Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2008/0009(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A7-0363/2010

Dezbateri :

Voturi :

PV 18/01/2011 - 7.1
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0001

Dezbateri
Marţi, 18 ianuarie 2011 - Strasbourg Ediţie JO

8. Explicaţii privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Preşedinte. – Vom trece acum la explicaţiile privind votul.

 
  
  

Explicaţii orale privind votul

 
  
  

Recomandare pentru a doua lectură: Catherine Stihler (A7-0343/2010)

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE).(PL) Dle preşedinte, industria construcţiilor reprezintă o ramură foarte importantă a economiei fiecărei ţări. În cadrul eforturilor depuse pentru a obţine o creştere economică şi o îmbunătăţire a nivelului de trai, nu putem ignora acest segment esenţial al pieţei. Toată lumea este conştientă de importanţa în materie de siguranţă şi confort pe care o prezintă structurile corect construite sau modernizate. În acelaşi timp, depunem cu toţii eforturi pentru a reduce costurile construcţiei de locuinţe, clădiri industriale şi clădiri publice. Raportul are drept obiectiv înlăturarea barierelor de pe piaţă, permiţând comercializarea optimă a materialelor de construcţie şi asigurând preţuri competitive în acest sector. Această iniţiativă va aduce beneficii pentru întreaga Europă. Sprijin pe deplin şi propunerile autoarei care vizează siguranţa angajaţilor din acest sector.

 
  
MPphoto
 

  Alfredo Antoniozzi (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, referitor la raportul Stihler, este clar faptul că sectorul construcţiilor joacă un rol important în Europa. A fost absolut necesar să abordăm problemele cu care se confruntă 12 milioane de cetăţeni angajaţi direct în acest sector.

Raportul Stihler este un instrument util pentru a reduce obstacolele naţionale de ordin administrativ şi tehnic care împiedică o comercializare a produselor pentru construcţii în cadrul Uniunii Europene şi pentru a continua construirea unei pieţe unice în acest sector.

Sprijin recunoaşterea acordată întreprinderilor mici şi mijlocii din sectorul construcţiilor, la fel cum sprijin şi faptul că se acordă o atenţie deosebită necesităţii de a recicla produsele pentru construcţii, aceasta fiind o problemă de importanţă majoră în lupta împotriva schimbărilor climatice. Cu toate acestea, doresc să profit de această ocazie pentru a atrage atenţia asupra chestiunii sănătăţii şi siguranţei lucrătorilor angajaţi în sectorul construcţiilor. Orientările generale propuse de raportoare în acest sens sunt utile, însă trebuie extinse.

Este de datoria noastră să discutăm şi să dezvoltăm mai mult aceste propuneri în viitorul apropiat, pentru a ne asigura că lucrătorii angajaţi în sectorul construcţiilor beneficiază de un nivel ridicat de protecţie. Decesele la locul de muncă reprezintă o problemă tragică care vizează întreaga Europă. Sper să le putem pune capăt prin activităţile pe care le desfăşurăm.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dle preşedinte, doresc în primul rând să îi mulţumesc dnei Stihler pentru excelentul său raport. Este foarte important să ne concentrăm asupra unei armonizări a comercializării produselor pentru construcţii deoarece, în viitor, vom avea nevoie de construcţii mai bune, de o calitate mai înaltă.

Nu trebuie să uităm faptul că, deşi acesta este un sector foarte competitiv, nu concurenţa este cea mai importantă, ci rezultatul final. Este important ca în Europa clădirile construite să prezinte siguranţă atât pentru utilizatori, cât şi pentru constructori şi ceilalţi lucrători în timpul procesului de construcţie.

De asemenea, este foarte important să avem o armonizare în sfera comercializării produselor pentru construcţii pentru a putea, ulterior, să facem schimb de bune practici. Este adevărat că, în momentul de faţă, multe ţări europene încă mai utilizează materiale care pun în pericol sănătatea locuitorilor. De exemplu, una dintre problemele majore cu care ne confruntăm în multe state membre ale Uniunii Europene este mucegaiul şi, din acest motiv, este deosebit de important să utilizăm cele mai bune practici şi inovaţii, astfel încât produsele pentru construcţii comercializate să nu prezinte riscuri pentru sănătate şi să fie adecvate pentru utilizatori.

Aşadar, doresc să îi mulţumesc dnei Stihler pentru acest raport excelent. Europa are nevoie de produse bune pentru construcţii şi de un sistem de comercializare care să ia în considerare, în mod specific, normele privind siguranţa.

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, săptămâna trecută premierul francez a venit la Londra şi a spus că trebuie să participăm la proiectul de sprijinire a monedei euro. Să lăsăm deocamdată deoparte întrebarea dacă ar trebui să fim din nou implicaţi în problemele altcuiva şi să ne concentrăm în schimb asupra principalei greşeli de logică cu care ne confruntăm. Ni se spune că „Integrarea europeană nu funcţionează, aşa că avem nevoie de mai multă integrare europeană!” Sunt sigur că puteţi identifica problema de raţionament din această afirmaţie. „Şalupa mea se tot răstoarnă, aşa că aş vrea să preiau comanda unui transatlantic”. „Am făcut un accident cu cartul, aşa că vă rog să mă puneţi la volanul unui autocamion”. Se pare că, indiferent care este problema, răspunsul este întotdeauna o integrare europeană mai puternică.

UE este o soluţie în căutarea unei probleme, dar va veni cu siguranţă momentul în care nu ne vom mai putea impune pe pieţe şi în opinia publică. Vraja începe să se destrame, iar incantaţiile şamanice îşi pierd puterea.

 
  
  

Raport: Michèle Striffler (A7-0375/2010)

 
  
MPphoto
 

  Clemente Mastella (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, Uniunea Europeană este cel mai mare donator de ajutor umanitar la nivel mondial, contribuţia sa reprezentând mai mult de 40 % din întreaga asistenţă umanitară internaţională. Politica Uniunii în domeniul umanitar este o manifestare concretă a angajamentul său faţă de populaţiile din ţările terţe, care au nevoie de ajutor în situaţii de vulnerabilitate extremă.

Consensul european privind ajutorul umanitar, semnat la 18 decembrie de Preşedinţii Consiliului Uniunii Europene, Parlamentului European şi Comisiei, reprezintă un important pas înainte. Trebuie să menţionez faptul că angajamentele care decurg din acest Consens vizează atât statele membre, cât şi Comisia Europeană.

În ultimii ani am observat că şi alte organisme, în afara celor umanitare, s-au implicat din ce în ce mai mult în răspunsul la crizele umanitare. Este esenţial ca organismele politice şi organizaţiile militare sau umanitare care acţionează în acelaşi mediu operaţional să înveţe mai multe lucruri unele despre altele şi să se lanseze într-un dialog, ţinând în acelaşi timp cont de rolurile şi competenţele lor şi nefăcând compromisuri în acest sens. În mod evident, resursele de protecţie civilă trebuie să fie utilizate numai în conformitate cu directivele internaţionale menţionate în Consensul european.

 
  
MPphoto
 

  Antonello Antinoro (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că raportul adoptat astăzi – pentru care doresc să îi adresez mulţumiri şi felicitări dnei raportoare Striffler – este un document care va asigura un ajutor umanitar mai eficient şi mai consecvent.

Parlamentul European invită pe această cale Uniunea Europeană să coopereze mai strâns pentru a atinge un consens menit să consolideze răspunsul nostru colectiv la crizele umanitare şi, în special, să susţină respectarea integrală a dreptului umanitar internaţional.

În consecinţă, trebuie să ne asigurăm că ajutorul umanitar şi lucrătorii implicaţi în ajutorul umanitar au un acces mai bun la populaţiile care au nevoie de acest ajutor şi, dat fiind faptul că numărul acestora este într-o continuă creştere în prezent, trebuie să reuşim să realizăm chiar şi mai mult decât până acum, prin intermediul Comisiei sau al programelor bilaterale. Există foarte multe nevoi, iar distribuirea ajutorului este nu numai din ce în ce mai dificilă, ci şi riscantă şi periculoasă, din cauza cadrului internaţional tot mai complex.

Aşadar, din perspectiva acestor cerinţe, acordul promovează un consens european în care se prevede că ajutorul din partea UE se va baza, fără echivoc, pe principiile umanitare de neutralitate, independenţă şi imparţialitate şi că acesta trebuie acordat într-un mod rapid şi eficient victimelor crizelor, pe baza nevoilor identificate.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Antoniozzi (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, creşterea dramatică a numărului şi a gravităţii dezastrelor naturale, împreună cu proliferarea crizelor complexe, sunt o manifestare a faptului că ne confruntăm cu o agravare a încălcărilor dreptului umanitar internaţional şi cu o micşorare a spaţiului umanitar.

Tragediile care au avut loc de curând în Haiti şi Pakistan ne-au demonstrat încă o dată că trebuie să îmbunătăţim instrumentele de care dispune UE pentru a răspunde dezastrelor naturale. Sunt de acord cu abordarea generală a raportului şi, în special, cu afirmaţia că Uniunea Europeană trebuie să promoveze principiile umanitare în mod constant. Acţiunile externe ale Uniunii Europene sunt prevăzute în Tratatul de la Lisabona: acestea trebuie să reflecte importanţa sa politică şi influenţa sa în calitate de principal donator internaţional.

Am votat în favoarea raportului dnei Striffler deoarece sunt de acord că este esenţial să depunem eforturi pentru consolidarea punerii în aplicare a Consensului european şi a planului de acţiune aferent, precum şi pentru coordonarea la nivel mondial şi asumarea în comun a sarcinilor, luând în considerare responsabilităţile regionale ale ţărilor care au capacitatea de a contribui în mod semnificativ cu ajutor umanitar.

 
  
  

Raport: Daciana Octavia Sârbu (A7-0376/2010)

 
  
MPphoto
 

  Jim Higgins (PPE). – Dle preşedinte, mi-a făcut o deosebită plăcere să votez pentru prezentul raport, deoarece acesta reafirmă faptul că securitatea alimentară este unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Sectorul agricol trebuie să răspundă nevoilor de aprovizionare cu hrană sigură şi în cantităţi suficiente ale unei populaţii tot mai numeroase, în ciuda obstacolelor pe care le reprezintă resursele naturale limitate, preţurile ridicate ale energiei şi schimbările climatice. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, producţia de alimente trebuie să crească cu cel puţin 70 % pentru a răspunde cererilor din ce în ce mai ridicate ale populaţiei la nivel mondial, care se estimează că până în 2050 va număra peste 9 miliarde de persoane.

Mai mult decât atât, aproximativ 900 de milioane de persoane suferă constant de foame din cauza sărăciei extreme, în timp ce aproape 2 miliarde de persoane nu beneficiază de o securitate alimentară reală şi pe termen lung din cauza a diverse grade de sărăcie. În Europa, 16 % dintre cetăţeni trăiesc sub pragul de sărăcie. Ceea ce încerc eu de fapt să vă spun este următorul lucru: trebuie să abordăm această problemă în mod direct. Este esenţial ca finanţarea pentru noua politică agricolă comună de după 2013 să recunoască acest lucru, iar un buget care să fie cel puţin menţinut la acelaşi nivel reprezintă minimul necesar în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Jens Rohde (ALDE).(DA) Dle preşedinte, Parlamentul a optat astăzi pentru recunoaşterea oficială a agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare. Noi, cei din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, am recunoscut această importanţă a agriculturii de mai mulţi ani. De asemenea, recunoaştem faptul că agricultura reprezintă un sector strategic din punctul de vedere al calităţii alimentelor, sănătăţii publice şi creşterii economice durabile. Însă acest lucru nu este o justificare pentru programele de distribuire a fructelor şi a laptelui în şcoli. Nici nu justifică creşterea numărului de programe de subvenţionare pentru lapte suportate de piaţă. Dorim să menţionăm că am votat împotriva acestor propuneri şi că regretăm adoptarea acestora.

Însă acest lucru nu trebuie să afecteze imaginea de ansamblu, şi anume necesitatea de a crea condiţii optime pentru agricultură. Cu toate acestea, calea pe care trebuie să o urmăm nu include munţi de unt, lacuri de vin şi programe desfăşurate în şcoli. Veniturile fermierilor nu vor fi garantate printr-o intervenţie pe piaţă şi o distorsionare a acesteia din urmă. În schimb, este necesar să investim în cercetare şi să le acordăm fermierilor oportunitatea de a utiliza noile tehnologii pentru a obţine forme alternative de venit. Per ansamblu, considerăm că acest raport este bun şi, prin urmare, am votat în favoarea sa.

 
  
MPphoto
 

  Clemente Mastella (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, securitatea alimentară este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, iar aceasta poate fi obţinută numai în momentul în care întreaga populaţie are permanent acces la suficientă hrană, din punct de vedere fizic, social şi economic.

Noua politică agricolă comună a UE trebuie să reflecte aceste noi cerinţe: aşadar, ea trebuie să răspundă în mod clar şi fără echivoc provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară şi, printre altele, de schimbările climatice, criza economică şi menţinerea echilibrului teritorial în cadrul UE.

Trebuie să promovăm nu numai competitivitatea produselor noastre, ci şi agricultura tradiţională, exploataţiile agricole de dimensiuni reduse, agricultura ecologică şi distribuirea la nivel local. Aceste modele agricole au adus şi aduc în continuare o contribuţie valoroasă la securitatea alimentară, deoarece acestea reprezintă adesea modul cel mai eficient de utilizare a terenurilor în diverse zone geografice din UE, care presupune aplicarea unor metode dezvoltate în mod specific în anumite regiuni de-a lungul unor perioade îndelungate de timp.

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE).(PL) Dle preşedinte, în calitatea noastră de deputaţi în Parlamentului European, avem rolul de a lua măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a cetăţenilor UE. O prioritate majoră este asigurarea accesului acestora la alimente sigure şi de cea mai bună calitate. Deficitele alimentare şi preţurile ridicate sunt de obicei însoţite de tulburări sociale şi nu putem permite ca această situaţie să apară pe continentul nostru. Dacă luăm în considerare creşterea numerică a populaţiei, schimbările climatice şi dezastrele naturale, securitatea alimentară la nivel global este ameninţată. Un număr mare de oameni suferă deja din cauza foamei, iar pentru a găsi o soluţie sunt necesare o politică agricolă comună raţională şi echitabilă şi un sprijin financiar pentru acest sector. Agricultura trebuie să beneficieze de un statut special, care să permită adoptarea unor măsuri speciale şi utilizarea unor instrumente adecvate în eventualitatea unor crize alimentare.

 
  
MPphoto
 

  Mario Pirillo (S&D).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, securitatea alimentară şi garantarea aprovizionării cu alimente a populaţiilor este în continuare una dintre provocările majore cu care se confruntă agricultura, nu numai în Europa, ci şi la nivel mondial.

Sunt foarte mulţumit de conţinutul acestui raport, mai ales că securitatea alimentară este recunoscută ca fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Securitatea alimentară este un obiectiv care va putea fi atins numai dacă se iau serios în considerare cele două probleme importante referitoare la volatilitatea pieţei şi a preţurilor şi la rezervele de alimente în scădere. Este necesar ca Europa să aibă posibilitatea de a interveni prin intermediul unor măsuri comune eficiente pentru a garanta aprovizionarea cu alimente şi a preveni asimetriile grave care există încă între produsele din UE şi cele din afara UE din perspectiva standardelor de siguranţă.

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dle preşedinte, aş dori să îmi exprim mulţumirea faţă de acest raport prin care se recunoaşte faptul că agricultura este un sector strategic în contextul securităţii alimentare, deoarece astfel se pune din nou accent pe importanţa economiei rurale. Prima concluzie la care am ajuns este că avem în continuare nevoie de o politică agricolă comună la nivel european care să fie puternică. Doresc şi să îi mulţumesc raportoarei.

Cu toate acestea, am votat împotriva punctului din raport care vizează crearea unui program de ajutor alimentar în cadrul Uniunii Europene. Consider că acordarea unui ajutor în teren sau, cu alte cuvinte, acordarea unui ajutor prin care să se asigure că nimeni nu suferă de foame în Uniunea Europeană, trebuie să rămână responsabilitatea statelor membre, din simplul motiv că asemenea probleme trebuie rezolvate acolo unde acestea apar, adică la nivel naţional.

 
  
MPphoto
 

  Diane Dodds (NI). – Dle preşedinte, acest raport evidenţiază necesitatea asigurării unei securităţi alimentare pentru cetăţenii pe care îi reprezentăm. De asemenea, acesta subliniază importanţa bunurilor publice produse de fermieri, care adesea nu beneficiază sau beneficiază de puţină recunoaştere. Cu toate acestea, cred că vom întâmpina o problemă.

Am auzit recent discursuri importante care sugerează că politica agricolă comună ar trebui să devină o politică de mediu. Consider că astfel am putea ajunge într-un final să credem, în mod eronat, că ne putem descurca fără fermierii europeni şi că putem doar să importăm alimente din afara UE.

Nu trebuie să se întâmple acest lucru. Fermierii noştri trebuie să fie sprijiniţi să producă alimente într-un mod care să nu dăuneze mediului, iar în ceea ce priveşte importul de alimente, trebuie să reţinem că pieţele mondiale sunt pur şi simplu mult prea volatile, atât din punctul de vedere al preţurilor, cât şi din punctul de vedere al consecvenţei aprovizionării.

Este necesar să adoptăm o serie de măsuri. Trebuie să avem un buget puternic pentru politica agricolă comună. Trebuie să atragem tinerii fermieri în sector pentru a asigura viitorul acestuia. Trebuie să dezvoltăm cercetarea şi inovarea pentru a eficientiza metodele de producţie şi trebuie să reducem birocraţia – şi, în mod cert, trebuie să nu existe o birocraţie în materie de mediu care să împiedice fermierii să îşi desfăşoare activitatea.

 
  
MPphoto
 

  Giommaria Uggias (ALDE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în ultimele săptămâni, diversele comisii parlamentare care se ocupă cu problema politicii agricole comune au analizat chestiunea reformei de după 2013.

Securitatea alimentară este, în mod clar, unul dintre elementele fundamentale ale agriculturii. În consecinţă, acest aspect trebuie abordat din perspectiva raportului supus astăzi la vot, în care securitatea alimentară este definită ca fiind un drept fundamental care trebuie protejat în orice mod posibil.

Trebuie să reacţionăm cu o deosebită atenţie, dle preşedinte, de fiecare dată când ne confruntăm cu o urgenţă, cum este aceea referitoare la scandalul dioxinei din acest moment, când s-a descoperit că se utilizează dioxina în furajele animalelor, dar, mai presus de toate, trebuie să ne asigurăm că avem un proces comun de producţie care respectă sectorul de producţie în ansamblul său, care respectă calitatea muncii fermierilor, mediul şi comercializarea alimentelor, dar şi consumatorii.

Prezentul raport face parte dintr-o serie de măsuri adoptate de acest Parlament pentru promovarea agriculturii şi, din acest punct de vedere, mă declar mulţumit.

 
  
MPphoto
 

  Alajos Mészáros (PPE).(HU) Dle preşedinte, în momentul de faţă producţia mondială de alimente este expusă unui număr tot mai mare de provocări. Printre acestea se numără schimbările climatice, care, din nefericire, pot genera deficite neprevăzute de hrană, punând astfel în pericol satisfacerea cererilor din ce în ce mai mari ale populaţiei mondiale, care se estimează că până în 2050 va număra peste 9 miliarde de persoane. Politica agricolă comună trebuie să reacţioneze fără echivoc la provocările din sfera siguranţei alimentare, schimbărilor climatice şi crizei economice. Trebuie să încurajăm cu numai competitivitatea, ci şi agricultura tradiţională, exploataţiile agricole de dimensiuni reduse şi agricultura ecologică, precum şi valorile locale. Ca urmare a schimbărilor climatice, numărul dezastrelor naturale este într-o continuă creştere, iar unul dintre efectele acestei creşteri este diminuarea posibilităţii de a utiliza porţiuni mari de teren agricol, punând astfel în pericol siguranţa alimentară. Pentru a atinge obiectivele de mai sus şi a asigura preţuri rezonabile pentru alimente şi venituri echitabile pentru producătorii agricoli, bugetul PAC trebuie să rămână cel puţin la nivelul actual. Din acest motiv, este important ca agricultura să fie abordată ca un sector strategic din punctul de vedere al siguranţei alimentare. Acesta este motivul pentru care am susţinut şi eu raportul.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dle preşedinte, doresc, în primul rând, să spun că este excelent că Parlamentul European recunoaşte agricultura ca fiind un sector strategic în contextul securităţii alimentare.

Este foarte important să ne asigurăm că alimentele produse în Uniunea Europeană sunt, mai presus de toate, sigure şi lipsite de impurităţi. Mă îngrijorează tendinţa de a acorda mai multă atenţie cantităţii decât calităţii. S-a insistat asupra eficienţei, ignorându-se cerinţele de sănătate. În momentul în care discutăm despre securitatea alimentară, este foarte important să ne asigurăm că alimentele furnizate consumatorilor europeni sunt sigure, de o înaltă calitate şi nutritive.

De asemenea, este de o importanţă crucială să ne asigurăm că diversele state membre ale Uniunii Europene îşi menţin propriile practici agricole. În momentul în care ne confruntăm cu dezastre naturale, este important să avem o agricultură de sine stătătoare. Astfel, putem recurge la principiul utilizării surselor locale de hrană pentru a răspunde problemelor care pot apărea în caz de dezastre.

Doresc să subliniez, în mod special, importanţa acestor principii, care decurg din considerente de sănătate. Sper ca această tendinţă să fie mai pregnantă în sfera alimentelor locale. Este important să ne asigurăm că agricultura este absolut viabilă în întreaga Europă şi că fiecare stat membru al Uniunii Europene are capacitatea de a practica agricultura. Acest aspect este vital şi reprezintă un fundament puternic pentru viitor, necesar mai ales în sectorul alimentar.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Tatarella (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dat fiind faptul că am votat cu multă convingere în favoarea acestui raport important, aş dori să subliniez, în mod special, punctul 35 din avizul bine structurat al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, care speră că statele membre vor înfiinţa organisme naţionale corespunzătoare care să colaboreze cu Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), luând în considerare faptul că aceasta din urmă joacă un rol esenţial în evaluarea riscurilor aferente lanţului alimentar, ca parte a unui ansamblu de măsuri menite să protejeze sănătatea şi bunăstarea populaţiei.

Aşa cum demonstrează recentele evenimente grave din Germania, este necesar ca organisme naţionale pentru siguranţa alimentară să fie create în acest moment în toate statele membre. Este surprinzător faptul că guvernul Italiei, după înfiinţarea Agenţiei, s-a răzgândit din motive bugetare. În opinia mea, siguranţa alimentară nu trebuie neglijată din cauza restricţiilor bugetare.

 
  
  

Explicaţii scrise ale votului

 
  
  

Raport: Jiři Maštálka (A7-0363/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Deoarece, conform Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, propunerea în cauză vizează o codificare a textelor existente care nu aduce nicio modificare de fond, sunt de acord cu adoptarea acestora la prima lectură.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Mi-am exprimat acordul privind acest raport şi propunerea Comisiei Europene, deoarece consider că este foarte important să simplificăm şi să clarificăm legislaţia comunitară, astfel încât aceasta să fie mai limpede şi mai accesibilă pentru toţi cetăţenii. Acest obiectiv nu poate fi însă atins atât timp cât numeroasele prevederi care au fost modificate de mai multe ori, adesea în mod semnificativ, rămân dispersate, iar pentru a identifica normele actuale este nevoie de muncă de cercetare şi comparare a diferitelor instrumente. Codificarea legislaţiei este importantă mai ales în domeniul afacerilor, acesta fiind reglementat de un număr semnificativ de texte legislative comunitare menite să asigure libera circulaţie continuă şi eficientă a populaţiei, bunurilor şi serviciilor. Consolidarea legislaţiei care reglementează fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni este o măsură binevenită pentru îmbunătăţirea dreptului comunitar.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Există foarte multe companii în Europa; acestea au diferite forme şi sunt guvernate de foarte multe norme. Începând cu anul 1978 însă, a existat o legislaţie europeană care reglementează fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni din cadrul aceluiaşi stat membru. Este important ca aceste fuziuni să fie reglementate, deoarece acestea pot avea consecinţe semnificative pentru interesele angajaţilor, acţionarilor şi creditorilor companiilor în cauză. Aceştia pot fi afectaţi într-un mod negativ dacă, de exemplu, fuziunea este ulterior anulată. În această problemă europeană, precum şi în altele, este nevoie de claritate şi securitate juridică. Este ceea ce dorim să realizăm aici, prin codificarea acestei directive. Am votat în favoarea rezoluţiei deoarece consider că încrederea reprezintă o puternică forţă motrice pentru dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  George Becali (NI), în scris. − Am votat acest raport deoarece Comisia, în propunerea de codificare a celei de-a treia Directive 78/855/CEE din 9 octombrie 1978 privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni, a ţinut cont de adaptările redacţionale sau formale sugerate de Grupul consultativ al serviciilor juridice şi care s-au dovedit fondate. De exemplu, Grupul consultativ sugerează că este deosebit de important ca acţionarii societăţilor care fuzionează să fie informaţi în mod corespunzător şi cât mai obiectiv posibil şi ca drepturile acestora să fie protejate în mod adecvat. Cu toate acestea, nu este nevoie să se impună o examinare a proiectului de fuziune de către un expert independent. De asemenea, organele de administrare sau de conducere ale fiecărei societăţi comerciale implicate informează adunarea generală a societăţii lor, precum şi organele de administrare sau de conducere ale celorlalte societăţi implicate, referitor la orice modificare substanţială intervenită între data întocmirii proiectului de fuziune şi data adunărilor generale care urmează să decidă asupra proiectului de fuziune.

