Stenograma dezbaterilor

Luni, 17 ianuarie 2011 - Strasbourg

20. Consensul european privind ajutorul umanitar (prezentare succintă)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dna Striffler, în numele Comisiei pentru dezvoltare, privind punerea în aplicare a Consensului european privind ajutorul umanitar: evaluarea intermediară a Planului său de acțiune și calea de urmat (2010/2101(INI)).

  Michèle Striffler, raportoare. – (FR) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, contextul umanitar la nivel mondial s-a agravat; provocările și necesitățile umanitare sunt imense, iar acum există nenumărate domenii în care este necesară intervenția.

Consensul european privind ajutorul umanitar este un instrument fundamental, care este mai relevant ca niciodată în acest context umanitar care se schimbă masiv. Prin aplicarea strictă a consensului și a planului de acțiune asociat, putem răspunde la provocările umanitare. Cu toate acestea, în afară de partenerii umanitari, prea multe persoane nu sunt încă conștiente de consens. Prin urmare, ar trebui să facem un efort pentru a crește vizibilitatea acestuia și pentru a-i crește profilul în rândul statelor membre și al actorilor implicați. Trebuie să solicităm ca acest consens să fie distribuit, înțeles și aplicat în cadrul Serviciului european de acțiune externă și de către personalul militar.

În 2009, grupul de lucru privind ajutorul umanitar și ajutorul alimentar a fost stabilit în cadrul Consiliului. Acesta a devenit un forum important, dar rolul său ar trebui să fie consolidată în materie de coordonare între statele membre și monitorizare a punerii în aplicare a consensului, și în termeni de susținere a ajutorului umanitar în raport cu celelalte grupuri de lucru ale Comitetului Politic și de Securitate.

Revizuirea intermediară a planului de acțiune este o oportunitate unică de a consolida acțiunea în zonele care merită mai multă atenție, cum ar fi, în primul rând, promovarea principiilor umanitare și a dreptului internațional umanitar, deoarece ajutorul umanitar nu este un instrument de gestionare a crizelor, și ar trebui să deplângem politizarea tot mai mare a ajutorului umanitar și consecințele acesteia în termeni de respect pentru „spațiul umanitar”. Un al doilea aspect se referă la problemele de calitate, coordonarea și coerență în furnizarea de ajutor umanitar al UE, și un al treilea aspect este clarificarea utilizării capacităților militare și de protecție civilă în conformitate cu consensul umanitar și liniile directoare ale Organizației Națiunilor Unite.

Trebuie menținută o distincție foarte clară între misiunile organismelor militare și umanitare, iar un dialog între organismele militare și umanitare este necesar pentru a încuraja înțelegerea reciprocă.

Mai mult decât atât, în raportul meu, invit Comisia Europeană să prezinte unele propuneri legislative foarte ambițioase pentru crearea unei forțe europene de protecție, și salut recenta comunicare a Comisiei privind consolidarea capacității de răspuns a Uniunii Europene în caz de catastrofe.

În cele din urmă, trebuie să consolidăm dimensiunea „reducerii riscului de catastrofe” și legătura dintre ajutorul de urgență, reconstrucție și dezvoltare.

Tratatul de la Lisabona a înființat Serviciul european de acțiune externă. Prin urmare, am încercat, în cursul negocierilor, să apărăm independența DG ECHO și să prevenim orice tentative de a utiliza ajutorul umanitar în scopuri de politică externă. Trebuie introduse norme stricte și transparente privind cooperarea și coordonarea între Serviciul european de acțiune externă și Comisie în gestionarea crizelor extinse.

Pentru a încheia, aș dori să vă atrag atenția asupra proliferării violenței sexuale – mă gândesc în special, la estul Republicii Congo, din regiunea Kivu – și a importanței integrării sistematice a dimensiunii de gen și a sănătății reproductive în asistența medicală de urgență a răspunsului umanitar.

  Anna Záborská (PPE). – (FR) Dle președinte, o felicit pe dna Striffler pentru raportul său. Cu toate acestea, acesta nu menționează actori a căror implicare este bazată pe religie, în special creștinism. Textul consensului european menționează Crucea Roșie, dar ignoră alți actori care au același statut în dreptul internațional, dar care se bazează pe creștinism, cum ar fi, de exemplu, Ordinul Maltei.

Acest raport oferă astfel noi dovezi ale indiferenței cu care instituțiile europene salută implicarea actorilor creștini în intervenția umanitară. Religiile nu au numai obligația, ci și competența necesară pentru a interveni rapid în situații de criză și situații de dezastre naturale.

Invit raportoarea să prezinte un amendament oral pentru a recunoaște utilitatea și eficiența actorilor a căror muncă este fondată pe credința creștină.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Dle președinte, Uniunea Europeană și statele sale membre sunt donatori globali majori de ajutor umanitar. Aceasta este obligația noastră morală.

Consensul european privind ajutorul umanitar a devenit un punct de reper semnificativ, fapt care este confirmat de analiza planului de acțiune privind punerea în aplicare a ajutorului umanitar. Raportul subliniază, de asemenea, anumite puncte slabe în sistem, cu toate acestea, și alte obstacole care previn mișcarea eficace și rapidă a bunurilor și serviciilor umanitare pentru persoanele cele mai vulnerabile în zonele de criză.

Sper că Tratatul de la Lisabona, care aduce o serie întreagă de inovații în domeniul ajutorului umanitar al UE, și care este acum o zonă politică separată, va fi în mod corespunzător și prompt utilizat pentru a obține rezultate tangibile, în conformitate cu respectul pentru demnitatea umană, valorile umane și respectarea drepturilor omului, astfel cum este stabilit în dreptul internațional, incluzând, de exemplu, asistența rapidă în caz de catastrofe.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Dle președinte, numărul și amploarea tot mai mare a catastrofelor umanitare în țări terțe care, în afară de orice altceva, este de asemenea un rezultat al schimbărilor climatice, necesită creșteri atât în cantitate, cât și în calitatea ajutorului umanitar. Prin urmare, susțin pe deplin măsurile menționate în raport, inclusiv transformarea apărării civile a statelor membre, astfel încât aceasta, de asemenea, să poată oferi ajutor UE eficace și coordonat. Consider, de asemenea, o chestiune urgentă, desigur, îmbunătățirea siguranței lucrătorilor umanitari. În opinia mea, Comisia ar trebui să atribuie, de asemenea, resurse pentru diseminarea informațiilor, în special în Haiti, astfel încât locuitorii afectați să poată înțelege cauzele și circumstanțele care rezultă din dezastrul lor, și să contribuie la protejarea securității lucrătorilor umanitari, în loc să facă contrariul. În caz contrar, va fi necesar – și nu în ultimul rând de nedorit – să se recurgă la protecția forțelor armate.

  Seán Kelly (PPE). – Dle președinte, aș dori să adresez pe scurt câteva întrebări. În ceea ce privește Uniunea Europeană, știu că suntem minunați pentru faptul că donăm ajutor acolo unde este necesar, dar de multe ori aceasta se întâmplă prin ONG-uri. Există ONG-uri care nu au fost la înălțime, sau care au făcut obiectul plângerilor în țările în care își desfășoară activitatea, sau în legătură cu care Uniunea Europeană în sine ar putea avea rezerve? Cu alte cuvinte, acordăm pur și simplu anual ajutor și suplimente – permiteți-mi să o spun în acest fel – ONG-urilor? Unde este responsabilitatea?

Din perspectiva unor programe pe care le-am văzut recent, am fost destul de îngrijorat în legătură cu acuzațiile aduse cu privire la ceea ce unele dintre ONG-uri făceau și lipsa lor de responsabilitate. Acestea fiind spuse, știu că marea majoritate fac treabă bună și sunt motivate în mod corespunzător.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle președinte, aș dori să mulțumesc raportoarei pentru faptul că putem discuta această problemă aici în acest Parlament astăzi. Am două observații suplimentare sau întrebări care mă preocupă mereu atunci când vine vorba de ajutorul umanitar. În primul rând, este în mod evident indiscutabil și important ca noi să oferim asistență în cazul în care oamenii au nevoie, dar – după cum a spus deja antevorbitorul meu – trebuie să adresăm mereu întrebarea: aceste fonduri vor fi efectiv utilizate în mod corespunzător?

În al doilea rând, există încă ceva ce nu trebuie să ignorăm. Este corect să furnizăm ajutor umanitar pentru persoanele în nevoie. Acest lucru ar putea fi rezultatul unui dezastru natural, dar este din ce în ce mai mult, de asemenea, rezultatul catastrofelor care au fost cauzate de oameni în sine. Acest lucru include, în special, conflicte politice sau armate. Trebuie să avem în vedere faptul că, deși ajutorul umanitar de urgență oferă intervenții de urgență, trebuie, totodată, să eliminăm, de asemenea, cauzele, și anume, actele de violență politică.

  Kristalina Georgieva, membră a Comisiei. – Dle președinte, salut călduros raportul elaborat de dna Striffler, precum și implicarea Parlamentului și susținerea continuă și fermă pentru acțiuni umanitare europene eficace.

Consensul a fost adoptat în 2007. Acesta oferă un cadru politic comun esențial pentru UE – o viziune comună însoțită de un plan de acțiune. Atât statele membre, cât și Comisia, au o responsabilitate comună de a se asigura că respectivul consens este pus în aplicare în mod adecvat.

Vreau să subliniez că ceea ce reiese foarte clar din raport este mesajul că principiile umanitare, dreptul umanitar internațional și protecția spațiului umanitar trebuie să fie în centrul acțiunii noastre cu privire la consens. Patru cincimi din ajutorul nostru umanitar merge la persoane care au nevoie în situații de urgență legate de conflict sau provocate de om. Pentru a putea ajunge la aceste persoane, este esențial ca ajutorul nostru să fie independent și neutru și să fie perceput în acest fel.

Aș dori să vă dau un exemplu. Tocmai m-am întors din Yemen, unde, împreună cu Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, dl Antonio Gutierrez, ne-am ocupat de problema accesului umanitar cu oficialii guvernamentali la nivel înalt și reprezentanți ai mișcării rebele Al-Houthi. Pentru prima dată, am obținut un angajament din partea lor pentru a facilita accesul umanitar și pentru a respecta livrarea de ajutor tuturor yemeniților aflați în nevoie, în conformitate cu principiile umanitare ale neutralității și independenței. Întrucât am petrecut un număr de ore cu persoane cu kalașnikovuri, aș dori să remarc faptul că noi, în Europa, aducem această valoare de neutralitate, care este o punte de legătură pentru persoanele în nevoie. În cazul yemenit, există 300 000 de persoane strămutate intern și mai multe sute de mii afectate de șase războaie în șase ani, în nordul Yemenului.

Desigur, pentru un impact pe termen lung, ajutorul umanitar nu este instrumentul adecvat. Dezvoltarea este cea care pot pune bazele unei păci durabile. Noi, cei din Comisie, am încheiat un proces de revizuire, care a durat un an, a Planului de acțiune privind consensul european, în strânsă legătură cu statele noastre membre și partenerii umanitari. La 8 decembrie, Comisia a adoptat o comunicare cu privire la aceasta. Revizuirea arată că în ultimii trei ani am adus contribuții semnificative la consolidarea răspunsului umanitar în termeni de sprijin și de acțiune umanitară, precum și prin unirea ajutorului umanitar și a protecției civile.

De asemenea, am tras concluzia că există posibilități de îmbunătățire suplimentară în trei domenii.

În primul rând, este necesar să promovăm calitatea și eficiența ajutorului printr-o evaluare bună, un răspuns bine coordonat și investiții în reducerea riscului de catastrofe și capacitățile locale. Într-un moment când nevoile sunt în creștere și bugetele sunt limitate, acest lucru este critic.

Permiteți-mi să răspund aici la întrebarea privind responsabilitatea. Evident, trebuie să folosim la maximum fiecare euro și să îl livrăm cu cea mai înaltă calitate posibilă și în modul cel mai eficace. Pentru a asigura că partenerii noștri – agențiile ONU și ONG-urile – sunt responsabili, revizuim o treime din toți partenerii și o treime din toate proiectele în fiecare an. Avem propriile noastre birouri de ajutor umanitar în toate zonele sensibile ale planetei care trebuie să fie ochii și urechile contribuabililor noștri, inclusiv în Yemen, ca urmare a creșterii nevoilor umanitare. Recent am tăiat panglica biroului nostru de ajutor umanitar de acolo.

Al doilea aspect cu privire la care este loc de îmbunătățiri este consolidarea reprezentării europene. Suntem cel mai mare donator și trebuie să ne asigurăm că vorbim foarte clar, cu o singură voce. Trebuie să ajungem, de asemenea, la alți donatori, astfel încât să putem juca un rol de lider, vizavi de donatorii tradiționali, dar și prin implicarea de donatori noi.

În al treilea rând, trebuie să asigurăm coerența, ceea ce înseamnă colaborarea cu Serviciul de acțiune externă și cu actorii militari pentru a ne asigura că o abordare umanitară de principiu este protejată și este, de asemenea, promovată în Europa.

Permiteți-mi să închei prin a-i mulțumi încă o dată dnei Striffler pentru munca sa cu privire la această problemă și prin a-i solicita Parlamentului European să continue discuțiile pe această temă. Lumea s-a schimbat. Din păcate, vor exista tot mai multe dezastre naturale și provocate de om. Orice acțiune întreprindem va determina nu numai viețile persoanelor afectate, dar și reputația morală și capacitatea UE de a conduce în lume.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc joi, 18 ianuarie 2011.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Ajutorul umanitar este o expresie de solidaritate umană universală și este obligația noastră morală. Astăzi, suntem martorii unei creșteri sistematice a nevoii de ajutor umanitar din cauza numărului tot mai mare de catastrofe naturale care ajung în atenția noastră. Acest lucru este provocat în parte de schimbările climatice, dar și ca urmare a dezvoltării de tehnologii care ne permit să realizăm că o catastrofă a avut loc și să comunicăm producerea acesteia. Criteriile importante pentru furnizarea de ajutor umanitar ar trebui să fie viteza, responsabilitatea și costurile administrative, care sunt cât mai scăzute posibil. Dezvoltarea transportului este un factor care facilitează furnizarea de ajutor. Acest lucru înseamnă că putem ajunge la victime mai repede și să acordăm ajutor unui număr mai mare de persoane. Acesta este motivul pentru care este atât de importantă implicarea mediului de afaceri. Mă gândesc la corporații și concerne, dar, de asemenea, la întreprinderi mici, și nu numai cele care operează în domeniul transportului și al logisticii. Trebuie să construim rețele de entități care conlucrează într-o zonă geografică specifică, pentru a fi eficienți în furnizarea de ajutor și să îmbunătățim sistemul de reacție rapidă la crize iminente. Pe baza unor parteneriate inter-sectoriale între întreprinderi, organizații și instituții, ar fi posibil să se înființeze baze, unități speciale și birouri cu fonduri, spații de depozitare, voluntari, alimente, materiale esențiale și echipamente și mijloace de transport. Cooperarea de acest fel poate aduce beneficii măsurabile în fața tragediei umane, în special atunci când este necesar să se reacționeze rapid și să nu fie necesar să începem mai întâi prin a colecta fonduri.