Index 
Stenograma dezbaterilor
PDF 4399k
Marţi, 18 ianuarie 2011 - Strasbourg Ediţie JO
1. Deschiderea şedinţei
 2. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept (anunţarea propunerilor de rezoluţie depuse): a se vedea procesul-verbal
 3. Acordul de stabilizare şi de asociere între CE şi Serbia - Acordul de stabilizare şi de asociere între CE şi Serbia (dezbatere)
 4. Urări de bun venit
 5. Acordul de stabilizare şi de asociere între CE şi Serbia - Acordul de stabilizare şi de asociere între CE şi Serbia (continuarea dezbaterii)
 6. Bilanţul Preşedinţiei belgiene a Consiliului (dezbatere)
 7. Votare
  7.1. Fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni (versiune codificată) (A7-0363/2010, Jiří Maštálka) (vot)
  7.2. Protocolul la Acordul euromediteraneean între CE şi Iordania pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României la UE (A7-0373/2010, Gabriele Albertini) (vot)
  7.3. Acordul CE-Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest privind serviciile aeriene (A7-0361/2010, Dieter-Lebrecht Koch) (vot)
  7.4. Condiţii armonizate pentru comercializarea produselor de construcţie (A7-0343/2010, Catherine Stihler) (vot)
  7.5. Consensul european privind ajutorul umanitar (A7-0375/2010, Michèle Striffler) (vot)
  7.6. Agricultura ca sector strategic în contextul securităţii alimentare (A7-0376/2010, Daciana Octavia Sârbu) (vot)
 8. Explicaţii privind votul
 9. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 10. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
 11. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal
 12. Timp afectat întrebărilor adresate Preşedintelui Comisiei
 13. Drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere (dezbatere)
 14. O iniţiativă europeană privind boala Alzheimer şi alte demenţe - Inhalatoarele pentru astmatici (dezbatere)
 15. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Comisiei)
 16. Situaţia în Haiti la un an după cutremur: ajutoarele umanitare şi reconstrucţia (dezbatere)
 17. Criza deşeurilor din Campania (dezbatere)
 18. Încălcarea libertăţii de exprimare şi discriminarea pe bază de orientare sexuală în Lituania (dezbatere)
 19. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: consultaţi procesul-verbal
 20. Ridicarea şedinţei


  

PREZIDEAZĂ: SILVANA KOCH-MEHRIN
Vicepreşedintă

 
1. Deschiderea şedinţei
Înregistrare video a intervenţiilor
 

(Şedinţa a fost deschisă la ora 9.00)

 

2. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept (anunţarea propunerilor de rezoluţie depuse): a se vedea procesul-verbal

3. Acordul de stabilizare şi de asociere între CE şi Serbia - Acordul de stabilizare şi de asociere între CE şi Serbia (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinta. – Primul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună referitoare la Acordul CE-Serbia

– Acordul de stabilizare şi de asociere între Uniunea Europeană şi Serbia Recomandare făcută de dl Jelko Kacin, în numele Comisiei pentru afaceri externe (A7-0362/2010). Recomandare referitoare la proiectul de decizie a Consiliului şi Comisiei privind încheierea Acordului de stabilizare şi de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Serbia, pe de altă parte [15619/1/2007 - C7-0341/2010 - 2007/0255(NLE)]

– Acordul de stabilizare şi de asociere între CE şi Serbia. declaraţiile Consiliului şi Comisiei [2010/2980(RSP)]

 
  
MPphoto
 

  Jelko Kacin, raportor.(SL) Dnă preşedintă, Acordul de stabilizare şi de asociere între Uniunea Europeană şi Serbia s-a semnat în aprilie 2008 şi, începând cu februarie 2010, a fost aplicat cu succes şi acordul comercial interimar, tranzitoriu cu Serbia.

Procesul de ratificare a început în septembrie 2008, atunci când parlamentul sârb a ratificat acest acord pentru prima dată.

Acordul oferă cadrul politic, juridic şi economic pentru cooperarea dintre Uniunea Europeană şi Serbia, iar Serbia nu ar fi putut să continue pe drumul către integrarea europeană fără a începe procesul de ratificare.

În 2009, Serbia nu figura pe agenda Parlamentului European, deoarece procesul de ratificare din statele membre încă tergiversa, ca urmare a refuzului Serbiei de a coopera pe deplin cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPII), cu sediul la Haga. În momentul de faţă unsprezece state membre au ratificat acordul, motiv pentru care astăzi fac apel la restul statelor membre să facă acelaşi lucru, cât de repede posibil.

Dacă astăzi, în cadrul acestei adunări la nivel înalt, ratificăm acordul, vom transmite un mesaj puternic şi vizibil că sprijinim eforturile europene ale Serbiei. Acest mesaj singur nu poate însă asigura finalizarea cu succes a procesului de ratificare.

Rezoluţia privind Serbia, asupra căreia vom vota mâine, conţine exact aceste mesaj de sprijin. Trebuie să sprijinim Serbia pe drumul său lung şi anevoios către aderarea la Uniunea Europeană.

Ca ţară care a fost izolată o lungă perioadă de timp şi care a rămas în afara valului modern de politică şi economie europeană, Serbia se confruntă cu multe provocări.

În ultimii doi ani am văzut cum scena politică din Serbia capătă un caracter pro-european din ce în ce mai accentuat. Liderii sârbi ne vor da cea mai bună dovadă a angajamentului lor sincer faţă de valorile şi stilul de viaţă european, dacă îşi rezolvă cu succes problemele şi înfăptuiesc toate reformele necesare.

Deja am observat câteva realizări pozitive. Am salutat sincer disponibilitatea Serbiei de a face compromisuri şi adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a unei rezoluţii comune privind Kosovo, în septembrie 2010.

Începând cu 1 ianuarie 2011, Serbia a eliminat stagiul militar obligatoriu, şi generaţii de tineri sârbi au primit o şansă în plus să înveţe, să studieze şi să se dezvolte. De asemenea, supravegherea civilă a forţelor armate a fost şi ea consolidată.

În acelaşi timp însă, avansarea Serbiei către UE a fost semnificativ îngreunată de faptul că două persoane acuzate de crime de război de către TPII rămân în libertate.

Ratko Mladić se ascunde de peste 15 ani, de la genocidul din Srebrenica, când au avut loc cele mai îngrozitoare crime săvârşite pe teritoriu european, de la cel de-al doilea război mondial.

Salutăm declaraţia guvernului sârb, prin care se afirmă că finalizarea cooperării cu Tribunalul de la Haga este o prioritate. În acelaşi timp însă, facem un apel către autorităţile sârbe, la fel cum a declarat şi principalul procuror al TPII, pentru a reduce vizibil discrepanţa dintre voinţa politică şi rezultatele concrete.

A venit vremea ca Serbia să încheie acest capitol dureros şi să facă un nou pas către reconcilierea din regiune.

Serbia nu va primi statutul de candidat până nu va dovedi o cooperare deplină cu Tribunalul de la Haga, după cum reiese şi din concluziile Consiliului din 25 octombrie 2010.

Dovada cea mai elocventă a acestui lucru ar fi arestarea şi extrădarea persoanelor acuzate. Eforturile întreprinse până acum de Serbia în acest sens nu au avut rezultate şi rămân neadecvate.

S-au schimbat semnificativ relaţiile inter-regionale în Balcanii de Vest, lucru evidenţiat cel mai bine de relaţiile dintre Serbia şi Croaţia. Salutăm poziţia preşedintelui sârb, a cărui nouă abordare a reprezentat un impuls major către o reconciliere de durată în regiune.

Cu toate acestea, mai sunt încă şi alte provocări. Belgradul trebuie să demonstreze o relaţie constructivă în cadrul apropiatului dialog cu Pristina şi, indiferent de problemele legate de statutul provinciei Kosovo, relaţia dintre Belgrad şi Pristina trebuie să devină un parteneriat, astfel încât întreaga regiune să poată progresa mai uşor către Europa.

Iar acesta este un adevăr care se aplică şi în cazul relaţiilor dintre Serbia şi Bosnia şi Herţegovina. Belgradul trebuie să susţină reformele care îi vor permite Bosniei şi Herţegovinei, ca ţară cu propriile sale instituţii, să îşi negocieze aderarea la Uniunea Europeană. În momentul de faţă, lucrurile nu stau aşa.

 
  
MPphoto
 

  Enikő Győri, preşedinta în exerciţiu a Consiliului. –Dnă preşedintă, este un privilegiu şi o onoare să mă întorc în Parlamentul European în noua mea calitate, aceea de reprezentant al Preşedinţiei ungare prin rotaţie a Consiliului Uniunii Europene. Distinşi deputaţi, sper că o să mă percepeţi ca pe un fost membru al acestui Parlament şi ca pe o garanţie a faptului că Preşedinţia ungară va fi una apropiată de Parlament.

Sunt nerăbdătoare să lucrăm împreună în următoarele cinci luni şi jumătate ale preşedinţiei, şi am foarte multe aşteptări. Acum voi continua în limba mea maternă.

preşedinta în exerciţiu a Consiliului.(HU) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, este o mare plăcere şi onoare pentru mine să iau parte la această dezbatere, care precede votul Parlamentului asupra aprobării Acordului de stabilizare şi de asociere semnat cu Republica Serbia. De asemenea, profit de ocazie pentru a-mi exprima recunoştinţa faţă de raportorul Parlamentului European, dl Jelko Kacin, care a redactat un raport excelent despre acest subiect, şi salut rezoluţia privind procesul de integrare europeană a Serbiei. La fel ca şi în alte state din regiune, perspectiva aderării i-a fost benefică Serbiei, iar ţara a înregistrat progrese semnificative în această direcţie în ultimii ani. În acest context, Acordul de stabilizare şi de asociere reprezintă, pentru Serbia, un important pas înainte în drumul său către Uniunea Europeană.

Acordul consolidează legăturile deja foarte strânse dintre Uniunea Europeană şi Serbia şi creează o relaţie contractuală între cele două părţi. Acordul pune bazele unui nou cadru pentru dialogul politic. Creează o zonă de liber schimb şi consolidează relaţiile economice bilaterale, menite să aducă Serbiei beneficii economice majore. Încurajează procesul de reformă care va contribui la dezvoltarea economiei sârbe şi va ajuta ţara să pune bazele unei economii de piaţă pe deplin funcţională. În plus, acordul reprezintă temelia unei cooperări intense între Uniunea Europeană şi Serbia pe viitor, în diverse domenii, printre care combaterea crimei organizate şi a comerţului transfrontalier ilegal, dar şi în domeniul îmbunătăţirii actualelor regulamente privind protecţia mediului.

Consiliul a început procesul de ratificare a acordului la 14 iunie 2010. Până acum unsprezece state membre, printre care se numără, desigur, şi Ungaria, l-au ratificat prin intermediul parlamentelor naţionale. Avem încrederea că toate statele membre îl vor ratifica, într-o perioadă scurtă de timp. Consiliul ar saluta intrarea în vigoare a Acordului de stabilizare şi de asociere până la sfârşitul anului 2011, sau, cel mai târziu, în prima parte a lui 2012. Ceea ce ar însemna că Serbia s-ar angaja la relaţii contractuale ambiţioase cu Uniunea Europeană, exact în momentul când începe să facă pregătiri mai intense în vederea aderării. Voturile dvs. vor promova şi spori importanţa acestui proces, datorită sprijinului unanim exprimat de toate forţele politice în cadrul reuniunii Comisiei pentru afaceri externe de la 1 decembrie. Serbia şi-a exprimat angajamentul faţă de Uniunea Europeană prin cererea de aderare transmisă în decembrie 2009. În octombrie anul trecut, Consiliul a solicitat avizul Comisiei, care se preconizează a fi comunicat în a doua jumătate a lui 2011.

Suntem cu toţii conştienţi de faptul că procesul de integrare europeană prezintă numeroase avantaje pentru Serbia. În acelaşi timp, Serbia trebuie să facă, în continuare, reforme majore. Printre acestea se numără eforturi sporite în domenii precum administraţia publică şi statul de drept, reforma în justiţie, lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate şi cooperarea cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie.

După cum se menţionează şi în raportul dlui Kacin, procesul de integrare avansează în funcţie de progresele înregistrate în acest sector. Salut faptul că deja s-au obţinut multe rezultate. De asemenea, profit de ocazie pentru a sublinia faptul că, anul trecut, Serbia a făcut câţiva paşi istorici către pacea cu vecinii săi din regiune. De asemenea, salut cooperarea strânsă a Serbiei cu Uniunea Europeană, din vara anului 2010, al cărei rezultat a fost rezoluţia ONU care a deschis drumul către un dialog între Belgrad şi Priština. Consiliul o sprijină pe deplin pe dna Ashton, Înaltul Reprezentant, în activitatea sa din acest domeniu. Este, într-adevăr, o provocare majoră, însă posibilitatea unui dialog le oferă celor două părţi, Kosovo şi Serbia, şansa de a se apropia mai mult de Uniunea Europeană.

Şi, în încheiere, permiteţi-mi o observaţie finală. Sunt convinsă că Uniunea Europeană trebuie să păstreze credibilitatea procesului de extindere. Mijloacele necesare pentru a garanta acest lucru se află în mâinile noastre. Eu cred că dacă în timpul Preşedinţiei ungare vom încheia cu succes negocierile de aderare cu Croaţia, îi vom transmite şi Serbiei un mesaj pozitiv, acela că procesul este încă viu şi că ţările balcanice au un loc în familia statelor din Uniunea Europeană.

Dnă preşedintă, 2011 va fi un an important pentru Serbia, unul care va aduce şi provocări, dar şi oportunităţi. Salut oportunitatea oferită Serbiei prin acest nou acord, pentru a putea construi împreună un viitor comun, într-o Europă paşnică.

 
  
MPphoto
 

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, am marea plăcere şi onoare de a mă adresa astăzi Parlamentului European cu privire la votul de aprobare a Acordului de stabilizare şi de asociere cu Republica Serbia. De asemenea, aş dori să îmi exprim adânca recunoştinţă faţă de raportorul pentru Serbia, dl Jelko Kacin, pentru raportul său privind procesul de integrare europeană a Serbiei.

Acordul de stabilizare şi de asociere reprezintă un pas important pentru Serbia în drumul său către Uniunea Europeană. Obiectivul principal al acestui acord este acela de a deschide drumul către o continuare a integrării europene şi a reformelor necesare, precum şi de a pregăti Serbia în vederea aderării la Uniunea Europeană. Acest moment de referinţă va reprezenta o încurajare pentru Serbia, care tocmai şi-a reînnoit eforturile de promovare a reconcilierii din zonă.

Acordul de stabilizare şi de asociere (ASA) creează un cadru instituţional cuprinzător, prin intermediul Consiliului ASA şi al Comisiei ASA, un cadru reînnoit al dialogului politic şi o reţea de subcomisii care acoperă cele mai multe domenii vizate de politicile Uniunii Europene. Cum era şi firesc, el creează şi un organism specific care asigură relaţia dintre Parlament şi parlamentul sârb, care este Comisia parlamentară comună.

Din punct de vedere economic, ASA anticipează crearea treptată a unei zone de liber schimb şi integrarea graduală a Serbiei pe piaţa internă a Uniunii Europene, aducând astfel beneficii atât Uniunii Europene, cât şi Serbiei. La fel cum s-a întâmplat şi în Europa Centrală în anii ‘90, acordul va impulsiona investiţiile, mai ales cele indirecte. Va avea o contribuţie esenţială la dezvoltarea economiei sârbe şi va ajuta Serbia să se îndrepte către o economie de piaţă funcţională.

Şi din perspectiva Uniunii Europene beneficiile acestui acord sunt la fel de importante. Piaţa din Serbia s-a deschis acum exporturilor din Uniunea Europeană. Tarifele destul de ridicate practicate anterior vor dispărea în câţiva ani, cu excepţia celor la câteva produse agricole foarte delicate.

În plus, prin integrarea treptată a Serbiei pe piaţa internă, condiţiile pentru investitori vor deveni şi ele mai stabile şi mai previzibile. Normele din domeniul concurenţei şi al ajutorului de stat s-au aliniat celor din Uniunea Europeană. Protecţia proprietăţii intelectuale este şi ea în curs de aliniere la standardele Uniunii Europene. Şi piaţa achiziţiilor publice din Serbia, una considerabilă, se deschide treptat ofertelor europene.

Asigurarea unor legături mai strânse cu Serbia îi aduce Uniunii Europene o serie de alte avantaje, deoarece va facilita cooperarea în sectorul justiţiei, libertăţii şi securităţii, al mediului, transportului şi în cel vamal, pentru a menţiona doar câteva. Prin urmare, în felul acesta, politica Uniunii Europene în sud-estul Europei devine mai credibilă şi mai eficientă.

În final, merită menţionat faptul că Serbia a mers mai departe cu aplicarea acordului interimar. Acesta a intrat în vigoare, oficial, în februarie 2010, însă Serbia a decis să îl aplice la scurt timp după ce a fost semnat, în aprilie 2008. Astfel, Serbia şi-a demonstrat angajamentul pentru o integrare economică în Uniunea Europeană şi, până în momentul de faţă, a înregistrat rezultate pozitive.

Din 14 iunie 2010, atunci când Consiliul a decis să lanseze procesul de ratificare a acordului, nouă state membre au anunţat ratificarea acestuia, în timp ce alte două state au obţinut aprobarea parlamentelor naţionale. Prin urmare, votul de astăzi, din Parlamentul European, ar trebui să impulsioneze şi mai mult acest proces, datorită sprijinului unanim oferit de grupurile politice. Sper că, în curând, şi celelalte state membre vor ratifica acordul.

O să închei referindu-mă la propunerea de rezoluţie referitoare la procesul de integrare europeană a Serbiei, ca o contribuţie atent pregătită la dezbaterea politică de astăzi. Prin urmare, îi sunt recunoscător raportorului, dl Jelko Kacin. Rezoluţia îi trimite Serbiei un dublu mesaj, unul de sprijin pentru consolidarea relaţiilor UE- Serbia şi altul despre aşteptările legate de principalele provocări cu care se va confrunta Serbia în drumul său către aderarea la Uniunea Europeană. Momentul este unul propice, mai ales în contextul pregătirii avizului privind cererea de aderare a Serbiei.

În noiembrie anul trecut am fost în Belgrad pentru a le înmâna primului ministru şi viceprim-ministrului un chestionar detaliat, în vederea aderării europene. În momentul de faţă, autorităţile sârbe lucrează intens la răspunsurile lor, pe care aşteptăm să le primim până la sfârşitul lunii. Găsesc încurajatoare adoptarea de către guvernul sârb, la 30 decembrie, a unui plan de acţiune ca o continuare la raportul de progres al Comisiei. Comisia va analiza atent răspunsurile la aceste chestionare şi măsurile luate de autorităţile sârbe în lunile următoare, pentru a finaliza evaluarea în vederea emiterii unui aviz în cea de-a doua jumătate a anului 2011.

După cum a afirmat deja colegul meu din Ungaria, anul 2011 este unul important pentru Serbia: un an plin de provocări majore, dar şi de oportunităţi. Traseul a fost deja stabilit iar obiectivele sunt bine cunoscute, însă acum totul depinde de Serbia pentru a merge pe această cale, pentru a îndeplini criteriile cerute şi, odată acestea atinse, pentru a începe procesul de negociere cu Uniunea Europeană. Am convingerea că, beneficiind de sprijinul nostru comun, Serbia va continua să facă alegerile europene corecte şi că eforturile sale europene vor avansa. În felul acesta vom transmite un mesaj pozitiv în întreaga regiune, într-un moment în care trebuie să îi reafirmăm perspectiva europeană, pentru a asigura pacea şi a favoriza prosperitatea economică în Balcanii de Vest.

 
  
MPphoto
 

  György Schöpflin, în numele Grupului PPE. – Dnă preşedintă, în opinia mea raportul privind Serbia este excelent. Felicit raportorul, pe dl Jelko Kacin.

Am impresia că, în cele din urmă, Serbia a decis că îşi doreşte cu adevărat un viitor european. Majoritatea elitei politice consideră că aceasta este cea mai favorabilă opţiune. Iar această decizie trebuie înţeleasă în contextul turbulenţelor din ultimele două decenii. Serbia a trecut prin prăbuşirea comunismului, dispariţia Iugoslaviei, apoi prin războaiele care au urmat, prin perioada de guvernare a lui Slobodan Milošević, bombardamentele din 1999, o înflorire a criminalităţii, a mafiei şi a violenţei, precum şi creşterea numărului de refugiaţi – o istorie deprimantă şi traumatizantă. Prin urmare, decizia de a opta în favoarea Europei este o realizare majoră, demonstrând că Serbia a devenit un factor de stabilitate în zonă.

Rămân, în continuare, două mari probleme de natură politică: arestarea şi transferul lui Ratko Mladić la Haga şi acceptarea independenţei provinciei Kosovo. Şi ambele denotă bariere psihologice. Mladić are protectori, iar pierderea provinciei Kosovo este dureroasă pentru o mare parte a societăţii sârbe; orice pierdere de teritoriu este dureroasă. La acestea se mai adaugă alte câteva aspecte care necesită atenţie, şi anume modernizarea administraţiei publice şi a administraţiei juridice, crearea unor condiţii de piaţă şi o deschidere deplină către trecutul Serbiei, inclusiv deschiderea arhivelor.

Semnalele sunt bune în ceea ce priveşte drumul Serbiei către Europa. Există un angajament clar în această direcţie. Sarcinile cărora trebuie să le facă faţă elita şi societatea sunt recunoscute, iar pregătirile tehnice avansează. Dacă totul merge bine, în toamnă Serbia ar trebui să primească avizul, şi apoi va primi statutul de candidat. Drumul către Europa nu va fi unul uşor, însă, per ansamblu, Europa va beneficia de pe urma unei Serbii democrate şi stabile.

 

4. Urări de bun venit
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinta. – Înainte de a trece la următorii vorbitori de pe listă, aş dori să profit de oportunitate pentru a transmite un salut cordial unui oaspete care urmăreşte dezbaterea noastră de astăzi, şi anume, viceprim-ministrul Serbiei, dl Božidar Đelić. Un foarte călduros bun venit, dle Đelić. Ne pare bine că sunteţi aici.

 

5. Acordul de stabilizare şi de asociere între CE şi Serbia - Acordul de stabilizare şi de asociere între CE şi Serbia (continuarea dezbaterii)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este continuarea dezbaterii comune privind Acordul dintre CE şi Serbia.

 
  
MPphoto
 

  Maria Eleni Koppa, în numele Grupului S&D.(EL) Dnă preşedintă, aş dori să-l felicit, la rândul meu, pe dl Kacin, pentru textul echilibrat şi detaliat pe care l-a prezentat. Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European susţine din toată inima perspectivele de aderare a Serbiei, o ţară care a realizat progrese enorme în ultimii ani şi care reprezintă elementul fundamental pentru consolidarea păcii şi a stabilităţii în Balcanii de Vest. Aprobarea de către Parlament a Acordului de stabilizare şi de asociere, care a avut loc astăzi, este, prin urmare, un moment istoric şi îl salutăm. În rezoluţia Parlamentului European, salutăm, de asemenea, cererea de aderare prezentată de această ţară, dar subliniem că mai sunt şi alte etape de urmat.

Trebuie să fie clar că dezvoltarea cooperării regionale este, în continuare, principala prioritate a Uniunii în Balcanii de Vest. Prin urmare, cooperarea dintre Serbia şi Curtea Penală Internaţională este o obligaţie internaţională absolută şi trebuie să acţionăm rapid, nu pentru că Europa o doreşte, ci pentru că realizarea actului de justiţie necesită reconcilierea cu trecutul şi permite îmbunătăţirea relaţiilor dintre toate popoarele fostei Iugoslavii.

Totuşi, nu trebuie să uităm că poporul sârb a fost victima acestui război. Serbia este acum ţara cu cel mai mare număr de refugiaţi şi de persoane strămutate pe plan intern din Europa; oameni care au nevoie de îngrijire şi de adăpost şi care trebuie să fie integraţi pe piaţa muncii. Uniunea trebuie să ofere sprijin concret pentru toate eforturile în această direcţie, ţinând cont, în special, de criza creditului. Prin urmare, salutăm angajamentul recent al preşedinţilor Serbiei şi Croaţiei de a găsi soluţii comune la problema refugiaţilor.

Decizia de a lansa un dialog cu autorităţile din Kosovo este foarte importantă pentru stabilitatea zonei. Sprijinim dialogul, care trebuie să înceapă cât mai curând posibil, în beneficiul tuturor celor care trăiesc în Kosovo şi sperăm că acesta va contribui la viitorul european comun al popoarelor din regiune. Pentru a încheia, aş dori să îl felicit pe vicepreşedintele guvernului sârb, dl Đelić, pentru declaraţia de ieri, făcută în faţa Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European, în care a afirmat că Serbia încearcă să ajungă la un compromis istoric privind Kosovo. Este un compromis cu adevărat necesar, la a cărui realizare trebuie să contribuim cu toţii.

 
  
MPphoto
 

  Norica Nicolai, în numele grupului ALDE. – Ca liberală, trebuie să subliniez că Grupul ALDE este un grup care a susţinut întotdeauna procesul de extindere, pentru că noi credem într-o Europă a tuturor membrilor ei, o Europă puternică şi unită. Ca româncă, nu pot decât să salut acest parcurs european al Serbiei, subliniind totodată că Serbia este o ţară europeană, iar parcursul ei european se va realiza, sigur cu dificultăţi, cu dificultăţi care ţin de un trecut tulbure, dar Serbia trebuie să privească înainte şi să încerce să uite trecutul, pentru că reconcilierea cu trecutul nu trebuie să fie un impediment pentru o vocaţie europeană viitoare.

Vreau să subliniez că este esenţial pentru întreaga zonă şi, implicit, pentru Serbia, ca criteriile de la Copenhaga să fie corect, solid şi temeinic implementate, pentru că numai ele sunt garanţia respectului unor valori europene, a statului de drept şi a unor democraţii viabile. Cred că aceşti doi ani de la decizia istorică de a îşi începe parcursul european dovedesc faptul că, atât guvernul de la Belgrad, cât şi poporul sârb sunt motivaţi, determinaţi şi cred cu tărie în acest proiect european, pentru că ce altceva poate fi mai important decât deciziile europene luate de un guvern, fără a fi forţat să ia aceste decizii de rigori juridice sau de rigori ce ţin de regulile în care acest joc politic se joacă.

Pentru Serbia este, de asemenea, vital să-şi stabilizeze economia, iar semnele pe care le vedem astăzi în economia sârbă sunt foarte bune. Este vital să-şi stabilizeze democraţia, dar, în acelaşi timp, trebuie să fie foarte atentă la elementul de sensibilitate care a fost multiculturalismul Balcanilor. Problema minorităţilor în această zonă nu trebuie să fie o problemă care să genereze conflict şi cred că un model de susţinere şi de suport al minorităţilor, de conciliere culturală, este unul esenţial.

 
  
MPphoto
 

  Marije Cornelissen, în numele Grupului Verts/ALE.(NL) Dnă preşedintă, Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană este un susţinător ferm al aderării Serbiei la UE. Prin urmare, suntem încântaţi de calea pro-europeană pe care guvernul actual o urmează fără echivoc. Totuşi, în opinia mea, nicio parte nu va câştiga vreun premiu pentru modul în care tratează procesul de aderare. UE este pur şi simplu tratată fără seriozitate.

Pentru a sprijini politica pro-europeană a Serbiei, aceasta a fost scutită de vize înainte să îndeplinească pe deplin criteriile. Serbia a primit avizul în octombrie, în schimbul adoptării unei poziţii moderate privind Kosovo. UE trimite mesajul că procesul de aderare va fi determinat de jocurile politice şi nu de respectarea criteriilor. Nu ar trebui să răsplătim Serbia pentru că se comportă ca o democraţie europeană matură. De fapt, ar trebui să ne aşteptăm ca Serbia să adopte în mod natural un rol responsabil de lider regional cu privire la Kosovo şi Bosnia, fără a fi nevoie să o răsplătim, aşa cum un copil mic primeşte dulciuri pentru că este cuminte.

Cel puţin, ar trebui să încetăm să mai cedăm de fiecare dată când vine vorba despre căutarea lui Mladić şi a lui Hadžić. Vorbim aici despre făptaşii crimelor de război oribile şi ai genocidului. Aceştia nu trebuie să scape nepedepsiţi pentru crimele comise. Serbia poate şi trebuie să ia mai multe măsuri pentru a-i aresta. Nu putem permite ca cooperarea completă cu TPII să devină un aspect neînsemnat, care poate fi trecut cu vederea în interesele diplomaţiei. Verdictul în această privinţă trebuie să revină celor care sunt în măsură să judece dacă Serbia cooperează pe deplin şi acesta este procurorul Brammertz. Din acest motiv, vă rog să votaţi în favoarea amendamentului nostru.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, asistăm la accelerarea progresului Serbiei către aderarea la UE, şi pe bună dreptate, după cum evidenţiază raportul excelent al dlui Kacin.

În timpul vizitei pe care am întreprins-o în Serbia în luna octombrie a anului trecut, am fost impresionat de angajamentul şi de efortul guvernului democratic pro-occidental şi dinamic al Serbiei. Cu siguranţă că Serbia mai are multe de realizat în ceea ce priveşte reforma judiciară şi lupta împotriva crimei organizate. Grupul ECR speră, de asemenea, că Ratko Mladić va fi prins şi trimis în faţa Tribunalului de la Haga, deşi nu se ştie sigur dacă acesta se află pe teritoriul Serbiei. Totuşi, este esenţial ca progresul Serbiei să fie susţinut şi răsplătit de UE şi de statele sale membre, de exemplu acum, prin ratificarea Acordului de stabilizare şi de asociere, mai ales pentru că unii dintre vecinii Serbiei, precum Croaţia, sunt mult mai avansaţi pe calea către aderarea la UE.

Relaţia Serbiei cu Kosovo este problematică, dar nu fără soluţie. Personal, cred că un acord echitabil complet şi definitiv, bazat pe principiile separării şi al „teritoriului contra păcii” pe care le vedem în Orientul Mijlociu ar fi cea mai bună cale de progres. Din punctul meu de vedere, UE trebuie să evalueze în mod corespunzător această opţiune în timpul dialogului următor mediat de Înaltul Reprezentant. A o respinge fără ezitare ar fi o lipsă de viziune periculoasă şi nu ar face decât să perpetueze starea de incertitudine în care se află Kosovo, din punctul de vedere al recunoaşterii internaţionale la nivelul UE, al NATO şi al ONU.

 
  
MPphoto
 

  Miloslav Ransdorf, în numele Grupului GUE/NGL. (CS) Dnă preşedintă, cea mai mare personalitate din istoria Serbiei, Sfântul Sava, a spus că sârbii aparţin atât estului, cât şi vestului. De aici apare problema că aceştia nu au încredere în vest, deoarece se consideră popor estic şi nu au încredere în est, deoarece se consideră popor vestic. De fapt, Serbia este o punte între estul şi vestul Europei, o ţară cheie pentru unitatea europeană şi, în cele din urmă, chiar şi romanul marelui scriitor sârb, Dobrica Ćosić, „Timpul morţii”, arată că Serbia are o importanţă crucială atunci când sunt în joc unitatea sau destrămarea Europei.

Cred că este timpul să ne dăm seama de importanţa fundamentală a Serbiei pentru unitatea europeană. Este principala economie a Balcanilor şi nu va exista unitate europeană fără Balcani. Aş dori să subliniez că avem sarcini comune, care pot fi abordate destul de repede, precum problemele refugiaţilor din Serbia (pe teritoriul Serbiei se află circa 750 000 de refugiaţi), problemele de mediu (dintre care unele îşi au originea în anii '90) şi exploatarea coridoarelor navigabile de pe Dunăre (în Parlamentul European există un grup de lucru interinstituţional dedicat Dunării) şi ar trebui, de asemenea, să avem ca obiectiv susţinerea Serbiei într-o reformă curajoasă a justiţiei şi în lupta împotriva crimei organizate.

 
  
MPphoto
 

  Nikolaos Salavrakos, în numele Grupului EFD.(EL) Dnă preşedintă, cred că raportul dlui Kacin este perfect echilibrat şi îl felicit pentru acest lucru. Progresul Serbiei în materie de reforme necesare este reflectat în acest raport într-un mod realist. Chiar ieri, viceprim-ministrul Serbiei a oferit o prezentare satisfăcătoare a evoluţiilor în Comisia pentru afaceri externe.

Cu toate acestea, o chestiune importantă nesoluţionată este cooperarea cu Tribunalul Penal Internaţional, inclusiv aducerea ultimilor fugari în faţa Tribunalului de la Haga, acest lucru fiind o condiţie fundamentală pentru progresul Serbiei către aderare.

Libertatea presei este una dintre cele mai importante chestiuni pe care trebuie să o rezolve guvernul Serbiei. Nu ar trebui să existe nicio presiune politică sau alte influenţe care să obstrucţioneze independenţa jurnaliştilor sârbi.

Altă problemă care afectează Serbia este numărul mare de refugiaţi şi de persoane strămutate pe plan intern, care se confruntă cu o criză de locuinţe şi cu sărăcia, în timp ce şomajul se apropie de 19 %. Cred că trebuie să ajutăm Serbia şi că nu trebuie să uităm că această ţară a ieşit recent din război.

 
  
MPphoto
 

  Barry Madlener (NI).(NL) Dnă preşedintă, nu ar trebui să ne axăm doar pe arestarea şi judecarea criminalului de război Mladić. Serbia are probleme enorme cu crima organizată. Un număr de vorbitori au menţionat deja acest lucru şi nu trebuie să subestimăm aceste probleme. Bineînţeles, au fost obţinute progrese, dar nu suficiente pentru a atinge un standard acceptabil, nici pe departe.

Bineînţeles, un alt aspect îl constituie faptul că Serbia este o ţară săracă, precum toate celelalte ţări candidate. Sunt ţări sărace, a căror aderare va fi foarte costisitoare pentru cetăţenii europeni. Serbia este şi mai coruptă decât România şi Bulgaria. României şi Bulgariei nu ar fi trebuit să li se permită niciodată aderarea la UE. Aceasta va conduce la o mulţime de probleme în materie de corupţie, iar Serbia este şi mai coruptă. Cred că aceasta este o problemă foarte persistentă, care nu poate fi rezolvată foarte simplu. Prin urmare, vă rog să nu o subestimaţi.

În plus, potenţiala aderare a Serbiei, la fel ca şi ridicarea vizelor, va conduce la creşterea emigrării în Europa Occidentală, emigraţie care nu ne va fi de niciun folos.

 
  
MPphoto
 

  Adrian Severin (S&D). – Dnă preşedintă, Acordul de stabilizare şi de asociere şi integrarea europeană a Serbiei sunt importante, atât pentru Serbia, cât şi pentru UE.

Aş dori să fac două observaţii. Pentru a negocia acordul în mod corespunzător şi pentru a gestiona corect procesul de integrare, UE trebuie să înceapă prin a-şi identifica şi recunoaşte propriile interese. Europa are o problemă albaneză nesoluţionată, o lipsă de coerenţă geopolitică pe flancul său sudic şi un teritoriu necunoscut al crimei organizate şi al corupţiei în zona Balcanilor. Aceasta înseamnă că, în centul Uniunii, este nevoie de o piaţă funcţională şi convergentă extinsă şi de coridoare de transport mai bune în zona respectivă. Niciuna dintre aceste probleme nu poate fi rezolvată fără contribuţia Serbiei.

În al doilea rând, trebuie să evităm să mai tratăm Serbia ca pe o ţară europeană de mâna a doua şi să-i dăm lecţii cu fiecare ocazie. Serbia a comis, într-adevăr, multe păcate, dar contribuţia euroatlantică la păcatele comise a fost, de asemenea, semnificativă. 2011 este, într-adevăr, un an de oportunităţi şi provocări, atât pentru Serbia, cât şi pentru UE. Nu ne vom putea ridica la înălţimea acestor oportunităţi, dacă nu lăsăm deoparte egocentrismul şi nu tratăm Serbia ca pe un partener.

Doar o Serbie demnă poate fi un partener fiabil pentru o reconciliere istorică în Balcani şi o reunificare istorică în cadrul UE. Raportul dlui Kacin aduce o contribuţie remarcabilă în această direcţie.

 
  
MPphoto
 

  Sarah Ludford (ALDE). – Dnă preşedintă, mă alătur celor care au apreciat şi au salutat raportul colegului meu, dl Jelko Kacin şi sunt pe deplin de acord cu afirmaţiile sale, că viitorul Serbiei este în UE şi că Serbia va deveni un jucător important în garantarea securităţii şi a stabilităţii în regiunea Balcanilor de Vest.

Am sprijinit obiectivul aderării la UE pentru ţările din Balcanii de Vest în ultimul deceniu, inclusiv atunci când am fost vicepreşedinta delegaţiei pentru Balcani. Am lucrat în strânsă cooperare cu raportorul nostru pentru susţinerea eliminării obligativităţii vizelor de călătorie şi am fost încântată când, acum un an, Serbiei i-a fost acordat acest lucru, printre altele. Cred că este o contribuţie cu adevărat esenţială pentru legăturile personale şi pentru lărgirea orizonturilor şi, în cele din urmă, pentru garantarea securităţii în sens mai larg.

Unele dintre provocările cu care se confruntă Serbia au fost menţionate deja. Aş dori să adaug ceva despre provocarea reformei judiciare. Raportul Comisiei privind progresul din toamna trecută a tras un semnal de alarmă cu privire la procedurile de reînnoire a mandatelor, care s-au efectuat într-un mod netransparent, punând în pericol principiul independenţei sistemului juridic şi creând un risc ridicat de influenţă politică. Acestea este, în mod clar, o problemă cheie în ceea ce priveşte statul de drept.

În legătură cu cooperarea cu TPII de la Haga, dl Kacin a spus aseară în Comisia pentru afaceri externe că Serbia depune toate eforturile posibile pentru a-i localiza şi a-i aresta pe ultimii doi cetăţeni puşi sub acuzare şi a-i aduce în faţa Tribunalului de la Haga, dar Serge Brammertz, procurorul şef, în discursul din Consiliul de Securitate al ONU din septembrie, a afirmat că Serbia trebuie să reducă decalajul dintre angajamentul declarat de a face arestări şi eficacitatea operaţiilor sale de la faţa locului. Rezultatele nu se văd. Serbia trebuie să adopte o abordare mai proactivă pentru arestarea fugarilor, prin urmare, mi-e teamă că există o discrepanţă între retorică şi realitate şi că această discrepanţă trebuie eliminată categoric.

 
  
MPphoto
 

  Franziska Katharina Brantner (Verts/ALE).(DE) Dnă preşedintă, şi noi susţinem aderarea Balcanilor de Vest la UE şi, bineînţeles, cea a Serbiei. Fiecare ţară este distinctă, bineînţeles, dar regiunea este interconectată şi acţiunea fiecărei ţări din regiune are un impact crucial asupra succesului procesului propriu-zis.

În acest context, aş dori să subliniez, încă o dată, că, pentru noi, procesul de aderare a Serbiei nu poate avansa fără un semnal clar din partea TPI şi, aşa cum a spus colega mea deputată mai înainte, fără o cooperare mai proactivă şi, mai presus de toate, eficientă cu Tribunalul la faţa locului.

Există, de asemenea, evoluţii pozitive. O astfel de evoluţie a fost adoptarea legii privind egalitatea de gen, pe care am salutat-o. Ceea ce dorim acum este ca implementarea acesteia să aibă loc foarte rapid şi solicităm Comisiei să pună la dispoziţie fonduri pentru a susţine acest proces. Dacă această regiune doreşte o dezvoltare comună, sunt deopotrivă necesare mai multe opţiuni de transport public în şi prin regiune. În acest sens, solicit Comisiei să ofere sprijin şi finanţare într-o măsură mai mare în acest domeniu prin Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IPA), deoarece suntem convinşi că este nevoie de contact între popoare şi nu doar între lideri. Acest lucru este încurajat foarte mult, dacă mobilitatea persoanelor din regiune devine mai uşoară.

Mobilitatea este, de asemenea, o chestiune pe care aş dori să o menţionez rapid înainte de a încheia, în special cu privire la plăcuţele cu numere de înmatriculare pe care Belgradul continuă să le elibereze pentru şapte regiuni din nordul regiunii Kosovo. Facem apel la Belgrad să înceteze emiterea acestor plăcuţe cu numere de înmatriculare pentru Kosovo.

 
  
MPphoto
 

  Ryszard Czarnecki (ECR).(PL) Dnă preşedintă, Serbia este o ţară europeană. Serbia face parte din istoria europeană. Serbia face parte din cultura europeană. Serbia nu face parte doar din geografia Europei. Prin urmare, Serbia trebuie să facă parte din harta politică a Europei, aşadar haideţi să nu căutăm pretexte pentru a prelungi calea Serbiei către UE. Am impresia că UE a îndepărtat uneori această ţară şi că există o inechitate între tratamentul faţă de unele ţări din Balcani şi faţă de Serbia. Trebuie să punem capăt acestei inechităţi o dată pentru totdeauna. Să nu căutăm pretexte – şi subliniez încă o dată acest lucru – pentru a prelungi calea Serbiei către UE. Poporul sârb a făcut destul pentru a primi un loc între naţiunile europene, cât mai curând posibil.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder (EFD).(NL) Dnă preşedintă, în prezent, criza economică din Serbia şi din Balcanii de Vest a ajuns într-un punct critic. Această situaţie precară poartă cu sine pericolul unei recrudescenţe a sentimentelor populiste şi naţionaliste. Dle comisar Füle, nu ar fi timpul să stabilim un fond de dezvoltare pentru Balcanii de Vest, urmând logica planului Marshall postbelic?

Dle comisar, mai am o întrebare pentru dvs. Ieri am fost informat de o persoană din interior despre un potenţial nou focar în Serbia. Este vorba de activităţile forţelor islamice radicale din Sandžak. Numele vehiculat în această privinţă este cel al muftiului regional, dl Zukorlić. Ce informaţii specifice are Comisia Europeană despre acest subiect şi ce măsuri de contracarare are în vedere Comisia?

 
  
MPphoto
 

  Dimitar Stoyanov (NI). (BG) Dnă preşedintă, zeci de mii de bulgari trăiesc în estul Serbiei, în zonele din jurul Bosilegradului şi Caribrodului. Aceştia reprezintă o minoritate etnică rămasă în Serbia după sfârşitul Primului Război Mondial.

Nu ar fi prea departe de adevăr să spun că aceştia sunt printre cei mai săraci oameni din Europa. Nu numai că guvernul sârb nu a făcut nimic în acest sens – precum investiţii, pentru a pune puţin în mişcare economia regiunii, dar în luna noiembrie a anului trecut, fără nicio explicaţie şi încălcând angajamentele internaţionale, acesta a oprit un grup de cetăţeni bulgari cu ajutoare pentru copiii din regiune, care urmau să înveţe în Bulgaria.

Aş dori să amintesc reprezentanţilor guvernului sârb că libera circulaţie a persoanelor şi graniţele deschise sunt o valoare fundamentală a UE. Până când nu luaţi la cunoştinţă acest fapt şi nu îl aplicaţi, locul dvs. nu este printre noi.

 
  
MPphoto
 

  Elmar Brok (PPE).(DE) Dnă preşedintă, dnă Győri, dle comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să mulţumesc dlui Kacin pentru raportul prezentat. Acest raport pledează clar în favoarea unui vot pozitiv.

Cred că, având în vedere toate chestiunile pentru care continuăm să criticăm Serbia, toate imperativele pentru procesele de reformă pe plan intern, necesitatea absolută de a coopera cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPII), toate aspectele legate de lupta împotriva corupţiei, care este foarte răspândită, cu precădere în Serbia, activităţile mafiote care au loc şi care influenţează viaţa economică, lupta pentru rezolvarea tuturor acestor probleme trebuie să fie dusă în timp şi aceasta este o condiţie ca Serbia să continue pe o cale pro-europeană pozitivă pentru aderarea la UE, aşa cum i s-a promis ferm la Salonic şi trebuie să respectăm această promisiune.

În egală măsură, consider că este necesar să cooperăm cu Serbia. Este suficient să studiem istoria regiunii pentru a ne da seama că dezvoltarea paşnică, de durată, poate avea loc numai cu implicarea Serbiei şi că, prin urmare, nu trebuie să considerăm Serbia doar un candidat pentru viitoarea aderare la UE, ci şi un partener strategic esenţial în dezvoltarea echilibrată a întregii regiuni şi că, din acest motiv, trebuie să fim o sursă de încurajare şi nu trebuie să tratăm Serbia mai puţin bine decât statele care sunt membre ale UE sau care au parcurs o mare parte din drumul către aderare, din orice motive istorice, fie pe termen lung, fie pe termen scurt. Ţinând cont de curajul cu care preşedintele Tadić a luptat pentru un drum european şi cât este de criticat acesta în Serbia, este imperativ să susţinem aceste forţe politice şi să le încurajăm, astfel încât să poată arăta poporului că drumul corect este cel spre Europa şi nu drumul naţionalist.

Din acest motiv, aş dori să-i invit pe toţi şi pe statele membre, în special, să accelereze procesul de ratificare şi, în acest mod, să trimită un semnal că paşii pe care Serbia îi face pe calea spre Europa trebuie să fie sprijiniţi, astfel încât să putem obţine securitatea în regiune pe termen lung.

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda (S&D).(DE) Dnă preşedintă, am fost în Croaţia cu câteva zile în urmă şi niciodată nu s-a vorbit acolo mai mult despre Serbia decât în ultimele zile şi într-un sens foarte pozitiv, tocmai din motivul prezentat de dl Brok – acţiunile curajoase pe care dl Tadić le-a întreprins împreună cu preşedintele Josipović – şi ştiu, de asemenea, că viceprim-ministrul Đelić este puternic implicat în această privinţă – sunt paşi semnificativi spre Europa. Acestea sunt elementele unei colaborări regionale, dar o colaborare regională cu o semnificaţie politică şi umanitară deosebită. Prin urmare, este foarte important – şi în această privinţă, sunt complet de acord cu ceea ce a afirmat dl Brok şi alţi deputaţi – să încurajăm Serbia să facă astfel de demersuri.

Cu siguranţă, acest lucru este valabil şi pentru relaţiile cu Bosnia şi Herţegovina. Cu toţii ştim cât de important este ca Serbia să se angajeze în mod pozitiv – şi acelaşi lucru este valabil pentru Croaţia – astfel încât aceasta ţară să rămână unită şi, de asemenea, să efectueze reformele adecvate. În această privinţă, Serbia este foarte curajoasă şi acest lucru este absolut crucial pentru colaborarea regională.

Un element important pe care, totuşi, doresc să-l aduc în discuţie este colaborarea cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPII). L-am invitat, bineînţeles, pe dl Brammertz să participe la grupul de lucru al Comisiei pentru afaceri externe pe care îl prezidez. Nu suntem pe deplin mulţumiţi în acest domeniu – se pot realiza mai multe. Sugestiile noastre în această privinţă nu au primit un răspuns. Prin urmare, aş ruga pe toată lumea să exercite presiuni pentru ca acest lucru să se întâmple.

După cum a spus deja dna Koppa, nu este doar o problemă a Europei. Serbia trebuie să rezolve aceste chestiuni şi pentru ea însăşi. La fel ca şi prezentarea scuzelor de la Vukovar, care, fără îndoială, va intra în istoria ţării, lupta împotriva celor care au comis crime majore trebuie, de asemenea, să continue.

 
  
MPphoto
 

  Anna Ibrisagic (PPE).(SV) Dnă preşedintă, nu putem să nu remarcăm că Serbia a înregistrat recent progrese majore. Permiteţi-mi să vă dau câteva exemple: încheierea cu succes a procesului de liberalizare a vizelor, cooperarea regională în domeniile traficului şi al energiei, o voinţă politică de a contribui la procesul de reconciliere din regiune şi o conducere politică nouă, care s-a manifestat mai ales prin vizita preşedintelui Tadić în Srebrenica şi Vukovar.

Toate aceste lucruri demonstrează nu numai conducerea bună a anumitor persoane şi dorinţa foarte mare a Serbiei de a se apropia de aderarea la UE, ci şi decizia din partea sârbilor de a alege acest gen de conducere.

Prin urmare, suntem încântaţi că Acordul de stabilizare şi de asociere între UE şi Serbia este acum în vigoare şi că trimitem semnale clare Serbiei pentru a arăta că remarcăm rezultatele eforturilor acestora şi că Serbia îşi are locul în familia UE.

În mod clar, au mai rămas multe provocări: lupta împotriva crimei organizate, continuarea reformelor legislative şi găsirea unei soluţii pentru situaţia minorităţilor. Totuşi, majoritatea acestor probleme nu caracterizează doar Serbia, ci şi alte ţări din Balcani.

Totuşi, o problemă care este unică şi care trebuie menţionată în acest context, este cooperarea cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie de la Haga. Voinţa politică există în guvernul sârb. De asemenea, se cunoaşte faptul că este necesară cooperarea cu Tribunalul. Să sperăm că Ratko Mladić se va întoarce în curând la Haga.

 
  
MPphoto
 

  María Muñiz De Urquiza (S&D).(ES) Dnă preşedintă, am un minut pentru a sublinia cât de important este să completăm constituirea UE prin aderarea Serbiei, care sper că va fi confirmată anul acesta, pe baza progresului semnificativ pe care l-a înregistrat ţara. Acest progres a fost recunoscut de Consiliu, prin decizia sa de a continua procesul de aderare şi de către Parlament în raportul dlui Kacin, pe care îl felicit.

În acest minut, trebuie să subliniez, de asemenea, că poziţiile diferite privind Kosovo din UE au încurajat Serbia să îşi ia un angajament clar faţă de Europa, care este esenţial pentru consolidarea păcii şi a democraţiei din Balcani şi pentru obţinerea unei abordări constructive faţă de integrarea regională, după cum a demonstrat reuniunea la nivel înalt de la Sarajevo, care a avut loc pe 2 iunie, sub mandatul Preşedinţiei spaniole.

Sper că Serbia are sprijinul total al UE în realizarea reformelor de care are nevoie în materie de justiţie, combaterea corupţiei şi dialog intraregional.

 
  
MPphoto
 

  Eduard Kukan (PPE). – Dnă preşedintă, sunt încântat să văd că Serbia a dat dovadă de determinare puternică şi a înregistrat un progres substanţial în procesul de integrare. Încheierea Acordului de stabilizare şi de asociere (ASA) şi implementarea acestuia sunt următorii paşi importanţi pe această cale.

Guvernul sârb trebuie apreciat pentru acţiunile întreprinse pentru a ajunge în această etapă. Sunt convins că ASA va aduce beneficii economice şi comerciale concrete pentru ţară în domenii precum mediul, energia, transporturile şi multe altele. Acordul a fost ratificat până acum de 13 ţări. Sper că această ratificare de către Parlamentul European le va încuraja pe celelalte să încheie procesul în curând.

Totuşi, vor mai exista provocări, atât pentru Serbia, cât şi pentru UE. Serbia trebuie să se angajeze la o cooperare deplină cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie pentru aducerea în faţa justiţiei a ultimilor criminali de război. De asemenea, este necesar un progres urgent în lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate, precum şi continuarea reformelor în sectoarele justiţiei şi al administraţiei publice. În egală măsură, parlamentul sârb trebuie să abandoneze practicile mandatelor în alb şi ale alocării arbitrare a mandatelor parlamentare.

Sper că, în cele din urmă, dialogul dintre Serbia şi Kosovo se va înscrie pe drumul cel bun şi că va garanta cetăţenilor obişnuiţi perspective mai bune pentru viitor. Parlamentul European a fost întotdeauna un mare susţinător al integrării Balcanilor de Vest. Serbia este o parte crucială a acesteia prin acest angajament...

(Preşedinta l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Emine Bozkurt (S&D).(NL) Dnă preşedintă, acesta este un moment important pentru stabilitate în Balcani. Serbia a demonstrat clar că a ales să depună eforturi în vederea unui viitor european, dar va trebui să depună eforturi susţinute pentru a realiza acest obiectiv. Există un număr de obstacole în calea spre posibila aderare la UE. Pe deasupra, ultimii doi suspecţi ai TIPII, Goran Hadžić şi Ratko Mladić, încă nu au fost arestaţi. Din păcate, după cum evidenţiază raportul procurorului şef Brammertz, Serbia nu a convins comunitatea internaţională că depune toate eforturile pentru căutarea acestor criminali.

Dle Brammertz crede că, în loc să depună toate eforturile pentru arestarea suspecţilor, guvernul sârb nu a întreprins, de fapt, mai mult decât minimul necesar în acest sens. Avem nevoie de un mesaj clar şi unitar din partea guvernului sârb. În mod similar, este important ca şi Comisia Europeană să fie pregătită să exercite o presiune mult mai mare. De asemenea, este important ca drepturile femeilor şi homosexualilor să ocupe un loc important pe agenda Serbiei. Mă aştept ca Serbia să înlăture toate obstacolele pentru a permite un proces deschis.

 
  
MPphoto
 

  Kinga Gál (PPE). (HU) Dnă preşedintă, dnă Győri, dle comisar, în primul rând, îi felicit, atât pe raportor, cât şi pe raportorul alternativ, pentru că au ajuns la compromisuri satisfăcătoare în acest text şi pentru că au elaborat un raport bun. Anul trecut, Serbia a făcut paşi importanţi către integrare în multe privinţe, paşi pe care raportul îi ia în considerare şi, astfel, aş dori să menţionez doar câteva puncte.

Una dintre acestea este chestiunea călătoriilor fără vize, pe care autorităţile sârbe ar trebui să o trateze foarte serios şi, în viitor, acestea ar trebui să depună toate eforturile pentru a le recomanda cetăţenilor să nu abuzeze de această oportunitate, deoarece altfel, accesul la perspectivele europene pentru tineri ar fi diminuate în viitor, aceste călătorii fără viză – care au fost sprijinite întotdeauna – adresându-se cu precădere generaţiilor tinere, care se reunesc şi reduc decalajul cu Europa, iar acest lucru trebuie tratat cu seriozitate. În acelaşi timp, Serbia trebuie să înregistreze un progres imediat în cooperarea cu Tribunalul Penal Internaţional şi trebuie să ofere rezultate în negocierile cu Kosovo.

Totuşi, aş dori să subliniez chestiunea drepturilor minorităţilor, aflate printre criteriile de la Copenhaga. Sunt încântată că raportul a acordat atenţie acestor chestiuni în timp util, deoarece Serbia trebuie să-şi continue activitatea în acest domeniu: legile privind statutul Voivodinei şi privind consiliile naţionale trebuie aplicate într-un mod care să le permită să-şi exercite efectul în realitate. Totuşi, Uniunea Europeană trebuie să înveţe din aderările din 2004 şi 2007 că aceste...

(Preşedinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  Elena Băsescu (PPE). - Decizia Consiliului de a începe procedura de ratificare a Acordului de stabilizare şi asociere va încuraja Serbia să continue reformele pentru respectarea criteriilor de la Copenhaga. Intrarea lui în vigoare va deschide comerţul dintre UE şi Serbia şi va oferi perspective de aderare tangibile.

Până în prezent, au fost înregistrate progrese importante, mai ales în cooperarea cu EULEX, reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei. Totodată, consider că nerecunoaşterea independenţei Kosovo nu trebuie să stea în calea aspiraţiilor euroatlantice ale Serbiei. Mai ales, guvernul sârb şi-a arătat disponibilitatea de a se angaja într-un dialog reînnoit cu Kosovo sub egida UE.

Aş dori să menţionez şi rolul cheie al Serbiei pentru asigurarea păcii în Balcani. În acest sens, consider foarte important ca politica uşilor deschise să fie continuată către toate ţările din Balcanii de Vest. România a susţinut fără rezerve extinderea acestei regiuni către UE şi NATO, cu o menţiune specială pentru Serbia.

În final, subliniez că eforturile şi aspiraţiile acestei ţări trebuie recunoscute de statele europene şi încurajate în acelaşi timp. Avem datoria să ne susţinem partenerii din Balcani în continuarea parcursului euroatlantic pe care l-au ales deja.

 
  
MPphoto
 

  Andrey Kovatchev (PPE). (BG) Dnă preşedintă, dnă Győri, dle comisar, aş dori să mulţumesc raportorului, dl Kacin, pentru munca excelentă pe care a depus-o la acest raport. Viitorul Serbiei şi al Balcanilor de Vest este în UE. Sunt convins că greşelile istorice şi nedreptăţile de care au avut parte Balcanii în ultimul secol pot fi depăşite numai prin integrare europeană.

Scopul nostru comun este să schimbăm graniţele actuale, din linii de separaţie, în linii de unificare. Nu ar trebui să conteze de care parte a graniţei trăiesc cetăţenii, indiferent de etnia lor: fie că sunt în Niš sau în Kalotina, în Caribrod sau în Sofia, în Priština sau în Leskovac, integrarea europeană este singura cale către stabilitate, securitate şi prosperitate, pentru cetăţenii sârbi, precum şi pentru vecinii acestora.

Raportul dlui Kacin include aspecte ale realizărilor din Serbia şi măsurile care mai trebuie luate. Serbia are sprijinul nostru pe drumul său către integrare şi îl va avea în continuare. Totuşi, noi, cei din Europa de Est, putem să le oferim prietenilor noştri sârbi câteva sfaturi utile, pentru a nu-i lăsa să repete greşelile noastre.

Unul dintre aceste sfaturi este să deschidă dosarele sistemului comunist represiv din Iugoslavia. În Bulgaria, am avut experienţa dureroasă a consecinţelor pe care le implică deschiderea cu întârziere a dosarelor. Fostele servicii secrete au legături strânse cu corupţia şi crima organizată din regiune. Felicit Serbia pentru încercările sale de a limita influenţa structurilor comuniste din guvernul său. Viitorul unei ţări democratice nu trebuie să fie controlat de trecutul său totalitar.

Europa de Est cunoaşte foarte bine manipularea din partea foştilor comunişti, care fac tot ce le stă în putinţă să-şi prezinte activităţile ca fiind în apărarea interesului naţional. Nu vă lăsaţi păcăliţi. Singurul lucru de care sunt interesaţi sunt propriile interese.

Oricine controlează trecutul controlează, de asemenea, viitorul. Deschiderea dosarelor serviciilor secrete comuniste va fi un semnal clar pentru Europa că Serbia doreşte să se despartă de un trecut care a izolat-o de Europa timp de decenii. Cetăţenii fostei Iugoslavii au dreptul să-şi cunoască istoria recentă.

Urez succes Serbiei pe drumul său către integrarea europeană, pentru care are sprijinul nostru. Aşteptăm cu nerăbdare să o întâmpinăm în familia democratică europeană.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Koumoutsakos (PPE).(EL) Dnă preşedintă, aş dori să mulţumesc, mai întâi, raportorului pentru munca sa excelentă şi pentru textul privind Serbia pe care ni l-a prezentat. Semnarea Acordului de stabilizare şi de asociere dintre UE şi Serbia este o evoluţie extrem de importantă, atât pentru Serbia, cât şi pentru UE. Acum, următoarea etapă, pasul important următor, este să obţină statutul de ţară candidată. Cred că trebuie să decidem asupra acestui aspect în luna decembrie. Să nu uităm că 2011 este un an pre-electoral pentru Serbia, alegerile parlamentare şi locale urmând să aibă loc în martie 2012.

Cei dintre noi care au avut oportunitatea să asculte ieri discursul viceprim-ministrului Đelić din Comisia pentru afaceri externe, au fost martorii angajamentului şi ai determinării Serbiei de a depune toate eforturile pentru a satisface criteriile şi condiţiile preliminare europene. De asemenea, am fost martori la poziţia pozitivă şi constructivă a Serbiei şi a guvernului sârb privind dialogul fundamental cu Priština. Trebuie să încurajăm Serbia.

 
  
MPphoto
 

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE).(LT) Dnă preşedintă, având în vedere concluziile Consiliului privind progresul realizat de Serbia în domeniul reformelor, ar trebui să felicităm această ţară, dar, din păcate, unele chestiuni ne îngrijorează. Deoarece Serbia face paşi către UE, trebuie depus un efort enorm în anumite domenii şi în special, pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri în Serbia. Experienţa investitorilor lituanieni ridică semne de întrebare justificate asupra mediului de afaceri şi a protecţiei investiţiilor în Serbia. Guvernul sârb a acuzat companiile lituaniene, care au investit 34 de milioane de euro, de incapacitate de plată şi, încălcând acordul dintre Serbia şi Lituania, care prevedea promovarea investiţiilor şi protecţia reciprocă, a reziliat contractul de privatizare. Serbia trebuie să găsească mijloace de asigurare a transparenţei şi un mediu previzibil pentru afaceri şi să soluţioneze restricţiile birocratice, incertitudinea juridică şi problemele similare. Este de la sine înţeles că sprijinim obiectivele de integrare ale Serbiei în UE şi sperăm că Serbia va soluţiona problemele.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). (HU) Dnă preşedintă, dnă Győri, dle comisar Füle, nu numai că încheiem un proces, ci sperăm că vom reuşi, de asemenea, să începem negocierile de aderare anul acesta, ţinând cont că Serbia a avut multe realizări în ultima perioadă. Aş dori să menţionez faptul că însuşi procurorul şef Brammertz consideră cooperarea cu Tribunalul Penal Internaţional de la Haga ireproşabilă. Pentru mult timp, aceasta a fost o problemă sensibilă. Acelaşi lucru este valabil în cazul parteneriatului cu NATO şi ceea ce consider a fi foarte important în cazul Balcanilor de Vest, este că Serbia are o politică lăudabilă faţă de minorităţi, care poate fi un exemplu pentru multe state membre ale UE, deoarece autonomia culturală amplă care se manifestă în activitatea reală a consiliilor diferitelor minorităţi naţionale garantează existenţa continuă a minorităţilor. În plus, progresul în chestiunea Kosovo, care este o chestiune foarte complexă din punct de vedere emoţional, este extrem de important, dar Serbia urmează o cale foarte bună...

(Preşedinta l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Ivo Vajgl (ALDE).(SL) Dnă preşedintă, raportul colegului meu, dl Kacin, este realist şi încurajator în egală măsură.

Integrarea completă a Serbiei în UE este în interesul stabilităţii şi securităţii europene. Integrarea acesteia va însemna, de asemenea, eliminarea sau adoptarea de măsuri importante pentru eliminarea zonei gri din Europa de Sud-Est.

Sprijin Serbia şi obiectivele sale strategice, despre care ne-a informat vicepreşedintele Đelić.

Cheile sunt în mâna Serbiei şi aceasta trebuie să îndeplinească condiţiile. Aceasta poate fi, de asemenea, o oportunitate de a transmite publicului sârb mesajul că generalul Mladić trebuie să fie un motiv de ruşine pentru naţiunea sârbă, şi nu de mândrie.

Aş dori să subliniez că salut toţi paşii efectuaţi de guvernul sârb şi de poporul sârb pentru construirea unei bune vecinătăţi. În acelaşi timp, trebuie să subliniez că graniţa este una dintre chestiunile cheie în ceea ce priveşte relaţiile de vecinătate.

 
  
MPphoto
 

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE).(DE) Dnă preşedintă, aş dori să-mi exprim şi eu susţinerea faţă de aderarea Serbiei la UE şi de ideea că poporul sârb are un viitor într-o Europă comună, la fel cum au şi Balcanii de Vest în general. Personal, voi da undă verde şi Acordului de stabilizare şi asociere, deşi cred că trebuie să subliniez, în acelaşi timp, că cooperarea Serbiei cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPII) nu este încă aşa cum ar trebui să fie. Şi eu sper că va fi o majoritate în şedinţa plenară pentru amendamentul nostru şi că cuvintele dlui Brammertz vor fi valabile şi pe viitor.

Aş dori să mulţumesc dlui Kacin pentru raportul său şi pentru raportarea sa foarte pozitivă, pe alocuri, privind progresul pe care l-a înregistrat Serbia şi, în acelaşi timp, privind acele elemente unde mai există probleme.

Mă voi referi acum la relaţiile cu Republica Kosovo. Ca raportoare a acestui Parlament pentru Kosovo, fac un apel la administraţia sârbă. Am urmărit cu atenţie discursul de ieri al viceprim-ministrului Đelić, când acesta a afirmat că dorinţa de a încheia acest acord istoric există, dar că trebuie subliniat clar că dialogul dintre Republica Serbia şi Republica Kosovo...

(Preşedinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  Jaroslav Paška (EFD). (SK) Dnă preşedintă, aş dori să încep exprimându-mi sprijinul pentru încheierea unui acord de asociere cu Serbia.

Serbia a fost şi continuă să fie o ţară influentă în Balcani. Totuşi, cetăţenii acestei ţări plătesc de mulţi ani greşelile liderilor politici care îi conduc, care au adus ţara într-o situaţie politică dificilă prin deciziile lor riscante. Dacă însă dorim să stabilizăm situaţia politică în Balcani pe termen lung, trebuie să avem relaţii deschise şi corecte cu toate ţările din regiune.

Prin urmare, Serbia trebuie să fie un partener la fel de serios pentru noi ca şi celelalte ţări stabile din regiune, pentru ca noi, prin dialog deschis şi prin bună cooperare, să ajutăm locuitorii ţării să se integreze cât mai curând posibil şi cât mai bine posibil în comunitatea ţărilor europene libere şi democratice.

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI). (HU) Dnă preşedintă, ca cetăţean maghiar, mă bucur că Ungaria deţine acum preşedinţia şi urez succes Consiliului, totuşi acest discurs despre aderarea Serbiei la UE mi-a lăsat un uşor sentiment de tristeţe şi senzaţia că ceva lipseşte. Aceasta din cauza absenţei oricărei menţiuni despre încălcarea extraordinar de gravă a drepturilor omului comisă împotriva minorităţii maghiare din Voivodina şi aş dori să întreb dacă Preşedinţia ungară sau Comisia cunoaşte rapoartele organizaţiilor drepturilor omului şi rapoartele observatorilor, mai ales în cazul tânărului din Temerin. Cazul tânărului din Temerin reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor omului, făptuită prin impunerea unei sentinţe extrem de severe, totalizând 61 de ani de închisoare pentru cinci tineri ca urmare a unei bătăi într-un bar, pe care trebuie să o execute în condiţii de lumea a treia, torturaţi şi supuşi unui tratament inuman şi crud. Aceasta este agravată de faptul că, în acelaşi timp, cele mai brutale crime comise împotriva maghiarilor nu sunt investigate. Ştiaţi că...

(Preşedinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  Andreas Mölzer (NI).(DE) Dnă preşedintă, contrar punctului de vedere al susţinătorilor din UE care văd lucrurile în roz, aderarea la UE nu este suficientă pentru rezolvarea imediată a tuturor conflictelor. În special în ceea ce priveşte ţara candidată Turcia, se poate observa că UE aplică un standard dublu. Serbia, până la urmă, este pregătită să înceapă discuţii cu Kosovo, deşi atitudinea UE este vădit inconsecventă: În Bosnia, mai multe grupuri etnice urmează să fie comasate într-un stat multicultural, în timp ce în Kosovo devine legitimă separarea unui grup etnic de un stat.

Nu numai că Serbia şi-a exprimat dorinţa de a discuta cu Kosovo, ci a prezentat, de asemenea, scuze pentru genocidul de la Srebrenica. Cu toate acestea, Belgradul este acuzat în continuare că nu reuşeşte să coopereze în mod adecvat cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie de la Haga. Totuşi, încălcările drepturilor omului din Turcia, unde simpla menţionare a genocidului armenilor este suficientă pentru a fi pasibil de pedeapsă, sunt, în mod evident, trecute cu vederea.

Acuzaţia de trafic cu organe umane împotriva prim-ministrului kosovar Thaçi demonstrează, de asemenea, că crimele de război nu pot fi privite dintr-un sigur punct de vedere. Aceste acuzaţii trebuie rezolvate complet. Pentru aderarea la UE, este foarte important ca Serbia şi Kosovo să-şi rezolve mai întâi disputele.

 
  
MPphoto
 

  Victor Boştinaru (S&D). – Dnă preşedintă, Acordul de stabilizare şi de asociere cu Serbia reprezintă alt pas important în procesul de aderare la UE al Serbiei. Vorbim despre o ţară al cărei progres a fost deja impresionant în ultimii ani şi cred că viitoarea integrare politică şi economică pe baza ASA va oferi impulsul final de care are nevoie Serbia în calea sa către UE.

Ţinând seama de rolul important pe care Serbia îl joacă în Balcanii de Vest, ASA va avea o influenţă pozitivă, nu numai asupra UE şi asupra Serbiei, ci şi asupra regiunii ca întreg, prin îmbunătăţirea securităţii, stabilităţii şi dezvoltării sale, precum şi prin stabilirea de fundaţii solide pentru procesul de extindere în Balcanii de Vest.

Sper că, după ce a primit undă verde din partea Parlamentului European, procesul ASA poate fi încheiat cât mai curând posibil. Prin urmare, aş dori să rog statele membre să se asigure că procesul de ratificare se desfăşoară cât mai rapid şi mai uşor posibil.

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE).(PL) Dnă preşedintă, cooperarea cu vecinii noştri europeni este un element esenţial al politicii UE. Serbia, la fel ca şi toate celelalte ţări din Peninsula Balcanică, este un caz foarte special. Din cauza destrămării Iugoslaviei în anii '90 şi a războaielor care au fost purtate acolo, aceste ţări se confruntă cu probleme economice şi politice până în zilele noastre. Rolul UE este să sprijine aceste ţări şi să le ofere asistenţă. Istoria ne-a învăţat că situaţia politică din regiune afectează întregul continent şi că simţim cu toţii consecinţele sale pentru mult timp.

Într-o anumită măsură, Europa poată responsabilitatea parţială pentru evenimentele care au avut loc. Din acest motiv, avem o obligaţie morală majoră faţă de aceste ţări şi acordurile despre care vorbim astăzi – cooperarea în toate domeniile şi măsuri menite să uşureze situaţia pentru cetăţenii ţărilor respective – sunt esenţiale, mai ales pentru a ne asigura că istoria nu se va mai repeta.

 
  
MPphoto
 

  Zoran Thaler (S&D).(SL) Dnă preşedintă, ziua de astăzi a demonstrat, din nou, că o Serbie europeană are mulţi aliaţi în UE.

Este evident că numai o Serbie democratică şi pro-europeană are şansa să recupereze o întârziere de 20 de ani în dezvoltarea democraţiei, a economiei şi a calităţii vieţii cetăţenilor săi.

Guvernul democratic al Serbiei şi preşedintele Tadić merită sprijinul nostru. Serbia este cheia stabilităţii din Balcani. O Serbie modernă, europeană are o responsabilitate majoră aici.

Aceasta are, în primul rând, responsabilitatea să asigure un viitor european stabil, paşnic şi mai bun pentru ţara vecină, Bosnia şi Herţegovina şi, în al doilea rând, să ajungă la un compromis istoric cu naţiunea albaneză vecină.

Ambele obiective sunt asumate de actualul guvernul sârb, prin urmare haideţi să cooperăm cu acesta şi să-i sprijinim obiectivele.

 
  
MPphoto
 

  Andrzej Grzyb (PPE).(PL) Dnă preşedintă, dl comisar Füle a spus că depinde numai de Serbia să facă alegerile corecte. Cu siguranţă că aşa este dar, în acelaşi timp, trebuie să fim conştienţi şi noile state membre cunosc acest lucru, că acest proces trebuie să fie consolidat. Serbia a făcut alegerea corectă prin semnarea Acordului de stabilizare şi de asociere. Aceasta s-a angajat să realizeze o serie de reforme foarte dificile. Parlamentul European trebuie să consolideze aceste reforme, deoarece nu numai guvernul, ci şi mai ales societatea, trebuie să facă această alegere europeană adecvată. Când am fost observator la referendumul constituţional, le-am spus sârbilor, le-am spus colegilor mei europeni: „priviţi Belgradul şi pe oamenii aceştia, sârbii – ei sunt europeni şi trebuie să-i ajutăm pe calea spre reformă.” Cred că tot ce se întâmplă în procesul de ratificare a Acordului de stabilizare şi de asociere, precum şi rezoluţia Parlamentului European, poate ajuta foarte mult Serbia pe această cale.

 
  
MPphoto
 

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, doresc să le mulţumesc stimaţilor deputaţi pentru această dezbatere fructuoasă, care a arătat sprijinul constructiv al Parlamentului pentru procesul de aderare a Serbiei la UE. Sprijinul furnizat de Parlament procesului de ratificare a ASA este un semnal important pentru Serbia şi va contribui la intensificarea eforturilor sale pe calea către UE.

Permiteţi-mi să abordez rapid câteva chestiuni care au fost ridicate în timpul dezbaterii. În primul rând pentru dl Belder, privind Sandžak-ul, aş vorbi mai curând despre o politizare a chestiunii reprezentării musulmane, decât despre o intensificare a islamismului radical. În acest context, aşteptăm cu nerăbdare viitoarele alegeri pentru Consiliul Naţional Bosniac din luna aprilie anul acesta, care trebuie să fie paşnice şi incluzive şi vor contribui la intensificarea dialogului şi la evitarea radicalizării.

Referitor la chestiunea Fondului de dezvoltare, suntem într-un dialog strâns cu Serbia şi cu alte ţări din regiunea Balcanilor de Vest privind cel mai bun mod de a utiliza IPA şi de a-l face şi mai eficient. Dezbaterea privind sprijinul pentru dezvoltare tehnologică este în curs.

Privind chestiunea ridicată de dna Morvai, permiteţi-mi să spun că acordăm atenţie specială drepturilor omului şi, de asemenea, protecţiei drepturilor minorităţilor. Îi voi scrie cu privire la cazul concret la care s-a referit în intervenţia sa.

Personal, sunt foarte încurajat de abordarea serioasă şi constructivă a Serbiei faţă de etapa actuală a procesului de extindere. Dacă ieri vorbeam despre îngrijorări, astăzi vorbim despre faptul că Serbia se află pe calea cea bună în abordarea, de exemplu, a chestiunii importante a reformei judiciare. Aceasta este o bază bună pentru ca Serbia să utilizeze la maximum potenţialul de integrare pe care îl oferă anul 2011.

 
  
MPphoto
 

  Enikő Győri, preşedintă în exerciţiu a Consiliului.(HU) Dnă preşedintă, dle Leterme, dle comisar, doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc foarte mult pentru această dezbatere. S-au făcut observaţii excelente pe marginea unui raport excelent şi faptul că majoritatea problemelor ridicate aici au fost incluse în raport mi-au demonstrat calitatea raportului, deci cred că aceasta a fost o foarte bună bază pentru discuţie.

Cu toţii aţi confirmat că nu este vorba despre un proces încheiat, ci despre un început. După acest început, cred că toate chestiunile pe care le-aţi ridicat şi dvs. în dezbatere vor fi discutate. S-au înregistrat progrese substanţiale şi acesta este motivul pentru care am ajuns în acest punct al procesului, dar mai sunt multe lucruri de făcut. Chiar dvs. aţi ridicat o mulţime de probleme, precum consolidarea democraţiei, refugiaţii, dezvoltarea unui mediu de afaceri, probleme legate de călătoriile fără vize sau de situaţia minorităţilor.

Am auzit că politica privind minorităţile a înregistrat o evoluţie semnificativă în Serbia, după cum a subliniat dl Tabajdi, totuşi, în acelaşi timp, criteriile de la Copenhaga sunt în vigoare, iar Comisia a atras atenţia asupra acestui aspect. Acesta este un indicator important pentru noi şi îl vom urmări cu atenţie în fiecare acţiune şi fiecare evaluare pe care o întreprindem.

S-a afirmat, de asemenea, că situaţia este fragilă. Sunt complet de acord cu acest lucru şi acesta este motivul pentru care este foarte important să încurajăm Serbia să meargă mai departe pe acest drum. Dl Brok şi dl Swoboda au subliniat, de asemenea, acest lucru. Cred că cel mai important lucru, după cum a menţionat şi dna Nicolai, este acela că decizia a fost luată de Serbia din proprie iniţiativă; că Serbia este dedicată UE şi aderării la UE şi că noi vom sprijini acest proces prin toate mijloacele posibile. Faptul că au ales această cale prin voinţă proprie este, după părerea mea, o garanţie că Serbia va adopta toate măsurile necesare. Sunt foarte încrezătoare, dnă preşedintă, că după această dezbatere echilibrată, Parlamentul îşi va da avizul pentru Acordul de stabilizare şi de asociere.

 
  
MPphoto
 

  Jelko Kacin, raportor.(SL) Dnă preşedinte, dezbaterea fructuoasă de astăzi este cea mai bună ilustrare a interesului viu şi al sprijinului pentru Serbia în Parlamentul European şi în alte instituţii europene.

Printre toate provocările moştenite din războaiele anilor '90, Serbia este acum, în principal, în procesul de a pune bazele statului de drept.

Reforma judiciară, care a început în 2009, rămâne, din multe puncte de vedere, incompletă, dar aceasta necesită o revizuire sistematică.

Statul de drept este criteriul cheie de la Copenhaga. Serbia trebuie să asigure independenţa, competenţa şi eficienţa autorităţilor sale judiciare, pentru a asigura certitudinea legală şi dezvoltarea economică.

Salutăm eforturile recente ale Belgradului de a înţelege aceste provocări. Retrocedarea, adică restituirea şi protecţia proprietăţii private este un element al acestora.

Aştept cu nerăbdare sosirea purtătorului de cuvânt al Adunării Naţionale a Serbiei, care va vizita Parlamentul European chiar în luna aceasta. Trebuie să consolidăm rolul şi responsabilitatea parlamentului sârb şi a tuturor deputaţilor acestuia.

De asemenea, trebuie să avem mai mult succes în atragerea opoziţiei sârbe, care trebuie să-şi asume o responsabilitate mai mare pentru succesul procesului de integrare a Serbiei.

Răspunsurile guvernului sârb la chestionarul Comisiei Europene, pe care prim-ministrul Cvetković le va înmâna dlui comisar Füle luna aceasta, va fi un pas istoric pentru statul sârb şi pentru toţi cetăţenii săi.

Cred că acest pas va fi foarte semnificativ şi reuşit, drept pentru care îi urez şi Preşedinţiei ungare mult succes în promovarea forţelor pro-europene în Serbia.

Ştiu că Oficiul pentru integrare europeană al guvernului sârb, condus de Milica Delević, face o treabă excelentă şi, prin urmare, cooperarea nu va fi dificilă.

În plus, prezenţa de astăzi a dlui Božo Đelić, viceprim-ministrul sârb şi ministrul ştiinţei, dovedeşte interesul viu din partea guvernului sârb pentru munca noastră şi pentru viitorul Serbiei în UE.

În concluzie, aş dori să vă dau o temă de gândire.

Cu mai puţin de trei ani în urmă, Serbia era în pragul izolării auto-impuse. În prezent, acest pericol a fost depăşit şi Serbia se îndreaptă ferm pe calea către UE. Ritmul în care va avansa depinde numai de Serbia însăşi.

Prin această rezoluţie, încurajăm Serbia în drumul său istoric şi trimitem un semnal clar Serbiei că apreciem succesele sale şi că recunoaştem toate provocările cu care se confruntă.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dezbaterea comună a fost închisă.

Comisia pentru afaceri externe a înaintat o propunere de rezoluţie pentru a închide această dezbatere. Votul acesteia va avea loc mâine, la ora 12.30.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. (CS) Salut şi sprijin toate etapele care conduc spre integrarea rapidă a Serbiei în UE, deoarece majoritatea sârbilor doresc această integrare. În acelaşi timp, totuşi, aş dori să spun că majoritatea neajunsurilor pentru care sârbii sunt criticaţi în propunerea de rezoluţie a Parlamentului European îşi au originea, după cum se observă, în anii trecuţi de implicare distructivă a unor state membre ale UE în Balcani şi în agresiunea NATO împotriva Serbiei. Ar trebui să facilităm aderarea Serbiei la UE, deoarece integrarea nu este o răsplată pentru această ţară, ci o şansă ca UE să contribuie la rezolvarea multora dintre problemele pe care le-a cauzat de fapt, direct sau indirect. Aş dori să atrag urgent atenţia că este nevoie de o abordare foarte prudentă şi echilibrată privind minorităţile etnice din Serbia. Proiectul de rezoluţie al Parlamentului European recunoaşte „continuarea aspiraţiilor minorităţii albaneze” în Serbia şi vorbeşte despre respectarea „dreptului său la autonomie provincială”. Dacă problemele minorităţilor vor fi „rezolvate” prin crearea unei legislaţii colective care să le confere drepturi speciale, aceasta va fi o „soluţie” cu consecinţe dezastruoase pentru statul implicat, lucru valabil nu doar în cazul Serbiei. Singura cale de a proteja drepturile minorităţilor este să promovăm consecvent şi să apărăm drepturile individuale ale omului.

 
  
MPphoto
 
 

  Csanád Szegedi (NI), în scris.(HU) Ungaria a ratificat Acordul de stabilizare şi de asociere dintre UE şi Serbia la 16 noiembrie 2010. Ungaria, care se pregătea în acel moment să preia mandatul Preşedinţiei UE, nu a învăţat din greşeala trecutului său, când ar fi putut să condiţioneze aderarea României de autonomia regională pentru minorităţile maghiare indigene din Transilvania. Consecinţele acestei ocazii pierdute se mai fac simţite şi astăzi. Cimitirele ungare sunt profanate; un genocid tăcut al maghiarilor are loc în Transilvania. Prin Acordul de stabilizare şi de asociere dintre UE şi Serbia, UE şi Ministerul Afacerilor Externe din Ungaria trebuie să aplice protecţia minorităţilor. UE este supusă unei mari presiuni de a le demonstra ţărilor candidate, prin încheierea şi accelerarea acordurilor de asociere, că aderarea la UE este un obiectiv care poate fi atins. Partidul Jobbik sprijină, de exemplu, aderarea Croaţiei, ca ţară care satisface criteriile, însă se opune ferm paşilor suplimentari şi rapizi în favoarea Serbiei. Un grad mult mai mare de autonomie pentru minoritatea ungară locală care trăieşte în Serbia, inclusiv autonomia regională şi culturală completă, trebuie formulată ca o condiţie pentru continuarea procesului de aderare. De asemenea, nu trebuie să excludem ideea de a permite populaţiei din Voivodina să-şi exprima voinţa cu privire la statutul regional printr-un referendum, reducând astfel într-o anumită măsură rănile de neşters provocate maghiarilor la Trianon.

 
  
  

(Şedinţa a fost suspendată la ora 10.25 şi a fost reluată la ora 10.30)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: Jerzy BUZEK
Preşedinte

 

6. Bilanţul Preşedinţiei belgiene a Consiliului (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. – Stimaţi colegi, permiteţi-mi să îl salut pe prim-ministrul Yves Leterme. Acum şase luni am avut prezentarea Preşedinţiei belgiene. Acum avem prezentarea realizărilor Preşedinţiei belgiene: legislaţia, Serviciul European de Acţiune Externă, supravegherea financiară, iniţiativa cetăţenilor, bugetul – vom discuta despre toate aceste puncte.

Îi urez bun venit şi preşedintelui Barroso, care este prezent aici, şi dvs. tuturor.

– Următorul punct se referă la declaraţiile Consiliului şi Comisiei: Bilanţul Preşedinţiei belgiene a Consiliului.

 
  
MPphoto
 

  Yves Leterme, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. (FR) Dle Preşedinte, dle Barroso, Excelenţe, doamnelor şi domnilor, deşi poate părea oarecum nepotrivit aici, în sala de plen a Parlamentului European, aş dori totuşi să încep discursul meu cu un citat dintr-un mare gânditor al Americii de Nord, Ralph Waldo Emerson, care a spus, citez:

preşedinte în exerciţiu al Consiliului. „Nu mergeţi acolo unde vă duce drumul, mergeţi acolo unde nu există drum şi lăsaţi o urmă”.

preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Cu alte cuvinte: „Nu mergeţi acolo unde vă duce drumul, ci mergeţi într-acolo unde nu există drum şi lăsaţi o urmă”.

Doamnelor şi domnilor, tocmai asta am făcut împreună cu dvs. în aceste ultime şase luni. Belgia, ţara mea, a fost invitată să îşi asume preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Este adevărat că nu ne aventuram într-un teritoriu complet necunoscut, însă, chiar şi aşa, a fost necesar să se stabilească criteriile pentru noua funcţionare a Uniunii Europene în cadrul noului Tratat, cu noile instituţii cu care s-a echipat Uniunea Europeană. Deci, potrivit bunei tradiţii belgiene, tradiţia ţării mele, am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru a permite instituţiilor să funcţioneze optim, pentru a crea precedente corespunzătoare.

Doamnelor şi domnilor, mă simt în măsură să vă spun că, astăzi, Uniunea Europeană, aşa cum a fost structurată în temeiul Tratatului de la Lisabona, funcţionează şi funcţionează bine. Uniunea s-a echipat cu un nou instrument de supraveghere a sectorului financiar, care ar trebui să împiedice, să sperăm, reapariţia unor crize precum cea din care încă luptăm să ieşim. Guvernanţa economică a avansat. S-a ajuns la un acord în privinţa bugetului pentru 2011 şi, cel mai important, în cele şase luni, s-au încheiat în total aproape patruzeci de acorduri cu caracter legislativ între Parlament şi Consiliu.

Doamnelor şi domnilor, hotărârea noastră de a respecta atât litera, cât şi spiritul Tratatului de la Lisabona a fost o alegere pentru viitorul Uniunii, o investiţie într-o cooperare europeană tot mai strânsă. Pentru a realiza acest lucru, în timpul acestei preşedinţii am urmărit două orientări majore.

În primul rând, nu am vrut să ne plasăm pe noi în prim plan. În schimb, am încorporat programul nostru, programul belgian cu cele cinci priorităţi ale sale, în agenda europeană, în programul Comisiei, în impulsul generat de către şefii de stat sau de guvern la nivelul Consiliului European, în programul troicii cu colegii noştri spanioli şi maghiari.

(NL) În al doilea rând, doamnelor şi domnilor, deoarece nu am dorit să impunem o agendă belgiană, am optat pentru ceea ce aş numi o preşedinţie incluzivă. Am încercat în mod eficient să cooperăm cât mai strâns posibil cu toate instituţiile europene, respectând litera şi spiritul Tratatului de la Lisabona şi jucând un rol care, de fapt, nu a fost decât unul de mediator.

Am cooperat cu toate părţile, în mod evident cu Parlamentul şi cu Comisia, însă şi cu noul preşedinte permanent al Consiliului, cu Înaltul Reprezentant şi, desigur, cu statele membre, însă consider că pot spune că, de-a lungul mandatului nostru, am acordat o atenţie deosebită colaborării constructive şi deschise cu Parlamentul, ale cărui atribuţii au fost consolidate în mod semnificativ în temeiul noilor reglementări.

S-ar cuveni astăzi puţină modestie, desigur, însă trebuie să spun că împreună cu dvs. am asigurat succesul acestei metode. Mai mult decât atât, doamnelor şi domnilor, astăzi, mai mult ca oricând, Uniunea reprezintă o interacţiune între instituţii şi statele membre. Cred că această metodă a funcţionat şi că poate continua să funcţioneze, pentru că a fost şi este axată pe rezultate şi nu pe construirea imaginii. Acest lucru se aplică preşedinţiei noastre, însă este la fel de valabil şi în cazul Parlamentului European, deşi dvs. sunteţi cei care trebuie să aprecieze asta.

Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori, totuşi, să îmi exprim aici aprecierea şi recunoştinţa pentru cooperarea dvs., în numele guvernului belgian şi în numele colegilor mei, care au deţinut preşedinţia prin rotaţie. Cred că pot spune că majoritatea acordurilor încheiate au fost adoptate cu o majoritate foarte largă. Aceasta este o dovadă a calităţii dezbaterilor – iar acest lucru ar trebui să ofere o garanţie cetăţenilor europeni – şi a priorităţii incontestabile de care se bucură binele Europei, în raport cu interesele naţionale.

Cu toate acestea, doamnelor şi domnilor, aceste şase luni au luat sfârşit. Desigur, nu putem trăi în trecut. În următoarele luni şi în următorii ani, vom avea, de fapt, mai multe de făcut ca oricând, deoarece Uniunea noastră, societatea noastră, se confruntă cu provocări excepţional de mari. Aş dori să le menţionez acum pe scurt.

Prima provocare, evident, este reprezentată de continuitatea a ceea ce am început în ultimele şase luni, şi anume, guvernanţa economică. De la începutul acestor şase luni, am lucrat împreună pentru a lua măsurile necesare pentru a preveni o criză în zona euro. Cu toate acestea, contracararea simptomelor evidente până acum nu este suficientă. Ameninţările cu care se confruntă o serie de ţări din zona euro au arătat că o uniune monetară nu poate funcţiona pe cont propriu, fără o uniune economică, fără o mai mare convergenţă economică. Prin urmare, trebuie să continuăm cu hotărâre pe drumul unei mai mari coeziuni economice, al sporirii coeziunii politicilor fiscale, economice şi sociale ale statelor membre.

Guvernanţa economică necesită, de asemenea, monitorizarea riguroasă a politicilor bugetare şi structurale ale statelor membre ale Uniunii. Trebuie să utilizăm pe deplin semestrul european, care a fost stabilit cu acest scop. Revenirea la disciplina bugetară nu ar trebui să fie doar un obiectiv facultativ; trebuie să fie verificabil şi, dacă este necesar, executoriu la nivel european. Acesta nu ţine, evident, de disciplină de dragul disciplinei; finanţele publice solide reprezintă o necesitate absolută, dacă dorim să stabilim din nou o creştere durabilă, o creştere credibilă, care generează locuri de muncă pentru cetăţenii noştri. Aceste locuri de muncă sunt, desigur, esenţiale pentru menţinerea modelului nostru social european foarte specific, care merge mână în mână cu libertatea politică şi economică, cu solidaritatea socială şi cu responsabilitatea ecologică.

preşedinte în exerciţiu al Consiliului.(DE) Uniunea trebuie să utilizeze noile instrumente pe care le introduce în scopul de a monitoriza pieţele financiare eficient. Aceste instrumente ar trebui să fie gata de utilizare până la sfârşitul acestui an. Este neapărat necesar, pentru a preveni orice noi deraieri ale pieţelor.

Convergenţa economică, monitorizarea opţiunilor naţionale de politică bugetară şi structurală, noile instrumente pentru monitorizarea pieţei financiare – toate acestea pot da impresia că aparatul Uniunii este pe cale să devină destul de greoi şi complicat. Desigur, este de aşteptat, de asemenea, ca monitorizarea mai atentă a deciziilor politice naţionale ale statelor membre să genereze discuţii şi să constituie surse de divergenţe. Totuşi, acestea nu ar trebui să ne descurajeze, deoarece fac parte din esenţa integrării europene.

Al doilea domeniu în care trebuie să facem acest lucru – în care noi trebuie să menţinem impulsul – este cel al rolului Uniunii în lume. Am făcut progrese în acest domeniu. Datorită pregătirii noastre concertate şi reprezentării unitare, ne-am consolidat poziţia în cadrul G20. În ultimele luni, Uniunea a început să îşi construiască propria reprezentare diplomatică în întreaga lume. Aceste mişcări sunt bune, însă trebuie consolidate.

Este adevărat că Uniunea Europeană vorbeşte cu o singură voce în privinţa majorităţii problemelor din lume, însă cuvintele nu sunt suficiente. Uniunea trebuie să dezvolte într-adevăr o poziţie mai fermă, trebuie să fie în măsură să acţioneze într-un mod decisiv şi să devină un pol real de influenţă şi de putere în această lume multipolară.

În al treilea rând, trebuie să abordăm perspectiva financiară a Uniunii. Este adevărat că acesta nu este un moment în care guvernele se pot gândi la creşteri consistente ale contribuţiilor lor la bugetul Uniunii, dar nici nu putem evita o dezbatere cu privire la perspectivele financiare pe termen lung.

S-au făcut promisiuni acestui Parlament că vor exista consultări privind filosofia finanţării viitoare a Uniunii şi privind modalităţile şi mijloacele de finanţare. Uniunea nu poate trăi de pe o zi pe alta: trebuie să aibă această perspectivă pe termen lung.

Nu în ultimul rând, vreau să spun că vom putea depăşi aceste provocări numai în cazul în care, mai mult decât oricând, vom avea încredere în noi înşine. Aş dori să îl citez pe gânditorul şi scriitorul francez André Frossard în ceea ce priveşte această provocare pentru anii următori. Îl voi cita în franceză, apoi voi traduce:

preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) „L'Europe cherche, avec raison, à se donner une politique et une monnaie communes mais elle a surtout besoin d'une âme.”

„Europa doreşte pe bună dreptate să se doteze cu o politică şi o monedă comună, însă, mai presus de toate, ea are nevoie de un suflet.”

Chiar avem nevoie de un suflet, stimaţi colegi. Trebuie să avem încredere în noi înşine şi în ceea ce am realizat, şi să nu ne scuzăm pentru cine şi pentru ce suntem. Trebuie să ne amintim că înainte de a fi o piaţă, înainte de a fi o monedă, înainte de a fi un grup de instituţii, Uniunea Europeană – Uniunea noastră – a fost o viziune, un crez, un vis. A fost un vis de pace pe acest continent sfâşiat de atât de multe războaie.

Am auzit că a devenit un pic demodat să vorbeşti de pace generaţiilor Europei care nu au cunoscut niciodată războiul. Vă pot spune un singur lucru: „Uitaţi-vă în jur.” De exemplu, uitaţi-vă la refugiaţi, care vin la noi fugind de război, de conflicte armate, de tiranie. Aceşti refugiaţi cu siguranţă nu subapreciază eforturile care au condus la răspândirea păcii şi a securităţii pe aproape întregul continent. Iar aceşti refugiaţi – aceşti oameni – aspiră, cum aspiră atât de mulţi oameni din alte părţi ale lumii, la drepturile şi libertăţile pe care prea mulţi dintre cetăţenii noştri nu ştiu să le aprecieze.

Uniunea înseamnă pace, însă înseamnă în egală măsură libertate, democraţie, drepturi civile fundamentale şi stat de drept, atât pentru cetăţenii noştri, cât şi pentru imigranţii noştri. Credem în dreptul fiecărei persoane la demnitate umană, ceea ce înseamnă dreptul oamenilor de a trăi pe picioarele lor şi nu îngenunchiaţi, şi în dreptul de a gândi, de a vorbi şi de a-şi alege în mod liber cultul.

Într-o declaraţie mult citată, Jean Monnet a spus că nimic nu se face fără oameni, însă nimic nu durează fără instituţii. Sunt cuvinte la fel de adevărate astăzi ca atunci când au fost rostite, însă, pe de altă parte, este de asemenea adevărat că instituţiile îşi pierd din autoritate dacă nu sunt însufleţite de oameni cu convingeri puternice. Trebuie să ne amintim că cetăţenii noştri ne vor susţine numai dacă le oferim o viziune, dacă le oferim un vis.

În încheiere, îi doresc Ungariei tot succesul din lume, acum că a preluat ştafeta preşedinţiei. Sunt sigur că va ţine la înălţime torţa visului european de pace, a visului european al libertăţii, şi va urmări obiectivul unei Uniuni tot mai puternice.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei.(FR) Dle Preşedinte, dle Leterme, doamnelor şi domnilor, cu eficienţă şi concentrare, cu pragmatism şi spirit comunitar, Uniunea a făcut progrese importante în timpul Preşedinţiei belgiene, care merită admiraţia şi recunoaşterea noastră.

În numele Comisiei Europene, aş dori să îl felicit din inimă pe primul-ministru, dl Leterme, şi întreaga sa echipă guvernamentală, administraţia şi toţi belgienii care au făcut toate eforturile pentru a asigura succesul acestei preşedinţii.

A fost o preşedinţie bună, într-un moment delicat şi într-o perioadă de provocare pentru viitorul Uniunii Europene. Rareori au fost atât de importante provocările, iar dificultăţile crucial de depăşit. Pe parcursul acestor luni lungi de zgomot şi furie – dacă veţi ierta expresia – Preşedinţia belgiană a menţinut ferm cursul politicii europene. Acţiunea a fost întotdeauna integrată în sensul fundamental al existenţei Uniunii Europene, solidaritatea tuturor în interesul european general. Aceasta ne-a permis, de asemenea, să stabilim cea mai bună cale de urmat pentru a atinge obiectivele noastre principale: stabilitatea şi relansarea creşterii generatoare de locuri de muncă.

Au fost luni în care Europa încă trăia în ritmul frenetic al evoluţiei crizei financiare şi al datoriilor publice. Toţi ochii erau aţintiţi către viitorul zonei euro şi asupra determinării noastre de a-l apăra. Atunci când spunem că vom face tot posibilul pentru a apăra stabilitatea zonei euro în ansamblu, acestea nu trebuie să fie cuvinte goale. Nu este altceva decât expresia voinţei noastre politice de a apăra destinul nostru comun. Viitorul zonei euro şi viitorul Uniunii Europene sunt două feţe ale aceleiaşi monede. Ne dorim ca acest viitor să fie stabil şi prosper pentru noi şi pentru generaţiile viitoare. Acesta a fost întotdeauna şi rămâne sensul integrării europene şi al spiritului comunitar.

Reformele fundamentale la care ne-am angajat arată că suntem pe deplin conştienţi de provocarea cu care se confruntă Uniunea Europeană. Trebuie să ne adaptăm la noile realităţi politice, economice şi strategice ale unei lumi globalizate, care se schimbă rapid. Trebuie să realizăm această adaptare în timp ce ne reafirmăm valorile, apărându-ne interesele şi să ne consolidăm credibilitatea şi influenţa pe scena internaţională.

Deciziile de bază pe care le-am luat privind consolidarea guvernanţei economice europene şi abordarea dezechilibrelor macroeconomice se află în centrul acestui progres. Acestea nu sunt o opţiune, ci un imperativ. Sper că în această perioadă de şase luni Parlamentul European şi Consiliul vor adopta propunerile privind guvernanţa economică.

În mod fundamental, întrebarea nu este care dintre diferitele părţi politice interesate din Europa iese câştigătoare sau învinsă, ci dacă fiecare dintre noi este pregătit să coopereze, respectând întru totul prerogativele noastre reciproce. În esenţă, întrebarea este dacă Uniunea Europeană ca întreg iese câştigătoare sau învinsă. Răspunsul este clar: dacă nu consolidăm guvernanţa economică, vom fi învinşi toţi, atât în zona euro, cât şi în întreaga Uniune Europeană.

Dacă nu consolidăm guvernanţa economică, vom pierde bătălia pentru stabilitate, creştere economică şi ocupare a forţei de muncă în Europa. Dacă nu consolidăm guvernanţa economică, legăturile puternice de azi pot deveni legăturile slabe de mâine. Şi dacă nu consolidăm guvernanţa economică, ne vom pierde credibilitatea pe scena internaţională.

Deşi problemele legate de guvernanţă şi dezechilibrul macroeconomic sunt, de asemenea, probleme globale şi sunt discutate în special la G20, cum am putea rămâne credibili şi influenţi faţă de partenerii noştri internaţionali, dacă nu am fost capabili să le rezolvăm nici la nivelul UE? Fac această afirmaţie cântărindu-mi cu atenţie cuvintele: în esenţă, aceasta este o problemă existenţială pentru Uniunea Europeană. Acţionăm şi ne afirmăm ca o Uniune sau nu reuşim să acţionăm şi permitem să fim marginalizaţi. Problema este de fapt destinul nostru colectiv.

Din fericire, ne deplasăm către auto-afirmare. Aş dori, prin urmare, să felicit sincer Preşedinţia belgiană. Acordul obţinut la Consiliul ECOFIN din 17 septembrie a dus la crearea unor noi cicluri de guvernanţă economică, cunoscute sub numele de semestrul european. Primul pas a fost făcut săptămâna trecută, odată cu prezentarea analizei creşterii anuale elaborată de Comisia Europeană, în care este foarte clar că cele trei priorităţi asupra cărora trebuie să ne concentrăm eforturile sunt consolidarea stabilităţii macroeconomice – în special, prin consolidare fiscală riguroasă – reformele structurale şi creşterea generatoare de locuri de muncă.

Am înregistrat, de asemenea, succese notabile în domeniul supravegherii financiare, în special, prin adoptarea unei noi arhitecturi europene de supraveghere financiară, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011, cu înfiinţarea Comitetului european pentru riscuri sistemice şi a trei noi autorităţi de supraveghere financiară, care acoperă pieţele, băncile şi asigurările, respectiv.

În aceste şase luni, am reuşit, de asemenea, să obţinem acorduri cu privire la gestionarea fondurilor speculative şi a altor fonduri de investiţii alternative, precum şi a agenţiilor de rating. Pentru cetăţenii noştri, măsurile de austeritate nu reprezintă un concept vag, ci realitatea crudă a vieţii lor de zi cu zi. În toată Europa există multe griji şi preocupări, însă există şi mari speranţe că reformele, amânate de prea mult timp, vor fi finalizate în cele din urmă, că dimensiunea europeană va fi o parte integrantă a soluţiei şi că Europa îşi va apăra proiectele, valorile şi interesele în lume.

Prin urmare, este important să se răspândească cât mai mult posibil mesajul despre ceea ce întreprinde Uniunea, pentru a restabili o creştere durabilă, care poate crea locuri de muncă, şi pentru a construi o societate europeană mai echitabilă şi mai ecologică.

Aş dori, de asemenea, să indic şi alte realizări, în special în ceea ce priveşte politica externă şi relaţiile externe. O astfel de realizare este acordul de liber schimb semnat cu Coreea de Sud la 6 octombrie, care este pur şi simplu cel mai ambiţios acord comercial încheiat vreodată de Uniunea Europeană şi care trebuie să rămână un punct de reper pentru viitoarele noastre acorduri comerciale bilaterale.

Contrar aşteptărilor unor pesimişti, conferinţa de la Cancun a reuşit să arate şi unele progrese către multilateralism în lupta împotriva schimbărilor climatice. Aceasta a demonstrat, de asemenea, importanţa cooperării dintre preşedinţie şi Comisie, pentru a permite Europei să vorbească cu o voce coerentă şi sonoră pe scena internaţională.

În ceea ce priveşte rezultatele practice, aş dori să felicit şi acordul la care s-a ajuns în cele din urmă în timpul Preşedinţiei belgiene în domeniul transportului în dosarul Eurovinieta. Acest lucru este foarte important pentru cetăţenii noştri.

Aş dori, de asemenea, să aduc un omagiu Preşedinţiei belgiene pentru modul exemplar în care a permis inovaţiilor majore ale Tratatului de la Lisabona să fie respectate şi puse în aplicare. Şi-a utilizat toate abilităţile sale de negociere pentru un efect excepţional în timpul unei discuţii dificile cu privire la bugetul pe 2011 al Uniunii Europene în temeiul noilor reglementări bugetare ale Tratatului. Aceasta fost o reprezentare a spiritului european şi a culturii sale a compromisului la cel mai înalt nivel. Comisia este mândră de contribuţia sa la acest rezultat.

Mâine, respectându-mi angajamentele faţă de Parlament, voi avea o întâlnire iniţială cu Preşedintele Parlamentului European, dl Buzek, şi cu prim-ministrul Orban, care deţine preşedinţia prin rotaţie a Consiliului, pentru a discuta despre următorii paşi care trebuie făcuţi în privinţa problemelor bugetare.

2010 a fost adesea un an dificil şi uneori extrem de solicitant. În cele din urmă, totuşi, a fost foarte productiv. Sub preşedinţia a două ţări, Belgia, dar şi Spania, integrarea europeană a reuşit să meargă înainte în mod decisiv. Văd în aceasta puterea Uniunii noastre şi buna funcţionare a instituţiilor noastre. Acum depinde de a treia ţară din troică, Ungaria, să menţină acest impuls.

Deciziile importante pe care le-am luat pe parcursul anului trecut sunt dovada faptului că noi toţi, Parlamentul, Consiliul, Comisia şi statele membre ştim ce trebuie să facem pentru a asigura un viitor stabil şi prosper pentru Europa. Dacă ştim ce avem de făcut, trebuie să acţionăm acum. Am afirmat că avem voinţa necesară pentru a face acest lucru; acum trebuie să demonstrăm că suntem într-adevăr capabili de respectarea angajamentelor noastre politice fără a le dilua, fără a le atenua şi fără a ne permite să fim păcăliţi de semne înşelătoare de recuperare.

Trebuie să consolidăm acţiunile noastre, pentru a arăta că nu sunt o reacţie la presiunea crizei pe pieţe, ci mai degrabă reafirmarea puternică a voinţei noastre de a trăi împreună în această Uniune pentru pace, solidaritate şi libertate.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Luc Dehaene, în numele Grupului PPE.(NL) Dle Preşedinte, Preşedinţia belgiană a primit laude pe bună dreptate din toate mediile. Dvs şi colegii dvs., dle prim-ministru, puteţi revendica o serie de realizări remarcabile. Mai degrabă decât să comentez realizările specifice, aş sublinia în special standardul de aur care l-aţi stabilit pentru preşedinţie. La urma urmei, Preşedinţia belgiană a Consiliului a fost prima care a deţinut această funcţie în întregime în noul cadru instituţional al Tratatului de la Lisabona. Acest lucru a fost în sine o provocare.

Tratatul a schimbat radical cadrul instituţional, după cum am arătat deja în raportul meu privind mandatul anterior. Astfel, Consiliul European şi Consiliul au devenit acum în mod clar două instituţii separate, fiecare cu propria preşedinţie. Un alt lucru nou este faptul că Tratatul foloseşte exact aceeaşi formulare pentru a descrie mandatul Consiliului şi cel al Parlamentului. Nu putem scăpa de impresia că unii membri ai Consiliului au avut unele dificultăţi de adaptare la noua relaţie dintre Parlament şi Consiliu. Acest lucru a fost evident în timpul dezbaterii bugetului.

Cu toate acestea, nu se poate spune acelaşi lucru despre Preşedinţia belgiană. Prin consultare cu Comisia şi Parlamentul, aceasta şi-a investit în principal eforturile în realizarea agendei legislative europene. Priorităţile europene au prevalat întotdeauna în acest demers. Acest lucru explică parţial şi succesul Preşedinţiei belgiene. În trecut, preşedinţiile au încercat de prea multe ori să îşi afirme priorităţile naţionale mai presus de cele ale agenţiilor europene. Nu este cazul aici şi, prin urmare, Europa a făcut reale progrese în timpul acestei preşedinţii. Dezbaterea dificilă a bugetului din timpul Preşedinţiei belgiene a stabilit, de asemenea, cursul pentru una dintre cele mai dificile provocări cu care se va confrunta Uniunea în anii următori, şi anume, stabilirea noului cadru financiar. Belgia a obţinut un angajament de la preşedinţiile anterioare că Parlamentul va fi implicat în dezbaterea privind acest cadru financiar multianual. La rândul său, Comisia s-a angajat să formuleze, în cadrul propunerii sale pentru planul multianual, propuneri pentru resursele proprii ale Uniunii, şi este esenţial să se facă acest lucru. Deci Parlamentul va garanta că atât Comisia, cât şi următoarele preşedinţii vor adera la aceste angajamente.

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda, în numele Grupului S&D.(DE) Dle Preşedinte, dle prim-ministru Leterme, stimaţi membri ai preşedinţiei în exerciţiu, dle Barroso, săptămâna aceasta avem posibilitatea de a compara două preşedinţii: cea care tocmai s-a încheiat şi cea care abia a început. Când vine vorba de Preşedinţia belgiană, trebuie să spun că a făcut o treabă excelentă – deci, îi mulţumim. A făcut acest lucru în ciuda condiţiilor dificile – situaţia politică de acasă nu este tocmai uşoară, desigur, Tratatul de la Lisabona este nou şi chiar relaţia cu Consiliul European nu este una prea uşoară. Cu toate acestea, Preşedinţia belgiană s-a concentrat clar asupra Europei. A vrut să ducă Europa mai departe.

Dimpotrivă, în cazul Preşedinţiei maghiare – până în prezent, în orice caz – am văzut o preşedinţie care acordă mai multă atenţie afacerilor sale interne, cu alte cuvinte, care este mai interesată de păstrarea puterii acasă, în special în legătură cu o foarte controversată lege a mass-media despre care vom discuta, de asemenea, mai târziu. Sper că dl Orban va analiza foarte atent modul în care a decurs Preşedinţia belgiană şi poate că va urma într-o anumită măsură cursul descris de aceasta.

Dle Leterme, aţi vorbit de guvernanţă economică. În această privinţă, pot susţine pe deplin ceea ce a avut de spus dl Barroso. Este o situaţie disjunctivă. Fie are loc o altă evoluţie care va genera o criză în Europa – şi nu numai în zona euro – fie are loc o încercare de a crea o guvernanţă economică eficientă bazată pe cooperare între toate statele membre, însă şi pe acţiuni ferme întreprinse de către Comisie. Ştiţi, dle Barroso, că aveţi sprijinul nostru deplin în această privinţă. Aţi realizat multe în acest domeniu, dle Leterme, însă trebuie să mergem mai departe acum şi trebuie să facem paşii următori.

Aţi afirmat că acest lucru ţine în primul rând de cooperarea fiscală şi socială. Asta mă duce la al doilea aspect în care Preşedinţia belgiană a excelat, şi anume, dimensiunea socială. Consider că toţi avem un interes – deşi probabil cu accente diferite – în dezvoltarea corespunzătoare a acestei dimensiuni sociale. Europa socială nu înseamnă că absolut toate lucrurile se fac în sfera socio-politică a Europei; mai degrabă înseamnă, de exemplu, lucrurile despre care aţi vorbit şi pe care le-aţi realizat în ceea ce priveşte lupta împotriva sărăciei. Este scandalos să vedem cum sărăcia este, de fapt, în creştere în Europa într-o anumită măsură. Acelaşi lucru se aplică la ceea ce aţi afirmat despre distribuţia din ce în ce mai disparată a veniturilor. În timpul preşedinţiei dvs., aţi clarificat că aceasta nu este numai o problemă socială; este şi una economică. Mai multă sărăcie şi inegalitate socială se traduc, de asemenea, printr-o pierdere a competitivităţii. Acest lucru s-a dovedit economic, financiar şi empiric. Lucrurile pe care le-aţi spus sunt foarte importante.

Importante sunt şi lucrurile pe care le-aţi afirmat despre Europa cetăţenilor. Aţi adus o contribuţie tangibilă, împreună cu dl Šefčovič şi cu deputaţii din acest Parlament, la instituirea iniţiativei cetăţenilor europeni. Acesta va fi un mare pas înainte în cazul în care este utilizat în mod corespunzător de către forţele pro-europene, pentru a aduce Europa mai aproape de cetăţeni.

Fireşte, dorim Belgiei toate cele bune pentru viitor, de asemenea. Nu este lipsit de importanţă modul în care se comportă actorii de pe scena politică. Sper că toate forţele politice din Belgia vor încerca să ajungă la un consens real. Este dificil să le spui oamenilor dintr-o regiune lovită de criză că pur şi simplu ar trebui să ajungă la un consens, că ar trebui să lucreze împreună în privinţa problemelor importante, atunci când acest lucru nu este posibil în Belgia – unul dintre centrele Uniunii Europene.

În această privinţă, vă doresc toate cele bune. Din multe puncte de vedere, reprezentaţi preşedinţia exemplară. Sper că celelalte preşedinţii viitoare vă vor urma exemplul.

(Aplauze)

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonaşului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI). – Dle Preşedinte, aş dori să îl întreb pe dl Swoboda cum îndrăzneşte să critice Preşedinţia maghiară când aceasta abia a început. Nu ştie nimic despre aceasta. De ce nu îşi critică în schimb tovarăşii din Grupul Socialist, care trăgeau în propriul popor cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a revoluţiei din 1956 şi care au aruncat în închisoare în mod arbitrar sute de oameni? Ar trebui să îi întrebe şi îi critice pe aceştia.

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda (S&D). – Dle Preşedinte, sunt familiarizat cu acest tip de argument, conform căruia dacă critici un guvern, critici poporul acestuia. Aşa era pe vremuri şi în propria mea ţară.

Să clarificăm lucrurile. Nu noi am început dezbaterea. Guvernul ungar a început-o cu această lege contestată, aşa cum am afirmat aici. Este o lege foarte contestată de mulţi cetăţeni maghiari care au suferit sub comunism şi în timpul regimului nazist. Aceştia se tem că libertatea lor de exprimare este în pericol. Acesta este lucrul care ar trebui să fie abordat.

 
  
MPphoto
 

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE.(NL) Dle Preşedinte, propun să dezbatem Preşedinţia maghiară mâine. Ar trebui să păstrăm chestiunile separate, altfel premierul Leterme va fi nevoit să comenteze cu privire la noua lege mass-media din Ungaria şi nu cred că este responsabilitatea sa.

Rolul Parlamentului, doamnelor şi domnilor, este să adopte şi să monitorizeze legislaţia, ceea ce înseamnă, aşadar, să critice atunci când lucrurile merg prost, atunci când lucrurile sunt într-o stare proastă, însă, de asemenea, să laude atunci când lucrurile ies bine. Am putea spune că Preşedinţia belgiană a fost bună, foarte bună şi că a fost un succes datorită eforturilor multor persoane: guvernul belgian, însă şi mulţi diplomaţi, reprezentantul permanent, adjunctul reprezentantului permanent şi toţi cei care au lucrat în fiecare zi pentru ca aceasta să devină un succes.

A fost un succes pe care nu l-a prevăzut nimeni deoarece, dle prim-ministru, toţi ne-am confruntat permanent cu următoarea întrebare din partea alegătorilor noştri: cum poate un guvern interimar să asigure o preşedinţie de succes? În opinia mea, aceasta a fost prima dată când am avut un guvern cu adevărat european, pentru că a fost un guvern care s-a ocupat doar cu afacerile europene şi cu problemele europene şi care nu a fost distras de afacerile propriilor naţiuni ale membrilor săi.

Aceasta este aproape o invitaţie pentru alte guverne, aceea de a fi guverne interimare atunci când preiau preşedinţia Uniunii Europene, astfel încât să se poată concentra asupra Europei timp de şase luni, în loc să-i facă loc cu greu, ocazional, printre alte probleme.

Consider că Preşedinţia belgiană a fost un succes mai ales datorită unui motiv (observaţi supravegherea financiară, fondurile speculative, agenţiile de rating): deoarece această preşedinţie a înţeles că în temeiul noului Tratat trebuie să lucrăm către „mai multă Europă” şi deoarece a insistat pentru „mai multă Europă” în cadrul Consiliului. Nu se poate spune acelaşi lucru despre toate preşedinţiile. Jean-Luc Dehaene are dreptate atunci când afirmă că există, într-adevăr, o serie de state membre care încă nu înţeleg că regulile de bază s-au schimbat.

Regulile de bază s-au schimbat, iar Preşedinţia belgiană este prima care a înţeles care este situaţia. Dacă am reuşit să avem un mecanism pentru supraveghere europeană prin care au fost atinse în cele din urmă obiectivele Parlamentului European, acest lucru se datorează faptului că Preşedinţia belgiană le-a spus colegilor noştri din cadrul Consiliului: „Nu va funcţiona, trebuie să fie o soluţie europeană”, spre deosebire de soluţia dezvoltată de către miniştrii de finanţe în decembrie 2009.

Aş spune acelaşi lucru despre brevetul european. Acesta chiar a fost un progres major, dle Preşedinte. V-aş invita pe dvs. şi pe toţi ceilalţi deputaţi să daţi undă verde foarte repede Parlamentului European pentru acest brevet, astfel încât, după peste 20 de ani, brevetul european să poată deveni în sfârşit realitate.

 
  
MPphoto
 

  Isabelle Durant, în numele Grupului Verts/ALE.(FR) Dle Preşedinte, după cum au afirmat şi alţii înaintea mea, este evident adevărat că până în prezent inginerii politici belgieni s-au dovedit a fi mai buni în afara frontierelor decât acasă. În orice caz, salut acest lucru şi vă felicit. Echipa belgiană a făcut o treabă bună şi este foarte bine.

Mai mult decât atât, sunt de părere că opoziţia pe care aţi întâmpinat-o în Consilii seamănă, de fapt, cu opoziţia pe care o întâlnim în dezbaterea belgiană: solidaritate, transferuri, toate aceste probleme legate de retragere sau contribuţii sunt lucruri cu care suntem foarte familiarizaţi în Belgia şi pe care le-aţi întâlnit în cadrul Consiliului.

În plus, dle Barroso, din moment ce v-aţi exprimat admiraţia şi recunoaşterea, poate că, la un moment dat în viitor, Uniunea Europeană ar putea da Belgiei un impuls în direcţia corectă sau o mică mână de ajutor. Din moment ce Belgia a ajutat Uniunea Europeană, poate că Uniunea Europeană ar putea ajuta Belgia să iasă din impasul federal.

În ceea ce priveşte restul, pentru a reveni la câteva probleme specifice, dle prim-ministru, în special la problema bugetului, există o responsabilitate mai mare la încheierea mandatului preşedinţiei decât la începerea acestuia. Prin urmare, în ceea ce priveşte bugetul, opinia mea este că ne-a lipsit fără îndoială îndrăzneala, deoarece nu am îmbrăţişat propunerea de convenţie pe care am fi putut să o încheiem cu privire la resursele financiare, însă problema propriilor resurse va fi o problemă centrală în lunile care urmează şi contez foarte mult pe Belgia – care îşi va recupera, dacă doriţi, libertatea de exprimare, întrucât aceasta nu mai reprezintă toate statele membre, ci vorbeşte pentru sine – pentru a ieşi din impas.

Al doilea aspect important este circumscripţia europeană. Este o temă care va ajunge în faţa Consiliului la un moment dat în viitor. Ştiu că în Belgia există unii care nu doresc o circumscripţie federală, însă consider că este necesară, şi poate tocmai pentru că nu o doresc în Belgia, Belgia o doreşte la nivel european. O circumscripţie europeană ar fi extrem de utilă în garantarea a ceea ce se numeşte „sufletul” Uniunii Europene, adică faptul că acolo, cetăţenii europeni pot, pur şi simplu, să se considere cetăţeni care pot vota pentru mai mult decât reprezentanţi naţionali. Consider că aceasta este o problemă foarte importantă.

Şi problema a treia, care a fost deja menţionată, este iniţiativa cetăţenilor. Şi aici mă bazez foarte mult pe Belgia pentru a accelera procesul de punere în aplicare. Este un instrument important pe lângă toate reformele guvernanţei economice şi sper ca Belgia să poată contribui, de asemenea, la derularea mai rapidă şi mai fermă a procesului.

 
  
MPphoto
 

  Derk Jan Eppink, în numele Grupului ECR.(NL) Dle Preşedinte, în ultimele şase luni Belgia s-a dovedit a fi o deţinătoare demnă a preşedinţiei. Nu ai crede că guvernul belgian în exerciţiu este pe punctul de a demisiona. Când mă uit la dosarele pe care sunt calificat să le evaluez, rezultatul este unul pozitiv. Un acord privind reglementarea capitalului de risc, un regulament privind supravegherea pieţelor financiare şi un buget pentru 2011. Sunt foarte familiarizat atât cu Belgia, cât şi cu Europa. Politica europeană este, ca să spunem aşa, o prelungire a politicii belgiene, cu un scop mai înalt. Aceasta implică găsirea de compromisuri prin conversaţii şi prânzuri lungi şi, dacă este necesar, un pic de măgulire blândă pentru a se obţine un rezultat.

Unii afirmă, prin urmare, că Belgia este Europa în miniatură. Exact aici se află pericolul pentru Europa acum, deoarece însuşi sistemul belgian nu mai poate funcţiona pe baza compromisurilor. Nici măcar nu există un succesor preconizat pentru dl Leterme. Dacă Belgia este viitorul Europei, atunci trebuie să ne întrebăm: de ce se apropie de sfârşit sistemul belgian? De ce se află într-o stare de dizolvare?

În opinia mea, explicaţia constă în faptul că Belgia a creat o economie de transfer pe care nu şi-o mai poate permite. În numele solidarităţii, am creat un flux de numerar din Flandra către Valonia şi Bruxelles, însă, dle Barroso, dacă solidaritatea este unilaterală, oamenii se înstrăinează unii de alţii şi acum asistăm exact la acest fenomen în Belgia.

În acest moment, suntem ocupaţi cu punerea în aplicare a unei economii de transfer în Europa. Faceţi acest lucru şi, drept urmare, moneda euro este deja utilizată în mod abuziv. Acum ne confruntăm cu solicitarea de a emite euroobligaţiuni. Dl Verhofstadt face acest apel în fiecare zi. De asemenea, priviţi Fondul european de urgenţă, care începe să semene cu un sistem Ponzi. În primul rând, a fost temporar, apoi a fost permanent, iar acum trebuie să pompăm în continuare din ce în ce mai mulţi bani în el. Una dintre victimele acestei situaţii va fi competitivitatea, deoarece investiţiile străine în Europa vor scădea. Cei care doresc să vadă Europa de mâine ar trebui să se uite la Belgia de azi! Atunci ne-am putea imagina Germania în rolul Flandrei afirmând: „Nu mai vrem să plătim pentru toată lumea.” Unii dintre dvs. vor râde, însă acest pericol este mai aproape decât credeţi. Acesta trebuie să fie un apel de trezire pentru noi toţi.

Dle Leterme, am avut întotdeauna un mare respect pentru dvs. Vă doresc mult succes în orice urmează să întreprindeţi, însă mă tem că Belgia vă va menţine în funcţia curentă pentru încă o perioadă.

 
  
MPphoto
 

  Patrick Le Hyaric, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Dle Preşedinte, dle Leterme, deşi recunosc întru totul că aţi preluat Preşedinţia Uniunii Europene în contextul foarte dificil al crizei, aţi dat de înţeles totuşi că veţi transforma problemele sociale într-una dintre priorităţile dvs. şi aţi anunţat o lege pentru protecţia serviciilor publice.

Nu aţi făcut nimic în acest sens. Nu numai că nu a existat nicio iniţiativă pentru protejarea serviciilor de interes general, însă astăzi, în cadrul Pactului de stabilitate consolidat, intrăm într-o spirală îngrijorătoare în care, pentru a reduce datoria statelor membre, vulturii pieţelor financiare şi agenţiile lor de rating forţează statele membre să îşi vândă bunurile publice, care sunt, totuşi, un atu pentru dreptate şi egalitate.

În ceea ce priveşte problemele sociale, toată vigilenţa Parlamentului a fost necesară pentru a nu permite creşterea timpului de lucru pentru conducătorii de camioane sau aşa-numitul proiect al „permisului unic” în versiunea extinsă, al directivei Bolkestein.

A fost Anul european al luptei împotriva sărăciei. Nu a scăzut deloc numărul persoanelor sărace din Uniunea Europeană; există din ce în ce mai multe! Şi trebuie să fie recunoscut faptul că măsurile anticriză sunt ineficiente, deoarece acestea disipează drepturile sociale.

Strategia adoptată presupune asigurarea continuă a creditorilor statelor membre care sunt puternic îndatorate din cauza unei reduceri a impozitării capitalului şi a unui declin al creşterii din cauza scăderii puterii de cumpărare şi a austerităţii – un cuvânt pe care l-am auzit menţionat pentru prima dată de dl Barroso. În acest scop, acum doriţi să verificaţi bugetele statelor membre a priori, în locul parlamentelor naţionale.

Aţi iniţiat clandestin o revizuire a tratatelor europene, despre care ne spuneaţi ieri că sunt inviolabile. Cu toate acestea, aţi refuzat în permanenţă să iniţiaţi o dezbatere privind înfiinţarea unui fond de dezvoltare socială şi de mediu finanţat printr-un impozit pe mişcările de capital şi armonizarea ascendentă a impozitării pe capital, privind crearea de bani de către Banca Centrală Europeană pentru răscumpărarea datoriei statelor membre, precum şi privind dezvoltarea de servicii publice care sunt cruciale pentru justiţie şi pentru progresul social.

La începutul preşedinţiei dvs., aţi spus, dle prim-ministru, că doriţi o preşedinţie sobră, iar acest lucru s-a realizat în mare parte. Însă, în timpul preşedinţiei dvs. trebuie recunoscut că pieţele financiare şi marii acţionari au fost mulţumiţi. Oamenii însă trăiesc din ce în ce mai mult în sărăcie.

 
  
MPphoto
 

  Niki Tzavela, în numele Grupului EFD.(EL) Dle Preşedinte, aş dori să încep prin a ura tuturor, în special Comisiei, Biroului şi tuturor deputaţilor, un an nou fericit, într-un an care pare a fi unul foarte dificil. În treacăt, aş dori să comentez provocarea aruncată de către preşedintele Comisiei, dl Barroso, care a spus că va fi necesar, prin guvernanţa economică mondială, să îl ajutăm să dovedească ce este Europa. Este o forţă economică, culturală şi poate o forţă politică unică. Din acest motiv, trebuie să sprijinim cu toţii Comisia, astfel încât Europa să fie în continuare o forţă majoră.

În ceea ce priveşte Preşedinţia belgiană, se admite în general că a fost o preşedinţie de mare succes. Aş dori să adaug două puncte la ceea ce s-a spus deja, care nu au fost menţionate aici şi care subliniază succesul Preşedinţiei belgiene. Mai întâi de toate, Belgia a funcţionat într-un mod absolut european; cu alte cuvinte, a urmat agenda Comisiei şi a Parlamentului European. Preşedinţiile adaugă, de obicei, probleme naţionale. Belgia a fost un bun exemplu, care demonstrează că noi suntem Europa şi că urmăm agenda stabilită de Comisie. Nu a avut ambiţia de a-şi adăuga propria agendă. Al doilea aspect lăudabil al Preşedinţiei belgiene a fost modelul pe care l-a aplicat; modelul dialogului şi cooperării tripartite între Consiliu, Parlamentul European şi Comisie. Felicitările mele colegilor mei deputaţi.

 
  
MPphoto
 

  Philip Claeys (NI).(NL) Dle Preşedinte, dle Leterme, aţi primit un număr considerabil de complimente cu privire la modul în care s-a derulat Preşedinţia belgiană şi este de înţeles. Comisia Europeană şi Parlamentul sunt uşuraţi că Preşedinţia belgiană s-a încheiat şi că nu s-au întâmplat accidente majore. Într-adevăr, o ţară artificială fără guvern, o ţară care nici măcar nu este capabilă să se auto-guverneze, cu greu poate fi un candidat recomandabil pentru preluarea preşedinţiei UE.

S-ar putea spune, desigur, că dvs. şi miniştrii aţi avut suficient timp pentru a vă ocupa de preşedinţie, dat fiind faptul că dvs. doar conduceaţi un guvern interimar. S-ar putea spune că aţi beneficiat de diplomaţi care şi-au făcut treaba bine şi că importanţa preşedinţiei prin rotaţie a scăzut de la Tratatul de la Lisabona.

Poate că toate acestea sunt adevărate, însă consider că decizia cea mai bună a fost aceea de a ţine seama de sfatul lui Vlaams Belang şi, în special, de a adopta o atitudine mai puţin categorică. Aţi fi putut face aceleaşi greşeli ca Preşedinţia belgiană anterioară, din anul 2001. Gândiţi-vă doar la eşuatul „summit al pralinelor” de la Bruxelles, la acumularea de gafe diplomatice şi la ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Declaraţia de la Laeken, care în cele din urmă a condus la dezastrul Constituţiei europene.

Desigur, nu se poate spune că Preşedinţia belgiană a obţinut o victorie clară: în primul rând, a fost incidentul în care ministrul socialist al pensiilor, dl Daerden, a prezidat Consiliul de Miniştri în stare de ebrietate – faţa dlui comisar Andor spune multe; contribuabilul flamand şi contribuabilii neţi nu mai pot râde, ştiind că acest personaj este acum responsabil pentru pensiile lor.

În plus, au existat încercările disperate ale ministrului de externe, dl Vanackere, de a deschide un nou capitol în negocierile de aderare ale Turciei, cu orice preţ şi împotriva voinţei poporului, deşi Turcia nici nu ar trebui să fie luată în considerare pentru negociere.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel García-Margallo y Marfil (PPE).(ES) Dle Preşedinte, nu am de gând să subliniez ceea ce s-a spus deja. Preşedinţia belgiană a fost excelentă. Aş dori să menţionez două lucruri: supravegherea financiară şi semestrul european. În privinţa acestora, aş dori să spun ce s-a făcut şi, cel mai important, ce trebuie făcut.

În ceea ce priveşte supravegherea financiară, în decursul a 48 de ore, ministrul, dl Reynders, a reuşit să pună în mişcare un dosar aflat în impas şi am reuşit să oferim Consiliului şi Comisiei ceea ce a cerut de la noi Comisia: autorităţi europene care puteau începe activitatea de la 1 ianuarie 2011, autorităţi puternice, cu adevărat europene şi cu influenţă.

Ceea ce a urmat nu este foarte liniştitor. Încă nu avem preşedinţi pentru autorităţi; avem un buget extraordinar de mic şi mi s-a spus că salariile celor care vor deţine funcţii în aceste autorităţi nu sunt strălucite. Acestea sunt, desigur, mult mai puţin strălucite decât bonusurile primite de bancherii din Londra.

Există două aspecte care încă trebuie abordate: reglementarea organismelor sistemice şi contribuţiile şi impozitele pe serviciile bancare.

În ceea ce priveşte reglementarea organismelor sistemice, dorim ca autoritatea europeană să fie responsabilă pentru supraveghere prin intermediul autorităţilor naţionale, care în acest caz ar putea acţiona ca agenţi şi ar fi supuse instrucţiunilor autorităţii europene. Alternativa nu ar avea sens.

În ceea ce priveşte impozitarea, cea mai recentă ofertă a comisarului Šemeta stabileşte toate taxele posibile pentru bănci. Parlamentul a adoptat deja două contribuţii: contribuţia la fondurile de garantare coordonate şi contribuţia la fondurile de stabilitate bancară. Aceasta este realitatea şi apoi vom putea discuta despre impozitul pe servicii bancare sau impozitele pe tranzacţiile bancare, deoarece, subliniez, restul este un dat.

În ceea ce priveşte semestrul european, singurul lucru pe care ni-l dorim este să ne coordonăm în toate privinţele: cu euroobligaţiunile, cu obligaţiunile pentru finanţarea proiectelor, cu mecanismul, etc.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Kathleen Van Brempt (S&D).(NL) Dle Preşedinte, spun acelaşi lucru, cu riscul de a mă repeta. Sincer vorbind, am avut o dezbatere oarecum liniştită, dar o dezbatere cu care ne putem şi mândri, prin urmare mă alătur cu bucurie colegilor deputaţi care laudă Preşedinţia belgiană. Yves, echipa dvs., miniştrii dvs. şi corpul dvs. politic şi diplomatic au făcut un lucru fantastic. Am putut experimenta acest lucru în mod direct. Am avut bucuria şi plăcerea de a participa la două trialoguri pe tema mediului înconjurător şi – nu, nu trebuie să vi se urce la cap, deşi de data aceasta chiar veţi avea parte de un mic elogiu – aş dori să vă felicit pentru modul excelent în care preşedinţia şi-a îndeplinit sarcinile.

Totuşi, am un „dar” major şi unul minor de adăugat la aceste cuvinte elogioase. Primul meu „dar” se referă la politica socială. În opinia mea, am înregistrat progrese la o serie de dosare sociale. Totuşi, trebuie să fim sinceri şi să spunem că interesul european în acest sens nu este mare şi nu este vina Preşedinţiei belgiene, ci a Anului european de luptă împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale. Nu am înregistrat niciun progres real în materie legislativă în ceea ce priveşte, de pildă, venitul minim european şi prin urmare mai sunt încă multe de făcut.

Cel de-al doilea „dar” se referă la rolul deţinut de Preşedinţia belgiană în perioada post-Lisabona. Am primit felicitări de la domnii Verhofstadt şi Dehaene, doi foşti prim-miniştri care cunosc în profunzime aspectele instituţionale. Există însă şi o latură negativă care a marcat rolul respectiv, în special lipsa de autoritate politică a Preşedinţiei belgiene în cazul unor dosare cu adevărat esenţiale. A existat o anumită lipsă de acţiune şi domnul Van Rompuy ar fi trebuit să preia iniţiativa în această problemă.

Mă refer la dezbaterea privind guvernanţa economică şi dezbaterea privind criza datoriei din Uniunea Europeană. Alţi şefi de guvern – ca să nu mai vorbim de doamna prim-ministru Merkel şi preşedintele Sarkozy – s-au angajat cu adevărat în aceste probleme. După părerea mea, acest lucru a determinat rezultatele limitate din ultimul Consiliul, printre altele din cauza crizei datoriei. În trecut, Preşedinţia belgiană şi-a asumat conducerea politică şi sper ca următorul guvern să-şi asume cu adevărat acea conducere a Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Chris Davies (ALDE). – Dle Preşedinte, redactăm legi împreună, însă mult prea adesea nu ştim cum sunt aplicate legile respective de statele membre. Aţi preluat iniţiativa pentru a afirma categoric că Parlamentul sprijină Comisia în dorinţa de a include tabelele de corespondenţă în întreaga legislaţie viitoare.

Preşedinţia belgiană s-a implicat şi ea, înaintând Consiliului un document în care promovează utilizarea tabelelor de corespondenţă, subliniind faptul că acestea contribuie la sporirea clarităţii şi a transparenţei, precum şi la o aplicare mai rapidă şi mai eficientă a legislaţiei Uniunii Europene. Consider că a început o perioadă de reflecţie asupra acestui aspect.

Dle prim-ministru, ne-aţi putea spune în observaţiile dvs. finale ce fel de răspuns aţi primit la acel document şi dacă guvernul belgian, în calitate de parte a troicii şi în cadrul Consiliului va continua să facă presiuni pentru includerea tabelelor de corespondenţă.

 
  
MPphoto
 

  Bart Staes (Verts/ALE).(NL) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, am la dispoziţie un minut pentru a saluta Preşedinţia belgiană. Echilibrul poate fi în general pozitiv, dar presupun că aş felicita pe toată lumea la fel. În opinia mea, dnii comisari Potočnik şi Hedegaard au avut, din fericire, o prezenţă puternică din punctul de vedere al conţinutului, atât la conferinţa importantă din Nagoya privind biodiversitatea, cât şi la conferinţa privind schimbările climatice din Cancun.

S-a spus, uneori cu titlu de glumă, că Preşedinţia belgiană a făcut treabă bună pentru că, având o groază de timp la dispoziţie, şi-a putut canaliza întreaga energie asupra preşedinţiei. De exemplu, domnul Verhofstadt a spus că a fost prima oară când Europa a avut un guvern cu normă întreagă. Sunt de acord cu această afirmaţie. Nu putem totuşi ignora faptul că în spatele echipelor respective au fost mulţi oameni, că au fost sprijinite de un serviciu diplomatic bine pregătit, bine informat, care şi-a utilizat talentul incredibil de negociere pentru a asigura succesul preşedinţiei.

Dle Leterme, mâine se va acorda premiul Golden Shoe în Belgia. Dacă ar fi să acord Golden Shoe Preşedinţiei belgiene, celui mai bun actor din Preşedinţia belgiană, atunci l-aş acorda fără îndoială personalului diplomatic belgian, oamenilor aşezaţi în spatele dvs., care au asigurat faptul că dvs., echipa dvs. şi guvernul regional au făcut o treabă cu adevărat excelentă.

 
  
MPphoto
 

  Paweł Robert Kowal (ECR).(PL) Dle Preşedinte, este de la sine înţeles că doresc să mă alătur felicitărilor şi complimentelor cu privire la ceea ce s-a întâmplat în timpul Preşedinţiei belgiene. Totuşi, ascultând această dezbatere, au fost menţionate două aspecte destul de importante. Să fie adevărat că în timpul Preşedinţiei belgiene, toată lumea în Europa a uitat de interesele naţionale şi s-a axat doar pe interesele determinate de instituţiile de la Bruxelles şi susţinute de guvernul belgian? Deloc. Am fost martorii evenimentelor din Europa din ultimele şase luni şi este evident că simplul fapt că o preşedinţie nu face referire la interesele naţionale nu înseamnă că ele nu există.

Şi un al doilea lucru, care este poate cel mai important şi pus cel mai mult în discuţie în această dezbatere: nu ar fi indicat să opunem ceea ce numim obiective europene obiectivelor pe care le numim naţionale. La urma urmei, obiectivele naţionale despre care vorbim sunt idei care vin din anumite ţări. Aceasta este o contribuţie specifică fără de care Europa ar fi într-o situaţie mult mai gravă. Nu putem impune un standard în care aceste obiective, formulate în anumite state membre, dar pentru Europa, nu sunt tratate ca un atu, ci ca o problemă.

 
  
MPphoto
 

  Rui Tavares (GUE/NGL). – Dle Preşedinte, m-aş bucura să am atenţia dlui prim-ministru. Sunt aici, în stânga dvs., dle prim-ministru. Trebuie să am o discuţie sinceră cu dvs. Am un text în limba portugheză, dar voi improviza în limba engleză pentru că este limba pe care aţi utilizat-o, din punctul meu de vedere, în cea mai importantă parte a discursului dvs., atunci când aţi spus: „priviţi refugiaţii. Priviţi refugiaţii dacă aveţi impresia că războiul şi pacea nu sunt importante pentru Europa”. Vă adresaţi noilor generaţii.

Trebuie să recunosc că inima mi-a tresărit atunci când aţi spus acest lucru, deoarece sunt raportorul Parlamentului European pentru refugiaţi. În timpul preşedinţiei dvs., aţi fi putut face mai multe decât să vă uitaţi la refugiaţi. Aţi fi putut face ceva pentru a ajuta. Nu era greu. Consiliul ar fi putut finaliza procedura de codecizie pe care Parlamentul a început-o cu privire la reinstalarea refugiaţilor. Prin rolul care ne-a revenit nouă în cadrul codeciziei, am mărit suma alocată statelor membre pentru a reinstala refugiaţii; am stabilit categorii de priorităţi pentru persoanele violate, torturate şi pentru cele bolnave şi care aşteaptă în tabere să fie reinstalate. Consiliul nu a finalizat codecizia. Se pare că acest lucru a fost cauzat de articolul 290 şi actele delegate – prevăzute în Tratatul de la Lisabona.

Dvs. spuneţi: „priviţi refugiaţii”. Dar vă provoc să faceţi ce am făcut noi, mergeţi în tabăra al-Hol din Siria. Apoi spuneţi-le refugiaţilor să se uite la articolul 290, să se uite la actele delegate. Vor spune: „despre ce vorbiţi? Copiii mei nu se duc la şcoală; nu am paşaport; suntem blocaţi într-o tabără de refugiaţi; de ce vorbiţi despre o problemă instituţională minoră când aţi fi putut face ceva pentru a ne ajuta?” Acest lucru va păta imaginea Preşedinţiei belgiene. Îmi pare rău să spun acest lucru, o spun cu tristeţe.

 
  
MPphoto
 

  Corien Wortmann-Kool (PPE).(NL) Dle Preşedinte, aş dori să mă alătur laudelor aduse de colegii mei Preşedinţiei belgiene şi dvs., dle prim-ministru, deoarece, într-o perioadă în care modul în care a fost format cabinetul ţării dvs. cauza o îngrijorare profundă în rândul multor întreprinderi, aţi reuşit cu adevărat să puneţi în centrul acţiunilor dvs. spiritul european pentru a face această preşedinţie pe deplin funcţională.

În opinia mea, vă subapreciaţi atunci când vă definiţi drept „mediator”, deoarece aţi fost forţa motrice şi aţi reuşit să depăşiţi într-un mod creativ şi angajat toate disensiunile, inclusiv cele pe care le-aţi avut cu acest Parlament. Datorită dvs. avem acum o supraveghere europeană solidă, o directivă ce reglementează fondurile de investiţii alternative şi Eurovinieta, o altă monedă de negociere care s-a finalizat cu o concluzie clară a Consiliului.

Totuşi, din spiritul european care a prins viaţă aici, în Parlament, prin discursul dvs. reiese că gândiţi şi în perspectivă. Aş dori să subliniez un aspect din discursul dvs. Spuneţi pe bună dreptate că guvernanţa economică nu ar trebui să se limiteze doar la a trata simptomele, fără a face nimic cu privire la riscul încă existent, deoarece, deşi un Pact de stabilitate şi creştere solid ar putea foarte bine să devină realitate, este doar unul dintre pilonii guvernanţei economice.

Ceea ce dorim pentru cetăţenii noştri este ca noi să putem depăşi împreună această criză economică, pentru a reuşi să creăm iarăşi locuri de muncă pentru cetăţenii şi tinerii noştri şi, pentru a face acest lucru, avem nevoie de o supraveghere macroeconomică europeană solidă şi o Strategie europeană 2020 foarte puternică. Va fi oare semestrul european soluţia? Se vor angaja oare statele membre să concretizeze o guvernanţă economică şi în acest domeniu? Pentru ca toate acestea să devină o realitate, Parlamentul ar trebui să profite pe deplin de rolul său colegislativ în pachetul de guvernanţă, în pachetul legislativ.

 
  
MPphoto
 

  Marc Tarabella (S&D). (FR) Dle Preşedinte, dle Leterme, în iulie anul trecut, când aţi prezentat programul Preşedinţiei belgiene, urându-vă bun-venit v-am spus în glumă că poate veţi fi aici şi în ianuarie pentru a ne prezenta rezultatul. Trebuie să spun că sperasem să mă înşel şi, fără a dori să vă jignesc, dle prim-ministru, ca toţi belgienii, aş fi dorit să-l am în faţa mea astăzi pe şeful de guvern ales legal la votarea din data de 13 iunie. Totuşi, a trebuit să asumaţi această preşedinţie şi vă felicit pe dvs. şi pe toţi miniştrii actualului guvern.

Acum, să lăsăm la o parte situaţia politică internă pentru a ne concentra asupra rezultatului Preşedinţiei belgiene.

Şi eu aş dori să citez un american celebru, care nu e filosof, ci jucător de tenis. Arthur Ashe a spus că „Un element important al succesului este încrederea de sine. Un element important al încrederii de sine este pregătirea”. Şi trebuie să recunoaştem, fără îndoială, că Preşedinţia belgiană s-a inspirat din acest lucru.

În ceea ce priveşte problemele cu care mă ocup aici, am observat un progres semnificativ: o cooperare mai strânsă în materie de divorţ, ordinul european de protecţie pentru victimele violenţei, viitoarea cooperare consolidată şi acordul referitor la Directiva privind întârzierea efectuării plăţilor, precum şi la etichetarea produselor alimentare sunt succese cu care Preşedinţia belgiană se poate mândri.

Acelaşi lucru este adevărat în cazul politicii agricole comune (PAC) după anul 2013. Deşi nu există încă un acord, principiul unei PAC solide alcătuite din doi piloni şi principiul simplificării au fost deja acceptate. În viitor, însă, agricultura are nevoie mai ales de un regulament care reuşeşte să conţină volatilitatea pieţelor în anumite limite. Totuşi, tot nu există încă un acord în acest sens şi am preocupări majore legate de viitoarele preşedinţii, şi anume Ungaria şi Polonia, deoarece regulamentul nu pare a fi una dintre priorităţile acestora.

În afara unei pregătiri temeinice, implicarea deplină a miniştrilor, eficienţa diplomaţilor şi a ofiţerilor belgieni, secretul Preşedinţiei belgiene, pe care l-aţi subliniat, a fost să nu impună o agendă proprie, ci să se angajeze la rezolvarea problemelor prioritare curente, la nivel european, depunând toate eforturile menite să conducă la o evoluţie a acestora, datorită pragmatismului şi culturii compromisului care ne caracterizează.

Sper ca preşedinţiile viitoare să înveţe din acest exemplu.

 
  
MPphoto
 

  Anne E. Jensen (ALDE).(DA) Dle Preşedinte, şi eu aş dori să mulţumesc Preşedinţiei belgiene pentru contribuţia sa, în special în cele două domenii pe care le cunosc cel mai bine: bugetul şi transporturile. Faptul că negocierile privind bugetul au intrat în colaps în prima rundă nu s-a datorat preşedinţiei şi, bineînţeles, în cele din urmă am găsit o soluţie cu privire la bugetul anului 2011. Aşadar, să sperăm că şi problema flexibilităţii şi a finanţării proiectului de energie de fuziune ITER se va clarifica în curând.

În domeniul transporturilor, Preşedinţia belgiană a găsit o soluţie la problema dificilă a Eurovinietei. Aş dori să mulţumesc Preşedinţiei belgiene în special pentru că sprijină ceva la care lucrez de mulţi ani, şi anume crearea unei reţele de zone sigure de odihnă în Europa pentru ca şoferii de camion care literalmente ţin Europa unită şi creează piaţa internă, să aibă condiţii bune şi sigure în care să lucreze. Aş dori ca guvernele tuturor celorlalte ţări să fie inspirate de viziunea pozitivă a guvernului belgian cu privire la acest aspect pentru a putea în sfârşit pune ceva în practică.

 
  
MPphoto
 

  Mirosław Piotrowski (ECR). (PL) Dle Preşedinte, Belgia, care este una dintre cele şase state fondatoare ale Uniunii Europene, şi-a încheiat recent preşedinţia de şase luni. În ciuda dificultăţilor politice interne legate de imposibilitatea de a forma un guvern, belgienii sunt lăudaţi oficial pentru eficienţa şi succesul lor în atingerea aproape a tuturor priorităţilor pe care şi le stabiliseră în prealabil. Din acest motiv, aş dori să mă alătur celor care îi felicită, deoarece într-o perioadă de timp atât de scurtă şi ca parte a priorităţilor stabilite, s-au confruntat cu criza economică din Europa, au protejat mediul înconjurător al Europei, au construit o Uniune Europeană deschisă şi sigură, au construit un model social coerent în Uniunea Europeană şi au oferit fundamentele necesare pentru o politică externă comună a Uniunii Europene. Este rar în istorie ca, într-un interval atât de scurt, o ţară atât de mică să facă atât de multe în beneficiul Europei.

 
  
MPphoto
 

  Mathieu Grosch (PPE).(DE) Dle Preşedinte, dle prim-ministru Leterme, acum şase luni, deputaţii din Parlament îşi puneau numeroase întrebări legate de Preşedinţia belgiană, şi mulţi dintre ei mai aveau încă îndoieli chiar şi după citirea programului.

Cu atât mai mare ne este, aşadar, satisfacţia astăzi, când vă mulţumim dvs. şi reprezentanţei permanente pentru munca şi pregătirea dvs. excelente. Este evident că succesul dvs. nu a fost unul uşor. Problemele politice interne din Belgia au fost deja menţionate şi domnul Verhofstadt a trebuit de asemenea să observe că nu există neapărat eficienţă la nivel naţional în Belgia sau la nivel european. Poate că aceasta este şi cheia succesului de mâine, – cu alte cuvinte, ca politicienii care sunt competenţi aici să trebuiască să obţină recunoaşterea necesară şi în Belgia.

Succesul dvs. nu a fost uşor, deoarece nici condiţiile externe nu erau cele mai bune. Şi, nu în ultimul rând – şi pot spune acest lucru vorbind în numele Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat) în ceea ce priveşte transportul – pentru că nu aţi ales deloc cele mai uşoare probleme de rezolvat. S-a menţionat, şi pentru noi a fost mai mult decât satisfăcător, că problema Eurovinietei, printre altele, s-a rezolvat. Aici nu este vorba doar de o chestiune de principiu. După părerea mea, este vorba despre noi surse de finanţare şi despre o mobilitate sigură, curată şi eficientă la nivel european. Trebuie să vedem dacă mâine vom fi capabili să ajustăm mai viguros acest domeniu – mobilitatea– la nivel european.

Locuind într-o zonă de frontieră, evident că sunt încântat şi de implementarea prevederilor privind siguranţa rutieră. Pentru noi, şi în fiecare regiune de frontieră, este inacceptabil ca numărul de înmatriculare să fie singurul factor care determină dacă o infracţiune gravă este sancţionată sau nu. V-aţi asumat această problemă delicată şi aţi făcut primul pas.

Drepturile pasagerilor din transportul cu autobuzul reprezintă un pas important, care întregeşte lista drepturilor acordate de Europa cetăţenilor săi pentru toate formele de transport. În timpul crizei cauzate de erupţia vulcanului, am observat cât de importantă este existenţa unui astfel de cadru european atât pentru afaceri, cât şi pentru pasageri. Sper că vom putea continua în acest mod.

În final, vă doresc dvs. şi Belgiei un singur lucru, şi anume, ca performanţa de care aţi dat dovadă la nivel european să se manifeste şi la nivel federal în Belgia, conform gândirii solide că cei care, precum dvs., au pretenţii, trebuie să vină şi cu soluţii.

 
  
MPphoto
 

  Alejandro Cercas (S&D).(ES) Dle Preşedinte, dle Leterme, în numele membrilor Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European responsabili în domeniul ocupării forţei de muncă şi al afacerilor sociale, aş dori să mă alătur colegilor care felicită Preşedinţia belgiană pentru activitatea sa din ultimele şase luni.

Cum este posibil să mă alătur celor care vă felicită, în ciuda faptului că v-aţi referit foarte puţin la dimensiunea socială şi că Preşedinţia belgiana nu a înclinat prea mult balanţa în favoarea dimensiunii sociale?

Foarte simplu, dle Leterme, pentru că am avut privilegiul să lucrez cu miniştrii dvs., cu doamna Onkelinx şi doamna Milquet, şi sunt conştient de eforturile făcute de acestea şi de echipele lor pentru a înregistra progrese în agenda socială în circumstanţe atât de dificile şi în cadrul unui Consiliu care nu este deloc sensibil la Europa socială, cum este cel pe care îl avem din nefericire în prezent. În ciuda acestui fapt, au lucrat curajos, responsabil şi cu un spirit extrem de pro-european, pentru a se asigura că Parlamentul este auzit şi că europenii sunt auziţi în acest moment extrem de grav, în care este în joc viitorul Europei.

Mă alătur, prin urmare, celor care vă felicită, dle Leterme, şi sper ca, în viitor, să se adeverească ceea ce aţi spus referitor la provocări: că Europa îşi va găsi sufletul. Acel suflet trebuie să fie un suflet politic şi social, nu doar unul economic.

Aş dori să menţionez câteva aspecte care nu au fost soluţionate în timpul preşedinţiei dvs., care însă sper că vor fi abordate în acelaşi spirit pro-european şi umanist, pe care contez că îl veţi transmite Preşedinţiei maghiare, deoarece sunt multe în joc pentru viitorul Europei. Mă refer la problemele legate de politica europeană privind imigraţia, permisul unic, cele două directive privind lucrătorii temporari şi transferurile în cadrul întreprinderilor.

Stimate Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, vă rog să le spuneţi colegilor dvs. să adopte o abordare pe termen lung. Nu poate exista un tratament inegal în cazul lucrătorilor care vin în Europa. Trebuie să existe egalitate de tratament, altfel vom deschide un vid care va avea consecinţe incalculabile pentru viitorul Uniunii. Este inacceptabil ca lucrătorii respectivi să ajungă în Europa în condiţii inegale în raport cu cei care lucrează deja aici, pentru că astfel vom distruge Europa.

Sper ca în următoarele şase luni Preşedinţia maghiară să vă asculte, sper că vă veţi putea redobândi libertatea de exprimare în Consiliu, Consiliu care sper că se va axa pe sufletul Europei, care poate fi doar un suflet umanist şi un suflet de progres.

 
  
MPphoto
 

  Raffaele Baldassarre (PPE).(IT) Dle Preşedinte, dle Leterme, doamnelor şi domnilor, trebuie să spun că sunt încântat de faptul că am avut o preşedinţie care s-a dovedit capabilă să gestioneze agenda europeană într-un mod pragmatic şi eficient, în ciuda unei perioade dificile.

De la adoptarea în primă lectură a modificării directivei privind combaterea întârzierii efectuării plăţilor în administraţia publică, fundamentală pentru viitorul sistemului de întreprinderi, şi până la adoptarea pachetului de supraveghere financiară, Preşedinţia belgiană s-a dovedit a fi atât practică, cât şi dinamică.

Aş putea aduce şi alte exemple, dar prefer să trag concluzii despre ce poate fi învăţat de la o preşedinţie care şi-a finalizat mandatul în mod pozitiv. În primul rând, trebuie să existe un program de lucru realist; în al doilea rând, trebuie să existe capacitatea de a negocia dinamic şi de a ajunge la compromisuri; şi, în cele din urmă, trebuie să existe o implicare deplină a instituţiilor europene, începând cu Parlamentul, precum şi o abordare a problemelor de interes, care să nu fie dominată de constrângeri şi interese naţionale.

Sper ca această preşedinţie să servească drept exemplu pentru cele care îi urmează. Deocamdată totuşi o felicit cât mai sincer.

 
  
MPphoto
 

  Pervenche Berès (S&D). (FR) Dle Preşedinte, dle prim-ministru, am lucrat foarte bine cu miniştrii dvs., Joëlle Milquet şi Laurette Onkelinx, pentru ca vocea Parlamentului European să poată fi auzită atunci când orientările privind ocuparea forţei de muncă au fost adoptate de Consiliu, unde poziţiile noastre au fost luate în considerare dar şi în ceea ce priveşte serviciile publice, rolul jucat de aceste servicii în inima modelului social european fiind reafirmat în timpul preşedinţiei dvs. Sper ca impulsul dat dialogului interinstituţional să poată continua atât în activitatea Comisiei, cât şi în activitatea noii preşedinţii.

Mai există un alt aspect la care am lucrat mult împreună, şi anume cum să ne asigurăm că guvernanţa economică menţionată de dvs. poate sta pe picioarele proprii, deoarece dacă tratează aspectul ocupării forţei de muncă drept echilibru, ne conduce spre dezastru. Şi mă îngrijorează să văd modul în care gestionează Comisia această chestiune în pachetul privind semestrul european, propunând statelor membre să reducă salariile vrând-nevrând sau să crească, practic orbeşte, vârsta de pensionare şi să reducă nivelul pensiilor. Nu acesta este spiritul în care guvernanţa economică poate asigura succesul problemei europene, succes pe care îl aşteaptă salariaţii şi cetăţenii noştri.

 
  
MPphoto
 

  Morten Messerschmidt (EFD).(DA) Dle Preşedinte, aş dori să spun că Preşedinţia belgiană a fost un exemplu minunat şi incomparabil al modului în care funcţionează Uniunea Europeană. În ciuda faptului că ţara nu a avut un guvern, preşedinţia primeşte totuşi felicitări din toate părţile care alcătuiesc acest Parlament. Este poate descrierea modului în care funcţionează cel mai bine Uniunea Europeană cu adevărat – fără reprezentanţi aleşi şi, de fapt, complet fără oameni. În orice caz, cea mai mare decepţie, cea mai mare trădare a cetăţenilor europeni de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a devenit realitate în timpul Preşedinţiei belgiene, şi anume introducerea mecanismului de criză, devenit acum permanent.

Atunci când a trebuit să convingem cetăţenii europeni să-şi dea girul pentru Tratatul de la Lisabona, care a condus la un transfer de putere fără precedent către străinii de la Bruxelles, ni s-a promis că cel puţin un lucru nu avea să se întâmple: nu aveam să fim niciodată responsabili pentru datoriile celorlalţi. În timpul Preşedinţiei belgiene această promisiune a fost încălcată. Există acum un document care, începând din anul 2013, stabileşte că devenim pentru totdeauna responsabili pentru datoriile celorlalţi. Din păcate, aceasta este moştenirea Preşedinţiei belgiene.

 
  
MPphoto
 

  Ivo Belet (PPE).(NL) Dle Preşedinte, dle Leterme, dnă Győri, atât dvs., cât şi serviciul dvs. diplomatic au demonstrat că putem avea succes, chiar în condiţii economice foarte dificile şi că putem aborda condiţiile respective într-un mod care face Europa mai puternică. Acest lucru este foarte important. Bineînţeles, sunt necesare compromisuri în acest sens, compromisuri dificile. Vom face astfel mereu obiectul criticilor, dar consider că, în această situaţie, regula de aur care spune că „mai binele este duşmanul binelui” este mai adevărată ca niciodată. Acest tip de compromis se justifică întotdeauna, dacă îţi permite să progresezi şi dacă este în avantajul prosperităţii şi bunăstării cetăţenilor noştri.

Dle Leterme, pentru că nu dispun decât de un minut, voi comenta doar pe scurt viitoarea Preşedinţie belgiană, care probabil va deţine mandatul undeva în jurul anului 2025. Veţi avea probabil 65 ani atunci şi eu voi fi cu un an mai în vârstă. Presupun că Europa va fi încă un jucător puternic pe scena lumii în acel moment dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie cu adevărat să menţinem impulsul ultimelor şase luni. În orice caz, vă doresc mult succes, atât aici, cât şi în Bruxelles.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). (FR) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, stimaţi colegi belgieni, felicitări! Îmi scot pălăria în faţa dvs.! Ca ungur, voi fi foarte fericit dacă Preşedinţia maghiară va avea acelaşi succes.

(HU) Acum aş dori să continui în maghiară. În timpul Preşedinţiei belgiene, adâncirea crizei din zona euro a fost împiedicată cu succes. Pachetul de salvare pentru Irlanda a fost mobilizat în timp record. A fost pregătit un nou sistem de coordonare a politicii economice şi adoptarea a şase acte legislative privind guvernanţa economică se va înfăptui sub Preşedinţia maghiară. A fost stabilită supravegherea financiară şi a fost iniţiat Serviciul European de Acţiune Externă, la fel ca şi iniţiativa cetăţenilor. Nu pot decât să-mi exprim admiraţia deplină cu privire la progresul transpunerii practice a Tratatului de la Lisabona, deşi există nenumărate aspecte deschise pe care trebuie să le soluţionăm.

(FR) Încă o dată, felicitări colegilor mei belgieni. Sper că vom înregistra acelaşi succes în timpul Preşedinţiei maghiare.

 
  
MPphoto
 

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Deşi au existat temeri legate de faptul că evoluţiile din planul politicii interne belgiene ar putea afecta prestaţia preşedinţiei rotative, mă bucur că Belgia a infirmat prognozele, gestionând de o manieră pragmatică şi eficientă dosarele europene. Astfel, o serie de problematici europene prin excelenţă au reprezentat dosarele fanion ale Preşedinţiei belgiene: lansarea Serviciului European de Acţiune Externă, creşterea economică şi consolidarea fiscală, adoptarea regulamentului privind iniţiativa cetăţenească europeană, lansarea punerii în aplicare a strategiei Europa 2020.

În ceea ce priveşte interesele României, abordarea Preşedinţiei belgiene a fost una corectă şi echilibrată. În două dosare de sensibilitate pentru România, Preşedinţia belgiană a ales opţiunile care au corespuns cel mai bine poziţiei argumentate a părţii române: discutarea problemei romilor din perspectiva incluziunii sociale şi gestionarea procedurală a trimiterii în parlamentul European a proiectului deciziei de aderare a României şi Bulgariei la Schengen.

 
  
MPphoto
 

  Monika Flašíková Beňová (S&D). (SK) Dle Preşedinte, aş dori să încep subliniind faptul că Belgia a preluat preşedinţia prin rotaţie într-o situaţie dificilă nu doar pe scena politică internă, ci şi, bineînţeles, la scară globală.

Prin urmare, nu pot atribui Belgiei toate eşecurile Uniunii. Dimpotrivă, aş dori să spun că Belgia a făcut un lucru excelent gestionând trialogul între Comisie, Consiliu şi Parlament.

Cu Belgia la cârmă, s-au înregistrat progrese în importantul domeniu al supravegherii şi reglementării sectorului bancar – cel puţin parţial. În luna octombrie, s-au încheiat negocierile privind reglementarea fondurilor speculative, a firmelor pe acţiuni şi a agenţiilor de rating.

M-aş putea gândi şi la alte câteva măsuri şi mai ambiţioase din acest domeniu, dar consider că Belgia a reuşit să coordoneze cel puţin lucrurile posibile şi să înregistreze cel puţin unele progrese.

Domeniul relaţiilor internaţionale a fost de asemenea extrem de important. Uniunea şi-a construit serviciul diplomatic şi Belgia şi-a demonstrat încă o dată calităţile de mediator înzestrat.

Aş dori să închei felicitând Belgia şi exprimându-mi atât mulţumirile pentru preşedinţie, cât şi speranţa că Ungaria va urma exemplul preşedinţiei dvs.

 
  
MPphoto
 

  Mairead McGuinness (PPE). – Dle Preşedinte, pot menţiona o problemă mai amplă? De Crăciun, John Bruton, fost lider al Irlandei şi preşedinte al Consiliului o dată, a spus că funcţionarea cu jumătate de normă a Consiliului European nu este deloc adecvată scopului acestuia, având în vedere amploarea crizei cu care se confruntă Europa. A sugerat ca aceste probleme majore să discutate într-un interval ceva mai îndelungat decât durata unui zbor la Bruxelles.

Spune că ne confruntăm cu o criză financiară – o criză a statului social într-o societate care îmbătrâneşte, o criză globalizării statelor naţionale şi posibil chiar o criză a eficienţei democraţiei europene. Spune că liderii trebuie să stea la masa negocierilor până când au ajuns la o înţelegere reciprocă deplină a tot ceea ce trebuie făcut: întreaga activitate, nu doar frânturi din aceasta. Doar o astfel de acţiune amplă le va da pieţelor o încredere durabilă. Poate că are dreptate şi ar trebui să discutăm acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Oreste Rossi (EFD).(IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, discursul dvs., dle Leterme, a conţinut câteva citate importante. Este păcat că, de fapt, veţi rămâne în memoria oamenilor în principal ca prim-ministru al unei ţări care, la 219 zile de la alegeri, nu era în stare să formeze un guvern.

Ştiţi, aveam o părere proastă despre dvs., care însă s-a schimbat fără îndoială în timp, deoarece în ziua instalării dvs. v-am întrebat, în calitatea dvs. specifică de preşedinte în exerciţiu, ce măsuri vor fi adoptate ca răspuns la acţiunile comise împotriva bisericii catolice în ţara dvs., ca răspuns la percheziţiile care au fost declarate nule şi neavenite, pe care eu le-am considerat foarte grave şi care au fost ulterior condamnate chiar de sistemul judiciar.

Nu mi-aţi răspuns. Nu mi-a plăcut acest lucru, deoarece consider că un preşedinte trebuie să reprezinte pe fiecare în parte. Un preşedinte ar trebui să răspundă la orice întrebare care i se adresează şi ar trebui să adopte o decizie curajoasă: să spună „sunt pentru” sau „sunt împotrivă” şi să explice de ce. Nu aţi făcut acest lucru.

Astăzi, pot spune că dvs. şi preşedinţia dvs. aţi făcut o treabă bună. Poate că dacă aţi fi fost mai apropiat de „nivelul” nostru încă de la început, am fi avut o relaţie mai bună.

 
  
MPphoto
 

  Franz Obermayr (NI).(DE) Dle Preşedinte, fără îndoială, Belgia a preluat preşedinţia într-o fază de tranziţie foarte dificilă, deoarece, pe de o parte, criza economică nu a fost încă depăşită, şi, pe de altă parte, Tratatul de la Lisabona nu a fost, bineînţeles, implementat pe deplin, iar adecvarea sa limitată la scopul prevăzut a devenit, de asemenea, evidentă.

În întreaga dezbatere despre pachetul de măsuri de salvare pentru moneda euro există, totuşi, un aspect semnificativ care nu trebuie uitat, legat de faptul că atât pachetul de măsuri de salvare pentru ţările din zona euro, cât şi împrumuturile pentru Grecia încalcă Tratatul de la Lisabona. Ambele măsuri sunt prin urmare lipsite de temeiul juridic necesară. De aici reiese un caz clar în care Uniunea Europeană şi-a depăşit competenţa, astfel că, în cele din urmă, o procedură adecvată de modificare a Tratatului devine indispensabilă.

După alţi candidaţi la pachetul de salvare – cum sunt Irlanda şi Portugalia – şi Spania este un copil problemă al zonei euro. De cealaltă parte, contribuabilii neţi cum sunt Germania şi Austria devin, până la urmă, vacile de muls ale Uniunii Europene. În mod evident, nu putem continua astfel. Belgia nu a fost cu adevărat capabilă să gestioneze aceste două provocări – recunoscute drept dificile – şi anume depăşirea crizei economice şi implementarea Tratatului de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 

  Andrzej Grzyb (PPE).(PL) Dle Preşedinte, au fost exprimate multe opinii favorabile cu privire la Preşedinţia belgiană, în special cu privire la eficienţa acesteia la negocieri şi la calmul său într-o perioadă dificilă de criză, la summitul G20, conferinţa de la Cancun şi dezbaterea privind bugetul. Revenirea pieţelor financiare la stabilitate şi stabilitatea economică au fost problemele dominante, dar trebuie spus că egoismul naţional s-a dezlănţuit în special cu privire la buget. Eficienţa belgienilor la negocieri trebuie felicitată, dar aceasta a fost, la urma urmei, cea de-a douăsprezecea preşedinţie a Belgiei. Prim-ministrul Leterme a spus că programul preşedinţiei a fost programul Consiliului şi al Comisiei, fără a exista ambiţia de a i se da vreun fel de prioritate naţională. Trebuie, totuşi, să permitem preşedinţiilor viitoare să-şi decidă propriile priorităţi. Mi se pare că aceasta este esenţa şi spiritul integrării de care vorbea Prim-ministrul Leterme. Ceea ce mă îngrijorează este criza care a marcat adoptarea bugetului pentru 2011 şi în special fundalul acestei probleme şi previziunile conform cărora în viitor noua perspectivă financiară nu va fi negociată uşor.

 
  
MPphoto
 

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE).(ES) Dle Preşedinte, există cel puţin un domeniu important pentru Europa şi regiunea căreia îi aparţin – Euskadi, Ţara Bascilor – în care nu aţi făcut absolut nimic.

Tratatul de la Lisabona acordă Parlamentului competenţe cu privire la pescuit. Consiliul a blocat mai multe planuri pentru pescuitul de anşoa. La începutul preşedinţiei dvs., mi-am exprimat personal disponibilitatea de continua negocierile pentru a pune din nou în mişcare planuri importante, însă dvs. nu aţi făcut niciun efort în acest sens. Prin urmare nu vă pot felicita, deoarece practic Consiliul nu recunoaşte competenţele pe care Tratatul de la Lisabona le conferă Parlamentului.

Consider că aţi irosit o oportunitate de a soluţiona o problemă care a tot trenat de la Preşedinţia spaniolă. Nu aţi făcut nicio mişcare; sper, prin urmare, că viitoarea preşedinţie va fi capabilă să facă acest lucru.

Şi v-aş fi mulţumit şi dacă aţi fi acordat puţină atenţie discursului meu.

 
  
MPphoto
 

  Edite Estrela (S&D).(PT) Dle Preşedinte, şi eu aş dori să felicit guvernul belgian pentru succesul preşedinţiei sale, în ciuda condiţiilor dificile în care a avut loc, şi care au fost menţionate aici. În plus, în ceea ce priveşte un domeniu pe care l-am urmărit îndeaproape, aş dori să o felicit pe dna Milquet şi să-i mulţumesc pentru angajamentul şi hotărârea de care a dat dovadă în pregătirea raportului referitor la Directiva privind concediul de maternitate, în ciuda lipsei aprobării Consiliului în acest sens. Sperăm că Preşedinţia maghiară va da importanţa cuvenită acestei probleme. Dl Leterme ne-a reamintit visul care a ghidat fondatorii proiectului european, care nu se limitează la piaţa unică, iar domnul Barroso a subliniat importanţa spiritului european. Consider că sunt aspecte importante în contextul actual, în care avem nevoie de mai multă unitate şi solidaritate pentru a ne confrunta cu provocările care ne aşteaptă.

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE).(PL) Dle Preşedinte, Preşedinţia belgiană, sau mai exact ultimele două preşedinţii, s-au derulat într-o perioadă în care se implementa Tratatul de la Lisabona şi se modela o nouă ordine în cadrul Uniunii Europene. Ambele preşedinţii şi-au limitat abordarea naţională pentru a adânci cooperarea şi coordonarea în Uniunea Europeană. Această cale bună serveşte mai curând la consolidarea unei abordări comunitare, decât a uneia guvernamentale. Pe de altă parte, ar trebui să fim atenţi atunci când limităm rolul preşedinţiilor naţionale în crearea priorităţilor lor. Avem nevoie de un anumit echilibru. O realizare clară a Preşedinţiei belgiene este consolidarea guvernanţei economice. Agenţiile care supraveghează instituţiile financiare şi-au început activitatea. S-au realizat multe pentru ca disciplina bugetară să fie mai riguros respectată. Activităţile menite să încurajeze o reformă structurală au devenit principalul instrument de dezvoltare. În plus, impasul privind aprobarea bugetului Uniunii Europene pentru 2011 a fost în sfârşit depăşit. Am dori pur şi simplu să vă mulţumim.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). – Dle Preşedinte, trebuie să spun că este foarte încurajator să aud cum atât de mulţi deputaţi din întreg Parlamentul laudă pe bună dreptate Preşedinţia belgiană. M-am temut să nu fie cumva invers. Consider că unul dintre motivele pentru care Preşedinţia belgiană este un succes este faptul că a luat în considerare realităţile Tratatului de la Lisabona. În prezent, trebuie să existe un transfer fără probleme de la o preşedinţie la alta. Este ca o cursă cu ştafetă: cu cât transferul este mai eficient – şi mai discret – cu atât este mai bun, probabil. Belgienii au făcut acest lucru excepţional de bine şi au dat un exemplu celorlalte ţări cu privire la modul în care trebuie procedat în viitor.

Aş dori să le mulţumesc în special pentru activitatea cu privire la buget şi autorităţile bancare şi alte autorităţi înfiinţate. Dacă au succesul pe care sperăm să îl aibă, Preşedinţia belgiană se va bucura de un prestigiu şi mai mare în anii următori, atunci când vom privi înapoi la aceste decizii foarte importante.

 
  
MPphoto
 

  Frédéric Daerden (S&D). (FR) Dle Preşedinte, mă alătur mesajelor practic unanime exprimate în această dimineaţă. Dle prim-ministru, Preşedinţia belgiană a fost o preşedinţie bună, deoarece a gestionat proiectul european într-un context naţional dificil, care totuşi nu a împiedicat-o să abordeze provocările cu care se confruntă Europa. Mă gândesc la adoptarea bugetului pentru anul 2011, care încă ne lasă un gust amar în anumite privinţe. Aţi evitat totuşi o confruntare instituţională care ar fi putut avea efecte negative.

În ceea ce priveşte dimensiunea socială, Preşedinţia belgiană s-a confruntat încă de la început cu prudenţa excesivă a anumitor persoane din cadrul Consiliului. Mă gândesc în special la ideea unei directive cadru privind venitul minim. În ciuda acestui context, Belgiei îi revine meritul unui progres real datorită spiritului de luptători al miniştrilor dvs. şi al miniştrilor noştri: raportul Consiliului EPSCO înainte de fiecare Consiliu European, menit să acţioneze ca o contrapondere necesară la Consiliul ECOFIN; concluziile privind serviciile sociale de interes general; pensiile, în special conferinţa privind pensiile de la Liège, care a subliniat necesitatea de a trata în comun problema adecvării şi durabilităţii pensiilor, pe care mă simt dator să o subliniez şi declaraţia EPSCO privind Anul european pentru combaterea sărăciei.

Felicitări încă o dată. Să sperăm că acest progres va continua cu preşedinţiile următoare.

 
  
MPphoto
 

  Gay Mitchell (PPE). – Dle Preşedinte, cu privire la respectarea Regulamentului de procedură, aş dori să vă solicit să realizaţi un sondaj să vedem cine este admis să ia cuvântul în cadrul procedurii „Catch-the-Eye” şi cine nu. Am impresia că distribuţia nu este echitabilă de la o perioadă de sesiune la alta. Aş dori să faceţi acest lucru deoarece unii dintre noi, care au şi alte atribuţii, nu pot sta în permanenţă aici în plen, în timp ce alte persoane pot face acest lucru.

Cred că trebuie ca deputaţii să aibă şanse egale de a interveni în dezbatere. Vă cer scuze pentru întârzierile provocate, dar aş dori să vă rog să realizaţi sondajul respectiv.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dle Mitchell, nu vreau să spun decât că am o listă şi o puteţi consulta. Aproape 20 persoane de pe listă au posibilitatea de a vorbi. Dacă doriţi, puteţi veni la mine în birou, vă pot arăta lista şi o putem explica.

 
  
MPphoto
 

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. – Dle Preşedinte, s-au exprimat multe elogii şi evaluări pozitive în Parlament în dimineaţa aceasta. În numele Comisiei, aş dori să spun că sunt meritate pe deplin. Cu acest spirit european, Preşedinţia belgiană a demonstrat în mod clar o eficienţă impresionantă şi o abordare extrem de cooperantă. Atunci când Preşedinţia belgiană aborda un aspect, ştiam cu toţii că avea să urmărească obiectivul european – şi doar obiectivul european – şi că avea să o facă în spirit de cooperare loială între instituţii. Buna cooperare a Preşedinţiei belgiene cu Parlamentul european şi legăturile sale foarte strânse cu Comisia au avut drept rezultat o listă categoric impresionantă de realizări.

Astăzi, putem spune că Tratatul de la Lisabona este pe deplin funcţional. Am reuşit să le oferim cetăţenilor noştri o nouă voce prin intermediul Iniţiativei cetăţenilor europeni şi am reuşit să ajungem la un acord privind reguli mai transparente şi eficiente pentru comitologie. Am lucrat la ambele aspecte cu dl secretarul de stat Olivier Chastel şi trebuie să spun că întotdeauna am fost impresionat de spiritul său de cooperare şi înaltul nivel de profesionalism.

Era nevoie de o abordare calmă şi constructivă pentru încheierea dezbaterii privind bugetul pentru anul 2011 şi pentru începutul noii guvernanţe economice în Europa. Chiar şi la discuţii complexe, prelungite pe teme precum divorţul, supravegherea financiară şi chiar brevetele, Preşedinţia belgiană a reuşit să obţină un progres clar.

Este foarte clar acum că trebuie să menţinem spiritul pozitiv şi eficienţa Preşedinţiei belgiene. În mod clar, economia, recuperarea din criză şi consolidarea fiscală rămân priorităţile principale pentru noi toţi. Am primit veşti bune săptămâna trecută, legate de vânzarea reuşită a obligaţiunilor portugheze, spaniole şi italiene şi am observat reduceri ale diferenţialelor pentru Belgia şi alte ţări. Dar este de asemenea foarte clar că trebuie să continuăm presiunea în ceea ce priveşte reformele structurale şi că trebuie să muncim chiar şi mai mult. Dacă nu dorim să avem o recuperare fără locuri de muncă, trebuie să analizăm modul în care putem reforma normele care guvernează piaţa muncii şi care ne-ar permite să eliminăm obstacolele pentru a obţine o mai mare rată de ocupare a forţei de muncă în Europa. În acelaşi timp, trebuie să protejăm persoanele vulnerabile din societatea noastră şi să reducem sărăcia. Doar aşa ne putem dezvolta economia socială de piaţă în Europa.

Multe vor depinde de modul în care vom începe semestrul european şi de cât de ambiţioşi vom fi împreună în programele noastre de reformă naţională, în eforturile noastre de consolidare şi în implementarea strategiei UE 2020. Preşedinţia belgiană a contribuit enorm la lansarea acestui nou proces de guvernanţă economică şi noi trebuie să continuăm acum munca excelentă începută de aceasta.

Dle prim-ministru, dle secretar de stat, aş dori să vă mulţumesc foarte mult pentru munca excelentă depusă. Aş dori, de asemenea, să le mulţumesc foarte mult tuturor diplomaţilor dvs. pentru crearea unei atmosfere pozitive, în care viitoarea preşedinţie să poată continua activitatea începută de dvs. cu atât de mult succes cu şase luni în urmă.

 
  
MPphoto
 

  Yves Leterme, preşedinte în exerciţiu al Consiliului.(FR) Dle Preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, acestea sunt ultimele mele cuvinte în numele Preşedinţiei belgiene, prin urmare nu voi vorbi mult. Sunt încântat să văd atât de multe persoane aici, dar ştiu că prezenţa dvs. aici este justificată şi de alte aspecte prezente pe agenda dvs.

(NL) Doamnelor şi domnilor, la rândul meu doresc să le mulţumesc tuturor celor care au oferit un feedback foarte constructiv, care va fi de nepreţuit în activitatea noastră viitoare. În ceea ce priveşte evaluarea pozitivă a Parlamentului European faţă de preşedinţia noastră, permiteţi-mi înainte de toate să spun că încerc să respect principiul calmului în cazul unei reacţii negative şi cel al modestiei în cazul unei reacţii pozitive, chiar dacă se dovedeşte a fi exagerată.

În încheiere, aş dori să subliniez trei elemente. Înainte de toate – şi acest lucru depăşeşte în mod evident competenţa Preşedinţiei belgiene – consider că este cu adevărat important să instituim cele mai bune practici cu privire la implementarea Tratatului de la Lisabona. Fiecare stat naţional care asumă vreme de şase luni preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene ar trebui să menţină Europa ca prioritatea numărul unu pe agenda sa.

În al doilea rând, scopul gestionării preşedinţiei prin rotaţie nu este, poate, doar acela de a acţiona ca mediator, ci şi ca forţă motrice, după cum a spus cineva aici, pentru ca instituţiile noastre să-şi poată realiza activitatea. Ne-am luptat cu toţii mult pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona. Ar fi absurd, bineînţeles, dacă nu am reuşi să gestionăm preşedinţia prin rotaţie respectând spiritul şi litera Tratatului de la Lisabona. În plus, consider că acesta este singura abordare care va justifica preşedinţia prin rotaţie în viitor şi care va permite viitoare modificări ale Tratatului sau ratificarea de noi acorduri. În al treilea rând: nimic nu este perfect şi mai mulţi deputaţi au subliniat pe bună dreptate câteva goluri. Aş dori să reiterez în special faptul că Europa ar trebui să fie mai ambiţioasă atunci când este vorba despre politica socială.

preşedinte în exerciţiu al Consiliului. (FR) Ceea ce s-a spus este într-adevăr corect. La nivel de politică socială, Uniunea trebuie să fie mai ambiţioasă în viitor, dar eu cred totuşi că Belgia şi-a jucat rolul cum trebuie. Preşedinţia belgiană a consolidat rolul politicilor de ocupare a forţei de muncă în strategia Europa 2020, s-a asigurat că aceste politici vor fi introduse în noua guvernanţă economică a Europei şi consider că a creat şi fundamentele pe care se va întemeia dimensiunea socială în strategia Europa 2020, încurajând nu doar lupta împotriva sărăciei, ci şi coeziunea socială. Ca răspuns la unele discursuri, cred că am introdus totuşi problema serviciilor de interes general pe agenda europeană. Totuşi, este adevărat că trebuie să facem mai multe şi să avansăm, în special la nivel legislativ.

După cum am spus mai devreme, preşedinţia noastră nu este perfectă şi consider, după cum a subliniat în mod corect domnul Tavares, că putem face mai multe decât în prezent în ceea ce priveşte politica pentru refugiaţii.

(NL) În încheiere, voi face două observaţii finale, deoarece mai există şi alte aspecte pe agendă. Aş dori să mă adresez mai ales deputaţilor belgieni din Parlamentul European în general, şi câtorva dintre aceştia în particular, în special doi dintre predecesorii mei.

În numele guvernului belgian, aş dori să spun că noi considerăm eforturile depuse în timpul Preşedinţiei belgiene ca un fel de salut faţă de activitatea dvs. de aici. Am făcut tot ce am putut, doamnelor şi domnilor, pentru a aplica în mod corect Tratatul de la Lisabona, ceea ce reprezintă tot un fel de salut pentru iniţiativele întreprinse de la cea de-a unsprezecea preşedinţie, care a supravegheat apariţia Tratatului de la Laeken, şi ulterior, în cadrul lucrărilor raportorilor, pentru a transmite spiritul Tratatului de la Laeken în Tratatul de la Lisabona.

S-a subliniat în mod corect că preşedinţia prin rotaţie se bazează în primul rând pe angajamentul şi realizările multor persoane din jurul politicienilor care trebuie să-şi asume răspunderea şi să stea în linia de bătaie. Vorbesc despre consilieri, diplomaţi, despre multe persoane care la urma urmei realizează cea mai importantă activitate.

Aş dori să-i comunic dlui Staes că, deşi Premiul Golden Shoe, care va fi acordat Belgiei mâine, a fost acordat întotdeauna unor oameni ca Lukaku şi Boussoufa, dacă ar fi onorată Preşedinţia belgiană, Golden Shoe ar fi acordat cu uşurinţă serviciului său diplomatic, o parte a acestuia fiind acum în spatele meu.

În final, permiteţi-mi să-i adresez câteva cuvinte dlui Tabajdi şi aş dori să o fac într-o maghiară cât mai corectă:

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dle prim-ministru, datorită dvs., în ultimele şase luni, am dezvoltat noi modalităţi de cooperare la nivele diferite între cele două camere legislative ale Uniunii Europene: între Consiliu şi Parlamentul European. Preşedinţia dvs. este un mare succes. Toate cele bune ţării dvs. şi dvs. personal.

(Aplauze)

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris.(IT) 31 decembrie 2010 a însemnat sfârşitul unei preşedinţii destul de incolore, pe care unele persoane au descris-o drept mediocră şi slabă. Doar la acest lucru ne puteam aştepta din partea guvernului belgian care practic nu a existat timp de opt luni. Politicienii belgieni nu a reuşit să formuleze un plan politic pentru propria ţară, care este victima unei crize instituţionale fără precedent. Nu văd cum ar fi putut conduce o entitate atât de complexă cum este Uniunea Europeană – ea însăşi fragilă şi şubredă astăzi – cu previziune şi viziune de viitor. Preşedinţia belgiană trebuia să aşeze Europa pe drumul redresării din criza economică şi financiară. Totuşi, ne aflăm încă o dată în situaţia de a ne lupta cu speculaţia care încă ameninţă chiar existenţa monedei unice. Preşedinţia belgiană s-a aflat în spatele deciziei de a accelera puternic procesul de extindere a graniţelor Uniunii Europene. După cum am observat în ultimii ani, aderarea ţărilor slabe din punct de vedere economic a complicat activitatea instituţiilor europene şi a slăbit întreaga Europă, care este acum mai puţin capabilă decât înainte să asume problemele interne ale oricăror alte noi state membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Belgia a deţinut Preşedinţia Uniunii Europene în ultimele şase luni şi aproape nimeni nu şi-a dat seama de acest lucru. Ţara a fost preocupată în principal – şi în plus, fără succes – de formarea unui nou guvern, iar disputele dintre flamanzi şi valoni au făcut ca ţara să nu fie capabilă de a adopta decizii politice. Prin urmare, nu a fost deloc surprinzător că sistemul politic al Uniunii Europene a avut frâu liber în dorinţa sa de a adânci centralizarea din Uniunea Europeană. Criza monedei euro a fost utilizată drept pretext pentru a crea planuri pentru guvernanţa economică europeană. Între timp, aşa-numitul „pachet de salvare permanent” pentru moneda euro nu este altceva decât un asalt împotriva contribuabililor neţi, care vor trebui să scoată şi mai mult din buzunare în viitor. Belgia ar trebui de fapt să fie privită drept un avertisment asupra riscurilor care există atunci când popoare cu performanţe economice diferite sunt încorsetate împreună. Belgia, unde disensiunile dintre flamanzi şi valoni sunt în mod evident ireconciliabile şi unde aparatul federal reprezintă un mecanism de redistribuire de la flamanzi la valoni, arată care ar putea fi soarta Uniunii Europene şi a zonei euro dacă vor continua să urmeze calea greşită actuală.

 
  
MPphoto
 
 

  Sławomir Witold Nitras (PPE), în scris.(PL) Ca să rezumăm Preşedinţia belgiană, ar trebui în primul rând să-i apreciem rolul extrem de activ în conceperea sistemului european de stabilitate financiară. Toţi cei care au observat acel proces ştiu că este o operaţiune dificilă şi a fost realizată sub presiunea timpului. De aceea, aş dori să felicit sincer toate persoanele care au contribuit la realizarea proiectului. În acest sens, Preşedinţia belgiană a lăsat moştenire Preşedinţiei maghiară un lucru bine făcut. Ar trebui subliniat de asemenea faptul că belgienii au marcat direcţia viitoarelor preşedinţii în contextul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Aş dori să-mi exprim speranţa că viitoarele preşedinţii, inclusiv cea poloneză, vor reuşi într-o mai mare măsură să îşi stabilească în mod clar propriile priorităţi, plasându-le în acelaşi timp în cadrul obiectivelor noastre comune, europene. Această metodă de lucru permite politicilor instituţiilor europene să fie planificate şi desfăşurate într-o măsură mai mare.

 
  
MPphoto
 
 

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris.(PL) Aş dori să încep felicitând Preşedinţia belgiană, care a demonstrat abilităţi excelente la cârma Consiliului European în ultimele şase luni. Meritul echipei belgiene este cu atât mai mare, dacă avem în vedere circumstanţele în care ţara a preluat preşedinţia. În primul rând, aceasta a fost prima preşedinţie care a funcţionat pe baza normelor introduse de Tratatul de la Lisabona şi, în al doilea rând, Uniunea Europeană şi statele membre individuale s-au aflat într-o poziţie financiară extrem de dificilă. În plus, Belgia a trebuit să soluţioneze probleme interne în timpul preşedinţiei sale. În ciuda faptului că a fost o perioadă atât de dificilă şi solicitantă, preşedinţia şi-a dovedit potenţialul de eficienţă, manifestând un stil cu adevărat european în punerea în aplicare a tuturor măsurilor. A lăsat problemele şi frământările interne la o parte şi s-a axat pe o direcţie de acţiune care a corespuns propunerilor Parlamentului European, Comisiei Europene şi Consiliului European şi, precum şi pe sprijinirea instituţiilor respective. Preşedinţia şi-a asumat rolul de mediator. În ceea ce priveşte îndeplinirea priorităţilor fixate de preşedinţie, măsurile axate pe combaterea crizei economice merită recunoaştere; mă gândesc aici, în principal, la munca asupra următorului cadru financiar multianual. Eurovinieta este încă o realizare semnificativă a Preşedinţiei belgiene. În final, aş dori să spun că Preşedinţia belgiană poate servi drept un bun exemplu pentru următoarele ţări care vor prelua Preşedinţia Consiliului European. Aş dori să le urez Preşedinţiei maghiare şi poloneze, care vor începe în a doua jumătate a anului 2011, acelaşi succes.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris.(PL) Aş vrea să mulţumesc Preşedinţiei belgiene. Activitatea sa, care tocmai s-a încheiat, poate servi drept model ţărilor care vor conduce activitatea Consiliului European în viitor. Este un subiect la care ţin foarte mult, având în vedere viitoarea Preşedinţie poloneză, care sper că se va înscrie pe acelaşi drum marcat cu atât de mult succes în timpul Preşedinţiei belgiene. Nu se întâmplă adesea ca o ţară care deţine preşedinţia să pună măsurile comunitare înaintea intereselor interne. În opinia mea, principalul succes al preşedinţiei în discuţie a fost implementarea sa consecventă a prevederilor Tratatului de la Lisabona, în special la nivelul Consiliului European, care a devenit o instituţie de sine stătătoare, cu un preşedinte permanent, şi la nivelul Consiliului Afaceri Externe, care este în prezent condus de Înaltul Reprezentativ. Nici combaterea crizei economice nu a fost lipsită de importanţă, iar monitorizarea sistematică şi moderarea din sectorul financiar vor face posibilă, în timp, restaurarea reputaţiei sale pătate. Acest lucru este deosebit de important într-un moment în care există atât de multă presiune pentru a extinde zona euro. În concluzie, sper sincer ca drumul trasat în timpul Preşedinţiei belgiene să servească drept standard de calitate pentru ţările care vor deţine preşedinţia în viitor. Binele comunitar să fie întotdeauna prioritatea noastră. Vă mulţumesc.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: ALEJO VIDAL-QUADRAS
Vicepreşedinte

 

7. Votare
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. – Vom trece la vot acum.

(Pentru rezultate şi alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultaţi procesul-verbal)

 

7.1. Fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni (versiune codificată) (A7-0363/2010, Jiří Maštálka) (vot)

7.2. Protocolul la Acordul euromediteraneean între CE şi Iordania pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României la UE (A7-0373/2010, Gabriele Albertini) (vot)

7.3. Acordul CE-Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest privind serviciile aeriene (A7-0361/2010, Dieter-Lebrecht Koch) (vot)
  

Înainte de votare:

 
  
MPphoto
 

  Dieter-Lebrecht Koch (PPE).(DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, prin adoptarea raportului meu, vom vota în favoarea unui acord care va reuşi să asigure o apropiere a legislaţiilor din cele 47 de acorduri bilaterale privind serviciile aeriene încheiate între statele membre individuale ale UE şi statele individuale ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest. Astfel vom asigura respectarea legislaţiei UE aplicabile, prevenirea discriminării şi a barierelor la accesul pe piaţă, precum şi reducerea birocraţiei. Vă rog să votaţi favorabil.

 

7.4. Condiţii armonizate pentru comercializarea produselor de construcţie (A7-0343/2010, Catherine Stihler) (vot)

7.5. Consensul european privind ajutorul umanitar (A7-0375/2010, Michèle Striffler) (vot)

7.6. Agricultura ca sector strategic în contextul securităţii alimentare (A7-0376/2010, Daciana Octavia Sârbu) (vot)
MPphoto
 

  Preşedinte. – Aici se încheie votarea.

 

8. Explicaţii privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. – Vom trece acum la explicaţiile privind votul.

 
  
  

Explicaţii orale privind votul

 
  
  

Recomandare pentru a doua lectură: Catherine Stihler (A7-0343/2010)

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE).(PL) Dle preşedinte, industria construcţiilor reprezintă o ramură foarte importantă a economiei fiecărei ţări. În cadrul eforturilor depuse pentru a obţine o creştere economică şi o îmbunătăţire a nivelului de trai, nu putem ignora acest segment esenţial al pieţei. Toată lumea este conştientă de importanţa în materie de siguranţă şi confort pe care o prezintă structurile corect construite sau modernizate. În acelaşi timp, depunem cu toţii eforturi pentru a reduce costurile construcţiei de locuinţe, clădiri industriale şi clădiri publice. Raportul are drept obiectiv înlăturarea barierelor de pe piaţă, permiţând comercializarea optimă a materialelor de construcţie şi asigurând preţuri competitive în acest sector. Această iniţiativă va aduce beneficii pentru întreaga Europă. Sprijin pe deplin şi propunerile autoarei care vizează siguranţa angajaţilor din acest sector.

 
  
MPphoto
 

  Alfredo Antoniozzi (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, referitor la raportul Stihler, este clar faptul că sectorul construcţiilor joacă un rol important în Europa. A fost absolut necesar să abordăm problemele cu care se confruntă 12 milioane de cetăţeni angajaţi direct în acest sector.

Raportul Stihler este un instrument util pentru a reduce obstacolele naţionale de ordin administrativ şi tehnic care împiedică o comercializare a produselor pentru construcţii în cadrul Uniunii Europene şi pentru a continua construirea unei pieţe unice în acest sector.

Sprijin recunoaşterea acordată întreprinderilor mici şi mijlocii din sectorul construcţiilor, la fel cum sprijin şi faptul că se acordă o atenţie deosebită necesităţii de a recicla produsele pentru construcţii, aceasta fiind o problemă de importanţă majoră în lupta împotriva schimbărilor climatice. Cu toate acestea, doresc să profit de această ocazie pentru a atrage atenţia asupra chestiunii sănătăţii şi siguranţei lucrătorilor angajaţi în sectorul construcţiilor. Orientările generale propuse de raportoare în acest sens sunt utile, însă trebuie extinse.

Este de datoria noastră să discutăm şi să dezvoltăm mai mult aceste propuneri în viitorul apropiat, pentru a ne asigura că lucrătorii angajaţi în sectorul construcţiilor beneficiază de un nivel ridicat de protecţie. Decesele la locul de muncă reprezintă o problemă tragică care vizează întreaga Europă. Sper să le putem pune capăt prin activităţile pe care le desfăşurăm.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dle preşedinte, doresc în primul rând să îi mulţumesc dnei Stihler pentru excelentul său raport. Este foarte important să ne concentrăm asupra unei armonizări a comercializării produselor pentru construcţii deoarece, în viitor, vom avea nevoie de construcţii mai bune, de o calitate mai înaltă.

Nu trebuie să uităm faptul că, deşi acesta este un sector foarte competitiv, nu concurenţa este cea mai importantă, ci rezultatul final. Este important ca în Europa clădirile construite să prezinte siguranţă atât pentru utilizatori, cât şi pentru constructori şi ceilalţi lucrători în timpul procesului de construcţie.

De asemenea, este foarte important să avem o armonizare în sfera comercializării produselor pentru construcţii pentru a putea, ulterior, să facem schimb de bune practici. Este adevărat că, în momentul de faţă, multe ţări europene încă mai utilizează materiale care pun în pericol sănătatea locuitorilor. De exemplu, una dintre problemele majore cu care ne confruntăm în multe state membre ale Uniunii Europene este mucegaiul şi, din acest motiv, este deosebit de important să utilizăm cele mai bune practici şi inovaţii, astfel încât produsele pentru construcţii comercializate să nu prezinte riscuri pentru sănătate şi să fie adecvate pentru utilizatori.

Aşadar, doresc să îi mulţumesc dnei Stihler pentru acest raport excelent. Europa are nevoie de produse bune pentru construcţii şi de un sistem de comercializare care să ia în considerare, în mod specific, normele privind siguranţa.

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, săptămâna trecută premierul francez a venit la Londra şi a spus că trebuie să participăm la proiectul de sprijinire a monedei euro. Să lăsăm deocamdată deoparte întrebarea dacă ar trebui să fim din nou implicaţi în problemele altcuiva şi să ne concentrăm în schimb asupra principalei greşeli de logică cu care ne confruntăm. Ni se spune că „Integrarea europeană nu funcţionează, aşa că avem nevoie de mai multă integrare europeană!” Sunt sigur că puteţi identifica problema de raţionament din această afirmaţie. „Şalupa mea se tot răstoarnă, aşa că aş vrea să preiau comanda unui transatlantic”. „Am făcut un accident cu cartul, aşa că vă rog să mă puneţi la volanul unui autocamion”. Se pare că, indiferent care este problema, răspunsul este întotdeauna o integrare europeană mai puternică.

UE este o soluţie în căutarea unei probleme, dar va veni cu siguranţă momentul în care nu ne vom mai putea impune pe pieţe şi în opinia publică. Vraja începe să se destrame, iar incantaţiile şamanice îşi pierd puterea.

 
  
  

Raport: Michèle Striffler (A7-0375/2010)

 
  
MPphoto
 

  Clemente Mastella (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, Uniunea Europeană este cel mai mare donator de ajutor umanitar la nivel mondial, contribuţia sa reprezentând mai mult de 40 % din întreaga asistenţă umanitară internaţională. Politica Uniunii în domeniul umanitar este o manifestare concretă a angajamentul său faţă de populaţiile din ţările terţe, care au nevoie de ajutor în situaţii de vulnerabilitate extremă.

Consensul european privind ajutorul umanitar, semnat la 18 decembrie de Preşedinţii Consiliului Uniunii Europene, Parlamentului European şi Comisiei, reprezintă un important pas înainte. Trebuie să menţionez faptul că angajamentele care decurg din acest Consens vizează atât statele membre, cât şi Comisia Europeană.

În ultimii ani am observat că şi alte organisme, în afara celor umanitare, s-au implicat din ce în ce mai mult în răspunsul la crizele umanitare. Este esenţial ca organismele politice şi organizaţiile militare sau umanitare care acţionează în acelaşi mediu operaţional să înveţe mai multe lucruri unele despre altele şi să se lanseze într-un dialog, ţinând în acelaşi timp cont de rolurile şi competenţele lor şi nefăcând compromisuri în acest sens. În mod evident, resursele de protecţie civilă trebuie să fie utilizate numai în conformitate cu directivele internaţionale menţionate în Consensul european.

 
  
MPphoto
 

  Antonello Antinoro (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că raportul adoptat astăzi – pentru care doresc să îi adresez mulţumiri şi felicitări dnei raportoare Striffler – este un document care va asigura un ajutor umanitar mai eficient şi mai consecvent.

Parlamentul European invită pe această cale Uniunea Europeană să coopereze mai strâns pentru a atinge un consens menit să consolideze răspunsul nostru colectiv la crizele umanitare şi, în special, să susţină respectarea integrală a dreptului umanitar internaţional.

În consecinţă, trebuie să ne asigurăm că ajutorul umanitar şi lucrătorii implicaţi în ajutorul umanitar au un acces mai bun la populaţiile care au nevoie de acest ajutor şi, dat fiind faptul că numărul acestora este într-o continuă creştere în prezent, trebuie să reuşim să realizăm chiar şi mai mult decât până acum, prin intermediul Comisiei sau al programelor bilaterale. Există foarte multe nevoi, iar distribuirea ajutorului este nu numai din ce în ce mai dificilă, ci şi riscantă şi periculoasă, din cauza cadrului internaţional tot mai complex.

Aşadar, din perspectiva acestor cerinţe, acordul promovează un consens european în care se prevede că ajutorul din partea UE se va baza, fără echivoc, pe principiile umanitare de neutralitate, independenţă şi imparţialitate şi că acesta trebuie acordat într-un mod rapid şi eficient victimelor crizelor, pe baza nevoilor identificate.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Antoniozzi (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, creşterea dramatică a numărului şi a gravităţii dezastrelor naturale, împreună cu proliferarea crizelor complexe, sunt o manifestare a faptului că ne confruntăm cu o agravare a încălcărilor dreptului umanitar internaţional şi cu o micşorare a spaţiului umanitar.

Tragediile care au avut loc de curând în Haiti şi Pakistan ne-au demonstrat încă o dată că trebuie să îmbunătăţim instrumentele de care dispune UE pentru a răspunde dezastrelor naturale. Sunt de acord cu abordarea generală a raportului şi, în special, cu afirmaţia că Uniunea Europeană trebuie să promoveze principiile umanitare în mod constant. Acţiunile externe ale Uniunii Europene sunt prevăzute în Tratatul de la Lisabona: acestea trebuie să reflecte importanţa sa politică şi influenţa sa în calitate de principal donator internaţional.

Am votat în favoarea raportului dnei Striffler deoarece sunt de acord că este esenţial să depunem eforturi pentru consolidarea punerii în aplicare a Consensului european şi a planului de acţiune aferent, precum şi pentru coordonarea la nivel mondial şi asumarea în comun a sarcinilor, luând în considerare responsabilităţile regionale ale ţărilor care au capacitatea de a contribui în mod semnificativ cu ajutor umanitar.

 
  
  

Raport: Daciana Octavia Sârbu (A7-0376/2010)

 
  
MPphoto
 

  Jim Higgins (PPE). – Dle preşedinte, mi-a făcut o deosebită plăcere să votez pentru prezentul raport, deoarece acesta reafirmă faptul că securitatea alimentară este unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Sectorul agricol trebuie să răspundă nevoilor de aprovizionare cu hrană sigură şi în cantităţi suficiente ale unei populaţii tot mai numeroase, în ciuda obstacolelor pe care le reprezintă resursele naturale limitate, preţurile ridicate ale energiei şi schimbările climatice. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, producţia de alimente trebuie să crească cu cel puţin 70 % pentru a răspunde cererilor din ce în ce mai ridicate ale populaţiei la nivel mondial, care se estimează că până în 2050 va număra peste 9 miliarde de persoane.

Mai mult decât atât, aproximativ 900 de milioane de persoane suferă constant de foame din cauza sărăciei extreme, în timp ce aproape 2 miliarde de persoane nu beneficiază de o securitate alimentară reală şi pe termen lung din cauza a diverse grade de sărăcie. În Europa, 16 % dintre cetăţeni trăiesc sub pragul de sărăcie. Ceea ce încerc eu de fapt să vă spun este următorul lucru: trebuie să abordăm această problemă în mod direct. Este esenţial ca finanţarea pentru noua politică agricolă comună de după 2013 să recunoască acest lucru, iar un buget care să fie cel puţin menţinut la acelaşi nivel reprezintă minimul necesar în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Jens Rohde (ALDE).(DA) Dle preşedinte, Parlamentul a optat astăzi pentru recunoaşterea oficială a agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare. Noi, cei din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, am recunoscut această importanţă a agriculturii de mai mulţi ani. De asemenea, recunoaştem faptul că agricultura reprezintă un sector strategic din punctul de vedere al calităţii alimentelor, sănătăţii publice şi creşterii economice durabile. Însă acest lucru nu este o justificare pentru programele de distribuire a fructelor şi a laptelui în şcoli. Nici nu justifică creşterea numărului de programe de subvenţionare pentru lapte suportate de piaţă. Dorim să menţionăm că am votat împotriva acestor propuneri şi că regretăm adoptarea acestora.

Însă acest lucru nu trebuie să afecteze imaginea de ansamblu, şi anume necesitatea de a crea condiţii optime pentru agricultură. Cu toate acestea, calea pe care trebuie să o urmăm nu include munţi de unt, lacuri de vin şi programe desfăşurate în şcoli. Veniturile fermierilor nu vor fi garantate printr-o intervenţie pe piaţă şi o distorsionare a acesteia din urmă. În schimb, este necesar să investim în cercetare şi să le acordăm fermierilor oportunitatea de a utiliza noile tehnologii pentru a obţine forme alternative de venit. Per ansamblu, considerăm că acest raport este bun şi, prin urmare, am votat în favoarea sa.

 
  
MPphoto
 

  Clemente Mastella (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, securitatea alimentară este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, iar aceasta poate fi obţinută numai în momentul în care întreaga populaţie are permanent acces la suficientă hrană, din punct de vedere fizic, social şi economic.

Noua politică agricolă comună a UE trebuie să reflecte aceste noi cerinţe: aşadar, ea trebuie să răspundă în mod clar şi fără echivoc provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară şi, printre altele, de schimbările climatice, criza economică şi menţinerea echilibrului teritorial în cadrul UE.

Trebuie să promovăm nu numai competitivitatea produselor noastre, ci şi agricultura tradiţională, exploataţiile agricole de dimensiuni reduse, agricultura ecologică şi distribuirea la nivel local. Aceste modele agricole au adus şi aduc în continuare o contribuţie valoroasă la securitatea alimentară, deoarece acestea reprezintă adesea modul cel mai eficient de utilizare a terenurilor în diverse zone geografice din UE, care presupune aplicarea unor metode dezvoltate în mod specific în anumite regiuni de-a lungul unor perioade îndelungate de timp.

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE).(PL) Dle preşedinte, în calitatea noastră de deputaţi în Parlamentului European, avem rolul de a lua măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a cetăţenilor UE. O prioritate majoră este asigurarea accesului acestora la alimente sigure şi de cea mai bună calitate. Deficitele alimentare şi preţurile ridicate sunt de obicei însoţite de tulburări sociale şi nu putem permite ca această situaţie să apară pe continentul nostru. Dacă luăm în considerare creşterea numerică a populaţiei, schimbările climatice şi dezastrele naturale, securitatea alimentară la nivel global este ameninţată. Un număr mare de oameni suferă deja din cauza foamei, iar pentru a găsi o soluţie sunt necesare o politică agricolă comună raţională şi echitabilă şi un sprijin financiar pentru acest sector. Agricultura trebuie să beneficieze de un statut special, care să permită adoptarea unor măsuri speciale şi utilizarea unor instrumente adecvate în eventualitatea unor crize alimentare.

 
  
MPphoto
 

  Mario Pirillo (S&D).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, securitatea alimentară şi garantarea aprovizionării cu alimente a populaţiilor este în continuare una dintre provocările majore cu care se confruntă agricultura, nu numai în Europa, ci şi la nivel mondial.

Sunt foarte mulţumit de conţinutul acestui raport, mai ales că securitatea alimentară este recunoscută ca fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Securitatea alimentară este un obiectiv care va putea fi atins numai dacă se iau serios în considerare cele două probleme importante referitoare la volatilitatea pieţei şi a preţurilor şi la rezervele de alimente în scădere. Este necesar ca Europa să aibă posibilitatea de a interveni prin intermediul unor măsuri comune eficiente pentru a garanta aprovizionarea cu alimente şi a preveni asimetriile grave care există încă între produsele din UE şi cele din afara UE din perspectiva standardelor de siguranţă.

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dle preşedinte, aş dori să îmi exprim mulţumirea faţă de acest raport prin care se recunoaşte faptul că agricultura este un sector strategic în contextul securităţii alimentare, deoarece astfel se pune din nou accent pe importanţa economiei rurale. Prima concluzie la care am ajuns este că avem în continuare nevoie de o politică agricolă comună la nivel european care să fie puternică. Doresc şi să îi mulţumesc raportoarei.

Cu toate acestea, am votat împotriva punctului din raport care vizează crearea unui program de ajutor alimentar în cadrul Uniunii Europene. Consider că acordarea unui ajutor în teren sau, cu alte cuvinte, acordarea unui ajutor prin care să se asigure că nimeni nu suferă de foame în Uniunea Europeană, trebuie să rămână responsabilitatea statelor membre, din simplul motiv că asemenea probleme trebuie rezolvate acolo unde acestea apar, adică la nivel naţional.

 
  
MPphoto
 

  Diane Dodds (NI). – Dle preşedinte, acest raport evidenţiază necesitatea asigurării unei securităţi alimentare pentru cetăţenii pe care îi reprezentăm. De asemenea, acesta subliniază importanţa bunurilor publice produse de fermieri, care adesea nu beneficiază sau beneficiază de puţină recunoaştere. Cu toate acestea, cred că vom întâmpina o problemă.

Am auzit recent discursuri importante care sugerează că politica agricolă comună ar trebui să devină o politică de mediu. Consider că astfel am putea ajunge într-un final să credem, în mod eronat, că ne putem descurca fără fermierii europeni şi că putem doar să importăm alimente din afara UE.

Nu trebuie să se întâmple acest lucru. Fermierii noştri trebuie să fie sprijiniţi să producă alimente într-un mod care să nu dăuneze mediului, iar în ceea ce priveşte importul de alimente, trebuie să reţinem că pieţele mondiale sunt pur şi simplu mult prea volatile, atât din punctul de vedere al preţurilor, cât şi din punctul de vedere al consecvenţei aprovizionării.

Este necesar să adoptăm o serie de măsuri. Trebuie să avem un buget puternic pentru politica agricolă comună. Trebuie să atragem tinerii fermieri în sector pentru a asigura viitorul acestuia. Trebuie să dezvoltăm cercetarea şi inovarea pentru a eficientiza metodele de producţie şi trebuie să reducem birocraţia – şi, în mod cert, trebuie să nu existe o birocraţie în materie de mediu care să împiedice fermierii să îşi desfăşoare activitatea.

 
  
MPphoto
 

  Giommaria Uggias (ALDE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în ultimele săptămâni, diversele comisii parlamentare care se ocupă cu problema politicii agricole comune au analizat chestiunea reformei de după 2013.

Securitatea alimentară este, în mod clar, unul dintre elementele fundamentale ale agriculturii. În consecinţă, acest aspect trebuie abordat din perspectiva raportului supus astăzi la vot, în care securitatea alimentară este definită ca fiind un drept fundamental care trebuie protejat în orice mod posibil.

Trebuie să reacţionăm cu o deosebită atenţie, dle preşedinte, de fiecare dată când ne confruntăm cu o urgenţă, cum este aceea referitoare la scandalul dioxinei din acest moment, când s-a descoperit că se utilizează dioxina în furajele animalelor, dar, mai presus de toate, trebuie să ne asigurăm că avem un proces comun de producţie care respectă sectorul de producţie în ansamblul său, care respectă calitatea muncii fermierilor, mediul şi comercializarea alimentelor, dar şi consumatorii.

Prezentul raport face parte dintr-o serie de măsuri adoptate de acest Parlament pentru promovarea agriculturii şi, din acest punct de vedere, mă declar mulţumit.

 
  
MPphoto
 

  Alajos Mészáros (PPE).(HU) Dle preşedinte, în momentul de faţă producţia mondială de alimente este expusă unui număr tot mai mare de provocări. Printre acestea se numără schimbările climatice, care, din nefericire, pot genera deficite neprevăzute de hrană, punând astfel în pericol satisfacerea cererilor din ce în ce mai mari ale populaţiei mondiale, care se estimează că până în 2050 va număra peste 9 miliarde de persoane. Politica agricolă comună trebuie să reacţioneze fără echivoc la provocările din sfera siguranţei alimentare, schimbărilor climatice şi crizei economice. Trebuie să încurajăm cu numai competitivitatea, ci şi agricultura tradiţională, exploataţiile agricole de dimensiuni reduse şi agricultura ecologică, precum şi valorile locale. Ca urmare a schimbărilor climatice, numărul dezastrelor naturale este într-o continuă creştere, iar unul dintre efectele acestei creşteri este diminuarea posibilităţii de a utiliza porţiuni mari de teren agricol, punând astfel în pericol siguranţa alimentară. Pentru a atinge obiectivele de mai sus şi a asigura preţuri rezonabile pentru alimente şi venituri echitabile pentru producătorii agricoli, bugetul PAC trebuie să rămână cel puţin la nivelul actual. Din acest motiv, este important ca agricultura să fie abordată ca un sector strategic din punctul de vedere al siguranţei alimentare. Acesta este motivul pentru care am susţinut şi eu raportul.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dle preşedinte, doresc, în primul rând, să spun că este excelent că Parlamentul European recunoaşte agricultura ca fiind un sector strategic în contextul securităţii alimentare.

Este foarte important să ne asigurăm că alimentele produse în Uniunea Europeană sunt, mai presus de toate, sigure şi lipsite de impurităţi. Mă îngrijorează tendinţa de a acorda mai multă atenţie cantităţii decât calităţii. S-a insistat asupra eficienţei, ignorându-se cerinţele de sănătate. În momentul în care discutăm despre securitatea alimentară, este foarte important să ne asigurăm că alimentele furnizate consumatorilor europeni sunt sigure, de o înaltă calitate şi nutritive.

De asemenea, este de o importanţă crucială să ne asigurăm că diversele state membre ale Uniunii Europene îşi menţin propriile practici agricole. În momentul în care ne confruntăm cu dezastre naturale, este important să avem o agricultură de sine stătătoare. Astfel, putem recurge la principiul utilizării surselor locale de hrană pentru a răspunde problemelor care pot apărea în caz de dezastre.

Doresc să subliniez, în mod special, importanţa acestor principii, care decurg din considerente de sănătate. Sper ca această tendinţă să fie mai pregnantă în sfera alimentelor locale. Este important să ne asigurăm că agricultura este absolut viabilă în întreaga Europă şi că fiecare stat membru al Uniunii Europene are capacitatea de a practica agricultura. Acest aspect este vital şi reprezintă un fundament puternic pentru viitor, necesar mai ales în sectorul alimentar.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Tatarella (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dat fiind faptul că am votat cu multă convingere în favoarea acestui raport important, aş dori să subliniez, în mod special, punctul 35 din avizul bine structurat al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, care speră că statele membre vor înfiinţa organisme naţionale corespunzătoare care să colaboreze cu Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), luând în considerare faptul că aceasta din urmă joacă un rol esenţial în evaluarea riscurilor aferente lanţului alimentar, ca parte a unui ansamblu de măsuri menite să protejeze sănătatea şi bunăstarea populaţiei.

Aşa cum demonstrează recentele evenimente grave din Germania, este necesar ca organisme naţionale pentru siguranţa alimentară să fie create în acest moment în toate statele membre. Este surprinzător faptul că guvernul Italiei, după înfiinţarea Agenţiei, s-a răzgândit din motive bugetare. În opinia mea, siguranţa alimentară nu trebuie neglijată din cauza restricţiilor bugetare.

 
  
  

Explicaţii scrise ale votului

 
  
  

Raport: Jiři Maštálka (A7-0363/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Deoarece, conform Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, propunerea în cauză vizează o codificare a textelor existente care nu aduce nicio modificare de fond, sunt de acord cu adoptarea acestora la prima lectură.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Mi-am exprimat acordul privind acest raport şi propunerea Comisiei Europene, deoarece consider că este foarte important să simplificăm şi să clarificăm legislaţia comunitară, astfel încât aceasta să fie mai limpede şi mai accesibilă pentru toţi cetăţenii. Acest obiectiv nu poate fi însă atins atât timp cât numeroasele prevederi care au fost modificate de mai multe ori, adesea în mod semnificativ, rămân dispersate, iar pentru a identifica normele actuale este nevoie de muncă de cercetare şi comparare a diferitelor instrumente. Codificarea legislaţiei este importantă mai ales în domeniul afacerilor, acesta fiind reglementat de un număr semnificativ de texte legislative comunitare menite să asigure libera circulaţie continuă şi eficientă a populaţiei, bunurilor şi serviciilor. Consolidarea legislaţiei care reglementează fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni este o măsură binevenită pentru îmbunătăţirea dreptului comunitar.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Există foarte multe companii în Europa; acestea au diferite forme şi sunt guvernate de foarte multe norme. Începând cu anul 1978 însă, a existat o legislaţie europeană care reglementează fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni din cadrul aceluiaşi stat membru. Este important ca aceste fuziuni să fie reglementate, deoarece acestea pot avea consecinţe semnificative pentru interesele angajaţilor, acţionarilor şi creditorilor companiilor în cauză. Aceştia pot fi afectaţi într-un mod negativ dacă, de exemplu, fuziunea este ulterior anulată. În această problemă europeană, precum şi în altele, este nevoie de claritate şi securitate juridică. Este ceea ce dorim să realizăm aici, prin codificarea acestei directive. Am votat în favoarea rezoluţiei deoarece consider că încrederea reprezintă o puternică forţă motrice pentru dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  George Becali (NI), în scris. − Am votat acest raport deoarece Comisia, în propunerea de codificare a celei de-a treia Directive 78/855/CEE din 9 octombrie 1978 privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni, a ţinut cont de adaptările redacţionale sau formale sugerate de Grupul consultativ al serviciilor juridice şi care s-au dovedit fondate. De exemplu, Grupul consultativ sugerează că este deosebit de important ca acţionarii societăţilor care fuzionează să fie informaţi în mod corespunzător şi cât mai obiectiv posibil şi ca drepturile acestora să fie protejate în mod adecvat. Cu toate acestea, nu este nevoie să se impună o examinare a proiectului de fuziune de către un expert independent. De asemenea, organele de administrare sau de conducere ale fiecărei societăţi comerciale implicate informează adunarea generală a societăţii lor, precum şi organele de administrare sau de conducere ale celorlalte societăţi implicate, referitor la orice modificare substanţială intervenită între data întocmirii proiectului de fuziune şi data adunărilor generale care urmează să decidă asupra proiectului de fuziune.

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris.(IT) Am votat în favoarea raportului dlui Maštálka deoarece propunerea respectivă a fost analizată cu atenţie de către membrii Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, care au considerat de comun acord că aceasta reprezintă o versiune simplificată a unui text existent.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris.(IT) Chiar ieri, în Italia a fost prezentat un studiu care a indicat faptul că afacerile care au rezistat cel mai bine în faţa crizei până acum au fost acelea care au reuşit să îşi menţină activele. Studiul, realizat de o prestigioasă universitate italiană în numele celei mai active asociaţii de întreprinderi din ţară, susţine, în mod special, că fuziunile au reprezentat principala modalitate de consolidare. Nu este întâmplător faptul că cele mai importante operaţiuni financiare, inclusiv fuziunile, trebuie să fie însoţite de o restructurare şi de o încercare de a eficientiza toate sectoarele economice. În cadrul pieţei unice, instituţiilor europene le revine sarcina de a defini norme care să furnizeze garanţii pentru toate părţile implicate şi care să permită întreprinderilor integre să concureze mai bine, în absenţa incertitudinilor juridice, a birocraţiei şi a obligaţiilor cauzate de simple neînţelegeri. Pentru o economie modernă, liberală şi eficientă – aşa cum trebuie să fie şi economia noastră – este nevoie de o legislaţie concretă privind fuziunile, cu condiţia ca aceasta să fie, asemenea directivei propuse astăzi, o legislaţie eficientizată, care să dea dovadă de neinterferenţă şi să protejeze libertăţile şi drepturile persoanelor care ar putea avea de suferit de pe urma unor astfel de operaţiuni.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) În cadrul acestei şedinţe, în urma propunerii modificate a Parlamentului şi Consiliului, Parlamentul a analizat proiectul de rezoluţie legislativă privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni (versiunea codificată), adoptând propunerea prezentată de Comisie. Deoarece propunerea are drept obiectiv „simpla codificare” a textelor legislative, fără modificări de fond ale acestora, precum şi o îmbunătăţire a metodelor de lucru, ţinând cont de faptul că aceasta cuprinde formele sugerate şi consolidate de Grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice, voi vota în favoarea prezentei propuneri, pentru că recunosc că ea va avea drept rezultat o îmbunătăţire semnificativă a funcţionării societăţilor comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic, acestea urmând a fi modernizate şi eficientizate.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece, conform Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, propunerea în cauză conţine o codificare simplă a textelor legislative, fără modificări de fond ale acestora, fiind, aşadar, necesar ca textele existente să fie codificate în scopul clarităţii şi raţionalităţii.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport deoarece, conform Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, propunerea în cauză conţine o codificare simplă a textelor legislative, fără modificări de fond ale acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Realizarea codificării cu scopul de a menţine claritatea după apariţia unui anumit număr de modificări simplifică lucrurile, cu siguranţă. Cu toate acestea, în general, trebuie să vedem dacă este într-adevăr necesar să existe atât de multe norme şi reglementări. În anumite domenii, numărul acestora este exagerat, subestimându-se simţul practic al consumatorilor, în timp ce în alte domenii specificaţiile includ informaţii de tipul modificărilor care vizează denumirile produselor alimentare. O modalitate adecvată de a asigura respectarea drepturilor la informare şi de a proteja interesele acţionarilor şi ale terţilor este coordonarea legislaţiilor din statele membre privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni. Îmi este însă imposibil să votez în favoarea anumitor modificări şi, în consecinţă, am votat împotriva acestui raport în totalitatea sa.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului, deoarece acesta se limitează exclusiv la codificarea textelor existente privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni. La data de 21 septembrie 2010, Grupul de lucru consultativ, format din serviciile juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, în urma examinării propunerii care vizează codificarea celei de-a treia Directive 78/855/CEE din 9 octombrie 1978 a Consiliului, în conformitate cu articolul 54 alineatul (3) litera (g) din Tratat, privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni, a constatat, de comun acord, că propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) În timpul evaluării proiectului de rezoluţie legislativă privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni, am luat în considerare următoarele acte legislative: propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului; poziţia comună stabilită în primă lectură la 17 iunie 2008; articolele 294 şi 50 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului; Acordul interinstituţional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative; articolele 86 şi 55 din Regulamentul de procedură al Parlamentului; şi, în cele din urmă, raportul Comisiei pentru afaceri juridice.

Pe baza acestora, am decis să adopt poziţia Parlamentului în primă lectură, deoarece aceasta este conformă cu recomandările Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, având în vedere, în principal, faptul că propunerea se limitează la o simplă codificare, fără modificări de fond ale actelor vizate.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Potrivit Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, propunerea modificată de directivă privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora. Am votat deci în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În urma solicitării de consultanţă juridică şi având în vedere Acordul interinstituţional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative şi, în special, punctul 4 din cadrul acestuia, serviciile au declarat că Grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei s-a întâlnit la data de 21 septembrie 2010 în vederea examinării propunerii prezentate de Comisie, printre altele.

În cadrul şedinţei respective, în urma examinării propunerii modificate de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului referitoare la codificarea celei de-a treia Directive 78/855/CEE din 9 octombrie 1978 a Consiliului, în conformitate cu articolul 54 alineatul (3) litera (g) din Tratat, privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni, Grupul de lucru consultativ a constatat, de comun acord, că propunerea se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora. Având în vedere acest lucru, am decis să sprijinim propunerea.

 
  
  

Recomandare: Gabriele Albertini (A7-0373/010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Sunt de acord cu semnarea Acordului euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

 
  
MPphoto
 
 

  George Becali (NI), în scris. − Am votat raportul, ca şi colegii mei. Dincolo de aspectul formal, e important sub aspectul rolului global al Europei unite în diverse zone, rol economic, dar şi politic. Printre acestea, zona mediteraneeană a fost şi rămâne zonă de interes strategic.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Salut adoptarea acestei rezoluţii. Sprijin încheierea unui protocol la Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Textul rezoluţiei legislative pe care am votat-o a fost supus procedurii simplificate prevăzute în articolul 46 din Regulamentul de procedură. Consider că acest lucru este justificat, având în vedere natura lipsită de controverse a subiectului. Acordul euro-mediteranean dintre Comunităţile Europene şi Regatul Iordaniei trebuie să includă Bulgaria şi România, aşadar protocolul propus are toate motivele să fie valid şi să merite sprijinul unanim al Parlamentului European.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Acordul euro-mediteranean creează o asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, iar protocolul vizează actualizarea acordului, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, protocol care a fost pus în aplicare în mod provizoriu de la 1 ianuarie 2007. Prin această rezoluţie legislativă, Consiliul adresează Parlamentului o solicitare privind aprobarea protocolului. Deoarece nu am avut nicio obiecţie faţă de această aprobare, am votat favorabil.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru prezentul raport, acesta reprezentând o simplă sarcină administrativă care constă în actualizarea acordului existent pentru a se ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României. Propunerea nu afectează bugetul UE şi nu prezintă controverse.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Acest protocol armonizează Acordul euro-mediteranean de asociere între UE şi Regatul Iordaniei cu ceea ce s-a aplicat, în realitate, începând cu 1 ianuarie 2007. Este o simplă înşelătorie. Graba de a pune în aplicare zona euro-mediteraneană de liber-schimb înainte de 2015 oferă o justificare pentru toate încălcările principiilor democratice. Aceste metode oarbe şi-au demonstrat limitările în Tunisia. Voi vota împotriva acestui text.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Am votat în favoarea rezoluţiei referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, dat fiind faptul că toate condiţiile prealabile au fost îndeplinite şi că era vorba despre un act în mare parte formal.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Această recomandare referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, merită votul meu. Este într-adevăr crucial să depunem eforturi pentru a avea o politică de vecinătate robustă, coerentă şi eficientă. Deoarece Consiliul, în conformitate cu termenii juridici stipulaţi în tratate, a prezentat Parlamentului o solicitare de aprobare pentru acest protocol, nu există nimic care ar putea să împiedice adoptarea sa.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) Acordurile euro-mediteraneene sunt din ce în ce mai importante pentru activităţile de asociere ale Europei. Aşadar, în acest caz, intenţionez să îmi acord sprijinul pentru proiectul de rezoluţie legislativă al Parlamentului European privind încheierea unui protocol la Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, pentru care Parlamentul şi-a dat deja acordul în scopul încheierii protocolului.

Sprijinul meu este fundamentat de o serie de acte, şi anume, de proiectul de decizie a Consiliului, proiectul de protocol la Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 şi articolul 218 alineatul (6), al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, articolele 81, 90 alineatul (8) şi 46 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Parlamentului, precum şi recomandarea Comisiei pentru afaceri externe.

În lumina celor de mai sus, susţin abordarea bazată pe cooperare care a fost adoptată de UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea încheierii acestui protocol, acesta fiind justificat pe deplin, deoarece este necesar ca Republica Bulgaria şi România să fie incluse în calitate de părţi contractante ale Acordului euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, care a fost semnat în Bruxelles la 24 noiembrie 1997 şi a intrat în vigoare la 1 mai 2002.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06903/2010), având în vedere proiectul de protocol la Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană (09373/2008), având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 şi articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (C7-0384/2010), având în vedere articolul 81, articolul 90 alineatul (8) şi articolul 46 alineatul 1 din Regulamentul său de procedură, având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A7-0373/2010), Grupul Verts/ALE a fost de acord ca Parlamentul să îşi dea acordul privind încheierea acestui protocol.

 
  
  

Raport: Dieter-Lebrecht Koch (A7-0361/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Aceasta este o recomandare pentru încheierea acordului dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. Am votat în favoarea rezoluţiei referitoare la proiectul de decizie a Consiliului care vizează acordul dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. În momentul de faţă, Comunitatea are competenţă exclusivă în ceea ce priveşte diferite aspecte ale aviaţiei externe. În consecinţă, Consiliul a autorizat Comisia să iniţieze negocieri cu ţări terţe în scopul înlocuirii anumitor dispoziţii din acordurile bilaterale existente cu acorduri comunitare. Comisia a negociat un acord cu Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest pentru a evita discriminarea între transportatorii aerieni din UE, pentru a permite impozitarea carburantului pentru aviaţie în cazul operaţiunilor desfăşurate pe teritoriul Uniunii Europene, şi pentru a armoniza cu legislaţia UE în materie de concurenţă acele prevederi din acordurile bilaterale care sunt în mod clar anticoncurenţiale, şi anume acordurile comerciale obligatorii dintre companiile aeriene.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Transferul de competenţe de la statele membre la Uniunea Europeană este justificarea invocată pentru înlocuirea acordurilor bilaterale privind serviciile aeriene cu unele care să includă şi Uniunea.

Rezoluţia supusă votului vizează problemele specifice de acest tip şi are drept obiectiv armonizarea instrumentelor juridice internaţionale în vigoare în acest moment, precum şi adaptarea acestora la cerinţele suplimentare care decurg din legislaţia UE. Subiectul în cauză are un caracter foarte tehnic, presupunând înlocuirea acordurilor care au fost înainte în vigoare cu alte acorduri, fără a include vreun element contencios sau a aduce modificări semnificative de ideologie. Faptul că votul din comisie a fost favorabil în unanimitate confirmă această interpretare. Aşadar, în plen nu mai lipsea decât ratificarea unei decizii bazate pe consens. Am votat pentru.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Raportul prezentat de dl Koch propune încheierea acordului dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. Spiritul Uniunii Europene din tratate este acela de a standardiza procedurile în întreaga UE. În consecinţă, aşa cum a hotărât Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, nu are niciun sens să existe acorduri bilaterale privind serviciile aeriene între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest. Aşadar, salut adoptarea acestui acord, care va consolida legăturile de coeziune teritorială din Europa şi va facilita respectarea legislaţiei UE în materie de concurenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) În contextul situaţiei cu care se confruntă în prezent aviaţia civilă, considerăm că acest proiect de acord ridică semne grave de întrebare referitoare la sfera sa de acţiune şi potenţialele sale consecinţe. Până acum, în acest domeniu care este, din mai multe motive, strategic pentru protejarea intereselor naţionale, statele membre au adoptat decizii suverane privind modul în care acordurile ar trebui să fie organizate şi care ar trebui să fie sfera lor de acţiune, dat fiind faptul că acestea afectează în mod clar companiile aeriene. Cu toate acestea, se doreşte ca piaţa să dicteze şi în acest domeniu de acum încolo. În mod special, nu putem subestima contribuţia pe care presupusa creare a unor condiţii de egalitate pentru diversele companii europene ar avea-o în ceea ce priveşte facilitarea concentrării monopoliste din sector – care este deja pe cale să apară – şi reducerea capacităţii statelor membre de a apăra companiile aeriene naţionale.

Omniprezenta şi sacrosancta „concurenţă liberă” este apărată cu orice preţ şi este din nou pilonul care fundamentează această iniţiativă. În acest sector, consecinţele nu diferă cu mult de cele din alte sectoare: concentrarea monopolistă ajunge să se impună mereu în aceste cazuri. Din aceste motive, nu am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea raportului deoarece Comunitatea are competenţă exclusivă în diferite aspecte ale aviaţiei externe care erau acoperite în mod tradiţional de acorduri bilaterale din domeniul serviciilor aeriene încheiate între statele membre şi ţări terţe şi, în consecinţă, acordurile comunitare trebuie să înlocuiască anumite dispoziţii din cele 47 de acorduri bilaterale existente în domeniul serviciilor aeriene, care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest. Pentru a evita discriminarea dintre transportatorii aerieni din UE, clauzele de desemnare tradiţionale, care se referă la transportatorii aerieni din statul membru care este parte la acordul bilateral, sunt înlocuite de o clauză de desemnare a UE, care se referă la toţi transportatorii aerieni din UE. Cu toate că acordurile bilaterale tradiţionale au tendinţa de a exclude carburantul pentru aviaţie de la impozitare, Directiva 2003/96/CE a Consiliului privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii permite o astfel de impozitare pentru operaţiuni desfăşurate pe teritoriul Uniunii Europene. Mai mult decât atât, prevederile din acordurile bilaterale care sunt în mod clar anticoncurenţiale (acordurile comerciale obligatorii dintre companiile aeriene) sunt armonizate cu legislaţia UE în materie de concurenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris.(PL) Statele africane situate în zone cu dificultăţi geografice şi climatice deosebite necesită un tratament special. Cu toate acestea, locuitorii acestor ţări nu au nevoie numai de alimente şi apă; aceştia au nevoie şi de educaţie, doresc să muncească cu demnitate şi să aibă libertate de mişcare. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest, care înlocuieşte anumite dispoziţii din acordurile anterioare, facilitează în mod semnificativ şi asigură, din punctul de vedere al pieţei, o mai mare corectitudine a procedurilor în materie de transport aerian între părţile care au încheiat acordul. Acordul combate practicile neloiale şi monopoliste şi facilitează deplasarea pentru cetăţenii obişnuiţi. De asemenea, acesta oferă noi oportunităţi pentru turiştii din întreaga lume şi contribuie la dezvoltarea acestei ramuri a economiei din Africa.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris.(IT) Am votat pentru recomandarea referitoare la încheierea acordului dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. Acordul, care a fost negociat de Comisie, are drept obiectiv înlocuirea anumitor dispoziţii cuprinse în acordurile bilaterale existente care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest. Printre cele mai importante modificări aduse de acordul supus astăzi la vot, trebuie să menţionez dispoziţiile incluse cu scopul de a evita discriminarea dintre transportatorii aerieni din Uniunea Europeană. În acest scop, clauzele de desemnare tradiţionale, care se referă la transportatorii aerieni din statul membru care este parte la acordul bilateral, sunt într-adevăr înlocuite de o clauză de desemnare a UE, care se referă la toţi transportatorii aerieni din UE.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acordului. Acesta este unul dintre acordurile orizontale privind serviciile aeriene menite să armonizeze cu legislaţia UE acordurile bilaterale privind serviciile aeriene. Acordul a apărut ca urmare a deciziei Curţii Europene de Justiţie din 2003, prin care s-a acordat Comisiei o competenţă exclusivă în privinţa diferitelor aspecte ale aviaţiei externe care erau înainte reglementate de acorduri bilaterale din domeniul serviciilor aeriene. La fel ca în cazul altor acorduri orizontale privind serviciile aeriene, acest acord cuprinde o clauză de desemnare a UE care permite tuturor transportatorilor aerieni din UE să se bucure de libertatea de stabilire şi care abordează problemele referitoare la siguranţă şi la impozitarea carburantului pentru aviaţie şi soluţionează potenţialele conflicte cu legislaţia UE în materie de concurenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Nemulţumindu-se cu accelerarea tacită a diviziunii integrărilor regionale africane la fel ca în restul lumii, Uniunea Europeană îşi impune acum chiar şi dictatul neoliberal pe cerul african. Stimulentele create de Comisie nu încearcă să ascundă acest lucru.

Acest acord „nu are drept obiectiv mărirea volumului total al traficului aerian”? Însă este sigur că verificările privind o asemenea creştere a traficului lipsesc cu desăvârşire!

Acest acord „nu va împiedica un stat membru să aplice impozite, prelevări, drepturi, taxe sau redevenţe pe carburant”? Însă eficienţa ecologică este redusă la zero prin restricţiile impuse!

În realitate, în situaţiile în care statele membre puteau înainte să decidă cu privire la modul de organizare a acordurilor de acces încheiate cu companiile, acum va putea decide numai piaţa.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Faptul că există 47 acorduri bilaterale încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest nu este suficient pentru a acoperi diversele aspecte ale serviciilor aeriene. Aşadar, trebuie să salutăm prezentul acord, care va înlocui anumite dispoziţii din acordurile bilaterale existente cu acorduri comunitare. Merită subliniat faptul că în acest acord există trimiteri la evitarea discriminării dintre transportatorii aerieni din UE şi la impozitarea carburantului de aviaţie, în conformitate cu directiva referitoare la impozitarea produselor energetice şi a electricităţii. De asemenea, trebuie subliniat faptul că dispoziţiile prevăzute în acorduri sunt conforme cu legislaţia UE în materie de concurenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Michel (ALDE), în scris. (FR) Acest acord are drept obiectiv înlocuirea anumitor dispoziţii din cele 47 de acorduri bilaterale existente privind serviciile aeriene care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest. Este adecvat să armonizăm diferitele dispoziţii cuprinse în acordurile existente prin intermediul unui acord comunitar orizontal. Acesta va restabili certitudinea juridică în cazul acordurilor bilaterale privind serviciile aeriene care au fost încheiate între statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest şi statele membre ale UE şi va face posibil ca statele membre ale UE care nu au semnat un acord bilateral cu un stat membru al Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest să nu fie afectate în mod negativ. Acordul va preveni discriminarea între transportatorii aerieni în ceea ce priveşte desemnarea sau impozitarea carburantului de aviaţie.

Prevederile din acordurile bilaterale care sunt în mod clar anticoncurenţiale vor fi armonizate cu legislaţia UE în materie de concurenţă. Acordul va consolida relaţiile aviatice ale UE cu Africa şi va promova cooperarea din domeniul aviaţiei dintre UE şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest într-o serie de aspecte importante, cum ar fi siguranţa şi securitatea în aviaţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Pentru a crea o bază uniformă pentru zborurile către ţări aflate în afara UE şi pentru a putea garanta ulterior certitudinea juridică, este necesar să se revizuiască toate acordurile bilaterale. Cu autorizaţia Consiliului, Comisia a negociat un acord cu Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest, care înlocuieşte cele 47 de acorduri bilaterale existente privind serviciile aeriene care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest. Voi vota în favoarea raportului deoarece este firesc să existe un acord general aplicabil în acest context.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. (DE) Acest acord înlocuieşte pur şi simplu cele 47 de acorduri bilaterale încheiate cu diverse state membre, o consecinţă fiind faptul că UE îşi va spori competenţele în materie de politică externă. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Acest raport vizează proiectul de decizie a Consiliului referitor la încheierea acordului dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. Dat fiind faptul că UE are competenţă exclusivă în acest domeniu, Consiliul a autorizat Comisia să iniţieze negocierile cu ţările terţe în vederea înlocuirii acordurilor bilaterale tradiţionale privind serviciile aeriene încheiate între statele membre şi ţările terţe. Proiectul de acord a fost analizat de Comisia pentru transport şi turism, iar aceasta a emis un aviz favorabil. Aş dori să evidenţiez, printre alte puncte cuprinse în acesta din urmă, crearea unei clauze de desemnare a UE cu scopul de a evita discriminarea dintre transportatorii aerieni din UE şi de a permite impozitarea carburantul pentru aviaţie în cazul operaţiunilor desfăşurate pe teritoriul Uniunii Europene. Doresc să subliniez aceste două aspecte din avizul favorabil al Comisiei pentru transport şi turism, deoarece acestea m-au determinat să votez în favoarea raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) Uniunea Europeană are competenţă exclusivă în diferite aspecte ale aviaţiei externe care erau în mod tradiţional reglementate de acorduri bilaterale din domeniul serviciilor aeriene încheiate între statele membre şi ţări terţe.

În iunie 2003, Comisia a iniţiat negocierile cu ţări terţe în vederea înlocuirii anumitor dispoziţii din acordurile bilaterale existente privind serviciile aeriene cu acorduri UE. Printre acestea din urmă se numără un acord care înlocuieşte cele 47 de acorduri bilaterale existente privind serviciile aeriene care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest. Elementele principale ale acordului sunt următoarele: clauza de desemnare, care înlocuieşte acordurile bilaterale şi previne discriminarea dintre transportatorii aerieni din Uniunea Europeană; impozitarea generală a carburantului de aviaţie pe teritoriului UE; şi articolul 6, care armonizează acordurile comerciale dintre companiile aeriene cu legislaţia UE în materie de concurenţă.

Acordul negociat de Comisie a fost pus în aplicare în mod provizoriu la 30 noiembrie 2009. Bazându-mă pe hotărârile Curţii de Justiţie privind competenţa exclusivă a Comunităţii, trebuie să mă declar în favoarea renegocierii acordurilor, atât pentru faptul că acestea contravin importanţei din ce în cei mai mari a suveranităţii europene, cât şi pentru că proiectul de decizie este conform cu legislaţia UE în materie de concurenţă şi buget.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea încheierii acestui acord care, în baza competenţei exclusive acordate UE cu privire la diverse aspecte ale aviaţiei externe, are drept obiectiv înlocuirea anumitor dispoziţii din cele 47 de acorduri bilaterale existente în domeniul serviciilor aeriene care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest, cu scopul de asigura compatibilitatea acestora cu legislaţia UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Aşa cum a hotărât Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Comunitatea are competenţă exclusivă în ceea ce priveşte diferite aspecte ale aviaţiei externe care erau în mod tradiţional reglementate de acorduri bilaterale din domeniul serviciilor aeriene încheiate între statele membre şi ţări terţe. În consecinţă, Consiliul a autorizat Comisia, în iunie 2003, să iniţieze negocierile cu ţări terţe pentru a înlocui anumite dispoziţii din acordurile bilaterale existente cu acorduri comunitare. Astfel, Comisia a negociat un acord cu Uniunea Economică şi Monetară a Africii de Vest care înlocuieşte anumite dispoziţii din cele 47 de acorduri bilaterale existente în domeniul serviciilor aeriene care au fost încheiate între statele membre ale UE şi statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest.

Parlamentul are dreptul de a aproba încheierea acordului în conformitate cu articolul 81 din Regulamentul de procedură. Parlamentul va lua o decizie prin vot unic, fără posibilitatea depunerii vreunui amendament privind acordul în sine. Pe baza celor menţionate anterior, raportorul sugerează că, atât Comisia pentru transport şi turism, cât şi Parlamentul în ansamblul său, ar trebui să exprime un aviz favorabil privind încheierea prezentului acord. Grupul Verts/ALE a procedat astfel.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. (PT) Competenţa exclusivă privind anumite aspecte ale aviaţiei externe, care a fost stabilită prin hotărârea privind cerul deschis din 2003, permite Comisiei Europene să negocieze acorduri cu ţări terţe pentru a adapta piaţa aviaţiei europene la normele UE şi, în acelaşi timp, pentru a-i asigura competitivitatea şi transparenţa. Salut adoptarea acordului cu statele membre ale Uniunii Economice şi Monetare a Africii de Vest, deoarece este esenţial ca Uniunea Europeană să prezinte o politică coerentă în sectorul aviaţiei externe, reducând treptat diferitele dispoziţii din acordurile bilaterale actuale privind serviciile aeriene încheiate între ambele părţi.

Aş dori să evidenţiez clauza din acord referitoare la nediscriminarea dintre transportatorii aerieni din UE, clauza referitoare la impozitarea carburantului de aviaţie în conformitate cu directiva privind impozitarea produselor energetice şi a electricităţii, precum şi faptul că acordul armonizează dispoziţiile din acordurile bilaterale cu legislaţia UE în materie de concurenţă şi le plasează sub control reglementar. Aceste măsuri vor permite deschiderea pieţelor şi, în consecinţă, crearea de oportunităţi de investiţie pentru ambele părţi. Va fi necesar ca aceste acorduri să fie văzute ca o modalitate de consolidare a cooperării strategice dintre ambele organizaţii.

 
  
  

Recomandare pentru a doua lectură: Catherine Stihler (A7-0343/010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Sunt de acord că trebuie luate măsuri în ceea ce priveşte sectorul construcţiilor, deoarece acesta este deosebit de important pentru economia europeană: el asigură 10 % din produsul intern brut, iar în cadrul său funcţionează aproximativ 65 000 de întreprinderi mici şi mijlocii, cu mai puţin de 250 de angajaţi. Această propunere este menită, în primul rând, să garanteze un nivel înalt de siguranţă pentru produsele pentru construcţii şi, în al doilea rând, să amelioreze condiţiile de sănătate şi siguranţă pentru persoanele care lucrează în acest sector. Actualmente, comerţul de pe piaţa internă este afectat de reglementările tehnice naţionale care guvernează libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor din sectorul construcţiilor, impunându-se, aşadar, revizuirea Directivei 89/106/CEE privind produsele pentru construcţii.

Având în vedere noile circumstanţe de supraveghere a pieţelor, inclusiv noul cadru legislativ, propunerea de regulament privind condiţiile armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii ar putea reprezenta un progres important în direcţia actualizării, simplificării şi înlocuirii directivei.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am fost de acord cu acest document, deoarece trebuie luate măsuri imediate, având în vedere amploarea comerţului cu produse pentru construcţii în UE şi obstacolele cu care se confruntă comerţul în sectorul construcţiilor. Din moment ce sectorul construcţiilor este una dintre cele mai mari industrii din Europa, reprezentând 10 % din PIB şi asigurând, în mod direct, încadrarea în muncă a 12 milioane de cetăţeni ai UE, este esenţială o reglementare corespunzătoare a acestuia. Consider că această propunere de regulament privind condiţiile armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii va facilita actualizarea, simplificarea şi înlocuirea Directivei privind produsele pentru construcţii, având în vedere modificarea circumstanţelor legate, printre altele, de supravegherea pieţelor, inclusiv în ceea ce priveşte noul cadru legislativ.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Deşi condiţiile de lucru în sectorul construcţiilor s-au îmbunătăţit în ultimele decenii, Uniunea Europeană trebuie să-şi asigure mijloacele necesare pentru a menţine şi în continuare o calitate ridicată în acest domeniu. Din acest motiv, am votat pentru acest regulament de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii. Pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a siguranţei şi sănătăţii pentru lucrători şi alţi utilizatori ai produselor pentru construcţii, noua legislaţie privind comercializarea produselor pentru construcţii trebuie să cuprindă şi etichetarea substanţelor periculoase. Acest regulament actualizează şi înlocuieşte reglementările actuale, pentru a reduce birocraţia şi a creşte transparenţa, în special prin noi proceduri simplificate de evaluare a performanţelor pentru micile întreprinderi.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document. Sectorul construcţiilor este una dintre cele mai mari industrii din Europa şi reprezintă 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut. Acest sector asigură, în mod direct, încadrarea în muncă a unui număr de 12 milioane de cetăţeni ai UE, în timp ce 26 de milioane de lucrători depind de acest sector. Recesiunea economică a afectat grav industria construcţiilor din UE, o serie de întreprinderi din UE ajungând în faliment şi numeroşi lucrători pierzându-şi mijloacele de subzistenţă. În UE, încă există bariere comerciale în sectorul construcţiilor, fiindcă statele membre încă utilizează reglementări tehnice naţionale pentru a preveni libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor în sectorul construcţiilor. În acest context, revizuirea Directivei privind produsele pentru construcţii reprezintă o măsură de sprijin foarte necesară, care ar trebui să sprijine sectorul prin înlăturarea barierelor comerciale cu care se confruntă fabricanţii şi care, astfel, ar ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă. Pe lângă eliminarea barierelor administrative, trebuie asigurate independenţa şi transparenţa organismelor de evaluare tehnică, motiv pentru care susţin propunerea de stabilire a unor standarde privind transparenţa şi de a asigura reprezentarea tuturor părţilor interesate la nivelul comitetelor tehnice ale organismelor europene de standardizare, pentru a evita conflictele de interese.

 
  
MPphoto
 
 

  George Becali (NI), în scris. − Aşa cum subliniam şi în intervenţia de ieri, am votat în favoarea acestui raport. Avem nevoie să progresăm în demersul de armonizare pe piaţa globală a construcţiilor. Mă refer la ceea ce ţine de siguranţa lucrătorilor, de migraţia lor, dar şi la siguranţa materialelor de construcţie pentru sănătatea noastră. Cu privire la viitoarele puncte de informare despre materialele de construcţii, îmi doresc foarte mult ca ele să ofere informaţie obiectivă, să fie funcţionale cât mai curând în statele membre şi să aibă sprijin financiar, pentru a fi utile cetăţenilor şi firmelor interesate. Sper ca noua reglementare să producă efecte cât mai rapide şi să constatăm noi, ca oameni, că am făcut progrese şi că domeniul construcţiilor în ansamblu nu mai e unul din cele mai periculoase domenii de activitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris.(FR) Etichetarea substanţelor periculoase şi oferirea de informaţii privind aceste substanţe conţinute în orice fel de produse, indiferent că este vorba despre produse chimice sau despre produse pentru construcţii, reprezintă una dintre realizările Uniunii Europene.

Încă de la intrarea în vigoare a Regulamentului REACH, UE a demonstrat valoarea adăugată pe care o oferă cu privire la siguranţa şi transparenţa substanţelor periculoase. Am adoptat din nou, la Strasbourg, un regulament care armonizează condiţiile de comercializare a produselor pentru construcţii şi ne-am asigurat că „declaraţia de performanţă” a fiecărui produs cuprinde informaţii privind substanţele periculoase.

Sănătatea şi siguranţa reprezintă priorităţi şi trebuie să salutăm faptul că standardele europene permit un nivel ridicat de transparenţă şi siguranţă. Cu toate acestea, deşi piaţa internă este protejată acum, se poate spune acelaşi lucru şi despre piaţa globalizată pe care activăm? Trebuie să ne folosim de influenţa pe care o avem în raport cu partenerii din afara UE, care nu au neapărat aceleaşi standarde.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Nevoia de a acţiona în ceea ce priveşte comercializarea produselor pentru construcţii în UE este de o importanţă crucială având în vedere dimensiunile acestui sector. Sectorul construcţiilor constituie una dintre cele mai importante industrii din Europa, reprezentând 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut. Acest sector asigură, în mod direct, încadrarea în muncă a 12 milioane de cetăţeni ai UE, alţi 26 de milioane de lucrători depinzând de acest sector. Recesiunea economică a afectat grav industria construcţiilor din UE, o serie de întreprinderi din UE ajungând în faliment şi numeroşi lucrători pierzându-şi mijloacele de existenţă. Este şi cazul României unde, după un boom al pieţei construcţiilor, construcţiile se confruntă cu o acută lipsă de comenzi. Specialiştii apreciază că 2011 nu va aduce revenirea pieţei construcţiilor, ba chiar apreciază că ar putea înregistra valori minime, raportat la ultimul deceniu.

În aceste condiţii, orice măsură care poate fi luată pentru a sprijini sectorul construcţiilor reprezintă o contribuţie bine-venită. În acest context, revizuirea Directivei privind produsele pentru construcţii ar trebui să sprijine sectorul prin înlăturarea barierelor comerciale cu care se confruntă fabricanţii şi, astfel, ar ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. (CS) Din punctul de vedere al creării de PIB, construcţiile reprezintă 10 % din rezultatul economic al Uniunii Europene. Piaţa construcţiilor se confruntă în continuare cu o gamă variată de obstacole care împiedică dezvoltarea completă a unei pieţe unificate. Scopul regulamentului depus este acela de a modifica directiva existentă şi, deci, de a simplifica condiţiile de comercializare a produselor pentru construcţii. El abordează în principal supravegherea pieţelor şi un cadru comun de comercializare a produselor de construcţie. Scopul modificării directivei constă, într-o perioadă de recesiune economică, în a sprijini sectorul construcţiilor prin înlăturarea barierelor comerciale, ajutând lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă şi sprijinind numeroase întreprinderi de construcţii care, altfel, nu ar supravieţui recesiunii economice. În poziţia sa în primă lectură, Consiliul a eliminat propunerile de amendament ale Parlamentului, care au avut drept scop stabilirea obligaţiei de a declara materialele periculoase din produsele de construcţie (de exemplu azbestul). Consider că o astfel de situaţie este foarte periculoasă şi, deci, susţin raportul depus, deoarece el propune din nou obligaţia firmelor de construcţii de a declara materialele periculoase conţinute în produsele pentru construcţii. Trebuie să protejăm sănătatea cetăţenilor noştri. Nu în ultimul rând, aş dori să aplaud eforturile depuse pentru ca statele membre să protejeze independenţa membrilor Comitetului permanent pentru construcţii, care evaluează şi verifică proprietăţile produselor pentru construcţii. Printre altele, raportul cuprinde şi propuneri de amendament pentru sporirea protecţiei sănătăţii şi siguranţei, nu numai pentru lucrătorii din construcţii, ci şi pentru utilizatorii clădirilor. Din motivele menţionate mai sus, dar şi din altele, m-am hotărât să susţin acest raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei propuneri de regulament, deoarece ea stabileşte condiţii armonizate pentru comercializarea produselor de construcţie şi îşi propune să actualizeze, să simplifice şi să înlocuiască Directiva privind produsele pentru construcţii având în vedere modificările anumitor condiţii referitoare la supravegherea pieţei, spre exemplu, inclusiv noul cadrul legislativ. Nevoia de a acţiona în ceea ce priveşte comercializarea produselor pentru construcţii în UE este de o importanţă crucială având în vedere dimensiunile acestui sector. Sunt de părere că trebuie să se recunoască necesitatea unui nivel ridicat de sănătate şi siguranţă pentru persoanele care lucrează în acest sector. Această propunere va înlătura barierele comerciale cu care se confruntă fabricanţii şi care, astfel, ar ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Regulamentul privind armonizarea comercializării produselor de construcţie reprezintă un pas înainte în calea îmbunătăţirii funcţionării pieţei interne în domeniu şi a liberei circulaţii a produselor de construcţie. Un punct important îl reprezintă totodată faptul că aplicarea regulamentului va contribui la minimizarea apariţiei neconformităţilor neintenţionate ale produselor pentru construcţii cu declaraţia lor de performanţă, lucru care va determina minimalizarea pierderilor materiale. Prevenirea riscului de neconformitate este necesar pentru evitarea introducerii pe piaţă în vederea comercializării a unor produse care nu corespund cerinţelor prezentului regulament, vizând asigurarea performanţei produselor pentru construcţii şi respectarea cerinţelor fundamentale aplicabile construcţiilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Dušek (S&D), în scris.(CS) Proiectul de recomandare privind stabilirea unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor de construcţie necesită cel mai înalt nivel de protecţie posibil, atât pentru lucrători, cât şi pentru utilizatorii clădirilor. Sunt de acord cu poziţia raportoarei, că trasabilitatea substanţelor periculoase în produsele pentru construcţii este extrem de importantă şi susţin propunerea de amendament privind necesitatea declarării pe produsele pentru construcţii a informaţiilor privind substanţele periculoase. Nu pot înţelege poziţia Consiliului, care a eliminat complet acest text din propunerea originală. Pentru a accentua sensibilizarea cu privire la produsele de construcţie existente şi la cele noi, trebuie înfiinţate puncte de informare, care să fie imparţiale, adică independente din punct de vedere financiar şi al personalului faţă de organismele implicate în procesul de obţinere a marcajelor CE. Consiliul a propus prea multe excepţii de la cerinţa de ataşare a unui marcaj CE, iar această situaţie trebuie revizuită şi limitată cât mai mult posibil, altfel întregul sistem de marcaje CE va deveni complet inutil. Susţin propunerea de regulament în forma sa modificată şi voi vota pentru adoptarea ei.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat pentru acest raport, deoarece susţine necesitatea eliminării barierelor comerciale în industria construcţiilor. Actuala criză economică a afectat în mod grav acest sector. Propunerea de regulament, care va înlocui directiva în vigoare, va contribui la modificarea acestei situaţii. Eliminarea barierelor comerciale cu care se confruntă fabricanţii va ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Potrivit datelor din raport, citez: „sectorul construcţiilor constituie una dintre cele mai importante industrii din Europa, reprezentând 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut. Acest sector asigură, în mod direct, încadrarea în muncă a unui număr de 12 milioane de cetăţeni ai UE, în timp ce 26 de milioane de lucrători depind de acest sector. În plus, aproximativ 92 % dintre fabricanţii de materiale pentru construcţii – adică 65 000 de întreprinderi – sunt IMM-uri cu mai puţin de 250 de angajaţi”. Aceste cifre relevă adevărata importanţă a sectorului construcţiilor pentru economia europeană. Din acest motiv, este nevoie de reglementări comune, care să guverneze sectorul şi să-i permită pieţei interne să funcţioneze corect.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Această propunere de regulament are drept scop armonizarea comercializării produselor pentru construcţii, actualizarea şi simplificarea directivei actuale, ţinând cont de noul cadru legislativ (Regulamentul nr. 765/2008/CE şi Decizia nr. 768/2008/CE). Ea abordează diverse aspecte, precum declaraţia de performanţă şi marcajul CE, transportul substanţelor periculoase, punctele naţionale de informare despre produse pentru construcţii, independenţa şi transparenţa tuturor organismelor implicate în acest domeniu, reciclarea produselor pentru construcţii, atenţia sporită acordată aspectului sănătăţii şi siguranţei, îmbunătăţirea comunicării electronice şi introducerea unor noi mijloace informatice. Am votat în favoarea acestui regulament, care va spori siguranţa în transportul acestor produse, va proteja sănătatea şi va accentua condiţiile de siguranţă ale tuturor lucrătorilor din acest sector. Totodată, el va contribui la abandonarea treptată a practicilor dăunătoare pentru mediul înconjurător.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Deşi a doua lectură a acestui raport şi acordul final cu Consiliul includ o serie de aspecte pozitive, nu trebuie să uităm că ele se axează pe principiul consolidării pieţei unice.

În acest context, adoptarea acestui regulament are drept scop stabilirea unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii. Altfel spus, el stabileşte normele pe care statele membre trebuie să le respecte pentru ca produsele lor să ajungă pe piaţă în Uniunea Europeană.

Cred că putem ajunge la un acord cu privire la anumite aspecte, mai ales în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii şi siguranţei, inclusiv pentru lucrători, dar şi în legătură cu utilizarea unui produs pe parcursul ciclului său de viaţă, mai ales în cazul substanţelor periculoase.

Cu toate acestea, nu putem aproba decizii care ar putea pune în pericol producţia acestor produse în ţări cu economii mai fragile sau la nivelul unor întreprinderi mici şi mijlocii cărora le este greu să se adapteze dacă nu există un anumit tip de sprijin prealabil, chiar şi numai pentru a proteja interesele grupărilor economice europene care, de fapt, doresc să domine piaţa.

 
  
MPphoto
 
 

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris.(IT) Evoluţia în sensul liberalizării produselor pentru construcţii în sectorul construcţiilor reprezintă una dintre solicitările de sensibilitate sporită primite de la întreprinderile mici şi mijlocii. Având în vedere importanţa globală a sectorului construcţiilor în toate statele membre, cred că accentuarea liberalizării este un progres necesar. Aplaud în special eliminarea diferitelor constrângeri birocratice şi necesitatea trasabilităţii produselor care conţin substanţe potenţial nocive pentru oameni. Din acest motiv, am decis să susţin recomandarea dnei Stihler.

 
  
MPphoto
 
 

  Małgorzata Handzlik (PPE), în scris.(PL) Funcţionarea pieţei interne este încă limitată de numeroase bariere. Din acest motiv, mă bucur să asist la adoptarea rezoluţiei privind condiţiile armonizate de comercializare a produselor pentru construcţii. Rezoluţia ar trebui să conducă la facilitarea fluxului de produse pentru construcţii între statele membre.

Mai mult, rezoluţia introduce reglementări importante, care facilitează activitatea companiilor. Mai întâi, ea le solicită statelor membre să creeze puncte de informare, de unde companiile vor putea obţine informaţii despre produsele pentru construcţii. Totodată, vor fi disponibile informaţii despre reglementări, care vor ajuta chiar şi cele mai mici companii să respecte noile cerinţe privind elaborarea caracteristicilor de utilizare şi marcajele CE. Cu toate acestea, să nu uităm că rezoluţia conţine o serie de cerinţe noi privind amplasarea marcajelor CE şi elaborarea declaraţiilor referitoare la caracteristicile de utilizare, care trebuie să conţină şi informaţii privind substanţele periculoase conţinute în produsele pentru construcţii.

Sper că atât Comisia Europeană, cât şi statele membre vor depune eforturi pentru ca informaţiile privind noile reglementări să ajungă cât mai curând la producători, astfel încât aceştia să înceapă să se pregătească şi să se adapteze cât mai repede la noile prevederi ale rezoluţiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am fost de acord cu această propunere, deoarece sectorul construcţiilor este una dintre cele mai mari industrii din Europa, reprezentând 10 % din PIB şi asigurând, în mod direct, încadrarea în muncă a unui număr de 12 milioane de cetăţeni ai UE, în timp ce 26 de milioane de lucrători depind de acest sector. În plus, aproximativ 92 % dintre fabricanţii de materiale pentru construcţii sunt întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri). Întrucât IMM-urile reprezintă un pilon esenţial al economiei noastre, prezenta propunere trebuie să recunoască rolul şi necesităţile acestora. Revizuirea Directivei privind produsele pentru construcţii (89/106/CEE) reprezintă o măsură de sprijin foarte necesară, care ar trebui să sprijine sectorul prin înlăturarea barierelor comerciale cu care se confruntă fabricanţii şi care, astfel, ar ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă. Propunerea de regulament de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor de construcţie (COM(2008)311) îşi propune să actualizeze, să simplifice şi să înlocuiască Directiva privind produsele pentru construcţii, având în vedere modificările anumitor circumstanţe. Mă bucur că s-a atras atenţia asupra problemei substanţelor periculoase în aceste produse, iar capacitatea de a depista substanţele periculoase în produse este esenţială. Dacă am şti unde se află azbestul în clădiri, lucrătorii implicaţi în construcţie şi ocupanţii clădirilor nu ar mai suferi de afecţiuni precum mezoteliomul. Pentru a putea garanta sănătatea, siguranţa şi transparenţa în viitor, este important să se depună din nou amendamentele referitoare la substanţele periculoase (amendamentele 7, 17 şi 49).

 
  
MPphoto
 
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE), în scris. (FI) Era şi timpul ca Directiva privind produsele pentru construcţii să fie reformată şi înlocuită cu un regulament mai funcţional, care să ne permită să asigurăm cu adevărat libera circulaţie a produselor pentru construcţii pe piaţa internă. Salutăm iniţiativa Comisiei de a facilita punerea în aplicare a directivei existente şi de a spori eficienţa procesului de punere în aplicare. Produsele pentru construcţii sunt diferite de alte produse, a căror circulaţie pe piaţa internă este reglementată de directive. În timp ce cerinţele de siguranţă pentru un produs sunt în general armonizate la nivelul directivelor, produsele pentru construcţii sunt produse intermediare, destinate proiectelor de construcţii şi, graţie acestei proprietăţi deosebite, scopurile directivei privind produsele pentru construcţii vor fi atinse doar dacă se stabilesc cu succes abordări armonizate, pentru a asigura precizia şi fiabilitatea declaraţiei de performanţă pentru un produs. În acest sens, noul regulament va aduce îmbunătăţiri semnificative.

Totodată, trebuie avute în vedere circumstanţele diferite din statele europene, pentru a asigura supravieţuirea microîntreprinderilor care funcţionează la nivel local. Desigur, statele membre stabilesc cerinţe diferite pentru lucrările de construcţii, în funcţie de condiţiile climatice. Trebuie acordată atenţie cerinţelor inutile, iar acestea trebuie eliminate, pentru a putea reduce sarcina administrativă. Consider că acest regulament va îmbunătăţi atât funcţionarea pieţei interne, cât şi procesul de standardizare a produselor pentru construcţii în Europa. Din acest motiv, am votat în favoarea regulamentului.

 
  
MPphoto
 
 

  Edvard Kožušník (ECR), în scris. (CS) Susţin această nouă abordare, deoarece scopul adaptării juridice nu este acela de a defini siguranţa produsului, ci de a crea un mediu transparent, în care să se ofere informaţii fiabile privind proprietăţile produselor. Totodată, salut faptul că Parlamentul European a hotărât să prefere documentele electronice, mai ales în legătură cu declaraţiile privind proprietăţile produselor comercializate. Am, însă, dubii în ceea ce priveşte metoda legislativă a propunerii de amendament nr. 45, care se referă la articolul 17. Deşi susţin principiul propus, al reprezentării corecte şi echilibrate pentru diferiţii participanţi la procesul de creare a unor standarde armonizate, consider că această problemă trebuie rezolvată în mod cuprinzător, în cadrul revizuirii sistemului european de standardizare, nu prin acte juridice individuale. Din punctul meu de vedere, abordarea selectată va conduce la adoptarea unor legi neclare.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris.(IT) Am susţinut raportul dnei Stihler în vederea adoptării unui regulament de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii, deoarece consider că sectorul construcţiilor este foarte important pentru economia europeană. În acest context, un nivel ridicat de armonizare a reglementărilor privind produsele pentru construcţii reprezintă un obiectiv pe care Europa trebuie să îşi impună să-l atingă cât mai curând. Într-o perioadă precum cea de faţă, când trebuie să stimulăm creşterea economică, nu putem neglija rolul strategic al acestui sector. Scopul propunerii este acela de a asigura informaţii precise şi fiabile cu privire la performanţele produselor pentru construcţii, ca să putem locui şi lucra în clădiri sigure, construite cu materiale care nu au efecte negative asupra sănătăţii umane. Mai mult, consider că măsurile luate în ceea ce priveşte siguranţa la locul de muncă sunt esenţiale pentru a proteja milioanele de cetăţeni europeni care lucrează în acest sector, garantându-le un nivel adecvat de protecţie.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Doresc s-o felicit pe colega mea din Scoţia, Catherine Stihler, pentru activitatea sa fructuoasă în acest domeniu extrem de tehnic. Am votat în favoarea raportului, care ar trebui să asigure o transparenţă sporită pentru organismele ce creează standarde în industria construcţiilor, subliniază ideea reciclării şi facilitează accesul IMM-urilor pe piaţa unică, prin proceduri simplificate.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Faptul că sectorul construcţiilor civile reprezintă o mare parte din produsul intern brut (PIB) al Uniunii Europene, reprezentând, potrivit raportoarei, aproximativ 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut, justifică condiţiile armonizate ce au fost adoptate. Recenta recesiune economică a creat probleme grave acestei industrii, producându-se disponibilizări în masă şi mulţi lucrători pierzându-şi locurile de muncă. Prin urmare, orice măsură care poate fi luată pentru a sprijini acest sector este extrem de importantă. În acest context, revizuirea Directivei privind produsele pentru construcţii (89/106/CEE) reprezintă o măsură de sprijin foarte necesară, care ar trebui să sprijine sectorul prin înlăturarea barierelor comerciale cu care se confruntă fabricanţii şi care, astfel, ar ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Industria construcţiilor este, de fapt, unul dintre cei mai importanţi factori economici la nivel european. Acest sector a fost, însă, lovit puternic de criză. Întreprinderile mici şi mijlocii, care acţionează frecvent ca distribuitori, au fost extrem de afectate, iar multe dintre ele şi-au încetat activitatea. Pentru a asigura supravieţuirea companiilor şi, deci, a locurilor de muncă, trebuie eliminate barierele comerciale. Astfel, s-ar crea condiţii mai corecte, avantajoase pentru toţi cei implicaţi. Din acest motiv, am votat împotriva propunerilor depuse de comisia responsabilă în a doua lectură.

 
  
MPphoto
 
 

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris.(IT) Sectorul construcţiilor este un sector fundamental pentru Europa, atât în ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă, cât şi din punctul de vedere al dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

Este, aşadar, esenţial să sprijinim un regulament care prevede condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii, garantând siguranţa materialelor utilizate şi sănătatea lucrătorilor. Se înregistrează în continuare cazuri de vătămări corporale şi de deteriorare a sănătăţii, inclusiv în cazul cetăţenilor care intră zilnic în contact cu substanţele periculoase, precum azbestul, utilizate în construcţia clădirilor urbane.

Mă declar, deci, în favoarea raportului dnei Stihler, care a fost adoptat astăzi, în a doua lectură, deoarece subliniază importanţa, într-o lume globalizată, a introducerii unor reglementări comune privind marcarea substanţelor şi produselor utilizate, în vederea garantării siguranţei şi fiabilităţii şi, totodată, pentru a reduce costurile pentru producători, mai ales în ceea ce priveşte IMM-urile.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Măsurile de armonizare din acest raport sunt prea ample. Sectorul construcţiilor este unul sensibil: el este esenţial pentru dezvoltarea infrastructurii şi, deci, şi pentru statele membre individuale, ca locuri în care desfăşoară afaceri. Standardele profesionale, sociale şi de mediu sunt deseori importante pentru protejarea populaţiei şi a mediului înconjurător în acest sector. Fiecare stat membru trebuie să ia propriile decizii în această privinţă. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris.(IT) Propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului, de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii, are drept scop asigurarea liberei circulaţii a produselor pentru construcţii pe piaţa internă. Am votat în favoarea acestei propuneri de regulament tocmai fiindcă garantarea unor informaţii clare şi fiabile prin utilizarea marcajelor CE pe produsele de construcţie comercializate reprezintă un alt progres în direcţia unei pieţe libere, competitive, capabilă să protejeze întreprinderile mici şi mijlocii. Deoarece produsele pentru construcţii sunt produsele intermediare ale unei structuri finite, armonizarea noilor norme europene garantează siguranţa şi calitatea structurii, asigură condiţii egale pentru toate companiile de construcţii, îmbunătăţeşte controlul asupra materiilor care se află deja pe piaţă şi sporeşte transparenţa comerţului cu produse pentru construcţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consider că el este necesar pentru a reduce barierele care împiedică fluidizarea comerţului în industria construcţiilor. Industria construcţiilor a fost extrem de afectată de situaţia economică actuală, iar propunerea de regulament are drept scop promovarea circulaţiei libere, funcţionale şi transparente a bunurilor şi serviciilor către industria construcţiilor. Eliminarea obstacolelor din calea activităţilor transfrontaliere, precum şi a barierelor administrative şi tehnice la nivel naţional joacă un rol esenţial în industria construcţiilor. De fapt, în industria construcţiilor, statele membre se ascund la adăpostul standardelor tehnice naţionale, pentru a bloca libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor. Având în vedere că sectorul construcţiilor reprezintă 10 % din produsul intern brut al UE şi că trece în prezent printr-o perioadă de recesiune puternică, salut şi votez pentru toate măsurile care pot fi luate pentru a sprijini sectorul construcţiilor. Într-adevăr, aceste măsuri vor ajuta întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) La nivelul UE, încă există numeroase bariere comerciale în sectorul construcţiilor, ceea ce conduce la adoptarea unor reguli tehnice naţionale care urmăresc să restricţioneze libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor.

Acest sector cu expansiune rapidă reprezintă 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut. El asigură, în mod direct, încadrarea în muncă a unui număr de 12 milioane de cetăţeni ai UE, iar 92 % dintre companiile ce activează în acest sector sunt întreprinderi mici şi mijlocii, un pilon esenţial al economiei noastre.

Prin urmare, consider că trebuie luate măsuri de armonizare a pieţei acestor produse, dar şi de garantare a unui nivel ridicat de sănătate şi siguranţă pentru lucrătorii din acest sector. Având în vedere recesiunea, care a provocat probleme majore la nivelul sectorului, inclusiv falimente, avem nevoie de măsuri de liberalizare care să asigure supravieţuirea economică a întreprinderilor şi păstrarea locurilor de muncă.

Această propunere de regulament are drept scop actualizarea, simplificarea şi înlocuirea Directivei privind produsele pentru construcţii, având în vedere modificările anumitor condiţii referitoare la supravegherea pieţei, spre exemplu. Scopul său este, totodată, asigurarea unei protecţii sporite în ceea ce priveşte marcajul CE, substanţele periculoase, punctele naţionale de informare privind produsele, independenţa şi transparenţa, sănătatea şi siguranţa şi comunicarea electronică.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Nevoia de a acţiona în ceea ce priveşte comercializarea produselor pentru construcţii în UE este de o importanţă crucială, având în vedere dimensiunile acestui sector. Potrivit Comitetului European de Standardizare, sectorul construcţiilor constituie una dintre cele mai importante industrii din Europa, reprezentând 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut. Acest sector asigură, în mod direct, încadrarea în muncă a 12 milioane de cetăţeni ai UE, alţi 26 de milioane de lucrători depinzând de acest sector. În plus, aproximativ 92 % dintre fabricanţii de materiale de construcţii – adică 65 000 de întreprinderi – sunt IMM-uri cu mai puţin de 250 de angajaţi. Întrucât IMM-urile reprezintă un pilon esenţial al economiei noastre, prezenta propunere solicită recunoaşterea rolului şi necesităţilor acestora, precum şi un nivel ridicat de sănătate şi siguranţă pentru persoanele care lucrează în acest sector. Am votat acest raport deoarece propunerea contribuie la creşterea competitivităţii industriei de profil prin simplificarea legislaţiei existente, îmbunătăţirea transparenţei şi diminuarea sarcinilor administrative pe care trebuie să le suporte întreprinderile, cât şi pentru a susţine interesul României de a introduce obligativitatea evaluării performanţei produselor acoperite de standarde armonizate, emiterea declaraţiei de performanţă şi aplicarea marcajului CE.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Având în vedere importanţa sectorului construcţiilor pentru economia europeană, este esenţială eliminarea barierelor comerciale în domeniul produselor pentru construcţii, pentru intensificarea liberei circulaţii a acestora pe piaţa internă. Prin urmare, trebuie susţinută stabilirea unor specificaţii tehnice armonizate care, cu evidenţierea aspectelor de sănătate şi siguranţă, să permită şi consolidarea pieţei unice.

 
  
MPphoto
 
 

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris.(IT) Astăzi am votat în plen asupra recomandării privind condiţiile armonizate de comercializare a produselor pentru construcţii.

Având în vedere importanţa acestui sector, este esenţială luarea unor măsuri privind comercializarea produselor pentru construcţii în interiorul UE. Potrivit Comitetului European de Standardizare (CEN), sectorul construcţiilor constituie una dintre cele mai importante industrii din Europa, reprezentând 10 % din PIB şi 50,5 % din capitalul fix brut.

Această propunere de regulament prezintă condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii, prin introducerea unor norme comune privind marcajul, ce au drept scop consolidarea garanţiilor referitoare la siguranţa şi fiabilitatea produselor şi, totodată, reducerea costurilor pentru producători, mai ales în ceea ce priveşte IMM-urile.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Acest regulament soseşte în faţa Parlamentului pentru a doua lectură, în scopul adoptării finale. Prima lectură în cadrul Parlamentului a avut loc în legislatura parlamentară anterioară. Consiliul şi-a adoptat poziţia în 2010 şi, prin urmare, pentru a ajunge la o soluţie de compromis, s-au desfăşurat negocieri neoficiale intense în cadrul trialogului, sub egida Preşedinţiei belgiene. Acest regulament este extrem de tehnic, dar şi foarte relevant pentru Grupul Verzilor, din punct de vedere politic, deoarece principalul său scop este acela de a armoniza cerinţele privind comercializarea produselor pentru construcţii.

Principalele preocupări ale Grupului Verts/ALE au constat în a asigura, inter alia, (i) transparenţa procedurilor (în principal, organismele de standardizare nu trebuie monopolizate de reprezentanţi ai principalelor industrii şi trebuie luate în considerare preocupările IMM-urilor sau ale altor părţi implicate); (ii) promovarea unor demersuri inovatoare şi mai ecologice, pe baza cerinţelor şi procedurilor în domeniul construcţiilor; (iii) procedurile speciale pentru microîntreprinderi nu trebuie să-i permită acestui sector să evite cerinţele sau procedurile standard.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece consider că sectorul construcţiilor în Europa încă se confruntă cu prea multe bariere de natură comercială. Revizuirea acestei directive ar trebui să contribuie la eliminarea barierelor comerciale, protejând locurile de muncă în companiile de construcţii, care sunt încă afectate de criza economică globală. Există planuri privind introducerea unor noi măsuri specifice, pentru a verifica dacă se reciclează produsele de construcţii şi pentru a promova reutilizarea acestora, drept mod de îndeplinire a obiectivelor UE privind schimbările climatice.

Este nevoie de noi măsuri de protecţie pentru apărarea sănătăţii şi siguranţei angajaţilor în acest sector, în care încă se înregistrează, din păcate, un număr mare de decese profesionale. În final, solicitarea de a înlocui treptat materialele tipărite cu versiuni electronice are drept scop accentuarea armonizării pieţei produselor de construcţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Oreste Rossi (EFD), în scris.(IT) Deşi introducerea la regulament conţine afirmaţii generale inacceptabile, mai ales în ceea ce priveşte circulaţia complet liberă a serviciilor în sectorul construcţiilor – pe care nu le putem susţine, deoarece există pericolul unei concurenţe neloiale până la armonizarea costurilor forţei de muncă între diferitele state membre – vom vota pentru.

Vom proceda astfel deoarece regulamentul se ocupă exclusiv de legislaţia privind comercializarea produselor pentru sectorul construcţiilor, care, în această perioadă de recesiune economică, a avut repercusiuni extrem de grave, multe companii falimentând şi numeroşi lucrători pierzându-şi locurile de muncă. Propunerea prevede armonizarea şi etichetarea produselor care conţin substanţe periculoase şi, totodată, simplifică, actualizează şi înlocuieşte reglementările actuale, pentru a elimina anumite obstacole de reglementare, în beneficiul lucrătorilor şi al întreprinderilor mici şi mijlocii deopotrivă.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Mă bucur că colegii mei au susţinut şi au adoptat acest raport în domeniul construcţiilor, pentru care am fost raportoare. Raportul va conduce la menţionarea substanţelor periculoase pe etichetele produselor pentru construcţii şi va permite efectuarea unor studii suplimentare în această privinţă, la iniţiativa Comisiei. Totodată, există prevederi ce au drept scop facilitarea plasării produselor IMM-urilor pe piaţa internă. A fost abordată problema necesităţii unei transparenţe sporite în aprobarea produselor cu marcajul CE şi aştept introducerea măsurilor, în iulie 2013.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. − Am votat pentru propunerea de Regulament de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE. Sectorul construcţiilor reprezintă un sector important al industriei europene, asigurând în mod direct încadrarea în muncă a 12 milioane de cetăţeni ai UE, iar alte 26 de milioane de lucrători depinzând de acest sector. Recesiunea economică a afectat grav industria construcţiilor din UE, numeroşi lucrători pierzându-şi locurile de muncă. Acest lucru a generat o scădere cu până la 14,2 % a activităţii sectorului în perioada 2008-2009. În acest context, revizuirea Directivei privind produsele pentru construcţii (89/106/CEE) reprezintă o măsură de sprijin pentru sectorul construcţiilor prin înlăturarea barierelor comerciale cu care se confruntă producătorii, încurajând astfel întreprinderile să îşi desfăşoare în continuare activitatea şi lucrătorii să îşi păstreze locurile de muncă. Construcţiile trebuie să corespundă, atât în ansamblu, cât şi pe componente, utilizării preconizate, ţinând seama mai ales de sănătatea şi siguranţa persoanelor implicate de-a lungul întregului ciclu de viaţă al construcţiilor. De asemenea, construcţiile trebuie să fie eficiente din punct de vedere energetic, cu un consum cât mai mic de energie pe întreaga lor durată de viaţă şi deci, costuri mai mici pentru utilizatori.

 
  
MPphoto
 
 

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. (LT) Consider că sectorul construcţiilor reflectă situaţia economică. În cel de-al doilea trimestru al anului 2010, sectorul construcţiilor din Lituania s-a redus până la 42,9 %, înregistrând unul dintre cele mai puternice declinuri din Europa. De atunci, situaţia s-a îmbunătăţit uşor, însă nu trebuie să ne facem iluzii. Sectorului construcţiilor din Lituania îi va lua mult timp să îşi revină. Prin urmare, este prematur să vorbim despre o redresare constantă. Există loc de mai bine. De exemplu, sectorul de construcţii din ţara mea şi-ar reveni mai repede dacă s-ar îmbunătăţi nivelul de absorbţie a fondurilor UE. Sectorul construcţiilor este una dintre cele mai importante ramuri ale industriei lituaniene şi europene. Acest sector asigură, în mod direct, încadrarea în muncă a unui număr de 12 milioane de cetăţeni ai UE, în timp ce 26 de milioane de lucrători depind de acest sector. Sectorul construcţiilor este foarte important pentru Lituania, deoarece creează numeroase locuri de muncă, consolidează cererea internă şi aduce bani la buget. Acest sector este important şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii, un pilon esenţial al economiei noastre. Aproximativ 92 % dintre fabricanţii de materiale pentru construcţii sunt IMM-uri cu mai puţin de 250 de angajaţi. Sunt de acord cu propunerea raportoarei, de a utiliza comunicările electronice şi mijloacele informatice pentru a îmbunătăţi piaţa unică a produselor pentru construcţii. Acest lucru este important pentru viitor.

 
  
MPphoto
 
 

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Industria construcţiilor reprezintă o serie de aspecte esenţiale în Uniunea Europeană, de la contribuţia sa semnificativă din punct de vedere economic, până la siguranţa cetăţenilor UE la domiciliu şi la locul de muncă. Votul meu pentru Regulamentul privind produsele pentru construcţii reflectă necesitatea unei directive modernizate, sigure şi transparente cu privire la produsele pentru construcţii. Propunerea solicită îmbunătăţirea procedurilor de sănătate şi siguranţă la nivelul sectorului şi declaraţii clare privind substanţele periculoase. Mai mult, prezenţa pe produse a unui marcaj CE, care să indice încrederea, le va oferi celor care desfăşoară proiecte de construcţii încrederea că materialele pe care le folosesc sunt sigure. Economia europeană se bazează în mare măsură pe sectorul construcţiilor, care reprezintă 10 % din PIB comunitar şi asigură locuri de muncă directe pentru 12 milioane de cetăţeni UE. Majoritatea celor angajaţi lucrează în IMM-uri, care reprezintă o parte esenţială a economiei europene. Cu toate acestea, construcţiile rămân unul dintre cele mai periculoase domenii de activitate. Susţin, deci, regulamentul privind îmbunătăţirea siguranţei cetăţenilor europeni la locul de muncă şi la domiciliu, indiferent că desfăşoară proiecte la nivel individual sau profesional.

 
  
  

Raport: Michèle Striffler (A7-0375/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat pentru acest raport, care are drept scop intensificarea ajutorului umanitar acordat de UE. Consensul european privind ajutorul umanitar reprezintă un progres important. Cu toate acestea, revizuirea planului de acţiune trebuie să fie mai coerentă, să utilizeze obiective mai măsurabile şi indicatori mai fiabili. Acesta este singurul mod în care vom reuşi să acordăm ajutor într-un mod mai eficient. Luând în considerare creşterea spectaculoasă a numărului şi a intensităţii catastrofelor naturale provocate de schimbările climatice, sunt de acord cu poziţia exprimată, că, pe lângă furnizarea de ajutor punctual, trebuie să sprijinim capacităţile proprii ale comunităţilor, astfel încât acestea să fie pregătite să reacţioneze în cazul unor dezastre. Planul de acţiune de la Hyogo trebuie consolidat.

Eforturile trebuie să se concentreze în egală măsură asupra problemelor referitoare la drepturile omului, provocate de conflictele interne şi de crizele complexe, îmbunătăţind accesul actorilor umanitari la populaţii în situaţii de criză. Acest lucru va fi posibil doar prin stabilirea unei distincţii clare între rolurile actorilor militari, politici şi umanitari. Totodată, sunt de acord cu punerea în aplicare a unei capacităţi europene de intervenţie rapidă.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece el este esenţial pentru o furnizare mai eficace a ajutorului umanitar. Consensul european privind ajutorul umanitar este primul document comun privind politica de ajutor umanitar elaborat de la adoptarea regulamentului din 1996. Acesta reprezintă un instrument deosebit de important, mai ales în contextul modificărilor profunde la nivel umanitar, precum abundenţa catastrofelor naturale şi a conflictelor armate, care au condus la deplasarea multor persoane etc. Sper că Consensul european privind ajutorul umanitar va reprezenta un pas important în direcţia luării celor mai eficiente măsuri comunitare în domeniul ajutorului umanitar şi va contribui la promovarea principiilor umanitare şi a dreptului umanitar internaţional, la coordonare şi coerenţă în furnizarea ajutorului umanitar comunitar, la clarificarea utilizării resurselor şi capacităţilor militare şi de protecţie civilă, la reducerea pericolului de catastrofe şi la consolidarea legăturii dintre ajutorul în caz de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Acest raport angajează Uniunea Europeană la o strânsă cooperare în jurul unei viziuni comune asupra ajutorului umanitar. Consider că intensitatea catastrofelor naturale se datorează şi acţiunilor umane care stau la baza schimbărilor climatice. De asemenea, încurajez Statele Membre să se implice în punerea în aplicare a acestui Consens european privind ajutorul umanitar. Susţin promovarea acţiunilor în acest domeniu: promovarea principiilor umanitare şi a dreptului internaţional umanitar, îmbunătăţirea calităţii coordonării şi coerenţei în cadrul furnizării ajutorului umanitar al Uniunii Europene, clarificarea utilizării mijloacelor şi capacitaţilor militare şi de protecţie civilă în conformitate cu consensul umanitar şi cu directivele Naţiunilor Unite, reducerea riscurilor de catastrofe şi întărirea legăturii între ajutorul de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport. <

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Uniunea Europeană este un actor global. Cu această convingere, autorii Tratatului de la Lisabona au consolidat ambiţiile Europei pe scena mondială. Dimensiunea umanitară joacă un rol important în acest proiect esenţial. Uniunea este deja primul donator de ajutor la nivel mondial, ea asigurând 40 % din contribuţiile totale. Această declaraţie comună „este bazată pe principii şi abordări comune şi are drept scop încurajarea acţiunilor concertate şi coordonate, la nivelul UE şi împreună cu alţi parteneri, pentru a optimiza reacţia globală la crizele umanitare”. Am votat, deci, în favoarea acestei rezoluţii, care subliniază necesitatea furnizării ajutorului umanitar într-un mod corespunzător şi eficace, evidenţiază importanţa unei bune coordonări, accentuează natura secundară a asistenţei oferite de capacităţile militare şi de protecţie civilă şi importanţa vitală a reducerii pericolelor provocate de catastrofe naturale şi, în final, îi solicită Uniunii să consolideze legătura dintre ajutorul de urgenţă, reconstrucţie şi dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Uniunea Europeană este primul donator de asistenţă umanitară din lume, asigurând peste 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială. S-a înregistrat, la nivel mondial, o creştere semnificativă a numărului şi a intensităţii dezastrelor naturale, cauzată în principal de impactul schimbărilor climatice. Contextul umanitar s-a schimbat în mod semnificativ în ultimii ani, deci trebuie îmbunătăţită capacitatea de reacţie a UE în caz de catastrofe. Consider că Uniunea Europeană trebuie să-şi intensifice eforturile pentru reducerea riscurilor de catastrofe şi pentru acordarea – pe lângă furnizarea de ajutor punctual – de sprijin capacităţilor proprii ale comunităţilor, astfel încât acestea să fie pregătite să reacţioneze în cazul unor dezastre. Este îngrijorător faptul că încălcările dreptului umanitar internaţional sunt din ce în ce mai numeroase, iar situaţia pe teren se agravează. Sunt de acord că Uniunea Europeană trebuie să ia măsuri pentru a îmbunătăţi coordonarea ajutorului umanitar şi a pune capăt utilizărilor abuzive ale acestui tip de ajutor.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris.(FR) În 2010 s-au înregistrat numeroase crize umanitare: Haiti, Pakistan, iar lista poate continua. Tragediile cu care se confruntă anumite popoare, deseori cele mai defavorizate, necesită o acţiune rapidă şi eficace a organizaţiilor internaţionale, dar şi a Uniunii Europene, care este principalul actor în domeniul asistenţei pentru dezvoltare şi al gestiunii crizelor.

Aşadar, astăzi, joi, 18 ianuarie, am adoptat raportul dnei Stiffler, pentru a solicita creşterea finanţării pentru ajutorul umanitar. Totodată, trebuie creată o forţă europeană de reacţie rapidă pentru toate aceste crize. Comisia Europeană este receptivă la această idee şi ar trebui să prezinte o propunere în vederea optimizării sistemului de protecţie civilă deja existent.

Desigur, va trebui să utilizăm resursele care se află deja la dispoziţia statelor membre, însă, totodată, trebuie să ne şi coordonăm într-un mod mult mai eficace şi practic. Reacţiile lente, ajutorul dublat şi incoerenţa pe teren sunt doar o parte dintre problemele care trebuie eliminate. Este loc de mai bine, iar rezoluţia adoptată de Parlament doreşte să ofere o reacţie iniţială în spiritul acestor norme.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea raportului Parlamentului referitor la punerea în aplicare a Consensului european privind ajutorul umanitar: bilanţ la jumătatea perioadei al planului de acţiune şi perspective viitoare. Consensul european privind ajutorul umanitar obligă Comisia la o cooperare apropiată în ceea ce priveşte o viziune comună asupra ajutorului umanitar. Consensul a fost adoptat cu scopul de a optimiza eficacitatea Uniunii Europene, de a apăra şi de a promova principiile umanitare fundamentale de umanitate, neutralitate, imparţialitate şi independenţă, precum şi de a promova în mod susţinut respectarea dreptului umanitar internaţional. La efectuarea bilanţului la jumătatea perioadei, s-a observat o lipsă de informaţii specifice privind acţiunile desfăşurate sau care urmează a fi desfăşurate şi că, cu excepţia reprezentanţilor implicaţi în activităţi umanitare, puţine persoane cunosc existenţa Consensului. Este, deci, necesar să se depună eforturi pentru consolidarea vizibilităţii Consensului şi pentru promovarea acestuia faţă de statele membre, alte instituţii şi actorii militari. Contextul umanitar s-a schimbat în mod semnificativ în ultimii ani, ceea ce face ca aplicarea riguroasă şi consolidată a Consensului umanitar să fie cu atât mai pertinentă.

Doresc să subliniez necesitatea consolidării eforturilor pentru reducerea riscurilor de catastrofe şi pentru acordarea – pe lângă furnizarea de ajutor punctual – de sprijin capacităţilor proprii ale comunităţilor, astfel încât acestea să fie pregătite să reacţioneze în cazul unor dezastre. Totodată, ar trebui depuse eforturi importante pentru integrarea în reacţiile umanitare a problemelor de gen şi a protecţiei împotriva violenţei sexuale, care este din ce în ce mai des utilizată drept armă de război.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Uniunea Europeană este cel mai mare donator la nivel mondial, cu o contribuţie ce reprezintă 40 % din asistenţa acordată global. Peste 100 000 000 de persoane din peste 70 de ţări au primit ajutoare de aproape un miliard de euro din partea Uniunii în 2009. Păcat însă că suntem, de multe ori, campioni la donaţii în state care aleg ulterior să primească investiţii străine directe ale Chinei. Poate ar trebui ca donaţiile şi investiţiile europene să fie, cât de cât, coordonate, în loc să ne lamentăm că China a ajuns a doua economie mondială. Contextul umanitar s-a schimbat în mod semnificativ în ultimii ani, ceea ce face ca aplicarea riguroasă şi consolidată a consensului umanitar să fie cu atât mai pertinentă.

În ceea ce priveşte evoluţia contextului, trebuie mai întâi menţionată creşterea semnificativă a numărului şi a intensităţii dezastrelor naturale, cauzată în principal de schimbările climatice. În consecinţă, este necesară, pe lângă furnizarea de ajutor punctual şi sprijinirea capacităţilor proprii ale comunităţilor, astfel încât acestea să fie pregătite să reacţioneze în cazul unor dezastre. Angajamentele politice există - strategia UE în acest sens şi planul de acţiune de la Hyogo - însă persistă încă probleme în punerea în aplicare a acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  David Campbell Bannerman (EFD), în scris. – UKIP consideră că cea mai bună reacţie la un dezastru umanitar este ca statele naţionale independente să-şi coordoneze eforturile de asistenţă în mod voluntar, nu în mod centralizat, la comanda nedemocraticei Uniuni Europene. Am observat eşecul eforturilor mici şi lente ale UE în situaţia din Haiti şi considerăm că nu putem avea încredere în UE în viitoarele crize umanitare.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece Uniunea Europeană este primul donator de ajutor umanitar la nivel mondial, contribuţia sa reprezentând mai mult de 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială. În 2009, ea a oferit ajutor unui număr de aproximativ 115 milioane de persoane în peste 70 de ţări, însumând o contribuţie totală de 950 de milioane de euro. Prin politica sa în domeniul umanitar, Uniunea Europeană demonstrează în mod concret angajamentul său faţă de populaţiile din ţările terţe, care au nevoie de ajutor în situaţii de vulnerabilitate extremă. Sunt de acord cu bilanţul la jumătatea perioadei cu privire la consensul umanitar, deoarece cred că este esenţial să se depună eforturi pentru consolidarea vizibilităţii acestuia faţă de statele membre, alte instituţii şi actorii militari. Doresc să solicit Comisiei să-şi intensifice eforturile pentru reducerea riscurilor de catastrofe, să acorde atenţie încălcările tot mai numeroase ale dreptului umanitar internaţional şi grupurilor celor mai vulnerabile, precum femeile, copiii şi persoanele deplasate forţat. Totodată, trebuie încurajat dialogul între organismele politice, militare sau umanitare, care activează în acelaşi mediu profesional, precum şi crearea unei capacităţi europene de reacţie rapidă, adică a unei forţe europene de protecţie civilă.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. (EL) Am votat împotriva raportului privind ajutorul umanitar din două motive. În primul rând, deoarece insistă pe asocierea protecţiei civile şi a ajutorului umanitar cu Serviciul European de Acţiune Externă şi politica externă, deşi, în mod evident, criteriile de intervenţie ar trebui să fie exclusiv de natură umanitară. De asemenea, fiindcă nu cred că asocierea capacităţilor militare şi civile pentru soluţionarea situaţiilor de criză umanitară reprezintă un pas în direcţia corectă. Evident, în anumite circumstanţe este nevoie de cunoştinţe specifice şi de utilizarea unor echipamente speciale, care au fost deţinute şi utilizate întotdeauna de către armată. Prin urmare, pentru a păstra şi a proteja caracterul exclusiv civil al misiunilor umanitare, protecţia civilă ar putea fi finanţată astfel încât să dispună de acele echipamente specifice şi, desigur, astfel încât lucrătorii în domeniul protecţiei civile să poată fi instruiţi, reducându-se cheltuielile cu specific militar. Aceasta este singura modalitate de a oferi un ajutor real şi funcţional în situaţiile de criză umanitară, fără a ne confrunta cu pericolele unei prezenţe militare.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) În elaborarea bilanţului la jumătatea perioadei pentru Consensul umanitar privind ajutorul umanitar, menţionez că este regretabil faptul că conştientizarea publică nu a atins nivelul dorit, iar statele membre au jucat un rol mic în punerea sa în aplicare. Cu toate acestea, în loc să găsim vinovaţii, trebuie să promovăm şi să stabilim calea pe care trebuie să o urmăm în ceea ce priveşte ajutorul umanitar. Situaţia umanitară s-a modificat destul de mult în ultimii ani, având în vedere dezastrele naturale, numărul mai mare de persoane deplasate, înmulţirea conflictelor interne, crizele alimentare etc. Mai mult ca oricând, este nevoie urgent de o reacţie globală echilibrată şi eficace, bazată pe necesităţi specifice, pe rezultate şi pe principiul că salvarea mijloacelor de subzistenţă înseamnă să salvezi vieţi, ţinând cont de necesitatea de auto-dezvoltare şi autosuficienţă a zonelor implicate. În acest sens, Consensul trebuie să promoveze aceste valori umanitare, iar actorii trebuie să optimizeze resursele.

Din nou, doresc să spun că trebuie creată de urgenţă o Forţă europeană de protecţie civilă, conform raportului Barnier din mai 2006. Doresc s-o felicit pe colega mea, dna Striffler, pentru conţinutul pozitiv al propunerilor depuse şi îmi reafirm poziţia că Consensul este un instrument esenţial, extrem de relevant pentru situaţia actuală.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (S&D), în scris. − Consensul umanitar este un instrument fundamental care îşi arată valoarea mai ales în acest context umanitar în plină schimbare. Am asistat la creşterea semnificativă a numărului şi a intensităţii dezastrelor naturale, cauzată în principal de impactul schimbărilor climatice, la multiplicarea crizelor complexe, în special a conflictelor interne, precum şi la evoluţia naturii conflictelor, care sunt deseori însoţite de deplasarea masivă a populaţiei.

Încălcările dreptului umanitar internaţional sunt din ce în ce mai numeroase. Un aspect deosebit de şocant al încălcărilor dreptului umanitar internaţional este acela că violenţa sexuală este din ce în ce mai des utilizată drept armă de război. Susţin poziţia raportoarei şi consider că sunt necesare măsuri ferme pentru întărirea protecţiei împotriva violenţelor sexuale în contextele umanitare. Sunt de acord cu poziţia autoarei raportului, care arată că recentele catastrofe umanitare din Haiti şi Pakistan au demonstrat încă o dată necesitatea de consolidare a capacităţii UE de reacţie la catastrofe din punctul de vedere al eficacităţii, rapidităţii, coordonării şi al vizibilităţii.

Susţin, de asemenea, crearea unei capacităţi europene de reacţie rapidă (forţă europeană de protecţie civilă).

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Consensul european privind ajutorul umanitar adoptat la 18 decembrie 2007 de către Parlament, Consiliu şi Comisie a reprezentat un progres important în ceea ce priveşte definiţia, amploarea şi spectrul ajutorului umanitar european. Acest raport, ale cărui concluzii le susţin, se referă la bilanţul la jumătatea perioadei, potrivit Planului de acţiune din mai 2008. În acest context, aş dori s-o felicit pe dna Striffler pentru activitatea sa excelentă. În ceea ce priveşte ideile exprimate în raport, doresc să subliniez „participarea (...) reală şi permanentă (...) a beneficiarilor în gestionarea ajutorului”. Susţin acest principiu, care ar trebui să determine UE să-şi concentreze tot mai mult acţiunile pe societatea civilă şi autorităţile locale. Aceasta va reduce atenţia acordată relaţiilor dintre UE şi statele membre, care joacă în continuare un rol, însă nu într-o relaţie exclusivă, după cum s-a demonstrat frecvent până acum. Totodată, doresc să evidenţiez necesitatea depunerii de propuneri „în vederea înfiinţării unei forţe europene de protecţie civilă bazată pe optimizarea mecanismului comunitar de protecţie civilă actual şi pe reciprocitatea resurselor naţionale existente”, ceea ce ar conduce la creşterea costului marginal al sinergiilor realizate, prin capacitatea deja creată în statele membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris.(IT) Ajutorul umanitar are în prezent un rol mai amplu şi mai important decât în trecut. Ritmurile diferite de dezvoltare şi inegalităţile tot mai mari la nivelul distribuţiei oportunităţilor şi resurselor din punct de vedere geografic, social şi generaţional, schimbările climatice (pentru care oamenii sunt parţial de vină) şi dezvoltarea, pe cale de consecinţă, a catastrofelor naturale, creşterea poluării, presiunea antropică dezechilibrată concentrată în mari spaţii urbane şi creşterea inegală a populaţiei în unele zone ale planetei au condus la tot mai multe dezastre umanitare, în care ajutorul capătă un rol esenţial în restabilirea condiţiilor primare de trai şi a demnităţii umane. În acest sens, dacă este nevoie de ajutor umanitar pentru a ajuta persoanele lovite de dezastre, orice intervenţii determinate de politica externă a UE – care nu a fost încă definită – nu pot fi stabilite în funcţie de domeniile de interes şi influenţă ale fiecărui stat membru, ci trebuie să dobândească o dimensiune europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Susţin acest raport referitor la punerea în aplicare a Consensului european privind ajutorul umanitar. Politica umanitară a UE este expresia practică a angajamentului acesteia de a susţine persoanele care au nevoie de ajutor în situaţii de vulnerabilitate extremă. Uniunea Europeană este primul donator de ajutor umanitar la nivel mondial. Contribuţia sa reprezintă mai mult de 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială. În 2009, am furnizat în total 950 de milioane de euro unui număr de aproximativ 115 milioane de persoane în peste 70 de ţări. Consensul european privind ajutorul umanitar, semnat la 18 decembrie 2007, subliniază voinţa Uniunii Europene de cooperare activă în acest domeniu, în vederea optimizării eficacităţii ajutorului umanitar, apărării şi promovării principiilor fundamentale de umanitate, neutralitate, imparţialitate şi independenţă, precum şi în vederea promovării susţinute a respectării dreptului umanitar internaţional. Ne aşteaptă numeroase provocări. Recentele catastrofe umanitare din Haiti şi Pakistan au demonstrat încă o dată necesitatea de consolidare a capacităţii UE de reacţie la catastrofe. Reducerea riscurilor de catastrofă trebuie integrată pe deplin în politicile referitoare la ajutorul pentru dezvoltare şi ajutorul umanitar. De asemenea, este nevoie de clarificarea utilizării resurselor şi a capacităţilor militare şi de protecţie civilă în conformitate cu consensul şi directivele Naţiunilor Unite.

 
  
MPphoto
 
 

  Anne Delvaux (PPE), în scris.(FR) Recentele catastrofe umanitare din Haiti şi Pakistan au demonstrat încă o dată necesitatea de consolidare a capacităţii UE de reacţie la catastrofe din punctul de vedere al eficacităţii, coordonării şi al vizibilităţii.

Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea acestui raport, care susţine crearea unei capacităţi europene de reacţie rapidă (forţă europeană de protecţie civilă), idee lansată de comisarul Barnier în urma tsunami-ului din Asia şi reluată de mai multe ori de către Parlamentul European.

Această capacitate ar trebui să reprezinte o optimizare a instrumentelor disponibile, care ar câştiga eficacitate şi vizibilitate, obiectivul fiind acela de a reuşi mobilizarea imediată a tuturor resurselor necesare, prin intermediul unei mai bune coordonări.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consider că planul de acţiune al consensului european trebuie revizuit. Contextul umanitar s-a schimbat în mod semnificativ în ultimii ani, inclusiv din cauza creşterii semnificative a numărului şi a intensităţii dezastrelor naturale, cauzată în principal de impactul schimbărilor climatice. Reducerea riscurilor de catastrofă trebuie integrată pe deplin în politicile referitoare la ajutorul pentru dezvoltare şi ajutorul umanitar, ceea ce face ca aplicarea riguroasă şi consolidată a Consensului umanitar să fie cu atât mai importantă.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Este clar că situaţiile de catastrofă şi urgenţele umanitare se înmulţesc la nivel mondial. Uniunea Europeană a jucat un rol important în combaterea acestor situaţii nefaste şi sper că va face în continuare acest lucru, că îşi va consolida acest rol, în măsura în care este posibil. Cu toate acestea, nu e suficient să le dăm de mâncare celor înfometaţi: trebuie să-i învăţăm să îşi procure singuri hrana.

Cred că ajutorarea ţărilor defavorizate, cu resurse materiale şi umane capabile să facă faţă viitoarelor crize, este aproape la fel de importantă precum înfruntarea eventualelor situaţii de urgenţă. Susţin Consensul european privind ajutorul umanitar şi sper că compromisul între instituţiile europene se va traduce într-o utilizare cât mai bună a resurselor aflate la dispoziţia Uniunii, acordând prioritate celor săraci şi care suferă cel mai mult şi asigurând o neutralitate deplină din punct de vedere politic sau ideologic.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) În ultimii ani, lumea a asistat la o intensificare semnificativă a dezastrelor, atât în ceea ce priveşte zona geografică afectată, cât şi numărul de victime. Deşi este o problemă deosebit de importantă, impactul schimbărilor climatice asupra acestor catastrofe nu face obiectul acestei discuţii. Semnarea Consensului european privind ajutorul umanitar de către Consiliul Uniunii Europene, Parlament şi Comisie, la 18 decembrie 2007, a reprezentat un progres important în ceea ce priveşte ajutorul umanitar, mai ales fiindcă fusese programat un plan de acţiune pentru cinci ani, care necesita un bilanţ la jumătatea perioadei. Acesta este obiectivul raportului de faţă. Întreaga lume cunoaşte şi recunoaşte rolul esenţial al UE în ajutorul umanitar. Parlamentul a abordat această chestiune în cadrul mai multor şedinţe, mai ales prin discursurile noastre. Într-adevăr, evenimentele recente din Brazilia, Haiti, Pakistan, Madeira şi alte locuri ne determină să ne gândim la eficacitatea sprijinului acordat protecţiei civile şi ajutorului umanitar. După cum a demonstrat acest raport, în pofida informaţiilor disponibile limitate, s-au înregistrat progrese la nivel european, aşa cum arată şi instituirea grupului de lucru pentru ajutor umanitar şi alimentar în cadrul Consiliului. Mai sunt însă multe de făcut.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Aşa-numitul ajutor umanitar al UE joacă un rol important la nivelul politicii externe. Se utilizează frecvent necesităţile autentice de ajutor şi cooperare, la care este important să reacţionăm, mai ales în cazul urgenţelor, însă în practică se urmăresc şi numeroase alte obiective. Măsurile luate şi metodele utilizate, printre care se numără intervenţia şi ocuparea militară, încearcă să reproducă şi să aprofundeze anumite tipuri de dominaţie politică şi economică, dar şi să controleze pieţele şi resursele naturale ale unor ţări în curs de dezvoltare. În contextul actual al crizei tot mai profunde a capitalismului, aceste intenţii menţionează în permanenţă lupta popoarelor pentru dreptate şi progres social, care ia diferite forme la nivel mondial.

Deghizate în aşa-zise interese „umanitare”, o serie de organizaţii non-guvernamentale, companii de logistică şi altele sunt beneficiare şi complici ale acestor politici, promovându-şi propriile interese şi pe cele ale susţinătorilor lor. Aceste interese pot fi publice sau private şi pot avea, printre altele, motivaţii politice, financiare sau religioase. În principiu, ne declarăm în favoarea expresiilor specifice de solidaritate cu victimele oricărui fel de dezastru sau conflict. Acestea trebuie să se bazeze, însă, pe interesele acestor popoare, pe respectul pentru dreptul internaţional, pe suveranitatea şi independenţa acestor ţări.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris.(FR) Consider că trebuie îmbunătăţite mecanismele aflate la dispoziţia Uniunii Europene pentru reacţia la catastrofe precum cea din Haiti, ţară lovită în urmă cu un an de un grav cutremur şi, recent, de o epidemie de holeră. Împreună cu grupul meu, consider că trebuie mărită finanţarea alocată ajutorului umanitar, pentru a permite mai multe intervenţii, mai ales pentru a-i ajuta pe cei mai vulnerabili. În acest sens, trebuie să ne asigurăm că stabilim o distincţie clară între activităţile organismelor militare şi ale celor umanitare, deoarece resursele militare trebuie folosite cât mai puţin şi ca ultimă soluţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – UE reprezintă primul donator de ajutor umanitar din lume. Cu toate acestea, catastrofele recente au evidenţiat o serie de carenţe la nivelul capacităţii UE de a acţiona în mod rapid, eficient şi coordonat. Raportul Striffler evidenţiază o parte dintre aceste preocupări şi putem spera la rezultate pozitive în urma votului de astăzi.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am fost de acord cu acest raport, deoarece el nu reprezintă doar un exerciţiu formal, ci şi o oportunitate de a reflecta asupra ajutorului umanitar. Contextul umanitar s-a modificat profund în ultimii ani. În acest context schimbător, primul factor ce trebuie evidenţiat este creşterea semnificativă a numărului şi a intensităţii dezastrelor naturale, cauzată în principal de impactul schimbărilor climatice. În consecinţă, este necesară consolidarea eforturilor pentru reducerea riscurilor de catastrofă şi pentru acordarea – pe lângă furnizarea de ajutor punctual – de sprijin capacităţilor proprii ale comunităţilor, astfel încât acestea să fie pregătite să reacţioneze în cazul unor dezastre. De asemenea, trebuie luată în considerare multiplicarea crizelor complexe, în special a conflictelor interne, precum şi evoluţia naturii conflictelor, care sunt deseori însoţite de deplasarea masivă a populaţiei (refugiaţi, persoane deplasate intern) şi de o violenţă crescută faţă de populaţie. Încălcările dreptului umanitar internaţional sunt din ce în ce mai numeroase, iar situaţia pe teren se agravează. Un aspect deosebit de şocant al acestor încălcări este acela că violenţa sexuală este din ce în ce mai des utilizată drept armă de război. Ar trebui depuse eforturi importante pentru integrarea protecţiei împotriva violenţelor sexuale în contextele umanitare. Prin urmare, o atenţie specială ar trebui acordată grupurilor celor mai vulnerabile, precum femeile, copiii şi persoanele deplasate forţat (persoane deplasate intern şi refugiaţi). Recentele catastrofe umanitare din Haiti şi Pakistan au demonstrat încă o dată necesitatea de consolidare a capacităţii UE de reacţie la catastrofe din punctul de vedere al eficacităţii, coordonării şi al vizibilităţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris.(PL) La un an de la cutremurul din Haiti, putem observa că măsurile pe care le luăm sau ajutorul pe care îl oferim nu sunt perfecte. Din acest motiv, Consensul european adoptat pentru facilitarea furnizării de ajutor umanitar nu trebuie irosit. UE, una dintre cele mai bogate şi dezvoltate regiuni din lume, are obligaţia morală de a-i ajuta pe cei slabi şi pe cei aflaţi la nevoie. În special, trebuie să ne păstrăm solidaritatea cu victimele dezastrelor şi catastrofelor naturale, care nu sunt pregătite pentru ceea ce li se întâmplă.

Prin urmare, trebuie să luăm măsuri pentru a consolida cooperarea între statele membre în acest domeniu şi a facilita partajarea celor mai bune practici. Trebuie să facem tot posibilul pentru ca sistemul de asistenţă să fie eficient şi eficace şi să nu se risipească fonduri. Aşadar, cooperarea cu alte organisme şi organizaţii internaţionale, non-guvernamentale, care oferă ajutor, este esenţială.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris.(IT) Am votat în favoarea raportului Striffler, deoarece trebuie subliniate importanţa şi sensibilitatea acestei probleme.

Scopul Parlamentului, prin votul său, a fost acela de a sublinia necesitatea ca obiectivul Uniunii Europene să devină unul de reafirmare a drepturilor la neutralitate, imparţialitate şi independenţă. În ceea ce priveşte solidaritatea, nu suntem niciodată complet pregătiţi sau echipaţi cu planuri excelente. Trebuie să le cerem de urgenţă tuturor actorilor europeni, inclusiv Comisiei şi statelor membre individuale, să încurajeze promovarea respectului universal pentru drepturile omului. Personal, voi susţine în continuare acest modus vivendi, inclusiv la nivelul Comisiei pentru bugete, al cărei membru sunt şi voi susţine orice măsuri elaborate pentru creşterea asistenţei financiare acordate acelor activităţi care au drept scop specific protejarea acestor drepturi importante, pentru ca Uniunea Europeană să-şi poată continua eforturile de a ajuta şi sprijini acele părţi ale populaţiei care au cea mai mare nevoie.

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Ultima perioadă este caracterizată de o creştere semnificativă a numărului şi a intensităţii catastrofelor naturale, cauzate sau nu de către om, precum şi de o creştere a efectelor negative generate de încălcările dreptului internaţional umanitar şi proasta guvernanţă. După cum se ştie, Uniunea Europeană este primul donator de ajutor umanitar la nivel mondial, cu o contribuţie de aproximativ 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială şi drept dovadă stau cele 115 milioane de persoane ajutate, din aproximativ 70 de ţări, care au beneficiat de o contribuţie totală de aproape un miliard de euro. Am votat în favoarea acestui consens, deoarece consider că, prin politica sa umanitară, UE demonstrează în mod concret angajamentul său faţă de persoanele care au cu adevărat nevoie de ajutor. În acest sens, avem nevoie de resurse umane şi materiale suficiente şi trebuie să susţinem îmbunătăţirea coordonării dintre instituţiile şi organizaţiile implicate în acest proces.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Salut acest raport, care prezintă sugestii de consolidare a Consensului privind ajutorul umanitar. El evidenţiază o serie de domenii care necesită o atenţie sporită, precum: promovarea principiilor umanitare şi a dreptului umanitar internaţional, chestiunile privind calitatea, coordonarea şi coerenţa în cadrul furnizării ajutorului umanitar al UE, clarificarea utilizării resurselor şi a capacităţilor militare şi de protecţie civilă în conformitate cu Consensul umanitar şi directivele Naţiunilor Unite şi consolidarea legăturii dintre ajutorul de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. (CS) Raportul depus reprezintă o reacţie oportună la numeroasele dezastre naturale cu care ne-am confruntat în ultimii ani. Este esenţial ca UE să înveţe din experienţa furnizării de ajutor în cazul dezastrelor anterioare, precum cele din Australia, Haiti şi Rusia, pentru a avea proceduri şi resurse extrem de clare pentru furnizarea de ajutor umanitar. Până în prezent, continentul european a fost ferit de dezastre de o asemenea magnitudine, însă aceasta nu înseamnă că nu trebuie să pregătim o gamă variată de structuri şi resurse. Experienţa din ultimii ani ne arată că asigurarea transporturilor în zonele afectate nu este posibilă fără sprijinul tehnic şi organizatoric al unităţilor militare. Organizaţiile umanitare neguvernamentale nu au aceste capacităţi.

Este evident că locuitorii zonelor afectate nu au la dispoziţie mijloace de transport către alte zone ale ţării, iar capacitatea resurselor de aviaţie civilă este limitată. Dezastrele umanitare sau naturale sunt cu siguranţă situaţii în care utilizarea forţelor militare este justificată şi acceptată.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Dezastrele naturale s-au produs cu o intensitate tot mai mare în ultima vreme. Totodată, UE este unul dintre principalii actori globali în ceea ce priveşte ajutorul umanitar şi este important ca acest rol să se menţină, în pofida crizelor cu care ne confruntăm. Cu toate acestea, cred că, în afară de a-i ajuta pe cei mai defavorizaţi şi pe toţi cei afectaţi de aceste dezastre, trebuie să le oferim ţărilor sărace şi, deci, vulnerabile în astfel de situaţii, resursele umane şi finanţarea necesare pentru ca ajutorul extern să nu fie atât de vital. Aceste măsuri pot fi luate doar cu ajutorul unor politici de dezvoltare şi de ajutorare a acestor ţări, pe baza unei perspective pe termen mediu şi lung.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Michel (ALDE), în scris. (FR) Mediul umanitar este tot mai complex şi dificil: dreptul umanitar este încălcat frecvent, confuzia rolurilor înseamnă că lucrătorii umanitari devin tot mai vizaţi, iar dezastrele naturale cresc ca număr şi intensitate. În 2010, am asistat la cele mai mari catastrofe umanitare din ultimii ani: cutremurul din Haiti, seceta din Sahel şi inundaţiile din Pakistan. După cum spunea, însă, dna comisar Kristalina Georgieva, „Calitatea ajutorului umanitar pe care îl acordăm este extrem de importantă”. „Acesta salvează anual aproximativ 140 de milioane de persoane”.

Ţinând cont de aceste considerente, sunt de acord cu raportoarea, în solicitarea măririi substanţiale a finanţării pentru ajutorul umanitar şi în observaţia că nu se cunoaşte suficient Consensul privind ajutorul umanitar. Trebuie să mărim gradul de conştientizare şi să promovăm principiile umanitare şi principiile dreptului internaţional. Am avut deja şansa să susţin crearea unei capacităţi europene de reacţie rapidă şi o susţin în continuare. Trebuie să acordăm o atenţie sporită prevenirii riscului de dezastre.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Raportul referitor la punerea în aplicare a Consensului european privind ajutorul umanitar conţine o serie de propuneri importante, care trebuie adoptate în viitor. Un exemplu în acest sens este dezvoltarea capacităţilor şi resurselor de protecţie civilă, ideea de bază fiind crearea unei forţe europene de protecţie civilă. La fel de importantă este şi îmbunătăţirea coordonării, nu numai între statele membre, ci şi la nivel internaţional, împreună cu Naţiunile Unite. O altă idee binevenită este cea care constă în procurarea alimentelor şi a produselor similare la nivel local, în situaţii de criză, pentru a sprijini economia locală. Din păcate, în anumite privinţe, raportul nu este suficient de specific sau de ambiţios, motiv pentru care m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece, în calitate de principal donator de ajutor umanitar la nivel mondial, Uniunea Europeană trebuie să acorde o atenţie sporită ajutorului umanitar în zonele în care el este necesar de urgenţă, având în vedere creşterea dramatică a numărului de dezastre naturale şi de conflicte interne. Statele membre trebuie să contribuie într-un mod mai eficace la procesul de punere în aplicare a acestui Consens, incluzându-l în strategiile umanitare naţionale. Având în vedere necesitatea ajutorului umanitar, este necesară alocarea unei finanţări sporite, facilitând finanţarea rapidă şi funcţională a operaţiunilor.

Sunt de acord că distincţia dintre mandatele actorilor militari şi umanitari trebuie să rămână foarte clară şi că este esenţial ca resursele şi capacităţile militare să fie utilizate doar în anumite cazuri şi în ultimă instanţă, în special în zonele afectate de conflicte armate. Totodată, pentru a asigura coordonarea corespunzătoare şi eficace a ajutorului umanitar, trebuie instituite o forţă europeană de protecţie civilă şi o capacitate europeană de reacţie rapidă.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris.(IT) Uniunea Europeană este cel mai mare donator de ajutor umanitar din lume. Contribuţia sa reprezintă mai mult de 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială. Prin politica sa în domeniul umanitar, Uniunea Europeană demonstrează în mod concret angajamentul său faţă de populaţiile din ţările care au nevoie de ajutor. În urma semnării Consensului european privind ajutorul umanitar, s-au luat numeroase măsuri de cooperare în acest domeniu, în vederea optimizării eficacităţii ajutorului umanitar, promovării principiilor fundamentale de umanitate, neutralitate, imparţialitate şi independenţă, pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de acest lucru. S-ar părea că încă nu se cunosc foarte multe informaţii despre consens. Prin urmare, trebuie să depunem eforturi pentru a-i mări vizibilitatea. Consider că într-un domeniu fragil precum ajutorul umanitar trebuie să fim conştienţi de modul în care au evoluat circumstanţele de-a lungul timpului, ţinând cont de creşterea semnificativă a numărului şi intensităţii dezastrelor naturale. Prin urmare, cred că trebuie să depunem eforturi sporite pentru reducerea riscurilor de catastrofe şi să sprijinim capacităţile proprii ale comunităţilor în acest sens. Pentru ca ajutorul umanitar să urmeze un drum constant până la utilizarea sa completă, trebuie să susţinem în continuare menţinerea „spaţiului umanitar”. Votând în favoarea raportului Striffler, sper că putem trece la adoptarea unui plan practic de acţiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Uniunea Europeană, prin intermediul Comisiei şi al statelor membre, este principalul donator de ajutor umanitar şi pentru dezvoltare din lume. Contribuţia sa reprezintă mai mult de 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială. Un bilanţ riguros la jumătatea perioadei, referitor la punerea în aplicare a Consensului european privind ajutorul umanitar, nu poate concluziona decât că trebuie încurajată conştientizarea sporită a acestui mecanism, precum şi o coordonare şi o eficienţă sporită la nivelul tuturor factorilor implicaţi. Contribuţiile economice pot fi inutile dacă nu sunt însoţite de o coordonare apropiată şi eficace în toate fazele şi pentru toate tipurile de ajutor comunitar. Trecem printr-o perioadă critică: situaţia umanitară s-a schimbat profund în ultimii ani, ceea ce face ca aplicarea riguroasă şi consolidată a Consensului umanitar să fie cu atât mai importantă. Votez în favoarea acestui raport şi doresc să susţin un dialog politic sistematic, o mai bună cooperare pe teren, îmbunătăţirea gestiunii şi angajamentul în vederea prevenirii crizelor. Susţin crearea unei forţe europene de protecţie civilă, potrivit raportului Barnier, publicat în mai 2006.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) UE este principalul donator de ajutor umanitar din lume, furnizând peste 40 % din asistenţa umanitară internaţională.

Consensul european privind ajutorul umanitar semnat la 18 decembrie 2007 de către Consiliu, Parlament şi Comisia Europeană, pe baza unui plan de acţiune pe cinci ani, angajează UE şi statele membre la o cooperare strânsă în acest domeniu. Acţiunea nr. 33 a planului prevede revizuirea la jumătatea perioadei a planului de acţiune, pentru a soluţiona problema lipsei de vizibilitate a sectorului umanitar, schimbările climatice grave, multiplicarea crizelor complexe şi intensificarea violenţei.

Susţinem, deci, înfiinţarea unei capacităţi europene de reacţie rapidă (forţa europeană de protecţie civilă), aşa cum a conceput-o dl Barnier, pentru a optimiza instrumentele disponibile, obiectivul fiind acela de a reuşi mobilizarea imediată a tuturor resurselor necesare, prin intermediul unei mai bune coordonări.

Având în vedere cifrele raportate şi introducerea, prin Tratatul de la Lisabona, a unei politici comunitare corespunzătoare în domeniul ajutorului umanitar, sunt complet de acord că avem nevoie de un bilanţ la jumătatea perioadei, axat pe consolidarea planului de acţiune referitor la promovarea principiilor umanitare, pe furnizarea ajutorului umanitar, pe clarificarea utilizării resurselor militare şi de protecţie civilă, pe reducerea riscurilor de catastrofe şi pe consolidarea legăturii dintre ajutorul de urgenţă şi dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport, care prezintă punerea în aplicare a Consensului european privind ajutorul umanitar, formulând propuneri ce au drept scop consolidarea vizibilităţii şi a eficienţei sale în atingerea obiectivelor. Acest instrument a căpătat o importanţă şi mai mare în actualul context umanitar, marcat de o creştere semnificativă a numărului şi intensităţii dezastrelor naturale şi este esenţial să se depună eforturi pentru îndeplinirea integrală a angajamentelor asumate şi ca statele membre să se implice mai mult în procesul de punere în aplicare.

 
  
MPphoto
 
 

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris.(IT) Am votat astăzi, în plen, asupra raportului referitor la Consensul european privind ajutorul umanitar.

Uniunea Europeană, graţie eforturilor Comisiei şi ale statelor membre, este primul donator de ajutor umanitar din lume. Contribuţia sa reprezintă mai mult de 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială. Prin politica sa în domeniul umanitar, Uniunea Europeană demonstrează în mod concret angajamentul său faţă de populaţiile din ţările terţe, care au nevoie de ajutor în situaţii de vulnerabilitate extremă.

Este important să subliniem faptul că furnizarea ajutorului trebuie să se bazeze exclusiv pe nevoile identificate şi pe gradul de vulnerabilitate, iar calitatea şi cantitatea ajutorului trebuie să fie stabilite înainte de toate prin evaluare iniţială, care necesită încă îmbunătăţiri, în special la nivelul aplicării criteriilor de vulnerabilitate, mai ales în privinţa femeilor, copiilor şi persoanelor cu handicap.

Totodată, implicarea reală şi permanentă – precum şi participarea, dacă este posibil – a beneficiarilor în gestionarea ajutorului este una dintre condiţiile esenţiale pentru calitatea intervenţiilor umanitare, în special în cazul crizelor pe termen lung.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, acţiunile umanitare desfăşurate de către Uniunea Europeană sunt guvernate de articolul 214 din TFUE, care instituie o adevărată politică a UE privind ajutorul umanitar, drept competenţă comună a Uniunii şi a statelor membre. Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996, privind ajutorul umanitar, va avea astfel propriul temei juridic după revizuirea sa în cadrul procedurii de codecizie. Tratatul de la Lisabona a introdus, de asemenea, Serviciul European pentru Acţiune Externă (SEAE). Comisia pentru dezvoltare a Parlamentului a susţinut independenţa DG ECHO, pentru a evita astfel orice instrumentalizare posibilă a ajutorului umanitar în cadrul SEAE. Totodată, ea solicită clarificarea rolurilor comisarilor Ashton şi Georgieva.

Bilanţul la jumătatea perioadei oferă şansa de a intensifica eforturile UE în anumite domenii, iar raportul atrage atenţia asupra următoarelor aspecte: promovarea principiilor umanitare şi a dreptului internaţional umanitar; problema calităţii, coordonării şi coerenţei în furnizarea ajutorului umanitar al UE; clarificarea utilizării resurselor şi capacităţilor militare şi de protecţie civilă, în conformitate cu consensul şi cu directivele Naţiunilor Unite; reducerea riscurilor de dezastre şi consolidarea legăturii dintre ajutorul de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) Graţie eforturilor Comisiei şi ale statelor membre, Uniunea Europeană este primul donator de ajutor umanitar la nivel mondial, contribuţia sa reprezentând peste 40 % din asistenţa umanitară internaţională oficială.

Numai în 2009, Comisia Europeană a furnizat ajutor umanitar în valoare de 950 de milioane de euro unui număr de aproximativ 115 milioane de persoane în peste 70 de ţări. Prin politica sa în domeniul umanitar, Uniunea Europeană demonstrează în mod concret angajamentul său faţă de populaţiile care au nevoie de ajutor în situaţii de vulnerabilitate extremă. Scopul nostru este acela de a planifica o reacţie civilă şi militară mai bine coordonată, astfel încât intervenţia noastră cu privire la dezastrele naturale să fie din ce în ce mai eficace. Aceste evenimente tragice se produc din ce în ce mai des şi au provocat mii de decese la nivel mondial în ultimii ani.

O atenţie specială ar trebui acordată grupurilor celor mai vulnerabile, precum femeile, copiii, refugiaţii şi persoanele deplasate, deoarece încălcările dreptului internaţional umanitar în legătură cu aceste grupuri sunt din ce în ce mai frecvente. Trebuie asigurată o intervenţie mai eficace şi, totodată, trebuie acţionat în domeniul prevenirii active şi pasive. Aceste comunităţi, pentru care riscurile sunt cele mai mari, trebuie să fie mai bine pregătite pentru astfel de fenomene, prin promovarea tuturor politicilor de dezvoltare durabilă ce au drept scop reducerea la minim a daunelor.

 
  
  

Raport: Daciana Octavia Sârbu (A7-0376/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  John Stuart Agnew şi David Campbell Bannerman (EFD), în scris. – 14/1: Am votat pentru deoarece consider că diminuează stricteţea legislaţiei UE, fapt care va avea ca rezultat facilitarea importării de boabe de soia nemodificate genetic în Regatul Unit. Acesta este un aspect esenţial pentru sectorul nostru avicol.

14/2: Am votat pentru deoarece va reduce impactul negativ al legislaţiei UE asupra transporturilor de boabe de soia nemodificate genetic destinate Regatului Unit.

14/3: M-am abţinut de la vot pentru că, deşi pare o aspiraţie dezirabilă (un guvern al Regatului Unit necontrolat de UE), consider că nu reprezintă un aspect esenţial şi nu doresc să extind puterea UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) UE ar trebui să se orienteze către iniţiative inovatoare care, în primul rând, utilizează surplusurile de alimente şi, în al doilea rând, permite hrănirea oamenilor afectaţi de deficit alimentar, aspecte care ar trebui prevăzute în momentul revizuirii politicii agricole comune. Speculaţiile sunt responsabile pentru aproximativ 50 % din creşterile recente ale preţurilor, fiind necesară, aşadar, o strategie concertată la nivelul G20, menită să încurajeze crearea de instrumente de stabilizare a preţurilor în cadrul forumurilor internaţionale. UE trebuie să conducă o mişcare internaţională care să instituie în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite un acord prin care să se urmărească furnizarea permanentă şi efectivă de alimente ţărilor care duc lipsă de acestea.

De asemenea, aş sublinia faptul că este important să sprijinim credibilitatea sectorului agricol, în special prin promovarea acestuia în rândul tinerilor calificaţi şi întreprinzători ca activitate potenţial legată de inovare şi cercetare.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii care recunoaşte faptul că securitatea alimentară este un drept al omului. Aceasta există atunci când toţi oamenii au permanent acces fizic, social şi economic la alimente suficiente, sigure şi nutritive în vederea satisfacerii nevoilor lor nutriţionale şi a preferinţelor lor alimentare necesare pentru o viaţă activă şi sănătoasă. Este important să atragem atenţia asupra faptului că rezervele globale de alimente de bază sunt mult mai limitate decât în trecut, scăzând până la un nivel record egal cu echivalentul rezervelor pentru 12 săptămâni din timpul crizei alimentare din 2007. În acelaşi timp, producţia mondială de alimente este din ce în ce mai vulnerabilă la fenomenele meteorologice extreme legate de schimbările climatice, care pot provoca deficite alimentare bruşte şi imprevizibile. Prin urmare, UE ar trebui să contribuie la acest sistem global de rezerve de alimente.

Consider că este foarte important să promovăm nu numai competitivitatea sectorului agricol, ci şi agricultura tradiţională, exploataţiile agricole de mici dimensiuni, agricultura ecologică şi distribuirea la nivel local. În plus, în contextul îmbătrânirii populaţiei din zonele rurale, consider că este foarte important să se garanteze accesul la terenuri şi la împrumuturi pentru tinerii agricultori.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Recenta volatilitate a preţurilor alimentelor şi ale produselor alimentare de bază a generat îngrijorări serioase cu privire la funcţionarea lanţului de aprovizionare cu alimente la nivel european şi mondial. Creşterea preţurilor la alimente a afectat cel mai mult categoriile cele mai vulnerabile de populaţie. Acest raport încurajează aprovizionarea consumatorilor cu alimente sănătoase şi de bună calitate, la preţuri rezonabile şi menţinerea veniturilor agricole, acestea reprezentând două dintre obiectivele-cheie ale Uniunii Europene. Am votat în favoarea acestui raport. Devenind mai competitivă, Europa poate contribui la securitatea alimentară globală.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Fiind prima politică pusă în aplicare şi dispunând, până de curând, de cel mai mare buget de cheltuieli, agricultura ocupă un loc central în cadrul proiectului european. În ultimele decenii, acest domeniu a înregistrat o oarecare scădere în beneficiul altor domenii importante, dar nu trebuie să pierdem din vedere faptul că independenţa agricolă a Europei reprezintă o provocare majoră. După cum sublinia la începutul acestui an Joseph Daul, preşedintele Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat), securitatea alimentară va constitui cea mai importantă problemă a anului 2011. Într-adevăr, deficitele mondiale de alimente şi crizele pe care acestea le generează trebuie să ne indice gravitatea situaţiei: creşterea bruscă a preţurilor şi penuria de resurse esenţiale. Europa trebui să reacţioneze la această nouă provocare. Aspectele legate de mediu sporesc complexitatea şi amploarea problemei. De aceea, am votat în favoarea rezoluţiei, care urmăreşte să asigure recunoaşterea caracterului strategic al problemei. Aceasta evidenţiază rolul pe care Uniunea îl poate juca în gestionarea rezervelor mondiale şi caracterul oportun al PAC în raport cu aceste provocări şi atrage atenţia asupra impactului negativ al speculaţiilor asupra preţurilor produselor de bază.

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward (ALDE), în scris. (GA) În prezent, 900 de milioane de oamenii din întreaga lume suferă de foametea cauzată de o sărăcie lucie, şi aproape 2 miliarde nu beneficiază de o securitate alimentară reală pentru că trăiesc sub ameninţarea sărăciei.

Întrucât producţia de alimente trebuie să crească cu cel puţin 70 % pentru a satisface necesităţile populaţiei globale aflată în continuă creştere, sectorul agricol trebuie să fie consolidat. În consecinţă, sprijin acest raport important referitor la agricultură şi la aprovizionarea cu alimente. Trebuie să dezvoltăm o politică agricolă comună puternică şi bine finanţată, care să furnizeze alimente de înaltă calitate la preţuri rezonabile, pentru a putea face faţă cererii de alimente din UE şi din lume.

Programele de distribuire a laptelui şi fructelor în şcoli şi programul pentru persoanele cele mai defavorizate trebuie să fie consolidate. Populaţia UE trebuie să aibă acces la alimente suficiente şi hrănitoare, în ciuda dificultăţilor economice.

Ne preocupă faptul că rezervele mondiale de alimente nu sunt la fel de abundente ca în trecut şi, având în vedere ameninţarea schimbărilor climatice şi a dezastrelor naturale, sunt de acord cu cele afirmate în raport referitor la crearea unui sistem global de rezerve de alimente.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document. În contextul creşterii rapide a populaţiei mondiale, sectorul agricol trebui să satisfacă o cerere din ce în ce mai mare de alimente sigure şi în cantităţi suficiente, în ciuda obstacolelor pe care le reprezintă resursele naturale limitate, preţurile ridicate ale energiei şi schimbările climatice. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), producţia de alimente trebuie să crească cu cel puţin 70 % pentru a satisface cererile din ce în ce mai ridicate ale populaţiei la nivel mondial, care se estimează că până în 2050 va număra peste 9 miliarde de persoane. În plus, aproximativ 900 de milioane de persoane din întreaga lume suferă grav de foame din cauza sărăciei extreme, iar aproape 2 miliarde nu beneficiază de o securitate alimentară reală şi pe termen lung din cauza unor diverse grade de sărăcie. Prin urmare, accesibilitatea alimentelor rămâne o problemă esenţială care trebuie rezolvată. Sunt de acord cu faptul că noua PAC care va fi aplicată după 2013 trebuie să promoveze nu numai competitivitatea, ci şi agricultura tradiţională, exploataţiile agricole de mici dimensiuni, agricultura ecologică şi distribuirea la nivel local, pentru a contribui la securitatea alimentară. Mai mult, în contextul îmbătrânirii populaţiei din zonele rurale, consider că este foarte important să se garanteze accesul la terenuri şi la împrumuturi pentru tinerii agricultori şi să se menţină preţuri rezonabile la alimente şi un venit suficient pentru agricultori.

 
  
MPphoto
 
 

  George Becali (NI), în scris. − Am votat acest raport întrucât există în continuare sărăcie şi foamete în Uniunea Europeană. 79 de milioane de oameni din UE trăiesc în continuare sub limita sărăciei. Amendamentele mele subliniază faptul că dreptul la hrană este un drept de bază al omului şi că acesta există atunci când toţi oamenii au permanent acces fizic, social şi economic la alimente suficiente, sigure şi nutritive, în vederea satisfacerii nevoilor lor nutriţionale pentru a duce o viaţă activă şi sănătoasă. Doresc să subliniez în special importanţa diversităţii în agricultura europeană şi a asigurării coexistenţei unor modele agricole diferite, precum şi cea a diversităţii şi calităţii alimentelor şi a nutriţiei peste tot în Europa.

 
  
MPphoto
 
 

  Bastiaan Belder (EFD), în scris. (NL) Am votat în favoarea rezoluţiei. Partidul din care fac parte, delegaţia Partidului Politic Reformat Olandez (SGP), a subliniat în mod clar în programul său interesul strategic al sectorului agricol, iar agricultura a fost chiar numită baza securităţii alimentare. Totuşi, oricât de nobile ar fi aceste idei, trebuie să fac două observaţii pe marginea textului. UE nu ar trebui să intervină în programele de distribuţie a laptelui şi a fructelor în şcoli. Lăsaţi acest lucru la latitudinea statelor membre, dacă acestea îl doresc. În plus, am votat împotriva punctului referitor la liberalizarea şi promovarea importurilor de OMG. Partidul meu consideră că OMG nu reprezintă soluţia la problema aprovizionării cu alimente la nivel mondial. Încă nu s-a demonstrat că ar exista vreo legătură între modificarea genetică şi creşterea producţiei. În opinia noastră, ar trebui să ne punem şi întrebări de ordin etic cu privire la modificarea genetică.

Totuşi, sunt mulţumit de tonul general al rezoluţiei, care a demonstrat încă o dată cât de important este să asigurăm o finanţare solidă şi adecvată pentru PAC după 2013. Cred, de asemenea, că solicitarea adresată ţărilor în curs de dezvoltare de a-şi folosi terenurile pentru a asigura, în primul şi în primul rând, aprovizionarea cu alimente a propriei populaţii, reprezintă o chestiune extrem de importantă şi de urgentă.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris.(FR) A oferi tuturor acces la alimente în contextul unei cereri globale în creştere şi al deficitelor de alimente pentru mai multe miliarde de persoane din întreaga lume este o provocare imensă şi esenţială. Numai în Uniunea Europeană, 16 % din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei şi se luptă să îşi satisfacă nevoile de bază - adăpost, sănătate şi, bineînţeles, hrană.

Gândindu-ne la acest lucru, pentru a impulsiona dezbaterea, am votat în favoarea unei rezoluţii care recunoaşte agricultura ca sector strategic în contextul securităţii alimentare. În această perioadă în care analizăm viitorul PAC, nu trebuie să trecem cu vederea această nevoie şi, totodată, acest drept - care ar trebui să fie universal - de acces la alimente.

Unul dintre scopurile noastre este să combatem speculaţiile din sectorul agricol: solicităm revizuirea legislaţiei privind instrumentele financiare. Avem nevoie de mai puţină volatilitate a preţurilor şi de mai multă transparenţă. De asemenea, propunem ideea unui „sistem global specific de creare a unor rezerve de alimente”, cu scopul unei gestionări mai eficiente a crizelor, şi invităm Comisia să analizeze acest tip de măsură.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Uniunea Europeană are datoria de a răspunde provocărilor privind securitatea alimentară, furnizarea de alimente superioare calitativ, protejarea mediului, diversitatea spaţiului rural, menţinerea echilibrului teritorial prin ameliorarea condiţiilor de trai din spaţiul rural. Politica Agricolă Comună oferă răspunsuri şi soluţii pentru aceste provocări ale viitorului şi este important faptul că obiectivele şi instrumentele pe care aceasta le identifică încearcă să răspundă cât mai bine nevoii de integrare a specificului naţional în arhitectura politicii agricole comune. Este clar că fermierii au nevoie de un sprijin direct consistent şi în viitor, dar nu mai pot fi menţinute diferenţele existente la nivelul plăţilor directe între statele membre pentru că acest lucru afectează direct nivelul de competitivitate al produselor agricole pe piaţa unică.

PAC trebuie să responsabilizeze în ce priveşte cheltuirea banilor europeni prin concentrarea plăţilor pe suprafaţă, doar în cazul terenurilor cultivate şi, pentru sectorul zootehnic, doar asupra animalelor existente în fermă în anul aferent plăţilor. Pilonul I al PAC ar trebui să acopere plăţile compensatorii pentru zonele defavorizate agricol şi plăţile de agro-mediu, contribuind astfel, la prevenirea abandonării terenurilor agricole şi la recompensarea avantajelor aduse mediului înconjurător prin practicile agricole extensive.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece siguranţa alimentară este un drept al omului care există atunci când toţi oamenii au acces la alimente adecvate, sigure şi hrănitoare, care le pot satisface nevoile pentru o viaţă activă şi sănătoasă. În Europa, 16 % dintre cetăţeni trăiesc încă sub pragul sărăciei, iar accesibilitatea alimentelor rămâne o problemă crucială care trebuie rezolvată. Astfel, securitatea alimentară necesită în continuare o politică agricolă comună (PAC) solidă. Noua PAC, care ar trebui să intre în vigoare după 2013, trebuie să abordeze problema securităţii alimentare şi să facă faţă şi altor provocări, determinate, în special, de schimbările climatice, criza economică şi menţinerea echilibrului teritorial în UE. Pe de altă parte, obiectivele ambiţioase ale UE în materie de energie au încurajat cultivarea de plante pentru biocarburanţi la scară largă, dar această producţie concurează cu producţia de alimente în ceea ce priveşte terenurile folosite, fapt care are un potenţial impact negativ asupra securităţii alimentare.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. (EL) Am votat împotriva raportului, deşi conţine câteva puncte importante şi recunoaşte rolul agriculturii în protejarea siguranţei şi caracterului adecvat al alimentelor. Cu toate acestea, raportul prezintă un inconvenient care nu poate fi ignorat. A fost adoptat un anumit punct, conform căruia Parlamentul European „invită Comisia să propună un proces de aprobare mai rapid în cadrul UE în legătură cu importul de noi variante de furaje modificate genetic după ce acestea s-au dovedit a fi sigure”. Opoziţia noastră faţă de importul şi utilizarea de materiale, alimente şi furaje modificate genetic rămâne fermă şi nu aş fi putut vota în niciun caz în favoarea unui raport care, pentru prima dată, exprimă o poziţie pozitivă a Parlamentului European faţă de organismele modificate genetic, pe care dl Barroso se străduieşte să le introducă în Europa.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Securitatea alimentară este un drept fundamental al omului. În prezent, se estimează că aproximativ 900 de milioane de oameni suferă grav de foame, în timp ce pentru mulţi alţii hrana suficientă şi sănătoasă rămâne o problemă din cauza diferitelor grade de sărăcie în care trăiesc. Securitatea alimentară există atunci când, în orice moment, toţi oamenii au acces fizic şi economic la alimente suficiente, sigure şi hrănitoare pentru a-şi satisface nevoile nutriţionale. Securitatea alimentară necesită o politică agricolă comună solidă, dar care să fie consecventă şi să abordeze preocupările sociale. Trebuie să fie consecventă în sensul de a nu permite surplusuri în producţie care denaturează piaţa şi provoacă probleme de mediu şi trebuie să fie implicată social prin asigurarea accesului la alimente de calitate pentru toţi oamenii, din toate mediile sociale.

Pe de altă parte, salut metoda de abordare a diversităţii agriculturii europene: competitivitatea şi inovarea pot, şi ar trebui, să meargă mână în mână cu agricultura tradiţională, cu exploataţiile agricole de mici dimensiuni, cu agricultura ecologică şi cu distribuirea la nivel local. Investiţiile financiare în aceste sectoare vor fi esenţiale pentru utilizarea eficientă a terenurilor în diferite regiuni, alături de investiţii în materie de energie, care reduc dependenţa dintre securitatea alimentară şi securitatea energetică.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (S&D), în scris. − Propunerea de rezoluţie privitoare la recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare este un document necesar şi oportun, apărut într-un moment în care se constată o creştere accelerată a preţurilor la o mare serie de produse alimentare. Recomandările cuprinse în raport sunt realiste şi la obiect, şi se adresează problemelor reale din domeniu. Remarc importanţa acordată formării şi promovării unor noi generaţii de fermieri în sânul UE, lucru esenţial, în contextul îmbătrânirii populaţiei. Remarc şi atenţia acordată păstrării diversităţii agriculturii în sânul Uniunii, pentru a da o şansă în plus şi agriculturii tradiţionale.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Deoarece dreptul la securitate alimentară este un drept de bază al omului, consider că Uniunea Europeană trebuie să creeze condiţii mai bune pentru implementarea în statele membre a programelor de susţinere a nutriţiei, precum şi cele care prevăd distribuirea de fructe şi lapte în şcoli.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Acesta este un raport din proprie iniţiativă al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, care include idei şi sugestii din partea tuturor grupurilor politice. De aceea, pentru a ajunge la un compromis rezonabil, am elaborat un text foarte cuprinzător, bazat pe un numitor comun cu care sunt în general de acord. Pe lângă faptul că sunt convins că securitatea alimentară este un drept fundamental al omului, cred, de asemenea, că agricultura constituie un sector strategic, absolut esenţial pentru viitorul continentului nostru. Cu alte cuvinte, o consider o parte inalienabilă a suveranităţii noastre ca uniune de popoare şi ţări. Prin aceasta, doresc să afirm că dreptul la securitatea alimentară, pe lângă faptul de a fi un drept fundamental al omului, ar trebui să fie garantat prin producţia noastră internă. Politica agricolă comună (PAC) este esenţială pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Prin urmare, repet că obiectivul fundamental al politicii agricole comune ar trebui să fie cel de menţinere a competitivităţii agriculturii europene şi de susţinere a agriculturii în UE, în vederea asigurării producţiei de hrană la nivel local şi a unei dezvoltări teritoriale echilibrate. Cred, de asemenea, că în sectorul agricol ar trebui să se asigure venituri echitabile, întrucât stimularea sistemelor de producţie durabile şi etice este posibilă numai dacă agricultorii sunt recompensaţi în mod adecvat pentru investiţiile şi angajamentele pe care le fac.

 
  
MPphoto
 
 

  Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris.(IT) Agricultura joacă un rol esenţial în dezvoltarea comunităţilor. Definirea producţiei sale ca sector principal în termeni economici are legătură nu numai cu evoluţia sa istorică, ci, mai întâi de toate, cu rolul său în stabilizarea societăţilor şi a economiilor acestora. O producţie agricolă echilibrată trebuie să acorde atenţie nu numai cantităţii, ci mai ales calităţii produselor, astfel încât să contribuie la o dezvoltare sănătoasă a populaţiei. Aşadar, din această perspectivă, securitatea alimentară îşi are rolul său, iar protecţia acesteia - mai ales în ceea ce priveşte producţia tradiţională şi locală - creşte oportunităţile de dezvoltare pe întreg teritoriul. Legătura pozitivă dintre securitatea alimentară, pe de o parte, şi calitatea şi caracterul sănătos al produselor alimentare, pe de altă parte, presupune şi o creştere a caracterului ecologic al acestora, concomitent cu o atenţie specială acordată efectului de domino cauzat de introducerea necontrolată a organismelor modificate genetic, pentru a oferi într-o primă etapă garanţiile necesare în ceea ce priveşte efectele pe termen mediu şi lung pe care aceste produse le-ar putea avea asupra sănătăţii şi economiilor locale.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris.(FR) Ne aflăm într-un moment de răscruce în definirea viitoarei reforme a politicii agricole comune. Este o chestiune care îi priveşte pe cetăţenii europeni, dar şi pe cetăţenii lumii. Această politică nouă trebuie să facă parte dintr-o viziune globală, dar se confruntă cu o provocare majoră: cea de a răspunde la dublarea cererii privind producţia şi furnizarea de alimente care va avea loc până în 2050, într-un context caracterizat prin deficitul de apă, reducerea suprafeţelor arabile şi printr-o nouă situaţie în materie de energiei, dictată de combaterea schimbărilor climatice. Organizarea mondială a pieţelor agricole trebuie regândită, luând în considerare două surse principale de inspiraţie ale unei politici agricole comune: garantarea securităţii alimentare şi salvarea mijloacelor de subzistenţă ale micilor fermieri şi ale familiilor lor, atât pe plan intern, cât şi în cele mai sărace ţări ale lumii. Acest lucru este legat şi de crearea unui sistem global specific de creare a unor rezerve de alimente, sistem alcătuit din rezerve de urgenţă pentru a reduce foametea şi rezerve pentru reglementarea preţurilor mărfurilor. Sistemul ar trebui să fie gestionat de ONU prin intermediul Organizaţiei sale pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).

 
  
MPphoto
 
 

  Anne Delvaux (PPE), în scris.(FR) 900 de milioane de oameni din întreaga lume suferă grav de foame din cauza sărăciei extreme. Deşi rezervele par a fi suficiente, mare parte din populaţia lumii nu îşi poate permite alimentele de bază de care are nevoie; accesibilitatea alimentelor rămâne o problemă esenţială care trebuie rezolvată.

Securitatea alimentară este un obiectiv care nu poate fi atins fără a aborda două dintre cele mai importante probleme actuale: volatilitatea pieţelor şi a preţurilor şi diminuarea rezervelor de alimente. În acest context, ar trebui să susţinem revizuirea actualei legislaţii privind instrumentele financiare, care ar trebui să prevadă o mai mare transparenţă a schimburilor comerciale şi praguri minime pentru operatorii autorizaţi să facă schimburi comerciale pe aceste pieţe.

De asemenea, rezervele globale de alimente de bază sunt mult mai mici decât în trecut, iar rezervele globale de alimente au scăzut până la un nivel record. În cele din urmă, PAC trebuie să abordeze în mod clar şi fără echivoc problema securităţii alimentare şi să facă faţă altor provocări, în special schimbărilor climatice şi crizei economice din UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare, deoarece conţine propuneri importante cu privire la modalităţile de aplicare a politicii agricole comune după 2013 şi la nevoia de a răspunde la provocările legate de securitatea alimentară, schimbările climatice, criza economică şi menţinerea echilibrului teritorial în UE, printre altele.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a avertizat recent că preţurile la alimente ar putea să crească în 2011, după ce au atins un nou nivel istoric în 2010, ca urmare a crizei alimentare din iunie 2008. Indicele preţurilor la alimente al FAO alcătuit din 55 de produse alimentare de bază a crescut pentru a şasea lună consecutivă la 214,7 puncte, depăşind nivelul istoric de 213,5 puncte din iunie 2008.

Preţul zahărului şi al cărnii a atins un nivel record şi, în absenţa unei creşteri de cel puţin 2 % a producţiei de cereale, preţul la aceste produse va continua să crească. Prin urmare, această iniţiativă ar trebui să fie salutată şi, după cum am subliniat într-o întrebare adresată Comisiei Europene săptămâna trecută, având în vedere faptul că volatilitatea preţurilor îi afectează toţi actorii de pe piaţă, consider că ar trebui luate măsuri pentru ca politica agricolă comună să sporească producţia, să aprovizioneze mai bine pieţele, să consolideze stabilitatea preţurilor şi să garanteze faptul că producţia răspunde la nevoile producţiei europene. Aşa cum am mai afirmat, agricultura ar trebui să fie considerată un sector strategic, în special în vremuri de criză.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Întrucât securitatea alimentară este un drept al omului, instituţiile Uniunii Europene trebuie să îi acorde o atenţie specială. Pe lângă faptul că sectorul agricol trebuie să asigure aprovizionarea cu alimente, este esenţial ca acesta să fie eficient. De aceea, nu putem uita recomandările Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură cu privire la necesitatea de a creşte producţia de alimente cu cel puţin 70 % pentru a hrăni o populaţie globală care se preconizează că până în 2050 va număra 9 miliarde de persoane. Mă bucur că această rezoluţie a fost adoptată, deoarece recunoaşte rolul Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară ca organism responsabil de monitorizarea şi raportarea riscurilor inerente lanţului alimentar şi încurajează statele membre să înfiinţeze organisme care să coopereze cu aceasta. Aş dori să subliniez şi recunoaşterea acordată practicilor agricole tradiţionale, în special agricultura ecologică şi exploataţiile agricole de mici dimensiuni, existente în regiunile dezavantajate, care reprezintă nu numai un bun economic, ci mai ales un bun de mediu, esenţial pentru conservarea biodiversităţii. Sper că noua politică agricolă comună va răspunde în mod eficient la problemele din acest sector: schimbările climatice, menţinerea stabilităţii preţurilor pentru consumatori şi garantarea veniturilor agricultorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Raportoarea abordează o problemă stringentă, evidenţiind ameninţările la adresa securităţii alimentare, precum volatilitatea preţurilor determinată de speculaţiile financiare, distrugerea terenurilor în ţările în curs de dezvoltare sau insuficienţa rezervelor de alimente. Totuşi, modul de abordare a acestor probleme, precum şi a tuturor celorlalte probleme legate de securitatea alimentară, este extrem de incomplet, câteodată contradictoriu şi în anumite cazuri eronat. Consecinţele actualelor politici agricole - mai precis, ale politicii agricole comune şi ale reformelor succesive ale acesteia - sunt omise, la fel şi liberalizarea pieţelor şi dezintegrarea instrumentelor de reglementare şi consecinţele acestora de ruinare a producătorilor mici şi mijlocii, nevoiţi să accepte în schimbul produselor lor preţuri care, adesea, nu acoperă costurile de producţie.

Se afirmă din ce în ce mai des că „va trebui să utilizăm toate formele de agricultură pentru a putea hrăni Europa şi ţările terţe”: acesta este un argument implicit în favoarea modelor de producţie nesustenabile, care produc în mod intensiv şi pentru export, precum şi în favoarea culturilor modificate genetic; de asemenea, raportul solicită introducerea unui proces mai rapid de aprobare a acestor culturi modificate genetic. La final, raportoarea „salută propunerea Comisiei Europene de regulament privind instrumentele financiare derivate (extrabursiere)”, propunere cu care raportorul special al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru dreptul la hrană nu este de acord, considerând că aceasta nu poate preveni speculaţiile.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlo Fidanza (PPE), în scris.(IT) Am votat în favoarea raportului elaborat de dna Sârbu. În această perioadă în care pregătim reforma politicii agricole comune care se va aplica după 2013, votul de astăzi indică direcţia în care Parlamentul intenţionează să meargă. Pentru a garanta o aprovizionare sigură cu alimente la preţuri accesibile, UE trebuie să aibă în continuare o politică agricolă comună (PAC) solidă, care descurajează speculaţiile cu produse de bază şi îi ajută pe tineri să înceapă o activitate în sectorul agricol. Cred că este important de subliniat şi faptul că viitoarea PAC trebuie, de asemenea, să le ofere cetăţenilor acces la alimente corespunzătoare, să permită diseminarea de informaţii nutriţionale şi creeze condiţii mai bune pentru implementarea unor programe precum cele de distribuţie a laptelui şi a fructelor în şcoli. În plus, votul de astăzi solicită Comisiei să identifice o cale de a institui un „sistem global specific de creare a unor rezerve de alimente”, alcătuit din rezerve de urgenţă pentru a reduce foametea şi rezerve pentru reglementarea preţurilor mărfurilor. De asemenea, problema organismelor modificate genetic trebui să beneficieze de o atenţie specială şi, având în vedere caracterul său extrem de sensibil, va fi necesară o măsură de precauţie pentru a evita introducerea nediferenţiată şi nerestricţionată a acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris.(IT) Este absolut esenţial ca în Europa să se ajungă la securitate şi independenţă alimentară, de aceea am votat în favoarea raportului. Salut faptul că se face referire la o viziune ambiţioasă pentru politica agricolă comună (PAC). Nu trebuie să uităm că PAC este indispensabilă pentru a-i sprijini pe agricultori şi pentru a produce mărfuri şi bunuri publice, dar şi pentru a conserva şi îngriji suprafeţele agricole. Pentru a face faţă noilor provocări alimentare pe care le preconizăm în viitor, trebuie să ne asigurăm că devenim producători autosuficienţi şi că importăm din ce în ce mai puţine produse agricole din ţările terţe, pentru că acestea nu respectă nici legislaţia în materie de mediu şi sănătate, nici drepturile lucrătorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris.(IT) Ameliorarea securităţii alimentare reprezintă una dintre provocările care va trebui să fie abordată odată cu reforma politici agricole comune (PAC) după 2013.

Creşterea majoră a cererii de alimente preconizată la nivel mondial până în 2050 trebuie să se reflecte în capacitatea de a garanta suficiente rezerve de alimente pentru cetăţenii UE. Din această perspectivă, este esenţial ca Uniunea Europeană să protejeze în continuare acest drept fundamental al omului în interiorul şi în afara graniţelor sale, urmărind să crească productivitatea agricolă şi, în acelaşi timp, să asigure aprovizionarea cu alimente la preţuri accesibile, alături de noua necesitate esenţială de a proteja mediul rural al Europei.

Nu putem lăsa speculaţiile financiare să genereze creşteri necontrolate ale preţurilor şi volatilitatea pieţelor mondiale de alimente. Pentru a proteja producţia europeană, trebui să reechilibrăm relaţiile contractuale dintre producători şi sistemele moderne de distribuţie.

Nu trebuie să subestimăm faptul că puterea de negociere inegală, practicile anticoncurenţiale şi lipsa transparenţei stau, adesea, la baza denaturărilor pieţei, având consecinţe grave pentru competitivitatea întregului lanţ de aprovizionare.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Da, sectorul agricol este un sector strategic şi securitatea alimentară este un imperativ. Europei i-au trebuit zeci de ani pentru a-şi da seama de acest lucru. Totuşi, titlul raportului induce în eroare. Nu reflectă deloc consecinţele devastatoare ale liberalizării comerţului mondial şi ale logicii pieţei.

Vom continua să mâncăm căpşuni iarna, indiferent dacă acestea provin din emisfera sudică sau din sere mari consumatoare de energie şi apă. Vom continua să promovăm importul de fasole africană în detrimentul culturilor locale şi în concurenţă cu proprii noştri producători.

Vom continua să solicităm reglementarea pieţelor de produse agricole şi produse derivate din acestea, chiar dacă acestea din urmă sunt o noţiune absurdă, iar noi ar trebui să promovăm agricultura de calitate şi circuitele alimentare scurte şi să pedepsim fără milă abuzurile intermediarilor şi marilor comercianţi cu amănuntul.

Vom asista neputincioşi la preluarea controlului, de către ţări străine care şi-au epuizat propriul potenţial, asupra terenurilor arabile din majoritatea ţărilor vulnerabile, fapt care ne va preocupa tot mai mult, dar nu vom reuşi să reacţionăm în faţa unei potenţiale situaţii explozive.

Aţi făcut ceva progrese, dar mai sunt multe de făcut. Dacă refuzaţi reformarea sistemului care a creat aceste probleme, veţi eşua cu siguranţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris.(FR) Securitatea alimentară este o problemă centrală, pe care Uniunea Europeană trebuie să o soluţioneze în mod eficient. De aceea, sprijin raportul elaborat de colega mea social democrată, care susţine o PAC solidă, responsabilă şi orientată către tinerii agricultori, propune combaterea speculaţiilor de pe pieţele agricole şi a volatilităţii preţurilor cauzată de acestea şi afirmă că lupta împotriva sărăciei în UE şi în lume trebuie să devină o prioritate, considerând securitatea alimentară şi accesul la alimente drept un drept fundamental al omului. UE trebuie să abordeze actualele provocări legate de alimente şi să anticipeze viitoarele probleme din acest sector. De aceea, ideea stabilirii unui sistem global specific de creare a unor rezerve de alimente este, în opinia mea, în totalitate relevantă, chiar dacă nu va fi uşor de pus în aplicare.

 
  
MPphoto
 
 

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Am votat împotriva raportului Sârbu în ciuda numeroaselor puncte pozitive pe care le conţine. Hrana este în mod fundamental o chestiune importantă şi va deveni din ce în ce mai importantă. UE trebuie să adopte o poziţie coordonată în raport cu sectorul agricol pentru a face faţă viitoarelor provocări. Totuşi, nu consider că OMG au un rol legitim în asigurarea aprovizionării cu alimente şi nu aş putea sprijini un raport care este de acord cu modificările genetice.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am fost de acord cu acest raport pentru că securitatea alimentară este un drept al omului, care garantează o viaţă activă şi sănătoasă. Mulţi oameni din întreaga lume suferă grav de foame sau nu beneficiază de o securitate alimentară reală şi pe termen lung. Deşi rezervele par a fi suficiente, mare parte din populaţia lumii nu îşi poate permite alimentele de bază de care are nevoie, iar accesibilitatea alimentelor rămâne o problemă crucială care trebuie rezolvată de urgenţă. Este important să fim siguri că toate categoriile sociale au acces la alimente. Securitatea alimentară este un obiectiv care nu poate fi atins fără a aborda două dintre cele mai importante probleme actuale: volatilitatea pieţelor şi a preţurilor (influenţată puternic de speculaţiile de pe pieţele de mărfuri) şi rezervele de alimente în scădere. Nu trebuie să permitem în niciun caz speculaţiile cu preţurile alimentelor. Trebuie să promovăm nu numai competitivitatea sectorului agricol, ci şi agricultura tradiţională, exploataţiile agricole de mici dimensiuni, agricultura ecologică şi distribuirea la nivel local, care asigură diversitatea agriculturii în toată Europa. În plus, în contextul îmbătrânirii populaţiei din zonele rurale, consider că este foarte important să se garanteze accesul la terenuri şi la împrumuturi pentru tinerii agricultori. Obiectivul nostru este de a menţine preţuri rezonabile la alimente şi un venit decent pentru agricultori. Cu toate acestea, nu voi fi în niciun caz de acord cu utilizarea produselor modificate genetic, cu importul acestora destinat consumului şi altor activităţi, sau cu autorizarea metodelor de producţie din ţările terţe, pentru că nu există date care să ne convingă că acestea nu sunt dăunătoare pentru oameni sau mediu.

 
  
MPphoto
 
 

  Karin Kadenbach (S&D), în scris. (DE) Din nefericire, din cauza voturilor deputaţilor conservatori, în text a fost introdusă o propunere de accelerare a procesului de aprobare în cadrul UE a importului de noi variante de furaje modificate genetic după ce se va dovedi că sunt sigure. Totuşi, cererea de alimente nu trebuie să fie satisfăcută în niciun caz prin metode de inginerie genetică. Continui să mă opun ferm alimentelor modificate genetic şi aş dori să reamintesc Comisiei Europene principiul precauţiei: chiar dacă există studii ştiinţifice care consideră că produsele alimentare modificate genetic nu sunt dăunătoare pentru sănătate, poate că nu dispunem încă de metodele de testare adecvate pentru a confirma acest lucru. În cele din urmă, trebuie să respectăm dorinţele consumatorilor, care resping acest tip de alimente.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris.(DE) Agricultura este extrem de importantă pentru securitatea alimentară globală, aşa că trebuie să acţionăm. Prin urmare, principalele obiective ale politicii agricole comune trebuie să fie asigurarea veniturilor agricultorilor şi aprovizionarea corespunzătoare cu alimente de calitate. Preţurile fluctuante ale pieţei în sectorul agricol reprezintă, de asemenea, factori de incertitudine care trebuie să fie soluţionaţi. Sprijin raportul, care demonstrează în mod clar că securitatea alimentară este o preocupare centrală şi a Uniunii Europene şi necesită coordonarea fiecărui domeniu de politică. Se pot face progrese numai prin colaborarea dintre politicile în materie de agricultură, dezvoltare, comerţ, finanţe, energie şi cercetare.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris.(IT) Am votat în favoarea raportului Sârbu deoarece garantarea unor rezerve de alimente constante, dar sigure, este principalul rol pe care societatea îl atribuie agriculturii. Securitatea alimentară este un drept al omului, ceea ce înseamnă că, în orice moment, toţi oamenii ar trebui să aibă acces fizic, social şi economic la alimente suficiente, sigure şi hrănitoare pentru a avea o viaţă activă. În unele regiuni ale lumii acest drept este ignorat, în altele nu este garantat, din motive şi factori care variază şi se combină într-o ameninţare gravă la adresa sănătăţii consumatorilor. În perioada actuală, în care dezbatem politica agricolă comună după 2013, acest raport ne permite să trasăm câteva orientări referitoare la rolul etic, social şi economic al agriculturii, inclusiv pe termen scurt, identificând factorii de risc care o ameninţă şi profitând de ocazia de a o transforma din nou într-un bastion al luptei mondiale împotriva foametei.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris.(PL) Am votat în favoarea raportului Sârbu referitor la recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare. De-a lungul timpului, securitatea alimentară s-a numărat, timp de secole, printre priorităţile cele mai importante ale tuturor guvernelor. Prin urmare, criteriile financiare şi economice nu pot fi factori decisivi.

Producţia de alimente ieftine, dar de calitate, este foarte importantă din punctul de vedere al pieţei şi al puterii de cumpărare a cetăţenilor, în special al celor cu venituri reduse. Dar mai importantă este, totuşi, capacitatea de a produce hrană. Nu putem tolera o situaţie în care importăm alimente doar pentru că cineva ni le poate vinde mai ieftin în momentul respectiv. Putem importa, dar trebuie să ne păstrăm capacitatea de a produce cantitatea de alimente de care avem nevoie.

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − În momentul actual, în care preţurile la alimente sunt tot mai ridicate şi se vorbeşte tot mai des despre o viitoare criză alimentară, o mare parte din populaţia Uniunii Europene trăieşte sub limita sărăciei şi este primordial să ne asigurăm că alimentele sunt accesibile pentru toate categoriile sociale. Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că Uniunea Europeană are nevoie de o politică agricolă puternică, competitivă, care să se bazeze pe inovare şi să urmărească în primul rând stabilizarea pieţelor, încurajarea şi sprijinirea agricultorilor. În acelaşi timp, consumatorii europeni au dreptul să beneficieze de alimente sănătoase, de înaltă calitate şi la preţuri rezonabile, acestea fiind obiective principale ale politicii agricole comune (PAC) şi obiective cheie ale UE.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea raportului, dar m-am abţinut de la votul privind cele trei părţi ale amendamentului 14, care se referă la OMG. Nu sunt implicit împotriva produselor alimentare modificate genetic, dar m-a deranjat această încercare de a accelera importul materialelor modificate genetic şi utilizarea metodelor de producţie din ţări terţe. Dovezile ştiinţifice care indică faptul că OMG sunt sigure trebuie să fie solide, iar cetăţenii trebuie să aibă încredere deplină că autorităţile competente au luat toate măsurile de siguranţă necesare şi că au realizat teste riguroase. Acest proces nu poate fi accelerat.

 
  
MPphoto
 
 

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. (PT) Acest raport reafirmă faptul că securitatea alimentară este un drept al omului. În acest context, două dintre principalele probleme pe care acest drept ar trebui să le abordeze sunt volatilitatea preţurilor pieţei, influenţată puternic de speculaţii, şi reducerea rezervelor de alimente. Raportul observă faptul că speculaţiile sunt responsabile pentru 50 % din recentele creşteri ale preţurilor şi, astfel, susţine revizuirea legislaţiei actuale privind instrumentele financiare în interesul transparenţei, pentru a le face să lucreze pentru economie şi pentru producţia agricolă şi pentru a preveni o situaţie în care speculaţiile ameninţă exploataţiile agricole eficiente. Având în vedere că preţul alimentelor este influenţat puternic de speculanţi, care nu sunt deloc interesaţi de agricultură, raportul susţine limitarea accesului pe pieţele agricole.

Totuşi, dominaţia finanţelor pe pieţele agricole nu este pusă sub semnul întrebării în termeni structurali. De asemenea, raportul propune instituirea unui sistem global specific de creare a unor rezerve de alimente, administrat de ONU şi îndeamnă Comisia să accelereze procesul de aprobare a importului de alimente modificate genetic, lucru pe care îl dezaprob în totalitate. Ţinând seama de aceste lucruri, dar şi pentru a încuraja intenţiile şi sugestiile bune pe care raportul le conţine, m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Menţionarea faptului că securitatea alimentară este un drept fundamental al omului care trebuie să fie garantat, solicitarea ca fermierii să fie plătiţi în mod proporţional cu eforturile lor şi propunerea unui sistem de rezerve de alimente administrat de ONU sunt toate reflecţii ale tezelor noastre. Le salut. Afirmarea faptului că instrumentele derivate pe produsele alimentare sunt diferite de alte instrumente financiare derivate şi limitarea accesului la pieţele financiare agricole pentru operatorii legaţi de producţia agricolă indică, de asemenea, o schimbare de atitudine.

Totuşi, relocalizarea şi sfârşitul productivismului, necesare pentru a fi autosuficient în materie de produse alimentare şi de conservare a biodiversităţii, sunt departe de a se ridica la nivelul necesar. Dominaţia finanţelor pe pieţele agricole nu este pusă la îndoială în mod profund. Chiar mai rău decât atât, îşi fac apariţia autorizaţiile pentru varietăţile modificate genetic. Pentru a încuraja bunele intenţii, mă abţin de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Conceptul de securitate alimentară este foarte clar şi se realizează atunci când, în orice moment, toţi oamenii au acces fizic, social şi economic la alimente suficiente, sigure şi hrănitoare pentru a-şi satisface nevoile nutriţionale şi preferinţele alimentare necesare pentru o viaţă activă şi sănătoasă. Prin urmare, nu există nicio îndoială că majorarea constantă a preţurilor la alimente, determinată de creşterea preţurilor la materii prime, reprezintă o preocupare din ce în ce mai mare pentru UE. Pe de altă parte, sectorul agricol trebuie să satisfacă nevoile de hrană ale unei populaţii în creştere, în condiţiile în care rezervele de hrană s-au redus, iar costurile de producţie au crescut. Având în vedere nevoile viitoare, nu există nicio îndoială că agricultura trebuie să devină un sector strategic, de fapt un sector crucial, pentru dezvoltarea economică a UE şi a lumii.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) În contextul securităţii alimentare, în special, apare problema că statele membre şi UE îşi pierd autosuficienţa. Nu s-a identificat încă o soluţie pentru a stopa tendinţa îngrijorătoare manifestată în rândul agricultorilor care renunţă să se mai dedice în totalitate activităţilor agricole şi se orientează către practicarea acestora ca activităţi auxiliare sau abandonează terenurile. Dacă discutăm despre securitatea alimentară, atunci trebuie să venim cu planuri de stopare a acestei tendinţe îngrijorătoare şi de sensibilizare a agricultorilor cu privire la produsele regionale. În acest context, trebuie să analizăm subvenţiile UE pentru a identifica o modalitate de a reduce transporturile de alimente care traversează Uniunea. Acest lucru nu este numai în beneficiul mediului, contribuind la punerea în aplicare a obiectivelor de la Kyoto de reducere a emisiilor, ci reduce şi poluarea fonică, în special pentru persoanele care trăiesc sau muncesc de-a lungul rutelor de tranzit.

În ultimul rând, dar la fel de important, ar trebui să analizăm şi măsura în care putem promova mai eficient sisteme de propulsare alternative, întrucât producţia de biocombustibili începe să ameninţe agricultura tradiţională, generând deficite de alimente şi creşterea preţurilor. Aceste aspecte nu sunt abordate de raport, aşadar am ales să mă abţin.

 
  
MPphoto
 
 

  Claudio Morganti (EFD), în scris.(IT) Raportoarea subliniază importanţa agriculturii în raport cu noile provocări legate de alimente.

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a declarat că producţia de alimente trebuie să crească cu cel puţin 70 % în condiţiile în care se estimează că până în 2050 populaţia lumii va număra peste 9 miliarde de persoane. Astfel, securitatea alimentară necesită în continuare o politică agricolă comună solidă.

Principalele obiective ale PAC au fost: creşterea productivităţii agricole, sprijinirea agricultorilor în atingerea unui standard de viaţă echitabil, stabilizarea pieţelor şi asigurarea aprovizionării cu alimente la preţuri accesibile. Cu toate acestea, succesul său a generat fără intenţie o supraproducţie şi surplusuri care au denaturat piaţa şi au alimentat preocupări legate de mediu. Prin urmare, noua PAC ar trebui să îmbunătăţească securitatea alimentară prin creşterea productivităţii, încurajând totodată producţia durabilă şi ecologică de alimente. Raportul subliniază faptul că este esenţial ca finanţarea PAC să reflecte viziunea ambiţioasă şi obiectivele acestei politici.

Pentru a menţine preţuri rezonabile la alimente, dar mai ales un venit decent pentru agricultori şi pentru a garanta securitatea alimentară, PAC ar trebui să fie menţinută la nivelul actual. Îmbunătăţirea şi consolidarea controalelor legate de securitatea alimentară în Uniune şi în ţările terţe sunt esenţiale, aşadar mă pronunţ în favoarea rezoluţiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris.(IT) Securitatea alimentară este un drept al omului, iar unul dintre obiectivele politicii agricole comune trebuie să fie asigurarea accesului tuturor la alimente, ţinând seama de creşterea populaţiei, de schimbările climatice, de costurile energiei şi de obstacolele reprezentate de caracterul limitat al resurselor naturale.

Sunt de acord şi o susţin pe dna raportoare Sârbu în planul dumneaei de a se asigura că noua PAC după 2013 va fi capabilă să răspundă la solicitările şi provocările securităţii alimentare. Prin urmare, este important să promovăm diversitatea producţiei agricole, care include marile lanţuri comerciale, agricultura tradiţională şi exploataţiile agricole de mici dimensiuni, să garantăm accesul tinerilor agricultori la credite şi să încurajăm dezvoltarea unor programe de administrare a rezervelor de alimente, pentru a facilita comerţul mondial şi a reduce preţurile pieţelor mondiale.

Totuşi, mă opun dezvoltării OMG-urilor şi utilizării acestora ca variate de furaje până în momentul în care vor fi considerate sigure pentru animale şi consumatorii europeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat in favoarea acestui raport. Regret totuşi că la vot au fost eliminate câteva prevederi importante, cum ar fi, de exemplu, cea privind o analiză referitoare la posibilitatea de a autoriza aplicarea unor metode de producţie utilizate în ţări terţe, în privinţa Organismelor Modificate Genetic. Unele state au progresat enorm în acest domeniu, în timp ce Uniunea Europeană a rămas în urmă şi nu îşi valorifică întregul potenţial. De asemenea, regret faptul că a fost eliminată referirea la problema pe care o reprezintă, în unele state membre, suprafeţele agricole enorme care nu sunt cultivate.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Raportul conţine câteva iniţiative foarte bune, precum stimulentele pentru agricultura tradiţională şi ecologică, sprijinul acordat în special micilor agricultori şi protecţia agricultorilor interni împotriva presiunii concurenţei exercitate de ţări terţe cu standarde de calitate semnificativ mai joase. Pe de altă parte, raportoarea susţine utilizarea OMG-urilor. Prin urmare, m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Securitatea alimentară este una dintre principalele provocări ale agriculturii, nu numai în Uniunea Europeană, ci în întreaga lume, mai ales în ţările în curs de dezvoltare. Potrivit FAO, cererea globală de alimente se va dubla până în 2050, iar populaţia mondială va creşte de la 7 miliarde în prezent, la 9 miliarde. Prin urmare, producţia mondială de alimente va trebui să crească proporţional, în contextul presiunii exercitate asupra resurselor naturale. Producţia mondială de alimente va trebui să crească concomitent cu reducerea consumului de apă, energie, fertilizatori, pesticide şi suprafeţe agricole. Este şocant să afli că există peste 1 miliard de oameni afectaţi de foamete şi că, în Uniunea Europeană, peste 40 de milioane de persoane sărace suferă de foame. Şi din acest motiv, consider că progresul ştiinţific ar trebui să fie exploatat dacă poate oferi soluţii adecvate de diminuare a foametei în lume, în special prin utilizarea mai eficientă a resurselor. UE trebuie să garanteze în continuare securitatea alimentară a cetăţenilor săi şi să participe la furnizarea de alimente în întreaga lume; în acest sens, cooperarea cu celelalte ţări, în special cele în curs de dezvoltare, trebuie să fie mai apropiată şi mai coerentă, pentru a le ajuta la dezvoltarea durabilă pe termen lung a sectoarelor agricole. Din acest motiv, printre altele, am votat pentru adoptarea raportului referitor la recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare.

 
  
MPphoto
 
 

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluţie a Parlamentului European referitoare la recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare deoarece, din cauza creşterii numărului consumatorilor, a numărului mare de oameni care suferă de foame, a situaţiei agricultorilor, a fluctuaţiei preţurilor la alimente şi a speculaţiilor cu bunuri, este deosebit de important să folosim anumite măsuri pentru a reglementa sectorul agricol. Înainte de toate, trebuie să depunem eforturi, prin stimulente financiare, pentru a promova agricultura tradiţională, ecologică sau exploataţiile agricole de mici dimensiuni, cu scopul de a garanta continuitatea securităţii alimentare. Având în vedere pericolele pentru sănătate reprezentate de materialele modificate genetic, nu sunt de acord cu propunerea de a permite importul de produse nemodificate genetic care conţin un nivel redus de material modificat genetic.

Trebuie să luăm toate măsurile necesare pentru a ne asigura că importul în UE de noi variante de furaje modificate genetic şi posibilitatea de a utiliza metode de producţie folosite în ţările terţe nu sunt aprobate. Nu putem rezolva aceste probleme legate accesibilitatea alimentelor prin încălcarea normelor privind siguranţa alimentară şi prin periclitarea sănătăţii oamenilor. Ţinând seama de îmbătrânirea accentuată a populaţiei rurale şi pentru a-i atrage şi încuraja pe tineri să se orienteze către activităţile agricole, trebuie să se creeze condiţii preferenţiale de creditare pentru tinerii agricultori.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris.(IT) Securitatea alimentară este un drept al omului care există atunci când toţi oamenii au acces fizic, social şi economic la alimente suficiente. Deşi rezervele par a fi suficiente, mare parte din populaţia lumii nu îşi poate permite alimentele de bază de care are nevoie; aproximativ 900 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de foame din cauza sărăciei extreme. Accesibilitatea alimentelor rămâne o problemă esenţială care trebuie rezolvată. Securitatea alimentară necesită în continuare o politică agricolă comună solidă, capabilă să crească productivitatea agricolă, să stabilizeze pieţele şi, în special, să asigure aprovizionarea cu alimente la preţuri accesibile. Totuşi, acest obiectiv nu poate fi îndeplinit fără a aborda volatilitatea pieţei şi a preţurilor. Întrucât problema securităţii alimentare este foarte importantă, am votat în favoarea raportului Sârbu, care susţine, de asemenea, accelerarea procesului de aprobare a importului în UE de noi variante de furaje modificate genetic, analizând în acelaşi timp posibilitatea de a autoriza utilizarea unor măsuri de producţie utilizate în ţări terţe. Votul meu sprijină şi prezenţa unor cantităţi reduse de organisme modificate genetic în produsele care intră în UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului Sârbu deoarece agricultura este un sector important aflat în creştere, care ar trebui să reprezinte o prioritate a agendei politice datorită rolului său strategic în contextul securităţii alimentare. Revizuirea politicii agricole comune pentru 2013 ar trebui să prezinte propuneri referitoare la acest aspect. Volatilitatea recentă a preţurilor la alimente şi produse de bază a determinat preocupări semnificative în Europa şi în lume. Criza financiară şi fenomenele meteorologice din ce în ce mai grave, precum cele din 2010, cu secetă prelungită şi incendii în Rusia şi inundaţii grave în Pakistan, au contribuit la instabilitate. UE nu poate să rămână dependentă de deciziile protecţioniste ale unor ţări precum Rusia şi Ucraina, care exportă aproximativ 30 % din cantitatea mondială de grâu, sau Argentina, un mare producător mondial de carne. Consider că UE are datoria de a hrăni cetăţenii europeni şi populaţia lumii care, conform estimărilor, va creşte cu 2 miliarde şi, astfel, va fi necesară o creştere de 70 % a producţiei de alimente până în 2050. Creşterea producţiei ar trebui să îndeplinească criterii legate de mediu, siguranţa alimentară, bunăstarea animalelor şi muncă. Distribuţia a fost transferată la ţările cel mai puţin dezvoltate, dar acestea nu par să aibă capacitatea de a respecta aceste criterii.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) Securitatea alimentară este un drept fundamental a cărui aplicare este împiedicată de resursele naturale limitate, de preţurile mari ale energiei şi de schimbările climatice.

Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), producţia de alimente va trebui să crească cu 70 % până în 2050, întrucât 900 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de foame, iar în Europa 16 % din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei. O politică agricolă comună (PAC) solidă este esenţială şi PAC chiar urmăreşte această direcţie, dar are nevoie de o reformă care să o facă durabilă şi să îmbunătăţească securitatea alimentară. Acest obiectiv poate fi îndeplinit numai dacă se soluţionează problema volatilităţii preţurilor (cauzată de speculaţii) şi a reducerii rezervelor de alimente.

În acest context, raportul sprijină revizuirea actualei legislaţii privind instrumentele financiare şi crearea unui sistem global de rezerve de alimente pentru a facilita comerţul mondial atunci când preţurile cresc şi apar acţiuni protecţioniste. Noua PAC după 2013 trebuie să fie pregătită pentru toate aceste aspecte, motiv pentru care sprijin raportul, care promovează competitivitatea, agricultura tradiţională, accesul la terenuri şi credite pentru tinerii agricultori şi o mai bună integrare a hranei şi a energiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Marit Paulsen, Olle Schmidt şi Cecilia Wikström (ALDE), în scris. (SV) Pe o planetă care va număra în curând 9 miliarde de locuitori, securitatea alimentară în viitor este o problemă esenţială. Raportul se concentrează asupra acestei provocări imense şi adresează câteva întrebări importante referitoare, de exemplu, la problema acaparării terenurilor, lucru pe care, bineînţeles, îl susţinem. Dar, din nefericire, raportul solicită şi câteva măsuri comune - precum programele europene de susţinere a nutriţiei, de distribuire a laptelui şi a fructelor în şcoli, dar şi bugete mai mari pentru aceste programe - pe care le considerăm a fi chestiuni pe care fiecare stat membru ar trebui să le decidă singur. Prin urmare, am decis să ne abţinem de la votul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Conform FAO, producţia de alimente trebuie să crească cu cel puţin 70 % pentru a satisface cererile din ce în ce mai ridicate ale populaţiei la nivel mondial, care se estimează că, până în 2050, va număra peste 9 miliarde de persoane. De asemenea, aproximativ 900 de milioane de persoane suferă grav de foame din cauza sărăciei extreme, în timp ce aproape 2 miliarde de persoane nu beneficiază de o securitate alimentară reală şi pe termen lung din cauza unor diverse grade de sărăcie. Având în vedere că cererea de alimente este în creştere, iar 16 % dintre cetăţenii europeni trăiesc sub limita sărăciei, dreptul la hrană şi accesul la alimente devin o prioritate. De aceea, pentru a crea o securitate alimentară, este în continuare nevoie de o politică agricolă comună (PAC) puternică, orientată către piaţă, distinctă şi responsabilă faţă de mediu, care să aibă şi o componentă semnificativă de dezvoltare rurală şi care să facă faţă şi altor provocări, în special schimbărilor climatice, crizei economice şi păstrării echilibrului teritorial în cadrul UE. Securitatea alimentară ca obiectiv nu poate exista fără să fie abordate două dintre cele mai importante probleme actuale: volatilitatea pieţelor şi a preţurilor şi rezervele de alimente în scădere.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am subliniat de mai multe ori caracterul fundamental al acestei probleme a securităţii alimentare. În contextul actual, statele membre nu ar trebui să considere că agricultura este o simplă problemă economică, ci mai degrabă o problemă de apărare strategică. În acest sens, este vital, după cum subliniază raportoarea, să ne asigurăm că noua politică agricolă comună după 2013 poate oferi un răspuns adecvat la provocările cu care se confruntă acest sector în prezent, în special în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor, şi poate proteja interesele agricultorilor şi consolida rezervele de alimente.

 
  
MPphoto
 
 

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris.(IT) O felicit pe dna Sârbu. Pentru a asigura aprovizionarea cu alimente la preţuri accesibile, UE trebuie să aibă o politică agricolă comună (PAC) solidă, care descurajează speculaţiile cu produse alimentare şi îi încurajează pe tineri să înceapă o activitate agricolă.

De fapt, este absolut obligatoriu ca viitoarea PAC să facă mai mult pentru tinerii agricultori. Doar 7 % din fermierii din Europa sunt sub vârsta de 35 de ani, iar UE va avea nevoie de 4,5 milioane de agricultori în următorii 10 ani. Prin urmare, solicit consolidarea actualelor măsuri de atragere a tinerilor către agricultură, precum prime de instalare şi subvenţionarea ratelor dobânzii la împrumuturi.

În plus, pentru a fi siguri că actualele instrumente financiare îi ajută pe agricultori să depăşească criza şi nu pe speculanţi să genereze o volatilitate extremă a preţurilor, solicit revizuirea legislaţiei europene referitoare la produsele financiare, pentru a spori transparenţa negocierilor. De asemenea, îndemn Comisia Europeană să ia fără întârziere măsuri ferme şi permanente pentru a limita în mod clar speculaţiile şi pentru a soluţiona instabilitatea pieţelor de bunuri alimentare.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Raportul a fost adoptat fără sprijinul Grupului Verts/ALE, care a votat împotrivă. Votul negativ a fost motivat de păstrarea în text a punctului 14. Acesta „invită Comisia să propună o soluţie tehnică la problema pe care o reprezintă materiile modificate genetic cu un nivel scăzut de prezenţă în produsele nemodificate genetic importate şi să propună un proces de aprobare mai rapid în cadrul UE în legătură cu importul de noi variante de furaje modificate genetic după ce acestea s-au dovedit a fi sigure”.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) Securitatea alimentară este un drept fundamental al omului şi se realizează doar atunci când nevoile nutriţionale şi preferinţele alimentare ale unei persoane, necesare pentru o viaţă activă şi sănătoasă, sunt satisfăcute.

În special în contextul viitoarei reforme a politicii agricole comune planificate pentru 2013, sprijinul acordat agricultorilor europeni trebuie să le permită acestora să respecte pe deplin standardele de siguranţă alimentară şi de mediu. În ciuda eficienţei producţiei europene, în prezent aproximativ 80 de milioane de oameni trăiesc încă sub pragul sărăciei şi mulţi dintre aceştia primesc sprijin prin intermediul unor programe de ajutoare alimentare. O PAC solidă va conserva rolul economic al agricultorilor ca producători de alimente, dar va garanta, de asemenea, traiul şi locurile de muncă a peste 28 de milioane de cetăţeni angajaţi în zonele rurale ale Europei.

Dacă ţinem seama şi de criza economică, atunci plăţile directe către agricultori vor trebui să fie menţinute după 2013 pentru a stabiliza veniturile acestora şi pentru a-i ajuta să facă faţă volatilităţii pieţei. În ultimul rând, se vor organiza iniţiative specifice pentru a-i încuraja pe tineri să înceapă o activitate agricolă, precum facilitarea accesului la împrumuturi şi promovarea formării profesionale şi a educaţiei tehnice de specialitate, concomitent cu diseminarea bunelor practici agricole în întreaga Europă.

 
  
MPphoto
 
 

  Oreste Rossi (EFD), în scris.(IT) Lăsând la o parte referirile îndoielnice la date privind creşterea populaţiei mondiale, care nu reflectă tendinţa descendentă recentă a ratelor natalităţii în mai multe ţări din afara Europei, securitatea alimentară este cu siguranţă legată de buna utilizare a agriculturii.

În consecinţă, este clar că ne dorim o politică agricolă comună care urmăreşte să crească nivelul calităţii, practicile agricole ecologice şi sprijinirea agricultorilor în atingerea unui standard de viaţă decent. Luând în calcul şi politicile energetice, care sunt conectate cu sectorul agricol prin utilizarea de biocombustibili, atunci acest aspect ar trebui analizat în continuare, deoarece producţia de biocombustibili se află în concurenţă cu producţia de alimente. De asemenea, concluzia raportului este corectă: nu putem concepe o reducere a bugetului PAC.

 
  
MPphoto
 
 

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. (NL) În ansamblu, acest raport este o contribuţie rezonabilă la dezbaterea referitore la rolul agricultorii în aprovizionarea cu alimente. Parlamentul a identificat în mod corect problemele întâmpinate de agricultori într-o perioadă caracterizată de o volatilitate extremă a pieţei şi a preţurilor şi a atras atenţia asupra dificultăţilor de acest tip cu care se confruntă agricultorii în prezent. Comisia trebuie să propună măsuri stricte şi de durată pentru a soluţiona volatilitatea pieţelor agricole. Este un aspect crucial pentru menţinerea producţiei în UE. Creşterile uriaşe ale preţurilor la bunurile agricole pe pieţele financiare au fost generate în mare parte de speculaţii. Speculaţiile sunt responsabile pentru aproximativ 50 % din creşterile recente ale preţurilor.

Este bine că Parlamentul European a susţinut concluziile raportorului special al ONU pentru dreptul la hrană, referitoare la rolul dezastruos al unor mari investitori instituţionali, precum fondurile speculative, fondurile de pensii şi băncile de investiţii, pentru că aceştia afectează indicii preţurilor la materiile prime prin activităţile lor de pe pieţele de instrumente derivate. În ansamblu, Parlamentul a realizat o analiză corectă a situaţiei, dar a greşit prin faptul că nu a inclus în raport observaţii pertinente cu privire la rolul OMG-urilor în agricultură. Această dezbatere are loc în altă parte, nu are ce căuta aici, motiv pentru care, în cele din urmă, am votat împotriva raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Csanád Szegedi (NI), în scris. (HU) Nu pot sprijini o iniţiativă care facilitează sau accelerează importul oricărei plante modificate genetic. Caracteristicile excelente ale terenurilor agricole din Uniunea Europeană permit multor ţări, precum Ungaria, Polonia, Italia şi Franţa, să producă furaje de calitate. Nu suntem de acord cu variantele modificate genetic. Nu sunt de acord nici cu importul de produse modificate genetic în Uniunea Europeană din cauza efectului lor dăunător pe termen lung pentru sănătate.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. (PT) Termenul securitate alimentară evidenţiază necesitatea de a lua măsuri concrete pentru a spori rezervele mondiale de alimente: un drept al omului care include accesul fizic şi economic la alimente sănătoase, suficiente şi hrănitoare. Consider că adoptarea acestui raport care scoate în evidenţă sectorul agricol este extrem de importantă. Având în vedere creşterea preconizată a populaţiei şi sărăcia care persistă, este nevoie de o creştere de cel puţin 70 % a producţiei de alimente pentru a satisface nevoile populaţiei. Fenomenele meteorologice, speculaţiile şi volatilitatea preţurilor au un efect negativ asupra capacităţii agricultorilor.

După 2013 avem nevoie de o politică agricolă comună capabilă să garanteze dreptul la securitatea alimentară, axându-se pe competitivitate şi inovare şi sporind numărul tinerilor agricultori care pot face faţă noilor provocări globale. Politica agricolă trebuie să fie ajustată prin promovarea agriculturii tradiţionale şi locale şi, nu în ultimul rând, a alimentelor ecologice şi produse la nivel local.

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. (FR) Parlamentul European a adoptat un raport referitor la recunoaşterea agriculturii, în legătură cu care am fost nevoită să mă abţin. Raportul ţine seama de numeroase preocupări cruciale pentru agricultori, precum ajutorul acordat exploataţiilor agricole de mici dimensiuni, tinerilor agricultori şi combaterea speculaţiilor legate de preţuri şi subliniază, de asemenea, necesitatea unei finanţări substanţiale a viitoarei politici agricole comune.

Raportul este pozitiv în ansamblu, dar conţine o măsură intolerabilă: accelerarea procedurilor de autorizare a OMG de către Comisie.

Această măsură refuză să ia în calcul evaluarea corespunzătoare a produselor înainte de introducerea lor pe piaţă şi nu face nicio referire la pericolele comercializării OMG-urilo, denunţate de nenumărate ori.

Această măsură nu ţine seama deloc de securitatea alimentară şi de principiul precauţiei. Este o măsură periculoasă şi este scandalos faptul că a fost introdusă într-un raport destinat să susţină importanţa strategică a agriculturii.

Problema OMG-urilor ar trebui să facă subiectul unei dezbateri separate, pe care organismele europene refuză să o organizeze.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Vlasto (PPE), în scris.(FR) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, care subliniază faptul că politica europeană trebuie să acorde prioritate agriculturii. Cetăţenii europeni au din ce în ce mai multe solicitări legate de securitatea alimentară, care trebuie să fie garantată în întregul lanţ de producţie, procesare şi distribuţie. Provocările care trebuie abordate pentru a asigura o agricultură durabilă, sigură şi echitabilă sunt numeroase: adaptarea la schimbările climatice, controlarea efectelor globalizării, conservarea biodiversităţii, menţinerea standardului de viaţă al agricultorilor şi garantarea autosuficienţei noastre alimentare pe o piaţă mondială supusă unei presiuni puternice. Agricultura face parte integrantă din patrimoniul nostru şi ne-a conturat întotdeauna identitatea, modul de viaţă şi peisajele. Salut eforturile depuse de UE în raport cu agricultura, dar mai rămân multe de făcut în ceea ce priveşte reforma PAC. Prin urmare, solicit UE să îşi concentreze eforturile asupra micilor agricultori, care formează grupul cel mai numeros, dar totodată cel mai vulnerabil. Recunoaşterea agriculturii ca sector strategic ar trebui să fie o oportunitate de a consolida dimensiunea socială a acesteia, căreia i s-a acordat insuficientă atenţie până acum. Şi agricultorii au nevoie de securitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Artur Zasada (PPE), în scris.(PL) Sunt sigur că recunoaşterea agriculturii ca sector strategic va înlesni crearea unor condiţii mai bune pentru punerea în aplicare a programelor de asistenţă şi informare. Fără îndoială, trebuie să instituim programe de ajutoare alimentare pentru cei mai săraci membri ai societăţii. Uităm adesea că aproape 80 de milioane de persoane din Uniunea Europeană trăiesc sub pragul sărăciei.

Alături de programele de asistenţă, ar trebui să creăm programe care promovează obiceiurile alimentare sănătoase, mai ales pentru copiii şi elevii din ciclul secundar. Consecinţele neglijării acestor aspecte se pot vedea foarte clar în SUA, unde numărul adolescenţilor obezi s-a triplat în ultimii ani. Este foarte important ca programele care promovează consumul de fructe şi lapte să fie implementate în instituţii de învăţământ, pentru că deprinderea obiceiurilor alimentare corecte va avea un impact pozitiv asupra sănătăţii tinerilor europeni, reducând astfel cheltuielile sociale şi medicale în viitor. În implementarea acestor programe ar trebui să se implice cât mai mulţi producători şi distribuitori locali de alimente, consolidându-se astfel poziţia exploataţiilor agricole mici şi mijlocii.

 

9. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 

(Şedinţa a fost suspendată la ora 12.45 şi a fost reluată la ora 15.05)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Preşedinte

 

10. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

11. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

12. Timp afectat întrebărilor adresate Preşedintelui Comisiei
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă timpul afectat întrebărilor adresate preşedintelui Comisiei. Este procedura obişnuită, şi anume, timpul afectat întrebărilor şi răspunsurilor este de un minut. Dacă există o întrebare suplimentară, sunt permise treizeci de secunde, durata alocată răspunsului fiind tot de treizeci de secunde. Primele întrebări adresate preşedintelui Comisiei le aparţin liderilor sau reprezentanţilor grupurilor politice.

 
  
MPphoto
 

  Corien Wortmann-Kool, în numele Grupului PPE.(NL) Dle Preşedinte, dle preşedinte Barroso, aş dori să vă adresez în plen o întrebare privind Fondul european de urgenţă, subliniind în acelaşi timp faptul că v-aţi implicat în dezbaterea privind Fondul european de urgenţă deoarece aceasta privea un fond european de urgenţă. Întrebarea mea este: ce părere aveţi despre extinderea acelui fond? Aţi vorbit, într-adevăr, deja despre această problemă, abordând însă în esenţă doar modul în care fondul trebuie să-şi asigure finanţarea şi pentru ce perioadă de timp. În prezent, situaţia pe piaţa obligaţiunilor guvernamentale este destul de liniştită, dar se poate schimba în orice moment. Aşadar, întrebarea mea este următoarea: care este opinia dvs. cu privire la extinderea Fondului de urgenţă?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Dle Preşedinte, în primul rând, aş dori să-i mulţumesc dnei Wortmann-Kool.

De fapt, nu este doar poziţia mea, ci poziţia unanimă a Comisiei. În acest document referitor la analiza anuală a creşterii, se afirmă că Comisia consideră că trebuie consolidată capacitatea financiară efectivă a Fondului european de stabilitate financiară (FESF) şi extins domeniul de aplicare al activităţii sale. Din punctul nostru de vedere, este vorba doar de o parte dintr-un răspuns cuprinzător şi nicidecum de răspunsul complet. Documentul în chestiune conţine o singură referire la FESF. De asemenea, este vorba despre reforma structurală, consolidarea fiscală şi măsurile de stimulare a creşterii.

Dar, de fapt, pentru stabilitatea zonei euro este important să creştem capacitatea de împrumut deoarece, după cum ştiţi, în prezent FESF este dotat cu 440 de miliarde de euro. Nu cer acum ca plafonul să fie majorat, dar ştim că FESF nu poate, de facto, să împrumute 440 de miliarde de euro la nevoie, din cauza necesităţii de a asigura ratingul de AAA pentru FESF. Astfel că minimul pe care putem şi trebuie să-l facem este să creştem capacitatea fondului. Cred că este o propunere foarte constructivă, care ar fi bine să fie adoptată fără întârziere.

 
  
MPphoto
 

  Corien Wortmann-Kool, în numele Grupului PPE.(NL) Dle Preşedinte, am o întrebare suplimentară: spuneţi „fără întârziere”. Ce înseamnă asta mai exact? Din punctul meu de vedere, asigurarea stabilităţii pe pieţele financiare în lunile următoare reprezintă o chestiune urgentă. Fermitatea este indispensabilă aici. În prezent, asistăm în principal la dezbateri între liderii guvernamentali şi miniştrii de finanţe, deci la ce termene vă gândiţi când spuneţi „fără întârziere”? Aţi putea fi mai exact?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Dle Preşedinte, „fără întârziere” înseamnă mai precis că: nu ar trebui să amânăm. În trecut am văzut că mulţi analişti ai pieţei consideră că Uniunea Europeană şi zona euro preferă să reacţioneze, decât să acţioneze. Trebuie să luăm măsuri preventive, nu să aşteptăm să apară problemele, deci cât mai curând posibil să fie!

De fapt, se pare că reuniunea de ieri privind zona euro şi cea de azi a ECOFIN au realizat o serie de progrese. Ne contactăm statele membre. Cred că acest lucru este important. Şi, având în vedere că la 4 februarie avem Consiliul European, cred ca ar fi înţelept să abordăm aceste probleme în cadrul acestuia. Suntem pregătiţi pentru a face acest lucru. Comisia este pregătită să abordeze aceste probleme la 4 februarie.

 
  
MPphoto
 

  Stephen Hughes, în numele Grupului S&D. – Dle preşedinte Barroso, ştiu că Confederaţia Europeană a Sindicatelor a ridicat deja obiecţii extrem de puternice în faţa amestecului total al Comisiei pe pieţele forţei de muncă din Grecia şi Irlanda, nesocotind negocierea colectivă şi dialogul social. Noua dvs. analiză anuală a creşterii promite, în linii mari, acelaşi lucru. Oficialii dvs. solicită o revizuire a clauzelor de indexare şi acordurilor de plată, promovarea lucrului flexibil, o revizuire a indemnizaţiilor de şomaj şi o reducere a protejării excesive a lucrătorilor.

Nu sunteţi de acord că Comisia trebuie să încerce să promoveze dialogul social şi negocierea colectivă, mai degrabă decât să le submineze? Şi, întrucât aspectul plăţii este explicit exclus din capitolul social al Tratatului, care este temeiul juridic în baza căruia Comisia intervine în sistemele naţionale de negociere colectivă? De asemenea, dublarea eforturilor de consolidare fiscală solicitate în cadrul analizei va sufoca orice posibilitate de obţinere a obiectivelor procesului 2020. Care este răspunsul dvs. în această privinţă?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Daţi-mi voie să vă spun, fără niciun fel de dubiu, că sprijinim pe deplin dialogul social. O facem la nivel european, dar apoi trebuie să o facem şi la nivel naţional, problemă ce ţine de responsabilitatea statelor membre. Promovez în mod activ tot acest dialog social cu Confederaţia Europeană a Sindicatelor, cu Confederaţia Afacerilor Europene şi cu ceilalţi parteneri relevanţi. Dar, de fapt, suntem de părere că acum ar trebui să creăm mai multe stimulente care să fie puse în practică; trebuie să abordăm situaţia pieţelor noastre de forţă de muncă. Cred că acest lucru face parte din reformele structurale necesare în vederea creşterii competitivităţii Europei.

 
  
MPphoto
 

  Stephen Hughes, în numele Grupului S&D. – Dle preşedinte Barroso, de ce toată atenţia pare să se concentreze asupra pieţelor forţelor de muncă? Ce se întâmplă cu celelalte pieţe care trebuie abordate aici – piaţa financiară, piaţa internă, piaţa mărfurilor? Toată atenţia pare să se concentreze asupra pieţelor forţei de muncă. De ce doar cei aflaţi în condiţiile cele mai precare, lucrătorii, trebuie să suporte costurile recesiunii şi a redresării care se impune?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Nu ne axăm doar pe piaţa forţei de muncă. Reformăm pieţele financiare cu sprijinul şi participarea activă a acestui Parlament. De asemenea, am dezbătut îndelung nevoia de a aprofunda reforma pieţei interne în cadrul analizei anuale a creşterii. Acum dezbatem în special pieţele energiei, dar şi piaţa forţei de muncă face parte din reformele structurale necesare creşterii competitivităţii Europei, în special în acele ţări care acum sunt cele mai vulnerabile. După cum ştiţi, o parte dintre acestea efectuează deja reforme importante pe piaţa muncii.

 
  
MPphoto
 

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – Dle Preşedinte, ştiu că v-aţi exprimat preocupările privind cazul Khodorkovsky în cadrul unei discuţii private cu preşedintele Medvedev. În cazul în care cazul Khodorkovsky a fost un caz test pentru statul de drept din Rusia, atunci, în mod natural, trebuie să afirmăm că aceasta a eşuat. Mai mult, Boris Nemtsov a fost arestat la 31 decembrie. Cu toate acestea, articolul 31 al Constituţiei Rusiei garantează libertatea de adunare.

După cum ştiţi, opoziţia organizează o reuniune de protest în fiecare zi de 31 a lunii. După cum văd, în anul 2011 avem 7 luni cu 31 de zile. Cu alte cuvinte, dacă lucrurile vor continua, există şanse ca în 2011 să asistăm la evenimente similare arestării dlui Nemtsov. Deci ce măsuri comune pot lua instituţiile comunitare în această privinţă? Rusia este membră a Consiliului Europei, OCDE, G8 şi un membru potenţial al OMC. Cred că sunt necesare acţiuni imediate din partea instituţiilor europene.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Astfel cum aţi afirmat, dle Verhofstadt, discutăm această problemă cu partenerii noştri ruşi şi, de fapt, Uniunea Europeană a reacţionat deja în mod public la procedurile împotriva lui Mikhail Khodorkovsky şi Platon Lebedev prin declaraţia Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton.

Credem că independenţa judiciară şi dreptul fiecărui cetăţean la un proces echitabil – astfel cum este consacrat în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la care Rusia este parte– sunt de o importanţă vitală pentru parteneriatul strategic dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă. Statul de drept este o piatră de hotar a „Parteneriatului pentru modernizare” pe care-l dezvoltăm în prezent cu Rusia.

Vom continua să urmărim îndeaproape acest lucru şi vom ridica problema sub diverse forme şi în diverse reuniuni cu Rusia, astfel cum s-a subliniat în cadrul ultimei reuniuni la nivel înalt între Uniunea Europeană şi Rusia la 7 decembrie în Bruxelles. Uniunea Europeană se aşteaptă ca Rusia să-şi respecte angajamentele internaţionale în domeniul drepturilor omului şi să respecte şi statul de drept.

 
  
MPphoto
 

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – Aceasta nu este o întrebare, ci pur şi simplu un comentariu. Cred că această Cameră trebuie să trateze şi această problemă cât mai urgent posibil. Situaţia din Federaţia Rusă nu poate continua astfel cum se prezintă ea în acest moment. Nu cred că trebuie să păstrăm tăcerea în această problemă, doar fiindcă avem multe relaţii comerciale importante – dimpotrivă.

 
  
MPphoto
 

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE.(DE) În Rusia, libertatea presei şi a mass-mediei reprezintă, într-adevăr, o problemă. Dacă doriţi să ieşiţi bine din această dezbatere, dle Barroso, nu puteţi tolera ceea ce se întâmplă în prezent în Ungaria. Aş vrea să vă întreb de ce Comisia este atât de permisivă în ceea ce priveşte legea ungară privind mass-media. Aceasta încalcă în fiecare domeniu principiile care se aplică în Europa şi nu numai.

Am solicitat experţilor consiliere juridică. În rezumat, raportul afirmă că Legea încalcă criteriile de la Copenhaga, Actul Final de la Helsinki, Directiva serviciilor mass-media audiovizuale, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Convenţia UNESCO, care acoperă mass-media, Tratatul de la Lisabona şi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Aş putea continua, dar mă voi opri aici. Prin urmare, aş vrea să vă întreb când veţi interveni în mod adecvat în Ungaria? Care este programul? De ce nu s-au iniţiat încă procedurile de încălcare a dreptului comunitar? Critica mea este susţinută şi de jurisprudenţa existentă în acest domeniu.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – În cazul Ungariei, ca şi al altor state membre, trebuie să punem în aplicare legislaţia europeană într-o manieră obiectivă, imparţială. Trebuie să o studiem foarte atent din punct de vedere juridic, deci trebuie să urmărim o metodologie clară.

Iată ceea ce facem noi – mai exact, dna vicepreşedintă Kroes. Ieri, domnia sa a furnizat două rapoarte cuprinzătoare Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi Comisiei pentru cultură şi educaţie. Suntem preocupaţi de legea ungară a mass-mediei. Până la sfârşitul săptămânii, intenţionăm să trimitem guvernului ungar o primă scrisoare la care autorităţile ungare trebuie să răspundă.

Repet: trebuie să urmăm proceduri clare, obiective, imparţiale, juridice, deoarece Ungaria, ca orice alt stat membru al UE, are dreptul la imparţialitate din partea Comisiei Europene. Cu toate acestea, vă pot reasigura că monitorizăm această problemă extrem de atent.

 
  
MPphoto
 

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE.(DE) Aş dori ca toate documentele pe care Ungaria le-a furnizat Comisiei să fie puse la dispoziţie, în vederea verificării. Ne-am dori foarte mult să avem posibilitatea de a le analiza noi înşine şi credem că este momentul să luăm o decizie în această problemă. Cu toate acestea, avem suspiciunea că Ungaria să nu ar fi furnizat textul integral al Legii, încercând astfel să tragă de timp. Vă rugăm să ne furnizaţi documentele!

În plus, cred că este pur şi simplu dificil să faci politică, de exemplu, în cadrul negocierilor de aderare cu Turcia, şi să insişti în mod repetat asupra criteriilor de la Copenhaga, pentru a le ignora apoi imediat ce o ţară devine stat membru al Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Desigur, Parlamentul va fi în permanenţă pe deplin informat. Astfel cum am afirmat mai devreme, vicepreşedinta Comisiei, dna Kroes, s-a întâlnit ieri cu comisiile relevante ale acestui Parlament.

În acelaşi timp, înţelegeţi că aceste probleme au o dimensiune juridică şi că trebuie să urmăm metodologia într-o manieră foarte clară, obiectivă. Nu am vrea să subminăm reputaţia şi nivelul de credibilitate foarte bune de care se bucură Comisia în toate aceste aspecte. Vă pot reasigura că monitorizăm cu mare atenţie problema şi ne-am exprimat deja aceste preocupări. Personal, am discutat această problemă cu prim-ministrul Orbán. Mâine, domnia sa va prezenta în acest Parlament. Putem dezbate acest lucru într-o manieră politică, dar trebuie să urmăm şi procedurile clare privind acest aspect.

 
  
MPphoto
 

  Michał Tomasz Kamiński, în numele Grupului ECR. (PL) Dle Preşedinte, acum câteva zile, Comisia Internaţională de Aviaţie, care efectuează o anchetă în Moscova, şi-a publicat raportul privind cauzele dezastrului de la Smoleńsk, din 10 aprilie, anul trecut. Republica Poloneză este surprinsă de concluziile raportului şi îl consideră drept un document care este departe de a fi obiectiv. Pe parcursul ultimelor zile s-a dovedit deja că au fost ascunse anumite fapte care ar putea fi deranjante pentru Rusia, iar întregul raport vizează să transforme Polonia în unica responsabilă pentru tragicul incident de la Smolensk. În Polonia, nicio persoană cu bun simţ nu pune sub semnul întrebării faptul că s-au făcut greşeli în timpul întregului proces de pregătire şi realizare a ultimei vizite a preşedintelui nostru. Cu toate acestea, raportul Rusiei este impregnat cu toate semnele unui joc politic care vizează să absolve Rusia de orice vină.

În această privinţă, aş dori să adresez următoarea întrebare: ce părere are Comisia despre acest raport şi intenţionează aceasta să facă ceva pentru a clarifica cauzele tragediei de la Smoleńsk în care liderul unui stat membru şi mulţi reprezentanţi ai elitei politice din ţara mea au decedat?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Dle Preşedinte, aş dori să-i spun dlui Kamiński că nimeni nu va uita vreodată teribila tragedie, nici în Polonia, nici în altă ţară. Moartea preşedintelui Kaczynski şi a tuturor celor care îl însoţeau în acea tragică zi ne-a afectat profund. Desigur, sunt la curent cu raportul rus publicat săptămâna trecută şi sunt la curent şi cu reacţiile Poloniei la adresa acestuia, pentru care am o mare înţelegere, având în vedere dimensiunile acestei tragedii.

Acestea fiind spuse, Comisia poate acţiona în aceste situaţii doar dacă acţiunea sa este justificată de un temei juridic adecvat. De altfel, nu am fost niciodată abordat de autorităţile poloneze pentru a interveni în această problemă deşi, desigur, suntem pregătiţi să facem orice ţine de competenţa noastră juridică, în cazul în care primim o astfel de cerere.

 
  
MPphoto
 

  Michał Tomasz Kamiński, în numele Grupului ECR. (PL) Dle Preşedinte, aş dori să mă asigur că v-am înţeles corect. Până în acest moment, guvernul polonez nu a solicitat Comisiei să investigheze cauzele dezastrului de la Smoleńsk. Cu toate acestea, în cazul în care guvernul polonez ar solicita ajutor Comisiei Europene, ajutorul ar fi acordat?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Aşa cum am spus, trebuie să vedem care este temeiul juridic pentru acest lucru. Conform informaţiilor mele, a fost vorba despre un zbor militar şi o vizită de stat, iar regulamentul a intrat în vigoare după acel accident teribil. Deci, din punct de vedere legal, se pare că nu sunt multe argumente pe baza cărora Comisia poate interveni. Dar întotdeauna putem, desigur, dezbate în mod informal această problemă cu autorităţile poloneze sau cu alte autorităţi care ne-ar solicita acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL.(DE) Dle Barroso, suntem cu toţii conştienţi cât de importantă este stabilitatea monedei euro. În acest context, nu am reuşit să înţeleg un lucru. Este vorba despre dezbaterea referitoare la planul de salvare, căruia dvs. i-aţi dat undă verde, dar pe care cancelarul Merkel l-a respins. Prin urmare, întrebarea mea este dacă există o lipsă de coordonare între domniile voastre. Înţeleg că uneori astfel de lucruri se întâmplă, dar aceasta nu este prima dată când aflu sau aud lucruri de genul acesta. Între timp, mass-media a devenit extrem de atentă. Nu vorbim totuşi de o simplă ceartă privată între dvs. şi cancelarul Merkel, ci de o problemă politică importantă. Pot înţelege acest lucru – credeţi-mă, nici eu nu sunt întotdeauna de acord cu dna cancelar – dar problema este dacă astfel de opinii publice divergente nu cumva îi ajută pe speculanţii financiari.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – În cadrul Uniunii Europene, fiecare instituţie şi fiecare guvern are propriile sale responsabilităţi. Comisia are o responsabilitate să prezinte ceea ce consideră a fi calea corectă de urmat pentru zona euro şi pentru Uniune şi, astfel, în cadrul unui document foarte cuprinzător privind analiza anuală a creşterii, ne-am exprimat părerea. Cred că am avut nu doar dreptul, ci şi datoria de a proceda astfel.

Acesta a fost, deci, demersul nostru, care cred că a fost extrem de bine primit de pieţe, astfel cum am observat în decursul ultimelor zile, deoarece acestea au înţeles că acum există o dorinţă reală de a avansa într-un mod decisiv în toate aspectele ce alcătuiesc un răspuns cuprinzător, inclusiv în ceea ce priveşte FESF.

Analiza pieţei este unanimă în ceea ce priveşte necesitatea de a face mai multe privind această problemă. Aceasta nu este doar părerea Comisiei; este şi părerea Băncii Centrale Europene, exprimată în termeni foarte clari. Sper că statele membre vor ajunge la un acord pe baza poziţiei Comisiei.

 
  
MPphoto
 

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL.(DE) Dle Barroso, accept pe deplin şi complet faptul că v-aţi exprimat părerea, precum şi raportul. Cu toate acestea, întrebarea mea rămâne – într-o problemă atât de importantă, în care se speculează cu moneda euro, într-un moment atât de important ca acesta, cum se poate să se manifeste o lipsă de coordonare între poziţia dvs. şi cea a cancelarului Merkel sau a preşedintelui Sarkozy sau a altor şefi de guvern? Aceasta este percepţia publică, în orice caz.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Comisia nu are nevoie de permisiunea statelor membre înainte de a-şi exprima o opinie. Propunerea noastră a fost făcută în conformitate cu concluziile ultimului Consiliu European, când statele membre au afirmat că erau pregătite să facă orice era necesar pentru a proteja stabilitatea financiară a zonei euro. Acestea au menţionat în mod specific FESF şi au afirmat că erau pregătite să-l consolideze. Aşa că, de fapt, nu a existat nicio contradicţie.

Nu pot comenta la adresa celorlalte comentarii, dar vă pot spune că poziţia Comisiei este: o poziţie unanimă, care este împărtăşită de preşedintele Băncii Centrale Europene; este poziţia altor instituţii relevante care supraveghează îndeaproape stabilitatea financiară a zonei euro. Cred că ar trebui să subliniem ceea ce ne uneşte, mai degrabă decât anumite probleme referitoare la modul în care comunicăm.

 
  
MPphoto
 

  Marta Andreasen, în numele Grupului EFD. – Săptămâna trecută, un membru al Curţii de Conturi Europene, care s-a pensionat recent după 15 ani de activitate, a făcut acuzaţii grave în mass-media. Acuzaţiile, care nu mă surprind, indicau în principal lipsa de independenţă a auditorilor din UE, care afectează nivelul de transparenţă în cadrul raportărilor neregularităţilor.

Scrisoarea de clarificare publicată ieri de dl Engwirda nu face nimic altceva decât să confirme puterea Comisiei asupra auditorilor şi pune sub semnul întrebării baza în temeiul căreia acest Parlament acordă descărcarea de gestiune în ultimii 15 ani.

Acum este momentul ca acest Parlament să solicite ca bugetul şi conturile UE să fie auditate de un organism cu adevărat independent de instituţiile UE. Fără un astfel de audit independent, Consiliul şi Parlamentul nu sunt în poziţia de a continua descărcarea Comisiei de responsabilitatea sa financiară.

Dle Barroso, veţi permite unui auditor extern să revizuiască conturile şi să ne comunice adevărul referitor la modul în care se cheltuiesc banii contribuabililor europeni?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Dle Preşedinte, trebuie să subliniez faptul că Curtea de Conturi Europeană este un organism pe deplin independent. Comisia nu are absolut nicio influenţă asupra metodelor sau priorităţilor sale de audit, şi nici nu ar încerca să aibă acel tip de influenţă. Este în propriul interes al Comisiei şi în cel european să respecte independenţa auditorilor săi externi.

Nu am făcut niciodată comentarii negative la adresa deciziei curţilor, fie ele constituţionale, Curtea Europeană de Justiţie sau Curtea de Conturi Europeană. Acesta este un principiu de bază al democraţiei: respectul faţă de statul de drept şi faţă de instituţiile independente.

Desigur, există un dialog regulat între Comisie, în calitate de parte auditată, şi Curte, în calitate de auditor, care face parte din procesul de audit. Acest lucru este normal şi necesar pentru a garanta că procesul de audit decurge bine şi că toate rezultatele procesului de auditare sunt realizate pe o bază solidă. Un astfel de dialog este în deplină conformitate cu toate standardele internaţionale. Ar trebui probabil să subliniez şi faptul că, în anii precedenţi, Comisia a făcut obiectul unor rapoarte extrem de critice din partea Curţii de Conturi. Cred că trebuie să ne respectăm instituţiile, respectiv instituţiile europene.

 
  
MPphoto
 

  Marta Andreasen, în numele Grupului EFD. – Dle Barroso, nu sunt de acord cu răspunsul dvs. Drept răspuns la critica adusă de Curtea de Conturi Europeană în ultimii zece ani, Comisia s-a întors către auditori – şi acest lucru este înregistrat de mass-media – şi i-a rugat să-şi schimbe metodologia de lucru, astfel încât rapoartele privind cheltuielile UE să arate o cifră mai bună.

În cei 30 de ani ai mei de experienţă profesională în domeniul contabilităţii şi al auditului, nu am văzut niciodată ca partea auditată să instruiască auditorul privind modul în care îşi duce la îndeplinire sarcinile. Cum putem şti acum dacă o reducere a indicelui de eroare se datorează schimbării metodologiei solicitată de Comisie sau unei îmbunătăţiri în cadrul controalelor?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Comisia, la fel ca Parlamentul European, are dreptul să-şi exprime opiniile privind procesul de audit. În acest moment, şi dvs. vă exprimaţi opinia referitor la acest lucru, şi sunteţi pe deplin îndreptăţită să o faceţi. Comisia este şi un organism politic. Am fost aleşi de acest Parlament, aşa că avem dreptul de a ne exprima opinia. Acest lucru nu poate fi privit sub nicio formă drept o modalitate de presiune, decât dacă vom privi şi noi comentariile dvs. drept o presiune intolerabilă.

De fapt, acesta este un exerciţiu al transparenţei. Deci, odată pentru totdeauna, respectăm pe deplin Curtea de Conturi, nu punem presiune asupra Curţii de Conturi şi încercăm din răsputeri să punem în aplicare recomandările instituţiei independente de audit care este Curtea de Conturi.

 
  
MPphoto
 

  Daniël van der Stoep (NI).(NL) Dle Preşedinte, Ierusalimul este singura, eterna şi indivizibila capitală a statului evreu al Israelului. Ierusalimul, de la cel mai estic la cel mai vestic punct al său, este şi va rămâne întotdeauna teritoriu israelian.

Uniunea Europeană are toate motivele să fie mândră de Israel. Este singura democraţie din Orientul Mijlociu înconjurată de o mare de regimuri dictatoriale.

În lupta sa împotriva jihadului islamic, Israelul se apără nu doar pe sine, ci apără tot ceea ce reprezintă Europa, cu valorile sale iudeo-creştine. Comisia va fi de acord cu mine în acest aspect.

Prin urmare, sprijinul Uniunii Europene pentru statul evreu al Israelului trebuie să fie indubitabil. Uniunea Europeană trebuie să transmită comunităţii internaţionale un semnal clar că reprezentanţa diplomatică a UE îşi are locul, pur şi simplu, în Ierusalim. De aceea aş dori foarte mult să-l întreb pe dl Barroso dacă este de acord cu mine că UE trebuie să-şi relocalizeze urgent reprezentanţa diplomatică din Israel, mutând-o din Ramat Gan în capitala israeliană Ierusalim? Dacă nu, de ce nu?

Acelaşi principiu trebuie să se aplice, desigur, şi viitoarei amplasări a ambasadei UE în Ierusalim. Suntem total împotriva prezenţei unei astfel de ambasade, dar dacă trebuie să existe, atunci stabiliţi-o pe cea israeliană în Ierusalim.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – În primul rând, cunoaşteţi poziţia Comisiei Europene în ceea ce priveşte Israelul. Susţinem pe deplin existenţa Israelului. Astfel cum aţi afirmat, este un stat democratic într-un mediu extrem de dificil şi recunoaştem pe deplin dreptul de a exista al Israelului. În acelaşi timp, am dori ca Israelul să respecte dreptul la auto-determinare al cetăţenilor palestinieni, şi credem că cea mai bună soluţie este ca cele două state – Israel şi statul palestinian – să coexiste în respect reciproc deplin şi al dreptului internaţional.

În ceea ce priveşte problema schimbării capitalei sau a reprezentanţei noastre în Israel, nu avem un motiv pentru a face acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Daniël van der Stoep (NI).(NL) Dle Preşedinte, sunt, desigur, dezamăgit de răspunsul dvs., dar, într-adevăr, vă referiţi la Ierusalimul de Est şi la faptul că, săptămâna acesta, Comisia a condamnat Israelul pentru începerea construirii a 1 400 de case în Gilo. Acum, mă întreb cum trebuie să răspundă la acea acuzaţie autoritatea locală din Ierusalim, când primeşte solicitări în vederea eliberării de autorizaţii de construcţie atât în Ierusalimul de Est, cât şi în cel de Vest.

Într-adevăr, acestea eliberează autorizaţii atât pentru cetăţenii arabi, cât şi pentru cei israelieni, în ambele părţi ale oraşului, dar ceea ce afirmă acum Comisia, şi a afirmat şi săptămâna trecută, este că: trebuie să faceţi o discriminare împotriva Ierusalimului de Est deoarece oraşul este o entitate distinctă, oricum, şi acest lucru nu poate fi modificat, oraşul este guvernat de o singură autoritate locală. Ce comunicaţi administraţiei autorităţii locale a Ierusalimului, atunci? Care ar trebui să fie răspunsul acestora pentru israelienii care sunt perfect îndreptăţiţi să solicite autorizaţii de construcţie într-o zonă în care au chiar dreptul să locuiască?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Cred că poziţia Uniunii Europene privind colonizările a fost integral în conformitate cu cea a comunităţii internaţionale, inclusiv cea a aliaţilor apropiaţi ai Israelului. Credem că modul în care actualul guvern a tratat problema colonizărilor nu a fost întotdeauna cel mai potrivit din punctul de vedere al eforturilor actuale pentru pace din acea regiune.

Comentariile pe care le-aţi făcut demonstrează exact motivul pentru care nu ar trebui să avem o reprezentanţă în Ierusalim, ca urmare a situaţiei dificile în acel oraş extrem de important pentru Israel şi pentru noi toţi.

Permiteţi-ne să ne păstrăm angajamentul pentru pace. Să susţinem Israelul. În acelaşi timp, să nu uităm drepturile cetăţenilor palestinieni. Cred că şi ei merită atenţia şi sprijinul nostru.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Am ajuns la cea de-a doua parte a timpului afectat întrebărilor, un subiect specific şi concret privind inovarea şi energia.

 
  
MPphoto
 

  Alejo Vidal-Quadras (PPE).(ES) Dle Preşedinte, dle Barroso, Comisia încurajează inovarea în diverse domenii ale sistemului nostru energetic. Printre acestea se numără biocombustibilii de a doua generaţie, fuziunea, fisiunea de a patra generaţie, reţelele inteligente, sursele de energie regenerabilă în general, eficienţa energetică în general, utilizarea hidrogenului în pilele de combustie, captura, transportul şi stocarea de CO2, vehiculele electrice; lista poate continua.

Resursele sunt limitate, dle preşedinte, şi nu totul este realizabil. Mulţi cetăţeni europeni se întreabă, iar rolul meu este de a vă transmite acum această preocupare, asupra căror lucruri se va concentra Comisia având în vedere circumstanţele actuale dificile. Care dintre aceste priorităţi sunt sau este o prioritate pentru Comisie?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Este o întrebare foarte grea, deoarece toate priorităţile sunt interconectate, prin urmare trebuie să finalizăm piaţa energetică – avem nevoie de o piaţă energetică integrată. Şi acesta este un mod de a avea resurse regenerabile şi eficienţă energetică. Eficienţa energetică reprezintă, desigur, o prioritate, dar trebuie să investim şi în tehnologiile cu emisii reduse de carbon, deoarece există şi o dimensiune externă şi trebuie să ne urmăm ambiţiile externe – de a vorbi, pe cât posibil, la unison cu partenerii noştri din domeniul energetic.

Există patru priorităţi pe care aş dori să le abordeze Consiliul European la 4 februarie: realizarea pieţei de energie şi punerea în aplicare a tuturor normelor pieţei interne; eficienţa energetică; tehnologiile cu emisii reduse de carbon; şi acceptarea eforturilor comune acolo unde este vizată dimensiunea externă.

 
  
MPphoto
 

  Romana Jordan Cizelj (PPE).(SL) Dle Preşedinte, după cum se prezintă lucrurile, până în 2020, Uniunea Europeană trebuie să-şi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20 %. Cu toate acestea, la nivel politic, discutăm şi despre un obiectiv mai ambiţios şi ştim că în această privinţă sectoarele acoperite de Sistemul de comercializare a cotelor de emisie (ETS), şi cel al energiei în special, vor suporta tot greul.

Prin urmare, aş vrea să ştiu când consideraţi dvs. personal că vom dispune de condiţii mai favorabile pentru a transforma acest obiectiv într-unul şi mai ambiţios.

Ce măsuri suplimentare trebuie să introducă Uniunea Europeană în sectorul energetic sau includ aceste măsuri şi condiţiile pe care le-aţi menţionat când aţi răspuns la întrebarea colegului meu deputat.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Şi acesta este un proces global, nu doar european. Cancun a reprezentat un pas semnificativ în cadrul negocierilor privind schimbările climatice. A reuşit cel puţin să menţină procesul multilateral, ceea ce a fost bine dar nu şi suficient din punctul nostru de vedere.

Pentru a putea avansa şi a ne asuma obiective obligatorii, cred că ar trebui să-i rugăm pe ceilalţi, respectiv pe cei mai mari poluatori, economiile în curs de dezvoltare şi emergente, să facă un efort comparabil. Până în acest moment acestea nu şi-au asumat niciun angajament.

De aceea trebuie să găsim calea corectă de a le face să acţioneze. În acelaşi timp, acele ţări care sunt pregătite să avanseze şi să-şi asume mai multe angajamente pot şi trebuie să procedeze astfel, şi calea concretă pe care o voi propune Consiliului European la 1 februarie este să obţinem mai multe în ceea ce priveşte eficienţa energetică, un domeniu în care nu suntem la înălţimea la care ar trebui să fim.

În ceea ce priveşte sursele regenerabile, cred că vom putea realiza obiectivul pentru 2020, dar nu şi pe acela privind eficienţa energetică, deci acesta este un domeniu concret în care putem face mai multe progrese.

 
  
MPphoto
 

  Derek Vaughan (S&D). – Pentru a asigura securitatea energetică şi costuri scăzute pentru consumatori în viitor, Europa trebuie să utilizeze toate tipurile de energie cu emisii scăzute de carbon. Acestea includ tehnologiile de combustie curată a cărbunelui – un domeniu în care, până în prezent, evoluţia este foarte lentă. Prin urmare, poate preşedintele Comisiei să ne ofere asigurări că pe viitor va continua să sprijine cercetările privind captarea şi stocarea dioxidului de carbon?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Vă pot asigura că vom încerca să realizăm acest lucru. Dar ştiţi că în final, decizia privind finanţarea cercetărilor le revine statelor membre. Este o chestiune pe care o vom dezbate când vom prezenta perspectivele financiare multianuale.

Dar cu siguranţă sper că statele membre vor acorda prioritate investiţiei în sursele regenerabile şi în tehnologiile cu emisii scăzute de carbon, şi ne vom concentra asupra priorităţilor tehnologice stabilite în cadrul planului strategic european pentru tehnologiile energetice.

Într-adevăr, propunem acest lucru pentru următorul Consiliu European.

 
  
MPphoto
 

  Fiona Hall (ALDE). – Dle preşedinte Barroso, tocmai aţi afirmat că statele membre realizează mai puţin de jumătate din ceea ce şi-au propus să realizeze privind obiectivul de 20 % de economisire a energiei până în 2020, prin urmare de ce nu face Comisia eforturi pentru ca acest obiectiv să devină obligatoriu pentru statele membre?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Facem presiuni în acest sens. Încercăm să aducem în discuţie problema în cadrul Consiliului European. Eficienţa energetică este încă în urmă, după cum aţi afirmat. Nu mă bucură situaţia, iar Comisia intenţionează să o inverseze.

Acum, eficienţa energetică face parte integrală din obiectivul principal al strategiei UE 2020. În prezent suntem în tratative cu statele membre în vederea stabilirii obiectivelor naţionale pentru susţinerea acestui obiectiv. Am estimat deja că, dacă ne limităm la măsurile şi politicile existente, economia nu ar fi mai mare de 10 % până în 2020.

Cu toate acestea, obiectivele indicative naţionale combinate, discutate în cadrul dezbaterilor Europa 2020, au condus la o estimare mai ambiţioasă, dar probabil tot mult sub 20 %. De aceea intenţionăm să urmăm o abordare în doi paşi, monitorizând îndeaproape progresul realizat cu punerea în aplicare a obiectivelor naţionale definite în Europa 2020, şi evaluând acest progres în 2013. Dacă aceste evaluări arată că este puţin probabil ca obiectivul nostru de 20 % să fie atins, Comisia va lua în considerare posibilitatea de propune obiective naţionale obligatorii pentru 2020.

 
  
MPphoto
 

  Reinhard Bütikofer (Verts/ALE).(DE) Dle Preşedinte, dle preşedinte Barroso, aş dori să vă adresez o întrebare referitor la armonizarea tarifelor de sprijin în cadrul Uniunii. Dl comisar Oettinger, comisarul pentru energie, urmăreşte aici o strategie care, din punctul nostru de vedere, şi din punctul de vedere al ministrului german pentru mediu, ar duce la distrugerea celui mai de succes program de inovare pe care îl are Germania în domeniul energiei regenerabile.

Ce veţi face pentru a împiedica distrugerea, în numele armonizării, a tarifelor de sprijin germane, împiedicând astfel inovaţia în domeniul energiei regenerabile? Ce veţi face şi pentru a vă asigura că dl comisar Oettinger nu obţine astfel o amânare când vine vorba despre eficienţa energetică? Domnia sa nu doreşte să facă ceva până în 2012, chiar dacă dvs. tocmai aţi afirmat că este deja clar faptul că obiectivele neobligatorii nu sunt suficiente. Cum veţi accelera lucrările?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Dle Preşedinte, în primul rând, permiteţi-mi să spun că dl comisar este cel care propune această abordare suplimentară la eficienţa energetică şi am încredere totală că face tot ce-i stă în putere pentru a atinge acel obiectiv. De asemenea, încercăm să legăm această problemă energetică de alte obiective ale politicii, cum ar fi lupta împotriva schimbărilor climatice.

Acestea fiind spuse, credem că nu e doar o chestiune de stabilire a obiectivelor, este vorba şi despre activitatea din statele membre, iar noi credem că este mai bine ca statele membre să-şi stabilească propriile lor obiective naţionale şi apoi vom vedea. Dacă vor merge în direcţia corectă, grozav. Dacă nu, vom propune cel puţin o legislaţie obligatorie.

Dar pentru a reuşi, uneori este mai bine să începi cu un fel de obiectiv voluntar. Cel puţin, noi am procedat astfel în trecut şi s-a dovedit a fi abordarea corectă. Nu excludem – dimpotrivă – o posibilă necesitate de a impune obiective obligatorii pentru fiecare ţară, dar permiteţi-ne să le oferim statelor membre calitatea de proprietar al acestei politici şi să vedem modul în care îşi dezvoltă strategia.

 
  
MPphoto
 

  Paul Rübig (PPE).(DE) Dle Preşedinte, la 4 februarie va avea loc reuniunea la nivel înalt pe tema energiei. În prezent, se dezbat două directive: pe de o parte, Directiva de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei şi pe de altă parte, EIA - directiva privind evaluarea impactului asupra mediului. În ambele cazuri, trebuie să analizăm cum putem face ca aceste două variante să fie compatibile una cu cealaltă pe termen lung. Problemele aici sunt mediul şi producţia de energie. Consider că procedurile de aprobare în acest domeniu nu trebuie să dureze mai mult de un an. În prezent, Comisia a propus o perioadă de cinci ani. În actuala situaţie, nu cred că ne putem permite să dureze cinci ani – perioadă care echivalează, până la urmă, cu durata unei întregi legislaturi!

Prin urmare, este Comisia pregătită să reducă perioada de timp? Este posibilă adaptarea directivei de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei astfel încât în viitor, centralele de stocare a energiei să aibă posibilitatea de a asigura un echilibru între energia solară şi, pe de altă parte, cea eoliană?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – În general, Comisia doreşte să reducă cât mai mult posibil perioada de timp pentru adoptare şi punere în aplicare. Problema este că, de obicei, statele membre ne solicită un interval de timp realist, astfel încât procesul de punere în aplicare să se desfăşoare într-o manieră cât mai coerentă, evitând denaturările pe piaţa internă, sau cel puţin în ceea ce credem noi că ar trebui să fie piaţa internă. Una dintre preocupările din sectorul energiei este exact faptul că încă avem regulamente extrem de diferite.

S-au făcut o serie de progrese şi acum nu începem de la zero. La 4 februarie, vor exista comunicările pe care le-am prezentat recent, şi mai există, desigur, şi pachetul istoric (cred ca de acum îl putem numi istoric) pentru climă şi energie pe care l-am prezentat în urmă cu câţiva ani în cadrul Comisiei mele precedente.

Suntem deschişi reducerii intervalului de timp, dar este important să avem un acord cu statele membre, astfel încât acestea să acţioneze, mai mult sau mai puţin, în acelaşi timp pentru a evita aceste probleme de denaturare a concurenţei pe piaţa internă.

 
  
MPphoto
 

  Vicky Ford (ECR). – Cercetarea şi inovarea sunt vitale pentru stimularea competitivităţii economiilor noastre. Anul trecut, pentru prima dată, o universitate europeană s-a clasat în fruntea clasamentelor mondiale pentru cercetarea ştiinţifică. A fost Universitatea Cambridge, din regiunea pe care o reprezint.

În cadrul acelei universităţi, dar şi în cadrul multor altor instituţii şi societăţi mai puţin cunoscute, mici şi mari, am fost martoră la cercetări de ultimă generaţie finanţate de UE prin programul cadru de 50 de miliarde de euro. Din păcate, totuşi, acest program cadru are şi reputaţia de a fi cel mai complex şi birocratic din lume. Toamna trecută, acest Parlament a votat în unanimitate o serie de recomandări menite să simplifice această birocraţie. Ce face Comisia pentru a pune în aplicare aceste reforme?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – În primul rând, aş vrea să felicit Universitatea Cambridge şi regiunea dvs.

În al doilea rând, sper că voi avea sprijinul grupului dvs. în cadrul dezbaterii cadrului multianual pentru angajamentele bugetare adecvate menite să sprijine cercetarea, tehnologia şi inovarea la nivel european. Cambridge este una dintre cele mai dezvoltate universităţi din lume, dar există alte universităţi în Europa, în regiunile cele mai sărace, care din păcate nu au acelaşi acces la resurse.

În al treilea rând, într-adevăr, simplificarea este una dintre priorităţile noastre pentru energie şi inovare, şi, în acest caz, pentru cercetare. Urmează să dezbatem inovarea şi în cealaltă parte a Consiliului European. Este cu siguranţă una dintre priorităţile noastre şi suntem foarte fericiţi că avem sprijinul Parlamentului European în acest sens. De asemenea, sperăm că vom avea şi sprijinul Curţii de Conturi şi al celorlalţi. Este important să înţelegem cât de important este pentru oamenii de ştiinţă să nu irosească atât de mult timp cu documentaţia şi să aibă mai mult timp să se concentreze asupra ceea ce fac ei mai bine, respectiv cercetarea.

 
  
MPphoto
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL).(PT) Dle Barroso, în numele consolidării financiare, aşa-numitele programe de austeritate exacerbează divergenţele din cadrul Uniunii Europene, promovând politicile antisociale, subminând drepturile lucrătorilor şi reducând investiţiile publice, în special în domeniul inovării şi al energiei.

Acest lucru înseamnă că dacă în continuare se vor aplica aceleaşi orientări, politici şi presiuni asupra Portugaliei şi a altor ţări cu economii mai slabe, diferenţele se vor adânci, şi ne vom afla într-o situaţie din ce în ce mai gravă din cauza lipsei de solidaritate a Uniunii Europene.

Prin urmare, întrebarea este: ce măsuri se vor lua pentru a schimba situaţia, pentru a garanta efectiv sprijinul pentru inovare în ţări ca Portugalia, dar şi în altele, unde nu sunt prevăzute îndeajuns investiţii publice în aceste domenii şi, având în vedere preţurile ridicate care sunt practicate şi dificultăţile prezente în multe locuri, pentru a garanta oamenilor şi industriilor accesul la energie?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei.(PT) Dnă Figueiredo, cunoaşteţi poziţia noastră privind consolidarea bugetară. Este indispensabilă în special pentru o ţară precum Portugalia, care se confruntă cu anumite probleme ale datoriei publice, dar trebuie efectuată şi pentru Uniunea Europeană, în general. Cu toate acestea, în recomandările pe care le-am făcut într-un document pe care tocmai l-am publicat, am solicitat statelor membre să nu reducă, acolo unde este posibil, investiţiile în educaţie sau cercetare, şi în special în sectorul energetic. Mai mult, există state membre care fac acest lucru cu un deosebit succes: statele membre care efectuează exerciţii de consolidare financiară, dar care sporesc chiar finanţarea pentru cercetare şi educaţie.

Referitor la ţările cu dificultăţi financiare mai mari, modul în care realizăm această consolidare trebuie să implice solidaritate şi coeziune. De aceea nu voi obosi să militez pentru coeziunea economică, socială şi teritorială la nivel european. Solidaritatea este importantă. Solidaritatea nu poate fi un cuvânt fără semnificaţie. Trebuie să facem solidaritatea operaţională, dacă îmi permiteţi formularea.

 
  
MPphoto
 

  Judith A. Merkies (S&D).(NL) Dle Preşedinte, inovarea ne va schimba economia şi societatea şi ar trebui să creeze şi locuri de muncă; acest lucru face din inovare una dintre cele mai importante iniţiative ale Uniunii Europene. Prin urmare, aş ruga Direcţiile Generale ale Comisiei dvs. să adopte de comun acord o abordare mai holistică. De exemplu, există, de fapt, în desfăşurare parteneriate de inovare care intră în principal sub incidenţa unei singure direcţii generale. Însă abordarea trebuie să fie mai holistică. De asemenea, cred că fondurile trebuie unite într-o mai mare măsură şi că trebuie să împiedicăm fragmentarea. În mod ideal, ar trebui să avem un fond unic, care trebuie să includă şi fondurile structurale. Vă solicit să analizaţi această posibilitate şi să creaţi, în cooperare cu statele membre, un singur impuls puternic pentru inovare.

Încă un lucru referitor la energie. Suntem întotdeauna extrem de interesaţi de imaginea de ansamblu. Imaginea trebuie să fie amplă şi când vine vorba despre inovare, dar uneori răspunsul se va găsi în lucrurile mici. Mi se pare că se acordă foarte puţină atenţie energiei generată la nivel local şi, totuşi, aceasta este cheia împuternicirii cetăţenilor noştri. Aş putea atunci să vă rog, împreună cu colegii mei deputaţi, să stabiliţi obiective obligatorii?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Sunteţi pe bună dreptate preocupaţi de această problemă a lipsei sinergiilor la nivel european. Exact din acest motiv mă aştept ca Consiliul European să abordeze această chestiune într-o manieră cuprinzătoare.

De fapt, parteneriatele europene pentru inovare reprezintă un instrument pentru crearea sinergiilor între programele deja existente la nivel european, naţional şi regional. Reunindu-le sub o singură egidă, cred că putem exploata potenţialul lor inerent de inovare pentru a iniţia soluţii pe întreg teritoriul european care să abordeze provocările sociale.

Astfel că unul dintre obiective este exact acela al accelerării trecerii de la cercetare la piaţă, de la inovările orientate către piaţă la cele orientate către produse şi servicii.

Acest lucru va crea impulsul necesar pentru participare. Prin urmare, încercăm – în cadrul Comisiei şi acum cu statele membre – această abordare cuprinzătoare la inovare, depăşind portofoliile direcţiilor generale şi chiar şi originile naţionale.

 
  
MPphoto
 

  Nikolaos Salavrakos (EFD).(EL) Dle Preşedinte, conform cercetărilor ştiinţifice publicate în presa internaţională şi, recent, mai frecvent în presa elenă, israeliană şi cipriotă, există cantităţi mari de gaze naturale şi ţiţei în sudul Mării Egee al insulei Creta. Prin urmare, există surse de energie în apele teritoriale, în interiorul graniţelor teritoriale ale Uniunii Europene.

Acestea fiind zise, cum intenţionează Comisia Europeană să încurajeze şi să sprijine cercetările şi să exploateze aceste surse de energie care pot, în orice caz, fi transportate mai uşor în Uniunea Europeană şi mai bine decât orice altă conductă planificată?

Aş dori să profit de această ocazie, dle Preşedinte şi dle preşedinte al Comisiei, să afirm că vă consider persoane foarte norocoase, datorită faptului că v-a surâs soarta. Dvs., dle Preşedinte, prezidaţi un Parlament cu competenţe mai extinse ca urmare a aplicării Tratatului de la Lisabona şi dvs., dle preşedinte al Comisiei, gestionaţi o criză economică majoră în Europa. Sprijin toate măsurile luate de dl Barroso în această direcţie, dar aş dori să mai adaug ceva: mai există şi metoda americană, metoda relaxării cantitative. Vă rog să cercetaţi...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Dle Preşedinte, l-aţi întrerupt pe distinsul deputat tocmai când urma să facă afirmaţii flatante la adresa mea, pentru care îi mulţumesc.

În ceea ce priveşte prima parte a intervenţiei sale, nu dispunem de mijloacele necesare pentru a exploata sau sprijini exploatarea altor surse de energie în Europa, şi oricum în acest moment acestea nu reprezintă prioritatea noastră.. Prioritatea noastră, în ceea ce priveşte infrastructura, este să stabilim interconexiuni, fapt care are o dimensiune europeană critică.

Urmează să facem propuneri Consiliului European în acest sens. Ceva s-a obţinut deja – de exemplu BEMIP, Planul de interconectare a pieţei energiei din zona baltică, pentru ţările baltice. Acum lucrăm şi cu ţările centrale şi est europene pentru a stabili, dacă este posibil, interconexiunile Nord-Sud, şi lucrurile merg bine. Tocmai am fost în Azerbaijan şi Turkmenistan, vizita mea fiind legată de activitatea din Coridorul sudic de gaz, un nou mijloc potenţial de transportare a energiei – în acest caz gaz – în Europa. Aici cred că Uniunea Europeană poate face investiţii în infrastructurile energetice.

 
  
MPphoto
 

  Arturs Krišjānis Kariņš (PPE).(LV) Dle Preşedinte, dle Barroso, Comisia a venit cu ceea ce, din punctul meu de vedere, reprezintă una dintre cele mai salutare iniţiative de îmbunătăţire a infrastructurii energetice în întreaga Uniune Europeană – atât în ceea ce priveşte reţelele de electricitate, cât şi interconexiunile pentru reţelele de gaz. Raportul dvs. estimează că costul va fi de aproximativ 200 de miliarde de euro. Îmbunătăţirile acestor reţele se vor efectua până în 2020. De asemenea, raportul afirmă că aproximativ jumătate, adică 100 de miliarde de euro, vor proveni din sectorul privat. Întrebarea mea pentru dvs. este următoarea: cele 100 de miliarde de euro care rămân şi care vor fi sunt necesare pentru realizarea îmbunătăţirilor la reţelele de energie până în 2020 – de unde provin aceste fonduri? Vor fi fonduri ale Uniunii, vor fi obligaţiuni emise special pentru acest proiect, sau din alte surse de finanţare? Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – După cum aţi afirmat, este corect că până în 2020 este necesară o investiţie de 200 de miliarde de euro pentru infrastructurile de gaz şi reţelele electrice. S-a estimat că 100 de miliarde de euro din această investiţie totală necesară vor fi furnizate la timp doar de piaţa, în timp ce pentru 100 de miliarde de euro vor fi necesare măsuri publice privind permiterea şi ajustarea capitalului privat necesar.

De aceea, acum propunem, de exemplu, separarea. Propunem multe măsuri care vor face această investiţie mai raţională şi mai utilă. De asemenea, vom analiza mai atent practicile de regularizare ale tarifelor pentru a liberaliza principiile alocării costurilor adecvate.

Pentru a umple restul golului, Comisia propune un nou instrument financiar de sprijinire a proiectelor de interes european pentru noua perspectivă financiară după 2013. În afară de subvenţii, se pot propune soluţii inovatoare de marketing cum ar fi participaţiile de capital, garanţiile şi creditele pentru parteneriatele publice şi private. După cum ştiţi, am vorbit deja despre fondurile europene prin intermediul proiectelor de obligaţiuni concepute special pentru acest tip de proiect.

 
  
MPphoto
 

  Sonia Alfano (ALDE).(IT) Dle Preşedinte, dle Barroso, doamnelor şi domnilor, Directiva 2001/77/CE stabileşte definiţiile surselor regenerabile de energie cu scopul de a le identifica pe cele pentru care trebuie furnizate stimulente publice.

Sursele regenerabile de energie exclud incinerarea părţii nebiodegradabile a deşeurilor. Din 1992, Italia a furnizat stimulente crescând facturile la energie ale cetăţenilor şi construind incineratoare, ale căror efecte negative asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului au fost dovedite ştiinţific şi pe care Uniunea Europeană le-a clasificat drept opţiuni reziduale pentru gestionarea integrată a deşeurilor. S-au lansat două proceduri de încălcare cu privire la aceste stimulente şi, în ciuda intervenţiei legislative formale, în Italia, incinerarea deşeurilor este încă încurajată ca sursă de energie regenerabilă, cazul Accera fiind doar un exemplu în acest sens.

Îmi dau seama că poate fi dificil să vă aduceţi aminte detaliile situaţiei privind CIP 6, motiv pentru care am înaintat o întrebare cu solicitare de răspuns scris. Cu toate acestea, v-aş ruga să confirmaţi faptul că stimulentele nu pot fi furnizate pentru incinerarea deşeurilor nebiodegradabile drept sursă regenerabilă de energie şi că nu există derogări de la acest lucru.

De asemenea, aş dori să ştiu dacă nu este o incoerenţă faptul că Directiva privind deşeurile stabileşte incinerarea drept o opţiune reziduală de eliminare a deşeurilor, în timp ce Directiva 2001/77/CE o încurajează ca formă de energie regenerabilă. Intenţionează Comisia să revizuiască această problemă?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – După cum a spus pe bună dreptate dna Alfano, este o întrebare detaliată. Nu pot şti detaliile tuturor procedurilor de încălcare. Permiteţi-mi să vă spun – cred că este un punct important – că doar în ceea ce priveşte energia şi piaţa internă pentru energie, avem acum 77 de proceduri de încălcare cu statele membre în general, şi 55 pe piaţa internă. Deci dacă îmi adresaţi acea întrebare în scris, vă voi trimite cu cea mai mare plăcere un răspuns în scris.

 
  
MPphoto
 

  Franz Obermayr (NI).(DE) Dle Preşedinte, inovare, protejarea climatului, energie regenerabilă – la lectura strategiei UE 2020, aţi putea într-adevăr crede că UE îşi ia în serios măsurile privind politicile de mediu sau de energie. Dacă însă priviţi dincolo de faţada protejării mediului, veţi observa foarte repede o strategie diferită privind energia: energia atomică drept aşa-numita sursă de energie mai puţin poluantă. În răspunsul său la o întrebare pe care am adresat-o, dl comisar Oettinger şi-a exprimat foarte clar poziţia când a afirmat că, în prezent, energia nucleară aduce o contribuţie importantă la generarea de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în UE şi la fel va fi şi în viitorul apropiat. Comisia Europeană nu are niciun plan pentru o directivă privind durata maximă de viaţă a centralelor nucleare. Toate acestea la 25 de ani de la Cernobîl – pentru că într-adevăr, vom marca trista aniversare pe 26 aprilie.

Întrebarea, dle preşedinte Barroso, este aceasta: şi dvs. credeţi că putem într-adevăr – şi cu o conştiinţă curată – să vindem energie atomică cetăţenilor Europei drept o formă curată de energie care este mai puţin dăunătoare climei?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Cunoaşteţi poziţia Comisiei cu privire la energia nucleară. În conformitate deplină cu principiul subsidiarităţii în această privinţă, o serie de state membre au energie nucleară, unele nu. Nimeni nu este obligat să aibă energie nucleară dar, într-adevăr, este adevărat că, în ceea ce priveşte schimbările climatice, energia nucleară este mai puţin poluantă decât alte surse de energie.

Acestea fiind spuse, Comisia are anumite obligaţii conform Tratatului Euratom. La începutul Uniunii Europene, aveam Comunitatea Euratom, iar Comisia are nu numai dreptul, dar şi datoria de a furniza asistenţă statelor membre care au nevoie în domeniul siguranţei nucleare sau al cercetării în probleme nucleare. Intenţionăm clar să facem acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Jacek Saryusz-Wolski (PPE). – Dle Preşedinte, aduceţi un mesaj optimist din Azerbaijan şi Turkmenistan. Singurul neajuns este reprezentat de cifre. Înţeleg că în această etapă nu puteţi stabili cifrele cu Azerbaijan şi Turkmenistan în ceea ce priveşte milioanele de metri cubi de gaz, dar deţine Comisia estimări sau are aşteptări proprii, evident neobligatorii, care să indice dacă ar putea umple Coridorul sudic integral sau Nabucco, în special, care ar trebui să furnizeze 31 de milioane de metri cubi?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Din această vizită în Azerbaijan şi Turkmenistan, am revenit cu un angajament clar al ambelor ţări de a sprijini pe deplin Uniunea Europeană în ceea ce priveşte Coridorul sudic. De fapt, am semnat o declaraţie comună cu preşedintele azer, dl Aliyev, şi preşedintele Turkmenistanului, dl Berdimuhamedov, care a afirmat public că este pregătit să furnizeze suficient gaz Europei – chiar mai mult decât avem nevoie în prezent.

Acestea fiind spuse, încă mai avem probleme de abordat. O parte dintre aceste probleme trebuie să fie decizii comerciale luate de companiile implicate. Acestea privesc şi modul în care se pot construi şi dezvolta diverse conducte. Cu toate acestea, există suficient gaz în acea regiune pentru Uniunea Europeană în cazul în care statele membre ale Uniunii Europene sunt pregătite să coopereze cu acele ţări şi celelalte pentru a realiza acest proiect – fie Nabucco sau alte proiecte din Coridorul sudic.

 
  
MPphoto
 

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Având în vedere că tot mai multe familii europene, mai ales pe fondul crizei economice şi a creşterii ratei şomajului, cheltuiesc mai mult de 10 % din veniturile lunare pentru plata facturii de energie, aş dori să vă întreb care sunt măsurile concrete pe care Comisia Europeană le are în vedere pentru reducerea sărăciei energetice.

De asemenea, aş dori să vă întreb dacă aveţi în vedere creşterea semnificativă a procentului din Fondul european de dezvoltare regională care poate fi folosit de statele membre pentru creşterea eficienţei energetice a locuinţelor, începând cu viitoarea perspectivă financiară.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Legislaţia pieţei energetice interne stabileşte standarde foarte ridicate ale protecţiei consumatorului în ceea ce priveşte furnizarea unui serviciu minim, transparenţa facturării, tratarea eficientă a plângerilor şi aşa mai departe, şi le oferă consumatorilor alegeri. Aş putea cita multe alte domenii în care propunem măsuri care abordează în mod direct preocupările consumatorilor.

În ceea ce priveşte reducerea facturilor de energie, credem că, pe termen mediu cel puţin, în cadrul unei pieţe cu adevărat integrate a energiei, adevărata concurenţă poate realiza mai multe decât situaţia actuală, în care există multe disfuncţii şi exemple de poziţii dominante pe piaţă.

În ceea ce priveşte finanţarea proiectelor de securitate a energiei, astfel cum am afirmat mai devreme, intenţionăm, desigur, să o propunem în cadrul următoarelor perspective financiare. Deci o parte a acesteia trebuie să provină din soluţiile de piaţă, dar o parte trebuie să provină din investiţiile publice. Comisia Europeană pregăteşte o serie de propuneri care vor merge în această direcţie pentru următoarele perspective financiare.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Stimaţi colegi, vă mulţumesc pentru dezbaterea privind inovarea şi energia care reprezintă un subiect foarte important, după cum ştim toţi. Vă mulţumim şi dvs., dle preşedinte al Comisiei. Este a doua oară astăzi când aţi fost prezent aici în cadrul unei dezbateri dificile în cadrul Parlamentului European.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: Edward McMILLAN-SCOTT
Vicepreşedinte

 

13. Drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este recomandarea pentru a doua lectură venită din partea Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară referitoare la poziţia Consiliului în prima lectură în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere (11038/2/2010 - C7-0266/2010 - 2008/0142(COD))

(Raportoare: Françoise Grossetête) (A7-0307/2010).

 
  
MPphoto
 

  Françoise Grossetête, raportoare.(FR) Dle preşedinte, voi vorbi timp de patru minute, păstrând cele două minute rămase pentru finalul dezbaterii.

Dle preşedinte, dnă Győri, dle comisar, putem vedea în sfârşit lumina de la capătul tunelului în ceea ce priveşte acest subiect, care este extrem de important pentru pacienţi.

Nu mai puteam rămâne într-o situaţie confuză în care legea era decretată de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Acum, directiva stabileşte reguli clare privind mobilitatea pacienţilor în Europa. Ce fel de tratament poate cineva să primească în străinătate? În ce mod şi pe baza căror criterii i se pot rambursa cuiva cheltuielile? Cum se împart responsabilităţile între statul membru de afiliere şi statul membru de tratament? Toate răspunsurile la aceste întrebări apar acum în proiectul de directivă.

Permiteţi-mi ca, înainte de toate, să mulţumesc Preşedinţiei belgiene pentru activitatea sa excelentă pe tot parcursul negocierilor. Capacitatea de convingere a acesteia a jucat un rol decisiv, deoarece trebuie subliniat că mai multe state membre nu au dorit această directivă, dând astfel dovadă de lipsă de responsabilitate.

Doresc de asemenea să îi mulţumesc prietenului meu şi fostului deputat, dl Bowis, care se află în tribuna oficială. În calitate de raportor în prima lectură, a fost şi el implicat în crearea acestei directive şi a luptat întotdeauna pentru drepturile pacienţilor. Bineînţeles că aş dori să mai mulţumesc şi dlui comisar Dalli, colegilor mei raportori alternativi, care au contribuit cu toţii foarte activ la finalizarea negocierilor şi fără de care nimic nu ar fi fost posibil.

Care este miza actuală din punctul de vedere al pacienţilor? Progresul medical înseamnă că asistenţa medicală nu mai poate fi oferită exclusiv la nivel local în cazul tuturor afecţiunilor şi că uneori trebuie să fie oferită peste graniţe. Acesta ar putea fi cazul pacienţilor care trăiesc în zonele de frontieră, unde cel mai apropiat punct în care se poate primi asistenţă medicală se află, câteodată, în străinătate, şi nu în propria lor ţară. Această situaţie s-ar mai putea datora faptului că există mai multe resurse şi expertiză disponibilă într-un alt stat membru, cum este cazul anumitor afecţiuni care reclamă un tratament foarte specializat.

În cele din urmă, pentru unii dintre europeni ar putea fi pur şi simplu mai practic să primească asistenţa medicală în afara ţării de afiliere, deoarece aceştia au familii care trăiesc într-un alt stat membru. Consumatorii, lucrătorii, studenţii şi acum pacienţii vor putea beneficia de drepturile de mobilitate în cadrul Uniunii datorită unei legislaţii clare.

Bineînţeles că ideea nu este de a încuraja vreo formă de turism medical, din moment ce sistemele de securitate socială, organizarea şi gestionarea acestora rămân în deplina responsabilitate a statelor membre. În general, pacienţii vor putea să primească într-un alt stat membru asistenţa medicală la care sunt îndreptăţiţi acasă şi să li se ramburseze cheltuielile în limita costurilor asumate de propriul sistem de securitate socială.

Pentru tratamentul medical implicând internarea în spital pentru cel puţin o noapte sau folosirea unei tehnologii specializate şi costisitoare, statele membre pot stabili un sistem de autorizare prealabilă. Aceasta va însemna că pot fi luate în considerare necesităţile de planificare şi investiţii ale statelor membre în structurile proprii de asistenţă medicală. Parlamentul a reuşit să se asigure că condiţiile de refuzare a autorizaţiei prealabile sunt limitate şi prevăzute într-o listă exhaustivă, pentru a asigura pacienţilor securitatea juridică.

De asemenea, Parlamentul a mai progresat şi în privinţa altor aspecte: fiecare stat membru va trebui să înfiinţeze puncte naţionale de contact pentru a pune la dispoziţia pacienţilor cea mai bună informaţie şi consiliere posibilă, bazată pe necesităţile acestora. Fiecare punct naţional de contact va acţiona ca un ghişeu unic şi va trebui să coopereze cu alte puncte naţionale de contact. Acest lucru va însemna că pacienţii primesc informaţii clare şi exacte.

Problema rambursării, care este de fapt un obstacol fundamental, a fost în mare măsură ameliorată, astfel încât fie se poate folosi un mecanism de compensare, cum este în prezent cazul cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind securitatea socială, fie pacientul va trebui să plătească pe loc, urmând să i se ramburseze costurile cât mai rapid posibil.

De asemenea, am reuşit, în final, atât să ne asigurăm că pacienţii cu boli rare nu trebuie să se îngrijească singuri într-o măsură atât de mare şi pot recurge la expertiza externă pentru diagnosticarea bolii, ceea ce va permite autorizarea prealabilă a asistenţei medicale.

Voi încheia spunând că, datorită cooperării europene în domenii precum cel al reţelelor europene de referinţă, pacienţii vor avea acces la asistenţă medicală de înaltă calitate, scopul fiind acela de a încuraja utilizarea în comun a experienţelor în vederea îmbunătăţirii performanţei, diagnosticării şi tratamentului în interesul pacienţilor.

De aceea, astăzi, ne putem spune nouă înşine că ne-am atins scopul şi doresc încă o dată să le mulţumesc colegilor mei deputaţi. Aş putea spune că ceea ce se construieşte prin această directivă este o Europă a sănătăţii.

 
  
MPphoto
 

  Enikő Győri, preşedintă în exerciţiu al Consiliului. – Dle preşedinte, dnă Grossetête, distinşi deputaţi ai PE, permiteţi-mi să continui în limba mea maternă, limba maghiară.

(HU) Mă bucur foarte mult că am ocazia de a participa la această dezbatere referitoare la aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere. Este un moment foarte important, pentru că acum, după doi ani şi jumătate, discuţiile noastre despre acest act legislativ se apropie de final. Înainte de toate, permiteţi-mi să mulţumesc tuturor acelora care au făcut posibilă pentru noi realizarea acestui acord foarte important. În primul rând, membrilor anteriori ai Preşedinţiei tripartite, Belgiei şi predecesoarei sale Spania, pentru activitatea excelentă prin care au contribuit la ajungerea la acest compromis în cadrul Consiliului. În continuare, în numele Consiliului, doresc să mulţumesc Parlamentului European pentru excelenta sa cooperare şi disponibilitatea de a ajunge la un compromis, care s-a materializat în acest acord. Sunt convinsă că acordul va aduce multe beneficii pacienţilor din Uniunea Europeană şi că acesta constituie un alt pas important în garantarea drepturilor pacienţilor europeni.

Astfel cum ne amintim cu toţii, discuţiile dintre cele trei instituţii nu au fost uşoare, însă au rămas până la sfârşit constructive şi orientate către obţinerea de rezultate şi au fost impregnate de spiritul de compromis. Am înţeles că dezbaterile din cadrul Parlamentului European nu au fost nici ele uşoare şi că raportul asupra căruia veţi vota mâine reflectă şi el un compromis realizat între grupurile politice din Parlament. De aceea, mai doresc să îmi exprim aprecierea şi faţă de toţi cei a căror muncă a contribuit la stabilirea unei poziţii unice aici în Parlament, în mod special faţă de dna Françoise Grossetête, alături de care am petrecut aproape umăr la umăr un an în acest Parlament şi faţă de toţi coraportorii, fără a căror cooperare acest proces legislativ nu ar fi reuşit.

Sunt convinsă că textul adoptat va crea un echilibru adecvat între drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere şi obligaţia statelor membre de a organiza şi oferi servicii de sănătate şi asistenţă medicală. Pe parcursul consultărilor dintre cele trei instituţii, au putut fi găsite soluţii acceptabile pentru toată lumea în mai multe probleme de ordin politic. În primul rând, am convenit asupra chestiunilor referitoare la calitatea şi siguranţa serviciilor medicale. Am stabilit criteriile pentru autorizarea prealabilă şi am determinat condiţiile generale aplicabile rambursării costurilor asistenţei medicale transfrontaliere.

În plus, am convenit atât asupra chestiunilor referitoare la tratamentul pacienţilor diagnosticaţi cu boli rare, cât şi asupra continuării cooperării dintre statele membre în legătură cu sistemele de e-sănătate. Consiliul consideră că ne-am atins cel mai important obiectiv, care este consolidarea jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie privind libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor în domeniul asistenţei medicale. Cu toate acestea, există factori suplimentari importanţi care ar putea contribui în viitor la facilitarea accesului pacienţilor la asistenţa medicală transfrontalieră. Printre aceştia figurează în mod notabil punctele naţionale de contact care urmează a fi create de statele membre şi care vor pune informaţiile la dispoziţia pacienţilor.

Mai mult decât atât, recunoaşterea reciprocă a prescripţiilor între statele membre, alături de cooperarea şi asistenţa reciprocă, reprezintă în egală măsură paşi importanţi. Nu în ultimul rând, directiva va clarifica relaţia cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, garantând astfel pacienţilor o certitudine juridică sporită. Pe parcursul implementării directivei, statele membre vor fi călăuzite de principiile care, în câteva ocazii, au fost deja recunoscute de Parlamentul European, Consiliu şi Comisie. Acestea sunt principiile universalităţii, dreptul la o îngrijire de calitate, echitatea şi solidaritatea. Doresc de asemenea să adaug că, de această dată, vom putea să decidem asupra măsurilor care sunt eficiente şi în acelaşi timp să îmbunătăţim competitivitatea.

Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, Preşedinţia maghiară este dedicată adoptării de către Consiliul a acestei legi cât mai curând posibil. Conform procedurii legale, Consiliul va adopta textul după finalizarea juridică şi lingvistică obişnuită, după care directiva poate fi publicată în cel mai scurt timp posibil în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Vă mulţumesc şi permiteţi-mi să îi felicit încă o dată pe toţi cei care prin activitatea lor au contribuit la elaborarea acestei directive.

 
  
MPphoto
 

  John Dalli, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, permiteţi-mi să felicit Parlamentul pentru realizarea majoră pe care o reprezintă atingerea unui acord asupra acestei directive. Sunt în mod special recunoscător raportoarei, dna Grossetête, şi raportorilor alternativi, pentru munca lor dificilă şi pentru dedicarea faţă de drepturile pacienţilor. Doresc în plus să mulţumesc celor două preşedinţii anterioare – celei spaniole şi celei belgiene – pentru efortul depus în vederea finalizării acestui dosar.

Cred că noua directivă va pune la dispoziţia pacienţilor de pe tot cuprinsul Europei un set de reguli coerent şi uniform. Aceasta va genera o nouă etapă a cooperării dintre 27 de sisteme naţionale de sănătate.

Drumul către deznodământul de succes de astăzi a fost departe de a fi uşor. Îmi amintesc că, anul trecut, când am preluat mandatul, oamenii mi-au spus că negocierile referitoare la directivă se aflau în impas. Directiva este un exemplu bun pentru a ilustra necesitatea conducerii politice: aceasta arată că, cu curaj şi determinare, se pot lua decizii importante pentru cetăţeni. Cred că cei care legiferează nu ar trebui să lase Curtea Europeană de Justiţie să decidă în locul lor şi nici să lase cetăţenii fără alte mijloace de recunoaştere a drepturilor care le aparţin, decât recursul la instanţă.

Curtea a recunoscut, în baza tratatului, dreptul pacientului la mobilitate. Este rolul legislatorului să decidă cum să ofere astfel de drepturi.

Permiteţi-mi acum să vă împărtăşesc câteva opinii asupra acestei directive. În primul rând, directiva clarifică faptul că toate statele membre au datoria de a investi acasă, pentru a pune la dispoziţia propriilor cetăţeni asistenţa medicală de care aceştia au nevoie, fără întârzieri nejustificată.

Directiva va contribui astfel la reducerea inegalităţilor referitoare la accesul la asistenţă, contribuind la minimizarea întârzierilor pe teritoriul UE. Pacienţii vor putea să solicite asistenţa primară de la furnizorul ales de ei înşişi pe întreg teritoriul Europei. În ceea ce priveşte asistenţa spitalicească, directiva prevede că atunci când întârzierea – adică, vreau să spun perioada de aşteptare pentru primirea tratamentului – este prea lungă, pacientul va putea să aleagă un furnizor dintr-un alt stat membru şi va fi rambursat. Cu toate acestea, ce înseamnă exact un interval acceptabil de aşteptare, va trebui să fie analizat cu atenţie şi definit.

Principalul progres obţinut prin această directivă atunci când o comparăm cu legislaţia existentă, este că pacienţii vor putea să aleagă furnizorul de servicii medicale şi vor avea acces la informaţiile referitoare la calitatea şi siguranţa asistenţei pe care o vor primi. Pot să vă asigur că modul în care statele membre implementează directiva în această privinţă va fi monitorizat cu atenţie de către Comisie.

În al doilea rând, directiva va da pacienţilor accesul la informaţiile privind drepturile lor şi asistenţa medicală transfrontalieră – informaţii validate de punctele naţionale de contact şi nu lăsate la dispoziţia iniţiativelor private pe internet ori prin alte mijloace mass-media.

În al treilea rând, în ceea ce priveşte calitatea asistenţei, directiva oferă transparenţă şi responsabilitate în relaţie cu standardele naţionale. Acest lucru ar trebui să conducă în mod treptat la un anume grad de convergenţă în privinţa calităţii şi siguranţei asistenţei în întreaga Europă.

În final, directiva pune bazele colaborării europene în domeniul sănătăţii. Deşi reţelele de cooperare înfiinţate de directivă au caracter voluntar, sunt convins că toate statele membre vor realiza că, lucrând împreună, au mult de câştigat. Aceasta este o chestiune de solidaritate în Europa. De aceea, mă bazez pe statele membre să lanseze iniţiative de cooperare în domenii cheie, cum sunt e-sănătatea şi evaluarea tehnologiilor din domeniul sănătăţii.

Directiva prevede şi centre de referinţă europene, care vor facilita utilizarea în comun a cunoştinţelor şi diseminarea acestora în toată Europa. Cred că astfel de centre vor conduce la o asistenţă medicală mai bună pentru cetăţenii noştri.

Dle preşedinte, dle ministru, stimaţi deputaţi, compromisul final care se află astăzi pe masă reflectă spiritul esenţial şi scopul fundamental al acestei directive: acela de a consolida drepturile pacienţilor la asistenţă medicală transfrontalieră, luând în acelaşi timp în considerare sustenabilitatea sistemelor de sănătate. Este o zi importantă pentru construirea unei „Europe pentru sănătate”.

Aş dori să închei cu următoarea declaraţie legată de un aspect instituţional al textului:

„Comisia are anumite îndoieli cu privire la faptul că unele dintre actele viitoare pe care a primit competenţa să le adopte prin actul legislativ, ar fi acte de punere în aplicare. În exercitarea competenţelor sale de punere în aplicare, Comisia nu va adopta, în baza competenţelor acordate, acte pe care le consideră ca fiind acte delegate în înţelesul articolului 290 al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene”.

 
  
MPphoto
 

  Peter Liese , în numele Grupului PPE.(DE) Dle preşedinte, dnă Győri, dle Dalli, doamnelor şi domnilor, aceasta este cu adevărat o zi importantă pentru pacienţii din toată Europa. A fost total inacceptabil să vedem cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CEJ) a acordat pacienţilor dreptul de a călători într-un alt stat membru, dar multe state membre nu au pus în aplicare această hotărâre.

Singura opţiune disponibilă pentru fiecare dintre pacienţi a fost să acţioneze în justiţie şi chiar să meargă până acolo încât să prezinte cazurile lor particulare CEJ. Cred că aceasta este o abordare cinică, deoarece aceşti oameni nu sunt puternici. Sunt oameni bolnavi, căci în caz contrar nu ar avea nevoie de tratament, oameni care în cel mai rău caz ar putea muri înainte ca CEJ să decidă asupra cazurilor lor. De aceea este timpul să clarificăm situaţia din punct de vedere juridic.

Dna Grossetête şi toţi cei implicaţi au obţinut foarte multe şi pentru acei pacienţi din ţările în care hotărârea a fost pusă în aplicare într-o mai mare sau mai mică măsură, prin înfiinţarea punctelor naţionale de contact şi a reţelelor europene de referinţă. Rezultatul a fost o îmbunătăţire a situaţiei şi în acele ţări unde hotărârea CEJ a fost în principiu pusă în aplicare, sub forma unei mişcări către o Europă pentru pacienţi şi o Europă sănătoasă, exact cum a spus şi dl Dalli.

Nu am mult timp la dispoziţie, aşa că doresc să folosesc ultimele 15 secunde pentru a-i mulţumi raportoarei, raportorilor alternativi, dlui comisar Dalli, care s-a dedicat cu adevărat acestei cauze, şi mai presus de toate, dlui Bowis, care se află în galeria oficială şi este părintele acestei directive. Felicitările şi mulţumirile mele sincere merg către toţi cei implicaţi.

 
  
MPphoto
 

  Dagmar Roth-Behrendt, în numele Grupului S&D.(DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, această legislaţie este de fapt superfluă. Sper că va continua să fie superfluă deoarece pacienţii nu vor avea nevoie să o folosească. Într-o lume ideală, pacienţii ar primi cea mai rapidă şi cea mai bună asistenţă medicală în ţara în care s-au născut sau în cea în care trăiesc.

Faptul că discutăm acest lucru astăzi şi adoptăm legislaţia mâine, astfel cum dl Liese a spus în mod justificat, este semnificativ pentru abordarea cinică existentă printre statele membre. Acest lucru înseamnă că statele membre nu au recunoscut ceea ce le datorează propriilor cetăţeni, adică o asistenţă medicală de înaltă calitate, rapidă şi eficientă. De asemenea mai arată şi faptul că acestea ar investi mai degrabă în alte lucruri decât în aceste domenii care furnizează servicii cetăţenilor lor, iar acest lucru este o ruşine. În plus, negocierile din Consiliu pe marginea acestui subiect nu constituie motiv de mândrie. Dacă însă legislaţia va fi aplicată la un moment dat, pentru că pacienţii au nevoie de ea, ceea ce nu ar fi deloc bine, atunci voi fi foarte mulţumită de ceea ce am realizat. Sunt recunoscătoare raportoarei, dnei Grossetête şi colegilor mei deputaţi pentru cooperarea lor.

Am realizat foarte multe. Am reuşit în sfârşit să punem accentul pe bolile rare. Oamenii care suferă de aceste afecţiuni au fost întotdeauna marginalizaţi şi le-a fost dificil să obţină vreun tratament. Am reuşit până la urmă să stabilim în statele membre puncte de informare care vor informa oamenii cu privire la drepturile lor. Nimic asemănător nu a fost disponibil în trecut. Dacă în viitor se vor înfiinţa reţelele de referinţă, va fi în sfârşit posibil pentru statele membre să facă schimb de cele mai bune practici, informaţii despre cele mai înalte standardele şi progrese ştiinţifice. Acest aspect nu a fost coordonat până în prezent. Există câteva semne de excelenţă, dar nu există coordonare.

Toate aceste lucruri reprezintă succese majore, alături de asistenţa în regim ambulatoriu şi alte sectoare la care nu o să mă refer acum. Bineînţeles că există de asemenea şi lucruri care mă întristează. Aş fi preferat să nu fi avut tevatura şi ciondănelile referitoare la autorizarea prealabilă, care nu arată decât că statele membre nu au recunoscut lucrurile care sunt cu adevărat importante. Totuşi, există din fericire câteva state membre cu care putem lucra bine şi am demonstrat acest lucru astăzi. Obiectivul nostru trebuie să fie să asigurăm în fiecare ţară un sistem de asistenţă medicală atât de bun, încât nimeni să nu dorească să călătorească într-o altă ţară a cărei limbă nu o vorbeşte. Dacă ceea ce facem astăzi şi mâine reprezintă un mic pas către acest deziderat, deoarece va deveni mai clar care dintre ţări au servicii bune şi care au servicii deficitare, care dintre acestea fac ceva pentru cetăţenii proprii şi care nu fac, atunci vom fi realizat foarte mult.

Sper ca unul dintre minorele efectele adverse ale acestor aspecte să fie transparenţa. Trebuie să ştim care dintre statele membre au standarde înalte şi care se află la un nivel scăzut. Provin dintr-o ţară în care mă pot simţi relativ relaxată. Cu toate acestea, cunosc problemele oamenilor din multe alte state membre şi mă simt din această cauză ruşinată, deoarece este nedemn pentru Uniunea Europeană.

Aş dori să mulţumesc raportoarei pentru munca sa dificilă şi în special Comisiei, dlui Dalli şi echipei sale, care au acordat Parlamentului European şi părintelui acestei legislaţii din legislatura anterioară, dl Bowis, tot sprijinul pe care ni l-am fi putut dori. Aş dori de asemenea să mulţumesc în particular Preşedinţiei belgiene, care nu este prezentă astăzi, dar care a făcut tot ceea ce a fost posibil pentru a se asigura că acest proces va fi încununat de succes. Deşi Preşedinţia belgiană a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă, nu a putut întotdeauna să obţină foarte mult, din cauza atitudinilor încăpăţânate, antediluviene ale altor state membre. Cu toate acestea, ceva s-a realizat şi cred că mâine vom putea vota în favoarea acestei legislaţii cu conştiinţa curată.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Antonyia Parvanova, în numele Grupului ALDE. – Dle preşedinte, uitându-mă în urmă cu patru ani la lansarea campaniei Grupului ALDE „Europa pentru pacienţi” am motive întemeiate să salut acordul realizat în decembrie cu Consiliul. Doresc, în primul rând, să o felicit pe raportoare, dna Grossetête, ca şi pe ceilalţi raportori alternativi pentru buna lor cooperare şi rezultatul excelent pe care l-au realizat, şi de asemenea pe părintele acestei iniţiative, colegul nostru, dl John Bowis.

Parlamentul a rămas unit şi ferm pe parcursul negocierilor cu Consiliul. Am fost fermi pentru pacienţi şi pentru prima dată va exista un cadru legislativ clar în UE pentru pacienţii care solicită tratament într-un alt stat membru. Trebuie să privim acordul realizat drept un pas mic, dar care este o adevărată realizare pentru pacienţii din Europa, care va consolida drepturile lor, concentrându-se în acelaşi timp asupra nevoilor lor, a informaţiilor care le sunt disponibile şi asupra calităţii şi siguranţei asistenţei.

Cu toate acestea, sunt sigur că Parlamentul ar fi sprijinit un rezultat şi mai ambiţios. Deşi recunosc necesitatea statelor membre de a institui un sistem de autorizare prealabilă pentru a menţine sustenabilitatea sistemelor lor de sănătate, regret totuşi că acestea – inclusiv Preşedinţia belgiană – au pus uneori considerentele de ordin organizaţional deasupra intereselor şi necesităţilor pacienţilor. Dar noi îi reprezentăm pe cetăţenii noştri şi suntem responsabili pentru reprezentarea lor aici, în acest Parlament.

Permiteţi-mi voie să menţionez un singur exemplu: calitatea şi siguranţa. În timp ce statele membre doreau cu ardoare să stabilească drept criteriu pentru refuzul autorizării prealabile riscurile referitoare la calitate şi siguranţă, acestea au fost ezitante în a accepta - şi s-au opus – oricărui sistem la nivelul UE privind schimbul de informaţii şi îmbunătăţirea cerinţelor în acest domeniu.

Grupul ALDE salută viitoarea directivă, dar vom fi stricţi în ceea ce priveşte implementarea ei şi ne vom asigura că există o raportare şi monitorizare adecvată, care să asigure atât faptul că directiva este implementată corect, cât şi faptul că prevederile referitoare la autorizarea prealabilă şi rambursare nu devin obstacole nejustificate pentru pacienţi.

La final, permiteţi-mi să scot în evidenţă unul dintre regretele mele: lipsa de ambiţie a dispoziţiilor convenite pentru cooperarea în domeniul e-sănătăţii, şi de această dată tot din cauza opoziţiei puternice manifestate de cele mai avansate state membre din acest domeniu. Propunerea iniţială a Comisiei a fost într-o mare măsură atenuată. Aş dori de aceea să îi pun o întrebare dlui Dalli. Ar lua în considerare Comisia elaborarea unei propuneri independente privind e-sănătatea, care să consolideze cooperarea şi să permită interoperabilitatea datelor şi siguranţa pacienţilor, transformând-o astfel într-o realitate în Europa?

 
  
MPphoto
 

  Jean Lambert, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle preşedinte, mulţi dintre cei aflaţi în acest Parlament îşi vor aminti că în prima lectură, acesta a fost un subiect de discuţie extrem de arzător şi cred că noi auzim doar unele din diferenţele dintre noi. Au existat preocupări referitoare la posibilitatea ca forţele pieţii să câştige în faţa serviciilor de interes general; şi că cei care erau preocupaţi de drepturile pacienţilor de a alege şi călători erau asmuţiţi împotriva acelora care întrebau care dintre pacienţi îşi vor exersa în realitate această opţiune.

Cred că ceea ce avem este până la urmă un compromis rezonabil. Astfel cum unii au arătat, pentru cazurile în care lucrurile sunt necesare din punct de vedere medical şi este nevoie de un tratament urgent, există deja un sistem în cadrul coordonării securităţii sociale. Această directivă se concentrează mai degrabă pe sistemul de piaţă, pe alegere şi pe abilitatea oamenilor de a alege unde să meargă şi să aibă bani care să îi urmeze la destinaţie. Deci, avem în prezent claritate, care constă în faptul că statele membre pot institui sisteme care să le permită să se asigure că aceste necesităţi pot fi acoperite.

Această directivă mai trebuie salutată şi pentru că abordează subiecte referitoare la dimensiunea juridică şi certitudinea juridică: cui îi revine responsabilitatea pentru continuarea tratamentului; la întrebarea referitoare la despăgubiri în cazul în care există probleme; şi la aspecte menite să garanteze că procedurile sunt efectuate de cadre medicale calificate.

În privinţa bolilor rare, am realizat de asemenea un compromis mai bun decât cel propus în cadrul primei runde.

Astfel cum s-a spus, pentru mulţi dintre pacienţi lucrurile vor funcţiona bine, însă trebuie să avem grijă şi de pacienţii din propriile noastre state membre.

 
  
MPphoto
 

  Milan Cabrnoch, în numele Grupului ECR.(CS) Dle preşedinte, doresc să încep prin a mulţumi ambilor raportori, dna Grossetête şi dl Bowis. Astăzi se împlinesc exact doi ani, şase luni şi 16 zile de când Comisia Europeană a înaintat mult aşteptata directivă privind drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, însă istoria acestei directive începe mult mai devreme, atunci când acest subiect făcea parte iniţial din directiva privind serviciile. Acum este clar ce greşeală imensă a fost să lăsăm serviciile medicale în afara directivei privind serviciile. Nu trebuie să uităm faptul că directiva convenită are în vedere doar drepturile pacienţilor, iar subiectul liberei circulaţii a serviciilor medicale în UE rămâne nerezolvat. Sistemele de sănătate ale statelor membre ar putea să se bazeze pe aceleaşi principii generale, însă organizarea dispoziţiilor referitoare la asistenţa medicală variază într-o măsură importantă de la un stat membru la altul.

Textul asupra căruia vom vota mâine şi pe care îl sprijin, este un compromis major între drepturile cetăţenilor şi pacienţilor şi îngrijorările guvernelor din statele membre. În ciuda multor concesii şi adversităţi, propunerea înaintată reprezintă un progres mic dar important. Deşi într-o manieră imperfectă, directiva propusă clarifică drepturile pacienţilor, oferindu-le accesul la informaţie, confirmând deplin, conform principiului subsidiarităţii, responsabilitatea exclusivă a guvernelor statelor membre pentru organizarea şi finanţarea asistenţei medicale şi pentru calitatea, siguranţa şi accesibilitatea îngrijirii medicale în cadrul propriilor teritorii, dându-le acestora posibilitatea să specifice regulile în baza cărora un cetăţean trebuie, acolo unde este cazul, să obţină acordul prealabil primirii îngrijirilor în străinătate.

Doamnelor şi domnilor, mai sper şi că vom continua să lucrăm în acest Parlament asupra acestei directive în anii următori şi că astfel vom consolida drepturile pacienţilor în UE.

 
  
MPphoto
 

  Kartika Tamara Liotard, în numele Grupului GUE/NGL.(NL) Dle preşedinte, mâine este o zi importantă, când asistenţa medicală devine un produs al pieţei interne. Noua directivă tratează asistenţa medicală ca pe o parte a unui bun ce poate fi supus negocierilor comerciale. Cei care au cei mai mulţi bani vor fi primii care să acceseze locurile cu cea mai largă şi mai ieftină furnizare a îngrijirilor medicale. Cu toate acestea, propunerea va menţine sistemul actual de asistenţă medicală pe două niveluri. Mă întreb câţi dintre colegii mei deputaţi se pot identifica cu ceea ce eu spun. Asistenţa medicală este o necesitate de bază la care fiecare ar trebui să aibă acces egal. Aceia dintre dvs. care vor vota mâine în favoarea propunerii, se gândesc probabil că se angajează în apărarea pacienţilor, însă în mod sigur nu aceasta va fi realitatea. Sunt în favoarea oricărui lucru care aduce un progres în domeniul drepturilor pacienţilor, dar dacă adoptăm această directivă, putem să ne aşteptăm de fapt la multe probleme în acest domeniu; vă voi da câteva exemple.

Asigurătorii nu vor putea fi decât bucuroşi să trimită pacienţi peste frontiere, dacă există opţiunea unui tratament mai ieftin acolo. Acest lucru va reduce furnizarea îngrijirilor în ţările de origine ale pacienţilor. Orice tratamente care nu mai sunt profitabile nu vor mai fi oferite în regiunile cele mai costisitoare. Nu numai că nu le va oferi mai multe drepturi, dar acest lucru îi va lăsa pe pacienţi fără nici o opţiune şi vor trebui să călătorească peste graniţe. Pe de altă parte, pacienţii din regiunile în care îngrijirile sunt mai ieftine nu vor putea să călătorească în alte regiuni, din moment ce ei nu vor fi în mod automat compensaţi pentru costurile adiţionale astfel ocazionate. Turismul medical, care este obiectivul urmărit de această directivă va fi în consecinţă rezervat doar pentru cei bogaţi.

Mă întorc acum la regiunile în care asistenţa medicală este ieftină iar termenele de aşteptare sunt scurte. Până la urmă, acestea vor avea atât de multe persoane care practică turismul medical, încât proprii lor pacienţi locali vor fi lăsaţi pe dinafară. Am putut citi un astfel de exemplu în ediţia de luni a ziarului belgian De Standaard şi vă pot încredinţa că multe astfel de exemple vor mai apărea. Cred că fiecare pacient are dreptul la îngrijiri de calitate puse la dispoziţia sa în limba pe care o vorbeşte, în apropierea locului în care locuieşte, cu familia aflată în apropiere şi la îndemână. În loc de asta, Europa încurajează pacienţii să solicite îngrijiri în străinătate, pentru ca mai apoi să lase piaţa să îşi facă treaba. Cei care sunteţi de acord cu acest lucru veţi vota mâine în favoarea propunerii; cei care sunteţi de acord cu mine, trebuie în mod categoric să votaţi împotrivă.

 
  
MPphoto
 

  Oreste Rossi, în numele grupului EFD.(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, iniţial directiva a conţinut câteva domenii dificile. Pe parcursul discuţiilor din cadrul comisiei şi al trialogului am ajuns la un acord asupra unui text care este în ansamblu echilibrat şi care ia în considerare necesităţile siguranţei şi calităţii asistenţei medicale, principiile generale de rambursare, autorizarea prealabilă, cooperarea transfrontalieră privind tratamentul bolilor rare şi serviciile electronice de sănătate.

Ne-am propus să atingem obiectivul de a recunoaşte dreptul pacienţilor la asistenţă medicală transfrontalieră, prevenind deci turismul medical. Costurile pe care un serviciu de sănătate trebuie să le suporte pentru a trata un cetăţean al altui stat membru, trebuie în mod corect să fie suportate de statul de origine al pacientului.

Am dorit de asemenea, să obligăm statele membre să garanteze niveluri minime de asistenţă medicală, dar acest lucru nu a fost posibil. În lumina îmbunătăţirilor aduse textului care au fost obţinute prin mediere, vom vota pentru. Aceasta se aplică şi celuilalt text aflat în discuţie, cel privind iniţiativa europeană pentru boala Alzheimer şi alte demenţe, care este un pas preliminar către înaintarea unei propuneri legislative îndreptate către realizarea unei integrări a diverselor politici actuale.

Obiectivul comun al ambelor măsuri este de a sublinia necesitatea unei mai bune coordonări între statele membre, în interesul exclusiv al cetăţenilor.

 
  
MPphoto
 

  Csanád Szegedi (NI).(HU) Dle preşedinte, dnă Győri, doamnelor şi domnilor, personal, sprijin raportul privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere. Exemple numeroase au demonstrat că un mare număr de pacienţi solicită servicii de asistenţă medicală în alte state membre. Cunoaştem cu toţii cazul Kohl din Luxembourg, care este o dovadă pozitivă a acestui fenomen. Din nefericire, diferenţele interne şi externe din cadrul UE, prin care înţeleg diferenţele dintre regiunile vest-europene şi est-europene, nu se limitează la diferenţele de ordin economic sau la cele privind serviciile sociale. Există de asemenea o prăpastie uriaşă în privinţa asistenţei medicale şi este sarcina Parlamentului European să reducă aceste diferenţe, adică diferenţele dintre Europa de Est şi de Vest, deoarece o asistenţă medicală cu un standard de calitate înalt şi uniform poate oferi mijloacele de reducere a numărului persoanelor dintr-un stat membru care utilizează serviciile de asistenţă medicală ale altui stat membru. În plus, este vital să armonizăm rolul companiilor de asigurări de sănătate, deoarece am putea astfel să ne asigurăm că nu ar exista nici un prejudiciu pentru principiul european universal al libertăţii de circulaţie.

În plus, cred că este important să coordonăm recomandările colegiului profesional de a ne asigura că fiecare stat membru aplică aceleaşi tratamente pentru aceleaşi categorii de boli. Sănătatea nu trebuie să fie un privilegiu şi aceleaşi boli nu pot fi tratate diferit în Ungaria sau în Suedia, doar pentru că prima se află în Europa de Est, iar oamenii trăiesc în condiţii mai puţin favorabile din punct de vedere financiar, în timp ce ultima aparţine Europei de Vest, iar cei de acolo o duc mai bine.

 
  
MPphoto
 

  Christofer Fjellner (PPE).(SV) Dle preşedinte, cred că votul de mâine va fi unul dintre cele mai importante în care am fost implicat în cei şase ani de când sunt în Parlamentul European. Acest lucru nu se datorează faptului că produce efecte asupra multor persoane – bineînţeles că multe dintre acestea doresc şi au dreptul de a primi la timp îngrijiri bune acolo unde locuiesc. Importanţa votului se datorează însă faptului că, pentru aceia pe care îi afectează, ar putea fi extraordinar de important. Ar putea chiar să fie o chestiune de viaţă şi de moarte. Toate acestea privesc şi ideea fundamentală a cooperării europene – libera circulaţie. Este de fapt ruşinos că doar acum extindem libertatea de circulaţie la aceia care au cea mai mare nevoie de ea; aceia care sunt bolnavi, aceia care sunt pacienţi.

Acesta este un compromis şi ştiu că atât eu, cât şi colegii mei din Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) am fi mers mai departe în multe dintre aspecte, dar trebuie să ne reamintim care era situaţia nu cu mult timp în urmă, cu toate discuţiile despre turismul medical, ameninţarea cu colapsul sistemelor naţionale de asistenţă medicală, cerinţa notificării prealabile, sau ca să o spun în mod direct, ca pacienţi eram forţaţi să cerem permisiunea înainte de a ne exersa drepturile pe care Curtea Europeană de Justiţie ni le-a acordat. Aceasta era situaţia înainte şi din această perspectivă faptul că avem totuşi o decizie, constituie un succes enorm.

Nu consider că este o decizie pe care o luăm ca rezultat a ceea ce suedezii sau stânga europeană au făcut, ci mai degrabă în ciuda a ceea ce au făcut. Îmi amintesc formularea anterioară şi faptul că, de exemplu, social democraţii suedezi s-au abţinut de la votul la prima lectură. Cineva a cerut ieri să se introducă notificarea prealabilă în Suedia. Sper ca Suedia să nu facă acest lucru. Ne-am descurcat mulţi ani fără notificarea prealabilă şi sper că vom continua şi în viitor să ne descurcăm de asemenea, fără aceasta.

Cu toate acestea, decizia noastră se va lua mâine, aici în Parlament, iar mai apoi totul va depinde exclusiv de statele membre şi de Comisie. Implementaţi această directivă astfel încât să consolidaţi drepturile pacienţilor şi nu să le reduceţi. Aceasta este rugămintea pe care o adresez statelor membre. Comisiei i-aş spune: urmăriţi îndeaproape statele membre, pentru că noi ştim că acestea vor încerca să evite implementarea directivei.

 
  
MPphoto
 

  Gilles Pargneaux (S&D).(FR) Dle preşedinte, dnă Győri, dle comisar, permiteţi-mi în primul rând să îmi exprim satisfacţia faţă de progresul făcut de directiva pe care o vom adopta mâine. Timp de mai mulţi ani, Curtea de justiţie a Uniunii Europene, a soluţionat disputele referitoare la asistenţa medicală transfrontalieră şi drepturile pacienţilor.

Astăzi, mobilitatea pacienţilor nu mai este un fenomen neobişnuit în Europa, ci a devenit o parte a vieţii de zi cu zi. Tratamentul transfrontalier reprezintă acum 1 % din totalul cheltuielilor cu sănătatea din Europa.

Cu toate acestea, nu trebuie să confundăm mobilitatea pacienţilor cu turismul medical care s-a dezvoltat pe parcursul ultimilor ani. Acesta devine organizat şi, din nefericire, se dovedeşte a fi din ce în ce mai profitabil. Sănătatea devine treptat o piaţă competitivă.

Un german merge în Ungaria pentru tratament stomatologic, un cetăţean britanic – dacă are mijloacele necesare – merge în Franţa pentru a fi operat mai repede. Există multe exemple de acest gen. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm că sănătatea nu este tratată ca o marfă, ca să fim cu toţii egali. Din acest motiv am apărat timp de trei ani principiul autorizării prealabile de către statul membru de afiliere pentru tratamentul în regim spitalicesc şi nespitalicesc.

Aş dori să îmi exprim aprecierea faţă de munca raportorilor – dna Grossetête şi raportoarea noastră socialistă, dna RothBehrendt, pe care aş dori să le felicit în special – care au facilitat realizarea unui progres important, cum sunt de exemplu, rambursarea costurilor îngrijirii medicale, înfiinţarea punctelor naţionale de contact şi a reţelelor europene de referinţă, tratamentul bolilor rare şi cooperarea dintre statele membre.

Dle preşedinte, dle comisar, munca noastră s-a încheiat. Trebuie să mergem mai departe, dincolo de progresul care a fost făcut, pentru a elimina disparităţile pe care încă le mai avem în Europa şi ştiu că împreună ne putem asigura că pacienţii şi cetăţenii europeni primesc un tratament egal.

 
  
MPphoto
 

  Corinne Lepage (ALDE).(FR) Dle preşedinte, dnă Győri, dle comisar, meritul principal al acestui acord este acela că oferă un anumit grad de clarificare juridică, astfel cum au arătat şi colegii mei deputaţi. Până acum, responsabilă pentru aceste aspecte a fost Curtea de Justiţie, acesta fiind şi motivul pentru existenţa nesiguranţe juridice pe care o eliminăm acum, şi cred că ar trebui să fim foarte recunoscători atât raportoarei, dna Grossetête, cât şi raportorilor alternativi şi dlui Dalli pentru activitatea lor. Această legislaţie îmbunătăţeşte informarea pacienţilor, calitatea îngrijirii, procedurile privind costurile şi rambursarea.

Sunt de asemenea mulţumit de sistemul de autorizare prealabilă în cazul tratamentului mai costisitor, incluzând tratamentul în regim spitalicesc, tratamentul specializat sau tratamentul prezentând un risc particular pentru pacienţi. Scopul este în mod evident acela de a nu îi împiedica pe pacienţi să primească tratamentul în străinătate, dar şi de a împiedica turismul medical şi de a preveni, de asemenea, riscurile pentru sistemele de securitate socială.

Am cu toate acestea sentimente amestecate cu privire la condiţiile pentru implementarea acestei proceduri, care ar putea prezenta riscuri referitoare la un tratament inegal între pacienţii din statele membre.

În primul rând, ce înseamnă „termen rezonabil”? Trebuie să avem grijă să ne asigurăm că termenul „rezonabil” nu pune în pericol necesităţile pacienţilor.

Mai trebuie să avem în vedere faptul că statele membre stabilesc proceduri financiare ca să se asigure că pacienţii, în special cei care sunt cel mai puţin înstăriţi, nu trebuie să plătească de la început prea mult. Nu ar fi acceptabil ca dificultăţile administrative să diminueze drepturile pacienţilor.

În final, diversele decizii ale statelor membre referitoare la rambursarea costurilor ocazionate de asistenţa medicală ar putea de asemenea să genereze inegalităţi între pacienţi dacă există un nivel minim al rambursării, pe de o parte, şi ceva diferit pe de altă parte.

Dle preşedinte, dle comisar, acestea sunt chestiunile pe care doream să le abordez.

 
  
MPphoto
 

  Claude Turmes (Verts/ALE).(DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dle Bowis, această directivă stabileşte drepturi clare, transparente. Dacă eu vreau să călătoresc în străinătate, situaţia va fi clară şi deciziile nu vor mai fi arbitrare, astfel cum a fost cazul în unele ţări. În plus, dacă aleg să merg într-o altă ţară, vor fi disponibile informaţii mai bune. Cu toate acestea, directiva va trebui să fie implementată de guvernele naţionale. Ceea ce directiva a împiedicat să se întâmple este ceva la care au visat unii membrii ai Comisiei şi poate ai acestui Parlament, adică deschiderea graniţelor pentru a îmbunătăţi sistemele naţionale de asistenţă medicală. Sunt mândru de faptul că cu doi raportori, inclusiv dna Grossetête, am reuşit să menţinem un echilibru. Ne-am arătat opoziţia faţă de turismul medical şi sprijinul pentru asigurarea faptului că sistemele naţionale nu sunt subminate. Directiva nu va rezolva problemele diferenţelor privind calitatea îngrijirilor medicale. Acest lucru poate fi obţinut exclusiv prin niveluri investiţionale suficiente în fiecare stat membru.

Acum că există această directivă, aş fi mulţumit dle Dalli, dacă dvs. şi Comisia v-aţi concentra mai îndeaproape asupra regulamentului privind securitatea socială, care constituie sistemul pe care se bazează totul, care clarifică cine este plătit şi unde este totul bine organizat. Ar trebui să puneţi mai multă presiune asupra statelor membre pentru a vă asigura că regulamentul este implementat mai eficient, în loc să puneţi în discuţie noi idei despre reducerea nivelului de reglementare şi concurenţă.

 
  
MPphoto
 

  Kay Swinburne (ECR). – Dle preşedinte, această directivă a făcut paşi concreţi către consolidarea drepturilor pacienţilor de a accesa serviciile de asistenţă medicală din întreaga UE. Directiva mi-a captat interesul deoarece implementarea sa va avea un impact special în circumscripţia mea electorală din Ţara Galilor unde, în ciuda faptului că guvernul Regatului Unit negociază cu UE în probleme legate de sănătate, gestionarea şi prestarea ulterioară a asistenţei medicale constituie o competenţă delegată care revine guvernului Adunării Galeze.

Primele mele îngrijorări referitoare la impactul potenţial al rambursării şi autorizării prealabile asupra sistemului de asistenţă medicală din Ţara Galilor au fost rezolvate, deoarece a fost introdus un anume grad de flexibilitate în aceste propuneri. Posibilitatea statelor membre şi a consiliilor regionale de a decide asupra tratamentelor eligibile pentru autorizarea prealabilă şi asupra stabilirii unui plafon privind rambursările, va contribui într-o oarecare măsură la atenuarea preocupărilor referitoare la sistemele de asistenţă medicală deja suprasolicitate şi împovărate.

Urmare a activităţii foştilor şi actualilor mei colegi din acest Parlament, în special a dlui Bowis, putem fi încrezători că am făcut un pas înainte atât în asigurarea unei clarificări pentru pacienţi şi a unei opţiuni îmbunătăţite privind asistenţa medicală, cât şi a unei cooperări intensificate între diferitele sisteme de asistenţă medicală din UE. Acest lucru ar trebui să conducă la o ridicare a standardelor în întreaga UE, prin intermediul alegerii exercitate de pacient.

 
  
MPphoto
 

  João Ferreira (GUE/NGL).(PT) Dle preşedinte, intenţia din spatele acestei directive a fost clară de la început: aceea de a include serviciile de sănătate în obiectivul de liberalizare a serviciilor şi satisfacerea în acest mod a intereselor grupurilor economice şi financiare, prin extinderea domeniilor de afaceri în sectorul asistenţei medicale din toate ţările din Uniunea Europeană, dar şi prin tratarea asistenţei medicale ca şi cum ar fi doar o altă marfă, iar pe beneficiarii acesteia, ca şi cum ar fi simpli consumatori.

Această propunere va exacerba inegalităţile dintre europeni, prejudiciindu-i pe aceia care nu au mijloacele necesare de a apela serviciile de asistenţă medicală privată sau la asistenţa medicală dintr-un alt stat membru al UE. Chiar şi cu amendamentele care au fost incluse, adoptarea sa şi costurile foarte înalte pe care le-ar putea implica, ar putea avea consecinţe grave pentru unele ţări, nu în ultimul rând, pentru Portugalia şi sistemul său naţional de sănătate.

În practică, aceeaşi Uniune Europeană care impune limitări severe asupra bugetelor naţionale, în cazul finanţării serviciilor publice cum este cel de sănătate, nu mai este îngrijorată de supraîncărcarea acestor bugete când este vorba despre canalizarea banilor publici către orice grup financiar şi economic privat implicat în afacerile privind asistenţa medicală sau către încurajarea turismului medical.

De fapt, în înflăcărarea sa de a promova afacerile, această propunere nu a pus la dispoziţie şi garanţiile adecvate pentru siguranţa beneficiarului sau calitatea asistenţei medicale, în special în cazul asistenţei medicale în regim nespitalicesc. Contrar a ceea ce au spus unele persoane, sistemul de aprobare prealabilă nu prevede în mod adecvat aceste cazuri. Este de aceea necesar ca aceste intenţii să fie de asemenea blocate, într-un mod similar cu ceea ce s-a întâmplat în 2007 în privinţa excluderii serviciilor de asistenţă medicală din scandaloasa directivă Bolkenstein.

 
  
MPphoto
 

  Jaroslav Paška (EFD). (SK) Dle preşedinte, doresc să încep prin a-mi exprima o anumită dezamăgire privind poziţia Consiliului referitoare la directiva privind drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, deoarece Consiliul nu a reuşit să adopte în primă lectură multe dintre propunerile bune de amendament ale Parlamentului European.

Cu alte cuvinte, Parlamentul European a stabilit în prima lectură o fundaţie solidă pentru aplicarea corectă a regulilor de acordare a asistenţei medicale transfrontaliere în statele membre astfel încât pacienţii puteau, în cazuri justificate, respectând regulile stipulate şi fără a aglomera instanţele, să primească îngrijirile necesare în regim spitalicesc şi nespitalicesc într-un alt stat membru.

Este de aceea bine că la elaborarea raportului în comisie pentru a doua lectură, a fost posibilă continuarea filozofiei iniţiale exprimând poziţia Parlamentului în primă lectură şi, pornind de la situaţia opacă actuală privind acordarea asistenţei medicale transfrontaliere, progresarea către o soluţie respectabilă la această problemă.

Textul de compromis susţinut de jurisprudenţa Curţii de Justiţie şi înaintat pentru dezbaterea de astăzi le oferă cetăţenilor noi posibilităţi şi o nouă calitate a asistenţei medicale, iar noi trebuie – în opinia mea – să ne străduim ca această directivă să fie aplicată în viaţa de zi cu zi cât mai rapid posibil.

 
  
MPphoto
 

  Licia Ronzulli (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, după un proces juridic care a durat timp de mai mulţi ani, mâine vom vota în cele din urmă raportul care le va asigura o bază juridică solidă cetăţenilor europeni care sunt forţaţi să meargă în străinătate în fiecare an pentru a primi o îngrijire medicală adecvată.

Acest lucru le va permite tuturor pacienţilor, nu doar celor mai bine informaţi ori celor mai înstăriţi, să beneficieze de drepturile care au fost deja recunoscute de-a lungul anilor în hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Prin deschiderea punctelor naţionale de contact, accesul transfrontalier la asistenţă medicală nu va mai fi ca până acum o chestiune de încredere oarbă, în care, pacienţi deja slăbiţi de boală, au trebuit din nefericire mult prea adesea să înfrunte probleme financiare, lingvistice şi birocratice.

În ceea ce priveşte îngrijirea în regim spitalicesc, statul de afiliere poate cere pacienţilor care decid să solicite tratament în străinătate o autorizare prealabilă, iar acest lucru este în mod evident necesar pentru protejarea stabilităţii sistemului său de sănătate. Poate s-ar fi putut face mai mult în anumite aspecte pentru protejarea pacienţilor, de exemplu în privinţa sistemului de notificare prealabilă, care va permite statelor membre să avanseze cheltuielile medicale, dar numai în mod voluntar.

În final, doresc să subliniez entuziasmul pe care l-am încercat luând parte la această dezbatere care a fost condusă indiscutabil într-o manieră generală, având un singur numitor comun, mai exact prioritatea de a se pune capăt chinului miilor de pacienţi din toată Europa, iar acest moment pare să fi venit până la urmă.

 
  
MPphoto
 

  Karin Kadenbach (S&D).(DE) Dle preşedinte, dnă Győri, dle Dalli, în accepţiunea mea, rolul politicii este să ajute la protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor noştri. În acest moment aceasta nu este o sarcină uşoară în domeniul asistenţei medicale. Este în primul rând responsabilitatea statelor naţionale să garanteze furnizarea asistenţei medicale şi accesul la cele mai bune tratamente medicale, indiferent de veniturile pacienţilor şi regiunile în care aceştia trăiesc.

Cu toate acestea, chiar şi în cazul celor mai bune sisteme de asistenţă medicală, vor exista şi cazuri în care pacienţii vor avea nevoie sau vor dori ajutor, sprijin şi tratament medical din altă ţară. Această directivă pune bazele juridice şi garantează că pacienţii pot accesa aceste servicii fără birocraţie suplimentară, fără nesiguranţă juridică şi fără a trebui să facă plăţi mari în avans.

După un îndelungat proces de negociere, privesc această directivă ca pe un succes real, chiar dacă va fi nevoie de un efort major al sistemelor de asistenţă medicală din fiecare stat membru şi al companiilor de asigurări, pentru a o implementa. Sper foarte mult că veţi menţine presiunea în această privinţă, deoarece chiar şi cele mai bune dintre directive pot fi eficiente doar dacă sunt bine implementate. Mai fac de asemenea un apel la dvs. să perseveraţi în încercările de a extinde măsurile preventive şi asigurarea asistenţei medicale. Consider că dorim ca cetăţenii europeni să rămână sănătoşi pe o perioadă cât mai mare cu putinţă şi să aibă cel mai bun acces la îngrijiri medicale de cea mai mare calitate la preţurile cele mai mici cu putinţă.

 
  
MPphoto
 

  Frédérique Ries (ALDE).(FR) Dle preşedinte, dnă Győri, dle comisar, doresc să îi mulţumesc şi să o felicit pe raportoare, dna Grossetête, care a făcut o treabă minunată preluând ştafeta predată de fostul nostru coleg deputat, dl Bowis. Judecând după numeroasele felicitări pe care le primeşte, se poate crede într-o oarecare măsură că îl sărbătorim astăzi pe dl Bowis!

Cred că este important să evidenţiez rolul important jucat de Preşedinţia belgiană care a făcut tot ceea ce a fost necesar pentru a ajunge la acest compromis dificil cu Parlamentul şi în mod special, cu câteva state membre a căror poziţie a fost – cum aş putea să o descriu? – refractară în anumite cazuri.

Această directivă privind asistenţa medicală transfrontalieră este esenţială, chiar dacă se referă doar la 1 % din bugetele naţionale de sănătate, deoarece, pe lângă aceste cifre, noi ar trebui să ne concentrăm pe valoarea de simbol a dreptului legitim al fiecărui cetăţean european de a fi tratat în străinătate şi de a fi rambursat pentru tratamentul primit, cu toate informaţiile corecte.

A fost de asemenea important să stabilim în mod clar garanţiile pentru a preveni orice formă de turism medical dar şi să introducem suficientă flexibilitate în text pentru a încuraja diagnosticarea şi tratamentul de ambele părţi ale unei graniţe. Mă gândesc în special la anumite afecţiuni, precum bolile rare.

Voi încheia, dle preşedinte, spunând că este un prim pas esenţial, dar că va trebui să mergem mai departe şi să ne luptăm în continuare pentru a avansa în direcţia unei Europe a sănătăţii care ne este tuturor atât de dragă.

 
  
MPphoto
 

  Tadeusz Cymański (ECR).(PL) Dle preşedinte, nu există legi ideale. Toate au avantaje şi dezavantaje, dar această directivă naşte în mod clar mai multe speranţe decât temeri. În ciuda schimbărilor rapide care au loc, Europa rămâne un continent al unor importante diferenţe şi chiar al contrastelor. Acestea se referă la nivelul şi amploarea asistenţei medicale şi este evident că cele mai multe temeri sunt exprimate de ţările mai sărace, care se află într-o etapă de transformare şi încearcă să le ajungă din urmă pe cele mai prospere. Nivelul finanţării şi acoperirea necesităţilor medicale în ţările care se află în curs de transformare este cu toate acestea mult, mult mai scăzut.

Directiva este în consecinţă o uriaşă oportunitate şi o sursă de speranţă pentru toţi pacienţii din ţările la care mă refer. Guvernele sunt confruntate cu o mare provocare, dar de fapt, în mod paradoxal, această directivă va impune multe reforme şi va atrage atenţia la amploarea subfinanţării asistenţei medicale, deoarece subfinanţarea nu este doar rezultatul capacităţii financiare limitate a unor astfel de ţări dar este, de asemenea, şi un efect al greşelilor din politica actuală şi al subestimării uriaşei importanţe pe care o are sănătatea pentru cetăţenii europeni.

Mulţumindu-vă pentru atenţie, fac un apel pentru sprijinirea acestei directive, indiferent de forma finală a ceea ce se numeşte clauza de salvgardare. Clauza de salvgardare este o expresie a compromisului, iar „compromis” este un cuvânt pe care îl salutăm.

 
  
MPphoto
 

  Sabine Wils (GUE/NGL).(DE) Dle preşedinte, proiectul de directivă privind mobilitatea pacienţilor ar putea să conducă rapid la reducerea la cel mai mic numitor comun a asistenţei medicale în UE, prin intermediul unei abordări bazate pe servicii. Grupul meu se opune cu hotărâre atât transformării capacităţii de plată într-un criteriu pentru asigurarea asistenţei medicale cât şi transformării pacienţilor în consumatori.

Directiva propusă va permite companiilor de asigurări de sănătate să trimită pacienţi în străinătate pentru tratament mai ieftin. Acest fapt va conduce la niveluri ridicate de concurenţă şi presiune asupra preţurilor din sectorul asistenţei medicale. Dacă un anume tratament este disponibil la un preţ mai mic la câteva sute de kilometri distanţă şi dacă pacienţii sunt trimişi acolo de către companiile lor de asigurări, rezultatul va fi că acel tratament nu va mai fi disponibil la nivel local. În consecinţă sectorul sănătăţii va urma logica neoliberală a pieţii, în loc să dea prioritate bunăstării pacienţilor.

Aş dori să vă întreb, doamnelor şi domnilor, dacă doriţi să fiţi martorii turismului medical în acest sector vulnerabil. Sunt în favoarea primirii tratamentului de către pacienţi aproape de locul în care trăiesc. Aceasta este o responsabilitate publică, ca parte a prestării serviciilor de interes general, care trebuie să fie disponibilă la nivel local pentru fiecare.

 
  
MPphoto
 

  Anna Rosbach (EFD).(DA) Dle preşedinte, nimeni nu doreşte atunci când este bolnav să meargă într-o ţară străină dacă tratamentul este la fel de bun în ţara sa de origine. Acestea fiind spuse, prezenta propunere este tot ceea ce putem obţine mai bun. Ne asigurăm că modelul de finanţare este modificat şi că sistemele naţionale de sănătate nu sunt subminate, asigurându-ne în acelaşi timp că pacienţii au şanse mai bune de a fi trataţi în alte ţări ale UE.

Pacienţii pot mai uşor să solicite tratament într-o altă ţară dacă, de exemplu, expertiza şi tratamentul oferite nu sunt de găsit în ţara lor de origine. Acest lucru este important atunci când este vorba despre boli foarte rare, care necesită cunoştinţe foarte specializate. Dacă putem concentra tratamentul acestor boli rare în câteva locuri din UE, şansele pacienţilor de refacere sunt mult mai mari, deoarece doctorii care îşi folosesc mai frecvent competenţele de specialitate sunt mai performanţi în obţinerea unor rezultate bune. Totuşi, acest lucru nu ar trebui să însemne că statele membre îşi subţiază sistemele de sănătate – ceea ce şi textul declară. Vă mulţumesc, dle preşedinte, şi aş dori să mulţumesc şi comisarului Dalli şi raportoarei. Vă mulţumesc pentru activitatea dvs. excelentă.

 
  
MPphoto
 

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE).(PL) Dle preşedinte, în primul rând aş dori să o felicit pe raportoare, dna Grossetête, care a îndeplinit o sarcină dificilă. Nu a fost una uşoară din cauza poziţiilor diferite ale statelor membre ale Uniunii Europene şi a sistemelor diferite de asistenţă medicală din diferite ţări. Realizarea unui compromis între aşteptări şi posibilităţi nu a necesitat doar aptitudini de negociere dar, mai presus de orice, a necesitat cunoaşterea subiectului. Suntem cu toţii conştienţi că măsurile conţinute în directiva privind drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere – iar raportoarea a vorbit foarte detaliat despre aceste măsuri – sunt ceea ce rezidenţii Uniunii Europene doresc, în special în acele ţări unde accesul la specialişti şi proceduri moderne este limitat.

Este important că pe parcursul elaborării textului directivei, mulţumită compromisurilor la care s-a ajuns, a fost posibil să schimbăm atitudinea statelor membre care iniţial blocaseră prevederile acesteia. Caracteristicile esenţiale ale directivei sunt accesibilitatea, uşurinţa şi certitudinea cu privire la asistenţa medicală, dar şi dreptul pacientului la folosirea serviciilor de asistenţă medicală ale unui alt stat membru şi la rambursarea costurilor specificate. Directiva nu se bazează pe resursele financiare ci pe necesităţile pacienţilor.

Doresc să arăt că dispoziţiile directivei nu vor însemna numai o îmbunătăţire a stării de sănătate a pacienţilor, dar cred că vor constitui şi baza de îmbunătăţire a sistemelor de asistenţă medicală în unele ţări ale Uniunii Europene. Ar trebui arătat faptul că directiva este un prim pas fundamental către mobilitatea pacientului, consolidând drepturile pacienţilor şi eliminând inegalităţile privind nivelul serviciilor din state membre diferite.

 
  
MPphoto
 

  Andres Perello Rodriguez (S&D).(ES) Dle preşedinte, cred că este corect să îi felicit pe raportori, în special pe dna Grossetête şi dna Roth Behrendt, din propriul meu grup, pentru activitatea depusă şi faptul că au luat un text legislativ care stagna şi l-au transformat într-unul util, deoarece acesta a admis ca dreptul la sănătate publică să fie inclus ca bază juridică şi a oferit o nouă direcţie care să ne permită ca, în interesul cetăţenilor, să punem temelia garantării siguranţei şi calităţii pe care ei o aleg întotdeauna. Mai important, activitatea lor a însemnat că rolul statelor membre de origine care trebuie să plătească şi rolul acelora în care tratamentul este primit pot fi reglementate în mod clar.

Nu cred totuşi că ar trebui să ne mulţumim doar cu acest lucru, ci ar trebui mai degrabă ca acesta să fie începutul unui mult mai amplu pas înainte, astfel încât, astfel cum dna Roth Behrendt spunea, această directivă să devină doar o formalitate, deoarece nivelul de egalitate obţinut în toate statele membre să însemne că nu este necesar ca fiecare cetăţean să fie returnat în ţara de origine.

În această luptă, ceea ce trebuie să obţinem este mai degrabă o legislaţie care să garanteze drepturile cetăţenilor în legătură cu îngrijirea pe care trebuie să o primească – beneficii şi siguranţă –decât exclusiv dreptul la mobilitate între statele membre, pe care aceştia îl au deja. Cea care va crea uniunea este calitatea, căci în caz contrar vom avansa cu multă lentoare.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Ouzký (ECR). (CS) Dle preşedinte, aceia dintre noi care sunt de mai mult timp în Parlamentul European, îşi vor aminti cu siguranţă modul în care s-a născut acest standard. Povestea este aproape amuzantă. La început a existat raportul dnei Gebhardt care ar fi trebuit să introducă libera circulaţie a serviciilor peste tot în UE. Am separat o parte din acel raport şi am decis că serviciile de sănătate merită un standard special. Când în cele din urmă Comisia a trimis directiva, libera circulaţie a serviciilor de sănătate a fost în mod gradual îndepărtată, lăsându-ne nouă partea care descrie dreptul pacienţilor de a circula liber în întreaga Uniune Europeană în căutarea serviciilor de sănătate şi a furnizării asistenţei medicale.

Prin aceasta doresc să subliniez că sentimentul nostru european are de a face câteodată mai mult cu aceste pancarte şi simboluri, decât cu implementarea libertăţilor de ordin practic pe care se presupune că ar trebui să se bazeze Uniunea Europeană. Directiva a provocat pentru fiecare dintre statele membre îngrijorări numeroase referitoare la exploatarea excesivă şi prăbuşirea bugetelor naţionale.

Aş dori să închei spunând că nu este exact ceea ce ne-am dorit, dar este o mişcare corectă şi cu siguranţă un pas în direcţia corectă. Doresc să adresez urările mele cele mai bune raportorilor şi să le mulţumesc pentru activitatea lor.

 
  
MPphoto
 

  Horst Schnellhardt (PPE).(DE) ) Dle preşedinte, salut cu bucurie faptul că această directivă intră în cele din urmă în vigoare. Doresc să reamintesc Parlamentului că la un moment dat se părea că întregul proces legislativ ar eşua. Cred că datorită abilităţilor raportoarei şi ale echipei de negociere şi, bineînţeles, ale Preşedinţiei belgiene, avem acum un rezultat de care putem fi foarte mulţumiţi. Sunt mulţumit în special de faptul că dreptul statelor membre de a pune restricţii asupra tratamentului într-o altă ţară a fost definit în mod mai clar. Nu la fel stăteau lucrurile în propunerea înaintată de statele membre. Cred că avem acum o decizie care va permite ca refuzarea unei cereri de tratament să fie urmărită şi verificată. Acesta este un progres important.

Pe cine ajutăm noi, mai exact? Cred că ajutăm 60 000 de persoane care se află pe listele de aşteptare pentru transplanturile de organe. Bineînţeles că am adoptat deja directiva privind transplantul de organe dar aceasta constituie încă o măsură care va reduce timpul de aşteptare. Mai ajutăm de asemenea milioanele de persoane care suferă de una dintre cele 30 000 de boli rare. Acestea vor putea să primească un tratament mai bun din punct de vedere calitativ şi mai specializat dacă călătoresc într-o altă ţară.

Cu toate acestea, nu cred că această directivă va avea ca efect dezvoltarea turismului medical în Europa. Cred că temerile exprimate de cei din partea stângă a acestui Parlament sunt total nefondate. Aceasta nu este o problemă care trebuie să ne preocupe.

 
  
MPphoto
 

  Edite Estrela (S&D).(PT) Dle preşedinte, acest text este rezultatul unui mare volum de muncă şi negociere astfel încât ar trebui să îi mulţumim dlui Bowis, dnei Grossetête şi dnei Roth Behrendt. Este corect să recunoaştem progresul realizat, pentru că această nouă versiune oferă mai multe garanţii privind siguranţa şi calitatea serviciilor. Deşi formularea articolelor 7 şi 8 a fost îmbunătăţită, cred că s-ar fi putut face mai mult în vederea asigurării unui grad mai mare de echitate.

Majoritatea pacienţilor, mai ales cei din grupuri socio-economice mai dezavantajate, nu doresc să fie trataţi în străinătate din cauza barierelor de ordin lingvistic şi lipsei de sprijin familial. Europenii cu un nivel mai ridicat al veniturilor nu se confruntă cu astfel de obstacole. Mă tem de aceea că, în ţări cu sisteme de asistenţă medicală universale şi în mare măsură gratuite, noua legislaţie ar putea acţiona ca un stimulent pentru reducerea investiţiilor în sistemele naţionale şi ar putea contribui la crearea unei pieţe a asistenţei medicale pentru bogaţi. Cu toate acestea, sper că aplicarea acestei directive va contribui la reducerea inegalităţilor din sectorul asistenţei medicale.

 
  
MPphoto
 

  Mairead McGuinness (PPE). – Dle preşedinte, ca şi ceilalţi, salut această dezbatere şi această directivă şi îi mulţumesc raportoarei noastre.

Sunt poate un pic mai precaută în privinţa ei decât sunt unii dintre deputaţi. Cred că nu ar fi bine ca din acest Parlament să plece în afară ştirile că totul este în regulă de acum înainte cu privire la asistenţa medicală transfrontalieră. Mai sunt multe de dezbătut şi instituit pentru a o face să fie funcţională. Pot să citez doar - şi sper să o fac exact, propriile cuvinte ale comisarului? Acesta a spus că este clar că toate statele membre au datoria de a investi acasă pentru a pune la dispoziţia cetăţenilor lor asistenţa medicală de care au nevoie. Îl văd chiar acum dând din cap aprobator ceea ce înseamnă că l-am citat corect.

Este bine că avem acest mesaj pe care să îl ducem înapoi în statele membre care nu fac acest lucru şi acelora care au lungi liste de aşteptare. Propria mea ţară Irlanda este inclusă aici. Adevărul este că oamenii ar prefera să fie trataţi aproape de casă. De aceea avem proteste nesfârşite - şi foarte întemeiate – în Irlanda, faţă de închiderea spitalelor locale şi a serviciilor locale. Acest lucru arată că această directivă ar putea funcţiona dacă forţează statele membre şi furnizorii lor de servicii de sănătate să se uite la propriile servicii de acasă şi să îmbunătăţească furnizarea de servicii acelora care au nevoie de ele. Oricum vor trebui să plătească pentru ele, dacă cetăţenii îşi exersează drepturile pe care această directivă le conferă.

În concluzie, oamenii au deja dreptul de a călători pentru asistenţa medicală transfrontalieră în temeiul Regulamentului nr. 883/2004 dar nu ştiu acest lucru. Dacă ar şti, am vedea mult mai mulţi pacienţi transfrontalieri circulând pentru a-şi obţine serviciile. Prin urmare, haideţi să ne informăm cetăţenii cu privire la drepturile lor şi haideţi să sperăm că nu este nevoie să călătorim peste graniţe, dar dacă o facem, putem să o facem în mod liber şi vom avea serviciile de care avem nevoie.

 
  
MPphoto
 

  Edit Herczog (S&D).(HU) Dle preşedinte, salut prima dezbatere a Preşedinţiei maghiare. În primul rând, aş dori să remarc că a meritat să discutăm această problemă în afara contextului Directivei privind serviciile, deoarece chestiunea asistenţei medicale transfrontaliere are numeroase caracteristici unice. Doresc să îi felicit pe raportori şi pe raportorii alternativi, dar şi pe John care se află în galeria oficială. Cu toate acestea, este extrem de important să nu punem sub semnul întrebării obligaţia statelor membre de a oferi îngrijirea medicală primară. Statele membre sunt responsabile pentru punerea îngrijirii medicale la dispoziţia propriilor cetăţeni. Este foarte important să afirm că această directivă nu este un privilegiu pentru cei înstăriţi, ci un instrument pentru oferirea unei mai bune îngrijiri pentru pacienţii cu boli rare. Am fost ghidaţi în activitatea noastră de acest scop. O altă apreciere importantă este că directiva ne va permite să folosim mai bine condiţiile naturale. Mă refer de exemplu la izvoarele minerale maghiare care pot vindeca anumite boli mult mai eficient şi care nu pot fi mutate. Evident, pacienţii sunt cei care trebuie să vină la noi. Este important să continuăm pe acest drum, astfel încât cei sănătoşi, cei bolnavi, cetăţenii europeni, să poată simţi că Uniunea Europeană este despre ei şi pentru ei.

 
  
MPphoto
 

  David Casa (PPE).(MT) Dle preşedinte, mulţi dintre noi acordă puţină atenţie sănătăţii noastre atât timp cât avem o sănătate bună şi nu avem nevoie de îngrijiri medicale. Totuşi, atunci când ne aflăm într-o situaţie medicală precară, începem automat să înţelegem cât este de importantă cu adevărat pentru noi şi cât este de vital să avem un sistem de sănătate adecvat, nu doar unul bun, dar în egală măsură unul eficient şi efectiv.

Cetăţenii europeni pot beneficia de tratament medical din oricare dintre statele membre atunci când starea acestora nu este curabilă în propria lor ţară. Trebuie să reţinem că aceasta trebuie să reprezinte ultima opţiune, care nu trebuie încurajată, deoarece este cea mai costisitoare şi este în plus şi cea mai nepractică. Ar trebui să facem apel la aceasta doar atunci când nu ne-a mai rămas altă opţiune. Cu toate acestea, când suntem puşi într-o astfel de situaţie trebuie să ne asigurăm că birocraţia implicată este redusă la maximum şi că îmbunătăţim calitatea accesului şi siguranţa.

Statelor membre trebuie să li se pună la dispoziţie instrumentele necesare pentru protejarea sistemelor lor de sănătate şi pentru a face faţă fluxului suplimentar de pacienţi provenind din alte ţări, cu care s-ar putea confrunta. Ar fi ideal de aceea ca această autorizare să le fie anticipat acordată statelor membre. Ceea ce reiese în mod clar din acest context este faptul că regulile actuale stabilite nu sunt adecvate – dimpotrivă, sunt neclare şi incoerente. Cu toate acestea, astfel cum am observat în cazul donării de organe, trebuie să ne străduim să venim cu soluţii, astfel încât Europa să poată progresa în acest domeniu şi să poată oferi cele mai bune servicii medicale cetăţenilor săi.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE). (CS) Dle preşedinte, doresc să salut cu o enormă uşurare faptul că Parlamentul a realizat în cele din urmă un acord politic asupra dreptului pacienţilor la servicii de sănătate transfrontaliere în condiţiile în care, timp de mai mulţi ani, acest drept a fost garantat doar de Curtea Europeană de Justiţie prin intermediul procedurilor judiciare. Sunt mulţumită că compromisul de astăzi formulează acelaşi gen de condiţii de plată, ca cele pentru care unii dintre noi au pledat acum şapte ani în legătură cu directiva privind serviciile. Doresc să adresez sincere mulţumiri colegilor mei, dna Grossetête şi dl Bowis, pe care îi salut cu respect atât pentru obţinerea acestui acord acceptabil, cât şi pentru elaborarea unor garanţii de punere în aplicare a acestui drept. Cred că dreptul la mobilitate va face accesibil tratamentul afecţiunilor grave pentru toţi europenii şi va conduce în final la scurtarea perioadelor de aşteptare pentru operaţii în întreaga UE. Unul dintre obiectivele mele de o viaţă în domeniul asistenţei medicale a fost astfel îndeplinit. Aş dori să adaug că încă ne confruntăm cu o serie de probleme, de exemplu, cu rezolvarea problemei serviciilor online de asistenţă medicală, a celei privind mobilitatea lucrătorilor din sănătate şi altele.

 
  
MPphoto
 

  Theodor Dumitru Stolojan (PPE). - Doresc în primul rând să o felicit pe doamna ministru Gyori pentru mandatul pe care îl are în faţă, să îi doresc mult succes, ca şi Preşedinţiei maghiare. Aş vrea să îi felicit pe toţi cei care au contribuit la acest proiect de raport care se află astăzi în dezbaterea noastră.

După cum poate aţi aflat, România face parte din grupul de ţări care a avut rezerve la o serie de compromisuri la care s-a ajuns în cadrul Consiliului. Aceste rezerve nu reprezintă împotrivirea României la asistenţa medicală transfrontalieră, ele exprimau îngrijorarea guvernului român faţă de sustenabilitatea financiară, faţă de dimensiunea asistenţei transfrontaliere, pe care poate să o capete, deoarece, după cum ştiţi foarte bine, există state membre cu un venit naţional foarte mic.

Dar, investiţiile reprezintă un mijloc pentru a reduce acest risc, dar, în acelaşi timp, consider că reformele sistemelor medicale în statele membre au o mare importanţă şi cred că aici Comisia Europeană ar trebui să se implice mai mult în ceea ce priveşte aceste reforme ale sistemelor medicale.

 
  
MPphoto
 

  Christa Klaß (PPE).(DE) Dle preşedinte, mobilitatea pacienţilor reprezintă un pas uriaş în direcţia unei Europe pentru cetăţeni iar această directivă este clar structurată. Nu are doar un tată, pe dl Bowis, dar are şi o mamă, pe dna Grossetête. Doresc să le mulţumesc foarte mult pentru eforturile lor.

Am petrecut mult timp discutând care este drumul pe care să mergem şi noi ştim acum că nu avansăm încă rapid şi sigur. Cu toate acestea avem o fundaţie solidă, bine definită, pe care să construim. Situaţia este una complexă. Avem 27 de state membre, fiecare aflat la un punct de plecare diferit în ceea ce priveşte structura proprie a serviciilor de asistenţă medicală şi a serviciilor de asigurări. Autorizarea prealabilă pentru tratamentul în regim spitalicesc într-un alt stat membru şi recunoaşterea principiilor etice şi morale ale legislaţiei fiecărei ţări referitoare la asistenţa medicală, reprezintă abordarea corectă. Pe de o parte, aceasta permite sprijinirea companiilor de asigurări şi încurajarea responsabilităţii naţionale, iar pe de altă parte, permite tuturor cetăţenilor să aibă acces la serviciile oferite de alte state membre.

Acesta este un pas înainte important, în special în privinţa bolilor rare. Fiecare stat membru are un nivel diferit de înzestrare. Cu toate acestea, toate statele membre pot acum beneficia de descoperirile ştiinţifice şi structurile existente altundeva. În plus, specialiştii vor avea şansa de a-şi dezvolta în continuare competenţele, din cauza unei creşteri a cererii rezultând din accesul mai multor persoane la servicii. Pentru oamenii din regiunea mea, care este apropiată de graniţa cu Luxemburg, Belgia şi Franţa, accesul transfrontalier la serviciile de sănătate este un beneficiu major şi va îmbogăţi viaţa lor de zi cu zi.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Fernandes (PPE).(PT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, drepturile care sunt conferite de această directivă – drepturi care, de fapt, au fost deja recunoscute de curtea de Justiţie a Uniunii Europene – le permit tuturor pacienţilor din Uniune să beneficieze de asistenţă medicală.

Această propunere clarifică şi facilitează accesul la asistenţă medicală transfrontalieră, însoţit de exercitarea de către statul membru de afiliere a dreptului său la rambursare. Acesta este un pas înainte în procesul integrării europene, către consolidarea solidarităţii, într-o Europă a cetăţenilor.

Vom avea astfel liste de aşteptare mai scurte, o calitate sporită a asistenţei medicale, concurenţă şi o încurajare a cercetării ştiinţifice. Bolile rare sunt o prioritate, iar diagnosticarea şi tratamentul pot fi acum desfăşurate în statul membru cel mai potrivit acestui obiectiv. Această directivă este pentru toţi europenii care au nevoie de asistenţă medicală.

Ministrul portughez al sănătăţii se înşeală deci atunci când spune că această opţiune există pentru persoanele mai bine educate şi cu resurse financiare mai mari: acest lucru se întâmplă în prezent, în absenţa directivei. Portugalia are asistenţă medicală excelentă şi specialişti în asistenţă medicală excelenţi şi nu poate să rămână la periferia acestui important proiect. Ţara trebuie să profite de această directivă pentru a se moderniza şi mai mult şi a concura în privinţa abilităţii de a oferi servicii în acest domeniu tuturor europenilor care au nevoie de acestea.

Felicitările mele unei raportoare excelente, care a făcut o treabă excelentă: dna Grossetête.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Vom trece acum la procedura „catch-the-eye”. Există 17 persoane care au cerut să ia cuvântul. Având în vedere importanţa şi semnificaţia acestei măsuri, intenţionez să acord cuvântul fiecăruia, dar trebuie să vă limitaţi la un minut iar microfonul va fi închis la expirarea timpului.

Vreau doar să spun părinţilor acestei măsuri, dlui John Bowis aflat în galeria oaspeţilor şi dnei Grossetête, raportoarea actuală, dar şi tuturor raportorilor alternativi: puterea pacienţilor a vorbit; Parlamentul European a ascultat. Vă mulţumesc tuturor foarte mult.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sógor (PPE).(HU) Dle preşedinte, ceea ce salut în această directivă este definirea mai clară a drepturilor pacienţilor, sfârşitul nesfârşitelor liste de aşteptare şi soluţia propusă pentru problema lipsei specialiştilor din propria ţară. Sunt sigur că suntem cu toţii empatici şi am înţeles poziţia sistemelor de asistenţă medicală ale noilor state membre cu capacităţi financiare modeste, după cum trebuie să luăm în considerare şi riscul emigrării forţei de muncă calificate.

Dacă votăm da, vom cere un alt efort imens din partea sistemelor de asistenţă medicală ale statelor membre cu mijloace mai modeste, dar dacă votăm nu, ne vom asigura că exact în aceleaşi ţări aplicarea drepturilor pacienţilor va rămâne limitată. Sunt convins că vom putea să identificăm posibilităţile de echilibrare a funcţionării sistemelor de asistenţă medicală inegal echipate din statele membre. Ţara mea, Ungaria, ar putea de exemplu să ofere servicii competitive în balneologie, fizioterapie sau stomatologie.

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt (S&D). – Dle preşedinte, sunt foarte tulburat că amendamentul nostru, prin care se solicita ca autorităţile de reglementare din domeniul medical dintr-o ţară să-şi informeze omologii din UE atunci când un cadru medical este subiectul unor proceduri disciplinare sau penale, nu a trecut de faza discuţiilor din comisie şi nu va fi supus votului final asupra acestei noi reglementări a UE privind sănătatea transfrontalieră.

Permiteţi-mi să vă povestesc cazul doctorului german Daniel Ubani care, în dispreţul legii, l-a ucis pe alegătorul meu din Cambridgeshire, David Gray, administrându-i o doză de analgezic de 10 ori mai mare decât doza recomandată. Acestuia i s-a interzis să profeseze în Marea Britanie, dar totuşi continuă şi astăzi să practice în Germania.

Mai există şi cazul doctorului Marcos Ariel Hourmann, condamnat pentru omor deoarece a administrat în mod deliberat o injecţie letală în Spania, care încă lucrează la departamentul de accidente şi urgenţă al spitalului West Suffolk, din nou în circumscripţia mea electorală, în ciuda cererii clare adresată Spaniei vizând aptitudinea de a mai profesa a acestuia.

Aceste exemple arată că există o uriaşă lacună în dreptul european care le dă posibilitatea cadrelor medicale recunoscute ca fiind nepregătite să profeseze într-una dintre ţările noastre, să lucreze şi să pună în pericol pacienţi în alta. Aş dori să-i cer dlui comisar să explice de ce.

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI).(HU) Dle preşedinte, aş dori ca reprezentanţii Preşedinţiei maghiare ca şi cei ai Consiliului să folosească această jumătate de an, perioada de şase luni a Preşedinţiei maghiare, pentru a include în aceste dezbateri problemele unice ale noilor state membre, foste ţări comuniste, cum este şi Ungaria. Atunci când, de exemplu, vorbim despre introducerea unui sistem de asistenţă medicală transfrontalieră cvasi-standardizat la nivelul întregii Europe, nu trebuie să uităm să luăm în considerare faptul că în Ungaria, de exemplu, asistentele medicale calificate şi bine pregătite lucrează pentru salarii de aproximativ 250 EUR pe lună, iar doctorii pentru 500 sau 600 EUR. Nu consideră UE a fi extrem de lipsit de etică, imoral şi inacceptabil să sărbătorească un anume gen de sistem european de asistenţă medicală standardizat fără a lua în considerare salariile …

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  Siiri Oviir (ALDE).(ET) Dle preşedinte, facem paşi importanţi înainte, în interesul pacienţilor. Mulţi au vorbit despre acest lucru astăzi. Totuşi, pentru mine, ceea ce a reieşit a fost faptul că a existat din nou o reliefare a temerii privind încurajarea turismul medical. Ceea ce a reieşit din acele discursuri a fost temerea că pacienţii din statele membre cu un nivel de trai mai scăzut sau cu un buget de sănătate mai redus ar bloca operaţiile efectuate de doctori în ţările mai bogate, însemnând că pacienţii din aceste ţări ar fi daţi la o parte.

Haideţi totuşi să ne gândim la acest lucru. Această temere nu este justificată. Pacienţilor li se vor rambursa costurile din ţara de origine, iar diferenţa trebuie plătită de către pacient. Pacienţii nu vor avea destui bani ca să acopere diferenţele, dacă preţurile sunt dublul sau triplul sumei din ţara lor de origine. Mă simt jenat să aud că ne este încă frică de mitul aşa numitului instalator polonez.

 
  
MPphoto
 

  Marina Yannakoudakis (ECR). – Dle preşedinte, importanţa asistenţei medicale şi a acestei directive nu pot fi accentuate suficient. Pot avea consecinţe fundamentale asupra sistemelor de sănătate ale statelor membre.

Sunt mulţumită că pot spune că domeniile controversate şi cele care provoacă îngrijorări au fost abordate şi rezultatul este unul solid, definitoriu pentru directiva care va consolida poziţia statelor membre în cadrul asistenţei medicale.

Provocarea a fost aceea de a proteja integritatea sistemelor de asistenţă medicală, oferind în acelaşi timp pacienţilor o mai mare posibilitate de alegere. Necesitatea statelor membre de a-şi păstra controlul asupra direcţiei politicii şi asupra cerinţelor bugetare ale serviciilor proprii de asistenţă medicală a fost îndeplinită, prin intermediul clauzei de autorizare prealabilă şi prin aceea că statele membre ar alege serviciile pe care să le desfăşoare.

S-a abordat într-o manieră foarte atentă şi e-sănătatea, prin aceea că aceasta este asigurată pentru a oferi flexibilitate, iar statele membre o pot adopta dacă doresc şi atunci când doresc.

În general, avem în faţă o realizare care asigură autonomia statelor membre în cadrul sistemelor proprii de sănătate, oferind în acelaşi timp pacienţilor cele mai bune servicii. O felicit pe raportoare şi pe John Bowis pentru o treabă bine făcută.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE).(GA) Dle preşedinte, aţi oferit tuturor cu generozitate şansa de a vorbi. De aceea voi respecta regula şi voi vorbi doar un minut.

A fost o foarte interesantă dezbatere, iar din punct de vedere personal, una foarte instructivă. Sunt în special mulţumit de faptul că Uniunea Europeană acordă prioritate pacienţilor noştri, fie ei bogaţi sau săraci. În plus, faptul că informaţia va fi disponibilă în fiecare ţară într-un singur loc va ajuta într-o importantă măsură pacienţii. Această directivă va pune de asemenea presiune asupra tuturor statelor să ofere un serviciu de înaltă calitate, deoarece în caz contrar, cetăţenii noştri vor dori să călătorească într-o altă ţară în care acel serviciu este disponibil. La final, nu s-au spus prea multe despre e-sănătate dar aceasta constituie de asemenea o resursă foarte importantă, iar noi vom auzi mai mult despre acest lucru în viitor.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D).(HU) Dle preşedinte, dnă Győri, dle comisar Dalli, o felicit pe dna Grossetête pentru acest raport excelent. Aş dori să subliniez patru dintre elementele sale. În primul rând instituirea punctelor naţionale de contact este extrem de importantă pentru obţinerea informaţiilor – adică, obţinerea informaţiilor de către pacienţi. Este extrem de important să ştim cu exactitate când ar trebui afecţiunile să fie supuse autorizării prealabile. Acest lucru este foarte important atunci când este vorba despre bolile rare. Ca regulă generală, este la fel de important ca pacienţilor să nu li se poată cere să facă plăţi în avans. În final, aş dori să mă refer la chestiunea regiunilor de asistenţă medicală transfrontalieră, care este foarte importantă Ungaria şi Europa Centrală, deoarece de-a lungul frontierei dintre Germania şi Austria sau dintre Ungaria şi Slovacia ori dintre Ungaria şi România, unde hotarele lingvistice nu se suprapun peste graniţele naţionale, există multe utilităţi de asistenţă medicală subdezvoltate, redundante sau neexploatate, în timp ce barierele lingvistice sunt inexistente. Vă rog încă o dată să acceptaţi felicitările mele.

 
  
MPphoto
 

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Accesul la serviciile medicale transfrontaliere este o condiţie de bază pentru ca pacienţii să poată beneficia de cel mai bun tratament disponibil, iar stabilirea unor reguli cât mai clare şi funcţionale poate face posibil acest lucru. Îmbunătăţirea drepturilor pacienţilor, în special prin asigurarea furnizării de informaţii şi prin cooperarea dintre statele membre, este posibilă prin dezvoltarea sistemului de e-sănătate şi asigurarea diseminării informaţiei referitoare la asistenţa medicală transfrontalieră.

Acţiunile de promovare susţinute de programele de cooperare transfrontalieră pot crea pacienţilor un grad de informare care să facă posibilă utilizarea sistemului, cu cât mai puţine abuzuri, în conformitate cu normele agreate. De aceea, considerăm că e-sănătate şi asigurarea promovării eficiente a sistemelor de asistenţă medicală transfrontalieră trebuie să fie elemente de bază pentru îndeplinirea prerogativelor Directivei.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: MIGUEL ANGEL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Zigmantas Balčytis (S&D).(LT) Dle preşedinte, aş dori să-i felicit pe toţi raportorii pentru elaborarea acestui document important. Astăzi, oamenii se confruntă cu mult prea multă incertitudine cu privire la accesul la îngrijire în alt stat membru al Uniunii Europene, rambursarea serviciilor furnizate şi responsabilitatea pentru monitorizare clinică. Prescripţiile emise într-un anumit stat membru nu sunt întotdeauna recunoscute în alte ţări. Această directivă este esenţială pentru cetăţenii noştri, deoarece sistemul actual este complicat şi informaţiile adecvate se obţin cu dificultate. În plus, progresul ştiinţific este foarte inegal şi, prin urmare, aceasta directivă ar oferi pacienţilor posibilitatea de a beneficia de tratament adecvat în altă ţară membră, dacă acesta nu este disponibil în ţara lor de origine. Aceasta ar permite pacienţilor să profite, cu adevărat, de beneficiile unei pieţe unice şi ar avea un efect pozitiv asupra unor reforme mai echitabile ale sistemului de sănătate din fiecare stat membru în viitor.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Iacolino (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, această măsură este, cu siguranţă, o măsură cuprinzătoare şi raportoarea, împreună cu cei care au ajutat-o să o finalizeze, merită sincerele noastre felicitări.

Asistenţa medicală transfrontalieră înseamnă să desfiinţăm graniţele şi să le acordăm pacienţilor libertatea de alegere, ceea ce este pe deplin în conformitate cu libertatea de circulaţie tipică Uniunii Europene. Această mobilitate medicală este recunoscută, în prezent, atât pentru bolile rare, cât şi pentru bolile extrem de specializate, care necesită răspunsuri prompte.

Caracterul oportun şi adecvat al serviciilor face posibilă afirmarea unui drept: dreptul la sănătate. Furnizarea serviciilor medicale devine electronică şi va reduce diferenţele în tratament dintre cetăţenii Uniunii Europene. Pe termen lung, această măsură ar putea chiar să anunţe o formă de acreditare europeană care garantează înalte standarde personale şi tehnologice.

 
  
MPphoto
 

  Olga Sehnalová (S&D). (CS) Dle preşedinte, scopul compromisului la care s-a ajuns după doi ani de discuţii în privinţa proiectului de directivă este, în principal, să ofere pacienţilor certitudine juridică în cazul asistenţei medicale transfrontaliere. Cu siguranţă, este un rezultat pozitiv. Totuşi, complexitatea discuţiilor a evidenţiat nu numai diferenţele dintre sistemele de asistenţă medicală din diferitele state membre, ci şi condiţiile financiare diferite care guvernează furnizarea de servicii medicale cetăţenilor europeni. Faptul că aceasta este o problemă extrem de sensibilă poate fi observat şi în urma actualelor demisii în masă ale doctorilor frustraţi din spitalele cehe. Fondul problemei include riscurile sau incertitudinile legate de impactul directivei, de exemplu, în sensul turismului medical, practicat pentru asistenţă medicală de înaltă calitate, dar mai ieftină. Numai în timp ne vom da seama dacă acest lucru se dovedeşte a fi o problemă marginală sau dacă vor prevala efectele pozitive indiscutabile ale directivei.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE). (SK) Dle preşedinte, aş dori să o felicit pe colega mea, dna Grossetête, raportoarea, şi pe părintele directivei, John Bowis, pentru munca extraordinară depusă pentru această directivă, al cărei obiectiv este asistenţa medicală transfrontalieră sigură şi de înaltă calitate.

Aş dori să subliniez în mod clar necesitatea acestei reglementări, având în vedere ambiguitatea actualului regim de tratament al pacienţilor în străinătate, care a dat naştere la incertitudine pentru pacienţi, în special în cazul bolilor grave. Sunt bucuros că acest regulament include măsuri specifice în special pentru acest tip de pacienţi.

Susţin poziţia adoptată de raportoare, care subliniază faptul că acest demers juridic este destinat pacienţilor care au nevoie de el, nu numai celor care îşi permit să plătească pentru a beneficia de acesta. Astfel, regulamentul reprezintă un pas important în direcţia mobilităţii pacienţilor în UE. Acordul cu Consiliul reprezintă un echilibru între poziţia statelor membre şi a Parlamentului European...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Mario Pirillo (S&D).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, până în prezent, accesul la asistenţa medicală transfrontalieră în Europa a fost afectat de diferite limitări referitoare la timpul de aşteptare îndelungat, un sistem complex de rambursare şi, de asemenea, la dificultăţile întâmpinate în identificarea responsabilităţii pentru monitorizarea clinică ce urmează asistenţei medicale transfrontaliere.

Directiva care urmează să fie votată în Parlamentul European este un important pas înainte deoarece clarifică aceste probleme administrative şi îmbunătăţeşte cooperarea dintre statele membre, consolidând, în acelaşi timp, calitatea asistenţei medicale şi normele de siguranţă.

Prin înfiinţarea unor puncte naţionale de contact, pacienţii vor putea să afle informaţii despre asistenţa medicală disponibilă într-un alt stat membru UE, procedurile administrative, procedurile referitoare la plângeri şi căile de atac. Această oportunitate nu se mai bazează pe capacitatea de a plăti, ci pe un drept autentic la o alegere mai informată.

 
  
MPphoto
 

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE).(LT) Dle preşedinte, aş dori să o felicit pe raportoare şi pe toţi cei care au contribuit la elaborarea acestui document important. Drumul către acordul final a fost foarte lung. La o primă privire ar putea părea că toată lumea a acceptat documentul, dar există câţiva sceptici aici care se tem că vor exista, poate, costuri inegale sau prea multe cerinţe birocratice şi, eventual, turism medical, dar, în opinia mea, directiva dispune, cu adevărat, de mecanisme echilibrate pentru evitarea unui posibil efect negativ al acestui document. Totuşi, cel mai important lucru este să creăm condiţii pentru mobilitatea pacienţilor, să le oferim posibilitatea de a fi cu adevărat cetăţeni ai Uniunii Europene, adică, cel mai important lucru este să putem beneficia uşor de servicii, având posibilitatea de a ne deplasa liber pe teritoriul Uniunii Europene. Lucrurile care îi împiedică pe oameni să profite de această oportunitate sunt barierele lingvistice şi lipsa informaţiei. Prin urmare, punctele de contact planificate vor oferi pacienţilor toate informaţiile necesare, mai multă claritate, încredere şi auto-îngrijire. Sănătatea este importantă pentru noi toţi şi, unindu-ne forţele, vom asigura faptul că vom înainta în această direcţie.

 
  
MPphoto
 

  Kriton Arsenis (S&D).(EL) Dle preşedinte, dnă comisar, dezbatem o directivă care nu rezolvă, cu adevărat, problema utilizării serviciilor de sănătate în alte state membre. Aceste servicii sunt deja utilizate. Totuşi, directiva armonizează şi reglementează condiţiile de utilizare a acestor servicii. Sunt de acord cu ce au spus colegii mei deputaţi referitor la necesitatea ca serviciile medicale să fie de înalt standard şi să fie disponibile cetăţenilor aproape de locul unde trăiesc. Cu toate acestea, trebuie, adesea, să utilizăm servicii medicale în alte state membre, în special în cazul bolilor rare şi al noilor tratamente.

Salut, de asemenea, faptul că se face referire specială la serviciile medicale în izvoarele termale şi spa-uri. Utilizarea acestor servicii ne permite să îmbunătăţim prevenirea şi tratamentul a numeroase boli la costuri reduse, iar acest lucru poate fi foarte important pentru „sănătatea” fondurilor noastre de asigurare.

Dle comisar, vă îndemn să sprijiniţi cu adevărat această iniţiativă de promovare a serviciilor.

 
  
MPphoto
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE).(PT) Dle preşedinte, dnă Győri, dnă comisar, această directivă stabileşte normele de facilitare a accesului la o asistenţă medicală transfrontalieră sigură şi de înaltă calitate şi promovează cooperarea dintre statele membre, respectând pe deplin jurisdicţiile naţionale.

Include valori fundamentale de universalitate, de acces la îngrijire de bună calitate, de echitate şi de solidaritate. Există avantaje clare pentru pacienţi, în special pentru cei care suferă de boli rare şi complexe, deoarece vor putea să aibă acces la centre de expertiză din domeniul bolii de care suferă.

Această directivă este încă un exemplu al Europei la dispoziţia cetăţenilor. Merităm cu toţii felicitări, în special Comisia, Consiliul şi colega noastră, dna Grossetête, pentru munca excelentă şi pentru că au finalizat această directivă...

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  Antigoni Papadopoulou (S&D).(EL) Dle preşedinte, asistenţa medicală transfrontalieră este o necesitate în prezent. Această directivă creează condiţiile prealabile pentru o Europă fără graniţe în sectorul medical. Pacienţii care suferă de boli cronice grave pot să obţină acum îngrijire specializată, dispun de o mai mare mobilitate şi de informaţii mai cuprinzătoare furnizate de punctele de contact şi au posibilitatea să-şi acopere cu uşurinţă costurile. Noua directivă comunitară creează noi provocări, presiune privind modernizarea sistemelor naţionale de asistenţă medicală în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene şi, fără îndoială, necesitatea stabilirii permanente a unor reţele şi a cooperării dintre toate sistemele medicale din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, urmărind schimbul de bune practici, promovarea sănătăţii electronice şi obţinerea unor îmbunătăţiri permanente ale standardului asistenţei medicale transfrontaliere. Aceasta este o provocare pe care trebuie să o abordăm...

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  John Dalli, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, încă o dată, permiteţi-mi să felicit Parlamentul pentru realizarea majoră de a ajunge la o concluzie privind această directivă. Sunt foarte bucuros că această directivă este adoptată.

Trebuie să spun că nu pot să fiu de acord cu concluzia că această iniţiativă promovează turismul medical sau că permite companiilor de asigurări de sănătate să micşoreze cheltuielile. În schimb, este o asigurare că persoanele care au nevoie de asistenţă medicală vor putea să o obţină mai uşor, eliberându-se de cătuşele birocratice care îi împiedică, uneori, să obţină acest lucru.

Cred că directiva este un adevărat progres pentru pacienţi şi pentru consolidarea unei Europe a sănătăţii. Trebuie să fiu de acord cu dna Roth-Behrendt, dna McGuinness şi cu alţi deputaţi că aceasta ar trebui să fie un stimulent pentru ca statele membre să investească în sistemele de asistenţă medicală proprii deoarece, după cum am afirmat public de multe ori referindu-mă la această directivă, nu vrem să ne transformăm cetăţenii în nomazi. Vrem ca cetăţenii noştri să obţină acasă cele mai bune tratamente posibile.

Cu această directivă, drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere sunt acum consfinţite în legislaţia UE, dar munca noastră nu se opreşte aici. Mă refer aici la întrebarea dnei Parvanova cu privire la posibilele propuneri independente privind interoperabilitatea. Trebuie să spun că interoperabilitatea este şi cheia pentru ca această iniţiativă, această directivă, să devină funcţională şi aplicabilă, deoarece nu văd cum putem să punem în aplicare directiva în mod cu adevărat eficient fără un sistem interoperabil adecvat de e-sănătate. Pe de altă parte, interoperabilitatea este foarte importantă şi pentru creşterea egalităţii în asistenţa medicală şi îmbunătăţirea sustenabilităţii asistenţei medicale.

Acum, aştept cu nerăbdare să lucrez împreună cu statele membre pentru ca această directivă să fie pusă în aplicare în mod adecvat pe întregul teritoriu UE. Rămân multe de făcut, atât la nivel european, cât şi naţional, pentru a putea garanta că va deveni realitate cooperarea între sistemele de sănătate din Europa. Puteţi să fiţi siguri că voi continua să lucrez la această provocare cu toată hotărârea şi energia.

 
  
MPphoto
 

  Enikő Győri, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului.(HU) Dle preşedinte, dnă comisar, stimaţi deputaţi, dle Bowis, vă mulţumesc foarte mult pentru această dezbatere productivă. Cred că a ilustrat foarte bine punctele care au fost cel mai dificil de abordat cu participanţii la dezbateri în timpul ultimilor ani, atât în Consiliu, cât şi în acest Parlament şi sunt foarte bucuroasă să iau act de acordul manifestat între majoritatea covârşitoare a deputaţilor.

Da, această directivă va crea o situaţie mai clară şi un sistem mai transparent care să fie în serviciul cetăţenilor europeni. Astfel cum va fi evident la prezentarea programului care va avea loc mâine, Preşedinţia maghiară intenţionează să pună oamenii în centrul acestui program. S-a evidenţiat şi faptul că ce am creat aici nu este perfect. Astfel cum a menţionat chiar acum dl Dalli, mai trebuie încă făcute multe.

Am considerat că dezbaterea despre piaţa unică şi Directiva privind serviciile şi despre modul în care se leagă de drepturile pacienţilor a fost interesantă. Cred că faptul că nu am abordat problema din perspectiva serviciilor a fost o soluţie foarte inteligentă, deoarece ne amintim cu toţii ce agitaţie a produs Directiva privind serviciile când a fost adoptată pentru prima oară. Elaborarea acestei directive prin prisma drepturilor pacienţilor a fost un pas corect. Aceasta va permite libertatea de circulaţie a pacienţilor, precum şi acces la servicii de o mai bună calitate şi la momentul adecvat. Prin urmare, cred că ne-am atins scopul, cu toate că prin intermediul unei abordări diferite. Este foarte important faptul că această directivă va consolida libertatea de alegere pe lângă principiile egalităţii de şanse, dreptul la îngrijire de bună calitate, echitate şi solidaritate, pe care le-am menţionat anterior.

Dle preşedinte, stimaţi deputaţi, sunt foarte bucuroasă să văd că această directivă a fost elaborată în timpul Preşedinţiei maghiare. Cu toate acestea, meritele nu ne revin nouă, ci predecesoarelor noastre, Belgia şi Spania, precum şi deputaţilor din acest Parlament. Sunt recunoscătoare că excelenta cooperare dintre Consiliu şi Parlament ar putea să servească cetăţenii într-o asemenea măsură.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Bineînţeles, aş dori să profit de această ocazie pentru a o felicita şi eu pe dna Grossetête şi pe raportorii alternativi ai diferitelor grupuri pentru activitatea excelentă pe care au desfăşurat-o într-o problemă foarte delicată şi foarte complicată, pe care cred că ar trebui să o facem cunoscută la scară largă, fiind una dintre problemele care va ajunge, cu adevărat, la toţi cetăţenii celor 27 de state membre. Felicitări, dnă Grossetête.

 
  
MPphoto
 

  Françoise Grossetête, raportoare.(FR) Dle preşedinte, vă împărtăşesc în totalitate punctul de vedere şi, în primul rând, aş dori să le mulţumesc numeroşilor deputaţi care au vorbit în timpul acestei dezbateri pentru a susţine această directivă. Aş dori încă o dată să le mulţumesc raportorilor alternativi ai fiecărui grup politic – o văd pe dna Roth Behrendt, dar mă gândesc la toţi colegii deputaţi şi nu pot să-i numesc pe toţi. Vreau să le mulţumesc pentru că au avut cu toţii un rol activ şi au adus o contribuţie majoră la eforturile de obţinere a acestui acord politic cu Consiliul în data de 21 decembrie, care va fi încheiat cu succes mâine.

Colegilor deputaţi care şi-au exprimat anumite rezerve privind, printre altele, turismul medical, le spun: „Nu! Avem grijă ca asta să nu se întâmple.” Directiva conţine o clauză de salvgardare pentru statele membre şi le permite să aibă control asupra planificării asistenţei medicale şi a infrastructurilor, tocmai pentru a preveni turismul medical.

Celor care consideră că această directivă nu este suficient de ambiţioasă le spun: „Aveţi dreptate, şi eu aş fi vrut să mergem şi mai departe”. Totuşi, trebuie să luăm în considerare faptul că ne aflăm în prima etapă a acestei directive şi văd că dl comisar Dalli, care ne-a ajutat foarte mult în acest sens, este de acord cu mine.

Împreună ne vom asigura, în primul rând, că această directivă este transpusă în cele mai bune condiţii. În 30 de luni, această directiva se va aplica şi va trebui să fim cu toţii atenţi, în statele noastre membre, ca să asigurăm faptul că aceasta promovează, cu adevărat, drepturile pacienţilor.

Voi încheia spunând că votul de mâine este esenţial. Mă aştept să faceţi totul pentru ca această directivă să fie un succes imens, pentru că acest succes va fi un dar pentru pacienţi, deoarece vom recunoaşte, în cele din urmă, drepturile pacienţilor la asistenţă medicală de înaltă calitate.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine, la ora 12.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  János Áder (PPE), în scris.(HU) În timpul dezbaterii din comisie privind proiectul de directivă referitoare la drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, au existat anumite persoane care, asemenea colegului meu, dl Peter Liese, nu au observat pericolele, ci, mai degrabă, oportunităţile acestei legi. Noi, maghiarii, împărtăşim opinia domniei sale. Deşi compromisul obţinut acum, care poate fi considerat un compromis solid între drepturile pacienţilor şi îngrijorările statelor membre, este foarte diferit de proiectul de raport anterior, oportunităţile continuă să existe. Am putea spune că acesta este un pas mic în direcţia cea bună. Care sunt aceste oportunităţi? În timp ce, anterior, mulţi au prevăzut afluenţa bruscă a unui număr nerealist de mare de pacienţi din străinătate şi prăbuşirea sistemelor naţionale de asistenţă medicală, opinia mea este, în schimb, că aceasta reprezintă o posibilitate de a ne folosi mai bine bunurile naturale ale ţării în viitor. Aici nu mă refer numai la apele noastre medicinale, ci şi la poziţia geografică şi costul forţei de muncă calificată. Lucrătorii din domeniul asistenţei medicale au posibilitatea să-şi exploateze mai bine competenţele profesionale şi orice capacităţi suplimentare pe care le-ar avea. Pacienţii care, în alte state membre, vor avea acces nerestricţionat la serviciile de asistenţă medicală care nu există în ţările lor din cauza anumitor condiţii naturale, vor beneficia, de asemenea, de aceasta. Astfel, beneficiari vor fi atât cadrele medicale, cât şi pacienţii, iar statele membre pot să stea liniştite datorită numeroaselor restricţii incluse în directivă. O felicit pe raportoare şi pe colegii mei deputaţi care au contribuit la acest succes.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni Collino (PPE), în scris.(IT) Standardizarea asistenţei medicale din Europa va avea în vedere calitatea serviciilor oferite, care trebuie să fie unitare pentru cetăţenii tuturor celor 27 de state membre, indiferent de situaţia materială şi de capacitatea de plată, dacă vrem să finalizăm piaţa internă în ceea ce priveşte asistenţa medicală.

Îl îndemn pe domnul preşedinte şi pe colegii deputaţi să se asigure că intervenţia europeană nu se încheie cu adoptarea acestei iniţiative, ci că aceasta va impune acţiune şi la nivel local, în primul rând pentru punerea în aplicare a măsurii în fiecare stat membru.

Adoptarea tuturor măsurilor transfrontaliere necesare pentru ca întregul sistem să funcţioneze nu este mai puţin importantă. De exemplu, o regiune de frontieră cum este FriuliVenezia Giulia are nevoie de un mecanism adecvat de colectare a datelor, pentru a optimiza cooperarea atât pe teritoriul naţional – în special acum, când federalismul fiscal se apropie rapid pentru Italia – cât şi cu ţările învecinate, cum sunt anumite regiuni vecine din Slovenia, cu care desfăşurăm deja, de un timp, dialoguri constructive cu privire la gestionarea serviciilor de asistenţă medicală.

De asemenea, trebuie să asigurăm formarea adecvată a personalului, ai cărui pacienţi şi ale cărui competenţe trebuie să devină tot mai globale în cadrul unui scenariu care nu mai este pur şi simplu european.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) În urma unui lung proces, am adoptat, astăzi, textul acestei directive privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere. Acesta este un succes al Parlamentului dar, mai presus de toate, este o victorie a utilizatorilor. Noul cadru legislativ va permite cetăţenilor oricărui stat membru să primească asistenţă medicală în alt stat membru, în aceleaşi condiţii de care s-ar bucura în propria ţară. Această mobilitate le va permite pacienţilor să evite complet legitim listele de aşteptare de la nivel naţional, şi să profite de serviciile medicale oferite în alte ţări europene. De asemenea, deschide drumul către specializare, mai ales în cazul patologiilor rare, astfel încât să nu mai fi nevoie ca asistenţa medicală să fie acordată la nivel local, ci în locuri specializate în tratamentul respectiv. Prin aceasta nu urmărim să promovăm turismul medical, ci, mai degrabă, să asigurăm mobilitatea completă a europenilor pe teritoriul Europei în condiţii egale, ceea ce înseamnă că, de acum înainte, putem cu toţii să alegem să solicităm tratament oriunde acesta se dovedeşte a fi mai rapid, mai eficient şi de cea mai înaltă calitate şi să ni se ramburseze costurile de către statul membru de afiliere, în exact aceleaşi condiţii ca şi când asistenţa medicală ar fi fost furnizată acolo.

 
  
MPphoto
 
 

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE), în scris.(PL) Intrarea în vigoare a directivei „pacienţi fără frontiere” este o oportunitate excelentă pentru toţi pacienţii din Uniunea Europeană, dar, mai presus de toate, pentru pacienţii din ţările care sunt mai puţin dezvoltate, unde serviciile de asistenţă medicală lasă mult de dorit. Aceşti pacienţi vor avea un acces mai bun la tratament în altă ţară decât în prezent. Sunt speranţe şi în privinţa faptului că noile măsuri vor stimula introducerea unor modificări în sistemele naţionale de asistenţă medicală. Acest lucru vizează în special reducerea listelor de aşteptare lungi pentru persoanele care aşteaptă un anumit tip de tratament spitalicesc. Riscul unui flux de pacienţi către spitalele din alte ţări va impune în ţările unde există cele mai mari cozi adoptarea unor decizii administrative privind cea mai bună utilizare a paturilor şi cele mai bune proceduri. Obligaţia de a înfiinţa puncte de contact în fiecare stat membru al UE este importantă pentru pacienţi. Acest lucru le va furniza mai multe informaţii cu privire la opţiunile de tratament din altă ţară, precum şi la situaţia spitalelor din alte ţări în cazul tratamentului unor boli rare sau foarte grave. După intrarea în vigoare a noii legislaţii va fi important să întreprindem o monitorizare eficientă a efectelor sale şi a influenţei sale asupra îmbunătăţirii calităţii serviciilor, precum şi a accesibilităţii pentru diferitele grupuri de pacienţi din regiuni diferite ale Europei. Va fi important în special să obţinem informaţii despre cine foloseşte aceste servicii – numai grupurile sociale mai bine informate şi influente sau toţi cei care au nevoie de tratament.

 
  
MPphoto
 
 

  Alajos Mészáros (PPE), în scris.(HU) Libertatea de deplasare a forţei de muncă şi dezvoltarea turismului impun o soluţie la problemele asistenţei medicale transfrontaliere. Normele privind accesul la servicii şi rambursare trebuie să fie mai clare şi bine cunoscute de cetăţenii statelor membre. Scopul este să le permitem cetăţenilor ca, fără nicio autorizare prealabilă, să aibă acces în alt stat membru la acele tratamente spitaliceşti şi nespitaliceşti pentru care ar fi eligibili şi în propriul stat membru şi să beneficieze de rambursarea costurilor aferente acestora într-o măsură specificată în sistemele din ţara proprie. Riscul unui posibil abuz – mă refer la „turismul medical” – nu trebuie să reprezinte o barieră în acest caz, dar, bineînţeles, trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca să-l reducem la minimum.

Trebuie să subliniez faptul că propunerea se referă la mobilitatea pacienţilor pe teritoriul Uniunii Europene şi nu la „libera circulaţie a serviciilor”. Trebuie să se ia act de faptul că un sistem bine stabilit poate genera şi valoare adăugată prin exploatarea capacităţilor neutilizate şi evitarea pierderilor logistice. În anumite cazuri, asistenţa medicală transfrontalieră promptă poate salva vieţi. Un alt aspect important este faptul că asistenţa medicală transfrontalieră are o importanţă deosebită în cazurile în care nivelul de tratament adecvat pentru o anumită boală nu este disponibil într-un stat membru, dar este disponibil în altul. Cred că propunerea este echilibrată şi reprezintă un compromis între rezervele statelor membre şi ambiţiile Parlamentului European.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. La ora actuală există prea multe incertitudini în ceea ce priveşte accesul la asistenţă medicală, rambursările şi responsabilitatea pentru supravegherea clinică în contextul asistenţei medicale transfrontaliere. Prezenta directivă permite tuturor pacienţilor – nu numai celor mai bine informaţi sau celor mai bogaţi dintre aceştia – să beneficieze de o serie de drepturi deja recunoscute de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în ceea ce priveşte asistenţa medicală. Organizarea şi gestionarea sistemelor de securitate socială intră în responsabilitatea exclusivă a statelor membre. Propunerea se referă la pacienţi şi la mobilitatea acestora în cadrul UE, şi nu la libera circulaţie a furnizorilor de servicii. Directiva prevede cooperarea între statele membre în special în ceea ce priveşte recunoaşterea recomandărilor medicale (tratamente, reţete etc.) emise în alt stat membru, e-sănătate şi HTA (evaluarea tehnologiilor de vârf). Accesul cetăţenilor la aceste informaţii va fi facilitat prin reţeaua de referinţă, creată din punctele naţionale de contact. Astfel, Autorităţile române trebuie să se asigure că cetăţenii săi au acces la informaţii. Adoptarea acestui raport contribuie la asigurarea unui bun echilibru între drepturile pacienţilor din UE de acces la cel mai bun tratament medical şi protecţia durabilităţii financiare a sistemului naţional de asigurări sociale.

 
  
MPphoto
 
 

  Bernadette Vergnaud (S&D), în scris.(FR) Comparativ cu propunerea iniţială a Comisiei, care facilita mobilitatea pacienţilor printr-o perspectivă asupra sănătăţii orientată către piaţă, salut progresul reflectat în acest acord. Pentru a ne proteja propriile sistemele de protecţie socială, a fost esenţial să reînfiinţăm un sistem de autorizare prealabilă pentru tratamentul spitalicesc sau costisitor. În mod similar, trimiterea la articolul 168 din Tratat era necesară pentru a asigura faptul că prerogativele statelor membre în ceea ce priveşte organizarea propriilor sistemele de sănătate publică au fost respectate. În cele din urmă, au fost obţinute progrese lăudabile în privinţa cooperării şi informării pacienţilor.

Totuşi, există, încă, neajunsuri majore: nu s-a acordat atenţie mobilităţii profesioniştilor, demografiei medicale şi îmbătrânirii populaţiei. Alte propuneri legislative ar trebui să rectifice aceasta omisiune – în special propunerea privind calificările profesioniştilor – iar în acele propuneri va fi important să reafirmăm faptul că sănătatea este un sector cu caracteristici specifice, nu o marfă guvernată numai de legile pieţei, ci, mai curând, cel mai preţios bun pe care îl au cetăţenii.

 
  
  

Anexă – Poziţia Comisiei

Amendamente:

Acceptabile direct: amendamentul 107 (textul în ansamblu, blocul nr. 1, amendament de compromis). Comisia este în favoarea adoptării textului de compromis elaborat de colegislatori.

 

14. O iniţiativă europeană privind boala Alzheimer şi alte demenţe - Inhalatoarele pentru astmatici (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este ceea ce consider a fi o dezbatere comună ciudată referitoare la:

- raportul elaborat de dna Matias, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la boala Alzheimer şi alte demenţe (2010/2084(INI)) (A7-0366/2010) şi

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată de dna Mazzoni, în numele Comisiei pentru petiţii privind inhalatoarele pentru astm (O-0182/2010 – B7-0666/2010).

 
  
MPphoto
 

  Marisa Matias, raportoare.(PT) Dle preşedinte, aş dori să încep prin prezentarea unui exemplu care mi se pare elocvent pentru urgenţa acestei iniţiative. Am început lucrul în Parlament în urmă cu exact şase luni: au trecut şase luni de la data la care am început să lucrăm la raport şi data votului, iar în acest răstimp mai mult de 700 000 de persoane s-au îmbolnăvit de boala Alzheimer sau de altă formă de demenţă. Numai această cifră arată cât este de important şi de urgent să luăm măsuri în acest domeniu. De aceea, comunicarea Comisiei este oportună.

Toate persoanele care suferă de Alzheimer şi de alte forme de demenţă în Europa trebuie tratate în acelaşi mod. Există mai mult de 7 milioane de persoane care suferă de Alzheimer şi aproape 10 milioane suferă de demenţă, în ansamblu.

Dacă ar fi să vorbim despre cifre, am vorbi despre nivelul unei ţări de mărime medie. Nu putem să discriminăm această boală, aşa cum nu putem să discriminăm o ţară. Trebuie să le tratăm la fel. Acesta este exact motivul pentru care este necesar să luăm urgent măsuri în mai multe domenii. În domeniul cercetării, ştim că numărul persoanelor care suferă de a ceastă boală se dublează la fiecare 20 de ani.

Ştim că, dacă grupa de vârstă luată în considerare depăşeşte 65 de ani, numărul se dublează la fiecare patru ani, acesta fiind exact motivul pentru care trebuie să abordăm cauzele şi să le descoperim, deoarece nu dispunem de nicio altă cale de acţiune împotriva unei probleme dacă nu o cunoaştem bine. Pentru aceasta, avem nevoie de mai multă cercetare, mai multă cooperare şi mai multe date epidemiologice.

Trebuie să cunoaştem mai multe despre cum să acţionăm din punctul de vedere al prevenirii şi al controlării factorilor de risc. Avem nevoie de diagnosticare timpurie, avem nevoie de îngrijire specializată şi avem nevoie să formăm îngrijitorii. Trebuie să oferim sprijin familiilor, nu să-i stigmatizăm pe cei bolnavi: trebuie să le acordăm drepturi şi să le acordăm demnitate. Trebuie ca toate ţările să dispună de planuri de acţiune naţionale ca să putem să cooperăm la nivel european. Trebuie să combatem inegalităţile dintre statele membre şi din cadrul statelor membre. Nu putem să acceptăm că ar trebui să existe pacienţi de primă clasă şi de clasă secundară: trebuie să fie cu toţii egali, indiferent de sex, vârstă, locul de reşedinţă sau orice alt criteriu.

De aceea, dle preşedinte, este foarte, foarte important ca acoperirea serviciilor noastre de sănătate să fie cât mai extinsă posibil. Nu putem să evităm discuţiile despre aceste necesităţi urgente pentru simplul motiv că suntem în criză şi vorbim întotdeauna despre costurile bolii. Costurile sociale şi economice ale neabordării acestei probleme sunt mult mai mari, mult mai importante decât acelea de a ne confrunta cu aceasta. De aceea, trebuie să abordăm această problemă şi să investim: să investim în oameni, să investim, astfel cum am spus, în prevenire şi în oferirea de sprijin pentru familii şi îngrijitori, care sunt atât de des uitaţi.

Ştim că pentru fiecare persoană care suferă de Alzheimer sunt necesare trei persoane pentru a o îngriji. O persoană care suferă de Alzheimer nu poate petrece o oră fără să fie însoţită. Aceasta trebuie să fie o lecţie pentru noi: nu putem să continuăm fără ca statele membre să se unească pentru a răspunde la această problemă; fără cooperare şi, mai mult, cooperare bazată pe solidaritate.

De aceea, aş dori să spun următoarele: referitor la cooperare, ştim cu toţii că nicio astfel de activitate nu poate fi întreprinsă izolat şi că şi aici, în Parlament, a fost desfăşurată în cooperare cu raportorii alternativi ai tuturor grupurilor parlamentare; cu sprijinul celor trei doamne care m-au ajutat în cadrul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, în cadrul grupului meu şi în cadrul delegaţiei mele.

De aceea, aş dori să le mulţumesc acestor doamne şi, probabil, nu este o întâmplare că la acest raport au lucrat numai femei: pentru că femeile sunt cel mai afectate, confruntându-se atât cu rapoartele privind boala Alzheimer, cât şi cu suferinzii de această boală, inclusiv bărbaţi. Prin urmare, doresc să atrag atenţia asupra tipurilor de discriminare ascunse de lipsa tratamentului sau a răspunsului la aceste probleme.

Voi încheia spunând că aş dori să-l interpelez direct pe dl comisar Dalli şi să-l întreb pe care dintre propunerile incluse în acest raport al Comisiei este pregătit să o accepte şi când va fi pregătit să accepte şi să ia măsuri împotriva unei urgenţe de proporţiile celei cu care ne confruntăm în prezent.

 
  
MPphoto
 

  Erminia Mazzoni, autoare.(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, trebuie să spun că şi eu sunt nedumerită cu privire la motivul pentru care această întrebare a fost combinată cu raportul anterior, însă, în opinia mea, este important că acest Parlament se concentrează, astăzi, pe problema inclusă în întrebarea I adresată în numele Comisiei pentru petiţii.

Această întrebare se referă la un caz în care unei mici întreprinderi europene nu i s-a făcut dreptate din cauza inerţiei pe care, din păcate, Comisia o demonstrează din anul 1997. Acest fapt este susţinut şi de Comisia pentru afaceri juridice, căreia comisia pe care o prezidez i-a solicitat să emită un aviz.

Chestiunea se referă la un dispozitiv medical – mai precis, un inhalator pentru astm – care a fost patentat în 1990 şi lansat în mod legal pe piaţă. Acest produs este reglementat de Directiva 93/42/CEE, care prevede că producătorii trebuie să ateste faptul că au îndeplinit cerinţele şi care împuterniceşte autorităţile naţionale să verifice dacă această auto-atestare este valabilă, prin monitorizare şi controale prin sondaj.

Produsul, care a fost distribuit cu succes pe piaţă timp de şase ani – deci, până în anul 1996 – şi pentru care, timp de 15 ani, nu s-a înregistrat nici măcar o plângere specifică sau un comentariu, a fost supusă unei verificări de către guvernul Bavariei de Sus, care a solicitat comisiei din Magdeburg să revizuiască autorizaţia acordată companiei.

În luna decembrie a aceluiaşi an, comisia şi ministerul sănătăţii din Saxonia-Anhalt au desfăşurat o verificare şi au încheiat procedura afirmând că produsul este pe deplin conform cu cerinţele legislative în vigoare. La încheierea procedurii au pus la îndoială şi legitimitatea cererii depuse de guvernul Bavariei de Sus şi l-a invitat ca, în cazul în care va continua să aibă îndoieli, să iniţieze procedura de salvgardare prevăzută în directiva menţionată.

În anul următor au existat o serie de activităţi nedocumentate despre care am fost informaţi numai indirect şi apoi, în 1997, brusc, fără nicio comunicare cu producătorul, Ministerul Federal al Sănătăţii a solicitat retragerea produsului de pe piaţă.

Ministerul a iniţiat procedura – procedura prevăzută în articolul 8 al directivei menţionate – la sfârşitul anului 1997, dar n-a avut succes, deoarece nu au fost furnizate informaţii, iar procesul de consultare a producătorului nu a fost iniţiat. În mijlocul tăcerii generale, la jumătatea anului 2003, producătorul, considerând că această tăcere însemna respingerea clară a comentariilor inexplicabile ale autorităţilor germane, a introdus din nou produsul pe piaţă.

Din păcate, în anul 2005 – şi, din nou, fără nicio comunicare – autorităţile germane au cerut încă o dată retragerea produsului de pe piaţă. Vreau să clarific faptul că, în ciuda cererilor repetate, nici în prezent nu există niciun fel de explicaţie privind motivul pentru care produsul a fost retras.

Prin urmare, nu a existat nicio comunicare, nicio anchetă şi nicio posibilitate ca producătorul să conteste în mod legitim constatările celeilalte părţi. Acest lucru a avut un efect economic important asupra producătorului, pentru că a aşteptat un răspuns timp de mai mult de 15 ani şi nu îşi poate introduce produsul pe piaţă.

Aş adăuga şi faptul că, în timpul celor şase ani în care produsul a fost distribuit – şi există documente în acest sens, inclusiv cele furnizate de Comisie – a fost identificat faptul că, datorită costurilor reduse ale produsului, cheltuielile publice de sănătate au fost multe reduse şi că produsul avea un efect pozitiv asupra bolnavilor de astm.

În anul 2008, producătorul, dl Klein, văzând că toate încercările sale de a obţine rezultate pe lângă alte autorităţi nu au avut succes, s-a adresat Comisiei pentru petiţii. Comisia iniţiază procedura în timpul acestei legislaturi. Mai mult, având în vedere de când are loc problema la care se face referire în petiţie, va iniţia şi un proces de consultare informală cu dl comisar pentru a solicita un răspuns în cel mai scurt timp posibil, deoarece petiţionarul solicită confirmarea faptului că produsul este conform legislaţiei europene sau, în caz contrar, cel puţin să obţină o hotărâre prin care să i se acorde dreptul de a înainta o contestaţie în instanţă, ceea ce îi va permite, în cele din urmă, să obţină dreptate.

Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, iar în timpul dezbaterii din cadrul Comisiei pentru petiţii, din păcate, Comisia a evitat, din nou, să răspundă întrebărilor noastre. Astfel, comisia a luat în unanimitate decizia să se adreseze Parlamentului şi să solicite Comisiei să furnizeze un răspuns clar în acest Parlament, deoarece, fără îndoială, această afacere ridică semne serioase de întrebare cu privire la o încălcare a Cartei drepturilor fundamentale. Aceasta nu este numai din cauza inerţiei Comisiei; mai presus de toate, este din cauza imposibilităţii dlui Klein, petiţionarul, de a introduce acţiuni în justiţie.

Această afacere ridică semne serioase de întrebare cu privire la încălcarea normelor de piaţă şi a protecţiei acordate micilor întreprinderi, acesta fiind motivul pentru care insistăm să fie furnizate răspunsuri, aici, la punctele ridicate în întrebarea noastră.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dnă Mazzoni, aş dori să vă mulţumesc, înainte de toate, pentru că mi-aţi împărtăşit confuzia cu privire la modul în care s-au suprapus cele două subiecte. Bineînţeles, acest lucru nu implică niciun fel de dispreţ din partea mea pentru o întrebare importantă, pe care, în plus, o adresaţi în calitate de preşedintă a Comisiei pentru petiţii, din care fac şi eu parte şi, prin urmare, sunt extrem de interesat de ceea ce va urma.

Va fi foarte dificil atât pentru dl comisar, cât şi pentru vorbitori, să combine două subiecte care sunt atât de diferite şi, prin urmare, merită să ne întrebăm dacă este rezonabil să planificăm dezbaterea astfel cum a fost planificată pe agendă.

 
  
MPphoto
 

  John Dalli, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, stimaţi deputaţi, permiteţi-mi, mai întâi, să aduc un omagiu Parlamentului, şi în special raportoarei, dna Matias, pentru angajamentul dvs. de a aborda boala Alzheimer şi alte demenţe.

Comisia împărtăşeşte pe deplin îngrijorarea dvs. Demenţa înseamnă foarte multă suferinţă pentru milioane de europeni şi familiile acestora. Având în vedere îmbătrânirea populaţiei, este timpul ca Europa să acţioneze acum.

De aceea, în anul 2009, Comisia a înaintat o Comunicare privind boala Alzheimer şi alte demenţe, vizând să îmbunătăţească prevenirea şi diagnosticarea, cercetarea şi schimbul de cele mai bune practici.

Sunt bucuros că Parlamentul susţine activitatea continuă în acest context şi prezintă un set cuprinzător de recomandări. Acest raport şi recomandările pe care le conţine sunt foarte oportune într-un moment în care Comisia se pregăteşte să lanseze o acţiune comună cu statele membre privind boala Alzheimer în luna aprilie, aşa-numita ALCOVE („ALzheimer COoperative Valuation in Europe”) (evaluarea în cooperare a bolii Alzheimer în Europa).

Sunt convins că această acţiune comună va asigura realizarea multora dintre recomandările pe care le adoptaţi azi aici.

Acţiunea comună se va concentra pe prevenire – un domeniu pe care Parlamentul îl subliniază în acest raport – şi, de asemenea, pe îmbunătăţirea cunoştinţelor şi a informaţiilor şi schimbul de bune practici. Va aborda şi un alt domeniu în care Parlamentul solicită acţiune: drepturile persoanelor care trăiesc cu demenţă. Sunt de acord cu dvs. în privinţa faptului că avem nevoie de cercetare complet coordonată ca să înţelegem mai bine cum să prevenim sau să întârziem instalarea demenţei. De aceea, Comisia a lansat o iniţiativă de programare în comun în materie de combatere a bolilor neurovegetative, în special a bolii Alzheimer.

23 de ţări lucrează pentru prima oară împreună pentru a combate boala Alzheimer. Pe teritoriul Europei există bune practici de diagnosticare şi tratare a bolii Alzheimer, iar Comisia susţine schimbul de cunoştinţe şi bune practici.

Astfel cum a recomandat Parlamentul, pot şi eu să confirm că iniţiativa „O Uniune a inovării” prevăzută în strategia Europa 2020 va adopta subiectul îmbătrânirii active şi în condiţii bune de sănătate ca prim domeniu pilot pentru noul parteneriat european pentru inovare.

În acest context ar putea fi dezvoltate acţiuni de sprijin al persoanelor care suferă de demenţă. Un exemplu bun ar putea fi iniţiativa permanentă a Parlamentului cu privire la îngrijitori. Sperăm să putem să susţinem noi acţiuni inovatoare în acest domeniu, care ar putea să abordeze şi problemele bolii Alzheimer şi ale altor demenţe..

În cele din urmă, Comisia se pronunţă în favoarea anumitor recomandări, inclusiv a declarării anului 2014 ca Anul european al creierului. Permiteţi-mi să vă asigur că Comisia este hotărâtă să-şi îndeplinească datoria pentru a aborda problema demenţei.

Permiteţi-mi acum să abordez cel de-al doilea subiect al acestei dezbateri: petiţia înaintată de dl Klein, inventatorul şi producătorul inhalatorului „Effecto”.

Introducerea pe piaţă a dispozitivului respectiv a fost respinsă, iniţial, în Germania, în anul 1997. Această decizie nu a mai fost urmărită nici de Comisie, nici de autorităţile germane şi nici de producător. Distribuitorul de la acea dată a indicat, atunci, că va desfăşura noi studii înainte de a introduce din nou produsul pe piaţă.

Dispozitivul a fost din nou introdus pe piaţă în anul 2002, sub o altă denumire. Când produsul a fost din nou interzis de autorităţile germane în anul 2005, Comisia a analizat cu atenţie cazul şi a încheiat procedura printr-o scrisoare formală adresată autorităţilor germane şi producătorului în luna iulie 2007.

Analiza Comisiei a concluzionat că interdicţia impusă de autorităţile germane era justificată pentru că datele clinice furnizate de producător nu erau suficiente pentru a demonstra siguranţa dispozitivului.

Conform Directivei privind dispozitivele medicale, pentru ca un producător să poată folosi marcajul CE, acesta trebuie să demonstreze siguranţa dispozitivului. Acest lucru a însemnat că prevederea legală aplicabilă a fost articolul 18 al directivei, care se referă la cazurile în care un produs este introdus pe piaţă purtând marcajul CE, aplicat necorespunzător. În acest caz, nu există o decizie formală a Comisiei.

Deoarece, în opinia Comisiei, în acest caz nu se aplică procedura de salvgardare, nu există niciun motiv pentru care să solicite notificarea interdicţiei din anul 2005 adoptată de autorităţile germane.

Obstacolul cu care se confruntă petiţionarul în procesul de introducere a produsului pe piaţă este decizia autorităţilor germane (interdicţia din anul 2005), nu o decizie a Comisiei. Petiţionarul dispunea de căi legale clare pe care le-ar fi putut aplica la nivel naţional, şi, într-adevăr, a folosit aceste posibilităţi. Cu toate acestea, solicitările sale au fost respinse de instanţele germane.

Aş dori să subliniez faptul că, din anul 2007, Comisia a invitat petiţionatul să facă toate demersurile pentru a asigura conformitatea dispozitivului său, furnizând datele clinice lipsă şi, în acest scop, a facilitat contactul dintre acesta şi autorităţile germane. Conform informaţiilor Comisiei, până în prezent, petiţionarul nu a luat nicio măsură.

 
  
MPphoto
 

  Elena Oana Antonescu, în numele grupului PPE. – Mă voi referi la boala Alzheimer şi alte demenţe. Doresc să o felicit pe doamna raportor Matias pentru munca depusă şi, în calitate de raportor din umbră din partea Grupului PPE pe acest dosar, vreau, de asemenea, să mulţumesc tuturor colegilor care şi-au adus contribuţia. Atenţia de care s-a bucurat acest dosar arată importanţa temei şi, în acelaşi timp, gravitatea fenomenului.

Numărul persoanelor care suferă de demenţă se ridică la 9,9 milioane, bolnavii de Alzheimer reprezentând cea mai mare parte, iar până în anul 2020 ne aşteptăm la o creştere dramatică a numărului, în condiţiile în care boala este încă subdiagnosticată în Uniunea Europeană. Există inegalităţi între statele membre în ceea ce priveşte prevenţia, accesul la tratamente şi îngrijire. Acţiunile sunt fragmentate, reacţiile sunt inegale în ceea ce priveşte cercetarea şi lupta împotriva acestei boli.

Raportul este un pas important în direcţia luptei împotriva acestei boli în Uniunea Europeană şi un pas esenţial pentru introducerea unui nou mod de colaborare între statele membre, prin care să se ia măsuri coordonate pentru combaterea unor probleme care afectează întreaga Europă. Raportul sprijină solidaritatea între state, schimbul de bune practici, pentru a se evita duplicarea efortului şi risipa de resurse. Doresc să subliniez importanţa diagnosticării preventive şi a intervenţiilor timpurii în cazurile incipiente ale bolii şi cred că aceasta este cheia către progresul în lupta împotriva acestei maladii.

De asemenea, doresc să amintesc şi importanţa unei abordări multidisciplinare a cercetărilor în acest domeniu. Compartimentarea între discipline şi slaba conectare între cercetarea primară, clinică, domeniul sănătăţii publice şi cercetarea socială influenţează transferarea descoperirilor ştiinţifice în practica medicală şi în asigurarea îngrijirii. Faptul că toate acestea se fac la nivel naţional accentuează fragmentarea. De aceea, trebuie să punem accentul pe abordarea multidisciplinară şi pe transferul descoperirilor şi cunoştinţelor la nivel comunitar.

 
  
MPphoto
 

  Nessa Childers, în numele Grupului S&D. – Dle preşedinte, aproape 10 milioane de europeni suferă astăzi de demenţă, boala Alzheimer fiind cea mai întâlnită formă. O persoană care a făcut parte din această statistică a fost chiar mama mea, care a decedat anul trecut. Prin urmare, salut cu entuziasm această iniţiativă europeană privind demenţa.

Ar trebui să fim foarte îngrijoraţi de faptul că se estimează că numai jumătate dintre cazuri au fost diagnosticate. Ar trebui să fim foarte îngrijoraţi de faptul că numărul femeilor care suferă de demenţă este de două ori mai mare decât al bărbaţilor şi ar trebui să fim foarte îngrijoraţi de faptul că, pe măsură ce populaţia îmbătrâneşte, numărul bolnavilor se va dubla în următorii 20 de ani.

Având în vedere că o întârziere cu cinci ani a instalării bolii Alzheimer înseamnă reducerea cu 50 % a ratelor de incidenţă, salut accentul pus de Comisie pe prevenire şi detectarea timpurie. Salut accentul pus pe o mai bună cercetare în Europa, în special pentru că ştim că 85 % din cercetarea de astăzi se realizează fără coordonare comunitară. Salut şi accentul pus pe schimbul de cele mai bune practici şi pe drepturile bolnavilor şi ale familiilor acestora.

În cadrul amendamentelor depuse, eu şi colegii mei social democraţi ne-am concentrat pe aspectele sociale ale demenţei şi vă îndemnăm:

Vă solicităm să puneţi un accent mai puternic, în domeniul cercetării medicale şi sociale, al sănătăţii, al ocupării forţei de muncă şi al politicilor sociale, pe nevoile specifice ale femeilor, care reprezintă o proporţie dublă în rândul persoanelor suferinde şi un număr disproporţionat în rândul îngrijitorilor.

Ne reluăm invitaţia adresată Comisiei privind legiferarea politicilor de sănătate mintală la locul de muncă, ca parte a responsabilităţii angajatorilor în materie de sănătate şi siguranţa la locul de muncă, cu scopul de a asigura integrarea cât mai bună pe piaţa forţelor de muncă a persoanelor cu tulburări mintale.

Recomandăm o analiză a folosirii dispoziţiilor testamentare pe teritoriul european, acestea fiind extrem de necesare.

În cele din urmă, subliniem şi importanţa, în toate campaniile de sensibilizare şi educare, a capacităţii de a recunoaşte simptomele demenţei.

În încheiere, aş dori să o felicit pe raportoare, dna Matias, şi să-i mulţumesc domniei sale şi colegilor mei raportori alternativi pentru activitatea depusă pentru acest raport.

 
  
MPphoto
 

  Frédérique Ries, în numele Grupului ALDE.(FR) Dle preşedinte, lupta împotriva bolii Alzheimer a devenit în ultimii ani o prioritate europeană şi nu este prea târziu. Permiteţi-mi să adaug că salut toate iniţiativele pe care dl comisar Dalli tocmai le-a enumerat.

Această formă de îmbătrânire cerebrală se dezvoltă în mod exploziv în Europa şi la nivel mondial: peste 7 milioane de persoane sunt afectate, cifră care ajunge la 10 milioane dacă luăm în considerare alte tipuri de boli neurovegetative. Putem şi ar trebui să salutăm recenta finanţare de către UE a 32 de proiecte de cercetare, însă e nevoie de mai mult, mult mai mult, în special în privinţa coordonării cercetării privind boala Alzheimer în cadrul celui de-al optulea program-cadru de cercetare chiar din anul 2014. Acest lucru este specificat clar la punctul 21 al rezoluţiei noastre.

Este vital şi să ne concentrăm pe abordarea multidisciplinară care cuprinde diagnosticarea, prevenirea, tratamentul şi sprijinul pentru beneficiarii îngrijirii şi pentru familiile lor, aspect care este abordată în punctele 2 şi 20, care sunt foarte importante. Mai mult, în acest sens, un studiu recent, care tocmai a fost publicat în Franţa, prezintă costurile socio-economice considerabile asociate acestei boli: peste 10 milioane de euro numai pentru îngrijirea medicală şi supravegherea pacienţilor. Iar acest calcul nu include implicarea enormă a apropiaţilor pacienţilor şi a familiilor lor, care dedică mai mult de şase ore zilnic pentru îngrijirea pacientului.

A-i ajuta pe aceşti pacienţi înseamnă şi a stabili un diagnostic bun. Lumea ştiinţifică ne spune că, acum, criteriile internaţionale trebuie schimbate pentru că, prin aplicarea strictă a unor criterii depăşite, adesea sunt incluşi prea mulţi pacienţi care au alte forme de demenţă.

La nivel european este crucial ca Parlamentul să răspundă, în cele din urmă, la apelul lansat de cercetători, aspect care se regăseşte în punctul 64 al rezoluţiei noastre. Trebuie să existe mai mulţi voluntari pentru studiile clinice dacă sperăm să găsim un tratament într-o zi, acest lucru fiind o necesitate. Viitoarea revizuire a Directivei privind studiile clinice este, prin urmare, o excelentă oportunitate să oferim un răspuns concret şi să dăm speranţă familiilor afectate.

 
  
MPphoto
 

  Gerald Häfner, în numele Grupului Verts/ALE.(DE) Dle preşedinte, cine a organizat dezbaterea alăturând aceste două subiecte nu a făcut niciun serviciu Parlamentului – cu atât mai puţin subiectelor dezbătute.

Pe teritoriul întregii Europe, costurile medicamentelor şi ale asigurărilor de sănătate continuă să crească şi toată lumea încearcă să găsească modalităţi de a le reduce. Progresul medical scumpeşte tot mai mult medicamentele. Situaţia cu care ne confruntăm aici este diferită. În Europa există 30 de milioane de astmatici şi există un mic producător care a proiectat un dispozitiv cu ajutorul căruia inhalarea – care poate salva vieţile astmaticilor şi este extrem de importantă în tratamentul lor – devine mai bună, mai rapidă, mai eficientă şi, mai presus de toate, mai ieftină. Acestui producător i s-a interzis accesul pe piaţă timp de 14 ani. Producătorul s-a adresat Comisiei chiar în 1996, iar Comisia pentru petiţii se ocupă de această problemă din anul 2006. Dle comisar Dalli, este datoria Comisiei să ajute la aplicarea legii şi să se situeze de partea cetăţenilor. În această situaţie, acest lucru nu se întâmplă; în schimb, Comisia refuză să ia o decizie clară – o decizie care l-ar ajuta pe petiţionar.

Aş dori să mă adresez dvs. foarte personal, dle comisar Dalli, pentru că vă amintiţi probabil că v-am invitat să participaţi la reuniunea Comisiei pentru petiţii şi să discutaţi problema. Ne-aţi spus că timpul nu vă permite, dar v-aţi făcut timp pentru o conversaţie personală. Am venit şi ne-am adresat dvs. personal. Dvs. mi-aţi promis, personal, că vă veţi ocupa de această problemă şi veţi găsi foarte rapid o soluţie. Până în prezent, nu am primit nicio informaţie. V-am mai adresat o scrisoare, dar nu am primit niciun răspuns. Aţi încercat şi să împiedicaţi următoarea dezbatere. Nu aşa ar trebui să acţioneze Comisia.

Aş dori să menţionez foarte clar faptul că Parlamentul European se aşteaptă ca Comisia să fie de partea legii şi a cetăţenilor – şi mâine vom vota împreună această rezoluţie. Ne aşteptăm să garantaţi că aceşti mici producători sunt protejaţi împotriva celor care vor să le interzică accesul pe piaţă. Miza financiară este foarte mare aici, dar şi mai importantă aici este sănătatea oamenilor. Cunoaştem problemele. Dle comisar Dalli, nu vă înţelegem acţiunile. Vă cunoaştem toate argumentele. Am analizat foarte multe dosare, dar nu am găsit, încă, un argument clar care să vă susţină poziţia. Vorbim despre un dispozitiv medical. Sunt folosite 30 000 – oamenii au inhalat de milioane de ori, iar rezultatele au fost excelente. Am primit scrisori de la companii de asigurare care ne solicită să permitem accesul pe piaţă pentru a putea reduce costurile. Mă aştept ca, în cele din urmă, Comisia să-şi facă datoria şi să ia o decizie pozitivă privind această problemă.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonaşului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Dle preşedinte, aş dori să-l întreb pe dl Häfner dacă este de acord că observaţiile dlui comisar referitor la problema BronchoAir, la care am fost anterior martori, au fost cu adevărat evazive şi inutile pentru întreprindere, în special, şi pentru bolnavii de astm, în general.

 
  
MPphoto
 

  Gerald Häfner (Verts/ALE).(DE) Dle preşedinte, dacă îmi veţi permite să dau un răspuns scurt, dar personal, mi se pare că dl comisar nu a beneficiat, încă, de posibilitatea de a se familiariza personal cu problema pentru a-şi forma o părere proprie. Cu toate acestea, dle comisar Dalli, aceasta este cea mai bună ocazie să analizaţi din nou problema şi să ajungeţi la o nouă concluzie după toţi anii de tergiversări – şi aş sugera să implicaţi alţi membri ai personalului dvs. decât cei care au fost responsabili pentru tergiversarea procedurilor atât de mult. Aş fi bucuros să discut problema cu dvs., sau, şi mai bine, aş dori să văd că vă întâlniţi cu petiţionarul şi ajungeţi la o soluţie.

Sunt întru totul de acord cu colegul meu.

 
  
MPphoto
 

  Marina Yannakoudakis, în numele Grupului ECR. – Dle preşedinte, în Regatul Unit, 750 000 de persoane suferă de demenţă; peste 50 % dintre aceştia vor avea Alzheimer. Efectele sunt comune, dar fiecare le resimte altfel. Nu există vindecare pentru această boală, care, adesea, ţine ostatici atât pacientul, cât şi îngrijitorul, indiferent de vârstă. Dar ce se poate întreprinde în UE? Legislaţia este, în mod clar, secundară pentru ceea ce necesită, în primul rând, sprijin local.

Cu toate acestea, în primul rând, prin prezentarea subiectului în acest Parlament, putem să-l aducem în atenţie, să fie deschis discuţiilor şi să creştem sensibilizarea publică. Pornind de la aceasta, statele membre pot hotărî să îl facă prioritar şi să facă schimb de bune practici. În al doilea rând, sensibilizarea poate conduce la o mai bună înţelegere a simptomelor şi, prin urmare, la o diagnosticate timpurie. Pe piaţă există medicamente care pot ajuta şi, dacă sunt luate la momentul oportun, pot încetini procesul. Lucrul important este următorul: bolnavii sunt ajutaţi, familiile dispun de informaţii şi sprijin şi, în cele din urmă, pacienţii sunt ajutaţi să-şi menţină demnitatea trăind cu această boală dificilă.

 
  
MPphoto
 

  William (The Earl of) Dartmouth, în numele Grupului EFD. – Dle preşedinte, se pare că o mică întreprindere germană, BronchoAir, din München, a produs un inhalator care poate, cu adevărat, să îmbunătăţească viaţa astmaticilor care depind de un astfel de dispozitiv ca să respire. Acest produs a fost ţinut departe de piaţă timp de 14 ani, iar explicaţia dlui comisar a fost foarte diferită de cea a preşedintei Comisiei pentru petiţii, care a deschis dezbaterea. Comisia pentru afaceri juridice a afirmat, citez: „compania a fost victima unei nedreptăţi flagrante” din partea Comisiei.

De ce favorizează Comisia marile companii farmaceutice şi pe lobbyştii acestora? În acest caz, Partidul independenţei din Marea Britanie, pe care am onoarea să-l reprezint, susţine cu hotărâre organizarea imediată a unei anchete privind modul în care Comisia a abordat această problemă.

 
  
MPphoto
 

  Diane Dodds (NI). – Dle preşedinte, astfel cum s-a afirmat deja astăzi în acest Parlament, în Regatul Unit, aproape trei sferturi de milion de persoane suferă, în prezent, de o formă de demenţă. Şaisprezece mii dintre aceştia trăiesc în circumscripţia mea din Irlanda de Nord.

Alzheimer este o boală nemiloasă. Confiscă personalitatea bolnavilor, îi privează de independenţă şi, până la urmă, îi lipseşte de relaţiile pe care le au cu familiile şi prietenii. Este o boală nimicitoare, care impune poveri imense pe umerii familiilor şi ai îngrijitorilor, care, adesea, sunt izolaţi şi au o sănătate şubredă din cauza acestor poveri. Astfel cum a fost menţionat deja în acest parlament, multe dintre persoanele care acordă îngrijiri sunt femei.

Până în anul 2050, în Regatul Unit se estimează că numărul celor care vor suferi de demenţă va creşte la aproximativ 1,7 milioane. Până în anul 2018, costurile estimative cu sănătatea şi asistenţa socială vor fi de 27 de miliarde de lire sterline. Aceste cifre sunt uluitoare, cercetarea devenind, astfel, absolut vitală, iar alocarea atentă a resurselor în cadrul îngrijirii medicale şi sociale o necesitate absolută. De asemenea, cred că ar trebui să recunoaştem contribuţia sectorului voluntar şi comunitar la aceasta.

Dle comisar, aţi acordat multă atenţie îmbătrânirii active şi în condiţii bune de sănătate şi sunt mândră să subliniez activitatea depusă în sistemul Mullen Mews din Belfast, care a determinat concurenţa internaţională să câştige premii pentru incluziunea socială şi îmbunătăţirea vieţii persoanelor care trăiesc cu demenţă şi a familiilor şi îngrijitorilor acestora.

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dle preşedinte, dle comisar Dalli, sunt de acord că este exasperant că trebuie să tot trecem de la un subiect la altul. Mi-aş fi dorit să văd că aceste probleme sunt abordate cel puţin unul după altul.

Revin la petiţia dlui Klein. Sunt bucuros să văd că avem posibilitatea să vorbim despre aceasta, deoarece Comisia pentru petiţii se ocupă de această petiţie de foarte mult timp. Ce s-a petrecut în acest răstimp? A existat un producător inovator, care a proiectat un inhalator pentru astmatici. Era bun pentru pacienţi pentru că era mai uşor de folosit. Era bun pentru companiile de asigurări, pentru că era mai ieftin. Producătorul a câştigat un premiu pentru acesta, şi pe bună dreptate. Apoi, brusc, a venit lovitura: inhalatorul a fost interzis de autorităţile germane, iar, ca rezultat, Comisia Europeană a iniţiat procedura de salvgardare.

Fără a intra din nou în detalii, sunt convins că interdicţia iniţială din anul 1996 privind inhalatorul nu a fost impusă în mod legitim. Comisia ar fi trebuit să încheie procedura de salvgardare printr-o serie de constatări, pentru a permite părţii în cauză să facă apel. Drept urmare, dl Klein – şi aici citez poziţia propriei noastre Comisii pentru afaceri juridice – a fost victima unei nedreptăţi flagrante. Dle comisar, nu obişnuiesc să atribui vinovăţiile. Important în acest caz este să găsim cât mai curând posibil o soluţie ca să rezolvăm problema o dată pentru totdeauna. Vă cer, pur şi simplu, să respectaţi votul unanim al Comisiei noastre pentru petiţii. Sper şi mă bazez pe cooperarea şi asistenţa dvs. – nu numai în interesul petiţionarului, dar şi în interesul pacienţilor de pe teritoriul Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Daciana Octavia Sârbu (S&D). - În zilele noastre există încă multe incertitudini şi necunoscute despre boala Alzheimer şi, din păcate, situaţia continuă să se înrăutăţească, odată cu îmbătrânirea populaţiei în Europa. Avem nevoie, în mod evident, de cercetare şi mai multe studii în ce priveşte cauzele şi tratamentul demenţei, dar, la fel ca şi în cazul bolilor netransmisibile, există dovezi că nişte măsuri simple în alegerea modului de viaţă pot preveni multe afecţiuni. De aceea, în amendamentele depuse, am cerut să fie acordată mai multă importanţă cercetării efectelor pe care le are nutriţia în apariţia bolii Alzheimer.

Mulţi dintre noi cunoaştem, cu siguranţă, măcar o persoană afectată de această boală sau altă formă de demenţă şi ştim că, de fapt, costurile personale sunt mult mai mari decât cele sociale sau financiare. Mult răspânditele şi devastatoarele efecte ale demenţei, la un număr atât de mare de persoane, ne îngrijorează pe toţi. Ca rezultat, avem un raport foarte cuprinzător, care conţine toate problemele cheie şi ne dorim o reacţie pozitivă din partea Comisiei, dar şi a statelor membre.

 
  
MPphoto
 

  Antonyia Parvanova (ALDE). – Dle preşedinte, regret şi eu că cele două dezbateri au loc împreună: e ca şi cum am avea o dezbatere comună privind transportul maritim şi pescuitul pentru că amândouă se desfăşoară în context maritim. Cu toate acestea, aş dori să o felicit pe raportoare, dna Marisa Matias şi este, într-adevăr, de importanţă majoră ca Uniunea Europeană să abordeze în mod concret provocarea reprezentată de boala Alzheimer ca pe una dintre priorităţile sale în domeniul sănătăţii.

Actuala povară medicală şi socială a acestei boli reprezintă o ameninţare serioasă la adresa sustenabilităţii sistemelor noastre de asistenţă medicală şi socială. În următorii ani, numărul multor alte boli cronice va creşte şi este crucial să le abordăm în mod cuprinzător, prin intermediul unui plan de pregătire corespunzător. Sper sincer că Comisia va prelua conducerea în dezvoltarea iniţiativei europene privind boala Alzheimer şi că va sprijini statele membre în rezolvarea provocărilor din domeniul sănătăţii publice privind îmbătrânirea populaţiei noastre. Salut în special accentul pus pe abordarea multidisciplinară.

În cele din urmă, aş dori să subliniez necesitatea de a ne concentra pe cercetare şi pe investiţii specifice în domeniu, având în vedere o prioritate: nu să servim interesele companiilor, ci să le oferim pacienţilor şi cetăţenilor rezultate concrete în domeniul sănătăţii publice.

Referitor la întrebările cu solicitare de răspuns oral, cred că suntem martorii unei metode de a face lobby urmărind creşterea presiunii asupra autorităţilor germane şi contestarea cerinţelor şi reglementărilor UE privind siguranţa. Nu contează dacă întreprinderile în chestiune sunt mari sau mici: pentru noi, singurul aspect important este siguranţa pacienţilor.

 
  
MPphoto
 

  Satu Hassi (Verts/ALE).(FI) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc să adresez sincere mulţumiri raportoarei, dna Matias, pentru munca excelentă depusă pentru acest raport privind boala Alzheimer. Boala Alzheimer şi demenţele sunt probleme foarte importante ale societăţii. Costurile umane şi financiare sunt enorme. Se estimează că tratamentul pentru boala Alzheimer costă, anual, peste 100 de miliarde de euro. Această sumă este mai mare decât costurile pe care Comisia le estimează în cazul în care ne-am intensifica obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30 %. Se consideră că numărul bolnavilor de Alzheimer se dublează la fiecare 20 de ani.

Vreau să subliniez importanţa diagnosticării timpurii şi a transformării prevenirii într-o prioritate. În special sper că va fi extinsă cercetarea modului în care substanţele chimice care împiedică dezvoltarea sistemului nervos ar putea contribui la incidenţa bolii Alzheimer şi la riscul apariţiei altor boli care deteriorează sistemul nervos. În orice caz, principiul precauţiei impune reducerea folosirii acestor substanţe chimice ca pesticide în grădinile noastre sau pe câmpuri.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Ouzký (ECR). (CS) Dle preşedinte, aş dori să vorbesc şi eu despre boala Alzheimer. Ştim că acest raport nu are un efect legislativ specific şi nici nu este prea contencios. Sper că nu va împărţi această şedinţă în tabere. Totuşi, ştim că este o boală foarte gravă având consecinţe financiare importante, şi, prin urmare, este şi o problemă socială foarte gravă. Este foarte strâns legată de îmbătrânirea populaţiei Europei, iar creşterea incidenţei acesteia în Europa începe să pară un tip de epidemie neurologică. Ce putem să facem în acest sens? Putem să accentuăm prevenirea, prin care se economisesc resurse şi se îmbunătăţeşte sănătatea, putem să îmbunătăţim obiceiurile alimentare ale europenilor, putem să ne unificăm baza ştiinţifică din Europa şi să coordonăm munca fiecărui stat membru, putem să sprijinim organizaţiile de voluntari şi organizaţiile de membri ai familiilor şi putem să contribuim la înfiinţarea unor centre specializate în Europa.

 
  
MPphoto
 

  Philippe Juvin (PPE).(FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, sunt foarte multe de spus despre boala Alzheimer.

Permiteţi-mi să mă concentrez asupra a două aspecte. Primul se referă la problema sprijinului pentru pacienţii care sunt grav bolnavi. Ştim că, din motive medicale, este important ca pacienţii să nu fie supuşi unor tulburări în mediul în care trăiesc, acest lucru putând să agraveze boala şi simptomele acesteia şi să facă lucrurile mult mai dificile.

Una dintre priorităţile noastre trebuie să fie aceea de a le permite pacienţilor să stea cât mai mult în mediul lor obişnuit. Pentru aceasta, familiile şi acei membri ai familiei care îi ajută pe pacienţi trebuie, la rândul lor, ajutaţi. Cu alte cuvinte, familiile nu trebuie lăsate să trăiască de azi pe mâine. Acesta este primul aspect.

Cel de-al doilea aspect se referă la cercetare. De ce? Pentru că, până la urmă, în cazul bolii Alzheimer speranţa stă în găsirea unui medicament, iar în acest scop este nevoie de cercetare eficientă. Am auzit spunându-se că este nevoie de mai multe resurse pentru cercetare. Acest lucru este fără îndoială adevărat. Totuşi, mai presus de toate, înainte de a vorbi despre resurse, trebuie să vorbim despre folosirea acestor resurse.

Până acum, cercetarea a fost prea fragmentată, iar întinderea sa prea slabă. Nu au fost definite priorităţi. Oamenii nu lucrează împreună şi nu comunică reciproc. În viitor, biologul celular trebuie să discute cu fiziologul, cu radiologul, cu neurologul. Trebuie să-i determinăm pe oameni să lucreze mai bine împreună. Prin urmare, invit Comisia să susţină cu toată puterea de care dispune programul de cercetare comună lansat în timpul Preşedinţiei franceze.

În final, aş dori să închei comunicându-le pacienţilor şi familiilor acestora că lucrurile înaintează. Trebuie să aibă încredere, căci nu sunt singuri. Nu mai sunt singuri.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: Edward McMILLAN-SCOTT
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Glenis Willmott (S&D). – Dle preşedinte, aş dori să le mulţumesc raportorului şi raportorilor alternativi pentru contribuţiile la acest raport.

Acest raport privind boala Alzheimer este foarte important, însă ştim că puterea de a pune în aplicare politicile relevante le revine, în principal, statelor membre. Îmbătrânirea populaţiei reprezintă însă una dintre cele mai mari provocări pentru viitor şi se cunoaşte că demenţa este una din principalele cauze ale dizabilităţii şi dependenţei persoanelor în vârstă.

În momentul de faţă, cea principala responsabilitate pentru îngrijirea unui pacient bolnav de demenţă îi revine soţului/soţiei sau copiilor, o activitate extrem de solicitantă şi epuizantă emoţional. Astfel se explică şi importanţa amendamentelor noastre care solicită Comisiei ca strategia EU 2020 să ia în calcul posibilităţile de creare de locuri de muncă într-un sector mai eficient al asistenţei medicale. Important nu este doar să ne concentrăm pe finanţarea cercetării pentru noi medicamente care să vindece bolile, ci să avem în vedere şi măsurile simple de prevenire, pe care le poate lua oricine, cum ar fi schimbarea dietei şi a stilului de viaţă. Din ce în ce mai mult nutriţia este indicată ca unul dintre factorii care determină declanşarea bolii Alzheimer şi a altor demenţe, şi o parte din resurse ar trebui alocate investigării acestui aspect mai în detaliu.

În 2005, costurile bolilor de demenţă în UE s-au ridicat la 130 de miliarde de euro, afectând 19 milioane de persoane – pacienţi şi îngrijitori. Este, prin urmare, perfect justificat din punct de vedere moral dar şi financiar, să utilizăm mai multe fonduri pentru a combate această boală îngrozitoare.

 
  
MPphoto
 

  Jorgo Chatzimarkakis (ALDE).(DE) Dle preşedinte, Comunicarea şi raportul sunt foarte bune şi, prin urmare, aş dori să îmi exprim mulţumirile faţă de dl comisar Dalli şi dna Matias.

Boala Alzheimer este o maladie a timpurilor noastre, iar principala problemă este că ştim mult prea puţine despre ea. Tocmai de aceea avem nevoie de cercetare, cercetare şi iar cercetare. Trebuie să ne unim eforturile, motiv pentru care salut iniţiativa Comisiei de a crea un parteneriat pentru inovare în ceea ce priveşte îmbătrânirea sănătoasă, boala Alzheimer încadrându-se perfect aici.

Cu mulţi ani în urmă, guvernul SUA se referea la lupta împotriva cancerului ca la un proiect notabil. Încă nu au învins cancerul, dar proiectul a avut ca rezultat descoperirea multor medicamente şi tratamente foarte bune. Exact de acelaşi lucru avem nevoie şi aici şi, prin urmare, salut faptul că urmează să ne concentrăm pe boala Alzheimer. Trebuie să ştim cum se pot lua măsuri preventive. Ce putem face pe viitor pentru a combate boala Alzheimer? Iată de ce nu ne mai putem permite să continuăm printr-o abordare împrăştiată în politica europeană privind cercetarea. Trebuie să ne concentrăm pe anumite zone. Şi boala Alzheimer ar putea fi una dintre principalele teme ale preocupărilor noastre.

 
  
MPphoto
 

  Frieda Brepoels (Verts/ALE).(NL) Dle preşedinte, în calitate de vicepreşedintă a Alianţei europene împotriva maladiei Alzheimer din cadrul Parlamentului European salut călduros raportul dnei Matias, care face referire la cele mai importante aspecte, a căror rezolvare este prioritară. În timpul limitat de care dispun, aş dori să mă refer la două lucruri.

În primul rând, la importanţa prevenţiei şi a detectării timpurii. Campaniile de sensibilizare cu privire la primele simptome sunt esenţiale, pentru ca pacienţii şi îngrijitorii lor să poată beneficia încă din primele faze de orice tratament sau sprijin deja disponibil. Cu toate acestea, importanţa programării comune a resurselor de cercetare nu poate fi diminuată. Mulţi dintre dvs. au afirmat deja că 85 % din investiţiile publice în cercetare se fac astăzi fără nicio coordonare europeană, şi că, în mod inevitabil, apar astfel fragmentări şi suprapuneri. Prin urmare, o agendă comună a cercetărilor strategice ar asigura o utilizare mai eficientă a resurselor şi o mai bună înţelegere a cauzelor, posibilităţilor de tratament şi a impactului social pe care îl au anumite boli, cum este boala Alzheimer.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE). (SK) Dle preşedinte, Comunicarea Comisiei referitoare la iniţiativa europeană pentru boala Alzheimer şi alte demenţe îmbunătăţeşte actualele măsuri fragmentare şi diferenţele existente în ceea ce priveşte accesul la tratament, asigurând condiţii sociale şi de sănătate mai bune pentru numărul în continuă creştere al acestor pacienţi, al căror procent creşte şi el în raport cu populaţia îmbătrânită a Europei.

Directiva se referă şi la personalul medical din acest sector şi prevede instruire specializată şi sprijin pentru membrii familiilor, aspect pe care îl salut. În contextul în care anual sunt diagnosticate până la 1,4 milioane de noi cazuri de demenţă, ne confruntăm deja cu probleme serioase şi trebuie să luăm măsuri energice pentru o diagnosticare timpurie, prevenire şi alte aspecte conexe, cum ar fi asigurarea demnităţii pacientului.

Şi aici avem persoane afectate, mai ales membrii familiei, care se confruntă cu multe stigmate sociale. Societatea ar trebui, la rândul ei, să ofere asistenţă şi sprijin financiar pentru cei care îngrijesc la domiciliu persoane suferind de demenţă.

 
  
MPphoto
 

  Justas Vincas Paleckis (S&D).(LT) Dle preşedinte, aş dori să felicit raportorii, care au făcut o treabă minunată. Trebuie să recunoaştem că, având în vedere îmbătrânirea populaţiei Europei, boala Alzheimer şi alte forme de demenţă se răspândesc cu o viteză alarmantă. Adesea, simptomele acestor boli sunt fie incorect diagnosticate, fie detectate prea târziu, şi pacienţii nu beneficiază de tratamentul corespunzător. Invitaţia de a declara demenţa una dintre priorităţile din domeniul asistenţei medicale este una corectă. Doar prin diseminarea cât mai amplă de informaţii şi prin intensificarea sensibilizării societăţii cu privire la această boală, la simptomele ei şi metodele timpurii de diagnosticare vom putea face faţă valului din ce în ce mai mare de cazuri de demenţă. Din păcate însă, în majoritatea noilor state membre ale Uniunii Europene, inclusiv în Lituania, îngrijirea pacienţilor cu demenţă lasă de dorit. Povara cade adesea pe umerii rudelor şi familiei pacientului. Statele membre ar trebui să recunoască această muncă considerând, în măsura posibilului, timpul petrecut cu îngrijirea rudelor bolnave ca perioadă de angajare, şi asigurând garanţii sociale.

 
  
MPphoto
 

  Gay Mitchell (PPE). – Dle preşedinte, aş dori doar să subliniez faptul că vorbim de Alzheimer şi de persoane în vârstă, însă în circumscripţia mea cunosc cazul unui bărbat de 48 de ani de care a trebuit să se îngrijească tatăl său, bătrân şi văduv, deoarece tânărul suferea de Alzheimer. Nu o să abuzez de posibilitatea de a lua cuvântul, pentru care vă mulţumesc, şi aş dori doar să afirm că sprijin inovaţiile legate de îmbătrânire. Aceasta este, în principal, o problemă legată de îmbătrânire, dar nu este doar una legată de îmbătrânire.

 
  
MPphoto
 

  Wolfgang Kreissl-Dörfler (S&D).(DE) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, comentariile mele se referă la petiţie. Am fost preocupat de acest caz încă din primăvara anului 2007. În toamna aceluiaşi an am adresat o întrebare Comisiei. Răspunsul primit a fost mai mult decât nesatisfăcător.

Am avut mai multe discuţii cu ministerul sănătăţii din Germania, precum şi cu alte autorităţi. Totul a fost mereu foarte vag şi incoerent. Din răspunsul pe care l-aţi dat, dle comisar Dalli – din ceea ce aţi citit – am înţeles că nu aveţi nici cea mai mică intenţie să analizaţi mai în detaliu acest caz. Este adevărat că nu s-a întâmplat în timpul mandatului dvs., însă există această noţiune a responsabilităţii colective şi, prin urmare, vă rog – şi în numele Comisiei pentru afaceri juridice şi al Comisiei pentru petiţii – să ne puneţi la dispoziţie toate documentele care au stat la baza deciziei dvs. În plus, uitându-mă la dispozitiv, aş dori să ştiu – deşi îmi pot imagina răspunsul – de ce anumite companii nu sunt interesate ca un produs diferit să apară pe piaţă. Instalarea acestei bucăţi de plastic în inhalator este destul de ieftină, însă marja reiese din vânzările generale.

Uitându-ne la lobby-ul făcut de industria farmaceutică şi analizând atent interesele financiare pe care anumite părţi le au în a ţine companiile mici departe de piaţă, uneori răspunsurile sunt multe prea evidente.

Vă îndemn să ne spuneţi clar, aici şi acum, care este poziţia dvs., dacă ne veţi pune sau nu la dispoziţie documentaţia şi dacă sunteţi pregătit să purtaţi o discuţie adecvată cu noi, în cadrul Comisiei pentru petiţii şi al Comisiei pentru afaceri juridice, în loc să tot dăm această problemă de-o parte. Cetăţenii noştri, inclusiv cei care nu sunt foarte bogaţi sau influenţi, au dreptul de a fi trataţi corespunzător.

 
  
MPphoto
 

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE). (PL) Dle preşedinte, Uniunea Europeană are o populaţie îmbătrânită, iar procentul persoanelor care suferă de boli cauzate de vârsta înaintată este în continuă creştere. Conform statisticilor, una din cinci persoane cu vârsta de peste 80 de ani suferă de boala Alzheimer. Nu toată lumea ştie că, deşi vorbim de o boală incurabilă, cu măsuri preventive corespunzătoare şi o diagnosticare timpurie, efectele bolii pot fi întârziate. Conform Raportului mondial privind boala Alzheimer din 2009, 28 % din populaţia globului care suferă de demenţă locuieşte în Europa, continentul nostru fiind depăşit doar de Asia în această privinţă. În Polonia, ţara pe care o reprezint, aproximativ 250 000 de persoane suferă de Alzheimer, iar specialiştii estimează că până în 2040 numărul acestora se va tripla. După cum vedeţi, statisticile sunt alarmante.

Demenţa nu are doar consecinţe sociale şi economice, ci afectează deopotrivă pacienţii şi familiile lor. Din aceste motive mă bucur că astăzi am discutat această problemă importantă. Doar prin cooperare, cercetări specializate performante şi o campanie de informare extinsă vom putea asigura o diagnosticare rapidă şi o mai bună prevenţie.

 
  
MPphoto
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D).(LT) Dle preşedinte, sunt de acord cu măsurile specifice propuse în iniţiativa privind boala Alzheimer, prin care se afirmă că este esenţial să promovăm diagnosticarea timpurie şi calitatea vieţii, să sprijinim cooperarea între statele membre printr-un schimb de bune practici şi de studii clinice şi să respectăm drepturile celor afectaţi de această boală dificilă. Cum în momentul de faţă Uniunea Europeană nu dispune de statistici suficient de exacte referitoare la boala Alzheimer, ar trebui să se realizeze studii pe baza unor indicatori comuni, clar definiţi. Mai mult chiar, este necesar să se investească în cercetarea ştiinţifică şi în abordări eficiente ale sistemului de îngrijire. Trebuie să se acorde o atenţie deosebită cadrelor medicale, furnizorilor de servicii medicale, precum şi instruirii şi sprijinirii familiilor care se confruntă zilnic cu boala Alzheimer. Aş dori să subliniez faptul că, pentru combaterea acestei boli dificile, este vital să acordăm o mare atenţie prevenţiei şi să ne canalizăm eforturile către o diagnosticare timpurie. Prin urmare, există nevoia de a realiza o strategie preventivă pentru boala Alzheimer, care să fie în strânsă legătură cu un stil de viaţă mai sănătos, cu informarea oamenilor în legătură cu această boală şi asigurarea unui schimb de practici medicale.

 
  
MPphoto
 

  Pat the Cope Gallagher (ALDE).(GA) Dle preşedinte, aş dori să vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat şansa să vorbesc despre boala Alzheimer.

Boala Alzheimer este cea mai des întâlnită cauză a demenţei, afectând 44 000 de oameni în Irlanda şi aproape zece milioane de persoane în întreaga Europă. Este o boală progresivă, adică, în timp, sunt afectate din ce în ce mai multe părţi ale creierului şi, pe măsură ce se întâmplă acest lucru, simptomele se agravează.

Din păcate, din cauza îmbătrânirii populaţiei din Europa, este posibil ca, pe viitor, din ce în ce mai multe persoane să fie afectate. Prin urmare, o coordonare mai bună între statele membre este esenţială, pentru a asigura cercetarea cauzelor demenţei şi schimbul de bune practici în sistemul de îngrijire. Povara îngrijirii le revine adesea membrilor familiei şi în Irlanda 50 000 de persoane îngrijesc zilnic bolnavi de demenţă.

În concluzie, aş dori să le aduc un omagiu acestor îngrijitori şi Societăţii pentru Alzheimer din Irlanda, care le oferă un sprijin incredibil persoanelor afectate de demenţă.

 
  
MPphoto
 

  Margrete Auken (Verts/ALE).(DA) Dle preşedinte, aş dori să mă adresez dlui comisar Dalli. Vedeţi aici dispozitivul din plastic despre care tot vorbim. Industria marilor companii farmaceutice multinaţionale a decis, în cazul german, că acest dispozitiv de plastic şi medicamentul trebuie să fie împreună. Iată medicamentul. Iată ce trebuie să treacă de teste majore. Dispozitivul din plastic este similar folosirii unei seringi. Cu toate acestea, este clar că industria companiilor farmaceutice câştigă enorm de pe urma faptului că cele două produse trebuie să se vândă întotdeauna împreună. De cealaltă parte, societatea economiseşte sume considerabile datorită refolosirii unor produse, de mai multe ori. Consider că este pur şi simplu scandaloasă atitudinea Comisiei, care continuă să susţină că acest produs simplu trebuie să treacă prin aceeaşi procedură de testare amănunţită ca şi medicamentul – ca şi cum ar fi făcut parte din acelaşi sistem de testare – poate că nu exact aceleaşi teste ca şi medicamentul în sine, ştiu, dar ca un dispozitiv care ţine de medicament. Este revoltător că încă nu am primit un răspuns clar în acest sens. Sunt atâtea persoane, inclusiv companii şi societăţi de asigurare din sectorul medical, care sunt afectate de faptul că acest obiect simplu de plastic nu a fost aprobat cu mult timp în urmă. Niciodată el nu a generat alte probleme în afara celor de natură financiară….

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Paolo Bartolozzi (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, bolile neurodegenerative şi în special boala Alzheimer, reprezintă o prioritate pentru sănătatea din UE.

Această boală are consecinţe grave asupra persoanelor afectate, şi nu doar în ceea ce priveşte sănătatea lor. Costurile asociate asistenţei directe şi informale sunt, într-adevăr, ridicate. Este adevărat că boala Alzheimer nu îi afectează doar pe bolnavi, ci şi pe cei care îi îngrijesc pe aceştia.

Prin urmare, avem nevoie de un răspuns european la această problemă, de un răspuns coordonat al tuturor statelor membre, o sinergie a măsurilor concertate care să se axeze, în special, pe ştiinţă şi cercetare şi care să asigure o mai bună prevenire şi diagnosticare, pentru a îmbunătăţi tratamentele disponibile – inclusiv tratamentele inovatoare – precum şi diseminarea în rândul statelor membre a informaţiilor privind rezultatele înregistrate la nivel naţional, astfel asigurând sensibilizarea publicului cu privire la această boală.

 
  
MPphoto
 

  John Dalli, Membru al Comisiei. – Dle preşedinte, distinşi deputaţi, încă o dată mulţumesc Parlamentului şi deputaţilor care au luat cuvântul pentru angajamentul faţă de această cauză importantă implicată de boala Alzheimer şi alte forme de demenţă.

Comisia salută raportul Parlamentului şi recomandările acestuia. Profit de ocazie pentru a sublinia angajamentul Comisiei de a se achita de sarcinile care îi revin în ceea ce priveşte boala Alzheimer şi alte forme de demenţă. Din păcate, aceste boli fac parte din procesul de îmbătrânire cu care se confruntă mulţi cetăţeni europeni.

Consider că este responsabilitatea noastră colectivă să cooperăm pentru a le reduce povara şi să investim în inovaţie, pentru a preveni, diagnostica, trata şi gestiona aceste boli.

Voi sprijini fără rezerve statele membre în eforturile lor de a coopera cu Parlamentul pentru a aborda problema bolii Alzheimer şi a altor forme de demenţă.

În ceea ce priveşte petiţia „Effecto” Klein, aş dori în primul rând să menţionez – referindu-mă la afirmaţia dnei Mazzoni, conform căreia Comisia are obligaţia de a fi alături de cetăţeni – că vă asigur că obligaţia mea este de a sta alături de pacienţi. Pentru mine, în calitate de comisar pentru sănătate, este foarte important să nu fac compromisuri atunci când vine vorba de siguranţa pacienţilor, să nu alegem scurtături şi să nu scurtcircuităm procesele şi procedurile existente, menite să garanteze că toate dispozitivele folosite în scopuri medicale sunt testate corespunzător şi siguranţa lor este garantată.

Aici problema nu este cum să livrăm un medicament cu o bucată de plastic, după cum s-a afirmat. Problema este că avem nevoie de dovezi clinice că produsul este unul sigur şi, în acest sens, petiţionarului, în cazul de faţă dl Klein, i s-a cerut să realizeze studii clinice pe 24 de pacienţi. Aceasta este dimensiunea testelor clinice cerute.

De ce atâta rezistenţă când vine vorba de furnizarea acestor teste clinice? Ce generează această rezistenţă? Mă întreb singur acest lucru. De exemplu, trebuie să ştim dacă acest produs are aplicabilitate universală, dacă va fi folosit cu un singur tip de medicamente, sau cu mai multe tipuri. Dacă da, dozajele vor fi diferite pentru aceste medicamente? Dispozitivul are un sistem de ajustare a dozajului? Ca profan, dacă ar trebui să folosesc acest dispozitiv, cam acestea ar fi întrebările pe care mi le-aş pune. Şi exact aceleaşi întrebări şi le-au pus şi autorităţile. Au cerut dovezi că, odată aflat la dispoziţia pacienţilor, dispozitivul va fi unul sigur.

După cum am afirmat deja, există o procedură corespunzătoare de garantare a siguranţei, pe care nu o voi scurtcircuita. S-a spus că am promis că mă voi interesa de acest caz. Am promis să o fac, şi m-am interesat de caz. Am primit multe detalii legate de acest caz. Normal, a trebuit să aflu aceste detalii de la cei care au fost aici, în Comisie, încă din 1987. Atunci când dl Klein a solicitat o întrevedere cu mine, sau cu cabinetul meu, am acceptat imediat. Şeful meu de cabinet l-a informat că suntem dispuşi să avem o întâlnire, pentru a oferi explicaţii. A răspuns printr-un email în care stabilea o serie de condiţii, printre care aceea că, în vederea acestei întâlniri, Comisia UE ar trebui să acopere integral cheltuielile. Acestea includeau biletele de avion şi cazarea în Bruxelles pentru el şi personalul său, şi nu am putut satisface această cerinţă.

 
  
MPphoto
 

  Marisa Matias, raportoare.(PT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să încep exprimându-mi recunoştinţa pentru tot ce s-a spus în legătură cu acest raport înaintat de Parlament, referitor la boala Alzheimer şi la alte demenţe. Cu toţii ştim că situaţia cu care ne confruntăm este una foarte tragică şi că nu este bine diagnosticată, ceea ce s-a afirmat deja.

Aş dori să mă refer la un singur aspect care a reieşit din toate discursurile ţinute, dar care probabil nu a fost subliniat suficient, şi anume demnitatea şi drepturile pacienţilor, şi nu doar ale lor: ci şi ale membrilor familiilor acestora, ale celor care îi îngrijesc, fie că vorbim de îngrijitorii oficiali sau neoficiali, şi ale cadrelor medicale ce se ocupă de acest tip de boală.

Mă bucur, mă bucur foarte mult, să aud declaraţia dvs., dle comisar, că aveţi aceleaşi preocupări cu Parlamentul European şi că Comisia Europeană percepe pozitiv toate recomandările prezentate de Parlament în acest raport şi va face tot ce îi stă în putere pentru a le pune în aplicare.

Având în vedere cât de urgentă este această problemă, fiecare zi care trece este cu una mai mult decât era necesar. Prin urmare, ştim şi că mâine Parlamentul va face un anunţ în această privinţă. Dle comisar, vom aştepta rezultatul votului, însă ştim că publicul european aşteaptă de la noi mult mai mult decât solidaritatea şi asigurări morale. Europenii aşteaptă măsuri specifice şi adecvate, dle comisar, şi chiar sper că dvs. şi Comisia – care deţine iniţiativa, de care, din păcate, nu dispune această Camere – veţi conferi acestei probleme prioritatea pe care o menţionaţi, şi că o veţi transforma într-o iniţiativă legislativă, astfel încât drepturile europenilor şi ale familiilor lor să fie respectate şi toţi să fie trataţi cu egalitatea şi demnitatea pe care le merită.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine (miercuri, 19 ianuarie 2011).

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward (ALDE), în scris.(GA) Se estimează că, în Europa, 9,9 milioane de persoane suferă de o boală neurodegenerativă, precum boala Alzheimer. Având în vedere îmbătrânirea populaţiei, Eurostat estimează că, în 2050, numărul persoanelor care suferă de o boală neurodegenerativă se va dubla faţă de 1995. În plus, întrucât sarcina îngrijirii le revine membrilor familiei, se estimează că boala afectează trei membri ai familiei unui pacient. În această privinţă, se impune adoptarea de iau măsuri la nivelul UE pentru a ajuta statele membre să acorde asistenţă corespunzătoare pacienţilor şi familiilor lor.

Sunt întru totul de acord că problema demenţei trebuie să constituie una dintre priorităţile politicii UE în domeniul sănătăţii. Trebuie recunoscute corespunzător organizaţiile de pacienţi şi îngrijitori, iar aceste organizaţii trebuie implicate în campanii de informare şi în elaborarea de programe de cercetare. UE acordă un sprijin financiar considerabil, în valoare de 159 de milioane de euro, pentru 34 de programe de cercetare în domeniul bolilor neurodegenerative, însă, având în vedere că vom asista la o creştere uriaşă a numărului de persoane care suferă de aceste boli, proiectele de cercetare din cadrul celui de al optulea program-cadru trebuie extinse pentru a include cercetări privind terapiile comportamentale, cognitive şi non-medicamentoase.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. Datele cu privire la prevalenţa bolii Alzheimer şi alte demenţe sunt disponibile în ţările Uniunii Europene şi au fost colectate de Alzheimer Europe. Boala Alzheimer a fost şi este cauza principală a demenţei în toate ţările. Ea reprezintă 74,5 % din cazurile de demenţă din America de Nord, 61,4 % din Europa şi 46,5 din Asia. Cu toate acestea, în Uniunea Europeană există cazuri de boală Alzheimer nediagnosticată, conform ultimelor date epidemiologice disponibile, numai jumătate din persoanele care suferă de această boală sunt identificate în prezent. În acest context, consider că Statele Membre trebuie să dezvolte politici şi planuri de acţiune pe termen lung pentru a eficientiza accesarea fondurilor de cercetare în domeniul demenţei şi a bolii Alzheimer, incluzând şi cercetări în domeniul prevenţiei, la un nivel proporţional cu impactul economic al acestora asupra societăţii şi care să anticipeze şi să prevină tendinţele sociale şi demografice şi să-şi concentreze atenţia pe sprijinul oferit familiilor pacienţilor care îi îngrijesc, oferind astfel protecţie socială persoanelor vulnerabile suferinde de demenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris.(IT) Rezoluţia depusă reînnoieşte angajamentul nostru faţă de lupta împotriva unei boli grave, care încă afectează una din cinci persoane cu vârsta de peste 85 de ani. Consider că este necesară o acţiune eficientă şi coordonată la nivelul Europei pentru a putea înregistra noi progrese în cercetare şi în colectarea datelor epidemiologice privind această boală. Coordonarea corespunzătoare dintre statele membre poate contribui la partajarea de bune practici în tratarea pacienţilor şi la creşterea sensibilizării cetăţenilor cu privire la importanţa prevenirii şi a intervenţiei timpurii. Investiţiile şi cooperarea sunt esenţiale în acest domeniu, nu numai pentru a reduce costurile sociale ale acestor boli, dar şi, în primul rând, pentru a le garanta celor afectaţi speranţa de a avea o viaţă tot mai demnă. În acest spirit, aş dori să subliniez că demenţa nu îi afectează numai pe suferinzi, ci şi pe oamenii din jurul lor, precum membrii familiei şi cadrele medicale. Astfel, strategia europeană trebuie să-şi propună să asigure un sprijin mai eficient şi mai practic pentru cei care trebuie să facă faţă activităţii zilnice de a-i ajuta pe aceşti oameni, eliminând lacunele care există în formarea profesională şi lansând campanii de sensibilizare cu privire la realităţile pe care le implică faptul de a trăi cu boala Alzheimer.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Grech (S&D), în scris. – Până în prezent, UE încă nu dispune de un răspuns adecvat la boala Alzheimer şi nu a finalizat nicio politică privind prevenirea acesteia. În plus, este îngrijorător că ţări precum Malta încă nu decontează medicamentele necesare pentru pacienţii care suferă de această boală. Deşi Comisia nu poate interveni în organizarea sistemelor naţionale de asigurări de sănătate, Comisia trebuie să îşi intensifice eforturile de a exercita presiune asupra statelor membre pentru a garanta că toate persoanele care suferă de Alzheimer primesc tratamentul necesar. Solicit Comisiei să facă din lupta împotriva demenţei o prioritate la nivel european şi să finalizeze propunerile menţionate mai jos într-un interval rezonabil de timp: (1) să promoveze sănătatea cardiovasculară şi să investească într-o forţă de muncă mai sănătoasă; (2) să promoveze iniţiative care să asigure implicarea socială şi intelectuală a persoanelor în vârstă; (3) să încurajeze statele membre să pună în aplicare controale sistematice de rutină care să permită diagnosticarea bolii, precum şi să ofere acces facil la medicamente şi tratament odată ce boala s-a instalat; (4) să asigure realizarea periodică de studii epidemiologice la nivel european; (5) să încurajeze statele membre să utilizeze tehnologiile de asistenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Jim Higgins (PPE), în scris. – Salut acest raport care reprezintă un pas important în eforturile de combatere a demenţei. În prezent, o persoană de peste 65 de ani din 20 şi una din cinci de peste 80 de ani suferă de demenţă. Se estimează că peste 8 milioane de europeni cu vârste cuprinse între 30 şi 99 de ani suferă de boli neurodegenerative, iar oamenii de ştiinţă preconizează că acest număr se poate dubla odată la 20 de ani. Boala Alzheimer reprezintă 50 % din aceste cazuri. Aproape zece milioane de europeni suferă în prezent de demenţă, boala Alzheimer fiind cea mai întâlnită formă. În Irlanda, există 44 000 de persoane care suferă de demenţă. Există peste 50 000 de persoane care îngrijesc pacienţi care suferă de demenţă şi se estimează că 100 000 de persoane sunt afectate direct de demenţă. Având în vedere că o întârziere cu cinci ani a instalării bolii Alzheimer înseamnă reducerea cu 50 % a ratelor de răspândire, salut concentrarea Comisiei Europene asupra prevenirii şi depistării timpurii. Salut accentul pus pe îmbunătăţirea cercetării în Europa, în special întrucât ştim că 85 % din cercetarea de astăzi nu este coordonată de UE. Pentru ca o strategie europeană să funcţioneze în acest domeniu, este esenţial ca diferitele ţări să acorde prioritate elaborării de planuri de acţiune naţionale. O strategie europeană trebuie, de asemenea, să încerce să protejeze existenţa serviciilor care garantează acoperirea maximă posibilă şi condiţii şi tratament egal pentru toţi pacienţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris.(FI) Bolile care cauzează pierderea memoriei sunt o problemă răspândită în Europa. În prezent, aproximativ 10 milioane de europeni suferă de acestea. Majoritatea suferă de boala Alzheimer. Numeroşi factori influenţează capacitatea oamenilor de a-şi aminti lucruri şi de a învăţa lucruri noi. Printre acestea se numără stresul, depresia, suferinţa, consumul excesiv de alcool, o alimentaţie deficientă şi medicamentele. Trebuie acordată mai multă atenţie prevenirii acestor boli încă din adolescenţă. Prin exerciţii, activitate mentală, alimentaţie sănătoasă şi evitarea băuturilor alcoolice, oamenii vor fi protejaţi împotriva bolilor care cauzează pierderi de memorie. Abordând factorii de risc asociaţi cu aceste boli, vom aborda şi factorii care favorizează apariţia afecţiunilor cardio-cerebrovasculare. În viitor, trebuie subliniată importanţa informării şi a ONG-urilor în combaterea bolilor care provoacă pierderea memoriei. Activitatea organizaţiilor este foarte valoroasă. Trebuie să li se acorde mai mult sprijin pentru a le permite celor care suferă de aceste boli să primească ajutor în mod mai adecvat. În plus, trebuie acordată mai multă atenţie centrelor de tratament şi calităţii acestora. Din păcate, cele care există nu răspund în prezent cererii. De exemplu, în Finlanda, lipseşte sprijinul reciproc şi centre corespunzătoare care să ofere îngrijire zilnică şi îngrijire pe termen lung. În cele din urmă, aş dori să atrag atenţia tuturor asupra importanţei sprijinului pentru personalul specializat în tratarea bolilor care cauzează pierderea memoriei, a instruirii corespunzătoare a acestora şi a dezvoltării competenţelor şi aptitudinilor acestora. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 
 

  Sirpa Pietikäinen (PPE), în scris.(FI) Aş dori să îi mulţumesc dnei Matias pentru raportul său lăudabil din proprie iniţiativă referitor la o iniţiativă europeană privind boala Alzheimer şi alte demenţe. Unul din cinci europeni va contracta o boală care cauzează pierderea memoriei. Aceste boli exercită în permanenţă tot mai multă presiune asupra sistemelor de asistenţă medicală care au dificultăţi în a face faţă îmbătrânirii populaţiei, dar şi asupra bolnavilor şi rudelor acestora, care se confruntă cu o situaţie nouă. Nu există un consens privind patogeneza acestor boli, însă intervenţia timpurie în evoluţia acestora este considerată vitală. Prin acest raport, bolile care provoacă pierderi de memorie vor deveni o prioritate în cadrul obiectivelor UE în domeniul sănătăţii. Rezultatul votului va trimite mesajul corect, şi anume că cercetarea acestor boli şi tratarea acestora vor necesita cooperare la nivel pan-european. Deşi sunt afectate în principal persoanele în vârstă, prin îmbunătăţirea diagnosticului, simptomele timpurii ale acestor boli vor fi depistate din ce în ce mai frecvent la populaţia activă. Pentru a consolida cooperarea în Europa, avem nevoie, de asemenea, de programe naţionale de testare a memoriei, care au fost deja iniţiate în unele state membre. Programele naţionale de testare a memoriei joacă un rol semnificativ în răspândirea de cunoştinţe şi cele mai bune practici şi în reducerea numărului de acţiuni care se suprapun unele cu altele.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Seeber (PPE), în scris.(DE) În Europa, 10 milioane de oameni suferă de demenţă. Jumătate dintre aceştia au boala Alzheimer. Aceste cifre vor continua să crească, ca urmare a creşterii speranţei de viaţă. Raportul din proprie iniţiativă se îndreaptă în direcţia bună, solicitând o abordare mai eficientă a tratării demenţei, în special a bolii Alzheimer. Trebuie acordată o atenţie deosebită prevenirii. Diagnosticarea timpurie, examinări gratuite pentru grupurile de risc şi, în primul rând, informarea populaţiei joacă un rol esenţial în prevenire, deoarece în UE, boala Alzheimer este în general identificată în stadiu prea avansat. Răspândirea continuă a demenţei impune o strategie europeană care, în măsura posibilului, să ofere structuri cuprinzătoare menite să le furnizeze pacienţilor acces egal la informaţii şi opţiuni de tratament. Nu trebuie uitat că şi sprijinirea rudelor şi îngrijitorilor se încadrează în această strategie. În plus, studiile epidemiologice şi clinice extinse, precum şi o calitate mai bună a cercetării demenţei şi bolii Alzheimer reprezintă factori importanţi în combaterea formelor de demenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Olga Sehnalová (S&D), în scris. (CS) Demenţa şi în special boala Alzheimer nu sunt numai probleme medicale grave, ci şi o problemă etică şi socială extrem de sensibilă, a cărei gravitate va continua să crească în contextul îmbătrânirii populaţiei Europei. Documentul depus se concentrează pe bună dreptate pe diferitele aspecte ale acestei afecţiuni şi în special pe sprijinirea diagnosticării timpurii, a cercetării şi a îmbunătăţirii îngrijirii actuale a pacienţilor. Cu toate acestea, consider că la fel de important este sprijinul acordat familiilor pacienţilor care suferă de demenţă, iar accesul nediscriminatoriu la îngrijiri medicale şi sociale de înaltă calitate este fundamental. Rolul autorităţilor locale, fie municipale sau regionale, precum şi cel al organizaţiilor voluntare, care pot răspunde la nivel operaţional la nevoia tot mai mare de aceste servicii, este extrem de important în această privinţă. Iniţiativa europeană privind boala Alzheimer şi alte demenţe este, de asemenea, esenţială pentru iniţierea unei dezbateri serioase şi deschise legate de această afecţiune în sensul cel mai larg al termenului. Prin urmare, salut cu căldură şi sprijin această iniţiativă.

 

15. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Comisiei)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. – Urmează timpul afectat întrebărilor (B7-0001/2011).

Următoarele întrebări sunt adresate Comisiei.

Partea întâi

 
  
  

Întrebarea nr. 14 adresată de Rareş-Lucian Niculescu (H-0629/10)

Subiect: Utilizarea fondurilor europene

Potrivit unui articol recent din Financial Times, Uniunea Europeană a cheltuit numai 10 % din cele 347 de miliarde de euro alocate până în 2013 pentru promovarea dezvoltării regiunilor sărace.

Potrivit aceluiaşi articol, fonduri destinate sprijinirii IMM-urilor ajung să fie folosite de companii multinaţionale (CocaCola, IBM, Nokia Siemens), în timp ce alte mari companii (Twining, Valeo) utilizează fondurile UE pentru a-şi reloca activitatea în ţări în care forţa de muncă este mai ieftină, încălcând astfel regulile care interzic explicit această practică.

Comisia este rugată să exprime un punct de vedere cu privire la informaţiile conţinute în acest articol şi să prezinte eventual soluţiile avute în vedere pentru a evita pe viitor repetarea unor astfel de situaţii.

 
  
MPphoto
 

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, Comisia salută analiza Financial Times deoarece reprezintă o contribuţie importantă la iniţierea şi extinderea dezbaterii publice privind eficienţa şi eficacitatea politicii de coeziune.

Comisia este conştientă de demararea mai lentă care în general marchează începutul unei perioade de programare. Cu toate acestea, conform celor mai recente date, Comisia a efectuat mai multe plăţi aferente politicii de coeziune în trimestrul al patrulea din 2010 decât în anii anteriori. Marea majoritate a plăţilor efectuate au fost plăţi intermediare, respectiv rambursări ale cheltuielilor deja efectuate şi certificate în statele membre. Astfel, este evident că, aşa cum s-a observat în perioadele de programare anterioare, cheltuielile aferente politicii de coeziune se accelerează. Ratele de absorbţie, în privinţa plăţilor UE către statele membre, se ridică în prezent la 21 % pentru Fondul de coeziune, 22 % pentru Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) şi 23 % pentru Fondul social european (FSE).

În ceea ce priveşte sprijinul oferit întreprinderilor mari şi companiilor multinaţionale, Comisia ar dori să sublinieze că obiectivul principal al politicii de coeziune este creşterea şi crearea de noi locuri de muncă pentru anumite regiuni şi state membre. Orice sprijin pentru investiţiile productive trebuie privit în acest context.

Promovarea creării de locuri de muncă şi a creşterii economice se poate realiza în numeroase moduri, de la înfiinţarea de întreprinderi mici la susţinerea întreprinderilor mari. Intervenţia prin politica de coeziune sprijină investiţiile productive destinate în special întreprinderilor mici şi mijlocii, în conformitate cu regulamentele FEDER şi FSE. Comisia a subliniat, de asemenea, rolul întreprinderilor mici şi mijlocii pe parcursul negocierilor actualelor documente de programare. Marea majoritate a investiţiilor productive şi a investiţiilor în dezvoltarea potenţialului endogen sunt destinate IMM-urilor. Cu toate acestea, există numeroase situaţii în care, în conformitate cu regulamentele, cofinanţarea este acordată întreprinderilor mai mari cu condiţia îndeplinirii obiectivelor fondurilor şi ale programelor în cauză.

În total, politica de coeziune a alocat aproximativ 55 de miliarde de euro sprijinirii întreprinderilor între 2007 şi 2013, iar o mare parte a acestei sume susţine inovaţia în cadrul IMM-urilor. Comisia ar dori să sublinieze că întreprinderile multinaţionale nu beneficiază de sprijinul acordat de FSE. Lucrătorii primesc instruirea cofinanţată. FSE sprijină oamenii. Se referă la oferirea de formare şi recalificare şi îmbunătăţirea competenţelor pentru a-i pregăti pe oameni şi a-i ajuta să-şi găsească un loc de muncă. Un lucrător care a fost angajat într-o anumită întreprindere poate să fie angajat de o altă întreprindere. Prin urmare, important este capitalul de competenţe pe care lucrătorii reuşesc să şi-l construiască pentru a-şi susţine integrarea pe piaţa muncii, şi nu denumirea sau tipul întreprinderilor care oferă formarea.

Comisia consideră că, dintr-o perspectivă politică, firmele nu ar trebui să primească finanţare europeană pentru investiţii care ar conduce la pierderea forţei de muncă a aceleiaşi întreprinderi într-o altă regiune a Uniunii Europene, deoarece efectul net al investiţiilor FSE ar putea fi zero sau chiar negativ. În cazul în care o întreprindere care a primit sprijin prin politica de coeziune se închide sau nu mai susţine un proiect, această finanţare trebuie rambursată în termen de cinci ani sau de trei ani în cazul IMM-urilor.

În încheiere, aş dori să subliniez un aspect crucial: în timp ce în mod clar, există domenii în care lucrurile pot fi îmbunătăţite, acest lucru nu poate şi nu trebuie să diminueze impactul pozitiv major al politicii de coeziune. Aş dori să vă asigur că problemele nu sunt ignorate de Comisie. Într-adevăr, în trecut am propus schimbări, iar unele au fost implementate şi vom continua să stimulăm ameliorarea politicii de coeziune. Politica de coeziune aduce avantaje clare regiunilor mai sărace ale Uniunii Europene, precum şi restului Europei.

 
  
MPphoto
 

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE). - Îi mulţumesc şi dlui comisar pentru calitatea informaţiilor oferite, însă aş dori să adaug o remarcă: într-o astfel de dezbatere, când abordăm o astfel de temă, cred că ar trebui să ne concentrăm mai degrabă pe viitoarele măsuri destinate să evităm situaţii similare şi, dacă îmi este îngăduit, poate chiar mai important, să ne punem întrebarea dacă astfel de bilanţuri, odată ajunse în atenţia publicului, nu sunt cumva de natură să reducă încrederea cetăţenilor în munca instituţiilor europene.

 
  
MPphoto
 

  Paul Rübig (PPE).(DE) Dle preşedinte, dle comisar, aş dori să vă mulţumesc foarte mult pentru clarificare, deoarece acest lucru oferă o bază pentru o discuţie rezonabilă, precum şi un angajament clar pentru întreprinderile noastre mici şi mijlocii. La urma urmei, acestea oferă două treimi din locurile de muncă din Europa şi plătesc 80 % din impozite. Astfel, întrebarea mea este dacă credeţi că în viitor putem consolida mai mult condiţiile cadrului de cercetare şi infrastructura de cercetare.

 
  
MPphoto
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D).(LT) Dle preşedinte, aş dori să adresez următoarea întrebare. Banii din fondurile structurale şi în special banii din Fondul social european sunt foarte importanţi. Sunt bani destinaţi consolidării calificărilor lucrătorilor şi păstrării locurilor de muncă pentru ca acestea să fie ocupate de persoane calificate. Cu toate acestea, consideraţi că există condiţii egale pentru corporaţiile internaţionale bogate deoarece trebuie să îşi aducă propria contribuţie pentru a obţine bani din fondurile structurale sau din Fondul social european, şi întreprinderile mici şi mijlocii, care la rândul lor doresc să îşi formeze oamenii şi să aibă angajaţi calificaţi? Nu aveţi în vedere anumite propuneri în această privinţă, având în vedere că marile corporaţii şi întreprinderile mici şi mijlocii nu se bucură de condiţii egale?

 
  
MPphoto
 

  Johannes Hahn, membru al Comisiei.(DE) Dle preşedinte, vă mulţumesc pentru întrebări.

În ceea ce priveşte infrastructura de cercetare, întreprinderile mici şi mijlocii primesc deja resurse considerabile din partea Fondului European pentru Dezvoltare Regională, în special în domeniul încurajării inovării, domeniu în care primesc subvenţii de inovare de zeci de miliarde de euro. În perioada 2000-2006, un total de peste 30 000 de întreprinderi s-au axat pe acest domeniu în mod focalizat. Ţinem cont de faptul că trebuie acordată o importanţă deosebită şi infrastructurii de cercetare, mai ales în viitor – nu numai în domeniul economiei, ci şi în domeniul cercetării de bază. Este posibil să subvenţionăm chiar şi în actuala perioadă un proiect de infrastructură de cercetare care este inclus pentru prima dată şi în foaia de parcurs a Forumului strategic european privind infrastructurile de cercetare (ESFRI) cu astfel de fonduri, deoarece analizele legate de acest proiect au dezvăluit că are un impact susţinut într-o regiune care depăşeşte cadrul proiectului în sine, în sensul că vor fi create locuri de muncă, nu doar locuri de muncă în cercetare, ci şi locuri de muncă în întreprinderile care furnizează aceste cercetări, întrucât chiar şi infrastructura de cercetare de bază are nevoie de servicii şi resurse. Cu alte cuvinte, poate constitui un adevărat punct central într-o anumită zonă dintr-o regiune – în acest caz, o regiune a Ungariei. Acest fapt ar trebui, de asemenea, să trimită un semnal pentru următoarea perioadă de programare, poate universităţilor, care, în cele din urmă, au şi ele efecte concrete. În prezent, aproape o treime din activităţile de cercetare din universităţi sunt în domeniul cercetării aplicate care, în cele din urmă, aduce beneficii economiei şi creează locuri de muncă durabile.

Dacă îmi permiteţi să revin la întrebarea distinsei deputate, în cadrul Fondului social european, în general lucrătorii angajaţi sau temporar şomeri sunt cei care primesc asistenţă în domeniul formării, pentru a îmbunătăţi perspectivele acestora pe piaţa muncii. Acest lucru poate avea loc în cadrul întreprinderii în care sunt angajaţi sau, dacă nu sunt angajaţi, scopul poate fi îmbunătăţirea competenţelor sau o calificare mai bună în general pentru alte posibile locuri de muncă. Vă pot oferi un exemplu – deoarece probabil la acest lucru vă refereaţi şi pentru că au existat numeroase critici – şi anume lucrătorii de la McDonald’s care au fost instruiţi suplimentar. Trebuie făcută o distincţie clară: acestea au fost măsuri suplimentare de formare pentru lucrătorii de la McDonald’s pentru ca aceştia să fie mai bine calificaţi pe piaţa muncii şi în lumea muncii. După cum ştiţi, deoarece acestea au fost oarecum criticate, locurile de muncă de la McDonald’s, de multe ori supranumite „McJobs” sunt în general locuri de muncă cu jumătate de normă şi nu necesită multe calificări; sunt locuri de muncă ocupate de multe ori de studenţi. Aceste persoane trebuie să dispună de calificări mai bune. În ceea ce priveşte calificarea suplimentară la locul de muncă, precum în acest proiect, McDonald’s – pentru a oferi un exemplu – a suportat toate costurile. Cu alte cuvinte, încercăm să ne asigurăm că formarea viitoare pe care o primesc lucrătorii se axează pe propriile calificări personale. Având în vedere aceste lucruri, consider că nu ar trebui să conteze unde sunt angajate aceste persoane; mai degrabă, obiectivul nostru trebuie să fie îmbunătăţirea în continuare a calităţii competenţelor fiecărei persoane, pentru ca oamenii să fie mai pregătiţi pentru o piaţă a muncii tot mai mobilă, evitând astfel şomajul atunci când este posibil.

 
  
MPphoto
 
 

  Preşedinte. – Întrebarea nr. 16 adresată de Kinga Göncz (H-0639/10)

Subiect: Instrumentul european de microfinanţare Progress

Punerea în aplicare a Instrumentului european de microfinanţare Progress (IEMP) pare a se desfăşura mai lent decât s-a prevăzut iniţial, o situaţie care ar putea pune în pericol însuşi obiectivul acestui instrument şi care este, în mod evident, în contradicţie cu viteza adoptării sale în martie 2010.

Cum intenţionează Comisia să accelereze procesul şi să se asigure că IEMP ajunge la persoanele cele mai vulnerabile, reflectând totodată un echilibru geografic adecvat?

Ce planuri are Comisia pentru a convinge statele membre să finanţeze programe de mentorat şi de formare profesională şi pentru a asigura că plăţile dobânzilor sunt subvenţionate din resursele Fondului social european, astfel cum a fost convenit? Cum va asigura Comisia faptul că informaţiile privind IEMP vor ajunge la publicul ţintă?

 
  
MPphoto
 

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – Dragi colegi, sunt încântat să raportez că ambele părţi ale Instrumentului european de microfinanţare Progress – partea garanţiilor şi partea produselor în numerar – sunt acum complet operaţionale. La numai trei luni de la intrarea în vigoare a deciziei, Comisia a finalizat mandatul Fondului European de Investiţii pentru a lansa operaţiunile de garanţii pentru furnizorii de microfinanţare.

În noiembrie anul trecut, Comisia a instituit un instrument specializat de investiţii. Ca urmare, primele micro-împrumuturi vor fi acordate începând cu această lună. De asemenea, sunt încântat să raportez reuşita Comisiei în acordarea de finanţare suplimentară micro-întreprinzătorilor din Europa. Banca Europeană de Investiţii va oferi o contribuţie similară cu cea a Uniunii Europene, de 100 de milioane de euro şi se aşteaptă şi alte contribuţii. Ca urmare, volumul total de împrumuturi în cadrul Instrumentului de microfinanţare Progress se va ridica, aşa cum s-a preconizat, la aproximativ 500 de milioane de euro. De pe urma acestor fonduri vor avea de câştigat şomerii, persoanele care se confruntă cu excludere socială sau persoanele vulnerabile care se confruntă cu dificultăţi în accesarea pieţei convenţionale de credit. Asigurarea extinderii către aceste grupuri ţintă şi promovarea echilibrului geografic sunt elemente cheie ale mandatului acordat de Comisie Fondului European de Investiţii (FEI).

Operaţiunile aprobate până în prezent sau în curs de pregătire sugerează îndeplinirea ambelor obiective. De la începutul lui 2011, micro-împrumuturile vor fi furnizate printr-o nouă instituţie de microfinanţare din Belgia, care se concentrează asupra comunităţilor urbane dezavantajate şi printr-o fundaţie din Ţările de Jos care vizează persoanele care nu au acces la finanţare convenţională. FEI a anunţat că operaţiunile în curs de pregătire vor fi echilibrate şi în privinţa acoperirii geografice. Se preconizează că aproximativ 40 % vor cuprinde intermediari care investesc în Europa şi aproximativ 60 % în Europa Centrală şi de Est. Este bine cunoscut faptul că eficienţa microfinanţării poate fi exploatată la maximum dacă întreprinderile noi şi microîntreprinderile sunt însoţite de servicii de sprijin pentru întreprinderi.

Astfel, Comisia va adopta măsuri pentru a sprijini autorităţile de gestionare şi organismele intermediare ale Fondului Social European să accelereze promovarea activităţilor independente şi a microîntreprinderilor.

Pentru actuala perioadă de programare a FSE, statele membre au alocat peste 2,7 miliarde de euro promovării antreprenoriatului. Întreprinzătorii pot fi sprijiniţi şi prin bonificaţii de dobândă. Cu toate acestea, subvenţionarea bonificaţiilor de dobândă prin FSE este o decizie care trebuie luată de statele membre individuale. În prezent, numai un stat membru, şi anume Lituania, a indicat că utilizează această opţiune.

În cele din urmă, Comisia va promova informaţiile privind Instrumentul de microfinanţare Progress. Furnizorii de microfinanţare care sunt cei mai apropiaţi de beneficiarii ţintă vor oferi informaţii privind disponibilitatea micro-împrumuturilor. Comisia va utiliza reţelele existente de servicii publice de ocupare a forţei de muncă, autorităţile de gestionare a FSE şi ONG-uri pentru a oferi informaţii privind progresele instrumentului de microfinanţare.

Nu în ultimul rând, campania „Tineret în mişcare” va acorda o atenţie deosebită oportunităţilor pentru tineri din diferite contexte de a-şi începe propria afacere şi de a primi micro-împrumuturi.

 
  
MPphoto
 

  Kinga Göncz (S&D).(HU) Dle preşedinte, am fost încântată să aud raportul dlui comisar şi aş dori să clarific un aspect. Când am primit raportul din partea Comisiei şi a Fondului European de Investiţii acum câteva săptămâni, acesta menţiona o sumă totală în regiune de numai 200 milioane de euro. Una dintre întrebările mele era exact aceasta, deoarece promisiunea sau planul iniţial avut în vedere era de 500 de milioane de euro. Mă interesează de unde provin aceste fonduri suplimentare. Cred că acest lucru este foarte important, deoarece vorbim de un program prioritar menit să atenueze efectele crizei, acesta fiind parţial motivul pentru care am accelerat adoptarea sa. Cealaltă întrebare importantă este dacă statele membre sprijină subvenţiile pentru plăţile dobânzilor şi elementele de formare şi mentorat din resursele Fondului Social. Acest lucru era cuprins, de asemenea, în planul iniţial, însă ulterior Comisia a părut să neglijeze acest aspect. Este foarte important să se furnizeze informaţii şi să se asigure că acestea ajung la oameni.

 
  
MPphoto
 

  Janusz Władysław Zemke (S&D). (PL) Dle preşedinte, dle comisar, aş dori să vă mulţumesc pentru aceste informaţii. Sunt întru totul de acord cu dvs. că instrumentul despre care am discutat astăzi este foarte important. Cu toate acestea, este de menţionat că trebuie să răspundem şi la întrebarea următoare: care state utilizează instrumentul de microfinanţare? Mă preocupă faptul că aţi menţionat în răspunsul dvs. că trebuie să asigurăm niveluri diferite de repartizare în funcţie de stat şi zonă geografică. Există state care au utilizat instrumentul până în prezent?

 
  
MPphoto
 

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Este adevărat că tinerii sunt cei mai afectaţi de criza economică şi financiară, dar nu trebuie să uităm şi persoanele cu vârsta de peste 45 ani care se află în şomaj. Aş dori să vă întreb, pentru că aţi menţionat faptul că 60 % din Instrumentul european de microfinanţare Progress va merge către centrul şi estul Europei: aţi identificat care sunt barierele pentru care ţările din această regiune a Europei nu au utilizat suficient până acum acest instrument?

 
  
MPphoto
 

  Johannes Hahn, membru al Comisiei.(DE) Vă mulţumesc foarte mult pentru interesul şi observaţiile dvs. Subiectul microfinanţării este, de fapt, acoperit de o serie de Direcţii Generale, dl Andor preluând într-o oarecare măsură conducerea în ceea ce priveşte fondul. Totuşi, acest lucru ne preocupă şi în domeniul politicii regionale. În ceea ce priveşte ratele dobânzii, unele state membre au stabilit un plafon – ca o aşa-numită condiţie – care se situează între aproximativ 8 şi 9,5 %. Totuşi, trebuie ţinut cont şi de faptul că, în mod firesc – şi acesta a fost dintotdeauna un subiect de discuţie, inclusiv pe parcursul pregătirilor – cheltuielile indirecte sunt relativ ridicate în raport cu împrumuturile efective şi, prin urmare, există cheltuieli care trebuie acoperite. Trebuie găsită o modalitate rezonabilă şi cred că am reuşit acest lucru.

Trecând la cea de a doua întrebare, vă pot spune că instrumentul Jasmine – care urmăreşte să ofere asistenţă privind pregătirile corespunzătoare pentru microfinanţare şi să deschidă calea pentru crearea şi formarea intermediarilor – este utilizat în prezent pentru a pregăti 15 instituţii din 15 ţări, dintre care 11 în Europa Centrală şi de Est şi patru din Europa de Vest. Nu vă pot spune toate ţările pe de rost dar, în general, este vorba de noile state care au aderat la UE şi ne aşteptăm ca, în următorii anii, programul Jasmine să pregătească în mod corespunzător alţi 20 de intermediari.

În ceea ce priveşte ultima întrebare, vă solicit să-mi acordaţi puţin timp deoarece nu vă pot oferi un răspuns spontan. Vă voi oferi un răspuns în scris, menţionând în detaliu motivele pentru restricţionarea accesului. Cu toate acestea, aş presupune, fără îndoială, că de multe ori există probleme de comunicare aici şi că, de asemenea, există deseori obstacole deoarece mulţi dintre debitorii potenţiali sunt persoane care nu mai pot obţine împrumuturi de la o bancă „convenţională” şi, prin urmare, există şi un anumit grad de anxietate sau reticenţă în privinţa abordării acestor instrumente. Dacă acest lucru este valabil şi dacă se integrează şi se instituie, atunci va fi necesară derularea de activităţi de informare în acest domeniu, după caz.

 
  
MPphoto
 
 

  Preşedinte. – Întrebarea nr. 15 adresată de Zigmantas Balcytis (H-0636/10)

Subiect: Măsuri suplimentare de sprijin pentru IMM-uri în aplicarea politicii turismului

Industria turismului, ca orice alt sector economic, este din ce în ce mai expus la concurenţa mondială. Pentru a rămâne competitivă în sectorul turismului, Uniunea Europeană a stabilit în Tratatul de la Lisabona obiectivul de a promova competitivitatea sectorului şi de a crea un mediu favorabil dezvoltării întreprinderilor. În acest sens, s-au prevăzut obiectivele următoare: promovarea iniţiativei în sectorul turismului, îmbunătăţirea calităţii serviciilor turistice şi îmbunătăţirea competenţelor profesionale ale personalului. Cu toate acestea, întreprinderile din sectorul turismului, care sunt în mare parte IMM-uri, nu vor putea să realizeze singure aceste obiective. Acest lucru este explicat de mai mulţi factori, precum resursele financiare limitate, lipsa lucrătorilor calificaţi şi incapacitatea de a acţiona rapid în faţa schimbărilor, ceea ce implică în consecinţă o nevoie de resurse financiare suplimentare.

Consideră Comisia că este necesară dezvoltarea unei strategii coerente, precum şi un plan de acţiune detaliat, care să cuprindă măsuri de sprijin specifice pentru IMM-uri şi mecanisme de finanţare care ar putea contribui la depăşirea dificultăţilor întâmpinate de acest sector?

 
  
MPphoto
 

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei.(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, industria europeană a turismului, ca multe alte sectoare economice, se confruntă cu provocarea tot mai mare a globalizării.

Este o provocare pe care Comisia a subliniat-o deja şi a abordat-o în repetate rânduri, în special prin comunicarea „O politică industrială adaptată erei globalizării”. În plus, la 30 iunie anul trecut, Comisia a adoptat o comunicare specifică privind turismul care propune, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona şi noua strategie Europa 2020, un cadru politic consolidat pentru a întări competitivitatea din sector, cu scopul de a face din turismul european o industrie cu adevărat competitivă, modernă, durabilă şi responsabilă.

Crearea unui mediu favorabil dezvoltării microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii în sectorul turismului este principiul pe care se bazează acest cadru consolidat. Pentru a atinge acest obiectiv, am propus trei măsuri specifice care urmăresc, în primul rând, stimularea competitivităţii în sectorul turismului european, în al doilea rând, promovarea dezvoltării turismului durabil, responsabil şi de înaltă calitate şi, în al treilea rând, consolidarea imaginii şi profilului Europei ca ansamblu de destinaţii turistice durabile şi de înaltă calitate şi, desigur, maximizarea potenţialului politicilor şi instrumentelor financiare ale UE pentru dezvoltarea turismului.

Iniţiativa promovată ar trebui să ofere sectorului instrumentele necesare pentru a se adapta provocărilor cu care se confruntă operatorii şi să asigure dezvoltarea durabilă a acestuia în ceea ce priveşte competitivitatea. Desigur, vor fi luate măsuri specifice pentru a promova inovarea în sectorul turismului, pentru a consolida calitatea serviciilor turistice şi pentru a îmbunătăţi competenţele profesionale ale lucrătorilor din domeniul turismului, deoarece turismul nu mai trebuie considerat drept un sector care constă exclusiv în afaceri de familie. De asemenea, trebuie să avem în vedere modul în care acesta poate deveni mai modern şi mai competitiv.

Voi oferi câteva exemple referitoare la formarea şi competenţele profesionale: va fi lansată platforma „TIC şi turismul” pentru a facilita adaptarea sectorului turismului şi a întreprinderilor din domeniu la evoluţiile de pe piaţa noilor tehnologii ale informaţiei şi pentru a le îmbunătăţi competitivitatea. Toate aceste propuneri şi idei sunt incluse în comunicarea Comisiei, care a fost aprobată de Consiliu şi pe care o dezbatem în Parlament – raportorul este prezent în Cameră.

Operatorii din sector vor fi încurajaţi să utilizeze mai eficient diferitele programe ale Uniunii, precum Leonardo, programul-cadru pentru inovaţie şi competitivitate, Erasmus pentru tinerii întreprinzători, Fondul Social European şi alte programe. În plus, o strategie de promovare a diversificării serviciilor turistice şi de creare a unui observator electronic virtual pentru turismul european va contribui, de asemenea, la crearea unui mediu favorabil pentru operatorii din sector.

În plus, trebuie să subliniez că întreprinderile mici şi mijlocii pot beneficia şi de alte iniţiative transversale de acces la finanţare. Aş menţiona JEREMIE, iniţiativa comună a Comisiei, Fondului European de Investiţii şi Băncii Europene de Investiţii, care urmăreşte îmbunătăţirea accesului la finanţare în special pentru microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii, prin intermediul capitalului de risc, împrumuturilor, titlurilor de valoare, microcreditului şi al altor forme de ajutor rambursabil.

În cele din urmă, aş sublinia că întreprinderile mici şi mijlocii din sectorul turismului se află în întregime sub incidenţa măsurilor propuse în cadrul Small Business Act, care urmăreşte promovarea mediului de afaceri al aceloraşi întreprinderi. Parlamentul va primi în câteva săptămâni textul actualizat.

Astfel, Small Business Act va deveni şi un instrument de protejare a întreprinderilor mici şi mijlocii, care oferă un potenţial imens în ceea ce priveşte dezvoltarea unui sector care sper că se va consolida în următorul an, deoarece am convingerea fermă că o politică europeană, în conformitate cu Tratatul, poate aduce valoare adăugată la activitatea excelentă pe care regiunile din Europa şi statele membre deja o întreprind.

Prin urmare, sunt în măsură să asigur distinsul deputat care a adresat întrebarea că, alături de Comisie, mă angajez să garantez că toate întreprinderile mici şi mijlocii din sector sunt sprijinite şi asistate în eforturile de a accesa instrumentele economice ale UE, ca parte a unei strategii politice care urmăreşte ca turismul să devină unul dintre sectoarele de bază ale politicii economice şi industriale.

 
  
MPphoto
 

  Zigmantas Balčytis (S&D).(LT) Dle preşedinte, probabil toate persoanele prezente astăzi în Parlament speră ca previziunile pe care le-aţi oferit privind dezvoltarea turismului în viitor să se materializeze cu adevărat, iar acest domeniu nu numai că se va dezvolta, dar va fi şi favorabil investiţiilor. După cum ştiţi, până în prezent, turismul încă este dezvoltat neuniform în Uniunea Europeană, din motive obiective şi subiective. Am o întrebare. În strategia UE pentru regiunea Mării Baltice, se menţionează că atractivitatea şi accesibilitatea regiunii Mării Baltice sunt unul dintre principalele obiective. Ce s-a realizat mai exact în acest domeniu pe parcursul anului?

 
  
MPphoto
 

  Carlo Fidanza (PPE).(IT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să îi mulţumesc dlui Balčytis pentru întrebarea sa, care situează în centrul dezbaterii aspecte pe care Parlamentul va avea ocazia să le abordeze din nou în lunile următoare, prin raportul parlamentar de care sunt responsabil.

În primul rând, trebuie să recunoaştem meritul vicepreşedintelui Tajani de a fi impulsionat în mare măsură noua politică europeană a turismului prevăzută de Tratatul de la Lisabona, prin comunicarea adoptată în luna iunie anul trecut şi planul de aplicare a acesteia, prezentat acum câteva săptămâni. Aceste două documente se axează în mod specific pe întreprinderile mici şi mijlocii şi pe competitivitatea din sector, referindu-se în mod specific la inovare şi aspecte legate de formarea profesională.

În ceea ce priveşte finanţarea, trebuie să acţionăm pe două fronturi: în primul rând, trebuie să sporim gradul de informare cu privire la fondurile care există deja şi să asigurăm că acestea sunt utilizate în mai mare măsură şi, în al doilea rând, Parlamentul trebuie să susţină puternic – voi încheia acum, dle preşedinte – includerea unor linii bugetare specifice pentru politicile turismului în perspectiva financiară pentru 2014-2020.

 
  
MPphoto
 

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Sunt unele ţări care utilizează, de exemplu, pentru dezvoltarea turismului, Programul regional pentru competitivitate şi inovare, programul operaţional, cazul Marii Britanii sau cazul Greciei, Programul operaţional pentru dezvoltare regională. Aş dori să vă întreb dacă aveţi în vedere crearea unui cadru european pentru a mări participarea IMM-urilor în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene pentru turism.

 
  
MPphoto
 

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei.(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să îi mulţumesc dlui Balčytis deoarece mi-a oferit ocazia să discut despre un aspect care, dintre toate problemele de care sunt responsabil în calitate de comisar european, este deosebit de important pentru mine şi, în calitate de primul comisar european pentru turism, consider că politica în domeniul turismului, alături de politica industrială şi politica privind spaţiul, este o prioritate.

Totuşi, pentru a oferi un răspuns concret, aspectul central, în afară de iniţiativele politice pe care am încercat să le pun în aplicare de când am devenit comisar, este cel pe care l-a menţionat dl Fidanza în discursul său: întrucât UE nu a fost responsabilă de politica turismului înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, actuala perspectivă financiară nu include fondurile necesare pentru ca UE să contribuie la un efort puternic în acest sector.

Dispunem de programe interesante precum Calypso care, în Spania, a fost consolidat de unele iniţiative regionale foarte pozitive. Cu toate acestea, în timp ce înţeleg foarte bine aspectul menţionat de dl Fidanza în raportul pe care Parlamentul trebuie să îl depună, trebuie să precizez că va exista sprijin deoarece fondurile alocate politicii turismului vor fi majorate în următoarea perspectivă financiară. Acestea pot fi majorate în cel de al optulea program-cadru sau prin introducerea unor linii bugetare ad-hoc. Cu toate acestea, este important ca Parlamentul să scoată în evidenţă problema, deoarece este dificil de oferit răspunsuri concrete dacă instrumentele economice nu sunt instituite.

Totuşi, aceasta nu înseamnă că nu vom acţiona foarte hotărât. După cum ştiţi, au fost adoptate nenumărate iniţiative, Preşedinţia belgiană a organizat un eveniment major în Malta, iar Preşedinţia maghiară a anunţat deja că va organiza un eveniment important dedicat în mod specific turismului – acesta a fost subiectul primei noastre reuniuni, care a avut loc la Budapesta acum câteva zile.

Sunt încântat că dl Balčytis a menţionat aspectul legat de turismul în regiunea baltică: turismul nu este un aspect care vizează exclusiv economiile ţărilor mediteraneene – Spania, Franţa, Italia, Grecia şi Malta. Este o resursă extrem de importantă pentru întreaga Uniune Europeană, inclusiv pentru ţările din Europa Centrală şi de Est, care au propriile viziuni şi propriul potenţial care trebuie dezvoltat.

În ceea ce priveşte statele baltice, consider că unul dintre aspectele importante – care, de altfel, este abordat în textul care a fost aprobat la 30 iunie anul trecut – este relaţia cu noile clase emergente, cu noua clasă de mijloc din Rusia. Milioane de ruşi intenţionează să desfăşoare activităţi turistice şi, prin urmare, doresc să călătorească peste hotare.

Există o problemă legată de vize. Presupun că există aceeaşi problemă în privinţa Chinei. Comisia Europeană şi ministerele de turism sunt hotărâte să încerce să soluţioneze această problemă privind potenţialii vizitatori atât din Rusia, cât şi din China. Dorim să accelerăm procedurile şi să le facilităm accesul în ţările noastre. În plus, statele baltice, fiind mai apropiate de Rusia, se pot bucura de avantajele economice potenţiale de a găzdui turişti şi din clasa de mijloc emergentă.

Acest lucru se află în centrul activităţii noastre de promovare a politicilor în domeniul turismului şi, de asemenea, sunt încurajat de faptul că numeroase ministere din diferite state membre, inclusiv Regatul Unit – m-am întâlnit acum câteva săptămâni la Londra cu noul ministru al turismului din Regatul Unit – şi Franţa, sunt angajate puternic în vederea sprijinirii politicii UE în materie de turism.

Este important să se identifice o serie de deschideri, deoarece Europa trebuie să reprezinte valoare adăugată. Sunt încântat că dna comisar Vassiliou a încercat să includă în textul privind sportul, care a fost adoptat astăzi, menţiunea că evenimentele sportive majore, precum viitoarea Olimpiadă de la Londra, reprezintă o oportunitate importantă pentru întreaga Uniune Europeană.

Pe scurt, trebuie să ne asigurăm că fiecare ţară din UE poate acţiona ca o poartă de acces pentru ca turiştii să intre în ţara respectivă şi să o viziteze, iar ulterior să plece şi să viziteze alte ţări europene.

Aceasta este măsura suplimentară pe care Comisia Europeană o poate adopta, iar sprijinul Parlamentului este esenţial în ce mă priveşte. Aş dori să vă mulţumesc anticipat pentru eforturile viitoare, inclusiv în cadrul dezbaterii privind politica turismului, dar şi în toate dezbaterile privind următoarele activităţi bugetare.

 
  
MPphoto
 
 

Partea a doua

  Preşedinte. – Întrebarea nr. 17 adresată de Vilija Blinkeviciute (H-0625/10)

Subiect: Iniţiative şi programe de modernizare a învăţământului superior

În anumite state membre ale Uniunii Europene au fost realizate studii pentru a analiza modul în care instituţiile de învăţământ superior s-au adaptat la noile cerinţe ale pieţei muncii şi care sunt posibilităţile absolvenţilor de a găsi un loc de muncă la finalizarea studiilor superioare. Din păcate, studiile au demonstrat că numeroase universităţi pregătesc specialişti pentru o piaţă care este deja saturată. Programele instituţiilor de învăţământ superior nu sunt întotdeauna elaborate ţinând cont de cerinţele pieţei muncii şi, drept urmare, cei mai afectaţi sunt tinerii care tocmai şi-au încheiat studiile. Programul de lucru al Comisiei pentru 2011 face referire la modernizarea învăţământului superior. În program se menţionează că se pot prezenta propuneri privind sistemele de evaluare şi transparenţa activităţilor desfăşurate de instituţiile de învăţământ superior.

Drept urmare, ce programe şi iniţiative specifice intenţionează Comisia să adopte în vederea modernizării învăţământului superior din Europa? Intenţionează Comisia să pregătească o strategie specială pentru modernizarea învăţământului superior, astfel încât tinerii absolvenţi de învăţământ superior să îşi poată găsi un loc de muncă în cel mai scurt timp? Ce sume intenţionează Comisia să investească în viitor în astfel de programe şi iniţiative privind tineretul?

 
  
MPphoto
 

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, învăţământul este unul dintre factorii majori care determină capacitatea de integrare profesională. Riscul şomajului este cu 40 % mai scăzut pentru absolvenţii de învăţământ superior decât pentru persoanele care au absolvit numai liceul. Cu toate acestea, în prezent şomajul în rândul tinerilor şi deficitul ocupării forţei de muncă sunt inacceptabil de ridicate. Prea mulţi absolvenţi încearcă din greu să facă tranziţia către piaţa muncii şi să îşi asigure un loc de muncă de calitate care să coincidă cu parcursul lor educaţional.

Desigur, eforturile de îmbunătăţire a capacităţii de integrare profesională încep cu mult înainte de învăţământul superior. Comisia colaborează cu statele membre pentru a identifica aptitudinile sau competenţele cheie pe care tinerii trebuie să le înveţe la şcoală. Astăzi, tinerii au nevoie de o gamă mai largă de competenţe decât înainte pentru a se dezvolta într-o economie globalizată. Mulţi vor avea profesii care încă nu există. Mulţi dintre ei vor avea nevoie de competenţe avansate la nivel lingvistic, intercultural şi antreprenorial. Tehnologia va continua să schimbe lumea în moduri pe care nu ni le putem imagina, astfel încât capacitatea de continuare a învăţării şi inovării va deveni un factor esenţial pentru capacitatea de integrare profesională.

De asemenea, orientarea este crucială. Tinerii se confruntă cu un număr tot mai mare de opţiuni educaţionale. Trebuie să poată să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Astfel, este necesară o informare mai bună privind parcursurile de învăţământ şi formare, inclusiv o perspectivă clară asupra oportunităţilor de angajare. Trebuie să elaborăm servicii de calitate de orientare în carieră şi orientare profesională, cu implicarea puternică a autorităţilor care răspund de piaţa muncii.

Revenind la învăţământul superior, după cum ştiţi, Comisia a lansat recent „Tineretul în mişcare”, o iniţiativă emblematică a strategiei Europa 2020, care îşi propune să sporească relevanţa educaţiei şi a formării pentru nevoile tinerilor. În prezent începem să punem în aplicare diferitele părţi ale acestei strategii. Ulterior în acest an, Comisia intenţionează să prezinte o nouă comunicare privind modernizarea învăţământului superior. Vom ţine cont de progresele în ceea ce priveşte sporirea relevanţei învăţământului superior pentru nevoile societăţii bazate pe cunoaştere, inclusiv problema capacităţii de integrare profesională. Vom identifica provocările esenţiale pentru viitor şi vom expune răspunsul nostru.

Ca parte a acestor eforturi, Comisia va consolida platforma europeană de dialog între universităţi şi întreprinderi, în vederea sporirii capacităţii de integrare profesională a studenţilor şi a dezvoltării rolului educaţiei în triunghiul cunoaşterii. Într-o lume mai globală şi mai mobilă, transparenţa privind performanţa instituţiilor de învăţământ superior poate stimula atât concurenţa, cât şi cooperarea şi poate fi un stimulent pentru îmbunătăţiri şi modernizări suplimentare. Cu toate acestea, clasamentele internaţionale existente riscă să ofere o imagine incompletă asupra performanţei universităţilor. În acest an, Comisia va prezenta rezultatele unui studiu de fezabilitate privind dezvoltarea unui sistem de clasificare alternativ multi-dimensional care să reflecte diversitatea instituţiilor de învăţământ superior.

Europa trebuie să anticipeze mai bine competenţele necesare în viitor. De aceea, Comisia a lansat „O agendă pentru noi competenţe şi locuri de muncă”, iniţiativă care merge mână în mână cu iniţiativa„Tineretul în mişcare”. Iniţiativa „O agendă pentru noi competenţe şi locuri de muncă” examinează cum pot fi ajutaţi tinerii să îşi sporească atractivitatea pe piaţa forţei de muncă. În primul rând, trebuie să le oferim oamenilor combinaţia potrivită de competenţe pentru a se adapta la o societate în continuă schimbare. Noua Panoramă a competenţelor în UE, care va fi operaţională în 2012, va contribui nu numai la anticiparea competenţelor de care angajatorii au nevoie acum, dar şi a celor necesare în viitor.

În primăvara acestui an, Comisia intenţionează să propună noi niveluri de referinţă europene privind mobilitatea învăţării şi privind rolul educaţiei în pregătirea oamenilor pentru a fi atractivi pe o piaţă a muncii bazată pe cunoaştere.

În cele din urmă, programele UE de sprijinire a învăţământului, formării şi tinerilor, inclusiv programele de mobilitate precum Erasmus, îi pot ajuta pe tineri să îşi îmbunătăţească şansele pe piaţa muncii prin dobândirea unei experienţe internaţionale valoroase şi prin dezvoltarea înţelegerii intelectuale.

 
  
MPphoto
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D).(LT) Dle preşedinte, dnă comisar, vă mulţumesc pentru răspunsul dvs. foarte cuprinzător. Aş dori însă să adresez o întrebare suplimentară. Uniunea Europeană trebuie să le garanteze tuturor cetăţenilor dreptul la învăţământ superior de calitate. Cu toate acestea, în statele membre există multe diferenţe între sistemele de învăţământ superior, costurile învăţământului superior şi acordarea de împrumuturi pentru plata studiilor. Dobânzile ridicate pentru împrumuturile acordate pentru plata studiilor şi condiţiile nefavorabile de rambursare a împrumutului îi descurajează deseori pe tineri să studieze în propria ţară şi încurajează un exod de creiere către alte ţări. Intenţionează Comisia Europeană să publice orientări privind condiţiile preferate pentru acordarea de împrumuturi pentru studenţi?

 
  
MPphoto
 

  Janusz Władysław Zemke (S&D). (PL) Dle preşedinte, aş dori să adresez o singură întrebare, deşi am putea discuta diferite aspecte în acest moment. Aş dori să vă întreb, dnă comisar, dacă în prezent se iau măsuri pentru majorarea fondurilor pentru programele de schimburi de studenţi în Europa. Am impresia că resursele de finanţare de care dispunem pentru Erasmus şi alte programe au rămas aceleaşi de mai mulţi ani. În prezent, aceste fonduri sunt, fără îndoială, foarte scăzute.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Papanikolaou (PPE).(EL) Dnă comisar, este adevărat că acest aspect specific intră sub incidenţa principiului subsidiarităţii. Cu toate acestea, statele membre sunt finanţate de Uniunea Europeană prin fonduri destinate modernizării programelor de învăţământ din statele membre. De exemplu, în temeiul celui mai recent Cadru comunitar de sprijin, cel de-al treilea, numeroase state membre au beneficiat de fonduri comunitare în acest scop. Am o întrebare foarte precisă: deţine Comisia date privind eficienţa fondurilor care au fost şi care vor fi acordate statelor membre?

 
  
MPphoto
 

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei. – În primul rând, referitor la disparităţile dintre instituţiile de învăţământ superior: exact! De aceea, dorim să existe transparenţă în evidenţele universităţilor. Prin urmare, finalizăm în prezent studiul de fezabilitate pe baza căruia ne vom încumeta să analizăm posibilitatea de a realiza un clasament al universităţilor, reprezentarea universităţilor şi standardele universităţilor pentru ca studenţii să facă alegeri în cunoştinţă de cauză. Scopul este ca aceştia să ştie exact unde să studieze, ce să studieze şi care este standardul universităţii la care doresc să studieze.

În ceea ce priveşte taxele, sunt de acord cu dvs. că taxele ridicate impun existenţa unor împrumuturi echitabile însă, după cum ştiţi, aceasta este responsabilitatea statelor membre. Ştim că economiştii convin asupra faptului că investiţiile în educaţie vor produce rezultate pe termen lung, creştere şi locuri de muncă, motiv pentru care îndemn întotdeauna guvernele să nu reducă investiţiile în universităţi sau investiţiile în educaţie în general.

În plus, sunt de acord cu distinsul deputat care a ridicat problema insuficienţei burselor de mobilitate precum Erasmus. De aceea, efectuăm din nou un studiu de fezabilitate – realizat de London School of Economics, care sper că se va finaliza în câteva luni – pe baza căruia vom explora, împreună cu Banca Europeană de Investiţii, posibilitatea creării unui împrumut studenţesc european pentru mobilitate. Sunt convinsă că acesta le va oferi studenţilor, bogaţi sau săraci, posibilitatea de a beneficia de aceste burse excelente de mobilitate.

În ceea ce priveşte întrebarea dlui Papanikolaou, acesta s-a referit la fondurile structurale de dezvoltare pe baza cărora guvernele îşi pot construi infrastructura de educaţie. Din păcate, fondurile structurale nu sunt de competenţa mea, însă îl voi întreba pe dl comisar Hahn dacă există rapoarte ale statelor membre privind rezultatul acestor subvenţii şi, dacă este cazul, vă voi informa cu siguranţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Preşedinte. – Întrebarea nr. 18 adresată de Radvile Morkunaite-Mikuleniene (H-000009/11)

Subiect: Performanţele elevilor din statele membre ale UE

Situaţia performanţelor elevilor cu vârsta de 15 ani publicată de curând de către OECD în urma studiului internaţional privind performanţele şcolare (studiul PISA 2009) atestă faptul, în mare şi la nivel global, că competitivitatea UE este serios ameninţată, întrucât în domeniul prioritar al competenţelor în materie de citit (nivelul 5-6) numai două ţări UE figurează în topul primelor zece ţări. În domeniul prioritar matematică numai 3 state UE se regăsesc între primele zece, însă niciuna între primele cinci. În lumina faptului că în 2020 atât aceşti tineri, cât şi colegii lor mai mici vor fi activi pe piaţa muncii sau vor fi prinşi în procesul integrării pe piaţa muncii, statele membre trebuie să adopte de urgenţă măsuri eficiente în vederea îmbunătăţirii substanţiale a calităţii educaţiei şcolare.

Intenţionează Comisia să întreprindă o analiză amănunţită a studiului susmenţionat şi să propună statelor membre recomandări concrete de bune practici? Este în plan elaborarea unui program pentru răspândirea unor astfel de practici sau pentru constituirea unui forum în care să se discute problemele concrete? Este necesar să se discute cu statele membre în legătură cu măsurile ce trebuie adoptate pentru a-şi îmbunătăţi rezultatele?

 
  
MPphoto
 

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei. – După cum ştiţi, fiecare stat membru trebuie să stabilească modul de organizare a sistemului său de învăţământ. Acest lucru se realizează în conformitate cu articolul 165 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Cu toate acestea, Comisia colaborează cu statele membre pentru a stimula învăţarea reciprocă şi schimburile de bune practici.

După cum am menţionat în strategia Europa 2020, este esenţial pentru viitorul Europei ca societate bazată pe cunoaştere şi incluzivă ca sistemele de învăţământ să fie reformate şi modernizate pentru a se alinia la cele mai bune din lume. Studiul PISA al OCDE este o resursă importantă pentru aceste schimburi. Cel mai recent studiu PISA, publicat în decembrie 2010, oferă o imagine eterogenă a statelor membre ale UE. Unele prezintă semnele unei îmbunătăţiri considerabile în anumite sisteme însă, în ansamblu, încă trebuie depuse eforturi considerabile. Aceste rezultate vor reprezenta o contribuţie importantă la viitoarele schimburi dintre Comisie şi statele membre.

Nivelul de referinţă european, adoptat de Consiliu în mai 2009, urmăreşte un nivel adecvat de competenţe de bază în materie de citit, matematică şi ştiinţe, solicitând reducerea la sub 15 % până în 2020 a procentului de elevi în vârstă de 15 ani cu rezultate slabe.

Acum aş dori să citesc un aspect foarte relevant din raportul PISA. Procentul elevilor cu rezultate slabe la citit, care a crescut de la 21 % în 2000 la 24 % în 2006, s-a ameliorat în 2009, ajungând la 20 %. Cu toate acestea, nivelul de referinţă al OCDE pentru anul 2010 de reducere cu 20 % a procentului din 2000, pentru a ajunge la 17 %, nu a fost atins.

Procentul de elevi cu rezultate slabe la matematică şi ştiinţe a scăzut începând cu anul 2006. S-au înregistrat mai multe progrese în domeniul ştiinţelor decât în domeniul matematicii, iar procentul de elevi cu rezultate slabe este astăzi mai redus la ştiinţe decât la matematică.

Dacă se utilizează anul 2006 drept punct de plecare puternic, UE se îndreaptă în direcţia bună în ceea ce priveşte progresele către nivelul de referinţă din 2020 al elevilor cu rezultate slabe. În medie, din cele trei discipline din cele 25 de ţări ale UE pentru care sunt disponibile date, 22,5 % au înregistrat rezultate slabe în 2006 şi, până în 2009, procentul acestora a scăzut la 19,6 %. Astfel, observăm că, în medie, s-au înregistrat progrese în Uniunea Europeană.

Desigur, Comisia Europeană va analiza rezultatele PISA şi îşi va publica concluziile în următorul său raport anual de activitate privind nivelurile de referinţă în 2011. În noiembrie 2010, Consiliul a invitat Comisia şi statele membre să îşi concentreze activitatea comună asupra următoarelor domenii: conceperea programei şcolare, motivaţia pentru citit, alfabetizarea, matematica, ştiinţă şi tehnologie, impactul noilor tehnologii asupra competenţelor de bază şi ajutarea elevilor să dobândească autonomie şi să îşi păstreze motivaţia, diferenţele de gen în privinţa performanţelor şi atitudinii, legătura dintre contextul elevilor şi stăpânirea competenţelor de bază şi, în cele din urmă, aspecte legate de profesori şi instructori ai profesorilor, precum şi de etosul şi caracteristicile şcolilor.

În concluzia sa, Consiliul a invitat, de asemenea, Comisia, să instituie un grup la nivel înalt privind alfabetizarea şi un grup de lucru tematic în domeniul matematicii, ştiinţei şi tehnologiei.

Intenţionez să lansez un grup de experţi la nivel înalt privind alfabetizarea la 1 februarie. Voi sugera măsuri de politică bazate pe cele mai bune practici şi pe cercetare, care vor ajuta statele membre să amelioreze consecvenţa şi eficienţa asigurării de competenţe de bază în cadrul strategiilor de învăţare de-a lungul vieţii, iar grupul îşi va finaliza activitatea şi îşi va publica raportul la jumătatea lui 2012.

În plus, grupul de lucru tematic privind matematica, ştiinţa şi tehnologia a fost deja creat. Este format din factori de decizie politică şi experţi naţionali pe baza învăţării reciproce şi schimbului de bune practici. Grupul de lucru tematic va identifica şi disemina măsuri de politică pentru a îmbunătăţi situaţia elevilor cu rezultate slabe în ceea ce priveşte deprinderile de bază la nivel naţional.

De asemenea, aş dori să subliniez că acţiunile Comenius ale programului pentru învăţarea de-a lungul vieţii se axează, printre alte priorităţi, pe sporirea motivaţiei în ştiinţă şi matematică şi pe îmbunătăţirea deprinderilor de scris şi citit.

 
  
MPphoto
 

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE).(LT) Dle preşedinte, aş dori să întreb dacă s-au întreprins analize în unele ţări, care ar putea explica rezultatele şi performanţele slabe ale elevilor? Vorbim de probleme financiare sau structurale? Ce opinie aveţi despre învăţământul primar? S-au realizat cercetări în rândul elevilor mai mari, dar cum rămâne cu elevii mai mici care doresc să îşi continue studiile?

 
  
MPphoto
 

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei. – Pot să vă furnizez toate datele detaliate de care dispunem privind diferite state membre. Nu le-am analizat, nu este datoria noastră să analizăm de ce unele state membre au performanţe mai slabe decât altele, însă pe parcursul activităţii noastre, am făcut schimb de bune practici. Sunt încântată să afirm că unele ţări care au urmat bunele practici au înregistrat progrese foarte bune începând cu anul 2006 privind majoritatea acestor indicatori.

În ceea ce priveşte şcoala primară, din păcate nu dispunem de studii similare cu PISA. Nu există astfel de studii.

 
  
MPphoto
 
 

  Preşedinte. – Întrebarea nr. 19, adresată de Georgios Papanikolaou (H-0623/10)

Subiect: Fragmentarea pieţelor digitale şi repercusiuni asupra sistemului de învăţământ şi asupra investiţiilor din regiunile izolate

În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind strategia digitală pentru Europa, aceasta din urmă rămâne o simplă acumulare de pieţe online la nivel naţional, iar europenii nu sunt în măsură să beneficieze de avantajele unei pieţe digitale unice, datorită unor probleme care ar putea fi rezolvate, precum cea a lipsei de investiţii în reţele. Drept rezultat, sectorul învăţământului din numeroase regiuni izolate (regiuni montane şi insulare) prezintă o întârziere tehnologică, iar investiţiile în zonele geografice vizate sunt afectate. Comisia este invitată să răspundă la următoarele întrebări:

Ţinând seama de faptul că sectorul TIC generează în mod direct 5 % din PIB-ul european şi reprezintă o valoare de piaţă anuală de 660 de miliarde de euro, dar că acesta contribuie într-o măsură mult mai mare la creşterea globală a productivităţii (datorată în proporţie de 20 % sectorului TIC şi în proporţie de 30 % investiţiilor în TIC), cum intenţionează Comisia să combată fragmentarea pieţelor digitale?

Sunt puse în aplicare acţiuni comunitare direcţionate pentru a rezolva problema insuficienţei investiţiilor naţionale în reţele, în special în ceea ce priveşte regiunile izolate?

 
  
MPphoto
 

  Neelie Kroes, vicepreşedintă a Comisiei. – Comunicarea Comisiei privind Europa 2020 şi Comunicarea Comisiei privind „O agendă digitală pentru Europa” stabilesc obiectivul ca până în 2013 toţi europenii să aibă acces la servicii de bază în bandă largă şi încearcă să asigure ca, până în 2020, toţi europenii să aibă acces la viteze mult mai mari de internet de peste 30 de megabiţi pe secundă şi ca cel puţin 50 % din gospodăriile europene să se aboneze la conexiuni de internet de peste 100 de megabiţi pe secundă.

Dle preşedinte, Comisia ştie că fără o intervenţie publică puternică, există riscul unei dezvoltări nesatisfăcătoare, reţelele rapide verificate fiind concentrate în zone cu densitate ridicată, iar zonele izolate şi rurale rămânând în urmă. Acest lucru ar avea, de asemenea, consecinţe negative asupra sistemelor de învăţământ şi a integrării tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei în învăţământ. Cele mai recente date la nivelul UE arată că numai 67 % din şcoli au acces la internet în bandă largă şi că există disparităţi semnificative între statele membre şi între zonele dens populate şi cele mai puţin populate, 73,7 % şi respectiv 60,6 %.

Pentru a evita riscul dezvoltării suboptimale, Comisia a adoptat un pachet privind internetul în bandă largă, concepând un cadru comun cu politici naţionale şi regionale, care ar trebui dezvoltat pentru a îndeplini ţintele. Aceste politici ar trebui în special să reducă costul utilizării internetului în bandă largă pe întreg teritoriul UE, asigurând o planificare şi coordonare adecvate şi reducând sarcinile administrative.

Comisia a luat deja măsuri în vederea majorării investiţiilor în zone şi regiuni izolate în cadrul politicii de coeziune a UE, planificând aproximativ 2,3 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013. Comunicarea Comisiei privind planul european de redresare economică a facilitat, de asemenea, programarea a 360 de milioane de euro pentru măsuri privind internetul în bandă largă în zonele rurale prin intermediul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. În acest pachet al programului, Comisia a anunţat că va consolida şi raţionaliza finanţarea internetului în bandă largă de mare viteză prin instrumentele UE până în 2014 şi va explora modalităţi de a atrage capital pentru investiţii în bandă largă prin sporirea creditelor garantate de Banca Europeană de Investiţii şi de fondurile UE. Se preconizează o propunere CE-BEI în 2011.

Un alt pilon al agendei digitale este dedicat competenţelor digitale. Aici propunem, de exemplu, să considerăm deprinderile şi competenţele digitale drept o prioritate pentru regulamentul privind Fondul Social European în următoarea perioadă de programare şi să identificăm competenţele digitale drept un supliment al Europass pentru a asigura transparenţa acestora. Educaţia, după cum ştiţi, este esenţială pentru dezvoltarea competenţelor digitale în societatea noastră şi suntem de acord că fără investiţii corespunzătoare, unele regiuni pot rămâne în urmă.

Cele mai recente date la nivelul UE – mă refer la anul 2006 – arată că numai 67 % din şcoli dispuneau de acces la internet în bandă largă şi că existau disparităţi semnificative între statele membre ale UE şi între zonele dens populate şi cele mai puţin populate. Suntem pe punctul de a lansa un nou sondaj privind şcolile, iar rezultatele vor fi disponibile la sfârşitul acestui an.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Papanikolaou (PPE).(EL) Vă mulţumesc, dnă comisar, pentru răspunsul dvs. foarte detaliat. Aş dori să adresez şi următoarea întrebare suplimentară: strategia UE 2020 prevede că obiectivul nostru este o piaţă unică digitală pentru gospodării şi întreprinderi, ceea ce înseamnă şanse egale în privinţa accesului, dar şi în privinţa dezvoltării.

Aţi afirmat personal, în cadrul audierilor înaintea comisiilor competente, precum Comisia pentru cultură şi educaţie, că vor fi necesare aproximativ 500 000 de noi locuri de muncă în aceste sectoare în următorii cinci ani. Am o întrebare specifică: adoptăm toate măsurile necesare pentru a asigura că aceste noi locuri de muncă sunt repartizate în mod echitabil, fără a exclude zonele izolate din punct de vedere geografic?

 
  
MPphoto
 

  Neelie Kroes, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, răspunsul este da.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – A fost un schimb de opinii foarte bun. Vă mulţumesc într-adevăr foarte mult.

 
  
  

Întrebarea nr. 20, adresată de Liam Aylward (H-0648/10)

Subiect: Numărul european 116 000 pentru copii dispăruţi

Comisia a lansat de curând un apel final către statele membre ale UE să activeze cât mai curând posibil numărul european 116 000 pentru copii dispăruţi. Acest număr de telefon ar oferi ajutorul, asistenţa şi sprijinul necesare copiilor atunci când au nevoie.

În prezent, numărul 116 000 este pe deplin operaţional doar în 12 state membre. Consideră Comisia că faptul că acest serviciu nu funcţionează pe deplin şi în mod corespunzător pe întreg teritoriul UE ar putea reprezenta un risc pentru copii? Vor fi informaţi oamenii cu privire la faptul că acest serviciu nu este disponibil în ţara lor sau în ţara pe care o vizitează? Sunt obligate statele membre să activeze acest serviciu în mod corect şi integral? Nu este adevărat că incapacitatea de a furniza un serviciu adecvat în toate statele membre în ceea ce priveşte acest număr poate reprezenta un risc pentru copii?

 
  
MPphoto
 

  Neelie Kroes, vicepreşedintă a Comisiei. – Dle preşedinte, Comisia împărtăşeşte opinia distinsului deputat şi consideră că activarea numărului 116 000 pentru copii dispăruţi necesită eforturi suplimentare în numeroase state membre. În această privinţă, normele revizuite privind telecomunicaţiile – şi mă refer în special la articolul 27 litera (a) din Directiva privind serviciul universal – impun statelor membre să depună toate eforturile pentru a se asigura că cetăţenii au acces la numărul de telefon pentru a raporta cazuri de copii dispăruţi. În această privinţă, Comisia monitorizează atent statele membre şi le oferă asistenţă în transpunerea acestei noi dispoziţii în legislaţia naţională, care trebuie finalizată până la 25 mai 2011.

La 17 noiembrie anul trecut, Comisia a adoptat Comunicarea intitulată „116 000: Linia telefonică de urgenţă pentru copii dispăruţi”. Obiectivele comunicării au în vedere reiterarea solicitării Comisiei către statele membre de a trata ca prioritate şi de a activa linia telefonică pentru copii dispăruţi şi garantarea faptului că în întreaga Uniune se oferă aceleaşi servicii de înaltă calitate pentru a oferi sprijin practic statelor membre.

Comunicarea subliniază cele mai bune practici existente elaborate de statele membre pentru a soluţiona principalele probleme legate de costurile de exploatare şi costurile de telecomunicaţii ale numărului 116 000. Comisia propune utilizarea acestor bune practici pentru a elabora o serie de standarde minime comune care ar garanta un serviciu de înaltă calitate în întreaga UE pentru ca părinţii şi copiii să se poată baza pe aceeaşi asistenţă oriunde s-ar afla. Această activitate extinsă depăşeşte aspectele legate de comunicaţiile electronice pentru care sunt responsabilă şi este coordonată de colega mea, dna Reding.

 
  
MPphoto
 

  Liam Aylward (ALDE). – Dnă comisar, în trecut aţi identificat costurile şi lipsa de informare drept bariere în calea activării acestui număr de telefon în unele state membre. Ce măsuri intenţionaţi să adoptaţi pentru a elimina aceste bariere şi, în plus, preconizaţi că acest serviciu va fi pus pe deplin în aplicare în toate statele membre? În cele din urmă, ce opţiuni sunt disponibile pentru statele membre care au probleme privind finanţarea acestui număr de telefon pentru a garanta că acesta devine operaţional în întreaga Uniune Europeană?

 
  
MPphoto
 

  Neelie Kroes, vicepreşedintă a Comisiei. – Bineînţeles, depunem toate eforturile în acest domeniu. Argumentaţia distinsului deputat este logică. Într-adevăr, anterior am considerat că una dintre probleme este legată de costuri. Numărul de telefon în sine este cea mai mică parte a problemei. Problema este monitorizarea. Nu trebuie să ne concentrăm numai asupra numărului de telefon, ci şi asupra monitorizării.

Monitorizăm îndeaproape statele membre şi le oferim asistenţă pentru punerea în aplicare şi suntem conştienţi că este la latitudinea lor să ia iniţiativa în ceea ce priveşte legislaţia naţională. De asemenea, ştim că, în contextul crizei financiare actuale, este şi mai dificil pentru statele membre să găsească posibilităţi de finanţare a monitorizării.

Unele dintre aceste organizaţii au beneficiat de finanţare UE pentru anumite proiecte. Finanţarea UE disponibilă nu urmăreşte să acopere în totalitate costurile de funcţionare ale operaţiunilor serviciului, ci numai să ajute la dezvoltarea serviciului 116 000 prin intermediul unor proiecte concrete.

Desigur, trebuie să fim creativi. Cei implicaţi în astfel de proiecte, precum şi guvernele naţionale, trebuie să fie la rândul lor creativi în accesarea resurselor bugetare, a responsabilităţii sociale a întreprinderilor şi a donaţiilor private pentru a găsi, în final, mijloacele de a face ceea ce dorim cu toţii.

 
  
  

Întrebarea nr. 22 adresată de Bernd Posselt (H-0619/10)

Subiect: Magistrale feroviare alpine

Cum apreciază Comisia stadiul actual al construirii tunelului Brenner-Basis şi a căilor de acces necesare de ambele părţi, precum şi stadiul extinderii tronsonului de cale ferată München-Mühldorf-Freilassing-Salzburg?

 
  
MPphoto
 

  Siim Kallas, vicepreşedinte al Comisiei. – Dle preşedinte, problema traficului în Alpi este extrem de importantă, însă situaţia nu pare atât de negativă în această etapă. În pofida unui context financiar dificil, se realizează progrese în privinţa tunelului Brenner şi a rutelor sale de acces din nord şi sud. Acest proiect este unul prioritar, iar Comisia a hotărât să îi aloce un buget de aproape 1 miliard de euro.

În primul rând, privind tunelul de la baza masivului Brenner, reuniunea Comisiei interguvernamentale a Austriei şi Italiei de la 19 noiembrie 2010, în prezenţa coordonatorului UE, Pat Cox, a condus la progrese decisive. Austria şi Italia au confirmat un acord privind costul total de 8 miliarde de euro al proiectului tunelului de la baza masivului Brenner. Austria a aprobat un plan de lucru optimizat care va permite iniţierea lucrărilor pregătitoare la tunelul principal în 2011. Guvernul italian a autorizat iniţierea lucrărilor printr-un angajament care garantează acoperirea costurilor pe întreaga perioadă de construcţie.

În al doilea rând, se poate raporta un progres semnificativ privind demersurile rutelor de acces de ambele părţi. Italia a autorizat lansarea lucrărilor la ruta sudică de acces, începând cu prima secţiune, Fortezza-Ponte Gardena. De asemenea, Austria a înregistrat progrese considerabile la ruta nordică de acces. Austria are o secţiune în valea inferioară a râului Inn care va fi finalizată până în 2013 sau chiar mai devreme.

În cele din urmă, privind conexiunile transfrontaliere dintre Austria şi Germania, obiectivul iniţial de finalizare a lucrărilor până cel târziu în 2012 nu va fi atins. De partea germană, lucrările nu vor fi demarate înainte de 2012 şi se estimează că vor dura trei ani. Cu toate acestea, în noiembrie 2010, Germania şi-a publicat evaluarea investiţiilor naţionale, care prevede dezvoltarea pozitivă a rutei nordice de acces dintre München şi graniţa cu Austria. Secţiunea cu o singură linie va fi îmbunătăţită, iar întreaga secţiune va fi electrificată. Următorul pas va fi un acord între Germania şi Austria privind această secţiune, iar procesul de planificare a gestionării infrastructurii va trebui demarat.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt (PPE).(DE) Vă mulţumesc pentru răspunsul dvs., dle comisar. Cu toate acestea, nu aţi răspuns la a doua parte a întrebării, în care am menţionat tronsonul de cale ferată München-Mühldorf-Freilassing, care face parte din linia principală de la Paris la Budapesta şi care este foarte importantă având în vedere triunghiul chimic bavarez şi eliberarea rutei de acces Brenner.

Dacă se finalizează tunelul Brenner, atunci secţiunea Rosenheim va fi supraîncărcată şi va fi importantă dezvoltarea secţiunii München-Mühldorf-Freilassing-Salzburg, care este, de asemenea, un proiect prioritar pentru Comisie. Trebuie să vă întreb dacă consideraţi posibilă punerea la dispoziţie a unei finanţări suplimentare pentru acest proiect în următoarea perspectivă financiară deoarece, la urma urmei, acesta este un aspect transfrontalier.

 
  
MPphoto
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL).(EL) Dle comisar, este pozitiv ceea ce se întâmplă în Alpi, însă în Grecia, din cauza Memorandumului, guvernul elen reduce serviciile, izolând astfel Grecia de reţeaua feroviară europeană şi balcanică, invocând, împreună cu Comisia, datoriile uriaşe ale Căilor ferate elene.

Astfel, întrebarea mea este următoarea: care este opinia dvs. privind aceste evoluţii, şi anume reducerile serviciilor feroviare? În al doilea rând, datoria Căilor ferate elene include banii pentru cofinanţarea lucrărilor de infrastructură împreună cu Uniunea Europeană?

 
  
MPphoto
 

  Siim Kallas, vicepreşedintele Comisiei. – Referitor la Grecia, nu sunt în măsură să răspund deoarece nu cunosc detaliile. Nu am primit nicio informaţie privind aceste probleme.

În ceea ce priveşte proiectul prioritar nr. 17, München-Mühldorf-Freilassing-Salzburg, acesta este în curs de desfăşurare. Lucrările iniţiale au început în 2007. O parte a activităţii a fost finalizată. La 19 aprilie 2010, au fost demarate lucrările la noua trecere cu două linii a podului de pe râul din Mühldorf, iar acestea vor fi finalizate. Proiectul este finanţat în întregime din planul german de redresare. Costă 11,7 milioane de euro şi este în curs de desfăşurare, astfel că nu considerăm că reprezintă o problemă majoră în acest moment.

 
  
MPphoto
 
 

  Preşedinte. – Întrebarea nr. 23 adresată de Jim Higgins (H-0621/10)

Subiect: Transmiterea mesajelor telefonice scrise la volan - siguranţa rutieră

Posibilitatea ca un şofer să aibă un accident este de 23 de ori mai mare dacă acesta transmite mesaje telefonice scrise în timp ce conduce. Transmiterea de mesaje telefonice scrise este considerată a fi cauza a mii de decese în accidente rutiere anual, în timp ce numărul de accidentări creşte într-o rată alarmantă de la an la an.

Deşi Comisia recunoaşte necesitatea de a îmbunătăţi siguranţa rutieră şi de a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor de siguranţă rutieră, nu există o legislaţie la nivelul UE care să interzică practica transmiterii de mesaje telefonice scrise şi de e-mailuri, precum şi consultarea site-urilor internet în timpul conducerii unui vehicul motorizat peste o limită de viteză prestabilită.

Având în vedere faptul că există deja tehnologia necesară pentru a împiedica transmiterea de mesaje telefonice scrise şi de e-mailuri şi consultarea site-urilor internet în timpul conducerii unui vehicul, intenţionează Comisia să introducă o legislaţie la nivelul UE în vederea eliminării practicii extrem de periculoase de transmitere a mesajelor telefonice scrise şi a e-mailurilor şi de consultare a site-urilor de internet la volan?

 
  
MPphoto
 

  Siim Kallas, vicepreşedinte al Comisiei. – Comisia împărtăşeşte opinia distinsului deputat şi consideră că transmiterea de mesaje telefonice scrise la volan, la fel ca toate activităţile externe, este extrem de periculoasă. În 2009, Comisia a emis un raport privind utilizarea telefoanelor mobile la volan. Acest raport este publicat pe site-ul Europa privind siguranţa rutieră. Cu toate acestea, nu există statistici privind numărul de accidente cauzate de această practică.

În toate statele membre există legislaţie care, cel puţin implicit, interzice transmiterea mesajelor telefonice scrise, a e-mailurilor şi navigarea pe internet la volan. Chiar dacă nu se referă în mod specific la utilizarea telefoanelor mobile, dispoziţiile legale din legislaţia internă prevăd că şoferii trebuie să fie pe deplin concentraţi la volan. În acest context, Comisia nu are de gând să introducă o legislaţie suplimentară la nivelul UE pentru a interzice practica transmiterii mesajelor telefonice scrise, a e-mailurilor şi a consultării site-urilor internet în timpul conducerii unui vehicul motorizat. Sperăm că statele membre vor soluţiona adecvat această problemă.

 
  
MPphoto
 

  Jim Higgins (PPE).(GA) Dle preşedinte, sunt dezamăgit de răspunsul dlui comisar Kallas. Este extrem de important să existe cooperare între diferitele state membre. Trebuie să depunem toate eforturile în vederea reducerii numărului de decese şi răniri grave cauzate de accidentele rutiere. Unul dintre noile fenomene de la volan în Europa este transmiterea de mesaje telefonice scrise. Toate statele membre au norme diferite. Trebuie să existe mai multă cooperare; sunt dezamăgit că dl comisar nu ne poate promite mai mult în această privinţă.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). – Aş dori să îl felicit pe colegul meu, dl Higgins, pentru că a menţionat un aspect foarte important. Şi eu împărtăşesc această preocupare legată de lipsa de entuziasm de care a dat dovadă dl comisar pentru a asigura respectarea bunelor practici în întreaga Uniune Europeană. Aş dori să îl întreb de ce Comisia nu ar încerca cel puţin să încurajeze statele membre să instituie aceleaşi norme şi reglementări în întreaga Uniune Europeană şi să se asigure că acestea sunt aplicate în interesul siguranţei şi conservării vieţii?

 
  
MPphoto
 

  Inés Ayala Sender (S&D).(ES) Dle preşedinte, iau cuvântul pentru a vă informa, doamnelor şi domnilor, că sunt raportoarea privind problema sancţiunilor transfrontaliere, prin care Consiliului i s-a oferit posibilitatea de a deschide lista infracţiunilor – care, de fapt, se afla în propunerea iniţială a Comisiei – şi în care a apărut problema utilizării telefoanelor mobile. Din păcate, nici Regatul Unit şi nici Irlanda nu participă la modificarea temeiului juridic prevăzută de acordul Consiliului, dispunând de o clauză de neparticipare. Aceasta este una dintre problemele cu care ne confruntăm şi pe care noi, în Parlament, am putea să o îmbunătăţim. Sper ca, în dezbaterea cu Consiliul, aceste ţări să îşi precizeze clar interesele, deşi nu ştim nimic despre ele. Se pare că Regatul Unit doreşte acum să participe.

 
  
MPphoto
 

  Siim Kallas, vicepreşedinte al Comisiei. – Un plan de acţiune extins privind siguranţa şi punerea sa în aplicare sunt priorităţi extrem de importante pentru Comisie şi s-au înregistrat progrese extraordinare: numărul accidentelor din Europa s-a redus substanţial. Vă pot spune că în ţara mea, mortalitatea anuală la începutul anilor 1990 era de 400, în timp ce anul trecut era de 78 – şi aceasta, desigur, după creşterea de zece ori a numărului de vehicule. Este o schimbare substanţială.

Este importantă şi vă mulţumesc foarte mult, dnă Ayala Sender pentru că ne-aţi amintit de aplicarea transfrontalieră a sancţiunilor în caz de încălcări ale normelor de trafic, care este un pas extrem de important în direcţia ameliorării siguranţei rutiere. Această decizie a fost adoptată de Consiliu în decembrie şi o vom pune acum în aplicare.

Nu cred că sporirea numărului de acte legislative la nivel european constituie un remediu universal: că orice problemă am avea, trebuie să adoptăm legislaţie europeană.

Cu toate acestea, în timp ce toată lumea critică faptul că există prea multă legislaţie UE, consider că acesta este un motiv de îngrijorare la fel de mare pentru statele membre ca şi pentru publicul european în general şi, dacă aplicarea transfrontalieră a sancţiunilor în caz de încălcări ale normelor de trafic poate crea un spaţiu european de siguranţă rutieră, acest lucru este foarte important.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Întrebările care nu au primit răspuns din lipsă de timp vor primi răspunsuri în scris (a se vedea anexa).

Timpul afectat întrebărilor s-a încheiat.

(Şedinţa a fost suspendată la ora 20.15 şi a fost reluată la ora 21.00.)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: ROBERTA ANGELILLI
Vicepreşedintă

 

16. Situaţia în Haiti la un an după cutremur: ajutoarele umanitare şi reconstrucţia (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintă. – Înainte de a începe lucrările, trebuie să vă informez că, din nefericire, un soldat italian şi-a pierdut viaţa şi un alt militar a fost grav rănit în timpul unui schimb de focuri petrecut astăzi în Afganistan. Transmitem condoleanţele noastre familiei victimei, Luca Sanna.

Următorul punct pe ordinea de zi este declaraţia Comisiei privind situaţia din Haiti la un an după cutremur: ajutoarele umanitare şi reconstrucţia.

 
  
MPphoto
 

  Kristalina Georgieva, membră a Comisiei. – Dnă preşedintă, permiteţi-mi să mă alătur dvs. şi să îmi exprim compasiunea faţă de persoanele afectate şi familiile lor.

În urmă cu un an, în Haiti, am asistat la una dintre cele mai grave catastrofe naturale din istoria recentă, însă acest eveniment a declanşat totodată una dintre cele mai solide dovezi de solidaritate, acolo aflându-se oameni a căror rezistenţă în faţa dezastrului şi a tulburărilor reprezintă o lecţie de curaj pentru noi toţi. La un an după dezastru, doresc să aduc un omagiu celor care au murit, dar şi celor care au supravieţuit. Le-am promis ajutorul nostru şi ne respectăm promisiunile.

UE este un element important al efortului global de solidaritate faţă de Haiti. Am mobilizat toate mijloacele pe care le-am avut la dispoziţie pentru a oferi atât asistenţă umanitară, cât şi ajutoare pentru dezvoltare în vederea reconstrucţiei ţării, aşa cum va arăta mai târziu dl comisar Piebalgs.

După cutremur, UE a promis că va acorda ajutoare umanitare în valoare de peste 320 de milioane de euro, din care 130 de milioane au fost furnizate de Comisie pentru anul trecut, 2010.

Aceste fonduri ne-au permis să schimbăm în bine viaţa a peste patru milioane de haitieni prin acordarea de ajutoare alimentare şi sanitare şi prin construcţia de adăposturi. Aproape 1,5 milioane de persoane au beneficiat de locuinţe: un punct de plecare pentru a-şi putea reface viaţa. Asistenţa noastră a fost direcţionată nu doar spre Port-au-Prince, ci şi spre alte oraşe afectate – Léogâne şi Jacmel – şi i-am urmat cu ajutoarele pe cei 500 000 de haitieni care au părăsit oraşul Port-au-Prince pentru a locui la rude în zonele rurale, oferindu-le alimente, apă şi asistenţă medicală, curăţând străzile şi susţinând programele „bani pentru muncă” („cash for work” ).

Asistenţa noastră umanitară actuală se concentrează pe problema holerei, folosind 22 de milioane de euro pentru a acoperi nevoile de bază în ceea ce priveşte sănătatea, accesul la rezerve de apă potabilă şi salubritatea, campaniile de informare, monitorizarea epidemiologică şi logistica. Până acum am finanţat tratamentul pentru 158 000 de persoane dar, mai important decât atât, am furnizat apă curată pentru o jumătate de milion de oameni şi acces la un sistem de salubritate mai sigur pentru 900 000 de persoane, am crescut gradul de sensibilizare în rândul a un milion de haitieni în ceea ce priveşte holera, modalităţile de prevenire a îmbolnăvirii şi mijloacele de tratare a holerei şi am distribuit 1,3 milioane de săpunuri şi tablete cu clor în comunităţile afectate.

Am sperat că la un an după cutremur situaţia va fi una mai bună, dar nu este aşa. Din acest motiv, pentru acest an, 2011, vom aloca un buget de 33 de milioane de euro. Suntem pregătiţi să oferim şi mai mult dacă este nevoie de şi mai mult ajutor.

Pentru 2011, priorităţile noastre vor fi adăposturile, salubritatea şi sănătatea. Vom continua să ne ocupăm de problema insalubrităţii pentru că reprezintă în mod evident un factor de risc pentru răspândirea holerei şi afectarea comunităţilor. Vom continua de asemenea să oferim asistenţă în domeniul sănătăţii, însă sistemul sanitar din Haiti este un dezastru. Nu ajută deloc oamenii.

În acest proces ne-am bazat pe lucrători în domeniul ajutorului umanitar şi doresc să îmi exprim recunoştinţa faţă de cei care şi-au riscat viaţa pentru a ajuta poporul haitian.

De asemenea, îl susţinem de dl comisar Piebalgs în demersul de a asocia ajutorul cu reabilitarea şi dezvoltarea. De exemplu, unele dintre fondurile din pachetul „B” din cadrul celui de-al 9-lea Fond european de dezvoltare vor fi alocate pentru programe de construire de adăposturi în strânsă coordonare cu ajutorul nostru umanitar. Doresc să subliniez faptul că am analizat foarte în detaliu situaţia din Haiti, având în vedere nu doar obiectivul de a ajuta oamenii aflaţi în nevoie, ci şi pe acela de a construi fundaţia pentru redresarea pe termen mai lung.

 
  
MPphoto
 

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, obţinem rezultate şi în ceea ce priveşte reconstrucţia. UE ca întreg – adică Uniunea şi statele membre – a alocat deja 600 de milioane de euro din cele 1,2 miliarde de euro promise la New York şi a plătit deja 330 de milioane de euro.

Ca parte a angajamentului general al UE, Uniunea a promis iniţial 460 de milioane de euro şi considerăm că este necesar să creştem această sumă la 522 de milioane. Din această sumă promisă, am alocat deja 327 de milioane. Programele în desfăşurare au fost ajustate prin extinderea duratei şi/sau prin sporirea pachetelor financiare, astfel încât să răspundă în cel mai bun mod priorităţilor revizuite. Au fost create programe noi menite să satisfacă nevoile suplimentare.

Valoarea plăţilor strict legate de promisiune s-a ridicat la 74 de milioane în 2010. Cred că, având în vedere situaţia din Haiti, este un rezultat destul de bun. Trebuie să ne dăm seama de faptul că situaţia de acolo, care era foarte dificilă chiar înainte de cutremur, a devenit o provocare uriaşă după acest eveniment şi s-a complicat şi mai mult ulterior – din cauza uraganului Tomas, a epidemiei de holeră şi a instabilităţii politice. Personalul umanitar şi experţii tehnici au lucrat de multe ori în condiţii foarte dificile.

Printre factorii de care trebuie să ţinem cont se numără, în primul rând, faptul că asistenţa pentru reconstrucţie pe termen mediu şi lung este pusă în aplicare pe parcursul unei perioade cuprinse între trei şi cinci ani, iar plăţile sunt distribuite pe întreaga durată a programului; anul 2010 a fost dedicat în principal alocării de fonduri şi lansării pregătirilor pentru proiecte, inclusiv elaborării de studii tehnice şi licitaţii necesare. În 2011 vor începe activităţi cu caracter mai practic şi credem că valoarea plăţilor aferente promisiunii se va dubla la 150 de milioane de euro în acest an.

Ajutorul pentru dezvoltare al UE s-a concentrat până acum, în primul rând, pe acordarea funcţiilor necesare pentru ca guvernul să poată contribui la furnizarea serviciilor de bază ale statului, ca de exemplu funcţionarea sistemului de educaţie, a sistemului sanitar şi a poliţiei, şi să poată aduce personal în sectorul public. A doua prioritate a fost reprezentată de consolidarea imediată şi reconstrucţia infrastructurii strategice şi drumurilor; iar a treia prioritate a fost reprezentată de ameliorarea pregătirii pentru dezastre a poporului haitian şi consolidarea mecanismelor şi structurilor de protecţie civilă.

Ne-am stabilit noi înşine obiectivul ca după cutremur să reconstruim un stat Haiti mai puternic, pe o fundaţie mai solidă. Este foarte clar că avem nevoie de un guvern haitian puternic şi trebuie să ne concentrăm pe priorităţi. De aceea, urmărim foarte mult priorităţile pe care guvernul haitian le-a identificat pentru noi. Ei şi-ar dori cu adevărat să consolideze guvernarea – atenţia fiind concentrată pe susţinerea bugetară şi ţinându-se cont de nivelul limitat al veniturilor guvernului – şi să investească substanţial în infrastructură, în special în drumuri.

Ce am putea face pentru a îmbunătăţi situaţia? Ei bine, am putea coordona mai bine ajutoarele şi am putea consolida cooperarea dintre Comisie şi statele membre. În prezent finalizăm programul comun într-un proces care implică statele membre ale UE.

De asemenea, avem o bună experienţă în privinţa colaborării cu toţi partenerii noştri din Comisia interimară pentru reconstrucţia Haiti, iar acest fapt contribuie cu siguranţă la accelerarea procesului. Totuşi, cred că trebuie să ne urmăm dorinţa fermă de a realiza stabilitate în privinţa ajutoarelor şi a funcţionării democratice a statului Haiti, pentru că stabilitatea este în mod clar o condiţie necesară, dacă UE şi întreaga comunitate internaţională vor ca eforturile lor să fie încununate de succes.

Stimaţi deputaţi, încercăm să facem tot ce ne stă în putinţă, dar este evident că putem munci mai bine. Am învăţat din experienţa acumulată: fără îndoială, UE se ridică la nivelul promisiunii sale şi al angajamentului nostru. Prin urmare, eu cred că, deşi situaţia prezentată uneori în mass-media este destul de corectă dintr-un anumit punct de vedere, noi facem progrese. Cred că în 2011 vom asista la schimbări majore în teren – condiţia fiind să se ajungă la stabilitate politică în Haiti, pentru că instabilitatea ne zădărniceşte eforturile – şi ne vom concentra eforturile pe reconstrucţia statului Haiti.

 
  
MPphoto
 

  Michèle Striffler, în numele grupului PPE.(FR) Dnă preşedintă, stimaţi comisari, la un an după cutremur, Haiti este încă în stare de urgenţă şi se fac eforturi mari pentru a demara activităţile de reconstrucţie. Acest fapt poate fi explicat prin deficienţele structurale ale statului haitian, prin faptul că autorităţilor haitiene le lipsesc voinţa politică şi capacitatea de a lua decizii, dar şi prin lipsa de asistenţă venită din partea comunităţii internaţionale. Dacă autorităţile haitiene nu vor lua măsuri importante, ca de exemplu ordonarea de exproprieri, atunci miile de tone de moloz care blochează procesul de reconstrucţie nu vor fi îndepărtate.

Trebuie să laud eforturile făcute şi munca desfăşurată de organizaţiile umanitare. S-au înregistrat progrese şi mii de vieţi au fost salvate.

Totuşi, agenţiile umanitare nu pot compensa la nesfârşit slăbiciunile statului haitian. De aceea, Uniunea Europeană trebuie să facă tot ceea ce îi stă în putere pentru a acorda asistenţă fermă şi pentru a garanta un proces electoral transparent, în scopul de a asigura stabilitatea şi voinţa politică de care este nevoie pentru reconstrucţie. Este absolut necesar să oferim asistenţă viitoarelor autorităţi haitiene în organizarea instituţiilor lor pe întreaga durată a procesului de reconstrucţie, în vederea stabilirii unui echilibru nou la toate nivelurile şi a unei democraţii funcţionale.

Mai mult decât atât, este esenţial ca, în calitate de membru al Comisiei interimare pentru reconstrucţia Haiti şi având în vedere contribuţia sa financiară, Comisia Europeană să intervină pentru a grăbi punerea în aplicare a mandatului comisiei interimare şi pentru a stabili funcţionarea acesteia.

După cutremur, comunitatea internaţională a hotărât să reconstruiască statul Haiti diferit, fără a repeta greşelile din trecut. Este momentul să abordăm o dată pentru totdeauna cauzele adânc înrădăcinate ale sărăciei din Haiti.

 
  
MPphoto
 

  Corina Creţu, în numele grupului S&D La un an de la tragedia care a devastat Haiti, aşa cum aţi spus, bilanţul procesului de reconstrucţie este departe de aşteptările populaţiei, dar şi de angajamentele asumate de comunitatea internaţională. Mai mult, eforturile de reclădire a statului par, prin prisma involuţiilor din ultimele luni, să fi ajuns într-un punct mort. Devastată de cutremur şi lovită de o epidemie de holeră ale cărei origini au fost atribuite Căştilor Albastre din contingentul ONU, această ţară s-a afundat şi într-o gravă criză politică.

Cred că sunt trei planuri ale crizei haitiene pe care trebuie să acţionăm în perioada următoare, altfel eforturile de până acum riscă să fie compromise. Este necesară anunţarea cât mai rapidă a rezultatelor anchetei privind cauzele epidemiei de holeră, pentru a calma furia populaţiei împotriva prezenţei ONU. În al doilea rând, trebuie evitată prelungirea provizoratului ce va fi declanşat de finalul mandatului preşedintelui Préval, la 7 februarie, iar noi alegeri, sub atenta supraveghere internaţională, sunt singura soluţie viabilă şi democratică. Nu în cele din urmă, cred că acest moment de bilanţ trebuie să marcheze o cotitură în eforturile de reconstrucţie, subminate de ineficienţă, întârzieri şi interese contradictorii ale unor ţări din zonă.

Să nu uităm că, din cele 10 miliarde de dolari promise la Conferinţa donatorilor de la New York, din martie 2010, doar 1,2 miliarde au fost virate până acum, efortul Uniunii Europene deţinând o pondere semnificativă. Grijii pentru rezolvarea problemelor milionului de haitieni ce supravieţuieşte în taberele de urgenţă, unde sărăcia, mizeria şi violenţele sexuale ating proporţii îngrijorătoare, suntem datori să îi adăugăm perspectiva pe termen lung a unor investiţii durabile în Haiti şi un sprijin concret pentru construirea unei structuri statale viabile.

 
  
MPphoto
 

  Charles Goerens, în numele Grupului ALDE.(FR) Dnă preşedintă, calitatea discursurilor celor doi comisari a fost atât de înaltă încât mă voi limita la a face două comentarii.

În primul rând, la un an după cutremur Haiti este în continuare în mare parte o ruină. Având în vedere gravitatea catastrofei, am ştiut că această ţară se va confrunta cu dificultăţi serioase. Am ştiut, de asemenea, că, în afară de faptul că a făcut multe victime printre civili, cutremurul a afectat chiar inima ţării, prin urmare pagubele provocate de această catastrofă uriaşă au fost semnificative. Când acestor lucruri le adăugăm dificultăţile structurale şi, în special, deficienţele în ceea ce priveşte guvernarea, provocările cu care se confruntă cei care lucrează în teren devin evidente.

Cine este principalul responsabil pentru această situaţie? Chiar dacă există circumstanţe atenuante, principalul jucător este însuşi statul haitian, fără de care nu se poate face nimic. Alternativa ar fi să preluăm controlul asupra ţării şi nimeni nu vrea acest lucru.

În al doilea rând, putem completa acţiunile întreprinse de statul haitian şi, într-adevăr, am făcut asta. În orice caz, Uniunea Europeană a făcut tot ce i-a stat în putinţă în această privinţă. Uniunea Europeană nu s-a limitat la a face declaraţii, ci chiar a acţionat în conformitate cu acestea. Ceea ce aşteptăm de la Uniunea Europeană pe viitor este, bineînţeles, să continue să acorde ajutor consecvent însă, mai presus de orice, este important să contribuie şi să ajute statul Haiti să se elibereze de această dependenţă, în ciuda slăbiciunii evidente. Recunosc însă că acest lucru nu se poate întâmpla în câteva luni.

 
  
MPphoto
 

  Judith Sargentini, în numele Grupului Verts/ALE.(NL) Dnă preşedintă, adevărata problemă este cum reconstruim o ţară care a eşuat? Haiti este o ţară care nu funcţionează. Putem oare vorbi cu adevărat despre reconstrucţie, având în vedere faptul că Haiti nu a fost niciodată o democraţie? Aceasta este misiunea pe care o avem. În ciuda tuturor eforturilor pe care le-a făcut Comisia, pur şi simplu încă nu avem un răspuns la această întrebare. Epidemia de holeră, falsificarea voturilor la alegerile din noiembrie şi intimidarea poporului nu ne sunt, bineînţeles, de niciun ajutor în reconstrucţia acestei ţări. Faptul că femeile şi fetele erau deja într-o situaţie groaznică înainte de cutremur ne-a făcut să fim mereu reticenţi în a accepta faptul că femeile şi fetele din taberele de refugiaţi sunt supuse violenţei sexuale.

Dincolo de aceste lucruri ne confruntăm cu faptul că Baby Doc s-a întors în Haiti şi s-ar putea să vrea să exploateze nefericirea în care trăiesc în prezent cetăţenii pentru că – după cum se zvoneşte – a rămas în sfârşit fără bani. Nu putem lăsa să se întâmple aceste lucruri în Haiti.

Reacţia noastră în anul care a trecut de la dezastru a fost să le permitem haitienilor să încerce să îşi reconstruiască ţara, însă lor le lipseşte capacitatea organizatorică. Acesta este motivul pentru care li se furnizează în continuare ajutoare de urgenţă iar noi trebuie să ne îndreptăm atenţia spre cooperarea pentru dezvoltare. Undeva lipseşte o verigă. Deşi nu este un lucru care se poate întâmpla peste noapte, este o direcţie în care ar trebui să ne îndreptăm eforturile, pentru că această ţară nu va putea să construiască dacă nu există democraţie sau, cel puţin, dacă nu are un conducător potrivit. Prin urmare, le doresc mult succes comisarilor Georgieva şi Piebalgs în acest demers. Vă doresc toate cele bune!

 
  
MPphoto
 

  Nirj Deva, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, este bine că reluăm această dezbatere; am mai avut una de curând. Ea demonstrează preocuparea noastră pentru oamenii din Haiti – fără îndoială, suntem mai preocupaţi de poporul haitian decât este preocupat guvernul din Haiti de poporul său.

Vorbim despre responsabilitatea de a proteja. Vorbim despre responsabilitatea de a proteja poporul împotriva crimelor în masă şi a dictatorilor care practică genocidul – dar ce se întâmplă cu responsabilitatea de a proteja împotriva guvernelor ineficiente şi corupte, cărora nu le pasă de propriul popor? În Haiti sunt un milion de persoane rămase fără adăpost; 230 000 de oameni au murit; 300 000 de persoane sunt rănite. Însă doar 5 % din cantitatea de moloz a fost curăţată şi doar 15 % dintre case au fost reabilitate într-un fel sau altul.

Dacă guvernul din Haiti nu dă doi bani pe poporul său, atunci trebuie să apelăm la conceptul de responsabilitate de a proteja. Până când nu vom face acest lucru, este absurd să le cerem celor doi comisari, care sunt foarte competenţi, să tot apară în Parlament şi să încerce să ne spună ce pot şi ce nu pot face, când capacitatea locală de acţiune este atât de riscantă şi fragilă.

După ce se produce un cutremur, primul lucru care trebuie făcut este îndepărtarea molozului. Pentru a îndepărta molozul este nevoie de utilaje de mare capacitate, de macarale, de elicoptere, de buldozere şi de capacitatea de a folosi toate acestea. Dacă nu există nicio persoană capabilă să manevreze aceste utilaje, atunci trebuie să aduci din altă parte oameni care ştiu cum să le manevreze şi să îi convingi să facă acest lucru. Însă reprezentanţii stângii se opun ideii ca armata, forţele aeriene sau marina din statele membre să vină şi să ajute la aceste lucrări. Nu ne putem aştepta ca oamenii de la Oxfam sau de la „Salvaţi Copiii” ori de la alte organizaţii de acest fel să conducă tractoare şi să îndepărteze cantităţi mari de moloz. Trebuie să eliminăm elementul politic din discuţiile noastre şi să găsim soluţii practice pentru a ajuta aceşti oameni.

 
  
MPphoto
 

  Jacky Hénin, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Dnă preşedintă, cu doar un an în urmă statul Haiti şi poporul haitian au fost victimele unei catastrofe îngrozitoare. Peste tot vedeam distrugere şi moarte.

Haideţi să aducem un omagiu curajului poporului haitian şi valului mondial de solidaritate populară cu victimele. Spun solidaritate populară pentru că, în Europa, ca şi în alte colţuri ale lumii, de multe ori cei care au puţin oferă cel mai mult.

Doresc să mulţumesc în mod oficial statului şi poporului cubanez pentru contribuţia adusă la furnizarea de ajutoare eficiente, fără vreun motiv ascuns şi cu rezultate care vorbesc de la sine. Până acum, brigada medicală cubaneză a tratat peste 50 000 de cazuri de holeră, a contribuit la reconstrucţia a 76 de centre medicale şi spitale şi a operat foarte mulţi cetăţeni haitieni. Ajutorul acordat de Cuba este considerat de mulţi experţi drept extrem de eficient. Aceste fapte sunt într-adevăr reale, iar o ţară precum Norvegia a dorit să solicite Cubei să intervină în numele său.

Uniunea Europeană şi Statele Unite ar face bine să se inspire din exemplul dat de Cuba în loc să se complacă în spatele spectacolelor mediatice care maschează prost o concepţie caritabilă cu privire la ajutoare când, de fapt, mai presus de orice, aceasta serveşte propriilor lor interese economice şi politice, cu preţul reconstrucţiei durabile a statului haitian şi a economiei acestuia.

Având în vedere responsabilitatea lor istorică pentru necazurile statului Haiti, este total nepotrivit ca Franţa şi Statele Unite să pretindă că ştiu ce este cel mai bine. Haideţi să ne amintim că a fost nevoie de cele mai grave catastrofe pentru ca Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) să hotărască în sfârşit să anuleze datoria statului Haiti.

În acest moment, ceea ce se întâmplă în Haiti dovedeşte limitele existente în actuala funcţionare a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU). În Haiti, ingerinţa umanitară îşi demonstrează incapacitatea de a pune în aplicare soluţii durabile pentru popor. Mai rău decât atât este faptul că, pe termen mediu şi lung, ea reprezintă o piedică în faţa reconstrucţiei unui stat democratic şi a unei economii care, în fond, răspunde la nevoile umane de dezvoltare ale poporului haitian.

Comunitatea internaţională a promis 11,5 miliarde de dolari pentru reconstrucţia ţării. Rămâne de văzut la ce se referă reconstrucţia. Cât din acest ajutor a ajuns de fapt şi de drept în teren? Cine va lua decizii în privinţa proiectelor? Vom vedea, aşa cum s-a întâmplat în Kosovo, oameni disponibilizaţi şi obligaţi să privească neputincioşi cum marile companii multinaţionale le reconstruiesc ţara pentru că acestea sunt singurele capabile să câştige licitaţiile internaţionale?

Uniunea Europeană nu trebuie să se alăture unei viziuni părinteşti sau neo-coloniale, ci, în schimb, trebuie să contribuie la crearea unei renaşteri democratice a Republicii Haiti, una care să fie rezultatul muncii poporului. Poporul haitian a fost primul din lume care s-a eliberat de colonialismul francez. În afară de distrugerile din război, această eliberare a costat poporul haitian peste 20 de miliarde de dolari, la valoarea actuală, plătiţi drept „despăgubiri” coloniştilor sclavagişti europeni.

Din cauza crimelor împotriva umanităţii, reprezentate de sclavagism şi colonialism, Uniunea Europeană şi Franţa, în special, au în prezent o datorie morală, politică şi economică faţă de Haiti. Trebuie să onorăm această datorie de onoare.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder, în numele Grupului EFD.(NL) Dnă preşedintă, la un an după îngrozitorul cutremur din Haiti, reconstrucţia acestei ţări se face într-un ritm extrem de lent. Totuşi, progrese au fost făcute, pas cu pas. Oamenii din Haiti au mare nevoie de ajutorul nostru, în special acum, când epidemia de holeră face ravagii. Trebuie să ne concentrăm pe securitatea alimentară. Agricultura locală a fost greu încercată, iar din acest motiv ţara a devenit prea dependentă de importurile de alimente. Este important că se investesc mulţi bani şi multă energie în reabilitarea agriculturii şi a infrastructurii locale. În acest sens, microîmprumuturile sunt esenţiale, întrucât stimulează dezvoltarea economică de jos în sus. Împărtăşeşte Comisia acest punct de vedere?

Între timp, situaţia politică din Haiti rămâne îngrijorătoare, după primul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale. Raportul de evaluare emis săptămâna trecută de Organizaţia Statelor Americane afirmă clar acest lucru. Cum evaluează Comisia actuala situaţie politică din Haiti şi impactul pe care aceasta l-a avut asupra reconstrucţiei ţării?

În fine, dnă preşedintă, săptămâna trecută a fost publicată o carte impresionantă despre Haiti, scrisă de un jurnalist olandez, iar de atunci mi-a rămas în memorie o imagine: un grup de oameni din Haiti curăţând molozul după cutremur purtând tricouri inscripţionate cu sloganul „Haiti pap peri” (Haiti NU moare). Această imagine ar trebui să ne inspire să ne asigurăm că haitienii supravieţuiesc, într-adevăr, şi că, graţie ajutorului nostru, li se oferă perspective bune pentru viitor.

 
  
MPphoto
 

  Filip Kaczmarek (PPE).(PL) Dnă preşedintă, Uniunea Europeană nu a uitat statul Haiti. Încă suntem cea mai importantă sursă de ajutor umanitar. Totuşi, este deprimant faptul că ţara încă se zbate în haos intern şi politic.

Furnizarea de ajutoare umanitare în Haiti s-a efectuat în două etape clasice. Prima etapă a fost furnizarea de ajutoare de urgenţă şi trebuia să fie îndreptată spre oamenii care aveau cea mai mare nevoie de ajutor. A doua etapă trebuia să se concentreze pe reconstrucţia economică, socială şi politică a ţării. Totuşi, din cauza izbucnirii epidemiei de holeră, a uraganului, a situaţiei sociale şi politice instabile şi chiar a tensiunilor interreligioase şi a dezbinării, etapa de furnizare a ajutoarelor umanitare durează mai mult decât am estimat iniţial. Prin urmare, nu putem progresa spre a doua etapă atât de repede sau atât de bine cum ne-am fi dorit.

Criza din Haiti continuă. Încă este nevoie de implicarea noastră. Nu ne putem abandona responsabilităţile. După cum ne-a reamintit dl Piebalgs, Comisia Europeană a furnizat jumătate dintre resursele care au fost promise în timpul Conferinţei donatorilor de la New York. În această privinţă, planurile noastre progresează bine.

Obiectivul rezoluţiei pe care acest Parlament o va adopta mâine este de a mobiliza statele membre şi Comisia să pună în aplicare declaraţiile pe care le-am făcut. Haideţi să ne reamintim că sute de mii de oameni încă locuiesc în tabere temporare şi că peste 3,5 mii de oameni au murit de holeră. De la bun început am susţinut că responsabil pentru reconstrucţie trebuie să fie însuşi poporul haitian. Planul haitian pentru reconstrucţia ţării se bazează pe descentralizare şi pune accentul pe agricultura locală şi pe securitatea alimentară. Respectăm aceste priorităţi ale poporului haitian. Mai există încă o recomandare. Trebuie să intensificăm eforturile umanitare şi ştiu că dna comisar lucrează deja la acest aspect.

 
  
MPphoto
 

  Kriton Arsenis (S&D).(EL) Dnă preşedintă, stimaţi comisari, situaţia statului Haiti este specială. Trebuie să înţelegem acest lucru. Nu este o criză umanitară în care plătim nişte bani şi apoi guvernul decide cum să pună în aplicare proiectele. Haiti este o ţară aflată în colaps. Singurul lucru la care ne putem aştepta, având în vedere situaţia în care se află, este ca în această ţară să existe şi mai multă corupţie şi să fie din ce în ce mai dificil să abordeze problema crizei şi să ia măsurile necesare. Este o ţară în care intervenţia noastră trebuie să fie mai puternică, mai stabilă; va trebui de multe ori să jucăm un rol mai activ decât în orice altă situaţie.

Dl Deva a menţionat molozul care încă nu a fost curăţat pentru ca pagubele să poată fi reparate. Molozul trebuie îndepărtat de pe străzi. Aceasta trebuie să fie principala noastră prioritate. În ritmul în care acţionăm, vom avea nevoie de încă cinci ani. Această operaţiune trebuie finalizată fără întârziere. Sunt atât de multe lucruri care trebuie făcute în această ţară încât, dacă totul ar funcţiona corect, ar trebui ca aici să nu existe şomaj.

Trebuie să intervenim într-adevăr proactiv în ceea ce priveşte problema molozului, furnizarea apei şi furnizarea de alimente, pentru ca această ţară să se poată descurca singură, pentru ca cetăţenii acestei ţări, care sunt obligaţi să îşi facă griji pentru ziua de mâine, să se poată gândi şi la viitor.

 
  
MPphoto
 

  Niccolò Rinaldi (ALDE).(IT) Dnă preşedintă, stimaţi comisari, doamnelor şi domnilor, este adevărat că situaţia din Haiti este una aparte, că este diferită, pentru că zilele în care s-au produs dezastre sunt mereu comemorate pentru a aduce un omagiu victimelor, pentru a învăţa din greşeli şi pentru a acţiona mai bine pe viitor, însă în Haiti lucrurile stau altfel pentru că nu e nimic de rememorat – încă nu s-a întâmplat nimic.

În loc să spunem un an de la cutremur ar trebui de fapt să spunem un an de cutremure, pentru că aici a avut loc un cutremur de pământ, apoi un cutremur generat de distribuţia dezordonată de ajutoare, apoi a avut loc un seism în domeniul sănătăţii, prin izbucnirea epidemiei de holeră, apoi a fost un cutremur politic, odată cu alegerile lipsite de transparenţă care au fost organizate probabil în cel mai prost moment posibil, iar acum are loc un cutremur care, în anumite privinţe este şi unul istoric, prin revenirea fostului dictator, deghizat într-un turist multimilionar dubios.

Activitatea Comisiei este bună – de fapt este foarte bună. Am vizitat statul Haiti în iunie, împreună cu membri ai Comisiei pentru dezvoltare şi am văzut rezultatele activităţilor excelente întreprinse, pentru care mulţumim Comisiei. Totuşi, trebuie să existe o mai mare protecţie politică iar rolul comunităţii internaţionale trebuie intensificat, aceasta trebuind să stabilească obiective şi termene limită şi să monitorizeze în mod direct o parte din reconstrucţie.

Acest lucru trebuie echilibrat printr-o mai mare implicare a populaţiei şi a ONG-urilor locale, care de multe ori sunt lăsate deoparte. Politicienii naţionali şi instituţiile guvernamentale naţionale din Haiti trebuie să primească un rol mai puţin important, în timp ce rolul parteneriatelor până acum fragile dintre cetăţeni şi comunitatea internaţională trebuie intensificat.

 
  
MPphoto
 

  Michèle Rivasi (Verts/ALE).(FR) Dnă preşedintă, participând la misiunea de observare organizată în Haiti în luna septembrie a anului trecut, am putut observa care sunt lucrurile urgente care trebuie rezolvate. Acum trebuie să privim dincolo de aceste urgenţe pentru a putea ajunge în sfârşit la etapa de dezvoltare. Nu trebuie să reconstruim, ci mai degrabă trebuie să construim o ţară care nu a avut niciodată fundaţii solide şi o cârmuire puternică.

Un lucru este clar, aşa cum a spus colegul meu: trebuie curăţate 20 de milioane de tone de moloz şi într-un an s-a curăţat abia 5 %, o parte infimă. În acest ritm, curăţarea ruinelor din Port-au-Prince va dura mai mult de şase ani. Prin urmare, acesta este în sine un proiect politic, iar Comisia trebuie să contribuie la el.

O altă prioritate este reprezentată de guvernare şi sunt mulţumită că Uniunea Europeană aduce o contribuţie majoră la asistenţa bugetară pentru această ţară. Trebuie să intensificăm eforturile financiare pentru că aceasta este singura modalitate de a reda competenţele statului şi poporului haitian. Actuala dependenţă de organizaţiile non-guvernamentale (ONG) este resimţită la nivelul serviciilor publice de bază, cum sunt sănătatea şi educaţia. Totuşi, nu trebuie să subcontractăm toate serviciile publice către ONG-uri.

Mai presus de toate, trebuie să creştem asistenţa în vederea organizării rapide de alegeri şi în vederea finalizării acestor alegeri care, sper eu, vor permite înlocuirea unei elite politice corupte. În prezent, o oligarhie formată, după cum se spune, din 20 de familii împiedică dezvoltarea economică prin faptul că deţine controlul asupra comerţului însă, în acelaşi timp, nu face nimic pentru a dezvolta capacitatea de producţie a ţării.

În fine, trebuie să oferim statului Haiti resursele necesare pentru a scăpa de dependenţa care deja îl submina chiar înainte de cutremur. Prin urmare, solicit instituţiilor europene să stabilească priorităţi întemeiate şi să acorde ajutor masiv pentru crearea serviciilor publice, împreună cu angajamentul ferm al viitorului guvern haitian.

 
  
MPphoto
 

  James Nicholson (ECR). – Dnă preşedintă, împreună cu dna Rivasi am avut, presupun, onoarea de a conduce o delegaţie a ACP în Haiti în septembrie. Am spus atunci că nimic nu m-a pregătit pentru ceea ce am descoperit când am fost acolo.

Vreau să spun mai multe lucruri în această seară. Unul este faptul că trebuie să trecem imediat de la ajutorul umanitar la reconstrucţie. Aici este punctul de unde situaţia nu a avansat. Am auzit multe lucruri frumoase spuse în această seară aici, însă acestea nu vor fi posibile în teren dacă nu există mai mult ajutor.

Trebuie să exercităm o presiune mai mare asupra celor care au promis asistenţă pentru ca ei să ofere această asistenţă şi trebuie să exercităm presiune asupra reconstrucţiei coordonate de Clinton şi de Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru ca lucrurile să se mişte mai repede. Acest lucru trebuie să se întâmple.

Am ascultat ceea ce a spus dl comisar şi are dreptate. Avem nevoie de stabilitate politică. Sper şi mă rog să obţinem această stabilitate politică, însă nu sunt prea sigur că vom reuşi.

Când am fost acolo am aflat – şi vreau să spun acest lucru pentru a fi consemnat oficial – că poporul haitian este foarte mândru. Este un popor minunat. Împreună cu Michèle Rivasi i-am urmărit ieşind din corturile lor la ora 6 dimineaţa, strălucitori ca o monedă nouă, copiii fiind şi ei curaţi. Oamenii zâmbeau şi te întrebai cum de aveau puterea de a zâmbi.

Aş dori să se consemneze oficial un tribut adus persoanelor din cadrul ONG-urilor noastre care sunt acolo şi care îşi riscă viaţa, şi un omagiu adus membrilor personalului Comisiei noastre, cărora le-am mulţumit când eram acolo. Aceşti oameni sunt minunaţi şi nu ar trebui să uităm că ei îşi riscă viaţa zilnic pentru a ajuta poporul haitian. Nu trebuie să uităm poporul haitian. Trebuie să muncim pentru poporul haitian şi trebuie să ajutăm oamenii din Haiti. Dacă va trebui să revenim în acest Plen de încă zece ori ca să reuşim în acest demers, aşa ar trebui să facem şi să continuăm.

 
  
MPphoto
 

  Cristian Dan Preda (PPE) - Pe 12 ianuarie 2010 statul haitian a fost literalmente spulberat, aşa cum au spus-o şi mai mulţi dintre colegi; acum, la un an după acest teribil cutremur, reconstrucţia se lasă încă aşteptată. S-au adăugat, între timp, epidemia de holeră, alegerile; toate acestea au complicat situaţia.

Port-au-Prince este, de fapt, azi, o imensă tabără de refugiaţi. Populaţia haitiană nu supravieţuieşte decât graţie eforturilor organizaţiilor umanitare. Trebuie, de altfel, să fim recunoscători acestor organizaţii. Aşa cum spunea reprezentantul special al Naţiunilor Unite pentru această ţară, Haiti a devenit o republică de ONG-uri. Dar cât poate să dureze această situaţie? Vedem că situaţia sanitară este catastrofală, reconstruirea sistemului de educaţie e absolut necesară, procesul de ridicare a urmelor dezastrului, toate acestea evocă nevoia unei reconstrucţii a statului haitian. Dincolo de seism, absenţa instituţiilor şi a bunei guvernări este azi foarte problematică.

Eforturile trebuie, deci, să se concentreze asupra restabilirii capacităţilor statului şi asupra construcţiei democratice în Haiti. Necesitatea unui proces electoral credibil şi transparent, în perspectiva celui de-al doilea tur al alegerilor din luna februarie, trebuie subliniată foarte apăsat.

În fine, aş vrea să spun că reconstruirea Haiti trebuie să fie făcută, dacă îmi îngăduiţi, altfel. „Altfel” înseamnă că reconstrucţia trebuie făcută mai bine decât înainte, pentru a preveni noi catastrofe similare. „Altfel” înseamnă că eforturile noastre de reconstrucţie trebuie să implice, aş spune eu, comunităţile locale. Cred că principalii interesaţi, haitienii, trebuie consultaţi în acest proces de reconstrucţie.

 
  
MPphoto
 

  Ricardo Cortés Lastra (S&D).(ES) Dnă preşedintă, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, nu am vrut să îmi încep discursul fără a saluta organizaţiile non-guvernamentale care acţionează în teren. Cred că munca pe care o fac aceste organizaţii este demnă de laude şi că ele reprezintă cele mai bune valori ale noastre, cele mai bune valori ale umanităţii.

A trecut un an de la cutremurul din Haiti şi probabil a venit timpul să creştem gradul de eficienţă. Au fost prezentate multe probleme care trebuie abordate urgent şi fără întârziere. Nu este absolut nicio îndoială în acest sens.

Prima problemă este, probabil, construirea unui sistem de salubritate acceptabil. Eu cred că aceasta este prioritatea numărul unu, care în prezent pune în pericol viaţa în Haiti. După ce vom fi rezolvat această problemă, va trebui să abordăm problema locuinţelor, rezolvând urgent chestiunile legate de titlurile de proprietate asupra terenurilor.

Mai mult, avem nevoie de un guvern legitim, care să fie ales în mod democratic şi care să fie capabil să negocieze. Ştiu că situaţia nu este uşoară, însă avem nevoie de această discuţie legitimă pentru a putea grăbi ameliorarea situaţiei din Haiti.

Mai există şi o altă problemă importantă, care a fost deja menţionată de mai mulţi dintre colegii deputaţi: molozul, care este în sine o problemă politică majoră. De asemenea, trebuie să continuăm să privim spre viitor pentru a începe să creăm o strategie pe termen lung în domeniul educaţiei. Ceea ce s-a întâmplat în Haiti probabil nu s-ar fi petrecut dacă aici ar fi existat un sistem public de educaţie şi dacă toţi copiii ar fi fost îngrijiţi aşa cum ar fi trebuit să fie.

Trebuie să punem capăt nu doar sărăciei, ci şi dependenţei.

 
  
MPphoto
 

  Zbigniew Ziobro (ECR). (PL) Dnă preşedintă, în urmă cu un an s-a petrecut un dezastru teribil în Haiti, s-a produs un cutremur uriaş care a provocat moartea a 200 000 de persoane şi în urma căruia 1 300 000 de oameni au rămas fără locuinţă. O operaţiune menită să acorde ajutor şi să ajute la reconstrucţie este în plină desfăşurare de un an. Este, fără îndoială, o operaţiune umanitară uriaşă şi foarte complexă. Totuşi, insula nu are nevoie doar de ajutor material şi financiar, ci şi de reconstrucţia agenţiilor sale administrative şi de refacerea stabilităţii politice, fără de care nu se poate dezvolta. În plus, recenta epidemie de holeră care a ucis deja peste 3 500 de persoane încă pune mii de oameni în pericol. Experienţa din Haiti demonstrează faptul că nici cele mai generoase sume de bani nu pot ajuta dacă nu sunt direcţionate corect. Cazul statului Haiti ar trebui să ne dea de gândit şi indică în mod clar nevoia de a crea un sistem eficient de ajutorare internaţională pentru dezastrele naturale care ar putea surveni în viitor.

 
  
MPphoto
 

  Ria Oomen-Ruijten (PPE).(NL) Dnă preşedintă, stimaţi comisari, doamnelor şi domnilor, când mă gândesc la Haiti mă gândesc la cetăţenii acestei ţări, dar mă gândesc totodată şi la cetăţenii europeni care au acordat incredibil de multă asistenţă poporului haitian. Mă gândesc de asemenea la organizaţiile umanitare care au muncit incredibil de mult. Dnă preşedintă, aceasta este partea bună a poveştii. Trebuie să tragem învăţăminte şi, din punctul meu de vedere, de aici avem de învăţat trei lecţii.

Înainte de toate, lecţia coordonării. Coordonarea din timpul etapei de ajutorare umanitară nu a fost un succes, iar astăzi am primit un raport pe această temă. Trebuie să fim mai buni la capitolul reconstrucţie. Acest lucru mă face să mă gândesc şi la eficacitatea ajutorului, pentru că şi aceasta are legătură cu coordonarea. Ce măsuri suplimentare şi mai eficiente pot fi luate aici?

Al doilea lucru se referă la corupţie. Dacă vrem ca cetăţenii Europei să ofere asistenţă, ei nu vor vrea ca asistenţa lor să fie folosită necorespunzător. Nu vrem acest lucru, nici în calitate de reprezentanţi ai autorităţilor, nici ca simpli cetăţeni. Ce putem face, printr-o mai bună coordonare, pentru a ne asigura că aceste sisteme nu sunt sufocate de corupţie?

Al treilea lucru pe care vreau să îl punctez, dnă preşedintă, este aspectul politic. Fără stabilitate politică şi fără un sistem de administraţie publică foarte ferm, construcţia durabilă nu va putea înregistra niciun progres. Am asistat la primul tur de scrutin al alegerilor, care încă rămâne o chestiune contestabilă. Vreau să vă întreb următorul lucru: ce progrese înregistrăm, din punctul de vedere al coordonării cu Organizaţia Statelor Americane şi cu alţi actori, în ceea ce priveşte garantarea că viitoarele alegeri se vor desfăşura bine? Ca europeni, ne-am exprimat angajamentul de a ajuta statul Haiti pe termen scurt şi cred că trebuie să continuăm să fim solidari.

 
  
MPphoto
 

  Edite Estrela (S&D).(PT) Dnă preşedintă, stimaţi comisari, doamnelor şi domnilor, cutremurul a aruncat statul Haiti în una dintre cele mai grave crize umanitare: mii de morţi şi răniţi, milioane de persoane rămase fără locuinţă şi pagube extrem de grave. Comunitatea internaţională a promis foarte multe, dar a furnizat foarte puţine şi este greu de înţeles de ce procesul de reconstrucţie este atât de lent, în ciuda bunăvoinţei Uniunii Europene şi a muncii depuse de organizaţiile non-guvernamentale.

Situaţia s-a înrăutăţit din cauza epidemiei de holeră şi a instabilităţii politice care a urmat alegerilor şi care a generat foarte multe violenţe, cărora le-au căzut victime în special femeile şi copiii. Uniunea Europeană trebuie să continue să ajute la reconstrucţie şi să îmbunătăţească situaţia umanitară a grupurilor vulnerabile din cadrul populaţiei haitiene, însă trebuie totodată să contribuie la consolidarea capacităţilor de prevenire a dezastrelor pe termen lung.

Prin urmare, ţin să salut propunerile recente prezentate de Comisie în ceea ce priveşte stabilirea unei reacţii europene la dezastre, care include înfiinţarea unei rezerve voluntare de organizaţii de urgenţă din statele membre şi dezvoltarea unor planuri de urgenţă, precum şi fuzionarea centrelor de ajutor umanitar pe timp de criză cu sistemul de protecţie civilă, în vederea creării unui centru european de reacţie la criză, responsabil cu monitorizarea situaţiilor periculoase, emiterea de avertizări timpurii şi coordonarea reacţiei UE în caz de dezastru.

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). (PL) Dnă preşedintă, în curând se va împlini un an de la dezbaterea noastră anterioară pe tema coordonării ajutorului umanitar şi reconstrucţiei statului Haiti. Prin urmare, astăzi luăm parte la ceea ce reprezintă o revizuire şi observăm o concluzie evidentă: a trecut un an de la tragedie iar numărul victimelor este în continuare în creştere. În acest moment trebuie subliniate două chestiuni la fel de importante, care sunt chiar mai importante decât construcţia de case şi drumuri noi. În primul rând, acest Parlament trebuie să facă un apel ferm şi clar pentru stoparea imediată a epidemiei de atacuri sexuale. Potrivit surselor noastre, 250 de femei şi fete au fost violate la doar câteva zile după cutremur, iar situaţia încă se agravează. Violenţa de acest fel este în creştere. Este momentul oportun să discutăm despre acest subiect reprobabil, să rezolvăm problema acestui fenomen inuman şi să începem să combatem în mod eficient atacurile sexuale din Haiti.

În al doilea rând, este vorba de epidemia de holeră, o problemă care a fost deja menţionată aici. Numărul persoanelor infectate a scăzut, însă acest fapt depinde, fără îndoială, de anotimp. Există o asociere cu o tendinţă ciudată, dar îngrijorătoare, ca pacienţii doar să pretindă că suferă de holeră. Nouă ne vine greu să credem acest lucru, pentru că deseară noi vom dormi în paturile noastre confortabile, însă pentru aceşti oameni o noapte petrecută la spital este o perspectivă mai bună decât o noapte petrecută în propriile lor locuinţe, care nu sunt altceva decât nişte adăposturi improvizate. Ar trebui de asemenea să ţinem cont de faptul că gravitatea epidemiei de holeră va creşte odată cu schimbarea anotimpului. Acesta este motivul pentru care trebuie să fim atenţi şi pentru care trebuie să îmbunătăţim în special aceste condiţii.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). – Dnă preşedintă, se spune că Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri, însă Uniunea Europeană merge chiar mai departe, pentru că Uniunea Europeană îi ajută pe cei care nu se ajută singuri, în special în ceea ce priveşte statul Haiti, unde guvernul – aşa cum au subliniat dl Deva şi alţii – este unul corupt, care nu pare să fie interesat de soarta propriului popor. Cu toate acestea, este important ca noi să continuăm activităţile benefice în colaborare cu ONU şi ONG-urile, etc. Ştiu că unul dintre cei mai de succes oameni de afaceri irlandezi, Denis O'Brien, joacă un rol major în acest sens.

Totuşi, toate acestea ar fi doar o picătură în ocean, comparativ cu ceea ce s-ar putea realiza dacă ar exista un guvern care funcţionează corect. Prin urmare, mesajul care trebuie să ajungă ferm şi clar la guvernul haitian este că el trebuie fie să „se elimine singur”, fie – sperăm – să fie înlăturat de un guvern mai competent, iar abia după aceea vom putea vedea progrese reale.

 
  
MPphoto
 

  Monika Flašíková Beňová (S&D). (SK) Dnă preşedintă, deşi am reuşit să atenuăm şi să eliminăm treptat consecinţele cutremurului devastator, locuitorii încă se confruntă cu probleme grave. Există o criză de apă potabilă, de alimente şi de alte materiale de bază. Mai sunt şi problemele şi dificultăţile zilnice. Dar există şi alte probleme: un guvern instabil, căruia îi lipsesc valorile democratice, o epidemie de holeră, un nivel din ce în ce mai mare al infracţionalităţii, jafuri, răpiri şi violarea femeilor şi copiilor.

Prin urmare, trebuie să acţionăm în vederea limitării acestor acte îngrozitoare. Instituţiile europene trebuie să îşi continue eforturile făcute în vederea diminuării consecinţele dezastrului. În 2011, ajutorul trebuie concentrat pe provocări complexe, în special pe reconstrucţia de locuinţe, pe satisfacerea nevoilor de bază din cadrul comunităţilor şi pe stabilizarea situaţiei din taberele temporare.

Totodată, este necesar să încercăm să îndeplinim obiectivele stabilite pe termen lung, ca de exemplu dezvoltarea instituţiilor publice, a autorităţilor locale, a şcolilor, a spitalelor şi aşa mai departe.

 
  
MPphoto
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL).(PT) Doresc să reiterez solidaritatea grupului meu faţă de locuitorii din Haiti: victime ale cutremurului de acum un an, iar de curând victime ale holerei. Este nevoie urgentă de mai mult ajutor; mai mult ajutor acordat populaţiei lovite de tragedia de acum un an şi de recentele izbucniri ale bolii. Este inacceptabil că o parte din ajutor încă nu a sosit. Ajutorul deja aprobat trebuie furnizat, în mod special de către Uniunea Europeană. Mai mult decât atât, UE ar trebui să acorde atenţia cuvenită actelor exemplare de solidaritate făcute de unele ţări din regiune. Aş sublinia cazul Cubei, o ţară al cărei guvern a trimis medici şi personal specializat care au tratat până acum peste 50 000 de cazuri de holeră. Totuşi, as sublinia de asemenea susţinerea acordată de Alianţa Bolivariană pentru America atât din punct de vedere financiar, cât şi în ceea ce priveşte energia, agricultura şi alimentele.

Ar fi un lucru pozitiv dacă Uniunea Europeană ar lua în seamă aceste lucruri şi ar juca un rol mai activ. Trebuie luate urgent toate măsurile de care este nevoie pentru a accelera reconstrucţia rapidă a statului Haiti şi pentru a îmbunătăţi condiţiile de trai ale populaţiei, însă insistăm pe respectarea principiului suveranităţii şi celui al integrităţii teritoriale, pe care curajul şi nobleţea poporului haitian le merită.

 
  
MPphoto
 

  Elena Băsescu (PPE). - La un an după cutremurul devastator din Haiti, rezultatele concrete ale procesului de reconstituire nu sunt încă vizibile. Blocajul se datorează în special faptului că statul haitian nu are capacitatea să asigure, prin mijloace proprii, servicii publice de bază. Lipseşte voinţa politică, iar autorităţile haitiene nu reuşesc să implementeze deciziile care vizează reconstrucţia.

Astfel, se îngreunează considerabil funcţionarea Comisiei interimare pentru reconstrucţie, principalul organism însărcinat cu gestionarea eficientă a resurselor deblocate de comunitatea internaţională. Această situaţie va continua, dacă nu se reuşeşte stabilizarea politică a ţării, refacerea capacităţilor statale şi desemnarea unui guvern funcţional. De aceea, consider că UE trebuie să depună toate eforturile posibile pentru a susţine un proces electoral legitim şi transparent. Desfăşurarea corectă a celui de-al doilea tur de scrutin, programat în luna februarie, reprezintă singura cale de a pune capăt crizei politice.

 
  
MPphoto
 

  Janusz Władysław Zemke (S&D). (PL) Dnă preşedintă, doresc să mă asigur că sunt bine înţeles. Nu am rezerve serioase în privinţa actualei furnizări de ajutoare către Haiti din partea Uniunii Europene. Fără îndoială, Uniunea Europeană oferă statului Haiti un ajutor material enorm şi sunt surprins că multe alte ţări nu fac acest lucru la acelaşi nivel ca Uniunea Europeană.

Doream să vă reamintesc faptul că au fost ridicate rezerve referitor la acţiunile întreprinse de Uniunea Europeană imediat după catastrofă. Uniunea Europeană a acţionat prea lent, iar ajutorul umanitar a fost, în mod evident, coordonat prost. Doresc să întreb la ce concluzii specifice a ajuns Comisia Europeană ca urmare a furnizării lente de ajutoare la acel moment. Cred că acesta este un subiect foarte important, întrucât, în unele situaţii, intervalul de timp în care se primesc ajutoarele ar putea face diferenţa între viaţă şi moarte.

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dnă preşedintă, dnă comisar, Haiti dovedeşte foarte clar că adevăratele dezastre sunt cele făcute de mâna omului. Comunitatea internaţională şi Uniunea Europeană în special sunt gata să ofere ajutor. Totuşi, nu banii sunt problema, ci problema este reprezentată de circumstanţele politice instabile. În prezent, nicio naţiune nu este cu adevărat pregătită să investească bani într-un sistem politic corupt. Prin urmare, solicitarea mea adresată Comisiei este următoarea: fără îndoială, trebuie să continuăm să ajutăm statul Haiti, însă trebuie în special să investim în infrastructura politică. Până în momentul în care vor exista un sistem funcţional de guvernare şi un sistem administrativ funcţional, va trebui să folosim organizaţiile de ajutorare existente pentru că, pur şi simplu, nu există o alternativă reală.

 
  
MPphoto
 

  Kristalina Georgieva, membră a Comisiei. – Dnă preşedintă, le mulţumesc din suflet deputaţilor europeni pentru toate comentariile făcute în această seară. În încheiere, doresc să punctez cinci chestiuni.

În primul rând, sunt întru totul de acord cu toţi vorbitorii care au evidenţiat nefuncţionarea guvernării ca pe cel mai important factor din spatele problemelor cu care se confruntă astăzi statul Haiti. Iată care a fost prima mea impresie după cutremur, impresie care s-a menţinut până în prezent: indiferent cât de puternic a fost cutremurul, el nu este cea mai mare problemă a statului Haiti. Cea mai mare problemă este reprezentată de zecile de ani de guvernare proastă, care practic nu au lăsat nicio structură socială sau guvernamentală care să ajute poporul Haitian, iar acest lucru face ca poporul haitian să nu aibă încredere în guvernul său.

Îmi amintesc foarte bine cum, pe vremea când eram acolo, toţi haitienii cu care am vorbit aveau, fără excepţie, să îmi transmită acelaşi mesaj, care era „Să nu daţi bani guvernului”. În ceea ce priveşte aspectul umanitar, noi nu dăm bani; furnizăm ajutor direct. Însă acest lucru ne dă timp să ne gândim la răspunsul la întrebarea cât va dura să reconstruim statul Haiti: va dura foarte mult pentru că acest lucru nu se va întâmpla dacă infrastructura instituţională a ţării nu este pusă la punct.

Acestea fiind spuse, a doua chestiune este faptul că societatea haitiană are o parte pozitivă, care a ajutat poporul haitian să supravieţuiască: rezistenţa proprie şi rezistenţa comunităţilor. Am cunoscut oameni care locuiau împreună: şi-au pierdut casele împreună, s-au mutat în tabere împreună şi au organizat în tabere un sistem de ajutor reciproc, unii dintre ei asumându-şi răspunderea de a supraveghea copiii şi de a improviza un sistem de şcolarizare pentru aceştia; alţii şi-au asumat responsabilitatea de a găsi de lucru; alţii, de fapt femeile, şi-au asumat sarcina de a găti pentru toată lumea. Rezistenţa este lucrul care astăzi ne dă speranţă în ceea ce priveşte viitorul statului Haiti.

Asta mă aduce la cea de-a treia problemă, care se referă la faptul că programele noastre de asistenţă pentru Haiti trebuie să ia în considerare ce are şi ce nu are această ţară. Din acest motiv, în ceea ce priveşte partea umanitară, am pus accentul pe programe cash for work – bani pentru muncă, programe de vouchere, inovaţii precum obţinerea de seminţe şi unelte la nivel comunitar, pentru ca oamenii să îşi poată creşte nivelul de susţinere proprie.

În al patrulea rând, sunt recunoscătoare pentru aspectele care au fost punctate în privinţa lecţiilor pe care le-am învăţat de la Haiti. Nu sunt de acord cu afirmaţia că am reacţionat lent: ajutorul acordat de Uniunea Europeană a început să fie furnizat în termen de 24 de ore. Sunt însă de acord că, din punctul de vedere al coordonării, lucrurile au lăsat de dorit şi că abilitatea noastră de a ne organiza înainte de producerea unui dezastru este absolut esenţială. În acest sens, sunt recunoscătoare pentru afirmaţia că, datorită lecţiilor din Haiti, am înaintat într-adevăr în direcţia creării unei capacităţi europene de reacţie şi a unei mai bune coordonări prin Centrul european pentru reacţie în caz de dezastru.

Permiteţi-mi să ajung şi la ultima problemă, continuând discuţia referitoare la partea umanitară. Care este motivul pentru care suntem foarte îngrijoraţi? Este vorba de problemele legate de protecţie, în special pentru femei, şi de intensificarea ajutorului nostru pentru a atenua tragedia comunităţilor conduse în special de femei care s-au format în tabere. Vă pot asigura că în acest an, ca şi prin finanţarea de anul viitor, vom pune accentul pe garantarea rezolvării acestei probleme a protecţiei şi că UE este acolo pentru oameni.

Permiteţi-mi, în încheiere, să vă mulţumesc tuturor încă o dată pentru comentariile făcute şi în special acelora dintre dvs. care au recunoscut sacrificiul pe care îl fac lucrătorii din domeniul umanitar în beneficiul poporului haitian.

 
  
MPphoto
 

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, doresc în primul rând să le mulţumesc deputaţilor europeni din acest Plen pentru solidaritate şi susţinere. Voi începe prin a vorbi despre dimensiunea politică. Fără îndoială, situaţia nu este uşoară în Haiti, însă Înaltul Reprezentant urmăreşte cu mare atenţie ce se petrece acolo şi acordă asistenţa diplomatică necesară pentru a garanta stabilitatea. Al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale va contribui la refacerea credibilităţii dacă nu va fi marcat de violenţă, prin urmare depunem toate eforturile diplomatice necesare şi în acest sens, însă eforturile diplomatice uneori dau rezultate imediate, alteori au nevoie de timp pentru a produce efecte.

Unii dintre dvs. au menţionat vizita lui Baby Doc. Putem spune că, deşi oricine beneficiază de libertate de mişcare, acest fapt nu a fost cel mai bun semn pentru întregul proces politic. Însă nu trebuie să ne lăsăm induşi în eroare de acest aspect. Cred că în Haiti există un centru politic sănătos şi cred că ar trebui să credem în el. Speranţa noastră este ca atât cei care vor fi aleşi în cadrul alegerilor legislative, cât şi preşedintele să aibă capacităţile necesare pentru a conduce procesul de reconstrucţie a ţării.

A doua problemă pe care doresc să o evidenţiez este faptul că, în general, cooperarea pentru dezvoltare presupune a face alegeri dificile. O opţiune este să facem ceva cu vizibilitate mare, dar care nu determină schimbări structurale. Nu ar fi nicio problemă să finanţăm mii de doctori din UE sau să construim o universitate nouă în numele UE. Acestea ar fi nişte acţiuni vizibile cu care toată lumea ar fi de acord. Dar ce facem în ceea ce priveşte nesiguranţa de pe străzi? Finanţăm securitatea în condiţii destul de dificile prin intermediul guvernului. Prin urmare, dacă securitatea este asigurată parţial, ea este finanţată de către Uniunea Europeană. Este vizibil acest lucru? Nu prea, pentru că nu există o etichetă a UE, însă eu cred că este clar faptul că am contribuit la stabilitatea ţării.

O altă problemă este unde să investim bani. Repet, reconstruirea de locuinţe ar reprezenta cea mai uşoară alegere politică, însă cum ar fi acest lucru de ajutor dacă ţara nu este reconectată, dacă nu există infrastructură? Iar infrastructura presupune investiţii masive. În linii mari, un kilometru de stradă costă 1 milion de dolari, iar în Haiti chiar mai mult, pentru că lucrarea trebuie întreţinută, iar noi trebuie să ajutăm totodată comunităţile locale pe unde trece strada respectivă. Prin urmare, costurile sunt substanţiale. Haiti nu dispune de fondurile necesare pentru o astfel de investiţie. În mod ciudat, în Haiti noi suntem singurii implicaţi în construirea infrastructurii străzilor. În mod normal, multe alte ţări participă la construirea infrastructurii străzilor, însă în Haiti suntem singurii care acordă subvenţii în acest sens. Este o alegere dificilă, însă cred că va ajuta ţara să beneficieze de schimbări structurale.

O ultimă problemă, care nu a prea fost menţionată astăzi, este rapiditatea angajamentului şi plata fondurilor. Fondurile nu trebuie folosite incorect, iar susţinerea bugetară necesită timp. Nu se pune doar problema ca guvernul să ne dea un cont iar noi doar să transferăm bani. Nu. Noi verificăm contul, aflăm unde merg plăţile, prin urmare este o întreagă procedură. Nu poţi trimite pur şi simplu 1,2 miliarde de euro într-un cont şi apoi să te aştepţi ca lucrurile să se rezolve rapid. Avem o responsabilitate şi faţă de contribuabilii noştri. Aceleaşi condiţii se aplică şi în cazul străzilor: trebuie să lansăm o licitaţie, trebuie să ne asigurăm că procedura este transparentă, iar aceste acţiuni necesită ceva timp. Cred însă că această perioadă de timp merită aşteptarea, pentru că este suficient un singur caz de utilizare necorespunzătoare a fondurilor pentru ca susţinerea reconstrucţiei statului Haiti să fie discreditată în ochii cetăţenilor europeni. Vă pot asigura că vom lua toate măsurile necesare şi în această privinţă.

Încă o dată, vă mulţumesc pentru susţinere. A fost o dezbatere foarte utilă şi încurajatoare şi cred că vom încerca să rezolvăm problemele pe care le-aţi menţionat astăzi.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Am primit şase propuneri de rezoluţie(1) depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc miercuri, 19 ianuarie 2011.

 
  

(1)A se vedea procesul-verbal


17. Criza deşeurilor din Campania (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind:

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Margrete Auken şi Eva Lichtenberger, în numele Grupului Verts/ALE, privind criza deşeurilor în regiunea Campania (O-0188/2010 – B7-0667/2010),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Bairbre de Brún şi Willy Meyer, în numele Grupului GUE/NGL, privind criza deşeurilor în regiunea Campania (O-0197/2010 – B7-0801/2010),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată de Judith A. Merkies şi Victor Boştinaru, în numele Grupului S&D, privind criza deşeurilor în regiunea Campania, Italia (O-0208/2010 – B7-0805/2010), şi

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Mara Bizzotto şi Lorenzo Fontana, în numele Grupului EFD, privind criza legată de eliminarea deşeurilor în Napoli şi în regiunea Campania şi utilizarea fondurilor europene (O-0209/2010 – B7-0806/2010).

 
  
MPphoto
 

  Margrete Auken, autoare.(DA) Dnă preşedintă, aş dori să-i mulţumesc foarte mult dlui comisar Potočnik pentru faptul că, din partea Comisiei, pare cel puţin să existe o oarecare coerenţă. Aş dori însă să văd şi dovezi concrete în acest sens. Am aşteptări foarte mari de la răspunsul pe care urmează să-l primim astăzi, pentru că, dacă acum, când este necesar, nu se va decide ceva cu fermitate şi Italia nu va primi o amendă severă pentru această situaţie, ne vom mai lovi de această problemă în multe alte locuri. Nu numai Italia are probleme majore legate de deşeuri. Dacă toată lumea trăieşte cu impresia că e suficientă utilizarea depozitelor de deşeuri pentru ca totul să fie în regulă, vom fi responsabili de un dezastru foarte mare. De aceea aştept cu nerăbdare răspunsul.

Aş dori să folosesc restul timpului meu pentru a mă adresa Italiei. Sunt conştientă de faptul că guvernul italian nu este reprezentat în mod direct aici, dar este totuşi important ca Italia însăşi să înceapă să recunoască faptul că această problemă trebuie rezolvată acum. Este o ţară remarcabilă dar se află la un pas de a se îneca în deşeuri. Apar multe conflicte iar recent situaţia nu a făcut decât să se înrăutăţească. Italia nu trebuie să treacă acum printr-o situaţie în care populaţia să fie supusă unor sarcini suplimentare sub formă de amenzi. În schimb, trebuie să se asigure că pune în aplicare un plan credibil, care să permită astfel ca numeroşii cetăţeni activi să fie implicaţi ca parte a soluţiei, în loc de a-i transforma mereu în ţinte ale incriminării, etc. Nu putem rezolva problema deşeurilor fără sprijinul cetăţenilor şi există mulţi cetăţeni care foarte dornici de a face o mulţime de lucruri bune în Italia.

Utilizaţi armata şi poliţia - nu pentru a înlocui cetăţenii, nici pentru a lăsa autorităţilor locale în afară - ci pentru a afla adevăraţii vinovaţi. Desigur, partea care exploatează avantajele acestei situaţii este marea industrie din nordul Italiei, care face un profit frumos de pe urma faptului că poate scăpa pur şi simplu ieftin de deşeurile sale în loc să plătească toate costurile implicate. Printre cei care beneficiază se numără şi gangsterii din Mafia, care înregistrează, de asemenea, mari profituri. Prin urmare, acest lucru trebuie să se oprească acum, şi sper că Italia va începe să ia această problemă foarte în serios.

 
  
MPphoto
 

  Søren Bo Søndergaard, autor.(DA) Dnă preşedintă, atunci când o delegaţie a Comisiei pentru control bugetar a vizitat Italia în toamna anului trecut, ne-am întâlnit cu preşedintele din regiunea Campania. Când l-am întrebat de ce nu a fost rezolvată încă situaţia dezastruoasă a deşeurilor în regiunea Campania, a spus că a fost o problemă politică.

Este un răspuns care explică multe. Desigur, ar fi putut spune orice - că a fost o problemă tehnică, o problemă de logistică sau una financiară. Ei bine nu, problema a fost una politică. Problema este lipsa voinţei politice. Din cauza acestei lipse de voinţă politică, Italia nu a reuşit să-şi îndeplinească obligaţiile care îi revin în temeiul Directivei privind deşeurile. Tot din cauza acestei lipse de voinţă politică, în octombrie se putea observa că niciuna dintre îmbunătăţirile pe care Curtea Europeană de Justiţie le-a cerut nu a fost pusă în aplicare. Şi tot din cauza lipsei voinţei politice, până la sfârşitul anului Uniunea Europeană încă nu primise un plan de sortare a deşeurilor.

În schimb, am văzut că autorităţile au avut voinţa politică de a păstra secrete aceste scandaluri prin intermediul timbrelor de securitate. Prin urmare, grupul nostru are o poziţie clară în această privinţă. Noi îi sprijinim pe toţi cetăţenii italieni cinstiţi, şi sunt mulţi, bărbaţi şi femei, care se luptă pentru a aduce lumină în această chestiune şi pentru tragerea la răspundere a celor responsabili pentru a fi adus această situaţie atât de departe. În acelaşi timp însă, considerăm că, înainte de toate, trebuie să respingem ferm orice încercare de a-i obliga pe contribuabilii europeni să plătească fie şi doar câte un euro în plus pentru dezastrul deşeurilor din Italia. Nu trebuie să sporim paguba încercând să o recuperăm.

 
  
MPphoto
 

  Judith A. Merkies, autoare.(NL) Dnă preşedintă, dle comisar, am vizitat anul trecut regiunea Campania şi oraşul Napoli, împreună cu Comisia pentru petiţii, în scopul de a evalua noi înşine situaţia generată de criza deşeurilor, o situaţie pe care mulţi petiţionari au descris-o ca fiind foarte gravă. Am constatat şi noi că situaţia de pe teren este foarte gravă. Am văzut un morman de deşeuri într-un parc naţional deasupra Muntelui Vezuviu. Am văzut multe gropi de deşeuri ilegale şi grămezi arzând de gunoi. Am găsit chiar deşeuri industriale într-o grămadă etichetată ca deşeuri menajere şi am văzut şi un incinerator defect, sau cel puţin aşa părea a fi.

Un lucru este clar: lucrurile nu funcţionează acolo în acest moment şi sunt de acord cu antevorbitorii că se pare că este vorba de o mare dispută politică cu privire la cine exact se face responsabil pentru această situaţie. De fapt, noi am făcut apel la politicienii şi cetăţenii de acolo, îndemnându-i să lase deoparte toate diferenţele politice şi să-şi dea mâna, pentru a rezolva situaţia.

Cu toate acestea, de atunci nu am văzut niciun semn că s-ar încerca vreo soluţie, sau că se elaborează vreun plan - cel puţin nu în public - şi sper că veţi reuşi să ne lămuriţi şi pe noi dacă, de fapt, există un plan. Anul trecut, oamenii din regiunea Campania ne-au spus foarte clar următoarele: „Am apelat la toată lumea pentru ajutor şi am bătut la tot felul de uşi, aici, în provincia noastră şi în regiune, peste tot în Italia şi la guvernul italian şi de peste tot, ne-am întors cu mâinile goale. Uniunea Europeană este ultima noastră speranţă şi, atunci când nimeni altcineva nu ne-a ascultat, Uniunea Europeană a venit să audă ce avem de spus”.

Aceştia şi-au legat speranţele de dvs. şi de noi, în speranţa că vom putea, în cele din urmă, să ajutăm la găsirea unei soluţii în regiunea lor, într-un fel sau altul. Desigur, ei înşişi trebuie să-şi rezolve situaţia de pe teren. Deşi, din păcate, noi nu putem merge acolo pentru a curăţa gunoiul cu mâinile noastre, avem un rol-cheie în acest sens. Aţi putea să ne lămuriţi dacă există vreun plan, şi dacă da, este acesta un plan de calitate? În caz contrar, ce intenţionaţi să faceţi în acest sens? Care sunt termenele limită? Când trebuie pus în aplicare şi cât timp sunteţi pregătiţi să aşteptaţi? Când intenţionaţi să exercitaţi presiuni pentru ca în cele din urmă Curtea Europeană de Justiţie să impună sancţiuni şi ce se întâmplă cu fondurile structurale care sunt încă îngheţate în prezent?

Aceasta nu este doar o criză a deşeurilor, ci vorbim de lucruri care ar putea duce şi la situaţii care pun în pericol sănătatea umană. Care este poziţia Comisiei Europene în această privinţă? Poate că nu este domeniul dvs. de competenţă, dar ne-aţi putea spune, totuşi, dacă aţi început sau nu să abordaţi acest subiect?

În mod clar, este şi mafia implicată în această chestiune. Trebuie să fie spus, totuşi, că sarcina de a acţiona în mod direct nu revine nici Comisiei Europeană şi nici nouă. Singurul lucru pe care îl putem face în fond este să monitorizăm punerea în aplicare a directivelor noastre în Uniunea Europeană. În ce fel am putea oferi sprijin suplimentar, altfel decât poate prin schimbul de bune practici? Cum se pot ajuta în aceasta situaţie statele membre între ele? Nu sunteţi de acord că, în acest caz, deşeurile ar trebui să fie considerate mai curând o oportunitate, decât o problemă? Regiunea Campania ar putea face un salt imens peste noapte spre a deveni o comunitate de reciclare. Eu sunt de părere că ar trebui să pledăm de fapt o interdicţie totală, la nivel european, cu privire la deversarea deşeurilor şi o interdicţie cu privire la gropile de gunoi.

 
  
MPphoto
 

  Mara Bizzotto, autoare.(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, din păcate, toată lumea este acum perfect conştientă de situaţia care persistă de ani de zile în regiunea Campania în general, şi în oraşul Napoli în special, iar Uniunea Europeană s-a confruntat de mai multe ori cu această problemă.

În faţa acestei situaţii paradoxale specifice unei ţări din lumea a treia, aş dori să ştiu de la Comisie cu ce consecinţe se va confrunta Italia din punctul de vedere al dreptului european şi ce sancţiuni financiare i se pot aplica în cazul în care criza deşeurilor din regiunea Campania nu este definitiv rezolvată în curând.

Aş dori să ştiu şi dacă Comisia poate furniza informaţii detaliate despre fondurile europene primite de regiunea Campania până în prezent pentru crearea unui sistem integrat de colectare şi eliminare a deşeurilor. Vedeţi dvs., dle comisar, de obicei, atunci când vorbim despre crize, vorbim despre situaţii tragice, extreme, care însă sunt rezolvate într-un interval de timp rezonabil. Atunci când o aşa-zisă „criză” durează mai mult de 15 ani, cu siguranţă ceva nu este în regulă.

În ultimii ani, guvernul italian a făcut tot posibilul pentru a rezolva problema de lungă durată a sistemului de colectare şi eliminare a deşeurilor. Cu toate acestea, vina pentru faptul că străzile din Napoli sunt astăzi sufocate de tone şi tone de gunoi le revine, în mod evident şi în primul rând, autorităţilor locale din regiunea Campania şi incompetenţei totale a acestora sau refuzului lor de a se strădui să găsească o soluţie.

Este clar - clar ca lumina zilei de fapt - că situaţia care afectează Napoli şi regiunea Campania nu este decât o consecinţă a lipsei de responsabilitate care a caracterizat municipalitatea, provincia şi regiunea timp de mulţi ani în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor. Administraţia centrală nu poate fi învinuită pentru faptul că nu a fost impusă colectarea selectivă, primul element crucial al unui plan eficient de gestionare a deşeurilor. Cu siguranţă nu este vina administraţiei centrale, care a trebuit să trimită armata în urmă cu câteva săptămâni, dar şi cu alte ocazii, să înlocuiască sutele de gunoieri care s-au îmbolnăvit subit în acelaşi timp.

Faptul că această criză a lovit Napoli, în timp ce situaţia este foarte diferită în restul Italiei, de pildă în regiunea mea, Veneto, unde colectarea selectivă funcţionează de ani de zile fără probleme şi cu o rată de reciclare foarte mare, înseamnă că responsabilitatea pentru criză le revine celor însărcinaţi cu elaborarea politicilor din regiunea Campania, funcţionarilor administraţiei locale şi, mai presus de toate, complicităţii grave cu lumea interlopă, care a încercat şi a obţinut întotdeauna profituri uriaşe de pe urma afacerilor cu deşeuri, ca urmare a infiltrărilor Camorra în politica şi administraţia locală.

 
  
MPphoto
 

  Janez Potočnik, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, aş dori, în primul rând, să le mulţumesc tuturor deputaţilor din Parlamentul European, care mi-au atras atenţia, mie şi serviciilor din subordinea mea, asupra acestei întrebări importante. Mă bucur că Parlamentul European a avut un rol activ în monitorizarea situaţiei legate de gestionarea deşeurilor din regiunea Campania, aşa cum demonstrează, de exemplu, raportul adoptat de Comisia pentru petiţii în urma vizitei din regiunea Campania care a avut loc în luna aprilie a anului trecut. Parlamentul are cu adevărat un rol important aici şi l-a asumat pe deplin.

Imediat după hotărârea Curţii Europene, la 4 martie 2010, Comisia a contactat în scris autorităţile italiene, întrebând ce măsuri au luat sau au planificat pentru a se conforma cu aceasta. Ulterior, Comisia a avut mai multe contacte şi întâlniri cu autorităţile italiene, cel mai recent în timpul misiunii de la Napoli, desfăşurate la 22 şi 23 noiembrie 2010 de către o delegaţie de la Direcţia Generală pentru Mediu.

Părerea noastră este că autorităţile italiene au încă un drum lung de parcurs în vederea executării hotărârii. Acestea trebuie, în primul rând, să extindă şi să modernizeze instalaţiile de gestionare a deşeurilor în toată regiunea Campania şi, în al doilea rând, să dezvolte un plan de gestionare eficientă a deşeurilor urbane în regiunea Campania, luând în considerare, printre altele, ierarhia UE de gestionare a deşeurilor.

Comisia nu este satisfăcută de măsurile pe care autorităţile italiene le-au comunicat după hotărârea Curţii, deoarece nu includ un calendar detaliat care să indice etapele pentru lucrările de construcţie a instalaţiilor prevăzute.

Noi credem că planul de gestionare a deşeurilor pentru regiunea Campania trebuie să respecte pe deplin legislaţia de mediu a UE şi trebuie să acorde prioritate reducerii, reutilizării şi reciclării deşeurilor, trebuie să asigure punerea în aplicare a colectării selective în întreaga regiune, să asigure regiunii Campania capacitatea necesară de compostare şi să stabilească măsuri pentru eliminarea în siguranţă şi într-un interval de timp rezonabil a mai mult de şapte milioane de tone de deşeuri compactate depozitate în mai multe oraşe din regiunea Campania, ceea ce înseamnă, de asemenea, că va trebui ca autorităţile italiene să efectueze o analiză a deşeurilor compactate, aşa-numitele „ecoball”, înainte de a decide care este cel mai sigur mod de a le elimina.

Dacă nu există un plan adecvat şi eficient de gestionare a deşeurilor, Comisia va reveni în faţa Curţii şi va propune impunerea de amenzi. Prin urmare, trebuie să evaluăm cu atenţie proiectul planului de gestionare a deşeurilor pe care autorităţile din Campania tocmai l-au prezentat Comisiei - şi „tocmai” înseamnă cu adevărat „tocmai” - şi să monitorizăm cu atenţie adoptarea şi punerea efectivă în aplicare a planului. Decizia cu privire la iniţierea procedurilor împotriva Italiei în temeiul articolului 260 va depinde în principal de conţinutul planului de gestionare a deşeurilor şi de calendarul măsurilor utilizate pentru a aborda imediat problema într-un mod convingător.

În ceea ce priveşte gropile de gunoi existente, Comisia a demarat o anchetă şi a solicitat autorităţilor italiene să prezinte un raport privind funcţionarea depozitelor de deşeuri din Terziano şi Cicciano. Se aşteaptă răspunsul Italiei, care va fi evaluat de Comisie în momentul primirii.

La acest moment, Comisia nu are dovezi de încălcare a legislaţiei de mediu a Uniunii Europene. Faptul că groapa de gunoi se află într-o zonă naturală protejată nu reprezintă, în sine, o încălcare a legislaţiei UE, cu condiţia, desigur, ca alte norme să fie aplicate şi ca autorităţile naţionale competente să efectueze o evaluare de mediu corespunzătoare şi să pună în aplicare măsurile de atenuare şi de compensare necesare.

În ceea ce priveşte cofinanţarea unor măsuri de gestionare a deşeurilor în regiunea Campania, în perioada de programare 1994-1999, 88,1 milioane de euro au fost dedicate proiectelor de management al deşeurilor, aproape 49 % cofinanţate de FEDER. Cu toate acestea, au fost utilizate doar 90 % din fondurile totale alocate, din cauza unor dificultăţi legate tot de criza gestionării deşeurilor şi de instituirea de către autorităţile italiene a gestionării extraordinare din 1994.

În perioada de programare 2002-2006, s-au alocat finanţări în valoare de 140 de milioane de euro, 50 % cofinanţate din nou de către FEDER, fonduri care s-au concentrat pe proiecte de gestionare a deşeurilor. Cu toate acestea, în urma crizei de gestionare a deşeurilor, Comisia a decis să ia măsuri specifice pentru a se asigura că fondurile FEDER alocate pentru Campania au fost utilizate în mod corespunzător.

În primul rând, începând cu 1 ianuarie 2005, cheltuielile de gestionare au fost considerate neeligibile pentru cofinanţare. În al doilea rând, după notificarea oficială a Italiei despre deschiderea procedurii de încălcare a dreptului comunitar cu privire la gestionarea deşeurilor la 29 iunie 2007, Comisia a informat autorităţile italiene că nicio cofinanţare nu ar mai fi acceptabilă pentru gestionarea deşeurilor.

Programul operaţional regional 2007-2013 în regiunea Campania prevede o investiţie totală de 270 de milioane de euro pentru gestionarea deşeurilor, cofinanţată din nou cu 50 % de FEDER. Cu toate acestea, plata finanţării CE pentru proiecte în sectorul deşeurilor este condiţionată, în special, de adoptarea de către autorităţile italiene a unui plan regional de gestionare a deşeurilor, care, desigur, trebuie să fie validat de Comisie.

Maine vom publica în cadrul Comisiei raportul referitor la punerea în aplicare a unei strategii tematice privind prevenirea şi reciclarea deşeurilor. Acest raport arată diferenţe semnificative între statele membre în ceea ce priveşte performanţa în domeniul gestionării deşeurilor. Acesta demonstrează în mod clar că depozitarea poate fi redusă aproape de zero printr-o strategie adecvată de gestionare a deşeurilor, şi că incinerarea ar putea fi redusă dramatic prin creşterea compostării şi reciclării deşeurilor. În plus faţă de transformarea deşeurilor în resurse, aceasta creează locuri de muncă şi activitate economică, diminuând în acelaşi timp impactul gestionării deşeurilor asupra mediului. Aşadar, eu sper cu adevărat că autorităţile competente vor avea abilitatea de a transforma în cele din urmă această criză într-o oportunitate, prin lansarea unei colectări selective serioase şi prin sistemele de reciclare în regiunea Campania.

Pe scurt, Comisia speră că planul de gestionare a deşeurilor pentru regiunea Campania este unul convingător. Până în momentul în care vom avea siguranţa unui plan eficient de instituire a unui sistem cu infrastructura necesară şi vom avea garanţii solide că proiectele vor fi implementate în mod eficient, finanţarea din partea Comisiei pentru proiecte relevante de gestionare a deşeurilor în regiunea Campania este întreruptă.

În comentariile mele de final voi aborda câteva dintre întrebările pe care le-aţi ridicat deja.

 
  
MPphoto
 

  Erminia Mazzoni, în numele Grupului PPE.(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, îi sunt recunoscătoare dlui comisar pentru că a subliniat rolul activ pe care Comisia pentru petiţii l-a conferit acestui Parlament, fapt care demonstrează că cei care vorbesc aici, şi grupurile politice pe care le reprezintă, au tot interesul de a trata această situaţie în mod responsabil, de a face toate procedurile transparente şi de a implica publicul într-un dialog care să inoculeze tuturor un simţ al responsabilităţii.

Aşa cum s-a spus deja, conducerea executivă la nivel de regiune care, v-aş reaminti, a fost formată abia în mai 2010, a dezvoltat un dialog strâns cu Comisia Europeană în ultimele luni, începând un proces pe care îl putem considera cu siguranţă diferit de anii precedenţi. Nu au avut loc miracole, totuşi; pur şi simplu a fost asumată responsabilitatea pentru o situaţie drastică, care s-a agravat în decursul celor peste 15 ani de acţiuni ineficiente sau inexistente. Aş dori să vă reamintesc că Italia a fost condamnată de Curtea de Justiţie în martie 2010, dar pentru acţiunile descoperite şi tratate în 2007.

De atunci, situaţia s-a schimbat. Ministrul regional a venit deja de trei ori la Bruxelles şi a finalizat deja o bună parte a programului de lucru care a fost prezentat în luna iulie într-o audiere în faţa Comisiei pentru petiţii. Voi parcurge rapid această listă: a aprobat planul special cu privire la deşeuri, a finalizat planul privind deşeurile urbane solide şi, la 31 decembrie, a prezentat încă un plan conţinând corecţiile solicitate de Comisie, care va fi aprobat până la 30 aprilie, după cum s-a anunţat deja.

Planul a fost deja parţial pus în aplicare: a fost pus în funcţiune incineratorul de la Acerra, au fost finalizate procedurile de licitaţie pentru cel de la Salerno, a fost anunţat contractul pentru instalaţia de la Napoli Est iar 182 de zone de separare şi reciclare a deşeurilor, 7 instalaţii de recuperare, 9 de compostare, 4 instalaţii de separare a materialelor, 1 instalaţie de echipamente electrice şi electronice de prelucrare a deşeurilor, 2 instalaţii de gestionare aerobică, 34 platforme aprobate şi 5 depozite sunt acum total operaţionale, şi mă bucur că vor fi supravegheate de Comisie.

A fost încheiat un acord cu cele cinci provincii pentru a asigura eliminarea deşeurilor acumulate şi, de asemenea, au fost încheiate acorduri cu cinci regiuni pentru transferul temporar al deşeurilor acestora, până la aplicarea definitivă a planului. Procesul de gestionare extraordinară este acum finalizat, iar unele fonduri au fost identificate în cadrul bugetului regional.

Aşa cum a spus doamna Bucella în recenta sa audiere în faţa Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, termenul limită pentru conformarea cu hotărârea variază de obicei între 12 şi 24 de luni, aşadar suntem perfect în grafic. Cu toate acestea, Comisia este liberă să evalueze oportunitatea unei prelungiri a termenului limită, astfel încât acesta să corespundă în mod realist cu progresul lucrărilor.

Cred că răspunsurile la toate întrebările adresate au fost deja furnizate între timp şi, după cum a declarat domnul comisar, nu există motive pentru impunerea unor sancţiuni financiare suplimentare. Comisia este pe bună dreptate vigilentă, şi sper că această dezbatere nu va fi folosită pentru a acţiona în continuare împotriva instituţiilor şi partidelor politice.

Dacă aceasta este o dezbatere serioasă, menită să ajute regiunea Campania şi să încerce să găsească o soluţie la o problemă de lungă durată, atunci cu siguranţă rezoluţia asupra căreia vom vota în luna februarie poate fi o rezoluţie comună. În caz contrar, va fi încă o pierdere de timp şi va dăuna chiar mai rău.

 
  
MPphoto
 

  Mario Pirillo, în numele Grupului S&D.(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, nu putem decât să fim preocupaţi de criza gravă a gestionării deşeurilor pe care regiunea Campania a îndurat-o de ani buni deja, mai ales când luăm în considerare impactul major pe care aceasta îl are asupra calităţii vieţii pentru populaţiile locale.

Ca instituţie europeană, avem datoria să intervenim pentru a ne asigura că această situaţie nu trenează prea mult timp. Trebuie să fim foarte vigilenţi şi să supraveghem autorităţile locale, cerându-le fără ezitare să adopte măsuri credibile care să permită regiunii Campania să pună capăt acestei crize grave.

Adevărul este că noi am vorbit îndelung despre criza deşeurilor, fără să ştim cum stau lucrurile de fapt. Regiunea Campania s-a angajat să prezinte un plan regional până în 2010, dar a fost amânat acum până în martie 2011. Situaţia va deveni greu de gestionat dacă vor fi şi alte întârzieri: riscurile pentru sănătatea publică sunt tot mai mari, iar crima organizată continuă să profite de pe urma acestei crize.

Prin Decretul-lege nr. 195/2009, guvernul italian a declarat criza terminată şi a delegat provinciilor responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor. Noi nu sprijinim această decizie, pentru că va fi dificil de pus în aplicare într-o provincie precum Napoli, unde trăieşte 52 % din populaţia regiunii Campania.

Municipalităţile trebuie să se afle în centrul problemei, deoarece numai ele sunt capabile de a oferi soluţii specifice şi eficiente. Diverse sindicate din regiunea Campania au început colectări selective, investind un efort considerabil şi obţinând rezultate semnificative. Acestora ar trebui să li se acorde resursele care au fost deja transferate regiunii.

Este mai important decât oricând să ascultăm autorităţile locale: acestea se află în prima linie şi au o viziune reală şi cuprinzătoare asupra regiunii lor. Ele sunt cele care dau semnalul de alarmă cu privire la depozitele de deşeuri arhipline. În anii care vor veni, vor fi necesare noi gropi de gunoi şi noi incineratoare şi vor trebui identificate locurile de depozitare corespunzătoare. Acest lucru se datorează parţial excluderii carierei Vitiello din Terzigno, la cererea comunităţii locale şi a Parlamentului nostru, în scopul de a evita riscul de paralizare a întregului sistem urban de colectare a deşeurilor.

Aşteptăm răspunsul Comisiei cu privire la planul prezentat de regiunea Campania.

 
  
MPphoto
 

  Sonia Alfano, în numele Grupului ALDE.(IT) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, în ciuda propagandei guvernului italian, care a fost dezminţită imediat de către Comisie, criza deşeurilor din regiunea Campania este o problemă structurală care nu este nici pe departe rezolvată.

Dincolo de listele îndoielnice, trebuie să realizăm un lucru: cetăţenii regiunii Campania continuă să trăiască, şi să moară, înconjuraţi de deşeuri. Politicienii de la nivel local, regional şi naţional, situaţi la dreapta şi la stânga spectrului politic, au o responsabilitate enormă. Sarcina de a rezolva problema nu poate fi transferată cetăţenilor, care suferă deja din cauza condiţiilor de viaţă complet nesănătoase. Uniunea Europeană trebuie să insiste pentru găsirea unei soluţii eficiente, altfel intervenţia sa va fi fost în zadar.

Construirea de incineratoare, care, de altfel, sunt finanţate ca surse de energie regenerabilă şi, prin urmare, încalcă legislaţia europeană în vigoare, nu va rezolva problema. Deşeuri ar fi transformate în cenuşă, cauzând emisii nocive şi mortale. Conform Directivei privind deşeurile, incineratoarele vor fi ultima opţiune a unui ciclu ierarhizat de sisteme integrate pentru deşeuri care prezintă alternative adecvate, fără niciun impact asupra sănătăţii publice sau asupra mediului, dar care creează în schimb locuri de muncă.

În ceea ce priveşte infiltrarea mafiei, consider că ar trebui recunoscut faptul că, deşi este o realitate şi în sud, în special în domeniul deşeurilor, aceasta se manifestă cu precădere în partea de nord. Acest lucru a fost valabil mai ales în ultimii câţiva ani.

Am, prin urmare, trei întrebări pentru Comisie: ce măsuri intenţionează să adopte pentru a se asigura că soluţia la această problemă nu afectează sănătatea oamenilor, şi cum intenţionează să împiedice ca deciziile să fie impuse publicului şi zonele să devină militarizate?

Consideră Comisia că lansarea imediată a unui registru al cancerului pentru întreaga regiune ar trebui să fie una dintre condiţiile pentru închiderea procedurii privind încălcarea dreptului comunitar?

Care este avizul Comisiei cu privire la Legea nr. 210 din 2008 şi, în special, la articolul 9 referitor la stimulentele pentru construcţia de incineratoare, prin care se încalcă în mod evident legislaţia europeană privind ajutorul de stat?

 
  
MPphoto
 

  Eva Lichtenberger, în numele Grupului Verts/ALE.(DE) Dnă preşedintă, după basmele spuse de membrii italieni ai Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat), poate am putea reveni cu picioarele pe pământ. Faptele spun că a fost introdusă acţiunea împotriva Italiei, şi aceasta pe bună dreptate. Instanţa s-a pronunţat din nou împotriva Italiei şi pe bună dreptate. Italia nu a respectat termenul limită. Evident, guvernul a prezentat un plan, care însă nu a fost transmis la timp. Ne tot întoarcem la aceeaşi situaţie. Impresia pe care o lasă cei responsabili este că intenţionat întârzie orice demers la nesfârşit, până apare o situaţie de urgenţă, astfel încât să poată reacţiona şi să ia decizii folosindu-se de legislaţia privind situaţiile de urgenţă din Italia, care are întâietate faţă de orice alte standarde. Dacă există o mulţime de gunoaie pe străzi care se mai şi amestecă cu deşeurile industriale din nord şi din sud, atunci acestea pot duse rapid la depozite de deşeuri nesigure, fără a se lua sau a fi în măsură de a lua măsuri de precauţie adecvate. Stimaţi deputaţi din Italia, nu cred că este o dezbatere italiană. Este o dezbatere cu privire la faptul că legislaţia europeană nu este respectată şi nu este implementată.

Dacă acest mod de a trata lucrurile s-ar răspândi în alte ţări, atunci ar avea consecinţe pentru întreaga Europă. Nu este minor ce se întâmplă acolo. Este un scandal. Nu este vorba de a desemna în continuu 536 de noi situri şi de a folosi violenţa poliţiei pentru a opri cetăţenii din a protesta pentru că nu doresc ca deşeurile menajere care s-au amestecat cu deşeurile industriale toxice să le fie aruncate la uşă. Aşa ceva nu se face. Trebuie să existe consecinţe, iar acestea trebuie să se facă simţite. Este un lucru bun faptul că accesul la resursele financiare a fost restricţionat. Au fost deja suficient irosite. Trebuie să impunem consecinţe tangibile o dată pentru totdeauna, pentru că de fapt vorbim aici de punerea în aplicare a unei legislaţii europene sensibile, necesare şi bune.

 
  
MPphoto
 

  Oreste Rossi, în numele Grupului EFD.(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, planul de eliminare a deşeurilor elaborat trebuie să fie pus în aplicare în aşa fel încât să prevadă colectare selectivă, reciclare şi, doar în ultimă instanţă, incinerare.

Ar fi greşit să se ia în considerare impunerea unor sancţiuni suplimentare. Mai mult decât atât, v-aş reaminti că vina nu este nici a forţelor politice din nord, nici a altor grupuri politice; unul dintre foştii miniştri a făcut parte chiar din Grupului Verzilor / Alianţa Liberă Europeană, al cărui membru sunteţi, aşa încât vă rugăm să vă gândiţi la ceea ce spuneţi. Timp de decenii, oamenii au vorbit despre criza deşeurilor din Napoli şi regiunea Campania. Deşi au fost alocate fonduri substanţiale, este adevărat că o situaţie de criză încă există. Cu toate acestea, nu există scuze. A spune că nordul Italiei este responsabil, sau chiar cum a spus colega mea, că deşeurile din nord pot fi găsite astăzi pe străzile din Napoli, este pur şi simplu neadevărat.

Responsabilitatea le revine în mod clar autorităţilor locale anterioare, care au permis crimei organizate să facă trafic cu deşeuri în mod liber, pe de o parte, şi nu au reuşit, pe de altă parte, să ofere o colectare şi zone de depozitare adecvate şi potrivite.

Este necesar ca oamenii din Campania şi Napoli să aibă curaj şi să voteze pentru a-şi înlocui funcţionarii incompetenţi, aşa cum s-a întâmplat deja la nivel regional.

 
  
MPphoto
 

  Angelika Werthmann (NI).(DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, zona urbană Napoli se confruntă cu criza deşeurilor de 14 ani.

Zonele de depozitare existente sunt pline până la refuz, în timp ce construirea de noi facilităţi este blocată de către comunităţile în cauză. Neîncrederea manifestată de cetăţeni faţă de orice proiect pentru deşeuri poate fi însă explicată prin faptul că de-a lungul timpului au fost promise multe la nivel politic, niciuna dintre aceste promisiuni nefiind însă concretizată.

În practică, această problemă a fost tratată până în prezent prin intermediul unor soluţii interimare pe termen scurt. Au fost înfiinţate comisii speciale, care nu au fost nici măcar obligate să informeze autorităţile locale şi rezidenţii. Pe de altă parte, produsele de unică folosinţă fac parte din viaţa cotidiană din Italia. Drept rezultat, producţia zilnică de deşeuri este cu mult peste media europeană, în timp ce colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor sunt aproape ignorate.

Rezultatul trist al acestei lipse de sensibilizare a ambelor părţi cu privire la mediu este că regiunea Campania este astăzi o regiune cu zone mari de contaminare, iar rata de îmbolnăvire cu cancer printre rezidenţii săi, precum şi rata bolilor respiratorii în rândul copiilor din mediul urban din Napoli sunt ambele cu mult mai mari decât media pentru Italia.

Prin urmare, există o nevoie urgentă de a găsi soluţii şi de a face ca acestea să fie puse în aplicare.

 
  
MPphoto
 

  Crescenzio Rivellini (PPE).(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, îi sunt recunoscător dlui Seeber şi tuturor colegilor mei deputaţi pentru sarcina atribuită mie, dar aş dori să subliniez, dacă îmi este permis, că în Campania s-au luat deja unele măsuri extrem de pozitive.

Prin urmare, eu cred că invocarea articolului 260 din Tratat în scopul de a obţine sancţiuni financiare, aşa cum au făcut unii, este o exploatare a situaţiei. Consiliul regional, în funcţie de doar câteva luni, a elaborat deja planul pentru deşeuri periculoase şi planul privind sistemul integrat al deşeurilor. În plus, a fost lansată o politică de colectare selectivă şi au fost adoptate iniţiative pentru a reduce cantitatea totală de deşeuri produse. Licitaţia pentru construirea unui incinerator la Salerno este în curs de desfăşurare, iar procedurile referitoare la publicarea cererii de ofertă pentru incineratorul din zona Napoli Est sunt într-un stadiu avansat.

În cele din urmă, politicile puse în aplicare vizează nu doar curăţarea oraşului, ci şi elaborarea unui sistem integrat al deşeurilor care implică colectarea selectivă, o reducere a cantităţii de deşeuri, construirea de instalaţii moderne - nu în ultimul rând pentru a elimina aşa-numitele „ecoballs”, sau mormanele uriaşe de deşeuri compactate - şi redezvoltarea vechilor depozite de deşeuri.

Persoanele care sunt cu adevărat de vină pentru ceea ce s-a întâmplat în trecut ar trebui să fie pedepsite. Printre aceste se numără, cu siguranţă, foştii oficiali ai regiunii Campania aparţinând stângii şi, în special, Verzii, dar şi anumiţi funcţionari care, în nordul Italiei, au apelat la lumea interlopă locală pentru a arunca deşeurile toxice pe care le-au produs.

Uniunea Europeană trebuie să ajute Campania, fără a avea idei preconcepute, şi fac apel la toată lumea să lucreze pentru, şi nu împotriva. Este important să nu acţionaţi împotrivă doar pentru imaginea mediatică a partidului sau a ideologiei dvs. Chiar credeţi că impunerea de sancţiuni financiare regiunii Campania va rezolva criza?

 
  
MPphoto
 

  Luigi de Magistris (ALDE).(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, după minciunile spuse de guvernul Berlusconi, care a preluat funcţia în 2008, spunând italienilor că problema deşeurilor a fost rezolvată, Uniunea Europeană procedează corect refuzând să acorde finanţare Italiei până la prezentarea unui sistem ecologic de gestionare a deşeurilor, bazat pe reciclarea deşeurilor şi compostare.

Acest sistem nu este cu siguranţă prevăzut în planul dlui Caldoro, care se bazează din nou pe depozitele de deşeuri necontrolate, cum ar fi cele de la Chiaiano, Taverna del Re şi Terzigno - depozitul de deşeuri Terzigno se află de fapt în interiorul Parcului Naţional Vezuviu - şi nu este asigurat nici de incineratoare, care provoacă moarte, cancer şi adevărate crize sanitare. În cei 13 ani de criză de mediu, fondurile publice din regiunea Campania au consolidat legăturile de natură penală dintre politicieni, atât de stânga cât şi de dreapta, oamenii de afaceri şi Camorra.

Mai mult, problemele de mediu nu sunt rezolvate prin incriminarea opoziţiei sau prin incriminarea comunităţilor locale, a familiilor şi a regiunii, aşa cum a făcut guvernul italian prin utilizarea bastoanelor pentru a împiedica pe oricine care apără mediul înconjurător şi natura.

 
  
MPphoto
 

  Francesco Enrico Speroni (EFD).(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, fiind centralistă şi birocratică, Europa nu recunoaşte diferenţele dintre regiuni şi între structurile administrative din cadrul statelor membre.

Responsabilitatea pentru situaţia dezastruoasă din regiunea Campania le revine în primul rând cetăţenilor ei, iar eu, care provin din regiunea Padania, resping aceste acuzaţii şi le îndrept împotriva celor care, în regiunea Campania, au votat pentru funcţionarii locali care au fost incapabili să rezolve problema şi care au repetat greşeala alegându-i din nou la scrutinele ulterioare. Padania este dispusă să ajute cetăţenii din Campania, dar nu va accepta nicio acuzaţie formulată împotriva sa.

 
  
MPphoto
 

  Raffaele Baldassarre (PPE).(IT) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, în niciun caz nu intenţionez ca prin discursul meu să neg gravitatea unei situaţii care este rezultatul inevitabil al eşecurilor evidente administrative şi politice, care au riscat şi încă mai riscă să îngroape în deşeuri un întreg oraş şi împrejurimile sale.

Dle Søndergaard şi dnă Lichtenberger, criza din Campania a început iniţial şi apoi a evoluat atât de dramatic din cauza incapacităţii unui consiliu regional şi a unui consiliu municipal de stânga al oraşului Napoli, împreună cu consilierii din partea Verzilor, de a lua decizii, inclusiv decizii nepopulare şi îndrăzneţe, pentru a realiza un ciclu ecologic de colectare şi eliminare a deşeurilor. Iresponsabilitatea, indecizia, oportunismul politic, înţelegeri secrete sinistre şi deşeurile au caracterizat o fază politică şi administrativă care astăzi este definitiv închisă.

Doresc să-i asigur pe cei care au depus întrebările cu solicitare de răspuns oral şi grupurile politice care le-au susţinut că situaţia politică este viabilă şi s-a schimbat complet. Guvernul naţional şi noul consiliu regional şi-au asumat responsabilităţile şi au determinarea politică de a rezolva criza. Printr-un dialog cu populaţiile în cauză şi determinarea necesară, aceştia depăşesc obstacolele şi obiecţiile cauzate adesea de sindromul Nimby, sau ideea că oamenii nu doresc gunoiul altora în grădinile lor.

În acest scop, au instituit o colectare integrată şi un plan de eliminare a deşeurilor, care va oferi la scurt timp stimulente pentru colectarea selectivă şi construirea instalaţiilor necesare.

Aşadar, ar fi extrem de nedrept, contraproductiv şi abuziv să procedăm după cum solicită domnul De Magistris: impunerea astăzi de sancţiuni şi măsuri inhibitoare ar dăuna instituţiilor care cooperează pe deplin cu Uniunea Europeană în încercarea lor de a închide acest capitol îngrozitor din istoria milenară a oraşului Napoli şi a regiunii Campania prin utilizarea eficientă a resurselor europene şi naţionale.

 
  
MPphoto
 

  Horst Schnellhardt (PPE).(DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, dorinţa mea este, şi sper că va fi cazul, ca dezbaterea de astăzi să reprezinte punctul de plecare al unei revizuiri complete a gestionării deşeurilor în regiunea Campania. Hotărârile sau ordinele emise de către Curtea Europeană de Justiţie trebuie să fie puse în aplicare o dată pentru totdeauna, iar normele europene privind colectarea şi eliminarea deşeurilor trebuie să fie puse în aplicare în această regiune.

În al doilea rând trebuie abordat şi prejudiciul cauzat de depozitele de deşeuri ilegale. Ştiu despre ce vorbesc. În Germania de Est, la douăzeci de ani după reunificare, ne mai confruntăm încă cu poluarea cauzată de eliminarea ilegală sau deficientă a deşeurilor.

Cu toate acestea, nu cred că vom rezolva cu succes toate aceste probleme dacă nu vom aborda cauzele problemei. Puteţi vorbi la nesfârşit de gestionare. Realitatea este că acolo acţionează structuri mafiote. Trebuie să le distrugem, altfel nu vom avea succes în această privinţă.

Sincer, aş stabili patru condiţii. În primul rând, trebuie întocmit un plan de gestionare a deşeurilor. Se pare că acest lucru a fost făcut acum. Comisia însă ar trebui să ajute în acest sens. În al doilea rând, trebuie puse la dispoziţie resursele financiare pentru crearea de noi instalaţii de reciclare şi depozitare a deşeurilor. În al treilea rând, trebuie să existe sancţiuni mai severe pentru eliminarea ilegală, după cum, şi mă adresez Comisiei, consider că Europol şi Eurojust ar trebui să sprijine poliţia şi procurorii din Italia în lupta lor împotriva crimei organizate.

Resursele care sunt disponibile ar trebui să fie blocate până când aceste condiţii sunt îndeplinite, moment în care aş fi fericit să votez pentru deblocarea acestora.

 
  
MPphoto
 

  Lara Comi (PPE).(IT) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, prin intervenţia mea doresc să precizez în mod clar că situaţia deşeurilor din regiunea Campania este mai bună acum decât a fost înainte şi este în curs de a fi rezolvată.

Situaţia este una complexă; prezintă diferite tipuri de probleme iar găsirea unei soluţii adecvate şi definitive va lua timp. Întrebările cu solicitare de răspuns oral despre care discutăm fac apel la punerea în aplicare a procedurii prevăzute în articolul 260 din Tratat, dar aplicarea unei sancţiuni financiare nu va rezolva situaţia din regiunea Campania. Procedând în acest fel, riscăm să susţinem un scenariu în care un stat membru este găsit vinovat de o încălcare a dreptului comunitar pe o bază pur obiectivă, pur şi simplu pentru că nu a îndeplinit încă în mod obiectiv o obligaţie care rezultă din legislaţia europeană.

Trebuie să fie luat în considerare şi comportamentul subiectiv al statului. Cu siguranţă nu se poate spune că Italia nu a reuşit să îndeplinească obligaţia unei cooperări sincere, dar aşa cum a confirmat şi domnul comisar, personalul Comisiei se află în contact permanent cu autorităţile italiene naţionale şi regionale şi monitorizează îndeaproape evoluţia situaţiei.

Nu se poate nici nega dorinţa şi angajamentul arătate de către Italia. Este important de subliniat că rolul operaţional s-a mutat de la regiuni la provincii, pentru a permite dezvoltarea unui plan care să îndeplinească diferitele cerinţe ale regiunii. Europa trebuie să dea dovadă de solidaritate faţă de Italia, cu ambele părţi cooperând într-o sinergie perfectă.

Aş dori să închei prin a menţiona că din consiliul regional din Campania făceau parte şi cei din partidul Italia Valorilor, care au acum probabil o memorie scurtă, prea scurtă pentru a-şi aminti ceea ce au făcut sau, mai degrabă, ce nu au făcut.

 
  
MPphoto
 

  Barbara Matera (PPE).(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, nu iau cuvântul doar pentru a lua apărarea regiunii mele. Doresc mai degrabă să împărtăşesc cu dvs. răspunsul italian la încălcarea legislaţiei comunitare, şi să subliniez că preocuparea noastră este de a apăra interesele cetăţenilor şi poporului nostru.

Regiunea Campania şi, în general, statul italian lucrează la crearea unei reţele de instalaţii pentru eliminarea deşeurilor, în conformitate cu legislaţia europeană. Doresc să subliniez faptul că fondurile europene alocate pentru eliminarea deşeurilor în regiunea Campania au fost folosite pentru măsura 1.7 din Programul Operaţional Regional (POR) 2000-2006 şi pentru obiectivul de operare 1.1 POR 2007-2013.

În ceea ce priveşte POR 2000-2006, regiunea Campania a justificat pachetul de finanţare în valoare de 140 de milioane de euro pus la dispoziţie; banii au fost utilizaţi pentru a construi instalaţii de stocare, tratare şi recuperare, instalaţii de transformare a deşeurilor în energie, precum şi instalaţii de selectare umedă şi uscată, pentru a securiza depozitele de deşeuri, pentru a construi sau extinde instalaţii de recuperare a materialelor reziduale, şi pentru a pune în aplicare măsuri de colectare selectivă. În ceea ce priveşte POR 2007-2013, au fost alocate 110 milioane de euro pentru construcţia de instalaţii de tratare a deşeurilor, şi 50 de milioane de euro pentru finanţarea de facilităţi municipale de colectare selectivă.

Activităţile desfăşurate în cadrul obiectivului 1.1 din POR 2007-2013 al FEDR şi măsurii 1.7 din POR 2000-2006 au fost mult limitate de condiţiile de cheltuieli impuse ca urmare a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar lansată în legătură cu situaţia gestionării deşeurilor în regiunea Campania. Prin urmare, o sumă din fondul pentru zone subexploatate a fost retrasă până în prezent pentru a asigura continuarea activităţilor supuse veto-ului european cu privire la acordarea de fonduri POR.

Pentru a încheia, considerăm că este important să putem prezenta Comisiei şi Parlamentului dificultăţile reale cu care ne confruntăm în încercarea de a ne conforma rapid hotărârii Curţii de Justiţie.

 
  
MPphoto
 

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE).(LT) Dnă preşedintă, aş dori doar să profit de această ocazie pentru a atrage atenţia asupra altor probleme de gestionare a deşeurilor în Uniunea Europeană. Aceste probleme ţin, mai întâi de toate, de atitudinea neglijentă a instituţiilor administraţiei centrale şi locale faţă de priorităţile de gestionare a deşeurilor. De exemplu, într-unul din oraşele Lituaniei, oamenii de afaceri care doresc să construiască un incinerator de deşeuri induc în eroare publicul susţinând că incinerarea deşeurilor este la fel de bună sau mai bună decât alte metode de gestionare a deşeurilor, cum ar fi evitarea şi sortarea. Din păcate, instituţiile guvernamentale locale şi autorităţile responsabile pentru gestionarea deşeurilor nu reuşesc să atragă atenţia mai mult la astfel de dezinformări. Aşadar, abordând problemele de gestionare a deşeurilor în Uniunea Europeană fac apel la Comisie să atragă atenţia la astfel de încălcări în care priorităţile de gestionare a deşeurilor stabilite în Directiva Uniunii Europene privind deşeurile nu sunt respectate şi există chiar încurajări să nu fie respectate.

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dnă preşedintă, am putut vedea cu ochii mei situaţia gestionării deşeurilor în regiunea Campania, ca membru al unei delegaţii a Comisiei pentru petiţii. Trebuie spus că instituţiile de acolo se confruntă cu o sarcină extrem de dificilă. Nu numai că au de a face cu problemele din trecut de gestionare a deşeurilor, aspectul legat de ecoballs fiind unul aparte, dar şi cu cele din prezent şi viitor. Impresia mea din această călătorie a fost că gestionarea deşeurilor de astăzi a fost în mare măsură rezolvată la momentul vizitei noastre, în parte, prin intervenţia armatei. Rezolvată în sensul că deşeurile au fost îndepărtate din oraş şi duse în depozitele de deşeuri; uneori din păcate, trebuie spus, în depozite de deşeuri ilegale. Ceea ce ne trebuie sunt soluţii strategice pentru trecut, dar, mai presus de toate, pentru viitor.

Oferta făcută de către UE este bună, clară şi echitabilă. Odată ce regiunea prezintă un plan coerent de gestionare a deşeurilor, Uniunea Europeană va acorda fondurile necesare. Ar trebui să încurajăm şi autorităţile locale să facă acest lucru. Repet: în ceea ce mă priveşte, nici Comisia, nici Parlamentul European nu sunt interesate de sancţiuni financiare. Suntem interesaţi să vedem că problemele deşeurilor sunt abordate la nivel local în regiunea Campania. Pentru aceasta va trebui să colaborăm.

 
  
MPphoto
 

  Crescenzio Rivellini (PPE).(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, fondurile care pot fi blocate de către Uniunea Europeană sunt cele destinate în mod specific îmbunătăţirii funciare.

Mă întreb cum se poate cineva gândi la blocarea acestor fonduri, şi fac apel mai ales la deputaţii italieni, care au fost, de altfel, aleşi de către cetăţenii regiunii Campania, de a nu da curs furiei ideologice şi de a nu-şi sancţiona concetăţenii.

Îi îndemn să reprezinte interesele comunităţii lor şi nu interesele proprii.

 
  
MPphoto
 

  Janez Potočnik, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, aş dori să le mulţumesc foarte mult deputaţilor din Parlamentul European pentru toate opiniile lor.

Sunt trei sau patru chestiuni pe care aş dori să le abordez. În primul rând, o problemă invocată cu înflăcărare de mulţi dintre dvs. Situaţia este critică; nu există nici o soluţie rapidă. Au avut loc unele evoluţii pozitive, dar este evident că avem nevoie de un răspuns sistemic. Nu este uşor, dar este mai mult decât necesar. În această privinţă, partenerul nostru în găsirea unei soluţii este, desigur, Italia, însă cooperarea cu autorităţile regionale în acest sens este esenţială, fără îndoială.

Aşadar, aştept cu nerăbdare evaluarea noului proiect al planului de gestionare a deşeurilor şi sper sincer că acesta se va ridica la nivelul aşteptărilor. Acesta va fi evaluat de către serviciile din subordinea mea, de către experţi, şi pot să vă asigur că evaluarea va fi realizată asigurând un tratament egal pentru Italia ca şi pentru orice alt stat membru, pentru că este fundamental să conservăm încrederea între statele membre.

Astfel că atunci când vorbim despre soluţionarea acestor probleme, abordarea mea ar putea fi rezumată foarte scurt. Îmi doresc să fiu strict într-un mod util şi util într-un mod strict. Ideea nu este în niciun caz să impunem amenzi. Aşa cum au menţionat şi unii dintre dvs., ideea este să rezolvăm problemele, dar să impunem amenzi în cazul în care nu există nicio altă modalitate de a rezolva problemele, pentru că este de datoria mea.

Aşadar, fac tot posibilul prin cooperarea cu autorităţile italiene, astfel încât să putem găsi soluţii adecvate. Aceasta este speranţa mea sinceră. Până la urmă, este vorba despre starea de sănătate a cetăţenilor italieni şi despre mediul înconjurător din Italia.

Al doilea lucru pe care vreau să-l menţionez este legat de Directiva cadru privind deşeurile. Este o nouă directivă recent adoptată. În această directivă, este destul de clar că fiecare ţară, prin lege, trebuie să introducă o ierarhizare a deşeurilor. Acest lucru înseamnă că cele mai bune deşeuri sunt cele care nu există; avem reutilizarea, reciclarea, folosirea deşeurilor ca sursă de energie şi, dacă nu există altă posibilitate, depozitarea deşeurilor.

Aceasta este imaginea care reiese din raportul care va fi publicat mâine cu privire la cât de eficiente sunt statele membre ale Uniunii Europene. Este vorba despre tendinţele în depozitarea deşeurilor municipale deoarece cele mai bune date disponibile sunt cele privind deşeurile municipale.

Vă vine să credeţi sau nu, dar există cinci state membre în care depozitarea este sub nivelul de 5 % din deşeurile municipale, dar există şi şapte state membre în care depozitarea este de peste 80 %, aşa că situaţia acestor programe este foarte diferită în Europa, fapt pe care am dori cu siguranţă să-l abordăm. Este o imagine a situaţiei din perioada 1995 - 2007, care demonstrează că ţările se pot face schimbări dacă doresc. Dacă se organizează într-un mod corect, se pot schimba cu adevărat.

Practic, astăzi puteţi împărţi Europa în două părţi: o parte care priveşte deşeurile ca o problemă şi o parte care vede deşeurile ca pe o oportunitate majoră de valorificare a resurselor şi, de asemenea, de noi profituri financiare, deoarece aceasta este realitatea. Am auzit multe poveşti despre necesitatea de a decide prin achiziţii publice cine va prelua deşeurile, deoarece numărul utilizatorilor interesaţi să le obţină în scopul de a le utiliza depăşeşte numărul necesar. În acest scop însă, deşeurile trebuie selecţionate de la început. Aceasta este nevoia fundamentală şi cea mai importantă.

Ultimul lucru pe care aş dori să-l menţionez este legat de afirmaţia unui stimat deputat care a spus că trebuie să fim mai precauţi cu privire la problemele de gestionare a deşeurilor din alte părţi ale Uniunii Europene. În cazurile de încălcare a dreptului comunitar din domeniu în 2009, deşeurile ocupă 19 %, apa 20 %, natura 19 %, aerul 16 %, iar restul mai puţin. Avem o abordare orizontală cu privire la toate problemele de implementare şi suntem obligaţi să facem acest lucru. Pot să vă asigur că o vom face şi pe viitor.

Pentru a încheia, cred că împreună, dvs. ca deputaţi în Parlament şi eu în calitate de comisar pentru mediu, trebuie să facem cu adevărat totul pentru a transmite în Europa mesajul că deşeurile reprezintă o oportunitate pentru viitor. Este un mesaj imperios necesar în contextul resurselor limitate cu care ne confruntăm din ce în ce mai mult de la o zi la alta. Utilizarea eficientă a resurselor este numele problemei iar eficienţa resurselor se află în centrul competitivităţii noastre viitoare în Europa. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi-mă peste 10 ani. Vă pot garanta că aşa vor sta lucrurile.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc în următoarea sesiune parţială.

 

18. Încălcarea libertăţii de exprimare şi discriminarea pe bază de orientare sexuală în Lituania (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintă. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind:

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Renate Weber, Sophia in ’t Veld, Leonidas Donskis, Cecilia Wikström, Alexander Alvaro, Sonia Alfano, Gianni Vattimo, Sarah Ludford şi Ramon Tremosa i Balcells, în numele Grupului ALDE, privind încălcarea libertăţii de exprimare şi discriminarea pe baza orientării sexuale în Lituania (O-0190/2010 – B7-0669/2010),

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Ulrike Lunacek, în numele Grupului Verts/ALE, privind încălcarea libertăţii de exprimare şi discriminarea pe baza orientării sexuale în Lituania (O-0204/2010 – B7-0803/2010),

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Cornelis de Jong, în numele Grupului GUE/NGL, privind încălcarea libertăţii de exprimare şi discriminarea pe baza orientării sexuale în Lituania (O-0207/2010 – B7-0804/2010), şi

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Michael Cashman, Monika Flašíková Beňová şi Claude Moraes, în numele Grupului S&D, privind încălcarea libertăţii de exprimare şi discriminarea pe baza orientării sexuale în Lituania (O-0216/2010 – B7-0005/2011).

 
  
MPphoto
 

  Sophia in 't Veld, autoare. – Dnă preşedintă, discutăm astăzi, şi nu pentru prima dată, legislaţia care ar putea fi adoptată de către parlamentul lituanian şi care ar avea un potenţial efect negativ asupra situaţiei persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale şi transsexuale (LGBT) din Lituania. Cred că este regretabil că discutăm acest subiect din nou, având în vedere că Parlamentul a adoptat deja o rezoluţie asupra lui.

Cred că rezoluţia pe care am propus-o şi va fi supusă la vot mâine este foarte clară. Dorim să facem apel la colegii noştri lituanieni să mai reflecteze asupra acestei probleme şi să se asigure că orice legislaţie vor adopta nu va constitui o discriminare la adresa lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transsexualilor.

Nu am multe de spus în legătură cu rezoluţia, dar sunt de părere că devine din ce în ce mai evident faptul că Uniunea Europeană trebuie să se doteze cu instrumente legale mai puternice pentru aplicarea drepturilor fundamentale. Am dezbătut de curând foarte controversata lege a presei din Ungaria şi acum ne confruntăm cu o problemă foarte asemănătoare.

Principiile, valorile împărtăşite de 500 de milioane de cetăţeni, sunt consacrate în tratatele europene, dar avem probleme când este vorba de aplicarea lor în practică. De aceea, dnă comisar, aş dori să ştiu ce părere aveţi despre propunerea noastre de alcătuire a unei foi de parcurs europene pentru drepturile persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale şi transsexuale. Într-adevăr, Uniunea Europeană a făcut mult, în trecut, pentru egalitatea de gen şi avem foi de parcurs exacte în domeniul egalităţii de gen. Avem tot felul de strategii pentru combaterea rasismului şi xenofobiei, pentru combaterea excluziunii sociale şi pentru consolidarea drepturilor fundamentale, dar nu pentru persoanele LGBT. Consider că este foarte urgent şi foarte necesar să avem o astfel de strategie: o strategie de luptă împotriva prejudecăţilor, ignoranţei, discriminării şi urii şi să consolidăm drepturile persoanelor LGBT.

Există multe exemple ale acestei probleme. Discutăm astăzi modificările care au fost prezentate parlamentului lituanian, însă nu trebuie să ignorăm faptul că homofobia există în toate statele membre.

Dnă comisar, aş dori să ştiu ce părere aveţi despre o altă situaţie pe care o supun atenţiei dvs. Acesta se referă la politica europeană în materie de azil şi la faptul că, într-un stat membru pe care nu-l voi numi, cetăţenii care cer azil pentru că sunt persecutaţi pentru orientarea lor sexuală trebuie să se supună unui fel de test cunoscut sub numele de testul falometric. Acest lucru este deosebit de degradant. Nu-şi are locul în Uniunea Europeană şi aş dori să aflu ce intenţionează Comisia să facă în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Ulrike Lunacek, autoare. – Dnă preşedintă, stimaţi colegi, dna in ’t Veld, s-a referit deja la rezoluţia în discuţie, explicând problematica acesteia şi sunt întru totul de acord cu întrebarea pe care v-a adresat-o, dnă comisar: ce părere aveţi despre o foaie de parcurs asupra drepturilor persoanelor LGBT în această Uniune Europeană comună?

Dar aş dori să abordez un unghi diferit pentru a-i convinge, să sperăm, pe cei din acest Parlament care nu s-au hotărât încă să voteze în favoarea acestei rezoluţii. Ştiţi acest lucru? Vara trecută, patru deputaţi din Parlamentul European, dna in ’t Veld, eu, dl Cashman şi dl Fjellner, reprezentând patru grupuri, majoritatea din acest Parlament, am fost la Vilnius, în Lituania, la primul marş Baltic Pride desfăşurat la Vilnius, şi am sprijinit persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale şi transsexuale din acest oraş şi am fost acolo sub steagul european spunând tuturor „acest steag ne protejează pe noi, persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale şi transsexuale şi acest lucru este adevărat şi pentru Lituania”.

Dacă însă această lege este adoptată de parlamentul lituanian, Seimas, ce ni s-ar întâmpla nouă şi lituanienilor care anul viitor ar putea să mărşăluiască în Vilnius pentru drepturile noastre egale? Fiecare dintre noi ar putea fi amendat cu până la 2.900 de euro pentru promovarea în public a orientării sexuale, homosexualitatea în acest caz, deoarece nu cred că acelaşi standard se aplică şi heterosexualităţii. Să-şi dorească oare aşa ceva Parlamentul? Să-şi dorească oare asta parlamentul lituanian, parlamentul unei ţări care, în urmă cu 20 ani, a luptat pentru propria libertate, luptă la care au participat şi persoane lesbiene şi homosexuale?

De aceea sunt foarte mulţumită că preşedinta Lituaniei, dna Grybauskaitė, fost comisar, şi guvernul Lituaniei, au spus deja că această lege propusă contravine obligaţiilor Lituaniei asumate prin propria constituţie. Sper că va fi limpede că diferitele forme de sexualitate, de orientare sexuală, de forme de viaţă, au constituit parte a tuturor culturilor şi a tuturor societăţilor şi că în Lituania se întâmplă acelaşi lucru, şi că faptul de a ascunde de public şi de tineret astfel de realităţi constituie pur şi simplu o bază de instigare la ură, limbaj care instigă la ură şi infracţiuni inspirate de ură. Cred că nimeni din acest Parlament sau din parlamentul lituanian nu îşi doreşte aşa ceva.

De aceea, sper că această rezoluţie se va bucura de sprijinul Parlamentului şi al dnei comisar. Nu avem nevoie de sprijinul dvs., dar sper că ni-l veţi acorda.

 
  
MPphoto
 

  Cornelis de Jong, autor.(NL) Dnă preşedintă, mă alătur celor spuse de antevorbitori, dar aş dori să subliniez şi un alt aspect al acestei probleme: finalizarea modificărilor propuse poate avea consecinţe grave asupra cetăţenilor, alţii decât comunitatea LGBT din Lituania. Acesta constituie un alt exemplu al unei legi care ar putea fi folosită pentru a refuza recunoaşterea parteneriatelor şi căsătoriilor cuplurilor de acelaşi sex din alte state membre. Este o problemă pe care am dezbătut-o deja în această instituţie, în luna septembrie a anului trecut şi, pentru că atunci unele întrebări au rămas fără răspuns, noi şi alţi deputaţi în Parlamentul European am trimis o scrisoare şi am cerut lămuriri. Comisarul dvs. ne-a trimis un răspuns, în care, printre alte lucruri, a scris că drepturile de reşedinţă ale unor astfel de cupluri sunt recunoscute de legislaţia europeană. Vreau să vă adresez următoarea întrebare: veţi soma Lituania şi în cazurile în care unul dintre parteneri nu este cetăţean al unui stat membru? Aş aprecia un răspuns foarte clar la această întrebare.

Am citit în Programul de lucru al Comisiei că, în 2013, Comisia intenţionează să întocmească un proiect de propunere legislativă referitoare la recunoaşterea reciprocă a efectelor unor anumite acte de stare civilă. Întrebarea mea este următoarea: Conţine această propunere şi recunoaşterea reciprocă a căsătoriilor şi parteneriatelor? Dacă da, acest lucru constituie în sine o veste bună, dar de ce doar în 2013?

Comisia a anunţat că va întreprinde acţiunile necesare de îndată ce oficialii ei au analizat legislaţia lituaniană, iar întrebarea mea este: s-a făcut deja această analiză, iar oficialii dvs. au evaluat, ca parte a acestei analize, care ar putea fi consecinţele asupra recunoaşterii cuplurilor de acelaşi sex din alte state membre?

Ce acţiuni va lua apoi Comisia împotriva Lituaniei şi ce va face, de exemplu, în legătură cu România, a cărei legislaţie exclude în mod specific recunoaşterea?

În sfârşit, dnă comisar, aţi promis în timpul dezbaterii din septembrie că veţi răspunde rapid raportului asupra homofobiei al Agenţiei Europene pentru Drepturi Fundamentale. În orice caz, în scrisoarea dvs. v-aţi referit pur şi simplu la raportul anual al Comisiei. Nu credeţi că acum, în lumina evoluţiilor din Lituania, acestei probleme ar trebui să i se acorde mai multă atenţie? Puteţi promite că veţi elabora, cât mai curând posibil, un raport separat referitor la homofobia din Uniunea Europeană?

 
  
MPphoto
 

  Monika Flašíková Beňová, autoare.(SK) Dnă preşedinte, trebuie să spun deschis că nu înţeleg ce se întâmplă în Lituania, sau mai degrabă, că ne simţim dezamăgiţi şi indignaţi de ceea ce se întâmplă.

Tocmai când părea că în Uniunea Europeană progresăm, cel puţin în măsura în care să ştim care sunt drepturile de bază ale omului, am primit un semnal de la unul dintre statele membre că acest lucru pur şi simplu nu este adevărat.

Ideea că este necesară interzicerea prin lege, de exemplu, a promovării altor relaţii decât a celor heterosexuale ne pare a fi incredibil de regresivă, călcând în picioare ceea ce am realizat în ultimii ani împreună în domeniul drepturilor omului în Parlamentul European şi în cooperare cu dvs., Comisia.

Protejarea sănătăţii spirituale a copiilor constituie doar un pretext ruşinos exploatat de politicieni periculoşi. Trebuie şi dorim să protejăm copiii. Trebuie să-i protejăm în special contra violenţei şi sărăciei şi dorim să le asigurăm condiţii pentru educaţia, siguranţa şi dezvoltarea lor personală. Toţi dintre noi, sau oricum o majoritate, ştiu din propria experienţă că copiii nu sunt afectaţi de manifestări ale afecţiunii şi dragostei şi nici de promovarea relaţiilor, altele decât cele heterosexuale.

Sunt de aceea ferm convinsă că în zilele şi epoca noastră nu mai este adecvat să mai purtăm discuţii cu susţinătorii unor astfel de opinii, dnă comisar, sau să continuăm să le explicăm ceva. Să încercăm să le explicăm de ce opiniile lor sunt aşa de aşa de eronate.

După părerea mea, este necesar să luăm măsuri decisive. Este necesar să declarăm fără echivoc că încercările de introducere a unei legislaţii homofobe sunt fără nicio îndoială contrare principiilor fundamentale ale Uniunii Europene şi sunt foarte evident în conflict cu tratatele, cu Carta drepturilor fundamentale ale omului şi cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel de tentative nu respectă libertatea de exprimare şi informare sau libertatea de întrunire, sau interdicţia de discriminare bazată pe orientare sexuală.

De asemenea, dnă comisar, aş dori să vă întreb dacă va iniţia Comisia proceduri împotriva Lituaniei în legătură cu această încălcare, în cazul în care este adoptată o astfel de lege?

 
  
MPphoto
 

  Viviane Reding, vicepreşedintă a Comisiei. – Dnă preşedintă, aş dori să încep prin a sublinia faptul că Comisia respinge fără echivoc homofobia, deoarece aceasta constituie o flagrantă încălcare a demnităţii umane.

Acesta este motivul pentru care, la 22 noiembrie 2010, am fost în vizită în Lituania şi am discutat cu preşedinta Dalia Grybauskaitė şi cu ministrul justiţiei propunerea de modificare a codului administrativ, care stabileşte o nouă infracţiune pasibilă de amendă pentru „promovarea relaţiilor homosexuale sau finanţarea promovării acestora în locuri publice” precum şi propunerea asociată de a modifica codul penal.

Conform ultimelor informaţii aflate în posesia mea, adoptarea de către parlamentul lituanian a acestei modificări a codului administrativ a fost amânată şi se estimează că aceasta se va face în primăvara acestui an. Aceasta înseamnă că ea se discută încă.

Comisia examinează propunerile de modificare a codului administrativ şi penal lituanian, precum şi a legislaţiei lituaniene, din perspectiva conformităţii cu legislaţia relevantă a UE.

În 2009, Comisia a exprimat îngrijorări serioase faţă de autorităţile lituaniene în legătură cu compatibilitatea cu legislaţia UE şi drepturile fundamentale a legii lituaniene pentru protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice. În urma intervenţiei Comisie, această lege a fost modificată în luna decembrie 2009.

Legea califică ca dăunătoare pentru minori informaţia care „exprimă dispreţul faţă de valorile familiei, încurajează ideea de a încheia o căsătorie sau de a forma o familie în altă formă decât cea stipulată de constituţia Republicii Lituania şi de către codul civil al Republicii Lituania ”. Aplicarea în practică a acestei legi poate ridica semne de întrebare legate de conformitatea cu directivele privind comerţul electronic şi serviciile mass-media audiovizuale şi cu principiul nediscriminării. Comisia continuă să se ocupe de această chestiune.

Potrivit informaţiilor pe care le deţin, o modificare a legii asupra furnizării de informaţii a intrat în vigoare la 18 octombrie 2010. Această modificare prevede că „publicitatea şi comunicarea audiovizuală comercială […] nu trebuie să conţină manifestarea sau promovarea orientării sexuale”. Dacă aceste prevederi vor fi păstrate în lege, va exista aceeaşi problemă de compatibilitate cu Directiva serviciilor mass-media audiovizuale şi o posibilă încălcare a articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În mai 2010, Comisia a scris guvernului lituanian exprimându-şi îngrijorările în legătură cu suspendarea în ultimul minut a evenimentului Baltic Gay Pride. Vă amintiţi acest lucru. În acea scrisoare am reamintit faptul că întrunirile paşnice, astfel cum sunt prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în articolul 12 din Cartă, constituie unul dintre principiile pe care este construită Uniunea Europeană. Datorită acestui fapt, Baltic Gay Pride s-a ţinut pe 8 mai 2010: acesta a fost evenimentul la care s-a referit un antevorbitor.

În ceea ce priveşte problema unei posibile strategii europene pentru combaterea homofobiei, prioritatea Comisiei este de a asigura o conformitate deplină a legislaţiei UE cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv articolul 21 care interzice discriminarea pe baza orientării sexuale. Modul în care se va realiza aceasta a fost clar explicat în Comunicarea Comisiei privind strategia pentru implementarea efectivă a Cartei drepturilor fundamentale, adoptat la 19 octombrie 2010. Vom reveni la această problemă în raportul anual asupra aplicării cartei, care de asemenea conţine progresul realizat în aplicarea articolului 21. Raportul va fi publicat acestui an.

Urmând aceeaşi logică, testul falometric ca procedură în cadrul politicii în materie de azil intră, desigur, sub incidenţa legislaţiei UE şi este direct legată de 21 din Cartă, care interzice discriminarea pe motive de orientare sexuală. Acest lucru înseamnă în mod clar că, dacă în legislaţia UE sau în transpunerea ei la nivel naţional, există discriminare, Uniunea Europeană este împuternicită să intervină. Este foarte clar că Uniunea Europeană poate interveni în acest caz.

Pentru a încheia, aş dori să reiterez puternicul angajament al Comisiei de a combate, cu toate mijloacele conferite de tratate, homofobia şi discriminarea bazată pe orientarea sexuală.

În ceea ce priveşte recunoaşterea stării civile, nu avem intenţia de a propune vreo legislaţie care să interfereze cu dreptul fundamental al familiei al statelor membre sau să modifice definiţiile naţionale ale căsătoriei. Este vorba de subsidiaritate. Cartea noastră verde asupra recunoaşterii stării civile este destinată situaţilor transfrontaliere, cum ar fi recunoaşterea certificatelor de naştere şi nu se ocupă de recunoaşterea căsătoriei persoanelor de acelaşi sex. Nu trebuie să amestecăm lucrurile. Rămâne în sarcina statelor membre să definească ce reprezintă căsătoria. Este sarcina Uniunii Europene să asigure libertatea de circulaţie şi nediscriminarea. Sunt două lucruri complet diferite. Aceasta este situaţia în dreptul UE şi este ceea ce aplicăm în termeni reali.

 
  
MPphoto
 

  Simon Busuttil, în numele Grupului PPE. – Dnă preşedintă, PPE este angajat în a susţine valorile şi principiile pe care este construită UE, în special, respectarea drepturilor omului. Europa trebuie să combată toate formele de discriminare şi aceasta include şi discriminare pe baza orientării sexuale. Totodată, trebuie să respectăm dreptul oricărei democraţii, atâta timp cât respectă drepturile omului şi principiul nediscriminării, să discute, modifice sau să adopte legi naţionale, fără a interveni în dezbaterile parlamentelor naţionale, fără încălcarea principiului subsidiarităţii şi fără să acţionăm sau să condamnăm prematur un stat membru.

Nu ne place ideea de a condamna un stat membru, mai ales din moment ce, în acest caz particular, modificările propuse nu au fost nici măcar votate în sesiunea plenară a parlamentului lituanian şi se află în faza de verificare de către autorităţile lituaniene. Nu numai atât, dar modificările propuse au fost deja calificate ca intrând în conflict cu legislaţia europeană chiar de către autorităţile lituaniene, care au declarat că vor lua măsuri pentru remedierea situaţiei şi respectarea principiului nediscriminării pe motive de orientare sexuală. Deci această legislaţie propusă, probabil că nici nu va intra în codul de legi al Lituaniei şi de aceea nu este necesar să condamnăm acest stat membru.

Pentru a concluziona, sper oricum că mâine, PPE va putea susţine rezoluţia comună în măsura în care nu condamnă niciun stat membru individual şi în măsura în care rezoluţia este modificată pentru a o face mai echilibrată.

 
  
MPphoto
 

  Sarah Ludford, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, sper că Lituania va învăţa din experienţa Regatului Unit, care a trecut prin propria agonie când a încercat să adopte o lege care condamna promovarea homosexualităţii în şcoli. David Cameron, mai târziu conducătorul conservatorilor şi acum prim-ministru, a spus în urmă cu 18 luni că partidul lui a greşit când a sprijinit acea lege din 1988, care ulterior a fost abrogată. Într-adevăr, David Cameron a prezis că primul prim-ministru homosexual declarat în Regatul Unit va fi un membru al partidului conservator. Vom vedea, dar asta este ceea ce a prezis el.

Deci pe parcursul a două decenii se poate vedea o schimbare uriaşă de atitudine. Această evoluţie a atitudinilor, despre care colegul meu, Charles Tannock, ştie mai multe, şi această mutare a centru-dreptei este reflectată într-o rezoluţie destul de modestă şi de moderată a PPE şi, într-adevăr, în observaţiile din deschidere ale lui Simon Busuttil. Sper că PPE va fi în măsură să se ralieze principalei rezoluţii dacă în votul de mâine va fi acceptată majoritatea amendamentelor propuse de către ei.


Situaţia din Regatul Unit s-a transformat într-o aşa măsură, încât proprietarii micilor hoteluri sunt astăzi obligaţi să plătească compensaţii unui cuplu de homosexuali cărora, prin încălcarea legii, le-au refuzat dreptul de a locui acolo. După cum a remarcat judecătorul, proprietarii aveau dreptul deplin de a-şi păstra sau discuta convingerile personale asupra homosexualităţii, dar nu puteau face o discriminare pe baza acestor convingeri. Prin legea lituaniană propusă ar fi afectate conversaţiile, discuţiile, dezbaterile şi dreptul de întrunire.

Condamnarea publică a promovării sau propagării homosexualităţii va avea probabil un efect de descurajare a exprimării şi discuţiilor libere după cum a arătat Agenţia pentru Drepturi Fundamentale. Mă alătur apelului făcut de Sophie in ’t Veld pentru o foaie de parcurs a UE pentru combaterea homofobiei şi discriminării şi fac apel la toată lumea din întregul spectru politic al acestei instituţii să se unească în sprijinirea tuturor drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 

  Marije Cornelissen, în numele Grupului Verts/ALE.(NL) Dnă preşedintă, nu este prima dată când Lituania încalcă legislaţia UE şi Tratatul UE. Parlamentul lor pare că devine şi mai lipsit de ruşine prin modul în care restrânge drepturile homosexualilor.

Trebuie să luăm măsuri pentru a opri acest proces. Valorile şi legile UE nu pot fi tratate ca o listă de bucate - alegem acest fel de mâncare şi nu pe celălalt. Oricine doreşte să devină şi să rămână membru al UE trebuie să respecte întreaga noastră legislaţie. Acest lucru se aplică atât Lituaniei cât şi Franţei şi Ţărilor de Jos. Să presupunem, de exemplu, că Ţările de Jos, încep, la un moment dat din viitor, să se atingă de drepturile migranţilor. Trebuie să luăm măsuri. Dacă nu facem acest lucru, înseamnă că nimeni din UE nu va putea simţi că este cu adevărat protejat.

Sunt mulţumită că doamna comisar a demarat imediat o analiză legală şi sper că, foarte curând, ea va fi dusă la bun sfârşit. Pentru că, fără nicio îndoială, nu putem permite o situaţie în care oamenii devin întâi victime ale acestor legi, pentru ca apoi să fie nevoiţi să meargă în statele membre învecinate pentru a-şi solicita drepturile în calitate de cetăţeni ai UE prin intermediul Curţii Europene a Drepturilor Omului.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, UE este construită pe principiul că toţi cetăţenii ei se bucură de aceleaşi drepturi şi libertăţi. Fiecare stat care vrea să devină un stat membru al UE trebuie să-şi asume acest principiu şi să fie semnatar al CEDO, inclusiv în ceea ce priveşte orientarea sexuală.

Atunci când Lituania a aderat la UE, în urmă cu şapte ani, ea s-a angajat să respecte valorile noastre comune legate de toleranţă şi egalitate. De atunci, a intrat în vigoare Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - şi cred că articolele 12 şi 21 - care garantează explicit, prin lege, libertatea cetăţenilor de a nu fi discriminaţi în baza orientării sexuale la nivelul instituţional al UE.

În calitate de purtător de cuvânt al partidului meu şi al grupului pentru problemele drepturilor omului în afara UE, pot spune în mod categoric că ECR afirmă cu tărie şi sprijină pretutindeni principiile egalităţii, toleranţei şi diversităţii.

Totuşi, mulţi europeni au vederi tradiţionale în legătură cu homosexualitatea, deseori bazate pe convingerile religioase. Aşa cum încercăm să sprijinim legea pentru protejarea drepturilor persoanelor LGBT, la fel ar trebui să ne asigurăm că cei care doresc, în limitele libertăţii de exprimare prevăzute de lege, să exprime puncte de vedere contrarii, neprovocatoare, sunt la rândul lor liberi să facă acest lucru.

Fără îndoială, societatea lituaniană rămâne, majoritar conservatoare şi ar trebui să înţelegem asta. Oamenii au dreptul la propriile lor opinii private, dar la nivel instituţional şi legal, nu putem compromite principiul conform căruia noi toţi suntem egali. Egalitatea constituie un o caracteristică a societăţii noaste progresiste din Europa şi cred că, de fapt, protecţia juridică şi drepturile individuale garantate de UE au acţionat ca magnet pentru ţări ca Lituania care au ieşit de sub dominaţia totalitară comunistă.

De aceea fac apel la autorităţile lituaniene să reflecteze asupra faptului că UE este angajată să prevină marginalizarea, denigrarea şi persecuţia minorităţilor, fapte care, în prima jumătate a secolului al douăzecilea, reprezentau normalitatea în întreaga Europă. Comisia ar trebui într-adevăr să examineze acest proiect lituanian de lege şi să se pronunţe dacă consideră că această lege este sau nu compatibilă cu legislaţia UE, deşi, după cum a arătat Simon Busuttil, este de asemenea posibil ca acest proiect să nu devină lege, deoarece Lituania este o democraţie şi este pe deplin conştientă de toate problemele pe care urmează să le ridicăm în dezbaterea din seara aceasta.

 
  
MPphoto
 

  Joe Higgins, în numele Grupului GUE/NGL. – Dnă preşedintă, legea propusă pentru a condamna public ceea ce se numeşte promovarea publică a relaţiilor homosexuale în Lituania constituie o altă scuză pentru a zdrobi drepturile homosexualilor, lesbienelor, transsexualilor şi bisexualilor din acel stat.

Constituie o ironie faptul că o ţară care a aruncat jugul dictaturii staliniste în urmă cu doar 20 ani, revine acum la imitarea uneia dintre multele crime ale acelui sistem: încălcarea dreptului cetăţenilor de a trăi liber şi paşnic conform propriei lor identităţi sexuale.

Salut curajul sutelor de homosexuali şi al susținătorilor lor care au rezistat campaniei de ură îndreptată împotriva lor pentru a mărşălui în cadrul paradei Baltic Pride din capitala Lituaniei, Vilnius, în luna mai a anului trecut. Este revoltător să vezi politicienii de dreapta făcând din homosexualii din Lituania un ţap ispăşitor. Formaţiunile politice din acea ţară şi-au dezamăgit crunt cetăţenii, în special tineretul. La fel ca şi în Irlanda, capitalismul de piaţă şi speculaţiile financiare au devastat economiile statelor baltice, inclusiv economia Lituaniei, în care şomajul a escaladat la 18 %, iar şomajul în rândul tinerilor la un procent cutremurător de 35 %. În aceste circumstanţe, utilizarea minorităţilor, inclusiv a homosexualilor, ca ţap ispăşitor, constituie o cale standard, cinică de a distrage atenţia de la eşecurile formaţiunilor politice.

La fel ca şi în campania de ură împotriva homosexualilor din Uganda, campania homofobă din Lituania încearcă să insinueze că homosexualii reprezintă o ameninţare pentru copii, ceea ce implică abuzarea sexuală a copiilor. Este o calomnie otrăvitoare, menită să provoace confuzie şi să inducă în eroare. Constituie o calomnie care îi face pe părinţi să se îndrepte în direcţia greşită pentru a-şi proteja copiii. Venind din Irlanda, pot din păcate să confirm că ameninţările împotriva copiilor vin în mod tradiţional din instituţiile în care ei ar trebui să fie siguri, din anumite familii şi din anumite zone ale bisericii catolice.

Este reprobabil faptul că tinerii din Lituania, aflaţi la o vârstă oricum dificilă, când trebuie să-şi înţeleagă propria sexualitate care abia începe să se manifeste, trebuie să parcurgă această etapă într-un climat de intoleranţă şi teamă. Prin urmare, trebuie să fim solidari cu drepturile tuturor cetăţenilor din Lituania, Rusia, din întreaga Uniune Europeană, şi de oriunde, pentru ca aceştia să trăiască în pace şi în acord cu propria lor identitate.

 
  
MPphoto
 

  Dimitar Stoyanov (NI). (BG) Dnă preşedintă, principalul mesaj pe care îl transmit vorbitorii este acela că ei presupun că modificările propuse vor constituie o discriminare împotriva homosexualilor. În orice caz, nu sunt siguri de aceasta. Este doar o presupunere. De aceea mi-am amintit puţin de filmul Minority Report (Raport Special), în care poliţia locală utiliza clarvăzători pentru a condamna oamenii înainte ca ei să comită o crimă.

În momentul de faţă, Lituania se află exact în această situaţie: este condamnată pentru ceva ce nu a făcut încă. Mai există aici o altă problemă fundamentală, cu care ne vom confrunta şi în anii care vin, şi anume conflictul dintre diferitele drepturi ale diferitelor grupuri.

Ştiţi, de exemplu, că dreptul la întrunire pe care îl discutăm acum aici nu este nerestricţionat şi absolut. O adunare trebuie să fie paşnică. Trebuie să fie ţinută în anumite condiţii care nu ameninţă ordinea publică.

Ştiu că este o problemă care depăşeşte contextul acestui caz particular, dar nu uitaţi că, în viitor, aceste conflicte de drepturi vor deveni tot mai adesea o problemă majoră pentru Uniunea Europeană şi că, dacă vom continua să extindem aria de manifestare a aşa-numitelor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, vom ajunge la un punct la care va trebui să decidem ale cui drepturi şi libertăţi au prioritate faţă de drepturile altora.

 
  
MPphoto
 

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE).(PL) Dnă preşedintă, în momentul de faţă, în Lituania este o situaţie în care, pe de o parte, vorbim despre dreptul fiecărui guvern ales democratic de a-şi face propria legislaţie în propria ţară şi, pe de altă parte, de obligaţia de a respecta drepturile omului protejate de legislaţia Uniunii Europene şi de către convenţiile internaţionale. Fără îndoială, rolul Parlamentului European este, inter alia, acela de a analiza fiecare caz în care ar putea exista o încălcare a drepturilor omului, care poate de asemenea rezulta din apartenenţa la un anumit grup social. În această privinţă Parlamentul a propus rezoluţii în numeroase ocazii. El s-a opus deja încălcării acestor drepturi.

Şi dezbaterea de astăzi este rezultatul îngrijorării că modificările propuse ale legii lituaniene ar putea conduce la o restricţionare, de exemplu, a libertăţii de exprimare pe baza orientării sexuale. Această îngrijorare este întemeiată în sensul că Parlamentul European a evocat în mod repetat cazuri de tratament selectiv al drepturilor omului în Lituania din partea guvernului acestei ţări. Mă refer aici, în special, la grupurile minorităţilor etnice, care nu sunt tratate în mod egal în legislaţia lituaniană în ceea ce priveşte drepturile lor. Merită de aceea să accentuăm că proiectele de legi ale unei ţări ar trebui să respecte standardele definite şi să fie conforme cu legislaţia Uniunii Europene, care garantează tratamentul egal pentru minorităţile specificate, inclusiv minorităţile etnice.

 
  
MPphoto
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D).(LT) Dnă preşedintă, astăzi, când dezbatem o problemă sensibilă pentru ţara mea, Lituania, aş dori, înainte de toate, să accentuez faptul că, în calitate de stat membru UE, Lituania respectă drepturile şi libertăţile omului şi valorile UE. Din păcate, au fost cazuri în care deputaţi individuali din parlamentul lituanian au iniţiat legi care încalcă drepturile omului şi discriminează cetăţenii. În orice caz, aş dori să repet faptul că miercurea trecută, guvernul lituanian a dat un aviz negativ asupra propunerii dezbătute în parlamentul lituanian de a introduce pedepse pentru promovarea în public a relaţiilor homosexuale, deoarece aceasta contravine legislaţiei internaţionale şi UE, precum şi prevederilor constituţiei Republicii Lituania, şi este considerată ca discriminare pe baza orientării sexuale. În plus, ratificând Tratatul de la Lisabona, Lituania trebuie să respecte Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, care interzice orice formă de discriminare, inclusiv discriminarea pe motiv de orientare sexuală. Acest proiect de lege a fost condamnat de către preşedinta Republicii Lituania, Dalia Grybauskaitė. Aş dori să subliniez că modificările propuse în proiectul de lege nu au fost încă adoptate de către parlamentul Republicii Lituania. Mai mult, comisia pentru drepturile omului a parlamentului lituanian urmează încă să-şi prezinte concluzia asupra acestor modificări propuse. Sper că Lituania va lua în considerare criticile UE şi pe cele internaţionale, concluzia negativă a guvernului Republicii Lituania şi rezoluţia Parlamentului European, şi că parlamentul lituanian va da dovadă de voinţă politică pentru a respinge legea propusă, care ar putea încălca drepturile şi libertăţile omului şi că vor înceta toate discriminările, inclusiv discriminarea pe baza orientării sexuale.

 
  
MPphoto
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE). – Dnă preşedintă, cred că este destul de clar faptul că mesajul pe care dorim să-l transmitem parlamentului lituanian, şi nu doar lui, ci tuturor celor care îşi arogă dreptul de a pune în dezbatere adevăruri fundamentale, este mai necesar decât oricând. Cred că există două adevăruri pe care trebuie să le reamintesc unor colegi care poate le-au uitat. Primul este acela că homosexualitatea a fost scoasă de sub incidenţa bolilor mintale. Iar al doilea, care are o relevanţă deosebită aici, este că nu există cercetări credibile care să arate că educarea copiilor despre homosexualitate le poate afecta orientarea sexuală.

Acestea sunt adevăruri pe care nici un text de lege sau proiect de lege nu le poate contrazice. Deci mesajul pe care vrem să-l transmitem mâine este pur şi simplu acela de a le reaminti colegilor noştri că aceste aspecte nu pot fi puse în discuţie. De aceea va trebui să adoptăm această rezoluţie şi de aceea trebuie să sprijinim şi încercările preşedintei Lituaniei de a opri ceea ce se întâmplă acum. Dar insist: mesajul nu este destinat doar lituanienilor ci tuturor celor care, ocazional, încă îşi mai arogă dreptul să aducă aceste probleme în discuţie.

 
  
MPphoto
 

  Konrad Szymański (ECR). (PL) Dnă preşedintă, cred că nu există nicăieri în lume un parlament mai hipersensibil la protecţia drepturilor minorităţilor decât Parlamentul European. Legea lituaniană, care a fost prost tradusă în rezoluţia pe care urmează s-o votăm, nu a fost încă adoptată. Parlamentul European a şi început să critice unul dintre statele lui membre. Sunt de părere că nu ar trebui să intervenim în procesul legislativ suveran din Lituania, un stat suveran.

Ar trebui, cu siguranţă, să manifestăm mai multă încredere în procesul legislativ din Lituania şi mai multă înţelegere faţă de acei membri ai parlamentului lituanian care de fapt atrag atenţia asupra faptului că, în special, copiii şi tinerii ar trebui să fie mai bine protejaţi faţă de expunerea agresivă la materiale cu conţinut sexual. Acesta este o dezbatere pe deplin normală. Se pare că drepturile copiilor au fost complet neglijate în cadrul acestei dezbateri. În această rezoluţie nu găsim încredere, respect faţă de suveranitate, moderaţie sau consideraţie pentru drepturile copiilor. De aceea nu putem sprijini această rezoluţie.

 
  
MPphoto
 

  Joanna Senyszyn (S&D). (PL) Dnă preşedintă, majoritatea cetăţenilor Uniunii Europene cred că toţi sunt egali şi toţi au aceleaşi drepturi. În orice caz, în unele state europene, nivelul toleranţei faţă de minorităţile sexuale este încă prea redus. Sunt cazuri de incitare la ură faţă de homosexuali, interzicerea marşurilor pentru egalitate, şi chiar reglementări legale care contravin legislaţiei Uniunii Europene, cum ar fi proiectul lituanian pentru o lege discriminatorie. Crearea în UE a unui nivel uniform, minim de protecţie a celor afectaţi de discriminare din cauza vârstei, orientării sexuale, disabilităţii, religiei sau ideologiei. Când se va întâmpla asta? Separarea completă a statului şi bisericii este importantă, deoarece homofobia se răspândeşte în acele zone în care religia joacă un rol prea mare. Chiar şi acum homosexualitatea este ilegală în 76 de ţări, iar 8 ţări islamice impun pedeapsa cu moartea pentru relaţiile homosexuale. În Europa, avem cel mult prevederi legale sau proiecte de lege care discreditează lumea liberă. De aceea, rezoluţia noastră şi Directiva UE împotriva discriminării sunt aşa de importante.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Trautmann (S&D).(FR) Dnă preşedintă, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, modificarea care este analizată acum de către parlamentul lituanian şi care ar face din promovarea publică a homosexualităţii o infracţiune care poate fi pedepsită, a fost elaborată în cadrul legii pentru protecţia minorilor faţă de efectele dăunătoare ale informaţiilor publice.

Cum putem noi, sub pretextul protecţiei minorilor, să subminăm libertatea de expresie şi de informare şi, înainte de toate, să sancţionăm discriminarea pe baza orientării sexuale? Ştim foarte bine că un text de acest fel determină oamenii să-şi ascundă orientarea sexuală şi se îndreaptă împotriva drepturilor persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale şi transsexuale (LGBT) pe care le-am apărat şi pe care le-a apărat acest Parlament. Mai mult de atât, într-o vreme în care suntem martorii acţiunilor de violenţă şi agresiune îndreptate împotriva homosexualilor, este vorba de o incitare la incriminarea homosexualităţii şi o chemare la violenţă. Nu putem da tinerilor o imagine a Europei ca societate închisă, intolerantă, centripetă şi care desconsideră respectul faţă de ceilalţi oameni.

De aceea, pentru noi, această lege este în totală contradicţie cu valorile europene, astfel cum sunt acestea consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. După cum s-a spus, ea este îndreptată împotriva întregului corpus antidiscriminator din legislaţia UE, care şi-a adus o mare contribuţie în a face legislaţiile noastre naţionale mai egalitariste, sub multe aspecte ale vieţii de fiecare zi, de la ocuparea forţei de muncă la informaţie sau educaţie.

Vă mulţumesc, dnă comisar, pentru faptul că aţi dat o declaraţie foarte clară, şi aş dori ca toate grupurile să vă înţeleagă argumentele precum şi pe cele ale colegilor mei deputaţi. Aş dori să fac apel la toţi colegii deputaţi din toate grupurile politice să se alăture Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European (S&D), Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE), Grupului Verzilor/Alianţei Libere Europene (Verts/ALE) şi Grupului Confederal al Stângii Unite Europene–Stânga Verde Nordică (GUE/NGL) care au avut iniţiativa de elaborare a acestei rezoluţii.

 
  
MPphoto
 

  Anna Záborská (PPE). (SK) Dnă preşedintă, de ce se implică acest Parlament într-un proiect de lege prezentat de un deputat într-un parlament naţional? Aş dori să întreb de când am început să le dictăm legiuitorilor statelor membre ce pot şi ce nu pot discuta?

Nici această dezbatere şi nici propunerea de rezoluţie, pe care o vom vota mâine, nu se referă la o lege care este în prezent în vigoare. Ele se referă la un text cu caracter neobligatoriu, care este supus dezbaterii în parlamentul unui stat membru al UE. Legea care potenţial ameninţă libertatea presei în Ungaria este o lege aflată în vigoare în prezent.

În orice caz, cei mai mulţi dintre noi, au decis în final ca, înainte de a se implica în această problemă, să acorde timp guvernului ungar pentru a modifica această lege, dacă este necesar. Haideţi, cel puţin, să fim consecvenţi.

Doamnelor şi domnilor, haideţi să amânăm votarea rezoluţiei, cel puţin până la sfârşitul dezbaterii din parlamentul lituanian.

 
  
MPphoto
 

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE).(LT) Dnă preşedintă, sunt din Lituania, iar rezoluţia care se dezbate astăzi se bazează pe o modificare a codului pentru infracţiuni administrative. Aş sublinia că acesta este un proces legislativ neîncheiat în parlamentul naţional şi în care Parlamentul European încearcă să intervină. Aceasta este faza de citire, nu o fază finală, şi nu au existat încă dezbateri sau discuţii în comisie. De dragul justiţiei, trebuie să spun că instituţiile care au trebuit să evalueze amendamentul propus de grupul nostru parlamentar au prezentat concluzii nefavorabile pentru proiect, ceea ce înseamnă că rezultatul proiectat discutat astăzi nu va fi probabil cel despre care vorbim aici. Din acest motiv nu pot să sprijin această rezoluţie, ea fiind o reacţie exagerată. Vreau să mă adresez încă o dată prietenului meu dl Higgins. Vă rog nu faceţi referire la ceva ce nu aţi trăit. Compararea Lituaniei cu Uniunea Sovietică este pur şi simplu de neînţeles.

 
  
MPphoto
 

  Alexandra Thein (ALDE).(DE) Dnă preşedintă, dnă comisar, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzice discriminarea pe motive de orientare sexuală. Articolele 6 şi 7 din Tratatul UE şi articolul 19 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene obligă organismele UE şi pe cele ale statelor membre să combată discriminarea pe motiv de orientare sexuală.

Lituania este un stat membru al UE şi prin aceasta şi-a asumat să împărtăşească valorile comune ale celor 500 de milioane de cetăţeni ai Uniunii. În primul rând, salut faptul că în urma primei noastre rezoluţii din 2009, legea planificată a intrat în vigoare în Lituania într-o formă mai puţin severă şi că până acum nu am fost informaţi despre niciun caz în care această lege a fost aplicată şi că încercarea de a interzice parada Christopher Street Day în temeiul acesteia nu a fost concretizată şi parada a avut loc. De aceea, sunt cu atât mai surprinsă că acum se propun noi măsuri legislative în temeiul cărora exprimarea în public sau furnizarea de informaţii despre relaţiile homosexuale pot avea ca efect amenzi de până la 2.900 de euro şi că nu vor mai exista şanse egale pentru persoanele homosexuale, cel mult doar pentru femei.

Salut de aceea strategia Comisiei de a combate homofobia şi doresc să-i mulţumesc în mod special dnei comisar Reding pentru că a subliniat importanţa protejării acestor drepturi fundamentale prin prezenţa ei aici în plen acum, când este aproape miezul nopţii.

 
  
MPphoto
 

  Viviane Reding, vicepreşedintă a Comisiei. – Dnă preşedintă, am remarcat acordul foarte larg din acest Parlament, între principalele partide politice, asupra principiului nediscriminării. Cred că dacă ar exista o rezoluţie care să sublinieze cu adevărat acest principiu şi aplicarea lui în dreptul naţional, o obligaţie pe care statele naţionale şi-au asumat-o faţă de reglementările Europei, atunci acesta ar fi un moment foarte important.

Acei deputaţi care au declarat în mod clar că vorbim aici despre o lege care nu este încă lege, ci o propunere din partea unor parlamentari, au dreptate să sublinieze acest fapt, dar aş dori de asemenea să atrag atenţia asupra faptului că atât preşedinta Lituaniei, cât şi guvernul Lituaniei s-au exprimat clar împotriva acelor propuneri făcute de unii parlamentari.

Cred că o decizie aproape unanimă în votul de mâine va sublinia aceste principii care au fost convenite în mod liber de către 27 de state membre, care constituie principiile pe care se întemeiază directivele noastre, şi care au fost consolidate prin Carta drepturilor fundamentale. Nu pot decât să subscriu la puternica poziţie a acestui Parlament.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Am primit două propuneri de rezoluţie(1) depuse în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc miercuri, 19 ianuarie 2011.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – Atunci când criticăm încălcările drepturilor civile în ţările terţe, trebuie să facem o examinare minuţioasă similară şi la nivelul statelor membre. Este foarte decepţionant faptul că parlamentul lituanian a mers până la a incrimina difuzarea de informaţii asupra orientării sexuale sub pretextul protejării minorilor, sentimentelor religioase şi a convingerilor politice. Aceasta constituie o încălcare clară a libertăţii de exprimare şi nu poate fi justificată nici măcar de voinţa majorităţii populaţiei. Drepturile inviolabile ale minorităţilor constituie întotdeauna un atribut al democraţiei, dar parlamentul lituanian a confundat populismul cu democraţia. Aş dori să văd că parlamentul lituanian modifică sau abrogă legile care sunt, în esenţa lor, homofobe şi constituie o încălcare a dreptului constituţional lituanian, a Convenţiei europene a drepturilor omului, a Cărţii drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi a Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Salut curajul preşedintei Lituaniei, Dalia Grybauskaitė, care s-a pronunţat public împotriva discriminării şi sper că ceilalţi îi vor urma exemplul. În orice caz, în cazul în care parlamentul lituanian nu se va conforma obligaţiilor lui internaţionale, va fi necesară o intervenţie din partea Uniunii Europene.

 
  

(1)A se vedea procesul-verbal


19. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

20. Ridicarea şedinţei
Înregistrare video a intervenţiilor
  

(Şedinţa a fost închisă la ora 23.55)

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate