Stenograma dezbaterilor

Joi, 25 noiembrie 2010 - Strasbourg

12.1. Irak - în special pedeapsa cu moartea (inclusiv cazul lui Tariq Aziz) și atacurile împotriva comunităților creștine

  Președintă. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind șase propuneri de rezoluție referitoare la Irak – în special pedeapsa cu moartea (inclusiv cazul lui Tariq Aziz) și atacurile împotriva comunităților creștine ⁽¹⁾.

  Bastiaan Belder, autor. – (NL) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, la 12 noiembrie, într-un ziar german apărea titlul „Creștinii irakieni urmăriți până la moarte”. Fotografia care însoțea articolul prezenta o familie creștină adăpostită într-o biserică din Bagdad. Familia s-a refugiat în acest locaș de cult după ce casele creștinilor au început să fie atacate de teroriști islamici. Cu siguranță, vărsarea de sânge revoltătoare care a avut loc la 31 octombrie în timpul unei slujbe în catedrala catolică siriacă nu a reprezentat un incident izolat. Minoritatea creștină din Mesopotamia suferă persecuții religioase grave de mulți ani. Aceasta este realitatea tristă din Irak. Suntem martorii unui exod în masă al creștinilor irakieni. Începând cu anul 2003, în Irak, numărul acestora a scăzut de la 850 000 la 350 000, dintre care 115 000 au fost strămutați în interiorul țării. La ce se pot aștepta acești „aparținători”, între ghilimele, pentru că Irakul este locul de care aparțin, de la Europa? La urma urmei, este vorba despre o minoritate creștină ale cărei rădăcini istorice merg până în secolul I e.n. și includ cele mai vechi biserici și mânăstiri din lume. Aș pleda în favoarea a trei măsuri europene concrete de sprijinire a creștinilor din Irak. În primul rând, sprijinirea creștinilor irakieni care au fugit către regiunea kurdă pentru a începe o viață nouă. Acordați-le șansa unui viitor în propria lor țară. Același lucru este valabil și în cazul minorității creștine din Câmpia Nineveh. Sprijin european pentru formare profesională, locuri de muncă pentru tineri și împrumuturi pentru noi întreprinderi. În al doilea rând, instituțiile europene ar trebui să adreseze guvernului irakian îndemnul - și aceasta este o problemă extrem de urgentă - de a elimina menționarea religiei titularului de pe cărțile de identitate, pentru că această măsură ar spori semnificativ securitatea persoanelor care aparțin minorităților religioase, în special a creștinilor. În plus, actuala practică de a menționa religia titularului pe cărțile de identitate duce, printre altele, la discriminări pe piața muncii și la convertirea oamenilor la alte religii. În al treilea rând, la nivel parlamentar, aș solicita Delegației pentru relații cu Irakul să le demonstreze celor cinci membri creștini ai parlamentului irakian dorința noastră de a-i ajuta, prin vorbe și fapte, în această perioadă dificilă. În orice caz, Dnă președintă, dle comisar, bineînțeles că salut toate contactele parlamentare dintre Europa și Irak menite să sprijine această tânără democrație și sunt foarte mulțumit și de faptul că dl Mauro, colegul meu, va prezenta în curând Comisiei pentru afaceri externe un raport referitor la Uniunea Europeană și Irak. Acest lucru este foarte important. În ultimul rând, mă bazez pe Consiliu și pe Comisie - Consiliul nu este reprezentat aici, dar nu contează - să depună eforturi susținute pentru a convinge autoritățile irakiene de necesitatea de a face tot posibilul pentru a asigura cel puțin supraviețuirea comunităților și a bisericilor creștine din regiunea istorică a Mesopotamiei.

  Véronique De Keyser, autoare. – (FR) Dnă președintă, de la războiul din Irak, această țară, în loc să fie eliberată de un dictator militar, se scufundă și mai mult în violență. Spectacolul spânzurării lui Saddam Hussein nu a redus în niciun caz violența. Dimpotrivă, a exacerbat tensiunile din această țară.

Știți că Uniunea Europeană luptă fără oprire împotriva pedepsei cu moartea. Considerăm că, prin abolirea pedepsei cu moartea în Europa, am contribuit la progresul umanității. De aceea considerăm o rușine faptul că Tariq Aziz, care a lucrat cu Saddam Hussein, și doi dintre asistenții săi ar putea fi spânzurați. Acest lucru nu se întâmplă din cauza personalității lui Tariq Aziz care, și vorbesc în cunoștință de cauză, a fost, de fapt, o personalitate remarcabilă care, din nefericire, a luat parte la un regim totalitar. Cu toate acestea, consider - și aceasta este o opinie personală - că, mai ales în ultimul moment, a făcut eforturi imense pentru a-și deschide țara.

Totuși, nu cazul lui Tariq Aziz este important. Nu putem asista mâine la spânzurarea televizată a lui Tariq Aziz ca simbol al eliberării Irakului. Acesta este motivul pentru care îi invit pe colegii mei deputați să voteze în favoarea rezoluției, care include și o secțiune, cu care sunt de acord, referitoare la persecutarea creștinilor din Irak.

  Anneli Jäätteenmäki, autor. – Dnă președintă, pedeapsa cu moartea încalcă dreptul la viață statuat în Declarația Universală a Drepturilor Omului. Este negarea supremă a drepturilor omului.

Și totuși, în 2009, 18 țări aplicau pedeapsa cu moartea. Irak a executat peste 120 de persoane, iar Iran a efectuat 388 de execuții. Țările care aplică pedeapsa cu moartea - inclusiv Statele Unite și China și lista poate continua - afirmă că oamenii sunt executați în numele dreptății. Pedeapsa cu moartea nu are nimic de-a face cu dreptatea.

Uniunea Europeană s-a angajat ferm să acționeze pentru abolirea pedepsei cu moartea peste tot în lume și depune eforturi pentru a obține acceptarea universală a acestui principiu. Această rezoluție este un semnal important care ne aduce aminte de obligația noastră de a lupta împotriva pedepsei cu moartea. Facem apel la guvernul irakian să abolească pedeapsa capitală.

  Peter van Dalen, autor. – (NL) Dnă președintă, nori întunecați de extremism islamic se adună deasupra întregii lumi, dar mai ales deasupra Orientului Mijlociu. În Pakistan, Asia Bibi a afirmat că, în ciuda grațierii sale, ea reprezintă în continuare o amenințare în opinia extremiștilor. Din nefericire, va trebui să emigreze în altă țară. Și creștinii din Irak au fost nevoiți să fugă în masă. Sunt în mod sistematic victime ale extremiștilor. În Irak, o comunitate religioasă care a trăit în această țară mult mai mult decât extremiștii este alungată într-un mod foarte brutal. De aceea, creștinii merită sprijinul nostru. Trebuie să li se permită să rămână împreună, ca să își practice credința. Prin urmare, invit Comisia să acorde prioritate acestei probleme. Este nevoie urgentă de un sprijin european puternic pentru a tempera grupurile din Irak. Apoi, am putea să îi împiedicăm definitiv pe extremiștii islamici să închidă și să încuie ușile bisericilor din Irak.

  Frieda Brepoels, autoare. – (NL) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană susține pe deplin două puncte ale rezoluției. În primul rând, trebuie să continuăm lupta împotriva pedepsei capitale, precum și apelurile pentru revocarea condamnărilor la moarte pronunțate împotriva lui Tariq Aziz și împotriva a doi foști ofițeri. În al doilea rând, fiecărei persoane din Irak trebuie să i se permită să își practice religia în această țară și condamnăm orice atac la această libertate. Suntem mulțumiți de aceste două puncte, dar nu putem afirma același lucru despre ceea ce lipsește din rezoluție. Se pare că Parlamentul European refuză să discute despre abuzurile comise împotriva drepturilor omului în Irak, de care noi, ca state membre ale UE, suntem parțial responsabili. Trupele străine au permis forțelor de securitate irakiene să aplice prizonierilor un tratament necorespunzător și chiar să îi tortureze și să îi ucidă. În luna martie a acestui an, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Regatul Unit pentru acest lucru. Recentele dezvăluiri ale Wikileaks au confirmat că aceste practici au avut loc și că sunt inacceptabile. Din aceste motive, ne-ar fi plăcut ca respectivele practici, aplicate atât de trupele americane, cât și de cele europene, să fie condamnate mai ferm. De asemenea, am fi considerat oportună și o referire la solicitarea lui Navi Pillaz, Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului, privind efectuarea unei anchete amănunțite, pe de o parte a acuzațiilor de răpiri ilegale și, pe de altă parte, a abuzurilor și crimelor din închisorile irakiene. Exemplul anchetei referitoare la acest subiect lansată recent de Regatul Unit ar trebui să fie urmat de mai multe țări, iar statele membre care au contribuit cu trupe în teritoriu trebuie să se asigure că oamenii lor răspund pentru comportamentul inadecvat. Comisia și Consiliul ar trebui, la rândul lor, să insiste asupra acestei chestiuni; tăcerea nu mai reprezintă o opțiune.

  Miguel Portas, autor. – (PT) Dnă președintă, cred că suntem cu toții de acord că încercarea de a-l executa pe Tariq Aziz, prim ministrul Irakului în timpul regimului lui Saddam Hussein, este în mod clar o farsă tragică. Este vorba despre un bărbat condamnat deja la închisoare pe viață. Nu suntem împotriva acestui lucru, dar eu nu cred că putem discuta și condamna această încercare de execuție fără a menționa și cele peste 900 de pedepse cu moartea pe care Consiliul prezidențial irakian le-e executat deja. Avem obligația de a-i trata în mod egal și pe cei foarte cunoscuți și pe cei mai puțin cunoscuți. Evident, suntem de acord și cu condamnarea acțiunilor teroriste islamice îndreptate împotriva comunităților creștine, dar nu putem să păstrăm tăcerea în legătură cu cei 30 000 de oameni ținuți prizonieri fără nicio acuzație în Irak din cauza ocupației militare, după cum nu putem ignora nici modul în care acest lucru a provocat conflicte și probleme cu societatea irakiană. Problema acestei rezoluții este că se referă la prea puține lucruri. De aceea, grupul meu are propria rezoluție.

  Constance Le Grip, autoare. – (FR) Dnă președintă, în cursul acestei dezbateri referitoare la situația din Irak, la condamnarea la moarte a lui Tariq Aziz și la situația creștinilor din Irak, aș dori să reiterez opoziția totală a grupului meu, Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), față de pedeapsa capitală.

Totuși, aș dori în primul rând să exprim indignarea grupului meu cu privire la deteriorarea gravă a situației creștinilor din Irak și sentimentele puternice stârnite de recentele atacuri mortale îndreptate împotriva comunităților creștine din Irak, în special acțiunea lașă din data de 31 octombrie de la catedrala catolică siriacă din Bagdad, care s-a soldat cu ostatici și 58 de morți. Bineînțeles, dorim, de asemenea, să ne exprimăm solidaritatea față de victime și familiile lor.

Cu ocazia acestei dezbateri, am dori să facem un apel solemn și serios la autoritățile irakiene să facă tot posibilul pentru a asigura securitatea și integritatea creștinilor din Irak, pentru a proteja toate lăcașurile de cult din Irak, pentru a garanta libertatea religioasă a creștinilor irakieni, dar și a tuturor comunităților și minorităților religioase, și pentru a depune eforturi în scopul diminuării violenței interetnice. Mizele reale ale acestei situații sunt pacea, reconcilierea națională a acestei țări și apărarea valorilor noastre de libertate și toleranță.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, condamnarea la moarte a lui Tariq Aziz și drama creștinilor persecutați sunt subiecte care, poate, din punct de vedere logic, ar fi trebuit să fie tratate separat. Și totuși, poate este bine că le dezbatem împreună, pentru că mesajul pe care dorim să îl transmitem prin această rezoluție este că vrem justiție în Irak și justiție pentru Irak.

Vrem justiție în Irak pentru că acei creștini care au fost victimele idealurilor fundamentaliste ale multor grupuri care luptă pentru putere sunt, cu siguranță, nevinovați. Vrem justiție pentru Irak pentru că actualul proces de restaurare a stabilității și democrației care se desfășoară în această țară nu merită să fie denigrat de crimele unui om care, poate, este vinovat, dar care, cu siguranță, nu merită să fie executat.

Prin urmare, consider că o rezoluție poate avea chiar mai multe efecte practice dacă introducem aceste opinii și subiecte într-un acord între UE și Irak. În termeni practici, acest acord poate stipula faptul că, pentru a încheia acorduri economice, noi impunem condiții legate de respectarea drepturilor omului și a creștinilor irakieni.

  Ana Gomes (S&D). – (PT) Dnă președintă, Irakul și irakienii au moștenit și au suferit nenumărate orori provocate de dictatorul Saddam Hussein. Ulterior, începând cu anul 2003, au suferit încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv arestări, răpiri și execuții extrajudiciare sub ocupația militară străină. Este deosebit de semnificativ faptul că președintele Talabani a afirmat că, în calitate de socialist și de umanist, va refuza să semneze ordinul de execuție pentru Tariq Aziz. Consider că este esențial să afirmăm în Parlament că ne opunem pedepsei cu moartea indiferent de cine este condamnatul și indiferent de religia acestuia și că nu ne luptăm pentru abolirea pedepsei capitale doar pentru că aceasta a fost pronunțată împotriva lui Tariq Aziz, care este creștin. Evident, eu și colegii mei regretăm profund atacurile împotriva comunității creștine din Irak, o comunitate care ne leagă de tradiția culturală irakiană și pe care irakienii, mai mult decât oricine, o prețuiesc și știu cum să o protejeze. Cu toate acestea, nu putem uita faptul că cei care au suferit cel mai mult în Irak din cauza violențelor teroriste și sectante sunt, de fapt, musulmanii, indiferent dacă sunt șiiți, suniți sau de alt fel. Este mai important ca noi, Uniunea Europeană, să acordăm atenție relațiilor noastre cu Irakul și să discutăm problema cu colegii noștri din parlamentul irakian, în special necesitatea abolirii pedepsei cu moartea.

  Marietje Schaake, în numele Grupului ALDE. – Dnă președintă, în Irak, pedeapsa capitală a fost suspendată după invazia condusă de SUA în 2003, dar a fost reintrodusă în august 2004. De atunci, sute de oameni au fost condamnați la moarte și mulți dintre ei au fost executați.

Este esențial, pentru viitorul stabil al oricărei țări, inclusiv al Irakului, ca cei care încalcă drepturile omului să fie aduși în fața justiției. Politicienii și foștii politicieni nu ar trebui să facă excepție, deoarece ei poartă răspunderea supremă, adesea directă, pentru aceste încălcări. Este binecunoscut faptul că încălcările drepturilor omului în Irak, sub responsabilitatea lui Saddam Hussein, Tariq Aziz și a altora ca ei, au căpătat proporții uriașe. Aplicarea unor procese echitabile și corespunzătoare este indispensabilă pentru garantarea reconcilierii și adoptarea unor măsuri constructive pentru un viitor mai bun.

Uniunea Europeană este o comunitate de valori și un spațiu unic în lume, mai ales atunci când vorbim de pedeapsa capitală, pa care am abolit-o cu toții. În relațiile cu alte țări, fie ele Statele Unite, China, Iran sau Irak, le solicităm să nu le nege oamenilor dreptul suprem - dreptul la viață - ca formă de pedeapsă.

Jalal Talabani a afirmat că nu va semna ordinul pentru execuția lui Tariq Aziz și salutăm acest semnal. Ar trebui să facă parte dintr-o societate bazată pe statul de drept, în care se respectă drepturile omului pentru toți cetățenii, iar UE este gata să ajute guvernul irakian să evolueze în această direcție și să garanteze condamnarea echitabilă a celor care încalcă drepturile omului.

Stabilitatea Irakului este fragilă și poate fi prejudiciată de execuții aprobate de stat. Semnarea și ratificarea celui de-al doilea Protocol Opțional al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și a Protocolului nr. 13 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ar contribui la consolidarea poziției Irakului împotriva încălcărilor drepturilor omului. Ar fi, de asemenea, un progres binevenit în direcția integrării sale în comunitatea internațională.

  Marie-Christine Vergiat, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Dnă președintă, grupul meu, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, nu a participat la rezoluția comună referitoare la acest subiect și nici la rezoluția referitoare la Tibet. Aceste ședințe de joi după-amiaza iau o turnură din ce în ce mai suprarealistă în această Cameră, atât în ceea ce privește lipsa de conținut pe care o constatăm, cât și în ceea ce privește subiectele abordate și modul în care acestea sunt tratate. Perspectivele din care unele persoane privesc aici în mod constant o țară sau alta, un subiect sau altul, se opun caracterului universal și indivizibil al drepturilor omului, așa cum este el detaliat în textele internaționale pe care pretindem că le apărăm.

Acest mod de a vedea și de a face lucrurile prejudiciază credibilitatea Uniunii Europene în acest domeniu și îi avantajează pe cei care afirmă că europenii au o viziune occidentală a drepturilor omului și că încearcă, încă o dată, să le impună altora propriul model.

Doamnelor și domnilor, mă alătur dvs. în condamnarea pedepselor cu moartea, inclusiv a lui Tariq Aziz, și a execuțiilor foarte numeroase din Irak, care afectează, de asemenea, femeile și copiii. Mi-aș fi dorit să condamnăm în același mod situația a mii de oameni încarcerați fără motiv, fără proces și torturați. Mi-aș fi dorit să condamnăm abuzurile de putere comise de forțele irakiene și forțele de ocupație, precum și folosirea soldaților-copii și - mai ales azi, de Ziua Internațională a Violenței împotriva Femeilor - violențele cărora le cad victime femeile din Irak, în contextul acestui conflict. Mi-aș fi dorit, în egală măsură, să condamnăm modul în care Statele Unite au abandonat tabăra de la Ashraf fără nicio preocupare față de sutele de oameni care trăiesc acolo.

Pentru toate aceste motive, Dnă președintă, Grupul GUE/NGL se va abține de la vot în cazul acestei rezoluții și va proceda la fel și în cazul rezoluției referitoare la Tibet.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă președintă, la 10 noiembrie, cinci persoane au fost ucise într-un atac cu bombă îndreptat împotriva creștinilor și, cu doar câteva zile înainte, a fost atacată o biserică catolică. Au fost luați o sută de prizonieri și 40 dintre aceștia au murit. În ultimii ani, 900 000 de creștini au fugit din Irak. Aceste evenimente alcătuiesc imaginea tristă a situației creștinilor din Irak și din întregul Orient Mijlociu. Nu este vorba de incidente izolate, ci de o tendință generală care se manifestă la granițele Europei, dar și în Egipt și, ocazional, în Turcia. UE ar trebui să fie capabilă să exercite presiuni suficiente pentru a combate discriminarea creștinilor. Trebuie doar să ne gândim la partea de nord a Ciprului, unde aproximativ 150 de biserici au fost distruse sau transformate în moschei de la începutul ocupației turce și unde a mai rămas o singură biserică în care populației creștine i se permite să celebreze o slujbă în fiecare an. Nu uitați că nu vorbesc despre Irak, ci despre o insulă din Mediterana, la marginea Europei.

Consider că este logic să se introducă un sistem permanent de monitorizare a persecuțiilor împotriva creștinilor. Vor trebui să urmeze acțiuni concrete, de exemplu introducerea constantă, în acordurile comerciale internaționale încheiate cu UE, a unor clauze care să interzică persecutarea creștinilor. Nu putem accepta o situație în care dorim să facem afaceri, dar ne mulțumim să întoarcem capul atunci când creștinii sunt persecutați.

Aș dori să închei prin câteva cuvinte despre fostul ministru de externe, dl Aziz: chiar și foștii membri ai regimului lui Saddam Hussein au dreptul la un proces conform legii. Răzbunările prin execuții nu își au locul aici. Chiar și acești foști miniștri merită un proces echitabil. Această stare de lucruri nu poate fi acceptată, mai ales într-o țară tânără care dorește să devină un stat democratic. Din acest motiv, aș invita UE să ia măsurile adecvate și să acționeze în mod clar.

  Esther de Lange (PPE). – (NL) Dnă președintă, în spațiul sigur al Uniunii Europene, considerăm că religia și mersul la biserică sunt chestiuni private. Dar în Irak, a-ți manifesta în mod deschis credința creștină aproape că a devenit un semn de curaj excepțional. Astăzi am condamnat pe drept atacurile îngrozitoare care au avut loc duminică, 31 octombrie, dar, între timp, au avut loc alte atacuri care au curmat din nou vieți omenești. Lunea trecută au fost uciși doi frați în orașul Mosul. Colegul meu, dl Belder, v-a oferit cifrele concrete referitoare la grupul din ce în ce mai puțin numeros al creștinilor irakieni care au rămas în Irak, dintre care cel puțin 100 000 au fost strămutați în propria lor țară. Cu siguranță, aceasta pare să fie o strategie bine orientată pusă la cale de anumite grupuri pentru a izgoni acest grup de populație. Dle comisar, noi, UE, nu ne putem permite doar să stăm deoparte și să privim. În primul rând, Uniunea ar trebui, desigur, să se adreseze autorităților irakiene care, din nefericire, se află încă într-o poziție fragilă, și să le sprijine în acțiunile întreprinse. Totuși, aș dori să mergem un pic mai departe și, așa cum a spus dl Mauro, să includem în mod prioritar în acordul de parteneriat cu Irakul, pe care îl dezbatem acum, o clauză referitoare la un climat de viață sigur pentru creștinii irakieni din Irak. Ca vicepreședinte al Delegației pentru relațiile cu Irak, voi continua să monitorizez situația și voi fi bucuros să ascult opinia Comisiei referitor la acest aspect.

  Mitro Repo (S&D). – (FI) Dnă președintă, este șocant și intolerabil ca, din nou, în Irak, multe persoane nevinovate să aibă de suferit din cauza convingerilor lor religioase.

Atacurile împotriva comunităților religioase nu pot fi prevenite niciodată, indiferent de locul în care se produc. Dreptul grupurilor religioase de a se aduna și a-și practica religia trebuie să fie necondiționat. Uniunea Europeană nu este preocupată numai de creștini. Libertatea de religie și conștiință trebuie să se aplice tuturor în mod egal. Protecția acestui drept universal al omului reprezintă, de asemenea, cea mai bună garanție pe care o deținem a faptului că conflictele pot fi prevenite înainte de a izbucni și pot fi rezolvate.

După părerea mea, această rezoluție transmite mesajul că Parlamentul European sprijină ferm poporul irakian, îndemnându-l să acționeze împotriva violenței și terorii și să lupte cu hotărâre pentru democrație și demnitate umană universală.

  Tunne Kelam (PPE). – Dnă președintă, în Irak, în decurs de o lună, grupurile extremiste au ucis peste 50 de creștini.

Guvernul irakian are responsabilitatea specială de a garanta siguranță, dreptate și drepturi egale pentru toate comunitățile religioase. Este singurul mod prin care Bagdadul poate câștiga respect și clădi încredere, nu numai la nivel intern, ci și în relațiile cu UE.

Situația din multe țări din Orientul Mijlociu, de unde minoritățile creștine tradiționale sunt forțate să fugă, este alarmantă. Majoritatea asirienilor irakieni sunt acum strămutați în propria țară. Cred că este foarte important ca, în aplicarea politicii noastre externe comune, dna Ashton să aducă în discuție în mod regulat problema libertății religioase și ca viitoarele tratate ale UE cu țările terțe să includă o clauză referitoare la respectarea libertății religioase.

  Justas Vincas Paleckis (S&D). – (LT) Dnă președintă, în ultimul an, comunitatea creștină din Irak a simțit pe propria piele escaladarea violențelor și persecuțiilor religioase. Creștinii fug din Irak, îngroziți de bombardamente și masacre. Concomitent cu condamnarea teribilelor atacuri teroriste, aș dori să afirm, dacă e să spunem adevărul, că invazia SUA a agravat situația în această privință și, prin urmare, este responsabilitatea SUA să o amelioreze. În general, diviziunile religioase și naționale și ura reciprocă din Irak au atins asemenea proporții încât țara se află într-un adevărat pericol. Lumea democratică așteaptă ca guvernul irakian să abolească pedeapsa cu moartea cât mai curând. Salut decizia președintelui irakian de a nu semna ordinul pentru execuția lui Tariq Aziz, dar toți urmărim îndeaproape cum se comportă parlamentul irakian în acest caz.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Dnă președintă, este scandalos ca, după 2000 de ani de prezență a comunităților creștine în regiunea geografică cunoscută acum drept Irak, aceste comunități să fie amenințate cu dispariția, având în vedere în special intervenția occidentală din ultimii ani și faptul că aceste evenimente au loc sub un guvern democratic sprijinit de Uniunea Europeană. Nu putem tolera așa ceva. În afară de problemele generale referitoare la libertatea religioasă, această situație este absolut scandaloasă și salut faptul că mai mulți episcopi din Irak vor veni la Strasbourg în decembrie pentru a ne informa în detaliu cu privire la situația comunităților lor religioase.

Trebuie să fie clar că acțiunile pe care le întreprindem ocazional nu sunt suficiente și că avem o responsabilitate reală în această zonă. 80 % dintre europeni sunt creștini. Desigur, suntem de acord cu libertatea de religie în general, dar cine va avea grijă de interesele acestor oameni dacă noi nu o facem? Este vorba despre oameni care au supraviețuit chiar și regimului dictatorial al lui Saddam Hussein, dar a căror existență este acum amenințată.

De aceea, Parlamentul European trebuie să își concentreze activitățile din domeniul drepturilor omului în această zonă. O invit pe dna baroneasă Ashton să facă același lucru și să ne informeze în mod regulat cu privire la situația acestor creștini.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Dnă președintă, asasinarea creștinilor nu se mai termină; astăzi în Irak, Nigeria, Egipt și Afganistan, ieri în Sudan, India și Indonezia și mâine, dacă nu cumva au fost deja uciși, dacă nu au căzut victime ale pogromurilor, violențelor, violurilor și agresiunilor, ei vor fi nevoiți să trăiască ca niște paria, ascunzându-și credința chiar și în locuri unde rădăcinile lor culturale, politice și economice sunt mult mai vechi decât apariția islamului în teritoriul lor natal. În ciuda apelurilor intelectualilor musulmani din Occident, nu se întâmplă nimic care să le asigure securitatea în țările lor. Singurul lucru de care se fac vinovați este că au aceeași religie ca europenii și americanii.

În 2010, fundamentalismul islamic i-a distrus pe adepții arabi ai lui Iisus sub propriile noastre priviri. Niciun grup de oameni nu merită această soartă. Trebuie spus că nu există nicio țară fondată pe o cultură creștină în care musulmanii să fie tratați la fel de rău ca și creștinii care trăiesc pe teritorii musulmane. Parlamentul ar trebui să pregătească un raport referitor la situația creștinilor care trăiesc în țări musulmane, iar instituțiile europene ar trebui să introducă această problemă pe ordinea de zi atunci când discută cu aceste țări.

  Carl Schlyter (Verts/ALE). – (SV) Dnă președintă, nu există nimic mai ilogic decât pedeapsa cu moartea - să omori pe cineva pentru a demonstra că este greșit să ucizi. Locuitorii Irakului au suferit mult din cauza opresiunilor. Mai întâi, dictatorul Saddam Hussein i-a abuzat și oprimat pe cei ale căror opinii erau diferite de ale sale și pe cei care îi criticau regimul. Acum, populația suferă din cauza unei puteri de ocupare mai interesată în a-și consolida puterea cu arma decât în democrație. Abuzurile și oprimarea celor care critică forța de ocupație continuă.

Acum, acestea sunt îndreptate împotriva creștinilor. Trebuie să se pună capăt abuzurilor și opresiunii din Irak. Suntem responsabili de acest lucru. Ați putea numi acest proces purificare etnică. Iată despre ce discutăm aici. Oamenii sunt forțați să plece din Irak. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că nu îi forțăm să plece din UE. Este datoria noastră. Nu trebuie să îi trimitem pe irakieni înapoi la suferință și opresiune.

  Konrad Szymański (ECR). – (PL) Dnă președintă, sunt sigur că guvernul irakian are cele mai bune intenții, dar cu toții trebuie să facem mai mult pentru a proteja comunitatea creștină din această țară. Membrii acestei comunități sunt astăzi discriminați, atacați și chiar uciși dintr-un singur motiv: pentru a-i elimina pe toți dintr-un teritoriu în care au trăit aproape două mii de ani.

Uniunea Europeană ar trebui să acționeze cu mai mult curaj în această chestiune, neținând seama de autocenzura impusă de practicile de corectitudine politică, care este vizibilă în textul rezoluției pe care o vom adopta în curând. Protejarea creștinilor irakieni astăzi presupune, desigur, sprijin pentru cei care sunt strămutați și acceptarea lor în țările noastre, precum și schimbări politice în Irak. Acest lucru - și aici mă adresez Comisiei, dnei baronese Ashton - trebuie să fie sloganul, principalul slogan al diplomației noastre în lume. Libertatea religioasă, în special pentru comunitățile creștine, ar trebui să fie principalul obiectiv al diplomației europene.

  Catherine Soullie (PPE). – (FR) Dnă președintă, fără îndoială, creștinii sunt unul dintre grupurile religioase cele mai persecutate din lume. În Orientul Mijlociu, ei sunt considerați de anumite grupuri extremiste drept - și citez - „ținte legitime”, iar obiectivul final este pur și simplu plecarea lor din regiune, o regiune care a fost martora nașterii creștinismului și în care prezența lor istorică este esențială pentru menținerea unui anumit echilibru. Evenimentele din catedrala din Bagdad reprezintă punctul culminant al unei situații pe care o observăm pasiv de prea mult timp.

Uniunea Europeană, ca actor internațional și partener de afaceri al mai multor țări din regiune, trebuie să își exprime ferm indignarea față de această situație. Discriminarea, indiferent de tipul ei, nu poate fi tolerată. Democrația va învinge în această regiune numai atunci când cele mai fundamentale drepturi ale omului, precum libertatea religioasă, vor fi respectate.

  Sergio Paolo Francesco Silvestris (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, acest Parlament trebuie să se opună clar și răspicat atacurilor care vizează comunitățile creștine din Irak. Este un capitol dintr-o lungă istorie de discriminări și martirii care durează de 2000 de ani; este incredibil că mai continuă și în mileniul al treilea.

Sunt de acord că este necesar să sprijinim grupurile moderate din Irak și creștinii care au fugit în Kurdistan și că este necesar să se elimine menționarea afiliației religioase în documentele de identitate. Totuși, astăzi aș dori să condamn un lucru care mi se pare cel mai absurd din această afacere tristă. Simbolul credinței creștine este crucea, care pare să fie un simbol al morții, dar care, de fapt, este un simbol al libertății pentru că, pentru creștini, moartea lui Iisus pe cruce a eliberat omenirea de păcat și de întuneric. Este cu adevărat incredibil faptul că există oameni care nu sunt liberi să venereze un simbol pentru că sunt măcelăriți de îndată ce părăsesc o biserică, numai pentru faptul de a se fi aflat înăuntru.

  Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Dnă președintă, Comisia Europeană împărtășește preocupările profunde ale Parlamentului - atât de explicit și clar exprimate de onorații deputați - cu privire la situația drepturilor omului din Irak. Consiliul Afaceri Externe de luni a condamnat în mod clar recentele atacuri teroriste, îndeosebi cele care au avut ca ținte locuri de adunare ale civililor, inclusiv lăcașuri de cult creștine și musulmane.

Adoptând concluziile prezentate de Înaltul Reprezentant/Vicepreședinte Ashton, Consiliul a mai subliniat că noul guvern din Irak va trebui să se dedice obținerii reconcilierii naționale. Acest lucru înseamnă că va trebui să reprezinte interesele tuturor irakienilor, indiferent de credință și etnie. Protecția și promovarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităților, trebuie să fie o prioritate. În dialogul său cu Irakul, Uniunea Europeană aduce frecvent în discuție preocupările sale legate de drepturile omului, nu numai libertatea de religie sau credință, ci și pedeapsa cu moartea.

Acum zece zile, UE a lansat un apel urgent și direct autorităților ca urmare a hotărârii Înaltului Tribunal Irakian de a-i condamna la moarte pe cinci reprezentanți ai fostului regim, inclusiv pe Tariq Aziz. UE și-a reafirmat opoziția față de folosirea pedepsei cu moartea în toate circumstanțele, încercând, într-o primă etapă, să obțină un moratoriu global cu privire la pedeapsa capitală. Drepturile omului ocupă un loc important în acordul de parteneriat și cooperare cu Irakul, pe care sperăm să îl semnăm în curând. Acesta este răspunsul direct pentru dna de Lange.

Începând cu 2003, o parte importantă a cooperării cu Irakul s-a concentrat pe consolidarea statului de drept și pe promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de exemplu prin EUJUST LEX și asistență comunitară. De asemenea, s-au alocat fonduri substanțiale pentru furnizarea de protecție și asistență pentru cei mai vulnerabili dintre irakieni. Mulți dintre ei sunt, din motive evidente, strămutați în interiorul țării și trăiesc acum în zone cu numeroase populații minoritare. Acțiunile noastre cuprind de la acțiuni de sensibilizare și aplicare a drepturilor omului în rândul grupurilor celor mai vulnerabile, până la reabilitarea unor școli din zonele deja menționate, precum Nineveh, care are o populație creștină numeroasă.

Furnizăm în continuare asistență umanitară persoanelor celor mai vulnerabile din interiorul și din afara Irakului. Ajutorul UE nu poate fi destinat anumitor comunități etnice sau religioase specifice, dar ar trebui să îi ajute și poate să îi ajute pe cei mai vulnerabili irakieni, indiferent de locul în care trăiesc.

Nu subestimăm provocările cu care se va confrunta guvernul irakian. Nu este o sarcină ușoară să îi distrugi pe extremiștii care urmăresc să creeze tensiuni religioase prin acte de barbarie. Securitatea, dezvoltarea și protecția drepturilor omului sunt strâns legate între ele. UE își păstrează angajamentul de a ajuta cât mai mult Irakul pentru a asigura un progres pe toate planurile. Irakienii nu merită cu nimic mai puțin.

  Președintă. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc în scurt timp.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Monica Luisa Macovei (PPE), în scris. – Mă alătur colegilor mei din acest Parlament în condamnarea crimelor, execuțiilor și încălcărilor drepturilor omului care au loc în prezent în Irak. Situația minorității creștine din Irak este una de viață și de moarte: aproape 50 de creștini din Irak au fost uciși într-un masacru nemilos în biserica „Our Lady of Salvation”, la 31 octombrie 2010. Human Rights Watch estimează că, începând din anul 2003, aproape jumătate din populația creștină din Irak, adică sute de mii de persoane, a fost nevoită să părăsească țara. Trebuie să continuăm să ne luptăm pentru ca aceștia să rămână în viață și să fie liberi. Trebuie să apărăm drepturile minorităților și să continuăm să ne opunem crimei, violenței, segregării și oricărei discriminări bazate pe caracterul etnic sau pe cel al credinței religioase. Fac apel la Comisie și Consiliu să ridice de urgență problema siguranței creștinilor în Irak, având în vedere că UE continuă să se îndrepte către o cooperare mai strânsă cu guvernul irakian.

(1) A se vedea procesul-verbal