deschisă tuturor domeniilor de cooperare, însă prețul acestei cooperări nu va fi niciodată ignorarea restricționării libertăților de bază. În calitate de prieteni adevărați ai Ucrainei, trebuie să fim, mai mult ca niciodată, sinceri, prietenoși și consecvenți în susținerea valorilor noastre. Este regretabil că, șase ani mai târziu, noile elite tot nu pot să accepte Revoluția portocalie ca pe exprimarea sinceră a voinței poporului. A accepta cauzele și rezultatele acestei revoluții nu poate decât să îmbunătățească integrarea societății ucrainene.

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE). – (PL) Domnule președinte, nu doresc să vorbesc despre ceea ce trebuie să facem pentru Ucraina sau despre ceea ce trebuie să facă Ucraina pentru noi, doresc să vorbesc despre ceea ce trebuie să facă Ucraina pentru ea însăși deoarece soarta sa se află, de fapt, în propriile sale mâini. Pe de o parte, Ucraina declară că dorește să adere la Uniunea Europeană, însă, pe de altă parte, primim în continuare numeroase rapoarte privind încălcări ale libertăților civile în această țară. În ultimele câteva zile, Parlamentul European a primit un apel din partea jurnaliștilor de la postul de televiziune ucrainean TVi, care se plâng de presiunea politică și de urmărirea permanentă. O problemă asemănătoare este și la postul TV comercial Channel 5. Pe de altă parte, centrele analitice independente din Ucraina au relatat recent că, din cele 69 de reforme planificate, doar patru au fost realizate.

În timpul discuțiilor recente cu Parlamentul European, unii deputați au fost de părere că criticarea comportamentului nedemocratic descurajează atât Comisia Europeană, cât și autoritățile ucrainene de la a încerca să stabilească relații mai strânse între Ucraina și Uniunea Europeană și că ar fi deci mai bine să nu condamnăm autoritățile ucrainene, ci să le încurajăm să facă reformă. Totuși, cred că Parlamentul European ar trebui, mai presus de toate, să apere valorile democratice și să atragă atenția asupra necesității statului de drept. Guvernele ar trebui să urmeze o politică realistă, o politică a presiunii, stimulentelor și negocierilor, în timp ce Parlamentul European ar trebui să condamne încălcarea libertăților democratice și să convingă Comisia Europeană să folosească instrumentele pe care le are la dispoziție Uniunea în acest scop, și mă refer aici la programele de promovare a democrației.

Sunt încântată de semnarea, ca urmare a summitului UE-Ucraina de luni, a unui protocol care îi va conferi Ucrainei acces la anumite programe UE, și de faptul că s-au luat măsuri cu privire la cerința de ridicare a vizelor. Totuși, progresul reformei și democrației se află în mâinile Ucrainei.

  Jan Kozłowski (PPE). – (PL) Domnule președinte, în timpul perioadei de sesiune din octombrie, domnul comisar Füle a subliniat faptul că relațiile cu Ucraina ar trebui privite din punctul de vedere al trei evenimente, respectiv reuniunile UE-Ucraina la nivel ministerial, alegerile locale și summitul UE-Ucraina.

Mă deranjează în special alegerile locale, pe care am avut oportunitatea de a le observa împreună cu colegul meu deputat, domnul Kowal. Din nefericire, introducerea modificărilor legii electorale cu trei luni înaintea alegerilor și abrogarea constituției din 2004 pot sugera faptul că cetățenii ucraineni nu au sentimentul securității și permanenței legii. În plus, încălcările care au avut loc în timpul alegerilor ne pot face să ne întrebăm dacă standardele democratice au fost respectate. Lupta împotriva corupției și transparența în creștere a activității administrației publice ar trebui să fie, de asemenea, un element important al reformei. Aș dori totuși să-mi exprim speranța că rezoluția va încuraja Ucraina să continue drumul pe care l-a început, al reformelor economice și instituționale.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Domnule președinte, rezoluția de compromis a Parlamentului referitoare la Ucraina este esențială pentru poporul ucrainean, însă să nu uităm totuși că este foarte importantă și pentru cetățenii Uniunii Europene, deoarece Ucraina este un partener important al nostru, mai ales în implementarea politicii europene de vecinătate cu Europa de Est. Prin urmare, este foarte important să țintim spre o cooperare strânsă, mai ales în domeniul cerințelor privind ridicarea vizelor. Așadar, atât Comisia, cât și Consiliul trebuie să elaboreze un plan de acțiune cât mai repede posibil cu privire la punerea bazelor unui regim fără vize. Trebuie, de asemenea, să cădem de acord asupra acordului de liber schimb în curând. Pentru a asigura stabilitate politică pe termen lung atât în interiorul țării, cât și cu statele învecinate, este, fără îndoială, foarte important ca Ucraina să implementeze reforme constituționale, însă noi – Uniunea Europeană și instituțiile sale – trebuie să înțelegem că aceste măsuri necesită timp și că nu trebuie să criticăm Ucraina întotdeauna, ci să o ajutăm să se integreze în familia noastră.

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, Ucraina este previzibil de imprevizibilă. Sunt foarte încântat că evaluarea făcută de Centrul Politic European începe să pălească. Sunt foarte încântat că guvernul ucrainean a reușit să stabilizeze situația. Este bine că rata șomajului scade, de asemenea, și că economia este în creștere. Ucraina dorește să coopereze cu Uniunea Europeană, însă dorința este reciprocă. Uniunea Europeană este, de asemenea, interesată de existența unor norme democratice la granițele sale.

Astăzi îi putem face reproșuri Ucrainei pentru situația cu privire la drepturile omului și drepturile fundamentale. Ne sperie corupția și amestecul acesteia în politică. Ucraina știe totuși că Uniunea Europeană nu va face concesii în această privință. Trebuie să creăm o relație de cooperare reală. În cele din urmă, nu pot să închei fără a spune că decizia acestei Camere de luna trecută de a amâna adoptarea raportului este una înțeleaptă. Mâine vom adopta un raport cuprinzător și echilibrat de care Ucraina va beneficia cu adevărat.

  Dimitar Stoyanov (NI). – (BG) Domnule președinte, am fost unul dintre membrii delegației Parlamentului care a vizitat Ucraina. Dacă-mi permiteți să fiu sincer, m-am întors cu sentimente confuze. În timp ce ne aflam acolo, am asistat la proteste și la numeroase tulburări. Totuși, am văzut și unele semne pozitive. Salut decizia luată de Curtea Constituțională cu privire la durata mandatului parlamentar deoarece înlătură un obstacol major care blochează drumul spre stabilitate.

Stimați colegi, aproape un milion de cetățeni de origine bulgară trăiesc în Ucraina. Aceasta înseamnă un milion de ambasadori potențiali ai ideii europene în Ucraina care nu au nimic de-a face cu jocurile politice oligarhe și nu sunt vinovați de implicarea în acestea. Trebuie să găsim o cale, ca parte a politicii vizelor, de a ne asigura că acești oameni, care au fost, împreună cu strămoșii lor, izolați de țara lor natală timp de peste 300 de ani, au oportunitatea de a călători liber în Bulgaria și de a exporta idealurile noastre europene de aici în Ucraina.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – (LT) Domnule președinte, în urmă cu puțin timp, Ucraina era fără îndoială înaintea celorlalți vecini estici ai noștri, în ceea ce privește aplicarea standardelor europene, reformele economice și juridice și procesul politic intern. Desigur, evenimentele recente din această țară sunt îngrijorătoare și consider, deci, că trebuie să-i comunicăm partenerului nostru ucrainean îngrijorarea noastră cu privire la aceste rele pe care le vedem, mai ales cu privire la puterile care i-au fost conferite serviciului de securitate ucrainean, și la măsurile luate de serviciul de securitate în încercarea de a intimida organizațiile neguvernamentale și de a controla presa din Ucraina. Aș dori să mai spun un lucru. Ar trebui să sprijinim procesul de integrare europeană a Ucrainei. Putem folosi o politică a recompenselor și pedepselor, însă trebuie să existe mai multe recompense. Ar trebui să aducem Ucraina mai aproape de Uniunea Europeană și nu să o îndepărtăm de aceasta. Cred că aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană este, de asemenea, obiectivul nostru strategic, și trebuie deci să găsim mijloace adecvate de a îndeplini acest obiectiv.

  Alexander Mirsky (S&D). – (LV) Domnule președinte, am o întrebare pentru toți deputații. De ce avem nevoie de această rezoluție referitoare la Ucraina în acest moment? Pentru a ajuta noul guvern al Ucrainei sau pentru a interveni în afacerile interne ale acestei țări înaintea alegerilor locale și a-i împiedica să îmbunătățească situația din țara lor de unii singuri? S-ar părea că pentru a interveni înaintea alegerilor locale. Pe ascuns, s-a întocmit un text care conține opinia că în Ucraina totul merge foarte prost. Totuși, acele persoane care doresc să descrie situația reală din Ucraina într-o lumină diferită se înșeală. De acum înainte, ar trebui să medităm mai întâi asupra faptelor în mod corespunzător și mai cuprinzător, și să scriem doar după aceea. Trebuie să fim serioși în concluziile noastre, căci cu siguranță vom culege ceea ce semănăm. Vă mulțumesc.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) Un aspect important al dezbaterii de astăzi l-au constituit criticile referitoare la transparența și corectitudinea alegerilor locale din 31 octombrie. Acestea au vizat în mod justificat influența crescută a guvernului asupra media, rolul politic al serviciilor secrete și adoptarea noii legi electorale, care defavorizează partidele de opoziție. Ucraina rămâne un partener cheie pentru UE. În acest sens, salut angajamentul UE în procesul de reformă și democratizare, reconfirmat cu ocazia summitului de luni. Parteneriatul cu Ucraina este unul firesc și pentru România, ținând cont de rolul important pe care îl joacă în regiunea Mării Negre și de provocările comune din domeniul securității energetice.

Cum s-a întâmplat deja în cazul Republicii Moldova, este prevăzută finalizarea unui acord de mic trafic de frontieră cu Ucraina, în concordanță cu normele UE. Țara mea și-a exprimat, de asemenea, sprijinul pentru lansarea planului de acțiune al UE privind liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii ucraineni.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Domnule președinte, permiteți-mi mai întâi să răspund unei întrebări faptice referitoare la legea achizițiilor publice, care mi-a fost adresată de doamna Vălean.

Am salutat legea când a fost adoptată. Totuși, modificările ulterioare au afectat calitatea acestei legi. Comisia monitorizează îndeaproape aceste evoluții recente și o schimbare în bine ar fi și schimbarea condițiilor pentru plata sprijinului nostru bugetar în sectorul energetic. În afară de acest aspect, salut acordul care se aplică pentru toate categoriile de membri cu privire la cum ar trebui să fie analiza situației actuale din Ucraina. Acest lucru se reflectă în mod corespunzător în rezoluția care va fi supusă votului mâine.

Cred cu convingere că dacă noi, în calitate de Parlament European și de Uniune Europeană, dorim să avem influență asupra acestei chestiuni concrete, atunci este foarte important un acord care să se aplice pentru toate categoriile de membri referitor la principiile unei astfel de poziții. Salut, așadar, această inițiativă în numele Comisiei și al Înaltei Reprezentante.

  Președinte. – Șase propuneri de rezoluție⁽¹⁾ au fost depuse pentru a încheia această dezbatere. Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine, la ora 12.00.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Cristian Dan Preda (PPE), în scris. – (RO) Vreau să reamintesc că orice țară are dreptul de a deveni membră a UE, așa cum prevede articolul 49 al Tratatelor Uniunii. Tocmai deoarece Ucraina dorește să devină, într-o zi, membră a UE, sunt profund îngrijorat de modul în care s-au desfășurat recentele alegeri locale din această țară. Alegerile nu au fost nici libere, nici juste și nici democratice. Schimbarea legislației cu puțin timp înaintea scrutinului, dar și faptul că Partidul Regiunilor a fost „împins” pe primul loc pe listele electorale în 85 % din cazuri, prin înregistrarea târzie a partidelor din opoziție, ca și alte obstacole în calea unei juste reprezentări a partidelor din opoziție, pun sub semnul întrebării caracterul sistemului politic.

Așa cum a subliniat și guvernul SUA, alegerile locale s-au situat, în mod clar, sub nivelul alegerilor prezidențiale din ianuarie. Pentru a manifesta atașamentul față de valorile democratice, liderii ucraineni trebuie să adopte o legislație electorală conformă cu normele internaționale.

  Rafał Trzaskowski (PPE), în scris. – (PL) Natura complicată a situației din țara vecinului nostru din est este demonstrată de discuția foarte intensă care a avut loc recent în această Cameră. Nu putem, desigur, să ignorăm neregulile la care am fost martori înainte și după alegerile locale recente, deoarece aceste nereguli arată faptul că Ucraina nu se ridică încă la ceea ce considerăm a fi standardul european în materie de cultură politică. Totuși, nu putem să nu observăm efectele pozitive ale schimbărilor care au loc în Ucraina și, în special, efortul depus pentru realizarea reformelor economice – aspecte care au fost confirmate, de asemenea, de recentul summit UE-Ucraina. Acest compromis ar trebui să devină poziția Parlamentului.

(1) A se vedea procesul-verbal

20. Drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale - Politica comercială internațională în contextul imperativelor schimbărilor climatice - Responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct este dezbaterea comună cu privire la următoarele rapoarte referitoare la comerțul internațional:

– A7-0312/2010 de doamna Saïfi, în numele Comisiei pentru comerț internațional, referitor la drepturilor omului și la standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale [2009/2219(INI)];

– A7-0310/2010 de dl Jadot, în numele Comisiei pentru comerț internațional, referitor la politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice [2010/2103(INI)];

– A7-0317/2010 de domnul Désir, în numele Comisiei pentru comerț internațional, referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale [2009/2201(INI)].

  Tokia Saïfi, raportoare. – (FR) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, tema acestui raport a provocat dezbateri în cadrul comunității internaționale. Țările în curs de dezvoltare consideră că țările dezvoltate invocă clauzele referitoare la drepturile omului pentru a instaura un fel de protecționism deghizat, în timp ce țările dezvoltate denunță dumpingul social și ecologic al țărilor emergente. Am dorit să adopt o abordare pozitivă arătând cum se pot susține reciproc standardele sociale și de mediu și interesele comerciale cu condiția ca toate țările să beneficieze de aceleași condiții de concurență echitabile.

UE trebuie să-și exercite influența în comerțul internațional pentru a iniția o schimbare. Ar acționa în conformitate cu textele sale fondatoare, care stipulează că Uniunea Europeană trebuie să contribuie, în special, la dezvoltarea durabilă, la comerțul liber și echitabil și la protecția drepturilor omului. După părerea mea, trebuie să acționeze simultan la nivel multilateral, bilateral și unilateral.

La nivel multilateral, Uniunea Europeană trebuie să încurajeze organizațiile internaționale, în special Organizația Mondială a Comerțului, să ia în considerare mai mult standardele sociale și de mediu. În același timp, aceste organizații internaționale ar trebui să colaboreze mai mult. De aceea propun, în special, ca Organizației Internaționale a Muncii să i se acorde statutul de observator în cadrul OMC.

Cât despre mediul înconjurător, consider că trebuie să acordăm prioritate îmbunătățirii accesului la produsele și tehnologiile ecologice, deoarece ele nu numai că promovează noile forme de politici de ocupare a forței de muncă, ci oferă și noi oportunități de creștere pentru întreprinderile europene performante din acest domeniu. Trebuie, de asemenea, să luăm în considerare înființarea unei adevărate organizații mondiale de mediu care s-ar putea ocupa de cazurile de dumping ecologic.

Nivelul bilateral este cel în care UE poate într-adevăr să dea un exemplu. Cu toate că sunt mulțumită de faptul că „noua generație” de acorduri de liber schimb conțin o clauză obligatorie cu privire la drepturile omului, mi-ar plăcea ca această practică să se extindă și la capitolul referitor la dezvoltarea durabilă.

În plus, Comisia Europeană negociază aceste acorduri. Ar trebui să se asigure că acestea cuprind o serie de standarde sociale și de mediu care să fie respectate de toți partenerii comerciali ai UE. Aceste standarde de bază ar putea fi completate, de la caz la caz, de convenții suplimentare în funcție de nivelul de dezvoltare economică, socială și de mediu. Această abordare progresivă și flexibilă ar permite tranzacții mai corecte cu diverșii noștri parteneri comerciali și ar fi mai echitabil pentru toată lumea. Mai presus de toate, trebuie să monitorizăm cu mai multă atenție punerea în aplicare a acordurilor bilaterale. Prin urmare, propun ca studiile de impact să fie realizate înainte, în timpul și după negocieri, și să nu se mai limiteze doar la dezvoltarea durabilă, ci să investigheze și problema drepturilor omului.

În cele din urmă, am speranțe mari că lucrurile vor evolua repede la nivel unilateral, deoarece sistemul de preferințe generalizate ar trebui reformat destul de curând. După cum se știe, SGP necesită ratificarea a 30 de convenții internaționale privind drepturile omului, dreptul la muncă, protecția mediului înconjurător și buna guvernanță. Cu toate că aceste convenții au fost ratificate la scară mare, în practică ele au fost puse în aplicare necorespunzător, și eforturile noastre trebuie să fie îndreptate în acest sens. Comisia trebuie să lanseze anchete sau chiar să elimine preferințele în cazul în care există mai multe indicii care o fac să creadă că convențiile nu sunt puse în aplicare.

În concluzie, unele din aceste acțiuni pot fi întreprinse acum, însă mentalitatea nu se va schimba peste noapte. UE trebuie să acționeze treptat la toate nivelurile pentru a avea relații comerciale mai corecte și mai echitabile.

  Yannick Jadot, raportor. – (FR) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, consider că, așa cum Uniunea Europeană încearcă să redefinească politica sa comercială după Tratatul de la Lisabona, încercând totodată să o reconcilieze cu politica industrială, trebuie salutată dezbaterea simultană de către Parlament a trei rapoarte privind aspecte care se încadrează în cele din urmă în aceeași dezbatere politică și publică referitoare la „ce este comerțul și cum poate fi reconciliat cu drepturile sociale, de mediu și ale omului”?

De fapt, ne aflăm în cele din urmă într-un stadiu de schizofrenie permanentă: peste tot, companiile se mută, drepturile sociale sunt contestate, degradarea mediului se accentuează, și, în același timp, negociem acorduri de liber schimb, negociem în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) o serie întreagă de măsuri, care, din păcate, sunt în același ritm cu dezbaterea publică în care încearcă să se angajeze cetățenii noștri.

Cum să explicăm astăzi publicului nostru că o minge de fotbal care intră pe piața europeană, produsă în condiții de lucru decente unde se respectă mediul, și o minge de fotbal care este produsă prin munca copiilor într-o țară în care sindicatele sunt interzise este aceeași minge de fotbal? Nu putem explica acest lucru publicului nostru. Prin urmare, responsabilitatea noastră astăzi este să integrăm aceste aspecte sociale și de mediu în comerț.

Cu privire la raportul meu, mai concret, referitor la comerț, există în prezent în Europa mai multe țări ale căror importuri de produse compensează în mare parte reducerile propriilor emisii. O treime din emisiile Europei nu sunt produse în Europa, însă corespund bunurilor importate. Prin urmare, trebuie neapărat să integrăm aspectul climatic în politica comercială.

Cum să explicăm publicului că, în timp ce încheiem un acord de liber schimb care va duce la o posibilă despădurire, mergem la Cancun pentru a negocia un acord privind Reducerea emisiilor cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor (REDD) care vizează compensări financiare pentru oprirea despăduririi în țările din sud? Prin urmare, este esențial să reconciliem aceste aspecte diferite.

Când am întocmit acest raport – și doresc să le mulțumesc raportorilor alternativi din diferitele grupuri – am încercat să fim cât mai constructivi cu putință. Sper că acest lucru se va reflecta în votul de mâine. Am încercat, de asemenea, să punem capăt dezbaterilor în alb sau negru. Am încetat să spunem că liberalizarea comerțului și lupta împotriva schimbărilor climatice vor distruge 100 % din industriile noastre din Europa, fapt care, într-un anumit sens, nu ne interesează deoarece aspectul climatic trebuie să aibă prioritate.

Când am lucrat, de exemplu, la chestiunea emisiilor de dioxid de carbon, am încercat să precizăm de fiecare dată ce sector de activitate ar putea fi pus în pericol și ce instrumente ar putea fi dezvoltate pentru a proteja acel sector. Același lucru este valabil pentru legile care reglementează cadrul pentru discuțiile antidumping la OMC. Același lucru este valabil pentru procesele și metodele de producție. Cu privire la toate aceste chestiuni, am încercat, împreună cu celelalte grupuri, să venim cu propuneri care să facă lucrurile să progreseze, și consider că am venit cu propuneri concrete care sunt pe măsura ambițiilor noastre, cu mandatul Comisiei Europene și al tuturor instituțiilor europene.

Doresc să spun încă o dată că sper că spiritul constructiv de cooperare în care am întocmit acest raport se va reflecta în votul de mâine și doresc să le mulțumesc, încă o dată, tuturor colegilor pentru munca depusă.

  Harlem Désir, raportor. – (FR) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, și eu doresc să încep prin a le mulțumi colegilor mei din Comisia pentru comerț internațional și, în special, raportorilor alternativi din diferitele grupuri pentru cooperarea la întocmirea acestui al treilea raport cu privire la o temă înrudită. Datorită acestei cooperări, putem prezenta astăzi o serie de propuneri inovatoare și concrete menite să facă progrese în domeniul responsabilității sociale a întreprinderilor în cadrul politicii comerciale UE.

După criza internațională și după pagubele economice și sociale pe care le-a cauzat, după dezbaterile suscitate, așteptările cetățenilor și cele politice cu privire la greșelile din care trebuie să învățăm, convingerea noastră comună este că politica comercială a Europei trebuie să contribuie mai mult ca niciodată la obiectivele reglementării globalizării și, în special, la obiectivele sale sociale și de mediu.

Această reglementare vizează statul și economiile lor, dar este evident faptul că principalii actori economici sunt întreprinderile și, în special, corporațiile multinaționale: acestea sunt principalii jucători din comerțul internațional. Ele sunt cele care au profitat cel mai mult de liberalizarea pieței, nu numai prin asigurarea accesului la consumatori, ci și pentru a externaliza o parte a producției lor și pentru a diversifica acordurile lor de aprovizionare, lucrând adesea în țări cu costuri de producție mici și, mai presus de toate, cu norme sociale și de mediu mai puțin stricte.

Liberalizarea comerțului a fost însoțită de o concurență aprigă între țări pentru atragerea investitorilor străini și de o concurență mai acerbă între întreprinderi. Acest lucru a dus deseori la abuzuri intolerabile cu privire la condițiile de lucru și la încălcarea drepturilor omului și la daune aduse mediului.

De la dezastrul de la Bhopal la filiala unei companii multinaționale chimice din India, care a făcut mii de victime pentru care compania mamă nu a fost sancționată nici până astăzi, la atitudinea companiilor petroliere și miniere din Africa, din Birmania, și din multe alte țări, care distrug mediul și își reduc lucrătorii la statutul de sclavi; și de la munca copiilor în fabricile de textile din Asia la asasinatele sindicaliștilor, la exploatațiile agricole din America Centrală, exemplele sunt numeroase. Și sunt cu atât mai inacceptabile cu cât vizează adesea întreprinderile din țările industrializate, filialele lor și lanțurile lor de aprovizionare, inclusiv întreprinderile europene.

Acest lucru a dat naștere, cu mulți ani în urmă, unei dezbateri și unei campanii care, aș putea adăuga, a fost susținută cu mai multe ocazii în cadrul acestui Parlament prin adoptarea unor rezoluții referitoare la responsabilitatea socială și ecologică a întreprinderilor. Progresul realizat cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) nu a ajuns încă la același nivel cu dezbaterea referitoare la standardele sociale în acordurile comerciale, tema raportului doamnei Saïfi. Acest lucru este de înțeles, deoarece acordurile comerciale se referă la norme juridice care sunt obligatorii între state, în timp ce responsabilitatea socială a întreprinderilor se referă la angajamentele voluntare ale întreprinderilor. În același timp totuși, acest lucru este paradoxal, deoarece RSI și clauzele sociale și de mediu tind spre aceeași direcție, și anume spre globalizarea care respectă mai mult drepturile omului și mediul înconjurător și care este favorabilă dezvoltării durabile.

Prin urmare, propunem introducerea RSI în acordurile comerciale și, concret, introducerea unei clauze privind responsabilitatea socială a întreprinderilor în capitolele referitoare la dezvoltarea durabilă, în special în acordurile de liber schimb (ALS), cu mai multe angajamente clare și verificabile asumate de întreprinderi. În primul rând, trebuie să existe un angajament reciproc între Uniunea Europeană și partenerii săi care să încurajeze întreprinderile să încheie angajamente RSI și să le verifice: înființarea punctelor de contact nu numai pentru a facilita furnizarea informațiilor, ci și pentru a primi plângerile sindicaliștilor și ale societății civile; cerința ca întreprinderile să-și publice în mod regulat bilanțurile, fapt care va consolida transparența; cerința referitoare la raportare; și cerința ca întreprinderile să dea dovadă de diligența cuvenită și să ia măsuri preventive.

În cele din urmă, propunem ca, în eventualitatea unor încălcări grave ale principiilor RSI și, de asemenea, a încălcării drepturilor sociale și a legislației sociale și de mediu, să existe mecanisme...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Președinte. – Aș dori să cer tuturor să aibă răbdare, însă sunt unele lucruri care, pur și simplu, nu ar trebui să fie permise. Aveți un timp afectat luării de cuvânt de patru minute. Deși v-am întrerupt, ați vorbit mai mult de patru minute și jumătate. Am același reguli pentru toți deputații acestei Camere. Încerc să fiu cât se poate de corect, dar la jumătatea discursului ați spus: „Sunt cu ochii pe ceas”. Dacă dorim să avem dezbateri mai animate, aceasta nu înseamnă neapărat că trebuie să ne citim discursurile mai repede. Nu trebuie să vă gândiți doar la alegătorii francezi – și acest lucru este valabil pentru toți deputații, care nu ar trebui să aibă în vedere doar propriul electorat – deoarece toți cetățenii Uniunii Europene pot accesa interpretarea discursurilor prin intermediul site-ului internet. Dacă interpreții nu pot urmări ceea ce se spune, oamenii din restul Europei nu vor putea să vă înțeleagă discursul, din cauză că a fost citit prea repede. Prin urmare, toată lumea ar trebui să respecte timpul afectat luării de cuvânt și să nu intre în timpul afectat luării de cuvânt al celorlalți deputați, deoarece acesta este în cele din urmă scăzut din procedura „catch-the-eye”.

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Domnule președinte, este a doua oară când am stat în această Cameră și l-am văzut pe președinte întrerupând pe unul dintre vorbitori deoarece vorbește prea repede.

Nu știu cât de des luați cuvântul dumneavoastră, dar ar trebui să înțelegeți că o astfel de întrerupere are drept consecință compromiterea completă a discursului.

În acest caz, se întâmplă să nu fiu de acord deloc cu ceea ce a spus domnul Désir, dar consider că interpreții sunt, de fapt, angajați plătiți și, dacă nu pot ține pasul, este problema lor. Nu se cade ca președintele să întrerupă în felul în care tocmai ați procedat.

  Președinte. – Este cu siguranță de datoria mea să întrerup. Putem da unui alergător la cursa de o sută de metri 1 milion de euro pentru a termina cursa de o sută de metri în 10 secunde. Totuși, chiar dacă îl plătim cu 100 de milioane de euro, nu va reuși să facă acest lucru în cinci secunde. Este datoria mea să întrerup deputații dacă vorbesc prea repede. Sunt deputat în această Cameră de 13 ani și știu prea bine că, atunci când interpreții nu mai pot să țină pasul, apasă un buton și un bec se aprinde pe biroul meu. Vă invit să-l priviți. Scrie „încetiniți”. Am trecut deja prin acest lucru în cadrul comisiilor. La un moment dat, interpreții spun că vor înceta să lucreze. Apoi, dacă un deputat se plânge, întreaga mașinărie se oprește și vorbitorul nu poate să vorbească în continuare.

(Interpelări)

Doamnă Berès, fac ceea ce faceți și dvs. în comisia dumneavoastră, și anume explic situația când se aduce în discuție o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură.

(Interpelări)

Este exact același lucru.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Domnule președinte, permiteți-mi să vă asigur că, dacă ar trebui să alerg 100 de metri, mi-ar lua cel puțin 15 secunde, așadar nu am nicio problemă majoră – cel puțin nu în această privință.

În primul rând, doresc să le mulțumesc raportorilor și Comisiei pentru comerț internațional pentru aceste rapoarte care aduc în discuție aspecte importante cu privire la contribuția politicii comerciale a Uniunii Europene la îndeplinirea unora dintre obiectivele fundamentale ale politicii publice: respectarea drepturilor omului, urmărirea bunăstării economice și justiției sociale, obținerea creșterii durabile și respectarea mediului înconjurător și, mai ales, sistemul climatic.

Trebuie să înțelegeți faptul că, în scurtul timp pe care îl am la dispoziție astăzi, este imposibil să intru în detaliile fiecăruia. Însă permiteți-mi să fac câteva observații generale.

Cele trei rapoarte au multe puncte în comun. Toate abordează politica coerenței și, în special, necesitatea ca politica comercială să se facă în cadrul obiectivelor generale ale UE, mai ales al obiectivelor economice, sociale și de mediu. Sunt de acord întru totul cu obiectivul de a utiliza toate instrumentele de care dispunem pentru atingerea acestor obiective. În același timp, trebuie subliniat faptul că măsurile eficiente trebuie să se bazeze pe acele instrumente care sunt cele mai adecvate pentru fiecare chestiune.

Consider că politica comercială este unul dintre factorii cheie în promovarea și protejarea modelului social al Uniunii Europene, a valorilor și a principiilor sale, și sunt conștient de faptul că există mari așteptări în această privință. Dar trebuie să ținem cont de faptul că nu toate problemele pot fi soluționate în mod necesar prin politica comercială. Alte politici pot oferi elemente cheie sau chiar opțiuni mai bune pentru soluții eficiente. Trebuie să fim conștienți și de faptul că echilibrarea intereselor diferite se află în centrul acțiunii politice. Așadar vor exista întotdeauna alegeri de făcut.

Provocările vor fi, de asemenea, diferite, în funcție de instrumentele autonome pe care le avem în vedere precum SGP, acordurile bilaterale sau acordurile multilaterale. Raportul doamnei Saïfi cu privire la drepturile omului, standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale recunoaște faptul că fiecare dintre aceste dimensiuni oferă posibilități diferite.

În general, cooperarea internațională are posibilitatea de a declanșa acțiuni mai eficiente. Pe de altă parte, tangoul se dansează în doi. Trebuie să luăm în considerare ceea ce este acceptabil pentru partenerii noștri comerciali – și la ce cost.

Obținerea consensului poate să devină foarte dificilă, în special când este vorba despre parametri multilaterali. UE are un interes general în îmbunătățirea guvernanței internaționale, inclusiv prin sporirea coerenței între acțiunile din diferite forumuri: OMC, OIM, negocierile internaționale privind clima și așa mai departe.

Cele trei rapoarte conturează mai multe direcții de lucru posibile în această privință. Trebuie să fim pragmatici și să discernem între acele etape practice care ar putea avea succes pe termen scurt și acele etape vor avea probabil efect în obiectivele pe termen lung. Trebuie să ne acordăm libertatea de a gândi în perspectivă și măreț. Pe de altă parte, Comisia dorește ca politica comercială și acțiunile noastre în organele comerciale să aibă un impact și să ducă la rezultate.

Acest lucru este valabil și pentru acordurile noastre bilaterale. Dispozițiile din acordurilor noastre comerciale nu sunt acolo doar ca simple declarații ale bunelor intenții. Trebuie să fie aplicabile.

Revenind la raportul domnului Jadot cu privire la schimbările climatice, doresc să subliniez necesitatea de a ne asigura că orice opțiuni sunt într-adevăr capabile să reducă eficient riscul scurgerii dioxidului de carbon și pot fi aplicate cu costuri rezonabile. Știm cu toții, de exemplu, că opțiuni precum măsurile limită ridică mai multe probleme: de măsurare, de monitorizare și așa mai departe. Adevărul este că trebuie să fim precauți și să evaluăm toate aspectele relevante înainte de a ne grăbi să tragem concluzii. Acestea fiind spuse, UE ar trebui, desigur, să analizeze în continuare toate opțiunile fezabile.

Cât despre raportul domnului Désir referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor, remarc afirmația că „inițiativele Comisiei ar trebui să se concentreze mai degrabă pe sprijinirea decât pe reglementarea activităților RSI.” Trebuie totuși să se diferențieze între sprijinire, reglementare și punere în aplicare – diferențiere pe care raportorul a explorat-o cu pricepere, însă acest lucru implică multe considerente politice și practice. Într-adevăr, RSI nu poate să înlocuiască statele sau să le scutească de responsabilitate în aplicarea legilor lor – după cum nici organele statului nu au rolul de a aplica politicile întreprinderilor ca atare. Trebuie menționat faptul că multe dintre aceste aspecte sunt luate în considerare în actualizarea orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale, care urmează să fie adoptate în 2011. Acesta este un exemplu de activitate utilă care este dusă la bun sfârșit și în care suntem angajați în mod activ.

Rapoartele analizate astăzi includ orientări foarte concrete cu privire la mijloacele posibile pentru creșterea domeniului de aplicare, eficienței, consecvenței și transparenței acțiunilor noastre în ceea ce privește dispozițiile sociale și de mediu în ALS-uri, inclusiv dispozițiile referitoare la RSI sau la schimbările climatice. Este de la sine înțeles că Comisia va continua să analizeze aceste orientări. În spiritul avertismentelor pe care le-am menționat deja, ar trebui să anticipați reținerile importante referitoare la câteva aspecte – precum și consimțământul din toată inima pentru altele.

Vom avea numeroase oportunități, de exemplu pe durata revizuirii SGP de anul viitor, de a discuta aceste aspecte în continuare în următoarele luni sau în următorii ani, inclusiv în contextul viitoarelor proceduri legislative sau de aprobare. Comisia Europeană este dispusă să analizeze – împreună cu Parlamentul European – mijloace adecvate, eficiente și practice pentru a se asigura că politica comercială reflectă în mod corespunzător preocupările sociale. Principiul călăuzitor ar trebui să fie elaborarea cu atenție și în mod analitic a politicilor pe baza obiectivelor orientate spre viitor, precum și pe baza unor așteptări realiste.

  David Martin, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri externe. – Domnule președinte, ar trebui ca politica comercială a Europei să se limiteze la obținerea unui avantaj economic maxim sau ar trebui să o folosim pentru susținerea și promovarea obiectivele noastre mai vaste: politica de mediu durabilă, lupta împotriva schimbărilor climatice, modelul nostru social, promovarea drepturilor omului și valorilor democratice? Cei trei vorbitori dinaintea mea – cei trei raportori – au confirmat cu toții că răspunsul la această întrebare ar trebui să fie afirmativ și sunt bucuros să afirm acest lucru; la fel a făcut și domnul comisar. Într-adevăr, am inclus deja în acțiunile noastre drepturile omului, protecția mediului înconjurător și standardele de lucru în acordurile comerciale bilaterale. Însă întrebarea este: facem acest lucru într-un mod care să ne permită să asigurăm aplicarea corectă și conformitatea cu aceste standarde?

Subcomisia pentru drepturile omului a acestui Parlament are îndoieli serioase cu privire la eficiența noastră până acum. În ceea ce privește viitoarele acorduri comerciale, dorim să ne asigurăm că înaintea inițializării oricărui acord, un ALS este supus unei analize de impact a drepturilor omului pentru a ne asigura că acordul nu conține numai avantaje economice, ci și câștiguri pentru drepturile omului.

Considerăm că sistemul pentru suspendarea acordurilor de liber schimb ca urmare a încălcării drepturilor omului trebuie să fie mai transparent și mai accesibil, și recunosc că domnul De Gucht a început să lucreze în acest sens în ALS cu Coreea.

Considerăm că, referitor la SGP+, beneficiarii trebuie să fie supuși unei analize comparative consecvente și mai echitabile pentru a ne asigura că standardele sociale, de mediu și umane continuă să fie aplicate la un nivel ridicat și consecvent.

Doamna Saïfi, domnul Désir și domnul Jadot au spus cu toții foarte clar faptul că comerțul nu trebuie considerat un scop în sine, ci parte a unei strategii globale mai cuprinzătoare de promovare a unei planete mai corecte, mai sigure și mai sănătoase.

  Filip Kaczmarek, raportor pentru aviz al Comisiei pentru dezvoltare. – (PL) Domnule președinte, sunt încântat de faptul că domnul De Gucht, domnul Désir și doamna Saïfi înțeleg foarte bine că, pentru a avea condiții comerciale egale, standardele – și mă refer la standarde într-un sens general, acestea cuprinzând drepturile omului și standardele sociale și de mediu – trebuie să fie supuse unei armonizări extinse. Aceste standarde reprezintă o chestiune extrem de importantă, nu numai pentru comerțul mondial, ci și pentru cooperarea pentru dezvoltare, și, chiar mai important, pentru urmărirea valorilor pe care le numim valori fundamentale.

Comisia pentru dezvoltare a făcut mai multe observații cu privire la raportul doamnei Saïfi. Regretăm, de exemplu, că Uniunea Europeană nu are o abordare generală cu privire la felul în care întreprinderile respectă obligațiile privind drepturilor omului. Acest lucru le permite unor firme și unor state membre să ignore aceste standarde. Insistăm asupra respectării standardelor fundamentale ale organizației Internaționale a Muncii ca o condiție preliminară pentru încheierea acordurilor comerciale.

  Catherine Grèze, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru dezvoltare. – (FR) Domnule președinte, doresc să încep, dacă îmi permiteți, în numele Comisiei pentru dezvoltare, cu repetarea mai multor idei principale.

Doresc să reiterez faptul că populațiile cele mai vulnerabile, printre care și populațiile băștinașe, sunt cele care sunt afectate de schimbările climatice, și deci participarea lor la elaborarea politicilor, în special a politicii comerciale, este esențială.

Apoi, doresc să repet că politicile comerciale ale UE trebuie să fie în conformitate cu lupta împotriva schimbărilor climatice și a sărăciei. Solicităm introducerea clauzelor de mediu în toate acordurile comerciale ale UE și ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), revizuirea mecanismelor de dezvoltare curată, un transfer tehnologic real și combaterea biopirateriei.

Și nu în ultimul rând, deoarece 20 % dintre emisii sunt cauzate de transport, trebuie să ne îndreptăm spre canale de distribuție scurte, mai ales în agricultură, ceea ce va duce la crearea de locuri de muncă în țările noastre, precum și în țările în curs de dezvoltare, și la o reducere a emisiilor noastre.

  Pervenche Berès, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. – (FR) Domnule președinte, domnule comisar, în numele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, subscriem logicii raportului întocmit de domnul Désir în cadrul Comisiei pentru comerț internațional. În comisia noastră, ca pretutindeni, una dintre chestiunile dezbătute cel mai intens a fost cea privind scopul responsabilității sociale a întreprinderilor. Este vorba despre un scop în sine sau ar trebui să conducă la legi din momentul în care este aplicată de numeroase întreprinderi? Această dezbatere nu este bine definită; ne încurajează să ne dezvoltăm gândirea cu privire la guvernanța întreprinderilor și să reconciliem cele două dezbateri.

Noi, cei din cadrul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, considerăm că responsabilitatea socială este esențială dacă dorim să combatem evaziunea fiscală și munca ilegală prin acorduri comerciale. Considerăm, de asemenea, că printre părțile interesate care sunt esențiale pentru valorizarea responsabilității sociale a întreprinderilor, sindicatele, dialogul social și consiliile de lucru europene trebuie să se implice total, deoarece au o contribuție absolut esențială. Considerăm, de asemenea, că pentru ca aceste instrumente să fie folosite în întregime, Consiliul drepturilor omului al ONU, cu a sa inițiativă „Protecție, Respectare și Soluționare”, are un rol vital, și trebuie să profităm de acest lucru.

Credem, de asemenea, că responsabilitatea socială a întreprinderilor este un instrument al competitivității care trebuie explorat. Totuși, atunci când, încă o dată, se ajunge la consens, când responsabilitatea socială a întreprinderilor a fost definită prin standarde care sunt, în cele din urmă, acceptate în general, ar trebui să aibă succes, fără să devină un substitut al reglementărilor muncii sau al contractelor colective.

În cele din urmă, considerăm că responsabilitatea socială a întreprinderilor, inclusiv acordurile comerciale, trebuie să fie dinamică și trebuie să poată să se adapteze la noile sectoare care urmează să fie acoperite.

  Richard Howitt, raportor pentru aviz al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. – Domnule președinte, în calitate de raportor al Parlamentului cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor, având peste trei mandate parlamentare acum, salut cu tărie inițiativa colegului meu, Harlem Désir, cu privire la comerț și RSI.

Societățile afirmă adesea că ar trebui să adere la RSI, și această inițiativă reflectă faptul că și politica publică ar trebui să procedeze la fel. Sper din suflet că domnul comisar De Gucht va reflecta recomandările sale în noua comunicare privind politica comercială.

În ultimii ani, propria mea activitate a implicat din ce în ce mai mult reprezentarea intereselor europene în dezvoltarea mecanismelor RSI globale. Prin urmare, în calitate de susținător al orientărilor OCDE – după părerea mea, cel mai important standard internațional RSI din prezent, și, de asemenea, un standard la care au aderat guvernele – susțin cu tărie punctul 25 care stipulează că viitoarele acorduri comerciale UE ar trebui să facă referire în mod specific la orientări.

Comisia conduce, oficial, puncte de contact naționale în conformitate cu aceste orientări, și sper că acest angajament va fi, de asemenea, revizuit.

În calitate de consultant al profesorului John Ruggie cu privire la întreprinderi și drepturile omului, susțin cerința din considerentul Q al raportului ca societățile să acționeze cu diligența cuvenită și felicit Președinția suedeză anterioară pentru acordarea unui sprijin total față de recomandările Reprezentanților Speciali ai ONU în concluziile Consiliului.

Domnul comisar ar trebui să citească, în special, critica aspră a profesorului Ruggie cu privire la nerespectarea considerentelor privind drepturile omului în timp ce Comisia dezvoltă noua sa competență privind investițiile.

În calitate de membru al comitetului consultativ al inițiativei globale de raportare, pot susține obiectivul transparenței de la punctul 15, însă pot, de asemenea, solicita ca consultarea publică iminentă a Comisiei privind prezentarea informațiilor nefinanciare să progreseze în mod decisiv spre principiul raportării integrate de către societăți a impactului financiar, social, de mediu și al drepturilor omului.

  Președinte. – Doresc să vă reamintesc această chestiune încă o dată. De data aceasta m-am abținut de la a-l întrerupe pe domnul deputat puțin înainte de încheierea timpului afectat luării sale de cuvânt. Totuși, imediat ce s-a oprit din vorbit, interpreții au spus: „Vorbește mult prea repede. Ne pare rău.” Doresc să le solicit deputaților să mențină o viteză de vorbire normală.

  Daniel Caspary, în numele Grupului PPE. – (DE) Domnule președinte, domnule Wieland, doamnelor și domnilor, doresc să-i felicit pe cei trei raportori pentru rapoartele lor. Consider că discuțiile și negocierile cu privire la aceste trei rapoarte au fost un exemplu foarte bun despre cum putem să ajungem la o abordare comună în Parlament referitor la subiecte importante precum acesta.

Doresc să mă concentrez, în primul rând, asupra unui aspect. Mi se pare că în aceste trei rapoarte am vorbit în amănunt despre contribuția politicii comerciale la cele trei domenii politice abordate în rapoarte. În cazul raportului domnului Désir, care se referă la societăți, raportului doamnei Saïfi care se referă la drepturile omului și standardele de mediu, și raportului domnului Jadot care se referă la schimbările climatice, am analizat foarte atent cum poate contribui politica comercială la aceste alte domenii politice. Totuși, mă întreb adesea ce realizează aceste domenii politice individuale de unele singure. Impunem o obligație suficient de puternică asupra factorilor de decizie sociali și asupra factorilor de decizie din alte domenii pentru ca aceștia să-și facă tema cu privire la propriile lor subiecte?

Pentru a ne asigura că nu ne înțelegem greșit unii pe alții, trebuie să spun că suntem cu toții de acord cu obiectivele. Totuși, uneori sunt preocupat de faptul că supraîncărcăm politica comercială, în timp ce alte domenii politice nu-și fac tema, lucru care se întâmplă din ce în ce mai des. Un exemplu în acest sens sunt factorii de decizie în materie de mediu înconjurător din Copenhaga care nu au reușit să găsească o soluție în domeniul politicii schimbărilor climatice. Rezultatul a fost supraîncărcarea politicii comerciale cu responsabilitatea de a compensa toate aceste lipsuri.

Aș fi foarte recunoscător dacă am putea să acordăm mare atenție, aici în Parlament în următoarele săptămâni și luni, contribuției pe care ar putea să o aducă politicii comerciale alte domenii politice în acest sens. Prin urmare, mi-ar plăcea ca în viitor să ne aud spunând „comerț și...” și să nu discutăm tot timpul despre orice altceva și apoi și despre comerț.

  Kriton Arsenis, în numele Grupului S&D. – (EL) Domnule președinte, domnule comisar, sunt sigur că serviciile dvs. vă explică adesea faptul că anumite măsuri necesare cu privire la schimbările climatice nu pot fi luate și aplicate.

Totuși, amenințarea schimbărilor climatice este atât de mare încât întrebarea nu este care măsuri se vor aplica, ci cum putem găsi modalități de abordare a acestei probleme, cum putem găsi mijloacele pentru aplicarea măsurilor necesare.

O soluție discutată care vizează contribuția comerțului la schimbările climatice constă în ajustarea taxelor de frontieră, un impozit pe importurile din țările care nu iau aceleași măsuri ca și noi în ceea ce privește schimbările climatice.

Trebuie să evaluăm, de asemenea, stimulentele cu efect de descurajare pentru comercializarea acestor bunuri. Apa este o resursă locală și totuși țări precum Franța și Belgia sunt, în același timp, printre cele mai mari exportatoare europene și cele mai mari importatoare europene de apă.

  Metin Kazak, în numele Grupului ALDE. – (BG) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, doresc în primul rând să le mulțumesc celor trei raportori, doamnei Saïfi, domnului Désir și domnului Jadot, pentru munca bine realizată cu privire la aceste rapoarte. Salut cererea introducerii unor clauze obligatorii din punct de vedere juridic privind standardele drepturilor omului în acordurile comerciale internaționale și susțin ideea acordării unei atenții mai mari punerii în aplicare a acestora.

Doresc să mă concentrez cu precădere pe respectarea legislației muncii, cu referire, în special, la femeile și copiii din țările cu care face comerț Uniunea Europeană. Atât sistemul generalizat de preferințe, cât și SGP+ sunt instrumente eficiente pentru încurajarea valorilor democratice în țările partenere. Totuși, trebuie stabilită o legătură mai strânsă între clauzele privind drepturile omului și SGP+. Ar trebui accelerată coordonarea dintre Organizația Mondială a Comerțului, pe de o parte, și Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Organizația Internațională a Muncii, pe de altă parte. Din acest motiv consider că OIM trebuie să primească statutul de observator oficial în Organizația Mondială a Comerțului.

Și, nu în ultimul rând, în calitate de reprezentanți ai cetățenilor Europei, ar trebui să fim informați în amănunt despre negocierile acordurilor comerciale internaționale, în conformitate cu noile puteri de care se bucură Parlamentul European în virtutea Tratatului de la Lisabona.

Cu privire la raportul domnului Yannick Jadot, trebuie, desigur, să promovăm comerțul „verde”. Totuși, trebuie să fim, din nou, extrem de vigilenți atunci când identificăm bunurile care sunt definite ca „verzi”. În același fel, trebuie să punem mai mare accent pe promovarea surselor de energie regenerabile, sănătoase pentru mediul înconjurător, și nu pe subvenționarea combustibililor fosili.

Stabilirea unui preț ecologic corect în conformitate cu standardele de protecție a climei globale este un alt aspect important din raport, pe care îl salut. Având în vedere că nu există nicio o șansă în viitorul apropiat de a ajunge la un acord multilateral privind schimbările climatice, este important să lucrăm la nivel european în vederea conceperii unui mecanism pentru limitarea emisiilor de dioxid de carbon. Consider că atât biocombustibilii, cât și biomasa trebuie să fie incluși în rândul criteriilor de sustenabilitate obligatorii, dat fiind impactul contradictoriu pe care îl au asupra mediului înconjurător.

Doresc să le mulțumesc tuturor colegilor deputați încă o dată și sper că aceste rapoarte vor avea, într-adevăr, un impact important asupra negocierilor acordurilor internaționale.

  Keith Taylor, în numele Grupului Verts/ALE. – Domnule președinte, am fost raportorul alternativ al Grupului Verts/ALE atât pentru raportul Saïfi, cât și pentru raportul Désir. Salutăm aceste rapoarte căci reprezintă etape importante spre garantarea unor drepturi ale omului și a unor standarde sociale și de mediu mai bune în țările care sunt partenerii noștri comerciali.

Dacă aceste țări doresc să vândă pe piețele profitabile ale UE, ar trebui să le încurajăm să adopte standarde decente și durabile la ele acasă. Asigurarea îmbunătățirilor prin clauze și cerințe obligatorii în acordurile comerciale este o cale de a realiza acest lucru.

Doamna Saïfi, care s-a descurcat excelent în calitate de raportoare, discută în mod constructiv despre nivelurile și aspectele diferite ale drepturilor omului și despre standardele sociale și de mediu la diferite niveluri. Suntem de acord cu sugestia doamnei Saïfi de constituire a unei organizații mondiale de mediu și de întărire a statutului OIM. Ne-a plăcut capitolul cu privire la dezvoltarea durabilă din ALS-uri, însă dorim ca aceste standarde să fie obligatorii, nu voluntare. În același mod, schemelor SGP ar trebui să li se dea puterea necesară și ar trebui să poată fi puse în aplicare.

Dar nu putem fi de acord cu raportorul cu privire la faptul că clauza privind drepturile omului din ALS-ul cu Columbia a fost satisfăcătoare. De fapt, considerăm că aceasta a fost o clauză privind drepturile omului lipsită de sens, convențională, care a luat în râs aspirațiile acestei Camere în această privință.

Revenind la raportul domnului Désir, suntem pe deplin de acord cu dumnealui atunci când numește societățile transnaționale surse ale efectelor negative asupra standardelor noastre sociale și de mediu. Au profitat de liberalizarea comerțului și au exploatat munca ieftină – și, mult prea des, materialele ieftine – dar nu au reușit să redistribuie în mod corespunzător bunăstarea pe care au creat-o pe cheltuiala altora.

Am modificat cu succes ambele rapoarte și le vom susține pe amândouă când se va ajunge la vot. În încheiere, aș sublinia foarte repede că trebuie făcute mai multe cu privire la specificarea responsabilităților drepturilor omului și sociale cărora dorim să le acordăm prioritate. Ar trebui să facem asta prin cerințe obligatorii și să nu ne bazăm pe coduri voluntare.

  Peter van Dalen, în numele Grupului ECR. – (NL) Domnule președinte, doamna Saïfi a întocmit un raport riguros. Interesele pur comerciale nu trebuie să primeze niciodată în detrimentul preocupării pentru oamenii din alte țări, mai ales din țările în curs de dezvoltare. Mă refer aici la țările în care creștinii și alte minorități religioase sunt persecutați pentru convingerile lor. UE are relații comerciale cu Pakistanul, de exemplu. Încercăm acum să-i oferim acestei țări avantaje comerciale suplimentare pentru a o ajuta să-și revină ca urmare a inundațiilor. Ce-ar fi să folosim relațiile noastre comerciale pentru a denunța persecutarea religioasă și legislația cu privire la blasfemie din Pakistan? Menționez, de asemenea, negocierile dintre Uniunea Europeană și India în această privință. Europa nu trebuie să cedeze presiunii Indiei de a lăsa aspectele necomerciale în afara noului acord comercial. Drepturile omului și munca copiilor nu pot fi abordate separat de comerț și investiții. Solicit Comisiei și colegilor mei deputați sa adopte o poziție fermă în această privință, în conformitate cu rezoluția Parlamentului European din martie 2009.

  Helmut Scholz, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Domnule președinte, domnule De Gucht, doamnelor și domnilor, există un motiv întemeiat pentru care discutăm aceste trei rapoarte într-o dezbatere comună. Doresc să le mulțumesc celor trei raportori pentru munca excelentă. Toate cele trei rapoarte subliniază faptul că toate grupurile din Parlamentul European doresc să situeze politica comercială a UE într-un context mai cuprinzător.

Timpurile ajutorului economic strict, unilateral, ar trebui să ia sfârșit. Prin urmare, discuția de astăzi are loc într-un moment foarte adecvat deoarece purtăm o dezbatere pe baza strategiei comerciale prezentate de domnul De Gucht, care ar trebui să includă mai multe propuneri și considerente și, de asemenea, proiecte concrete.

Protejarea climei, mediului și demnității umane, împreună cu eliminarea sărăciei în întreaga lume au fost recunoscute și acceptate ca sarcini comune pentru întreaga omenire. Aceste sarcini sunt mult mai importante decât interesele comerciale convenționale. Totuși, este esențial ca aceste obiective să fie incluse în politica comercială modernă.

Creșterea prosperității sociale, așa cum este definită de indicele de dezvoltare umană și statul de drept, sunt în interesul economiei europene. Îi vor da posibilitatea să relaționeze cu succes cu alte economii. Aceste aspecte sunt acoperite într-o anumită măsură de responsabilitatea socială a întreprinderilor, însă nu pot fi puse în aplicare în lipsa unui cadru național.

Doresc să subliniez faptul că grupul meu și-ar fi dorit ca unele dintre aspectele tratate în cele trei rapoarte să fie aprofundate. Deși salutăm faptul că întreprinderile își îndeplinesc responsabilitățile sociale din proprie inițiativă, se știe că mii de oameni din întreaga lume descoperă în fiecare zi că drepturile lor există în cel mai bun caz doar pe hârtie și că sunt pur și simplu ignorate în munca de zi cu zi. Condițiile din întreprinderile subcontractante și furnizoare, inclusiv cele din producerea materiilor prime, sunt adesea îngrozitoare. Acest lucru este demonstrat de filmele cu privire la munca copiilor în industria producătoare de ciocolată.

Pentru a beneficia de o aprovizionare durabilă, neîntreruptă, cu materie primă și energie, așa cum este descris în strategia dvs., domnule De Gucht, trebuie să luăm în considerare aceste aspecte ale celor trei rapoarte.

  William (The Earl of) Dartmouth, în numele Grupului EFD. – Domnule președinte, comerțul generează prosperitate reciprocă, și subliniez cuvântul „reciprocă”. Prin urmare, rezultă că politica comercială nu ar trebui să fie niciodată împovărată de o agendă politică.

Acum, la nivel personal, nutresc un respect deosebit pentru raportorii celor trei rapoarte, dar filozofia care stă la baza rapoartelor a fost propusă la multe alegeri și de cele mai multe ori a fost respinsă la vot.

Asistăm la o încercare de manipulare a politicii comerciale a Uniunii Europene – de care, din păcate, Regatul Unit este legat deocamdată – pentru a pune în aplicare în secret un vast program socialist care a fost respins în mod constant.

La nivel politic, intrigile raportorilor sunt destul de impresionante. Însă, în calitate de democrat, trebuie să spun nu și din acest motiv vom vota împotrivă mâine.

  Laurence J.A.J. Stassen (NI) . – (NL) Domnule președinte, cauzele și efectele schimbărilor climatice se bazează pe o teorie, dar par să aibă mai mult aspectul unei convingeri religioase. Cu toate acestea, totul este subordonat acestei religii, după cum se poate vedea din lectura acestui raport referitor la comerțul internațional. Se propune o adevărată diplomație în materie de climă; asta înseamnă că Uniunea Europeană este bucuroasă să facă afaceri, dar numai în condiții stricte de climat neutru – exact așa cum îi place Uniunii Europene – ca și cum acestor parteneri comerciali nu le-ar plăcea nimic mai mult decât să se consacre fără întârziere dezvoltării unei piețe unice. La urma urmei, exportul înseamnă transport, și mai mult transport dăunează emisiilor globale 2 de dioxid de carbon. Ei bine, Europa va ajuta, într-adevăr, țările în curs de dezvoltare prin această măsură – mai ales țările care depind de exportul produselor agricole competitive, de exemplu. Ce are de-a face acest lucru cu Uniunea Europeană? Domnule președinte, din document transpare lipsa înțelegerii economiei. Doresc să citez din raportul domnului Jadot, punctul 57: „regretă că o parte importantă a comerțului internațional constă în produse omogene care ar putea fi la fel de bine fabricate pe plan local”. Am încheiat citatul. Cine este geniul economic care a venit cu această idee? Oricine are o cultură economică minimă va fi familiarizat cu principiul economic conform căruia specializarea și comerțul sunt forța motrice din spatele creșterii economice. Raționamentul naiv din acest raport ar fi dezastruos pentru economia mondială. Nu este de mirare faptul că majoritatea cetățenilor și întreprinderilor se descurcă fără țintele europene în materie de climă. Cu toate acestea, Europa insistă și elaborează pentru a mia oară serii de ținte absurde în materie de climă. Economiile emergente precum China și India nu țin cont de aceste lucruri și vor culege profitul de pe urma restricțiilor auto-impuse ale Europei. Cine va plăti, în cele din urmă, prețul pentru urmărirea utopiei Europei? Cetățenii și întreprinderile.

  Małgorzata Handzlik (PPE). – (PL) Domnule președinte, domnule comisar, în primul rând, doresc să-i mulțumesc domnului Désir pentru colaborarea foarte bună cu privire la raportul referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale. Am fost raportorul alternativ al Grupului Partidului Popular European (Creștin-Democrat) pentru acest raport. Responsabilitatea socială a întreprinderilor este prezentă de ceva timp în dezbaterile privind comerțul internațional, și acest aspect s-a văzut în referirea la principiile responsabilității sociale în acordurile comerciale negociate recent de Uniune cu țări precum Coreea de Sud, Columbia și Peru.

Sunt bucuroasă că, prin intermediul acestui raport, Parlamentul a subliniat necesitatea continuării extinderii folosirii acestor referințe, care sunt numite în raport clauze privind responsabilitatea socială a întreprinderilor. Sunt sigură că includerea unor astfel de clauze în acordurile internaționale va contribui la o mai mare ușurință de recunoaștere a instrumentelor de responsabilitate socială a întreprinderilor și la promovarea și încurajarea întreprinderilor să aplice aceste clauze la un nivel mai extins. Nu trebuie să uităm că funcționarea corectă a acestor instrumente depinde într-o mare măsură de voința întreprinderilor însele, deoarece întreprinderile decid dacă depășesc limitele standardelor obligatorii din punct de vedere juridic.

Doamnelor și domnilor, în timpul vizitei mele recente în India, i-am întrebat pe oamenii de afaceri pe care am avut ocazia să-i cunosc despre acțiunile lor în domeniul responsabilității sociale a întreprinderilor. Cu toții au dat exemple de măsuri foarte concrete pe care le iau în acest domeniu. Acest lucru îmi conferă, personal, mult optimism. Sper că raportul Désir va fi o nouă voce cu privire la măsurile luate de către Uniune și va contribui la o aplicare și mai largă a standardelor privind responsabilitatea socială a întreprinderilor.

  George Sabin Cutaș (S&D). - (RO) Doresc să-l felicit pe Yannick Jadot pentru propunerile ambițioase avansate în acest raport și mai ales pentru disponibilitatea de a găsi un compromis cu toate grupurile politice care au depus amendamente.

Trebuie să recunoaștem că au existat momente-cheie în care Uniunea Europeană a avut ocazia să vorbească cu o singură voce. Copenhaga a fost unul dintre ele, iar întreaga planetă aștepta asumarea rolului de lider, în lupta împotriva schimbărilor climatice, de către Uniunea Europeană și antrenarea statelor reticente în aceeași direcție. Așteptările, din păcate nu s-au concretizat, iar dezamăgirea a fost direct proporțională cu aceasta.

Concluzia care se poate desprinde este lipsa unui consens în interiorul Uniunii. Există guverne naționale care nu sunt cu adevărat pregătite să-și asume angajamente puternice în direcția reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, iar o explicație sigură ar putea fi criza economică și financiară care a încetinit elanul acestora de a se angaja în dezvoltarea unei politici climatice ambițioase.

Cu toate acestea, combaterea schimbărilor climatice atât la nivel local, cât și global, trebuie să reprezinte o preocupare continuă pentru statele lumii. Nu este vorba doar de viitorul generațiilor următoare, care este pus în pericol, ci de spre justiția globală.

Nu este corect ca țările în curs de dezvoltare să fie lăsate să plătească costurile încălzirii globale, în timp ce țările industrializate abordează o gândire pragmatică și individualistă. Este nevoie de o reală solidaritate nord-sud.

De aceea privesc Summitul de la Cancun ca pe o oportunitate de a merge mai departe de un acord operațional. Cancun trebuie să însemne un acord operațional global și obligatoriu din punct de vedere juridic, care să ajute la menținerea încălzirii globale sub 2 grade Celsius.

Se impune, în egală măsură, o procedură de verificare mai bine definită decât acea stabilită la Copenhaga. De asemenea, efortul singular al Uniunii Europene de a combate schimbările climatice nu poate să garanteze succesul unui acord pentru perioada post-2012. Trebuie să reușim să convingem și alte părți să-și asume angajamente mai ambițioase de reducere a emisiilor de gaze și cu efect de seră.

Nu în ultimul rând, doresc să mă opresc asupra relației dintre comerțul internațional și schimbările climatice. Comerțul este un instrument important în transferul de tehnologii către țările în curs de dezvoltare. Se impune astfel eliminarea barierelor pentru comerțul verde. Aceasta ar putea lua forma unei eliminări, cel puțin al nivelul organizației mondiale a comerțului, a tarifelor pentru produsele verzi. Trebuie să fim în același timp conștienți de sciziunea produsă la nivel global de către actualul sistem comercial în ceea ce privește munca și producția bazată pe transport. De aceea, închei prin a pleda pentru încurajarea producției locale în Uniunea Europeană.

  Catherine Bearder (ALDE). – Domnule președinte, aș dori să-i atrag atenția Comisiei asupra faptului că conceptul și practica responsabilității sociale a întreprinderilor s-au răspândit repede în sectorul comercial în ultima decadă. Cine poate obiecta la asemenea valori fundamentale din moment ce societățile își tratează angajații bine și respectă drepturile omului și mediul înconjurător?

Și totuși, până acum, legătura dintre comerț și responsabilitatea socială a întreprinderilor a fost, în cel mai bun caz, slabă și există numeroase argumente în acest sens. Comerțul internațional este reglementat de acordurile dintre state, dar ar trebui RSI să fie un angajament obligatoriu pe care aceste întreprinderi trebuie să-l accepte? Sau se pot conforma doar dacă doresc acest lucru?

Cetățenii europeni devin mai conștienți. Atât de multe dezastre recente – mai ales scurgerea de petrol BP – au arătat faptul că standardele și etica în virtutea cărora operează în străinătate societățile europene trebuie monitorizate.

Europenii obișnuiți nu mai sunt dispuși să salute și să susțină o extindere a comerțului internațional doar din motive economice. Atunci când comerțul distruge mediul natural și reduce standardele de viață ale populației locale, spunem că asta pune capac. Doar guvernele pot stabili standarde care garantează faptul că cei care acționează într-un mod etic și transparent nu sunt subminați de cei care nu o fac.

Uniunea Europeană trebuie să încurajeze întreprinderile să adopte și să dea rapoarte privind obligațiile RSI în toate activitățile comerciale, atât în țară, cât și în străinătate. În caz contrar, RSI riscă să rămână puțin mai mult decât un experiment în relațiile publice pentru câteva companii multinaționale.

Salut acest raport din proprie inițiativă, care solicită Comisiei să aducă RSI în centrul acordurilor de comerț internaționale ale UE. Trebuie să ne asigurăm că respectarea dezvoltării durabile și a drepturilor la muncă rămâne la fel de importantă în urmărirea intereselor comerciale ale Uniunii Europene în străinătate.

  Jacky Hénin (GUE/NGL). – (FR) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, Comisia a jucat, prin apărarea liberului schimb nelimitat, organizarea dezarmării comerciale a Uniunii, din plin rolul servil de instrument în serviciul intereselor foarte concrete care dăunează angajaților europeni. Concurența liberă și nedenaturată este un mit care distruge locuri de muncă și vieți.

De fapt, dacă concurența este liberă, atunci toate formele de dumping sunt posibile, începând cu dumpingul fiscal, social, monetar și dumpingul ecologic. Concurența este denaturată în mod necesar. Pentru a ieși din această situație care distruge ocuparea forței de muncă industrială și care afundă angajații și familiile acestora în sărăcie, trebuie să existe un control strict al mișcărilor de capital ale statelor membre, trebuie distruse paradisele fiscale, sectoarele esențiale vieții – energia, apa, medicamentele, agricultura și educația – trebuie eliminate din domeniul comercial, și, mai presus de toate, criteriile de mediu și sociale care garantează egalitatea în activitatea comercială și drepturile angajaților trebuie definite și puse în aplicare.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Domnule președinte, Uniunea Europeană are o responsabilitate importantă cu privire la drepturile omului, standardele sociale și protejarea mediului înconjurător în relațiile sale comerciale actuale și viitoare. Aceste standarde formează o bază importantă pentru discuțiile despre acordurile de liber schimb. UE ar trebui să dea un exemplu în toate negocierile sale și să ceară condiții corecte de ocupare a forței de muncă și folosirea durabilă a resurselor. În acest context, aș dori să subliniez, în special, negocierile actuale cu Mercosur și cu India. Dorește Uniunea Europeană într-adevăr să importe produse ieftine care au fost fabricate folosind munca copiilor și care implică distrugerea resurselor naturale? Obiectivul nostru trebuie să fie garantarea condițiilor de lucru optime și a salariilor bune în aceste țări, și nu profiturile rapide. Comisia Europeană trebuie să includă în continuare standarde clare în viitoarele acorduri comerciale și să le includă în negocierile internaționale.

Totuși, aceste standarde nu se referă doar la considerentele etice și la valorile pe care le reprezintă UE, ci și la egalitatea pentru producătorii din Europa, precum și din afara ei. Alți factori importanți sunt cererea în creștere de produse din partea consumatorilor europeni și trasabilitatea metodelor de producție. În acest context, doresc să analizez la sfârșit raportul domnului Jadot. Punctul 48 critică sever modelul agricol comun. Totuși, acest model garantează o aprovizionare sigură cu alimente de calitate înaltă. Raportul se referă la efectele sale aparent negative asupra schimbărilor climatice. Doresc să subliniez că prioritatea este siguranța alimentară a celor 500 de milioane de cetățeni ai noștri. UE trebuie să se mențină autonomă în ceea ce privește aprovizionarea cu alimente și nu ar trebui să devină dependentă de importuri. Acesta ar fi un dezastru. Am o obligație puternică față de cetățenii UE și, prin urmare, nu pot să susțin acest fragment din raport.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Domnule președinte, sunt implicată îndeaproape în noua strategie privind comerțul internațional. În calitate de membră a Comisiei pentru comerț internațional în mandatul anterior, am solicitat, cu răbdare, ca politica comercială să fie un instrument care să sprijine concurența loială și cheia spre menținerea valorilor europene și intereselor comerciale pe piața globală. Presiunea în vederea creșterii standardelor sociale și de mediu este calea pentru a elimina condițiile neloiale și inegale în competiția comercială internațională. De șase ani solicit ca toate acordurile comerciale să includă clauze privind drepturile omului, a căror respectare ar trebui să fie o condiție pentru o politică preferențială.

În cele din urmă, Parlamentul European solicită astăzi Comisiei prin acest raport să înainteze un proiect de regulament care să interzică importul în UE al bunurilor produse prin folosirea formelor moderne de sclavie și muncă silită și în țări în care standardele de bază privind drepturile omului sunt încălcate. Această măsură trebuie să se aplice atât țărilor ACP, cât și Chinei. Aș dori să-i mulțumesc și să o felicit sincer pe colega mea, doamna Saïfi, pentru acest document care ilustrează faptul că Parlamentul progresează.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Domnule președinte, ocaziile pe care le avem la dispoziție prin adoptarea Tratatului de la Lisabona fac posibilă stabilirea îndelung așteptată a unui echilibru între legislația comercială și drepturile omului. Cred cu tărie că Uniunea Europeană, pentru a-și menține credibilitatea și integritatea, trebuie să se folosească din plin de această oportunitate și să înceapă să acționeze în mod consecvent cu privire la drepturile omului, atât în politicile sale interne, cât și în cele externe.

Aș dori să menționez solicitarea ca Comisia să încheie acorduri care să conțină clauze privind democrația, drepturile omului și conformitatea cu standardele sociale, de sănătate și de mediu, și, în același timp, să garanteze monitorizarea eficientă a respectării și punerii în aplicare a acestor standarde în practică. În aceste acorduri trebuie acordată atenție deosebită aspectelor comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală pentru a asigura protecția dreptului la sănătate, care este strâns legat de dreptul la viață. Aș dori să o felicit pe doamna Saïfi pentru textul foarte îndrăzneț și consecvent.

  Carl Schlyter (Verts/ALE). – (SV) Domnule președinte, consider că putem rezuma aceste trei rapoarte prin a afirma că trecem de la perceperea oamenilor ca instrumente care sunt folosite în comerț la perceperea comerțului ca instrument care este utilizat în folosul oamenilor. Dorim să ne distanțăm de o logică conform căreia unui profit de un euro din comerț îi corespunde o pierdere de doi euro în materie de costuri de mediu sau sociale. Rapoartele conțin, de asemenea, multe propuneri concrete, de exemplu propunerea excelentă a doamnei Saïfi cu privire la o organizație mondială pentru mediu, sau propunerea creșterii puterii Organizației Internaționale a Muncii sau taxe de frontieră utilizate ca mijloace pentru reducerea concurenței neloiale și emisiilor care dăunează climei, precum și propunerea consultării comunității locale înainte de realizarea investițiilor.

Acestea, domnule comisar, nu sunt doar intenții bune de care trebuie să luați cunoștință. Mai degrabă, dorim să vedem acum rezultatele concrete ale solicitărilor noastre. Dorim să vedem legislația atunci când este lucru este necesar. Dorim să vedem schimbări ale punerii sale în aplicare, dacă este cazul, și dorim să vedem Comisia luând inițiativa în negocierile internaționale în vederea îmbunătățirii normelor.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, partidul meu, Jobbik – Mișcarea pentru o Ungarie mai bună, acordă o importanță deosebită protecției mediului înconjurător și restabilirii echilibrului ecologic. Suntem convinși de faptul că Europa se confruntă nu doar cu criză economică și recesiune, ci și cu o criză ecologică. În această privință, considerăm că este foarte important să creăm autoguvernanță în industriile alimentară și ușoară în Uniunea Europeană. Nimeni nu înțelege de ce UE trebuie să importe mari cantități de usturoi și ardei din China și pui din Brazilia când aceste produse pot fi produse pe plan local. De aceea am afirmat că avem nevoie de autoguvernanță locală în industriile alimentară și ușoară. Responsabilitatea noastră, aici, în Parlamentul European, este de a proteja agricultorii europeni, IMM-urile și cetățenii noștri, oferindu-le oportunitatea de o obține alimente curate, de calitate superioară de la agricultorii locali. Considerăm, de asemenea, că este vital să introducem adoptarea tehnologiilor prietenoase din punct de vedere ecologic în cea mai mare măsură posibilă.

  Seán Kelly (PPE). -Seán Kelly (PPE). – Domnule președinte, concurența este viața comerțului. Evident, pentru a avea concurență trebuie să poți concura, și o parte a acordurilor pe care le avem cu țările terțe îi dezavantajează chiar pe producătorii noștri.

Elisabeth Köstinger a făcut referire la Mercosur, și este întru totul adevărat că multe produse agricole și piscicole care vin în Europa sunt produse la un standard inferior față de cele pe care le cerem din interior. Această problemă trebuie, desigur, soluționată.

Acestea fiind spuse, într-o notă pozitivă, o parte a acordurilor pe care le-am avut în ultima vreme sunt foarte bune, de exemplu acordul de liber schimb cu Coreea. Avem nevoie de mai multe acorduri de acest fel. Cred că majoritatea oamenilor sunt de acord cu faptul că ne-ar avantaja atât pe noi, cât și pe ei.

Doresc să-l întreb pe domnul comisar dacă există planuri de încheiere a unui acord de parteneriat economic cu Japonia. Studiul Economic din Copenhaga a demonstrat că am câștiga 33 de miliarde de euro și Japonia ar câștiga 18 miliarde de euro de pe urma unui astfel de acord.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Domnule președinte, cred că această dezbatere a fost foarte bogată. Deși filosofia din spatele acestor trei rapoarte este asemănătoare, detaliile, ideile și răspunsurile pe care le-am împărtășit astăzi nu pot fi abordate corespunzător în scurtul timp pe care îl am la dispoziție. Unele idei sunt realizabile, altele mai puțin, deoarece operăm într-un cadru legal, instituțional și politic, atât în calitate de Uniune a celor 27 de state membre, cât și în calitate de membru al OMC. Voi încerca să subliniez ceea ce consider a fi considerații importante pentru fiecare raport. Din păcate, nu pot cuprinde totul.

Cu privire la raportul doamnei Saïfi, mai mulți dintre dumneavoastră au menționat posibilitatea ca OIM să aibă statut de observator în OMC. Punctul meu de plecare este faptul că există, în mod clar, o mai mare sferă de aplicare pentru îmbunătățirea guvernanței internaționale și o mai bună coordonare între organizațiile internaționale. Următoarea mea observație este că, pentru a ajuta politica comercială să obțină un rezultat social și ecologic mai bun, trebuie să stabilim obiective realizabile. Modificările structurale au nevoie de mult timp pentru a fi puse în aplicare și, dacă suntem realiști cu privire la revenirea membrilor OMC la un program de tip „comerț și...”, acesta este un efort pe termen lung.

Permite-ți să adaug, cu privire la propunerea din raportul doamnei Saïfi, că ar trebui să existe o evaluare privind drepturile omului în acordurile de liber schimb (ALS), și cred că această măsură ar trebui luată cu ajutorul negocierilor. Sunt, mai degrabă, sceptic cu privire la existența unei perioade speciale între încheierea negocierilor și inițierea unui acord. Acest aspect a fost, de asemenea, discutat în această dimineață în alt context, dar cred că trebuie să ne limităm la procedura din Tratatul de la Lisabona care menționează foarte clar faptul că Comisia este cea care trebuie să inițieze astfel de acorduri; apoi începe ratificarea procedurii și Consiliul semnează, aceasta fiind modul lor de ratificare; apoi Parlamentul European are dreptul și obligația de a ratifica prin vot. Cu privire la ideea unei evaluări a drepturilor omului înaintea inițializării – permiteți-ne să o numim un fel de condiție prealabilă – nu sunt optimist în ceea ce privește acest aspect. Pe de altă parte, cred că ideea analizei impactului drepturilor omului al unui acord are sens, și sunt optimist în această privință.

Au fost formulate și întrebări concrete, de exemplu cu privire la munca copiilor. Știți că în prezent negociem un acord de liber schimb cu India, unde întreaga chestiune a durabilității trebuie, de asemenea, să fie abordată. India este foarte sceptică cu privire la un asemenea capitol referitor la durabilitate în acord, însă noi insistăm – și vom insista în continuare – ca un astfel de capitol să-și găsească un loc, și cred că în cele din urmă va fi inclus.

Aș dori doar să întreb, dacă, mai târziu, când acest aspect va fi fost discutat, veți lua în considerare faptul că ideile terțelor țări individuale cu privire la un astfel de capitol al durabilității pot viza nu numai conținutul, ci și filosofia unor țări terțe cu privire la acest aspect.

În ceea ce privește raportul Jadot, am auzit solicitări pentru un capitol referitor la climă în fiecare acord bilateral. Susțin pe deplin sustenabilitatea mediului deoarece viitorul nu ne aparține. Totuși, cred că trebuie să fim atenți la a recunoaște că multe elemente care trebuie utilizate pentru a oferi un răspuns satisfăcător la provocarea schimbărilor climatice – de la limite ale emisiilor la finanțare – nu pot fi transpuse în dispoziții în acordurile noastre comerciale. Cred că există un forum mai cuprinzător în acest sens și, dacă va exista un acord în forumul mai cuprinzător, atunci, desigur un astfel de acord trebuie să se reflecte în acordurile de liber schimb bilaterale. Dacă acest lucru este posibil și în runda de dezvoltare despre care tocmai am discutat, Runda Doha, aceasta este o întrebare și mai discutabilă deoarece nu există, desigur, înțelegere între toți participanții la acest proces multilateral în ceea ce privește includerea unui capitol referitor la schimbările climatice în acordul final. Totuși, vom susține această abordare.

În ultimul rând, în ceea ce privește raportul domnului Désir, cred că acesta survine într-un moment foarte oportun, dat fiind că o nouă comunicare a Comisiei cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) este în pregătire.

Comisia și membrii OCDE contribuie activ la actualizarea criteriilor de referință OCDE actuale la timp pentru reuniunea ministerială a OCDE în mai 2011.

În toate activitățile noastre referitoare la RSI, vom examina cu atenție diverse opțiuni de promovare a comportamentului responsabil al societăților europene, indiferent de locul unde operează, acordând o atenție deosebită fezabilității și consecințelor.

Permiteți-mi să adaug că aceasta nu este doar o chestiune referitoare la comerț sau la acordurile comerciale bilaterale și multilaterale. În Statele Unite, a fost adoptată recent o lege prin care societățile multinaționale – și nu numai cele care activează în Statele Unite, ci și cele care au sediile sociale acolo – sunt obligate să fie responsabile și să ofere certificarea operațiunilor și tranzacțiilor lor financiare cu privire la materiile prime.

Cred că aceasta este o inițiativă foarte lăudabilă care este, de fapt, în întregime în afara acordurilor bilaterale. Majoritatea operațiilor de acest gen cu privire la materiile prime nu sunt incluse în acordurile bilaterale, sunt pur și simplu operații financiare și industriale ale societăților multinaționale, dar, dacă au sedii sociale în Statele Unite, atunci Statele Unite pot lua măsuri față de aceste societăți. Cred că este o idee foarte bună pentru noi să avem în vedere luarea aceleiași măsuri cu privire la societățile europene care sunt active mai ales în țările lumii a treia, și apoi să extindem aceeași abordare pentru țări precum Canada și Australia, astfel încât să cuprindem în cele din urmă majoritatea acestor tipuri de activități industriale și industrii extractive din lume. Cred că aceasta ar fi o contribuție importantă la dezvoltare în condiții sustenabile.

Pe scurt, felicitări pentru cele trei rapoarte. Sunt, cu siguranță, dispus să continuu discuția cu privire la aceste subiecte cu dumneavoastră în lunile și anii care vor urma.

  Tokia Saïfi, raportoare. – (FR) Domnule președinte, avem prea puțin timp, domnule comisar, pentru a redeschide o dezbatere cu privire la răspunsul pe care tocmai ni l-ați dat. Prin urmare, vom continua discuția, după cum ați spus.

Doresc să încep prin a le mulțumi tuturor vorbitorilor, mai ales raportorilor alternativi, precum și colegilor mei, domnul Jadot și domnul Désir pentru colaborarea noastră. Temele au fost asemănătoare și complementare, și acest lucru ne-a permis să schimbăm idei. Ne-a permis, de asemenea, să demonstrăm o consecvență a abordării în activitatea noastră: să facem comerțul mai puțin incapabil de a fi afectat de concepte precum drepturile omului, dreptul la muncă și legislația privind mediul înconjurător.

După cum am subliniat mai devreme, este nevoie de timp, după cum ați spus, domnule comisar, pentru ca mentalitățile să se schimbe, însă nu putem aștepta ca ele să se schimbe singure. Prin urmare, dacă vom pune în aplicare unele dintre măsurile propuse în diversele rapoarte pe care vi le-am prezentat în această seară, ne vom îndrepta, treptat, spre o economie mai echitabilă și mai ecologică. Uniunea Europeană trebuie să inițieze această schimbare și să dea un exemplu partenerilor săi comerciali.

  Yannick Jadot, raportor. – (FR) Domnule președinte, domnule comisar, doresc să-i mulțumesc domnului comisar De Gucht pentru răspunsurile oferite și pentru propunerea sa de colaborare. Am luat notă de răspunsul său cu privire la capitolul privind clima și sper că vom reuși să îmbunătățim celelalte aspecte și să facem propuneri care vor avea duce la luarea unor măsuri concrete și la includerea anumitor elemente în acordurile comerciale. În cele din urmă, faptul că negocierile comerciale de la OMC, care sunt, cu siguranță, foarte complexe, au eșuat oferă Uniunii Europene diverse oportunități de a integra în acordurile bilaterale elemente inovatoare și de a încerca să construiască noi tipuri de acorduri comerciale care să integreze în continuare obiectivele UE cu privire la mediul înconjurător, climă, drepturile omului sau drepturile sociale.

Aceasta este, într-un fel, o oportunitate. Cred că este o solicitare foarte puternică și, dacă aceste rapoarte vor primi sprijin vast mâine, acest lucru va fi într-adevăr – și îmi doresc să cred că va fi – un avertisment foarte important din partea Parlamentului European pentru Comisie și Consiliu.

Aș dori să-i răspund doamnei Stassen, care a plecat, în ceea ce privește economia. După secolul 19 au continuat să se scrie cărți despre economie. Prin urmare, putem vedea că provocările cu privire la modul de integrare a aspectelor sociale și de mediu în costurile de producție reprezintă un factor important în definirea realității avantajelor comparative.

În același fel, doamnă Muscardini, veți avea întotdeauna sprijinul meu atunci când este vorba despre apărarea suveranității alimentare a Uniunii Europene. Mai mult decât atât, dacă sunteți pregătită, împreună cu mine și cu alții, să combatem acordul Blair House, care este, la urma urmei, principalul obstacol în calea adevăratei suveranități alimentare, a siguranței alimentare reale din prezent în Europa, veți avea sprijinul meu.

Le mulțumesc, așadar, tuturor colegilor mei și dvs., domnule comisar, pentru sinceritatea cu privire la activitatea concretă și măsurile concrete cu privire la acordurile care vor fi negociate și încheiate în curând.

  Harlem Désir, raportor. – (FR) Domnule președinte, după cum vedeți, mi-au rămas două minute. Știți acest lucru, așadar, dacă ați avut o problemă legată de timp mai devreme, ați fi putut scădea timpul din această parte a discursului meu, care ar fi putut să fie mai scurtă. Doresc să le mulțumesc în special colegilor și domnului comisar pentru răspunsul său.

Ceea ce a fost izbitor în această dezbatere este consensul foarte larg dincolo de diferențele dintre grupuri. Acesta se explică, totuși, prin necesitatea de a lua cu adevărat în calcul, într-o măsură mai mare, aspectele sociale și de mediu în politica comercială, în acordurile pe care le negociem.

Atunci când m-ați întrerupt pentru discursul dumneavoastră foarte interesant, care i-a fascinat, sunt sigur, pe concetățenii noștri din Uniune, doream doar să aduc în discuție un aspect pe care l-a abordat chiar și domnul comisar, și anume că responsabilitatea socială a întreprinderilor nu poate – și are perfectă dreptate – să înlocuiască respectarea legii și responsabilitățile statelor membre.

În plus, domnul De Gucht are, de asemenea, dreptate atunci când afirmă că, chiar în acest moment, în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), ca urmare a raportului profesorului Ruggie, pe care domnul Howitt l-a menționat, au fost propuse noi măsuri cu privire la responsabilitatea societăților multinaționale, nu doar în sectorul mineritului, ci și în multe alte domenii de responsabilitate – în special cu privire la filialele externe – în cadrul sferelor lor de influență sau în lanțurile lor de aprovizionare. Cooperarea juridică va garanta, de asemenea, faptul că o companie mamă nu se poate sustrage de la responsabilitățile care îi revin în ceea ce privește acțiunea unei filiale sau a unui subcontractant, când acesta a încălcat reguli sociale sau de mediu. Toate aceste măsuri sunt absolut esențiale.

Cred pur și simplu, deși recunosc că va fi dificil, că trebuie să stabilim o legătură cu acordurile comerciale. Există deja un număr mic de trimiteri la responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) în acordul cu Coreea și în acordurile cu țările din America Latină. Cred că, plecând de la dialogul pe care l-am început astăzi cu Comisia, trebuie să continuăm să ne asigurăm că obiectivele noastre RSI și obiectivele privind dezvoltarea durabilă sunt compatibile unele cu altele în acordurile comerciale internaționale.

  Președinte. – Vă mulțumesc foarte mult, domnule Désir.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, marți, 25 noiembrie 2010, la ora 12.00.

21. Cazurile antidumping - situația actuală și perspectivele (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei cu privire la cazurile de antidumping – situație actuală și perspective, adresată de Daniel Caspary, Cristiana Muscardini, Tokia Saïfi, Georgios Papastamkos, Kader Arif, Bernd Lange, Gianluca Susta, Metin Kazak, Niccolò Rinaldi, Marielle De Sarnez, Yannick Jadot, Carl Schlyter, Helmut Scholz, Robert Sturdy, Syed Kamall, Jan Zahradil, în numele Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat), Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană, Grupului Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică și Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (O-0132/2010 – B7-0562/2010).

  Daniel Caspary, autor. – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, măsurile antidumping joacă un rol important în lume. Pentru noi, cei din Parlamentul European, și cred că pot vorbi în numele majorității deputaților de aici, nu este vorba despre protecționism, ci despre o folosire rațională a instrumentului antidumping. Trebuie să ne putem apăra dacă alte țări denaturează concurența folosind subvenții de la stat. Trebuie să ne apărăm dacă societățile fac dumping cu produsele, cu alte cuvinte, dacă vând produse la mai puțin decât costul de fabricație, pentru a-și înlătura concurenții de pe piață și pentru a câștiga un avantaj ilegitim.

Doresc să analizez mai ales un aspect. Mă interesează răspunsurile Comisiei la următoarele întrebări. Are Comisia cunoștință sau feedback din partea Consiliului cu privire la măsura în care sunt implicate în aceste activități guvernele străine? Există cazuri în care guvernele în ale căror țări se află anumite companii încearcă să influențeze deciziile luate în Comisia pentru practici antidumping? Au existat reacții sau poate chiar încercări de exercitare a influenței care au dus la o diferență în rezultatul voturilor? M-ar interesa să aflu acest lucru deoarece societățile mi-au comunicat în trecut preocupările lor.

Al doilea punct este că, în mai multe ocazii, societățile m-au abordat și mi-au cerut să stabilesc o întâlnire cu Comisia și să împiedic desfășurarea investigațiilor antidumping în anumite cazuri. Dacă vom impune o taxă antidumping, acest lucru va avea un impact negativ asupra afacerilor societăților europene în alte zone, precum Asia. Aș dori să știu care este părerea Comisiei în această privință. Care este starea de fapt actuală? Există cazuri de acest fel?

  Vital Moreira, autor. – (PT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, doresc să-l provoc pe domnul comisar să clarifice pe cât posibil poziția Comisiei cu privire la instrumentele de protecție comercială care includ măsuri antidumping. Realitatea este că într-o comunicare recentă Comisia a spus că liberalizarea comerțului depinde de concurența loială dintre producătorii naționali și străini, și a adăugat: „protejăm producția UE de denaturare sau întreruperile comerțului internațional, prin aplicarea instrumentelor de protecție comercială în conformitate cu normele [Organizației Mondiale a Comerțului]”. Acesta este un lucru bun. Cu toate acestea, în afara unui temei juridic bun, trebuie să existe și un mecanism eficient și previzibil de luare a deciziilor astfel încât aceste obiective să poată să fie îndeplinite.

Întrebarea mea este următoarea: este posibil ca propunerea recentă a Consiliului cu privire la controlul de către statele membre al actelor de punere în aplicare ale Comisiei, care cuprind măsuri de protecție comercială, să corespundă acestei dorințe de garantare a faptului că măsurile de protecție comercială sunt întreprinse cu adevărat? Îmi amintesc că această decizie a Consiliului oferă derogări de la normele generale ale comisiei, ceea ce înseamnă că este posibil să îngreunăm, dacă nu să blocăm, să întârziem și, cel puțin, să politizăm procesul decizional cu privire la această chestiune care este responsabilitatea Comisiei. Cea de-a doua întrebare se referă la următorul aspect: în această comunicare Comisia menționează, de asemenea, că va analiza modul în care se va proceda în vederea actualizării și modernizării instrumentelor noastre de protecție comercială, precum și relevanța acestor măsuri. Mă îngrijorează următorul lucru: În cazul în care Comisia nu combate această propunere a Consiliului referitoare la procedura de decizie privind măsurile de protecție comercială, ne poate garanta că atunci când se va pune problema revizuirii lor, se va împotrivi statelor membre care doresc să submineze și să slăbească aplicarea măsurilor de protecție comercială?

  Niccolò Rinaldi, autor. – (IT) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, doar puțini dintre noi au vorbit, în această seară, despre antidumping, care este totuși un subiect despre care vorbim mult în țările noastre. Cred că nu există un alt aspect în comerțul internațional care să preocupe oamenii de afaceri, întreprinderile mici și mijlocii, sindicatele și consumatorii mai mult decât antidumpingul. Combaterea dumpingului este de fapt o sarcină zilnică pentru o mare parte a economiei noastre productive.

Comisia muncește din greu și își face, desigur, datoria în ceea ce privește inițiativele antidumping, dar solicităm măsuri bazate pe următoarele principii.

În primul rând, transparența acțiunilor, transparența completă a procedurilor, a evaluării criteriilor adoptate și rezultatelor acestora, și apoi comunicațiile și o strategie a comunicării, deoarece măsurile luate cu privire la antidumping de către Comisia Europeană liniștesc oamenii de afaceri și lucrătorii noștri.

În al doilea rând, există spațiu pentru exercitarea discreției în procedurile antidumping. Acest lucru ține de bun simț, însă uneori am impresia că este exercitată prea multă discreție în deciziile care sunt luate.

În al treilea rând, conform Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European trebuie să fie mai bine integrat, implicat și informat. Mi se pare că Comisia se chinuiește oarecum să recunoască rolul Parlamentului European în comerțul internațional – deși s-au depus multe eforturi, pentru care suntem recunoscători domnului comisar – și Parlamentul trebuie, în mod cert, să se exprime cu mai multă vehemență în ceea ce privește antidumpingul.

În ultimul rând, există problema dialogului cu societatea. Încă o dată, Comisia are, poate, încă multe de făcut în această privință. Parlamentul nu poate să stea pur și simplu și să asculte jucătorii din societate, inclusiv în chestiunile antidumping. În această privință, Comisia ar trebui probabil să ia cunoștință de noile cerințe referitoare la puterile exclusive privind comerțul internațional recunoscute de Tratatul de la Lisabona.

În cele din urmă, ne este clar că antidumpingul trebuie să fie parte a unei strategii comerciale coerente și a unei politici integrate bazate pe criteriile loialității și sincerității. Având acest aspect în vedere, Europa va putea progresa cu capul sus.

  Carl Schlyter, autor. – (SV) Domnule președinte, acum putem vedea consecințele. Este păcat că Comisia nu a profitat de ocazia de a reforma instrumentele de protecție comercială în 2007 când am vorbit despre Europa globală care a fost, poate, intenția originală. Când vine vorba despre Tratatul de la Lisabona și despre procedura decizională pe care ar trebui să o adoptăm, poate că niciuna dintre cele care există nu se potrivește adecvat scopurilor noastre. Cu toate acestea, noi, cei din Grupul Verzilor, nu avem în prezent nicio problemă în ceea ce privește punerea în aplicare, cu condiția ca normele să fie clare, transparente și echitabile.

Aș dori să subliniez faptul că, în acest context, este, de asemenea, important nu numai să protejăm interesele producătorilor, ci și să includem interesele consumatorilor și scopul în sine, după cum tocmai a spus domnul Caspary, mai precis să punem capăt dumpingului sub costurile reale. În această privință totuși, aș dori să accentuez faptul că costurile reale trebuie să includă dumpingul ecologic. Obținerea unui avantaj economic prin sustragerea de la legislația privind mediul înconjurător seamănă cu obținerea unei alte forme de subvenție în afară de dumpingul economic, dar sub forma mediului înconjurător. Trebuie să putem să includem acest aspect când vorbim despre dumping.

Am vorbit, în prealabil, despre politica comercială ca instrument pentru îndeplinirea altor obiective. În acest caz, s-ar putea să fie și mai eficientă folosirea măsurilor antidumping pentru prevenirea scurgerii de dioxid de carbon în cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii, de exemplu. În actualul sistem există o listă lungă de sute de sectoare comerciale, care acoperă zeci de mii de societăți, cu patru criterii diferite pentru a primi derogare de la sistemul de comercializare a certificatelor de emisii sau pentru a primi o alocare gratuită. În acest caz, este, cu siguranță, mult mai ușor să investigăm procedurile antidumping atunci când o societate europeană este afectată de concurența neloială pe motivul unei lipse de responsabilitate ecologică în alte țări.

  Helmut Scholz, autor. – (DE) Domnule președinte, domnule De Gucht, doamnelor și domnilor, am discutat deja în dezbaterea anterioară necesitatea de a include politica comercială într-un context mai cuprinzător și de a respecta, proteja și pune în aplicare legislația internațională. Unul dintre cadrele legale din care fac parte Uniunea Europeană și statele sale membre este Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Totuși, grupul meu a criticat neajunsurile sale chiar de la început și, în special, în această privință. Comisia are obligația de a proteja societățile europene și angajații acestora de concurența neloială care folosește instrumentele antidumping permise de OMC. În termeni concreți, dumpingul se referă la vinderea produselor sub cost. Vă solicităm să extindeți definiția costurilor de producție și să aplicați această definiție multilateral, deoarece dumpingul social și dumpingul ecologic, după cum au ilustrat deja alți vorbitori, provoacă scăderea costurilor de producție. Rezultatul este presiunea concurenței neloiale asupra societăților europene care își pot pune în pericol până și supraviețuirea. Suntem amenințați de o spirală globală descendentă pe care nu o putem accepta și nu o vom accepta.

În acest context, trebuie să lucrăm în continuare la definirea criteriilor obiective privind utilizarea instrumentelor, deoarece în prezent acestea au reputația, printre țările din afara, precum și din interiorul Uniunii Europene, de a fi arbitrare. Un motiv este lipsa unui corp de apel funcțional. Unele întreprinderi mici și mijlocii din cadrul UE se plâng de faptul că interesele lor sunt percepute ca fiind mai puțin importante decât cele ale societăților mai mari atunci când sunt folosite instrumentele antidumping. Acest lucru se aplică, în special, diviziunii globale a muncii pentru firmele producătoare din Europa. Aceste societăți se întreabă dacă Comisia mai are o privire de ansamblu clară a consecințelor măsurilor pe care le impune. Doresc ca Comisia să abordeze acest aspect folosind exemplul concret al cazului AD549, cuvântul cheie fiind grupul european Saint-Gobain. Decizia Comisiei cu privire la această societate poate contribui la susținerea ei, însă, din perspectiva noastră, pune, de asemenea, în pericol, multe locuri de muncă din societățile producătoare mici și mijlocii. Întrebarea pe care doresc să v-o adresez, domnule De Gucht, este: Au fost întreprinse investigații corespunzătoare, au fost oportunități adecvate de a obiecta, au fost folosite aceste oportunități și au primit întreprinderile mici și mijlocii suficiente informații despre proceduri?

  Robert Sturdy, autor. – Domnule președinte, doresc să-i spun domnului comisar următorul lucru: de la începutul declinului economic, Comisia a promis de nenumărate ori să nu recurgă la politici protecționiste, ci să îmbrățișeze liberalizarea – pe care ați susținut-o foarte mult și dvs. –, să creeze oportunități pentru întreprinderile europene și să creeze o oportunitate mai atractivă în Europa pentru investiții.

Deși sunt de acord că măsurile antidumping trebuie folosite acolo unde sunt necesare, problema este, desigur, dacă acestea sunt utilizate ca măsură protecționistă. Numărul total de investigații antidumping din prezent ar sugera că aceste măsuri sunt utilizate în scopuri protecționiste.

În această privință, domnule comisar, nu sunt de acord cu dvs. în ceea ce privește o problemă anume din Belgia de la o companie de electronice despre care v-am vorbit în urmă cu trei sau patru săptămâni. Părțile au ajuns la o înțelegere și au soluționat problema singure, și totuși nu ați renunțat la legislația antidumping împotriva acestei companii. Era vorba despre o companie chinezească și o companie de electronice din Belgia. Și-au rezolvat neînțelegerile și colaborează tocmai pentru a oferi oportunități de angajare în Uniunea Europeană.

Vă voi da un alt exemplu. Avem o situație în Regatul Unit – și, de altfel, în Europa – în ceea ce privește fibra de sticlă, care are în prezent o taxă la import (și recunosc că m-am înșelat în această privință) de 43,6 %. Acesta este un produs util folosit pe teritoriul Regatului Unit și Europei pentru fabricarea mai multor produse.

În cele din urmă, domnule comisar, permiteți-mi să vă reamintesc că nu dvs. și nici predecesorul dvs., ci predecesorul predecesorului dvs. a fost cel care a creat legislația antidumping privind îngrășămintele. În ceea ce privește produsele agricole, în prezent suntem profund îngrijorați de costul producției, aprovizionării și securității alimentare. Totuși costurile reale ale îngrășământului – deoarece dvs. ați fost cel care a creat legislația antidumping – au crescut cu 173 %. De ce se întâmplă acest lucru? Trebuie să ne deschidem piețele. Am încredere în dvs., mai mult decât în oricine altcineva, implicit să scăpați de acest protecționism pe teritoriul Europei. Aștept cu interes răspunsurile dvs.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Domnule președinte, sunt bucuros că Parlamentul European ne împărtășește părerea potrivit căreia apărarea producției UE împotriva distorsiunilor comerciale internaționale ar trebui considerată o componentă necesară a strategiei de comerț deschis și liber.

Sunt de acord cu dvs. cu privire la faptul că deciziile referitoare la instrumentul de protecție comercială (IPC) trebuie să se bazeze în continuare pe elemente tehnice și faptice și sunt încrezător că avem unul dintre cele mai eficiente și corecte sisteme de protecție comercială din lume. Sunt conștient că, în anchetele antidumping și anti-subvenții, sunt în joc multe interese și că unele părți implicate încearcă să influențeze decizia. Cu toate acestea, pot confirma că procesul decizional este eficient, transparent și bazat pe dovezi faptice și pe analize riguroase.

Recunosc că părți terțe au încercat recent să influențeze procesul nostru decizional prin exercitarea de presiuni asupra industriilor sau chiar a statelor membre și a companiilor care operează în aceste terțe țări. Condamn ferm astfel de măsuri. În acest context, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona oferă o oportunitate de a aborda această problemă.

Aș dori să vă asigur că numărul de cazuri de IPC rămâne stabil pe termen mediu și lung: așadar, răspunzându-i domnului Sturdy, nu, nu este în creștere. Am reușit să evităm orice creștere semnificativă care ar fi putut avea loc ca urmare a recesiunii mondiale și m-am asigurat că instrumentul antidumping nu va fi folosit în scopuri protecționiste.

Majoritatea statisticilor arată că numărul de cazuri din UE rămâne mai mic decât la principalii noștri parteneri comerciali. China rămâne, de departe, principala sursă de comerț neloial (circa 35 % dintre cazurile lansate de UE sunt împotriva Chinei). Sunt hotărât să iau măsuri acolo unde este cazul, și mă refer aici și la măsurile anti-subvenții.

Domnul Sturdy a adresat, de asemenea, o întrebare referitoare la un caz recent, așa-numitul „caz modem”, în care Comisia a analizat, de fapt, trei aspecte: dumpingul, subvenționarea și, de asemenea, garanțiile. Dumpingul și subvenționarea au fost investigate pe baza plângerilor companiei despre care discutăm și, în conformitate cu reglementările de bază, reclamanții își pot retrage plângerile. UE stipulează că, atunci când un caz este retras, procedurile pot fi anulate, cu excepția cazului în care această anulare nu ar fi în interesul comunității. În prezent analizăm implicațiile retragerilor. Trebuie menționat faptul că Comisia a acceptat astfel de retrageri în trecut și, în consecință, a încheiat investigațiile fără a lua măsuri.

Cât despre al treilea aspect, referitor la garanții, aceasta este, de fapt, o plângere inițiată de guvernul implicat în acest caz – guvernul belgian – așadar procedura este oarecum diferită. Compania vizată (Option NV) a informat acum Comisia că i-a cerut guvernului belgian să retragă cererea de impunere a măsurilor de salvgardare, însă guvernul belgian nu a informat deocamdată Comisia dacă va respecta sau nu cererea companiei Option, astfel încât așteptăm ca guvernul belgian să ia o decizie cu privire la poziția pe care o va adopta. Așa stau lucrurile în acest caz.

Acum, trecând la chestiuni mai generale, instrumentele de protecție comercială există din motive întemeiate. În absența unor norme de concurență internațională și a altor norme asociate cu piețe care funcționează corect, instrumentele de protecție comercială sunt singurele mijloace posibile de apărare a industriei noastre împotriva bunurilor tranzacționate neloial. Încercăm să folosim aceste norme în cel mai eficient mod pentru industriile noastre. Existența limitelor temporale asigură măsuri rapide pentru industrie și previzibilitate pentru exportatori. Intenționez să mă asigur că instrumentele noastre vor rămâne eficiente și corecte, în beneficiul tuturor operatorilor economici implicați.

Normele internaționale privind protecția comercială sunt renegociate de Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Poziția UE în această privință este clară: dorim să păstrăm eficiența instrumentelor noastre, protejând totodată întreprinderile noastre împotriva măsurilor protecționiste ale altora. Aceste negocieri OMC, precum și schimbările aduse de Tratatul de la Lisabona, sunt importante pentru orice revizuire a normelor noastre pe care am dori să o întreprindem.

Cât despre IMM-uri, instrumentele de protecție comercială reprezintă într-adevăr o provocare pentru IMM-uri, atât în materie de costuri, cât și în materie de complexitate. Este necesar să reducem povara administrativă pentru IMM-uri în anchetele referitoare la protecția comercială. De aceea am cerut un studiu care să analizeze dificultățile concrete cu care se confruntă IMM-urile când au de-a face cu IPC-uri și posibile soluții în vederea atenuării acestor dificultăți.

În ceea ce privește aspectele instituționale, veți fi remarcat că propunerea comitologiei depusă de Comisie în martie prevede ca Parlamentul să fie pe deplin informat cu privire la procedurile comisiei. Comisia va furniza, de asemenea, informații referitoare la măsurile propuse, cu privire la care comisiile vor fi rugate să dea un aviz, măsurile finale și adoptarea finală de Comisie. Parlamentul poate să obțină oricând informații suplimentare la cerere.

În acest context, permiteți-mi să confirm că Comisia este efectiv pregătită să facă o propunere privind alinierea instrumentelor de protecție comercială la noul sistem de control al actelor delegate și de punere în aplicare (acesta este așa-numitul „omnibuz comercial”). Totuși, după cum știți, există discuții semnificative între instituții referitoare la chestiunea generală a actelor de punere în aplicare. Comisia urmărește cu atenție discuția și evaluează, pe baza contactelor cu celelalte instituții, când ar trebui adoptată o astfel de propunere de Comisie. Totuși, permiteți-mi să subliniez că singura chestiune este când va fi făcută propunerea, și nu dacă va fi făcută.

A mai fost și întrebarea concretă adresată de domnul Moreira referitoare la comitologie. În această privință, aș dori să fiu foarte clar. Nu văd niciun argument în Tratatul de la Lisabona în favoarea acordării unui tratament special comitologiei atunci când aceasta vizează comerțul, și nu vom fi de acord cu acest lucru. Desigur, decizia este în mâinile Parlamentului și Consiliului, deși Comisia ar putea să aibă, de asemenea, un rol de jucat, la fel ca, în cele din urmă, Curtea Europeană de Justiție. Introducerea unei majorități diferite – deoarece la asta se rezumă discuția – pentru anularea deciziilor Comisiei referitoare la chestiuni referitoare la comerț nu este acceptabilă pentru noi, și cu siguranță nu pentru mine.

În cele din urmă, referitor la utilizarea instrumentelor de protecție comercială de terțe țări, am observat într-adevăr o creștere de la începutul crizei economice.

Aș dori să vă asigur că urmărim acțiunile de protecție comercială îndeaproape și luăm măsuri când este nevoie – printre care monitorizarea intensă, sprijinul efectiv al exportatorilor UE afectați și chiar inițierea procedurilor de soluționare a litigiilor la OMC.

În multe cazuri, acțiunile Comisiei duc la încetarea anchetei fără a impune măsuri. În alte cazuri, aceste intervenții duc adesea la impunerea unor măsuri mai puțin aspre asupra exportatorilor UE.

S-a mai adresat o întrebare privind posibilele forme de represalii împotriva terțelor țări cu privire la presiunile exercitate asupra companiilor europene. Am primit petiții în această privință de la companii europene, însă nu le vom dezvălui numele pentru a le proteja. De exemplu, într-un caz recent în care a fost implicată China, China a atacat soluționarea litigiului la OMC și comisia ne-a susținut, însă nu am făcut publice numele acestor companii, și cred că am procedat astfel tot pentru a proteja companiile.

Două întrebări de la sfârșit s-au referit la dacă intenționăm să revizuim instrumentele de protecție comercială. Nu intenționăm să facem acest lucru, deoarece cred sincer că nu este necesar. Există un volum mare de lucruri de făcut cu privire la comerț în următorii ani, și trebuie să spun că nu doresc să redeschid anumite discuții prin intermediul unui astfel de proces de revizuire. Voi avea în vedere acest lucru doar după terminarea Rundei Doha.

A mai fost o întrebare concretă adresată de reprezentantul Verzilor. Domnule Schlyter, trebuie să mărturisesc că întrebarea dvs. este una interesantă deoarece, după cum știți majoritatea dintre dvs., aceste cazuri de antidumping sunt introduse de companii. Sunt preluate pe baza unei plângeri făcute de o companie. Deci dacă o companie ar aduce în discuție problema scurgerii de carbon, pe care ați propus-o dvs., atunci Comisia ar cerceta, desigur, și ar vedea dacă se impune luarea unor măsuri. Însă această chestiune nu depășește, desigur, sfera de aplicare a argumentelor pe care le luăm în calcul. Luăm în considerare argumentele care ne sunt transmise de companii; prin urmare, dacă o companie ar aduce această problemă în atenția noastră, am face, cu siguranță, investigații.

  Cristiana Muscardini, în numele Grupului PPE. – (IT) Domnule președinte, domnule comisar, antidumpingul reprezintă unul dintre cele mai incisive instrumente de apărare a decenței comerciale în Uniunea Europeană pentru a concura loial pe piață. Are nevoie de reguli clare și aplicabile în interiorul noii comitologii.

Tratatul de la Lisabona stipulează clar că Comisia este responsabilă pentru toate actele executive. Consiliul și Parlamentul au puterea de a monitoriza activitatea Comisiei. Acest compromis analizat astăzi elimină rolul atribuit Parlamentului de Tratatul de la Lisabona și ar putea, în consecință, să creeze un nou deficit democratic în cadrul instituțiilor.

Concret, nu înțelegem și respingem propunerea de a aplica un tratament diferențial pentru măsurile antidumping, tratament care ar introduce elemente de luare a deciziilor după bunul plac, politizare și incertitudine juridică a procedurilor, al căror scop ar trebui să fie acela de a proteja interesele legitime ale întreprinderilor afectate de practicile de concurență neloială.

Într-un moment de criză economică gravă precum cel prin care trecem, pare irezonabil și masochist să complicăm și să facem poate impracticabilă finalizarea procedurilor antidumping. Acesta ar fi de fapt rezultatul propunerii actuale dacă nu ar fi modificată.

Facem apel la simțul de responsabilitate al statelor membre, precum și la cel al Comisiei, deoarece interesul lor comun trebuie să fie garantarea unei mai ample dezvoltări. Dezvoltarea este posibilă numai în prezența normelor care împiedică denaturarea pe piață, respectă rolurile instituționale și facilitează procedurile.

  Mario Pirillo, în numele Grupului S&D. – (IT) Domnule președinte, stimați colegi, domnule comisar, în ultimii ani numărul procedurilor antidumping aplicate de Comisia Europeană a crescut. Acesta este semnul creșterii practicilor neloiale practicate de alte țări împotriva întreprinderilor europene. În ciuda crizei economice și sociale, circa 332 de măsuri protecționiste au fost adoptate de partenerii noștri internaționali în ultimii doi ani.

Credem în comerț internațional liber, dar egal, care se bazează pe împărtășirea unor reguli care sunt aceleași pentru toată lumea. Este important să protejăm eficiența instrumentelor de protecție comercială a Europei, care sunt utilizate pentru a corecta situațiile ilegale.

Sunt profund îngrijorat de efectele pe care le pot avea încercările actuale de reformare a comitologiei asupra eficienței acestor instrumente. Lăsarea de spațiu pentru ca negocierile politice și diplomatice să decidă cu privire la aplicarea măsurilor antidumping riscă să pervertească un proces care ar trebui să rămână bazat pe informații concrete, obiective.

  Jan Zahradil, în numele Grupului ECR. – (CS) Domnule președinte, aș dori să revin la ceea ce spunea colegul meu, domnul Sturdy. Antidumpingul este un servitor bun, însă un stăpân rău. Așa cum servește la protejarea companiilor europene și a economiei europene împotriva concurenței neloiale și a practicilor comerciale neloiale, poate fi folosit și în folosul protecționismului, din nefericire, pentru a bloca importurile pe piețele europene din țările terțe. Prin urmare, solicit Comisiei și dvs., domnul comisar, să nu permiteți acest lucru și să ne avertizați cu privire la abuzarea de măsurile antidumping în folosul protecționismului și în scopul închiderii pieței europene și economiei europene pentru restul lumii. După părerea mea, acest lucru nu ne-ar avantaja și, după părerea mea, o Europă de tip fortăreață închisă nu ar avantaja pe nimeni și, după părerea mea, istoria demonstrează întotdeauna că dacă Europa este deschisă și colaborează cu restul lumii, atunci nu are decât de câștigat. Vă rog să nu pierdeți din vedere acest aspect.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE)Domnule președinte, forța de muncă ieftină și dumpingul social sunt metode utilizate foarte frecvent în țările în curs de dezvoltare și emergente. Problema antidumpingului demonstrează cât de important este să cerem standarde ecologice și sociale, în special, și, de asemenea, măsuri de protecție comercială în timpul negocierilor privind acordurile de liber schimb cu țările terțe. Companiile europene din toate domeniile de producție nu trebuie dezavantajate din cauza standardelor lor de înaltă calitate, care se reflectă, desigur, în prețurile lor. Evenimentele din timpul negocierilor Mercosur actuale îmi provoacă îngrijorare în această privință.

Nu trebuie să deschidem ușa dumpingului social, ci trebuie mai degrabă să încorporăm o abordare durabilă în acordurile comerciale. Dumpingul este o problemă importantă în industria agricolă, mai ales când duce la dispariția fermelor mici, independente, care sunt înlocuite de antreprenori agricoli.

În acest context, aș dori să menționez raportul din proprie inițiativă referitor la relațiile dintre UE și America Latină. Acest raport explică clar preocupările Uniunii Europene în ceea ce privește standardele sociale, ecologice și de producție. Aș dori să le mulțumesc deputaților care au adus acest subiect important în discuția cu Comisia.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Domnule președinte, voi da un răspuns foarte scurt. Nu am răspuns încă întrebării adresate de domnul Scholz referitoare la cazul fibrei de sticlă Saint-Gobain.

Taxele antidumping pot scumpi aprovizionarea – inclusiv pentru IMM-uri. Comisia calculează acest impact potențial cu ajutorul testului interesului public. IMM-urile pot participa la proceduri. Avem o linie de asistență pentru IMM-uri pentru a facilita cooperarea. Totuși, în acest caz impactul este mic, deoarece China are doar 14 % din piața UE.

În ceea ce privește întrebarea adresată de domnul Zahradil referitoare la utilizarea instrumentului de protecție socială ca instrument protecționist și riscul ca acest lucru să se întâmple, singurul factor care influențează numărul de cazuri este numărul de plângeri primite de Comisie și calitatea dovezilor furnizate. Politica de protecție comercială a Comisiei este un sistem bazat pe norme, în conformitate cu normele OMC. Dacă este depusă o plângere și există dovezi substanțiale suficiente care demonstrează existența dumpingului, atunci Comisia nu are de ales și trebuie să deschidă o investigație.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Pentru a proteja economia europeană este necesar să introducem restricții efective asupra procesului utilizat pentru a face lobby în numele produselor din terțe țări. Aceste produse sunt fabricate adesea folosind materiale care conțin substanțe care dăunează atât mediului înconjurător, cât și consumatorilor. Un exemplu evident sunt jucăriile pentru copii – ingredientele periculoase din vopsea sau din componentele din plastic pot provoca probleme de sănătate, iar calitatea proastă a lucrului poate duce la accidente care sfârșesc cu o vizită la spital. Desigur, întocmai în acest mod – folosind materiale ieftine și neacordând atenție calității lucrului – sunt posibile obținerea unor prețuri de vânzare cu amănuntul mici și inundarea piețelor. Trebuie să sporim riguros controlul asupra producției articolelor importate și să garantăm punerea în aplicare eficientă a legislației care reglementează introducerea produselor ieftine din terțe părți pe piața europeană. Instrumentele de protecție comercială trebuie să fie eficiente și trebuie să garanteze că toate întreprinderile noastre dispun de condiții de concurență loială.

22. Ordinea de zi a următoarei ședințe: consultați procesul-verbal

23. Ridicarea ședinței

(Ședința a fost închisă la ora 23.55)