Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 19 ianuarie 2011 - Strasbourg

14. Costul analizării cererilor din partea solicitanților de azil în statele membre (dezbatere)

  Președinte. – Vă mulțumesc foarte mult, dnă Gomes, dezbaterea a fost prin urmare închisă. Votarea va avea loc mâine, la ora 12.00. Următorul punct pe ordinea de zi este raportul final al zilei, mai precis, o întrebare cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului și Comisiei cu privire la subiectul costului analizării cererilor solicitanților de azil în statele membre. În primul rând, dau cuvântul autoarei, dna Nadja Hirsch. Aveți două minute la dispoziție.

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Nadja Hirsch, Renate Weber, Cecilia Wikström, Louis Michel, Sonia Alfano, Stanimir Ilchev, Nathalie Griesbeck și Jan Mulder, în numele Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, privind transmiterea informațiilor privind costurile financiare generate de analizarea cererilor de azil în statele membre (O-0169/2010 - B7-0662/2010),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Nadja Hirsch, Renate Weber, Cecilia Wikström, Louis Michel, Sonia Alfano, Stanimir Ilchev, Nathalie Griesbeck și Jan Mulder, în numele Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, privind transmiterea informațiilor privind costurile financiare generate de analizarea cererilor de azil în statele membre (O-0170/2010 - B7-0663/2010),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Monika Hohlmeier și Simon Busuttil, în numele Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat), privind transmiterea de informații privind costurile examinării cererilor solicitanților de azil în statele membre (O-0175/2010 - B7-0664/2010),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Monika Hohlmeier și Simon Busuttil, în numele Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat), privind transmiterea de informații privind costurile examinării cererilor solicitanților de azil în statele membre (O-0176/2010 - B7-0665/2010),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Monika Flašíková Beňová, Claude Moraes, Sylvie Guillaume, Carmen Romero López și Antonio Masip Hidalgo, în numele Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, privind situația în ceea ce privește propunerea Comisiei privind reformarea directivei privind procedurile de azil (O-0179/2010 - B7-0003/2011),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Hélène Flautre, în numele Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană, privind situația în ceea ce privește propunerea Comisiei privind reformarea directivei privind procedurile de azil (O-0210/2010 - B7-0004/2011), și

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Kyriacos Triantaphyllides, Cornelis de Jong, Cornelia Ernst și Marie-Christine Vergiat, în numele Grupului Confederal al Stângii Unite Europene⁄ Stânga Verde Nordică, privind transmiterea de informații către Parlament și Comisie cu privire la chestiunile pendinte din Consiliu referitoare la Directiva privind procedurile de azil (O-0177/2010 - B7-0002/2011).

  Nadja Hirsch, autoare. – (DE) Dle președinte, am căzut de acord în cadrul Parlamentului European că dorim un sistem european comun de azil care să intre în vigoare până în 2012. Acest lucru implică, de asemenea, întrunirea acelorași condiții sau a unora similare în toate statele membre.

Cu toate acestea, punerea în aplicare a sistemului a întâmpinat rezistență, iar acest lucru este cauzat în primul rând de faptul că pe parcursul discuțiilor privind pachetul legislativ în domeniul azilului, nu ni s-au oferit informații sau acestea au fost inadecvate sau chiar conflictuale. Am avut la dispoziție foarte puține informații referitoare la estimările financiare legate de Directiva procedurilor și de costurile din statele membre. Scopul nostru este de a invita Comisia să ofere Parlamentului un studiu sau informațiile necesare. Acest lucru are legătură cu domenii precum serviciul de interpretariat și, de asemenea, consilierea juridică. Nu este clar ce efecte va produce acest lucru în statele membre.

Pe de altă parte, pe parcursul procesului de revizuire a Directivei privind procedurile, a devenit clar că putem institui o procedură de înaltă calitate, rapidă, de care să beneficieze ambele părți, deoarece ajută la luarea rapidă a deciziilor, astfel încât situația fie clară pentru populație și să existe o rată de eroare scăzută. Obiectivul nostru în calitate de liberali este de a sprijini pe deplin planurile Comisiei. Cu toate acestea, avem nevoie de argumente, inclusiv în cadrul discuțiilor cu statele membre, care vor demonstra efectele revizuirii acestui pachet legislativ în domeniul azilului și, în special, a Directivei privind procedurile. Din acest motiv, invităm Comisia să ne ofere sprijin real și să garanteze că acest pachet legislativ în domeniul azilului devine realitate până în 2012, astfel încât să putem pune bazele unui sistem european comun de azil.

  Monika Hohlmeier, autoare. – (DE) Dle președinte, este important ca UE să controleze problemele migrării și dreptul la azil. Comisia a prezentat propuneri în acest domeniu. Cu toate acestea, în prezent nu există o analiză clară privind punerea în aplicare a prevederilor juridice existente. De asemenea, aproape că nu există calcule detaliate și analize privind noile propuneri. Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) sprijină cu bună credință dreptul la azil și dreptul la protecție ale cetățenilor care au nevoie de aceste lucruri.

Cu toate acestea, atunci când analizăm situația reală, este evident, din păcate, că populația solicită azil din motive diferite sau chiar abuzează în mod constant de sistem. Dreptul la azil și protecția sa suplimentară nu reprezintă un instrument pentru migrația generalizată în cele 27 de state membre. Trebuie să ne asigurăm că rețelele organizate de trafic de persoane nu au oportunitatea de a câștiga miliarde de euro de pe urma sorții cetățenilor ca rezultat al dreptului la azil.

Procedurile de azil trebuie să fie potrivite scopului și trebuie puse în aplicare cu multă grijă. Victimelor persecuțiilor trebuie să li se garanteze refugiul în UE. De aceea, obligațiile Comisiei în această privință sunt prevăzute în noile proiecte. Consider că multe dintre ele sunt potrivite, inclusiv interpreții, serviciile de sănătate corespunzătoare și luarea în considerare a nevoilor de protecție specială.

Cu toate acestea, aș dori să menționez punctele pe care le consider a fi problematice. Autorităților din statele membre li se acordă prea puține oportunități de a preveni abuzurile. Opțiunea procedurii accelerate și a procedurii la frontieră ar trebui restricționată prin aplicarea de taxe. În cazul în care un solicitant își încălcă grav obligația de cooperare, există puține posibilități de impunere a unor sancțiuni. Dimpotrivă, în cazul în care un solicitant de azil dispare, statul membru nu poate încheia procedura în mod negativ. Dacă această persoană reapare, i se oferă o gamă extinsă de opțiuni procedurale. Chiar și în cazul în care o solicitare este în mod evident nefundamentată, utilizarea procedurii accelerate va fi posibilă doar după cea de-a doua solicitare suplimentară. Acest lucru va conduce la creșteri semnificative ale costurilor.

Proiectul actual al Comisiei prevede acordarea de consiliere juridică gratuită prin intermediul unui avocat, ceea ce va conduce la creșterea considerabilă a costurilor în statele membre. Aș dori doar ca Comisia să reanalizeze consecințele practice ale propunerilor sale, impactul financiar și problemele pentru autoritățile din statele membre. Dorim să vedem un sistem cu standarde ridicate, dar acesta trebuie să fie funcțional și nu trebuie să creeze sarcini absolut imposibile pentru statele membre deja împovărate.

  Sylvie Guillaume, autoare. – (FR) Dle președinte, în primul rând, aș dori să subliniez faptul că una dintre mizele acestei dezbateri este, în opinia mea, instituirea unui sistem european comun de azil până în 2012, prin care ne vom opri, în sfârșit, din a mai adăuga și alte practici nepotrivite în materie de azil.

Să nu pierdem din vedere acest lucru, deoarece acesta presupune că trebuie să ne orientăm spre o mai mare armonizare, bazată pe norme comune. Într-adevăr, sunt de părere că doar cooperarea practică nu va rezolva discrepanțele curente existente între sistemele de azil naționale.

De asemenea, dacă îmi permiteți, aș dori să îmi exprim îngrijorarea cu privire la situația sistemului european comun de azil, având în vedere nenumăratele blocaje din cadrul Consiliului. Viitorul acestui demers complex nu este în niciun caz clar. Nu trebuie decât să analizăm încercarea Comisiei de a salva situația cu ajutorul propunerilor sale viitoare de reformare a două directive.

În acest context, trebuie să discutăm atunci despre costuri, deoarece dezbaterea noastră de astăzi se concentrează asupra lor. Ceea ce ni se spune este că niște garanții procedurale mai ferme vor spori în mod considerabil povara financiară a statelor membre asociată analizării cererilor de azil, lucru pe care îl vor considera și mai dificil, având în vedere situația bugetelor lor afectate de criza economică.

Cu toate acestea, repet, este vorba de proceduri ineficiente și de slabă calitate, foarte costisitoare pentru statele membre. Consider că o abordare bazată pe efortul inițial susținut („frontloading”), așa cum recomandă Comisia în propunerea sa de reformare, cu alte cuvinte, îmbunătățirea calității deciziilor în primă instanță, ne va permite să facem economii reale de scală pe termen mediu.

De ce? Deoarece de la început, aceste proceduri armonizate vor ajuta autoritățile să identifice mai ușor cererile false și vor oferi orientări mai clare pentru luarea deciziilor. Astfel, se vor lua decizii corecte și mai rapide, lucru care va reduce ulterior durata procedurii și numărul deciziilor împotriva cărora s-a făcut recurs sau care au fost revocate de tribunale și, prin urmare, costurile detenției și, în final, costurile totale vor scădea.

Mai mult decât atât, dacă dorim să discutăm despre problema costurilor, de ce să nu vorbim și despre sistemul Dublin Eurodac? De ce niciunul dintre statele membre nu se aventurează să solicite un raport al eficienței costurilor privind punerea în aplicare a acestui sistem? Ceea ce știm, totuși, este că la consecințele umane groaznice se adaugă o evaluare foarte puțin convingătoare în ceea ce privește atât transferurile propriu-zise, cât și prevenirea deplasărilor secundare sau a cererilor multiple, deși acesta este chiar motivul pentru care a fost creat sistemul Dublin. Prin urmare, haideți să discutăm despre costuri dacă trebuie, dar să o facem analizând sistemul ca întreg, inclusiv costurile sistemului Dublin.

Din punctul meu de vedere, în calitate de raportoare pentru Directiva privind procedurile de azil, nivelul actual al armonizării este inadecvat și prejudiciază calitatea și eficiența procesului. Aceste deficiențe afectează atât statele membre, cât și victimele persecuțiilor. Obiectivul nostru rămâne anul 2012, dar nu trebuie să ne grăbim și să elaborăm un document bazat pe niște numitori comuni de slabă calitate doar de dragul respectării termenelor limită. Avem nevoie de proceduri eficiente, accesibile și corecte, iar acesta va rămâne obiectivul meu și al grupului meu politic în această dezbatere, orice s-ar întâmpla.

  Hélène Flautre, autoare. – (FR) Dle președinte, consider că obiectivul acestei discuții este de a determina Consiliul să acționeze în cele din urmă, pentru că, având în vedere acest pachet de reforme în materie de azil, care este atât de ambițios, ca să nu mai spun și atât de necesar, este de necrezut că primim doar informații fragmentate, unele contradictorii, cu privire la ceea ce provoacă întârzieri în cadrul Consiliului referitor la aceste propuneri care se află deja de multă vreme pe masa discuțiilor.

Avem o idee vagă potrivit căreia Consiliul sau statele membre ar trage de timp invocând problema costurilor, dar nu este clar nici măcar ce presupune acest lucru. Este vorba de costuri cu resursele umane, de costuri politice sau de costuri financiare? În orice caz, aceste costuri diferite sunt uneori legate între ele.

Un lucru este sigur: în prezent, în Europa există cazuri de practici nesatisfăcătoare și de protecție inadecvată. În primul rând, nu este adevărat că Europa sprijină toate problemele lumii. De exemplu, în 2007, cred că Europa a preluat doar 14 % din refugiații lumii. În al doilea rând, unele dintre practicile existente sunt absolut inacceptabile. De exemplu, mă gândesc la testarea falometrică practicată în Republica Cehă, chiar aici în Europa, sau la documentele Comisiei împotriva torturii, care au dezvăluit multe cazuri de repatriere forțată fără drept de recurs sau bazată pe proceduri superficiale.

Cred că putem vorbi cu siguranță despre costuri: de exemplu, putem vorbi despre costul expulzării emigranților, care este foarte ridicat: Senatul francez declară că suma de ridică la 20 000 de euro pentru fiecare persoană expulzată. Și cu siguranță, putem discuta despre modul în care am putea îmbunătăți situația. Cu siguranță există întrebări care trebuie adresate, referitoare la modul în care putem îmbunătăți procesul de luare a deciziilor în primă instanță, așa cum a procedat dna Guillaume în raportul său, în contextul în care aproximativ 50 % din deciziile în primă instanță sunt revocate la recurs. Cu siguranță, este vorba de economii substanțiale în materie de costuri financiare, umane și politice.

Am putea analiza din nou aberațiile Convenției de la Dublin și cred că Consiliul ar trebui să le analizeze foarte atent, deoarece acestea reprezintă, de asemenea, costuri foarte importante, atât în ​​termeni financiari, cât și umani.

În cele din urmă și voi încheia aici, un lucru care este foarte costisitor este detenția, după cum confirmă studiul parlamentar. Costul de detenție a solicitanților de azil este prohibitiv. Acest lucru trebuie să fie spus, oamenii trebuie să îl audă și trebuie să fie discutat în cadrul Consiliului. Este absolut urgent.

  Cornelis de Jong, autor. – (NL) Dle președinte, uneori suntem victimele propriilor noastre metode de lucru. Dacă am fi avut doar o singură directivă în materie de azil care să reglementeze procedurile, criteriile de evaluare și primirea, am fi avut doar două opțiuni: fie să adoptăm directiva, cu sau fără amendamente, fie să ne confruntăm cu eșecul negocierilor. Un astfel de scenariu ne-ar fi permis în cadrul Parlamentului European să spunem „nu” unei politici comune în materie de azil și „nu” unui sistem modelat după Regulamentul Dublin.