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris.(IT) Am votat în favoarea raportului dlui Maštálka deoarece propunerea respectivă a fost analizată cu atenţie de către membrii Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, care au considerat de comun acord că aceasta reprezintă o versiune simplificată a unui text existent.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris.(IT) Chiar ieri, în Italia a fost prezentat un studiu care a indicat faptul că afacerile care au rezistat cel mai bine în faţa crizei până acum au fost acelea care au reuşit să îşi menţină activele. Studiul, realizat de o prestigioasă universitate italiană în numele celei mai active asociaţii de întreprinderi din ţară, susţine, în mod special, că fuziunile au reprezentat principala modalitate de consolidare. Nu este întâmplător faptul că cele mai importante operaţiuni financiare, inclusiv fuziunile, trebuie să fie însoţite de o restructurare şi de o încercare de a eficientiza toate sectoarele economice. În cadrul pieţei unice, instituţiilor europene le revine sarcina de a defini norme care să furnizeze garanţii pentru toate părţile implicate şi care să permită întreprinderilor integre să concureze mai bine, în absenţa incertitudinilor juridice, a birocraţiei şi a obligaţiilor cauzate de simple neînţelegeri. Pentru o economie modernă, liberală şi eficientă – aşa cum trebuie să fie şi economia noastră – este nevoie de o legislaţie concretă privind fuziunile, cu condiţia ca aceasta să fie, asemenea directivei propuse astăzi, o legislaţie eficientizată, care să dea dovadă de neinterferenţă şi să protejeze libertăţile şi drepturile persoanelor care ar putea avea de suferit de pe urma unor astfel de operaţiuni.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) În cadrul acestei şedinţe, în urma propunerii modificate a Parlamentului şi Consiliului, Parlamentul a analizat proiectul de rezoluţie legislativă privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni (versiunea codificată), adoptând propunerea prezentată de Comisie. Deoarece propunerea are drept obiectiv „simpla codificare” a textelor legislative, fără modificări de fond ale acestora, precum şi o îmbunătăţire a metodelor de lucru, ţinând cont de faptul că aceasta cuprinde formele sugerate şi consolidate de Grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice, voi vota în favoarea prezentei propuneri, pentru că recunosc că ea va avea drept rezultat o îmbunătăţire semnificativă a funcţionării societăţilor comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic, acestea urmând a fi modernizate şi eficientizate.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece, conform Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, propunerea în cauză conţine o codificare simplă a textelor legislative, fără modificări de fond ale acestora, fiind, aşadar, necesar ca textele existente să fie codificate în scopul clarităţii şi raţionalităţii.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport deoarece, conform Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, propunerea în cauză conţine o codificare simplă a textelor legislative, fără modificări de fond ale acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Realizarea codificării cu scopul de a menţine claritatea după apariţia unui anumit număr de modificări simplifică lucrurile, cu siguranţă. Cu toate acestea, în general, trebuie să vedem dacă este într-adevăr necesar să existe atât de multe norme şi reglementări. În anumite domenii, numărul acestora este exagerat, subestimându-se simţul practic al consumatorilor, în timp ce în alte domenii specificaţiile includ informaţii de tipul modificărilor care vizează denumirile produselor alimentare. O modalitate adecvată de a asigura respectarea drepturilor la informare şi de a proteja interesele acţionarilor şi ale terţilor este coordonarea legislaţiilor din statele membre privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni. Îmi este însă imposibil să votez în favoarea anumitor modificări şi, în consecinţă, am votat împotriva acestui raport în totalitatea sa.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului, deoarece acesta se limitează exclusiv la codificarea textelor existente privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni. La data de 21 septembrie 2010, Grupul de lucru consultativ, format din serviciile juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, în urma examinării propunerii care vizează codificarea celei de-a treia Directive 78/855/CEE din 9 octombrie 1978 a Consiliului, în conformitate cu articolul 54 alineatul (3) litera (g) din Tratat, privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni, a constatat, de comun acord, că propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) În timpul evaluării proiectului de rezoluţie legislativă privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni, am luat în considerare următoarele acte legislative: propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului; poziţia comună stabilită în primă lectură la 17 iunie 2008; articolele 294 şi 50 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului; Acordul interinstituţional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative; articolele 86 şi 55 din Regulamentul de procedură al Parlamentului; şi, în cele din urmă, raportul Comisiei pentru afaceri juridice.

Pe baza acestora, am decis să adopt poziţia Parlamentului în primă lectură, deoarece aceasta este conformă cu recomandările Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, având în vedere, în principal, faptul că propunerea se limitează la o simplă codificare, fără modificări de fond ale actelor vizate.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Potrivit Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, propunerea modificată de directivă privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora. Am votat deci în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În urma solicitării de consultanţă juridică şi având în vedere Acordul interinstituţional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative şi, în special, punctul 4 din cadrul acestuia, serviciile au declarat că Grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei s-a întâlnit la data de 21 septembrie 2010 în vederea examinării propunerii prezentate de Comisie, printre altele.

În cadrul şedinţei respective, în urma examinării propunerii modificate de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului referitoare la codificarea celei de-a treia Directive 78/855/CEE din 9 octombrie 1978 a Consiliului, în conformitate cu articolul 54 alineatul (3) litera (g) din Tratat, privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni, Grupul de lucru consultativ a constatat, de comun acord, că propunerea se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora. Având în vedere acest lucru, am decis să sprijinim propunerea.

 
  
  

Recomandare: Gabriele Albertini (A7-0373/010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Sunt de acord cu semnarea Acordului euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

 
  
MPphoto
 
 

  George Becali (NI), în scris. − Am votat raportul, ca şi colegii mei. Dincolo de aspectul formal, e important sub aspectul rolului global al Europei unite în diverse zone, rol economic, dar şi politic. Printre acestea, zona mediteraneeană a fost şi rămâne zonă de interes strategic.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Salut adoptarea acestei rezoluţii. Sprijin încheierea unui protocol la Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Textul rezoluţiei legislative pe care am votat-o a fost supus procedurii simplificate prevăzute în articolul 46 din Regulamentul de procedură. Consider că acest lucru este justificat, având în vedere natura lipsită de controverse a subiectului. Acordul euro-mediteranean dintre Comunităţile Europene şi Regatul Iordaniei trebuie să includă Bulgaria şi România, aşadar protocolul propus are toate motivele să fie valid şi să merite sprijinul unanim al Parlamentului European.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Acordul euro-mediteranean creează o asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, iar protocolul vizează actualizarea acordului, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, protocol care a fost pus în aplicare în mod provizoriu de la 1 ianuarie 2007. Prin această rezoluţie legislativă, Consiliul adresează Parlamentului o solicitare privind aprobarea protocolului. Deoarece nu am avut nicio obiecţie faţă de această aprobare, am votat favorabil.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru prezentul raport, acesta reprezentând o simplă sarcină administrativă care constă în actualizarea acordului existent pentru a se ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României. Propunerea nu afectează bugetul UE şi nu prezintă controverse.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Acest protocol armonizează Acordul euro-mediteranean de asociere între UE şi Regatul Iordaniei cu ceea ce s-a aplicat, în realitate, începând cu 1 ianuarie 2007. Este o simplă înşelătorie. Graba de a pune în aplicare zona euro-mediteraneană de liber-schimb înainte de 2015 oferă o justificare pentru toate încălcările principiilor democratice. Aceste metode oarbe şi-au demonstrat limitările în Tunisia. Voi vota împotriva acestui text.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Am votat în favoarea rezoluţiei referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, dat fiind faptul că toate condiţiile prealabile au fost îndeplinite şi că era vorba despre un act în mare parte formal.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Această recomandare referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, merită votul meu. Este într-adevăr crucial să depunem eforturi pentru a avea o politică de vecinătate robustă, coerentă şi eficientă. Deoarece Consiliul, în conformitate cu termenii juridici stipulaţi în tratate, a prezentat Parlamentului o solicitare de aprobare pentru acest protocol, nu există nimic care ar putea să împiedice adoptarea sa.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) Acordurile euro-mediteraneene sunt din ce în ce mai importante pentru activităţile de asociere ale Europei. Aşadar, în acest caz, intenţionez să îmi acord sprijinul pentru proiectul de rezoluţie legislativă al Parlamentului European privind încheierea unui protocol la Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, pentru care Parlamentul şi-a dat deja acordul în scopul încheierii protocolului.

Sprijinul meu este fundamentat de o serie de acte, şi anume, de proiectul de decizie a Consiliului, proiectul de protocol la Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 şi articolul 218 alineatul (6), al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, articolele 81, 90 alineatul (8) şi 46 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Parlamentului, precum şi recomandarea Comisiei pentru afaceri externe.

În lumina celor de mai sus, susţin abordarea bazată pe cooperare care a fost adoptată de UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea încheierii acestui protocol, acesta fiind justificat pe deplin, deoarece este necesar ca Republica Bulgaria şi România să fie incluse în calitate de părţi contractante ale Acordului euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, care a fost semnat în Bruxelles la 24 noiembrie 1997 şi a intrat în vigoare la 1 mai 2002.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06903/2010), având în vedere proiectul de protocol la Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană (09373/2008), având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 şi articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (C7-0384/2010), având în vedere articolul 81, articolul 90 alineatul (8) şi articolul 46 alineatul 1 din Regulamentul său de procedură, având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A7-0373/2010), Grupul Verts/ALE a fost de acord ca Parlamentul să îşi dea acordul privind încheierea acestui protocol.

 
  
  

Raport: Dieter-Lebrecht Koch (A7-0361/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Aceasta este o recomandare pentru încheierea acordului dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. Am votat în favoarea rezoluţiei referitoare la proiectul de decizie a Consiliului care vizează acordul dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. În momentul de faţă, Comunitatea are competenţă exclusivă în ceea ce priveşte diferite aspecte ale aviaţiei externe. În consecinţă, Consiliul a autorizat Comisia să iniţieze negocieri cu ţări terţe în scopul înlocuirii anumitor dispoziţii din acordurile bilaterale existente cu acorduri comunitare. Comisia a negociat un acord cu Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest pentru a evita discriminarea între transportatorii aerieni din UE, pentru a permite impozitarea carburantului pentru aviaţie în cazul operaţiunilor desfăşurate pe teritoriul Uniunii Europene, şi pentru a armoniza cu legislaţia UE în materie de concurenţă acele prevederi din acordurile bilaterale care sunt în mod clar anticoncurenţiale, şi anume acordurile comerciale obligatorii dintre companiile aeriene.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Transferul de competenţe de la statele membre la Uniunea Europeană este justificarea invocată pentru înlocuirea acordurilor bilaterale privind serviciile aeriene cu unele care să includă şi Uniunea.

Rezoluţia supusă votului vizează problemele specifice de acest tip şi are drept obiectiv armonizarea instrumentelor juridice internaţionale în vigoare în acest moment, precum şi adaptarea acestora la cerinţele suplimentare care decurg din legislaţia UE. Subiectul în cauză are un caracter foarte tehnic, presupunând înlocuirea acordurilor care au fost înainte în vigoare cu alte acorduri, fără a include vreun element contencios sau a aduce modificări semnificative de ideologie. Faptul că votul din comisie a fost favorabil în unanimitate confirmă această interpretare. Aşadar, în plen nu mai lipsea decât ratificarea unei decizii bazate pe consens. Am votat pentru.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Raportul prezentat de dl Koch propune încheierea acordului dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. Spiritul Uniunii Europene din tratate este acela de a standardiza procedurile în întreaga UE. În consecinţă, aşa cum a hotărât Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, nu are niciun sens să existe acorduri bilaterale privind serviciile aeriene între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest. Aşadar, salut adoptarea acestui acord, care va consolida legăturile de coeziune teritorială din Europa şi va facilita respectarea legislaţiei UE în materie de concurenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) În contextul situaţiei cu care se confruntă în prezent aviaţia civilă, considerăm că acest proiect de acord ridică semne grave de întrebare referitoare la sfera sa de acţiune şi potenţialele sale consecinţe. Până acum, în acest domeniu care este, din mai multe motive, strategic pentru protejarea intereselor naţionale, statele membre au adoptat decizii suverane privind modul în care acordurile ar trebui să fie organizate şi care ar trebui să fie sfera lor de acţiune, dat fiind faptul că acestea afectează în mod clar companiile aeriene. Cu toate acestea, se doreşte ca piaţa să dicteze şi în acest domeniu de acum încolo. În mod special, nu putem subestima contribuţia pe care presupusa creare a unor condiţii de egalitate pentru diversele companii europene ar avea-o în ceea ce priveşte facilitarea concentrării monopoliste din sector – care este deja pe cale să apară – şi reducerea capacităţii statelor membre de a apăra companiile aeriene naţionale.

Omniprezenta şi sacrosancta „concurenţă liberă” este apărată cu orice preţ şi este din nou pilonul care fundamentează această iniţiativă. În acest sector, consecinţele nu diferă cu mult de cele din alte sectoare: concentrarea monopolistă ajunge să se impună mereu în aceste cazuri. Din aceste motive, nu am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea raportului deoarece Comunitatea are competenţă exclusivă în diferite aspecte ale aviaţiei externe care erau acoperite în mod tradiţional de acorduri bilaterale din domeniul serviciilor aeriene încheiate între statele membre şi ţări terţe şi, în consecinţă, acordurile comunitare trebuie să înlocuiască anumite dispoziţii din cele 47 de acorduri bilaterale existente în domeniul serviciilor aeriene, care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest. Pentru a evita discriminarea dintre transportatorii aerieni din UE, clauzele de desemnare tradiţionale, care se referă la transportatorii aerieni din statul membru care este parte la acordul bilateral, sunt înlocuite de o clauză de desemnare a UE, care se referă la toţi transportatorii aerieni din UE. Cu toate că acordurile bilaterale tradiţionale au tendinţa de a exclude carburantul pentru aviaţie de la impozitare, Directiva 2003/96/CE a Consiliului privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii permite o astfel de impozitare pentru operaţiuni desfăşurate pe teritoriul Uniunii Europene. Mai mult decât atât, prevederile din acordurile bilaterale care sunt în mod clar anticoncurenţiale (acordurile comerciale obligatorii dintre companiile aeriene) sunt armonizate cu legislaţia UE în materie de concurenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris.(PL) Statele africane situate în zone cu dificultăţi geografice şi climatice deosebite necesită un tratament special. Cu toate acestea, locuitorii acestor ţări nu au nevoie numai de alimente şi apă; aceştia au nevoie şi de educaţie, doresc să muncească cu demnitate şi să aibă libertate de mişcare. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest, care înlocuieşte anumite dispoziţii din acordurile anterioare, facilitează în mod semnificativ şi asigură, din punctul de vedere al pieţei, o mai mare corectitudine a procedurilor în materie de transport aerian între părţile care au încheiat acordul. Acordul combate practicile neloiale şi monopoliste şi facilitează deplasarea pentru cetăţenii obişnuiţi. De asemenea, acesta oferă noi oportunităţi pentru turiştii din întreaga lume şi contribuie la dezvoltarea acestei ramuri a economiei din Africa.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris.(IT) Am votat pentru recomandarea referitoare la încheierea acordului dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. Acordul, care a fost negociat de Comisie, are drept obiectiv înlocuirea anumitor dispoziţii cuprinse în acordurile bilaterale existente care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest. Printre cele mai importante modificări aduse de acordul supus astăzi la vot, trebuie să menţionez dispoziţiile incluse cu scopul de a evita discriminarea dintre transportatorii aerieni din Uniunea Europeană. În acest scop, clauzele de desemnare tradiţionale, care se referă la transportatorii aerieni din statul membru care este parte la acordul bilateral, sunt într-adevăr înlocuite de o clauză de desemnare a UE, care se referă la toţi transportatorii aerieni din UE.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acordului. Acesta este unul dintre acordurile orizontale privind serviciile aeriene menite să armonizeze cu legislaţia UE acordurile bilaterale privind serviciile aeriene. Acordul a apărut ca urmare a deciziei Curţii Europene de Justiţie din 2003, prin care s-a acordat Comisiei o competenţă exclusivă în privinţa diferitelor aspecte ale aviaţiei externe care erau înainte reglementate de acorduri bilaterale din domeniul serviciilor aeriene. La fel ca în cazul altor acorduri orizontale privind serviciile aeriene, acest acord cuprinde o clauză de desemnare a UE care permite tuturor transportatorilor aerieni din UE să se bucure de libertatea de stabilire şi care abordează problemele referitoare la siguranţă şi la impozitarea carburantului pentru aviaţie şi soluţionează potenţialele conflicte cu legislaţia UE în materie de concurenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Nemulţumindu-se cu accelerarea tacită a diviziunii integrărilor regionale africane la fel ca în restul lumii, Uniunea Europeană îşi impune acum chiar şi dictatul neoliberal pe cerul african. Stimulentele create de Comisie nu încearcă să ascundă acest lucru.

Acest acord „nu are drept obiectiv mărirea volumului total al traficului aerian”? Însă este sigur că verificările privind o asemenea creştere a traficului lipsesc cu desăvârşire!

Acest acord „nu va împiedica un stat membru să aplice impozite, prelevări, drepturi, taxe sau redevenţe pe carburant”? Însă eficienţa ecologică este redusă la zero prin restricţiile impuse!

În realitate, în situaţiile în care statele membre puteau înainte să decidă cu privire la modul de organizare a acordurilor de acces încheiate cu companiile, acum va putea decide numai piaţa.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Faptul că există 47 acorduri bilaterale încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest nu este suficient pentru a acoperi diversele aspecte ale serviciilor aeriene. Aşadar, trebuie să salutăm prezentul acord, care va înlocui anumite dispoziţii din acordurile bilaterale existente cu acorduri comunitare. Merită subliniat faptul că în acest acord există trimiteri la evitarea discriminării dintre transportatorii aerieni din UE şi la impozitarea carburantului de aviaţie, în conformitate cu directiva referitoare la impozitarea produselor energetice şi a electricităţii. De asemenea, trebuie subliniat faptul că dispoziţiile prevăzute în acorduri sunt conforme cu legislaţia UE în materie de concurenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Michel (ALDE), în scris. (FR) Acest acord are drept obiectiv înlocuirea anumitor dispoziţii din cele 47 de acorduri bilaterale existente privind serviciile aeriene care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest. Este adecvat să armonizăm diferitele dispoziţii cuprinse în acordurile existente prin intermediul unui acord comunitar orizontal. Acesta va restabili certitudinea juridică în cazul acordurilor bilaterale privind serviciile aeriene care au fost încheiate între statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest şi statele membre ale UE şi va face posibil ca statele membre ale UE care nu au semnat un acord bilateral cu un stat membru al Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest să nu fie afectate în mod negativ. Acordul va preveni discriminarea între transportatorii aerieni în ceea ce priveşte desemnarea sau impozitarea carburantului de aviaţie.

Prevederile din acordurile bilaterale care sunt în mod clar anticoncurenţiale vor fi armonizate cu legislaţia UE în materie de concurenţă. Acordul va consolida relaţiile aviatice ale UE cu Africa şi va promova cooperarea din domeniul aviaţiei dintre UE şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest într-o serie de aspecte importante, cum ar fi siguranţa şi securitatea în aviaţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Pentru a crea o bază uniformă pentru zborurile către ţări aflate în afara UE şi pentru a putea garanta ulterior certitudinea juridică, este necesar să se revizuiască toate acordurile bilaterale. Cu autorizaţia Consiliului, Comisia a negociat un acord cu Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest, care înlocuieşte cele 47 de acorduri bilaterale existente privind serviciile aeriene care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest. Voi vota în favoarea raportului deoarece este firesc să existe un acord general aplicabil în acest context.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. (DE) Acest acord înlocuieşte pur şi simplu cele 47 de acorduri bilaterale încheiate cu diverse state membre, o consecinţă fiind faptul că UE îşi va spori competenţele în materie de politică externă. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Acest raport vizează proiectul de decizie a Consiliului referitor la încheierea acordului dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. Dat fiind faptul că UE are competenţă exclusivă în acest domeniu, Consiliul a autorizat Comisia să iniţieze negocierile cu ţările terţe în vederea înlocuirii acordurilor bilaterale tradiţionale privind serviciile aeriene încheiate între statele membre şi ţările terţe. Proiectul de acord a fost analizat de Comisia pentru transport şi turism, iar aceasta a emis un aviz favorabil. Aş dori să evidenţiez, printre alte puncte cuprinse în acesta din urmă, crearea unei clauze de desemnare a UE cu scopul de a evita discriminarea dintre transportatorii aerieni din UE şi de a permite impozitarea carburantul pentru aviaţie în cazul operaţiunilor desfăşurate pe teritoriul Uniunii Europene. Doresc să subliniez aceste două aspecte din avizul favorabil al Comisiei pentru transport şi turism, deoarece acestea m-au determinat să votez în favoarea raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) Uniunea Europeană are competenţă exclusivă în diferite aspecte ale aviaţiei externe care erau în mod tradiţional reglementate de acorduri bilaterale din domeniul serviciilor aeriene încheiate între statele membre şi ţări terţe.

În iunie 2003, Comisia a iniţiat negocierile cu ţări terţe în vederea înlocuirii anumitor dispoziţii din acordurile bilaterale existente privind serviciile aeriene cu acorduri UE. Printre acestea din urmă se numără un acord care înlocuieşte cele 47 de acorduri bilaterale existente privind serviciile aeriene care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest. Elementele principale ale acordului sunt următoarele: clauza de desemnare, care înlocuieşte acordurile bilaterale şi previne discriminarea dintre transportatorii aerieni din Uniunea Europeană; impozitarea generală a carburantului de aviaţie pe teritoriului UE; şi articolul 6, care armonizează acordurile comerciale dintre companiile aeriene cu legislaţia UE în materie de concurenţă.

Acordul negociat de Comisie a fost pus în aplicare în mod provizoriu la 30 noiembrie 2009. Bazându-mă pe hotărârile Curţii de Justiţie privind competenţa exclusivă a Comunităţii, trebuie să mă declar în favoarea renegocierii acordurilor, atât pentru faptul că acestea contravin importanţei din ce în cei mai mari a suveranităţii europene, cât şi pentru că proiectul de decizie este conform cu legislaţia UE în materie de concurenţă şi buget.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea încheierii acestui acord care, în baza competenţei exclusive acordate UE cu privire la diverse aspecte ale aviaţiei externe, are drept obiectiv înlocuirea anumitor dispoziţii din cele 47 de acorduri bilaterale existente în domeniul serviciilor aeriene care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest, cu scopul de asigura compatibilitatea acestora cu legislaţia UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Aşa cum a hotărât Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Comunitatea are competenţă exclusivă în ceea ce priveşte diferite aspecte ale aviaţiei externe care erau în mod tradiţional reglementate de acorduri bilaterale din domeniul serviciilor aeriene încheiate între statele membre şi ţări terţe. În consecinţă, Consiliul a autorizat Comisia, în iunie 2003, să iniţieze negocierile cu ţări terţe pentru a înlocui anumite dispoziţii din acordurile bilaterale existente cu acorduri comunitare. Astfel, Comisia a negociat un acord cu Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest care înlocuieşte anumite dispoziţii din cele 47 de acorduri bilaterale existente în domeniul serviciilor aeriene care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest.

Parlamentul are dreptul de a aproba încheierea acordului în conformitate cu articolul 81 din Regulamentul de procedură. Parlamentul va lua o decizie prin vot unic, fără posibilitatea depunerii vreunui amendament privind acordul în sine. Pe baza celor menţionate anterior, raportorul sugerează că, atât Comisia pentru transport şi turism, cât şi Parlamentul în ansamblul său, ar trebui să exprime un aviz favorabil privind încheierea prezentului acord. Grupul Verts/ALE a procedat astfel.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. (PT) Competenţa exclusivă privind anumite aspecte ale aviaţiei externe, care a fost stabilită prin hotărârea privind cerul deschis din 2003, permite Comisiei Europene să negocieze acorduri cu ţări terţe pentru a adapta piaţa aviaţiei europene la normele UE şi, în acelaşi timp, pentru a-i asigura competitivitatea şi transparenţa. Salut adoptarea acordului cu statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest, deoarece este esenţial ca Uniunea Europeană să prezinte o politică coerentă în sectorul aviaţiei externe, reducând treptat diferitele dispoziţii din acordurile bilaterale actuale privind serviciile aeriene încheiate între ambele părţi.

Aş dori să evidenţiez clauza din acord referitoare la nediscriminarea dintre transportatorii aerieni din UE, clauza referitoare la impozitarea carburantului de aviaţie în conformitate cu directiva privind impozitarea produselor energetice şi a electricităţii, precum şi faptul că acordul armonizează dispoziţiile din acordurile bilaterale cu legislaţia UE în materie de concurenţă şi le plasează sub control reglementar. Aceste măsuri vor permite deschiderea pieţelor şi, în consecinţă, crearea de oportunităţi de investiţie pentru ambele părţi. Va fi necesar ca aceste acorduri să fie văzute ca o modalitate de consolidare a cooperării strategice dintre ambele organizaţii.

 
  
  

Recomandare pentru a doua lectură: Catherine Stihler (A7-0343/010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Sunt de acord că trebuie luate măsuri în ceea ce priveşte sectorul construcţiilor, deoarece acesta este deosebit de important pentru economia europeană: el asigură 10 % din produsul intern brut, iar în cadrul său funcţionează aproximativ 65 000 de întreprinderi mici şi mijlocii, cu mai puţin de 250 de angajaţi. Această propunere este menită, în primul rând, să garanteze un nivel înalt de siguranţă pentru produsele pentru construcţii şi, în al doilea rând, să amelioreze condiţiile de sănătate şi siguranţă pentru persoanele care lucrează în acest sector. Actualmente, comerţul de pe piaţa internă este afectat de reglementările tehnice naţionale care guvernează libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor din sectorul construcţiilor, impunându-se, aşadar, revizuirea Directivei 89/106/CEE privind produsele pentru construcţii.

Având în vedere noile circumstanţe de supraveghere a pieţelor, inclusiv noul cadru legislativ, propunerea de regulament privind condiţiile armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii ar putea reprezenta un progres important în direcţia actualizării, simplificării şi înlocuirii directivei.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am fost de acord cu acest document, deoarece trebuie luate măsuri imediate, având în vedere amploarea comerţului cu produse pentru construcţii în UE şi obstacolele cu care se confruntă comerţul în sectorul construcţiilor. Din moment ce sectorul construcţiilor este una dintre cele mai mari industrii din Europa, reprezentând 10 % din PIB şi asigurând, în mod direct, încadrarea în muncă a 12 milioane de cetăţeni ai UE, este esenţială o reglementare corespunzătoare a acestuia. Consider că această propunere de regulament privind condiţiile armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii va facilita actualizarea, simplificarea şi înlocuirea Directivei privind produsele pentru construcţii, având în vedere modificarea circumstanţelor legate, printre altele, de supravegherea pieţelor, inclusiv în ceea ce priveşte noul cadru legislativ.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Deşi condiţiile de lucru în sectorul construcţiilor s-au îmbunătăţit în ultimele decenii, Uniunea Europeană trebuie să-şi asigure mijloacele necesare pentru a menţine şi în continuare o calitate ridicată în acest domeniu. Din acest motiv, am votat pentru acest regulament de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii. Pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a siguranţei şi sănătăţii pentru lucrători şi alţi utilizatori ai produselor pentru construcţii, noua legislaţie privind comercializarea produselor pentru construcţii trebuie să cuprindă şi etichetarea substanţelor periculoase. Acest regulament actualizează şi înlocuieşte reglementările actuale, pentru a reduce birocraţia şi a creşte transparenţa, în special prin noi proceduri simplificate de evaluare a performanţelor pentru micile întreprinderi.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document. Sectorul construcţiilor este una dintre cele mai mari industrii din Europa şi reprezintă 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut. Acest sector asigură, în mod direct, încadrarea în muncă a unui număr de 12 milioane de cetăţeni ai UE, în timp ce 26 de milioane de lucrători depind de acest sector. Recesiunea economică a afectat grav industria construcţiilor din UE, o serie de întreprinderi din UE ajungând în faliment şi numeroşi lucrători pierzându-şi mijloacele de subzistenţă. În UE, încă există bariere comerciale în sectorul construcţiilor, fiindcă statele membre încă utilizează reglementări tehnice naţionale pentru a preveni libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor în sectorul construcţiilor. În acest context, revizuirea Directivei privind produsele pentru construcţii reprezintă o măsură de sprijin foarte necesară, care ar trebui să sprijine sectorul prin înlăturarea barierelor comerciale cu care se confruntă fabricanţii şi care, astfel, ar ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă. Pe lângă eliminarea barierelor administrative, trebuie asigurate independenţa şi transparenţa organismelor de evaluare tehnică, motiv pentru care susţin propunerea de stabilire a unor standarde privind transparenţa şi de a asigura reprezentarea tuturor părţilor interesate la nivelul comitetelor tehnice ale organismelor europene de standardizare, pentru a evita conflictele de interese.

 
  
MPphoto
 
 

  George Becali (NI), în scris. − Aşa cum subliniam şi în intervenţia de ieri, am votat în favoarea acestui raport. Avem nevoie să progresăm în demersul de armonizare pe piaţa globală a construcţiilor. Mă refer la ceea ce ţine de siguranţa lucrătorilor, de migraţia lor, dar şi la siguranţa materialelor de construcţie pentru sănătatea noastră. Cu privire la viitoarele puncte de informare despre materialele de construcţii, îmi doresc foarte mult ca ele să ofere informaţie obiectivă, să fie funcţionale cât mai curând în statele membre şi să aibă sprijin financiar, pentru a fi utile cetăţenilor şi firmelor interesate. Sper ca noua reglementare să producă efecte cât mai rapide şi să constatăm noi, ca oameni, că am făcut progrese şi că domeniul construcţiilor în ansamblu nu mai e unul din cele mai periculoase domenii de activitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris.(FR) Etichetarea substanţelor periculoase şi oferirea de informaţii privind aceste substanţe conţinute în orice fel de produse, indiferent că este vorba despre produse chimice sau despre produse pentru construcţii, reprezintă una dintre realizările Uniunii Europene.

Încă de la intrarea în vigoare a Regulamentului REACH, UE a demonstrat valoarea adăugată pe care o oferă cu privire la siguranţa şi transparenţa substanţelor periculoase. Am adoptat din nou, la Strasbourg, un regulament care armonizează condiţiile de comercializare a produselor pentru construcţii şi ne-am asigurat că „declaraţia de performanţă” a fiecărui produs cuprinde informaţii privind substanţele periculoase.

Sănătatea şi siguranţa reprezintă priorităţi şi trebuie să salutăm faptul că standardele europene permit un nivel ridicat de transparenţă şi siguranţă. Cu toate acestea, deşi piaţa internă este protejată acum, se poate spune acelaşi lucru şi despre piaţa globalizată pe care activăm? Trebuie să ne folosim de influenţa pe care o avem în raport cu partenerii din afara UE, care nu au neapărat aceleaşi standarde.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Nevoia de a acţiona în ceea ce priveşte comercializarea produselor pentru construcţii în UE este de o importanţă crucială având în vedere dimensiunile acestui sector. Sectorul construcţiilor constituie una dintre cele mai importante industrii din Europa, reprezentând 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut. Acest sector asigură, în mod direct, încadrarea în muncă a 12 milioane de cetăţeni ai UE, alţi 26 de milioane de lucrători depinzând de acest sector. Recesiunea economică a afectat grav industria construcţiilor din UE, o serie de întreprinderi din UE ajungând în faliment şi numeroşi lucrători pierzându-şi mijloacele de existenţă. Este şi cazul României unde, după un boom al pieţei construcţiilor, construcţiile se confruntă cu o acută lipsă de comenzi. Specialiştii apreciază că 2011 nu va aduce revenirea pieţei construcţiilor, ba chiar apreciază că ar putea înregistra valori minime, raportat la ultimul deceniu.

În aceste condiţii, orice măsură care poate fi luată pentru a sprijini sectorul construcţiilor reprezintă o contribuţie bine-venită. În acest context, revizuirea Directivei privind produsele pentru construcţii ar trebui să sprijine sectorul prin înlăturarea barierelor comerciale cu care se confruntă fabricanţii şi, astfel, ar ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. (CS) Din punctul de vedere al creării de PIB, construcţiile reprezintă 10 % din rezultatul economic al Uniunii Europene. Piaţa construcţiilor se confruntă în continuare cu o gamă variată de obstacole care împiedică dezvoltarea completă a unei pieţe unificate. Scopul regulamentului depus este acela de a modifica directiva existentă şi, deci, de a simplifica condiţiile de comercializare a produselor pentru construcţii. El abordează în principal supravegherea pieţelor şi un cadru comun de comercializare a produselor de construcţie. Scopul modificării directivei constă, într-o perioadă de recesiune economică, în a sprijini sectorul construcţiilor prin înlăturarea barierelor comerciale, ajutând lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă şi sprijinind numeroase întreprinderi de construcţii care, altfel, nu ar supravieţui recesiunii economice. În poziţia sa în primă lectură, Consiliul a eliminat propunerile de amendament ale Parlamentului, care au avut drept scop stabilirea obligaţiei de a declara materialele periculoase din produsele de construcţie (de exemplu azbestul). Consider că o astfel de situaţie este foarte periculoasă şi, deci, susţin raportul depus, deoarece el propune din nou obligaţia firmelor de construcţii de a declara materialele periculoase conţinute în produsele pentru construcţii. Trebuie să protejăm sănătatea cetăţenilor noştri. Nu în ultimul rând, aş dori să aplaud eforturile depuse pentru ca statele membre să protejeze independenţa membrilor Comitetului permanent pentru construcţii, care evaluează şi verifică proprietăţile produselor pentru construcţii. Printre altele, raportul cuprinde şi propuneri de amendament pentru sporirea protecţiei sănătăţii şi siguranţei, nu numai pentru lucrătorii din construcţii, ci şi pentru utilizatorii clădirilor. Din motivele menţionate mai sus, dar şi din altele, m-am hotărât să susţin acest raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei propuneri de regulament, deoarece ea stabileşte condiţii armonizate pentru comercializarea produselor de construcţie şi îşi propune să actualizeze, să simplifice şi să înlocuiască Directiva privind produsele pentru construcţii având în vedere modificările anumitor condiţii referitoare la supravegherea pieţei, spre exemplu, inclusiv noul cadrul legislativ. Nevoia de a acţiona în ceea ce priveşte comercializarea produselor pentru construcţii în UE este de o importanţă crucială având în vedere dimensiunile acestui sector. Sunt de părere că trebuie să se recunoască necesitatea unui nivel ridicat de sănătate şi siguranţă pentru persoanele care lucrează în acest sector. Această propunere va înlătura barierele comerciale cu care se confruntă fabricanţii şi care, astfel, ar ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Regulamentul privind armonizarea comercializării produselor de construcţie reprezintă un pas înainte în calea îmbunătăţirii funcţionării pieţei interne în domeniu şi a liberei circulaţii a produselor de construcţie. Un punct important îl reprezintă totodată faptul că aplicarea regulamentului va contribui la minimizarea apariţiei neconformităţilor neintenţionate ale produselor pentru construcţii cu declaraţia lor de performanţă, lucru care va determina minimalizarea pierderilor materiale. Prevenirea riscului de neconformitate este necesar pentru evitarea introducerii pe piaţă în vederea comercializării a unor produse care nu corespund cerinţelor prezentului regulament, vizând asigurarea performanţei produselor pentru construcţii şi respectarea cerinţelor fundamentale aplicabile construcţiilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Dušek (S&D), în scris.(CS) Proiectul de recomandare privind stabilirea unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor de construcţie necesită cel mai înalt nivel de protecţie posibil, atât pentru lucrători, cât şi pentru utilizatorii clădirilor. Sunt de acord cu poziţia raportoarei, că trasabilitatea substanţelor periculoase în produsele pentru construcţii este extrem de importantă şi susţin propunerea de amendament privind necesitatea declarării pe produsele pentru construcţii a informaţiilor privind substanţele periculoase. Nu pot înţelege poziţia Consiliului, care a eliminat complet acest text din propunerea originală. Pentru a accentua sensibilizarea cu privire la produsele de construcţie existente şi la cele noi, trebuie înfiinţate puncte de informare, care să fie imparţiale, adică independente din punct de vedere financiar şi al personalului faţă de organismele implicate în procesul de obţinere a marcajelor CE. Consiliul a propus prea multe excepţii de la cerinţa de ataşare a unui marcaj CE, iar această situaţie trebuie revizuită şi limitată cât mai mult posibil, altfel întregul sistem de marcaje CE va deveni complet inutil. Susţin propunerea de regulament în forma sa modificată şi voi vota pentru adoptarea ei.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat pentru acest raport, deoarece susţine necesitatea eliminării barierelor comerciale în industria construcţiilor. Actuala criză economică a afectat în mod grav acest sector. Propunerea de regulament, care va înlocui directiva în vigoare, va contribui la modificarea acestei situaţii. Eliminarea barierelor comerciale cu care se confruntă fabricanţii va ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Potrivit datelor din raport, citez: „sectorul construcţiilor constituie una dintre cele mai importante industrii din Europa, reprezentând 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut. Acest sector asigură, în mod direct, încadrarea în muncă a unui număr de 12 milioane de cetăţeni ai UE, în timp ce 26 de milioane de lucrători depind de acest sector. În plus, aproximativ 92 % dintre fabricanţii de materiale pentru construcţii – adică 65 000 de întreprinderi – sunt IMM-uri cu mai puţin de 250 de angajaţi”. Aceste cifre relevă adevărata importanţă a sectorului construcţiilor pentru economia europeană. Din acest motiv, este nevoie de reglementări comune, care să guverneze sectorul şi să-i permită pieţei interne să funcţioneze corect.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Această propunere de regulament are drept scop armonizarea comercializării produselor pentru construcţii, actualizarea şi simplificarea directivei actuale, ţinând cont de noul cadru legislativ (Regulamentul nr. 765/2008/CE şi Decizia nr. 768/2008/CE). Ea abordează diverse aspecte, precum declaraţia de performanţă şi marcajul CE, transportul substanţelor periculoase, punctele naţionale de informare despre produse pentru construcţii, independenţa şi transparenţa tuturor organismelor implicate în acest domeniu, reciclarea produselor pentru construcţii, atenţia sporită acordată aspectului sănătăţii şi siguranţei, îmbunătăţirea comunicării electronice şi introducerea unor noi mijloace informatice. Am votat în favoarea acestui regulament, care va spori siguranţa în transportul acestor produse, va proteja sănătatea şi va accentua condiţiile de siguranţă ale tuturor lucrătorilor din acest sector. Totodată, el va contribui la abandonarea treptată a practicilor dăunătoare pentru mediul înconjurător.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Deşi a doua lectură a acestui raport şi acordul final cu Consiliul includ o serie de aspecte pozitive, nu trebuie să uităm că ele se axează pe principiul consolidării pieţei unice.

În acest context, adoptarea acestui regulament are drept scop stabilirea unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii. Altfel spus, el stabileşte normele pe care statele membre trebuie să le respecte pentru ca produsele lor să ajungă pe piaţă în Uniunea Europeană.

Cred că putem ajunge la un acord cu privire la anumite aspecte, mai ales în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii şi siguranţei, inclusiv pentru lucrători, dar şi în legătură cu utilizarea unui produs pe parcursul ciclului său de viaţă, mai ales în cazul substanţelor periculoase.

Cu toate acestea, nu putem aproba decizii care ar putea pune în pericol producţia acestor produse în ţări cu economii mai fragile sau la nivelul unor întreprinderi mici şi mijlocii cărora le este greu să se adapteze dacă nu există un anumit tip de sprijin prealabil, chiar şi numai pentru a proteja interesele grupărilor economice europene care, de fapt, doresc să domine piaţa.

 
  
MPphoto
 
 

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris.(IT) Evoluţia în sensul liberalizării produselor pentru construcţii în sectorul construcţiilor reprezintă una dintre solicitările de sensibilitate sporită primite de la întreprinderile mici şi mijlocii. Având în vedere importanţa globală a sectorului construcţiilor în toate statele membre, cred că accentuarea liberalizării este un progres necesar. Aplaud în special eliminarea diferitelor constrângeri birocratice şi necesitatea trasabilităţii produselor care conţin substanţe potenţial nocive pentru oameni. Din acest motiv, am decis să susţin recomandarea dnei Stihler.

 
  
MPphoto
 
 

  Małgorzata Handzlik (PPE), în scris.(PL) Funcţionarea pieţei interne este încă limitată de numeroase bariere. Din acest motiv, mă bucur să asist la adoptarea rezoluţiei privind condiţiile armonizate de comercializare a produselor pentru construcţii. Rezoluţia ar trebui să conducă la facilitarea fluxului de produse pentru construcţii între statele membre.

Mai mult, rezoluţia introduce reglementări importante, care facilitează activitatea companiilor. Mai întâi, ea le solicită statelor membre să creeze puncte de informare, de unde companiile vor putea obţine informaţii despre produsele pentru construcţii. Totodată, vor fi disponibile informaţii despre reglementări, care vor ajuta chiar şi cele mai mici companii să respecte noile cerinţe privind elaborarea caracteristicilor de utilizare şi marcajele CE. Cu toate acestea, să nu uităm că rezoluţia conţine o serie de cerinţe noi privind amplasarea marcajelor CE şi elaborarea declaraţiilor referitoare la caracteristicile de utilizare, care trebuie să conţină şi informaţii privind substanţele periculoase conţinute în produsele pentru construcţii.

Sper că atât Comisia Europeană, cât şi statele membre vor depune eforturi pentru ca informaţiile privind noile reglementări să ajungă cât mai curând la producători, astfel încât aceştia să înceapă să se pregătească şi să se adapteze cât mai repede la noile prevederi ale rezoluţiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am fost de acord cu această propunere, deoarece sectorul construcţiilor este una dintre cele mai mari industrii din Europa, reprezentând 10 % din PIB şi asigurând, în mod direct, încadrarea în muncă a unui număr de 12 milioane de cetăţeni ai UE, în timp ce 26 de milioane de lucrători depind de acest sector. În plus, aproximativ 92 % dintre fabricanţii de materiale pentru construcţii sunt întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri). Întrucât IMM-urile reprezintă un pilon esenţial al economiei noastre, prezenta propunere trebuie să recunoască rolul şi necesităţile acestora. Revizuirea Directivei privind produsele pentru construcţii (89/106/CEE) reprezintă o măsură de sprijin foarte necesară, care ar trebui să sprijine sectorul prin înlăturarea barierelor comerciale cu care se confruntă fabricanţii şi care, astfel, ar ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă. Propunerea de regulament de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor de construcţie (COM(2008)311) îşi propune să actualizeze, să simplifice şi să înlocuiască Directiva privind produsele pentru construcţii, având în vedere modificările anumitor circumstanţe. Mă bucur că s-a atras atenţia asupra problemei substanţelor periculoase în aceste produse, iar capacitatea de a depista substanţele periculoase în produse este esenţială. Dacă am şti unde se află azbestul în clădiri, lucrătorii implicaţi în construcţie şi ocupanţii clădirilor nu ar mai suferi de afecţiuni precum mezoteliomul. Pentru a putea garanta sănătatea, siguranţa şi transparenţa în viitor, este important să se depună din nou amendamentele referitoare la substanţele periculoase (amendamentele 7, 17 şi 49).

 
  
MPphoto
 
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE), în scris. (FI) Era şi timpul ca Directiva privind produsele pentru construcţii să fie reformată şi înlocuită cu un regulament mai funcţional, care să ne permită să asigurăm cu adevărat libera circulaţie a produselor pentru construcţii pe piaţa internă. Salutăm iniţiativa Comisiei de a facilita punerea în aplicare a directivei existente şi de a spori eficienţa procesului de punere în aplicare. Produsele pentru construcţii sunt diferite de alte produse, a căror circulaţie pe piaţa internă este reglementată de directive. În timp ce cerinţele de siguranţă pentru un produs sunt în general armonizate la nivelul directivelor, produsele pentru construcţii sunt produse intermediare, destinate proiectelor de construcţii şi, graţie acestei proprietăţi deosebite, scopurile directivei privind produsele pentru construcţii vor fi atinse doar dacă se stabilesc cu succes abordări armonizate, pentru a asigura precizia şi fiabilitatea declaraţiei de performanţă pentru un produs. În acest sens, noul regulament va aduce îmbunătăţiri semnificative.

Totodată, trebuie avute în vedere circumstanţele diferite din statele europene, pentru a asigura supravieţuirea microîntreprinderilor care funcţionează la nivel local. Desigur, statele membre stabilesc cerinţe diferite pentru lucrările de construcţii, în funcţie de condiţiile climatice. Trebuie acordată atenţie cerinţelor inutile, iar acestea trebuie eliminate, pentru a putea reduce sarcina administrativă. Consider că acest regulament va îmbunătăţi atât funcţionarea pieţei interne, cât şi procesul de standardizare a produselor pentru construcţii în Europa. Din acest motiv, am votat în favoarea regulamentului.

 
  
MPphoto
 
 

  Edvard Kožušník (ECR), în scris. (CS) Susţin această nouă abordare, deoarece scopul adaptării juridice nu este acela de a defini siguranţa produsului, ci de a crea un mediu transparent, în care să se ofere informaţii fiabile privind proprietăţile produselor. Totodată, salut faptul că Parlamentul European a hotărât să prefere documentele electronice, mai ales în legătură cu declaraţiile privind proprietăţile produselor comercializate. Am, însă, dubii în ceea ce priveşte metoda legislativă a propunerii de amendament nr. 45, care se referă la articolul 17. Deşi susţin principiul propus, al reprezentării corecte şi echilibrate pentru diferiţii participanţi la procesul de creare a unor standarde armonizate, consider că această problemă trebuie rezolvată în mod cuprinzător, în cadrul revizuirii sistemului european de standardizare, nu prin acte juridice individuale. Din punctul meu de vedere, abordarea selectată va conduce la adoptarea unor legi neclare.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris.(IT) Am susţinut raportul dnei Stihler în vederea adoptării unui regulament de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii, deoarece consider că sectorul construcţiilor este foarte important pentru economia europeană. În acest context, un nivel ridicat de armonizare a reglementărilor privind produsele pentru construcţii reprezintă un obiectiv pe care Europa trebuie să îşi impună să-l atingă cât mai curând. Într-o perioadă precum cea de faţă, când trebuie să stimulăm creşterea economică, nu putem neglija rolul strategic al acestui sector. Scopul propunerii este acela de a asigura informaţii precise şi fiabile cu privire la performanţele produselor pentru construcţii, ca să putem locui şi lucra în clădiri sigure, construite cu materiale care nu au efecte negative asupra sănătăţii umane. Mai mult, consider că măsurile luate în ceea ce priveşte siguranţa la locul de muncă sunt esenţiale pentru a proteja milioanele de cetăţeni europeni care lucrează în acest sector, garantându-le un nivel adecvat de protecţie.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Doresc s-o felicit pe colega mea din Scoţia, Catherine Stihler, pentru activitatea sa fructuoasă în acest domeniu extrem de tehnic. Am votat în favoarea raportului, care ar trebui să asigure o transparenţă sporită pentru organismele ce creează standarde în industria construcţiilor, subliniază ideea reciclării şi facilitează accesul IMM-urilor pe piaţa unică, prin proceduri simplificate.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Faptul că sectorul construcţiilor civile reprezintă o mare parte din produsul intern brut (PIB) al Uniunii Europene, reprezentând, potrivit raportoarei, aproximativ 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut, justifică condiţiile armonizate ce au fost adoptate. Recenta recesiune economică a creat probleme grave acestei industrii, producându-se disponibilizări în masă şi mulţi lucrători pierzându-şi locurile de muncă. Prin urmare, orice măsură care poate fi luată pentru a sprijini acest sector este extrem de importantă. În acest context, revizuirea Directivei privind produsele pentru construcţii (89/106/CEE) reprezintă o măsură de sprijin foarte necesară, care ar trebui să sprijine sectorul prin înlăturarea barierelor comerciale cu care se confruntă fabricanţii şi care, astfel, ar ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Industria construcţiilor este, de fapt, unul dintre cei mai importanţi factori economici la nivel european. Acest sector a fost, însă, lovit puternic de criză. Întreprinderile mici şi mijlocii, care acţionează frecvent ca distribuitori, au fost extrem de afectate, iar multe dintre ele şi-au încetat activitatea. Pentru a asigura supravieţuirea companiilor şi, deci, a locurilor de muncă, trebuie eliminate barierele comerciale. Astfel, s-ar crea condiţii mai corecte, avantajoase pentru toţi cei implicaţi. Din acest motiv, am votat împotriva propunerilor depuse de comisia responsabilă în a doua lectură.

 
  
MPphoto
 
 

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris.(IT) Sectorul construcţiilor este un sector fundamental pentru Europa, atât în ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă, cât şi din punctul de vedere al dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

Este, aşadar, esenţial să sprijinim un regulament care prevede condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii, garantând siguranţa materialelor utilizate şi sănătatea lucrătorilor. Se înregistrează în continuare cazuri de vătămări corporale şi de deteriorare a sănătăţii, inclusiv în cazul cetăţenilor care intră zilnic în contact cu substanţele periculoase, precum azbestul, utilizate în construcţia clădirilor urbane.

Mă declar, deci, în favoarea raportului dnei Stihler, care a fost adoptat astăzi, în a doua lectură, deoarece subliniază importanţa, într-o lume globalizată, a introducerii unor reglementări comune privind marcarea substanţelor şi produselor utilizate, în vederea garantării siguranţei şi fiabilităţii şi, totodată, pentru a reduce costurile pentru producători, mai ales în ceea ce priveşte IMM-urile.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Măsurile de armonizare din acest raport sunt prea ample. Sectorul construcţiilor este unul sensibil: el este esenţial pentru dezvoltarea infrastructurii şi, deci, şi pentru statele membre individuale, ca locuri în care desfăşoară afaceri. Standardele profesionale, sociale şi de mediu sunt deseori importante pentru protejarea populaţiei şi a mediului înconjurător în acest sector. Fiecare stat membru trebuie să ia propriile decizii în această privinţă. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris.(IT) Propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului, de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii, are drept scop asigurarea liberei circulaţii a produselor pentru construcţii pe piaţa internă. Am votat în favoarea acestei propuneri de regulament tocmai fiindcă garantarea unor informaţii clare şi fiabile prin utilizarea marcajelor CE pe produsele de construcţie comercializate reprezintă un alt progres în direcţia unei pieţe libere, competitive, capabilă să protejeze întreprinderile mici şi mijlocii. Deoarece produsele pentru construcţii sunt produsele intermediare ale unei structuri finite, armonizarea noilor norme europene garantează siguranţa şi calitatea structurii, asigură condiţii egale pentru toate companiile de construcţii, îmbunătăţeşte controlul asupra materiilor care se află deja pe piaţă şi sporeşte transparenţa comerţului cu produse pentru construcţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consider că el este necesar pentru a reduce barierele care împiedică fluidizarea comerţului în industria construcţiilor. Industria construcţiilor a fost extrem de afectată de situaţia economică actuală, iar propunerea de regulament are drept scop promovarea circulaţiei libere, funcţionale şi transparente a bunurilor şi serviciilor către industria construcţiilor. Eliminarea obstacolelor din calea activităţilor transfrontaliere, precum şi a barierelor administrative şi tehnice la nivel naţional joacă un rol esenţial în industria construcţiilor. De fapt, în industria construcţiilor, statele membre se ascund la adăpostul standardelor tehnice naţionale, pentru a bloca libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor. Având în vedere că sectorul construcţiilor reprezintă 10 % din produsul intern brut al UE şi că trece în prezent printr-o perioadă de recesiune puternică, salut şi votez pentru toate măsurile care pot fi luate pentru a sprijini sectorul construcţiilor. Într-adevăr, aceste măsuri vor ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) La nivelul UE, încă există numeroase bariere comerciale în sectorul construcţiilor, ceea ce conduce la adoptarea unor reguli tehnice naţionale care urmăresc să restricţioneze libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor.

Acest sector cu expansiune rapidă reprezintă 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut. El asigură, în mod direct, încadrarea în muncă a unui număr de 12 milioane de cetăţeni ai UE, iar 92 % dintre companiile ce activează în acest sector sunt întreprinderi mici şi mijlocii, un pilon esenţial al economiei noastre.

Prin urmare, consider că trebuie luate măsuri de armonizare a pieţei acestor produse, dar şi de garantare a unui nivel ridicat de sănătate şi siguranţă pentru lucrătorii din acest sector. Având în vedere recesiunea, care a provocat probleme majore la nivelul sectorului, inclusiv falimente, avem nevoie de măsuri de liberalizare care să asigure supravieţuirea economică a întreprinderilor şi păstrarea locurilor de muncă.

Această propunere de regulament are drept scop actualizarea, simplificarea şi înlocuirea Directivei privind produsele pentru construcţii, având în vedere modificările anumitor condiţii referitoare la supravegherea pieţei, spre exemplu. Scopul său este, totodată, asigurarea unei protecţii sporite în ceea ce priveşte marcajul CE, substanţele periculoase, punctele naţionale de informare privind produsele, independenţa şi transparenţa, sănătatea şi siguranţa şi comunicarea electronică.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Nevoia de a acţiona în ceea ce priveşte comercializarea produselor pentru construcţii în UE este de o importanţă crucială, având în vedere dimensiunile acestui sector. Potrivit Comitetului European de Standardizare, sectorul construcţiilor constituie una dintre cele mai importante industrii din Europa, reprezentând 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut. Acest sector asigură, în mod direct, încadrarea în muncă a 12 milioane de cetăţeni ai UE, alţi 26 de milioane de lucrători depinzând de acest sector. În plus, aproximativ 92 % dintre fabricanţii de materiale de construcţii – adică 65 000 de întreprinderi – sunt IMM-uri cu mai puţin de 250 de angajaţi. Întrucât IMM-urile reprezintă un pilon esenţial al economiei noastre, prezenta propunere solicită recunoaşterea rolului şi necesităţilor acestora, precum şi un nivel ridicat de sănătate şi siguranţă pentru persoanele care lucrează în acest sector. Am votat acest raport deoarece propunerea contribuie la creşterea competitivităţii industriei de profil prin simplificarea legislaţiei existente, îmbunătăţirea transparenţei şi diminuarea sarcinilor administrative pe care trebuie să le suporte întreprinderile, cât şi pentru a susţine interesul României de a introduce obligativitatea evaluării performanţei produselor acoperite de standarde armonizate, emiterea declaraţiei de performanţă şi aplicarea marcajului CE.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Având în vedere importanţa sectorului construcţiilor pentru economia europeană, este esenţială eliminarea barierelor comerciale în domeniul produselor pentru construcţii, pentru intensificarea liberei circulaţii a acestora pe piaţa internă. Prin urmare, trebuie susţinută stabilirea unor specificaţii tehnice armonizate care, cu evidenţierea aspectelor de sănătate şi siguranţă, să permită şi consolidarea pieţei unice.

 
  
MPphoto
 
 

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris.(IT) Astăzi am votat în plen asupra recomandării privind condiţiile armonizate de comercializare a produselor pentru construcţii.

Având în vedere importanţa acestui sector, este esenţială luarea unor măsuri privind comercializarea produselor pentru construcţii în interiorul UE. Potrivit Comitetului European de Standardizare (CEN), sectorul construcţiilor constituie una dintre cele mai importante industrii din Europa, reprezentând 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut.

Această propunere de regulament prezintă condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii, prin introducerea unor norme comune privind marcajul, ce au drept scop consolidarea garanţiilor referitoare la siguranţa şi fiabilitatea produselor şi, totodată, reducerea costurilor pentru producători, mai ales în ceea ce priveşte IMM-urile.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Acest regulament soseşte în faţa Parlamentului pentru a doua lectură, în scopul adoptării finale. Prima lectură în cadrul Parlamentului a avut loc în legislatura parlamentară anterioară. Consiliul şi-a adoptat poziţia în 2010 şi, prin urmare, pentru a ajunge la o soluţie de compromis, s-au desfăşurat negocieri neoficiale intense în cadrul trialogului, sub egida Preşedinţiei belgiene. Acest regulament este extrem de tehnic, dar şi foarte relevant pentru Grupul Verzilor, din punct de vedere politic, deoarece principalul său scop este acela de a armoniza cerinţele privind comercializarea produselor pentru construcţii.

Principalele preocupări ale Grupului Verts/ALE au constat în a asigura, inter alia, (i) transparenţa procedurilor (în principal, organismele de standardizare nu trebuie monopolizate de reprezentanţi ai principalelor industrii şi trebuie luate în considerare preocupările IMM-urilor sau ale altor părţi implicate); (ii) promovarea unor demersuri inovatoare şi mai ecologice, pe baza cerinţelor şi procedurilor în domeniul construcţiilor; (iii) procedurile speciale pentru microîntreprinderi nu trebuie să-i permită acestui sector să evite cerinţele sau procedurile standard.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece consider că sectorul construcţiilor în Europa încă se confruntă cu prea multe bariere de natură comercială. Revizuirea acestei directive ar trebui să contribuie la eliminarea barierelor comerciale, protejând locurile de muncă în companiile de construcţii, care sunt încă afectate de criza economică globală. Există planuri privind introducerea unor noi măsuri specifice, pentru a verifica dacă se reciclează produsele de construcţii şi pentru a promova reutilizarea acestora, drept mod de îndeplinire a obiectivelor UE privind schimbările climatice.

Este nevoie de noi măsuri de protecţie pentru apărarea sănătăţii şi siguranţei angajaţilor în acest sector, în care încă se înregistrează, din păcate, un număr mare de decese profesionale. În final, solicitarea de a înlocui treptat materialele tipărite cu versiuni electronice are drept scop accentuarea armonizării pieţei produselor de construcţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Oreste Rossi (EFD), în scris.(IT) Deşi introducerea la regulament conţine afirmaţii generale inacceptabile, mai ales în ceea ce priveşte circulaţia complet liberă a serviciilor în sectorul construcţiilor – pe care nu le putem susţine, deoarece există pericolul unei concurenţe neloiale până la armonizarea costurilor forţei de muncă între diferitele state membre – vom vota pentru.

Vom proceda astfel deoarece regulamentul se ocupă exclusiv de legislaţia privind comercializarea produselor pentru sectorul construcţiilor, care, în această perioadă de recesiune economică, a avut repercusiuni extrem de grave, multe companii falimentând şi numeroşi lucrători pierzându-şi locurile de muncă. Propunerea prevede armonizarea şi etichetarea produselor care conţin substanţe periculoase şi, totodată, simplifică, actualizează şi înlocuieşte reglementările actuale, pentru a elimina anumite obstacole de reglementare, în beneficiul lucrătorilor şi al întreprinderilor mici şi mijlocii deopotrivă.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Mă bucur că colegii mei au susţinut şi au adoptat acest raport în domeniul construcţiilor, pentru care am fost raportoare. Raportul va conduce la menţionarea substanţelor periculoase pe etichetele produselor pentru construcţii şi va permite efectuarea unor studii suplimentare în această privinţă, la iniţiativa Comisiei. Totodată, există prevederi ce au drept scop facilitarea plasării produselor IMM-urilor pe piaţa internă. A fost abordată problema necesităţii unei transparenţe sporite în aprobarea produselor cu marcajul CE şi aştept introducerea măsurilor, în iulie 2013.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. − Am votat pentru propunerea de Regulament de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE. Sectorul construcţiilor reprezintă un sector important al industriei europene, asigurând în mod direct încadrarea în muncă a 12 milioane de cetăţeni ai UE, iar alte 26 de milioane de lucrători depinzând de acest sector. Recesiunea economică a afectat grav industria construcţiilor din UE, numeroşi lucrători pierzându-şi locurile de muncă. Acest lucru a generat o scădere cu până la 14,2 % a activităţii sectorului în perioada 2008-2009. În acest context, revizuirea Directivei privind produsele pentru construcţii (89/106/CEE) reprezintă o măsură de sprijin pentru sectorul construcţiilor prin înlăturarea barierelor comerciale cu care se confruntă producătorii, încurajând astfel întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă. Construcţiile trebuie să corespundă, atât în ansamblu, cât şi pe componente, utilizării preconizate, ţinând seama mai ales de sănătatea şi siguranţa persoanelor implicate de-a lungul întregului ciclu de viaţă al construcţiilor. De asemenea, construcţiile trebuie să fie eficiente din punct de vedere energetic, cu un consum cât mai mic de energie pe întreaga lor durată de viaţă şi deci, costuri mai mici pentru utilizatori.

 
  
MPphoto
 
 

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. (LT) Consider că sectorul construcţiilor reflectă situaţia economică. În cel de-al doilea trimestru al anului 2010, sectorul construcţiilor din Lituania s-a redus până la 42,9 %, înregistrând unul dintre cele mai puternice declinuri din Europa. De atunci, situaţia s-a îmbunătăţit uşor, însă nu trebuie să ne facem iluzii. Sectorului construcţiilor din Lituania îi va lua mult timp să îşi revină. Prin urmare, este prematur să vorbim despre o redresare constantă. Există loc de mai bine. De exemplu, sectorul de construcţii din ţara mea şi-ar reveni mai repede dacă s-ar îmbunătăţi nivelul de absorbţie a fondurilor UE. Sectorul construcţiilor este una dintre cele mai importante ramuri ale industriei lituaniene şi europene. Acest sector asigură, în mod direct, încadrarea în muncă a unui număr de 12 milioane de cetăţeni ai UE, în timp ce 26 de milioane de lucrători depind de acest sector. Sectorul construcţiilor este foarte important pentru Lituania, deoarece creează numeroase locuri de muncă, consolidează cererea internă şi aduce bani la buget. Acest sector este important şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii, un pilon esenţial al economiei noastre. Aproximativ 92 % dintre fabricanţii de materiale pentru construcţii sunt IMM-uri cu mai puţin de 250 de angajaţi. Sunt de acord cu propunerea raportoarei, de a utiliza comunicările electronice şi mijloacele informatice pentru a îmbunătăţi piaţa unică a produselor pentru construcţii. Acest lucru este important pentru viitor.

 
  
MPphoto
 
 

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Industria construcţiilor reprezintă o serie de aspecte esenţiale în Uniunea Europeană, de la contribuţia sa semnificativă din punct de vedere economic, până la siguranţa cetăţenilor UE la domiciliu şi la locul de muncă. Votul meu pentru Regulamentul privind produsele pentru construcţii reflectă necesitatea unei directive modernizate, sigure şi transparente cu privire la produsele pentru construcţii. Propunerea solicită îmbunătăţirea procedurilor de sănătate şi siguranţă la nivelul sectorului şi declaraţii clare privind substanţele periculoase. Mai mult, prezenţa pe produse a unui marcaj CE, care să indice încrederea, le va oferi celor care desfăşoară proiecte de construcţii încrederea că materialele pe care le folosesc sunt sigure. Economia europeană se bazează în mare măsură pe sectorul construcţiilor, care reprezintă 10 % din PIB comunitar şi asigură locuri de muncă directe pentru 12 milioane de cetăţeni UE. Majoritatea celor angajaţi lucrează în IMM-uri, care reprezintă o parte esenţială a economiei europene. Cu toate acestea, construcţiile rămân unul dintre cele mai periculoase domenii de activitate. Susţin, deci, regulamentul privind îmbunătăţirea siguranţei cetăţenilor europeni la locul de muncă şi la domiciliu, indiferent că desfăşoară proiecte la nivel individual sau profesional.

 
  
  

Raport: Michèle Striffler (A7-0375/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat pentru acest raport, care are drept scop intensificarea ajutorului umanitar acordat de UE. Consensul european privind ajutorul umanitar reprezintă un progres important. Cu toate acestea, revizuirea planului de acţiune trebuie să fie mai coerentă, să utilizeze obiective mai măsurabile şi indicatori mai fiabili. Acesta este singurul mod în care vom reuşi să acordăm ajutor într-un mod mai eficient. Luând în considerare creşterea spectaculoasă a numărului şi a intensităţii catastrofelor naturale provocate de schimbările climatice, sunt de acord cu poziţia exprimată, că, pe lângă furnizarea de ajutor punctual, trebuie să sprijinim capacităţile proprii ale comunităţilor, astfel încât acestea să fie pregătite să reacţioneze în cazul unor dezastre. Planul de acţiune de la Hyogo trebuie consolidat.

Eforturile trebuie să se concentreze în egală măsură asupra problemelor referitoare la drepturile omului, provocate de conflictele interne şi de crizele complexe, îmbunătăţind accesul actorilor umanitari la populaţii în situaţii de criză. Acest lucru va fi posibil doar prin stabilirea unei distincţii clare între rolurile actorilor militari, politici şi umanitari. Totodată, sunt de acord cu punerea în aplicare a unei capacităţi europene de intervenţie rapidă.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece el este esenţial pentru o furnizare mai eficace a ajutorului umanitar. Consensul european privind ajutorul umanitar este primul document comun privind politica de ajutor umanitar elaborat de la adoptarea regulamentului din 1996. Acesta reprezintă un instrument deosebit de important, mai ales în contextul modificărilor profunde la nivel umanitar, precum abundenţa catastrofelor naturale şi a conflictelor armate, care au condus la deplasarea multor persoane etc. Sper că Consensul european privind ajutorul umanitar va reprezenta un pas important în direcţia luării celor mai eficiente măsuri comunitare în domeniul ajutorului umanitar şi va contribui la promovarea principiilor umanitare şi a dreptului umanitar internaţional, la coordonare şi coerenţă în furnizarea ajutorului umanitar comunitar, la clarificarea utilizării resurselor şi capacităţilor militare şi de protecţie civilă, la reducerea pericolului de catastrofe şi la consolidarea legăturii dintre ajutorul în caz de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Acest raport angajează Uniunea Europeană la o strânsă cooperare în jurul unei viziuni comune asupra ajutorului umanitar. Consider că intensitatea catastrofelor naturale se datorează şi acţiunilor umane care stau la baza schimbărilor climatice. De asemenea, încurajez Statele Membre să se implice în punerea în aplicare a acestui Consens european privind ajutorul umanitar. Susţin promovarea acţiunilor în acest domeniu: promovarea principiilor umanitare şi a dreptului internaţional umanitar, îmbunătăţirea calităţii coordonării şi coerenţei în cadrul furnizării ajutorului umanitar al Uniunii Europene, clarificarea utilizării mijloacelor şi capacitaţilor militare şi de protecţie civilă în conformitate cu consensul umanitar şi cu directivele Naţiunilor Unite, reducerea riscurilor de catastrofe şi întărirea legăturii între ajutorul de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport. <

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Uniunea Europeană este un actor global. Cu această convingere, autorii Tratatului de la Lisabona au consolidat ambiţiile Europei pe scena mondială. Dimensiunea umanitară joacă un rol important în acest proiect esenţial. Uniunea este deja primul donator de ajutor la nivel mondial, ea asigurând 40 % din contribuţiile totale. Această declaraţie comună „este bazată pe principii şi abordări comune şi are drept scop încurajarea acţiunilor concertate şi coordonate, la nivelul UE şi împreună cu alţi parteneri, pentru a optimiza reacţia globală la crizele umanitare”. Am votat, deci, în favoarea acestei rezoluţii, care subliniază necesitatea furnizării ajutorului umanitar într-un mod corespunzător şi eficace, evidenţiază importanţa unei bune coordonări, accentuează natura secundară a asistenţei oferite de capacităţile militare şi de protecţie civilă şi importanţa vitală a reducerii pericolelor provocate de catastrofe naturale şi, în final, îi solicită Uniunii să consolideze legătura dintre ajutorul de urgenţă, reconstrucţie şi dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Uniunea Europeană este primul donator de asistenţă umanitară din lume, asigurând peste 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială. S-a înregistrat, la nivel mondial, o creştere semnificativă a numărului şi a intensităţii dezastrelor naturale, cauzată în principal de impactul schimbărilor climatice. Contextul umanitar s-a schimbat în mod semnificativ în ultimii ani, deci trebuie îmbunătăţită capacitatea de reacţie a UE în caz de catastrofe. Consider că Uniunea Europeană trebuie să-şi intensifice eforturile pentru reducerea riscurilor de catastrofe şi pentru acordarea – pe lângă furnizarea de ajutor punctual – de sprijin capacităţilor proprii ale comunităţilor, astfel încât acestea să fie pregătite să reacţioneze în cazul unor dezastre. Este îngrijorător faptul că încălcările dreptului umanitar internaţional sunt din ce în ce mai numeroase, iar situaţia pe teren se agravează. Sunt de acord că Uniunea Europeană trebuie să ia măsuri pentru a îmbunătăţi coordonarea ajutorului umanitar şi a pune capăt utilizărilor abuzive ale acestui tip de ajutor.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris.(FR) În 2010 s-au înregistrat numeroase crize umanitare: Haiti, Pakistan, iar lista poate continua. Tragediile cu care se confruntă anumite popoare, deseori cele mai defavorizate, necesită o acţiune rapidă şi eficace a organizaţiilor internaţionale, dar şi a Uniunii Europene, care este principalul actor în domeniul asistenţei pentru dezvoltare şi al gestiunii crizelor.

Aşadar, astăzi, joi, 18 ianuarie, am adoptat raportul dnei Stiffler, pentru a solicita creşterea finanţării pentru ajutorul umanitar. Totodată, trebuie creată o forţă europeană de reacţie rapidă pentru toate aceste crize. Comisia Europeană este receptivă la această idee şi ar trebui să prezinte o propunere în vederea optimizării sistemului de protecţie civilă deja existent.

Desigur, va trebui să utilizăm resursele care se află deja la dispoziţia statelor membre, însă, totodată, trebuie să ne şi coordonăm într-un mod mult mai eficace şi practic. Reacţiile lente, ajutorul dublat şi incoerenţa pe teren sunt doar o parte dintre problemele care trebuie eliminate. Este loc de mai bine, iar rezoluţia adoptată de Parlament doreşte să ofere o reacţie iniţială în spiritul acestor norme.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea raportului Parlamentului referitor la punerea în aplicare a Consensului european privind ajutorul umanitar: bilanţ la jumătatea perioadei al planului de acţiune şi perspective viitoare. Consensul european privind ajutorul umanitar obligă Comisia la o cooperare apropiată în ceea ce priveşte o viziune comună asupra ajutorului umanitar. Consensul a fost adoptat cu scopul de a optimiza eficacitatea Uniunii Europene, de a apăra şi de a promova principiile umanitare fundamentale de umanitate, neutralitate, imparţialitate şi independenţă, precum şi de a promova în mod susţinut respectarea dreptului umanitar internaţional. La efectuarea bilanţului la jumătatea perioadei, s-a observat o lipsă de informaţii specifice privind acţiunile desfăşurate sau care urmează a fi desfăşurate şi că, cu excepţia reprezentanţilor implicaţi în activităţi umanitare, puţine persoane cunosc existenţa Consensului. Este, deci, necesar să se depună eforturi pentru consolidarea vizibilităţii Consensului şi pentru promovarea acestuia faţă de statele membre, alte instituţii şi actorii militari. Contextul umanitar s-a schimbat în mod semnificativ în ultimii ani, ceea ce face ca aplicarea riguroasă şi consolidată a Consensului umanitar să fie cu atât mai pertinentă.

Doresc să subliniez necesitatea consolidării eforturilor pentru reducerea riscurilor de catastrofe şi pentru acordarea – pe lângă furnizarea de ajutor punctual – de sprijin capacităţilor proprii ale comunităţilor, astfel încât acestea să fie pregătite să reacţioneze în cazul unor dezastre. Totodată, ar trebui depuse eforturi importante pentru integrarea în reacţiile umanitare a problemelor de gen şi a protecţiei împotriva violenţei sexuale, care este din ce în ce mai des utilizată drept armă de război.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Uniunea Europeană este cel mai mare donator la nivel mondial, cu o contribuţie ce reprezintă 40 % din asistenţa acordată global. Peste 100 000 000 de persoane din peste 70 de ţări au primit ajutoare de aproape un miliard de euro din partea Uniunii în 2009. Păcat însă că suntem, de multe ori, campioni la donaţii în state care aleg ulterior să primească investiţii străine directe ale Chinei. Poate ar trebui ca donaţiile şi investiţiile europene să fie, cât de cât, coordonate, în loc să ne lamentăm că China a ajuns a doua economie mondială. Contextul umanitar s-a schimbat în mod semnificativ în ultimii ani, ceea ce face ca aplicarea riguroasă şi consolidată a consensului umanitar să fie cu atât mai pertinentă.

În ceea ce priveşte evoluţia contextului, trebuie mai întâi menţionată creşterea semnificativă a numărului şi a intensităţii dezastrelor naturale, cauzată în principal de schimbările climatice. În consecinţă, este necesară, pe lângă furnizarea de ajutor punctual şi sprijinirea capacităţilor proprii ale comunităţilor, astfel încât acestea să fie pregătite să reacţioneze în cazul unor dezastre. Angajamentele politice există - strategia UE în acest sens şi planul de acţiune de la Hyogo - însă persistă încă probleme în punerea în aplicare a acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  David Campbell Bannerman (EFD), în scris. – UKIP consideră că cea mai bună reacţie la un dezastru umanitar este ca statele naţionale independente să-şi coordoneze eforturile de asistenţă în mod voluntar, nu în mod centralizat, la comanda nedemocraticei Uniuni Europene. Am observat eşecul eforturilor mici şi lente ale UE în situaţia din Haiti şi considerăm că nu putem avea încredere în UE în viitoarele crize umanitare.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece Uniunea Europeană este primul donator de ajutor umanitar la nivel mondial, contribuţia sa reprezentând mai mult de 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială. În 2009, ea a oferit ajutor unui număr de aproximativ 115 milioane de persoane în peste 70 de ţări, însumând o contribuţie totală de 950 de milioane de euro. Prin politica sa în domeniul umanitar, Uniunea Europeană demonstrează în mod concret angajamentul său faţă de populaţiile din ţările terţe, care au nevoie de ajutor în situaţii de vulnerabilitate extremă. Sunt de acord cu bilanţul la jumătatea perioadei cu privire la consensul umanitar, deoarece cred că este esenţial să se depună eforturi pentru consolidarea vizibilităţii acestuia faţă de statele membre, alte instituţii şi actorii militari. Doresc să solicit Comisiei să-şi intensifice eforturile pentru reducerea riscurilor de catastrofe, să acorde atenţie încălcările tot mai numeroase ale dreptului umanitar internaţional şi grupurilor celor mai vulnerabile, precum femeile, copiii şi persoanele deplasate forţat. Totodată, trebuie încurajat dialogul între organismele politice, militare sau umanitare, care activează în acelaşi mediu profesional, precum şi crearea unei capacităţi europene de reacţie rapidă, adică a unei forţe europene de protecţie civilă.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. (EL) Am votat împotriva raportului privind ajutorul umanitar din două motive. În primul rând, deoarece insistă pe asocierea protecţiei civile şi a ajutorului umanitar cu Serviciul European de Acţiune Externă şi politica externă, deşi, în mod evident, criteriile de intervenţie ar trebui să fie exclusiv de natură umanitară. De asemenea, fiindcă nu cred că asocierea capacităţilor militare şi civile pentru soluţionarea situaţiilor de criză umanitară reprezintă un pas în direcţia corectă. Evident, în anumite circumstanţe este nevoie de cunoştinţe specifice şi de utilizarea unor echipamente speciale, care au fost deţinute şi utilizate întotdeauna de către armată. Prin urmare, pentru a păstra şi a proteja caracterul exclusiv civil al misiunilor umanitare, protecţia civilă ar putea fi finanţată astfel încât să dispună de acele echipamente specifice şi, desigur, astfel încât lucrătorii în domeniul protecţiei civile să poată fi instruiţi, reducându-se cheltuielile cu specific militar. Aceasta este singura modalitate de a oferi un ajutor real şi funcţional în situaţiile de criză umanitară, fără a ne confrunta cu pericolele unei prezenţe militare.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) În elaborarea bilanţului la jumătatea perioadei pentru Consensul umanitar privind ajutorul umanitar, menţionez că este regretabil faptul că conştientizarea publică nu a atins nivelul dorit, iar statele membre au jucat un rol mic în punerea sa în aplicare. Cu toate acestea, în loc să găsim vinovaţii, trebuie să promovăm şi să stabilim calea pe care trebuie să o urmăm în ceea ce priveşte ajutorul umanitar. Situaţia umanitară s-a modificat destul de mult în ultimii ani, având în vedere dezastrele naturale, numărul mai mare de persoane deplasate, înmulţirea conflictelor interne, crizele alimentare etc. Mai mult ca oricând, este nevoie urgent de o reacţie globală echilibrată şi eficace, bazată pe necesităţi specifice, pe rezultate şi pe principiul că salvarea mijloacelor de subzistenţă înseamnă să salvezi vieţi, ţinând cont de necesitatea de auto-dezvoltare şi autosuficienţă a zonelor implicate. În acest sens, Consensul trebuie să promoveze aceste valori umanitare, iar actorii trebuie să optimizeze resursele.

Din nou, doresc să spun că trebuie creată de urgenţă o Forţă europeană de protecţie civilă, conform raportului Barnier din mai 2006. Doresc s-o felicit pe colega mea, dna Striffler, pentru conţinutul pozitiv al propunerilor depuse şi îmi reafirm poziţia că Consensul este un instrument esenţial, extrem de relevant pentru situaţia actuală.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (S&D), în scris. − Consensul umanitar este un instrument fundamental care îşi arată valoarea mai ales în acest context umanitar în plină schimbare. Am asistat la creşterea semnificativă a numărului şi a intensităţii dezastrelor naturale, cauzată în principal de impactul schimbărilor climatice, la multiplicarea crizelor complexe, în special a conflictelor interne, precum şi la evoluţia naturii conflictelor, care sunt deseori însoţite de deplasarea masivă a populaţiei.

Încălcările dreptului umanitar internaţional sunt din ce în ce mai numeroase. Un aspect deosebit de şocant al încălcărilor dreptului umanitar internaţional este acela că violenţa sexuală este din ce în ce mai des utilizată drept armă de război. Susţin poziţia raportoarei şi consider că sunt necesare măsuri ferme pentru întărirea protecţiei împotriva violenţelor sexuale în contextele umanitare. Sunt de acord cu poziţia autoarei raportului, care arată că recentele catastrofe umanitare din Haiti şi Pakistan au demonstrat încă o dată necesitatea de consolidare a capacităţii UE de reacţie la catastrofe din punctul de vedere al eficacităţii, rapidităţii, coordonării şi al vizibilităţii.

Susţin, de asemenea, crearea unei capacităţi europene de reacţie rapidă (forţă europeană de protecţie civilă).

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Consensul european privind ajutorul umanitar adoptat la 18 decembrie 2007 de către Parlament, Consiliu şi Comisie a reprezentat un progres important în ceea ce priveşte definiţia, amploarea şi spectrul ajutorului umanitar european. Acest raport, ale cărui concluzii le susţin, se referă la bilanţul la jumătatea perioadei, potrivit Planului de acţiune din mai 2008. În acest context, aş dori s-o felicit pe dna Striffler pentru activitatea sa excelentă. În ceea ce priveşte ideile exprimate în raport, doresc să subliniez „participarea (...) reală şi permanentă (...) a beneficiarilor în gestionarea ajutorului”. Susţin acest principiu, care ar trebui să determine UE să-şi concentreze tot mai mult acţiunile pe societatea civilă şi autorităţile locale. Aceasta va reduce atenţia acordată relaţiilor dintre UE şi statele membre, care joacă în continuare un rol, însă nu într-o relaţie exclusivă, după cum s-a demonstrat frecvent până acum. Totodată, doresc să evidenţiez necesitatea depunerii de propuneri „în vederea înfiinţării unei forţe europene de protecţie civilă bazată pe optimizarea mecanismului comunitar de protecţie civilă actual şi pe reciprocitatea resurselor naţionale existente”, ceea ce ar conduce la creşterea costului marginal al sinergiilor realizate, prin capacitatea deja creată în statele membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris.(IT) Ajutorul umanitar are în prezent un rol mai amplu şi mai important decât în trecut. Ritmurile diferite de dezvoltare şi inegalităţile tot mai mari la nivelul distribuţiei oportunităţilor şi resurselor din punct de vedere geografic, social şi generaţional, schimbările climatice (pentru care oamenii sunt parţial de vină) şi dezvoltarea, pe cale de consecinţă, a catastrofelor naturale, creşterea poluării, presiunea antropică dezechilibrată concentrată în mari spaţii urbane şi creşterea inegală a populaţiei în unele zone ale planetei au condus la tot mai multe dezastre umanitare, în care ajutorul capătă un rol esenţial în restabilirea condiţiilor primare de trai şi a demnităţii umane. În acest sens, dacă este nevoie de ajutor umanitar pentru a ajuta persoanele lovite de dezastre, orice intervenţii determinate de politica externă a UE – care nu a fost încă definită – nu pot fi stabilite în funcţie de domeniile de interes şi influenţă ale fiecărui stat membru, ci trebuie să dobândească o dimensiune europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Susţin acest raport referitor la punerea în aplicare a Consensului european privind ajutorul umanitar. Politica umanitară a UE este expresia practică a angajamentului acesteia de a susţine persoanele care au nevoie de ajutor în situaţii de vulnerabilitate extremă. Uniunea Europeană este primul donator de ajutor umanitar la nivel mondial. Contribuţia sa reprezintă mai mult de 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială. În 2009, am furnizat în total 950 de milioane de euro unui număr de aproximativ 115 milioane de persoane în peste 70 de ţări. Consensul european privind ajutorul umanitar, semnat la 18 decembrie 2007, subliniază voinţa Uniunii Europene de cooperare activă în acest domeniu, în vederea optimizării eficacităţii ajutorului umanitar, apărării şi promovării principiilor fundamentale de umanitate, neutralitate, imparţialitate şi independenţă, precum şi în vederea promovării susţinute a respectării dreptului umanitar internaţional. Ne aşteaptă numeroase provocări. Recentele catastrofe umanitare din Haiti şi Pakistan au demonstrat încă o dată necesitatea de consolidare a capacităţii UE de reacţie la catastrofe. Reducerea riscurilor de catastrofă trebuie integrată pe deplin în politicile referitoare la ajutorul pentru dezvoltare şi ajutorul umanitar. De asemenea, este nevoie de clarificarea utilizării resurselor şi a capacităţilor militare şi de protecţie civilă în conformitate cu consensul şi directivele Naţiunilor Unite.

 
  
MPphoto
 
 

  Anne Delvaux (PPE), în scris.(FR) Recentele catastrofe umanitare din Haiti şi Pakistan au demonstrat încă o dată necesitatea de consolidare a capacităţii UE de reacţie la catastrofe din punctul de vedere al eficacităţii, coordonării şi al vizibilităţii.

Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea acestui raport, care susţine crearea unei capacităţi europene de reacţie rapidă (forţă europeană de protecţie civilă), idee lansată de comisarul Barnier în urma tsunami-ului din Asia şi reluată de mai multe ori de către Parlamentul European.

Această capacitate ar trebui să reprezinte o optimizare a instrumentelor disponibile, care ar câştiga eficacitate şi vizibilitate, obiectivul fiind acela de a reuşi mobilizarea imediată a tuturor resurselor necesare, prin intermediul unei mai bune coordonări.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consider că planul de acţiune al consensului european trebuie revizuit. Contextul umanitar s-a schimbat în mod semnificativ în ultimii ani, inclusiv din cauza creşterii semnificative a numărului şi a intensităţii dezastrelor naturale, cauzată în principal de impactul schimbărilor climatice. Reducerea riscurilor de catastrofă trebuie integrată pe deplin în politicile referitoare la ajutorul pentru dezvoltare şi ajutorul umanitar, ceea ce face ca aplicarea riguroasă şi consolidată a Consensului umanitar să fie cu atât mai importantă.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Este clar că situaţiile de catastrofă şi urgenţele umanitare se înmulţesc la nivel mondial. Uniunea Europeană a jucat un rol important în combaterea acestor situaţii nefaste şi sper că va face în continuare acest lucru, că îşi va consolida acest rol, în măsura în care este posibil. Cu toate acestea, nu e suficient să le dăm de mâncare celor înfometaţi: trebuie să-i învăţăm să îşi procure singuri hrana.

Cred că ajutorarea ţărilor defavorizate, cu resurse materiale şi umane capabile să facă faţă viitoarelor crize, este aproape la fel de importantă precum înfruntarea eventualelor situaţii de urgenţă. Susţin Consensul european privind ajutorul umanitar şi sper că compromisul între instituţiile europene se va traduce într-o utilizare cât mai bună a resurselor aflate la dispoziţia Uniunii, acordând prioritate celor săraci şi care suferă cel mai mult şi asigurând o neutralitate deplină din punct de vedere politic sau ideologic.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) În ultimii ani, lumea a asistat la o intensificare semnificativă a dezastrelor, atât în ceea ce priveşte zona geografică afectată, cât şi numărul de victime. Deşi este o problemă deosebit de importantă, impactul schimbărilor climatice asupra acestor catastrofe nu face obiectul acestei discuţii. Semnarea Consensului european privind ajutorul umanitar de către Consiliul Uniunii Europene, Parlament şi Comisie, la 18 decembrie 2007, a reprezentat un progres important în ceea ce priveşte ajutorul umanitar, mai ales fiindcă fusese programat un plan de acţiune pentru cinci ani, care necesita un bilanţ la jumătatea perioadei. Acesta este obiectivul raportului de faţă. Întreaga lume cunoaşte şi recunoaşte rolul esenţial al UE în ajutorul umanitar. Parlamentul a abordat această chestiune în cadrul mai multor şedinţe, mai ales prin discursurile noastre. Într-adevăr, evenimentele recente din Brazilia, Haiti, Pakistan, Madeira şi alte locuri ne determină să ne gândim la eficacitatea sprijinului acordat protecţiei civile şi ajutorului umanitar. După cum a demonstrat acest raport, în pofida informaţiilor disponibile limitate, s-au înregistrat progrese la nivel european, aşa cum arată şi instituirea grupului de lucru pentru ajutor umanitar şi alimentar în cadrul Consiliului. Mai sunt însă multe de făcut.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Aşa-numitul ajutor umanitar al UE joacă un rol important la nivelul politicii externe. Se utilizează frecvent necesităţile autentice de ajutor şi cooperare, la care este important să reacţionăm, mai ales în cazul urgenţelor, însă în practică se urmăresc şi numeroase alte obiective. Măsurile luate şi metodele utilizate, printre care se numără intervenţia şi ocuparea militară, încearcă să reproducă şi să aprofundeze anumite tipuri de dominaţie politică şi economică, dar şi să controleze pieţele şi resursele naturale ale unor ţări în curs de dezvoltare. În contextul actual al crizei tot mai profunde a capitalismului, aceste intenţii menţionează în permanenţă lupta popoarelor pentru dreptate şi progres social, care ia diferite forme la nivel mondial.

Deghizate în aşa-zise interese „umanitare”, o serie de organizaţii non-guvernamentale, companii de logistică şi altele sunt beneficiare şi complici ale acestor politici, promovându-şi propriile interese şi pe cele ale susţinătorilor lor. Aceste interese pot fi publice sau private şi pot avea, printre altele, motivaţii politice, financiare sau religioase. În principiu, ne declarăm în favoarea expresiilor specifice de solidaritate cu victimele oricărui fel de dezastru sau conflict. Acestea trebuie să se bazeze, însă, pe interesele acestor popoare, pe respectul pentru dreptul internaţional, pe suveranitatea şi independenţa acestor ţări.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris.(FR) Consider că trebuie îmbunătăţite mecanismele aflate la dispoziţia Uniunii Europene pentru reacţia la catastrofe precum cea din Haiti, ţară lovită în urmă cu un an de un grav cutremur şi, recent, de o epidemie de holeră. Împreună cu grupul meu, consider că trebuie mărită finanţarea alocată ajutorului umanitar, pentru a permite mai multe intervenţii, mai ales pentru a-i ajuta pe cei mai vulnerabili. În acest sens, trebuie să ne asigurăm că stabilim o distincţie clară între activităţile organismelor militare şi ale celor umanitare, deoarece resursele militare trebuie folosite cât mai puţin şi ca ultimă soluţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – UE reprezintă primul donator de ajutor umanitar din lume. Cu toate acestea, catastrofele recente au evidenţiat o serie de carenţe la nivelul capacităţii UE de a acţiona în mod rapid, eficient şi coordonat. Raportul Striffler evidenţiază o parte dintre aceste preocupări şi putem spera la rezultate pozitive în urma votului de astăzi.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am fost de acord cu acest raport, deoarece el nu reprezintă doar un exerciţiu formal, ci şi o oportunitate de a reflecta asupra ajutorului umanitar. Contextul umanitar s-a modificat profund în ultimii ani. În acest context schimbător, primul factor ce trebuie evidenţiat este creşterea semnificativă a numărului şi a intensităţii dezastrelor naturale, cauzată în principal de impactul schimbărilor climatice. În consecinţă, este necesară consolidarea eforturilor pentru reducerea riscurilor de catastrofă şi pentru acordarea – pe lângă furnizarea de ajutor punctual – de sprijin capacităţilor proprii ale comunităţilor, astfel încât acestea să fie pregătite să reacţioneze în cazul unor dezastre. De asemenea, trebuie luată în considerare multiplicarea crizelor complexe, în special a conflictelor interne, precum şi evoluţia naturii conflictelor, care sunt deseori însoţite de deplasarea masivă a populaţiei (refugiaţi, persoane deplasate intern) şi de o violenţă crescută faţă de populaţie. Încălcările dreptului umanitar internaţional sunt din ce în ce mai numeroase, iar situaţia pe teren se agravează. Un aspect deosebit de şocant al acestor încălcări este acela că violenţa sexuală este din ce în ce mai des utilizată drept armă de război. Ar trebui depuse eforturi importante pentru integrarea protecţiei împotriva violenţelor sexuale în contextele umanitare. Prin urmare, o atenţie specială ar trebui acordată grupurilor celor mai vulnerabile, precum femeile, copiii şi persoanele deplasate forţat (persoane deplasate intern şi refugiaţi). Recentele catastrofe umanitare din Haiti şi Pakistan au demonstrat încă o dată necesitatea de consolidare a capacităţii UE de reacţie la catastrofe din punctul de vedere al eficacităţii, coordonării şi al vizibilităţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris.(PL) La un an de la cutremurul din Haiti, putem observa că măsurile pe care le luăm sau ajutorul pe care îl oferim nu sunt perfecte. Din acest motiv, Consensul european adoptat pentru facilitarea furnizării de ajutor umanitar nu trebuie irosit. UE, una dintre cele mai bogate şi dezvoltate regiuni din lume, are obligaţia morală de a-i ajuta pe cei slabi şi pe cei aflaţi la nevoie. În special, trebuie să ne păstrăm solidaritatea cu victimele dezastrelor şi catastrofelor naturale, care nu sunt pregătite pentru ceea ce li se întâmplă.

Prin urmare, trebuie să luăm măsuri pentru a consolida cooperarea între statele membre în acest domeniu şi a facilita partajarea celor mai bune practici. Trebuie să facem tot posibilul pentru ca sistemul de asistenţă să fie eficient şi eficace şi să nu se risipească fonduri. Aşadar, cooperarea cu alte organisme şi organizaţii internaţionale, non-guvernamentale, care oferă ajutor, este esenţială.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris.(IT) Am votat în favoarea raportului Striffler, deoarece trebuie subliniate importanţa şi sensibilitatea acestei probleme.

Scopul Parlamentului, prin votul său, a fost acela de a sublinia necesitatea ca obiectivul Uniunii Europene să devină unul de reafirmare a drepturilor la neutralitate, imparţialitate şi independenţă. În ceea ce priveşte solidaritatea, nu suntem niciodată complet pregătiţi sau echipaţi cu planuri excelente. Trebuie să le cerem de urgenţă tuturor actorilor europeni, inclusiv Comisiei şi statelor membre individuale, să încurajeze promovarea respectului universal pentru drepturile omului. Personal, voi susţine în continuare acest modus vivendi, inclusiv la nivelul Comisiei pentru bugete, al cărei membru sunt şi voi susţine orice măsuri elaborate pentru creşterea asistenţei financiare acordate acelor activităţi care au drept scop specific protejarea acestor drepturi importante, pentru ca Uniunea Europeană să-şi poată continua eforturile de a ajuta şi sprijini acele părţi ale populaţiei care au cea mai mare nevoie.

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Ultima perioadă este caracterizată de o creştere semnificativă a numărului şi a intensităţii catastrofelor naturale, cauzate sau nu de către om, precum şi de o creştere a efectelor negative generate de încălcările dreptului internaţional umanitar şi proasta guvernanţă. După cum se ştie, Uniunea Europeană este primul donator de ajutor umanitar la nivel mondial, cu o contribuţie de aproximativ 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială şi drept dovadă stau cele 115 milioane de persoane ajutate, din aproximativ 70 de ţări, care au beneficiat de o contribuţie totală de aproape un miliard de euro. Am votat în favoarea acestui consens, deoarece consider că, prin politica sa umanitară, UE demonstrează în mod concret angajamentul său faţă de persoanele care au cu adevărat nevoie de ajutor. În acest sens, avem nevoie de resurse umane şi materiale suficiente şi trebuie să susţinem îmbunătăţirea coordonării dintre instituţiile şi organizaţiile implicate în acest proces.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Salut acest raport, care prezintă sugestii de consolidare a Consensului privind ajutorul umanitar. El evidenţiază o serie de domenii care necesită o atenţie sporită, precum: promovarea principiilor umanitare şi a dreptului umanitar internaţional, chestiunile privind calitatea, coordonarea şi coerenţa în cadrul furnizării ajutorului umanitar al UE, clarificarea utilizării resurselor şi a capacităţilor militare şi de protecţie civilă în conformitate cu Consensul umanitar şi directivele Naţiunilor Unite şi consolidarea legăturii dintre ajutorul de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. (CS) Raportul depus reprezintă o reacţie oportună la numeroasele dezastre naturale cu care ne-am confruntat în ultimii ani. Este esenţial ca UE să înveţe din experienţa furnizării de ajutor în cazul dezastrelor anterioare, precum cele din Australia, Haiti şi Rusia, pentru a avea proceduri şi resurse extrem de clare pentru furnizarea de ajutor umanitar. Până în prezent, continentul european a fost ferit de dezastre de o asemenea magnitudine, însă aceasta nu înseamnă că nu trebuie să pregătim o gamă variată de structuri şi resurse. Experienţa din ultimii ani ne arată că asigurarea transporturilor în zonele afectate nu este posibilă fără sprijinul tehnic şi organizatoric al unităţilor militare. Organizaţiile umanitare neguvernamentale nu au aceste capacităţi.

Este evident că locuitorii zonelor afectate nu au la dispoziţie mijloace de transport către alte zone ale ţării, iar capacitatea resurselor de aviaţie civilă este limitată. Dezastrele umanitare sau naturale sunt cu siguranţă situaţii în care utilizarea forţelor militare este justificată şi acceptată.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Dezastrele naturale s-au produs cu o intensitate tot mai mare în ultima vreme. Totodată, UE este unul dintre principalii actori globali în ceea ce priveşte ajutorul umanitar şi este important ca acest rol să se menţină, în pofida crizelor cu care ne confruntăm. Cu toate acestea, cred că, în afară de a-i ajuta pe cei mai defavorizaţi şi pe toţi cei afectaţi de aceste dezastre, trebuie să le oferim ţărilor sărace şi, deci, vulnerabile în astfel de situaţii, resursele umane şi finanţarea necesare pentru ca ajutorul extern să nu fie atât de vital. Aceste măsuri pot fi luate doar cu ajutorul unor politici de dezvoltare şi de ajutorare a acestor ţări, pe baza unei perspective pe termen mediu şi lung.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Michel (ALDE), în scris. (FR) Mediul umanitar este tot mai complex şi dificil: dreptul umanitar este încălcat frecvent, confuzia rolurilor înseamnă că lucrătorii umanitari devin tot mai vizaţi, iar dezastrele naturale cresc ca număr şi intensitate. În 2010, am asistat la cele mai mari catastrofe umanitare din ultimii ani: cutremurul din Haiti, seceta din Sahel şi inundaţiile din Pakistan. După cum spunea, însă, dna comisar Kristalina Georgieva, „Calitatea ajutorului umanitar pe care îl acordăm este extrem de importantă”. „Acesta salvează anual aproximativ 140 de milioane de persoane”.

Ţinând cont de aceste considerente, sunt de acord cu raportoarea, în solicitarea măririi substanţiale a finanţării pentru ajutorul umanitar şi în observaţia că nu se cunoaşte suficient Consensul privind ajutorul umanitar. Trebuie să mărim gradul de conştientizare şi să promovăm principiile umanitare şi principiile dreptului internaţional. Am avut deja şansa să susţin crearea unei capacităţi europene de reacţie rapidă şi o susţin în continuare. Trebuie să acordăm o atenţie sporită prevenirii riscului de dezastre.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Raportul referitor la punerea în aplicare a Consensului european privind ajutorul umanitar conţine o serie de propuneri importante, care trebuie adoptate în viitor. Un exemplu în acest sens este dezvoltarea capacităţilor şi resurselor de protecţie civilă, ideea de bază fiind crearea unei forţe europene de protecţie civilă. La fel de importantă este şi îmbunătăţirea coordonării, nu numai între statele membre, ci şi la nivel internaţional, împreună cu Naţiunile Unite. O altă idee binevenită este cea care constă în procurarea alimentelor şi a produselor similare la nivel local, în situaţii de criză, pentru a sprijini economia locală. Din păcate, în anumite privinţe, raportul nu este suficient de specific sau de ambiţios, motiv pentru care m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece, în calitate de principal donator de ajutor umanitar la nivel mondial, Uniunea Europeană trebuie să acorde o atenţie sporită ajutorului umanitar în zonele în care el este necesar de urgenţă, având în vedere creşterea dramatică a numărului de dezastre naturale şi de conflicte interne. Statele membre trebuie să contribuie într-un mod mai eficace la procesul de punere în aplicare a acestui Consens, incluzându-l în strategiile umanitare naţionale. Având în vedere necesitatea ajutorului umanitar, este necesară alocarea unei finanţări sporite, facilitând finanţarea rapidă şi funcţională a operaţiunilor.

Sunt de acord că distincţia dintre mandatele actorilor militari şi umanitari trebuie să rămână foarte clară şi că este esenţial ca resursele şi capacităţile militare să fie utilizate doar în anumite cazuri şi în ultimă instanţă, în special în zonele afectate de conflicte armate. Totodată, pentru a asigura coordonarea corespunzătoare şi eficace a ajutorului umanitar, trebuie instituite o forţă europeană de protecţie civilă şi o capacitate europeană de reacţie rapidă.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris.(IT) Uniunea Europeană este cel mai mare donator de ajutor umanitar din lume. Contribuţia sa reprezintă mai mult de 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială. Prin politica sa în domeniul umanitar, Uniunea Europeană demonstrează în mod concret angajamentul său faţă de populaţiile din ţările care au nevoie de ajutor. În urma semnării Consensului european privind ajutorul umanitar, s-au luat numeroase măsuri de cooperare în acest domeniu, în vederea optimizării eficacităţii ajutorului umanitar, promovării principiilor fundamentale de umanitate, neutralitate, imparţialitate şi independenţă, pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de acest lucru. S-ar părea că încă nu se cunosc foarte multe informaţii despre consens. Prin urmare, trebuie să depunem eforturi pentru a-i mări vizibilitatea. Consider că într-un domeniu fragil precum ajutorul umanitar trebuie să fim conştienţi de modul în care au evoluat circumstanţele de-a lungul timpului, ţinând cont de creşterea semnificativă a numărului şi intensităţii dezastrelor naturale. Prin urmare, cred că trebuie să depunem eforturi sporite pentru reducerea riscurilor de catastrofe şi să sprijinim capacităţile proprii ale comunităţilor în acest sens. Pentru ca ajutorul umanitar să urmeze un drum constant până la utilizarea sa completă, trebuie să susţinem în continuare menţinerea „spaţiului umanitar”. Votând în favoarea raportului Striffler, sper că putem trece la adoptarea unui plan practic de acţiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Uniunea Europeană, prin intermediul Comisiei şi al statelor membre, este principalul donator de ajutor umanitar şi pentru dezvoltare din lume. Contribuţia sa reprezintă mai mult de 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială. Un bilanţ riguros la jumătatea perioadei, referitor la punerea în aplicare a Consensului european privind ajutorul umanitar, nu poate concluziona decât că trebuie încurajată conştientizarea sporită a acestui mecanism, precum şi o coordonare şi o eficienţă sporită la nivelul tuturor factorilor implicaţi. Contribuţiile economice pot fi inutile dacă nu sunt însoţite de o coordonare apropiată şi eficace în toate fazele şi pentru toate tipurile de ajutor comunitar. Trecem printr-o perioadă critică: situaţia umanitară s-a schimbat profund în ultimii ani, ceea ce face ca aplicarea riguroasă şi consolidată a Consensului umanitar să fie cu atât mai importantă. Votez în favoarea acestui raport şi doresc să susţin un dialog politic sistematic, o mai bună cooperare pe teren, îmbunătăţirea gestiunii şi angajamentul în vederea prevenirii crizelor. Susţin crearea unei forţe europene de protecţie civilă, potrivit raportului Barnier, publicat în mai 2006.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) UE este principalul donator de ajutor umanitar din lume, furnizând peste 40 % din asistenţa umanitară internaţională.

Consensul european privind ajutorul umanitar semnat la 18 decembrie 2007 de către Consiliu, Parlament şi Comisia Europeană, pe baza unui plan de acţiune pe cinci ani, angajează UE şi statele membre la o cooperare strânsă în acest domeniu. Acţiunea nr. 33 a planului prevede revizuirea la jumătatea perioadei a planului de acţiune, pentru a soluţiona problema lipsei de vizibilitate a sectorului umanitar, schimbările climatice grave, multiplicarea crizelor complexe şi intensificarea violenţei.

Susţinem, deci, înfiinţarea unei capacităţi europene de reacţie rapidă (forţa europeană de protecţie civilă), aşa cum a conceput-o dl Barnier, pentru a optimiza instrumentele disponibile, obiectivul fiind acela de a reuşi mobilizarea imediată a tuturor resurselor necesare, prin intermediul unei mai bune coordonări.

Având în vedere cifrele raportate şi introducerea, prin Tratatul de la Lisabona, a unei politici comunitare corespunzătoare în domeniul ajutorului umanitar, sunt complet de acord că avem nevoie de un bilanţ la jumătatea perioadei, axat pe consolidarea planului de acţiune referitor la promovarea principiilor umanitare, pe furnizarea ajutorului umanitar, pe clarificarea utilizării resurselor militare şi de protecţie civilă, pe reducerea riscurilor de catastrofe şi pe consolidarea legăturii dintre ajutorul de urgenţă şi dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport, care prezintă punerea în aplicare a Consensului european privind ajutorul umanitar, formulând propuneri ce au drept scop consolidarea vizibilităţii şi a eficienţei sale în atingerea obiectivelor. Acest instrument a căpătat o importanţă şi mai mare în actualul context umanitar, marcat de o creştere semnificativă a numărului şi intensităţii dezastrelor naturale şi este esenţial să se depună eforturi pentru îndeplinirea integrală a angajamentelor asumate şi ca statele membre să se implice mai mult în procesul de punere în aplicare.

 
  
MPphoto
 
 

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris.(IT) Am votat astăzi, în plen, asupra raportului referitor la Consensul european privind ajutorul umanitar.

Uniunea Europeană, graţie eforturilor Comisiei şi ale statelor membre, este primul donator de ajutor umanitar din lume. Contribuţia sa reprezintă mai mult de 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială. Prin politica sa în domeniul umanitar, Uniunea Europeană demonstrează în mod concret angajamentul său faţă de populaţiile din ţările terţe, care au nevoie de ajutor în situaţii de vulnerabilitate extremă.

Este important să subliniem faptul că furnizarea ajutorului trebuie să se bazeze exclusiv pe nevoile identificate şi pe gradul de vulnerabilitate, iar calitatea şi cantitatea ajutorului trebuie să fie stabilite înainte de toate prin evaluare iniţială, care necesită încă îmbunătăţiri, în special la nivelul aplicării criteriilor de vulnerabilitate, mai ales în privinţa femeilor, copiilor şi persoanelor cu handicap.

Totodată, implicarea reală şi permanentă – precum şi participarea, dacă este posibil – a beneficiarilor în gestionarea ajutorului este una dintre condiţiile esenţiale pentru calitatea intervenţiilor umanitare, în special în cazul crizelor pe termen lung.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, acţiunile umanitare desfăşurate de către Uniunea Europeană sunt guvernate de articolul 214 din TFUE, care instituie o adevărată politică a UE privind ajutorul umanitar, drept competenţă comună a Uniunii şi a statelor membre. Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996, privind ajutorul umanitar, va avea astfel propriul temei juridic după revizuirea sa în cadrul procedurii de codecizie. Tratatul de la Lisabona a introdus, de asemenea, Serviciul European pentru Acţiune Externă (SEAE). Comisia pentru dezvoltare a Parlamentului a susţinut independenţa DG ECHO, pentru a evita astfel orice instrumentalizare posibilă a ajutorului umanitar în cadrul SEAE. Totodată, ea solicită clarificarea rolurilor comisarilor Ashton şi Georgieva.

Bilanţul la jumătatea perioadei oferă şansa de a intensifica eforturile UE în anumite domenii, iar raportul atrage atenţia asupra următoarelor aspecte: promovarea principiilor umanitare şi a dreptului internaţional umanitar; problema calităţii, coordonării şi coerenţei în furnizarea ajutorului umanitar al UE; clarificarea utilizării resurselor şi capacităţilor militare şi de protecţie civilă, în conformitate cu consensul şi cu directivele Naţiunilor Unite; reducerea riscurilor de dezastre şi consolidarea legăturii dintre ajutorul de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) Graţie eforturilor Comisiei şi ale statelor membre, Uniunea Europeană este primul donator de ajutor umanitar la nivel mondial, contribuţia sa reprezentând peste 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială.

Numai în 2009, Comisia Europeană a furnizat ajutor umanitar în valoare de 950 de milioane de euro unui număr de aproximativ 115 milioane de persoane în peste 70 de ţări. Prin politica sa în domeniul umanitar, Uniunea Europeană demonstrează în mod concret angajamentul său faţă de populaţiile care au nevoie de ajutor în situaţii de vulnerabilitate extremă. Scopul nostru este acela de a planifica o reacţie civilă şi militară mai bine coordonată, astfel încât intervenţia noastră cu privire la dezastrele naturale să fie din ce în ce mai eficace. Aceste evenimente tragice se produc din ce în ce mai des şi au provocat mii de decese la nivel mondial în ultimii ani.

O atenţie specială ar trebui acordată grupurilor celor mai vulnerabile, precum femeile, copiii, refugiaţii şi persoanele deplasate, deoarece încălcările dreptului internaţional umanitar în legătură cu aceste grupuri sunt din ce în ce mai frecvente. Trebuie asigurată o intervenţie mai eficace şi, totodată, trebuie acţionat în domeniul prevenirii active şi pasive. Aceste comunităţi, pentru care riscurile sunt cele mai mari, trebuie să fie mai bine pregătite pentru astfel de fenomene, prin promovarea tuturor politicilor de dezvoltare durabilă ce au drept scop reducerea la minim a daunelor.

 
  
  

Raport: Daciana Octavia Sârbu (A7-0376/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  John Stuart Agnew şi David Campbell Bannerman (EFD), în scris. – 14/1: Am votat pentru deoarece consider că diminuează stricteţea legislaţiei UE, fapt care va avea ca rezultat facilitarea importării de boabe de soia nemodificate genetic în Regatul Unit. Acesta este un aspect esenţial pentru sectorul nostru avicol.

14/2: Am votat pentru deoarece va reduce impactul negativ al legislaţiei UE asupra transporturilor de boabe de soia nemodificate genetic destinate Regatului Unit.

14/3: M-am abţinut de la vot pentru că, deşi pare o aspiraţie dezirabilă (un guvern al Regatului Unit necontrolat de UE), consider că nu reprezintă un aspect esenţial şi nu doresc să extind puterea UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) UE ar trebui să se orienteze către iniţiative inovatoare care, în primul rând, utilizează surplusurile de alimente şi, în al doilea rând, permite hrănirea oamenilor afectaţi de deficit alimentar, aspecte care ar trebui prevăzute în momentul revizuirii politicii agricole comune. Speculaţiile sunt responsabile pentru aproximativ 50 % din creşterile recente ale preţurilor, fiind necesară, aşadar, o strategie concertată la nivelul G20, menită să încurajeze crearea de instrumente de stabilizare a preţurilor în cadrul forumurilor internaţionale. UE trebuie să conducă o mişcare internaţională care să instituie în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite un acord prin care să se urmărească furnizarea permanentă şi efectivă de alimente ţărilor care duc lipsă de acestea.

De asemenea, aş sublinia faptul că este important să sprijinim credibilitatea sectorului agricol, în special prin promovarea acestuia în rândul tinerilor calificaţi şi întreprinzători ca activitate potenţial legată de inovare şi cercetare.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii care recunoaşte faptul că securitatea alimentară este un drept al omului. Aceasta există atunci când toţi oamenii au permanent acces fizic, social şi economic la alimente suficiente, sigure şi nutritive în vederea satisfacerii nevoilor lor nutriţionale şi a preferinţelor lor alimentare necesare pentru o viaţă activă şi sănătoasă. Este important să atragem atenţia asupra faptului că rezervele globale de alimente de bază sunt mult mai limitate decât în trecut, scăzând până la un nivel record egal cu echivalentul rezervelor pentru 12 săptămâni din timpul crizei alimentare din 2007. În acelaşi timp, producţia mondială de alimente este din ce în ce mai vulnerabilă la fenomenele meteorologice extreme legate de schimbările climatice, care pot provoca deficite alimentare bruşte şi imprevizibile. Prin urmare, UE ar trebui să contribuie la acest sistem global de rezerve de alimente.

Consider că este foarte important să promovăm nu numai competitivitatea sectorului agricol, ci şi agricultura tradiţională, exploataţiile agricole de mici dimensiuni, agricultura ecologică şi distribuirea la nivel local. În plus, în contextul îmbătrânirii populaţiei din zonele rurale, consider că este foarte important să se garanteze accesul la terenuri şi la împrumuturi pentru tinerii agricultori.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Recenta volatilitate a preţurilor alimentelor şi ale produselor alimentare de bază a generat îngrijorări serioase cu privire la funcţionarea lanţului de aprovizionare cu alimente la nivel european şi mondial. Creşterea preţurilor la alimente a afectat cel mai mult categoriile cele mai vulnerabile de populaţie. Acest raport încurajează aprovizionarea consumatorilor cu alimente sănătoase şi de bună calitate, la preţuri rezonabile şi menţinerea veniturilor agricole, acestea reprezentând două dintre obiectivele-cheie ale Uniunii Europene. Am votat în favoarea acestui raport. Devenind mai competitivă, Europa poate contribui la securitatea alimentară globală.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Fiind prima politică pusă în aplicare şi dispunând, până de curând, de cel mai mare buget de cheltuieli, agricultura ocupă un loc central în cadrul proiectului european. În ultimele decenii, acest domeniu a înregistrat o oarecare scădere în beneficiul altor domenii importante, dar nu trebuie să pierdem din vedere faptul că independenţa agricolă a Europei reprezintă o provocare majoră. După cum sublinia la începutul acestui an Joseph Daul, preşedintele Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat), securitatea alimentară va constitui cea mai importantă problemă a anului 2011. Într-adevăr, deficitele mondiale de alimente şi crizele pe care acestea le generează trebuie să ne indice gravitatea situaţiei: creşterea bruscă a preţurilor şi penuria de resurse esenţiale. Europa trebui să reacţioneze la această nouă provocare. Aspectele legate de mediu sporesc complexitatea şi amploarea problemei. De aceea, am votat în favoarea rezoluţiei, care urmăreşte să asigure recunoaşterea caracterului strategic al problemei. Aceasta evidenţiază rolul pe care Uniunea îl poate juca în gestionarea rezervelor mondiale şi caracterul oportun al PAC în raport cu aceste provocări şi atrage atenţia asupra impactului negativ al speculaţiilor asupra preţurilor produselor de bază.

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward (ALDE), în scris. (GA) În prezent, 900 de milioane de oamenii din întreaga lume suferă de foametea cauzată de o sărăcie lucie, şi aproape 2 miliarde nu beneficiază de o securitate alimentară reală pentru că trăiesc sub ameninţarea sărăciei.

Întrucât producţia de alimente trebuie să crească cu cel puţin 70 % pentru a satisface necesităţile populaţiei globale aflată în continuă creştere, sectorul agricol trebuie să fie consolidat. În consecinţă, sprijin acest raport important referitor la agricultură şi la aprovizionarea cu alimente. Trebuie să dezvoltăm o politică agricolă comună puternică şi bine finanţată, care să furnizeze alimente de înaltă calitate la preţuri rezonabile, pentru a putea face faţă cererii de alimente din UE şi din lume.

Programele de distribuire a laptelui şi fructelor în şcoli şi programul pentru persoanele cele mai defavorizate trebuie să fie consolidate. Populaţia UE trebuie să aibă acces la alimente suficiente şi hrănitoare, în ciuda dificultăţilor economice.

Ne preocupă faptul că rezervele mondiale de alimente nu sunt la fel de abundente ca în trecut şi, având în vedere ameninţarea schimbărilor climatice şi a dezastrelor naturale, sunt de acord cu cele afirmate în raport referitor la crearea unui sistem global de rezerve de alimente.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document. În contextul creşterii rapide a populaţiei mondiale, sectorul agricol trebui să satisfacă o cerere din ce în ce mai mare de alimente sigure şi în cantităţi suficiente, în ciuda obstacolelor pe care le reprezintă resursele naturale limitate, preţurile ridicate ale energiei şi schimbările climatice. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), producţia de alimente trebuie să crească cu cel puţin 70 % pentru a satisface cererile din ce în ce mai ridicate ale populaţiei la nivel mondial, care se estimează că până în 2050 va număra peste 9 miliarde de persoane. În plus, aproximativ 900 de milioane de persoane din întreaga lume suferă grav de foame din cauza sărăciei extreme, iar aproape 2 miliarde nu beneficiază de o securitate alimentară reală şi pe termen lung din cauza unor diverse grade de sărăcie. Prin urmare, accesibilitatea alimentelor rămâne o problemă esenţială care trebuie rezolvată. Sunt de acord cu faptul că noua PAC care va fi aplicată după 2013 trebuie să promoveze nu numai competitivitatea, ci şi agricultura tradiţională, exploataţiile agricole de mici dimensiuni, agricultura ecologică şi distribuirea la nivel local, pentru a contribui la securitatea alimentară. Mai mult, în contextul îmbătrânirii populaţiei din zonele rurale, consider că este foarte important să se garanteze accesul la terenuri şi la împrumuturi pentru tinerii agricultori şi să se menţină preţuri rezonabile la alimente şi un venit suficient pentru agricultori.

 
  
MPphoto
 
 

  George Becali (NI), în scris. − Am votat acest raport întrucât există în continuare sărăcie şi foamete în Uniunea Europeană. 79 de milioane de oameni din UE trăiesc în continuare sub limita sărăciei. Amendamentele mele subliniază faptul că dreptul la hrană este un drept de bază al omului şi că acesta există atunci când toţi oamenii au permanent acces fizic, social şi economic la alimente suficiente, sigure şi nutritive, în vederea satisfacerii nevoilor lor nutriţionale pentru a duce o viaţă activă şi sănătoasă. Doresc să subliniez în special importanţa diversităţii în agricultura europeană şi a asigurării coexistenţei unor modele agricole diferite, precum şi cea a diversităţii şi calităţii alimentelor şi a nutriţiei peste tot în Europa.

 
  
MPphoto
 
 

  Bastiaan Belder (EFD), în scris. (NL) Am votat în favoarea rezoluţiei. Partidul din care fac parte, delegaţia Partidului Politic Reformat Olandez (SGP), a subliniat în mod clar în programul său interesul strategic al sectorului agricol, iar agricultura a fost chiar numită baza securităţii alimentare. Totuşi, oricât de nobile ar fi aceste idei, trebuie să fac două observaţii pe marginea textului. UE nu ar trebui să intervină în programele de distribuţie a laptelui şi a fructelor în şcoli. Lăsaţi acest lucru la latitudinea statelor membre, dacă acestea îl doresc. În plus, am votat împotriva punctului referitor la liberalizarea şi promovarea importurilor de OMG. Partidul meu consideră că OMG nu reprezintă soluţia la problema aprovizionării cu alimente la nivel mondial. Încă nu s-a demonstrat că ar exista vreo legătură între modificarea genetică şi creşterea producţiei. În opinia noastră, ar trebui să ne punem şi întrebări de ordin etic cu privire la modificarea genetică.

Totuşi, sunt mulţumit de tonul general al rezoluţiei, care a demonstrat încă o dată cât de important este să asigurăm o finanţare solidă şi adecvată pentru PAC după 2013. Cred, de asemenea, că solicitarea adresată ţărilor în curs de dezvoltare de a-şi folosi terenurile pentru a asigura, în primul şi în primul rând, aprovizionarea cu alimente a propriei populaţii, reprezintă o chestiune extrem de importantă şi de urgentă.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris.(FR) A oferi tuturor acces la alimente în contextul unei cereri globale în creştere şi al deficitelor de alimente pentru mai multe miliarde de persoane din întreaga lume este o provocare imensă şi esenţială. Numai în Uniunea Europeană, 16 % din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei şi se luptă să îşi satisfacă nevoile de bază - adăpost, sănătate şi, bineînţeles, hrană.

Gândindu-ne la acest lucru, pentru a impulsiona dezbaterea, am votat în favoarea unei rezoluţii care recunoaşte agricultura ca sector strategic în contextul securităţii alimentare. În această perioadă în care analizăm viitorul PAC, nu trebuie să trecem cu vederea această nevoie şi, totodată, acest drept - care ar trebui să fie universal - de acces la alimente.

Unul dintre scopurile noastre este să combatem speculaţiile din sectorul agricol: solicităm revizuirea legislaţiei privind instrumentele financiare. Avem nevoie de mai puţină volatilitate a preţurilor şi de mai multă transparenţă. De asemenea, propunem ideea unui „sistem global specific de creare a unor rezerve de alimente”, cu scopul unei gestionări mai eficiente a crizelor, şi invităm Comisia să analizeze acest tip de măsură.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Uniunea Europeană are datoria de a răspunde provocărilor privind securitatea alimentară, furnizarea de alimente superioare calitativ, protejarea mediului, diversitatea spaţiului rural, menţinerea echilibrului teritorial prin ameliorarea condiţiilor de trai din spaţiul rural. Politica Agricolă Comună oferă răspunsuri şi soluţii pentru aceste provocări ale viitorului şi este important faptul că obiectivele şi instrumentele pe care aceasta le identifică încearcă să răspundă cât mai bine nevoii de integrare a specificului naţional în arhitectura politicii agricole comune. Este clar că fermierii au nevoie de un sprijin direct consistent şi în viitor, dar nu mai pot fi menţinute diferenţele existente la nivelul plăţilor directe între statele membre pentru că acest lucru afectează direct nivelul de competitivitate al produselor agricole pe piaţa unică.

PAC trebuie să responsabilizeze în ce priveşte cheltuirea banilor europeni prin concentrarea plăţilor pe suprafaţă, doar în cazul terenurilor cultivate şi, pentru sectorul zootehnic, doar asupra animalelor existente în fermă în anul aferent plăţilor. Pilonul I al PAC ar trebui să acopere plăţile compensatorii pentru zonele defavorizate agricol şi plăţile de agro-mediu, contribuind astfel, la prevenirea abandonării terenurilor agricole şi la recompensarea avantajelor aduse mediului înconjurător prin practicile agricole extensive.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece siguranţa alimentară este un drept al omului care există atunci când toţi oamenii au acces la alimente adecvate, sigure şi hrănitoare, care le pot satisface nevoile pentru o viaţă activă şi sănătoasă. În Europa, 16 % dintre cetăţeni trăiesc încă sub pragul sărăciei, iar accesibilitatea alimentelor rămâne o problemă crucială care trebuie rezolvată. Astfel, securitatea alimentară necesită în continuare o politică agricolă comună (PAC) solidă. Noua PAC, care ar trebui să intre în vigoare după 2013, trebuie să abordeze problema securităţii alimentare şi să facă faţă şi altor provocări, determinate, în special, de schimbările climatice, criza economică şi menţinerea echilibrului teritorial în UE. Pe de altă parte, obiectivele ambiţioase ale UE în materie de energie au încurajat cultivarea de plante pentru biocarburanţi la scară largă, dar această producţie concurează cu producţia de alimente în ceea ce priveşte terenurile folosite, fapt care are un potenţial impact negativ asupra securităţii alimentare.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. (EL) Am votat împotriva raportului, deşi conţine câteva puncte importante şi recunoaşte rolul agriculturii în protejarea siguranţei şi caracterului adecvat al alimentelor. Cu toate acestea, raportul prezintă un inconvenient care nu poate fi ignorat. A fost adoptat un anumit punct, conform căruia Parlamentul European „invită Comisia să propună un proces de aprobare mai rapid în cadrul UE în legătură cu importul de noi variante de furaje modificate genetic după ce acestea s-au dovedit a fi sigure”. Opoziţia noastră faţă de importul şi utilizarea de materiale, alimente şi furaje modificate genetic rămâne fermă şi nu aş fi putut vota în niciun caz în favoarea unui raport care, pentru prima dată, exprimă o poziţie pozitivă a Parlamentului European faţă de organismele modificate genetic, pe care dl Barroso se străduieşte să le introducă în Europa.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Securitatea alimentară este un drept fundamental al omului. În prezent, se estimează că aproximativ 900 de milioane de oameni suferă grav de foame, în timp ce pentru mulţi alţii hrana suficientă şi sănătoasă rămâne o problemă din cauza diferitelor grade de sărăcie în care trăiesc. Securitatea alimentară există atunci când, în orice moment, toţi oamenii au acces fizic şi economic la alimente suficiente, sigure şi hrănitoare pentru a-şi satisface nevoile nutriţionale. Securitatea alimentară necesită o politică agricolă comună solidă, dar care să fie consecventă şi să abordeze preocupările sociale. Trebuie să fie consecventă în sensul de a nu permite surplusuri în producţie care denaturează piaţa şi provoacă probleme de mediu şi trebuie să fie implicată social prin asigurarea accesului la alimente de calitate pentru toţi oamenii, din toate mediile sociale.

Pe de altă parte, salut metoda de abordare a diversităţii agriculturii europene: competitivitatea şi inovarea pot, şi ar trebui, să meargă mână în mână cu agricultura tradiţională, cu exploataţiile agricole de mici dimensiuni, cu agricultura ecologică şi cu distribuirea la nivel local. Investiţiile financiare în aceste sectoare vor fi esenţiale pentru utilizarea eficientă a terenurilor în diferite regiuni, alături de investiţii în materie de energie, care reduc dependenţa dintre securitatea alimentară şi securitatea energetică.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (S&D), în scris. − Propunerea de rezoluţie privitoare la recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare este un document necesar şi oportun, apărut într-un moment în care se constată o creştere accelerată a preţurilor la o mare serie de produse alimentare. Recomandările cuprinse în raport sunt realiste şi la obiect, şi se adresează problemelor reale din domeniu. Remarc importanţa acordată formării şi promovării unor noi generaţii de fermieri în sânul UE, lucru esenţial, în contextul îmbătrânirii populaţiei. Remarc şi atenţia acordată păstrării diversităţii agriculturii în sânul Uniunii, pentru a da o şansă în plus şi agriculturii tradiţionale.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Deoarece dreptul la securitate alimentară este un drept de bază al omului, consider că Uniunea Europeană trebuie să creeze condiţii mai bune pentru implementarea în statele membre a programelor de susţinere a nutriţiei, precum şi cele care prevăd distribuirea de fructe şi lapte în şcoli.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Acesta este un raport din proprie iniţiativă al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, care include idei şi sugestii din partea tuturor grupurilor politice. De aceea, pentru a ajunge la un compromis rezonabil, am elaborat un text foarte cuprinzător, bazat pe un numitor comun cu care sunt în general de acord. Pe lângă faptul că sunt convins că securitatea alimentară este un drept fundamental al omului, cred, de asemenea, că agricultura constituie un sector strategic, absolut esenţial pentru viitorul continentului nostru. Cu alte cuvinte, o consider o parte inalienabilă a suveranităţii noastre ca uniune de popoare şi ţări. Prin aceasta, doresc să afirm că dreptul la securitatea alimentară, pe lângă faptul de a fi un drept fundamental al omului, ar trebui să fie garantat prin producţia noastră internă. Politica agricolă comună (PAC) este esenţială pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Prin urmare, repet că obiectivul fundamental al politicii agricole comune ar trebui să fie cel de menţinere a competitivităţii agriculturii europene şi de susţinere a agriculturii în UE, în vederea asigurării producţiei de hrană la nivel local şi a unei dezvoltări teritoriale echilibrate. Cred, de asemenea, că în sectorul agricol ar trebui să se asigure venituri echitabile, întrucât stimularea sistemelor de producţie durabile şi etice este posibilă numai dacă agricultorii sunt recompensaţi în mod adecvat pentru investiţiile şi angajamentele pe care le fac.

 
  
MPphoto
 
 

  Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris.(IT) Agricultura joacă un rol esenţial în dezvoltarea comunităţilor. Definirea producţiei sale ca sector principal în termeni economici are legătură nu numai cu evoluţia sa istorică, ci, mai întâi de toate, cu rolul său în stabilizarea societăţilor şi a economiilor acestora. O producţie agricolă echilibrată trebuie să acorde atenţie nu numai cantităţii, ci mai ales calităţii produselor, astfel încât să contribuie la o dezvoltare sănătoasă a populaţiei. Aşadar, din această perspectivă, securitatea alimentară îşi are rolul său, iar protecţia acesteia - mai ales în ceea ce priveşte producţia tradiţională şi locală - creşte oportunităţile de dezvoltare pe întreg teritoriul. Legătura pozitivă dintre securitatea alimentară, pe de o parte, şi calitatea şi caracterul sănătos al produselor alimentare, pe de altă parte, presupune şi o creştere a caracterului ecologic al acestora, concomitent cu o atenţie specială acordată efectului de domino cauzat de introducerea necontrolată a organismelor modificate genetic, pentru a oferi într-o primă etapă garanţiile necesare în ceea ce priveşte efectele pe termen mediu şi lung pe care aceste produse le-ar putea avea asupra sănătăţii şi economiilor locale.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris.(FR) Ne aflăm într-un moment de răscruce în definirea viitoarei reforme a politicii agricole comune. Este o chestiune care îi priveşte pe cetăţenii europeni, dar şi pe cetăţenii lumii. Această politică nouă trebuie să facă parte dintr-o viziune globală, dar se confruntă cu o provocare majoră: cea de a răspunde la dublarea cererii privind producţia şi furnizarea de alimente care va avea loc până în 2050, într-un context caracterizat prin deficitul de apă, reducerea suprafeţelor arabile şi printr-o nouă situaţie în materie de energiei, dictată de combaterea schimbărilor climatice. Organizarea mondială a pieţelor agricole trebuie regândită, luând în considerare două surse principale de inspiraţie ale unei politici agricole comune: garantarea securităţii alimentare şi salvarea mijloacelor de subzistenţă ale micilor fermieri şi ale familiilor lor, atât pe plan intern, cât şi în cele mai sărace ţări ale lumii. Acest lucru este legat şi de crearea unui sistem global specific de creare a unor rezerve de alimente, sistem alcătuit din rezerve de urgenţă pentru a reduce foametea şi rezerve pentru reglementarea preţurilor mărfurilor. Sistemul ar trebui să fie gestionat de ONU prin intermediul Organizaţiei sale pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).

 
  
MPphoto
 
 

  Anne Delvaux (PPE), în scris.(FR) 900 de milioane de oameni din întreaga lume suferă grav de foame din cauza sărăciei extreme. Deşi rezervele par a fi suficiente, mare parte din populaţia lumii nu îşi poate permite alimentele de bază de care are nevoie; accesibilitatea alimentelor rămâne o problemă esenţială care trebuie rezolvată.

Securitatea alimentară este un obiectiv care nu poate fi atins fără a aborda două dintre cele mai importante probleme actuale: volatilitatea pieţelor şi a preţurilor şi diminuarea rezervelor de alimente. În acest context, ar trebui să susţinem revizuirea actualei legislaţii privind instrumentele financiare, care ar trebui să prevadă o mai mare transparenţă a schimburilor comerciale şi praguri minime pentru operatorii autorizaţi să facă schimburi comerciale pe aceste pieţe.

De asemenea, rezervele globale de alimente de bază sunt mult mai mici decât în trecut, iar rezervele globale de alimente au scăzut până la un nivel record. În cele din urmă, PAC trebuie să abordeze în mod clar şi fără echivoc problema securităţii alimentare şi să facă faţă altor provocări, în special schimbărilor climatice şi crizei economice din UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare, deoarece conţine propuneri importante cu privire la modalităţile de aplicare a politicii agricole comune după 2013 şi la nevoia de a răspunde la provocările legate de securitatea alimentară, schimbările climatice, criza economică şi menţinerea echilibrului teritorial în UE, printre altele.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a avertizat recent că preţurile la alimente ar putea să crească în 2011, după ce au atins un nou nivel istoric în 2010, ca urmare a crizei alimentare din iunie 2008. Indicele preţurilor la alimente al FAO alcătuit din 55 de produse alimentare de bază a crescut pentru a şasea lună consecutivă la 214,7 puncte, depăşind nivelul istoric de 213,5 puncte din iunie 2008.

Preţul zahărului şi al cărnii a atins un nivel record şi, în absenţa unei creşteri de cel puţin 2 % a producţiei de cereale, preţul la aceste produse va continua să crească. Prin urmare, această iniţiativă ar trebui să fie salutată şi, după cum am subliniat într-o întrebare adresată Comisiei Europene săptămâna trecută, având în vedere faptul că volatilitatea preţurilor îi afectează toţi actorii de pe piaţă, consider că ar trebui luate măsuri pentru ca politica agricolă comună să sporească producţia, să aprovizioneze mai bine pieţele, să consolideze stabilitatea preţurilor şi să garanteze faptul că producţia răspunde la nevoile producţiei europene. Aşa cum am mai afirmat, agricultura ar trebui să fie considerată un sector strategic, în special în vremuri de criză.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Întrucât securitatea alimentară este un drept al omului, instituţiile Uniunii Europene trebuie să îi acorde o atenţie specială. Pe lângă faptul că sectorul agricol trebuie să asigure aprovizionarea cu alimente, este esenţial ca acesta să fie eficient. De aceea, nu putem uita recomandările Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură cu privire la necesitatea de a creşte producţia de alimente cu cel puţin 70 % pentru a hrăni o populaţie globală care se preconizează că până în 2050 va număra 9 miliarde de persoane. Mă bucur că această rezoluţie a fost adoptată, deoarece recunoaşte rolul Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară ca organism responsabil de monitorizarea şi raportarea riscurilor inerente lanţului alimentar şi încurajează statele membre să înfiinţeze organisme care să coopereze cu aceasta. Aş dori să subliniez şi recunoaşterea acordată practicilor agricole tradiţionale, în special agricultura ecologică şi exploataţiile agricole de mici dimensiuni, existente în regiunile dezavantajate, care reprezintă nu numai un bun economic, ci mai ales un bun de mediu, esenţial pentru conservarea biodiversităţii. Sper că noua politică agricolă comună va răspunde în mod eficient la problemele din acest sector: schimbările climatice, menţinerea stabilităţii preţurilor pentru consumatori şi garantarea veniturilor agricultorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Raportoarea abordează o problemă stringentă, evidenţiind ameninţările la adresa securităţii alimentare, precum volatilitatea preţurilor determinată de speculaţiile financiare, distrugerea terenurilor în ţările în curs de dezvoltare sau insuficienţa rezervelor de alimente. Totuşi, modul de abordare a acestor probleme, precum şi a tuturor celorlalte probleme legate de securitatea alimentară, este extrem de incomplet, câteodată contradictoriu şi în anumite cazuri eronat. Consecinţele actualelor politici agricole - mai precis, ale politicii agricole comune şi ale reformelor succesive ale acesteia - sunt omise, la fel şi liberalizarea pieţelor şi dezintegrarea instrumentelor de reglementare şi consecinţele acestora de ruinare a producătorilor mici şi mijlocii, nevoiţi să accepte în schimbul produselor lor preţuri care, adesea, nu acoperă costurile de producţie.

Se afirmă din ce în ce mai des că „va trebui să utilizăm toate formele de agricultură pentru a putea hrăni Europa şi ţările terţe”: acesta este un argument implicit în favoarea modelor de producţie nesustenabile, care produc în mod intensiv şi pentru export, precum şi în favoarea culturilor modificate genetic; de asemenea, raportul solicită introducerea unui proces mai rapid de aprobare a acestor culturi modificate genetic. La final, raportoarea „salută propunerea Comisiei Europene de regulament privind instrumentele financiare derivate (extrabursiere)”, propunere cu care raportorul special al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru dreptul la hrană nu este de acord, considerând că aceasta nu poate preveni speculaţiile.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlo Fidanza (PPE), în scris.(IT) Am votat în favoarea raportului elaborat de dna Sârbu. În această perioadă în care pregătim reforma politicii agricole comune care se va aplica după 2013, votul de astăzi indică direcţia în care Parlamentul intenţionează să meargă. Pentru a garanta o aprovizionare sigură cu alimente la preţuri accesibile, UE trebuie să aibă în continuare o politică agricolă comună (PAC) solidă, care descurajează speculaţiile cu produse de bază şi îi ajută pe tineri să înceapă o activitate în sectorul agricol. Cred că este important de subliniat şi faptul că viitoarea PAC trebuie, de asemenea, să le ofere cetăţenilor acces la alimente corespunzătoare, să permită diseminarea de informaţii nutriţionale şi creeze condiţii mai bune pentru implementarea unor programe precum cele de distribuţie a laptelui şi a fructelor în şcoli. În plus, votul de astăzi solicită Comisiei să identifice o cale de a institui un „sistem global specific de creare a unor rezerve de alimente”, alcătuit din rezerve de urgenţă pentru a reduce foametea şi rezerve pentru reglementarea preţurilor mărfurilor. De asemenea, problema organismelor modificate genetic trebui să beneficieze de o atenţie specială şi, având în vedere caracterul său extrem de sensibil, va fi necesară o măsură de precauţie pentru a evita introducerea nediferenţiată şi nerestricţionată a acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris.(IT) Este absolut esenţial ca în Europa să se ajungă la securitate şi independenţă alimentară, de aceea am votat în favoarea raportului. Salut faptul că se face referire la o viziune ambiţioasă pentru politica agricolă comună (PAC). Nu trebuie să uităm că PAC este indispensabilă pentru a-i sprijini pe agricultori şi pentru a produce mărfuri şi bunuri publice, dar şi pentru a conserva şi îngriji suprafeţele agricole. Pentru a face faţă noilor provocări alimentare pe care le preconizăm în viitor, trebuie să ne asigurăm că devenim producători autosuficienţi şi că importăm din ce în ce mai puţine produse agricole din ţările terţe, pentru că acestea nu respectă nici legislaţia în materie de mediu şi sănătate, nici drepturile lucrătorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris.(IT) Ameliorarea securităţii alimentare reprezintă una dintre provocările care va trebui să fie abordată odată cu reforma politici agricole comune (PAC) după 2013.

Creşterea majoră a cererii de alimente preconizată la nivel mondial până în 2050 trebuie să se reflecte în capacitatea de a garanta suficiente rezerve de alimente pentru cetăţenii UE. Din această perspectivă, este esenţial ca Uniunea Europeană să protejeze în continuare acest drept fundamental al omului în interiorul şi în afara graniţelor sale, urmărind să crească productivitatea agricolă şi, în acelaşi timp, să asigure aprovizionarea cu alimente la preţuri accesibile, alături de noua necesitate esenţială de a proteja mediul rural al Europei.

Nu putem lăsa speculaţiile financiare să genereze creşteri necontrolate ale preţurilor şi volatilitatea pieţelor mondiale de alimente. Pentru a proteja producţia europeană, trebui să reechilibrăm relaţiile contractuale dintre producători şi sistemele moderne de distribuţie.

Nu trebuie să subestimăm faptul că puterea de negociere inegală, practicile anticoncurenţiale şi lipsa transparenţei stau, adesea, la baza denaturărilor pieţei, având consecinţe grave pentru competitivitatea întregului lanţ de aprovizionare.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Da, sectorul agricol este un sector strategic şi securitatea alimentară este un imperativ. Europei i-au trebuit zeci de ani pentru a-şi da seama de acest lucru. Totuşi, titlul raportului induce în eroare. Nu reflectă deloc consecinţele devastatoare ale liberalizării comerţului mondial şi ale logicii pieţei.

Vom continua să mâncăm căpşuni iarna, indiferent dacă acestea provin din emisfera sudică sau din sere mari consumatoare de energie şi apă. Vom continua să promovăm importul de fasole africană în detrimentul culturilor locale şi în concurenţă cu proprii noştri producători.

Vom continua să solicităm reglementarea pieţelor de produse agricole şi produse derivate din acestea, chiar dacă acestea din urmă sunt o noţiune absurdă, iar noi ar trebui să promovăm agricultura de calitate şi circuitele alimentare scurte şi să pedepsim fără milă abuzurile intermediarilor şi marilor comercianţi cu amănuntul.

Vom asista neputincioşi la preluarea controlului, de către ţări străine care şi-au epuizat propriul potenţial, asupra terenurilor arabile din majoritatea ţărilor vulnerabile, fapt care ne va preocupa tot mai mult, dar nu vom reuşi să reacţionăm în faţa unei potenţiale situaţii explozive.

Aţi făcut ceva progrese, dar mai sunt multe de făcut. Dacă refuzaţi reformarea sistemului care a creat aceste probleme, veţi eşua cu siguranţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris.(FR) Securitatea alimentară este o problemă centrală, pe care Uniunea Europeană trebuie să o soluţioneze în mod eficient. De aceea, sprijin raportul elaborat de colega mea social democrată, care susţine o PAC solidă, responsabilă şi orientată către tinerii agricultori, propune combaterea speculaţiilor de pe pieţele agricole şi a volatilităţii preţurilor cauzată de acestea şi afirmă că lupta împotriva sărăciei în UE şi în lume trebuie să devină o prioritate, considerând securitatea alimentară şi accesul la alimente drept un drept fundamental al omului. UE trebuie să abordeze actualele provocări legate de alimente şi să anticipeze viitoarele probleme din acest sector. De aceea, ideea stabilirii unui sistem global specific de creare a unor rezerve de alimente este, în opinia mea, în totalitate relevantă, chiar dacă nu va fi uşor de pus în aplicare.

 
  
MPphoto
 
 

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Am votat împotriva raportului Sârbu în ciuda numeroaselor puncte pozitive pe care le conţine. Hrana este în mod fundamental o chestiune importantă şi va deveni din ce în ce mai importantă. UE trebuie să adopte o poziţie coordonată în raport cu sectorul agricol pentru a face faţă viitoarelor provocări. Totuşi, nu consider că OMG au un rol legitim în asigurarea aprovizionării cu alimente şi nu aş putea sprijini un raport care este de acord cu modificările genetice.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am fost de acord cu acest raport pentru că securitatea alimentară este un drept al omului, care garantează o viaţă activă şi sănătoasă. Mulţi oameni din întreaga lume suferă grav de foame sau nu beneficiază de o securitate alimentară reală şi pe termen lung. Deşi rezervele par a fi suficiente, mare parte din populaţia lumii nu îşi poate permite alimentele de bază de care are nevoie, iar accesibilitatea alimentelor rămâne o problemă crucială care trebuie rezolvată de urgenţă. Este important să fim siguri că toate categoriile sociale au acces la alimente. Securitatea alimentară este un obiectiv care nu poate fi atins fără a aborda două dintre cele mai importante probleme actuale: volatilitatea pieţelor şi a preţurilor (influenţată puternic de speculaţiile de pe pieţele de mărfuri) şi rezervele de alimente în scădere. Nu trebuie să permitem în niciun caz speculaţiile cu preţurile alimentelor. Trebuie să promovăm nu numai competitivitatea sectorului agricol, ci şi agricultura tradiţională, exploataţiile agricole de mici dimensiuni, agricultura ecologică şi distribuirea la nivel local, care asigură diversitatea agriculturii în toată Europa. În plus, în contextul îmbătrânirii populaţiei din zonele rurale, consider că este foarte important să se garanteze accesul la terenuri şi la împrumuturi pentru tinerii agricultori. Obiectivul nostru este de a menţine preţuri rezonabile la alimente şi un venit decent pentru agricultori. Cu toate acestea, nu voi fi în niciun caz de acord cu utilizarea produselor modificate genetic, cu importul acestora destinat consumului şi altor activităţi, sau cu autorizarea metodelor de producţie din ţările terţe, pentru că nu există date care să ne convingă că acestea nu sunt dăunătoare pentru oameni sau mediu.

 
  
MPphoto
 
 

  Karin Kadenbach (S&D), în scris. (DE) Din nefericire, din cauza voturilor deputaţilor conservatori, în text a fost introdusă o propunere de accelerare a procesului de aprobare în cadrul UE a importului de noi variante de furaje modificate genetic după ce se va dovedi că sunt sigure. Totuşi, cererea de alimente nu trebuie să fie satisfăcută în niciun caz prin metode de inginerie genetică. Continui să mă opun ferm alimentelor modificate genetic şi aş dori să reamintesc Comisiei Europene principiul precauţiei: chiar dacă există studii ştiinţifice care consideră că produsele alimentare modificate genetic nu sunt dăunătoare pentru sănătate, poate că nu dispunem încă de metodele de testare adecvate pentru a confirma acest lucru. În cele din urmă, trebuie să respectăm dorinţele consumatorilor, care resping acest tip de alimente.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris.(DE) Agricultura este extrem de importantă pentru securitatea alimentară globală, aşa că trebuie să acţionăm. Prin urmare, principalele obiective ale politicii agricole comune trebuie să fie asigurarea veniturilor agricultorilor şi aprovizionarea corespunzătoare cu alimente de calitate. Preţurile fluctuante ale pieţei în sectorul agricol reprezintă, de asemenea, factori de incertitudine care trebuie să fie soluţionaţi. Sprijin raportul, care demonstrează în mod clar că securitatea alimentară este o preocupare centrală şi a Uniunii Europene şi necesită coordonarea fiecărui domeniu de politică. Se pot face progrese numai prin colaborarea dintre politicile în materie de agricultură, dezvoltare, comerţ, finanţe, energie şi cercetare.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris.(IT) Am votat în favoarea raportului Sârbu deoarece garantarea unor rezerve de alimente constante, dar sigure, este principalul rol pe care societatea îl atribuie agriculturii. Securitatea alimentară este un drept al omului, ceea ce înseamnă că, în orice moment, toţi oamenii ar trebui să aibă acces fizic, social şi economic la alimente suficiente, sigure şi hrănitoare pentru a avea o viaţă activă. În unele regiuni ale lumii acest drept este ignorat, în altele nu este garantat, din motive şi factori care variază şi se combină într-o ameninţare gravă la adresa sănătăţii consumatorilor. În perioada actuală, în care dezbatem politica agricolă comună după 2013, acest raport ne permite să trasăm câteva orientări referitoare la rolul etic, social şi economic al agriculturii, inclusiv pe termen scurt, identificând factorii de risc care o ameninţă şi profitând de ocazia de a o transforma din nou într-un bastion al luptei mondiale împotriva foametei.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris.(PL) Am votat în favoarea raportului Sârbu referitor la recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare. De-a lungul timpului, securitatea alimentară s-a numărat, timp de secole, printre priorităţile cele mai importante ale tuturor guvernelor. Prin urmare, criteriile financiare şi economice nu pot fi factori decisivi.

Producţia de alimente ieftine, dar de calitate, este foarte importantă din punctul de vedere al pieţei şi al puterii de cumpărare a cetăţenilor, în special al celor cu venituri reduse. Dar mai importantă este, totuşi, capacitatea de a produce hrană. Nu putem tolera o situaţie în care importăm alimente doar pentru că cineva ni le poate vinde mai ieftin în momentul respectiv. Putem importa, dar trebuie să ne păstrăm capacitatea de a produce cantitatea de alimente de care avem nevoie.

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − În momentul actual, în care preţurile la alimente sunt tot mai ridicate şi se vorbeşte tot mai des despre o viitoare criză alimentară, o mare parte din populaţia Uniunii Europene trăieşte sub limita sărăciei şi este primordial să ne asigurăm că alimentele sunt accesibile pentru toate categoriile sociale. Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că Uniunea Europeană are nevoie de o politică agricolă puternică, competitivă, care să se bazeze pe inovare şi să urmărească în primul rând stabilizarea pieţelor, încurajarea şi sprijinirea agricultorilor. În acelaşi timp, consumatorii europeni au dreptul să beneficieze de alimente sănătoase, de înaltă calitate şi la preţuri rezonabile, acestea fiind obiective principale ale politicii agricole comune (PAC) şi obiective cheie ale UE.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea raportului, dar m-am abţinut de la votul privind cele trei părţi ale amendamentului 14, care se referă la OMG. Nu sunt implicit împotriva produselor alimentare modificate genetic, dar m-a deranjat această încercare de a accelera importul materialelor modificate genetic şi utilizarea metodelor de producţie din ţări terţe. Dovezile ştiinţifice care indică faptul că OMG sunt sigure trebuie să fie solide, iar cetăţenii trebuie să aibă încredere deplină că autorităţile competente au luat toate măsurile de siguranţă necesare şi că au realizat teste riguroase. Acest proces nu poate fi accelerat.

 
  
MPphoto
 
 

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. (PT) Acest raport reafirmă faptul că securitatea alimentară este un drept al omului. În acest context, două dintre principalele probleme pe care acest drept ar trebui să le abordeze sunt volatilitatea preţurilor pieţei, influenţată puternic de speculaţii, şi reducerea rezervelor de alimente. Raportul observă faptul că speculaţiile sunt responsabile pentru 50 % din recentele creşteri ale preţurilor şi, astfel, susţine revizuirea legislaţiei actuale privind instrumentele financiare în interesul transparenţei, pentru a le face să lucreze pentru economie şi pentru producţia agricolă şi pentru a preveni o situaţie în care speculaţiile ameninţă exploataţiile agricole eficiente. Având în vedere că preţul alimentelor este influenţat puternic de speculanţi, care nu sunt deloc interesaţi de agricultură, raportul susţine limitarea accesului pe pieţele agricole.

Totuşi, dominaţia finanţelor pe pieţele agricole nu este pusă sub semnul întrebării în termeni structurali. De asemenea, raportul propune instituirea unui sistem global specific de creare a unor rezerve de alimente, administrat de ONU şi îndeamnă Comisia să accelereze procesul de aprobare a importului de alimente modificate genetic, lucru pe care îl dezaprob în totalitate. Ţinând seama de aceste lucruri, dar şi pentru a încuraja intenţiile şi sugestiile bune pe care raportul le conţine, m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Menţionarea faptului că securitatea alimentară este un drept fundamental al omului care trebuie să fie garantat, solicitarea ca fermierii să fie plătiţi în mod proporţional cu eforturile lor şi propunerea unui sistem de rezerve de alimente administrat de ONU sunt toate reflecţii ale tezelor noastre. Le salut. Afirmarea faptului că instrumentele derivate pe produsele alimentare sunt diferite de alte instrumente financiare derivate şi limitarea accesului la pieţele financiare agricole pentru operatorii legaţi de producţia agricolă indică, de asemenea, o schimbare de atitudine.

Totuşi, relocalizarea şi sfârşitul productivismului, necesare pentru a fi autosuficient în materie de produse alimentare şi de conservare a biodiversităţii, sunt departe de a se ridica la nivelul necesar. Dominaţia finanţelor pe pieţele agricole nu este pusă la îndoială în mod profund. Chiar mai rău decât atât, îşi fac apariţia autorizaţiile pentru varietăţile modificate genetic. Pentru a încuraja bunele intenţii, mă abţin de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Conceptul de securitate alimentară este foarte clar şi se realizează atunci când, în orice moment, toţi oamenii au acces fizic, social şi economic la alimente suficiente, sigure şi hrănitoare pentru a-şi satisface nevoile nutriţionale şi preferinţele alimentare necesare pentru o viaţă activă şi sănătoasă. Prin urmare, nu există nicio îndoială că majorarea constantă a preţurilor la alimente, determinată de creşterea preţurilor la materii prime, reprezintă o preocupare din ce în ce mai mare pentru UE. Pe de altă parte, sectorul agricol trebuie să satisfacă nevoile de hrană ale unei populaţii în creştere, în condiţiile în care rezervele de hrană s-au redus, iar costurile de producţie au crescut. Având în vedere nevoile viitoare, nu există nicio îndoială că agricultura trebuie să devină un sector strategic, de fapt un sector crucial, pentru dezvoltarea economică a UE şi a lumii.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) În contextul securităţii alimentare, în special, apare problema că statele membre şi UE îşi pierd autosuficienţa. Nu s-a identificat încă o soluţie pentru a stopa tendinţa îngrijorătoare manifestată în rândul agricultorilor care renunţă să se mai dedice în totalitate activităţilor agricole şi se orientează către practicarea acestora ca activităţi auxiliare sau abandonează terenurile. Dacă discutăm despre securitatea alimentară, atunci trebuie să venim cu planuri de stopare a acestei tendinţe îngrijorătoare şi de sensibilizare a agricultorilor cu privire la produsele regionale. În acest context, trebuie să analizăm subvenţiile UE pentru a identifica o modalitate de a reduce transporturile de alimente care traversează Uniunea. Acest lucru nu este numai în beneficiul mediului, contribuind la punerea în aplicare a obiectivelor de la Kyoto de reducere a emisiilor, ci reduce şi poluarea fonică, în special pentru persoanele care trăiesc sau muncesc de-a lungul rutelor de tranzit.

În ultimul rând, dar la fel de important, ar trebui să analizăm şi măsura în care putem promova mai eficient sisteme de propulsare alternative, întrucât producţia de biocombustibili începe să ameninţe agricultura tradiţională, generând deficite de alimente şi creşterea preţurilor. Aceste aspecte nu sunt abordate de raport, aşadar am ales să mă abţin.

 
  
MPphoto
 
 

  Claudio Morganti (EFD), în scris.(IT) Raportoarea subliniază importanţa agriculturii în raport cu noile provocări legate de alimente.

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a declarat că producţia de alimente trebuie să crească cu cel puţin 70 % în condiţiile în care se estimează că până în 2050 populaţia lumii va număra peste 9 miliarde de persoane. Astfel, securitatea alimentară necesită în continuare o politică agricolă comună solidă.

Principalele obiective ale PAC au fost: creşterea productivităţii agricole, sprijinirea agricultorilor în atingerea unui standard de viaţă echitabil, stabilizarea pieţelor şi asigurarea aprovizionării cu alimente la preţuri accesibile. Cu toate acestea, succesul său a generat fără intenţie o supraproducţie şi surplusuri care au denaturat piaţa şi au alimentat preocupări legate de mediu. Prin urmare, noua PAC ar trebui să îmbunătăţească securitatea alimentară prin creşterea productivităţii, încurajând totodată producţia durabilă şi ecologică de alimente. Raportul subliniază faptul că este esenţial ca finanţarea PAC să reflecte viziunea ambiţioasă şi obiectivele acestei politici.

Pentru a menţine preţuri rezonabile la alimente, dar mai ales un venit decent pentru agricultori şi pentru a garanta securitatea alimentară, PAC ar trebui să fie menţinută la nivelul actual. Îmbunătăţirea şi consolidarea controalelor legate de securitatea alimentară în Uniune şi în ţările terţe sunt esenţiale, aşadar mă pronunţ în favoarea rezoluţiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris.(IT) Securitatea alimentară este un drept al omului, iar unul dintre obiectivele politicii agricole comune trebuie să fie asigurarea accesului tuturor la alimente, ţinând seama de creşterea populaţiei, de schimbările climatice, de costurile energiei şi de obstacolele reprezentate de caracterul limitat al resurselor naturale.

Sunt de acord şi o susţin pe dna raportoare Sârbu în planul dumneaei de a se asigura că noua PAC după 2013 va fi capabilă să răspundă la solicitările şi provocările securităţii alimentare. Prin urmare, este important să promovăm diversitatea producţiei agricole, care include marile lanţuri comerciale, agricultura tradiţională şi exploataţiile agricole de mici dimensiuni, să garantăm accesul tinerilor agricultori la credite şi să încurajăm dezvoltarea unor programe de administrare a rezervelor de alimente, pentru a facilita comerţul mondial şi a reduce preţurile pieţelor mondiale.

Totuşi, mă opun dezvoltării OMG-urilor şi utilizării acestora ca variate de furaje până în momentul în care vor fi considerate sigure pentru animale şi consumatorii europeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat in favoarea acestui raport. Regret totuşi că la vot au fost eliminate câteva prevederi importante, cum ar fi, de exemplu, cea privind o analiză referitoare la posibilitatea de a autoriza aplicarea unor metode de producţie utilizate în ţări terţe, în privinţa Organismelor Modificate Genetic. Unele state au progresat enorm în acest domeniu, în timp ce Uniunea Europeană a rămas în urmă şi nu îşi valorifică întregul potenţial. De asemenea, regret faptul că a fost eliminată referirea la problema pe care o reprezintă, în unele state membre, suprafeţele agricole enorme care nu sunt cultivate.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Raportul conţine câteva iniţiative foarte bune, precum stimulentele pentru agricultura tradiţională şi ecologică, sprijinul acordat în special micilor agricultori şi protecţia agricultorilor interni împotriva presiunii concurenţei exercitate de ţări terţe cu standarde de calitate semnificativ mai joase. Pe de altă parte, raportoarea susţine utilizarea OMG-urilor. Prin urmare, m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Securitatea alimentară este una dintre principalele provocări ale agriculturii, nu numai în Uniunea Europeană, ci în întreaga lume, mai ales în ţările în curs de dezvoltare. Potrivit FAO, cererea globală de alimente se va dubla până în 2050, iar populaţia mondială va creşte de la 7 miliarde în prezent, la 9 miliarde. Prin urmare, producţia mondială de alimente va trebui să crească proporţional, în contextul presiunii exercitate asupra resurselor naturale. Producţia mondială de alimente va trebui să crească concomitent cu reducerea consumului de apă, energie, fertilizatori, pesticide şi suprafeţe agricole. Este şocant să afli că există peste 1 miliard de oameni afectaţi de foamete şi că, în Uniunea Europeană, peste 40 de milioane de persoane sărace suferă de foame. Şi din acest motiv, consider că progresul ştiinţific ar trebui să fie exploatat dacă poate oferi soluţii adecvate de diminuare a foametei în lume, în special prin utilizarea mai eficientă a resurselor. UE trebuie să garanteze în continuare securitatea alimentară a cetăţenilor săi şi să participe la furnizarea de alimente în întreaga lume; în acest sens, cooperarea cu celelalte ţări, în special cele în curs de dezvoltare, trebuie să fie mai apropiată şi mai coerentă, pentru a le ajuta la dezvoltarea durabilă pe termen lung a sectoarelor agricole. Din acest motiv, printre altele, am votat pentru adoptarea raportului referitor la recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare.

 
  
MPphoto
 
 

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluţie a Parlamentului European referitoare la recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare deoarece, din cauza creşterii numărului consumatorilor, a numărului mare de oameni care suferă de foame, a situaţiei agricultorilor, a fluctuaţiei preţurilor la alimente şi a speculaţiilor cu bunuri, este deosebit de important să folosim anumite măsuri pentru a reglementa sectorul agricol. Înainte de toate, trebuie să depunem eforturi, prin stimulente financiare, pentru a promova agricultura tradiţională, ecologică sau exploataţiile agricole de mici dimensiuni, cu scopul de a garanta continuitatea securităţii alimentare. Având în vedere pericolele pentru sănătate reprezentate de materialele modificate genetic, nu sunt de acord cu propunerea de a permite importul de produse nemodificate genetic care conţin un nivel redus de material modificat genetic.

Trebuie să luăm toate măsurile necesare pentru a ne asigura că importul în UE de noi variante de furaje modificate genetic şi posibilitatea de a utiliza metode de producţie folosite în ţările terţe nu sunt aprobate. Nu putem rezolva aceste probleme legate accesibilitatea alimentelor prin încălcarea normelor privind siguranţa alimentară şi prin periclitarea sănătăţii oamenilor. Ţinând seama de îmbătrânirea accentuată a populaţiei rurale şi pentru a-i atrage şi încuraja pe tineri să se orienteze către activităţile agricole, trebuie să se creeze condiţii preferenţiale de creditare pentru tinerii agricultori.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris.(IT) Securitatea alimentară este un drept al omului care există atunci când toţi oamenii au acces fizic, social şi economic la alimente suficiente. Deşi rezervele par a fi suficiente, mare parte din populaţia lumii nu îşi poate permite alimentele de bază de care are nevoie; aproximativ 900 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de foame din cauza sărăciei extreme. Accesibilitatea alimentelor rămâne o problemă esenţială care trebuie rezolvată. Securitatea alimentară necesită în continuare o politică agricolă comună solidă, capabilă să crească productivitatea agricolă, să stabilizeze pieţele şi, în special, să asigure aprovizionarea cu alimente la preţuri accesibile. Totuşi, acest obiectiv nu poate fi îndeplinit fără a aborda volatilitatea pieţei şi a preţurilor. Întrucât problema securităţii alimentare este foarte importantă, am votat în favoarea raportului Sârbu, care susţine, de asemenea, accelerarea procesului de aprobare a importului în UE de noi variante de furaje modificate genetic, analizând în acelaşi timp posibilitatea de a autoriza utilizarea unor măsuri de producţie utilizate în ţări terţe. Votul meu sprijină şi prezenţa unor cantităţi reduse de organisme modificate genetic în produsele care intră în UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului Sârbu deoarece agricultura este un sector important aflat în creştere, care ar trebui să reprezinte o prioritate a agendei politice datorită rolului său strategic în contextul securităţii alimentare. Revizuirea politicii agricole comune pentru 2013 ar trebui să prezinte propuneri referitoare la acest aspect. Volatilitatea recentă a preţurilor la alimente şi produse de bază a determinat preocupări semnificative în Europa şi în lume. Criza financiară şi fenomenele meteorologice din ce în ce mai grave, precum cele din 2010, cu secetă prelungită şi incendii în Rusia şi inundaţii grave în Pakistan, au contribuit la instabilitate. UE nu poate să rămână dependentă de deciziile protecţioniste ale unor ţări precum Rusia şi Ucraina, care exportă aproximativ 30 % din cantitatea mondială de grâu, sau Argentina, un mare producător mondial de carne. Consider că UE are datoria de a hrăni cetăţenii europeni şi populaţia lumii care, conform estimărilor, va creşte cu 2 miliarde şi, astfel, va fi necesară o creştere de 70 % a producţiei de alimente până în 2050. Creşterea producţiei ar trebui să îndeplinească criterii legate de mediu, siguranţa alimentară, bunăstarea animalelor şi muncă. Distribuţia a fost transferată la ţările cel mai puţin dezvoltate, dar acestea nu par să aibă capacitatea de a respecta aceste criterii.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) Securitatea alimentară este un drept fundamental a cărui aplicare este împiedicată de resursele naturale limitate, de preţurile mari ale energiei şi de schimbările climatice.

Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), producţia de alimente va trebui să crească cu 70 % până în 2050, întrucât 900 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de foame, iar în Europa 16 % din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei. O politică agricolă comună (PAC) solidă este esenţială şi PAC chiar urmăreşte această direcţie, dar are nevoie de o reformă care să o facă durabilă şi să îmbunătăţească securitatea alimentară. Acest obiectiv poate fi îndeplinit numai dacă se soluţionează problema volatilităţii preţurilor (cauzată de speculaţii) şi a reducerii rezervelor de alimente.

În acest context, raportul sprijină revizuirea actualei legislaţii privind instrumentele financiare şi crearea unui sistem global de rezerve de alimente pentru a facilita comerţul mondial atunci când preţurile cresc şi apar acţiuni protecţioniste. Noua PAC după 2013 trebuie să fie pregătită pentru toate aceste aspecte, motiv pentru care sprijin raportul, care promovează competitivitatea, agricultura tradiţională, accesul la terenuri şi credite pentru tinerii agricultori şi o mai bună integrare a hranei şi a energiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Marit Paulsen, Olle Schmidt şi Cecilia Wikström (ALDE), în scris. (SV) Pe o planetă care va număra în curând 9 miliarde de locuitori, securitatea alimentară în viitor este o problemă esenţială. Raportul se concentrează asupra acestei provocări imense şi adresează câteva întrebări importante referitoare, de exemplu, la problema acaparării terenurilor, lucru pe care, bineînţeles, îl susţinem. Dar, din nefericire, raportul solicită şi câteva măsuri comune - precum programele europene de susţinere a nutriţiei, de distribuire a laptelui şi a fructelor în şcoli, dar şi bugete mai mari pentru aceste programe - pe care le considerăm a fi chestiuni pe care fiecare stat membru ar trebui să le decidă singur. Prin urmare, am decis să ne abţinem de la votul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Conform FAO, producţia de alimente trebuie să crească cu cel puţin 70 % pentru a satisface cererile din ce în ce mai ridicate ale populaţiei la nivel mondial, care se estimează că, până în 2050, va număra peste 9 miliarde de persoane. De asemenea, aproximativ 900 de milioane de persoane suferă grav de foame din cauza sărăciei extreme, în timp ce aproape 2 miliarde de persoane nu beneficiază de o securitate alimentară reală şi pe termen lung din cauza unor diverse grade de sărăcie. Având în vedere că cererea de alimente este în creştere, iar 16 % dintre cetăţenii europeni trăiesc sub limita sărăciei, dreptul la hrană şi accesul la alimente devin o prioritate. De aceea, pentru a crea o securitate alimentară, este în continuare nevoie de o politică agricolă comună (PAC) puternică, orientată către piaţă, distinctă şi responsabilă faţă de mediu, care să aibă şi o componentă semnificativă de dezvoltare rurală şi care să facă faţă şi altor provocări, în special schimbărilor climatice, crizei economice şi păstrării echilibrului teritorial în cadrul UE. Securitatea alimentară ca obiectiv nu poate exista fără să fie abordate două dintre cele mai importante probleme actuale: volatilitatea pieţelor şi a preţurilor şi rezervele de alimente în scădere.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am subliniat de mai multe ori caracterul fundamental al acestei probleme a securităţii alimentare. În contextul actual, statele membre nu ar trebui să considere că agricultura este o simplă problemă economică, ci mai degrabă o problemă de apărare strategică. În acest sens, este vital, după cum subliniază raportoarea, să ne asigurăm că noua politică agricolă comună după 2013 poate oferi un răspuns adecvat la provocările cu care se confruntă acest sector în prezent, în special în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor, şi poate proteja interesele agricultorilor şi consolida rezervele de alimente.

 
  
MPphoto
 
 

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris.(IT) O felicit pe dna Sârbu. Pentru a asigura aprovizionarea cu alimente la preţuri accesibile, UE trebuie să aibă o politică agricolă comună (PAC) solidă, care descurajează speculaţiile cu produse alimentare şi îi încurajează pe tineri să înceapă o activitate agricolă.

De fapt, este absolut obligatoriu ca viitoarea PAC să facă mai mult pentru tinerii agricultori. Doar 7 % din fermierii din Europa sunt sub vârsta de 35 de ani, iar UE va avea nevoie de 4,5 milioane de agricultori în următorii 10 ani. Prin urmare, solicit consolidarea actualelor măsuri de atragere a tinerilor către agricultură, precum prime de instalare şi subvenţionarea ratelor dobânzii la împrumuturi.

În plus, pentru a fi siguri că actualele instrumente financiare îi ajută pe agricultori să depăşească criza şi nu pe speculanţi să genereze o volatilitate extremă a preţurilor, solicit revizuirea legislaţiei europene referitoare la produsele financiare, pentru a spori transparenţa negocierilor. De asemenea, îndemn Comisia Europeană să ia fără întârziere măsuri ferme şi permanente pentru a limita în mod clar speculaţiile şi pentru a soluţiona instabilitatea pieţelor de bunuri alimentare.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Raportul a fost adoptat fără sprijinul Grupului Verts/ALE, care a votat împotrivă. Votul negativ a fost motivat de păstrarea în text a punctului 14. Acesta „invită Comisia să propună o soluţie tehnică la problema pe care o reprezintă materiile modificate genetic cu un nivel scăzut de prezenţă în produsele nemodificate genetic importate şi să propună un proces de aprobare mai rapid în cadrul UE în legătură cu importul de noi variante de furaje modificate genetic după ce acestea s-au dovedit a fi sigure”.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) Securitatea alimentară este un drept fundamental al omului şi se realizează doar atunci când nevoile nutriţionale şi preferinţele alimentare ale unei persoane, necesare pentru o viaţă activă şi sănătoasă, sunt satisfăcute.

În special în contextul viitoarei reforme a politicii agricole comune planificate pentru 2013, sprijinul acordat agricultorilor europeni trebuie să le permită acestora să respecte pe deplin standardele de siguranţă alimentară şi de mediu. În ciuda eficienţei producţiei europene, în prezent aproximativ 80 de milioane de oameni trăiesc încă sub pragul sărăciei şi mulţi dintre aceştia primesc sprijin prin intermediul unor programe de ajutoare alimentare. O PAC solidă va conserva rolul economic al agricultorilor ca producători de alimente, dar va garanta, de asemenea, traiul şi locurile de muncă a peste 28 de milioane de cetăţeni angajaţi în zonele rurale ale Europei.

Dacă ţinem seama şi de criza economică, atunci plăţile directe către agricultori vor trebui să fie menţinute după 2013 pentru a stabiliza veniturile acestora şi pentru a-i ajuta să facă faţă volatilităţii pieţei. În ultimul rând, se vor organiza iniţiative specifice pentru a-i încuraja pe tineri să înceapă o activitate agricolă, precum facilitarea accesului la împrumuturi şi promovarea formării profesionale şi a educaţiei tehnice de specialitate, concomitent cu diseminarea bunelor practici agricole în întreaga Europă.

 
  
MPphoto
 
 

  Oreste Rossi (EFD), în scris.(IT) Lăsând la o parte referirile îndoielnice la date privind creşterea populaţiei mondiale, care nu reflectă tendinţa descendentă recentă a ratelor natalităţii în mai multe ţări din afara Europei, securitatea alimentară este cu siguranţă legată de buna utilizare a agriculturii.

În consecinţă, este clar că ne dorim o politică agricolă comună care urmăreşte să crească nivelul calităţii, practicile agricole ecologice şi sprijinirea agricultorilor în atingerea unui standard de viaţă decent. Luând în calcul şi politicile energetice, care sunt conectate cu sectorul agricol prin utilizarea de biocombustibili, atunci acest aspect ar trebui analizat în continuare, deoarece producţia de biocombustibili se află în concurenţă cu producţia de alimente. De asemenea, concluzia raportului este corectă: nu putem concepe o reducere a bugetului PAC.

 
  
MPphoto
 
 

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. (NL) În ansamblu, acest raport este o contribuţie rezonabilă la dezbaterea referitore la rolul agricultorii în aprovizionarea cu alimente. Parlamentul a identificat în mod corect problemele întâmpinate de agricultori într-o perioadă caracterizată de o volatilitate extremă a pieţei şi a preţurilor şi a atras atenţia asupra dificultăţilor de acest tip cu care se confruntă agricultorii în prezent. Comisia trebuie să propună măsuri stricte şi de durată pentru a soluţiona volatilitatea pieţelor agricole. Este un aspect crucial pentru menţinerea producţiei în UE. Creşterile uriaşe ale preţurilor la bunurile agricole pe pieţele financiare au fost generate în mare parte de speculaţii. Speculaţiile sunt responsabile pentru aproximativ 50 % din creşterile recente ale preţurilor.

Este bine că Parlamentul European a susţinut concluziile raportorului special al ONU pentru dreptul la hrană, referitoare la rolul dezastruos al unor mari investitori instituţionali, precum fondurile speculative, fondurile de pensii şi băncile de investiţii, pentru că aceştia afectează indicii preţurilor la materiile prime prin activităţile lor de pe pieţele de instrumente derivate. În ansamblu, Parlamentul a realizat o analiză corectă a situaţiei, dar a greşit prin faptul că nu a inclus în raport observaţii pertinente cu privire la rolul OMG-urilor în agricultură. Această dezbatere are loc în altă parte, nu are ce căuta aici, motiv pentru care, în cele din urmă, am votat împotriva raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Csanád Szegedi (NI), în scris. (HU) Nu pot sprijini o iniţiativă care facilitează sau accelerează importul oricărei plante modificate genetic. Caracteristicile excelente ale terenurilor agricole din Uniunea Europeană permit multor ţări, precum Ungaria, Polonia, Italia şi Franţa, să producă furaje de calitate. Nu suntem de acord cu variantele modificate genetic. Nu sunt de acord nici cu importul de produse modificate genetic în Uniunea Europeană din cauza efectului lor dăunător pe termen lung pentru sănătate.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. (PT) Termenul securitate alimentară evidenţiază necesitatea de a lua măsuri concrete pentru a spori rezervele mondiale de alimente: un drept al omului care include accesul fizic şi economic la alimente sănătoase, suficiente şi hrănitoare. Consider că adoptarea acestui raport care scoate în evidenţă sectorul agricol este extrem de importantă. Având în vedere creşterea preconizată a populaţiei şi sărăcia care persistă, este nevoie de o creştere de cel puţin 70 % a producţiei de alimente pentru a satisface nevoile populaţiei. Fenomenele meteorologice, speculaţiile şi volatilitatea preţurilor au un efect negativ asupra capacităţii agricultorilor.

După 2013 avem nevoie de o politică agricolă comună capabilă să garanteze dreptul la securitatea alimentară, axându-se pe competitivitate şi inovare şi sporind numărul tinerilor agricultori care pot face faţă noilor provocări globale. Politica agricolă trebuie să fie ajustată prin promovarea agriculturii tradiţionale şi locale şi, nu în ultimul rând, a alimentelor ecologice şi produse la nivel local.

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. (FR) Parlamentul European a adoptat un raport referitor la recunoaşterea agriculturii, în legătură cu care am fost nevoită să mă abţin. Raportul ţine seama de numeroase preocupări cruciale pentru agricultori, precum ajutorul acordat exploataţiilor agricole de mici dimensiuni, tinerilor agricultori şi combaterea speculaţiilor legate de preţuri şi subliniază, de asemenea, necesitatea unei finanţări substanţiale a viitoarei politici agricole comune.

Raportul este pozitiv în ansamblu, dar conţine o măsură intolerabilă: accelerarea procedurilor de autorizare a OMG de către Comisie.

Această măsură refuză să ia în calcul evaluarea corespunzătoare a produselor înainte de introducerea lor pe piaţă şi nu face nicio referire la pericolele comercializării OMG-urilo, denunţate de nenumărate ori.

Această măsură nu ţine seama deloc de securitatea alimentară şi de principiul precauţiei. Este o măsură periculoasă şi este scandalos faptul că a fost introdusă într-un raport destinat să susţină importanţa strategică a agriculturii.

Problema OMG-urilor ar trebui să facă subiectul unei dezbateri separate, pe care organismele europene refuză să o organizeze.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Vlasto (PPE), în scris.(FR) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, care subliniază faptul că politica europeană trebuie să acorde prioritate agriculturii. Cetăţenii europeni au din ce în ce mai multe solicitări legate de securitatea alimentară, care trebuie să fie garantată în întregul lanţ de producţie, procesare şi distribuţie. Provocările care trebuie abordate pentru a asigura o agricultură durabilă, sigură şi echitabilă sunt numeroase: adaptarea la schimbările climatice, controlarea efectelor globalizării, conservarea biodiversităţii, menţinerea standardului de viaţă al agricultorilor şi garantarea autosuficienţei noastre alimentare pe o piaţă mondială supusă unei presiuni puternice. Agricultura face parte integrantă din patrimoniul nostru şi ne-a conturat întotdeauna identitatea, modul de viaţă şi peisajele. Salut eforturile depuse de UE în raport cu agricultura, dar mai rămân multe de făcut în ceea ce priveşte reforma PAC. Prin urmare, solicit UE să îşi concentreze eforturile asupra micilor agricultori, care formează grupul cel mai numeros, dar totodată cel mai vulnerabil. Recunoaşterea agriculturii ca sector strategic ar trebui să fie o oportunitate de a consolida dimensiunea socială a acesteia, căreia i s-a acordat insuficientă atenţie până acum. Şi agricultorii au nevoie de securitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Artur Zasada (PPE), în scris.(PL) Sunt sigur că recunoaşterea agriculturii ca sector strategic va înlesni crearea unor condiţii mai bune pentru punerea în aplicare a programelor de asistenţă şi informare. Fără îndoială, trebuie să instituim programe de ajutoare alimentare pentru cei mai săraci membri ai societăţii. Uităm adesea că aproape 80 de milioane de persoane din Uniunea Europeană trăiesc sub pragul sărăciei.

Alături de programele de asistenţă, ar trebui să creăm programe care promovează obiceiurile alimentare sănătoase, mai ales pentru copiii şi elevii din ciclul secundar. Consecinţele neglijării acestor aspecte se pot vedea foarte clar în SUA, unde numărul adolescenţilor obezi s-a triplat în ultimii ani. Este foarte important ca programele care promovează consumul de fructe şi lapte să fie implementate în instituţii de învăţământ, pentru că deprinderea obiceiurilor alimentare corecte va avea un impact pozitiv asupra sănătăţii tinerilor europeni, reducând astfel cheltuielile sociale şi medicale în viitor. În implementarea acestor programe ar trebui să se implice cât mai mulţi producători şi distribuitori locali de alimente, consolidându-se astfel poziţia exploataţiilor agricole mici şi mijlocii.

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate