Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 15 decembrie 2010 - Strasbourg

1. Deschiderea ședinței

PREZIDEAZĂ: Jerzy BUZEK
Președinte

(Ședința a fost deschisă la ora 08.35)

2. Prezentarea programului de lucru al Comisiei pentru 2011 (propuneri de rezoluție depuse): consultați procesul-verbal

3. Viitorul parteneriatului strategic Africa-UE în urma celui de-al treilea summit UE-Africa (propuneri de rezoluție depuse): consultați procesul-verbal

4. Măsuri de executare (articolul 88 din Regulamentul de procedură): consultați procesul-verbal

5. Pregătirea Consiliului European (16-17 decembrie 2010) - Crearea unui mecanism permanent de criză pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct este dezbaterea comună referitoare la:

- declarațiile Consiliului și ale Comisiei privind pregătirile pentru reuniunea Consiliului European (16-17 decembrie 2010);

- Întrebarea cu solicitare de răspuns oral (O-0199/2010) adresată de dna Bowles Comisiei, în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, privind crearea unui mecanism permanent de criză pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro (B7-0659/2010).

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. − (FR) Dle Președinte, dle președinte al Comisiei, dle comisar, onorați deputați, doresc să vă mulțumesc, dle Președinte, în numele Consiliului, pentru oportunitatea de a ne adresa Parlamentului cu scopul de a prezenta problemele care vor fi discutate de Consiliul European.

În mod evident, reuniunea Consiliului European care va avea loc mâine și poimâine va fi hotărâtoare pentru consolidarea pilonului economic al Uniunii Economice și Monetare. Cel mai important punct de pe ordinea de zi va fi, de fapt, consolidarea stabilității financiare. Trăim vremuri excepționale, care au generat și continuă să genereze provocări semnificative pentru guverne și cetățeni. Trebuie să depunem toate eforturile necesare pentru a ne asigura că este depășită actuala criză financiară și că este reinstaurată încrederea.

Încă de la începutul crizei ne-am demonstrat hotărârea de a adopta măsurile necesare pentru menținerea stabilității financiare și promovarea revenirii la o creștere durabilă. Criza a evidențiat în mod deosebit necesitatea unui instrument suplimentar pentru menținerea stabilității în zona euro. A fost necesar să creăm un mecanism ad hoc, pe care l-am utilizat de curând pentru a acorda sprijin Irlandei. Cu toate acestea, pe termen mediu trebuie să existe un mecanism permanent.

În acest scop și în urma unei consultări strânse cu Președintele Consiliului European, la reuniunea Consiliului European de mâine dimineață, guvernul belgian va prezenta o propunere de decizie privind modificarea Tratatului în vederea creării unui mecanism pentru garantarea stabilității financiare în întreaga zonă euro, prin modificarea articolului 136. Consiliul European va fi invitat să-și exprime acordul cu privire la proiectul de decizie și la lansarea unei proceduri simplificate de revizuire, prevăzută la articolul 48 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Obiectivul este adoptarea oficială a deciziei în martie 2011 și intrarea sa în vigoare la 1 ianuarie 2013.

În plus, punerea în aplicare a Raportului Grupului operativ privind guvernanța economică, aprobat de Consiliul European în octombrie, reprezintă un pas important pentru îmbunătățirea disciplinei fiscale, extinderea monitorizării economice și aprofundarea coordonării. Această chestiune, căreia îi atribuim o deosebită importanță, este în prezent analizată de Parlament și Consiliu și trebuie finalizată până vara viitoare.

În cele din urmă, aș dori să subliniez importanța noii Strategii Europa 2020 pentru creștere și ocupare a forței de muncă, aceasta jucând un rol important în depășirea crizei. Președinția belgiană și-a asumat angajamentul de a continua punerea în aplicare a Strategiei, pentru a facilita astfel redresarea economică durabilă.

Pe lângă aceste chestiuni economice, aș dori să atrag atenția asupra altor două aspecte. Consiliul European se va ocupa de relațiile Uniunii cu partenerii săi strategici. Consiliul Afaceri Externe, prezidat de baroneasa Ashton, a întocmit rapoarte de progrese referitoare la trei dintre partenerii săi, și anume Statele Unite, China și Rusia. Așadar, Consiliul European va asculta cu atenție prezentarea baronesei Ashton referitoare la relațiile Uniunii cu partenerii săi strategici. De asemenea, baroneasa Ashton va fi invitată să aplice această abordare și în cazul altor parteneri, cum ar fi Ucraina, Africa, India și Brazilia, precum și să prezinte un raport în martie 2011, în care să descrie situația relațiilor sale cu partenerii Uniunii.

Ultimul aspect se referă la cererea de aderare la Uniunea Europeană depusă de Muntenegru. Consiliul Afaceri Generale a salutat avizul Comisiei privind Muntenegru. Această țară a înregistrat progrese în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor politice stabilite de Consiliul European de la Copenhaga și a cerințelor privind procesul de stabilizare și asociere. Cu toate acestea, este necesar să se depună eforturi suplimentare, mai ales în vederea punerii în aplicare a celor șapte priorități cheie prevăzute în avizul Comisiei. Luând în considerare propunerea Comisiei, Consiliul a recomandat ca Republicii Muntenegru să i se acorde statutul de stat candidat, urmând ca această chestiune să fie analizată de Consiliul European.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. − Dle Președinte, dle președinte al Consiliului, onorați deputați, Consiliul European de săptămâna aceasta va viza două obiective principale: acela de a se ajunge la un acord privind elementele cheie ale unui viitor Mecanism european de stabilitate permanent pentru zona euro și de a aduce o modificare minoră Tratatului, care să garanteze că acest mecanism este infailibil din punct de vedere juridic. Așadar, sper și mă aștept ca acest Consiliu European să se axeze pe furnizarea, facilitarea și consolidarea consensului. Prin atingerea unui acord, Consiliul European va transmite un semnal de unitate, solidaritate și sprijin clar față de proiectul european, dar este necesar și să depunem multe eforturi în acest sens.

Știm cu toții că în momentul de față miza este mare pentru Uniunea Europeană și, în mod special, pentru zona euro. Multe persoane caută răspunsuri din partea Uniunii Europene: piețele pe de o parte, partenerii noștri din lume pe de altă parte, și, mai presus de toate, cetățenii noștri. Ce așteaptă aceștia? Care este modalitatea optimă de a le recâștiga încrederea? Pentru mine, răspunsul este clar. Este necesar să arătăm că Uniunea Europeană deține controlul asupra evenimentelor, că avem un plan de acțiune pe care îl urmăm, precum și că vorbim și acționăm la unison. Nu avem însă nevoie de un concurs de frumusețe între lideri, de o cacofonie de scenarii divergente sau de anunțuri neurmate de acțiune.

Ne confruntăm într-adevăr cu provocări serioase dar, dacă analizați faptele într-un mod obiectiv, veți constata că, în acest an, Uniunea Europeană răspunde direct acelor provocări, în avans. Ne-am confruntat cu două probleme speciale în Grecia și Irlanda. În ambele cazuri, am luat deciziile necesare. Adevărul este că UE a avut posibilitatea de a acționa în ambele cazuri, însă trebuie să punem în aplicare reforme profunde pentru a ne asigura că nu vor mai apărea astfel de situații în viitor.

În acest scop, o condiție preliminară obligatorie o reprezintă guvernanța economică europeană. În consecință, pachetul de guvernanță economică trebuie privit ca piatra de temelie fundamentală a unui sistem care le dă cetățenilor europeni și piețelor încredere că există structurile potrivite la locul potrivit. Sper că Parlamentul va continua să trateze cu prioritate aceste propuneri ale Comisiei, astfel încât acestea să poată fi puse integral în aplicare până la mijlocul anului viitor.

Sistemul nostru viitor se va baza pe eforturi individuale și colective, pe responsabilitate și solidaritate. Ne mișcăm cu repeziciune în această direcție. Totodată, este necesar să consolidăm finanțele publice. Este necesară consolidarea acestora pentru a reinstaura încrederea care este indispensabilă creșterii. În multe state membre cursul actual al politicii fiscale are un impact negativ asupra durabilității finanțelor publice pe termen lung, fiind necesare măsuri corective.

Bineînțeles, trebuie să privim dincolo de consolidarea fiscală, către promovarea creșterii, creând condițiile necesare pentru dezvoltarea viitoare a Europei prin Strategia Europa 2020. Aceasta oferă o reală perspectivă de creștere pentru Europa. Observ că din ce în ce mai multe state membre încep să profite de întregul potențial al Strategiei Europa 2020. Haideți să valorificăm acest progres prin accelerarea reformelor de stimulare a creșterii. Dacă este tratată cu seriozitate, Strategia Europa 2020 poate direcționa economiile noastre locale, naționale și europene către sursele de creștere ale viitorului.

Muncim din greu pentru a prezenta, în decurs de o lună, prima Analiză anuală a creșterii. Sunt convins că aceasta va reprezenta o temă importantă pentru Parlament anul viitor. Același lucru este valabil și pentru viitorul buget al Uniunii, precum și pentru modul în care poate fi utilizat potențialul semnificativ al acestuia pentru a stimula creșterea și a crea locuri de muncă.

Trebuie să analizăm și sistemul bancar și să adoptăm măsurile necesare pentru a ne asigura că băncile au posibilitatea de a finanța în mod corespunzător economia și, în special, IMM-urile. Majoritatea acțiunilor întreprinse pentru a stabiliza economiile au fost ad hoc sau temporare. Un alt element important al abordării noastre privind reformele profunde trebuie să îl constituie un mecanism de stabilitate permanent.

Acesta este obiectivul Mecanismului european de stabilitate. În urma unor consultări intense care au decurs foarte bine, am reușit să prezentăm o schiță pentru acest mecanism la sfârșitul lunii trecute. Sunt sigur că aceasta va fi adoptată de Consiliul European în această săptămână, însă detaliile exacte vor fi stabilite în săptămânile care urmează.

Este necesar ca mecanismul să fie sprijinit și de o decizie de a continua cu o modificare minimă și axată pe priorități a Tratatului. Acum că există un consens între statele membre privind adoptarea unei modificări a Tratatului, este necesar să punem în aplicare cât de curând această abordare. Obiectivul modificării Tratatului este unul foarte concret. Este o modificare pragmatică și directă care vizează o necesitate anume. Este nevoie doar de o modificare simplă pentru punerea sa în aplicare. Așadar, haideți să rezistăm tentației de a complica în mod inutil lucrurile sau de a crea legături artificiale cu alte subiecte și să nu permitem să ne fie abătută atenția de la sarcina de pe ordinea de zi. Există o considerabilă voință politică în spatele monedei euro. Atât mecanismul temporar, cât și cel devenit acum permanent, reprezintă decizii cheie care reflectă faptul că statele membre sunt mai dispuse ca niciodată să sprijine stabilitatea și integritatea monedei euro.

Toate aceste elemente – guvernanța economică, consolidarea fiscală, garantarea reformelor de stimulare a creșterii, băncile eficiente, Fondul european de stabilitate financiară și succesorul său, Mecanismul european de stabilitate – sunt interconectate. Abordarea acestora trebuie să fie unitară și coerentă, pentru a oferi astfel un răspuns cuprinzător la criză și pentru a ne asigura că aceasta nu se va mai repeta în viitor.

Fără îndoială că acțiunea întreprinsă de Banca Centrală Europeană aduce o contribuție crucială la atingerea obiectivului.

Suntem cu toții de acord că acțiunile din acest an, printre care se numără, în mod evident, cele din Grecia și Irlanda, sunt și în interesul mai amplu al întregii Uniuni Europene și al tuturor statelor membre. Acestea se bazează pe principiile fundamentale ale solidarității, responsabilității colective, partajării riscurilor și acordării de sprijin reciproc la nevoie. Știu că aceste principii sunt foarte importante pentru Parlament. Ele sunt importante și pentru mine, așa că înțeleg de ce s-au vehiculat alte idei pentru a da o formă acestor principii prin intermediul altor posibile mecanisme.

Însă aș dori să fiu clar în acest sens: euroobligațiunile, în sine, reprezintă o idee interesantă. Comisia însăși a lansat această idee în 2008, în momentul evaluării primilor zece ani de UEM, însă ne aflăm într-o situație de criză și avem deja la dispoziție mecanismele financiare necesare pentru abordarea crizei, cum ar fi Fondul european de stabilitate financiară. Suntem departe de a fi epuizat aceste mecanisme, iar ele pot fi îmbunătățite și adaptate mult mai rapid decât orice alte alternative, indiferent cât de interesante ar fi acestea.

Astfel, cu toate că înțeleg faptul că doriți să luați în considerare fiecare soluție posibilă, acum este momentul pentru acțiuni imediate. Nu vom abandona cu totul ideea respectivă, însă, în această etapă, trebuie să ne concentrăm asupra soluției pentru obținerea unui consens între statele membre într-un mod rapid și hotărât.

Haideți să colaborăm pentru a încheia acest an cu un mesaj de încredere, prin care să transmitem că Uniunea Europeană are o viziune unitară pentru economia sa, viziune pe care intenționează să o pună în aplicare. Haideți să transmitem că știm în mod clar încotro ne îndreptăm și să arătăm care este destinația noastră: o zonă euro puternică și stabilă într-o Uniune Europeană tot mai integrată.

  Președinte. – Aș dori să le mulțumesc dlui Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului și dlui Barroso, președinte al Comisiei, pentru deschiderea discuției. Vorbim despre un lucru foarte important. Depășirea crizei și crearea de locuri de muncă reprezintă o prioritate pentru cetățenii noștri. Consiliul European de mâine și poimâine se va axa, în primul rând, pe această problemă.

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, Consiliul European care se deschide în această săptămână va avea loc în circumstanțe speciale: atacurile speculative împotriva monedei euro, reapariția euro-scepticismului și debutul reflecțiilor asupra finanțelor europene, acum când Parlamentul se pregătește să voteze bugetul pentru anul 2011.

Aceste elemente sunt, bineînțeles, strâns legate între ele. Criza euro și măsurile de solidaritate afectează puterea de cumpărare a cetățenilor europeni, care se întreabă dacă merită să depună toate aceste eforturi, dacă acestea au vreo finalitate, iar astfel euro-scepticismul se face resimțit și în state care sunt în mod tradițional pro-europene. De acest fenomen profită grupările politice populiste și extremiste, care alimentează frica și tentația către izolare și care, odată ajunse la guvernare, nu pot prezenta, însă, soluții miraculoase.

Voi începe cu moneda euro, pe care trebuie să o protejăm și să o consolidăm, punându-ne, în același timp, o serie de întrebări fundamentale.

Prima mea întrebare este aceasta: a mai existat în Europa o monedă la fel de stabilă ca moneda euro? Adresez această întrebare celor care au sentimente de nostalgie pentru monedele naționale: un pas înapoi ar avea consecințe catastrofale pentru Europa.

A doua mea întrebare este următoarea: cine se află în spatele atacurilor direcționate împotriva monedei euro timp de mai multe luni? Cine are de câștigat de pe urma acestei crime, dacă o pot numi așa? Nu sunt adeptul teoriei conspirației, însă, în urma discuțiilor cu lideri politici și analiști financiari, toate pistele par să indice sursa problemelor noastre. Când ne vom învăța lecția? Consider că putem vorbi direct cu prietenii noștri.

A treia întrebare este aceasta: de ce moneda euro se tranzacționează încă cu peste 1,30 USD? Acest lucru dăunează grav exporturilor noastre și toată lumea afirmă că moneda euro este terminată. De ce numai țările noastre practică o politică strictă de corectitudine, în timp ce concurența profită de monedele sale slabe pentru a-și stimula economiile? Sunt întrebări ce ne sunt adresate de către cetățenii noștri. Acestea sunt întrebările care mi-au fost adresate la întâlnirile din ultimele două săptămâni cu politicienii aleși.

Doamnelor și domnilor, avem nevoie de un mesaj de încredere că vom depăși criza, de măsuri care să stimuleze revenirea la creștere economică și de măsuri concrete, precum cele adoptate recent de Comisia Barroso pentru a relansa piața internă sau pentru ca piețele financiare să devină mai etice. Această criză a monedei unice europene a demonstrat că avem nevoie de o convergență a politicilor sociale și fiscale. Iar pentru asta este nevoie de curaj. Dle Președinte în exercițiu al Consiliului, dle Președinte al Comisiei, mergeți mai departe, cu mai multă viteză și astfel vom reuși să rezolvăm un număr mare de probleme.

Trebuie să dăm dovadă de mult curaj în următorii ani dacă vrem să ne consolidăm statele pe scena concurenței globale și dacă vrem să utilizăm banii contribuabililor în cel mai eficient mod cu putință. Acest efort de a eficientiza cheltuielile trebuie pus în aplicare la toate nivelurile: local, regional, național și european. Este necesar ca prioritățile politice și financiare ale Uniunii să fie reexaminate, iar finanțele publice europene trebuie revizuite în profunzime. Trebuie să ne punem întrebările cu adevărat relevante și, în funcție de răspunsurile găsite, să adaptăm cadrul bugetar pentru perioada 2014-2020.

În calitate de reprezentanți aleși în mod direct de 500 de milioane de europeni, intenționăm să răspundem la apelul Parlamentului European și să participăm cu toții la această dezbatere crucială și la aceste discuții de fond, chiar dacă acest lucru nu este pe placul anumitor guverne, care doresc să ne priveze de acest drept.

Solicit Consiliului European să își exprime acordul și, dacă este cazul, să voteze, astfel încât cei care nu doresc să ne ofere ocazia de a participa la dezbatere să își poată asuma răspunderea în acest sens. Noi nu suntem interesați de putere, ci dorim să contribuim la o dezbatere de importanță majoră pe tema viitorului construcției europene. Trebuie să apucăm taurul de coarne, trebuie să luăm deciziile corecte, deciziile necesare pentru a ne asigura că bugetul european devine, într-o măsură tot mai mare, un buget de investiții.

Dacă statele noastre membre, ținând cont de constrângerile bugetare, pot investi mai puțin în educație, instruire, cercetare și inovație, haideți să facem acest lucru la nivel comunitar prin combinarea resurselor și, în consecință, generarea unor economii de scară.

Pentru Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat), dezbaterea privind finanțele europene nu trebuie să degenereze într-o ceartă între statele membre care doresc să își primească banii înapoi. Dimpotrivă, dezbaterea trebuie să vizeze reconcilierea dintre cetățeni și Europa, prin demonstrarea valorii adăugate aduse de o acțiune europeană concertată și vizionară.

În momentul de față vizitez capitalele și vă pot spune că dezbaterea prinde rădăcini. Nu ratați această șansă. Deoarece se apropie Crăciunul și Anul Nou, iar această Președinție va ajunge în curând la final, doresc să mulțumesc Președinției belgiene pentru colaborarea sa foarte bună cu Parlamentul, precum și dlui José Manuel Barroso, care a avut curajul de a se angaja să prezinte un document privind cerințele de capital până la sfârșitul lunii iunie. Consider că trebuie să mergem în continuare împreună în această direcție și că șefii de stat și de guvern trebuie să ne urmeze. Noi le vom arăta calea.

(Aplauze)

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Președinte, nu se întâmplă des să ne întâlnim la sfârșitul anului având un motiv atât de important de îngrijorare. Suntem foarte îngrijorați deoarece Europa se confruntă cu o criză a încrederii tot mai pronunțată. Există o serie de cauze în spatele acestei crize și voi încerca să descriu, cu această ocazie, o parte dintre ele. Consider că ne confruntăm cu o abordare reprezentată de acțiuni minore aparent nesemnificative și fără legătură, din două părți. Pe de o parte este abordarea celor care încearcă să ascundă situația reală de cetățenii unui stat. Încrederea populației este zdruncinată în momentul în care guvernele afirmă: „Totul este bine, nu este nicio problemă, stăpânim situația”, pentru ca, în secunda următoare, să solicite ajutoare de nenumărate miliarde de euro. Acest lucru s-a întâmplat de două ori până acum. Nu știu dacă vreun guvern va mai afirma că are totul sub control și că își poate finanța obligațiunile, chiar dacă ratele dobânzii sunt în creștere, pentru ca mai apoi să se răzgândească subit și să spună: „Avem nevoie de un pachet de măsuri de salvare. Ajutați-ne!”. Acest lucru nu trebuie să se întâmple. Avem nevoie de un inventar al datoriilor naționale și bancare efective. Cred că vom genera mai multă încredere dacă explicăm care este situația reală, indiferent cât de proastă ar fi aceasta. Dacă punem cărțile pe masă va fi mai ușor să căutăm soluții.

Pe de altă parte însă, ne confruntăm și cu o abordare reprezentată de acțiuni minore aparent nesemnificative și fără legătură. Această situație apare atunci când statele puternice spun „Nu avem nevoie de ajutor”. Se aude mesajul renaționalizării: „Nu suntem pregătiți să plătim pentru ceilalți”, cu toate că țările care afirmă acest lucru sunt conștiente de faptul că, într-un final, va trebui să fim uniți și să plătim cu toții. Abordarea reprezentată de acțiuni minore aparent nesemnificative și fără legătură, prin care populației nu i se spune adevărul, deși aceste state știu că va fi în interesul lor să plătească, este la fel de dăunătoare pentru nivelul de încredere.

În acest moment, ne pregătim pentru o reuniune a Consiliului European. Ce se va întâmpla cu diferitele voci care se vor face auzite? Una este în favoarea euroobligațiunilor, alta împotrivă. Una dorește stabilizarea pachetului de măsuri de salvare și creșterea acestuia, alta se opune acestei creșteri. Mă întreb unde este logica în momentul în care se oferă explicații potrivit cărora toate aceste măsuri sunt temporare, situația fiind sub control, însă, pe de altă parte, trebuie să includem măsurile temporare în Tratat, astfel încât ele să fie disponibile pe termen lung. O astfel de contradicție nu trece neobservată și, la rândul ei, zdruncină încrederea populației. Încrederea este diminuată în momentul în care un guvern supune băncile unui exercițiu de simulare a crizelor în vară, iar apoi, câteva luni mai târziu, își dă seama că a fost vorba, de fapt, de un exercițiu de simulare a crizelor care a vizat moneda euro, nu băncile.

Ne confruntăm cu o criză a încrederii și, dle Barroso, trebuie să vă spun că, deși este posibil ca afirmațiile dvs. din această dimineață să fie adevărate, ele dau impresia că vom discuta consensul minimal la care putem ajunge vineri, nu că vom căuta și pune în aplicare cele mai bune soluții. Acest lucru pur și simplu nu este suficient. Va agrava criza încrederii. O politică prin care am instaura calmul pe piețele naționale numai pe termen scurt nu este suficientă. Este necesară o politică de stabilizare a piețelor și a monedei euro. De ce nu discută nimeni în Parlament sau în Consiliul European despre valoarea externă a monedei euro? Astăzi euro se tranzacționează cu 1,34 USD. Cea mai scăzută valoare pe timpul crizei a fost 1,20, iar în momentul lansării sale, moneda avea o valoare de 1,15. Moneda euro este una stabilă. În sfera concurenței intercontinentale, unde regiunile de pe glob concurează unele cu altele în termeni economici, nu mai contează monedele naționale individuale, ci structura monetară din întreaga regiune. În termeni economici și sociali, zona euro este cu siguranță cea mai puternică din lume. Ea este slăbită politic numai de către factorii de decizie politică, aceștia punând în aplicare măsuri menite să diminueze dezbaterea națională pe termen scurt. Moneda euro este puternică și ar putea fi mult mai puternică dacă cei care se ocupă de cadrul său politic și cei responsabili cu această monedă s-ar achita de obligații și ar adopta decizii îndrăznețe și consecvente privind problemele sociale și economice, pentru a pune astfel capăt crizei de încredere. Trebuie doar să aruncați o privire la ceea ce se întâmplă în Londra, Paris și Roma. Dacă nu punem capăt crizei de încredere, ne vom confrunta cu probleme majore în următorii ani.

De aceea aș dori să informez Consiliul că sunt în favoarea euroobligațiunilor. Dacă există o altă măsură adecvată, atunci vă rog să o adoptați, însă este necesar să ajungeți odată la un acord privind stabilizarea internă a euro, deoarece moneda este suficient de puternică pe plan extern.

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle Președinte, eu consider că în viață există o regulă care se aplică în orice situație: când un grup este atacat, el trebuie să răspundă la unison și cu solidaritate. În 2010, când moneda euro a fost atacată, s-a întâmplat exact contrariul, deoarece, începând cu criza din Grecia, am fost martorii unor dezacorduri constante în dezbateri, care au reflectat o lipsă de unitate și o insuficientă solidaritate.

Trebuie să avem acum curajul – și doresc să mă adresez pe această cale și Președintelui Comisiei – să recunoaștem că toate măsurile temporare care au fost adoptate sunt pur și simplu insuficiente. Nu este analiza mea, este analiza Fondului Monetar Internațional (FMI), a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), a dlui Trichet, care este, la urma urmelor, șeful autorității tutelare pentru moneda euro, în calitatea sa de Președinte al Băncii Centrale Europene, și care consideră că toate măsurile care au fost adoptate sau se află pe masa de lucru nu merg suficient de departe.

Toată lumea afirmă că sunt necesare acțiuni care să vizeze patru aspecte: în primul rând, un pact de stabilitate cu mecanisme reale de sancționare; în al doilea rând, un fond de criză permanent și extins – nu sunt eu cel care vine cu această propunere, dl Trichet este cel care afirmă că este necesar ca fondul să fie extins, șefii de stat și de guvern nu doresc acest lucru, iar noi dorim ca pe piețe să fie reinstaurată încrederea; în al treilea rând, o guvernanță economică și fiscală reală, o uniune fiscală și economică și, în al patrulea rând, o piață unică a euroobligațiunilor.

Acestea sunt cele patru elemente care trebuie puse în aplicare, deoarece nicăieri în lume, stimați colegi deputați, nu există o monedă care să nu fie susținută de un guvern, de o strategie economică și de o piață de obligațiuni unică. Această situație nu există niciunde în lume. Și ce ni se spune aici, astăzi? Ni se spune „Da, este o idee bună, dar mai trebuie să așteptăm puțin”. Ce trebuie să așteptăm? Poate că trebuie să așteptăm instaurarea haosului total sau ca moneda euro să dispară.

În consecință, a sosit momentul să luăm această decizie și nu mă aștept, dle Președinte, să aud următoarea afirmație din partea Comisiei: „Da, va fi dificil, nu trebuie să mai continuăm dezbaterea pe tema euroobligațiunilor; este o idee bună, dar nu este momentul, deoarece avem fondul de criză, pe care îl vom permanentiza acum”. Nu există nicio legătură între aceste două elemente. Fondul de criză este necesar în momentul de față pentru a contracara atacurile împotriva monedei euro, dar euroobligațiunile sunt necesare și pentru stabilitatea pe termen mediu și lung a monedei unice. Nu există contradicții între cele două. Ambele sunt necesare, așa cum se întâmplă în întreaga lume.

Așadar, alături șefii de stat și de guvern, care vor purta discuții mâine și poimâine și vor spune „Da, vom modifica puțin Tratatul, iar fondul de criză, care în mod normal ar trebui mărit – ceea ce solicită toată lumea – poate deveni permanent”, consider că a sosit momentul în care Comisia trebuie să prezinte, cât mai repede cu putință, un pachet mult mai semnificativ, curajos, global și coerent pentru această abordare. Referitor la Pactul de stabilitate și de creștere, care prevede mecanisme reale de sancționare, Parlamentul poate să își îndeplinească obligațiile, deoarece pachetul este aici și ne vom întoarce la propunerile inițiale ale Comisiei. În ceea ce privește celelalte trei aspecte, un fond de criză extins, suntem de acord, dar înaintați o propunere. Înaintați o propunere! Luați poziție în acest sens și afirmați că este necesar ca fondul de criză să fie extins. De ce? Pentru că un fond de criză extins va pune capăt speculațiilor împotriva monedei euro. În al doilea rând, propuneți un pachet global privind uniunea fiscală și economică și, în al treilea rând, nu vă temeți să propuneți o piață unică a euroobligațiunilor. Știm cu toții că, la urma urmelor, aceasta este măsura care va stabiliza euro pe termen lung.

  Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle Președinte, dle președinte al Comisiei, doamnelor și domnilor, se întâmplă totuși ceva ciudat. Dle Chastel, dvs. ați menționat următoarea reuniune. Ne-ați fi putut anunța că vor exista dificultăți înainte de această reuniune. Ne-ați fi putut anunța că veți fi nevoit să limitați unele dintre dezbateri.

Dle Barroso, cred că nu vom înregistra niciun progres, nu vom avansa deloc, cu acest limbaj de lemn. Martin Schulz are dreptate: trebuie să descriem realitatea crizei și să spunem lucrurilor pe nume dar, în egală măsură, trebuie să descriem realitatea propriei noastre neputințe politice și a motivelor din spatele acestei neputințe. Nu are niciun rost să afirmăm doar că am adoptat deciziile corecte. Știți și dvs., la fel de bine ca și mine și restul persoanelor de aici, că aceste decizii au fost întotdeauna adoptate prea târziu. Facem un pas înainte și doi înapoi. Nu sugerez că este vina dvs. Dimpotrivă, eu unul consider Comisia ca fiind una dintre ancorele de stabilitate într-o perioadă în care exista un deficit de luciditate. Însă acum – cred că dl Guy Verhofstadt a pus întrebarea crucială – care ar trebui să fie strategia noastră în lunile care urmează?

În opinia mea, strategia este simplă: Comisia ar trebui să propună un pact de stabilitate, așa cum a făcut deja, prin care să definească stabilitatea necesară și, în consecință, responsabilitățile tuturor față de moneda euro, precum și un pact de solidaritate care să definească solidaritatea de care avem nevoie. Nu poate exista stabilitate fără solidaritate. Aceste discuții dintre dna Merkel și dl Untel nu mai prezintă interes pentru noi. Da, poziția anumitor state, inclusiv Germania, care afirmă că trebuie să existe stabilitate și că ceea ce s-a întâmplat nu mai trebuie să se repete, este corectă. Da, dacă nu afirmăm, în același timp, că solidaritatea ne obligă să creăm o oportunitate pentru a proteja moneda euro cu euroobligațiuni care să poată fi investite, pentru a asigura în continuare transformarea ecologică și economică. Este necesar să investim, numai că, la nivel național, acest lucru nu mai este posibil. Avem o monedă cu două fețe: stabilitatea pe de o parte și solidaritatea pe de altă parte, cu responsabilitatea la mijloc.

Dle președinte al Comisiei, trebuie să prezentați o propunere de reformă a funcțiilor Uniunii, cu scopul de a asigura stabilitatea și solidaritatea utilizând euroobligațiunile, astfel încât să nu mai poată exista speculații care să vizeze datoriile anumitor state și, prin aceste euroobligațiuni, veți avea ocazia de a face în același timp investiții.

Dl Oettinger afirmă că are nevoie de 1 000 de miliarde de euro pentru reforma din sectorul energetic, dar de unde va obține acești bani? Va juca la loterie? Este cu totul absurd să afirme că are nevoie de 1 000 de miliarde de euro fără să ne informeze cum vom putea mobiliza fondurile necesare pentru această transformare economică.

Așadar, strategia este simplă: Comisia prezintă propuneri, Parlamentul modifică și decide, apoi Comisia și Parlamentul vor adopta o poziție în favoarea sau împotriva Consiliului, iar Consiliul va trebui să răspundă acestei poziții comune. Asta este tot. Singura soluție la dezbaterea de astăzi. Dacă așteptăm ca dna Merkel să se hotărască sau să adopte o decizie cu un sfert de oră înainte de termenul limită, puteți să așteptați la nesfârșit. Până ce dumneaei ia o decizie, vom pierde trenul. Bineînțeles, îmi puteți spune că va veni un alt tren, că nu contează, că îl putem lua pe următorul. Dar nu este adevărat. Gorbaciov avea dreptate când a afirmat: „Numai cei care nu reacționează la viață vor cădea pradă pericolelor”.

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor).

Nu doresc ca istoria să sancționeze Europa. Asumați-vă responsabilitățile. Noi ni le asumăm pe ale noastre și trebuie să demonstrăm Consiliului că putem obține stabilitatea politică necesară aici, în Comisie și în Parlament și că vom sfida instabilitatea Consiliului.

(Aplauze)

  Timothy Kirkhope, în numele Grupului ECR. – Dle Președinte, împărtășesc speranța că se va ajunge la un acord în Consiliu cu privire măsurile necesare pentru a reasigura piețele și a reinstaura stabilitatea în zona euro, fie că facem parte din ea sau nu, pentru că acest lucru este în interesul tuturor.

Înainte de reuniune ni s-a spus că o parte fundamentală a soluției o va reprezenta creșterea numărului de sancțiuni, însă este necesar ca aceste sancțiuni să fie credibile pentru a putea fi eficiente, iar istoricul pe care îl are Uniunea în acest sens este destul de slab. Chiar dacă sancțiunile ar fi automate, ele tot nu ar deveni mai credibile, nu atât timp cât există opinia că se poate găsi o soluție politică pentru a le evita. Membrii zonei euro au nevoie, de fapt, de voință politică pentru îndeplinirea obligațiilor actuale.

Am auzit zvonuri că un element cheie al soluției este redirecționarea unei părți din povara acțiunilor de salvare viitoare către sectorul privat. Însă ne-am confrunta cu un paradox teribil dacă principala consecință a unei astfel de inițiative ar fi creșterea costurilor împrumuturilor în cazul unora dintre cele mai vulnerabile state membre din zona euro, creștere care ar contribui la o criză viitoare.

La finalul unui proces important de reformă a tratatelor, ni s-a spus că pachetul de reforme însemna încheierea modificării tratatelor pentru o generație. Acum, numai câteva luni mai târziu, suntem pe cale să inițiem unul nou.

Suntem asigurați, inclusiv de președintele Comisiei, că schimbările trebuie să fie limitate, însă guvernul german nu pare să creadă acest lucru. Ministrul de finanțe din Germania, Dr. Schäuble, pare să fi inițiat o nouă rundă de integrare, care să ducă la o uniune fiscală și, în cele din urmă, la o uniune politică.

Unde se va termina totul? Vom pierde încă o decadă axându-ne pe reformele greșite? Europa are nevoie de reformă economică, de o disciplină a finanțelor publice, de o adâncire a pieței interne, de modificări ale legislației muncii pentru a stimula ocuparea forței de muncă și de un pachet de măsuri care să garanteze succesul programului Europa 2020.

Acestea sunt reformele cheie, astfel cum au fost prevăzute, în mod curajos și corect, de dl președinte Barroso în programul pentru Comisia dumnealui, însă mă tem că s-ar putea să ratăm această oportunitate. Există riscul major ca, în pofida discuțiilor privind construcția Europei, aceasta să fie, de fapt, subminată; deși sperăm la o Europă mai puternică, incapacitatea de a aborda problemele economice fundamentale va crea o Europă mai slabă.

Noi credem că prioritatea Consiliului European trebuie să fie aceea de a ajunge la un acord privind un număr limitat de măsuri specifice, astfel încât membrii zonei euro să se ajute reciproc până la depășirea crizei imediate, fără a impune poveri asupra statelor membre care au ales să rămână în afara zonei, precum și aceea de a reafirma importanța vitală a gestionării crizei cu care ne confruntăm pe termen lung, și anume riscul unui colaps permanent al competitivității noastre economice.

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, ne confruntăm deja de trei ani cu criza economică și financiară globală. Una dintre concluziile pe care le putem trage din această discuție prelungită este că, în mod evident, măsurile noastre nu oferă soluții pentru a elimina cauzele crizei, ci tratează numai simptomele. Aș dori să repet că deciziile adoptate la nivel comunitar nu trebuie să fie dictate de piețele financiare. Nu trebuie să le permitem băncilor să scape basma curată, să continue speculațiile și să lase în seama statelor membre responsabilitatea pentru tranzacțiile riscante în care s-au lansat băncile. Rezultatul pachetelor dure de austeritate impuse Greciei și Irlandei va fi acela că oamenii vor suporta costul unei crizei pe care nu ei au cauzat-o. Astfel, cheltuielile de consum vor fi restricționate, iar redresarea economică necesară va fi împiedicată. Măsurile drastice de austeritate vor plasa alte țări care se află într-o situație de risc, cum sunt Portugalia și Spania, în aceeași poziție ca Grecia și Irlanda.

O simplă reajustare a instrumentelor financiare sau crearea unor noi plase de siguranță nu ajută. Un mecanism permanent de menținere a stabilității financiare trebuie să includă măsuri care reglementează activitățile piețelor. Printre acestea se numără introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare și a unei obligații de a respecta standardele sociale minime. De asemenea, este important să schimbăm statutul Băncii Centrale Europene pentru a-i permite acesteia să furnizeze ajutor financiar direct statelor la nevoie, fără a mai implica băncile.

Acestea sunt primele măsuri pe care ar fi trebuit să le adoptăm cu mult timp în urmă. Pentru ca situația să fie perfect clară, o abordare națională limitată blochează reglementările necesare pentru controlul eficient al piețelor financiare. Șefii de state și de guverne nu ne permit să înregistrăm progrese în direcția corectă. Printre aceștia se numără și cancelarul german.

  Nigel Farage, în numele Grupului EFD. – Dle Președinte, anul 2010 va rămâne în istorie ca fiind anul în care au ieșit la iveală deficiențele majore ale proiectului euro, iar publicul european a putut observa stupiditatea crasă a liderilor săi.

Și iată că avem o nouă reuniune, o nouă criză, iar încrederea în moneda euro scade în fiecare săptămână. Parcă urmărim un accident rutier cu încetinitorul, iar acum solicitați un mecanism permanent de salvare. Credeți că dacă aveți la dispoziție un fond de un miliard de euro, să zicem, totul va fi bine. Ei bine, nu va fi așa. Eșecul monedei nu are nicio legătură cu speculația. Nu are nicio legătură cu piețele, fie ele monetare sau de obligațiuni, ci este cauzat de faptul că nordul și sudul Europei nu pot coexista într-o uniune monetară unică în acest moment sau în oricare altul. Nu va funcționa.

Iar din punct de vedere politic, bineînțeles, trebuie să modificați Tratatul. Motivul fiind acela că cei patru profesori germani vor avea câștig de cauză în Karlsruhe și vor dovedi că acțiunile de salvare puse în aplicare până acum au fost de fapt ilegale față de termenii tratatelor.

În mai multe moduri, salut modificarea Tratatului deoarece acest lucru înseamnă că în Irlanda trebuie să aibă loc un referendum. Și nu se știe niciodată, s-ar putea ca și David Cameron să își respecte promisiunea și să organizeze un referendum în Regatul Unit. Sunt convins că, în calitate de democrați, veți saluta cu toții un referendum privind UE în Regatul Unit.

La finele anului 2010, ar trebui să reflectăm nu numai asupra situației Uniunii, ci și asupra situației Belgiei. Timp de șase luni, Președinția belgiană în exercițiu ne-a spus că trebuie să ne integrăm mai mult. Este o păcăleală. Nu ați avut un guvern în propria țară din iunie. Avem de-a face cu o non-națiune care încearcă să abolească propria noastră națiune. Este cu adevărat o farsă absolută, însă niciuna dintre persoanele de aici nu îndrăznește să recunoască acest lucru, pentru că vă aflați cu toții în faza de negare. Belgia este un microcosmos al întregii Uniuni Europene. Belgia este pe punctul de a se prăbuși și va fi urmată de restul. Vă urez tuturor un Crăciun fericit!

  Sharon Bowles, autoare. − Dle Președinte, ne aflăm din nou în situația în care examinăm plasturele, întrebându-ne dacă este suficient de mare și de rezistent ca să acopere rana. În luna iulie am întrebat Comisia pe când preconizează prezentarea mult așteptatei propuneri legislative pentru un mecanism permanent de gestionare a crizei datoriei de stat și care ar fi temeiul juridic. Am adresat un număr mult mai mare de întrebări, cum ar fi cele referitoare la o clasificare relativă a diferitelor fonduri și a gradului în care urmau să fie folosite acestea. Evenimentele au demonstrat că de fapt nu cunoaștem răspunsurile și că acestea vor fi inventate pe măsură ce înaintăm.

Pot să fi de acord într-o oarecare măsură cu acest lucru, dat fiind faptul că ne confruntăm cu un domeniu nou și că avem nevoie de planuri noi. Dar trebuie să menționez din nou că, în absența unor măsuri adoptate de Comisie sau Consiliu în urma declarațiilor, nu putem trage concluzii. La întrebările mele din iulie am primit răspuns numai în momentul salvării Irlandei, ceea ce este regretabil, cu atât mai mult cu cât cel mai mic dintre fonduri, finanțat de bugetul UE, este folosit în aceeași măsură ca și fondurile mai mari. Parlamentul nu a fost consultat, în pofida întrebărilor mele de până atunci.

Mă aflu astăzi aici pentru a solicita detalii suplimentare, în urma concluziilor Consiliului din octombrie, în care s-a făcut apel la Comisie în vederea elaborării unei modificări minore a tratatului, necesare pentru stabilirea unui mecanism permanent de soluționare a crizei. S-a spus, de asemenea, că va fi implicat și sectorul privat, fapt ce a dăunat pieței pentru că nu s-au oferit suficiente explicații. Acest lucru subliniază și problema de reglementare pe care am menționat-o, și anume aceea a unei ponderi zero de risc pentru datoria suverană din zona euro, care a subminat disciplina piețelor și a creat stimulente neortodoxe.

Apoi Eurogrupul a anunțat că mecanismul permanent se va baza pe Fondul european de stabilitate financiară și că ar putea implica sectorul privat, de la caz la caz, după cum procedează și FMI. În primul rând, ni se pot furniza acum detalii concrete privind modificarea Tratatului și procedura? Parlamentul trebuie să știe dacă aceasta va fi adecvată. Răspunsul nu este să aranjăm puțin articolul 136. În al doilea rând, noul instrument se va baza pe o abordare interguvernamentală, pentru că acesta este modul de funcționare al FESF, sau va funcționa la nivel comunitar de fapt, așa cum considerăm că ar trebui să se întâmple? În al treilea rând, care sunt opțiunile și condițiile tehnice? Este absolut necesar ca mecanismul să se bazeze pe realitățile tehnice și să fie unul robust, credibil și fiabil – la care aș adăuga și accesibil din punct de vedere financiar. În al patrulea rând, statele membre care nu fac încă parte din zona euro vor fi invitate să participe la mecanism? Acest aspect este relevant în special pentru acele state care acumulează datorii în euro.

Am întrebat când va avea loc și ni s-a spus că în ianuarie 2013, dar care sunt rolurile pe care Comisia intenționează să le atribuie Parlamentului? Parlamentul și Comisia pentru afaceri economice și monetare sunt hotărâte să își ducă rolul la bun sfârșit, mai ales că noi am făcut dintotdeauna demersuri în această direcție. Dacă nici noi nu suntem consultați și informați în mod corespunzător, în ce situație se vor afla parlamentele naționale și cetățenii? Această problemă este legată în mod obligatoriu de pachetul de guvernanță economică. Măsurile menite să îmbunătățească Pactul de stabilitate și de creștere, monitorizarea și semestrul european au ca obiectiv prevenirea unei noi crize și contribuie la monitorizarea ieșirii din actuala criză economică.

Acest mecanism nu funcționează ca o amuletă pe care să o atârnăm pe perete pentru a disciplina piețele. Soluția pentru moneda euro este să recunoaștem necesitatea unei discipline politice depline, combinată cu o disciplină deplină a piețelor. Această criză există pentru că ambele aspecte au fost neglijate în trecut.

  Olli Rehn, membru al Comisiei. − Dle Președinte, onorați deputați, permiteți-mi să îi mulțumesc dnei Susan Bowles pentru întrebările sale și pentru proiectul de rezoluție privind mecanismul permanent. Voi încerca să vă prezint poziția Comisiei față de cele cinci întrebări incluse în întrebarea cu solicitare de răspuns oral.

Consiliul European din octombrie l-a invitat pe dl președinte Van Rompuy să organizeze consultări, împreună cu Comisia, privind o modificare minoră a Tratatului, necesară pentru a crea un mecanism permanent de soluționare a crizei. Se înțelege că o modificare minoră a tratatului implică utilizarea procedurii simplificate de revizuire în temeiul articolului 48 din Tratat.

Constrângerile prezentate de această procedură se referă, în primul rând, la faptul că aceasta permite numai modificări ale Tratatului de tipul celor care nu extind competențele atribuite Uniunii și, în al doilea rând, că se limitează la modificarea Părții a treia din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care vizează politicile Uniunii și acțiunile interne.

Se pare că statele membre preferă o modificare foarte limitată a Tratatului, care va fi probabil operată în temeiul articolului 136, ale cărui prevederi se referă la statele membre din zona euro. Această problemă va fi discutată la Consiliul European din această săptămână. Indiferent de modificarea sugerată, Parlamentul va fi consultat în mod formal în legătură cu aceasta.

În urma adoptării unei decizii în cadrul Consiliului European din octombrie, Eurogrupul și-a exprimat acordul, la reuniunea extraordinară din noiembrie, cu privire la principiile centrale ale unui Mecanism european de stabilitate, sau MES. Potrivit acordului Eurogrupului, MES va reprezenta un mecanism interguvernamental, a cărui guvernanță se va baza pe modelul oferit de Fondul european de stabilitate financiară.

Nu s-au luat încă decizii privind detaliile concrete ale mecanismului financiar, acestea urmând să fie stabilite în cursul primului trimestru al anului viitor. Un aspect esențial îl va constitui, desigur, finanțarea. Viitorul instrument va trebui să fie suficient de robust și să se bucure de o credibilitate puternică pe piețe.

Orice sprijin din partea MES se va baza pe respectarea unor condiții stricte. Acordarea de asistență unui stat membru al zonei euro va fi bazată pe un program riguros de evaluare economică și fiscală și de o analiză aprofundată privind sustenabilitatea datoriei realizată de Comisie împreună cu FMI, în colaborare cu Banca Centrală Europeană.

În pofida naturii interguvernamentale a segmentului de finanțare al mecanismului, termenii politicii se vor baza în continuare în mod ferm pe Tratat, în vederea asigurării unei consecvențe depline cu cadrul de monitorizare multilaterală pe care se bazează în realitate întreaga uniune economică și monetară.

Pentru a răspunde uneia dintre cele cinci întrebări adresate de dna Bowles, nu s-a decis încă dacă statele membre care nu fac parte din zona euro vor putea participa la mecanism. Cu toate acestea, se pare că majoritatea statelor membre ar prefera să existe un cadru clar și transparent în care statele membre din afara zonei euro să fie acoperite de un mecanism al balanțelor de plăți, în timp ce statele membre din zona euro să fie acoperite de Mecanismul european de stabilitate.

Acestea fiind spuse, ar trebui să fie totuși posibil ca o parte dintre statele membre din afara zonei euro să colaboreze într-o operațiune de sprijin prin intermediul contribuțiilor bilaterale, așa cum se întâmplă în prezent în cazul Irlandei, care este sprijinită de Regatul Unit, Suedia și Danemarca.

Dați-mi voie să adaug câteva comentarii la discuția privind euroobligațiunile. Să ne aducem aminte că, în contextul stabilirii facilității de garanție financiară la data de 9 mai – data aniversării Declarației Schuman – și în noaptea imediat următoare, Comisia a prezentat o propunere privind un Mecanism european de stabilitate financiară, un instrument comunitar, care a fost adoptat în limita a 60 de miliarde de euro, pe baza unor garanții la împrumuturi oferite din bugetul Uniunii, în temeiul Deciziei privind resursele proprii.

Dincolo de bugetul Uniunii, am propus ca acest mecanism să se bazeze pe garanțiile la împrumuturi constituite de statele membre, acestea urmând a fi direcționate prin acest mecanism către țările care necesită asistență financiară din cauza instabilității financiare din întreaga zonă euro.

Această propunere a fost respinsă de Consiliul ECOFIN din 9 și 10 mai. De ce? Pentru că multe state membre au considerat că această propunere se aseamănă prea mult cu cea privind euroobligațiunile.

Acest lucru a dus la crearea Fondului european de stabilitate financiară, care este un acord interguvernamental, iar în prezent, în cazul Irlandei, folosim atât mecanismul, cât și Fondul.

Așadar, deși chestiunea euroobligațiunilor reprezintă cu siguranță o problemă foarte importantă, trebuie să ținem cont și de faptul că această propunere a fost recent respinsă de Consiliu în cadrul discuțiilor din mai privind Fondul european de stabilitate financiară.

Pentru a încheia, permiteți-mi să subliniez faptul că viitorul Mecanism european de stabilitate va face parte dintr-un răspuns cuprinzător, menit să limiteze criza și să stabilizeze economia europeană, iar MES va fi complementar noului cadru de guvernanță economică consolidată, care se va axa, în primul rând, pe prevenție, reducând în mod substanțial probabilitatea reapariției unei crize în viitor.

Acesta este obiectivul esențial al noului sistem de guvernanță economică, și vă sunt foarte recunoscător pentru sprijinul acordat propunerilor prezentate de Comisie în acest sens.

  Werner Langen (PPE). – (DE) Dle Președinte, după ce ați ascultat prima rundă de declarații, probabil că v-ați format o idee despre cine este răspunzător pentru criza încrederii, pentru că, într-adevăr, cu o astfel de criză ne confruntăm acum. În primul rând este vinovată Comisia, în al doilea rând speculanții, iar în al treilea rând Consiliul și în special dna Merkel. Totul este foarte simplu.

Din fericire, cineva – și anume președintele Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European – a atras atenția asupra faptului că moneda euro este stabilă, nu numai pe plan extern, ci și pe plan intern, aceasta având cele mai scăzute rate ale inflației. Speculația nu poate fi cauza problemei. Moneda euro este una stabilă. Este vorba despre termenii de bază din Tratat și de agitația din Consiliul ECOFIN. Fiecare reuniune ECOFIN generează turbulențe.

Dl Rehn tocmai a subliniat faptul că a fost prezentată o propunere de către Comisie privind utilizarea unui mecanism european, însă Consiliul nu era pregătit să participe. Acum afirmăm că nu au existat acțiuni ale Comisiei. Nu mă număr printre cei care venerează fără rezerve Comisia, dar aceasta a procedat corect în 2008, când a elaborat un inventar exact, după 10 de existență a monedei euro.

Cu acea ocazie, Comisia a menționat cele patru aspecte care trebuiau soluționate: în primul rând, un mecanism European de monitorizare consecvent, în al doilea rând, o guvernanță economică consecventă, sau oricum altfel doriți să o numiți, în al treilea rând, o reprezentare externă consecventă, și, în al patrulea rând, un mecanism de criză consecvent. Toate acestea se află acum pe masa de lucru. Aș dori să subliniez faptul că alții sunt cei care nu au ținut cont de aceste aspecte. Dacă încercăm să găsim vinovați, nu trebuie să uităm că statele membre se numără și ele printre aceștia, deoarece s-au îndatorat excesiv și nu au utilizat beneficiile introducerii monedei unice pentru a pune în aplicare reforme și a reduce nivelul de îndatorare, alegând în schimb să se întindă mai mult decât le era plapuma.

Aș dori să evidențiez și faptul că există un element care se tot repetă în toate aceste state membre. Indiferent de cine este vorba, toate aceste țări au fost conduse de guverne social-democrate pentru o perioadă îndelungată, unele dintre ele până în momentul de față. Includ aici Portugalia, Spania, Regatul Unit, Ungaria și Letonia. În Grecia s-au repetat aceleași greșeli timp de patru ani. Și iată rezultatul. Dacă nu discutăm în mod deschis despre cauza principală a îndatorării excesive a statelor membre, nu vom putea rezolva problemele.

[Vorbitorul a fost de acord să i se adreseze o întrebare în temeiul procedurii cartonașului albastru (articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)].

PREZIDEAZĂ: Libor ROUČEK
Vicepreședinte

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Dle Langen, acum puteți să luați loc din nou. Ați fost foarte elocvent și v-ați recitat frumos partea. Am o întrebare pentru dvs. Din câte știu eu, Irlanda nu este o țară din sudul Europei. Irlanda se află în nordul Europei. Irlanda are datorii uriașe. Puteți să ne explicați de unde provin datoriile Irlandei? Sunteți amabil să ne spuneți ce partid a fost la guvernare în Irlanda în ultimii 30 de ani?

  Werner Langen (PPE). – (DE) Dle președinte, mă bucur să răspund la această întrebare. Guvernul irlandez a făcut greșeala de a oferi garanții fără a solicita reforma sectorului bancar. A fost o acțiune iresponsabilă și din acest motiv are acum un deficit bugetar de 32 %. Știm acest lucru. Cu toate acestea, nu ar trebui să confundați problemele altor state cu cele ale Irlandei. Irlanda este un caz complet diferit, deoarece ține de al doilea nivel al crizei bancare și nu prezintă o problemă structurală ca în alte țări. Dle Schulz, știți acest lucru la fel de bine ca și mine. Vă rog să nu încercați să ne distrageți atenția.

[Vorbitorul a fost de acord să răspundă la o întrebare în temeiul procedurii cartonașului albastru (articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)].

  Victor Boștinaru (S&D). - A greși e omenește. A persevera e diabolic. Știți cine era prim-ministru în Grecia, în timpul cărui guvern s-au produs toate acele supraîndatorări care au condus la criza din Grecia? Nu era sigur Papandreou. Vă amintiți cărei familii politice îi aparținea acel prim-ministru, numit Karamanlis?

  Werner Langen (PPE). – (DE) Dle președinte, după patru ani de guvernare Karamanlis… (Agitație). Nu, problemele structurale din Grecia sunt mai vechi decât guvernarea Karamanlis. În 2000, acest Parlament a dezbătut oportunitatea aderării Greciei la zona euro. Social-democrații, guvernul german, solicitaseră acest lucru. Cu ajutorul dvs. a existat o majoritate de două treimi în Parlament în favoarea aderării Greciei la zona euro. Aceasta este realitatea și nu are nimic de-a face cu naționalismul.

Aș dori să răspund la întrebarea dlui Schulz cu privire la datoriile din Germania și din Spania. Desigur, nivelul datoriei naționale al Spaniei este mai mic decât cel al Germaniei. Spania nu a fost nevoită să finanțeze un proces de reunificare. Cu toate acestea, guvernul Zapatero din Spania are alte probleme. A permis intrarea a 6 milioane de oameni în țară, 2 milioane dintre aceștia primind cetățenie spaniolă, iar acum procentul șomajului este de peste 20 %. Este o problemă structurală, provocată de o singură persoană: dl Zapatero.

  Stephen Hughes (S&D). - Dle președinte, în cadrul Consiliului și Comisiei există mulți care cred că putem reuși în economia globală doar dacă minimizăm drepturile lucrătorilor, sistemele noastre de negociere colectivă și pensiile noastre. Cu alte cuvinte, ni se spune că trebuie să diluăm modelul nostru social. Finanțele publice vor fi reorganizate, urmărindu-se obiectivul unic de reducere a datoriei publice până la un arbitrar 60 % din PIB, iar deficitele vor fi practic excluse.

Vorbim de același Consiliu care, dacă îmi amintesc bine, a convenit asupra unei strategii Europa 2020, însă se pare că nu îi pasă de unde vin banii pentru punerea în aplicare a acestei strategii. Dacă trebuie să reducem în mod semnificativ datoria noastră publică an de an, dacă trebuie să evităm deficitele de peste 1 % pe care Comisia le propune și dacă trebuie să facem toate acestea într-un mediu de creștere lentă, marcat de un șomaj ridicat, cum am putea să avem rezultate bune în privința Strategiei 2020?

Este o strategie economică greșită, bazată pe competitivitatea costurilor și austeritate fiscală extremă, care va așeza Europa pe o traiectorie descendentă într-un moment crucial din istoria sa. Președintele Barroso nu este aici în acest moment, însă consider că domnia sa trebuie să spună Consiliului că trebuie să își redefinească agenda politică în cel puțin trei domenii.

În primul rând, trebuie să finalizăm Uniunea Economică și Monetară prin crearea unei Agenții europene pentru stabilitate pentru euroobligațiunile comune și mă bucur că Președintele Barroso nu a exclus astăzi ideea de euroobligațiuni. Acest lucru va pune capăt atacurilor speculative, va aduce lichidități pe piață pentru datoriile suverane și va reduce costul total al datoriilor pentru zona euro.

În al doilea rând, trebuie să reechilibrăm legislația propusă privind guvernanța economică. Suntem de acord că disciplina fiscală va necesita norme solide și o punere în aplicare fermă, este însă un proces care trebuie armonizat și cu aplicarea corespunzătoare a obiectivelor strategiei Europa 2020 în fiecare țară, fapt care trebuie să se reflecte în legislație.

În sfârșit, avem nevoie de noi surse de finanțare publică. Criza a anulat ani întregi de eforturi bugetare. Taxa pe tranzacțiile financiare a întârziat deja foarte mult și este scandalos că Consiliul pare să fi încremenit în lumina reflectoarelor, fiind incapabil să ia o decizie cu privire la această taxă. Acestea sunt reformele de care avem nevoie urgent.

  Sylvie Goulard (ALDE). – (FR) Dle președinte, rareori s-au conferit puteri parlamentelor de-a lungul istoriei. Când s-au oferit mai multe puteri parlamentelor, acestea au știut, în general, să le utilizeze. Dezbaterea din această dimineață mă face să cred că noi – raportorii pachetului de guvernanță economică – avem dreptate când dorim să mergem dincolo de ceea ce s-a propus, deoarece, dle comisar, Comisia ne spune în fond: „Am încercat, dar nu am reușit”. Consiliul, la rândul său, ne spune: „Noi nu vrem să mergem mai departe”. Ei bine, mai există și Parlamentul. În plus, Consiliul este cel care a dorit să sporească drepturile Parlamentului, nu Parlamentul este cel care exercită competențe în mod nejustificat. În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, suntem colegislatori.

Deci, am pur și simplu plăcerea de a anunța că raportul pe care îl depun în această dimineață vizează și euroobligațiunile, pentru că dezbaterea trebuie să aibă loc aici, în plen. Nu accept ca dl Barroso să ne spună: „Vai, totul este foarte complicat; am făcut deja o mulțime de prostii în cadrul Consiliului, așa că acum chiar trebuie să tăceți.” Vom face exact opusul. Vom vorbi despre toate acestea în contextul democrației.

În al doilea rând, există și ideea unui Fond Monetar European, pentru că, de fapt, toate aceste soluții, care sunt de tranziție, după cum a afirmat dl Martin Schulz, nu sunt neapărat ceea ce așteaptă cetățenii noștri. Puteți privi cum trec trenurile sau puteți lucra. Acest Parlament va încerca să lucreze. Nu avem un plan, nu pretindem că deținem adevărul absolut, însă consider că este absolut inacceptabil faptul că dezbaterea are loc în Financial Times sau în Zeit și nu în Parlamentul European. Deci, ne vom face treaba.

(Aplauze)

  Philippe Lamberts (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, salut apelul făcut de către dl Martin Schulz să încercăm să recâștigăm încrederea cetățenilor, încercând să spunem adevărul și să nu recurgem la simplisme.

Primul simplism constă în a spune că euroobligațiunile rezolvă problema responsabilității statelor membre. Este un lucru evident fals, deoarece nimeni nu a cerut vreodată ca statele membre să își pună în comun 100 % din datoriile lor. În orice caz, în cadrul unui sistem al euroobligațiunilor, statele membre vor fi nevoite în continuare să apeleze direct la piețe pentru unele dintre datoriile lor, iar acolo vor putea să aprecieze calitatea semnăturii lor, care va fi reflectată în ratele dobânzilor pe care vor fi nevoite să le plătească. Este un simplism care trebuie evitat.

Al doilea simplism constă în a spune: „Noi îi salvăm pe acești greci, pe acești irlandezi neproductivi”. Aș dori să subliniez totuși că ceea ce facem noi este să împrumutăm bani și împrumutăm bani cu dobânzi deosebit de favorabile pentru creditori. Deci facem o afacere bună din această situație. Prin urmare, există două posibilități: fie considerăm că, odată cu împrumuturile noastre, Grecia și Irlanda nu mai prezintă un risc și că ar trebui să le împrumutăm la o rată care corespunde unui risc zero sau, cel puțin, unui risc extrem de limitat, fie considerăm că există riscul de neplată. Deci, trebuie să rupem pisica în două, aceste datorii trebuie să fie restructurate și trebuie să punem capăt incertitudinii.

Aș dori să închei cu un cuvânt pentru prietenii noștri germani, mai ales CDU. Dle Langen, ați vorbit despre reunificare și aveți dreptate. Când a fost reunificată Germania, întreaga zonă a mărcii germane, deutschmark, de care aparținea Belgia și față de care, în cele din urmă, Franța a fost foarte loială, a plătit pentru aceasta sub forma unor rate de dobândă foarte mari. Și a fost un lucru corect. A fost corect atât din punct de vedere istoric, deoarece reunificarea Germaniei a reprezentat reunificarea Europei așa cum o știm, cât și din punct de vedere economic, deoarece toată lumea avea să beneficieze în final de pe urma ritmului mai rapid de creștere care rezulta.

Deci, astăzi spun CDU „să țină cont de acest lucru” și cerem ca Germania să facă asemenea.

(Aplauze)

  Martin Callanan (ECR). - Dle președinte, pare ironic de oportun faptul că Consiliul European discută despre un mecanism de criză permanent, având în vedere că moneda euro pare să treacă dintr-o criză în alta în acest moment. Deși mulți dintre noi, cei din Marea Britanie, am crezut dintotdeauna că euro a fost o greșeală istorică, atât pentru propria noastră țară, cât și pentru întreaga Europă, nu avem desigur nicio satisfacție în a fi martorii acestei situații. Vrem să o vedem rezolvată la nivel european printr-o întoarcere decisivă la disciplina fiscală în întreaga Uniune.

Problema nu va fi rezolvată prin mai multe împrumuturi, fie la nivelul UE sau la nivel local. Însă trebuie să clarificăm cine este responsabil pentru această situație a monedei euro. Este de datoria fiecărui stat membru din cadrul zonei euro să își îndeplinească angajamentele față de această zonă și este treaba celorlalte state participante să se asigure că fac acest lucru. Este unul dintre motivele cheie pentru care există o reuniune separată a miniștrilor din zona euro. Mai clar, gestionarea stabilă a zonei euro ține în primul rând de responsabilitatea membrilor zonei euro. Noi ceilalți putem oferi sprijin politic, dar lucrurile se opresc aici. Nu poate exista nicio justificare pentru mai multe sarcini sau pentru sancțiuni impuse acelor state membre care au ales să nu facă greșeala de a adera la zona euro de la bun început.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle președinte, doamnelor și domnilor, se împlinește exact un an de când economia Greciei a început să se prăbușească, iar Grecia s-a implicat în memorandumul dezastruos și în mecanismul de sprijin. La un an, dle Langen, țara este în pragul falimentului: în primul rând, falimentul social, dat fiind faptul că șomajul urmează să ajungă la 15 % anul viitor, în timp ce chiar ieri, guvernul a adoptat un proiect de lege care elimină contractele colective de muncă, iar astăzi întreaga țară este în grevă și, în al doilea rând, falimentul economic, iar de data aceasta deficitul și datoria nu au fost sporite de „grecii mincinoși” din PASOK și din Noua Democrație; acestea au fost majorate de comisari alchimiști, care au utilizat statisticile Eurostat după bunul plac, astfel încât să crească datoriile celor slabi și să diminueze datoriile celor puternici.

Prin urmare, dacă se adoptă un mecanism precum cel folosit pentru Grecia, ne îndreptăm cu siguranță către faliment. În cazul în care se pregătește un astfel de mecanism în cadrul Consiliului, acesta va împinge țările în recesiune, ceea ce va duce la șomaj și la favoruri pentru bănci și pentru întreprinderile mari. Mă întreb dacă aceasta este viziunea europeană despre care a vorbit la început dl Barroso, care nu este aici pentru a explica.

  Timo Soini (EFD). - (FI) Dle președinte, în opinia mea, fiecare țară este responsabilă pentru propria economie. Țările nu sunt responsabile pentru datoriile altor țări. Acest aspect este inclus și în articolul 125 din Tratatul de la Lisabona. Atunci când este convenabil, Tratatul este respectat, însă când nu mai este convenabil, Tratatul este ignorat. Acest lucru s-a văzut în referendumuri: Franța spune nu, Olanda spune nu și Irlanda spune nu. Două dintre rezultate au fost rezolvate prin Parlament și unul prin intermediul unui alt referendum. Se pare că interpretarea articolelor Tratatului depinde de direcția în care bate vântul.

Guvernul finlandez le-a impus contribuabililor finlandezi genul de datorii nedrepte de garant pe care va trebui în cele din urmă să le plătim. Nu înțelegem de ce lucrătorii finlandezi și micii întreprinzători ar trebui să trudească din greu pentru a plăti datoriile jucătorilor și mincinoșilor. Pur și simplu nu este corect.

Când au apărut probleme în Uniunea Sovietică, au solicitat mai mult socialism. Au avut loc întruniri la Moscova: mai mult socialism. Atunci când există probleme în Europa, au loc întruniri la Bruxelles: mai multă integrare. Rezultatul final va fi exact același. Nu va funcționa.

Societățile sănătoase sunt construite de jos în sus. Democrația este construită de jos în sus: nu de sus, dintr-un turn de fildeș, în jos. Așa funcționează sistemul. O politică economică comună nu va funcționa pentru Europa. Europa poate funcționa doar ca o zonă economică și de liber schimb, așa cum ar trebui să redevină.

Aș dori doar să spun câteva cuvinte despre euroobligațiuni. Am fost la Mellunmäki, la Helsinki, pentru a vorbi despre euroobligațiuni, iar când am explicat ce sunt acestea, femeile și-au apucat strâns gențile, iar bărbații se întrebau dacă mai au la ei portofelele. Nu va funcționa.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dle președinte, tocmai am fost martorii unei acuzații tragice proferate la adresa Germaniei. Aceasta aduce aminte în mod fatal de sfârșitul anilor 1920.

Ca pro-european entuziast și susținător încăpățânat al monedei euro, aș dori să vă întreb: ați observat că băgați în mormânt Uniunea Europeană, acest măreț proiect pentru pace și prosperitate economică? Dl Cohn-Bendit a afirmat pe bună dreptate că întotdeauna reacționăm prea târziu și întotdeauna în retrospectivă. Acum trebuie să privim către viitor. Ați observat ce se întâmplă în afară? Oamenii nu mai sunt interesați de ciondănelile dintre socialiști și conservatori, nici în țara mea de origine, nici aici, în Parlamentul European. Îi interesează doar soluțiile și siguranța banilor lor. Trebuie să le spunem sincer că nu mai este cazul.

Trebuie să prezentăm următorul pas și recunosc că avem nevoie de curajul de a anula datoriile, trebuie să facem în sfârșit băncile să plătească, chiar dacă acest lucru ne afectează polițele de asigurare de viață și trebuie să realizăm un nou proiect politic european, care nu este împovărat cu problemele Tratatului de la Lisabona.

Suntem prinși într-o capcană. Dacă modificăm acest articol, ne vom trezi că Irlanda va vota „nu” la un nou referendum. Ne putem aștepta să se întâmple același lucru în țara mea natală. În plus, avem o problemă uriașă în Regatul Unit. Doamnelor și domnilor, trebuie să vă treziți la realitate.

  Corien Wortmann-Kool (PPE). - (NL) Dle președinte, în această perioadă de criză nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că, pe parcursul ultimilor zece ani, moneda euro ne-a adus multă prosperitate și stabilitate, precum și numeroase locuri de muncă. Deci moneda euro merită cu prisosință să fie apărată. Este însă un demers care va necesita un summit european decisiv și mult mai multe dovezi de unitate. Unitatea este îngrijorător de precară, nu numai atunci când vine vorba de mecanismul permanent de criză, ci și atunci când vine vorba de o guvernanță financiară robustă.

În această dezbatere, dle președinte, „euroobligațiuni” pare a fi cuvântul magic, ca și cum acestea vor face problemele datoriei publice să dispară ca zăpada care se topește în soare. Totuși, cei care susțin în acest plen euroobligațiunile ar trebui să fie conștienți și de faptul că acestea implică obligații considerabile și o disciplină bugetară riguroasă, care depășește propunerile de consolidare a Pactului de stabilitate și creștere pe care le avem acum în față.

Președintele Trichet a spus „uniune fiscală”. Sunt însă cei care susțin euroobligațiunile în acest plen pregătiți pentru așa ceva? Mă îndoiesc.

Dle președinte, trebuie să ne canalizăm energia în propunerile pe care le avem în față, pentru a consolida bazele monedei euro. Acest lucru este urgent și noi, cei din această Cameră, lucrăm din greu pentru a-l realiza. De asemenea, componenta preventivă a Pactului de stabilitate și creștere necesită o abordare bazată mai mult pe norme, deoarece prevenirea este mai bună decât tratarea. În același timp, trebuie să asigurăm un nivel mai mare de responsabilitate comună în rândul statelor membre, nu doar pentru beneficii, ci și pentru obligațiile și angajamentul care decurg din Pactul de stabilitate și creștere.

  Udo Bullmann (S&D). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, în situații critice, Europa a găsit întotdeauna o cale de ieșire din criză. Nu pentru că au fost urmărite diferite interese divergente, ci pentru că avem interese convergente, care ne-au permis să pornim pe noi căi.

Aș fi dorit să îi adresez dlui Barroso o întrebare, însă din păcate nu mai este prezent. Desigur, în curând vor avea loc conferințe de presă importante pe tema modulul în care putem salva Europa utilizând cel mai mic numitor comun, însă poate dl Rehn va reuși să transmită mai departe întrebarea mea. Nu înțeleg de ce nu adoptăm următorul traseu. Euroobligațiunile reprezintă o soluție rezonabilă. A spus-o dl Schulz în numele grupului nostru, partidul meu spune același lucru în Germania, unde aceasta este o chestiune critică. Guvernul german în special are rezerve, rezerve care se manifestă și în alte țări care plătesc dobânzi mai mici. De ce nu procedăm după cum urmează? Spunem că aceste probleme pot fi rezolvate. Acum plănuim să lansăm euroobligațiunile, însă construim un pachet rezonabil. De ce avem nevoie pentru ca Europa să poată acționa? Cum putem pune bani deoparte? Cum putem crea un potențial mai mare de impozitare pentru o economie rațională, pe termen lung? Lansăm euroobligațiunile și legăm această lansare de introducerea taxei pe tranzacțiile financiare în Uniunea Europeană. Acest pachet ar putea avea ca rezultat o situație reciproc benefică, din care ar câștiga toată lumea. Întrebați-o pe dna Merkel la summitul european dacă este pregătită să facă acest lucru. De ce nu este posibil? De ce nu face Comisia o propunere de acest gen? Ar veni în ajutorul tuturor și ar iniția un proiect nou și important pentru ieșirea din criză a Europei. Aștept Comisia să facă această propunere.

Trebuie să încetați să vă mai sustrageți prin vorbe. Este timpul să acționați în interesul cetățenilor Europei și în interesul statelor membre, astfel încât să putem găsi drumul înapoi la o cale de creștere rațională. Soarta noastră se află în mâinile dvs., însă trebuie să aveți curajul să luați inițiativa acum.

  Carl Haglund (ALDE). – (SV) Dle președinte, consider că anul trecut demonstrează că o monedă comună necesită reguli clare, pe baze comune și este evident că în prezent nu avem astfel de reguli. De asemenea, este clar că zona euro suferă de o lipsă evidentă de credibilitate atât în ochii oamenilor, cât și pe piața financiară. Nu sunt de acord cu dl Bullman. Mai degrabă, consider că Comisia a făcut o treabă bună și a prezentat propuneri ambițioase. În ceea ce privește provocările cu care ne confruntăm în prezent, cred că problema nu se află la Comisie, ci la Consiliu. Desigur, în următoarele câteva zile, Consiliul va avea o reuniune destul de grea.

Aș dori să spun cât sunt de mulțumit că acum Comisia a prezentat și o propunere care ne va permite să corectăm dezechilibrele macroeconomice din viitor. Până în prezent, ne-am concentrat exclusiv asupra finanțelor și a deficitelor din orașe, iar acest lucru este complet inadecvat, după cum arată destul de clar cazul Irlandei.

Sunt mai puțin mulțumit de modul în care lucrează Consiliul, după cum arată tocmelile dintre dl Sarkozy și dna Merkel cu scopul de a face propunerile solide ale Comisiei mai puțin obligatorii, ceea ce înseamnă că acestea nu vor duce la nicio îmbunătățire. Ar trebui să ne amintim ce s-a întâmplat în 2005, când Pactul de stabilitate și de creștere a fost diluat. Aceleași țări au creat în acel moment o situație care a condus pe termen lung la ceea ce s-a întâmplat acum în Grecia. Sper că Consiliul se va trezi și își va da seama de tipul de decizie de care avem nevoie – altfel, nu vom ne ieși din această situație.

  Derk Jan Eppink (ECR). – (DE) Dle președinte, politicianul flamand Bart De Wever a afirmat într-un interviu în revista Der Spiegel că Belgia a devenit o societate de transfer. Nu limba, ci acest aspect se află în centrul problemei din Belgia. Solidaritatea a devenit o stradă cu sens unic.

UE este pe cale să facă exact același lucru. Transformăm o societate de servicii într-o societate de transfer, iar moneda euro este un mijloc de realizare a acestui lucru. Deschide calea spre bani ieftini într-o serie de state. După cum a afirmat președintele Consiliului UE, dl Van Rompuy, a devenit un somnifer pilulă de dormit. Subminează capacitatea competitivă a diferitelor țări. Acum, mulți politicieni europeni solicită introducerea unui alt somnifer: euroobligațiunile. Acestea vor mări pur și simplu decalajul. Dacă vom continua în acest fel, în câțiva ani UE va fi în aceeași situație în care este Belgia acum: o societate de transfer ale cărei fundații politice se prăbușesc.

În perioada Crăciunului, voi citi cartea „Salvați banii noștri”, scrisă de dl Henkel, fostul președinte al Federației industriei germane. Poate ar trebui să faceți același lucru, astfel încât să puteți afla ce gândesc oamenii din Germania.

  Mario Borghezio (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, după dezvăluirile din New York Times, în Statele Unite continuă anchetarea unui club secret de nouă bănci – dintre care una este europeană – ai căror directori se întâlnesc în fiecare miercuri pentru a cădea de acord asupra acțiunilor legate de instrumentele derivate. Comitetul de criză nu a fost la curent cu situația, iar Europa este un simplu spectator.

Rezerva Federală a fost nevoită să dea socoteală pentru 13 trilioane de dolari cheltuite pentru salvarea băncilor. Sunteți amabil să ne spuneți ce a cerut Rezerva Federală în schimbul pachetelor europene de salvare a băncilor? Oare nu din cauza situației critice din bănci – și nu a bugetelor de stat – este necesară o dublare a sumei din Fondul european de salvare și pregătirea unui fond de salvare de 2 000 de miliarde de euro?

Ce ne oprește să invităm Banca Centrală Europeană să dea socoteală în mod transparent și în detaliu pentru acțiunile sale, așa cum s-a procedat în Statele Unite cu Rezerva Federală? Acest lucru ar pune capăt suspiciunilor că aceasta a acționat și continuă să acționeze în mod discreționar și nu în interesul comun al cetățenilor și contribuabililor din statele membre ale Uniunii Europene.

De ce nu au avut loc niciodată discuții despre adoptarea unor măsuri pentru a impune o distincție reală și eficientă între băncile comerciale și băncile speculative, ca în cazul legii Glass-Steagall?

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Alfredo Pallone (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, toți suntem de acord asupra necesității de a crea un instrument care poate interveni în caz de criză. Acest instrument trebuie să fie neapărat corelat cu politici bugetare riguroase și prudente în statele membre. Sper ca acest lucru va însemna că astfel de crize, precum cea prin care trecem în aceste luni, nu se vor repeta.

Dezbaterea de astăzi încearcă să găsească cel mai bun mod de a finanța acest instrument. După cum știm cu toții, sectorul privat a fost parțial răspunzător pentru criza din unele țări, iar în astfel de cazuri este corect ca acesta să-și asume o parte din responsabilitate, deși ponderea ar trebui să fie evaluată de la caz la caz.

Cu toate acestea, cred că trebuie să găsim modalități noi și inovatoare pentru a finanța instrumentul anti-criză. Un exemplu ar putea fi euroobligațiunile, pe care unii le văd ca pe o povară asupra bugetelor naționale. Totuși, nu este cazul. Dimpotrivă, prin emiterea de euroobligațiuni, instrumentul anti-criză ar putea fi finanțat prin intermediul pieței, bazându-se pe capitalul străin și pe persoanele care caută să investească.

Un mecanism bazat exclusiv pe contribuțiile pro-rata făcute prin însușirea pur și simplu a rezervelor ar echivala cu o povară mare pentru statele membre, care ar trebui să găsească resurse și capital de depus care nu ar aduce, totuși, niciun randament sau venit. Într-o situație precum cea din prezent, în care statele membre sunt invitate să pună în aplicare politici bugetare austere pentru reducerea deficitelor și datoriilor, precum și să participe la fondul de anti-criză, există un risc real de colaps.

Economia europeană nu poate fi revitalizată decât dacă vom folosi concomitent puterea monedei euro pe piețele internaționale și ratingul de credit astfel îmbunătățit pentru a o vindeca.

  Elisa Ferreira (S&D). – (PT) Dle președinte, dle comisar, ați auzit un mesaj foarte clar din acest Parlament, o cerere de acțiune, de intervenție din partea Comisiei. Se solicită Comisiei să nu se mai limiteze doar la a aproba cu ochii închiși cel mai insignifiant consens posibil între state, ceea ce echivalează cu a spune că Comisia nu trebuie să mai fie limitată de voința celor mai puternici. Comisia trebuie să își asume datoria și obligația de a lua inițiativa.

Regret să spun acest lucru, însă concluziile pe care le anticipăm pentru următorul summit nu vor genera o soluție, mai ales pentru că mecanismul anticipat pentru intervenție trebuie să fie adoptat în unanimitate de toate statele membre și avem nevoie mai curând de o dimensiune europeană, decât de o dimensiune care permite toate tipurile de distorsiuni și le permite unor țări să le controleze pe altele. Pe de altă parte, revizuirea Tratatului în acest moment va deschide o cutie a Pandorei și, în orice caz, mi-aș fi dorit un răspuns la o întrebare: noul mecanism va putea să cumpere obligațiuni guvernamentale?

Dle comisar, este necesară o revizuire în profunzime, iar Comisia nu poate ignora dezbaterea actuală cu privire la euroobligațiuni și să nu ofere niciun răspuns la inițiativele pe care le iau diferiții actori între timp, și anume Juncker, Mario Monti, unele elemente din cadrul acestui Parlament și grupurile de reflecție. Comisia trebuie să prezinte o propunere și trebuie să fie capabilă să o susțină.

În sfârșit, o remarcă finală: zona euro nu are o problemă globală – mai bine zis, are o problemă globală, însă una concentrată asupra creșterii sale insuficiente, mai degrabă decât asupra creșterii inegale din cadrul său. Unde sunt mijloacele care trebuie să existe alături de guvernanța economică și sancționare, pentru a promova în mod eficient și pentru a duce la îndeplinire strategia 2020?

  Wolf Klinz (ALDE). – (DE) Dnă președintă, dl Schulz are dreptate. Suntem în mijlocul unei crize de încredere de proporții și membrii Consiliului amăgesc cetățenii. Le spun că totul este sub control, trebuie doar să facem mici modificări ale tratatului prin introducerea unui mecanism permanent de stabilitate și apoi problema va fi rezolvată. De fapt, situația nu este sub control. Statele membre mai degrabă reacționează decât iau măsuri. Încearcă cu disperare să stingă incendiile, însă nu pot înăbuși flăcările. Piețele se întreabă: cine este de fapt stăpân pe situație în Europa și în zona euro?

UE a atins un punct critic. Dacă nu alege calea corectă acum, nu ne vom putea menține nici status quo-ul. În schimb, vom face un pas înapoi. Avem nevoie de acțiuni îndreptate către integrare. Avem nevoie de mai multă Europă. Trebuie să finalizăm formarea pieței interne, inclusiv în sectorul serviciilor. Alături de uniunea monetară, avem nevoie de o uniune economică, bugetară și fiscală. De asemenea, avem nevoie de o Comisie puternică, care are dreptul și puterea de a controla și monitoriza această uniune economică și de a impune sancțiuni în mod automat, acolo unde acest lucru este justificat. Dacă facem acești pași spre o mai mare integrare, putem vorbi apoi despre introducerea euroobligațiunilor. Atunci vom fi pus bazele pentru acestea. Totuși, în cursul acestui proces trebuie să ne asigurăm că dispunem de finanțarea din investiții pe termen lung de care avem nevoie, în ciuda tuturor măsurilor de austeritate justificate, pentru a asigura competitivitatea Uniunii Europene pe termen mediu și lung.

Trebuie să spunem în sfârșit cetățenilor adevărul. Avem nevoie de soluții gândite fără ochelari de cal, trebuie să discutăm problemele fără a aduce în joc ideologiile și trebuie să încetăm să orbecăim sperând într-un rezultat favorabil. Avem mai multă nevoie de acțiuni pe termen lung, decât de reacții pe termen scurt.

PREZIDEAZĂ: Dagmar ROTH-BEHRRODT
Vicepreședintă

  Vicky Ford (ECR). - Dnă președintă, să începem cu veștile bune. Da, există semne de redresare în unele sectoare ale economiei Europei per ansamblu. Dar aceasta este amenințată de nesiguranța prelungită, care riscă să reducă finanțarea și să blocheze investițiile. Toate statele membre ale UE, inclusiv Regatul Unit, au un interes legitim în consolidarea economiei zonei euro.

Planificarea economică robustă și transparentă pentru controlul cheltuielilor guvernamentale dezastruoase și al nivelurilor nesustenabile ale datoriei publice este o parte esențială a acestui proces pentru toate cele 27 de state. Statele din zona euro au devenit conștiente că este necesară o rezolvare permanentă a crizei, dar există multe întrebări, dintre care unele au fost abordate în rezoluția Parlamentului.

În primul rând, care ar trebui să fie natura implicării sectorului privat? Salut sugestia de a urma precedentul FMI, de a proteja banii publici prin acordarea statutului de creditor preferențial. În al doilea rând, la ce modificări ale tratatului vă referiți? Acest aspect trebuie clarificat.

Și, în cele din urmă, mecanismul permanent de criză a fost descris ca un instrument de consolidare a zonei euro. Statele care doresc să adere la zona euro trebuie să aibă opțiunea de a participa, dar cei dintre noi care au ales să nu se alăture nu ar trebui forțați să contribuie.

  Alain Lamassoure (PPE). - (FR) Dnă președintă, nesiguranța este principalul motiv de îngrijorare atât pentru cetățenii europeni, cât și pentru piețele financiare. Acum că europenii au un destin comun, sunt ei capabili să-l asume într-un spirit de solidaritate?

Astăzi, solidaritatea se manifestă în profunzimea crizei. Este bine, dar nu este suficient. Uniți în fața dificultăților, europenii trebuie să dea dovadă și de solidaritate atunci când trasează calea care trebuie urmată, deoarece criza a afectat Europa mai mult timp decât celelalte continente, pentru că economia era deja slăbită de zece ani de creștere lentă, de doar 1 % pe an, în medie. Cei zece ani ai Strategiei de la Lisabona au reprezentat un deceniu pierdut.

În Agenda 2020, liderii europeni au conceput un plan pentru revigorarea economiei noastre, dar nu au specificat cum îl vor finanța și controla sau care ar putea fi stimulentele sau sancțiunile posibile. Prin urmare, este timpul să suplimentăm Pactul de stabilitate și de creștere cu un pact de solidaritate, după cum s-a precizat deja aici, în plen.

Cuvântul „solidaritate” apare de 23 de ori în Tratat: să transpunem cuvântul în acțiune. Urmează să se instituie o procedură pentru coordonarea politicilor fiscale, în vederea garantării stabilității prin prevenirea deficitelor. Ei bine, haideți să extindem domeniul său de aplicare, să ne coordonăm pentru a garanta finanțarea viitoare. Trebuie să cheltuim mai puțin, dar mai eficient, nu fiecare dintre noi în mod independent, sub amenințarea sancțiunilor, ci toți la un loc. Dacă doresc să evite ce e mai rău, europenii trebuie să fie uniți pentru a se pregăti cât mai bine.

  Zoran Thaler (S&D). - (SL) Dnă președintă, europenii trăiesc într-un paradox interesant. Pe de o parte, pe durata existenței sale de 12 ani, moneda euro s-a dovedit cea mai stabilă dintre monede la nivel mondial. Conform cifrelor oficiale furnizate de BCE din Frankfurt, inflația medie în timpul acestei perioade a fost de 1,97 %, ceea ce înseamnă numai cu 3 puncte procentuale sub ținta de 2 %. Valoarea euro față de dolarul american a rămas, de-a lungul întregii perioade, din rațiuni practice, mai mare decât era în momentul creării monedei europene. Pe de altă parte, totuși, în ultima perioadă există opinii conform cărora chiar ar exista riscul ca euro să se prăbușească. Cum am ajuns într-o astfel de situație?

Comportamentul grotesc și iresponsabil cauzat de politicile populiste, atât ale stângii, cât și ale dreptei, ne-au condus în acest punct. Cu toate acestea, vom permite ca democrația să se dovedească mai slabă decât regimurile relativ autoritare pentru a ne proteja moneda? Avem nevoie de un comportament responsabil, avem nevoie ca cinci reguli de aur privind conduita responsabilă să fie consacrate în politicile noastre. Să le adoptăm în Parlament, să decidem cum vom măsura nivelul conduitei responsabile și al unei conduite care este în beneficiul binelui comun promovat de politicile din statele noastre membre.

Taxa pe tranzacțiile financiare și euroobligațiunile trebuie să fie, prin urmare, elementele fundamentale. Aceasta este datoria noastră acum, să adoptăm astfel de politici, pentru protejarea monedei noastre comune.

  José Manuel García-Margallo y Marfil (PPE). – (ES) Dnă președintă, în acest moment avem nevoie de norme clare, dar ceea ce facem noi acum este exact opusul. Prin urmare, am câteva propuneri pentru restabilirea clarității.

Pe durata semestrului european, Parlamentul dorește să se concentreze pe o serie de discuții, care nu au acum un obiectiv bine stabilit și nu corespund opiniei publice. Dorim ca răspunsurile politice la recomandările care vor fi făcute statelor membre în următoarele șase luni să fie luate în considerare la stabilirea sancțiunilor prevăzute în pachetul legislativ privind guvernanța.

Grupul meu dorește să sublinieze că pachetul legislativ nu conține soluții magice pentru ieșirea din criză. Există metodele binecunoscute de disciplină bugetară și de reforme structurale pentru a menține competitivitatea.

Cu privire la mecanismul de criză, după cum ați precizat ieri, dle comisar, Președintele Barroso ne-a promis aici că va fi un mecanism european. Astăzi, Consiliul propune un mecanism interguvernamental. Este acesta european - conform terminologiei dlui Barroso - doar pentru că fondul va fi constituit în Europa și nu în Insulele Cayman sau intenționează Comisia să ne ofere sprijinul necesar pentru a crea un mecanism care respectă procedura UE, în care Parlamentul va avea o contribuție?

Cu privire la euroobligațiuni, Comisia, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și experții sunt de părere că este o idee bună, dar prematură, prin urmare suntem în întârziere.

Propun Comisiei o dezbatere în care să conturăm un sistem de euroobligațiuni, care să asigure finanțare rezonabilă pentru statele responsabile și care să le sancționeze pe cele iresponsabile, obligându-le pe acestea din urmă să se îndrepte spre piețele de capital, la niște dobânzi cu adevărat descurajante. Acesta este singurul mod viabil de a combina disciplina fiscală și creșterea economică.

E inutil să continuăm să dezbatem dacă este prea devreme sau prea târziu, deoarece acum știm că am fost întotdeauna în întârziere. Să vedem dacă putem acționa la timp, măcar o dată, schimbând regulile.

  Catherine Trautmann (S&D). – (FR) Dnă președintă, moneda euro este bunul nostru comun și, astăzi, sindicatele au transmis Parlamentului mesajul că sunt îngrijorate cu privire la faptul că angajații sunt cei care plătesc prețul crizei printr-un euro slăbit, un euro supus atacurilor și nu printr-un euro care promovează dezvoltarea și crearea locurilor de muncă.

Prin urmare, este esențial să nu urmărim o simplă revizuire tehnică a tratatelor, ci să abordăm cele două disfuncții majore ale zonei euro, care au ieșit la lumină ca urmare a crizei.

Prima abordare este introducerea euroobligațiunilor, după cum s-a spus deja. Euroobligațiunile vor stabiliza nivelul euro și, în plus, vor contracara imediat atacurile speculative.

A doua abordare, pentru introducerea justiției fiscale și pentru a determina piețele financiare să plătească prețul crizei, este, întocmai, introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare, astfel încât nu angajații să fie cei care plătesc prețul acestei crize, într-un context de injustiție fiscală.

În cele din urmă, trebuie înființată o agenție europeană a datoriilor, care să poată crea un fond comun pentru o parte din datoria suverană a statelor membre.

În cele din urmă, aș dori să-mi exprim la rândul meu sprijinul pentru dl Juncker și să precizez că mărirea fondului de stabilitate, care a fost propusă de Dominique Strauss-Kahn, director general al Fondului Monetar Internațional (FMI), este o idee bună.

Așa cum s-a spus deja, intervenția rapidă, fără întârziere și un comportament care să denote determinare, și nu vulnerabilitate, ne-ar permite să efectuăm un act de guvernanță care ar readuce încrederea la care a făcut apel președintele nostru, Martin Schulz.

(Aplauze)

  Paulo Rangel (PPE). – (PT) Dnă președintă, primul lucru pe care aș dori să-l subliniez aici și pe care este important să să-l întărim în Parlament, este că, în ciuda a ceea ce citim uneori în presă și în declarațiile unor lideri europeni, moneda euro este o parte esențială a răspunsului nostru la criza actuală. Fără euro, am fi într-o situație extrem de dificilă, în care monedele statelor mai slabe s-ar confrunta cu o devalorizare enormă, iar eventuala marcă germană rezultată cu o creștere a valorii imposibilă pentru a susține economiile germană și europeană. Prin urmare, moneda euro a fost un factor stabilizator, nu doar pentru statele din zona euro, ci și pentru monedele statelor care nu au dorit să adere la zona euro.

Din nou, pentru că trebuie să apărăm această Comunitate care a reușit să răspundă unei crize fără precedent și ținând cont de faptul că vom vedea, de exemplu, ce se întâmplă cu dolarul și cu SUA în viitor, vom vedea și că moneda euro are, de fapt, avantajele sale.

Acum, în cadrul acestui Consiliu, avem responsabilitatea să facem tot ce ne stă în putință pentru a apăra moneda euro, adică să creăm un fond de stabilizare, care să respecte metodologia comunitară și care să poată introduce responsabilitatea în statele aflate în cea mai fragilă situație și solidaritate în cele care și-au respectat obligațiile și care nu s-au arătat întotdeauna, cel puțin prin declarațiile externe, capabile să adopte o poziție de solidaritate în contextul zonei euro.

  Juan Fernando López Aguilar (S&D). – (ES) Dnă președintă, anul care se încheie, 2010, a fost descris de mai multe ori ca anul în care ne-am asumat multe riscuri. Prin urmare, cred că această dezbatere ar trebui să sublinieze lecțiile pe care le-am primit în 2010, astfel încât să putem trage concluzii pentru 2011.

Prima concluzie privește dezechilibrele nesustenabile din sectorul financiar al economiei europene și distorsiunile din economia sa reală.

A doua este dezechilibrul nesustenabil al monedei unice și necesitatea de coordonare a politicilor economice, fiscale și bugetare, care continuă să fie într-o stare fragilă.

A treia și, totodată, concluzia principală privește dezechilibrul dintre viteza crizei și lentoarea răspunsului. Din punct de vedere economic, aceasta înseamnă că BCE trebuie să reacționeze mai rapid la asalturile speculative asupra datoriei suverane și în 2011 trebuie să punem bazele unei agenții europene a datoriilor, care să poată emite euroobligațiuni.

De asemenea, cu privire la Pactul de stabilitate și de creștere, trebuie să existe o dezbatere în legătură cu fiscalitatea necesară, taxa pe tranzacțiile bancare și taxa contra speculațiilor, adică pe tranzacțiile speculative pe termen scurt, precum și în legătură cu necesitatea unor resurse proprii în UE.

Totuși, dezbaterea care este importantă pentru Parlament este dezbaterea cu privire la consecințele politice ale crizei, deoarece motto-ul UE este, subliniez încă o dată, „Unită în diversitate” și în niciun caz nu este „divizată de dificultăți”. Prin urmare, Parlamentul trebuie să-i confrunte pe cei care urmăresc să stigmatizeze unele state membre în raport cu altele, divizând opinia publică europeană și instigându-i pe europeni unii împotriva altora.

Parlamentul reprezintă 500 de milioane de europeni dintr-o Uniune cu 27 de state membre și, la fel ca în Ferma animalelor a lui Orwell, nu există unii mai egali decât alții.

  Othmar Karas (PPE). – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, discutăm despre summitul din 16 decembrie. Ar fi bine dacă, după summit, Consiliul ne-ar putea spune: știm că există decalaje și greșeli, știm unde am greșit și înțelegem limitele tratatului.

Autosuficiența și acuzațiile de culpabilitate, încercările de a trece cu vederea greșelile și o abordare superficială nu vor rezolva nicio problemă și nu vor genera deloc încredere. Să nu ne mai jucăm cu Europa. Toate acestea au legătură cu Europa. Susțin tot ce a spus dl Klinz.

Deoarece mai sunt doar câteva zile până la Crăciun, aș dori să spun: aprindeți o lumânare pentru determinare și interesul comun, o lumânare care reprezintă seriozitate, onestitate și încredere în viitorul UE. Aprindeți o lumânare pentru o schimbare a cursului politic în Europa, pentru trecerea de la criză la competitivitate, de la spiritul din Deauville la uniunea politică, de la economisire la investiții și reformă, de la uniunea monetară la uniunea politică.

Din cauza problemelor constituționale ale Germaniei, modificarea tratatului este doar o cârjă politică pentru dezvoltarea în continuare a pachetului cu măsuri de salvare, nimic altceva. Nu este o soluție. Nu încercați să-i acordați mai multă importanță decât are cu adevărat. Nu mai faceți politică de pe o zi pe alta și prezentați un concept complet ca răspuns la criză, care să ne îndrepte către uniunea politică. Puneți capăt discordiei. E suficient, nu e suficient, și, de fapt, nu știm în ce direcție ne îndreptăm. Trebuie să solicităm Comisiei să elaboreze un concept pentru o uniune economică, socială și financiară, astfel încât să putem face următorii pași spre integrare la sfârșitul anului următor și să ne îndeplinim responsabilitățile în mod corespunzător.

  Anni Podimata (S&D). – (EL) Dnă președintă, dle comisar, mâine începe unul dintre cele mai importante Consilii Europene din istoria UE în general și din UEM în special, iar întrebarea este dacă șefii de stat și de guvern se vor ridica la înălțimea așteptărilor. Avem mari îndoieli, deoarece filozofia pe care anumiți șefi de stat au introdus-o în Consiliul European nu este o filozofie de depășire a crizei pe baza solidarității și, bineînțeles, a responsabilității. Este o filozofie a gestionării crizei, o filozofie care se concentrează pe și se limitează la detaliile unui mecanism permanent. Consiliul European nu se va ridica la înălțimea așteptărilor, deoarece nu va transmite mesajul coeziunii economice și politice care ar trebui să fie transmis, nu doar pentru a convinge piețele, ci pentru a-i convinge, în primul rând, pe cetățenii europeni tradiționali, care se privesc cu suspiciune și care devin, din nou, xenofobi, pentru a-i convinge de valoarea viziunii europene și pentru a le reaminti faptul că lucrurile care ne unesc sunt mai multe decât cele care ne despart.

  Gunnar Hökmark (PPE). - Dnă președintă, nu pot să înțeleg de ce socialiștii încearcă să scape de responsabilitatea politicilor socialiste. Într-adevăr, cauzele deficitelor existente în Europa sunt diferite. La fel de adevărat este că guvernele socialiste au întâmpinat probleme de deficit bugetar din cauza unei politici deliberate de cheltuieli sporite și de deficite crescute.

Am avut această dezbatere în Parlament, în primăvara anului 2009, dezbatere care a avut loc și într-un număr de state membre. Îmi aduc aminte că social-democrații suedezi au criticat guvernul suedez pentru faptul că nu a crescut deficitul și cheltuielile.

Știm cu toții ce s-a întâmplat apoi. Din punctul meu de vedere, acesta este motivul care justifică impunerea de norme clare privind Pactul de stabilitate și de creștere dar și de norme clare privind consecințele. Nu putem să ajungem într-o situație în care statele membre care provoacă probleme pentru sistemele financiare și care cauzează rate crescute ale dobânzilor să poată scăpa de consecințe lăsând alți cetățeni să plătească ratele respective ale dobânzilor.

Avem nevoie de stabilitate și euroobligațiunile nu vor fi o soluție la această problemă. Putem avea euroobligațiuni din alte motive, probabil. În ceea ce privește mecanismul financiar, acesta trebuie să fie finanțat și bazat pe riscurile create de statele membre. Dacă îți asumi un risc mai mare, rulezi un deficit mai mare, atunci trebuie să și finanțezi mecanismul financiar într-o măsură puțin mai mare. Acesta este modul de asumare a responsabilității pentru politici planificate. Nu uitați, consecințele pe care le vedem într-un număr de state sunt consecințele dezbaterilor pe care le-am avut în parlamentele naționale și în Parlamentul European, atunci când unii dintre noi susțineau creșterea cheltuielilor. Acum vedem rezultatele amare.

(Vorbitorul a fost de acord să răspundă la o întrebare în conformitate cu procedura cartonașului albastru menționată la articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Dnă președintă, înțeleg, dle Hökmark, că trebuie să țineți un discurs frumos pentru cetățenii de acasă, din Suedia. Totuși, vă rog să-mi răspundeți la următoarea întrebare: ce țară din UE are cel mai mare nivel al datoriei naționale pe termen lung și ce partid se află la guvernare în această țară?

  Gunnar Hökmark (PPE). - (Dl Schulz vorbește în continuare, cu microfonul oprit) Dnă președintă, sper că pot continua fără alte intervenții. În primul rând, acest mesaj vă este adresat în principal dvs., dle Schulz, deoarece vreau să vă amintiți ce susțineați în acest Parlament cu doi ani în urmă. Dvs. susțineați că Uniunea și statele membre trebuie să crească cheltuielile. Problema este că unele dintre statele membre aveau guvernări socialiste și în toate aceste guverne, în toate aceste state, a existat o creștere a deficitului ca urmare a politicilor pe care le-ați susținut. Dle Schulz, puteți nega acest lucru?

(Vorbitorul a fost de acord să răspundă la o întrebare în conformitate cu procedura cartonașului albastru menționată la articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Dnă președintă, deoarece colegul meu deputat nu a răspuns la întrebare, voi răspunde eu în locul domniei sale. Țara este Italia și prim-ministrul său este dl Berlusconi. Creștin democrații sunt la putere în Italia, aproape fără întrerupere, din 1946.

  Liisa Jaakonsaari (S&D). - (FI) Dnă președintă, și eu aș dori să-l întreb pe colegul nostru deputat cum ar fi fost posibil ca socialiștii din Irlanda și din Grecia să-și îndatoreze țările. Întrucât în prezent sunteți principalul partid politic din Europa și Comisia are o orientare de dreapta, nu este acum tot de datoria dreptei să ne arate și calea către ieșirea din această criză și să nu culpabilizeze guvernele precedente?

  Gunnar Hökmark (PPE). - Dnă președintă, doresc să reamintesc colegilor prezenți că am precizat faptul că există un număr de cauze diferite pentru problemele de deficit actuale, dar am spus, de asemenea, că este adevărat – și nici dl Schulz, nici colegii săi nu au negat acest lucru – că am observat apariția acestor probleme în toate guvernările socialiste, întrucât a fost o politică deliberată. Sunt complet de acord, dacă vorbim despre Irlanda, de exemplu, că au existat greșeli uriașe, dar ceea ce este interesant, este faptul că a existat o politică deliberată de creștere a deficitelor și a cheltuielilor pentru a combate criza și problemele, iar acum vedem care sunt rezultatele. Acesta este mesajul pentru dl Schulz și pentru alții.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte trei întrebări în conformitate cu procedura cartonașului albastru menționată în articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Președinta. − Stimați colegi, doresc să aduc la cunoștința vorbitorului și a tuturor celorlalți că mai avem trei persoane care doresc să adreseze o întrebare în conformitate cu procedura cartonașului albastru. Fiind vorba de o posibilitate introdusă de grupul de lucru privind reforma parlamentară, sunt deosebit de înțelegătoare față de acest lucru și avem timp suficient, dar trebuie totuși să întreb vorbitorul dacă dorește să răspundă la toate aceste întrebări. Apoi aș dori să vă întreb pe toți dacă putem primi întrebările pe rând, iar apoi îl vom ruga pe dl Hökmark să răspundă. După care vom finaliza partea dedicată luărilor de cuvânt.

  Philippe Lamberts (Verts/ALE). - Dnă președintă, doresc să-i spun dlui Hökmark că afirmația cu privire la guvernele socialiste este adevărată într-o oarecare măsură, dar guvernele de dreapta aleg, practic, să facă același lucru prin acumularea datoriei private în locul datoriei publice. Acest lucru nu este cu nimic mai bun pentru economie și este doar un alt mod de a ajunge la același rezultat, care nu este durabil.

  Werner Langen (PPE). – (DE) Dnă președintă, doresc să-l întreb pe dl Hökmark, care a avut o îndelungată prezență aici, dacă își aduce aminte că Belgia, Grecia și Italia aveau datorii care se ridicau la peste 130 % din produsul național brut la începutul uniunii monetare și că cifra din Grecia a crescut, în timp ce în Belgia și în Italia a scăzut cu peste 30 % și, respectiv, peste 25 %. Își amintește acest lucru?

  Anni Podimata (S&D). – (EL) Dnă președintă, am o întrebare simplă pentru dl Langen și Hökmark, cărora le place să idealizeze criza datoriei și, evident, să culpabilizeze guvernele socialiste, în mod colectiv:

V-ați întrebat vreodată colegii din Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) care au guvernat țara mea până acum un an despre faptul că v-au prezentat dvs. și Comisiei Europene – dl Rehn vă poate confirma – statistici oficiale conform cărora deficitul Greciei pentru 2009 era 6,9 %, nu 15 %, cât a fost confirmat recent de Eurostat?

  Gunnar Hökmark (PPE). - Dnă președintă, această discuție a clarificat unele dintre aspectele pe care trebuie să ni le amintim.

Să nu uităm primul lucru pe care l-am subliniat, anume că – și este interesant de remarcat că niciunul dintre colegii mei socialiști nu a negat acest lucru – toate guvernele socialiste care au implementat politici socialiste au intrat într-o criză profundă a deficitului. Acum criza cuprinde țările una câte una din cauza unei politici deliberate, pe care dl Schulz și alții au susținut-o în Parlament, în urmă cu doi ani. Putem consulta înregistrările Parlamentului și putem vedea că dvs., dle Schulz și colegii dvs. ați afirmat exact aceste lucruri. Acum puteți vedea rezultatul dureros. Am dorit să subliniez acest lucru. Observ că tot ceea ce aveți de spus este: „da, aveți dreptate, dar și alte țări au probleme”. Totuși, nu aveți obiecții cu privire la principala mea observație, că problemele au fost create de politicile dvs. Acest lucru merită amintit. Consider că trebuie consemnat.

Și dl Lamberts atrage atenția asupra acestor probleme. Dar interesant este faptul că, deși un număr de state au, într-adevăr, probleme din cauza crizei financiare, este la fel de adevărat – și cred că dl Lamberts va recunoaște și va aprecia – că în majoritatea statelor care adoptă o poziție stabilă privind finanțele publice, guvernele nu sunt socialiste. Cred că nici dvs. și nici altcineva din această Cameră nu poate nominaliza un guvern socialist care să nu se confrunte cu probleme de deficit.

  Ioannis Kasoulides (PPE). - Dnă președintă, importante sunt politicile și nu cine le-a aplicat. Să arunce prima piatră acela... Criza euro s-ar putea să nu se fi terminat odată cu Irlanda și poate că nu am trecut încă de ce e mai greu.

Vulturii de pe piață vor ataca necontenit orice deschidere vulnerabilă, în ciuda măsurilor de austeritate dureroase adoptate de toate statele membre. Dar, dacă UE câștigă această luptă și surmontează dificultățile, dând dovadă de determinare pentru a face tot ce este necesar, în mod solidar și cu eforturi concertate, să contracareze reglementările și să convingă piețele, atunci acesta ar fi triumful integrării europene și o victorie importantă.

Acest lucru va fi obținut ca urmare a înțelepciunii colective. Să le demonstrăm celor care prevăd sfârșitul monedei euro și retragerea statelor, puternice și slabe, din zona euro că se înșeală. Disciplina fiscală, guvernanța economică și salvarea monedei euro vor fi insuficiente fără un plan de stimulare a creșterii convenit de comun acord, la nivel european. În trecut, planul Marshall american a salvat economia Europei. În prezent, provocarea este un plan echivalent de la europeni, pentru europeni.

  Gay Mitchell (PPE). - Dnă președintă, Camera Reprezentanților din Irlanda, Dáil, va vota astăzi pachetul de asistență financiară UE-FMI. Sunt vremuri dificile pentru Irlanda, cu creșteri de taxe și reduceri ale cheltuielilor. Bugetul de săptămâna trecută a reflectat doar în mică măsură dificultățile prin care trec atât de mulți irlandezi în acest moment. Acesta urmează unor reduceri salariale de 14 % în sectoarele public și privat.

Cu toate acestea, am convingerea că pachetul financiar UE-FMI va ajuta Irlanda să restabilească încrederea prin capitalizarea băncilor și reluarea creditării și prin redresarea finanțelor publice. Nu sunt neapărat de acord cu detaliile planului, dar cifrele generale sunt susținute de Fine Gael. Tendințele care stau la baza economiei din Irlanda sunt foarte bune. Va fi necesară o guvernare capabilă și supravegherea Dáil pentru a ne asigura că finanțele nu ne vor mai scăpa de sub control.

Va fi necesară, de asemenea, o analiză la nivelul UE și al BCE privind contribuția adusă de ratele scăzute ale dobânzilor la inflația de pe piața imobiliară. Am fost o voce solitară în această Cameră timp de doi ani și jumătate, interpelându-l pe dl Trichet mai ales cu privire la această dificultate. Prin crearea unui succesor permanent al mecanismului european de stabilitate financiară, din care Irlanda va primi 22,5 miliarde de euro sub formă de împrumuturi, dacă reușește să le atragă, pachetul UE-FMI este o mișcare pozitivă pentru zona euro.

Permiteți-mi să precizez, în încheiere, că aici sunt multe persoane care se consideră federaliste, dar doresc, totuși, o anumită armonizare a fiscalității. În SUA, peste 50 % dintre companiile din sectorul operelor protejate prin drepturi de autor sunt înregistrate în Delaware. De ce fac acest lucru? Datorită condițiilor fiscale din Delaware. În această Cameră se fac unele comentarii foarte ignorante de către persoane egocentriste, care doresc să sprijine cauzele propriilor state prin declarații inexacte și acestea vor fi contestate.

  Tunne Kelam (PPE). - Dnă președintă, criza financiară a arătat că este tot mai necesară o prezență europeană mai puternică. Lecția care trebuie învățată este că a acționa predominant din considerente naționale nu ajută niciun stat membru. Prin urmare, mâine există o ocazie pentru acțiune comună, consolidare fiscală și un pact de stabilitate cu sancțiuni.

Acesta va fi, de asemenea, momentul pentru rezolvarea paradoxului care există de mulți ani în Europa. UE se bazează pe o piață unică, care încă nu este finalizată. Acum este timpul să dăm startul pieței digitale unice. Trebuie să instituim un mecanism permanent de gestionare a crizei, preferabil bazat pe grup. În al doilea rând, deoarece trebuie condusă o acțiune de prevenire și de intervenție rapidă, este necesară armonizarea mai bună a condițiilor pentru intervenția rapidă și pentru activarea mecanismelor de gestionare a crizei, desigur evitând, în același timp, reglementarea excesivă. În al treilea rând, obiectivul fondurilor de gestionare a crizei trebuie definite clar. Scopul acestora este să asigure stabilitate macrofinanciară. Nu trebuie folosite pentru a rezolva alte probleme curente. În al patrulea rând, drepturile de supraveghere trebuie definite mai precis la nivelul UE, precum în cazul unei intervenții posibile în activitățile instituțiilor financiare, care vor include dreptul de a înceta plata dividendelor sau oprirea activităților care presupun riscuri nejustificate.

  Jean-Paul Gauzès (PPE). - (FR) Dnă președintă, dle ministru, dle comisar, am asistat la această dezbatere îndelungată în calitate de cetățean.

Aș dori să spun că propunerile dlui Barosso au fost foarte interesante. Am dori să vedem că se acționează pe baza acestora. Condițiile necesare pentru restabilirea încrederii cetățenilor noștri sunt o voință politică vizibilă și clară și rostirea adevărului. Este obligatoriu să nu ascundem realitatea. Există cheltuieli publice, pe care trebuie să le acoperim sau să le reducem. Există datorii publice și private, pe care trebuie să le achităm.

Există numeroși experți care au idei în legătură cu orice. Cei care nu au prevăzut apropierea crizei au acum o mulțime de soluții nemaipomenite. Dar, într-o situație dificilă, să dăm dovadă de bun simț. Să nu repetăm în gestionarea finanțelor publice greșelile și erorile sectorului privat, care au condus la criza financiară și bancară. Mecanismele sofisticate nu creează valoare și bogăție. Creează doar iluzii și, adesea, asigură beneficii numai speculanților.

Adevărul este că statele membre au trăit dincolo de posibilitățile lor. Trebuie să avem curajul să tragem concluziile necesare și să ne asigurăm că povara redresării este împărțită echitabil.

  Seán Kelly (PPE). - Dnă președintă, în primul rând, am o plângere. Ați spus că aceasta este o dezbatere importantă și așa este. Mi se pare oarecum inacceptabil ca dl Barroso și mulți dintre liderii politici să părăsească această Cameră, imediat după luările de cuvânt. Ca să fim corecți față de dl Schulz, acesta a rămas aici de la început până la sfârșit și aș dori să-l felicit pentru acest lucru.

În al doilea rând, doresc să menționez că, în final, una dintre cauzele principale ale crizei financiare este că guvernele nu au reușit să guverneze și liderii politici nu au reușit să conducă. Din fericire, acum reușim să ținem această situație sub control, cu ajutorul noii arhitecturi de supraveghere, care ar trebui să intre în vigoare de la 1 ianuarie, cu raportul privind agențiile de rating al creditelor de care ne-am ocupat aseară și cu mecanismul permanent de stabilitate financiară de astăzi. Toate trebuie salutate.

Dacă dl Barroso ar fi fost aici, l-aș fi întrebat dacă poate garanta că nu va fi necesar un referendum în Irlanda sau în altă parte, pentru a aduce modificări minime tratatului, la care s-a referit acesta.

În cele din urmă, doresc să le spun celor care au solicitat semnarea unei declarații scrise de către statele membre, că acesta este un atac direct asupra impozitului pe profit din Irlanda. Acest lucru nu trebuie să se întâmple.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, aici a avut loc o dezbatere ideologică, deși am putea da mai multe exemple despre modul în care guvernul Schröder a implementat o politică de reformă foarte serioasă sau modul în care, în Ungaria, guvernul de dreapta, aflat acum la putere, s-a folosit de toate mijloacele pentru a împiedica, la acea dată, guvernul de stânga să impună disciplina fiscală după 2006. Astfel de dezbateri nu au niciun fel de rezultat. Este important ca UE să se angajeze, în cele din urmă, în politici proactive și nu în politici reactive. Ar fi de dorit ca summitul din acest weekend să ajungă la un acord privind mecanismul european de stabilitate. Președinția maghiară, guvernul maghiar, care va prelua președinția prin rotație a UE în ianuarie, va depune toate eforturile pentru a accelera procesul de ratificare și pentru a se asigura că UE se poate concentra pe aspecte substanțiale, precum creșterea dinamismului Europei.

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE). – (HU) Dnă președintă, onorat Consiliu, onorată Comisie, statele membre încearcă să reacționeze la criza în care se află prin soluții individuale și cu propriile răspunsuri. După stabilirea unei direcții strategice, Consiliul și Comisia trebuie să consolideze și să coordoneze soluțiile statelor membre. Aceasta înseamnă că nu este suficient ca statele membre să fie sancționate în ceea ce privește guvernanța economică. Bineînțeles, ar fi fost bine ca strictețea și consecvența de care s-a dat dovadă astăzi să fi fost exercitată și de unii comisari care au trecut cu vederea alterarea datelor. Sunt convinsă că responsabilitatea pentru eșecul respectării Pactului de stabilitate și de creștere nu aparține numai statelor membre, deoarece însăși Comisia și-a relaxat mecanismele de control. Trebuie să recunoaștem că politica de austeritate care a fost practicată până acum nu a avut succes nicăieri. Prin urmare, de la dvs. se așteaptă răspunsuri noi și clare. Soluții inovatoare și motivante. Vă pot asigura, colegi deputați, că viitoarea Președinție maghiară va îndeplini acest rol coordonator.

  Proinsias De Rossa (S&D). - Dnă președintă, numele Irlandei a fost menționat de multe ori în această dezbatere. Aș dori să încep subliniind că susțin o guvernanță economică mai cuprinzătoare într-o economie de piață socială europeană. Trebuie să mulțumim partenerilor Irlandei din Europa pentru solidaritatea lor în aceste vremuri de criză – o criză creată, în mare măsură, de guvernele conservatoare timp de mulți ani.

Nu veți fi surprinși că solidaritatea este prezentată de eurosceptici ca o pierdere a independenței Irlandei. Această distorsiune este intensificată de eșecul Comisiei și al Consiliului de a se angaja, împreună cu Parlamentul, în memorandumul de înțelegere cu Irlanda. Dle Rhen, când va fi prezentat Parlamentului memorandumul de înțelegere?

Dle comisar Rehn, una dintre cele mai condamnabile condiții și obligații din memorandumul de înțelegere este obligația de a reduce salariul minim în Irlanda cu 2 000 EUR pe an. Guvernul irlandez susține că dvs. ați solicitat această reducere, dle Rehn. Puteți să clarificați acest aspect în Parlament?

Al doilea aspect de neînțeles al acestui acord este marja de 3 % pe care ați solicitat-o...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dnă președintă, nu este acceptabil ca măsurile esențiale să fie amânate în continuare, măsuri care nu țin cont de creșterea șomajului, sărăcia, inegalitatea, disparitatea și recesiunea economică pe care aceste planuri de austeritate le vor cauza, în timp ce grupurile economice și financiare realizează în continuare profituri tot mai mari. Acest lucru dă naștere la mai multe întrebări:

De ce nu au fost modificate statutele și orientările BCE cu privire la împrumuturile pe care aceasta le acordă în mod direct statelor membre la o rată de 1 %, la fel ca pentru băncile private, care apoi percep rate de trei, patru sau cinci ori mai mari, agravând astfel datoria suverană? De ce nu s-a luat decizia aplicării unei taxe pe circulația de capital și nu s-au luat măsurile necesare pentru a pune capăt paradisurilor fiscale și piețelor de instrumente financiare derivate, care ar restricționa speculația cu datoria suverană? De ce să nu decidem creșterea bugetului comunitar pentru o politică reală de coeziune economică și socială cu scopul de a crește producția și a crea locuri de muncă cu drepturi...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dnă președintă, dezbatem un instrument de stabilitate financiară propus pentru zona euro – un instrument care ar trebui să-i ajute pe prietenii noștri din statele care nu sunt capabile, în prezent, să-și achite datoriile.

Toți cei prezenți vorbesc despre crearea unui mecanism comun de stabilitate financiară, garantat de toate statele zonei euro și ne așteptăm ca cei care au reușit să-și mențină datoriile sub control să dea dovadă de solidaritate față de cei care nu au reușit încă să facă acest lucru.

După ce am experimentat soluțiile actuale pentru asistența acordată Greciei și bastionul de apărare excepțional ridicat ultima dată, mă întreb ce s-ar întâmpla dacă geniile financiare de pe piețe ar calcula valoarea reală a soluției și ar descoperi că nici măcar aceasta nu a fost suficient de fiabilă pentru a-i convinge să accepte riscul de a-și investi banii în zonă?

Mă întreb, am pregătit soluțiile următoare și pașii următori? Credibilitatea soluției în acest moment, conform acestui scenariu, este foarte scăzută.

  Andrew Henry William Brons (NI). - Dnă președintă, oamenii obișnuiți percep crizele ca pe niște tragedii. Eurocrații le percep ca pe niște oportunități pentru a-și extinde tentaculele puterii. Consiliul European trebuie să decidă asupra unui mecanism permanent de criză pentru a proteja stabilitatea financiară a zonei euro ca întreg, susținut, bineînțeles, de modificări ale tratatului. Suntem informați, din surse sigure, că aceste mecanisme de control și, bineînțeles, aceste modificări alte tratatului, se vor aplica și statelor din afara zonei euro.

Guvernul de coaliție din Regatul Unit a promis un referendum în cazul oricărui transfer suplimentar de putere către UE. Totuși, această promisiune va fi la fel de sigură și va fi respectată la fel de onest ca și angajamentul conservatorilor de a organiza un referendum privind Tratatul de la Lisabona. Pentru conservatori, promisiunile sunt tactici, nu obligații.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dnă președintă, se apropie sfârșitul anului. Ar fi bine să privim mai îndeaproape ce am realizat. Să privim ce am decis și ce am spus și să răspundem la această întrebare: ce am făcut în această privință? Fiecare dintre noi trebuie să-și analizeze cu atenție propriile decizii în domeniile de care am fost responsabili. Este bine că dorim să adăugăm anumite prevederi la tratat, care vor impune disciplină asupra acțiunilor noastre. Totuși, dispunem de Pactul de stabilitate și de creștere, care mai este în vigoare. De ce nu am respectat prevederile acestuia? De ce Comisia și serviciile sale nu au reacționat mai devreme în cazul Greciei sau al Irlandei?

UE este o instituție democratică, care cuprinde multe state membre. Aceasta nu poate, prin urmare, să acționeze unilateral, așa cum fac statele individuale – mă gândesc, aici, de exemplu, la China, la Statele Unite și la alte state. Iată motivul lipsei unei acțiuni decisive pentru a proteja euro. Prin urmare, este necesară dezvoltarea unei abordări noi față de guvernanța economică, pentru a crea o uniune economică reală, pentru a îmbunătăți coordonarea și a armoniza politica financiară și chiar cea fiscală.

  George Sabin Cutaș (S&D). - Este evident, așa cum au zis și antevorbitorii, că Uniunea Europeană nu a realizat până în prezent suficiente progrese pentru asigurarea stabilității financiare a piețelor sale. În contextul în care speculatorii pun zilnic în pericol stabilitatea monedei unice, prin metoda izolării și prin exercitarea unor presiuni asupra statelor membre, soluția nu poate veni decât prin menținerea solidarității la nivel european. Astfel, crearea unui mecanism permanent pentru asigurarea stabilității financiare a zonei euro a devenit o necesitate, iar acesta va trebui coordonat prin intermediul metodei comunitare.

Interesul cetățenilor este cel mai bine apărat atunci când instituțiile europene sunt pe deplin implicate în procesul de decizie și atunci când interesul general primează asupra intereselor..... Totodată, trebuie să avem în vedere faptul că este indispensabilă implicarea tuturor celor 27 de state membre în acest viitor mecanism în cadrul pieței unice. Instabilitatea altor monede va avea întotdeauna efecte semnificative asupra stării monedei euro.

  Diogo Feio (PPE). – (PT) Dnă președintă, următoarea reuniune a Consiliului este într-adevăr foarte importantă. Importantă prin răspunsul său la o criză extinsă și internațională, importantă, de asemenea, prin răspunsul său la o criză specifică a guvernelor care nu și-au respectat obligațiile la timp, care au cheltuit prea mult și care nu au pus în aplicare reformele structurale necesare. Acesta este motivul pentru susțin aici necesitatea unui instrument stabil, care să apere moneda euro.

Răspunsul nu poate și nu trebuie să fie unul diferit, de la caz la caz. Tocmai din acest motiv susțin ca acesta să se realizeze conform metodei comunitare și nu conform metodei interguvernamentale, răsplătind până la urmă guvernele pentru că nu și-au îndeplinit responsabilitățile la timp. Subliniez necesitatea unui rol în creștere al Parlamentului European în discutarea acestor aspecte, cu dezbateri precum cea pe care am avut-o astăzi aici: animată, cu divergențe, dar apărând o Uniune Europeană mai puternică și o zonă euro tot mai îmbunătățită.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Dnă președintă, sunt realmente de acord cu toate ideile menționate astăzi privind instituirea unui mecanism de criză și privind măsurile suplimentare, pe care cred că, atât Consiliul European, cât și Parlamentul le vor dezbate în viitor. Astăzi am auzit multe declarații contradictorii și poate și unele acuzații referitoare la greșelile din trecut. Acestea au provenit din toate direcțiile. Au provenit de la statele membre, de la Comisia Europeană și de la Consiliu, precum și de la băncile comerciale, ale căror activități vor fi, după cum cred, examinate îndeaproape în viitor. Aș dori să vorbesc despre alt aspect. Mi-a plăcut ideea exprimată de președintele Barroso, că în această situație dificilă trebuie să acționăm la unison, umăr la umăr și, dle comisar, vă rog să depuneți toate eforturile pentru a vă asigura că la acest mecanism de criză nou înființat pot participa toate statele, indiferent dacă aparțin sau nu zonei euro. Întrucât ne-am liberalizat piețele atunci când am aderat la UE, plătim aceleași sume la buget și alte lucruri pe lângă acestea.

  João Ferreira (GUE/NGL). - (PT) Dnă președintă, nu există niciun mecanism de stabilitate care să soluționeze cele mai mari cauze de instabilitate din UE. Politicile care ne-au adus în această criză sunt cele pe care aceștia doresc acum să le continue și să le dezvolte. O Uniune Economică și Monetară înfăptuită în interesele unora și în detrimentul altora, slăbind frâiele speculației financiare, care acordă prioritate circulației libere, adică nestânjenite, a capitalurilor, impunerea pieței în toate domeniile societății, decăderea muncii ca o sursă de creare a bogăției și în același spirit, a drepturilor.

La începutul celui de-al doilea deceniu al secolului XXI, această Uniune Europeană nu scapă de asocierea cu cel mai mare declin social pe care Europa l-a avut de suferit în ultimele decenii, rezultatul unui atac fără precedent asupra drepturilor omului și a condițiilor de trai. Grupurile economice și financiare continuă să acumuleze profituri enorme, șomajul se extinde tot mai mult și milioane de lucrători devin tot mai săraci, deși muncesc. Acesta este mesajul care se aude în protestele din întreaga Europă și este timpul să-l ascultăm.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dnă președintă, încrederea cetățenilor în Europa și în moneda euro a fost serios afectată de criza financiară și de manevrele politice. Cetățenii europeni au nevoie de perspective clare, ușor de înțeles, pe care să se poată baza pe termen lung, pentru securitatea monedei. Pactul de stabilitate și de dezvoltare definește limitele superioare pentru deficite și cuantumul total al datoriei. Totuși, acesta este relativ ineficient. Pachetele noi de salvare vor obține necesarul acord larg al cetățenilor numai dacă sunt însoțite de mecanisme de control și sancțiuni eficiente. În cazul mecanismelor de control, trebuie continuată consolidarea Eurostat și mecanismele de sancționare trebuie să fie ușor de implementat și eficiente. Sistemul existent include opțiuni de sancționare. Următoarele pachete de salvare trebuie să implice mecanisme de control continuu, o abordare rapidă și coordonată și sancțiuni eficiente.

  Jean-Pierre Audy (PPE). – (FR) Dnă președintă, dle comisar, veți propune crearea acestui mecanism permanent, conform articolului 136. Regret că nu ați utilizat articolul 122, care ne-ar fi permis să includem toate statele membre, dar inițiem o dezbatere politică în măsura în care Parlamentul va fi consultat ca urmare a articolului 48 privind procedurile simplificate de revizuire și aș dori să prezint două aspecte politice.

În primul rând, zona euro singură nu este suficientă. Dle comisar, ar trebui să includem cel puțin toate statele care sunt obligate, fără întârziere, să utilizeze euro ca monedă unică, adică 25 de state membre.

Al doilea aspect se referă la controlul politic parlamentar. Acesta nu este un mecanism de urgență, ci unul permanent. Prin urmare, ar trebui să existe, în mod normal, un control politic parlamentar în condiții adecvate, unele pe care trebuie să ni le propuneți, deoarece este de datoria parlamentelor, în special a Parlamentului European, să exercite control asupra executivului cu privire la această prevedere.

  Edite Estrela (S&D). - (PT) Dnă președintă, acuzațiile nu ne rezolvă problemele, ci scot la lumină, în unele cazuri, o lipsă de cunoaștere a diferitelor situații. Avem nevoie de măsuri pentru a opri speculația pe datoria suverană. S-au spus multe despre situația Portugaliei, dar un raport din luna aceasta al FMI a ajuns la concluzia că Portugalia a fost unul dintre statele care a aplicat cele mai multe reforme, pentru a asigura durabilitatea finanțelor publice și a securității fiscale.

Înaintea începerii crizei, în 2007, Portugalia avea o creștere economică de 2,4 % din PIB și un deficit de 2,6 %. Între 2005 și 2010, Portugalia a fost unul dintre statele cu cea mai mare creștere a exporturilor; avem nevoie de mai multă unitate, mai multă responsabilitate și mai multă solidaritate, astfel încât piețele să se calmeze.

  Bogusław Liberadzki (S&D). – (PL) Dnă președintă, ne concentrăm pe zona euro, dar 150 de milioane de cetățeni rămân în afara acestei zone, adică unul din trei cetățeni ai UE. Din acest motiv, este important să avem o monedă euro și o zonă euro sănătoase. Dorim să spunem foarte clar următoarele: mai puțin de la guvernele naționale, mai mult de la Uniune, mai mult de la Parlament.

În Polonia, opinia cancelarului german este mult mai importantă decât cea a dlui Van Rompuy și vocea răsunătoare a dlui Cameron este mai importantă decât opinia dlui Barroso. Prin urmare, avem nevoie de un pact de stabilitate, un pact pentru solidaritate europeană stabilă. Dl Schulz are dreptate să dorească o pondere mai mare pentru Europa în gândirea noastră și instrumente noi pentru activitatea noastră, precum o taxă pe tranzacțiile financiare, euroobligațiuni, supravegherea băncilor și disciplină bugetară coordonată a statelor membre.

  Olli Rehn, membru al Comisiei. − Dnă președintă, stimați deputați, permiteți-mi, înainte de toate, să vă mulțumesc pentru o dezbatere foarte responsabilă și plină de substanță referitoare la răspunsul european față de criza actuală. Într-adevăr, această ultimă etapă a crizei financiare se dovedește a fi tot mai sistemică, ceea ce necesită un răspuns la fel de sistemic din partea UE.

Prin urmare, răspunsul politic al Europei trebuie să fie cuprinzător, consecvent și determinat. Acesta va trebui să combine măsurile mai largi, care se aplică la nivelul întregii Uniuni Europene, cu măsurile specifice adoptate de statele membre.

Ce trebuie făcut? Din perspectiva Comisiei, avem cinci căi de acțiune. În primul rând, avem nevoie de un efort determinat și colectiv pentru a respecta angajamentele bugetare luate. Fiecare stat membru trebuie să-și mențină țintele fiscale. Cea mai bună apărare împotriva contagiunii este izolarea pozițiilor noastre bugetare. De exemplu, Spania și Portugalia iau acum decizii foarte convingătoare în acest scop.

În al doilea rând, trebuie să promovăm următoarea rundă de teste de rezistență a băncilor și să le efectuăm într-un mod mai cuprinzător și mai riguros decât data trecută, utilizând noua arhitectură europeană a reglementării și supravegherii financiare, care va intra în vigoare anul următor, din ianuarie.

În al treilea rând, avem nevoie de mecanisme de blocare financiare și tocmai din acest motiv, UE a creat în mai mecanismul și Fondul european de stabilitate financiară pentru o durată de funcționare temporară de trei ani. În curând va fi creat mecanismul european de stabilizare, care va intra în vigoare de la jumătatea anului 2013.

Pentru a merge mai departe și mai în profunzime, mai multe inițiative privind euroobligațiunile au fost vehiculate recent. Ca idee, euroobligațiunea acoperă o gamă largă de aplicații posibile. Principalul punct de interes în elaborarea politicilor actuale este, pe bună dreptate, creșterea eficienței și a flexibilității Fondului european de stabilitate financiară existent, pentru a ne ajuta să răspundem rapid la etapa actuală a crizei.

Dar, cu siguranță, trebuie să continuăm discuțiile analitice privind astfel de alternative raționale, care pot ajuta Europa să depășească această criză sistemică prin îmbunătățirea funcționării piețelor de obligațiuni, prin facilitatea consolidării fiscale prin costuri mai rezonabile ale creditării, prin furnizarea unei baze pentru coordonarea bugetară îmbunătățită între statele membre și prin consolidarea stimulentelor pentru prudență fiscală în statele membre.

Al patrulea element al răspunsului cuprinzător trebuie să fie măsurile structurale, după cum se subliniază în strategia Europa 2020. Acestea sunt necesare, într-adevăr, pentru creșterea dezvoltării noastre potențiale și pentru ocuparea forței de muncă în mod durabil. Trebuie să beneficiem la maximum de piața unică, în special în servicii și energie, să facem sistemele de taxe și beneficii mai capabile să faciliteze creșterea ocupării locurilor de muncă, să realizăm mai multe investiții axate pe cunoaștere și inovare și să simplificăm mediul de reglementare.

În al cincilea rând, un element esențial al răspunsului nostru sistemic, care depinde într-o măsură foarte mare de dvs., stimați deputați, este adoptarea rapidă și ambițioasă a pachetului legislativ privind consolidarea guvernanței economice, care a fost propus de Comisie în septembrie. Sunt încântat că Parlamentul și Consiliul au acceptat să finalizeze acest pachet până la vară. Aceasta este o chestiune de credibilitate a uniunii economice și monetare a UE ca întreg. Este, de asemenea, cel mai eficient mecanism de prevenire, deoarece întărește încrederea pe termen lung și pe termen scurt în economia europeană, precum și încrederea în viitorul imediat.

În plus, pentru a răspunde dlui Karas, acesta este, de asemenea, un aspect esențial pentru finalizarea Uniunii Economice și Monetare, prin adăugarea, în cele din urmă, a unei uniuni economice reale și funcționale la uniunea monetară. Este, într-adevăr, timpul ca „E”-ul din UEM să prindă viață prin crearea unei uniuni economice reale și eficiente, ca ultim pas pentru integrarea europeană a politicii economice.

membru al Comisiei. – (FI) Dnă președintă, aș dori, totuși, să mai prezint câteva observații în finlandeză, ca urmare a luării de cuvânt a dlui Soini. Poate că domnia sa a reușit să se întoarcă, deoarece a părăsit reuniunea cu puțin timp în urmă. Discursurile dlui Soini au fost întâmpinate, în mod normal, cu umor, dar, ca urmare a susținerii pe care a obținut-o în ultima vreme, de acum înainte trebuie să le tratăm, în mod evident, cu seriozitate.

În primul rând, nu cred că ofensele aduse poporului grec, așa cum a făcut-o dl Soini, sunt foarte utile sau măcar adecvate din punct de vedere profesional. Grecia introduce în prezent reforme importante, de fapt chiar radicale, care merită respectul și nu disprețul nostru.

Cred că dl Soini ar trebui să-și aducă aminte vechiul proverb finlandez, care ne învață să fim atenți la propria situație și să-i respectăm pe alții. Este un mod mult mai bun de a construi o Europă pașnică bazată pe cooperare.

În al doilea rând, nu cred că este profesional, de asemenea, să comparăm Uniunea Europeană cu Uniunea Sovietică, așa cum a spus dl Soini. Cineva fără simțul umorului ar putea considera această afirmație chiar insultătoare. Libertatea, democrația și statul de drept nu au fost simbolurile Uniunii Sovietice, ci sunt valorile de bază ale UE, pe care finlandezii le-au apărat de-a lungul istoriei, dle Soini. Nici capacitatea de înțelegere din partea finlandezilor nu trebuie subestimată, nici măcar cea a susținătorilor partidului True Finns (Adevărații Finlandezi). Cetățenii știu, cu siguranță, că UE nu este Uniunea Sovietică.

(Aplauze)

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Dnă președintă, presupun că sunteți de aceeași părere ca și mine, că este o lipsă de considerație ca unii deputați să adreseze întrebări și apoi să plece. Aș dori să-i cer scuze dlui Rehn, deoarece este revoltător să fie nevoit să ofere răspunsuri detaliate după ce unii dintre deputați au plecat deja. Cred că ar trebui să colaborăm pentru a ne asigura că acest lucru nu se va mai întâmpla pe viitor sau, cel puțin, nu atât de des.

  Președintă. − Dle Swoboda, sprijin pe deplin ceea ce ați spus. Este foarte nepoliticos și lipsit de respect. Dle De Rossa, o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură?

  Proinsias De Rossa (S&D). - Dnă președintă, pe de altă parte, dl comisar Rehn nu a răspuns la întrebările pe care i le-am adresat și sunt prezent.

  Președintă. – Aceasta nu a avut aproape deloc legătură cu o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură. Dle Rehn, nu trebuie să răspundeți. Aveți, bineînțeles, această posibilitate, dar acesta nu este timpul afectat întrebărilor în cadrul Comisiei. Următorul vorbitor este dl Chastel, în numele Consiliului.

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dnă președintă, dle comisar, stimați deputați, din punctul meu de vedere, Comisia a contribuit cu un număr mare de răspunsuri la această dezbatere extrem de instructivă, mai ales dacă avem în vedere că Parlamentul este implicat îndeaproape în răspunsul la criză. Pe lângă ceea ce a spus Comisia, aș dori să mă refer la două aspecte legate de miza următoarelor două zile, în contextul acestui summit.

În primul rând, aș dori să fac o observație legată de guvernanța economică și implicarea Parlamentului European. După cum știți, președinția a luat deja legătura cu Parlamentul European, cu cei care răspund de guvernanța economică în cadrul Parlamentului. În plus, președinția dorește să realizeze cea mai bună colaborare posibilă cu Parlamentul, în special prin consultarea informală, înainte de începerea etapei oficiale a negocierilor. Având în vedere importanța acestui aspect și a repercusiunilor potențiale asupra piețelor, președinția, după cum s-a afirmat, s-a angajat să o accelereze, în conformitate cu dorințele Consiliului European. În plus, pentru a accelera activitatea, președinția a creat un grup de lucru care să se ocupe numai de acest aspect. Acest grup și-a început deliberările la sfârșitul lunii noiembrie, ca urmare a atenției acordate acestui aspect de către Comisia pentru afaceri economice și monetare.

Al doilea element, asupra căruia șefii noștri de stat și de guvern se vor concentra în următoarele două zile, este viitorul mecanism permanent de gestionare a crizei. Înțeleg un număr de întrebări referitoare la acest mecanism, privind amploarea răspunsului la criză. Ieri, la prânz, în compania președintelui Van Rompuy, în Consiliul Afacerilor Generale, mulți dintre noi mai aveau încă întrebări fără răspuns. Pot să depun mărturie în fața dvs. că statele membre își doresc foarte mult să răspundă la această criză, că sunt conștiente că astăzi sunt puse în joc piața europeană în întregul ei și moneda euro și că nu se poate, pur și simplu, să răspundă unul după altul. Răspunsul trebuie să fie unul cuprinzător și trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a reduce incertitudinile care planează asupra acestei piețe.

Totuși, cred eu, trebuie să evităm, de asemenea, creșterea sau crearea de așteptări care nu pot fi atinse în prezent. Prin urmare, toți au contribuit cu idei proprii noi despre modul în care ar trebui să răspundem la criză. Când știm că trebuie să obținem acordul de la un număr de state membre pentru orice idee nouă, aceasta nu pare a fi cea mai bună soluție acum. Trebuie să vă spun că ceea ce va fi important în următoarele două zile, la încheierea acestui Consiliu European, este, în primul rând, să putem oferi un semnal clar piețelor despre voința statelor membre de a răspunde la criza financiară, la criza actuală a monedei euro; în al doilea rând, să ne afirmăm voința de a crea un mecanism simplu pentru modificarea tratatelor. Știți foarte bine că acesta trebuie să fie un mecanism simplu, din cauza ratificărilor care trebuie să aibă loc în diferitele state membre; și, în cele din urmă, să creăm acest mecanism viitor permanent de gestionare a crizei, care trebuie să fie transparent, deoarece trebuie să fie invulnerabil, în special în fața Curții din Karlsruhe.

PREZIDEAZĂ: Diana WALLIS
Vicepreședintă (dezbatere)

  Președinta. − Am primit o propunere de rezoluție⁽¹⁾ depusă în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 16 decembrie 2010.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) În cadrul următorului summit al Consiliului European se vor lua probabil decizii referitoare la forma mecanismului permanent anti-criză, care trebuie să asigure stabilitatea financiară a zonei euro după 2013 și va începe procesul de modificare a tratatelor de bază. Cu toate că înțeleg necesitatea unor măsuri excepționale generate de criza economică, sunt totuși îngrijorată în privința ritmului rapid al schimbărilor și a modului în care unele state membre încearcă să impună anumite soluții altora. Unele idei – cum sunt de exemplu, euroobligațiunile – sunt respinse fără a fi luate cu atenție în considerare. În ciuda situației excepționale, cred că deciziile importante pentru Uniunea Europeană trebuie luate cu calm, respectându-se principiul solidarității și al drepturilor egale ale tuturor statelor membre. Doresc, de asemenea, să sprijin poziția guvernului polonez cu privire la schimbările modului de calculare a nivelului datoriei publice. Polonia și 10 alte state membre au inițiat reforme ale sistemelor de pensii, reforme care în prezent generează costuri semnificative pentru bugetele naționale. În cazul Poloniei, introducerea reformelor a devenit necesară din cauza creșterii ineficienței vechiului sistem, care a constituit sursa unor costuri încă și mai mari. Prin urmare, nivelul actual al datoriei publice nu este un indicativ al unei lipse de prudență, ci un efect al schimbărilor având ca obiectiv pe termen lung reducerea cheltuielilor bugetare alocate efectuării plății pensiilor. Sper ca reprezentanții statelor membre să fie de acord cu schimbările propuse de Polonia. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Iliana Ivanova (PPE), în scris. – Instituirea unui mecanism permanent de soluționare a crizelor pentru Uniunea Europeană în scopul consolidării stabilității financiare constituie un pas în direcția corectă. Alături de o guvernanță economică mai puternică și mai coordonată, mecanismul permanent de criză ar putea să garanteze și va garanta stabilitatea zonei euro. La stabilirea acestui mecanism, trebuie avută totuși în vedere și situația specifică a noilor state membre. Aceste țări ar trebui implicate în mod activ în dezbatere și ar trebui să aibă posibilitatea de a participa la acest mecanism, în cazul în care doresc să o facă. În același timp, statele membre ar trebui să-și păstreze politicile fiscale naționale. Este important să păstrăm competiția în domeniul fiscal drept instrument de facilitare a coeziunii și de favorizare a creșterii economice. Îndreptarea politicilor către armonizarea fiscală sau către o bază comună consolidată de taxare doar va agrava în continuare diferențele de dezvoltare economică și va pune în pericol coeziunea. Statele membre care induc un risc mai ridicat prin deficitele și povara datoriilor proprii, ar trebui să contribuie mai mult la activele acestui mecanism de soluționare a crizelor. S-ar încuraja astfel disciplina fiscală și s-ar consolida valoarea adăugată a unei politici economice și fiscale corespunzătoare.

  Astrid Lulling (PPE), în scris. – (FR) În timp ce evenimentele ultimelor luni au obligat guvernele să ia măsuri și decizii de urgență care au putut fi aplicate direct, stabilirea unui mecanism permanent de criză, pentru a proteja stabilitatea financiară a zonei euro, trebuie să se întemeieze pe baze juridice incontestabile. Ca urmare, este evident că Parlamentul European, în calitate de colegislator, trebuie să intervină pentru a implementa reformele fundamentale care au devenit necesare pentru stabilizarea uniunii economice și monetare. O soluție stabilită exclusiv la nivel interguvernamental nu poate să constituie răspunsul corect.

Reforma Uniunii Economice și Monetare (UEM) constituie un obiectiv deosebit de important care are implicații considerabile. Suntem cu toții conștienți de valoarea pe care o are moneda unică pentru proiectul european. Cu toate acestea, fragilitatea actuală a UEM impune soluții curajoase și inovatoare.

Într-un astfel de context, recurgerea la euroobligațiuni este o variantă de acțiune care merită să fie explorată și dezbătută și nu să fie tratată ca o zonă interzisă. Este adevărat că, în prezent, există multe obstacole. Trebuie să fim conștienți de importanța pe care o are la nivel instituțional, juridic și financiar introducerea unui astfel de instrument, care schimbă natura Uniunii Europene. Contrar celor susținute de unii dintre avocații săi, ar însemna o disciplină și o rigoare mai mare.

  Ulrike Rodust (S&D), în scris. – (DE) Doresc să atrag atenția Consiliului asupra unei probleme care amenință să paralizeze cooperarea dintre cele două instituții în domeniul politicii pentru pescuit. Este vorba despre regulamentele referitoare la planurile de gestionare pe termen lung. Aceste regulamente stau la baza politicii comune în domeniul pescuitului. Consiliul, împreună cu o majoritate a statelor membre, nu acceptă faptul că Tratatul de la Lisabona a conferit Parlamentului European un drept de codecizie asupra acestor regulamente. Miniștrii acționează împotriva Consiliului și a serviciilor juridice ale Consiliului, împotriva opiniei Comisiei și, bineînțeles, împotriva voinței Parlamentului European. Consiliul are în prezent două planuri de gestionare care nu pot fi adoptate. Comisia nu poate trimite alte planuri care sunt se impun cu urgență în interesul pescarilor noștri și al mărilor noastre și care au fost finalizate cu mult timp în urmă, dar zac într-un sertar. Situația este inacceptabilă. Fac un apel la Președinția belgiană și la viitoarea Președinție ungară, să înceapă deîndată negocierile cu Parlamentul, astfel încât să putem găsi o soluție. Suntem pregătiți să începem discuțiile. Vă mulțumesc foarte mult.

  Edward Scicluna (S&D), în scris. – Să ne reamintim că criza zonei euro este în principal o criză a datoriei publice care a fost exacerbată de două evenimente importante. Unul dintre acestea este salvarea instituțiilor financiare private, prin care datoriile private au fost preluate de datoria publică, iar celălalt este pachetul de stimulare folosit de guverne pentru a încetini declinul economic. Noi ignorăm aceste două evenimente și tratăm toate țările ca și cum acestea ar fi un grup necugetat și nepăsător, tolănit în soarele mediteranean. Orice mecanism pe care îl instituim pentru a se ocupa de prevenirea crizelor și redresare ar trebui să ia în considerare faptul că, în perioade firești, țările urmau în mod corect planuri de reducere a deficitelor și, ca urmare, a datoriilor proprii. Țările care nu făceau acest lucru, constituiau excepția și nu regula. Permiteți-ne ca, prin toate mijloacele, să dezvoltăm mecanismul de supraveghere și să instituim câteva sancțiuni rezonabile, dar fără a uita că nu ar trebui să pierdem din vedere ceea ce vrem să obținem pe termen mediu: creșterea economică și ocuparea forței de muncă. Aceste obiective nu se ating prin sancțiuni și impunerea de măsuri de austeritate. Creșterea economică și ocuparea forței de muncă apar atunci când înțelegem modul în care se nasc și se reduc dezechilibrele și când acționăm împreună pentru atingerea acestor obiective. Asta așteaptă de la noi cetățenii UE.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. – Consiliul European din 16-17 decembrie va dezbate și va adopta măsurile necesare pentru a consolida pilonul economic al Uniunii Economice și Monetare și pentru a întări stabilitatea financiară a UE. În acest context, trebuie analizate și măsurile necesare astfel încât să ne asigurăm că sistemul bancar european este capabil să finanțeze economia europeană și, în special, întreprinderile mici și mijlocii.

Cetățenii europeni așteaptă din partea instituțiilor europene măsuri mai ferme, nu doar pentru stabilitatea financiară, ci, mai ales, pentru revenirea la o creștere economică durabilă.

În 2008, 116 milioane de cetățeni europeni erau expuși riscului sărăciei și excluziunii sociale, iar datorită crizei economice și financiare, numărul acestora a crescut, tinerii și persoanele vârstnice fiind categoriile cele mai expuse riscului sărăciei și excluziunii sociale.

Principala preocupare a cetățenilor europeni rămâne păstrarea locului de muncă și asigurarea unui trai decent. Criza economică și financiară a avut un impact major asupra bugetelor naționale și a determinat deteriorarea sistemelor de educație, sănătate și protecție socială. Este momentul ca UE să adopte măsurile necesare pentru a-și asigura o creștere economică durabilă prin investiții într-o politică industrială care să asigure crearea de locuri de muncă și competitivitate și prin investiții adecvate în cercetare, educație și sănătate.

(1) Vă rugăm să consultați procesul-verbal.

6. Inițiativa cetățenilor (dezbatere)

  Președinta. − Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de Zita Gurmai și Alain Lamassoure, în numele Comisiei pentru afaceri constituționale, referitor la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind inițiativa cetățenilor (COM(2010)0119 – C7-0089/2010 – 2010/0074(COD)) (A70350/2010).

  Zita Gurmai, raportoare. − Dnă președintă, inițiativa cetățenilor europeni constituie o șansă unică. Este pentru prima dată când cetățenii europeni se pot întâlni și, printr-o voce unică și puternică, ne pot atrage atenția nouă, factorilor de decizie europeni, atunci când consideră că nu ne facem în mod adecvat treaba sau când pierdem din vedere subiecte importante.

Avem mare nevoie de acest lucru. Într-o perioadă în care doar 42 % din cei care au dreptul să voteze la alegerile europene își alocă timp pentru a vota, orice instrument european nou – în special unul ca ICE – este de mare importanță. Cu toate acestea, suntem conștienți că așteptările înalte care înconjoară ICE ar putea conduce la dezamăgire și frustrare. Acestea pot fi evitate printr-un regulament care prevede folosirea sa sigură și eficientă, putând astfel ajuta la umplerea faimosului gol existent între noi și cetățenii europeni. Doresc, de asemenea, să îi salut și pe cetățenii prezenți.

Dl Lamassoure, dna Wallis, dl Häfner și cu mine, am fost cu toții conștienți de imensa responsabilitate aflată pe umerii noștri. Pe parcursul discuțiilor au fost abordate multe subiecte și a trebuit să ne bazăm munca pe disponibilitatea puternică a fiecăruia de a face compromisuri. Am fost norocoși să avem în acest domeniu parteneri care au dat dovadă de o flexibilitate rezonabilă și ne-am propus același obiectiv în calitatea noastră de raportori ai Parlamentului, adică de a ne pune de acord cât mai repede cu putință, menținând în același timp calitatea muncii noastre și asigurându-ne că, la un an de la Tratatul de la Lisabona, avem un regulament referitor la acea dispoziție din Tratat care îi privește în cea mai mare măsură pe cetățeni.

Doresc să îi mulțumesc dlui comisar Šefčovič și Președinției belgiene, în special dlui Chastel și echipelor acestora. Nu ar trebui să uităm nici Președinția spaniolă, care a contribuit la înaintarea dosarului chiar la începutul procesului.

Vă prezentăm astăzi un text de compromis, care este sprijinit de Comisie și care a fost adoptat și de Coreper. Dacă decidem să îl sprijinim iar Consiliul îl adoptă – așa cum sperăm – regulamentul poate intra în vigoare la 1 ianuarie și se poate aplica 12 luni mai târziu, în 2012.

Suntem încântați să putem spune că cererile cele mai importante ale Parlamentului au fost acceptate în cadrul discuțiilor. Verificarea admisibilității unei inițiative se va baza pe criterii clare la punctul de înregistrare și nu pe colectarea a numeroase semnături. Pentru asigurarea bunei fundamentări a inițiativelor și verificarea dimensiunii europene a acestora, ar trebui să se înființeze un comitet de cetățeni format din cel puțin șapte membri, din șapte state membre, în vederea înregistrării inițiativei.

Pe lângă reducerea riscului înregistrării unor inițiative neserioase, comitetul cetățenilor oferă și avantaje incontestabile pentru organizatori. În situația în care inițiatorii unei ICE sunt dezorganizați la începutul procesului, aceștia au la dispoziție o rețea și multe versiuni lingvistice ale inițiativei. Ar avea astfel mult mai puține dificultăți în colectarea unui milion de semnături.

Deși cerința referitoare la comitetul de cetățeni ar putea părea inițial o constrângere, este totuși clar că în realitate ar accelera restul procedurii. Comisia va ajuta organizatorii unei inițiative oferind un ghid ușor de utilizat și înființând un punct de contact. Dacă o inițiativă reușește să adune un milion de semnături, se va garanta un tratament corect în continuare, inclusiv o audiere publică la Parlament.

Evaluarea regulamentului este de o importanță capitală, deoarece acest instrument este primul de acest gen. În ceea ce privește sugestiile noastre, este foarte util atunci când este vorba despre subiectul dificil al verificării semnăturilor. Statele membre trebuie să facă acest lucru, însă facem un apel ca acestea să solicite cât mai puține informații personale posibil. Statele membre vor avea o oarecare flexibilitate în alegerea informațiilor cerute în fiecare țară, dar sunt mulțumită să spun că multe dintre acestea aleg să solicite mai puține date decât fusese inițial planificat. Credem că regulamentul astfel cum este reflectat de textul negociat este în favoarea cetățenilor și nu creează nici obligații greoaie pentru organizatori și nici frustrare printre aceștia.

  Alain Lamassoure, raportor. – (FR) Dnă președintă, Uniunea Europeană se deschide astăzi către democrația participativă. Nu este încă o democrație directă, cetățenii nu vor lua decizii ei înșiși, însă câștigă dreptul de a îi chestiona direct, public și în număr mare pe aceia care iau decizii în Europa fără a se consulta cu guvernele și reprezentanții lor aleși.

De acum înainte, cetățenii se vor bucura de o putere de inițiativă politică similară cu cea de care beneficiază aici Consiliul de Miniștri și Parlamentul European. Astfel cum a spus și dna Gurmai, am beneficiat atât de excelenta activitate de pregătire pe care au desfășurat-o comisarul Šefčovič și echipele sale, cât și de sprijinul inteligent și eficient al Președinției belgiene.

Din partea Parlamentului, textul este rezultatul activității a patru raportori, o bandă de patru, care vă include și pe dvs., dnă președintă. Suntem onorați de prezența dvs.

Am dorit să propunem cea mai simplă procedură în favoarea cetățenilor și cea mai ușor de utilizat de către public. Cine ar putea să participe? Cetățenii, adică persoanele fizice, toți cetățenii, inclusiv, poate, reprezentanții aleși, dar numai cetățeni europeni. Tratatul nu lasă nici un dubiu în această privință.

Dreptul de a lua parte la inițiativa cetățenilor este în prezent încă unul dintre privilegiile de care se bucură cetățenii de pe tot teritoriul Europei. Cine ar putea lansa această inițiativă? Este nevoie de doar șapte cetățeni grupați într-un comitet de organizare, nu 300 000 cum a propus Comisia, nici 100 000 cum a prefigurat Consiliul, șapte cetățeni din șapte țări, ceea ce înseamnă un sfert dintre statele membre.

Cine ar trebui contactat pentru informații dacă cineva dorește să lanseze o inițiativă? Comisia însăși va publica un ghid referitor la inițiativa cetățenilor și va înființa un punct de contact specializat. Care este procedura? Extraordinar de simplă. O simplă cerere de înregistrare a inițiativei și verificare a admisibilității sale. Care sunt criteriile de admisibilitate? Tratatul, întregul Tratat și nimic altceva decât Tratatul, inclusiv Carta drepturilor fundamentale. Ce fel de sprijin poate fi folosit pentru o inițiativă? Orice fel de sprijin: politic, financiar, local, național, european, internațional, lobby-urile, ONG-urile, bisericile, etc.

Există o singură condiție: transparența totală. Cei invitați să semneze trebuie să știe ce se află la baza inițiativei. În consecință, cetățenii sunt cei care trebuie să-și asume responsabilitățile. Care sunt formalitățile de colectare a semnăturilor? Sunt incredibil de simple. Semnături pe hârtie dar și prin intermediul internetului. Bineînțeles că doar statele membre le pot monitoriza, dar am fost prudenți, astfel cum a spus dna Gurmai, în a ne asigura că formularele sunt armonizate într-o măsură cât mai mare.

Pe termen lung, este un veritabil sistem unic european care va trebui să fie adoptat în toate cele 27 de țări, iar o treime dintre statele membre sunt deja pregătite pentru acesta.

În final, care va fi rezultatul din punct de vedere politic? Acesta este un aspect asupra căruia Parlamentul European a fost foarte insistent. Într-adevăr, conform Tratatului, Comisia va fi singura care poate aprecia dacă să continue printr-un demers legislativ o inițiativă încununată de succes. De aceea, Comisia trebuie să fie protejată de orice presiune politică prin care se urmărește proliferarea legislației într-un moment în care Uniunea deja legiferează prea mult. În același timp totuși, cetățenii trebuie să fie protejați împotriva riscului de a nu exista o continuare din punct de vedere politic atunci când Comisia consideră că o legislație suplimentară nu este adecvată. De aici și crearea a două noi drepturi de care să beneficieze autorii unei inițiative încununate de succes: dreptul de a fi primiți de către Comisie pentru a-și prezenta propunerea și dreptul la o audiere publică înaintea Parlamentului European.

Pe scurt, avem o procedură simplă, inovatoare, democratică. Este acum rândul cetățenilor să ia cuvântul.

(Aplauze)

  Gerald Häfner, raportor pentru aviz al Comisiei pentru petiții. – (DE) Dnă președintă, ca orice altă politică, politica europeană nu trebuie să excludă cetățenii, să treacă peste capetele acestora sau să se desfășoare pe la spatele lor. Politica europeană trebuie făcută de cetățeni, pentru cetățeni și prin cetățeni. Vrem să eliminăm distanța dintre cetățeni și politică și pe cea dintre cetățeni și instituții. Pentru a înfăptui acest lucru avem nevoie de proceduri care să le permită cetățenilor să se implice în procesul de luare a deciziilor și să își exprime opiniile. Am reușit să creăm mai multă democrație în Uniunea Europeană dar nu am făcut suficient pentru a le permite cetățenilor să participe efectiv la luarea deciziilor și la dezbaterile europene. Decizia de astăzi de introducere a inițiativei cetățenilor europeni va îndeplini acest lucru. Am desfășurat negocieri dificile și am înfăptuit îmbunătățiri substanțiale.

Doamnelor și domnilor, dacă priviți documentul pe care îl votăm astăzi, observați că, ori de câte ori există un text îngroșat, iar dl Lamassoure s-a referit și dânsul la acest lucru, este vorba despre textul pe care l-am propus, care înlocuiește rezultatul negocierilor, proiectul inițial al Comisiei. Veți observa că am rescris aproape două treimi din text și am introdus îmbunătățiri importante la documentul pe care Comisia ni l-a trimis cu entuziasm. Voi menționa doar aspectele cele mai importante. Am redus în mod semnificativ obstacolele. În concret, semnăturile vor trebui adunate în cel puțin un sfert dintre statele membre și nu într-o treime dintre acestea. Bineînțeles că am prefera ca semnăturile să fie colectate de pe întreg cuprinsul Europei, dar discutăm aici despre niveluri minime. Cel mai important, am reușit să eliminăm aproape complet obstacolul care, încă de la început, amenința să fie extrem de neinspirat și care impunea ca verificarea admisibilității să aibă loc după ce au fost strânse 300 000 de semnături, înainte ca cetățenii să poată continua să strângă mai multe semnături. „Aproape complet” înseamnă că am propus ideea de a implica un comitet al inițiatorilor încă de la început, care se va asigura că nu fiecare scrisoare pe care o primește Comisia și care are înscrise la subiect cuvintele inițiativa cetățenilor parcurge întreaga procedură administrativă. Inițiativele trebuie să aibă un grad rezonabil de seriozitate. Cu alte cuvinte, oricine dorește să strângă un milion de semnături trebuie să implice cel puțin șapte țări în propunerea sa.

Am introdus o transparență mai mare și audieri obligatorii la încheierea procesului. Audierile vor avea loc în Parlamentul European în prezența Parlamentului și a Comisiei. Ele vor da cetățenilor șansa de a explica preocupările lor. Acesta este un pas important înainte. Nu am luptat pentru acesta în numele nostru - și nu trebuie niciodată să uităm acest lucru - ci în numele cetățenilor Europei, al drepturilor lor, al unui proces mai simplu de implicare în Europa a acestora.

Există câteva lucruri pe care nu le-am realizat și multe dintre ele se regăsesc în amendamentele propuse de cei de stânga. În orice caz, acum negocierile s-au încheiat. Am realizat un acord cu Comisia și Consiliul. A trebuit să renunțăm la unele aspecte dar și cealaltă parte a făcut concesii uriașe și știm că amendamentele se referă mai mult la aparență și mai puțin la substanță. Aceasta înseamnă că nu va exista șansa de a schimba rezultatele. Cu toate acestea, vom putea face acest lucru în momentul revizuirii, după o perioadă de trei ani.

Doresc să mulțumesc fiecăruia dintre cei implicați, secretariatelor, coraportorilor, Comisiei și Consiliului, pentru că am lucrat împreună atât de eficient. Cred că acest tip de cooperare între comisii și grupuri ar putea fi un model pentru viitor. Mi-ar plăcea per ansamblu să văd o Europă pentru cetățeni, în care aceștia se privesc pe ei înșiși drept o parte a Europei și se implică mai activ decât au făcut-o în trecut.

  Președinta. − Aș dori doar să menționez că pentru mine a fost un privilegiu imens să fiu implicată în numele cetățenilor europeni alături de echipa Parlamentului în ceea ce consider a fi o mare și impresionantă lucrare.

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dnă președintă, dle comisar, distinși deputați, și mai ales, distinși raportori, una dintre cele mai importante promisiuni ale Tratatului de la Lisabona a fost să aducă Europa mai aproape de cetățenii săi.

Nu cred că trebuie să înșir aici exemplele care ne-au dovedit, înainte și după semnarea Tratatului de la Lisabona în decembrie 2009, măsura în care o apropiere de această natură este necesară. De aceea, nu este surprinzător faptul că orice măsură care promovează obiectivul sporirii interesului și implicării cetățenilor în integrarea europeană este o prioritate pentru toate instituțiile, inclusiv pentru Consiliu.

Sunt de aceea deosebit de doritor să vă vorbesc despre regulamentul care implementează inițiativa cetățenilor, această principală inovație a Tratatului de la Lisabona, în ceea ce privește participarea mai bună a cetățenilor în luarea deciziilor la nivel european.

Bineînțeles că acest regulament a fost una dintre prioritățile Președinției belgiene a Consiliului, din moment ce inițiativa cetățenilor ar putea constitui cel mai potrivit simbol al noului rol al cetățeanului în Uniune, după Lisabona. Prin inițiativa cetățenilor, astfel cum raportorii au spus deja, un milion de cetățeni europeni vor putea să trimită Comisiei o propunere legislativă, aceasta având obligația să o examineze și să își exprime opinia asupra ei.

Ar trebui să ne oprim pentru un moment, pentru a aprecia această inovație pe care o implementăm astăzi și care este doar primul element, astfel cum a arătat și dl Lamassoure, al democrației participative la nivel supranațional. Nu este deci o noutate doar la nivel european ci este, pur și simplu, o noutate la nivel mondial.

Dar să ne întoarcem la chestiunea legislativă pe care o dezbatem astăzi. Sunt încântat de compromisul realizat în privința acestui regulament pe parcursul negocierilor dintre cele trei instituții și, în mod evident, salut de asemenea spiritul de cooperare și voința pentru compromis care au prevalat în cadrul celor trei instituții pe întreg parcursul negocierilor.

Bineînțeles că aș dori să le mulțumesc personal raportorilor pentru Comisia pentru afaceri constituționale (AFCO) și pentru Comisia pentru petiții (PETI), dnei Gurmai desigur, dlui Lamassoure, dnei Wallis și dlui Häfner, pentru eforturile lor și contribuțiile constructive la elaborarea acestui regulament.

Prin urmare, sunt deosebit de încântat în privința votului de luni din Comisia AFCO, care a confirmat textul aprobat de instituții. Dacă votul care urmează va confirma același text ratificat de Comisia AFCO, ar trebui să putem considera acest acord în primă lectură drept model al unei legislații rapide și eficiente la nivel european. Cum am putea, din această perspectivă, să nu îl felicităm pe dl comisar Šefčovič pentru disponibilitatea și atitudinea sa proactivă.

Pe scurt, sentimentul meu este că, în această privință, am beneficiat cu toții de pe urma numeroaselor opinii exprimate la masa negocierilor. Cetățeanul european a ieșit învingător din acest dialog și acord realizat între cele trei instituții.

Sunt încredințat că compromisul realizat între instituții este unul bun, nu doar în măsura în care fiecare instituție a obținut ceea ce dorea, astfel cum tocmai am amintit, dar și în măsura în care se va materializa într-un regulament care va permite ca inițiativele cetățenilor să fie organizate în mod flexibil și eficient.

În numele Consiliului, salut voința celorlalte două instituții de a ține cont de necesitățile și constrângerile care planează asupra statelor membre în îndeplinirea sarcinii care le revine, aceea de a verifica semnăturile care trebuie în mod evident să fie originale și de a se asigura că nu există nici un fel de fraudă sau manipulare atunci când sunt adunate.

În plus, statelor membre trebuie să li se acorde timpul necesar pentru adoptarea acelor măsuri legislative naționale care sunt necesare pentru aplicarea regulamentului. Înțeleg și împărtășesc preocuparea Parlamentului de a vedea inițiativa cetățenilor implementată cât mai repede cu putință. Pe de altă parte, este clar că trebuie să existe măsuri naționale dacă vrem ca această inițiativă să se dezvolte în direcția corectă și, de aceea, trebuie să se acorde timp suficient pentru adoptarea lor, conform cadrului de reglementare actual.

Într-adevăr, Consiliul a considerat întotdeauna că inițiativa cetățenilor, ca element al participării cetățenilor la deciziile europene, ar trebui să meargă mână în mână cu celălalt element, care este alegerea Parlamentului European.

În final, pentru a încheia, mă bucur de compromisul la care am ajuns în cadrul negocierilor și, în mod evident, nu pot decât să recomand să îl adoptați în cadrul votului de astăzi și sper ca inițiativa cetățenilor să aibă tot succesul pe care toată lumea îl preconizează. Observ că primele inițiative sunt deja în pregătire și sper ca un număr mare de inițiative va da un imbold nou și idei noi integrării europene.

Doresc doar să mai spun încă un mare mulțumesc fiecăruia pentru colaborarea sa în acest domeniu.

(Aplauze)

  Președinta. − Vă mulțumesc foarte mult pentru eforturile pe care le-ați depus în timpul președinției dvs. pentru a trece această propunere.

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. − Dnă președintă, la rândul meu sunt foarte fericit să mă aflu în fața dvs. în această dimineață, deoarece împreună am realizat lucruri foarte bune. La numai un an după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, purtăm o discuție despre adoptarea viitoare a regulamentului privind inițiativa cetățenilor. Astfel cum a spus și dl Lamassoure, introducem un nivel absolut nou de democrație participativă, care va completa democrația reprezentativă în care funcționăm în Uniunea Europeană.

Oferim însă pentru prima dată cetățenilor o modalitate inovativă de a-și exprima dorințele, interacționând cu instituțiile și modelând agenda Uniunii Europene. Cred că aceasta constituie un mijloc foarte important de lărgire a spațiului european. Este foarte important, întrucât determină o abordare a și mai multor subiecte europene în capitalele naționale și crearea unei dezbateri la scara întregii Europe. Știm cu toții că Uniunea European are mare nevoie de acest lucru.

Pentru a dobândi potențialele beneficii ale Tratatului de la Lisabona și pe cele pe care inițiativa cetățenilor ni le poate aduce, trebuie să stabilim o procedură clară. A reieșit cu claritate din cadrul consultărilor publice și din consultările cu Parlamentul European că aveam nevoie de o procedură care să fie simplă, ușor de înțeles și de utilizat și bine echilibrată. Cred că am atins acest obiectiv. Aceasta s-a datorat discuțiilor de detaliu pe care le-am avut foarte des chiar aici în Parlamentul European. Doresc să vă mulțumesc tuturor pentru organizarea unui număr de audieri nu doar în cadrul Comisiei pentru afaceri constituționale (AFCO) și în cadrul Comisiei pentru petiții (PETI) dar și în cadrul multora dintre grupurile politice, deoarece aceste audieri au fost foarte importante pentru noi toți. Vă pot încredința că acestea au servit drept o foarte importantă sursă de inspirație și de idei creative noi, care în final ne-au ajutat să îmbunătățim propunerea inițială a Comisiei.

Apreciez de asemenea modul inovativ în care Parlamentul European a abordat această inițiativă. Am avut patru raportori din două comisii diferite. Alain Lamassoure i-a denumit banda celor patru. Trebuie să spun că a fost o bandă foarte cumsecade. A fost o plăcere să lucrez cu voi toți. A fost o plăcere pentru mine să primesc contribuția dvs. creativă la viziunea noastră comună, deoarece fiecare dintre dvs. a abordat subiectul dintr-o perspectivă diferită și a adus propria experiență în sprijinul identificării modului în care să îmbunătățim propunerea inițială a Comisiei. Apreciez cu adevărat acest lucru.

Datorită acestei abordări noi și inovatoare, am obținut un larg consens în cadrul Parlamentului European. Sunt încântat în mod special de votul foarte clar din AFCO.

Una dintre ideile importante care au provenit de la raportori a fost legată de modul în care ar trebui să dăm curs inițiativei cetățenilor. Cred că ideea ca un reprezentant la nivel înalt al Comisiei să primească organizatorii unei inițiative după finalizarea sa cu succes, a venit de la Parlamentul European. De la acest Parlament a venit și ideea de a organiza o etapă obligatorie de audieri pe parcursul căreia am putea discuta mai pe larg obiectivele inițiativei.

Doresc să subliniez cu suntem foarte bucuroși și mulțumiți că aceste audieri publice vor fi organizate pe teren neutru, aici la Parlamentul European, pentru că astfel se va evita poziția inconfortabilă a Comisiei de a fi în același timp și judecător și jurat. Comisia va fi reprezentată la aceste audieri la un nivel înalt corespunzător, atunci când este posibil de către comisarul sau directorul general responsabil pentru subiectul respectiv și va urmări cu atenție dezbaterea.

Aș dori să vă asigur, iar prin dvs. să îi asigur pe toți cetățenii europeni, că noi, în cadrul Comisiei, suntem absolut conștienți de importanța și valoarea unui milion de cetățeni care sprijină o propunere anume. O vom trata cu respect și cu mare atenție.

Singurul regret pe care îl am în această dezbatere este că va trebui să așteptăm puțin înainte ca inițiativa cetățenilor să poată fi pe deplin folosită. Dar trebuie să recunoaștem că, dacă vrem să le oferim cetățenilor noștri un serviciu îmbunătățit, trebuie să schimbăm anumite norme interne în statele membre și să dezvoltăm software-ul pentru sistemul de colectare online. Sunt sigur că o să o facem la timp, astfel încât cetățenii europeni vor avea șansa de a folosi această inițiativă cât mai curând posibil.

Apreciez de aceea foarte mult faptul că ne propunem un acord în primă lectură, deoarece acest lucru va permite cetățenilor noștri să folosească noul instrument mult mai rapid decât era inițial așteptat.

Dați-mi voie să vă mulțumesc din nou pentru cooperarea excelentă cu toți raportorii, cu dna Gurmai, cu președinta noastră, dna Wallis, cu dl Häfner și dl Lamassoure. Astfel cum am mai spus, toți au contribuit cu idei foarte noi și importante, pentru a face această propunere mai bună decât propunerea inițială a Comisiei.

Aș mai dori să îi mulțumesc personal dlui Olivier Chastel, pentru că și-a demonstrat enorma abilitate de construire a consensului. Știu cât de dificil a fost în Consiliu, câte divergențe a trebuit să depășească, iar mulțumită eforturilor lui și activității excelente a Președinției belgiene, avem acum acest larg consens și în cadrul Consiliului.

  Róża, Contesă de Thun și Hohenstein, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru cultură și educație. – (PL) Dnă președintă, doresc să adresez mulțumirile mele cele mai sincere raportorilor pentru elaborarea textului pe care urmează să îl votăm astăzi. Sper că astăzi vom pune acest mecanism în mâna cetățenilor și că va fi dezvoltat în continuare de către Comisie. Bineînțeles că sunt de acord. A fost făcut cât mai simplu posibil. Ceea ce urmează să votăm astăzi este rezultatul unui compromis – câteodată un compromis dificil de realizat - și înțeleg cu adevărat că dl Lamassoure și ceilalți raportori au obținut în numele nostru un rezultat care este aplicabil și fezabil. La nivel personal, regret că am fost obligată să renunț la dispoziția care dădea tinerilor în vârstă de 16 ani dreptul de a semna o inițiativă, dar voi sprijini textul în forma negociată deoarece sunt sigură că nu trebuie să mai existe nici o întârziere și că inițiativa trebuie transmisă cetățenilor.

Sunt sigură că de fapt noi creăm astăzi următoarea parte a sistemului, pentru a acționa asupra a ceea ce s-a afirmat de multe ori în acest Parlament de către regretatul Bronisław Geremek – Europa este unită și a venit timpul ca europenii să fie activi. Facem astăzi un pas constructiv în această direcție. Nu scriem biblia aici. Peste trei ani, procedurile pe care le propunem astăzi pot fi analizate și îmbunătățite, cu condiția ca acestea să fie folosite, și de aceea îi încurajez cu hotărâre pe oameni să le folosească.

  Kinga Göncz, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne. − (HU) Dnă președinte, ca unul dintre reprezentanții Comisiei LIBE, doresc să mă alătur celor care îi felicită pe raportori și să mulțumesc Comisiei pentru activitatea sa, dlui Šefčovič și dlui Chastel pentru activitatea lor din Consiliu, deoarece au contribuit considerabil la crearea unui text răsunător și viabil, care reprezintă cu adevărat un pas către simplificare și care cred că va câștiga un sprijin extins. Au existat dezbateri intense și au fost înaintate o multitudine de propuneri bune. Numărul ridicat de propuneri bune a însemnat și faptul că acestea au trebuit consolidate, pentru a face propunerea finală cât mai ușor de folosit. Strângerea unui milion de semnături este o realizare enormă și presupune o cantitate enormă de muncă. Ne-ar plăcea să ajungem și la cei care nu pot contribui online dar care și-ar exprima mai degrabă opiniile pe hârtie. Am fi mulțumiți dacă am putea primi o reacție și dacă am putea rezolva cât mai devreme posibil orice probleme care s-ar putea ivi pe parcursul procesului. Este cert că Europa va avea de câștigat în mod considerabil de pe urma acestui instrument.

  Cecilia Wikström, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne. – (SV) Dnă președintă, anterior deciziei de a adopta Tratatul de la Lisabona, politicienii au vorbit cu căldură despre șansa pe care ar putea să o aducă inițiativele cetățenilor. Trebuie să ne asigurăm acum că aceasta devine o reformă puternică pentru democrație și nu un foc de paie.

Am fost raportoare pentru aviz a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și m-am bucurat că am putut avansa propuneri care ar face lucrurile mai simple pentru cetățeni. De exemplu, am dorit să îi implicăm pe tineri și ca urmare am propus ca limita de vârstă pentru a ridicarea unei inițiative să fie de 16 ani. S-a decis asupra unei limite de 18 ani, pe care poate o regret, dar vorbim tot despre tineri. De asemenea, am extins intervalul de timp la 24 de luni. Acum acesta a devenit de 12 luni, dar, cu toate acestea, sunt încântată că am ajuns la un compromis, fiind în esență o persoană pozitivă.

Pe de altă parte, noi am remarcat că va fi necesară foarte multă muncă din partea celor care înaintează o inițiativă, dar sper că vom face față provocării de a ne asigura că inițiativele cetățenilor sunt primite cu respect și într-un spirit constructiv și pozitiv în instituțiile UE.

Aș dori la final să le mulțumesc tuturor colegilor mei deputați pentru excelenta lor cooperare la această inițiativă importantă.

  Íñigo Méndez de Vigo, în numele Grupului PPE. – (ES) Dnă președintă, Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) va vota cu entuziasm în favoarea acestui raport și doresc să îi felicit pentru acest acord pe raportori, Comisia și Consiliul.

Doamnelor și domnilor, în anii ’80 am inventat sintagma „deficit democratic”. Aceasta se referea la faptul că în Uniunea Europeană deciziile erau luate doar de Consiliul de Miniștri, pe baza propunerilor Comisiei, iar Parlamentul era doar consultat.

Încă din anii 1980, prin Tratatele de la Maastricht, Amsterdam și Nisa, prin Tratatul constituțional și Tratatul de la Lisabona, Parlamentul se luptă să elimine acel deficit democratic, și cred că prin Tratatul de la Lisabona, odată cu noile competențe ale Parlamentului și cu participarea parlamentelor naționale, am atins acel obiectiv.

Astăzi suplimentăm această realizare prin intermediul inițiativei cetățenilor care, în cadrul activității Convenției, s-a datorat unei bune cooperări între parlamentele naționale și Parlamentul European. Doresc ca astăzi și aici să amintesc următoarele nume: Jürgen Meyer, colegul nostru social-democrat german și Alain Lamassoure, cei responsabili cu aducerea acestei inițiative în plenul convenției și cu aprobarea sa.

Consider, așadar, că am închis cercul, dnă președintă. Cred că astăzi, când adoptăm această inițiativă, semnăm condamnarea la moarte a ideii de „deficit democratic”.

Doamnelor și domnilor, nu ne rămâne acum decât să acționăm responsabil iar astăzi avem și șansa să procedăm astfel. Prin adoptarea bugetului Uniunii ne vom fi îndeplinit rolul care este așteptat de la noi: acela de Parlament responsabil, având competențe codecizionale.

Doamnelor și domnilor, cred că astăzi este o zi bună pentru Europa.

  Enrique Guerrero Salom, în numele grupului S&D. – (ES) Dnă președintă, Democrația: o călătorie neîncheiată este titlul unei cărți scrisă de un analist al schimbărilor de ordin teoretic și practic pe care le suferă democrațiile contemporane.

Într-adevăr, ne aflăm în mijlocul unei călătorii neîncheiate în care multe dintre etape au fost parcurse, dar ne aflăm într-o perioadă a riscurilor, nesiguranței și a multor îndoieli. Cu toate acestea, printre multitudinea de dubii avem și câteva convingeri.

Prima este aceea că structura care a rezistat a fost democrația reprezentativă: instituțiile noastre. Fără parlamente libere bazate pe voința poporului, democrația nu a supraviețuit niciodată.

Pe de altă parte, la fel de adevărat este că democrația are acum nevoie de inovare, reforme și schimbări, pentru a-și ameliora calitatea, menținând în același timp structurile care ne-au servit până acum și soliditatea fundamentelor acestora.

De ce tip de schimbări avem nevoie? Trebuie să ne îndreptăm către un tip de democrație care lărgește forumul de participare, astfel încât cetățenii să fie mai mult decât simpli votanți la fiecare patru sau cinci ani. Avem nevoie atât de o democrație care extinde spațiul acordat dezbaterii, în care cetățenii discută, gândesc și schimbă opinii, cât și de o democrație care mărește capitalul social, în care cetățenii nu mai sunt izolați și se pot integra în comunitate. De asemenea, avem nevoie de o dimensiune europeană a unei astfel de democrații.

Cred că am obținut acest lucru prin introducerea legislației referitoare la inițiativa cetățenilor. Nu mai există două tipuri de legitimitate, ci mai degrabă există două voci pentru cetățeni: una se află în Parlament, iar cealaltă se regăsește în inițiativa cetățenilor. Se va genera astfel o democrație mai puternică, mai participativă și mai legitimă.

  Anneli Jäätteenmäki, în numele Grupului ALDE. – (FI) Dnă președintă, doresc să mulțumesc tuturor pentru cooperare. A existat un proces de cooperare splendid și deschis. Inițiativa cetățenilor este un binevenit adaos la cetățenia activă. Sper că va juca un rol important în provocarea dezbaterii politice. Nu toate inițiativele câștigă suficient sprijin, dar acestea pot contribui cu noi perspective la dezbatere.

Parlamentul a dorit să facă inițiativa cetățenilor cât mai ușor de utilizat și în mare măsură a reușit. Sunt în mod special mulțumită de faptul că Parlamentul și Comisia vor trebui să organizeze o audiere publică după colectarea a un milion de semnături. Acest fapt va obliga instituțiile UE să asculte cu adevărat propunerile semnatarilor. În același timp, Comisia va trebui să își justifice detaliat în fața acestora o eventuală poziție negativă.

Mi-ar fi plăcut ca inițiativa cetățenilor să fi putut să fie semnată nu doar de acești cetățeni ci și de persoane care trăiesc în țările respective, dar nu a existat suficient sprijin pentru această idee.

Importanța inițiativei cetățenilor se va revela doar după la intrarea sa în vigoare. Sper că într-o bună zi aceasta va genera o dezbatere mai largă a afacerilor UE decât a fost astăzi cazul.

  Indrek Tarand, în numele Grupului Verts/ALE. – (ET) Dnă președintă, sunt fericit că această dispută, care nu cu mult timp în urmă părea o poveste fără de sfârșit, și-a găsit acum o soluționare. La fel ca și foxtrot-ul jucat cu preaiubitul nostru Serviciu European de Acțiune Externă, a durat prea mult. Un foxtrot lent cauzează dureri de spate, iar partenerul poate sfârși prin a fi dezamăgit. Cu toate acestea, partenerul nostru aici nu este nimeni altul decât cetățeanul nostru. Sper ca această nouă formă de democrație să fie încununată de succes și să nu înșelăm așteptările cetățenilor noștri. Pentru mine cel mai trist lucru a fost să vedem mult prea des pe întregul parcurs al dezbaterii, neîncrederea față de cetățeni, teama că aceștia vor veni cu inițiative stupide. Această teamă nu este întemeiată, cum desigur vom vedea.

Dle Šefčovič, mi-ar plăcea ca Comisia să înceapă să aibă o mai mare încredere în cetățenii săi. Ca reprezentant al Estoniei doresc să mulțumesc și Consiliului, care a păstrat opțiunea semnăturii digitale, deoarece aceasta este esențială pentru cetățenii mei. Europa așteaptă cu nerăbdare ideile creative ale cetățenilor săi. Vă mulțumesc.

  Emma McClarkin, în numele Grupului ECR. – Dnă președintă, inițiativa cetățenilor europeni (ICE) este semnalul foarte necesar al angajării UE și o mare șansă de sporire a participării democratice în Europa și de consolidare a legăturilor dintre cetățeni și politicieni.

Deși obstacolul constituit de obligația de a pune la dispoziție numerele de pașaport rămâne aplicabil în două treimi din statele membre, eu împreună cu ceilalți membri ai Grupului ECR, am ajutat să facem mult mai ușor de utilizat această inițiativă a cetățenilor, prin eliminarea controlului dublu de admisibilitate teribil de birocratic propus de Comisie și prin asigurarea faptului că ICE a fost pusă nu doar la dispoziția grupurilor de interese mari și organizate, ci și la cea a mișcărilor populare.

Acum inițiativele cu adevărat populare au o șansă de succes, chiar dacă nu urmează spiritul federalismului european. Mai mult, Comisia va fi obligată să indice motivele exacte pentru refuzarea unei ICE dar și să indice cu exactitate cum intenționează să procedeze în cazul unei inițiative încununate de succes. Transparența acestui proces este esențială.

Era și timpul ca Uniunea Europeană să înceapă să recunoască în mod adecvat opiniile cetățenilor europeni și să asculte vocea oamenilor. Sunt încrezătoare că acest sistem va genera atât un sentiment democratic mai pronunțat, cât și unul al responsabilității democratice a Comisiei Europene și va inspira discuția referitoare la traseul viitor al UE.

  Helmut Scholz, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dnă președintă, dle Šefčovič, doamnelor și domnilor, a devenit deja clar în această dimineață, pe parcursul dezbaterii privind viitoarea reuniune a Consiliului European, că avem o problemă de legitimitate în cadrul Uniunii Europene. Rădăcinile acesteia se află în principal în faptul că mult prea des politica ocolește interesele de zi cu zi ale cetățenilor. Ei așteaptă pe bună dreptate să fie mai implicați în procesul de elaborare a politicilor. Protestele care au loc în numeroase țări ale UE sunt expresia elocventă a acestui fapt. Introducerea inițiativei cetățenilor europeni asupra căreia votăm astăzi, înseamnă că, pentru prima oară în istoria UE, va exista un instrument care le permite cetățenilor Europei să-și exprime așteptările și cerințele în mod direct, să lanseze imediat inițiative, să le urmărească până la capăt și să participe în mod direct la procesul de elaborare a politicilor.

Prezentul regulament este bun dar grupul meu este de părere că ar fi putut și ar fi trebuit să fie și mai bun. Dacă cetățenii și rezidenții din Europa vor folosi cu adevărat această inițiativă a cetățenilor va depinde în cele din urmă de noi, cei din acest Parlament. Cât de în serios luăm angajamentul pe care ni l-am autoimpus, acela de a sprijini o abordare deschisă atât de necesară? Vom fi într-un interval de trei ani pregătiți sau în poziția de a lua atitudine în fața Consiliului și a Comisiei cu privire la dezvoltarea în continuare a acestei inițiative? Subiectele sunt deja prevăzute în regulamentul actual și noi vrem să votăm astăzi din nou asupra acestor puncte. Valoarea inițiativei cetățenilor nu se va măsura în termeni de compromis interinstituțional între Consiliu și Comisie, ci va depinde de utilizarea sau neutilizarea sa. Faptul că rezultatul de astăzi este în mod semnificativ mai bun - și doresc să le mulțumesc în mod special dnei Gurmai, dnei Wallis, dlui Lamassoure și dlui Häfner pentru că au lucrat îndeaproape și au îmbunătățit acest regulament – se datorează de asemenea și numeroșilor membrii ai societății civile care au supus argumentele și dezbaterile noastre unor repetate verificări ale aplicabilității practice și adecvării acestora la lumea reală. Doresc să profit de această ocazie și să le mulțumesc.

Fac apel la cetățenii din Europa să preia inițiativa.

  Morten Messerschmidt, în numele Grupului EFD. – (DA) Dnă președintă, din momentul în care Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare în urmă cu un an, un număr fără precedent de competențe au fost transferate către instituțiile UE, și pe parcursul ultimului an am văzut cum în special Parlamentul European a putut să exploateze această situație – deposedând statele membre de un număr enorm de competențe.

Au existat două licăriri de lumină atunci când Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare. Una dintre acestea a fost inițiativa cetățenilor. Din acest motiv – atât în numele partidului meu din Danemarca, cât și în cel al grupului meu de aici, din Parlamentul European – am intrat în negocieri cu intenția expresă de a pune în aplicare inițiativa cetățenilor, care în ciuda tuturor celorlalte lucruri, era o palidă licărire de lumină într-o foarte întunecoasă și foarte federalistă UE.

Au existat domenii în care nu am fost de acord. Câțiva raportori au menționat deja că cineva dorește să extindă dreptul de a trimite o inițiativă a cetățenilor asupra celor care nu sunt cetățeni, iar altcineva dorește să poată decide cu privire la vârsta de vot din alte state membre, etc., lucruri cu care nu am putut să fim de acord. Cu toate acestea, cadrul asupra căruia am convenit acum conține totuși elemente pozitive și de aceea, în spiritul democrației și pentru a promova acele elemente pozitive care, în ciuda tuturor celorlalte lucruri, sunt conținute de Tratatul de la Lisabona, grupul meu va sprijini această inițiativă.

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dnă președintă, doamnelor si domnilor, inițiativa cetățenilor, astfel cum este propusă de tratate și prevăzută de acest regulament, este o parodie a democrației. În primul rând, îi face pe cetățeni să creadă că vocea lor poate fi auzită de către Eurocrație, în ciuda faptului că aceasta refuză în mod sistematic să îi asculte atunci când, prin intermediul referendumului, au spus clar că nu doresc construirea unui super-stat european. În consecință, începeți prin a asculta opinia publică atunci când aceasta spune nu sau atunci când vă spune să luați o pauză.

Aceasta este o parodie a democrației și din perspectiva restricțiilor referitoare la admisibilitate. Inițiativele cetățenilor trebuie să fie în acord cu tratatele și principiile care stau la baza acestora. De aceea, în numele principiului libertății de circulație inclus în tratate, va exista un nemilos refuz al oricărei cereri de protecție a economiilor noastre, un refuz de a frâna în orice fel globalizarea financiară ale cărei devastatoare efecte le suferim în prezent, de a inversa în orice mod fluxurile migratorii. Orice inițiativă care caută să oprească negocierile cu Turcia este foarte probabil să aibă aceeași soartă, în măsura în care putem cere Comisiei să acționeze dar nu și să se oprească din acțiune. Dacă o inițiativă primește suficiente semnături, Comisia nu este obligată să o pună în aplicare ci doar să își justifice decizia. Aceasta este o veritabilă parodie a democrației.

  Mariya Nedelcheva (PPE). – (FR) Dnă președintă, aș dori în primul rând să îmi exprim aprecierea față de volumul uriaș de muncă depus de raportori. Doamnelor și domnilor, există câteva momente fără precedent în Parlamentul European. Cel de astăzi este unul dintre acestea. Am vrut să punem la dispoziția cetățenilor un instrument clar, simplu și eficient, pentru a-i aduce mai aproape de instituții.

În primul rând, trebuie să evidențiem eforturile făcute pentru simplificarea procedurii. Faza de înregistrare este acum rapidă și clară. Este de datoria noastră să diseminăm criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o inițiativă pentru a fi înregistrată: respectul față de valorile Uniunii, respectul față de competențele Comisiei, în relație cu aplicarea tratatelor.

În al doilea rând, v-aș atrage atenția asupra termenului limită de un an pentru statele membre. Respectarea acestui termen limită și garantarea protecției datelor va trimite un semnal puternic către cetățenii noștri.

În al treilea rând, aș dori să îmi exprim satisfacția față de termenul limită de trei luni, față de argumentele juridice, politice și procedura pe care Comisia trebuie să o urmeze pentru organizarea audierilor publice în comun cu Parlamentul. Se poate spune cu certitudine pe baza acestor trei puncte că, în scurt timp, în mâinile cetățeanului european se va afla un instrument mai simplu decât era așteptat, mai clar decât părea să fie la prima vedere și probabil mai eficient.

În final, voi rămâne atentă la posibilele efecte perverse, cum este finanțarea inițiativei de către partidele politice, element pe care încă cred că cetățenii vor putea eventual să ni-l reproșeze. Spunând acest lucru mă bazez pe noi toți să dăm alarma la primele semne de folosire a inițiativei cetățenilor pentru atingerea scopurilor partidelor politice, deoarece, în primul rând și cel mai important, acesta este angajamentul nostru și vom vota pentru un instrument de democrație participativă care aparține exclusiv cetățenilor.

  Victor Boștinaru (S&D). - Dnă președintă, permiteți-mi să încep prin a vă felicita pentru contribuția pe care ați avut-o în calitate de co-raportor al Comisiei pentru petiții.

După cum probabil că știți, inițiativa cetățenilor a constituit o prioritate majoră pentru grupul nostru, S&D. Doresc în primul rând să îi felicit pe toți cei patru coraportori de la Comisia pentru afaceri constituționale și Comisia pentru petiții, pentru munca depusă în comun în vederea înaintării acestui raport remarcabil, cât și pentru modul în care au negociat cu Consiliul și Comisia pentru a obține un rezultat atât de bun. Doresc să menționez atât rolul deosebit pe care l-a jucat vicepreședintele Comisiei, dl comisar Šefčovič, cât și disponibilitatea, deschiderea și angajamentul acestuia de a negocia cu Consiliul și cu Parlamentul.

Mă bucur că pot vota astăzi, la numai câteva luni după începerea procedurii, acest unic și important instrument al democrației participative din Europa. Parlamentul European a contribuit într-o mare măsură la acest text. Două treimi din text provine de la Parlament, dovedind încă o dată angajamentul constant al acestuia pentru implicarea cetățenilor europeni în dezbaterea politică și pentru aducerea Uniunii Europene mai aproape de aceștia.

Consider că acest document este unul bine echilibrat și că contribuie la atingerea scopului nostru comun, acela de a conferi inițiativei cetățenilor un rol important în exersarea democrației europene și de a consolida capacitatea cetățenilor europeni de a influența politicile europene. Într-adevăr, acest instrument este conceput pentru a promova dezbaterea aprofundată în întreaga societate civilă. Astfel cum grupul nostru a arătat încă de la început, acest instrument este accesibil, este conceput într-un mod simplu, fiind de asemenea clar și detaliat pentru a evita să genereze frustrare.

Doresc să vă mulțumesc foarte mult și să vă urez succes după acest început remarcabil.

  Andrew Duff (ALDE). - Dnă președintă, contrar presupunerilor unora dintre vorbitori, credința mea este că scopul inițiativei cetățenilor a fost întotdeauna acela de a fi folosită de către cetățeni pentru a cere Comisiei să propună o modificare a tratatelor.

Sunt foarte încântat că formularea finală din articolul 2 al regulamentului repetă cu sfințenie formularea articolului 11 alineatul (4) al Tratatului însuși. O propunere a Comisiei de modificare a tratatelor înseamnă cu siguranță funcționarea legală a Comisiei în cadrul competențelor sale și știm cu toții din experiență că este în mod frecvent necesar să se schimbe tratatele pentru ca obiectivele lor să fie atinse în întregime.

Deci cetățenii ar trebui să fie îndrăzneți și să profite pe deplin de acest important și nou experiment în democrația post-națională.

  Marek Henryk Migalski (ECR). – (PL) Dnă președintă, astfel cum a spus dna McClarkin, grupul nostru politic va sprijini acest sistem, deoarece este unul bun și ar trebui să fie susținut atunci când se va vota. Sunt mulțumit de faptul că pe parcursul muncii depuse la acest sistem a fost posibil să eliminăm câteva elemente care constituiau o cauză de îngrijorare. Printre altele, protecția datelor personale a fost consolidată, iar vârsta minimă pentru sprijinirea unei inițiative a fost ridicată de la 16 la 18 ani. Acesta este un rezultat bun.

Cu toate acestea, am de făcut și câteva remarce critice. În primul rând, astfel cum a spus colega mea, dna McClarkin, Comisia este de fapt cea care urmează să decidă dacă o inițiativă este acceptată sau nu, astfel încât vocea oamenilor depinde încă de funcționari, chiar dacă aceștia acționează cu bună credință. O altă problemă este că ar trebui, poate, să se ia în considerare dacă cele 300 000 de voturi necesare pentru o inițiativă și o pătrime dintre statele membre care trebuie să fie reprezentate nu constituie un prag prea mic. În Polonia o astfel de inițiativă are nevoie de semnătura a 100 000 de persoane. La scara mult mai mare a întregii Uniuni Europene – polonezii reprezintă doar 8 % din populație – cred că acest lucru este discutabil. Cu toate acestea, în pofida acestor dubii, sistemul merită sprijinit iar Conservatorii și Reformiștii Europeni îl vor susține cu siguranță.

  Bairbre de Brún (GUE/NGL). – (GA) Dnă președintă, înainte de orice altceva aș dori să vă mulțumesc dvs. și raportorilor. Munca raportorilor reprezintă o îmbunătățire semnificativă a propunerii Comisiei.

Cu toate acestea, sunt dezamăgită de faptul că anumite aspecte ale propunerii vor exclude oameni care ar trebui totuși să fie implicați. Aș dori să solicit Parlamentului să abordeze cu mare seriozitate amendamentele adoptate cu largi majorități în Comisia pentru petiții, pe care noi le-am propus din nou în cadrul ședinței plenare – amendamentele 71, 72, 73 și 74. Trebuie să ne asigurăm, în special, că nu le sugerăm rezidenților din Uniunea Europeană care nu dețin încă cetățenia, că opiniile lor nu sunt necesare sau nu sunt binevenite. În mod similar, tinerii ar trebui să fie încurajați să participe în chestiunile referitoare la politicile UE.

În situația actuală, nu toate persoanele rezidente în UE – inclusiv persoanele rezidente pe termen lung – vor putea să semneze inițiativa cetățenilor. Participarea va fi deschisă doar acelora care dețin cetățenia UE.

În consecință, scopul amendamentelor 72 și 73 pe care le-am propus din nou în plen, este de a ne asigura că semnătura persoanelor rezidente va fi inclusă printre cele un milion de semnături care solicită Comisiei să acționeze.

  Daniël van der Stoep (NI). - (NL) Dnă președintă, nu sunt sigur ce trebuie să înțeleg din această inițiativă a cetățenilor. Implicarea mai mare a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor sună destul de bine, deși cred că ar fi mai bine să le permitem acelorași cetățeni să voteze asupra Tratatului de la Lisabona într-un referendum.

Din punctul meu de vedere, este atât cinic, cât și ironic să denumești dialog un tratat care a fost îndesat pe gâtul cetățenilor noștri. Dnă președintă, mă tem că inițiativa cetățenilor se va dovedi a fi doar o uriașă mistificare. Comisia are mână liberă să nu ia în considerare propunerile. În mod clar, fixația elitei eurofile de stânga, care, evident, reprezintă o poziție proeuropeană, va fi acceptată.

Sau poate dl comisarul să mă scape de aceste îngrijorări? Să presupunem că am avut o inițiativă a cetățenilor pentru oprirea negocierilor cu Turcia sau pentru desființarea acestui Parlament – ceea ce ar fi cu adevărat fantastic. Îi va trata atunci Comisia cu seriozitate? Mi-ar plăcea să aud ce gândiți în această privință.

Dnă președintă, încrederea cetățenilor în Uniunea Europeană a ajuns deja în faliment. Suspectez că inițiativa cetățenilor va face foarte puțin pentru a schimba această situație, ceea ce nu mă îngrijorează, deoarece cu cât mai mulți oameni recunosc colapsul Uniunii Europene, cu atât este mai bine.

  Anna Maria Corazza Bildt (PPE). - Dnă președintă, în calitate de raportor alternativ pentru Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, am fost pe deplin angajată în modelarea acestui nou drept la inițiativă politică pentru cetățenii Europei, în scopul de a le conferi cu adevărat puterea.

Sprijin compromisul final și-l felicit pe dl Lamassoure. Este ușor de utilizat, simplu și accesibil pentru cetățeni. Salut în special transparența cu privire la sprijinul politic și financiar. Regret totuși că este permisă finanțarea de la partide și grupuri politice și politicienilor naționali li se permite să fie inițiatori.

Nu vreau să vă stric bucuria, stimați colegi, dar să fim realiști. Există riscul ca procesul democratic din Europa să nu fie doar stimulat, ci și deviat, și inițiativa cetățenilor ar putea fi exploatată, dacă nu chiar deturnată de către extremiști și populiști.

Cred că acum trebuie să ne asumăm cu toții responsabilitatea comună și să ne asigurăm că este cu adevărat utilizat pentru cetățeni. Fac apel la politicienii aleși în statele membre să respecte faptul că au o democrație reprezentativă pentru a-și exprima părerile și că această inițiativă este pentru cetățeni. Fac apel la Comisie să informeze în mod corespunzător cetățenii pentru a evita apariția unor false așteptări și să fie strictă cu privire la criteriile de acces.

Fac apel la mass media să-și joace rolul de a furniza informații corecte și la statele membre să respecte datele personale pentru ca cetățenii să aibă destulă încredere pentru a participa. Sper cu adevărat că le vom putea oferi cetățenilor noștri șansa de a face parte din această dezbatere și de a beneficia de utilizarea acestui instrument.

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Dnă președintă, nu sunt membru al niciuneia dintre comisiile implicate direct, dar i-am oferit totuși raportorului nostru, dna Gurmai, sprijinul meu deplin și aș dori să le mulțumesc tuturor raportorilor. Consider că am făcut un pas semnificativ în procesul democratizării Uniunii Europene.

Știu că multe persoane sunt îngrijorate de o posibilă întrebuințare greșită a instrumentului. Depinde totuși de noi să luăm în considerare îngrijorările și problemele cetățenilor noștri în politicile noastre și atunci nu ar putea utiliza în mod greșit inițiativa cetățenilor. Depinde de noi să ne utilizăm politicile pentru a ne opune inițiativelor cetățenilor, în cazul în care considerăm că merg într-o direcție greșită. Opoziția este cu siguranță mai utilă decât ignorarea acestora.

Spre deosebire de dna Corazza Bildt, consider că s-a ajuns la un compromis bun. Consider că partidele politice nu trebuie să utilizeze instrumentul de inițiativă, întrucât au deja la dispoziție partidele politice și Parlamentul. Bineînțeles, este evident că politicienii nu trebuie să fie excluși din dezbatere. De aceea, consider că acest instrument reprezintă un pas în direcția corectă.

Depinde acum de partidele politice ca, sub controlul vigilent exercitat de cetățeni și inițiativa cetățenilor, să implementeze politicile corecte, să asume dorințele și îngrijorările cetățenilor, să le aducă în Parlament și să se angajeze într-un dialog cu cetățenii într-o măsură mult mai mare. Acest instrument obligă, de asemenea, politicienii să acționeze mai inteligent și să modeleze Europa astfel încât să fie aproape de cetățeni și nu departe de aceștia, o critică adusă pe bună dreptate de multe persoane.

Încă o dată, aș dori să le mulțumesc raportorilor pentru munca depusă. Consider că acesta este un pas important pentru democrație în Europa și, în definitiv, pentru asta luptăm noi, cei din Parlament: o Europă democratică.

  Tadeusz Cymański (ECR). – (PL) Dnă președintă, aș dori să mă alătur celor care sprijină și aprobă acest sistem. Pe de altă parte, exprimarea anumitor îndoieli și comentarii nu indică lipsă de sprijin, reflectă doar o îngrijorare față de utilizarea corectă a sistemului. Aș dori să evidențiez în acest sens că multe dintre oportunitățile, speranțele și temerile discutate – dl Migalski, printre alții, a menționat acest lucru – țin de preocuparea ca acest instrument, de care este atâta nevoie și care va consolida și extinde democrația atât de mult, să nu fie utilizat greșit în practică.

Paradoxal, este un instrument de care în practică se poate abuza foarte ușor și nu doar de către extremiști, ci și de grupuri de interes foarte puternice și solide și spun acest lucru deoarece considerăm că un prag de 1 000 000 de declarații de susținere nu este un prag mare în raport cu potențialul demografic al Uniunii. Dacă evidențiem faptul că o decizie de accept sau respingere a unei inițiative va depinde, totuși, într-o mare măsură de o evaluare arbitrară, și acest lucru poate atrage critici severe chiar din partea cetățenilor. În concluzie, cred că ar trebui să accelerăm munca la acest sistem care trebuie să devină o prioritate, la fel de necesar este însă ca sistemul să facă obiectul unei analize detaliate, prudente și inteligente.

  Diane Dodds (NI). - Dnă președintă, mă aflu aici în calitate de democrat și de persoană care consideră că trebuie încurajată o mai mare participare în procesul democratic. Să fim sinceri, există o ruptură între factorii de decizie și cetățeni. Este, prin urmare, extrem de important ca vocea cetățeanului obișnuit să se facă auzită.

Teoretic, ICE este un concept solid, entuziasmul meu este totuși temperat de puterea considerabilă deținută încă de Comisie. Nu putem ignora nici faptul că mecanica pentru colectarea semnăturilor pentru o ICE, chiar după ce condiția de participare a fost redusă la o pătrime dintre statele membre, poate însemna că este foarte dificil pentru oricine, cu excepția marilor organizații de lobby care operează deja la nivel paneuropean, să colecteze semnăturile necesare. Acesta trebuie cu adevărat să fie un instrument pentru cetățean, nu pentru ONG.

  Paulo Rangel (PPE). – (PT) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, membri ai Consiliului, aș dori să menționez că inițiativa cetățenilor reprezintă un pas foarte important spre recunoașterea naturii constituționale a Uniunii Europene. Doar o entitate constituțională, indiferent dacă are sau nu o constituție scrisă, este în măsură să le ofere cetățenilor săi un instrument cu această capacitate și recunosc în acțiunea noastră un element de mare valoare: oferim Uniunii Europene această valoare a constituționalității.

Aș dori să spun de asemenea că este un pas foarte important pentru cetățeni și solidaritatea dintre aceștia. Condiția minimă pentru lansarea unei inițiative fiind participarea cetățenilor dintr-un sfert dintre statele membre, creăm și o mișcare transeuropeană și paneuropeană, deoarece este mult mai dificil să se implice grupurile de presiune sau interesele partizane. Contrar celor spuse aici, este mult mai dificil atunci când trebuie ca cetățenii din șapte sau opt țări să semneze pentru această inițiativă și, prin urmare, sunt convins că aceasta va fi și o modalitate de a consolida solidaritatea dintre statele europene, solidaritatea dintre cetățenii statelor europene, solidaritate de care avem nevoie mai mult ca oricând în acest moment, cu două zile înainte de reuniunea Consiliului European din decembrie, care va fi atât de decisivă

  Roberto Gualtieri (S&D). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, procedura este apanajul democrației și de aceea implementarea inițiativei cetățenilor nu a fost un simplu exercițiu tehnic, ci a impus alegeri cruciale care au făcut posibilă transformarea inițiativei cetățenilor într-un instrument cu adevărat capabil de a ajuta la construirea unui real spațiu politic european.

Parlamentul și-a exercitat fără îndoială prerogativele în mod exemplar, îmbunătățind în mod semnificativ propunerea inițială. Principalele rezultate au fost deja menționate și nu trebuie să vi le reamintesc. Aș dori totuși să subliniez altul, la care grupul nostru a realizat o contribuție semnificativă: și partidele politice europene vor fi în măsură de a promova o inițiativă a cetățenilor. Este un rezultat extrem de semnificativ, hotărâtor pentru soarta democrației europene, deoarece nu poate exista o democrație internațională reală până când partidele politice europene nu-și asumă un rol eficient în procesul democratic. Facem astăzi un pas în această direcție și acesta este un alt motiv pentru care este o zi măreață pentru democrația europeană.

  Erminia Mazzoni (PPE). – (IT) Dnă președintă, dle comisar, dle Președinte în exercițiu al Consiliului, doamnelor și domnilor, aș dori să le mulțumesc tuturor raportorilor pentru promptitudinea muncii depuse și compromisul bun obținut. În calitate de președintă a Comisiei pentru petiții, permiteți-mi să le mulțumesc în mod special dnei Wallis și dlui Häfner, precum și raportorilor alternativi care – alcătuind o echipă importantă – au putut canaliza corect toate sentimentele ivite pe parcursul dezbaterii care a avut loc în cadrul Comisiei de Petiții.

Consider că am lucrat perfect conștienți de importanța sarcinii pe care o îndeplineam. Inițiativa cetățenilor este într-adevăr un obiectiv semnificativ în procesul construirii unei Europe a cetățenilor, o Europă democratică și o Europă cu adevărat participativă.

În cadrul Comisiei pentru petiții am lucrat având acest lucru în minte, cooperând cu Comisia pentru afaceri constituționale, aplicând procedura prevăzută în articolul 50 din Regulamentul de procedură. După cum au subliniat mulți colegi deputați și raportorii, am dorit ca procedura să devină cât mai ușor de utilizat, să implice cât mai puține poveri administrative, să fie cât mai transparentă și eficientă posibil.

Am lucrat urmând această optică pentru a impune obligații Comisiei și a-i limita sfera de influență cu privire la criteriile de admisibilitate pe care le-am introdus. Aș dori să-i liniștesc pe colegii deputați care au exprimat îngrijorări legitime și de înțeles, care au fost abordare în timpul dezbaterii, la multe dintre acestea încercând să oferim răspunsuri.

În cele din urmă, pentru că țin la acest subiect, aș dori să subliniez importanța introducerii unei audieri publice pentru reprezentanții inițiativei cetățenilor, ce va fi organizată de către Comisie împreună cu Parlamentul European. În calitate de președintă a Comisiei pentru petiții, aș dori să-mi exprim satisfacția deoarece, datorită unui acord între părțile implicate, această sarcină din cadrul Parlamentului ar trebui să fie încredințată comisiei pe care o prezidez.

  Matthias Groote (S&D). – (DE) Dnă președintă, aș dori în primul rând să le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibil acest lucru și în special fostei vicepreședinte Sylvia-Yvonne Kaufmann, care a realizat în mare parte activitatea preliminară în timpul legislaturii precedente, pentru a se asigura că va veni o zi în care inițiativa cetățenilor europeni va deveni realitate.

Uneori cetățenii Uniunii Europene au senzația că Europa și instituțiile sale sunt foarte îndepărtate. Acest instrument, inițiativa cetățenilor europeni, va apropia instituțiile de cetățeni. Este un instrument excelent care va consolida democrația, va implica mai mult cetățenii și le va permite să ia inițiativa. Consider că două lucruri vor fi foarte importante în următoarele câteva luni. Unul este crearea accesului, inclusiv cel digital, la inițiativa cetățenilor prin intermediul internetului într-un mod ușor de utilizat și în același timp sigur. Al doilea este că dacă inițiativa cetățenilor are succes, ar trebui urmată de un act juridic. Întrebarea mea adresată Comisiei este după cum urmează: Cum vom decide în viitor ce inițiative vor avea drept rezultat un act juridic și care dintre acestea se vor limita doar la o audiere? Poate ne puteți explica, dle Šefčovič. Aș dori, de asemenea, să vă mulțumesc din nou pentru munca pe care ați depus-o și pentru munca depusă de Consiliu.

  György Schöpflin (PPE). - Dnă președintă, lansarea inițiativei cetățenilor este fără îndoială una dintre cele mai importante evoluții în procesul integrării europene. Constituie o redistribuire calitativă a puterii în cadrul Uniunii Europene și are potențial pentru a genera o inovație semnificativă în politica europeană.

Plasarea cetățenilor la același nivel cu Parlamentul și Consiliul, oferindu-le dreptul de a face apel la Comisie pentru a înainte propuneri legislative, are implicații puternice. De exemplu, noua instituție prilejuiește punerea în discuție a unuia dintre elementele fundamentale ale modului în care a fost conceput întregul proces de integrare – și anume faptul că, încă de la început, a fost condus de elită. În multe privințe a fost un succes dar, la fel de adevărat este faptul că, fără sprijinul activ al cetățenilor, procesul de integrare se lovește de obstacole. Într-adevăr, există din ce în ce mai multe dovezi că cetățenii au sentimentul că Uniunea Europeană este îndepărtată, complexă și impenetrabilă. Au avut foarte puține motive să se implice în Uniunea Europeană, mijloacele în acest sens lipsind aproape cu desăvârșire.

Iată ce va remedia inițiativa cetățenilor. Creează un instrument capabil să acopere golul care desparte Uniunea Europeană de cetățeni. Este în interesul tuturor ca acest instrument să funcționeze acum și ar trebui să funcționeze pe cât de eficient posibil.

  Sylvie Guillaume (S&D). – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, aș dori mai întâi să felicit toți raportorii și în special pe colega și vecina mea, dna Gurmai, pentru munca lor extraordinară la acest raport.

Crearea inițiativei cetățenilor este una dintre inovațiile cele mai interesante ale Tratatului de la Lisabona. În opinia mea, constituie o nouă putere legislativă în cadrul instituțiilor europene, pusă la dispoziția cetățenilor.

Într-un context în care sentimentul de apartenență la Uniunea Europeană este încă prea slab și în care rata de absenteism la alegerile europene îngrijorează în mod special, acest nou instrument le va permite cetățenilor europeni să devină actori cu drepturi depline în cadrul democrației europene. În plus, acest aspect generează o curiozitate enormă și un interes de netăgăduit.

De aceea, cred că am transmite un semnal greșit dacă am evidenția doar riscurile pe care le-ar putea implica inițiativa cetățenilor. Deși trebuie, bineînțeles, să abordăm această prevedere în mod corespunzător, nu trebuie să ne temem de discuțiile care se pot ivi.

Compromisul dintre Parlament și Consiliu este perfect echilibrat și obiectivul va fi, odată adoptat prezentul text, să ne asigurăm că acest instrument este implementat cât mai rapid, deoarece cetățenii așteaptă acest lucru de la noi și este o oportunitate importantă.

(Aplauze)

  Carlo Casini (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, în calitate de președinte al Comisiei pentru afaceri constituționale, iau cuvântul în principal pentru a le mulțumi tuturor membrilor comisiei mele pentru munca depusă, în special dlui Lamassoure și dnei Gurmai, care au realizat o activitate excelentă realizând obiectivul de a implementa unul dintre cele mai importante modificări ale Tratatului de la Lisabona.

Comisia a ascultat de asemenea opinia tuturor parlamentelor și experților naționali, lucrând îndeaproape cu Comisia – motiv pentru care îi mulțumesc din inimă dlui comisar Šefčovič – și cu disponibilitatea Consiliului de a se angaja în dialog, pentru care aș dori să-i mulțumesc dlui Chastel.

Și aplicarea articolului 50 din Regulamentul de procedură a funcționat foarte bine, permițându-ne să lucrăm efectiv cu Comisia pentru petiții.

Am sprijinit personal necesitatea unui termen limită anual pentru intrarea în vigoare a regulamentului și asta cu siguranță nu pentru a-i întârzia aplicarea, ci dimpotrivă, pentru a ne asigura că implementarea sa inițială va fi realizată pe deplin și conștiincios, astfel încât toate statele membre, fără excepție, să poată îndeplini condiția de a pregăti participarea și verifica instrumentele.

Consider că cel mai semnificativ efect pozitiv al noului sistem este creșterea sensibilizării cu privire la cetățenia europeană, care a fost acum îmbunătățită prin posibilitatea de a participa la procesul legislativ, și prin impulsul oferit. La fel, sunt sigur că mecanismele furnizate vor garanta o participare ușoară pentru cetățeni, împiedicând în același timp abuzul.

În cele din urmă, consider că, având în vedere sărbătoarea Crăciunului de peste câteva zile, adoptarea acestui regulament reprezintă un cadou frumos pentru cetățenii europeni și Europa însăși.

  Jo Leinen (S&D). – (DE) Dnă președintă, am plăcerea de a lua cuvântul după succesorul meu de la Comisia pentru afaceri constituționale, deoarece am sprijinit acest proiect timp de 10 ani și inițiativa cetățenilor europeni a fost inclusă în textul tratatului aproape în ultima clipă. Pe atunci, deputații din acest Parlament și cei ai parlamentelor naționale au adoptat inițiativa în cadrul Convenției. Acest lucru deschide un nou capitol în ceea ce privește relația dintre cetățeni și instituțiile europene. Sperăm cu toții că acest lucru va reduce distanța dintre cetățeni și politică în Europa. Inițiativa cetățenilor nu este un leac pentru toate suferințele noastre, dar poate ajuta enorm. Mai presus de toate, aș dori să văd mai multă deschidere în Europa, sub forma unei dezbateri transfrontaliere a aspectelor curente care îi interesează pe cetățeni. În domeniul meu, mediul înconjurător, mă pot gândi la o serie de subiecte care pot fi introduse pe agenda Uniunii Europene utilizând acest instrument, precum și, în special, pe agenda Comisiei, având în vedere rolul său de guvern sau executiv european. Aș dori să întreb Comisia cum se pregătește pentru aceste inițiative. Nu trebuie să dezamăgim cetățenii.

Doresc să le mulțumesc tuturor și în special raportorilor, dnei Gurmai și dlui Lamassoure pentru munca excelentă.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). - (LT) Dnă președintă, este o zi cu adevărat fericită și importantă pentru Parlamentul European. Sper foarte mult că vom îmbunătăți acest mecanism care le va permite cetățenilor noștri să participate la crearea viitorului Uniunii Europene, nu doar alegând Parlamentul European, ci printr-o participare activă. Este foarte important ca vocile cetățenilor să fie auzite. Acum câțiva ani am avut ocazia de a reprezenta zeci de mii de cetățeni europeni atunci când am prezentat o petiție Parlamentului European și sunt foarte încântat că Parlamentul European a adoptat atunci o rezoluție în baza petiției. Este o mare realizare atunci când simți că vocea ta, vocea ta ca cetățean, este auzită de instituțiile Uniunii Europene. Trebuie să existe un dialog între Comisia Europeană și cetățeni și nu trebuie să existe situații care ar descuraja cetățenii. Este un pas înspre o cooperare mai strânsă, nu doar între instituții și cetățeni, ci și între cetățeni. Este vorba despre recunoașterea și identificarea anumitor probleme și furnizarea unei singure soluții la acestea, dar procesul trebuie să fie sigur și transparent și trebuie să aplicăm principiul subsidiarității.

  Ioan Enciu (S&D). - Dnă președintă, aș dori înainte de toate să-i felicit pe dna Zita Gurmai și dl Alain Lamassoure pentru acest raport. Salut cu entuziasm mecanismul inițiativei cetățenilor. Este o inițiativă nouă extrem de pozitivă. Va reduce mult deficitul democratic dintre cetățeni și instituțiile Uniunii Europene. În special, le oferă cetățenilor o platformă pentru a exprima și propune idei pentru legislația europeană. Condiția ca cel puțin o pătrime dintre statele membre să strângă semnături pentru inițiativă garantează faptul că inițiativa va reprezenta necesitatea unei propuneri legislative printr-o secțiune transversală a societății.

În final, aș dori să subliniez că este important să existe transparență deplină cu privire la fondarea inițiativei și sursele de sprijin financiar pentru organizatori.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Dnă președintă, aș dori să felicit raportorii, deoarece munca lor le va oferi cetățenilor europeni oportunitatea de a-și transforma îngrijorările în inițiative în cadrul Parlamentului European.

În prezent adâncim democrația, apropiind procesele decizionale de cetățeni și făcându-le mai deschise și deliberative, luând mereu în calcul cetățenii.

Acest regulament face parte din politica Europa 2020 și este un instrument de bază pentru gestionarea cunoștințelor și a talentului disponibil în cadrul societății. În același timp, ne va obliga să dobândim noi abilități pentru a putea fi mai vizibili ca lideri politici în comunități virtuale, în societatea digitală și să conducem într-un mod diferit, care este mai aproape de cetățeni și mai uman. Este un pas către inovația politică, care trebuie să ne ajute să fim mai transparenți și să restabilim încrederea cetățenilor în politică.

În final, inițiativa cetățenilor va fi o oportunitate pentru regiuni de a ieși din anonimatul la care le condamnă actuala structură instituțională a Uniunii. Cu determinare și imaginație, sunt sigur că și regiunile vor utiliza acest mecanism pentru a-și prezenta propunerile direct în Parlament.

  Oreste Rossi (EFD). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, până la Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană nu era deschisă solicitărilor cetățenilor săi, în parte deoarece două dintre principalele sale organisme – Comisia și Consiliul – sunt numite și nu alese ca Parlamentul și pentru că nu era prevăzută participarea publică.

Odată cu intrarea în vigoare a noului tratat, cetățenii europeni pot transmite inițiative propuse strângând un număr suficient de semnături. Suntem oarecum în favoarea regulamentului, deoarece îmbunătățește textul inițial al Comisiei. Procedura de admisibilitate a propunerii se combină cu procedura de înregistrare și este urmată de strângerea și verificarea semnăturilor.

Din nefericire, raportul este inadecvat din cauza lipsei oricărui mecanism de verificare a autenticității semnăturilor. Acest lucru ar putea duce la transmiterea de semnături false și, prin urmare, la reducerea valorii democratice populare a inițiativei.

  Andrew Henry William Brons (NI). - Dnă președintă, inițiativa cetățenilor are multe forme. Este o petiție? Da, dar nu una redactată liber. Petiționarului i se spune de la început ce poate solicita, și anume ceva ce ține de competența Comisiei, și ce nu poate solicita, și anume ceva ce Comisia consideră că este lipsit de seriozitate sau contrar așa-numitelor valori europene.

Este un referendum? Cu siguranță că nu. A fost descris în mod greșit ca exemplu de democrație directă. Totuși nu va exista vot popular care să implice cetățenii. Chiar dacă se strâng un milion de semnături, Comisia nu va trebui să acționeze în virtutea ei.

Nu va fi nici măcar o adevărată inițiativă a cetățenilor. Este puțin probabil ca cetățenii obișnuiți să se organizeze autonom. Doar interesele puternice vor putea mobiliza cu ușurință opinia publică. În principal, va fi o cosmetizare cvasi-democratică pentru o instituție nedemocratică.

Înseamnă acest lucru că ne opunem acesteia? Nu. Sunt sigur că opozanții îngrijorați o vor folosi pentru a anula proiectul european.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Dnă președintă, inițiativa cetățenilor europeni se dorește a fi un instrument care le permite cetățenilor europeni să participe mai mult în viața Uniunii, fapt care, la rândul său, va consolida comunicarea clar afectată dintre Uniunea Europeană și cetățeni. Numele, adresa, naționalitatea și semnătura – sunt pe deplin de acord că acestea ar trebui să fie suficiente pentru a se asigura că persoana care semnează există și nu a semnat de două ori. Eliminarea cerinței de identificare printr-un document de identitate – o decizie care din păcate nu a fost adoptată – ar influența mult crearea unui instrument ușor de utilizat de către cetățeni.

Într-o epocă în care protecția datelor personale dă naștere unor îngrijorări speciale, colectarea datelor personale confidențiale cum sunt numerele de identificare poate descuraja mulți cetățeni de la semnarea unei inițiative. Oficialii care au promovat obligația de a prezenta un document de identitate nu au evaluat în mod clar acest aspect. Faptul de a permite cetățenilor europeni să înainteze propuneri pentru o nouă legislație referitoare la o chestiune de importanță socială este o parte neprețuită a democrației și sunt onorat că pot face parte din procesul furnizării acestui instrument rezidenților europeni.

  Kriton Arsenis (S&D). – (EL) Dnă președintă, aș dori să felicit raportorii pentru munca excelentă. Am decis să includem dreptul cetățenilor de a solicita Comisiei inițiative legislative în Constituția noastră europeană, Tratatul de la Lisabona. Cetățenii au implementat acest lucru și au pus deja prima moțiune în mișcare strângând peste un milion de semnături. Problema aleasă este una care ne preocupă pe toți, o problemă pentru care, chiar și fără semnături, Comisia ar fi luat inițiativă. Au pus problema independenței EFSA, având în vedere interesele societăților specializate în biotehnologie, o problemă recunoscută de Comisia Dalli și au solicitat un moratoriu privind culturile până la stabilirea unor mecanisme de control fiabile care să stabilească impactul organismelor modificate asupra sănătății umane, biodiversității și siguranței alimentelor. Fac apel la Comisie pentru a prelua această inițiativă

  Constance Le Grip (PPE). – (FR) Dnă președintă, aș dori și eu să le mulțumesc celor patru raportori care au depus o muncă excelentă și care au oferit textului propus inițial de Comisie valoarea adăugată semnificativă adusă de Parlamentul European.

Inițiativa cetățenilor pe care noi, cei din Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), suntem pe punctul de a o adopta cu entuziasm, reprezintă un pas semnificativ înainte de la Tratatul de la Lisabona. Haideți să nu facem greșeli, acest instrument poate schimba cu adevărat peisajul politic european atâta timp cât îl utilizăm inteligent și curajos. Poate contribui la a încuraja cetățenii să participe direct la dezbaterea politică europeană. Poate contribui la construirea opiniei publice europene, opinia bărbaților și a femeilor europeni care se unesc pentru a dezbate, care adoptă o poziție comună și se mobilizează pentru aspecte cu adevărat europene. Să nu ne dezamăgim totuși cetățenii.

Să îndemnăm statele membre să adopte rapid măsurile de aplicare acolo unde sunt necesare, să nu ne dezamăgim cetățenii, deoarece consolidarea democrației europene depinde de acest lucru.

  Judith A. Merkies (S&D). - (NL) Dnă președintă, și eu aș dori să felicit pe toată lumea, în special pe cetățenii noștri și de-abia aștept să lucrăm împreună în mod constructiv.

Este adevărat, într-adevăr, că trebuie să ne asigurăm în special că menținem un prag scăzut, ceea ce înseamnă să le permitem tuturor să participe la o inițiativă a cetățenilor. Este prin urmare regretabil că tinerii sub vârsta de 18 ani nu au această posibilitate, deoarece ei sunt cei pe care dorim atât de mult să-i implicăm în politică.

Este de asemenea regretabil că am lăsat la latitudinea statelor membre să decidă dacă vor permite inițiative online. Cu siguranță, nu ne putem aștepta să lucrăm încă pe suport de hârtie în această epocă în care prezența online s-a dovedit a fi un instrument foarte eficient pentru organizarea persoanelor, atât politic cât și în ceea ce privește interesele acestora.

Ce ne așteptăm exact să obținem prin inițiativa cetățenilor? Consider că Comisia trebuie să se poată pronunța dintr-o fază incipientă dacă anumite propuneri, cum sunt cele prezentate aici, ca cea despre abolirea Parlamentului, vor constitui cu adevărat o inițiativă a cetățenilor. Ce puteți face în acest sens? Cine va dezvolta aceste lucruri și când ne putem aștepta la o propunere legislativă?

Noi, politicienii, trăim în case de sticlă. Cetățenilor li se permite să privească înăuntru, iar acum vor putea să intre și să participe. Aștept cu nerăbdare o cooperare constructivă.

  Președinte. − Pentru aceia dintre dvs. care doreau să participe la dezbatere prin procedura ‚catch-the-eye’, nu mai pot accepta alți vorbitori, dar vă reamintesc că puteți, conform Regulamentului, depune o declarație scrisă care va fi anexată la stenograma dezbaterii, prin urmare vă îndemn să faceți acest lucru dacă doriți.

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. − Dnă președintă, aș dori în primul rând să le mulțumesc distinșilor deputați pentru excelentul lor sprijin pentru acest regulament. Aș dori de asemenea să le mulțumesc pentru energia europeană extrem de pozitivă ce radiază din Parlament în timpul acestei dezbateri. După cum am văzut în această dimineață, este un an destul de dificil pentru Europa, dar consider că această dezbatere a arătat că ziua de azi este foarte bună pentru cetățenii europeni și o zi foarte bună pentru Europa. Aș dori să subliniez dorința Comisiei ca această inițiativă importantă să fie un succes și o vom trata într-un mod foarte constructiv.

Pentru a răspunde la anumite întrebări adresate de deputați, aș dori să-i asigur că vom ajuta organizatorii. Vom organiza punctele de contact și vom organiza serviciul de asistență prin care vom oferi consultanță organizatorilor cu privire la ce este posibil, ce nu, ce tipuri de regulamente sunt în lucru, ce tipuri de inițiative sunt organizate sau ce fel de propuneri concurente sau opuse am primit de la alte comitete de organizare. Vom încerca să furnizăm un serviciu cât mai ușor de utilizat și orientat către inițiativa cetățenilor.

Luăm foarte în serios îngrijorările expuse de dna Corazza Bildt și dl Casini. De aceea, pe parcursul întregului proces, vom insista asupra importanței păstrării echilibrului instituțional în acest regulament și a păstrări dreptului exclusiv la inițiativă al Comisei, deoarece Comisia este responsabilă față de toți cetățenii – nu doar față de organizatorii inițiativei, ci și față de interesele europene generale. De aceea trebuie să urmărim și acest proces.

Ca răspuns pentru dl Groote, aș dori să-l asigur că în momentul în care o inițiativă a cetățenilor europene are succes, vom urma procedura stabilită de regulament. Vom primi organizatorii la un nivel adecvat – comisar sau director general – apoi vom fi prezenți la cel mai înalt nivel posibil la audierile organizate de Parlamentul European. În termen de trei luni vom stabili în comunicare o motivare foarte exactă în care vom explica dacă dorim să continuăm cu propuneri legislative, dacă trebuie să mai studiem problema, în cazul în care inițiativa este prea controversată, sau dacă nu vom continua cu propuneri ulterioare.

Sper ca acest nou instrument să ne ajute să avem o dezbatere europeană mai bună în Europa și mai multe subiecte europene în capitalele naționale. Sper că ICE va fi un proiect de foarte mare succes și că vom vedea acest lucru atunci când îl vom revizui pentru prima dată. Vă mulțumesc pentru sprijin.

(Aplauze)

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dnă președintă, distinși deputați, permiteți-mi să spun câteva cuvinte după dl comisar Šefčovič.

După cum a arătat dezbaterea, este un subiect fascinant. Anumite întrebări rămân fără răspuns, nu toate temerile au fost eliminate. Este un compromis adevărat.

Haideți să dăm viață inițiativei cetățenilor. Haideți să judecăm regulamentul pe termen lung, deoarece acest lucru ne va permite în mod evident să-i dezvoltăm mecanismul.

Vă mulțumesc din nou pentru cooperare. Doresc inițiativei cetățenilor numai bine.

  Zita Gurmai, raportoare. − Dle președinte, aș dori să le mulțumesc colegilor pentru toate remarcile lor. Sunt foarte bucuroasă că majoritatea dintre noi doresc să adauge un fundament nou democrației noastre europene.

Este absolut normal și de așteptat să existe temeri, dar atunci când încercăm ceva absolut nou nu putem răspunde la toate întrebările și calma toate temerile dinainte. Sunt totuși convinsă că regulamentul pe care-l prezentăm astăzi abordează multe dintre dificultățile pe care ni le-am putut imagina pe parcursul pregătirii regulamentului.

Nu ar trebui să ne temem de această nouă fațetă a democrației. Vom asculta mai clar vocile cetățenilor europeni și nu ar trebui să ne temem să o facem. Acesta este unul dintre obiectivele pe termen lung, nu-i așa? Ar trebui să ne temem doar că ICE ar putea să nu fie utilizată în spiritul Tratatului, în scopul în care a fost concepută, ci abuziv sau deloc.

Am făcut tot ce ne-a stat în putere pentru a reduce acest risc în regulament cu ajutorul Sylviei Kaufmann, care a realizat primul raport privind ICE în acest Parlament. Aș dori de asemenea să le mulțumesc echipelor dlor Maroš Šefčovič și Alain Lamassoure și celorlalți colegi ai noștri. În egală măsură doresc să mulțumesc pentru cooperare echipei care a lucrat cu Președinția maghiară a Uniunii Europene.

Aș dori să subliniez că implementarea regulamentului este extrem de importantă și, în acest scop, aș dori să-i ofer noii Președinții maghiare tot sprijinul și cooperarea mea.

Sunt sigură că votul de peste o oră va sprijini compromisul la care au ajuns instituțiile europene. Acesta este unicul mod prin care le putem oferi un cadou frumos de Crăciun cetățenilor europeni: un regulament solid privind inițiativa cetățenilor europeni. Să nu-i mai lăsăm să aștepte.

Vă mulțumesc mult pentru atenție și aș dori să vă urez dvs. și tuturor cetățenilor de aici care au asistat la dezbatere Crăciun Fericit și un An Nou Fericit!

  Alain Lamassoure, raportor. − Dnă președintă, în acest moment, s-a spus totul, am plăcerea să vă las ultimul cuvânt în această problemă, pe care o cunoașteți la fel de bine ca și mine.

  Președintele. − Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc în scurt timp.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Elena Băsescu (PPE), în scris. – Doresc să îi felicit pe autorii raportului pentru rezultatul votului obținut în Comisie. Inițiativa cetățenească are o mare valoare simbolică și reprezintă una dintre căile cele mai eficiente pentru întărirea democrației în UE. Noul instrument trebuie să fie ușor de utilizat, accesibil și credibil pentru cetățeni. Menționez că pe parcursul negocierilor din Consiliu, România a urmărit atingerea unui echilibru între accesibilitatea inițiativei și stabilirea de prevederi care să prevină utilizarea abuzivă a acesteia. Consider că ultimele modificări includ o „admisibilitate” mai rapidă de verificare a propunerilor, un prag mai mic pentru numărul de țări participante, precum și un proces mai ușor de semnare a petiției. Doresc să subliniez importanța reglementării acestui instrument în întreaga Europă. Trebuie să căutăm o soluție care va stimula implicarea opiniei publice. În acest scop, activitățile de comunicare și campaniile de informare joacă un rol important.

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Inițiativa cetățenilor va vedea, în sfârșit, lumina zilei. Această inovație incredibil de democratică va pune bazele unei noi cetățenii europene. Va deveni instrumentul care permite publicului european să-și exprime direct preocupările cu privire la subiecte care pot fi cruciale pentru viitorul nostru comun. Sfera intervenției este la fel de importantă ca mandatul extins al Uniunii. Parlamentul European încurajează o implementare rapidă, eficientă. Această inițiativă a fost introdusă prin Tratatul de la Lisabona și instituțiile europene încă trebuie să ajungă la un acord cu privire la modalitățile practice. Condițiile pentru organizarea unei inițiative, pe care Parlamentul le dorea flexibile (un milion de persoane din cel puțin o pătrime din statele membre, care înseamnă șapte țări în prezent), le vor oferi cetățenilor îngrijorați tot ceea ce au nevoie pentru a-i solicita Comisiei să propună un nou text legislativ. Acest lucru va fi posibil anul viitor.

  Piotr Borys (PPE), în scris. – (PL) Prin Tratatul de la Lisabona am conferit naționalitate rezidenților Uniunii Europene. Următorul pas este ca cetățenii Uniunii Europene să primească inițiativa cetățenilor. Este un moment rar, în care o autoritate legislativă sau un executiv își transferă anumite puteri cetățenilor. Acest lucru demonstrează multă maturitate. Este răspunsul nostru la deficitul democratic.

Munca noastră nu se bazează doar pe democrația reprezentativă – se bazează și pe democrația participativă. Politicile de dezvoltare și consultările anterioare cu cetățenii în procesul decizional nu au fost întotdeauna la înălțimea așteptărilor rezidenților din Uniunea Europeană. Inițiativa cetățenilor, care este rezultatul unui compromis dificil, a asigurat în primul rând transparența deplină. În al doilea rând, am simplificat întregul sistem. Am realizat și o inovație cu privire la opțiunea transmiterii de declarații de sprijin online. Astăzi ne așteaptă eforturi majore în ceea ce privește promovarea inițiativei cetățenilor, eforturi care trebuie să fie asumate atât de Comisie și de Parlament, cât și de statele membre. Ar trebui să ne gândim dacă deschiderea către inițiativa cetățenilor ar putea fi amenințată de propuneri demagogice sau populiste. Nu cred că se va întâmpla așa ceva. Fiecare inițiativă prezentată de cetățeni va implica în mod necesar o mai mare răspundere din partea Comisiei și a Parlamentului.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. – (CS) Tratatul de la Lisabona a pus bazele pentru noua inițiativă a cetățenilor europeni, care lipsea până acum din procesul decizional al Uniunii Europene. Salut această nouă oportunitate, care răspunde la critica frecventă conform căreia funcționarea Uniunii Europene are un deficit democratic în procesele decizionale. Acest nou instrument le permite cetățenilor Uniunii Europene să abordeze direct Comisia și să-i solicite să depună o propunere legislativă pentru a trata un anumit subiect. Acest lucru adâncește relația dintre Uniunea Europeană și instituțiile Uniunii Europene, deoarece elimină din procesele decizionale deficitul democratic atât de adesea criticat și implică cetățenii direct în luarea deciziilor. În opinia mea, ICE apropie instituțiile europene de cetățeni și respectă, prin urmare, principiul subsidiarității ca principiu de bază a mecanismelor decizionale ale Uniunii Europene. Aș dori de asemenea să menționez declarația Comitetului Regiunilor, conform căreia autoritățile locale și regionale sunt interesate de ICE. Aceste organisme s-ar putea implica în proces în calitate de organizatori sau susținători; în definitiv, ele sunt cele mai apropiate de cetățenii Uniunii Europene. Acesta este doar unul dintre multele motive pentru care susțin introducerea ICE.

  Jim Higgins (PPE), în scris. – De-abia așteptam ca cetățenii europeni să beneficieze de acest instrument puternic cât mai repede posibil și sunt încântat să văd finalul procedurii legislative, la un an de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Inițiativa cetățenilor este o inovație majoră a Tratatului de la Lisabona. Le oferă cetățenilor europeni un nou drept prin care un milion de cetățeni pot solicita Comisiei Europene să propună o nouă lege a Uniunii Europene, apropiind astfel Europa de cetățenii săi. Inițiativa cetățenilor este un instrument valoros, prin care cetățenii obțin rezultate ambițioase muncind în echipă – aceasta este esența proiectului european. Această inițiativă va asigura faptul că instituțiile continuă să lucreze la problemele care sunt cele mai apropiate de inimile cetățenilor, încurajând dezbaterea transfrontalieră asupra chestiunilor europene. Este o activitate în curs de desfășurare și Comisia va prezenta un raport la trei ani cu privire la implementarea inițiativei.

  Martin Kastler (PPE), în scris. – (DE) Votul de astăzi asupra inițiativei cetățenilor europeni este o piatră de hotar pentru înfăptuirea unei democrații mai profunde în Europa. Salut compromisul și-l voi sprijini, deoarece raportul realizat de dl Lamassoure și dna Gurmai reprezintă primul pas în direcția corectă. Doamnelor și domnilor, nu trebuie să ne temem că cetățenii vor avea mai multe oportunități de a-și exprima voința. Trebuie să le acordăm cetățenilor Europei mai multe drepturi co-decizionale, nu doar o dată la cinci ani la alegerile europene. Pentru aceasta este nevoie de curaj, fermitate și putere. Curaj pentru a reveni mereu la dialog. Fermitate pentru că deciziile nu trebuie neapărat adoptate mai repede și putere deoarece democrația noastră reprezentativă include, cel puțin în opinia mea, elemente mai participative. Obiectivul nostru trebuie să fie creșterea dialogului în Europa dintre cetățeni și politicieni. Sunt încântat că astăzi, prin inițiativa cetățenilor europeni, facem un pas spre Europa cetățenilor. Sunt convins că într-o zi, noi, europenii, vom lua decizii europene comune sub forma deciziilor cetățenilor.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Cum să apropiem Europa de cetățeni și cum să apropiem cetățenii de Europa este una dintre cele mai dezbătute probleme, probabil încă de la începutul Comunității Europene. Convenția privind Viitorul Europei a pus bazele actualului Tratat de la Lisabona, precum și pentru mecanismul inițiativei cetățenilor. Avem acum acest lucru pe mesele noastre în formă concretă și, în viitorul foarte apropiat, toți cetățenii din Uniunea Europeană vor avea posibilitatea de a supune aspecte importante pentru ei atenției factorilor de decizie europeni. Această inițiativă este una dintre cele mai puternice măsuri pentru a uni cetățenii din Europa – o inițiativă ce necesită acțiune comună, cooperare, coordonare și dorința de a lucra împreună pentru un obiectiv european comun. Fiecare voce din societate contează, dar doar o voce unitară poate să schimbe cu adevărat situația. Fac apel la Comisie și statele membre pentru a promova această inițiativă și pentru a se asigura că este ușor accesibilă de toată lumea. Salut în special propunerea pentru audieri comune cu Comisia și Parlamentul. Este extrem de important ca Parlamentul European, ales în mod direct, să se implice îndeaproape și să urmărească preocupările și problemele cetățenilor săi.

  Ádám Kósa (PPE), în scris. – (HU) Este foarte important ca cetățenii să aibă cât mai curând posibilitatea de a lua inițiative legate de aspecte care le influențează viața semnificativ, într-un mod predefinit și într-un cadru corespunzător. După cum se știe foarte bine, sunt liderul unuia dintre cele mai vechi grupuri reprezentative pentru persoane cu handicap din Ungaria, Asociația maghiară pentru surzi și persoane cu probleme de auz, cu o vechime de peste o sută de ani. În baza experienței dobândite în timpul activității mele acolo, aș putea spune încă de pe acum că munca dlui Lamassoure și a dnei Gurmai va avea rezultate tangibile sub forma inițiativelor cetățenilor. Observ cu regret că inițiativa „million4disability” (1 milion pentru handicap), lansată în anul 2007 de comunitatea de 80 milioane de persoane cu handicap care trăiesc în Uniunea Europeană și care a produs 1,35 milioane de semnături autentice, nu a avut succes. O asemenea inițiativă ar avea acum consecințe și rezultate și le mulțumesc tuturor pentru munca depusă în acest sens.

  Sirpa Pietikäinen (PPE), în scris. – (FI) Inițiativa cetățenilor este un adaos binevenit la cetățenia activă. Alături de inițiativa juridică efectivă, va juca un rol important în provocarea dezbaterii politice.

Sfera de cuprindere a inițiativei cetățenilor nu este însă în forma sa definitivă deocamdată. Inițiativa cetățenilor europeni ar trebui să reprezinte o modalitate de a solicita modificarea Tratatelor Uniunii Europene. În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, chiar și Comisia are autoritate pentru a face propuneri în acest sens. De aceea, și inițiativa cetățenilor ar trebui să ofere posibilitatea de a formula inițiative. Pot exista inițiative în domeniul problemelor sociale, de exemplu, care își pot găsi justificarea în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Dezbaterea privind necesitatea modificării Tratatelor trebuie, prin urmare, să nu se termine cu o interpretare limitată a inițiativei cetățenilor: trebuie să fie mai flexibilă și să aibă în vedere punctul de vedere al publicului.

  Cristian Dan Preda (PPE), în scris. – Instituirea Inițiativei cetățenilor europeni dovedește că apropierea Uniunii Europene de cetățeni, care a fost unul dintre obiectivele majore ale procesului de revizuire a tratatelor ce a condus la adoptarea Tratatului de la Lisabona, nu este doar o simplă abstracțiune. Inițiativa cetățenilor europeni va contribui în mod semnificativ la democratizarea regimului politic european, deoarece pune în legătură directă cetățenii din statele membre și instituțiile europene. Textul Parlamentului răspunde exigențelor de a pune la dispoziția cetățenilor un instrument simplu și ușor accesibil, iar posibilitatea colectării semnăturilor online vădește adaptarea la realitatea societăților de astăzi. Inițiativa va oferi partidelor politice europene oportunitatea să se transforme din structuri de asociere a partidelor naționale în organizații care mobilizează voința cetățenilor în proiecte comune. Impactul Inițiativei cetățenilor europeni trebuie măsurat, însă, nu doar la scară europeană, ci și la scară națională. Într-adevăr, faptul că de-acum încolo un minimum de 24 750 de cetățeni români vor putea să fie asociați pentru o asemenea inițiativă cu alți cetățeni din minimum un sfert din statele membre nu va putea fi separat de alt fapt, și anume că e nevoie, conform Constituției României, de minimum 100 000 de cetățeni români pentru o inițiativă legislativă în cadru strict național.

  Algirdas Saudargas (PPE), în scris. – (LT) Sunt încântat că la nici un an de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona s-a ajuns la un acord privind regulamentul inițiativei cetățenilor. Acest regulament este o mare realizare care consolidează principiile democrației în Uniunea Europeană. Dreptul de a iniția procesul legislativ care a fost oferit unui număr de un milion de cetățeni va stimula interesul pentru politicile Uniunii Europene și participarea la acestea. Este foarte important faptul că Parlamentul a reușit să simplifice procedurile de transmitere și organizare a inițiativelor. O inițiativă va avea succes doar dacă este implementată ușor și accesibilă tuturor. Trebuie să fie clară și inteligibilă, iar cetățenii trebuie să poată participa și să dorească acest lucru. Pe de altă parte, este necesar să se asigure și transparența în organizarea și finanțarea acestei inițiative, iar inițiativa trebuie să rămână o expresie a cetățenilor înșiși, și nu a unor grupuri politice sau de altă natură. Consider că textul final al regulamentului pe care-l vom vota astăzi va ajuta la asigurarea acestui echilibru. Unul dintre obiectivele Tratatului de la Lisabona este apropierea cetățenilor de Europa și inițiativa cetățenilor va ajuta la înfăptuirea acestuia prin stabilirea noii forme de participare a cetățenilor la politică.

  Olga Sehnalová (S&D), în scris. – (CS) Stabilirea condițiilor pentru funcționarea inițiativei cetățenilor europeni a fost un proces complex de negociere și compromis și a implicat multe dezbateri în cadrul Parlamentului European, Comisiei și Consiliului. Sectorul non-profit a fost de asemenea implicat. Pe parcursul dezbaterii, s-au evidențiat anumite zone cu probleme, cum sunt menținerea dimensiunii europene a inițiativei, transparența, metoda de colectare a semnăturilor și alte aspecte procedurale. Cel mai important aspect este însă abordarea generală a inițiativei cetățenilor. Dacă dorim să exploatăm la maximum această nouă resursă, nu trebuie să ne temem să oprim dezbaterea deschisă și să o implementăm în mod efectiv. Da, vor exista aspecte populiste și spinoase dar, tocmai de aceea este atât de important că procesul de înregistrare a unei inițiative are loc înaintea colectării semnăturilor. Acest proces va evalua dacă propunerile îndeplinesc sau nu valorile de bază ale Uniunii Europene. În calitate de raportor alternativ pentru Comisia pentru cultură și educație, salut compromisul la care s-a ajuns, în special reducerea la o pătrime din statele membre a numărului minim de țări necesare pentru înregistrarea unei inițiative, precum și faptul că Parlamentul European va deține un rol activ în audierea publică a propunerilor de inițiativă de succes. Bineînțeles, sunt de părere că și reprezentanții aleși ar trebui să aibă posibilitatea de a se implica în organizarea inițiativelor. Am convingerea că inițiativa cetățenilor europeni va exprima pe viitor cu adevărat statutul de cetățean european.

PREZIDEAZĂ: Jerzy BUZEK
Președinte

7. Votare

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru rezultate și alte detalii privind votul: vă rugăm să consultați procesul-verbal)

  Jean-Pierre Audy (PPE). – (FR) Dle Președinte, aș dori să intervin în conformitate cu articolele 146 și 148 din Regulamentul nostru de procedură, pe tema multilingvismului și deteriorării multilingvismului în cadrul Parlamentului European.

Profit de faptul că, până la ora 12.40, rezoluția privind programul de lucru al Comisiei Europene, plus amendamentele 19 - 28 nu au fost traduse în limba franceză pentru a vă atrage atenția asupra deteriorării inadmisibile a multilingvismului în Parlamentul European.

(Aplauze)

  Președinte. - Vă mulțumesc. Vom avea în vedere acest lucru în viitor și vom acorda atenție la astfel de probleme. Este un lucru foarte important.

7.1. Mobilizarea instrumentului de flexibilitate pentru Programul de învățare pe tot parcursul vieții, pentru Programul pentru inovație și competitivitate și pentru Palestina (A7-0367/2010, Reimer Böge) (vot)

7.2. Proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011 modificat de Consiliu (vot)

– Înainte de votul asupra amendamentului 13:

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Dle Președinte, aș dori să aduc următoarea explicație în numele grupului nostru cu privire la amendamentul 13. Este un amendament pe care colegul meu, dl Färm, l-a depus la Comisia pentru bugete, în numele grupului nostru. Nu noi am depus din nou acest amendament, ci Grupul Verzilor/ Alianța Liberă Europeană împreună cu 40 de semnături. Noi ne vom abține de la votul cu privire la acest amendament. Cu toate acestea, am ajuns la o înțelegere cu Verzii în acest sens și avem exact aceeași părere. Pentru că am spus că noi, ca grup, nu vom depune niciun alt amendament, acum ne abținem. Cu toate acestea, aș dori să clarific pe deplin faptul că noi susținem acest punct, taxa pe tranzacțiile financiare, și sperăm că deputații de cealaltă parte a Parlamentului ne vor sprijini în cadrul votărilor din viitorul apropiat.

7.3. Poziția Parlamentului privind noul proiect de buget 2011 modificat de Consiliu (A7-0369/2010, Sidonia Elżbieta Jędrzejewska i Helga Trüpel) (vot)

– Înainte de votare:

  Sidonia Elżbieta Jędrzejewska (PPE). – (PL) Dle Președinte, cred că ar trebui să li se ofere o explicație deputaților. Acum votăm cu privire la proiectul care ne-a fost prezentat de către Consiliu, fără nicio modificare, deoarece acest proiect coincide exact cu poziția pe care Comisia pentru bugete a adoptat-o săptămâna trecută. Este în acord cu ceea ce am negociat în timpul negocierilor foarte lungi, ce au durat timp de 10 luni.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a mulțumi, în special, raportorilor de specialitate din comisiile Parlamentului European. Vă mulțumesc pentru încrederea neîncetată și sprijinul dvs. Vă mulțumim pentru că ați făcut posibilă adoptarea de astăzi a bugetului 2011, astfel încât să poată fi pus în aplicare eficient încă de la începutul lunii ianuarie de anul viitor.

– După votare:

  Olivier Chastel, Președinte în exercițiu al Consiliului. − (FR) Dle Președinte, stimați deputați, Parlamentul a aprobat, așadar, fără amendamente poziția Consiliului cu privire la proiectul de buget 2011. În mod evident, eu nu pot decât să fiu mulțumit, în numele Consiliului, de acordul nostru comun privind bugetul 2011.

(Aplauze)

  Președinte. – Vă rog să ascultați această declarație. Este important. Pentru prima dată în istorie, am pus în aplicare procedura stabilită în Tratatul de la Lisabona. Anul trecut, am urmat o procedură simplificată. Aceasta a fost prima dată când a fost urmată în întregime procedura stabilită în Tratatul de la Lisabona. Prin urmare, aș vrea să fac următoarea declarație. Parlamentul European a adoptat poziția Consiliului din 10 decembrie 2010 referitoare la proiectul de buget general care a fost prezentat de Comisie la 26 noiembrie 2010. Procedura bugetară a fost finalizată în conformitate cu articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În conformitate cu acest articol și punctul 4 litera (a), declar că bugetul pentru anul 2011 a fost adoptat definitiv, și voi semna acum documentul oficial.

Dragi colegi, voi spune câteva cuvinte în încheiere. Aș dori să le mulțumesc și să-i felicit pe toți colegii din Comitetul de conciliere al Parlamentului European, 27 de persoane, pentru munca lor deosebită și pentru că au obținut un rezultat pozitiv în cele din urmă.

Aș dori să invit trei actori principali să vină aici pentru o fotografie istorică: Alain Lamassoure, președintele Comisiei pentru bugete, și doi raportori, Sidonia Jędrzejewska și Helga Trüpel.

(Aplauze)

Permiteți-mi, de asemenea, să-mi exprim recunoștința față de Președinția Consiliului, Președinția belgiană, pentru excelenta sa cooperare și activitate, mai ales primului-ministru Yves Leterme și secretarului de stat Melchior Wathelet, care nu sunt aici în acest moment. Ați fost foarte activi în numele Președinției belgiene.

Dați-mi voie să mulțumesc, de asemenea, Președintelui Comisiei Europene, dl Barroso, care nu este prezent, și dlui comisar Lewandowski, pentru pregătirea bugetului și pentru facilitarea acordului de astăzi. Vă rog să veniți în față pentru această scurtă sesiune de fotografiere.

(Aplauze)

8. Acordarea Premiului Saharov (ședință solemnă)

  Președinte. − Stimate dle Președinte în exercițiu Chastel, stimată dnă Ashton, Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/ vicepreședinte al Comisiei, dragi oaspeți,

(PL) Premiul Saharov este un simbol al Parlamentului European în lupta pentru respectarea drepturilor omului în întreaga lume. Scaunul gol din mijlocul Parlamentului nostru stă mărturie pentru cât de important și necesar este să atragem atenția asupra celor mai importante exemple de oameni din întreaga lume, care astăzi se luptă pentru libertatea de exprimare. Eu i-am scris președintelui Cubei pentru a-i cere să-i permită dlui Farinas să vină la Strasbourg, dar, din păcate, acest lucru nu a adus rezultatul dorit. Vineri, a fost un alt scaun gol la Oslo, destinat dizidentului chinez aflat în detenție și laureat al premiului Nobel pentru Pace, Liu Xiaobo. Cu ocazii anterioare, alți câștigători ai Premiului Saharov - Hu Jia, din China și „Doamnele în alb” din Cuba - nu au putut să-și primească premiul personal. Oleg Orlov, reprezentant al organizației Memorial, căruia i s-a acordat Premiul Saharov anul trecut, nu este astăzi alături noi deși a fost invitat la ceremonie.

Doamnelor și domnilor, Guillermo Farinas a fost distins cu acest premiu pentru lupta lui de a restaura libertatea de exprimare în Cuba. De ani de zile, el s-a opus în mod activ cenzurii, și-a riscat viața și sănătatea, și a intrat în greva foamei de 23 de ori. A petrecut 11 ani în închisoare. A fost foarte aproape de moarte de curând, în timp ce era în greva foamei, de-abia atunci începând să fie eliberați oponenți și prizonieri de conștiință din Cuba. O contribuție majoră a avut-o aici Biserica Catolică. Așa cum a fost odată cazul pentru noi, în țara mea, Biserica îndeplinește acum rolul de instituție a societății civile pentru oamenii din Cuba. Din păcate, 11 persoane sunt încă în închisoare, și printre ele se află soții unora dintre „Doamnele în alb”. Aici și acum, în numele nostru, al tuturor, fac apel la eliberarea lor imediată.

(Aplauze puternice și prelungite)

Citez din rezoluția pe care am adoptat-o în martie, în care noi facem apel la Înaltul Reprezentant și vice-președintele Comisiei pentru afaceri externe și politica de securitate și la comisarul pentru cooperare internațională să inițieze și să organizeze imediat un dialog cu societatea civilă cubaneză și cu cei care susțin o tranziție pașnică în Cuba. Încă mai avem în fața noastră, astăzi, o dezbatere cu privire la raportul Andrikienė referitor la situația drepturilor omului în lume în 2009 și politica UE în această privință. Prin urmare, vom putea afla ce planuri are dna Ashton în vederea consolidării politicii drepturilor omului în Uniune.

Doamnelor și domnilor, în ciuda faptului că oameni ca Guillermo Fariñas sunt persecutați și închiși, vocea lor nu poate fi redusă la tăcere. Rolul Parlamentului European și cel al fiecăruia dintre noi este de a întări acea voce. Prin urmare, îmi face o mare plăcere să vă informez că, peste puțin timp, vom asculta un mesaj, un scurt discurs, care a fost înregistrat pentru noi de către câștigătorul din acest an a Premiului Saharov, Guillermo Farinas. Acesta ar trebui să fie momentul în care premiul este înmânat laureatului. Din păcate, voi fi obligat să așez diploma pe scaunul gol, dar sper că îmi veți da voie, în numele nostru, al tuturor, să-i urez laureatului nostru multă putere și sănătate, succes în lupta pentru libertate și, în final, să sper că în viitor va putea să vină aici, în Parlamentul European, pentru a-și primi diploma și premiul în persoană. Vă mulțumesc foarte mult.

(Aplauze puternice și prelungite)

  Guillermo Fariñas (PPE). – (ES) Un mesaj pentru Parlamentul European. Santa Clara, 14 decembrie 2010

Stimate dle Jerzy Buzek, Președinte al Parlamentului European,

Stimați vicepreședinți și distinși deputați ai acestui for democratic multinațional,

Din nefericire, lipsa totală a toleranței de care avem atâta nevoie pe această planetă chinuită face imposibilă prezența mea alături de dvs. în calitate de reprezentant al poporului cubanez revoltat și al acelor cetățeni cubanezi care s-au eliberat de sentimentul terorii inoculat de guvernul totalitar care ne-a reprimat pentru o perioadă rușinoasă de 52 de ani, a cărui ultimă victimă este martirul Orlando Zapata Tamayo.

Din nefericire pentru cei care ne conduc abuziv țara, faptul că nu sunt liber să plec și să mă întorc pe insula unde m-am născut este, în sine, mărturia cea mai incontestabilă a faptului că, din păcate, nu s-a schimbat nimic în sistemul de guvernământ autocratic ce conduce țara mea.

În mintea conducătorilor de azi ai Cubei, noi, cetățenii cubanezi, suntem precum sclavii din care ne tragem, răpiți în Africa și aduși în America cu forța. Pentru a putea călători în străinătate, eu sau orice alt cetățean obișnuit, avem nevoie de o Carta de Libertad, adică o Carte a libertății, de care aveau nevoie și sclavii în trecut. Doar că azi se numește Carta Blanca, o Carte Albă.

Speranța mea cea mai adâncă este că nu vă veți lăsa amăgiți de cântecele de sirenă ale unui regim nemilos, ce practică un „comunism sălbatic” și care, pretinzând de ochii lumii că face schimbări economice, nu urmărește decât ca Uniunea Europeană și Parlamentul European să abroge Poziția comună, permițând astfel regimului să beneficieze de împrumuturi și investiții utilizate pentru a ajuta țările lumii a treia în cadrul Acordului de la Cotonou.

Foști deținuți politici sau prizonieri de conștiință, eliberați recent de „comunismul sălbatic”, își vor fi luat cu siguranță locul alături de dvs. Ar fi o greșeală să credem că aceștia au fost puși în libertate. Ei și familiile lor sunt supuși unui „exil psihologic”, deoarece persoanele cele mai apropiate și dragi lor au fost șantajate de către guvernul cubanez neo-stalinist.

Noi, opoziția pașnică din Cuba, îndurăm cu stoicism și raționalitate toate dificultățile materiale și spirituale prin care trecem, precum și riscul de a ne pierde libertatea și chiar viața, fiind parte a celui mai dezavantajat sector al populației. Aici, în Cuba, suferim cu toții, dar nu ne plângem. Din acest motiv, sperăm să avem sprijinul dvs.

Stimați deputați din Parlamentul European, vă rog să nu cedați cererilor elitei conducătoare cubaneze, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite următoarele cinci cerințe:

Prima: să continue eliberarea tuturor prizonierilor politici și de conștiință, fără amenințarea exilului, și să-și asume un angajament public de a nu mai închide niciodată adversarii politici pașnici.

A doua: să pună capăt imediat bătăilor violente și amenințărilor la adresa opozanților pașnici din țară, practicate de formațiunile militare și paramilitare adepte ale regimului.

A treia: să anunțe că vor fi studiate și abrogate toate legile cubaneze care sunt incompatibile cu Declarația Universală a Drepturilor Omului.

A patra: să acorde mijloacele necesare, în practica de zi cu zi, pentru înființarea partidelor de opoziție, a unei mass-media nesubordonată sistemului „socialismului de stat”, a sindicatelor independente, precum și a oricăror altor tipuri de organisme sociale pașnice.

A cincea: să accepte în mod public ca toți cubanezii care trăiesc în diaspora să aibă dreptul de a lua parte la viața culturală, economică, politică și socială din Cuba.

În acest moment crucial din istoria țării mele, dvs., împreună cu toți oamenii de bună credință din întreaga lume, trebuie să acordați o atenție specială revoltelor sociale continue și protestelor din Cuba, cauzate de frustrare în fața puterii arogante a unui guvern capabil să ordone omorârea compatrioților mei.

Sper că Dumnezeu nu va permite să izbucnească un război civil inutil între cubanezi ca urmare a unui refuz obtuz de a accepta că modelul politic al „socialismului de stat” a fost și este un eșec peste tot unde s-a dorit implementarea acestuia: lucru recunoscut în fața presei străine de către chiar liderul istoric al așa-numitei „Revoluții Cubaneze”.

Bătrânii care guvernează Cuba, în disprețul lor cotidian pentru cei pe care îi guvernează, nu vor să înțeleagă că ei ar trebui să fie funcționari publici, și că toți funcționarii publici veritabili dau compatrioților lor posibilitatea de a-i înlocui sau de a-i valida. Niciun conducător nu ar trebui să pretindă să fie servit de către cei pe care îi guvernează, așa cum este cazul în Cuba.

Împreună cu surorile și frații noștri de luptă care împărtășesc idealurile democratice, împreună cu cei care sunt încă în închisoare, cei care se bucură de libertatea aparentă în stradă, și cei care au plecat în asprimea exilului, vom continua lupta noastră inegală dar pașnică împotriva asupritorilor castriști și, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom câștiga fără vărsare de sânge.

Singurul lucru pe care îl fac alături de colegii mei dizidenți, este să alung din sufletul meu orice urmă de ranchiună împotriva adversarilor mei politici. În această luptă am învățat un lucru care ne face ființe umane superioare, demne de reconstrucția țării noastre, și anume, am învățat să mă ghidez după cuvintele primului dizident cunoscut, Isus Hristos: "iubiți pe vrăjmașii voștri".

Mulțumesc Parlamentului European că nu a abandonat poporul cubanez în cei peste 50 de ani de luptă pentru democrație. Accept premiul Andrei Saharov 2010 pentru libertatea de conștiință care mi-a fost acordat, doar pentru că simt că sunt o mică parte din spiritul rebel care hrănește poporul căruia, cu mândrie, îi aparțin.

Vă sunt extrem de recunoscător, doamnelor și domnilor, deputați în Parlamentului European, pentru că acest gest arată că nu ați uitat suferințele pe care le îndurăm și, astfel, gestul dvs. aduce lumina libertății mult mai aproape de țara mea.

Să dea Dumnezeu ca, în curând, să asistăm în Cuba la reconcilierea copiilor Săi, și ca țara să fie binecuvântată cu democrația.

Guillermo Fariñas Hernández

Licențiat în psihologie

Bibliotecar și jurnalist independent, de trei ori închis pe motive politice.

(Aplauze)

PREZIDEAZĂ: Stavros LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

9. Votare (continuare)

  Nicole Sinclaire (NI). - Dle președinte, odată cu urările mele cele mai sincere pentru dl Farinas, pe care îl felicit pentru premiul său, aș reaminti Parlamentului că, în urmă cu un an, au fost prezenți aici reprezentanții organizației Memorial, care și-au meritat și ei din plin premiul. De atunci, doi dintre aceștia au fost arestați și, cu toate acestea, Rusia a fost răsplătită cu organizarea unui prestigios turneu de fotbal - Campionatul Mondial - din anul 2018, în detrimentul a cinci țări membre UE.

De ce nu și-a exprimat Parlamentul European preocuparea? Dacă acest premiu înseamnă ceva, trebuie să vă ridicați împotriva acestor abuzuri contra drepturilor omului.

9.1. Mobilizarea fondului european de ajustare la globalizare: Noord Holland ICT/Țările de Jos (A7-0353/2010, Barbara Matera) (vot)

9.2. Punerea în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept (A7-0360/2010, Tadeusz Zwiefka) (vot)

- După votare:

  Tadeusz Zwiefka, raportor. – (PL) Dle președinte, cu câteva luni în urmă, Parlamentul European a dat pentru prima oară Consiliului permisiunea de a utiliza o procedură de cooperare consolidată. Pentru prima dată în istoria Uniunii Europene. Este un pas extrem de important, care deschide o bază complet nouă pentru cooperarea în cadrul unui grup de state membre ale Uniunii Europene în situații în care nu este posibil să se obține acordul tuturor celor 27 de state membre. Este o decizie foarte importantă. Astăzi am confirmat că această procedură funcționează bine.

Aș dori să aduc mulțumirile mele foarte sincere Consiliului, în special pentru poziția pe care a adoptat-o ca parte a activității sale cu Parlamentul European. Este un exemplu de cooperare interinstituțională perfectă. În timpul lucrărilor la această rezoluție, Parlamentul a jucat doar rolul unui organism consultativ, în timp ce frecvența reuniunilor și includerea de către Consiliul a tuturor propunerilor prezentate de Parlamentul European și votate în cadrul Comisiei pentru afaceri juridice - includerea lor în documentul final - este un exemplu perfect care este de bun augur pentru procedura de cooperare consolidată pentru viitor. Mulțumesc, de asemenea, Consiliul pentru sprijinul ferm acordat propunerii noastre de revizuire rapidă a Regulamentului Bruxelles IIa, esențială în găsirea unor soluții detaliate, cum ar fi, de pildă, problemele legate de necesitatea unei reguli forum necessitatis, o chestiune care permite statelor membre să mențină încrederea în funcționarea sistemelor lor juridice interne și care, în același timp, dă cetățenilor noștri speranța că în viitor vor fi capabili de a alege în mod liber nu numai legea aplicabilă, ci și a instanței. Aș dori, de asemenea, să mulțumesc le raportorilor mei alternativi din Comisia pentru afaceri juridice și raportorilor din comisiile cărora li s-au solicitat avize.

9.3. Agențiile de rating de credit (A7-0340/2010, Jean-Paul Gauzès) (vot)

- Înainte de votul asupra amendamentului 81:

  Jean-Paul Gauzès, raportor. – (FR) Dle președinte, este un amendament pur tehnic, pentru a ține seama de data la care va intra în vigoare regulamentul de instituire a Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe, precum și de faptul că acest regulament poate intra în vigoare doar la o dată ulterioară.

În consecință, ar trebui să adaptăm un considerent și un articol al textului ce urmează a fi votat. În considerentul 22, ar trebui să eliminăm a doua frază și tot a doua frază cred că ar trebui eliminată și din articolul 2. Acest amendament oral a făcut obiectul unei informări și al unui acord între diferitele grupuri care au semnat amendamentul de compromis. Textul pe care îl vom supune la vot azi completează reglementarea agențiilor de rating și face parte din politica Uniunii Europene de a îmbunătăți reglementarea serviciilor financiare.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a le mulțumi dlui comisar Barnier și Președinției belgiene pentru implicarea foarte puternică în această problemă.

(Parlamentul a convenit să accepte amendamentul oral)

9.4. Abrogarea directivelor privind metrologia (A7-0050/2010, Anja Weisgerber) (vot)

9.5. Inițiativa cetățenilor (A7-0350/2010, Zita Gurmai/Alain Lamassoure) (vot)

9.6. Prezentarea programului de lucru al Comisiei pentru 2011 (B7-0688/2010) (vot)

- Înainte de votul asupra amendamentului 7:

  Doris Pack (PPE). – (DE) Dle președinte, aș dori să se reformuleze finalul acestui amendament. Formularea este foarte negativă și aș dori să se citească după cum urmează:

Inițiativa „Tineretul în mișcare”, subliniază importanța programelor mai sus amintite.

(Parlamentul a convenit să accepte amendamentul oral)

Înainte de votul asupra amendamentului 14:

  József Szájer (PPE). - Dle președinte, vreau doar să spun că retragem amendamentul 14.

- Înainte de votul asupra amendamentului 16:

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Dle președinte, aici este vorba despre Uniunea pentru Mediterana. Știm că în prezent s-a ajuns într-un impas și ne dorim să o reînviem. Formularea nu exprimă suficient de clar acest lucru, prin urmare am dori să introducem următorul text:

Actualul impas al Uniunii pentru Mediterana.

(DE) Știu că aici există o contradicție. Poate că ar fi posibilă o altă formulare, dar formularea pe care o propunem este:

Actualul impas al Uniunii pentru Mediterana.

(Parlamentul a respins amendamentul oral)

9.7. Viitorul parteneriatului strategic Africa/UE înaintea celui de-al treilea summit Africa/UE (B7-0693/2010) (vot)

- Înainte de votul asupra alineatului 8:

  Michael Gahler (PPE). – (DE) Dle președinte, aici este vorba doar despre numele corect, despre ceea ce este în discuție. Textul ar trebui să spună: Inițiativa pentru transparența sectorului industriilor extractive. Iată ce era greșit în text.

(Parlamentul a convenit să accepte amendamentul oral)

- După votare:

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dle președinte, ați putea să ne spuneți numele persoanei din secretariat care este responsabilă cu planificarea sesiunii și dacă se întâmplă ca această persoană să fie în sala?

  Președinte. − Sunt informat că planificarea este întocmită de către grupurile politice în plen.

9.8. Drepturile fundamentale în Uniunea Europeană (2009) - punerea efectivă în aplicare după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (A7-0344/2010, Kinga Gál) (vot)

9.9. Impactul publicității asupra comportamentului consumatorilor (A7-0338/2010, Philippe Juvin) (vot)

9.10. Planul de acțiune privind eficiența energetică (A7-0331/2010, Bendt Bendtsen) (vot)

10. Explicații privind votul

  Președinte. − Stimați colegi, avem o mulțime de explicații ale voturilor, prin urmare va trebui să fim foarte stricți cu timpul. Voi întrerupe pe toată lumea după un minut. Îmi cer scuze, dar așa vor sta lucrurile.

Explicații orale privind votul

Proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011, astfel cum a fost modificat de Consiliu

  Ashley Fox (ECR). - Dle președinte, vreau să explic de ce am votat împotriva bugetului 2011. Am votat împotrivă, deoarece, într-o perioadă de austeritate, UE ar trebui să dea dovadă de cumpătare. Ar trebui să ne reducem cheltuielile, nu să le creștem. Consider că a fost rușinos faptul că Parlamentul a susținut propunerea inițială a Comisiei, care prevedea o creștere de 6 %.

Cred că prim-ministrul meu, David Cameron, a făcut o treabă bună forțând coborârea nivelului de creștere la 2,9 %, dar știm că a fost un compromis. Nu este însă un compromis cu care conservatorii britanici să fie deosebit de mulțumiți și am fost mândru să votez împotriva extravaganței UE.

  Sirpa Pietikäinen (PPE). - (FI) Dle președinte, este semnificativ faptul că, pentru prima dată, Parlamentul European a avut o șansă de a aproba bugetul. Cred că Parlamentul trebuie să se asigure că, în politicile bugetare ulterioare, se va acorda prioritate capacității UE de a-și spori contribuția proprie, unui buget capabil să sprijine o eficiență substanțială și o politică concretă privind schimbările climatice prin posibilitatea de a alege politicile, astfel încât să poată fi realizate strategia Europa 2020 și obiectivul unei economii mai verzi.

  Syed Kamall (ECR). - Dle președinte, ca și colegul meu, dl Fox, împărtășesc îngrijorarea multora dintre conservatorii britanici.

Într-o perioadă de austeritate, atunci când guvernele din întreaga Uniune Europeană - și, practic, guvernele din întreaga lume - caută să strângă cureaua și să țină în frâu cheltuielile, cum îndrăznim noi să cerem mai mulți bani de la contribuabili? Este cu siguranță timpul să strângem cureaua și să dăm un exemplu. Noi nu ar fi trebuit să cerem o creștere, nu ar fi trebui să cerem nici măcar o înghețare, ci ar fi trebuit să cerem o reducere a bugetului UE, astfel încât contribuabilii de pe întreg teritoriul Uniunii Europene să-și poată lua în serios politicienii și să știe că noi le înțelegem durerea pe care o resimt în acest moment și că împărtășim această durere cu ei. În niciun caz nu ar fi trebuit să ne comportăm ca o elită aleasă care nu le dă atenție oamenilor care ne-au pus acolo.

Raport: Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, Helga Trüpel (A7-0369/2010)

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle președinte, dreptul de a întocmi un buget este dreptul central al unui parlament. Acest lucru este valabil și pentru Parlamentul European. Responsabilitatea, încrederea și parteneriatul sunt cele trei aspecte cheie ale cooperării dintre Parlamentul European, Comisie și Consiliu. În acest sens, procesul de consultare privind bugetul 2011 nu a fost o măsură de consolidare a încrederii. Fac apel la Comisie și, în special, la Consiliu să respecte drepturile Parlamentului European, deoarece, așa cum am spus deja, dreptul de întocmire a bugetului este dreptul central al Parlamentului European.

  Daniel Hannan (ECR). - Dle președinte, ieri m-am întrebat dacă nu cumva m-am pierdut într-un continuu spațiu-timp și am ajuns în anii 1970. Astăzi mă întreb dacă nu cumva este vorba de anii 1770.

Permiteți-mi să citez o observație pe care Thomas Jefferson a făcut-o cu privire la guvernarea la distanță. Acesta a spus că „la o astfel de distanță de privirile alegătorilor lor”, guvernatorii tind în mod inevitabil către „corupție, jaf și risipă”. Ce descriere perfectă a ceea ce se întâmplă cu bugetul Uniunii Europene, cu conturile sale neaprobate, alocarea greșită a resurselor, și aceste cifre care continuă să crească, în ciuda încercărilor celor 27 de state membre de a-și ține în frâu cheltuielile. Este ceea ce se întâmplă atunci când nu există nici o legătură între impozitare, reprezentare și cheltuieli, atunci când UE așteaptă elogii când cheltuie banii dar nu și critici atunci când îi colectează.

Singura modalitate prin care vom fi în măsură să readucem aceste cifre la nivelul dorit de opinia publică este de a restabili responsabilitatea bugetară a parlamentelor naționale și a parlamentarilor naționali, care trebuie să se justifice în fața alegătorilor lor, cei care sunt și contribuabilii lor.

Raport: Jean-Paul Gauzès (A7-0340/2010)

  Cristiana Muscardini (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, suntem în favoarea măsurii și mulțumim raportorului, care a fost foarte precis.

Noi credem, totuși, că acest raport ar trebui să oblige instituțiile europene să continue monitorizarea evoluțiilor viitoare în această nouă disciplină, pentru că, din păcate, în trecut au apărut mult prea adesea situații neclare, care au avut un impact negativ asupra sistemului financiar, în detrimentul întreprinderilor și surselor de economisire.

Considerăm că este foarte important să avem un nou sistem european pentru agenții și să supraveghem toate autoritățile bancare, pentru a ne asigura că ratingurile răspund în mod eficient sistemului financiar modern și sunt utile pentru public. Mulțumesc, prin urmare, raportorului.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle președinte, întrebarea este: Cine supraveghează autoritățile de monitorizare? Chiar și arbitrii de fotbal trebuie să se supună unei monitorizări sau unui proces de aprobare. Dacă acest lucru se aplică fotbalului, atunci trebuie să se aplice cu siguranță și piețelor financiare. Aici procesul de evaluare a bonității și solidității produselor financiare, a băncilor și chiar a țărilor în ansamblul lor a fost lăsat în seama agențiilor de rating al creditelor. Când însă aceste agenții devin un monopol și reușesc să evite orice formă de supraveghere, se învestesc cu o autoritate divină și sunt venerate. Nu trebuie să permitem să se întâmple așa ceva. Se spune în Biblie: „Să nu ai alți dumnezei afară de mine”. Acest raport încearcă să remedieze situația, prin introducerea supravegherii agențiilor de rating. La momentul potrivit, Parlamentul ar trebui să se întrebe dacă aceste măsuri au avut într-adevăr succes.

Raport: Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, Helga Trüpel (A7-0369/2010)

  Barbara Matera (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, votul de astăzi privind bugetul pentru 2011 confirmă încheierea unei noi proceduri, care, oricât de dureroasă ar fi fost, a arătat atitudinea responsabilă și fermă a autorităților bugetare.

Deși este o soluție de compromis care implică sacrificii atât din partea Parlamentului European, cât și a Consiliului, acesta a împiedicat introducerea unui sistem al douăsprezecimilor, care ar fi avut consecințe grave pentru finanțarea programelor Uniunii Europene.

Parlamentul este mulțumit cu obiectivele pe care le-am realizat. Cu toate acestea, îi condamnă pe cei care au cauzat eșecul acordului privind programul pentru Reactorul termonuclear experimental internațional, precum și al acordului asupra flexibilității. Uniunea a pierdut, de fapt, credibilitatea în fața partenerilor săi internaționali și riscă să nu-și poată finanța angajamentele și să fie incapabilă de a acoperi noile sfere de acțiune care decurg din Tratatul de la Lisabona.

Prin urmare, începând din ianuarie 2011, trebuie să ne stabilim prioritățile și să le facem viabile din punct de vedere financiar pentru anii următori.

Raport: Anja Weisgerber (A7-0050/2010)

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, nevoia de a moderniza sistemele de măsurare prin îmbunătățirea regulamentului ne-a determinat să abrogăm directivele europene referitoare la metrologie.

Și eu sunt convins că acesta este primul pas pentru a începe o reformă radicală și mai exactă în acest domeniu. De asemenea, nu există nicio îndoială că trebuie să convenim asupra unui interval de timp suficient pentru a permite statelor membre să evalueze efectele abrogării acestor reglementări asupra propriilor legislații naționale și să facă orice ajustări necesare.

În sfârșit, decizia de a abroga diferitele directive răspunde perfect nevoii tot mai mari de simplificare, resimțită acut în toate sectoarele. Sperăm, totuși, că tratamentul nu se va dovedi a fi mai rău decât boala.

Raport: Zita Gurmai, Alain Lamassoure (A7-0350/2010)

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, Tratatul de la Lisabona a introdus o inovație-cheie în funcționarea democratică a Uniunii Europene, prin furnizarea acestui nou instrument practic pentru participarea cetățenilor în dezbaterea și integrarea europeană.

De fapt, inițiativa cetățenilor europeni introduce un nou concept de democrație internațională și conferă Uniunii Europene o nouă formă de democrație participativă. Toți cetățenii noștri pot apela direct la Comisia Europeană pentru a înainta o propunere legislativă.

Salutăm propunerea Comisiei, deoarece implicarea societății civile și formularea de politici în luarea deciziilor consolidează legitimitatea democratică a instituțiilor noastre și aduce Uniunea Europeană mai aproape de cetățenii săi.

  Oriol Junqueras Vies (Verts/ALE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, aș dori în primul rând să-mi exprim satisfacția cu privire la aprobarea inițiativei cetățenilor europeni, pentru care am fost raportor alternativ al Comisiei pentru cultură și educație, deplângând în același timp faptul că Parlamentul nu a votat două aspecte pe care eu le consider fundamentale: drepturile tinerilor cu vârsta de peste 16 ani de a semna această inițiativă și votul pentru rezidenți.

Știm că aceste inițiative nu sunt prevăzute în Tratatul de la Lisabona, acestea fiind unele dintre motivele pentru care ne opunem acestui tratat.

  Jens Rohde (ALDE). – (DA) Dle președinte, Partidul Liberal Danez a votat astăzi în favoarea inițiativei cetățenilor, pentru că încurajează participarea cetățenilor și va face UE mult mai accesibilă. Parlamentul a reușit să enumere câteva condiții standardizate pentru a face inițiativa cetățenilor accesibilă indiferent de statul membru în cauză și pentru a se asigura că instrumentul rămâne ușor de utilizat. Cu toate acestea, cetățenii trebuie să provină din cel puțin un sfert dintre statele membre - numărul de cetățeni din fiecare stat membru trebuie să fie cel puțin egal cu numărul de deputați din Parlamentul European din acel stat membru, înmulțit cu un factor de 750, iar cetățenii trebuie să aibă o vârstă care să le permită să voteze în cadrul alegerilor parlamentare. Credem că aceste condiții sunt importante pentru a garanta că inițiativa cetățenilor îndeplinește condiția de validitate necesară pentru a fi percepută ca o contribuție serioasă la dezvoltarea democrației.

  Hannu Takkula (ALDE). - (FI) Dle președinte, aș dori să spun câteva cuvinte despre inițiativa cetățenilor. Este adevărat că Tratatul de la Lisabona ne-a dat prilejul de a lansa o nouă inițiativă care încurajează cetățenii noștri să participe la democrație. Atunci când un milion de cetățeni semnează o petiție, Comisia acceptă să se ocupe de ea, dar lucrurile se opresc aici? După părerea mea, este o inițiativă excelentă, dar trebuie să ne gândim cum poate fi dusă mai departe.

Premisa este ca cetățenii noștri să participe la procesul democratic, mai ales prin participarea la vot în cadrul alegerilor. Aceasta ar fi o modalitate care ne-ar permite să abordăm chestiuni care sunt importante pentru oameni. În consecință, această nouă inițiativă va da în mod evident un impuls pentru implicarea cetățenilor, deși, pe de altă parte, îmi imaginez cu ușurință și scenariul în care Comisia doar răspunde la inițiative, fără a întreprinde nimic concret. Așa stând lucrurile, trebuie să regândim modul în care am putea încuraja cu adevărat oamenii să ia parte la luarea deciziilor politice.

  Morten Løkkegaard (ALDE). – (DA) Dle președinte, doar pentru completa ceea ce s-a spus deja despre sprijinul Partidului Liberal Danez, aș dori să spun că, după cum s-a menționat deja, este o inițiativă extrem de importantă. Dar este și un experiment, pe care - și solicit acest lucru - trebuie să-l monitorizăm îndeaproape pentru a ne asigura că perioada de trei ani care a fost prevăzută acum pentru această inițiativă este respectată cu adevărat, și trebuie să ne gândim dacă este o inițiativă într-adevăr a cetățenilor sau - dacă aș putea spune astfel - dacă este utilizată cu gândul la alte interese. Esențial pentru succesul ei - succes pe care sperăm cu toții că îl va avea această inițiativă - este ca, pur și simplu, cetățenii să fie cei care iau inițiativa. În acest sens, aș dori, de asemenea, să-mi exprim speranță că cetățenii vor dori să ridice probleme ce denotă o privire în perspectivă și sunt constructive și pozitive pentru proiectul UE, astfel încât recursul la această inițiativă să nu fie monopolizat de tabăra negativiștilor, așa cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri.

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, am urmărit îndeaproape procedura legislativă pentru inițiativa cetățenilor europeni și sunt mulțumită - bazându-mă parțial pe declarațiile Consiliului și Comisiei - că primele petiții vor fi lansate de acum într-un an.

De asemenea, sunt mândră să pot anunța Parlamentul European că, în Italia, s-a declanșat o amplă mișcare spontană a cetățenilor, asociațiilor și comitetelor în urma aprobării directivei scandaloase privind experimentele pe animale. Această mișcare nu va sta cu mâinile în sân acest an, ci va lucra pentru a pregăti o propunere pentru Comisie: o propunere de a da Uniunii Europene o legislație modernă și civilizată și care spune „nu” experimentelor pe animale - o practică chinuitoare și ineficientă științific - încurajând puternic în același timp metodele alternative.

A spune „nu” vivisecției trebuie să fie un obiectiv al Uniunii Europene, pentru că este o dorință a cetățenilor săi.

  Ashley Fox (ECR). - Dle președinte, cred că inițiativa cetățenilor ar putea fi utilă, deoarece le va permite acestora să vorbească direct Comisiei, dar rămâne întrebarea cu privire la modul în care Comisia va reacționa la propunerile pe care nu le agreează.

Cred că ne putem aștepta la o întreagă serie de inițiative care să solicite Comisiei să facă mai mult, să existe o Europă mai profundă, și fără îndoială Comisia va răspunde cu entuziasm la această cerere.

Cum va reacționa, totuși, la propunerile de a avea mai puțină Europă, sau ca Europa să facă lucrurile mai bine, sau să irosească mai puțini bani, sau poate la o declarație că nu va mai exista niciun fel de impozitare la nivel european? Aștept cu interes să văd modul în care Comisia reacționează la aceste propuneri. Va trata oare aceste propuneri cu respect? În cazul în care răspunde doar la propunerile pe care le agreează, atunci această inițiativă va fi inutilă.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dle președinte, am fost fericit să votez pentru aceste propuneri, și cred că cei doi raportori au făcut o treabă foarte bună, nu numai pentru Uniunea Europeană, dar și pentru cetățenii noștri, în general.

Inițiativa cetățenilor a fost o parte foarte importantă a Tratatului de la Lisabona, aprobat în Irlanda cu puțin peste un an în urmă, dar pentru o vreme a părut că întregul proces va fi înăbușit de complicații și reglementare. Datorită activității raportorilor, procesul a fost simplificat iar ideea ca un comitet alcătuit din șapte membri din șapte țări diferite să inițieze procesul a fost deosebit de bine primită. Cred că aceasta precum și alte măsuri vor garanta că adevăratele preocupări ale cetățenilor pot fi scoase în evidență în timp ce, sperăm noi, cele ce ascund anumite interese vor fi stopate.

– (GA) Aș dori să închei, prin urmare, cu un proverb din limba mea care spune că un bun început este jumătate din muncă. În acest caz am avut parte de un început bun.

  Nicole Sinclaire (NI). - Dle președinte, vorbim, de fapt, despre un simulacru de democrație, nu-i așa? Mare păcat că nu ați dorit să ascultați oamenii din Europa înainte de punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona, care a dus la această inițiativă a cetățenilor.

Pentru a răspunde intervenției dlui Fox de acum câteva momente: după prima fază, Comisia ar putea decide că nu este un exercițiu util. Aici este problema, pentru că nu există un mandat obligatoriu. Poate fi ignorată, pur și simplu, de către Comisie. O dată în plus, vedem că Uniunea Europeană nu ia în considerare dorințele cetățenilor europeni. Pentru numele lui Dumnezeu, vă rog să-i ascultați pe cetățeni, care nu doresc acest lucru.

Propunere de rezoluție RC-B7-0688/2010

  Jim Higgins (PPE). - Dle președinte, eu salut și am votat pentru programul de lucru al Comisiei pentru 2011.

Criza financiară este o mare provocare, la care trebuie să reacționăm fără ocolișuri. Îi doresc Comisiei numai bine în ceea ce privește obiectivele pe care le-a stabilit. În ceea ce privește moneda euro, este absolut crucial, din punctul de vedere al integrității și coeziunii Uniunii, și din punctul de vedere al solidarității din interiorul Uniunii Europene, să avem monedă comună și să facem tot ce este posibil pentru a o proteja.

În ceea ce privește ocuparea forței de muncă și economia, salut faptul că în ianuarie 2011, Comisia va adopta primul său studiu anual referitor la creștere. Acest studiu anual privind creșterea va analiza situația economică a Uniunii, inclusiv dezechilibrele potențiale și riscul sistemic. Acest lucru este esențial pentru transformarea Europei într-o economie inteligentă și durabilă.

În cele din urmă, dar în niciun caz mai puțin important, noi suntem o comunitate de 500 de milioane de oameni. Trebuie să ne autodepășim pe scena europeană și pe scena mondială. Doresc Comisiei numai bine în anul care urmează.

  Philip Claeys (NI). - (NL) Am votat împotriva acestei propuneri din mai multe motive, dar articolul cel mai bizar este cel în care, potrivit acestui Parlament, statelor membre li se cere să aloce 0,7 % din venitul național brut pentru asistența pentru dezvoltare iar Comisia trebuie să se asigure de respectarea acestei obligații.

Indiferent dacă asistența pentru dezvoltare are sau nu vreun sens, vorbim de o încălcare gravă a principiului subsidiarității. Un alt lucru ciudat este articolul 52, care îndeamnă Comisia să profite de un așa-zis impuls pentru procesul de extindere. Poate cineva să-mi spună care impuls? Vă referiți aici la provocările constante din partea Turciei sau la încălcările masive ale drepturilor omului în această țară, ca să nu mai vorbim despre islamizarea tot mai accentuată?

Propunere de rezoluție RC-B7-0693/2010

  Philip Claeys (NI). - (NL) Există cu siguranță o serie de lucruri bune în această rezoluție, cum ar fi condamnarea participării președintelui Mugabe, care este un criminal, la Summitul de la Lisabona, și referințele la consecințele negative ale exodului de creiere de pe continentul african.

Rezoluția subliniază, pe bună dreptate, și rolul crucial al dezvoltării capacității agricole. Pe de altă parte, chiar trebuie să scăpăm de acest standard absurd de 0,7 %. Cei 1 miliard USD alocați asistenței pentru dezvoltare care s-au scurs spre Africa timp de 60 de ani nu au servit decât la a îngropa în continuare acest continent în mizerie. În loc de a acorda din ce în ce mai mult ajutor, trebuie să ne concentrăm energia în combaterea scurgerii ilicite de capital, printre altele, un lucru pe care această rezoluție l-a subliniat oricum.

Nici articolul referitor la migrație nu m-a impresionat în vreun fel, motiv pentru care în cele din urmă am votat împotrivă.

  Syed Kamall (ECR). - Dle președinte, atunci când ne uităm la starea proastă în care se află multe națiuni africane, desigur că ne dorim cu toții, cei din UE și din diferitele state membre ale UE, să le ajutăm să iasă din sărăcie, dar eu cred că ar trebui să fim mai raționali în ceea ce privește utilizarea ajutorului nostru. Atunci când are loc un dezastru este indiscutabil că ajutorul joacă un rol vital pe termen scurt dar, atunci când ne dorim o dezvoltare pe termen lung, uneori, ajutorul nostru nu este corect alocat.

Desigur, nu este corect pentru contribuabilii noștri din diferitele state membre ale UE să trimită fonduri guvernelor africane care nu-și guvernează țara într-un mod decent, pentru că acești banii nu le revin populației care are cu adevărat nevoie de ei. Cel mai bun mod de a sprijini dezvoltarea este de a ajuta antreprenorii din țările mai sărace, cei care pot crea bunăstare în propriile lor comunități scoțându-și prietenii și vecinii din sărăcie.

Haideți să ne deschidem piețele, să ne direcționăm asistența spre încurajarea dezvoltării și a comerțului, în loc de a ne limita doar la a da bani.

  Daniel Hannan (ECR). - Dle președinte, împreună cu câțiva deputați din acest Parlament, am participat recent la Summitul ACP de la Kinshasa, oficial cea de-a doua țară cu cel mai scăzut nivel de trai din lume. ONU realizează un indicator al fericirii și plasează Republica Democratică Congo doar deasupra statului Zimbabwe. Dar, desigur, congolezii, spre deosebire de locuitorii statului Zimbabwe, nu-și pot spune că lucrurile s-ar îmbunătăți dacă ar exista o schimbare de guvern: aceștia au avut parte de alegeri într-un sistem pluripartinic, constituția le-a fost aprobată la nivel internațional, și așa mai departe.

Republica Democratică Congo exacerbează și concentrează tragedia din Africa. Cred că puteți da vina pe experiența colonială de acolo cu ceva mai mult aplomb decât în țările vecine, fără a dori repetarea întregii tragedii a Statului Independent Congo. Mai este, desigur, și blestemul resurselor naturale, care rupe legătura dintre impozitare și cheltuieli, și face din politică o lupta pentru onoare și bogăție. Dar, mai presus de toate, este eterogenitatea, lipsa sentimentului național, lipsa de unitate a scopului lingvistic sau etnic. „Dacă vă iubiți țara, plătiți-vă impozitele”, stătea scris pe un indicator jalnic din Kinshasa. Nimeni nu face asta, bineînțeles.

Sunt sigur că puteți ghici de ce am menționat acest lucru. Președintele Consiliului European a afirmat că patriotismul duce la război. Ei bine, mi-ar plăcea să-l duc într-un loc unde nu există nici urmă de patriotism, pentru a vedea unde duce lipsa acestuia.

Propunere de rezoluție RC-B7-0688/2010

  József Szájer (PPE). – (HU) Dle președinte, știm cu toții că, ca urmare a crizei financiare, pilonul de stat al sistemului de pensii, care oferă un grad mai mare de securitate, devine tot mai atractiv în mai multe țări europene. Multe țări își revizuiesc propriile sisteme, și fac eforturi pentru a consolida sistemul de pensii de stat. Deși sistemul de pensii este o chestiune care, în esență, intră în sfera de competență națională, direcția în care se îndreaptă dezbaterile cu privire la aceste aspecte în Europa este încă una importantă. Prin urmare, salut faptul că punctul 30 din Decizia privind programul de lucru al Comisiei, care a fost adoptată acum cu sprijinul celor mai mari trei grupuri ale Parlamentului European - popular, social și liberal - subliniază că în primul rând trebuie consolidat pilonul de stat al sistemului de pensii. Țara mea de origine, Ungaria, a făcut un pas important în această direcție adecvată odată cu actul adoptat ieri. Dezbaterea din UE pe marginea sistemelor de pensii, reflectate în cărțile albe și, ulterior, în cele verzi, trebuie să continue în acest spirit. Este ceea ce Parlamentul European solicită Comisiei și, prin urmare, sunt foarte mulțumit de această propunere.

Raport: Kinga Gál (A7-0344/2010)

  Clemente Mastella (PPE). - (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, noul cadru instituțional introdus prin Tratatul de la Lisabona subliniază faptul că protejarea eficientă și promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stau la baza democrației și a statului de drept în Uniunea Europeană.

Am susținut acest raport deoarece sunt convins de necesitatea unei noi politici interne a Uniunii, o politică eficientă și cuprinzătoare în ceea ce privește drepturile omului, capabilă să asigure mecanisme eficiente de responsabilitate, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii Europene, pentru a rezolva numeroasele probleme de conformitate cu care ne confruntăm frecvent.

Dorim să subliniem faptul că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a modificat considerabil imaginea juridică a Uniunii Europene. Carta drepturilor fundamentale are actualmente aceeași valoare juridică precum Tratatele și reprezintă cea mai modernă codificare a drepturilor fundamentale, asigurând un echilibru adecvat între drepturi și solidaritate și incluzând drepturile civile, politice, economice, sociale și culturale, precum și drepturile vârstei a treia.

  Antonello Antinoro (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, am decis să votez în favoarea acestui raport, nu numai fiindcă aceasta a fost hotărârea grupului meu politic, ci și fiindcă sunt absolut convins de importanța acestui raport din punct de vedere constituțional, de necesitatea sa în această perioadă în care atribuțiile Parlamentului sunt bine definite, însă se organizează treptat.

Am dorit ca prima aprobare a bugetului în baza Tratatului de la Lisabona să fie un eveniment important. Prin urmare, a trebuit să adoptăm o poziție comună. Se justifică astfel eforturile raportoarei de a găsi amendamente de compromis, pentru a evita divergențe care nu ar face altceva decât să prelungească procesul de punere în aplicare a Tratatului de la Lisabona.

Îi mulțumesc dnei Gál pentru activitatea depusă și sper că acest raport va conduce la o îmbunătățire colectivă a activităților instituțiilor europene.

  Hannu Takkula (ALDE). - (FI) Dle președinte, în primul rând doresc să o felicit pe dna Gál pentru acest raport excelent privind situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană. Acesta este, însă, doar un raport. Să nu uităm că pe teritoriul Uniunii Europene mai sunt multe de făcut. Din păcate, nu toată lumea beneficiază în mod real de drepturile fundamentale, deși, în teorie, s-ar părea că da. Un exemplu în acest sens este minoritatea romă, ale cărei drepturi fundamentale nu sunt puse în aplicare pe deplin.

Există, de asemenea, probleme și în ceea ce privește libertatea de exprimare. Tocmai libertatea de exprimare a fost cea care ne-a determinat să acordăm Premiul Saharov unui disident cubanez, însă există probleme și în interiorul Uniunii Europene. Populația nu poate să vorbească liber sau să-și exprime liber părerile oriunde. Unul dintre colegii noștri din Parlamentul European este înconjurat în permanență de gărzi de securitate, fiindcă îi este amenințată siguranța personală. Trebuie să susținem aplicarea drepturilor fundamentale în Europa și să luptăm pentru ca toți cetățenii Uniunii Europene să aibă dreptul la libertatea de exprimare.

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, se știe că activitățile guvernului italian reprezintă o încălcare constantă a Cartei drepturilor fundamentale. Să ne gândim la acordul dintre Italia și Libia, care încalcă fățiș zeci de articole din Cartă sau la proiectul așa-numitei „legi-botniță”, care are drept scop anihilarea presei și a sistemului juridic.

Vorbim despre un guvern susținut de un parlament ales într-un mod nedemocratic, fără a li se permite cetățenilor să-și exprime preferințele, un guvern care ieri a câștigat un vot de încredere grație parlamentarilor din opoziție, care au recunoscut public că, în schimbul voturilor, li se promiseseră bani și locuri pe liste la următoarele alegeri.

(Vorbitorul a fost întrerupt de o interpelare)

Faptele arată că este vorba despre corupție. Nu e nimic nou pentru coruptul prim-ministru Berlusconi, după cum demonstrează și sentințele definitive în cazurile Mondadori și Mills.

(Mahalagioaicele au reușit să intre și în Parlamentul European?)

Pe 9 decembrie, Parlamentul European a sărbătorit Ziua internațională a luptei împotriva corupției. Ieri, Parlamentul italian a lansat prima zi de legalizare a corupției deputaților.

  Președinte. − Dnă Ronzulli, vă rog să stați jos și să tăceți. Aceasta nu este o atitudine adecvată pentru Parlamentul European. Nu aveți cuvântul și nu îi puteți întrerupe pe ceilalți vorbitori în acest mod. Vă rog să respectați regulile. Dnă Alfano, vă rog să continuați. Vă voi oferi încă 30 de secunde.

  Sonia Alfano (ALDE). - (IT) Dle președinte, pe 9 decembrie, Parlamentul European a sărbătorit Ziua internațională a luptei împotriva corupției. Ieri, Parlamentul italian a lansat prima zi de legalizare a corupției deputaților.

  Președinte. − Dnă Ronzulli, este ultima dată când vă spun acest lucru. Dacă întrerupeți din nou intervențiile, vă voi ruga să părăsiți sala. Am fost suficient de explicit? Vă rog să nu se repete.

  Sirpa Pietikäinen (PPE). - (FI) Dle președinte, odată cu adoptarea Tratatului de la Lisabona, unul dintre cele mai importante aspecte pentru bunăstarea cetățenilor noștri este Carta drepturilor fundamentale, care, în prezent, este obligatorie pentru noi toți. Următorul pas este ca instituțiile UE să se concentreze asupra monitorizării și promovării drepturilor fundamentale în toate domeniile strategice ale Uniunii și în toate statele membre, într-un mod cât mai ferm și eficient.

În acest scop, este important ca cetățenii și instituțiile să ia măsuri pentru aplicarea Directivei privind egalitatea de tratament, care a ajuns deja la Consiliu, este discutată și, drept urmare, vom dispune de instrumentele judiciare necesare pentru a interveni în cazurile de discriminare din statele membre.

Intervenția noastră este necesară atât în cazurile de discriminare tacită, cât și în cele de discriminare evidentă. Prin discriminarea tacită mă refer, de exemplu, la cea care afectează persoanele în vârstă.

  Philip Claeys (NI). - (NL) Dle președinte, am votat, desigur, împotriva acestui raport corect din punct de vedere politic. În calitate de naționalist flamand, consider complet inacceptabil faptul că Parlamentul identifică automat naționalismul cu xenofobia și discriminarea.

Este de-a dreptul periculoasă propunerea de a completa procedurile privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre cu o procedură care va bloca anumite măsuri strategice, până în momentul în care Comisia va decide dacă va iniția sau nu proceduri oficiale privind încălcarea dreptului comunitar. Statele membre s-ar simți monitorizate în permanență și consider că această situație este inacceptabilă.

Pe viitor, Comisia Europeană ar putea bloca o politică eficientă de deportare și, astfel, își va depăși cu mult atribuțiile. Punerea în aplicare și execuția acestor activități trebuie lăsate în sarcina statelor membre individuale, nu a Comisiei Europene.

  Daniel Hannan (ECR). - Dle președinte, într-o anexă la 1984, George Orwell a scris un capitol despre limbajul totalitar, „novlimba” cum îi spunea el, în care se referea la modificările și transformările la care poate fi supusă limba, astfel încât să ni se modifice și gândirea. Orwell prezenta exemplul cuvântului „liber”. În acea nouă limbă artificială, cuvântul „liber” era utilizat doar pentru a anunța că un post este liber în cadrul unei întreprinderi sau că în sala de spectacole a mai rămas un scaun liber. Așadar, conceptul libertății intelectuale sau politice dispăruse complet, fiindcă nu existau cuvinte pentru a-l exprima. Din punctul meu de vedere, exemplul lui Orwell a fost o adevărată prevestire, deoarece cuvântul „liber” chiar a suferit această transformare în vremurile noastre.

Libertatea se referea în trecut la libertate față de constrângerile exercitate de stat: libertatea de exprimare, libertatea de întrunire, libertatea religioasă; Acum înseamnă un drept. Am libertatea să muncesc. Am libertatea să folosesc sistemul național de sănătate sau orice altceva. Acest raport privind drepturile omului a transformat drepturile ca garanție a libertății personale în drepturi asupra tuturor celor din jur. În loc să ni se garanteze dreptul de a fi tratați în mod egal, ni se evidențiază dreptul de a fi tratați în mod diferit. În Europa nu există o criză a drepturilor omului, ci o criză a democrației, iar o astfel de criză nu poate fi abordată transferând atribuțiile reprezentanților aleși asupra unor juriști care nu au fost aleși de nimeni.

***

  Licia Ronzulli (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, îmi cer scuze pentru ceea ce s-a întâmplat înainte, însă, în calitate de cetățean al Italiei, nu pot suporta o astfel de atitudine. Deja dna Alfano a folosit prea multe minute din timpul alocat explicațiilor privind votul pentru a spune minciuni și a distorsiona realitatea din Italia. Parlamentul italian a primit ieri un vot de încredere, prin scrutin uninominal, exprimat în condiții democratice absolute. Renunț, prin urmare, la explicația privind votul meu și declar că am votat în favoarea raportului Juvin.

Raport: Philippe Juvin (A7-0338/2010)

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, și eu sunt convins de rolul important pe care îl poate avea publicitatea în stimularea concurenței și competitivității între întreprinderi, pentru a mări plaja de opțiuni aflate la dispoziția consumatorilor.

Europa trebuie să reușească să pună în aplicare reglementări mai stricte pentru un sector care, altfel, poate deveni din ce în ce mai invaziv, mai ales ca urmare a utilizării noilor tehnologii. De fapt, consumatorii își dezvăluie tot mai des datele confidențiale, fără a fi conștienți de rezultatele acestui demers.

Acesta este motivul pentru care salut raportul dlui Juvin, mai ales datorită faptului că el evidențiază situația persoanelor celor mai vulnerabile, precum copiii, care nu pot evalua în mod independent ofertele comerciale prezentate printr-o activitate publicitară din ce în ce mai agresivă.

  Sirpa Pietikäinen (PPE). - (FI) Dle președinte, publicitatea este deseori o sursă utilă de informații pentru consumatori și îi ajută să facă alegeri raționale. Industria a pus în aplicare proceduri excelente de auto-monitorizare în ceea ce privește codurile de etică, care stabilesc ce tip de publicitate este permis și corespunzător.

În ultimii ani, însă, această practică a fost ignorată. Putem observa că în publicitate se folosesc copii și că există reclame adresate copiilor. Din acest motiv, consider că Parlamentul trebuie să intervină și, într-o fază ulterioară, să folosească acest excelent raport drept suport pentru a examina dacă directiva trebuie revizuită și înăsprită.

  Anna Maria Corazza Bildt (PPE). - Dle președinte, publicitatea este o parte esențială a unei piețe interne funcționale, pentru a stimula concurența și a le oferi consumatorilor o varietate de opțiuni. Am votat în favoarea raportului privind publicitatea. Acesta nu propune noi prevederi legislative sau activități publicitare uzuale, nu controlează și nu limitează utilizarea internetului.

Raportul contribuie la sensibilizarea populației cu privire la necesitatea unei publicități responsabile, pentru a combate practicile comerciale neloiale în publicitate și pentru a respecta datele personale și confidențialitatea consumatorilor.

Solicit comunității profesionale să își asume responsabilitatea ce îi revine, prin intermediul auto-reglementării, prin acțiuni voluntare pentru evitarea publicității înșelătoare, mascate și invazive. Totodată, solicit eliminarea reclamelor cu și pentru copii. Vă rog să nu îi mai folosiți pe Batman, Spiderman și Bamse împotriva copiilor noștri.

Raport: Bendt Bendtsen (A7-0331/2010)

  Jim Higgins (PPE). – (GA) Dle președinte, salut raportul Bendtsen și am votat în favoarea acestuia. Trebuie să evidențiem conservarea energiei drept modalitate de reducere a cererii de energie și, deci, de asigurare a eficienței energetice la nivelul întregii Uniuni Europene. Discutăm frecvent despre sursele de energie regenerabile, însă uităm foarte ușor de consumul de electricitate. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece este extrem de important. Felicitările mele raportorului.

  Jens Rohde (ALDE). - Dle președinte, colega noastră din Italia s-a manifestat într-un mod surprinzător de agresiv.

Multă lume a călătorit la Cancun săptămâna trecută, dar nu a avansat în lupta împotriva schimbărilor climatice. Prin votul de astăzi privind eficiența energetică, consider că s-a făcut un pas înainte. După cum arată pe bună dreptate acest raport, eficiența energetică este modalitatea cea mai rapidă și cea mai convenabilă de reducere a emisiilor de CO2. Cu toate acestea, măsurile adoptate de statele membre nu sunt nici pe departe suficiente. Având în vedere eforturile actuale, până în 2020 vom atinge abia pe jumătate nivelul propus de 20 %. Din acest motiv, avem nevoie de un obiectiv obligatoriu privind eficiența energetică. Acest raport conține numeroase soluții. Ele trebuie puse în aplicare. Aș dori să-i mulțumesc dlui Bendtsen și să îl felicit pentru munca excelentă depusă la acest raport.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). - (LT) Dle președinte, doresc să-l felicit pe dl Bendtsen pentru acest raport deosebit de important referitor la revizuirea planului de acțiune privind eficiența energetică. Am votat în favoarea raportului, deoarece îl consider important nu doar din rațiuni economice, ci și în lumina conferinței de la Cancun. Am reușit să ajungem la un consens și, astfel, cel mai important este să continuăm activitatea începută de Uniunea Europeană la ea acasă, în vederea reducerii emisiilor de CO2. Eficiența energetică este una dintre cele mai potrivite metode. Statele membre trebuie să aibă planuri naționale de acțiune eficiente în acest domeniu, dar și mecanisme financiare. Trebuie să existe un acord între statele membre și Comisia Europeană, în ceea ce privește asistența specifică. Toți europenii vor beneficia de pe urma hotărârilor precum cea de astăzi, fiindcă este vorba de numeroase domenii independente: transport, noile tehnologii și eficiența clădirilor, infrastructura de producție și transfer. Acest document este o colecție de măsuri al căror scop nu este doar acela de a proteja mediul înconjurător, ci și de a ajuta economiile naționale.

  Hannu Takkula (ALDE). - (FI) Dle președinte, și eu am votat în favoarea acestui raport privind eficiența energetică elaborat de dl Bendtsen. Prin programul Europa 2020, Uniunea Europeană și-a manifestat angajamentul față de eficiența energetică, economiile de energie și utilizarea surselor regenerabile de energie. Nu trebuie să uităm că, dacă ne stabilim aceste obiective, trebuie să le respectăm cu toții. Aceasta este o problemă cu care se confruntă Europa: au existat obiective bune, însă statele membre nu și-au manifestat atașamentul față de ele.

Desigur, trebuie să sperăm că utilizarea eficientă a energiei nu se va observa doar la nivel european, ci la scară mult mai largă. Eficiența energetică și economiile de energie nu trebuie să fie un obstacol în calea competitivității: trebuie să ne asigurăm că putem concura pe piețele globale, asigurând prosperitate și competitivitate în Europa. După cum am spus, este important să ne respectăm angajamentele asumate.

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, consider că Uniunea Europeană nu se poate da înapoi de la provocarea energetică ce va decide soarta planetei.

Trebuie să demolăm mitul potrivit căruia dezvoltarea economică a unei țări este legată îndeaproape de creșterea consumului de energie. Europa trebuie să introducă un nou model economic durabil, bazat pe o utilizare mai restrânsă a resurselor, inclusiv a energiei și pe o productivitate sporită. Prin urmare, trebuie să disociem creșterea economică de creșterea volumului de energie distribuită către industrie și public și, în schimb, să o corelăm cu creșterea serviciilor energetice care creează locuri de muncă și eficiență energetică.

Din aceste motive, consider că eficiența energetică reprezintă o prioritate pentru viitorul UE, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere ecologic și sper că Comisia va lua imediat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a obiectivelor obligatorii stabilite astăzi de Parlament.

  Sirpa Pietikäinen (PPE). - (FI) Dle președinte, am votat pentru o politică mai fermă și mai ambițioasă prin acest Plan de acțiune privind eficiența energetică și mă bucură poziția definitivă a Parlamentului în această problemă.

Schimbările climatice nu pot fi prevenite doar prin angajamente sau declarații internaționale: avem nevoie de o soluție practică pentru a atinge obiectivele de reducere a emisiilor. Îmbunătățirea eficienței energetice este un proiect extrem de important în acest sens. Pentru a-l putea realiza, avem nevoie de o politică foarte amplă și cuprinzătoare privind îmbunătățirea eficienței energetice. Această politică trebuie să fie obligatorie, să prevadă sancțiuni și, dacă este cazul, să fie fundamentată din punct de vedere financiar. Prezentul plan de acțiune este un pas bun în această direcție.

***

  Președinte. − Dle Silvestris, mă aplaudați sau doriți să ridicați o problemă de procedură în timpul explicațiilor privind votul? Intenția dvs. este remarcabilă, însă vă rog să continuați.

  Sergio Paolo Francesco Silvestris (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, după cum observați, aplaud și profit de această ocazie pentru a solicita respectarea Regulamentului de procedură.

Dle președinte, intenționați să luați măsuri împotriva acelor deputați care își permit să folosească timpul pe care îl au la dispoziție pentru a jigni guvernul propriei țări?

În prezența dvs., o deputată tocmai a jignit guvernul italian, care a obținut ieri un vot de încredere din partea Parlamentului italian și care se bucură și de încrederea populației italiene. Dacă deputata în cauză nu este de acord cu această situație, este problema dumneaei. Această deputată a profitat de timpul acordat în Parlamentul European pentru a insulta guvernul țării sale, care este și țara mea, în loc să își explice votul.

Dle președinte, doresc să vă întreb dacă veți tolera aceste lucruri, în pofida Regulamentului de procedură, fiindcă, dacă așa stau lucrurile, voi participa în viitor la toate explicațiile privind votul pentru a vorbi în favoarea guvernului care conduce Italia în mod legitim, cu acordul țării și al Parlamentului.

  Președinte. − Sper că apreciați faptul că v-am permis să vorbiți, deși nu ați ridicat efectiv o problemă de procedură. Nu am obligația de a monitoriza ceea ce declară deputații. Obligația mea este să mă asigur că deputații iau cuvântul atunci când sunt programați, nu întrerupându-i pe alții într-un mod zgomotos și nepoliticos. Vă mulțumesc pentru comentariul dvs. Voi insista, cel puțin atunci când eu prezidez, ca deputații să se comporte civilizat unul cu celălalt și voi încerca să se respecte timpul acordat. Ceea ce declară deputații, într-o încăpere democratică precum aceasta, este problema lor, nu a mea.

***

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dle președinte, am câteva cuvinte de spus în legătură cu această problemă.

Consider că în lupta împotriva schimbărilor climatice toată atenția a fost canalizată către energia regenerabilă care este, desigur, extrem de importantă. Sunt de părere că se pot face mult mai multe în domeniul eficienței energetice, iar acesta este motivul pentru care salut raportul de față.

Se pot face mult mai multe în domeniul clădirilor, mai ales în ceea ce privește această clădire, clădirile din Bruxelles și multe alte clădiri publice. Este foarte important să le sporim eficiența energetică. Același lucru este valabil și pentru numeroase mijloace de transport. Foarte multe motoare consumă o cantitate exagerată de combustibil. Producătorii ar trebui să fie obligați să fabrice motoare mai eficiente din punct de vedere energetic.

Există un grup a cărui activitate merită toate laudele. În țara mea, activitatea școlilor în ceea ce privește steagul verde este una deosebit de intensă. Acest lucru trebuie recunoscut și încurajat fiindcă o astfel de activitate îi motivează pe copii și pe părinți și creează o atitudine pozitivă.

Explicații scrise ale votului

Raport: Reimer Böge (A7-0367/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Practica bugetară a Uniunii Europene respectă o serie de principii, inclusiv principiul specializării. Aceasta înseamnă că o sumă alocată unei anumite politici poate fi utilizată doar pentru politica respectivă. Acest principiu, împreună cu altele, protejează buna gestiune financiară a Uniunii, însă imprimă bugetului o anumită inflexibilitate. Bugetul anual și, mai ales, cadrul financiar multianual nu pot prevedea toate cheltuielile pe care va trebui să le suporte Uniunea. Din acest motiv funcționează, de câțiva ani, un „instrument de flexibilitate”. Acesta constă într-o rezervă financiară, al cărei cuantum este inclus anual în buget. Ea permite finanțarea politicilor și proiectelor ale căror costuri nu au putut fi anticipate. Raportul colegului meu, dl Böge, recomandă utilizarea acestui instrument pentru finanțarea Programului de învățare pe tot parcursul vieții, a Programului pentru competitivitate și inovare și a programului de ajutor pentru Palestina. Nu am ezitat în a vota pentru acest text, deoarece cred în acțiunile pozitive ale Uniunii în aceste trei domenii.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Aprob decizia Parlamentului European de a aloca asistență financiară suplimentară pentru punerea în aplicare a Programului de învățare pe tot parcursul vieții și a Programului pentru competitivitate și inovare în 2011. Punerea în aplicare a acestor programe ar putea contribui la realizarea obiectivului prevăzut în Strategia de la Lisabona, de transformare a Uniunii Europene într-o economie competitivă din punct de vedere global și bazată pe cunoștințe, printr-o dezvoltare economică durabilă și prin crearea de noi locuri de muncă, în vederea îmbunătățirii coeziunii sociale.

Pentru a mări competitivitatea globală a Uniunii Europene, întreprinderile mici și mijlocii trebuie să primească atenția care li se cuvine, dar și ajutorul și sprijinul financiar necesar. Totodată, investițiile în inovații ecologice și în dezvoltarea cercetării științifice ar stimula utilizarea surselor regenerabile de energie, ceea ce ar facilita crearea de noi locuri de muncă durabile în diverse sectoare, inclusiv în sectorul energetic, de producție și de transport.

  Bastiaan Belder (EFD), în scris. − Nu pot sprijini raportul Böge privind utilizarea instrumentului de flexibilitate. Propunerea Comisiei Europene nu prezintă o justificare adecvată în ceea ce privește necesitatea acestei finanțări suplimentare. De asemenea, nu am o părere foarte bună despre utilizarea instrumentului de flexibilitate. Consider că liniile bugetare care necesită o finanțare suplimentară justificată pot fi acoperite prin reducerea altor linii bugetare.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Instrumentul de flexibilitate permite finanțarea unor cheltuieli specifice care nu pot fi finanțate în limita plafoanelor maxime disponibile pentru una sau mai multe categorii din cadrul financiar multianual. Astfel, utilizarea sa în cadrul bugetului pentru 2011 este corelată cu necesitatea finanțării programelor „Învățare pe tot parcursul vieții” și „Competitivitate și inovare” – în cadrul Strategiei UE 2020 – dar și cu ajutorul financiar pentru Palestina, procesul de pace și Agenția pentru Refugiații Palestinieni a ONU (UNRWA). Datorită importanței acestor programe, votez în favoarea propunerii.

  Mario Mauro (PPE), în scris. − (IT) Parlamentul are, desigur, o opinie pozitivă în legătură cu raportul dlui Böge privind mobilizarea instrumentului de flexibilitate pentru Programul de învățare pe tot parcursul vieții, Programul pentru competitivitate și inovare și Palestina. Sunt de acord cu necesitatea și alocarea de cheltuieli suplimentare, dincolo de plafoanele pentru rubricile 1 și 4. Având în vedere situația economică actuală, aceste cheltuieli sunt indispensabile din mai multe puncte de vedere, pentru combaterea crizei și pentru credibilitatea noastră pe plan internațional.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Este inacceptabil ca finanțarea ajutorului pentru Palestina, programele europene de educație și instruire și programele în beneficiul competitivității și al concurenței libere să fie incluse în același text. Intenția nocivă este vizibilă. Această combinație mă obligă să mă abțin. Îmi reafirm sprijinul pentru cauza poporului palestinian.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea acestui raport privind mobilizarea unor fonduri comunitare de aproximativ 70 de milioane de euro în credite de plată și de angajament în cadrul Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene pentru dezastrele naturale din Portugalia, stat care a solicitat fonduri ca urmare a unui dezastru provocat de alunecări de teren și inundații în insula Madeira, dar și pentru Franța, care a formulat o solicitare în urma dezastrului provocat de furtuna Xynthia. Consider că trebuie să ne afirmăm sprijinul pentru aceste state membre, pentru ca ele să poată soluționa și reduce la minim consecințele acestor fenomene naturale. Fondul de solidaritate al UE a fost creat pentru a demonstra solidaritatea Uniunii Europene cu populația din regiunile devastate de dezastre. Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că el solicită mobilizarea de fonduri în acest scop și, deci, are drept scop o utilizare corectă a mecanismului disponibil.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Sumele prezentate în acest raport sunt complet nerealiste. Pe lângă faptul că actualul cadru financiar ar trebui să fie suficient pentru a acoperi aceste obiective, în cazul unei creșteri, s-au prevăzut sume mult mai mici. Adaptarea cadrului financiar la propunerile din raport nu ar accentua flexibilitatea Uniunii, ci ar restrânge-o. Din acest motiv, am votat împotriva acestui raport.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) În primul rând, aș dori să mă declar mulțumit de faptul că Parlamentul European și Consiliul au ajuns la un acord privind finanțarea Programului de învățare pe tot parcursul vieții și a Programului pentru competitivitate și inovare. Doresc să atrag atenția asupra Programului de învățare pe tot parcursul vieții. Acesta constă în patru programe sectoriale. Consider că o importanță deosebită o are programul Erasmus, care facilitează schimburile de studenți la scară largă. Acest lucru este foarte important, atât în ceea ce privește dobândirea de noi cunoștințe și competențe, cât și pentru familiarizarea cu populația și culturile statelor membre. Un rol similar îl joacă programul Comenius, adresat elevilor.

Aceste programe sunt benefice pentru economia europeană și asigură crearea unei conștiințe europene, pe baza unei rețele supranaționale de cunoștințe. Aceste programe ar trebui să aibă o prioritate ridicată, indiferent de situația bugetară, deoarece ele reprezintă o investiție profitabilă pentru Uniunea Europeană din multe puncte de vedere, nu doar în ceea ce privește economia, ci și în cultură și politică. Decizia privind ajutorul acordat Palestinei este importantă din alte motive, însă consider că și ea este justificată.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Comisia Europeană a prezentat o propunere de mobilizare a instrumentului de flexibilitate în cadrul noului demers bugetar pentru anul 2011, după eșecul concilierii. Am votat pentru, mai ales fiindcă mărirea se referă la două programe, și anume Programul de învățare pe tot parcursul vieții și Programul pentru competitivitate și inovare, care merită cel mai mare sprijin și cele mai multe resurse din partea Uniunii Europene. Instrumentul de flexibilitate este cuprins în acordul interinstituțional privind disciplina bugetară. În urma acordului dintre ambele părți ale autorității bugetare (Parlamentul European și Consiliul), se permite finanțarea dincolo de plafoanele stabilite în perspectivele financiare, pentru necesități neprevăzute la momentul adoptării cadrului financiar multianual, pentru o valoare anuală maximă de 200 de milioane de euro. Acesta este un rezultat important pentru Parlamentul European, deoarece marchează un succes în dialogul cu Consiliul pe problema bugetului.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Aș dori să aplaud acordul la care s-a ajuns în urma concilierii, în ceea ce privește utilizarea instrumentului de flexibilitate pentru finanțarea, în special, a Programului de învățare pe tot parcursul vieții. Consider că este vital ca Uniunea Europeană să investească în dezvoltarea activităților educaționale și instructive și în încurajarea unor realizări deosebite. Doar rigurozitatea și calitatea educațională pot crește competitivitatea Europei.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea instrumentului de flexibilitate pentru finanțarea unor cheltuieli clar identificate, ce nu ar putea fi finanțate în limitele plafoanelor disponibile pentru una sau mai multe rubrici din cadrul financiar multianual. Bugetul pentru 2011 necesită cheltuieli suplimentare care depășesc plafoanele rubricilor 1a și 4. Prin urmare, se propune mobilizarea instrumentului de flexibilitate în conformitate cu punctul 27 al acordului interinstituțional. Sumele ce trebuie mobilizate sunt următoarele: 18 milioane de euro pentru Programul de învățare pe tot parcursul vieții la rubrica 1a; 16 milioane de euro pentru Programul pentru competitivitate și inovare la rubrica 1a; 71 de milioane de euro pentru Palestina la rubrica 4. Celor două părți ale autorității bugetare li se reamintește că publicarea deciziei de mai sus în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu va avea loc mai târziu decât publicarea bugetului pentru 2011.

Proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011, astfel cum a fost modificat de Consiliu

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Bugetul comunitar pentru 2011 constă în 141,8 miliarde de euro drept cheltuieli pentru autorizări și 126,5 miliarde de euro drept cheltuieli pentru plăți. Afirmarea și consolidarea finanțării pentru educație și inovare pot fi considerate prioritățile Parlamentului pentru acest buget. Astfel, la rubrica 1a, Competitivitate pentru creștere și ocuparea forței de muncă, se înregistrează o creștere de 18 milioane de euro pentru Programul de învățare pe tot parcursul vieții, iar la rubrica 3b - Cetățenia se înregistrează încă 3 milioane de euro pentru programul „Tineret în acțiune”.

Salut angajamentul asumat de următoarele președinții ale UE (guvernele Ungariei, Poloniei, Danemarcei și Ciprului) în sensul implicării Parlamentului European în viitoarele discuții și negocieri privind următorul cadru financiar multianual (CFM).

Aplaud angajamentul asumat de Comisia Europeană în sensul prezentării unei propuneri oficiale la finalul lunii iunie 2011, pentru a asigura discutarea simultană a CFM și a propunerilor referitoare la resursele proprii. Implicarea Parlamentului European în aceste domenii este prevăzută și în Tratatul de la Lisabona (articolele 312, nr. 5, 324 și 311).

Sper că unanimitatea necesară în Consiliu pentru adoptarea următorului cadru financiar multianual și pentru noile resurse proprii nu va conduce la un blocaj.

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris. – (PL) Consiliul și Parlamentul European au ajuns la un acord privind bugetul pentru 2011. Am votat pentru adoptarea bugetului, având în vedere principiile sale politice și instituționale de bază care propun, printre altele, consolidarea rolului Parlamentului European în negocierile privind noul cadru financiar după 2013 și participarea la dezbaterea privind noile surse de venituri, inclusiv în ceea ce privește taxa Euro. O altă calitate a bugetului este flexibilitatea sa sporită pentru circumstanțe neprevăzute. Am evitat pericolul utilizării unui buget provizoriu, care ar paraliza într-o măsură semnificativă funcționarea Uniunii. O astfel de situație ar fi deosebit de nefavorabilă în această perioadă în care trebuie combătută cu putere criza economică și trebuie pus în aplicare Tratatul de la Lisabona. Un merit deosebit îl are poziția adoptată de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European.

  Bogusław Sonik (PPE), în scris. – (PL) Adoptarea bugetului pentru 2011 arată că în Uniunea Europeană se poate ajunge la un compromis. Proiectul planului financiar pentru 2011 a fost acceptat și votat grație bunăvoinței tuturor instituțiilor care au ajutat la elaborarea sa. Acest compromis trebuie apreciat mai ales fiindcă procedurile decizionale sunt unele noi, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și, pentru prima dată în istorie, Parlamentul European a luat o decizie comună privind cheltuielile, pe picior de egalitate cu Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană. Nu este un buget ideal, însă cred că fondurile au fost alocate în mod rațional, acoperind toate prioritățile Uniunii Europene. Votând pentru adoptarea bugetului pentru 2011, mi-am exprimat și susținerea pentru viitoarea evoluție și pentru ideea integrării europene.

Raport: Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, Helga Trüpel (A7-0369/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece bugetul comunitar pentru anul 2011, care a fost prezentat de Comisia parlamentară pentru bugete în timpul perioadei de sesiune, consolidează finanțarea priorităților definite de Parlamentul European, precum educația, inovarea, procesul de pace în Orientul Mijlociu și Palestina, Programul de învățare pe tot parcursul vieții, programul de cercetare „Oameni” și Programul pentru competitivitate și inovare. Felicit Parlamentul, Consiliul și Comisia pentru că au decis că, dacă este nevoie de fonduri suplimentare pentru îndeplinirea obligațiilor legale ale UE, se vor adopta modificări bugetare pe parcursul anului 2011, fiindcă, din punct de vedere legal, bugetul UE nu poate prezenta deficit. În afară de buget, Parlamentul a avut o serie de cerințe politice privind punerea în aplicare a prevederilor din Tratatul de la Lisabona, mai ales în ceea ce privește un nou sistem de resurse proprii. În legătură cu acestea, e bine de știut că CE a anunțat că va prezenta o inițiativă oficială spre finalul lunii iunie 2011, pentru ca propunerile referitoare la resursele proprii să fie discutate simultan cu viitoarea Perspectivă financiară.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluții și am susținut bugetul UE pentru anul 2011. Salut acordul la care au ajuns Consiliul, Comisia și Parlamentul European și sper că bugetul va fi unul fiabil, care va putea fi pus în aplicare pe deplin și în mod previzibil, de la începutul exercițiului financiar. În urma adoptării acestei rezoluții, Parlamentul European va asigura finanțarea și continuitatea bugetului convenit de către Consiliu și de Comisia pentru bugete. Sunt convinsă că era necesară alocarea mai multor fonduri pentru educație, cercetare și inovație, deoarece UE trebuie să-și mărească eficiența și competitivitatea pentru a putea depăși criza financiară și economică. Pentru a atinge acest obiectiv, UE trebuie să adopte o strategie pe termen lung, iar acest buget trebuie să facă parte din ea.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Aprobarea de către Parlamentul European a bugetului comunitar pentru anul 2011, la doar câteva zile după ce îl respinsese, ne demonstrează că întreaga procedură este o manevră de deturnare a atenției de la esența bugetului, care avantajează marile companii și împovărează forța de muncă cu greutățile crizei economice și ale intervențiilor imperialiste tot mai intense. În același timp, acest joc bine gândit a evidențiat o concurență serioasă între imperialiști și faptul că organismele comunitare se luptă să servească intereselor plutocrației în urma adoptării Tratatului de la Lisabona. În urmă cu mai mult timp s-a luat decizia de a reduce creditele minime care ar fi putut fi acordate agricultorilor, lucrătorilor și liber-profesioniștilor săraci și de a mări creditele acordate direct grupărilor de monopol, în sprijinul serviciilor și infrastructurii intervențiilor civilo-militare, pentru persecuția și reprimarea clasei muncitoare și a mișcărilor de revoltă.

Purtătorii de cuvânt ai capitalismului nu își vor putea salva reputația prin astfel de trucuri. Rolul lor devine din ce în ce mai clar. Clasa muncitoare și de la marginea societății își intensifică lupta împotriva politicilor UE și a guvernelor burgheze, creând noi perspective pentru o economie populară, care va răspunde necesităților populației.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Elaborarea bugetului anual pentru 2011 a dat din nou naștere unor negocieri politice reale între deputații europeni și guvernele statelor membre. În contextul actual al reducerilor bugetare, Consiliul Uniunii Europene, care reprezintă guvernele statelor membre, a dorit ca Uniunea să se implice în măsurile de austeritate pe care și le autoimpun statele europene. Deși Parlamentul European și Comisia doreau, dimpotrivă, ca această criză să fie abordată prin politici voluntare, ele s-au raliat poziției Consiliului, manifestându-și solidaritatea față de statele membre. În schimbul acestei concesii, Parlamentul a dorit să se desfășoare o dezbatere privind resursele Uniunii, mai ales în ceea ce privește capacitatea ei de a avea fonduri proprii, independent de contribuțiile statelor membre. Inițial, Consiliul a fost intransigent, însă a sfârșit prin a ceda solicitărilor noastre legitime. Din acest motiv, împreună cu alți deputați, am decis să aprob acest buget, ale cărui ambiții sunt limitate pe termen scurt, însă care permite extinderea perspectivelor pentru politicile Uniunii.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea bugetului pentru 2011. Acest buget a fost consolidat prin noile proceduri prevăzute în Tratatul de la Lisabona. Aceste negocieri îndelungate și dificile pentru ajungerea la un consens privind bugetul pe anul 2011 demonstrează că, pe măsură ce vor intra în vigoare noi principii bugetare, vom fi obligați să găsim compromisuri instituționale raționale privind cele mai importante aspecte ale politicii UE. Pentru prima dată de la intrarea în vigoare a noului tratat, Parlamentul European a folosit atribuțiile care i-au fost acordate pentru a participa pe deplin la elaborarea bugetului Uniunii Europene. Prima încercare nereușită de a ajunge la un consens și de a răspunde solicitărilor legitime ale Parlamentului European ne-a demonstrat că între instituții încă există un conflict care nu își are locul, deoarece obstrucționează cooperarea interinstituțională eficientă. Obiectivul tuturor instituțiilor UE este acela de a se asigura că acordurile importante pentru întreaga Uniune și cetățenii săi sunt adoptate într-o manieră cât mai uniformă. Prin urmare, consider că, în viitor, trebuie să se opereze modificări fundamentale la nivelul principiilor de funcționare ale instituțiilor și că este extrem de important ca Parlamentul European să participe la toate fazele de negociere, mai ales la negocierea bugetară, pentru a se asigura punerea în aplicare a principiului democrației reprezentative.

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Uniunea Europeană trebuie să-și aloce un buget conform cu ambițiile sale. Ea nu trebuie să se lase dominată de criză, ci să facă față provocărilor acesteia. Grație Tratatului de la Lisabona, Parlamentul se află acum pe picior de egalitate cu Consiliul și s-a dovedit a fi o forță proactivă. Am votat pentru bugetul pentru anul 2011, deoarece nouă, deputaților în Parlamentul European, ne revine sarcina de a-i oferi Europei o direcție politică clară. În 2011, Europa își va menține prioritățile. Va putea să își modifice necesitățile financiare, pentru a-și pune în aplicare noile atribuții. În pofida circumstanțelor economice dificile, Parlamentul a reușit să obțină un angajament ferm din partea statelor membre.

La propunerea Parlamentului, Comisia va începe în 2011 discuțiile privind diversele tipuri de resurse proprii, resurse de care Europa are nevoie pentru a-și garanta pe viitor autonomia financiară. Cu toate acestea, mă îngrijorează faptul că Parlamentul nu a ajuns la un consens privind finanțarea suplimentară de care va avea nevoie proiectul Iter începând cu anul 2012. Reactorul termonuclear experimental, un proiect emblematic pentru cercetarea internațională și dinamismul științific european, ar fi putut beneficia de o parte dintre resursele neutilizate, excedentare prevăzute în bugetul pe anul 2011.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) După ce a făcut față cu brio negocierilor cu Consiliul privind bugetul pe anul 2011, privind condițiile de elaborare a următorului cadru financiar multianual și privind resursele proprii ale Uniunii, Parlamentul a pierdut bătălia. Adoptând bugetul pentru 2011 în timpul perioadei de sesiune din decembrie, am demonstrat că Consiliul avea dreptate. Nu ne-au îngrijorat cifrele, ci mai degrabă solicitările politice. Nu am uitat cele șapte solicitări adoptate în perioada precedentă de sesiune. Aspectul pozitiv este acela că în primăvara lui 2011 Comisia va prezenta și o propunere privind resursele proprii. Parlamentul va fi inclus în aceste discuții, dar și în cele necesare pentru elaborarea perspectivelor financiare. Termenii nu au fost încă definiți, drept pentru care lupta pentru respectarea codeciziei în acest domeniu abia a început.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Adoptarea bugetului UE pentru 2011 de către Parlament este semnalul că, atunci când există dialog între Comisie și legislativ, lucrurile se pot aranja avantajos pentru ambele părți. Comisia a înțeles că Parlamentul European are acum un cuvânt mai greu de spus în legătură cu finanțele Uniunii și a ales, chiar dacă mai târziu, să respecte acest lucru. Practic, bugetul rămâne în limitele stabilite de Consiliu dar, în același timp, include și câteva dintre prioritățile legislativului. Ne aflam, înainte de acordul atins, în situația ciudată de a avea tot felul de strategii și programe care nu se regăseau deloc în proiecțiile bugetare pentru anul viitor. Aceste strategii și programe nu pot rămâne doar pe hârtie, pentru că nu ar denota decât inconsecvență și neîncrederea în propriile acte adoptate de către Uniune.

Este clar că nu poți dezvolta programe pentru tineret, inovație și cercetare, nu poți pretinde că ești un jucător activ în politica externă mondială fără fonduri menite să finanțeze toate aceste planuri. Parlamentul a argumentat cu succes în fața Consiliului nevoia unor evaluări sistematice a beneficiilor noii legislații și finanțării acesteia. Ca reprezentanți direct aleși de către cetățenii Uniunii, este important ca contribuabilii să vadă că banii sunt cheltuiți cu folos.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Salut bugetul adoptat astăzi, deoarece acesta păstrează direcțiile prioritare adoptate de Parlament în luna octombrie, care consolidează domenii cheie precum educația, tineretul, cercetarea și inovațiile. Este esențial ca UE să dispună de un buget durabil, care să poată fi pus în aplicare pe deplin și în mod previzibil încă de la începutul exercițiului financiar, nu de un sistem de douăsprezecimi provizorii care să pericliteze aplicarea politicilor sale. De asemenea, este importantă elaborarea unui buget vizionar într-o perioadă de criză, a unui buget care consolidează domeniile ce contribuie la creșterea economică, la dezvoltarea și îmbunătățirea locurilor de muncă, precum știința și inovația. Redresarea economică va fi posibilă în Europa doar pe baza unui buget ambițios.

  Frédéric Daerden (S&D) în scris. – (FR) Bugetul pentru anul 2011 a fost votat cu responsabilitate, amărăciune și convingere. Responsabilitate: Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților și Parlamentul și-au asumat responsabilitatea votând în favoarea acestui buget, pentru a evita un impas instituțional și recursul la sistemul douăsprezecimilor provizorii. Amărăciune: codecizia pe probleme bugetare este o luptă pierdută. În pofida concesiilor făcute de Parlament, unele state membre care, spre deosebire de mine, nu cred în valoarea adăugată a bugetului european, au rămas inflexibile. Convingere: viitorul Uniunii depinde de noile resurse proprii și de o taxă pe tranzacțiile financiare. Avem nevoie de Comisie și avem nevoie ca ea să fie dedicată acestui obiectiv fundamental, dacă dorim să îl atingem. Avem nevoie de Facilitarea comerțului și transportului (TTF) și de un buget pentru anul 2011, motiv pentru care m-am abținut în legătură cu amendamentul depus din nou de către Grupul Verzilor în această problemă, care a fost unul simbolic, însă iresponsabil. TTF este un subiect prea important pentru a fi abordat în joacă, în contextul strategiilor politice de depunere de amendamente de către alte persoane decât autorii inițiali, în cadrul unei linii bugetare aflate la zero. Acest amendament fusese inițial socialist, iar scopul său era acela de a avansa această dezbatere pe parcursul procedurii bugetare. Dacă ar fi fost adoptat astăzi, ar fi însemnat să alegem o Uniune fără buget.

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea bugetului cu o creștere aproape inexistentă față de anul 2010, pentru a arăta că Parlamentul poate da dovadă de maturitate și responsabilitate în contextul unei crize economice care afectează guvernele naționale. Nu este corect să mărim bugetul pentru anul 2011 în această perioadă în care majoritatea statelor membre intră într-o perioadă de strict control bugetar. Mă bucur că negocierile dure care au avut loc între diferitele instituții au ajuns la un compromis și că am evitat o criză bugetară pentru anul 2011.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind noul proiect de buget pentru anul 2011, deoarece el consolidează finanțarea în domenii prioritare pentru Parlamentul European, precum educația, inovarea, competitivitatea și coeziunea pentru creștere și ocuparea forței de muncă, precum și conservarea și gestionarea resurselor naturale.

  Göran Färm (S&D), în scris. − (SV) Noi, social-democrații suedezi, am votat astăzi în favoarea proiectului de buget al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011. Este un buget moderat, însă el cuprinde, totodată, investiții importante în domeniile cercetării, inițiativelor pentru tineret și inițiativelor privind ajutorarea Palestinei, permițând instituirea noului Serviciu de acțiune externă al UE și a unor noi autorități de supraveghere financiară.

Cu toate acestea, ne-am abținut de la votul asupra textului și asupra liniilor bugetare propuse, referitoare la noile resurse proprii ale UE. Ne declarăm în favoarea unei revizuiri a sistemului de resurse proprii ale UE și a unei examinări a taxei pe tranzacțiile financiare, însă considerăm că în prezent deținem prea puține informații pentru a putea lua o poziție detaliată în acest sens.

Indiferent de forma pe care o poate lua noul sistem privind venitul UE, dorim să subliniem faptul că el trebuie să fie neutru din punctul de vedere al bugetului și să respecte competențele statelor membre în domeniul impozitării.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Bugetul pentru anul 2011 va fi primul buget al Uniunii convenit după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Deși acest acord, stabilit în cadrul noii proceduri de codecizie, nu acoperă toate preocupările Parlamentului European, el stă la baza unor înțelegeri comune privind prioritățile bugetare ale Uniunii. Având în vedere noile provocări cu care se confruntă Uniunea, a devenit esențială instituirea unei facilități care să-i permită Comisiei să introducă modificări bugetare dacă finanțarea propusă este insuficientă pentru atingerea obiectivelor strategice, mai exact în cazul priorităților stabilite în cadrul strategiei UE 2020.

De asemenea, Parlamentul European și Consiliul trebuie să găsească o modalitate comună de a reacționa rapid și eficient, de a crea condiții pentru o Uniune mai egalitară și mai competitivă, capabilă să facă față noilor provocări.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Rezultatul dezbaterii bugetare pentru anul 2011 a fost unul previzibil, ținând cont de responsabilitățile Consiliului și ale principalelor grupări politice din Parlament, atât în definirea și acceptarea actualului cadru financiar multianual, cât și în aprobarea bugetelor ulterioare pe care acesta va trebui să le acopere.

Acest acord nu elimină, ci, din contră, subliniază numeroasele puncte slabe ale bugetului. Având în vedere agravarea crizei sociale și economice, a șomajului și a condițiilor de trai pentru milioane de persoane – la care contribuie în mare măsură și planurile de terorism social pe care UE intenționează să le impună statelor membre – vom afla încă o dată care este adevărata semnificație a vestitei solidarități europene: un buget care nu depășește 1 % din venitul național brut comunitar, incapabil să redistribuie bogăția, incapabil să asigure coeziunea economică și socială și care, fără îndoială, va accentua efectele nocive ale politicilor puse în aplicare de UE. Încă o dată, declarăm că există o alternativă la acest buget, una care este nu doar posibilă, ci și cu adevărat necesară, o alternativă care ar conduce la o consolidare semnificativă a comunității, bazată pe contribuția justă a statelor membre, în funcție de venitul național brut al fiecăreia.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Salut acordul dintre Parlamentul European și guvernele celor 27 de state membre, mai ales fiindcă, în absența acestui acord, plățile primite de agricultorii irlandezi anul viitor ar fi întârziat.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) Amenințarea introducerii unui buget provizoriu pentru anul 2011 a mobilizat Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene să își intensifice discuțiile, iar rezultatul acestora – proiectul de buget asupra căruia s-a votat astăzi – poate fi considerat un compromis pragmatic. Negocierile purtate între instituții au condus la includerea majorității propunerilor susținute de Parlament. Consiliul ne-a asigurat că este dispus să coopereze la instituirea Cadrului financiar pentru 2014-2020, ceea ce va reprezenta o aplicare practică a prevederilor Tratatului de la Lisabona. Totodată, Parlamentul a ajuns la un acord în această privință cu prim-miniștrii Ungariei, Poloniei, Danemarcei și Ciprului, țări care vor deține Președinția Consiliului UE în următorii doi ani. Ne bucură decizia Consiliului de a păstra mecanismul de flexibilitate al bugetului Uniunii Europene la un nivel de 0,03 % din produsul intern brut al UE. Aceste fonduri vor permite finanțarea cheltuielilor esențiale care nu au fost prevăzute în timpul negocierilor privind Cadrul financiar anterior, precum, de exemplu, Serviciul european pentru acțiune externă și sistemul Galileo. O concesie din partea Parlamentului constă în amânarea dezbaterii privind viitoarele surse de finanțare ale Uniunii Europene, solicitată și de Comisia Europeană. Ideea reducerii contribuțiilor naționale la bugetul Uniunii s-a prăbușit în fața opoziției hotărâte a unui grup de state membre care se temeau de reacția opiniei publice. Vom reveni cu siguranță la această dezbatere în vara anului 2011, când Comisia va prezenta diverse noi opțiuni pentru finanțarea UE.

  Julie Girling (ECR), în scris. − (în numele delegației Partidului conservator din Regatul Unit) Reprezentanții Partidului conservator din Regatul Unit au votat astăzi împotriva măririi bugetului cu 2,9 %, deoarece considerăm că, din moment ce guvernele naționale caută modalități de a-și reduce propriile deficite sau de a-și îmbunătăți situația fiscală, nu este corect ca deputații europeni să solicite creșterea cheltuielilor comunitare. Bugetul UE nu poate fi folosit, așa cum susțin o parte dintre colegii mei, ca supliment față de bugetele naționale, într-o perioadă de austeritate, ci, din contră, el trebuie să reflecte situația dificilă în care se află statele membre UE. Acesta este motivul pentru care grupul conservatorilor a depus inițial un amendament, solicitând înghețarea pe termen lung a plăților, la nivelul din anul 2010, o măsură care i-ar asigura pe cetățeni că UE încearcă să țină sub control cheltuielile publice.

  Estelle Grelier (S&D), în scris. – (FR) Adoptând, astăzi, bugetul pentru 2011, Parlamentul European a eșuat de două ori. Bugetul adoptat este prea mic: +2,91 %, mult prea puțin față de varianta prezentată la prima lectură (+6 %) și în propunerea inițială a Comisiei (+5,8 %). Sumele adoptate sunt practic cele propuse de Consiliu, fără a se putea negocia cu adevărat, ceea ce nu oferă perspective foarte bune pentru negociabilitatea viitoarelor bugete. Încă de la punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul a hotărât împreună cu Consiliul, în cadrul procedurii de codecizie, în ceea ce privește domeniul bugetar: până în prezent nu s-a stabilit în mod clar care este rolul pe care îl vom juca noi, deputații europeni, în elaborarea viitorului cadru financiar și nici nu s-a purtat o dezbatere privind noile resurse proprii, așa că există pericolul să lăsăm Consiliul să domine pe viitor proiectul european. Având în vedere poziția anumitor state membre, există riscul ca acest proiect să se împotmolească. Ceea ce mă surprinde cel mai mult este atitudinea afișată de dreapta europeană, deoarece, la începutul negocierilor, reprezentanții acesteia au dat înapoi atunci când au primit telefoane de la președinții sau de la guvernul țării pe care o reprezintă. Toată lumea își va face o opinie proprie în legătură cu coerența politică a unui astfel de abandon.

  Małgorzata Handzlik (PPE), în scris. – (PL) Salut adoptarea, cu o majoritate vastă, a bugetului UE pentru 2011. Acordul dintre Parlamentul European și Consiliul UE a permis evitarea utilizării unui buget provizoriu, ceea ce ar fi putut submina politica de coeziune și agricultură a UE. Este o veste foarte bună pentru guvernele locale, pentru agricultorii și oamenii de afaceri din Polonia, care apelează tot mai mult la fondurile Uniunii, deoarece, în pofida crizei economice, plățile vor crește cu 2,91 % față de 2010. Totodată, mă bucură creșterea resurselor pentru domeniile prioritare adoptate de Parlament, inclusiv pentru tineret, educație, cercetare și inovare.

  Constance Le Grip (PPE) , în scris. – (FR) Am votat pentru noul buget și mă bucur că instituțiile europene au ajuns în final la un consens. Prin acest vot, Parlamentul European dorește să-i ofere Uniunii Europene un buget stabil, care poate fi pus în aplicare încă de la începutul anului 2011, evitând utilizarea sistemului douăsprezecimilor provizorii, care ar fi amenințat aplicarea mai multor politici europene. Regret, însă, lipsa de flexibilitate impusă de acest buget, precum și opțiunea anumitor grupări politice, mai ales a socialiștilor, de a pune în pericol ITER, singurul proiect fundamental de cercetare pe termen lung în care Uniunea Europeană joacă un rol esențial, amânând votul asupra finanțării acestuia. Renunțând la creditele de 600 de milioane de euro cu care s-ar fi putut finanța ITER, în această perioadă de criză în care banii publici europeni sunt puțini, socialiștii au dat dovadă de iresponsabilitate și incoerență și pun în pericol un proiect strategic care creează locuri de muncă.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Mă bucur că, în pofida numeroaselor complicații, s-a putut stabili și adopta bugetul UE pentru 2011, după modificările operate de Consiliu. Acest lucru este foarte important, nu numai pentru că s-a evitat adoptarea unui buget provizoriu, ci și pentru că putem fi siguri de programarea cheltuielilor aferente politicii de coeziune, ceea ce este extrem de important pentru rezidenții UE și, mai ales, pentru beneficiarii fondurilor europene. Totodată, doresc să subliniez faptul că resursele pentru politica de coeziune au crescut cu 10 %. Este important că am ajuns la un acord politic. Am demonstrat, astfel, solidaritatea europeană, ceea ce ne conferă stabilitate financiară pentru 2011.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Am votat astăzi în favoarea bugetului pentru 2011. După negocieri îndelungate, am reușit să ajungem la un acord mulțumitor pentru Parlament. Într-adevăr, Parlamentul așteaptă punerea în aplicare a prevederilor Tratatului de la Lisabona. Tratatul prevede ca instituția noastră să fie implicată în negocierile privind următorul buget pe termen lung, iar această modificare trebuie acceptată la toate nivelurile. Totodată, Parlamentul a dorit să păstreze câteva rezerve în bugetul pentru 2011. Un exemplu în acest sens este suma de 425 000 de euro, prevăzută în bugetul pentru 2011 al Colegiului european de poliție (CEPOL), care poate fi acordată acum doar în anumite condiții. Prin urmare, agenția va trebui să pună în aplicare recomandările deputaților europeni, având în vedere refuzul Parlamentului de a aproba aplicarea bugetului agenției, astfel încât să se poată lua o decizie privind alocarea completă a bugetului CEPOL în 2011.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Bugetul pentru 2011, primul în cazul căruia Parlamentul a avut dreptul să își spună părerea, nu a făcut decât să arate că nu avem o putere prea mare. Ca și cum nu ar fi fost suficient că aprobă contrareforme neoliberale și că lucrează în beneficiul piețelor financiare, nu al cetățenilor care i-au ales, deputații din Parlamentul European capitulează în numele urgenței. Nu voi acorda votul meu unui asemenea demers reprobabil.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) După negocieri intense, s-a putut ajunge la un consens privind bugetul pentru 2011. Nu este bugetul ideal, însă, cu toate acestea, este un document care va permite atingerea obiectivelor stabilite de UE. Acest buget comunitar pentru 2011, adoptat astăzi în perioada de sesiune, consolidează finanțarea priorităților definite de Parlamentul European, precum educația, inovația și procesul de pace în Orientul Mijlociu și în Palestina.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − Ținând cont de numărul mare de birocrați din Parlamentul European și din Comisia Europeană, această rezoluție va ajuta Comunitatea Europeană să ajungă, în timp, din ce în ce mai aproape de o distribuție judicioasă și eficientă a resurselor. Am analizat cu atenție celelalte afirmații din raport și mă bucur să văd că anumite persoane din Parlament înțeleg necesitatea de a folosi banii la timp, nu când este prea târziu. Am votat pentru.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) La fel ca și în cazul ultimei propuneri de mărire a bugetului pentru 2011, a trebuit să mă opun și acesteia, în interesul cetățenilor Europei. E imposibil de înțeles cum de UE își permite să-și mărească bugetul, când în întreaga Europă se adoptă programe de austeritate. Cea mai recentă mărire este justificată prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și prin noile instituții create de acesta, precum Serviciul european pentru acțiune externă. Partidul libertății din Austria a votat împotriva Tratatului de la Lisabona, care, deși aducea câteva avantaje, a condus în principal la o creștere a birocrației și a costurilor suportate de cetățeni. Așadar, m-am opus bugetului pentru 2011.

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. – (FR) Susțin votul Parlamentului European de miercuri, 15 decembrie 2010, pentru adoptarea bugetului pentru 2011, în timpul ședinței de la Strasbourg, în urma dezbaterii ce a avut loc marți. Bugetul adoptat prevede o finanțare mai mare pentru majoritatea priorităților stabilite de Parlament, respectând, însă, limitele globale impuse de Consiliu. Pe parcursul negocierilor bugetare din acest an, colegii mei din Parlamentul European au ajuns la acorduri cu Consiliul și Comisia privind o serie de solicitări politice referitoare la buget.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Proiectul de buget modificat de Consiliul European nu reflectă pe deplin necesitățile și cerințele evidențiate de Parlament, însă Uniunea Europeană nu poate fi privată de un buget aprobat în primele luni ale anului 2011. Din acest motiv, în timpul trialogului de pe 6 decembrie, Comisia, Consiliul și Parlamentul au ajuns la un compromis adecvat, privind un buget care poate fi pus în aplicare chiar de la începutul exercițiului financiar 2011. Am votat pentru, deoarece consider că Parlamentul a depus eforturi pentru a le oferi cetățenilor Uniunii resurse financiare adecvate, după cum se observă în aprobarea declarației comune privind creditele de plată.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului, deoarece consider că, deși proiectul de buget modificat de Consiliu nu răspunde cu adevărat necesității unui buget durabil, coerent și eficient al Uniunii, s-a atins obiectivul Parlamentului de a prezenta un buget ce poate fi pus în aplicare în mod complet și previzibil, chiar de la începutul exercițiului financiar.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului, deoarece consider că, deși proiectul de buget modificat de Consiliu nu răspunde cu adevărat necesității unui buget durabil, coerent și eficient al Uniunii, s-a atins obiectivul Parlamentului de a prezenta un buget ce poate fi pus în aplicare în mod complet și previzibil, chiar de la începutul exercițiului financiar.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – (FR) A fost deosebit faptul că, luna trecută, toate grupurile politice s-au mobilizat pentru a ajunge la un consens politic, dincolo de bugetul pentru 2011, privind finanțarea viitoare a UE. Iată că, după toate scandalurile din timpul negocierilor, cele trei principale grupări politice au cedat pe ultima sută de metri. Parlamentul European, deși și-a utilizat noile atribuții, tocmai a ratat șansa de a se impune ca decident în domeniul bugetar. Scrisoarea primului ministru belgian, care ne-a fost prezentată de Președinția belgiană și care garantează că Tratatul va fi respectat (sic) și că Parlamentul va fi implicat în viitoarele discuții, nu oferă nicio garanție pentru un bun rezultat politic. Votul nostru împotrivă reflectă această șansă ratată și clauza de rendez-vous care va urma.

Folosind aceeași metodă ca și Convenția, cel mai bun mecanism pentru atingerea acestui obiectiv constă în reunirea Parlamentului European, a parlamentelor și guvernelor naționale și a Comisiei Europene. În ceea ce privește mega-proiectul ITER, care are nevoie și va avea în continuare nevoie de fonduri considerabile, nu regretăm că a fost amânat. De îndată ce va reveni în atenția Comisiei parlamentare pentru bugete, vom încerca să demonstrăm din nou că el reprezintă o risipă financiară.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Suntem pe cale să aprobăm bugetul Uniunii Europene pentru 2011, pentru prima dată în conformitate cu normele Tratatului de la Lisabona. Mă bucură faptul că Parlamentul European și-a afirmat rolul în această privință și susțin prioritățile principale ale documentului asupra căruia votăm astăzi. În 2011, trebuie acordată o atenție deosebită problemei Tineretului, educației și mobilității, prioritate de care s-a ținut cont în toate secțiunile bugetului. Trebuie să investim în tineret și în pregătirea tuturor cetățenilor europeni, prin programele de învățare de-a lungul vieții, Erasmus Mundus și Eures.

Totodată, este esențială promovarea investițiilor în cercetare și inovare și a rolului IMM-urilor ca motor pentru dinamizarea economiei. Având în vedere importanța politicii de coeziune, ca element de bază al tuturor politicilor europene, salut includerea sa în document, drept garanție a aplicării cu succes a acestei politici. Din motivele prezentate mai sus și deoarece consider că Uniunea Europeană trece printr-o perioadă care necesită mai multe eforturi pentru ca Europa să fie mai puternică și mai competitivă, fără a-i fi afectată capacitatea de a consolida dialogul interinstituțional, votez în favoarea acestui proiect prezentat de Parlament.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. − (DE) Am votat în favoarea acestui raport. Parlamentul și-a demonstrat capacitățile în cadrul negocierilor cu Consiliul. Anul trecut, în contextul Tratatului de la Lisabona, Consiliul a făcut numeroase concesii în favoarea Parlamentului. În ceea ce privește această decizie asupra bugetului, Parlamentul s-a apropiat de poziția Consiliului. Consider că acest compromis este unul binevenit.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. − Bugetul pentru 2011 a fost hotărât în vremuri dificile și instabile. Într-o perioadă în care bugetele statelor membre sunt afectate de reduceri semnificative, este mai important ca oricând să ne asigurăm că Europa oferă resursele necesare pentru contracararea efectelor crizei. Beneficiile finanțării comunitare pot fi observate la nivelul regiunii pe care o reprezint, iar ele sunt extrem de utile pentru cei care vor suferi din cauza actualei politici de defrișare și cultivare forțată a terenurilor în Regatul Unit.

Există, însă, părți din buget cu care nu pot fi de acord. De exemplu, nu cred că trebuie aprobate subvențiile agricole excesive și creșterea cheltuielilor pentru divertisment. Consider că este important să fim cumpătați în această perioadă economică de incertitudine. Din acest motiv, am ales să mă abțin în ceea ce privește bugetul pentru 2011.

  Glenis Willmott (S&D), în scris. − Noi, deputații laburiști din Parlamentul European, am votat împotriva proiectului de buget, deoarece considerăm că nu este normal ca bugetul UE să crească, în condițiile în care, la nivel național, cheltuielile publice sunt reduse semnificativ.

Nu susținem modul în care numeroase guverne își pun în pericol economia reducând cheltuielile publice, însă aceasta nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu creșterea cheltuielilor totale ale Uniunii Europene.

UE va face multe lucruri importante anul viitor, acordând sprijin domeniilor care au fost cel mai puternic afectate de reducerile aplicate la nivel național. Suntem de părere că, dacă este nevoie de noi cheltuieli pentru proiecte importante, s-ar fi putut apela la fondurile de economii.

Având în vedere presiunile la care sunt supuse în prezent economiile naționale, aceste negocieri bugetare ar fi fost o șansă de a-i convinge pe liderii UE să rezolve problema cheltuielilor comunitare excesive în domenii precum subvențiile agricole, care subminează deseori economiile țărilor pe care dorește să le ajute bugetul comunitar pentru asistență internațională. Totuși, acest proiect de buget nu modifică subvențiile respective.

În aceste condiții, deputații laburiști nu au putut susține o creștere a bugetului UE.

Raport: Barbara Matera (A7-0353/2010)

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere faptul că Țările de Jos au solicitat asistență în ceea ce privește cazurile celor 613 de concedieri care au avut loc în cadrul a două întreprinderi încadrate în diviziunea 46 din NACE a doua revizuire („Vânzarea cu ridicata, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor”) din regiunea NUTS II Norord Holland din Țările de Jos, am votat în favoarea rezoluției, deoarece sunt de acord cu propunerea Comisiei Europene și cu amendamentele înaintate de Parlamentul European. Sunt, de asemenea, de acord că funcționarea și valoarea adăugată a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) ar trebui evaluate în contextul evaluării generale a programelor și a altor instrumente create de Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 în cadrul procesului de revizuire la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual 2007–2013.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Asistența acordată lucrătorilor disponibilizați ca urmare a restructurării sau relocalizării trebuie să fie dinamică și flexibilă, astfel încât să fie pusă în aplicare rapid și într-un mod eficace. Având în vedere modificările structurale din cadrul comerțului internațional, este vital ca economia europeană să poată pună în aplicare rapid instrumentele necesare sprijinirii lucrătorilor afectați de aceste schimbări și să asigure reconversia profesională a acestora pentru a-i ajuta să se reintegreze rapid pe piața muncii. Asistența financiară ar trebui să fie furnizată pe baze individuale. De asemenea, este important să subliniem faptul că această asistență nu înlocuiește responsabilitățile care, în mod normal, aparțin companiilor, și nici nu vizează finanțarea și restructurarea companiilor. Luând în considerare faptul că Țările de Jos au solicitat asistență pentru cele 613 cazuri de concedieri din două întreprinderi din cadrul diviziunii 18 („Vânzarea cu ridicata, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor”) din NACE a doua revizuire din regiunea Noord Holland, votez în favoarea acestui raport sau, cu alte cuvinte, în favoarea mobilizării FEG în vederea susținerii Țărilor de Jos.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Criza financiară și economică prin care trecem, combinată cu schimbările constante de pe piața muncii, provocate de modificările din structura comerțului internațional, au avut drept rezultat nenumărate victime ale șomajului care, în multe cazuri, este pe termen lung. Fondul european de ajustare la globalizare a fost creat pentru a răspunde unor astfel de situații. În acest caz, discutăm despre mobilizarea a puțin mai mult de două milioane cinci sute de mii de euro pentru Țările de Jos în vederea sprijinirii celor 613 cazuri de concediere din cadrul a două companii de vânzarea cu ridicata între 1 mai 2009 și 31 ianuarie 2010. Dat fiind faptul că, după ce a analizat cererea, Comisia a considerat-o adecvată și îndeplinind cerințele prevăzute și a recomandat aprobarea solicitării, am votat pentru.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere impactul social al crizei economice mondiale, care a avut un efect deosebit asupra ocupării forței de muncă, utilizarea adecvată a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) este extrem de importantă pentru diminuarea suferinței pentru multe persoane și familii europene, contribuind la reintegrarea lor socială și dezvoltarea lor profesională, furnizând, în același timp, resurse noi pentru îndeplinirea nevoilor întreprinderilor și relansarea economiei. Dar, în acest context, se propune acest plan de intervenție pentru Țările de Jos, referitor la cele 613 cazuri de concediere care au avut loc în două întreprinderi din cadrul diviziunii 46 a NACE a doua revizuire („vânzarea cu ridicata, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor”) din regiunea NUTS II Noord Holland, în Țările de Jos. Prin urmare, sper că instituțiile europene își vor consolida eforturile de punere în aplicare a măsurilor care accelerează și îmbunătățesc nivelurile de utilizare a acestei resurse importante cum este FEG, care, în prezent, cunoaște niveluri de mobilizare foarte reduse. Anul acesta s-au solicitat doar 11 % din cele 500 de milioane de euro disponibile.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE este un spațiu al solidarității, iar Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) este o expresie a acestei solidarități. Acest sprijin este esențial pentru a-i ajuta pe șomeri și pe victimele relocalizării companiilor, fenomen care se produce în această eră a globalizării. Un număr tot mai mare de companii se instalează în alte zone, profitând de costurile mai scăzute ale forței de muncă dintr-o serie de țări, în special China și India, afectând țările care respectă drepturile lucrătorilor. Scopul FEG este de a-i ajuta pe lucrătorii care sunt victimele relocalizării întreprinderilor și este fundamental în a le facilita accesul la noi locuri de muncă. FEG a fost folosit în trecut de către celelalte țări ale UE, astfel încât acum este necesar să se furnizeze acest ajutor pentru Țările de Jos, care a depus o cerere de mobilizare a FEG pentru un număr de 613 de concedieri din două întreprinderi care operează în diviziunea 46 din NACE a doua revizuire („vânzarea cu ridicata, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor”) din regiunea NUTS II Noord Holland, din Țările de Jos.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Salariații care și-au pierdut locurile de muncă din cauza crizei financiare și economice trebuie să aibă șansa de a reveni rapid pe piața muncii. Statele membre sunt obligate să ia măsuri adecvate pentru a sprijini aceste persoane. Fondul european de ajustare la globalizare furnizează, în acest scop, fonduri la care statele membre pot apela. Votez în favoarea acestui raport, întrucât mobilizarea fondului pentru Țările de Jos este justificată și s-au îndeplinit toate criteriile.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere că Țările de Jos au solicitat asistență pentru cele 613 cazuri de disponibilizare din două companii care operează în cadrul NACE Rev. 2 Diviziunea 46 („vânzarea cu ridicata, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor”) în regiunea NUTS II Noord Holland din Țările de Jos, am votat în favoarea rezoluției pentru că sunt de acord cu propunerea Comisiei și amendamentele la aceasta depuse de Parlament

Sunt, de asemenea, de acord:

- că Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) ar trebui să sprijine reintegrarea pe piața muncii a fiecărui lucrător concediat și aș vrea să reiterez faptul că asistența de la FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă, și nici nu ar trebui să finanțeze restructurarea întreprinderilor sau a sectoarelor;

- că funcționarea și valoarea adăugată a FEG ar trebui evaluate în contextul evaluării generale a programelor și a altor instrumente create de AII din 17 mai 2006;

Salut propunerea Comisiei de a stabili o sursă de finanțare diferită de resursele FES neutilizate, pentru a răspunde declarațiilor repetate ale Parlamentului European că este necesară identificarea mecanismelor bugetare adecvate pentru transferul de fonduri, având în vedere că FEG a fost creat pentru a servi drept instrument specific și separat, având propriile sale obiective și perioade de finanțare.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. − (IT) Sunt pe deplin de acord cu raportoarea, dna Matera, care se bucură să observe că Comisia continuă să identifice surse alternative de credite de plată la resursele neutilizate ale Fondului Social European, conform solicitărilor frecvente făcute în trecut de Parlament.

Sunt, de asemenea, de acord cu raportoarea că alternativele alese în ultimele cazuri (linia bugetară destinată sprijinirii spiritului antreprenorial și inovării) nu sunt satisfăcătoare, date fiind deficiențele grave pe care le întâmpină Comisia atunci când pune în aplicare programele privind competitivitatea și inovarea. Într-o perioadă de criză economică, aceste credite ar trebui, de fapt, să fie majorate. Prin urmare, raportoarea invită ca pe viitor Comisia să-și continue efortul de a identifica linii bugetare mai adecvate pentru credite de plată.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Cererea de asistență înaintată de Țările de Jos în temeiul Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) privind cele 613 cazuri de concediere din două întreprinderi active din diviziunea 46 din NACE a doua revizuire („vânzarea cu ridicata, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor”) din regiunea NUTS II Noord Holland îndeplinește toate criteriile de eligibilitate stabilite legal. Într-adevăr, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 546/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare, domeniul de aplicare a FEG a fost extins temporar pentru a acoperi intervenții în astfel de situații în care, ca urmare a crizei financiare și economice globale, există „cel puțin 500 de concedieri pe o perioadă de nouă luni, mai ales în întreprinderile mici și mijlocii, într-o diviziune NACE 2 dintr-o regiune sau din două regiuni învecinate la nivelul NUTS II”. Prin urmare, am votat în favoarea acestei rezoluții și sper că mobilizarea FEG va contribui la integrarea reușită a acestor lucrători pe piața forței de muncă.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Prin votul său de astăzi, Parlamentul European: (1) solicită instituțiilor competente să depună eforturile necesare pentru a accelera mobilizarea FEG; (2) reamintește angajamentul instituțiilor de a asigura o derulare rapidă și facilă a procedurilor de adoptare a deciziilor de mobilizare a FEG, oferind un sprijin individual unic, limitat în timp, având ca obiectiv sprijinirea lucrătorilor concediați ca urmare a globalizării și a crizei economice și financiare și subliniază rolul pe care-l poate juca FEG în reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor concediați; (3) subliniază că, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul FEG, ar trebui să se garanteze că Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) sprijină reintegrarea pe piața muncii a fiecărui lucrător concediat și reiterează faptul că asistența de la FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă, și nici măsurile de restructurare a întreprinderilor sau a sectoarelor.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. − Am votat pentru rezoluția privind mobilizarea Fondului European de Ajustare la Globalizare (FEAG) pentru lucrătorii din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) concediați în regiunea Noord Holland, Țările de Jos.

Sectorul TIC european a fost afectat atât de criza financiară și economică mondială, cât și de modificările structurale de pe piața mondială TIC, în special datorită transferului producției către China și India, fapt reflectat și de indicatorul TIC5.

Indicatorul TIC5 sintetizează principalele rezultate ale cercetării legate de ciclul de afaceri, de cheltuieli și de bugetele alocate sectorului TIC. Acest indicator pentru Europa de Vest a scăzut de la o valoare de aproximativ 160 în august 2008, la o valoare de aproximativ 30 în aprilie 2009.

Țările de Jos au pregătit pentru cei 613 lucrători concediați din două întreprinderi aparținând firmei „Randstad” un pachet coordonat de servicii personalizate precum: îndrumare privind tranziția de la un loc de muncă la altul, înființarea de centre de mobilitate, plasarea personalului disponibilizat, formare profesională și cercetarea capacității de angajare. Bugetul total necesar este de 3 934 055 EUR; Țările de Jos au depus la 8 aprilie 2010 o cerere pentru obținerea unei contribuții financiare de 2 557 135 EUR din partea FEAG.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. − (DE) Am votat în favoarea proiectului de raport. Încă o dată, suntem capabili să-i ajutăm pe cetățenii europeni care au fost concediați după ce întreprinderea lor a început să aibă probleme, să-și găsească un loc de muncă.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) Această cerere este doar una dintr-un număr mare de cereri venind din Țările de Jos pe care le-am aprobat recent în cadrul Comisiei pentru bugete. Desigur, am votat în favoarea raportului dnei Matera privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) cu scopul de a sprijini cetățenii din Noord Holland care au fost concediați. Scopul FEG este să pună la dispoziție fonduri în vederea întrajutorării cetățenilor care și-au pierdut locul de muncă din cauza globalizării. Pe parcursul negocierilor bugetare din decursul ultimelor săptămâni, guvernul Țărilor de Jos a excelat prin răspunsul încăpățânat la pozițiile legitime adoptate de Parlamentul European, care este întotdeauna pregătit să realizeze un compromis. În acest moment, aș dori să afirm că faptul de a solicita zeci de milioane de euro sub formă de ajutor UE, pe de o parte, și de a refuza o dezbatere legitimă privind problemele ridicate de Parlament, pe de altă parte, pare să fie o atitudine compatibilă cu perspectiva națională asupra politicii.

Raport: Tadeusz Zwiefka (A7-0360/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece eu cred că în cadrul UE trebuie să existe o cooperare consolidată în domeniul legislației aplicabile divorțului sau separării de drept. Cred că reglementarea comunitară în acest domeniu trebuie să fie universală. Cu alte cuvinte, pe baza normelor sale globale privind conflictele legislative, se poate determina că orice legislație este aplicabilă – aceea a statelor membre participante, a statelor membre neparticipante sau a statelor care nu sunt membre UE. Uniunea și-a propus ea însăși obiectivul de menținere și dezvoltare a unui spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia este asigurată libera circulație a cetățenilor, prin urmare, pentru a permite soților alegerea unei legislații aplicabile cu care au o legătură strânsă sau, în absența unei astfel de alegeri, pentru ca acea legislație să se poată aplica divorțului acestora sau separării lor de drept, legislația în cauză trebuie aplicată chiar dacă nu este cea a unui stat membru participant. Creșterea mobilității cetățenilor solicită o mai mare flexibilitate și o mai mare certitudine juridică, fapt pe care noua legislație comunitară îl poate spori.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. − (IT) Nevoia de a stabili un cadru juridic clar, cuprinzător privind legislația aplicabilă divorțului și separării de drept vine dintr-o necesitate urgentă de a aborda problemele care apar în cazul divorțurilor „internaționale”. Până în acest moment, disparitățile din normele naționale nu au favorizat protejarea șanselor egale între soți și nu au protejat nici cele mai bune interese ale copiilor implicați. Din contră, acestea au ajutat la încurajarea așa-zisei „precipitări la tribunal”. În calitate de Mediator al Parlamentului European pentru copiii disputați de părinți de naționalități diferite și pe baza experienței câștigate în timpul activității pe care am efectuat-o, susțin această propunere de regulament pentru crearea unei certitudini juridice pentru cuplurile vizate și garantarea previzibilității și flexibilității.

Una dintre ideile inovatoare cuprinse în textul regulamentului o reprezintă posibilitatea consultării unui mediator familial înainte, pe parcursul și după procedurile de divorț. Acest lucru este necesar nu doar pentru că această persoană este de mare ajutor în ceea ce privește informarea cuplului cu privire la diversele forme și condiții de divorț și rezolvarea oricăror probleme dintre ei, dar și datorită faptului că protejează drepturile copiilor implicați, ajutându-i să facă alegeri adecvate și amiabile pentru a proteja bunăstarea copiilor lor.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Când vine vorba despre îmbunătățirea coerenței între normele europene privind chestiunile matrimoniale, este problematic să ajungi la un acord cu 27 de țări privind acest aspect. Din fericire, începând cu Tratatul de la Amsterdam din 1997, statele membre care doresc acest lucru pot coopera pentru a face progrese într-un domeniu anume, prin intermediul „cooperării consolidate”, astfel încât să se poate stabili un grup de state conducătoare care să ducă Uniunea mai departe. Problemele întâmpinate de soți în recunoașterea statutului lor pe teritoriul întregii Europe, în special pe parcursul unui divorț sau separări de drept, au determinat anumite state să coopereze în vederea îmbunătățirii coordonării regulamentelor naționale. Îmi doresc foarte mult ca această cooperare consolidată, în cadrul căreia Franța dorește să se implice, să fie pusă în aplicare. Din punctul meu de vedere, această inițiativă este în interesele reunirii europenilor, într-un domeniu care ne privește pe toți, și în care certitudinea juridică este esențială. Prin urmare, am votat în favoarea propunerii de regulament de punere în aplicare a cooperării consolidate. În viitor, astfel de cooperări consolidate trebuie utilizate cât de des este necesar.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. – (ES) Am votat în favoarea acestui raport deoarece obiectivul regulamentului este de a crea certitudine juridică pentru cuplurile care aparțin unor state membre diferite, care doresc să se separe sau să divorțeze, garantându-le previzibilitate și flexibilitate.

În această privință, inițiativa adoptată a reprezentat un pas înainte, dar este regretabil faptul că, în primul rând, s-a pierdut șansa de a extinde domeniul de aplicare la recunoașterea și anularea căsătoriilor, custodiei copiilor și moștenirilor. De asemenea, nu acoperă existența altor tipuri de uniuni, cum ar fi cele ale cuplurilor homosexuale, care sunt recunoscute în anumite state membre.

În al doilea rând, este regretabil că doar 15 din 27 state membre sunt pregătite să se înscrie în această cooperare consolidată, fapt care va fi în detrimentul cetățenilor țărilor care nu doresc acest lucru.

Prin urmare, sper și doresc ca, în viitor, domeniul de aplicare să poată fi extins, iar numărul de țări care subscriu la această cooperare consolidată să poată crește: le-o datorează cetățenilor pe care-i reprezintă.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport al Parlamentului European privind cooperarea consolidată în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept, deoarece trebuie stabilită o bază juridică clară și explicită, în temeiul căreia s-ar aplica normele referitoare la legislația aplicabilă. Aș dori să subliniez că unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene este menținerea și dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia este garantată libertatea de circulație a cetățenilor. Situația juridică la nivel european în ceea ce privește legislația aplicabilă divorțului și separării de drept a soților de naționalitate diferită este, în prezent, extrem de confuză, deoarece nu este clar ce legislație trebuie aplicată. Adesea, acest lucru duce la „precipitarea la tribunal” unde unul dintre soți cere divorțul înaintea celuilalt pentru a se asigura că procedura va face obiectul unei anumite legislații pe care el sau ea o consideră ca fiind mai favorabilă propriilor interese. Aș dori să subliniez faptul că noul regulament propus trebuie să creeze certitudine juridică pentru cuplurile vizate și să garanteze previzibilitatea și flexibilitatea.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să îl felicit pe dl Zwiefka pentru elaborarea acestui raport, pe care-l susțin. Obiectivul acestei măsuri este să stabilească un cadru juridic clar, cuprinzător în cadrul legislației aplicabile divorțului și separării de drept, permițând părților un anumit grad de autonomie. Natura diversificată a acestor norme din cadrul statelor membre pot, de fapt, crea probleme în cazul divorțurilor „internaționale”.

Într-adevăr, la fel ca incertitudinea juridică privind identificarea legislației aplicabile în fiecare caz individual, poate exista și o „precipitare la tribunal” la care se recurge pentru a se asigura că procedura face obiectul unei anumite legislații care protejează mai bine unul dintre cei doi soți. Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să limiteze aceste riscuri și neajunsuri introducând posibilitatea alegerii legislației aplicabile cu ajutorul unui acord reciproc între părți. Prin urmare, sunt de acord cu necesitatea asigurării informațiilor corecte și adecvate pentru părți care să le permită să fie conștiente de alegerea lor cât mai curând posibil.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. – (CS) Conform Tratatului de la Lisabona, acum statele membre pot colabora în cadrul unei cooperări consolidate în spațiul libertății, securității și justiției, și mai ales privind chestiunile de divorț și separare de drept. Acest regulament definește cooperarea consolidată între anumite state membre (Austria, Belgia, Bulgaria, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Portugalia, România, Slovenia și Spania). Principalul obiectiv al acestui regulament este eliminarea discriminării pe criterii de gen, garantarea șanselor egale pentru ambii soți și conferirea unei priorități incontestabile bunăstării copiilor. Adesea, soții „concurează”, întrucât fiecare dintre cei doi vrea să fie primul care va cere divorțul, pentru a se asigura că procedurile de divorț fac obiectul unei anumite legislații care protejează cel mai bine interesele părții relevante. Scopul acestui regulament este îmbunătățirea certitudinii juridice pentru cuplurile vizate și, în același timp, garantarea previzibilității și a flexibilității procedurilor. Am susținut acest regulament, chiar dacă în prezent nu afectează Republica Cehă. În ansamblu, cred că introducerea acestui regulament va da un bun exemplu altor state membre, inclusiv Republicii Cehe. În viitor, alte state membre vor accepta regulamentul și vor beneficia de experiența statelor membre pioniere.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Această propunere nu încearcă să armonizeze dreptul material aplicabil divorțului și separării de drept, ci să stabilească norme armonizate pentru rezolvarea conflictelor de jurisdicție internațională. Acest lucru înseamnă că trebuie să lucrăm în cadrul dreptului privat internațional și nu în cadrul material al dreptului familiei, în care fiecare stat va continua să aibă propria sa legislație.

De aceea este important să ne amintim, de exemplu, că regulamentul propus prin articolul 7-A nu solicită unui stat să recunoască drept căsătorie – chiar dacă acest lucru se face doar pentru a-i asigura dizolvarea – un act care nu este considerat ca atare de legislația sa națională, sau care ar fi contrar principiului subsidiarității. Cu toate acestea, acest lucru nu va putea limita drepturile oamenilor ale căror uniuni nu sunt recunoscute de un stat, un punct la care trebuie găsită o soluție de compromis.

Având în vedere cele de mai sus, pot doar observa că prevederea pentru o mai mare certitudine juridică în ceea ce privește rezolvarea conflictelor de jurisdicție internațională în contextul dreptului familiei, mai ales în ceea ce privește desfacerea căsătoriei și separarea de drept, este un pas important pentru construirea unui mediu de libertate și justiție, în cadrul căruia libertatea de circulație a persoanelor este o realitate.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Salut adoptarea acestui raport, care va permite cuplurilor din state membre diferite, sau care își au reședința într-o țară diferită de cea de origine, să aleagă ce legislație se va aplica în cazul divorțului lor.

În 2007, în Uniunea Europeană, s-au acordat un milion de divorțuri, dintre care 13 % au implicat cupluri alcătuite din parteneri de naționalitate diferită. Pe parcursul acestor proceduri, cetățenii europeni s-au confruntat cu probleme juridice care le-au afectat separarea.

Aș dori să subliniez faptul că Portugalia ia parte la procesul de cooperare consolidată care ar facilita progresele de realizat în ceea ce privește acest aspect, blocat în Consiliu.

Aș sublinia și necesitatea ca acest raport să nu aibă drept rezultat solicitarea ca un stat membru să recunoască drept căsătorie – chiar dacă doar cu scopul dizolvării acesteia – o situație care nu este considerată ca atare de legislația acelui stat, sau care ar fi contrară principiului subsidiarității.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) Aș dori să-l felicit pe raportor pentru că a tratat atât de meticulos un subiect atât de dificil cum a fost problema alegerii legislației aplicabile divorțului și separării de drept. Se poate observa cât de delicată este această chestiune prin faptul că Roma III este primul exemplu de cooperare consolidată din istoria UE, realizată în conformitate cu procedurile stabilite în cadrul Tratatelor. Zona de aplicabilitate a acestui regulament va fi restricționată, prin urmare, la 14 din cele 27 state membre UE. Polonia nu se numără printre acestea. Cred că prin introducerea unui principiu care ajută părțile să aleagă legislația aplicabilă divorțului lor, Roma III va contribui la o previzibilitate și siguranță mai mari. Cu toate acestea, luând în considerare sfera de aplicare restricționat a acestui regulament – acesta va viza doar legislația aplicabilă în domeniul divorțului internațional – este esențial să răspundem și la întrebări precum care instanță are jurisdicție de a decide într-un anumit caz.

Această problemă face obiectul unui alt regulament UE – Bruxelles IIa. Prin urmare, asemeni raportorului, cred că este esențial ca acest regulament să fie revizuit cât mai curând posibil pentru a introduce norma forum necessitatis. Aceasta va risipi temerile multor state membre că instanțele lor vor fi obligate să decidă asupra divorțurilor cuplurilor pe care sistemul lor juridic nu le privește ca fiind căsătorite, fapt care în schimb le va încuraja să adopte principiile europene generale din domeniul divorțului internațional, și acest lucru va face, fără nicio îndoială, viața mai ușoară multor cetățeni ai UE.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Dacă două persoane de naționalitate diferită sau pur și simplu două persoane care nu mai au reședința în același stat membru intenționează să divorțeze, acestea trebuie să știe ce instanță are jurisdicție și în ce țară. De acum înainte, aceste două persoane care divorțează se vor afla în curând în poziția de a alege ce sistem juridic comunitar le va procesa divorțul. Un alt pas înainte extrem de specific în crearea treptată a „unui spațiu juridic european comun”, care este direct aplicabil în viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Deși salut adoptarea acestui raport și utilizarea pentru prima dată a ceea ce numim procedură de cooperare consolidată, în același timp regret că am fost nevoiți să recurgem la această procedură și că nu s-a putut ajunge la niciun acord între toate statele membre UE. Sper că și celelalte state membre vor face parte cât de curând din această cooperare.

  Edvard Kožušník (ECR), în scris. – (CS) Republica Cehă este reprezentată în Parlamentul European. Republica Cehă nu a acceptat mecanismul pentru o cooperare consolidată în domeniul compatibilității normelor aplicabile în ceea ce privește conflictul de legi. Acest lucru se datorează faptului că Republica Cehă nu simte că propunerea de regulament este o măsură necesară pentru funcționarea adecvată a pieței interne. În mod similar, Republica Cehă crede că regulamentul este îndoielnic având în vedere principiul subsidiarității, întrucât acesta nu aduce nicio valoare adăugată care ar justifica încălcarea prevederilor dreptului național al familiei al statelor membre. De asemenea, Republica Cehă consideră propunerea îndoielnică având în vedere principiul proporționalității, întrucât forma juridică aleasă a regulamentului nu reprezintă un instrument potrivit pentru asigurarea compatibilității normelor privind conflictul de legi din domeniul dreptului internațional al familiei. Acestea fiind spuse, intenția mea nu este, totuși, ca votul meu să împiedice acele state care au optat pentru o cooperare consolidată drept instrument pentru asigurarea compatibilității normelor privind conflictul de legi, în ceea ce privește determinarea legislației aplicabile în chestiuni matrimoniale, să adopte această cale.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Propunerea de regulament privind cooperarea consolidată în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept ajută la abordarea problemelor complexe și sensibile asociate cu procedurile de divorț pentru căsătoriile valide, pe care le întâmpină cetățenii de diferite naționalități. Acesta clarifică lucrurile pentru cuplurile care divorțează și le permite să aleagă legislația aplicabilă. De asemenea, acesta le sporește semnificativ certitudinea juridică chiar de la început. Întrucât legislația adoptată depășește Acquis-ul comunitar, aplicarea mecanismului pentru cooperare consolidată reprezintă un pas care le permite statelor membre participante să trateze o serie de probleme legislative ale cooperării internaționale asociate cu dizolvarea acestor tipuri de căsătorii.

Acesta le oferă celorlalte state membre, care nu participă în acest stadiu, șanse suficiente de evaluare în timp a efectelor pozitive și negative ale acestei propuneri de regulament și să ia în considerare acceptarea acestuia. Timp de câțiva ani, și într-o serie de cazuri pe deplin justificate, în Republica Cehă s-a aplicat legislația străină în cadrul unor astfel de proceduri de divorț.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Noul regulament va permite cuplurilor internaționale (cupluri de naționalități diferite, cupluri care trăiesc în țări diferite sau cupluri care trăiesc împreună într-o țară diferită de țara lor de origine) să aleagă legislația națională care urmează a fi aplicată divorțului lor, cu condiția ca unul dintre parteneri să aibă o legătură cu țara respectivă, de exemplu, reședința obișnuită sau naționalitatea. Noile norme clarifică și faptul că legislația este aplicabilă în cazul în care nu există niciun acord între parteneri. Noile norme vor permite, de exemplu, unui cuplu spaniolo-portughez care trăiește în Belgia să aleagă dacă legislația care se va aplica divorțului lor este cea portugheză, spaniolă sau belgiană.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − Divorțul este o problemă serioasă. Destul de des acesta implică vase sparte și proprietăți divizate. Sincer, admir idealismul raportorului, Tadeusz Zwiefka. Ce se întâmplă dacă soțul de naționalitate germană dorește să divorțeze în Germania, dar soția sa dorește să divorțeze în Sicilia deoarece mama sa este de naționalitate siciliană? Cum împărțiți un aspirator și o mașină de spălat dacă nu există niciun acord? Ideea este bună, dar trebuie cizelată. 90 % dintre divorțuri reprezintă tragedie și scandal. Sunt „în favoarea” acestuia, dar permiteți-ne să analizăm detaliile atunci când luăm în considerare acest tip de document. Avem nevoie de legislație, nu de norme.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Separarea și divorțul sunt întotdeauna chestiuni dificile și implică o întreagă serie de consecințe juridice. Totul devine deosebit de problematic atunci când soțul și soția provin din țări diferite. Am căutat o soluție în cadrul Uniunii Europene, dar am putut doar să ajungem la un acord privind o procedură de cooperare consolidată, care ușurează puțin situația pentru cei afectați, cu alte cuvinte, cuplurile din diverse state membre UE care divorțează. Domeniul de aplicare al acestei proceduri nu a fost specificat și, prin urmare, nu este foarte clar.

Desigur, cooperarea nu înseamnă că hotărârile, precum cele din cazurile de divorț, trebuie recunoscute într-un stat membru în care nu există prevederi juridice pentru acest lucru. În mod similar, procedura nu trebuie să furnizeze o șansă de a obliga statele membre să recunoască pe ușa din spate parteneriatele persoanelor de același gen. În mod similar, s-a acordat foarte puțină atenție drepturilor părinților în cazul separărilor transfrontaliere. Din acest motiv, m-am abținut de la vot.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea raportului deoarece cred că este necesar să stabilim un cadru juridic clar și cuprinzător privind legislația aplicabilă divorțului și separării de drept. Pentru prima dată, odată cu introducerea articolului 3a, soții au șansa de a desemna legislația aplicabilă procedurilor de divorț prin acord reciproc. De asemenea, cred că ar trebui să ne asigurăm că decizia părților este una informată, cu alte cuvinte, că ambii soți au fost pe deplin informați referitor la consecințele practice ale deciziei lor. În această privință, este necesar să ne asigurăm că informațiile sunt corecte și complete. Cred că este important să protejăm relația cuplului astfel încât actul de separare să poată avea loc într-o manieră clară, transparentă și consensuală între ambele părți, care, astfel, devin factorii de decizie cu autoritate egală.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Portugalia ia parte, alături de alte 13 țări UE (Spania, Italia, Ungaria, Luxemburg, Austria, România, Slovenia, Bulgaria, Franța, Germania, Belgia, Letonia și Malta) la primul proces de cooperare consolidată din istoria UE. Această cooperare consolidată se aplică în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept persoanelor și proprietăților.

Am votat în favoarea acestui raport referitor la regulament, care stabilește norme clare privind procedura pentru cuplurile internaționale (în care soții sunt de naționalități diferite) care doresc divorțul sau separarea de drept a persoanelor sau a proprietăților în țara lor de origine sau de reședință. Este o chestiune pe deplin consensuală care va ușura viața multor cetățeni europeni. De asemenea, este un moment simbolic, fiind pentru prima dată când s-a aplicat cooperarea consolidată între statele membre UE.

Obiectivul acestor prevederi este consolidarea certitudinii juridice și a previzibilității în ceea ce privește divorțul și separarea de drept a persoanelor și a proprietăților. Acordul prevede doar armonizarea situațiilor conflictuale, și nu armonizarea normelor naționale fundamentale.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. − (IT) Unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene este menținerea și dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, în care este garantată libertatea de circulație a persoanelor. Situația juridică la nivel european în ceea ce privește legislația aplicabilă divorțului și separării de drept a soților de naționalități diferite este în prezent extrem de confuză. Deseori, acest lucru duce la „precipitarea la tribunal”, unde unul dintre soți cere divorțul înaintea celuilalt pentru a se asigura că procedurile fac obiectul unei anumite legislații pe care el sau ea o consideră mai favorabilă propriilor interese. Scopul propunerii de regulament este crearea unei certitudini juridice pentru cuplurile vizate și garantarea previzibilității și flexibilității. Prin urmare, sunt obligat să fiu de acord cu raportorul, dl Zwiefka, care sprijină substanța normelor în vederea determinării legislației aplicabile divorțului și separării de drept.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Belgia, Bulgaria, Germania, Grecia (la 3 martie 2010 și-a retras cererea), Spania, Franța, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Portugalia, România și Slovenia au adresat Comisiei o cerere în care își exprimau intenția de a stabili între ele o cooperare consolidată în domeniul legislației aplicabile în materie matrimonială și au invitat Comisia să prezinte Consiliului o propunere în acest sens. Mobilitatea din ce în ce mai mare a cetățenilor necesită, pe de o parte, o flexibilitate mai mare și, pe de altă parte, un nivel mai ridicat de securitate juridică. Pentru a răspunde acestui obiectiv, prezentul regulament trebuie să consolideze autonomia părților în materie de divorț și de separare de drept, dând soților posibilitatea de a alege legislația aplicabilă divorțului și separării de drept a acestora.

Regulamentul se va aplica doar în caz de desfacere a căsătoriei sau de încetare a obligațiilor maritale (separare de drept) și nu va aplicabil în chestiuni legate de capacitatea juridică a persoanelor fizice, existența, validitatea sau recunoașterea unei căsătorii, anularea unei căsătorii, numele soților, efectele patrimoniale ale căsătoriei, responsabilitatea părinților, obligațiile de întreținere, actele fiduciare sau succesiunile, chiar dacă acestea apar doar ca o chestiune cu titlu preliminar în contextul procedurii de divorț sau al separării de drept.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia este garantată libera circulație a cetățenilor, reprezintă unul dintre cele mai fundamentale obiective ale Uniunii Europene. Prin urmare, salut această propunere care introduce o mai mare certitudine juridică în ceea ce privește identificarea legislației aplicabile divorțurilor și separărilor naționale, și aș dori să văd alte state membre că-și unesc eforturile pentru a obține compatibilitatea în cadrul normelor naționale privind conflictele juridice în acest domeniu.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Acest text își propune să rezolve probleme precum următoarele. A și B sunt cetățeni ai unor state membre diferite, care au o căsătorie între persoane de același gen într-unul dintre statele membre care au introdus legislația care permite astfel de mariaje. Aceștia sunt rezidenți de trei ani într-un stat membru care nu permite căsătoria persoanelor de același gen dar care a participat la adoptarea regulamentului privind legislația aplicabilă, în temeiul procedurii de cooperare consolidată. A și B doresc să-și dizolve mariajul.

Conform normelor Regulamentului nr. 2201/2003 privind jurisdicția, singurele instanțe care au jurisdicție în acele circumstanțe sunt instanțele statelor membre în care își au în mod obișnuit reședința. Acest lucru nu este, în mod clar, corect față de cuplul în cauză, care ar experimenta o serie considerabilă de neplăceri și pierdere de timp pentru a transfera procedurile lor de divorț în jurisdicția unei alte instanțe.

  Alf Svensson (PPE), în scris. − (SV) Când Parlamentul European a votat astăzi asupra propunerii de regulament a Consiliului de punere în aplicare a cooperării consolidate în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept, am ales să mă abțin de la vot. Din punctul meu de vedere, dreptul familiei, precum și reglementarea divorțurilor, reprezintă un domeniu în care trebuie menținut principiul subsidiarității și în care fiecare stat membru trebuie să ia propriile hotărâri. Cooperarea pe care o dezbate raportul este voluntară pentru statele membre UE și, astfel cum se prezintă lucrurile în prezent, există 14 țări participante. Suedia nu este una dintre ele. Din punctul meu de vedere, nu este pe deplin adecvat ca eu, în calitate de deputat suedez în Parlamentul European, să adopt o poziție într-o problemă care privește exclusiv o formă de cooperare în care Suedia nu este implicată.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) Cu un număr de 16 milioane de căsătorii între parteneri de diverse naționalități în cadrul UE, dintre care, în fiecare an, un număr estimat de 140 000 se sfârșesc cu un divorț, negocierile și un acord privind această chestiune sunt esențiale pentru a garanta certitudinea juridică atât de necesară pentru cetățeni. După ce numeroase inițiative în acest domeniu au fost respinse de statele membre individuale, procedura de cooperare consolidată le-a oferit cel puțin celor 14 țări implicate șansa de a stabili criteriile necesare.

Raport: Jean-Paul Gauzès (A7-0340/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece criza financiară mondială, la care au contribuit, în parte, și agențiile de rating de credite, a demonstrat necesitatea introducerii unui mecanism pentru clasificarea și supravegherea agențiilor de rating de credite. Sunt de acord cu acest raport care încurajează crearea, la nivel european, a unui sistem de înregistrare și supraveghere a agențiilor de rating de credit care acordă ratinguri utilizate în cadrul UE, și luarea în considerare a condițiilor pentru utilizarea în cadrul UE a ratingurilor acordate de agențiile din țările terțe. Acordul la care s-a ajuns privind arhitectura sistemului european de supraveghere, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2011, face posibilă realizarea în practică a supravegherii acestor agenții. Este esențial ca Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) să-și poată exercita mandatul imediat ce va fi fost creată, astfel încât să asigure supravegherea fermă atât a agențiilor de rating de credit care își desfășoară activitatea în UE, cât și a agențiilor din țări terțe ale căror ratinguri sunt autorizate în cadrul UE, în deplină cooperare cu autoritățile lor naționale. De asemenea, salut faptul că SUA s-a decis să elaboreze norme de monitorizare mai stricte în acest domeniu, având în vedere că Comisia intenționează să facă și eforturi pentru o armonizare internațională ulterioară.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. − (LT) Am votat în favoarea aceste rezoluții deoarece cred că este necesară stabilirea unui mecanism pentru monitorizarea și supravegherea agențiilor de rating de credit. Criza financiară globală, la care au contribuit și agențiile de rating de credit, au influențat această inițiativă. Sunt de acord cu propunerea Comisiei Europene de organizare a acreditării și supravegherii agențiilor de rating de credit de către Agenția europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP). Cu toate acestea, este esențial ca Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) să-și poată exercita mandatul imediat ce va fi fost creată, astfel încât să asigure supravegherea fermă atât a agențiilor de rating de credit care își desfășoară activitatea în UE, cât și a agențiilor din țările terțe ale căror ratinguri vor fi autorizate în Uniunea Europeană.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În principiu, agențiile de rating de credit emit avize independente privind bonitatea unei entități, unei datorii, unei obligații financiare sau a unui instrument financiar. Cu toate acestea, avizele acestor agenții pot avea uneori un impact serios asupra economiei țării în care evaluează regularitatea tranzacțiilor financiare. În 2009, Uniunea a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 care vizează reglementarea activităților agențiilor pentru a proteja investitorii și piețele financiare împotriva riscului practicilor neloiale. Acesta stabilește condițiile de acordare a ratingurilor de credit, precum și normele care guvernează înregistrarea și supravegherea agențiilor de rating de credit. Între timp, un raport elaborat de un grup de experți a conchis că trebuie îmbunătățit cadrul pentru supraveghere în vederea reducerii riscului de viitoare crize financiare, precum și gravitatea acestora. Regulamentul privind Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) a stabilit Autoritatea europeană de supraveghere. Pentru a ne asigura că această autoritate funcționează fără probleme și că se integrează în mod adecvat în cadrul general al reglementării financiare, a devenit necesară modificarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009. Am votat în favoarea acestui raport, întrucât îmbunătățește controlul asupra agențiilor de rating de credit.

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Pe baza raportului întocmit de extraordinarul meu coleg și prieten, Jean-Paul Gauzès, din Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), am votat în favoarea propunerii de regulament a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a regulamentului din 2009 privind agențiile de rating de credit și de acordare a competențelor de supraveghere a acestor entități nou înființatei Autorități europene pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP). Sprijin îmbunătățirile oferite de raportor, în special transferul noilor competențe, pe care Comisia intenționa să le păstreze pentru ea, către AEVMP, în special în ceea ce privește sancțiunile. Cred că este important ca AEVMP să poată delega o parte din funcțiile sale autorităților naționale. Regret că nu s-a făcut nicio mențiune (deși acest amendament de reglementare nu este probabil cel mai bun mijloc) privind problema ratingurilor statelor și supravegherea specifică necesară atunci când se evaluează statele. Propun crearea unei agenții publice europene de rating pentru evaluarea statelor care ar garanta tehnicitatea și independența necesară.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Criza financiară globală a demonstrat nevoia de stabilire a unui mecanism pentru monitorizarea și supravegherea agențiilor de rating de credit. Este necesar un control comun la nivel comunitar asupra agențiilor de rating de credit și a unei supravegheri integrate a acestora. Am aprobat acest document important. În 2009 s-a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 privind agențiile de rating de credit. Acesta a făcut posibilă stabilirea unui sistem european pentru înregistrarea și supravegherea agențiilor de rating de credit care acordă ratinguri utilizate în cadrul Uniunii Europene. De asemenea, stabilește condițiile pentru utilizarea, în cadrul Uniunii Europene, a ratingurilor acordate de agențiile țărilor terțe. Trebuie să existe un sistem fiabil de supraveghere și control și, prin urmare, sprijin amendamentele propuse care vor consolida Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe. Această instituție trebuie inițiată în supravegherea agențiilor de rating de credit care funcționează în cadrul UE și să-și exercite în mod eficient mandatul.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece criza economică și financiară care a afectat întreaga lume a demonstrat necesitatea stabilirii unui mecanism pentru monitorizare și supraveghere a agențiilor de rating de credit. Din acest motiv, Comisia Europeană a prezentat o propunere de organizare a acreditării și supravegherii agențiilor de rating de credit de către Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP). Important este că această autoritate va fi dotată cu propriile sale competențe de supraveghere, dar și de investigare, și va putea sancționa neaplicarea acestui regulament. Sunt de acord cu poziția Parlamentului European că există necesitatea unui control comun la nivel comunitar al produselor agențiilor de rating de credit și de supraveghere integrată a acestora. Mai mult, Parlamentul sugerează concentrarea pe introducerea AEVMP în supravegherea agențiilor și în definirea noilor sale sarcini și competențe. Este esențial ca AEVMP să-și poată exercita mandatul imediat ce va fi fost creată, pentru a asigura o supraveghere fermă a agențiilor de rating de credit care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană, cât și a agențiilor din țările terțe, al căror rating va fi autorizat în Uniunea Europeană.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) M-am abținut de la votul asupra raportului privind agențiile de rating de credit. Aceste agenții de rating servesc în mod deschis intereselor speculatorilor internaționali. Aceștia au jucat un rol negativ de la începutul crizei și continuă să facă astfel. Acțiunea lor deliberată și arbitrară de a coborî ratingurile de credit ale țărilor, atât în interiorul, cât și în afara UE, au aruncat acele țări într-un cerc vicios de speculații și împrumuturi. Creșterea spread-urilor determină o creștere a problemelor financiare ale țărilor și îmbogățește piețele în detrimentul acestora. În special în zona euro, rolul și practicile agențiilor de rating de credit au un impact negativ și asupra stabilității euro. UE poartă o serioasă responsabilitate politică, pentru că le-au acordat dreptul de a evalua atât întreprinderile, cât și economiile statelor membre. Cred că trebuie luate imediat măsuri eficiente pentru a stopa natura speculativă a agențiilor de rating și, în consecință, modificarea radicală a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009. Raportul conține părți pozitive dar, din păcate, și propuneri slabe și face pași timizi în această direcție.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Nevoia de a avansa spre această schimbare derivă din necesitatea de a adapta Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 la noua arhitectură europeană de supraveghere, și din introducerea unui nou mecanism de centralizare a operațiunilor agențiilor de rating.

În acest scop, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe – AEVMP) va primi propriile competențe de supraveghere, investigare și pentru aplicarea sancțiunilor. Acum, trebuie să ne asigurăm că AEVMP își poate exercita mandatul pentru a asigura o supraveghere fermă atât a agențiilor de rating de credit care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană, cât și a celor din țările terțe ale căror ratinguri sunt autorizate în Uniunea Europeană.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Acest raport reprezintă o modificare de ordin tehnic la directiva existentă, și va conferi noi competențe noii autorități de supraveghere, AEVMP, începând cu luna ianuarie 2011. Trebuie să ne amintim că ne așteptăm să existe o îmbunătățire mai cuprinzătoare a agențiilor de rating de credit în primăvara anului 2011.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, activitatea agențiilor de rating de credit este, în teorie, deja supravegheată și reglementată la nivel european. Dar acest lucru a pus la îndoială dominația celor trei agenții americane care iau toate deciziile privind piețele europene, suveranitatea datoriilor și, prin urmare, ratele la care statele europene pot efectua împrumuturi? Mă tem că nu. Acest lucru nu a împiedicat agenția de rating Standard & Poor, din nou, destul de recent, să amenințe cu declasarea ratingului Belgiei, nici agenția de rating Moody să amenințe Spania, nici agenția de rating Fitch să amenințe Irlanda.

Niciuna dintre aceste agenții nu a fost sancționată, nici de către clienții săi, nici prin compromiterea reputației, pentru a-și fi desfășurat activitatea într-un mod inadecvat pe parcursul crizelor Enron sau subprime. Acum, acestea susțin că au un rol politic: amenințarea împotriva Belgiei reprezintă o încercare de a obliga alcătuirea unui guvern; absența amenințării împotriva Franței pentru a preveni, în mod artificial, fragmentarea zonei euro. Adevărul este că au putere deoarece piețele nu sunt reglementate, iar textele dvs., pentru care oricum am votat favorabil, nu vor îmbunătăți prea mult lucrurile.

  Takis Hadjigeorgiou (GUE/NGL), în scris. – (EL) Regulamentul acoperă atât supravegherea agențiilor de rating de credit de către Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe, cât și supravegherea ratingurilor de credit de către entitățile individuale supravegheate la nivel național. Autoritățile naționale de supraveghere vor rămâne responsabile pentru supravegherea utilizării ratingurilor de credit ale acestor entități individuale. Cu toate acestea, autoritățile naționale nu vor avea competențe de a lua măsuri de supraveghere împotriva agențiilor de rating de credit la încălcarea regulamentului. Acesta este punctul în care propunerea trebuie analizată în ceea ce privește conformitatea cu principiul proporționalității. Propunerea creează un sistem de control dar, în contextul actualului mediu neoliberal, nu există prevederi pentru aplicarea reală, esențială a acestuia; este pur și simplu o acțiune nouă la nivel psihologic, vizând în principal opinia publică.

Nu este concepută pentru a înlocui sistemul anterior; este destinată introducerii unui nou sistem de control care nu a existat anterior, chiar și sub această formă, fapt care a permis de la început agențiilor de rating de credit să meargă înainte oricum. În acest sens, poate că este mai bine să avem acest sistem, decât niciunul.

  Jiří Havel (S&D), în scris. – (CS) Am votat în favoarea raportului privind introducerea supravegherii centralizate a agențiilor de rating de credit. Sunt pe deplin de acord cu conținutul raportului dlui Gauzès privind propunerea de regulament care stabilește un model pentru supravegherea centralizată a agențiilor de rating de credit de către Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), în special datorită mobilității semnificative a serviciilor furnizate de acestea și a impactului lor instantaneu asupra piețelor financiare. Supravegherea centralizată poate duce la creșterea transparenței în lumea agențiilor de rating de credit și poate promova o mai mare concurență între diferitele agenții. De aceea am votat în favoarea acestui raport. Cu toate acestea, mă tem că perioada propusă pentru toate schimbările privind transferul de competențe și responsabilități din partea organismelor de supraveghere relevante din statele membre către AEMVP este prea scurtă, și cred că trebuie extinsă.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am aprobat acest raport deoarece criza financiară globală, la care au contribuit agențiile de rating de credit, a demonstrat necesitatea stabilirii unui mecanism pentru monitorizarea și supravegherea agențiilor de rating de credit. Acesta a fost scopul care a justificat adoptarea, în 2009, a regulamentului privind agențiile de rating de credit. Acesta a făcut posibilă stabilirea unui sistem european pentru înregistrarea și supravegherea agențiilor de rating de credit care acordă ratinguri utilizate în cadrul Uniunii Europene. De asemenea, stabilește condițiile pentru utilizarea, în cadrul Uniunii Europene, a ratingurilor acordate de agențiile țărilor terțe. Acordul la care s-a ajuns privind arhitectura europeană de supraveghere care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2011 prevede că AEVMP își va exercita propriile competențe de supraveghere față de, în special, agențiile de rating de credit. Prin urmare, este necesar să modificăm Regulamentul privind agențiile de rating de credit pentru a organiza acreditarea și supravegherea agențiilor de rating de credit de către Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe. Această autoritate va fi dotată cu propriile sale competențe de supraveghere, dar și cu competențe de investigare, și va putea sancționa neaplicarea acestui regulament. Amenzile vor fi aplicate de statele membre.

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris. – (PL) Un mecanism pentru monitorizare și supraveghere a agențiilor de rating de credit este necesar. Trebuie să observăm faptul că agențiile de rating de credit au contribuit, parțial, la criză. În 2011 vom primi o propunere din partea Comisiei referitoare la diferite măsuri suplimentare în ceea ce privește ratingurile, și introducerea unor astfel de măsuri va fi posibilă după adoptarea acestui raport. Considerentele de mai sus m-au convins să susțin raportul, lucru pe care l-am făcut ca expresie a convingerii mele că va intra în vigoare repede și că vom avea rezultate pozitive.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Agențiile private de rating de credit au primit drepturi noi de a stabili standarde și promisiuni de delegare a competențelor de la autoritățile publice. Dependența lor de partenerii privați nu cunoaște limite. Nici natura lor arbitrară. Autoritățile publice au renunțat. Este rușinos.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Există o necesitate de a avansa spre această schimbare, astfel încât Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 să poată fi adaptat la noua arhitectură europeană de supraveghere și astfel încât să poată fi introdus un nou mecanism pentru centralizarea operațiunilor agențiilor de rating. Astfel, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe - AEVMP) va primi propriile sale competențe de supraveghere, investigare și pentru aplicarea sancțiunilor. Este esențial ca AEVMP să-și poată exercita mandatul pentru a asigura o supraveghere fermă a agențiilor de rating de credit care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Nu am putut susține acest raport, întrucât, deși sunt în favoarea multor puncte incluse și a propunerilor generale de creștere a transparenței și ameliorare a informării și supravegherii agențiilor de credit și a altor entități financiare, această propunere va servi intereselor investitorilor, profesioniștilor care se află destul de departe de ceea ce a fost descris drept „economia reală”, întrucât le conferă o mai mare certitudine juridică. Prin urmare, deși cred că este necesar, astfel cum susține această propunere, să depunem eforturi pentru a obține transparența și dreptul la informații clare în cadrul sistemului financiar, cred că este mai necesar să împiedicăm speculațiile financiare și să muncim pentru a obține reglementarea care va pune piețele financiare sub incidența supravegherii statelor membre. Acest raport se orientează spre transparență, informare și un grad de supraveghere al agenților financiari, dar o face mult prea precaut și dintr-o perspectivă mult prea pro-capitalistă, care încearcă să mulțumească industria financiară, atitudine pe care nici nu o împărtășesc, nici nu o susțin.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − Este un instrument foarte important de informare a cetățenilor UE referitor la situația din întreprinderi și bănci, dar și de comparare a competitivității diferitelor mărci și articole. Am votat pentru. De asemenea, sper că în viitor acest regulament va fi completat de controlul ratingurilor partidelor politice și a mass-mediei pentru a preveni manipularea opiniei publice pentru bani. Agențiile de rating de credit nu depun eforturi în vederea obținerii informațiilor și analizării acestora. Acestea sunt pregătite să producă rezultatul convenabil celor care plătesc. Toți cei care manipulează opinia publică trădând, astfel, societatea, merită sancțiuni severe.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Mai mult decât orice altceva, criza financiară ne-a clarificat faptul că agențiile de rating de credit au un monopol periculos și că evaluările lor nu sunt întotdeauna adecvate și uneori sunt extrem de riscante. Prin urmare, este important să stabilim un mecanism pentru monitorizarea și supravegherea agențiilor de rating. Întrucât fac parte dintr-un sistem extrem de complex al piețelor financiare, s-a luat decizia de a introduce un sistem dublu în acest scop. În plus, raportul stabilește condițiile în care ratingurile acordate de agențiile din țările terțe se pot utiliza în Uniunea Europeană.

Este, desigur, esențial ca sistemul de supraveghere să permită impunerea de sancțiuni. Viitorul va demonstra în ce măsură acestea se vor aplica și în practică. Faptul că acum au fost stabilite o serie de organisme de supraveghere în UE, implicând o administrare și costuri crescute, nu este un lucru bun pentru contribuabilii europeni. Am luat acest lucru în considerare atunci când am votat.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului întrucât sunt de acord că:

- înregistrarea și supravegherea permanentă a agențiilor de rating de credit din cadrul Uniunii trebuie să fie responsabilitatea exclusivă a Autorității europene de supraveghere (AES), și anume a Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (AEMVP), care trebuie să aibă competențe exclusive de a semna acordurile de cooperare privind schimbul de informații cu autoritățile relevante din țările terțe;

- AES (AEMVP) trebuie să fie responsabilă pentru înregistrarea și supravegherea permanentă a agențiilor de rating de credit, cu dreptul de a căuta, cu ajutorul unei simple solicitări sau a unei decizii, toate informațiile de care are nevoie din partea agențiilor de rating de credit, a persoanelor implicate în activitățile acestor agenții, a organismelor care fac obiectul ratingului și a părților terțe conexe, a părților terțe cărora agențiile de rating de credit le-au subcontractat orice sarcini operaționale, și oricăror persoane care sunt legate îndeaproape și substanțial de agențiile de rating de credit sau de activități de acest gen;

- înregistrarea unei agenții de rating de credit convenită de o autoritate relevantă trebuie să fie validă pe întreg teritoriul Uniunii ca urmare a transferului de competențe de supraveghere autorităților relevante către AES (AEVMP).

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. − (IT) Criza financiară globală, la care au contribuit agențiile de rating de credit, a demonstrat nevoia de a stabili un mecanism pentru monitorizarea și supravegherea agențiilor de rating de credit. Acesta a fost scopul care a justificat adoptarea, în 2009, a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 privind agențiile de rating de credit.

Acesta a făcut posibilă stabilirea unui sistem european pentru înregistrarea și supravegherea agențiilor de rating de credit care acordă ratinguri utilizate în cadrul Uniunii Europene. De asemenea, prevede condițiile pentru utilizarea în cadrul Uniunii Europene a ratingurilor acordate de agențiile din țările terțe, aplicând un sistem dublu de echivalare și acceptare a ratingurilor. Prin urmare, am votat în favoarea acestuia și îl susțin pe raportor, dl Gauzès, care sugerează concentrarea pe inițierea Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe în supravegherea agențiilor și în definirea noilor sale sarcini și competențe. Este într-adevăr esențial ca AEMVP să-și poată exercita mandatul imediat ce va fi fost creată, pentru a asigura o supraveghere fermă atât a agențiilor de rating de credit care își desfășoară activitatea în UE, cât și a agențiilor din țările terțe ale căror ratinguri vor fi autorizate în UE.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului întrucât sunt de acord că transparența informațiilor furnizate de organismul emitent al unui instrument financiar evaluat de o agenție de rating de credit desemnată poate reprezenta o potențială valoare adăugată pentru funcționarea pieței și protejarea investitorilor.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Criza financiară globală, la care au contribuit agențiile de rating de credit, a demonstrat necesitatea stabilirii unui mecanism pentru monitorizarea și supravegherea acestor agenții. Acesta a fost scopul care a justificat adoptarea, în 2009, a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 privind agențiile de rating de credit. Acest lucru a făcut posibilă stabilirea unui sistem european de înregistrare și supraveghere a agențiilor de rating de credit care acordă ratinguri utilizate în Uniunea Europeană. De asemenea, prevede condițiile pentru utilizarea în cadrul Uniunii Europene a ratingurilor acordate de agențiile din țările terțe, aplicând un sistem dublu de echivalare și acceptare a ratingurilor. Pe parcursul dezbaterii care a precedat adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009, raportorul dvs. a subliniat necesitatea supravegherii comune la nivel european a produselor agențiilor de rating de credit și supravegherea integrată a acestora.

Acest principiu a fost menținut, iar Comisia s-a angajat să elaboreze o propunere legislativă în acest sens. Acordul la care s-a ajuns privind arhitectura europeană de supraveghere, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2011, face acum posibilă realizarea în practică a supravegherii agenției de rating. Regulamentul care stabilește AEMVP subliniază că această autoritate își va exercita propriile sale competențe referitoare la, în special, agențiile de rating de credit.

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL), în scris. – (EL) Regulamentul acoperă atât supravegherea agențiilor de rating de credit de către Autoritatea europeană pentru valorilor mobiliare și piețe, cât și supravegherea utilizării ratingurilor creditelor de către entitățile individuale supravegheate la nivel național. Autoritățile naționale de supraveghere vor rămâne responsabile pentru supravegherea utilizării ratingurilor de credit ale acestor entități individuale. Cu toate acestea, autoritățile naționale nu vor avea competența de a lua măsuri de supraveghere împotriva agențiilor de rating de credit în eventualitatea încălcării regulamentului. Acesta este punctul în care se impune o analiză a propunerii în sensul conformității cu principiul proporționalității.

Propunerea creează un sistem de control pentru care, în contextul actualului mediul neoliberal, nu există prevederi pentru o aplicare reală, esențială, dincolo de impactul psihologic nou, care vizează în principal opinia publică. Cu toate acestea, nu este conceput să înlocuiască un sistem anterior; este destinat introducerii unui nou sistem de control care nu a existat anterior, chiar și sub această formă, fapt care a permis agențiilor de rating de credit să meargă înainte oricum. În acest sens, poate că este mai bine să avem acest sistem, decât niciunul.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. − (DE) M-am bucurat să votez în favoarea acestui raport. Procesul treptat de reglementare a piețelor financiare începe să prindă formă. Protejarea investitorilor a fost îmbunătățită, iar transparența a crescut. Acum, regulamentele sunt mai cuprinzătoare și extinse și, prin urmare, furnizează o mai bună protecție pentru cei implicați.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) Criza financiară mondială, care a fost provocată parțial de agențiile de rating, a creat necesitatea stabilirii unui mecanism pentru monitorizarea și supravegherea acestor agenții. Din acest motiv, Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) va lua ființă la 1 ianuarie 2011.

În același timp, criza continuă și descoperirile constante legate de mecanismele pieței impun necesitatea ca sarcinile și autoritatea acestui organism să fie mereu ajustate și, dacă este necesar, extinse. Prin urmare, salut din inimă specificațiile și clarificările detaliate referitoare la autoritatea AEVMP și relația sa cu organismele naționale relevante. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui raport.

Raport: Anja Weisgerber (A7-0050/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document deoarece contribuie la simplificarea necesară a cadrului legislativ al UE. Cred că cele opt directive în vigoare în prezent în domeniul metrologic mai curând împiedică decât ajută activitatea din acest domeniu. În același timp, împărtășesc poziția raportoarei cu privire la faptul că statele membre ar trebui să dispună de mai mult timp pentru a cerceta dacă abrogarea directivelor ar produce incertitudine juridică, ceea ce ar face necesară armonizarea reglementărilor europene. Prin urmare, cred că trebuie adoptată o soluție prin care directivele să fie abrogate, dar care să ofere și suficient timp pentru analizarea consecințelor posibile în contextul revizuirii ample a actului legislativ fundamental din acest domeniu.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Metrologia este o știință a măsurătorilor. Din vremuri străvechi, europenii au adoptat în toate domeniile o succesiune de sisteme de măsurare (lungime, volum, alcoolmetrie și așa mai departe). Adoptarea sistemului metric, de pildă, a condus la îmbunătățirea colaborării dintre diferiții operatori economici de pe continent și apoi la nivel global. Totuși, în numeroase domenii continuă să existe o mare varietate de măsurători și sisteme de măsurare. Din dorința de a îndepărta aceste obstacole din calea cooperării dintre europeni, Uniunea are o practică îndelungată de armonizare a sistemelor de măsurare. Directiva 2004/22 a reprezentat un pas important în această acțiune. Pe măsură ce ne pregătim să revizuim legislația, o serie de instrumente care se dovedesc acum a fi caduce ar trebui eliminate pentru a ameliora lizibilitatea. Am susținut acest text deoarece implică o ajustare binevenită a legislației privind metrologia.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu necesitatea simplificării acquis-ului comunitar și a actualizării directivelor care nu mai sunt relevante, adaptându-le la perioada în care trăim. Directivele în cauză sunt caduce și nu contribuie la o mai bună reglementare. Comisia consideră că nu este necesară armonizarea legislației privind metrologia, deoarece consideră că există cooperare suficientă între statele membre și că situația actuală a recunoașterii comune a normelor pe baza parametrilor internaționali ai diferitelor state membre este satisfăcătoare. Totuși, trebuie să ia în considerare faptul că va fi în detrimentul nostru să avem lacune în regulamentele din acest domeniu și că nu ar trebui să contribuim la producerea incertitudinilor juridice.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Raportul în discuție tratează posibilitatea retragerii a până la opt directive privind metrologia din șase sectoare, în vederea simplificării corpusului legislației europene din acest domeniu: contoarele de apă rece pentru apă nepotabilă (Directiva 75/33/CEE); alcoolmetrele și tabelele alcoolmetrice (Directivele 76/765/CEE și 76/766/CEE); greutățile de precizie medie și, respectiv, peste medie (Directivele 71/317/CEE și 74/148/CEE); manometrele pentru măsurarea presiunii în pneurile autovehiculelor (Directiva 86/217/CEE); măsurarea masei hectolitrice a cerealelor (Directiva 71/347/CEE) și calibrarea rezervoarelor de nave (Directiva 71/349/CEE).

Comisia conchide cu privire la diferitele opțiuni existente pentru aceste opt directive analizate - abrogare completă, abrogare cu condiționări și status quo - că nicio opțiune nu se impune. Cu toate acestea, din motive ce țin de asigurarea unei mai bune reglementări, Comisia este în favoarea abrogării complete a tuturor directivelor, cu alte cuvinte este în favoarea unei noi reglementări în cadrul instrumentelor de măsurare.

Eu susțin această alegere a Comisiei din punctul de vedere al excelenței legislative, deși consider că statele membre ar trebui să dispună de timp suficient ca să analizeze consecințele posibile în contextul revizuirii ample a actului legislativ fundamental din acest domeniu, respectiv, Directiva privind mijloacele de măsurare (Directiva 2004/22/CE).

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Unul dintre obiectivele UE este un acquis comunitar simplu și actualizat. Nu are sens să menținem norme care sunt complet caduce. Referitor la metrologie, se consideră că nu este necesară armonizarea, deoarece legislația existentă este o recunoaștere comună a regulilor bazate pe parametrii internaționali ai diferitelor state membre. Totuși, este important să nu se creeze lacune în legislație, ca să nu existe incertitudine juridică.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea acestui raport referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de abrogare a celor opt directive ale Consiliului privind metrologia și, ca și raportoarea, susțin obiectivul general al unei mai bune reglementări. Susțin și opinia că „statele membre ar trebui să dispună de mai mult timp pentru a cerceta dacă abrogarea directivelor ar produce incertitudine juridică”. Cred că aceste directive privind instrumentele de măsurare trebuie abrogate și simplificate prin revizuirea temeiului juridic al metrologiei: Directiva privind mijloacele de măsurare. Cred că, în general, este un pas pozitiv în direcția simplificării legislației UE, deoarece va îmbunătăți accesul cetățenilor la această legislație și va face posibilă desfășurarea activității în acest domeniu în mod mult mai eficient.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) În prezent, opt directive UE reglementează metrologia în șase domenii diferite. Astfel, din motive vizând o mai bună legiferare, Comisia propune să abrogăm directivele. Conform Comisiei, armonizarea nu este necesară, deoarece situația actuală a recunoașterii reciproce a normelor naționale funcționează satisfăcător. Cu toate acestea, raportoarea consideră că statele membre ar trebui să dispună de mai mult timp pentru a cerceta dacă revocarea directivelor va produce incertitudine juridică. Am votat în favoarea raportului, deoarece problemele privind incertitudinea juridică vor fi luate în considerare de raportoare.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Abrogarea directivelor europene înseamnă, în principiu, crearea unui vid de reglementare în cadrul sistemului Uniunii Europene, însă modernizarea unui sistem cum este cel al directivelor privind metrologia este, cu siguranță, un pas în direcția unui sistem comun mai amplu și mai actualizat. Din acest motiv, am votat în favoarea raportului de abrogare a celor opt directive ale Consiliului privind metrologia. Principiul împărtășit de Consiliu și de Comisie se află, totuși, într-un echilibru fragil, deoarece fiecare stat membru va trebui să se bazeze pe recunoașterea reciprocă a standardelor naționale, evitând să genereze probleme pentru întreprinderile din sector care se bazează pe normele metrologice până la adoptarea revizuirii directivei privind instrumentele de măsurare, prin care se va armoniza legislația relevantă la nivel european.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu poziția raportoarei, care susține o mai bună reglementare în domeniul metrologiei.

Comisia a favorizat abrogarea completă a celor opt directive privind metrologia. Cu toate acestea, poziția raportoarei este mai echilibrată, oferind statelor membre mai mult timp pentru a cerceta dacă abrogarea directivelor ar produce incertitudine juridică, ceea ce ar face necesară armonizarea reglementărilor europene în materie de metrologie. Astfel, este stabilită o perioadă de tranziție pentru a se analiza posibilele consecințe ale abrogării directivelor, precum și necesitatea de a revizui directiva fundamentală din acest domeniu (Directiva 2004/22/CE).

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. − (IT) Sunt de acord cu raportoarea, dna Weisgerber, care pledează pentru obiectivul general al unei mai bune reglementări. Totuși, în privința acestei propuneri, nu este foarte clar care va fi cea mai bună opțiune. Comisia conchide în evaluarea de impact realizată, cu privire la diferitele opțiuni existente pentru aceste opt directive referitoare la metrologie (abrogare completă, abrogare cu condiționări, status quo), că „nicio opțiune nu se impune”.

Cu toate acestea, din motive ce țin de asigurarea unei mai bună reglementări, Comisia este în favoarea abrogării complete a tuturor directivelor (bazându-se pe recunoașterea reciprocă a legislațiilor naționale) față de armonizare, respectiv o nouă reglementare a Directivei privind mijloacele de măsurare. Din nou, sunt de acord cu raportoarea, care consideră că statele membre ar trebui să dispună de mai mult timp pentru a cerceta dacă abrogarea directivelor va produce incertitudine juridică, ceea ce face necesară armonizarea reglementărilor europene.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Abrogarea tuturor celor 8 directive va conduce, cel mai probabil, la creșterea sarcinilor administrative, întrucât statele membre vor fi în măsură să introducă dispoziții naționale de implementare a mijloacelor de măsurare prevăzute în directivele ce se abrogă. Nici directivele ce se abrogă și nici cele ce rămân în vigoare nu îmbunătățesc nivelul comun al protecției consumatorului. Numai modificarea lor ar putea asigura acest lucru. Consider că statele membre ar trebui să dispună de mai mult timp pentru a cerceta dacă abrogarea directivelor ar produce incertitudine juridică, ceea ce ar face necesară armonizarea reglementărilor europene si susțin propunerea raportoarei ca procesul sa se finalizeze la 1 mai 2014. Prin urmare, am votat acest raport deoarece se optează pentru o soluție prin care directivele să fie abrogate, dar se furnizează, totodată, suficient timp pentru analizarea consecințelor posibile în contextul revizuirii ample a actului legislativ fundamental în acest domeniu, Directiva privind mijloacele de măsurare (2004/22/CE).

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu obiectivul general de asigurare a unei mai bune reglementări în domeniul metrologic. Totuși, cred că este recomandabil să se efectueze o analiză mai atentă, deoarece o standardizare pripită ar putea produce mai multă confuzie și incertitudine juridică decât beneficii.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Cu acest vot, PE arată că este în favoarea obiectivului general de asigurare a unei mai bune reglementări. Totuși, în privința acestei propuneri, nu este foarte clar care va fi cea mai bună opțiune. Comisia conchide în evaluarea de impact realizată, cu privire la diferitele opțiuni existente pentru aceste opt directive referitoare la metrologie (abrogare completă, abrogare cu condiționări, status quo), că „nicio opțiune nu se impune”. Cu toate acestea, din motive ce țin de asigurarea unei mai bune reglementări, Comisia este în favoarea abrogării complete a tuturor directivelor (bazându-se pe recunoașterea reciprocă a legislațiilor naționale) fața de armonizare, respectiv o nouă reglementare a Directivei privind mijloacele de măsurare. Opinia PE este că statele membre ar trebui să dispună de mai mult timp pentru a cerceta dacă abrogarea directivelor va produce incertitudine juridică, ceea ce face necesară armonizarea reglementărilor europene.

În consecință, am adoptat o soluție prin care directivele să fie abrogate, dar furnizând totodată suficient timp pentru analizarea consecințelor posibile în contextul revizuirii ample a actului legislativ fundamental din acest domeniu, Directiva privind mijloacele de măsurare (2004/22/CE).

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. − (DE) Am votat în favoarea raportului deoarece aduce o contribuție semnificativă la reducerea birocrației, un subiect care este frecvent adus în discuție, și permite ca mai mult de 20 de directive care sunt caduce și nu mai sunt folositoare să fie abrogate. Aceasta este abordarea corectă pentru atingerea obiectivului unei Europe mai simple și mai uniforme.

Raport: Zita Gurmai, Alain Lamassoure (A7-0350/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. − (LT) Am fost de acord cu această rezoluție importantă pentru că sunt convinsă că inițiativa europeană a cetățenilor va constitui un instrument puternic de definire a agendei politice și va provoca dezbateri transfrontaliere mai ample în UE. Inițiativa cetățenilor le oferă cetățenilor europeni dreptul de a formula o propunere legislativă. Pentru ca această inițiativă să fie eficientă, organizatorii unei inițiative a cetățenilor europeni ar trebui să se reunească într-un comitet al cetățenilor format din persoane provenind din state membre diferite. Acest fapt va garanta că chestiunile ridicate sunt într-adevăr europene, având în plus și avantajul de a ajuta la colectarea semnăturilor încă de la început. Consider că inițiativa cetățenească va fi o reușită numai dacă regulamentul UE este inteligibil și aplicabil cu ușurință din punctul de vedere al cetățeanului, necreând obligații excesive și frustrări pentru organizatori. La fel de important este să se asigure conformitatea procesului cu cerințele UE în materie de protecție a datelor, precum și transparența totală, de la început până la sfârșit. Inițiativa cetățenilor europeni este un nou instrument al democrației participative la scară continentală și, prin urmare, trebuie acordată atenție deosebită campaniilor de comunicare și informare vizând sensibilizarea cu privire la inițiativa cetățenilor europeni.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Compromisul dintre Parlamentul European și Consiliu în privința regulamentului referitor la așa-numita inițiativă a cetățenilor, care a fost însoțit de discuții ridicol de victorioase despre consolidarea instituțiilor democratice ale UE, nu este decât o încercare jignitoare de manipulare și amăgire a oamenilor. Inițiativa, denumită în mod înșelător „a cetățenilor”, nu este numai inutilă, dar se poate dovedi și periculoasă pentru oameni. În afara unor cerințe de procedură convenite care implică strângerea a 1 000 000 de semnături prin care i se solicită Comisiei să ia o inițiativă legislativă, aceasta este, în principiu, neschimbată: Comisia nu are nicio obligație să propună inițiativa legislativă și nu are nicio răspundere în privința conținutului acesteia.

În schimb, acest tip de „inițiativă cetățenească”, îndrumată și manipulată de mecanismele de capital și sistemele politice burgheze, poate fi folosită de organismele UE ca să justifice cele mai antipopulare și reacționare alegeri ale UE, precum și monopolurile, prin invocarea unei solicitări aparent „populară”. Mai mult decât atât, acest tip de „inițiativă” va fi folosită pentru ca semnăturile, memorandumurile și cererile să fie orientate împotriva maselor populare organizate și a mișcărilor clasei muncitoare, demonstrațiilor în masă și a diferitelor forme de luptă. Diferitele „inițiative cetățenești” nu pot ascunde latura reacționară a UE și nici nu vor putea să inverseze tendința de extindere a luptei de clasă și cea a maselor populare.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Inițiativa cetățenească a fost promisă în Tratatul de la Lisabona și, în prezent, este pusă, în cele din urmă, în aplicare. Această nouă formă de participare la elaborarea politicii Uniunii Europene permite cetățenilor europeni să abordeze direct Comisia, solicitându-i să înainteze o propunere cu privire la aspecte de interes pentru ei, cu condiția ca acestea să fie în limitele competențelor conferite UE. Nu așteptam decât introducerea regulamentului de procedură pentru ca acest nou drept al cetățenilor europeni să devină realitate. Acest lucru s-a înfăptuit, iar eu am susținut propunerea cu ocazia votului. Un „comitet al cetățenilor”, format din persoane provenind din cel puțin șapte state membre poate înregistra o inițiativă la Comisie. Ulterior, se poate începe procesul de colectare a semnăturilor, pe suport de hârtie sau în format electronic. Cele un milion de semănături necesare trebuie să provină de la cel puțin un sfert dintre statele membre ale UE și trebuie obținute în termen de 12 luni. Statele membre vor verifica declarațiile de sprijin. Toate semnăturile trebuie depuse de cetățeni din Uniunea Europeană cu drept de vot la alegerile pentru Parlamentul European. În cele din urmă, Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, va avea ultimul cuvânt cu privire la adoptarea sau nu a procedurii.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Susțin decizia adoptată de Parlamentul European cu privire la dreptul inițiativei cetățenilor europeni de a înainta o propunere legislativă. Se consideră că introducerea inițiativei va crea o legătură directă între cetățeni și instituții, acoperind golul care le separă și determinând instituțiile UE să se ocupe de problemele concrete, importante pentru cetățeni. Prin intermediul inițiativei cetățenilor, aceștia pot invita în mod direct Comisia Europeană ca să prezinte o propunere de act legislativ. Comisia va fi cea care va hotărî modalitatea de acționare în urma unei inițiativei cetățenești de succes. Parlamentul va putea să contribuie la atingerea acestor obiective prin organizarea de audieri publice sau prin adoptarea de rezoluții. Deoarece este o inițiativă nouă, ar fi util ca Comisia să prezinte un raport cu privire la punerea în aplicare a acesteia la intervale de trei ani, și, dacă este cazul, să propună o revizuire a legislației. Pentru a asigura aplicarea eficientă a inițiativei ar trebui evitate procedurile administrative complicate. De asemenea, este necesar să garantăm conformitatea procesului cu cerințele UE privind protecția datelor.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) După obținerea unui compromis cu privire la normele de reglementare a inițiativei cetățenilor europeni, raportul a fost adoptat cu o foarte mare majoritate: 628 pentru și numai 15 împotrivă și 24 de abțineri. Sunt încântat de acest vot, care introduce posibilitatea ca, începând cu anul 2012, cetățenii europeni să își facă și mai bine auzite vocile. Conceptul este simplu, este un fel de petiție la nivel european: un comitet al cetățenilor, format din membri provenind din cel puțin șapte state membre, vor avea la dispoziție un an ca să strângă un milion de semnături cu privire la un subiect de interes public, care necesită atenția Comisiei. Comisia trebuie, apoi, să decidă, în termen de trei luni, dacă, în opinia sa, o propunere legislativă cu privire la problema respectivă este oportună și trebuie să își argumenteze decizia. Putem să fim împotriva câtorva dintre condițiile obținute de statele membre, cum ar fi cerința de a fi cetățean european, nu pur și simplu rezident în Uniunea Europeană, pentru a putea semna petiția; sau opțiunea ca statele să solicite cărțile de identitate ale cetățenilor pentru a verifica semnăturile. Cu toate acestea, inițiativa cetățenilor este o idee pozitivă și un pas în direcția democrației participative, pe care trebuie să o punem acum în practică.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece inițiativa cetățenilor europeni, introdusă în Tratatul de la Lisabona, este un pas important în direcția unor relații mai strânse între Uniunea Europeană și cetățenii europeni. Noua inițiativă le va acorda cetățenilor drepturi de inițiativă politică similare cu cele de care beneficiază deja Consiliul de Miniștri și Parlamentul European. În plus, le va oferi cetățenilor un mijloc de a se face auziți, permițându-le să prezinte instituțiilor europene anumite aspecte de interes. Acest flux bidirecțional este reciproc benefic. Odată cu introducerea inițiativei, va exista o garanție că instituțiile Uniunii Europene vor aborda probleme concrete, importante pentru cetățeni. Mai mult, Parlamentul European va putea să ajute cetățenii să-și atingă obiectivele utilizând toate mijloacele de care dispune pentru a susține inițiativele cetățenilor pe care le selectează, în special prin organizarea de audieri publice și prin adoptarea de rezoluții.

În același timp însă, Uniunea Europeană trebuie să garanteze conformitatea procesului cu cerințele UE în materie de protecție a datelor, precum și transparența totală, de la început până la sfârșit. Vom putea să câștigăm încrederea cetățenilor și să stimulăm interesul acestora în activitatea Uniunii Europene numai garantând un mediu sigur în care aceștia să-și poată prezenta propunerile.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Inițiativa cetățenească, prin care un milion de europeni au drept de inițiativă legislativă, aduce conceptul de democrație participativă, prevăzut, de altfel, în Tratatul de la Lisabona, în Uniunea Europeană. Este un nou pas important pe care UE îl face, iar Parlamentul va primi, astfel, semnale de la cetățenii pe care îi reprezintă dacă își face treaba bine sau nu. Este salutar faptul că Parlamentul a încercat, pe cât posibil, să facă procedura de inițiativă legislativă a cetățenilor UE cât mai facilă și ușor de utilizat, pentru ca ea chiar să fie utilizată de aceștia. Nu am fi avut nevoie de o procedură complicată care nu ar fi adus decât frustrarea cetățenilor UE.

Cererile-cheie ale Parlamentului au fost acceptate, ca de exemplu aceea de a verifica admisibilitatea de la bun început, în loc de a o verifica după prima colectare a 300 000 de semnături. Consider că este o victorie a Parlamentului și a cetățenilor UE faptul că numărul minim de state membre din care trebuie să se strângă semnături este de o pătrime dintre acestea și nu o treime cum se propusese inițial. Sper ca, din 2012, când intră în vigoare decizia Parlamentului, să existe cât mai multe inițiative din partea cetățenilor UE.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului referitor la inițiativa cetățenilor, știind foarte bine că este un simplu mijloc de exprimare a voinței cetățenilor europeni și nu un mijloc puternic de participare la politicile actuale sau de modificare a acestora. Comisia a încercat până la sfârșit să limiteze acest drept civil specific și, astfel, textul final nu reflectă adevăratele ambiții, introducând, de pildă, proceduri deosebit de complexe pentru exercitarea acestui drept. Din păcate, au fost respinse amendamente importante introduse de Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică și, drept urmare, inițiativele nu pot fi semnate de rezidenți UE care nu sunt cetățeni ai statelor membre, eliminându-se, astfel, participarea egală a rezidenților, indiferent de naționalitate, și nu există nicio garanție că semnăturile vor corespunde numerelor cărților de identitate ale semnatarilor.

Totuși, textul final este o versiune mult mai bună decât textul propus inițial, deoarece stabilește minimul la un sfert dintre statele membre, propune ca inițiativele să fie înregistrate imediat și solicită Comisiei să organizeze audieri publice pentru fiecare inițiativă de succes și să garanteze transparența absolută în privința finanțării fiecărei inițiative.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Am considerat întotdeauna această inițiativă ca fiind una dintre cele mai importante inovații ale Tratatului de la Lisabona. Posibilitatea ca un milion de cetățeni ai unui număr semnificativ de state membre să înainteze o inițiativă legislativă ar trebui să contribuie la consolidarea cetățeniei europene a societății civile organizate la nivelul UE. Am subliniat sfera de cuprindere a acestei măsuri, având în vedere că deputații din Parlamentul European nu au drept de inițiativă legislativă. Sper că aplicarea practică a acestei inițiative legislative nu se dovedește a fi excesiv de birocratică, descurajând recursul la acest nou instrument.

  Cornelis de Jong (GUE/NGL), în scris. − Deși susțin pe deplin inițiativa cetățenilor europeni, am votat împotriva rezoluției legislative finale pentru că sunt dezamăgit de cât de puține au fost obținute, în cele din urmă, prin acest instrument promițător. Nu sunt de acord în special cu prevederea care obligă semnatarii din majoritatea statelor membre să furnizeze numărul cărții de identitate. Sunt și împotriva restricționării participării la inițiativa cetățenilor numai la cetățenii UE.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Adoptarea normelor de bază ale „inițiativei cetățenești”, stabilite în Tratatul de la Lisabona reprezintă un nou pas în direcția democrației directe din Europa. În viitor, Comisia va trebui să ia în considerare elaborarea unei noi legi europene atunci când există o solicitare în acest sens din partea unui milion de cetățeni provenind din cel puțin un sfert dintre toate statele membre. Prin urmare, acest nou instrument oferă cetățenilor europeni posibilitatea de a influența cu adevărat procesul legislativ, aducând la nivel european o cerere sau îngrijorare ridicată la nivelul cetățenilor. Este o victorie pentru mișcarea noastră, care a solicitat mereu apropierea Uniunii Europene de cetățenii săi prin construirea unei Europe mai solide, mai transparente și mai accesibile.

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. – (FR) Sunt bucuroasă că, împreună cu marea majoritate a deputaților, am votat în favoarea raportului cu privire la „inițiativa cetățenilor”, care introduce un grad fără precedent de participare populară la procesul legislativ al UE. Într-adevăr, acordând unui milion de cetățeni drept de inițiativă politică, Parlamentul dă un bun exemplu de democrație participativă. Acum, calea pentru Uniunea Europeană este următoarea: trebuie să se apropie și mai mult de cetățenii săi.

  Martin Ehrenhauser (NI), în scris. − (DE) Câteva mici îmbunătățiri au fost aduse față de proiectul inițial. Prin urmare, am votat în favoarea raportului. Totuși, aș dori să spun că, deși dispunem de această inițiativă a cetățenilor lipsită de putere, în UE există, încă, un deficit democratic evident, care nu are nicio formă de democrație directă. Prin urmare, următorul pas trebuie să fie introducerea referendumurilor obligatorii pentru inițiativele de succes. Includerea unei audieri publice obligatorii pentru inițiatorii petiției, implicând Comisia și Parlamentul, este binevenită. Acum, statele membre trebuie să pună rapid în aplicare inițiativa cetățenilor, fără să mai piardă timp sau să introducă birocrație excesivă.

Controlul cărților de identitate de către autorități locale, astfel cum se procedează în cazul referendumurilor naționale, nu va fi necesar pentru verificarea declarațiilor de sprijin. Autoritățile electorale naționale ar trebui să se bazeze pe o verificare prin sondaj, astfel cum a propus Parlamentul European.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la proiectul de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind inițiativa cetățenească, una dintre cele mai relevante prevederi introduse de Tratatul de la Lisabona, conform căreia un milion de cetățeni pot solicita Comisiei să înainteze anumite propuneri legislative. Propunerea adoptată de Parlamentul European ar trebui să permită ca normele privind inițiativa cetățenească să fie mai clare, mai simple și mai ușor de aplicat.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Inițiativa cetățenilor, aprobată astăzi, este încă un pas în direcția instituirii unei Europe clădite pentru oameni și de oameni, consolidându-i caracterul democratic și transparența și încurajând apropierea Europei de cetățenii săi și o societate civilă mai activă, mai interesată și mai participativă. Din acest moment, cetățenii europeni vor putea să înainteze o solicitare Comisiei Europene, pentru ca aceasta să prezinte o propunere legislativă într-o anumită problemă, cu condiția întrunirii unui număr minim de semnatari provenind din cel puțin o cincime dintre statele membre.

Cu toate acestea, trebuie să-mi exprim uimirea cu privire la excluderea entităților colective și a organizațiilor din rândul „organizatorilor” [articolul 2 alineatul (3)], gândindu-mă, în special, la ONG-uri și la partidele politice, organizații fondatoare ale democrației reprezentative, precum și cu privire la terminologia aleasă – „comitet al cetățenilor” – pentru identificarea grupurilor de organizatori.

De asemenea, sunt deconcertat de încercarea de a stabili vârsta minimă a semnatarilor la 16 ani, în condițiile în care, în majoritatea statelor membre, dreptul de vot, activ sau pasiv, se obține la vârsta majoratului, respectiv la 18 ani. Astfel cum a propus Comisia în secțiunile 7 și 2 ale articolului 3 al propunerii, acesta ar trebui să fie etalonul.