Cu toate acestea, realitatea este diferită. Avem o serie întreagă de directive. Consiliul are posibilitatea de a acorda prioritate unei directive, în timp ce pe cealaltă o consideră prea controversată. În scurt timp, vom ajunge într-o situație în care, într-adevăr, vom fi în măsură să negociem un nou Regulament Dublin, dar în care tot nu vom fi ajuns la niciun acord cu privire la procedurile de azil sau primire, de exemplu. Haideți să ne gândim care ar putea fi implicațiile acestui lucru. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, statele membre ar fi cele responsabile pentru examinarea cererilor de azil, fără a avea nicio garanție că acele cereri vor fi examinate în mod corespunzător sau că solicitanții de azil vor fi tratați într-un mod uman. Consider că acest lucru este inacceptabil, mai ales având în vedere situația actuală.

Prin urmare, adresez următoarea întrebare Consiliului și Comisiei: cum veți garanta salvarea Directivei privind procedurile de azil din situația în care se află, fără a sacrifica calitatea? Veți primi în curând o serie de propuneri din partea Parlamentului asupra modului în care directiva ar putea fi îmbunătățită. Veți încerca să transmiteți statelor membre semnalul clar pe care l-au trimis deputații europeni și vă veți implica în cazul în care statele membre insistă cu privire la o abordare à la carte?

În concluzie, aș dori să clarific un aspect. Nu am făcut nicio referire în întrebarea mea cu privire la costurile procedurii de azil. Le-am omis, nu pentru că nu am fost conștient de această problemă, ci pentru că tratamentul uman al solicitanților de azil este primordial pentru mine. Acest lucru necesită un proces clar și modalități adecvate de primire. Dacă nu reușim să reglementăm acest lucru în mod corespunzător, atunci nu voi mai avea nicio dorință de a lucra la alte inițiative secundare. Sper să obțin sprijinul deplin al Comisiei Europene în acest sens, în special.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. – (HU) Vă mulțumesc, dle președinte, pentru cuvintele frumoase. Dle președinte, dle comisar, stimați deputați, aș dori să mulțumesc Parlamentului pentru că mi-a acordat ocazia în această seară de a vorbi despre problema foarte importantă a procedurilor cererii de azil.

Parlamentul a adresat Consiliului cinci întrebări și, din moment ce toate se referă la propunerea Comisiei reformare a Directivei privind procedurile de azil, propun să dezbatem aceste cinci întrebări ca fiind una singură.

În întrebările dvs. v-ați referit la raportul Comisiei din septembrie 2010 referitor la punerea în aplicare a Directivei privind procedurile de azil. Acest raport confirmă faptul că există în continuare diferențe considerabile între statele membre în ceea ce privește procedurile de azil și garanțiile procedurale. Consiliul și Parlamentul European sunt de acord că acest lucru nu este conform cu obiectivul nostru reciproc acceptat de creare a unui sistem european comun de azil. În octombrie 2008, Consiliul European a adoptat Pactul european privind imigrația și azilul care a subliniat faptul că UE și statele sale membre sunt hotărâte să abordeze provocările și oportunitățile prezentate de migrație și azil într-un mod echitabil, eficient și coerent.

Printre altele, Pactul conține un angajament specific de a lua inițiativele necesare pentru finalizarea instituirii unui sistem european comun de azil. Prin urmare, Consiliul European a invitat Comisia să prezinte propuneri pentru crearea unei proceduri unice de azil care conțin norme comune.

Programul de la Stockholm a stabilit de asemenea în mod clar că, în contextul creării unui sistem european comun de azil, creșterea nivelului armonizării trebuie să rămână unul dintre obiectivele fundamentale ale politicii UE. După ce Consiliul European a dat astfel un impuls politic procesului, Comisia a prezentat mai multe propuneri în domeniul politicii de azil, atât în ​​2008, cât și în 2009: Eurodac, după cum ați menționat mai devreme în dezbaterea introductivă, propunerea de modificare a Regulamentului Dublin sau propunerea de modificare a Directivei privind condițiile de primire; în mod similar, propunerea de înființare a unui Birou European de Sprijin pentru Azil; și în cele din urmă, propunerea de modificare a Directivei privind procedurile de azil și a Directivei privind standardele minime.

După primirea tuturor acestor documente din partea Comisiei, Consiliul a început imediat munca. În această etapă, Consiliul și organismele sale pregătitoare au supus toate propunerile unei examinări intense și meticuloase. Până la această dată, singura propunere pe care Parlamentul European și Consiliul au reușit să o adopte dintre acestea a fost Regulamentul privind crearea unui Birou European de Sprijin pentru Azil, iar eu mă bucur că biroul își va începe în curând activitatea. Anul trecut, Parlamentul European și Consiliul au convenit, de asemenea, cu privire la modificarea Directivei privind rezidenții pe termen lung, care cred că va constitui un impuls semnificativ pentru continuarea lucrărilor în domeniul unui sistem european comun de azil.

Din păcate, și aveți tot dreptul să vă plângeți de acest lucru, progresele înregistrate în alte domenii s-au dovedit a fi mult mai dificile. Sunt sigură că sunteți pe deplin conștienți de sensibilitatea politică și de dificultățile tehnice ale problemei. În această privință, noi, Consiliul și, cred că și Parlamentul, vom avea nevoie de mai mult timp. După cum ați subliniat foarte exact în întrebările adresate, propunerea de reformare a Directivei privind procedurile de azil conține un număr deosebit de mare de aspecte problematice. Parlamentul, de asemenea, încă nu și-a exprimat poziția, fapt care este un bun indicator al complexității procesului. Este evident că există în continuare preocupări considerabile în cadrul Consiliului cu privire la mai multe aspecte legate de propunere. Acestea se referă în special la problema potențialelor efecte ale măsurilor propuse asupra costurilor procedurilor naționale de azil și la eficacitatea unor astfel de proceduri. Mai devreme în această seară ați menționat chiar dvs. că trebuie să acordăm într-adevăr o atenție deosebită eficacității și costurilor. Statele membre susțin cu fermitate obiectivele de armonizare, cu scopul de a ajunge la un acord cu privire la anumite norme și valori fundamentale comune, precum și criterii de protecție uniforme. Ca atare, statele membre sunt angajate să respecte pe deplin dreptul la protecție al solicitanților de azil.

Cu toate acestea, statele membre doresc ca sistemele lor să fie durabile, în special având în vedere actuala situație economică dificilă. Pentru a realiza acest lucru, garanțiile oferite solicitanților de azil, precum și normele, care trebuie să fie eficiente și executorii și nu trebuie să conducă la mai multe sarcini administrative sau financiare, trebuie să fie echilibrate. În general, Consiliul este convins că dacă nu reușim să găsim un echilibru adecvat în acest sens, cei care nu au nevoie deloc de protecție, după cum a menționat deja dna Hohlmeier, vor fi motivați ​​să abuzeze de sistemul de azil. Un astfel de abuz poate dăuna acelor solicitanți de azil care au nevoie reală de protecție și, pe termen lung, ar putea pune în pericol problema azilului în Uniunea Europeană. În acest context, anunțul Comisiei potrivit căruia intenționează să prezinte o propunere modificată, a câștigat un sprijin larg în cadrul Consiliului și cred că dl comisar o va elabora în scurt timp.

Sunt sigură că această nouă propunere va da un nou impuls dezbaterii din cadrul Consiliului, asigurându-se că această nouă propunere va reflecta opiniile Consiliului și ale Parlamentului, în egală măsură. Prin urmare, vom putea astfel să facem progrese în ceea ce privește propunerea referitoare la procedurile de azil, care este, așa cum ați arătat în mod întemeiat în întrebările adresate, un element important al pachetului legislativ în materie de azil. Ca răspuns la anunțul Comisiei, trebuie să adaug că statele membre și-au exprimat cu fermitate disponibilitatea de a acorda asistență Comisiei în elaborarea noii propuneri.

În acest context, vă rog să îmi permiteți să subliniez încă un aspect. O estimare care ne-ar permite să organizăm o dezbatere adecvată în cadrul Consiliului ar facilita o estimare mai precisă a costurilor de examinare a cererilor depuse. Din păcate trebuie să vă informez că în Consiliu nu deținem astfel de informații. În conformitate cu tratatele, examinarea cererilor de azil intră în competența statelor membre. Colectarea și comandarea de informații referitoare la costurile examinării cererilor de azil nu este o sarcină pe care tratatele o conferă Consiliului. Prin urmare, în calitate de reprezentantă a Consiliului, nu mă pot angaja în cadrul acestei dezbateri, nici vorbind în nume personal, nici vorbind în numele Consiliului, că voi pune la dispoziție informațiile în cauză. Cu toate acestea, Consiliul, desigur, își menține angajamentul de a-și continua activitatea cu privire la propunerea de modificare a Directivei privind procedurile de azil și aș dori să vă mulțumesc pentru munca realizată până acum, exprimându-mi încrederea că observațiile pe care le-ați făcut până acum vor fi incluse de Comisie în noua propunere.

Contăm pe angajamentul și pe expertiza Parlamentului European. Președinția maghiară este încrezătoare că, printr-o cooperare adecvată, vom fi capabili să facem progrese și în acest domeniu. Vă rog să rețineți că obiectivul Președinției maghiare este să pregătească sistemul european comun de azil, programat să fie creat în 2012. Și dvs. ați menționat aici o serie de acte legislative în legătură cu care dorim cu siguranță să facem progrese. Ne-am propus să ajungem la un acord politic în cadrul discuției referitoare la Directiva privind standardele minime, precum și în ceea ce privește Regulamentul Dublin, înainte de sfârșitul mandatului Președinției maghiare. De asemenea, vom face tot ce putem pentru a crește armonia între Parlament și Consiliu cu privire la aspectele legate de procedură.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dle președinte, Directiva privind procedurile de azil este un element esențial al sistemului european comun de azil. Obiectivul Comisiei este de a institui un sistem echilibrat, echitabil, eficient și rentabil. Impactul financiar este un aspect critic al fiecărei propuneri a Comisiei și este evaluat corespunzător.

Comisia a efectuat cercetări ample în momentul pregătirii propunerii Directivei privind procedurile de azil, în conformitate cu cerințele privind evaluarea impactului. Evaluarea impactului financiar s-a bazat în principal pe informațiile statistice și pe datele obținute de la statele membre prin intermediul chestionarelor cuprinzătoare trimise de Comisie.

Doar câteva state membre au putut identifica costul total al procedurilor de azil. Altele au furnizat anumite elemente, în special cu privire la costurile legate de asistența juridică și interpretare. Comisia a evaluat implicațiile financiare pe baza informațiilor disponibile.

Comisia a ajuns la concluzia că, având în vedere, inter alia, obiectivul de reducere a costurilor, se preferă o abordare bazată pe efortul inițial susținut („frontloading”): de exemplu, investirea resurselor în etapele incipiente ale procedurii de azil, pentru ca aceasta să devină mai rapidă, mai eficientă și mai echitabilă. Investițiile suplimentare în procedura în primă instanță îmbunătățesc eficiența procesului de azil. Astfel de investiții sunt compensate datorită economiilor realizate în fazele de recurs și reducerii costurilor globale de primire.

Alegerea acestei abordări a fost susținută pe deplin de rezultatele unui proiect realizat recent în Regatul Unit, așa-numitul „Solihull Pilot”, prezentat la conferința ministerială privind dreptul de azil în 2010. Acest proiect a confirmat ipoteza conform căreia concentrarea pe efortul inițial susținut în procesul de azil - în special, prin acordarea accesului la consiliere juridică competentă pentru solicitanții de azil la începutul procedurii și prin interacțiunea reprezentantului legal cu factorul de decizie - duce la îmbunătățiri semnificative în calitatea deciziilor în primă instanță.

Acest lucru a condus la decizii mult mai rapide și la un procent mai mare de decizii pozitive în primă instanță, la mai puține recursuri și la un procent mai mare de repatriere în țările de origine. S-au putut reduce considerabil cheltuielile legate de recursuri, cazare și bunăstare. Aceste economii au depășit considerabil costurile suplimentare de asistență juridică.

De asemenea, aș dori să vă reamintesc de recentul studiu elaborat de Parlamentul European, cu privire la repartizarea sarcinilor între statele membre pentru primirea solicitanților de azil, care oferă o analiză a costurilor procedurilor de azil și primire, inclusiv asistența juridică.

Pentru a concluziona, Comisia a acordat o atenție considerabilă elementului cost în cadrul evaluării impactului. Concluziile au fost confirmate de dovezi empirice, iar informațiile au fost completate de studiul Parlamentului European. Prin urmare, Comisia nu intenționează să elaboreze un alt studiu privind costurile. Cu toate acestea, în etapele următoare ale negocierilor cu privire la Directiva privind procedurile de azil, Comisia va continua să fie atentă la aspectele legate de cost.

  Simon Busuttil, în numele Grupului PPE. – Dle președinte, nu există nicio îndoială că pachetul legislativ în materie de azil este în prezent blocat și este păcat. Este o situație nefericită și trebuie să facem tot ce putem pentru a debloca situația.

Pot să găsesc multe motive pentru care situația este blocată. Mai întâi de toate, se pare că ne-am concentrat asupra noilor propuneri când știm cu toții că există legislație pe care statele membre se luptă să o pună în aplicare - și acest lucru a creat o senzație de disconfort în rândul statelor membre, deoarece acestea nu sunt pregătite în mod clar pentru a trece la noile legi, din moment ce întâmpină dificultăți cu cele existente.

În al doilea rând, noile propuneri facilitează și prevăd obligații noi și mult mai mari și sarcini care sunt, uneori, nerealiste, mai ales în contextul actual, și care ar putea, de asemenea, așa cum s-a subliniat deja, să conducă la abuzuri care ar trebui evitate.

În al treilea rând, lipsește într-adevăr o evaluare financiară, un studiu care să stabilească costurile și mă tem că va trebui să nu fiu de acord cu dvs., dle comisar: nu cred că studiul efectuat de Parlamentul European cu privire la repartizarea sarcinilor se referă la costurile acestor propuneri. În orice caz, este responsabilitatea Comisiei să studieze implicațiile financiare ale propriilor sale propuneri.

În plus, nu există nicio propunere referitoare la un mecanism adecvat, obligatoriu din punct de vedere juridic, privind împărțirea sarcinilor, iar acest lucru, de asemenea, creează dificultăți pentru o serie de state membre și chiar și pentru Parlament.

În cele din urmă, Consiliul este în continuare blocat de propuneri, cum ar fi revizuirea Regulamentului Dublin. Sunt foarte fericit să aud Consiliul declarând că președinția va acorda multă atenție acestui aspect și că își va spori eforturile de a găsi o soluție în privința dosarului Dublin.

Este dificil. Suntem într-o situație dificilă și trebuie să ieșim din ea. Grupul PPE este în continuare foarte deschis la o cooperare cu Consiliul și, cel mai important, cu alte grupuri de aici din Parlament, pentru a încerca să ajungă la un compromis acceptabil pentru toți.

  Cecilia Wikström, în numele Grupului ALDE. – (SV) Dle președinte, toate instituțiile UE au ca termen limită anul 2012, când sistemul european comun de azil trebuie să fie gata. Trebuie să recunosc că simt atât speranță, cât și disperare în această privință. Vom reuși să facem acest lucru sau nu? Acesta se bazează pe un sistem comun pentru primirea solicitanților de azil, examinarea cererilor și a deciziilor cu privire la viitorul acestor oameni. După ce vom institui acest sistem, el va fi identic în toate țările, ceea ce nu se întâmplă în prezent. În prezent există diferențe uriașe cu privire la modul în care oamenii sunt primiți în diferitele noastre state membre.

Din raportul la care s-a referit dl comisar Füle, știm că este o realitate faptul că există diferențe mari în modul în care statele membre îi primesc pe solicitanții de azil. Știm, de asemenea, că costurile scad atunci când creștem calitatea deciziilor în primă instanță. Lucrăm în prezent la modificarea Directivei privind procedurile și ar fi, prin urmare, foarte important ca noi, cei din Parlament, să fim conștienți de costurile specifice pentru diferitele state membre atunci când vine vorba despre procedura de azil.

Cred că prin efectuarea unor examinări amănunțite vom reduce riscul de a comite greșeli și ca oamenii să întâmpine dificultăți. Va fi interesant să vedem dacă Comisia poate propune o procedură mai aprofundată și demonstra modul în care putem reduce costurile de primire a solicitanților de azil.

La urma urmei, acesta va fi probabil argumentul decisiv la care s-a referit dl Busuttil, cu alte cuvinte, cheia pentru deblocarea situației în ceea ce privește pozițiile fixe pe care vedem că le adoptă Consiliul. Regret profund faptul că Consiliul este atât de închis în acest proces.

Am primit astăzi vizita primului ministru maghiar, care a preluat Președinția Consiliului și aș solicita acum Președinției maghiare să continue activitatea de bună calitate începută în timpul mandatului belgian. Ar fi regretabil ca acest proces să se încheie. Împreună putem într-adevăr să dezvoltăm un sistem de azil funcțional, bazat pe conceptele-cheie ale umanismului și respectului pentru oameni și putem realiza acest lucru până în 2012. Haideți să sperăm și să lucrăm în continuare pentru ca acest lucru să devină posibil.

  Rui Tavares, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dle președinte, cred că în aceste discuții se presupune întotdeauna că acțiunea umanitară este costisitoare, astfel încât nu întreprindem acțiuni umanitare pentru că sunt scumpe, dar această presupunere are, de asemenea, o corelație interesantă: am lua măsuri umanitare dacă nu ar fi costisitoare. Ei bine, se întâmplă să existe cazuri în care o politică umanitară este o politică mai ieftină. Un studiu recent al Camerei Comunelor a Regatului Unit dovedește chiar acest raționament: un sistem care permite o reacție rapidă a solicitanților de azil este mult mai ieftin, iar întârzierea și expulzarea familiilor sunt, de asemenea, mai scumpe.

Noi vorbim doar despre costurile administrative, fără să luăm în considerare costurile pentru înșiși solicitanții de azil, atât cei care au dreptul la azil, cât și cei ale căror cereri sunt în cele din urmă refuzate din motive corecte sau greșite.

Atunci, întrebarea care se pune este următoarea: dacă putem să luăm măsuri umanitare, să ne îndeplinim atribuțiile morale și să facem acest lucru printr-o metodă mai ieftină, de ce nu îl facem? UE nu deține nici un plan de acțiune concertată și nici un plan comun de acțiune, iar eu îmi permit aici să nu fiu de acord cu dl Busuttil: nu pentru că punerea în aplicare a legislației actuale este costisitoare pentru statele membre, ci pentru că această punere în aplicare este parțială și incompletă. În acest moment, avem o politică exclusiv represivă, nedreaptă față de solicitanții de azil, de autorități și, în cele din urmă, așa cum descoperim acum, și față de contribuabilii europeni.

Aș solicita Consiliului să ne permită să obținem informații actualizate și să răspundă la aceste întrebări, astfel încât să putem în sfârșit progresa în direcția unei politici coerente și concertate.

  Gerard Batten, în numele Grupului EFD. – Dle președinte, această dezbatere este unul dintre rezultatele punerii în aplicare a sistemului comune în materie de imigrație și azil, consacrat prin Tratatul de la Lisabona. Statele membre pierd și mai mult controlul propriilor lor destine în timp ce trebuie să plătească costul - încă necunoscut - pentru acest privilegiu.

Sistemul de azil din Regatul Unit este deja haotic, cu mii și mii de cazuri aflate pe rol, iar solicitanții pur și simplu s-au pierdut și au plecat. Întregul sistem este în esență un instrument pentru cei care nu pot beneficia de imigrarea legală. Îmi dau seama că îmi pierd timpul vorbind despre acest lucru aici, deoarece celor mai mulți dintre dvs. nu vă pasă câtuși de puțin de conservarea puterilor democratice ale statului-națiune. Cei mai mulți dintre dvs. sunteți fermecați de o lume fantastică grotescă a unei integrări nesfârșite în UE, la fel ca personajele unui tablou al lui Hieronymus Bosch, dar într-o bună zi poporul britanic îi va pedepsi pe politicienii trădători și infideli din Regatul Unit care au făcut posibil acest lucru, refuzându-le un referendum privind Tratatul de la Lisabona.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, scopul este de a standardiza dreptul la azil în cadrul UE până în 2012. Cu toate acestea, nu este clar dacă vom putea în continuare să folosim deportarea rapidă în zonele de tranzit, de exemplu, care și-a demonstrat utilitatea în Germania.

Comisia a respins planul de a suspenda această reglementare aeroportuară, cu declarații criptice, ceea ce indică faptul că, în viitor, va fi totuși posibil ca solicitanții de azil să fie respinși chiar la frontieră, în cazul în care provin dintr-o țară sigură.

Cunoaștem cu toții dezbaterea cu privire la ceea ce înseamnă o țară sigură, iar opiniile referitoare la acest lucru diferă foarte mult în Europa. Planul este, de asemenea, să se ofere fraților dreptul de ședere, lucru care anterior se aplica numai părinților și cuplurilor căsătorite, și să se extindă dreptul la tratament medical. Nu vreau nici măcar să începem discuțiile privind propunerile ca situația solicitanților de azil să fie adusă în conformitate cu sistemul de securitate socială din țara respectivă.

Prin urmare, mă îndoiesc foarte mult că aceste propuneri vor reduce costurile procedurii. De asemenea, am îndoieli că va exista mai puțină birocrație. Cred că poverile asupra statelor membre vor fi mai mari și că legislația în materie de azil va fi relaxată, ceea ce va duce în final la un aflux mai mare de migranți. Din păcate, acesta nu este un lucru bun pentru Europa.

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, nu există nicio îndoială că această Directivă privind procedurile este deosebit de importantă. Odată ce statutul de refugiat a fost riguros stabilit, acest lucru presupune că procesul de recunoaștere ar trebui să fie rapid și eficient, dar sincer, nu a fost cazul.

În timp ce pachetul de măsuri privind azilul, care ar trebui să definească un cadru de referință nou, mai actualizat, este blocat în Consiliu, în statele membre a apărut o opinie diferită în ceea ce privește eficiența procedurilor de azil pe baza normelor aflate deja în vigoare. Mă adresez dlui comisar și președintei în exercițiu a Consiliului, pentru că nu putem invoca criza pentru a reduce fondurile necesare pentru o procedură importantă sau alte argumente care nu mi se par în întregime convingătoare în ceea ce privește o procedură care este în prezent în impas.

Este corect ca oamenii care nu pot să rămână în propria lor țară din motive dovedite politice, religioase sau de altă natură să aibă dreptul de a fi primiți în statele membre, la fel cum este la fel de necesar să li se refuze dreptul de a fi primiți celor care pretind că sunt refugiați, dar de fapt nu sunt. Este adevărat, Programul de la Stockholm a stipulat cu fermitate acest principiu: în ultimii doi ani au fost depuse 250 000 de cereri, un număr mare, deși mai mic față de anul de referință trecut. Sunt necesare servicii de consiliere, probabil de interpretare, reducerea costurilor și o repartizare echilibrată a sarcinilor.

Probabil este necesar ca birourile de sprijin să funcționeze mai bine și mai mult - ne bazăm pe cel din Malta - iar Uniunea Europeană trebuie să vrea cu adevărat să facă un pas decisiv înainte, pentru a garanta drepturile refugiaților, dar, în același timp, pentru a le permite numai celor care au dreptul să fie clasificați ca refugiați să intre în statele membre ale UE.

  Claude Moraes (S&D). – Dle președinte, la fel cum a precizat colega mea, dna Guillaume, acesta este un moment crucial în dezvoltarea sistemului european de azil. Au existat unele progrese reale în ceea ce privește anumite aspecte ale pachetului legislativ - chiar în timpul președinției belgiene, propriul meu raport referitor la beneficiarii protecției internaționale - dar în mod clar acestea sunt doar elemente secundare ale pachetului în materie de azil. Trebuie subliniat astăzi că reformarea procedurilor constituie coloana vertebrală a pachetului.

Prin urmare, este esențial să continuăm această reformare, având în vedere apropierea cu pași repezi a termenului limită din 2012 pentru crearea unui sistem european comun de azil. Una dintre criticile recurente aduse de statele membre propunerii de reformare a procedurilor este aceea că va conduce la o sarcină financiară inutilă pentru ele, dar există multe dovezi semnificative - și salut afirmațiile Comisiei referitoare la proiectul Solihull din Regatul Unit - că procedurile de azil care se concentrează pe efortul inițial conduc la decizii mai bune în primă instanță; luarea unor decizii de calitate este un element-cheie pe care nu trebuie să îl pierdem. Prin urmare, dorim mai multe informații de la statele membre care să le susțină solicitările.

Totuși, aș dori să accentuez faptul că această dezbatere nu ar trebui să se concentreze numai pe costuri. Așa cum a precizat dl De Jong, reformarea procedurilor este legată de armonizarea practicilor și de ridicarea standardelor în întreaga UE. Este clar că standardele variază prea mult între statele membre, iar cadrul legal actual are nevoie de revizuire. Știm că Comisia urmează să prezinte o propunere de reformare revizuită în următoarele luni având în vedere opoziția Consiliului. Parlamentul ar trebui să prezinte o poziție fermă în această chestiune pentru a se asigura că Comisia nu diminuează strictețea prevederilor propunerii sale inițiale.

Dreptul la asistență juridică, garantarea interviului personal, limitarea utilizării unor proceduri accelerate - toate aceste garanții sunt esențiale pentru un sistem de azil echitabil și eficient. Realizarea unui sistem european comun de azil nu este un obiectiv stabilit de Parlament; ne amintim cu toții că în 1999, la Tampere, Consiliul a fost cel care a stabilit aceste obiective; la Haga și la Stockholm s-au refăcut aceste obiective, așa că haideți să ne revizuim istoria și să înțelegem că depindem de Consiliu să deblocheze sistemul și vom coopera cu Președinția maghiară pentru a încerca să menținem impulsul dat de președinția belgiană.

Iată ce doresc să vadă atât de mulți deputați dincolo de diferențele dintre partide; poate că rezultatele pe care dorim să le vedem sunt diferite, dar vom coopera și sperăm că în timpul Președinției maghiare vom putea fi martorii unor progrese reale.

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra (PPE). – (ES) Dle președinte, în 2012, avem nevoie urgentă de o politică comună în materie de azil. Raportul prezentat de Comisie la 8 septembrie subliniază numeroasele obstacole cu care se confruntă statele membre atunci când încearcă să atingă obiectivele Directivei 2005/85/CE.

Dreptul la asistență juridică al solicitanților de azil se aplică la diferite niveluri. Multe state membre invocă directiva și acordă dreptul la asistență juridică în etapa recursului, în timp ce altele acordă acest drept atât în ​​timpul procesului de formulare a cererilor de azil, cât și în a doua instanță.

Unele state membre solicită o dovadă pentru a decide dacă acordă sau nu asistență juridică gratuită în etapa recursului. În majoritatea cazurilor, există diferențe majore în ceea ce privește termenele pentru recurs, în timp ce aplicabilitatea suspendării automate a efectelor refuzurilor prezintă de asemenea dificultăți, deoarece se aplică doar în șase state membre.

Aceste diferențe demonstrează că directiva trebuie să fie revizuită. În cadrul revizuirii acesteia, Comisia subliniază necesitatea de a-și concentra eforturile pe faza inițială a procedurii, pentru ca aceasta să devină mai eficientă în diferențierea cetățenilor care au dreptul la protecție. Potrivit Comisiei, această măsură va contribui la economisirea unor sume semnificative legate de servicii de interpretare și de asistență juridică în a doua instanță.

Cu toate acestea, propunerea nu este însoțită de un studiu detaliat a ceea ce ar presupune costurile legate serviciile de interpretare și de asistență juridică în primă instanță sau costurile pe care statele membre le suportă efectiv în prezent atunci când aplică legislația europeană.

Din acest motiv, Comisia trebuie să furnizeze informații cu privire la costurile reale legate de propunerea de a-și concentra eforturile și nu cred că refuzul pe care tocmai l-am auzit din partea Comisiei este acceptabil. Cred cu sinceritate că acest lucru este inacceptabil și că trebuie să fie reanalizat sau nuanțat.

  Carmen Romero López (S&D). – (ES) Dle președinte, dnă Győri, bine ați venit în acest Parlament care v-a aparținut și credem că, deși acesta nu este un subiect despre care ați avut cunoștință, sunteți interesată de acest pachet privind azilul care a constituit un aspect dezvoltat de președinția belgiană pentru ca Președinția maghiară să facă același lucru. Deși unele dintre competențele dvs. nu sunt cele care au fost menționate aici, Președinția poate acționa pentru a se asigura că Comisia dispune de toate informațiile de care are nevoie pe această temă.

Suntem conștienți că este dificil pentru Comisie și Consiliu să colecteze aceste date, deoarece există state membre care nu sunt pregătite să le furnizeze, probabil pentru că nu au efectuat un studiu cu privire la consecințele îmbunătățirii procedurilor prin care se decide statutul de refugiat sau de protecție internațională. Poate că statele membre nu consideră că standardizarea acestor proceduri ar îmbunătăți calitatea primei perioade - după cum s-a spus astăzi aici - și ar reduce numărul recursurilor depuse în prezent, care trebuie să fie gestionate de către statele membre care primesc cererile de azil în prezent.

Poate că acest lucru nu a fost evidențiat suficient. Efectul diversității procedurilor este acela că unele state membre fac față mai bine decât altele la cererile de azil. Propunerea Comisiei, de îmbunătățire a acestor proceduri, ar evita utilizarea unui volum semnificativ de resurse și mișcările secundare și, prin urmare, costul sistemului comun de azil ar fi mai mic prin standardizarea procedurilor și evitarea costurilor de primire.

Nu vorbim doar despre costul acestor proceduri, ci, mai important și în esență, despre costul de a nu avea un sistem comun de azil. Avem în prezent mai multe mii de solicitanți de azil la frontierele Europei ca urmare a războaielor din Afganistan și Irak și din state care s-au prăbușit sau nu pot fi controlate, cum ar fi Somalia sau Sudan. Când vorbim despre aceste costuri, nu luăm în considerare costurile umane implicate de ținerea solicitanților în centrele de detenție timp de mai multe luni, fără garanțiile necesare, chiar fără garanțiile pe care le au infractorii noștri, și fără niciun fel de asistență, în timp ce comisiile pentru refugiați decid dacă să le acorde sau nu un statut și care este tipul acestuia. Nu luăm în considerare nici costurile umane ale celor care beneficiază de protecție suplimentară timp de ani de zile și rămân în tabere, deși unica lor crimă este că au fugit de războaie și au călătorit cu bărcile, fiind obligați să își dea amprentele. Crima lor este că nu au avut bani să ia un avion și să se prezinte la aeroporturi.

A luat Consiliul în considerare faptul că accelerarea acestor proceduri ar evita nu numai aceste tragedii, ci și costul suportat de unele state membre pentru menținerea acestei situații?

  Carlos Coelho (PPE). – (PT) Dle președinte, aș dori să încep prin a-i felicita pe autorii acestei întrebări și, în special, pe colega mea, dna Hohlmeier, și sunt pe deplin de acord cu ceea ce tocmai a spus dl Díaz de Mera. Știm că acesta este doar unul dintre cele cinci instrumente care stau la baza sistemului european de azil. Se ocupă de standardele minime aplicabile procedurilor de azil.

Cu toate acestea, raportul pe care ni l-a prezentat Comisia anul trecut recunoaște faptul că statele membre au adoptat practici divergente și că există variații considerabile între garanțiile procedurale oferite în fiecare stat membru. Există diferențe semnificative între statele membre, variind de la dispozițiile referitoare la procedurile accelerate la cele referitoare la interviurile personale, asistență și acces la o procedură eficientă de atac.

Să clarificăm lucrurile: unele state membre au transpus această directivă în mod incorect sau incomplet, iar altele pur și simplu nu o aplică foarte strict. Avem două opțiuni: fie să abandonăm sistemul european de azil, fie să eliminăm aceste diferențe procedurale. Trebuie să aducem îmbunătățiri, adică, îmbunătățirile care sunt necesare, în special, îmbunătățirea calității examinării cererilor, cunoscută sub numele de efort inițial. Prin urmare, este necesară evaluarea pe care o cerem Comisiei. Este necesar să se identifice unde și ce anume putem îmbunătăți și să se remedieze aceste diferențe. Suntem conștienți de necesitatea unei cooperări între Comisie și statele membre, în special, pentru a asigura formarea necesară, inclusiv, dar nu exclusiv, în ceea ce privește costurile.

Să clarificăm lucrurile: instituțiile europene și statele membre trebuie să coopereze pentru realizarea acestui obiectiv. Obiectivul nostru trebuie să fie același în continuare: realizarea sistemului comun de azil în 2012.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dle președinte, chiar astăzi, guvernul german și-a anunțat decizia de a opri întoarcerea refugiaților în Grecia pentru următoarele douăsprezece luni. Decizii similare au fost luate de Suedia, Regatul Unit, Islanda și Norvegia. Cu toate acestea, cu doar câteva luni în urmă, în noiembrie anul trecut, Consiliul miniștrilor de justiție a respins includerea unui mecanism care să suspende transferul solicitanților de azil în Regulamentul Dublin II revizuit, așa cum a propus Comisia încă din anul 2008, considerând că Dublin II funcționează corespunzător și nu există nicio problemă.

În același timp, sperăm - pe bună dreptate și trebuie să realizăm acest lucru în directiva pe care o dezbatem astăzi - să oferim sprijin juridic gratuit solicitanților de azil în prima etapă a examinării cererilor lor. Cu toate acestea, știm foarte bine - după cum a precizat și dna Hohlmeier mai devreme - că solicitanții de azil abuzează adesea de aceste proceduri, în scopul de a folosi trucuri juridice pentru a-și prelungi șederea în Europa, chiar dacă nu au dreptul să facă acest lucru. Toate acestea nu prevăd o evaluare clară a costului unei astfel de măsuri și dacă acest cost va submina, ulterior, punerea sa în aplicare.

În cele din urmă, mă întreb, cu astfel de decizii contradictorii, cum vom reuși să realizăm un sistem de azil comun și viabil până în 2012, din moment ce noi înșine luăm decizii diferite, făcând propuneri diferite, adoptând în cele din urmă acțiuni diferite și obținând rezultate diferite în practică. Se întâmplă acest lucru din cauza slăbiciunii, din cauza lipsei solidarității sau din alte motive pe care Consiliul și Comisia ni le pot elucida?

  Alfredo Pallone (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, nu doresc să cânt pe alt ton, dar cred cu tărie că această corelație pe care am auzit-o de la diferitele grupuri, cu alte cuvinte, relația dintre economii și dreptul la azil, este, în opinia mea, inclusiv din punct de vedere semantic, o corelație negativă.

Dați-mi voie să explic mai bine, chiar dacă am doar câteva secunde la dispoziție: Cred cu tărie că, chiar dacă costurile de administrare sunt reduse, acestea vor fi costuri fictive. Problema reală este armonizarea, dar aceasta nu este o problemă ideologică, ci în primul rând una culturală. Din păcate, există abordări culturale, repet, la această problemă și nu ideologice. La acest lucru trebuie să ne referim.

Țările cele mai expuse sunt statele mediteraneene, care au o cultură mult mai puternică de a primi oameni decât alte țări pentru că avem o legătură mult mai strânsă cu această problemă. În timp ce cheltuielile asociate acestui proces au crescut în Italia, ajungând acum la 30 de milioane de euro, alte țări doresc să le reducă. Nu cred acest lucru.

De asemenea, trebuie să fim atenți să alocăm o cincime din aceste cheltuieli - dacă tot vorbim despre aceste lucruri - pentru chestiunile legate de handicapuri, deoarece refugiații politici au adesea handicapuri pentru că au fost torturați; și trebuie să vorbim și despre protecție și oameni protejați, care sunt o altă problemă, nu numai un grup care urmează să fie primit. Nu am auzit vorbindu-se despre protecția acestor oameni pe care trebuie să îi primim.

Voi încheia prin a spune că Europa libertăților, Europa protecției drepturilor...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Elena Băsescu (PPE). - Consider și eu importantă reformularea Directivei 85/2005, deoarece stabilirea de standarde minime pentru procedura de azil trebuie să devină mai echitabilă și mai eficientă. Propunerea de modificare trebuie să vizeze simplificarea și consolidarea procedurilor la nivelul UE. Standardele prevăzute trebuie să aibă la bază cele mai bune practici identificate în spațiul UE.

Deși toate statele membre acordă oficial dreptul de a solicita azil, apar probleme la sistemele naționale de acces. În forma lor actuală, ele variază considerabil de la un stat la altul. Astfel, sunt cauzate o serie de probleme administrative ce trebuie să fie soluționate printr-o abordare comună. Totodată, solicit Consiliului să furnizeze cât mai multe informații ce țin de situația actuală din state membre. Este important să relansăm negocierile referitoare la acest dosar și să obținem un rezultat în termenul stabilit.

  Monika Hohlmeier, autoare. – (DE) Dle președinte, vă mulțumesc foarte mult că îmi permiteți să vorbesc din nou pe scurt. Am o solicitare pentru dvs., dle Füle. Aș dori să încep prin a spune că presupunerile incorecte duc la estimări incorecte ale costurilor. În prezent, numărul solicitanților de azil nu este în scădere, ci în creștere semnificativă. Acesta este un rezultat al facilitării vizelor, de exemplu, pentru Serbia și Macedonia. De asemenea, suntem în prezent martorii unei creșteri masive a abuzărilor sistemului de azil, ca parte a tentativelor de a intra în țările Uniunii Europene.

Dacă începeți cu ipoteze incorecte, cu alte cuvinte, cu faptul că a contesta în detaliu prima instanță va economisi costurile în instanțele ulterioare, acest lucru va da în mod automat impresia că toate statele membre au proceduri de slabă calitate în primă instanță. Dar nu aceasta este situația. Dacă standardele globale sunt ridicate, consecința va fi creșterea costurilor. Îmbunătățirea standardului de calitate pentru toată lumea și creșterea nivelului de complexitate a procedurilor va avea ca rezultat real creșterea costurilor. Sunt foarte dispusă să discutăm acest aspect. Prin urmare, aș dori să vă rog în mod specific să luați în serios preocupările țărilor, deoarece unele dintre rapoartele practice ale acestora au fost deja finalizate și vor fi distribuite.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dle președinte, am ascultat cu atenție punctele de vedere exprimate de deputații acestui Parlament.

Directiva privind procedurile de azil este un element esențial al sistemului european comun de azil care va trebui să fie creat înainte de sfârșitul anului 2012.

Comisia salută angajamentul Parlamentului European de a continua negocierile referitoare la Directiva privind procedurile de azil. În ceea ce privește negocierile din cadrul Consiliului, Comisia apreciază angajamentul statelor membre de a discuta propunerea într-un mod deschis și constructiv.

Mai multe elemente ale propunerii s-au dovedit, totuși, a fi într-adevăr dificile. Astfel, pentru a facilita adoptarea directivei, Comisia intenționează să adopte o propunere modificată înainte de începerea mandatului președinției poloneze.

Obiectivul general al Comisiei cu privire la această directivă este de a progresa către o procedură comună și de a facilita o aplicare mai coerentă și eficientă a standardelor procedurale. Propunerea modificată va continua să promoveze respectarea drepturilor fundamentale și luarea de decizii de înaltă calitate în primă instanță, ceea ce va conduce la decizii solide și la accelerarea finalizării procedurilor, prin urmare, la o reducere a costurilor.

În propunerea modificată, Comisia va avea ca urmări simplificarea anumitor dispoziții cu scopul de a facilita aplicarea lor. Comisia va continua să depună eforturi pentru a asigura un echilibru adecvat între corectitudinea și eficiența procedurilor.

În ceea ce privește aspectul specific al impactului financiar, Comisia înțelege pe deplin importanța acordată elementelor legate de cost ale acestei propuneri și va continua să fie atentă la aspectele legate de cost în etapele următoare ale negocierilor.

Permiteți-mi să închei subliniind că avizul Parlamentului European este, desigur, un reper-cheie care va permite Comisiei să ia în considerare poziția Parlamentului atunci când pregătește propunerea modificată. Vom continua să colaborăm cu Parlamentul și Consiliul pentru a face progrese în ceea ce privește această propunere în contextul mai larg al pachetului de măsuri în materie de azil.

  Enikő Győri, președinta în exercițiu a Consiliului. – (HU) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, vă mulțumesc foarte mult pentru această dezbatere valoroasă. Vă mulțumesc, de asemenea, că ne-ați permis să discutăm despre fapte concrete și sunt convinsă că acest lucru va contribui la noua propunere a Comisiei care va ține seama de aceste considerente. Am vorbit despre stabilirea criteriilor minime comune, despre eliminarea practicilor deficitare prin intermediul unui sistem unic, despre a fi eficienți în ceea ce privește costurile și despre prevenirea abuzurilor. Cred că toate acestea sunt idei foarte importante, pentru care trebuie să colaborăm.

Vă rog să-mi permiteți să exprim o ultimă idee. Suntem cu toții mândri că facem parte dintr-o comunitate aici, în Uniunea Europeană, care plasează demnitatea umană printre valorile sale cele mai importante. Iar politica în materie de azil este o chestiune în care supremația demnității umane este principalul nostru principiu călăuzitor. Președinția maghiară consideră că factorul uman este cel mai important în toate politicile UE. Primul ministru Orbán a declarat în această dimineață că, deși situația actuală a Uniunii Europene necesită o minte limpede și o gândire la rece, noi trebuie să demonstrăm, de asemenea, că avem o inimă. Domnia sa a afirmat acest lucru în legătură cu politica privind romii. Cred că trebuie să afirmăm acest lucru și în legătură cu politica în materie de azil: da, UE trebuie să fie în măsură să demonstreze că are, de asemenea, o inimă.

Președinția maghiară va continua activitatea predecesoarei sale belgiene. În programul nostru, în această broșură verde pe care toți deputații au primit-o ieri prin poștă, veți citi la pagina 25 că prioritățile noastre în ceea ce privește Consiliul Justiție și Afaceri Interne includ sistemul european comun de azil. În primul meu discurs din această seară am explicat, de asemenea, mai exact decât este descris în broșură, că dorim să ajungem la un acord în cadrul Consiliului referitor la Regulamentul Dublin și Directiva privind standardele minime. Prin urmare, am încredere că pe baza a ceea ce s-a spus, veți recunoaște că Președinția maghiară tratează într-adevăr acest lucru ca pe o chestiune prioritară și vom putea conta pe cooperarea dvs.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.