Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2010/2290(BUD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0369/2010

Texte depuse :

A7-0369/2010

Dezbateri :

PV 14/12/2010 - 14
CRE 14/12/2010 - 14

Voturi :

PV 15/12/2010 - 7.3
CRE 15/12/2010 - 7.3
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0475

Dezbateri
Marţi, 14 decembrie 2010 - Strasbourg Ediţie JO

14. Poziția Parlamentului privind noul proiect de buget 2011 modificat de Consiliu (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă raportul elaborat de dnele Sidonia Elżbieta Jędrzejewska și Helga Trüpel, în numele Comisiei pentru bugete, referitor la proiectul de buget al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011, toate secțiunile, sub forma modificată de Consiliu (17635/2010 – C7-0411/2010 – 2010/2290(BUD)) (A7-0369/2010).

 
  
MPphoto
 

  Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, raportoare.(PL) Dle președinte, după luni de negocieri, discuții și tensiuni, vom fi reușit, în cele din urmă – mâine, sper – să adoptăm bugetul Uniunii Europene pentru 2011 aici, în plenul Parlamentului European. Aș dori să încep într-o notă pozitivă cu ceea ce consider a fi cele mai interesante și eficiente realizări ale bugetului pentru 2011 și cele care au semnificație deosebită pentru cetățenii europeni.

Înainte de toate, sunt foarte bucuroasă că am reușit să ajungem la timp la un acord, că negocierile dificile cu statele membre și Comisia Europeană au fost finalizate înainte de sfârșitul anului 2010 și că am reușit să evităm pericolul de a avea un buget provizoriu pentru 2011, cu toate că, bineînțeles, fiecare dintre părți a făcut compromisuri într-o anumită măsură. Aș dori să vă atrag atenția asupra mai multor aspecte valoroase și interesante referitoare la detaliile specifice în privința cărora am reușit să negociem.

În primul rând, acesta se referă la poziția comună pe care o elaborăm și la adoptarea unanimă a propunerii Parlamentului din luna octombrie 2010 cu privire la prioritățile Parlamentului din punctul de vedere al obligațiilor bugetare. Toate propunerile noastre privind creșterea finanțării liniilor bugetare vitale pentru programele destinate tinerilor, educației, mobilității, inovării și cercetării și pentru programele legate de aspectele-cheie ale afacerilor internaționale au fost acceptate de Consiliu și de Comisie. Sunt încântată în această privință. Ar trebui remarcat faptul că Parlamentul a fost foarte realist și disciplinat în cadrul lecturii din luna octombrie. Sunt bucuroasă că statele membre și Consiliul au luat act de această disciplină și au recunoscut prioritățile pe care le-am propus și la care am făcut referire clară încă din luna martie.

Rezumând, sunt bucuroasă că acest triunghi – tineri, educație și mobilitate – a fost înțeles și apreciat corespunzător de Consiliu. Sper că Comisia va depune toate eforturile pentru a asigura faptul că aceste fonduri sunt majorate și folosite corespunzător în anul 2011.

Sunt bucuroasă că am reușit, în mare măsură, să ne înțelegem propriile temeri. Cu toate acestea, mulțumirea noastră că am reușit să ajungem la înțelegere este, din multe puncte de vedere, afectată de mai multe elemente importante. În primul rând, în timpul negocierilor pentru 2011, am văzut în practică dificultatea punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona, cât de multe domenii necunoscute continuă să existe în fața noastră și cât de multă activitate comună trebuie să desfășurăm ca să dezvoltăm soluții practice și pragmatice decurgând din noile cadre generale în care funcționăm. Acest proces este departe de a fi finalizat.

De asemenea, a devenit dureros de clar că statele membre dau dovadă de tot mai puțină solidaritate atunci când trebuie să înfrunte o criză, solidaritatea europeană fiind chiar prima valoare care se pierde în momentul în care trebuie făcute economii la bugetele naționale. Regret, foarte mult, că statele membre au devenit, brusc, atât de limitate și că vor să facă economii chiar la integrarea europeană. Este un subiect dureros. Trebuie să revenim la această dezbatere, deoarece nu este încheiată nici pe departe.

Aș dori, de asemenea, să îi adresez dlui Wathelet două întrebări destul de importante cu privire la anumite subiecte care continuă să mă uimească. Aș dori să știu dacă intenția Consiliului este să adopte declarația comună – al cărei proiect l-am văzut, cu toate că nu știu exact care este situația acestuia – referitoare la cadrul financiar multianual. Mai mult decât atât, conform așteptărilor Parlamentului, Comisia Europeană a prezentat o întreagă serie de declarații de o pagină pentru clarificarea conceptelor de „lisabonizare”, valoare adăugată europeană și resurse proprii. Aș dori să-l întreb pe dl Wathelet, care, aici, reprezintă Consiliul, dacă acesta din urmă ar putea să-și explice propria poziție cu privire la aceste aspecte.

Aș dori să le mulțumesc încă o dată colegilor deputați pentru contribuția adusă și tuturor reprezentanților Comisiei Europene și Consiliului pentru abordarea lor constructivă și aș fi recunoscătoare dacă aș primi răspuns la aceste întrebări.

 
  
MPphoto
 

  Helga Trüpel, raportoare.(DE) Dle președinte, dle Wathelet, dnă comisar, doamnelor și domnilor, în calitate de raportoare pentru bugetul Parlamentului, pot, cu siguranță, să vorbesc despre un succes politic în legătură cu această parte a bugetului. Poziția Parlamentului în urma votului din octombrie privind bugetul a fost acceptată aproape în totalitate de Consiliu. Abordarea mea a fost să analizez acest buget cu foarte mare responsabilitate, cu ambiție pe măsura Tratatului de la Lisabona dar și cu reținere din partea noastră, deoarece, bineînțeles, înțelegem, cu toții, cât de dificilă este situația în care ne aflăm, însă, cu toate acestea, suntem europeni devotați. Chiar acesta a fost conflictul nostru de obiective cu bugetul Parlamentului, ca și cu partea generală a bugetului. Diferitele instituții, cu alte cuvinte, Parlamentul European, dar și alte instituții mai mici, cum sunt: Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, Ombudsmanul European și Curtea de Conturi, au primit posturile bugetare de care au atâta nevoie – nu atâtea câte au solicitat inițial, dar un număr care confirmă nevoile lor reale. Bugetul Parlamentului – și cred că acest lucru este important – a fost redus cu 25 milioane EUR comparativ cu solicitarea inițială a biroului. Cu alte cuvinte, este un alt semn clar al restricționării și reținerii proprii, dar nu și al autonegării.

Un alt aspect deosebit de important pentru mine a fost posibilitatea să folosim mai multe resurse ca să eficientizăm energia clădirilor noastre. De asemenea, aici, în Strasbourg, ar trebui să existe mai multe biciclete, ca să nu ne mai bazăm pe atât de multe autoturisme și ar trebui să fie posibilă dotarea personalului instituției cu carduri pentru transportul în comun local din Bruxelles. Astfel, și în acest caz, este vorba despre răspundere în domeniul mediului. Ajustarea salariilor în conformitate cu deciziile judecătorești a fost inclusă adecvat în buget și va fi finanțată prin redistribuiri de la alte părți ale bugetului. Aceasta înseamnă că am ajuns la un bun compromis între Parlament și Consiliu și că am colaborat bine.

Cu toate acestea, acum, dacă îmi permiteți, în calitate de coordonator pentru buget din partea Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană, vă voi prezenta evaluarea mea politică privind bugetul general. Creșterea plăților – 2,91 % – este una foarte modestă, fiind un buget de tranziție într-un moment de austeritate necesară în statele membre. Totuși, Parlamentul – și continuu să cred că aceasta este o solicitare oportună – a dorit un acord clar cu Consiliul cu privire la modul în care poate fi pus în aplicare Tratatul de la Lisabona, pe care, bineînțeles, Consiliul și Parlamentul l-au adoptat împreună. Până la urmă, nu ne opunem acestui aspect. Aș dori să subliniez, încă o dată, că Parlamentul nu depășește condițiile Tratatului de la Lisabona. Cerem, pur și simplu, respectarea Tratatului. Totuși, de asemenea, îi solicităm Comisiei să nu se ascundă în spatele rezultatelor Tratatului de la Lisabona. În opinia mea, există pericolul ca acest lucru să fie adevărat și este un aspect în legătură cu care orice parlamentar cu respect de sine ar trebui să-și exprime punctul de vedere critic.

Noi, cei din Grupul Verzilor, nu suntem mulțumiți de ceea ce am obținut până acum. Există câteva declarații slabe, dar nu aceasta am urmărit inițial. Sunt de părere că, dacă adoptăm o strategie ambițioasă pentru care există un temei cu adevărat justificat, atunci trebuie să o respectăm și să nu abandonăm înainte de termen. În calitate de membri ai Grupului Verzilor, suntem bucuroși că, în prezent, nu dispunem de fondurile necesare pentru reactorul de fuziune nucleară ITER, deoarece considerăm că în acest moment, nu este o prioritate cu adevărat, și, din punct de vedere ecologic, credem că ar trebui să cheltuim mai multe fonduri pentru energie regenerabilă și restructurare de mediu în loc să le folosim pentru proiecte al căror succes nu este sigur. Totuși, ceea ce putem să observăm acum, cu siguranță, referitor la următorul an, este că negocierile vor continua. Sper din toată inima că, într-un spirit pro-european între Consiliu și Parlament, împreună vom avea mai mult succes în acel moment.

 
  
MPphoto
 

  Melchior Wathelet, președinte în exercițiu al Consiliului.(FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, suntem, acum, în linie dreaptă pentru adoptarea bugetului pentru 2011. Nu a fost floare la ureche. Au existat unele capcane, dar sper că, în cele din urmă, ne atingem obiectivul în această procedură bugetară și, astfel cum a afirmat raportoarea în urmă cu un minut, vom putea să aprobăm un buget înainte de sfârșitul acestui an.

Cred că acesta este lucrul care ne-a atras pe toți aici și avem dovada faptului că, atunci când toate domeniile bugetare afirmau că vor să ajungem la un acord, spuneau adevărul. Totuși, poate este nevoie să spunem și că am parcurs un nou exercițiu și am inaugurat o nouă procedură și cred – astfel cum a afirmat anterior raportoarea – că au fost necesare concesii și compromisuri din partea tuturor.

Pe de o parte, Parlamentul European însuși a modificat considerabil proiectul privind creditele de angajament elaborat de Consiliu. A reușit să obțină includerea mai multor proiecte și acțiuni de pregătire, a inițiat dezbateri și a pus la îndoială finanțarea unui număr mare de politici, și, cu adevărat, și-a jucat în întregime rolul de autoritate bugetară. De asemenea, a acceptat restricțiile pe care Consiliul le-a impus cu suficientă strictețe, în special cu privire la creditele de plată.

Totuși, există și declarația comună amintită de doamna raportoare, pe care, în mod evident, Consiliul o susține, având în vedere că este o declarație comună. Veți afla și că am primit o scrisoare din partea prim-ministrului Belgiei, actualul Președinte al Consiliului, adresată Președintelui Parlamentului European, prin care eram informați că reprezentanții următoarelor patru președinții de șase luni au confirmat faptul că doresc să desfășoare procedura de elaborare a viitoarelor perspective financiare conform prevederilor Tratatului. Astfel, în acest sens, aceasta este primă punere în aplicare a declarației comune privind elaborarea viitoarelor perspective financiare pe care am adoptat-o împreună.

Pe de cealaltă parte, Parlamentul European a prezentat și o listă de cerințe referitoare la propriile ambiții în cadrul procedurilor privind sursele proprii, iar domniile voastre ați avut și posibilitatea să vă familiarizați cu declarația Comisiei Europene, care a demonstrat că, exercitându-și puterea de inițiativă, va avansa, într-adevăr, în cadrul agendei și, astfel, va pune în aplicare noua procedură bugetară, ca și următoarele perspective financiare.

Referitor la bugetul pentru 2011, este adevărat că este unul strict, cu o creștere de 2,9 % a creditelor de plată. Totuși, cu toate acestea, am fost în măsură să ne asigurăm că Serviciul European de Acțiune Externă va vedea lumina zilei. De asemenea, ca parte a acestei creșteri de 2,91 % a finanțării am reușit să finanțăm cele trei noi agenții de supraveghere financiară. Prin mobilizarea instrumentelor de flexibilitate, am putut să luăm în considerare și prioritățile politice pe care Parlamentul a dorit să le pună în aplicare, furnizând 105 milioane de euro pentru noile acțiuni de pregătire, proiectele pentru tineri și proiectele de mobilitate. După cum ați observat, dnă Trüpel, când vorbim despre prioritățile Parlamentului, folosim exact aceleași cuvinte pe care le-ați repetat de nenumărate ori, atât în cadrul trialogurilor, cât și în ultima dumneavoastră intervenție.

Desfășurarea acestei noi proceduri în contextul prevederilor de la Lisabona a fost o nouă experiență pentru noi toți și recunosc cu modestie, pentru mine, în primul rând. Cu toate acestea, este adevărat că ne-a permis să organizăm o serie de reuniuni și discuții – uneori aprinse – însă, din nou, putem să spunem, astăzi, că am ajuns la un acord.

Aș putea spune că, încă, am impresia că au fost întreprinse foarte puține și, din păcate, am rămas cu un gust amar cu privire la posibilitatea de a trece flexibilitatea de la unanimitate la majoritate calificată. Cred că eforturile noastre ne-au apropiat, într-adevăr, de un acord, iar teama mea este că această posibilitate nu va apărea. Cred că este păcat nu am profitat de această ocazie, fie cu privire la problema flexibilității înseși, fie la finanțarea ITER.

Prin urmare, poate că aceasta nu este o procedură simplă, dar dacă există bunăvoință și voința de a reuși de ambele părți, ne vom atinge scopul. În acest moment, aș dori și să le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat, cu adevărat, să mă asigur că mâine, să sperăm, vom putea să confirmăm acordul: dlui Președinte Buzek care, aș putea spune, și-a ridicat, cu adevărat, personal mânecile în timpul acestei proceduri bugetare, dar și dlui Lamassoure, raportoarelor, dnele Jędrzejewska și Trüpel și, bineînțeles, domnului comisar Lewandowski care, în ciuda neînțelegerilor, a revenit, de fiecare dată, cu noi propuneri, asigurându-se că această procedură ajunge, în cele din urmă, la final.

Prin urmare, avem acum, aici, dovada faptului că putem ajunge la un acord, ca și dovada faptului că această nouă procedură Lisabona poate fi un succes. În ciuda capcanelor și a dificultăților cu care ne-am confruntat, am reușit să ajungem la acord și avem acest buget, care este mai mult decât un simplu buget: de asemenea, va furniza cetățenilor rezultate concrete cu privire la mobilitate, tineri și fondurile structurale care vor putea să fie eliberate în beneficiul regiunilor europene ce au, cu adevărat, nevoie de ele, Serviciul de Acțiune Externă și agențiile financiare.

Da, datorită acestui buget, vom putea să punem în aplicare politici în beneficiul cetățenilor europeni. Acesta trebuie să fie obiectivul nostru și acesta este lucrul care a asigurat că fiecare a făcut compromisurile necesare pentru a ajunge la un acord.

 
  
MPphoto
 

  Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Dle președinte, în numele Comisiei, salut faptul că Parlamentul este dispus să voteze bugetul pentru 2011, cu toate că nu au fost finalizate toate elementele pachetului inițial, inclusiv un regulament privind cadrul financiar multianual, un nou acord interinstituțional, dar și finanțarea ITER.

Votând, cele două ramuri ale autorității bugetare demonstrează simț de răspundere pentru evitarea unei crize bugetare într-un moment în care Europa se confruntă cu provocări importante și în care ne confruntăm cu instabilitate financiară în mai multe state membre.

Trebuie să subliniez că este important ca Parlamentul să voteze în același mod în care a votat Consiliul, și anume, pentru evitarea unei noi concilieri. Consiliul a luat măsuri pentru a include dorințele Parlamentului în acțiunile de pregătire, acțiunile pilot, rezervele și observațiile bugetare. Cred că acest lucru – votul identic și evitarea altor întârzierilor – este un test al voinței noastre de a elabora bugetul, de a le oferi cetățenilor europeni mijloacele pentru punerea în aplicare a unor proiecte și programe care ar putea și ar trebui să conducă la creșterea numărului locurilor de muncă.

În ceea ce privește creditele, nivelul care trebuie votat este de 141,8 milioane de euro, reprezentând 1,13 % din VNB, cu includerea, cred, a priorităților majore ale Parlamentului cu privire la tineri, întreprinderile mici și mijlocii și cercetare în rubricile 1a și 3b și Palestina în rubrica 4.

Pentru a atinge aceste obiective trebuie să mobilizăm instrumentul de flexibilitate la valoarea de 105 milioane de euro. Plățile sunt stabilite la nivelul a 126,5 miliarde de euro, reprezentând 1,01 % din VNB. Acestea sunt constrângerile bugetare cu care se confruntă în prezent statele membre.

Nivelul plăților este stabilit cu condiția – foarte importantă pentru Comisie – să se ajungă la un acord privind prezentarea unei declarații comune pentru a acționa rapid dacă este necesar să fie furnizate credite de plată suplimentare prin transferuri sau modificări ale bugetelor, în vederea evitării deficitelor în aceste credite.

Bineînțeles, în cazul rezervelor, care, probabil, vor fi votate, trebuie să reiterez poziția Comisiei și, desigur, depunem eforturi ca să ne conformăm cât mai curând posibil condițiilor impuse de Parlament.

Este foarte important să avem un buget, ca să putem să desfășurăm discuții în alte domenii fără complicația suplimentară a lucrului în baza douăsprezecimilor provizorii. Acest lucru este, într-adevăr, foarte important.

Ceea ce mai rămâne este finanțarea ITER, iar legată de finanțarea ITER este credibilitatea internațională a unei Europe unite ca partener pentru proiecte științifice și tehnologice globale. Dacă nu cădem de acord – iar acesta este ultimul moment pentru un acord – pierdem în jur de 570 de milioane de euro din marjele pentru 2010 și, astfel, pierdem și domeniul de manevră în privința marjei pentru 2011. Prin urmare, cred că votul și acordul privind ITER ar trebui să fie o situație reciproc benefică pentru toți dintre noi.

Mai rămâne și ajustarea, transpunerea Tratatului de la Lisabona în forma cadrului financiar multianual și a noului acord interinstituțional. Trebuie să laud eforturile raportorului pentru buget, Reimer Böge, și ale ministrului Wathelet, în privința ajungerii la un acord în acest domeniu care să includă și un nivel de flexibilitate. Este corect. În Parlament, în cadrul discuției, aud faptul că este mai limitat decât sistemul actual, dar este un compromis care, în practică, garantează, cu adevărat, același nivel de flexibilitate care a fost aplicat până acum. Prin urmare, pare să fie acceptabil în această perioadă de consolidare fiscală în statele membre.

Trebuie să ne continuăm eforturile de transpunere a Tratatului de la Lisabona prin adoptarea cadrului financiar multianual și a acordului interinstituțional deoarece, în caz contrar, prin impasuri și întârzieri în aceste domenii ne aflăm pe teritoriu necunoscut, nu pe teren ferm, când este vorba de condițiile juridice ale încercărilor noastre viitoare.

Acesta a fost Tratatul de la Lisabona testat în practică. Acest lucru nu s-a dovedit a fi cum s-a urmărit inițial, facilitând compromisurile și adoptarea deciziilor, dar sper că putem să învățăm din experiență și, în așteptarea votului din Parlament, am început deja pregătirile pentru bugetul pe 2012. Aceasta este o dovadă a optimismului nostru. Le mulțumesc tuturor celor implicați în mașinăria compromisului privind bugetul anual pentru 2011, lui Alain Lamassoure, dlui Președinte Buzek, dlui ministru Wathelet și raportoarelor.

 
  
MPphoto
 

  László Surján, în numele Grupului PPE.(HU) Dle președinte, încercăm acum, pe pielea noastră, efectele Tratatului de la Lisabona. Noi și, general vorbind, mass-media europeană, am spus, adesea, că puterile Parlamentului au crescut extraordinar în urma acestui Tratat. Ei bine, este adevărat că cele două ramuri ale autorității bugetare sunt la fel de puternice, dar puterea acestei ramuri nu poate fi folosită cu adevărat, deoarece tratatul ne-a impus ajungerea la un acord. Singura situație în care puterile Parlamentului ar fi mai extinse, și anume dacă, în viitor, Consiliul și-ar respinge propria autoritate, este de neimaginat. Trebuie să recunoaștem cu toții faptul că, dacă o să continuăm cu o douăsprezecime, nu vom face decât să ne împleticim de la o lună la alta, nu să obținem o Uniune Europeană, și, prin urmare, în primul rând, în acord cu celelalte grupuri, Partidul Popular European consideră că este necesar ca Uniunea Europeană să dispună de un buget valabil în cursul zilei de mâine.

Baza acestui buget va fi bugetul prezentat de Comisia Europeană în vară și considerat de Parlament ca bine fundamentat și solid. Consiliul a fost, mai mult sau mai puțin, de aceeași părere, deoarece nu l-a modificat mult, reducând, numai, într-o anumită măsură, nivelul plăților invocând marea criză. Este o criză ciudată dacă, în aparență, poate fi rezolvată cu patru miliarde comparativ cu venitul statelor membre europene. Ca să fiu sincer, nivelul reducerii ar putea fi considerat oarecum populist. Ceea ce m-a bucurat la acordul final, când Parlamentul a adoptat reducerea cu aceste patru miliarde, a fost faptul că nu am redus cifrele uniform, ci am reținut domeniile importante în privința cărora Parlamentul a fost deosebit de sensibil, fiind prioritare.

Personal, consider că este important că a existat o creștere semnificativă, de aproape 15 %, a fondurilor disponibile pentru sprijinul politicii de coeziune. Este important și că am obținut un anumit progres. Înțeleg semnalul, dle președinte și mă vor opri imediat, dar mai trebuie să spun că Parlamentul a făcut o mare greșeală la sfârșitul procesului de negociere, iar interesele înrădăcinate în politica partidului au făcut extrem de dificilă atingerea tuturor obiectivelor noastre.

 
  
MPphoto
 

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D.(DE) Dle președinte, aș dori să reiau afirmațiile dlui Surján. Abordăm o nouă procedură în cadrul căreia cele două componente ale organului legislativ al bugetului, Consiliul și Parlamentul, acționează la același nivel. Aș dori să mă adresez tuturor colegilor deputați din Comisia pentru bugete care au reclamat faptul că această dezbatere a devenit una de natură politică. Aș dori să vă spun că logica acestei noi proceduri impune să depășim acele aspecte bugetare tehnice și să discutăm politica bugetară reală. Cu această politică bugetară a devenit evident faptul că, în cadrul altor autorități și al Consiliului European, există intenții de utilizare a politicii bugetare pentru obținerea unei alte Uniuni Europene. Prin urmare, voi începe cu președinția Consiliului – cu dumneavoastră, dle Wathelet.

În opinia mea, Parlamentul îi este dator Președinției belgiene, deoarece cred că a ajutat la obținerea unor lucruri pe care nu le credeam posibile în urmă cu trei săptămâni. În Consiliu, guvernul Regatului Unit și guvernul Țărilor de Jos – trebuie să le menționăm numele aici – nu au fost pregătite să cadă de acord asupra unui compromis cu privire la implicarea Parlamentului în perspectiva financiară. Compromisurile pe care le-am urmărit cu Consiliul au fost respinse. Până în ultimul moment, au încercat să ajungă la un compromis, dar aceste două guverne au spus „nu”. S-a găsit o soluție foarte inteligentă – poate o soluție belgiană – și anume, să obținem emiterea unei declarații de către guvernele țărilor care vor deține Președinția în următorii doi ani – Ungaria, Polonia, Danemarca și Cipru – cu privire la faptul că vor implica Parlamentul în elaborarea obiectivelor. Presupun că acest lucru se va întâmpla ca anterior, cu alte cuvinte, conform actualului acord interinstituțional. Astfel, cele patru guverne au declarat, în Consiliul European, că sunt de păreri diferite de cea a guvernului Țărilor de Jos și a guvernului Regatului Unit. Acesta este un succes major, deoarece a evidențiat faptul că, în cadrul Consiliului, există, cu siguranță, opinii diferite, de exemplu, cum este cazul unor state ca Ungaria sau Polonia care se tem că, prin finanțarea Serviciului european pentru acțiune externă, în condițiile în care ITER și proiectul Galileo folosesc aceleași resurse bugetare pe care le avem în prezent, dar înghețând cheltuielile cu agricultura până în 2013, la un moment dat, vor trebui realizate reduceri de undeva. Prin urmare, Consiliul nu este un tot unitar care să poată dicta obiective uniforme. Mai mult, reducerile ar fi realizate, atunci, în legătură cu politica de coeziune. Astfel, avem aliați în Consiliu, și anume, acele state care nu doresc reducerile, iar acestea includ, în special, Polonia și Ungaria, următoarele două state care vor deține Președinția. Din acest punct de vedere, Parlamentul a obținut un succes important.

Nu împărtășesc opinia dnei Trüpel, conform căreia am cedat – dimpotrivă! Referitor la cea de-a doua cerere politică principală pe care am înaintat-o, flexibilitatea, nu s-a ajuns la un acord. Problema a fost amânată. Dle Wathelet, spuneți că, acum, există unanimitate și că ați fi putut obține majoritatea calificată. Voi inversa această afirmație și voi spune că cei care doresc să avem ITER trebuie să asigure și faptul că există unanimitate în Consiliu pentru a coopera cu privire la flexibilitate, în caz contrar, nu vom ajunge la ITER.

Am desfășurat negocieri intense și foarte controversate. În cele din urmă, nu a fost vorba despre cifre, ci despre voință politică.

În final, al treilea aspect este că, în cadrul dezbaterilor îndârjite, Comisia s-a poziționat între Consiliu și Parlament. În Consiliu nu există niciun guvern care să fie pregătit să discute despre resursele noastre proprii. Vrem să discutăm resursele proprii. Comisia și-a adoptat poziția. În această privință a fost de acord cu Parlamentul. Astfel, instituțiile comunitare s-au pus de acord. În primăvară, mă aștept ca Președintele Comisiei și dumneavoastră, dle Lewandowski, să prezentați o propunere corespunzătoare privind demersurile referitoare la resursele proprii în UE. Statele membre – cele 27 de guverne – vor trebui să adopte o poziție cu privire la acest aspect.

Sunt puțin surprins de faptul că sunt singurul președinte de grup care ia cuvântul astăzi aici. Aș dori să mă adresez și colegilor mei deputați cu privire la acest lucru. Într-o anumită măsură, a existat o dezbatere aprinsă între noi și experții bugetari. Cred că, în cele din urmă, aceasta a avut un curs favorabil. Aș dori să le mulțumesc raportoarelor pentru buget, dna Jędrzejewska și dna Trüpel. Implicându-mă mai intens în privința bugetului la nivel politic, am aflat cât de dificilă este această activitate. Aș dori să vă felicit foarte mult pentru munca depusă. În cele din urmă, aș dori să îmi cer scuze tuturor membrilor Comisiei pentru bugete care, uneori, au considerat că i-am provocat. Cu toate acestea, trebuie să vă spun că am considerat că această provocare este necesară.

 
  
MPphoto
 

  Anne E. Jensen, în numele Grupului ALDE.(DA) Dle președinte, aș dori să încep și eu prin a le mulțumi dnei Jędrzejewska și dnei Trüpel pentru munca intensă și de calitate pe care au depus-o în privința bugetului și, poate, în special dnei Jędrzejewska, a cărei sarcină a fost incredibil de dificilă conform noii proceduri. Aș dori să-i mulțumesc Președinției belgiene, care și-a adus o contribuție fantastică și cred și că președintele nostru, dl Lamassoure, a depus o muncă minunată în timpul acestor negocieri. Bineînțeles, și Comisia a depus eforturi ca să aducă o contribuție constructivă, în special în ultima fază de aici.

Din punctul de vedere al Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, acesta este un rezultat bun pentru bugetul pe 2011. Am obținut creditele necesare pentru cercetare, energie și educație, iar în domeniul afacerilor externe, am găsit fondurile necesare pentru Palestina și țările producătoare de banane fără a face reduceri din alte programe. Această procedură bugetară a demonstrat strictețea și inflexibilitatea accentuate ale cadrului financiar multianual. Nu am rezolvat încă problema finanțării proiectului de energie de fuziune ITER pentru următorii doi ani – acest lucru a fost amintit de mai mulți vorbitori. Grupul ALDE ar dori găsirea unei soluții la această problemă. Dacă o să continuăm să îndeplinim ambițiile prevăzute în politica energetică a UE, și în următorii doi ani ne vom confrunta cu negocieri bugetare dificile dacă nu avem un acord care să asigure o mai mare flexibilitate. Sper că acest lucru se va întâmpla în curând și, în acest sens, aș dori să-i mulțumesc dlui Böge pentru eforturile neobosite depuse pentru a asigura găsirea unei soluții adecvate.

 
  
MPphoto
 

  Isabelle Durant, în numele Grupului Verts/ALE.(FR) Dle președinte, dle Wathelet, dle comisar, în urmă cu numai o lună, deși am obținut, în linii mari, un acord cu privire la cifrele bugetului pentru 2011, cele patru grupuri politice mari au intervenit foarte zgomotos și hotărât, solicitând Președinției belgiene să negocieze cu Consiliul nu numai cifrele pentru 2011, asupra cărora exista acord, dar și un acord politic autentic pentru următoarea etapă, un acord politic care să ne permită să lucrăm împreună, sub forma unor convenții sau în altă formă – contează prea puțin – dar și cu parlamentele și guvernele naționale, cu privire la cadru financiar viitor și la resursele proprii. Toată lumea a fost de acord.

Atunci, în urmă cu numai o lună, am solicitat aceasta deoarece am considerat că trebuie să garantăm viitorul finanțelor europene pentru că am considerat că este necesar să venim în ajutorul bugetele statelor membre, care se confruntă toate cu dificultăți și pentru că Uniunea Europeană trebuie să aibă resurse proprii. A existat un acord general și aș putea să spun că a fost afirmat foarte hotărât.

Unde ne aflăm în această privință o lună mai târziu? Ne-am întors de unde am plecat. Bugetul pentru 2011 urmează să fie adoptat. Acesta ignoră flexibilitatea și ITER. După cum știți, nu am niciun regret în privința ITER, dar, pe de altă parte, într-o anumită măsură, Președinția belgiană – cu toate că trebuie să recunosc că a depus eforturi considerabile – încearcă să ne înduplece propunând să ne mulțumim cu o declarație a Consiliului, cu înțelepciunea Comisiei – cu toate că sper că va fi întotdeauna de partea Parlamentului; aceasta este poziția sa adecvată – și cu o scrisoare a primului ministru, dl Leterme, care propune, de fapt, să respectăm tratatele. Este bine că nu ne propune contrariul – acest lucru ar fi surprinzător.

Prin urmare, trebuie să recunoașteți că este o propunere destul de superficială și trebuie să vă dați seama că suntem puțin frustrați. Nici nu sunt sigură dacă Președinția belgiană însăși crede în totalitate tot ce spune cu toate că, dacă „floarea la ureche” ar fi durat puțin mai mult, dle Wathelet, am fi putut să ajungem la un acord mai bun, la un acord mai puternic pentru viitor, care să ne ofere mai multe posibilități să furnizăm garanțiile adecvate pentru viitor.

Aveți impresia că am obținut foarte puține; și eu la fel. Chiar și așa, vom acționa adecvat și vom aproba rezoluția în consecință, cu toate neajunsurile sale, iar în privința celorlalte aspecte, am pierdut o șansă, dar fiți siguri că vom apărea la următoarea reuniune, pentru că dezbaterea privind perspectivele nu s-a încheiat.

 
  
MPphoto
 

  Derk Jan Eppink, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, voi încerca să fiu mai scurt decât antevorbitoarea mea. Grupul meu propune să adoptăm bugetul astfel cum a fost convenit de Consiliu. El prezintă o mică majorare, iar acesta este un compromis rezonabil. Rețineți că statele membre și cetățenii trebuie să-și reducă bugetele. Din păcate, dezbaterea privind bugetul a început pe picior greșit. Parlamentul a solicitat o creștere de 6 %, care era absurdă și a demonstrat că această adunare este inabordabilă. Aici, dezbaterea a fost chiar alimentată de spirite temperamentale care voiau să răpească bugetul pentru a forța accesul la resursele proprii, cu alte cuvinte, la impozitele UE. Ne-am opus întotdeauna acestui lucru. Tratatul de la Lisabona este foarte clar în această privință. Parlamentul are drept de consultanță, nu de codecizie.

Astfel cum am prevăzut, Parlamentul a pierdut această luptă. Acum se îndreaptă către poziția pe care conservatorii europeni au susținut-o de la bun început – un buget de 1 % din PIB. Acum, spiritele temperamentale, în special verzii, trebuie să se calmeze. Încercați să vă imaginați că UE nu ar avea buget anul viitor, în timp ce moneda euro s-ar prăbuși. Este imaginea pe care vreți să o oferiți piețelor financiare? Nu ar fi deloc mulțumite.

Aș dori să felicit guvernele Regatului Unit și al Țărilor de Jos pentru poziția principială adoptată. Îi mulțumesc guvernului belgian pentru rolul de intermediar integru și Comisiei pentru cunoștințele și activitatea desfășurată cu sânge rece.

 
  
MPphoto
 

  Miguel Portas, în numele Grupului GUE/NGL.– (PT) Dle președinte, prin adoptarea proiectului de buget pentru 2011 punem capăt unui proces de negociere tumultuos. În primul rând, câteva cuvinte despre buget, în sine. Este rezultatul impunerii creșterilor solicitate de guverne, care erau sume reziduale. Propunerea prezentată de guverne și pe care o vom vota mâine, se situează cu mult sub limitele convenite în momentul negocierii perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013.

Grupul meu a contestat acest punct de vedere pentru că nu suntem de acord cu bugete de continuitate în perioade excepționale și nu suntem de acord cu bugete care nu pot să combată criza socială în care au fost aruncate țările noastre de politicile de austeritate. Numai acest lucru ar fi suficient ca să nu putem să votăm pentru acest buget. Totuși, subfinanțarea are o altă consecință: va impune corecții succesive în timpul anului 2011, chiar guvernele recunoscând acest lucru prin semnarea unui protocol care spune exact acest lucru.

Acum, referitor la viitor: majoritatea celor care vor vota pentru acest buget sperau, cel puțin, că acest buget nu se va repeta în 2012 și în 2013, însă nimic nu ar putea fi mai nesigur. În pofida criticilor noastre, grupul meu a susținut poziția Parlamentului în timpul impasului pentru a evita acest risc foarte real. Cu toate acestea, angajamentul final este unul slab. Vă garantez că, în 2012, vom purta o versiune revizuită și extinsă a discuțiilor de anul acesta, deoarece minoritatea guvernelor, condusă de Regatul Unit, consideră că bugetele europene actuale sunt exagerate: acestea vor mai puțin, nu vor mai mult. În plus, aceleași guverne vor și reducerea flexibilității. Acestea sunt guvernele cărora le plac sancțiunile și le displace solidaritatea; acestea sunt guvernele care vor hiperausteritate, nu progres social. Acesta este motivul pentru care această Europă – o Europă care respinge emiterea de obligațiuni europene, o Europă care refuză să impoziteze tranzacțiile financiare – este o Europă hotărâtă să-și distrugă propriul proiect european. Nu este o Europă pe care putem să o acceptăm și, astfel, nu putem să votăm pentru acest buget.

 
  
MPphoto
 

  Marta Andreasen, în numele Grupului EFD. – Dle președinte, voi vorbi puțin pentru a compensa durata discursului dlui Portas. Numeroși deputați din acest parlament se vor felicita pentru că au obținut o creștere de 2,9 % pentru bugetul pentru 2011. Alții, în schimb, se vor plânge că nu este suficientă. Personal, deplâng faptul că acest parlament ignoră criza prin care trec europenii și urmărește numai să-și satisfacă propriile ambiții. Personal, regret că dl Cameron aprobă o asemenea creștere în timp ce impune reduceri drastice ale bugetului britanic, o situație care a început să dea naștere la tulburări în rândul populației.

Banii nu vor îmbunătăți economia acestor state membre și nici nu vor asigura locuri de muncă celor care și le pierd pe ale lor, dar, dacă sunt păstrați în Marea Britanie, s-ar evita, de exemplu, necesitatea creșterii taxelor de studiu. Bineînțeles că nu vom vota în favoarea bugetului în forma sa majorată.

 
  
MPphoto
 

  Lucas Hartong (NI).(NL) Dle președinte, în această dimineață am primit prin e-mail o invitație la un cocktail din partea secretariatului Comitetului pentru bugete. Petrecerea era pentru sărbătorirea faptului că Parlamentul European a reușit să-și majoreze bugetul pentru 2011.

Dacă ar fi la latitudinea acestui Parlament și a Comisiei, mult mai mulți bani ar fi fost luați din buzunarele cetățenilor noștri. Impozitele europene: iată un motiv pentru a sărbători cu un cocktail! Faptul că statele membre își pierd dreptul de veto privind bugetul: iată un alt motiv pentru o petrecere! Dle președinte, propun să dansăm pe mormântul drepturilor cetățenilor! Totuși, din fericire, există un motiv de sărbătoare. În urma unor presiuni intense din partea statelor membre, majorarea bugetului a fost plafonată.

Din păcate, acest lucru înseamnă, în continuare, că nu există o reducere, acesta fiind dorința Partidului Olandez pentru Libertate (PVV), însă creșterea nu este atât de mare pe cât ar fi dorit acest parlament. Spre furia Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, a Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, a Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) și al Democraților Europeni nu vor exista impozite europene, iar statele membre își vor menține dreptul de veto. Prin urmare, când voi ridica paharul astăzi, va fi pentru aceste state membre curajoase, încăpățânate, cum sunt Țările de Jos, care au refuzat să fie de acord cu cererile Parlamentului. Trăiască statele membre, trăiască cetățenii!

 
  
MPphoto
 

  Salvador Garriga Polledo (PPE).(ES) Dle președinte, dna Jedrzejewska, dna Trüpel, dl Lamassoure, dl Lewandowski și dl Böge sunt numele care se află în spatele unui buget pentru 2011 care cred că, în cele din urmă, s-a dovedit a fi moderat și realist.

Comisia pentru bugete a elaborat deja un proiect care, în ceea ce privește creditele de angajament, a fost în totalitate conform cu restricțiile financiare și a lăsat deschisă calea negocierilor pentru creditele de plată, deoarece, astfel cum a afirmat Comisia Europeană, au existat și continuă să existe temeri privind modificarea creditelor de plată în cadrul fondurilor structurale pentru anul viitor.

Din păcate, în urma votului din plen din luna octombrie, ne-am implicat în negocieri politice implicând Consiliul și, de atunci, totul a decurs prost: „scrisoarea celor doisprezece”, creșterea cu 2,9 % a creditelor de plată impusă de Consiliu, presiunea asupra Parlamentului și a deputaților din Parlament și eșecul final concretizat în anularea reuniunii Comisiei pentru bugete care ar fi trebuit să aibă loc ieri pentru a încerca obținerea unui acord privind flexibilitatea și finanțarea viitoare a reactorului termonuclear experimental internațional (ITER).

Ar trebui să tragem concluzii din aceasta? Cred că ar trebui. Consiliul ar trebui să tragă concluzii; următoarele Președinții ar trebui să tragă concluzii; Comisia Europeană ar trebui să tragă concluzii și, de asemenea, noi.

Vă voi prezenta acum concluzia: lăsați negocierile privind bugetul UE pentru ceilalți ani și în seama specialiștilor, care sunt cei care au luat astăzi cuvântul.

Aș dori să profit de această ocazie ca să-i urez bun venit colegului meu, dl Schultz, în cadrul Comisiei pentru bugete și să-i reamintesc faptul că această comisie se va reuni în luna ianuarie. Sper că, atunci, veți prezenta o propunere alternativă cu privire la modul de finanțare a ITER, având în vedere că din bugetul pentru 2010 am pierdut 571 de milioane de euro.

 
  
MPphoto
 

  Göran Färm (S&D).(SV) Dle președinte, doamnelor și domnilor, sunt încântat de faptul că Parlamentul și Consiliul au putut să ajungă la un acord privind bugetul pentru 2011 în aceste vremuri dificile. Bugetul este un bun compromis în măsura în care am putut să menținem o rată redusă a creșterii, găsind, totuși, resurse rezonabile pentru domeniilor noastre prioritare. Aș dori să le mulțumesc foarte mult raportoarelor noastre, dna Jędrzejewska și dna Trüpel, ca și Președinției belgiene, care și-au adus o contribuție foarte constructivă.

Ceea ce mă preocupă sunt perspectivele pe termen lung deoarece, pe termen lung, nu va fi rezonabil ca statele membre să aloce noi sarcini către UE dar să nu poată să ajungă la un acord privind modul de a le finanța. Aceasta va fi o problemă majoră în 2012 și în 2013 și, bineînțeles, pe măsură ce ne pregătim pentru următorul cadru financiar, deoarece este acum evident că minoritatea țărilor contribuabile nete mai bogate, unele dintre acestea având guverne eurosceptice, vor să reducă bugetul UE cu orice preț, indiferent de consecințe. Este o poziție irațională, în special fiindcă și ele insistă asupra cheltuielilor crescute din anumite domenii, ca, de exemplu, proiectul IT și nu pot, nici acestea, să indice unde ar trebui făcute economii. Ar trebui să reducem ajutorul în agricultură? Ar trebui să limităm fondurile structurale? Unii oameni doresc acest lucru, dar majoritatea refuză.

Problemele cu care ne confruntăm în privința viitorului sunt, de fapt, problemele politice interne din cadrul Consiliului și dintre statele membre cu atitudini diferite față de UE și bugetul acesteia din viitor. Cea mai controversată problemă este aceea a mecanismelor de flexibilitate ale viitorului. Pentru noi, noi, social-democrații, există două probleme.

În primul rând, este o chestiune de principiu că ar trebui să susținem un acord interinstituțional pe care îl avem din 1999 și care a funcționat extrem de bine. Niciun parlament din lume nu ar accepta o reducere a influenței, în special dacă nu există motive practice riguroase pentru acest lucru. Consiliul nu a putut să prezinte niciun motiv practic pentru reducerea flexibilității. Tratatul de la Lisabona nu exclude un nou acord având același conținut ca cel actual; mai curând este vorba de voința politică a statelor membre.

În al doilea rând, când marjele se reduc la sfârșitul perioadei bugetare și, în același timp, se adaugă noi sarcini, va crește și nevoia de flexibilitate. Acest lucru a fost subliniat de Comisie în evaluarea sa asupra cadrului actual. În ciuda faptului că toate argumentele susțin creșterea flexibilității și că ar trebui să fie mai simplu să aplicăm flexibilitatea, Consiliul s-a orientat în direcția opusă. Acest lucru este inacceptabil. Știm, acum, că există state membre care consideră actuala dispută cu privire la flexibilitatea redusă drept o pregătire pentru marea luptă care va avea ca rezultat diminuarea drastică a bugetului UE. Dacă se dovedește că aceasta va fi direcția Consiliului pentru viitor, mă tem că ne vom confrunta cu o criză bugetară de lungă durată, deoarece nu vom accepta acest lucru.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 

  Lucas Hartong (NI).(NL) Ați descris ca fiind „alarmant” faptul că unele dintre statele membre se opun majorării bugetului pentru 2011 și că, prin urmare, vor fi posibile mai puține proiecte. Nu ați luat în considerare posibilitatea ca acele state membre să nu considere că sunt necesare aceste proiecte europene?

 
  
MPphoto
 

  Göran Färm (S&D). – Dle președinte, bineînțeles că înțeleg acest lucru, însă există o diferență între cele care sunt state membre contribuabile nete și cele care sunt state membre beneficiare nete. Trebuie să înțelegem acest lucru. S-ar putea spune, cu ușurință, că Regatul Unit, Țările de Jos, chiar și propriul meu stat membru, Suedia, ar avea de câștigat din reducerea bugetului UE.

Priviți, însă, care sunt statele membre care au, cu adevărat, probleme acum. Priviți Grecia, Portugalia și Irlanda. Acestea ar pierde dacă s-ar reduce bugetul UE deoarece acesta își aduce, de fapt, contribuția la economiile lor – mai ales prin intermediul fondurilor structurale și prin alte părți ale bugetului – așa că nu cred că este o modalitate echitabilă de acțiune.

 
  
MPphoto
 

  Carl Haglund (ALDE).(SV) Dle președinte, cel puțin acum desfășurăm o dezbatere adecvată, cu implicarea reprezentatului Consiliului. În această dezbatere privind bugetul pentru anul viitor s-a discutat mult timp despre cine și ce a făcut și, mai ales, de ce. În opinia multora, aceasta a fost o dezbatere între instituții, care, într-un fel, este regretabilă dar, în același timp, poate putem să învățăm ceva pentru viitor.

Acum o lună am fost suficient de critic cu privire la modul în care Consiliul analizează viitorul și posibilitatea finanțării priorităților pe care le-au prezentat chiar domniile voastre, iar prin aceasta mă refer în special la strategiile Europa 2020, cu alte cuvinte, la modul în care vom finanța obiectivele ambițioase pe care le avem în Europa. Criticile mele sunt încă valabile și, prin urmare, cred că ar putea fi interesant să analizăm bugetul pe care îl avem acum, în special în lumina acestui aspect.

Am convenit asupra unui buget cu o majorare de 2,91 %, ceea ce, personal, cred că este o soluție pe deplin rezonabilă. În cazul în care Consiliul ar fi avut câștig de cauză, creditele pentru cercetare ar fi fost reduse cu aproape o jumătate de miliard de euro comparativ cu suma inițială propusă de Comisie, și, din acest punct de vedere, nu am înțeles încă, pe deplin, ce urmărea Consiliul. Mai târziu, Parlamentul a rectificat aceasta în propria versiune, ceea ce este un lucru bun. Aceasta înseamnă, din multe puncte de vedere, că ne-am orientat într-o direcție mai bună, și, chiar dacă cifrele sunt aceleași pe care le-a vrut Consiliul, conținutul este semnificativ mai bun decât cele 2,91 % ale Consiliului. Cred că merită să luăm act de faptul că, deși menținem aceleași cifre, au existat modificări semnificative ale bugetului.

Dl Färm a luat în considerare flexibilitatea și, în acest sens, Consiliul trebuie să analizeze modul în care intenționează, în termeni specifici, să găsească fondurile necesare pentru investițiile viitoare asupra cărora am convenit, deoarece, în anii viitori, nu vom putea să le găsim dacă o să continue logica pe care o aplică în prezent.

 
  
MPphoto
 

  Martin Callanan (ECR). – Dle președinte, în mod evident, sunt bucuros că, în cele din urmă, Parlamentul și-a schimbat atitudinea, acceptând ceea ce, pentru majoritatea dintre noi, era inevitabil de la bun început și s-a mulțumit cu o creștere de 2,9 %, cu toate că, trebuie să spun, pentru mulți dintre noi, acest lucru este suficient. Mulți dintre noi ar fi vrut să existe o înghețare – sau, poate, în cel mai înverșunat optimism, o reducere – a bugetului UE deoarece, cu cât UE cheltuiește mai puțini bani, cu atât intervine mai puțin în viața cetățenilor obișnuiți.

Evident, acesta este un bun rezultat pentru David Cameron, pentru Mark Rutte, dar și o victorie pentru contribuabilii greu încercați ai Europei, care trebuie să achite toate facturile instituțiilor UE. Într-un moment de austeritate, într-un moment în care majoritatea statelor membre fac reduceri, sincer, a fost o nebunie ca acest parlament să încerce să majoreze cheltuielile UE cu 6 %. Sunt mulțumit că, cel puțin, a existat un modic bun simț.

Celor care cred în proiectele europene și care cred în integrarea europeană – iar eu nu mă număr în mod special printre aceștia – le spun că, încercând să insistați asupra unei creșteri ridicole a cheltuielilor UE în timp ce toți ceilalți, fiecare altă instituție publică din Europa, se confruntă cu sarcina grea a reducerilor, v-ați discreditat cauza mai mult decât ar fi putut oricine altcineva. V-ați discreditat fără măsură cauza.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder (EFD).(NL) În ultima fază a procedurii bugetare, Consiliul și Comisia au făcut declarații politice, în special cu scopul de a implica Parlamentul European în finanțarea Uniunii Europene pe termen lung. Vreau să adresez două întrebări în această privință.

Prima întrebare: cum vor materializa Consiliul și Comisia această cooperare? Va avea Parlamentul European un rol de codecizie? Mă îndoiesc foarte mult cu privire la aceasta.

Cea de-a doua întrebare se referă la impozitul european. În iunie 2011, Comisia Europeană dorește să prezinte o propunere privind finanțarea UE pentru perioada 2014-2020. Întrebarea mea se referă la următorul aspect: aceasta include un impozit european? Dacă da, acest lucru înseamnă că lista posibilelor taxe pe care Comisia Europeană a lansat-o în luna octombrie a devenit și mai lungă. Dacă este vorba despre o taxă pentru sectorul financiar, atunci, în opinia mea, orice venit ar trebui, cu siguranță, să fie destinat statelor membre deoarece, până la urmă, acestea au trebuit să salveze băncile.

În final, dle președinte, susțin pe deplin poziția adoptată de guvernele olandez și britanic în acest conflict.

 
  
MPphoto
 

  Angelika Werthmann (NI).(DE) Dle președinte, în primul rând, aș dori să le mulțumesc dnei Jędrzejewska și dnei Trüpel, care au desfășurat procedura bugetară cu foarte multă responsabilitate și cu atenție clară asupra priorităților.

Referitor la bugetul pentru 2011: când analizăm bugetul UE trebuie să ne amintim, întotdeauna, că aproape 95 % din fonduri se întorc la cetățeni. Cel mai bun exemplu este Fondul european de ajustare la globalizare. La nivelul de 6 %, costurile administrative ale UE sunt mai mici decât cele ale multora dintre statele membre ale sale. Timp de mai mulți ani, bugetul UE se ridica la plus-minus 1 % din PIB. În aceste condiții s-a finanțat extinderea de la 15 la 27 de state membre fără resurse bugetare suplimentare. În urma Tratatului de la Lisabona, acum avem noi sarcini.

Majorările bugetare sunt întotdeauna dificile. Cu toate acestea, conținând teme cum sunt noi proiecte și noile sarcini impuse prin tratat, bugetul pentru 2011 este și o investiție în viitorul UE și în funcționarea instituțiilor sale.

 
  
MPphoto
 

  Alain Lamassoure (PPE).(FR) Dle președinte, având în vedere constrângerile excepționale cu care ne confruntăm în acest an, acordul obținut în privința proiectului de buget pentru 2011 este cel mai bun compromis posibil. Pentru aceasta, trebuie să le mulțumim și să le felicităm pe cele două raportoare, Comisia Europeană și remarcabila Președinție belgiană, față de care aș dori să-mi exprim în mod special recunoștința.

Dl Wathelet este puțin trist; are impresia că s-au făcut prea puține. Domnia sa ar trebui să considere gestul Parlamentului de a acorda 570 de milioane de euro statelor membre în loc să aloce acești bani către ITER drept un act de mărinimie din partea Președinției belgiene.

De la inițierea negocierilor, Parlamentul a fost nerăbdător să demonstreze faptul că-și recunoaște responsabilitățile. Acum, la sfârșitul anului, când coeziunea Uniunii este pusă la îndoială încă o dată, Comisia pentru bugete recomandă, cu tărie, să punem capăt incertitudinii privind bugetul pentru 2011.

Cu toate acestea, problemele fundamentale rămân aceleași. Spre deosebire de câteva bugete naționale, bugetul Uniunii nu este amenințat de faliment. Din punctul de vedere al statutului, este un buget echilibrat, dar este la un pas de eșec politic. Europa își finanțează ambițiile prin perorații. Totuși, inflația verbală, inflația obiectivelor grandioase și iluzorii, este la fel de dăunătoare ca inflația monetară.

Uniunea nu mai are mijloacele să finanțeze deciziile care au fost deja luate și nici noile competențe care i-au fost conferite de Tratatul de la Lisabona. Uniunea nu a reușit nici să introducă noile proceduri care i-ar permite să asigure faptul că, în absența finanțării comunitare, obiective comune majore, cum este Europa 2020, sunt incluse în bugetele naționale.

Acesta este motivul pentru care Parlamentul acordă atât de multă importanță acordului obținut împreună cu Comisia și viitoarele Președinții cu privire la identificarea unei modalități de asigurare a finanțării politicilor viitoare prin intermediul bugetului comunitar, din resurse noi, care să nu mai secătuiască bugetele naționale și chiar prin intermediul bugetelor naționale, care sunt de 20 de ori mai mari decât minusculul buget european. În 2010, Uniunea și-a redefinit noțiunea de solidaritate financiară. 2011 trebuie să fie anul în care vom reinventa solidaritatea bugetară.

 
  
MPphoto
 

  Hynek Fajmon (ECR). (CS) Dle președinte, aș dori să repet clar, încă o dată, astăzi, că Uniunea Europeană are nevoie de un buget adecvat pentru anul următor. Nu există motive pentru care să avem un buget provizoriu. De asemenea, nu există motive ca Parlamentul European să condiționeze aprobarea bugetului de cerințe suplimentare. Toate țările europene trec, acum, printr-o perioadă dificilă din punct de vedere economic și au nevoie de certitudine sub forma unui buget adecvat, atât la nivel național, cât și la nivel european. Și gospodăriile, afacerile și autoritățile locale au nevoie de această certitudine.

Prin urmare, pot să declar aici, în numele colegilor mei din Partidul Civic Democrat din Republica Cehă și al colegilor din Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni că, la votul de mâine, vom susține compromisul la care s-a ajuns între Comisie, Consiliu și Parlament.

 
  
MPphoto
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE). - Votul de mâine poate să finalizeze prima procedură de aprobare a bugetului anual, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. Este evident că a fost o negociere dificilă. Parlamentul a propus aspecte politice extrem de importante, Consiliul a refuzat să le discute. Parlamentul a fost inițial foarte unit în menținerea poziției sale. Consiliul a fost divizat, dar a avut avantajul unanimității și a blocat concilierea. Astăzi suntem în situația de a avea un acord pe cifre. Consiliul și Comisia au acceptat prin declarații marea majoritate a cererilor Parlamentului European. Ar fi fost mult mai bine să existe un acord interinstituțional, care ar fi determinat mai multă siguranță pentru viitor. Din păcate, Parlamentul nu mai are aceeași unitate ca la debutul negocierilor. Consecința – lipsa finanțării ITER.

Eu cred că este foarte important să dăm Uniunii bugetul de care are nevoie în această perioadă de criză. Există timpul necesar până la aprobarea viitoarelor perspective financiare să ajungem la un acord pe subiectele rămase deschise. Consiliul trebuie să înțeleagă că nu este benefic pentru Uniune ca principalele politici europene să se aprobe prin codecizie, iar mijloacele financiare necesare aplicării acestor politici să fie decise doar de una din părțile implicate în cooperarea bugetară. Parlamentul trebuie să fie implicat la același nivel în ambele aspecte, politic și financiar.

 
  
MPphoto
 

  Peter van Dalen (ECR).(NL) Dle președinte, mulți deputați din acest parlament au adoptat o abordare ipocrită în declarația privind bugetul. Dl Schultz depune eforturi mici pentru a-și ascunde iritarea față de Consiliu. Se pare că dl Verhofstadt și-a limitat vocabularul la două fraze: obligațiuni europene și impozite europene. Dl Daul a sugerat chiar că Țările de Jos ar putea părăsi Uniunea Europeană. Aceste cuvinte sunt grele, dar susțin numai o latură a disputei.

Totuși, atunci când am propus să abordăm problema bugetului propriu al Parlamentului, acești domni și grupurile lor nu au părut să mă audă. În plus, când am propus ca deputații să fie transparenți cu privire la rambursările pe care le primesc pentru cheltuielile generale lunare, mi s-a întors spatele. Nu am beneficiat de sprijin nici când am sugerat să abordăm problema parcului de automobile de lux al Parlamentului. Când am sugerat să reducem birourile luxoase de informare ale Parlamentului, acest lucru a provocat dureri de cap multor deputați.

Prin urmare, mi s-ar părea un lucru foarte corect să votez împotrivă, însă grupul meu și țara mea au reușit să împiedice înrăutățirea situației și, din acest motiv, m-am abținut. Ar fi cu totul inadecvat să votez în favoarea unei creșteri cu 2,9 % în actualul context.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Fernandes (PPE).(PT) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, adoptând acest buget, Parlamentul European face dovada unui foarte mare simț de răspundere. Adevărul este că, în fața unei crize economice, financiare și sociale care este reticentă în a slăbi controlul asupra noastră, ar fi un lucru rău ca Uniunea Europeană și cetățenii să nu aibă un buget pentru 2011. Nimeni nu ar fi înțeles dacă instituțiile Uniunii ar fi urmărit să obțină acorduri largi privind bugetele lor din partea statelor membre și nu ar fi reușit să obțină un minim consens privind acest buget.

Cu toate acestea, cred că, deși bugetul pentru 2011 nu este unul rău, ar fi putut fi mai bun. Necesitatea unanimității în Consiliu cu privire la anumite aspecte a făcut ca negocierile să fie dificile. Acest lucru a prevestit dificultățile cu care se va confrunta Consiliul pentru a ajunge la un acord privind următorul cadru financiar multianual și noile resurse proprii care, după cum știm, necesită unanimitate în Consiliu.

În acest moment, aș dori să subliniez munca excelentă a dnei Jędrzejewska în calitate de raportoare și, de asemenea, a dnei Trüpel, eforturile Președinției belgiene și conduita Comisiei. Prioritățile pe care le-am stabilit sunt incluse în acest buget – aș sublinia consolidarea sprijinului pentru tineri, educație și inovare, precum și cercetare. De asemenea, aș dori să subliniez acțiunea de pregătire „Primul loc de muncă EURES”, care va spori mobilitatea tinerilor în UE în domeniul locurilor de muncă. Am lucrat personal la elaborarea acestei propuneri și sper că, după obținerea unui temei juridic, această acțiune de pregătire va da naștere unui program care să beneficieze de o alocare bugetară substanțială. Un alt aspect pozitiv a fost acordul la care s-a ajuns cu Comisia, aceasta urmând să prezinte, cel mai târziu până la sfârșitul lunii septembrie 2011, valori actualizate referitoare la alocările către politica de coeziune și dezvoltarea rurală, majorând aceste alocări dacă este necesar.

 
  
MPphoto
 

  Mairead McGuinness (PPE). – Dle președinte, aș dori să-i mulțumesc în special Sidoniei, raportoarea noastră, pentru că a gestionat excelent, în numele Parlamentului, negocieri foarte dificile. Această activitate trebuie recunoscută, ca și cea a Consiliului.

Vorbesc în calitate de raportoare pentru agricultură și vreau ca acest cuvânt, agricultură, să răsune în acest parlament, deoarece avem unele îngrijorări, nu numai privind cifrele, dar și procedura. Din perspectiva mea, această nouă procedură trebuie ajustată. Am putea și ar trebui să ne desfășurăm mai bine activitatea. Îmi spun mie aceasta, dar o spun și Consiliului și Comisiei și cred că trebuie să analizăm și să revizuim modul în care am lucrat în trecut.

Am obținut câteva câștiguri în domeniul agriculturii. Sunt foarte mici, dar eu sunt îngrijorată în privința viitorului. Aș dori ca Comisia să vorbească despre reducerile masive de mai bine de 800 de milioane de dolari care par să fie aplicate în cazul fondurilor de dezvoltare rurală. Îmi exprim speranța că acestea vor ajunge să fie acceptate.

Sunt îngrijorată în privința bugetului post-2013 și a posibilității ca agricultura să devină un sector din care oamenii să aloce fonduri către alte politici dacă nu există un acord privind un buget adecvat pentru toate politicile Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Zigmantas Balčytis (S&D).(LT) Pentru prima oară de la intrarea în vigoare a noului Tratat de la Lisabona, Parlamentul European și-a folosit puterile acordate pentru a participa pe deplin la elaborarea bugetului Uniunii Europene. Prima tentativă eșuată de a ajunge la un acord și de a include cerințele legitime ale Parlamentului European demonstrează un conflict care continuă să fie prezent între instituții și care, de fapt, nu ar trebui să existe, deoarece obstrucționează cooperarea interinstituțională eficientă. Aparent, nu poate fi negat faptul că obiectivul tuturor instituțiilor UE este acela de a asigura faptul că acordurile de o importanță deosebită pentru UE în ansamblu și pentru cetățenii săi sunt adoptate cât mai armonios cu putință. Prin urmare, în viitor, trebuie să existe modificări fundamentale ale principiilor de funcționare a instituțiilor înseși, iar includerea Parlamentului European în toate etapele negocierii, în special în adoptarea bugetului, trebuie să fie considerată deosebit de importantă pentru punerea în aplicare a principiilor democrației reprezentative.

 
  
MPphoto
 

  Riikka Manner (ALDE).(FI) Dle președinte, înainte de toate, aș dori să le mulțumesc raportoarelor pentru munca grea care a fost necesară pentru obținerea acestui compromis. Aceste negocieri au impus eforturi deosebit de mari ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona și a bugetelor stricte impuse în statele membre. Din acest motiv, aș dori să le mulțumesc tuturor negociatorilor.

Aceasta este prima dată când bugetul Uniunii Europene este decis într-o singură lectură, și, mai degrabă, cred că acest proces a subliniat și mai mult necesitatea unui mai bun dialog între cele două autorități bugetare, acest lucru fiind solicitat de mult timp de Parlament. Trebuie să existe negocieri permanente și o abordare armonizată referitoare la conciliere privind cadrele bugetare anual și multianual, pentru ca, la masa negocierilor, instituțiile să poată să vorbească una și aceeași limbă.

Cu toate acestea, acum putem, probabil, să fim mulțumiți că există un buget pentru 2011. În acest vârtej economic, elementele nesigure trebuie menținute la minim.

 
  
MPphoto
 

  François Alfonsi (Verts/ALE).(FR) Dle președinte, bugetul pentru 2011, astfel cum a rezultat în urma numeroaselor proceduri de conciliere dintre Comisia pentru bugete a noastră, Consiliu și Comisie, nu corespunde noilor echilibre instituționale prevăzute în Tratatul de la Lisabona.

Aceste echilibre nu au fost respectate de Consiliu și, în special, nici de reprezentanții anumitor guverne. Este inacceptabil în special faptul că cererea Parlamentului de a obține un dialog privind viitoarele resurse proprii ale UE nu a avut niciun rezultat.

Parlamentul nostru are, acum, putere de codecizie cu privire la aspectele bugetare. Trebuie să se asigure că ea este respectată, iar noi trebuie să reținem un lucru: până când această putere de decizie nu este exercitată sub forma unui vot negativ, nu vor fi posibile proceduri de conciliere echilibrate și autentice.

La un moment dat, Parlamentul European va trebui să aleagă să-și exprime cu hotărâre poziția instituțională. Această problemă a resurselor proprii va reapărea în următoarele luni. Dacă vrem să avem succes va trebui să ne ducem responsabilitățile până la capăt.

 
  
MPphoto
 

  Diane Dodds (NI). – Dle președinte, nu pot să votez pentru creșterea bugetului Parlamentului și cred că multe persoane din Regatul Unit vor fi cu adevărat uluite urmărind procedurile din acest parlament. Economiile naționale de pe teritoriul Europei au impus măsuri de austeritate și reduceri ale bugetelor. Sunt la ordinea zilei, iar popoarele noastre trebuie să se confrunte cu acestea.

Moneda euro este în criză și vreau ca Parlamentul să ia act de faptul că, deși în circumscripția mea nu se folosește moneda euro, ne învecinăm cu Irlanda. Această republică reprezintă o piață de export imensă pentru noi; prin urmare, această criză afectează și poporul nostru. În afara acestei crize, am propus o creștere cu 2,9 %, aceasta fiind limitată de la cele 6 % pe care le dorise deja Parlamentul, însă se referea la un buget pe care Curtea de Conturi nu l-a acceptat de mulți ani.

Cel mai îngrijorător este faptul că Comisia a promis că, până în luna iunie 2011, va prezenta propuneri privind un impozit UE. Vă mai mirați că ia amploare euroscepticismul?

 
  
MPphoto
 

  Michel Dantin (PPE).(FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să îmi adaug și eu mulțumirile și felicitările adresate celor care au reușit să încheie aceste foarte dificile negocieri.

Ne pregătim să aprobăm mâine un buget care reprezintă un progres uriaș pentru o Europă a mobilității și a tinerilor. Mai presus de toate, acest buget demonstrează hotărârea Parlamentului de a nu abandona investițiile europene la scară largă în timpul acestei perioade de criză.

Cu toate acestea, aș dori să vă împărtășesc îngrijorarea mea și neplăcerea cauzată de alegerea făcută de anumite grupuri politice, și, în special, de socialiști, ai căror reprezentanți ocupau funcții în guverne în momente-cheie, de a pune în pericol ITER, singurul proiect de cercetare fundamentală pe termen lung, în care Uniunea Europeană are un rol principal.

După cum știți, în luna iunie a anului trecut, Uniunea Europeană și-a luat angajamentul să contribuie cu 1,3 miliarde de euro la acest proiect, care este crucial pentru securitatea noastră. Prin urmare, prin votul nostru va fi pusă la îndoială credibilitatea Europei în lume. Această atitudine a însemnat că am pierdut aproape 600 de milioane de euro din fondurile neutilizate în 2010, care ar fi putut fi alocate către ITER. Este ridicol!

 
  
MPphoto
 

  Edit Herczog (S&D). – Dle președinte, ca deputată în Parlamentul European, mă simt responsabilă pentru buget. Ca socialistă, îmi pare foarte rău că nu suntem de acord cu un impozit pentru tranzacțiile financiare. În calitate de raportoare a Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, aș dori să subliniez faptul că susținem proiectul ITER, dar nu avem nevoie de o soluție încropită în grabă, pentru un an: avem nevoie de o soluție financiară sustenabilă pentru următorii douăzeci de ani. În calitate de cetățeană maghiară, sunt foarte bucuroasă că Președinția maghiară, să sperăm, nu va trebui să elaboreze bugetul, ci numai să găsească o soluție pentru ITER și pentru flexibilitate în timpul negocierilor.

 
  
MPphoto
 

  Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Dle președinte, voi vorbi scurt, pentru că deja mi-am epuizat intervalul orar. Pentru a-i răspunde dlui Belder, care este posibil să fi dispărut deja, propunerea Comisiei privind modul de cooperare între instituții a pus direct în aplicare articolele 312, 324 și, în special, articolul 311 din Tratatul de la Lisabona pentru procedura specifică referitoare la deciziile privind resursele proprii, conformându-se în întregime suveranității fiscale a statelor membre.

Referitor la resursele proprii, acest lucru făcea în mod explicit și evident parte din mandatul acordat Comisiei în luna decembrie 2005, lucru confirmat de Parlament, de a iniția nu numai componenta de cheltuieli, dar și cea de venituri ale bugetului, inclusiv reducerea oferită Marii Britanii. Am fost destul de atenți astfel încât să nu abordăm problema reducerii oferite Marii Britanii în revizuirea noastră bugetară și posibila noastră alegere pentru viitor nu este aceea de a crește cheltuielile, ci de a modifica proporțiile dintre plățile directe naționale și resursele proprii, în conformitate cu viziunea tratatului și a părinților fondatori ai Uniunii Europene.

În final, o remarcă cu caracter mai general: să sperăm că, dacă votăm mâine, testul Tratatului de la Lisabona va fi finalizat din punct de vedere bugetar și va trebui să tragem concluzii. Dacă avem un buget fără niciun deficit sau datorie și arătăm că nu vom accepta să fim țapul ispășitor pentru politicile eșuate ale anumitor state membre, mesajul transmis cetățenilor europeni va fi unul pozitiv. Prin urmare, acum, că avem un buget, ar trebui să ne continuăm discuția privind modalitățile de cooperare interinstituțională în condiții mult mai îmbunătățite.

 
  
MPphoto
 

  Melchior Wathelet, președinte în exercițiu al Consiliului.(FR) Dle președinte, asemenea dlui comisar, nu am multe de adăugat cu privire la această discuție.

Pur și simplu, auzindu-i pe unii deputați spunând că ar fi preferat să nu aprobe bugetul pentru a confirma puterile de codecizie ale Parlamentului, cred că toate instituțiile europene au mult mai mult de câștigat și își vor consolida poziția dacă pot, cu adevărat, să facă Uniunea Europeană să înainteze găsind căi de a face compromisuri în loc să se blocheze reciproc și să nu promoveze proiectele europene.

Cred că acesta este o chestiune de logică și, astăzi, țin să le mulțumesc tuturor celor care au ales să construiască Europa și să progreseze. A obținut Consiliul tot ce a urmărit? Nu. A obținut Parlamentul tot ce a urmărit? Bineînțeles că nu. Înaintăm? Da. Procedura de codecizie a funcționat; a produs efecte. Toată lumea a făcut anumite compromisuri. Toată lumea a făcut anumite concesii.

Mai sunt multe de făcut? Desigur. În mod evident, la acest lucru se referă dezbaterea privind flexibilitatea și ITER. Regret faptul că nu am putut să ajungem la un acord și am auzit spunându-se că propunerea prezentată este un pas înapoi. Nu. Repet: acest lucru se întâmplă în timpul fiecărei dezbateri, iar astăzi există unanimitate. Dacă obiectivul urmărit este obținerea majorității calificate, atunci cred că trebuie să adoptăm propunerea Președinției belgiene. Cred că acest lucru este esențial când este vorba despre elaborarea bugetelor pentru 2012 și 2013. Cred că acest mecanism trebuie promovat cu adevărat, deoarece corespunde practicilor anterioare, dar, cel puțin, asigură faptul că bugetele pentru 2012 și 2013 nu mai pot fi blocate prin unanimitate. Cred că trebuie să profitați, cu adevărat, de această ocazie.

Referitor la ITER, modul în care am folosit acest mecanism de flexibilitate pentru ITER 2010 arată, în mod clar, că vom avea nevoie de acest mecanism și că trebuie să adoptăm ce ne-a fost prezentat astăzi.

Aș dori să le mulțumesc sincer tuturor vorbitorilor – și nu îi voi aminti pe toți – care au recunoscut munca pe care am depus-o împreună ca să putem înainta. Aș dori să le mulțumesc tuturor celor care au preferat logica progresului față de logica blocării. Cred că trebuie, cu adevărat, să promovăm această logică.

Dle Lamassoure, ați vorbit despre solidaritate bugetară. În Consiliu a existat solidaritate aproape totală, toată lumea acceptând creșterea de 2,91 %. Am trecut de la a avea majoritate calificată la a avea unanimitate totală în cadrul Consiliului. Lăsând gluma la o parte, cred că toate declarațiile anexate la acest buget pentru 2011 – pentru că, da, un buget, în sine, este și politic, astfel cum a demonstrat Parlamentul prin prioritățile pe care le-a inclus în buget – fie că se referă la resursele proprii, la valoarea adăugată europeană, sau la lisabonizare – declarația Comisiei – sau în contextul acestei declarații comune, care este importantă și care a fost deja urmată de o scrisoare din partea prim-ministrului belgian, actualul Președinte al Uniunii Europene, cred că toate aceste declarații arată că toate etapele se îndreaptă în direcția corectă. Desigur, acțiunile noastre nu sunt la fel de rapide precum ar fi dorit ceilalți, însă sunt destul de rapide ca să putem să spunem că mașinăria este în mișcare și că este mai bine să adoptăm această logică a progresului în loc de o logică a blocării.

 
  
MPphoto
 

  Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, raportoare.(PL) Dle președinte, conform afirmațiilor antevorbitorilor mei, este clar că suntem cu toții bucuroși că, începând cu data de 1 ianuarie a anului viitor, vom putea să punem în aplicare bugetul pentru 2011 în mod eficient și fără întârzieri inutile. Totuși, toate aceste intervenții au clarificat și faptul că, încă, anumite lucruri lipsesc. Lipsesc discuțiile și lipsește înțelegerea. Pentru mine, este evident că Tratatul de la Lisabona ne deschide un teritoriu nou, neexplorat, și că ne va aștepta o dezbatere foarte dificilă cu privire la noul buget multianual post-2013 al Uniunii Europene.

Această dezbatere se referă la o problemă fundamentală, și anume, modul în care putem să reconciliem divergențele tot mai mari dintre așteptările Uniunii Europene sau, cu alte cuvinte, ce ar trebui să întreprindă Uniunea Europeană – și putem să observăm că statele membre și toate părțile interesate, inclusiv Parlamentul European, se așteaptă la tot mai mult din partea Uniunii Europene, deoarece Uniunea Europeană sar trebui să abordeze un număr tot mai mare de sectoare și să își arate disponibilitatea față de noi politici, noi domenii de activitate și stabilirea de noi sarcini proprii – o divergență între așteptările pe care le-am amintit și o voință tot mai redusă de finanțare a acestor noi acțiuni. Trebuie să desfășurăm dezbateri comune cu privire la această divergență tot mai dramatică. Nu putem să evităm aceste dezbateri, cu atât mai mult cu cât ne confruntăm, acum, cu o criză financiară și economică și, astfel, în privința finanțării, nu este loc pentru subiecte tabu. Ar trebui să vorbim deschis despre toate aceste probleme: despre veniturile proprii ale UE, despre ce ar trebui să întreprindă UE, despre ce ar trebui, poate, să nu încerce să întreprindă, despre ce este, cu adevărat, cel mai important pentru noi și despre măsura în care ar trebui finanțate aceste priorități.

Rezumând, cred că ceea ce s-a întâmplat în timpul adoptării bugetului pentru 2011 reprezintă atât baza, cât și punctul de plecare al dezbaterii, dar, în niciun caz, încheierea acesteia. Vă mulțumesc pentru voința de a vă implica într-o dezbatere și sper că, anul viitor, aceasta va fi și mai mare.

 
  
MPphoto
 

  Helga Trüpel, raportoare.(DE) Dle președinte, sunt bucuroasă că sunt cea care va avea ultimul cuvânt în cadrul dezbaterii de astăzi. Voi începe prin a accepta cu inima deschisă scuzele dlui Schulz. Domnia sa a spus că, uneori, s-a comportat inadecvat. Este întotdeauna un lucru bun că observă că, uneori, face mult prea mult zgomot. Vreau să resping cu hotărâre comentariile domniei sale privind faptul că, anterior, am abordat numai probleme bugetare tehnice și că, acum, ne-am dat seama că aceasta este o chestiune de politică bugetară. Lucrez în cadrul Comisiei pentru bugete timp de șase ani și, chiar anterior acestei perioade, a fost întotdeauna o chestiune de politică bugetară, nu numai un aspect tehnic. Dl Schulz a afirmat că a învățat foarte multe în ultimele săptămâni. Sunt bucuroasă să aflu aceasta. În acest caz, probabil că acum va înțelege acest lucru.

Mă voi adresa acum vocilor antieuropene care tocmai s-au auzit în acest parlament. Aș dori să subliniez, din nou, în mod clar, că, dacă – astfel cum este prevăzut în Tratatul de la Lisabona – scopul nostru este să discutăm noile resurse proprii ale Europei, acestea nu ar reprezenta numai un impozit suplimentar pentru cetățenii europeni, ci ar însemna și reducerea cu aceeași sumă a plăților realizate din produsele interne brute. Cu alte cuvinte, nu ar însemna, pur și simplu, o nouă sarcină impusă cetățenilor, ci ar oferi și un sistem mult mai transparent pentru resursele noastre proprii. Acest lucru impune o dezbatere. Resping încercarea de a manipula opinia sugerând că vor exista numai sarcini suplimentare. În schimb, scopul este să găsim un sistem de finanțare inteligent. Consiliul și Parlamentul ar trebui să fie pregătiți să întreprindă acest lucru.

Având în vedere că aici s-a prezentat pur și simplu, că, întotdeauna, Uniunea Europeană ia câte ceva contribuabililor europeni, cel de-al doilea comentariu al meu este acela că există programe educaționale pentru cetățenii europeni, există infrastructură, există noi limbi și există ajutor pentru fermierii producători de lapte. Cu alte cuvinte, ceea ce întreprindem aici este în interesul bine înțeles al cetățenilor europeni, iar acest lucru trebuie spus clar și răspicat.

Care este rolul global al Uniunii Europene în următorii ani? Există țări de mare succes, cum sunt China, India, Brazilia și alte țări, cu care concurăm la nivel global. Dacă vrem, ca Uniune Europeană, să fim puternici și să avem noi produse care, să sperăm, vor fi și sustenabile, metode de producție noi, caracterizate de simț de răspundere față de mediu, generare de energie care să fie bazată, cu adevărat, pe surse de energie regenerabilă, ceea ce a fost, din nou, prevăzut ca obiectiv la Cancun, în acest caz, și pentru aceasta avem nevoie de resurse adecvate și avem nevoie de bugetul european, care reflectă interesele noastre comune. Sper că aceasta va fi direcția în care ne vom îndrepta în următorii câțiva ani.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: ALEJO VIDAL-QUADRAS
Vicepreședinte

 
  
MPphoto
 

  Președintele. –– Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine, la ora 12.30.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris.(DE) Salut faptul că, în cele din urmă, am ajuns la un acord privind bugetul pe 2011. Acest lucru va asigura securitatea financiară pentru vulnerabilul sector agricol. Politica agricolă a UE are nevoie de un cadru bugetar stabil, în special în perioade dificile. Un buget în douăsprezece părți ar fi provocat dificultăți financiare serioase pentru multe state membre care au trecut deja la plățile agricole către agricultori. Agricultura este puternic dependentă de subvențiile UE. Familiile de agricultori au nevoie de securitate pentru întocmi planul de urmat pentru viitorul afacerilor lor. În toată Uniunea Europeană, plățile directe reprezintă 40 % din veniturile agricole și oferă securitate financiară comparativ cu un cadru al prețurilor scăzute de producție, cu creșterea costurilor de producție și a piețelor fluctuante. Măsurile care fac parte din programul de dezvoltare rurală aduc beneficii directe pentru zonele rurale și stimulează economiile regionale. Fermele din Austria, în special, beneficiază atât de primul, cât și de al doilea pilon de măsuri. Un total de 58 la sută din bugetul agricol anual al Austriei vine de la Uniunea Europeană. Agricultorii din Uniunea Europeană au o gamă largă de responsabilități, iar numărul acestora este în creștere. Aceștia trebuie să producă alimente de calitate superioară și să respecte standarde ridicate de bunăstare a animalelor, ajutând în același timp la prevenirea schimbărilor climatice, protecția mediului și păstrarea biodiversității. Pentru a fi în măsură să ofere aceste servicii esențiale, fermierii trebuie să aibă un venit sigur în baza politicii financiare sensibile și stabile a UE. În ceea ce privește negocierile asupra cadrului financiar pentru perioada 2014-2020, toate aspectele legate de agricultură trebuie să aibă același nivel de finanțare bugetară.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Stavrakakis (S&D) , în scris.(EL) Impasul din prima etapă a bugetului Uniunii pentru 2011 cauzat de poziția intransigentă luată de către o minoritate limitată de state membre, a fost aproape de a ne aduce fiasco-ul douăsprezecimilor și tot ceea ce implică un astfel de sistem, atât în ceea ce privește bugetele statelor membre cu o slabă dezvoltate economică, cât și posibilitatea unor întârzieri serioase ale fondurilor europene. Pentru a evita acest fiasco, Parlamentul a dat dovadă de simțul necesar de responsabilitate și este gata să accepte un buget, deși aceasta nu acoperă pe deplin nevoile sale și este necorespunzător, așa cum s-ar aștepta publicul european dacă am aborda în mod eficient criza economică. Cu toate acestea, problema cu privire la modul în care trebuie abordate nevoile bugetare în viitorul imediat pentru 2012 și 2013 persistă, iar eu fac apel la această mică minoritate de state membre să dea dovadă de un simț corespunzător al responsabilității și să conlucreze cu Parlamentul pentru a găsi o soluție care să-i ofere Uniunii Europene flexibilitatea necesară pentru a răspunde necesităților sale și a preveni o nouă criză bugetară.

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate