Președintele. – Aș dori să fac niște remarci preliminare înaintea ședinței noastre. Aș dori să vă reamintesc că joia trecută, Conferința președinților a decis că mâine, joi, la ora 16.00, va avea loc o dezbatere privind rapoartele Jędrzejewska și Trüpel referitoare la noul proiect de buget pentru 2011. Votarea rapoartelor este programată să aibă loc miercuri. În al doilea rând, mâine va avea loc și o dezbatere referitoare la rezultatele conferinței COP 16 privind schimbările climatice. Comunitatea internațională a făcut ceva progrese la Cancún. O delegație destul de numeroasă a Parlamentului European a luat, de asemenea, parte la negocieri și acei colegi deputați se află astăzi printre noi. Împreună cu doamna comisar Hedegaard, vom analiza cât de satisfăcător este acordul întocmit și care ar trebui să fie următoarele etape referitoare la această chestiune înaintea conferinței din Republica Africa de Sud.
În al treilea rând, la 21 octombrie am aflat câștigătorul de anul acesta al premiului Saharov acordat de Parlamentul European pentru libertatea de gândire. După cum știți, câștigătorul este disidentul Guillermo Fariñas din Cuba. Din păcate, dl Fariñas nu va putea să călătorească și să-și primească premiul în persoană vinerea viitoare, în ciuda faptului că am intervenit personal în această privință printr-o scrisoare adresată președintelui Cubei, Raul Castro. Anticipăm că doamna Ashton va lua act de dificultățile domnului Fariñas de a călători până la Strasbourg și că domnia sa va lua acest fapt în considerare în relațiile noastre viitoare cu Cuba. Încă sperăm că câștigătorul premiului nostru va reuși să ajungă la noi. Dacă ar prinde un zbor din Cuba în următoarele câteva ore, ar mai avea șanse să ajungă la ședința noastră de miercuri.
În al patrulea rând, aș dori să vă reamintesc, de asemenea, că, în urmă cu 30 de ani, la 13 decembrie 1981, ca să fiu mai exact, în Polonia a fost decretată legea marțială în încercarea autorităților comuniste de a sufoca mișcarea Solidaritatea, care devenea din ce în ce mai puternică. Mii de activiști din opoziție au fost arestați și peste 100 de persoane și-au pierdut viața. După aproape trei decade, propun să-i comemorăm pe cei care au fost suficient de curajoși încât să-și riște viața pentru a elibera Europa de jugul comunismului. În cele din urmă, și în al cincilea rând, în ceea ce privește comportamentul domnului Bloom la ședința plenară din 24 noiembrie, și ținând cont de faptul că nu a profitat de niciuna dintre cele trei invitații de a-și cere scuze, am decis, pe baza articolelor 9 și 153 din Regulamentul de procedură să-l sancționez, luându-i dreptul de a primi indemnizația de subzistență pentru o perioadă de șapte zile. L-am informat deja pe dl Bloom despre decizia mea.
Acum voi face câteva anunțuri: semnarea actelor legislative în baza procedurii legislative ordinare. Vă informez că, miercuri, președintele Consiliului și cu mine vom semna următoarele 10 acte juridice adoptate în baza procedurii legislative ordinare în conformitate cu articolul 74 din Regulamentul de procedură. Titlurile actelor legislative respective vor fi publicate în procesul-verbal al ședinței. În al doilea rând, doamna Gruny m-a informat în scris că mandatul domniei sale în calitate de deputat în Parlamentul European a expirat deoarece a fost aleasă în Adunarea Națională a Franței. Parlamentul ia act de acest lucru și, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Actul privind alegerea reprezentanților în Parlamentul European prin vot universal direct și cu articolul 4 alineatele (1) și (4) din Regulamentul de procedură, confirmă existența unui loc liber începând cu 14 decembrie 2010. În cele din urmă și în al treilea rând: Am primit o cerere din partea Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa prin care se solicită numirea domnului Cornelis van Baalen în Delegația interparlamentară pentru relațiile cu Afganistanul în locul domnului Haglund. Există vreun comentariu? Nu aud niciunul. Numirea a fost adoptată.
4. Semnarea actelor adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară: consultați procesul-verbal
5. Continuări ale rezoluțiilor Parlamentului: consultați procesul-verbal
6. Componența Parlamentului: a se vedea procesul-verbal
Președintele. – A fost distribuită versiunea finală a proiectului de ordine de zi întocmit de Conferința președinților la reuniunea sa de joi, 9 decembrie 2010, în conformitate cu articolele 137 și 138 din Regulamentul de procedură.
Au fost propuse următoarele amendamente:
Miercuri
Am primit o cerere din partea Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat) prin care se solicită adăugarea pe ordinea lucrărilor a raportului domnului Szájer privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie.
József Szájer (PPE). – Domnule Președinte, după cum bine ați spus, grupul nostru solicită ca regulamentul privind actele de punere în aplicare să fie introdus pe ordinea de zi. Mă simt un pic stânjenit procedând astfel, deoarece aceasta nu este doar cererea grupului meu; multe alte grupuri susțin această idee. Am avut un vot unanim în Comisia pentru afaceri juridice cu privire la acest raport și la diversele acorduri și declarații comune care i-au fost anexate.
Aș dori să le reamintesc colegilor că Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare în urmă cu un an. Acest regulament privind actele de punere în aplicare apare după un an de negocieri foarte dure într-un domeniu în care noile acte delegate și de punere în aplicare sunt o chestiune foarte importantă pentru acest Parlament. După un an, cred că putem exercita acest drept pe deplin. De aceea ar fi bine să discutăm și să adoptăm acest nou regulament.
Aș dori, de asemenea, să vă informez – lucru pe care colegii noștri îl știu deja – că a existat o situație foarte dificilă în Consiliu cu două minorități de blocare. Prin urmare, este vorba despre un act foarte sensibil și de aceea cred că ar trebui să-l discutăm cât mai repede posibil. Acest raport respectă toate drepturile Parlamentului. Cer sprijinul tuturor celorlalte grupuri.
Președintele. – Vă mulțumesc, domnule Szájer. Este această propunere susținută?
Hannes Swoboda (S&D). – (DE)Domnule Președinte, nu ne deranjează ca acest subiect să fie pus pe ordinea de zi. Totuși, aș dori să vă atrag atenția asupra faptului că membrii unor comisii – și nu numai din cadrul grupului meu, cred – sunt încă îngrijorați cu privire la normele concrete. Avem nevoie, desigur, de un termen limită pentru depunerea amendamentelor, pentru a putea să votăm cel târziu joi. Totuși, aș dori să mai adaug doar că unele discuții nu au fost finalizate și că nu pot să spun în avans dacă grupul nostru va vota sau nu pentru. Dezbaterile urmează. Totuși, nu ne opunem introducerii acestui subiect pe ordinea de zi.
Președintele. – Propun să procedăm după cum urmează. Vom organiza dezbaterea miercuri și ședința se va încheia la ora 21.00. Termenul de depunere a amendamentelor va fi miercuri, ora 10.00. Votul va avea loc joi.
(Parlamentul a acceptat propunerea)
Catherine Trautmann (S&D). – (FR)Domnule Președinte, grupul meu dorește, de fapt, să se poată reintroduce două întrebări orale care vizează atât raportul grupului operativ al domnului Van Rompuy, cât și cele șase pachete legislative privind guvernanța economică pe ordinea lucrărilor.
În primul rând, dintr-un motiv instituțional, deoarece articolul 9 din Tratatul de la Lisabona ne dă acest privilegiu și această autoritate de a putea aplica clauza socială orizontală și, mai ales, studiul de impact social pentru prevederile, directivele sau deciziile care au consecințe pentru cetățenii noștri.
Domnul John Monks, Secretarul General al Confederației europene a sindicatelor tocmai și-a exprimat în scris îngrijorarea, văzând că planurile de austeritate au impact direct asupra veniturilor salariaților, salariilor, precum și asupra pensiilor lor. Motivul politic pentru care adresez această cerere în numele grupului meu, domnule președinte, este că trebuie să arătăm că, în momentul în care discutăm despre reglementarea piețelor, nu numai că dăm un verdict ceea ce privește piețele, ci și votăm și legiferăm în favoarea concetățenilor noștri.
Aș dori ca adunarea noastră să poată să susțină reintroducerea acestor întrebări orale.
Președintele. – Cine ar dori să ia cuvântul în favoarea propunerii? Cine vine să ia cuvântul în favoarea propunerii?
Francesco Enrico Speroni (EFD). – (IT) Domnule Președinte, stimați colegi, tocmai din cauza raporturilor care trebuie să existe între cele trei instituții – Consiliul, Comisia și Parlamentul – consider că se cade să sprijinim propunerea colegei noastre.
Președintele. – Dorește cineva să se opună propunerii? Nu văd nicio persoană care dorește să ia cuvântul împotriva propunerii. Prin urmare, vom trece la vot.
(Parlamentul a aprobat propunerea).
Președintele. – Aceste două întrebări orale vor fi adăugate pe ordinea lucrărilor de miercuri după-amiază. Ședința va continua până la aproximativ ora 21.00.
(Ordinea lucrărilor a fost adoptată)
15. Intervenții de un minut privind chestiuni politice importante
Președintele. Următorul subiect pe ordinea de zi îl reprezintă intervențiile cu durata de un minut privind chestiuni politice importante.
Teresa Jiménez-Becerril Barrio (PPE). – (ES) Domnule Președinte, luna trecută am organizat o audiere în acest Parlament privind victimele terorismului, la care au participat președintele Parlamentului și diverși membri ai Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat).
Victimele au apelat la noi, în calitatea noastră de reprezentanți ai lor în Europa, pentru a le garanta dreptul la dreptate care a fost călcat în picioare de numeroase ori în propriile lor țări, precum Spania, unde guvernul lui Rodríguez Zapatero continuă să mintă poporul spaniol cu privire la un proces de negociere cu un grup terorist care nu și-a predat încă armele.
Din acest motiv, incidente atât de grave precum cel de la Bar Faisán, când teroriștii au fost avertizați cu privire la operațiile de arestare în curs de desfășurare, nu au fost încă anchetate în mod corespunzător.
Guvernele democratice nu le pot întoarce spatele victimelor terorismului; ele au plătit deja cel mai mare preț în lupta pentru libertate.
Parlamentul trebuie să facă presiuni pentru o cartă europeană care să recunoască cererile legitime ale victimelor, precum negocierea cu teroriștii și garantarea faptului că aceștia își execută în întregime pedepsele cu închisoarea.
Ádám Kósa (PPE). – (HU) Domnule Președinte, doamnelor și domnilor, în ultima săptămână de lucru a anului, aș dori să vă prezint un rezumat al experienței mele cu administrația Parlamentului European. Împărtășind avizul Ombudsmanului European din data de 6 decembrie, aș dori să spun că echipa și personalul Parlamentului European merită laude pentru activitatea lor de promovare a egalității de șanse și, mai ales, pentru îmbunătățirea situației persoanelor cu handicap. Sper că, pe viitor, nu vom mai reveni asupra acestor chestiuni. Sunt trei persoane cărora aș dori să le mulțumesc. În primul rând, pentru adaptare aș dori să le mulțumesc doamnei Erica Landi și domnului Pierre Debaty, șefii unității Formare profesională. Aș dori să-i mulțumesc doamnei Rosa Brignone, șefa unității Egalitate de șanse și diversitate, pentru că a oferit locuri de muncă unui număr de 61 de persoane cu handicap în cadrul Parlamentului European. Acest program le dă posibilitatea de a munci, oferindu-le totodată asistență adecvată. Aș dori să-i cer domnului Buzek să continue să acorde atenție acestor programe de dragul viitorului Uniunii Europene.
Csaba Sógor (PPE). – (HU) Domnule Președinte, sunt foarte mândru că câștigătorul român al premiului Jurnalistul Anului European 2010 premiat de Comisia Europeană este membru al comunității naționale ungare din România. Câștigătorul premiului a primit aprecierea Comisiei pentru un raport scris în maghiară, limba sa maternă. Maghiara nu este limbă oficială în România, însă pentru comunitatea ungară alcătuită dintr-un milion și jumătate de oameni care locuiesc în această țară este limba în care află despre evenimentele care se petrec în lumea din jurul lor. Sunt fericit că Comisia a înțeles că dacă o persoană nu participă la competiție cu o publicație scrisă în limba oficială a țării lor, acesta nu este un motiv pentru descalificare. Totuși, am totodată sentimentul că ceva lipsește, deoarece comunitățile naționale care nu vorbesc o limbă oficială a UE – precum catalanii, bascii, corsicanii, și lista continuă – nu au avut oportunitatea de a participa la competiție și de a-și informa comunitățile în limba lor maternă. Este timpul să luăm în considerare realitatea europeană, multilingvismul și coexistența culturilor în toate deciziile Comisiei.
Antonio Masip Hidalgo (S&D). – (ES) Domnule Președinte, după cum se poate vedea din arestările teroriștilor în timpul mandatului guvernului domnului Rodríguez Zapatero, este de la sine înțeles că acuzațiile aduse astăzi guvernului spaniol sunt, în mod vădit, nejustificate.
Totuși, trecând la subiectul meu, se sărbătorește centenarul poetului Miguel Hernández, o pierdere de neînlocuit în războiul civil spaniol și o voce extraordinară care izvorăște simplă din inima poporului. Păstor al „caprelor și necazurilor”, a fost contemporan cu Neruda și Aleixandre, câștigători ai Premiului Nobel.
În acest forum, care ar trebui să fie unul al libertății, toleranței, păcii și culturii, vă citesc: „Sunt o fereastră deschisă ce-ascultă, / cum viața se duce pe negre cărări. / Dar este o rază de soare ce luptă / lăsând umbra-nvinsă spre dalbele zări.”
În aceste vremuri mohorâte, propun să continuăm să sperăm în raza de lumină a poetului, care va învinge întunericul, întunericul acelor timpuri și pentru totdeauna. Parafrazându-l pe Miguel Hernández, „Trebuie să vorbim despre multe lucruri” sau, din poezia lui Vallejo, citată la Stockholm săptămâna trecută de Vargas Llosa, „Fraților, avem multe de făcut” în această Europă...
(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)
Daciana Octavia Sârbu (S&D). - Comisia Europeană a publicat săptămâna trecută un raport referitor la implementarea strategiei din 2007 privind nutriția și obezitatea. Acest raport a evidențiat câteva acțiuni concrete în combaterea alimentației nesănătoase și obezității în Uniunea Europeană, dar și faptul că multe obiective prevăzute în strategie nu au fost atinse. Strategia prevedea angajamente de extindere și sprijinire a educației nutriționale în rândul copiilor, însă la nivel european s-a făcut prea puțin pentru îndeplinirea acestor angajamente. De exemplu, programul european „Fructe în școli” conține elemente educaționale, dar nu se adresează decât unui număr limitat de copii și, deși impactul său pozitiv totuși este, îl găsim destul de restrâns.
O altă problemă majoră este publicitatea produselor alimentare în rândul copiilor. În anul 2007, Comisia a trasat coduri de conduită pentru a reglementa marketingul produselor alimentare pentru copii dar, din păcate, și astăzi, în unele state membre există publicitate directă a alimentelor nesănătoase în rândul copiilor, cât și interpretări foarte diferite ale liniilor directoare referitoare la codul de conduită.
Ivo Vajgl (ALDE). – (SL) Domnule Președinte, astăzi aș dori ca noi, cei din această sală a Parlamentului European, să acordăm atenție și, într-un fel, să ținem cont de avertismentul referitor la procesul de pace din Orientul Mijlociu pe care 26 de foști oameni de stat de vază din Uniunea Europeană l-au adresat publicului din întreaga lume.
Mă refer la cifre care prezintă, fiecare în parte, interes pentru autoritatea internațională și care pot deci să atragă publicitate. Cred că ar fi bine ca noi, cei din această sală, să acordăm o atenție deosebită formulării acestui avertisment care ne cere să muncim mai mult pentru a consolida eforturile de pace din această regiune și, dacă este necesar, să adoptăm o poziție mai dură prin aducerea Israelului la masa negocierilor și asigurarea păcii, nu numai în regiune, ci și în statul Israel și pentru cetățenii săi.
Michail Tremopoulos (Verts/ALE). – (EL) Domnule Președinte, mecanismul de sprijin european obligă și mai mult Comisia să apere statul de drept european. Totuși, am fost surprins să văd că se întâmplă exact contrariul. Mă aflu în posesia unui răspuns scris al domnului comisar Rehn cu privire la memorandumul cu Grecia. Domnia sa a fost unul dintre cosemnatarii acestui răspuns, care precizează că inițiativa și responsabilitatea în ceea ce privește condițiile aparțin guvernului grec. Mă aflu și în posesia unui alt răspuns scris din partea domnului comisar Almunia, care afirmă clar că nu consideră că este necesar să furnizeze informațiile pe care i le-am cerut domniei sale despre exercitarea controlului parlamentar.
Se pare că Comisia creează în mod voit zone gri în aplicarea statului de drept european și a politicilor europene pentru o serie de țări. Controlul democratic este marginalizat, având în vedere că guvernele naționale se ascund în spatele Comisiei și trioului de președinții cu privire la cele mai elementare măsuri, în timp ce Comisia lasă aceste chestiuni în mâinile guvernelor naționale. Astfel, din apărător al tratatelor, Comisia se transformă în apărătorul unei stări de urgență informale pe care a declarat-o personal în mod tacit. În această conjunctură dificilă, punerea în aplicare a mecanismului de sprijin ar însemna abandonarea statului de drept european.
Georgios Toussas (GUE/NGL). – (EL) Domnule Președinte, politica împotriva oamenilor simpli, dusă de Uniunea Europeană, de Fondul Monetar Internațional și de guvernele burgheze din statele membre a degenerat într-un război privind drepturile la un salariu de bază, la muncă și drepturile sociale pentru care clasa muncitoare a luptat îndelung și din greu ca să le obțină.
Șomajul în masă, sărăcia, abolirea contractelor colective naționale, reducerile drastice ale salariilor și pensiilor, mărirea vârstei de pensionare, abolirea profesiilor grele și nesănătoase, mărirea TVA-ului, reducerea cu 25 % a veniturilor de bază în sectoarele privat și public, vânzarea corporațiilor publice și o degenerare în autocrație și suprimarea nemiloasă a clasei muncitoare și a mișcării oamenilor simpli. Exemple ilustrative în acest sens sunt impunerea măsurii respingătoare a politicii de înrolare a marinarilor fără loc de muncă în Grecia, starea de urgență pe cheltuiala controlorilor de trafic aerian fără loc de muncă din Spania, loviturile primite de elevi și studenți în Anglia și contestarea libertăților fundamentale de bază în general.
În același timp totuși, asistăm la un pachet de subvenții și de scutiri fiscale insultătoare ....
(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)
Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Domnule Președinte, un an dificil atât pentru omenire, cât și pentru Europa, o Europă a cărei monedă unică și coeziune au fost testate, se apropie de sfârșit. Au fost concepute și aplicate noi instituții de protecție și de sprijin pentru a apăra moneda unică și pentru a sprijini două țări principale cu economii complet diferite: Grecia și Irlanda. Cred că noi toți, și mai ales liderii europeni, am învățat de pe urma acestei crize și există acum un sentiment de solidaritate mai puternic între noi. Am încredere că așa stau lucrurile. În consecință, cred că se vor lua măsurile adecvate pentru menținerea coeziunii sociale în 2011, fără extremele provocate de austeritatea bugetară netemperată. Țin să subliniez faptul că Statele Unite aplică o politică economică opusă. Trebuie să înțelegem că trebuie să se ia măsuri în zona euro pentru a crea condițiile redresării uniforme pe piețele din Grecia, Irlanda și Portugalia și pentru a evita probleme asemănătoare în Spania.
Csanád Szegedi (NI). – (HU) Domnule Președinte, doamnelor și domnilor, guvernul cu o majoritate de două treimi din Ungaria a lansat o ofensivă împotriva instituțiilor democratice în ultimele șase luni. În cadrul acestui proces, au abolit fostul organ de supraveghere mass-media bazat pe paritate și l-au înlocuit cu unul alcătuit din delegați ai partidului de guvernare. Așa-numita constituție mass-media adoptată recent în Ungaria îi dă, de asemenea, guvernului posibilitatea de a cenzura anumite site-uri Internet dacă doresc să facă acest lucru, urmând modelul de cenzură chinezesc. Președinta autorității mass-media, Annamária Szalai, s-a lăudat cu mândrie cu această posibilitate într-un interviu. Drept exemplu, a menționat cel mai citit portal de știri de orientare de dreapta, www.kuruk.info, care, datorită anonimității oferite de Internet, a fost primul care a dat în vileag încălcările comise de fostul guvern. Cer Parlamentului European și Comisiei să-i solicite partidului Fidesz să pună capăt proceselor antidemocratice care se desfășoară în prezent în Ungaria cât mai repede posibil. Opoziția ungară a rămas doar cu puterea ochiului public și acum intenționează să ne lase și fără aceasta.
Barbara Matera (PPE). – (IT) Domnule Președinte, stimați colegi, a trecut mai mult de o lună de când Asia Bibi, o țărancă catolică din Pakistan, a fost condamnată pentru blasfemie.
Nu se poate să nu ne amintim importanța protejării drepturilor inviolabile ale omului, printre care se numără, în Carta noastră a drepturilor, libertatea de exprimare.
În țări precum Pakistanul acuzația de blasfemie a dus deja la moartea a 46 de persoane în ultimii 10 ani, alimentând din ce în ce mai multă intoleranță religioasă și, deci, fundamentalism islamic. Aceste persoane au fost ucise toate ca urmare a acuzațiilor de blasfemie sau au fost găsite moarte în închisoare. Viața Asiei Bibi este în pericol, nu numai din cauza aplicării legislației pakistaneze, ci și deoarece se află în mâinile fanaticilor. Prin urmare, dreptul pakistanez alimentează un climat de persecuție și de morți nedrepte.
În concluzie, îi solicit întregii comunități internaționale să ceară cu fermitate abolirea legii privind blasfemia din codul penal pakistanez și să se asigure că orice persoană condamnată pentru infracțiuni care îngrădesc libertatea de exprimare să fie eliberată cât mai repede posibil.
Mariya Nedelcheva (PPE). – (BG)Domnule Președinte, doamnelor și domnilor, astăzi este data lansării unei declarații semnate de mine și de patru colegi prin care solicităm repartizarea echitabilă a subvențiilor pentru agricultură în rândul vechilor și noilor state membre după 2013. Potrivit politicii agricole comune actuale, toți agricultorii din Uniunea Europeană trebuie să îndeplinească aceleași obligații, fapt ce implică investiții costisitoare. Totuși, deși au aceleași obligații, nu au și aceleași drepturi. Prin urmare, consider că, începând cu 2013, sistemul plăților directe trebuie să garanteze tratamentul echitabil al tuturor agricultorilor de pe întregul teritoriu al Uniunii Europene. Trebuie să punem capăt modelului istoric, să definim criterii comune și să luăm în considerare necesitățile specifice ale agriculturii din fiecare regiune. În plus, trebuie să construim un sistem care să permită transferul fondurilor de la al doilea la primul pilon pentru ca un procent mai mare de producători agricoli din noile state membre să poată să beneficieze de măsurile și instrumentele de sprijin. Este timpul să punem capăt felului în care PAC separă statele membre vechi de cele noi și sper sincer că veți susține cu toții această cauză.
Maria Da Graça Carvalho (PPE). – (PT) Domnule Președinte, tornada care a lovit Portugalia marțea trecută a provocat daune uriașe în regiunea Tomar. Din păcate, acest tip de catastrofă naturală devine din ce în ce mai frecvent. Este important să punem la dispoziție mecanisme de urgență care să permită intervenția rapidă pentru a ajuta populațiile afectate.
Rolul UE este extrem de important deoarece aceasta dispune de mecanisme și instrumente precum Fondul de solidaritate, care sunt concepute pentru a răspunde acestui tip de problemă. Totuși, este absolut esențial ca aceste mecanisme să fie activate și aplicate într-un mod rapid, flexibil și simplu. Prin urmare, solicit Comisiei și Consiliului să facă Fondul de solidaritate mai flexibil pentru ca acesta să poată fi aplicat cât mai repede posibil în acest caz și în alte cazuri asemănătoare.
George Sabin Cutaș (S&D). - În perioada de preaderare a României la Uniunea Europeană, Comisia Europeană a monitorizat cu atenție situația adopțiilor internaționale și a recomandat stoparea acestora, în urma sesizării unor abuzuri în practicile de adopție; însă, în 2009, în contextul Conferinței Comisiei Europene și Consiliului Europei pe tema provocărilor procedurilor de adopție în Europa, am adresat o scrisoare domnului Jacques Barrot, prin care am dorit să atrag atenția asupra consecințelor redeschiderii pieței pentru adopțiile internaționale și am făcut un apel la consecvență din partea Comisiei Europene.
În urma unei anchete realizate de către un ziar din România, suntem confruntați cu ipoteza unui abuz de putere din partea Comisiei Europene, manifestat prin impunerea concluziei raportului oficial al Conferinței, prin care se recomandă înființarea unei Agenții Europene pentru Adopții. Consider că imaginea Uniunii Europene are de suferit în urma asocierii gardianului tratatului european cu falsificarea unui act oficial. De aceea, aștept din partea Comisiei Europene un răspuns clar, motivat, prin care să se înlăture acest semn de întrebare la adresa verticalității sale.
Gianni Pittella (S&D). – (IT) Domnule Președinte, stimați colegi, timp de mai bine de o lună un grup de 250 de persoane, inclusiv 80 de locuitori din Eritreea, au fost ținuți ostatici de traficanții din deșertul Sinai în Egipt. Unei părți din acest grup i se ceruse anterior să nu acosteze pe coasta unor țări europene. Răpitorii solicită o răscumpărare de 8 000 de USD pentru eliberarea lor și, între timp, îi supun celor mai atroce forme de abuz și privare. Șase persoane au murit deja și există zvonuri despre organe scoase și vândute pe piața neagră.
Este timpul ca comunitatea internațională și Uniunea Europeană să spună „Destul!”; este timpul să vorbim deschis despre garantarea dreptului la azil pretutindeni; și este timpul ca unele guverne să-și regândească politicile iluzorii în materie de returnare. Papa, dar și fundații, asociații și personalități politice au cerut acest lucru.
Vă solicităm, domnule Președinte, ca, împreună cu doamna Ashton, să puneți capăt imediat acestui supliciu.
Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Domnule Președinte, începând cu luna ianuarie, Ungaria va fi al treilea stat membru nou care va prelua Președinția prin rotație a UE. Va fi un test și o provocare majoră pentru Ungaria. Acest lucru se va produce simultan cu începerea guvernanței economice a UE, primul semestru financiar, și cu modificarea Tratatului de la Lisabona în vederea înființării unui mecanism permanent de gestionare a crizelor. Sperăm că negocierile de aderare cu Croația vor fi finalizate și că România și Bulgaria vor face parte din spațiul Schengen. Partidele democratice din Ungaria, cu excepția celor de extremă dreapta, s-au pus de acord și colaborează pentru a asigura succesul Președinției ungare. Totuși, acest Parlament trebuie să abordeze și contradicția provocată de faptul că, în timp ce Președinția ungară ar trebui să fie un apărător al respectării libertăților fundamentale în UE, guvernul actual din Ungaria impune restricții severe democrației, libertății de exprimare și drepturilor sindicatelor. Sper că guvernul ungar se va comporta în Europa altfel decât o face acasă.
Kristiina Ojuland (ALDE). – Domnule Președinte, unul dintre subiectele abordate la summitul UE-Rusia de săptămâna trecută de la Bruxelles a fost statul de drept în Federația Rusă.
Aș dori să vă reamintesc că verdictul în cel de-al doilea proces al lui Mihail Hodorkovski și al lui Platon Lebedev va fi pronunțat în dimineața zilei de 15 decembrie.
Membrii comunității internaționale, inclusiv UE, au urmărit procesul îndeaproape și sunt convinsă că rezultatul procesului ne va permite să tragem unele concluzii concrete despre statul de drept în Rusia. Deoarece următoarea reuniune a Comisiei parlamentare de cooperare UE-Rusia are loc săptămâna aceasta la Strasbourg, sper să aduc această chestiune în atenția colegilor din Duma de Stat și Consiliul Federației din Rusia și aș dori să-mi încurajez colegii din acest Parlament să facă același lucru.
Pat the Cope Gallagher (ALDE). – (GA) Domnule Președinte, Uniunea Europeană a jucat un rol important în promovarea păcii și procesului de reconciliere în Irlanda de Nord și în regiunile de frontieră ale țării. Uniunea Europeană a investit un total de 1,3 milioane de euro în trei programe PEACE începând cu 1994. Din 1989, Uniunea a investit 349 de milioane de euro în Fondul internațional pentru Irlanda. Fondul internațional pentru Irlanda a sprijinit peste 6 000 de proiecte în Irlanda.
Sprijinul UE le-a permis comunităților din Irlanda de Nord și regiunii de frontieră să profite de oportunitățile care au apărut ca urmare a procesului de pace. Construirea păcii și reconcilierii este un proces pe termen lung și cred ferm că este încă nevoie să se continue sprijinul acordat prin Peace III și Fondul internațional pentru Irlanda (FII). Salut recentele mișcări ale Statelor Unite, sprijinite de autoritățile britanice și irlandeze, de examinare a posibilității de continuare a programului FII după 2010 într-un mod restrâns și direcționat. În concluzie, este absolut necesar să se continue sprijinirea programelor pentru pace.
Oriol Junqueras Vies (Verts/ALE). – (ES) Domnule Președinte, directiva „Televiziune fără frontiere” din 1989 prevede că statele membre nu trebuie să obstrucționeze transmisiile audio-vizuale din alte state membre.
Prin revizuirea directivei în 2007, acest obiectiv a fost consolidat și adaptat noilor tehnologii și schimbărilor de pe piața audio-vizualului. Totuși, frontiera de stat a Cataloniei de Nord continuă să acționeze ca frontieră culturală și lingvistică, încălcând aceste directive. Mai concret, căutând protecție în criteriile tehnice, radioul și televiziunea în catalană sunt excluse în mod sistematic din aria transmisiilor reglementate.
Prin urmare, instituțiile europene ar trebui să-și pună în aplicare propriile directive, iar posturile radio sau TV cu misiune transfrontalieră ar trebui să poată să-și ofere serviciile întregii comunități lingvistice și culturale atunci când, ca în cazul Cataloniei, acestea se extind dincolo de un singur stat.
Vă mulțumesc foarte mult.
Bairbre de Brún (GUE/NGL). – (GA) Domnule Președinte, salut soluțiile convenite cu ocazia COP 16 la Cancun. Totuși, nu ar trebui să ne amăgim crezând că suntem acolo unde ar trebui să fim. Acum trebuie să stabilim ținte mult mai ferme, clare și obligatorii.
Guvernele trebuie să profite de activitatea de la Cancún pentru a obține un acord ambițios și obligatoriu cu Africa de Sud anul viitor. Trebuie să luăm măsuri și acasă.
Trebuie să existe un acord imediat privind reducerea cu cel puțin 30 % a scurgerilor de CO2 în Europa – nu numai de dragul acordului internațional, ci și pentru binele nostru – pentru a putea să fim competitivi de acum înainte.
Europa trebuie să garanteze că vom fi mult mai eficienți în ceea ce privește consumul de energie. Nu am reușit să realizăm acest lucru deoarece o țintă de 20 % privind eficiența energetică nu este obligatorie din punct de vedere juridic. Acest lucru trebuie să se schimbe.
Slavi Binev (NI). – (BG) Domnule Președinte, stimați colegi, aș dori să vă atrag atenția asupra problemelor cu care se confruntă transportatorii rutieri de mărfuri din Bulgaria, care vor da faliment dacă vom permite impunerea unor taxe suplimentare pentru poluarea aerului, emisiile de zgomot și alte taxe de acest gen. Sectorul este afectat de criză, iar mărirea acestor taxe riscă să agraveze criza și să pună această industrie în postura de a nu mai avea nevoie să-și înnoiască flota. În calitate de cetățean al Bulgariei, mă opun calculelor făcute de Comisie, care nu a luat în considerare diferențele referitoare la localizarea teritorială a statelor membre individuale. Bulgaria este la periferia Uniunii Europene, iar transportatorii de mărfuri rutiere din Bulgaria vor fi afectați cel mai puternic de aceste taxe suplimentare. Dacă vom analiza cercetarea, vom vedea că economia bulgară va avea de pierdut în toate aceste scenarii.
Stimați colegi, sper că Parlamentul European are voința politică de a împiedica agravarea problemelor țărilor situate la frontiera Uniunii Europene.
Nadezhda Neynsky (PPE). – (BG) Domnule Președinte, în urmă cu câteva zile, dl președinte Barroso ne-a avertizat că Europa se confruntă cu un val în creștere de populism și de naționalism. Acesta a făcut apel la liderii politici pentru a combate manipularea bazată pe teama oamenilor și pe argumente iraționale despre care domnia sa crede că au dus la prosperarea populismului în numeroase țări. Declarația sa îmi permite să atrag atenția asupra riscurilor la care este supusă democrația în fostele țări comuniste. În această privință, mai mult decât în oricare alta, liderii europeni trebuie să fie nemiloși cu privire la orice încercare de subminare a dreptului la proprietate privată. Naționalizarea parțială a contribuțiilor personale în fonduri de pensie profesioniste și transferul acestora la fondul de asigurări sociale de stat este un exemplu grăitor. Europa trebuie să rămână vigilentă și în ceea ce privește dreptul la libera alegere și să împiedice orice formă de subminare a acestuia. Mai presus de toate, liderii europeni trebuie să fie inflexibili în ceea ce privește încercările de manipulare a opiniei publice și utilizarea răspândită a echipamentelor de supraveghere speciale și dezvăluirea oficială a informațiilor secrete pentru a pune presiune asupra cetățenilor și pentru a submina drepturile omului.
Jim Higgins (PPE). – (GA) Domnule Președinte, aceasta este o chestiune foarte importantă. În mod clar, există o diferență mare între profitul obținut de agricultori și profitul făcut de lanțurile de supermarketuri.
În țara mea, circa 22 000 de persoane lucrează în sectorul produselor lactate. Piața produselor lactate din Irlanda singură valorează 1 miliard de euro anual. Nu cred că Uniunea Europeană ia măsuri suficiente pentru a ajuta agricultorii; și nu mă refer la subvenții – subvențiile sunt în regulă.
Există multe lucruri greșite cu privire la această piață. De exemplu, agricultorii ar trebui să fie plătiți pentru produsele lor în termen de 30 de zile. Nu așa stau lucrurile. În plus, supermarketul vinde laptele la reducere, însă agricultorul este cel care pierde bani.
Sunt dezamăgit de faptul că aceste probleme nu sunt abordate. Trebuie să facem mult mai multe lucruri pentru a proteja agricultorii împotriva puterii supermarketurilor.
Ioan Enciu (S&D). - Drepturile fundamentale sunt principii de bază ale Uniunii Europene. Urmărirea respectării acestora este îndatorirea principală a tuturor instituțiilor europene.
În România, stat membru al Uniunii Europene, asistăm la grave încălcări ale drepturilor fundamentale. Guvernul actual al României, după ce a dus țara în faliment economic și social, acum pune în aplicare măsuri aberante, care încalcă grav drepturile fundamentale recunoscute în Uniunea Europeană – dreptul la pensie, drepturile sindicale, dreptul la salarii, drepturile tinerelor mame – și, mai mult, vreau să atrag atenția că în România se pregătește și modificarea legii privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Aprobarea proiectului de lege propus de Guvernul României, în loc să ducă la întărirea protejării persoanelor cu dizabilități și să promoveze incluziunea lor socială, nu va face altceva decât să îngreuneze viața acestora, făcându-le dependente de stat. Se va încălca profund interesul și demnitatea persoanelor cu handicap.
Alexander Mirsky (S&D). – (LV) Domnule Președinte, aș dori să vă întreb care este semnificația expresiei „pilot de încercare”? Se referă la pilotul care testează aparatul de zbor în timpul zborului. Ce este un „pasager de încercare”? Acest concept a fost inventat recent de linia aeriană letonă airBaltic. Este păcat totuși că airBaltic nu și-a informat pasagerii despre faptul că participau la teste. De exemplu, airBaltic așează pasagerii în avion și, mai târziu, în timp ce sunt în aer, se dovedește că aparatul de zbor are probleme tehnice și, drept urmare, aterizează de urgență. După părerea mea, un aparat de zbor ar trebui să fie pregătit înaintea, și nu în timpul zborului, mai ales când are pasageri.
Recent, airBaltic a avut un număr foarte mare de urgențe. Aș dori să atrag atenția deputaților și Comisiei Europene asupra problemei siguranței aeriene. O atitudine frivolă poate avea consecințe tragice. Vă mulțumesc.
Charles Goerens (ALDE). – (FR) Domnule Președinte, mi s-a spus deja de două ori că nu va fi introdusă pe ordinea lucrărilor o întrebare orală referitoare la referendumul privind viitorul Sudanului de Sud.
Aș dori să vă reamintesc că, potrivit acordului global de pace din 2005, Sudanul de Sud are oportunitatea, la sfârșitul unei perioade de cinci ani, să voteze dacă va continua sau nu să facă parte din statul sudanez.
Referendumul este programat să aibă loc la 9 ianuarie anul viitor. Totuși, mai multe chestiuni nerezolvate, precum întocmirea listelor electorale, soluționarea neînțelegerilor privind frontiera dintre nord și sud, ca să nu mai menționez măsurile de securitate care trebuie luate în caz de necesitate, ar fi trebuit să constituie obiectul unui schimb de opinii în această Cameră.
Dacă vom continua să amânăm această dezbatere la nesfârșit, ne vom lipsi de dreptul nostru la impuls politic. Acesta este punctul meu de vedere. Și cred în continuare că ar fi mai judicios să încercăm să prevenim situații conflictuale decât să așteptăm pasiv izbucnirea tragediilor.
Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Domnule Președinte, cifrele Eurostat recente arată că Portugalia este una dintre țările cu cele mai ridicate niveluri de nesiguranță a locului de muncă. 22 % dintre lucrători au slujbe precare, în timp ce media Uniunii Europene este de 13,5 %.
Femeile și tinerii sunt afectați cel mai tare. Peste 23 % din persoanele cu vârste sub 25 de ani sunt șomeri și sărăcia a ajuns la 18 % în Portugalia; acest procent cuprinde din ce în ce mai mult lucrătorii săraci, care nu câștigă suficient pentru a scăpa de sărăcie.
În consecință, cum am putea să înțelegem presiunea inacceptabilă pe care o exercită Comisia Europeană asupra guvernului portughez pentru a schimba legislația muncii și pentru a facilita și mai mult procedurile de concediere a oamenilor? Este nevoie de intensificarea sprijinului pentru crearea de locuri de muncă cu drepturi și salarii decente.
Miguel Portas (GUE/NGL). – (PT) Domnule Președinte, în ciuda bugetelor de austeritate, în ciuda Fondului Monetar Internațional, în ciuda Fondului de stabilitate și în ciuda unui mecanism pe bază de sancțiuni pentru coordonarea economică, atacul asupra monedei euro continuă prin atacul speculativ asupra datoriilor suverane ale mai multor țări.
Trebuie să recunoaștem faptul că greșeala nu poate fi decât în deciziile politice care au fost luate. De fiecare dată când doamna cancelar Merkel și dl președinte Sarkozy speculează în public, speculatorii le mulțumesc imediat și speculează în consecință. Este clar că, de fiecare dată când aceștia spun „nu”, mai ales euroobligațiunilor, speculatorii le mulțumesc deoarece sunt recunoscători pentru preț; prețul acestei speculații este diviziunea în Europa.
Aceasta este o Europă fără solidaritate și o Europă în care țările periferice devin din ce în ce mai periferice. Acest lucru trebuie să se schimbe, domnule președinte.
Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Domnule Președinte, am susținut dintotdeauna moneda euro, însă acum viitorul său este în pericol. Șefii guvernelor din Europa nu au curajul de a pune capăt în cele din urmă cheltuielii iresponsabile a banilor. Este timpul să încetăm să spunem: „Ce-ar fi dacă am amâna problema câțiva ani?”. În schimb, trebuie să fim, în cele din urmă, curajoși și responsabili și să reducem datoriile. Doar atunci vom putea să tragem la răspundere băncile. Îi va lovi și pe cei ca noi – prin fondurile de pensie și asigurările de viață. Totuși, în această privință, ar fi mai bine să luăm taurul de coarne acum decât să prelungim agonia. Aici este marea problemă. În acest sens, aș dori să le solicit colegilor mei deputați să se implice în inițiativele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, mai ales în ceea ce privește financewatch.org, pentru ca, pe viitor, să putem să găsim modalități de a lua măsuri împotriva băncilor, împotriva grupurilor de interese, care, din păcate, continuă să conducă discuțiile, și să putem să obținem informații independente.
Cătălin Sorin Ivan (S&D). - Aderarea Bulgariei și României la spațiul Schengen este foarte importantă pentru stabilitatea Uniunii Europene la granița de est. În al doilea rând, poate la fel de important, este un pas firesc, după ce cele două state au primit statutul de membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene în 2007.
Totuși, această decizie trebuie să fie una tehnică, și nu una sentimentală sau pasională. Sunt unele partide aflate la guvernare în Uniunea Europeană care cred că pot câștiga anumite puncte electorale dacă se opun acestei decizii și pun în cârca României și a Bulgariei faptul că există probleme cu integrarea romilor la nivel european.
Pe de altă parte, dacă raportul se va finaliza favorabil și controlul efectuat în aceste zile în cele două state membre va arăta că cele două state sunt pregătite pentru a adera la spațiul Schengen, eu zic că este foarte important să le susținem în continuare, cu atât mai mult cu cât am dat un aviz favorabil nu cu mult timp în urmă.
Marisa Matias (GUE/NGL). – (PT) Domnule Președinte, după încă o conferință privind schimbările climatice, cred că, dacă e să fim sinceri cu noi înșine, nu putem afirma decât că lucrurile au stat mai bine decât la conferința de la Copenhaga, deoarece s-au obținut unele rezultate și s-au înregistrat oarecare progrese. A fost mai bine deoarece s-a ajuns la un compromis, din nou sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite. A fost mai bine deoarece Uniunea Europeană a ieșit mai bine de la conferința de la Cancun și procesul a fost mult mai transparent decât cel anterior. Totuși, aceasta în sine nu poate fi privită ca o consolare și trebuie să recunoaștem că nu am realizat suficiente lucruri.
Există o bază pentru continuarea lucrului, însă trebuie să recunoaștem, de asemenea, că această bază, deși pozitivă, rămâne fondată pe promisiuni. Guvernele trebuie să ia mult mai multe măsuri pentru a satisface nevoile publicului și necesitățile unei crize reale cu victime reale. Sunt încântată de faptul că vom discuta această chestiune în profunzime mâine. Comemorarea Declarației universale a drepturilor omului nu va avea rost dacă vom continua să neglijăm aceste drepturi. Ar trebui să știm deja că piața nu rezolvă totul și că este timpul să punem oamenii pe primul loc.
Rui Tavares (GUE/NGL). – (PT) Domnule Președinte, în urmă cu câteva zile, la congresul Statelor Unite, reprezentantul Ron Paul a adresat o întrebare esențială: când un război începe cu o minciună, este mai important să păstrăm secretul sau să lăsăm oamenii să afle adevărul? Împărtășesc îngrijorarea colegului meu deputat de pe cealaltă parte a Atlanticului cu privire la cazul WikiLeaks. Există secrete justificate și necesare. Problema apare când secretele devin mai curând regulă decât excepție și, în ultimii ani, am asistat la dezvoltarea unei culturi a secretelor care se sustrage controlului democratic și care își apără acum feroce privilegiile, după cum am văzut din reacțiile unor guverne și companii la cazul WikiLeaks.
La începutul presiunilor politice, Amazon, Visa, MasterCard și chiar o bancă elvețiană care făcuse ulterior afaceri cu WikiLeaks s-au retras de pe acest site. Un ministru francez a cerut Franței să nu permită acestui site internet să funcționeze pe teritoriul francez. Doamnelor și domnilor, nu există absolut nicio bază juridică pentru o astfel de presiune. Încrederea este o stradă cu două sensuri și guvernele pot să ceară încredere publică doar atunci când sunt pregătite să aibă încredere în public.
Philip Claeys (NI). – (NL) Domnule Președinte, astăzi sunt exact șase luni de la alegerile parlamentare federale care au avut loc în Belgia. Țin să subliniez acest lucru deoarece nu am mai fost niciodată în situația ca o Președinție UE să fie deținută de un guvern interimar pe întreaga perioadă de șase luni.
Consiliul nu este reprezentat politic astăzi aici. Este păcat, deoarece această situație bizară merită menționată. Construcția artificială care este Belgia continuă să fie la fel de imposibil de guvernat astăzi cum era în urmă cu șase luni și nu se poate face nimic în această privință, deoarece Flandra și Valonia s-au dezvoltat ca două țări diferite, cu culturi politice și socioeconomice complet diferite.
Domnule Președinte, situația din Belgia a ajuns într-un impas total, astfel încât ar fi mai bine ca Uniunea Europeană să se pregătească pentru emergența a două state membre noi: Flandra și Valonia.
Corina Crețu (S&D). - Ultimele modificări ale Codului Muncii din România vor înrăutăți și mai mult situația angajaților, deja afectați grav de recesiune. Preavizul impus salariatului demisionar și perioada de probă vor fi extinse, contractul de muncă putând înceta fără preaviz pe durata sau la sfârșitul acestei perioade, în care pot fi angajate succesiv mai mult de trei persoane pentru același post. Cea mai abuzivă măsură, însă, venind în contradicție flagrantă cu drepturile elementare ale omului, vizează suspendarea de drept a contractului individual de muncă pe perioada participării la grevă.
Vreau doar să protestez împotriva acestei încercări de transformare a angajaților în sclavii patronilor și aș vrea să solicit forțelor politice și instituțiilor europene să intervină pentru a stopa degradarea statutului salariaților din România.
Președintele. – Acest punct a fost închis.
PREZIDEAZĂ: LIBOR ROUČEK Vicepreședinte
16. Acordul dintre Uniunea Europeană și Georgia privind facilitarea acordării vizelor - Acordul dintre Uniunea Europeană și Georgia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală - Regimul de liberalizare a vizelor în Serbia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei - Punerea în aplicare a acordului privind acordarea de vize între UE și Rusia (dezbatere)
Președintele. Următorul punct este dezbaterea comună privind
– recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Georgia privind facilitarea eliberării vizelor (11324/2010 – C7-0391/2010 – 2010/0106(NLE)) (Raportoare: Nathalie Griesbeck) (A7-0345/2010),
– recomandarea referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Georgia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală (15507/2010 – C7-0392/2010 – 2010/0108(NLE)) (Raportoare: Nathalie Griesbeck) (A7-0346/2010),
– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de către Kristiina Ojuland, în numele Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, referitoare la punerea în aplicare a acordului privind acordarea de vize între UE și Rusia (O-0140/2010 – B7-0568/2010),-
– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de către Manfred Weber, Simon Busuttil, Elmar Brok, Alojz Peterle, în numele Grupului Partidului Popular European, referitoare la punerea în aplicare a acordului privind acordarea de vize între UE și Rusia (O-0172/2010 – B7-0656/2010),
– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de către Simon Busuttil, Manfred Weber, Anna Maria Corazza Bildt, Monika Hohlmeier, în numele Grupului Partidului Popular European, referitoare la preocupările cu privire la aplicarea corectă a regimului UE de liberalizare a vizelor în Serbia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (O-0181/2010 – B7-0654/2010).
Nathalie Griesbeck, raportoare. – (FR) Domnule președinte, doamnă comisar, stimați colegi, am plăcerea de a introduce aceste două rapoarte în seara aceasta; rapoarte pe care le voi prezenta în comun, referitoare la acordurile dintre Uniune și Georgia. Primul tratează facilitarea eliberării vizelor, iar al doilea readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală.
Vă aduc aminte că primul acord privind obligațiile referitoare la readmisie prevede aplicarea reciprocității totale cetățenilor naționali și cetățenilor din țări terțe. Stabilește, desigur, modalitățile de readmisie – cereri de readmisie, informații, documente furnizate, dovezi, mijloace de a face dovada, termene limită, modalități de transfer, de transport, de tranzit etc., în opoziție cu acordul de admisie dintre Uniunea Europeană și Pakistan, pe care vi-l amintiți, poate, și căruia m-am opus categoric în urmă cu câteva luni. De data aceasta aș dori să-mi exprim aprobarea totală față de acest acord căci acesta respectă într-adevăr drepturile omului și punerea sa în aplicare ar trebui să poată să fie garantată, deoarece Georgia este semnatară a Convenției de la Geneva privind refugiații și a Convenției europene a drepturilor omului. Acestea sunt două condiții prealabile esențiale, după părerea mea, pentru aprobarea unui acord de acest fel.
Al doilea acord care vizează facilitarea eliberării vizelor ar trebui să le permită cetățenilor georgieni, în special celor care călătoresc – studenți, jurnaliști etc. – să obțină mai ușor vize de scurtă ședere pentru a călători în Uniunea Europeană, și deci să simplifice semnificativ toate cerințele referitoare la documentele solicitate pentru acest tip de cerere.
Aș dori să vă reamintesc, de asemenea, că, în mod evident, aceste două acorduri merg mână în mână deoarece, conform abordării comune, un acord care vizează facilitarea eliberării vizelor nu poate, în principiu, să fie încheiat decât dacă există un acord de readmisie.
Există două aspecte importante care trebuie menționate. Este vorba despre o etapă esențială în aprofundarea relațiilor dintre Uniune și Georgia, care a demonstrat, în ultimii ani, dorința foarte clară de a se apropia de noi. Aceste acorduri constituie un prim pas în sensul unor relațiilor privilegiate, un semnal puternic din partea Uniunii față de Georgia.
Desigur, aceste acorduri prezintă interes și la nivel regional. Vor contribui la eforturile întreprinse de Uniune pentru consolidarea cooperării cu alte țări din regiunea Caucazului de Sud. Cred, desigur, ca de altfel noi toți, că este vorba despre o modalitate de a încuraja Georgia să pună în aplicare toate reformele necesare pe care ni le-a amintit președintele, în urmă cu câteva zile, în materie de libertate, securitate și justiție. Acest lucru ne va permite să luptăm și mai eficient împotriva imigrației clandestine și să promovăm dezvoltarea globală a democrației.
Vă invit, prin urmare, stimați colegi, să aprobați cele două acorduri încheiate cu Georgia. Totuși, în concluzie, aș dori să vă reamintesc, doamnă comisar, că, chiar dacă relațiile noastre sunt excelente, în urmă cu câteva luni, când discutam despre acordul de readmisie cu Pakistanul, ați declarat solemn că vă angajați să faceți o evaluare a acordurilor de readmisie actuale, precum și un raport periodic pentru Parlament cu privire la aceste acorduri, indiferent dacă acestea au fost deja încheiate sau sunt în curs de negociere. Și aș dori să confirmați din nou, solemn sau nu, în fața adunării noastre, că nu vom fi ținuți la distanță, că nu vom fi implicați prea puțin sau informați insuficient cu privire la începerea și derularea negocierilor acordurilor de la declarația dvs. Consider că este esențial să avansăm împreună, eficace, ținând cont de valorile noastre.
Kristiina Ojuland, autoare. – Domnule președinte, trebuie să mărturisesc că sunt foarte bucuroasă că această dezbatere privind acordul de scutire de vize dintre UE și Rusia are loc astăzi în această Cameră, deoarece această chestiune este de mult timp pe agenda politică comună dintre UE și Rusia.
Salut orice progres politic care a fost făcut în această privință la summitul de săptămâna trecută. Totuși, voi rămâne vigilentă cu privire la modul în care este pus în practică.
În ceea ce privește întrebarea adresată Comisiei referitoare la punerea în aplicare a acordului privind facilitarea eliberării vizelor dintre UE și Rusia, pe care am adresat-o în numele Grupului ALDE, am dorit să aflu ce progrese s-au făcut până acum și dacă ne aflăm, în acest moment, în poziția de a ne aștepta la un progres în soluționarea problemelor tehnice precum cerința ca cetățenii UE să se înregistreze la autorități în termen de trei zile dacă stau într-o casă privată din Rusia.
Sprijin în totalitate acordul de scutire a vizelor ca măsură pentru a le permite cetățenilor ruși să călătorească în UE cu cât mai puține formalități, însă aș dori ca partea rusă să adopte aceeași poziție față de cetățenii Uniunii Europene.
O altă preocupare pe care trebuie să o abordăm este securitatea la granițele externe ale Federației Ruse, păstrând în minte fluxurile de imigranți ilegali din sud și de pretutindeni. Partea rusă ar trebui să-și securizeze complet granițele, iar Uniunea Europeană trebuie sa facă controale vamale stricte. Viitorul acord de scutire de vize trebuie să excludă orice amenințări suplimentare pentru Uniunea Europeană.
Doamnă comisar, aștept cu nerăbdare răspunsul dvs.
Manfred Weber, autor. – (DE) Domnule președinte, doamnă comisar, stimați colegi, Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) ar dori să profite de dezbaterea de astăzi pentru a discuta despre politica în domeniul vizelor în Uniunea Europeană.
În primul rând, este important să subliniem și să devenim conștienți de valoarea importantă a acestei politici în domeniul vizelor pentru Uniunea Europeană. Deoarece suntem o Europă comună, un spațiu comun pentru oameni, putem să creăm o politică comună în domeniul vizelor. Politica noastră în domeniul vizelor este, prin urmare, un semn de unitate europeană – un semn de succes al unității europene – și este important să subliniem acest lucru, mai ales în vremuri de criză.
În al doilea rând, solicităm existența unor reguli de joc clare când vine vorba despre facilitarea eliberării vizelor. Standardele tehnice care vor trebui menținute – la granițele externe și la eliberarea pașapoartelor și documentelor de identitate – sunt stabilite clar. Nu putem să facem concesii politice în ceea ce privește respectarea acestor standarde. În 2010, am aflat că în Balcani s-a pus inițial accentul pe standardele tehnice, însă argumentele politice au fost avansate atunci din ce în ce mai energic. Totuși, când vine vorba despre facilitarea eliberării vizelor, nu putem să ne oprim la o țară; trebuie să avem în vedere zona ca întreg. Da, este întotdeauna dificil să cântărim lucrurile pentru fiecare caz în parte. Totuși, miezul problemei este că standardele tehnice trebuie respectate; trebuie să păstrăm criteriile. Prin urmare, o sprijin pe doamna comisar când afirmă că aceste standarde pe care le cerem trebuie să fie și puse în aplicare în realitate. Aceasta este o sarcină importantă a Comisiei, deoarece doar atunci va fi politica noastră în domeniul vizelor acceptată de cetățenii noștri.
În al treilea rând, aș dori să menționez că salutăm faptul că ultimul Consiliu Justiție și Afaceri Interne al UE a discutat posibilitatea ca facilitatea eliberării vizelor să fie ridicată sau retrasă rapid statelor membre dacă acestea nu pun în aplicare standardele. Exemplul Serbiei ne-a demonstrat că rezultatul a fost un aflux semnificativ de persoane în căutare de azil.
Trecând la ultimul aspect pe care doresc să-l menționez – când discutăm despre Ucraina și Rusia – grupul nostru este extrem de sceptic în ceea ce privește deschiderea ușilor rapid, deoarece tocmai am văzut în cazul Serbiei că vor exista și efecte negative. Prin urmare, ar trebui să procedăm cu mare prudență când vine vorba despre politica în domeniul vizelor.
Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Domnule președinte, stimați membri, voi răspunde tuturor întrebărilor. Vă mulțumesc că ați pus această dezbatere foarte importantă pe ordinea de zi.
Permiteți-mi să încep prin a-i mulțumi doamnei Griesbeck pentru sprijinul său și pentru activitatea din cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne referitoare la acordul dintre UE și Georgia, cu adoptarea unei opinii favorabile. Ca urmare a crizei din Georgia din vara anului 2008, s-a decis la o reuniune extraordinară a Consiliului Uniunii Europene să se accelereze relațiile cu Georgia, inclusiv în ceea ce privește măsurile de facilitare a eliberării vizelor.
După cum ați menționat, doamnă Griesbeck, politica standard UE este că un acord de facilitare a acordării vizelor nu poate fi oferit unei țări terțe fără un acord de readmisie, astfel încât decizia Consiliului European a sugerat că cele două ar trebui negociate și încheiate în paralel.
Sunt foarte recunoscătoare doamnei Griesbeck pentru că a menționat, de asemenea, importantul pas înainte în relațiile dintre Georgia și UE pe care-l reprezintă aceste două acorduri. Acordul este, în mare măsură, în linie cu acordul de readmisie UE standard, apărând interesele cetățenilor UE, precum și ale cetățenilor țărilor terțe, și protejând, de asemenea – după cum s-a precizat deja – respectarea drepturilor omului printr-o clauză „non-efectivă” și un articol privind protecția datelor.
Acordul prevede și înființarea unei comisii de readmisie comune, însărcinate cu monitorizarea punerii în aplicare a acordului. Acesta este un pas important în direcția unei mobilități mai optime între persoanele din Georgia și cele din Uniunea Europeană.
Georgia a renunțat deja la obligativitatea vizelor pentru cetățenii UE, și acest acord va facilita mobilitatea pentru cetățenii georgieni. Acest acord le va da cetățenilor georgieni – peste 60 000 pe an – posibilitatea de a obține o viză Schengen mai ușor, mai ieftin și mai repede.
Va aduce și alte beneficii concrete: se va stabili un termen limită de 10 zile pentru procesarea cererilor și taxa de viză va fi redusă de la 60 de euro la 35 de euro. Vor exista anumite categorii de solicitanți care nu vor trebui să plătească: studenți, jurnaliști, copii, pensionari, persoane cu handicap etc. Aceștia pot să beneficieze și de simplificarea obligativității documentelor justificative și de viză cu intrări multiple dacă trebuie să călătorească. De asemenea, deținătorii de pașapoarte diplomatice vor fi scutiți în întregime de obligativitatea vizelor, fapt ce va consolida și mai mult contactele oficiale dintre UE și Georgia.
Doamna Griesbeck a menționat evaluarea. Aceasta a fost ușor amânată, însă o voi prezenta la începutul anului viitor – sper că nu mai târziu de februarie. O voi discuta cu plăcere cu Comisia pentru libertăți civile și Parlamentul. V-ați referit și la programul pentru Pakistan. Acesta a devenit operațional în urmă cu 13 zile și, așadar, este cam devreme să-l evaluăm, însă vă vom ține, desigur, la curent, cu cea mai mare plăcere.
În ceea ce privește chestiunea adusă în discuție de doamna Ojuland referitoare la acordul privind facilitarea acordării vizelor dintre UE și Rusia, acesta este în vigoare de la 1 ianuarie 2007. Este unul dintre cele opt acorduri privind facilitarea acordării vizelor pe care le-am încheiat. Un element foarte important este că se aplică, pe baza reciprocității, și cetățenilor UE care au în prezent nevoie de viză pentru a călători în Rusia.
Este un acord important și în termeni cantitativi. Potrivit statisticilor furnizate de Rusia, peste 1,5 milioane de vize au fost acordate cetățenilor UE în 2008 și, în același stat, consulatele statelor membre au eliberat 3,5 milioane de vize pentru cetățenii ruși. Această cifră reprezintă mai mult de un sfert din vizele Schengen eliberate la nivel global.
Toți cetățenii din UE și Rusia beneficiază de facilitatea generală pusă la dispoziție de acest acord de facilitare, cum ar fi taxa redusă de 35 de euro. Anumite categorii sunt scutite în baza unor facilitări specifice; există o scutire de vize și o viză cu intrări multiple
Comisia a evaluat această facilitate și a constatat că funcționează destul de bine. Totuși, există unele neajunsuri pe care le-am menționat. Pentru a le soluționa am adoptat în urmă cu o lună o recomandare pentru directive pentru renegocierea facilitării eliberării vizelor cu Rusia. Această măsură este corelată perfect cu facilitarea privind dovezile justificative și durata procedurii de cerere de viză, extinderea dispozițiilor pentru eliberarea vizelor cu intrare multiplă și o scutire de vize pentru mai multe categorii bine definite de solicitanți.
În ceea ce privește aspectul concret referitor la punerea în aplicare a articolului 10 din acordul privind facilitarea eliberării vizelor, care prevede simplificarea procedurii de înregistrare, am notat în evaluarea noastră că Rusia a adoptat unele măsuri de simplificare; acum înregistrarea se poate face și prin poștă, de exemplu. Taxa de înregistrare va fi abrogată până anul viitor, însă unele dintre celelalte măsuri, precum traducerea înregistrărilor în limba engleză și posibilitatea de înregistrare on line nu s-au concretizat încă. Discutăm această chestiune cu omologii noștri ruși și în diverse forumuri și sperăm că aceste măsuri vor fi adoptate în curând.
Cât despre celelalte țări din cadrul Parteneriatului estic, au existat și alte măsuri. Și acest aspect a fost abordat în întrebarea dvs. Avem acorduri privind facilitarea eliberării vizelor cu Moldova și Ucraina, începând de la 1 ianuarie 2008, însă renegociem și aceste acorduri.
În ceea ce privește Belarusul, propunerile de directive negociate pentru facilitarea eliberării vizelor au fost adoptate de Comisie în urmă cu o lună și vom recomanda vize cu intrare multiplă cu o perioadă de valabilitate lungă pentru călătorii de bună credință și vom fixa termene limită pentru procesarea cererilor de viză, precum și posibile scutiri de la obligativitatea vizelor pentru deținătorii pașapoartelor diplomatice.
Vom adopta, de asemenea, propunerile de directive negociate pentru un acord privind facilitarea eliberării vizelor cu Azerbaidjanul și Armenia anul viitor.
Cât despre aplicarea corectă a sistemului de liberalizare a vizelor la care s-a referit dl Weber, respectiv cel aplicabil Serbiei și Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Consiliul a decis, după cum s-a și spus, să pună în aplicare regimul de călătorii fără viză pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru și Serbia în 2009. Decizia a apărut ca urmare a unui dialog stimulator și a progresului considerabil înregistrat de aceste țări cu privire la principalele aspecte discutate în dialogurile despre liberalizarea vizelor. Dialogurile s-au dovedit eficiente pentru punerea în aplicare a numeroase reforme importante, însă, după cum s-a subliniat, de asemenea, regimul de călătorii fără viză vine cu responsabilități, iar țările vizate ar trebui să ia măsurile care se impun pentru a se asigura că nu se abuzează de scutirea de vize.
Unele state membre s-au confruntat cu un număr mai mare de cereri de azil din aceste țări – mai ales din Serbia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Acestea trebuie evaluate individual, în conformitate cu legislația noastră. Am luat mai multe măsuri pentru a soluționa această situație: am avut reuniuni la nivel înalt cu miniștrii de interne referitoare la aceste două aspecte și a existat o vizită la nivel înalt în cele două capitale din partea Președinției belgiene și a Comisiei.
Autoritățile din aceste țări au luat unele măsuri. Au fost organizate noi campanii de informare pentru a informa cetățenii. Poliția de frontieră a fost instruită să efectueze mai multe controale asupra persoanelor care părăsesc țara și să informeze călătorii despre riscul cererilor de azil nejustificate.
Când, la începutul toamnei, am propus abrogarea cerinței de obligativitate a vizelor pentru cetățenii din Albania și Bosnia-Herțegovina, ambele părți s-au angajat să organizeze campanii de informare pentru cetățeni despre drepturile și obligațiile care rezultă din scutirea de vize și s-au ținut de cuvânt. Acestea sunt campanii foarte ambițioase. În plus, după aprobarea de către Parlamentul European și Consiliu, Comisia și-a luat angajamentul de a intensifica monitorizarea ulterioară liberalizării vizelor pentru toate țările din Balcanii de Vest.
Această măsură va avea două componente. Pe de o parte, vom continua să evaluăm punerea în aplicare durabilă a reformelor de către țările vizate, printr-un proces de stabilizare și asociere – mai ales în domeniul justiției, libertății și securității. Pe de altă parte, vom acționa și ca mecanism de prevenire a situațiilor noi de fluxuri de persoane din regiune. La începutul acestui an s-au adunat informațiile operaționale necesare care ar putea să contribuie la prevenirea acestor situații și vom avea participarea activă a Frontex, a Europol, a ofițerilor de legătură pentru imigrare, a ofițerilor de legătură din cadrul poliției din Balcanii de Vest și a secretariatului Convenției corporative a poliției pentru Europa de Sud-Est, cu sprijinul președințiilor care vor urma – a Ungariei și a Poloniei.
Toate informațiile schimbate și colectate vor fi împărtășite de statele membre ale UE și, desigur, când va fi cazul, cu țările din Balcanii de Vest. Aceste informații vor fi trecute și în evaluarea care urmează să fie efectuată de Comisie în primul semestru al anului viitor cu privire la monitorizarea ulterioară liberalizării vizelor. Consider că aceste măsuri ar trebui să contribuie la evitarea utilizării greșite a regimului de călătorii fără viză și sunt încrezătoare că cooperarea strânsă dintre țările de origine și țările de destinație UE, sprijinită de Comisie, oferă un răspuns eficient. Vom continua, desigur, să le raportăm periodic Parlamentului European și Consiliului privind rezultatele mecanismului de monitorizare, pentru prima dată în iunie 2011.
Krzysztof Lisek, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri externe. – (PL) Domnule președinte, în calitate de raportor permanent al Parlamentului European pentru cooperarea Uniunii Europene cu Georgia, precum și în calitate de raportor pentru avizul Comisiei pentru afaceri externe cu privire la rapoartele doamnei Griesbeck, aș dori să spun câteva cuvinte despre aceste două acorduri – acordul de readmisie și acordul privind facilitarea eliberării vizelor între Uniunea Europeană și Georgia. Simt că am datoria să spun că aceste rapoarte au fost adoptate de Comisia pentru afaceri externe cu o majoritate covârșitoare de voturi.
Aș dori să adaug că, în cadrul precedentei sesiuni parlamentare de aici de la Strasbourg, am ascultat un discurs al președintelui Saakashvili; un discurs care a fost considerat, chiar și de cei care nu se numără printre fanii domniei sale, ca fiind pertinent, echilibrat și rațional. Președintele Saakashvili, în timpul discursului domniei sale, a declarat nu numai că renunță la utilizarea forței și că este dispus să poarte negocieri cu Rusia privind chestiuni dificile, ci și că principalul obiectiv al politicii externe a Georgiei ar fi, desigur, integrarea europeană și aderarea la NATO.
După părerea mea, trebuie să ne amintim că Georgia și georgienii sunt astăzi țara și națiunea cea mai pro-europeană dintre toate țările care sunt incluse în programul Parteneriatului estic, deși nu trebuie, desigur, să vorbim despre termene limită, deoarece a discuta despre termene limită astăzi ar fi un semn sigur de nebunie. Uniunea Europeană ar trebui să aibă un răspuns obiectiv și pozitiv pentru ambițiile georgienilor. Ar trebui să fim deschiși cooperării cu Georgia.
Aceste acorduri despre care vorbim astăzi nu constituie, desigur, o revoluție, însă le vom privi ca pe un pas în direcția bună. Important este să le punem în aplicare cât mai repede posibil deoarece, după părerea mea, ar fi greșit ca oamenii care locuiesc în Abhazia sau Osetia de Sud, regiuni care s-au separat de Georgia și ai căror rezidenți dețin pașapoarte rusești, să beneficieze de mai multe facilități în prezent în materie de vize decât persoanele care locuiesc în Georgia.
Monica Luisa Macovei, în numele Grupului PPE. – Domnule președinte, Grupul PPE este în favoarea celor două propuneri pentru acordurile dintre UE și Georgia: acordul de readmisie și acordul privind facilitarea eliberării vizelor. Aș dori să mă refer la acesta din urmă, respectiv acordul privind facilitarea eliberării vizelor.
Acesta simplifică cererea de vize pentru georgieni: statele membre vor aplica proceduri uniforme și simplificate. O viză va costa 35 de euro, mai puțin decât în prezent, și va permite o ședere de până la 90 de zile la fiecare șase luni. Cererile de vize for fi procesate în termen de 10 zile pentru anumite categorii sau chiar în mai puțin în caz de urgență. Nu va fi nevoie de vize pentru pașapoartele diplomatice.
Libera circulație este o modalitate de a învăța democrația și de a vedea cum funcționează. Contactul interpersonal direct implică împărtășirea valorilor și responsabilităților. Creează încredere. De aceea sper că vor exista mai mulți cetățeni europeni care vor călători în Georgia și mai mulți georgieni care vor călători în Uniunea Europeană.
Kinga Göncz, în numele Grupului S&D. – (HU) Domnule președinte, aș dori să-i mulțumesc doamnei comisar Malmström pentru informațiile pe care ni le-a pus la dispoziție. Politica în domeniul vizelor este un instrument foarte important de care dispunem prin aceea că ne poate ajuta să facilităm contactele dintre oameni și să aducem țările vizate mai aproape de Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere, acest acord dintre Uniunea Europeană și Georgia este unul foarte important. Aș dori să spun câteva cuvinte despre liberalizarea vizelor în țările din Balcanii de Vest, îndeosebi despre problemele care apar cu privire la Serbia și Macedonia. Am sprijinit acest acord cu o majoritate covârșitoare în Parlament și considerăm că este important din motivele menționate mai sus.
Aceste țări au depus eforturi considerabile pentru a se ridica la înălțimea așteptărilor, chiar dacă vedem adesea că viețile lor politice sunt divizate. Am văzut cooperare în aceste țări în acest domeniu. Este mulțumitor să observăm că numărul de persoane care călătoresc în Uniunea Europeană a crescut. Avem impresia că problemele din Serbia și Macedonia se datorează în mare parte traficului de persoane și că acest fenomen afectează în mod cert un număr mic de persoane, chiar dacă provoacă probleme grave. Cred că avem o responsabilitate comună. Avem responsabilitatea comună de a ne asigura că și aceste țări fac tot ceea ce le stă în putință, atât în ceea ce privește informarea cetățenilor, cât și cu privire la luarea unor măsuri decisive. Apropo, Serbia a luat măsuri foarte repede și foarte eficient.
Cred totuși că și propria noastră responsabilitate în această privință este destul de mare. Este responsabilitatea Comisiei să ajute țările să combată traficul de persoane, precum și să furnizeze informații, să monitorizeze evenimentele care au loc în zonă și să sporească într-adevăr eficiența acestui instrument de altminteri foarte important pe care intenționăm să continuăm să-l utilizăm în viitor, atât pentru țările din Balcanii de Vest, cât și pentru alte țări. În plus, vă rog să-mi permiteți să spun în câteva cuvinte că suntem încântați că, deși ceva mai târziu și cu o întârziere de un an, Albania și Bosnia-Herțegovina se vor alătura, de asemenea, grupului de țări scutite de vize în acest an.
Sarah Ludford, în numele Grupului ALDE. – Domnule președinte, sunt de acord cu dl Weber de la PPE cu privire la faptul că politica UE în domeniul vizelor este extrem de valoroasă și că standardele tehnice și condițiile pentru facilitarea eliberării vizelor și scutirea de vize trebuie respectate.
Totuși, nu cred că, în cazul scutirii de vize a țărilor balcanice, considerațiile politice au avut precedent asupra standardelor tehnice. Comisia a lucrat din greu pentru ca integritatea documentelor, punerea în aplicarea a legilor și controalele vamale să fie fără cusur. Ne-am subaprecia poziția dacă am crede că standardele tehnice nu au fost respectate, deoarece am votat în favoarea sprijinirii acestei scutiri de vize.
Desigur, abuzarea de aceste concesii ar fi un lucru îngrijorător, însă răspunsurile trebuie să fie măsurate și echilibrate. Țările vizate – după cum a precizat doamna comisar Malmström – au responsabilități și trebuie să li se reamintească acest lucru. Doamna comisar ne-a explicat că s-a lucrat foarte mult, prin reuniuni la nivel înalt cu miniștrii de interne, vizite în capitale, încurajarea de a organiza campanii de informare – și Bosnia-Herțegovina și Albania s-au angajat în mod concret să-și informeze cetățenii. Desigur, dacă există probleme cu un acord privind scutirea de vize, acesta le subminează pe celelalte, astfel încât există o anumită obligație de responsabilitate și solidaritate și toți cetățenii trebuie să fie conștienți de faptul că ar putea afecta șansele altor persoane de a circula liber.
Personal, sunt liniștită – și cred că și grupul meu va fi – deoarece Comisia va intensifica monitorizarea respectării condițiilor contractuale și va pune bazele unui mecanism pentru identificarea problemelor în strânsă colaborare cu partenerii noștri. Sper că toate grupurile vor considera că aceste măsuri sunt reconfortante și adecvate. După cum a afirmat vecina mea, doamna Macovei din PPE, contactele interpersonale creează încredere. Aceasta este concluzia finală. Acesta este motivul pentru care sprijinim facilitarea eliberării vizelor și scutirea de vize.
Această propunere s-a bucurat de sprijinul mai multor partide din Parlament deoarece se bazează pe experiența și valorile noastre europene. Așadar să nu exagerăm. Au existat probleme, însă Comisia este stăpână pe situație. Propun să ne asigurăm că nu subminăm nici dreptul la azil și nici acordurile privind scutirea de vize.
Tatjana Ždanoka, în numele Grupului Verts/ALE. – Domnule președinte, grupul nostru politic sprijină acordul privind facilitarea eliberării vizelor dintre UE și Georgia.
Totuși, avem unele rezerve față de acordul de readmisie. Am votat împotriva acestuia în cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și am depus un aviz minoritar scris, deoarece acordul conține numeroase ambiguități care ar putea fi clarificate în Comisia comună privind readmisia. Nu include măsuri de protecție stricte referitoare la încălcarea drepturilor fundamentale, care să garanteze standarde de primire ridicate, căci acestea sunt nesatisfăcătoare în Georgia. Își propune să retrimită oamenii într-o țară în care violența sexuală și cea bazată pe gen sunt în floare, iar tratamentul necorespunzător al poliției este tolerat. Se aplică și foștilor rezidenți ai Abhaziei și Osetiei de Sud, care nu au niciun fel de legături de facto cu Georgia.
Și acum câteva cuvinte despre acordul privind vizele încheiat cu Rusia. În urmă cu trei ani, a fost adoptat un raport privind facilitarea eliberării vizelor pentru Rusia, acord care a adoptat propriul meu amendament care spunea că cerința privind procedura de înregistrare obligatorie este un obstacol serios în calea circulației în interiorul Rusiei și al UE. Din păcate, de atunci nu s-a schimbat nimic și acest lucru este extrem de important pentru electoratul meu care călătorește în Rusia în scopuri private.
Paweł Robert Kowal, în numele Grupului ECR. – (PL) Domnule președinte, în prezent Georgia este o țară care, în ciuda faptului că se confruntă cu numeroase probleme, trece prin schimbări economice și sociale foarte dinamice. Ar trebui să salutăm cu bucurie și în mod clar orice modalitate de a-i arăta societății georgiene că puterea acestor schimbări se reflectă în reacțiile noastre în calitate de instituții ale Uniunii Europene. Cât despre Rusia, ar trebui să reflectăm asupra contextului în care ne imaginăm regimul de vize cu Rusia. Consider că acest lucru nu ar trebui tratat ca un element de prestigiu pentru autorități – în sensul că, dacă abrogăm cerința obligativității vizelor, atunci autoritățile ruse vor negocia bine cu Uniunea Europeană. Ar trebui să adoptăm o altă abordare în contextul asigurării modernizării și în contextul relațiilor noastre cu cetățenii obișnuiți din Rusia.
Din acest motiv, ar trebui să se precizeze în mod explicit că procesul de abrogare a vizelor, de deschidere pe baza condițiilor stabilite, este unul foarte pozitiv, care aduce o contribuție pozitivă la relațiile noastre cu societățile estice. Mitul că vizele sunt un fel de element crucial pentru securitatea noastră ar trebui destrămat și ar trebui afirmat, poate cât se poate de clar în Parlamentul European, și repetat cu fiecare ocazie: vizele construiesc ziduri, ziduri inutile. În cadrul Comisiei parlamentare de cooperare UE-Ucraina pe care o prezidez, am examinat un raport special împreună cu organizațiile neguvernamentale și am analizat acest aspect. Raportul arată clar că vizele nu sunt, de fapt, un instrument de securitate important; vizele sunt o modalitate de a separa societățile din Uniunea Europeană de cele din Est, deși ar trebui să avem întotdeauna deschidere. Aceasta este datoria noastră în calitate de parlamentari.
Alfreds Rubiks, în numele Grupului GUE/NGL. – (LV) Domnule președinte, în numele grupului meu pot afirma că sprijinim facilitarea eliberării vizelor însă, în același timp, trebuie să se ia toate măsurile pentru a asigura conformitatea cu cerințele tehnice prevăzute în regulamente. În numele electoratului meu din Letonia, sprijin, de asemenea, facilitățile referitoare la călătoriile din Rusia către Uniunea Europeană, căci această chestiune este foarte importantă în situații precum posibilitatea unei familii de a se reuni, deoarece în Letonia există numeroase familii mixte și cazuri în care unele rude trăiesc într-o țară, iar celelalte într-o altă țară. Această măsură este esențială și pentru turism, care se dezvoltă foarte puternic în ultima vreme. În plus, există deja un feedback pozitiv cu privire la ceea ce s-a realizat deja în materie de facilitare a eliberării vizelor. Această măsură este esențială și pentru afaceri. Dacă analizăm relațiile comerciale dintre Letonia și Rusia, acestea au crescut de șapte ori în materie de importuri și de opt ori în materie de exporturi. Toate acestea sunt aspecte foarte pozitive. Îi urez Comisiei succes în punerea în aplicare a acestor acorduri.
Nikolaos Salavrakos, în numele Grupului EFD. – (EL) Domnule președinte, așa cum știm cu toții, scutirea de vize se aplică deținătorilor de pașapoarte biometrice din FYROM, Serbia și Muntenegru din 19 decembrie 2009. Cu toate acestea, statele membre ale Uniunii Europene își exprimă îngrijorarea – și doamna comisar Malmström și-a exprimat astăzi îngrijorarea – cu privire la creșterea numărului de cereri de azil din partea cetățenilor sârbi și din FYROM și la posibilitatea apariției unei situații care ar pune în pericol eliberarea vizelor și esența acestei măsuri.
Țara mea, Grecia, a susținut perspectiva abrogării obligativității vizelor pentru cetățenii țărilor din Balcanii de Vest ca dovadă reală a perspectivelor lor europene. Această inițiativă a fost pusă pe ordinea de zi pentru prima dată la Salonic în iunie 2003 și în spiritul inițiativei grecești pentru Agenda 2014. Fără a aduce atingere acestui lucru, trebuie să-mi exprim îngrijorarea față de aplicarea criteriilor foii de parcurs de către aceste țări și controlarea acestor fluxuri de imigranți din aceste țări către statele membre ale Uniunii Europene, mai ales acum, când familia europeană este zguduită de criza financiară și nu poate purta povara și mai multor imigranți. Trebuie să înțelegem că un număr mare de acorduri privind facilitarea eliberării vizelor este menit să faciliteze călătoriile în Uniunea Europeană, și nu imigrarea sau alte activități ilegale precum traficul de persoane.
Daniël van der Stoep (NI). – (NL) Domnule președinte, luna trecută Comisia Europeană a trimis pe bună dreptate guvernelor Serbiei și Macedoniei o scrisoare de avertisment privind creșterea alarmantă a cererilor de azil din aceste două țări. Domnule președinte, faptul că, în aceeași lună, acest Parlament a decis să acorde scutire de vize Albaniei și Bosniei lasă un gust amar. Desigur, aceste două țări au început imediat să se comporte într-un mod asemănător comportamentului care a dus la această primă scrisoare de avertisment.
Domnule președinte, acest lucru nu ar fi trebuit permis, însă nu este prea târziu. Renunțarea la obligativitatea vizelor vine și cu o anumită responsabilitate și, dacă această responsabilitate nu este asumată, trebuie să luăm măsuri. Comisia trebuie să le ceară explicații ambasadorilor sârb și macedonean și să le solicite să ia măsuri. Dacă ar fi după mine, am revoca această scutire de vize chiar astăzi, însă Comisia nu va fi probabil în favoarea acestei măsuri, astfel încât doresc ca Comisia să spună că va avea curajul să sancționeze orice tratament necorespunzător continuu din partea acestor state balcanice.
Serbia și Macedonia sunt predecesorii Bosniei și Albaniei. Este timpul să trimitem un semnal clar acestor două țări balcanice și am face un lucru bun dacă am proceda astfel.
Agustín Díaz de Mera García Consuegra (PPE). – (ES) Domnule președinte, creșterea numărului de cereri de azil din partea cetățenilor Serbiei și Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei impune luarea de măsuri pentru protejarea modificării Regulamentului (CE) nr. 539/2001.
Vizele sunt un instrument inclus în cadrul general al politicilor din domeniul imigrației; scopul lor este să legalizeze intrarea și șederea temporară într-o țară în care solicitantul nu este nici cetățean, nici rezident.
Regulamentul (CE) nr. 539/2001 stabilește un mecanism de evaluare a prelungirii vizei, în care trebuie îndeplinite anumite cerințe referitoare la imigrație, ordine și securitate publică, relațiile externe ale UE, coeziune teritorială și principiul reciprocității. Acest mecanism ar putea să funcționeze și în direcția opusă.
Azilul, pe de altă parte, este un instrument de protecție pe care nu trebuie să-l folosim incorect. Trebuie subliniat faptul că scopul politicii comune a Uniunii Europene în acest domeniu este să păstreze integritatea azilului ca instrument de protecție pentru persoanele persecutate, acordând prioritate principiilor Convenției de la Geneva și protocolului de la New York, aplicând criterii comune pentru identificarea persoanelor care au într-adevăr nevoie de protecție internațională și de un nivel minim comun de prestații garantat în toate statele membre pentru bunăstarea acestor persoane.
Prin urmare, azilul este un instrument al umanitarismului și solidarității și, ca atare, are un scop și un caracter exclusiv. De aceea este important ca Uniunea Europeană să reacționeze și să ajute autoritățile din Serbia și din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei să adopte suficiente măsuri în ceea ce privește cerințele care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de statutul de refugiat sau statutul de protecție subsidiară, evitând astfel utilizarea lor necorespunzătoare sau frauduloasă.
Corina Crețu (S&D). - Mulțumesc, doamnă comisar, pentru informațiile pe care ni le-ați oferit în legătură cu reglementările de ușurare a regimului de vize, mai ales în ceea ce privește Georgia, Republica Moldova și țările din spațiul fostei Iugoslavii. De altfel, dezbaterea noastră coincide cu eliminarea vizelor pentru cetățenii din Bosnia, Herțegovina și Albania, cu posibilitatea suspendării rapide a acordului în cazul unor probleme, precum avalanșa cererilor de azil.
Cred că orice încercare de a da timpul înapoi în politica Uniunii Europene față de Balcanii de Vest ar fi o greșeală. Eliminarea barierelor în calea liberei circulații poate avea un rol important în închiderea rănilor trecutului. Totodată, consider că se impune o colaborare mai strânsă între Uniunea Europeană și aceste state, pentru a descuraja afluxul cererilor de azil, întărirea controalelor la frontieră, informarea corectă a localnicilor, combaterea rețelelor criminale organizate implicate în traficul de ființe și în exportul de infracționalitate și prostituție. Toate acestea pot contribui la diminuarea acestui fenomen.
Marije Cornelissen (Verts/ALE). – (NL) Domnule președinte, ne confruntăm cu o situație în care mai mulți sârbi și macedoneni îndrumați greșit au solicitat azil în Belgia, Suedia și Germania de la introducerea regimului de călătorii fără viză. Sprijin solicitarea Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat) de a ne asigura că locuitorii din statele balcanice sunt informați mai bine, însă există încă un aspect important care trebuie avut în vedere.
În primul rând, există și alte persoane care nu înțeleg ceea ce implică de fapt regimul călătoriilor fără viză. Am auzit deputați olandezi din acest Parlament spunând, cu toată seriozitatea, că vom avea acum hoarde de căutători de azil care vor veni să ne ia slujbele, așa cum au făcut-o și polonezii, și nici nu mai vorbesc despre delegația Partidului Libertății din Olanda (PVV). Această sugestie nu este complet ridicolă, însă ar putea să facă foarte mult rău. Se joacă cu teama și ignoranța cetățenilor noștri.
În al doilea rând, aceste persoane care au solicitat azil erau aproape exclusiv membre ale minorităților etnice. Dacă există vreun aspect pentru care trebuie să le cerem socoteală Serbiei și Macedoniei, acesta ar consta în faptul că aceste țări ar trebui să facă mult mai multe pentru a îmbunătăți poziția acestor minorități etnice. Prin urmare, propun să ne asigurăm că locuitorii din Balcani sunt informați mai bine, însă propun de asemenea ca deputații din această Cameră și cetățenii și miniștrii UE să fie informați mai bine cu privire la ceea ce presupune regimul călătoriilor fără viză.
Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Domnule președinte, analizăm dacă acordul actual încheiat între Rusia și Uniunea Europeană se află la înălțimea așteptărilor și dacă această circulație în două sensuri a oamenilor este pe măsura interesului lor de a călători.
Doamnă comisar, vă pot spune fără nicio urmă de ezitare că actualul regim al vizelor este deficitar și dăunează mai ales UE. Rusia s-a schimbat enorm de pe vremea fostei Uniuni Sovietice. Clasa mijlocie este solvabilă și este interesantă să afle despre lume, să călătorească, să se relaxeze și să meargă la cumpărături. Când țara mea a aderat la spațiul Schengen, a trebuit să le impunem restricții cetățenilor europeni care călătoreau spre Slovacia, în conformitate cu normele UE. Impactul financiar a fost grav, iar agențiile de turism și magazinele au pierdut numeroși clienți buni. Regimul european în domeniul vizelor descurajează cetățenii ruși respectabili de la a călători în Slovacia, însă nu limitează deloc categoriile mai puțin respectabile care emigrează. Prin urmare, cred cu fermitate că dacă ne pasă câtuși de puțin de rușii respectabili, vom încerca să deschidem spațiul nostru economic și să folosim potențialul care există în Rusia pentru a extinde și intensifica cooperarea dintre țările noastre.
Anna Maria Corazza Bildt (PPE). – Domnule președinte, sunt foarte bucuroasă că peste două zile cetățenii din Albania și Bosnia și Herțegovina vor putea să sărbătorească în sfârșit acordarea regimului de călătorii fără viză în spațiul Schengen – chiar înaintea Crăciunului. Fericirea lor este fericirea mea. M-am angajat pe deplin în sprijinirea și accelerarea procesului de liberalizare a vizelor pentru toate țările din Balcanii de Vest și, în cele din urmă, aproape toate vor putea să se bucure de oportunitatea de a vizita și studia în țările noastre timp de trei luni.
Întrebarea noastră cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei trebuie văzută într-o lumină pozitivă. Este menită să se asigure că această nouă libertate nu este pusă în pericol. Regimul călătoriilor fără viză nu se referă la azil din motive politice sau economice. Nu se referă la ședere permanentă. Nu se referă la permisele de lucru.
Aș dori să salut măsurile luate deja de doamna comisar Malmström – mai ales în raport cu autoritățile din Serbia și FYROM – care demonstrează determinarea Comisiei de a menține procesul pe drumul cel bun și de a asigura aplicarea corectă a regimului. Vă mulțumesc pentru răspunsul dvs.
Acum trebuie să continuăm să colaborăm pentru a preveni și soluționa orice interpretare greșită, neînțelegere sau utilizare necorespunzătoare. Responsabilitatea continuă să aparțină autorităților din regiune. Salutăm faptul că Albania și FYROM au lansat deja cu succes o campanie de informare și încurajăm toate statele din Balcanii de Vest să procedeze la fel și să accelereze măsurile de prevenire a abuzurilor.
Îi solicităm Comisiei să continue monitorizarea, așa cum face și în prezent, și să ne prezinte rapoarte. Dezvoltarea contactului interpersonal, după cum ați precizat deja, este esențială pentru democrație și stabilitate în regiune. Propun să nu punem acest lucru în pericol într-o perspectivă europeană. Continui să susțin această cauză cu devotament.
Elena Băsescu (PPE). - O condiție fundamentală pentru eliminarea completă a vizelor dintre Federația Rusă și Uniunea Europeană este respectarea angajamentelor asumate prin acordul din 2007. Autoritățile ruse au solicitat în mod repetat ridicarea obligativității vizelor de scurt sejur, însă UE a preferat o abordare graduală, tradusă printr-o listă de pași comuni. Consider important ca toate condițiile tehnice să fie îndeplinite înainte de a implementa o decizie de liberalizare – de exemplu, ameliorarea standardelor în managementul frontierelor, securitatea documentelor sau lupta împotriva corupției.
Este de asemenea necesar ca Rusia să confirme prin fapte intenția de a obține rezultate tangibile în reglementarea conflictelor înghețate din regiune. Ea are o responsabilitate consistentă în această direcție. Soluționarea conflictului din Transnistria reprezintă o prioritate politică pentru țara mea. Sprijinim continuarea discuțiilor formale în cadrul de negociere 5+2, în vederea identificării unei soluții durabile. Ea trebuie să respecte pe deplin dreptul internațional și suveranitatea Republicii Moldova.
Doresc să fac referire și la cazul țărilor din Parteneriatul estic, printre care Georgia și Republica Moldova. Acestea așteaptă de multă vreme liberalizarea regimului de vize și au implementat numeroase reforme în acest sens și precizez că Republica Moldova este campioană la acest capitol în cadrul Parteneriatului estic. Subliniez că obținerea unui regim de vize relaxat de către Rusia înaintea statelor din vecinătatea apropiată ar însemna pentru acestea din urmă o descurajare. S-ar dovedi, în acest fel, că statutul de țări ale Parteneriatului estic contează foarte puțin atunci când sunt în joc concesii strategice din partea Uniunii.
Marek Siwiec (S&D). – (PL) Domnule președinte, ar trebui să discutăm despre vize; ar trebui să discutăm despre vize din punctul de vedere al statisticilor și al măsurilor luate de Uniunea Europeană. Toată lumea din această sală este mulțumită. Aș dori ca toți cei care ați vorbit cu atâta satisfacție aici astăzi să încercați să vă imaginați cum e să stai 10 sau mai multe ore la coadă, să suporți umilințe și lipsa de confort și să stai în ploaie și în condiții îngrozitoare pentru a obține o viză. Oamenii trebuie să o facă și să plătească o treime din salariul lor pentru a obține o viză. Trebuie, de asemenea, să audă că diplomații din țara lor nu au nevoie de vize și, în cele din urmă, după ce încearcă să obțină o viză de mai multe ori, obțin o viză cu o singură intrare, în ciuda faptului că doresc o viză Schengen, însă măcar au reușit să obțină o viză pentru țara respectivă.
Procedura în domeniul vizelor ar trebui să ne apese mult pe conștiință. Este pur și simplu umilirea a milioane de oameni – a oamenilor care stau la aceste cozi. Să nu uităm acest lucru când ne exprimăm mulțumirea atât de răspândită în această sală astăzi. Înțeleg că folosim procedura în domeniul vizelor ca recompensă și pedeapsă, însă acest comportament ar trebui să se aplice guvernelor și ar trebui să simpatizăm cu persoanele care stau la cozi.
Doamnă comisar, dvs. sunteți din Suedia. După cum știți, în anii '70, țara dvs., împreună cu Austria, a fost una dintre cele două țări în care exista un regim de călătorie fără viză pentru țările comuniste. Ca cetățean al Poloniei, v-am vizitat țara în 1976. De ce? Deoarece nu aveam nevoie de viză pentru a călători în Suedia. Desigur, îl iubesc pe regele dvs., libertatea și economia suedeză, însă nu trebuie să uităm că atâta timp cât avem vize, nu ar trebui să ne simțim confortabil.
Simon Busuttil (PPE). – Domnule președinte, luând cuvântul în numele Grupului PPE, privim politica în materie de facilitare a eliberării vizelor și de liberalizare a vizelor ca fiind foarte pozitivă, deoarece considerăm că acesta este un instrument foarte pozitiv cu care putem să tratăm cu țări terțe, mai ales cu acele țări care se află în vecinătatea noastră apropiată. Așadar, perspectiva noastră inițială este vădit pozitivă.
Facilitarea eliberării vizelor este o primă etapă și săptămâna aceasta o acordăm Georgiei. Este o primă etapă, însă este o primă etapă importantă în ceea ce colega mea, Anna Maria Corazza Bildt, a numit contact interpersonal. Facilitarea eliberării vizelor este legată, de regulă, de acordurile de readmisie. Doamnă comisar, acordăm o importanță deosebită și acordurilor de readmisie deoarece dorim să ne asigurăm că persoanelor care stau ilegal pe teritoriul UE li se cere să plece. Acesta este singurul mod în care putem să câștigăm încrederea publică pentru facilitarea eliberării vizelor și, eventual, pentru liberalizarea vizelor. Cele două merg mână în mână și, prin urmare, vă solicităm să depuneți eforturi pentru a extinde rețeaua de acorduri de readmisie pe care le avem cu terțe țări.
Cât despre liberalizarea vizelor, am făcut acest lucru anul trecut pentru Serbia, Macedonia și Muntenegru. Ne bucură să vedem că prietenii noștri din Albania și Bosnia și Herțegovina vor beneficia și ei de această măsură. Acceptăm această propunere din toată inima și considerăm că acesta este un pas foarte important în direcția continuării integrării europene și pentru a aduce cetățenii din aceste țări mai aproape de noi.
Când decidem cu privire la aceste dosare, suntem întotdeauna atenți să luăm o decizie care să nu fie politică și care să fie luată în primul rând în funcție de standardele tehnice – ceea ce înseamnă că țările trebuie să îndeplinească mai întâi criteriile tehnice înainte de a beneficia de decizia noastră pozitivă. Decizia ar fi, desigur, și politică, însă trebuie să se bazeze în primul rând pe evaluări tehnice.
Subliniez acest aspect deoarece depinde în mare parte de Comisie să vină la noi și să ne spună că o anumită țară a trecut criteriile tehnice. Prin urmare, când avem cazuri de abuz cu persoane care vin dintr-o țară care a beneficiat de liberalizarea vizelor, precum Serbia sau Macedonia, și care cer azil în țările UE, trebuie să ne întrebăm dacă evaluarea tehnică a fost efectuată complet și corect, deoarece intrarea unor persoane în Uniunea Europeană cerând azil este în mod vădit incompatibilă cu liberalizarea vizelor. Ajungem astfel la concluzia că ceva, undeva, nu a mers cum trebuia. Avem dreptul să întrebăm ce nu a mers bine și să primim un răspuns.
În cele din urmă, trebuie să profităm de această oportunitate pentru a trimite un mesaj clar țărilor implicate – mai ales celor precum Serbia și Macedonia, implicate în cazuri de abuz – și anume că ar trebui să le explice în mod clar cetățenilor lor ce anume înseamnă liberalizarea vizelor. Nu se referă la a merge în țările UE, a se stabili acolo sau a căuta de lucra, ci este o simplă scutire de vize pentru o perioadă limitată de timp – doar pentru o vizită. Acest lucru este valabil și pentru Comisia Europeană. Este important ca Comisia să lucreze în colaborare cu aceste țări pentru a se asigura că acest mesaj este transmis.
Lara Comi (PPE). – (IT) Domnule președinte, stimați colegi, sprijin cererea colegilor mei deputați privind efectuarea de către Comisie a unei evaluări privind punerea în aplicare a acordului de facilitare a eliberării vizelor dintre UE și Rusia.
Aceasta demonstrează intenția comună a părților de a tinde spre abrogarea completă a obligativității vizelor pe termen lung, având în vedere impactul pe care l-ar putea avea punerea în aplicare corespunzătoare a obiectivelor și simplificarea procedurilor de eliberare a vizelor atât pentru cetățeni, cât și pentru dezvoltarea relațiilor economice și comerciale.
Prin urmare, consider că este important să monitorizăm punerea în aplicare a acestui acord; acest lucru ar permite dezvoltarea semnificativă a unor legături personale, culturale, științifice și economice între Uniunea Europeană și principalul său partener de negociere din Europa Occidentală.
Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Domnule președinte, răspunsul doamnei comisar Malmström ne-a liniștit în ceea ce privește cazurile Serbiei și Macedoniei în sensul că nu intenționăm să renunțăm la o măsură care are și părți bune din cauza unei greșeli. Ar fi o greșeală gravă să reintroducem obligativitatea vizelor pentru Serbia și Macedonia doar pentru că au existat probleme cu privire la aceste două țări. Doamna Malmström a menționat acest lucru și sunt convins că Președinția ungară se va implica în această chestiune în mandatul următor, deoarece, pentru Ungaria, în calitate de vecină a Serbiei, este important să se soluționeze aceste probleme pentru binele relațiilor de vecinătate, precum și pentru comunitatea de 300 000 de unguri care locuiesc în Serbia. Este evident că majoritatea sarcinilor vor trebui întreprinse de guvernele Serbiei și Macedoniei și, așa cum a menționat doamna Malmström, guvernele sunt cele care trebuie să-și informeze cetățenii. Totuși, doresc să subliniez că vechile state membre care se confruntă cu aceste probleme referitoare la azil trebuie să analizeze și dacă politicile lor în domeniul azilului sunt adecvate, căci și ele oferă azil unor solicitanți cărora nu ar trebui să-l acorde.
PREZIDEAZĂ: SILVANA KOCH-MEHRIN Vicepreședintă
Andrew Henry William Brons (NI). – Doamnă președintă, facilitatea eliberării vizelor și liberalizarea vizelor se doresc a fi, cu siguranță, clauze favorabile. Sunt întotdeauna apărate pe motiv că nu au legătură cu imigrația, ci cu educația și turismul – încă două condiții favorabile.
Mă puteți face cinic, însă studenții nu vin întotdeauna la studii și turiștii nu vizitează întotdeauna pentru o perioadă limitată. Uneori vin în UE pentru a munci și pentru a trăi. Ideea că oamenii sunt întotdeauna sinceri cu privire la intențiile lor nu s-a născut din experiență.
În criza actuală, locurile de muncă sunt puține – în special cele pentru necalificați – și cererea de locuințe depășește întotdeauna oferta. Locurile de muncă pe care le ocupă imigranții ilegali sunt deseori locuri de muncă care ar putea fi ocupate de cetățenii statelor membre, iar condițiile și plata sunt deseori sub valoarea minimă. Nu trebuie nici măcar să pretindem că, făcându-ne că nu observăm migrația ilegală, săvârșim un act de generozitate. Aceasta duce la salarii la limita sărăciei, condiții nesigure, exploatare și abuz.
Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Doamnă președintă, și eu am luat cuvântul pentru a susține ceea ce au spus colegii mei deputați cu privire la acceptarea noastră în principiu și abordarea pozitivă privind scutirea de vize. Se înțelege de la sine că am văzut abuzuri și exemple negative, texte redactate prost pe care le-am identificat și ne-am grăbit să le rectificăm, încă de când a început această exceptare. Este esențial ca Comisia și doamna comisar în persoană să coopereze cu autoritățile din țările de unde au apărut probleme; Fac referire, bineînțeles, atât la Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, cât și la Serbia. Tocmai din cauză că ne îndreptăm spre exceptări pentru alte țări – ia aceasta, repet, este o mișcare în direcția bună – ar trebui să ne orientăm spre: cooperare mai strânsă cu autoritățile din aceste țări, poate și măsuri concrete care ne pot ghida în viitor, împreună cu punerea în aplicare a acestor acorduri de control.
Csanád Szegedi (NI). – (HU) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, relațiile dintre Rusia și UE au fost întotdeauna speciale, având în vedere pozițiile de mari puteri ale ambelor țări. Desigur, din cauza acestui statut, vor exista neînțelegeri cu privire la unele chestiuni și numeroase aspecte vor fi abordate diferit. Totuși, nu trebuie să uităm faptul că, și țin neapărat să subliniez acest aspect, Rusia nu aparține Europei doar din perspectivă geopolitică, ci și din punctul de vedere al culturii și istoriei sale. Aceste legături fac ca măsurile de facilitare a eliberării vizelor dintre cele două părți să fie indispensabile, iar Mișcarea pentru o Ungarie Mai Bună susține aceste măsuri. La fel ca alte state membre ale UE, Rusia poate să-și stabilească propriile obligații administrative cu privire la vize în mod independent, și acestea trebuie să se bazeze pe reciprocitate. Situația Serbiei este mult mai ambiguă, deoarece, din păcate, minoritățile maghiare și alte grupuri minoritare continuă să fie dezavantajate pe mai multe planuri în prezent. În orice caz, Parlamentul European și Uniunea Europeană trebuie să investigheze această chestiune.
Lena Kolarska-Bobińska (PPE). – (PL) Doamnă președintă, în același timp cu liberalizarea regimului vizelor, ar trebui, de asemenea, să trimitem semnale clare cu privire la valorile noastre. Nu este vorba doar despre a deschide uși, deoarece ar trebui să le deschidem cât se poate de larg; este vorba, de asemenea, despre promovarea democrației în țările învecinate cu Uniunea Europeană. Prin urmare, ar trebui să susținem aceste țări care luptă, într-adevăr, pentru democrație și statul de drept și care respectă valorile europene. Cu toate acestea, consider că ar trebui, în primul rând, să liberalizăm regimul de vize pentru țările post-sovietice și doar apoi pentru Rusia.
În această privință sunt de acord cu cei care au spus că, dacă vom liberaliza regimul de vize pentru Rusia înainte de a face acest lucru pentru rezidenții din Ucraina și din alte țări post-sovietice, vom trimite un semnal foarte negativ. În Georgia, este posibil ca în zonele ocupate în prezent de Rusia, mulți oameni să vrea să obțină cetățenie rusă și ca cererea să le fie aprobată, căci acest lucru ar reprezenta un bilet gratuit pentru Rusia. Propun să abordăm regimul de vize și ca instrument pentru promovarea democrației.
Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Doamnă președintă, doresc să le mulțumesc onorabililor deputați pentru această dezbatere. Sunt de acord în întregime cu dumneavoastră cu privire la faptul că facilitatea eliberării vizelor și liberalizarea vizelor sunt un instrument foarte puternic pentru intensificarea contactului interpersonal. Nu afectează doar cetățenii obișnuiți, studenții, turiștii; sporește, de asemenea, posibilitățile de afaceri, și acesta este un lucru foarte bun.
Am hotărât în Uniunea Europeană să luăm măsuri în direcția liberalizării vizelor cu Balcanii de Vest. Aceasta este o decizie politică. Dă dovadă de voință politică, și acest lucru este foarte important, însă îndeplinirea acestui obiectiv poate să fie doar foarte tehnică și foarte strictă. Nu putem aboli vizele decât dacă avem criterii foarte stricte.
Aceste criterii sunt deschise. Sunt transparente. Sunt aceleași pentru toată lumea și duc la reforme importante în țările care doresc să obțină facilitarea eliberării vizelor și liberalizarea vizelor. Și da, domnule Busuttil, Comisia supraveghează acest aspect cu foarte mare atenție și misiunile experților sunt formate și din experți din statele membre. Toate aceste rapoarte sunt elaborate și toată această muncă este realizată într-un mod foarte transparent.
Acestea fiind spuse, au existat câteva cazuri de abuz, mai ales în Serbia și în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Acest lucru nu trebuie, însă, să umbrească eforturile noastre; decurg bine, însă există abuzuri. Comisia s-a ocupat de acest aspect. Am fost acolo. Am vorbit cu interlocutorii noștri. Președinția belgiană a fost foarte activă.
Încercăm să evaluăm această problemă. Este vorba, în principiu, despre un grup mic de rețele infracționale care încurajează oamenii din zonele îndepărtate să călătorească în Uniunea Europeană, amăgindu-i că vor primi azil. Vom evalua, desigur, toate aceste cereri individual, însă foarte multe dintre ele sunt neîntemeiate și din acest motiv trebuie să ne ocupăm de aceste rețele. Se iau măsuri în acest sens și suntem în dialog cu autoritățile din aceste țări.
Personal am fost la Tirana și la Sarajevo în urmă cu doar o lună, împreună cu ministrul belgian, pentru a retransmite mesajul că aceste măsuri sunt foarte importante, însă trebuie să fim atenți la abuzuri. Am spus acest lucru tuturor miniștrilor, membrilor parlamentului, membrilor societății civile, universităților și, cred, tuturor posturilor de televiziune pe care le-am putut găsi în aceste țări, pentru a sublinia în mod clar că aceasta este o oportunitate fantastică, însă nu trebuie să se abuzeze de ea.
Avem un mecanism de evaluare și monitorizare și aș fi fericită să vă raportez mai târziu în primăvara aceasta cum funcționează.
Cât despre Rusia, această măsură a dus, într-adevăr, la multe lucruri bune, la creșterea mobilității dintre țările noastre. Potrivit tuturor evaluărilor, confirmate de statele membre, nu există semne cum că facilitarea eliberării vizelor a condus la o creștere a pericolelor pentru securitate sau la creșterea imigrației nereglementate. În prezent, identificăm o listă a pașilor comuni pe care trebuie să-i parcurgă Rusia și Uniunea Europeană pentru a deschide posibilitatea continuării discuțiilor în direcția liberalizării vizelor.
Cu privire la Georgia, doresc doar să le spun din nou prietenilor mei din Partidul Ecologist ceea ce a spus și raportorul, și anume că au aderat la Consiliul Europei și Convenția europeană a drepturilor omului în ceea ce privește acordul de readmisie. Legislația UE le solicită statelor membre să evalueze individual orice cerere de azil și, în cazul în care este nevoie de protecție internă, acestea trebuie, în conformitate cu legislația UE, să respecte acest lucru și principiul nereturnării, ceea ce înseamnă că nu trebuie să returneze o persoană într-o țară dacă există posibilitatea ca această persoană să fie supusă persecutării sau să i se aducă prejudicii grave.
Consider că aceasta a fost, în ansamblu, o dezbatere foarte bună. Aștept cu nerăbdare să vă prezint un raport cu privire la evaluarea acordului de readmisie. Sunt, într-adevăr, foarte greu de negociat, domnule Busuttil, dar lucrăm în acest sens. După cum am spus mai devreme în această dezbatere, va avea loc o evaluare la începutul anului viitor și voi fi bucuroasă să vin în Parlament și să discut concluziile sale și cum putem să progresăm în direcția facilitării acestor tipuri de acorduri cu țările terțe.
Nathalie Griesbeck, raportoare. – (FR) Doamnă președintă, și eu, la fel ca doamna comisar, sunt mulțumită de calitatea dezbaterii noastre care a demonstrat adevărata responsabilitate a instituțiilor noastre în general.
Această responsabilitate a fost exprimată și prin răspunsurile date de doamna comisar, angajamentele luate și reiterate în contextul diverselor reuniuni pentru evaluare programate pentru februarie și iunie 2011. Desigur, în ceea ce privește Pakistanul, nu am dorit un acord imediat. Vă reaminteam, de fapt, poziția noastră fundamentală. Am dorit, de asemenea, să-i mulțumesc pentru disponibilitatea exprimată în ceea ce privește securitatea reciprocă, răspunsurile la întrebări, deschidere și cooperare, ajustări și luptă împotriva abuzurilor și respectarea acestor situații juridice diferite.
Deși aceste acorduri oferă un cadru juridic pentru organizarea procedurilor de facilitare a eliberării vizelor și de readmisie, în condiții exacte și stricte, nu trebuie să confundăm acest lucru cu necesitatea absolută de a defini condițiile și parametrii unui drept european la azil.
În concluzie, cred că această politică seamănă cu zeul cu două capete, Janus Bifrons. Am vorbit despre politică și despre procedură. În ceea ce mă privește, Janus reprezintă două aspecte, procedură și politică, ale unei singure fețe. Are o față tehnică, cea a procedurilor, cea a condițiilor de drept și a respectării lor, dar și un profil politic caracterizat, după cum au afirmat unii dintre colegii mei, de consolidare, cooperare, deschiderea Uniunii spre țări terțe, semn al valorilor noastre, dar este vorba și despre înregistrarea unei forme de răspuns la disponibilitatea europenilor de a crea această deschidere.
În încheiere, aș dori să spun că trebuie să echilibrăm aceste elemente și trebuie să facem totul pentru a le explica cetățenilor noștri. Trebuie să le explicăm ce înseamnă de fapt o viză pentru trei luni și să evităm astfel ambiguitățile și alte neînțelegeri care ar putea să apară. Contez pe dumneavoastră, doamnă comisar.
Președinta. – Dezbaterea comună a fost închisă.
Votul va avea loc joi, 14 decembrie.
Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)
Kinga Gál (PPE), în scris. – (HU) Menținerea exceptării de la obligativitatea vizelor nu este doar un aspect tehnic, ci și, desigur, un aspect politic. Totuși, exceptările de la obligativitatea vizelor se bazează întotdeauna pe încredere și angajamente reciproce. Dezbaterea de astăzi transmite țărilor îngrijorate mesajul că lista lungă de sarcini care le așteaptă ca urmare a angajamentului luat nu se termină după primirea exceptării de la obligativitatea vizelor și că trebuie să continue să le ofere cetățenilor informații despre ceea ce implică călătoriile fără viză pentru a evita să se abuzeze de această oportunitate. Exceptarea de la obligativitatea vizelor acordată Serbiei și Muntenegrului va oferi ocazia de a dobândi o perspectivă europeană în primul rând tinerilor pe care se va baza construirea viitorului Europei. Exceptarea acordată în urmă cu doi ani a transmis un mesaj politic important acestor țări, și retragerea acesteia ar avea consecințe grave. La fel de importantă este menținerea exceptării de la obligativitatea vizelor pentru maghiarii care trăiesc în Vojvodina, pentru acei cetățeni care trăiesc pe oricare dintre părțile graniței, vorbesc aceeași limbă și întrețin relații familiale și culturale strânse. Pentru țările care se grăbesc să adere la UE, crearea condițiilor de coexistență, indiferent de frontiere, are o importanță deosebită.
Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Orice liberalizare a obligativității vizelor se îndreaptă spre întrunirea așteptărilor oamenilor care trăiesc în țările afectate de liberalizare. Aș dori să subliniez faptul că acordul de facilitare a eliberării vizelor dintre UE și Georgia nu poate fi analizat separat de acordul de readmisie a imigranților ilegali. Vorbim de mult timp despre acest aspect în Europa, deoarece politica în domeniul vizelor este foarte importantă pentru UE.
Liberalizarea vizelor înseamnă că țările UE se deschid cetățenilor din țările balcanice, creând astfel posibilități de a participa la dialogul UE și de a învăța despre democrație. Totuși, împreună cu liberalizarea, trebuie să luăm în considerare faptul că facilitarea trecerii granițelor ar putea ușura viața imigranților ilegali și a grupurilor infracționale. Statele membre ar trebui să aplice proceduri uniforme de eliberare a vizelor, deoarece Albania și Bosnia și Herțegovina își așteaptă rândul. Comisia Europeană trebuie să respecte condițiile pentru liberalizarea vizelor și să monitorizeze situația astfel încât soluțiile bune să nu dea naștere dificultăților în interiorul statelor membre UE. În plus, este important ca țările să coopereze și să folosească experiența câștigată până în prezent cu privire la procedurile de eliberare a vizelor.
Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. – Cred că Serbia a făcut până acum eforturi mari pentru a răspunde la așteptările UE și a continua drumul spre integrare. În cursul lui 2009 și 2010 a obținut: liberalizarea vizelor, lansarea procesului de ratificare a Acordului de stabilizare și asociere, și acceptul Comisiei Europene de a pregăti avizul referitor la candidatura de aderare la UE a Serbiei.
Este regretabil, însă, că autoritățile sârbe nu au mediatizat și explicat îndeajuns în ce constă acordarea regimului de călătorii fără viză introdus în 2009, astfel încât cetățenii să nu utilizeze în mod abuziv acest regim. Sper ca această creștere îngrijorătoare a cererilor de azil în UE, provenite din partea cetățenilor sârbi, să nu fie în detrimentul procesului de integrare a Serbiei. Sunt convins că autoritățile sârbe vor reacționa fără întârziere și țin să reamintesc că drumul către aderare depinde de eforturile individuale ale Serbiei de a respecta criteriile de la Copenhaga și Acordul de stabilizare și asociere.
Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Cu privire la subiectul general al acestei dezbateri (vizele), aș dori să vorbesc despre două chestiuni care sunt concrete, însă, după părerea mea, de o importanță deosebită. Ambele chestiuni sunt foarte sensibile din perspectiva punerii în aplicare cu succes a politicii europene a bunei vecinătăți. În primul rând, avem chestiunea referitoare la punerea în aplicare a acordului de facilitare a eliberării vizelor dintre UE și Rusia. După părerea mea, nu este suficient doar să criticăm – din perspectiva unei evaluări de ansamblu a felului în care funcționează acordul – unele măsuri pe care Rusia a trebuit, din păcate, să le aplice împotriva cetățenilor care călătoresc din țările UE. Acestea au fost necesare din cauza situației securității generale din țară, și măsurile, cum ar fi, de exemplu, obligativitatea înregistrării, nu complică, în principiu, facilitatea eliberării vizelor. Al doilea aspect vizează grija aparentă față de punerea în aplicare corectă a sistemului pentru relaxarea regimului vizelor al UE în Serbia, Macedonia și Muntenegru. Această îngrijorare a fost generată, din câte se pare, de o creștere a numărului de cereri de azil din partea cetățenilor acestor țări, și măsurile împotriva organelor interne competente au fost propuse drept soluție. Această măsură a fost înșelătoare și pe lângă subiect. UE și NATO au avut mult timp o influență majoră asupra situației politice generale în Balcani. Aceste organizații ar trebui, mai întâi de toate, să adopte în Balcani măsuri și politici care să nu oblige oamenii să părăsească această regiune crunt încercată.
Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Nu trebuie să ne numărăm puii înainte de a ieși din ou. Vom crede în acordul cu Moscova privind eliminarea obstacolelor comerciale doar după ce va fi ratificat și pus în aplicare. În acest context, este suficient să ne gândim la decizia Rusiei de a se retrage din semnarea Cartei energiei. Vom înțelege, de asemenea, dacă Kremlinul intenționează cu adevărat să respecte cererile UE cu privire la facilitatea eliberării vizelor. Liberalizarea vizelor pentru Balcanii de Vest, o zonă care reprezintă doar o fracțiune din dimensiunea Rusiei, a provocat un val de solicitanți de azil, așadar la ce ne putem aștepta când restricțiile privind acordarea vizelor pentru a șaptea țară din lume ca număr de locuitori vor fi ridicate? Dacă un număr mare de islamiști din Caucaz au cetățenie rusă, le vom permite potențialilor teroriști să intre în țară fără viză? Fie că vorbim despre Serbia, Georgia sau Macedonia, trebuie să analizăm cu atenție situația și, în cazul în care este necesar, să lucrăm în continuare la acordurile de readmisie adecvate. Trebuie să evaluăm cazurile de anulare a reglementărilor privind regimul de vize pentru statele balcanice, să actualizăm Sistemul de Informații Schengen de a doua generație (SIS II) și să supraveghem punerea în aplicare a cerințelor în domeniul vizelor în Moscova. Trebuie, de asemenea, să supraveghem creșterea numărului de refugiați care părăsesc Caucazul și țările din centrul Asiei în favoarea Rusiei, precum și creșterea numărului de solicitanți de azil din acele țări care doresc eliminarea restricțiilor în domeniul vizelor.
Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. – (LT) Conform datelor deținute de agențiile de statistică din Rusia, în 2008 peste 1,5 milioane de vize rusești au fost acordate cetățenilor UE și 3,5 milioane de vize UE au fost acordate cetățenilor ruși. Asta înseamnă mai mult de un sfert din toate vizele Schengen acordate în lumea întreagă. Politica UE-Rusia în domeniul vizelor este un instrument important pentru a consolida relațiile interpersonale și pentru a permite Rusiei să se apropie de UE. Aș dori să vă atrag atenția asupra dificultăților cu care se confruntă locuitorii din regiunea Kaliningrad a Federației Ruse. Majoritatea locuitorilor acestei insule rusești înconjurate de state membre ale UE primesc o vize Schengen de ședere de scurtă durată cu o singură intrare. Majoritatea locuitorilor din Kaliningrad care călătoresc în statele membre UE învecinate trebuie să plătească o taxă de viză de fiecare dată și să stea la rând la consulatele statelor membre UE. Recent, reprezentanții organizațiilor sociale din Kaliningrad, pichetând sediul Comisiei Europene din Bruxelles, au solicitat introducerea condițiilor speciale de călătorie în statele membre UE pentru locuitorii enclavei, fără a lega acest aspect de discuțiile UE-Rusia referitoare la regimul de călătorii fără viză.
Iuliu Winkler (PPE), în scris. – (HU) În ultimii ani au fost demarate procese favorabile în țările din Balcanii de Vest, ceea ce pare să șteargă din memorie faptul că, în urmă cu cincisprezece ani, regiunea era încă o zonă de război în Europa. Asistența exemplară oferită de UE în procesul de dezvoltare democratică în Balcanii de Vest și faptul că a menținut deschisă perspectiva aderării pentru țările din această regiune, a contribuit, cu siguranță, la această evoluție. Decizia privind liberalizarea vizelor luată în urmă cu un an a introdus practica europeană a libertății de circulație spre Macedonia, Muntenegru și Serbia, un semn clar de atenție din partea Europei. Fără îndoială, problema imigrației devine, încă o dată, o chestiune de politică internă gravă în unele state membre, și este agravată de criza economică. Totuși, cred că solidaritatea europeană trebuie exercitată în pofida crizei, dacă dorim să evităm o reapariție a naționalismului și protecționismului. Deși Balcanii de Vest nu aparțin încă UE, stabilitatea în Europa de Sud-Est poate fi obținută doar prin extinderea UE în Balcani. UE trebuie să monitorizeze cu strictețe respectarea cerințelor tehnice legate de protecția frontierei dar, în același timp, trebuie să ofere asistență pentru a se asigura că cetățenii statelor din Balcanii de Vest au o șansă reală ca viața lor să se îmbunătățească și că ei consideră aderarea la UE un obiectiv realizabil. Trebuie să ajutăm această regiune în călătoria sa spre dezvoltare economică și socială prin informații eficiente, și mai multă solidaritate, și mijloace financiare suplimentare, astfel încât acești cetățeni să găsească prosperitate în țările lor natale.
17. Crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație (dezbatere)
Președinta. – Următorul punct îl reprezintă raportul elaborat de Agustín Díaz de Mera García Consuegra, în numele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 377/2004 al Consiliului privind crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație (COM(2009)0322 – C7-0055/2009 – 2009/0098(COD)) (A7-0342/2010).
Agustín Díaz de Mera García Consuegra, raportor. – (ES) Doamnă președintă, doresc să încep prin a le mulțumi colegilor mei deputați, doamna Guillaume, dl Ilchev, doamna Keller, doamna Wikström și dl Tavares. Sprijinul pe care mi l-au acordat a îmbunătățit acest raport.
Aș dori să atrag în mod specific atenția Consiliului și Comisiei asupra terminologiei. Din punctul meu de vedere, ar fi mai potrivit să folosim termenul „migrație nereglementată”. Până acum, migrația clandestină a fost numită „migrație ilegală” în toate instrumentele legislative pe care le-a adoptat UE.
Deși este adevărat că, în unele state membre, o intrare sau o ședere nereglementată constituie o infracțiune, iar în altele, termenul „nereglementat” nu are nicio semnificație juridică sau semantică, în multe alte state membre, o intrare sau o ședere nereglementată nu constituie un act ilegal, drept care nu ar trebui să tratăm aceste activități ca infracțiuni.
De aceea, în expunerea de motive a acestui raport, instituțiilor li se cere să revizuiască terminologia care este folosită, insistând asupra necesității de a găsi o unei definiție mai precisă și mai adecvată pentru fenomenul migrației clandestine.
Trecând la fondul acestei chestiuni, rețeaua de ofițeri de legătură în materie de imigrație a fost creată prin Regulamentul (CE) nr. 377/2004 al Consiliului. Acest instrument prevede că ofițerii de legătură vor fi reprezentanții unui stat membru trimiși în străinătate de către serviciul imigrații sau altă autoritate competentă cu scopul de a stabili și menține contactul cu autoritățile din țara gazdă, cu obiectivul de a contribui la prevenirea și combaterea migrației clandestine, repatrierea imigranților nereglementați și gestionarea imigrației legale.
De la punerea în aplicare a regulamentului, a fost înființată agenția Frontex care are misiunea de a coordona cooperarea operațională dintre statele membre în domeniul gestionării frontierelor externe, de a oferi asistență statelor membre în formarea polițiștilor de frontieră la nivel național, de a efectua analize de risc, de a monitoriza dezvoltarea cercetării în materie de control al frontierelor externe și supraveghere, de a ajuta statele membre în situații care necesită un nivel ridicat de asistență tehnică și operațională la frontierele externe și de a le oferi sprijinul necesar în organizarea operațiunilor de returnare comune.
Este evident că misiunea importantă încredințată agenției Frontex ar putea fi îndeplinită într-un mod mai eficient dacă ar putea să profite de cunoștințele și experiența rețelei ofițerilor de legătură în materie de imigrație, în special dacă luăm în calcul faptul că Agenția Europeană nu are sedii sau reprezentanți în afara teritoriului UE.
Amendamentul propus la Regulamentul (CE) nr. 337/2004 își propune să exploateze cunoștințele și experiența funcționarilor în materie de imigrație pentru Frontex și vice-versa, aspect care nu a fost inclus în regulamentul original.
În plus, amendamentul propus sugerează accesarea informațiilor obținute de rețeaua de ofițeri de legătură în materie de imigrație prin ICONet care este o rețea de informații și de coordonare sigură pentru serviciile de gestionare a imigrației ale statelor membre, accesând Fondul pentru frontierele externe pentru a promova crearea rețelelor ofițerilor de legătură și, în cele din urmă, facilitând un mecanism pentru prezentarea rapoartelor privind activitatea rețelei și numirea regiunilor de interes în domeniul imigrației.
Temeiurile juridice relevante ale propunerii sunt articolul 63 alineatul (3) litera (b) și articolul 66 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Mă voi opri aici, doamnă președintă, și voi face alte observații în runda a doua.
Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Doamnă președintă, țin să mulțumesc Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne în general și raportorului, dl Díaz de Mera García Consuegra, în special, precum și raportorilor alternativi pentru munca depusă cu privire la acest dosar foarte important și salut acordul la care s-a ajuns cu Consiliul.
Amendamentul propus va asigura o colaborare mai strânsă între Frontex și rețeaua de ofițeri de legătură în materie de imigrație și acest lucru va îmbunătăți schimbul de informații printr-o platformă IT sigură bazată pe internet și va garanta faptul că Consiliul și Parlamentul sunt informate corect cu privire la activitățile acestor rețele.
În plus, sunt încântată de faptul că, prin amendamentele propuse de Parlament, se va aplica o abordare bazată pe drepturile omului pentru raportarea situației în chestiuni referitoare la imigrația nereglementată în cele trei țări selectate. Permiteți-mi să spun că sunt de acord în întregime cu raportorul cu privire la faptul că ar trebui să folosim cuvântul migrație „nereglementată”. Din păcate, articolul 79 din Tratat menționează cuvântul „ilegal” și de aceea se află acolo, însă eu însămi folosesc întotdeauna termenul migrație „nereglementată”, astfel încât sunt în întregime de acord cu dumneavoastră.
Datorită amendamentelor la cadrul de reglementare pe care le-ați introdus și, în conformitate cu Programul de la Stockholm, rețeaua de ofițeri de legătură va fi adaptată într-un mod care va îmbunătăți contribuția lor la o mai bună înțelegere a cauzelor primare ale mișcărilor de imigrație cu scopul de a trata aceste fenomene în mod corespunzător. Prin urmare, sper că, atunci când veți vota mâine cu privire la regulamentul modificat, acesta va fi adoptat fără nicio întârziere, fapt care ne va permite să exploatăm mai eficient acest instrument de colaborare foarte important pentru gestionarea migrației.
Carlos Coelho, în numele Grupului PPE. – (PT) Doamnă președintă, doamnă comisar, doamnelor și domnilor, sprijinim întotdeauna în Parlament propunerile care își propun să răspundă necesității unei gestionări adecvate a valurilor de imigranți legali, precum și ilegali sau clandestini. Această propunere este, de asemenea, parte a acestei dinamici și își propune să introducă modificări – rezumate deja cu multă competență de dl Díaz de Mera – ale Regulamentului (CE) nr. 377/2004 al Consiliului cu privire la crearea unei rețele a ofițerilor de legătură în materie de imigrație, pentru a crea sinergiile necesare între acest instrument de colaborare important și Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex), care a fost creată într-o etapă ulterioară.
În calitate de reprezentanți ai statelor membre în străinătate, ofițerii de legătură – detașați în prezent în peste 130 de țări terțe – trebuie să mențină contactele necesare cu autoritățile țării gazdă pentru a contribui la prevenirea și combaterea migrației ilegale pentru returnarea imigranților ilegali și gestionarea migrației legale. Deoarece Frontex nu are reprezentanți permanenți în afara teritoriului Uniunii, nu mai avem nicio îndoială despre cât de importantă a devenit o astfel de cooperare. Frontex trebuie, pe baza informațiilor adunate de ofițerii de legătură, să continue analiza riscurilor și consolidarea cooperării operaționale strânse între statele membre și țările terțe.
Informațiile obținute de aceste rețele vor fi transmise apoi folosind ICONet – o rețea securizată de informații pentru a coordona serviciile responsabile cu gestionarea valurilor de imigranți în statele membre – și, în același timp, vor permite acestor rețele să beneficieze de fondurile disponibile prin Fondul european pentru frontierele externe.
Deoarece dl Díaz de Mera probabil că se întreabă deja de ce nu am menționat acest aspect până acum, doresc să subliniez faptul că a lucrat excelent, nu doar din punctul de vedere al calității și al eforturilor depuse, așa cum procedează întotdeauna cu aceste rapoarte, ci și din perspectiva eforturilor pe care le-a depus pentru a se ajunge la un acord privind această chestiune importantă în primă lectură.
Claude Moraes, în numele Grupului S&D. – Doamnă președintă, profitând de această oportunitate de a lua cuvântul în numele raportoarei alternative a S&D, doamna Guillaume, doresc să-i mulțumesc raportorului, dl Díaz de Mera García Consuegra, pentru că a consultat în mod activ toți raportorii alternativi așa cum face de obicei și a accelerat cu succes negocierile cu Consiliul.
Întrucât propunerea Comisiei constă în mare parte din modificări tehnice, acest raport a permis, după părerea mea, o mai bună înțelegere și analiză a complexității și sferei de aplicare a activităților ofițerilor de legătură. Ofițerii de legătură în materie de imigrație (OLI) sunt într-adevăr angajați în activități destul de complexe și neclare. Prin urmare, este absolut necesar – din motive de transparență – să promovăm un schimb de informații mai bun cu Parlamentul European, pe de o parte, și organizații precum Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și Biroul de Sprijin pentru Azil, pe de altă parte. Este, de asemenea, esențial să includem și să promovăm abordarea orientată asupra drepturilor omului pentru misiunea ofițerilor de legătură în materie de imigrație, pe care tocmai a menționat-o doamna comisar. Nu mai are rost, desigur, să amintim că, în contextul abordării mișcărilor migratorii mixte, trimiterea OLI în țări terțe poate suscita mai multe motive de îngrijorare din perspectiva drepturilor fundamentale, mai ales în ceea ce privește dreptul indivizilor de a părăsi o țară, inclusiv propria țară, și dreptul solicitanților de azil să fugă și să găsească protecție împotriva persecuțiilor.
În cele din urmă, cu privire la dezbaterea aprinsă referitoare la terminologie, avem în expunerea de motive un compromis satisfăcător la ceea ce pare să fie o dezbatere nesfârșită. Voi încheia prin a-i mulțumi domnului Díaz de Mera García Consuegra și prin a spune că grupul nostru va sprijini pe deplin raportul său.
Stanimir Ilchev, în numele Grupului ALDE. – (BG) Doamnă președintă, doresc, de asemenea, să mă alătur celor care și-au exprimat aprecierea față de eforturile raportorului, dl Díaz de Mera, deoarece a creat o atmosferă care ne-a permis să discutăm cu succes schimbările propuse de domnia sa, să le revizuim pe cele mai complexe și să ajungem la compromisuri care arată că acum putem fi mulțumiți de eforturile noastre.
În calitate de reprezentant al Grupului ALDE, doresc să subliniez, în primul rând, că rezultatele obținute se datorează în mare parte faptului că, cu această ocazie, chestiunea drepturilor omului a fost integrată în subiectul mai vast al imigrației și al gestionării proceselor de imigrație. În acest fel, respectând drepturile omului, putem garanta o abordare omenoasă și corespunzătoare permanentă, atât din partea funcționarilor în materie de imigrație, cât și din partea personalului Frontex.
În al doilea rând, un mare merit al muncii noastre este faptul că cooperarea se va îmbunătăți, atât în rândul funcționarilor în materie de comunicații, cât și între aceștia și Frontex. Și, în ultimul rând, Frontex va folosi eforturile noastre unite pentru a pune bazele unui know-how care va avea o sferă de aplicare mai vastă și funcții mai variate. Acest know-how va fi la dispoziția instituțiilor și persoanelor responsabile pentru a le permite să controleze procesele de imigrație mai eficient. Și de ce este necesară gestionarea mai eficientă a proceselor de imigrație? Deoarece imigrația va continua să fie un proces activ și este posibil să se intensifice în viitorul apropiat.
Franziska Keller, în numele Grupului Verts/ALE. – Doamnă președintă, și eu aș dori să-i mulțumesc raportorului, dl Díaz de Mera García Consuegra, pentru lucrul său excelent. Ofițerii de legătură în materie de imigrație nu ar trebui să fie văzuți doar ca „agenți care facilitează deportările” – așa cum nu mi-ar plăcea, de altfel, să fie văzuți – ei ar trebui să monitorizeze îndeaproape situația drepturilor omului în țările gazdă și mai ales protecția oferită solicitanților de azil și persoanelor care se întorc.
Sunt foarte fericită că raportorul nostru a reușit să includă o referință la drepturile omului și raportarea cu privire la drepturile omului, de mai multe ori, în raport – aspect care lipsea în întregime din propunerea inițială.
Salut, de asemenea, rolul mai mare care îi este acordat Parlamentului European, fiind singurul organ ales direct la nivelul UE, care are un rol și mai mare în urma Tratatului de la Lisabona – cu toate că nu toată lumea pare să fi înțeles încă acest lucru.
Rui Tavares, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Doamnă președintă, doresc, în primul rând, după cum s-a spus deja de mai multe ori, să-l felicit pe dl Díaz de Mera pentru lucrul excelent și pentru cooperarea sa și dialogul purtat cu noi pe durata acestui proces: mai ales cu privire la aspectul controversat de a ști dacă referințele pe care le avem în acest text, și în altele, vizează „imigranții nereglementați” sau „imigranții ilegali”. Cu privire la acest aspect, raportorul, dl Díaz de Mera, a avut o atitudine foarte constructivă și dinamică. Este adevărat, de asemenea, faptul că tratatele și poziția Consiliului însuși nu i-au permis să progreseze și mai mult în această privință și să stabilească o definiție care să fie mai cuprinzătoare, precum și mai corectă din punct de vedere tehnic, pentru cazurile imigranților nereglementați și fără forme legale.
Cred că ceea ce se dezbate aici și ceea ce s-a dezbătut în numeroase discuții pe care le-am avut referitoare la imigrație în Parlamentul European este faptul că avem o politică restrictivă privind imigrația, care a fost aproape în întregime completată, nelipsind nimic: funcția principală a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex), a Acordului Schengen, și chiar a ofițerilor de legătură – care este modificată în prezent, lucru care s-a întâmplat și înainte – este de a controla frontierele, aceasta fiind o funcție represivă.
Mai mult decât atât, este știut de toată lumea de aici, din Parlament, din stânga și din ce în ce mai mult din dreapta, că o politică în domeniul imigrației care include doar măsuri restrictive nu este deloc o politică în domeniul imigrației, deoarece o politică în domeniul imigrației demnă de numele său necesită, de asemenea, o secțiune juridică pentru canalele de imigrație legală.
Cred că dacă am vota doar raportul domnului Díaz de Mera, ca atare, cu ideile pe care le-a propus domnia sa, aș fi complet în favoarea acestuia. Totuși, votăm în schimb cu privire la compromisul cu Consiliul, în primă lectură, și consider, așadar, că nu am progresat atât de mult pe cât am fi putut-o face în această privință.
Paul Nuttall, în numele Grupului EFD. – Doamnă președintă, unul dintre totemurile unui stat suveran este că controlează cine are și cine nu are voie să intre în țara sa. Din păcate, mai multe guverne din Regatul Unit au renunțat la această putere în favoarea birocraților nealeși și anonimi de la Bruxelles. Ce dezastru s-a dovedit a fi! Ne confruntăm acum cu imigrația UE necontrolată în țara noastră, ceea ce a dus la scăderea salariilor și la rămânerea fără loc de muncă a cetățenilor – a băștinașilor. Nu cred că această rețea de ofițeri de legătură în materie de imigrație a UE are puterea de a împiedica acest curs al evenimentelor.
Și noi avem un sistem de imigrație cu două niveluri în țara noastră care prevede ca cetățenii, indiferent dacă sunt din Australia sau Noua Zeelandă sau de oriunde din altă parte, să aibă o limită maximă. Totuși, dacă sunteți din Letonia sau Polonia sau din oricare dintre țările UE, puteți veni în țara noastră pe nepusă masă. Acest lucru este complet eronat. Se susține că această rețea va contribui la controlul imigrației ilegale, dar ce se întâmplă în cazul în care o țară precum România, de exemplu, acordă, în principiu, cetățenie pentru sute de mii de imigranți ilegali? Își bate joc de întregul sistem, asta se întâmplă.
Susțin ideea ca politicienii aleși din Regatul Unit să dețină controlul asupra propriilor noastre frontiere. Nu sprijin însă numirea persoanelor care nu pot fi trase la răspundere și care nu au fost alese. Cred că consolidarea acestei rețele nu ar fi necesară dacă fiecare stat membru individual ar avea puterea de a controla cine intră și cine nu intră pe teritoriul său. Prin urmare, rog insistent pe toată lumea să respingă acest raport.
(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)
Krisztina Morvai (NI). – (HU) Doamnă președintă, colegul meu deputat din Regatul Unit a vorbit despre dificultățile cu care se confruntă angajații britanici ca urmare a imigrației în propria lor țară. Sunt din Ungaria, o țară unde un număr mare de oameni sunt, din păcate, obligați să se mute în Anglia pentru a găsi locuri de muncă, de exemplu, ca asistente sau doctori sau ca alte tipuri de lucrători calificați în domeniul asistenței medicale deoarece salariile din Ungaria sunt extrem de mici. Acești oameni au fost formați în Ungaria, la un standard foarte ridicat, și Ungaria asistă la prăbușirea...
(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)
Paul Nuttall (EFD). – Doamnă președintă, dacă doctorii și stomatologii și alte categorii de acest gen doresc să vină în Regatul Unit să muncească – și avem nevoie de competențele lor – atunci ar trebui, desigur, să vină, însă momentan piața noastră este saturată: nu putem controla cine vine din UE și cine nu. Acest lucru este complet eronat. Este greșit și lasă oamenii fără locuri de muncă.
Vă voi da un exemplu. Șoferul de taxi care m-a condus la aeroport în această dimineață este un zidar care a fost concediat ca urmare a sosirii polonezilor pe șantierul de construcții, subminând lucrătorii britanici, și acum este șofer de taxi. Acest lucru nu este corect.
Philip Claeys (NI). – (NL) Doamnă președintă, se subînțelege că orice agenție care contribuie la lupta împotriva migrației ilegale poate conta pe sprijinul meu. Dacă ofițerii de legătură în materie de imigrație pot eficientiza, de exemplu, activitatea Frontex, atunci acesta este un lucru bun.
Aș dori să subliniez că nu ar trebui să petrecem atât de mult timp analizând procesele instituționale și birocratice până când nu mai reușim să vedem pădurea din cauza copacilor. Problema imigrației ilegale este o problemă politică și una care necesită voință politică dacă dorim să găsim soluții la aceasta.
Ei bine, am aflat astăzi că încă mai sunt state membre, precum Belgia, care recompensează imigrația ilegală, din motive politice și ideologice. Recompensează imigranții ilegali reglementând statutul lor sau acordându-le permise de rezidență. Astfel, imigrația ilegală nu este combătută, ci încurajată în mod activ. Putem avea nenumărați ofițeri de legătură în materie de imigrație și personal Frontex, dar, între timp, situația va continua să se înrăutățească.
Ceea ce mă deranjează cel mai mult cu privire la actualul raport este recomandarea de a nu mai vorbi despre „imigrație ilegală”, ci despre „imigrație nereglementată”, așa cum este numită acum. Ei bine, nu prea înțeleg propunerea următoare: se pare că dorim să soluționăm problema dându-i altă denumire sau pretinzând că nu mai există. Această situație este, desigur, de tip orwellian. Să spunem lucrurilor pe nume; să fim clari și să ne referim la imigrația ilegală și la imigranții ilegali.
Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Doamnă președintă, simplul fapt că astăzi aproape toată lumea i-a felicitat pe raportorul nostru, dl Díaz de Mera García Consuegra, și pe toți raportorii alternativi care au lucrat la acest proiect demonstrează efortul considerabil depus și excelentele rezultate obținute și, felicit, desigur, și eu pe toată lumea. Dezbaterea de astăzi este foarte importantă deoarece ilustrează efortul pe care îl depunem acum, la nivel european, pentru a gestiona valurile de imigranți legali, nelegali și ilegali, efortul pe care îl depunem pentru a coordona și a demonstra cu adevărat solidaritatea noastră în rândul statelor membre și pentru a folosi mai bine toate instrumentele pe care le avem la dispoziție.
Am creat rețeaua de ofițeri de legătură în materie de imigrație. După cum am auzit deja, această rețea implică aproximativ 130 de țări și ne permite să obținem informații de încredere. Am creat Frontex, am creat recent Biroul European de Sprijin pentru Azil, am semnat acordul de readmisie, folosim toate fondurile europene aflate la dispoziția noastră și le suplimentăm cât se poate de mult de la an la an. Faptul că am ajuns acum într-un punct în care folosim și combinăm aceste instrumente – cu alte cuvinte, vedem care sunt cerințele Frontex, stabilim contactul cu rețeaua de ofițeri de legătură și combinăm toate mijloacele și instrumentele aflate la dispoziția noastră, corelându-le și mai puternic – demonstrează că progresăm într-un mod mai eficient.
Desigur, nimeni nu poate să spună că am atins nivelul nostru țintă. Atunci când vedem că în Grecia avem 90 % dintre intrările ilegale ale imigranților în Europa, este suficient să ne dăm seama că avem multe de rezolvat. Totuși, această cooperare și facilitățile pe care le avem demonstrează faptul că putem face progrese într-un mod și mai eficient. Aceste aspecte ne permit să fim optimiști, în măsura în care putem, cu privire la faptul că Europa are facilități și că, cu solidaritatea și cooperarea strânsă a tuturor, vom putea obține rezultate și mai bune în viitor. Stați liniștită, doamnă comisar, pentru că vom susține toate aceste eforturi din partea Comisiei. Să nu aveți nicio îndoială cu privire la faptul că vom susține toate aceste inițiative din partea dumneavoastră.
Andreas Mölzer (NI). – (DE) Doamnă președintă, după cum se știe, ofițerii Frontex din cadrul agenției de pază a frontierelor desfășoară o muncă importantă ca parte a cooperării operaționale între statele membre și țările terțe pentru combaterea imigrației ilegale. După părerea mea, această problemă trebuie combătută în mod eficient în special în țările de tranzit. O rețea densă de ofițeri de legătură în materie de imigrație și cooperarea strânsă dintre aceștia este, prin urmare, o măsură înțeleaptă care ne permite să luptăm eficient împotriva imigrației în masă în Europa cu toate consecințele sale negative pentru popoarele din Europa. Trebuie să ne asigurăm totuși că informațiile și evaluările oferite de ofițerii de legătură sunt puse la dispoziția agenției Frontex și a autorităților naționale cât se poate de repede și fără birocrație.
În general, avem nevoie, în mod cert, de o mai mare cooperare privind chestiunile referitoare la imigrație între toți actorii. După părerea mea, atribuțiile agenției Frontex ar trebui sporite cât mai repede posibil – cu aprobarea statelor membre – pentru a putea garanta faptul că activitatea sa este uniformă și eficientă, în special la frontierele externe.
Simon Busuttil (PPE). – (MT) Doamnă președintă, în calitate de raportor pentru regulamentul Frontex, sunt fericit să salut faptul că cea mai recentă îmbunătățire adusă legislației pe care o avem în fața noastră, deoarece ne va ajuta în cursul procesului de consolidare a agenției Frontex. Raportul meu cu privire la agenție și la schimbările care trebuie realizate în folosul misiunii sale a fost prezentat, de fapt, luna trecută și termenul limită pentru depunerea amendamentelor expiră chiar săptămâna aceasta. Prin urmare, prevăd că în lunile următoare – ianuarie și februarie – Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne va adopta amendamentele cu privire la raportul Frontex și că îl vom putea finaliza în cadrul comisiei. Mai sper că vom putea să inițiem procesul de închidere a acestui dosar cât mai repede cu putință. Cu toate acestea, faptul că vom avea acești ofițeri de legătură în materie de imigrație care vor facilita comunicarea de informații către Frontex este un lucru foarte pozitiv.
Oreste Rossi (EFD). – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, acest raport ar fi putut primi un vot favorabil, însă, din păcate, a fost modificat prin ceea ce noi numim amendamente care puteau fi evitate și inutile, care au înlocuit cuvintele „ilegal” și „clandestin” cu termenul „nereglementat”, ca și cum le-ar fi fost frică să spună lucrurilor pe nume.
Totuși, într-o notă pozitivă, raportul susține crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație atașați pe lângă autoritățile consulare și organizațiile internaționale, care va avea responsabilitatea de a preveni imigrația ilegală și de a facilita repatrierea imigranților ilegali.
În plus, schimbul direct de informații cu privire la valurile de imigranți ilegali între state, ambasade și organizații internaționale s-ar putea dovedi folositor în combaterea activităților rețelelor infracționale. Au fost distruse prea multe vieți. Împiedicarea traficului de persoane este una din provocările pe care UE trebuie să le depășească.
Franz Obermayr (NI). – (DE) Doamnă președintă, statele membre au trimis ofițerii de legătură în materie de imigrație în țări terțe pentru a lupta împotriva imigrației ilegale în contact cu autoritățile din aceste țări. Prin urmare, cred că cooperarea dintre acești ofițeri și Frontex este necesară de urgență. Avem nevoie de un schimb de informații semnificativ și de o atitudine profesională, și trebuie, de asemenea, să evităm structurile în dublu exemplar. Sper că aceste sinergii vor avea drept rezultat controale mai eficiente la frontiere – mai ales deoarece Frontex nu are propriii ofițeri externi în țările terțe.
Un element cheie al acestei cooperări trebuie să fie procesarea consecventă a acordurilor de readmisie, indiferent dacă este vorba despre Europa de Est sau despre continentul Africii, deoarece în UE domnește haosul în ceea ce privește repatrierea imigranților ilegali. Unele state membre operează cu multă energie, în timp ce altele sunt foarte încete. Acest lucru are, desigur, implicații negative pentru toate statele membre.
Prin urmare, trebuie să luăm măsuri urgent. Frontex trebuie să fie susținută, și UE trebuie, de asemenea, să oblige autoritățile din statele membre să-și îndeplinească obligațiile.
Csanád Szegedi (NI). – (HU) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, raportul și propunerea din spatele acestuia servesc în mod evident, și sunt menite să pregătească promovarea și facilitarea imigrației pe care le considerăm inacceptabile. Crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație este următoarea etapă spre o măsură centralizată controlată de Uniunea Europeană care contribuie la răspândirea imigranților și refugiaților. În plus, este inacceptabil că se intenționează înlocuirea termenului „imigrație ilegală” cu „imigrație nereglementată”, încercând prin aceasta să se legitimeze această acțiune, de altminteri ilegală. Popoarele din Europa s-au săturat de potopul de imigranți, și am aprecia dacă deputații aleși care stau în această sală ar recunoaște, de asemenea, acest lucru. Din păcate, nu pot spune despre acest raport decât că este propria sa caricatură. Acest raport este o caricatură a Parlamentului European.
Andrew Henry William Brons (NI). – Doamnă președintă, amendamentul la regulament facilitează schimbul de informații „pentru gestionarea imigrației legale și ilegale”. Nu doresc ca imigrația să fie gestionată: doresc să i se pună capăt. Migrația se bazează pe falsa presupunere că suntem produsele culturii noastre și că expunerea la cultura europeană va transforma non-europenii în europeni începând cu cea de-a doua generație, dacă nu chiar cu prima. Popoarele diferite nu sunt produsul culturilor diferite: culturile diferite sunt produsul popoarelor diferite.
Aducând populațiile din lumea a treia în Europa vom aduce lumea a treia în Europa – nu temporar, ci pentru totdeauna. Asta am tot făcut în ultimele șase decade.
Krisztina Morvai (NI). – (HU) Doamnă președintă, acum este momentul potrivit să încercăm în cele din urmă să găsim și să soluționăm cauzele principale ale problemei imigrației. Din motive omenești, propun introducerea dreptului fiecăruia de a locui unde s-a născut, în țara natală, și ar trebui create în lume condiții economice și de altă natură, inclusiv în țările considerate state membre de mâna a doua ale UE pentru a ne asigura că oamenii pot să trăiască în țara lor natală. Continuându-mi șirul gândurilor, sistemul de asistență medicală din Ungaria s-a prăbușit, sau este pe cale să se prăbușească, deoarece doctorii maghiari, asistentele și angajații calificați din domeniul asistenței medicale sunt obligați să migreze en masse în UE, în Anglia, de exemplu, precum și în alte țări, devenind, în principiu, refugiați economici. Ar fi timpul să analizăm acest fenomen și să luăm atitudine pentru a-l combate, cerându-le, de exemplu, statelor membre, acolo unde este nevoie, să garanteze o sursă de venit adecvată doctorilor și asistentelor calificați.
Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Doamnă președintă, chiar dacă dezbaterea nu a arătat acest lucru, înțeleg, domnule Díaz de Mera, că propunerea dvs. este sprijinită foarte puternic. Aș dori să vă felicit pentru acest lucru deoarece demonstrează faptul că ați realizat o misiune foarte importantă.
Doresc, de asemenea, să menționez din nou că sunt bucuroasă că ați introdus aspectele referitoare la drepturile omului în acest raport prin intermediul amendamentelor depuse de comisie. Ne vom asigura astfel că toate aspectele relevante, în special cele cu privire la drepturile omului, sunt luate în considerare când analizăm o țară sau o regiune și când raportăm chestiuni referitoare la migrația nereglementată în țara sau regiunea respectivă. Știm că există o legătură foarte strânsă între situația drepturilor omului și numărul de imigranți sau solicitanți de azil. Acesta este un factor important care ne determină să facem progrese.
Aceasta este, de asemenea, una din sarcinile Biroului de Sprijin pentru Azil. Va strânge informațiile de acest gen cu privire la țările de origine și de tranzit ale solicitanților de azil. Principala funcție a OLI – ofițerii de legătură – este stabilirea și menținerea contactului cu autoritățile țărilor gazdă cu scopul de a preveni și combate migrația nereglementată. Oferirea unei evaluări complete a situației drepturilor omului în țara gazdă nu este totuși de competența lor, deși acest aspect este prioritar pe ordinea de zi.
Cred că am îmbunătățit textul cu propunerea dvs. și aștept cu nerăbdare votul dvs. de mâine. Doresc să vă mulțumesc și să le mulțumesc raportorilor alternativi, din nou, pentru activitatea importantă depusă.
Agustín Díaz de Mera García Consuegra, raportor. – (ES) Doamnă președintă, doamnă comisar, vă mulțumesc foarte mult pentru cuvintele și, de asemenea, pentru devotamentul dvs. Doresc să-mi exprim admirația, încă o dată, pentru modul în care gestionați portofoliul care vi s-a încredințat.
Au fost 18 luări de cuvânt în această după amiază, și grupurile majoritare au susținut acest raport. Prin urmare, doresc să-mi exprim din nou recunoștința profundă și sinceră, deoarece au participat în mod activ, îmbogățind și modificând aspectele de fond care ar fi trebuit incluse și acum sunt.
Mă refer, în principiu, la capitolul referitor la drepturile omului, la Biroul European de Sprijin pentru Azil și la rolul Înaltei Comisii pentru Refugiați a Organizației Națiunilor Unite.
Desigur, într-un parlament atât de vast și de divers, nu suntem obligați să fim de acord unul cu celălalt, motiv pentru care eforturile pe care le-am depus cu toții pentru a ajunge la un consens foarte general sunt și mai importante. Doamnelor și domnilor, dintr-o poziție de centru dreapta și în calitate creștin democrat, afirm de fapt că sunt în mod categoric în favoarea expresiei „nereglementat” și că resping expresia „ilegal”, aceasta fiind nepotrivită din punct de vedere juridic, semantic și etic.
Mulțumesc foarte mult tuturor colegilor mei deputați pentru sprijinul lor și, de asemenea, pentru discursurile lor, inclusiv celor divergente.
Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.
Votul va avea loc marți, 14 decembrie.
18. Procedura unică pentru solicitarea permisului de ședere și de muncă (dezbatere)
Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul întocmit de doamna Véronique Mathieu, în numele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru (COM(2007)0638 – C6-0470/2007 – 2007/0229(COD) (A7-0265/2010)).
Véronique Mathieu, raportoare. – (FR) Doamnă președintă, doamnă comisar, doamnelor și domnilor, după cum știți, Uniunea Europeană încearcă de zece ani deja să se înarmeze cu instrumente legislative în domeniul imigrării economice.
În locul unei abordări globale, Comisia a preferat o abordare sectorială. Acest proiect de directivă scoate în evidență necesitatea unei politici privind imigrația ilegală și mai ales cea economică.
Până acum, am legiferat în ceea ce privește imigrația ilegală, controalele la graniță, politica privind vizele. Este momentul să înaintăm împreună cu privire la subiectul migrației economice, deoarece Uniunea Europeană trebuie să facă față provocărilor comune tuturor statelor sale membre; provocări care necesită soluții comune la nivel european.
Aceste provocări sunt declinul demografic și îmbătrânirea populației Europei. De fapt, datorită acestor două probleme care afectează întreaga Europă, previziunile globale referitoare la ocuparea forței de muncă indică scăderi perceptibile ale forței de muncă în anii următori. Prin urmare, trebuie să găsim soluții la nivel european pentru a răspunde necesităților de pe piața forței de muncă, iar migrația economică este una dintre soluțiile de care trebuie să profităm.
Să avem grijă totuși și să nu ne înșelăm. Definirea unei abordări europene a imigrației legale presupune organizarea acesteia ținând seama, evident, de nevoile și de capacitățile de găzduire ale fiecărui stat membru. După cum se precizează la articolele 1 și 8 din prezenta propunere de directivă, statele vor deține controlul asupra numărului de imigranți pe care doresc să îi admită pe teritoriul lor național.
Guvernele noastre au lucrat în diferite moduri pentru a reglementa imigrația economică: prin acorduri bilaterale, cote, măsuri de reglementare. Totuși, niciuna dintre aceste măsuri nu s-a dovedit a fi cu adevărat eficientă în gestionarea fluxurilor de migrație legală și în combaterea, în același timp, a imigrației ilegale. Legătura dintre acestea două este evidentă. Organizarea imigrației ilegale este cea mai bună metodă posibilă prin care vom reuși să o oprim. Aceasta este miza adoptării acestui pachet de măsuri prezentat de către Comisie cu mai mult de cinci ani în urmă.
Cu ce va contribui această directivă privind „permisul unic” la peisajul juridic existent în domeniul migrației economice? Spre deosebire de Directiva privind Cartea Albastră, prezenta directivă nu se referă la criteriile de admitere pentru lucrătorii din țările terțe. Aceasta vizează eliminarea variațiilor care există între legislațiile naționale diferite în ceea ce privește procedurile de solicitare a permiselor de lucru și de reședință și drepturile străinilor care lucrează legal în Uniunea Europeană.
Încă nu există un instrument european care să acopere totalitatea drepturilor acordate resortisanților țărilor terțe care lucrează și locuiesc legal în Uniunea Europeană. Prin urmare, prezenta directivă va remedia aceste diferențe privind protecția acestor lucrători prin asigurarea egalității de tratament cu lucrătorii naționali pentru un număr semnificativ de domenii: condiții de muncă, educație și formare profesională, protecție socială, acces la bunuri și servicii, scutire de taxe.
Astfel, această bază comună va oferi acestor oameni protecție împotriva exploatării garantându-le avantajul unui statut juridic sigur și protector. Aceasta constituie, de asemenea, o modalitate de combatere a concurenței neloiale care acționează în detrimentul lucrătorilor europeni. De fapt, această diferență de protecție va duce până la urmă la încurajarea recrutării unei forțe de muncă slab calificată și insuficient protejată în detrimentul lucrătorilor europeni.
Mai mult, prezenta directivă va simplifica procedurile de admitere în scopul ocupării forței de muncă. Toate statele membre vor beneficia de o procedură armonizată care este mai simplă, mai rapidă și mai puțin oneroasă. Adoptarea acestei directive va aduce așadar avantaje majore pentru migranți, pentru angajatori și pentru administrațiile naționale și va permite în sfârșit gestionarea mai bună a fluxurilor migratoare legale.
Parlamentul este astăzi un colegislator, ceea ce înseamnă că trebuie să dea dovadă și de responsabilitate – o părere idealistă și învechită –, iar noi trebuie să arătăm că ne-am ridicat la nivelul noilor îndatoriri pe care ni le-a atribuit Tratatul de la Lisabona. Să ne prezentăm ca interlocutori credibili pregătiți să fie pe măsura provocării considerabile reprezentată de gestionarea presiunii migratoare de la frontierele Europei. Știm că fluxurile migratoare bine gestionate vor fi în avantajul tuturor.
Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Doamnă președintă, în primul rând, aș dori să mulțumesc celor doi raportori, doamna Mathieu și dl Cercas, celor două comisii, precum și Președinției belgiene pentru munca grea depusă pentru această propunere.
După cum știți, și după cum a spus și raportoarea, Comisia a prezentat deja acest raport în 2007. Scopul nostru era și încă este de a simplifica procedurile prin introducerea unui permis de rezidență și muncă, garantând drepturile la ocuparea forței de muncă lucrătorilor țărilor terțe cu ședere legală care nu sunt incluși în propunerile specifice de legislație ale UE sau ale Comisiei. În această propunere, nu ne referim la condițiile necesare pentru acordarea sau retragerea unui permis. Astfel de condiții, precum și decizia privind numărul de migratori care pot fi admiși – dacă există – sunt de competența statelor membre.
Prezenta propunere constituie una dintre pietrele de temelie ale politicii Uniunii Europene privind forța de muncă și migrația. Dacă va fi adoptată de Parlament și de Consiliu, această directivă va confirma faptul că Uniunea Europeană apreciază contribuția importantă pe care lucrătorii țărilor terțe au adus-o economiilor și societăților noastre. Aș dori să demonstrez, de asemenea, că suntem pregătiți și capabili să cădem de acord cu privire la forța de muncă și migrația.
Aceasta este o propunere foarte complexă care privește atât partea de imigrație, cât și cea socială de ocupare a forței de muncă. Majoritatea amendamentelor votate în comisiile corespunzătoare din acest Parlament pot fi susținute de către Comisie în măsura în care acestea consolidează garanțiile privind procedurile atât pentru migratori, cât și pentru angajatori. Acest aspect este legat de amendamentele orientate către simplificarea în continuare a procedurilor de solicitare și consolidarea dispozițiilor privind egalitatea de tratament – de exemplu principiul proporționalității taxelor în ceea ce privește procedurile și dispozițiile privind egalitatea de tratament referitoare la avantajele fiscale.
Pe de altă parte, amendamentul care condiționează exportul drepturilor de pensie acumulate de existența unui acord bilateral este mult mai restrictiv în comparație cu abordarea propusă de Comisie.
Mă bucur că atât Președinția, cât și Parlamentul au depus eforturi importante pentru a-și apropia pozițiile. Președinția belgiană a încercat să determine statele membre să se apropie de poziția PE și știu că Parlamentul a ținut seama de o serie de preocupări și solicitări ale Consiliului.
Compromisul la care încercăm cu toții să ajungem va respecta anumite criterii precum obiectivul de a proteja lucrătorii migratori și de a le acorda o serie de drepturi socioeconomice referitoare la lucru bazate, pe cât posibil, pe egalitatea de tratament pentru lucrătorii UE chiar din prima zi de la locul de muncă. Acesta va ține seama și de importanța creării unor condiții de concurență echitabile pentru acești lucrători în toată Uniunea și, în al treilea rând, de importanța de a arăta țărilor noastre partenere că suntem pregătiți să asigurăm egalitatea de tratament pentru resortisanții țărilor terțe care locuiesc și muncesc legal în statele noastre membre.
Nu putem trece cu vederea preocupările statelor membre referitoare la anumite dispoziții, în special în ceea ce privește concentrarea bugetară. Cred că este important ca acele criterii pe care tocmai le-am subliniat să fie respectate, chiar dacă este posibil ca rezultatul final să nu fie atât de ideal pe cât ne-am dorit și atât de ambițios pe cât am fi sperat. După cum a spus doamna Mathieu, acesta este un compromis. Este un compromis bun și marchează un pas înainte important în domeniul migrației legale și va fi de mare importanță pentru lucrătorii Uniunii Europene.
Prin urmare, permiteți-mi să sper că vom putea ajunge la un acord privind această propunere cât mai curând posibil. Le mulțumesc din nou raportorilor și raportorilor alternativi pentru munca pe care au depus-o.
Alejandro Cercas, raportor pentru aviz al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. – (ES) Doamnă președintă, doamnă comisar, doamnă Mathieu, doamnelor și domnilor, în Europa, imigrația este fără îndoială o problemă politică, economică și socială de mare importanță și semnificație.
Prezenta propunere este o ocazie nemaipomenită, dar necesită o gestionare inteligentă, echitabilă, altfel va deveni o problemă, nu doar pentru cei care sosesc, deoarece nu vor fi tratați corect, ci și pentru lucrătorii de aici ale căror locuri de muncă vor fi amenințate. Alternativa este ca piața forței de muncă să fie scindată și divizată și atunci vor exista lucrători cu prețuri scăzute care vor amenința victoriile sociale obținute de-a lungul unui secol de construire a modelului social european.
Prin urmare, doamnă comisar, doamnă Mathieu, principiul egalității de tratament este piatra de temelie a unei politici privind imigrația economică în același timp inteligentă și echitabilă. Consiliul a spus acest lucru la Tampere în urmă cu 11 ani, Comisia a spus asta în urmă cu cinci ani în cartea sa verde și mâine Parlamentul trebuie să voteze o propunere de inițiativă legislativă. Acest subiect al egalității de tratament constituie obiectul capitolului III din directivă. Nu este doar o directivă birocratică. Aceasta stabilește drepturi și obligații care ar trebui să se aplice pentru toți imigranții legali și ar trebui să includă toate drepturile la egalitate de tratament și nediscriminare.
Din nefericire totuși, doamnă comisar, directiva nu este cea care ni s-a promis. Nu eu sau Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale spunem asta, ci toate organizațiile umanitare neguvernamentale, toate bisericile din Europa și toate sindicatele, fără excepție. Prezenta directivă este necorespunzătoare și chiar periculoasă, deoarece exclude tocmai grupurile care au cea mai mare nevoie de protecție; exclude lucrătorii temporari, persoanele strămutate, cele transferate de către întreprinderile lor și lucrătorii din țările mai puțin dezvoltate care vor veni aici în baza Acordului General pentru Tarife și Comerț Modulul 4.
Sute de mii de lucrători vor sosi astfel din țările terțe în conformitate cu principiul țării de origine, deoarece nu vor fi tratați egal de prezenta directivă. Acest lucru se va întâmpla și pentru că dvs. dați statelor membre posibilitatea neacordării egalității de tratament cu privire la plata pensiilor la întoarcerea în țările lor, prestațiile familiale și prestațiile de asistență socială pentru șomeri, cu excepția prestației de șomaj în sine. Acest fapt va fi valabil chiar și pentru lucrătorii supuși principiului egalității de tratament și care sunt acoperiți de ceea ce a menționat doamna Mathieu. Aceștia sunt excluși și de la primirea de subvenții și de la orice tip de asistență în vederea efectuării de studii superioare, inclusiv formare profesională.
Pentru toate aceste motive, Comisia declară în expunerea de motive și în evaluarea impactului că intenționează să elimine și să pună capăt acestei lacune privind drepturile, dar în practică nu face acest lucru. Asta nu este suficient, doamnă comisar.
Mai mult, din păcate, mâine grupurile de dreapta și de centru-dreapta din acest Parlament vor depune amendamente care merg mai departe, după cum ați spus, și care chiar adoptă cele mai extreme poziții ale Consiliului pentru a distruge consensul la care am ajuns în cadrul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale.
Prin urmare, doamnă comisar, doamnă Mathieu, doamnelor și domnilor, consider că trebuie să avem o dezbatere mult mai amplă cu privire la această chestiune, și la celelalte directive, care să fie deschisă societății civile, ONG-urilor, bisericilor și sindicatelor. Nu trebuie să abordăm această problemă repede și, în opinia mea, în mod iresponsabil, de parcă am adopta textul Consiliului mâine.
Consider că majoritatea colegilor mei deputați din cadrul diferitelor secțiuni de partid ar fi de acord cu organizarea unei dezbateri ample pentru a ajunge la un consens larg răspândit în Parlament, care să respecte principiile Cartei drepturilor fundamentale și care să urmeze recomandările Organizației Națiunilor Unite, ale Organizației Internaționale Muncii și ale Consiliului Europei.
Discutăm despre demnitatea oamenilor, dar și despre viitorul Europei, și cred că în Europa avem nevoie ca toți lucrătorii, fără excepție, indiferent de originile lor, să beneficieze de toate drepturile, până la ultimul, dacă trăiesc legal în Europa. Acesta este modul prin care se va putea combate xenofobia și rasismul și se va lupta pentru o Europă decentă.
Ria Oomen-Ruijten, în numele Grupului PPE. – (NL) Doamnă președintă, permiteți-mi, în primul rând, să o felicit pe doamna Mathieu pentru capacitatea de a prelua conducerea cu privire la un dosar care a fost plimbat dintr-o parte într-alta atâția ani. Dacă v-am înțeles corect, doamnă Malmström, o propunere de directivă referitoare la condițiile care reglementează șederea resortisanților țărilor terțe în Uniunea Europeană în scopuri de lucru a fost făcută încă din 2001. Acea propunere a fost retrasă în 2006, după care s-a depus prezenta propunere în 2007, cu această procedură unică pentru cetățenii țărilor terțe care intră în UE pentru a lucra. Prin urmare, permisele de ședere și de ocupare a unui loc de muncă sunt combinate într-unul singur.
Doamnă președintă, propunerea depusă acum – și nu sunt întru totul de acord cu dl Cercas – indică faptul că resortisanții țărilor terțe care dețin un permis unic au drepturi sociale care sunt, de fapt, aceleași pentru toată lumea. Dezbaterea din cadrul Comisiei pentru afaceri sociale și mediu – și îi mulțumesc colegului meu deputat dl Cercas, deoarece mă bucur să discut acest aspect cu dumnealui – a devenit destul de intensă cu privire la două puncte. În primul rând, din cauza domeniului de aplicare, conform căruia – și cu asta sunt de acord – lucrătorii detașați nu pot, sau nu au dreptul, să se califice pentru un permis unic. Acest fapt este descris la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 96/71/CE, cunoscută și ca Directiva privind detașarea lucrătorilor.
În opinia mea, statutul social al resortisanților țărilor terțe detașați este și era descris în mod adecvat în acea directivă. După cum consideram atunci și după cum încă mai consider, este important să creăm condiții de concurență echitabile în care angajaților detașați nu li se va permite să lucreze pentru un salariu mai mic decât cel al personalului obișnuit. Cu toate acestea, mă întreb dacă prin nemenționarea Directivei privind detașarea lucrătorilor nu cumva ne-am crea probleme pe viitor.
Al doilea punct, cu care m-am luptat foarte mult și care a fost modificat acum ca urmare a amendamentului meu, este principiul încălcării egalității de tratament. Am fost și încă sunt de părere că acest principiu, așa cum este stabilit în Regulamentul (CE) nr. 883, trebuie să constituie, de asemenea, punctul nostru de plecare atunci când este vorba despre acest permis unic. Consider că compromisul la care a ajuns Consiliul este unul bun, deoarece garantează atât egalitatea drepturilor, cât și egalitatea de tratament.
Vilija Blinkevičiūtė, în numele Grupului S&D. – (LT) Doamnă președintă, directiva privind un permis unic pentru ședere și ocuparea unui loc de muncă este cu adevărat foarte importantă. Au existat multe discuții, multe opinii și multe evaluări, dar încă nu s-a luat o decizie comună care să fie acceptabilă pentru toți lucrătorii țărilor terțe care locuiesc și muncesc legal în statele membre. Prezenta directivă ar trebui să constituie o directivă cadru generală privind drepturile lucrătorilor țărilor terțe și ar trebui să ofere un cadru pentru directive specifice, deoarece numai atunci poate contribui la obiectivul Uniunii Europene referitor la politica comună privind migrația. Cu toate acestea, principala problemă este faptul că cadrul directivei promise a fost deja înlăturat din propunerea Comisiei, întrucât anumite categorii de lucrători, precum lucrătorii temporari, transferurile în interiorul aceleiași întreprinderi și refugiații au fost eliminate din conținutul său. Cu alte cuvinte, prezenta directivă nu consolidează principiul echivalenței juridice pentru lucrătorii țărilor terțe. Pentru ca această directivă să constituie un punct de referință și un cadru, este necesară includerea tuturor lucrătorilor în domeniul de aplicare a directivei, în special a lucrătorilor temporari, deoarece, altfel, migranții care locuiesc și ocupă un loc de muncă legal în Uniunea Europeană nu vor beneficia de condiții de muncă bazate pe principiile justiției, uniformității și egalității. Ar trebui menționat faptul că lucrătorii migranți contribuie la economia UE prin munca lor și prin impozitele și contribuțiile de asigurare socială pe care le plătesc. Prin urmare, trebuie să li se garanteze aceleași drepturi minime și să fie tratați la fel pe piața forței de muncă. Dacă vom vota această directivă mâine, trebuie să fim uniți, deoarece numai atunci vom putea câștiga această luptă pentru includerea tuturor grupurilor de lucrători în prezenta directivă și pentru asigurarea drepturilor egale pentru aceștia. Aș dori să subliniez faptul că este imposibilă instituirea unei piețe a forței de muncă de două feluri, în interiorul sau în afara Uniunii Europene. Nu trebuie să permitem crearea unei subclase de lucrători care să se confrunte cu discriminarea și care să nu beneficieze de niciun drept sau garanție. Dacă vom face acest lucru, vom călca în picioare toate standardele sociale dobândite anterior.
Sophia in 't Veld, în numele Grupului ALDE. – Doamnă președintă, în primul rând, aș dori să încep cu o mică solicitare de respectare a Regulamentului de procedură: Menționez că partenerul nostru la negocieri, Consiliul, este absent la o dezbatere atât de importantă. Consider că acest lucru este inacceptabil. Nu este pentru prima oară când se întâmplă și solicit Președinției acestui Parlament să notifice Consiliul și să reclame acest lucru.
(Aplauze)
Apoi aș dori să continui și, la fel ca ceilalți, să o felicit pe doamna Mathieu pentru munca excelentă depusă cu privire la un dosar foarte dificil, complex și delicat. Grupul meu, Grupul ALDE, va accepta responsabilitatea acestuia și dorim și noi să se ajungă la un acord, deoarece înțelegem că acest lucru este foarte important. Cu toate acestea, nu facem asta cu multă bucurie, deoarece, după cum au spus în diferite moduri toate grupurile din acest Parlament și Comisia, această propunere nu merge deloc pe atât de departe pe cât ar trebui.
Grupul meu își va menține poziția cu privire la documentele suplimentare, pentru că, dacă vom permite statelor membre să solicite documente suplimentare, acest lucru va contrazice întregul obiectiv al permisului unic; fie deții un permis unic, fie nu, dar dacă deții un permis unic, nu este nevoie de documente suplimentare.
În ceea ce privește tabelele de corelare, de dragul ajungerii la un acord, grupul meu nu va vota introducerea acestora. Dar trebuie să spun că – fac o remarcă personală – consider că această birocrație este un lucru rușinos din partea statelor membre, deoarece, dacă statele membre ar intenționa să transpună directiva și să fie transparente în ceea ce o privește, atunci ar trebui să introducă – de bunăvoie – tabelele de corelare.
În sfârșit, în 1999, la Tampere, statele membre au făcut această grandioasă declarație că doresc o politică comună în ceea ce privește dreptul de azil și imigrația. Ei bine, câte progrese am făcut până în prezent? Mai niciunul. Este foarte clar faptul că statele membre nu doresc o politică comună privind imigrația.
Jean Lambert, în numele Grupului Verts/ALE. – Doamnă președintă, și noi suntem preocupați de variațiile de pe piața forței de muncă existente deja între 27 de state membre și în cadrul celor 27 de state membre, dar preocuparea noastră este cum să ne îndepărtăm de acest lucru către ceva care să fie mai cuprinzător și mai puternic.
Vrem să ne asigurăm că avem o bază de drepturi adoptată de comun acord pentru majoritatea resortisanților țărilor terțe, așa a fost stabilită inițial de Comisie și îmbunătățită în general în cadrul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale.
Nu dorim ca aceste drepturi să fie tot mai restrânse și constrânse, așadar, la votarea de mâine, vom sprijini setul de drepturi cel mai vast și mai puternic posibil. Vrem să reamintim Consiliului că aici ne ocupăm de persoanele care ar trebui să își poată dezvolta aptitudinile și educația, să beneficieze de contribuțiile de asigurări sociale pe care le fac și care așteaptă cu nerăbdare să își revendice drepturile la pensie, având în vedere că, după cum se recunoaște în propunere, munca lor sprijină economiile și de fapt, societățile noastre.
Pentru grupul nostru, angajamentul față de imigrația circulară de la articolul 11 litera (a) este, de asemenea, important. Domeniul de aplicare este o chestiune controversată deoarece se discută alte instrumente existente, cu care se află uneori în conflict. De asemenea, ne înșelăm dacă credem că ceea ce s-a prezentat aici va răspunde cu adevărat nevoilor fiecărui lucrător imigrant în parte din Uniunea Europeană. Avem nevoie de o abordare mai nuanțată pentru a ne asigura că migrația este în avantajul lor, așadar nu vom vota, de exemplu, includerea beneficiarilor de protecție umanitară.
Patrick Le Hyaric, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Doamnă președintă, doamnă comisar, după cum a subliniat foarte bine dl Cercas, există un dezacord între Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne. Parlamentul trebuie, prin urmare, să voteze împotriva a ceea ce se numește Directiva privind „permisul unic”. În fond, acest text nu are decât un scop, ușor de reperat, acela de a face ca lucrătorii din Uniunea Europeană să concureze cu cei din țările din afara Europei și chiar de a face lucrătorii imigranți să concureze între ei, în funcție de statutul lor.
Dacă această directivă rămâne în forma actuală, vor exista mai multe tipuri de statut: acela de rezident, de lucrător sezonier și de lucrător transferat în cadrul aceleiași întreprinderi. Acest lucru va oficializa existența mai multor categorii de lucrători în Uniunea Europeană. Acceptarea acestui fapt ar încălca principiile Cartei drepturilor fundamentale.
Contrar spuselor dvs., doamnă Mathieu, astfel de diferențe de statut vor duce la exercitarea unei presiuni descendente permanente asupra condițiilor de viață, de muncă și de ocupare a forței de muncă ale tuturor salariaților din Uniunea Europeană. Egalitatea nu se poate rezuma la simpla invocare a condițiilor de muncă.
După cum a spus dl Cercas, egalitatea trebuie să includă salariile, orele de lucru, securitatea locului de muncă, sănătatea, concediile, protecția socială, accesul la serviciile publice și instruirea. Fără acest minim comun, vom avea o junglă a competiției, a stigmatizării, a excluziunii și a exploatării fără limite. Egalitatea trebuie să includă toți lucrătorii, indiferent de originea lor. Să nu acceptăm adăugarea de noi tipuri de concurență între lucrători în plus față de cele introduse de îngrozitoarea directivă Bolkestein. Egalitatea în rândul lucrătorilor trebuie să reprezinte obiectivul unei directive pozitive unice, care să afirme acest principiu. În lipsa acesteia, în numele Europei lucrătorilor, al Europei sociale, al unei Europe umaniste, noi toți din acest Parlament, împreună, indiferent de opiniile noastre, respingem această directivă.
Mara Bizzotto, în numele Grupului EFD. – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, raportul în cauză conține cu siguranță câteva elemente pozitive, iar scopul general este de a simplifica procesele și de a reduce procedurile birocratice pentru lucrătorii țărilor terțe care dețin un permis valid de ședere într-un stat membru.
Cu toate acestea, aș dori să menționez, ca punct de discutat, faptul că, astăzi în Europa, zeci de milioane de cetățeni – dintre care mulți tineri – nu au un loc de muncă din cauza deficiențelor structurale din sistemul de producție european și a unei crize pentru care nu se întrevede niciun sfârșit.
Responsabilitatea principală a Europei, chiar înainte de asistarea resortisanților țărilor terțe din țările noastre, este de a aplica măsuri economice, politice și sociale care să îi ajute pe cetățenii noștri, în primă instanță, să câștige sau să recâștige un loc de muncă. Dacă Europa va reuși să asigure locuri de muncă pentru cetățenii săi, acest lucru va crea baze sociale astfel încât fluxul de migrație externă să poată fi adaptat corespunzător.
Principalul aspect trebuie să fie, mai presus de toate, asigurarea că Europa crește în mod independent și că se bazează pe propriile puteri. Țările noastre vor avea atunci puterea de a oferi și altora locuri de muncă.
Daniël van der Stoep (NI). – (NL) Doamnă președintă, partidul meu a fost mereu clar în privința faptului că ne opunem unei politici europene în materie de azil și imigrație. În Țările de Jos avem acum un cabinet extraordinar care poate să pună în aplicare mai bine decât înainte voința poporului în domeniile azilului și imigrației, dar acum am fost pur și simplu puși în fața unui fait accompli.
Cu toate acestea, partidul meu, delegația Partidului Olandez pentru Libertate (PVV) se va strădui mereu să se asigure că aceste competențe vor fi transferate înapoi statelor membre. Între timp, este important, desigur, să se reducă daunele, dar acest raport nu încearcă să realizeze acest lucru: noua procedură de aplicare face de fapt să fie mai ușor, nu mai greu, ca oamenii să intre în Uniunea Europeană.
Doamnă președintă, doar o clasă politică elitistă care este complet detașată de cetățenii săi ar putea să lase pe dinafară acei cetățeni, care asistă zilnic la efectele dezastruoase ale imigrației în masă a cetățenilor nevestici. Voi vota împotriva prezentului raport deoarece am fost ales de olandezi și nu de vânătorii de averi care vor să guste din plăcerile occidentale fără a îmbrățișa valorile iudeo-creștine.
Simon Busuttil (PPE). – (MT) Doamnă președintă, aș dori să încep prin a o felicita pe Véronique Mathieu pentru tot efortul pe care l-a depus pentru obținerea acestui rezultat. Aceasta a depus eforturi foarte importante cu privire la un subiect extrem de complex, după cum a spus doamna comisar Malmström. În calitate de Grup al Partidului Popular European (Creștin Democrat), susținem cooperarea în domeniul imigrației ilegale atâta timp cât specificăm în mod clar că ne pregătim simultan atacul împotriva imigrației legale. Cred că acestea nu pot exista una fără cealaltă. În același timp, recunoaștem totuși, de asemenea, că unul dintre instrumentele care pot fi folosite în combaterea imigrației ilegale este asigurarea unor oportunități bune și clare pentru imigrația reglementată, așa cum facem în acest caz. Totuși, aș dori să reamintesc, după cum a spus Véronique Mathieu, faptul că noile competențe care ne-au fost acordate în acest domeniu prin Tratatul de la Lisabona au creat și obligații noi. Prin urmare, întrucât ni se cere să ne asumăm aceste responsabilități noi, acest Parlament trebuie să facă întocmai acest lucru dovedind că este capabil să ajungă la un compromis cu Consiliul de Miniștri. Acest fapt presupune acceptarea unor poziții ale Consiliului, precum garanțiile pe care acesta ar dori să le mențină în ceea ce privește emiterea acestor permise în conformitate cu prezenta directivă. Consider că acest lucru pune problema egalității de tratament. Trebuie să recunoaștem că, pentru a ajunge la un acord cu Consiliul, trebuie apoi să acceptăm în mod inevitabil faptul că condițiile nu vor fi neapărat mereu aceleași. În același timp totuși, și mă opresc aici, cei care susțin că ne precipităm sau că suntem pregătiți să votăm împotrivă ar trebui să realizeze faptul că, fără o astfel de directivă, vom ajunge într-o situație de ilegalitate care cu siguranță nu va onora niciunul dintre lucrătorii afectați.
Claude Moraes (S&D). – Doamnă președintă, cred că colegii mei din Grupul S&D, dl Cercas și doamna Blinkevičiūtė, au vorbit amândoi despre problema centrală pentru grupul nostru în ceea ce privește prezentul pachet: nu este vorba numai despre egalitatea de tratament sau de principiul țării de origine – după cum a spus doamna Oomen-Ruijten, care a fost dezbătută foarte în detaliu. Este vorba și despre lipsa de logică a poziției noastre de astăzi. Avem o propunere pentru un permis unic care vine după propunerea privind lucrătorii calificați, cartea albastră, și după sancționarea angajatorilor. Asta înseamnă că avem un pachet care cuprinde multe dintre intențiile corecte, precum adoptarea unei abordări universale. Cu toate acestea, nu avem o abordare orizontală deoarece ne aflăm într-o situație în care doamna Mathieu face o treabă bună cu ce are, dar, după cum a spus în discursul său, noi am vrut o abordare globală, dar acum avem o abordare sectorială și acesta este tocmai motivul pentru care doamna Lambert era îngrijorată.
Așadar, unde ne aflăm azi? Grupul nostru este profund preocupat de aspectele referitoare la ocuparea forței de muncă din cadrul principiului țării de origine și, după cum a spus colega mea, doamna Blinkevičiūtė, avem o problemă reală cu categoriile de lucrători incluse în această propunere. Așadar, avem o situație în care lucrătorii detașați, persoanele transferate în cadrul aceleiași întreprinderi, lucrătorii sezonieri și – da – beneficiarii unei protecții internaționale sunt cu toții excluși. Vom prezenta aceste amendamente din nou mâine în numele grupului nostru.
Dacă dețineți un permis unic care nu îndeplinește funcțiile menționate pe ambalaj – adică nu are o abordare cu o bază rezonabil de largă pentru intrarea resortisanților țărilor terțe în Uniunea Europeană – veți întâmpina probleme cu privire la egalitatea de tratament, forța de muncă pe două niveluri și alte probleme pe care vrem să le rezolvăm prin politici comune.
De cealaltă parte, noi, cei din Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne în special, considerăm că abordarea sectorială este cea cu care trebuie să lucrăm, așadar vor exista directive privind lucrătorii sezonieri și persoanele transferate în cadrul aceleiași întreprinderi, dar nu puteți da vina pe grupul nostru, care plasează egalitatea de tratament în baza principiului țării de origine în centrul activităților sale în încercarea de a rezolva aceste chestiuni. Noi spunem adevărul, și anume că facem lucrurile greșit și asta se întâmplă din cauza persoanelor care nu sunt prezente astăzi să ne asculte argumentele: reprezentanții Consiliului. Consiliul nu a dorit să abordeze această problemă în mod orizontal și ne-am ales cu această abordare fragmentată.
Așadar, referitor la permisul unic, înțelegem bunele intenții și abordarea globală și munca raportoarei pentru a-l pune în funcțiune, dar mâine ne vom prezenta amendamentele având speranța că vom putea obține un permis unic care să arate ceea ce este: un permis unic care acoperă o gamă largă de persoane care doresc să lucreze în această Uniune Europeană. Vrem să realizăm un permis unic realist care va funcționa cu adevărat pentru toate statele membre și care va rezista în timp.
Gesine Meissner (ALDE). – (DE) Doamnă președintă, sunt în Parlament de un an deja și am avut de-a face cu diferite dosare, dar niciunul nu a fost atât de dificil ca cel pe care îl avem aici. În acest moment, aș dori să le mulțumesc sincer din nou doamnei Mathieu și domnului Cercas, cei doi raportori din partea comisiilor relevante.
Aceasta este într-adevăr o problemă foarte dificilă și asta din cauză că avem idealuri foarte înalte în Europa. Dorim să îi tratăm cu egalitate și corectitudine pe toți cei care locuiesc și lucrează aici. Acesta este, în principiu, un lucru asupra căruia putem fi de acord. Cu toate acestea, rămâne să ne întrebăm cât de mult putem de fapt să implementăm acest lucru în detaliu.
Ni s-a reamintit deja asta prin Tratatul de la Lisabona, acum dorim să elaborăm o politică comună în materie de azil și imigrație. Politica privind azilul este ceva drag nouă, și nu numai datorită Cartei drepturilor fundamentale. Avem nevoie de o politică privind imigrația și din motive economice, deoarece au loc schimbări demografice și avem o nevoie urgentă nu numai de lucrător cu înaltă calificare, ci și de lucrători mai puțin calificați.
În fond, marea dificultate în acest caz este cum să procedăm. După cum s-a spus deja – doamna in ’t Veld a menționat acest lucru – statele membre au declarat în 1990 la Tampere că doresc să dezvolte o structură comună. Încă nu s-a prezentat nimic. Cu alte cuvinte, ceea ce avem astăzi este un compromis – nu suntem pe deplin mulțumiți de acesta, dar, în opinia mea, el reprezintă un mijloc de a merge mai departe. Personal, înțeleg de ce unii spun că avem nevoie de mai mult timp pentru discuții. Nici eu nu sunt mulțumită în totalitate de acesta. De exemplu, este deosebit de important pentru mine ca toată lumea să aibă acces la instruire și la învățământ complementar, deoarece acest lucru este absolut esențial – nu numai pentru persoanele vizate, astfel încât să poată lucra pe piața forței de muncă, dar și pentru noi, care avem o nevoie reală de lucrători. În cazul asigurărilor sociale de exemplu, unde oricum există deja atât de multe sisteme diferite care nu au fost armonizate în cadrul UE, acest fapt ridică întrebarea referitoare la modul în care putem crea cu adevărat un set comun de drepturi pentru resortisanții țărilor terțe valabile în toate cazurile, dacă așa vrem.
Este dificil, și din acest motiv văd compromisul depus în prezent ca fiind un lucru bun. Chiar ar trebui să votăm pentru; atunci măcar vom avea ceva.
Hélène Flautre (Verts/ALE). – (FR) Doamnă președintă, trebuie să spun că este extrem de ciudat ca o directivă care intenționează să garanteze un cadru legal pentru accesul corespunzător la drepturi pentru toți muncitorii să înceapă cu o listă lungă a categoriilor de muncitori excluși din acea directivă. Aceasta o face să pară un proiect pentru imigrația legală, dar și pentru o piață europeană a forței de muncă multistratificată, în care fiecărei categorii de lucrători ar trebui să i se acorde, în funcție de valoarea ei, un fel de portofoliu de drepturi. Prin urmare, suntem departe de o abordare orizontală și universală în ceea ce privește drepturile lucrătorilor.
Cred că responsabilii din Europa încă nu au înțeles faptul că mai multe drepturi pentru lucrători înseamnă o eficiență economică sporită și o mai bună coeziune socială, cu mai multe beneficii individuale și colective, desigur, pentru imigranți, pentru societățile gazdă și pentru societățile de origine. De fapt, acest lucru a fost demonstrat într-un studiu realizat de London School of Economics care spune că legalizarea a 600 000 de lucrători ilegali din Marea Britanie, care nu vor avea acces la această procedură unică de solicitare, ar aduce 3 miliarde de lire sterline în conturile Marii Britanii. Cred că nu facem deloc față provocărilor.
Csaba Sógor (PPE). – (HU) Doamnă președintă, știm cu toții că imigrația economică este un fenomen real în statele membre ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, prezența lucrătorilor țărilor terțe trebuie evaluată având în vedere cel puțin două considerente. Problema se manifestă în primul rând ca o necesitate economică, întrucât tendințele demografice și ale pieței forței de muncă indică faptul că societățile europene au nevoie de forță de muncă imigrantă. Astfel, este în interesul nostru să ne asigurăm că imigrația are loc în mod legal, în condiții reglementate, și că statele membre au posibilitatea de a monitoriza procesul, în timp ce imigranții trăiesc experiența siguranței juridice, ceea ce înseamnă că nu ar trebui să existe avantaje de câștigat din urma ocolirii procedurilor juridice.
Cred că partea din directivă referitoare la drepturile comune, adică drepturile egale pentru imigranții și angajații resortisanți ai statelor membre în cauză, este foarte importantă. În acest moment, aș dori să atrag atenția asupra celuilalt aspect, cultural, al problemei. Prezența imigranților cu obiceiuri și tradiții culturale diferite reprezintă o sursă de tensiune în multe state membre. Sunt convins de faptul că asigurarea egalității de drepturi nu se poate opri la interzicerea discriminării pe piața forței de muncă. Cred că problema necesită o abordare mai subtilă. Motivul este că lucrătorii imigranți legali nu numai aduc o sursă suplimentară de forță de muncă în Europa, nu numai că doresc să lucreze aici, ci doresc să și studieze, să întemeieze o familie, să crească copii și să aibă o viață întreagă aici. Dacă Europa decide, prin urmare, că imigrația economică este soluția la dezechilibrele provocate de situația demografică, aceasta nu trebuie să piardă din vedere dimensiunea culturală a problemei. Reușita multiculturalismului presupune toleranță, respect reciproc și solidaritate.
Sergio Gaetano Cofferati (S&D). – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, cred că soluția pe care o discutăm este o soluție eronată, foarte nedreaptă față de multe persoane vulnerabile și care, într-un anumit fel, este și auto-distructivă, deoarece nimeni nu va trece cu vederea faptul că – și acest aspect a fost deja menționat – există o contradicție între discutarea unui permis unic și începerea cu derogări și excepții.
Excluderea lucrătorilor detașați, a lucrătorilor sezonieri și a refugiaților din soluția în cauză subminează de fapt uniformitatea drepturilor, atât a celor în materie de ocupare a forței de muncă, cât și cele ale cetățenilor. Și există o evoluție și mai negativă: nu numai că avem în față o soluție care ar deschide calea către forme de dumping, deoarece costurile vor fi diferite în fiecare caz, ci va face și o distincție între un cetățean și altul.
Acest Parlament va trebui să discute mai târziu despre problema condițiilor de muncă pentru lucrătorii sezonieri. Doamnă comisar, lucrătorii sezonieri nu sunt doar cetățeni străini; sunt și cetățeni europeni, și dacă drepturile cetățenești și condițiile materiale îi diferențiază pe unii de alții, este inevitabil ca întreprinderile să caute soluții de mâna a doua la angajarea acestora.
În ceea ce privește lucrătorii detașați, vă puteți imagina ce situație se va crea pe piața noastră mondială în cazul în care companiilor multinaționale li se va permite să angajeze persoane care să vină să lucreze în țările noastre, dar în termenii și condițiile aplicabile în țările lor de origine? Se va crea o situație nouă, dar extrem de negativă. Dumpingul nu va fi singura întâmplare la ordinea zilei; se vor face distincții și între cetățeni, iar acesta este un lucru prin care Europa nu a trecut niciodată, nici măcar în ultimele perioade.
Unitatea este fundamentală și, din acest motiv, dispoziția ar trebui să fie revizuită radical.
Carlos Coelho (PPE). – (PT) Doamnă președintă, doamnă comisar, doamnelor și domnilor, să fim clari: acesta este acordul pe care ni l-am dorit? Răspunsul este „nu”. Mulți dintre noi din Parlament ne-am fi dorit să mergem mai departe, dar cred că acesta este un pas în direcția corectă, mai ales din două motive: în primul rând, deoarece creăm în prezent un instrument nou care vizează avantajarea resortisanților țărilor terțe care doresc să imigreze pe teritoriul statelor membre conferindu-le un set de drepturi; în al doilea rând, după cum a spus deja doamna Mathieu, din cauza mesajului politic pe care îl trimitem peste hotare, care contrazice ideea unei Europe-fortăreață care este capabilă numai de adoptarea de măsuri represive și de consolidarea securității, deși răspundem, în același timp, preocupărilor exprimate în Programul Stockholm referitor la crearea de politici flexibile privind imigrația pentru a promova dezvoltarea economică a Uniunii.
Prin urmare, sunt de acord cu doamna Mathieu că trebuie să se ajungă urgent la un acord cu Consiliul și, deși împărtășesc viziunea doamnei in ’t Veld că multe state membre nu doresc să discute niciun fel de politică comună privind imigrația, din acest motiv este important să facem primul pas.
Să clarificăm lucrurile: în urma abolirii granițelor interne dintre statele membre, a devenit esențial să se armonizeze legislațiile naționale cu privire la condițiile de admitere și ședere pentru resortisanții țărilor terțe, să li se garanteze egalitatea de tratament și să se asigure garanția de drepturi și obligații comparabile cu cele ale cetățenilor UE. Mai mult, cred că instituirea unei proceduri de solicitare unică pentru un permis de ședere și de ocupare a unui loc de muncă va fi benefică în ceea ce privește eficiența, atât pentru imigranți, cât și pentru angajatori, și va facilita, de asemenea, monitorizarea legalității șederii și a angajării.
Debora Serracchiani (S&D). – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, până în prezent, accesul la ocuparea unui loc de muncă a fost reglementată doar pentru câteva categorii specifice de resortisanți ai țărilor terțe. De fapt, nu toată lumea beneficiază de principiul general al egalității de tratament în ceea ce privește accesul la un loc de muncă.
În consecință, Uniunea Europeană trebuie să facă demersuri pentru garantarea egalității de tratament atât pentru resortisanții țărilor terțe care locuiesc legal într-un stat membru, cât și pentru cei care se califică pentru statutul de refugiat sau care necesită protecție internațională, în temeiul Directivei 2004/83 a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Trebuie să împiedicăm o creștere a cererii de lucrători sezonieri de exemplu, pentru simplul fapt că aceștia pot fi plătiți mai puțin și că au costuri diferite – mai scăzute – în comparație cu cetățenii europeni angajați să facă același lucru. Trebuie să evităm, de asemenea, riscul ca multe dintre companiile multinaționale să își mute sediul în țări precum Maroc sau Turcia și să își trimită angajații să lucreze în ramurile europene pentru că e mai ieftin.
Din motive de justiție socială, trebuie să ne asigurăm că cetățenii europeni sunt tratați în mod egal în ceea ce privește remunerarea, condițiile de muncă și asigurarea socială. Din acest motiv, cred că este corect ca lucrătorii sezonieri, lucrătorii detașați, refugiații și lucrătorii care desfășoară o activitate independentă să fie incluși în prezenta directivă. Ar fi extrem de periculos să se facă distincții.
PREZIDEAZĂ: LÁSZLÓ TŐKÉS Vicepreședinte
Liisa Jaakonsaari (S&D). – (FI) Domnule președinte, de-a lungul secolelor, oamenii au părăsit Europa pentru a munci și pentru a scăpa de război și persecuție politică și religioasă, iar acum, Europa, prin stabilitatea sa, atrage oameni din afară și acesta este un lucru bun. Este excelent faptul că normele referitoare la imigrația legală sunt armonizate în cadrul UE astfel încât permisele de ședere și de ocupare a unui loc de muncă să fie combinate într-un singur permis. Acesta este un lucru bun.
În opinia mea totuși, abordarea Comisiei este mai degrabă mai puțin judicioasă, deoarece a ales una care este sectorială. Aceasta garantează drepturi diferite pentru grupuri diferite. A devenit așa o junglă încât până și experților le este greu să afle ce este de fapt politica europeană cu privire la imigrație. Avem angajați care au fost trimiși aici, angajați cu cărți albastre, cercetători, lucrători sezonieri, angajați care au fost transferați în interiorul aceleiași întreprinderi și așa mai departe. De ce nu poate Comisia să aplice aceleași reguli pentru toți angajații?
De multe ori a devenit evident faptul că multe grupuri migratoare nu sunt tratate egal și acest lucru este foarte greu de acceptat. Principiul director în această situație trebuie să fie în mod sigur egalitatea de tratament pentru toți. Nu este corect ca numai anumite persoane să primească un tratament egal și altele nu.
Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European a depus amendamente ținând seama de acest aspect și sper că vor câștiga aprobarea Parlamentului la votul de mâine. Acest lucru este foarte important și, deși le urăm bun venit imigranților, dorim ca normele să fie mai echitabile și mai consecvente.
Evelyn Regner (S&D). – (DE)Domnule președinte, domnule comisar, ideea unui ghișeu unic este bine venită, dar aceasta reprezintă o schimbare de paradigmă pentru unele țări europene – inclusiv țara mea, Austria, în care permisele de ședere sunt eliberate de către autoritățile care se ocupă de drepturile terților, iar permisele de ocupare a unui loc de muncă de către autoritățile responsabile cu piața forței de muncă, serviciul austriac de ocupare a forței de muncă, cu implicarea partenerilor sociali. Reglementarea accesului pe piața forței de muncă afectează direct partenerii sociali, care ar trebui, prin urmare, să fie implicați în conținutul acesteia. Discuția care a avut loc până în prezent a implicat mult prea puțin sindicatele, iar ONG-urile și bisericile au fost, de asemenea, excluse. Mulți dintre vorbitorii anteriori au spus că politica în domeniul migrației trebuie privită în ansamblu. Prin urmare, sunt împotriva abordării fragmentare a Comisiei, care divizează pachetul și, astfel, introduce pe ușa din spate principiul țării de origine și poate chiar dumpingul social, după cum s-a menționat deja.
Permiteți-mi să fac un comentariu cu privire la natura juridică a documentului suplimentar. Un format de card de credit nu va putea cuprinde toate măsurile și datele oficiale, așadar și documentul suplimentar trebuie să fie de natură normativă. Numai atunci vor fi posibile controalele eficiente. Acest lucru are scopul de a proteja muncitorii și previne denaturarea concurenței într-un mod care să avantajeze acele întreprinderi care doresc să se îmbogățească de pe urma lucrătorilor ilegali.
Ria Oomen-Ruijten (PPE). – (NL) Domnule președinte, am fluturat cartonașul meu albastru de două sau trei ori deja pentru a putea pune o serie de întrebări. Oricine ar asculta această dezbatere ar putea avea impresia că nu am petrecut mai multe luni aducându-mi contribuția la dimensiunea socială a prezentului dosar pe care îl tratăm acum.
Aici este vorba – și spun acest lucru din nou tuturor deputaților prezenți – despre un amendament propus de mine care vizează asigurarea egalității de tratament pentru toți cei care intră într-un stat membru cu un permis unic de ședere și de ocupare a unui loc de muncă. Acest lucru este garantat. Cum puteți insinua că nu este garantat? Și eu am citit articolele de presă și mi se pare că doar stârnim spiritele. Nu puteți face aceeași afirmație nici despre lucrătorii sezonieri și sunt de părere că urma să faceți o propunere în această privință.
În ceea ce privește detașarea, nu este vorba despre a pune bazele unei întreprinderi într-o țară terță și apoi reloca lucrătorii acolo ca să lucreze în condiții precare. Domnule președinte, acest lucru pur și simplu nu este adevărat.
Marian-Jean Marinescu (PPE). - Permisul unic va facilita demersurile administrative, va îmbunătăți controlul și gestionarea migrației economice și schimbul de date referitoare la cererea pe piața muncii. Prezenta propunere legislativă rezolvă însă problema doar pe jumătate, pentru că se ocupă de drepturile persoanelor care au fost deja admise pe teritoriul Uniunii și pe piața de muncă a unui stat membru. Nu acoperă alte două aspecte: criteriile de acordare a dreptului de muncă, precum și neincluderea lucrătorilor sezonieri și a persoanelor transferate în cadrul întreprinderii lor.
De asemenea, nu aș vrea să uităm că reglementăm drepturile lucrătorilor din țări terțe, dar nu avem încă în totalitate o piață a muncii liberă pentru toți cetățenii europeni.
Marita Ulvskog (S&D). – (SV) Domnule președinte, în această dezbatere s-au spus multe despre drepturile egale. Aceasta este și o problemă de echilibru sau conflict, deoarece aceasta este alegerea pe care o vom avea, și este, de asemenea, o chestiune de abordare pe termen lung sau pe termen scurt.
În cel mai rău caz, excluderile vor deschide calea către o nouă formă de sclavie. Știm cât de mult modificarea Directivei privind detașarea lucrătorilor de la o directivă minimă la una maximă a afectat ordinea și echilibrul de pe piața forței de muncă. Aceste excluderi nu vor îmbunătăți situația. Dimpotrivă, o vor înrăutăți. Acest lucru va duce la dezastre sociale. Industrii întregi vor alege să recruteze lucrători sezonieri într-un mod care va afecta întreaga piață a forței de muncă, va scădea salariile și va crea conflicte.
Fac apel la colegii mei deputați din alte grupuri politice, precum Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa și Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) să susțină amendamentul depus de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European. Aceasta este singura cale de a ne asigura că excluderile nu vor crea aceste conflicte sociale grave.
Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, la data de 18 decembrie 1990, ONU a adoptat Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor muncitorilor migranți și a membrilor familiilor acestora. Această convenție este unul din cele nouă instrumente principale ale ONU referitoare la drepturile omului. Din păcate, 20 de ani mai târziu, niciunul dintre statele membre ale Uniunii Europene nu au semnat sau ratificat această convenție.
Consider că recunoașterea drepturilor resortisanților unei țări terțe care locuiesc și lucrează legal în Uniunea Europeană trebuie să fie o prioritate pentru o Europă care se confruntă cu noi provocări cu privire la integrare, nediscriminare și protecția drepturilor omului.
Din acest motiv, solicit tuturor deputaților să susțină amendamentul 16 și să semneze Declarația scrisă 96 – la care sunt semnatară, împreună cu Cornelia Ernst, Sylvie Guillaume și Franziska Keller – pentru a adresa o petiție statelor membre pentru ratificarea Convenției ONU cu privire la muncitorii migranți.
Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT)Domnule președinte, este adevărat că această propunere de directivă aduce în discuție o mare varietate de situații, inclusiv, de exemplu, lucrătorii imigranți din țările terțe, lucrătorii sezonieri și lucrătorii detașați, dar adevărul este că această chestiune reprezintă în practică legalizarea dumpingului social, creșterea precarității muncii și agravarea discriminării, sub pretextul unei reglementări unice. Din acest motiv, credem că această propunere de directivă nu poate fi adoptată.
Ce este necesar este îmbunătățirea drepturilor celor care lucrează în Uniunea Europeană, indiferent dacă sunt lucrători detașați, lucrători sezonieri, lucrători cu normă întreagă sau chiar lucrători imigranți. Trebuie să recunoaștem drepturile acestora, inclusiv Convenția internațională a Organizației Națiunilor Unite privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora. Ar fi un lucru pozitiv dacă Comisia s-ar angaja în adoptarea și ratificarea acestei convenții pentru toate statele membre.
Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Domnule președinte, migrația economică este un fapt mai mult sau mai puțin cunoscut pentru toate țările mai bogate din Uniunea Europeană.
Odată cu imigranții care vin legal în țările UE, în conformitate cu legile și reglementările acestora, există totuși mulți imigranți ilegali care sunt expuși adesea discriminării sau chiar persecuției, întrucât angajatorii profită frecvent de lipsa statutului acestora de rezidenți legali.
Încercarea făcută prin această directivă cu privire la organizarea mai bună și introducerea de norme comune specifice pentru a rezolva această problemă poate ajuta la păstrarea demnității oamenilor care vin în țările UE pentru a găsi un loc de muncă dacă aceștia sunt dispuși să accepte normele UE privind migrația. Nu îmi fac iluzii că directiva va rezolva toate problemele migrării forței de muncă. Aceasta poate îmbunătăți totuși sistemul actual de ocupare a forței de muncă pentru migranți și elimina unele evoluții nedorite pe care le-am observat în acest domeniu. Astfel, avem motive să privim această propunere de directivă ca un pas în direcția corectă. Așa ar trebui văzută.
Seán Kelly (PPE). – (GA) Domnule președinte, există un proverb în irlandeză care spune: câți oameni, atâtea minți. Dacă ar fi să se aplice la ceva, s-ar aplica în cazul acestui subiect controversat, complex. Prin urmare, raportoarea a făcut o muncă excelentă și merită lăudată.
Întrucât Uniunea Europeană este fondată pe principii de pace și prosperitate, este cât se poate de normal ca aceasta să încerce să transmită acea idee în întreaga Uniune Europeană și, desigur, în lume. Fiind cel mai mare donator din lume către țările terțe, ar trebui să încercăm să ne asigurăm că cei care se află legal pe teritoriul nostru vor fi tratați cu aceeași demnitate și respect pe care ne-am dori să le primească cetățenii noștri dacă s-ar afla în țări terțe. Deși acest proiect nu este perfect, este un pas în direcția corectă. Salut și, prin urmare, aprob propunerea.
Alejandro Cercas, raportor pentru aviz al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. – (ES)Domnule președinte, nu doresc să redeschid o dezbatere cu colega mea, Doamna Oomen-Ruijten, ci doar să pun punctul pe „i”.
Dezbaterea nu a fost în niciun fel personală și nimeni nu a pus la îndoială munca acesteia. Dacă cineva ar fi pus acest lucru la îndoială, aș fi spus imediat că aceasta a făcut o muncă excelentă în Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale.
Totuși, dacă doamna Oomen-Ruijten spune că a depus amendamente pentru ședința de mâine care îmbunătățesc textul și oferă egalitate, trebuie să spun că nu este cazul. Doamna Oomen-Ruijten a trecut numele său pe amendamentele la textele – pe care le am aici – pe care Consiliul nu a reușit să le introducă în cursul dialogului pe care l-am avut cu acesta. Acestea nu sunt amendamente depuse de doamna Oomen-Ruijten; sunt textul Consiliului cuvânt cu cuvânt. În ceea ce privește detașarea lucrătorilor, Consiliul are o poziție mult mai inechitabilă decât Comisia.
Am fi pregătiți să acceptăm textul original al Comisiei, dar textul de la Consiliu precizează că toți lucrătorii detașați, inclusiv cei care sunt incluși în directiva 1996, sunt, de asemenea, excluși din această directivă. Prin urmare, acest amendament nu asigură sporirea egalității, ci mai degrabă sporirea inegalității.
Aș dori să îmi repet considerația personală pentru doamna Oomen-Ruijten. Dumneaei este fără îndoială un deputat european excelent a cărui muncă este foarte bună, dar, în cele din urmă, a adoptat viziunea Consiliului.
Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Domnule președinte, aceasta a fost într-adevăr o dezbatere foarte bună. În ceea ce privește domeniul de aplicare a directivei, nu este niciun secret faptul că Comisia ar fi dorit o abordare globală. Predecesorii mei au propus acest lucru cu mult timp în urmă. A fost imposibil. Este și acum, așadar avem această abordare sectorială. Nu îmi place, dar este singura cale de a avansa.
Directiva este necesară pentru că avem lucrători din țări terțe. Aceștia se află în țările noastre și aduc contribuții importante la economiile noastre. Trebuie să îi protejăm. Acestea fiind spuse, contrar unor păreri exprimate astăzi aici, permiteți-mi să subliniez că actuala directivă pune bazele principiului egalității de tratament pentru lucrătorii imigranți în toate domeniile legate de ocuparea forței de muncă, inclusiv condițiile de angajare și salarii. Aceasta nu creează discriminare. După adoptare, directiva va constitui un instrument foarte important în lupta pentru protecția lucrătorilor imigranți și împotriva dumpingului social. Nimeni nu dorește dumping social. Dorim să protejăm acești oameni.
Alte categorii de lucrători, precum lucrătorii sezonieri și persoanele transferate în cadrul aceleiași întreprinderi, nu sunt incluse în prezenta propunere. Împărtășesc viziunea dvs. conform căreia trebuie să îi protejăm. Din acest motiv, înainte de sosirea verii, Comisia a propus două instrumente separate care vizează persoanele transferate în cadrul aceleiași întreprinderi și lucrătorii sezonieri, care vizează întocmai protejarea acestora. Sunt convinsă că, de îndată ce raportorii, raportorii alternativi și comitetele vor începe să lucreze într-adevăr la aceste propuneri, aceștia vor face tot ce le stă în putință pentru a se asigura că și aceste categorii sunt protejate și că putem progresa și în aceste domenii.
Sunt conștientă, de asemenea, de faptul că unele persoane sau grupuri de aici ar fi dorit includerea lucrătorilor detașați – care sunt acum excluși. Directiva pe care o discutăm astăzi ar trebui să evite discriminarea, nu să creeze noi discriminări, prin urmare, haideți să tratăm problema detașării lucrătorilor separat și nu în acest context. Comisia se pregătește să lanseze un studiu de evaluare a impactului cu privire la această chestiune. Aceasta a anunțat o revizuire a directivei privind detașarea lucrătorilor pentru sfârșitul anului viitor. Problema domeniului personal de aplicare a Directivei privind lucrătorii detașați ar putea fi abordată ca parte a revizuirii anunțate pentru Directiva privind detașarea lucrătorilor.
În ceea ce privește problema tabelelor de corespondență, adusă în discuție de doamna Veld, Comisia împărtășește pe deplin opinia dumneaei, nu numai cu privire la această directivă. Ar fi fost, și sperăm că va fi, un instrument important pentru abordarea problemei unei reglementări mai bune și a unei transparențe sporite din partea statelor membre în momentul aplicării diferitelor directive. Va fi bine pentru voi; va fi bine pentru noi, parlamentele naționale și cetățenii. Repetăm mereu acest lucru Consiliului. Dacă asta ar ușura lucrurile, Comisia este pregătită să facă o declarație cu privire la acest subiect. Totuși, nu dorim să punem în pericol directiva dacă este posibil să ajungem la o decizie mâine, când veți vota pentru această chestiune. Cu toate acestea, vom continua să luptăm și vom reveni asupra acestui fapt în multe alte acte legislative.
Vă mulțumesc pentru această dezbatere. Vă mulțumesc pentru munca foarte grea pe care au depus-o mulți oameni, în special doamna Mathieu și dl Cercas. Sper că vom putea ajunge la un consens și că vom avea un vot pozitiv mâine.
Véronique Mathieu, raportoare. – (FR) Domnule președinte, domnule comisar, trebuie să fiu de acord din toată inima cu dvs., pentru că ați dat răspunsuri complete celor 23 de colegi deputați care ne-au vorbit, domnului Cercas și mie, cu privire la textul nostru.
Referitor la prezentul text, trebuie să mulțumesc tuturor raportorilor din toate grupurile politice, cu care am avut multe discuții și o foarte bună cooperare în cursul acestui an, întrucât a trecut deja un an de când lucrăm împreună la acest lucru. Am demarat la începutul anului și terminăm cu Președinția belgiană. Vă mulțumesc, doamnă Malmström, pentru că ați acordat o atenție deosebită acestui text, iar serviciile dvs. au făcut la fel. Mulțumesc și Consiliului, deoarece Consiliul ne-a ascultat foarte atent, și mulțumesc, de asemenea, acelor colegi care au vorbit în această seară.
Aș dori să spun că mâine votăm de fapt în primă lectură. Acesta este un compromis. Un compromis nu este niciodată 100 % satisfăcător și, dacă deputații încă mai trebuie asigurați, sper că, oricum, discursul pe care l-ați ținut îi va asigura.
Referitor la doamna Flautre, care tocmai a spus că începem textul unui raport cu excluderi, amintiți-vă că toți acei lucrători vizați de excludere au fost oricum incluși în directivele care îi privesc în special pe aceștia. Nu a fost, prin urmare, o chestiune de excludere a unui număr anumit de lucrători din țările terțe.
Sper că textul acestui raport, pe care l-am elaborat cu toți raportorii și pe care îl vom prezenta mâine celorlalți deputați, va fi un mare pas înainte pentru lucrătorii din țările terțe.
Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.
Votul va avea loc marți, 14 decembrie 2010.
Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)
Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Votez împotriva acestei propuneri de directivă formulată în mod periculos a Comisiei și a Consiliului, care au urmărit să creeze o piață a locurilor de muncă plătite puțin pentru lucrătorii imigranți din UE. Migrația trebuie să fie corectă. Toți cei care lucrează în UE ar trebui tratați egal, indiferent de țara de origine. Această propunere pentru un permis unic de ocupare a unui loc de muncă pentru resortisanții țărilor din afara UE a fost o oportunitate ratată de a asigura condiții de muncă decente în care imigranții să fie bineveniți în baza egalității de tratament. În schimb, propunerea ar fi avut drept rezultat un tratament discriminatoriu între lucrătorii UE și lucrătorii țărilor terțe detașați să lucreze în UE. De exemplu, companiile ar putea considera mai profitabilă relocarea oficială a sediilor centrale în țările din afara UE și apoi să-și detașeze lucrătorii în filialele europene pentru a nu le asigura lucrătorilor aceleași drepturi și condiții aplicabile din punct de vedere legal cetățenilor UE care lucrează în UE. Parlamentul European a respins această propunere. Astfel, Comisia și statele membre trebuie să se întoarcă la etapa de proiectare și să prezinte o propunere privind vizele care să nu promoveze o cursă către sfârșit.
19. Extinderea domeniului de aplicare al Directivei 2003/109/CE la beneficiarii unei protecții internaționale (dezbatere)
Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dl Claude Moraes, în numele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, referitor la extinderea domeniului de aplicare a Directivei 2003/109/CE la beneficiarii unei protecții internaționale (COM(2007)0298 – C6-0196/2007 – 2007/0112(COD) (A7-0347/2010)).
Claude Moraes, raportor. – Domnule președinte, mă tem că, până când voi începe să citesc primul paragraf din discursul meu, vom rămâne numai eu, coordonatorul PPE și doamna comisar în această sală. Vă admir pentru rezistență, doamnă comisar. Nu ar trebui să-mi ocup niciodată timpul acordat luării de cuvânt cu acest lucru, dar nu m-am putut abține. Mulțumesc și Grupului PPE pentru prezența la această oră târzie.
Domnule comisar, dvs. și Consiliul ați făcut o muncă excelentă în salvarea acestei propuneri, de care beneficiază acum cei care nu ar fi trebuit excluși niciodată din Directiva inițială privind statutul de rezident pe termen lung. A mai fost o posibilitate de a-i include în 2008 și, din nou, din păcate, din cauza eșecului în a obține unanimitatea în Consiliu, acest lucru nu a fost posibil. Așadar, astăzi este o zi foarte fericită pentru că o propunere susținută de predecesoarea mea în calitate de coordonatoare în grupul meu, Martine Roure, constituie acum obiectul unui acord. Sunt, de asemenea, foarte recunoscător Consiliului. Am evidențiat în dezbaterea anterioară faptul că acesta a fost absent, dar, dacă era prezent aici astăzi, i-aș mulțumi și Consiliului, deoarece în timpul Președinției belgiene am reușit să facem progrese bune. Sunt foarte recunoscător pentru aceasta.
Propunerea va aduce avantaje directe tuturor beneficiarilor unei protecții internaționale care se află în UE de peste cinci ani, dar care acum nu pot deveni rezidenți pe termen lung. Va pune capăt în sfârșit tratamentul diferențiat în comparație cu alți resortisanți ai țărilor terțe și va oferi o mai mare certitudine asupra situației lor în UE.
Problema principală a negocierilor s-a redus la calcularea perioadei de ședere legală astfel încât să ajungă la cei cinci ani. Am sprijinit opinia Comisiei că întreaga perioadă a procedurii trebuie să fie luată în considerare. Cu toate acestea, acest lucru a fost respins cu putere de Consiliu. Am fost îngrijorați în special de acest lucru, deoarece procedurile de azil pot dura mulți ani în unele state membre. Compromisul la care am ajuns în negocieri este că cel puțin jumătate din procedura de azil va fi luată în considerare și, dacă o procedură durează mai mult de 18 luni, atunci întreaga procedură va fi luată în considerare.
Ezit să trec mai departe la problema tabelelor de corespondență, dar am obligația să spun ceva cu privire la acestea – aș prefera să nu fac asta. Cu toate acestea, aș dori să implor instituțiile să ajungă la un acord orizontal cu privire la această chestiune. Aș îndemna Consiliul în special să recunoască importanța tabelelor de corespondență în monitorizarea punerii în aplicare a legislației. Am avut o situație foarte dificilă în care multe dintre dosarele considerate de mare importanță de către grupuri din întregul Parlament ar fi putut fi amânate din cauza acestui aspect.
Sunt foarte bucuros și pentru că domeniul de aplicare a propunerii include atât refugiații, cât și beneficiarii de protecție subsidiară. Este vital să continuăm tendința de aliniere a standardelor de protecție și a drepturilor garantate ambelor grupuri, precum și reformarea Directivei privind calificarea. Acordul conține, de asemenea, multe garanții împotriva returnării. Având în vedere că beneficiarilor li se va permite acum să circule liber între statele membre, este important ca protecția de fond a beneficiarilor să nu fie uitată niciodată. Prin urmare, statele membre vor trebui să includă o observație privind permisul de ședere pe termen lung și vor fi obligate să consulte statul membru care a garantat protecție în cazul unei eventuale expulzări. Propunerea ia în considerare și transferul protecției către un alt stat membru în cadrul dispozițiilor naționale. Permisul de ședere pe termen lung trebuie modificat corespunzător pentru a oferi protecție împotriva returnării.
De asemenea, ne-am asigurat că principiului unității familiei este respectat în cazul expulzării către un alt stat membru, dar se clarifică, de asemenea, că acest lucru nu ar trebui să fie automat în cazurile în care poate să nu fie în interesul membrilor familiei să meargă cu persoana expulzată.
Acordul la care am ajuns cu privire la această chestiune este un semn al noii cooperări care poate exista între cele trei instituții în domeniul azilului și al migrației legale cu sprijinul noului cadru din Tratatul de la Lisabona. Acesta demonstrează că putem ajunge la un acord cu statele membre cu privire la un act legislativ progresist în materie de azil.
Doresc din nou să mulțumesc raportorilor alternativi din toate grupurile, doamnei Nedelcheva, doamnei Wikström și celorlalți colegi care au ajutat la crearea a ceea ce aș numi o negociere tripartită plăcută – dacă aceasta nu este o contradicție de termeni! Aș dori să mulțumesc tuturor celor interesați de înfăptuirea acestui lucru.
Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Domnule președinte, aș dori să încep prin a-i mulțumi raportorului Parlamentului European, Claude Moraes. A făcut o muncă extraordinară împreună cu echipa sa de raportori alternativi. Parlamentul, Comisia și Consiliul au ajuns deja la un acord. Ministrul a fost, de asemenea, de mare ajutor.
Compromisul la care am ajuns este unul echilibrat și este în conformitate cu propunerea din 2007. Extinderea statutului de rezident pe termen lung asupra beneficiarilor unei protecții internaționale va asigura un nivel mai ridicat de protecție și securitate juridică refugiaților din Europa și va permite o integrare mai bună a acestora în societățile noastre.
Acesta este și prima cărămidă pusă la construirea pachetului legislativ european privind azilul – prima din șase acte legislative – și un prim pas către obiectivul nostru comun de realizare a unui sistem european comun cu privire la azil până în 2012. Va oferi un semnal politic puternic că putem cădea de acord, că suntem dispuși să parcurgem acest drum dificil, dar necesar, și să progresăm și că putem acționa rezonabil și constructiv cu privire la acest subiect. Doresc să vă mulțumesc cu adevărat pentru asta.
Referitor la mult discutata problemă a tabelelor de corespondență, Comisia a adresat o declarație Consiliului. Aș dori să o citesc, cu permisiunea dvs.: „Comisia reamintește angajamentul său față de garantarea faptului că statele membre elaborează tabele de corespondență care stabilesc o corelație între măsurile de transpunere adoptate de acestea și directiva UE și le comunică Comisiei, în cadrul transpunerii legislației UE, în interesul cetățenilor, al unei mai bune legiferări și al unei transparențe juridice sporite, precum și pentru a facilita controlul conformității reglementărilor naționale cu dispozițiile UE.
Comisia regretă lipsa sprijinului pentru dispoziția inclusă în propunerea Comisiei din 2007 de modificare a Directivei privind șederea pe termen lung, care viza obligativitatea elaborării tabelelor de corespondență.
În spiritul compromisului și în vederea asigurării adoptării imediate a propunerii privind șederea pe termen lung, Comisia poate accepta substituirea dispoziției obligatorii privind tabelele de corespondență, inclusă în text, cu un considerent corespunzător prin care statele membre să fie încurajate să urmeze o astfel de practică.
Cu toate acestea, poziția urmată de Comisie în acest dosar nu trebuie considerată un precedent. Comisia va depune în continuare eforturi pentru a identifica, împreună cu Parlamentul European și cu Consiliul, o soluție adecvată la această chestiune instituțională orizontală”.
Cred că putem fi de acord cu privire la acest lucru. Este important că această declarație să fie în protocol și să fie ascultată. După cum am spus în dezbaterea de mai devreme, Comisia repetă acest argument.
Totuși, referitor la prezentul raport în special, este foarte important că am ajuns la un acord. Vă mulțumesc tuturor, din nou, pentru contribuție.
Mariya Nedelcheva, în numele Grupului PPE. – (FR) Domnule președinte, doamnă comisar, domnule Moraes, doamnelor și domnilor, aș dori, în primul rând, să felicit raportorul, dl Moraes, pentru munca excelentă pe care a depus-o și pentru cooperarea exemplară de care a dat dovadă cu raportorii alternativi, Comisia și Consiliul.
Prin intermediul acestui raport, am făcut un mare pas către un sistem european armonizat în materie de azil. Acordul la care s-a ajuns cu Consiliul a fost necesar și sunt foarte mulțumită că am reușit să progresăm în acest domeniu. Pachetul legislativ cu privire la azil este cu mult mai mare și, într-adevăr, mai sunt încă multe de făcut. Prin urmare, nu trebuie să lăsăm garda jos și sper că Consiliul va adopta aceeași atitudine cooperantă în negocierile cu privire la probleme viitoare. Asta am vrut să spun, ca introducere.
În ceea ce privește conținutul dosarului, fără a repeta cuvintele raportorului, aș dori să revin asupra a două puncte. În primul rând, aș dori să subliniez importanța integrării resortisanților țărilor terțe în societățile noastre. Migranții care vin în țările noastre sunt o valoare considerabilă pentru economiile noastre. Nu putem totuși să primim pe oricine în orice condiții. Mai multe guverne și-au dat seama în ultimele luni că modelul lor de integrare a eșuat.
(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)
Cecilia Wikström, în numele Grupului ALDE. – (SV) Domnule președinte, în primul rând, aș dori să mulțumesc domnului Moraes, care a elaborat raportul asupra căruia urmează să ne expunem părerile conform standardului său ridicat și cu o dorință sinceră de a susține principiile umanitare și principiul respectului pentru celelalte ființe umane.
Adeseori, beneficiarii unei protecții internaționale într-un stat membru stau acolo pentru foarte mult timp, poate pentru tot restul vieții lor, întrucât vulnerabilitatea și persecutarea lor în țara din care au fugit tinde să se mențină pentru mult timp. Prin urmare, mulți beneficiari ai unei protecții internaționale se găsesc în aceeași situație precum cei clasați drept refugiați. Este la fel normal ca oamenii să fie clasați drept rezidenți într-o țară după ce au locuit acolo timp de cinci ani, iar aceasta a fost abordarea adoptată atât de Comisie, cât și de Parlament. Consiliul a dorit să adopte o abordare diferită, pe care o consider regretabilă.
Aș dori să subliniez și faptul că membrii familiei persoanei beneficiare unei protecții internaționale trebuie să aibă ocazia să își construiască propriile vieți. Spre exemplu, în caz de expulzare, familiei trebuie să i se permită să aleagă dacă urmează sau nu persoana. Sunt mulțumită că Parlamentul va adopta acum acest raport. Este regretabil faptul că Consiliul nu a aprobat tabelele de corespondență, dar salut faptul că facem presiuni în ceea ce privește rapoartele care urmează să fie incluse în sistemul european comun cu privire la azil.
Sperăm că acum Consiliul va adopta o altă abordare și va asculta mai mult. Avem cu toții același termen limită de respectat, și acesta este 2012. Acum trebuie să renunțăm la opiniile noastre învechite și să aspirăm la abordarea paneuropeană și la ce este mai bine pentru toți în ceea ce privește azilul și migrația. În caz contrar, cuvântul „solidaritate” în curând nu va mai avea sens.
Aș dori să mulțumesc încă o dată raportorului, dl Moraes, pentru munca sa deosebită și pentru cooperarea sa foarte bună, dacă nu excelentă, cu privire la acest raport.
Judith Sargentini, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL) Domnule președinte, săptămâna trecută am vizitat Atena împreună cu Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și, în perioada în care am fost acolo, am vorbit cu Mamuth. Mamuth are 26 de ani și vine din Eritreea. A intrat în Uniunea Europeană prin Grecia și a călătorit către Olanda, unde ar fi preferat să rămână, deoarece avea câteva cunoștințe acolo, dar a fost trimis înapoi în Grecia. Mamuth a spus că, atunci când a primit în cele din urmă statutul de refugiat în Grecia, nu mai putea să călătorească liber și că ar dura o veșnicie până să devină resortisant grec.
Pentru oamenii tineri precum Mamuth, care au dreptul la o viață nouă și nu merită să fie dintr-o parte într-alta a granițelor, sunt mulțumită că acest Parlament va schimba acum această situație și că raportorul Claude Moraes a reușit să facă acest prim pas cu privire la pachetele noastre privind azilul. Este important, de asemenea, ca Mamuth, care ar prefera de fapt să își trăiască noua viață în Olanda, să primească o bază adecvată pentru a face comparații, deoarece acest tânăr are dreptul să vadă cum sunt tratate diferite chestiuni în Grecia și în Olanda, sau unde dorește el să își construiască viața.
Vă mulțumesc, domnule Moraes, vă mulțumesc pentru cooperare și să vedem cât de mult timp va dura procesul pentru Mamuth.
Simon Busuttil (PPE). – (MT) Domnule președinte, aș dori să încep prin a-i mulțumi și a-l felicita pe Claude Moraes pentru raportul său. Sunt de acord cu raportul și îl salut cu satisfacție, deoarece va acorda noi drepturi celor care solicită protecție internațională, inclusiv refugiaților. Le va oferi drepturi care, în cele din urmă, sunt deja acordate resortisanților țărilor terțe care locuiesc legal de cinci ani într-o țară a Uniunii Europene. Există totuși câteva dificultăți în acest raport. Eu provin dintr-o țară care a trecut prin aceste dificultăți, și anume faptul că cinci ani este mult prea mult timp pentru a aștepta dobândirea unui drept care este garantat de această lege. Acest lucru se aplică în special acelor țări care găzduiesc un număr imens de oameni care sunt blocați acolo; blocați în țara în care ajung prima dată. Pe lângă țara mea există și altele care au trecut recent prin experiențe similare, Grecia fiind una dintre ele. Acestea găzduiesc numeroase persoane cărora li se cere să aștepte cinci ani pentru a beneficia de aceste drepturi, așa cum sunt stabilite în prezenta lege. În mod normal, aceștia beneficiază în cele din urmă de permis de ședere pe termen lung, deși se pot muta, de asemenea, în alte țări ale Uniunii Europene, ceea ce ar putea fi de mare ajutor celor precum Grecia, Malta, Cipru și altele. Prin urmare, consider că această lege, deși bună, ar fi putut fi îmbunătățită prin scăderea perioadei de așteptare de cinci ani stipulată. Aici, aș dori să închei mulțumindu-i raportorului Claude Moraes pentru că a recunoscut acest lucru și a făcut ce a putut pentru a insera o trimitere, chiar dacă simbolică pentru el, într-o notă explicativă la sfârșit.
Ioan Enciu (S&D). - În primul rând țin și eu să îl felicit pe colegul Claude Moraes pentru raportul de față și să îi mulțumesc în același timp pentru munca deosebită pe care o duce în calitate de coordonator în cadrul comisiei LIBE.
Cred că este foarte bine că această nouă directivă acoperă în sfârșit un vid juridic în domeniul dreptului de rezidență în care se află beneficiarii de protecție internațională pe teritoriul Uniunii Europene. Aceste persoane stabilite într-unul din statele membre se găsesc în prezent într-o securitate juridică precară, datorită faptului că nu pot beneficia în condițiile actuale de un permis de reședință pe termen lung, așa cum beneficiază ceilalți cetățeni din țările terțe. Acordarea dreptului de ședere pe termen lung pentru aceștia trebuie să se facă în mod nediscriminatoriu și să fie condiționată doar de o ședere legală anterioară, așa cum este cazul și pentru ceilalți cetățeni din țările terțe. Cred că ar fi fost mai bine să se ia în considerare în acest calcul întreaga durată de ședere legală pe teritoriul Uniunii, din momentul introducerii cererii de protecție internațională.
În același timp, cred că trebuie avut în vedere faptul că aceste persoane rămân permanent vulnerabile în exteriorul teritoriului Uniunii, astfel că orice retragere a protecției internaționale sau a dreptului de sejur trebuie să se facă cu respectarea strictă a drepturilor fundamentale și a principiului nereturnării.
Directiva de față aduce completările necesare cu privire la procedurile aplicabile în cazul în care se ajunge la situația de expulzare sau ridicare a protecției internaționale. Consider că trebuie să susținem la vot raportul colegului Claude Moraes, ca făcând parte din pachetul general de reglementare a sistemului de azil și a migrației în Uniunea Europeană.
Franz Obermayr (NI). – (DE) Domnule președinte, nu privesc acest raport doar din perspectiva lucrurilor bune. Îl privesc în mod intenționat prin ochii cetățenilor din țările noastre de origine care sunt îngrijorați, deoarece, după o ședere de cinci ani într-un stat membru, refugiaților li se va acorda apoi statutul de rezident pe termen lung. Acest lucru se va aplica apoi pe întreg teritoriul UE. Astfel, după ce un refugiat se stabilește într-o țară cu o legislație în materie de azil relativ blândă, după cinci ani acesta va putea să își mute locul de reședință în oricare alt stat membru pe care îl alege – și, în mod natural, el va căuta în primă fază o țară în care reglementările au lacune juridice sau sunt mai blânde și se va stabili ulterior pe termen lung oriunde standardele sociale sunt, desigur, ridicate. Consecințele acestui fapt vor fi migrația secundară și abuzurile. Până și acumularea unei perioade de cinci ani în sistemul cu privire la azil este problematică, întrucât procedurile administrative sunt supuse adesea unor întârzieri și anchete deliberate. Extinderea directivei ar plasa o povară și mai mare asupra acelor state membre cu un standard social ridicat, care oricum au deja probleme uriașe, îngreunând și mai mult integrarea refugiaților. Voi fi extrem de critic cu privire la acest raport.
Cecilia Malmström, membră a Comisiei – Domnule președinte, nu am multe de adăugat. Există un consens larg pentru susținerea eforturilor depuse de dl Moraes cu privire la această directivă foarte importantă.
Aș susține doar din nou față de dl Moraes și ceilalți că aceasta este o piatră de temelie foarte importantă. Consider că va obține un sprijin puternic mâine, la vot. Acesta este primul pas în călătoria noastră comună către 2012 și pachetul legislativ cu privire la azil. Sper doar că acest spirit de cooperare constructivă se va menține, deoarece am nevoie de – și mă bazez pe – sprijinul dvs. pentru directivele care au rămas.
Claude Moraes, raportor. – Domnule președinte, aș dori să-i mulțumesc din nou în mod formal doamnei comisar pentru contribuția sa la acest dosar.
Unul dintre motivele pentru care sperăm ca primul pas cu privire la azil să poată fi încheiat la votul de mâine – și sper că va fi un vot răsunător – este că, deși azilul rămâne una dintre chestiunile extrem de sensibile pentru acest Parlament, în special pentru țările mai mici, după cum a explicat dl Busuttil, fiecare act legislativ cu privire la azil poate avea un efect disproporționat, nu doar asupra țărilor mici, ci și asupra țărilor în situații dificile precum Grecia.
Ar trebui să procedăm cu toții cu atenție, așa cum am făcut în acest raport, și există câteva chestiuni în expunerea de motive care asigură că îngrijorările membrilor sunt luate foarte în serios, în special atunci când vin din partea unor deputați serioși. De exemplu, consider că am reușit să încorporăm preocuparea doamnei Nedelcheva cu privire la integrare și pe cele ale doamnei Wikström când a vorbit despre membrii de familie și expulzare, precum și chestiunile privind violența domestică și altele. Atunci când există o astfel de cooperare, negocierile decurg foarte bine la nivelul înalt al Comisiei și Consiliului, datorită muncii pe care o depunem în Parlament împreună cu colegii.
În sfârșit, doamnă Sargentini, am vrut cu adevărat să găsesc o metodă inventivă de a spune că tabelele de corespondență sunt extrem de importante. A spune că solicitanții de azil așteaptă acum aplicarea tabelelor de corespondență este, probabil, cea mai inventivă și plină de imaginație metodă de a influența adoptarea tabelelor de corespondență, așadar, sper că Consiliul era atent. Le mulțumesc încă o dată tuturor colegilor mei pentru susținerea acestui raport după așa de mult timp.
Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.
Votul va avea loc marți, 14 decembrie 2010.
20. Coeziunea teritorială, socială și economică - Buna guvernanță și politica regională a UE (dezbatere)
Președintele. –Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele rapoarte:
- A7-0309/2010 al domnului Petru Constantin Luhan, în numele Comisiei pentru dezvoltare regională, referitor la coeziunea teritorială, socială și economică
- A7-0280/2010 al doamnei Ramona Nicole Mănescu, în numele Comisiei pentru dezvoltare regională, referitor la buna guvernanță în materie de politică regională a UE
Petru Constantin Luhan, raportor. − Prin acest raport ne-am propus să răspundem la întrebarea din titlu, și anume dacă realizarea unei coeziuni economice, sociale și teritoriale este o condiție sine qua non a competitivității globale în Uniunea Europeană, focusând în mod special pe rolul jucat de către politica de coeziune în acest sens.
Este alarmant faptul că discrepanțele dintre cele 271 de regiuni ale Uniunii sunt atât de mari. Dacă în cea mai dezvoltată regiune produsul intern brut pe cap de locuitor este de 334 % din media Uniunii Europene UE 27, în cea mai săracă regiune acesta este de doar 26 %, adică de treisprezece ori mai mică.
Un alt element negativ îl reprezintă ritmul de creștere economică al Uniunii Europene, care este mai lent comparativ cu cel al competitorilor noștri internaționali. Este nevoie, deci, așa cum este menționat și în Strategia UE 2020, să dezvoltăm domenii strategice și să privim în afara Uniunii Europene, pentru a deveni mai puternici.
Europa se confruntă cu o sarcină dificilă deoarece, alături de efectele actualei crize, va avea de înfruntat și alte provocări majore, cum ar fi adaptarea la globalizare, schimbările demografice, schimbările climatice și problemele referitoare la securitatea energetică.
Rolul politicii de coeziune în Strategia UE 2020 este indiscutabil. Consider că prioritățile acestei politici trebuie aliniate la obiectivele viitoarei strategii, cu mențiunea că trebuie totuși să rămână o politică independentă. Obiectivele strategiei pot fi realizate mai ușor prin creșterea sinergiilor între programele de cercetare, dezvoltare și inovare, pe de o parte, și cele de coeziune, pe de altă parte. Trebuie să sprijinim proiectele mari cu impact major la nivel european, care vor genera creșterea economică, vor crea locuri de muncă și vor asigura o dezvoltare durabilă a regiunilor.
De asemenea, o importanță deosebită trebuie acordată investițiilor în infrastructura de orice tip, respectiv de transport, IT&C, socială, educațională, de cercetare - dezvoltare și de mediu, care vor permite realizarea unui nivel adecvat de accesibilitate pentru toți cetățenii europeni și le vor oferi acestora șanse egale la potențialul de dezvoltare.
Direcțiile la nivel local și regional vor fi date de specificul zonei, astfel creându-se posibilitatea generării imediate de valoare adăugată, și este necesară încurajarea aplicării principiului descentralizării până la nivelul autorităților locale, în vederea îmbunătățirii absorbției fondurilor europene.
În promovarea competitivității economice și crearea de locuri de muncă, nu trebuie neglijat rolul deosebit de important pe care îl au IMM-urile. Acestea trebuie să beneficieze de acces sporit la finanțare comunitară, la instrumente de inginerie financiară și la alte surse de creditare. Maximizarea impactului politicii de coeziune este strict necesară în vederea creșterii competitivității economice. Aș accentua aici necesitatea continuării simplificării procedurilor de utilizare a fondurilor comunitare, asigurarea flexibilității acestora, menținerea produsului intern brut ca principal criteriu pentru determinarea eligibilității regiunilor în cadrul politicii de coeziune și necesitatea unei propuneri concrete din partea Comisiei în ceea ce privește utilizarea parteneriatului public-privat.
Pentru a face Uniunea Europeană mult mai competitivă pe plan global, consider că o parte din fondurile alocate prin politica de coeziune trebuie să fie folosite pentru atingerea și menținerea rolului de lider mondial în sectoarele unde Europa are deja un avantaj competitiv și în sectoarele unde există potențial pentru a deveni lider global.
Așadar, dragi colegi, realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, alături de investiții în domeniul strategic, sunt condiții absolut necesare pentru asigurarea competitivității economice a Uniunii Europene la nivel global.
Ramona Nicole Mănescu, raportoare. − Criza mondială actuală a evidențiat încă o dată importanța unei bune guvernanțe la toate nivelurile și necesitatea implicării susținute a autorităților locale și regionale, ca parteneri egali, în elaborarea și implementarea politicilor și strategiilor comunitare, cu atât mai mult cu cât acestea pun în aplicare aproape 70 % din legislația comunitară.
Politica de coeziune are un rol primordial în aplicarea guvernanței pe mai multe niveluri. Având în vedere impactul semnificativ pe care aceasta îl are în realizarea coeziunii teritoriale europene, principiul guvernanței pe mai multe niveluri ar trebui să devină obligatoriu pentru toate statele membre. Astfel, o implicare activă a autorităților locale și regionale în procesul decizional încă din etapa prelegislativă, alături de o analiză pertinentă a eficienței mecanismelor gestiunii repartizate, cu diferitele responsabilități ce revin atât Comisiei, cât și statelor membre, reprezintă în fapt garanția obținerii unor rezultate mai bune în privința absorbției fondurilor europene în viitoarea perioadă de programare.
Practica ne-a demonstrat că o abordare integrată a politicii regionale este mult mai eficientă din perspectiva rezultatelor obținute și, tocmai de aceea, și această abordare ar trebui să devină obligatorie. Avem nevoie de o definiție comună a conceptului de parteneriat și aici am solicitat Comisiei Europene să prezinte o definiție în acest sens, ca o condiție pentru realizarea de parteneriate reale cu autoritățile locale și regionale.
Adoptarea metodologiei de dezvoltare locală bazată pe parteneriate locale reprezintă, deci, soluția la îndemâna statelor membre pentru consolidarea rolului autorităților locale și regionale în gestionarea și punerea în aplicare a programelor europene, în special pentru programele legate de dezvoltare urbană, rurală și transfrontalieră. Simplificarea normelor la nivel comunitar și național, nu doar ca efect al crizei economice, ci ca principiu general al viitoarei politici de coeziune, reprezintă o condiție prealabilă pentru o guvernanță mai bună în politica de coeziune, fiindcă doar așa vom putea încuraja potențialii beneficiari.
În plus, pentru viitoarea perioadă de programare, consider că trebuie să avem un set comun de reguli de utilizare a fondurilor europene aplicabile tuturor statelor membre, eliminând astfel posibilitatea introducerii de către acestea a unor condiții suplimentare care, în realitate, îngrădesc accesul la finanțare.
Dacă ne dorim, pe termen lung, o politică mai clară, orientată spre rezultate și mult mai ușor de aplicat, atunci Comisia trebuie să își întărească atât capacitatea de asistență acordată autorităților locale și regionale, cât și sistemele de monitorizare a activității derulate la nivel național. Formarea și îndrumarea acestora pe parcursul punerii în aplicare a programelor va duce, cred eu, la diminuarea ratei mari de erori, în special în privința cheltuielilor neeligibile și a achizițiilor publice. Pentru a elimina dublarea auditului și a controlului excesiv cu care se confruntă beneficiarii în prezent, am solicitat Comisiei crearea unui manual de audit unic, care să permită o aplicare standardizată a unui model unic de audit la toate nivelurile. Și nu în ultimul rând, trebuie să luăm măsuri pentru a încuraja participarea mediului privat la proiectele europene, un prim pas în acest sens fiind simplificarea normelor de funcționare a instrumentelor de inginerie financiară care se adresează întreprinderilor mici și mijlocii.
Vreau să remarc în final buna colaborare pe care am avut-o cu reprezentanții Comisiei în timpul consultărilor, deschiderea și sprijinul pe care l-au arătat în susținerea efectivă a măsurilor care se regăsesc în acest raport, o garanție în plus a faptului că aceste măsuri vor fi în final asumate de către Comisie.
Johannes Hanh, membru al Comisiei. – (DE) Domnule președinte, onorabili deputați în Parlamentul European, în special, doamnă Mănescu și domnule Luhan, aș dori în special să mulțumesc amândurora pentru cele două rapoarte ale dvs., care sunt din nou constructive și foarte pozitive în ceea ce privește politica regională și au venit la momentul cel mai potrivit, dată fiind dezbaterea actuală cu privire la viitoarea structură a politicii regionale, și care au în vedere în special Forumul pe tema coeziunii de la sfârșitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie.
Este important să privim mereu politica regională în special ca o politică de investiții – ca o politică de investiții în regiuni, în oameni, în europeni. În domeniul inovației și al politicii regionale, s-a alocat deja un total de 86 de milioane de euro pentru acest exercițiu financiar, iar acest lucru are ca scop ajutarea întreprinderilor mici și mijlocii, în special, pentru a îmbunătăți calitatea forței lor de muncă, metodele lor de producție și serviciile pe care le pot oferi. Cu toate acestea, ceea ce trebuie să facem – și aici aveți amândoi dreptate deplină – este să ne îmbunătățim în continuare strategia pe viitor, astfel încât, pe lângă verificările care vor continua să fie necesare pe viitor – cu alte cuvinte, pe lângă conduita financiară corespunzătoare – să ne concentrăm mult mai mult pe o evaluare a muncii noastre orientată către rezultate. Spun mereu – și asta stă la baza raportului de coeziune și a concluziilor acestuia – că nu există nicio contradicție între concentrarea pe câteva priorități, astfel cum sunt prevăzute în strategia UE 2020, și flexibilitatea aplicării acestora în regiunile foarte variate ale Europei.
Coeziunea teritorială este extrem de importantă. Pentru mine, aceasta reprezintă o chestiune principală și ne oferă informații despre cum putem îmbunătăți în continuare standardele de viață din regiuni, care este sarcina noastră, pentru a ne asigura că oamenii au perspective de viitor în regiunile în care s-au născut. Și acest lucru va contribui la dezvoltarea coeziunii interne în Europa.
În acest context, este important – și acest fapt ar trebui accentuat în următoarea perioadă de programare – să atragem din nou atenția asupra rolului orașelor, având în vedere faptul că aproximativ 70 % din europeni locuiesc în mediul urban, dar, în același timp, este esențial să nu uităm de importanța relațiilor dintre mediul urban și cel rural. Aici este vorba de folosirea altor surse de finanțare pentru a continua să îmbunătățim interconexiunile și să evităm suprapunerile inutile.
De asemenea, este important – după cum am dezbătut foarte pe larg și, în opinia mea, foarte bine în acest Parlament în urmă cu ceva timp – să acordăm atenție zonelor cu circumstanțe geografice specifice și, desigur, să ținem seama de problema schimbărilor demografice din Europa, pe care o vom întâlni foarte des și pe care trebuie să o rezolvăm. Pe de o parte, vedem tendințe foarte grave către depopulare în zonele rurale și, de cealaltă parte, o creștere semnificativă a atracției față de zonele urbane – rezultatul fiind faptul că avem nu numai din ce în ce mai mulți oameni care locuiesc în locuri mici, ci și o depopulare corespunzătoare. Într-o anumită măsură, acest lucru poate fi oprit prin investiții în infrastructura veche și nouă. Acest lucru va aduce o contribuție foarte importantă la asigurarea creșterii economice.
Problema parteneriatului – a cooperării – este deosebit de importantă, după cum s-a menționat în special în raportul doamnei Mănescu. Da, este important să dezvoltăm guvernanța la mai multe niveluri. Cu toate acestea, aș dori în mod special să subliniez în fața acestui Parlament importanța regiunilor care implică și nivelul local. Când mă aflu în regiuni discutând diferite lucruri, câteodată am impresia că reprezentanții locali nu sunt implicați de către reprezentanții regionali și că reprezentanții regionali nu sunt implicați de către reprezentanții naționali. Trebuie să dezvoltăm instrumente în acest domeniu.
Sunt de acord cu dvs., dar, vice-versa, trebuie, de asemenea, să afirm foarte clar că, în mod normal, trebuie să respectăm cadrul constituțional al fiecărui stat membru și să îi recunoaștem meritele. Cu toate acestea, vă susțin în ceea ce privește chestiunea implicării cât mai multor niveluri posibile – dar și a cât mai multor părți interesate, inclusiv ONG-uri – în dezvoltarea parteneriatului nostru și în programele de investiții.
Voi intra probabil mai în detaliu în ceea ce privește chestiunea controalelor financiare în observațiile mele finale, întrucât am depășit deja timpul acordat luării de cuvânt. Aș dori, de asemenea, să salut călduros noul președinte care a prezidat.
PREZIDEAZĂ: MIGUEL ANGEL MARTÍNEZ MARTÍNEZ Vicepreședinte
Iosif Matula, în numele grupului PPE. – Politica de coeziune este una dintre cele mai importante și de succes politici ale Uniunii. Tratatul de la Lisabona permite autorităților teritoriale să fie mai profund implicate în procesul de luare a deciziilor și este un pas important spre reala guvernare pe mai multe niveluri. Aceasta trebuie să ocupe un rol central în următoarea perioadă de programare, dar și în toate fazele de proiectare și punere în aplicare a Strategiei Europa 2020.
Raportul Mănescu, votat în unanimitate în comisia REGI, dorește să accentueze competențele și rolul autorităților regionale și locale în procesul de implementare a politicii de coeziune. Raportul subliniază faptul că abordarea multinivel trebuie să fie aplicată orizontal în toate politicile Uniunii. Guvernanța pe mai multe niveluri reprezintă o condiție prealabilă pentru realizarea coeziunii teritoriale și creșterea potențialului său și ar trebui să se bazeze pe o abordare de jos în sus, luând în considerare diversitatea sistemelor administrative existente în statele membre.
Abordarea integrată trebuie accentuată pe mai departe în actuala perioadă de programare și în viitor, la fel îmbunătățirea capacității administrative, dar și utilizarea instrumentelor de inginerie financiară. Rolul autorităților locale și regionale trebuie să crească prin adoptarea unei metodologii de dezvoltare locală, bazate pe parteneriate regionale, în special pentru proiecte legate de aspecte urbane, rurale și transfrontaliere. Aceste parteneriate au rolul de a contribui la o dezvoltare echilibrată și depășesc coordonatele naționale, contribuind astfel la creșterea coeziunii teritoriale a Uniunii. În plus, vor pune în valoare potențialul comun de dezvoltare, dar și particularitățile locale.
Guvernarea multinivel prin proceduri transparente și clare va conduce implicit la descentralizarea încă necesară în unele state membre. Creșterea rolului autorităților regionale și locale înseamnă responsabilizarea lor în eficientizarea proiectelor, ceea ce va însemna o abordare bazată mai mult pe rezultate.
Îi felicit pe doamna Mănescu și pe domnul Luhan pentru excelentele rapoarte prezentate, care vin cu o valoare adăugată importantă la viitorul politicii de coeziune.
Evgeni Kirilov, în numele Grupului S&D. – Domnule președinte, permiteți-mi să îi laud pe colegii mei, dl Luhan și doamna Mănescu, pentru munca lor excelentă. Suntem cu toții de acord că politica de coeziune joacă un rol semnificativ pentru competitivitatea regiunilor europene. În ceea ce privește continuarea politicii și realizările acesteia, vrem să vedem resurse adecvate sau măcar să nu se scadă sumele disponibile pentru politica de coeziune sub valoarea pe care o au în prezent.
Nu dorim încărcarea beneficiarilor cu o sarcină suplimentară. Viitoarea formă a politicii de coeziune depinde de decizia pe care o vom lua împreună. Cu toate acestea, Comisia joacă un rol important în propunerea pe care o face și aici ne bazăm pe dvs., domnule comisar Hahn, deoarece, după părerea mea, unele dintre aceste propuneri – precum condițiile prealabile propuse pentru acordarea asistenței financiare a Uniunii Europene statelor membre – au nevoie de modificări suplimentare.
Politicile de coeziune pentru toate regiunile au nevoie de sprijin și nu putem permite crearea unei situații în care acestea să sufere din cauza ineficienței unor guverne naționale. Din nou, sunt de acord, domnule comisar, că este important să dezvoltăm aceste niveluri. Prin urmare, este esențial să nu înlocuim complexitatea cu condiționalitatea și să nu îngreunăm din nou viața beneficiarilor finali. Pentru a ne asigura că politica de coeziune duce la rezultate pozitive, să le permitem regiunilor să participe în mod activ; să le permitem să se simtă stăpâne pe proces, să le acordăm resursele adecvate și să ne asigurăm că le folosesc în cel mai eficient mod posibil.
Riikka Manner, în numele Grupului ALDE. – (FI) Domnule președinte, domnule comisar, în primul rând aș dori să le mulțumesc raportorilor pentru munca lor excelentă. Aceste două rapoarte creează într-adevăr o bază sigură pentru viitoarea politică de coeziune.
Nu există nicio îndoială că o politică de coeziune care se aplică Europei ca întreg este o condiție prealabilă obligatorie pentru competitivitatea noastră globală. După cum a spus și dl comisar, politica regională nu este decât politică de investiții. Acesta este un lucru pe care trebuie să ne străduim să îl realizăm în viitor. Tot prin politica de coeziune putem răspunde cu fermitate obiectivelor stabilite pentru strategia Europa 2020. Pentru a avea cercetare, dezvoltare și inovare mai bune, trebuie, de asemenea, să considerăm politica de coeziune ca fiind o componentă integrală a acestor obiective și trebuie să obținem o perspectivă mai largă asupra lor.
Politica de coeziune nu este de fapt numai o chestiune de solidaritate. Desigur, parțial este vorba despre asta, dar politica de coeziune este cea datorită căreia avem acum cercetare, dezvoltare și inovare foarte puternic finanțate. Din acest motiv ar fi corect și ca, în următoarea perioadă de finanțare, să investim cel puțin aceeași sumă de bani în politica de coeziune pe care am investit-o până în prezent. Al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială ține seama în mod excelent de acești factori și este, de asemenea, foarte important să investim mai mult timp și mai mulți bani în succes.
Raportul doamnei Mănescu atinge și un aspect foarte important al politicii de coeziune, și anume modul de stabilire a unei astfel de politici, ceea ce este un lucru bun, care ia în considerare fiecare nivel. Am avut parte de unele rezultate dezamăgitoare în ceea ce privește cifrele referitoare la punerea în aplicare, de exemplu. În calitate de parteneri la politica regională, ar trebui să luăm în serios aceste probleme din politica de coeziune și, mai mult, să încercăm să găsim soluții pentru ele. După părerea mea, raportul doamnei Mănescu face o treabă excelentă și cu privire la abordarea acestor chestiuni.
Jean-Paul Besset, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Domnule președinte, aș dori să îmi concentrez discursul asupra raportului domnului Luhan.
Politicile de coeziune regională joacă un rol important în Europa în ceea ce privește dezvoltarea economică care să fie echilibrată, armonioasă din punct de vedere social și eficientă ecologic, adică, în cele din urmă, competitivă la nivel mondial.
Îi mulțumesc domnului Luhan pentru includerea unora dintre amendamentele noastre care vizează instituirea unei economii durabile bazate pe emisiile scăzute de carbon pentru protejarea biodiversității. Cu toate acestea, nu putem vota această rezoluție deoarece promovează o viziune asupra politicii de coeziune ca un instrument pentru competitivitatea globală, care nouă ni se pare în continuare prea limitată, prea restrictivă și necorespunzătoare.
Trebuie să subliniem două puncte sensibile. În primul rând, raportorul se bazează aproape în exclusivitate pe măsurile cantitative în materie de infrastructură ca fiind forța motrice a creșterii, aceasta reprezentând principalul criteriu. Considerăm că acest lucru nu este adecvat situației actuale. De exemplu, acesta menționează 246 de programe operaționale din domeniile cercetării și dezvoltării și este mândru de ele, dar nu se întreabă despre ce este vorba în ele. Cercetarea este un lucru bun, dar trebuie să știm și ce anume cercetăm.
Al doilea subiect sensibil este faptul că raportorul nu prezintă planuri suficient de clare. Ne-ar fi plăcut o alegere fermă pentru a face față provocărilor prezentate în raportul său, alegerea unei economii ecologice, a unui nou acord ecologic, care reprezintă singura opțiune capabilă să determine progresul Europei și al regiunilor sale.
Charalampos Angourakis, în numele Grupului GUE/NGL. – (EL) Domnule președinte, aceste rapoarte urmează aceleași direcții împotriva reprezentanților de la nivel local ca și planurile strategice ale grupurilor monopol din Uniunea Europeană și a guvernelor burgheze care le deservesc. Nu a existat niciodată și nici nu va exista coeziune în Uniunea Europeană, în ciuda eforturilor depuse pentru a folosi coeziunea politică în scopul manipulării publicului. Politica Uniunii Europene este animată de două elemente de bază: primul este inegalitatea adânc înrădăcinată care reprezintă o caracteristică inerentă a metodei capitaliste de dezvoltare și al doilea element de bază este faptul că nu se alocă fonduri comunitare pentru nevoile de la nivelurile inferioare; acestea se alocă lucrărilor și infrastructurilor pentru a spori la maximum rentabilitatea capitalului și fluxul de capital pentru monopoluri prin parteneriatele public-privat.
Astăzi, pe măsura ce criza capitalistă continuă, până și acest principiu de solidaritate denumit în mod înșelător comunitară este abandonat și înlocuit cu competitivitatea capitalului. Rapoartele și planurile reprezentanților politici privind capitalul pentru viitoarea politică de coeziune sunt în serviciul necesităților contemporane ale grupurilor de întreprinderi, al restructurărilor capitaliste mai rapide prin strategia UE 2020 împotriva reprezentanților locali și al atacului sălbatic asupra forței de muncă, a asigurărilor și a drepturilor sociale ale claselor muncitoare. Uniunea Europeană și metoda capitalistă de dezvoltare nu sunt capabile să satisfacă nevoile urgente precum protecția împotriva cutremurelor, educația, sănătatea și asigurarea socială. Din acest motiv, părăsirea Uniunii Europene este astăzi mai necesară ca niciodată, la fel cum este lupta pentru o economie socialistă planificată.
Trevor Colman, în numele Grupului EFD. – Domnule președinte, vorbesc în această seară deoarece colegul meu, dl Bufton, care trebuia să se adreseze dvs., nu se simte bine. În numele acestuia, vă spun acest lucru. După cum știm, fondurile regionale, împreună cu CAP, reprezintă cea mai mare parte din bugetul UE. De-a lungul deceniilor, poporul britanic a fost obligat să plătească facturile pentru diferite proiecte de peste tot din UE, dintre care majoritatea nu sunt de niciun folos contribuabilului britanic.
Recent, Biroul de investigații jurnalistice din Regatul Unit a dezvăluit faptul că fondurile regionale ale UE sunt folosite pentru a dota întreprinderile de trafic de arme din Europa de Est, existând unele proiecte cu finanțări care se ridică la milioane de euro, deși acestea sunt unele dintre cele mai bogate companii. Chiar au acestea nevoie de subvenții europene? Având în vedere endemia de fraudă și de deșeuri din această linie bugetară și faptul că aceasta nici măcar nu este folosită în scopurile pe care le pretind susținătorii săi, solicit o coaliție în Regatul Unit pentru retragerea finanțării, întrucât avem nevoie de acești bani acasă – acesta fiind încă un motiv pentru a părăsi UE.
Csanád Szegedi (NI). – (HU) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, Ungaria se află cu siguranță într-o poziție specială când vine vorba despre crearea și susținerea regiunilor care constituie unități economice transfrontaliere. Este un adevăr istoric faptul că aceste regiuni erau odată o unitate în Bazinul Carpatic. Membrii partidului Jobbik susțin, prin urmare, cooperarea dintre regiuni și consideră că aceasta este o necesitate și în situația actuală, care ar putea reduce și mai mult barierele temporare ridicate în cadrul poporului maghiar.
Cu toate acestea, în locul plății și controlării resurselor direct prin Bruxelles, nu putem decât să ne imaginăm finanțarea sub formă de proiecte lansate și aprobate prin colaborare comună, în baza unui parteneriat între țările vizate. La nivelurile locale și regionale, identificarea, precum și gestionarea problemelor poate fi mai eficientă, luând în considerare natura transfrontalieră a regiunilor conectate din punct de vedere economic care au fost menționate ca exemplu. Acest fapt ar trebui să fie susținut chiar dacă ținem seama numai de considerentele economice. Tot astfel, simplificarea normelor, implicarea IMM-urilor în proiectele europene și procesul de ajutorare a regiunilor mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic pentru a recupera diferențele ar trebui să fie susținute, în cazul în care aceste măsuri nu ar determina o extindere a competenței și a rolului de supraveghere al Bruxelles-ului și al Comisiei în detrimentul controlului național. Prioritizarea regiunilor și acordarea de sprijin economic în mod direct acestora ar putea chiar declanșa începutul unei noi epoci pentru maghiarii din Bazinul Carpatic.
Jan Olbrycht (PPE). – (PL) Domnule președinte, există câteva strategii politice europene care stârnesc atâtea sentimente și controverse. Politica de coeziune care, după unii, este considerată a fi o politică socialistă prin excelență este văzută ca fiind capitalistă de alții. Unii o văd ca pe o politică dreaptă, alții nedreaptă. Unii o văd ca pe o modalitate de a atenua disproporțiile, în timp ce alții consideră că aceasta sporește competitivitatea.
De fapt, nu există contradicții în cadrul politicii, care vizează în principiu promovarea unei mai bune coeziuni între domeniile Uniunii Europene, nu numai în ceea ce privește justiția socială, ci și în ceea ce privește egalitatea oportunităților cu privire la competitivitate. Cu alte cuvinte, este coeziune pentru competitivitate. Ambele rapoarte vorbesc despre acest lucru și indică anumite aspecte care sunt importante nu numai pentru situația de astăzi, ci și pentru dezbaterea privind viitoarea politică de coeziune. Aș dori să atrag atenția asupra faptului că ambele rapoarte se concentrează în special pe principiul parteneriatului.
Solicit Comisiei să se gândească serios dacă ar trebui ca o cerință pentru statele membre să fie plasată în contractul de dezvoltare propus. O astfel de cerință va preciza că, înainte de semnarea unui contract, un stat membru va conveni asupra oricăror direcții pentru dezvoltare, priorități și principii împreună cu partenerii locali și regionali. Acest lucru ar trebui să fie obligatoriu astfel încât Comisia Europeană să poată atribui fără echivoc fiecărui stat membru responsabilitatea aplicării părții care îi revine din politica de coeziune.
Georgios Stavrakakis (S&D). – (EL) Domnule președinte, domnule comisar, aș dori să încep prin a o felicita și a-i mulțumi raportoarei, doamna Mănescu, pentru colaborarea sa excelentă și pentru faptul că a fost pregătită mereu să discute și să țină seama de propunerile făcute de colegii mei deputați cu privire la conținutul raportului. În ceea ce privește conținutul acestui raport pe care îl dezbatem, nu există nicio îndoială că buna guvernare este fundamentală pentru reușita oricărei politici, în special a politicii de coeziune, care se bazează pe administrarea comună, pentru care majoritatea responsabilității a fost transferată către autoritățile naționale și regionale. Există un singur răspuns la provocările acestui sistem de administrare complex: guvernanța pe mai multe niveluri.
Ceea ce aș dori să subliniez este faptul că, dacă ținem seama de viitoarea direcție a politicii de coeziune, cel puțin așa cum apare până la un anumit punct în al cincilea raport privind coeziunea, guvernanța pe mai multe niveluri în ambele sale dimensiuni, orizontală și verticală, va fi indispensabilă pentru viabilitatea oricărei inițiative de dezvoltare și pentru reușita politicii. Salut, de asemenea, solicitarea de norme mai simple și de asistență tehnică sporită pentru autoritățile locale din partea Comisiei Europene în calitate de factori care vor garanta participarea sporită a potențialilor beneficiari la programe și la preluarea fondurilor într-un mod viabil. Evaluările care sunt efectuate în prezent de către Uniunea Europeană ne oferă informații cu privire la organismele care au probleme constante în ceea ce privește capacitățile manageriale ale acestora în aplicarea programelor de coeziune politică. După cum constată raportul, asistența tehnică suplimentară pentru aceste organisme, coroborată cu sprijinirea inițiativei de formare a formatorilor, va amplifica capacitățile manageriale chiar și ale celui mai mic organism de la nivel local. În sfârșit, consider că existența unor norme mai unificate și mai armonizate pentru fondurile structurale vor asigura o bază solidă pentru eforturile depuse în direcția simplificării și a bunei gestiuni financiare.
Filiz Hakaeva Hyusmenova (ALDE). – (BG) Domnule președinte, cu numai câteva zile în urmă, Comisia a votat pentru planul de acțiune al strategiei Dunărea, așadar voi privi raportul domnului Luhan prin prisma acestui fapt, mai ales întrucât acesta spune în expunerea de motive că scopul său este de a stimula dezbaterea privind dependența și natura complementară a măsurilor de la nivel european și național. Aș dori să adaug nivelul regional la acestea. Raportul subliniază cadrul în care politica de coeziune poate juca un rol în îmbunătățirea competitivității Uniunii. Acesta nu stabilește în mod explicit rolul macro-regiunilor în acest proces, dar o analiză arată că strategia Dunărea este chiar un astfel de cadru la o scară mai mică, așa cum a fost strategia baltică înaintea acesteia. Consider că condițiile din raport corespund realităților din Planul de acțiune Dunărea. Mai mult, principiile creșterii competitivității care sunt incluse în raport sunt fundamentale pentru strategie. De exemplu, strategia pune mult preț pe crearea de legături cu alte teritorii. Aceasta subliniază faptul că statele membre trebuie să susțină o abordare orientată la nivel local pentru formularea și punerea în aplicare a politicii de coeziune. Și toate acestea sunt tehnici operaționale păstrate cu sfințenie în noua politică pentru macro-regiunea dunăreană.
Admir, de asemenea, teza din raport cu privire la importanța acordării de sprijin continuu, în special regiunilor dezavantajate. Acest fapt face ca strategia Dunării să reprezinte un caz special în raportul domnului Luhan, care este în deplină conformitate cu concluziile sale. Scopul comparației mele este de a arăta adevărata cale a politicii de coeziune. Cred că aceste principii și modalități de operare ar trebui să constituie bazele politicii de coeziune în următorul exercițiu financiar și să includă o politică locală concentrată pe rezultate prin macro-regiuni.
Elisabeth Schroedter (Verts/ALE). – (DE) Domnule președinte, aș dori să îi mulțumesc raportoarei pentru buna guvernare; în special, aș dori să îi mulțumesc pentru cooperarea sa pozitivă și să o felicit pentru acest raport excelent. Acest raport arată Comisiei ce trebuie să se întâmple în perioada care urmează, în special cu privire la principiul parteneriatului. Acesta precizează modul în care trebuie să se asigure că și nivelurile locale și regionale sunt implicate și modul în care partenerii economici și sociali, precum și reprezentanții societății civile trebuie să se implice în toate etapele – în aplicarea și evaluarea Fondului structural. Acest fapt reprezintă un angajament al statelor membre față de parteneriatul real. Asta înseamnă că partenerii vor fi împuterniciți să se adreseze administrațiilor ca egali, prin inițiative de instruire și sprijin financiar; asta înseamnă că partenerii vor avea o influență reală asupra formei pe care o îmbracă programele. Până în prezent, am văzut puțină angajare din partea Comisiei. Acest lucru se aplică în aceeași măsură perioadei actuale, precum și propunerilor pe care aceasta le-a făcut în această privință. Salut faptul că dl Olbrycht a spus că dacă acest contract de parteneriat pentru dezvoltare și investiții va reuși, acest lucru va fi posibil numai dacă există un parteneriat și dacă partenerii sunt implicați în dezvoltarea acestor planuri în egală măsură. Altfel, există riscul să trecem de la a fi o Europă a regiunilor la o Europă a statelor membre, iar acesta nu este scopul nostru. Scopul nostru este dezvoltarea regională și implicarea nivelurilor locale și regionale, a partenerilor economici și sociali și a societății civile.
João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Domnule președinte, dezbaterea are loc la un moment oportun în măsura în care disparitățile economice, sociale și teritoriale din cadrul Uniunii Eurepene sunt amplificate în mod îngrijorător: inegalitatea care există între țări și regiuni și cea din fiecare țară se agravează. Este clar că nu am reușit să realizăm coeziunea teritorială.
Politica de coeziune nu există separat de alte domenii de politică: aceasta influențează și este profund influențată de orientările politice dominante și de cadrul macroeconomic. Atacurile asupra salariilor și drepturilor lucrătorilor, desființarea și degradarea serviciilor publice, atacul asupra funcțiilor sociale ale statului și reducerile investițiilor publice sunt părți integrante ale politicilor economice și monetare pe care Uniunea Europeană le-a impus asupra statelor membre. Acestea sunt politici care duc la creșterea sărăciei și a inegalității și acest fapt ne împiedică tot mai mult în fiecare zi să obținem coeziune.
Adevărul este că politica de coeziune nu a contracarat impactul sau dezechilibrele provocate de integrarea economiilor cu niveluri de dezvoltare foarte diferite pe piața unică sau în uniunea economică și monetară. Cauzele semnificative sunt insuficiența fondurilor alocate coeziunii și incoerența politicilor macroeconomice care se concentrează în mod obsesiv pe convergența nominală, dar care fac din convergența reală un obiectiv neviabil, iar acestea trebuie remediate prin creșterea alocării bugetare către coeziune și prin schimbarea în profunzime a politicii macroeconomice.
Sprijinirea producției și dezvoltarea capacităților de producție ale fiecărei țări și regiuni, profitând din plin de potențialul local pe care îl are fiecare prin utilizarea în mod durabil a resurselor sale, conservarea mediului și crearea de locuri de muncă cu drepturi, precum și consolidarea sistemelor de asigurări sociale și a serviciilor publice sunt aspecte esențiale din punct de vedere strategic pentru eficiența coeziunii economice, sociale și teritoriale.
Guvernanța pe mai multe niveluri joacă un rol important în politica de coeziune și, în această privință, abordarea pe mai multe niveluri, care asigură cooperarea și partajarea responsabilităților între diferite niveluri de guvernare, este pusă în practică în gestionarea fondurilor regionale. Comisia promovează inițiative în favoarea autorităților regionale și locale. Trebuie să existe un stimulent mai puternic pentru sprijinirea propunerilor de acest gen pentru a asigura coordonarea reală și punerea în aplicare eficientă a programelor europene.
Parteneriatul trebuie să fie garantat printr-o cultură bazată pe dialogul dintre diferitele părți implicate. Cooperarea la nivel regional trebuie să fie transparentă și trebuie să asigure o reprezentare echitabilă a tuturor celor implicați.
Din acest motiv, este important să se asigure o instruire corespunzătoare pentru reprezentanții de la nivel subnațional prin inițiative precum Erasmus pentru funcționarii regionali și locali, al căror cost financiar trebuie să fie suportat de Comisie. Acest lucru este la fel de util și pentru a face schimb de bune practici și pentru a îmbunătăți calitatea și eficiența gestionării fondului de coeziune.
Joachim Zeller (PPE). – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, în primul rând, consider că este regretabil faptul că o dezbatere importantă privind politica de coeziune a fost încă o dată împinsă aproape pe ultimul loc pe ordinea de zi. Acest lucru nu onorează în niciun fel această politică și importanța sa. Aș dori să mulțumesc raportorilor pentru rapoartele lor care ne-au prezentat în mod emfatic domeniul de politică în care Uniunea Europeană a avut un real succes – și anume politica de coeziune – și faptul că este esențial să se continue această politică și să se facă acest lucru într-un sistem politic cu niveluri multiple – cu alte cuvinte, cu guvernanță pe mai multe niveluri.
Proiectele de politică de coeziune dau cetățenilor noștri o vizibilitate directă asupra acțiunii europene: cu privire la proiectele de infrastructură, proiectele sociale, sprijinul pentru cercetare, inovare, menținerea competitivității și ocuparea forței de muncă în regiuni. În cadrul dezbaterii actuale privind viitorul Uniunii Europene, pe lângă dezbaterile cu privire la monedă și finanțe, ar trebui să discutăm cu aceeași intensitate despre ceea ce are nevoie Uniunea Europeană pentru a-și asigura coeziunea internă, astfel încât țările și regiunile să nu se îndepărteze între ele din punct de vedere economic, social sau politic. În cele din urmă, atunci când ne confruntăm cu provocări globale și cu apariția unor noi concurenți pe piața mondială, avem nevoie de mai multă uniune și de spirit al comunității. Politica de coeziune poate contribui în mod semnificativ la acest lucru.
Pentru aceasta avem totuși nevoie ca politica de coeziune să se concentreze mai mult pe acele proiecte și domenii ale proiectelor care să determine progresul Europei ca întreg, care să le permită celor puternici să rămână puternici și să le ofere celor care sunt mai slabi ocazia de a-i prinde din urmă pe cei puternici. În opinia mea, pentru a realiza acest lucru, este necesară menținerea și extinderea obiectivelor de politică de coeziune care s-au aplicat până în prezent. Cu toate acestea, consider că este necesar să punem mai multe condiții la finanțare și să o concentrăm mai mult pe inițiativele central europene, fie în sectorul transporturilor, sectorul energetic, dezvoltarea regională și urbană, fie în cercetare și inovare. Calea descrisă de către Comisie în Al cincilea raport privind coeziunea mi se pare o parte necesară a acestui proces – în special integrarea fondurilor într-un cadru strategic comun care să aibă ca rezultate un parteneriat pentru dezvoltare și inovare între Comisie, statele membre și reprezentanții regiunii. Acest fapt include totuși implicarea cât mai devreme posibil a administrațiilor locale și regionale în acest proces. Astfel, noile forme de cooperare regională ar putea să susțină într-adevăr procesul de dezvoltare a guvernanței reale pe mai multe niveluri.
Domnule președinte, sper că îmi veți permite să mai fac un comentariu referitor la ceea ce a spus dl Colman, care a părăsit din păcate sala. Aș dori să îi reamintesc faptul că Uniunea Europeană este o uniune voluntară a statelor. Dacă țările doresc să plece, acestea au dreptul să facă asta. Totuși, nu cred că asta este ceea ce își doresc cu adevărat cetățenii din Scoția, Țara Galilor, Irlanda de Nord și Anglia.
Erminia Mazzoni (PPE). – (IT) Domnule președinte, domnilor comisari, doamnelor și domnilor, punem bazele Europei anului 2020, imaginându-ne că aceasta va fi incluzivă, inteligentă și inovatoare și, astfel, trebuie să identificăm în mod clar provocările cu care ne confruntăm în context global.
Putem intra și câștiga cursa pentru a deveni competitivi numai dacă reușim să creăm niveluri uniforme în cadrul Uniunii Europene. Cele trei aspecte ale politicii de coeziune – social, economic și teritorial – împreună cu fondurile structurale constituie instrumentele asupra cărora trebuie să ne concentrăm atenția. De fapt, nu trebuie să ne gândim la aplicarea reducerilor solicitate pentru a depăși criza financiară a politicii de coeziune. Dimpotrivă, trebuie să ne asumăm responsabilitatea aplicării acesteia, a îmbunătățirii sale acolo unde a dat greș.
Pe baza datelor colectate și a analizei rezultatelor obținute, Comisia pentru dezvoltare regională subliniază, în raportul domnului Luhan, relația strânsă dintre concurență și coeziune și propune măsuri de corecție pentru următoarea perioadă de programare. Nu există nicio îndoială că Europa poate deveni competitivă dacă depășește cu succes disparitățile teritoriale care există între diferitele regiuni.
În această privință, îi mulțumesc domnului Luhan pentru că a acceptat amendamentul meu care vizează reiterarea posibilității de introducere a unor dispoziții avantajoase privind taxele pentru perioadele de tranziție de mai puțin de cinci ani – o posibilitate inclusă deja în rezoluția care a fost votată de acest Parlament în februarie 2006. Acesta este un mod util de a evita dificultățile întâlnite la aplicarea politicii de coeziune, precum procedurile complexe, verificările necorespunzătoare și nevoia unei monitorizări mai eficiente.
Referitor la aceste aspecte, s-au depus o serie de amendamente pentru a optimiza impactul politicii de coeziune și pentru a crește astfel competitivitatea economică a Uniunii. După cum subliniază raportul domnului Luhan, accentul trebuie pus atât pe parteneriatele orizontale și verticale dintre autoritățile locale, cât și pe cofinanțare, elemente care trebuie considerate principii fundamentale.
De asemenea, este important să se accelereze simplificarea procedurilor și a accesului la finanțare, așa cum este și adoptarea unei abordări integrate a distribuirii fondurilor și menținerea regimurilor de tranziție, în special în această perioadă dificilă. Prin implicarea regiunilor în cauză, procesul decizional ascendent asigură sprijin pentru dezvoltare prin valorificarea aspectelor regionale specifice.
În sfârșit, raportul subliniază cele două obiective principale în această privință: inovarea și infrastructura. Cred că raportul este important deoarece oferă tuturor o strategie clară pentru a răspunde în mod exhaustiv la problema menționată în titlul raportului.
Președintele. – Aș dori să vă spun că, în calitate de persoană responsabilă în cadrul Biroului cu interpretarea și traducerea, voi solicita Parlamentului să mute luminița pe care o am aici și care indică faptul că interpreții nu vă pot urmări în fiecare loc, deoarece nu este prea util ca aceștia să mă informeze numai pe mine. Pot, desigur, să vă informez eu personal, dar cred că va fi mai eficient să avem această luminiță la fiecare birou.
Nuno Teixeira (PPE). – (PT) Domnule președinte, aș dori să încep prin a-i felicita pe dl Luhan și pe doamna Mănescu pentru eforturile remarcabile pe care le-au depus în rapoartele lor respective. Ambii au adus o contribuție semnificativă la discuția privind noua politică de coeziune pentru 2014-2020 care este în curs de desfășurare.
Acum mai mult ca niciodată este esențial să realizăm coeziune economică, socială și teritorială pentru a afirma competitivitatea Uniunii Europene la scară mondială. Acest scop va fi atins atâta timp cât suntem conștienți de faptul că numai prin consolidarea și dezvoltarea dimensiunii regionale vom avea o Europă coezivă la nivel intern și competitivă la nivel extern.
În special, aș dori să accentuez trei aspecte pe care le consider esențiale: în primul rând, descentralizarea, asigurarea că autoritățile locale și regionale, în special cele cu puteri legislative se vor implica mai mult și vor contribui la mai buna aplicare a politicii de coeziune; în al doilea rând, îndemnarea statelor membre să invite autoritățile regionale și locale să participe la negocierile privind viitorul fondurilor structurale pe picior de egalitate cu autoritățile și reprezentanții naționali; și, în sfârșit, consolidarea rolului autorităților regionale în pregătirea, gestionare și punerea în aplicare a programelor. Implicarea sporită a acestor autorități în întregul proces este modalitatea prin care va fi posibilă conformitatea cu principiul subsidiarității.
Un alt aspect pe care îl consider crucial este căutarea unei arhitecturi mai simple pentru fondurile de după 2013, nu ca urmare a crizei economice, ci mai degrabă ca un principiu general pentru viitoarea politică de coeziune, astfel încât să se faciliteze absorbția fondurilor. Marea preocupare de la baza Tratatului de la Lisabona a fost apropierea Europei de cetățenii săi. În loc să facem numai acest lucru, să ne ușurăm viețile prin evitarea sarcinilor administrative inutile care îi vor descuraja să participe. Numai astfel vom putea să atingem scopul adevăratei coeziuni teritoriale. Numai astfel vom obține o reducere a disparităților puternic contrastante care există astăzi în cadrul Uniunii Europene și acolo unde există în prezent o diferență uriașă între regiunile bogate și cele sărace. Participarea sporită înseamnă, de asemenea, o responsabilitate sporită și întocmai această responsabilitate ar trebui preluată și împărțită între toți, ca un mijloc de a face mai mult și mai bine pentru a crea o Europă mai puternică, mai competitivă.
Hermann Winkler (PPE). – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să îmi adaug felicitările și mulțumirile pentru cei doi raportori referitor la munca lor reușită. Comentariile făcute de dl Luhan referitor la subiectul „Viitoarei arhitecturi pentru politica de coeziune post 2013” trebuie salutate în mod deosebit. Deși concluziile privind Al cincilea raport privind coeziunea indică deja ideile inițiale ale Comisiei cu privire la acest subiect, raportul domnului Luhan constituie o contribuție importantă la determinarea poziției Parlamentului în ceea ce privește Comisia. La fel ca raportorul, consider, prin urmare, că un aspect extraordinar de delicat este armonizarea politicii de coeziune cu obiectivele strategiei UE 2020 pe viitor. Cu toate acestea, regiunile individuale trebuie însă să poată decide asupra propriilor domenii de prioritate.
Nu toate regiunile sunt la fel; chiar și în cadrul unui stat membru individual, regiunile diferă. Un maximum de două sau trei priorități – una dintre care este posibil să fi fost deja obligatorie – nu le lasă regiunilor prea mult loc pentru a evolua. Trebuie să li se acorde spațiu regiunilor pentru ca acestea să investească în infrastructura și în oamenii lor conform propriilor priorități. În acest caz, este posibil ca problemele specifice precum schimbările demografice să nu poată fi luate în considerare suficient. Acest lucru nu va fi în aceeași măsură o politică adaptată nevoilor regiunilor, așa cum spune mereu Comisia. Din acest motiv, cred că noi, în calitate de Parlament, trebuie să clarificăm de la început faptul că nu trebuie să se permită ca regiunile să devină mai slabe în raport cu statele membre. Principiul parteneriatului trebuie să fie consolidat în continuare.
Valoarea regiunilor din UE variază foarte mult în funcție de structura statului. Din acest motiv, trebuie acordată o importanță deosebită principiului subsidiarității. Ideea Comisiei de stabilire a unor parteneriate pentru inovare și dezvoltare între Comisie și statele membre trebuie să țină seama de acest lucru pe viitor.
Fără a intra în prea multe detalii, poate mi se va permite să vorbesc pe scurt despre importanța Obiectivului 3. Sunt desigur de acord cu raportorul atunci când vorbește despre dificultățile din teritoriile de la granițele UE – atât la granițele interne, cât și la cele externe. Acest obiectiv trebuie să fie menționat mai des pe viitor. După părerea mea, în dezbaterea actuală privind viitorul politicii de coeziune i se acordă prea puțină importanță Obiectivului 3. În special, cooperarea dintre regiunile situate la fostele granițe externe ale UE – și mă refer aici la regiunea mea natală, Saxonia – trebuie dezvoltată mult mai mult.
Barbara Matera (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, datele oferite de către Curtea de Conturi în rapoartele anuale din 2006 și 2008 privind sistemele de control operaționale pentru politica de coeziune sunt cu siguranță alarmante.
Aceste sisteme nu au fost pe atât de eficiente pe cât ar fi trebuit; acestea au avut o marjă de eroare de 12 % pentru sumele rambursate în 2006 și de 11 % pentru 2008. Dacă dorim să reducem această marjă de eroare, Comisia Europeană trebuie să își consolideze rolul de supraveghere în ceea ce privește politicile locale și regionale.
Dezvoltarea unui ghid pentru operatorii publici și privați și crearea unui sistem de instruire și de mobilitate cu privire la modul de aplicare în practică a politicilor de guvernanță pe mai multe niveluri ar putea constitui măsuri eficiente pentru îmbunătățirea politicii regionale.
Mai mult, statele membre trebuie să consolideze rolul autorităților regionale și locale în special, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.
La fel de necesară este și facilitarea cooperării regionale transfrontaliere; de fapt, în multe dintre regiunile Uniunii Europene există un potențial enorm pentru cooperarea între regiuni și comunități locale din statele membre de frontieră, în special în sectoarele precum turismul, agricultura, industria și mediul.
Voi profita de faptul că mi-am încheiat discursul în limita timpului alocat pentru a mulțumi interpreților, care sunt mereu foarte buni cu noi.
Jan Kozłowski (PPE). – (PL) Domnule președinte, domnule comisar, de la bun început aș dori să subliniez faptul că raportul mi se pare deosebit de important și să felicit raportorul, dl Luhan, pentru munca sa excelentă. Cred că politica de coeziune ar trebui să fie politica pilot și că importanța acesteia ar trebui să crească în anii viitori. Fiind o politică orizontală, aceasta ar trebui să stabilească direcțiile care trebuie urmate de politicile sectoriale și să contribuie la o creștere a competitivității regiunilor europene și la o consolidare a poziției Uniunii Europene pe piețele mondiale. Sistemul de punere în aplicare a politicii de coeziune trebuie să fie modern și flexibil, bazat pe un model de gestionare pe mai multe niveluri, așa cum s-a menționat de multe ori. Acesta ar trebui, de asemenea, să promoveze coordonarea fondurilor structurale cu alte instrumente europene și cu fondurile naționale.
Am administrat o regiune cu 2 200 000 de locuitori timp de două mandate și am fost responsabil cu punerea în aplicare a instrumentelor politicii de coeziune atât pe baza unui model centralizat, între 2004 și 2006, cât și pe baza unui model descentralizat – programul operațional regional – între 2007 și 2013. Aceste experiențe îmi permit să declar cu răspundere deplină că modelul descentralizat permite o utilizare mai bună a potențialului local pentru punerea în aplicare a soluțiilor strategice și realizarea unor schimbări pozitive, motiv pentru care sunt convins că obiectivele ar trebui convenite la nivel european, dar modalitățile de a le realiza ar trebui definite în conformitate cu principiul subsidiarității la nivelul cel mai corespunzător, care, în cazul politicii de coeziune, înseamnă nivelul regional și local. În același timp, este esențială conectarea cheltuielii fondurilor de realizarea obiectivelor și rezultatelor măsurabile: creșterea economică și nivelul mai ridicat de ocupare a forței de muncă și incluziune socială.
Elena Băsescu (PPE). - Aș dori să îl felicit și eu pe colegul meu, Luhan, pentru munca depusă la realizarea acestui raport, cu o importanță deosebită și pentru România. Consider că strategia Europa 2020 trebuie să promoveze un plan de dezvoltare durabilă. În acest sens, sunt necesare atât o reprezentare mai puternică pe plan extern, cât și o coordonare mai eficientă în plan intern.
Acest raport este important pentru că face referire la realizările politicii de coeziune. Astfel, un rol major îl are asigurarea creșterii competitivității regiunilor la nivel global. Alocarea de fonduri pentru proiecte de investiții și dezvoltare va fi cu siguranță un mare avantaj pentru țara noastră. Trebuie subliniat faptul că România poate beneficia de fonduri substanțiale, atât în prezent, cât și în perioada de după 2013.
În acest sens, la nivel național, au fost ... (vorbitorul a fost întrerupt)
Luís Paulo Alves (S&D). – (PT) Domnule președinte, domnule comisar, este adevărat că politica de coeziune este importantă ca factor de contribuție la creștere și prosperitate, precum și pentru o dezvoltare echilibrată între regiuni. Este adevărat că dezvoltarea echilibrată între regiuni este esențială pentru funcționarea pieței interne și a Uniunii în sine și că politica de coeziune este esențială pentru realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020. Este adevărat și faptul că politica de coeziune este utilă pentru mediu, pentru crearea de locuri de muncă, pentru proiectarea și crearea unei rețele de transport modernă. Având în vedere toate aceste lucruri, domnule președinte, domnule comisar, este inacceptabil faptul că Comisia profită acum de reușitele acestor regiuni și că dorește acum, de asemenea, să le folosească pentru a amenința statele membre care nu îndeplinesc criteriile macroeconomice. Acest fapt este adevărat în special având în vedere că, în aceste situații, regiunile nici măcar nu au fost implicate și nu au responsabilități directe și având în vedere că acestea sunt cele care vor fi cel mai afectate de constrângerile privind utilizarea fondurilor structurale. Nu este corect, domnule comisar, și mi-ar plăcea să aud răspunsul dvs.
Alfreds Rubiks (GUE/NGL) . – (LV) Domnule președinte, aș dori să atrag atenția acestui Parlament asupra coeziunii sociale. Consider că este dificil ca în dialogurile cu alegătorii să explicăm că aici luăm decizii în mod serios și deliberat în timp ce standardul lor de viață s-a deteriorat de la intrarea în Uniunea Europeană. Vorbesc despre Letonia. Treizeci și patru la sută din populația Letoniei supraviețuiește în prezent din alocația de subzistență și la limita sărăciei. Pensia minimă este de 64 LVL, primită de 12 % din populație. Ceea ce văd și aud la această adunare, ceea ce conțin aceste rapoarte, este un lucru pe care nu pot, personal, să îl susțin deoarece nu mi se pare că se acordă prea multă importanță chestiunilor sociale. Din nou, ceea ce avem aici se referă la continuarea liberalizării pieței, competitivitate ...
(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)
Peter Jahr (PPE). – (DE) Domnule președinte, aș dori să fac patru comentarii cu privire la aceste rapoarte.
Primul este că Uniunea Europeană are sens pentru oameni numai dacă încearcă să remedieze disparitățile economice, sociale și teritoriale.
Al doilea se referă la faptul că politica europeană de coeziune este instrumentul de politică financiară esențial pentru realizarea acestui obiectiv.
Al treilea comentariu este că cei care critică acest lucru ar trebui de fapt să prezinte o alternativă. Dacă nu au de oferit nicio alternativă, atunci ar trebui să tacă.
Al patrulea aspect se referă la faptul că regiunea mea natală – vin din Germania de est – este o zonă în care această politică a determinat progresul dezvoltării economice. Ne aflăm pe calea cea bună, însă mai avem încă destul de parcurs. Prin urmare, vom avea în continuare nevoie de sprijin suplimentar după 2013 dacă dorim să continuăm să progresăm.
Seán Kelly (PPE). – Domnule președinte, Tip O’Neill, marele om politic irlandezo-american a spus odată: „toată politica este locală”. Același lucru ar putea fi valabil și pentru Uniunea Europeană în materie de dezvoltare. Toată dezvoltarea este regională.
În special, reușita țării mele sub politica de coeziune de la intrarea noastră în Uniunea Europeană este un exemplu perfect. Am avut puțin peste jumătate din PIB-ul mediu când am aderat în 1973, dar acum avem încă o dată și jumătate media PIB-ului, fără a ține cont de greutățile financiare ale țării din momentul actual.
În al doilea rând, pe măsură ce avansăm, unul dintre aspectele esențiale pentru noi va fi simplificarea procedurii, plasarea accentului pe rezultate și pe valoarea adăugată și reducerea birocrației și reglementarea. Puteți completa formulare dintr-un capăt în celălalt al Parlamentului, dar, dacă nu există valoare adăugată, acest lucru nu va ajuta la nimic. Dacă facem acest lucru, putem continua să progresăm și aștept cu nerăbdare să văd că politica regională...
(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)
Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Domnule președinte, punerea în aplicare eficientă a politicii de coeziune care este, în prezent, foarte descentralizată necesită ca responsabilitățile organismelor de la nivel regional și local să fie consolidate în continuare, deoarece aceste organisme înțeleg cel mai bine necesitățile unui domeniu dat și ale locuitorilor săi.
Cred cu fermitate că stabilirea unui parteneriat real cu organismele regionale și locale necesită o definire mai clară a așa-numitului principiu al parteneriatului, precum și implicarea activă a organismelor locale și regionale în consultările privind politica regională a Uniunii Europene. Aș dori să subliniez faptul că asigurarea unei coordonări mai bune între nivelurile individuale de control, a flexibilității sporite și a procedurilor clare nu reprezintă numai caracteristicile unei bune administrări a afacerilor interne, ci, mai presus de toate, ar trebui să faciliteze absorbția fondurilor și să sporească participarea potențialilor parteneri la proiecte.
Johannes Hahn, membru al Comisiei. – (DE) Domnule președinte, aș dori să mulțumesc pentru dezbaterea foarte intensă și aș dori, de asemenea, să profit de această ocazie pentru a mai spune câteva cuvinte despre controalele financiare. După cum subliniez în mod constant cu diferite ocazii, trebuie neapărat să preluăm controlul asupra acestei situații și să simplificăm lucrurile, în special având în vedere faptul că trebuie să depunem eforturi mai mari pentru a ne asigura că și întreprinderile mici și mijlocii beneficiază de oportunitățile pe care vrem să le oferim prin intermediul finanțării europene și, de asemenea, prin fondul de rulment pe care vrem să îl oferim mai des pe viitor; și trebuie neapărat să ne gândim cum putem menține la minim birocrația.
De cealaltă parte, trebuie să evidențiez în mod constant faptul că o mare parte din birocrație este adăugată la nivel național. Cu alte cuvinte, nu toată birocrația care apare în proiectele europene vine de la Bruxelles; mai degrabă, aceasta este efectul combinat al proceselor de la nivel național și european. Trebuie să lucrăm împreună în acest sens. Doamnă Mănescu, sunt de acord cu dumneavoastră că trebuie să facem efortul de a dezvolta standarde în acest domeniu – deși în mod normal nu pot respinge în întregime legislația și circumstanțele naționale. În principiu, sunt totuși absolut de acord cu dumneavoastră.
Subiectul condiționalității este, de asemenea, un lucru care necesită o analiză detaliată, pentru care nu avem suficient timp la dispoziție aici. Acesta este fără îndoială o chestiune de identificare a cauzelor pentru întârzierea punerii în aplicare a proiectelor pentru fiecare țară și pentru fiecare regiune în parte, acolo unde este necesar; în general, știm deja care sunt acestea. În majoritatea cazurilor, acestea nu au nimic de-a face cu banii – cel puțin în primă instanță – ci se datorează mai degrabă altor deficiențe. Gândirea din spatele condiționalității este de a scăpa de acestea dinainte astfel încât să asigurăm ulterior o procesare mai rapidă, care să fie în interesul tuturor celor vizați.
Sunt, de asemenea, recunoscător vorbitorilor care s-au referit la contractul pentru dezvoltare și parteneriat și la faptul că acesta reprezintă o oportunitate, după cum a spus dl Olbrycht, de a avansa către dezvoltarea continuă a autorităților regionale și locale. Va fi nevoie de o anumită regândire pentru acest lucru în ceea ce privește modul, într-o anumită măsură instituțional, în care îl putem implementa de fapt – să nu uităm – într-un mod acceptabil pentru statele membre. Aici mă bazez pe și continui pe baza susținerii și a sprijinului Parlamentului European, întrucât Parlamentul European, Comisia și Comitetul Regiunilor sunt în consens în această privință. Mai există un partener totuși, iar acesta este statul membru; trebuie să convingem statele membre că și ele vor beneficia de o valoare adăugată dacă vor implica mai multe persoane în planificarea programelor și dacă aceste persoane ajung astfel să se identifice mult mai mult cu aceasta.
De asemenea, sunt recunoscător pentru comentariile – care cred că au venit din partea Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană – cu privire la creștere. Susțin creșterea calitativă și cantitativă. Avem nevoie de amândouă. Să luăm de exemplu cercetarea: aceasta este de fapt un lucru care intră în categoria creșterii calitative. Dacă unul dintre principalele noastre obiective este de a crește proporția energiei regenerabile, de exemplu, dar în principiu dorim și să fim mai eficienți energetic, atunci un subiect de cercetare foarte eficient ar putea fi „Cum aș putea stoca electricitate, să o păstrez pregătită și să dispun apoi de aceasta atunci când am nevoie?”, pentru a face ca generarea noastră de energie să fie și mai eficientă.
În cele din urmă, un lucru a devenit clar: vom putea să ne realizăm obiectivele numai dacă vom avea de fapt o politică regională care să ajungă în toate regiunile din Europa. După cum s-a și spus astăzi, dacă dorim să punem în aplicare strategia UE 2020, vom putea să facem acest lucru numai dacă putem transpune și aplica această politică în toate regiunile, dar luând în considerare nevoile și cerințele care există la nivel local.
Din nou, multe mulțumiri – în special celor doi raportori – pentru această activitate foarte valoroasă.
Petru Constantin Luhan, raportor. − În primul rând, aș vrea să mulțumesc tuturor colegilor care au adus o contribuție semnificativă acestui raport și, în final, politicii de coeziune și viitorului acesteia. Mulțumesc și raportorilor din umbră, care au adus amendamente și contribuții la fel de semnificative, și pentru faptul că am găsit consens foarte ușor împreună.
Nu aș vrea să intru prea mult în detalii în ceea ce s-a spus. Vă mulțumesc și pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ați adresat, însă aș scoate în evidență ceea ce spunea în special domnul comisar, cuvinte foarte, foarte demne de apreciat, și anume că politica de coeziune este o politică a investițiilor în regiuni și în oameni, condiție pentru a îmbunătăți standardele de viață în regiunile Uniunii Europene. Sunt total de acord cu acest lucru.
Sunt la fel de acord cu faptul că sunteți alături de noi – și vă mulțumim pentru acest lucru – în ceea ce privește investiții accentuate în tot felul de infrastructuri, ca o condiție sine qua non pentru eliminarea discrepanțelor în Uniunea Europeană.
În ceea ce privește atitudinea domnului Besset, vreau doar să spun că, dacă ar fi citit cu atenție raportul, și-ar fi dat seama că raportul face referire și la creștere economică bazată pe o economie ecologică și, prin faptul că am făcut referire în mod direct la strategia UE 2020, aici este introdusă și economia verde. De aceea, vreau să vă spun că raportul se bucură de o majoritate în momentul de față.
Vă mulțumesc încă o dată tuturor și sperăm ca viitorul politicii de coeziune să fie pe o cale bună.
Ramona Nicole Mănescu, raportoare. − Doresc să le mulțumesc colegilor mei pentru contribuțiile importante la acest raport, la forma finală a raportului, atât raportorii din umbră, cât și ceilalți colegi care au depus amendamente, precum și colegilor care au intervenit la o oră atât de înaintată în plen.
Având în vedere că prin votul din cadrul comisiei REGI s-a consemnat un larg consens în rândul grupurilor politice în ceea ce privește necesitatea punerii în aplicare a principiilor și măsurilor propuse în acest raport, nu pot decât să mă bucur că și dezbaterea de astăzi a fost în aceeași linie.
Documentul de lucru a fost elaborat în urma consultărilor cu Comisia Europeană, cu Comitetul Regiunilor și reprezentanții beneficiarilor, cărora de asemenea doresc să le mulțumesc încă o dată pentru contribuții. Și așa cum am mai spus și în intervenția anterioară, sunt convinsă că va exista din partea Comisiei Europene deschiderea și determinarea necesară pentru ca soluțiile identificate și propuse de noi în comisia REGI să nu rămână doar la stadiul de propuneri. Noi am venit cu propuneri, domnule comisar, concrete; nu trebuie decât să le luați serios în considerare. Spun asta, cu atât mai mult cu cât, în lunile ce urmează, Uniunea va trebui să își definească și să își ajusteze viitoarea politică de coeziune și strategia 2020, precum și premisele punerii în aplicare cu succes a acestora.
Ne dorim o nouă abordare a guvernanței pe mai multe niveluri, care să servească cu adevărat obiectivelor esențiale ale Uniunii, respectiv o Europă a cetățenilor, caracterizată prin creștere economică, progres social și dezvoltare durabilă.
Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.
Votul va avea loc mâine, la ora 12.00.
Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)
Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Pentru a realiza o adevărată coeziune socială și economică între statele membre, trebuie mai întâi să tratăm diferențele acestora, nu numai în ceea ce privește creșterea și dezvoltarea economică, ci și în ceea ce privește amplasarea lor geografică. În acest stadiu, nu are rost să vorbim de măsuri comune. Măsurile pentru fiecare stat membru trebuie să fie diferite, pentru că nevoile acestora sunt diferite. În ceea ce privește rolul Comisiei în procedurile de acordare a asistenței și de monitorizare a bunei guvernări în politica regională, sunt de părere că aceasta trebuie mai întâi să își definească în mod clar și să își declare angajamentele. Din experiența proprie cu privire la semnalarea unor problemele pe adresa Comisiei, fie obțin un răspuns evaziv, fie mi se spune pur și simplu că respectiva chestiune nu este de competența sa. Provin dintr-o țară în care, timp de mulți ani, pasarea problemei mai departe a fost procedura standard și ceea ce îmi doresc este ca competențele Comisiei să fie clar delimitate, astfel încât să obținem răspunsuri clare și măsuri precise în anumite circumstanțe.
Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) În prezent există un efect de prag foarte bine marcat între regiunile eligibile pentru finanțare conform obiectivului de convergență și celelalte. Acest lucru este extrem de dăunător unor regiuni care probabil nu sunt sărace, dar cu siguranță nu sunt bogate. Ar fi de mare ajutor ca acest efect să poată fi atenuat prin crearea unei categorii intermediare de regiuni situată între obiectivul de „convergență” și obiectivul de „competitivitate regională și ocupare a forței de muncă”. Mă bucur că aceasta este una dintre propunerile prezentate în concluziile celui de Al cincilea raport privind coeziunea. Această categorie intermediară ar putea fi destinată regiunilor cu un PIB pe cap de locuitor de între 75 % și 90 % din media europeană. Aș dori, de asemenea, ca acest sistem să înlocuiască mecanismul de tranziție și să acopere alte regiuni decât cele din urma obiectivului de convergență. În contextul negocierilor privind următorul cadru financiar multianual, bugetul pentru această politică de coeziune reproiectată ar trebui să rămână același. Cu toate acestea, merită menționat faptul că puțin peste 20 de regiuni ar trebui excluse din obiectivul de convergență, ceea ce va determina economii de peste 10 miliarde de euro pe an. Acești bani ar putea cu siguranță să fie realocați unei noi categorii intermediare de regiuni.
Tamás Deutsch (PPE), în scris. – (HU) Îl felicit pe dl Luhan pentru munca depusă pentru acest raport. Referitor la raport, aș dori să atrag atenția asupra a două puncte. În ceea ce privește legătura dintre punerea în aplicare a strategiei UE 2020 și îmbunătățirea competitivității, este important să se sublinieze faptul că coeziunea și competitivitatea sporită sunt procese care se implică și chiar se consolidează reciproc. Nu ne putem concentra pe susținerea regiunilor celor mai dezvoltate cu scopul de a spori la maximum competitivitatea UE, întrucât acest lucru ar prezenta riscul ca regiunile subdezvoltate să rămână și mai mult în urmă, ceea ce va duce, în schimb, la tensiuni sociale semnificative și la instabilitatea întregii Uniuni Europene. Mai mult, este important să stabilim că, deși politica de coeziune contribuie în mod semnificativ la realizarea strategiei UE 2020, aceasta nu poate fi singura responsabilă pentru realizarea obiectivelor strategiei. Prin urmare, trebuie să stabilim o consecvență între realizarea obiectivelor strategiei UE 2020 și a celor ale politicii de coeziune, iar celelalte domenii de politică trebuie, de asemenea, să contribuie într-o măsură corespunzătoare la realizarea obiectivelor strategiei. Pentru a doua observație, aș dori să subliniez că sunt complet de acord cu raportorul cu privire la faptul că PIB-ul ar trebui să rămână criteriul prin care se va determina eligibilitatea statului membru, întrucât PIB-ul a fost cel mai fiabil indicator al nivelului de dezvoltare cunoscut până în prezent. La nivelul statului membru, autoritățile naționale au dreptul de a folosi alți indicatori pentru distribuirea resurselor, dar la nivel UE, PIB-ul trebuie reținut ca fiind valoarea de referință a eligibilității pentru acordarea de ajutor.
Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Raportul privind administrarea corespunzătoare a politicii regionale va consolida competențele organismelor regionale și locale pentru punerea în aplicare a politicilor UE. Parlamentul a susținut timp îndelungat implicarea sporită a organismelor publice, altele decât cele de la nivel național, în planificarea politicilor comunitare. Principiul parteneriatului, așa cum este stabilit în Cartea Albă a Comitetului Regiunilor privind guvernanța pe mai multe niveluri trebuie consolidat încă din etapa timpurie a negocierilor din cadrul discuțiilor UE. Raportul susține o simplificare în continuare atât a reglementărilor legislative, cât și a celor nelegislative. Cu toate acestea, ar trebui să subliniem aici faptul că unele state membre și în special organismele lor publice contribuie adesea la o sarcină administrativă care nu este solicitată de către normele comunitare. Este esențial să se facă și alte corecții aici. Normele programelor de subvenționare ar trebui simplificate pentru ca procesele individuale să fie mai cuprinzătoare, astfel încât să se evite descurajarea potențialilor beneficiari de la participarea la proiecte. Se raportează un procentaj ridicat de erori (12 %) în ceea ce privește cheltuielile făcute pentru punerea în aplicare și finanțarea programelor. Cel mai ridicat procent de eroare este prezent mereu în domeniul achizițiilor publice și al așa-numitelor cheltuieli neeligibile. Există o supraveghere insuficientă din partea Comisiei Europene și este clar că aceasta nu poate institui un sistem de control la toate nivelurile naționale. Este esențial să se păstreze și să se susțină rolul de monitorizare al Comisiei la începutul programelor, dar s-ar putea transfera mai multe către statele membre și organismele lor regionale și locale pe durata programelor.
Sandra Kalniete (PPE) , în scris. – (LV) Pentru a extinde influența politicii de coeziune, sunt esențiale anumite reforme decisive. Sprijinul acordat de politica de coeziune trebuie concentrat pe trei direcții principale. Ceea ce este vital are prioritate, concentrația geografică; în al doilea rând, concentrația în sfera de aplicare a sprijinului; și, în al treilea rând, concentrația administrativă. Acest lucru înseamnă că extinderea sprijinului financiar trebuie îndreptată către acele state membre UE, acele regiuni în care este cea mai mare nevoie. Adică este posibilă o îmbunătățire a situației socioeconomice fără sprijinul categoric al politicii de coeziune a UE. Asta înseamnă că fiecare regiune trebuie să evalueze sectoarele care au nevoie de sprijin cel mai urgent, în loc să numească toate sectoarele existente fără o analiză mai aprofundată. Fiecare regiune ar trebui să aleagă trei până la cinci din cele 10 sectoare oferite de Comisie în care să concentreze 100 % din sprijinul disponibil. Asta înseamnă că trebuie să continuăm să ușurăm sarcina administrativă. Trebuie să creștem nivelul de încredere acordat de instituțiile implicate astfel încât numărul de funcții îndeplinite de acele instituții să poată fi optimizat. Vreau să subliniez faptul că criteriul existent de distribuire a susținerii pentru politica de coeziune a UE – PIB-ul prin paritatea puterii de cumpărare pe cap de locuitor (până la 75 % din media UE) – este un criteriu adecvat, verificat și sigur pentru definirea gamei de regiuni care se califică pentru acordarea de sprijin în cadrul de convergență, deoarece reflectă disparitățile autentice dintre statele membre și regiunile UE.
Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) Sunt de aceeași părere cu raportorul că politica de coeziune a Uniunii este una dintre cele mai importante politici care ajută la creșterea competitivității regiunii și la asigurarea dezvoltării durabile. Întrucât criza financiară internațională a avut o influență negativă asupra tuturor regiunilor din Europa în măsură mai mare sau mai mică, politica de coeziune, care asigură valoare adăugată, are cu siguranță un rol foarte important de jucat în asigurarea faptului că regiunile pot ieși mai puternice din amorțeală. Ceea ce este trist este că guvernele multor state membre UE nu înțeleg suficient rolul și importanța regiunilor – al autorităților locale –, întrucât acestora le este frică să nu își piardă puterea în avantajul regiunilor. De exemplu, guvernul țării din care provin, Estonia, adoptă adesea legi importante care țin de autoritățile locale fără a ține seama de procesele decizionale ale autorității. Pentru ca diferitele regiuni să nu fie discriminate, trebuie acordată acum mai multă atenție măsurii de reglementare adoptată de guvernele statelor membre pentru a asigura că acțiunile acestora nu se opun legilor proprii statelor membre și valorilor europene. Este adevărat că există acum multe regiuni din Europa care au obținut un sprijin politic semnificativ prin Comitetul European al Regiunilor, Curtea Europeană de Justiție și Comisie, în cazuri în care guvernele statelor membre au ignorat drepturile autorităților locale. Cred că o politică de coeziune europeană eficientă și îndeplinirea obiectivelor stabilite în directivă vor ajuta la asigurarea viabilității regiunilor, dar existența unor regiuni viabile va spori viabilitatea Uniunii Europene ca întreg și, în același timp, acest lucru va ajuta la prevenirea marginalizării regiunilor de frontieră.
Marie-Thérèse Sanchez-Schmid (PPE), în scris. – (FR) Rapoartele Luhan și Mănescu stabilesc în mod destul de corect principiile pe care ar trebui să se bazeze politica noastră de coeziune. Cu toate acestea, aș dori să menționez trei domenii în care trebuie să fim mai ambițioși. Primul este coeziunea teritorială. Conceptul este adesea citat, dar rareori pus în acțiune în termeni concreți. De exemplu, ar trebui să acordăm o atenție deosebită regiunilor de frontieră. Handicapurile și problemele cu care se confruntă aceste regiuni reflectă limitele integrării europene. Aceste domenii care marchează o îndepărtare ar trebui să fie transformate în domenii care să ajute la crearea de conexiuni. Următorul domeniu este inegalitatea de tratament pentru regiunile care oscilează între Obiectivul 1 și Obiectivul 2. Pot exista diferențe de până la zece ori în ceea ce privește ajutorul acordat unor regiuni cu același PIB. Este timpul să stabilim un mecanism de tranziție care să acorde un tratament egal tuturor regiunilor cu un PIB între 75 % și 90 % din media UE. În sfârșit, trebuie să lucrăm la noi indicatori de performanță. Provocările privind dezvoltarea cu care se confruntă regiunile sunt legate de propriile lor constrângeri locale. Trebuie să ne perfecționăm criteriile de la toate nivelurile de guvernanță astfel încât să putem măsura cu precizie nevoile și scopurile dezvoltării regionale.
Richard Seeber (PPE), în scris. – (DE) Trebuie acordată o atenție deosebită politicii de coeziune a UE în interesul unei creșteri durabile mai mari și al unei competitivități sporite. Într-o Europă a regiunilor, PIB-ul ar trebui să continue să fie principalul criteriu pentru determinarea eligibilității la nivel regional în vederea finanțării. Cu toate acestea, politica regională europeană trebuie să acopere toate regiunile, fiind în același timp suficient de flexibilă pentru a ține seama de diferențele regionale și teritoriale. Pentru a valorifica pe deplin potențialul de creștere a regiunilor și pentru a realiza coeziunea economică, socială și teritorială în Uniunea Europeană, este esențial să se acorde o atenție deosebită competitivității. Făcând aceasta, trebuie să luăm în considerare problemele de mici dimensiuni din statele membre bogate. În special, cercetarea și inovarea ar trebui să joace un rol important în toate regiunile ca mijloc de îmbunătățire a competitivității UE, acesta fiind motivul pentru care este necesar să se continue promovarea acestor domenii pe viitor. Deși obiectivele UE 2020 sunt definite la nivel comunitar, este vital ca autoritățile locale și regionale să fie implicate mai mult în punerea lor în aplicare; o abordare ascendentă este esențială pentru punerea în aplicare eficientă a obiectivelor economice ale strategiei UE 2020.
Monika Smolková (S&D), în scris. – (SK) Politica de coeziune trebuie să continue să reprezinte o politică esențială a UE în perioada de după 2013, având finanțare suficientă și respectând următoarele condiții: simplificarea procedurilor pentru acordarea de resurse din fondurile structurale, crearea unui cadru pentru parteneriatul public-privat, stabilirea infrastructurii ca o condiție prealabilă fundamentală pentru creșterea competitivității globale, parteneriatul ca o condiție pentru dezvoltarea de parteneriate cu organismele regionale și locale și cu societatea civilă ca mijloc de a obține eficiență, legalitate și transparență în etapa programării și a folosirii fondurilor structurale și aplicarea administrației pe mai multe niveluri, atât la nivel vertical, cât și orizontal. Există cu siguranță și alte condiții, dar, dacă dorim să îndeplinim sarcinile strategiei 2020, consider că este esențial să ne conformăm celor menționate anterior.
Zbigniew Ziobro (ECR), în scris. – (PL) Europa trece în prezent printr-o perioadă dificilă. Criza financiară din 2008-2009 încă este simțită puternic în economie, ceea ce cauzează o accentuare a diferenței dintre regiunile bogate din Europa de Vest și regiunile mai sărace din Europa Centrală și de Sud. Această situație face să fie necesară consolidarea mecanismelor care sunt eficiente în combaterea crizei. Cele mai importante dintre acestea la nivelul Uniunii sunt politica de coeziune și fondurile regionale. Ca urmare a cofinanțării investițiilor de la nivel local, acestea au devenit de fapt un simbol al cooperării europene care a fost plasată deasupra intereselor naționale. De asemenea, acestea au contribuit în mod semnificativ la extinderea zonei care a beneficiat de creștere economică între 2004 și 2007, precum și la reducerea diferenței dintre țările din Europa veche și cele din Europa nouă.
Din acest motiv a devenit atât de importantă sporirea fondurilor Uniunii pentru politica de coeziune din cadrul financiar pentru 2013-2020, menținerea convergenței ca obiectiv principal și menținerea mecanismului actual pentru selecția beneficiarilor pe baza nivelurilor PIB-ului din diferite regiuni. Cred că posibilitatea creșterii nivelului de cofinanțare a investițiilor de la 75 % la 80 %, reducând, în același timp, finanțarea pentru regiunile izolate este, de asemenea, importantă. Din punctul de vedere al țărilor din Europa de Vest, consider că este, de asemenea, important să se finanțeze în continuare investițiile în infrastructură, în special cele din linia verticală care unește nordul și sudul Europei.
21. Impactul publicității asupra comportamentului consumatorilor (prezentare succintă)
Președintele. – Următorul punct este raportul elaborat de dl Juvin, în numele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, referitor la impactul publicității asupra comportamentului consumatorilor (2010/2052(INI)) (A7-0338/2010).
Philippe Juvin, raportor. – (FR) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, de ce un raport referitor la publicitate? Pentru că publicitatea poate fi cel mai bun și, în același timp, cel mai rău dintre lucruri.
Poate fi cel mai rău dintre lucruri dacă este înșelătoare, dacă este intruzivă, dacă este amăgitoare, dacă nu respectă regulile jocului, dacă, în cele din urmă, nu aduce ceea ce așteaptă consumatorul de la ea, și anume informații. Poate fi cel mai bun dintre lucruri pentru că publicitatea este, de asemenea, un instrument uimitor de dezvoltare economică. Publicitatea unge roțile economiei și, așa cum au spus unii, dacă este bine făcută, poate oferi consumatorului un mijloc pentru a face comparații, iar, în unele cazuri, stimulează concurența.
Așadar, publicitatea nu este ceva nou; atunci de ce un text nou când există deja alte câteva? Din mai multe motive. În primul rând, pentru că publicitatea nu mai este azi ce era odată. Recent, am citit într-un raport american, dar lucrurile sunt oarecum asemănătoare în Europa, că la 29 noiembrie anul trecut, într-o singură zi, comerțul online a însumat o cifră de afaceri de peste 1 miliard USD. Aceasta este o creștere considerabilă a comerțului online și a instrumentelor de publicitate online. Una dintre justificările acestui raport este că textele care reglementează publicitatea sunt uneori total neadecvate pentru instrumentele care au apărut în ultimii ani.
Publicitatea poate fi intruzivă și este din ce în ce mai intruzivă; invadează viața privată. Există, de asemenea, ceva cât se poate de nou în publicitate, care nu este menționat în texte. Publicitatea poate fi mascată. E posibil ca publicitatea să nu se declare. Există un exemplu renumit pe Facebook, una dintre rețelele sociale – un instrument nou nereglementat de legislație – unde grupuri de persoane denunță un defect sau altul la un produs. Suficient ca să distrugă literalmente o marcă în câteva zile sau săptămâni.
Prin urmare, este clar că publicitatea de ieri nu seamănă deloc cu publicitatea de azi, care utilizează instrumente care nu existau înainte. Mă gândesc aici la publicitatea comportamentală, la publicitatea direcționată și la citirea emailurilor dvs. private. E cineva aici care dorește sau acceptă să i se citească emailurile private? Ei bine, asta se întâmplă azi în scopuri de publicitate.
În esență, doamnelor și domnilor, cred că trebuie să ne gândim la niște valori foarte simple: respectarea vieții private, protejarea persoanelor cele mai vulnerabile, pentru că știm foarte bine că copiii sunt printre cele mai vulnerabile persoane care primesc așa-zisa publicitate comportamentală, care înseamnă publicitate ce vizează obiceiurile lor. Acești copii nu înțeleg că această publicitate nu este doar publicitate care le-a fost trimisă din întâmplare. Este publicitate care țintește alegerile lor personale. Un adult s-ar putea să înțeleagă acest lucru, dar un copil nu.
Ei bine, noua tehnologie aduce noi provocări: provocări economice considerabile. Vedem că, în esență, aceasta este de fapt o dezbatere politică. Chestiunea a fost soluționată, zic unii din branșă, care, mai mult decât orice, nu doresc ca lumea publicității să fie afectată. Este la fel de adevărat că auzim unele persoane de profesie explicându-ne că, până la urmă, consumatorii sunt avertizați prin politici de confidențialitate foarte lungi și foarte detaliate pe site-urile internet. În realitate, nimeni nu citește aceste politici de confidențialitate lungi, neinteligibile, iar atunci când sunt citite, nu sunt înțelese, pentru că de fapt sunt imposibil de citit. Vedem că, până la urmă, ne tot întoarcem la aceeași chestiune. Publicitatea trebuie să fie echitabilă, trebuie să respecte celelalte persoane și trebuie să respecte viața privată. Consumatorii nu trebuie să fie spionați și nu trebuie vizați fără să aibă cunoștință de acest lucru. Consumatorii, cetățenii trebuie respectați.
Domnule președinte, iar aici voi încheia, trebuie, prin urmare, să avem două obiective. În primul rând, publicitatea trebuie să fie echitabilă: mai echitabilă, mai politicoasă, mai eficace, prin urmare, și trebuie să respecte mai mult viața privată, dar și cetățenii, adică cetățenii care sunt consumatori, trebuie să fie mai bine informați, nu manipulați, și mai capabili să vadă diferențele. Acesta este scopul acestui raport.
Domnule președinte, doamnelor și domnilor, sper că veți accepta acest raport și veți vota pentru adoptarea lui, în general, în acest parlament.
Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Domnule președinte, salut raportul referitor la impactul publicității asupra comportamentului consumatorilor. Având în vedere că raportul nu vorbește despre reglementarea publicității pentru jocurile de noroc, aș dori să menționez că loteriile pe internet și reclamele pentru acestea în mod special nu cunosc granițe și sunt ușor accesibile tinerilor. Șapte state membre interzic jocurile de noroc online, dar acestea sunt totuși accesibile în aceste țări. Cred cu sinceritate că trebuie să încercăm să prevenim consecințele negative ale dependenței de jocurile de noroc. Trebuie să promovăm interzicerea în întreaga Europă a reclamelor pentru jocurile de noroc care vizează copiii și tinerii, pentru că expunerea copiilor la influența reclamelor pentru loteriile virtuale este echivalentă cu punerea în pericol a vieților lor viitoare în același mod în care ar fi expuși la publicitatea nerestricționată pentru alcool, țigări și alte substanțe care dau dependență. Mai mult decât atât, uneori, publicitatea pentru cazinouri și jocurile de noroc nu face obiectul unor restricții nici măcar în afara contextului internetului, astfel încât cazinourile și reclamele se găsesc deseori în imediata apropiere a școlilor. Sper că dezbaterea de azi va da un nou impuls Comisiei pentru a propune interzicerea reclamelor pentru jocurile de noroc în interesul evident al publicului.
Antigoni Papadopoulou, (S&D). – (EL) Domnule președinte, felicitări raportorului, Philippe Juvin, pentru raportul său referitor la impactul publicității asupra comportamentului consumatorilor.
Raportul evaluează legislația actuală, subliniază problemele legate de punerea sa în aplicare și practicile comerciale incorecte și evidențiază importanța autoreglementării, protejarea consumatorilor vulnerabili, precum copiii, tinerii și persoanele în vârstă, precum și necesitatea utilizării publicității ca adevărată forță motrice în combaterea stereotipurilor și prejudecăților.
Am pregătit avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și sunt încântată și-i mulțumesc raportorului că a inclus toate propunerile noastre pentru garantarea egalității de gen și a demnității umane. Solicit tuturor celor implicați să coopereze îndeaproape pentru combaterea reclamelor peiorative și înșelătoare care murdăresc imaginea femeilor și să promoveze standarde sănătoase, astfel încât publicitatea să poată exercita o influență pozitivă asupra percepțiilor sociale, respectând demnitatea umană și rolurile sexelor.
Christian Engström (Verts/ALE). – Domnule președinte, aș vrea să vorbesc despre ultima liniuță de la punctul 25, pentru care se va vota separat și care sper că vom reuși să o eliminăm din raport. Această liniuță spune că, atunci când motoarele de căutare afișează reclame legate de un anumit cuvânt de căutare – adică cineva scriu un cuvânt, iar acel cuvânt este o marcă înregistrată –, acest lucru ar trebui să fie condiționat de obținerea autorizației proprietarului mărcii respective.
Acest lucru ar putea părea rezonabil la prima vedere, dar, în forma sa actuală, contravine total legislației din domeniul mărcilor înregistrate. În primul rând, mărcile înregistrate sunt grupate în 45 de clase diferite de bunuri și servicii și putem avea aceeași marcă în clase diferite în cadrul aceluiași registru. Acest lucru ar însemna, de exemplu, că dacă cineva ar vrea ca reclama sa fie afișată în legătură cu cuvântul „golf”, ar avea nevoie de autorizația Volkswagen.
A doua problemă o constituie numărul de mărci înregistrate. Sunt milioane de mărci înregistrate în Europa. Numai la OHIM, la Alicante, sunt 600 000, și în multe alte locuri, astfel încât dacă cineva ar vrea să facă publicitate pentru ceva legat de cuvântul „argint”, ar trebui probabil să obțină acordul a mii de proprietari de mărci înregistrate. Acest lucru pur și simplu nu este practic. Dacă s-ar adopta, și sper că nu se va întâmpla, ar răpune activitatea motoarelor de căutare în Europa și ar răpune publicitate legitimă și concurența legitimă. Așa că le cer colegilor să voteze...
(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)
Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Domnule președinte, aș vrea să încep afirmând că este bine că începem în Parlament o discuție despre practicile incorecte din publicitate, în special în ceea ce privește dezvoltarea de noi metode și tehnologii de publicitate.
Apariția unor metode noi de comunicare digitală au deschis calea unei game largi de posibilități pentru agențiile de publicitate. Cu toate acestea, odată cu noile posibilități de reclamă vin și probleme noi legate de publicitatea insistentă, înșelare și exploatarea copiilor și tinerilor creduli, având în vedere atacurile puternice asupra sentimentelor lor. Reglementarea publicității pe internet trebuie să răspundă ingeniozității autorilor de reclame și este esențial să restricționăm metodele și tehnicile care încalcă protecția vieții private sau cadrele eticii ori care se amestecă în natura specială a dezvoltării copiilor. Prin urmare, trebuie să ne concentrăm asupra unei analize și examinări amănunțite a tendințelor actuale, concentrându-ne pe utilizarea unor norme noi pentru restricționarea acelor tehnologii și a acelor posibilități care încalcă viața privată a familiilor și viața privată a copiilor și care dăunează dezvoltării sănătoase a familiei, și trebuie să aplicăm aceste norme cu consecvență.
Csanád Szegedi (NI). – (HU) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, în primul rând, aș vrea să-i mulțumesc raportorului. Din perspectiva valorilor la care ader, discutam unul dintre cele mai importante subiecte din perioada recentă. Singurul lucru care mă deranjează este că această discuție a avut loc la această oră târzie. Așa cum subliniază raportul, persoanele cele mai vulnerabile la reclame sunt copiii și adolescenții, a căror libertate de voință nu este încă suficient de puternică și care sunt ușor influențabili. Acest lucru nu este valabil numai în cazul reclamelor ilicite, false și agresive, ci și în cazul reclamelor în general, pentru că trăim într-o lume nouă în care oamenii se confruntă cu presiunea copleșitoare de a-și găsi locul în societatea consumeristă de la o vârstă foarte fragedă. Toate tipurile de reclame ar trebui interzise în mod expres în programele pentru copii.
Mai mult decât atât, trebuie să evidențiez în mod specific faptul că mass-media tradițională, precum televiziunea sau radioul, poate că nici măcar nu este cea care prezintă riscul cel mai mare pentru tineri, ci lumea internetului. Aici se întâlnește publicitatea cea mai agresivă și aici este locul în care poate aduce cele mai mari daune consumatorului vizat. Întâlnim cele mai lipsite de scrupule companii, care dau dovadă de nepăsare față de datele personale și invadează viața privată a persoanelor prin utilizarea site-urilor de socializare în rețea. Acest lucru trebui interzis și pedepsit cu hotărâre. În această privință, toți trebuie să facem în așa fel încât Uniunea Europeană să ia măsuri.
Lara Comi (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, sprijin în întregime propunerea de rezoluție referitoare la impactul publicității asupra comportamentului consumatorilor depusă de domnul Juvin. Având în vedere importanța publicității nu numai pentru economie, ci și pentru piața internă și consumatori, consider că este esențial să luăm măsuri pentru a elimina impactul negativ pe care unele practici publicitare îl pot avea adesea asupra lor.
În particular, apreciez mult evaluarea raportorului a cadrului legislativ și nelegislativ existent, precum și neajunsurile constatate în ceea ce privește interpretarea și punerea lui în aplicare, care au împiedicat atingerea nivelului dorit de armonizare.
Trebuie să ne concentrăm pe eforturile de combatere a practicilor comerciale inechitabile din sectorul publicității extinzând domeniul de aplicare a normelor existente.
Propunerea oferă o soluție adecvată la problema actuală a găsirii unui echilibru între priorități concurente, precum libertatea de exprimare și protecția consumatorului.
Pentru a încheia, felicit încă o dată raportorul și raportorii alternativi.
Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Domnule președinte, diferitele tipuri de publicitate care s-au răspândit pe internet prin noile mijloace de comunicare în ultimii ani au devenit un fenomen social, aducând cu sine riscul exploatării încrederii consumatorului de rând.
În opinia mea, protecția consumatorului în acest domeniu presupune cel puțin o bază juridică minimă și sunt de acord cu raportorul și îl felicit pentru raportul său și pentru că a văzut această chestiune într-un mod atât de constructiv, în favoarea grupurilor vulnerabile precum copiii și tinerii în special, așa cum au menționat deja câțiva vorbitori înaintea mea. Ca medic, sprijin cu putere acest lucru. Trebuie să prevenim cazurile de înșelăciune voită, în care consumatorii iau decizii pe baza unor informații despre care cred că sunt alcătuite din fapte obiective sau studii dovedite, când ele sunt doar de natură promoțională sau comercială. Mă preocupă dezvoltarea unor practici de publicitate care vizează în mod direct consumatorii privați, precum citirea emailurilor de către terțe părți care exploatează conținutul lor în scopuri comerciale. Practicile de publicitate utilizate de companii trebuie, fără excepție, să respecte confidențialitatea corespondenței private și să fie conforme cu legislația care protejează viața privată.
Seán Kelly (PPE). – (GA) Domnule președinte, este greu să fii sigur în această privință, mai ales atunci când este analizat impactul publicității asupra comportamentului cetățenilor. În fiecare zi, apar studii după studii, și toate conțin rezultate diferite.
Cu toate acestea, publicitatea dă roade; companiile private cheltuiesc milioane și milioane pe reclame la radio, televiziune și în ziare și pe publicitate mascată precum sponsorizarea. În același timp, avem o dilemă în ceea ce privește evaluarea ei. Pe de o parte, există persoane care spun că unul dintre leacurile alcoolismului este interzicerea publicității. Și totuși am văzut că utilizarea drogurilor a crescut exponențial în ultimele decade și, pentru că sunt ilegale, nu numai că nu li se face publicitate, dar nici nu pot fi cumpărate la magazin.
Prin urmare, cred că este necesară o analiză independentă și o cercetare adecvată la nivelul UE, fără implicarea niciunui interes legitim, pentru a putea stabili cu adevărat ce este bun și ce este rău, ce este benefic și ce nu, iar apoi putem reglementa în consecință. Fără acestea, cred că vom citi zi după zi studii diferite, care dau rezultatele pe care persoanele care le comandă le doresc.
Johannes Hahn, membru al Comisiei. – Domnule președinte, în numele Comisiei și, în special, al vicepreședintei Reding, vreau sa-i mulțumesc raportorului pentru raportul său valoros care analizează mai multe aspecte esențiale ale influenței publicității moderne asupra comportamentului consumatorilor. Pentru a afla care sunt modalitățile cele mai bune de abordare a provocărilor care rezultă din dezvoltarea internetului și a tehnologiilor noi, Comisia a procedat la o consultare amplă privind cadrul juridic existent pentru protecția datelor pe parcursul anilor 2009 și 2010.
Consultările au conformat că principiile care stau la baza legislației actuale a UE în domeniul protecției datelor sunt în continuare cât se poate de valide. Cu toate acestea, a devenit la fel de clar că UE are nevoie de o abordare mai cuprinzătoare și mai coerentă în politica sa pentru protecția datelor cu caracter personal pentru UE și în afara acesteia. În consecință, la 4 noiembrie, Comisia a adoptat o comunicare privind o abordare mai cuprinzătoare a protecției datelor cu caracter personal în Uniunea Europeană.
Publicitatea online aduce multe beneficii cetățenilor europeni, în special oferindu-le un acces gratuit la servicii. Multe dintre tehnicile de țintire – afișare, reclame contextuale și anumite reclame legate de căutare etc. – nu implică nicio identificare și nu fac obiectul unor preocupări majore. Colega mea, vicepreședinta Neelie Kroes, a făcut apel la industrie să instituie un cadru de autoreglementare pentru publicitatea comportamentală online pe baza cadrului juridic al UE și a celor patru principii ale transparenței eficace, a unei forme adecvate de afirmare și aprobare, a ușurinței de utilizare și a aplicării eficace. Comisia va monitoriza eforturile industriei pentru a stabili dacă sunt necesare măsuri cu mai multă forță de reglementare.
În ceea ce privește emailurile publicitare și confidențialitatea comunicațiilor, reforma telecomunicațiilor adoptată acum un an a consolidat și clarificat normele UE în materie de viață privată. De asemenea, a creat o obligație clară pentru statele membre de a pune în aplicare sancțiuni descurajatoare și de a asigura că autoritățile competente au nu numai competențele necesare pentru a le pune în aplicare, ci dispun, în egală măsură, de resurse adecvate. Statele membre trebuie să transpună până în mai 2011 aceste dispoziții în legislația națională.
Comisia recunoaște că există anumite diferențe în transpunerea Directivei privind practicile comerciale neloiale între statele membre. Comisia consideră că aceste diferențe, dintre care pe unele Comisia le soluționează prin cooperare cu statele membre, sunt marginale, iar nivelul dorit de armonizare pare să fi fost obținut.
Utilizarea unor clauze generale oferă statelor membre o anumită toleranță, dar asigură, în același timp, faptul că directiva este durabilă în viitor. În acest sens, orientările privind aplicarea Directivei privind practicile comerciale neloiale sunt una dintre inițiativele luate de Comisie pentru a asigura o armonizare deplină și eficace; cu alte cuvinte, pentru a asigura faptul că aceleași norme sunt interpretate și aplicate în același mod în statele membre. Așa cum propune și proiectul de raport, vom continua cu siguranță eforturile privind orientările și vom actualiza acest document pentru a ține seama de noile aspecte și evoluții. Comisia dezvoltă, de asemenea, o bază de date juridică privind legislația, jurisprudența și activitatea academică care va încuraja aplicarea uniformă a directivei în statele membre.
În ceea ce privește afirmațiile făcute în legătură cu publicitatea sub forma comentariilor postate pe rețelele sociale, forumuri și bloguri, este important să observăm că, ori de câte ori consumatorii care acționează în numele unui comerciant și/sau care sunt într-un fel sau altul finanțați de un comerciant pentru a face anumite reprezentări fără ca acest lucru să reiasă cu claritatea in opinie sau afirmație, acest lucru este de fapt vizat de Directiva privind practicile comerciale neloiale ca formă de publicitate ascunsă. În ceea ce privește simplele opinii, acestea, desigur, nu sunt considerate publicitate.
În acest sens, Comisia consideră că legislația referitoare la marketing nu este instrumentul cel mai adecvat, pentru că este o chestiune ce ține de libertatea de exprimare. Cu toate acestea, directiva conține garanții specifice pentru consumatorii vulnerabili. Vârsta este un factor pe care autoritățile naționale trebuie să-l ia în considerare atunci când evaluează corectitudinea unei practici. Raportul referitor la aplicarea Directivei privind practicile comerciale neloiale, care trebuie să iasă în 2011, se va baza pe experiența statelor membre, inclusiv în domeniul publicității pentru copii și adolescenți, în măsura în care vor fi disponibile date privind acest aspect.
Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.
Votul va avea loc miercuri, la ora 12.30.
Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)
Tiziano Motti (PPE), în scris. – (IT) Împărtășesc multe dintre opiniile domnului Juvin privind impactul publicității asupra comportamentului consumatorilor. Cu toate acestea, cred că împiedicarea publicării de comentarii pe rețelele sociale, forumuri și bloguri – care, prin însăși natura lor, riscă să devină un tip modern de „publicitate ascunsă” – poate fi realizată mai curând prin identificarea formelor noi de infracțiuni favorizate de internet și prin extinderea normelor în materie de păstrare a datelor la furnizorii de conținut online decât făcând apel la forme de cenzură, întrucât consider că este o prioritate să respectăm dreptul tuturor de a-și exprima opinia inclusiv pe internet, cu excepția cazului în care se dovedește că încalcă legea. Sunt uimit că oamenii se gândesc la cenzurarea unui comentariu pe un forum despre care cred că poate influența deciziile de cumpărare ale consumatorilor și că totuși consideră o invadare a vieții private extinderea actualei Directivei 2006/24/CE privind păstrarea datelor pentru a permite identificarea pedofililor care manipulează psihic copiii prin intermediul forumurilor sociale. Nu vorbim despre aplicarea unui standard dublu? Consumatorii, în special cei mai tineri, trebui să fie protejați față de publicitatea ascunsă. Cu toate acestea, este la fel de important să apărăm libertatea de exprimare, care este unul dintre pilonii care stau la baza democrațiilor noastre. Prin urmare, sper ca autorităților relevante să li se poată oferi instrumentele de care au nevoie pentru a identifica persoanele care comit infracțiuni pe internet prin extinderea domeniului de aplicare a Directivei 2006/24/CE pentru a include furnizorii de conținut, astfel cum se solicită în Declarația Parlamentului P7_DCL(2010)0029 din 23 iunie 2010.
22. Reglementarea tranzacțiilor cu instrumente financiare - "dark pools" etc. (prezentare succintă)
Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportului doamnei Swinburne, în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, referitor la reglementarea tranzacțiilor cu instrumente financiare – platformele de tranzacționare anonimă „dark pools” etc. (2010/2075 (INI)) (A7-0326/2010).
Kay Swinburne, raportoare. – Domnule președinte, mi-e greu să le explic celor neinițiați în jargonul financiar la ce se referă de fapt raportul meu referitor la „dark pools”. Raportul se referă în mod formal la tranzacțiile cu instrumente financiare, inclusiv platformele de tranzacționare anonimă „dark pools”, care sunt tranzacții și acțiuni financiare care se desfășoară în lipsa unei transparențe înainte de tranzacționare, cunoscute și sub denumirea de tranzacții netransmise. În linii mai mari, raportul este o evaluare a punerii în aplicare a Directivei privind piețele instrumentelor financiare (PIF) din 2007 în ceea ce privește capitalul și urmărește să abordeze chestiuni structurale existente în prezent pe piețele de capital.
În ciuda faptului că este un raport cu un caracter tehnic foarte ridicat, sunt încurajată de amploarea dezbaterii care a avut loc în comisie. Mă bucur că munca asiduă a colegilor mei a reușit să stabilească o bază largă de sprijin din partea tuturor grupurilor politice, transformând 194 de amendamente în 26 de amendamente de compromis, pe care majoritatea grupurilor au reușit să le adopte.
Având în vedere momentul apariției acestui raport din proprie inițiativă și momentul culminant al votului în plen în această săptămână, consider, de asemenea, că Parlamentul European a adus o contribuție semnificativă la consultarea lansată recent cu privire la revizuirea Directivei PIF (PIF II), care ia în considerare multe dintre chestiunile semnalate în cadrul deliberărilor în comisie. Prin acest raport, Parlamentul European a solicitat un număr de anchete cu privire la diferitele locuri de tranzacționare care sunt reglementate în prezent în temeiul Directivei PIF și vizează realizarea unei analize mai amănunțite pentru a asigura faptul că locurile care oferă servicii echivalente sunt reglementate la un nivel echivalent.
Consider că Comisia, în documentul său de consultare, ar fi putut merge un pic mai departe în ceea ce privește definiția sistemelor organizate de tranzacționare pentru a include toate locurile care reunesc cumpărători și vânzători. Acest lucru ar permite închiderea unei portițe de scăpare importante. Și totuși această soluție permite menținerea proporționalității prin faptul că permite o diferențiere semnificativă între categoriile de piețe reglementate, MTF, SI, BCN și platformele derivatelor.
Noul nivel de control propus de operatorii de „dark pools” ar trebui salutat de către investitori, întrucât, deși oferă în prezent o protecție față de piață în general, au cel puțin potențialul de a permite abuzuri. Asigurarea unui acces deplin al autorităților de reglementare la modelele operaționale ar trebui să garanteze faptul că pot continua să existe ca loc de plasare nelimitată în sistem crossing a comenzilor clienților fără a le permite să atingă proporții care ar afecta determinarea prețurilor sau să ofere o protecție pentru abuzuri pe piață.
Pe lângă aceasta, în ceea ce privește derogările stabilite prin Directiva PIF, Parlamentul European și Comisia au convenit că trebuie redefinite, iar punerea lor în aplicare trebuie standardizată în întreaga UE. Posibilitatea existentă în prezent a arbitrajului în statele membre ale UE în ceea ce privește găsirea celei mai bune interpretări a aceleiași norme ar trebui să dispară. În timpul elaborării acestui raport și a modificării lui, am înțeles că cea mai mare problemă legată de punerea în aplicare a Directivei PIF a fost lipsa unei versiuni de piață a sistemului central de raportare al UE. Investitorii din SUA nu înțeleg cum reușim noi în UE să funcționăm cu un asemenea instrument. Industria, în general, și grupurile de investitori, în special, au înțeles necesitatea lui, dar, în cei trei ani de la punerea în aplicare a Directivei PIF, participanții de pe piață nu au reușit să se grupeze pentru a oferi un sistem central de raportare european. La fel ca Comisia, Comisia pentru afaceri economice și monetare este reticentă să meargă mai departe de simpla acordare a unui mandat pentru dispozițiile de publicare aprobate, dar, dacă nu va fi găsită o soluție de piață, atunci legislația ar trebui susținută.
Problemele microstructurale care afectează în prezent piețele de capital au constituit subiectul unor dezbateri aprinse în comisie. S-a stabilit că practici precum „flash orders” (ordine „instantanee”), „spoofing” și „pinging” sunt inechitabile sau chiar abuzive. Cu toate acestea, comisiei i-a fost mult mai greu să ajungă la un acord privind rolul anumitor participanți pe piață, în special, beneficiile sau dezavantajele strategiilor privind tranzacțiile de mare frecvență. În lipsa unor date clare, e greu să tragem concluzii solide cu privire la rolul lor, pozitiv sau negativ, așa încât, înainte să propunem acțiuni legislative, trebuie să ne asigurăm că deținem date, ca să nu impunem o legislație care ar fi în detrimentul funcționării eficace a piețelor europene.
În esență, trebuie să asigurăm integritatea piețelor noastre financiare. Acestea nu există pentru ca intermediarii sau interlopii să interacționeze între ei. Ele există pentru a oferi un loc prin care investitorii să canalizeze capitalul spre întreprinderi și corporații care acționează în economia noastră reală. Această funcție fundamentală a piețelor trebuie să fie prioritară pentru noi toți pe măsură ce traversăm procesul legislativ al Directivei PIF II.
Philippe Juvin (PPE). – (FR) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, doamnă Swinburne, desigur, acest text este extrem de complex, dar, până la urmă, despre ce este vorba? Încă o dată, este vorba despre a învăța lecțiile crizei. Nu, nu trebuie să mai facem cum am făcut înainte; da, trebuie să schimbăm regulile jocului și trebuie să readucem ordinea în sistem.
În diferitele țări ale Uniunii avem acei oameni care profită acum de criză și de anxietatea oamenilor pentru a arunca toată vina pe Europa. Peste tot auzi oameni spunând „din cauza Europei nu merg lucrurile, din cauza monedei euro, și iată soluția, trebuie să ieșim din Europa, trebuie să punem capăt monedei euro…”. Tuturor acestor oameni trebuie să continuăm să le repetăm că, da, avem nevoie de norme comune, trebuie să continuăm să spunem că dacă țările Europei nu ar fi unite, dacă ar fi izolate, ar fi acum moarte. Da, avem nevoie de reglementare, politici comune, norme comune și de o rescriere a regulilor și de o mai bună funcționare a sistemului.
Doamnelor și domnilor, în cele din urmă, chestiunea este cât se poate de directă: împreună suntem puternici, în izolare suntem morți!
Csanád Szegedi (NI). – (HU) Domnule președinte, aș vrea să vă mulțumesc pentru faptul că alocați timpul cu atâta generozitate. De acum înainte, voi fi foarte atent ce ședințe vor fi prezidate de dvs. și voi încerca să nu lipsesc de la niciuna. Raportul doamnei Swinburne este foarte important prin aceea că discutăm în sfârșit de reglementarea tranzacțiilor cu instrumente financiare. Prima și cea mai importantă greșeală legată de acest raport este că raportul și solicitarea privind continuarea reglementării sunt un pas făcut cu întârziere. În al doilea rând, dacă cadrul de reglementare nu a fost clar până acum, trebuie să analizăm în retrospectivă și în profunzime tot ceea ce s-a întâmplat. Cred că excluderea marilor investiții din domeniul de aplicare a supravegherii mai stricte este un pas lipsit de sens și de-a dreptul greșit. Nu numai natura tranzacționării, ci și derivatele emise trebuie investigate, iar cele noi trebuie să facă obiectul unei reglementări mai stricte.
Inflația este de fapt stimulată de produsele pieței financiare derivate. Această sarcină este suportată de populație, în timp ce profiturile sunt acumulate de diferite entități juridice internaționale, al căror trecut nu este întotdeauna clar. Mai mult decât atât, nu ar fi o mișcare favorabilă redirecționării profiturilor acumulate în acest fel în economia reală, fapt care ar duce la situația în care întreaga planetă ar aluneca treptat în buzunarele celor mai bogați.
Elena Băsescu (PPE). - Raportul doamnei Swinburne pune accentul pe asigurarea unor condiții de egalitate între sistemele multilaterale de tranzacționare. Consider că la fel de importantă este și punerea lor sub același nivel de supraveghere. Doresc să subliniez necesitatea unei legislații mai potrivite, pentru reducerea riscului sistemic și pentru asigurarea concurenței loiale a pieței.
În momentul de față există o lipsă îngrijorătoare de informații disponibile cu privire la strategiile de tranzacționare. Singura modalitate de a înțelege cu adevărat dacă piața funcționează corect este ca autoritățile de reglementare să dețină informații suficiente. ESMA ar trebui să stabilească norme și modalități comune de notificare aplicabile tuturor datelor, atât în cadrul sistemelor de tranzacționare, cât și al celor extrabursiere.
Consider utilă o analiză a efectelor stabilirii unui volum minim de ordine pentru tranzacțiile pe toate platformele anonime. Astfel, s-ar putea stabili dacă este asigurat un flux de schimburi satisfăcătoare.
Johannes Hahn, membru al Comisiei. – Domnule președinte, în numele Comisiei și al comisarului Barnier în special, voi răspunde afirmând că ameliorarea transparenței pe piețele financiare și asigurarea faptului că toți actorii de pe piață relevanți sunt supuși unor niveluri adecvate de reglementare sunt obiective cheie ale Comisiei și ale G20.
Aș vrea să o felicit pe doamna Swinburne și Comisia pentru afaceri economice și monetare pentru raportul referitor la tranzacțiile cu instrumente financiare, platformele de tranzacționare anonimă „dark pools” etc. Raportul marchează un pas important în contextul revizuirii actuale a Directivei privind piețele instrumentelor financiare (PIF). Recomandările sale sunt integrate îndeaproape în gândirea Comisiei pe măsură ce pregătim propunerea de modificare a directivei existente în 2011. Revizuirea Directivei PIF este o parte importantă a agendei Comisiei către un sistem mai stabil și transparent care să funcționeze pentru societate și economie în întregul ei. Au fost asamblate deja multe dintre piese, nu în ultimul rând lansarea unei noi autorități de supraveghere a UE începând cu luna viitoare.
Comisia s-a angajat să vină cu propunerile din domeniile restante până în vara anului 2011. Contăm pe sprijinul Parlamentului European în trecerea rapidă către adoptarea reformelor necesare în vederea asigurării faptului că acestea sunt aplicate cât mai curând posibil ulterior.
După cum știți, Directiva PIF este o piatră de temelie a cadrului de reglementare al UE pentru piețele financiare. Aceasta datează dinaintea crizei financiare, dar, în general, s-a dovedit că funcționează bine, chiar și în vremurile dificile și turbulente ale ultimilor ani.
Desigur, au apărut unele neajunsuri. Progresul tehnologic și dezvoltarea rapidă a piețelor financiare au făcut, de asemenea, ca dispozitivele de reglementare care erau ultramoderne cu câțiva ani în urmă să fie total depășite în prezent.
La 8 decembrie, Comisia a publicat proiecte de propuneri în vederea unei consultări. Intenționăm să fim ambițioși și cuprinzători în abordarea tuturor provocărilor. Recunoscând că obiectivele originale ale Directivei PIF sunt în continuare valabile, chestiunile aflate în joc sunt aspecte critice ale modului în care piețele financiare funcționează, ale măsurii în care aceste piețe trebuie să se deschidă și să devină transparente și ale modului în care investitorii pot obține accesul la instrumente financiare și oportunități de investiții.
La fel ca proiectul de raport al Comisiei pentru afaceri economice, simțim necesitatea realizării unor îmbunătățiri în reglementarea noilor tipuri de platforme de tranzacționare și metodologii de tranzacționare. Acest lucru ar trebui să ia în considerare în mod adecvat natura activității economice în vederea asigurării unui mediu concurențial echitabil pentru toți actorii și o protecție adecvată pentru investitori, precum și împotriva practicilor care denaturează activitățile de pe piață.
Suntem, de asemenea, de acord cu necesitatea ameliorării normelor de transparență aplicabile tranzacțiilor cu acțiuni și a introducerii unor cerințe noi pentru tranzacțiile cu alte instrumente. Un alt domeniu important atins în raportul doamnei Swinburne este ameliorarea funcționării și reglementării piețelor derivate ale produselor de bază în conformitate cu principiile G20.
Mai mult decât atât, vizăm să introducem îmbunătățiri special direcționate către normele existente în materie de protecție a investitorilor. Asigurarea faptului că toate produsele și practicile de vânzare sunt acoperite în mod adecvat în condiții de egalitate este o componentă vitală pentru restabilirea încrederii investitorilor.
În cele din urmă, această revizuire va consolida supravegherea și executarea pe toate piețele financiare, alocând un rol cheie noii Autorități europene pentru valori mobiliare și piețe. Pentru a înregistra progrese, serviciile Comisiei colaborează îndeaproape cu partenerii noștri internaționali, în special cu autoritățile de reglementare responsabile din SUA care analizează aceleași chestiuni, pentru a asigura convergența la nivel internațional și pentru a evita orice risc de arbitraj în materie de reglementare.
Raportul doamnei Swinburne vine într-un moment important al procesului de reformă în materie de reglementare. Suntem încurajați de angajamentul demonstrat de deputații în PE și de faptul că analizele și recomandările voastre coincid foarte mult cu ale noastre. Acest raport consolidează baza activității noastre viitoare.
Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.
Votul va avea loc mâine, la ora 12.00.
Următoarea ședință va avea loc mâine, joi, 14 decembrie 2010, de la 9.00 la 13.00, de la 15.00 la 20.30 și de la 21.00 la 24.00.
Ordinea de zi a fost publicată și poate fi consultată pe site-ul internet al Parlamentului European.
Ședința a fost închisă.
23. Ordinea de zi a următoarei ședințe: consultați procesul-verbal