Stenograma dezbaterilor

Marţi, 14 decembrie 2010 - Strasbourg

5. Drepturile fundamentale în Uniunea Europeană (2009) - punerea efectivă în aplicare după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (dezbatere)

  Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de doamna Gál, în numele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, privind situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2009) – punerea efectivă în aplicare după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona [2009/2161(INI] (A7-0344/2010).

  Kinga Gál, raportoare. – (HU) Dle președinte, doamnelor și domnilor, adoptarea Tratatului de la Lisabona a adus viziunea și ideea unei Europe puternice care respectă puterile comunitare. Pentru cetățeni, oferă promisiunea realizării acestei viziuni. Acest lucru se aplică și protecției drepturilor fundamentale și, prin urmare, față de anii anteriori, raportul de anul acesta se referă la aceste noi temeiuri juridice și la puterile și instituțiile consolidate și nou instituite și oferă o examinare detaliată a situației create. Scopul raportului este să ofere o abordare nouă și cuprinzătoare a protecției drepturilor fundamentale.

Începând cu decembrie 2009, protecția drepturilor fundamentale ale omului s-a bazat pe mai mulți piloni în cadrul Uniunii Europene. Pe de o parte, se bazează pe Tratatul de la Lisabona și pe Carta drepturilor fundamentale, care a căpătat acum caracter obligatoriu din punct de vedere juridic. Carta a devenit un standard pentru crearea și aplicarea legilor UE de către instituțiile UE și de statele membre. Un pilon similar al sistemului juridic comunitar va fi aderarea noastră la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, proces care este în curs, însă sistemul de garanții ale drepturilor omului consacrat în sistemele juridice ale statelor membre va rămâne un pilon similar. Aceste temeiuri juridice vor fi, de asemenea, consolidate de instituțiile comunitare consacrate, atât la nivel comunitar, cât și la nivelul statelor membre. La nivel comunitar, aș dori să menționez Comisia, portofoliul comisarului pentru drepturi fundamentale, grupul de lucru al Consiliului, Parlamentul și, dintre agenții, aș dori să subliniez rolul Agenției pentru Drepturi Fundamentale.

Scopul raportului meu este creșterea conștientizării pentru a asigura că aceste instituții și mecanisme existente funcționează în mod eficient și transparent, în monitorizarea procesului decizional sau a legislației, în colectarea datelor sau în transferul de informații și că nu acordă prioritate anumitor drepturi, neglijând altele. Este important ca fiecare instituție nu doar să raporteze, ci și să răspundă și să adreseze observații unele privind altele. Trebuie să utilizeze activitatea celorlalte în domeniul protecției drepturilor omului și să se bazeze pe aceasta și trebuie să adopte deciziile în mod coerent, obiectiv și pe baza faptelor.

Astfel, în acest raport, am analizat ce așteaptă Parlamentul din partea acestor instituții. Am comentat pe marginea comunicării Comisiei emise în octombrie, care urmează un concept similar. Unul dintre scopurile principale ale raportului este să sublinieze că actuala structură a drepturilor fundamentale trebuie să înceapă și să se încheie cu individul, și anume cetățeanul. Acest lucru înseamnă că trebuie să le oferim cetățenilor suficiente informații pentru a ne asigura că își cunosc și înțeleg posibilitățile și că pot recurge la acestea. Sistemul de protecție a drepturilor fundamentale trebuie să fie cuprinzător, accesibil și util, deoarece valoarea întregii structuri rezidă în ceea ce pot extrage din ea cetățenii UE. În atingerea acestor obiective, instituțiile menționate anterior și statele membre trebuie să își asume un rol de echilibrare, pentru a se asigura că UE își poate crește credibilitatea în ochii cetățenilor. În cele din urmă, raportul meu se axează pe acele domenii care necesită nu numai acțiuni rapide, dar și strategii pe termen mediu și lung, precum integrarea romilor, combaterea sărăciei infantile și problema regimului lingvistic în rândul comunităților minoritare, pentru a menționa numai câteva.

Sper ca, prin raportul care va fi adoptat mâine, vom putea să trimitem un mesaj ușor de înțeles și clar către instituțiile menționate anterior: către Comisie, Consiliu, agenții, organismele și instanțele din statele membre, pentru ca acest sistem să devină și mai eficient. În această privință, vă solicit sprijinul mâine, pentru ca în perioada de după Tratatul de la Lisabona, acum că bazele, instituțiile au fost deja instituite, să putem acționa în acest spirit.

  Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. – Dle președinte, dezbaterea de astăzi privind situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană este foarte importantă, nu numai deoarece are loc la 10 ani de la proclamarea cartei – aniversarea cartei a avut loc la începutul acestei luni – dar și deoarece este prima discuție din Parlament dedicată a ceea ce raportoarea, dna Gál, numește „noua arhitectură a drepturilor fundamentale de după Lisabona”. Are perfectă dreptate. Este un nou început pentru înțelesul drepturilor omului și libertăților fundamentale în Europa. Aș dori să-i adresez mulțumiri raportoarei și membrilor Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne pentru contribuția foarte prețioasă la această dezbatere.

Acum avem o cartă obligatorie din punct de vedere juridic, care face parte din legislația primară a UE. Acum trebuie să punem carta în practică. Săptămâna aceasta, în octombrie, Comisia a adoptat o comunicare privind strategia de punere în aplicare eficace a cartei. Obiectivul cheie al Comisiei este ca drepturile să fie consacrate cât mai eficient în cartă, în beneficiul tuturor persoanelor care trăiesc în UE și, în calitate de deputați în Parlament, dvs. îi reprezentați pe acești oameni.

Carta trebuie să fie busola noastră și trebuie să servim drept model, mai ales când adoptăm legi. Acest lucru se aplică activității interne de pregătire a Comisiei și adoptării legilor de către Parlamentul European și Consiliu, precum și aplicării noilor norme de către statele membre.

Comisia a pus în aplicare o evaluare sistematică a impactului asupra drepturilor fundamentale al noilor propuneri legislative, printr-o listă de verificare privind drepturile fundamentale, care va fi utilizată de toate departamentele Comisiei. Îmi pare bine că raportul dnei Gál susține această abordare. Subliniază, în special, cât de important este pentru Parlamentul European și pentru Consiliu să acorde atenție respectării cartei pe întreg parcursul procesului legislativ. Textul depus nu numai trebuie să respecte carta, dar trebuie luate în considerare și efectele amendamentelor ulterioare la textul respectiv. Prin urmare, fiecare instituție trebuie să reflecte asupra modului de a se asigura că amendamentele la propunerile legislative sunt evaluate în mod corespunzător. Salut solicitarea din raport privind îmbunătățirea cooperării dintre instituții.

De asemenea, trebuie să observăm cum este aplicată carta când statele membre pun în aplicare legislația UE. Aș dori să reiterez aici, în Parlament, că nu voi ezita să inițiez proceduri privind încărcarea dreptului comunitar ori de câte ori va fi cazul.

Raportul subliniază, de asemenea, aderarea Uniunii Europene la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aderarea rapidă a Uniunii Europene la Convenție reprezintă o prioritate importantă pentru Comisie. Negocierile sunt în curs de desfășurare și avansează în mod rapid și constructiv. Dacă procesul va decurge bine, după cum pare să se întâmple, sper că vom putea ajunge la un acord final în prima jumătate a lui 2011. Astfel, lucrurile se desfășoară rapid și în direcția bună.

De asemenea, împărtășesc întru totul obiectivul asigurării unei bune cooperări cu organizațiile internaționale. De fapt, acest lucru are loc zilnic. Comisia deja ține cont de Convenția ONU privind drepturile copilului în momentul elaborării de noi propuneri care pot afecta copiii. Recent, a avut loc și o discuție privind persoanele cu handicap și este clar că și în acest domeniu aplicăm Convenția ONU în statele membre și la nivelul Uniunii Europene.

Raportoarea a menționat Agenția pentru Drepturi Fundamentale, care joacă un rol cheie în furnizarea de date comparabile și fiabile privind situația din cele 27 de state membre în domenii de competență a UE. Și în această privință dorim să acționăm nu numai în teorie, dar și în practică. De exemplu, am solicitat agenției să contribuie la activitatea grupului de lucru privind romii. Comisia susține extinderea mandatului agenției pentru a se asigura că poate, de asemenea, să furnizeze expertiză în domeniile cooperării judiciare în materie penală și cooperării polițienești. Pentru a facilita acest lucru, la 2 decembrie, Comisia a adoptat o propunere de modificare a cadrului multianual, în care se enumeră domeniile tematice de activitate a agenției.

Aș dori să trec acum la un alt subiect, care cred că se potrivește perfect cu afirmațiile raportoarei, și anume avântul creat de Tratatul de la Lisabona, pe care trebuie să-l susținem. Având în vedere acest fapt, în primăvara lui 2011, Comisia își va publica primul raport anual privind aplicarea cartei. Se dorește ca acesta să fie publicat ca raport anual în fiecare primăvară. Cred că acesta va fi momentul ca Parlamentul să intervină și să inițieze o adevărată dezbatere privind modul de aplicare în practică a cartei. Când vom elabora primul raport anual privind aplicarea cartei în primăvara lui 2011, voi acorda o atenție deosebită raportului Parlamentului European și celorlalte activități ale Parlamentului în domeniul drepturilor fundamentale. Acest lucru ne va permite nu numai să organizăm o dezbatere privind drepturile omului în afara Uniunii Europene, așa cum se practică în Parlament, dar și să organizăm o dezbatere anuală privind drepturile fundamentale și cum sunt aplicate de diferitele guverne din Uniunea Europeană și să observăm dacă instituțiile europene își desfășoară activitatea în mod corespunzător.

  Simon Busuttil, în numele Grupului PPE. – (MT) Dle președinte, aș dori să încep prin a-i mulțumi dnei Kinga Gál pentru raportul său și mai ales pentru importanța acordată unui subiect atât de semnificativ, Carta Drepturilor Fundamentale pentru Uniunea Europeană și punerea în aplicare a acesteia. Consider că importanța acordată de Kinga Gál acestui aspect este crucială în acest an. Aș dori să subliniez cât de important este să considerăm în continuare drepturile omului ca fiind drepturi fundamentale ale omului, deoarece uneori am temerea că nu toată lumea interpretează în același mod conceptul drepturilor fundamentale. În primul rând, trebuie să se precizeze clar că drepturile omului nu înseamnă că trebuie să ignorăm, de exemplu, conceptul subsidiarității sau că trebuie să călcăm în picioare diferitele valori pe care le respectă statele membre. Din păcate, unii încearcă să manipuleze problema drepturilor fundamentale pentru a face tocmai acest lucru. Uniunea Europeană trebuie să lase la latitudinea statelor membre să soluționeze aspectele etice precum eutanasia și avortul. În al doilea rând, trebuie să ne asigurăm că drepturile fundamentale sunt într-adevăr drepturi fundamentale și nu cuprind alte drepturi care, deși sunt importante, nu sunt fundamentale și astfel, riscă să fie nerealiste în contextul actual. Un exemplu grăitor îl constituie drepturile legate de imigrație, care sunt de o importanță considerabilă, însă nu sunt întotdeauna drepturi fundamentale. În cele din urmă, trebuie să încercăm să adoptăm poziții rezonabile, de exemplu privind securitatea și importanța protecției datelor. Prin urmare, pentru a încheia, cred că avem nevoie de drepturi fundamentale, însă în același timp, trebuie să ne asigurăm că acestea sunt atât logice, cât și realiste.

  Monika Flašíková Beňová, în numele Grupului S&D. – (SK) Dle președinte, doamnelor și domnilor, și eu aș dori să-i mulțumesc raportoarei, dna Gál, întrucât consider că a reușit să îndeplinească principalul scop al raportului, și anume tocmai clarificarea rolurilor pe care instituțiile și mecanismele le vor juca în noua arhitectură a drepturilor fundamentale de după Lisabona.

Consider că trei domenii din cadrul raportului sunt de importanță crucială. Este important ca Uniunea să apere nu numai drepturile cetățenilor săi sau ale persoanelor de pe teritoriul său, dar și să devină un lider mondial în acest domeniu. Serviciul European de Acțiune Externă, nou înființat, poate juca un rol esențial din această perspectivă. Prin urmare, aș dori să-i solicit Comisiei să se asigure că structura, resursele și activitățile serviciului diplomatic sunt instituite în așa măsură încât diplomația europeană să promoveze eficient drepturile fundamentale și peste hotare.

În al doilea rând, după Lisabona, democrația și drepturile omului au căpătat o nouă expresie prin inițiativa cetățenilor europeni. Inițiativa intensifică rolul cetățenilor UE, care o pot folosi pentru a iniția adoptarea legislației europene. În al treilea rând, aș dori să îmi exprim mulțumirea față de faptul că raportul le solicită statelor membre și instituțiilor UE să își dubleze eforturile privind creșterea conștientizării publice privind drepturile fundamentale.

În concluzie, aș dori să-i mulțumesc raportoarei pentru că a răspuns la observațiile noastre și pentru faptul că raportul conține, de asemenea, trimiterea explicită pe care am solicitat-o la combaterea sărăciei și excluderii sociale în secțiunea privind activitățile necesare pentru protecția drepturilor fundamentale.

  Renate Weber, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, mâine după-amiază vom putea dezbate situația drepturilor omului din lume, însă în această dimineață ne axăm pe situația acestor drepturi în Uniunea Europeană. În opinia mea, ordinea corectă este să discutăm mai întâi despre Uniunea Europeană și apoi despre restul lumii deoarece, înainte de a-i critica pe alții, trebuie să ne asigurăm că noi ne desfășurăm bine activitatea. Dacă dorim cu adevărat să fim luați în serios, nu trebuie să ignorăm încălcările drepturilor omului pe propriul teritoriu.

Această rezoluție, pentru care doresc să o felicit pe raportoare, dna Gál, se axează pe perspectivele de viitor ale politicii UE în domeniul protecției drepturilor omului și progresele după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Precizează nu numai cine este responsabil și pentru ce, dar se axează și pe subiectele care ar trebui să se afle în centrul preocupărilor noastre pe viitor.

Aș dori să subliniez două aspecte. Sunt mulțumită de sprijinul acordat în cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne pentru ideea unui tip de mecanism de înghețare, prin care politicile sau deciziile naționale contestate pot fi înghețate de către Comisie până la adoptarea unei decizii oficiale privind începerea procedurii privind încălcarea dreptului comunitar. Consider că un astfel de mecanism va reprezenta valoare adăugată în crearea unei politici mai credibile a drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană. Prin urmare, sper că întreg Parlamentul va susține acest mecanism când vom vota mâine.

Celălalt aspect este legat de dreptul și datoria Parlamentului de a analiza permanent situația privind drepturile omului în statele membre și de a-și exprima opinii critice, inclusiv de a numi statele respective în public și de a le admonesta, acolo unde este necesar.

  Hélène Flautre, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle președinte, acesta este un raport foarte bun și este primul de după Tratatul de la Lisabona. Doresc să încep prin a-i mulțumi raportoarei, doamna Gál, pentru activitatea, receptivitatea și cooperarea sa fructuoasă. Aș dori să revin la patru mesaje din cadrul acestui raport.

Primul se referă la faptul că îi solicităm Comisiei să își îndeplinească rolul cu privire la noile resurse aflate la dispoziția sa și la intrarea în vigoare a Cartei Drepturilor Fundamentale. Din păcate, situația romilor a fost primul caz practic, iar în cele din urmă, Comisia a acționat numai pe jumătate în această privință, bazându-se numai pe Directiva privind libera circulație.

Comisia a evitat problema nediscriminării în temeiul articolului 21 din Carta Drepturilor Fundamentale, însă pe viitor nu poate fi atât de nehotărâtă odată cu ratificarea de către Uniune a Convenției Europene a Drepturilor Omului și sunt încântată că Uniunea este angajată în acest sens.

Valoarea adăugată a acestui raport rezidă și în faptul că subliniază nevoia detectării timpurii a potențialelor încălcări prin punerea în aplicare a unui sistem de avertizare. Acest sistem prevede, printre altele, ca măsurile suspectate că ar constitui astfel de încălcări să fie suspendate, în timp ce se desfășoară procedura accelerată de stabilire dacă acestea contravin drepturilor fundamentale.

De asemenea, aș insista asupra nevoii de a institui un sistem de prevenire, de exemplu după modelul mecanismului de evaluare periodică universală din cadrul Consiliului ONU.

Din nou, aș dori să subliniez nevoia absolută de consecvență între procesele interne și externe, după cum ați menționat deja, dnă Reding. În această privință, semnarea acordurilor UE privind readmisia reprezintă o adevărată provocare.

Aprobăm orbește aceste acorduri când termenele efective de punere în aplicare a acestora sunt stabilite în comisii comune din care Parlamentul este exclus.

  Konrad Szymański, în numele Grupului ECR. – (PL) Dle președinte, odată cu stabilirea caracterului obligatoriu din punct de vedere juridic al Cartei Drepturilor Fundamentale în Europa, ne confruntăm cu două sisteme de protecție a drepturilor omului care se află, în anumită măsură, în concurență unul cu altul. Unul din aceste sisteme se bazează pe Carta Drepturilor Fundamentale și pe jurisprudența Curții de Justiție, iar celălalt se bazează pe Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Consider că provocarea fundamentală identificată în raportul dnei Gál este asigurarea coerenței dintre aceste sisteme, atât privind conținutul, cât și la nivel instituțional.

Carta Drepturilor Fundamentale nu trebuie interpretată astfel încât să conducă la presupunerea unor noi competențe ale Uniunii Europene. Articolul 51 prevede foarte clar, însă cred că este util să le reamintim tuturor, mai ales deputaților din Parlamentul European, că aspectele legate de dreptul familiei, dreptul penal și protecția juridică a copiilor nenăscuți nu pot fi reglementate la nivelul UE, fie direct, fie prin acțiunile unei curți sau tribunal. Politizarea instrumentelor de protecție a drepturilor omului poate conduce numai la o scădere a încrederii în sistemul judiciar internațional.

  Marie-Christine Vergiat, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Dle președinte, aș dori, la rândul meu, să îi mulțumesc raportoarei pentru disponibilitatea de a asculta și pentru activitatea sa, precum și raportorilor alternativi care au contribuit la redactarea acestui raport de calitate.

Pentru noi, acest raport este important, deoarece formulează concluzii din unul dintre puținele rezultate pozitive ale punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona, dacă este pus în aplicare eficient. Într-adevăr, punerea în aplicare eficientă a drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană este un aspect important, chiar fundamental pentru viitorul Uniunii Europene. Totuși, utilizarea unui limbaj pompos nu este suficientă.

Tratatul, Carta Drepturilor Fundamentale și, în curând, aderarea la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ne vor oferi noi instrumente în acest domeniu și îi vor permite Uniunii Europene și membrilor săi să treacă la o nouă etapă.

Mulți afirmă că drepturile omului fac parte din valorile esențiale ale Uniunii Europene, dar puțini le recunosc ca fiind cu adevărat universale și indivizibile. Indivizibil înseamnă că toate drepturile omului consacrate în Cartă, dar și în Convenția Europeană și în toate convențiile europene și internaționale care derivă din Declarația Universală a Drepturilor Omului, au aceeași valoare, oricare ar fi acestea.

Drepturile politice și civile sunt la fel de importante ca drepturile economice și sociale. De exemplu, dreptul la o viață demnă este la fel de important ca libertatea religioasă.

Universal înseamnă că drepturile omului sunt aceleași pentru toți, indiferent de naționalitate și statut juridic. Cu toate acestea, știm că dreptul la educație și dreptul la o familie sunt încălcate constant în aproape toate statele membre. Din păcate, situația romilor demonstrează acest lucru. Așadar, Comisia trebuie să inițieze proceduri privind încălcarea dreptului comunitar și trebuie să fie la fel de strictă ca în aspectele economice.

Universal presupune, de asemenea, că drepturile omului au aceeași valoare în întreaga lume, însemnând că Uniunea Europeană trebuie să acorde aceeași importanță drepturilor omului ca și aspectelor economice sau diplomatice din politica externă și acordurilor de parteneriat. Acest lucru nu este valabil în țări precum Tunisia, Libia și Columbia, pentru a nu menționa decât câteva. Deci da, acest lucru este esențial; sunt în joc credibilitatea Uniunii Europene și viitorul politicii sale externe.

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Dle președinte, în calitate de politician din Ungaria și de femeie, îmi pare bine că o deputată din Ungaria, dna Kinga Gál, a fost cea care a redactat, cu un efort considerabil, acest raport foarte semnificativ privind o afirmare mai bună a drepturilor omului și l-a prezentat în fața Uniunii Europene. Aș dori să îi mulțumesc pentru acest lucru.

Cu toate acestea, simt că lipsește accentul pe libertățile civile și politice tradiționale și nu cred că se află cineva într-o poziție mai bună în UE decât noi, maghiarii, pentru a sublinia că în Uniunea Europeană problema nu rezidă numai în discriminarea împotriva minorităților sau integrarea romilor în ceea ce privește drepturile omului, dar și în libertatea de exprimare, întrunire și expresie și nimic nu ilustrează mai bine acest lucru decât situația din Ungaria în perioada 2002-2010. Comisia pentru drepturile omului a Parlamentului maghiar a adoptat recent un raport foarte cuprinzător și detaliat, care demonstrează prin hotărâri ale curții, rapoarte ale Ombudsmanului și alte mijloace, că în perioada 2002-2010, guvernele socialiste din Ungaria și-au menținut puterea prin încălcarea evidentă și continuă a drepturilor omului. Întrebarea pe care aș dori să o adresez raportoarei, pe de o parte, este dacă acest raport specific al Ungariei poate fi prezentat în cele din urmă Uniunii Europene în situația actuală și dacă Uniunea Europeană îl va investiga, deoarece aceasta ar indica în mod realist că s-au schimbat unele lucruri în domeniul drepturilor omului. Pe de altă parte, dacă putem vorbi de o posibilitate crescută de a afirma drepturile omului în Uniunea Europeană, cum am putea să evităm mai bine incidentele precum cel în care oamenii au fost împușcați în ochi în 2006, mai ales dacă vicepreședintele Comisiei LIBE este o persoană care, la acel moment, era membru al unui guvern care a dispus ca oamenii să fie împușcați în ochi?

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, nu putem avea decât observații pozitive privind un raport precum cel elaborat atât de bine de raportoare, dna Gál, care are avantajul de a descrie situația privind punerea în aplicare a drepturilor fundamentale în mod exact și detaliat.

Aș dori să vorbesc pe scurt privind punerea sa în aplicare. Datorită Cartei Drepturilor Fundamentale, care este acum obligatorie, și Procesului de la Lisabona, care nu poate fi oprit, nu există îndoială că această susținere a bunăstării și a persoanei provine dintr-un set de valori care sunt cu adevărat împărtășite, după cum arată, în termeni tangibili, adevăratele rezultate obținute.

Prin urmare, trebuie să avem în vedere Tratatul de la Lisabona, Programul de la Stockholm și principii fundamentale precum solidaritatea, integrarea și combaterea crimei organizate și a terorismului. Trebuie să ne amintim că principiul subsidiarității nu poate sta în calea punerii în aplicare a drepturilor fundamentale într-o Europă a oamenilor.

Peste câteva zile, vom aproba un nou dosar și noua reglementare privind inițiativa legislativă în favoarea cetățenilor împotriva traficului de persoane. Aceste dosare sunt integrate între ele și alcătuiesc, fără îndoială, un cadru juridic de referință actualizat. Toate măsurile au un obiectiv precis: prețuirea demnității umane.

Aș dori să închei, dle președinte, afirmând că puterea de a efectua controale și de a aplica sancțiuni reale trebuie să fie pusă în aplicare în mod corespunzător în 2013, Anul European al Cetățeniei. Acest lucru ar putea fi, fără îndoială, un factor important de evaluare efectivă a semnificației măsurii.

  Michael Cashman (S&D). – Dle președinte, înainte sau după Lisabona, avem puține lucruri cu care să ne mândrim. În Europa, încă există discriminare împotriva femeilor. Am auzit acest lucru astăzi aici: o femeie nu poate alege ce să facă cu corpul său. Poate exista discriminare pe motiv de vârstă, handicap, religie, convingeri, orientare sexuală. Privind furnizarea de bunuri și servicii nu există o prevedere în directiva Consiliului. Dacă cineva se află într-un parteneriat de același sex, un parteneriat civil sau o căsnicie, poate exista discriminare din partea unui stat membru privind preceptul conceptului subsidiarității. Pe această bază, se poate promova inegalitatea.

Avem o Europă cu două viteze, în care unii oameni sunt egali și alții nu. Stăm aici și nu facem nimic în timp ce se dezvoltă xenofobia, rasismul, antisemitismul, homofobia și transfobia și da, iată ce se întâmplă cu romii.

Nu am învățat nimic din cel de-Al Doilea Război Mondial? Nu am învățat nimic din anii 1930 când ne-am îndepărtat și nu am făcut nimic din cauză că oamenii erau diferiți de noi? Nu putem vedea că religia, religia decentă este utilizată drept scuză pentru a spori gradul de discriminare, în special împotriva persoanelor LHBT? Nu vedem că diminuarea drepturilor celuilalt reprezintă în cele din urmă diminuarea drepturilor noastre? Nu avem de ce să fim mândri.

  Daniël van der Stoep (NI). – (NL) Dle președinte, este foarte clar că Tratatul de la Lisabona abordează în mod diferit drepturile fundamentale față de cum eram obișnuiți. În primul rând, desigur, pentru că aderarea Uniunii Europene la Curtea europeană a drepturilor omului, care a produs o situație bizară în care curțile se află în concurență una cu alta. Încă este neclar cum vor evolua lucrurile în această privință. Mă tem că, odată cu aderarea UE la CEDO, am aterizat pe un teren minat din punct de vedere juridic. Ar putea dna comisar să comenteze asupra acestui fapt?

Al doilea aspect se referă la impactul durabil al Cartei Drepturilor Fundamentale asupra dreptului european. Am o întrebare specifică pentru dna comisar privind o hotărâre înaintată la 9 noiembrie 2010 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Se referă la cauzele conexate Volker și Hartmut Eifert, cu referințele C 92/09 și C 93/09. Pe scurt, aceste cauze se referă la dreptul la viață personală versus dreptul la accesul public la surse de finanțare europene.

În aceste hotărâri, Curtea a hotărât că dreptul la viața privată contrabalansează interesul european general privind transparența. Am fost foarte surprins de această hotărâre și aș dori să aflu opinia dnei comisar în această privință, în contextul impactului durabil al drepturilor fundamentale garantate în Cartă asupra legislației actuale și viitoare.

  Milan Zver (PPE). – (SL) Dle președinte, în primul rând, aș dori să-mi felicit colega, dna Gál, pentru elaborarea unui raport bun. Este adevărat că există o nouă situație în Uniunea Europeană în ceea ce privește protecția drepturilor omului. Mi se pare că libertatea se extinde, ceea ce este un lucru bun. Raportul este destul de contemporan sau modern; menționează chiar o nouă generație de drepturi ale omului.

Cu toate acestea, protecția drepturilor omului și a libertăților include, de asemenea, îndreptarea greșelilor din trecut.

În acest raport, am subliniat multe drepturi de a treia generație, după cum sunt numite, însă am uitat unele aspecte, precum retrocedarea proprietății confiscate de regimurile totalitare către proprietarii lor sau dreptul la o înmormântare demnă pentru numeroasele persoane care au fost ucise în mod brutal în Europa Centrală și de Est în 1945 și au primit doar locuri de veci provizorii.

Din acest motiv, noi, generația actuală de factori de decizie politică, suntem responsabili de îndreptarea acestor greșeli din trecut. Numai atunci vom putea să vorbim cu conștiința împăcată despre noile drepturi și libertățile de a treia generație, pentru prezent și pentru viitor.

  Kinga Göncz (S&D). – (HU) Dle președinte, dnă comisar, odată cu Tratatul de la Lisabona, Carta Drepturilor Fundamentale a căpătat, de asemenea, caracter obligatoriu din punct de vedere juridic și a creat posibilitatea lansării de proceduri privind încălcarea dreptului comunitar în cazul încălcării acesteia. În unele state membre, tensiunile sociale care s-au produs ca urmare a crizei au condus la o restrângere a drepturilor democratice, în loc să se ia măsuri în această direcție. Au condus la restricționarea libertății mijloacelor de informare în masă, a dreptului la grevă, împiedicarea și limitarea dialogului social, consolidarea discriminării și prăbușirea fundațiilor statului de drept și a certitudinii juridice. Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, are obligația de a ține cont de astfel de lucruri. Considerăm că crearea unui portofoliu al unui comisar pentru drepturi fundamentale este un pas important și îi solicităm dnei Reding să monitorizeze în mod periodic statele membre și să atragă atenția asupra cazurilor în care drepturile fundamentale și principiile de bază ale democrației sunt încălcate, pentru a asigura că acestea nu sunt numai obligatorii pentru țările candidate înainte de aderare, dar și ulterior, întrucât nerespectarea acestora ar submina și mai mult credibilitatea UE.

  Monica Luisa Macovei (PPE). - În primul rând, felicitări doamnei Kinga Gál pentru raport.

Avem acum o comunitate de valori și principii, reflectată într-un sistem complex de protecție a drepturilor omului, care include Carta drepturilor fundamentale, cea mai modernă codificare a drepturilor fundamentale la nivel regional. Statele membre trebuie să respecte prevederile Cartei atunci când aplică legislația Uniunii. Prevederile Cartei sunt direct aplicabile de către instanțele naționale, care dobândesc astfel și o mare răspundere.

În al doilea rând, avem Convenția Europeană și jurisprudența Curții de la Strasbourg. Ele sunt o garanție pentru drepturile individuale în statele membre, iar aderarea Uniunii la Convenție va asigura aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în raport și cu acțiunile instituției Uniunii sau ale unui stat membru care aplică legislația Uniunii. Desigur, trebuie să urmărim reforma Curții din Strasbourg și efectele ei asupra scurtării procedurilor.

La nivel național, al treilea palier, statele membre au obligația și ocazia să implementeze direct prevederile care garantează drepturile fundamentale, să le aplice acasă, prin deciziile propriilor instituții.

Deci, mecanisme legale și instituționale există. Cuvântul cheie este implementarea rapidă și eficientă pentru victimă. Și un alt cuvânt cheie este coordonarea instituțiilor care decid încălcarea drepturilor și acordă reparații.

  Joanna Senyszyn (S&D). – (PL) Dle președinte, integrarea Cartei Drepturilor Fundamentale în legislația UE nu extinde domeniul de aplicare a competențelor UE și respectă principiul subsidiarității, deoarece Carta este o parte integrantă a politicii UE. Prin urmare, le solicit din nou autorităților poloneze să își respecte obligațiile și să adopte Carta Drepturilor Fundamentale. Decizia Poloniei de a nu adopta Carta nu are o justificare solidă. Este o decizie politică care compromite Polonia și este în defavoarea cetățenilor polonezi.

Adoptarea Cartei este deosebit de importantă în contextul viitoarei Președinții poloneze. Toți europenii trebuie să dispună de drepturi egale, indiferent de locul în care trăiesc și de măsura în care țara lor este supusă clerului. Din păcate, nici chiar Tribunalul Constituțional din Polonia nu înțelege întotdeauna acest lucru. În opinia mea, respectarea drepturilor femeilor, singura populație majoritară care suferă de discriminare, este deosebit de importantă. Prin urmare, solicit încă o dată adoptarea unei directive europene privind violența împotriva femeilor, inclusiv violența sexuală și violența reproducerii, urmând practica anumitor state membre cu sancțiunea completă a legislației interne.

  Ádám Kósa (PPE). – (HU) Dle președinte, elementele concentrate pe viitor ale raportului au fost deja subliniate de numeroși colegi deputați. În cele din urmă, avem un raport care cuprinde diferitele aspecte privind drepturile omului fără a acorda preferință unui domeniu în defavoarea altuia. Sunt foarte mulțumit că raportul subliniază în mod specific nediscriminarea și egalitatea șanselor. Raportul se bazează pe Carta Drepturilor Fundamentale. Acesta este argumentul discursului meu. Respectarea și aplicarea Cartei poate fi reușită numai dacă societatea europeană recunoaște că toți oamenii sunt egali și că această egalitate poate fi obținută numai prin tratament egal. Dacă cineva este defavorizat în vreun fel, nu din vina lor, trebuie să li se ofere asistență corespunzătoare și proporțională pentru a putea deveni persoane de valoare egală, cetățeni de valoare egală. Calea care conduce la acest obiectiv este dificilă și va fi necesar un efort deliberat pentru a o finaliza. Raportul dnei Gál reprezintă un punct de referință de-a lungul acestei căi. Îi sunt recunoscător pentru eforturile foarte semnificative.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Dle președinte, aș dori să subliniez un pericol. Combinația diferitelor forme de discriminare poate conduce la discriminare. S-a vorbit despre acest lucru cu ocazia reuniunii OSCE de săptămâna trecută de la Viena.

Este un paradox, însă pe măsură pe politica împotriva discriminării devine o ideologie, oamenii încep să facă discriminări. Observăm cum conceptul real al discriminării depășește definiția sa. Dacă Uniunea Europeană prezintă vreo deficiență gravă în acest domeniu, aceasta este nevoia de a restaura înțelesul inițial al termenului „discriminare”, deoarece acesta nu mai este înțeles nici de activiștii în domeniul drepturilor omului și uneori nici chiar de propria noastră Agenție pentru Drepturi Fundamentale. Prin urmare, solicit controlul democratic al acestei instituții. Dacă acest lucru nu se întâmplă, poate deveni o sarcină costisitoare la nivel financiar, afectând nu numai reputația Comisiei Europene, dar indirect, a întregii Uniunii Europene.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Dle președinte, raportoarea a depus eforturi excelente. Cu toate acestea, ca să citez o zicală populară maghiară, dacă nu este pus în aplicare, va valora la fel de mult ca o potcoavă la un cal mort. Nu mi se pare că ar exista voință politică în Comisia Europeană de a aplica aceste drepturi și de a iniția proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre. Am multă încredere în dna Reding. Este mai curajoasă decât toți comisarii de sex masculin la un loc, deoarece a îndrăznit să i se opună dlui Sarkozy, chiar dacă dl Barroso a încercat mult timp să o convingă să nu facă acest lucru. În perioada viitoare, se va confrunta cu o provocare considerabilă, deoarece parlamentul maghiar care deține președinția UE încalcă în mod grav drepturile fundamentale. Acesta restricționează libertatea mijloacelor de informare în masă, abolind drepturile sindicatelor față de funcționarii publici și nu protejează proprietatea privată când își însușește economiile din pensia privată a trei milioane de cetățeni. Acest guvern încalcă drepturile fundamentale și dvs., dnă Reding, trebuie să aveți curajul de a iniția o procedură privind încălcarea dreptului comunitar.

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Dle președinte, în pofida prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, ale Cartei Drepturilor Fundamentale, ale articolelor 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană și ale constituțiilor naționale, drepturile omului sunt încălcate grav în continuare în Uniunea Europeană și în statele membre.

În țara mea, Italia, există în vigoare un regim în care este încălcată libertatea presei, partidele politice participă la alegeri trimițând semnături false, secretul de stat acoperă atacurile violente (inclusiv cele ale Mafiei), iar primul nostru ministru – deși, sper, nu pentru mult timp de acum înainte – profită de pe urma cooperării internaționale cu regimuri precum cele din Rusia și Libia, așa cum a confirmat, de asemenea, WikiLeaks. Uniunea Europeană nu își poate permite să ignore acest lucru.

Din aceste motive, susțin raportul, care conține multe dintre amendamentele transmise de mine și aprobate în Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne. Dintre acestea, aș dori să evidențiez punctele 20 și 40, care solicită monitorizarea și sancționarea încălcărilor drepturilor omului și înghețarea propunerilor legislative care au potențialul de a încălca drepturile omului înainte de a deveni lege, până când sunt aprobate de UE.

De asemenea, am susținut stimulentul de a utiliza articolele 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană pentru a aborda încălcările drepturilor omului și pentru a susține mandatul Agenției pentru Drepturi Fundamentale.

Raportul face numeroase trimiteri pozitive la minorități, la drepturile lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și transsexualilor, imigranților și solicitanților de azil, la libertatea presei și la drepturile sociale. Din aceste motive, aș solicita colegilor deputați să voteze în favoarea raportului.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, suntem cu toții conștienți că încă există numeroase tipuri de discriminare în țările Uniunii Europene, care afectează diferite părți ale populației și minoritățile culturale. Cu toate acestea, nu putem uita că există o discriminare generală împotriva femeilor; discriminarea împotriva femeilor continuă să se facă simțită mai mult sau mai puțin în diferite domenii în statele membre ale UE. Lucrătoarele femei încă se confruntă cu dificultăți în găsirea de locuri de muncă și în a fi promovate în carieră și încă pot fi victime ale impunerii unor salarii scăzute și a altor forme de discriminare care le afectează întotdeauna. Diferența de remunerare dintre femei și bărbați din UE este de aproximativ 18 %. Prin urmare, se impun acțiuni urgente pentru a combate aceste situații de discriminare.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, aderarea UE la Convenția privind Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale ascunde, de asemenea, riscul ca Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) să poată să adopte hotărâri privind orice act juridic al UE; judecătorii Curții Europene de Justiție ne-au avertizat deja în legătură cu această etapă.

Mă îndoiesc foarte mult că CEDO va adopta întotdeauna hotărâri neutre și corespunzătoare. Președintele acesteia a recunoscut că va examina cazurile înaintate de solicitanții de azil mai îndeaproape decât alte cazuri. Tratamentul preferențial al unor reclamanți nu constituie o atitudine corespunzătoare unui judecător neutru. În prezent, CEDO încearcă să suspende Convenția de la Dublin și să împiedice deportările din Austria în Grecia. De ce? Grecia nu este sigură? Chiar dorim să ne supunem unei curți care dorește să interzică portul crucii în sălile de clasă? Crucea este simbolul creștinismului, una dintre bazele Europei și a valorilor noastre fundamentale.

Dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu respectă astfel de drepturi ale omului, consider că nu este posibil să o recunoaștem ca organism decizional autorizat și corespunzător.

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Dle președinte, Uniunea Europeană a fost întotdeauna pregătită să critice țările din afara granițelor sale pentru a promova drepturile fundamentale. Cu toate acestea, în cazul propriilor state membre, a fost de multe ori fără putere în urma aderării acestora. Acest lucru nu ar trebui să mai fie valabil, deoarece în prezent nu ne leagă numai principiile economice. Raportul dnei Kinga Gál sintetizează pașii cei mai urgenți și cei mai importanți în dezvoltarea protecției drepturilor fundamentale interne. Avem nevoie de un sistem eficient de protecție a drepturilor și, datorită Tratatului de la Lisabona, acum vom putea să îl instituim. Încălcările drepturilor fundamentale ale cetățenilor nu pot rămâne fără consecințe. Cei care încalcă aceste drepturi trebuie trași la răspundere, atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul Uniunii Europene.

Sunt de acord cu dna Reding privind faptul că dreptul de iniția proceduri privind încălcarea dreptului comunitar trebuie exercitat de Comisie în toate cazurile justificate. Adăugarea, la seria de proceduri disponibile, a unei proceduri cu efect de blocare poate servi drept instrument eficient în protecția drepturilor împotriva măsurilor statelor membre care încalcă drepturile fundamentale. Da, trebuie să protejăm persoanele cu handicap, trebuie să eliminăm discriminarea și, nu în ultimul rând, trebuie să protejăm diversitatea lingvistică în Europa.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Dle președinte, problema drepturilor omului trebuie abordată la nivel european, iar statele membre trebuie, de asemenea, să își asume responsabilitatea garantării drepturilor fundamentale ale cetățenilor lor. La nivel european, de exemplu, este foarte important să se stabilească o strategie a Uniunii Europene privind drepturile copilului, deoarece nu toate statele membre pot garanta protecția drepturilor copilului la nivel național. Prin urmare, este necesară elaborarea de măsuri practice de combatere a abuzului de copii, a exploatării sexuale și a pornografiei infantile.

Persoanele cu handicap, care suferă de discriminare în viața socială, profesională și culturală, sunt o altă prioritate. Prin urmare, trebuie să elaborăm un sistem concret de legislație a UE privind drepturile persoanelor cu handicap și să elaborăm o strategie comunitară privind persoanele cu handicap.

Aș dori să subliniez că lupta împotriva traficului de persoane, mai ales femei și copii, este încă o problemă foarte mare și una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului.

De asemenea, este foarte important să combatem sărăcia și excluderea socială, în special în privința persoanelor în vârstă, care au suferit cel mai mult de pe urma recesiunii.

  Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. – (FR) Dle președinte, aș dori să le mulțumesc tuturor membrilor comisiei care au lucrat împreună cu raportoarea, dna Gál, în aceste domenii, precum și deputaților care au luat astăzi cuvântul, arătând astfel că drepturile fundamentale sunt foarte importante. Pot să susțin numai ce au spus deja mai mulți deputați, și anume că este timpul să ne concentrăm asupra drepturilor fundamentale din cadrul Uniunii Europene pentru a fi credibili și pentru a putea discuta despre drepturile fundamentale din afara Uniunii Europene. Acest aspect a fost în oarecare măsură neglijat. Acest lucru nu se va mai întâmpla în viitor.

Consider că raportul anual al Comisiei privind aplicarea Cartei, care va detalia toate observațiile tuturor privind tipuri specifice de discriminare, ne va permite cu adevărat să discutăm în fiecare an despre aspectele care nu funcționează și să încercăm să le remediem.

Cum să le remediem? Există această idee a unui „mecanism de înghețare”, așa cum l-a numit raportorul, acest sistem de prevenire în care cineva poate interveni privind o măsură luată într-un stat membru până în momentul punerii în aplicare. Am solicitat experților mei să analizeze acest lucru, iar aspectele instituționale pe care acest mecanism le ridică sunt foarte complexe. Pentru moment, deși va trebui să continuăm analiza și să observăm ce se întâmplă de fapt, mi se pare că nu există un temei juridic să adoptăm o astfel de atitudine și că va fi necesară o modificare a tratatului pentru a activa un astfel de mecanism de prevenire. Este o idee atrăgătoare. Vom continua să căutăm un mecanism care ar putea fi utilizat fără a modifica tratatul, pentru a ne ocupa de cele mai urgente aspecte.

Cu toate acestea, aș dori să vă atrag atenția asupra faptului că această Cartă nu se aplică în termeni absoluți, întrucât aceasta este o opinie greșită. Se aplică numai când statele membre pun în aplicare norme europene, de exemplu când o directivă europeană care a fost hotărâtă de Consiliu și Parlament este apoi integrată în dreptul european. În această situație, Carta se aplică, dar nu în termeni absoluți. În termeni absoluți, și anume, pentru toate celelalte cazuri, jurisdicția aparține instanțelor naționale.

Când Uniunea Europeană va deveni membră a Convenției Consiliului Europei, va exista o dimensiune suplimentară pe care va trebui să o implementăm ulterior, care se referă la modul în care ne gestionăm politica privind drepturile. Acest lucru mi se pare foarte important, dincolo de toate întrebările specifice care au fost adresate – și voi răspunde individual deputaților din PE care le-au adresat – consider că aspectul principal este cel fundamental.

În afara UE, în statele noastre membre, în cadrul guvernelor, nu există încă o conștientizare deplină privind importanța Cartei. Prin urmare, trebuie să luăm măsuri pentru a crește nivelul de conștientizare pentru ca această cultură a drepturilor, această politică a valorilor să existe în întreaga Europă astfel încât, când se adoptă o lege, oamenii de pretutindeni să se întrebe dacă aceasta respectă valorile la care am aderat; cu alte cuvinte, în calitate de lideri politici, trebuie să ne întrebăm aproape sistematic, când acționăm, dacă ceea ce facem este compatibil cu drepturile fundamentale la care am aderat.

Acesta mi se pare cel mai important element. De fapt, astăzi Comisia trebuie să hotărască dacă să elimine procedura de exequatur, cu alte cuvinte, ca o propunere să fie înaintată pentru ca hotărârile judecătorești să fie valabile oriunde în Europa. Aceasta este o hotărâre de importanță majoră și, pentru prima dată, când se propune această nouă legislație, ne-am axat pe respectarea drepturilor fundamentale. Nu am efectuat doar o analiză economică sau am studiat impactul asupra pieței; de asemenea, am studiat impactul asupra valorilor.

După cum se observă, ne îndreptăm treptat către această nouă politică și consider că, între noi – Comisia, Consiliul și Parlamentul – trebuie să ne asigurăm că acest raport anual privind aplicarea Cartei, pe care îl voi înainta în numele Comisiei și pe care Parlamentul îl va critica sau aproba, este un mare moment al adevărului și o ocazie de a privi lucrurile mai îndeaproape. Acest lucru se referă, de asemenea, la faptul că trebuie să arătăm lumii, alegătorilor noștri, că această Cartă este o entitate vie. Carta nu este doar un text; trebuie pusă în aplicare. Și dacă nu este pusă în aplicare, reprezentanții aleși ai poporului vor afirma clar acest lucru.

Trebuie să încercăm să realizăm acest lucru pe parcursul celor doi sau trei ani înainte de următoarele alegeri. Cred că putem realiza acest obiectiv treptat, primul exercițiu de acest tip având loc în primăvară, apoi stabilirea unei tradiții în Parlament, pentru ca nimeni să nu mai poată spune, când se examinează drepturile omului în afara Uniunii miercurea sau joia că „Nu ați avut grijă de propria casă”. Să facem acest lucru împreună!

  Kinga Gál, raportoare. – (HU) Dle președinte, vă mulțumesc, doamnelor și domnilor, pentru cuvintele încurajatoare și cuvintele de sprijin. Aș dori să îi mulțumesc în special dnei Reding pentru deschidere și cooperare, spirit în care lucrăm de mai mult timp, precum și pentru răspunsurile și mesajele clare și specifice. Consider că aprecierile raportorilor alternativi și ale colegilor deputați sunt, la urma urmei, incluse în acest raport și că s-a ajuns la compromisuri acceptabile. Prin urmare, nu pot accepta scrisorile de amendamente care au fost redepuse acum în plen, deoarece consider că raportul este acceptabil ca atare. Aș dori să subliniez că în niciun caz nu trebuie să renunțăm la părțile bune din sistemul general de protecție a drepturilor fundamentale și, prin urmare, trebuie să ținem cont mereu de faptele concrete și să încercăm să transpunem așteptările pe care le dezbatem astăzi în ceva tangibil.

Prin urmare, sunt încântată că în cadrul ședinței plenare de mâine, vom observa aceste fapte concrete în tema combaterii traficului de persoane, în cadrul căreia se va asigura protecție specială copiilor care sunt victime în domeniul protecției victimelor. Și acest lucru va fi dezbătut acum, odată cu adoptarea inițiativei cetățenilor, în urma căreia vom putea vorbi cu adevărat de o Europă a cetățenilor, deoarece cetățenii europeni vor putea să influențeze procedura legislativă. Cu toate acestea, mi se pare simbolic că mâine vom dezbate și adopta raportul privind situația drepturilor omului din lume. Salut faptul că președinția maghiară își stabilește, de asemenea, prioritățile într-un spirit similar și pune accent pe consolidarea unei UE mai aproape de cetățenii săi. Cu toate acestea, aș dori să le amintesc colegilor deputați că ar trebui să evităm utilizarea standardelor duble, mai ales aici, în Parlament. Le spun acest lucru colegilor deputați care au asistat, poate ani de zile – și aici mă adresez colegilor deputați socialiști maghiari – la cele mai grave încălcări ale drepturilor omului, iar acum îi critică pe alții prin acuzații nefondate numai pentru a redobândi încrederea alegătorilor pe care au pierdut-o probabil tocmai din cauza acestor încălcări ale drepturilor omului. Le mulțumesc tuturor pentru cooperare și asistență.

  Michael Cashman (S&D). – Dle președinte, trebuie să resping insulta adusă de dna Gál socialiștilor, afirmând că ei au subminat drepturile omului. Nu se pot face astfel de acuzații fără a fi absolut specific și fără a înainta probe absolut cruciale, bazate pe fapte concrete.

  Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Aș dori să îmi exprim recunoștința sinceră față de raportoare, Kinga Gál, pentru efortul de a supune dezbaterii problema încălcării drepturilor omului în Uniunea Europeană. Cum putem reproșa ceva sau cum îi putem învăța pe cetățenii din afara UE, dacă în propria noastră Comunitate legea este încălcată periodic? Până în prezent, Letonia, membră a UE, nu a pus în aplicare o rezoluție a Parlamentului European din 11 martie 2004, în care Parlamentul „propune ca autoritățile letone să ia în considerare posibilitatea de a permite ca persoanele care nu sunt cetățene ale Letoniei, dar care locuiesc de mult timp în țară să participe la alegerile locale”. Trei sute treizeci și cinci de mii de locuitori permanenți ai Letoniei (15 %) nu dispun de drepturi de bază, însă nimeni nu este îngrijorat de acest lucru. Parlamentul European poată să discute cazuri de încălcări ale drepturilor omului de peste tot, cu excepția propriului teritoriu. Am votat în favoarea inițiativei dnei Kinga Gál. Îmi ofer sprijinul total și recunoștința a 335 000 de oameni.

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – Aș dori să profit de această ocazie pentru a-i mulțumi raportoarei pentru evidențierea unui aspect atât de important. Tratatul de la Lisabona a redefinit competențele și responsabilitățile în numeroase domenii și, printre acestea, a conferit Cartei Drepturilor Fundamentale caracter obligatoriu din punct de vedere juridic. Parlamentul European supraveghează drepturile fundamentale, iar Tratatul de la Lisabona a consolidat acest fapt. Sprijin în mare măsură accentuarea rolului Parlamentului European în privința unei abordări sistematice a propunerilor și amendamentelor legislative. În timp ce criticăm încălcările drepturilor omului în întreaga lume, trebuie să observăm îndeaproape și evenimentele actuale de pe teritoriul Uniunii Europene. Nu există niciun motiv pentru a fi foarte mulțumiți, deoarece primim prea des semnale de rasism, xenofobie, sexism și alte forme de discriminare din statele membre. Măsurile pe care trebuie să le luăm în continuare rămân extinse, dar sunt foarte convinsă că activitatea consecventă în privința susținerii drepturilor fundamentale în UE ne va ajuta să fim învingători.

  Csaba Sógor (PPE), în scris. – (HU) Uniunea Europeană, ca o comunitate de state care oferă un nivel înalt de protecție a drepturilor omului, își exprimă opinia în mod hotărât împotriva încălcărilor grave care au loc în alte părți ale lumii. Parlamentul European condamnă de obicei practicile care desconsideră total principiile universale fundamentale ale drepturilor omului, oriunde s-ar produce, într-un unison lăudabil. Cu toate acestea, se întâmplă mai rar să răspundem cu o aceeași hotărâre la încălcările de pe teritoriul UE, deși aceasta ar fi cea mai eficientă modalitate de a trimite un mesaj țărilor din lume care nu respectă drepturile omului. Printr-o acțiune comună a UE s-ar obține un rezultat excelent dacă ne-am exprima nemulțumirea cu aceeași hotărâre în propriul nostru domeniu în privința afirmării drepturilor omului și libertăților fundamentale. În foarte puține cazuri ne asumăm responsabilitatea privind aceste idealuri, care fac parte integrantă din spiritul european și care au un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic de un an, datorită Cartei Drepturilor Fundamentale. Iar în cazul în care procedăm astfel, ne dăm seama că suntem slabi și neputincioși în lipsa unor sancțiuni corespunzătoare. Acest lucru, la rândul său, afectează inevitabil forța și credibilitatea criticilor noastre împotriva țărilor terțe și eforturile noastre în domeniul politicii externe pentru promovarea drepturilor omului și democrației. Nu cred că Europa poate să renunțe la acestea în viitor.