Stenograma dezbaterilor

Luni, 13 decembrie 2010 - Strasbourg

20. Coeziunea teritorială, socială și economică - Buna guvernanță și politica regională a UE (dezbatere)

  Președintele. –Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele rapoarte:

- A7-0309/2010 al domnului Petru Constantin Luhan, în numele Comisiei pentru dezvoltare regională, referitor la coeziunea teritorială, socială și economică

[2009/2233(INI)]; și

- A7-0280/2010 al doamnei Ramona Nicole Mănescu, în numele Comisiei pentru dezvoltare regională, referitor la buna guvernanță în materie de politică regională a UE

[2009/2231(INI)].

  Petru Constantin Luhan, raportor. − Prin acest raport ne-am propus să răspundem la întrebarea din titlu, și anume dacă realizarea unei coeziuni economice, sociale și teritoriale este o condiție sine qua non a competitivității globale în Uniunea Europeană, focusând în mod special pe rolul jucat de către politica de coeziune în acest sens.

Este alarmant faptul că discrepanțele dintre cele 271 de regiuni ale Uniunii sunt atât de mari. Dacă în cea mai dezvoltată regiune produsul intern brut pe cap de locuitor este de 334 % din media Uniunii Europene UE 27, în cea mai săracă regiune acesta este de doar 26 %, adică de treisprezece ori mai mică.

Un alt element negativ îl reprezintă ritmul de creștere economică al Uniunii Europene, care este mai lent comparativ cu cel al competitorilor noștri internaționali. Este nevoie, deci, așa cum este menționat și în Strategia UE 2020, să dezvoltăm domenii strategice și să privim în afara Uniunii Europene, pentru a deveni mai puternici.

Europa se confruntă cu o sarcină dificilă deoarece, alături de efectele actualei crize, va avea de înfruntat și alte provocări majore, cum ar fi adaptarea la globalizare, schimbările demografice, schimbările climatice și problemele referitoare la securitatea energetică.

Rolul politicii de coeziune în Strategia UE 2020 este indiscutabil. Consider că prioritățile acestei politici trebuie aliniate la obiectivele viitoarei strategii, cu mențiunea că trebuie totuși să rămână o politică independentă. Obiectivele strategiei pot fi realizate mai ușor prin creșterea sinergiilor între programele de cercetare, dezvoltare și inovare, pe de o parte, și cele de coeziune, pe de altă parte. Trebuie să sprijinim proiectele mari cu impact major la nivel european, care vor genera creșterea economică, vor crea locuri de muncă și vor asigura o dezvoltare durabilă a regiunilor.

De asemenea, o importanță deosebită trebuie acordată investițiilor în infrastructura de orice tip, respectiv de transport, IT&C, socială, educațională, de cercetare - dezvoltare și de mediu, care vor permite realizarea unui nivel adecvat de accesibilitate pentru toți cetățenii europeni și le vor oferi acestora șanse egale la potențialul de dezvoltare.

Direcțiile la nivel local și regional vor fi date de specificul zonei, astfel creându-se posibilitatea generării imediate de valoare adăugată, și este necesară încurajarea aplicării principiului descentralizării până la nivelul autorităților locale, în vederea îmbunătățirii absorbției fondurilor europene.

În promovarea competitivității economice și crearea de locuri de muncă, nu trebuie neglijat rolul deosebit de important pe care îl au IMM-urile. Acestea trebuie să beneficieze de acces sporit la finanțare comunitară, la instrumente de inginerie financiară și la alte surse de creditare. Maximizarea impactului politicii de coeziune este strict necesară în vederea creșterii competitivității economice. Aș accentua aici necesitatea continuării simplificării procedurilor de utilizare a fondurilor comunitare, asigurarea flexibilității acestora, menținerea produsului intern brut ca principal criteriu pentru determinarea eligibilității regiunilor în cadrul politicii de coeziune și necesitatea unei propuneri concrete din partea Comisiei în ceea ce privește utilizarea parteneriatului public-privat.

Pentru a face Uniunea Europeană mult mai competitivă pe plan global, consider că o parte din fondurile alocate prin politica de coeziune trebuie să fie folosite pentru atingerea și menținerea rolului de lider mondial în sectoarele unde Europa are deja un avantaj competitiv și în sectoarele unde există potențial pentru a deveni lider global.

Așadar, dragi colegi, realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, alături de investiții în domeniul strategic, sunt condiții absolut necesare pentru asigurarea competitivității economice a Uniunii Europene la nivel global.

  Ramona Nicole Mănescu, raportoare. − Criza mondială actuală a evidențiat încă o dată importanța unei bune guvernanțe la toate nivelurile și necesitatea implicării susținute a autorităților locale și regionale, ca parteneri egali, în elaborarea și implementarea politicilor și strategiilor comunitare, cu atât mai mult cu cât acestea pun în aplicare aproape 70 % din legislația comunitară.

Politica de coeziune are un rol primordial în aplicarea guvernanței pe mai multe niveluri. Având în vedere impactul semnificativ pe care aceasta îl are în realizarea coeziunii teritoriale europene, principiul guvernanței pe mai multe niveluri ar trebui să devină obligatoriu pentru toate statele membre. Astfel, o implicare activă a autorităților locale și regionale în procesul decizional încă din etapa prelegislativă, alături de o analiză pertinentă a eficienței mecanismelor gestiunii repartizate, cu diferitele responsabilități ce revin atât Comisiei, cât și statelor membre, reprezintă în fapt garanția obținerii unor rezultate mai bune în privința absorbției fondurilor europene în viitoarea perioadă de programare.

Practica ne-a demonstrat că o abordare integrată a politicii regionale este mult mai eficientă din perspectiva rezultatelor obținute și, tocmai de aceea, și această abordare ar trebui să devină obligatorie. Avem nevoie de o definiție comună a conceptului de parteneriat și aici am solicitat Comisiei Europene să prezinte o definiție în acest sens, ca o condiție pentru realizarea de parteneriate reale cu autoritățile locale și regionale.

Adoptarea metodologiei de dezvoltare locală bazată pe parteneriate locale reprezintă, deci, soluția la îndemâna statelor membre pentru consolidarea rolului autorităților locale și regionale în gestionarea și punerea în aplicare a programelor europene, în special pentru programele legate de dezvoltare urbană, rurală și transfrontalieră. Simplificarea normelor la nivel comunitar și național, nu doar ca efect al crizei economice, ci ca principiu general al viitoarei politici de coeziune, reprezintă o condiție prealabilă pentru o guvernanță mai bună în politica de coeziune, fiindcă doar așa vom putea încuraja potențialii beneficiari.

În plus, pentru viitoarea perioadă de programare, consider că trebuie să avem un set comun de reguli de utilizare a fondurilor europene aplicabile tuturor statelor membre, eliminând astfel posibilitatea introducerii de către acestea a unor condiții suplimentare care, în realitate, îngrădesc accesul la finanțare.

Dacă ne dorim, pe termen lung, o politică mai clară, orientată spre rezultate și mult mai ușor de aplicat, atunci Comisia trebuie să își întărească atât capacitatea de asistență acordată autorităților locale și regionale, cât și sistemele de monitorizare a activității derulate la nivel național. Formarea și îndrumarea acestora pe parcursul punerii în aplicare a programelor va duce, cred eu, la diminuarea ratei mari de erori, în special în privința cheltuielilor neeligibile și a achizițiilor publice. Pentru a elimina dublarea auditului și a controlului excesiv cu care se confruntă beneficiarii în prezent, am solicitat Comisiei crearea unui manual de audit unic, care să permită o aplicare standardizată a unui model unic de audit la toate nivelurile. Și nu în ultimul rând, trebuie să luăm măsuri pentru a încuraja participarea mediului privat la proiectele europene, un prim pas în acest sens fiind simplificarea normelor de funcționare a instrumentelor de inginerie financiară care se adresează întreprinderilor mici și mijlocii.

Vreau să remarc în final buna colaborare pe care am avut-o cu reprezentanții Comisiei în timpul consultărilor, deschiderea și sprijinul pe care l-au arătat în susținerea efectivă a măsurilor care se regăsesc în acest raport, o garanție în plus a faptului că aceste măsuri vor fi în final asumate de către Comisie.

  Johannes Hanh, membru al Comisiei. – (DE) Domnule președinte, onorabili deputați în Parlamentul European, în special, doamnă Mănescu și domnule Luhan, aș dori în special să mulțumesc amândurora pentru cele două rapoarte ale dvs., care sunt din nou constructive și foarte pozitive în ceea ce privește politica regională și au venit la momentul cel mai potrivit, dată fiind dezbaterea actuală cu privire la viitoarea structură a politicii regionale, și care au în vedere în special Forumul pe tema coeziunii de la sfârșitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie.

Este important să privim mereu politica regională în special ca o politică de investiții – ca o politică de investiții în regiuni, în oameni, în europeni. În domeniul inovației și al politicii regionale, s-a alocat deja un total de 86 de milioane de euro pentru acest exercițiu financiar, iar acest lucru are ca scop ajutarea întreprinderilor mici și mijlocii, în special, pentru a îmbunătăți calitatea forței lor de muncă, metodele lor de producție și serviciile pe care le pot oferi. Cu toate acestea, ceea ce trebuie să facem – și aici aveți amândoi dreptate deplină – este să ne îmbunătățim în continuare strategia pe viitor, astfel încât, pe lângă verificările care vor continua să fie necesare pe viitor – cu alte cuvinte, pe lângă conduita financiară corespunzătoare – să ne concentrăm mult mai mult pe o evaluare a muncii noastre orientată către rezultate. Spun mereu – și asta stă la baza raportului de coeziune și a concluziilor acestuia – că nu există nicio contradicție între concentrarea pe câteva priorități, astfel cum sunt prevăzute în strategia UE 2020, și flexibilitatea aplicării acestora în regiunile foarte variate ale Europei.

Coeziunea teritorială este extrem de importantă. Pentru mine, aceasta reprezintă o chestiune principală și ne oferă informații despre cum putem îmbunătăți în continuare standardele de viață din regiuni, care este sarcina noastră, pentru a ne asigura că oamenii au perspective de viitor în regiunile în care s-au născut. Și acest lucru va contribui la dezvoltarea coeziunii interne în Europa.

În acest context, este important – și acest fapt ar trebui accentuat în următoarea perioadă de programare – să atragem din nou atenția asupra rolului orașelor, având în vedere faptul că aproximativ 70 % din europeni locuiesc în mediul urban, dar, în același timp, este esențial să nu uităm de importanța relațiilor dintre mediul urban și cel rural. Aici este vorba de folosirea altor surse de finanțare pentru a continua să îmbunătățim interconexiunile și să evităm suprapunerile inutile.

De asemenea, este important – după cum am dezbătut foarte pe larg și, în opinia mea, foarte bine în acest Parlament în urmă cu ceva timp – să acordăm atenție zonelor cu circumstanțe geografice specifice și, desigur, să ținem seama de problema schimbărilor demografice din Europa, pe care o vom întâlni foarte des și pe care trebuie să o rezolvăm. Pe de o parte, vedem tendințe foarte grave către depopulare în zonele rurale și, de cealaltă parte, o creștere semnificativă a atracției față de zonele urbane – rezultatul fiind faptul că avem nu numai din ce în ce mai mulți oameni care locuiesc în locuri mici, ci și o depopulare corespunzătoare. Într-o anumită măsură, acest lucru poate fi oprit prin investiții în infrastructura veche și nouă. Acest lucru va aduce o contribuție foarte importantă la asigurarea creșterii economice.

Problema parteneriatului – a cooperării – este deosebit de importantă, după cum s-a menționat în special în raportul doamnei Mănescu. Da, este important să dezvoltăm guvernanța la mai multe niveluri. Cu toate acestea, aș dori în mod special să subliniez în fața acestui Parlament importanța regiunilor care implică și nivelul local. Când mă aflu în regiuni discutând diferite lucruri, câteodată am impresia că reprezentanții locali nu sunt implicați de către reprezentanții regionali și că reprezentanții regionali nu sunt implicați de către reprezentanții naționali. Trebuie să dezvoltăm instrumente în acest domeniu.

Sunt de acord cu dvs., dar, vice-versa, trebuie, de asemenea, să afirm foarte clar că, în mod normal, trebuie să respectăm cadrul constituțional al fiecărui stat membru și să îi recunoaștem meritele. Cu toate acestea, vă susțin în ceea ce privește chestiunea implicării cât mai multor niveluri posibile – dar și a cât mai multor părți interesate, inclusiv ONG-uri – în dezvoltarea parteneriatului nostru și în programele de investiții.

Voi intra probabil mai în detaliu în ceea ce privește chestiunea controalelor financiare în observațiile mele finale, întrucât am depășit deja timpul acordat luării de cuvânt. Aș dori, de asemenea, să salut călduros noul președinte care a prezidat.

PREZIDEAZĂ: MIGUEL ANGEL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreședinte

  Iosif Matula, în numele grupului PPE. – Politica de coeziune este una dintre cele mai importante și de succes politici ale Uniunii. Tratatul de la Lisabona permite autorităților teritoriale să fie mai profund implicate în procesul de luare a deciziilor și este un pas important spre reala guvernare pe mai multe niveluri. Aceasta trebuie să ocupe un rol central în următoarea perioadă de programare, dar și în toate fazele de proiectare și punere în aplicare a Strategiei Europa 2020.

Raportul Mănescu, votat în unanimitate în comisia REGI, dorește să accentueze competențele și rolul autorităților regionale și locale în procesul de implementare a politicii de coeziune. Raportul subliniază faptul că abordarea multinivel trebuie să fie aplicată orizontal în toate politicile Uniunii. Guvernanța pe mai multe niveluri reprezintă o condiție prealabilă pentru realizarea coeziunii teritoriale și creșterea potențialului său și ar trebui să se bazeze pe o abordare de jos în sus, luând în considerare diversitatea sistemelor administrative existente în statele membre.

Abordarea integrată trebuie accentuată pe mai departe în actuala perioadă de programare și în viitor, la fel îmbunătățirea capacității administrative, dar și utilizarea instrumentelor de inginerie financiară. Rolul autorităților locale și regionale trebuie să crească prin adoptarea unei metodologii de dezvoltare locală, bazate pe parteneriate regionale, în special pentru proiecte legate de aspecte urbane, rurale și transfrontaliere. Aceste parteneriate au rolul de a contribui la o dezvoltare echilibrată și depășesc coordonatele naționale, contribuind astfel la creșterea coeziunii teritoriale a Uniunii. În plus, vor pune în valoare potențialul comun de dezvoltare, dar și particularitățile locale.

Guvernarea multinivel prin proceduri transparente și clare va conduce implicit la descentralizarea încă necesară în unele state membre. Creșterea rolului autorităților regionale și locale înseamnă responsabilizarea lor în eficientizarea proiectelor, ceea ce va însemna o abordare bazată mai mult pe rezultate.

Îi felicit pe doamna Mănescu și pe domnul Luhan pentru excelentele rapoarte prezentate, care vin cu o valoare adăugată importantă la viitorul politicii de coeziune.

  Evgeni Kirilov, în numele Grupului S&D. – Domnule președinte, permiteți-mi să îi laud pe colegii mei, dl Luhan și doamna Mănescu, pentru munca lor excelentă. Suntem cu toții de acord că politica de coeziune joacă un rol semnificativ pentru competitivitatea regiunilor europene. În ceea ce privește continuarea politicii și realizările acesteia, vrem să vedem resurse adecvate sau măcar să nu se scadă sumele disponibile pentru politica de coeziune sub valoarea pe care o au în prezent.

Nu dorim încărcarea beneficiarilor cu o sarcină suplimentară. Viitoarea formă a politicii de coeziune depinde de decizia pe care o vom lua împreună. Cu toate acestea, Comisia joacă un rol important în propunerea pe care o face și aici ne bazăm pe dvs., domnule comisar Hahn, deoarece, după părerea mea, unele dintre aceste propuneri – precum condițiile prealabile propuse pentru acordarea asistenței financiare a Uniunii Europene statelor membre – au nevoie de modificări suplimentare.

Politicile de coeziune pentru toate regiunile au nevoie de sprijin și nu putem permite crearea unei situații în care acestea să sufere din cauza ineficienței unor guverne naționale. Din nou, sunt de acord, domnule comisar, că este important să dezvoltăm aceste niveluri. Prin urmare, este esențial să nu înlocuim complexitatea cu condiționalitatea și să nu îngreunăm din nou viața beneficiarilor finali. Pentru a ne asigura că politica de coeziune duce la rezultate pozitive, să le permitem regiunilor să participe în mod activ; să le permitem să se simtă stăpâne pe proces, să le acordăm resursele adecvate și să ne asigurăm că le folosesc în cel mai eficient mod posibil.

  Riikka Manner, în numele Grupului ALDE. – (FI) Domnule președinte, domnule comisar, în primul rând aș dori să le mulțumesc raportorilor pentru munca lor excelentă. Aceste două rapoarte creează într-adevăr o bază sigură pentru viitoarea politică de coeziune.

Nu există nicio îndoială că o politică de coeziune care se aplică Europei ca întreg este o condiție prealabilă obligatorie pentru competitivitatea noastră globală. După cum a spus și dl comisar, politica regională nu este decât politică de investiții. Acesta este un lucru pe care trebuie să ne străduim să îl realizăm în viitor. Tot prin politica de coeziune putem răspunde cu fermitate obiectivelor stabilite pentru strategia Europa 2020. Pentru a avea cercetare, dezvoltare și inovare mai bune, trebuie, de asemenea, să considerăm politica de coeziune ca fiind o componentă integrală a acestor obiective și trebuie să obținem o perspectivă mai largă asupra lor.

Politica de coeziune nu este de fapt numai o chestiune de solidaritate. Desigur, parțial este vorba despre asta, dar politica de coeziune este cea datorită căreia avem acum cercetare, dezvoltare și inovare foarte puternic finanțate. Din acest motiv ar fi corect și ca, în următoarea perioadă de finanțare, să investim cel puțin aceeași sumă de bani în politica de coeziune pe care am investit-o până în prezent. Al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială ține seama în mod excelent de acești factori și este, de asemenea, foarte important să investim mai mult timp și mai mulți bani în succes.

Raportul doamnei Mănescu atinge și un aspect foarte important al politicii de coeziune, și anume modul de stabilire a unei astfel de politici, ceea ce este un lucru bun, care ia în considerare fiecare nivel. Am avut parte de unele rezultate dezamăgitoare în ceea ce privește cifrele referitoare la punerea în aplicare, de exemplu. În calitate de parteneri la politica regională, ar trebui să luăm în serios aceste probleme din politica de coeziune și, mai mult, să încercăm să găsim soluții pentru ele. După părerea mea, raportul doamnei Mănescu face o treabă excelentă și cu privire la abordarea acestor chestiuni.

  Jean-Paul Besset, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Domnule președinte, aș dori să îmi concentrez discursul asupra raportului domnului Luhan.

Politicile de coeziune regională joacă un rol important în Europa în ceea ce privește dezvoltarea economică care să fie echilibrată, armonioasă din punct de vedere social și eficientă ecologic, adică, în cele din urmă, competitivă la nivel mondial.

Îi mulțumesc domnului Luhan pentru includerea unora dintre amendamentele noastre care vizează instituirea unei economii durabile bazate pe emisiile scăzute de carbon pentru protejarea biodiversității. Cu toate acestea, nu putem vota această rezoluție deoarece promovează o viziune asupra politicii de coeziune ca un instrument pentru competitivitatea globală, care nouă ni se pare în continuare prea limitată, prea restrictivă și necorespunzătoare.

Trebuie să subliniem două puncte sensibile. În primul rând, raportorul se bazează aproape în exclusivitate pe măsurile cantitative în materie de infrastructură ca fiind forța motrice a creșterii, aceasta reprezentând principalul criteriu. Considerăm că acest lucru nu este adecvat situației actuale. De exemplu, acesta menționează 246 de programe operaționale din domeniile cercetării și dezvoltării și este mândru de ele, dar nu se întreabă despre ce este vorba în ele. Cercetarea este un lucru bun, dar trebuie să știm și ce anume cercetăm.

Al doilea subiect sensibil este faptul că raportorul nu prezintă planuri suficient de clare. Ne-ar fi plăcut o alegere fermă pentru a face față provocărilor prezentate în raportul său, alegerea unei economii ecologice, a unui nou acord ecologic, care reprezintă singura opțiune capabilă să determine progresul Europei și al regiunilor sale.

  Charalampos Angourakis, în numele Grupului GUE/NGL. – (EL) Domnule președinte, aceste rapoarte urmează aceleași direcții împotriva reprezentanților de la nivel local ca și planurile strategice ale grupurilor monopol din Uniunea Europeană și a guvernelor burgheze care le deservesc. Nu a existat niciodată și nici nu va exista coeziune în Uniunea Europeană, în ciuda eforturilor depuse pentru a folosi coeziunea politică în scopul manipulării publicului. Politica Uniunii Europene este animată de două elemente de bază: primul este inegalitatea adânc înrădăcinată care reprezintă o caracteristică inerentă a metodei capitaliste de dezvoltare și al doilea element de bază este faptul că nu se alocă fonduri comunitare pentru nevoile de la nivelurile inferioare; acestea se alocă lucrărilor și infrastructurilor pentru a spori la maximum rentabilitatea capitalului și fluxul de capital pentru monopoluri prin parteneriatele public-privat.

Astăzi, pe măsura ce criza capitalistă continuă, până și acest principiu de solidaritate denumit în mod înșelător comunitară este abandonat și înlocuit cu competitivitatea capitalului. Rapoartele și planurile reprezentanților politici privind capitalul pentru viitoarea politică de coeziune sunt în serviciul necesităților contemporane ale grupurilor de întreprinderi, al restructurărilor capitaliste mai rapide prin strategia UE 2020 împotriva reprezentanților locali și al atacului sălbatic asupra forței de muncă, a asigurărilor și a drepturilor sociale ale claselor muncitoare. Uniunea Europeană și metoda capitalistă de dezvoltare nu sunt capabile să satisfacă nevoile urgente precum protecția împotriva cutremurelor, educația, sănătatea și asigurarea socială. Din acest motiv, părăsirea Uniunii Europene este astăzi mai necesară ca niciodată, la fel cum este lupta pentru o economie socialistă planificată.

  Trevor Colman, în numele Grupului EFD. – Domnule președinte, vorbesc în această seară deoarece colegul meu, dl Bufton, care trebuia să se adreseze dvs., nu se simte bine. În numele acestuia, vă spun acest lucru. După cum știm, fondurile regionale, împreună cu CAP, reprezintă cea mai mare parte din bugetul UE. De-a lungul deceniilor, poporul britanic a fost obligat să plătească facturile pentru diferite proiecte de peste tot din UE, dintre care majoritatea nu sunt de niciun folos contribuabilului britanic.

Recent, Biroul de investigații jurnalistice din Regatul Unit a dezvăluit faptul că fondurile regionale ale UE sunt folosite pentru a dota întreprinderile de trafic de arme din Europa de Est, existând unele proiecte cu finanțări care se ridică la milioane de euro, deși acestea sunt unele dintre cele mai bogate companii. Chiar au acestea nevoie de subvenții europene? Având în vedere endemia de fraudă și de deșeuri din această linie bugetară și faptul că aceasta nici măcar nu este folosită în scopurile pe care le pretind susținătorii săi, solicit o coaliție în Regatul Unit pentru retragerea finanțării, întrucât avem nevoie de acești bani acasă – acesta fiind încă un motiv pentru a părăsi UE.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, Ungaria se află cu siguranță într-o poziție specială când vine vorba despre crearea și susținerea regiunilor care constituie unități economice transfrontaliere. Este un adevăr istoric faptul că aceste regiuni erau odată o unitate în Bazinul Carpatic. Membrii partidului Jobbik susțin, prin urmare, cooperarea dintre regiuni și consideră că aceasta este o necesitate și în situația actuală, care ar putea reduce și mai mult barierele temporare ridicate în cadrul poporului maghiar.

Cu toate acestea, în locul plății și controlării resurselor direct prin Bruxelles, nu putem decât să ne imaginăm finanțarea sub formă de proiecte lansate și aprobate prin colaborare comună, în baza unui parteneriat între țările vizate. La nivelurile locale și regionale, identificarea, precum și gestionarea problemelor poate fi mai eficientă, luând în considerare natura transfrontalieră a regiunilor conectate din punct de vedere economic care au fost menționate ca exemplu. Acest fapt ar trebui să fie susținut chiar dacă ținem seama numai de considerentele economice. Tot astfel, simplificarea normelor, implicarea IMM-urilor în proiectele europene și procesul de ajutorare a regiunilor mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic pentru a recupera diferențele ar trebui să fie susținute, în cazul în care aceste măsuri nu ar determina o extindere a competenței și a rolului de supraveghere al Bruxelles-ului și al Comisiei în detrimentul controlului național. Prioritizarea regiunilor și acordarea de sprijin economic în mod direct acestora ar putea chiar declanșa începutul unei noi epoci pentru maghiarii din Bazinul Carpatic.

  Jan Olbrycht (PPE). – (PL) Domnule președinte, există câteva strategii politice europene care stârnesc atâtea sentimente și controverse. Politica de coeziune care, după unii, este considerată a fi o politică socialistă prin excelență este văzută ca fiind capitalistă de alții. Unii o văd ca pe o politică dreaptă, alții nedreaptă. Unii o văd ca pe o modalitate de a atenua disproporțiile, în timp ce alții consideră că aceasta sporește competitivitatea.

De fapt, nu există contradicții în cadrul politicii, care vizează în principiu promovarea unei mai bune coeziuni între domeniile Uniunii Europene, nu numai în ceea ce privește justiția socială, ci și în ceea ce privește egalitatea oportunităților cu privire la competitivitate. Cu alte cuvinte, este coeziune pentru competitivitate. Ambele rapoarte vorbesc despre acest lucru și indică anumite aspecte care sunt importante nu numai pentru situația de astăzi, ci și pentru dezbaterea privind viitoarea politică de coeziune. Aș dori să atrag atenția asupra faptului că ambele rapoarte se concentrează în special pe principiul parteneriatului.

Solicit Comisiei să se gândească serios dacă ar trebui ca o cerință pentru statele membre să fie plasată în contractul de dezvoltare propus. O astfel de cerință va preciza că, înainte de semnarea unui contract, un stat membru va conveni asupra oricăror direcții pentru dezvoltare, priorități și principii împreună cu partenerii locali și regionali. Acest lucru ar trebui să fie obligatoriu astfel încât Comisia Europeană să poată atribui fără echivoc fiecărui stat membru responsabilitatea aplicării părții care îi revine din politica de coeziune.

  Georgios Stavrakakis (S&D). – (EL) Domnule președinte, domnule comisar, aș dori să încep prin a o felicita și a-i mulțumi raportoarei, doamna Mănescu, pentru colaborarea sa excelentă și pentru faptul că a fost pregătită mereu să discute și să țină seama de propunerile făcute de colegii mei deputați cu privire la conținutul raportului. În ceea ce privește conținutul acestui raport pe care îl dezbatem, nu există nicio îndoială că buna guvernare este fundamentală pentru reușita oricărei politici, în special a politicii de coeziune, care se bazează pe administrarea comună, pentru care majoritatea responsabilității a fost transferată către autoritățile naționale și regionale. Există un singur răspuns la provocările acestui sistem de administrare complex: guvernanța pe mai multe niveluri.

Ceea ce aș dori să subliniez este faptul că, dacă ținem seama de viitoarea direcție a politicii de coeziune, cel puțin așa cum apare până la un anumit punct în al cincilea raport privind coeziunea, guvernanța pe mai multe niveluri în ambele sale dimensiuni, orizontală și verticală, va fi indispensabilă pentru viabilitatea oricărei inițiative de dezvoltare și pentru reușita politicii. Salut, de asemenea, solicitarea de norme mai simple și de asistență tehnică sporită pentru autoritățile locale din partea Comisiei Europene în calitate de factori care vor garanta participarea sporită a potențialilor beneficiari la programe și la preluarea fondurilor într-un mod viabil. Evaluările care sunt efectuate în prezent de către Uniunea Europeană ne oferă informații cu privire la organismele care au probleme constante în ceea ce privește capacitățile manageriale ale acestora în aplicarea programelor de coeziune politică. După cum constată raportul, asistența tehnică suplimentară pentru aceste organisme, coroborată cu sprijinirea inițiativei de formare a formatorilor, va amplifica capacitățile manageriale chiar și ale celui mai mic organism de la nivel local. În sfârșit, consider că existența unor norme mai unificate și mai armonizate pentru fondurile structurale vor asigura o bază solidă pentru eforturile depuse în direcția simplificării și a bunei gestiuni financiare.

  Filiz Hakaeva Hyusmenova (ALDE). – (BG) Domnule președinte, cu numai câteva zile în urmă, Comisia a votat pentru planul de acțiune al strategiei Dunărea, așadar voi privi raportul domnului Luhan prin prisma acestui fapt, mai ales întrucât acesta spune în expunerea de motive că scopul său este de a stimula dezbaterea privind dependența și natura complementară a măsurilor de la nivel european și național. Aș dori să adaug nivelul regional la acestea. Raportul subliniază cadrul în care politica de coeziune poate juca un rol în îmbunătățirea competitivității Uniunii. Acesta nu stabilește în mod explicit rolul macro-regiunilor în acest proces, dar o analiză arată că strategia Dunărea este chiar un astfel de cadru la o scară mai mică, așa cum a fost strategia baltică înaintea acesteia. Consider că condițiile din raport corespund realităților din Planul de acțiune Dunărea. Mai mult, principiile creșterii competitivității care sunt incluse în raport sunt fundamentale pentru strategie. De exemplu, strategia pune mult preț pe crearea de legături cu alte teritorii. Aceasta subliniază faptul că statele membre trebuie să susțină o abordare orientată la nivel local pentru formularea și punerea în aplicare a politicii de coeziune. Și toate acestea sunt tehnici operaționale păstrate cu sfințenie în noua politică pentru macro-regiunea dunăreană.

Admir, de asemenea, teza din raport cu privire la importanța acordării de sprijin continuu, în special regiunilor dezavantajate. Acest fapt face ca strategia Dunării să reprezinte un caz special în raportul domnului Luhan, care este în deplină conformitate cu concluziile sale. Scopul comparației mele este de a arăta adevărata cale a politicii de coeziune. Cred că aceste principii și modalități de operare ar trebui să constituie bazele politicii de coeziune în următorul exercițiu financiar și să includă o politică locală concentrată pe rezultate prin macro-regiuni.

  Elisabeth Schroedter (Verts/ALE). – (DE) Domnule președinte, aș dori să îi mulțumesc raportoarei pentru buna guvernare; în special, aș dori să îi mulțumesc pentru cooperarea sa pozitivă și să o felicit pentru acest raport excelent. Acest raport arată Comisiei ce trebuie să se întâmple în perioada care urmează, în special cu privire la principiul parteneriatului. Acesta precizează modul în care trebuie să se asigure că și nivelurile locale și regionale sunt implicate și modul în care partenerii economici și sociali, precum și reprezentanții societății civile trebuie să se implice în toate etapele – în aplicarea și evaluarea Fondului structural. Acest fapt reprezintă un angajament al statelor membre față de parteneriatul real. Asta înseamnă că partenerii vor fi împuterniciți să se adreseze administrațiilor ca egali, prin inițiative de instruire și sprijin financiar; asta înseamnă că partenerii vor avea o influență reală asupra formei pe care o îmbracă programele. Până în prezent, am văzut puțină angajare din partea Comisiei. Acest lucru se aplică în aceeași măsură perioadei actuale, precum și propunerilor pe care aceasta le-a făcut în această privință. Salut faptul că dl Olbrycht a spus că dacă acest contract de parteneriat pentru dezvoltare și investiții va reuși, acest lucru va fi posibil numai dacă există un parteneriat și dacă partenerii sunt implicați în dezvoltarea acestor planuri în egală măsură. Altfel, există riscul să trecem de la a fi o Europă a regiunilor la o Europă a statelor membre, iar acesta nu este scopul nostru. Scopul nostru este dezvoltarea regională și implicarea nivelurilor locale și regionale, a partenerilor economici și sociali și a societății civile.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Domnule președinte, dezbaterea are loc la un moment oportun în măsura în care disparitățile economice, sociale și teritoriale din cadrul Uniunii Eurepene sunt amplificate în mod îngrijorător: inegalitatea care există între țări și regiuni și cea din fiecare țară se agravează. Este clar că nu am reușit să realizăm coeziunea teritorială.

Politica de coeziune nu există separat de alte domenii de politică: aceasta influențează și este profund influențată de orientările politice dominante și de cadrul macroeconomic. Atacurile asupra salariilor și drepturilor lucrătorilor, desființarea și degradarea serviciilor publice, atacul asupra funcțiilor sociale ale statului și reducerile investițiilor publice sunt părți integrante ale politicilor economice și monetare pe care Uniunea Europeană le-a impus asupra statelor membre. Acestea sunt politici care duc la creșterea sărăciei și a inegalității și acest fapt ne împiedică tot mai mult în fiecare zi să obținem coeziune.

Adevărul este că politica de coeziune nu a contracarat impactul sau dezechilibrele provocate de integrarea economiilor cu niveluri de dezvoltare foarte diferite pe piața unică sau în uniunea economică și monetară. Cauzele semnificative sunt insuficiența fondurilor alocate coeziunii și incoerența politicilor macroeconomice care se concentrează în mod obsesiv pe convergența nominală, dar care fac din convergența reală un obiectiv neviabil, iar acestea trebuie remediate prin creșterea alocării bugetare către coeziune și prin schimbarea în profunzime a politicii macroeconomice.

Sprijinirea producției și dezvoltarea capacităților de producție ale fiecărei țări și regiuni, profitând din plin de potențialul local pe care îl are fiecare prin utilizarea în mod durabil a resurselor sale, conservarea mediului și crearea de locuri de muncă cu drepturi, precum și consolidarea sistemelor de asigurări sociale și a serviciilor publice sunt aspecte esențiale din punct de vedere strategic pentru eficiența coeziunii economice, sociale și teritoriale.

  Giancarlo Scottà (EFD). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, salut raportul doamnei Mănescu.

Guvernanța pe mai multe niveluri joacă un rol important în politica de coeziune și, în această privință, abordarea pe mai multe niveluri, care asigură cooperarea și partajarea responsabilităților între diferite niveluri de guvernare, este pusă în practică în gestionarea fondurilor regionale. Comisia promovează inițiative în favoarea autorităților regionale și locale. Trebuie să existe un stimulent mai puternic pentru sprijinirea propunerilor de acest gen pentru a asigura coordonarea reală și punerea în aplicare eficientă a programelor europene.

Parteneriatul trebuie să fie garantat printr-o cultură bazată pe dialogul dintre diferitele părți implicate. Cooperarea la nivel regional trebuie să fie transparentă și trebuie să asigure o reprezentare echitabilă a tuturor celor implicați.

Din acest motiv, este important să se asigure o instruire corespunzătoare pentru reprezentanții de la nivel subnațional prin inițiative precum Erasmus pentru funcționarii regionali și locali, al căror cost financiar trebuie să fie suportat de Comisie. Acest lucru este la fel de util și pentru a face schimb de bune practici și pentru a îmbunătăți calitatea și eficiența gestionării fondului de coeziune.

  Joachim Zeller (PPE). – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, în primul rând, consider că este regretabil faptul că o dezbatere importantă privind politica de coeziune a fost încă o dată împinsă aproape pe ultimul loc pe ordinea de zi. Acest lucru nu onorează în niciun fel această politică și importanța sa. Aș dori să mulțumesc raportorilor pentru rapoartele lor care ne-au prezentat în mod emfatic domeniul de politică în care Uniunea Europeană a avut un real succes – și anume politica de coeziune – și faptul că este esențial să se continue această politică și să se facă acest lucru într-un sistem politic cu niveluri multiple – cu alte cuvinte, cu guvernanță pe mai multe niveluri.

Proiectele de politică de coeziune dau cetățenilor noștri o vizibilitate directă asupra acțiunii europene: cu privire la proiectele de infrastructură, proiectele sociale, sprijinul pentru cercetare, inovare, menținerea competitivității și ocuparea forței de muncă în regiuni. În cadrul dezbaterii actuale privind viitorul Uniunii Europene, pe lângă dezbaterile cu privire la monedă și finanțe, ar trebui să discutăm cu aceeași intensitate despre ceea ce are nevoie Uniunea Europeană pentru a-și asigura coeziunea internă, astfel încât țările și regiunile să nu se îndepărteze între ele din punct de vedere economic, social sau politic. În cele din urmă, atunci când ne confruntăm cu provocări globale și cu apariția unor noi concurenți pe piața mondială, avem nevoie de mai multă uniune și de spirit al comunității. Politica de coeziune poate contribui în mod semnificativ la acest lucru.

Pentru aceasta avem totuși nevoie ca politica de coeziune să se concentreze mai mult pe acele proiecte și domenii ale proiectelor care să determine progresul Europei ca întreg, care să le permită celor puternici să rămână puternici și să le ofere celor care sunt mai slabi ocazia de a-i prinde din urmă pe cei puternici. În opinia mea, pentru a realiza acest lucru, este necesară menținerea și extinderea obiectivelor de politică de coeziune care s-au aplicat până în prezent. Cu toate acestea, consider că este necesar să punem mai multe condiții la finanțare și să o concentrăm mai mult pe inițiativele central europene, fie în sectorul transporturilor, sectorul energetic, dezvoltarea regională și urbană, fie în cercetare și inovare. Calea descrisă de către Comisie în Al cincilea raport privind coeziunea mi se pare o parte necesară a acestui proces – în special integrarea fondurilor într-un cadru strategic comun care să aibă ca rezultate un parteneriat pentru dezvoltare și inovare între Comisie, statele membre și reprezentanții regiunii. Acest fapt include totuși implicarea cât mai devreme posibil a administrațiilor locale și regionale în acest proces. Astfel, noile forme de cooperare regională ar putea să susțină într-adevăr procesul de dezvoltare a guvernanței reale pe mai multe niveluri.

Domnule președinte, sper că îmi veți permite să mai fac un comentariu referitor la ceea ce a spus dl Colman, care a părăsit din păcate sala. Aș dori să îi reamintesc faptul că Uniunea Europeană este o uniune voluntară a statelor. Dacă țările doresc să plece, acestea au dreptul să facă asta. Totuși, nu cred că asta este ceea ce își doresc cu adevărat cetățenii din Scoția, Țara Galilor, Irlanda de Nord și Anglia.

  Erminia Mazzoni (PPE). – (IT) Domnule președinte, domnilor comisari, doamnelor și domnilor, punem bazele Europei anului 2020, imaginându-ne că aceasta va fi incluzivă, inteligentă și inovatoare și, astfel, trebuie să identificăm în mod clar provocările cu care ne confruntăm în context global.

Putem intra și câștiga cursa pentru a deveni competitivi numai dacă reușim să creăm niveluri uniforme în cadrul Uniunii Europene. Cele trei aspecte ale politicii de coeziune – social, economic și teritorial – împreună cu fondurile structurale constituie instrumentele asupra cărora trebuie să ne concentrăm atenția. De fapt, nu trebuie să ne gândim la aplicarea reducerilor solicitate pentru a depăși criza financiară a politicii de coeziune. Dimpotrivă, trebuie să ne asumăm responsabilitatea aplicării acesteia, a îmbunătățirii sale acolo unde a dat greș.

Pe baza datelor colectate și a analizei rezultatelor obținute, Comisia pentru dezvoltare regională subliniază, în raportul domnului Luhan, relația strânsă dintre concurență și coeziune și propune măsuri de corecție pentru următoarea perioadă de programare. Nu există nicio îndoială că Europa poate deveni competitivă dacă depășește cu succes disparitățile teritoriale care există între diferitele regiuni.

În această privință, îi mulțumesc domnului Luhan pentru că a acceptat amendamentul meu care vizează reiterarea posibilității de introducere a unor dispoziții avantajoase privind taxele pentru perioadele de tranziție de mai puțin de cinci ani – o posibilitate inclusă deja în rezoluția care a fost votată de acest Parlament în februarie 2006. Acesta este un mod util de a evita dificultățile întâlnite la aplicarea politicii de coeziune, precum procedurile complexe, verificările necorespunzătoare și nevoia unei monitorizări mai eficiente.

Referitor la aceste aspecte, s-au depus o serie de amendamente pentru a optimiza impactul politicii de coeziune și pentru a crește astfel competitivitatea economică a Uniunii. După cum subliniază raportul domnului Luhan, accentul trebuie pus atât pe parteneriatele orizontale și verticale dintre autoritățile locale, cât și pe cofinanțare, elemente care trebuie considerate principii fundamentale.

De asemenea, este important să se accelereze simplificarea procedurilor și a accesului la finanțare, așa cum este și adoptarea unei abordări integrate a distribuirii fondurilor și menținerea regimurilor de tranziție, în special în această perioadă dificilă. Prin implicarea regiunilor în cauză, procesul decizional ascendent asigură sprijin pentru dezvoltare prin valorificarea aspectelor regionale specifice.

În sfârșit, raportul subliniază cele două obiective principale în această privință: inovarea și infrastructura. Cred că raportul este important deoarece oferă tuturor o strategie clară pentru a răspunde în mod exhaustiv la problema menționată în titlul raportului.

  Președintele. – Aș dori să vă spun că, în calitate de persoană responsabilă în cadrul Biroului cu interpretarea și traducerea, voi solicita Parlamentului să mute luminița pe care o am aici și care indică faptul că interpreții nu vă pot urmări în fiecare loc, deoarece nu este prea util ca aceștia să mă informeze numai pe mine. Pot, desigur, să vă informez eu personal, dar cred că va fi mai eficient să avem această luminiță la fiecare birou.

  Nuno Teixeira (PPE). – (PT) Domnule președinte, aș dori să încep prin a-i felicita pe dl Luhan și pe doamna Mănescu pentru eforturile remarcabile pe care le-au depus în rapoartele lor respective. Ambii au adus o contribuție semnificativă la discuția privind noua politică de coeziune pentru 2014-2020 care este în curs de desfășurare.

Acum mai mult ca niciodată este esențial să realizăm coeziune economică, socială și teritorială pentru a afirma competitivitatea Uniunii Europene la scară mondială. Acest scop va fi atins atâta timp cât suntem conștienți de faptul că numai prin consolidarea și dezvoltarea dimensiunii regionale vom avea o Europă coezivă la nivel intern și competitivă la nivel extern.

În special, aș dori să accentuez trei aspecte pe care le consider esențiale: în primul rând, descentralizarea, asigurarea că autoritățile locale și regionale, în special cele cu puteri legislative se vor implica mai mult și vor contribui la mai buna aplicare a politicii de coeziune; în al doilea rând, îndemnarea statelor membre să invite autoritățile regionale și locale să participe la negocierile privind viitorul fondurilor structurale pe picior de egalitate cu autoritățile și reprezentanții naționali; și, în sfârșit, consolidarea rolului autorităților regionale în pregătirea, gestionare și punerea în aplicare a programelor. Implicarea sporită a acestor autorități în întregul proces este modalitatea prin care va fi posibilă conformitatea cu principiul subsidiarității.

Un alt aspect pe care îl consider crucial este căutarea unei arhitecturi mai simple pentru fondurile de după 2013, nu ca urmare a crizei economice, ci mai degrabă ca un principiu general pentru viitoarea politică de coeziune, astfel încât să se faciliteze absorbția fondurilor. Marea preocupare de la baza Tratatului de la Lisabona a fost apropierea Europei de cetățenii săi. În loc să facem numai acest lucru, să ne ușurăm viețile prin evitarea sarcinilor administrative inutile care îi vor descuraja să participe. Numai astfel vom putea să atingem scopul adevăratei coeziuni teritoriale. Numai astfel vom obține o reducere a disparităților puternic contrastante care există astăzi în cadrul Uniunii Europene și acolo unde există în prezent o diferență uriașă între regiunile bogate și cele sărace. Participarea sporită înseamnă, de asemenea, o responsabilitate sporită și întocmai această responsabilitate ar trebui preluată și împărțită între toți, ca un mijloc de a face mai mult și mai bine pentru a crea o Europă mai puternică, mai competitivă.

  Hermann Winkler (PPE). – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să îmi adaug felicitările și mulțumirile pentru cei doi raportori referitor la munca lor reușită. Comentariile făcute de dl Luhan referitor la subiectul „Viitoarei arhitecturi pentru politica de coeziune post 2013” trebuie salutate în mod deosebit. Deși concluziile privind Al cincilea raport privind coeziunea indică deja ideile inițiale ale Comisiei cu privire la acest subiect, raportul domnului Luhan constituie o contribuție importantă la determinarea poziției Parlamentului în ceea ce privește Comisia. La fel ca raportorul, consider, prin urmare, că un aspect extraordinar de delicat este armonizarea politicii de coeziune cu obiectivele strategiei UE 2020 pe viitor. Cu toate acestea, regiunile individuale trebuie însă să poată decide asupra propriilor domenii de prioritate.

Nu toate regiunile sunt la fel; chiar și în cadrul unui stat membru individual, regiunile diferă. Un maximum de două sau trei priorități – una dintre care este posibil să fi fost deja obligatorie – nu le lasă regiunilor prea mult loc pentru a evolua. Trebuie să li se acorde spațiu regiunilor pentru ca acestea să investească în infrastructura și în oamenii lor conform propriilor priorități. În acest caz, este posibil ca problemele specifice precum schimbările demografice să nu poată fi luate în considerare suficient. Acest lucru nu va fi în aceeași măsură o politică adaptată nevoilor regiunilor, așa cum spune mereu Comisia. Din acest motiv, cred că noi, în calitate de Parlament, trebuie să clarificăm de la început faptul că nu trebuie să se permită ca regiunile să devină mai slabe în raport cu statele membre. Principiul parteneriatului trebuie să fie consolidat în continuare.

Valoarea regiunilor din UE variază foarte mult în funcție de structura statului. Din acest motiv, trebuie acordată o importanță deosebită principiului subsidiarității. Ideea Comisiei de stabilire a unor parteneriate pentru inovare și dezvoltare între Comisie și statele membre trebuie să țină seama de acest lucru pe viitor.

Fără a intra în prea multe detalii, poate mi se va permite să vorbesc pe scurt despre importanța Obiectivului 3. Sunt desigur de acord cu raportorul atunci când vorbește despre dificultățile din teritoriile de la granițele UE – atât la granițele interne, cât și la cele externe. Acest obiectiv trebuie să fie menționat mai des pe viitor. După părerea mea, în dezbaterea actuală privind viitorul politicii de coeziune i se acordă prea puțină importanță Obiectivului 3. În special, cooperarea dintre regiunile situate la fostele granițe externe ale UE – și mă refer aici la regiunea mea natală, Saxonia – trebuie dezvoltată mult mai mult.

  Barbara Matera (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, datele oferite de către Curtea de Conturi în rapoartele anuale din 2006 și 2008 privind sistemele de control operaționale pentru politica de coeziune sunt cu siguranță alarmante.

Aceste sisteme nu au fost pe atât de eficiente pe cât ar fi trebuit; acestea au avut o marjă de eroare de 12 % pentru sumele rambursate în 2006 și de 11 % pentru 2008. Dacă dorim să reducem această marjă de eroare, Comisia Europeană trebuie să își consolideze rolul de supraveghere în ceea ce privește politicile locale și regionale.

Dezvoltarea unui ghid pentru operatorii publici și privați și crearea unui sistem de instruire și de mobilitate cu privire la modul de aplicare în practică a politicilor de guvernanță pe mai multe niveluri ar putea constitui măsuri eficiente pentru îmbunătățirea politicii regionale.

Mai mult, statele membre trebuie să consolideze rolul autorităților regionale și locale în special, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

La fel de necesară este și facilitarea cooperării regionale transfrontaliere; de fapt, în multe dintre regiunile Uniunii Europene există un potențial enorm pentru cooperarea între regiuni și comunități locale din statele membre de frontieră, în special în sectoarele precum turismul, agricultura, industria și mediul.

Voi profita de faptul că mi-am încheiat discursul în limita timpului alocat pentru a mulțumi interpreților, care sunt mereu foarte buni cu noi.

  Jan Kozłowski (PPE). – (PL) Domnule președinte, domnule comisar, de la bun început aș dori să subliniez faptul că raportul mi se pare deosebit de important și să felicit raportorul, dl Luhan, pentru munca sa excelentă. Cred că politica de coeziune ar trebui să fie politica pilot și că importanța acesteia ar trebui să crească în anii viitori. Fiind o politică orizontală, aceasta ar trebui să stabilească direcțiile care trebuie urmate de politicile sectoriale și să contribuie la o creștere a competitivității regiunilor europene și la o consolidare a poziției Uniunii Europene pe piețele mondiale. Sistemul de punere în aplicare a politicii de coeziune trebuie să fie modern și flexibil, bazat pe un model de gestionare pe mai multe niveluri, așa cum s-a menționat de multe ori. Acesta ar trebui, de asemenea, să promoveze coordonarea fondurilor structurale cu alte instrumente europene și cu fondurile naționale.

Am administrat o regiune cu 2 200 000 de locuitori timp de două mandate și am fost responsabil cu punerea în aplicare a instrumentelor politicii de coeziune atât pe baza unui model centralizat, între 2004 și 2006, cât și pe baza unui model descentralizat – programul operațional regional – între 2007 și 2013. Aceste experiențe îmi permit să declar cu răspundere deplină că modelul descentralizat permite o utilizare mai bună a potențialului local pentru punerea în aplicare a soluțiilor strategice și realizarea unor schimbări pozitive, motiv pentru care sunt convins că obiectivele ar trebui convenite la nivel european, dar modalitățile de a le realiza ar trebui definite în conformitate cu principiul subsidiarității la nivelul cel mai corespunzător, care, în cazul politicii de coeziune, înseamnă nivelul regional și local. În același timp, este esențială conectarea cheltuielii fondurilor de realizarea obiectivelor și rezultatelor măsurabile: creșterea economică și nivelul mai ridicat de ocupare a forței de muncă și incluziune socială.

  Elena Băsescu (PPE). - Aș dori să îl felicit și eu pe colegul meu, Luhan, pentru munca depusă la realizarea acestui raport, cu o importanță deosebită și pentru România. Consider că strategia Europa 2020 trebuie să promoveze un plan de dezvoltare durabilă. În acest sens, sunt necesare atât o reprezentare mai puternică pe plan extern, cât și o coordonare mai eficientă în plan intern.

Acest raport este important pentru că face referire la realizările politicii de coeziune. Astfel, un rol major îl are asigurarea creșterii competitivității regiunilor la nivel global. Alocarea de fonduri pentru proiecte de investiții și dezvoltare va fi cu siguranță un mare avantaj pentru țara noastră. Trebuie subliniat faptul că România poate beneficia de fonduri substanțiale, atât în prezent, cât și în perioada de după 2013.

În acest sens, la nivel național, au fost ... (vorbitorul a fost întrerupt)

  Luís Paulo Alves (S&D). – (PT) Domnule președinte, domnule comisar, este adevărat că politica de coeziune este importantă ca factor de contribuție la creștere și prosperitate, precum și pentru o dezvoltare echilibrată între regiuni. Este adevărat că dezvoltarea echilibrată între regiuni este esențială pentru funcționarea pieței interne și a Uniunii în sine și că politica de coeziune este esențială pentru realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020. Este adevărat și faptul că politica de coeziune este utilă pentru mediu, pentru crearea de locuri de muncă, pentru proiectarea și crearea unei rețele de transport modernă. Având în vedere toate aceste lucruri, domnule președinte, domnule comisar, este inacceptabil faptul că Comisia profită acum de reușitele acestor regiuni și că dorește acum, de asemenea, să le folosească pentru a amenința statele membre care nu îndeplinesc criteriile macroeconomice. Acest fapt este adevărat în special având în vedere că, în aceste situații, regiunile nici măcar nu au fost implicate și nu au responsabilități directe și având în vedere că acestea sunt cele care vor fi cel mai afectate de constrângerile privind utilizarea fondurilor structurale. Nu este corect, domnule comisar, și mi-ar plăcea să aud răspunsul dvs.

  Alfreds Rubiks (GUE/NGL) . – (LV) Domnule președinte, aș dori să atrag atenția acestui Parlament asupra coeziunii sociale. Consider că este dificil ca în dialogurile cu alegătorii să explicăm că aici luăm decizii în mod serios și deliberat în timp ce standardul lor de viață s-a deteriorat de la intrarea în Uniunea Europeană. Vorbesc despre Letonia. Treizeci și patru la sută din populația Letoniei supraviețuiește în prezent din alocația de subzistență și la limita sărăciei. Pensia minimă este de 64 LVL, primită de 12 % din populație. Ceea ce văd și aud la această adunare, ceea ce conțin aceste rapoarte, este un lucru pe care nu pot, personal, să îl susțin deoarece nu mi se pare că se acordă prea multă importanță chestiunilor sociale. Din nou, ceea ce avem aici se referă la continuarea liberalizării pieței, competitivitate ...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Domnule președinte, aș dori să fac patru comentarii cu privire la aceste rapoarte.

Primul este că Uniunea Europeană are sens pentru oameni numai dacă încearcă să remedieze disparitățile economice, sociale și teritoriale.

Al doilea se referă la faptul că politica europeană de coeziune este instrumentul de politică financiară esențial pentru realizarea acestui obiectiv.

Al treilea comentariu este că cei care critică acest lucru ar trebui de fapt să prezinte o alternativă. Dacă nu au de oferit nicio alternativă, atunci ar trebui să tacă.

Al patrulea aspect se referă la faptul că regiunea mea natală – vin din Germania de est – este o zonă în care această politică a determinat progresul dezvoltării economice. Ne aflăm pe calea cea bună, însă mai avem încă destul de parcurs. Prin urmare, vom avea în continuare nevoie de sprijin suplimentar după 2013 dacă dorim să continuăm să progresăm.

  Seán Kelly (PPE). – Domnule președinte, Tip O’Neill, marele om politic irlandezo-american a spus odată: „toată politica este locală”. Același lucru ar putea fi valabil și pentru Uniunea Europeană în materie de dezvoltare. Toată dezvoltarea este regională.

În special, reușita țării mele sub politica de coeziune de la intrarea noastră în Uniunea Europeană este un exemplu perfect. Am avut puțin peste jumătate din PIB-ul mediu când am aderat în 1973, dar acum avem încă o dată și jumătate media PIB-ului, fără a ține cont de greutățile financiare ale țării din momentul actual.

În al doilea rând, pe măsură ce avansăm, unul dintre aspectele esențiale pentru noi va fi simplificarea procedurii, plasarea accentului pe rezultate și pe valoarea adăugată și reducerea birocrației și reglementarea. Puteți completa formulare dintr-un capăt în celălalt al Parlamentului, dar, dacă nu există valoare adăugată, acest lucru nu va ajuta la nimic. Dacă facem acest lucru, putem continua să progresăm și aștept cu nerăbdare să văd că politica regională...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Domnule președinte, punerea în aplicare eficientă a politicii de coeziune care este, în prezent, foarte descentralizată necesită ca responsabilitățile organismelor de la nivel regional și local să fie consolidate în continuare, deoarece aceste organisme înțeleg cel mai bine necesitățile unui domeniu dat și ale locuitorilor săi.

Cred cu fermitate că stabilirea unui parteneriat real cu organismele regionale și locale necesită o definire mai clară a așa-numitului principiu al parteneriatului, precum și implicarea activă a organismelor locale și regionale în consultările privind politica regională a Uniunii Europene. Aș dori să subliniez faptul că asigurarea unei coordonări mai bune între nivelurile individuale de control, a flexibilității sporite și a procedurilor clare nu reprezintă numai caracteristicile unei bune administrări a afacerilor interne, ci, mai presus de toate, ar trebui să faciliteze absorbția fondurilor și să sporească participarea potențialilor parteneri la proiecte.

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – (DE) Domnule președinte, aș dori să mulțumesc pentru dezbaterea foarte intensă și aș dori, de asemenea, să profit de această ocazie pentru a mai spune câteva cuvinte despre controalele financiare. După cum subliniez în mod constant cu diferite ocazii, trebuie neapărat să preluăm controlul asupra acestei situații și să simplificăm lucrurile, în special având în vedere faptul că trebuie să depunem eforturi mai mari pentru a ne asigura că și întreprinderile mici și mijlocii beneficiază de oportunitățile pe care vrem să le oferim prin intermediul finanțării europene și, de asemenea, prin fondul de rulment pe care vrem să îl oferim mai des pe viitor; și trebuie neapărat să ne gândim cum putem menține la minim birocrația.

De cealaltă parte, trebuie să evidențiez în mod constant faptul că o mare parte din birocrație este adăugată la nivel național. Cu alte cuvinte, nu toată birocrația care apare în proiectele europene vine de la Bruxelles; mai degrabă, aceasta este efectul combinat al proceselor de la nivel național și european. Trebuie să lucrăm împreună în acest sens. Doamnă Mănescu, sunt de acord cu dumneavoastră că trebuie să facem efortul de a dezvolta standarde în acest domeniu – deși în mod normal nu pot respinge în întregime legislația și circumstanțele naționale. În principiu, sunt totuși absolut de acord cu dumneavoastră.

Subiectul condiționalității este, de asemenea, un lucru care necesită o analiză detaliată, pentru care nu avem suficient timp la dispoziție aici. Acesta este fără îndoială o chestiune de identificare a cauzelor pentru întârzierea punerii în aplicare a proiectelor pentru fiecare țară și pentru fiecare regiune în parte, acolo unde este necesar; în general, știm deja care sunt acestea. În majoritatea cazurilor, acestea nu au nimic de-a face cu banii – cel puțin în primă instanță – ci se datorează mai degrabă altor deficiențe. Gândirea din spatele condiționalității este de a scăpa de acestea dinainte astfel încât să asigurăm ulterior o procesare mai rapidă, care să fie în interesul tuturor celor vizați.

Sunt, de asemenea, recunoscător vorbitorilor care s-au referit la contractul pentru dezvoltare și parteneriat și la faptul că acesta reprezintă o oportunitate, după cum a spus dl Olbrycht, de a avansa către dezvoltarea continuă a autorităților regionale și locale. Va fi nevoie de o anumită regândire pentru acest lucru în ceea ce privește modul, într-o anumită măsură instituțional, în care îl putem implementa de fapt – să nu uităm – într-un mod acceptabil pentru statele membre. Aici mă bazez pe și continui pe baza susținerii și a sprijinului Parlamentului European, întrucât Parlamentul European, Comisia și Comitetul Regiunilor sunt în consens în această privință. Mai există un partener totuși, iar acesta este statul membru; trebuie să convingem statele membre că și ele vor beneficia de o valoare adăugată dacă vor implica mai multe persoane în planificarea programelor și dacă aceste persoane ajung astfel să se identifice mult mai mult cu aceasta.

De asemenea, sunt recunoscător pentru comentariile – care cred că au venit din partea Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană – cu privire la creștere. Susțin creșterea calitativă și cantitativă. Avem nevoie de amândouă. Să luăm de exemplu cercetarea: aceasta este de fapt un lucru care intră în categoria creșterii calitative. Dacă unul dintre principalele noastre obiective este de a crește proporția energiei regenerabile, de exemplu, dar în principiu dorim și să fim mai eficienți energetic, atunci un subiect de cercetare foarte eficient ar putea fi „Cum aș putea stoca electricitate, să o păstrez pregătită și să dispun apoi de aceasta atunci când am nevoie?”, pentru a face ca generarea noastră de energie să fie și mai eficientă.

În cele din urmă, un lucru a devenit clar: vom putea să ne realizăm obiectivele numai dacă vom avea de fapt o politică regională care să ajungă în toate regiunile din Europa. După cum s-a și spus astăzi, dacă dorim să punem în aplicare strategia UE 2020, vom putea să facem acest lucru numai dacă putem transpune și aplica această politică în toate regiunile, dar luând în considerare nevoile și cerințele care există la nivel local.

Din nou, multe mulțumiri – în special celor doi raportori – pentru această activitate foarte valoroasă.

  Petru Constantin Luhan, raportor. − În primul rând, aș vrea să mulțumesc tuturor colegilor care au adus o contribuție semnificativă acestui raport și, în final, politicii de coeziune și viitorului acesteia. Mulțumesc și raportorilor din umbră, care au adus amendamente și contribuții la fel de semnificative, și pentru faptul că am găsit consens foarte ușor împreună.

Nu aș vrea să intru prea mult în detalii în ceea ce s-a spus. Vă mulțumesc și pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ați adresat, însă aș scoate în evidență ceea ce spunea în special domnul comisar, cuvinte foarte, foarte demne de apreciat, și anume că politica de coeziune este o politică a investițiilor în regiuni și în oameni, condiție pentru a îmbunătăți standardele de viață în regiunile Uniunii Europene. Sunt total de acord cu acest lucru.

Sunt la fel de acord cu faptul că sunteți alături de noi – și vă mulțumim pentru acest lucru – în ceea ce privește investiții accentuate în tot felul de infrastructuri, ca o condiție sine qua non pentru eliminarea discrepanțelor în Uniunea Europeană.

În ceea ce privește atitudinea domnului Besset, vreau doar să spun că, dacă ar fi citit cu atenție raportul, și-ar fi dat seama că raportul face referire și la creștere economică bazată pe o economie ecologică și, prin faptul că am făcut referire în mod direct la strategia UE 2020, aici este introdusă și economia verde. De aceea, vreau să vă spun că raportul se bucură de o majoritate în momentul de față.

Vă mulțumesc încă o dată tuturor și sperăm ca viitorul politicii de coeziune să fie pe o cale bună.

  Ramona Nicole Mănescu, raportoare. − Doresc să le mulțumesc colegilor mei pentru contribuțiile importante la acest raport, la forma finală a raportului, atât raportorii din umbră, cât și ceilalți colegi care au depus amendamente, precum și colegilor care au intervenit la o oră atât de înaintată în plen.

Având în vedere că prin votul din cadrul comisiei REGI s-a consemnat un larg consens în rândul grupurilor politice în ceea ce privește necesitatea punerii în aplicare a principiilor și măsurilor propuse în acest raport, nu pot decât să mă bucur că și dezbaterea de astăzi a fost în aceeași linie.

Documentul de lucru a fost elaborat în urma consultărilor cu Comisia Europeană, cu Comitetul Regiunilor și reprezentanții beneficiarilor, cărora de asemenea doresc să le mulțumesc încă o dată pentru contribuții. Și așa cum am mai spus și în intervenția anterioară, sunt convinsă că va exista din partea Comisiei Europene deschiderea și determinarea necesară pentru ca soluțiile identificate și propuse de noi în comisia REGI să nu rămână doar la stadiul de propuneri. Noi am venit cu propuneri, domnule comisar, concrete; nu trebuie decât să le luați serios în considerare. Spun asta, cu atât mai mult cu cât, în lunile ce urmează, Uniunea va trebui să își definească și să își ajusteze viitoarea politică de coeziune și strategia 2020, precum și premisele punerii în aplicare cu succes a acestora.

Ne dorim o nouă abordare a guvernanței pe mai multe niveluri, care să servească cu adevărat obiectivelor esențiale ale Uniunii, respectiv o Europă a cetățenilor, caracterizată prin creștere economică, progres social și dezvoltare durabilă.

  Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine, la ora 12.00.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Pentru a realiza o adevărată coeziune socială și economică între statele membre, trebuie mai întâi să tratăm diferențele acestora, nu numai în ceea ce privește creșterea și dezvoltarea economică, ci și în ceea ce privește amplasarea lor geografică. În acest stadiu, nu are rost să vorbim de măsuri comune. Măsurile pentru fiecare stat membru trebuie să fie diferite, pentru că nevoile acestora sunt diferite. În ceea ce privește rolul Comisiei în procedurile de acordare a asistenței și de monitorizare a bunei guvernări în politica regională, sunt de părere că aceasta trebuie mai întâi să își definească în mod clar și să își declare angajamentele. Din experiența proprie cu privire la semnalarea unor problemele pe adresa Comisiei, fie obțin un răspuns evaziv, fie mi se spune pur și simplu că respectiva chestiune nu este de competența sa. Provin dintr-o țară în care, timp de mulți ani, pasarea problemei mai departe a fost procedura standard și ceea ce îmi doresc este ca competențele Comisiei să fie clar delimitate, astfel încât să obținem răspunsuri clare și măsuri precise în anumite circumstanțe.

  Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) În prezent există un efect de prag foarte bine marcat între regiunile eligibile pentru finanțare conform obiectivului de convergență și celelalte. Acest lucru este extrem de dăunător unor regiuni care probabil nu sunt sărace, dar cu siguranță nu sunt bogate. Ar fi de mare ajutor ca acest efect să poată fi atenuat prin crearea unei categorii intermediare de regiuni situată între obiectivul de „convergență” și obiectivul de „competitivitate regională și ocupare a forței de muncă”. Mă bucur că aceasta este una dintre propunerile prezentate în concluziile celui de Al cincilea raport privind coeziunea. Această categorie intermediară ar putea fi destinată regiunilor cu un PIB pe cap de locuitor de între 75 % și 90 % din media europeană. Aș dori, de asemenea, ca acest sistem să înlocuiască mecanismul de tranziție și să acopere alte regiuni decât cele din urma obiectivului de convergență. În contextul negocierilor privind următorul cadru financiar multianual, bugetul pentru această politică de coeziune reproiectată ar trebui să rămână același. Cu toate acestea, merită menționat faptul că puțin peste 20 de regiuni ar trebui excluse din obiectivul de convergență, ceea ce va determina economii de peste 10 miliarde de euro pe an. Acești bani ar putea cu siguranță să fie realocați unei noi categorii intermediare de regiuni.

  Tamás Deutsch (PPE), în scris. – (HU) Îl felicit pe dl Luhan pentru munca depusă pentru acest raport. Referitor la raport, aș dori să atrag atenția asupra a două puncte. În ceea ce privește legătura dintre punerea în aplicare a strategiei UE 2020 și îmbunătățirea competitivității, este important să se sublinieze faptul că coeziunea și competitivitatea sporită sunt procese care se implică și chiar se consolidează reciproc. Nu ne putem concentra pe susținerea regiunilor celor mai dezvoltate cu scopul de a spori la maximum competitivitatea UE, întrucât acest lucru ar prezenta riscul ca regiunile subdezvoltate să rămână și mai mult în urmă, ceea ce va duce, în schimb, la tensiuni sociale semnificative și la instabilitatea întregii Uniuni Europene. Mai mult, este important să stabilim că, deși politica de coeziune contribuie în mod semnificativ la realizarea strategiei UE 2020, aceasta nu poate fi singura responsabilă pentru realizarea obiectivelor strategiei. Prin urmare, trebuie să stabilim o consecvență între realizarea obiectivelor strategiei UE 2020 și a celor ale politicii de coeziune, iar celelalte domenii de politică trebuie, de asemenea, să contribuie într-o măsură corespunzătoare la realizarea obiectivelor strategiei. Pentru a doua observație, aș dori să subliniez că sunt complet de acord cu raportorul cu privire la faptul că PIB-ul ar trebui să rămână criteriul prin care se va determina eligibilitatea statului membru, întrucât PIB-ul a fost cel mai fiabil indicator al nivelului de dezvoltare cunoscut până în prezent. La nivelul statului membru, autoritățile naționale au dreptul de a folosi alți indicatori pentru distribuirea resurselor, dar la nivel UE, PIB-ul trebuie reținut ca fiind valoarea de referință a eligibilității pentru acordarea de ajutor.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Raportul privind administrarea corespunzătoare a politicii regionale va consolida competențele organismelor regionale și locale pentru punerea în aplicare a politicilor UE. Parlamentul a susținut timp îndelungat implicarea sporită a organismelor publice, altele decât cele de la nivel național, în planificarea politicilor comunitare. Principiul parteneriatului, așa cum este stabilit în Cartea Albă a Comitetului Regiunilor privind guvernanța pe mai multe niveluri trebuie consolidat încă din etapa timpurie a negocierilor din cadrul discuțiilor UE. Raportul susține o simplificare în continuare atât a reglementărilor legislative, cât și a celor nelegislative. Cu toate acestea, ar trebui să subliniem aici faptul că unele state membre și în special organismele lor publice contribuie adesea la o sarcină administrativă care nu este solicitată de către normele comunitare. Este esențial să se facă și alte corecții aici. Normele programelor de subvenționare ar trebui simplificate pentru ca procesele individuale să fie mai cuprinzătoare, astfel încât să se evite descurajarea potențialilor beneficiari de la participarea la proiecte. Se raportează un procentaj ridicat de erori (12 %) în ceea ce privește cheltuielile făcute pentru punerea în aplicare și finanțarea programelor. Cel mai ridicat procent de eroare este prezent mereu în domeniul achizițiilor publice și al așa-numitelor cheltuieli neeligibile. Există o supraveghere insuficientă din partea Comisiei Europene și este clar că aceasta nu poate institui un sistem de control la toate nivelurile naționale. Este esențial să se păstreze și să se susțină rolul de monitorizare al Comisiei la începutul programelor, dar s-ar putea transfera mai multe către statele membre și organismele lor regionale și locale pe durata programelor.

  Sandra Kalniete (PPE) , în scris. – (LV) Pentru a extinde influența politicii de coeziune, sunt esențiale anumite reforme decisive. Sprijinul acordat de politica de coeziune trebuie concentrat pe trei direcții principale. Ceea ce este vital are prioritate, concentrația geografică; în al doilea rând, concentrația în sfera de aplicare a sprijinului; și, în al treilea rând, concentrația administrativă. Acest lucru înseamnă că extinderea sprijinului financiar trebuie îndreptată către acele state membre UE, acele regiuni în care este cea mai mare nevoie. Adică este posibilă o îmbunătățire a situației socioeconomice fără sprijinul categoric al politicii de coeziune a UE. Asta înseamnă că fiecare regiune trebuie să evalueze sectoarele care au nevoie de sprijin cel mai urgent, în loc să numească toate sectoarele existente fără o analiză mai aprofundată. Fiecare regiune ar trebui să aleagă trei până la cinci din cele 10 sectoare oferite de Comisie în care să concentreze 100 % din sprijinul disponibil. Asta înseamnă că trebuie să continuăm să ușurăm sarcina administrativă. Trebuie să creștem nivelul de încredere acordat de instituțiile implicate astfel încât numărul de funcții îndeplinite de acele instituții să poată fi optimizat. Vreau să subliniez faptul că criteriul existent de distribuire a susținerii pentru politica de coeziune a UE – PIB-ul prin paritatea puterii de cumpărare pe cap de locuitor (până la 75 % din media UE) – este un criteriu adecvat, verificat și sigur pentru definirea gamei de regiuni care se califică pentru acordarea de sprijin în cadrul de convergență, deoarece reflectă disparitățile autentice dintre statele membre și regiunile UE.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) Sunt de aceeași părere cu raportorul că politica de coeziune a Uniunii este una dintre cele mai importante politici care ajută la creșterea competitivității regiunii și la asigurarea dezvoltării durabile. Întrucât criza financiară internațională a avut o influență negativă asupra tuturor regiunilor din Europa în măsură mai mare sau mai mică, politica de coeziune, care asigură valoare adăugată, are cu siguranță un rol foarte important de jucat în asigurarea faptului că regiunile pot ieși mai puternice din amorțeală. Ceea ce este trist este că guvernele multor state membre UE nu înțeleg suficient rolul și importanța regiunilor – al autorităților locale –, întrucât acestora le este frică să nu își piardă puterea în avantajul regiunilor. De exemplu, guvernul țării din care provin, Estonia, adoptă adesea legi importante care țin de autoritățile locale fără a ține seama de procesele decizionale ale autorității. Pentru ca diferitele regiuni să nu fie discriminate, trebuie acordată acum mai multă atenție măsurii de reglementare adoptată de guvernele statelor membre pentru a asigura că acțiunile acestora nu se opun legilor proprii statelor membre și valorilor europene. Este adevărat că există acum multe regiuni din Europa care au obținut un sprijin politic semnificativ prin Comitetul European al Regiunilor, Curtea Europeană de Justiție și Comisie, în cazuri în care guvernele statelor membre au ignorat drepturile autorităților locale. Cred că o politică de coeziune europeană eficientă și îndeplinirea obiectivelor stabilite în directivă vor ajuta la asigurarea viabilității regiunilor, dar existența unor regiuni viabile va spori viabilitatea Uniunii Europene ca întreg și, în același timp, acest lucru va ajuta la prevenirea marginalizării regiunilor de frontieră.

  Marie-Thérèse Sanchez-Schmid (PPE), în scris. – (FR) Rapoartele Luhan și Mănescu stabilesc în mod destul de corect principiile pe care ar trebui să se bazeze politica noastră de coeziune. Cu toate acestea, aș dori să menționez trei domenii în care trebuie să fim mai ambițioși. Primul este coeziunea teritorială. Conceptul este adesea citat, dar rareori pus în acțiune în termeni concreți. De exemplu, ar trebui să acordăm o atenție deosebită regiunilor de frontieră. Handicapurile și problemele cu care se confruntă aceste regiuni reflectă limitele integrării europene. Aceste domenii care marchează o îndepărtare ar trebui să fie transformate în domenii care să ajute la crearea de conexiuni. Următorul domeniu este inegalitatea de tratament pentru regiunile care oscilează între Obiectivul 1 și Obiectivul 2. Pot exista diferențe de până la zece ori în ceea ce privește ajutorul acordat unor regiuni cu același PIB. Este timpul să stabilim un mecanism de tranziție care să acorde un tratament egal tuturor regiunilor cu un PIB între 75 % și 90 % din media UE. În sfârșit, trebuie să lucrăm la noi indicatori de performanță. Provocările privind dezvoltarea cu care se confruntă regiunile sunt legate de propriile lor constrângeri locale. Trebuie să ne perfecționăm criteriile de la toate nivelurile de guvernanță astfel încât să putem măsura cu precizie nevoile și scopurile dezvoltării regionale.

  Richard Seeber (PPE), în scris. – (DE) Trebuie acordată o atenție deosebită politicii de coeziune a UE în interesul unei creșteri durabile mai mari și al unei competitivități sporite. Într-o Europă a regiunilor, PIB-ul ar trebui să continue să fie principalul criteriu pentru determinarea eligibilității la nivel regional în vederea finanțării. Cu toate acestea, politica regională europeană trebuie să acopere toate regiunile, fiind în același timp suficient de flexibilă pentru a ține seama de diferențele regionale și teritoriale. Pentru a valorifica pe deplin potențialul de creștere a regiunilor și pentru a realiza coeziunea economică, socială și teritorială în Uniunea Europeană, este esențial să se acorde o atenție deosebită competitivității. Făcând aceasta, trebuie să luăm în considerare problemele de mici dimensiuni din statele membre bogate. În special, cercetarea și inovarea ar trebui să joace un rol important în toate regiunile ca mijloc de îmbunătățire a competitivității UE, acesta fiind motivul pentru care este necesar să se continue promovarea acestor domenii pe viitor. Deși obiectivele UE 2020 sunt definite la nivel comunitar, este vital ca autoritățile locale și regionale să fie implicate mai mult în punerea lor în aplicare; o abordare ascendentă este esențială pentru punerea în aplicare eficientă a obiectivelor economice ale strategiei UE 2020.

  Monika Smolková (S&D), în scris. – (SK) Politica de coeziune trebuie să continue să reprezinte o politică esențială a UE în perioada de după 2013, având finanțare suficientă și respectând următoarele condiții: simplificarea procedurilor pentru acordarea de resurse din fondurile structurale, crearea unui cadru pentru parteneriatul public-privat, stabilirea infrastructurii ca o condiție prealabilă fundamentală pentru creșterea competitivității globale, parteneriatul ca o condiție pentru dezvoltarea de parteneriate cu organismele regionale și locale și cu societatea civilă ca mijloc de a obține eficiență, legalitate și transparență în etapa programării și a folosirii fondurilor structurale și aplicarea administrației pe mai multe niveluri, atât la nivel vertical, cât și orizontal. Există cu siguranță și alte condiții, dar, dacă dorim să îndeplinim sarcinile strategiei 2020, consider că este esențial să ne conformăm celor menționate anterior.

  Zbigniew Ziobro (ECR), în scris. – (PL) Europa trece în prezent printr-o perioadă dificilă. Criza financiară din 2008-2009 încă este simțită puternic în economie, ceea ce cauzează o accentuare a diferenței dintre regiunile bogate din Europa de Vest și regiunile mai sărace din Europa Centrală și de Sud. Această situație face să fie necesară consolidarea mecanismelor care sunt eficiente în combaterea crizei. Cele mai importante dintre acestea la nivelul Uniunii sunt politica de coeziune și fondurile regionale. Ca urmare a cofinanțării investițiilor de la nivel local, acestea au devenit de fapt un simbol al cooperării europene care a fost plasată deasupra intereselor naționale. De asemenea, acestea au contribuit în mod semnificativ la extinderea zonei care a beneficiat de creștere economică între 2004 și 2007, precum și la reducerea diferenței dintre țările din Europa veche și cele din Europa nouă.

Din acest motiv a devenit atât de importantă sporirea fondurilor Uniunii pentru politica de coeziune din cadrul financiar pentru 2013-2020, menținerea convergenței ca obiectiv principal și menținerea mecanismului actual pentru selecția beneficiarilor pe baza nivelurilor PIB-ului din diferite regiuni. Cred că posibilitatea creșterii nivelului de cofinanțare a investițiilor de la 75 % la 80 %, reducând, în același timp, finanțarea pentru regiunile izolate este, de asemenea, importantă. Din punctul de vedere al țărilor din Europa de Vest, consider că este, de asemenea, important să se finanțeze în continuare investițiile în infrastructură, în special cele din linia verticală care unește nordul și sudul Europei.