Stenograma dezbaterilor

Luni, 17 ianuarie 2011 - Strasbourg

13. Consecințele în Uniunea Europeană ale incidentului privind hrana pentru animale contaminată cu dioxină (dezbatere)

  Președintă. – Următorul punct de pe ordinea de zi este declarația Comisiei referitoare la incidentul privind hrana pentru animale contaminată cu dioxină și impactul acestuia în Uniunea Europeană.

  John Dalli, membru al Comisiei. – Dnă președintă, după cum bine știți, Anul Nou a început cu un incident grav de contaminare cu dioxină a hranei pentru animale în Germania. Serviciile Comisiei au monitorizat îndeaproape evoluția și în deplină cooperare cu autoritățile germane competente.

Am început deja să luăm în considerare posibile măsuri care vor garanta că sistemul nostru de siguranță de înaltă calitate privind alimentele și hrana pentru animale va deveni și mai eficient. Dar permiteți-mi să încep cu faptele incidentului: incidentul a fost descoperit atunci când un producător de hrană pentru animale combinată a notificat autoritățile germane competente, la 22 decembrie 2010, după ce a primit rezultatul analitic de la un laborator, că un eșantion s-a dovedit a fi neconform cu legislația UE în urma testelor de autocontrol.

Între mijlocul lunii noiembrie și mijlocul lunii decembrie a anului trecut, un producător de biomotorină a livrat șapte loturi de acizi grași destinați uzului industrial unui producător de grăsime comestibilă care produce, de asemenea, grăsimi de uz industrial. Această societate din urmă era, în același timp, producător înregistrat de grăsime comestibilă; aparent, a avut loc un amestec de grăsimi comestibile și grăsimi industriale. Patru dintre aceste loturile livrate în a doua jumătate a lunii noiembrie s-au dovedit mai târziu a fi contaminate cu dioxină. Celelalte trei loturi livrate fabricilor de hrană pentru animale în prima jumătate a lunii decembrie 2010 nu au fost contaminate.

Cu toate acestea, până când acest lucru a fost verificat și din motive de precauție, toate loturile au fost considerate și tratate ca potențial contaminate. Un total de aproximativ 2 300 de tone de grăsime comestibilă potențial contaminată a fost livrată către 25 de producători de hrană pentru animale din Germania. Nu au fost efectuate livrări de grăsimi comestibile în afara Germaniei.

Între 100 000 și 200 000 de tone de hrană pentru animale conținând între 2 % și 10 % din grăsimea potențial contaminată au fost livrate către aproximativ 4 800 de ferme din Germania. Ca o măsură strict de precauție, toate fermele au fost blocate; activităților lor comerciale au fost suspendate; acestea erau ferme de găini ouătoare, de păsări de curte pentru îngrășare, de gâște, de porci, de vaci de lapte, de bovine și de iepuri. În Franța și Danemarca au fost livrate, de asemenea, furaje potențial contaminate pentru găinile de reproducție.

Până la deblocarea fermelor nu pot fi introduse pe piață produse alimentare de origine animală din fermele blocate. Aceasta se poate întâmpla doar după ce se asigură prin rezultatele analizelor și investigațiilor că fermele nu sunt contaminate la niveluri superioare celor prevăzute de legislația UE. În prezent, dintre aceste 4 800 de ferme care au fost inițial blocate, 939 de ferme – majoritatea unități de păsări și de porci – rămân blocate. Se pare că nu au fost comercializate sau exportate alimente contaminate din Germania de la notificarea incidentului, cu câteva excepții.

În final, rezultatele analitice au arătat că produsele au fost conforme cu legislația UE. Acesta este un exemplu al eficienței sistemului de trasabilitate al UE și vom continua să fim vigilenți în acest sens.

Elementul norocos al acestui incident este că nivelurile de dioxină observate în produsele alimentare în care au fost depășite limitele UE nu au fost foarte ridicate, ceea ce înseamnă că nu este așteptat niciun risc imediat pentru consumatori ca urmare a consumului, dacă este cazul, de produse contaminate într-o perioadă scurtă de timp.

Ce a făcut Comisia pentru a ajuta la gestionarea incidentului? Serviciile mele au fost în contact permanent cu autoritățile germane și au transmis imediat toate informațiile către statele membre, prin intermediul Sistemului de alertă rapidă pentru alimente și hrana pentru animale. Acestea au fost de asemenea în legătură cu autoritățile competente din țările terțe, oferind o imagine clară a incidentului pentru partenerii noștri comerciali. Mai mult, oficiali ai Comisiei s-au întâlnit cu părțile interesate din industria grăsimilor și cea a uleiurilor pentru a explora noi modalități de consolidare suplimentară a monitorizării dioxinelor în hrana pentru animale.

La data de 6 ianuarie, am contactat personal ministrul federal german al alimentației, agriculturii și protecției consumatorului, dna Ilse Aigner, și am schimbat opinii cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru a evita contaminarea și incidente similare pe viitor. Astăzi, am contactat din nou ministrul german, întrucât am fost preocupat de știrile recente din weekendul trecut, potrivit cărora un producător de hrană pentru animale nu a furnizat o listă completă a fermelor care au primit hrana pentru animale potențial contaminată, și a furnizat informații incorecte în ceea ce privește utilizarea grăsimii comestibile în hrana pentru animale combinată, rezultând o blocare suplimentară a câteva sute de ferme.

Această situație vizează încălcarea foarte gravă a dispozițiilor UE privind siguranța alimentelor. Permiteți-mi să spun clar: autoritățile germane sunt pe deplin angajate în abordarea acestei contaminări și fac tot posibilul pentru a trata urgent și decisiv această situație.

Sunt informat că acestea pun la dispoziție o capacitate suplimentară pentru testare, astfel încât acest lucru să fie realizat și finalizat în cel mai scurt timp posibil. Cu toate acestea, este important ca implicațiile mai ample privind abordarea siguranței alimentelor pentru animale la nivelul UE să fie, de asemenea, soluționate urgent. Din acest motiv, o echipă de la Oficiul Alimentar și Veterinar va vizita Germania săptămâna viitoare pentru a asista autoritățile germane și pentru a obține informații care să ne ajute să înțelegem modul în care această contaminare s-a întâmplat și cum poate fi evitată pe viitor. Autoritățile germane sunt informate și au fost de acord cu această vizită. Știu că putem conta pe cooperarea deplină a colegilor noștri germani.

Acest incident va fi discutat, de asemenea, în cadrul Consiliului pentru Agricultură, care va avea loc la Bruxelles lunea viitoare, la 24 ianuarie. După cum am menționat deja, reflectăm cu privire la măsuri, inclusiv la cele legislative.

Incidentul a subliniat necesitatea de a asigura eficacitatea sistemelor naționale de control care stau la baza încrederii tuturor statelor membre ale UE și a țărilor terțe în măsurile noastre privind siguranța alimentelor și a furajelor. Pentru a soluționa această problemă, explorez posibilitatea de a stabili o separare strictă a producției de grăsimi și uleiuri destinate hranei pentru animale și produselor alimentare de producția de grăsimi și uleiuri pentru uz industrial, și am în vedere posibilitatea introducerii unor cerințe legale privind controalele consolidate cu privire la dioxine în diferite etape ale lanțurilor alimentare animale.

Sunt încrezător că aceste măsuri, atunci când sunt aprobate și adoptate, vor aduce îmbunătățirile necesare sistemelor noastre, deja solide, de siguranță a alimentelor și a furajelor.

  Albert Deß, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă președintă, dle comisar, vă mulțumesc dle comisar pentru prezentarea bazată pe fapte a acestui scandal privind dioxina din Germania. Mă face să mă simt extrem de supărat, inclusiv în calitatea mea de agricultor, faptul că, din nou, ne confruntăm cu scandaluri de acest tip în care cauza poate fi atribuită aparent neglijenței, dar și activității infracționale. Putem pune în aplicare oricât de multe legi și regulamente dorim – în Europa avem unele dintre legile cele mai stricte privind producția de produse alimentare și cele mai mici valori-limită pentru ingrediente care ar putea dăuna sănătății consumatorilor noștri – dar încă nu suntem imuni la astfel de pericole.

De aceea, trebuie să existe, de asemenea, o cerință – și statele membre sunt, de asemenea, responsabile pentru acest lucru – potrivit căreia, dacă procurorul stabilește că este implicată o activitate infracțională, amploarea sancțiunii să fie crescută în mod substanțial. Astfel de persoane nu trebuie să scape cu o amendă – se impun pedepse cu închisoarea aici. Acestea trebuie să fie înlăturate, astfel încât să nu poată provoca din nou un astfel de dezastru.

Dle comisar, sunt foarte mulțumit că ați recunoscut că autoritățile germane au adoptat măsurile corespunzătoare – aceasta a fost și impresia mea în Germania. A existat o anumită agitație politică cu privire la faptul că această chestiune nu a fost abordată corect. Trebuie cu toții să ne unim și, dacă este necesar, să completăm prevederile stricte pe care le avem în vigoare.

Ați menționat o chestiune specială cu privire la care aveți sprijinul nostru deplin. Și eu – și vorbesc și în numele grupului meu – sunt în favoarea introducerii separării stricte a producției alimentare de producția de alte produse, pentru a preveni ca astfel de amestecuri să aibă loc. Aveți sprijinul nostru, dle comisar, atunci când vine vorba de îmbunătățirea continuă a prevederilor și a regulamentelor noastre, care să ne permită să prevenim mai bine astfel de scandaluri pe viitor.

  Ulrike Rodust, în numele Grupului S&D. – (DE) Dnă președintă, dle comisar, sunt destul de surprinsă de observațiile dvs. Percepția mea asupra presei – cel puțin în Germania – este oarecum diferită. Și eu sunt extrem de furioasă pentru că, încă o dată, ne confruntăm cu scandaluri în domeniul siguranței produselor alimentare. Nu putem permite acest lucru. Sunt conștientă că reglementările și legile singure nu pot împiedica activitățile criminale în acest domeniu. Cu toate acestea, trebuie să facem tot ce putem pentru a le îngreuna cât mai mult posibil situația celor responsabili. Comisia trebuie să solicite statelor membre să revizuiască urgent nivelul sancțiunilor lor în acest domeniu. Manipularea intenționată și neglijentă a alimentelor și a hranei pentru animale nu trebuie să fie pedepsită cu sancțiuni minore. Adesea, amenda este atât de scăzută în comparație cu profitul obținut din banii murdari.

De asemenea, este extrem de important ca numărul de inspectori de stat să crească. Exemplul actual în Germania demonstrează foarte bine că principiul autoverificării are deficiențe majore. Aș dori să subliniez faptul că principiul „poluatorul plătește” trebuie să fie aplicat în mod consecvent pe parcursul întregului lanț – de la jgheab la masă. La urma urmei, siguranța alimentelor noastre începe cu hrana pe care o dăm animalelor.

Persoanele nevinovate nu ar trebui să sufere consecințele comportamentului criminal al altora. Până acum, nu este clar cine va plăti pentru pierderile suferite de agricultori ca urmare a scandalului privind dioxina. Un lucru este sigur: nu vor fi poluatorii care au dat faliment, întrucât nu a rămas absolut niciun ban acolo. Acest lucru este inacceptabil. În această privință, ar trebui să fie avut în vedere un fond european la care toți producătorii ar trebui să contribuie. Problemele care tot apar în legătură cu siguranța produselor alimentare continuă să clarifice un lucru: pentru întregul lanț de producție, atât pentru produse alimentare, cât și pentru furaje, trebuie să asigurăm trasabilitatea completă. Reglementarea UE și cea națională trebuie să fie îmbunătățite în această privință.

  Corinne Lepage, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dnă președintă, dle comisar, am experimentat patru incidente de acest tip în Europa în termen de 10 de ani.

Deși trebuie să fim mulțumiți că sistemul nostru de alertă rapidă a funcționat în mod corespunzător, este complet inacceptabil faptul că acest tip de incident a avut loc. Starea de sănătate a consumatorilor europeni nu trebuie să fie variabila de ajustare într-un sistem care acordă prioritate reducerii costurilor și care, în esență, încurajează în mod indirect astfel de incidente atunci când sancțiunile sunt atât de mici ca în prezent.

Cu toate acestea, dle comisar, trebuie să avem încrederea concetățenilor noștri, după cum știți mai bine decât oricine. Ce măsuri intenționați să luați, în acest caz? Tocmai ați vorbit – iar acest lucru mă mulțumește – despre o cerință de a separa producția de uleiuri industriale și de cea de uleiuri pentru consum alimentar. Aceasta trebuie să fie o obligație, dle comisar, și nu doar o opțiune în procesul de fabricație; în acest fel, vom avea mult mai multă certitudine.

În al doilea rând, este total nedrept că producătorii pot declara starea de insolvență în acest fel. Ce măsuri putem lua, dle comisar, pentru a ne asigura că astfel de acte nu rămân nepedepsite? Responsabilitatea este, în continuare, cel mai bun gardian al securității.

În cele din urmă, ce măsuri intenționați să luați pentru a îmbunătăți supravegherea pusă în aplicare de statele membre? Alerta a fost dată la aproape trei săptămâni după ce aceste uleiuri au fost livrate. Desigur, nu este deloc vina Comisiei ci, pur și simplu, este o problemă pentru consumatori între timp. Credeți că putem îmbunătăți situația în această privință, dle comisar?

  Martin Häusling, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, este clar că încrederea consumatorilor a fost din nou grav zdruncinată și consumatorii se întreabă, în mod firesc, ce fac autoritățile naționale și ce face UE pentru a pune capăt activității acestor contaminatori. Spre deosebire de dl comisar, nu cred că a fost un accident sau o simplă întâmplare. Cred că în spatele acestei întâmplări există un sistem prin care anumite companii câștigă milioane dintr-un amestec de substanțe care nu aparțin de fapt hranei pentru animale. Acestea se sustrag apoi de la răspundere, iar agricultorii și consumatorii plătesc prețul.

Cred că acesta trebuie să fie punctul nostru de plecare, iar noi, desigur, trebuie, de asemenea, să ne întrebăm dacă controalele sunt efectuate în locul greșit? În Germania, există câteva companii din sectorul hranei pentru animale care lucrează cu grăsimi. De ce nu aplicăm controale-țintă acolo? De ce ne bazăm pe autocontroale și primim valori mai degrabă aleatoriu, care necesită ulterior controale de stat care urmează să fie efectuate ex-post? Cu alte cuvinte, avem nevoie de o formă de monitorizare pe bază de risc în toată Europa. Prin urmare, dle comisar, întrebarea mea pentru dvs. este: ce face Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (AESA) în această privință? Este acesta un caz german sau există alte cazuri în Europa care probabil încă trebuie să fie descoperite?

Cred că suntem de acord că avem nevoie de o listă pozitivă a ceea ce hrana pentru animale poate să conțină. Avem nevoie de norme stricte de autorizare pentru companii și avem nevoie de o obligație de răspundere și de separare a fluxurilor de mărfuri. Cu toate acestea, consider – iar acest lucru trebuie să fie reiterat aici – că avem nevoie, de asemenea, de o schimbare fundamentală, desigur, în multe domenii de politică, deoarece, la sfârșitul zilei, hrana pentru animale trebuie să provină de pe câmpurile noastre, și nu de la întreprinderile industriale. Agricultorii trebuie să știe ce hrană oferă animalelor lor și, de asemenea, consumatorii trebuie să știe de unde provine hrana pentru animale. Trebuie să ne asigurăm că așa este. Putem, și trebuie, să începem reforma agricolă aici, prin schimbarea acestei situații încă o dată, deoarece, în cele din urmă, întreaga agricultură suferă ca urmare a daunelor cauzate aici de câțiva infractori care contaminează hrana pentru animale, iar noi trebuie să împiedicăm acest lucru, ca o chestiune de principiu.

  James Nicholson, în numele Grupului ECR. – Dnă președintă, împărtășesc în totalitate poziția în care mulți agricultori germani se regăsesc în prezent.

Am avut această experiență cu aproximativ doi ani în urmă în Irlanda de Nord, când am trecut printr-un exercițiu foarte asemănător. Persoanele care au suferit cu adevărat aici au fost agricultorii care nu au fost, de fapt, implicați în niciun fel. Cred că a fost menționat aici cuvântul „infractor”, și există persoane cu intenții criminale care au fost implicate în aceasta. Trebuie să ne întrebăm de ce o fac, și dacă o fac pentru a câștiga o mulțime de bani în plus, după cum afirmă dl Häusling. În cazul în care fac acest lucru, ar trebui să fie urmăriți penal.

Însă noi ar trebui să clarificăm faptul că nu cei care produc alimentele sunt responsabili. Responsabili sunt furnizorii de furaje ai celor care produc alimente. Trebuie să luăm măsuri împotriva acestor persoane pentru a ne asigura că acest fapt nu se întâmplă și pentru a restabili încrederea consumatorilor. Pot să înțeleg bine de ce încrederea consumatorilor ar trebui să fie zdruncinată în acest moment. După cum a spus cineva, acest lucru s-a întâmplat înainte și nu ar trebui permis să se întâmple din nou. Haideți să nu atacăm pur și simplu pe toate fronturile și să aducem o nouă legislație. Haideți să punem în aplicare ceea ce avem.

  Sabine Wils, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dnă președintă, măcinarea, amestecarea, înșelăciunea – acestea sunt cele trei cuvinte-cheie din industria hranei pentru animale în Germania. Începând cu anul 1999, numai în Germania au existat cinci scandaluri privind dioxina. Producătorii de hrană pentru animale și companiile mari de alimente nu sunt în mod evident preocupate de directivele UE și legislația națională atunci când vine vorba de a face profituri mari cu alimente ieftine. Concurența pentru cel mai mic preț de pe piața produselor alimentare este acerbă în Germania. Intenția este ca hrana pentru creșterea intensivă a animalelor să fie, prin urmare, cât mai ieftină posibil. Controale de stat sunt rareori efectuate asupra producătorilor de hrană pentru animale și de produse alimentare. Statul s-a bazat tot mai mult pe autoverificare de către producător și s-a scutit de cheltuiala angajării de personal calificat. În aceste condiții, deșeurile de grăsimi industriale contaminate cu dioxină au reușit să găsească drumul în hrana pentru animale și lanțurile de produse alimentare.

Actualul scandal privind dioxina ar fi putut fi prevenit dacă grăsimea ar fi fost testată pentru dioxine înainte de a fi amestecată în hrana pentru animale. Contaminarea ar fi fost apoi detectată la timp. Numeroși consumatori au fost contaminați acum încă o dată cu dioxină. Optzeci la sută din aportul nostru de dioxine intră în corpurile noastre prin intermediul produselor alimentare de origine animală – cu alte cuvinte, carne, lapte și ouă. Foodwatch solicită, pe bună dreptate, ca producătorii de hrană pentru animale să fie supuși obligației de a testa fiecare lot de ingrediente pentru hrana animalelor cu privire la existența dioxinelor și a PCB-urilor, înainte de a amesteca respectiva hrană pentru animale. Absolut niciun ingredient care nu este conform cu valorile-limită nu poate fi inclus în hrana pentru animale. Loturile foarte contaminate trebuie să fie distruse, și trebuie să fie posibil să se dovedească că acest lucru a fost făcut într-adevăr. Aceasta este singura modalitate de a preveni falsificarea și diluarea în continuare a produselor care contaminează.

Laboratoarele trebuie să fie, de asemenea, supuse obligației de a raporta autorităților naționale de supraveghere cazurile în care valorile-limită sunt depășite. Este necesar să introducem o cerință de etichetare pentru carne pentru a permite trasabilitatea acesteia. Scandalurile alimentare curente și anterioare din Germania au demonstrat că verificările de rutină efectuate de stat asupra producătorilor de hrană pentru animale și a producătorilor de animale sunt esențiale. Cum intenționați să puneți în aplicare acest lucru, dle comisar?

  Peter Liese (PPE). – (DE) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, consumatorii și agricultorii trebuie să fie mai bine protejați împotriva falsificatorilor iresponsabili de hrană pentru animale și grăsimi comestibile. Trebuie să punem capăt activității acestor falsificatori în întreaga Europă. Unul dintre colegii deputați în Parlamentul European tocmai a vorbit numai despre Germania, dar am avut, din păcate, scandaluri privind dioxina și altele similare în trecut în alte state membre, de asemenea.

În primul rând, este o chestiune care ține de procurorul public, deoarece acestea sunt acte criminale. Sper că procurorii din Germania și organizațiile din alte țări care ar putea fi, probabil, încă implicate – au fost menționate, de asemenea, Țările de Jos ca fiind parte din lanț – vor lucra mai repede decât procurorii din Irlanda. Acolo, persoanele responsabile pentru un scandal din 2008 au fost judecate doar acum. Trebuie să fim mai rapizi în această privință, în general.

Aș dori să solicit ca acest scandal – și este un scandal – să fie pus în contextul adecvat. Valorile au fost de maximum patru ori mai mari. Nu este bine, și există motive bune pentru care avem un nivel de precauție care nu trebuie depășit. Cu toate acestea, nivelul de precauție a fost ales în mod deliberat, astfel încât atingem intervalul în care prejudiciul pe termen lung a fost observat la experimentele pe animale numai la un nivel de 100 de ori peste această limită. Astfel, nu există niciun risc grav; este o chestiune de precauție.

În cazul scandalului din Belgia, în 1999, valorile au fost de 700 de ori mai mari decât valoarea-limită curentă în UE. Am redus, de asemenea, contaminarea cu dioxină în mediul înconjurător la o zecime din ceea ce a fost în 1990, prin măsuri luate de UE – de exemplu, prin legislația privind substanțele chimice, standarde îmbunătățite în legătură cu instalațiile de incinerare a deșeurilor etc. Cu toate acestea, avem nevoie de măsuri care trebuie luate în lanțul produselor alimentare în toată Europa. Este necesar să monitorizăm dioxina, să separăm grăsimile, în opinia mea, este necesară o cerință privind puritatea la nivelul UE pentru hrana pentru animale și o mai bună protecție pentru agricultorii care nu sunt în măsură să prevină repetarea unor astfel de neatenții și planuri criminale în lanțul produselor alimentare.

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D). – (PT) Dnă președintă, nu pot sublinia îndeajuns faptul că Europa are standarde de calitate fără îndoială mult mai riguroase pentru produsele alimentare decât oriunde altundeva în lume. Consumatorii noștri, piețele noastre de export și producătorii noștri, de asemenea, solicită toți să depunem un efort imens și investiții semnificative pentru a menține aceste standarde.

În cazul în care contaminarea care a avut loc recent în Germania s-ar fi întâmplat în multe alte părți ale lumii, sunt șanse să nici nu fi auzit de aceasta. Nu s-a întâmplat, totuși. S-a întâmplat chiar aici, în Uniunea Europeană. Ceea ce s-a întâmplat în Germania este inacceptabil, și nu numai că trebuie să fie investigat complet, dar autorii trebuie să fie, de asemenea, trași la răspundere pentru ceea ce pare a fi o infracțiune, mai degrabă decât un accident.

Originea contaminării rămâne încă neclară, iar acest lucru mi se pare foarte alarmant. Nu pare să existe nicio definiție clară a răspunderii autorităților germane pentru orice eșec cu privire la responsabilitățile lor de supraveghere. Se pare că faptul a ieșit la lumină ca urmare a unei comunicări din partea unei societăți, și nu prin intermediul controalelor efectuate de către autorități.

Persoanele responsabile de acest lucru nu au fost identificate, iar gravitatea situației cere elucidarea obiectivă din partea Comisiei.

  Britta Reimers (ALDE). – (DE) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, actualul incident cu dioxină este mai mult decât un scandal. Oamenii din Europa au arătat ce gândesc. Cât timp ne-am plâns că există o luptă extremă pentru prețuri și pentru supraviețuire în agricultură, alimentată de cererea insațiabilă pentru alimente mereu mai ieftine?

Pentru o lungă perioadă de timp, această luptă a fost mai mult decât pur și simplu un proces de rezistență. Indivizii recurg tot mai des la mijloace și metode criminale. Cu toate acestea, drept urmare, în final vom pierde cu toții. Putem adopta mai multe legi și directive, putem efectua mai multe controale la costuri și mai mari, putem impune sancțiuni mai severe – niciunul dintre aceste lucruri nu va reuși împotriva energiei criminale alimentate de o astfel de luptă grea pentru existență.

Trebuie să abordăm, în cele din urmă, cauzele acestei probleme. Trebuie să punem, în sfârșit, capăt cererii constante de alimente mai multe și mai ieftine. Ca agricultor, am experimentat neputința împotriva activităților infracționale ale anumitor persoane – la fel ca în acest caz – chiar la ușa mea. Împreună cu colegii mei specialiști, m-am cutremurat la gândul persoanei care va urma și va fi inocent trasă în acest maelstrom.

Aș dori, prin urmare, să adresez o întrebare Comisiei: ce intenționați dvs. și colegii dvs. să faceți pentru a restabili valoarea alimentelor? Salut propunerile dvs., dar cu acestea nu veți soluționa problema principală.

  Bart Staes (Verts/ALE). – (NL) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, acest scandal îmi dă un sentiment de déjà vu, deoarece cursul luat de criză este, într-adevăr, aproape identic cu cel din Belgia, în urmă cu doisprezece ani. Mult prea multe incidente în ultimii zece ani au arătat că există câțiva jucători care operează în industria uleiurilor și a grăsimilor pentru hrana animalelor care, din lăcomie fără scrupule și într-un mod criminal, sunt pregătiți să comită fraude, fraude care sunt în detrimentul veniturilor agricultorilor și al sănătății consumatorilor. Acest lucru este inacceptabil. Prin urmare, este într-adevăr necesar ca legislația în vigoare să facă obiectul unui test de rezistență. Sper că în cadrul Consiliului pentru agricultură vom dezbate acest lucru.

Cu toate acestea, există și o nevoie de monitorizare și supraveghere. Există încă o mare parte de automonitorizare în industrie. Autoritățile naționale trebuie să efectueze controale suplimentare și mai stricte cu privire la toate formele de automonitorizare. Acest lucru ar trebui să fie realizat într-un mod proporțional. În al doilea rând, cred că Oficiul Alimentar și Veterinar din Irlanda ar trebui să realizeze mai multe activități de monitorizare. Avem nevoie de o monitorizare mai amplă a celor care efectuează monitorizarea. Am citit că, în ultimii zece ani, OAV a efectuat doar trei misiuni. Sunt prea puține și trebuie să majorăm numărul acestora. Dle comisar, veți instrui OAV să efectueze o serie de misiuni în ceea ce privește problemele privind dioxina?

  Jaroslav Paška, în numele Grupului EFD. – (SK) Dnă președintă, de-a lungul anilor în care a funcționat, Uniunea Europeană a creat o structură extrem de complexă de diferite norme și reglementări, care ar trebui să dea publicului impresia că Uniunii îi pasă de puritatea și calitatea alimentelor noastre. Pentru a consolida acest mesaj, aceasta a angajat numeroși diverși specialiști, inspectori, medici veterinari și funcționari, dezvoltând un monstru instituțional complex pentru a garanta calitatea produselor alimentare europene.

Doamnelor și domnilor, astăzi vedem cât de bine funcționează. Europa este inundată cu alimente puternic contaminate, iar aparatul nostru birocratic în mod evident nu știe ce să facă în această privință. Pentru a înțelege gravitatea situației, să ne amintim cu ce ne-a servit această afacere cu alimente.

Comunitatea științifică consideră dioxinele ca fiind cele mai otrăvitoare produse chimice pe care omul le-a produs vreodată. Acestea sunt cancerigene din categoria celor mai grave și provoacă, de asemenea, scăderea imunității celulelor și a hormonilor, o mai mare susceptibilitate la infecții, fertilitate redusă, mai multe avorturi, ovare disfuncționale, probleme de naștere, mortalitate infantilă mai mare, probleme cu dezvoltarea sistemului nervos central, modificări patologice la nivelul hormonilor steroizi și receptori și așa mai departe.

Acestea nu se descompun. Se acumulează în țesuturile organismelor vii, iar Organizația Mondială a Sănătății precizează că, dacă o cantitate de dioxină egală cu un bob de orez ajunge în circulație, aceasta este echivalentă cu limita anuală pentru un milion de persoane.

Astăzi aflăm, de asemenea, că societatea germană Harles și Jentzsch a adăugat dioxine la hrana pentru animale, și a furnizat pe piață, din martie 2010, până la 3 000 de tone de grăsimi contaminate cu dioxină. Conform descoperirilor curente, ouă contaminate au ajuns în Țările de Jos și Regatul Unit, iar carnea contaminată a ajuns în Franța și Danemarca.

Aș dori, prin urmare, să întreb, dle comisar, cum este posibil ca o companie care furnizează amestecuri de hrană pentru animale pentru mii de agricultori să nu fie înregistrată într-un sistem de control reglementat? Ce fel de cooperare putem obține de la instituțiile de stat din Germania atunci când o companie poate produce amestecuri de hrană pentru animale fără ca, în același timp, să fie înregistrată într-un sistem de control? Ce fel de controale sanitar-veterinare pot fi efectuate în exploatații, dacă inspectorii veterinari nu au reușit să identifice contaminarea hranei pentru animale din martie 2010? Doamnelor și domnilor, ce se întâmplă cu eliminarea acestor alimente? Vorbim despre ouăle și carnea eliminate și ce ...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

PREZIDEAZĂ: SILVANA KOCH-MEHRIN
Vicepreședintă

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Dnă președintă, ne confruntăm cu un scandal, însă să îl numim scandal este prea puțin spus. Este o amenințare majoră pentru viața și sănătatea a mii de persoane. Sper că cei care sunt responsabili vor fi identificați și pedepsiți corespunzător, dar sper că această chestiune va declanșa, de asemenea, o reflecție asupra modelului de agricultură care a apărut în Uniunea Europeană. Agricultura a devenit o industrie. Nu mai avem creșterea și sănătatea animalelor – avem producția de carne. Avem ferme uriașe, avem industria alimentației animale și avem animale crescute cu hrană pentru animale – iar hrana pentru animale conține dioxine. Aceasta conține, de asemenea, materiale modificate genetic care nu au fost pe deplin testate, iar acest model de agricultură nu funcționează. Este un model care nu garantează siguranța alimentară.

Soluția este un respect sporit și mai multă considerație pentru aceste ferme pe care încă le avem în Europa – în Polonia și în alte țări – care se bazează pe hrana pentru animale pe care o produc acestea. Ar trebui să susținem acest lucru.

  Kartika Tamara Liotard (GUE/NGL). – (NL) Dnă președintă, dle comisar, compania responsabilă știa încă din martie 2010 că vindea produse cu niveluri de dioxină periculos de ridicate. Cum este posibil că acest lucru nu a fost detectat de niciuna dintre inspecțiile autorității naționale, astfel încât să poată fi luate măsuri în acel stadiu? Sunt mecanismele actuale de monitorizare a siguranței alimentelor noastre într-adevăr adecvate? S-ar părea că nu sunt, deoarece, dacă ar fi fost, această criză a dioxinei ar fi putut fi prevenită.

Se pare că există o serie de scandaluri alimentare. Nu doar criza dioxinei, gândiți-vă, de asemenea, la produsele clonate care anul trecut au ajuns neobservate în magazinele noastre. Avem destule norme, dar monitorizarea siguranței alimentare trebuie să fie mai eficientă și mai frecventă și, în plus, rezultatele acestor inspecții ar trebui să fie făcute publice. Este vorba despre siguranța alimentelor noastre și sănătatea cetățenilor noștri.

În plus, invit Comisia să sprijine cererile de despăgubire introduse împotriva companiilor responsabile de agricultorii înșelați care și-au otrăvit vitele fără să știe.

  John Stuart Agnew (EFD). – Dnă președintă, aș dori să anunț o preocupare: sunt producător britanic de ouă.

Contaminarea cu dioxină pare să fie o consecință a incapacității de a adera la standarde de prelucrare mai riguroase necesare pentru hrana pentru animale, spre deosebire de procesul mai puțin solicitant utilizat pentru a transforma rapița în biocombustibil. Prin urmare, entuziasmul UE pentru biocombustibili poate avea consecințe neprevăzute. Totuși, în opinia mea, acest lucru nu este o chestiune ce ține de competența UE. Aceasta nu va fi rezolvată prin – și cu siguranță nu are nevoie de – reglementări suplimentare. Germanii au identificat o problemă, ne-au informat despre aceasta și iau măsurile necesare.

În Regatul Unit avem un sistem de asigurare cuprinzător numit „Lion Code”. Acesta acoperă atât producția hranei pentru animale în fabrică, cât și producția de ouă la fermă, asigurând astfel că incidente de acest gen sunt foarte puțin probabile. Așadar, dacă insistați asupra ouălor de calitate superioară, „cereți Lion” și producătorii britanici vor fi încântați să vă aprovizioneze.

  Michel Dantin (PPE). – (FR) Dnă președintă, dle comisar, în primul rând, cred că ar trebui să fim mulțumiți, deoarece putem vorbi despre o criză astăzi, dar acest lucru este posibil ca urmare a faptului că sistemul nostru a funcționat.

Avem cel mai puternic sistem de protecție a consumatorului din lume. Consumatorii trebuie să aibă în vedere acest lucru chiar acum. Cu toate acestea, sistemul nu funcționează corect, și înainte să înființăm altul, cred că trebuie să analizăm cu atenție și în detaliu motivele pentru care problema a fost descoperită atât de târziu, și trebuie să ne întrebăm cu privire la cauzele acestei întârzieri.

Cu toate acestea, cred că, în afară de denunțarea actului criminal în sine, trebuie să ne întrebăm, de asemenea, de ce s-a întâmplat. Cred că, din cauza măsurilor noastre, sectorul agricol și cel agroalimentar sunt într-o cursă spre costuri reduse și spre cele mai mici prețuri pe partea de aprovizionare, și nu mai suntem protejați de abateri precum acest tip de comportament inacceptabil.

Așadar, dle comisar, intenționați să măriți sancțiunile pentru astfel de acte? Cea de a doua întrebare se referă la modul în care vom oferi sprijin imediat – și vreau să spun imediat – crescătorilor în cauză. Acest lucru se datorează faptului că marjele sunt atât de slabe încât, în cazul în care unele persoane nu primesc sprijin foarte repede, sau chiar avansuri pentru sumele datorate acestora, acești crescători vor dispărea până în momentul în care procedura ajunge la o concluzie, la ceea ce aș numi viteza „normală”.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă președintă, aș putea să adresez antevorbitorului o întrebare? Acesta a spus că, în esență, sistemul funcționează. Aș fi foarte interesat să aud dacă acesta este conștient că nu sistemul, ci consumatorii au fost cei care au contribuit la descoperirea a ceea ce s-a întâmplat aici.

În al doilea rând, în ceea ce privește informațiile pe care le deține antevorbitorul meu, aș dori să îl întreb dacă este, de asemenea, conștient de faptul că există studii care arată că cetățenii ar fi fericiți să plătească un pic mai mult dacă ar putea fi siguri că produsele sunt de înaltă calitate și provin de la animale care au fost ținute într-un mod adecvat pentru speciile lor.

  Michel Dantin (PPE). – (FR) Dnă președintă, cred că deputatul în Parlamentul European care a adresat o întrebare a trebuit, de fapt, să facă o observație cu privire la o situație, mai degrabă decât să îmi adreseze mie o întrebare. Evident, știm că sistemul a funcționat greșit. Cu toate acestea, în ceea ce privește consumatorii europeni, aș dori să subliniez cât de strict este sistemul nostru de protecție. Nu putem lăsa afirmația că nimic nu a fost făcut să rămână necontestat, dat fiind faptul că avem cele mai înalte standarde din lume.

  Paolo De Castro (S&D). – (IT) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, în primul rând, aș dori de asemenea să mulțumesc dlui comisar Dalli pentru că a venit astăzi în Parlament să prezinte un raport referitor la acest caz, care este o sursă de mare îngrijorare pentru consumatorii europeni.

Săptămâna viitoare, Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală, pe care am onoarea să o prezidez, se va reuni, de asemenea, pentru a analiza în continuare dezbaterea cu privire la consecințele acestui episod grav. În ciuda faptului că Europa este angajată foarte mult față de siguranța alimentelor, sunt necesare eforturi suplimentare în termeni de transparență și de control, pentru a evita viitoare cazuri de contaminare a alimentelor.

Aș dori să atrag atenția asupra faptului că anul trecut Parlamentul a adoptat un raport din proprie inițiativă privind calitatea produselor agricole și, mai presus de toate, că această Cameră a adoptat regulamentul privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare în primă lectură, care introduce marcarea obligatorie pe etichetă a locului de origine al produselor agricole. Din păcate, această evoluție importantă a stagnat la 8 decembrie în cadrul Consiliului pentru sănătate. Vom încerca să o reintroducem în a doua lectură, întrucât este un obiectiv important pentru protecția și transparența în favoarea consumatorilor europeni.

Prin urmare, Parlamentul se îndreaptă în direcția cea bună, arătând că este de partea consumatorilor. Sperăm că Consiliul și Comisia vor adopta o atitudine similară.

  Marit Paulsen (ALDE). – (SV) Dnă președintă, dle comisar, sunt de acord cu ceea ce mai mulți colegi deputați în Parlamentul European au spus deja, și anume că, într-o mare măsură, legislația actuală funcționează. Nu aici se află problema. Problema se află în sistemele de conformitate, de control și de sancțiuni. La nivelul UE nu avem dreptul de a interveni în sistemele de sancționare, și trebuie să ne amintim că, dacă elaborăm legi dar în același timp nu dispunem de sisteme de sancționare pentru acestea, adoptăm pur și simplu un volum mare de legislație care va fi complet ineficientă. Acest lucru nu va funcționa.

Cu toate acestea, dl comisar a menționat un lucru care este extrem de important. Am fost raportor pentru reglementarea care formează baza pentru controalele hranei pentru animale. Dl comisar a menționat problema separării stricte a materiilor prime destinate pentru industria hranei pentru animale și a celor destinate pentru uz industrial, în acest caz, grăsimile.

Propunerea mea de acum zece ani a fost ca toate produsele de origine incertă să fie colorate. Sincer vorbind, cred că este o rușine foarte mare pentru agricultorii care sunt afectați din nou și din nou de toxine în hrana pentru animale, dar se află în imposibilitatea de a face ceva cu privire la aceasta.

  Licia Ronzulli (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, am vrut sa fiu unul dintre semnatarii acestei întrebări cu solicitare de răspuns oral, deoarece cred că este esențial, după incidentul din ultimele săptămâni, să deschidem o dezbatere privind siguranța alimentară.

În ce măsură sunt produsele pe care milioane de europeni le consumă zilnic sănătoase și hrănitoare? Suntem cu adevărat siguri că produsele de pe mesele noastre din bucătărie sunt sigure? Calitatea materiilor prime este esențială pentru a garanta autenticitatea produsului final. Monitorizarea constantă, de la câmp până pe masă, este singurul mod de a evita contaminarea produselor alimentare și de a identifica imediat riscurile potențiale.

Aceasta ultim incident în Germania confirmă necesitatea ca marcarea originii pe etichete să devină obligatorie pentru toate produsele, inclusiv produsele prelucrate, după cum a subliniat deja dl De Castro. Trebuie să protejăm dreptul consumatorului de a cunoaște proveniența fiecărui produs cumpărat, iar siguranța alimentelor noastre poate fi garantată doar dacă toți operatorii partajează responsabilitatea.

Este adevărat că legislația europeană actuală prevede deja controale și proceduri pentru a garanta că produsele alimentare care ajung pe mesele noastre sunt potrivite pentru consum și că riscurile de contaminare sunt reduse la minimum, însă trebuie să vizăm acum să aducem o contribuție de zi cu zi la îmbunătățirea calității acestor măsuri.

Sunt mândru să subliniez faptul că mâine, parlamentul italian va aproba o lege care extinde marcarea obligatorie a originii la toate produsele alimentare care nu o au deja. În sfârșit, vom cunoaște proveniența produselor, cum ar fi carnea de porc, laptele cu o durată lungă de viață, fructele, legumele și unele băuturi, cum ar fi sucul de portocale.

Sper că Europa se poate inspira din această lege. Voi face un angajament activ pentru a asigura o mai mare transparență, informare și protecție a drepturilor consumatorilor, care sunt instrumentele pe care le consider esențiale pentru a promova alimentele sănătoase și hrănitoare.

  Marita Ulvskog (S&D). – (SV) Dnă președintă, întrebarea importantă acum este cum putem evita scandaluri noi și situații noi de risc. Este un lucru pozitiv faptul că dl comisar merge în Germania, și este evident faptul că Consiliul miniștrilor agriculturii trebuie să discute problema. Ar fi fost un scandal în sine dacă nu ar fi făcut acest lucru. Există încă lucruri care trebuie făcute în acest domeniu. Avem nevoie de sancțiuni puternice, astfel încât statele membre să realizeze că trebuie să ia o decizie în acest sens.

Mai presus de toate, trebuie să punem capăt testelor de autocontrol. Pentru alte sectoare și companii, este absolut evident că conformitatea cu legislația trebuie să fie monitorizată de către autorități independente, însă acest lucru nu se aplică în sectorul care produce însăși alimentele pe care le mâncăm.

Nu are absolut niciun rost să învinuim agricultura pe scară largă, concurența prețurilor și orice altceva. În calitate de consumatori, nu vrem să mâncăm alimente contaminate. Trebuie să ne asigurăm că consumatorii sunt informați cu privire la acest lucru atunci când se întâmplă și că sunt conștienți de faptul că nu ar trebui să mănânce alimente contaminate.

  Antonyia Parvanova (ALDE). – Dnă președintă, contaminarea din decembrie din Germania despre care discutăm astăzi și încălcarea flagrantă observată în lanțul nostru de siguranță alimentară nu numai că pune serios în pericol sănătatea a mii de consumatori, ci a dezvăluit, asemenea, deficiențe rămase în sistemul nostru de trasabilitate a alimentelor. Este, într-adevăr, mai mult decât îngrijorător faptul că autoritățile germane, și Comisia însăși, nu au fost în măsură să garanteze că niciunul dintre produsele contaminate prime, cum ar fi ouăle, nu a pătruns în lanțul alimentar prin includerea ca ingrediente în produsele alimentare procesate.

Trasabilitatea este adesea văzută ca o povară pentru industria alimentară, dar se pare că este esențială atunci când vine vorba despre o situație de urgență, cum ar fi cea discutată astăzi și ar trebui să fie considerată drept o condiție prealabilă în protejarea sănătății și a siguranței consumatorilor. Prin urmare, aș dori să adresez două întrebări Comisiei.

În primul rând, poate fi sigură acum și confirmă faptul că niciunul dintre ouăle contaminate sau orice produs afectat nu a pătruns în lanțul alimentar prin utilizarea lor în alimentele procesate?

În al doilea rând, intenționează să consolideze măsurile de trasabilitate și de informare pentru a garanta o protecție optimă a consumatorilor în viitoare crize alimentare cu implicații pentru sănătate?

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Dnă președintă, dle comisar, scandalul dioxinei germane a zdruncinat încrederea consumatorilor europeni, iar aceștia solicită pe bună dreptate cel mai înalt nivel de siguranță și trasabilitatea completă în producția de alimente. În cele din urmă, reputația internațională a agriculturii a fost afectată de comportamentul neglijent al marilor producători de hrană pentru animale. Fac apel la Comisie să restabilească urgent încrederea în calitatea înaltă a producției agricole europene, care satisface cele mai înalte standarde.

Identificarea tuturor celor responsabili și limitarea daunelor în scandalul dioxinei germane sunt doar începutul. Măsuri rapide și globale trebuie să fie luate pentru a preveni pe viitor astfel de practici ale producătorilor de hrană pentru animale. Lanțul hranei pentru animale nu este un loc de eliminare a deșeurilor, iar deșeurile industriale nu au loc în hrana animalelor. Solicit norme mai stricte la nivelul UE, în special în ceea ce privește transportul. Chiar și o contaminare a hranei pentru animale este inacceptabilă. Cu toate acestea, mai presus de toate, ceea ce este esențial este efectuarea unei inspecții complete și amănunțite a acestor companii. Niciun agricultor care este inspectat de mai multe ori pe an nu poate înțelege practica actuală cu privire la controalele marilor producători de hrană pentru animale. Cu toate acestea, trebuie remarcat că, în cazul pe care tocmai l-am discutat, totul a început ca urmare a raportării proprii, iar autoritățile competente au răspuns corect.

Cel mai important lucru, însă, este să ne îndreptăm atenția către agricultorii care au suferit pe nedrept prejudicii. Aceștia au nevoie urgent de sprijin, deoarece daunele care au avut loc nu trebuie, în niciun caz, să fie suportate de aceștia. Existența a mii de agricultori este în prezent amenințată. Vinerea trecută, prețul de producător în sectorul de îngrășare a porcilor a fost de 0,23 euro pe kilogram. Până la sfârșitul anului trecut, producătorii de porci au fost nevoiți deja să facă față unei scăderi de 0,13 euro. Situația este agravată de faptul că costul hranei pentru animale a crescut puternic în ultimele săptămâni. Trebuie să găsim rapid soluții pentru acest lucru. Încrederea consumatorilor în produsele agricole nu trebuie, în niciun caz, să fie pusă în pericol de lăcomie și de neglijență.

  Catherine Stihler (S&D). – Dnă președintă, după cum am auzit, dioxina este o substanță chimică periculoasă care cauzează cancer și, în acest caz, a pătruns în lanțul alimentar atunci când produse chimice destinate pentru utilizarea în biocombustibili au fost accidental folosite în hrana pentru animale.

Unele rezultate ale testelor de la Ministerul Agriculturii în Schleswig-Holstein au arătat că grăsimea din hrana pentru animale cuprindea de 77 de ori cantitatea de dioxină aprobată. Sistemul rapid de alertă pentru alimente și hrana pentru animale este conceput pentru a proteja consumatorii europeni exact de aceste tipuri de contaminare. Până în momentul în care alarma a fost declanșată, produsele contaminate existau peste tot în Germania și în alte părți ale UE, chiar și în quiche-ul din Regatul Unit, care a fost eliminat de pe rafturile supermarketurilor ca măsură de precauție.

Aceasta nu este prima alertă de contaminare cu dioxină. Am avut probleme cu mozzarella din Italia, produse din carne de porc din Irlanda și produse din carne de vită din Irlanda de Nord. Ceea ce vrem să știm de la Comisie este motivul pentru care acest sistem rapid de alertă nu a reușit încă o dată să protejeze consumatorii, și ce va face Comisia pentru a îndrepta acest lucru.

  Spyros Danellis (S&D) . – (EL) Dnă președintă, dle comisar, la doisprezece ani de la scandalul dioxinei din Belgia au fost găsite dioxine în hrana pentru animale în Germania, o țară cu o tradiție de disciplină și instituții de încredere. Aceasta înseamnă că sistemul de control nu este suficient de strict, orientat, transparent și obiectiv și nu este însoțit de factori de descurajare și sancțiuni adecvate. Aceste lacune trebuie să fie conectate cu un sentiment serios de responsabilitate față de consumatori, în special într-un moment în care criza economică încurajează oamenii să recurgă la soluții ilegale, cu scopul de a reduce costurile de producție. Nu putem, în special în vremuri de condiții economice nefavorabile, să așteptăm ca problemele să fie auto-reglementate pe baza unui sistem de valori morale. Desigur, consumatorii trebuie să dispună de informații complete și imediate cu privire la riscurile la care sunt expuși.

Uniunea Europeană este mândră de faptul că a adoptat termeni stricți pentru protejarea sănătății publice și pentru protejarea mediului și a bunăstării animalelor. Cu toate acestea, trebuie să se asigure, de asemenea, că acestea sunt aplicate fără derogare, dacă nu vrea ca politica sa să se limiteze pur și simplu la ...

(Președinta a întrerupt vorbitorul)

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă președintă, permiteți-mi să încep prin a spune că, în ceea ce mă privește, aceasta nu este neglijență, aceasta este o infracțiune deliberată. De ce avem nevoie? Există o serie de lucruri importante de care avem nevoie: în primul rând, o cerință obligatorie la nivelul UE de etichetare, dar aceasta nu trebuie să indice numai locul de sacrificare, ci și locul de origine. Consumatorii sunt în prezent în mod deliberat induși în eroare. Studiile arată destul de clar că oamenii ar fi fericiți să plătească. Aceștia doresc doar ca lanțul – de unde provine produsul și care este adevăratul loc de origine – să fie pe deplin trasabil.

În al doilea rând, avem nevoie de controale mai severe. În cele din urmă, nu un inspector alimentar sau o agenție UE privind siguranța alimentară a făcut descoperirea, ci compania în sine.

În al treilea rând, avem nevoie de separarea clară a grăsimilor comestibile și a grăsimilor de uz industrial. Sunt complet de acord cu Pitagora, care, încă o dată, pe bună dreptate a spus: „tot ceea ce oamenii le fac animalelor se întoarce asupra lor”.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dnă președintă, în Irlanda, în urmă cu doi ani, în decembrie 2008, am avut o problemă. Mă întreb ce a făcut Comisia în cei doi ani pentru a evita această criză actuală.

Am o întrebare specifică: autoritățile statelor membre se plâng de lipsa de linii directoare adoptate de Direcția Generală Sănătate și Consumatori. În ceea ce privește regulamentele privind igiena hranei pentru animale, aceștia își doresc orientare și ateliere de lucru. Vă veți asuma, vă rog, un angajament în această seară pentru a le oferi ceea ce solicită?

Mai am trei lucruri de menționat. Trebuie să identificăm foarte clar produsele cu risc ridicat, procesoarele cu risc ridicat și locația și numele producătorilor de mare risc și, cel puțin, este necesară separarea totală a produselor care sunt destinate pentru lanțul alimentar animal și, astfel, pentru lanțul alimentar uman. Nu este atât de complicat.

De asemenea, avem nevoie, după cum au spus alții, de controale astfel încât să îi depistăm pe cei care continuă să încerce și încalcă normele pentru a face bani. Reducerea costurilor înseamnă a face rabat la calitate. Problema este că aceasta costă Europa miliarde; înlătură încrederea consumatorilor și ...

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dnă președintă, dle comisar, nu sunt o romantică a agriculturii; cu alte cuvinte: nu cred sloganurile publicitare despre găinile și porcii fericiți, deoarece experiența mea de zi cu zi este destul de diferită.

Cu toate acestea, cred că consumatorii din Europa au dreptul la hrană sigură. Prin urmare, prima mea solicitare majoră este că avem nevoie de controale stricte și avem nevoie de sancțiuni dure. Cu toate acestea, cred că discuția de astăzi a clarificat, de asemenea, faptul că avem nevoie de o structură agricolă diferită în Europa. Dl comisar Dalli, care este responsabil pentru sănătate, este cu noi astăzi și, într-o anumită măsură, este cel în linie de tragere. De asemenea, trebuie să luăm lecțiile pe care le-am învățat din acest scandal și să le utilizăm în reforma noastră agricolă pentru a oferi o structură pentru industria agriculturii din Europa care, pe de o parte, răspunde nevoilor agriculturii și ale agricultorilor și, pe de altă parte, garantează de asemenea siguranță pentru consumatori.

Aș dori să învățăm cu adevărat din acest scandal.

  Richard Ashworth (ECR). – Dnă președintă, am avut o serie de incidente ca acesta de-a lungul anilor. Aș fi crezut că până acum importanța asigurării trasabilității și a calității ar fi bine înțeleasă și că structurile și regulamentele ar trebui să fie puse în aplicare pentru a preveni incidente ca acesta.

Acest fapt ridică o serie de probleme foarte grave. În primul rând, este extrem de dăunător pentru încrederea consumatorilor în industria alimentară și, în al doilea rând, agricultorii sunt întotdeauna părțile nevinovate. Agricultorii suferă întotdeauna un impact disproporționat în raport cu consecințele pentru industria de prelucrare a produselor alimentare.

Sunt mulțumit în mod rezonabil că autoritățile germane, și comisarul și echipa sa, au luat măsuri rezonabile, corespunzătoare și rapide atunci când au avut la cunoștință faptul că există o problemă. Cu toate acestea, o serie de întrebări foarte grave – întrebări cu privire la comportamentul unor sectoare ale industriei de prelucrare în care, evident, trebuie realizate mai multe prin intermediul prevenirii, trebuie realizate mai multe prin intermediul competențelor punitive în cazul în care consecința acestei acțiuni ...

(Președinta a întrerupt vorbitorul)

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dnă președintă, dle comisar, descoperirea produselor contaminate cu dioxină și distribuția acestora prin diverse canale comerciale este o întâmplare foarte gravă.

În pofida faptului că cei responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat trebuie să fie corect identificați, consecințele clar stabilite și destinația produselor contaminate trasate corect, acest incident ne impune, de asemenea, să reflectăm cu mai multă atenție asupra lipsei totale a modelului de reglementare existent.

Avem aici un exemplu al consecințelor unei politici agricole comune orientate către piață, care promovează modele de producție intensivă pentru export, care, la rândul său, favorizează agro-industria la scară largă, în detrimentul agriculturii mici și mijlocii și al agriculturii de familie. Aceasta face producția și consumul local complet neviabile în loc să le promoveze, după cum este necesar, pentru a garanta un grad mult mai mare de trasabilitate.

Acesta este încă un alt exemplu al necesității pentru o schimbare fundamentală în actuala politică agricolă comună în interesul sănătății publice și al siguranței și calității alimentelor.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dnă președintă, dle comisar, se observă o anumită exasperare în legătură cu aceste crize repetate, din care a existat una în Belgia, în 1999, o criză de mari dimensiuni, foarte asemănătoare cu cea actuală.

Este evident că măsurile pe care le avem sunt cele mai stricte din lume. Nu cred că trebuie să le facem mai stricte. Pur și simplu trebuie să le facem să funcționeze mai bine. Probabil una dintre primele măsuri pe care ar trebui să o adoptăm este de a crește sancțiunile impuse acestor infractori, deoarece în mod evident nu este vorba de un intermediar stângace – aceasta este o crimă organizată de către funcționari infractori care doresc să își maximizeze profiturile.

În al doilea rând, o altă prioritate ar putea fi consolidarea controalelor și asigurarea că acestea sunt mai în conformitate cu riscurile reprezentate. În al treilea rând, astfel cum a afirmat dna Stihler, sistemul de schimb rapid RAPEX, care în mod normal are rolul de a asigura că toate statele membre sunt avertizate cu privire la un risc potențial, a arătat probabil anumite deficiențe în această privință.

Mi-ar fi plăcut opinia dvs. cu privire la această chestiune, dle comisar.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dnă președintă, industria germană a alimentației animale are un sistem bun de teste de auto-control. Cu toate acestea, acest sistem nu funcționează în cazul activităților și planurilor criminale. Dacă cineva amestecă în mod intenționat sau ilegal substanțe în hrana animalelor, această persoană va evita în mod intenționat, de asemenea, aceste teste de auto-control.

Continuând ceea ce colegii mei deputați în Parlamentul European au spus, cred că există trei concluzii principale mai importante: în primul rând, avem nevoie de mai multe controale de stat. În al doilea rând, avem nevoie de o cerință de a raporta toate rezultatele testelor privind hrana pentru animale, iar acestea trebuie să fie, de asemenea, produse în timpul controalelor relevante. În al treilea rând, avem nevoie de sancțiuni mai dure pentru infractori. Aceasta nu este o infracțiune minoră – a fost făcută cu intenție.

În cele din urmă, aș dori să subliniez faptul că, în acest scandal privind hrana pentru animale, agricultorii sunt cei care suferă cel mai mult, deoarece în acest moment, aceștia nu sunt capabili să își vândă deloc produsele sau, în cazul în care pot, o fac cu o mare pierdere.

  John Dalli, membru al Comisiei. – (MT) Dnă președintă, când ascult observațiile care au fost făcute – și aici aș dori să mulțumesc tuturor celor care au participat la dezbateri – mă gândesc la criticile pe care le primim, nu doar în ceea ce privește această problemă, ci cu privire la aproape tot ceea ce facem ca Europa; cu privire la birocrația suplimentară pe care o impunem tuturor atunci când elaborăm regulamente și solicităm anumite proceduri de control. Consumatorii, antreprenorii și oamenii de afaceri ne acuză cu toții de faptul că impunem bariere care împiedică lucrurile să funcționeze fără probleme.

Totuși, atunci când apar cazuri ca acesta privind dioxinele reiese în mod clar, după cum am auzit astăzi, că există, de fapt, o necesitate pentru anumite sisteme de control care sunt în prezent în vigoare. Într-adevăr, am ajuns să realizăm cât de importante sunt acestea și cât de perseverenți trebuie să fim în punerea în aplicare a acestora. În calitate de consumator, aș fi extrem de nefericit să experimentez o situație de acest fel, cum ar fi toți consumatorii europeni, deoarece aceasta amenință să zguduie încrederea noastră în siguranța produselor europene. În plus, mă înfurie să aflu că acest lucru s-a întâmplat din cauza unor persoane care au încălcat în mod intenționat legea, și că nu s-a întâmplat din pură greșeală.

De fapt, după cum tocmai a afirmat ultimul vorbitor, niciun sistem nu poate funcționa acolo unde criminalitatea este prezentă. Acolo unde există persoane care doresc să încalce legea, este imposibil să se garanteze un sistem care va funcționa fără probleme și fără poticniri. Acesta este motivul pentru care trebuie să facem tot posibilul pentru a ne asigura că avem cele mai bune plase de siguranță posibile, țesute cu ochiuri cât mai mici posibil, pentru a evita ca acești infractori să alunece printre găuri.

Am fost implicat în elaborarea legislației în țara mea începând din anul 1987. În cei 23 de ani de experiență în domeniu, am constatat întotdeauna că cea mai mare provocare nu este de a decide care clauze se introduc într-o legislație, ci încercarea de a anticipa modul în care legea va fi încălcată și, prin urmare, încercarea de a contracara în prealabil. Cred că aceasta este realitatea actuală a situației. Nu dorim ca o altă întâmplare de acest fel să aibă loc și trebuie să facem tot ce putem pentru a garanta că sistemul nostru este cel puțin capabil de a-i captura prompt pe cei care încearcă să se strecoare pe lângă normele care sunt deja în vigoare, și cele pe care le elaborăm împreună.

Putem acționa numai atunci când știm ce se întâmplă, nu atunci când suntem în întuneric cu privire la ceea ce se întâmplă. Aici, aș dori să fac niște observații cu privire la sistemul rapid de alertă. Nu cred că acest sistem nu a funcționat – într-adevăr, a funcționat așa cum ar trebui, pentru că de îndată ce am fost avertizați cu privire la situație, informația a fost trimisă tuturor. Acesta este rolul sistemului rapid de alertă și, în această privință, a funcționat foarte bine.

Trebuie, de asemenea, să consolidăm normele și reglementările noastre. Sunt de acord cu ceea ce a spus dna McGuinness în ceea ce privește importanța de a stabili orientări și cerințe care să asigure cel mai strict control asupra lanțurilor de produse alimentare care prezintă riscuri de sănătate. În acest scop, unul dintre lucrurile pe care încercăm să îl facem, sau pe care îl vom sugera, este să nu ne concentrăm exclusiv pe anumite elemente de risc și să solicităm înregistrări simple ale companiilor, cum ar fi cele ale fabricilor de hrană pentru animale, și să o lăsăm așa. În schimb, post-aprobarea ar trebui să fie acordată după efectuarea anumitor exerciții de perseverență.

Trebuie să ne asigurăm că acest incident este ținut acum sub control. Sunt în contact permanent cu autoritățile germane competente și sunt mulțumit că acestea fac tot ce le stă în putere, nu numai să gestioneze situația cât mai repede posibil și să colecteze toate informațiile necesare pentru a forma o imagine clară și completă a situației, ci, de asemenea, și în ceea ce privește măsurile pe care le iau.

Am fost informat, de exemplu, că producătorul de la fabrica pentru hrană pentru animale care a transmis informații false susținând că a aprovizionat doar zece ferme când, de fapt, aprovizionase nouă sute, este supus deja procedurilor care au fost inițiate de către autoritățile de urmărire penală din Germania, deoarece aceste informații false ar fi putut avea consecințe semnificative. Putem, de asemenea, să fim siguri de faptul că produsele exportate de Germania, și care au fost destinate pentru piața de fabricare a alimentelor, cum ar fi ouăle, au fost testate și s-a constatat că conțin niveluri foarte scăzute de dioxine, întrucât acestea au fost amestecate cu alte produse de proveniență diferită de cea germană în procesul de fabricare a alimentelor.

În acest moment, întrucât timpul meu de vorbit a luat sfârșit, aș dori să fac o ultimă observație. Sunt pe deplin de acord că ar trebui să impunem sancțiuni mai dure asupra celor care profită de sistem. Cu toate acestea, este necesar să se înțeleagă că aceste tipuri de măsuri nu sunt ceva ce putem elabora sau stabili în capacitatea noastră de Comisie. Mai degrabă, este la latitudinea statelor membre să decidă să le pună în aplicare la nivel național.

  Președintă. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) UE ar trebui să solicite Germaniei și tuturor țărilor implicate în această problemă să ia măsurile adecvate pentru a remedia situația prin impunerea de sancțiuni și asigurarea faptului că toți cei implicați în criza dioxinei își asumă responsabilitatea deplină pentru prejudiciul considerabil cauzat pentru sectorul agricol și de fabricație, precum și pentru consumatori. Faptul că unii producători de hrană pentru animale au fost conștienți de această contaminare cu dioxină din martie 2010 fără a o denunța autorităților este complet inacceptabil. Prin urmare, solicit o transparență maximă în informarea tuturor statelor membre și a țărilor terțe cu privire la toate detaliile referitoare la hrana pentru animale potențial contaminată. Toate produsele alimentare care nu sunt conforme cu legislația UE trebuie să fie identificate și retrase de pe piață. Este necesar să se asigure că fiecare măsură este luată pentru a proteja sănătatea publică, și că informații rapide și detaliate despre evoluția situației sunt disponibile; acestea trebuie să fie raportate cu cea mai mare precizie și transparență, astfel încât să ne putem întoarce la normalitate cât mai curând posibil și să restabilim încrederea esențială a consumatorilor în lanțul alimentar.