Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2010/2059(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A7-0275/2010

Dezbateri :

PV 25/11/2010 - 4
CRE 25/11/2010 - 4

Voturi :

PV 25/11/2010 - 8.3
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0435

Dezbateri
Joi, 25 noiembrie 2010 - Strasbourg Ediţie JO

4. Raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2009 - Raportul special al Ombudsmanului European către Parlamentul European în urma proiectului de recomandare prezentat Comisiei Europene în plângerea 676/2008RT [în conformitate cu articolul 205 alineatul (2) prima parte] - Al 26-lea raport anual privind monitorizarea aplicării legislației Uniunii Europene (2008) (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună privind rapoartele referitoare la Ombudsmanul European și la aplicarea dreptului comunitar:

- raportul dnei Nedelcheva, în numele Comisiei pentru petiții, referitor la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2009 (2010/2059 (IMI)) (A7-0275/2010);

- raportul dnei Paliadeli, în numele Comisiei pentru petiții, referitor la raportul special al Ombudsmanului European în urma proiectului său de recomandare prezentat Comisiei Europene în plângerea 676/2008RT (2010/2086(INI)) (A7-0293/2010); și

- raportul dnei Lichtenberger, în numele Comisiei pentru afaceri juridice, referitor la cel de-al 26-lea raport anual privind monitorizarea aplicării legislației Uniunii Europene (2008) (COM(2009(0675 - 2010/2076(INI)) (A7-0291/2010).

 
  
MPphoto
 

  Mariya Nedelcheva, raportoare.(FR) Dle președinte, dle Diamandouros, dle comisar, doamnelor și domnilor, cred că putem considera că misiunea Ombudsmanului European presupune două obiective.

Înainte de toate, există un obiectiv juridic, prin care se asigură faptul că instituțiile europene manifestă respect pentru dreptul fundamental al bunei administrări. Asigurarea respectării acestui drept este însăși esența funcției Ombudsmanului. Ne aflăm acum într-un moment cheie, în sensul că Tratatul de la Lisabona, care include acum Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, îi conferă acestui drept caracter obligatoriu în articolul 41. Prin urmare, Ombudsmanul are acum un temei juridic, despre care aș spune că a fost consolidat, pentru a-și desfășura activitățile în mod adecvat.

Pentru atingerea acestui obiectiv de respectare absolută a bunei administrații, Ombudsmanul trebuie să fie inflexibil când vine vorba despre instituții. Rapoartele speciale reprezintă un instrument care începe să se impună. Acestea îi permit Ombudsmanului să clarifice cazurile evidente de administrare defectuoasă, atunci când toate metodele de soluționare a litigiilor au eșuat. Afacerea Porsche este foarte semnificativă în această privință. Aici, aș dori să laud hotărârea, dacă pot spune așa, a dlui Diamandouros, în eforturile sale de a obține informațiile pe care are tot dreptul de a le solicita.

Cel de-al doilea obiectiv este de natură morală. Pentru Ombudsman, implică promovarea unei culturi a serviciilor, care nu este menționată explicit în tratate, dar care formează cu siguranță o parte a angajamentelor ce se aplică instituțiilor. Pentru garantarea unei astfel de culturi a serviciilor, sunt necesare două lucruri. Înainte de toate, Ombudsmanul trebuie să continue să încurajeze soluțiile amiabile, așa cum a făcut timp de câțiva ani. Voi menționa din nou faptul că 56 % dintre plângerile primite sunt soluționate pe cale amiabilă.

Apoi, acesta trebuie să-și continue eforturile cu privire la comunicare, astfel încât cetățenii europeni să fie informați despre drepturile lor și despre procedurile existente care garantează respectarea acestor drepturi. În acest sens, introducerea unui ghid interactiv este un important pas înainte și cred că mulți dintre cetățenii noștri vă sunt recunoscători pentru aceasta.

Astfel, bilanțul activităților din 2009 ale Ombudsmanului este unul în totalitate pozitiv, iar asta am încercat să reflect în raportul meu. Totuși, am inclus și un număr de recomandări. Mai întâi, consider că este esențial să întărim legăturile cu parlamentele naționale și cu ombudsmanii naționali. Întreprinderea unor acțiuni la Bruxelles fără a ne asigura că există o legătură la nivel național, va fi mult mai puțin eficientă. De aceea îi solicit Ombudsmanului European să încurajeze mai mult ombudsmanii naționali în participarea de schimburi periodice de opinii cu parlamentele lor naționale, bazate pe modelul schimburilor dintre Ombudsmanul European și noi, Parlamentul European.

Rețeaua europeană a ombudsmanilor este un instrument important în acest scop. Cred că schimbul de informații și bune practici este esențial în această privință. Doresc să repet aici cât de importantă este crearea unui portal comun de intranet pentru ca ombudsmanii să poată să facă schimb de astfel de informații.

Dle președinte, cetățeanul trebuie să fie în centrul preocupărilor noastre. Transparența, apropierea, buna administrație, cultura serviciilor - acestea sunt cuvintele de ordine. Această apropiere se referă, însă, și la instituția noastră. De aceea aș dori să-l laud din nou pe dl Diamandouros pentru faptul că a dedicat atât de multe eforturi în vederea menținerii unei legături constante cu Parlamentul European și, în special, cu Comisia pentru petiții. Așa cum am subliniat în raportul meu, cred că ar fi foarte benefic pentru cele două instituții ale noastre și, dincolo de acestea, pentru cetățenii Europei, dacă am avea mai multe schimburi atunci când Ombudsmanul European desfășoară o anchetă din proprie inițiativă.

Până în acest moment, dl Diamandouros s-a descurcat foarte bine în sarcina sa de a readuce instituțiile pe făgașul cel bun, atunci când acestea deviază pe panta opacității și a administrării defectuoase.

Dle Diamandouros, vă doresc toate cele bune și aștept cu foarte mult interes să vă citesc raportul anual pentru 2010.

 
  
MPphoto
 

  Chrysoula Paliadeli, raportoare.(EL) Dle președinte, în martie 2007, o organizație ecologistă a solicitat dezvăluirea corespondenței dintre Comisia Europeană și industria automobilelor, în timpul consultațiilor privind pregătirea unei propuneri legislative vizând emisiile de dioxid de carbon.

Opt luni mai târziu, Comisia a acordat acces la 16 din cele 19 scrisori, refuzând - fără o justificare legală - să dezvăluie trei scrisori de la Porsche. Organizația ecologistă a făcut recurs la Ombudsmanul European, care a pregătit o propunere de recomandare adresată Comisiei, cu o lună mai târziu, solicitând să se răspundă în termen de trei luni, în conformitate cu articolul 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Comisia a solicitat cinci prelungiri, pentru a declara - în iunie 2009 - că nu avea calitatea, la un an după propunerea de recomandare a Ombudsmanului, să dezvăluie corespondența cu acest producător de automobile, din cauza consultațiilor încă în derulare cu acesta. Până în octombrie 2010, Ombudsmanul nu a avut nicio informație la dispoziție.

Această întârziere nefondată a avut ca rezultat un raport special transmis Parlamentului European, în care Comisia era acuzată de faptul că a refuzat să coopereze în mod onest și cu bună credință și, în același timp, se indica pericolul de subminare a capacității celor două instituții de a supraveghea Comisia.

Ca urmare a acestui raport special al Ombudsmanului, pe care Parlamentul este îndemnat să îl aprobe astăzi, primul pe tema administrării defectuoase, scrisorile de la acest producător de automobile au fost dezvăluite, la cincisprezece luni după solicitarea inițială a Ombudsmanului. Între lunile septembrie 2008 și februarie 2010, Comisia a ajuns la o hotărâre care i-a fost sugerată în propunerea de recomandare a Ombudsmanului cu cincisprezece luni înainte. În același timp, s-a dovedit că acest producător de automobile a fost de acord, în cele din urmă, cu dezvăluirea - deși parțială - a scrisorilor sale.

Este clar din cele indicate mai sus că, desigur, Comisia a fost obligată să ia în considerare articolul corespunzător din regulamentul Parlamentului European prin care se solicită ca instituțiile să refuze accesul la documente dacă dezvăluirea acestora ar submina protejarea intereselor comerciale a persoanelor sau a entităților juridice. Totuși, având în vedere că biroul Ombudsmanului a verificat scrisorile și a constatat că nu conțin informații care ar putea periclita interesele comerciale ale acestui producător de automobile, Comisia ar fi trebuit să dezvăluie imediat cel puțin unele dintre ele, conform sugestiilor Ombudsmanului. Dacă, totuși, a avut rezerve în interpretarea propunerii de recomandare, era obligată, pentru a-și justifica deciziile, să transmită evaluări juridice la fel de puternice care să confirme posibilitatea ca producătorul de automobile în cauză să întreprindă un recurs către curțile de justiție pe baza Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European.

Nu doresc să comentez aici tăcerea totală pe care producătorul de automobile respectiv a păstrat-o ca răspuns la solicitarea Comisiei. Totuși, consider că este inacceptabil ca organismul executiv suprem al Uniunii Europene să folosească refuzul, un refuz care aproape că arată desconsiderare față de instituțiile Europene din partea unei companii private, ca argument pentru lipsa unui răspuns, mai ales că scrisorile sale nu conțin nicio informație care ar putea activa aplicarea articolului relevant al Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și care ar putea, astfel, determina acționarea în justiție a Comisiei.

 
  
MPphoto
 

  Eva Lichtenberger, raportoare.(DE) Dle președinte, raportul meu privind aplicarea legislației Uniunii Europene este de maximă importanță aici în Parlamentul European. Aici, în Parlamentul European, avem un proces legislativ care, deși foarte complex, este unul dintre cele mai transparente în comparație cu parlamentele naționale. Aș sublinia faptul că am fost membră a unei adunări naționale, așadar știu despre ce vorbesc.

Acest proces îndelungat care implică guvernele statelor membre, precum și Parlamentul European, produce rezultate care sunt adesea evidente numai după ce au fost aplicate în legislația națională. Însă, dacă implementarea în diferitele parlamente naționale nu se produce sau este ineficientă, atunci noi, membrii acestei Camere, Parlamentul însuși și Uniunea Europeană în ansamblul ei, se confruntă cu o problemă majoră de credibilitate. Consider că aceasta este o problemă foarte serioasă. În calitate de deputați în Parlamentului European, ne confruntăm adesea cu situația în care cetățenii ne vorbesc despre lipsurile sistemului. Comisia primește în mod regulat plângeri de la cetățeni, referitoare la modul în care este pusă în aplicare legislația națională. Aș dori doar să menționez câteva exemple: Haideți să luăm în considerare criza refuzului din Napoli. Aceasta este o problemă recurentă, cu care nu ne confruntăm nici pentru prima, nici pentru a doua, ci pentru a treia oară. Totuși, constatăm că directivele europene privind, de exemplu, eliminarea deșeurilor, nu au fost puse în aplicare. Comisia a intervenit aici, însă această intervenție nu a reușit să facă astfel încât principiile eliminării deșeurilor, pe care noi, europenii, le considerăm a fi foarte importante, să fie implementate la nivel național. Haideți să analizăm situația propriei mele țări, Austria. Aici, Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului a fost implementată în mod nesatisfăcător. Un caz, care a implicat închiderea unei stațiuni de schi, arată în mod clar faptul că există probleme enorme aici. Un alt exemplu poate fi găsit în sectorul transporturilor, în care se stipulează că statele membre trebuie să respecte timpul de odihnă al șoferilor în gestionarea traficului și în care se impun controale pentru a se asigura respectarea acestei prevederi. Lipsa șocantă a controalelor în acest sector duce la un număr din ce în ce mai mare de accidente cauzate de oboseala șoferului. În acest context, trebuie să afirmăm că este necesar să evităm să-i frustrăm pe cetățeni în preocuparea lor de a vedea implementat dreptul comunitar. Acestora trebuie să li se ofere la timp informații despre legislație și ar trebui să se poată baza pe faptul că procesul va avea loc în mod transparent.

Noi, în calitate de deputați în Parlamentul European, avem nevoie de urgență de o procedură care să ne dea posibilitatea de a primi acest feedback de la cetățenii noștri, respectând, în același timp, cerințele privind confidențialitatea. Aș dori să vă întreb, dle comisar, dacă sunteți pregătit să aprobați procedura pe care o propunem în raportul nostru. Aceasta ar constitui un progres important în direcția transparenței, deschiderii și clarității în procesul european.

În cele din urmă, aș dori din nou să subliniez că dacă ne pierdem credibilitatea fiindcă nu acordăm suficientă atenție implementării dreptului comunitar în statele membre, aceasta va conduce la o problemă de credibilitate pentru Uniunea Europeană în ansamblul ei.

 
  
MPphoto
 

  Nikiforos Diamandouros, Ombudsman. – Dle președinte, onorați deputați, vă mulțumesc pentru această ocazie de a mă adresa dvs. Doresc să îi mulțumesc Comisiei pentru petiții, în special președintei sale, dna Mazzoni. Dumnealor continuă să îmi ofere sprijin și sfaturi prețioase, dovada fiind rapoartele excelente transmise acestui Parlament de către dna Nedelcheva și dna Paliadeli, cărora le mulțumesc călduros pentru cuvintele amabile.

Parlamentul și Ombudsmanul lucrează împreună pentru a se asigura că cetățenii și rezidenții UE se pot bucura pe deplin de drepturile lor, însă acest lucru se realizează în mai multe moduri. Mandatul Ombudsmanului este mai limitat. Eu tratez doar plângerile împotriva instituțiilor UE, în timp ce dvs. puteți examina și ceea ce fac statele membre. Mai mult, Parlamentul, ca organism politic suveran, se poate ocupa de petiții care necesită modificări legislative sau chiar adoptarea de legi noi. În schimb, rolul meu este de a contribui la dezvăluirea cazurilor de administrare defectuoasă și de a încerca să o îndrept pe aceasta.

Spre deosebire de hotărârile judecătorești, deciziile Ombudsmanului nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Pot doar să folosesc puterea de persuasiune pentru a convinge instituțiile europene să îmi urmeze recomandările sau să ajungă la soluții amiabile, care pot satisface ambele părți.

În cazul în care instituțiile UE refuză să îmi urmeze recomandările, este de o importanță fundamentală ca Ombudsmanul să poată beneficia de sprijinul Parlamentului și, desigur, sunt foarte recunoscător că Parlamentul continuă să facă acest lucru, așa cum au arătat rapoartele Nedelcheva și Paliadeli.

Acesta este primul raport anual care v-a fost prezentat de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Voi continua să lucrez în strânsă cooperare cu Parlamentul, pentru a avansa pe calea obiectivului nostru comun, de a le furniza cetățenilor Europei beneficiile maxime rezultate din drepturile ce le revin în baza tratatelor, acționând întotdeauna în conformitate cu mandatul meu, ca investigator independent și imparțial al presupuselor cazuri de administrare defectuoasă - independență și imparțialitate care se aplică atât plângerilor, cât și instituției împotriva căreia este îndreptată plângerea.

În 2009, biroul meu a răspuns la 318 solicitări, 70 % dintre acestea fiind finalizate în decurs de un an. 55 % au fost finalizate în termen de trei luni. În medie, solicitările au necesitat nouă luni pentru a fi soluționate, acest termen încadrându-se fără probleme în obiectivul meu de soluționare a solicitărilor în termen de maxim un an.

Sunt bucuros să observ că, în 2009, 56 % dintre toate investigațiile au fost soluționate fie de către instituție, fie au rezultat într-o soluționare pe cale amiabilă. Aceasta reprezintă o îmbunătățire substanțială comparativ cu 2008, când procentul a fost de 36 %. În 35 de cazuri, am emis o remarcă critică. Aceasta este o îmbunătățire semnificativă comparativ cu 2008, când am emis 44 de remarci critice, sau chiar cu 2007, când am emis 55. Reducerea susținută este un semn bun, dar numărul acestora este încă prea mare.

Onorați deputați, fac eforturi pentru a-l ajuta pe fiecare reclamant care face apel la Ombudsman, chiar și în cazurile în care plângerea nu ține de mandatul meu. În 2009, am primit un număr total de 2 392 de astfel de plângeri, în scădere cu 6 % față de 2008. Această scădere este încurajatoare. Reducerea numărului de plângeri inadmisibile este o veche solicitare a Parlamentului. Atribui acest rezultat, cel puțin în parte, faptului că din ce în ce mai mulți cetățeni găsesc din prima încercare adresa adecvată la care pot recurge.

În ianuarie 2009, am lansat un ghid interactiv pe noul meu site, care este accesibil în toate cele 23 de limbi ale Uniunii Europene. Ghidul are scopul de a-i direcționa pe reclamanți către instituția care este cea mai competentă pentru a-i ajuta, fie că este vorba despre propriile mele servicii, despre serviciile ombudsmanilor naționali sau regionali din statele membre sau despre mecanismele de soluționare a problemelor, cum ar fi rețeaua online transfrontalieră Solvit.

Pe parcursul anului 2009, ghidul a fost utilizat de mai mult de 26 000 de oameni. Este foarte important ca cetățenii să fie îndrumați încă de la început către cea mai adecvată instituție de soluționare a plângerilor și să fie scutiți de frustrările și întârzierile asociate cu nevoia de a identifica pe cont propriu instituția corectă.

Aceasta înseamnă și că plângerile sunt soluționate cu mai multă promptitudine și eficiență, asigurându-se astfel că cetățenii se pot bucura pe deplin de drepturile lor din cadrul legislației UE și, de asemenea, că dreptul comunitar este implementat în mod adecvat.

În ultimii trei ani, am depus eforturi constante pentru a populariza serviciile pe care le ofer mediului de afaceri, asociațiilor, ONG-urilor, autorităților regionale și altor grupuri-țintă, adică tuturor celor care sunt implicați în proiecte sau programe UE și care tratează direct cu administrația UE.

Pentru a asigura popularizarea activității Ombudsmanului, am demarat în 2009 cooperarea cu alte rețele de informare și de soluționare a problemelor, cum ar fi Europe Direct și Solvit. Mi-am intensificat, de asemenea, și eforturile de a ajunge la potențialii reclamanți, prin organizarea unei serii de evenimente publice; toate aceste activități de popularizare, combinate cu rezultatele solide obținute pentru reclamanți, au avut drept rezultat creșterea acoperirii media oferite activității Ombudsmanului cu 85 %.

Numărul de anchete deschise, pe baza plângerilor primite în 2009, a crescut de la 293 la 335. Această majorare trebuie atribuită, cel puțin parțial, activităților de popularizare. Mi-am continuat eforturile de a îmbunătăți calitatea informațiilor furnizate cetățenilor și potențialilor reclamanți cu privire la drepturile lor în conformitate cu legislația UE prin rețeaua europeană a ombudsmanilor, care a contribuit foarte mult la facilitarea transferului rapid al plângerilor către ombudsmanul competent sau către o instituție similară.

Mai mult, am continuat să fac tot posibilul pentru a mă asigura că instituțiile UE adoptă în toate activitățile lor o abordare centrată pe cetățean. Aceasta este o sarcină care trebuie adusă la îndeplinire împreună cu instituțiile. Pentru a promova acest obiectiv cu privire la Comisie, sunt în strânsă legătură cu vicepreședintele Comisiei, responsabil de relațiile cu Ombudsmanul, dl comisar Šefčovič, căruia îi mulțumesc pentru prezența dumnealui aici și căruia îi sunt recunoscător pentru cooperarea și sprijinul acordate până în acest moment.

Cea mai comună afirmație pe care am examinat-o în 2009 a fost lipsa transparenței. Aceasta a fost adusă în discuție în 36 % din toate anchetele. Remarc cu o oarecare îngrijorare procentul în continuare ridicat al acestor plângeri. O administrație UE responsabilă și transparentă este fără îndoială cheia consolidării încrederii cetățenilor. Regret, de asemenea, întârzierile prelungite ale Comisiei în a răspunde solicitării de acces la dosare. Cel mai scandalos caz este cel prezentat în raportul dnei Paliadeli, care arată clar faptul că Parlamentul se așteaptă la îmbunătățiri substanțiale din partea Comisiei în această privință.

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a fost evenimentul cheie al anului 2009. Tratatul face noi promisiuni către cetățeni cu privire la drepturile fundamentale, transparență consolidată și mai multe oportunități de participare la elaborarea politicii Uniunii. Conferă, de asemenea, caracter obligatoriu din punct de vedere juridic Cartei drepturilor fundamentale, precum și dreptului la o bună administrare.

Reforma Regulamentului financiar oferă o altă ocazie excelentă de a pune în practică dreptul fundamental la o bună administrare. Cred că regulamentele relevante ar trebui să le ofere funcționarilor îndrumări cu privire la modul în care ar trebui să asigure atât o gestiune financiară solidă, cât și o bună administrare. Onorați deputați, am dezvoltat și adoptat recent o strategie pentru a acoperi întreaga perioadă a mandatului meu. Documentul care o include a fost distribuit săptămâna trecută către biroul dvs., Conferința președinților și Comisia pentru petiții, în scopuri informative.

Strategia a fost creată pentru a implementa declarația de misiune a instituției mele, pe care am adoptat-o în 2009 și care sună astfel: „Ombudsmanul European va căuta soluții corecte la plângerile îndreptate împotriva instituțiilor Uniunii Europene, va încuraja transparența și va promova o cultură administrativă a serviciilor. Scopul său este să consolideze încrederea prin dialog, între cetățeni și Uniunea Europeană și să promoveze cele mai înalte standarde de comportament în instituțiile Uniunii”.

În acest spirit, dle președinte, onorați deputați, în spiritul declarației Comisiei, voi continua eu să lucrez în vederea aducerii la îndeplinire a mandatului cu care m-a învestit această instituție superioară.

 
  
MPphoto
 

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. – Dle președinte, vă rog să-mi permiteți să încerc să le răspund celor trei raportori ai noștri și Ombudsmanului. Aș dori să încep prin a le mulțumi dnei Nedelcheva, dnei Paliadeli și dnei Lichtenberger pentru rapoartele dumnealor. Este foarte clar că împărtășim aceleași obiective: anume, faptul că administrația ar trebui să fie eficientă și profesionistă și că dreptul comunitar trebuie respectat. Aceasta este baza pe care intenționăm să discutăm aceste chestiuni și, sunt sigur, să căutăm un rezultat pozitiv.

Revenind la dl Diamandouros, aș dori, de asemenea, să îmi exprim aprecierea pentru cooperarea strânsă pe care a avut-o cu Comisia. Cred că aceasta este o zi specială pentru dumnealui, deoarece poate vedea că munca sa este foarte apreciată de către Parlamentul European. Vă pot asigura că între noi și între serviciile noastre, comunicarea este foarte intensă. Rar se întâmplă să treacă o săptămână fără să trimit o scrisoare cu explicații către Ombudsman și să nu primesc un răspuns de la dumnealui. Acesta este modul în care încercăm să găsim soluțiile adecvate în munca noastră. Desigur, există unele chestiuni nesoluționate la care lucrăm, însă cred că aceasta este pur și simplu o dovadă a comunicării noastre fructuoase.

Aș dori să subliniez faptul că Comisia salută raportul dnei Nedelcheva, care oferă o perspectivă clară și exhaustivă asupra activităților din ultimul an ale Ombudsmanului. De fapt, în raportul Ombudsmanului cu privire la activitățile sale din 2009, rezultatele numeroaselor sale anchete sunt prezentate cu claritate, fiind ilustrate prin exemple și clasificate în categorii în funcție de natura cazurilor de administrare defectuoasă sau de instituția vizată.

După cum a afirmat deja dl Diamandouros, în 2009, Ombudsmanul a înregistrat un număr total de 3098 de plângeri, comparativ cu 3406 în 2008. Aceasta reprezintă o scădere cu 9 % pe an, însă suntem pe deplin conștienți că 56 % dintre plângeri erau adresate Comisiei. Suntem, de asemenea, conștienți de faptul că cele mai frecvente plângeri privind administrarea defectuoasă privesc lipsa transparenței, ceea ce include și refuzul de a furniza informații, și mă angajez să împiedic în continuare producerea unor astfel de cazuri.

Comisia salută eforturile întreprinse de către Ombudsman, de a reduce și mai mult durata medie a anchetelor sale, la nouă luni. Comisia subliniază însă faptul că propriile sale termene limită pentru consultațiile interne și pentru ca și colegiul comisarilor să îi poată aproba răspunsurile ar trebui luate în considerare de către Ombudsman în eforturile sale de a reduce durata de timp în care soluționează o plângere. Fiecare răspuns este confirmat și aprobat de către colegiu, și durează o vreme până ce ajunge la colegiu.

Ar trebui remarcat că Ombudsmanul a derulat o campanie intensivă de informare, care a avut ca rezultat o mai mare informare a cetățenilor cu privire la drepturile lor și o mai bună înțelegere a sferelor sale de competență. În această privință, Ombudsmanul tinde să emită foarte repede comunicate de presă, iar acestea sunt adesea publicate în momentul în care Ombudsmanul tocmai i-a trimis Comisiei un proiect de recomandare, nelăsându-i astfel timp Comisiei să se apere, de vreme ce răspunsul său este încă în curs de elaborare.

În unele cazuri, se poate ajunge la o soluție amiabilă, dacă instituția îi oferă compensații reclamantului. Această soluție este oferită în mod liber, fără a implica chestiuni privitoare la răspundere sau fără a crea un precedent juridic. Dacă nu se poate găsi o soluție amiabilă, Ombudsmanul poate face recomandări pentru a rezolva cazul. Dacă instituția nu acceptă recomandările sale, poate înainta un raport special Parlamentului. În 2009, nu au existat rapoarte speciale transmise Parlamentului de către Ombudsman. În 2010, Parlamentului i s-a trimis un raport special cu privire la o plângere referitoare la accesul la documentele Comisiei.

În relațiile cu Ombudsmanul, au apărut ocazional diferențe de opinie. Acesta a fost cazul și cu anchetele vizând procedurile referitoare la încălcarea dreptului comunitar. Ombudsmanul afirmă adesea că Comisia nu a oferit explicații suficiente cu privire la poziția sa, lucru care necesită în mod clar un răspuns din partea Comisiei cu privire la conținutul raționamentului său și se apropie de o dezbatere privind meritele activității Comisiei. Totuși, Comisia a avut tendința de a-i răspunde târziu Ombudsmanului, prezentând în detaliu și motivând interpretările de drept aplicate, adăugând o declinare a răspunderii cu privire la diferențele de interpretare ale dreptului și subliniind faptul că arbitrul final este Curtea Europeană de Justiție.

Date fiind evoluțiile din ultimii ani cu privire la înregistrarea și tratarea plângerilor (proiectul „UE Pilot”), așa cum s-a confirmat în raportul său anual privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar în 2009, Comisia ar dori, în viitorul apropiat, să-și actualizeze comunicarea din 23 martie 2002 cu privire la relațiile cu reclamantul referitoare la încălcările dreptului comunitar. M-am întâlnit personal cu Ombudsmanul și am avut posibilitatea de a-l informa cu privire la aceste evoluții.

În domeniul transparenței și al accesului la documente, Comisia examinează în detaliu toate plângerile adresate ei de către Ombudsman.

Unul dintre aceste cazuri l-a determinat pe Ombudsman să înainteze în 2010 un raport special către Parlament, respectivul caz fiind subiectul raportului dnei Paliadeli. Regret că acest raport special a fost trimis la scurt timp după ce Comisia luase deja o decizie finală în acest caz. Totuși, recunosc că timpul necesar pentru a se ajunge la această decizie a fost excesiv de lung, chiar dacă a fost din cauza faptului că terța parte nu a răspuns la propunerea Comisiei. Aș dori să subliniez faptul că Comisia s-a angajat în totalitate să coopereze în mod sincer cu Ombudsmanul. Nu se pune problema că nu s-ar dori cooperarea, din partea Comisiei, și nici că s-ar intenționa obstrucționarea muncii Ombudsmanului într-un fel sau altul. Comisia depune întotdeauna eforturi pentru a coopera strâns cu Ombudsmanul. Totuși, unele cereri de acces la documente sunt deosebit de complexe sau voluminoase și nu pot fi tratate într-o durată de timp normală. Comisia tratează circa 5000 de cereri de acces pe an, dintre care numai 15 sau 20 generează plângeri către Ombudsman.

Intrarea în vigoare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene a făcut posibil să începem să ne gândim la modul în care putem ajunge la o abordare comună pentru a crea o administrație europeană deschisă, eficientă și independentă. Prin urmare, Comisia consideră că este nevoie de un dialog interinstituțional înainte de a prezenta o propunere legislativă. Aici, se pare că este posibil să se obțină un rezultat pozitiv, iar cooperarea dintre cele două instituții în această chestiune ar trebui să îl asigure pe acesta.

Dacă îmi permiteți, dle președinte, îi voi răspunde și dnei Lichtenberger, deoarece dumneaei a făcut un mare efort pentru a fi aici în această dimineață. Aș dori să o asigur că Comisia acordă o mare importanță aplicării corecte a dreptului comunitar și, după cum știți, aceasta a fost una dintre prioritățile Comisiei Barroso. Deja prin comunicarea noastră intitulată „Europa rezultatelor”, din 2007, Comisia s-a angajat să își îmbunătățească metodele de lucru, pentru a asigura abordarea mai eficientă a problemelor apărute în aplicarea dreptului comunitar, concentrându-se pe chestiunile care le-au cauzat cele mai multe probleme cetățenilor și mediului de afaceri. Am spus în această comunicare că raportul anual reprezintă mai mult o evaluare strategică a aplicării dreptului comunitar, identificând principalele provocări, stabilind prioritățile și programând lucrările conform acestor priorități. Comisia salută răspunsul Parlamentului la acest raport. Următoarele remarci se referă la unele dintre aspectele cheie.

Cu privire la furnizarea de informații privind încălcarea dreptului comunitar, Comisia este în curs de a implementa noul acord-cadru cu Parlamentul. Aceasta s-a angajat să-i furnizeze Parlamentului informațiile prezentate în respectivul acord. Comisia dorește, de asemenea, să asocieze Parlamentul cu lucrările sale de pe portalul „Europa ta”, pentru a se asigura că cetățenii știu unde să se ducă pentru a găsi informațiile pe care le caută.

Salutăm recunoașterea de către Parlament a contribuției proiectului „EU Pilot” la o Uniune Europeană care să funcționeze adecvat și să se concentreze asupra cetățeanului, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. Acest proiect este conceput pentru a ne asigura că preocupările și plângerile cetățenilor referitoare la aplicarea dreptului comunitar sunt analizate și, desigur, aceasta este o preocupare majoră pentru noi. Îndeplinindu-și atribuțiile, Comisia trebuie să respecte confidențialitatea la care Curtea de Justiție a confirmat că au dreptul statele membre, cu privire la cercetarea presupuselor probleme de aplicare și la potențialele proceduri privind încălcarea dreptului comunitar.

Prin urmare, în timp ce Comisia a oferit informații detaliate în raportul său adoptat în martie anul curent cu privire la funcționarea proiectului „EU Pilot”, aceasta nu oferă acces la și nu divulgă informații despre cazurile specifice abordate în conformitate cu „EU Pilot”. În același timp, Comisia recunoaște importanța asigurării furnizării la timp către cetățeni a unei evaluări complete și clare asupra rezultatului muncii efectuate alături de statele membre în „EU Pilot” și s-a angajat pentru a se asigura că reclamanții au ocazia de a emite comentarii asupra rezultatului.

Referitor la chestiunea adoptării codului procedural în conformitate cu articolului 298, Comisia înțelege că s-a creat în Parlament un grup de lucru pentru a studia potențialul obiect și conținut al unei astfel de inițiative. Comisia consideră, de asemenea, că este adecvat să se cântărească rezultatul muncii inițiale în funcție de problema generală, înainte de a lua în considerare alte elemente mai specifice. Prin urmare, pentru moment, avem rezerve în a ne exprima poziția cu privire la toate aspectele.

Comisia se pregătește, de asemenea, să ofere informații actualizate cu privire la resursele alocate aplicării dreptului comunitar. Proiectul de rezoluție care este discutat astăzi acoperă o gamă largă de probleme și, în răspunsul său la rezoluție, Comisia va oferi explicații suplimentare, care ar fi foarte dificil de oferit astăzi, mai ales din lipsă de timp.

Dle președinte, onorați deputați, ne bucurăm să putem împărtăși interesul comun față de aplicarea actuală a dreptului comunitar în folosul cetățenilor europeni și a mediului de afaceri din UE. Aplicarea efectivă a dreptului comunitar este unul dintre jaloanele UE, precum și o componentă cheie a unor reglementări inteligente.

Aș dori să le cer scuze interpreților pentru faptul că vorbesc atât de repede. Vă mulțumesc foarte mult pentru răbdare și vă mulțumesc tuturor pentru atenție.

 
  
MPphoto
 

  Președinte. – Într-adevăr, mă tem că ați avut o ușoară tendință de a accelera. Vă mulțumesc.

 
  
MPphoto
 

  Rainer Wieland, raportor pentru aviz al Comisiei pentru petiții.(DE) Dle președinte, dle Diamandouros, dle comisar, desfășurăm aici o dezbatere comună. Vorbesc în numele președintelui Comisiei pentru petiții, care, din păcate, este bolnav, și aș dori să îmi limitez remarcile la raportul dnei Paliadeli.

Această Cameră a dezbătut și discutat adesea chestiunea accesului la documente și a beneficiilor transparenței, precum și dacă ar trebui să se tragă linia între drepturile legitime și interesele publicului larg, pe de o parte, și interesele legitime ale persoanelor și societăților, pe de altă parte. Apropo, dnă Paliadeli, pantoful poate fi și în celălalt picior, și anume dacă informația este pusă la dispoziția unei ONG și o societate sau o persoană încearcă apoi să afle cu exactitate ce informații au fost împărtășite. Nu vorbim aici despre cine este rău și cine este bun, ci pur și simplu despre perioade de timp și despre termene limită. Aceste termene limită trebuie respectate în relație cu cetățenii individuali și, desigur, cu Ombudsmanul. Acesta este ceea ce s-ar putea numi un principiu fundamental al bunei administrații. Ne-am aștepta ca Comisia, care a manifestat atât de mult interes în a grăbi lucrurile, după cum a menționat deja dl vicepreședinte, să analizeze mai îndeaproape chestiunea și să realizeze o îmbunătățire.

 
  
MPphoto
 

  Elena Băsescu, în numele grupului PPE. – Doresc să intervin în calitate de raportor alternativ al grupului PPE pentru raportul special al Ombudsmanului European. Subliniez în primul rând faptul că atingerea unui consens între toate grupurile politice a facilitat elaborarea raportului. Menționez că nu a existat niciun amendament depus și doresc să o felicit totodată pe doamna Paliadeli pentru acest rezultat.

Este îngrijorător faptul că practicile necooperante ale Comisiei față de Ombudsman pot genera o lipsă de încredere pronunțată a cetățenilor în instituțiile europene. Absența unei bune colaborări pune în pericol capacitatea Ombudsmanului și a Parlamentului European de a supraveghea Comisia într-un mod eficient. Reamintesc, de asemenea, principiul cooperării sincere prevăzut în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. El presupune consolidarea relațiilor de bună credință între instituțiile UE. Din nefericire Ombudsmanul se confruntă foarte des cu nerespectarea termenelor limită de către Comisie privind accesul public la documente.

Un alt aspect îngrijorător este faptul că Ombudsmanul a trebuit să elaboreze un raport special ca ultimă soluție pentru a convinge Comisia să fie mai cooperantă. Astfel de cazuri nu ar trebui să mai fie întâlnite în viitor. În acest sens, doresc să solicit Comisiei Europene să facă eforturi suplimentare pentru a coopera mai eficient cu Ombudsmanul. Nu trebuie neglijat faptul că, în condițiile în care Comisia nu-și va lua un astfel de angajament, Parlamentul va putea să aplice sancțiuni. Situația expusă în raport creează o problemă sistematică. Ea privează cetățenii de unul dintre beneficiile-cheie pe care ei se așteaptă să-l obțină în urma dreptului fundamental de a adresa plângeri.

 
  
MPphoto
 

  Monika Flašíková Beňová, în numele Grupului S&D.(SK) Dle președinte, aș dori să le mulțumesc celor trei deputați pentru rapoartele pe care le discutăm astăzi, aici, în dezbaterea comună și aș dori în mod special să discut despre raportul dnei Lichtenberger, deoarece acesta prezintă o rigoare excepțională, după părerea mea, și sunt de acord cu multe dintre lucrurile pe care le afirmă. Și eu aș dori, prin urmare, să fiu puțin mai critică astăzi, dle vicepreședinte.

Se poate spune în general că, în ansamblu, Comisia nu le spune cetățenilor sau Parlamentului suficiente lucruri despre modul în care monitorizează implementarea dreptului comunitar. În același timp, Tratatul privind Uniunea Europeană stabilește în mod clar un rol activ pentru cetățenii europeni, de exemplu în cadrul Inițiativei cetățenilor europeni (ECI). Sunt încântată, dle vicepreședinte, că sunteți alături de noi astăzi, în această dezbatere, deoarece știu că dvs. personal nu numai că aveți competențe în acest domeniu, ci sunteți și foarte implicat în ECI.

Totuși, în ciuda acestui lucru, rapoartele anuale ale Comisiei Europene privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar în forma sa curentă nu le oferă Parlamentului sau oamenilor destule informații cu privire la starea de fapt. Comisia s-a concentrat până acum mult prea mult asupra transpunerii dreptului european în legislația națională, neglijând în mare parte aplicarea efectivă a acestuia. O referire lapidară la procedura formală în cazul în care un stat membru care nu a transpus încă legislația comunitară la nivel național nu ne spune prea multe, nici nouă și nici cetățenilor. Trebuie și vrem să aflăm mai multe despre cazurile în care Comisia investighează transpunerile imprecise sau complet defectuoase. Numai atunci când vom fi complet informați cu privire la astfel de cazuri vom putea discuta despre monitorizarea pertinentă a aplicării dreptului comunitar.

După cum deja cu siguranță știți, doamnelor și domnilor, Parlamentul European are anumite îndatoriri și puteri cu privire la Comisie. Acestea includ monitorizarea și evaluarea. Noi, cei din Parlamentul European, avem un interes sincer în a evalua în mod rațional progresele Comisiei în îndeplinirea sarcinilor pe care i le transmiteți, în protejarea acordurilor și în respectarea dreptului comunitar. Totuși, nu avem suficient acces la informațiile pe baza cărora Comisia tratează încălcarea reglementărilor. Aceasta nu este o solicitare nouă, dle vicepreședinte.

În februarie, în rezoluția privind acordul-cadru revizuit între Parlamentul European și Comisie, i-am solicitat Comisiei, citez: „să pună la dispoziția Parlamentului European detalii rezumative referitoare la toate procedurile în materie de încălcări ale reglementărilor pe baza unei cereri oficiale, dacă Parlamentul European dorește aceasta”, am încheiat citatul. Aș dori să fac un puternic apel la Comisie, să ne ofere aceste informații nouă și, prin noi, și cetățenilor UE.

În concluzie, dle vicepreședinte, am spus de mai multe ori în discursurile mele că Parlamentul European are un interes sincer în a asista Comisia și chiar în a o susține în fața Consiliului. Acum vă înaintăm dvs. o cerere pentru ca Comisia să îi furnizeze Parlamentului European, în schimb, informațiile pe care le solicităm, nu numai pentru noi, ci și pentru cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Margrete Auken, în numele Grupului Verts/ALE.(DA) Dle președinte, în Comisia pentru petiții, cu alte cuvinte, comisia care tratează plângerile cetățenilor, respectarea legislației europene este cheia absolută. Cetățenii apelează la noi deoarece autoritățile naționale sau locale nu respectă legislația europeană, de exemplu cu privire la protecția sănătății persoanelor sau a mediului. Trebuie să luăm în considerare numeroasele plângeri pe care le-am primit cu privire la criza deșeurilor, care durează deja de multă vreme în Campania, în ciuda unei hotărâri clare emise de Curtea Europeană de Justiție, și cu privire la înghețarea fondurilor. Nu s-a făcut nimic concret pentru a soluționa această problemă. Atât cetățenii, cât și mediul înconjurător protejat suferă de pe urma acestui lucru. Aceasta este ceea ce numeam noi „fericita Campania” - vai! Comisia trebuie să utilizeze imediat toate metodele pe care le are la dispoziție în această privință.

Tratatul îi acordă Comisiei un rol cheie. Acesta este monitorizarea respectării de către statele membre a legislației europene. În comisie, acordăm așadar o mare atenție modului în care Comisia tratează încălcarea reglementărilor. În această perspectivă, salut raportul dnei Lichtenberger. A subliniat foarte clar faptul că nu este suficient ca plângerile legate de încălcările statelor membre să fie retrimise către acestea, pentru a fi soluționate de către ele însele. Ele fac obiectul plângerilor. Aceasta îi face pe cetățeni să se simtă pur și simplu neajutorați.

În această privință, aș dori să îi adresez complimentele mele Ombudsmanului European pentru că a desfășurat un studiu, din proprie inițiativă, asupra noului mod în care Comisia tratează plângerile și încălcările, în special asupra modului în care Comisia înregistrează sau poate, pur și simplu, nu înregistrează, plângerile împotriva statelor membre care nesocotesc dreptul comunitar. Ombudsmanul are, de asemenea, competența de a emite o opinie privind substanța problemei, atunci când Comisia este acuzată că nu a analizat încălcările, chiar dacă, în primă instanță, Curtea este cea care trebuie să decidă în această privință.

În orice caz, adoptarea propunerii din raportul dnei Nedelcheva de a avea o lege adecvată care să reglementeze procedurile administrative europene, pentru care avem în sfârșit o bază în articolul 298 al Tratatului de la Lisabona, va fi un progres.

Este bine că raportul anual al Ombudsmanului indică multe semne de ameliorare, însă este încă îngrijorător că mai bine de o treime din plângeri se referă la lipsa transparenței și a accesului la documente și informații. În această privință, este o rușine că atât Comisia, cât și o serie de state membre, încearcă să protejeze marile lobby-uri de cetățeni, prin intermediul a ceea ce seamănă clar cu un abuz al reglementărilor privind protecția datelor.

Un exemplu șocant în acest sens este oferit de Raportul special al Ombudsmanului privind Porsche și corespondența purtată cu privire la protejarea limitei de CO2 pentru mașini. Este oare cineva printre noi care crede că o întreprindere mică sau mijlocie a fost consultată de către Comisie cu privire la accesul la scrisori, sau că Comisia a dorit să întârzie cazul cu 15 luni, de dragul unei mici întreprinderi? Sigur că nu! S-a întâmplat pentru că era vorba despre Porsche și, desigur, probabil pentru că era vorba despre dl Verheugen. Raportul special al Ombudsmanului spune o poveste mai lungă și aș dori să le recomand tuturor să citească atât excelentul raport al dnei Paliadeli, cât și raportul Ombudsmanului însuși. Este foarte distractiv. Vă va deschide de nenumărate ori ochii. Cel mai grav aspect al acestui caz este, totuși, lipsa, din partea Comisiei, a unei cooperări loiale cu Ombudsmanul. Acesta este un raport important. Parlamentul trebuie să emită o declarație clară în această privință. Aș dori să îi mulțumesc Ombudsmanului și dnei Paliadeli.

 
  
MPphoto
 

  Oldřich Vlasák, în numele Grupului ECR. (CS) Dle președinte, raportul anual al Ombudsmanului este un bun exemplu despre cum ar trebui să ne prezentăm activitățile către public. Raportul este comprehensibil, concis și la obiect. Prin urmare, aplaud eforturile dvs. și dificultățile prin care ați trecut și aș dori să vă felicit personal în acest mod. Însă, în același timp, aș dori să declar în acest moment că observ o problemă sistemică în activitățile funcției Ombudsmanului. Problema este informarea publicului. Haideți să acceptăm că Uniunea Europeană, ca organizație internațională, este, într-o mare măsură, greu de înțeles, și nu numai cu privire la aspectele financiare, ci și cu privire la atribuții, instituții, procese decizionale, politici și legislație adoptate. Ceea ce vreau să spun prin aceasta e că este greu de înțeles pentru cetățeanul de rând. Același lucru se aplică, în mod logic, și funcției Ombudsmanului. Sunt destul de sigur că, dacă am efectua un sondaj în rândul cetățenilor europeni cu privire la rolul Ombudsmanului European și la atribuțiile și activitățile sale, am constata, din nefericire, că este perceput ca o persoană aflată la mare distanță și, în multe cazuri, oamenii nici nu vor ști că există. Faptele sunt destul de clare. O mare majoritate a plângerilor transmise de concetățenii mei din Republica Cehă nu țin de competența Ombudsmanului European. Situația nu este foarte diferită nici în alte state membre.

Atunci când am dezbătut raportul pe 2008 în acest loc, toți cei prezenți au îndemnat la mai multă informare a publicului. S-au propus vaste campanii de informare și s-au luat în considerare lansări de site-uri web. Totuși, eu însumi am încercat ieri să transmit o plângere pe site-ul dvs. Trebuie să spun că ghidul interactiv era prea complicat și, sincer să fiu, de neînțeles pentru cetățeanul obișnuit. Plângerea însăși este la fel de complicată. Îmi amintește puțin de declarațiile de impunere din Republica Cehă, pe care cetățenii obișnuiți nu le pot completa fără ajutorul unui consilier fiscal. Ca să vă spun adevărul, site-ul dvs. îi descurajează pe cetățeni să vă transmită plângerile. Prin urmare, aș face un apel la simplificare.

Un alt lucru pe care îl consider extrem de important este să se reducă durata de timp necesară pentru tratarea cazurilor. În ultimă instanță, știm că dacă cineva înaintează o plângere, este de maximă importanță din punct de vedere al încrederii ca respectiva plângere să fie tratată cât de repede posibil și ca reclamantul să primească un răspuns cât de repede posibil. De asemenea, dacă o chestiune anume nu ține de competența instituției către care s-a adresat reclamantul, plângerea ar trebui transmisă direct către ombudsmanul național sau regional care are atribuțiile necesare în acest sens.

Doamnelor și domnilor, prea multă comunicare omoară informația. Prea multă informație îi omoară pe cetățenii europeni. După părerea mea, una dintre prioritățile Ombudsmanului ar trebui să fie nu numai rezolvarea, ci și preîntâmpinarea procedurilor birocratice incorecte. Prin urmare, consider că un punct cheie pentru această instituție este să nu se profite de ea pentru campanii mediatice și să nu i se extindă atribuțiile. După alegerea sa, Ombudsmanul Diamandouros a spus: „Voi continua efortul de a îmbunătăți calitatea administrației Uniunii Europene”. Prin urmare, aș dori să vă întreb, în încheiere, ce problemă sistemică ați reușit să îmbunătățiți, în mod specific, și care sunt aspectele asupra cărora intenționați să vă concentrați atenția anul viitor. Vă doresc mult succes în găsirea de soluții sistemice!

 
  
MPphoto
 

  Willy Meyer, în numele Grupului GUE/NGL.(ES) Dle președinte, grupul meu ar dori să îi mulțumească dnei Nedelcheva pentru acest raport, care ne oferă informații prețioase di partea Comisiei pentru petiții cu privire la munca desfășurată de Ombudsmanul European.

Este un raport foarte descriptiv, acoperind toate activitățile din 2009 și o mare proporție din plângeri care, se pare, au scăzut cu 9 % comparativ cu anul trecut. Mai mult de jumătate din plângeri se referă la Comisia Europeană.

Cred că plângerile care au fost făcute către Ombudsman critică practicile administrative defectuoase, cum ar fi lipsa transparenței sau refuzul accesului la documente. Putem fi mulțumiți că o mare parte din aceste plângeri sunt soluționate datorită faptului că sunt tratate de Ombudsman și că, prin urmare, ne îndreptăm în direcția bună.

Obiectivele pentru 2010 au fost rezumate în cinci obiective: ascultarea în mod deschis a sugestiilor, pentru a se identifica bunele practici, eforturile depuse pentru a găsi metode de a obține rezultate mai rapide, convingerea în vederea unui impact mai bun asupra culturii administrative a instituțiilor, oferind la timp informații utile care pot fi accesate rapid și adaptări pentru a asigura o bună gestionare a resurselor, eficiență și eficacitate. Cred că obiectivele care au fost stabilite pentru 2010 sunt extrem de relevante.

Ne confruntăm cu nevoia de a actualiza mecanismele care ne vor da posibilitatea de a rezolva cazurile care implică o lipsă de transparență și informare, cazuri care, cu siguranță, vor apărea. Avem exemplul raportului Paliadeli, cu privire la cazul Porsche, și, având în vedere că Porsche a refuzat, sau mai degrabă Comisia a refuzat să publice unele dintre scrisorile producătorului de automobile, Parlamentul trebuie să susțină Ombudsmanul și Ombudsmanul trebuie, de asemenea, să se bazeze pe Parlamentul European pentru a dobândi o mai bună informare în aceste chestiuni.

Recenta decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene care anulează decizia Comisiei de a publica lista beneficiarilor ajutorului acordat prin politica agricolă comună este foarte îngrijorătoare. Cu alte cuvinte, decizia respectivă contrazice principiile de bază ale transparenței, care ar trebui să guverneze tot ceea ce are legătură cu bugetul european și este un atac direct la adresa dreptului europenilor de a ști către cine se duc impozitele lor. Cred că este o practică defectuoasă, pe care ar trebui să încercăm să o rezolvăm prin Parlament, prin schimbările legislative necesare.

 
  
MPphoto
 

  Nikolaos Salavrakos, în numele Grupului EFD.(EL) Dle președinte, după ce am citit raportul Ombudsmanului European pentru 2009, mă simt obligat să îl laud pe dl Diamandouros, deoarece dumnealui reprezintă și slujește cu onoare instituția care unește cetățenii europeni și îi face să se simtă în siguranță.

Desigur, sarcina Ombudsmanului European este de a se asigura că orice persoană sau întreprindere care întâlnește probleme în relația sa cu instituțiile Uniunii Europene în termeni de abuz de putere sau orice altă formă de administrare defectuoasă poate face recurs la el.

După ce am citit raportul, realizez că reușita instituției și a conducerii sale se datorează faptului că: în primul rând, majoritatea - cifra se află deja la 70 % - cercetărilor sunt finalizate în termen de un an și mai mult de jumătate - de fapt 55 % - sunt finalizate în trei luni. Aceasta ilustrează cât de repede acționează Ombudsmanul European și partenerii săi și cât de fluent lucrează această instituție.

În al doilea rând, în 80 % dintre cazurile tratate, Ombudsmanul a putut ajuta partea interesată să rezolve chestiunea într-un mod sau altul, fie prin îndrumarea acesteia către organismul competent sau prin oferirea de informații cu privire la instituția care trebuie contactată pentru ca problema în cauză să poată fi rezolvată rapid. Aceasta demonstrează cât de eficientă este această instituție.

Nu ar trebui să omitem faptul că 84 % dintre petiții au fost transmise de persoane particulare și doar 16 % au fost înaintate de întreprinderi sau asociații. Și aceasta demonstrează înalta considerație pe care cetățenii europeni care simt că au fost victime ale administrării defectuoase o au pentru instituție și reprezentanții acesteia. Aș dori să subliniez faptul că nouă din zece cazuri finalizate în 2009 sunt exemple de bune practici. Trebuie să spun că, personal, am fost foarte mulțumit de declarația introductivă a raportului, prin care Ombudsmanul European intenționează să își ofere ajutorul pentru a se asigura că Uniunea Europeană le poate oferi cetățenilor beneficiile promise acestora prin Tratatul de la Lisabona. Așadar, felicitările mele dlui Diamandouros.

 
  
MPphoto
 

  Martin Ehrenhauser (NI).(DE) Dle președinte, am înaintat și eu o plângere la un moment dat către Ombudsman și, deși lucrurile nu au mers foarte bine pentru mine și nu am fost mulțumit de soluție, doresc totuși să îl complimentez pe Ombudsman pentru munca sa. Cred că este foarte important pentru noi, cei din acest Parlament, să susținem munca pe care acesta o efectuează.

În discursul său de deschidere, Ombudsmanul a subliniat în mod corect faptul că succesul sau eșecul său depind în mare măsură de acțiunile instituțiilor. Dacă ne referim, de exemplu, la cazul Porsche, atunci limitele mandatului Ombudsmanului și lipsa de seriozitate cu care unele instituții iau în considerare recomandările lui devin destul de evidente.

Desigur, este, de asemenea, necesar să ne punem casa în ordine, de exemplu în cazul achiziției clădirii Altero-Spinelli, unde s-au produs niște nereguli enorme. Ombudsmanul a făcut unele recomandări foarte clare și s-au emis amendamente. Totuși, până acum, s-au înregistrat foarte puține progrese în Parlament. Amendamentele au fost respinse. Aceasta demonstrează din nou cum vede Parlamentul aceste recomandări. Unde vreau să ajung este că e foarte important pentru noi să ne punem casa în ordine și să luăm în serios recomandările Ombudsmanului, întărind astfel poziția acestuia.

 
  
MPphoto
 

  Tadeusz Zwiefka (PPE).(PL) Dle președinte, după cum este cazul în fiecare an, Comisia pentru afaceri juridice îi prezintă Parlamentului raportul său referitor la raportul Comisiei Europene privind aplicarea dreptului comunitar și, ca în fiecare an, membrii Comisiei pentru afaceri juridice au multe rezerve cu privire la substanța și forma în care Comisia și-a pregătit raportul.

Nu există nicio îndoială că problema transpunerii dreptului comunitar în sistemele naționale este o chestiune foarte importantă în cadrul Uniunii. Aceleași reglementări sunt introduse de diferite state în diferite momente, ceea ce, în anumite privințe, este, desigur, de înțeles. Totuși, aceasta nu ar trebui să ducă la întârzieri care să cauzeze o lipsă de siguranță juridică și, drept consecință, să facă imposibilă exercitarea de către cetățeni a drepturilor lor. După cum a indicat în mod corect raportorul nostru, întârzierile în transpunere, precum și aplicarea incorectă a dreptului comunitar, generează costuri reale și duc la lipsa încrederii cetățenilor în instituțiile europene. Și din acest motiv, salut toate inițiativele Comisiei, cum ar fi întâlnirile experților și dialogul bilateral dintre Comisie și statele membre, al căror scop este să rezolve aceste probleme cât mai curând posibil. Observ cu mare interes programul „EU Pilot”, care ar trebui să fie un instrument care să ofere un răspuns rapid la toate cazurile de aplicare incorectă sau adaptare a legislației comunitare la legislația națională.

Subliniem încă o dată rolul pe care curțile naționale îl joacă în aplicarea practică și interpretarea dreptului comunitar. Acest rol nu va fi totuși corect adus la îndeplinire dacă nu se oferă un training adecvat, dacă nu se țin întâlniri și dacă nu se creează o cultura comunitară juridică. Cu privire la Parlamentul nostru - și mă adresez colegilor deputați - dreptul pe care îl creăm, deoarece suntem legislatori, trebuie să fie clar și comprehensibil, pentru că numai atunci când este înțeles, va putea fi transpus cu ușurință în sistemele naționale și vor exista mai puține probleme asociate cu acesta.

 
  
MPphoto
 

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D).(PL) Dle președinte, atunci când am analizat raportul activităților Ombudsmanului European pentru 2009, m-am bucurat să remarc dezvoltarea cooperării dintre Ombudsman și Comisia pentru petiții. Prețuiesc în mod deosebit munca profesorului Diamandouros, care este Ombudsman din 2003, precum și eforturile dumnealui de a informa cetățenii cu privire la oportunitățile aflate la dispoziția lor pentru a înainta plângeri referitoare la funcționarea incorectă a administrației europene și faptul că încurajează cetățenii să își exercite drepturile.

Luând în considerare faptul că numai 23 % din mai mult de 3000 de plângeri înregistrate în 2009 intră în sfera de acțiune a Ombudsmanului, acesta ar trebui fără nicio îndoială să își continue activitățile în domeniul informării. Din cauza competențelor sale limitate, nu poate decât să investigheze plângerile privitoare la instituțiile și organismele Uniunii Europene. Totuși, ceea ce este important e ca toți cei care îi transmit Ombudsmanului o plângere care nu poate fi acceptată din motive formale să primească o înștiințare cu privire la autoritatea către care trebuie să se îndrepte în fiecare dintre situații.

Este, de asemenea, important să subliniem că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona întărește în mod semnificativ legitimitatea democratică a Ombudsmanului și extinde aria sa de competență în politica externă. Ar trebui, de asemenea, subliniat că Ombudsmanul întreprinde din ce în ce mai multe activități din propria sa inițiativă; de exemplu, cu privire la plățile întârziate ale Uniunii Europene, dizabilitate și discriminare. Acțiunile sale au dus, de asemenea, la crearea Codului european de bună conduită administrativă. Alte vești bune sunt reprezentate de faptul că timpul necesar pentru derularea procedurii a fost redus la nouă luni.

Procentul ridicat de cazuri finalizate în care instituția către care s-a înaintat o plângere a ajuns la un acord sau cazul a fost soluționat spre beneficiul reclamantului reprezintă o mărturie în favoarea eficienței Ombudsmanului și a bunei sale cooperări cu alte instituții. Aceasta s-a produs în 56 % dintre cazuri, în 2009. Sper că Ombudsmanul, susținut de noi, de Parlament și de alte instituții, își va continua munca cu aceeași energie și chiar și cu o mai mare eficiență decât până acum.

 
  
MPphoto
 

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE).(FI) Dle președinte, mulțumirile mele se îndreaptă către Ombudsmanul European și către biroul său, pentru munca admirabilă pe care au depus-o pentru acest birou în situații dificile. Deschiderea, dreptul de acces la informații și dreptul la o bună guvernare sunt toate cruciale, dacă vrem ca publicul să aibă încredere în capacitatea instituțiilor europene de a-i monitoriza drepturile. Este îngrijorător că, de la an la an, cea mai mare lipsă administrativă a sistemului este lipsa transparenței și chiar refuzul de împărtășire a informațiilor și documentelor. În această privință, cazul Porsche este foarte grav. Atunci când Comisia a așteptat 15 luni înainte de a transmite documentele care i s-au solicitat, aceasta a însemnat o neglijență gravă în îndatoririle sale de a coopera în mod cinstit cu Ombudsmanul. Această atitudine din partea Comisiei a subminat încrederea cetățenilor noștri în Comisie și a afectat imaginea publică a UE.

Acum, când un comisar și Ombudsmanul sunt aici, așezați liniștit unul lângă celălalt, cred că ar fi o idee bună dacă ar începe o discuție confidențială și exhaustivă asupra respectării de către fiecare dintre ei a muncii celuilalt și asupra disponibilității lor de a coopera și acționa în conformitate cu principiile de bază ale UE. Nu doresc să învinovățesc vreun comisar în legătură cu aceste aspecte, însă Comisia ar trebui să poarte o dezbatere sinceră pe marginea acestei chestiuni, deoarece imaginea publică a UE nu este cu siguranță atât de bună încât să ne permitem, în viitor, mai multe cazuri precum cazul Porsche.

Drepturile cetățenilor noștri trebuie respectate de către Comisie, Consiliu și, desigur, de către Parlament - de către toate instituțiile UE.

 
  
MPphoto
 

  Gerald Häfner (Verts/ALE).(DE) Dle președinte, dle Diamandouros este foarte important pentru toți cetățenii noștri și pentru Uniunea Europeană și aș dori să îi mulțumesc în mod sincer pentru munca sa. Desigur, aceasta atinge și un punct dureros, adică o zonă în care este nevoie de îmbunătățiri. Cazul Porsche tocmai a fost menționat. Ca cetățean german, trebuie să spun că îmi este foarte rușine de ceea ce s-a petrecut aici. Avem aici un comisar german, un producător german de automobile și o corespondență între ei. Toată corespondența dintre Comisie și alți producători de autovehicule din Italia, Spania și alte state este publicată, însă nu și corespondența germană. Ombudsmanul a emis nu una sau două, ci trei mustrări și totuși nu s-a întreprins nicio acțiune. Acest lucru trebuie îmbunătățit urgent. Aș dori să subliniez acest lucru în modul cel mai puternic cu putință.

Cel de-al doilea lucru pe care doresc să îl spun este că atunci când folosim cuvântul „piloți”, ne gândim în general la un grup de profesioniști care își petrec întreaga viață profesională la mare distanță de sol. Nu sunt sigur cum de i-a venit Comisiei ideea de a se referi la noul său proiect despre tratarea plângerilor cetățenilor europeni sub denumirea de „proiect pilot” deoarece, în esență, acesta nu oferă nimic nou. Cetățenii își înaintează plângerile lor justificate mai întâi în propriul lor stat. Nu se întreprinde nicio acțiune acolo. Prin urmare, se îndreaptă către Comisie. Ce face Comisia? Trimite plângerea cu un zbor de retur către țara sa de origine și, din nou, nu se face nimic. Nu cred că acesta este un mod adecvat de a trata preocupările și plângerile cetățenilor noștri și aș dori să profit de această ocazie pentru a-i solicita dlui comisar Šefčovič, pe care îl stimez foarte mult, să declare fie că dorește să abandoneze acest proiect, fie să reanalizeze modul în care ne putem asigura că plângerile cetățenilor noștri sunt trimise într-un loc în care pot fi cu adevărat tratate și că cetățenilor li se va face dreptate și vor beneficia de despăgubiri.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: ISABELLE DURANT
Vicepreședintă

 
  
MPphoto
 

  Marek Henryk Migalski (ECR).(PL) Dnă președintă, dle comisar, n-aș vrea să transform această Cameră într-o sală de curs. După cum însă știți, biroul Ombudsmanului a fost instituit pentru prima dată în Europa cu aproape 300 de ani în urmă. Prin urmare, nu e deloc surprinzător că manifestăm un interes aparte pentru aceste chestiuni și că le acordăm o atenție sporită.

Cred că toate cele trei rapoarte merită toată atenția noastră, cu o singură rezervă. Raportul dnei Nedelcheva conține o secțiune pe care o consider alarmantă. Fără a aduce cumva atingere activității valoroase și eficiente pe care o desfășoară Ombudsmanul European, este oare necesar ca biroul acestuia să coste aproape 9 milioane EUR? Nu este oare posibil să limităm modul aproape bizantin în care funcționează acest birou? Este motivul pentru care grupul meu se abține de la a vota asupra acestei chestiuni și, în particular, asupra acestui raport, deși îi dorim succes Ombudsmanului și mai ales cetățenilor care îi adresează plângeri.

 
  
MPphoto
 

  Rui Tavares (GUE/NGL).(PT) Dnă președintă, aș dori în primul rând să-i mulțumesc dlui Diamandouros pentru munca sa și pentru raportul pe care l-a înaintat. Munca sa a fost riguroasă și de calitate, motiv pentru care îi mulțumesc. Aș dori însă să mă concentrez asupra cantității, și nu a calității, întrucât este interesant să aflăm cât de mult recurge publicul la aceste servicii.

Se pare că este vorba despre câteva mii de plângeri, dintre care o parte sunt declarate inadmisibile. Interesant ar fi să analizăm de ce nu sunt mai multe plângeri. Cu alte cuvinte, în funcție de perspectivă, paharul este pe jumătate gol sau pe jumătate plin. Mă întreb în ce măsură se află natura extrem de complexă și opacă a instituțiilor europene, pe de o parte, și a legislației în baza căreia acestea funcționează, pe de altă parte, la originea relației complicate dintre cetățeni și instituții. Cu alte cuvinte, pentru a formula o plângere trebuie să-ți cunoști drepturile, iar pentru a-ți cunoaște drepturile trebuie să cunoști legislația și mecanismele necesare pentru înaintarea unei plângeri. Prin urmare, în loc de a vă da sugestii, dle Diamandouros, aș dori să vă rog ca, în calitate de Ombudsman, să aduceți sugestii menite să conducă la o simplificare a proceselor legislative și, în măsura posibilului, a mecanismelor de funcționare a instituțiilor UE, sugestii pe care să le înaintați Parlamentului, în calitatea sa de cameră legislativă. Se vorbește mult despre transparență și claritate, însă simplitatea este în egală măsură o valoare democratică pe care o ignorăm mult prea adesea, dar care permite accesul publicului larg la instituții.

Dle Diamandouros, în prezent sunt și membru în Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, care votează în același timp. Doresc să vă asigur că voi lua în considerare răspunsul lor la această problemă.

 
  
MPphoto
 

  John Stuart Agnew (EFD). – Dnă președintă, poate cel mai condamnabil aspect al comportamentului dlui comisar pe care îl dezvăluie acest raport, mai mult decât tratamentul îngrozitor aplicat reclamantului în acest caz, este faptul că nu a fost un caz izolat de administrare defectuoasă. Într-adevăr, faptele prezentate în acest raport tranșant depășesc sfera simplei neglijențe și indolențe. Singura concluzie rezonabilă ce poate fi desprinsă este că un astfel de comportament din partea Comisiei este deopotrivă deliberat și rezultatul unei atitudini calculate, menite să submineze strădaniile Ombudsmanului și să distrugă statul de drept.

Munca sa este suficient de dificilă și fără problema suplimentară generată de o Comisie care, după cum demonstrează faptele prezentate, și-a propus să împiedice în orice chip buna funcționare a biroului său. A existat o vreme când, dacă un astfel de comportament meschin din partea funcționarilor publici era dezvăluit, atât ei, cât și ministrul responsabil, își pierdeau funcțiile. Dimpotrivă, acum mă aștept să vedem o Comisie arogantă și disprețuitoare care va face ce știe mai bine, adică va continua să sfideze publicul, lăsându-i nepedepsiți pe cei responsabili. Nu e de mirare că UE nu a fost niciodată mai nepopulară decât acum!

 
  
MPphoto
 

  Csanád Szegedi (NI). (HU) Dnă președintă, raportul de activitate al Ombudsmanului arată în mod clar că lipsa de transparență din instituțiile Uniunii Europene este una dintre cele mai mari probleme cu care ne confruntăm. Cele mai multe plângeri vizează Comisia, care întârzie mereu răspunsurile sale, subminând astfel încrederea în instituțiile UE. Trebuie să sporim transparența prin optimizarea activității instituțiilor și printr-o comunicare mai amplă, garantând în același timp faptul că aceste măsuri nu vor conduce la o majorare a cheltuielilor. UE a cheltuit deja sume uriașe pentru a-și face propagandă și reclamă.

În plus, numărul plângerilor va crește cu siguranță odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și implementarea incompletă sau tardivă a legislației europene de către statele membre. Pentru a preveni o astfel de evoluție, este necesar ca judecătorii naționali, avocații practicanți și funcționarii publici și administrativi să beneficieze de o formare extinsă și armonizată. În plus, trebuie să informăm cetățenii că încălcările legislației UE pot fi contestate și în fața instanțelor naționale în cauză. În prima jumătate a anului 2011, Ungaria va deține președinția prin rotație a Uniunii Europene, astfel că noi, deputații maghiari din Parlamentul European, vom avea sarcina esențială de a asigura transpunerea unei legislații armonizate.

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dnă președintă, dle Diamandouros, dle comisar, instituția Ombudsmanului a avut o istorie impresionantă în Europa. Sunt 200 de ani de când, preluând un concept apărut inițial în Suedia, ombudsmanii încearcă să soluționeze în deplină imparțialitate dispute și probleme. Cred că ideea de ombudsman decurge dintr-o nevoie umană adâncă de a soluționa dispute prin mijloace pașnice.

Acum suntem în fața celui de-al cincisprezecelea raport elaborat de Ombudsmanul Europei, și a celui de-al șaptelea alcătuit de dl Diamandouros. Este un bilanț remarcabil și doresc să-l felicit pe dl Diamandouros. Cu ocazia alegerii sale de anul trecut, mi-am exprimat speranța că Ombudsmanul va face tot ce-i stă în putință pentru a garanta că procesul de luare a deciziilor în UE va fi mai transparent și relevant pentru cetățeni și că vom colabora eficient cu Comisia pentru petiții. Cred că putem afirma fără să greșim că, împreună, am reușit să facem acest lucru. Consider, însă, că mai este posibilă o ameliorare a coordonării dintre funcțiile și sarcinile Ombudsmanului și cele ale Comisiei pentru petiții. Primim tot mai multe petiții care sunt legate atât de aspecte ce țin de dreptul clasic de a adresa petiții, precum și de elemente aferente obligațiilor Ombudsmanului. Vorbesc despre drepturile omului, drepturi de proprietate și obstacole în calea desfășurării de activități economice. Devine astfel rezonabil și oportun să colaborăm în aceste domenii pentru a putea ataca împreună Comisia într-un mod constructiv, în scopul de a obține răspunsurile relevante în intervalul de timp dorit.

De asemenea, doresc să salut noul site web ce conține un ghid interactiv menit să contribuie la sensibilizarea cetățenilor cu privire la oportunitățile de care dispun pentru a-și face auzită vocea în Europa. Sper că dl Diamandouros va continua să-și desfășoare cu succes activitatea sa atât de importantă și necesară și că va reuși să aducă îmbunătățiri oriunde este posibil. La rândul său, Comisia pentru petiții va face tot ce îi stă în putință pentru a promova și în viitor o cooperare strânsă cu Ombudsmanul, în scopul reprezentării intereselor cetățenilor Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Sylvana Rapti (S&D).(EL) Dnă președintă, astăzi dezbatem două chestiuni foarte importante. Una este legată de interesele cetățenilor europeni, cea de-a doua este reconcilierea dintre cetățenii europeni și instituțiile europene.

Cele trei rapoarte absolut excepționale alcătuite de cele trei raportoare, precum și activitățile Ombudsmanului European, mă duc cu gândul, din punctul de vedere al cetățenilor Europei, la o reprezentare a dlui Diamandouros ca D’Artagnan și a celor trei raportoare ca cei trei muschetari apărând interesele cetățenilor europeni.

Este foarte regretabil că Comisia Europeană nu se implică așa cum ar trebui. Din punctul meu de vedere, singurul aspect pozitiv din declarația de azi a dlui comisar a fost viteza discursului său. Dacă și Comisia Europeană ar acționa cu aceeași rapiditate, dezbaterea de azi ar fi inutilă.

Este foarte important ca cetățenii europeni să aibă încredere în instituțiile europene, să le perceapă într-o lumină pozitivă și să simtă că acestea lucrează în interesele lor. După cum a precizat dna Paliadeli în raportul său, a fost nevoie de o întârziere de cincisprezece luni pentru a avea acces la trei scrisori de la un producător de automobile specializat în mașini de viteză. Ce oximoron! Dacă în joc ar fi fost interesele unui singur cetățean european, și nu ale unui producător de automobile, ar mai fi fost întârzierea atât de mare? Nu pot să nu mă întreb.

Oricum ar fi, cred că trebuie să fim cinstiți. Este benefic pentru toți să lucrăm împreună, să avem încredere în ceea ce a spus dl comisar, să credem că și Comisia este pregătită să coopereze cu Ombudsmanul European, și trebuie cu toții să lucrăm în interesul cetățenilor Europei. Să sperăm că viteza de reacție a Comisiei o va egala pe cea cu care a vorbit dl comisar. Pe interpreți i-a provocat cu siguranță la o întrecere dificilă.

 
  
MPphoto
 

  Oriol Junqueras Vies (Verts/ALE).(ES) Bon dia, dnă președintă. Îmi pare rău că sesiunea nu mai este prezidată de dl Vidal-Quadras, pentru că sunt convins că ar fi apreciat intervenția mea.

În primul rând, doresc să-i mulțumesc Ombudsmanului European pentru activitatea sa și să-l încurajez să continue să apere cu același curaj drepturile cetățenilor europeni, care sunt adesea amenințate de unele autorități publice.

În această privință, doresc să spun că o asociație culturală din Valencia a adunat 650 000 de semnături în favoarea unei inițiative legislative menite să garanteze receptarea de canale de radio și televiziune în limba catalană. Este pur și simplu o chestiune de respectare a articolului 12 alineatul (2) din Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare a Consiliului Europei, precum și a Directivei privind serviciile media audiovizuale fără frontiere.

Ei bine, guvernul spaniol a refuzat să ia în considerare aceste 650 000 de semnături. Sperăm că Ombudsmanul European va sprijini acest demers și va apăra drepturile acestor 650 000 de europeni care sunt protejați de legislația europeană.

 
  
MPphoto
 

  Jaroslav Paška (EFD). (SK) Dnă președintă, aș dori să încep prin a semnala neajunsurile din rapoartele anuale ale Comisiei referitoare la monitorizarea aplicării legislației UE, care în forma lor actuală nu oferă cetățenilor sau instituțiilor în cauză informațiile necesare privind situația reală a aplicării legislației UE.

Ar fi de dorit ca, în viitor, în special în cazurile în care acționează ca urmare a unei încălcări ce decurge din transpunerea incorectă a legislației UE, Comisia să furnizeze cel puțin informațiile de bază legate de natura și amploarea încălcării. Printr-o cerere oficială formulată în rezoluția sa din 4 februarie 2010, Parlamentul European a solicitat deja o mai bună informare cu privire la procedurile ce implică încălcări ale dreptului comunitar.

Din discursul dlui Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei Europene, am reținut ca un semnal pozitiv intenția Comisiei de a revizui posibilitatea introducerii de norme procedurale pentru anchete, stabilind diferitele aspecte ale procedurii în caz de încălcări ale legislației, cum ar fi termenele limită, dreptul la audiere, obligația de furniza o motivare, etc.

Am convingerea că o cooperare strânsă între Comisie și Parlamentul European poate conduce la realizarea unui mecanism mai eficient și mai transparent de monitorizare a aplicării legislației UE.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sógor (PPE). (HU) Ombudsmanul European este conștiința democratică a Uniunii Europene. An după an, această instituție contribuie la consolidarea încrederii reclamanților în instituțiile europene. Sunt deosebit de încântat că, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, UE îi revine responsabilitatea de a supraveghea și respectarea Cartei drepturilor fundamentale, garantând în primul rând respectarea dreptului la o bună administrare. Consider că rețeaua europeană de ombudsmani este extrem de utilă, având în vedere că în anumite state membre, inclusiv în România, de unde provin eu, conștiința civică și calitatea serviciilor publice sunt sub media europeană. Acest fapt se reflectă și în raportul de activitate al Ombudsmanului. Este motivul pentru care îi adresez Ombudsmanului rugămintea ca în viitor să încerce să adune și plângerile referitoare la implementarea legislației europene de către statele membre înaintate ombudsmanilor naționali, întrucât, în majoritatea cazurilor, cetățenii intră în contact cu legislația europeană prin intermediul autorităților naționale.

 
  
MPphoto
 

  Kriton Arsenis (S&D).(EL) Dnă președintă, dle comisar, pentru început aș dori să-l felicit pe Ombudsmanul European pentru activitatea sa excepțională din toată această perioadă. Felicitările mele se îndreaptă în egală măsură către raportoare.

Aș dori să fac câteva comentarii legate în special de raportul dnei Paliadeli. Vorbim de o realitate șocantă: refuzul de a dezvălui întregul conținut al corespondenței derulate între Comisie și Porsche în perioada de pregătire a directivei referitoare la emisiile provenite de la autoturisme. Apar astfel unele semne de întrebare legate de obiectivitatea propunerilor legislative ale Comisiei și de independența reală a acesteia față de interesele industriale.

Raportul propune în mod justificat blocarea unei părți din bugetul Comisiei dacă aceasta va persista în astfel de practici. Dle comisar, Parlamentul va lua această măsură dacă nu veți renunța la astfel de practici.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Iacolino (PPE).(IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, este firesc să percepem o reuniune ca cea de acum, cu Ombudsmanul European și dl comisar, ca jucând un rol deosebit de important în actuala situație din Europa, care evoluează în mod dinamic și concret către satisfacerea interesului public.

Întrucât, însă, instrumentele recent instituite prin Tratatul de la Lisabona le acordă cetățenilor dreptul la inițiativă legislativă, putem afirma astăzi că Parlamentul se identifică tot mai mult cu cererile și așteptările cetățenilor.

Este foarte adevărat că aplicarea efectivă a legii depinde în primul rând de performanțele de care este capabilă Comisia cu sprijinul competent al Ombudsmanului. Este important să acordăm atenția cuvenită cererilor și așteptărilor cetățenilor și să solicităm ca instrumentele să fie într-adevăr utilizate în interes public. Nu putem decât să salutăm propunerea formulată în inițiativa privind elaborarea unui cod de procedură.

Informațiile trebuie să fie furnizate pe baza criteriilor de accesibilitate, coerență și transparență absolută, deoarece considerăm că multe regiuni se așteaptă la o abordare mai energică din partea Comisiei în privința obiectivului exprimat aici. Nu trebuie să uităm cât de importantă ar putea fi contribuția celorlalți ombudsmani europeni în materie de cooperare interparlamentară.

Dacă vrem să existe o cooperare reală între parlamentele naționale și Parlamentul European, care să funcționeze așa cum ar trebui, nu există nicio îndoială că această îmbogățire personală în materie de istorie profesională și diversitate a culturilor juridice trebuie să găsească un răgaz pentru a transforma cooperarea pentru mediere într-o metodă eficientă de soluționare a problemelor în interes public.

 
  
MPphoto
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D).(LT) Dnă președintă, dle Ombudsman, vă mulțumesc pentru raportul dvs. Rolul Ombudsmanului European este deosebit de important pentru a ajuta cetățenii să-și soluționeze problemele cu care se confruntă și pentru sporirea transparenței și responsabilității instituțiilor. Ombudsmanul European dorește ca deciziile luate de instituțiile Uniunii Europene să fie accesibile cetățenilor, care trebuie să aibă posibilitatea de a obține informațiile dorite, astfel încât să poată avea încredere în capacitatea instituțiilor de a le apăra drepturile în materie de discriminare, abuz de putere exercitat de instituții, absența de reacții prompte la solicitări și refuzul de a furniza informații. Comisia primește numeroase plângeri legate de administrarea defectuoasă. Prin urmare, este important ca Comisia să ia măsuri pentru a garanta că solicitările de acces la documente primesc răspunsuri rapide, întrucât aplicarea adecvată a legislației Uniunii Europene are un impact direct asupra vieții cotidiene a cetățenilor și asupra respectării drepturilor lor. În plus, aplicarea necorespunzătoare a legislației subminează încrederea în instituțiile Uniunii Europene și conduce la costuri suplimentare.

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE).(PL) Dnă președintă, doresc să încep prin a-i mulțumi raportoarei pentru raportul său excelent, care se remarcă prin cuprindere și echilibru, precum și Ombudsmanului pentru eforturile sale neobosite de a combate administrarea defectuoasă și de a fi ridicat standardele de administrație în Uniunea Europeană.

După cum a subliniat raportoarea pe bună dreptate, ultimul an din activitatea Ombudsmanului a fost marcat de o bună gestiune și de progrese în reducerea numărului de plângeri, precum și în scurtarea procedurii de anchetare a plângerilor. Cred că acesta este și efectul continuității în exercitarea mandatului. După cum se poate observa, alegerea dlui Diamandouros a fost o decizie foarte bună. Cu toate acestea, Ombudsmanul trebuie să reacționeze mai rapid la nevoile cetățenilor, ceea ce se poate realiza printr-o cooperare mai strânsă cu ombudsmanii naționali. Funcția de Ombudsman European presupune un rol care evoluează în timp, există însă un set de constante și valori universale care sunt permanente. Am convingerea că în noul an de mandat, acesta va asculta cu și mai multă atenție vocile cetățenilor.

 
  
MPphoto
 

  Simon Busuttil (PPE).(MT) Dnă președintă, aș dori să încep prin a o felicita pe raportoare, dna Mariya Nedelcheva, precum și pe dl Diamandouros pentru munca sa neobosită și în special pentru faptul că s-a străduit să reducă timpul de așteptare pentru procedurile înregistrate, întrucât consider că este cea mai bună cale de a apropia instituțiile Uniunii Europene de cetățeni.

În al doilea rând, reluând ceea ce a spus deja colegul meu, aș dori să subliniez importanța majoră a cooperării interinstituționale. Cred că experiența colaborării de până acum cu Ombudsmanul, și în special cea actuală, reflectă gradul de cooperare care există între această Cameră, Parlament și, în particular, Comisia pentru petiții, și biroul Ombudsmanului.

În plus, doresc să fac apel la dl Šefčovič, comisarul prezent astăzi alături de noi, să ne urmeze exemplul, întrucât cred că în materie de plângeri ale cetățenilor, Comisia Europeană nu cooperează cu Parlamentul la fel de mult cum o face Ombudsmanul. Suntem conștienți de faptul că mulți cetățeni înaintează plângeri direct la Comisia Europeană, însă nu avem nicio idee în ce număr o fac, care este obiectul plângerilor și care este rezultatul final al acestora.

Pe de altă parte, suntem informați cu privire la toate plângerile care ajung în fața Ombudsmanului, cele depuse la Comisia pentru petiții fiind cunoscute datorită caracterului lor public.

În cele din urmă, doresc să le transmit un mesaj cetățenilor. Întâmplător, din raport reiese că la un calcul proporțional, cel mai mare număr de plângeri provine din Malta și Luxemburg. Este un fapt interesant și nu cred că motivul este că maltezilor și luxemburghezilor le place să se plângă, ci mai curând că sunt cetățeni care știu să-și apere drepturile, și consider că este important că o fac.

 
  
MPphoto
 

  Pascale Gruny (PPE). (FR) Dnă președintă, dle Diamandouros, dle comisar, doamnelor și domnilor, haideți să dăm un chip Europei cetățenilor. Toate instituțiile europene au responsabilitatea de a depune toate eforturile pentru a informa cetățenii cu privire la toate căile de atac care le stau la dispoziție în caz de încălcări ale dreptului comunitar sau administrare defectuoasă de către instituțiile europene.

În primul rând, doresc s-o felicit pe colega mea, dna Nedelcheva, pentru raportul său referitor la activitatea Ombudsmanului European în 2009. Comisia Europeană a făcut obiectul celor mai multe critici ale Ombudsmanului, motivate adesea de lipsa de informare. Raportul colegei mele, dna Paliadeli, pe care doresc să o felicit, este un exemplu flagrant în acest sens.

În al doilea rând, doresc să-i mulțumesc Ombudsmanului European pentru realizările înfăptuite alături de întreaga sa echipă, pentru disponibilitatea și excelenta sa colaborare cu Comisia pentru petiții. Este un lucru foarte important. Rolul său reprezintă o garanție esențială că principiul transparenței și al bunei administrări este respectat, aceasta fiind și modalitatea reală de protecție a cetățenilor noștri.

În cele din urmă, cred că ar fi timpul ca cetățenii să fie mai bine informați cu privire la căile de atac la care pot recurge împotriva Comisiei Europene, și anume Ombudsmanul European și Comisia pentru petiții. În acest scop, avem nevoie desigur de un portal de internet, însă unul comun, așa cum v-am solicitat deja. Ar fi de un real ajutor pentru cetățenii noștri.

 
  
MPphoto
 

  Mairead McGuinness (PPE). – Dnă președintă, doresc să-i mulțumesc Ombudsmanului pentru munca sa. Obiectul activității sale este foarte specific, administrarea defectuoasă, de aceea cred că este important ca cetățenii să înțeleagă acest termen.

Mare parte din ceea ce voi spune nu are implicații directe asupra Ombudsmanului, însă cred că merită toată atenția noastră. Unele dintre cele mai mari probleme care fac și obiectul numeroaselor plângeri pe care le primim sunt legate de propriile noastre state membre. Ca urmare, după cum a spus dl Busuttil, cetățenii înaintează plângeri direct la Comisie care, în cadrul acestui sistem pilot, se adresează statului membru în cauză pentru a încerca să soluționeze problema pe care cetățenii nu au reușit să o rezolve. Acest mecanism nu este transparent și trebuie supus unei analize. Este o problemă care trebuie discutată în această instituție.

A doua chestiune care se ridică se referă la achizițiile de proprietăți și tranzacțiile încheiate de cetățeni în diferite state membre. Nu avem nicio competență în acest domeniu, însă este o problemă tot mai presantă și trebuie să găsim o modalitate adecvată de abordare.

În cele din urmă, ombudsmanul irlandez a elaborat două rapoarte care au fost respinse de propriul nostru guvern. Faptul că activitatea unui ombudsman dintr-un stat membru poate fi literalmente desființată este motiv de profundă îngrijorare. Sunteți conștient de acest lucru, dle Ombudsman. Mă bucur că gesticulați aprobator. Este o chestiune ce trebuie abordată! Nu putem lăsa lucrurile să continue astfel.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dnă președintă, mă voi referi la cel de-al treilea punct: Aplicarea legislației europene. S-ar putea afirma că singurul lucru mai nociv decât o legislație europeană clară și transparentă este o legislație europeană ambiguă și nesigură.

Agenda pentru „o mai bună reglementare și simplificare” a Comisiei pare a fi la fel de evazivă ca Sfântul Graal. Nivelul limbii engleze din anumite propuneri legislative m-a dus la început la concluzia că acestea ar fi fost redactate inițial într-un dialect sudic din Albania. Am descoperit însă într-o fază timpurie că cea mai mare parte dintre cele mai cumplite exemple fuseseră redactate în engleză.

Procesul legislativ nu compensează o legislație prost elaborată. Amendamentele sunt transmise deputaților din PE în ultimul moment, voturile sunt împărțite și apoi reunite, am intrat în Cameră convinși că avem versiunea finală a listei de votare, doar pentru a afla că a fost modificată în cursul dimineții.

Deputații din grupurile mari care se mulțumesc să fie simpli executanți ai ordinelor liderilor de partid nu trebuie să-și facă griji. Nu fac decât să imite gesticulațiile agitatorilor din partid. Dimpotrivă, pentru deputații onești și cei neafiliați, este un coșmar.

 
  
MPphoto
 

  Andreas Mölzer (NI).(DE) Dnă președintă, după cum știm cu toții, Uniunea Europeană se străduiește de zeci de ani să reducă birocrația și să sporească transparența. Însă nici măcar în Parlamentul European nu vedem prea multe semne în acest sens. Dimpotrivă, am sentimentul că hățișul birocratic pare să devină tot mai dens de la an la an.

Înainte de audierile pentru ultimele alegeri, cuvântul transparență era pe buzele tuturor. Datorită mandatului lor și drepturilor aferente, deputații din Parlamentul European își pot face auzite vocile. Nu putem spune același lucru și despre cetățenii Europei. Din acest motiv, ei au un Ombudsman European. Având în vedere că peste o treime din anchetele Ombudsmanului s-au ocupat de cazuri legate de lipsa de transparență și când 56 % din toate aceste cauze au fost soluționate pe cale amiabilă, importanța biroului Ombudsmanului este de necontestat.

Ca să citez cuvintele Ombudsmanului: cetățenii au dreptul să știe cu ce se ocupă UE și administrația de la baza acesteia. La cele de mai sus ar mai fi de adăugat că cetățenii noștri au și dreptul să știe cum le cheltuie Uniunea Europeană banii proveniți din taxe și unde sunt irosite resursele. Ar fi timpul ca, în sfârșit, controlul bugetar să devină eficient, pentru ca și rapoartele ce decurg din el să fie măcar la fel de utile ca cele ale Ombudsmanului.

 
  
MPphoto
 

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. – Dnă președintă, se pare că în discursul meu introductiv am vorbit prea repede, voi încerca să-mi repar greșeala. Nu voi încerca să-i impresionez pe deputații din PE prin viteza discursului meu, ci prin angajamentul pe care mi-l asum aici în mod deschis, exprimând interesul major al Comisiei de a colabora cât mai strâns și eficient cu Ombudsmanul. Cred că dl Diamandouros știe deja acest lucru.

Știe cât de strâns cooperăm și cred că rata atât de mare a succesului în soluționarea problemelor de administrare defectuoasă și a altor chestiuni pe care le anchetează se datorează disponibilității noastre și cooperării foarte strânse cu noi. Desigur, uneori apar cazuri în care este nevoie de mai multă energie pentru a aborda unele probleme suplimentare, așa cum s-a întâmplat într-adevăr în cazul la care s-au referit cei mai mulți dintre dvs.

A fost în mod evident o situație în care Comisia a fost divizată între, pe de o parte, angajamentul la transparență și obligațiile legale ce decurg din jurisprudența Curții Europene de Justiție și, pe de altă parte, angajamentul nostru de a respecta confidențialitatea profesională. Pentru a putea divulga informații, care în acest caz particular ar fi fost foarte pertinente, aveam nevoie de acordul părții terțe, pe care nu am reușit să îl obținem nici după luni întregi de încercări. Nu am reușit să ajungem la un acord decât după ce am afirmat foarte clar că vom publica informațiile indiferent de consecințe și după ce am adus la cunoștința companiei faptul că are zece zile la dispoziție pentru a înainta o plângere la Curtea Europeană de Justiție.

Ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi acționat în conformitate cu obligațiile noastre legale? Probabil că plângerea ar fi fost depusă la Curtea Europeană de Justiție și probabil că nici până astăzi informațiile nu ar fi fost făcute publice. Așadar, vă rog ca uneori să aveți puțină îngăduință pentru noi! Suntem cu adevărat foarte dedicați transparenței, însă mereu trebuie să avem în vedere o demarcație foarte fină între diferitele angajamente pe care trebuie să le respectăm în astfel de cazuri foarte complexe.

Cu toate acestea, după cum am spus și în intervenția mea introductivă, recunosc că întârzierea a fost mare și că poate ar fi trebuit să exercităm presiuni și mai mari asupra companiei. Ar fi trebuit să obținem mai rapid răspunsul lor și vă pot asigura că Comisia va face tot ce îi stă în putință pentru a nu repeta această situație în cazuri similare. Nu vom căuta modalități de a trena procesul vreme de 15 luni, ceea ce a fost într-adevăr insuportabil. Sunt pe deplin de acord cu dna Paliadeli în această privință.

În ceea ce privește accesul la informații, haideți să privim cifrele proporțional. Primim în jur de 5000 de solicitări pe an și avem 80 de oameni care se ocupă de ele. Unele dintre dosarele pe care trebuie să le facem accesibile sunt atât de groase. În multe dintre cazuri este vorba de solicitări ale cetățenilor, însă vă pot spune că în la fel de multe cazuri este vorba de întrebări adresate de firme de avocatură renumite care încearcă să obțină informații suplimentare legate de dosare de concurență foarte sensibile. Trebuie să fim foarte precauți în acest proces. Dacă ne gândim că din aceste 5000 de dosare, doar între 15 și 20 ajung pe biroul Ombudsmanului, cred că facem o muncă bună în această privință. Având în vedere că 85 % dintre aceste solicitări primesc dreptul de acces de la prima solicitare, puteți calcula câte mii de dosare devin accesibile în fiecare an. Este un angajament pe care l-am asumat cu toată seriozitatea și vom continua să acționăm ca atare.

În ceea ce privește transpunerea și aplicarea legislației UE: în această privință vă pot asigura că ne dorim o cooperare cât mai strânsă cu Parlamentul European. Suntem pe deplin conștienți că o transpunere corespunzătoare și rapidă și o aplicare corectă sunt elemente care sudează Uniunea Europeană. Sunt esențiale pentru funcționarea eficientă a pieței unice. Prin urmare, în ceea ce privește transpunerea și aplicarea legislației europene, încercăm să ne asigurăm că suntem foarte preciși și foarte stricți. Dacă îmi permiteți să citez, în acordul cadru am convenit deja că:

„pentru a asigura o mai bună monitorizare a transpunerii și aplicării legislației Uniunii, Comisia și Parlamentul vor face eforturi să includă tabele de corelare obligatorii și un termen-limită obligatoriu pentru transpunere, care, în cazul directivelor, în mod normal nu ar trebui să depășească doi ani.

În plus față de rapoartele specifice și raportul anual privind aplicarea legislației Uniunii, Comisia pune la dispoziția Parlamentului informații rezumative cu privire la toate procedurile de încălcare a dreptului Uniunii încă din faza scrisorii oficiale de punere în întârziere, inclusiv, dacă Parlamentul solicită acest lucru, de la caz la caz și cu respectarea normelor de confidențialitate, în special cele confirmate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, privind aspectele vizate de procedura de încălcare a dreptului Uniunii.”

Există așadar încă o cale de a informa și a comunica mai bine cu Parlamentul European. Dacă aș putea solicita sprijinul Parlamentului European în acest domeniu specific, v-aș ruga ca în cazul directivelor să insistați puțin mai mult pe tabelele de corelare. Este propunerea constantă a Comisiei. Nu reușim întotdeauna să o realizăm în procedurile finale când legiuitorul finalizează negocierile asupra propunerii Comisiei, însă este posibil în Parlament și Consiliu. Tabelele de corelare înlesnesc foarte mult procesul prin care Comisia supraveghează aplicarea corectă a legislației europene, găsește erorile și caută soluțiile.

Ca răspuns la întrebarea dlui Hefner referitoare la UE Pilot și la numele acestui mecanism, acesta a fost gândit astfel pentru că, atunci când am lansat acest nou proiect prin care le-am oferit statelor membre noi posibilități de a-și repara singure și mai rapid greșelile, a fost vorba de o procedură aprobată, lansată de câteva state membre. Acum este aplicată de cele mai multe dintre ele. Ne aflăm încă în faza de început. Până acum, rezultatele au fost pozitive. Când vom ajunge în faza în care toate statele membre vor utiliza acest instrument pentru o mai bună și mai rapidă aplicare a legislației europene, vom căuta cu siguranță un alt nume, pentru că nu va mai fi vorba de un proiect pilot.

Dnă președintă, în încheiere aș dori să le mulțumesc deputaților din Parlamentul European și, desigur, Ombudsmanului nostru pentru cooperarea foarte satisfăcătoare și pentru dezbaterea fructuoasă în care am auzit multe idei noi. Aș dori doar să le reamintesc tuturor că, în virtutea Tratatului de la Lisabona, cetățenii au dreptul la o bună administrare. Elementul esențial pentru a o realiza, pentru a asigura corectitudinea în UE este, desigur, respectul legislației europene. Am convingerea că, împreună cu Parlamentul European și Ombudsmanul, vom reuși.

Văzând-o pe dna Durant prezidând sesiunea de dimineață, aș dori să mai subliniez un element. Este vorba despre faptul că am reușit să finalizăm un acord referitor la registrul comun de transparență al UE, care va face mai multă lumină și va determina mai multă transparență în activitățile de lobby și cele ale reprezentanților diferitelor interese la Bruxelles. Cred că este încă o contribuție foarte importantă la sporirea transparenței și creșterea calității în procesul legislativ al UE.

 
  
MPphoto
 

  Nikiforos Diamandouros, Ombudsman. – Dnă președintă, în primul rând doresc să le mulțumesc foarte călduros tuturor deputaților care și-au luat răgazul de a dezbate raportul meu. Doresc să le mulțumesc pentru susținerea categorică pe care au manifestat-o pentru activitatea Ombudsmanului. Încurajările pe care le-am primit de la dvs. m-au umplut nu doar de mulțumire, ci și de inspirație, pentru că vă spun deschis că astfel de încurajări amplifică simțul responsabilității care simt că îmi este pusă pe umeri pentru a continua eforturile de a apăra drepturile cetățenilor.

Vreau să vă mulțumesc foarte mult pentru tot, pentru preocuparea pe care ați manifestat-o nu doar pentru raportul anual, ci și pentru raportul special, și să le mulțumesc celor două raportoare care au dedicat suficient timp elaborării unor rapoarte excelente referitoare la raportul meu anual și la raportul special.

Ombudsman. – (FR) Permiteți-mi și mie să-i mulțumesc dnei Nedelcheva pentru comentariile sale. Dnă Nedelcheva, țin să vă spun că am luat act de comentariile dvs. prin care mă încurajați să inițiez un dialog cu colegii mei din statele membre referitor la aplicarea corectă a legislației comunitare.

Vă pot asigura că la următoarea întâlnire a ombudsmanilor naționali, care va avea loc anul viitor la Copenhaga, voi fi în măsură să pun accentul pe această chestiune. Aveți așadar promisiunea mea și vă mulțumesc în egală măsură pentru comentariile legate de importanța unui ghid interactiv, care a fost menționată și de colegii dvs. din alte partide.

Ombudsman. – Dnă președintă, permiteți-mi acum să mă concentrez asupra intervenției dlui vicepreședinte Šefčovič. Voi începe cu o remarcă generală. Doresc să fie clar pentru această Cameră că dl Šefčovič a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a încerca să colaboreze cât mai strâns cu Ombudsmanul și îi sunt recunoscător pentru ceea ce a făcut până în prezent.

Doresc să fie la fel de clar pentru această Cameră, și nu folosesc cuvinte goale, că odată cu preluarea atribuțiilor sale, dl Šefčovič a acționat contrar poziției predecesorului său, recunoscând public că în cazul Porsche răspunsul Comisiei a fost nesatisfăcător și regretabil. Aș vrea, așadar, să fac o distincție clară între persoana dlui comisar și răspunsul instituțional al Comisiei la această problemă, care, pentru prima dată în 15 ani, m-a forțat să înaintez un raport acestei instituții referitor la atitudinea pe care o discutăm. Se cuvine să fac această distincție legată de modul în care a fost tratată problema și să îi mulțumesc din nou dlui Šefčovič pentru eforturile sale de a face lucrurile să avanseze și de a fi constructiv în acest domeniu.

Acestea fiind spuse, îngăduiți-mi să mai adaug câteva lucruri. Dle comisar, comunicarea din 2002 privind cetățenii este de o importanță fundamentală pentru aplicarea principiului bunei administrări în Uniune. Prin urmare, în cazul în care Comisia intenționează să modifice această comunicare, sper că va programa consultări atât cu Ombudsmanul, cât și cu Comisia pentru petiții a Parlamentului European, înainte de a opera efectiv această modificare a unui instrument fundamental pentru cetățeni.

Există un acord deplin, pe care mă bucur că l-ați menționat și dvs., asupra faptului că instanțele sunt singura și cea mai înaltă autoritate în măsură să adopte decizii referitoare la interpretarea competentă a legii. Mă bucur foarte mult că și Comisia recunoaște acest fapt. În ceea ce privește proiectele de recomandări, aș dori să aduc doar o precizare, dle comisar.

Un proiect de recomandare constituie constatarea unui caz de administrare defectuoasă de către Ombudsman. Ceea ce nu împiedică instituția implicată să reacționeze la acest proiect de recomandare specific și să corecteze problema, fapt pe care îl voi lua în considerare pentru închiderea cauzei. Prin urmare, un comunicat de presă lansat în momentul constatării unui caz de administrare defectuoasă nu este sub nicio formă menit să formuleze un verdict sau să împiedice instituția să reacționeze, fapt de care vreau să vă asigur personal.

În cele din urmă, încă o clarificare referitoare la raportul special. Raportul a fost înaintat din cauza întârzierii excesive. Am remarcat regretul dvs., însă nu a fost vorba despre a-l înainta imediat după ce Comisia a făcut publice documentele. Cele două evenimente nu au fost corelate. Raportul a fost determinat de lungimea uriașă a răspunsului și am fost fericit să fi primit răspunsul. Însă ați formulat deja o poziție referitoare la acest lucru.

În cele din urmă, sper că se vor face eforturi în vederea eliminării acestor întârzieri. Dle comisar, în privința întârzierilor nu pot spune decât că mă aștept din partea Comisiei să fie capabilă să respecte normele referitoare la termene, pe care ea însăși le-a adoptat și la care încearcă să se conformeze. În ceea ce mă privește, voi trata astfel de situații respectând termenele limită care îmi sunt impuse. Cred că astfel vom ajunge la un rezultat mai bun.

Aș dori să mai adaug două chestiuni. Doresc să-i mulțumesc dlui Vlasák - sper că îi pronunț numele corect, având în vedere că ceha mea este nulă - pentru remarcile sale, întrucât mi-a dat ocazia să spun că analizez activ posibilitatea de a utiliza facilitățile oferite de Eurobarometru pentru a putea afla mai multe despre ceea ce cred cetățenii despre Ombudsman și despre modul de tratare a plângerilor. Vreau să-i mulțumesc pentru asta.

Voi face tot ce pot pentru a mă asigura că pagina web va deveni mai ușor de utilizat. Îl asigur că aceasta a trecut prin multe etape pilot și la fel de multe grupuri țintă, care au considerat că este foarte accesibilă. Până în prezent, a fost utilizată de peste 46 000 de persoane, care au fost bine îndrumate de la prima utilizare. Ca răspuns la întrebarea sa, vreau să îl asigur că astfel suntem mai în măsură să combatem administrarea defectuoasă și că ghidul interactiv a contribuit semnificativ la reducerea administrării defectuoase din instituții.

Încă două chestiuni. Dnă Geringer de Oedenberg, poate nu e ușor să acceptăm că marea majoritate a plângerilor înaintate fie Ombudsmanului European, fie ombudsmanilor naționali, au într-adevăr ca obiect legislația UE. Astfel se justifică și rețeaua de ombudsmani pe care o coordonez și care ne permite să transmitem de la bun început plângerile instituțiilor în cauză, pentru a evita astfel orice fel de probleme. Dacă ne concentrăm exclusiv pe conținutul mandatului ombudsmanului, neglijăm faptul că rețeaua garantează faptul că majoritatea plângerilor sunt transmise ombudsmanului național regional relevant în materie de legislație UE, unde sunt ulterior soluționate.

Aș vrea să fac un comentariu și vizavi de întrebarea dlui Migalski. Îl pot asigura că bugetul Ombudsmanului a fost aprobat de Consiliu fără nicio modificare. Suntem foarte conștienți de constrângeri, însă în egală măsură suntem încurajați de faptul că a fost aprobat de principala instituție bugetară, și nu doar de Parlamentul.

În ceea ce privește întrebarea dlui Szegedi, suntem întru totul de acord că instanțele statelor membre nu cunosc suficient de bine legislația UE și, în decursul numeroaselor vizite pe care le întreprind în toate statele membre, întâlnirile cu magistrații joacă un rol semnificativ în încercarea de a-i ajuta să evolueze în această direcție.

În cele din urmă, și voi încheia, dl Sógor a solicitat ca Ombudsmanul să poată primi și plângerile legate de legislația UE înaintate la nivel național. Din nefericire, această problemă nu intră în sfera de competență a mandatului meu. Dacă aș accepta această sarcină mi-aș încălca mandatul și, în același timp, aș submina responsabilitățile și mandatele legale ale colegilor mei din statele membre. Încerc să colaborez cu ei în această problemă, însă nu am nicio autoritate de a primi plângeri care privesc aplicarea legislației UE în statele membre.

Ombudsman. – (FR) Dnă președintă, în speranța că am răspuns la toate comentariile, doresc să le mulțumesc încă o dată deputaților pentru cuvintele de încurajare și să vă felicit pe dvs., Dnă președintă, la fel ca și pe dl comisar, pentru inițiativa importantă ce vizează aprobarea unui registru comun pentru Parlament și Comisie. Sunt convins că va constitui o evoluție foarte importantă.

 
  
MPphoto
 

  Mariya Nedelcheva, raportoare.(FR) Dnă președintă, dle Diamandouros, dle Šefčovič, doamnelor și domnilor, vă mulțumesc pentru intervențiile dvs., care am convingerea că au demonstrat, pe de o parte, importanța activităților Ombudsmanului European și, pe de altă pare, interesul pe care îl manifestă instituția noastră pentru aceste activități în cadrul Parlamentului European. Profit de această ocazie pentru a le mulțumi colegilor din Comisia pentru petiții, care prin munca lor creează o legătură și mai concretă între cetățenii europeni și instituțiile Uniunii.

Dle Diamandouros, anul 2009 a marcat cea de-a 15-a aniversare a instituției Ombudsmanului European. A însemnat, totodată, și intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Funcția dvs. a dobândit o legitimitate în plus prin alegerea dvs. de către Parlamentul European. Spun „în plus” pentru că, de fapt, legitimitatea funcției pe care o dețineți este dată de toți acei cetățeni europeni care au putut să vi se adreseze și care au reușit să găsească o soluție la problemele lor datorită intervenției dvs.

Pe de altă parte, fascinant la funcția de Ombudsman European este că nimic nu poate fi niciodată definitiv realizat. Reducerea numărului de plângeri, reducerea timpului necesar pentru găsirea unei soluții, plângerile soluționate pe cale amiabilă, iată tot atâtea progrese care nu sunt egalate decât de tot atâtea nevoi. În spatele acestor fapte cred că se ascund două provocări majore pe care nu trebuie să le pierdem din vedere: realizarea unei mai mari transparențe în funcționarea instituțiilor și instituirea unui dialog mai eficient între cetățeni și instituții, deopotrivă la nivel european și național.

Dle Diamandouros, aș vrea să vă mulțumesc și să închei prin a spune că, prin munca dvs. de fiecare zi, ne-ați demonstrat în mod concret că este posibil nu numai să abordăm aceste provocări, ci și, cel mai important, să le oferim cetățenilor răspunsuri adecvate și satisfăcătoare. Cu siguranță nu este o sarcină ușoară, însă având în vedere raportul anual pentru 2009 și angajamentul pe care tocmai vi l-ați asumat pentru reuniunea de la Copenhaga, sunt convinsă că ne aflăm pe drumul cel bun.

 
  
MPphoto
 

  Chrysoula Paliadeli, raportoare.(EL) Dnă președintă, dle Diamandouros, dle comisar, consider că raportul special al dlui Diamandouros pe care am avut onoarea să-l prezint Parlamentului European este un raport formal care ignoră esența problemei. Este o chestiune foarte importantă pentru mine.

Consider că întârzierea de 15 luni pentru răspunsul și decizia sa finală, prelungirile succesive ale termenelor limită și, mai important încă, decizia din punctul meu de vedere bizară a Comisiei de a nu divulga conținutul scrisorii pregătite pentru acest producător de automobile, prin care acesta din urmă era notificat de intenția Comisiei de a divulga unele dintre scrisori, sunt probleme serioase. Decizia de a nu face public conținutul scrisorii este o problemă foarte gravă.

Dle comisar, nu este vina dvs., care ați preluat acest sector doar recent, însă dacă după atâta timp Comisia ar fi decis să-i acorde la 18 februarie dlui Diamandouros accesul la scrisoarea pe care o pregătise pentru acest producător de automobile, probabil nu ar fi existat niciun raport special. Dl Diamandouros a îngăduit prelungirile succesive solicitate de Comisie.

Cu toate acestea, consider că datorită acestei întârzieri și a incapacității Comisiei de a-l informa pe dl Diamandouros, am putut avea un raport care să conțină probleme de fond și formă deopotrivă. Intenționez să discut doar despre substanță. Comisia trebuie însă să ia foarte în serios faptul că orice dificultate pe care o generează în activitatea Ombdusmanului European compromite unitatea Uniunii Europene, subminează încrederea cetățenilor în instituțiile sale și discreditează imaginea publică a funcției sale, și mă bucur că ați subliniat deja aceste aspecte.

Ne-am dori ca ceea ce ați spus mai devreme să ia forma unui angajament, întrucât avem o responsabilitate comună. Îi mulțumesc în special dlui Diamandouros, pentru că, datorită acestui raport, ne-a dat ocazia de a înțelege puterea pe care o avem în acest Parlament de a aborda probleme pe care le considerăm vitale pentru coeziunea europeană.

 
  
MPphoto
 

  Eva Lichtenberger, raportoare.(DE) Dnă președintă, vă rog îngăduiți-mi să-mi încep intervenția cu un cuvânt de sincere mulțumiri către Ombudsman. Apreciez enorm activitatea dumnealui și sunt conștientă de importanța pe care o are pentru cetățenii noștri, biroul său devenind un important punct de contact pentru aceștia.

Aș dori să revin asupra celor spuse de dl Šefčovič, în special în privința proiectului pilot al UE, care a făcut obiectul unor critici dure din partea unor deputați din Parlament, pentru că, așa cum ați afirmat și dvs., oferă „mai multe posibilități statelor membre”, dar nu și cetățenilor.

Cred că ar trebui să analizăm problema cu mai multă atenție, transparența fiind elementul de care avem cea mai mare nevoie. O scrisoare adresată unui reclamant, prin care îl înștiințăm că plângerea a fost primită, nu este suficientă. Avem nevoie aici de mai multă claritate, mai multă relevanță pentru cetățeni, altfel ne vom confrunta cu o problemă de credibilitate pe termen lung.

În plus, avem desigur nevoie de sancțiuni semnificative când avem de-a face cu încălcări reale ale dreptului comunitar. Nu se poate ca singura consecință pe care trebuie să o suporte statele membre care nu aplică legislația și transformă incapacitatea lor în motiv de laudă în presa națională să fie pur si simplu primirea unei alte scrisori. Atunci când în joc sunt interesele cetățenilor Uniunii Europene, trebuie să ducem lucrurile la un alt nivel.

Cred că o revizuire a comunicării din 2002 este esențială, în special în ceea ce privește drepturile reclamantului. În acest context, aș vrea să văd că și drepturile Parlamentului sunt respectate. Avem nevoie de un registru al plângerilor primite care să servească drept mecanism de monitorizare a reacțiilor ce decurg din activitatea noastră legislativă. Nu trebuie să știu cine cui s-a plâns și în ce problemă.

Obiectul plângerii și consecințele pe care aceasta le antrenează ar oferi întregului legislativ un feedback important. Asta ne trebuie. Și de aceea vă rog să țineți cont de acest aspect. Avem nevoie de un registru clar, care să mijlocească o înțelegere a principalelor cauze care au determinat plângerea și a solicitărilor pe care aceasta le conține. Mi-aș dori să avem cât mai curând o propunere în acest sens. Sunt dispusă să colaborez cu dvs. pentru a o realiza. Am fi bucuroși să vă ajutăm cu tabelele de corelare, care consider că sunt la fel de importante. Esențială aici este reciprocitatea, aspect pe care îl susțin fără rezerve.

 
  
MPphoto
 

  Președintă. – Dezbaterea comună a fost închisă.

Votarea va avea loc azi, joi, 25 noiembrie 2010, la ora 12.00.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE), în scris. – Aplicarea dreptului european este vitală pentru ca cetățenii UE să poată beneficia pe deplin de avantajele pieței interne, întrucât chiar și cea mai performantă legislație devine inutilă, dacă nu este aplicată. În ce privește legislația pieței interne, există numeroase progrese care pot fi făcute, în special în ce privește Directiva privind serviciile sau cea privind recunoașterea calificărilor profesionale. E adevărat că această legislație are un caracter tehnic, ceea ce complică procesul de aplicare. Din această cauza, cooperarea între instituțiile europene și administrațiile naționale este esențiala. Sistemul de informare al pieței interne, utilizat pentru servicii, s-a dovedit deosebit de util și cred că am avea de câștigat extinzându-l la alte sectoare. Insist însă asupra necesitații ca statele membre să ia in serios transpunerea și să evite pe cât posibil întârzierile care fac ca piața internă să funcționeze la parametri suboptimali. În fine, insist asupra necesitații ca cetățenii să își poată rezolva problemele legate de aplicarea dreptului european rapid și cu costuri minime. Pentru aceasta e nevoie de suplimentarea resurselor SOLVIT, precum și de promovarea intensă a acestui instrument de rezolvare informală a problemelor. Nu în ultimul rând, trebuie acordată prioritate dezvoltării modalităților alternative de soluționare a diferendelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Ágnes Hankiss (PPE) , în scris. (HU) În calitate de autoare a avizului Parlamentului referitor la accesul public la documente, permiteți-mi să spun câteva cuvinte despre transparența instituțională, referindu-mă la raportul anual de activitate a Ombudsmanului. Mă bucur că în analiza pe care a făcut-o plângerilor pe care cetățenii le-au înaintat Ombudsmanului, autoarea raportului, dna Nedelcheva, a acordat o atenție deosebită relației care există între transparență și bună administrare. Dreptul la bună administrare a devenit obligatoriu din punct de vedere juridic în virtutea Tratatului de la Lisabona, la fel de important fiind ca acest drept să fie însoțit de respectarea pe deplin a drepturilor personale.

Într-o discuție recentă cu dl Diamandouros, am dezbătut echilibrul fragil dintre transparența instituțională și protecția datelor. Ne-am referit în mod specific la hotărârea pe care Curtea de Justiție a emis-o în iunie în cauza Bavarian Lager, care a scos dezbaterile referitoare la transparență din impasul în care se aflau. Este un aspect foarte important, întrucât furnizează orientările necesare în cauze similare în care un interes comun real sau posibil intră în conflict cu drepturile de protecție a datelor cu caracter personal. M-am bucurat că și dl Diamandouros a subliniat principiul fundamental în virtutea căruia datele cu caracter personal nu pot fi divulgate decât cu acordul persoanelor în cauză.

De aceea consider că este important să subliniez că sprijin pe deplin eforturile menite să sporească transparența activității instituțiilor Uniunii Europene și să stabilească o bază pentru mecanisme administrative adecvate. Potrivit raportului anual, promovarea acestui obiectiv se află în centrul activității Ombudsmanului European.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexander Mirsky (S&D), în scris.(LV) Sprijin pe deplin activitatea Ombudsmanului European. Tenacitatea și comportamentul său principial au dat rezultate concrete, coerența și onestitatea fiind atributele activității pe care o desfășoară. O situație diametral opusă întâlnim în Letonia. Saeima letonă l-a ales în funcția de ombudsman pe Romāns Apsītis. Realitatea este însă că, de la 1 ianuarie 2007, de când a preluat funcția de ombudsman, și până în prezent, dl Apsītis nu s-a apucat niciodată de treabă. Din nefericire, nu a remarcat că în Letonia există aproximativ 300 000 de oameni cărora li s-au încălcat drepturile civile fundamentale. Se pare că guvernul leton și Saeima au ales în persoana dlui Apsītis un ombudsman confortabil, tăcut și lipsit de inițiativă, un individ pur și simplu orb la încălcările grave ale legislației letone. Vă amintesc că, în conformitate cu funcția pe care o ocupă, dl Apsītis este însărcinat cu următoarele îndatoriri: 1. să promoveze respectarea principiului egalității și a prevenirii discriminării. În Letonia, acestea sunt fenomene pe care le întâlnim în domeniul educației. 2. Să promoveze revizuirea obiectivă a problemelor juridice și de altă natură în termene rezonabile. Letonia a pierdut deja 10 cauze pe această temă la Curtea Europeană. 3. Să asigure prevenirea deficiențelor în probleme legate de încălcări ale drepturilor omului. În jur de 300 000 de persoane din Letonia sunt private de drepturile civile fundamentale, în multe dintre aceste cazuri fiind vorba despre cetățeni care au trăit în Letonia întreaga lor viață. Cuvântul „ombudsman” este astăzi motiv de râs în Letonia. Dacă situația nu se va schimba, ar putea fi comparat cu cuvântul „clovn”.

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate