Stenograma dezbaterilor

Joi, 25 noiembrie 2010 - Strasbourg

12.3. Myanmar - desfășurarea alegerilor și eliberarea liderului opoziției, Aung San Suu Kyi

  Președintă. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea asupra celor șapte propuneri de rezoluție privind Birmania – desfășurarea alegerilor și eliberarea liderului opoziției, Aung San Suu Kyi⁽¹⁾.

  Véronique De Keyser, autoare. – (FR) Dnă președintă, câteodată avem vești bune chiar și în situații de urgență. Doresc de aceea ca fiecare să își amintească emoția care ne-a cuprins când am văzut la televizor eliberarea dnei Aung San Suu Kyi. Este adevărat că avem o legătură specială cu această remarcabilă femeie, care a câștigat aici în 1990 unul dintre primele premii Sakharov și care, din ultimii 20 sau 21 de ani din viața sa, și-a petrecut aproape 15 ani în închisoare. Ea este simbolul femeii politician care poate rămâne liberă și se poate împotrivi întotdeauna, într-o țară dură așa cum este Birmania. Este absolut extraordinar.

Cu toate acestea, acest eveniment nu trebuie să ne facă să uităm, în primul rând, că libertatea ei este fragilă. Ea a mai fost eliberată anterior, fiind mai apoi condamnată din nou la arest la domiciliu. În al doilea rând, să nu uităm că alegerile care tocmai au avut loc în Birmania au fost cu adevărat o farsă, o mimare a democrației. Înainte de alegeri au fost votate legi care să îngrădească libertatea de exprimare. Unii oameni, de exemplu călugări, au fost împiedicați să voteze. Încă mai există astăzi 22 000 de prizonieri de conștiință în Birmania, aceasta rămânând una dintre cele mai groaznice dictaturi din lume.

De aceea, cerem autorităților birmaneze să respecte dreptul de asociere și libertatea de expresie și să elibereze prizonierii politici și avem încredere în această femeie remarcabilă, pe care o așteptăm în Parlamentul European, sau pe care o vom vizita dacă nu-și va putea primi premiul Sakharov, că va menține spiritul de libertate în această țară distrusă.

  Marietje Schaake, autoare. – Dnă președintă, la 13 noiembrie, la mai puțin de o săptămână de la controversatele alegeri naționale care au avut loc, Aung San Suu Kyi a fost eliberată din arestul la domiciliu, după ce a petrecut 15 din ultimii 21 de ani închisă efectiv pentru gândirea sa pro-democratică.

Astfel cum a spus o femeie iraniană în filmul „The Green Wave”, după eliberarea sa din închisoarea Evin din Teheran: în momentul în care am pășit afară, am realizat că am ieșit dintr-o închisoare mică într-una mai mare: această închisoare se numește Iran.

Oamenii nu ar trebui să trăiască în închisori mici sau mari din cauza gândurile lor. UE se va ocupa în continuare și va încuraja extinderea libertăților pentru toți cetățenii birmanezi, rămânând în același timp preocupată de bunăstarea și siguranța dnei Aung San Suu Kyi, deoarece aceasta este ținută sub supraveghere de serviciile de securitate ale statului.

Mișcarea binevenită de eliberare a acesteia trebuie să fie reflectată în extinderea în continuare a libertăților pentru toți cetățenii, libertăți care sunt în mod sistematic îngrădite de constituția din 2008 și de junta militară. Alegerile de tipul celor care au avut loc în Birmania în această lună, chiar dacă s-au desfășurat într-un climat de frică și represiune, sunt în mod frecvent folosite de regimuri pentru a se legitima și a sugera existența democrației. Cu toate acestea, orice guvern își derivă legitimitatea din asigurarea bunăstării cetățenilor săi, iar democrația înseamnă de multe ori mai mult decât sloganul „un om, un vot”. Aceasta este cu sfințenie înrădăcinată în instituții, buna guvernare, statul de drept și respectarea drepturilor omului.

  Adam Bielan, autor. – (PL) Dnă președintă, toți cei care s-au amăgit pe ei înșiși că așa-numitele alegeri organizate la 7 noiembrie – care sunt o farsă – ne-ar aduce mai aproape de democrație în Birmania, trebuie să se simtă dezamăgiți. Este adevărat că la o săptămână după alegeri, câștigătoarea premiului Nobel pentru pace, dna Aung San Suu Kyi a fost eliberată. Cu toate acestea, nimic nu sugerează că aceeași soartă o vor avea ceilalți deținuți politici din țară, care depășesc ca număr două mii de persoane. De fapt, acum câteva zile, am primit informații conform cărora junta militară care conduce Birmania a suspendat publicarea a încă nouă ziare, restricționând libertatea de exprimare și așa restrânsă din acea țară.

Din acest motiv, este nevoie de presiune suplimentară din partea comunității internaționale. În primul și cel mai important rând, Uniunea Europeană trebuie să exercite presiune asupra Chinei, din moment ce fără China, junta conducătoare din Birmania nu ar putea să se mențină la putere. La final, doresc să îi mulțumesc Președintelui Parlamentului, dl Buzek, pentru invitarea dnei Aung San Suu Kyi la ceremonia de luna viitoare de decernare a premiului Sakharov, în Strasbourg.

  Barbara Lochbihler, autoare. – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, imaginile de după eliberarea din arestul la domiciliu a liderului opoziției birmaneze dna Aung San Suu Kyi sunt încă proaspete în mințile noastre. Ele ne înfățișează o persoană care nu este copleșită de anii de izolare, nelăsându-ne niciun dubiu cu privire la faptul că va continua campania pentru schimbarea democratică în țara sa. Orice pas în direcția democratizării și îmbunătățirii situației extrem de problematice a drepturilor omului trebuie salutată.

Cu toate acestea, acesta nu urmează să fie un proces ușor. Constituția aflată acum în vigoare în Birmania, în urma unor alegeri nedemocratice, plasează președintele deasupra legii și garantează o amnistie pentru încălcările din trecut ale drepturilor omului. Acest aspect trebuie criticat în cei mai duri termeni de către Uniunea Europeană, la fel cum trebuie criticate încălcările grave ale drepturilor omului aparținând minorităților etnice, ai căror membri sunt frecvent alungați de pe pământurile lor și forțați să muncească ca sclavi, mulți dintre copiii acestora fiind recrutați ca soldați.

Trebuie să ne intensificăm eforturile pentru a coopta și state care au o influență importantă asupra autorităților birmaneze, cum sunt China și India. Trebuie să le convingem să-și exercite influența în interesul poporului birmanez. Acestea trebuie să pună în aplicare angajamentele pentru respectarea drepturilor omului luate prin semnarea Cartei ASEAN; această cartă cere statelor membre să acționeze pentru combaterea sistematică a încălcărilor drepturilor omului.

  Rui Tavares, autor. – (PT) Dnă președintă, haideți să începem cu chestiunea alegerilor. După cum știm și s-a menționat deja în acest Parlament, alegerile au avut loc într-un climat de teamă și intimidare. Acestea au fost o adevărată farsă și nu au servit niciunui alt scop decât aceluia de a da o strălucire civilă juntei militare. Mulți oameni au fost împiedicați să voteze. Mii de birmanezi – 1000, conform chiar generalilor juntei – s-au refugiat în Thailanda, unde deja trăiesc 100 000 de birmanezi și unde există acum riscuri mai mari de conflict de-a lungul frontierei birmaneze. Aceasta ne ajută să ne reamintim că, în timp ce eliberarea dnei Aung San Suu Kyi ne umple în mod evident de bucurie și speranță, acum că vom avea și șansa să o întâlnim pe această femeie remarcabilă și să o primim aici în Parlament, nu mai putem să ne abatem atenția de la cea mai importantă problemă a Birmaniei, și anume eliberarea unui întreg popor și a mai mult de 2000 de prizonieri politici, în paralel cu ridicarea climatului de intimidare și teamă.

De aceea, Uniunea Europeană nu trebuie să-și lase garda jos. Avem nevoie de multă concentrare și încăpățânare: nu trebuie în niciun caz să ne permitem nouă înșine să fim inactivi. La această răscruce trebuie spus că anumite state membre trebuie să fie mai ferme și, mai mult decât orice, mai consecvente în pledarea în favoarea drepturilor omului. Afacerile pe care multe state membre continuă să le mențină în Birmania trebuie puse în acord cu angajamentele UE privind drepturile omului. De exemplu, îmi amintesc că compania petrolieră TOTAL are exploatații în Birmania care contribuie în proporție de 7 % la bugetul juntei. Parlamentul va continua să fie preocupat și unit în privința acestei chestiuni și sper că Comisia și statele membre vor continua să aibă o abordare identică.

  Bernd Posselt, autor. – (DE) Dnă președintă, vorbind în numele meu și al colegei mele, dna Andrikienė, suntem fericiți să auzim că laureatul nostru pentru premiul Sakharov a fost eliberat. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că mai există acolo încă cel puțin 2200 de prizonieri politici, deținuți în condiții teribile sub dictatura militară birmaneză. Astfel cum s-a declarat mai devreme, întreaga țară este o mare închisoare. De aceea trebuie să fim foarte critici și vigilenți. A fost aceasta o operație cosmetică sau alegerile manipulate în mod brutal au expus adevărata natură a regimului? Trebuie să folosim acum toate mecanismele pe care le avem la dispoziție pentru a forța o schimbare. Această schimbare poate fi privită ca o grea încercare. Trebuie să exercităm presiune atât pentru ca laureatului premiului nostru Sakharov să i se permită să călătorească până aici în decembrie pentru a-și primi premiul cu o întârziere de 20 de ani, cât și pentru a i se permite întoarcerea în țara sa în condiții de siguranță. Numai atunci vom avea un motiv cât de mic să credem că lucrurile se schimbă pentru un popor care a suferit timp de decenii sub o dictatură socialistă.

  Cristian Dan Preda, în numele grupului PPE. – În primul rând, vreau, desigur, să salut și eu eliberarea lui Aung San Suu Kyi, lidera opoziției din Birmania, după atâția și atâția ani de arest la domiciliu. Doresc, de asemenea, să-mi exprim speranța că această eliberare va fi urmată de eliberarea celor peste 2 000 de deținuți politici, pentru că, așa cum spunea și colegul Posselt, altfel vom înțelege că e doar un gest cosmetic.

Trebuie, de asemenea, să vă spun că vreau să o susținem pe Aung San Suu Kyi în reconstruirea partidului său, Liga Națională pentru Democrație, care a fost desființat în mod abuziv în luna mai. Sigur că este o muncă uriașă cea pe care trebuie să o facă și, de aceea, cred că presiunea internațională trebuie să continue pentru că junta militară nu s-a angajat într-un proces de democratizare, ci exact contrariul unui asemenea proces, alegerile ținute în noiembrie nefiind nici drepte, nici libere. De aceea, cred că nu trebuie să slăbim atenția pe care o acordăm acestui spațiu.

  David Martin, în numele Grupului S&D. – Dnă președintă, sunt încântat de nivelul ridicat de unitate de care a dat dovadă Uniunea Europeană în chestiunea Birmaniei. Am citit declarația Consiliului, pe cea a baronesei Ashton și pe cea a propriului nostru președinte. Nici unul dintre aceștia nu s-a lăsat păcălit de alegerile profund defectuoase din Birmania; fiecare dintre ei a aplaudat eliberarea dnei Aung San Suu Kyi din arestul la domiciliu; dar fiecare a condamnat, în același timp, lipsa încă impusă a altor libertăți.

Cu toate acestea, Dnă președintă, dacă ne jucăm cărțile corect, aceste alegeri ar putea - și subliniez, ar putea – constitui un nou start în Birmania. Dacă, așa cum alți colegi au spus, putem acum convinge junta să elibereze toți prizonierii politici, dacă o putem convinge să-i asigure dnei Aund San Suu Kyi o libertate deplină, atât în privința libertății de mișcare, cât și în privința declarațiilor politice, și în final, dacă noul parlament și guvern birmanez vor începe să îmbunătățească atât situația drepturilor fundamentale ale omului în țară, cât și condițiile economice ale oamenilor din Birmania, atunci poate că, într-un interval de câțiva ani, vor exista motive pentru ca instituțiile noastre să înceapă să negocieze și să se angajeze cu guvernul birmanez, astfel încât să se întrezărească un viitor mai bun pentru acea țară.

  Ryszard Czarnecki, în numele Grupului ECR. – (PL) Dnă președintă, ceea ce s-a întâmplat a fost că autoritățile au eliberat o persoană foarte cunoscută, ca să arate lumii că țara este democratică și că s-a convertit la respectarea drepturilor omului, în timp ce în spatele acestei fațade nu se află nimic; niciun fel de schimbări reale, concrete. Avem de-a face cu un teatru - și îi mulțumesc lui Dumnezeu că acea nobilă femeie și-a recăpătat libertatea. Cu toate acestea, în spatele acestui teatru se ascunde o tragedie, așa cum am spus; câteva mii de oameni care se află încă în închisoare. De aceea, sloganul „eliberați deținuții politici” este în continuare valabil pentru Birmania.

Cred că mesajul celui mai cunoscut deținut politic din regiune, care tocmai a fost eliberat, este atât de important încât radiază de-a lungul întregii Asii. La ea apelează deja dizidenții chinezi. Cred că acest aspect merită subliniat. Din acest motiv, Parlamentul trebuie să lupte pentru drepturile omului și pentru libertatea refugiaților politici în regiune.

  George Sabin Cutaș (S&D). - Încă din februarie 2010, Parlamentul European a cerut eliberarea lui Aung San Suu Kyi, care a trăit în arest din 1990. Faptul că autoritățile birmaneze au decis să o elibereze la câteva luni de la această cerere imperativă a deputaților europeni constituie un prim pas în direcția bună. Cu toate acestea, nu putem să privim această situație particulară ca pe o redresare a drepturilor omului în Birmania, având în vedere că sunt încă mulți activiști pentru democrație care rămân în captivitate.

Prin Tratatul de la Lisabona, este stipulat că Uniunea Europeană urmărește să promoveze pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale. Prin valori comune înțelegem respectarea demnității umane, a libertății, democrației și a drepturilor omului. Uniunea Europeană are datoria de a nu se limita la promovarea acestor valori doar în interiorul său, de aceea pledez pentru transmiterea unui mesaj de solidaritate cu cetățenii birmanezi, care suferă din cauza represiunii puterii guvernamentale și care duc o luptă cotidiană pentru respectarea drepturilor fundamentale.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dnă președintă, la 7 noiembrie s-au desfășurat în Birmania primele alegeri după 20 de ani. În momentul în care noi ar fi trebuit să putem să ne bucurăm la vederea unui astfel de proces pus în cele din urmă în aplicare, suntem din nou forțați astăzi să condamnăm această țară în care, printre alte lucruri, ar trebui să existe drepturi ale omului și libertate de exprimare. Alegerile trebuie să fie sinonime cu opțiunea exprimată prin vot de către o persoană.

Cum putem vorbi despre opțiune atunci când partidelor de opoziție nu li se permite să vorbească, când nu se pot exprima liber ori nu pot reprezenta întreaga populație în mod corespunzător?

Discutăm din nou aici despre Birmania, o țară care nu este liberă, dar care s-a aflat în mâinile juntei militare mulți, foarte mulți ani. După cum știe o lume întreagă, este vorba despre o putere fosilizată care va rămâne în acest fel atât timp cât nu vor fi organizate alegeri libere și corecte.

Eliberarea lui Aung San Suu Kyi constituie un pas în direcția corectă. Trebuie să îl recunoaștem și să-l lăudăm. Să sperăm că poate fi urmat de alte acțiuni, așa cum s-a spus anterior, în special în ceea ce îi privește pe numeroși alți deținuți politici.

  Sergio Paolo Francesco Silvestris (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, încă mai sărbătorim eliberarea lui Aung San Suu Kyi și păstrăm cu toții în minte imaginile mulțimii care a întâmpinat-o cu entuziasm la întoarcerea ei acasă, acolo unde și-a întâlnit copiii pe care i-a părăsit când erau mici și care sunt acum mai mult decât oameni în toată firea.

Este un moment de mare entuziasm, o sărbătoare pentru oamenii și opoziția din Birmania, însă cu siguranță că din toate acestea va rezulta și un fapt. Interlocutorul nostru de astăzi este fără niciun dubiu junta militară, care nu mai poate să amâne explicarea eliberării lui Aung San Suu Kyi, dacă aceasta a fost un act de propagandă, o perdea de fum sau, dimpotrivă, un prim pas către recunoașterea drepturilor acesteia, și pe cale de consecință, a drepturilor altor deținuți politici birmanezi la libertatea de exprimare și un pas către alegeri libere și democratice.

Asta este ceea ce Europa trebuie să ceară și revendice. La încântarea noastră față de eliberarea lui Aung San Suu Kyi trebuie neapărat să adăugăm o cerere fermă.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Dnă președintă, ne amintim cu toții de anii când Lech Wałęsa a fost eliberat din închisoare și când Nelson Mandela a fost eliberat după atât de mulți ani. Ne-au dat speranță; speranță pentru o lume liberă, speranță că toată presiunea asupra acelor guverne a avut un efect. Eliberarea liderului opoziției birmaneze dna San Su Kyi este, de asemenea, o mare provocare pentru noi. Fără eforturile comunității internaționale, fără a se exercita presiune asupra juntei aflate la putere în Birmania, democrația va domni acolo. Îmi amintesc vremurile când liderii lumii libere au venit în Polonia în timpul dictaturii comuniste, iar toți aceștia, alături de vizitele oficiale, l-au vizitat și pe liderul mișcării de rezistență, Lech Wałęsa. Această politică ar trebui urmată și acum. Mă bucur că dna Ashton va merge în curând în Birmania și o va întâlni pe dna San Suu Kyi. Sper, de asemenea, că delegația Parlamentului European va putea să vorbească cu dumneaei în Birmania și Strasbourg.

  Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Dnă președintă, la fel ca noi toți, aș dori să aduc un omagiu dnei Aung San Suu Kyi, care tocmai și-a recăpătat libertatea. Laureată a premiului Nobel și a premiului Sakharov al Parlamentului, ea rămâne un simbol al tăriei de caracter și al speranței pentru un viitor mai bun, pe care poporul țării sale îl merită.

Este esențial ca Aung San Suu Kyi să se bucure de o deplină libertate de mișcare și exprimare. La fel de esențial este ca toți deținuții politici rămași – mai mult de 2000, conform celor arătate de dl Posselt și dl Preda - să fie eliberați. Aceasta ar permite o tranziție credibilă către un sistem mai cuprinzător de guvernare.

Birmania/Myanmar a fost martora unor alegeri care nu s-au ridicat la nivelul standardelor internaționale, în special din punctul de vedere al condițiilor pentru partidele de opoziție concurente. Cu toate acestea, faptul că societatea civilă a putut, parțial, să se organizeze politic este binevenit, în ciuda dificultăților. Am luat act de decizia câtorva partide de opoziție de a nu participa, dar și de faptul că alte partide, inclusiv cele ale grupurilor etnice, au participat. Decizia lor de a profita de ceea ce au considerat a fi o oportunitate este lăudabilă.

Alegerile în sine nu fac o țară să fie democratică. Cu toate acestea, ele pot oferi șansa unui nou început și pot măcar aduce sistemului un anumit grad de pluralism. În ciuda neajunsurilor evidente, dacă alegerile vor marca începutul unui proces pozitiv, atunci acestea sunt o evoluție binevenită.

Am spus în mod repetat că Uniunea Europeană a fost deschisă să se angajeze împreună cu guvernul în a folosi oportunitatea acestor alegeri pentru a începe o nouă și pozitivă etapă în istoria acestei țări. De acum înainte trebuie să observăm cu atenție câtă răspundere își vor asuma noul parlament și noul guvern în fața societății; dacă noile instituții vor asigura respectul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și dacă vor adopta politici mai bune pentru a îmbunătăți situația economică și socială a cetățenilor.

Pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului în țară trebuie stabilit un dialog coerent între toate părțile interesate. Un astfel de dialog ar trebui să anunțe – pe lângă lunga și întârziata tranziție către un sistem de guvernământ civil, legitim și răspunzător în fața societății – un sistem politic bazat pe principiul statului de drept și respectul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. UE a declarat în mod repetat că este pregătită să susțină un astfel de proces.

Vom continua să folosim toate mijloacele pe care le avem la dispoziție – dialogul și angajarea, canalele Organizației Națiunilor Unite și măsurile restrictive, dar și asistența – pentru a convinge noul guvern să își amelioreze rezultatele. Aspectele referitoare la drepturile omului sunt încorporate în programele noastre de asistență. În plus, căutăm să stabilim legături cu societatea civilă și părți ale administrației și vom încerca să abordăm cu guvernul responsabilitățile acestuia în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Promovarea valorilor noastre – și anume drepturile omului, dezvoltarea și dialogul – este și va rămâne piatra de temelie a politicii noastre.

  Președintă. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – Salut eliberarea de către autoritățile birmaneze a lui Aung San Suu Kyi din arestul la domiciliu. Nu ar trebui totuși să ne modificăm atitudinea față de junta militară. Ar trebui mai degrabă să continuăm să ne ocupăm și mai viguros de încălcările drepturilor omului și ale libertăților civile. Existența a 2200 de deținuți politici rămași în închisori în condiții groaznice, continuarea de către armata birmaneză a execuțiilor extrajudiciare, a muncii forțate, a violenței sexuale și a altor încălcări ale drepturilor omului nu pot fi anulate de eliberarea unui activist politic, indiferent de cât de cunoscut este acesta. Aung San Suu Kyi, laureată a premiului Sakharov în 1990, ne-a cerut să ne folosim libertatea noastră pentru a o promova pe a lor. Aș dori să folosesc această oportunitate pentru a cere UE și statelor membre să își folosească întreaga influență economică și politică pentru a grăbi schimbarea de regim în Birmania.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris. – Situația din Birmania a ajuns la o răscruce critică. Este important ca Parlamentul European să își mențină același curs al relațiilor sale cu Birmania. Trebuie să ne concentrăm asupra modului în care guvernul își tratează cetățenii, atunci când 40 % din populație aparține unei minorități etnice care a fost obligată să se refugieze în Thailanda după recentele alegeri. Eliberarea lui Aung San Suu Kyi este un fapt pozitiv. Cu toate acestea, istoria ne-a arătat că guvernul birmanez are obiceiul de a se întoarce la vechile sale metode și de a trimite în închisoare fie anumite părți ale opoziției, fie opoziția în întregul său. În prezent, mai mult de 1000 de deținuți politici sunt încă încarcerați. Desconsiderarea arogantă a alegerilor libere este un indiciu clar că noul guvern are un interes redus sau inexistent de a oferi o adevărată democrație oamenilor din Birmania. Propunerea ONU pentru continuarea dialogului cu Birmania ar trebui sprijinită de acest Parlament, iar noi ar trebui să ne continuăm eforturile de a proteja toți cetățenii din Birmania în fața unor nedreptăți viitoare. Cred că vigilența constantă și dialogul deschis sunt cruciale pentru oamenii din Birmania, fiind un semnal clar de unitate pe care acest Parlament și alte organizații globale trebuie să îl transmită.

(1) A se consulta procesul-verbal