Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 19 ianuarie 2011 - Strasbourg

1. Deschiderea ședinței

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

(Ședința a fost deschisă la ora 9.05)

2. Adopția internațională în Uniunea Europeană (propuneri de rezoluție depuse): consultați procesul-verbal

3. Măsuri de executare (articolul 88 din Regulamentul de procedură): consultați procesul-verbal

4. Concluziile reuniunii Consiliului European din 16-17 decembrie (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct este declarația Consiliului European și a Comisiei Europene cu privire la concluziile reuniunii Consiliului European din 16-17 decembrie. Conform tratatului, președintele Consiliului European, dl Van Rompuy, va prezenta raportul.

  Herman Van Rompuy, președinte al Consiliului European. – În primul rând, vă urez tuturor un An Nou fericit! Pur și simplu, fac această urare pentru dvs. și pentru Uniunea noastră, în aceste vremuri dificile. Pentru că a trecut deja o lună de la cel mai recent Consiliu European, permiteți-mi să vă reamintesc că am prezentat de fiecare dată Conferinței președinților un raport complet cu privire la rezultatele Consiliului European la doar câteva ore după fiecare reuniune.

În cadrul reuniunii Consiliului European din decembrie, în prima zi ne-am concentrat asupra problemelor economice și în cea de-a doua zi asupra politicii externe. În ceea ce privește politica economică, am ajuns la câteva concluzii importante. În primul rând, am decis cu privire la propunerea de modificare limitată a tratatului necesară pentru a stabili un mecanism permanent pentru a proteja stabilitatea financiară a zonei euro în ansamblu. În principiu, în urma acordului nostru, la reuniunea noastră din octombrie în cadrul căreia s-a decis că o astfel de modificare a tratatului este necesară, i-am consultat membrii Consiliului European cu privire la posibilul mod de redactare și conținut al modificării. Am obținut un acordul cu privire la un text care constă în două propoziții, care să fie adăugate articolului 136 din tratat. Citez:

„Statele membre a căror monedă este euro pot institui un mecanism de stabilitate care va fi activat în cazul în care este indispensabil pentru a garanta stabilitatea zonei euro în ansamblul său. Acordarea oricărei asistențe financiare necesare în conformitate cu acest mecanism va fi supusă unei stricte condiționări.”

Acesta este un element esențial în eforturile noastre de a face Europa mai rezistentă la criză. Este important nu numai pentru certitudinea juridică, ci și pentru credibilitatea pieței. Deoarece această modificare nu va spori competențele Uniunii, toți membrii Consiliului European au convenit că este adecvat să se utilizeze o procedură de revizuire simplificată. Acest lucru are nevoie, în prezent, de avizul Parlamentului, precum și de cel al Comisiei Europene și al Băncii Centrale. Sperăm să obținem aprobarea dvs. Trebuie să vă reamintesc că este important să acționăm cât mai rapid și cât mai eficient posibil în această problemă într-o perioadă în care volatilitatea pieței rămâne o preocupare.

Știu că dvs. și comisiile dvs. responsabile ați urmărit îndeaproape această chestiune, mai ales în cadrul activității Grupului operativ privind guvernanța economică pe care l-am prezidat și care a permis organizarea unor reuniuni între mine și cei șapte președinți ai celor mai implicate comisii parlamentare. Aș dori să îi mulțumesc dlui Președinte Buzek pentru contribuția sa la această chestiune în cadrul Consiliului European și pentru că ne-a informat despre dorința Parlamentului de a acționa rapid cu privire la această problemă.

Cu ajutorul avizului dvs., Consiliul European va putea transforma acest proiect de decizie într-o decizie completă în cadrul reuniunii sale din martie. Apoi, modificarea adusă tratatului va trebui aprobată în fiecare stat membru. Scopul este ca modificarea să intre în vigoare la 1 ianuarie 2013 cel târziu, astfel încât mecanismul permanent în sine să poată fi aplicat din iunie 2013.

Consiliul European a analizat, de asemenea, care ar putea fi trăsăturile-cheie ale viitorului mecanism. Încă din octombrie, am solicitat Comisiei să întreprindă activitățile pregătitoare. Acest lucru a avut drept urmare o declarație a miniștrilor de finanțe ai Eurogrup la 28 noiembrie, care a fost pe deplin aprobată în cadrul reuniunii Consiliului European. Aceasta prevede că viitorul mecanism european de stabilitate va fi elaborat pe baza mecanismului actual, care prevede implicarea FMI. UE va continua să respecte strict standardele FMI și practicile internaționale. Cu privire la rolul sectorului privat, se vor lua decizii de la caz la caz, astfel implicarea sectorului privat nu va fi o cerință premergătoare pentru sprijinul în cadrul viitorului mecanism de stabilitate.

În final, Consiliul European, a discutat, de asemenea, în profunzime evoluțiile economice recente și modul în care ar trebuie să se abordeze provocările cu care se confruntă toate economiile europene pe termen scurt și pe termen lung. Președintele Băncii Centrale a fost, de asemenea, prezent și declarația șefilor de stat sau de guvern din zona euro și a instituțiilor UE prezente a fost salutată de către Consiliul European. Această discuție a confirmat simțul determinării și al unității dintre statele membre și instituții. Toți cei prezenți au participat la analiza de bază. Insist: toate cele 27 de state sunt de acord, chiar dacă analiza se concentrează în special asupra celor 17 țări a căror monedă este euro. Prin urmare, avem voința comună de a crește rezistența economiilor noastre la criză și de a consolida creșterea economică structurală în Europa.

Permiteți-mi să menționez elementele acestei abordări reciproce care reflectă declarația adoptată. Trei aspecte se referă la activitatea pe care trebuie să o întreprindă guvernele naționale: primul dintre acestea este responsabilitatea fiscală; cel de al doilea aspect se referă la stimularea creșterii economice; cel de al treilea aspect se referă la cele două țări cu programe de sprijin, Grecia și Irlanda, care pun în aplicare cu fermitate măsurile necesare și salutăm cu toții eforturile acestor două guverne și ale populațiilor lor.

Alte două aspecte se referă la activitatea care trebuie întreprinsă de statele membre și de instituțiile Uniunii Europene împreună. În primul rând, Consiliul European solicită celorlalte instituții, mai ales Parlamentului, să se asigure că acordurile încheiate în luna octombrie, pe baza activității grupului operativ pe care l-am prezidat, cu privire la Pactul de stabilitate și de supraveghere macroeconomică, să fie aplicate până în vară. Aceasta este datoria noastră comună. În al doilea rând, am convenit să efectuăm noi teste de rezistență în sectorul bancar cu scopul de a asigura o transparență totală în contextul mai larg al exercițiului anual al UE.

Determinarea noastră este clară. Șefii de stat sau de guvern din zona euro și instituțiile UE sunt pregătite să facă orice este necesar pentru a asigura stabilitatea zonei euro în ansamblu. Se continuă dezvoltarea elementelor acestei abordări generale.

În cea de-a doua zi a reuniunii noastre, ne-am concentrat asupra relațiilor noastre cu partenerii strategici. Cathy Ashton a prezentat rapoarte privind progresul înregistrat în ceea ce privește modul de abordare a partenerilor strategici și i-am informat pe colegi cu privire la rezultatele pozitive ale celor trei reuniuni recente la nivel înalt, și anume: întâlnirea la nivel înalt cu președintele Obama, în cadrul căreia am deschis noi căi de cooperare transatlantică în materie de creștere economică, locuri de muncă și securitate, cum ar fi creșterea economică ecologică și securitatea cibernetică; întâlnirea la nivel înalt cu președintele Medvedev în cadrul căreia am ajuns la un acord bilateral privind aderarea Rusiei la OMC, o realizare majoră; și întâlnirea la nivel înalt cu prim-ministrul Singh al Indiei în cadrul căreia s-au făcut progrese pentru încheierea unui acord ambițios și echilibrat de liber schimb, care sperăm să aibă rezultate în primul semestru al acestui an și în cadrul căreia a fost prezentată o declarație comună cu privire la terorismul internațional.

Aceste întâlniri la nivel înalt au arătat că, pentru partenerii noștri, Uniunea Europeană nu reprezintă numai o uniune economică și un bloc comercial, ci și un partener geopolitic.

Consiliul European a decis, de asemenea, să acorde Muntenegrului statutul de țară candidată. Acesta subliniază convingerea existentă în cadrul Consiliului European că țările din Balcanii de Vest au o vocație europeană.

În final, am convenit, de asemenea, asupra poziției referitoare la Côte d’Ivoire, în conformitate cu ceea ce au decis miniștrii afacerilor externe cu câteva zile în urmă, de a transmite un semnal clar cu privire la necesitatea de a respecta rezultatele alegerilor democratice.

După cum știți, la 4 februarie, Consiliul European va aborda în principal agenda noastră privind creșterea economică. Inovarea și energia – în special securitatea energetică – sunt elemente-cheie în acest sens. În luna martie, va avea loc prima noastră încercare privind așa-numitul „semestru european”. Acesta nu trebuie să fie un proces birocratic, ci o adevărată oportunitate pentru a discuta în profunzime situația actuală a economiei noastre și acțiunile care trebuie întreprinse.

Stimați colegi, știm, desigur, că trebuie să consolidăm și să accentuăm coordonarea economică și convergența în interiorul zonei euro. Vom lucra pe cât posibil într-un cadru extins și sunt convins că vom găsi înțelegerea necesară.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Dle Președinte, anul trecut, Uniunea Europeană s-a confruntat cu o serie de încercări dificile și Consiliul European din luna decembrie a arătat cât de hotărâți suntem ca să luăm deciziile necesare pentru a ne apăra realizările. În special, prin faptul că s-a convenit stabilirea unui mecanism european de stabilitate și efectuarea modificării aferente acesteia în tratat, am demonstrat angajamentul nostru deplin pentru sprijinirea zonei euro și a statelor membre care o utilizează în beneficiul întregii UE.

Comisia își va adopta avizul formal privind textul de modificare a tratatului înainte de reuniunea din primăvară a Consiliului European. Vom avea, cu siguranță, rolul de a explica cetățenilor europeni de ce această schimbare limitată merită să fie sprijinită. Acest acord ne permite să intensificăm activitatea și Comisia va colabora îndeaproape cu miniștrii de finanțe pentru a îmbunătăți detaliile mecanismului de stabilitate permanent înainte de reuniunea din primăvară a Consiliului European. Deși acesta va fi un mecanism interguvernamental, aceasta fiind singura opțiune pe care statele membre au putut să o ia în considerare, este important ca acest mecanism să fie creat într-un mod care respectă pe deplin tratatul și care consolidează normele noastre în materie de stabilitate, în conformitate cu principiile și cu instrumentele de supraveghere bugetară.

Aceste decizii sunt legate de o gamă extinsă de măsuri pe care le luăm ca parte a abordării noastre privind atât criza economică, cât și consecințele acesteia și nevoia de a genera creștere economică cu locuri de muncă. Consiliul European a recunoscut acest lucru. Șefii de stat sau de guvern din zona euro și instituțiile europene în special au spus clar că sunt pregătite să facă ceea ce este necesar pentru a asigura stabilitatea zonei euro în ansamblu. În special, liderii au solicitat acțiuni determinate cu scopul de a asigura disponibilitatea unui sprijin financiar adecvat prin intermediul Fondului european de stabilitate financiară până la intrarea în vigoare a mecanismului permanent. Acestea au fost concluziile celui mai recent Consiliu European.

Consiliul European a solicitat, de asemenea, adoptarea rapidă, până în luna iunie, a propunerilor Comisiei din luna septembrie anul trecut privind guvernanța economică. Consiliul a recunoscut, de asemenea, rolul importat pe care îl va avea Strategia Europa 2020 în restaurarea creșterii durabile în Europa. Semestrul Uniunii Europene, pe care l-am lansat săptămâna trecută împreună cu analiza anuală a creșterii, leagă toate aceste tendințe. Consider că acesta deschide drumuri noi, îmbunătățind decisiv modul în care gestionăm și coordonăm economiile noastre interdependente în Uniunea Europeană. Acesta aduce o reală guvernanță economică europeană. Aceasta este noua noastră guvernanță economică – guvernanța care ar trebui să fie răspunsul general la criză.

Comisia a semnalat acest lucru foarte clar în analiza anuală a creșterii. Permiteți-mi să mă concentrez asupra acestui lucru deoarece consider că, pe baza concluziilor foarte importante ale Consiliului European din luna decembrie, acum este mai important ca niciodată să ne gândim la următorii pași. Consider că o nouă realitate este în curs de dezvoltare. Politica în materie de guvernanță economică și coordonare economică s-a schimbat și acest lucru nu se întâmplă doar din cauză că așa-numiți federaliști au dorit acest lucru. Piețele au dorit acest lucru. Partenerii noștri internaționali au dorit acest lucru. Aceasta este o chestiune de bun simț, iar noi acționăm și vom acționa în această direcție.

Noul semestru european combină reglementări fiscale mai stricte, prin consolidarea Pactului de stabilitate și creștere cu o coordonare economică eficientă. Acesta oferă o coordonare ex-ante, ceea ce înseamnă că discutăm politicile reciproc, atât pe cele economice, cât și pe cele fiscale, înainte ca acestea să fie adoptate. Nu mai privim în trecut ca să facem corecții, ci în viitor pentru a oferi îndrumare.

Această abordare ex-ante se află în centrul a ceea ce face din aceasta un pas istoric pentru Uniunea Europeană. De fapt, introducem o dimensiune cu adevărat europeană în elaborarea politicilor bugetare și economice naționale. De acum înainte, vom contribui la modelarea politicilor de la început în loc să le evaluăm și să le corectăm ulterior.

Deciziile finale privind bugetele naționale vor fi luate, desigur, de parlamentele naționale. Acest lucru este adecvat, însă această formă nouă de guvernanță economică reflectă pur și simplu un răspuns rațional la o nouă realitate. Când se va stabili un nivel de interdependență între zona euro și Uniunea Europeană în ansamblu, o țară ar trebui să fie în măsură să ia decizii știind ce intenționează să facă vecinii săi. Acest schimb de informații conferă putere parlamentelor naționale și le consolidează, nu le subminează autoritatea.

Analiza anuală a creșterii lansează acest proces și mesajele sale cheie sunt clare: restaurarea stabilității, realizarea imediată a reformelor structurale și accelerarea măsurilor care sporesc creșterea economică. În primul rând, trebuie să restaurăm stabilitatea prin consolidarea finanțelor publice. În cazul în care nu echilibrăm finanțele, nu vom restabili încrederea în economiile Europei. Dacă nu restabilim încrederea, ne vom confrunta cu o stagnare economică și cu toate consecințele sociale negative care decurg din aceasta, mai ales în ceea ce privește ocuparea forței de muncă.

Dar trebuie să abordăm acest lucru într-un mod calm și bine gândit. Consolidarea fiscală nu înseamnă reducerea datoriei printr-o abordare drastică în materie de cheltuieli. Aceasta este mai degrabă o chestiune de prioritizare și anumite domenii – inovarea, educația, noile forme de energie – sunt candidate bune la un astfel de tratament prioritar.

Cel de al doilea mesaj-cheie al analizei anuale a creșterii este de a avansa prin reforme structurale, astfel încât să putem crea noi locuri de muncă. Alegerea este simplă: dorim o creștere fără locuri de muncă sau una cu locuri de muncă? În cazul în care alegem cea de-a doua variantă, atunci sunt câteva lucruri pe care va trebui să le facem. Trebuie să îndemnăm statele membre să se concentreze în acest an asupra reformei pieței muncii, astfel încât să putem elimina obstacolele din calea ocupării forței de muncă la nivel mai ridicat. Trebuie să îi ajutăm pe oameni să se întoarcă din nou la locul de muncă sau să găsească noi locuri de muncă făcând munca mai atractivă. Trebuie să reformăm sistemele de pensii și să ne asigurăm că situația șomerilor nu se înrăutățește când găsesc un loc de muncă.

Permiteți-mi să fiu cât se poate de clar: reforma structurală nu înseamnă reducerea nivelului de protecție socială, ci înseamnă includerea pe piața muncii a celor care în prezent sunt excluși, mai ales tinerii. Nivelurile șomajului în rândul tinerilor în unele state membre, chiar și în vremuri bune, reprezintă o problemă. Oricui îi pasă cu adevărat de Europa socială știe că acest lucru nu mai poate continua. În contextul unei concurențe internaționale sporite, putem susține economia noastră socială de piață doar dacă ne adaptăm.

Cel de al treilea mesaj-cheie al analizei anuale a creșterii este de a lansa și accelera măsurile care consolidează creșterea economică. Programul nostru Europa 2020 este esențial pentru aceasta. Trebuie să ne concentrăm asupra măsurilor care au avantaje economice clare pe termen scurt și mediu și care pot fi adoptate relativ rapid. Acest lucru presupune să se investească în domenii care aduc creștere economică, să se declanșeze potențialul economic deplin al pieței noastre unice, să se investească mai mult în energie, transport și infrastructura TI – parțial, prin finanțare inovatoare care să includă, în opinia noastră, obligațiuni pentru finanțarea proiectelor – și să se solicite în continuare încheierea Rundei de la Doha, accelerându-se în același timp acordurile de comerț liber cu partenerii-cheie. Toate acestea trebuie să se reflecte în propunerea privind următorul cadru financiar multianual. Următorul buget al Uniunii Europene trebuie să fie un buget care stimulează creșterea.

Doamnelor și domnilor, economiile noastre încep să se miște în direcția bună. Redresarea economică a preluat controlul și, în prezent, face progrese în economia reală. Anul acesta ar trebui să vedem o creștere a PIB-ului de aproximativ 1,5 % și în 2012 o creștere de 2 %. Sectorul de producție din Europa s-a îmbunătățit considerabil în ultimele luni. De asemenea, ar trebui să vedem o îmbunătățire constantă a șanselor de ocupare a forței de muncă și începem să vedem cum deficitele publice scad grație, în primul rând, măsurilor de consolidare luate deja, care în unele cazuri au fost sprijinite de o reluare a creșterii economice. În Uniunea Europeană, deficitul public este estimat să scadă în medie de la 6,8 % anul acesta la 4,2 % din PIB în 2012.

Dar a respira ușurat și a reveni la obiceiurile urâte ar fi o greșeală gravă. Lumea s-a schimbat. Nu putem face lucrurile la fel ca în trecut. Dacă nu acționăm acum, în fața celei mai mari crize de la începutul integrării europene, când vor fi pregătite statele membre să ia măsuri reale în cazul politicilor economice care să fie în conformitate cu obiectivele pe care acestea în sine le-au stabilit? Dacă nu am exista noi la nivel european, cine le va încuraja să ia aceste decizii, cine o va face? Numai prin reducerea datoriei noastre și prin stabilizarea finanțelor putem trece de la gestionarea crizei la promovarea creșterii economice – nu orice fel de creștere, ci una durabilă, favorabilă incluziunii.

Acest lucru înseamnă reforme structurale, pe multe dintre acestea le susținem de mai mulți ani – reforme care reprezintă o provocare pentru toate structurile, dar care ar reduce prețurile și ar spori oportunitățile de noi locuri de muncă și modalitățile de inovare. Cred, într-adevăr, că avem responsabilitatea față de cetățenii noștri de a alege cale ce presupune creșterea cu locuri de muncă. Analiza anuală a creșterii ne arată această cale.

Așadar, să ne angajăm serios la o coordonare adecvată a politicii economice și la o reală guvernanță economică europeană comună pentru toți cetățenii noștri. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

(Aplauze)

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE.– (FR) Dle Președinte, dle Van Rompuy, dle Barroso, la ultima reuniune a Consiliului European s-a arătat clar că moneda euro este un pilon esențial al integrării europene. Trebuie să se facă tot posibilul pentru a o stabiliza și consolida.

Șefii de stat sau de guvern au confirmat din acel moment sprijinul deplin pentru moneda europeană, iar faptul că Estonia aderă la zona euro la începutul acestui an este un alt semnal în această direcție, precum și un foarte bun exemplu de respectare a standardelor pentru principalele țări care nu reușesc să facă acest lucru.

Acestea fiind spuse, nimeni nu subestimează gravitatea perioadei pe care o traversează Europa din punct de vedere economic și social în cadrul zonei euro. În 2011, trebuie să se facă tot posibilul pentru a se depăși aceste probleme și pentru a calma piețele, nu în mod superficial, ci structural, cu alte cuvinte, prin crearea condițiilor favorabile creșterii economice și ocupării forței de muncă pe termen lung. Cred că gândim la fel în ceea ce privește această chestiune.

În primul rând, acest lucru înseamnă că finanțele publice naționale trebuie însănătoșite. Să luptăm din greu pentru acest lucru, să nu cedăm! În al doilea rând, acest lucru înseamnă că statele membre trebuie să își coordoneze politicile bugetare, precum și politicile fiscale și sociale.

De asemenea, acest lucru înseamnă că trebuie să ajungem la un acord rapid în ceea ce privește fondul de ajutor pentru zona euro și acest fond are sens doar dacă este sprijinit de o aplicare strictă a normelor privind disciplina bugetară. Cetățenii noștri trebuie să știe că țările pe care le ajută în situațiile dificile mențin un control foarte strict asupra conturilor lor publice; în caz contrar, nu ar mai fi de acord să plătească, dacă pot să mă exprim astfel.

În final, după cum am spus, trebuie să creăm condiții favorabile creșterii economice și ocupării forței de muncă. De asemenea, acest lucru implică realizarea pieței interne europene și investiții mai mari în cercetare și inovare, precum și în învățarea și formarea de-a lungul vieții. Grupul meu dorește ca abordarea UE să fie promovată mai mult decât abordarea interguvernamentală în toate aceste domenii, pur și simplu pentru că este mult mai eficientă și mult mai durabilă.

Dle Van Rompuy, vă invit să vă asigurați că reforma tratatului, confirmată la ultima reuniune a Consiliului European, va fi încheiată cât mai curând posibil.

Dezbaterea privind bugetul abia acum începe. Grupul meu va continua să solicite o examinare aprofundată a finanțelor publice europene în următorii ani, din nou, cu scopul de a crea condiții favorabile creșterii economice și ocupării forței de muncă în Europa.

Dle Barroso, să examinăm totul, să nu ne fie teamă și, așa cum am spus de mai multe ori, să luăm două sau trei exemple de bugete: de exemplu, cum putem scoate Europa din situația actuală cu 1 %, 2 % sau 5 %? Nu vom reuși dacă reducem resursele. Dacă dorim să creăm locuri de muncă, avem nevoie de mai multe resurse europene și acest lucru nu înseamnă că statele membre trebuie să cheltuiască mai mulți bani.

Să nu ne fie teamă, dle președinte Van Rompuy și dle președinte Barroso. Prezentați-ne aceste propuneri și noi, șefii de stat sau de guvern, precum și Parlamentul, vom fi obligați să găsim soluția potrivită – dar măcar să avem o serie de opțiuni din care să alegem.

  Stephen Hughes, în numele Grupului S&D. – Dle Președinte, Consiliul European din luna decembrie ne-a dat cel puțin un acord politic privind un mecanism permanent de soluționare a crizelor, dar – având în vedere reacția piețelor după Crăciun, cu noile temeri privind solvabilitatea Portugaliei, a Spaniei și a Belgiei – trebuie să ne întrebăm dacă, din nou, acesta a fost un caz de „prea puțin, prea târziu”. Mecanismul european de stabilizare propus a dat naștere la noi întrebări privind piețele financiare și, în prezent, actualul mecanism de stabilitate financiară este considerat insuficient. Oportunitățile au fost ratate din nou.

În luna decembrie, Parlamentul a transmis un semnal clar Consiliului cu privire la euroobligațiuni, dar nu a existat un răspuns constructiv nici din partea Consiliului, nici din partea Comisiei. Încă din anul 2008 ne confruntăm cu o ezitare continuă și o dispută internă între statele membre și instituții și, de fiecare dată, se obține cu greutate un răspuns care a fost dat prea târziu și care nu produce efectele necesare.

Cea mai clară ilustrare a acestei probleme este faptul că, pur și simplu, nu avem instrumentele necesare, deși, în prezent, ne confruntăm cu provocări economice și monetare. Acestea sunt inadecvate sau inexistente. Procesele noastre decizionale instituționale sunt complexe și lipsite de democrație, iar strategia noastră în materie de politică economică este divizată și ineficientă.

Piețele financiare nu fac presiuni asupra noastră doar din cauza datoriilor mari și a nivelurilor deficitului, dle președinte Barroso: acestea procedează astfel deoarece vor compensații pentru riscul de creditare a unui proiect care pare incapabil să ajungă la scadență sau să fie realizat.

Ceea ce menține unită zona euro în prezent este mai puțin visul părinților fondatori, ci pur și simplu coșmarul alternativei: colapsul total al sistemului. Eșecul abject de a face față crizei conduce proiectul european la un impas politic. Ce șansă există, în prezent, să avem instituții mai puternice și mai democratice care să rezulte dintr-o versiune revizuită a tratatului?

Solicitările inteligente pentru o integrare politică mai mare, cum ar fi solicitarea de săptămâna trecută a liderului Băncii Federale a Germaniei, nu au nicio șansă. În acest context, sunt șocat, dle președinte Barroso, de atacul direct al Comisiei la adresa Europei sociale și intervenția pe piețele naționale ale muncii, așa cum s-a întâmplat în cazul Irlandei. Analiza anuală a creșterii este într-adevăr un atac direct la drepturile sociale și economice fundamentale ale lucrătorilor, stabilite pe termen lung și la conceptul de negociere colectivă.

Dacă acest lucru este validat de Consiliul European, aceasta este, în opinia mea, cea mai rea strategie posibilă pentru situația cu care ne confruntăm în prezent. Nu numai că va fi considerată o nebunie economică, ci va afecta grav proiectul european.

Ideile mărețe pot eșua, dle Președinte și mă îngrijorează foarte mult acest proiect european. Așa cum mărturisește istoria, oamenii vor nega posibilitatea eșecului chiar până în ultimul moment. Să recunoaștem posibilitatea eșecului.

Dl Farage dă din cap aprobator. Imposibilitatea de acționa, dle președinte Van Rompuy, dle președinte Barroso, furnizează arsenal dlui Farage și aliaților săi. Haideți să acționăm, pentru Dumnezeu!

  Sylvie Goulard, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle Președinte, dle Van Rompuy, dle Barroso, aș dori să fac două observații cu privire la concluziile Consiliului European din luna decembrie.

Prima observație intenționează să vă reamintească faptul că actuala criză are un impact singular asupra Uniunii dintr-un motiv foarte simplu: am fost o comunitate juridică încă de la început și într-o astfel de comunitate, legislația este deosebit de importantă. Acest lucru nu este o chestiune de subminare a conformității cu legislația, dar când ne confruntăm cu o criză atât de gravă – așa cum ne amintește analiza anuală a creșterii pe care tocmai ați publicat-o, dle președinte – este timpul pentru acțiune, nu pentru legalism.

Ne spuneți că această revizuire a tratatelor este esențială pentru a calma piețele. În primul rând, dacă îmi veți permite să fiu puțin impertinentă, mi se pare că piețele nu au fost tocmai calmate după reuniunea Consiliului European din octombrie. Prin urmare, aveți mare grijă atunci când intenționați să calmați piețele. Gândiți-vă pur și simplu ce s-ar întâmpla dacă această revizuire ar eșua.

Vin dintr-o țară care a suferit trauma unui referendum negativ și care nu a avut niciun plan de rezervă. Ați fost acolo, dle Barroso. Uneori trebuie să ne gândim la ce se întâmplă în momentul când transmitem pentru piețe mesajul că „Trebuie să modificăm tratatele, totul trebuie efectuat până la această dată” și apoi să sperăm că acest lucru va fi realizat. Prin urmare, în mod evident, alegem procedura simplificată în speranța că acest lucru se va întâmpla. Totuși, dacă nu se întâmplă acest lucru, puteți calma piețele, dar cu siguranță nu și pe oameni.

Cea de-a doua observație a mea este următoarea:mult zgomot pentru nimic. Modificați tratatele din punct de vedere juridic. Nu le modificați cu scopul de a da cetățenilor răspunsurile pe care aceștia le așteaptă. Suntem prezenți aici șase raportori care lucrează la pachetul privind „guvernanța economică” pe care Comisia l-a creat fără a fi nevoie să se modifice tratatele. Am convenit să lucrăm fără a fi necesar să modificăm tratatele, dar pe parcurs ni s-a spus că „Vom modifica tratatele”. Se pare că spunem oamenilor că putem modifica tratele, că putem merge foarte departe în toată birocrația juridică, dar când vine timpul, nu facem acest lucru, nici pentru ca Strategia 2020 să fie luată în serios, nici pentru ca oamenii să aibă parte de creștere economică și de locuri de muncă.

În plus, mai presus de toate acestea, Consiliul European din decembrie ne cere să lucrăm într-un ritm mai rapid. Foarte bine, haideți să lucrăm mai rapid! Dle Van Rompuy, aș dori ca și Consiliul să grăbească ritmul. Parlamentul și-a prezentat deja rapoartele. Există o cale foarte ușoară pentru a grăbi ritmul: vă apropiați de poziția noastră și noi încetăm să considerăm codecizia o procedură prin care Consiliul decide și Parlamentul se adaptează.

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle Președinte, dle Van Rompuy, principala mea amintire legată de ultima reuniune a Consiliului nu este inclusă în rezumatul dvs. și, prin urmare, aș dori să rezum acea reuniune într-un mod diferit. Din perspectiva prezentului, cel mai important lucru pe care mi-l amintesc este că, în timpul summitului șefilor de stat sau de guvern de la Bruxelles, agenția de rating Moody a diminuat ratingul de credit al Irlandei.

Acesta a fost momentul în care cu toții am devenit conștienți de eșecul gestionării crizei cu care ne confruntăm și astăzi. Oricine compară cifrele-cheie pentru criza datoriilor din diferite țări nu poate decât să fie surprins cât de reușite au fost speculațiile împotriva monedei euro. Între timp, o țară care are probleme mult mai mari decât Portugalia și Spania, și anume SUA, nu este deloc afectată de războiul pe care speculatorii îl duc împotriva monedei euro. Aceasta este starea de fapt actuală.

Un nou an a început și ne confruntăm cu noi probleme. Ar trebui să rezolvăm acum, aici, problema pe care am prevăzut-o în timpul reuniunii, cu alte cuvinte, că ceea ce s-a decis în cadrul reuniunii nu va fi suficient. Consider că ne-am dat seama cu toții până acum de faptul că numeroase țări europene se află în dificultate. Acestea se confruntă cu imensa povară a îndatorării, care include atât o datorie privată, cât și un nivel inacceptabil al datoriei publice. Numeroase state membre ale Uniunii Europene nu vor fi capabile să își rezolve problemele fără ajutor.

Care ar trebui să fie următorul nostru pas? Considerăm că reducerea datoriei naționale, aceasta fiind abordată în numeroase țări și încurajată de Uniunea Europeană și de rezoluțiile sale comune, nu este suficientă și că aceste țări sunt împinse către limitele acceptabilului. Trebuie să se ajungă la un nou acord cu privire la modul în care acest lucru poate fi realizat într-o manieră cu adevărat acceptabilă. Consider că evoluțiile de tipul celor din Ungaria, de exemplu, transmit un semnal de alarmă cu privire la ceea ce se întâmplă în momentul în care distribuirea bogăției în țările Uniunii Europene este prea nedreaptă și diferența este prea mare. În timpul procesului de reducere a datoriei publice, trebuie să acordăm corectitudinii o atenție mult mai mare decât până în prezent.

În plus, considerăm și aș dori să clarific acest lucru, că sectorul bancar trebuie să fie restructurat. Nu suntem convinși că putem justifica o creștere și mai mare a datoriei cu scopul de a salva ceea ce este imposibil de salvat în acest domeniu. Aș dori să îmi exprim acordul față de ceea ce a afirmat dna Goulard. Avem nevoie de o abordare care să ne permită să îi pregătim pe europeni pentru viitor în contextul unei noi politici în materie de schimbări climatice și să dăm un nou curs crizei. Aș dori să subliniez din nou faptul că Europa este un loc minunat în care să locuiești și avem foarte multe de făcut pentru a ne asigura că rămâne la fel.

  Timothy Kirkhope, în numele Grupului ECR. – Dle Președinte, Consiliul European a luat decizii importante cu privire la viitoarea gestionare a crizelor, dar sunt de acord cu președintele Barroso că problemele de bază rămân: nevoia de a ne întoarce la disciplina fiscală și reticența unor state membre de a continua în mod serios reforma economică.

Ni s-a spus că prin adoptarea monedei unice statele membre nu vor mai putea apela la devalorizare pentru a-și rezolva problemele și vor trebui, în schimb, să își reformeze economiile pentru a le face mai competitive. Fiind o propunere atractivă în mod superficial, mulți dintre noi au avut dreptate să nu se lase impresionați deoarece s-a dovedit a fi o propunere falsă. Unele state membre au reușit să găsească alte soluții pentru a-și susține economiile în mod artificial: prin creșterea prețului activelor, parțial, cauzată de o rată a dobânzii foarte scăzută și refuzul de a lua măsuri corective prin alte mijloace; sau prin injectarea de fonduri publice împrumutate pe o scară nesustenabilă și, în unele cazuri, pentru a acoperi dimensiunea deficitului fiscal rezultant.

Desigur, trebuie să găsim soluții pentru a aborda consecințele imediate ale acestor politici – și reducerea fiscală este esențială – și, în același timp, trebuie să ne asumăm reforma economică, aceasta fiind la fel de importantă: să extindem flexibilitatea pieței muncii cu scopul de a crea locuri de muncă, de a deschide piețele și de a elimina obstacolele din calea comerțului și să stimulăm investițiile private ca să putem compensa golul creat prin reducerea cheltuielilor din sectorul public.

Criza financiară și economică a necesitat o intervenție guvernamentală pe scară largă în economie – dar nu trebuie să confundăm o soluție temporară cu remediul. Soluția pe termen lung nu presupune o implicare mai mare a guvernului. Aceasta constă în creșterea economică generată de companiile și antreprenorii de succes, care acționează pe piețe competitive capabile să ofere valoare consumatorului și să creeze locuri de muncă pentru cetățenii noștri.

De aceea, Strategia Europa 2020, Actul privind piața unică și Uniunea inovării, de exemplu, sunt atât de esențiale și trebuie să li se acorde atenția cuvenită. Mizele sunt mari. În timp ce noi ne confruntăm cu această criză imediată, alte țări din întreaga lume – unele cu valori politice care par foarte diferite de ale noastre – au avansat. Dacă nu ieșim din această criză în mod treptat prin reformă, vom fi condamnați la un declin relativ inexorabil care va avea consecințe foarte grave pentru promovarea valorilor noastre și, desigur, pentru viitorul planetei.

  Joe Higgins, în numele Grupului GUE/NGL. – Dle Președinte, actualul mecanism permanent de stabilitate financiară nu este decât un alt instrument care apără principalele bănci europene împotriva consecințelor speculațiilor nechibzuite ale acestora pe piețele financiare. Acesta este un mecanism care să îi facă pe cei care aparțin clasei muncitoare din întreaga Europă să plătească pentru criza unui sistem financiar distrus și pentru un capitalism care este consecința crizei.

Dle Barroso și dle Van Rompuy, vorbiți-mi în această dimineață – deoarece nu ați făcut acest lucru până acum – despre moralitatea transferării a zeci de miliarde de euro din creanțele private incerte ale speculatorilor și ale bancherilor care au mizat într-un mod sălbatic pe piața imobiliară irlandeză și despre punerea acestor datorii în spatele poporului irlandez, care nu are nicio responsabilitate pentru ele. Departe de a fi un fond de ajutor, intervenția FMI-UE în Irlanda este un mecanism prin care contribuabilii irlandezi vor deveni vasali ai băncilor europene. Ne distrugeți serviciile și standardele de viață ale cetățenilor noștri. Pretindeți că sunteți democrați, dar transformați persoanele care muncesc în Europa în sclavi ai piețelor, ai piețelor financiare, care vă duc de nas.

Mecanismul dvs. de stabilitate financiară este o armă vicioasă dictată de piețe, deghizat în ceva benign. Noi, cei care reprezentăm stânga în Irlanda, vom insista să se organizeze un referendum înainte ca acesta să fie adoptat.

  Nigel Farage, în numele Grupului EFD. – Dle Președinte, care este cuvântul cel mai des folosit în legătură cu moneda euro? Nu, nu este „eșec” – deși ar putea fi. Este „stabilitate”, nu-i așa? Cu un deceniu în urmă, toți au spus că odată ce vom avea moneda euro, aceasta ne va aduce stabilitate. Ei bine, un deceniu mai târziu, aș sugera că ceea ce aceasta a adus este haos, discordie și mizerie pentru milioane de oameni și, totuși, cuvântul „stabilitate” este folosit în continuare în această dimineață. Dl Barroso l-a folosit, dl Van Rompuy l-a folosit: „stabilitate”.

De fapt, ne felicităm deoarece licitația de obligațiuni din Portugalia a decurs bine săptămâna trecută, în timp ce realitatea este că Banca Centrală Europeană utiliza de fapt banii contribuabililor pentru a-și cumpăra propria creanță. Asigurările dvs. că totul este bine nu au efect.

Pe cine credeți că păcăliți, dle Van Rompuy? Randamentul obligațiunilor din Portugalia a crescut la aproximativ 7 % ieri. Cetățenii de pe întreg teritoriul Uniunii nu mai sprijină moneda, iar bătălia pentru Spania nici măcar nu a început. Modelul în sine dă greș și, totuși, ceea ce doriți este să dublați dimensiunea fondului de sprijin. Doriți chiar să extindeți domeniul de aplicare a fondului de sprijin astfel încât, împreună cu BCE, dvs., de asemenea, să puteți cumpăra și mai multe creanțe ale dvs.

Utilizați criza ca o putere masivă de acaparare pentru a ne îndrepta spre o uniune fiscală. Dacă reușiți, atunci ar trebui să schimbăm numele: să renunțăm la numele „Uniunea Europeană” și să o denumim „Uniunea Datoriilor”. Dacă reușiți, o să plasați țările sudice într-o închisoare economică în care suferințele oamenilor vor rămâne necunoscute, în timp ce țările nordice vor plăti, la infinit, o factură uriașă și rate ale dobânzii care sunt mult prea mari pentru propriile lor economii. Am ajuns într-un punct în care nu contează nimic din ceea ce ați spune. Nimeni nu vă crede. Publicul nu vă susține. Sper și mă rog ca piețele să vă ruineze.

  Barry Madlener (NI). – (NL) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, printre toate cuvintele frumoase și fără valoare ale dlui Barroso, am reușit să identific doar un singur lucru real, și anume că este de datoria statelor membre bogate să plătească pentru statele membre sărace deoarece aceasta este realitatea. Se pare că această situație va mai continua câtva timp. Trebuie să ajutăm celelalte țări, auzim repetându-se, dar nimeni nu a menționat cum ar trebui, de fapt, să facem acest lucru. Pe scurt, acest lucru înseamnă, în esență, că cetățenii olandezi trebuie să scoată portofelele și să achite datoriile statelor membre sărace, unele dintre acestea aderând la moneda euro prin mijloace frauduloase.

Dl Barroso spune: „Să alegem creșterea durabilă”. Toate acestea sunt cuvinte goale, iar dumnealui nu a spus cum ar trebui să facem acest lucru. Dacă nu va funcționa? De ce nu creăm un scenariu care să permită țărilor, precum Grecia, să își reintroducă propria monedă? Se pare că acest lucru nu este posibil și că dvs. nu sunteți pregătiți să creați astfel de scenarii, deși numeroși economiști consideră că acestea ar putea, de fapt, să funcționeze foarte bine și că ar putea fi cea mai bună opțiune a noastră.

Apoi ar trebui să creăm condiții favorabile pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă. Cum ar trebui să facem acest lucru? Mesajul general pe care îl aud este că acest lucru ar trebui făcut prin reducerea cheltuielilor publice și exact așa am procedat noi în Țările de Jos. Și deci ce face Uniunea Europeană? Recompensează Țările de Jos cheltuind și mai mult. Vă amintiți să fi solicitat o creștere de 6 % a bugetului pentru UE? Evident, cetățenii olandezi, în principal, trebuiau să achite această notă de plată, așadar sunteți lipsiți de credibilitate și în acest caz.

Pe scurt, părerea mea despre acest subiect este că Țările de Jos plătesc pentru țările sărace care se confruntă cu o scădere a creșterii economice. Cetățenii olandezi sunt expuși unui risc de 27 de miliarde de euro și suma aceasta pare să crească. În fiecare an, plătim suma netă de 4,5 miliarde de euro Uniunii Europene, cea mai mare parte din această sumă fiind îndreptată spre statele membre cu economii slabe, cheltuielile UE cresc, în timp ce noi trebuie să facem reduceri și moneda euro continuă să se deprecieze, ceea ce are drept urmare creșterea costurilor pentru cetățenii olandezi. Dle Președinte, nu putem avea încredere în UE.

  Olle Schmidt (ALDE). – [întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură] Dle Președinte, întotdeauna este amuzant – sau cel puțin uneori – să îl ascultăm pe dl Farage deoarece acesta știe toate răspunsurile la întrebările pe care le adresează.

Dar, dle Farage, ați fi preferat să avem 16, 17, sau chiar 20 de monede diferite, așa cum am avut în anii ’90 când lira sterlină s-a prăbușit? Această alternativă ar fi îmbunătățit situația actuală din Europa? Niciun economist nu ar fi de acord cu dvs. în această privință, dle Farage. Nu puteți spune pur și simplu că trăim în trecut. În prezent, ne confruntăm cu aspecte care privesc Europa astăzi. Nu răspundeți niciodată la întrebarea cum să abordăm situația actuală și ce va urma. Sunteți un populist și este prea ușor pentru dvs. să vă răspundeți la propriile întrebări.

  Nigel Farage (EFD). – Dle Președinte, am spus în urmă cu zece ani că Grecia și Germania nu pot fi cuprinse în aceeași uniune monetară și că acest lucru nu va funcționa. Dacă facem o retrospectivă istorică, veți vedea că în momentul în care oamenii sunt implicați în uniuni monetare false și guvernele cred că știu lucrurile mai bine decât piețele, guvernele au pierdut întotdeauna.

Mă întrebați care este soluția mea astăzi. Aceasta este la fel de clară ca lumina zilei. Grecia, Portugalia și Irlanda nu sunt potrivite pentru zona euro. Ceea ce ar trebui să facem, ceea ce ar trebui să facă dl Van Rompuy pentru a demonstra un adevărat spirit de lider, este să introducă un plan de rezervă și să li se permită acestor țări să se întoarcă la moneda lor cu scopul de a avea deprecieri competitive și de a avea o șansă, deoarece ceea ce facem prin această politică le distruge.

  José Manuel García-Margallo y Marfil (PPE). – (ES) Dle Președinte, oricine citește ziarele astăzi va afla două lucruri: că suntem la apogeul crizei datoriei suverane și că răspunsul european este reprezentat de o succesiune de prevederi izolate cu nicio coerență internă.

Chiar acum discutăm semestrul european, pachetul privind guvernanța economică, strategia de salvare provizorie și permanentă, așa-numitele „euroobligațiuni” pentru a acoperi o parte din datoria suverană care este considerată sigură și un plan de acțiune care se bazează pe Banca Europeană de Investiții și pe obligațiuni pentru finanțarea unor proiecte specifice și care se găsește în propunerea pe care ne-a prezentat-o Comisia cu privire la piața internă.-

În primul rând, raportorii încearcă să le combine pe toate acestea și să creeze o formă completă, o imagine finală care să fie prezentată publicului. În al doilea rând, această formă trebuie să fie una europeană care nu separă Europa în două părți – să nu ne împiedicăm de o Europă cu două viteze – și care urmărește două obiective la fel de importante: disciplina bugetară – atât cât este necesară – și creșterea economică pentru a ieși din criză.-

Am o singură observație cu privire la mecanismul de salvare la care a făcut referire președintele în exercițiu al Consiliului. În prima sa declarație, acesta a spus că investitorii privați vor participa la planurile de salvare, ceea ce a provocat scandal și a dus la protestul președintelui Băncii Centrale Europene. S-a explicat, așa cum dl Van Rompuy tocmai a făcut, că în primul rând, această participare se va face de la caz la caz – cine decide și pe baza căror criterii? – și că, în al doilea rând, această participare se va face conform criteriilor și politicilor Fondului Monetar Internațional. Singurul caz în care Fondul Monetar Internațional a utilizat acest tip de plan de salvare a fost în Argentina în 2003; a aruncat țara în haos, din care nu a ieșit nici până în prezent, iar obligațiunile private nu au fost achitate încă.

În ceea ce privește euroobligațiunile, numeroase aspecte au fost stabilite astăzi aici. Aș dori să adaug încă două. Acestea vor crea o piață la fel de lichidă ca cea din Statele Unite ale Americii și va stimula moneda euro ca monedă de rezervă, permițând băncilor centrale și fondurilor suverane să își investească rezervele aici.

Observația mea finală se referă la faptul că acest lucru trebuie completat de Banca Europeană de Investiții și de obligațiuni specifice pentru a susține creșterea economică.

  Pervenche Berès (S&D). – (FR) Dle Președinte, dle Van Rompuy, ați fost de acord să prezidați ceea ce se numește grupul înțelepților. Acesta a fost alcătuit din miniștri de finanțe care au fost amenințați cu o reducere a datoriei lor suverane. Puteau aceștia să formeze un grup al înțelepților? Discordia existentă în dezbaterea actuală dintre dl Trichet, dl președinte Barroso și dna cancelar Merkel, precum și turbulențele de pe piețe ne arată că acest grup nu a fost un grup de înțelepți.

Vi s-a cerut să gestionați criza monedei euro. Trebuie să gestionăm moneda euro în beneficiul cetățenilor europeni, nu al speculatorilor. Pentru ca acest lucru să se întâmple, ați fost de acord cu o revizuire a tratatului din motive de comoditate, deși Conferința președinților a spus cât de inutilă este această revizuire – afirmație confirmată de președintele Eurogrup.

Cu toate acestea, dle președinte, dle Van Rompuy, riscați să ne ademeniți într-o direcție care ne-ar duce spre „prea puțin, prea târziu”. Desigur, va veni ziua când veți avea nevoie de înțelepciunea Parlamentului, de o convenție pentru a revizui tratatul astfel încât, în viitor, să putem avea o armonizare fiscală, o trezorerie europeană, împrumuturi pentru o gestionare reciprocă a datoriilor și pentru readucerea ocupării forței de muncă în centrul politicilor noastre economice.

Dacă nu doriți ca tratatul să fie revizuit, luați taurul de coarne și introduceți o cooperare mai strânsă pentru zona euro cu scopul de a gestiona problemele și responsabilitățile statelor membre din această zonă, în loc să le lăsăm să fie gestionate de piețe.

  Martin Callanan (ECR). – Dle Președinte, deoarece acesta este un lucru foarte important pentru economia europeană în ansamblu, chiar dacă (din fericire) țara mea nu face parte din zona euro, salut măcar unele din măsurile care au fost convenite în cadrul Consiliului cu privire la zona euro și mai ales faptul că țările din zona euro ar trebui să fie ele însele responsabile pentru rezolvarea propriilor lor probleme.

De asemenea, salut recunoașterea oarecum tardivă de către Consiliu a faptului că articolul 122 din tratat este complet nepotrivit pentru sprijinirea mecanismului de finanțare. Acestea nu sunt dezastre naturale și nu au fost dincolo de controlul statelor membre în cauză. Totuși, în pregătirea bazei pentru ca acest mecanism să intre în vigoare, probabil în 2013, nu ar trebui să uităm faptul că suntem în criză în prezent.

Situația este în continuare foarte dificilă în mai multe state membre: Portugalia se va confrunta cu siguranță cu dificultăți, probabil și Spania și Belgia. Dar ceea ce mă preocupă într-adevăr este efectul asupra democrației naturale din aceste țări. Aceste țări devin, de fapt, protectorate economice conduse de dl Barroso, dl Van Rompuy și alții. Deciziile luate de electoratele naționale cu privire la prioritățile în materie de cheltuieli pe care să le adopte și politicile economice pe care să le urmeze au, în prezent, un efect foarte diminuat. Acestea se află sub controlul Bruxelles-ului și al instituțiilor financiare internaționale.

Odată ce ieșim din criză, trebuie să încercăm să restaurăm democrația în aceste țări și să restabilim voința electoratelor naționale ale acestora de a deține controlul asupra propriilor lor politici economice naționale.

  Miguel Portas (GUE/NGL). – (PT) Dle Președinte, în politică există măsuri rezonabile, măsuri greșite și măsuri inadecvate. Este rezonabil ca Europa să rezolve problema datoriei publice europene, deși dna Merkel nu este de acord. Este rezonabil pentru noi, cei din Europa, să putem să facem reciprocă o parte din datoria suverană, deși dna Merkel nu este de acord. Cu toate acestea, ceea ce este inadecvat este știrea comunicată în mod public cu privire la faptul că mecanismul european de stabilitate și Fondul Internațional Monetar ar putea ajunge să facă reciprocă o parte din datoria suverană acumulată de băncile private la o dobândă de 6 % sau 7 %, în cazul Portugaliei, după ce aceleași bănci au primit finanțare la o dobândă de 1 % de la Banca Centrală Europeană.

Dle Van Rompuy, întrebarea mea este următoarea: cât timp va mai fi considerată Europa făcătoarea de minuni a capitalului financiar? Cât timp vom mai continua să transformăm datoria privată în datorie publică? Cât timp îi vom mai obliga pe contribuabilii europeni, pe lucrători și pe pensionari să plătească datoriile care au fost generate de băncile private care ne atacă?

Aceasta este adevărata miză în prezent.

  Mario Borghezio (EFD). – (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, în Statele Unite ale Americii a fost adoptată o lege care solicită Rezervei Federale să detalieze ce sume din pachetul de salvare în valoare de 3 300 de miliarde de dolari au ajuns la bănci.

Mă întreb dacă ar fi inadecvat să vă cer să adoptați aceleași criterii de transparență, cu excepția cazului în care adoptarea nu este blocată de un lobby financiar și bancar intens. Haideți să luăm în considerare următoarea situație: care este viitorul acestei uniuni forțate de țări libere, care se bazează pe țările mai puternice care le sprijină financiar pe cele slabe?

Din punct de vedere tehnic, dorim să acceptăm realitatea, și anume că euro este, în fond, o monedă aproape de faliment? Cum putem gândi să obligăm țările cu o economie slabă să o utilizeze? O politică monetară centralizată este acceptabilă pentru țările care au rate ale dobânzii atât de diverse?

Însuși dl Trichet, care a negat pericolul ca Banca Centrală Europeană să devină insolvabilă, admite totuși că unul din motivele care au stat la baza majorării capitalului acesteia este de a face față riscului de credit, cu alte cuvinte, insolvabilității obligațiunilor achiziționate. De asemenea, este timpul să efectuăm noi teste de rezistență asupra băncilor mari și să acordăm o mai mare pondere datoriilor bancare de mare risc, așa cum a solicitat ministrul economiei.

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Ioannis Kasoulides (PPE). – Dle Președinte, mesajul politic care reiese din deciziile ultimului Consiliu și care a fost adresat speculatorilor, mass-mediei și piețelor este că statele membre ale UE vor face tot ce este necesar pentru a proteja zona euro și pentru a apăra moneda unică. Indiferent de discuțiile interne care vor avea loc, dacă mecanismul financiar va trebui să își dubleze capitalul și dreptul de a cumpăra obligațiuni, dacă mecanismul de stabilitate financiară după 2013 va include o ajustare sau va fi obligat să vândă euroobligațiuni, sunt idei care nu sunt excluse de statele membre. În prezent, se discută doar calendarul: dacă și când sunt necesare și în ce mod. Mass-media și analiștii să nu își facă iluzii. UE va introduce tot ceea ce este necesar, când este necesar.

În ceea ce privește mecanismul de stabilitate financiară, decizia Consiliului spune că mecanismul „urmează să fie activat în cazul în care va deveni indispensabil, pentru a garanta stabilitatea zonei euro în ansamblu”. În calitate de deputat care vine dintr-un stat membru mic, îmi permiteți să solicit asigurări că state membre cum ar fi Malta, Cipru, Estonia sau Slovenia vor fi incluse, deoarece dacă acestea au probleme, s-ar putea să nu fie indispensabile pentru stabilitatea ansamblului?

  Anni Podimata (S&D). – (EL) Dle Președinte, trebuie să recunoaștem faptul că, deși a fost complet nepregătită din punct de vedere instituțional și politic, Europa a făcut progrese mari în gestionarea crizei chiar de la început. De la punerea în aplicare a pachetului de sprijin pentru Grecia cu aproximativ un an în urmă și până la deciziile luate de ultimul Consiliu European de a institui un mecanism de stabilitate permanent, s-au făcut progrese importante. Cu toate acestea, presiunea continuă și crescândă a piețelor, care nu se mai exercită doar asupra celor mai vulnerabile economii din zona euro, arată că deciziile noastre sunt fragmentare și inadecvate în ceea ce privește oferirea unui răspuns integrat la criză.

Prin urmare, avem nevoie de un răspuns european integrat la criză, care nu va înlocui sau trece cu vederea responsabilitățile statelor membre de a-și respecta angajamentele și de a-și restructura finanțele publice, ci care va proteja aceste economii de atacurile piețelor și va asigura succesul eforturilor acestora.

Dle Președinte, cu câteva zile în urmă, Parlamentul European a adoptat o rezoluție care invită Comisia Europeană să realizeze imediat un studiu de fezabilitate cu privire la euroobligațiuni.

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT)Dle Președinte, am ajuns la finalul Anului european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale. A luat cunoștință Consiliul de realizările acestuia? Nu.

Dacă ar fi făcut acest lucru, ar fi concluzionat că sărăcia nu a fost niciodată atât de accentuată și că numărul oamenilor care trăiesc în sărăcie în această Europă bogată a depășit acum 100 de milioane și că deciziile pe care acesta le-a luat vor continua să sporească rata șomajului, inegalitatea și excluziunea socială. Cu toate acestea, profiturile grupurilor economice și sociale se înmulțesc deoarece sunt câștiguri speculative din datoria suverană sprijinite de orientările Băncii Centrale Europene și de politicile Consiliului și ale Comisiei.

Acesta este scopul zonei euro?

Țările cu economii mai fragile continuă să fie presate și șantajate, iar guvernele care se confruntă cu proteste și cu lupte ale lucrătorilor recurg la represiune și la violență împotriva sindicatelor și lucrătorilor, așa cum s-a întâmplat ieri în Portugalia.

Motivul protestului nostru, al indignării și al convingerii noastre ferme este că dorim un alt fel de Europă: una care se bazează pe progres social; una care îi respectă pe cei care lucrează și care luptă pentru drepturile lor. Credeți-mă, îi vom sprijini pe lucrători în lupta lor de a distruge politicile dvs.

  Tunne Kelam (PPE). – Dle Președinte, sunt bucuros să spun că astăzi este cea de-a 19-a zi de când Estonia este membră a zonei euro, dar Estonia s-a pregătit pentru acest lucru încă din momentul aderării sale. Designul monedei euro din Estonia a fost stabilit deja prin vot popular chiar cu șase ani în urmă. Cu toate acestea, aderarea la zona euro nu este o chestiune de alegere individuală – ci este mai mult o chestiune de solidaritate, o asumare a unor responsabilități comune și o contribuție la stabilitatea continentului în ansamblu.

Într-o perioadă de criză economică, valorile morale și etice au devenit mai importante. Putem vedea că potențialul economic în sine nu este suficient. Ceea ce este esențial este dacă se poate avea încredere într-o țară că este dispusă și capabilă să își îndeplinească angajamentele la timp și să se angajeze în reforme structurale serioase.

Am salutat acordul la care Consiliul a putut ajunge cu privire la mecanismul european de stabilitate, dar calea practică spre creștere economică și stabilitate este, în primul rând, finalizarea pieței unice și în special a pieței europene unice în domeniul digital. Aceasta din urmă ar trebui integrată într-o foaie de parcurs a pieței unice europene, precum și în agenda digitală europeană.

Ar putea fi o ocazie reală de a stimula concurența europeană la nivel mondial. Cetățenii europeni așteaptă ca noi să înlesnim procesul de desfășurare a afacerilor în domeniul digital în care operațiunile, cum ar fi plățile electronice și identificarea electronică ar trebui să fie coerente și ușor de înțeles. O piață unică digitală necesită, de asemenea, eforturi constante de a dezvolta o piață a serviciilor.

  Jean-Pierre Audy (PPE). – (FR) Dle Președinte, dle Van Rompuy, dle Barroso, aș dori să fac două observații.

Prima observație se referă la domeniul de aplicare a mecanismului permanent de gestionare a crizelor. Statele care nu sunt membre ale zonei euro se împart, de fapt, în două categorii: Regatul Unit și Suedia, care nu sunt obligate să adopte moneda euro și celelalte state care, împreună cu cele membre ale zonei euro, reprezintă 25 de state. Aș sugera ca aceste state care utilizează moneda euro să beneficieze de un tratament special în cadrul mecanismului, tratament pentru care nu există încă o prevedere.

În doilea rând, aș dori să vă atrag atenția asupra parlamentelor naționale. Parlamentele naționale nu sunt implicate în procedura simplificată, cu excepția cazului în care se implică în procedurile de ratificare. Propun ca parlamentele naționale să fie incluse în procesul de consultate, pe bază de voluntariat, deoarece se ridică întrebarea cine va asigura controlul politic al viitorului mecanism - Parlamentul European sau parlamentele naționale? Totuși, întrucât nu există o dimensiune parlamentară pentru zona euro, nu știm cum vom asigura controlul politic al acestui mecanism. Aceasta este o întrebare pe care v-o adresez dvs.

  Roberto Gualtieri (S&D). – (IT) Dle Președinte, dle Van Rompuy, doamnelor și domnilor, observ două probleme majore în cazul amendamentului propus la articolul 136, una dintre acestea este instituțională, iar cealaltă este politică.

Problema instituțională este că articolul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că politica monetară pentru țările a căror monedă este euro este exclusiv competența Uniunii, dar articolul 2 prevede că această competență exclusivă poate fi exercitată de statele membre dacă sunt abilitate de Uniune. Este dificil de înțeles de ce aplicarea unei reglementări stabilită în mod clar în tratat ar trebui să solicite reforma tratatului.

Apoi, este problema politică: prin faptul că se alege opțiunea de a reforma tratatul în loc să se utilizeze articolul 2 sau articolele 325 și 136, mecanismul european de stabilitate și, prin urmare, viitorul monedei euro, este lăsat la mila celor 27 de procese de ratificare.

Își dau seama oamenii că în cazul în care unul din cele 27 de procese de ratificare nu reușește, va fi dificil apoi să se găsească un plan de rezervă pentru euro? Își dă seama Consiliul European că alegând această cale expune unui risc foarte mare viitorul monedei euro?

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE). – (HU) Dle Președinte, dle Van Rompuy, dle Barroso, stabilitatea monedei euro și crearea unui mecanism de gestionare a crizelor sunt cele mai importante sarcini operaționale care atrag o creștere care va crea noi locuri de muncă și care, în același timp, va reduce datoria publică a statelor membre cu care sunt de acord toate statele membre. Totuși, rezolvarea acestor sarcini nu trebuie să ne oblige să amânăm anumite aspecte, ca în cazul discuției privind aspectele strategice, cum ar fi inovarea, care a avut loc deja în luna decembrie. Următorul summit din luna februarie va fi potrivit pentru a lua decizii strategice cu privire la probleme importante, cum ar fi energia. Președinția maghiară a început pregătirile pentru summitul privind energia. Cele mai importante norme au fost deja stabilite anul trecut. Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale a intrat în vigoare. Dle Președinte, vă rog să mă liniștiți în privința faptului că preocupările privind stabilitatea zonei euro nu vor prevala în fața subiectului summitului privind energia.

  Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Dle Președinte, așa cum știți, Guvernul SUA a fost obligat, pentru a doua oară în cursul actualei crize a creditelor, să intervină drastic pentru a sprijini două bănci principale care s-au prăbușit și compania de asigurări ING. Astfel, a injectat 700 de miliarde de dolari în sistemul său bancar sub formă de ajutor financiar. În ciuda acestor măsuri, economia SUA are nevoie în continuare de ajutor și, fără a gândi cumpătat, guvernul a acordat alte 600 de milioane de dolari pentru a scoate economia din recesiune. Evident, Statele Unite ale Americii tipăresc alți bani.

Spre deosebire de economia SUA, zona euro a rămas constantă în respectarea principiului disciplinei bugetare și a politicii monetare controlate strict, oferind astfel numeroaselor companii speculative o marjă să speculeze pe seama țărilor mai puțin rezistente la presiune. Dle președinte, propun să se ia în considerare o relaxare cantitativă în zona euro; s-ar putea dovedi a fi oul lui Columb.

  Liisa Jaakonsaari (S&D). – (FI) Dle președinte, nu există nicio îndoială că sabia cu două tăișuri a lui Damocles atârnă deasupra Europei – și anume criza economică și o creștere a naționalismului – ambele și-au unit forțele.

Dl Hughes a întrebat, în numele Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, dacă visul fondatorilor este cel care ține unită Europa sau coșmarul colapsului acesteia. Din păcate, acest coșmar al colapsului este acum principala tendință. Prin urmare, sper ca în viitor Comisia să dea dovadă de o putere mai mare în ceea ce privește aspectele legate de o Europă socială. Este foarte ciudat că este vulnerabilă în acest caz. Nici nu se pune problema dacă politica este guvernată de piețe sau de politicieni: politica se face pe stradă. Aceasta conduce la demonstrații și ajunge să fie făcută de numeroase grupuri extremiste și de extremă dreaptă. Prin urmare, Comisia ar trebui să prioritizeze aspectele legate de o Europă socială. Din păcate, totuși, nimic nu se întâmplă.

  Seán Kelly (PPE). – Dle Președinte, spre deosebire de numeroși vorbitori, aș dori să îi felicit pe dl Van Rompuy și pe dl Barroso pentru că au fost cel puțin proactivi în contextul crizei actuale și că au introdus măsuri care, să sperăm, vor avea succes în viitor. În acest moment nu putem fi siguri dacă vor avea succes sau nu. Dacă vor avea succes, aceștia vor fi priviți ca niște eroi. Dacă nu vor avea succes, aceștia vor fi probabil considerați niște ticăloși, dar să le recunoaștem meritele acolo unde este cazul. Din fericire, arhitectura de supraveghere va asigura că multe dintre erorile care au dus la prezenta situație nu se vor mai întâmplă în viitor.

În ceea ce privește țara mea, din păcate, a trebuit să beneficiem de ajutor financiar, în principal din cauza nepăsării băncilor și a guvernării slabe. În câteva luni, vom avea un nou guvern și să sperăm că acesta va aduce stabilitate politică, dar aș face un apel la dl Van Rompuy și la dl Barroso să încerce să reducă actuala rată a dobânzii pentru ajutorul financiar deoarece este prea mare și ar putea paraliza țara.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Dle Președinte, în primul rând, această dezbatere a arătat complexitatea crizei și complexitatea răspunsurilor. Vreau să vă spun un singur lucru – și este evident că o imensă majoritate împărtășește idealurile europene și că trebuie să avem un răspuns european –, și anume că nu ar trebui să fim împărțiți de unele diferențe care nu sunt cele mai importante.

Așa cum unii dintre dvs. ați spus, există într-adevăr o provocare reală – uneori o amenințare – pentru integrarea europeană astăzi. Am văzut această amenințare în dezbaterea de astăzi. Am auzit unele comentarii, comentarii naționaliste, subiective pe care, sincer vorbind, nu sunt obișnuit să le aud în Parlamentul European.

Acestea au fost minore, dar au fost făcute pentru a adânci separarea dintre europeni, așa-numiții europeni bogați și săraci. Celor care au făcut aceste comentarii – și sunt uimit de ele – împotriva solidarității europene, încercând să adâncească diferențele dintre cei bogați și cei săraci, le spun: unde erați când Europa îi finanța pe fermierii dvs. după război pentru a vă hrăni poporul? Unde erați când Europa finanța infrastructura dvs. pentru dezvoltarea și competitivitatea țărilor dvs.? Unde erați când Europa a creat piața internă pentru a vă vinde serviciile și produsele? Unde erați când Europa era baza prosperității și a creșterii economice din țările dvs. după război?

Numai niște opinii egoiste, obtuze și limitate în timp pot susține acest fel de declarații împotriva unității europene. Consider că este o problemă gravă și mai mulți dintre dvs. ați subliniat-o. Fac apel la toți cei care împărtășesc același ideal european să fie uniți în încercarea de a obține un răspuns cuprinzător la o problemă care, fiind gravă, trebuie să admitem că necesită un consens. Uneori acest lucru nu este ușor într-o Uniune Europeană cu 27 de state membre, cu o zonă euro cu 17 state membre în prezent – și salut aderarea Estoniei – și cu un proces decizional care nu este întotdeauna cel mai simplu, parțial pentru că ne bazăm pe principiul democrației. Nu avem numai instituții europene; avem 27 de democrații.

Sarcina din prezent este extrem de dificilă. De aceea doresc să fac apel la toți cei care împărtășesc idealul european să nu ne lăsăm distrași de ceea ce ar putea reprezenta unele diferențe de orientare politică.

Dle Hughes, respect preocuparea dvs. față de Europa socială, dar haideți să fim complet deschiși în această privință. Care este cea mai bună modalitate de a sprijini guvernele, cum ar fi cel elen, cel spaniol și cel portughez, care sunt conduse de membri foarte distinși ai familiei noastre politice? Ar trebui să sprijinim reformele pe care acestea le adoptă în mod curajos sau să spunem pur și simplu că aceste reforme sunt împotriva valorilor europene?

Avem nevoie de reforme structurale în Europa, inclusiv în sectorul forței de muncă. Aceasta este realitatea. Dacă îi întrebați pe prim-miniștrii Papandreou, Zapatero și Sócrates, acest lucru este exact ceea ce fac sau plănuiesc să facă pentru a merge și mai departe cu aceste reforme. Consider că cea mai bună modalitate de a sprijini eforturile curajoase pe care toți încercăm să le facem în Europa în ritmuri diferite este să spunem adevărul.

În contextul actual al concurenței, cu presiunea exercitată de unele economii emergente mai puternice, fie ne adaptăm, fie vom pune în pericol economia noastră socială de piață. Avem nevoie de acest lucru. Consider că îl vom face fără a pune la îndoială drepturile lucrătorilor. Încă o dată doresc – vă voi răspunde într-un minut, nu am uitat întrebarea dvs. – să vă spun că, în opinia mea, este foarte important să respectăm principiile dialogului social. Am afirmat acest lucru ieri, îl afirm din nou astăzi. Dar, de fapt, în cazul în care nu facem acest tip de consolidare fiscală și reformă socială, nu vom avea încredere și fără încredere nu vom avea creștere economică și fără creștere nu vom putea oferi locuri de muncă cetățenilor noștri.

Distinsului deputat al acestui Parlament care provine din Irlanda și a adresat o întrebare care sugera că problemele Irlandei au fost create de Europa, aș dori să îi spun: problemele din Irlanda au fost create de comportamentul financiar iresponsabil al unor instituții irlandeze și de lipsa de supraveghere a pieței irlandeze. Europa face parte din soluție în prezent, aceasta încearcă să sprijine Irlanda. Dar nu Europa a creat această situație fiscală iresponsabilă și acest comportament financiar iresponsabil.

Europa încearcă să sprijine Irlanda deoarece este important să se știe în ce constă responsabilitatea. De aceea, este important pentru aceia dintre noi – care reprezentăm în mod evident majoritatea – care credem în idealurile europene să putem avea pe cât posibil un răspuns comun.

Un alt punct atins de dvs. a fost: care este nivelul ambiției? Din nou, permiteți-mi să clarific poziția Comisiei. Susținem într-un mod foarte ambițios găsirea unui răspuns integrat. De aceea, Comisia va fi pregătită să sprijine unele dintre măsurile pe care unii dintre dvs. le-au propus. Dar suntem într-o situație în care considerăm că, într-o perioadă de criză ca aceasta și de instabilitate a pieței, este extrem de important să contribuim la obținerea unui consens în ceea ce privește statele membre și au existat, de fapt, unele diferențe de-a lungul soluționării acestei crize.

Revizuirea tratatului: știți care a fost poziția Comisiei. Am spus de la început că suntem de părere că este posibil să se instituie un mecanism permanent fără o revizuire a tratatului. Dar cel puțin un stat membru al Uniunii Europene – este nevoie de unanimitate pentru astfel de chestiuni – a declarat în mod clar că este necesară o revizuire a tratatului. Deoarece considerăm că este important să avem un mecanism de stabilitate permanent, Comisia a jucat un rol constructiv în sprijinirea acestei revizuiri limitate a tratatului. Așadar, consider că ar fi o greșeală imensă ca acum să avem păreri împărțite cu privire la această chestiune; deoarece dorim să consolidăm stabilitatea, consider că este important să convenim asupra acestei revizuiri limitate a tratatului.

Unii dintre noi ar dori să meargă mai departe. Personal, aș dori să merg mai departe în ceea ce privește structurarea și aprofundarea abordării comunitare. Dar trebuie să fim responsabili în această perioadă pe care o traversăm și să încercăm să obținem cel mai ambițios și mai deplin consens, și nu un consens limitat. Din acest motiv aș dori să reafirm că unele dintre propunerile prezentate sunt într-adevăr interesante, dar în acest moment ele nu pot genera consensul necesar, iar Comisia trebuie să fie foarte atentă la contribuția sa la obținerea acestui consens.

În final, consider că toți trebuie să contribuim. Nu-mi plac aceste diferențe între bogați și săraci sau între nou și vechi sau între centru și periferie. În Europa, toate statele au aceeași demnitate și aceste idei de discriminare între statele membre sunt, de fapt, idei foarte periculoase pentru proiectul european. Așadar, cum ar trebui să facem acest lucru? Ar trebui să solicităm tuturor statelor membre care sunt într-o poziție mai vulnerabilă să facă tot ceea ce este necesar pentru a recâștiga încrederea în economiile lor printr-o stabilitate macroeconomică adecvată, prin consolidare fiscală și prin reforme structurale; acest lucru este extrem de important în momentul de față. Nu le vom oferi sprijinul nostru dacă sugerăm că pot scăpa de această cale; acest lucru înseamnă să nu le ajutăm.

În același timp, acele țări care în prezent se află într-o poziție mai bună ar trebui să arate solidaritate față de aceste țări. Consider că este extrem de important să avem un răspuns puternic în ceea ce privește stabilitatea zonei euro; să nu avem o reacție întârziată, așa cum s-a întâmplat uneori în trecut, ci să acționăm în prealabil; să dăm un răspuns cuprinzător care să restabilească încrederea în determinarea zonei euro și a Uniunii Europene în ansamblu, și nu doar prin declarații, ci prin fapte. Acest lucru este important, este o chestiune de credibilitate. Declarațiile sunt importante, dar nu sunt suficiente; este important să se acționeze și este important ca noi toți, în ansamblu, să ne luăm angajamentul unei guvernanțe mai puternice în zona euro și în Uniunea Europeană. Acest lucru este într-adevăr ceea ce ne cer piețele.

Există o problemă de percepție în ceea ce privește modul în care putem lua decizii și cum putem pune în aplicare aceste decizii. Așadar, avem nevoie de o guvernanță mai puternică în zona euro; avem nevoie de o coordonare mai puternică a politicilor economice în Uniunea Europeană în ansamblu și, în principal, ar trebui, cu toții, să ne luăm angajamentul să respectăm principiile solidarității și responsabilității. Nu este doar o chestiune de responsabilitate, este o chestiune de solidaritate. Nu este doar o chestiune de solidaritate, este, de asemenea, o chestiune de responsabilitate. Numai atunci vom reuși să obținem stabilitatea și stabilitatea este baza pentru viitoarea noastră prosperitate.

  Herman Van Rompuy, președinte al Consiliului European. – (FR) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, în primul rând, voi începe prin a spune câteva fapte pozitive. Îmi cer scuze pentru atitudinea pozitivă pe care o manifest din când în când.

În primul rând, creșterea economică este mult mai puternică acum decât credeam noi în urmă cu câteva săptămâni sau luni. Rata șomajului este în scădere în unele țări. Cine ar fi crezut acest lucru în 2008 sau în 2009? În ceea ce privește Uniunea Europeană în general, rata ocupării forței de muncă va crește din nou în 2010-2011 după cea mai mare criză din ultimii 70 de ani. Repet: nu ne așteptam la acest lucru în urmă cu câteva luni – și totuși se întâmplă.

În al doilea rând, desigur că există o criză, dar moneda noastră comună – moneda comună a 27 de țări, în orice caz – este stabilă, cursul de schimb față de dolarul american este în prezent de 1,30. Odată era de 0,85. La acea vreme, nimeni nu a spus că euro este în pericol. Comparativ cu alte continente și alte monede importante, avem o balanță de plăți stabilă și, comparativ cu alte țări importante, avem un deficit bugetar care reprezintă practic jumătate din deficitul acestora. Prin urmare, astfel se explică, în ciuda tuturor problemelor noastre, faptul că euro este o monedă stabilă. Am dorit să subliniez acest lucru înainte de a trece la alte aspecte.

În mod clar, suntem pe deplin conștienți că trebuie să avansăm, dar trebuie să ne amintim, așa cum am menționat ultima dată când ne-am aflat aici, că am intrat în criză în zona euro – care este mai mult o criză a zonei euro decât a monedei – fără a avea instrumente adecvate. De fapt, a trebuit să le creăm pe loc. Acest lucru înseamnă o responsabilitate comună, dar explică, de asemenea, de ce nu am acționat la fel de rapid pe cât am crezut la început sau la fel de rapid pe cât impuneau circumstanțele.

Totuși, nu aveam nimic. Exista Pactul de stabilitate și creștere care nu a fost respectat. Nu exista nicio supraveghere macroeconomică. Nu exista niciun mecanism de gestionare a crizelor, fie el temporar sau permanent, și nu existau instituții puternice care să asigure o supraveghere financiară. A trebuit să creăm totul pe loc, în plină criză, și acest lucru înseamnă responsabilitate comună. Unii dintre dvs. au spus, „Este prea puțin, prea târziu”. Ei bine, faptul că am avut puține instrumente sau niciunul explică de ce nu suntem în situația „prea puțin, prea târziu”, ci într-o situație „pas cu pas”. Aceasta este o explicație demnă.

Al doilea aspect pe care aș dori să îl discut este că unii dintre dvs. au spus „Da, dar criza nu se află sub control. Priviți evoluțiile piețelor.” În același timp, alții – uneori exact aceleași persoane – spuneau „Nu puteți permite piețelor să dicteze modul dvs. de acțiune”. Fie că se invocă un argument sau celălalt, acesta nu este întotdeauna foarte coerent.

În ceea ce privește măsurile luate, evident, există reforme care urmează să fie aplicate în statele membre, nu numai în cele care se confruntă cu probleme, ci în toate statele membre: reforme care să elibereze potențialul de ocupare a forței de muncă și potențialul de creștere. În mod clar, reformele sunt deseori dificile. Desigur, este o muncă titanică pentru a răspândi în mod echitabil ceea ce urmează să li se ceară oamenilor.

Vă reamintesc, totuși, că anumite țări importante care în prezent ies din criză mai rapid au luat măsuri cu patru, cinci sau chiar șase ani în urmă, măsuri interne foarte severe care, la acea vreme, au întâmpinat o rezistență foarte mare din punct de vedere social. Totuși, acestea au fost eficiente din punct de vedere al creșterii economice și al creșterii ocupării forței de muncă. Trebuie să trecem prin vremuri dificile, dar trebuie să muncim din greu pentru ca eforturile să fie răspândite în mod echitabil. Uniunea noastră poate da exemple semnificative care să demonstreze că aceasta este abordarea potrivită.

Reformele sunt necesare la nivelul statelor membre și sunt necesare, desigur, la nivelul Uniunii în sine și la nivelul zonei euro în special. Din acest motiv, este foarte important să se instituie cât mai curând posibil guvernanța economică decisă de grupul operativ, care a fost dezbătută pe baza celor șase propuneri ale Comisiei adresate Parlamentului și este foarte important ca toți cei implicați în procesul de codecizie să ajungă la un acord. Este extrem de urgent.

Trebuie să facem acest lucru dacă dorim să continuăm în direcția convergenței creșterii economice și a politicii economice în cadrul zonei euro. În cazul în care putem obține acest lucru prin intermediul unor acorduri între țările din zona euro, trebuie nu numai să ne gândim la acest lucru, ci să și acționăm în această direcție pentru a ajunge la o concluzie în următoarele câteva săptămâni și luni. Totuși, probabil că trebuie să mergem mai departe în cadrul zonei euro decât s-a decis în cadrul grupului operativ implicat în propunerile Comisiei deoarece, atunci când există o monedă comună, există o nevoie mai mare de o politică economică comună și de o dezvoltare economică asemănătoare între toate statele membre ale zonei euro.

Am uitat de creșterea economică structurală? Nu. Din acest motiv, chiar în plină criză, în martie, am decis cu privire la Strategia Europa 2020. Din acest motiv, peste câteva zile, la reuniunea Consiliului din luna februarie, vom dezbate politica în materie de inovare și energie. Printre toate problemele cu care ne confruntăm din cauza crizei, nu trebuie să neglijăm perspectivele pe termen lung, perspectivele structurale privind creșterea și ocuparea forței de muncă. În plus, pe termen foarte scurt, pregătim o abordare globală cu scopul de îmbunătăți instrumentele create în anul 2010 pentru a depăși criza.

Există o agendă – o agendă clară. Putem acționa mai rapid? Da. Așa cum am spus, au existat două obstacole. Primul a fost reprezentat de faptul că a trebuit să creăm totul pe loc, iar cel de-al doilea se referă la necesitatea – deoarece trăim în democrație – unui consens între cele 27 de state membre ale noastre, cele 27 de democrații.

Doamnelor și domnilor, cei care sprijină proiectul european alcătuiesc o majoritate în Parlament. Să nu încercăm să ne întrecem cine este cel mai european dintre noi. Consider că distanța dintre cei care sprijină proiectul european și cei care nu fac acest lucru se mărește, dar în ciuda tuturor problemelor noastre, este important să ne menținem ritmul, direcția și să rămânem concentrați. Acest lucru este mult mai important decât progresul înregistrat în mod separat. Voința comună de a acționa în aceeași direcție în cazul proiectului european contează, așa cum s-a spus în repetate rânduri în cadrul Consiliului European din luna decembrie.

Vom reuși acest lucru prin această abordare progresivă. Sunt convins că ne îndreptăm în direcția bună. Sunt convins că există o voință comună. Sunt convins că vom reuși în cele din urmă.

(Aplauze)

  Președinte. – Vă mulțumesc pentru raport, dle președinte. Următoarea reuniune a Consiliului European va avea loc la 4 februarie și după aceasta, tot în luna februarie, dl președinte Van Rompuy va prezenta următorul său raport.

Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Bastiaan Belder (EFD), în scris. – (NL) Consiliul European urmează să stabilească un fond de urgență permanent pentru zona euro. Acest fond ar putea fi necesar în cazul în care vom recâștiga încrederea piețelor financiare în obligațiunile de stat emise de țările vulnerabile din zona euro. Totuși, acest lucru pune sub semnul întrebării fundamentele uniunii noastre economice și monetare. Cei care au primit sarcina de a crea acest fond par să nu aibă încredere în faptul că statele membre alocă în mod prudent fondurile din buget și nici în faptul că acestea respectă prevederile Pactului de stabilitate și de creștere. Aș fi dorit să se ofere mai multe detalii de către Consiliul European cu privire la diferențele considerabile din cadrul zonei euro, inclusiv cu privire la diferitele poziții competitive ale statelor membre.

Oare ar părea că diversitatea în cadrul uniunii monetare este prea mare pentru a permite o rată a dobânzii uniformă? Sau există soluții adecvate la diferențele existente în pozițiile competitive, bugete și structura socială și economică ale numeroaselor state membre?

În acest sens, orice garanții suplimentare pentru fondul de urgență temporar ar trebui să fie însoțite de angajamente concrete și progrese în reducerile și reformele structurale din țările vulnerabile din zona euro. Urez statelor membre din cadrul Consiliului să aibă înțelepciunea necesară pentru a decide cu privire la această chestiune. Obiectivele noastre ar trebui să fie respectarea acordurilor și asigurarea că nu vom permite lucrurilor să meargă prea departe din nou. Prin urmare, atât statele membre, cât și Comisia Europeană au o mare responsabilitate.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Natura și obiectivele procesului de integrare europeană capitalistă devin tot mai evidente pe măsură ce efectele crizei capitalismului în UE se adâncesc, ceea ce exacerbează situația economică și socială din mai multe state membre, accentuând dezechilibrele. Ultimul Consiliu European a arătat acest lucru, încă o dată, în mod clar. Nu s-a spus nimic despre situația socială din UE, despre șomaj, sărăcie și excluziunea socială, care au crescut în anul 2010, care a fost declarat anul de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Nu s-a spus nimic despre cauzele tuturor acestor probleme. Nu s-a spus nimic despre taxa pe tranzacțiile financiare sau despre desființarea paradisurilor fiscale. În prezent, se propune modificarea tratatului care odată era menit să dureze o generație, cu o procedură simplificată, astfel cum au solicitat puterile din UE, cu scopul de a crea un mecanism pe care îl consideră a fi „în deplină concordanță cu politicile Fondului Monetar Internațional”. În viitor, acestea doresc să ia măsuri dure cu privire la țări precum Portugalia, transformându-le pe acestea în ținta unei presiuni umilitoare, a șantajului și a amenințărilor referitoare la capitalul financiar cu complicitatea activă a UE. Toate acestea se întâmplă în același timp cu aprofundarea măsurilor antisociale și antidemocratice asociate cu așa-numita guvernanță economică și cu „reformele structurale” impuse.

  Niki Tzavela (EFD), în scris. – (EL) În cartea sa recentă, fostul prim-ministru al Angliei, dl Gordon Brown, spune că din cauza întârzierilor UE în luarea de decizii cu privire la criza economică din Grecia, suma pe care Grecia a trebuit să o împrumute a crescut cu 90 de miliarde. Întârzierea Germaniei în accelerarea procedurilor de creștere și restructurare a fondului de împrumut are un efect secundar asupra Greciei și Irlandei. Întreb Comisia: cum pot fi compensate statele membre ale Uniunii care au fost afectate de cele mai recente decizii ale Consiliului? Va oferi Comisia sprijinul său Greciei în încercarea de a stabili motivul pentru care datoria acesteia a crescut din moment ce criza elenă a fost anunțată?

(Ședința a fost suspendată pentru câteva minute)

5. Programul de activități al Președinției ungare a Consiliului (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct este declarația Consiliului și a Comisiei privind programul de activități al Președinției maghiare a Consiliului.

O altă țară asigură în prezent Președinția prin rotație. Ungaria deține Președinția pentru prima dată în istoria sa, ceea ce reprezintă întotdeauna un eveniment important în Uniunea Europeană. În timpul președinției belgiene, am dezvoltat noi modalități de cooperare cu Președinția și cu Consiliul, organizând reuniuni la nivelul Comisiei, precum și la nivel administrativ, ministerial și prezidențial sau, cu alte cuvinte între Președinție și Președintele Parlamentului European. Vom continua aceste forme de cooperare în timpul Președinției maghiare, de asemenea, așa cum am stabilit deja împreună cu prim-ministrul, dl Orbán. Astăzi, vom discuta programul de activități al Președinției maghiare. Aș dori să urez bun venit prim-ministrului, dlui Orbán, în Parlamentul European. Suntem încântați că vom putea discuta pe larg numeroase aspecte legate de această perioadă de șase luni și de cooperarea noastră.

  Viktor Orbán, președinte în exercițiu al Consiliului. – (HU) Dle Președinte, onorabili deputați, sunt încântat că prezența noastră a atras atât de mult atenția în Uniunea Europeană ...(Președintele a luat cuvântul).

  Președinte. – Stimați colegi, înțelegem că aceasta este o demonstrație și v-ați spus punctul de vedere, dar vă rog să treceți mai departe. Trebuie să ne continuăm dezbaterea.

  Viktor Orbán, președinte în exercițiu al Consiliului. – (HU) Dle Președinte, sunt încântat să văd că ședințele din Parlamentul European sunt la fel de animate și de bogate în luarea cuvântului ca acelea din Parlamentul maghiar, ceea ce mă face să mă simt ca acasă.

Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație. Transmit, respectuos, salutările mele deputaților acestui Parlament, președintelui Barroso, precum și Președintelui Parlamentului European, vechiul și dragul meu prieten.

Doamnelor și domnilor, în primul rând, aș dori să afirm că este o onoare pentru mine să vorbesc astăzi aici în calitate de președinte în exercițiu al Consiliului. Pentru dvs., aceasta este, desigur, o procedură de rutină care se repetă la șase luni. La fiecare șase luni, vedeți un prim-ministru stând aici și prezentând programul de activități al Președinției sale. Din punctul nostru de vedere, punctul de vedere al maghiarilor, totuși, acest lucru înseamnă mult mai mult decât o rutină de șase luni. Pentru noi, faptul că putem sta aici, astăzi, constituie un act de dreptate istorică. Aș dori să vă reamintesc faptul că Ungaria a fost cea care a pierdut cele mai multe vieți omenești și a vărsat cel mai mult sânge pentru libertate și democrație după cel de Al Doilea Război Mondial, atât în timpul Revoluției din 1956, cât și în timpul condamnărilor ulterioare. Noi am fost cei care am dat prima lovitură regimului comunist, cei care am luptat împotriva imperiului sovietic și cei care am demonstrat lumii că doctrina comunistă nu este o ideologie inofensivă, ci o amenințare periculoasă la adresa civilizației occidentale. Noi am îndepărtat prima cărămidă din zidul comunist și prin fisura pe care am produs-o curentul de aer a măturat întregul sistem comunist.

Doamnelor și domnilor, din acest motiv, consider că noi, maghiarii, putem pretinde, pe bună dreptate, că am contribuit foarte mult la reunirea Europei. Pentru maghiari, este, prin urmare, un fel de dreptate istorică faptul că prim-ministrul Ungariei poate vorbi astăzi, aici, în calitate de președinte în exercițiu al Consiliului. Aș dori să vă asigur că urmăm pașii revoluționarilor din 1956 și intenționăm să servim cauza unității europene prin idealurile și credința lor.

Doamnelor și domnilor, noi, cei din Europa Centrală, inclusiv noi, maghiarii, am fost întotdeauna interesați de o Europă unită, și astăzi suntem la fel de interesați de acest lucru. Totuși, crearea și menținerea unității europene necesită, de asemenea, putere. În urmă cu douăzeci de ani, Europa a putut găsi puterea de a depăși separarea și de a se uni. A conștientizat că era un moment istoric de care trebuia să profite pentru a se reuni. Această putere se regăsește în mottoul Președinției maghiare: „O Europă puternică”.

Doamnelor și domnilor, astăzi ne confruntăm cu o provocare de proporții similare cu cea de acum douăzeci de ani și, prin urmare, probabil nu este o exagerare să spunem că Uniunea Europeană trece prin cea mai dificilă perioadă din ultimii douăzeci de ani. Astăzi, trebuie să depășim furtuna reprezentată de criza mondială și să găsim locul Europei într-o economie mondială care se transformă și se reorganizează complet. Consider că, pentru a se putea menține pe poziție, Europa trebuie să rămână unită și, chiar și astăzi, unitatea are nevoie de putere. Sunt convins că toate statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv țara mea de origine, pot deveni puternice și pot avea succes dacă Uniunea Europeană în sine este puternică. Dacă aceasta este puternică, poate răspunde la provocările competitivității mondiale, precum și la provocările demografice, de mediu, climatice și de securitate. Singura întrebare este de unde poate lua Europa această putere. Vom găsi răspuns la această întrebare dacă ne întrebăm un alt lucru, și anume, ce face vulnerabilă Europa astăzi? Ce împiedică competitivitatea întregii noastre civilizații astăzi? Evident, nu ne amenință celelalte continente și nici o ideologie străină. Dimpotrivă; adevărata noastră problemă este una practică. Limba engleză are un cuvânt foarte scurt, simplu pentru a o descrie și acest cuvânt este „datorie”. În prezent, puterea Europei este afectată și măcinată de datorii foarte mari. În noua concurență post-criză, datoriile vor fi cel mai mare impediment și cel mai mare pericol pentru lumea occidentală, inclusiv pentru Europa.

Doamnelor și domnilor, Președinția maghiară este convinsă că există un singur mod în care datoria poate fi combătută și acesta se referă la muncă. Noi, maghiarii, suntem foarte conștienți de acest lucru deoarece suferințele economiei maghiare au fost provocate chiar de faptul că avem cea mai scăzută rată a ocupării forței de muncă din întreaga Europă, din toată Uniunea Europeană. Mă simt jenat să spun acest lucru cu voce tare, dar este de doar 55 %. Și acolo unde nu există muncă, unde nu există locuri de muncă, nu există nici bani și de aici rezultă datoriile și împrumuturile. Ei bine, doamnelor și domnilor, adevărata noastră resursă pentru viitor constă în mentalitatea europeană tradițională, și anume în muncă. Mentalitatea europeană de evaluare a muncii este cea care a adus succesul civilizației noastre. Avem un cod european de conduită, și una dintre pietrele de temelie ale acestuia este, de secole, principiul economiei prudente, adică nu trebuie să cheltuim mai mult decât putem produce. O altă valoare europeană fundamentală este că nu trebuie să transmitem datoriile noastre copiilor și nepoților noștri. Sunt convins că respectul pentru muncă include ideea și mentalitatea că putem obține un lucru doar dacă muncim pentru acesta mai întâi. În cazul în care putem obține în avans tot ceea ce altfel am fi putut obține după ani de lucru, însăși semnificația muncii noastre este pusă sub semnul întrebării și această semnificație va reprezenta tot mai mult plata datoriilor noastre care se acumulează continuu și care ne schimbă întreaga atitudine față de muncă. Aceasta este criza cu care ne confruntăm cu toții.

Doamnelor și domnilor, toți suntem de acord cu diagnosticul de datorie. Pentru noi, politicienii europeni care dezbatem, datoria este ca o boală. Toți suntem de acord cu diagnosticul, dar există o dezbatere vastă cu privire la remediu. Cu toate acestea, boala este una periculoasă și timpul pe care îl avem este scurt. Prin urmare, consider că nu avem foarte mult timp pentru dezbatere, mai ales pentru dezbaterea cu privire la faptul dacă trebuie să respingem automat remediile care par neobișnuite sau noi doar din cauză că sunt în acest fel. Avem nevoie de curaj și de o minte deschisă pentru ca guvernele și parlamentele statelor individuale să poată depăși criza datoriilor lor. Totuși, sunt convins că tocmai acest lucru este ceea ce așteaptă cetățenii Europei ca noi să facem. Aceștia se așteaptă la locuri de muncă, securitate și creștere economică și, prin urmare, doamnelor și domnilor, Președinția maghiară se va concentra asupra aspectelor economice – în acest document veți găsi transcrierea exactă, punct cu punct, a acestor aspecte – iar pe lista de priorități ale Președinției maghiare se află pe primul loc aspectele legate de criza economică și de criza datoriilor.

Doamnelor și domnilor, Președinția maghiară consideră că direcția stabilită de Consiliu, și anume direcția gestionării crizei, este direcția cea bună, dar că trebuie să se facă eforturi suplimentare și, prin urmare, suntem convinși că tratatul trebuie modificat și că trebuie creat temeiul juridic pentru ca actualul mecanism temporar de gestionare a crizei să fie înlocuit cu un mecanism permanent de stabilitate începând cu anul 2013. Președinția maghiară va face tot ce îi stă în putere în acest sens. În plus, în centrul gândirii Președinției maghiare se află consolidarea coordonării politicilor economice, facilitarea creșterii economice și promovarea creșterii durabile în vederea creării de locuri de muncă. Prin urmare, acesta este un obiectiv special al Președinției noastre și aș dori, de asemenea, să vă cer să cooperați cu noi în cadrul acestuia pentru a crea șase legi care să faciliteze realizarea acestui obiectiv, și anume coordonarea politicilor economice. Aș dori să solicit cooperarea dvs. devotată în această privință. Președinția maghiară va fi o Președinție apropiată Parlamentului și, prin urmare, vă solicit să faceți tot ce se poate pentru a asigura că aceste șase legi pot fi adoptate cât mai curând posibil în cooperare cu noi.

Președinția maghiară este convinsă că reformele structurale din statele membre trebuie să fie puse în aplicare într-un mod mai coerent și trebuie să fie mult mai bine coordonate decât anterior. Semestrul european a început și reprezintă ceva nou pentru toți; nu doar pentru noi, maghiarii, ci și pentru dvs., de asemenea, deoarece este un program nou al Uniunii Europene. Semestrul a început cu raportul anual al Comisiei privind creșterea macroeconomică și aș dori să îl felicit pe dl Barroso pentru elaborarea acestui document excelent, care este potrivit pentru a efectuarea primului pas și care stabilește direcțiile și aspectele care vor reprezenta baza dezbaterilor din cadrul numeroaselor formațiuni ale Consiliului în timpul Președinției noastre.

Doamnelor și domnilor, credibilitatea națională este, desigur, necesară atunci când se intenționează să se propună o politică economică comună pentru Europa. Aș dori să vă informez că există șansa ca țara mea de origine, care a fost mult timp pe zidul rușinii al Uniunii Europene din cauza procedurii aplicabile deficitului excesiv inițiate împotriva sa, are în prezent șansa reală de a depăși această situație. În 2011, deficitul bugetar al Ungariei va fi sub valoare de 3 % și vom fi unul dintre cele două state membre ale UE a cărui datorie națională va scădea în 2011. Acest lucru este esențial pentru credibilitatea programului Președinției noastre.

Doamnelor și domnilor, Președinția maghiară consideră că este foarte important să se consolideze piața unică. Considerăm că această consolidare a pieței unice este una dintre potențialele surse de creștere economică. Intenția noastră este să eliminăm barierele existente, să punem în aplicare dereglementarea și extinderea pieței unice spre noi domenii, cum ar fi digitalizarea. Sprijinim mediul favorabil de afaceri care urmează să fie creat pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Printre temele prioritare ale Președinției maghiare se numără politica energetică și inovarea, pe care le vom discuta la 4 februarie în cadrul unui summit comun. Aș dori să vă aduc la cunoștință că Ungaria consideră că este vital ca noi să eliminăm toate barierele de reglementare existente în domeniul politicii energetice și să stabilim legăturile de infrastructură care lipsesc cu scopul de crea o piață reală și interoperabilă a energiei în Europa. De asemenea, un obiectiv important al Președinției maghiare este de a asigura că Europa dispune de linii diversificate de aprovizionare în domeniul energiei. Politica europeană energetică se află în fața unei evoluții; statele membre au semnat acordurile – voi semna acordul Slovacia-Ungaria cu prim-ministrul slovac săptămâna viitoare – care vor permite primei rețele nord-sud de distribuție a gazelor naturale, care se întinde de la Marea Baltică la Marea Adriatică și traversează România spre Marea Neagră, să devină funcțională, creând astfel o interconectare completă. Deoarece, în ultimii 40 de ani, ne-am gândit la tot ce avea legătură cu estul și vestul, o legătură între nord și sud lipsește și acesta este punctul în care consider că tratatele care urmează să fie semnate reprezintă un progres.

Doamnelor și domnilor, strategia privind romii este un aspect prioritar al Președinției maghiare deoarece o Europă inteligentă nu are niciun sens dacă nu există omenie. Totuși, în Europa va exista omenie dacă se creează oportunități pentru incluziunea socială a celor mai dezavantajate grupuri sociale. Nu este momentul să discutăm strategia privind romii și aș dori, prin urmare, doar să subliniez, în calitate de lider al unei țări preocupate de acest aspect, că toți ne jucăm cu focul și că, dacă nu reușim să stabilim o strategie privind romii la nivel european, comunitățile rome care sunt deja stabilite și, într-o anumită măsură integrate, vor alege din nou un stil de viață nomad în cadrul Europei și, prin urmare, problema va fi transferată de la țările care se confruntă în prezent cu ea la alte țări. Acestea sunt motivele pentru care trebuie să se ofere un răspuns strategic european la problema romilor, care altfel ține de competența națională și, personal, aș fi foarte mândru dacă am reuși să adoptăm în comun o strategie europeană privind romii până la sfârșitul mandatului Președinției maghiare în iunie.

Doamnelor și domnilor, trebuie, de asemenea, să menționez problema extinderii, deși sunt conștient că în mod clar există o teamă de extindere în Europa. De abia reușim să depășim propriile noastre probleme interne și în aceste circumstanțe, a veni mereu cu noi idei de extindere este extrem de riscant. Cu toate acestea, Președinția maghiară ar saluta revenirea la o abordare optimistă privind extinderea în Europa. Am saluta această abordare în cazul în care Uniunea Europeană ar considera că anumite probleme au rămas nerezolvate, deoarece nu toate națiunile europene care ar putea fi integrate în comunitatea europeană sunt în prezent parte a Uniunii Europene. În plus, consider că este nedrept faptul că o țară precum Croația, de exemplu, care în ultimii ani a avut o performanță mai bună decât Ungaria, stat membru al UE, este lăsată în continuare pe dinafară și că nu îi este permis să devină stat membru. Președinția maghiară ar dori, prin urmare, să sprijine negocierile privind aderarea Croației până la semnarea tratatului, perioada încheierii.

Sunt conștient de faptul că extinderea spațiului Schengen este un subiect controversat. Țările în cauză sunt România și Bulgaria, dar fiind o persoană care cunoaște bine această regiune și care locuiește într-o țară vecină, știu sigur că aceste țări sunt pregătite și, deși sunt conștient că Președinția maghiară trebuie să se aștepte la dezbateri, voi sprijini întotdeauna includerea Bulgariei și a României în spațiul Schengen cât mai curând posibil, fără întârziere.

Doamnelor și domnilor, programul Președinției maghiare include, de asemenea, strategia pentru regiunea Dunării, precum și convingerea că Uniunea Europeană trebuie să continue să își asume un rol principal în lupta la nivel mondial împotriva schimbărilor climatice și, din acest motiv, am saluta acest aspect dacă rezultatele summitului din decembrie 2010 de la Cancun ar fi puse în aplicare, și am putea continua negocierile pentru a ne asigura că deciziile obligatorii din punct de vedere juridic sunt luate până la sfârșitul anului 2011.

Doamnelor și domnilor, deoarece durata discursului meu începe să frizeze nepolitețea, voi menționa pe scurt că activitățile Președinției maghiare vor include, de asemenea, discutarea politicii familiale și a situației demografice și aș fi încântat dacă Ungaria ar putea, fără să cauzeze polemici interinstituționale, să contribuie la elaborarea unei poziții clare și ferme a Uniunii Europene cu privire la libertatea de religie și să acționeze împotriva persecutării creștinilor, acesta fiind un aspect important în următoarele șase luni.

Doamnelor și domnilor, în final, aș dori să subliniez că sunt conștient de faptul că toți cei care suntem prezenți în acest Parlament suntem politicieni. Toți avem propriile noastre puncte de vedere și principii, proprii prieteni și propriile interese. Recunoscând acest lucru, vă sfătuiesc într-un mod respectuos, indiferent de opinia pe care o puteți avea despre politicile interne maghiare, să nu asociați criticile și acțiunile referitoare la acestea cu următoarele șase luni în care Președinția maghiară va fi la conducerea Uniunii Europene. În cazul în care faceți această asociere, voi fi, desigur, gata de luptă, dar dacă faceți acest lucru, nu va fi pierderea Ungariei, ci, mai presus de toate, a întregii comunități europene. Prin urmare, vă rog, pentru binele Uniunii Europene și pentru că avem niște sarcini dificile, să faceți această distincție ori de câte ori este posibil. În cadrul ultimei dezbateri s-au pus în discuție de către Ungaria argumentele și discursul rațional atunci când am convenit cu președintele Barroso că vom saluta anchetele UE privind legea criticată referitoare la mass-media, că vom discuta observațiile sale și că, în cazul în care se vor găsi erori care pot fi verificate, vom fi dispuși, desigur, să modificăm legea. Pentru noi, aceste aspecte nu țin de prestigiu și nu înseamnă să ne arătăm puterea sau vanitatea. Printre altele, în cazul în care cineva dorește să lupte pentru libertatea presei în Europa, se poate baza întotdeauna pe guvernul maghiar care are experiența luptei anticomuniste.

Doamnelor și domnilor, suntem conștienți că urmează o perioadă de șase luni extrem de dificilă pentru Europa, dar sunt optimist și consider că Europa este pregătită. După cel de Al Doilea Război Mondial, Europa a reușit să pună bazele cooperării între popoarele Europei printre ură și ruine. În 1989 și 1990 a fost posibilă reunirea Europei și astfel am motive să presupun că Europa va fi capabilă să răspundă la provocările istorice similare cu care ne confruntăm în prezent. Acest lucru înseamnă că, în timpul și după Președinția maghiară, vom avea nevoie de mai mult decât o administrație ambițioasă. Trebuie să privim dincolo de mulțimea de dosare de pe birourile noastre și trebuie să privim mai departe de chestiunile care pot fi rezolvate în șase luni sau unul sau doi ani. Președinția maghiară este convinsă că o comunitate poate fi unită doar prin obiective și valori comune. Obiectivele comune se pot baza numai pe valori comune. Președinția maghiară își va desfășura activitatea zilnică în spiritul acestui obiectiv european de anvergură, ne va acorda tuturor respectul cuvenit și va arăta cea mai mare smerenie față de acest obiectiv. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Președinte. – Dle prim-ministru, vă mulțumesc pentru discursul dvs. și pentru prezentarea programului de activități al Președinției maghiare a Consiliului.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Dle Președinte, începutul anului 2011 reprezintă un moment istoric pentru Ungaria deoarece preia conducerea Consiliului Uniunii Europene pentru prima dată, dar reprezintă, de asemenea, un moment critic pentru Uniunea Europeană în ansamblu. Mandatul Președinției maghiare începe într-un moment care impune un anumit simț al responsabilității în ceea ce privește sarcinile Europei.

Este extrem de potrivit faptul că Președinția maghiară a ales mottoul „o Europă puternică”. Europa este cea mai puternică și eficientă atunci când suntem uniți, când acționăm într-un mod coordonat cu instituțiile puternice, când propunem o soluție comună pentru a găsi o ieșire din aceste ape tulburi și când facem acest lucru împreună suntem capabili să găsim soluții la cele mai urgente probleme.

Este important să ne amintim acest lucru deoarece nu am ieșit încă la liman. Nu putem face cale întoarsă și nu putem reveni la situația de până acum. Trebuie să punem în aplicare reformele fără întârziere și să dezvoltăm politicile inovatoare necesare pentru a transforma viziunea Europa 2020 în realitate. Prin urmare, aștept cu nerăbdare să lucrez în parteneriat cu prim-ministrul Orbán și cu Președinția maghiară pentru a ne asigura că această viziune va avea succes. Permiteți-mi să-i spun prim-ministrului Orbán aici și acum că poate conta pe sprijinul deplin al Comisiei în această privință.

În același timp, Comisia speră că se poate baza pe sprijinul Președinției maghiare. Este deosebit de important un parteneriat promițător în domeniul serviciilor financiare, al guvernanței economice, al punerii în aplicare a Strategiei Europa 2020, al pieței energetice și interne. Așadar, sunt încântat că prioritățile Președinției reflectă pe deplin acest lucru.

Un parteneriat puternic cu Parlamentul European este, de asemenea, esențial, deoarece în unele cazuri, va fi importantă adoptarea rapidă a propunerilor. De exemplu, trebuie să avem la dispoziția noastră cât mai curând posibil noile instrumente pentru guvernanța economică consolidată. Consiliul European a stabilit un obiectiv clar care să fie atins până în iunie 2011. Ritmul de lucru deja stabilit de Președinția maghiară și comentariile pe care tocmai le-am auzit din partea prim-ministrului sunt încurajante în acest sens.

Deoarece începe un nou mandat al Președinției, o agendă cuprinzătoare a UE și instrumente adecvate de guvernanță sunt deja puse în aplicare. Semestrul european, Strategia Europa 2020 și inițiativele emblematice ale acesteia, precum și Actul privind piața unică – toate aceste inițiative-cheie au fost discutate și adoptate de instituțiile UE. Dar, desigur, trebuie să luăm măsuri suplimentare și acum este, de asemenea, momentul să acționăm în mod decisiv pentru a pune în aplicare un program cuprinzător.

Semestrul european se află în centrul strategiei economice reformate a Uniunii Europene. Aplicarea în mod adecvat a acestuia va fi o sarcină principală în următoarele luni. Comisia a început semestrul european adoptând săptămâna trecută analiza anuală a creșterii. În urma discuțiilor care au avut loc în mai multe formațiuni ale Consiliului, procedura va culmina în cadrul Consiliului European din luna martie care va oferi orientări politice esențiale pentru statele membre care să se reflecte în programele de stabilitate și de convergență ale acestora, precum și în programele naționale de reforme, ambele sunt așteptate să aibă loc în luna aprilie.

Deoarece am discutat deja această chestiune în dezbaterea anterioară, nu voi intra în detalii, dar, desigur, prioritățile sunt stabilitatea macroeconomică, și anume consolidarea fiscală, reforma structurală și, desigur, creșterea economică încă din primele etape, ocuparea forței de muncă fiind, evident, principala noastră preocupare.

Acordul final privind mecanismul de gestionare a crizelor va fi, de asemenea, un element-cheie care se va realiza în timpul Președinției maghiare. Președinția maghiară va juca, de asemenea, un rol important în a ghida eforturile noastre de relansare a pieței unice. În urma consultării publice lansate de către Comisie referitoare la Actul privind piața unică, instituțiilor UE li se va solicita să ajungă la un acord cu privire la un plan de acțiune definitiv care să fie realizat până la sfârșitul anului 2012.

De asemenea, domeniul energetic va fi un aspect important în următoarele luni, acesta a fost discutat deja în cadrul reuniunii Consiliului European din 4 februarie. Comisia a depus deja o serie de inițiative importante în domeniul energiei care vor fi discutate în cadrul reuniunii Consiliului European din februarie. Aceste inițiative includ agenda în domeniul energiei pentru 2020 și comunicarea noastră privind prioritățile din infrastructura energetică. În curând vom adopta inițiativa emblematică „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” în care domeniul energiei, de asemenea, este subliniat insistent.

Comisia intenționează să își bazeze activitatea pe următoarele cinci elemente: o politică energetică solidă ca element-cheie pentru o creștere economică competitivă și durabilă, precum și pentru securitatea energetică; piața internă a energiei ca activ; construirea noii infrastructuri energetice a Uniunii Europene; înregistrarea unui progres decisiv în materie de eficiență energetică; și dezvoltarea unei abordări eficiente și comune în domeniul politicii energetice externe.

Sprijinul Președinției și al Parlamentului European va fi esențial pentru a se asigura încheierea unui acord privind brevetul comunitar. Așa cum s-a solicitat de numeroase state membre, Comisia a adoptat la 4 decembrie o propunere referitoare la o cooperare consolidată în acest domeniu. Comisia apreciază angajamentul Ungariei de a continua activitatea privind brevetul comunitar în cadrul mandatului său.

Negocierile cu Croația sunt în prezent în faza finală. Încheierea negocierilor în cadrul Președinției maghiare este un obiectiv ambițios, luând în considerare mai ales cerințele actuale pe care Croația încă trebuie să le îndeplinească. Acest lucru va necesita un efort extraordinar din partea Croației.

Salut faptul că Președinția maghiară consideră integrarea socială și economică a romilor una dintre prioritățile sale. Comisia a instituit un grup operativ privind romii care să analizeze utilizarea și eficiența fondurilor naționale și comunitare în toate statele membre pentru incluziunea romilor. Pe baza acestei acțiuni, Comisia va prezenta în luna aprilie un cadru comunitar pentru strategiile naționale de integrare a romilor.

Noua Președinție se va concentra, de asemenea, asupra strategiei noastre pentru regiunea Dunării. Regiunea Dunării are un potențial imens care nu a fost exploatat încă în mod adecvat din cauza unei cooperări ineficiente. Scopul este să se dezvolte o abordare mai coordonată pentru a aduce o valoare adăugată europeană în această regiune. Comisia salută angajamentul Președinției la această strategie. Ungaria a contribuit deja în mod semnificativ la pregătirea acesteia, inclusiv la elaborarea documentelor de strategie și găzduirea unei conferințe la Budapesta la care am avut plăcerea să particip. Aceasta va fi responsabilă de orientarea strategiei în cadrul Consiliului și de lansarea punerii în aplicare a strategiei pentru regiunea Dunării.

În cele din urmă, dezbaterea privind politica de coeziune se va intensifica în următoarele luni. Comisia salută intenția Președinției de a discuta propunerile din cel de-al cincilea raport de coeziune. În această vară, vom prezenta propuneri legislative pentru viitoarea politică de coeziune după ce vor fi prezentate propunerile privind următorul cadru financiar. Cel de-al cincilea Forum privind coeziunea care va avea loc la sfârșitul lui ianuarie la Bruxelles va avea în vedere o discuție importantă a părților interesate. Este încurajant faptul că însuși prim-ministrul Orbán va participa. Eficiența și valoarea adăugată europeană trebuie să fie principiile de acționare a reformei. Comisia este convinsă că politica de coeziune trebuie să sprijine mai ferm prioritățile politice și agenda de reforme ale Strategiei Europa 2020. Mă bazez pe sprijinul Președinției în această activitate. Este interesul nostru și responsabilitatea noastră comună să facem finanțarea mai eficientă. Numai astfel putem susține un buget ambițios pentru politica de coeziune.

Deoarece știu că aceasta este o chestiune politică, permiteți-mi să adaug un comentariu final cu privire la legea privind mass-media din Ungaria. Principiul libertății presei este un principiu sacru al Uniunii Europene. Am afirmat acest lucru la Bruxelles și la Budapesta când am avut onoarea de a fi primit de prim-ministrul Orbán. Comisia a analizat legea și va scrie săptămâna aceasta autorităților maghiare pentru a solicita clarificări cu privire la anumite aspecte care ar putea crea probleme juridice și care au stârnit unele îngrijorări. Pe baza răspunsurilor din partea autorităților maghiare, vom evalua situația în continuare. Prim-ministrul a spus foarte clar că se vor face ajustări în cazul în care Comisia decide, după efectuarea unei evaluări juridice, că trebuie să se facă modificări.

Prim-ministrul Orbán tocmai a spus că este politician. Sunt sigur că este un politician foarte devotat și consider că sunteți de acord că, lăsând deoparte aspectele juridice – care vor fi abordate într-un mod obiectiv și imparțial deoarece vom trata Ungaria exact ca pe orice alt stat membru – trebuie să ne preocupăm de aspectele politice. Ungaria, ca orice stat membru care asigură Președinția prin rotație, trebuie să aibă susținerea deplină a tuturor statelor membre și a instituțiilor europene pentru ca Președinția să aibă succes. Sper că prim-ministrul Orbán va lua în considerare acest lucru.

Nu am nicio îndoială că este necesar ca această Președinție să fie un succes într-o perioadă atât de critică pentru Uniunea Europeană. Haideți să permitem procedurilor adecvate să își urmeze cursul și, în același timp, haideți să sprijinim pe deplin Ungaria deoarece își asumă această responsabilitate dificilă. În timpul ultimei mele vizite în Ungaria, am primit mesaje de la tineri care au spus că sunt mândri pentru că țara lor, pentru prima dată, are responsabilitatea de a conduce Consiliul Uniunii Europene. Haideți să creăm o mai mare coeziune între Ungaria și Europa.

Sunt foarte multe lucruri de făcut. Președinția maghiară se poate baza pe ajutorul Comisiei Europene în accelerarea priorităților sale. Numai prin atingerea acestor obiective împreună vom construi o Europă puternică, o Europă care asigură creștere economică și locuri de muncă, care conservă și reafirmă valorile noastre – și anume valorile sacre ale libertății și ale justiției – și care sprijină societățile noastre să prospere într-o lume în continuă schimbare.

(Aplauze)

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle Președinte, dle prim-ministru Orbán, dle Barroso, doamnelor și domnilor, nu se întâmplă foarte des ca președinția Consiliului de miniștri să se confrunte cu atât de multe provocări: provocarea monedei euro, pe trebuie să o stabilizăm, provocarea ocupării forței de muncă, care se confruntă cu o creștere economică mai puternică și, prin urmare, cu o economie mai eficientă, provocarea independenței energetice și a securității alimentare, în timp ce prețurile la materiile prime cresc în mod alarmant. Nu am nicio îndoială că Președinția maghiară va fi capabilă să facă față acestor provocări, împreună cu Comisia, Consiliul și Parlamentul.

Dle Orbán, ați câștigat încrederea electoratului dvs. din Ungaria. Partidul dvs., Fiatal Demokraták Szövetsége (FIDESZ), se bazează pe o idee, pe un ideal, pe o valoare: cea a libertății și a democrației. De la alegerea dvs., ați întreprins, împreună cu Parlamentul maghiar, o serie întreagă de reforme pe care le-a solicitat poporul dvs. oferindu-vă o majoritate mare în mod democratic.

Astăzi, una dintre acele reforme – cea privind mass-media – face obiectul unui control juridic al Comisiei Europene, gardianul tratatelor. Chiar dvs. ați afirmat săptămâna trecută – și vă mulțumesc pentru acest lucru – în timpul discuțiilor cu dl Barroso și mai târziu, că în cazul în care această lege ar fi incompatibilă cu dreptul european, ați prezenta-o Parlamentului maghiar pentru efectuarea modificărilor necesare. Am încredere deplină în cuvântul dvs. În ceea ce mă privește, am încredere, la fel ca dvs., în Comisia Europeană, care joacă rolul său de gardian al tratatelor și am, de asemenea, încredere că veți respecta litera și spiritul normelor europene.

Dle prim-ministru Orbán, ne cunoaștem de foarte mult timp și vă consider un cetățean european deosebit. În ceea ce mă privește, nu am niciun motiv să mă îndoiesc că veți face ceea ce ați spus cu privire la legea privind mass-media și la celelalte priorități cu care se confruntă Președinția dvs.

Ajung acum la acele priorități și o menționez pe prima: stabilitatea Europei. Probabil, este bine că cele două președinții ale Consiliului care se vor succeda în 2011 vor fi asigurate de țări care nu fac parte din zona euro, dar care doresc să adere la aceasta în viitorul foarte apropiat.

Într-adevăr, atât Ungaria, cât și Polonia au dreptul să adere la aceasta. Prin urmare, acestea au interesul de a asigura stabilitatea acestei monede. Repet: singura modalitate eficientă de a pune capăt atacurilor speculative împotriva monedei euro și de a consolida fundamentele economiei europene este de a restabili ordinea în finanțele noastre publice. Acest lucru implică o coordonare mai fermă a politicilor fiscale și sociale în țările noastre, astfel cum prevede, în mod justificat, noul exercițiu financiar pentru semestrul european. De asemenea, acest lucru depinde de o flexibilitate mai mare a pieței ocupării forței de muncă și de o mai mare productivitate.

Asemenea Președinției maghiare a Consiliului, Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) este ferm convins că viitorul a 500 de milioane de europeni depinde de o Europă mai puternică, mai unită și mai coerentă. Acesta depinde de o coeziune europeană mai mare și nu de una mai redusă.

Dle Orbán, avem nevoie de o guvernanță economică europeană. Avem nevoie de un comunitarism mai puternic și sunt sigur că veți încerca să atingeți acest obiectiv.

Dle președinte în exercițiu al Consiliului, ați definit elaborarea unei politici energetice comune ca fiind una dintre principalele dvs. priorități. Consider că aveți dreptate. Dl Buzek, Președintele nostru, a considerat acest aspect, pe bună dreptate, unul dintre punctele forte ale Președinției sale. Sunt de acord cu dvs. din acest punct de vedere, dar doresc, de asemenea, să vă avertizez cu privire la consecințele teribil de îngrijorătoare care ar putea rezulta în urma creșterii prețurilor la toate tipurile de materii prime care au fost foarte ridicate în ultimele câteva luni. Am văzut deja implicațiile sociale din numeroase țări mediteraneene pe care le-au avut aceste creșteri de prețuri la alimentele de bază, în special pentru țările sărace. Sper ca Europa să ia în serios această problemă și să lupte în mod convingător împotriva speculatorilor.

De asemenea, sper ca Președinția maghiară – credeam că Grupul Verzilor o să păstreze liniștea, dar îi aud vorbind; nu este corect, ar trebui să se păstreze liniștea de la început până la final – să susțină Comisia în ajutorul acordat Tunisiei, care trece printr-o perioadă critică și trebuie sprijinită pe măsură ce se îndreaptă spre schimbare.

Dle Orbán, știți că pentru a reuși în mandatul dvs. și pentru a ajuta Europa în perioada dificilă pe care o traversează, aveți nevoie de încrederea Parlamentului. În luna decembrie, când ne aflam într-o situație dificilă în cadrul Consiliului, ați avut curajul să semnați pentru noi faimoasele scrisori care au ajutat într-adevăr Parlamentul să aprobe bugetul său. Vă mulțumesc din nou pentru ceea ce ați făcut în luna decembrie!

Chiar înainte de luna ianuarie, ați inclus grupurile politice în definirea priorităților dvs. și ați ales-o, desigur, pe dna Győri, una dintre fostele noastre colege foarte bune, ministru al afacerilor europene. Toate acestea sunt semne pozitive care, fără îndoială, vor fi însoțite de un echilibru perfect între reformele pe care le întreprindeți și valorile europene pe care fiecare dintre noi le apără aici.

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Președinte, consider că în prezent ne aflăm într-o situație gravă. Acestea sunt vremuri dificile.

În primul rând, dle Orbán, numeroși europeni vă vor considera un oponent al regimului comunist și un susținător al libertății țării dvs. Respectăm acest lucru.

Am fost încântat de faptul că amândoi am avut oportunitatea ieri după-amiază să discutăm cu o altă persoană de care maghiarii pot fi mândri și această persoană este fostul prim-ministru și ministrul de externe al țării dvs. care a deschis granița dintre Ungaria și Austria, împreună cu Alois Mock, și a pregătit calea pentru unitatea Germaniei. Această persoană este liderul partidului meu, dl Gyula Horn. Haideți să aducem un omagiu unei alte persoane importante de cetățenie maghiară.

(Aplauze)

Dle Orbán, în calitate de președinte în exercițiu al Consiliului, ați recunoscut un lucru în răspunsul la întrebarea dlui Barroso. Ați spus că, în cazul în care legea maghiară privind mass-media nu este compatibilă cu standardele europene, o veți modifica. Acesta este un lucru bun. Cu toate acestea, spunând acest lucru, ați recunoscut, de asemenea, că aceasta nu este doar o dezbatere politică internă din Ungaria, ci și o dezbatere europeană. Este clar că această lege se referă la normele și valorile fundamentale ale Uniunii Europene care este o comunitate bazată pe statul de drept.

Aș dori să fac referire la două elemente ale legii privind mass-media. Prin această lege se va institui o autoritate pentru mass-media care are rolul de a supraveghea echilibrul reportajelor în mass-media. În plus, legea va introduce obligația ca mass-media să aibă o abordare echilibrată. Dețineți o majoritate de două treimi în Parlament și aceasta este o majoritate legitimă. Folosind această majoritate de două treimi, ați instituit o autoritate pentru mass-media care este formată exclusiv din membri ai partidului dvs., ai guvernului sau ai grupului care are legături strânse cu acesta. Acest lucru înseamnă că o autoritate pentru mass-media formată numai din membrii unei părți a spectrului politic va fi responsabilă pentru supravegherea reportajelor echilibrate. Acest lucru este inacceptabil în cadrul unei comunități europene bazate pe statul de drept.

(Aplauze)

Într-o democrație, dle Orbán, mass-media îi monitorizează pe cei care sunt la putere. Consecința acestei legi este că cei care dețin puterea vor monitoriza mass-media. De asemenea, acest lucru este inacceptabil într-o democrație și de aceea cetățenii europeni sunt atât de preocupați de această lege.

(Aplauze)

Ați subliniat, pe bună dreptate, că avem o mulțime de probleme de rezolvat. Ne aflăm în mijlocul unei crize financiare grave și ne confruntăm cu dificultăți bugetare. O altă chestiune urgentă pentru Uniunea Europeană se referă la creșterea prețurilor la alimente, în special, în regiunile vecine, dar și în cadrul Uniunii Europene în viitorul apropiat. Aceasta este o chestiune pe care trebuie să o abordăm rapid. De asemenea, trebuie să ne axăm pe ocuparea forței de muncă în statele membre. În programul dvs. există numeroase activități în cadrul cărora putem lucra împreună. În acest sens, sunteți un reprezentant veritabil al Grupului Partidului Popular European (Creștin-Democrat).

Când dl Sarkozy, președintele Franței, era președinte în exercițiu al Consiliului, a ținut aici în Parlament un discurs de stânga, și apoi în țara sa a pus în aplicare politici de dreapta. I-am spus că vorbea asemenea lui Karl Marx în exil. Tot ceea ce ați afirmat sună bine. Ar fi bine dacă acum ați putea acționa în conformitate cu cele spuse.

(Interpelări)

Prin urmare, consider că trebuie – și vom face într-adevăr acest lucru – să evaluăm realizările dvs. pe baza programului pe care l-ați prezentat aici. Dle Orbán, ați făcut referire la faptul că dețineți o majoritate largă în țara dvs. Acesta este un lucru bun. Am avut de-a face cu o serie de guverne, inclusiv cu membri ai partidului dvs., care nu au făcut nimic altceva decât să stea aici și să telefoneze în țara de origine pentru a afla dacă mai dețin funcția respectivă. Nu ne permitem acest lucru în prezent. Din acest punct de vedere, majoritatea dvs. de două treimi este excelentă, deoarece vă acordă mult timp. Cu toate acestea, aveți obligația de a vă folosi de poziția dvs. puternică pentru a face Ungaria, dar și Uniunea Europeană, mai puternică.

Aș dori să vă adresez o întrebare. Care este scopul covorului dăruit de dvs. care a fost așternut în clădirea Consiliului din Bruxelles și care prezintă imaginea Ungariei cu granițele sale din anul 1848? Ce fel de mesaj este acesta în contextul politicii europene simbolice? Deoarece se pare că intenționați să utilizați simboluri din secolul IX, aș dori să vă comunic ceea ce filozoful german, Friedrich Nietzsche, a spus poporului german în secolul al IX-lea. Acesta a spus: „O victorie mare este un pericol mare. Firea umană suportă mai greu o victorie decât o înfrângere. Într-adevăr, se pare că este mai ușor de obținut o victorie decât să o suporți astfel încât să nu se transforme într-o înfrângere gravă.”

Consider că trebuie să luați în considerare că o majoritate largă oferă un sprijin mare, dar impune, de asemenea, o obligație mare. Prin urmare, mă adresez dvs. pentru că dețineți funcția de președinte în exercițiu al Consiliului Uniunii Europene, și nu pentru că îndepliniți funcția de prim-ministru. Președintele în exercițiu al Consiliului trebuie să facă tot posibilul pentru a risipi orice îndoieli cu privire la disponibilitatea Președinției de a apăra valorile democratice europene fundamentale. Ar fi indicat să nu așteptați ancheta Comisiei. Dle Barroso, aș dori să subliniez faptul că în urma interdicției impuse camioanelor de una dintre provinciile austriece, Comisia a suferit o criză gravă de identitate și a luat măsuri imediate împotriva Austriei. Cu toate acestea, când unul dintre principiile fundamentale ale democrației europene este pus în pericol, nu luați nicio măsură.

(Aplauze)

Trebuie să garantați că vom primi rezultatele anchetei curând, altfel această dezbatere va deveni o sarcină dificilă pentru Președinția maghiară. Cu toții ne dorim ca Președinția să aibă succes și nu dorim ca progresul acesteia să fie blocat. Dvs., dle Orbán, puteți ajuta în această situație. Revocați legea și introduceți una nouă, mai bună. Ungaria are nevoie de o lege echilibrată privind mass-media.

(Aplauze)

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – Dle Președinte, în primul rând, permiteți-mi să-i spun dlui Orbán că grupul meu sprijină prioritățile Președinției maghiare. Dle prim-ministru, la fel ca dvs., credem într-o monedă euro puternică, așadar susținem pe deplin prioritățile dvs. în cadrul acestei Președinții. Consider că în mandatul de șase luni al acestei Președinții aveți o prioritate principală, și anume aceea de a stabili, cât mai rapid posibil, o guvernanță economică reală pe teritoriul Uniunii Europene și în cadrul zonei euro. Haideți să spunem clar: anul 2010 nu a fost un exemplu bun pentru moneda euro și nici pentru Uniunea Europeană. Am reacționat întotdeauna mai târziu, după ce evenimentele au avut loc. Lucrul de care avem nevoie cât mai rapid posibil în prezent, sub conducerea dvs. și cea a președintelui Comisiei, este un pachet global privind guvernanța economică, o uniune fiscală și economică reală, deoarece este un nonsens să avem o uniune monetară, dar să nu avem în același timp o uniune economică și fiscală.

Nu vă cer să inventați noi idei, ci să preluați pachetul prezentat săptămâna trecută de președintele Comisiei și de comisarul Olli Rehn și să îl prezentați Consiliului și colegilor dvs. alături de cele patru fundamente ale acestuia. Dle Orbán și dle Barroso, un singur element, o singură piatră de temelie lipsește din acest pachet. Nicăieri în lume nu există o monedă care să nu aibă în spate o piață de obligațiuni. În Europa, avem în continuare 27 de piețe de obligațiuni, 27 de burse și 27 de diferențiale. În zona euro, avem în continuare 17 piețe de obligațiuni, 17 diferențiale și 17 burse. În prezent, piețele nu speculează împotriva monedei euro, ci pe baza diferitelor valori ale monedei euro. Singura modalitate de a aborda acest aspect este de a avea o piață de obligațiuni veritabilă în Europa în valoare de 4 000 de miliarde sau de 5 000 de miliarde de euro care se poate compara cu cele existente în alte părți ale lumii, acordând un tratament special țărilor cu rating AAA.

(Aplauze)

În final, dle Orbán, aș dori să spun ceva despre un fapt evident pe care îl ignorați. Acest fapt evident pe care îl ignorați în această încăpere drăguță este legea privind mass-media din Ungaria. Nu voi vorbi despre lege în sine; Voi da mai degrabă exemplul unuia dintre scriitorii mei favoriți, un renumit scriitor maghiar, Sándor Márai. Cu politica privind limba de stat a fostului guvern slovac și actuala lege privind mass-media din Ungaria, mă îndoiesc că Márai ar fi existat vreodată. De ce? Ei bine, Márai a trăit în Kassa, oraș care astăzi este cunoscut sub numele de Cașovia. Acesta a scris în limba maghiară care, după cum știți, a fost până recent, o problemă în Slovacia. De asemenea, este important de spus că acesta a fost jurnalist, jurnalismul putând să devină o problemă mâine deoarece, prin noua lege care obligă mass-media să ofere informații exacte și adecvate despre viața publică, consider că Márai și cărțile sale nu ar fi existat niciodată. Confesiunile unui cetățean, capodopera sa, este chiar inexactă și, în numeroase privințe, total inadecvată, dar este o capodoperă a literaturii.

În opinia mea, scopul guvernanței mass-media nu este de a garanta informarea exactă și adecvată. Nu, scopul guvernanței mass-media este de a susține pluralismul și de a garanta că orice inițiativă din mass-media poate fi dezvoltată.

(Aplauze)

Sper că veți folosi majoritatea pe care o dețineți, majoritatea de două treimi, lucru la care visează toți politicienii...

(Exclamație din partea dlui Cohn-Bendit: „Nu! Nu!”)

Nu dvs. – dvs. sunteți o excepție.

Sper că veți folosi majoritatea dvs. de două treimi pentru a garanta acest pluralism și pentru a garanta că veți modifica această lege cât mai curând posibil.

  Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle Președinte, în primul rând, permiteți-mi să spun un lucru pentru ca totul să fie clar.

Grupul Verzilor și eu, personal, iubim Ungaria. Am plâns în 1954 când Ungaria a pierdut Cupa Mondială. Primul meu protest, când îl țineam de mână pe fratele meu, a fost în anul 1956 împotriva invaziei sovietice din Budapesta. După cum a spus dl Verhofstadt, numeroși intelectuali, numeroși scriitori maghiari ne-au susținut din punct de vedere politic și intelectual ani la rând.

L-am sprijinit pe prim-ministrul Orbán în lupta împotriva comuniștilor la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90. L-am sprijinit pe prim-ministrul Orbán când a solicitat liberalilor europeni excluderea lui Jörg Haider din Partidul liberal european. Exista un politician cu numele Viktor Orbán care, din punctul meu de vedere, era demn de respect. Astăzi, dle prim-ministru Orbán, sunteți pe cale să deveniți un Hugo Chavez al Europei, un populist național care nu înțelege exact esența și structura democrației.

Dle prim-ministru Orbán, o să vă spun un lucru foarte simplu: informarea echilibrată nu există. Credeți că dl Nixon a considerat echilibrate informațiile privind scandalul Watergate? Evident că nu. Credeți că dl Bush a considerat echilibrată informația despre Abu Ghraib? Sigur că nu! Cunoașteți una dintre cele mai mari probleme politice – cazul Dreyfus din Franța – în care guvernul a considerat că informațiile sunt echilibrate? În ceea ce privește investigațiile, de exemplu, referitoare la viața personală și politică a dlui Berlusconi, credeți că acesta consideră echilibrate aceste informații? Sigur că nu! Informarea trebuie să agite politica. Ne agită și pe noi și acest lucru doare uneori.

De aceea, dle prim-ministru Orbán, legea dvs. din prezent nu reflectă valorile Uniunii Europene. Spuneți că doriți o Europă puternică, dle prim-ministru Orbán. O Europă puternică, dle prim-ministru Orbán, trebuie să fie o Europă credibilă. În cazul în care suntem de acord cu o astfel de lege în Europa, cum vom mai putea discuta cu dl Lukașenko? Cum vom mai putea discuta cu China? Cu toții vor informații echilibrate.

Dle prim-ministru Orbán, sunteți conștient de faptul că Europa a luat ființă pentru a se împotrivi regimurilor totalitare? Și că baza democrației, baza libertății, este tocmai libertatea de exprimare? O democrație nu moare niciodată pentru că are prea multe libertăți. Democrațiile mor când oamenii încep să limiteze libertățile, dle prim-ministru Orbán. Ați știut acest lucru în urmă cu douăzeci de ani. Gândiți-vă la momentul când lucrurile stăteau așa - și, mai mult decât atât, veți înțelege. Veți vedea, apoi, că ceea ce vă spun este corect.

Vreau să mai spun un lucru, dle prim-ministru Orbán. Dacă doriți să luptați pentru creștinii din toată lumea, vă susținem, dar mi-am imaginat că veți saluta „revoluția iasomiei” din Tunisia, care este aceeași revoluție la care ați participat și dvs., dle prim-ministru Orbán: eliberarea de o dictatură. Nu le-ați adresat niciun cuvânt tunisienilor și de aceea vă reproșez acest lucru.

Pentru creștinii din toată lumea, noi vă susținem. Am încredere că ne veți sprijini în lupta împotriva dictaturii la nivel internațional, fie că este în Belarus sau în Tunisia, Algeria, Egipt, China sau Rusia – oriunde în lume. Acestea sunt valorile comune ale Europei pe care trebuie să le apărăm cu toții împreună.

(Aplauze)

  Lajos Bokros, în numele Grupului ECR. – (HU) „Nu pot ști ce înseamnă acest pământ pentru alții. / Pentru mine, acesta este locul unde m-am născut, această națiune mică cuprinsă / de flăcări, lumea copilăriei mele zguduindu-se în depărtare. / Am crescut din ea ca o ramură firavă dintr-un copac / și sper ca într-o zi trupul meu să se scufunde în ea. / Sunt acasă”. – a scris Miklós Radnóti. Ungaria se simte acasă aici, în Europa și merită să dețină Președinția. Însă guvernul maghiar se simte acasă? Merită această funcție? Nu mă refer doar la legea privind mass-media aici; mai sunt alte nouă fapte evidente pe care le ignorați. Există o încălcare continuă și gravă a sistemului delicat de control și de echilibru care este specific democrației.

Concedierea funcționarilor de stat fără a preciza motivul. Impozite „de criză” excesive, discriminatorii și care denaturează la nivel structural. Sprijinirea celor bogați în detrimentul celor săraci. Dizolvarea Consiliului bugetar, la fel ca în Venezuela. Subminarea și, în curând, revocarea autonomiei Băncii Centrale. O impozitare specială de 98 % cu efect retroactiv asupra plăților compensatorii. Nouă modificări ale Constituției în ultimele șapte luni. Restrângerea competențelor Curții Constituționale. Naționalizarea sistemului de pensii private prin șantaj direct, la fel ca în Bolivia. Ridicarea fraudei fiscale la nivel de politică guvernamentală: distilarea palincii. Reduceri populiste ca și cum te-ai duce la grădina botanică cu un topor. Distrugerea structurii bune a societății, a solidarității acesteia. Ágnes Heller, János Kornai, Jenő Ranschburg – oameni de știință maghiari renumiți în lume au scris despre acest lucru. Ieri, Guy Verhofstadt a spus că președinția belgiană a avut succes deoarece guvernul nu a permis ca sarcinile interne să îi distragă atenția de la problemele europene. În prezent, ne confruntăm exact cu opusul. Haosul și dezastrul diplomatic de la nivel intern va distrage atenția guvernului și a opiniei publice europene de la Europa. Acest lucru ar fi cu adevărat o rușine. Mie, în calitate de cetățean maghiar, nu-mi va fi rușine de nimic. Nu este prea târziu să facem cale întoarsă.

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle Președinte, dle Orbán, aș dori să fac unele observații scurte cu privire la legea privind mass-media. Numeroși vorbitori au menționat acest aspect, dar nu voi repeta ceea ce au afirmat aceștia. Aș dori să fac o singură remarcă. Acest lucru nu înseamnă că se intervine în treburile maghiare. Consider și am învățat acest lucru târziu în viață, că mass-media este responsabilă pentru supravegherea economiei și a celor care dețin puterea. Această situație trebuie să rămână neschimbată. Prin urmare, mass-media nu trebuie să fie supravegheată de alte entități de nivel mai înalt și o autoritate pentru mass-media ar face acest lucru posibil.

Din acest motiv, în opinia noastră, înființarea unei autorități pentru mass-media nu este lucrul potrivit. Ați spus clar că sunteți pregătit să schimbați acest lucru și sper să acționați în această direcție. Altfel, și aș dori să clarific acest lucru, este o chestiune maghiară. Desigur, există unele state membre a căror lege privind mass-media poate fi menționată în acest context. Acest aspect nu se referă numai la Ungaria.

În primul rând, în ceea ce privește planurile dvs. pentru Președinția Consiliului, aș dori să spun clar că salut faptul că promovarea diversității culturale este unul dintre principalele dvs. obiective. Cred că acest lucru este foarte important. Aștept cu nerăbdare inițiativele dvs. pentru a îmbunătăți integrarea, inclusiv integrarea minorităților, și chiar dvs. ați făcut referire la romi. O strategie europeană pentru integrarea romilor într-un mod mai eficient este un aspect foarte important.

În al doilea rând, sunt încântat să văd că vă luați angajamentul negocierilor de extindere și al politicii de vecinătate estică. Punerea unui accent mai mare în Uniunea Europeană pe cultura Europei de Est, precum și pe experiența istorică și socială a acestei regiuni, nu poate fi decât un lucru bun. Din numeroase motive pe care nu vreau să le menționez aici, Uniunea Europeană este în primul rând o instituție din Europa de Vest. Aș dori ca Președinția Consiliului să exercite o mai mare influență specifică Europei de Est.

În al treilea rând, sunt curios să văd cum gestionați viitoarea reorganizare a politicii agricole și de coeziune, precum și pregătirea perspectivei bugetare multianuale a Uniunii Europene. Grupul meu vă invită să garantați că Parlamentul este implicat pe deplin în toate acestea și ne așteptăm să vă luați în serios promisiunea de a sprijini întreprinderile mici și mijlocii și de a îmbunătăți protecția mediului, utilizarea durabilă a resurselor și securitatea alimentară.

  Nigel Farage, în numele Grupului EFD. – Dle Președinte, îi urez bun venit dlui Orbán. După farsa de șase luni reprezentată de președinția belgiană, este bine să vedem un prim-ministru ales dintr-o țară potrivită. Mi-a plăcut foarte mult modul în care ați denunțat comunismul ca o ideologie periculoasă – și am observat mândria cu care ați spus că Ungaria a fost prima țară care a ridicat armele împotriva Uniunii Sovietice.

La douăzeci de ani după ce ați câștigat din nou capacitatea de a guverna singuri într-un mod democratic, faceți parte dintr-o uniune politică nouă care seamănă tot mai mult cu fosta Uniune Sovietică. De fapt, veți întâlni o mulțime de comuniști în următoarele șase luni, inclusiv pe președintele Comisiei prezent aici, pe dl Barroso care, pe vremuri, a fost un susținător al președintelui Mao! Veți vedea o planificare și un control economic centralizat și, mai presus de toate, veți vedea dorința de a impune o uniune politică asupra popoarelor din Europa fără consimțământul acestora.

Treziți-vă, dle Orbán! Priviți cum încearcă să vă intimideze în această dimineață. Aceștia încearcă să vă spună cum să vă conduceți propria țară. Spuneți-le unde să se ducă. Ridicați-vă și luptați pentru democrație încă o dată.

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, în 1956, Ungaria a arătat lumii că trebuie să se împotrivească opresiunii și minciunilor, chiar dacă părea să fie o încercare fără speranță. În acel moment, aceasta era misiunea noastră istorică. Și în prezent este la fel. În lumea de astăzi, minciunile și opresiunea se bazează pe doi piloni. Unul dintre piloni este reprezentat de plutocrația globală și de băncile care își privatizează profiturile, naționalizând pierderile și costurile, punându-le astfel pe seama pompierilor, asistentelor medicale, cadrelor didactice și pensionarilor, care suferă tot mai mult.

Celălalt pilon este reprezentat de faptul că ei – și aici mă refer în principal la politicieni, care, în loc să reprezinte interesele oamenilor, acționează în mod constant ca și cum ar fi reprezentanți ai plutocrației globale și ai băncilor, chiar și aici, în Uniunea Europeană – fac ca totul să pară natural sau cel puțin ca și cum nu ar exista altă cale. Președinția maghiară și Ungaria, țara mea de origine, trebuie să arate că acest lucru nu este adevărat, că adevărul este altul. În loc să avem o concepție care se axează pe profituri și bani, trebuie să arătăm că o abordare axată pe oameni și pe justiție este, de asemenea, posibilă, iar întrebarea care se adresează nu se referă la ce este cel mai bine pentru bani și profit, ci la ce este cel mai bine pentru oameni și justiție. Îi urez mult noroc Ungariei, țara mea de origine care iubește libertatea.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

PREZIDEAZĂ: RODI KRATSA-TSAGAROPOULOU
Vicepreședintă

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Dnă președintă, dnă Morvai, am avut deja un scurt schimb de opinii ieri. Am două întrebări pentru dvs. Nu este surprinzător faptul că susțineți președinția din perspectiva dvs. în ceea ce privește extrema dreaptă. Cu toate acestea, dacă acest lucru se potrivește dlui Orbán, este o altă problemă. Sunteți la curent cu faptul că revoluția maghiară a fost susținută de foarte, foarte mulți oameni și nu doar de conservatorii din dreapta spectrului politic, așa cum dl Schulz a afirmat? Ați observat, dnă Morvai, că criticile referitoare la legea privind mass-media din Ungaria au venit nu doar din partea social democraților, ci și a unui număr foarte mare de cetățeni, inclusiv dl György Konrád, care nu au nicio legătură cu social democrația? Sunteți la curent cu acest lucru?

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Dle Swoboda, deși se poate să fi avut cândva convingerea că sintagmele „aripă dreaptă” și „aripă stângă” au un sens, perioada de un an și jumătate petrecută la Uniunea Europeană m-a convins că acest lucru nu are niciun rost. dvs. cei din aripa dreaptă continuați să reprezentați interesele plutocrației și ale băncilor, fără nicio urmă de considerație față de dorințele populației. Ați ignorat complet idealurile inițiale. S-a menționat astăzi, aici, numele predecesorului dvs., Marx. Afirmațiile sale despre dreptate sunt ignorate aici. Sunteți cei mai mari asupritori ai oamenilor muncii. Acesta este unul dintre aspecte. Celălalt este legea privind mass-media, care reprezintă o problemă internă a Ungariei

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Ádám Kósa (PPE). – (HU) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, în primul rând, vă mulțumesc pentru că mi-ați acordat posibilitatea de a lua cuvântul în numele delegației maghiare a Partidului Popular European. Eu însumi sunt o persoană cu handicap și probabil mai sensibil decât o persoană normală la discriminare sau standarde duble. Din acest motiv am urmărit cu îngrijorare vânătoarea politică privind legea mass-media din Ungaria, la care am putut asista și astăzi în acest Parlament. Uniunea Civică Maghiară Fidesz a demonstrat în nenumărate rânduri că-și face datoria în spiritul valorilor noastre europene partajate și face acest lucru pentru libertatea presei în mod onorabil.

Valorile noastre europene reprezintă responsabilități. Acest fapt este, de asemenea, demonstrat de viitorul mandat maghiar de șase luni Și de obiectivele sale. Guvernanța economică, politica energetică sau strategia privind populația de etnie rromă – aceste direcții și strategii demonstrează existența valorilor partajate, la fel cum și obiectivele noastre sunt partajate pentru a asigura o Europă puternică. La urma urmelor, Europa nu este doar o comunitate de interese, ci și una de valori. De fapt, dvs. manifestați în prezent dispreț chiar față de aceste obiective și valori. Fără a mai aștepta avizul Comisiei Europene, faceți deja declarații, lansând acuzații răutăcioase și făcând comentarii exagerate și nefondate. Urmăriți probabil subminarea Președinției maghiare în acest fel? De fapt, aduceți deservicii Uniunii Europene și întregii Comunități Europene.

Ne confruntăm în prezent cu cea mai gravă criză, iar dvs. faceți dovada unui comportament iresponsabil. În calitate de membru al delegației Partidului Popular European, resping acest lucru. Încurajez Președinția maghiară să-și continue activitatea în ciuda acuzațiilor și, desigur, să ducă mai departe programul „O Europa puternică”. Sunt de acord cu titlul programului. Prin unitate vom realiza mult mai mult, iar noi trebuie să ne străduim să înregistrăm progrese.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Dnă președintă, dle prim-ministru, doamnelor și domnilor, este în interesul Uniunii Europene și al Ungariei, precum și al tuturor patrioților unguri, indiferent de afilierea politică a acestora, ca Președinția maghiară să fie un succes. Acest fapt este cu atât mai important dacă ne gândim că astăzi UE, inclusiv zona euro, se confruntă cu provocări fără precedent. Dle prim-ministru, sunteți o persoană hotărâtă. Vă solicit să folosiți această capacitate în serviciul Europei în calitate de președinte în exercițiu al Uniunii Europene, pentru o Europă mai dinamică și mai eficientă. În același timp, totuși, vă solicit să respectați normele democratice și să protejați valorile impuse de modelul social european.

Din păcate, așa cum și dezbaterea de față a arătat, începuturile Președinției maghiare sunt agitate. Dle prim-ministru vă dați seama cât de redusă este încrederea în guvernul dvs. la nivel european? Populația din multe state membre, indiferent de afilierea politică, consideră măsurile anti-democratice luate de guvernul dvs., populismul economic, legea privind mass-media și toleranța față de extrema dreaptă ca fiind contrare valorilor și normelor UE. Președinția UE nu vă poate absolvi de critici; mai mult, ar trebui să fiți un exemplu prin aderarea la valorile fundamentale ale UE.

Faimosul citat din Attila József „furia mea este în sprijinul tău, nu împotriva ta”, se aplică în acest caz, întrucât atunci când criticile bine întemeiate sunt exprimate, UE nu este deranjată de guvernul maghiar; furia este una constructivă. Iar criticile nu sunt direcționate în special către poporul maghiar. Dle prim-ministru, în calitate de cetățean maghiar și european, aș dori ca perioada celor șase luni de mandat să fie un motiv de mândrie pentru mine.

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE). – (DE) Dnă președintă, dle Orbán, într-un articol care a apărut ieri într-un important ziar german, l-ați menționat pe Otto Graf Lambsdorff ca fiind unul dintre modelele dvs. Ultima oară când ne-am întâlnit a fost la înmormântarea acestuia în decembrie 2009. Ați participat în calitate de persoană particulară, iar noi am apreciat foarte mult acest gest. Aș dori să vă rog să-i onorați memoria prin respectarea, urmarea și apărarea principiilor statului liberal constituțional în toate măsurile pe care le luați.

Ați răspuns criticilor privind legea mass-media cu două argumente. Ați afirmat că aceasta este o campanie împotriva Ungariei și a dvs. personal și că este una cu caracter general. În numele Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, aș dori să precizez în mod foarte clar că aceasta nu este o campanie. Încălcarea și punerea sub semnul întrebării a libertăților fundamentale într-un stat membru al Uniunii Europene reprezintă o problemă pentru Europa.

Aș dori să transmit Comisiei și dlui Barroso că se impune realizarea unei evaluări juridice de către dna Kroes. Totuși, Comisia nu este doar biroul unui avocat; aceasta este totodată și un organism politic. Evaluarea trebuie să ia o formă politică și să fie finalizată rapid.

Al doilea argument prezentat de dvs. este acela că criticile sunt generale. Dle Orbán, aș dori să punctez câteva chestiuni specifice: calomnia, defăimarea și instigarea la ură contravin legilor germane și ale altor state democratice. Acestea intră în sfera dreptului penal. Vă rugăm să lăsați dreptul penal să-și facă datoria în acest caz. Trebuie să îmbunătățiți protecția juridică prevăzută la articolul 163, să modificați componența și puterile autorității în domeniul mass-media prevăzute la articolele 123 și 183, împreună cu o multitudine de alte lucruri. Există multe puncte specifice. Vă sugerez să amânați punerea în aplicare a legii până la finalizarea evaluării de către Comisie, fapt care trebuie realizat în cel mai scurt timp posibil.

  Judith Sargentini (Verts/ALE). – (NL) Dnă președintă, Parlamentul European și statele membre utilizează standarde duble. Discutăm fără-ncetare despre drepturile civile și libertatea presei când vine vorba de țările care doresc să adere la Uniunea Europeană, însă aceste aspecte nu par să se aplice statelor deja membre ale acestui club. Criteriile de la Copenhaga sunt obligații solemne pentru noi toți sau doar pentru noii membri?

Statele membre își ignoră reciproc acțiunile. Dacă nu mă amestec în treburile tale, atunci nici tu va trebui să nu te amesteci într-ale mele! Chiar și Ungaria solicită tuturor să-și vadă de treaba lor. Ciudată atitudine din partea președinției Uniunii Europene. Este datoria dvs., dle prim-ministru Orbán, să conduceți Uniunea Europeană și, desigur, să încurajați statele membre să se intereseze reciproc, într-o oarecare măsură, de acțiunile întreprinse. Retragerea nu își are locul aici.

Revenind acum la parlamentul nostru, camera a cărei misiune ar trebui să fie păstrarea standardului ridicat al valorilor europene. Nu reușim să facem acest lucru! Dnă președintă, a fost încă odată o plăcere pentru mine să pot vorbi liber și să-mi exprim aici părerea echilibrată.

  Jacek Olgierd Kurski (ECR). – (PL) Dnă președintă, este o veste bună faptul că un guvern care se bucură de atât de mult sprijin în propria țară preia președinția UE. Guvernul maghiar se bucură de acest sprijin deoarece acționează în interesul maghiarilor și reconstruiește Ungaria în urma guvernelor falimentare, compromise de scandaluri ale socialiștilor unguri. Cu toate acestea, nu este o veste bună faptul că Ungaria a fost supusă la atacuri nedrepte, pe motive ideologice în pragul exercitării mandatului său. Întreaga problemă a legii mass-media indică ipocrizia acestor atacuri. În Polonia există un Consiliu pentru mass-media identic, dominat de partidul de guvernare, responsabil în prezent de scoaterea a mii de persoane – jurnaliști cu convingeri conservatoare – de pe scena mass-media publică din Polonia. Nimeni la nivel european, în special dl Schulz, nu le ia apărarea. Acestea sunt aspectele simple ale problemei.

Scrisoarea neobișnuită prin care erau atacați maghiarii publicată acum o săptămână, semnată de foștii președinți ai Republicii Cehe și Ungariei, precum și de șeful Gazeta Wyborcza din Polonia, indică ipocrizia atacului. Este aceeași Gazeta Wyborcza care asigură confiscarea proprietății tuturor celor cu opinii diferite. Adevărul despre atacul de astăzi la adresa Ungariei este că nu reprezintă altceva decât o răzbunare pentru punerea cu succes în practică a conservatorismului. Sper ca mandatul dvs., dle Orbán, să aibă la fel de mult succes ca ...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dnă președintă, începând cu 1 ianuarie, Președinția Uniunii Europene a fost preluată de guvernul maghiar, care ne-a amintit de acest lucru prin ceea ce poate fi numit un covor cultural. Nu voi vorbi despre hartă, dle prim-ministru, ci doar despre cultura pe care ați adus-o la Bruxelles.

Simboluri prețuite, portrete ale celor de care poporul dvs. este pe bună dreptate mândru, pe jos, sub picioare, în spații publice, călcate și murdărite de oameni din toată Europa. Vi se pare aceasta cultură? Este aceasta o prezentare demnă a mândrei Ungarii?

Nu știu ce i-a împins pe diplomații maghiari să înjosească simbolurile propriei istorii. Le-ar fi putut așeza în mod demn pe panourile sau pereții acestei săli. Ai văzut, Viktor, unde sunt așezate în această sală simbolurile pe care le prețuim? Într-un loc onorabil, înfrumusețând tabloul președintelui.

Știu, dle prim-ministru, că țara dvs. se confruntă cu multiple probleme, însă consider cu fermitate că mândrul popor maghiar nu merită o astfel de lipsă de respect din partea propriului guvern față de simbolurile și reprezentanții săi renumiți.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Dnă președintă, dle prim-ministru, doamnelor și domnilor, mi-am dorit, în principiu, să vorbesc despre Președinția maghiară, însă antevorbitorii mei m-au înfuriat iar acum trebuie să cedez puțin provocării și să vorbesc despre legea maghiară privind mass-media. În termeni simpli, în Ungaria, mișcarea Jobbik pentru o Ungarie mai bună a criticat, de asemenea, legislația privind regimul lingvistic. Noi, de asemenea, ne opunem acesteia. Totuși, este uimitor să vedem atâția trădători și ipocriți într-un singur loc. Unde erau cei care acum se consideră protectorii drepturilor, unde erați când legislația slovacă privind regimul lingvistic a fost introdusă? Unde era dl Cohn-Bendit când ungurii din Vojvodina erau terorizați de extremiștii sârbi? Unde era dl Martin Schulz când mormintele ungurilor din Vojvodina și Transilvania erau profanate? Iată de ce consider acest lucru drept standard dublu. Nu pot accepta criticile pe care le lansați împotriva guvernului și a Președinției maghiare.

Spre deosebire de vorbăria goală a MSZMP sau a MSZP, Jobbik a avut întotdeauna propuneri pozitive. Da, trebuie să aducem în discuție problema legislației slovace privind regimul lingvistic. Da, trebuie să aducem în discuție problema anulării decretelor Beneš. Da, trebuie să aducem în discuție autonomia teritorială a secuilor. Da, trebui să aducem în discuție încetarea și eliminarea crimelor împotriva populației de etnie rromă din Ungaria și întreaga Europă, și ar fi de salutat dacă guvernul maghiar ar putea să se axeze la fel de mult asupra obligației interne privind punerea în aplicare a dorinței a milioane de alegători unguri și să trimită, în sfârșit, după gratii pe fostul dictator, Ferenc Gyurcsány. Acestea sunt adevăratele probleme și vă urez succes în acest mandat.

  Werner Langen (PPE). – (DE) Dnă președintă, dle Orbán, aveți de îndeplinit două obligații foarte dificile. Prima implică depășirea a opt ani de administrație socialistă defectuoasă, aducerea de stabilitate și dinamism economic și politic în Ungaria și reducerea nivelurilor datoriilor. Electoratul v-a acordat un mandat clar în acest sens.

Cea de-a două obligație a dvs. este de a conduce Europa în calitate de președinte în exercițiu al Consiliului în această perioadă dificilă și de a face tot ce vă stă în putință în vederea soluționării crizei financiare și economice. Veți beneficia de sprijinul activ al Parlamentului și al grupului meu. Suntem încântați că nu ne-ați prezentat astăzi o listă de dorințe, cum au procedat mulți dintre președinții în exercițiu socialiști ai Consiliului în anii trecuți, ci o prioritizare clară a obiectivelor dvs.

În al treilea rând, suntem încântați de faptul că Ungaria este membră a Uniunii Europene încă din 2004 și că partidul de guvernământ din această țară aparține Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat). Campania privind noua lege mass-media, care implică solicitări de retragere a dreptului de vot conform articolului 7 și care a fost inițiată aici în Parlament, nu de dvs. ci de partidele care au pierdut alegerile din 2010 din Ungaria, care au stat aici și se află în continuare aici în față, cel puțin cele care nu au fugit direct la presă, este ipocrită și intolerabilă. Evaluarea va arăta că legislația în materie de mass-media din Ungaria nu diferă de cea din multe state membre.

În cazul dlui Schulz, care a solicitat retragerea legii, pot doar afirma că în mod sigur nu a citit legea care a fost votată în majoritate de către guvernul ecologist și socialist din Renania de Nord-Westfalia. Aceasta include dispoziții privind instituirea unei autorități în domeniul mass-media, privind sancțiunile și diversitatea de opinii. Este exact ceea ce faceți dvs. Abordarea ipocrită nu trebuie să câștige majoritatea în acest Parlament.

(Aplauze)

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Rebecca Harms (Verts/ALE). – (DE) Dnă președintă, dle Langen, în cazul legii privind mass-media din Renania de Nord-Westfalia responsabilitatea de supervizare a mass-media revine unui singur partid? Organismul de supervizare a mass-media din Renania de Nord-Westfalia va fi utilizat de guvern timp de nouă ani? În landul Renania de Nord-Westfalia, un partid decide dacă raportul este sau nu echilibrat? Dacă așa stau lucrurile, atunci situația este similară celei din Ungaria. Nu cred că asta vă doriți. Doresc, de asemenea, să întreb de ce dna Merkel critică legislația maghiară, deoarece este membră ...

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Werner Langen (PPE). – (DE) Dnă președintă, sunt sigur că îmi veți acorda cinci minute.

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

Întâi de toate, dna Merkel a întrebat dacă legea este conformă sub toate aspectele cu reglementările europene, iar dl Orbán a fost de acord să modifice dispozițiile legii, dacă este cazul, ca urmare a evaluării de către Comisie. Consider această abordare ca fiind corectă, onestă, deschisă și echitabilă pentru toți cei implicați.

Cel de-al doilea punct vizează legea privind mass-media din landul Renania de Nord-Westfalia. Programele radio nu au permisiunea să prezinte o singură opinie sau să vizeze un singur partid, grup, lobby, religie sau filosofie conform condițiilor de la punctul 31.

(Interpelări)

De asemenea, legea prevede că șeful landului Renania de Nord-Westfalia poate oferi instrucțiuni autorității în domeniul mass-media și impune amenzi de până la 500 000 de euro.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Dnă președintă, aș dori să mă adresez șefului guvernului maghiar. Bine ați venit în Parlamentul European, dle Orbán.

Ungaria a preluat președinția într-o perioadă care cu siguranță nu este ușoară, iar programul pe care ni l-ați prezentat este în mod sigur plin de provocări majore. Ne-ați solicitat în câteva rânduri, ca Parlament, să vă ajutăm în îndeplinirea acestui program, și credeți-mă, dle Orbán, chiar suntem aici să sprijinim aspectele pozitive, europene din programul dvs.

Discursul dvs. a inclus, totodată, un apel la o Europă mai puternică, cu toate acestea, trebuie să afirm că nu-mi este în totalitate clar unde începe sentimentul dvs. european și care sunt limitele acestuia, întrucât nu-mi pot altfel explica de ce guvernul dvs. a început mandatul prin prezentarea unei unități teritoriale inexistente, în loc să prezinte, în calitate de țară care prezidează, o nouă viziune asupra Europei.

Prin urmare, dle Orbán, sper în dezvoltarea pozitivă a bunului dvs. sentiment european și că veți da dovadă și de un sentiment maghiar pozitiv.

  Adina-Ioana Vălean (ALDE). – Dnă președintă, timp de mai mulți ani, Uniunea noastră a stabilit obiectiv după obiectiv, însă nimeni nu privește înapoi pentru a vedea dacă acele obiective au fost atinse sau aplicate corespunzător. Creștere economică, locuri de muncă, o Uniune deschisă față de cetățeni: toate tind să devină obiective eterne. De fapt, ne aflăm în punctul în care ar trebui să recunoaștem eșecul a cel puțin uneia dintre politicile noastre și a soluțiilor universale de cele mai multe ori aplicate.

Pentru a stimula creșterea economică a UE, poate ar trebui să gândim inovator și să acceptăm diferitele interese și specificități ale celor 27 de state membre.

Comisia propune, iar președinția adoptă, o coordonare simplă a politicilor noastre economice. Simpla stabilire de politici și obiective financiare s-ar putea transforma într-o capcană exact pentru creșterea economică pe care dorim s-o atingem. Cu o piață unică incompletă, antreprenori și companii împovărate de birocrație și o piață dezordonată a forței de muncă, creșterea noastră la nivel UE se poate dovedi similară unei balene într-un bazin de baracude – întrucât astfel se prezintă piața mondială în contextul crizei actuale.

În ceea ce privește celelalte obiective eterne prevăzute în programul președinției, precum realizarea unei politici energetice comune, trebuie să identificăm interesele și necesitățile energetice comune tuturor statelor membre. Nu sunt convinsă că cheltuirea a miliarde de euro în proiecte de infrastructură gigantice reprezintă răspunsul.

Dl Orbán a vorbit, de asemenea, despre lărgire: Sper că acest lucru nu reprezintă acordarea cetățeniei maghiare tuturor cetățenilor de etnie maghiară din țările învecinate. Este realistă lărgirea UE în contextul eurosceptic al crizei economice?

În încheiere, ne doresc nouă tuturor mult noroc.

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Dnă președintă, Președinția maghiară a avut parte de un debut nefavorabil. Exemplul dat Uniunii Europene de guvernul maghiar prin noua lege privind mass-media nu a fost unul pozitiv. Noua lege oferă gardianului mass-media puteri foarte extinse, ceea ce aruncă o umbră de îngrijorare asupra începutului mandatului maghiar. Această lege reprezintă doar un element dintr-o serie de evenimente alarmante care au avut loc în Ungaria.

Acolo unde un singur partid politic domină, celelalte voci încetează să se mai audă. Autorul francez din secolul al 17-lea, Rochefoucauld, a avertizat cu privire la acest aspect cu mult timp în urmă: „Puțini sunt cei suficient de înțelepți să prefere mustrarea folositoare mândriei înșelătoare”. Sfatul meu pentru președinție este să ia vorbele lui Rochefoucauld în serios, în calitatea sa de deținător atât al președinției UE, cât și a guvernului maghiar.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, bine ați venit la Strasbourg, dle Orbán. Așa cum dl Cohn-Bendit a punctat, toată lumea de aici iubește Ungaria însă nu toți iubesc guvernul maghiar, după cum v-ați dat seama.

Noi, pe de altă parte, iubim Ungaria, apreciem guvernul maghiar, și în plus, încurajăm fără rețineri partidul dvs. De ce încurajăm partidul Fides? Deoarece acest partid a reprezentat un factor decisiv pentru întoarcerea Ungariei la o viață democratică după o lungă și severă dictatură.

Încurajăm partidul Fides deoarece în decursul anilor, a tuturor acestor ani, a urmărit aceleași valori ale democrației și libertății, atât la guvernare cât și în opoziție. Încurajăm partidul Fides deoarece acesta reprezintă în prezent singura alternativă reală la tendința populistă care pare să acapareze atât de multe țări ale Uniunii Europene.

De asemenea, încurajăm partidul Fides deoarece, prin prioritățile pe care le-ați menționat, acesta ne ajută să înțelegem că războiul pentru o Europă unită, liberă nu s-a încheiat încă. Vă sprijinim, dle Orbán, și vă încurajăm deoarece acest lucru înseamnă încurajarea Ungariei și a Europei în ansamblu.

  Edit Herczog (S&D). – (HU) Dle președinte, doamnelor și domnilor, încă de la înființarea Uniunii Europene, una dintre cele mai importante probleme și preocupări a reprezentat-o securitatea energetică. Timp de mai mulți ani, am considerat că reducerea dependenței de sursele de energie reprezintă punctul cel mai esențial. Criza economică, totuși, a demonstrat clar că cele mai importante aspecte sunt accesibilitatea și costul convenabil. În Ungaria, acesta a fost primul an când au murit mai mulți oameni de frig în apartamentele neîncălzite decât în stradă. Acum câțiva ani, rezidenții unui bloc de apartamente au solicitat oprirea alimentării cu energie termică deoarece nu își mai permiteau acest lucru. Doamnelor și domnilor, este foarte important să abordăm problema securității energetice care reprezintă unul dintre efectele crizei economice, și să facem acest lucru din perspectiva infrastructurii energetice vechi.

Cea mai importantă sarcină a Președinției maghiare la summitul energetic va fi stabilirea principiilor de bază pentru această nouă infrastructură, nu doar în domeniul gazelor, ci și al liniilor electrice în același timp. Obiectivul nostru nu este de a îmbunătăți rețelele vechi, ci de a garanta investitori și capital pentru posibilitățile de conectare la rețelele energetice inteligente ale viitorului. Sarcina guvernului maghiar este de a convinge statele membre să sprijine în mod unanim consolidarea gestionării în siguranță a deșeurilor nucleare. Trebuie să garantăm că toate acestea rămân în continuare în limitele unor costuri convenabile. Dle președinte, nu putem aborda acest aspect în grabă și cu sânge rece, ci doar cu mintea limpede, inima deschisă și o viziune clară. Vom fi partenerii dvs. în soluționarea acestor probleme.

  Marielle De Sarnez (ALDE). – (FR) Dnă președintă, popoarele Europei se confruntă cu o criză gravă, destabilizatoare. Consider că acestea sunt momentele în care trebuie să ne întoarcem la valorile fundamentale care stau la baza Europei.

Prima dintre aceste valori este lupta împotriva tuturor formelor de naționalism. Vă împărtășesc profunda mea preocupare acum când, după propunerea privind acordarea cetățeniei maghiare populațiilor de origine maghiară, puneți problema acordării acestora a dreptului de vot, încălcând astfel toate convențiile internaționale.

Cea de-a doua dintre aceste valori europene este apărarea democrației și a libertăților. În prezent, de la venirea dvs. la putere, s-au luat o serie de măsuri a căror natură provoacă îngrijorare și în legătură cu care aveți acum posibilitatea de a ne oferi răspunsuri. Puterile curții constituționale au fost restrânse, independența Băncii Centrale Europene a fost subminată – în contradicție cu tratatul de aderare – iar acum forțați oamenii să voteze o lege privind mass-media care, sub pretextul transpunerii unei directive europene, este, de fapt, o lege care distruge libertățile presei, astfel cum Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a arătat de curând.

Afirmați că legea propusă de dvs. este similară cu cea din alte state membre, cu toate că unele dintre ele – și mă gândesc acum la propria țară – trebuie să facă în mod clar progrese, în ce altă țară a Uniunii riscă mass-media o amendă de 700 000 de euro pentru încălcarea standardelor morale? Situația se află acum în mâinile Comisiei Europene, care trebuie să discute cu noi problema principală, dincolo de simplele aspecte legale, și anume dacă această lege încalcă libertatea de exprimare. Dacă așa stau lucrurile, Uniunea dispune de instrumente de garantare a respectării drepturilor fundamentale. Acesta este mesajul ferm pe care îl așteptăm acum.

  Jean-Pierre Audy (PPE). – (FR) Dnă președintă, dle prim-ministru, Ungaria este o țară europeană Acesteia îi place Parlamentul European. Ungaria a ales drept președinte al republicii un fost foarte bun coleg de-al nostru, dl Pál Schmitt, iar dvs. ați fost suficient de înțelept să alegeți în calitate de ministru o foarte bună colegă de-a noastră, dna Győri, pe care o apreciez mult.

Democrația funcționează. Ați fost ales. Felicitări! Europa funcționează. O lege propusă de dvs. este pusă sub semnul întrebării, iar răspunsul dvs. este „O voi modifica”. Sunteți provocat pe tema aplicării valorilor, iar dvs. ați afirmat că, în momentul reformării constituției, fosta constituție comunistă, veți adopta în întregime Carta drepturilor fundamentale. Felicitări! Politica funcționează. Dacă cineva se mai îndoiește, avem o Europă politică. Aceasta este o veste bună!

Vă confruntați cu provocări economice. Faceți ordine în economia Ungariei, dle Orbán. Sunteți probabil prim-ministrul de care avem nevoie acum. Cu toate acestea, nu este pentru prima dată când faceți acest lucru. La fel ați procedat și în 1998, când ați fost prim-ministru.

Voi încheia prin a vă atrage atenția asupra Croației. Vă doriți aderarea acesteia. Suntem în favoarea acestui lucru. Vă voi atrage atenția asupra îndoielilor anumitor grupuri de opinie publică europeană și vă sugerez să întreprindeți o largă campanie de publicitate pentru a dovedi cetățenilor europeni că Croația întrunește toate criteriile de aderare deoarece nu mai urmăm principiile aderării în grup, astfel cum am procedat după căderea zidului Berlinului.

  Juan Fernando López Aguilar (S&D). – (ES) Dnă președintă, dle Orbán, în numele socialiștilor spanioli aș dori să salut Președinția maghiară, cea de-a treia președinție din primul trio de președinții în conformitate cu noua dinamică instituită de Tratatul de la Lisabona. Acest fapt impune o consecvență față de scenariul comun instituit de cele trei țări – Spania, Belgia și Ungaria – și, de asemenea, și cel mai important, față de principiile, valorile și obiectivele instituite de Tratatul de la Lisabona în sine, întrucât prioritatea absolută o reprezintă aplicarea și îndeplinirea acestuia.

Unele dintre aceste principii și valori comune sunt stabilite la articolul 2 din Tratatul de la Lisabona: respectul pentru libertăți, protejarea minorilor și a pluralismului, care include pluralismul informației. Prin urmare, împărtășesc preocuparea exprimată de dvs. conform căreia astfel de obiective importante pentru Președinția maghiară pot fi denaturate prin dezbateri naționale sau particularități mai degrabă decât prin ceea ce ne unește.

Legea maghiară privind mass-media în niciun caz nu poate fi și nu trebuie abordată ca problemă a pieței interne în procesul de transpunere la nivel național a Directivei privind serviciile media audiovizuale. Este o dezbare care nu afectează doar piața internă sau Ungaria. Afectează drepturile fundamentale ale Uniunii, prin urmare mă alătur celor care sunt convinși că singurul mod de a ieși din criză este printr-o mai bună integrare și nu prin naționalism competitiv.

Președinția va fi evaluată în baza disponibilității sale de a lua inițiativa în vederea îndeplinirii valorilor și a obiectivelor Tratatului de la Lisabona, a loialității față de angajamentele făcute în ceea ce privește apartenența la Uniunea Europeană.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Alejo Vidal-Quadras (PPE). – (ES) Dnă președintă, am ascultat foarte atent discursul dlui López Aguilar și aș dori să-i reamintesc că guvernul spaniol – condus de partidul său – se pregătește în prezent să instituie un consiliu de stat pentru mass-media și o lege împotriva discriminării și a tratamentului inegal, care amenință orice adversar politic posibil precum sabia lui Damocles și ar putea interfera cu conținutul mass-media.

Prin urmare, dle López Aguilar, înainte de a-i critica pe ceilalți – și nu voi intra în detalii referitoare la legea maghiară – gândiți-vă la faptul că nu este bine să folosiți două criterii diferite și să aveți standarde duble. Nu uitați că ați fost ministrul justiției.

  Juan Fernando López Aguilar (S&D). – (ES) Dnă președintă, nu este prima dată când am auzit aici comparații total inadecvate între o lege care a provocat îngrijorare la nivelul Uniunii Europene și, de asemenea, în rândul unor reprezentanți foarte distinși din cadrul propriei familii politice, dle VidalQuadras, și legi care respectă drepturile la libertatea de exprimare, formarea liberă a opiniei publice într-o societate pluralistă și, desigur, pluralismul în mass-media. Acestea din urmă contribuie la instituirea consiliilor audiovizuale, a căror sarcină nu constă în niciun caz în interferarea cu pluralismul din mass-media și predeterminarea conținutului acesteia.

Așa stau lucrurile în Spania, la fel ca și în cazul multor altor exemple oferite în acest Parlament, care nu au nicio legătură cu subiectul care a cauzat atât de multă preocupare în cadrul acestei discuții.

  Jacek Saryusz-Wolski (PPE). – Dnă președintă, Președinția maghiară are o ocazie unică de a pune în practică politica de securitate energetică pentru Europa. Vor fi două președinții consecutive – cea maghiară și cea poloneză – cu o puternică determinare politică de a folosi toate posibilitățile disponibile. Problemele cu care ne confruntăm până în prezent sunt consolidarea sau monopolul aprovizionării și al tranzitului, lipsa unei piețe unice interconectate și o vulnerabilitate deosebită pe partea de est a Uniunii.

Ne așteptăm ca Președinția maghiară să folosească geometria Uniunii sub formă de triunghi: o axă sau coridor nord-sud baltic-adriatic, cu porturi energetice în Polonia și Croația, completat de conducta de gaz din zona caspică aprovizionând astfel UE în mod direct, separat și independent, la început din Azerbaidjan și Turkmenistan. Coridorul de sud ar trebuie să includă în mod evident proiectul Nabucco.

Astfel, o nouă sursă de securitate energetică pentru Europa reprezintă provocarea supremă pentru Președinția maghiară. Cele trei obiective imperative sunt construirea de interconectori, asigurarea de finanțare adecvată și consolidarea dimensiunii externe a politicii energetice a UE deoarece energia este un bun public al Uniunii, trebuie europenizat, politica trebuie să se bazeze pe solidaritate, iar voința noastră politică ar trebui să garanteze punerea în aplicare a acesteia.

  Glenis Willmott (S&D). – Dnă președintă, este o perioadă în care ar trebui să discutăm probleme de guvernanță economică, de mediu și de drepturi de ocupare a forței de muncă, toate reprezentând priorități pe agenda noastră; o perioadă în care ar trebui să sărbătorim realizarea impresionantă a Ungariei care, pentru prima dată, are onoarea de a deține președinția și mă întristează faptul că poporul maghiar – care a rezistat opresiunii și a luptat un timp îndelungat pentru democrație – se regăsește în situația în care democrația este pusă sub semnul întrebării de noile legi privind mass-media din Ungaria și politicile protecționiste folosite pentru atacarea companiilor străine, aruncând o umbră asupra a ceea ce ar trebui să reprezinte o perioadă de mândrie pentru poporul maghiar.

Este o perioadă crucială pentru cetățenii noștri, iar noi trebuie să ne continuăm programul de reformă. Totuși, trebuie să fim vigilenți pentru a împiedica recăderea Europei în trecutul întunecat. Trebuie să continuăm să ne opunem și să evidențiem politicile protecționiste și orice formă de cenzură din partea statului. Trebuie să întindem o mână poporului maghiar, însă democrația noastră viitoare nu poate fi compromisă.

  Lívia Járóka (PPE). – (HU) Dnă președintă, dle prim-ministru, doamnelor și domnilor, lansarea unei strategii europene privind populația de etnie romă a fost propusă pentru prima dată de către Parlamentul European la începutul anului 2008, iar în cei trei ani care s-au scurs de atunci o gamă largă de documente și acțiuni UE au dovedit importanța combaterii segregării și a sărăciei care afectează 12 milioane de romi din Europa. În calitate de membru al Fidesz și unic deputat de etnie romă din Parlamentul European, sunt mândru că noul guvern maghiar a fost prima dintre președințiile de Consiliu care a îmbrățișat în totalitate angajamentul și misiunea de a oferi o soluție în acest sens la nivel european.

Incluziunea socială a romilor reprezintă una dintre cele mai importante provocări la nivel european din prezent și, în același timp, una dintre cele mai promițătoare oportunități pentru societățile noastre în curs de îmbătrânire. De fapt, integrarea romilor nu este doar o obligație din perspectiva drepturilor omului, ci și o necesitate economică. În calitate de raportor al Parlamentului European pe acest subiect, sper în mod sincer că, în baza raportului Parlamentului și a viitoarei comunicări a Comisiei, Președinția maghiară va reuși să întocmească o strategie care să fie cu adevărat în spiritul comunității și care va defini acest grup țintă din perspectiva economică, mai degrabă decât din cea etnică, consolidând în același timp aplicarea directivelor privind șansele egale, ținând cont de natura segregării și reducând dezavantajul cetățenilor care locuiesc în microregiuni.

Dle prim-ministru, acest proces vizează mult mai mult decât strategia europeană privind populația de etnie romă: este vorba despre încredere reciprocă și despre capacitatea Europei de a construi o comunitate de valori și de a depăși provocările care ne stau în față. Vă urez mult succes în realizarea acestor obiective de o deosebită importanță. Taves bahtalo!

  Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, presa europeană nu este obligată să aibă o abordare echilibrată. În Europa există libertatea presei. Dacă în Europa este instituit un organism care are în vedere realizarea unui așa-numit echilibru prin intermediul penalizărilor care nu pot fi urmărite îndeaproape, prin neprotejarea surselor și prin crearea unei atmosfere de frică, aștept ca Comisia, care este gardianul dreptului european, să reacționeze. Totuși, acest răspuns nu ar trebui să fie ezitant, lipsit de curaj și defensiv. În schimb, ar trebui să aibă o acțiune rapidă, decisivă și eficientă. Acest lucru nu a avut loc însă.

Dle Orbán, apărarea excesivă și agresivă pregătită de aliații dvs. nu m-a convins. Am crezut că sunteți liberal. Îmi imaginez că acest lucru nu este întotdeauna plăcut. Totuși, aș dori să vă întreb cum vă simțiți acum, când sunteți considerat o persoană care conduce o țară înspre totalitarism și departe de democrație?

(Interpelări)

Cum vă simțiți ca persoană care trebuie să fie apărată de cei care stau acolo, dle Orbán? Aceasta doresc să vă întreb.

  Paulo Rangel (PPE). – (PT) Dnă președintă, întâi de toate, aș dori să afirm că astăzi, când discutăm despre Președinția maghiară, fără a aduce atingere capacității noastre de a dezbate toate subiectele propuse, Parlamentul ar trebui să se concentreze asupra problemelor Uniunii Europene, fapt care nu are loc în acest moment. Mai mult, pentru a ne concentra atenția asupra problemelor UE, se impune citirea atentă a acestui document și discutarea conformității cu prioritățile Președinției maghiare, în loc să discutăm aspecte sau probleme ce țin de viața din Ungaria, care pot fi soluționate ca parte a unei relații normale, sănătoase între Comisie și parlamentul și guvernul maghiar.

Prin urmare, aș dori să afirm aici că, în afară de prioritatea pe care Președinția maghiară, în mod normal, o va acorda problemelor financiare și economice actuale, sunt foarte încântat să observ că planul maghiar pentru următoarele șase luni este foarte clar și ambițios, acordând o atenție și prioritate deosebite la trei probleme care vor fi esențiale pentru viitorul Europei: produsele alimentare, care intră într-o fază de criză globală gravă; energia, esențială pentru securitatea și sustenabilitatea noastră economică; și apa, despre care s-au spus puține aici, dar care reprezintă următoarea provocare cu care europenii se vor confrunta, după produsele alimentare.

Sper că veți avea succes în îndeplinirea obiectivelor dvs.

  Kristian Vigenin (S&D). – (BG) Dnă președintă, dle prim-ministru, 2011 va fi primul an în care Uniunea Europeană va fi condusă de două țări din Europa Centrală și de Est, Ungaria și Polonia. Aceste două țări au avut o contribuție deosebită la dezvoltarea democrației, integrarea Europei și mi se pare că meritele acestor două țări nu ar trebui risipite în felul în care s-a procedat astăzi.

Dle Orbán, vă implor să vă eliberați de umbra care a învăluit mandatul dvs. La încheierea acestuia vom putea spune dacă v-ați îndeplinit prioritățile. Asupra acestora din urmă doresc să ne concentrăm atenția și nu a rezoluțiilor și a acțiunilor parlamentului maghiar care nu se încadrează în principiile de bază ale democrației.

Veți avea sprijinul integral al socialiștilor și al democraților în vederea încheierii negocierilor cu Croația pe parcursul mandatului dvs.

În prezentarea dvs. nu am auzit nimic despre o revizuire a politicii de vecinătate. Sper că veți prezenta inițiativa necesară și că în această perioadă veți reuși să aduceți Belarusul pe calea dezvoltării democratice.

Mi-am permis să nu fiu de acord cu dl Cohn-Bendit. Nu consider că dl Orbán poate fi comparat cu dl Chávez; există alți premieri europeni care sunt mult mai potriviți pentru acest rol.

  Ernst Strasser (PPE). – (DE) Dnă președintă, dle Orbán, este adevărat că țara dvs. a suferit enorm și că țara dvs., dvs. și partidul ați avut o contribuție majoră în stabilirea păcii și pentru o Europă mai unită. În acest moment istoric pentru dvs., în calitate de bun vecin și cetățean austriac, aș dori să clarific acest aspect cu un respect sincer.

Crearea de locuri de muncă, promovarea creșterii și sporirea securității reprezintă priorități ale mandatului dvs. și suntem încântați să le susținem. Celelalte priorități includ consolidarea pieții interne, progresele în domeniul politicii energetice, strategia pentru regiunea Dunării și încheierea negocierilor cu Croația. Acestea reprezintă toate domenii în care dorim și intenționăm să vă sprijinim.

Aș dori să vă mulțumesc în special pentru apărarea libertății de religie. Creștinismul este una dintre pietrele de temelie ale acțiunii și gândirii europene, iar noi respectăm într-o mare măsură faptul că ați reformat legislația comunistă privind mass-media din Ungaria care datează din 1986. Este un lucru important și, de asemenea, ceea ce trebuie făcut. Consider că multe dintre opiniile pe care le-am auzit în acest context, inclusiv în acest Parlament, sunt greșite. Un număr de voci îmi amintesc de sancțiunile impuse pe nedrept guvernului austriac din 2000. Consider că acum sunteți tratat la fel de nedrept precum guvernul austriac a fost la acea dată.

Aș dori să vă mulțumesc pentru ceea ce ați făcut și să urez noii Președinții maghiare mult succes.

(Aplauze)

  Victor Boștinaru (S&D). - Ca cetățean european și socialist, salut angajamentul dumneavoastră pentru implementarea unei strategii pentru Dunăre, pentru o strategie coerentă pentru romi la nivel european, iar ca cetățean român salut sprijinul Președinției dumneavoastră ca țara mea și Bulgaria să adere la spațiul Schengen.

Debutul Președinției ungare este umbrit însă de dezbaterile aprinse asupra unei legi rușinoase, care aduce atingere valorilor fundamentale ale Uniunii. Este o lege care pare a fi redactată sub influența politică a lui Horthy, Kádár, Antonescu sau Ceaușescu. Această lege subminează credibilitatea și prestigiul Ungariei ca țară membră a Uniunii și umilește națiunea ungară, prețuită pentru angajamentul său pentru libertate. Această lege a fost aspru criticată de două guverne importante ale Uniunii, german și francez, care aparțin familiei dumneavoastră. Distinși parlamentari PPE au criticat această lege și bănuiesc că nu vor fi excluși curând din PPE.

Este o direcție pe care n-o putem accepta și pe care nu o putem lăsa să continue.

  Wim van de Camp (PPE). – (NL) Dnă președintă, ca urmare a dezbaterii privind legea mass-media din Ungaria, toți europenii știu cine deține în prezent președinția Uniunii Europene. Acest lucru nu s-a întâmplat anterior. Consider că înaintarea legii către Comisia Europeană de către prim-ministru reprezintă un aspect pozitiv, iar noi așteptăm cu încredere avizul acesteia.

În continuare, să trecem la cele patru priorități ale Președinției maghiare. Creștere și locuri de muncă. Întâi de toate, povara administrativă de pe umerii întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Ce acțiuni specifice veți întreprinde în acest sens? Agenda digitală: China nu va aștepta ca Europa să recupereze decalajul. Cea de-a doua prioritate este o Europă mai puternică. În prezent în Europa suntem invadați de apă. Nu mă refer la creșterea nivelului mării, ci la creșterea nivelului râurilor Rin, Po și Moselle. V-aș fi recunoscător dacă ați putea acorda atenție și acestei probleme.

Următorul aspect, amabilitatea față de cetățeni: ce veți face în legătură cu intrarea în Schengen a României și Bulgariei și aderarea Croației?

În cele din urmă, dnă președintă, Ungaria a impus o taxă de urgență în cazul întreprinderilor din alte țări. Această taxă contravine pieții interne. Când va fi anulată această taxă?

PREZIDEAZĂ: Jerzy BUZEK
Președinte

  László Tőkés (PPE). – (HU) Dle Președinte, vă rog să-mi permiteți să fac următoarea paralelă în legătură cu legea privind mass-media: în 1956, majoritatea partidelor comuniste din vest, precum și un număr mare de intelectuali liberali de stânga i-au condamnat și criticat pe revoluționarii maghiari luând partea bolșevicilor sovietici. Mutatis mutandis, astăzi se petrece un lucru similar. Mulți dintre colegii liberali și socialiști din vest pactizează cu un partid de foști comuniști și pseudo-liberali împotriva adevăratei forțe care stă în spatele schimbării regimului, urmașii regretatului József Antall, luptătorii pentru libertate ai lui Viktor Orbán. Acest lucru este evident în contextul legii privind mass-media. Doamnelor și domnilor, să nu îi confundăm în niciun caz pe foștii campioni și moștenitori ai trecutului, pe acești postcomuniști, cu o aripă de stânga adevărată și credibilă. Nu sunt unul și același lucru. În vremea sa, Albert Camus a fost, de asemenea, nevoit să-și dea seama cine erau cu adevărat staliniștii sovietici, luând astfel partea revoluției maghiare.

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Dle Președinte, dle Orbán, sunt de acord cu dvs. în ceea ce privește trei puncte. Primul este problema Croației. Avem aceeași viziune și sperăm să găsim o soluție împreună cu ministrul dvs. de externe. Cel de-al doilea punct vizează importanța integrării populației de etnie romă, iar cel de-al treilea semnificația europeană a revoluției maghiare.

Provin din Austria și m-am născut aproape de granița maghiară. Am fost conștient de evenimentele care aveau loc, se presupune, din punctul de vedere al părții mai bune a graniței. Am fost numit să-i învăț limba germană pe doi dintre colegii mei de clasă. Cunosc în întregime semnificația revoluției. Totuși, a fost o revoluție împotriva arogării puterii, a monopolului de putere. Scopul acesteia a fost aducerea libertății, inclusiv a libertății mass-mediei.

Dle Orbán, vă rog să analizați încă o dată dacă această lege este într-adevăr în concordanță cu sensul, spiritul și obiectivele revoluției maghiare. În momentul în care o veți compara cu aceste obiective, veți putea întocmi o lege mai bună. Prin urmare, vă solicit, încă o dată, să vă gândiți cum puteți întocmi o lege a mass-mediei mai bună, care să fie în concordanță cu revoluția maghiară și cu spiritul acesteia.

(Aplauze)

  Ivo Vajgl (ALDE). – (SL) Dle Președinte, aș dori să adresez câteva cuvinte de încurajare și de sprijin Președinției maghiare și Ungariei, țară care este un bun vecin al Sloveniei și cu care avem multe lucruri în comun. De asemenea, aș dori să sprijin prioritățile principale pe care le-ați subliniat astăzi pentru mandatul dvs., dle Orbán.

Ungaria poate avea o contribuție semnificativă la continuarea consolidării stabilității în regiunea în care cu toții locuim, în special la garantarea adoptării valorilor moderne la nivelul întregii regiuni și la viitorul acesteia.

Din acest motiv, voi face o afirmație care s-ar putea să nu vă placă: consider că ar fi mai bine ca povestea tratatului de la Trianon să rămână în trecut. Nu o folosiți ca modalitate de a vă tulbura vecinii sau de a deschide răni vechi. Toți trebuie să învățăm să trăim cu propria istorie.

  Emilie Turunen (Verts/ALE). – (DA) Dle Președinte, aș dori să fac câteva observații cu privire la o problemă care a primit deja destul de multă atenție aici în această dimineață. Este vorba despre legea maghiară privind mass-media. Această problemă, dle Orbán, nu are legătură cu Ungaria sau cu politica internă a acesteia; vorbim despre drepturile fundamentale ale UE și credibilitatea noastră în ochii lumii. Libertatea presei va fi pusă în pericol în întreaga UE dacă Ungaria instituie un consiliu mass-media numit pe criterii politice și trebuie să achite amenzi de milioane.

Dle Orbán, fac parte din tânăra generație europeană care a considerat probabil libertatea presei drept indiscutabilă, observ însă astăzi că acesta nu este un lucru de la sine înțeles. Sunt încântată că ați promis să revizuiți legea în cazul în care aceasta contravine tratatelor și legislației UE și consider că și acum puteți să vă întoarceți în țara natală și să lucrați la revizuiri. Datorați acest lucru tuturor celor care au luptat pentru libertățile și drepturile fundamentale ale presei, precum și generației mele, care s-a născut și a crescut cu acest concept. Consider că trebuie să lucrăm la consolidarea democrației în UE, nu la distrugerea acesteia.

  Othmar Karas (PPE). – (DE) Dle Președinte, consolidarea Europei înseamnă, de asemenea, consolidarea Comisiei și extinderea „plasei de siguranță”, atât din perspectiva conținutului cât și a finanțelor. Aceasta înseamnă consolidarea democrației în Europa și o comunitate europeană. Procesul de consolidare a Europei începe de acasă. Ajutați-ne să facem progrese în domeniul „europenizării” politicii interne și să ne asigurăm că Europa nu este slăbită de naționalism.

Dacă dorim să consolidăm Europa, dle Orbán, trebuie să ne întărim punctele comune și să reducem slăbiciunile. Punctele noastre forte includ aceleași sisteme juridice, aceleași valori, aceleași libertăți, metoda comunitară, piața internă cu cele patru libertăți ale sale și moneda comună. Partidele sunt simple instrumente ale democrației și nu invers. Slăbiciunile noastre sunt naționalismul, egoismul, polarizarea și protecționismul. Să folosim aceste șase luni pentru consolidarea Europei și a comunității europene.

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. – Dle Președinte, aș dori să îi mulțumesc în primul rând dlui prim-ministru Orbán pentru prezentarea unui program foarte ambițios. Aș dori, de asemenea, să le mulțumesc deputaților pentru dezbaterea captivantă și schimbul intens de opinii.

Consider că dezbaterea democratică reprezintă cea mai bună modalitate de a descoperi cele mai adecvate soluții pentru Europa. Cu toate acestea, există o condiție, ca interlocutorii să ai aibă un obiectiv comun. Consider că avem un astfel de obiectiv, deoarece majoritatea din acest Parlament ne dorim o Europă mai puternică. Mottoul ales de Președinția maghiară este astfel unul foarte adecvat și bun. Prin urmare, în numele Comisiei, aș dori să subliniez faptul că trebuie să sprijinim obiectivele Președinției maghiare.

Astfel cum s-a precizat clar în dezbatere, există sarcini grele de îndeplinit în acest semestru. Trebuie să introducem guvernanța economică, să găsim soluții pentru criza datoriilor suverane și să accelerăm punerea în aplicare a Strategiei UE 2020 – pentru a prezenta doar câteva dintre obiectivele din domeniul economic. Cu toate acestea, salutăm interesul Președinției maghiare pentru găsirea unei mai bune soluții pentru integrarea populației de etnie romă și strategia pentru regiunea Dunării.

Aș dori să fac câteva observații asupra modului mai eficient de integrare a populației de etnie romă în cadrul Uniunii Europene. După cum știți, ne-am angajat într-un program foarte amplu de sensibilizare și promovare a dialogului coordonat în cadrul statelor membre cu privire la oportunitățile oferite de fondurile UE. După Ungaria în 2009 și România în 2010, Slovacia și Bulgaria vor reprezenta ținta de anul acesta. Consider că, împreună cu dvs. și cu Președinția maghiară, vom putea prezenta în aprilie noul cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a populației de etnie romă.

Aș dori să fac câteva remarci pe marginea observațiilor dlui Cohn-Bendit, deoarece consider că este foarte important să demonstrăm clar în acest moment că UE sprijină Tunisia și poporul său. Aș dori, în special, să aduc un omagiu curajului de care au dat dovadă tunisienii în ultimele zile. Sunt sigur că UE îi va sprijini în demersul lor de îndeplinire a aspirațiilor democratice și de pace.

Noul guvern de uniune ar trebui să reprezinte cu adevărat dorințele societății tunisiene. Acesta ar trebui să conducă țara printr-o tranziție pașnică și democratică și să organizeze alegeri anticipate. Aș dori să asigur acest Parlament că suntem pregătiți să acordăm asistență imediată în pregătirea și organizarea procesului electoral, precum și sprijin pe termen lung pentru o tranziție spre o democrație autentică. Dacă este cazul, suntem, de asemenea, pregătiți să acordăm asistența necesară pentru a ajuta autoritățile tunisiene în ceea ce privește nevoile urgente.

Ca răspuns la solicitările de acțiune rapidă din partea Comisiei în problema referitoare la legea mass-mediei, aș dori să îi informez pe onorații deputați că discuția noastră cu autoritățile maghiare la nivel politic și la nivel de experți este intensă și în desfășurare. În această săptămână, Comisia va trimite o scrisoare de clarificare la Budapesta pentru a solicita explicații suplimentare. Aș dori să subliniez încă o dată că acționăm foarte rapid, având în vedere complexitatea problemei. De asemenea, trebuie să repet ceea ce președintele Barroso a afirmat: că suntem foarte încurajați de angajamentul politic al dlui Orbán de a corecta legea, dacă este cazul.

Suntem pe deplin încrezători că Ungaria va lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că noua lege privind mass-media este aplicată în deplină conformitate cu valorile europene referitoare la libertatea mass-mediei și cu legislația UE relevantă, precum și cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, Comisia va acționa în deplină conformitate cu rolul său de gardian al tratatelor.

Aș dori să închei prin a afirma că avem totală încredere în angajamentul și entuziasmul Președinției maghiare. Am fost martorii pregătirii constante a autorităților maghiare pentru acest obiectiv, pentru un mandat energic în acest semestru important. Credem că împreună putem contribui la progresul proiectul european. Sunt sigur că Parlamentul European va sprijini această activitate și își va aduce contribuția în spiritul cooperării loiale. Cu siguranță trebuie să facem progrese foarte substanțiale în ceea ce privește prioritățile noastre majore din acest semestru.

Îi doresc Președinției numai bine pentru următoarele șase luni. Suntem nerăbdători să lucrăm împreună pentru binele Europei.

(Aplauze)

  Viktor Orbán, președinte în exercițiu al Consiliului. – (HU)Dle Președinte, întâi de toate, aș dori să le mulțumesc deputaților din Parlament care ne-au onorat cu discursurile lor în cadrul dezbaterii importante și interesante de astăzi. Această dezbatere a fost mult prea importantă pentru ca noi să tratăm problemele discutate printr-un răspuns scurt de un minut. Voi respecta timpul acordat, însă nu pot să nu răspund la unele întrebări.

Întâi de toate, voi vorbi din perspectiva prim-ministrului maghiar. Permiteți-mi să-mi exprim surprinderea că atât de multe persoane serioase și respectabile, precum cei care au făcut observații, comit o eroare factuală. Ar fi nedrept și stânjenitor, nu doar pentru dvs., ci și pentru mine, dacă aș prezenta o listă completă a tuturor persoanelor, începând cu dl Schulz, care au comis aici erori factuale referitoare la legea maghiară privind mass-media și democrația maghiară. Pentru a vă prezenta o viziune asupra erorilor factuale comise, permiteți-mi să vă ofer doar un exemplu: legea maghiară privind mass-media nu poate sancționa rapoartele neechilibrate și nu poate impune sancțiuni financiare pentru acest lucru. În acest caz, care este obiectul protestului dvs.? Și lista poate continua. Prin urmare, aș dori să afirm în mod clar că îmi pare rău să remarc că ați fost atât de amarnic induși în eroare și amăgiți. Observ acum în mod clar că nu mă pot aștepta să fiu tratat corect în cadrul acestei dezbateri și, în schimb, trebuie să am încrederea că Parlamentul European va putea emite un aviz obiectiv, nepărtinitor, pe care, de altfel, eu personal îl voi accepta cu bucurie și voi acționa în conformitate cu procedura stabilită.

Cu toate acestea, doresc să vă amintesc că ideea dlui Schulz conform căreia Președinția maghiară va fi evaluată nu în baza programului prezentat, ci a performanțelor sale, este pentru mine una importantă. Tot ce pot face este să vă recomand să urmați același principiu în ceea ce privește legea maghiară privind mass-media, care este în vigoare de câteva săptămâni. Vă voi trimite bucuros fragmente în limba germană din ziarele maghiare și veți observa că discursurile înfocate ale dlui Cohn-Bendit reprezintă copilării în comparație cu ceea ce se publică în presa maghiară. Gata cu acuratețea factuală.

Pe de altă parte, aș dori să le reamintesc criticilor legii mass-mediei că trăim în secolul al XXI-lea. Cum puteți crede că cineva din Ungaria, sau din altă țară europeană, ar putea suprima libertatea de opinie în epoca internetului? Pe parcursul campaniei electorale din Ungaria, am câștigat în mare parte alegerile prin intermediul Facebook și a serviciilor necontrolate de internet. Cum puteți crede că în secolul al XXI-lea cineva ar putea restrânge libera circulație a opiniilor? Sunt șocat să observ cât de mult trăiți în trecut.

La fel, aș dori doar să remarc, ca o chestiune de interes, că legea privind mass-media față de care emiteți obiecții a abrogat actul privind presa adoptat în 1986 în timpul regimului comunist, care, până la adoptarea noii legi privind mass-media, permitea închiderea ziarelor prin simpla ștergere a acestora din registru. Nimeni nu s-a plâns niciodată de acest fapt în ultimii douăzeci de ani, cu toate că acesta era un lucru total antidemocratic. Prin urmare, sugerez să continuăm această dezbatere privind legea mass-mediei dintr-o perspectivă rațională și în baza unor argumente raționale.

În același timp, doamnelor și domnilor, aș dori să vă informez că, spre deosebire de unele dintre opiniile exprimate aici, Ungaria este în proces de reclădire a statului de drept. Aș dori să punctez că, deși nu a reprezentat un subiect de dezbatere în ultimii ani, serviciile secrete maghiare au fost folosite în scopuri politice în toți acești ani, fapt care face acum obiectul unor proceduri judiciare. În Ungaria, poliția a primit ordine să folosească forța împotriva maselor pașnice, iar acest fapt reprezintă în prezent obiectul unor proceduri penale. În Ungaria, informațiile de interes public au fost falsificate, iar rezultatul se poate observa în starea actuală a economiei. Astăzi, statul de drept este reconsolidat în Ungaria, după o politică de degradare a acestuia, care, dintr-un motiv anume, nu a atras niciodată niciun fel de critici din partea dvs. Ascultând dezbaterea privind legea mass-mediei, din păcate a trebuit să ajung la concluzia că, de fapt, nu legea mass-mediei reprezintă o problemă pentru dvs., ci faptul că, printr-un act de solidaritate fără precedent în Europa, poporul maghiar a votat cu o majoritate de două treimi o forță politică în Ungaria. Acest lucru este, fără îndoială, o chestiune interesantă și provocatoare și sunt convins că poate fi folosit în folosul Europei.

Întrucât dl Lambsdorff a făcut, de asemenea, o observație personală, permiteți-mi să răspund și la aceasta. Dle Lambsdorff, mă adresez dvs., ca de la cetățean european la cetățean european, la fel cum un ungur se adresează unui german. Legea mass-mediei din țara dvs. nu este cu nimic mai democratică decât corespondenta sa din Ungaria, iar dacă doriți să contraziceți această afirmație, vă rog s-o faceți într-o dezbatere obiectivă. Iar eu nu voi accepta, nici din partea germanilor, nici a altcuiva, doar pentru că timp de patruzeci de ani am trăit sub un regim dictatorial, ca cineva să pună sub semnul întrebării angajamentul poporului maghiar față de democrație.

Desigur, legea privind mass-media poate și ar trebui să fie criticată, iar eu accept acest lucru ca fiind unul normal, însă o națiune nu ar trebui insultată. Iar eu aș dori să specific în mod clar că punerea sub semnul întrebării a angajamentului poporului și al guvernului maghiar față de democrație reprezintă o insultă la adresa poporului maghiar... (întrerupere, aplauze). Vă rog să-mi permiteți să fac referire la afirmația prin care Ungaria este acuzată că se îndreaptă spre dictatură. Am fost aici și am auzit cu urechile mele. Care este obiectul protestului dvs.? Am fost aici și am auzit cu urechile mele! M-ați amenințat, afirmând că Ungaria se îndreaptă spre un regim dictatorial. Ce este această afirmație dacă nu o insultă la adresa poporului maghiar? Iar eu, trebuie să precizez clar acest lucru, îmi voi proteja întotdeauna țara natală, Ungaria. Aceasta nu este o chestiune de legi privind mass-media!

În ceea ce privește problemele europene, dacă îmi permiteți, le voi aborda din cealaltă perspectivă. Consider că apariția pieții obligațiunilor, la care dl Verhofstadt a făcut referire, este un aspect important și aș dori să afirm că Președinția maghiară consideră necesară și inevitabilă formarea unei piețe a obligațiunilor pe termen lung. Prin urmare, sprijinim politicile europene care ghidează Ungaria și statele membre ale UE din zona euro, precum și întreaga Uniune Europeană, în această direcție. Aș dori să subliniez un lucru, și anume, că ar trebui să ne convingem propriile guverne, guvernele naționale, că nu trebuie să folosească instituirea unei piețe a eurobligațiunilor drept scuză pentru a face economii în domeniul reformelor structurale. Prin urmare, trebuie să întreprindem mai întâi reformele structurale necesare, după care introducerea pieții obligațiunilor va fi posibilă, în opinia mea.

În ceea ce privește problema Tunisiei, aș dori să evidențiez că ne aflăm în consultări continue cu reprezentanța străină și sprijinim, de asemenea, toate mișcările și eforturile democratice din afara granițelor Europei și, împreună cu reprezentanța străină, vom demonstra acest lucru cu suficientă fermitate. Totuși, nu trebuie să comparăm această problemă cu tendințele globale de persecutare a creștinilor. Ambele aspecte trebuie abordate.

În cele din urmă, doamnelor și domnilor, s-au exprimat o serie de preocupări cu privire la începuturile agitate ale mandatului Președinției maghiare și că acest lucru ar putea fi în detrimentul președinției UE. Permiteți-mi să vă spun că toate acestea vor depinde de dvs. În ceea ce ne privește, suntem pregătiți, la fel cum sunt și eu de altfel, să urmăm și să sprijinim ambele tendințe ale acestei duble dezbateri pe parcursul mandatului Președinției maghiare. Astfel, dacă doriți ca pe parcursul mandatului Președinției maghiare să dezbateți atât politicile UE, cât și cele maghiare, aș dori să afirm că suntem pregătiți în acest sens și nu vom considera situația nicidecum nefavorabilă. Însă aceasta nu înseamnă că suntem mulțumiți de situație, desigur. Nu suntem încântați că opiniile critice la adresa Ungariei sunt amestecate cu probleme de politică europeană, însă nu considerăm această situație ca fiind neobișnuită. Europa, de asemenea, este guvernată în mod democratic iar noi avem dezbateri democratice.

Nu m-am așteptat niciodată ca mandatul maghiar să fie o simplă procesiune victorioasă, ca un concurs de frumusețe în care modelele defilează și toți ceilalți doar aplaudă. Nu am crezut niciodată acest lucru! Sunt pe deplin conștient că vom avea dezbateri politice serioase. Sunt pregătit pentru aceasta, indiferent de subiectul abordat, și permiteți-mi să vă asigur că Ungaria și Președinția maghiară au suficientă forță să ducă la bun sfârșit dezbaterea pe probleme europene și maghiare, cu puterea și seriozitatea necesare, și că niciun atac la adresa politicii interne sau a problemelor maghiare nu ne va descuraja de la a duce la bun sfârșit prioritățile și programele noastre în domeniul UE și de la a face din acest mandat un succes. Obiectivul meu este să transform această jumătate de an, care promite să fie cea mai dificilă de până acum pentru Uniunea Europeană, într-una dintre cele mai de succes. Vă mulțumesc că mă onorați cu atenția dvs.

  Președinte. – În conformitate cu Regulamentul de procedură, intervențiile pentru chestiuni de ordin personal au loc la sfârșitul dezbaterii. Dl Schulz a solicitat să facă o astfel de intervenție pentru o chestiune de ordin personal.

(Murmure de dezacord)

Doamnelor și domnilor, acționăm în conformitate cu Regulamentul de procedură, pe care l-am adoptat împreună.

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Dle Președinte, dle Orbán, v-ați adresat mie personal. De asemenea, v-ați adresat direct altor deputați din acest Parlament. Aș dori să vă transmit câteva idei la care să meditați în următoarele șase luni referitoare la observațiile despre poporul maghiar și despre dvs. ca reprezentant al acestuia. Dl Cohn-Bendit a descris în biografia sa relația pe care o are cu poporul maghiar. În grupul meu există deputați în Parlamentul European care au fost închiși în închisorile comuniste. În grupul meu există un deputat, dl Miguel Angel Martínez Martínez, care a fost torturat în Spania din cauza opoziției manifestate față de regimul Franco. Avem cu toții un obiectiv comun, dvs. și noi toți care ne aflăm aici, și anume acela de a apăra democrația, spre exemplu, împotriva acelor oameni care ne șicanează astăzi aici.

Nicio persoană care critică o lege nu insultă poporul maghiar. Puteți fi siguri de un lucru. Deputații de stânga din acest Parlament și, în special, grupul meu, vă vor promite că valori precum libertatea, democrația și justiția sunt valorile noastre comune. Dacă considerăm că o lege nu se conformează acestor valori, atunci vom critica legea, însă acest lucru nu înseamnă că criticăm poporul maghiar.

(Aplauze)

Dacă noi toți vom lua aceste lucruri în serios, dle Orbán, atunci se va întâmpla ceva de care noi și dvs. avem nevoie. Nu putem crea o Europă de succes prin dezmembrarea acesteia. Europa va avea de câștigat doar în cazul în care statele membre suverane și Uniunea cu comunitatea sa lucrează împreună. Nu le învrăjbiți una împotriva celeilalte. Pentru următoarele șase luni, v-ați asumat rolul de președinte în exercițiu al Consiliului. Dorim să vă alăturați nouă în apărarea valorilor europene și nu să învrăjbiți Ungaria împotriva Uniunii Europene.

(Aplauze)

  Președinte. – Vă mulțumesc, dle Schulz. Dle prim-ministru, vă mulțumesc pentru discurs și prezență. Dle Cohn-Bendit, doriți să aveți și dvs. o intervenție pentru o chestiune de ordin personal?

  Daniel Cohn-Bendit (Verts/ALE). – (FR) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, există momente în istorie – vă pot spune acest lucru în orice limbă – când pur și simplu nu trebuie să depășim o anumită limită.

Dle prim-ministru Orbán, sunteți mândru de poporul maghiar și aveți tot dreptul să fiți, însă democrația ne spune un lucru, de la Tocqueville la toți teoreticienii democrației: „adevărul nu este întotdeauna de partea majorității”.

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Președinte. – Dle Cohn-Bendit, trebuie să fie o intervenție pentru o chestiune de ordin personal.

  Daniel Cohn-Bendit (Verts/ALE). – (FR) Aveți de gând să faceți liniște acolo? Când dl Orbán afirmă în acest Parlament...

(Zgomot în Cameră)

Mobilizați extrema dreaptă? Aveți tot dreptul s-o faceți.

Când dumnealui afirmă în acest Parlament că noi am spus ceva împotriva poporului maghiar, dă dovadă de populism naționalist; aceasta înseamnă că nu se dorește discutarea unui conținut, ci mai degrabă învrăjbirea unora împotriva celorlalți. Este un lucru nedemn de Uniunea Europeană, dle Orbán. Ne-ați invitat să luăm cina cu dvs. Mi-am pierdut pofta de mâncare acum; nu voi cina cu dvs. Ceea ce ați făcut a fost scandalos!

  Gerard Batten (EFD). – Dle Președinte, iau cuvântul conform aceluiași articol, oricare a fost aceasta, ca și dl Cohn-Bendit. Aș dori niște clarificări, iar dvs. cunoașteți Regulamentul de procedură mult mai bine decât mine, dle. Singurul articol referitor la intervențiile pentru chestiuni de ordin personal este articolul 151 care afirmă că vorbitorii trebuie să se rezume la declarații despre propria persoană. Conform cărui articol i s-a permis dlui Schulz să țină un discurs? Conform cărui articol i se permite dlui Cohn-Bendit să țină un discurs în această situație? Sunt toți deputații din Parlamentul European egali sau unii sunt mai egali decât alții?

(Aplauze)

  Președinte. – Doamnelor și domnilor, dl Orbán s-a adresat, de fapt, dlui Schulz în mod direct – așa stau lucrurile – pentru a-și exprima preocuparea că această discuție poate aduce ofense națiunii maghiare. Acestea au fost cuvintele sale.

Problemele care au fost ridicate în Parlament au fost clarificate. Să ne păstrăm demnitatea. Președinția maghiară a făcut o prezentare importantă. Am adoptat programul Președinției maghiare, l-am aprobat și am ascultat câteva discursuri foarte pozitive despre ce va face Ungaria în următoarele șase luni. Acest lucru este extrem de important pentru noi toți. Să ne exprimăm încă o dată aprobarea și să ne retragem în mod calm după dezbatere, întrucât aceasta a fost o dezbatere foarte importantă. În conformitate cu Regulamentul de procedură, am acordat cuvântul deputaților care au solicitat să intervină pentru chestiuni de ordin personal. Aș dori să-i mulțumesc dlui Orbán pentru discursul său și pentru că a luat parte la ședința noastră și pentru prezentarea programului Președinției maghiare.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) În următoarele șase luni, veți deține președinția Consiliului și vă veți confrunta cu multe provocări. Faceți din ieșirea din criză principala dvs. prioritate. Sunt convins că în mandatul dvs. instituțiile și statele membre își vor continua buna cooperare. Este de datoria noastră să asigurăm supraviețuirea pe termen lung a mecanismelor de solidaritate și stabilitate care și-au demonstrat deja eficiența.

În vederea atingerii obiectivelor noastre, va trebui, de asemenea, să ne concentrăm atenția asupra reformei sistemului financiar internațional. Noi, europenii, am fost precursorii reglementării și supravegherii piețelor financiare. Președinția franceză a G20 reprezintă o ocazie care trebuie valorificată. O Europă unită ar trebui să ofere un exemplu partenerilor săi externi.

Politica europeană de vecinătate reprezintă un instrument esențial în politica externă a Uniunii. Datorită acesteia, menținem relații stabile cu vecinii noștri cei mai apropiați. Parteneriatul estic, care este una dintre prioritățile noastre, nu ar trebui promovat în detrimentul Parteneriatului mediteranean. Uniunea pentru Mediterana, care merită la fel de mult atenția noastră, pierde teren. Europa o susține ferm în continuare. Cum intenționați să o restabiliți?

  Ivo Belet (PPE), în scris. – (NL) Este un lucru pozitiv faptul că prim-ministrul maghiar a subliniat în mod clar dorința sa de a modifica noua lege a mass-mediei în cazul unei cereri a UE în acest sens. Comisia Europeană trebuie să poată acum să-și desfășoare activitatea în totală independență. Acesta este singurul mod în care se poate ieși din jocurile partidelor politice. Pluralismul și libertatea mass-mediei reprezintă valori europene fundamentale. Toate statele membre ale UE, nu doar Ungaria, și-au asumat angajamentul oficial de a le respecta. Acest lucru este consacrat în Tratatul UE, iar Consiliul Europei a încheiat acorduri oficiale în acest sens. Suntem încrezători că guvernul maghiar nu va lăsa loc de ambiguități în acest caz.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Aș dori să salut Ungaria care și-a început primul mandat la președinția Uniunii Europene. Ungaria, care a preluat președinția de la un stat membru vechi, Belgia, își începe mandatul într-o perioadă mai degrabă dificilă, deoarece nu toate statele membre ale Uniunii Europene se bucură de o redresare economică la fel de plină de succes ca urmare a crizei economice și financiare. În plus, vor fi necesare chiar mai multe eforturi pentru a depăși complet criza, prin urmare, sunt de acord cu prioritățile stabilite de Ungaria în ceea ce privește stabilizarea economică europeană și problemele legate extinderea UE, energie și integrarea populației de etnie romă. Aș dori să atrag atenția asupra faptului că Directiva privind concediul de maternitate, care a fost respinsă de statele membre, ar trebui revizuită de urgență, ca să nu mai menționez și perspectiva nesigură a Directivei privind antidiscriminarea, care este încă blocată în Consiliu. Aceste acte legislative sunt foarte importante pentru cetățenii europeni, prin urmare, viitorul lor trebuie decis în cel mai scurt timp posibil. Mai mult, aș îndemna țara care deține președinția să acorde mai multă atenție modernizării învățământului superior care are un impact asupra ocupării forței de muncă în rândul tinerilor. Sunt încântată de faptul că în cadrul programului său Ungaria enumeră combaterea sărăciei infantile drept una dintre prioritățile sale, însă aș îndemna insistent țara care deține președinția să ia măsuri concrete în acest domeniu și să coopereze cu Comisia Europeană prin inițierea unei strategii sau a unui act legislativ privind sărăcia infantilă. Astfel, urez Ungariei un mandat de succes în următoarele șase luni, îmbunătățirea situației cetățenilor europeni și garantarea drepturilor și a libertăților acestora.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Legea privind mass-media adoptată de parlamentul maghiar este în evident dezacord cu articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care garantează libertatea de exprimare și de informare. Grupul de control instituit în conformitate cu această lege maghiară are sarcina de a asigura „caracterul echilibrat” al rapoartelor jurnalistice. Acest fapt ar putea împiedica în mod grav libertatea presei și deschide calea deciziilor arbitrare. Mai mult, același grup de control este format din membri aleși din rândul singurului partid de guvernământ. O astfel de componență nu face nimic pentru a asigura obiectivitatea deciziilor grupului de control sau independența acestuia ca autoritate față de guvernul maghiar. Invit insistent Comisia Europeană să efectueze imediat o examinare juridică a acestei legi și a punerii sale în aplicare și, dacă este cazul, să ia măsuri în legătură cu Ungaria pentru a se asigura că această lege este modificată și aliniată la valorile fundamentale care stau la baza Uniunii Europene.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Din păcate, dl prim-ministru Orbán a pornit această dezbatere în cel mai nepotrivit mod posibil, începându-și discursul cu o diatribă anticomunistă, căutând să distragă atenția de la propria vină gravă în ceea ce privește exacerbarea situației economice a Ungariei și creșterea exponențială a șomajului și a sărăciei cu care țara se confruntă în prezent, evitând în același timp recunoașterea încălcării democrației, a libertății de exprimare, a drepturilor sindicatelor și a altor drepturi sociale și de muncă, împreună cu încălcarea libertății presei și a drepturilor fundamentale ale omului.

Urmărim evoluția situației din Uniunea Europeană cu mare îngrijorare. Președinția maghiară nu a oferit niciun răspuns credibil la aceste probleme cu care se confruntă și alte țări ale UE. Dimpotrivă, președintele Orbán și-a reafirmat pozițiile autoritare, insistând asupra liberalizării piețelor financiare și a reformelor structurale necesare în vederea îndeplinirii integrale a obiectivelor capitalismului pe care UE îl deservește.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) În 2011 vom lucra la multe subiecte importante, precum directiva privind drepturile consumatorilor, legislația privind serviciile financiare și proprietatea intelectuală și la pregătirile pentru viitoarea perspectivă financiară pentru perioada 2014-2020. Având în vedere acest lucru, sper ca Președinția maghiară și cea poloneză care îi succede imediat acesteia, să contribuie la realizarea acestor proiecte specifice, transformând vechea noastră prietenie într-o cooperare fructuoasă în cadrul UE.

Din păcate, debutul mandatului maghiar a fost în mod evident distrus și dominat de controversata lege privind mass-media adoptată recent de această țară. Instituțiile UE nu au putut ignora această problemă ca urmare a scrisorii adresate Bruxelles-ului de un număr mare de intelectuali europeni. Din informațiile disponibile astăzi, se pare că anumite dispoziții ale legii maghiare, spre exemplu, cele privind procedurile de numire și dizolvare a Autorității naționale pentru mass-media și telecomunicații, precum și cele referitoare la domeniul de competență a acestui organism, pot ridica semne de întrebare referitor la independența mass-mediei maghiare.

Reacția puternică a grupului meu politic, Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, nu este, totuși, menită să critice națiunea maghiară, ci statul care deține președinția UE. Problema este urgentă. Este în interesul atât al Ungariei, cât și al UE în ansamblu ca această problemă să fie clarificată fără întârziere pentru a ne concentra în principal asupra problemelor de maximă urgență cu care se confruntă întreaga UE.

  Robert Goebbels (S&D), în scris. – (FR) Dl Orbán susține că este democrat. Orice democrat care se respectă trebuie să accepte criticile care vizează acțiunile sale politice. Totuși, când prim-ministrul maghiar descrie criticile aduse politicii sale drept un atac la adresa poporului maghiar, comite o gravă eroare. Prin această încercare naționalistă de a deturna dezbaterea, dumnealui demonstrează că dovezile calității sale de democrat sunt suspecte.

  Kinga Göncz (S&D), în scris. – (HU) Nimeni nu poate nega începutul agitat al Președinției maghiare. Speram că o introducere convingătoare din partea prim-ministrului maghiar la Strasbourg va face să dispară îngrijorarea. Observ cu regret că acest lucru nu s-a întâmplat. Dl Viktor Orbán nu s-a prezentat grupurilor din Parlamentul European ca politician european dornic de consens și compromis, ci ca un „luptător” care folosește un ton populist și naționalist și care „apără poporul maghiar” de „atacuri”. Cu toate acestea, deputații din Parlamentul European nu au insultat nici poporul maghiar, nici guvernul maghiar, iar numeroasele critici au fost exprimate la adresa acțiunilor îngrijorătoare întreprinse de Fidesz, printre care se numără legea privind mass-media. Preponderent euroscepticii și vorbitorii de extremă dreaptă au adoptat un ton ofensator pe măsură ce s-au lansat într-o acțiune concertată evidentă împotriva celor care critică guvernul maghiar. Mă întristează faptul că aplicarea programului Președinției maghiare ar putea fi pus în pericol de atacurile guvernului la adresa statului de drept. Turnura pe care evenimentele o vor lua după un astfel de debut agitat, contrar avertizării dlui Viktor Orbán, nu va depinde de Parlamentul European, ci de disponibilitatea și capacitatea Fidesz și a liderului acestuia de a se angaja într-o politică care respectă valorile europene, atât acasă, cât și pe scena europeană. De fapt, prim-ministrul nu poate avea două roluri – unul pe care să îl adopte acasă, ca șef al guvernului, și unul în Europa, ca președinte în exercițiu – ci doar unul: cel al politicianului care acordă atenție în mod egal valorilor și principiilor noastre comune, indiferent de locul în care se află.

  Zita Gurmai (S&D), în scris. – Sunt mândră că țara mea deține în prezent președinția Consiliului. Ceea ce aș dori să evidențiez, mai degrabă decât lipsa unui angajament democratic din partea guvernului Orbán, este absența totală a problemelor de gen de pe lista de priorități a președinției.

Există o singură referință plauzibilă la această problemă iar – într-o perioadă în care femeile europene sunt amenințate de consecințele unei crize economice devastatoare, în timp ce șomajul în rândul acestora explodează iar guvernele conservatoare reduc serviciile de asistență socială și introduc sisteme de impozitare dezavantajoase – acest fapt nu reprezintă mare lucru. Incluziunea socială, provocările demografice etc. sunt toate probleme importante însă situația femeilor trebuie evaluată separat deoarece problemele și nevoile lor sunt diferite de cele ale bărbaților: pe piața muncii și în legătură cu sistemele de pensii și de asigurări de sănătate, cu sistemele de impozitare etc.

Invit Ungaria să nu-i fie frică să folosească influența președinției prin rotație a Consiliului în beneficiul femeilor. Asigurați-vă că Consiliul adoptă Directiva privind concediul de maternitate astfel cum a fost votată în Parlament, sporiți drepturile privind sănătatea sexuală și a reproducerii (începând cu Ungaria, desigur), depuneți eforturi în vederea unei realizări strategiei UE 2020 orientate mai mult către problemele de gen și influențați factorii de decizie pentru un buget al UE atent la aceste probleme.

  Ivailo Kalfin (S&D), în scris. – (BG) Aș dori să-l felicit pe dl Orbán la începutul mandatului Președinției maghiare a UE. Cu toții vă dorim un mandat de succes. Este de înțeles că această dorință este puternică în special în rândul noilor state membre. Una dintre prioritățile declarate ale Președinției maghiare este extinderea spațiului Schengen. Această problemă este extrem de importantă pentru cetățenii și socialiștii bulgari. Încă din prima zi după aderarea la UE la 1 ianuarie 2007, autoritățile bulgare au acționat pentru ca Bulgaria să devină o graniță externă fiabilă a UE. În prezent, la începutul anului 2011, misiunea este aproape îndeplinită. Aștept ca Președinția maghiară să adopte rezoluția Consiliului European în favoarea aderării Bulgariei și României la spațiul Schengen până la jumătatea anului 2011. În săptămânile care urmează, după ce ultimele cerințe tehnice importante vor fi îndeplinite, Consiliul European va trebui să decidă includerea Bulgariei și a României în spațiul Schengen fără a mai impune condiții politice suplimentare.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Invit insistent Președinția maghiară să analizeze problemele privind libertatea de circulație în domeniul educațional și al pieței muncii. În prezent, recunoașterea reciprocă a calificărilor obținute în cadrul instituțiilor educaționale din diferite state membre, precum și a experienței pe diferite piețe ale muncii, se confruntă cu numeroase obstacole.

Situația actuală: În timp ce Comisia realizează o evaluare a progresului în educație, solicit Președinției maghiare să asigure abordarea serioasă a acestei probleme și în Consiliu. Este necesar ca statele membre să fie convinse de necesitatea adoptării unor proceduri simplificate de recunoaștere a calificărilor educaționale, indiferent de țara în care au fost obținute.

Salut voința Președinției maghiare de a stimula crearea unei rețele europene integrate de gazoducte care ar trebui să pună capăt izolării unora dintre statele membre, inclusiv Estonia, Letonia și Lituania.

Aș dori să reamintesc noii Președinții că Parlamentul European a adoptat două documente importante despre solidaritatea și securitatea energetică care trebuie puse în aplicare de către Consiliu. Sper că Consiliul European din februarie va cădea de acord cu privire la o nouă strategie energetică europeană. Aceasta ar trebui să includă, de asemenea, un plan pentru rețeaua de conexiuni energetice din regiunea Mării Baltice.

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris. – (PL) Sprijin în totalitate prioritățile Președinției maghiare în baza naturii lor proeuropene și a similarității cu interesele UE în ansamblu. Reprezint următoarea țară care va prelua președinția și aș dori să fac cunoscut faptul că vom coopera strâns cu Președinția maghiară. Buna cooperare va facilita transferul fără dificultăți al președinției în cadrul trioului Polonia-Cipru-Danemarca.

Sunt mulțumit în special de declarația Ungariei referitor la angajamentul său în dezvoltarea Parteneriatului estic și a politicii europene de vecinătate. La fel, aș dori să-mi exprim mulțumirea față de faptul că extinderea UE reprezintă una dintre prioritățile Președinției maghiare. Faptul că Ungaria și Polonia au poziții atât de similare cu privire la extinderea UE ar trebui să contribuie la garantarea continuității în acest domeniu pe parcursul președinției poloneze. Sper că summitul Parteneriatului estic care va avea loc în mai nu va reprezenta o simplă trecere în revistă a punerii în aplicare a acestei inițiative pe parcursul celor doi ani de existență, ci va aduce rezultate concrete cu privire la călătoriile fără viză, comerț și energie.

La fel ca și Președinția maghiară, Polonia consideră necesară existența unei abordări comune a justiției și a libertății, prin consolidarea protecției datelor cu caracter personal și promovarea drepturilor civile și a valorilor comune la nivelul UE. Una dintre priorități îndeamnă la utilizarea sustenabilă a resurselor, acționând astfel în continuarea obiectivelor președințiilor anterioare spaniolă și belgiană și evidențiind eforturile ample depuse de Comisie în acest domeniu. Este esențial ca măsurile planificate să aibă în vedere diferitele condiții și potențiale existente în statele membre.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. – Felicit Ungaria pentru programul său care prioritizează creșterea economică și poziția Europei în lume. Unul dintre dosarele importante aflate pe agenda președinției se referă la extinderea Spațiului Schengen prin admiterea României și Bulgariei. Aderarea la Spațiul Schengen reprezintă un angajament pe care România și l-a asumat cu deplină responsabilitate. Am depus eforturi mari pentru a securiza frontiera externă a UE și, așa cum confirmă rapoartele de aderare a țarii mele la spațiul Schengen, România este pregătită să aplice acquis-ul Schengen. România ar trebui să fie evaluată în mod corect, în conformitate cu aceleași criterii care au fost aplicate statelor care au aderat înaintea noastră la Spațiul Schengen. Am încredere în sprijinul Președinției ungare în această privință.

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. – Vă mulțumesc pentru afirmarea sprijinului dumneavoastră pentru extinderea spațiului Schengen în Bulgaria și Romania. Este adevărat ce spuneați că s-au făcut eforturi foarte mari. Romania a făcut eforturi importante, financiare și umane. Sistemele implementate cu sprijinul concernului franco-german EADS sunt cele mai moderne din Uniune. Sunt convins că frontiera maritimă a României, de exemplu, este incomparabil mai bine apărată decât frontiere similare ale unor state membre Schengen.

Toate rapoartele de evaluare pentru România sunt pozitive. Aceasta a îndeplinit toate cerințele acquis-ului Schengen. Este normal să aștepte un răspuns în conformitate cu regulile comunitare. Sprijinul Președinției ungare este necesar în acest demers.

Un alt punct important de pe agenda Președinției este cel legat de promovarea Strategiei Dunării. Strategia Dunării este un proiect comun în care toți partenerii trebuie să-și îndeplinească angajamentele pentru a asigura funcționalitatea și realizarea obiectivelor asumate. Trebuie pus în aplicare un program de implementare a priorităților strategice fără a crește alocarea de fonduri din liniile bugetare deja existente; la resursele prevăzute trebuie adăugate atât contribuția statelor implicate, cât și posibilitatea de relocare a fondurilor ne-epuizate din alte segmente .

  Cristian Dan Preda (PPE), în scris. – Apreciez faptul că Președinția maghiară a Consiliului Uniunii Europene a inclus în programul său semestrial susținerea aderării României și Bulgariei la spațiul Schengen, ca o realizare tangibilă a integrării europene pentru cetățenii Uniunii. Conform documentului prezentat de premierul Orban Victor, Președinția maghiară afirmă: „Dorim să primim aceste două state membre în spațiul Schengen de îndată ce îndeplinesc toate condițiile necesare”. Această declarație intervine într-un moment în care discuția despre aderarea la Schengen a celor două țări intrate în UE în 2007 tinde să treacă dintr-un registru strict tehnic într-unul politic. Se vorbește deja despre amânare, inclusiv în ipoteza în care cerințele tehnice ar fi respectate în chip impecabil. Iată de ce consider că e nevoie de un efort de construcție a încrederii. Dialogul rămâne, de aceea, un mijloc esențial. În lipsa lui, europenii din Bulgaria sau România vor rămâne cu sentimentul excluderii și discriminării. Avem oare nevoie de cetățeni europeni de mâna a doua?

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Sportul este una dintre prioritățile Președinției maghiare. Aceasta este o veste foarte importantă pentru lumea sportivă și, mai presus de toate, pentru milioanele de europeni implicați în activități fizice recreative și sportive la nivel de masă. În ciuda noului cadru juridic, s-au înregistrat puține progrese în crearea unor condiții mai bune de finanțare a afacerilor în domeniul sportiv din Europa. Sportul amator este omis în dezbaterile publice și cercetarea socială, iar rolul pe care îl joacă în prevenirea bolilor și îmbunătățirea condițiilor de trai și a calității vieții europenilor este subestimat. Beneficiile exercițiilor regulate pot fi grupate în patru categorii: beneficii pentru sănătate, beneficii sociale, beneficii economice și beneficii politice. Sportul amator face posibilă atingerea a multe obiective politice, inclusiv promovarea sănătății și a culturii, a educației, a integrării sociale, a combaterii discriminării, a reducerii activităților infracționale și a luptei împotriva dependenței de droguri. Sportul înseamnă, de asemenea, cheltuieli mai reduse cu asistența medicală.

Prin urmare, aș dori să atrag atenția Președinției maghiare cu privire la declarația scrisă nr. 62/2010 a Parlamentului European referitoare la creșterea sprijinului acordat de Uniunea Europeană sporturilor la nivel de masă, a cărei coautoare sunt. Declarația este dovada angajamentului nostru față de sport și îmbunătățirea calității vieții populației europene. Prin aceasta solicităm acordarea atenției cuvenite sportului la nivel de masă în cadrul comunicării privind sportul și a unei garanții de finanțare adecvată a programului în materie de sport al UE. Acordarea unui sprijin sporit din partea UE sportului amator înseamnă susținerea unui stil de viață mai sănătos pentru milioane de europeni.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Mottoul principal al președinției în ansamblu este „O Europă puternică”. Criza și deciziile luate până în acum la nivel de state membre au arătat că avem nevoie de mai multă Europă, nu mai puțină, pentru a face față provocărilor cu care ne confruntăm în prezent. Combaterea crizei, depășirea problemei datoriei publice a statelor membre și continuarea măsurilor destinate să asigure stabilitatea zonei euro și să consolideze guvernanța economică ar trebui să fie prioritare. Președinția maghiară contează pe „aportul uman” și, mai presus de toate, pe o creștere a nivelului ocupării forței de muncă. Europa are drept obiectiv creșterea durabilă, care ar trebui asigurată prin crearea de locuri de muncă și incluziune socială. Având în vedere nevoia unei securități sporite în domeniul aprovizionării cu gaz, ar trebui să luăm măsuri în vederea instituirii unei politici energetice comune în cel mai scurt timp posibil. Aspectul regional care poate fi constatat în programul de activități este de salutat. Acesta include, inter alia, strategia pentru regiunea Dunării, o strategie privind populația de etnie romă și problemele legate de Parteneriatul estic. Există, de asemenea, planuri de extindere a spațiului Schengen pentru a include România și Bulgaria. Aceasta este o problemă de o importanță esențială întrucât toate statele membre ar trebui să se bucure de aceleași drepturi. De asemenea, există discuții privind încheierea negocierilor de aderare cu Croația pe parcursul Președinției maghiare. O politică de extindere responsabilă ar trebui să aducă stabilitate, pace și coeziune pe continentul european. Punctul de referință pentru activitatea desfășurată de președinția belgiană a fost Europa, în deplinul sens al cuvântului. Aceasta nu înseamnă că abordarea națională, pe care Ungaria ar putea să o aleagă, nu poate fi în armonie sau chiar în contrast cu abordarea comunitară.

  Csaba Sógor (PPE), în scris. – (HU) În ceea ce privește Președinția maghiară, multe persoane au criticat covorul folosit ca parte a imaginii președinției, în special secțiunea care prezintă o hartă a evenimentelor de la 1848. Harta în cauză este cea a Europei din 1848. Acest lucru este menit să simbolizeze, printre altele, că încă din 1848 Ungaria lupta pentru libertatea popoarelor europene, inclusiv pentru libertatea presei. Ca ungur cu rădăcini transilvănene, sunt astăzi cetățean al României. Ca cetățean al acestei țări, aș dori să fac câteva observații pe marginea procesului de extindere a spațiului Schengen. Cele douăsprezece state membre noi s-au angajat să participe la construirea unei Europe comune în speranța că aceleași drepturi și obligații se vor aplica în cazul lor, ca și în cel al statelor membre vechi. România, de asemenea, a crezut că după îndeplinirea criteriilor tehnice relevante, va putea deveni parte a spațiului Schengen, o zonă lipsită de granițe interne, la data prestabilită. Cu toate acestea, în prezent auzim discuții despre intențiile unor state membre de a impune României condiții suplimentare față de criteriile prestabilite. Solicit Președinției maghiare să facă tot ce îi stă în putere pentru a asigura aderarea la normele comune și a le reaminti celor care își exprimă dezacordul consecințele negative incomensurabile ale unei astfel de decizii, întrucât menținerea credibilității UE este în interesul nostru, al tuturor celor 27 de guverne. În cele din urmă, o observație despre covor înainte să închei: covorul este un accesoriu util și ne face un serviciu: oamenii pot chiar să își șteargă picioarele pe el. Înseamnă că mottoul Președinției maghiare „O Europă puternică” înseamnă a fi în serviciul celorlalți. Noi, minoritățile din România, Slovacia și din toată Europa vom fi parteneri în acest sens.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Președinția maghiară a venit într-un moment crucial pentru Europa, când anumite state membre continuă să se confrunte cu o criză socială și economică gravă. Stabilitatea monedei euro trebuie să fie una dintre prioritățile Președinției maghiare, iar eu nu am nicio îndoială că Consiliul va face tot ce îi stă în putere pentru a combate speculația monetară și că va face progrese considerabile în ceea ce privește guvernanța economică europeană.

În al doilea rând, aștept ca Președinția maghiară să facă tot cei îi stă în putere pentru a stabili, în colaborare cu alte instituții europene, o strategie europeană veritabilă pentru incluziunea populației de etnie romă. Aplicarea unei astfel de strategii este deosebit de importantă pentru mine și aș dori ca Președinția maghiară să abordeze această problemă.

În cele din urmă, aș dori să îmi exprim solidaritatea față de guvernul maghiar în fața controversei care a învăluit primele câteva zile ale mandatului maghiar, în special, în ceea ce privește legea mass-mediei. Nimeni nu se îndoiește că Ungaria este o democrație, iar dl Orbán a subliniat că va fi pregătit să modifice legea în cazul în care Comisia identifică inconsecvențe față de dreptul european. Îi invit pe toți să dea dovadă de responsabilitate și să înceteze această controversă lipsită de sens.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Ungaria preia președinția UE într-o perioadă în care criza economică și financiară este în continuă desfășurare. Temele de bază ale programului ultimei țări din trioul de președinții care a inclus Spania și Belgia sunt redresarea economică, integrarea populației de etnie romă, strategia energetică, procesul de extindere și implicarea publică în proiectul european. În ceea ce privește redresarea economică, programul consideră instituționalizarea mecanismului de stabilizare financiară și semestrul european ca fiind esențiale. Cred că consolidarea cooperării și a coordonării la nivel economic este foarte importantă ca instrument de promovare a competitivității și inovării europene și, prin urmare, de prevenire și/sau anticipare a crizelor viitoare. Noua strategie de transport pentru perioada 2011-2020 va fi adoptată împreună cu modificările la directiva privind rețeaua de transport care sunt esențiale pentru realizarea pieței interne și a coeziunii sociale, economice și teritoriale. Transportul rutier, navigația pe râurile UE și aplicarea sistemului Galileo reprezintă alte subiecte de dezbatere. Încă o dată, politica regională pare a fi piesa de rezistență a întregii strategii maghiare, capabilă de ofere răspunsuri integrate la criza economică și la dezechilibrele regionale. Alocarea cadrului financiar multianual post-2014 pare a fi problema esențială de dezbatere pentru Președinția maghiară.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. – Președinția ungară a Consiliului UE și-a asumat ca obiectiv general întărirea instituțională, economică, socială și politică a Uniunii Europene. De asemenea, Președinția ungară a Consiliului s-a angajat să adopte și să demareze implementarea Strategiei UE pentru regiunea Dunării. Aceasta va avea un rol deosebit de important pentru toate statele riverane Dunării și va contribui la consolidarea procesului de integrare europeană în regiunea Balcanilor de Vest.

Așteptăm cu interes lansarea „Cărții albe privind politica de transport a Uniunii Europene pentru perioada 2011-2020”, domeniu esențial pentru dezvoltarea economică și pentru coeziunea economică și socială a Uniunii.

Având în vedere că dezbaterile privind viitoarea perspectivă financiară au început, solicităm Președinției ungare urgentarea dezbaterilor în cadrul Consiliului aferent acestui document, astfel încât procesul de revizuire a TRO-T să poată lua în considerare rezultatul acestor dezbateri.

Având în vedere că în UE o persoană din șase este expusă riscului sărăciei, solicităm Consiliului să considere reducerea sărăciei ca principala prioritate și să adopte masuri concrete în acest sens.

De asemenea, salut intenția Președinției ungare de a realiza un acord politic privind stabilirea unui Cadru European pentru integrarea romilor, precum și intenția de a lansa implementarea Strategiei UE privind persoanele cu dizabilități.

  Rafał Trzaskowski (PPE), în scris. – (PL) O Europă puternică, instituirea unui gestiuni economice eficiente în UE, apropierea de vecinii UE; dorim să susținem Președinția maghiară în îndeplinirea acestor priorități. De asemenea, este foarte important pentru noi faptul că Președinția maghiară contează pe un parteneriat strâns cu Parlamentul European. Aș dori să mai subliniez un singur aspect, ca deputat specializat în probleme instituționale și, în același timp, ca reprezentant al țării care va prelua președinția Uniunii Europene de la Ungaria. Președinția maghiară este foarte importantă, nu doar datorită priorităților sale care coincid cu cele ale Poloniei, ci și pentru că este o președinție de tranziție. Tratatul de la Lisabona a slăbit rolul președinției, însă acest rol nu a fost încă pe deplin definit și aceasta este ultima șansă de a face acest lucru. Gama de instrumente de care vor dispune ulterior polonezii va depinde de locul pe care Președinția maghiară reușește să îl obțină în cadrul mozaicului instituțional reprezentat de UE. Voi urmări activitatea acesteia cu atât mai mult interes din acest motiv.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Ungaria preia președinția Consiliului de la Belgia. Aceste două state membre sunt extrem de diferite. Unul este epitoma statului european tradițional, iar celălalt încearcă încă să își croiască un drum în Europa. Sper că Președinția maghiară va urma calea adoptată de Belgia, concentrându-și atenția asupra intereselor generale ale Europei. Președinția maghiară a prezentat o listă amplă de priorități. Ca modalitate de a aduce UE mai aproape de cetățenii săi, Ungaria și-a stabilit drept obiectiv aplicarea Cartei drepturilor fundamentale. Acest lucru ar trebui să fie interesant dacă ne gândim că în prezent Ungaria este supusă unui șuvoi de critici internaționale din cauza noii legi privind mass-media, care este în evident dezacord cu articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Ca membră titulară a Comisiei pentru bugete, sunt deosebit de interesată de evoluția situației în domeniul supravegherii financiare sporite și al mecanismului permanent de criză. Belgia a oferit un bun exemplu și a deschis calea în ceea ce privește direcționarea atenției asupra problemelor sociale. Să sperăm că Ungaria va urma această tendință.

PREZIDEAZĂ Diana WALLIS
Vicepreședintă

6. Votare

  Președinta. – Următorul punct de pe ordinea de zi îl reprezintă votarea.

(Pentru rezultate și alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultați procesul-verbal)

6.1. Drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (A7-0307/2010, Françoise Grossetête) (vot)

6.2. Acordurile de parteneriat voluntar FLEGT (vot)

6.3. Acordul UE-Camerun privind legislația în domeniul forestier (A7-0371/2010, Yannick Jadot) (vot)

6.4. Acordul UE-Republica Congo privind legislația în domeniul forestier (A7-0370/2010, Yannick Jadot) (vot)

6.5. Acordul interimar de parteneriat între CE și statele din Pacific (vot)

6.6. Acordul interimar de parteneriat între CE și statele din Pacific (A7-0365/2010, David Martin) (vot)

6.7. Adopția internațională în Uniunea Europeană (vot)

6.8. Acordul de stabilizare și de asociere între CE și Serbia (B7-0021/2011) (vot)

– Înainte de votul asupra amendamentului 4:

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE). – Dnă președintă, aș dori să propun un amendament oral la amendamentul nr. 4, efectuat de dna Brantner împreună cu mine, ștergând cea de-a doua parte. A se citi: „Invită Serbia să intre în dialog cu Kosovo, fără să se mai refere la noile negocieri privind statutul său”.

Sper că am sprijinul dvs. în acest sens.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Dnă președintă, aș dori să recomand doar ca, în aceste circumstanțe, să votăm pentru.

(Amendamentul oral a fost acceptat)

– Înainte de votul asupra amendamentului 8:

  Jelko Kacin (ALDE). – Dnă președintă, având în vedere importanța drepturilor omului, aș dori să aibă loc un vot prin apel nominal asupra amendamentului 8. Acesta se referă la surprinzătoarea și nefericita decizie a guvernului sârb de a nu participa la ceremonia de acordare a Premiului Nobel pentru Pace din Oslo. În același timp, amendamentul laudă decizia mediatorului sârb de a participa la ceremonie în numele poporului sârb. Este un mesaj către Serbia și către toate viitoarele state candidate referitor la faptul că negocierea drepturilor omului nu este acceptabilă.

Pentru a avea o mai largă susținere pentru acest amendament, doresc să prezint, de asemenea, un amendament oral foarte scurt – în esență un compromis – întocmit inițial de dna Maria Eleni Koppa. Doresc să adaug cuvântul „inițială” între „decizia” și „a guvernului”, astfel încât formularea va fi „Regretă decizia inițială a guvernului de a nu participa la ceremonia de acordare a Premiului Nobel pentru Pace din Oslo, din 10 decembrie; și salută, pe de altă parte, inițiativa mediatorului de a participa la ceremonie, ca o decizie responsabilă și demnă de laudă”.

Îi îndemn pe toți colegii mei să sprijine acest amendament.

(Amendamentul oral nu a fost acceptat)

(Președinta a fost de acord cu solicitarea de vot prin apel nominal)

6.9. Acordul de stabilizare și de asociere între CE și Serbia (A7-0362/2010, Jelko Kacin) (vot)

6.10. O inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe (A7-0366/2010, Marisa Matias) (vot)

6.11. Inhalatoarele pentru astmatici (vot)

6.12. Situația în Haiti la un an după cutremur: ajutoarele umanitare și reconstrucția (B7-0023/2011) (vot)

6.13. Încălcarea libertății de exprimare și discriminarea pe bază de orientare sexuală în Lituania (vot)

  Președinta. – Aici se încheie votarea.

7. Explicații privind votul

  Președinta. – Am ajuns acum la explicațiile privind votul.

Explicații orale privind votul

Recomandare pentru a doua lectură: Françoise Grossetête (A7-0307/2010)

  Jens Rohde (ALDE). – (DA) Dnă președintă, am ajuns astăzi la un compromis istoric cu această directivă privind drepturile pacienților. Cred că acesta este cel mai important acord pe care l-am încheiat de când sunt în Parlament. Un compromis istoric care a fost consolidat între două părți care s-au aflat la mare distanță, prea mult timp, și anume Parlamentul, pe de o parte și Consiliul, pe de altă parte. Prin muncă asiduă, am reușit acum să asigurăm un compromis în beneficiul pacienților, care vor fi protejați față de un timp de așteptare nejustificat de lung și, în același timp, am găsit un echilibru care va asigura capacitatea statelor membre de a monitoriza ceea ce se întâmplă atât din punct de vedere medical, cât și financiar.

Rezultatul pe care l-am realizat astăzi aici este unul extrem de bun, care va fi în avantajul pacienților și al statelor membre. Cred că trebuie mai întâi să-i felicităm pe negociatori și apoi, desigur, cel mai important, să-i felicităm pe cetățenii europeni pentru acest rezultat care a fost votat astăzi aici.

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, până acum, a existat o prea mare îndoială și incertitudine cu privire la accesul la tratament și la rambursarea costurilor asistenței medicale transfrontaliere. Directiva pe care am aprobat-o astăzi le va permite în sfârșit tuturor pacienților să se bucure de o serie de drepturi și servicii medicale în întreaga Europă.

Obiectivul nu este în niciun caz să se încurajeze asistența medicală transfrontalieră ca atare, ci să se asigure disponibilitatea, siguranța și calitatea acesteia atunci când este utilizată sau necesară. Avem nevoie de informații mai bune și de o claritate sporită cu privire la normele legale aplicabile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru decât statul membru de afiliere.

Situația actuală este nesatisfăcătoare. Directiva le va oferi pacienților posibilitatea de a face o alegere importantă pe baza nevoilor lor și nu în funcție de mijloacele de care dispun, această alegere fiind făcută în cunoștință de cauză și nu sub efectul unor constrângeri.

  Andres Perello Rodriguez (S&D). – (ES) Dnă președintă, delegația spaniolă a Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European a votat pentru, ca și restul grupului, dar nu aș putea să plec liniștit de aici fără să îmi exprim preocuparea legată de problema transplantului de organe, inclusă în această directivă. Această problemă a fost inclusă, contrar hotărârii Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, ca urmare a determinării ferme a Consiliului de a include problema transplantului în această directivă.

Sper ca includerea sa să nu submineze eficacitatea bunei legislații pe care am adoptat-o în acest Parlament, cu alte cuvinte, directiva privind transplantul sau planul de acțiune adoptat cu puțin timp în urmă, aproape în unanimitate. Aș dori să precizez că vom avea grijă să ne asigurăm că includerea transplantului nu subminează excelenta activitate desfășurată de organizații de succes precum Organizația Națională de Transplant din Spania și, desigur, aspirația de a salva 20 000 de vieți, exprimată atât în directiva privind transplantul, cât și în planul de acțiune, pe care, repet, le-am adoptat aici.

Prin urmare, aș dori să precizez că ne vom asigura în continuare de respectarea acestei directive în acest sens.

  Morten Messerschmidt (EFD). – (DA) Dnă președintă, ne aflăm din nou astăzi aici pentru a dezbate un aspect impus de către cei care nu au fost aleși, și anume Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care, printr-o serie de hotărâri, a exercitat o presiune asupra instituțiilor alese în mod corect, de a elabora și această directivă care a fost votată astăzi.

Aș spune că îmbunătățirea șanselor europenilor de a primi asistență medicală adecvată este, fără îndoială, o chestiune atrăgătoare prin esența sa. Cu toate acestea, problemele pe care le va crea această directivă pun evident în umbră beneficiile sale. Ce vom face, de exemplu, dacă presiunea exercitată asupra sistemului de sănătate din oricare țară este atât de mare, încât listele de așteptare nu mai pot fi gestionate? Ce vom face dacă medicii încep să trimită oamenii en masse într-o anumită țară – desigur, având o autorizație prealabilă, dar chiar și așa? Ar putea fi Danemarca, țara mea de origine, Germania, Țările de Jos sau o altă țară din UE, în care asistența medicală este recunoscută ca fiind de o înaltă calitate. Aceasta va însemna că cetățenii din țara respectivă se vor afla la capătul listelor de așteptare și, în orice caz, că aceștia nu trebuie dezavantajați în ciuda faptului că ei sunt cei care, prin intermediul taxelor, au plătit pentru a avea un sistem de asistență medicală adecvat.

Prin urmare, aș dori să precizez că dezavantajele și posibilele dezastre pe care această directivă le poate cauza în sistemele naționale de asistență medicală pun evident în umbră beneficiile pe care colegii mei deputați le-au menționat.

  Jim Higgins (PPE). – Dnă președintă, dl Messerschmidt are dreptate. Salut această chestiune, deși ne-a fost pasată de Curtea de Justiție și doresc să o felicit pe dna Grossetête pentru realizarea unui raport excelent, deoarece, cu această directivă, pacienții vor beneficia de informații complete și transparente atunci când apelează la asistență medicală în străinătate. Este foarte clar ce conține.

Pacienții cu boli rare vor putea beneficia de expertiza și diagnosticele transfrontaliere atâta timp cât tratamentul nu este disponibil în statele lor membre. Directiva își propune să le ofere pacienților o posibilitate de alegere pe baza nevoilor lor și nu în funcție de mijloacele de care dispun, această alegere fiind făcută în cunoștință de cauză și nu sub efectul unor constrângeri; prin urmare, o consider într-adevăr foarte pozitivă. În sfârșit, aceasta permite colaborarea între statele membre.

Salut faptul că declară ilegal un aspect de care s-ar putea abuza, și anume turismul medical. Pentru mine, este un pas în direcția corectă; un nou pas în direcția consolidării cooperării între statele membre și a unei coeziuni mai bune în cadrul Uniunii. Cred că este o zi bună pentru pacienții din Europa.

  Constance Le Grip (PPE). – (FR) Dnă președintă, și eu am dorit să votez raportul colegei mele, dna Grossetête, referitor la directiva privind accesul la asistență medicală transfrontalieră.

Într-adevăr, salut progresul pe care acest text îl reprezintă pentru mobilitatea pacienților în Europa. După mulți ani de incertitudini, în special de incertitudini juridice, și de eforturi semnificative depuse de Parlamentul European, acest text permite simplificarea, clarificarea și codificarea condițiilor în care cetățenii europeni pot beneficia de asistență medicală într-un alt stat european decât statul lor de reședință, atât în ceea ce privește accesul, cât și rambursarea. Mă gândesc în special la toți pacienții care suferă de boli rare, care vor putea în sfârșit să aibă acces la tratamente specifice adecvate, care să le satisfacă nevoile.

Aș dori să subliniez că această directivă este o măsură europeană concretă, orientată înspre Europa cetățenilor și care le acordă europenilor noi drepturi. Prin urmare, este un pas absolut decisiv pentru mobilitatea cetățenilor în cadrul Uniunii.

  Adam Bielan (ECR). – (PL) Dnă președintă, am votat în favoarea directivei prezentate de dna Grossetête, astfel încât principiul tratamentului transfrontalier în Uniunea Europeană să poată fi pus în sfârșit în aplicare după mulți ani de negocieri. Consider că directiva, în forma sa actuală, este un bun compromis, bazat preponderent pe drepturile pacienților, dar care protejează în același timp interesele fondurilor naționale de sănătate ale statelor membre.

Pentru cetățenii din țări precum Polonia, oportunitatea de a primi tratament în străinătate înseamnă oportunități egale atunci când vine vorba despre avantajele asistenței medicale moderne. Pacienții sunt adesea privați de accesul la asistența medicală rapidă și adecvată, ca urmare a spitalelor supraîncărcate, a cozilor lungi și a listelor de așteptare pentru anumite proceduri esențiale. Timpul este un factor uriaș în unele cazuri. Directiva le va oferi cetățenilor posibilitatea să decidă ei înșiși dacă să aștepte timp de mai multe luni pentru efectuarea procedurii în țara lor sau să aleagă un alt loc în care să primească tratamentul. Cetățenilor le va fi mai ușor să decidă modalitatea de tratament dacă știu că cheltuielile pentru acea procedură vor fi de asemenea rambursate – cel puțin în mare măsură și uneori chiar în întregime – dacă tratamentul este efectuat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Simplificarea normelor care reglementează tratamentul în străinătate poate fi, desigur, considerată ca o mobilizare a forțelor pieței în ceea ce privește accesul general la serviciile medicale. În consecință, după părerea mea, aceste soluții vor ajuta la creșterea competitivității serviciilor medicale și, prin urmare, vor avea, de asemenea, un impact semnificativ în ceea ce privește accelerarea îmbunătățirii acestor servicii.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dnă președintă, salut această directivă privind asistența medicală, dar sunt precaută, deoarece mai dificil va fi atunci când se va intra în detalii.

Este foarte important ca cetățenii noștri să realizeze că această directivă nu va intra în vigoare în următoarele 30 de luni. Dar, între timp, cetățenii pot trece granițele pentru a obține asistență medicală într-un alt stat membru și pot beneficia de rambursarea costurilor aferente asistenței medicale pe care o primesc. Să nu ne îndoim așadar, că, chiar și acum, există cetățeni care călătoresc peste granițe pentru a primi asistență medicală. Acest lucru este foarte important.

Pentru cei care doresc detalii cu privire la această directivă complexă, mi-am dedicat ceva timp pentru a crea o pagină de întrebări și răspunsuri, care este disponibilă pe web-site-ul meu. Îi îndemn pe cetățenii care o urmăresc pe internet sau în altă parte, să se uite cu atenție și, dacă nu am adresat întrebările corecte, să mă atenționeze, deoarece trebuie să facem cunoscută tuturor această tendință foarte pozitivă către asistența medicală transfrontalieră.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dnă președintă, societatea europeană devine tot mai mobilă. Studiem, muncim, ne relaxăm și călătorim în afara granițelor țării noastre. Cetățenii care locuiesc în Uniunea Europeană ar trebui să aibă dreptul la îngrijire medicală de urgență gratuită oriunde în Europa. Este de la sine înțeles că ar trebui să punem în aplicare instrumente care să prevină ceea ce este cunoscut drept turism medical și, în același timp, să îi ajutăm pe pacienții care au cel mai mult nevoie, să beneficieze de noi oportunități. Mă gândesc în primul rând la tratamentul bolilor neobișnuite și rare care se efectuează în centre specializate, adesea situate în afara granițelor țării în care trăiesc pacienții. Totuși, nu putem permite să se intervină în politicile de sănătate ale statelor membre. Această chestiune este de competență internă, iar statele membre sunt libere să ia propriile decizii în acest sens. Această directivă ia anumite măsuri în acest sens. Bineînțeles, am votat pentru.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dnă președintă, era timpul să stabilim norme europene comune prin care să ne protejăm cetățenii și pacienții. De asemenea, faptul că s-a elaborat o directivă distinctă pe această temă și că acest aspect nu a fost inclus în Directiva privind serviciile a fost un lucru excelent, deoarece, în timpul elaborării acesteia, s-a putut observa câte chestiuni nu au fost luate deloc în considerare sau cu privire la câte chestiuni nu se luase nicio decizie în momentul adoptării Directivei privind serviciile.

Acest drept al pacienților la asistență medicală transfrontalieră va obliga statele membre ale UE să se asigure că nu există liste de așteptare în propriile lor țări.

Un sistem de autorizare prealabilă este necesar: în lipsa acestuia, numeroase state membre ar putea avea dificultăți în ce privește controlul costurilor propriului sistem de asistență medicală și planificarea și evaluarea viitorului. Ar fi putut determina, de asemenea, o situație în care bunăstarea, și nu necesitatea, ar fi fost factorul decisiv.

Totuși, acesta nu îi va afecta de fapt pe foarte mulți dintre europeni. Majoritatea doresc să primească servicii de sănătate aproape de casă și în limba lor. Cu toate acestea, un astfel de sistem este necesar și, în cazul în care există liste de așteptare, pacienții vor putea primi îngrijire medicală în altă țară.

  Marian Harkin (ALDE). – Dnă președintă, și eu sunt foarte mulțumită de acordul la care am ajuns astăzi, care cred că va asigura accesul pacienților la asistență medicală transfrontalieră în mod proporțional și echitabil.

După cum au afirmat deja câțiva vorbitori, propunerea actuală a fost elaborată și este dezbătută astăzi aici, desigur, datorită unui cetățean din propria dvs. țară, din sudul Angliei, care a contestat sistemul, Curtea de Justiție apărându-i drepturile.

Cred că ceea ce încercăm astăzi să facem și ceea ce am făcut împreună cu Consiliul este să ne asigurăm că drepturile cetățenilor sunt apărate și să corelăm nevoile și drepturile cetățenilor cu legislația; desigur, de asta ar trebui să se ocupe acest Parlament.

Mai există câteva aspecte care trebuie rezolvate. Cred că recunoașterea reciprocă a prescripțiilor medicale între statele membre este foarte importantă deoarece nu este vorba doar despre asistența medicală, ci și despre asistența post-tratament; avem însă o perioadă de timp în care acest detaliu poate fi pus la punct.

Cred că ultimul comentariu pe care l-aș face este că, în actuala criză financiară, mulți cetățeni se întreabă: se dovedește Europa eficientă? Răspunde așteptărilor cetățenilor săi? Aceasta este o întrebare deschisă, dar cred că astăzi putem spune cu o oarecare certitudine că Europa este eficientă.

  Gerard Batten (EFD). – Dnă președintă, am votat împotriva acestei măsuri privind drepturile pacienților la asistență medicală transfrontalieră deoarece aceasta va reprezenta doar o altă povară uriașă asupra contribuabilului britanic și asupra Serviciului Național Medical.

Serviciul Național Medical este deja utilizat ca un serviciu internațional de sănătate și este larg abuzat de cetățenii non-britanici, costurile ridicându-se la sute de milioane, dacă nu miliarde, de lire în fiecare an. Povara cade în esență asupra alegătorilor mei din Londra. Aceasta înseamnă un angajament în plus pentru Serviciul Medical Național, de a asigura tratament pentru cetățenii UE care nu au plătit nicio taxă în Marea Britanie. Presupusa metodă de a obține o plată retroactivă din partea statului membru al pacientului se va dovedi inaplicabilă.

Este corect ca un resortisant străin să primească tratament de urgență în Marea Britanie la nevoie, dar niciun resortisant străin nu ar trebui acceptat în Marea Britanie dacă nu are o asigurare medicală de călătorie adecvată. Această politică este corectă și echitabilă și, desigur, nu poate fi pusă în aplicare atâta vreme cât Marea Britanie rămâne un stat membru al Uniunii Europene. Acesta este încă un motiv, dacă mai era nevoie de încă unul, pentru care ar trebui să plecăm.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dnă președintă, cred că este excelent faptul că s-a ajuns până la urmă la acest compromis istoric între Parlament și Consiliu. Aș spune că acest regulament privind asistența medicală transfrontalieră ar putea duce la dispariția listelor de așteptare care au apărut în numeroase state membre. Ar fi de asemenea o oportunitate de a face schimb de bune practici. În acest sens, este de asemenea important să ne asigurăm că interesele sau drepturile pacienților sunt stabilite. Mai mult, este la fel de important să ne amintim că siguranța pacienților este esențială în cadrul cooperării transfrontaliere și să ne asigurăm, în același timp, că există peste tot standarde adecvate de asistență medicală și tratament.

De aceea, am salutat cu entuziasm raportul dnei Grossetête și sper că acesta va promova sănătatea publică în Europa și că astfel putem salva numeroase vieți și accelera recuperarea multor oameni.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dnă președintă, cred că este important să nu utilizăm sistemele fiscale naționale pentru a acționa împotriva pieței interne. Acest fapt este esențial în special în cazul serviciilor transfrontaliere unde tratamentul egal este necesar. În prezent există un astfel de exemplu negativ în Ungaria, unde sunt utilizate limite de preț retroactive ca o formă de taxă de criză. Acest lucru este inacceptabil și va avea un impact serios asupra sectorului financiar, de asigurări și comercial și asupra industriei energetice. Sper că pe viitor nu se va întâmpla același lucru și în domeniul serviciilor medicale.

Aș dori să îl invit pe dl Orbán să reevalueze aceste reglementări, deoarece sunt contrar opuse conceptului de piață internă.

  Syed Kamall (ECR). – Dnă președintă, un An Nou fericit. Este minunat să vă văd în funcția de președinte.

Unul dintre lucrurile cu care suntem de acord, per ansamblu, în acest Parlament – deși știu că există și excepții notabile – este credința noastră în buna funcționare a pieței unice.

Când alegătorii mei îmi scriu că nu primesc servicii bune în circumscripția lor electorală și că ar dori să meargă în străinătate, într-un alt stat membru al UE pentru a primi servicii medicale mai bune, aceștia nu sunt siguri de poziția lor juridică. De aceea, eu și mulți alții vom saluta astăzi acest vot cu privire la drepturile pacienților la asistență medicală transfrontalieră. Sper că în jurisdicțiile în care pacienții primesc servicii proaste aceștia își vor exprima dezacordul, în contextul drepturilor pe care le conferă această directivă, mutându-se într-un alt stat membru și exercitând astfel o presiune asupra sistemelor de asistență medicală, pentru ca acestea să își îmbunătățească serviciile și să se asigure că răspund nevoilor pacienților lor.

Totuși, trebuie să ne asigurăm că facilităm procedura prin care statele membre își pot recupera cheltuielile efectuate de oricare cetățean care a călătorit în străinătate sau care primește servicii în altă parte. Odată ce am analizat aceste probleme, aceasta ar trebui să fie o directivă de care să fim cu toții mândri.

Recomandare: Yannick Jadot (A7-0371/2010), (A7-0370/2010)

  Joe Higgins (GUE/NGL). – (GA) Dnă președintă, am votat în favoarea rezoluției privind acordul dintre Uniunea Europeană și Camerun și dintre Uniunea Europeană și Republica Congo cu privire la legislația în domeniul forestier și schimburile comerciale cu lemn din aceste țări. Este esențial să conservăm pădurile tropicale, pentru a menține echilibrul ecosistemelor noastre. Este, de asemenea, esențial să protejăm populațiile indigene ale pădurii, care se află sub o presiune intensă ca urmare a exploatării mediului de către marile companii multinaționale și a tăierii pădurilor de care depinde existența lor, pentru profiturile acelor companii.

De aceea, propun un amendament conform căruia pădurile și industriile forestiere ar trebui să se afle în proprietatea statului și sub conducerea democratică a forței de muncă din acele industrii și a populațiilor indigene care locuiesc în aceste păduri.

Recomandare: David Martin (A7-0365/2010)

  Morten Messerschmidt (EFD). – (DA) Dnă președintă, liberul schimb este, în realitate, singura modalitate de a ajunge la prosperitate. Am văzut acest lucru în piața internă din statele membre ale UE și acesta va fi, fără îndoială, și cazul țărilor în curs de dezvoltare. Este singura inițiativă de dezvoltare reală pe care putem și pe care trebuie să o promovăm.

Dacă aruncăm o privire în lume și analizăm modul în care celelalte mari regiuni funcționează, încheie acorduri și își observă partenerii din punct de vedere strategic, putem desigur vedea că toate se mișcă din ce în ce mai repede. Avem o zonă mare de liber schimb între America de Nord și America de Sud, în țările ASEAN, Asia și Mercosur etc. Singura zonă care rămâne în urmă în această privință și care este aproape paralizată de provocările globalizării este UE.

Deși susțin raportul care a fost votat astăzi, aș dori să spun că o inițiativă de liber schimb cu Fiji și Papua-Noua Guinee este cu greu cel mai impresionant rezultat la care ne-am fi putut aștepta după atâția ani de negocieri. Dar China? Dar Statele Unite? Sau India? Toți cei care ne iau în prezent toate locurile noastre de muncă? Uniunea Europeană îi dezamăgește pe lucrătorii europeni și în această privință?

  Syed Kamall (ECR). – Este un truism faptul că majoritatea societăților prospere sunt cele mai libere, iar cele mai libere societăți sunt cele mai prospere și aici ar trebui să recunoaștem rolul pe care îl joacă liberul schimb. Din păcate, când vine vorba despre discuțiile multilaterale internaționale privind liberul schimb, Runda de la Doha din cadrul OMC este oprită și, din acest motiv, UE urmează acum exemplul Statelor Unite și al altora, semnând tot mai multe acorduri bilaterale.

Putem aduce beneficiile liberului schimb multor cetățeni din țările mai sărace, recunoscând în același timp unele dintre problemele de tranziție cu care aceștia vor fi nevoiți să se confrunte încercând să se adapteze la o competiție sporită. Totuși, în final, ar trebui să ne concentrăm asupra consumatorilor și nu asupra intereselor producătorilor. Mulți consumatori, din numeroase țări în curs de dezvoltare, mă întreabă de ce nu au și ei aceeași posibilitate de alegere în ceea ce privește accesul la bunurile și serviciile de care beneficiem în Occident. Ei bine, una din modalitățile în care îi putem ajuta este să intensificăm liberul schimb, oferindu-le astfel consumatorilor noștri posibilitatea de a avea mai multe alternative. La mai mare!

  Nirj Deva (ECR). – Dnă președintă, mult timp, Pacificul a fost Cenușăreasa inițiativelor de dezvoltare în străinătate ale Uniunii Europene. Acum sunt foarte bucuros să recunosc că inițiativele luate de Fiji și Papua-Noua Guinee, de a crea un Acord de parteneriat economic, nu vor facilita numai schimbul între noi și acestea, ci vor permite în același timp comerțul intraregional între cele două state.

Unul dintre cele mai importante lucruri de până acum ale acestui acord este faptul că regulile de origine pentru pescuit ar trebui să le permită în sfârșit oamenilor din regiunea Pacificului să aducă efectiv o valoare adăugată pescuitului. Unele dintre aceste țări din regiunea Pacificului importă pește, în timp ce mările lor abundă în pește! Ceea ce am realizat acum este faptul că aceste țări ar putea efectiv să proceseze peștele pe care îl capturează, să aducă o valoare adăugată și să exporte peștele în UE. Aceasta este direcția de urmat în ce privește dezvoltarea și în ce privește reducerea sărăciei.

Propunere de rezoluție: (B7-0029/2011)

  Barbara Matera (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, astăzi am votat în favoarea întrebării cu solicitare de răspuns oral privind adopția internațională în Uniunea Europeană.

Adopția internațională s-a dovedit a fi procedura cea mai potrivită de a oferi șansa de a avea o familie permanentă acelor copii pentru care nu se poate găsi o familie adecvată în țara lor de origine. Cooperarea dintre autoritățile din statele membre, responsabile de adopțiile internaționale, este importantă, pentru a asigura realizarea unei adopții în interesul superior al copilului și cu respectarea drepturilor fundamentale ale acestuia, precum și pentru a preveni vânzarea și traficul de copii.

Procedura de adopție internațională trebuie, de asemenea, simplificată, deoarece adesea există prea multă birocrație, care descurajează familiile care încearcă să adopte. În sfârșit, România stârnește motive de îngrijorare, deoarece este singura țară din Uniunea Europeană a cărei legislație interzice adopțiile internaționale. În prezent, există aproximativ 70 000 de orfani în această țară, dintre care 40 000 se află în orfelinate, iar 30 000 în îngrijire familială.

Comisia ar trebui să clarifice cazul României, astfel încât acei copii abandonați să poată fi primiți în familii prin intermediul adopției internaționale.

  Andrea Češková (ECR). – (CS) Dnă președintă, deoarece, din cauza responsabilităților mele legate de îngrijirea copiilor, nu am putut participa la dezbaterea de luni, care a fost cu siguranță interesantă, aș dori cel puțin să îmi exprim acum deplina susținere în fața acestei adunări, susținere pe care mi-am exprimat-o și prin vot. Sper foarte mult ca măsurile care vor fi luate ca urmare a acestei rezoluții să ducă, pe de o parte, la reducerea procedurilor birocratice pentru adopția internațională a copiilor și, în același timp, să ajute la o mai bună monitorizare a ceea ce li se întâmplă acestora și la combaterea traficului cu copii.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dnă președintă, numeroși deputați ai acestui Parlament s-ar putea să nu fie la curent cu controversele foarte urâte legate de chestiunea adopției, care sunt inutile și nedorite. Dacă dorim cu adevărat să plasăm drepturile copilului în centrul acestei dezbateri, așa cum am făcut în acest Parlament și cum o face această rezoluție, atunci vom face ceea ce este corect pentru toți copiii, indiferent în ce stat membru s-au născut.

Este important să nu ne legăm de un anumit stat membru, ci să recunoaștem că în toate țările există copii abandonați sau cărora nu li se acordă grija cuvenită în cadrul unei familii nucleare, după cum știm, și care au nevoie de alte forme de îngrijire. Da, există numeroase familii care doresc să le ofere copiilor un cămin iubitor. Deși poate că ar trebui să luăm în considerare birocrația, haideți să nu diminuăm analiza.

Aș spune în final că, într-o oarecare măsură, persoanele care reușesc să adopte sunt supuse unor măsuri mult mai riguroase decât cele care pur și simplu dau naștere copiilor.

  Licia Ronzulli (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, mă gândesc acum la miile de cupluri din lume care se confruntă zi de zi cu dificultățile inerente pe care le implică adopția unui copil.

Adopția este o valoare, o manifestare sinceră a dragostei, care oferă o nouă familie unui copil care, din păcate, nu mai primește afecțiune din partea propriei sale familii. Cei care păstrează în sufletul lor durerea de a fi fost abandonați au dreptul să crească într-un mediu fericit, cu oameni care le pot oferi o nouă viață.

De aceea, este de datoria noastră să îi ajutăm pe orfani, astfel încât un viitor strălucit să nu mai fie un vis de neatins pentru aceștia. Adoptând astăzi această rezoluție comună, ar trebui să transmitem un mesaj puternic și urgent. Trebuie să promovăm politicile Uniunii menite să învingă situațiile familiale dificile. Letargia birocratică și amânările legislative nu pot și nu trebuie să năruiască visele și speranțele unui copil de a avea o familie și un viitor fericit.

  Diane Dodds (NI). – Salut propunerea de rezoluție votată astăzi, cu privire la adopția internațională. Cunosc câteva persoane din circumscripția mea care au parcurs sau care parcurg chiar acum acest proces și este o plăcere să vezi la final bucuria de pe fețele părinților și ale copiilor. Totuși, pentru a ajunge în acest punct, trebuie să parcurgi un drum lung, care, de multe ori, durează câțiva ani. Acesta poate fi, așa cum afirmă și propunerea, un proces extrem de birocratic, iar noi, ca Parlament, trebuie să căutăm modalități de reducere a acestei birocrații în vederea unui proces simplificat.

Totuși, cel mai important lucru dintre toate acestea este reprezentat de nevoile și siguranța copiilor, mulți dintre aceștia având mare nevoie de ajutor. Este bine să existe toate garanțiile, pentru a proteja copiii să nu fie plasați acolo unde ar putea fi vulnerabili. Însă adesea se întâmplă ca posibilii părinți iubitori să fie puși la prea multe încercări și să renunțe pur și simplu. În acest caz, atât părinții, cât și copiii au de pierdut.

  Cristiana Muscardini (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, ne confruntăm cu problema adopției internaționale în Europa de mulți ani, iar rezoluția de astăzi încearcă în sfârșit să aducă o rază de speranță unei situații care devine din ce în ce mai complexă și mai dificilă.

În loc să încurajeze adopția internațională, aderarea noilor țări a făcut și mai dificil pentru numeroase cupluri să poată oferi un nou cămin și o nouă familie unor copii care au trecut prin multe suferințe și pierderi în propriile lor țări.

În timp ce, pe de o parte, birocrația tot mai mare împiedică procesul de adopție a copiilor, pe de altă parte, traficul de organe și prostituția infantilă sunt, în creștere. De aceea suntem în favoarea acestei propuneri de rezoluție. Credem că procedurile internaționale de adopție trebuie simplificate și trebuie să ne asigurăm că se va institui în cele din urmă un program european de adopție, care să le ofere un viitor tuturor copiilor care au nevoie.

  Julie Girling (ECR). – Dnă președintă, din partea admiratorilor dvs. din acest colț, aș dori să vă mulțumesc pentru modul eficient în care prezidați.

Aici este vorba de o chestiune majoră. Adopția internațională este, desigur, extrem de importantă. Este important să o înțelegem bine. Salut această rezoluție, care include, la fel ca multe rezoluții pe care le aprobăm în acest Parlament, multe cuvinte foarte sensibile, inteligente și bine intenționate. Ceea ce doresc cu adevărat să spun – și am învățat multe ajutând un alegător, chiar și în prezent fac acest lucru – este faptul că nu este suficient să prezentăm toate aceste aspecte în cadrul unei rezoluții.

Noi, cei din Parlamentul European, nu suntem o lumină călăuzitoare când vine vorba despre simplificarea problemelor și de asigurarea cetățenilor că organizațiile lucrează în beneficiul lor. V-aș ruga ca aceste cuvinte bine spuse în această rezoluție să fie puse în practică; să simplificăm efectiv lucrurile; să scăpăm de birocrație și să efectuăm o îmbunătățire. Altfel, vom încerca pur și simplu să reinventăm roata pentru Europa și vom sfârși prin a face procesul chiar și mai dificil.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dnă președintă, vreau, de asemenea, să spun cât mă bucură această rezoluție privind adopția internațională. Am avut ocazia să urmăresc îndeaproape câteva cazuri de acest gen. Știu că adopția implică în prezent multă birocrație și este bine că birocrația poate fi diminuată astfel. Prin urmare, procedurile pot fi accelerate și pot deveni mai transparente.

Este în interesul tuturor ca adopția să nu implice nimic ce nu este etic sau legat de traficul de persoane sau de copii. Este foarte important să ne asigurăm că copiii nu reprezintă un mijloc de atingere a unui scop, că aceștia își găsesc prin adopție un cămin iubitor și că vor fi tratați ca niște persoane unice și prețioase. Este important ca aceștia să aibă șansa de a avea un tată și o mamă, să beneficieze de acest drept și, de aceea, în momentul adoptării de decizii privind adopția, este important să luăm în considerare situația globală a familiei.

Acestea sunt niște probleme foarte delicate. Știm că unele studii au arătat că genotipul nostru cultural există în ADN-ul nostru, dar trebuie să ne asigurăm că copiii pot beneficia de un cămin bun și iubitor și de un mediu cultural în care pot crește și se pot dezvolta în persoane și cetățeni bine echilibrați.

Propunere de rezoluție: (B7-0021/2011)

  Morten Messerschmidt (EFD). – (DA) Dnă președintă, Serbia este probabil țara europeană care, în ultima mie de ani de istorie a fost cel mai mult asediată, mai întâi de către turci, apoi de către germani și ruși. Acum avem șansa de a transforma o perioadă grea - atât dintr-o perspectivă istorică pe termen lung, cât și având în vedere istoria recentă - într-un viitor strălucit.

Fără îndoială, din punctul de vedere al Belgradului, nici NATO, care a realizat masacrul în capitală, nici UE, care a susținut în mod barbar desprinderea unei părți esențiale a Serbiei, și anume Kosovo, nu reprezintă niște aliați prea atrăgători. Cu toate acestea, ei sunt totuși niște aliați. Sunt prieteni și toată lumea cunoaște acest lucru. De aceea, este important să stabilim o relație rațională, astfel încât să lăsăm trecutul în urmă și să privim către viitor. Din acest motiv, partidul meu susține continuarea acestui dialog.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Dnă președintă, Acordul de stabilizare și asociere dintre Comunitățile Europene și Serbia creează fundamentul unor relații apropiate și de durată, bazate pe reciprocitate și interese comune și contribuie la stabilizarea politică, economică și instituțională atât în Serbia, cât și în Balcani.

Acesta reprezintă, de asemenea, pentru Serbia o nouă oportunitate de a se transforma și de a prospera prin intermediul restructurării și a și modernizării globale a economiei. Cred totuși cu tărie că Serbia trebuie să continue consolidarea democrației și a statului juridic, să depună mai multe eforturi în vederea reformării sistemului judiciar și a administrației publice, aplicând principiile justiției și consolidând în același timp structurile administrative și judiciare per ansamblu.

Cred că o condiție de bază pentru integrarea Serbiei în Uniune este soluționarea cazurilor grave de violare a drepturilor omului și a chestiunii privind strânsa cooperare cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie.

  Daniel Hannan (ECR). – Dnă președintă, le mulțumesc personalului dvs. și tuturor interpreților pentru răbdarea de care au dat dovadă pe parcursul acestei sesiuni neobișnuit de lungi.

Având de ales între democrație și supranaționalism, Uniunea Europeană optează aproape întotdeauna pentru supranaționalism, iar acest fapt se reflectă cel mai bine în politica sa din Balcanii de Vest. Menținem practic protectorate în Bosnia, Kosovo și, posibil, chiar și în Macedonia, cu unicul scop de a preveni crearea unor frontiere etnografice, așa cum ar alege și localnicii din regiunile respective.

Este foarte dificil să avem o democrație care funcționează bine dacă oamenii nu au destule valori în comun, pentru a accepta guvernul în mod reciproc. Dacă dorim un guvern pentru și de către popor, acest popor trebuie să aibă o identitate, o solidaritate recunoscută de toată lumea.

Altfel spus, democrația are nevoie de „demos”, o unitate cu care ne identificăm când utilizăm cuvântul „noi”. Nu spun că este simplu. Oamenii pot avea mai multe credințe, populațiile pot fi amestecate, însă, în același context, noi ar trebui să tindem spre autodeterminarea națională. Dacă luăm „demos” din democrație, rămâne „kratos” și puterea unui sistem care trebuie să impună prin lege ceea ce nu îndrăznește să ceară în numele patriotismului civic.

  Nirj Deva (ECR). – Dnă președintă, acestea sunt într-adevăr niște vești foarte bune. Când ne amintim cât de departe a ajuns Serbia din punctul de vedere al statului de drept și comparând Serbia cu ceea ce era acum 20 de ani, cred că trebuie să lăudăm și să felicităm administrația sârbă pentru măsurile pe care le-a luat pentru a face din Serbia o țară supusă statului de drept. Chiar și în ce privește relația sa cu Kosovo, statul de drept este acum în mod evident de importanță supremă. În relația sa cu Curtea Penală Internațională, statul de drept este de o importanță capitală.

Reformele sistemului judiciar se bazează pe precedentele internaționale și pe bunele practici internaționale. Chiar și serviciul civil independent pe care îl creează este de înaltă calitate și se așteaptă să aibă performanțe înalte. Criteriile de la Copenhaga sunt respectate. Astfel, din toate aceste puncte de vedere, o țară care a trecut printr-un război dificil a devenit acum o națiune care este adecvată ca un bun partener pentru alte state membre ale Uniunii Europene. Îi felicit pentru acest fapt.

Recomandare: Jelko Kacin (A7-0362/2010)

  Adam Bielan (ECR). – (PL) Dnă președintă, aș dori să mai spun un lucru cu privire la Serbia. Acordul pe care l-am votat astăzi între Uniunea Europeană și Serbia reprezintă un pas de referință către asocierea acestei țări la structurile europene. Douăsprezece state membre au ratificat deja tratatul, cu scopul de a deschide calea aderării Serbiei la Uniunea Europeană. Susțin pe deplin acest acord și aș dori să le solicit statelor membre rămase să îl ratifice cât mai curând posibil. Desigur, integrarea Serbiei în structurile europene necesită o cooperare deplină cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, în ceea ce privește responsabilitatea pentru crimele de război, dialogul continuu privind Kosovo și adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a preveni discriminarea îndreptată împotriva populației de etnie rromă. Cu toate acestea, toate măsurile în vederea extinderii democrației și consolidării protecției drepturilor omului în Serbia sau, altfel spus, măsurile care determină stabilizarea politică, economică și socială din această țară, reprezintă o sursă de mare satisfacție pentru mine și beneficiază de sprijinul meu.

Raport: Marisa Matias (A7-0366/2010)

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea acestui raport deoarece consider Comunicarea Comisiei referitoare la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe un pas fundamental în vederea conectării diferitelor politici existente în domeniul sănătății din Europa pentru abordarea acestui tip de boală. Vorbesc din experiență, deoarece tatăl meu a suferit de Alzheimer, la fel ca și bunica mea, și sper ca această linie genetică să se oprească aici.

Prin urmare, intenționăm să ne reînnoim angajamentul pentru a combate acțiunile fragmentate, răspunsurile inconsecvente care există în Europa și condițiile inegale predominante privind tratamentul pentru această boală și accesul la acesta. Intenționăm în schimb să promovăm diagnosticarea timpurie și calitatea vieții, să sporim cunoștințele epidemiologice despre această boală și să coordonăm cercetările existente, sprijinind în același timp solidaritatea între statele membre prin schimbul de bune practici.

În cadrul acestui raport, solicităm o coordonare îmbunătățită între statele membre și un răspuns mai eficient și bazat într-o mai mare măsură pe solidaritate, orientat către prevenirea și tratarea persoanelor care suferă de demență, îndeosebi de Alzheimer, precum și către sprijinirea persoanelor din jurul acestora, fie că sunt profesioniști din domeniul sănătății, furnizori de servicii sau rude.

Pentru ca orice strategie europeană în acest domeniu să dea rezultate, este fundamental - și cu asta închei - ca diferitele state să acorde prioritate elaborării unor planuri naționale de acțiune.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dnă președintă, am votat în favoarea acestui raport și sunt încântat că acesta a fost acceptat aproape unanim. Trebuie să precizez că am participat la întreaga dezbatere din Parlament, însă nu am avut ocazia să iau cuvântul. Prin urmare, voi profita de acest minut pentru a puncta câteva chestiuni.

Cel mai important aspect se referă la nevoia urgentă de cercetare pentru descoperirea cauzei acestei boli. Ce rol joacă alimentația în declanșarea bolii? Ce rol joacă stresul zilnic? Dar genele? De ce suferă de această boală de două ori mai multe femei decât bărbați?

Acestea sunt niște întrebări foarte importante. Dar fără cercetare nu se poate oferi un răspuns la aceste întrebări și, prin urmare, invit Comisia să aleagă un centru medical renumit care să efectueze aceste cercetări și să furnizeze răspunsurile respective.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dnă președintă, boala Alzheimer este o afecțiune pentru care omenirea nu a găsit încă niciun remediu. Informațiile oferite de serviciile medicale arată o creștere alarmantă a numărului de cazuri diagnosticate, iar tendința către o Europă pe cale de îmbătrânire va avea consecințe drastice în viitorul apropiat. Problema demenței nu îi afectează numai pe cei care suferă de această boală, ci, de asemenea, afectează și familia și prietenii apropiați ai acestora care, deseori, sunt obligați să își dedice viețile îngrijirii persoanelor dragi. Avem nevoie urgentă de astfel de rapoarte în cadrul cărora se evidențiază o problemă și se fac propuneri în vederea unor inițiative pentru îmbunătățirea calității sănătății și vieții noastre. Este de la sine înțeles faptul că sprijinirea din punct de vedere social a tuturor familiilor, combinarea eforturilor statelor membre ale UE și crearea de programe de prevenire reprezintă proiecte care merită sprijinul nostru din toate punctele de vedere. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a-i ajuta pe cei suferinzi și pentru a reduce pe viitor numărul celor care cad pradă acestei boli.

  Jim Higgins (PPE). – Dnă președintă, ceea ce îmi place la acest raport este faptul că abordează sub mai multe aspecte o provocare senzațională, și anume toate aspectele bolii Alzheimer. Vă referiți la prevenire, diagnosticare, tratament și vindecare. Realitatea este că cele mai mari temeri în ceea ce privește bolile sunt reprezentate de cancer și de Alzheimer. Am depus numeroase eforturi, în primul rând, în vederea diagnosticării cauzelor cancerului, în al doilea rând, în vederea prevenirii acestuia și, în al treilea rând, în vederea identificării unor tratamente pentru vindecarea acestuia. Am realizat multe progrese în acest sens.

Deși boala Alzheimer a fost descoperită în 1906, aceasta încă mai constituie un fenomen special în materie de demență: încă nu se cunosc cauzele și nici tratamente. Totuși, acest raport este foarte binevenit. În același timp, există provocări de proporții. ce măsuri vom lua cu privire la identificarea cauzelor astfel încât să ajungem la o soluție de prevenire și, în al doilea rând, să găsim un tratament definitiv?

Propunere de rezoluție: (B7-0023/2011)

  Syed Kamall (ECR). – Dnă președintă, aceia dintre noi care, fie au vizitat Haiti, fie au văzut dezastrul produs acolo cu ceva timp în urmă și au observat ce s-a întâmplat, vor fi de acord cu faptul că a fost un lucru foarte bun că ONG-urile și serviciile comunitare au colaborat și au abordat problema la fața locului cu privire la adăposturi, alimente, pături și tot felul de asemenea ajutoare.

Dar haideți să privim această situație acum, la un an după acele evenimente. Avem în vedere câteva dintre problemele subliniate în această rezoluție - faptul că haitienii nu au la îndemână decât lopeți, târnăcoape și roabe pentru a curăța, și nu echipamente de dimensiuni mari de care ar avea atâta nevoie. De asemenea, rezoluția deplânge criza gravă a locuințelor din Haiti și abordează necesitatea unui registru cadastral, însă, de asemenea, solicită Comisiei ca, într-un spirit de consens, să garanteze depunerea unor eforturi semnificative, în colaborare cu guvernul, pentru rezolvarea problemei.

Singura chestiune care pare să lipsească din acest raport este rolul sectorului privat. Dacă, pe termen mai lung, vom aborda câteva dintre problemele cu care ne confruntăm, pe termen scurt, este absolut necesar să lucrăm în colaborare cu ONG-urile și cu organizațiile de ajutor, însă, pe termen lung, și industria privată trebuie să joace un rol.

  Nirj Deva (ECR). – Dnă președintă, la un an după cutremurul din Haiti, a fost înlăturată 5 % din cantitatea de moloz, un milion de persoane au rămas fără locuințe, 230 000 de persoane au murit, 300 000 au fost rănite și au fost realizate 15 % din reabilitările posibile în zone locuibile.

De ce? De ce a fost înlăturată numai 5 % din cantitatea de moloz? În urma unui cutremur se dărâmă foarte multe ziduri. Cine le poate strânge? ONG-urile cu lopeți? Comisarii europeni cu găleți? Nu! Acestea pot fi strânse doar cu mecanisme grele de ridicat pe care le deține numai o singură categorie de persoane: și anume armata - forțele aeriene, forțele navale și forțele terestre. Dar ce s-a întâmplat? Când forțele aeriene, forțele navale și forțele terestre au venit să acorde sprijin, stânga din acest Parlament și stânga din întreaga lume le-au alungat afară din Haiti. Și acestea s-au retras! Și, în prezent, întregul loc a rămas așa cum era, și acum la un an de la dezastru.

Este șocant din punct de vedere politic faptul că nimeni nu și-a asumat responsabilitatea pentru această situație, însă, după părerea mea, aceasta aparține grupării de stânga a acestui Parlament și a comunității internaționale.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dnă președintă, aș dori să menționez câteva aspecte cu privire la situația din Haiti. Este foarte important să admitem - la momentul de față se actualizează situația - că nivelurile de coordonare au fost nesatisfăcătoare. Avem nevoie de o coordonare mai bună deoarece progresul este lent.

După cum a afirmat dl Deva mai înainte, este adevărat că situația a început să se politizeze într-o oarecare măsură. Nu este în interesul nimănui ca această situație să fie politizată. Haiti are nevoie de ajutor și de strictul necesar mult mai repede decât anul trecut. Ajutoarele trebuie să ajungă la destinație.

Dacă ne gândim la eforturile depuse la nivelul cel mai apropiat de cetățean, diferitele organizații de sprijin umanitar și-au îndeplinit atribuțiile. Dacă analizăm contribuția Europei în Haiti, multe organizații creștine de sprijin umanitar au realizat acțiuni excelente la nivelul cel mai apropiat de cetățean - adică au ajutat oamenii să supraviețuiască. În plus, ar trebui să recunoaștem aceste eforturi și să le sprijinim ca atare, însă, în cazul crizei din Haiti, este, de asemenea, nevoie de acțiuni pe o scară mai largă și mai bine coordonate, atât la nivel european, cât și, evident, la nivelul ONU.

Propunere de rezoluție: (B7-0031/2011)

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Dnă președintă, Lituania este un stat membru suveran. Parlamentul statului dezbate noi propuneri privind exprimarea sexualității în cadrul mass-media și în public. Democrația Lituaniei lucrează din greu la aceste propuneri. Președintele statului a respins deja de două ori propuneri similare. Dezbaterea politică asupra noilor propuneri a început și, deocamdată, nu se poate prezice rezultatul final.

Totuși, majoritatea Parlamentului European a îmbrățișat această chestiune. Într-adevăr, s-ar părea că majoritatea acestui Parlament beneficiază de o înțelepciune morală care îi ajută să realizeze care aspecte sunt permisibile din punct de vedere moral și care nu. Chiar înainte de a se ști cu siguranță dacă noul act va fi aprobat sau nu și care vor fi prevederile acestuia, ochiul atotvăzător al mai marilor din Parlamentul nostru urmărește cu interes situația din Lituania. În niciun caz nu pot sprijini o astfel de aroganță.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Dnă președintă, dreptul de a adopta legi naționale aparține organismelor de legiferare ale statului în cauză. Nimeni din afară nu poate interveni asupra acestui drept al unui stat suveran. Și Lituania se bucură de acest drept suveran.

În contextul Uniunii Europene, este, de asemenea, necesar să se precizeze că definiția căsătoriei și a familiei aparține dreptului familiei al fiecărui stat membru în parte și că UE nu ar trebui să intervină în acest domeniu. Protejarea familiei, a instituției care crește copii și îi pregătește pentru viață, nu poate, prin urmare, să fie considerată negativă sau ca o formă de discriminare.

În ceea ce privește protecția minorilor de efectele dăunătoare ale informării publice, și Parlamentul European a hotărât recent că diferitele tipuri de publicitate transmise prin intermediul noilor mijloace de comunicare în ultimii ani au devenit un fenomen social. Acest fenomen atrage după sine informații care sunt în mod deliberat înșelătoare și neclare și riscul de abuz de încredere, iar statul trebuie să găsească o soluție adecvată la această problemă.

Studiile arată că minorii trebuie să beneficieze de o protecție specială cu privire la anumite tipuri de informații care pot avea consecințe grave asupra dezvoltării sănătoase a persoanei. Și atrag atenția asupra acestui aspect în calitate de medic.

  Vytautas Landsbergis (PPE). – Dnă președintă, iată observațiile mele cu privire la rezoluția care condamnă Lituania, deoarece nu s-a întâmplat nimic. Textul adoptat nu cuprinde cel mai important punct de vedere. Iată ceea ce am dorit să propun, fără succes, ca amendament oral la considerente: „întrucât intervenția Parlamentului European în cadrul acestor proceduri ale parlamentelor naționale în cea mai timpurie etapă a acțiunilor privind orice legislație propusă încalcă principiul fundamental al suveranității și subsidiarității statelor membre și, prin urmare, compromite Parlamentul European conectându-l pe acesta într-o mai mare măsură de practicile fostei Uniuni Sovietice” etc. după cum a fost adoptat.

La baza acestei rezoluții a stat doar un proiect de amendament introdus de un deputat din parlamentul național. Subliniez, un amendament. Cu toate acestea, în textul propus de Parlament care tocmai a fost adoptat, acest fapt a fost prezentat cu încăpățânare și în mod nerezonabil la plural și, mai mult decât atât, s-a menționat de șase ori că, aparent, au existat multe amendamente slabe calitativ.

Și titlul rezoluției include o absurditate. Se menționează „privind încălcarea”. Nu a fost vorba despre nicio încălcare, ci doar de o propunere făcută de un deputat; Parlamentul nu a luat nicio decizie care să poată fi considerată drept o încălcare ce a avut loc. Astfel de afirmații reflectă o calitate extrem de redusă a eforturilor depuse pentru elaborarea propunerii, fără a mai menționa lipsa de responsabilitate a celor care au elaborat și au prezentat în vederea votării acest text, care trebuia măcar să fie elaborat într-un mod mult mai inteligent, dacă nu să fie pur și simplu respins. Prin urmare, am votat împotriva acestui text în ansamblul lui.

  Daniel Hannan (ECR). – Dnă președintă, de zeci de ani, statele membre ale Uniunii Europene au înregistrat progrese vaste și în direcția bună cu privire la principiul egalității de tratament în fața legii, al vieții private și al libertății personale, deci sper că niciunul dintre statele membre nu va face un pas înapoi cu privire la această chestiune referitoare la egalitate pe baza orientării sexuale. Nu cred că se va întâmpla acest lucru. După cum au menționat dl Landsbergis acum câteva momente și dl van Dalen mai devreme, în cadrul acestei dezbateri s-a pierdut din vedere faptul că aceasta este doar o propunere. Nu este o rezoluție legislativă.

Vă aduceți aminte că și noi am organizat propriile noastre dezbateri cu privire la această chestiune în Regatul Unit. Ne-am exprimat propriile puncte de vedere cu privire la secțiunea 28. La vremea respectivă păream anormal în cadrul partidului meu deoarece eram împotriva acestei chestiuni. M-am declarat împotrivă chiar din primele zile când încă se mai numea secțiunea 27. Mi s-a părut absolut jignitor faptul de a utiliza legislația ca pe un mecanism de semnalare a aprobării sau a dezaprobării. Când am procedat astfel, am oferit statului o armă incredibil de puternică, o armă utilizată mai târziu în vederea interzicerii pistoalelor și a vânătorii și așa mai departe.

Însă ideea este că eu nu sunt un legiuitor lituanian. Poate că avem în acest Parlament opinii foarte ferme cu privire la legea privind avorturile din Polonia sau la legea privind eutanasia din Țările de Jos. Pentru cetățenii care ne votează, acestea reprezintă aspecte sensibile care trebuie determinate în mod adecvat prin intermediul mecanismelor naționale ale fiecărui stat membru. Ar trebui să avem modestia de a recunoaște dreptul la democrație și supremația parlamentară în cadrul celor 27 de state membre.

Explicații scrise privind votul

Recomandare pentru a doua lectură: Françoise Grossetête (A7-0307/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document care vizează consolidarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere. Trebuie recunoscut faptul că, în zilele noastre, există o nesiguranță prea mare cu privire la chestiunile legate de accesul la asistență medicală, acoperirea costurilor și asumarea responsabilității pentru monitorizarea clinică în cazul asistenței medicale transfrontaliere. Această directivă intenționează să permită tuturor pacienților - și nu numai celor mai bine informați sau celor cu resurse materiale - să se bucure de o serie de drepturi în cadrul asistenței medicale, deja recunoscute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Trebuie subliniat faptul că obiectivul acestui document nu este în niciun caz acela de a încuraja asistența medicală transfrontalieră în sine, ci de a asigura disponibilitatea, siguranța și calitatea acesteia, atunci când se dovedește a fi utilă sau necesară. Cetățenii Uniunii Europene trebuie să fie mai bine și mai clar informați cu privire la normele juridice aplicabile în cazul călătoriilor într-un alt stat membru decât cel de afiliere în vederea asistenței medicale. Sunt de acord cu faptul că trebuie să combatem „turismul medical” însă, pentru a proteja drepturile pacienților, trebuie să introducem un sistem simplificat de autorizare prealabilă pentru pacienți, care, cu toate acestea, va asigura avertizarea prealabilă a administratorilor din domeniul sănătății cu privire la orice costuri excepționale implicate de călătoriile către instituții medicale din alte state membre ale UE.

  Antonello Antinoro (PPE), în scris. – (IT) Această recomandare către Consiliu a fost esențială pentru a oferi pacienților cea mai mare securitate juridică posibilă, astfel încât aceștia să își poată exercita în mod real drepturile, potrivit observațiilor Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Totuși, această abordare nu afectează competențele exclusive ale statelor membre cu privire la gestionarea sistemelor de sănătate naționale ale acestora sau a opțiunilor în materie de politici de sănătate naționale, conform prevederilor tratatului. Principalele aspecte abordate sunt: afecțiunile rare; standardele de calitate și de siguranță; procedurile de rambursare a costurilor și de autorizare prealabilă și plățile în avans; rolul punctelor de contact ca și ghișee unice; competența exclusivă a statelor membre cu privire la alegerile referitoare la serviciile medicale și la alegerile etice în domeniul medical; e-sănătatea și cooperarea dintre statele membre.-

Recomandarea clarifică, de asemenea, drepturile pacienților conform prevederilor Curții de Justiție a Uniunii Europene și îmbunătățirile aduse siguranței juridice generale cu privire la asistența medicală transfrontalieră. Scopul acesteia este de a facilita accesul la asistența medicală transfrontalieră sigură, de înaltă calitate, cu rambursarea cheltuielilor și de a promova cooperarea în domeniul serviciilor medicale între statele membre.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Am votat în favoarea acestui raport deoarece este adevărat că la momentul actual există o anumită nesiguranță cu privire la chestiunile referitoare la accesul la asistență medicală, medicamente și rambursări în acest domeniu al serviciilor medicale transfrontaliere.

Deși este esențial ca presiunea exercitată asupra sistemelor naționale de sănătate să nu crească și ca inegalitățile să nu devină și mai mari în cadrul acelor sisteme, pacienții trebuie să aibă dreptul și libertatea de a beneficia de asistență medicală transfrontalieră și trebuie să fie informați cu privire la aceste drepturi. Trebuie eliminată incertitudinea juridică existentă cu privire la eligibilitatea pentru serviciile medicale și rambursările transfrontaliere, iar pacienții trebuie informați cu privire la situațiile în care poate fi acoperit tratamentul în alte state membre și la modalitatea de realizare a acestui lucru.

Salut detaliile din cadrul raportului privind stabilirea de puncte de contact în toate statele membre pentru a informa pacienții în legătură cu tratamentele medicale disponibile, cu modalitatea de aplicare în vederea beneficierii de servicii medicale transfrontaliere și cu modalitatea de prezentare a unei plângeri sau a unei solicitări.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document important. Cetățenii Uniunii Europene așteaptă ca statul membru în care locuiesc să le furnizeze servicii medicale sigure, eficiente și de înaltă calitate. Competența privind sistemele medicale din statele membre aparține chiar statelor membre respective și, prin urmare, accesibilitatea și calitatea variază într-o oarecare măsură. Pacienții nu reușesc întotdeauna să obțină tratament adecvat în propriul stat membru, iar acest fapt contravine, în mod fundamental, libertăților garantate prin Tratatul privind UE. Chestiunea privind recunoașterea rețetelor în cadrul Uniunii încă nu a fost soluționată, fapt care cauzează probleme de proporții persoanelor care călătoresc în străinătate. Nu cred că libertatea de circulație a pacienților și dreptul acestora de a alege tratament medical într-un alt stat membru vor încuraja turismul medical. Consider că acest fapt poate reprezenta un semn pozitiv pentru ca statele membre să deruleze reforme adecvate în domeniul serviciilor medicale și să garanteze că serviciile medicale furnizate sunt cât mai diversificate posibil și au o calitate cât mai înaltă, astfel încât, în cazul în care este necesar, pacienții să poată obține tratament într-un alt stat membru.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere reprezintă un pas esențial către mobilitatea pacienților în cadrul Uniunii Europene. Aceasta vizează clarificarea și sprijinirea accesului la asistență transfrontalieră și de calitate, și, totodată, dreptul pacienților la rambursarea costurilor asistenței medicale transfrontaliere de către statul membru de afiliere, promovând astfel cooperarea între statele membre. În plus, există avantaje clare pentru pacienți, îndeosebi pentru cei care suferă afecțiuni rare și complexe, deoarece va fi posibilă diagnosticarea și tratarea acestora în cel mai adecvat stat membru. O astfel de mobilitate va permite, de asemenea, pacienților să evite în mod legitim listele de așteptare naționale, profitând de serviciile medicale disponibile în alte state membre ale UE. Această directivă va permite tuturor pacienților să beneficieze de o serie de drepturi deja recunoscute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Aceasta reprezintă, fără îndoială, un pas înainte în procesul integrării europene, în consolidarea solidarității și către o Europă care se concentrează asupra cetățenilor săi. Din aceste motive, am votat în favoarea prezentului raport.

  George Becali (NI), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport și îi mulțumesc doamnei raportor pentru munca sa și pentru propuneri. Sunt în favoarea ideii că pacientul trebuie să aleagă în baza nevoilor lui și nu în funcție de mijloacele de care dispune, să aleagă în cunoștință de cauză și fără constrângeri. Pentru cetățenii europeni, dar mai ales pentru cei din noile state membre, printre care și România, mobilitatea pacienților, în locul listelor naționale de așteptare, este urgentă. Am votat, de asemenea, în favoarea ideii de a stabili un sistem de autorizare prealabilă care să fie simplu pentru pacienți.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Din ce în ce mai mulți europeni încearcă să beneficieze de servicii medicale într-un alt stat membru decât cel ai cărui cetățeni sunt însă, de multe ori, aceștia recurg la această soluție fără a avea o idee despre drepturile lor în acest domeniu. Cetățenii trebuie să realizeze o mulțime de formalități pentru a le fi rambursate costurile tratamentului transfrontalier și acestora le este foarte greu să găsească informațiile de care au nevoie.

În cadrul acestei prime sesiuni parlamentare a anului 2011 am adoptat o directivă de clarificare a drepturilor pacienților europeni care optează pentru tratament transfrontalier. Textul, adoptat de o majoritate vastă, prevede dreptul pacienților de a li se rambursa costurile tratamentelor pe care le primesc într-un alt stat membru. Aceasta este o veste bună pentru toți pacienții care se află pe liste de așteptare lungi și care se luptă să primească tratament în propriul stat membru.

Încurajarea mobilității ca mijloc de îmbunătățire a tratamentelor oferite pacienților europeni: acesta este obiectivul nostru! De asemenea, va exista o cooperare mai strânsă cu privire la afecțiunile rare, în vederea îmbunătățirii serviciilor medicale pentru pacienții care necesită îngrijiri medicale foarte specializate.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece această propunere de directivă vizează acordarea tuturor pacienților a dreptului și a oportunității de a obține servicii medicale fundamentale în alte state membre cât mai repede posibil. În plus, aceasta prevede în mod clar situațiile în care pot fi utilizate aceste servicii deoarece, la momentul actual, normele privind rambursarea în cazul utilizării acestor servicii nu sunt întotdeauna clare și ușor de înțeles. Doresc să subliniez că această directivă trebuie să vizeze toți pacienții - nu numai pe cei mai bine informați sau pe cei cu resurse materiale - și trebuie să garanteze siguranța tuturor pacienților. Încă de la prima lectură, Parlamentul s-a declarat în favoarea acestei directive însă, din păcate, Consiliul nu a luat în considerare toate amendamentele Parlamentului. De exemplu, Consiliul a ignorat chestiunea foarte importantă privind tratarea afecțiunilor rare. Totuși, aproximativ 25 de milioane de europeni suferă de afecțiuni rare și, prin urmare, acestora ar trebui să li se ofere oportunitatea de a primi asistență medicală în alte state membre. În plus, sunt de acord cu poziția Parlamentului privind faptul că, în vederea evitării discriminării persoanelor cu venituri reduse, statul membru de origine trebuie să acopere cheltuielile celuilalt stat membru care furnizează în mod direct tratament, fără a solicita cetățenilor un avans sau, cel puțin, să ramburseze imediat toate cheltuielile aferente asistenței medicale acordate pacientului. De asemenea, este foarte important ca fiecare stat membru să mențină puncte de contact naționale pentru a furniza pacienților informațiile necesare, de exemplu, privind disponibilitatea serviciilor medicale, proceduri și documentația necesară.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Am votat în favoarea raportului Grossetête deoarece acesta elimină nesiguranța care a persistat timp de mulți ani cu privire la rambursarea costurilor și la accesul la servicii medicale transfrontaliere. Deși, până în prezent, numai cei mai bine informați sau cei mai motivați dintre pacienți au profitat de avantajele serviciilor medicale transfrontaliere, la momentul de față, această posibilitate se extinde pentru toți ceilalți pacienți. Sunt de acord cu acoperirea condiționată a costurilor pe baza unei autorizații prealabile în cazuri justificate și precis definite, când serviciile medicale transfrontaliere includ cel puțin o noapte de spitalizare și când este necesară utilizarea unui echipament medical foarte specializat și costisitor sau când există un risc deosebit pentru pacient sau pentru restul populației. În aceste cazuri, consider autorizarea prealabilă drept un instrument de prevenire a turismului medical excesiv.

Creșterea nivelului turismului medical nu asigură o imagine bună pentru multe sisteme medicale europene. Dacă un pacient trebuie să aștepte extrem de mult timp să aibă acces la tratament în statul său de reședință, nu ar trebui să fim surprinși de faptul că acesta dorește să călătorească într-un stat în care va beneficia de îngrijiri medicale mai rapide și, probabil, de o mai înaltă calitate. Totuși în statele în care străinii călătoresc în număr mare pentru tratament medical și operații, există riscul ca pacienților care sunt cetățeni ai statului respectiv să le fie acordate îngrijiri medicale numai după ducerea la îndeplinire a obligațiilor față de pacienții străini.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Această directivă stabilește norme pentru facilitarea accesului la servicii medicale transfrontaliere sigure și de înaltă calitate și promovează cooperarea în domeniul serviciilor medicale între statele membre, respectând pe deplin jurisdicțiile naționale. Aceasta include valorile fundamentale comune ale universalității, ale accesului la servicii medicale de înaltă calitate, ale echității și ale solidarității. Există avantaje clare pentru pacienți, îndeosebi pentru cei care suferă de afecțiuni rare și cronice, deoarece aceștia vor putea avea acces la centre de expertiză în domeniul afecțiunii de care suferă și vor putea beneficia de serviciile acestor centre. Această directivă reprezintă un alt exemplu al faptului că Europa acționează în interesul cetățenilor europeni deoarece le permite acestora să aleagă instituția care să le furnizeze servicii medicale adecvate, indiferent de statul european în care se află aceasta.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Statele membre sunt responsabile cu asigurarea de servicii medicale sigure, de înaltă calitate și eficiente, conform nevoilor cetățenilor acestora. Prin urmare, această directivă nu trebuie să pună în pericol libertatea statelor membre de a decide cu privire la cea mai adecvată formă de servicii medicale. Trăim într-un spațiu al libertății, securității și justiției, în care cetățenii europeni se bucură de libertatea de circulație. Acest lucru înseamnă că stabilirea de norme clare privind furnizarea de asistență medicală transfrontalieră este esențială, îndeosebi cu privire la aspectul referitor la costurile serviciilor medicale dintr-un alt stat membru. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, această directivă oferă cetățenilor europeni o securitate sporită, permițându-le să beneficieze într-un alt stat membru de serviciile medicale necesare, costurile aferente fiind rambursate în limita sumei stabilite de sistemul național al acestora. Este importantă crearea unui sistem simplificat de autorizare prealabilă a serviciilor medicale, care să nu reprezinte un obstacol în calea pacienților care primesc asistență medicală sigură și de calitate. Această directivă reprezintă un prim pas fundamental către garantarea mobilității pacienților din cadrul UE, dat fiind faptul că, în loc de a recurge la decizii juridice în cazuri individuale, sunt de preferat norme minime standardizate.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Salut adoptarea directivei care vizează introducerea de norme noi care să guverneze asistența medicală transfrontalieră. Uniunea Europeană face un pas important prin adoptarea noii legislații. Acest fapt nu numai că va facilita furnizarea de servicii medicale, îndeosebi în regiunile de la frontiere, și va spori oportunitățile de tratament pentru cetățenii UE; dar va promova și progresele generale în domeniul serviciilor medicale datorită stimulentelor privind cercetarea, rezultate în urma cooperării dintre statele membre. În ceea ce mă privește, salut introducerea unei legislații în vederea consolidării cooperării în materie de afecțiuni rare. Această măsură le va permite cetățenilor care suferă de astfel de afecțiuni să beneficieze de avantajele unei cooperări mai strânse în domeniul serviciilor medicale între statele membre. În plus, solicitările privind condiționarea rambursării de tratamentul furnizat și de costurile acoperite de sistemul medical din statul de origine al pacientului și autorizarea în prealabil a tratamentului care implică spitalizare reprezintă norme de siguranță care vor contribui la garantarea stabilității serviciilor medicale naționale. Prin urmare, această directivă permite înregistrarea de progrese semnificative privind îmbunătățirea serviciilor medicale, prin stabilirea unui echilibru între nevoile statelor membre, care sunt responsabile pentru furnizarea de servicii medicale, și nevoile cetățenilor, care sunt principalii beneficiari ai unor astfel de servicii.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − Proiectul de rezoluție legislativă referitoare la poziția Consiliului în prima lectură în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere este un document important, și adoptarea rezoluției ar fi un mare pas înainte în domeniul social. Posibilitatea cetățenilor UE de a se trata oriunde pe teritoriul UE va obliga statele în care starea sistemului de sănătate este precară să-și schimbe prioritățile și să acorde atenția cuvenită acestui domeniu.

În paralel, această posibilitate va pune în concurență directă diversele sisteme, obligându-le să evolueze și să acorde atenția cuvenită așteptărilor și nevoilor pacienților.

În același timp, va favoriza apariția unor poli de excelență medicală transfrontalieri, care să servească și ca platforme pentru pregătirea și specializarea studenților și medicilor.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Consider benefică introducerea în directiva privind plata serviciilor medicale în străinătate a cerinței stabilirii unei liste de criterii și condiții specifice pentru justificarea refuzului, de către o autoritate națională, a tratamentului unui pacient în străinătate. Aceste condiții trebuie să aibă în vedere posibilul risc pentru pacient sau publicul larg, pentru situația în care există mai multe solicitări similare. Sper că directiva va primi undă verde și de la Consiliu, pentru a intra în vigoare în cel mai scurt timp, în beneficiul pacienților.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Susțin această propunere privind asistența medicală transfrontalieră. Serviciile medicale nu ar trebui niciodată tratate drept un serviciu comercial. Această inițiativă vizează garantarea eliminării obstacolelor inutile din calea pacienților care doresc acces la servicii medicale într-un alt stat membru decât cel de afiliere. Aceasta urmărește aplicarea normelor pe care Curtea Europeană de Justiție le-a prevăzut în multe hotărâri judecătorești. În plus, aceasta vizează clarificarea aspectelor cu privire la dreptul pacienților de a le fi rambursate cheltuielile medicale de către statul de afiliere. În procesul de asigurare de servicii medicale de înaltă calitate, sigure și eficiente, este importantă asigurarea unui echilibru între dreptul pacienților UE de a avea acces la tratament transfrontalier și capacitatea sistemelor de sănătate naționale și prioritățile serviciilor medicale naționale. Această directivă va clarifica aspectul referitor la rambursarea costurilor serviciilor medicale pe care pacienții le-au primit într-un alt stat membru și va asigura o bună funcționare și un echilibru financiar al sistemelor medicale naționale. Este important ca statele membre să poată opta pentru stabilirea unui sistem bine definit de autorizare prealabilă pentru rambursarea costurilor de spitalizare sau ale serviciilor medicale de specialitate.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Transmitem un semnal puternic cetățenilor noștri propunându-le un sistem în cadrul căruia nevoile pacienților vor avea prioritate. Parlamentul European și-a menținut poziția unită și fermă cu privire la recunoașterea reală a nevoilor pacienților din Europa, ceea ce reprezintă un prim pas către consolidarea dreptului acestora de a avea acces la servicii medicale de înaltă calitate și sigure în Europa. În temeiul noilor norme, cetățenilor europeni li se vor putea rambursa cheltuielile pentru tratamentul primit într-un alt stat membru în aceeași măsură în care tipul și costurile tratamentului ar fi acoperite, în mod normal, în statul de afiliere. Autoritățile vor avea competența de a cere pacienților să solicite autorizare prealabilă a tratamentului care necesită o noapte de spitalizare sau asistență medicală de specialitate, iar orice refuz trebuie să fie clar justificat. Asistența medicală transfrontalieră ar putea constitui un avantaj, îndeosebi pentru persoanele care se află pe liste de așteptare lungi sau pentru cele care în statul de reședință nu au la dispoziție servicii medicale de specialitate. Trebuie să ne asigurăm acum că punerea în aplicare a acestei directive este monitorizată adecvat și că aceasta aduce rezultate reale din punctul de vedere al asistenței medicale acordate pacienților din Europa.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Chestiunea privind serviciile medicale transfrontaliere este negociată de mult timp și a dat naștere unor proteste în momentul în care, în cadrul unui proiect anterior, apărea riscul creării unui sistem medical care, pe de o parte, ar fi promovat turismul medical în cazul pacienților care dispuneau de resurse materiale suficiente și, pe de altă parte, ar fi avut un efect negativ asupra statelor membre care nu și-ar fi putut planifica furnizarea de servicii medicale pe baza unei cereri care depindea de calitatea oferită... Textul adoptat miercuri este mai consensual. Acesta permite pacienților europeni să beneficieze de tratamente care nu sunt disponibile în statele de reședință ale acestora sau de tratamente pentru care s-au întocmit liste lungi de așteptare. Costul tratamentelor primite într-un alt stat membru este rambursat în statul în care pacientul este luat în evidență însă rambursarea se limitează la suma care ar fi fost plătită pentru tratamente similare de către statul de afiliere. Pacienții vor fi nevoiți să solicite autorizare prealabilă pentru anumite tratamente de specialitate sau care necesită o noapte de spitalizare. Cu toate acestea, orice refuz privind autorizarea va trebui justificat. Aceasta reprezintă încă un pas către o Europă a sănătății mai concretă. Nu putem decât să fim încântați de acest fapt.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Se înregistrează o lipsă generalizată de sensibilizare a cetățenilor și o atitudine prealabilă de respingere care domină în ceea ce privește accesul la asistență medicală transfrontalieră. În cadrul libertăților UE, fiecare cetățean ar trebui să poată beneficia de servicii medicale într-un alt stat membru ca o chestiune de principiu, în cazul în care terapia sau tratamentul din statul membru respectiv este de o calitate sporită sau mai rapid și în cazul în care pacientul plătește singur pentru tratament sau terapie. Prin urmare, garantarea accesului cetățenilor la asistență medicală într-un alt stat membru reprezintă o chestiune prioritară. Această dezbatere se desfășoară de mulți ani fără încă a înregistra progrese semnificative. Cetățenii pot beneficia de tratament într-un alt stat membru doar în caz de urgențe. Prin urmare, nu este posibilă planificarea tratamentelor sau a asistenței medicale într-un alt stat membru.

Există întotdeauna o cerință privind deținerea unei asigurări de sănătate în statul respectiv, asigurare care nu poate fi obținută decât, bineînțeles, de cetățenii europeni care sunt rezidenți permanenți ai statului în cauză. Această cerință este pur și simplu lipsită de sens deoarece niciun cetățean nu se poate bucura de asigurare medicală în două sau mai multe state ale UE, întrucât o persoană nu poate deține decât o singură adresă permanentă, și aceasta va fi în statul de reședință. Prin urmare, împiedicăm pe cale legislativă cetățenii UE să investească, într-o mai mare măsură, în propria sănătate și în tratamente atunci când aceștia încearcă să facă acest lucru. Recomandarea reprezintă cel puțin un pas mic în direcția corectă și, prin urmare, voi vota pentru adoptarea sa.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Această propunere clarifică și facilitează accesul la asistența medicală transfrontalieră și exercitarea dreptului la rambursare din partea statului membru de afiliere, permițând tuturor pacienților din cadrul UE să beneficieze de servicii medicale într-un alt stat membru. De fapt, aceste drepturi au fost deja recunoscute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Este un pas înainte în procesul de integrare europeană și în consolidarea solidarității, implicând liste de așteptare reduse, o mai bună calitate a serviciilor medicale și stimulente în vederea cercetării științifice. Afecțiunile rare reprezintă o prioritate, iar diagnosticarea și tratarea pot fi realizate acum într-un alt stat membru care deține serviciile medicale cele mai adecvate în acest sens. Această directivă vizează toți cetățenii europeni care au nevoie de asistență medicală. Prin urmare, ministrul sănătății din Portugalia greșește atunci când afirmă că această opțiune este disponibilă cetățenilor cu educație superioară și celor cu mai multe resurse financiare: acest lucru se întâmplă acum, înainte de adoptarea directivei. Portugalia are servicii medicale excelente și trebuie neapărat să se implice în cadrul acestui proiect important: statul trebuie să profite de această directivă pentru a se moderniza într-o măsură și mai mare și trebuie să intre în competiție în ceea ce privește furnizarea de servicii în acest domeniu tuturor cetățenilor europeni care au nevoie de acestea.

  Carlo Fidanza (PPE), în scris. – (IT) Salut noua legislație care guvernează drepturile pacienților la tratament medical într-un alt stat membru al UE. Eforturile depuse de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), în strânsă cooperare cu alte grupuri politice, au fost încă o dată fundamentale. Aprobarea raportului colegei noastre din Franța, dna Grossetête, a fost obținută în urma unor negocieri de lungă durată cu Consiliul și va permite înregistrarea unui progres semnificativ într-un domeniu în care legislația existentă nu era suficientă. Noua legislație, care vizează numai persoanele care aleg să beneficieze de asistență medicală transfrontalieră, stabilește faptul că cetățenilor europeni li se pot rambursa cheltuielile pentru tratamentul medical primit într-un alt stat membru, cu condiția ca sistemul medical din statul membru de afiliere să acopere tratamentul și costurile asociate. Toate aceste aspecte sunt deosebit de semnificative dacă ne gândim că accesul la servicii medicale transfrontaliere poate constitui un avantaj major pentru pacienții care se află pe liste de așteptare lungi sau care nu pot găsi tratament de specialitate în statul de reședință.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat împotriva acestei Directive privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, chiar dacă s-au adus unele modificări textului inițial. Acest text final reprezintă rezultatul unui compromis la care s-a ajuns cu majoritatea Consiliului, acordându-se 30 de luni în vederea punerii în aplicare a noilor dispoziții de către statele membre.

Votul nostru împotriva acestuia este determinat de aplicarea principiului privind libertatea de circulație în ceea ce privește serviciile medicale, fără a ține seama de specificitățile acestora, inclusiv de nevoia unui sistem medical public național, al cărui scop fundamental este, în fiecare țară, acela de a veni în întâmpinarea nevoilor cetățenilor.

Trebuie să avem în vedere faptul că această propunere a Comisiei a venit în urma refuzului Parlamentului, în anul 2007, de a permite includerea serviciilor medicale în Directiva privind serviciile în cadrul pieței interne, datorită eforturilor majore ale lucrătorilor și ale publicului, care au combătut acea parte din cadrul infamului proiect de directivă Bolkestein.

Totuși, decizia finală a Parlamentului, împotriva căreia noi am luptat întotdeauna, include o serie de concesii care permit oricărui stat membru care dorește acest lucru, să utilizeze anumite mecanisme pentru a își proteja propriile servicii publice.

Prin urmare, deși accesul la serviciile medicale ar putea fi îngreunat, îndeosebi pentru persoanele care nu au posibilitatea de a profita de servicii medicale private sau care nu își pot permite să călătorească în străinătate, consecințele practice ale punerii în aplicare a acestei directive vor depinde totuși de decizia parlamentului și a guvernului portughez.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Este fundamentală îmbunătățirea situației privind dreptul cetățenilor de a primi asistență medicală când se află într-un alt stat membru. Sper că temerile privind intervenția excesivă a legislației europene în legislația statelor membre nu vor fi confirmate. Cu toate acestea, consider că este bine ca pacienții să se poată bucura de dreptul la tratament medical într-un alt stat membru și de dreptul de a le fi rambursate cheltuielile aferente acestui tratament în limita sumei maxime aprobate de sistemul medical din statul membru de afiliere. Prin urmare, am decis să sprijin recomandarea dnei Grossetête.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Sprijin dreptul pacienților de a avea acces la tratamentul medical necesar într-un stat membru al UE, altul decât statul de reședință. Fiecare cetățean irlandez și, într-adevăr, fiecare cetățean european are dreptul de a călători într-un alt stat membru al UE pentru a beneficia de tratament medical. Nu mă declar în favoarea „turismului medical”, însă sprijin un sistem care să ajute pensionarii care locuiesc în străinătate și pe cei care suferă de afecțiuni rare sau neobișnuite.

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. – (IT) În timpul dezbaterilor parlamentare anterioare, s-a repetat deseori că această directivă nu intenționează să încurajeze „turismul medical”, ci doar stabilește norme clare privind asistența medicală transfrontalieră.

Este important ca tratamentul medical acordat într-un alt stat membru decât statul membru de afiliere al pacientului să se bazeze pe o nevoie obiectivă, dovedită, în vederea evitării împovărării sistemelor medicale cu costuri excesive care ar compromite, în mod inevitabil, eficiența acestora. S-a înregistrat un progres cu privire la afecțiunile rare: pacienții vor putea accesa cu o mai mare ușurință asistența medicală de specialitate și vor avea opțiunea de a solicita să fie consultați de un specialist dintr-un alt stat membru al UE.

Prin urmare, consider că este importantă înființarea de puncte de contact naționale pentru a asigura faptul că pacienții sunt pe deplin informați cu privire la tratamentele disponibile în alte state membre și la modalitatea de accesare a acestora și de rambursare a costurilor aferente. În cele din urmă, aș dori să subliniez faptul că, în niciun caz, nu ar trebui pusă la îndoială jurisdicția exclusivă a statelor membre cu privire la tratamentele disponibile și la alegerile etice în domeniul medical.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere reprezintă un nou instrument juridic absolut esențial, care poate îmbunătăți semnificativ situația pacienților din Uniunea Europeană. La momentul actual, pacienții care doresc să beneficieze de servicii medicale într-un alt stat decât statul de reședință se confruntă cu multe obstacole de ordin administrativ și financiar. Prin urmare, numai cei cu o situație materială foarte bună își pot permite luxul de a beneficia de servicii medicale transfrontaliere. În vederea soluționării acestor probleme, propunerea de directivă prevede simplificarea pe cât posibil a procedurilor administrative, de exemplu, prin limitarea obligației de a obține autorizație prealabilă pentru tratament din partea organismului de sănătate național și prin garantarea unui schimb de informații mai bun cu privire la serviciile medicale din alte state prin înființarea de puncte de contact naționale. Acest fapt nu înseamnă promovarea „turismului medical”, după cum pretind anumite persoane, ci garantarea dreptului la asistență medicală de încredere și de înaltă calitate în caz de nevoie. De asemenea, consider că această directivă poate, pe termen lung, să contribuie la armonizarea nivelului serviciilor medicale în cadrul fiecărui stat membru al UE în parte.

Ar trebui să plasăm pe primul plan binele pacienților în momentul examinării propunerii de directivă. Rolul legiuitorilor este de a adopta o legislație care să reducă formalitățile presupuse de accesul la servicii medicale și să ofere cetățenilor cu o stare de sănătate precară o gamă largă de opțiuni privind serviciile medicale. Prin urmare, sprijin pe deplin această propunere de directivă privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere și sper că, în urma negocierilor, care se află în desfășurare de șapte ani, se va ajunge la un acord cu Consiliul.

  Robert Goebbels (S&D), în scris. – (FR) În cele din urmă, am votat în favoarea directivei privind asistența medicală transfrontalieră. Compromisul dintre Parlament și Consiliu este acceptabil, îndeosebi deoarece recunoaște dreptul statelor de a adopta măsuri de protejare a echilibrului financiar al sistemelor de securitate socială ale acestora, nu în ultimul rând printr-un sistem de autorizare prealabilă pentru rambursarea financiară a cheltuielilor aferente tratamentului medical primit într-un alt stat membru. Acest fapt va preveni orice formă de turism medical.

Fosta Comisie a considerat în mod eronat că asistența medicală reprezintă doar un alt serviciu comercial. Unii deputați în Parlamentul European greșesc atunci când afirmă că Europa sănătății a devenit o realitate. Cele mai bune tratamente nu vor fi niciodată disponibile pentru cetățenii obișnuiți, ci vor depinde de relații și, îndeosebi, de resurse materiale sporite. Din păcate, aceasta este realitatea care nu poate fi tratată cu superficialitate în directivă.

  Louis Grech (S&D), în scris. – Salut raportul Grossetête referitor la adoptarea unei Directive privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere. Voturile de astăzi ne-au adus cu un pas mai aproape de definirea drepturilor pacienților în cadrul legislației europene. Este absolut necesar ca, imediat ce această directivă intră în vigoare, pacienții să nu fie lăsați să se confrunte cu povara economică a asistenței medicale transfrontaliere și ca rambursările să se efectueze la timp și în mod adecvat. Înalta calitate, echitatea, solidaritatea și universalitatea în domeniul serviciilor medicale trebuie să rămână principiile directoare de-a lungul etapelor de transpunere și de punere în aplicare a directivei în diferitele state membre. În plus, guvernele trebuie să publice termenele-limită și planurile de acțiune privind o mai bună monitorizare și garantare a punerii în aplicare a acestei directive.

În cele din urmă, pentru ca această directivă să fie cu adevărat eficientă, Comisia trebuie să monitorizeze și să supravegheze coordonarea dintre statele membre de afiliere și cele în care se asigură asistența medicală și să garanteze evitarea oricăror inegalități sau disparități între pacienți cu privire la accesul la asistența medicală și tratamentul transfrontaliere.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) În calitate de cetățean originar din singura regiune a Franței care se învecinează cu trei alte state membre ale UE și care reprezintă un electorat care se confruntă în mod special cu probleme transfrontaliere, sunt foarte sensibilă la aceste chestiuni. Într-adevăr, frontierele constituie încă prea des obstacole în domenii ale vieții transfrontaliere de zi cu zi. Europa are la baza principiul libertății de circulație a cetățenilor; această libertate, această mobilitate a cetățenilor, trebuie să se aplice, de asemenea, în cazul pacienților. Prin urmare, aspectul privind asistența medicală transfrontalieră este, fără îndoială, esențial. Acesta este motivul pentru care am votat ferm în favoarea acestui raport privind drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere. Acest text va permite pacienților să aibă acces mai ușor la tratament într-un alt stat membru. În primul rând, clarifică normele care se vor aplica; pacienții vor putea accesa mai multe informații (îndeosebi prin intermediul punctelor de contact) cu privire la drepturile acestora sau la rambursarea cheltuielilor. Prin urmare, acesta reprezintă un pas decisiv și concret, care va aduce o valoare adăugată reală dezvoltării unei Europe sociale și a unei adevărate Europe a sănătății.

  Mathieu Grosch (PPE), în scris. – (DE) Salut Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere. Furnizarea de servicii medicale în cel mai scurt timp posibil și cu o concentrare sporită asupra pacienților, putând fi accesate și de celelalte state membre, reprezintă o cerință esențială în vederea unei colaborări mai strânse între statele membre ale UE. Serviciile medicale transfrontaliere reprezintă o realitate de zi cu zi în regiunile de frontieră precum cea din care provin eu. În acest context, sunt foarte încântată că va fi facilitat accesul la servicii medicale transfrontaliere de încredere și de înaltă calitate și că vor fi rambursate cheltuielile aferente tratamentelor. Mă declar în favoarea asigurării de valoare adăugată pacienților care se află pe liste de așteptare. Aceste noi norme vor permite acestora să fie tratați mai repede într-un alt stat membru și să nu mai aștepte un timp îndelungat accesul la servicii medicale în statul lor de reședință. Este adevărat că stabilirea normelor privind refuzarea autorizării prealabile este o chestiune sensibilă și clarifică situația. Totuși anumite probleme privind asistența medicală transfrontalieră rămân nesoluționate, îndeosebi pentru lucrătorii transfrontalieri pe termen lung care, după pensionare, nu vor mai avea acces sau vor avea doar acces restricționat la servicii importante pentru aceștia în statul în care au lucrat înainte.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui text care, în final, evită transformarea serviciilor medicale într-o simplă „marfă”. În plus, doresc să mulțumesc președinției spaniole pentru această directivă și pentru sprijinul acordat restabilirii sistemului privind autorizarea prealabilă în cadrul serviciilor medicale de specialitate și transfrontaliere.

Da, Uniunea Europeană promovează mobilitatea cetățenilor săi și are datoria de a legifera în domeniul serviciilor medicale. Totuși trebuie să garantăm faptul că sănătatea rămâne un bun public accesibil tuturor și în cele mai bune condiții posibile, și nu o sursă de dezvoltare care întoarce sistemele de sănătate naționale și sistemele de securitate socială unele împotriva celorlalte.

  Małgorzata Handzlik (PPE), în scris. – (PL) Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere reprezintă un pas fundamental către eliminarea barierelor pe care pacienții le-au întâlnit în cadrul statelor membre ale UE până la momentul actual. Obiectivul fundamental al acesteia este facilitarea accesului cetățenilor europeni la servicii medicale din alte state membre, îndeosebi a accesului la servicii care nu sunt imediat disponibile în statul de reședință al acestora. Aceasta reprezintă o veste bună pentru cei care locuiesc în regiuni transfrontaliere și, în primul rând, pentru persoanele care suferă de afecțiuni rare care necesită tratament de specialitate care nu este disponibil în statul de reședință al acestora. De asemenea, sunt încântată să văd un număr de prevederi care asigură anumite beneficii pacienților, precum recunoașterea reciprocă a rețetelor, eliminarea obligativității de a deține o asigurare suplimentară pentru străinătate și accesul la fișe medicale. Ideea privind înființarea de puncte de contact naționale care să informeze pacienții cu privire la drepturile pe care le au, reprezintă, de asemenea, un aspect-cheie.

Pacienții ar trebui să fie foarte bine informați cu privire la procedurile de accesare a asistenței medicale transfrontaliere. Aceștia ar trebui, de asemenea, să fie informați cu privire la procedurile pentru rambursarea costurilor aferente acestor servicii medicale, care vor fi rambursate conform costurilor curente din statul în care este asigurat pacientul. Consider că soluțiile găsite vor facilita accesul pacienților la servicii medicale sigure și de înaltă calitate în întreaga Uniune Europeană.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Am votat pentru eliminarea serviciilor medicale din domeniul de aplicare al Directivei privind serviciile în urmă cu câțiva ani și am votat la prima lectură împotriva Directivei privind aplicarea drepturilor cetățenilor în cadrul asistenței medicale transfrontaliere. La momentul respectiv, părea că în cadrul Comisiei exista tendința de a trata serviciile medicale drept un „bun comercial”. Nu astfel privesc eu serviciile medicale - pacienții nu ar trebui considerați doar simpli consumatori care plătesc. Totuși Consiliul a îmbunătățit, în mare măsură, proiectul de legislație, iar bazele juridice ale acestuia nu mai reprezintă doar o chestiune de piață internă. Prin urmare, am votat în favoarea raportului și sunt încrezător că acesta va îmbunătăți drepturile pacienților în întreaga Europă.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document deoarece vizează consolidarea drepturilor pacienților în domeniul asistenței medicale transfrontaliere. Este regretabil faptul că, la momentul actual, există o nesiguranță prea mare cu privire la accesul la asistență medicală, la rambursarea cheltuielilor și la responsabilitatea pentru supravegherea clinică în domeniul asistenței medicale transfrontaliere. Această directivă intenționează să permită tuturor pacienților - și nu numai celor mai bine informați sau celor cu resurse materiale - să se bucure de o serie de drepturi în cadrul asistenței medicale, deja recunoscute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Obiectivul acestui document nu este în niciun caz acela de a încuraja asistența medicală transfrontalieră, ci acela de a garanta disponibilitatea, siguranța și calitatea acesteia în momentul în care pacienții au nevoie de astfel de servicii. Directiva are scopul de a oferi pacienților o alegere bazată pe nevoile acestora, și nu pe resursele lor materiale, și informată, nu făcută sub presiune. În plus, sunt de acord cu poziția Parlamentului cu privire la faptul că, în vederea evitării discriminării cetățenilor cu venituri reduse, statul membru de origine trebuie să plătească direct spitalul din celălalt stat membru care furnizează tratamentul, fără a solicita cetățenilor să depună un avans sau orice costuri ale asistenței medicale oferite pacientului trebuie, cel puțin, rambursate imediat. De asemenea, este foarte important ca fiecare stat membru să înființeze centre de contact naționale pentru a furniza pacienților toate informațiile necesare, de exemplu cu privire la disponibilitatea serviciilor medicale, la proceduri și la documentația necesară.

  Filip Kaczmarek (PPE), în scris. – (PL) Am votat în favoarea adoptării raportului Grossetête datorită câtorva motive fundamentale. Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere are multe aspecte pozitive. Aceasta elimină barierele care stau în calea asistenței medicale, garantează accesul tuturor la servicii medicale în cadrul întregii UE, pune capăt discriminării pacienților, introduce recunoașterea reciprocă a rețetelor, reduce timpul de așteptare în vederea programărilor la medici și elimină necesitatea de a deține o asigurare suplimentară transfrontalieră. Aspectele introduse de directivă privind accesul sporit la asistență medicală pentru pacienții care suferă de afecțiuni rare și un nivel mai ridicat de rambursare pentru persoanele cu handicap reprezintă puncte adiționale în favoarea acesteia.

Directiva vizează prevenirea turismului medical prin prevederea faptului că respectivele cheltuieli aferente tratamentelor vor fi rambursate până la nivelul costurilor care ar fi fost acoperite în statul membru în cadrul căruia pacientul deține asigurare și, în cazul în care costurile se dovedesc a fi sub nivelul maxim acceptat de statul de afiliere, acestea vor fi rambursate în întregime.

Chestiunea privind autorizarea a dat naștere multor dezbateri. O autorizare prealabilă din partea Fondului național de sănătate nu este necesară decât în caz de tratament în spital sau de proceduri medicale costisitoare și nu va fi solicitată pentru alte forme de tratament, cu condiția ca acestea să fie incluse în ceea ce este cunoscut drept gama de servicii acoperite. Dacă un stat membru nu a autorizat pacienților tratament de specialitate la nivel național, directiva nu creează niciun drept nou care să le ofere pacienților acces la un astfel de tratament transfrontalier sau la rambursarea costurilor aferente tratamentului. O excepție fundamentală o reprezintă însă cazurile persoanelor cu afecțiuni rare.

  Sandra Kalniete (PPE) , în scris. – (LV) Directiva privind dreptul cetățenilor UE de a beneficia de asistență medicală în oricare dintre cele 27 de state membre reprezintă un pas semnificativ în direcția unor servicii medicale mai bune în cadrul UE. Aceasta este cu adevărat oportună, dată fiind mobilitatea foarte răspândită a forței de muncă în cadrul UE. De la intrarea în vigoare a Directivei, pacienții vor beneficia de informații cuprinzătoare cu privire la noile norme, astfel încât aceștia să cunoască oportunitățile pe care le au la dispoziție și să profite pe deplin de acestea. Cetățenii vor putea beneficia de tratament inițial în oricare dintre statele membre, iar doctorii nu vor putea refuza acordarea acestui tratament. Directiva prevede faptul că, pe viitor, cetățenii vor putea alege în care dintre statele membre doresc să beneficieze de servicii medicale planificate.

Totuși aceștia vor avea nevoie de o autorizare prealabilă din partea statului lor de reședință, deoarece plata pentru tratament se va face în funcție de prețurile predominante în statul de reședință al pacientului. Totuși aceasta reprezintă un pas în direcția corectă, deoarece va spori disponibilitatea serviciilor medicale. Ar trebui să amintim că cetățenii au dreptul de a primi servicii medicale într-unul dintre statele membre dacă aceste servicii nu sunt disponibile în statul în care locuiesc. Acest fapt este deosebit de important în cazul problemelor de sănătate complicate sau rare. Din acest motiv, atât eu, cât și grupul din care fac parte sprijinim această directivă, întrucât reprezintă un pas important realizat de Parlament; un pas care va avea un efect benefic asupra vieților cetățenilor Europei.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am sprijinit recomandarea dnei Grossetête deoarece această propunere de directivă va aduce avantaje cetățenilor europeni. Noile norme privind tratamentul medical prevăd, de fapt, că cetățenilor europeni li se pot rambursa cheltuielile aferente tratamentului medical primit într-un alt stat membru, cu condiția ca tratamentul solicitat și costurile acestuia să fie acoperite, în mod normal, de statul de reședință al pacientului. Acest fapt va constitui un avantaj pentru pacienți și va reduce semnificativ listele de așteptare care uneori sunt extrem de lungi. În cadrul societății în care trăim există o mobilitate din ce în ce mai mare și cred că, acum mai mult decât oricând, este importantă facilitarea mobilității în rândul cetățenilor UE, inclusiv într-un domeniu extrem de important precum cel al asistenței medicale. De asemenea, consider că este important să atragem atenția asupra noii legislații privind lupta împotriva afecțiunilor rare, deoarece aceasta vizează consolidarea cooperării dintre statele membre, în vederea garantării faptului că pacienții europeni își pot exercita pe deplin dreptul la tratament.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Consider că Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere reprezintă un succes și, prin urmare, am votat în favoarea adoptării dispozițiilor acesteia. Sănătatea este cel mai de preț bun pe care îl avem. Aș dori ca europenii să aibă acces la asistență medicală de cea mai înaltă calitate. Directiva reprezintă o sursă de oportunități și de speranțe pentru pacienți și forțează sistemele medicale să pună în aplicare noi reforme. Directiva deschide spitale și clinici europene, inter alia, pentru pacienți polonezi. Aceasta confirmă faptul că Europa se află în procesul de dezvoltare și că prioritatea noastră este îmbunătățirea și promovarea cooperării dintre statele membre ale UE în domeniul protecției sănătății.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport deoarece acum s-a clarificat acum faptul că pacienții britanici pot beneficia în străinătate numai de asistența medicală asigurată de stat la care aceștia ar avea dreptul în temeiul NHS (sistemul național de sănătate). Salut faptul că amendamentele care urmăreau extinderea drepturilor prin acordarea de acces la „toate metodele de tratament care au fost (...) testate în măsură suficientă de către oamenii de știință din domeniul medicinal la nivel internațional” sau la „asistență medicală de eficacitate identică” au fost combătute. Povara utilizării necontrolate a asistenței medicale transfrontaliere ar fi putut fi enormă pentru sistemul național de sănătate.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Documentul prezentat amintește de o dezbatere care a avut loc în Parlamentul European în cadrul mandatului parlamentar anterior. Actuala propunere a Comisiei conținea câteva lacune și riscuri care ar putea avea un impact negativ asupra asistenței oferite consumatorilor și, astfel, asupra cetățenilor. Salut compromisul din cadrul amendamentului 107, în principal deoarece îmbunătățește garantarea furnizării de asistență medicală transfrontalieră pacienților și subliniază o tendință pozitivă către o sensibilizare sporită a pacienților. Nu în ultimul rând, consider pozitiv faptul că amendamentul subliniază responsabilitatea statelor membre de a furniza asistență medicală sigură, de înaltă calitate, eficientă și accesibilă pe teritoriul acestora. De asemenea, consider importantă definirea condițiilor în care un stat membru poate refuza să acorde autorizația prealabilă. Amendamentul include, de asemenea, măsuri pozitive privind interoperabilitatea și sprijină cooperarea în domeniul prevenirii și al diagnosticării.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Cum putem garanta tuturor cetățenilor europeni dreptul fundamental de a circula liber pe teritoriul nostru comun, fără a le oferi oportunitatea de a beneficia de asistență medicală într-un alt stat membru decât statul de reședință al acestora? Adoptarea acestui proiect de directivă va permite, în cele din urmă, includerea mobilității pacienților, un element intrinsec pentru mobilitatea cetățenilor, în cadrul unui text juridic. Doresc să o felicit pe raportoarea noastră pentru că a reușit să ajungă la un acord cu Consiliul cu privire la acest text important, a cărui adoptare a fost amânată prea mult. Sper că transpunerea de către statele membre a acestei legislații va permite cetățenilor europeni, pe termen lung, un acces real la asistență medicală transfrontalieră de calitate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Chestiunile privind accesul la asistență medicală, rambursările și responsabilitatea pentru supravegherea clinică privind asistența medicală transfrontalieră nu sunt foarte clare la momentul actual pentru marea majoritate a cetățenilor europeni. Scopul acestei directive este ca toți pacienții - nu numai cei mai bine informați - să beneficieze de un anumit număr de drepturi în materie de asistență medicală, drepturi care totuși au fost deja recunoscute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Cu toate acestea, prezenta directivă nu anulează responsabilitățile statelor membre cu privire la asistența medicală oferită cetățenilor lor. Aceasta vizează numai pacienții și mobilitatea acestora în cadrul UE, nu libertatea de circulație a furnizorilor de servicii.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În cazul în care listele de așteptare în vederea unor operații sunt pline în statul de reședință al pacientului, garantarea achitării, de către compania de asigurări de sănătate a pacientului, a costului serviciilor medicale primite în străinătate va constitui o mare ușurare pentru acesta. Aceste norme vor facilita mobilitatea în cadrul Uniunii Europene pentru cei cu afecțiuni cronice. Totuși, normele vor putea fi utile numai dacă acestea vor putea garanta, de asemenea, că nu se va dezvolta un turism medical care ar exercita o presiune și mai mare asupra companiilor de asigurări de sănătate deja foarte afectate. În afară de faptul că anumite domenii medicale în state cu standarde medicale înalte ar putea fi rapid copleșite, există, de asemenea, riscul ca statelor membre mai sărace ale UE, care au investit mai puțin în servicii medicale, să li se solicite să plătească costuri masive. În acest context, de asemenea, nu ar trebui să omitem faptul că sistemul, care ar trebui să permită sistemelor de securitate socială ale statelor membre ale UE să-și ramburseze reciproc cheltuielile, nu funcționează și că, de-a lungul anilor, datoriile de milioane de euro au crescut. Deși statele membre pot, din punct de vedere teoretic, să excludă anumite tipuri de tratamente în cazul în care acestea sunt preocupate de faptul că fluxul pacienților din străinătate va constitui un risc pentru sistemele lor de asistență medicală, din punct de vedere practic, acest lucru nu va fi simplu. Nici măcar nu am reușit să rezolvăm problemele existente cu privire la rambursare, iar măsurile pentru prevenirea turismului medical nu sunt, probabil, eficiente. Am votat împotriva acestui proiect de rezoluție pentru a preveni ca respectivele costuri ale securității sociale să scape de sub control.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea raportului prezentat de doamna Grossetête pentru că accesul la îngrijirile medicale transfrontaliere este o realizare concretă în folosul cetățenilor europeni. Mulți dintre cetățenii noștri nu au acces la îngrijiri în statul membru de domiciliu pentru afecțiunile de care suferă, de aceea trebuie să le asigurăm posibilitatea de a solicita aceste îngrijiri oriunde pe teritoriul Uniunii Europene, precum și posibilitatea de a beneficia de rambursarea acestor tratamente.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris.. – (PL) La 19 ianuarie 2011, Parlamentul European a adoptat o Directivă privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, care vizează simplificarea normelor ce guvernează serviciile medicale transfrontaliere. Sunt încântat să observ că Parlamentul European, în calitate de colegislator, a jucat un rol fundamental în formularea de prevederi clare care aduc avantaje pacienților, inter alia, cu privire la rambursarea costurilor serviciilor medicale acordate în alte state. Prevederile referitoare la asistența medicală transfrontalieră sunt cu atât mai importante cu cât acestea afectează fiecare cetățean al Uniunii Europene. Noua directivă garantează recunoașterea reciprocă a rețetelor și facilitarea accesului la informații cu privire la tratamente în străinătate, precum și extinderea domeniului de aplicare a tratamentelor pentru cetățenii care suferă de afecțiuni rare și furnizarea de oportunități sporite pentru persoanele cu handicap în vederea obținerii unor rate mai mari de rambursare a costurilor asistenței medicale. Parlamentul European joacă, de asemenea, un rol în stabilirea de puncte de contact naționale în fiecare stat membru, care vor furniza informații cu privire toate aspectele legate de tratamentele în străinătate. Aceste puncte vor coopera îndeaproape unele cu celelalte. În cele din urmă, doresc să menționez că este nevoie urgentă de directiva pe care am adoptat-o, deoarece legislația privind asistența medicală transfrontalieră, care se află în vigoare la momentul actual, este neclară și mult prea complicată și este imperativ necesar să simplificăm aceste chestiuni pentru statele membre ale UE.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea recomandării în vederea adoptării unei Directive a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere deoarece consider fundamentală garantarea unei asistențe medicale adecvate care să îndeplinească standarde de înaltă calitate și de siguranță a pacientului în cadrul întregii Uniuni Europene. De îndată ce directiva va fi adoptată, pacienții vor trebui să solicite o autorizație prealabilă pentru a beneficia de asistență medicală într-un alt stat membru. Aceasta va garanta calitatea și siguranța tratamentului și a serviciilor medicale. Ulterior, pacienții vor putea aplica în vederea rambursării costurilor tratamentului care le-a fost acordat, care se va baza pe nivelul costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care aceeași asistență medicală ar fi fost acordată în statul membru de afiliere. De asemenea, aceștia vor beneficia de protecție, tratament și rambursarea cheltuielilor în cazul tuturor afecțiunilor rare, ca rezultat al cooperării dintre statele membre în domeniul cercetării.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Fiecare stat membru este responsabil pentru furnizarea de asistență medicală cetățenilor săi. Această directivă stabilește normele pentru facilitarea accesului la o asistență medicală transfrontalieră sigură și de înaltă calitate și promovează cooperarea în domeniul serviciilor medicale între statele membre, respectând pe deplin jurisdicțiile naționale.

Asistența medicală de înaltă specialitate a avut o evoluție asimetrică odată cu dezvoltarea, în anumite state, a unor centre de excelență pentru afecțiunile cronice sau rare care nu sunt comune în regiunea respectivă, dar care necesită specializare în domeniu. Fără îndoială, aceasta reprezintă una dintre premizele care stau la baza promovării liberei circulații în această zonă.

Această directivă reprezintă un alt exemplu care subliniază faptul că Europa este pusă în slujba cetățenilor și promovează solidaritatea între popoarele sale, creând beneficii pentru pacienți, îndeosebi pentru cei care suferă de afecțiuni rare sau cronice și care ar putea beneficia de acces la centre de excelență în domeniul afecțiunilor de care suferă.

Acestea sunt motivele pentru care am votat în favoarea acestui raport.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Directiva va permite tuturor pacienților să beneficieze de drepturile deja recunoscute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, menținând totodată competența deplină a statelor membre asupra sistemelor de securitate socială, dat fiind că vizează pacienții și mobilitatea acestora în cadrul Uniunii Europene și nu libertatea de circulație a furnizorilor de servicii.

Mă declar în favoarea revizuirii actualei situații nesatisfăcătoare a asistenței medicale, cauzată de separarea jurisprudenței de sistemele naționale. Doresc să subliniez faptul că acest Parlament a adoptat aceeași poziție și în prima lectură și în a doua lectură, codificând jurisprudența Curții cu privire la tratamentul transfrontalier (cetățenii europeni au dreptul, într-un alt stat membru, la aceeași asistență medicală ca și în statul de reședință) și împărtășind dorința Consiliului de a combate turismul medical.

Propunerea include o clauză specifică de protecție și un sistem de autorizare prealabilă flexibil pentru pacienți însă, în același timp, permite punerea în discuție a unor posibile costuri excepționale. Prin urmare, scopul acesteia este de a consolida drepturile pacienților, asigurând furnizarea de informații și cooperarea între statele membre.

Statul membru de afiliere trebuie să asigure cetățenilor săi accesul la informații. Recomandarea pentru a doua lectură aduce niște puncte în plus, ținând seama, în mod adecvat, de potențialul programului e-sănătate.-

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Am votat acest raport pentru a veni în sprijinul cetățenilor europeni, stabilind reguli mai clare referitore la drepturile pacienților de a urma tratamente în străinătate, posibilitatea de a face o alegere pe baza nevoilor lor și nu în funcție de mijloacele de care dispun, această alegere trebuind să fie făcută în cunoștință de cauză și nu sub efectul unor constrângeri. Directiva stabilește următoarele principii: pacienții vor putea să beneficieze în alt stat membru, fără autorizare prealabilă, de asistența medicală în regim nespitalicesc la care sunt îndreptățiți în propriul stat membru, precum și de rambursarea cheltuielilor corespunzătoare în limitele prevăzute de propriul sistem de asistență medicală. Informarea reprezintă de asemenea un aspect-cheie, astfel că fiecare stat membru va fi obligat să mențină puncte naționale de contact care să ofere pacienților informații cu privire la disponibilitatea asistenței medicale, la procedurile administrative, la plângerile, căile de atac ș.a.m.d.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere cauzele examinate în cadrul Curții de Justiție a Uniunii Europene, această directivă vizează clarificarea și consolidarea dreptului utilizatorilor de acces la asistență medicală transfrontalieră sigură și de înaltă calitate, prin promovarea mobilității pacienților în cadrul UE și prin consolidarea cooperării și a solidarității statelor membre în acest domeniu. Prin urmare, această directivă reprezintă un progres semnificativ către integrarea europeană, motiv pentru care am votat în favoarea acestui raport.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Legislația adoptată astăzi constituie un pas important în direcția respectării drepturilor pacienților în UE. Grupul Verts/ALE este de părere că acest compromis final adoptat astăzi asigură echilibrul dintre garantarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere și protejarea furnizării de servicii medicale de calitate la nivel național. Pacienții vor avea dreptul de a primi asistență medicală într-un alt stat membru și de a le fi suportate costurile pentru respectiva asistență medicală, la nivelul prevăzut pentru aceleași servicii medicale dacă le-ar fi primit pe teritoriul statului membru de afiliere. Totuși acest drept nu ar trebui să afecteze viabilitatea sistemelor naționale de sănătate. Grupul Verts/ALE consideră că acest compromis final permite statelor membre să stabilească un sistem rezonabil de autorizare prealabilă pentru rambursarea costurilor tratamentelor, deputații în Parlamentul European reușind să limiteze lista motivelor în baza cărora unui pacient i se poate refuza acordarea de asistență medicală transfrontalieră. Este foarte important de specificat faptul că statele membre nu vor mai putea refuza rambursarea în urma autorizării prealabile, aspect care constituia o preocupare fundamentală.

  Marie-Thérèse Sanchez-Schmid (PPE), în scris. – (FR) Directiva privind asistența medicală transfrontalieră, care va fi supusă astăzi votului, este revoluționară și salut acest lucru. Competențele UE în domeniul asistenței medicale reprezintă o chestiune extrem de sensibilă și este corect ca fiecare stat membru să își stabilească propriul sistem de protecție socială și de asigurări de sănătate în conformitate cu propria sa cultură. Cu toate acestea, de ce să dezvoltăm Europa și să garantăm libertatea de circulație dacă acestea nu sunt însoțite de oportunitatea de a avea acces la asistență medicală în întreaga Uniune Europeană? De trei ani, Parlamentul depune eforturi majore pentru a stabili securitatea juridică privind asistența medicală transfrontalieră și pentru a clarifica termenele rambursării. Urmează să se facă un pas major și îi mulțumesc colegei mele, dna Grossetête, pentru munca depusă. Acesta este un moment istoric: se construiește o Europă a sănătății, iar asistența medicală transfrontalieră nu va mai constitui un risc, ci o oportunitate. Haideți să ne asigurăm că punem în practică acest lucru, astfel încât fiecare cetățean european să poată beneficia de asistență medicală de înaltă calitate. Acesta este prețul care trebuie plătit pentru sănătate.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Am votat astăzi pentru a sprijini o claritate juridică și o mobilitate a pacienților sporite în cazuri în care cetățenii trebuie să călătorească în străinătate pentru a primi asistență medicală. Ar fi ideal ca niciun pacient să nu fie nevoit să meargă într-un alt stat pentru a beneficia de asistență medicală însă, când acest lucru se dovedește a fi necesar, pacienții ar trebui să poată beneficia de această opțiune, fiind informați despre drepturile pe care le au cu privire la tratament și la rambursarea costurilor. De asemenea, este important ca serviciile medicale din statele membre să își cunoască obligațiile și ca acestea să își păstreze în continuare dreptul de a alege, gestiona și furniza propriile servicii de asistență medicală pe care le consideră adecvate.

Raportul abordează atât aceste aspecte fundamentale, cât și alte chestiuni importante, inclusiv tratarea afecțiunilor rare și rețelele europene de referință, în vederea promovării schimbului de bune practici. Chestiunea privind asistența medicală transfrontalieră nu a fost întotdeauna ușoară și le mulțumesc raportoarei și raportorilor alternativi pentru eforturile depuse în acest sens.

  Peter Skinner (S&D), în scris. – Sunt în favoarea acestui raport deoarece tratează câteva dintre problemele actuale, neabordate de către guverne. Aceasta nu este o directivă care să le spună statelor membre cum să își administreze sistemele lor de sănătate, după cum sugerează anumite persoane. Este un raport pe care Regatul Unit se simte capabil să îl susțină într-o mare măsură deoarece multe dintre problemele existente în cadrul rapoartelor anterioare au fost rezolvate. Rolul Directivei privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței transfrontaliere este acela de a spori drepturile deja acordate; îndeosebi, pacienții care nu pot beneficia de tratament adecvat în cadrul Regatului Unit pot călători acum oriunde în cadrul UE în temeiul prevederilor deja existente. Motivul pentru care doar puțini cetățeni aleg această posibilitate ține de sprijinul din partea familiei persoanelor bolnave; apropierea joacă aici cel mai important rol.

În Regatul Unit costurile ar trebui acoperite în cazul în care există motive solide care stau la baza nevoii de asistență medicală transfrontalieră. Acest fapt nu reprezintă un cec în alb pentru turismul medical; reprezintă stabilirea drepturilor actuale pentru cetățenii Regatului Unit.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Directiva privind asistența medicală transfrontalieră - pe care o sprijin - conferă pacienților drepturi clare la tratament medical transfrontalier, ale cărui costuri sunt acoperite până la nivelul costurilor care ar fi fost suportate de statul membru de afiliere dacă asistența medicală respectivă ar fi fost acordată pe teritoriul său. Acest drept le oferă o siguranță juridică sporită pacienților din zonele de frontieră, cetățenilor care vizitează un alt stat, pacienților cu afecțiuni rare și pacienților care au de așteptat un timp îndelungat în vederea accesului la tratament. Totuși, în interesul protejării calității asistenței medicale și a accesului echitabil la servicii medicale, statele membre pot solicita ca pacienții să obțină autorizare prealabilă în vederea unui astfel de tratament. Această autorizare va fi necesară în cazul spitalizării sau al unor tratamente foarte costisitoare sau care presupun un risc sporit.

De asemenea, în anumite situații, în cazuri excepționale (de exemplu, dacă un tratament echivalent este de asemenea disponibil în statul de reședință al pacientului), rambursarea poate fi refuzată, iar statele membre vor avea dreptul să intervină în cazul în care există dovezi care indică un supraconsum. Prin urmare, directiva menține echilibrul între dreptul pacienților la asistență medicală de calitate și dreptul statelor membre de a își finanța propria securitate socială și de a își organiza propriile servicii medicale. În plus, sper că dorința pacienților de a beneficia de tratament într-un alt stat nu va exercita o presiune inutilă asupra serviciilor de înaltă calitate din statul pentru care optează marea majoritate a pacienților.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Pacienții, de asemenea, au dreptul de a beneficia de libertate de circulație. De aceea am votat în favoarea raportului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere. În Alsacia, și în toate regiunile de frontieră, chestiunea privind asistența medicală transfrontalieră este esențială în momentul în care, de exemplu, asistența medicală furnizată dincolo de frontieră este mai aproape de locuința pacientului decât cea furnizată de statul membru de reședință.

Acest raport va permite cetățenilor europeni să obțină informații cu privire la asistența medicală transfrontalieră și să își cunoască drepturile în acest domeniu prin intermediul unor noi puncte de contact înființate în fiecare stat membru. Adoptarea acestui text reprezintă punctul de plecare pentru o adevărată Europă a sănătății, care va aduce avantaje pentru 500 de milioane de cetățeni.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) În vederea îndeplinirii obiectivului privind clădirea unei piețe interne bazate pe libertate de circulație între statele membre, este necesară adoptarea anumitor măsuri. Libera circulație a cetățenilor și a serviciilor atrage atenția în mod deosebit asupra asistenței medicale pe care o pot primi resortisanții unui anumit stat membru, într-un alt stat membru. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut drepturile pacienților, îndeosebi în ceea ce privește accesul la asistență medicală, asigurând servicii medicale sigure și de înaltă calitate și dreptul pacienților de a le fi rambursate costurile asistenței medicale. Solicitarea în vederea sporirii certitudinii juridice în acest domeniu implică angajamentul statelor membre de a coopera, îndeosebi prin recunoașterea rețetelor medicale prescrise în alte state membre și prin asigurarea unor servicii de calitate pe propriul teritoriu. Aș sublinia faptul că Comisia este obligată să adopte măsuri pentru a facilita înțelegerea informațiilor privind rețetele și instrucțiunile referitoare la modul de administrate a medicamentelor, indicând substanța activă și dozajul, măsură care va fi, în mod cert, în avantajul pacienților. Dată fiind natura specifică a acestei chestiuni, în acest domeniu este nevoie de o directivă separată de cea privind serviciile. Am votat în favoarea raportului elaborat de colega mea din cadrul Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat), dna Grossetête, deoarece consider că afirmarea dreptului pacienților la asistență medicală transfrontalieră este relevantă.

  Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE), în scris. – (PL) Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere este un document extrem de important pentru cetățenii UE și, astfel, am urmărit cu foarte mare atenție eforturile depuse în acest sens. Sunt încântată să observ că directiva oferă pacienților dreptul de a alege locul în care să beneficieze de asistență medicală, consolidând, prin urmare, piața comună, ceea ce reprezintă subiectul principal al activității mele în Parlamentul European. De asemenea, aceasta înseamnă că directiva introduce adaptări care țin seama de libertatea cetățenilor de a călători și de a lucra în oricare dintre statele membre ale UE. Această directivă, care s-ar putea numi Schengen pentru sănătate, acoperă chestiuni precum recunoașterea reciprocă a rețetelor, combaterea discriminării pacienților pe motiv de stat de origine și eliminarea obligativității de a deține o asigurare suplimentară pentru străinătate.

Chestiunea privind medicamentele și produsele medicinale contrafăcute reprezintă un alt aspect foarte important din punctul de vedere al pieței comune. Directiva subliniază faptul că acestea reprezintă o problemă gravă, îndeosebi în contextul asistenței medicale transfrontaliere, și același lucru este valabil și cu privire la turismul medical. Directiva abordează această problemă, garantând rambursarea costurilor tratamentului la nivelul prevăzut pentru aceleași servicii medicale pe care pacientul le-ar fi primit pe teritoriul statului membru de afiliere sau, în cazul în care costurile tratamentului sau ale procedurii nu depășesc suma prevăzută de statul membru de afiliere, rambursarea costurilor reale aferente. Soluțiile adoptate vor sprijini îmbunătățirea situației pacienților din Uniunea Europeană și vor consolida piața comună și, prin urmare, am votat în favoarea adoptării directivei.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am fost încântat să pot vota în favoarea raportului care, în urma acordului la care s-a ajuns cu Consiliul în a doua lectură, va aduce îmbunătățiri semnificative cu privire la libera circulație a pacienților în cadrul Uniunii Europene. La momentul actual, tratamentul care nu necesită spitalizare nu mai pune nicio problemă cetățenilor UE, iar tratamentul care necesită spitalizare a devenit mult mai simplu. În astfel de domenii poate aduce Europa o valoare adăugată semnificativă. Rezultatul obținut este transformarea treptată a sectorului asistenței medicale, din servicii individuale unite, într-o singură entitate.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Este foarte important ca cetățenii noștri să aibă oportunitatea de a beneficia, fie în statul membru de reședință, fie într-un alt stat membru, de serviciile de asistență medicală de înaltă calitate necesare. Sunt încântat că acest raport vizează, de asemenea, mobilitatea pacienților în cadrul UE. Cetățenilor din Lituania care locuiesc și lucrează în străinătate trebuie să li se garanteze oportunitatea de a obține tratament în caz de nevoie, fără a plăti sume imense de bani și fără a aștepta luni întregi fără nicio certitudine că vor primi tratamentul vizat. Informarea este fundamentală. Sprijin propunerea raportoarei cu privire la faptul că fiecare stat membru ar trebui să mențină puncte de contact naționale pentru a informa pacienții cu privire la disponibilitatea serviciilor medicale și la procedurile administrative. Totuși, în anumite situații, în statul de reședință al pacientului nu sunt disponibile tratamente pentru toate tipurile de afecțiuni și, prin urmare, în astfel de cazuri, tratamentul ar trebui furnizat de către un alt stat. Trebuie să depunem eforturi pentru a garanta faptul că serviciile de asistență medicală transfrontalieră sau turismul medical (după cum precizează raportoarea în acest caz) nu slăbesc sistemele noastre naționale de sănătate. Trebuie să existe un echilibru perfect. Prețurile reduse și deplasarea cu ușurință în Lituania fac acest stat deosebit de atractiv pentru alți cetățeni ai UE care pot căuta în străinătate oportunități în vederea unui tratament și a unor operații mai ieftine. Numai dacă nu este controlat cu strictețe, turismul medical ar putea determina un surplus de servicii sau costuri de logistică inutile, îndeosebi pentru noile state membre ale UE, precum Lituania.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Sistemele de servicii medicale variază, într-o mare măsură, în cadrul UE și sprijin această directivă care subliniază o abordare coerentă a finanțării asistenței medicale transfrontaliere.

Deși asistența medicală transfrontalieră afectează numai un procent redus din cetățeni UE, clarificarea drepturilor acestor pacienți în cadrul acestei legislații va asigura protejarea, din punct de vedere financiar, a cetățenilor care doresc să călătorească într-un alt stat membru în vederea unui tratament medical. Este important ca pacienții, precum cei care locuiesc lângă frontiere naționale sau cei care sunt rezidenți ai statelor membre mai mici și care suferă de afecțiuni rare, să beneficieze de sprijin financiar atunci când doresc să urmeze un tratament medical într-un alt stat membru al UE.

Acordul va permite rambursarea costurilor tratamentului pe care îl primesc pacienții, până la nivelul costurilor acoperite în cadrul sistemului național de sănătate pentru aceeași asistență medicală. Această directivă privind asistența medicală transfrontalieră va asigura, de asemenea, stabilirea de puncte de contact de către statele membre pentru furnizarea de informații suficiente cetățenilor care doresc să călătorească într-un alt stat membru al UE pentru tratament.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR)La 19 ianuarie, Parlamentul European a adoptat o legislație europeană privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere.

Nu pot decât să sprijin accesul la asistență medicală pentru toți cetățenii UE, indiferent de statul în care locuiesc. Totuși nu acesta este obiectivul principal al acestui text care vizează, în primul și primul rând, consolidarea pieței interne mai degrabă decât promovarea accesului universal la asistență medicală.

Textul prevede faptul că posibilitatea de a călători în străinătate pentru a primi tratament ar veni, îndeosebi, în sprijinul pacienților care se află pe liste de așteptare lungi sau al celor care nu pot găsi asistență medicală de specialitate.

Primul drept al pacienților este acela de a beneficia de tratament prompt și adecvat, fără obstacole, în statul în care locuiesc. Este monstruos să prezentăm ca un drept obligația ca o persoană bolnavă să se deplaseze în străinătate și să plătească o călătorie pentru a primi tratament adecvat.

În loc să sprijine sistemele publice de sănătate în garantarea unui acces egal la asistență medicală de calitate, pacienții sunt invitați să opteze pentru tratament oriunde în Europa, exact ca și când ar opta pentru orice alt bun aflat în liberă circulație în cadrul Uniunii Europene.

Nu pot sprijini un astfel de concept privind asistența medicală.

Propunere de rezoluție: (B7-0028/2011)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am fost de acord cu această rezoluție privind acordurile de parteneriat voluntar FLEGT cu Republica Camerun și Republica Congo. Trebuie subliniat faptul că aceste acorduri voluntare privind schimburile comerciale cu lemn nu pot submina obiectivul general al UE de combatere a schimbărilor climatice și trebuie să garanteze utilizarea durabilă a resurselor forestiere. Sper că aceste acorduri voluntare mai degrabă vor amplifica decât vor estompa dorința comună de a pune capăt comerțului cu lemn recoltat ilegal și de a contribui la stoparea despăduririlor și a degradării pădurilor, a emisiilor de carbon și a pierderii biodiversității legate de aceste fenomene la scară mondială.

Prin urmare, susțin solicitările adresate Comisiei de a asigura că politica UE este consecventă și de a acorda o importanță maximă măsurilor necesare pentru a se asigura că acordurile de parteneriat voluntar nu încurajează expansiunea activităților industriale de exploatare forestieră în teritorii forestiere intacte și de a colabora cu toate guvernele semnatare ale viitoarelor acordurilor de parteneriat voluntar, pentru a monitoriza și combate efectele negative, atât directe, cât și indirecte, pe care le au activitățile comerciale de exploatare forestieră asupra faunei.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Salut acordurile de parteneriat voluntar datorită semnificației lor în ceea ce privește combaterea exploatării forestiere ilegale pe teritoriul UE. Aș dori să subliniez importanța acestora în combaterea despăduririlor și a degradării pădurilor, precum și a emisiilor de carbon și a pierderii biodiversității legate de aceste fenomene la nivel mondial. Rapoartele menționate mai sus promovează concomitent creșterea economică, dezvoltarea umană și sursele alimentare durabile. Solicit Comisiei să se asigure că politica UE este consecventă, pentru a contribui în mod eficient la angajamentele internaționale ale tuturor părților implicate în acordurile de parteneriat voluntar.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Potrivit Organizației Națiunilor Unite, între 20 % și 40 % din producția mondială de lemn este rezultatul exploatării forestiere ilegale. În plus, despădurirea crește anual cu 13 milioane de hectare și produce 20 % din emisiile de CO2 la nivel mondial. Acordurile de parteneriat voluntar, pe care Parlamentul tocmai le-a adoptat, vor ajuta la combaterea comercializării lemnului recoltat în mod ilegal, prin îmbunătățirea trasabilității lemnului cultivat în Republica Congo și Republica Camerun, grație procedurilor de audit independent și politicilor de bună guvernanță forestieră. În ansamblu, aceste acorduri reamintesc responsabilitățile ce revin UE în cadrul negocierii acordurilor comerciale. Comisia Europeană trebuie să ducă o politică comercială consecventă și să se asigure că acordurile comerciale nu conduc la despădurirea la scară largă, astfel încât să satisfacă cerințele privind liberul schimb cu lemn sau producția de biocombustibili. Iată motivul pentru care Parlamentul insistă ca Comisia Europeană să raporteze în mod regulat cu privire la punerea în aplicare a acestor acorduri.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție referitoare la acordurile de parteneriat voluntar FLEGT, întrucât negocierea acestor acorduri de parteneriat voluntar ne va permite să definim bunele practici pentru negocierile viitoare cu țările furnizoare de lemn, în vederea eradicării exploatării forestiere ilegale și a conservării și utilizării în mod durabil a resurselor forestiere la nivel mondial.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Exploatarea forestieră ilegală nu este altceva decât spolierea resurselor naturale ale țărilor care furnizează lemn, de obicei ale țărilor în curs de dezvoltare, și constituie un atac vădit asupra biodiversității și calității vieții oamenilor și a perspectivelor de viitor ale acestora. Dacă se dovedesc a fi eficiente în combaterea acestui flagel, acordurile precum cele încheiate cu Republica Congo și Republica Camerun pot constitui o bună bază pentru viitoare acorduri similare. Salut preocuparea Europei privind protecția resurselor naturale ale altor țări, dar trebuie să subliniez că, în pofida cadrului de reglementare prevăzut de acorduri, orice victorie în combaterea comerțului cu lemn exploatat ilegal depinde, în mare măsură, de guvernele și instituțiile țărilor producătoare de lemn. Fără implicarea și angajamentul eficient ale acestora, orice instrument convenit va fi inutil. Prin urmare, acest model este, de asemenea, o invitație făcută părților contrapartidelor UE din aceste țări de a-și asuma responsabilitatea de a înțelege necesitatea de protejare a intereselor generațiilor lor viitoare și de a acționa în interesul tuturor, rezistând tentației profitului imediat.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Uniunea Europeană a depus eforturi pentru a combate exploatarea forestieră ilegală, urmărind totodată conservarea resurselor forestiere și promovarea utilizării durabile a acestora la nivel mondial.

Salut, prin urmare, semnarea acordurilor de parteneriat voluntar cu Republica Camerun și Republica Congo, în vederea îmbunătățirii guvernanței forestiere și reformării legislației existente acolo unde este necesar, astfel încât să se asigure că activitățile din sectorul forestier sunt transparente, respectă drepturile popoarelor indigene și nu au un impact negativ asupra mediului.

Aceste acorduri sunt cruciale pentru eradicarea exploatării forestiere ilegale, punând astfel capăt despăduririi și degradării pădurilor, emisiilor de carbon și pierderii biodiversității legate de aceste fenomene la nivel mondial. În această privință, aș dori să subliniez importanța invitației adresate Comisiei de a prezenta, în mod regulat, Parlamentului un raport de activitate privind punerea în aplicare a diferitelor prevederi ale tuturor acordurilor actuale și viitoare.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Această rezoluție susține pe bună dreptate că exploatarea la scară industrială a pădurilor tropicale nu este sustenabilă, deoarece conduce la degradarea și distrugerea ecosistemelor, care sunt foarte importante, atât din punct de vedere funcțional, cât și din cel al valorilor naturale pe care acestea le protejează. De asemenea, credem că este corect și oportun faptul că rezoluția subliniază limitele și contradicțiile acordurilor de parteneriat voluntar FLEGT. Totuși nu dispunem încă de ceea ce este necesar pentru abordarea problemei exploatării forestiere ilegale sau nesustenabile. În special, este necesar să menționez faptul că această problemă nu poate fi separată de enormele slăbiciuni ale economiilor acestor țări și de nivelul semnificativ de sărăcie a popoarelor acestora și că, uneori, această activitate este singura sursă de venit pentru multe familii. Aceasta conduce în mod inevitabil la concluzia, inclusă în amendamentul propus de noi, care din păcate a fost respins, că stoparea exploatării forestiere ilegale sau nesustenabile este posibilă numai prin abordarea situației sociale și economice teribile din aceste țări, răsturnând un model economic bazat pe puternica dependență de exploatarea și exportul anumitor materii prime către țările industrializate, care alimentează relațiile neocoloniale de dependență și încurajează prădarea resurselor țărilor în curs de dezvoltare și subjugarea acestora.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Aș dori să utilizez, încă o dată, forumul Parlamentului European pentru a reaminti tuturor semnificația acestor păduri pentru climă, gestionarea apei, agricultură și cultura țărilor sau regiunilor în cauză, în mod special în zonele rurale. Valoarea de piață a bunurilor din lemn este considerabilă. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că lemnul din Camerun, Republica Congo sau din orice altă țară terță a fost obținut, transportat și introdus pe piață legal, cu respectarea nevoilor comunităților locale și a legislației privind gestiunea forestieră. Încheierea unui parteneriat cu aceste țări va conduce la îmbunătățirea procesului de gestionare a pădurilor și la creșterea credibilității și a competitivității țărilor exportatoare în cadrul arenei internaționale.

  David Martin (S&D), în scris. – Salut această rezoluție care însoțește procedurile de autorizare pentru acordurile de parteneriat voluntar privind legislația în domeniul forestier și comerțul cu lemn, încheiate cu Camerun și Congo. Rezoluția subliniază în mod corect faptul că finanțarea, monitorizarea și implicarea suficientă a ONG-urilor și a societății civile vor fi vitale pentru ca acordurile de parteneriat voluntar să își atingă obiectivele.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) În lupta împotriva spolierii biodiversității, problema distrugerii pădurilor este absolut crucială. Este, în primul rând, rezultatul raționamentului alimentat de producție al globalizării din prezent și, prin urmare, este încă perfect legal. Punerea în aplicare a acordurilor bilaterale de parteneriat voluntar pentru combaterea exploatării ilegale a pădurilor este doar un pas intermediar către instituirea necesară a unui mecanism de sancționare a tuturor infracțiunilor ecologice. Aceste acorduri, care sunt încă foarte dure și pregătite, merită totuși să fie încurajate și, în special, îmbunătățite.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Exploatarea forestieră din țările africane este deseori ilegală, ceea ce are un impact foarte puternic asupra protejării resurselor naturale ale țărilor producătoare, fiind un atac asupra biodiversității și asupra calității vieții oamenilor și a perspectivelor de viitor ale acestora.

Semnarea acestui tip de acord cu Republica Congo și Republica Camerun ar putea avea drept rezultat inversarea acestei tendințe, dacă respectivele acorduri sunt eficiente și reușesc, în mod clar, să pună capăt exploatării forestiere ilegale din aceste țări africane. Utilizarea de către UE a acestui tip de acord în apărarea resurselor naturale ale altora este demnă de menționat. Totuși, pentru ca aceste inițiative să aibă succes, este foarte important ca și guvernele și instituțiile statelor producătoare să se implice în această luptă.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Nu ne putem aștepta ca acordurile de parteneriat privind utilizarea sustenabilă la nivel mondial a resurselor forestiere să producă miracole. Combaterea eficientă a exploatării forestiere ilegale va fi posibilă numai dacă va fi sporită rezistența sistemelor locale la corupție, dacă ușile din dos, utilizate în prezent pentru a ocoli regulamentele existente, pot fi închise și, în cele din urmă, dacă pot fi impuse penalități și sancțiuni semnificative pentru nerespectarea acestor reglementări. În ceea ce privește daunele cauzate mediului de activitățile din sectorul forestier, este important să nu le uităm pe cele cauzate de transport. Deși nu putem aștepta miracole de la acest acord, el reprezintă un pas în direcția bună, acesta fiind motivul pentru care am votat în favoarea acestuia.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție referitoare la acordurile de parteneriat voluntar cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, la guvernanță și la schimburile comerciale cu lemn și produse din lemn care intră în Uniunea Europeană. Am votat în favoare, întrucât consider că negocierea acestor acorduri de parteneriat voluntar ne permite să trasăm linii directoare privind bunele practici, care ar putea servi drept precedent pentru negocierile în curs de desfășurare pentru alte acorduri de parteneriat voluntar cu țări producătoare de lemn.

În acest context, salut asumarea de către UE a unei părți din responsabilitatea pentru eradicarea exploatării forestiere ilegale, precum și a comerțului aferent, și pentru eforturile de consolidare legate de conservarea și utilizarea durabilă a resurselor forestiere la nivel mondial. Salut faptul că angajamentele părților implicate de a îmbunătăți guvernanța forestieră sunt transparente și respectă drepturile popoarelor indigene, asigurând, în același timp, biodiversitatea forestieră, protecția climei și dezvoltarea umană durabilă.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție referitoare la acordurile de parteneriat voluntar cu Republica Camerun și Republica Congo. Aș sublinia necesitatea asigurării, în cadrul negocierii acordurilor viitoare de acest tip, a măsurilor de garantare a obiectivelor de eradicare a exploatării forestiere ilegale, a conservării și utilizării durabile a resurselor forestiere, și de respectare drepturilor populației locale.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În urma unei analize atente efectuate împreună cu mai multe ONG-uri, am decis să sprijinim semnarea celor două acorduri de parteneriat voluntar. Recomandările Grupului Verzilor au fost adoptate unanim în cadrul comisiei. Totuși, în expunerea noastră de motive, am solicitat Comisiei să detalieze anumite aspecte. Astfel, pentru a discuta cu privire la alte îngrijorări, cu sprijinul tuturor grupurilor politice, a fost înaintată o întrebare orală urmată de o dezbatere subliniind necesitatea ca Comisia să se asigure că unele criterii sunt garantate, nu numai în timpul semnării, ci și în timpul celei mai importante faze de punere în aplicare a acordurilor. De exemplu, cerem Comisiei să prezinte, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a oricărui acord de parteneriat voluntar, un raport privind măsurile întreprinse pentru a se asigura că dialogul dintre părțile interesate și societatea civilă, inclusiv populația locală și autohtonă, continuă și este menținut în timpul fazei de punere în aplicare. În text se subliniază riscul exploatării la scară largă a pădurilor și impactul, atât direct, cât și indirect, pe care îl au activitățile comerciale de exploatare forestieră asupra faunei, biodiversității, despăduririi, degradării pădurilor și asupra populației locale și autohtone. Am încercat, de asemenea, să evidențiem necesitatea absolută de asigurare a libertății de exprimare și a respectării drepturilor omului în așa fel încât să se dea curs oricărei reclamații, în orice țară vizată de un acord de parteneriat voluntar.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Acordurile de parteneriat voluntar cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, la guvernanță și la schimburile comerciale cu lemn și produse din lemn care intră în Uniunea Europeană (FLEGT) reprezintă modelul european, aflat în prezent în fază de proiect, de combatere a comerțului internațional ilegal cu lemn.

Parteneriatele aprobate cu Republica Camerun și Republica Congo includ linii directoare privind bunele practici, care pot constitui un precedent important pentru alte negocieri aflate în curs de desfășurare cu țări producătoare de lemn. În centrul textului aprobat se află dorința comună de a pune capăt comerțului cu lemn recoltat ilegal și cu produse fabricate din acest lemn și de a contribui la stoparea despăduririlor și a degradării pădurilor, a emisiilor de carbon și a pierderii biodiversității legate de aceste fenomene la nivel mondial. În același timp, aceasta ar promova creșterea economică durabilă, dezvoltarea umană durabilă și respectarea populației autohtone și locale.

În timp ce pădurile sunt proprietăți suverane ale statelor pe teritoriul cărora acestea se află, mediul forestier constituie un patrimoniu comun al omenirii și trebuie protejat, conservat și, dacă este cazul, regenerat, obiectivul primordial fiind acela de a asigura menținerea biodiversității la nivel mondial și a funcțiilor ecosistemului, de a proteja sistemul climatic împotriva schimbărilor care au loc în prezent.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) În conformitate cu cadrul FLEGT, țările tropicale exportatoare de lemn au început să elaboreze acorduri de parteneriat voluntar cu UE, în vederea garantării trasabilității și a legalității lemnului. Aceste acorduri asigură și proceduri de verificare independentă. Aceasta le permite să stabilească standarde privind gestionarea și exploatarea forestieră. Nu pot decât să salut încheierea de către Comisie a acordurilor cu Republica Congo și Camerun. Aceste acorduri constituie o bună bază pentru viitoarele acorduri de parteneriat voluntar, de exemplu cu anumite țări asiatice și cu Republica Democratică Congo.

Un alt aspect important pentru Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană este faptul că, în termen de șase luni de la intrarea în vigoarea a acordului de parteneriat voluntar, Comisia s-a angajat să prezinte un raport privind măsurile luate pentru a asigura și menține un dialog permanent între părțile interesate și comunitățile civile, inclusiv populația locală și autohtonă. Exploatarea forestieră excesivă amenință nu numai populația locală, ci și fauna și flora și biodiversitatea. Aceste acorduri vor reduce despădurirea masivă care conduce la creșterea încălzirii globale.

Recomandare: Yannick Jadot (A7-0371/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt de acord cu obiectivul de asigurare a unui cadru juridic pentru identificarea și asigurarea trasabilității produselor din lemn, stabilind proceduri de verificare independentă și de către guvern, prin care să se certifice faptul că toate produsele din lemn exportate din Republica Camerun către piețele europene au fost obținute, tăiate, transporte și exportate legal, în vederea asigurării gestionării și a exploatării legale a pădurilor din Camerun și a consolidării aplicării reglementărilor și a guvernanței forestiere. De asemenea, consider că acest acord este foarte important, întrucât această țară este cel mai important exportator african de lemn către Europa și există probleme grave de guvernanță la mai multe niveluri, cum ar fi degradarea mediului și corupția. Este, de asemenea, necesar să ne asigurăm că angajamentele internaționale asumate de UE și Camerun sunt îndeplinite în ceea ce privește mediul, adoptarea unui mecanism de supraveghere al societății civile și implicarea într-o măsură mai mare a comunităților locale și autohtone, asigurându-ne că acestea din urmă se pot bucura de drepturile lor fundamentale.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei recomandări. Camerunul, a cărui suprafață este acoperită de păduri în proporție de 40 %, este cel mai mare exportator african de lemn dur pentru Europa. 80 % din lemnul tăiat este exportat în UE. Sectorul cunoaște însă probleme grave de guvernanță, care conduc la degradarea mediului, la inegalități, la pauperizare și la corupție. Până în prezent, sondajele efectuate de ONG-uri arată că 20 % din lemnul congolez importat pe piața europeană este de proveniență ilegală, indiferent dacă este vorba despre producție, vânzare, prelucrare sau export. Acest acord de parteneriat voluntar dintre Uniunea Europeană și Camerun este un bun exemplu al modului în care, prin achiziție responsabilă, putem influența în mod pozitiv calitatea mediului din țări terțe sau din lume în general, putem reduce poluarea și combate schimbările climatice, sărăcia și corupția. Consider că principiul achiziției responsabile poate contribui în mod semnificativ la reducerea volumului schimburilor comerciale inechitabile și ilegale și la protejarea pădurilor și a biodiversității.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Salut angajamentele dintre UE și Republica Camerun având ca scop îmbunătățirea guvernanței forestiere și reformarea legislației existente, dacă este necesar, astfel încât să ne asigurăm că activitățile din sectorul forestier sunt transparente, respectă drepturile popoarelor indigene și nu au un impact negativ asupra mediului.

Mediul forestier constituie un patrimoniu comun al omenirii și trebuie protejat, conservat și, dacă este posibil, regenerat, obiectivul primordial fiind acela de a menține biodiversitatea la nivel mondial și funcțiile ecosistemului și de a proteja sistemul climatic. Pentru a atinge aceste obiective, este esențial ca guvernele partenere din Africa și din țări terțe să elaboreze planuri de gestionare a resurselor și de utilizare a terenurilor. În același timp, ele trebuie să identifice ajutorul care va fi necesar din partea partenerilor străini și a organizațiilor internaționale pentru a avansa către atingerea acestor obiective.

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. − Am votat în favoarea încheierii Acordului de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Camerun cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier deoarece acesta va oferi un cadru juridic pentru gestionarea legală a exploatării lemnului în Camerun și a exportării acestuia către UE. Se urmărește astfel eliminarea corupției aflate la baza comerțului ilegal cu lemn și dezvoltarea unui set de practici de bună guvernanță în domeniu.

Implicarea membrilor societății civile în încheierea Acordului este pozitivă și trebuie să continue, pentru că asigură un control extern al evoluției procesului de eliminare a fraudei și de elaborare a unui comerț sustenabil.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea recomandării privind acordul parteneriatului voluntar dintre UE și Republica Camerun, întrucât stabilește reforme politice și legislative care vor permite sectorului forestier al Camerunului să promoveze buna guvernanță și transparența, cu scopul combaterii fraudei și a comerțului ilegal cu lemn.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Concluzia acordului de parteneriat voluntar dintre Uniunea Europeană și Republica Camerun privind punerea în aplicare a legislației, guvernanța și comerțul în sectorul forestier cu privire la produsele din lemn importate de către UE în baza FLEGT este de importanță capitală, având în vedere impactul negativ al comerțului ilegal cu lemn. Acest acord ar trebui să permită identificarea originii lemnului și să încurajeze punerea în aplicare de proceduri de verificare independentă care pot dovedi respectiva origine. Sper că aderarea Camerunului la FLEGT va reduce în mod eficient resursele de care dispun traficanții și va stabili, astfel, un sistem eficient și transparent de verificare a legalității lemnului.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Uniunea Europeană a depus și depune în continuare eforturi de combatere a exploatării forestiere ilegale, încercând totodată să conserve resursele forestiere și să promoveze utilizarea durabilă a acestora la nivel mondial.

Salut, prin urmare, semnarea acordurilor de parteneriat voluntar cu Camerunul în vederea îmbunătățirii guvernanței forestiere și reformării legislației existente acolo unde este necesar, în așa fel încât să ne asigurăm că activitățile din sectorul forestier sunt transparente, respectă drepturile popoarelor indigene și nu au un impact negativ asupra mediului.

Aceste acorduri sunt cruciale pentru eradicarea exploatării forestiere ilegale, punând astfel capăt despăduririi și degradării pădurilor, emisiilor de carbon și pierderii biodiversității legate de aceste fenomene la nivel mondial. În această privință, aș dori să subliniez importanța invitației adresate Comisiei de a prezenta, în mod regulat, Parlamentului un raport de activitate privind punerea în aplicare a diferitelor prevederi ale tuturor acordurilor actuale și viitoare.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Dacă, în aparență, obiectivele stabilite în acest acord, vizând trasabilitatea și certificarea produselor din lemn originare din Republica Camerun, sunt lăudabile, ele nu răspund, în măsura în care considerăm noi necesar, problemei distrugerii pădurilor și, odată cu aceasta, problemei amenințării integrității resurselor de mare valoare din punct de vedere ecologic și al conservării, care sunt vitale pentru existența și modul de viață al comunităților locale și al popoarelor indigene. Raportorul însuși realizează punctele slabe ale acordului, întocmind o lungă listă de probleme pe care acesta nu le tratează în mod explicit. În special, acordul nu exclude posibilitatea ca exploatarea forestieră industrială la scară largă să sporească degradarea pădurilor și despădurirea, inclusiv a pădurilor virgine cu un nivel ridicat de biodiversitate. Raportorul admite că acordul va facilita importul de lemn originar din Camerun către UE și că acest lucru poate duce la conflicte cu obiectivele UE de combatere a schimbărilor climatice. Este recunoscut faptul că comunitățile locale și populația autohtonă nu au fost implicate direct în dezbaterea acordului. Este recunoscută, de asemenea, lipsa finanțării orientate, precum și lipsa suportului tehnic și a resurselor umane necesare punerii în aplicare a acordului. Acestea sunt, printre altele, câteva dintre motivele care stau la baza abținerii noastre.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Faptul că principalul exportator african de lemn dur al Europei este Camerunul face necesară reglementarea fluxului de bunuri prin intermediul acordului de parteneriat pe care îl votăm astăzi. Corupția și ilegalitatea care afectează comerțul din Camerun trebuie combătute prin crearea unui sistem de verificare a legalității și prin audituri independente pentru întregul sistem. Deși există încă dubii privind eficiența reală a acestui acord, consider că este corect să sprijinim recomandarea dlui Jadot.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am fost de acord cu acest document, întrucât obiectivul acordului de parteneriat voluntar dintre UE și Camerun este acela de a oferi un cadru juridic de reperare și de asigurare a trasabilității lemnului, de instituire a procedurilor de verificare independente și de către guvern, care să certifice că, în cazul tuturor exporturilor de lemn provenind din Camerun către Europa, lemnul a fost obținut, tăiat, transportat și exportat legal, pentru a furniza o bază pentru gestionarea și exploatarea legală a pădurilor din Camerun și pentru a consolida aplicarea reglementărilor și guvernanța în domeniul forestier. În opinia mea, trebuie să punem capăt comerțului ilegal cu lemn și corupției și să instituim un sistem eficace și transparent de control al legalității lemnului și produselor derivate din lemn. Acordul de parteneriat voluntar dintre Camerun și UE, încheiat cu respectarea normelor OMC, prevede o serie de reforme politice și legislative care vor permite aplicarea unei bune guvernanțe și existența unui grad mai ridicat de transparență în cadrul industriei de lemn din Camerun. APV stabilesc o procedură inovatoare de combatere a fraudei și a ilegalităților din comerțul cu lemn; procedura include o definiție a legalității în comerțul cu lemn, elaborarea unui sistem de verificare a legalității, precum și audituri independente ale întregului sistem, în vederea asigurării unui comerț mai sustenabil cu lemn. Trebuie subliniat faptul că aceste acorduri voluntare privind comerțul cu lemn nu trebuie să acționeze împotriva obiectivului general al UE de combatere a schimbărilor climatice și trebuie să garanteze utilizarea durabilă a pădurilor, să stopeze despăduririle și degradarea pădurilor, emisiile de carbon și pierderea biodiversității legate de aceste fenomene la nivel mondial.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Proiectul de rezoluție în cauză se referă la importantul acord de parteneriat dintre Uniunea Europeană și Republica Camerun. Principalul obiectiv al acestui parteneriat este acela de a oferi un cadru juridic pentru a identifica și asigura trasabilitatea lemnului, pentru a crea proceduri de certificare a cantităților de lemn exportate de Camerun către țările europene și pentru a verifica dacă comerțul se desfășoară conform cerințelor legale și, în primul rând, de protejare a mediului. Camerun este cel mai mare exportator african de lemn dur către Europa care achiziționează 80 % din producția acestei țări. Din această perspectivă, trebuie să ținem seama de nevoia de adoptare a sistemelor și a procedurilor de monitorizare în acest domeniu de piață pentru a evita desfășurarea de activități pe piață care utilizează proceduri ilegale. Am decis să sprijin această recomandare, deoarece sunt convins de necesitatea încheierii de acorduri cu țările din afara Europei. Totuși aș sublinia faptul că aceste parteneriate trebuie să respecte reglementările stabilite privind protecția mediului și trebuie supuse unor controale stricte, pentru a ne asigura că aceste activități devin oportunități reale de dezvoltare și creștere.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) În lupta împotriva spolierii biodiversității, distrugerea pădurilor este o problemă de importanță crucială. Este, în primul rând, rezultatul raționamentului alimentat de producție al globalizării din prezent și, prin urmare, este încă perfect legal. Implementarea acordului bilateral de parteneriat voluntar dintre UE și Camerun pentru combaterea exploatării ilegale a pădurilor reprezintă un pas intermediar către instituirea necesară a unui mecanism de sancționare a tuturor infracțiunilor ecologice.

Independența deciziilor privind acordarea și verificarea licențelor la export ar trebui garantată de către serviciile publice, iar promovarea comerțului cu lemn și dezvoltarea industriilor forestiere ar trebui limitate în așa fel încât să se asigure sustenabilitatea ecologică. Absența acestor măsuri este deosebit de regretabilă. În plus, ar trebui exprimate rezerve serioase privind fiabilitatea sistemului de control, având în vedere neîndeplinirea obligațiilor de serviciu de către autoritățile din Camerun.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Exploatarea forestieră din țările africane este deseori ilegală, ceea ce are un impact foarte puternic asupra protecției resurselor naturale ale țărilor producătoare și reprezintă, în același timp, un atac asupra biodiversității, asupra calității vieții oamenilor și asupra perspectivelor de viitor ale acestora.

Sper că acordul negociat cu Camerun va combate în mod eficient exploatarea forestieră ilegală în această țară, contribuind astfel la îmbunătățirea condițiilor de trai pentru populația care își câștigă existența în acest sector economic, și că va contribui, de asemenea, la îmbunătățirea biodiversității și protejarea resurselor naturale din Camerun.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Deși acordul de parteneriat cu Camerun în sectorul forestier este un fapt pozitiv și, fiind încheiat în anul internațional al pădurilor, reprezintă, de asemenea, o modalitate utilă pentru UE de a-și îmbunătăți imaginea, mă îndoiesc că valorează cât hârtia pe care este scris. În Camerun, corupția este o realitate. În clasamentul mondial realizat în 2010 de Transparency International, Camerun ocupa locul 146. Organizațiile de mediu pretind că guvernul camerunez este la curent cu infracțiunile comise în industria forestieră, însă corupția împiedică monitorizarea și urmărirea penală a acestora. Se spune că întreprinderile străine controlează peste 60 % din exploatarea și prelucrarea lemnului și trei sferturi din exporturile de lemn. Deși nu putem aștepta miracole de la acest acord, el reprezintă un pas în direcția bună, acesta fiind motivul pentru care am votat în favoarea acestuia.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) În prezent, patruzeci la sută din suprafața Camerunului este acoperită de păduri, Camerunul fiind cel mai mare exportator de lemn tropical din Africa și în nicio altă țară amploarea despăduririi nu este atât de mare. Experții estimează că, în 10-15 ani, cele mai importante specii de copaci din punct de vedere ecologic din bazinul Congo vor dispărea dacă exploatarea forestieră, al cărei scop este producția maximă, continuă în același ritm ca până în prezent. Aceasta amenință în cele din urmă plămânii verzi ai Africii, care sunt vitali pentru sistemul climatic global, și pune în pericol flora și fauna unice ale Camerunului. Pentru a proteja pădurile tropicale ale Camerunului, este esențială combaterea corupției și a mitei (la nivelul funcționarilor publici și, de asemenea, al administratorilor comunitari ai pădurilor aflate în proprietatea statului), urmărirea penală eficientă, exploatarea forestieră sustenabilă, în cazul căreia cantitatea tăiată nu este mai mare decât cea care va crește la loc, și o mai bună pregătire a lucrătorilor forestieri pentru a preveni distrugerea terenului în timpul exploatării. În primul rând, întreprinderile europene trebuie să își asume o parte din responsabilitate, deoarece 80 % din producție ia drumul Europei. UE trebuie să acționeze în această privință prin luarea de măsuri directe și decisive. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport, deoarece se îndreaptă în direcția bună.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Votez pentru semnarea acordului de parteneriat voluntar dintre Uniunea Europeană și Republica Camerun, al cărui scop este consolidarea guvernanței forestiere, promovarea produselor din lemn ale Camerunului și creșterea competitivității acestei țări pe piața internațională.

Aceste ținte trebuie să respecte obiectivele și angajamentele acordului cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, la guvernanță și la schimburile comerciale: consolidarea regimului funciar al terenurilor comunitare și a drepturilor de acces, asigurarea participării efective a societății civile – cu o atenție deosebită acordată popoarelor indigene – la realizarea politicii privind problemele legate de guvernanța forestieră, creșterea transparenței și reducerea corupției. Obiectivele menționate anterior nu vor avea niciun efect fără implicarea reală și eficientă a autorităților din Republica Camerun.

Sunt de acord cu raportorul atunci când subliniază necesitatea – date fiind noile competențe conferite prin Tratatul de la Lisabona – ca Parlamentul European să monitorizeze diferitele faze de negociere și punere în aplicare a acordului de parteneriat voluntar și atunci când invită Comisia să prezinte Parlamentului, printre alte documente de evaluare a aplicării acestuia, studii privind impactul social, economic și asupra mediului al respectivului acord.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Obiectivul acordului de parteneriat voluntar dintre Uniunea Europeană și Republica Camerun (APV UE-Camerun, încheiat la 6 mai 2010) este acela de a oferi un cadru juridic pentru a identifica și asigura trasabilitatea lemnului, de a institui proceduri de verificare independente și de către guvern, care să certifice faptul că toate exporturile de lemn provenind din Camerun către piețele europene au urmat căile legale, precum și de a consolida aplicarea reglementărilor și guvernanța în domeniul forestier.

Majoritatea criteriilor care decurg din definițiile APV au fost îndeplinite. Camerunul, a cărui suprafață este acoperită de păduri în proporție de 40 %, este cel mai mare exportator african de lemn dur în Europa, 80 % din lemnul tăiat fiind vândut către UE. Există totuși probleme serioase de guvernanță (corupție), al căror rezultat este degradarea mediului.

Prin urmare, proceduri de combatere a comerțului ilegal cu lemn trebuie urgent instituite, prin analizarea și supravegherea mai eficientă a modelelor comerciale. Acordul de parteneriat voluntar dintre UE și Camerun asigură o serie de reforme politice și ale reglementărilor și vor intra în vigoare odată cu punerea în aplicare a modificărilor legislative promise și cu instituirea sistemului de verificare a legalității.

Din aceste motive, votez în favoarea propunerii care permite Parlamentului să adopte poziția Consiliului.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Acordul de parteneriat voluntar dintre Camerun și UE asigură o serie de reforme politice și legislative care vor permite sectorului forestier al Camerunului să instituie bune practici de guvernanță și o mai mare transparență. Este important să se asigure că toate produsele din lemn sau derivate din lemn, originare din Camerun, care pătrund pe piețele europene fac acest lucru în mod legal și că toate reformele aplicate asigură respectarea drepturilor comunităților locale și autohtone și au un impact real în ceea ce privește combaterea corupției și consolidarea rolului societății civile locale. Am votat, prin urmare, pentru semnarea acestui acord și sper ca, în momentul punerii sale în aplicare, să se adere în totalitate la angajamentele asumate și obiectivele privind aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și comerțul.

  Csanád Szegedi (NI), în scris. – (HU)Am considerat că raportul în favoarea încheierii unui acord de parteneriat voluntar între Camerun și Uniunea Europeană merită să fie sprijinit în cadrul votării. Consider că este foarte important pentru Camerun, cel mai mare exportator de lemn dur din Africa către Europa, să aplice regulamente stricte în cadrul activităților sale din acest domeniu. Nu trebuie să permitem continuarea abuzului și a distrugerii mediului. Trebuie instituit un sistem eficient și transparent de monitorizare. Sunt convins că politicienii europeni trebuie să acorde o atenție deosebită protejării mediului și să sprijine toate eforturile vizate sau care ajută la protejarea bunăstării mediului nostru nu numai în Europa, dar și la nivel mondial.

Recomandare: Yannick Jadot (A7-0370/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt de acord cu obiectivul de asigurare a unui cadru juridic în vederea reperării și asigurării trasabilității lemnului, instituirii de proceduri de verificare independentă și de către guvern, care să certifice că toate produsele din lemn provenind din Congo au fost obținute, recoltate, transportate și exportate în mod legal către piețele europene, cu scopul de a stabili baza unei gestionări și exploatări legale a sectorului forestier congolez, și de a consolida aplicarea reglementărilor și guvernanța în domeniul forestier. Acest acord este esențial, întrucât Congo exportă anual lemn și produse din lemn în valoare de peste 250 de milioane EUR, jumătate din această cantitate având ca destinație Uniunea Europeană. Sunt, de asemenea, de acord cu necesitatea de a asigura îndeplinirea angajamentelor internaționale asumate de Republica Congo cu privire la drepturile omului și cele legate de mediu.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Salut angajamentele asumate în cadrul acordului de parteneriat voluntar dintre UE și Republica Congo în vederea îmbunătățirii guvernanței forestiere și a reformării legislației existente în acest domeniu. Este necesar să se asigure că activitățile din sectorul forestier sunt transparente, că respectă drepturile popoarelor și că nu contribuie la impactul negativ asupra mediului. Aș sublinia rolul organizațiilor civice naționale independente și al observatorilor independenți externi în monitorizarea aplicării corecte a acordurilor de parteneriat voluntar de către toate părțile implicate.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea recomandării privind acordul de parteneriat voluntar dintre UE și Republica Congo, întrucât prevede reforme politice și legislative care vor permite sectorului forestier al Congo să promoveze buna guvernanță și transparența, în vederea combaterii fraudei și a comerțului cu lemn ilegal.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Comerțul cu lemn ilegal este o problemă serioasă care afectează țările producătoare, Republica Congo fiind una dintre acestea, și pune în pericol ecosistemele, modul de viață și chiar economiile țărilor în curs de dezvoltare. Din păcate, Uniunea Europeană continuă să accepte lemnul ilegal, astfel încât măsurile menite să împiedice pătrunderea acestuia pe teritoriul UE sunt binevenite. În acest sens, un acord de parteneriat vizând identificarea originii și a legalității lemnului care ajunge pe teritoriul UE este, în mod clar, o măsură pozitivă. Ca și în cazul altor bunuri de consum, consumatorul ar trebui să poată identifica originile lemnului și să se poată asigura că acesta este în conformitate cu dispozițiile legale care i se aplică.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Uniunea Europeană a depus eforturi pentru a combate exploatarea ilegală a lemnului, încercând, în același timp, să conserve resursele forestiere și să promoveze utilizarea durabilă a acestora la nivel mondial.

Salut, prin urmare, semnarea acordului de parteneriat voluntar cu Republica Congo , având drept scop îmbunătățirea guvernanței forestiere și reformarea legislației actuale acolo unde este necesar, astfel încât să asigure că activitățile din sectorul forestier sunt transparente, respectă drepturile popoarelor indigene și nu au un impact negativ asupra mediului.

Aceste acorduri sunt cruciale pentru eradicarea exploatării forestiere ilegale, punând astfel capăt despăduririi și degradării pădurilor, emisiilor de carbon și pierderii biodiversității legate de aceste fenomene la nivel mondial. În această privință, aș dori să subliniez importanța invitației adresate Comisiei de a prezenta, în mod regulat, Parlamentului un raport de activitate privind punerea în aplicare a diferitelor prevederi ale tuturor acordurilor actuale și viitoare.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest acord vizează asigurarea trasabilității și a certificării produselor din lemn din Republica Congo. Aceste obiective sunt în aparență lăudabile însă nu răspund, în măsura în care considerăm că este necesar, problemei distrugerii pădurilor și, pe lângă aceasta, nici amenințării privind integritatea resurselor de mare valoare, din punct de vedere ecologic și din cel al conservării, care sunt vitale pentru existența și modul de viață al comunităților locale și al popoarelor indigene. Îngrijorările exprimate de raportorul însuși sunt suficiente pentru a dovedi neajunsurile acordului, ceea ce justifică abținerea noastră. Mai precis, acordul nu asigură de la sine combaterea despăduririi și a degradării la scară largă a pădurilor intacte, fiind posibil chiar să le stimuleze în absența unor măsuri suplimentare sau complementare, întrucât vizează încurajarea importului de produse din lemn din Republica Congo în UE. Acest lucru poate da naștere unor conflicte evidente cu obiectivele declarate ale UE de combatere a schimbărilor climatice și de protejare a biodiversității. După cum face și raportorul, merită subliniată lipsa unei finanțări orientate sau a suportului tehnic și a resurselor umane necesare aplicării acordului.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Referitor la prevederile privind Camerunul, regret faptul că Tratatul de la Lisabona nu acordă Parlamentului European competențe de modificare, ci solicită doar acordul acestuia, astfel că am decis să sprijin recomandarea dlui Jadot. Congo exportă anual lemn și produse din lemn în valoare de peste 250 de milioane de euro, dintre care jumătate iau drumul Uniunii Europene. În pofida faptului că, la fel ca în cazul Camerunului, există încă îndoieli cu privire la eficacitatea reală a acordului pe care îl votăm, am decis să îl sprijin, întrucât reprezintă un prim pas în combaterea fraudei și a ilegalității din cadrul comerțul cu lemn.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am fost de acord cu acest document, întrucât obiectivul acordului de parteneriat voluntar dintre Congo și Uniunea Europeană este acela de a asigura un cadru juridic în vederea reperării și asigurării trasabilității lemnului, de a pune în aplicare proceduri de verificare independentă și de către guvern, prin care să se certifice faptul că toate produsele din lemn provenind din Congo pe piețele europene au fost obținute, tăiate, transporte și exportate legal. În opinia mea, trebuie să punem capăt comerțului ilegal cu lemn și corupției și să instituim un sistem eficace și transparent de control al legalității lemnului și produselor derivate din lemn. Congo exportă lemn și produse din lemn în valoare de peste 250 de milioane de euro, dintre care jumătate iau drumul Uniunii Europene. Până în prezent, 20 % din lemnul congolez importat pe piața europeană este de origine ilegală, indiferent dacă este vorba de producție, vânzare, prelucrare sau export. Războaiele succesive dintre anii 1993 și 1999 nu au îmbunătățit deloc situația și au dat frâu liber corupției. Prin urmare, era necesară stabilirea urgentă a unor proceduri de combatere a comerțului ilegal cu lemn printr-o analiză și supraveghere mai eficientă a modelelor comerciale deseori complexe. Trebuie subliniat faptul că aceste acorduri voluntare privind comerțul cu lemn nu trebuie să acționeze împotriva obiectivului general al UE de combatere a schimbărilor climatice și trebuie să garanteze utilizarea durabilă a pădurilor, să stopeze despăduririle și degradarea pădurilor, emisiile de carbon și pierderea biodiversității legate de aceste fenomene la nivel mondial.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) După cum bine știm, o mare parte din lemnul utilizat în Uniunea Europeană provine din Republica Congo. Sondajele efectuate de ONG-uri în acest domeniu au arătat că cel puțin 20 % din lemnul congolez este de origine ilegală. Scopul acestei recomandări privind proiectul de rezoluție referitoare la asigurarea aplicării legislației în domeniul forestier este acela de a garanta că, și în Congo, Uniunea Europeană poate acționa în sensul solicitării adresate Camerunului, și anume acela de a lua măsurile necesare pentru a se asigura că piața lemnului nu va fi afectată de ingerințe ilegale deci inacceptabile. După cum recomandarea propune, acest lucru poate fi realizat prin adoptarea de măsuri care vor permite UE să se asigure că reformele politice lansate prin intermediul acordurilor de parteneriat vor contribui în mod real la o economie curată, atât din punct de vedere legal, cât și al mediului, pentru a proteja țara de activități infracționale și de abuzul asupra resurselor sale.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport. Congo exportă lemn și produse din lemn în valoare de peste 250 de milioane de euro și jumătate dintre acestea iau drumul Uniunii Europene. Până în prezent, sondajele ONG-urilor au arătat că 20 % din lemnul congolez importat pe piața europeană este de origine ilegală, indiferent dacă este vorba de producție, vânzare, prelucrare sau export. Războaiele succesive dintre anii 1993 și 1999 nu au îmbunătățit deloc situația și au dat frâu liber corupției. Prin urmare, era necesară stabilirea urgentă a unor proceduri de combatere a comerțului ilegal cu lemn printr-o analiză și supraveghere mai eficientă a modelelor comerciale deseori complexe. Acest acord de parteneriat voluntar ar trebui să ajute la combaterea corupției și reducerea semnificativă a comerțului ilegal cu lemn.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) În lupta împotriva spolierii biodiversității, distrugerea pădurilor este o problemă absolut crucială. Este, în primul rând, rezultatul raționamentului alimentat de producție al globalizării din prezent și, prin urmare, este încă perfect legal. Punerea în aplicare a acordului de parteneriat bilateral dintre UE și Congo de combatere a exploatării ilegale a pădurilor este doar un pas intermediar către instituirea necesară a unui mecanism de sancționare a tuturor infracțiunilor ecologice. Independența deciziilor privind acordarea și verificarea licențelor de export ar trebui să fie garantată de către serviciile publice, fiind totodată necesară acordarea de sprijin pentru combaterea exploatării legale necorespunzătoare a pădurilor. Absența acestor măsuri este deosebit de regretabilă.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Exploatarea forestieră din țările africane se realizează deseori ilegal, ceea ce are un impact puternic asupra protejării resurselor naturale ale țărilor producătoare, fiind în același timp un atac asupra biodiversității, calității vieții și perspectivelor populației. Sper că acordul negociat cu Republica Congo va combate eficient exploatarea forestieră ilegală din această țară, contribuind astfel la îmbunătățirea condițiilor de viață ale popoarelor care își câștigă existența din acest sector economic și la îmbunătățirea biodiversității, precum și la protejarea resurselor naturale ale Republicii Congo.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Acest tip de acord va fi util numai atunci când vom avea siguranța că întreprinderile străine nu mai exploatează întreprinderile locale, care nu au cunoștințe de specialitate în domeniul exploatării forestiere și al protecției mediului, și că Republica Congo combate cu seriozitate corupția. Obiectivul trebuie să fie acela de a crea un sector forestier care să acționeze în mod responsabil, în interesul generațiilor viitoare. Câtă vreme populația nu va conștientiza aceste probleme, toată această situație rămâne o mascaradă.

Până când nerespectarea reglementărilor privind recoltarea nu este sancționată corespunzător, acordul UE rămâne complet ineficient. Chiar și în cazul „exploatării forestiere selective”, este important să ne amintim câți copaci vor fi sacrificați în procesul de transportare, de exemplu, pentru a construi drumuri prin păduri. Deși nu putem aștepta miracole de la acest acord, el reprezintă un pas în direcția bună, acesta fiind motivul pentru care am votat în favoarea acestuia.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat, de asemenea, în favoarea acordului de parteneriat voluntar dintre Uniunea Europeană și Republica Congo cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, la guvernanță și la schimburile comerciale cu lemn și produse din lemn care intră în Uniunea Europeană. Salut obiectivul de creare a unui cadru juridic care să facă posibilă, inter alia, identificarea și trasabilitatea produselor din lemn; crearea unor proceduri de verificare aplicate independent și de către guvern, care să certifice faptul că toate produsele din lemn exportate de Republica Congo către piețele europene au fost obținute, recoltate, transportate și exportate legal, cu scopul de a stabili o gestionare și o exploatare legală în sectorul forestier al Republicii Congo; consolidarea aplicării legislației în domeniul exploatării forestiere și a guvernanței în acest domeniu.

Din acordul de parteneriat voluntar încheiat la 9 mai 2009 între Congo și UE, aș sublinia îndeplinirea criteriilor care decurg din definițiile APV, inclusiv cele care se aplică procesului de negociere, ceea ce a făcut posibilă încheierea unui acord inovator, al cărui scop este să lupte în mod eficace împotriva practicilor de guvernanță defectuoasă care stau la baza comerțului ilegal cu lemn și a corupției, precum și să instituie un sistem eficace și transparent de control al legalității lemnului și a produselor din lemn.-

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Obiectivul acordului de parteneriat voluntar dintre Uniunea Europeană și Republica Congo este de a oferi un cadru legislativ în vederea asigurării trasabilității lemnului, de a stabili proceduri de verificare aplicate independent și de către guvern, care să certifice faptul că lemnul exportat de Camerun pe piețele europene a respectat procedurile legale, și de a consolida aplicarea reglementărilor din domeniul exploatării forestiere și guvernanța.

Sondajele ONG-urilor au arătat că 20 % din lemnul congolez importat pe piețele europene este de origine ilegală, indiferent de faza procesului. Iată, doamnelor și domnilor, motivul pentru care este absolut necesară stabilirea de proceduri de combatere a comerțului ilegal cu lemn.

APV dintre UE și Congo oferă o serie de reforme politice și de reglementare care vor permite industriei forestiere a Congo să instituie practici de bună guvernanță și mai multă transparență. Este important să se garanteze că reformele din domeniul politic și cel al reglementării contribuie la reducerea sărăciei și la îmbunătățirea vizibilă a condițiilor de viață ale populației.

APV va intra în vigoare imediat după punerea în aplicare a modificărilor legislative promise și a sistemului de verificare a legalității. Pentru toate motivele expuse mai sus, susțin propunerea raportorului de a urma poziția Consiliului.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Acordul de parteneriat voluntar dintre Congo și UE asigură o serie de reforme politice și legislative care vor permite sectorului forestier al Republicii Congo să instituie practici de bună guvernanță și să asigure o mai mare transparență. Este important să se garanteze că tot lemnul și produsele derivate din lemn care provin din Republica Congo și intră pe piețele europene fac acest lucru în deplină legalitate și că toate reformele puse în aplicare asigură respectarea drepturilor comunităților locale și autohtone, contribuie la îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației și la conservarea mediului și au un impact real la nivelul combaterii corupției și al consolidării capacităților societății civile locale.

Am votat, prin urmare, pentru semnarea acestui acord și sper ca, în momentul punerii sale în aplicare, să se adere în totalitate la angajamentele asumate și obiectivele privind aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și comerțul.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Sunt în favoarea acestei rezoluții, întrucât consider că trebuie să încercăm să rezolvăm problema gravă a despăduririi și a degradării. Menținerea integrității pădurilor rămâne o prioritate.

Comisia și Consiliul trebuie să își intensifice eforturile pentru a garanta respectarea drepturilor omului în Republica Congo. O altă problemă necesitând acțiune preventivă este corupția, care trebuie redusă în mod substanțial. Pentru a garanta reducerea corupției, este important să se sprijine măsuri care să vizeze garantarea independenței sistemului judiciar local și crearea de noi proceduri juridice.

Este de asemenea vital să actualizăm textele legislative menite a îmbunătăți justiția socială și respectarea drepturilor comunităților locale și autohtone. Aș dori să închei subliniind nevoia de resurse tehnice și financiare suplimentare care să sprijine instituirea unui sistem de verificare a legalității lemnului.

Recomandări: Yannick Jadot (A7-0371/2010) și (A7-0370/2010)

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Consimțământul Parlamentului European privind acordurile de parteneriat voluntar dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Republica Camerun și Republica Congo, pe de altă parte, au dus la realizarea unui pas important în lupta împotriva exploatării forestiere ilegale și a comerțului ilegal cu lemn. De pe urma unui sistem de certificare care să asigure o trasabilitate clară vor beneficia nu numai economia europeană și industria europeană a lemnului, ci și economia și industria lemnului din Camerun și Congo. Sunt în mod categoric în favoarea acestor două acorduri.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Ca parte a FLEGT, țările exportatoare de lemn dur tropical au început să semneze acorduri de parteneriat voluntar cu UE pentru a asigura trasabilitatea și legalitatea lemnului și aplicarea procedurilor de verificare. Obiectivul celor două acorduri de parteneriat voluntar FLEGT încheiate cu Republica Congo și Camerun este de a oferi un cadru legislativ în vederea: (i) reperării și asigurării trasabilității lemnului, (ii) instituirii de proceduri de verificare independentă care să certifice toate exporturile de lemn provenind din țara parteneră către piața europeană, cu scopul de a stabili o gestionare și o exploatare legală a pădurilor congoleze și cameruneze, (iii) consolidării aplicării reglementărilor și a guvernanței în domeniul forestier. S-a semnat deja un acord de parteneriat voluntar între UE și Ghana, în anul 2009. Odată cu Tratatul de la Lisabona, Parlamentul European are competențe în cadrul procedurii de codecizie și trebuie să își dea acordul formal cu privire la cele două acorduri de parteneriat voluntar cu Camerun și, respectiv, cu Republica Congo. În viitorul apropiat se vor încheia mai multe acorduri de parteneriat voluntar, în special cu unele țări din Asia și, de asemenea, cu Republica Democratică Congo.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestor rezoluții, întrucât consider că este importantă conservarea pădurilor naturale a căror exploatare poate cauza degradarea pădurilor și despădurirea, precum și distrugerea mediului la nivel mondial.

Reforma cadrului juridic în sectorul forestier este, prin urmare, necesară, pentru a avea un acord de parteneriat voluntar care să fie în concordanță cu obiectivele planului de acțiune pentru aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanță și comerț (FLEGT), și pentru a garanta îndeplinirea criteriilor sociale și de protecție a mediului. Textele legislative vizând îmbunătățirea justiției sociale trebuie actualizate, astfel încât să respecte drepturilor comunităților locale și autohtone, garantând așadar, pentru aceste grupuri, aplicarea principiilor participării directe la elaborarea de noi reglementări și la faza de punere în aplicare a acordului privind transparența.

Comisia trebuie să garanteze respectarea drepturilor comunităților locale, care sunt deseori primele victime ale degradării climei și a mediului.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR)Parlamentul European a votat cu privire la mai multe acorduri de combatere a comerțului ilegal cu lemn între Uniunea Europeană și Congo și între Uniunea Europeană și Camerun.

Aceste acorduri internaționale vizează asigurarea trasabilității lemnului exportat către UE, pentru a combate despădurirea și a conserva biodiversitatea, precum și pentru a proteja drepturile popoarelor indigene.

Dl raportor Jadot din Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană a inclus o serie de amendamente prezentate de Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică.

Rămâne ca aceste rapoarte să fie puse în aplicare, iar noi trebuie să ne asigurăm că Comisia ține, într-adevăr, seama de punctele de vedere ale Parlamentului European.

Totuși aceste rapoarte pot fi o sursă de sprijin pentru toți cei care militează pentru un alt tip de relație cu țările din emisfera sudică și, în special, cu țările din Africa Subsahariană.-

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea semnării de către UE a unui acord de parteneriat voluntar cu Republica Camerun și cu Republica Congo. Anul acesta, 2011, este anul internațional al pădurilor. Pădurile sănătoase sunt esențiale pentru menținerea biodiversității locale și pot aduce o contribuție importantă la obiectivele climatice pe care ni le-am stabilit, deoarece acestea acționează ca niște rezervoare naturale de CO2. Vegetația și zonele de pădure sunt distruse în întreaga lume, inclusiv în Africa Centrală. Imaginile din satelit arată că aproximativ 25 000 km² de pădure africană și alte forme de vegetație au dispărut în ultimii 30 de ani. Aceste noi acorduri de parteneriat vor promova gestionarea responsabilă a sectorului forestier din aceste două țări pentru care UE este responsabilă în mod indirect, ca urmare a importurilor sale de lemn. UE acceptă acum această responsabilitate. Introducerea sistemelor de trasabilitate și de verificare a legalității produselor din lemn va asigura, de asemenea, transparența necesară.

Propunere de rezoluție: (B7-0022/2011)

  John Attard-Montalto (S&D), în scris. – Deși această rezoluție se referă la vizele de muncă, este foarte improbabil ca cetățenii din statele din Pacific să aleagă Malta, comparativ cu restul UE, pentru căutarea unui loc de muncă. Iată motivul pentru care am votat în favoarea textului original propus.

  Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) Rezoluția explică îndoielile Parlamentului cu privire la acordul interimar de parteneriat economic. Aceasta explică obiectivele acordului (dezvoltarea, consolidarea legăturilor comerciale dintre UE și Pacific) și subliniază problemele ridicate de derogarea de la regulile de origine pentru produsele din pește prelucrate. Cu toate acestea, în acord cu refuzul meu de a accepta acordul, am votat împotriva rezoluției, care nu mi se pare că evidențiază suficient problemele ridicate de derogarea de la regulile de origine pentru produsele din pește prelucrate, în special tonul.

Aștept cu nerăbdare ca Comisia Europeană să ne prezinte studiul de impact prevăzut de acord. Acesta analizează consecințele prezentului acord pentru încadrarea de muncă în UE și, de asemenea, în Pacific, precum și pentru sectorul pescuitului și al prelucrării din Europa. Este imposibil de verificat originea tonului prelucrat care intră pe piața europeană. Voi urmări negocierile privind acordul de parteneriat final dintre UE și statele din Pacific și mă voi asigura că acordul nu conține derogări de la regulile de origine pentru produsele de pescuit din Papua-Noua Guinee.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Salut eforturile depuse în sensul intensificării relațiilor comerciale dintre Pacific și UE, în vederea susținerii integrării regionale și a promovării integrării progresive a economiilor statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) în economia globală.

UE joacă un rol important în promovarea dezvoltării sociale și economice durabile a țărilor ACP, contribuind, în același timp, la eforturile generale de eradicare a sărăciei din aceste țări. Prin urmare, relațiile comerciale dintre această regiune și UE trebuie să încurajeze și să consolideze comerțul, dezvoltarea durabilă și integrarea regională, contribuind totodată la diversificarea economică și reducerea sărăciei.

Politica comercială devine mai importantă ca niciodată pentru statele în curs de dezvoltare ca urmare a actualei crize economice și financiare; prin urmare, recomand desfășurarea cât mai rapidă a negocierilor cu cele 14 state ACP privind un acord de parteneriat economic cuprinzător.

  Ole Christensen, Dan Jørgensen, Christel Schaldemose și Britta Thomsen (S&D), în scris. – (DA)Referitor la amendamentul 6 punctul 23(3), considerăm că decizia de acorda viză unui cetățean dintr-o țară terță revine fiecărui stat membru în parte. Dacă este vorba despre vizele de muncă, condițiile de muncă ar trebui să fie similare cu cele de care beneficiază un cetățean al UE în respectivul stat membru. Am dori, de asemenea, o definiție mai precisă a sintagmei „îngrijitori sau cu profesii similare”.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − Criza financiară și economică actuală relevă faptul că politica comercială este mai importantă ca niciodată pentru țările în curs de dezvoltare. Specificul zonei, dat de pescuit și de activitățile din domeniul și industria pescuitului, prezintă cel mai ridicat potențial în ceea ce privește creșterea viitoare a exporturilor, cu condiția ca activitățile de pescuit să se desfășoare într-un mod durabil din punct de vedere ecologic.

Cât privește ajutorul pentru comerț, el are ca obiectiv consolidarea capacității țărilor în curs de dezvoltare de a beneficia de noi oportunități comerciale.

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. − Am votat în favoarea Rezoluției privind Acordul interimar de parteneriat între CE și statele din Pacific, luând în considerare faptul că acesta reprezintă doar o etapă până la negocierea unui nou Acord de parteneriat mai extins.

Totodată, Comisia Europeană trebuie să aibă în vedere faptul că viitorul Acord va trebui negociat cu un număr mai mare de state din regiune, pentru a nu fi sursa unor scindări intra-regionale. De asemenea, acesta nu ar trebui să permită firmelor din state terțe să profite de avantajele unei derogări de la plata taxelor vamale în Uniune, în defavoarea industriilor, lucrătorilor și veniturilor locale.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru această rezoluție, deoarece consider că acordul de parteneriat va sprijini integrarea regională și va promova integrarea treptată a economiilor din țările ACP în economia mondială, încurajând, de asemenea, dezvoltarea socială și economică durabilă a acestor țări și contribuind astfel la eradicarea sărăciei.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Deși doar Papua-Noua Guinee și Republica Fiji au semnat un acord interimar de parteneriat cu UE, consider că acesta merită sprijinul nostru, întrucât permite deschiderea piețelor europene pentru produsele locale și, pe de altă parte, deschiderea treptată a piețelor acelor țări pentru produsele europene. Sper că relațiile comerciale dintre statele din Pacific și UE se vor dezvolta și vor deveni mai puternice, respectând specificitățile diferitelor zone și ținând seama de nevoile deosebite ale celor care au cel mai puțin. Prin urmare, acest mecanism economic ar trebui utilizat, ținând seama de nevoile de dezvoltare ale țărilor care au semnat acordul, și folosit ca instrument de promovare a acestor nevoi. Acordul global care poate fi încheiat nu trebuie să ignore problemele-cheie prezentate în rezoluție: 1) negocierile privind drepturile de proprietate intelectuală; 2) transparența procedurilor de achiziții publice; 3) acordarea de vize de muncă.

  David Martin (S&D), în scris. – Decizia mea, care însoțește aprobarea privind acordul interimar de parteneriat dintre UE și statele din Pacific, arată clar că Parlamentul, salutând acest APE care vizează doar Fiji și Papua-Noua Guinee, consideră că orice inițiativă în sensul unui APE complet trebuie să includă toate cele 14 state din Pacific. Acest lucru este important pentru solidaritatea, coeziunea și integrarea regionale.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Scopul acordurilor de parteneriat economic dintre UE și statele din Pacific este acela de a consolida comerțul, dezvoltarea durabilă și integrarea regională, încurajând, în același timp, diversificarea economică și reducerea sărăciei. Deși, în prezent, doar Papua-Noua Guinee și Republica Fiji au semnat acordul, acesta este un pas important către dezvoltarea economică viitoare a acestei regiuni care este alcătuită din 14 țări și este esențial pentru dezvoltarea comerțului internațional.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Convingerea larg răspândită că promovarea relațiilor comerciale dintre această regiune și UE ar trebui să încurajeze și să consolideze comerțul, dezvoltarea durabilă și integrarea regională, promovând, în același timp, diversificarea economică și eradicarea sărăciei, este o trăsătură deosebit de importantă a acestei rezoluții a Parlamentului European privind acordul interimar de parteneriat dintre CE și statele din Pacific. Obiectivele de dezvoltare ale mileniului vor fi îndeplinite cu ajutorul acestui acord interimar.

Acest aspect, alături de crearea unei piețe regionale autentice, constituie o bază esențială pentru punerea cu succes în aplicare a acordului interimar de parteneriat economic (APE); în mod similar, acest lucru se aplică și unui posibil APE global viitor. Integrarea și cooperarea regionale sunt esențiale pentru dezvoltarea socială și economică a statelor din Pacific.

Am votat în favoare, întrucât am convingerea că acest APE poate contribui la dezvoltarea economică a acestor regiuni și împărtășesc punctele de vedere menționate în această rezoluție, potrivit cărora această dezvoltare trebuie să fie însoțită de politici privind sustenabilitatea și incluziunea mediului. Sarcina de monitorizare a punerii în aplicare a acestui acord revine Parlamentului, ca parte a competențelor conferite prin Tratatul de la Lisabona.

  Maurice Ponga (PPE), în scris. – (FR) Salut decizia Parlamentului European de a aproba acordul interimar dintre Uniunea Europeană și statele din Pacific. Acest acord reflectă angajamentul Uniunii Europene față de această regiune a lumii și transmite un puternic semnal politic către statele din regiune. Mă bucură acest lucru. Rezoluția politică care însoțește această decizie de aprobare a acordului oferă o oportunitate de prezentare a cererilor noastre. Dorim să stabilim o relație echilibrată și echitabilă cu statele din Pacific; una care să permită dezvoltarea acestor state insulare, protejând, în același timp, interesele cetățenilor noștri. Întrucât acordul interimar include dispoziții specifice privind regulile de origine pentru produse din pește, era importantă gestionarea acestei derogări. Într-adevăr, pentru a asigura că această derogare, care trebuie să permită crearea de locuri de muncă și de bunăstare, reprezintă un beneficiu real pentru populația locală și nu afectează industria europeană de prelucrare și de conservare a peștelui, era vital să se asigure o evaluare a impactului său cât mai curând posibil și să se permită suspendarea ei, în caz de nevoie. Există garanții care ne asigură că acordul este corect și că măsurile vor fi luate, dacă este necesar, pentru protejarea intereselor noastre.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat pentru această rezoluție privind acordul interimar de parteneriat dintre CE și statele din Pacific în speranța că acest acord, care în prezent se limitează la două țări, respectiv Papua-Noua Guinee și Republica Fiji, ar putea pregăti terenul pentru un acord extins. Un astfel de acord ar reprezenta un instrument de promovare a dezvoltării sociale și economice durabile a regiunii Pacificului, de reducere a sărăciei și de consolidare a integrării și cooperării regionale, în acord cu Obiectivele de dezvoltare ale mileniului.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Acordul interimar de parteneriat dintre Papua-Noua Guinee, Republica Fiji și Comunitatea Europeană a fost inițiat la 14 decembrie 2007.

Acestea erau singurele țări din regiunea Pacificului care urmau să încheie acordul, întrucât se implicau cel mai mult în menținerea relațiilor economice cu Uniunea Europeană și, în primul rând, pentru că erau interesate să își protejeze industria zahărului și a tonului. Acordul ar trebui, de asemenea, să garanteze acestor țări câștiguri suplimentare, grație unei noi reglementări privind accesul la piețe fără taxe vamale.

Printr-un mai bun acces la piața europeană, aceste țări vor beneficia, de asemenea, de noi oportunități de investiții care, la rândul lor, vor avea un impact pozitiv asupra ocupării forței de muncă. Acordul de parteneriat economic asigură înființarea ulterioară a unei comisii ad-hoc care să monitorizeze punerea în aplicare și să verifice, la intervale regulate, efectele sale asupra societății și economiei locale.

  Tokia Saïfi (PPE), în scris. – (FR) Rezoluția explică îndoielile Parlamentului cu privire la acordul interimar de parteneriat economic. Aceasta explică obiectivele acordului (dezvoltarea, consolidarea legăturilor comerciale dintre UE și Pacific) și subliniază problemele ridicate de derogarea de la regulile de origine pentru produsele din pește prelucrate. Iată motivul pentru care am votat în favoarea acestei rezoluții și pentru care sprijin amendamentele prezentate de Grupul Verzilor, care sunt compatibile în totalitate cu preocupările noastre. Aștept cu nerăbdare prezentarea de către Comisia Europeană a studiului de impact prevăzut de acord și voi fi atentă la negocierile acordului de parteneriat final.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Sprijin acordul interimar de parteneriat economic cu Papua-Noua Guinee și Fiji, întrucât este important să dezvoltăm relații puternice cu țările exportatoare din regiunea Pacificului. În pofida îngrijorărilor unor membri, consider că trebuie să stimulăm cooperarea mai strânsă cu aceste țări, întrucât acest lucru permite UE să monitorizeze capturile de ton și alți pești care sunt conservați în Papua-Noua Guinee. De asemenea, această industrie a creat sute de locuri de muncă pentru populația locală din țara săracă.

Recomandare: David Martin (A7-0365/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece consider că aceasta contribuie la stabilirea unor noi regimuri comerciale compatibile cu normele Organizației Mondiale a Comerțului, cu Republica Insulelor Fiji și cu Papua Noua Guinee. Acordurile interimare de parteneriat economic (AIPE) reprezintă acorduri privind comerțul de mărfuri care urmăresc să prevină întreruperea schimburilor comerciale dintre grupul statelor din Africa, Caraibe și Pacific și Europa. Cu toate că acordurile interimare pot fi considerate o primă etapă în cadrul procesului, în termeni juridici acestea constituie acorduri internaționale complet independente, care nu duc neapărat la un APE complet. Salut recomandările privind semnarea unor acorduri definitive, originea fondurilor UE destinate finanțării acestor acorduri, care nu ar trebui să provină de la Fondul European de Dezvoltare, necesitatea ca o comisie parlamentară să monitorizeze punerea în aplicare a acordului și o clauză de revizuire care să prevadă o evaluare a impactului la nivel global pe o perioadă de trei până la cinci ani.

  Bastiaan Belder (EFD), în scris. – (NL) Acordurile de parteneriat economic ar trebui să promoveze comerțul dintre UE, Papua Noua Guinee și Fiji și să contribuie la schimburile comerciale, dezvoltare și creșterea durabilă, precum și la reducerea sărăciei. Integrarea regională este esențială pentru dezvoltarea acestor țări. Prin urmare, Comisia ar trebui să ofere explicații în ceea ce privește modul în care aceste acorduri intermediare vor contribui la aceasta. Este important să semnăm un acord final cu țările din această regiune. Relaxarea regulilor de origine oferă oportunități semnificative pentru Papua Noua Guinee în sensul promovării economiei locale.

Cu toate acestea, este important să asigurăm că țările cele mai sărace nu sunt utilizate doar ca țări de tranzit pentru produse din alte țări, care nu se califică pentru această schemă specială de acces. Interesele economiei locale sunt de primă importanță în acest caz. Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare și să ia măsurile necesare atunci când studiile de impact indică denaturări grave pe piață.

  Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) Acest acord conferă mărfurilor provenite din regiunea Pacificului condiții preferențiale de acces pe piața europeană. Sunt în favoarea dezvoltării acestei regiuni, însă consider inacceptabilă derogarea de la regulile de origine pentru produsele pescărești prelucrate. Într-adevăr, această derogare generează o situație de concurență neloială pentru industria europeană a conservelor și nu este cu adevărat în beneficiul populațiilor locale.

Mai mult, importurile de ton din Papua Noua Guinee s-au dublat în ultimii doi ani și avem motive să ne temem că această tendință va deveni tot mai puternică pe viitor. În calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru pescuit, am decis să votez împotriva acestui acord, deoarece nu ține seama de avizul adoptat de această comisie, care a propus eliminarea derogării de la regulile de origine pentru produsele pescărești prelucrate la finalul negocierilor privind acordul interimar de parteneriat.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În pofida numărului mic de țări care au acceptat Acordul interimar de parteneriat economic (AIPE), acesta demonstrează angajamentul Europei pentru sprijinirea dezvoltării țărilor din regiunea Pacificului, prin utilizarea unui mecanism care depășește simplele proceduri de ajutor și urmărește să mobilizeze economiile locale și care speră să aibă ca efect crearea de întreprinderi și locuri de muncă și o mai mare circulație a persoanelor și a mărfurilor. Cu toate că sunt de acord, în principiu, cu un astfel de instrument, nu pot să nu îmi exprim îndoielile cu privire la impactul pe care APE îl poate avea asupra industriei pescuitului. Prin urmare, aș dori ca acest aspect să primească o atenție specială din partea Comisiei și consider că este justificat ca un raport să fie prezentat Parlamentului de către Comisie, privind pescuitul în Pacific și gestionarea resurselor halieutice din regiune, potrivit solicitării raportorului.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu acest proiect de decizie al Consiliului privind încheierea Acordului interimar de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și două state din Pacific – Papua Noua Guinee și Republica Insulelor Fiji – din următoarele motive: 1. aceste țări reprezintă cele mai importante economii din regiune și au semnat deja în trecut acorduri de parteneriat economic cu UE; 2. în pofida beneficiului potențial al extinderii acestui parteneriat la alte țări din regiune, acest lucru nu a fost posibil; 3. acesta reprezintă un acord interimar pe care Parlamentul va fi nevoit să îl analizeze din nou dacă intenționăm să îl transformăm într-un acord complet; 4. Republica Insulelor Fiji și-a asumat angajamente față de UE în ceea ce privește drepturile omului, principiile democratice și statul de drept; 5. în pofida criticilor aduse de membrii societății civile și de politicienii din regiune, acest parteneriat ar putea contribui la dezvoltarea strategică a acestor țări.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Criticăm de mult timp semnarea acestor acorduri de parteneriat economic cu țările din grupul statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP). Indiferent de scopul acestora și de retorica prezentării lor, aceste acorduri au ca principal obiectiv liberul schimb, cu toate consecințele sale extrem de negative. Recent, în cadrul ultimei Adunări Parlamentare Paritare ACP-UE, care a avut loc în decembrie 2010, Consiliul țărilor ACP a exprimat preocuparea acestora în legătură cu faptul că Comisia Europeană nu respectă obiecțiile sale cu privire la problemele legate de protecția economiilor sale. De asemenea, există o contradicție între mult lăudata flexibilitate a Comisiei și poziția inflexibilă adoptată de aceasta în cadrul negocierilor tehnice. În cadrul acestui acord interimar de parteneriat economic cu Republica Insulelor Fiji și cu Papua Noua Guinee, UE a fost, de asemenea, intens criticată de către organizațiile sociale și politice din regiunea Pacific, din cauza presiunilor la care au fost supuse aceste două țări în vederea semnării acordului, sub amenințarea pierderii accesului lor privilegiat la piețele europene. Criticii au afirmat, de asemenea, că solidaritatea între statele din Pacific a scăzut dramatic de la semnarea acestui acord, generând un cadru de fricțiune, care a dus la destrămarea anumitor grupuri regionale din cauza presiunilor resimțite de a semna acordurile interimare.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Nimic nu este mai important decât sănătatea copiilor și protecția drepturilor și a bunăstării copiilor. De asemenea, copiii trebuie să aibă dreptul la viața de familie și trebuie să se asigure că aceștia nu sunt nevoiți să trăiască perioade lungi de timp în orfelinate.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Acordul dintre UE și statele din Pacific acordă Papuei Noua Guinee o derogare generală de la regulile de origine pentru produsele pescărești, în special tonul. Această clauză înseamnă că mărfurile din această țară pot fi considerate originare din Papua și, prin urmare, pot fi scutite de taxe sau contingente vamale, chiar dacă pescarii, zonele de pescuit și fabricile care produc conservele de pește nu sunt din Papua.

Acum, cei care profită de acest lucru sunt flotele chineze, australiene și thailandeze, precum și altele, care descarcă în porturile din Papua capturile lor. Acestea sunt fabricile de conserve care aparțin acestor țări, care s-au instalat în Papua Noua Guinee, însă care angajează resortisanți străini în condiții îndoielnice. În mod cert, sectorul european și mai ales cel francez al industriei este cel care resimte pe deplin forța acestei concurențe neloiale și ilegale.

În Uniunea Europeană, importurile de ton din Papua Noua Guinee au crescut cu 76 % între 2008 și 2009; numai în Franța, în aceeași perioadă, acestea au înregistrat o creștere de 1 500 %. Efectele economice și sociale negative ale acestei derogări sunt binecunoscute, iar temerile legate de stocul de pește din această regiune sunt bine întemeiate. De aceea am votat împotriva acestui acord.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Statele din Pacific reprezintă o zonă unică, formată în principal din state insulare care sunt, în mare măsură, caracterizate prin diversitate etnică și a căror cultură diferă foarte mult de cea a Europei. Acestea necesită priorități politice și economice diferite. Prin încheierea unui acord cu aceste state, dorim să facilităm libera circulație a bunurilor și serviciilor, care ar trebui să genereze avantaje comerciale de ambele părți. Cu toate acestea, trebuie să asigurăm, de asemenea, că, în timp ce depunem eforturi pentru liberalizarea pieței, nu suntem percepuți ca interlopi care urmăresc doar să obțină accesul la resurse și să diminueze solidaritatea regională în cadrul acestui proces, astfel cum susțin criticii. Haideți să încheiem acorduri, să deschidem piețe și să promovăm competitivitatea, însă acțiunile noastre să fie ghidate de bunul simț și de beneficiul reciproc în toate cazurile, în special atunci când ajutăm regiuni precum statele din Pacific, care sunt adesea afectate de catastrofe naturale.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Acordul interimar de parteneriat între Comunitatea Europeană, pe de o parte și două din țările ACP, și anume Papua Noua Guinee și Fiji, pe de altă parte, ar trebui să fie considerat un pas către un acord complet. Acordul interimar de parteneriat reglementează toate părțile importante ale unui acord comercial, însă ar putea ulterior să reglementeze, de asemenea, drepturile de proprietate intelectuală și evoluțiile din domeniul achizițiilor publice. Sprijin acordul, dar, în același timp, sunt perfect conștientă de impactul pe care acesta l-ar putea avea asupra sectorului european al pescuitului și, în această privință, aștept din partea Comisiei să realizeze o investigație cu privire la acest impact, potrivit punctului 15 din rezoluția adoptată de Parlament.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Inițiativa care a fost aprobată astăzi de către Parlament a generat un acord care va consolida în mod sigur comerțul dintre Uniunea Europeană și câteva state din Pacific. În special, a fost încheiat Acordul interimar de parteneriat cu Papua Noua Guinee și Republica Insulelor Fiji, care speră să realizeze obiectivul de a-și proteja industria zahărului și a tonului. În opinia mea, acesta reprezintă un pas înainte către dezvoltare și prosperitate. De asemenea, datorită regulilor de origine, acesta va oferi valoare adăugată reală sectorului pescuitului și exporturilor din aceste regiuni. Trebuie, de asemenea, să subliniez că acordul ar putea avea implicații majore pentru relațiile cu alte state din Pacific, inclusiv Australia și Noua Zeelandă.

  David Martin (S&D), în scris. – Sunt încântat că Parlamentul a sprijinit puternic recomandarea mea pentru adoptarea APE interimar UE-Pacific. Acordul interimar dintre Papua Noua Guinee, Fiji și Comunitatea Europeană a fost parafat la 14 decembrie 2007. Aceste două țări au fost singurele din regiunea Pacificului care au semnat acordul, în timp ce alți membri ai grupului de state din Pacific au ales să nu semneze, din cauza nivelului redus al schimburilor comerciale cu UE. Fiji și Papua Noua Guinee au semnat acordul mai ales în speranța de a-și proteja industria zahărului și a tonului, care ar fi avut mult de suferit în cadrul sistemului generalizat de preferințe. Acordul interimar reglementează regulile de origine și problemele accesului pe piață. În ceea ce privește regulile de origine, acesta se referă la pescuit, textile și agricultură, generând oportunități de investiții și ocupare a forței de muncă. În ceea ce privește accesul pe piață, se asigură accesul scutit de taxe și contingente vamale, care oferă oportunități de investiții și ocupare a forței de muncă. Aspectele legate de comerț și dezvoltare urmează să fie abordate în cadrul regional mai larg.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acordul interimar de parteneriat semnat între UE, pe de o parte, și Papua Noua Guinee și Insulele Fiji, pe de altă parte, este rezultatul unei presiuni infame. Acest acord prevede eliminarea treptată a drepturilor vamale într-o măsură nesustenabilă pentru aceste state, interzicerea oricăror restricții cantitative la export sau import și eliminarea tuturor subvențiilor pentru exportul de produse agricole către statele din Pacific pentru Papua Noua Guinee și Insulele Fiji. Acesta include o clauză de revizuire în vederea „încheierii cu succes a negocierilor aflate în desfășurare privind un Acord de parteneriat economic (APE) complet”. Aceste acorduri reprezintă o dovadă în plus a neo-colonialismului practicat de Uniunea Europeană. Am votat împotrivă.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Scopul Acordului de parteneriat economic dintre UE și statele din Pacific trebuie să fie acela de a intensifica schimburile comerciale, de a consolida dezvoltarea durabilă și integrarea regională, promovând, în același timp, diversificarea economică și reducerea sărăciei. Cu toate că, în prezent, numai Papua Noua Guinee și Insulele Fiji au semnat acordul, acesta reprezintă un pas important către dezvoltarea economică viitoare a acestei regiuni, care este formată din 14 state și este esențială pentru dezvoltarea comerțului internațional. Acesta reprezintă primul pas către extinderea acestui acord la alte țări din regiune și către o adevărată impulsionare a economiilor lor, precum și către bunăstarea populațiilor lor.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acordului interimar de parteneriat între Comunitatea Europeană și statele din Pacific, deoarece consider că este important ca Europa să fie parte la acorduri de parteneriat comercial cu țări terțe care sunt capabile să exporte produse la care țările europene au cu greu acces. Dezvoltarea comerțului internațional este în mod logic însoțită de acorduri care facilitează schimburile comerciale și fac tot mai accesibilă rețeaua comercială. Negocierile cu privire la noile acorduri de parteneriat economic (APE) au început în 2002 cu scopul de a consolida procesele regionale de integrare din țările ACP. Acordul în cauză se referă la regulile de origine legate de pescuit, textile și agricultură, care generează oportunități de investiții și de ocupare a forței de muncă, și la accesul pe piață, scutit de taxe și contingente vamale, care ar oferi oportunități de investiții și de ocupare a forței de muncă. De asemenea, acordul interimar a generat o reducere a spațiului politic al guvernelor în ceea ce privește competența de reglementare.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat pentru recomandarea privind încheierea Acordului interimar de parteneriat între statele din Pacific și UE din următoarele motive. Insulele Fiji și Papua Noua Guinee au decis să încheie acest acord mai ales în speranța că își vor proteja sectoarele zahărului și tonului. Acordul interimar include reguli de origine legate de pescuit, textile și agricultură, stabilind totuși derogări care ar putea pune în pericol concurența din anumite sectoare ale UE. În ceea ce privește sectorul conservelor de ton, derogarea acordată permite unor țări precum Papua Noua Guinee să joace rolul unor adevărate noduri pentru prelucrarea unor cantități enorme de ton provenit dintr-o varietate de surse: Filipine, Thailanda, China, Statele Unite ale Americii, Australia etc. Acest ton este debarcat în porturile din Papua Noua Guinee și procesat în fabrici construite în grabă de operatori din țările în cauză numai cu scopul de a beneficia de scutirea totală de taxe vamale acordată de UE în cadrul acordului interimar. Acest lucru afectează sectorul european al conservelor, care a ridicat problema concurenței neloiale.

Prin urmare, mă alătur raportorului în solicitarea prezentării unui raport în fața Parlamentului cu privire la aspectele specifice ale sectorului pescuitului din statele din Pacific, în vederea evaluării impactului real pe care aceste măsuri l-ar putea avea asupra pieței UE.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) În 2002 au început negocieri cu privire la noi acorduri de parteneriat economic (APE) între statele din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) și Uniunea Europeană pentru a înlocui regimul unilateral de preferințe comerciale anterior în favoarea țărilor ACP.

Având în vedere că anumite aspecte de interes făceau obiectul unor negocieri individuale la nivel național și întrucât era puțin probabil ca acordurile de parteneriat să fie încheiate imediat, s-a decis încheierea unui acord interimar care să pună accentul pe schimbul de mărfuri până la sfârșitul anului 2007. Scopul a fost acela de a evita întreruperea comerțului, și este posibil ca acestea să nu ducă neapărat la APE complete.

În regiunea Pacificului, numai Fiji și Papua Noua Guinee au încheiat un astfel de acord. Acest acord reglementează regulile de origine legate de pescuit, textile și agricultură, care generează oportunități de investiții și de ocupare a forței de muncă. Comisia Europeană speră să încheie un acord complet de parteneriat economic cu grupul de state din Pacific, în privința căruia se poartă discuții.

Consider că este adecvat să sprijin poziția Consiliului în favoarea acordului interimar de parteneriat, deoarece consider că garantarea furnizării de resurse este o prioritate, în special având în vedere lipsa acestora și degradarea mediului. De asemenea, este esențială menținerea acordurilor vechi de zece ani cu țările ACP, chiar dacă sub altă formă.

  Maurice Ponga (PPE), în scris. – (FR) Salut decizia Parlamentului European de a aproba acordul interimar dintre Comunitatea Europeană și statele din Pacific. Acest acord reflectă angajamentul Uniunii Europene față de această regiune a lumii și transmite un semnal politic puternic statelor din regiune. Mă bucură acest lucru. Soluția politică ce însoțește această decizie de a aproba acordul oferă o oportunitate de a ne exprima cerințele. Dorim să stabilim o relație echilibrată și corectă cu statele din regiunea Pacificului; o relație care să permită dezvoltarea acestor state insulare, protejând în același timp interesele cetățenilor noștri. În timp ce acordul interimar include dispoziții specifice privind regulile de origine pentru produsele pescărești, era importantă gestionarea acestei derogări.

Într-adevăr, pentru a asigura că această derogare, care ar trebui să permită crearea de locuri de muncă și bunăstare, este în beneficiul real al populațiilor locale și nu aduce atingere sectoarelor prelucrării de produse pescărești și al conservelor, era esențial să se prevadă o evaluare a impactului acesteia și să se permită suspendarea acesteia, după caz. Există garanții care să asigure că acordul este corect și că se vor lua măsuri, după caz, pentru protecția intereselor noastre.

  Paulo Rangel (PPE), în scris – (PT) Am votat pentru acest raport deoarece consider că promovarea relațiilor comerciale dintre statele din regiunea Pacificului și UE ar putea contribui la promovarea dezvoltării sociale și economice durabile a regiunii, la reducerea sărăciei și la consolidarea integrării și cooperării regionale, în conformitate cu Obiectivele de dezvoltare ale mileniului. Cu toate acestea, împărtășesc preocupările exprimate de raportor cu privire la excepțiile de la regulile de origine și impactul lor negativ asupra sectorului prelucrării peștelui și cel al conservelor din UE, care trebuie să fie evaluate în mod adecvat de către Comisie.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Grupul Verts/ALE își menține poziția de lungă durată prin care se opune APE încheiate cu oricare din regiunile ACP și, prin urmare, nu vede care este valoarea adăugată a AIPE cu cele două state din regiunea Pacificului.

În acest caz, Grupul Verts/ALE se teme de o mai mare dezintegrare a acestei regiuni larg întinse din Oceanul Pacific, drept o consecință a regimului comercial preferențial al AIPE cu UE. Mai mult, o creștere nestăvilită previzibilă a exporturilor tradiționale, concentrate pe materii prime precum cuprul, zahărul, uleiul de copră, de pește și de palmier (agrocarburanți!), contravine în totalitate necesităților de dezvoltare durabilă. Prin urmare, Grupul Verts/ALE a susținut solicitarea (fără succes) a miniștrilor comerțului din regiunea Pacificului de a revizui elemente esențiale ale AIPE, în special, definiția „cvasitotalității schimburilor comerciale”, interdicția referitoare la utilizarea taxelor la export și garanțiile slabe pentru industria incipientă, precum și clauza națiunii celei mai favorizate.

În ceea ce privește aspectul legat de aprovizionarea mondială, o soluție alternativă ar fi fost limitarea furnizării la capturi în suprafața de 200 de mile a zonei economice exclusive (EEZ), mai degrabă decât în orice ape. Nu în ultimul rând, Fiji nu are un regim democratic. Raportorul nostru alternativ, José Bové, a depus 11 amendamente în această privință.

  Tokia Saïfi (PPE), în scris. – (FR) Acordul interimar de parteneriat economic între regiunea Pacificului și CE acordă mărfurilor provenite din regiunea Pacificului condiții preferențiale de acces la piața europeană. Sunt în favoarea dezvoltării acestei regiuni, însă consider că derogarea de la regulile de origine pentru produsele pescărești prelucrate este inacceptabilă, întrucât permite ca produsele fabricate într-o anumită țară din materii prime care nu proveneau din țara respectivă să fie scutite de taxe vamale. Această derogare se dovedește a fi un stimulent pentru pescuitul în zonele tropicale fără a ține în vreun fel seama de gestionarea resurselor halieutice. În măsura în care preferințele comerciale nu afectează numai zonele de pescuit din Papua Noua Guinee, este dificil să se monitorizeze originea capturilor, iar acest lucru contravine angajamentelor asumate de Comisia Europeană de a pune capăt pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat. Sunt, de asemenea, preocupată de trasabilitatea produselor care urmează să fie importate în Europa din această zonă. Prin votul negativ, am dorit să îmi manifest dezaprobarea față de o astfel de clauză, care, în opinia mea, nu ar mai trebui să fie inclusă pe viitor în niciun acord comercial.

Propuneri de rezoluție: (RC-B7-0029/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea rezoluției privind adopțiile internaționale în Uniunea Europeană, care se luptă pentru bunăstarea fiecărui copil și recunoaște dreptul orfanilor sau copiilor abandonați de a avea o familie și de a fi protejați. Sunt de acord cu solicitările de a analiza posibilitatea de a coordona o strategie de măsuri referitoare la adopțiile internaționale, luând în considerare convențiile internaționale, însă ar trebui să se atragă atenția asupra faptului că, ținând seama de interesele copilului și în măsura posibilului, ar trebui să se acorde întâietate adopției în țara de origine a copilului.

Este foarte important să se dezvolte un cadru care să asigure transparență și să coordoneze acțiunile, astfel încât să se prevină traficul de copii pentru adopție ilegală. De asemenea, trebuie să îmbunătățim, să raționalizăm și să facilităm adopțiile internaționale și să eliminăm excesul de birocrație, garantând în același timp protecția drepturilor copiilor din țări terțe.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Protecția drepturilor copiilor, consacrată în Tratatul de la Lisabona, reprezintă unul din obiectivele Uniunii Europene, căruia va trebui să i se acorde chiar mai multă atenție, odată cu intrarea în vigoare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să garanteze și să pună în aplicare drepturile copiilor la protecția și îngrijirea necesare bunăstării lor. Am votat pentru această rezoluție, deoarece consider că există o necesitate de a consolida politica privind protecția drepturilor copiilor. Numărul copiilor abandonați și instituționalizați, care este foarte mare în unele state membre, reprezintă un motiv de îngrijorare. Mai mult, încălcarea drepturilor copiilor, violența împotriva acestora, traficul de copii, instigarea la prostituție, munca ilegală și alte activități ilegale, rămân o problemă majoră în Uniunea Europeană. Sunt de acord că este necesar sa se evalueze funcționarea sistemelor naționale la nivel european, astfel încât să fie posibil să se clarifice anumite aspecte, precum protecția drepturilor copiilor și să se ia măsuri, dacă este necesar, care să asigure o protecție mai eficientă a copiilor fără adăpost și să le ofere acestora șansa de a avea o familie și de a fi în siguranță.

  George Becali (NI), în scris. − Am votat această rezoluție, deoarece problema copiilor abandonați a devenit din ce în ce mai gravă în Uniunea Europeană. Este important să fie protejat dreptul de a adopta la nivel internațional, pentru a se evita ca acești copii să fie obligați să trăiască în orfelinate. Comisia trebuie să ne comunice ce măsuri au fost luate sau vor fi luate la nivel european pentru a proteja minorii care urmează să fie adoptați de cetățeni europeni. Consider că adopția trebuie să aibă loc în concordanță cu legislația națională și convențiile internaționale. Comisia trebuie să explice cum ne vor asigura aceste proceduri că interesul superior al copilului va fi întotdeauna protejat.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Am votat pentru rezoluția comună privind adopția internațională, deoarece sunt ferm convinsă că o coordonare la nivel european a strategiilor și instrumentelor de adopție ar genera nu doar o îmbunătățire a procedurii ca atare, ci ar asigura, de asemenea, o protecție mai mare pentru copiii orfani și abandonați și dreptul acestora de a-și întemeia o familie. Sinergia dintre organizațiile internaționale, instituțiile UE și statele membre ar duce la un cerc virtuos în care elementul central al necesităților copiilor ar fi limitat de garantarea serviciilor de informare, pregătire și sprijin pentru familiile adoptive. În cele din urmă, consider că o mai bună coordonare poate asigura o mai mare siguranță pentru copiii adoptați, în termeni de proceduri de adopție corecte și recunoaștere reciprocă de documente, fiind astfel prevenit traficul de copii.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat pentru această rezoluție privind adopțiile internaționale în Uniunea Europeană. Protecția drepturilor copiilor reprezintă unul dintre cele mai importante obiective ale Uniunii Europene. Trebuie să protejăm bunăstarea fiecărui copil și să le apărăm interesele. În prezent, sunt multe convenții în vigoare privind protecția copilului și responsabilitățile parentale. Convenția europeană din 1967 privind adopția minorilor urmărește să coordoneze legislațiile statelor membre în materia adopției. Toate statele membre sunt semnatare ale Convenției din 1993 privind protecția copilului și cooperarea în materia adopției internaționale (Convenția de la Haga). Cu toate că domeniul adopțiilor intră în responsabilitatea statelor membre, consider că este necesar să se analizeze posibilitatea de coordonare la nivel european a unei strategii cu măsuri referitoare la adopțiile internaționale. Este esențial să se garanteze luarea în considerare a convențiilor internaționale atunci când se elaborează o astfel de strategie. Trebuie să urmărim să îmbunătățim serviciile de informare, pregătirea pentru adopțiile internaționale, prelucrarea cererilor de adopții internaționale și serviciile post-adopție, ținând cont de faptul că toate convențiile internaționale privind protecția drepturilor copilului recunosc copiilor abandonați dreptul de a avea o familie și de a fi protejați. De exemplu, instituțiile UE și statele membre trebuie să combată în mod activ traficul de copii pentru adopția ilegală.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − România este statul european care, probabil, a permis cele mai mari abuzuri în anii ’90, imediat după căderea comunismului, în ce privește adopțiile internaționale. Iar acestea s-au datorat lipsei de experiență a unui stat care a trăit în întuneric aproape jumătate de secol dar, în egală măsură, și celor care erau pregătiți perfect să speculeze aceste slăbiciuni. Așa se face că s-a pierdut urma a aproape o mie de copii care au fost subiect al adopțiilor internaționale. Cu sprijinul Uniunii Europene, la care ne pregăteam să aderăm, România și-a modificat drastic legislația privind adopțiile, în ciuda unor presiuni internaționale imense de a nu se recurge la o măsură drastică precum eliminarea adopțiilor internaționale. În aceste condiții și judecând după trista experiență a României în ce privește adopțiile internaționale, este de înțeles reticența de a accepta un organism de tipul unei Agenții Europene pentru Adopții care conduce la crearea unei adevărate piețe continentale a adopțiilor.

Orice rezoluție privind adopțiile internaționale nu poate avea ca scop decât siguranța minorilor, indiferent de interesele statelor sau ale adoptatorilor. De asemenea, independent de orice rezoluție sau decizie, părerea mea personală este că, în orice regim juridic, prezent sau viitor, adopțiile interne trebuie să primeze.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − Am votat în favoarea Rezoluției Parlamentului European referitoare la adopția internațională în Uniunea Europeană plecând de la experiența românească în domeniu. Este cu adevărat necesară o analiză a tuturor sistemelor naționale de adopții, pentru a vedea care sunt punctele lor forte și slăbiciunile, și pentru a recomanda spre adoptare statelor membre cele mai bune practici. Ar fi un real progres dacă s-ar ajunge la coordonarea la nivel european a politicilor și strategiilor privind instrumentul adopției internaționale, în vederea îmbunătățirii asistenței în domeniul serviciilor de informare, pregătirii adopției interstatale, procesării cererilor de adopții internaționale și a serviciilor post-adopție, pentru ca dreptul copiilor orfani sau abandonați de a avea o familie și de a fi protejați să devină efectiv.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru rezoluția privind adopția internațională în cadrul Uniunii Europene. Cu toate că această problemă intră în sfera de competențe a statelor membre, consider că protecția drepturilor copiilor ar trebui să reprezinte unul dintre obiectivele UE. În acest context, susțin necesitatea de a analiza posibilitatea coordonării de strategii în vederea unui instrument pentru adopțiile internaționale și serviciile post-adopție la nivel european, ținând cont de faptul că toate convențiile internaționale privind protecția drepturilor copilului recunosc copiilor abandonați dreptul de a avea o familie și de a fi protejați.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Adopția copiilor este un subiect deosebit de sensibil. Demnitatea umană și, în acest caz, grija specială necesară pentru interesul superior al minorului, determină recomandarea respectării convențiilor internaționale cu privire la acest subiect, precum și un studiu cu privire la cele mai bune practici și schimbul de experiență dintre statele membre. Uniunea Europeană va putea monitoriza aceste eforturi și contribui la soluționarea problemei traficului de copii, care afectează cu preponderență cele mai sărace țări și persoanele cu cel mai scăzut nivel de bunăstare.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Uniunea Europeană a luptat întotdeauna pentru protecția drepturilor copiilor și apărarea intereselor acestora. Intenția acestei rezoluții este aceea de a se analiza posibilitatea de a coordona la nivel european strategii privind instrumentul adopției internaționale, în conformitate cu convențiile internaționale, în vederea îmbunătățirii asistenței în domeniul serviciilor de informare, al pregătirii pentru adopțiile internaționale, al prelucrării cererilor de adopții internaționale și al serviciilor post-adopție, ținând cont de faptul că toate convențiile internaționale privind protecția drepturilor copilului recunosc copiilor abandonați dreptul de a avea o familie și de a fi protejați. Am acordat un vot pozitiv, deoarece consider că, deși chestiunea adopției este de competența statelor membre, există necesitatea unui nivel minim de convergență europeană, cu condiția ca interesul superior al copiilor să fie întotdeauna respectat.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Suntem cu toții de acord în privința apărării bunăstării copiilor și a garantării drepturilor acestora, astfel cum se arată în această rezoluție a Parlamentului European. Cu toate acestea, nu este de ajuns să formulăm declarații generale: este, de asemenea, necesar să se identifice cauzele care au generat o situație în care copii sunt exploatați în cadrul regimului de adopții internaționale.

Principalele cauze care stau la baza abandonului copiilor sunt sărăcia, sistemele de asistență socială inadecvate, lipsa unei rețele de infrastructură socială sau a unor servicii publice adecvate, precum și conflictele și intervențiile militare.

  Louis Grech (S&D), în scris. – Pentru a defini problema din ce în ce mai acută a copiilor abandonați, instituțiile europene și statele membre ar trebui să joace un rol mai activ în ceea ce privește îmbunătățirea instrumentelor adopției internaționale prin facilitarea și coordonarea procedurilor de adopție internațională la nivel european, fără a pune în niciun fel în pericol securitatea și siguranța drepturilor copiilor și prin respectarea tuturor convențiilor internaționale care protejează drepturile copilului. Uniunea și statele membre trebuie să asigure examinarea minuțioasă a cazurilor de adopție internațională, pentru a preveni exploatarea copiilor, abuzurile, răpirile și traficul. Statele membre ar trebui să găsească un echilibru între garanțiile și standardele internaționale ridicate pentru protecția drepturilor copilului și reducerea birocrației și facilitarea procedurilor internaționale de adopție. Mai mult, statele membre ar trebui să aibă norme mai transparente în ceea ce privește procedurile de adopție internațională și ar trebui, de asemenea, să mențină un schimb constant de informații privind condițiile și contextul copilului adoptat în noul mediu. În concluzie, principalele preocupări din cadrul procedurilor de adopție internațională ar trebui să fie întotdeauna în interesul superior al copilului, acordându-se o atenție deosebită copiilor cu nevoi speciale, pentru garantarea drepturilor copiilor și familiilor.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat pentru această rezoluție comună, care ne permite în același timp să apărăm drepturile părinților de a adopta copii proveniți din alte state membre și să asigurăm protecția minorilor în momentul adopției și după adopție. Într-adevăr, adopțiile internaționale ar trebui să beneficieze de un cadru de norme specifice în vederea evitării abuzurilor, cum ar fi traficul de copii, de exemplu.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Sistemele noastre juridice naționale au propriile moduri de abordare a adopției și a altor probleme legate de îngrijirea copilului. Cu toate acestea, din moment ce probleme precum traficul de persoane și exploatarea sexuală a copiilor au o dimensiune internațională, ar putea fi adecvată luarea de măsuri la nivel european. Nu trebuie să pierdem din vedere că interesele copilului sunt de o importanță fundamentală și, de aceea, am votat pentru această rezoluție.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat pentru această importantă rezoluție privind adopția internațională în cadrul Uniunii Europene, deoarece protecția drepturilor copiilor este unul dintre obiectivele-cheie ale Uniunii Europene. În prezent, sunt multe convenții în vigoare privind protecția copilului și responsabilitățile parentale. Consider că este nevoie să se analizeze posibilitatea de a coordona la nivel european problemele legate de adopțiile internaționale, în vederea îmbunătățirii serviciilor de informare, a pregătirii pentru adopțiile internaționale, a prelucrării cererilor de adopții internaționale și a serviciilor post-adopție. Este foarte important să se instituie un sistem care să asigure transparența și să pună capăt traficului de copii în scopul adopției. Aș dori, de asemenea, să subliniez că adopțiile ar trebui în primul rând să fie încurajate, oricând este posibil și în interesul superior al copilului, în țara de origine a copilului.

  David Martin (S&D), în scris. – Salut această rezoluție care solicită luarea în considerare a posibilității de a coordona la nivel european strategiile privind instrumentul adopției internaționale, în conformitate cu convențiile internaționale, în vederea îmbunătățirii asistenței în domeniul serviciilor de informare, al pregătirii pentru adopțiile internaționale, al prelucrării cererilor de adopții internaționale și al serviciilor post-adopție, ținând cont de faptul că toate convențiile internaționale privind protecția drepturilor copilului recunosc copiilor abandonați dreptul de a avea o familie și de a fi protejați.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Numărul copiilor abandonați a crescut constant în ultimii ani, iar acest fenomen poate fi observat în toate statele membre. Acești copii, care sunt victime ale conflictelor și excluderii sociale și care sunt exploatați de rețele criminale și folosiți în cadrul tuturor formelor de trafic, sunt victime ale unui mecanism eșuat al adopțiilor internaționale. Mai mult, ar trebui să se țină seama că majoritatea acestor copii sunt fete, o pradă ușoară pentru rețelele de prostituție și alte forme de sclavie modernă. Una din reacțiile pe care le putem avea față de această situație tristă este să facilităm procedurile de adopție internațională. Ar trebui să existe o lege dedicată adopțiilor internaționale. Tuturor copiilor ar trebui să li se garanteze dreptul de a fi adoptați.

Cu toate că responsabilitatea în acest sens le revine statelor membre, ar trebui, cel puțin, să arătăm că protecția interesului superior al copilului este un principiu fundamental al Uniunii Europene și este consacrat în Carta drepturilor fundamentale. În lipsa unei legislații europene în acest domeniu, Uniunea Europeană ar trebui să depună toate eforturile pentru facilitarea acestor adopții, în special, permițând, în următoarele luni, recunoașterea reciprocă a actelor de stare civilă și a deciziilor de adopție.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Adopția copiilor este un subiect care s-a numărat mereu printre preocupările UE și trebuie să fie abordat cu cea mai mare grijă. Copiii reprezintă viitorul oricărei societăți și, prin urmare, trebuie să fie tratați cu cea mai mare demnitate. Trebuie să se țină seama de interesul lor superior, ceea ce presupune că respectarea convențiilor internaționale relevante este obligatorie și recomandată. Prin urmare, UE este obligată să depună toate eforturile pentru a combate grava problemă a traficului de copii, care afectează în mod preponderent copiii din cele mai sărace țări și cu cel mai redus nivel de bunăstare.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Copiii sunt cea mai slabă verigă a societății noastre. Protecția drepturilor lor și, în cele din urmă, asigurarea respectării acestor drepturi trebuie să fie una din principalele priorități în întreaga UE. Cu toate acestea, copiii cad în continuare victime traficului și exploatării de ființe umane în cadrul Uniunii Europene, adesea din cauza nereglementării adopției. Chiar dacă adopțiile reprezintă un mod eficient de a asigura că acești copii nu își petrec viața în orfelinate, este esențial să se efectueze inspecții stricte, în special ale organizațiilor internaționale, pentru prevenirea abuzurilor. Mă abțin, deoarece rezoluția nu include suficiente măsuri care să garanteze protecția copiilor împotriva exploatării în urma adopțiilor.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Adopțiile sunt întotdeauna un subiect foarte sensibil și care necesită o atenție specială, întrucât se decide viitorul copiilor. Adopțiile reprezintă adesea o modalitate utilă de a asigura că orfanii și copiii abandonați nu au parte de o copilărie nefericită în orfelinate, fără să se bucure de dragostea și grija de care ar trebui să beneficieze toți copiii. Ar fi o cruzime și o nedreptate să le luăm copiilor nevinovați șansa de a fi iubiți și ghidați în viață de părinți iubitori care să-i sprijine. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece cred cu tărie în puterea adopției ca modalitate de a le oferi un trai mai bun copiilor care reprezintă viitorul acestei lumi. La nivel european, trebuie să creăm o structură coordonată susținută de proceduri transparente și eficiente, de sprijin post-adopție și de un mecanism de control care să supravegheze activitățile fiecărui stat membru. A adopta un copil înseamnă a îi asigura un viitor mai bun și mai plin de speranță. Prin urmare, consider că este esențial să se pună în aplicare o legislație specifică în acest domeniu pentru a putea aborda diferențele de la nivel internațional.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat astăzi în favoarea rezoluției comune privind adopțiile internaționale în UE, al cărei scop este acela de a îmbunătăți sistemul de adopții dintre statele membre și de a institui garanții care să asigure că adopția are loc în interesul copilului, cu respectarea deplină a drepturilor sale fundamentale. Subliniem necesitatea următoarelor elemente în cadrul rezoluției: crearea unei strategii europene în materie de adopții care să stabilească normele privind adopțiile în țări de la cele mai sărace până la cele mai dezvoltate și care va permite ca dezvoltarea oricărui copil care a trecut printr-un proces de adopție internațională să fie monitorizată prin rapoarte periodice elaborate de autoritățile naționale competente din statul de origine; eficientizarea procedurilor de adopție și eliminarea birocrației; reducerea perioadei în care copiii rămân în instituții și orfelinate; acordarea de prioritate adopțiilor naționale; încetarea acțiunilor iresponsabile ale bandelor care exploatează și vând copii pentru adopție.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat pentru rezoluția Parlamentului privind adopția internațională în UE. Această inițiativă îndeplinește obiectivul Uniunii stabilit la articolul 3 din Tratatul de la Lisabona pentru „protecția drepturilor copilului”.

Dezvoltarea economică a țărilor din UE nu împiedică existența unor probleme serioase în ceea ce privește drepturile copilului: în mod specific, problema unei copilării instabile și, în special, aceea a copiilor abandonați și instituționalizați, precum și violențele suferite de aceștia. Un alt punct slab este legat de traficul de copii în scopul adopției, prostituției, al muncii ilegale, al căsătoriei forțate și al cerșitului pe străzi sau în orice alt scop ilegal, toate continuând să fie o problemă serioasă în UE.

Acesta este contextul care definește importanța acestei inițiative, care solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a coordona la nivel european strategii privind instrumentul adopției internaționale. Este necesară o strategie care să fie conformă cu convențiile internaționale în vederea îmbunătățirii asistenței în domeniile serviciilor de informare, elaborării și prelucrării cererilor și a serviciilor post-adopție. Aceasta trebuie să ia în considerare protecția drepturilor copiilor și să recunoască dreptul copiilor orfani sau abandonați de a avea o familie și de a fi protejați.-

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Stoparea adopțiilor internaționale a fost una dintre condițiile aderării României la Uniunea Europeană. România a decis, în 2001, instituirea unui moratoriu privind interzicerea adopțiilor internaționale, după ce raportorul Parlamentului European pentru România, baroneasa Emma Nicholson, a condamnat afacerile referitoare la traficul de copii și a criticat statul român pentru neglijarea copiilor. Consider că trebuie să se acorde prioritate, ori de câte ori este posibil și în interesul copilului, adopției în țara de origine a copilului, ca soluții alternative putând fi găsirea unei familii de plasament, îngrijirea personală sau de tip rezidențial sau găsirea unei familii prin adopție internațională, în conformitate cu legislația națională relevantă și convențiile internaționale, iar plasarea într-o instituție ar trebui folosită doar ca soluție temporară. Totodată, este important să se stabilească un cadru metodologic la nivel european pentru a se asigura evaluarea dezvoltării copilului adoptat în noua sa familie, prin rapoarte periodice post-adopție, întocmite de serviciile sociale ale statului în care a ajuns copilul adoptat și transmise autorităților competente ale statului din care a fost adoptat. Acest mecanism ar trebui realizat prin coordonarea acțiunilor între statele membre, CE, în cooperare cu Conferința de la Haga, Consiliul Europei și organizațiile pentru protecția copiilor pentru prevenirea traficului de copiii pentru adopție.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Adopțiile reprezintă un subiect deosebit de sensibil care ar trebuie să se bucure de toată atenția din partea statelor membre. Cu toate că au existat progrese considerabile înregistrate în urma Convenției de la Haga privind protecția copilului și cooperarea în materia adopției internaționale, copilăria precară, încălcările drepturilor copilului, violența împotriva copiilor și traficul de copii în scopul adopției, prostituției, muncii ilegale, căsătoriei forțate și cerșitului pe străzi sau în orice alte scopuri ilegale rămân o problemă în UE.

Prin urmare, trebuie depuse toate eforturile pentru a proteja dreptul copilului la o viață de familie. Pentru a realiza acest lucru, este important să se analizeze posibilitatea de coordona la nivel european strategii privind instrumentul adopției internaționale, potrivit convențiilor internaționale, pentru a îmbunătăți asistența în domeniile serviciilor de informare, al elaborării și al prelucrării cererilor, precum și al serviciilor post-adopție.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Noi, cei din Grupul Verts/ALE ne-am abținut. În propunerea comună pentru o rezoluție, în urma negocierilor în cadrul grupurilor politice, punctele negative ale rezoluției PPE au fost înlocuite. Cu toate acestea, rezoluția a fost inițiată de italieni ca răspuns la o necesitate națională foarte specifică și în legătură cu un subiect care nu întră în sfera europeană de competențe. Am reușit să facem din această rezoluție o simplă „solicitare a posibilității de a coordona la nivel european strategii referitoare la instrumentul adopției internaționale”, fără nicio trimitere la problemele naționale specifice. Întrucât lucrăm deja cu privire la acest subiect în cadrul Comisiilor JURI și LIBE, nu mai era necesară o astfel de rezoluție.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Dreptul unui copil de a crește într-un mediu sănătos de familie, care este benefic dezvoltării sale armonioase, este conceptul-cheie aflat la baza acestei rezoluții. Numărul tot mai mare de copii care cresc în orfelinate și încălcarea drepturilor acestora – în special traficul de persoane, adopțiile și munca ilegală, precum și prostituția – care continuă să aibă loc în Uniunea Europeană, a generat o poziție caracterizată prin încercarea de a contracara această situație. În același timp, merită să se ia în considerare numărul tot mai mare de adopții internaționale ilegale care implică țările terțe și care nu respectă condițiile stabilite de Convenția de la Haga. Instituționalizarea drepturilor copilului în cadrul UE, la articolul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, drept unul dintre obiectivele UE, și la articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale, deschide drumul pentru coordonarea politicilor și a strategiilor între statele membre, în conformitate cu instrumentele internaționale în vigoare. Consider că trebuie creat de urgență un mecanism la nivelul UE, care să indice funcționarea diferitelor sisteme naționale în acest domeniu. Un mecanism transparent și eficace care să monitorizeze adopția copiilor, atât în perioada pre-, cât și post-adopție și implicarea organizațiilor internaționale nu numai că promovează drepturile copiilor, ci permite, de asemenea, creșterea lor armonioasă.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Având în vedere noile fluxuri migratorii, problema copiilor abandonați, care era în curs de soluționare, devine tot mai serioasă și importantă.

Este esențial să se găsească un cadru legal care să reglementeze protecția copilului și responsabilitatea parentală, să elimine birocrația inutilă din procedurile practice și să armonizeze legile statelor membre cu dispozițiile Convenției privind protecția copilului și cooperarea în materia adopției internaționale și ale Tratatului de la Lisabona.

Aș dori să menționez că modul în care Germania a gestionat problema adopțiilor nu este un exemplu de urmat, în special în ceea ce privește plasamentul copiilor în cupluri în care unul dintre parteneri este german, iar altul provine din altă țară UE. Scopul ultim al legiuitorului trebuie să fie, desigur, acela de a le garanta copiilor dreptul la protecția și grija de care au nevoie pentru bunăstarea lor, încercând în același timp să evite să îi constrângă să trăiască în orfelinate.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Adopțiile internaționale ar trebui să fie permise pentru binele copilului, însă numai în cazul în care șansele de adopție în statul membru în cauză au fost epuizate. Ca o regulă, un copil ar trebui să fie crescut în țara al cărei cetățean este.

Adopțiile străine au loc și în țara mea, Polonia. În general, sunt implicați copii care au puține șanse de a fi adoptați în Polonia din cauza diverselor boli de care suferă. În 2006, de exemplu, 202 familii străine au decis să aibă grijă de 311 dintre concetățenii noștri – 214 copii polonezi și-au găsit părinți italieni, 25 și-au găsit părinți francezi, 22 și-au găsit părinți americani, 20 și-au găsit părinți olandezi, 15 și-au găsit părinți suedezi, șapte și-au găsit părinți germani, șase și-au găsit părinți elvețieni, unul și-a găsit părinți belgieni și unul și-a găsit părinți canadieni. Problema copiilor orfani este practic inexistentă în Europa de Vest, de unde și interesul ridicat față de posibilitatea de a adopta copii din țările din Europa Centrală și de Est.

Consider că Uniunea Europeană ar trebui, înainte de toate: 1) să informeze Parlamentul cu privire la măsurile care au fost sau vor fi luate la nivel european pentru a preveni ca adopțiile internaționale să devină un front pentru traficul de copii; 2) să ofere un răspuns la întrebarea referitoare la modul în care Comisia intenționează să prevină adopția copiilor ca modalitate de a fi în ton cu ultimele tendințe. Europenii devin din ce în ce mai dornici să adopte copii din Africa, deoarece aceasta a devenit o practică populară în rândul vedetelor de film. Acesta nu este totuși un motiv adecvat sau serios pentru adopții.

Propunere de rezoluție: (B7-0021/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am fost de acord cu rezoluția privind procesul de integrare europeană a Serbiei, care reafirmă că viitorul Serbiei este în UE și încurajează țara să își continue eforturile pentru atingerea acestui obiectiv. Serbia a înregistrat progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a reformelor, însă sunt necesare în continuare progrese pentru ca țara să respecte criteriile de la Copenhaga. Problema Kosovo este foarte importantă. Prin urmare, susțin solicitarea unei rezoluții în vederea eliminării de către guvernul sârb a structurilor paralele din Kosovo care subminează procesul de descentralizare și previn integrarea deplină a comunității sârbe în cadrul instituțiilor din Kosovo.

UE trebuie să trimită un semnal clar guvernului sârb, în sensul că ne așteptăm ca Serbia să adopte o atitudine constructivă în fața următoarelor alegeri din Kosovo. Sunt de acord cu părerea exprimată în rezoluție, că participarea sârbilor kosovari în cadrul procesului electoral reprezintă un element indispensabil, destinat prevenirii marginalizării comunității sârbe din Kosovo.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. Procesul de extindere a Uniunii Europene se bazează pe respectarea din punct de vedere politic, juridic și tehnic a standardelor și normelor stricte ale UE. Încă din 2003, țărilor din Balcani li s-a promis că vor putea adera la Uniunea Europeană de îndată ce vor îndeplini criteriile stabilite. Obiectivul Uniunii Europene este de a asigura stabilitatea pe termen lung și dezvoltarea durabilă în zona Balcanilor de Vest. Întrucât viteza de integrare a țărilor din această regiune variază, fiecare țară trebuie să depună toate eforturile posibile, să realizeze reformele cerute și să ia măsurile necesare pentru a asigura securitatea și stabilitatea fiecărei țări, precum și a regiunii în ansamblul său. Serbia înregistrează progrese semnificative în multe domenii și a existat o colaborare reușită și constructivă cu Uniunea Europeană. Eliminarea vizelor pentru UE din 2009 le arată cetățenilor sârbi că UE are o părere bună despre reformele care au loc în țară. Sunt de acord cu observațiile exprimate în rezoluție, că trebuie să continue reformele privind protecția drepturilor cetățenilor și ale minorităților, pluralismul mass-media, independența sistemului judiciar, închisorile și alte domenii. Depunerea de eforturi pentru susținerea statului de drept, care ar asigura funcționarea democratică a instituțiilor publice și protecția eficientă a drepturilor și libertăților umane, trebuie să rămână una dintre prioritățile-cheie ale autorităților sârbe.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Serbia a primit o încurajare: votarea Acordului de Stabilizare și Asociere; și sper că procesul de ratificare va fi grăbit de votul acordat azi în Parlamentul European. Remarc faptul că o problemă semnalată în raportul privind Acordul de Stabilizare și Asociere este legată de nerecunoașterea, de către Serbia, a autorităților din Kosovo și menținerea unor structuri paralele. România nu a recunoscut, la rândul său, independența Kosovo care a fost declarată unilateral, prin nerespectarea dreptului internațional. Serbia este un foarte bun vecin al României, de care ne leagă secole de istorie, iar România înțelege să își sprijine prietenii. Este clar că viitorul Serbiei este în Europa și colaborarea sa cu Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie ar trebui să demonstreze angajamentul Belgradului față de valorile europene, democrație și drepturile omului.

Evident că Serbia va trebui să parcurgă același drum pe care l-au parcurs toate Statele Membre pentru a adera, însă trebuie să se bucure de un tratament egal în ceea ce privește acest parcurs. Ultimele evoluții au arătat că Serbia a înțeles ce așteaptă comunitatea europeană de la ea. S-au făcut progrese vizibile, iar UE trebuie să trateze cu tact unele aspecte ale istoriei recente ale Belgradului, care apasă poporul sârb.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Uniunea Europeană se bazează pe principii precum reconcilierea și coexistența pașnică, având ca scop aceleași obiective de a îmbunătăți relațiile dintre popoarele din regiune. În acest context, consider că viitorul Serbiei este alături de țările din UE și cred această țară trebuie să își intensifice eforturile în această direcție.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece recunosc faptul că Serbia se află într-o poziție în care poate deveni un actor important în asigurarea securității și stabilității în Balcani. Viitorul Serbiei este inevitabil UE. Prin urmare, consider că această țară ar trebui să continue să acționeze în vederea atingerii acestui obiectiv. Progresele înregistrate până în prezent în cadrul procesului de reformă sunt notabile.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Oricine privește o hartă a Uniunii Europene va realiza imediat că Balcanii de Vest sunt destinați să devină parte din aceasta. În opinia mea, aceste țări vor deveni în cele din urmă state membre. Parcursul Serbiei către statutul de membru a fost extrem de dificil în urma destrămării fostei Iugoslavii după prăbușirea regimului sovietic. Implicarea sa ca agresor în războaie fratricide și impactul brutal pe care l-au avut asupra țărilor vecine și a comunității internaționale în ansamblu au avut consecințe grave asupra țării și poporului. Secesiunea Kosovo, care rămâne un subiect extrem de controversat, a adâncit tensiunile în regiune și continuă să aibă un imens potențial de a cauza instabilitate. Sper ca Serbia să își mențină opțiunea de aderare la UE și trebuie să felicit poporul și conducătorii acestuia pentru progresele înregistrate în acest sens.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Viitorul Serbiei e în UE. Prin urmare, salut cererea Serbiei de aderare la Uniunea Europeană, depusă la data de 22 decembrie 2009, și decizia luată de Consiliul de Miniștri la 25 octombrie 2010 de a cere Comisiei să analizeze cererea Serbiei.

Aș dori să felicit Serbia în privința progreselor realizate în cadrul procesului de reformă. Aș sublinia faptul că dezvoltarea cooperării regionare rămâne o prioritate-cheie pentru UE și scopul acesteia este de a acționa ca un catalizator pentru reconciliere, buna vecinătate și contacte interpersonale sporite în Balcanii de Vest. Prin urmare, solicit Serbiei să adopte o abordare constructivă către o cooperare regională mai incluzivă.--

Aș menționa că o cooperare deplină cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII) este o condiție fundamentală pentru ca Serbia să înregistreze progrese pe calea aderării la UE. Ar trebui să se țină seama că Serbia continuă să răspundă în mod adecvat cererilor de asistență din partea TPII. Solicit guvernului sârb să continue să colaboreze îndeaproape cu Tribunalul, inclusiv transmiterea rapidă a tuturor documentelor cerute și soluționarea la timp a cauzelor transferate de la TPII.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat împotriva acestei rezoluții, în principal din cauza cerințelor impuse Serbiei și a poziției inacceptabile a UE față de Kosovo. De exemplu, Parlamentul îi impune guvernului sârb să elimine structurile paralele din Kosovo, care, în opinia sa, „subminează procesul de descentralizare și previn integrarea deplină a comunității sârbe în cadrul instituțiilor din Kosovo”, precum și cerințele pe care continuă să le adreseze în ceea ce privește cooperarea cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie. Presiunea asupra Serbiei este inacceptabilă, și este cu atât mai complicat întrucât nu au fost luate măsuri echivalente în ceea ce privește Kosovo, în ciuda reclamațiilor privind traficul de organe practicat de actualii lideri ai Kosovo.

De asemenea, este inacceptabil ca Parlamentul să pună presiune asupra Serbiei să „intre în dialog cu Kosovo fără a mai face trimitere la noi negocieri atât cu privire la statut, cât și la secesiune”.

„Procesul european de integrare a Serbiei” scoate în evidență un lucru pe care noi îl subliniem de mult timp. Astăzi este clar că războiul purtat de NATO și de principalele puteri europene, în frunte cu Germania, a avut ca scop dezmembrarea Iugoslaviei și împărțirea sa teritorială în țări care să poată proteja interesele economice ale marilor companii din UE.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Nu am votat pentru această rezoluție privind procesul de integrare europeană a Serbiei. Motivul nu e legat de procesul în sine, ci de ambiguitatea textului referitor la problema Kosovo.

Această rezoluție comună dintre Uniunea Europeană și Serbia, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, este menționată, însă nu se menționează nicăieri că aceasta nu poate fi considerată o recunoaștere oficială a independenței Kosovo de către Serbia sau de către acele state membre ale UE care nu au recunoscut această independență.

De asemenea, nu se menționează nicăieri raportul extrem de îngrijorător al Consiliului Europei privind traficul practicat de Armata de Eliberare din Kosovo (UCK) de organe provenite de la prizonieri sârbi, care aruncă îndoieli asupra actualului prim-ministru al Kosovo, în timp ce predarea celor mai recenți doi fugari sârbi Tribunalului Penal Internațional reprezintă o condiție esențială pentru aderarea Serbiei la UE.

Precum în cazul diverselor războaie care au marcat destrămarea fostei Iugoslavii, răul este atribuit unei singure părți, iar căința este așteptată de pe un singur front. Pe termen lung, acest lucru devine dificil, cu toate că guvernul sârb, orbit de strălucirea Uniunii Europene, pare să îl accepte în speranța aderării.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Pașii făcuți de Serbia în vederea aderării la UE sunt bineveniți pentru noi și sperăm că vor consolida pacea și prosperitatea în acea zonă. Rezoluția Parlamentului solicită respectarea deplină a culturii și a limbilor minorităților – problemă centrală pentru Grupul Verts/ALE.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Acordul de stabilizare și de asociere între CE și Republica Serbia a intrat în vigoare la 1 februarie 2010. În pofida faptului că au trecut 11 luni de atunci, nu toate statele membre ale UE au ratificat încă acest acord. Prin această propunere de rezoluție, Parlamentul European a urmărit, în primul rând, să sublinieze importanța rolului Serbiei în cadrul Uniunii Europene și, în al doilea rând, să aprobe măsurile pozitive de ordin social și politic, introduse de guvernul sârb în ultimii ani. De asemenea, a dorit să sublinieze pașii care mai trebuie făcuți de Serbia pentru a îndeplini cerințele Uniunii Europene de democratizare, libertate și adoptare de politici corecte și durabile. Deși consider că aderarea Serbiei la UE reprezintă un pas important înainte atât pentru UE, cât și pentru Republica Serbia, am votat în favoarea rezoluției, deoarece consider că această țară va reuși în curând să depășească limitările care au dus la o discrepanță atât de mare între cele două pentru o perioadă atât de lungă.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție care observă progresele înregistrate de Serbia în procesul de reformă, precum și cererea recentă adresată Comisiei de către Consiliu în vederea pregătirii unui aviz asupra cererii Serbiei de aderare la UE. Cu toate acestea, rezoluția subliniază în mod corect „deplina cooperare cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie”, inclusiv faptul că deferirea ultimilor doi fugari Tribunalului de la Haga „reprezintă o condiție fundamentală pentru progresul Serbiei pe calea aderării la UE”.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris – (FR) Am votat împotriva acestui text din solidaritate pentru poporul sârb. Adăugarea obligației de a îndeplini criteriile economice de la Copenhaga la tăierile sociale drastice venite în urma programelor de austeritate impuse de Fondul Monetar Internațional (FMI) începând din ianuarie 2009 este o crimă socială pe care refuz să o susțin. Aceasta fără să mai menționăm nenumăratele încălcări ale dreptului de suveranitate a statului sârb de a refuza discuțiile cu reprezentanții provinciei separatiste Kosovo, conținute în acest text.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Suntem cu toții de acord că țările din regiunea Balcanilor de Vest sunt destinate să devină parte a UE; acest lucru va deveni o realitate în viitorul apropiat.

Serbia face parte din acest grup și este o țară care a avut un parcurs dificil după destrămarea fostei Iugoslavii și prăbușirea imperiului sovietic. Mai mult, războaiele fratricide în care s-a implicat și impactul lor brutal asupra țărilor vecine și asupra întregii comunități internaționale a avut consecințe nefericite asupra țării și poporului său. Așa-numitul „război” din Kosovo, care rămâne nesoluționat și foarte controversat în cadrul întregii comunități internaționale, a contribuit, de asemenea, la faptul că pacea nu este încă o realitate în regiune.-

Prin urmare, va fi de dorit ca Serbia să continue să se îndrepte către opțiunea Europeană. Aș vrea să profit de această ocazie pentru a îi felicita pe liderii Serbiei și pe poporul sârb pentru eforturile depuse și progresele înregistrate.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție privind procesul de integrare europeană a Serbiei, deoarece dezvoltarea cooperării regionale rămâne o prioritate-cheie pentru UE și are scopul de a acționa ca un catalizator pentru punerea în aplicare a politicilor de reconciliere și bună vecinătate în Balcanii de Vest. Întrucât urmărește să devină un actor important în garantarea securității și stabilității în regiune, viitorul Serbiei este puternic legat de cel al Uniunii Europene și, prin urmare, trebuie să depună toate eforturile posibile pentru a-și asigura calitatea de membru deplin al UE. Pentru a obține statutul de țară candidată la UE și a începe negocierile cu UE, Serbia trebuie să deschidă un dialog cu Kosovo, să adopte o atitudine constructivă față de viitoarele alegeri generale din Kosovo și să depună toate eforturilor pentru a preveni marginalizarea comunității sârbe din Kosovo. Sunt de acord cu propunerea de a i se acorda Serbiei statutul de țară candidată numai atunci când va începe o cooperare deplină cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII).

Mai mult, Serbia trebuie să continue reformele în curs și să realizeze noi reforme. Autoritățile sârbe trebuie să depună toate eforturile pentru a asigura că principiile statului de drept și democrației sunt puse în aplicare în mod adecvat în țară și să fie vigilente în ceea ce privește scăderea permanentă a nivelului corupției în Serbia și aplicarea unor sancțiuni severe celor aflați în funcție care fac abuz de poziția lor.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Această propunere de rezoluție cu privire la procesul de integrare a Serbiei în UE merită sprijinul meu din următoarele motive.

În iunie 2003, cu ocazia Consiliului European de la Salonic, a fost asumat un angajament față de toate statele din Balcanii de Vest, și anume că acestea vor adera la Uniunea Europeană de îndată ce vor îndeplini criteriile de aderare. Ritmul integrării țărilor din Balcanii de Vest este individual și depinde de meritele fiecăreia dintre acestea în ceea ce privește, în special, determinarea lor de a satisface toate cerințele, de a îndeplini toate obligațiile, de a realiza toate reformele și de a adopta măsurile necesare pe care statutul de membru al UE le implică.

Rolul Serbiei de garant al securității și stabilității în regiune este crucial. Acesta este motivul pentru care această rezoluție susține că viitorul Serbiei este în UE și încurajează țara să își continue eforturile pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Aceasta laudă Serbia pentru progresele realizate în cadrul procesului de reformă și salută decizia de a deschide procedura de ratificare a Acordului de stabilizare și de asociere cu Serbia, luată de Consiliu la 14 iunie 2010, precum și faptul că 10 state membre au ratificat deja acordul.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat pentru această rezoluție care reafirmă că viitorul Serbiei este în UE, subliniind în același timp progresele făcute în termeni de reforme realizate și îndemnând țara să continue să depună eforturi pentru atingerea conformității cu cerințele și criteriile pe care statutul de stat membru al UE le implică.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Grupul nostru a votat pentru, având în vedere că 16 din 17 amendamente depuse au fost adoptate sau incluse în amendamentele de compromis elaborate de raportor, inclusiv cel care solicita existența unei legături între candidatură și cooperarea strânsă cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII). Alte amendamente au făcut referire al Kosovo, egalitatea de gen, drepturile minorităților, societatea civilă, transportul public, mediul și relațiile cu Bosnia.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Acest raport reduce barierele în calea comerțului dintre Uniunea Europeană și Serbia și reprezintă un pas înainte către posibila aderare a acestei țări balcanice.

Acordul de stabilizare și de asociere a fost semnat în 2008, însă de atunci a fost ratificat numai de 12 state membre, inclusiv Italia. Obiectivul important atins astăzi trebuie, în orice caz, să marcheze un punct de plecare pentru Serbia, care a depus cererea sa în decembrie 2009. Într-adevăr, trebuie să continue să coopereze pe deplin cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, care a fost dintotdeauna o condiție de aderare.

  Csanád Szegedi (NI), în scris. – (HU) Serbia dă dovadă de deficiențe grave în domeniul respectării drepturilor omului. Rezidenții de naționalitate maghiară sunt considerați cetățeni de mâna a doua, iar actele de brutalitate ale poliției sunt frecvente. Cazul tinerilor din Temerin nu a fost încă investigat. Atât timp cât nu va exista un progres considerabil în domeniile menționate mai sus, nu pot susține procesul de aderare europeană a Serbiei. Mai mult, consider că este crucial să se acorde autonomie teritorială deplină populației maghiare indigene din Voivodina.

Recomandare: Jelko Kacin (A7-0362/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Având în vedere decizia provizorie a Consiliului și a Comisiei (15191/2007) și Acordul de stabilizare și de asociere între Uniunea Europeană și Serbia, sunt de acord cu încheierea acordului.

  George Becali (NI), în scris. − Am votat acest raport și nu este prima dată când vorbesc aici despre motivele care mă determină să o fac, inclusiv cele de ordin personal. Balcanii de Vest și Serbia nu reprezintă doar o zonă de interes strategic pentru Uniune, nu doar cetățenii din această zonă au nevoie de noi. Noi toți avem nevoie de ei. Uniunea este principalul partener comercial al Serbiei și aceasta spune mult. Serbia are o situație unică în Europa, ea este țara cu cei mai mulți refugiați și persoane strămutate. Sunt convins că urgentarea procesului de integrare a Serbiei este benefică pentru întreaga regiune a Balcanilor de Vest. <

  Corina Crețu (S&D), în scris. − Am votat pentru rezoluția cu privire la integrarea Serbiei. Un motiv important este acela că Serbia poate deveni un actor important în garantarea securității și stabilității în regiune. Totodată, strategiile constructive privind cooperarea regională și relațiile de bună vecinătate sunt elemente-cheie ale procesului de stabilizare și de asociere. Toate acestea reprezintă un factor-cheie în procesul de transformare a Balcanilor de Vest într-o zonă cu o stabilitate de lungă durată și o dezvoltare durabilă.

Procesul de integrare a Serbiei în UE este încurajat și de progresele realizate în procesul de reformă. Sunt lăudabile eforturile depuse de Serbia în domeniul protecției minorităților, chiar dacă accesul la informație și la educație în limbile minorităților trebuie îmbunătățit în continuare, în special pentru minoritatea română, grav discriminată de-a lungul ultimului secol.

Sunt remarcabile și progresele obținute în ceea ce privește promovarea egalității de gen, în special adoptarea legii privind egalitatea de gen, și a planului național de acțiune pentru îmbunătățirea poziției femeilor și promovarea egalității de gen.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Rolul fundamental al Serbiei în Balcanii de Vest este evident: va fi dificil pentru regiune să obțină stabilitate dacă Serbia nu este stabilă. Reformele adoptate de această țară merită laude, deoarece acestea vizează să consolideze democrația, transparența și mecanismele statului de drept. În plus, au fost depuse, de asemenea, eforturi de restabilire a relațiilor și a parteneriatelor cu țările vecine, cu foștii adversari, măsură pe care o salut, întrucât este imperioasă în termeni umani. Acordurile pe care Serbia le-a încheiat cu UE și recenta deschidere reciprocă a frontierelor indică faptul că politica pașilor mărunți de creare a unei solidarități de facto nu a fost neglijată. Sper ca UE să ia în considerare, cu rigurozitatea corespunzătoare, candidatura Serbiei de aderare, însă sper să facă acest lucru ținând cont de semnificația importantă pe care aderarea acesteia, alături de cea a Croației, care se află într-un stadiu mai avansat, o va avea pentru poporul sârb, pentru întreaga regiune și pentru UE în sine.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT)Viitorul Serbiei rezidă în UE. Prin urmare, salut candidatura Serbiei pentru aderarea la Uniunea Europeană, prezentată la 22 decembrie 2009, și decizia luată de Consiliul de Miniștri la 25 octombrie 2010 de a solicita Comisiei să examineze candidatura Serbiei.

Aș dori să felicit Serbia cu privire la progresele înregistrate în procesul de reformă. Aș dori să subliniez faptul că dezvoltarea cooperării regionale rămâne o prioritate-cheie pentru UE și este considerată un catalizator pentru reconciliere, buna vecinătate și consolidarea relațiilor interpersonale în Balcanii de Vest.--

Prin urmare, invit Serbia să adopte o abordare constructivă pentru o cooperare regională mai favorabile incluziunii. Sunt de acord cu acest proiect de decizie a Consiliului și a Comisiei privind încheierea Acordului de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte.

  Carlo Fidanza (PPE), în scris. – (IT) Salut Acordul de stabilizare încheiat între UE și Serbia. Acordul de stabilizare și de asociere (ASA) reduce barierele din calea comerțului dintre Uniunea Europeană și Serbia și este un pas în direcția posibilei aderări la UE a acestei țări balcanice. Acordul a fost semnat în 2008, dar de atunci numai 12 state membre, printre care și Italia, l-au ratificat. Votul de astăzi exprimă consimțământul Parlamentului pentru încheierea acestui acord și trimite un semnal către celelalte 15 state membre să îl ratifice, de asemenea. În ciuda faptului că Serbia a fost greu încercată de evenimentele care au ajuns să definească istoria sa recentă, aceasta a început lent să se redreseze și să își consolideze structura democratică. Poziția geografică a Serbiei și rolul strategic o plasează, fără îndoială, în centrul procesului de integrare în UE a țărilor balcanice. Serbia este, de asemenea, un important partener comercial; aceasta joacă un rol esențial în industria fierului și oțelului, printre altele. Votul de astăzi urmează unui alt pas important realizat în decembrie 2009, când vizele au fost desființate în spațiul Schengen, permițând cetățenilor sârbi să se simtă mai europeni.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Un nou acord de stabilizare și de asociere a fost adoptat astăzi între UE și Serbia, care prevede instituirea unei zone de liber schimb și oferă perspectiva aderării la UE a acestei țări. Având în vedere opiniile noastre privind extinderea, ne-am abținut de la vot.

Cu toate acestea, nu am fost de acord cu unele dintre aspectele sale, și anume condițiile impuse de UE și, în special, solicitarea unei cooperări depline cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, care continuă să fie o condiție prealabilă necesară pentru viitoarea aderare a Serbiei la UE. Aceste condiții nu au fost impuse altor țări aflate în situații asemănătoare. De asemenea, ar trebui să ne amintim că acordul trebuie să fie ratificat de cele 27 de state membre pentru a intra în vigoare.

Acordul de stabilizare și de asociere, semnat în anul 2008, prevede instituirea unei zone de liber schimb între UE și Serbia și oferă perspectiva aderării acestei țări la UE. Serbia și-a depus candidatura pentru aderarea la UE în decembrie 2009. În octombrie anul trecut, Consiliul a solicitat Comisiei să pregătească un aviz privind cererea de aderare a acestei țări, care va fi prezentat în această toamnă.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) În ceea ce privește procesul de extindere, situația din Balcanii de Vest merită o atenție specială. O țară ca Serbia prezintă, fără îndoială, probleme, dar situația din Belgrad pare să fie mult mai bună decât cea din alte țări din această regiune. De aceea, sperând că se va accelera în mod clar procesul de cooperare cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, sprijin acest text și sper să fie interpretat ca un stimulent de către poporul și autoritățile sârbe.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru a-mi exprima consimțământul pentru Acordul de stabilizare și de asociere cu Serbia, dar observ că, până în prezent, doar 11 state membre au ratificat acest acord. Îndemn celelalte 16 state să facă acest lucru cât mai curând posibil.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acordul de stabilizare și de asociere UE-Serbia, ca toate acordurile de acest fel, condamnă populația la o sărăcie extremă pentru o tranziție rapidă spre o economie de piață și pentru instituirea unei zone de liber schimb în următorii cinci ani. Uniunea Europeană nu este demnă de cetățenii săi și de cetățenii acelor țări care doresc să devină membre. Votez împotriva acestui raport din solidaritate cu cetățenii Republicii Serbia.

  Nuno Melo (PPE), în scris. –(PT) Suntem cu toții de acord că țările din regiunea Balcanilor de Vest sunt destinate să devină parte a UE; acest lucru va deveni o realitate în viitorul apropiat.

Serbia face parte din această categorie și este o țară care a traversat perioade dificile de la desființarea fostei Iugoslavii, după prăbușirea imperiului sovietic. În plus, războaiele fratricide în care aceasta a fost implicată și impactul lor brutal asupra țărilor vecine și asupra întregii comunități internaționale au avut consecințe nefaste pentru această țară și poporul său. Așa-numitul „război” din Kosovo, care rămâne un conflict nesoluționat și foarte controversat în cadrul comunității internaționale, a contribuit, de asemenea, la faptul că pacea nu este încă o realitate în această regiune.-

Prin urmare, este de dorit ca Serbia să continue să se îndrepte către opțiunea europeană. Aș dori să profit de această ocazie pentru a felicita liderii Serbiei și poporul sârb cu privire la eforturile și progresele pe care le-au făcut. Aș dori să subliniez rolul pe care Serbia îl joacă în stabilizarea întregii regiuni a Balcanilor de Vest și, în special, pentru stabilitatea și coeziunea Bosniei și Herțegovinei.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece consider favorabile progresele înregistrate de Serbia în punerea în aplicare a reformelor în domeniul administrației publice, cadrul juridic și lupta împotriva corupției și a criminalității organizate. Sunt de acord cu solicitarea raportorului ca toate statele membre ale UE să înceapă procesul de ratificare a Acordului de stabilizare și de asociere cu Serbia. Condiția fundamentală pentru Serbia pe care acest raport se bazează este cooperarea deplină cu Tribunalul de la Haga, cu scopul de a avansa în direcția aderării la UE. De asemenea, aș dori să îndemn Serbia să își asume un angajament mai ferm în ceea ce privește politicile de ocupare a forței de muncă și coeziunea socială.

Invit, de asemenea, această țară să continue să creeze un mediu favorabil dezvoltării democrației, statului de drept, economiei de piață libere și respectării drepturilor omului. Serbia a înregistrat progrese în domeniul protecției mediului. Cu toate acestea, această țară ar trebui să își intensifice eforturile în domeniul energiei regenerabile și al eficienței energetice. Principalele elemente ale acquis-ului privind energia regenerabilă nu au fost transpuse încă. Această țară trebuie să adopte un cadru legislativ în ceea ce privește eficiența energetică.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestei rezoluții privind procesul de integrare europeană a Serbiei și Acordul de stabilizare și de asociere încheiat cu Uniunea Europeană, deoarece consider că abordările constructive în cadrul cooperării regionale și relațiile bune cu țările vecine sunt elemente esențiale ale procesului de stabilizare și de asociere, și vor juca un rol decisiv în procesul de transformare a Balcanilor de Vest într-o zonă în care există stabilitate pe termen lung și dezvoltare durabilă. De asemenea, Serbia joacă un rol important în ceea ce privește securitatea, stabilitatea și reconcilierea popoarelor din această regiune. Uniunea Europeană condamnă toate crimele de război care au distrus fosta Iugoslavie și sprijină activitatea TPII (Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie). De asemenea, subliniază faptul că viitorul Serbiei constă în aderarea la Uniunea Europeană, și încurajează țara să continue eforturile sale de a atinge acest obiectiv.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Nimic nu împiedică Parlamentul European să aprobe proiectul de decizie a Consiliului și a Comisiei privind încheierea Acordului de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte.

În conformitate cu actualele competențe ale Parlamentului European privind acordurile internaționale, Consiliul a prezentat o cerere ca acordul să fie adoptat, iar Comisia pentru afaceri externe și-a exprimat avizul pentru încheierea acestuia sub forma unei recomandări.

Votul meu a fost favorabil, deoarece consider că acest acord are o contribuție foarte importantă la o politică de vecinătate solidă și eficace, în care Serbia joacă un rol în ceea ce privește echilibrul geopolitic în Balcani.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Având în vedere proiectul de decizie a Consiliului și a Comisiei, Acordul de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și Serbia, cererea de aprobare prezentată de către Consiliu în conformitate cu articolul 217 și articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 81 și articolul 90 din Regulamentul de procedură al Parlamentului și recomandarea Comisiei pentru afaceri externe, consider că este extrem de rezonabil și necesar să se adopte poziția Parlamentului.

Prin urmare, sunt de acord cu proiectul de decizie a Consiliului și a Comisiei, cu scopul de a favoriza, în primul rând, o cooperare mai strânsă cu Serbia și, în general, măsuri de stabilizare și de cooperare în cadrul Uniunii Europene.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Reformele adoptate de Serbia vor permite țării să înregistreze progrese semnificative în calea spre viitoarea aderare la UE. Prin urmare, consider că încheierea acestui Acord de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte, ar trebui sprijinită.

  Teresa Riera Madurell (S&D), în scris. – (ES) Aprobarea Parlamentului pentru încheierea Acordului de stabilizare și de asociere UE-Serbia, în urma deciziei Consiliului de a iniția procesul de ratificare, este un pas important în direcția spre integrarea Balcanilor de Vest în UE. Votul meu favorabil se bazează pe viziunea mea a UE ca actor principal care are obligația de a sprijini stabilizarea deplină a Balcanilor de Vest. Credibilitatea internațională a UE este strâns legată de capacitatea sa de a acționa în cadrul țărilor vecine. În cazul Balcanilor de Vest, inclusiv Serbia, se pare că singura cale posibilă este aderarea la UE. Totuși, această aderare este legată de o serie de condiții. Serbia demonstrează o predispoziție remarcabilă de a avansa către aderarea la UE.

Cu toate acestea, în pofida aprobării acordate astăzi de către Parlament, s-a adoptat, de asemenea, o rezoluție care, pe lângă faptul că este o rezoluție pozitivă adoptată de această Cameră cu privire la Serbia, evidențiază faptul că cooperarea Belgradului cu Tribunalul Penal Internațional și un angajament deplin față de democrație și statul de drept continuă să fie esențiale în calea spre aderarea la UE.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am acordat sprijinul nostru acestui text, deoarece majoritatea amendamentelor pe care le-am depus au fost adoptate. Aceste amendamente se refereau la Kosovo, egalitatea de șanse, drepturile minorităților, societatea civilă, transportul public, protecția mediului și relațiile cu Bosnia. Cel care a fost respins va fi depus din nou, deoarece a fost pierdut din cauza unei egalități de voturi (27 la 27). Acest text este foarte important, deoarece solicită Serbiei să dialogheze cu Kosovo fără să facă referire la negocieri noi privind statutul sau diviziunea.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea încheierii Acordului de stabilizare și de asociere între Uniunea Europeană și Republica Serbia. Serbia este importantă pentru stabilitatea întregii regiuni a Balcanilor și, prin urmare, este foarte important pentru noi să purtăm un dialog continuu cu această țară la un nivel instituțional. În ultimii ani, Serbia a înregistrat progrese majore în calea spre Europa. Ca urmare a hotărârii Curții Internaționale de Justiție referitoare la faptul că declarația unilaterală de independență a Kosovo nu încalcă dreptul internațional, Europa trebuie să joace un rol activ în consolidarea păcii. De asemenea, trebuie să sprijinim Serbia în toate modurile posibile în eforturile acesteia de a coopera cu Tribunalul Penal Internațional.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Am fost foarte mulțumit de rezultatele votului de astăzi privind propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei referitoare la încheierea Acordului de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora și Republica Serbia. Din anul 2007, Serbia a înregistrat progrese vizibile în ceea ce privește cooperarea cu Uniunea Europeană, ceea ce a făcut posibilă reluarea negocierilor cu UE. Acestea au fost finalizate la 10 septembrie 2007 și, după consultarea cu statele membre ale UE, Acordul de stabilizare și de asociere a fost parafat la 7 noiembrie 2007 la Bruxelles. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că o condiție prealabilă pentru cooperarea deplină este ca Serbia să îndeplinească, la momentul adoptării directivelor de negociere, condiția politică stabilită de Consiliu, și anume, cooperarea deplină cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie.

Raport: Marisa Matias (A7-0366/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport din proprie inițiativă care vizează dezvoltarea suplimentară a unei serii de măsuri, în special în ceea ce privește promovarea diagnosticării timpurii și a calității vieții, îmbunătățirea cunoștințelor epidemiologice legate de această maladie și coordonarea cercetării existente, promovarea schimbului de cele mai bune practici între statele membre și respectarea drepturilor persoanelor afectate de demență. În prezent, aproximativ 14 milioane de europeni dezvoltă o anumită formă de demență în fiecare an, iar boala Alzheimer reprezintă jumătate din toate aceste cazuri.

Este necesar să coordonăm toate politicile diferite care sunt în vigoare în prezent, pentru a aborda această situație într-un mod coordonat, obiectiv și mai eficient, sprijinind familiile și îngrijitorii în domenii cum ar fi consolidarea diferitelor sisteme de îngrijire medicală, formarea și consilierea. Consider că este important ca strategia europeană privind demența să acorde o mai mare atenție aspectelor sociale în cazul persoanelor care suferă de demență, concentrându-se tot mai mult asupra cercetării și prevenirii, precum și asupra diagnosticării timpurii.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe, în cadrul căreia abordarea de bază este îmbunătățirea coordonării între statele membre și o reacție mai eficace și mai axată pe solidaritate orientată spre prevenirea și tratarea persoanelor afectate de demență, îndeosebi Alzheimer, și spre sprijinirea persoanelor din jurul bolnavilor, indiferent că este vorba de cadre medicale, furnizori de servicii sau rude. Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu referitoare la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe este o etapă fundamentală în direcția formulării unor propuneri specifice pentru corelarea diverselor politici și abordări existente privind acest tip de maladie. Acțiunile fragmentate, reacțiile inegale la nivel european și existența unor condiții de acces și tratament inegale pentru această boală reprezintă o justificare mai mult decât suficientă pentru această inițiativă.

Prin urmare, este esențial să se acorde atenție diagnosticării timpurii și prevenirii și să se ia măsuri pentru a sensibiliza publicul cu privire la aspectele asociate unei vieți afectate de demență. O strategie europeană trebuie, de asemenea, să încerce să protejeze existența unor servicii care să garanteze o acoperire maximă și condiții egale de acces și tratament pentru pacienți, indiferent de vârstă, sex, resurse financiare sau loc de rezidență.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris.. – (LT) Am votat în favoarea acestui document important. La fiecare 24 de ore se diagnostichează un nou caz de maladie neurodegenerativă (afecțiuni ale sistemului nervos). În prezent, maladia neurodegenerativă este una dintre principalele cauze de incapacitate în rândul persoanelor în vârstă, iar boala Alzheimer reprezintă mai bine de jumătate dintre aceste cazuri. Se preconizează că numărul persoanelor afectate va crește considerabil. Acest fapt devine și mai important prin prisma creșterii speranței de viață și a diminuării raportului dintre numărul persoanelor active profesional și numărul pensionarilor. Sprijin propunerea Comisiei Europene de a crea o strategie europeană, o reacție axată pe solidaritate orientată spre prevenirea și tratarea persoanelor afectate de demență (deteriorare mintală treptată) și spre sprijinirea persoanelor din jurul bolnavilor. O strategie europeană ar trebui, de asemenea, să încerce să protejeze existența unor servicii care să garanteze o acoperire maximă și condiții egale de acces și tratament pentru pacienți, indiferent de vârstă, sex, resurse financiare sau loc de rezidență.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Demența este o boală caracterizată prin pierderea lentă și treptată a memoriei, a concentrării și a abilității de a învăța, care apare de obicei la persoanele de peste 65 de ani. Demența reprezintă un grup de maladii neurodegenerative care nu ar trebui considerate o parte normală a îmbătrânirii. Se estimează că peste 8 milioane de europeni cu vârste între 30 și 99 de ani suferă de boli neurodegenerative, ceea ce înseamnă că la fiecare 1 000 de persoane există 12,5 cazuri, femeile fiind mai des afectate decât bărbații. Oamenii de știință preconizează o dublare a acestui număr în următorii 20 de ani. Cea mai comună formă de demență în Europa este boala Alzheimer, care reprezintă între 50 % și 70 % din cazuri. Am votat în favoarea acestui raport, care vizează îmbunătățirea calității vieții și a bunăstării pacienților, încurajarea cercetării și a prevenirii, precum și îmbunătățirea comunicării între statele membre, astfel încât să se răspundă într-un mod mai eficace și mai incluziv, în vederea prevenirii și tratării persoanelor care suferă de demență, în special de boala Alzheimer, precum și în vederea sprijinirii persoanelor din jurul bolnavilor. Propunerea referitoare la crearea Anului european al sănătății mintale este, de asemenea, importantă.

  George Becali (NI), în scris. − O susțin pe doamna raportor și am votat în favoarea propunerii dumneaei. Maladia Alzheimer e din ce în ce mai răspândită și afectează un număr din ce în ce mai mare de oameni, cu atât mai mult cu cât raportul dintre populația activă și pensionari se diminuează continuu. Modificările de comportament și personalitate îi fac pe bolnavi dependenți de cei din jur. Ceea ce doamna raportor ne propune este îmbunătățirea coordonării între statele membre, solidaritate și sprijin pentru persoanele afectate, dar și pentru cele implicate.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Un număr tot mai mare de persoane din Europa și din restul lumii sunt afectate de boala Alzheimer și, în ultimele decenii, vârsta medie a persoanelor afectate de această boală a scăzut. În timp ce, în trecut, această boală reprezenta deja o problemă socială și a sistemului de sănătate, în prezent a devenit o prioritate urgentă pe ordinea de zi a politicilor naționale de sănătate. Prin urmare, angajamentul pe care Uniunea Europeană intenționează să și-l asume în următorii câțiva ani în ceea ce privește coordonarea politicilor la nivel european este pozitiv. Acest lucru presupune cercetare și schimbul de bune practici în ceea ce privește boala Alzheimer, diagnosticarea timpurie și sprijinirea familiilor celor care suferă de această boală, deoarece în numeroase state membre, aceste familii sunt, astăzi, supuse unei presiuni financiare și psihologice imense, ca urmare a faptului că îi îngrijesc pe cei care au nevoie constată de tratament și îngrijire. Am votat în favoarea raportului dnei Matias în speranța că se vor lua mai multe măsuri – mai multe decât s-au luat până în prezent – în cazul unei maladii care devine tot mai răspândită, dar care are implicații sociale majore ce nu sunt foarte cunoscute.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Sunt de acord cu inițiativa europeană privind boala Alzheimer și alte demențe, deoarece în fiecare an un număr tot mai mare de persoane dezvoltă un anumit tip de demență. Întrucât populația Europei îmbătrânește, iar consecințele sociale și economice afectează, de asemenea, foarte mult sistemele de sănătate din statele membre, este necesar să se ia urgent măsuri și inițiative specifice pentru a combate această boală gravă. Cercetările recente din Europa arată că boala Alzheimer este în continuare subdiagnosticată în UE și că există multe inegalități între statele membre în ceea ce privește prevenirea, accesul la tratamente și furnizarea de servicii corespunzătoare. Ar trebui să se acorde atenție diagnosticării timpurii și prevenirii bolii Alzheimer. Regimul alimentar este un factor cauzal semnificativ pentru dezvoltarea bolii Alzheimer și, prin urmare, prevenirea demenței prin intervenții modificabile ar trebui să reprezinte o prioritate și ar trebui să se acorde o atenție deosebită factorilor de prevenție, cum ar fi un regim alimentar sănătos, promovarea activității fizice și cognitive și controlarea factorilor de risc cardiovascular precum diabetul, colesterolul ridicat, hipertensiunea și fumatul. În plus, este esențial să se garanteze respectarea demnității persoanelor bolnave și să se reducă inegalitățile, cu alte cuvinte, să se protejeze existența unor servicii care garantează acoperire și condiții egale de acces și tratament pentru pacienți, indiferent de vârstă, sex, resurse financiare sau loc de rezidență.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Boala Alzheimer lovește peste tot în mod egal, iar faptul că progresele științifice nu au reușit să o diagnosticheze înainte de declanșarea ei sau să găsească un tratament ne face cu atât mai datori să găsim soluții pentru îmbunătățirea vieții celor care suferă de ea. Peste 8 milioane de europeni se confruntă cu boli neurodegenerative, iar prognozele nu sunt deloc încurajatoare – în 30 de ani numărul pacienților se va dubla. De aceea, este nevoie de îmbunătățirea coordonării între statele membre, plus o reacție mai eficace, mai axată pe solidaritate, orientată spre prevenirea și tratarea persoanelor afectate de demență, îndeosebi Alzheimer și spre sprijinirea persoanelor din jurul bolnavilor. Pentru succesul unei strategii europene în acest domeniu, trebuie ca toate țările să acorde prioritate elaborării de planuri de acțiune naționale. Trebuie, de asemenea, să ne concentrăm asupra diagnosticării timpurii și prevenirii și asupra colectării și procesării datelor epidemiologice referitoare la boală.

După parcurgerea acestor etape fundamentale, este nevoie de măsuri integrate mergând de la cercetare la furnizarea de asistență medicală. Este important să se acopere lacunele existente în domenii precum formarea profesională sau sprijinirea familiilor și să acționeze pentru creșterea sensibilizării populației în legătură cu problemele asociate unei vieți afectate de demență.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului referitor la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer, deoarece Comisia Europeană și guvernele statelor membre se angajează să introducă planuri de acțiune europene și naționale pentru: promovarea cercetării la nivel european a cauzelor bolii, prevenirea și tratarea bolii Alzheimer și creșterea finanțării pentru aceasta; îmbunătățirea prevenirii și a diagnosticării timpurii; organizarea de campanii de informare a publicului larg, cu scopul de a îmbunătăți capacitatea de a recunoaște simptomele bolii; recunoașterea sarcinii dificile a îngrijitorilor pacienților care suferă de demență și acordarea de sprijin psihologic pacienților și familiilor lor. Totuși, cel mai important lucru este să se asigure și să se promoveze o abordare publică a bolii în ansamblu. Cercetarea, prevenirea, tratarea și sprijinirea din fonduri publice a pacienților, a familiilor și a rudelor acestora sunt importante nu doar în principiu.

Această abordare publică este necesară pentru a evita speculațiile făcute de către companiile farmaceutice și alte interese private. Statele membre trebuie să ofere serviciile și infrastructurile necesare finanțate de stat, astfel încât să se abordeze consecințele sociale și de sănătate asupra pacienților și asupra mediului acestora.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Se preconizează că 7,3 milioane de europeni suferă de diferite forme de demență, majoritatea cazurilor fiind reprezentate de boala Alzheimer. Aceasta este o problemă de sănătate la scară largă, deoarece ar trebui să luăm în considerare faptul că formele de demență afectează nu numai persoanele care suferă de aceste boli, ci și pe cei care îi îngrijesc. Dacă ar exista o strategie europeană în acest domeniu, aceasta ar permite o abordare mai integrată, o reacție mai eficace la tratarea bolilor mintale și sensibilizarea cu privire la acestea, sensibilizând publicul european cu privire la bolile creierului asociate cu îmbătrânirea.

În primul rând, consider că este important să se îmbunătățească coordonarea între statele membre prin dezvoltarea de strategii și planuri naționale specifice bolii Alzheimer. În al doilea rând, consider că este important să se asigure un sprijin mai mare și o furnizare mai bună de servicii pacienților și familiilor lor. În cele din urmă, consider că este important să se stimuleze cercetarea în ceea ce privește această boală, precum și tratarea și prevenirea acesteia. Aș dori să o felicit pe dna Matias pentru raportul prezentat și sprijin recomandările adresate Comisiei și Consiliului, precum și cele pentru statele membre.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Se preconizează că 9,9 milioane de persoane din Europa suferă de demență; mare majoritate a acestora – peste 7 milioane – au fost diagnosticate cu boala Alzheimer. Studiile științifice sugerează că această cifră se poate dubla la fiecare 20 de ani. Această situație necesită o nouă atitudine din partea Uniunii Europene și a statelor membre cu privire la prevenirea și tratarea acestei boli.

Raportul pe care l-am votat astăzi, și al cărui conținut îl sprijin, propune îmbunătățirea coordonării între serviciile medicale și sociale ale statelor membre și sprijinirea persoanelor din jurul celor care suferă de boala Alzheimer, cum ar fi cadrele medicale, rudele sau organizațiile private de caritate. De asemenea, aș dori să subliniez importanța acordată în acest raport diagnosticării timpurii, existenței de centre de referință interconectate, abordării multidisciplinare a bolii, importanței formării profesionale specializate în acest tip de boli și rețelei de sprijin pentru familii. Important este, de asemenea, sprijinul propus pentru campaniile de informare cu privire la maladiile degenerative, adresate publicului larg. De asemenea, sunt de acord cu ideea exprimată în raport referitoare la faptul că o strategie europeană privind aceste boli trebuie să protejeze serviciile care permit un acces universal și răspândit din punct de vedere geografic la acest sistem.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Aproximativ 10 milioane de europeni suferă de o afecțiune mintală, în special, boala Alzheimer. Reacția europeană rămâne slabă, iar situația pacienților, a familiilor și a îngrijitorilor acestora este foarte dezechilibrată în întreaga Europă: în prezent, doar șapte state membre dispun de strategii naționale. De aceea, Parlamentul European îndeamnă statele membre să elaboreze programe și strategii specifice la nivel național pentru a combate această boală și efectele sale. Aceste strategii trebuie să abordeze consecințele sociale și de sănătate ale bolii, precum și serviciile și sprijinul necesar pentru cei care suferă de această boală și pentru familiile acestora. Eforturile de promovare a diagnosticării timpurii și a serviciilor medicale care se axează pe prevenire și cercetare trebuie, de asemenea, să devină o prioritate în domeniul sănătății la nivel european. Instituirea unui program public-privat de cercetare, dezvoltare și investiții trebuie, prin urmare, să fie încurajat la nivel european. Viteza cu care încetinim evoluția bolii Alzheimer, eventual până la eradicarea acesteia, va conduce la o schimbare semnificativă în ceea ce privește numărul de persoane dependente, și va ajuta persoanele în vârstă să profite de viața lor atât cât este posibil.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe, deoarece acesta prezintă măsurile de asigurare a demnității persoanelor care suferă de demență, reduce inegalitățile, previne excluziunea socială și promovează diagnosticarea timpurie și cercetarea în vederea prevenirii acestor boli.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În Europa, aproximativ 9,9 milioane de persoane suferă de o formă de demență, ceea ce înseamnă că Europa se află pe locul doi în ceea ce privește prevalența acestui tip de boală. Numai în Portugalia, numărul pacienților care suferă de demență este estimat la 153 000, dintre care peste 90 000 suferă de Alzheimer, și se preconizează că numărul acestora se va dubla până în 2020. Odată cu îmbătrânirea populației, reacția din partea societăților și a guvernelor la acest tip de boală, care este foarte mult asociată cu vârsta, reprezintă o provocare majoră la începutul acestui mileniu. Din acest motiv, nu pot decât să-mi arăt sprijinul puternic pentru o inițiativă care propune să declare demența o prioritate a UE în domeniul sănătății și să îndemne statele membre să dezvolte strategii și planuri naționale specifice pentru a combate boala Alzheimer. Centrul Social Democrat a apărat această abordare în Portugalia, deoarece este esențială și în perfectă conformitate cu politicile și prioritățile UE în domeniul sănătății, solicitând guvernului un plan național privind demența care să garanteze un sprijin și o îngrijire demnă, îmbunătățită și specializată pentru persoanele care suferă de boala Alzheimer și de alte forme de demență.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) În fiecare an, 1,4 milioane de cetățeni din Europa dezvoltă o formă de demență, ceea ce înseamnă că la fiecare 24 de secunde este diagnosticat un nou caz. În Portugalia, se estimează că există 153 000 de persoane care suferă de demență, dintre care 90 000 suferă de Alzheimer. Având în vedere îmbătrânirea populației din UE, specialiștii preconizează că aceste numere se vor dubla până în 2040.

Întrucât populația îmbătrânește și întrucât raportul dintre populația activă și persoanele pensionate este în descreștere, se așteaptă ca demența să fie una dintre principalele provocări pentru durabilitatea sistemelor naționale de securitate socială și de asistență medicală. Prin urmare, este esențial ca guvernele să elaboreze strategii și planuri naționale specifice privind boala Alzheimer, cu scopul de a aborda consecințele sociale și de sănătate, nu numai prin garantarea furnizării de servicii, ci și prin sprijinirea persoanelor care suferă de demență și a familiilor acestora.

Salut propunerea de a lansa un An european al sănătății mintale cu scopul de a sensibiliza populația în legătură cu bolile creierului asociate cu bătrânețea și în legătură cu modalitățile de detectare și identificare a simptomelor timpurii ale acestor boli, prin campanii publice de informare în ceea ce privește prevenirea acestora și tratamentul.-

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Boala Alzheimer și alte forme de demență sunt boli care suscită în mod justificat atenția și preocuparea. Conform raportului din 2010 al Alzheimer’s Disease International, aproximativ 9,9 milioane de persoane din Europa sunt afectate de această boală și se preconizează că acest număr va crește considerabil până în 2020. Lipsa de îngrijitori specializați pentru persoanele care suferă de Alzheimer trebuie să devină o preocupare majoră, deoarece această situație va tinde să se înrăutățească pe viitor în cazul în care nu se vor lua măsuri. Aceste măsuri trebuie să includă formarea profesională a unui număr suficient de specialiști în servicii sociale și de sănătate și garantarea unei îngrijiri adecvate prin intermediul serviciilor publice, respectând dorința pacienților de a rămâne la domiciliu ori de câte ori este posibil și promovând principiul fundamental al demnității și al incluziunii sociale, precum și independența și autodeterminarea pacienților. Deoarece această boală implică costuri mari pentru medicamente, care nu pot fi suportate de majoritatea pacienților, este de dorit finanțarea acestor medicamente. Este esențial să se încurajeze și să se dezvolte cercetarea în acest domeniu, în special în ceea ce privește prevenirea, diagnosticarea și tratarea, deoarece principiul fundamental este că sectorul public își asumă aceste responsabilități fără a restricționa beneficiile sau accesul pentru niciun pacient.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Sprijin pe deplin acest proiect privind boala Alzheimer și alte demențe. Boala Alzheimer este principala cauză a demenței, iar în Irlanda există peste 44 000 de persoane care suferă de această boală și în jur de 10 milioane în toată Europa.

Alzheimer este o boală progresivă, ceea ce înseamnă că în timp creierul este tot mai afectat de aceasta. În același timp, simptomele acestei boli devin mai acute. Din nefericire, întrucât populația Europei îmbătrânește, este foarte probabil ca numărul persoanelor care suferă de această boală să crească. Trebuie să existe o coordonare îmbunătățită între statele membre în ceea ce privește cercetarea cauzelor de bază ale demenței și în ceea ce privește bunele practici de îngrijire.

Adesea, sarcina îngrijirii revine membrilor familiei. În Irlanda există 50 000 de persoane care îi îngrijesc pe cei care suferă de demență. Aș dori să aduc un omagiu acestor îngrijitori și organizației Alzheimer Society din Irlanda, care oferă o asistență excelentă celor care sunt afectați de boala Alzheimer.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Se estimează că aproximativ 10 milioane de persoane din Europa suferă de demență, iar majoritatea acestora suferă de boala Alzheimer. Această cifră este posibil să se dubleze, de fapt, la fiecare 20 de ani. Una din patru persoane de peste 65 de ani ar putea fi afectată în 2020. În Franța, în fiecare an sunt diagnosticate 160 000 de persoane care suferă de această boală. Prin urmare, putem spune că toți europenii se vor confrunta, la un moment dat, direct sau indirect, cu probleme legate de boala Alzheimer sau alte demențe. Astfel, am acordat sprijinul meu deplin acestui raport din proprie inițiativă, care solicită Comisiei Europene să considere lupta împotriva bolii Alzheimer una dintre prioritățile de acțiune ale Europei în domeniul sănătății. Este esențial să se asigure că persoanele care suferă de Alzheimer au acces la asistență medicală adecvată și, mai presus de toate, avem nevoie de o cooperare europeană mai strânsă în domeniul cercetării (în contextul următorului program-cadru de cercetare), al prevenirii, al diagnosticării (cu criterii și protocoale comune, etc.), precum și al tratamentelor. De asemenea, solicităm lansarea Anului european al sănătății mintale, pentru a completa Ziua mondială împotriva maladiei Alzheimer, care sper că va permite sensibilizarea suplimentară cu privire la această chestiune.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR)În calitate de președintă a Alianței europene a luptei împotriva bolii Alzheimer, nu pot decât să salut măsurile propuse de această inițiativă europeană, care vizează îmbunătățirea cunoștințelor epidemiologice referitoare la această maladie și coordonarea cercetării actuale. Programele de cercetare comună au fost create mulțumită sprijinului european și sper să aibă rezultate. În același timp, este esențial să situăm prevenirea în centrul oricărei strategii și să ne îndreptăm eforturile în direcția obținerii unui diagnostic timpuriu, astfel cum se subliniază în raport. Statele membre ar trebui să ia toate măsuri imediat, inclusiv prin campanii de prevenire bazate pe un plan european ambițios pentru combaterea acestei boli. Modificările de comportament și personalitate apărute în urma bolii plasează persoanele afectate într-o situație tot mai dependentă de alte persoane. Bolnavii nu sunt singurii afectați de această boală; familiile acestora și persoanele care îi îngrijesc sunt, de asemenea, afectate. În plus, aș dori să aduc un omagiu asociației Alzheimer Europe care, alături de asociațiile naționale care luptă împotriva acestei boli, joacă un rol esențial în sprijinirea bolnavilor și a familiilor acestora.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am acordat sprijinul meu deplin acestui raport din proprie inițiativă care vizează să încurajeze Comisia Europeană să pună boala Alzheimer pe primul loc în acțiunile sale în domeniul sănătății. Nu trebuie doar să promovăm metodele de diagnosticare timpurie, să dezvoltăm mijloace de identificare cât mai rapidă a simptomelor acestei boli și să ne concentrăm asupra eforturilor de cercetare în cazul maladiilor neurodegenerative; trebuie, de asemenea, să încercăm, mai presus de toate, să îmbunătățim viețile cotidiene ale bolnavilor și ale familiilor acestora, deoarece acest aspect este încă foarte des neglijat de politicile publice. În sfârșit, ar trebui să se acorde o atenție deosebită femeilor, deoarece acestea sunt afectate de această boală de două ori mai des decât bărbații.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Raportul dnei Matias abordează un aspect care are o importanță tot mai mare în societatea noastră în curs de îmbătrânire. În țara mea, guvernul scoțian consideră lupta împotriva demenței o prioritate națională, iar expertiza scoțiană este utilizată în cercetare de importanță internațională. Această inițiativă europeană trebuie să fie salutată ca o modalitate de a coordona mai bine acțiunea UE de combatere a demenței.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe, deoarece abordarea de bază este îmbunătățirea coordonării între statele membre și o reacție mai eficace și mai axată pe solidaritate orientată spre prevenirea și tratarea persoanelor afectate de demență, îndeosebi Alzheimer, și spre sprijinirea persoanelor din jurul bolnavilor, indiferent că este vorba de cadre medicale, furnizori de servicii sau rude. Este important și esențial să se promoveze diagnosticarea timpurie și o bună calitate a vieții pacienților, să se sprijine cooperarea între statele membre prin schimbul de bune practici și studii clinice în acest domeniu și să se respecte drepturile și așteptările persoanelor afectate de această maladie gravă. Acesta este un pas esențial în direcția unor propuneri specifice care să coreleze politicile existente și modurile de a aborda acest tip de maladie și care să garanteze o acoperire maximă și condiții egale de acces și tratament pentru pacienți, indiferent de resursele financiare.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Prin votul de astăzi privind raportul dnei Matias, Parlamentul European a încercat să sublinieze că lupta împotriva bolii Alzheimer este o prioritate a UE în domeniul sănătății. Conform Raportului Mondial Alzheimer 2009, aproximativ 28 % din cetățenii europeni suferă de acest tip de demență, iar acest procent este posibil să crească, întrucât populația Europei îmbătrânește. Prin urmare, consider că instituțiile au responsabilitatea de a nu subestima această boală și de a lua măsuri concrete pentru a sprijini bolnavii și familiile acestora. În acest sens, rolul Parlamentului European trebuie să fie de a promova o politică de sensibilizare a publicului în legătură cu acest aspect și de a solicita Consiliului și Comisiei să ia în considerare în mod adecvat această boală în elaborarea următoarelor acțiuni în domeniul prevenției în sănătate. Dintre acțiunile propuse în acest raport, aș dori să subliniez elaborarea liniilor directoare pentru punerea în aplicare a unor servicii de diagnosticare timpurie și identificarea de instrumente pentru facilitarea accesului la finanțare.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Adoptarea raportului referitor la o inițiativa europeană privind boala Alzheimer reprezintă un pas important în lupta împotriva acestei boli, în condițiile în care numărul persoanelor din Europa care suferă de demență este de 9,9 milioane, iar bolnavii de Alzheimer reprezintă cea mai mare parte dintre aceștia. Datorită adoptării acestui raport, statele membre vor putea lua măsuri coordonate pentru combaterea acestei boli în Uniunea Europeană. Consider că o posibilă soluție este utilizarea eficientă a resurselor inițiativei-pilot „O Uniune a inovării” din cadrul strategiei Europa 2020 și a „Parteneriatului-pilot pentru îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate”, ce urmează să fie lansat în primăvara acestui an.

Având în vedere că, până în anul 2020, se așteaptă o creștere dramatică a numărului de bolnavi de Alzheimer, se impune pe viitor dezvoltarea atât a unor parteneriate la nivelul instituțiilor publice, cât și parteneriate între instituții publice și private în procesul implementării de proiecte de cercetare, valorificând astfel facilitățile, resursele și experiența din domeniul privat, cât și din cel public, pentru a combate efectele bolii Alzheimer și ale altor demențe.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. –(PL) Una dintre cele mai eficiente modalități de a sensibiliza populația în legătură cu apariția demenței la persoanele în vârstă este de a evidenția problema și de a organiza o campanie de informare activă. Trebuie să acordăm o atenție deosebită bolii Alzheimer, deoarece devine o problemă tot mai gravă nu numai în UE, ci și la nivel mondial și, conform specialiștilor, numărul bolnavilor crește în mod constant. Societatea noastră îmbătrânește și trebuie să vorbim în mod deschis despre această problemă și să căutăm soluții. Mai presus de toate, trebuie să subliniem importanța prevenirii acestei bolii. Prin urmare, am votat în favoarea raportului elaborat de dna Matias referitor la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport din proprie inițiativă care reprezintă răspunsul Parlamentului la Comunicarea Comisiei referitoare la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe.

Obiectivele sale cheie sunt: promovarea diagnosticării timpurii și a calității vieții; îmbunătățirea cunoștințelor epidemiologice legate de această maladie și coordonarea cercetării existente; sprijinirea solidarității între statele membre prin schimbul de bune practici; și, în cele din urmă, respectarea drepturilor persoanelor afectate de demență.

Toate aceste propuneri sunt binevenite, deoarece consider că o strategie europeană privind demența ar trebui să pună mai mult accentul pe dimensiunea socială în cazul persoanelor care suferă de demență și al îngrijitorilor acestora, sprijinind în același timp cercetarea în vederea prevenirii și a diagnosticării timpurii.

  Barbara Matera (PPE), în scris. – (IT) O statistică îngrijorătoare rezultă din raportul 2009 cu privire la boala Alzheimer: aproximativ 35,6 milioane de persoane din întreaga lume suferă de demență în toate formele sale. Această estimare crește în mod constant în Europa, unde vârsta medie a populației crește rapid.

Prin urmare, este important să se creeze o rețea de schimb a datelor statistice în statele membre și o platformă pentru coordonarea cercetării privind cauzele, prevenirea și tratarea bolii Alzheimer. Având în vedere faptul că diagnosticarea timpurie poate ajuta la menținerea unor costuri reduse ale asistenței medicale în Europa, este esențială, de asemenea, partajarea nivelului de investiții financiare și elaborarea de politici la nivel european cu scopul de a încuraja prevenirea.

De asemenea, trebuie să subliniez că este important să se aibă în vedere nevoile specifice ale femeilor, care reprezintă o proporție dublă în rândul persoanelor suferinde și constituie un număr disproporționat de îngrijitori, în domeniul cercetării medicale și sociale, al sănătății și al politicilor sociale. Boala Alzheimer este o provocare majoră pentru societatea europeană. Numai prin eforturi comune vom putea aborda consecințele sociale și de sănătate ale demenței și să oferim servicii și asistență persoanelor afectate de maladii neurodegenerative, precum și familiilor acestora.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Partidul din Portugalia al cărui membru sunt, Centrul Social Democrat – Partidul Popular, a susținut întotdeauna cu fermitate un plan național privind demența, astfel încât persoanele care suferă de acest tip de boală să poată fi monitorizate de persoane calificate într-un mod demn și uman. Prin urmare, nu pot să nu sprijin această inițiativă a UE care vizează să transforme combaterea demenței într-una dintre prioritățile UE. Numărul europenilor afectați de maladia Alzheimer și de alte forme de demență este atât de mare încât o astfel de prioritizare este necesară. Luarea de măsuri în fazele inițiale este foarte importantă pentru a trata cu succes acest tip de boală și pentru a asigura bolnavilor o calitate cât mai bună a vieții.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Boala Alzheimer este o boală insidioasă pentru care nu există medicamente eficiente, în pofida cercetării ample. Este puțin probabil să se găsească un remediu în viitorul apropiat pentru această boală și pentru consecințele sale, cum ar fi pierderea progresivă a memoriei și a altor funcții importante ale creierului, care duc la o dependență completă față de alte persoane. Acest lucru face chiar mai importantă tratarea acesteia într-o fază incipientă. Una dintre măsuri implică sensibilizarea publicului în legătură cu prevenirea, dar și în legătură cu recunoașterea timpurie și întârzierea apariției bolii. Se pare că numeroși medici generaliști încep prea târziu tratamentul cu medicamente împotriva demenței pentru a nu-și depăși bugetele, iar acest lucru este contraproductiv. Conform experților în medicină, tratamentul cu medicamentele potrivite poate amâna cu până la un an necesitatea ca persoana care suferă de această boală să treacă la o îngrijire la domiciliu costisitoare.

În acest sens, este important să nu uităm eforturile fizice și psihice mari ale rudelor care îi îngrijesc pe bolnavi. Acestea conduc la depresie, epuizare și tulburări similare în cazul a aproximativ o treime din îngrijitori. Încercăm să alinăm suferința bolnavilor de Alzheimer la nivelul UE. Din acest motiv, am votat în favoarea raportului elaborat de dna Matias.

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris. – (IT) Susțin raportul elaborat de dna Matias, deoarece este necesar să se asigure în Europa o cooperare și o coordonare strânsă între statele membre capabile să ofere un răspuns eficace la prevenirea și tratarea bolii Alzheimer, care în prezent afectează 6 milioane de europeni.

Fără sprijinul european pentru eforturile naționale, nu numai în domeniile prevenirii și al tratării, ci și în coordonarea fondurilor pentru cercetare, diseminarea bunelor practici și finanțarea adecvată a industriei farmaceutice care încearcă să descopere medicamente adecvate, nu am putea încuraja independența și demnitatea persoanelor care suferă de boli foarte grave ce afectează inclusiv relațiile lor afective și sociale.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris.– (IT) Decizia mea de a vota în favoarea raportului privind boala Alzheimer rezultă din dorința de a îmbunătăți actuala strategie europeană de combatere a acestei boli. Îmbătrânirea progresivă a populației europene este însoțită de o creștere considerabilă a numărului de persoane care suferă de maladii neurodegenerative, dintre care un procent de 50 % suferă de boala Alzheimer. Prin urmare, acest raport reprezintă un pas înainte în lupta împotriva acestei boli grave. Consider că în acest caz este vital să ne concentrăm asupra prevenirii atât în ceea ce privește diagnosticarea timpurie, cât și colectarea datelor epidemiologice. De asemenea, este necesar să se acopere lacunele existente în domenii precum formarea profesională și sprijinirea familiilor, prin creșterea sensibilizării populației în legătură cu problemele asociate unei vieți afectate de demență.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului referitor la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer, deoarece acesta va îmbunătăți calitatea vieții bolnavilor și a rudelor acestora și va reduce inegalitățile dintre statele membre în ceea ce privește prevenirea, accesul la tratament și furnizarea de servicii corespunzătoare persoanelor care suferă de demență. În Europa există 1,4 milioane de cetățeni care suferă de o anumită formă de demență și peste 8 milioane de europeni cu vârste între 30 și 99 de ani suferă de boli neurodegenerative; jumătate dintre aceștia suferă de Alzheimer și se preconizează că acest număr se va dubla la fiecare 20 de ani. Scopul acestui raport este de a îmbunătăți situația actuală; obiectivele de bază ale raportului sunt promovarea diagnosticării timpurii și îmbunătățirea calității vieții pacienților, o reacție uniformă și axată pe solidaritate între state, de la cercetare la tratamentul medical și asigurarea demnității pacienților pe parcursul tratamentului.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție a Parlamentului European referitoare la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe. Împărtășesc unele dintre preocupările care apar în raportul dnei Matias și sprijin solicitarea adresată Consiliului de a declara combaterea demenței o prioritate a UE în domeniul sănătății.

Este important să acționăm în mod global. De fapt, nivelul de coordonare transnațională este relativ scăzut în UE, ceea ce duce la fragmentare și schimbul limitat de cunoștințe și bune practici între statele membre; cercetarea privind boala Alzheimer a rămas în urmă în comparație cu cea privind alte boli grave din Europa.

Din perspectiva acestor fapte, care sunt bine evidențiate în acest document, este necesar să se dezvolte nu numai planuri și strategii naționale specifice pentru boala Alzheimer, care sunt esențiale, ci și un instrument european care să promoveze coordonarea eficientă a cercetării europene în acest domeniu. Consider că aceasta este modalitatea de a asigura că serviciile de asistență medicală sunt furnizate în conformitate cu bunele practici în toate țările europene în același timp. Astfel, vom putea evita reacțiile inegale și existența unor condiții de acces și tratament inegale pentru această boală.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Statisticile privind boala Alzheimer și alte forme de demență sunt extrem de îngrijorătoare, deoarece acestea arată că în fiecare an, 1,4 milioane de cetățeni din Uniunea Europeană dezvoltă o anumită formă de demență și că la fiecare 24 de secunde este diagnosticat un nou caz.

Aproximativ una din 20 de persoane de peste 65 de ani suferă de demență, estimându-se în același timp că peste 8 milioane de europeni suferă de boli de acest tip. În acest sens, este necesară coordonarea numeroaselor politici naționale în cadrul Europei. Acțiunile fragmentate, reacțiile inegale la nivel european și existența unor condiții de acces și tratament inegale pentru această boală reprezintă o justificare mai mult decât suficientă pentru această inițiativă. Aceasta se bazează pe patru obiective-cheie: promovarea diagnosticării timpurii, îmbunătățirea cunoștințelor epidemiologice legate de această maladie, sprijinirea solidarității între statele membre și respectarea drepturilor persoanelor afectate de diferite forme de demență.

Până în prezent, nu s-a descoperit un remediu pentru boala Alzheimer. În consecință, este vitală accelerarea intervenției extramedicamentoase, promovând intervenții care ameliorează starea generală a persoanelor afectate. Din perspectiva celor menționate anterior, sunt pe deplin în favoarea unei coordonării mai bune între statele membre și a unei reacții mai eficace în ceea ce privește prevenirea demenței.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Raportul acesta este o etapă fundamentală în direcția formulării unei strategii europene în acest domeniu, bazându-se pe patru obiective cheie: promovarea diagnosticării timpurii și a calității vieții; îmbunătățirea cunoștințelor epidemiologice legate de această maladie și coordonarea cercetării existente; sprijinirea solidarității între statele membre prin schimbul de practici recomandate; și respectarea drepturilor persoanelor afectate de demență, precum și a celor care le îngrijesc. Anual 1,4 milioane de cetățeni care trăiesc în Europa dezvoltă anumite forme de demență. La fiecare 24 de secunde se diagnostichează un nou caz. Aproape o persoană de peste 65 de ani din 20 și una din cinci de peste 80 de ani suferă de demență. Se estimează că peste 8 milioane de europeni cu vârste între 30 și 99 de ani suferă de boli neurodegenerative (Alzheimer - jumătate) și oamenii de știință preconizează o dublare a acestui număr la fiecare 20 de ani. Deoarece există inegalități în privința accesului la diagnostic și tratament, nu numai de la o țară la alta, ci și în cadrul aceleiași țări, este necesară elaborarea planurilor de acțiune naționale, axate pe solidaritate orientată spre prevenirea și tratarea persoanelor afectate de demență, îndeosebi Alzheimer, și sprijinirea persoanelor din jurul bolnavilor (cadre medicale, furnizori de servicii sau rude).

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Numărul persoanelor care suferă de demență în Europa este estimat la 9,9 milioane, iar marea majoritate a acestora sunt afectați de boala Alzheimer. Bolile neurodegenerative reprezintă una dintre principalele cauze pentru handicap și dependență la persoanele în vârstă și se preconizează că numărul persoanelor care suferă de demență s-ar putea dubla până în 2020.

În acest context, trebuie să se sublinieze importanța acestui raport: atrage atenția asupra faptului că este necesar ca statele membre și UE să intensifice în mod semnificativ cooperarea și coordonarea eforturilor de cercetare clinică inovatoare și multidisciplinare privind cauzele, prevenirea și tratamentul bolii Alzheimer, a partajării informației și a nivelului resurselor financiare în acest domeniu. De asemenea, aș dori să subliniez importanța diagnosticării timpurii, a formării profesionale a personalului, a sprijinirii familiilor și a campaniilor de informare a publicului, toate acestea pentru a asigura pacienților furnizarea de asistență medicală în conformitate cu bunele practici.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris.– (FR) În UE, la fiecare 24 de secunde, o nouă persoană este diagnosticată cu o boală neurodegenerativă. Aproximativ una din 20 de persoane de peste 65 de ani și una din cinci de peste 80 de ani suferă de demență. Boala Alzheimer reprezintă mai mult de jumătate din aceste cazuri. În total, peste 8 milioane de europeni cu vârste între 30 și 99 de ani suferă de boli neurodegenerative și oamenii de știință preconizează o dublare a acestui număr la fiecare 20 de ani. Uniunea Europeană trebuie să ia măsuri, astfel încât creșterea numărului de persoane afectate de aceste boli să poată fi abordată în următoarele decenii. Sunt de acord cu rezoluția Parlamentului European care solicită, în special statelor membre, să ia măsuri pentru a încetini evoluția bolii în cazul celor bolnavi – cum ar fi promovarea unui stil de viață sănătos și garantarea unei medicații disponibile pentru toți bolnavii – să creeze centre specializate, să furnizeze echipamente medicale corespunzătoare la nivel național și să elaboreze planuri de acțiune strategice în materie de cercetare în acest domeniu.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am sprijinit această propunere deoarece, printre altele, solicită Consiliului să declare demența una dintre prioritățile UE în domeniul sănătății și îndeamnă ferm statele membre să elaboreze planuri și strategii naționale specifice privind boala Alzheimer, cu scopul de a aborda consecințele sociale și din domeniul sănătății ale demenței și de a oferi servicii și asistență persoanelor afectate de demență și familiilor acestora, cum este cazul în mai multe state membre, unde planul „Alzheimer și bolile înrudite” lansat în 2008 a permis coordonarea la nivel național a îngrijirilor medico-sociale și a cercetării clinice și fundamentale a acestor maladii.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Vârsta medie a populației europene este în continuă creștere, iar acest lucru sporește importanța problemelor asociate vârstei, în special formele de demență.

Se estimează că peste 35 de milioane de persoane suferă de demență în întreaga lume, iar acest număr s-ar putea dubla la fiecare 20 de ani. În Europa, 9,9 milioane de persoane suferă de demență, iar multe dintre acestea sunt afectate de boala Alzheimer.

Un studiu realizat de Alzheimer’s Disease International arată că în țările membre ale UE costurile pentru fiecare pacient care suferă de Alzheimer se ridică la 24 000 de euro pe an, suma totală fiind de aproximativ 161 de miliarde de euro. În următoarele decenii, demența va fi probabil una dintre principalele provocări pentru durabilitatea sistemelor noastre naționale de sănătate.

Având în vedere statisticile privind numărul de persoane implicate, este necesar să se ofere servicii și asistență persoanelor afectate de demență și familiilor acestora, care sunt principalele surse de îngrijire. Acest lucru s-a realizat în mai multe state membre care au pus în aplicare planul „Alzheimer și bolile înrudite”. Obiectivul comun trebuie să fie promovarea unei mai mari sensibilizări a publicului în legătură cu bolile asociate cu bătrânețea și completarea Zilei mondiale împotriva maladiei Alzheimer, organizată la 21 septembrie, prin campanii de informare în ceea ce privește prevenirea acestor boli și tratamentul accidentelor vasculare cerebrale.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Am votat în favoarea raportului referitor la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe. Parlamentul a dezbătut recent aspectele referitoare la persoanele în vârstă în contextul crizei economice, al cererii pe piața forței de muncă și al creșterii nivelurilor de ocupare a forței de muncă. Statisticile privind numărul de persoane diagnosticate cu demență dezvăluie gravitatea problemei. În fiecare an, 1,4 milioane de europeni dezvoltă o formă de demență, iar numărul celor bolnavi este estimat la 10 milioane. În Polonia, peste 200 000 de persoane suferă de boala Alzheimer. Bolile neurodegenerative reprezintă una dintre principalele cauze pentru handicap la persoanele în vârstă și această problemă se înrăutățește ca urmare a creșterii duratei medii de viață.

Boala Alzheimer este o provocare economică majoră pentru toate societățile. Raportul Mondial Alzheimer publicat în 2010 arată că, anual, costurile la nivel mondial legate de boala Alzheimer și alte demențe se ridică la 600 de miliarde de dolari. Avem nevoie de o strategie europeană comună în lupta împotriva demenței. Trebuie să dezvoltăm și să promovăm măsuri împotriva bolii Alzheimer sau, cu alte cuvinte, un stil de viață sănătos, care înseamnă a fi activ din punct de vedere fizic, cognitiv și social și a avea un regim alimentar sănătos. Celor care îi îngrijesc pe bolnavi ar trebui să li se acorde sprijin financiar și psihologic adecvat. O strategie europeană pentru lupta împotriva bolii Alzheimer ar trebui să acorde o atenție specială nevoilor femeilor, care sunt de două ori mai expuse riscului de a dezvolta o formă de demență și care reprezintă majoritatea persoanelor care oferă îngrijire acestor bolnavi.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Am votat categoric în favoarea acestui raport din proprie inițiativă referitor la boala Alzheimer. Acest raport conține o prezentare foarte bună a măsurilor care trebuie luate în acest domeniu. Nu au fost depuse amendamente la textul adoptat de către Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, ceea ce arată că aceste recomandări se bucură de un sprijin larg. În plus, aș dori, de asemenea, să acordăm atenție creării unui număr tot mai mare de centre de tratament pentru demență în țări precum Germania, Belgia și Scoția. De asemenea, trebuie să luăm în considerare impactul estimărilor privind evoluția acestei boli. Estimările negative nejustificate pot avea deseori un efect negativ asupra bolii, concluzie care a reieșit, de fapt, dintr-o conferință organizată de președinția belgiană la sfârșitul anului trecut. Aceste observații ar trebui, de asemenea, să fie incluse în politică.

  Csanád Szegedi (NI), în scris. – (HU) Sunt de acord cu acest raport, potrivit căruia este important să corelăm diferitele metode de tratare a bolii. În Europa, 1,4 milioane de persoane sunt diagnosticate cu demență în fiecare an și, prin urmare, diagnosticarea timpurie și prevenirea au o importanță deosebită. De asemenea, o mai bună coordonare între statele membre este esențială. Sprijin, de asemenea, faptul că trebuie să încercăm să obținem o acoperire maximă în ceea ce privește accesul la tratament și condiții egale pentru pacienți, indiferent de vârstă, sex, resurse financiare sau loc de rezidență.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. –(DE) Am votat în favoarea raportului care include o descriere impresionantă și detaliată a problemelor, dorințelor și preocupările bolnavilor de Alzheimer și ale persoanelor care le îngrijesc, și care ne solicită să luăm măsuri comune. În prezent, numai unul din 15 europeni de peste 65 de ani suferă de demență, dar această cifră va crește semnificativ în următoarele decenii. În consecință, ne vom confrunta cu o provocare majoră.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Sprijin pe deplin această nouă inițiativă privind boala Alzheimer și alte demențe. Se estimează că demența va fi una dintre principalele provocări pentru sistemul de sănătate în următorii ani, iar cooperarea dintre țări în vederea îmbunătățirii prevenirii, a diagnosticării și a tratării este esențială. Acest raport solicită creșterea gradului de sensibilizare în legătură cu acest aspect și recunoașterea timpurie a simptomelor bolii Alzheimer. Acest lucru va contribui la diagnosticarea timpurie a bolii și la îmbunătățirea accesului la tratament. Pe lângă protejarea bunăstării bolnavilor de demență, este importantă creșterea gradului de sensibilizare a îngrijitorilor, care se confruntă adesea cu dificultăți emoționale și financiare; dezvoltarea unor planuri de acțiune pentru a îmbunătăți situația de zi cu zi a îngrijitorilor este un alt pas important în direcția îmbunătățirii vieților celor afectați de Alzheimer și alte demențe.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris. – (PL) Pe parcursul acestei ședințe plenare, am votat în legătură cu rezoluția Parlamentului European referitoare la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe. Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece este un pas foarte important în direcția unor propuneri detaliate de coordonare a strategiilor politice existente și a modalităților de gestionare a bolilor de acest fel. Bolile neurodegenerative sunt în prezent una dintre principalele cauze de handicap la persoanele în vârstă și este foarte probabil ca numărul persoanelor afectate de aceste boli să crească în mod considerabil. Acest lucru devine cu atât mai relevant dacă ținem seama de creșterea speranței medii de viață și scăderea raportului dintre populația activă și persoanele pensionate. În acest context, este extrem de important ca prevenirea să fie plasată în centrul tuturor strategiilor și să se depună eforturi pentru a asigura o diagnosticare timpurie. Ca reprezentant al cetățenilor, am responsabilitatea comună de a asigura că UE dispune de competențele sale pentru a aborda problema menționată mai sus.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Ca urmare a creșterii rapide a numărului de persoane care suferă de boala Alzheimer și alte demențe, este necesar ca UE să ia rapid măsuri care să asigure acordarea unei atenții sporite diagnosticării timpurii și prevenirii. Acest lucru înseamnă, de exemplu, că persoanele care sunt expuse acestui risc ar trebui să efectueze teste într-un stadiu incipient și că toate campaniile de sensibilizare ar trebui să fie folosite pentru a ajuta rudele celor în vârstă să facă diferența între semnele obișnuite ale îmbătrânirii și simptomele timpurii ale demenței. Statele membre trebuie să facă schimb de experiență și să implice în acest proces atât oameni de știință, cât și personalul calificat din domeniul sănătății. Numărul foarte mare de persoane care suferă de această boală și costurile care rezultă pentru fiecare stat membru fac urgentă nevoia de prevenire. Prevenirea trebuie să includă adoptarea unui regim alimentar sănătos pentru a întârzia apariția bolii. Acest raport face referire, de asemenea, la acordarea de sprijin fizic și psihologic rudelor bolnavilor. S-a demonstrat că un bolnav care este îngrijit la domiciliu are nevoie de trei îngrijitori care, în general, trebuie să renunțe la locurile lor de muncă. În cele din urmă, acest raport menționează importanța menținerii demnității persoanelor care suferă de boala Alzheimer. Acest lucru poate fi realizat printr-un program de educare, care ar trebui să înceapă la școală.

Propunere de rezoluție: (B7-0026/2010)

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție referitoare la petiția cu privire la neluarea de către Comisia Europeană a unor măsuri cu privire la un caz de concurență și impactul dăunător al acestui fapt asupra întreprinderii în cauză. Aș dori să atrag atenția asupra faptului că răspunsul Comisiei către Comisia pentru petiții nu a oferit un răspuns suficient la întrebările ridicate de petiționar și membrii comitetului sau la preocupările exprimate în avizul Comisiei pentru afaceri juridice. Prin urmare, este necesar, să se facă imediat apel la Comisie pentru ca aceasta să ia măsurile necesare pentru a încheia procedura aflată încă în curs de desfășurare inițiată în 1997 în temeiul clauzei de salvgardare a articolului 8 din Directiva 93/42/CEE. În plus, Comisia trebuie să răspundă urgent la preocupările legitime ale petiționarului – care a fost confruntat cu această situație intolerabilă timp de 13 ani și, prin urmare, a suferit pierderi considerabile de venituri – și să ia măsurile necesare pentru a permite petiționarului să-și afirme drepturile sale.

  Diogo Feio (PPE), . – (PT) Acest caz, ce durează de mai mult de zece ani, a cauzat pierderi financiare considerabile pentru întreprindere, deoarece aceasta nu a obținut încă un răspuns final din partea Comisiei cu privire la neînțelegere sale cu autoritățile germane. Este esențial ca toate dispozitivele medicale vândute în UE să fie în conformitate cu dreptul Uniunii și, pentru a apăra și proteja consumatorii săi, acestea trebuie să satisfacă standardele de siguranță. Cu toate acestea, este la latitudinea Comisiei să ia măsurile necesare pentru a lua o decizie cu privire la acest caz, întrucât litigiile trebuie să fie soluționate în timp util.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Problema în discuție este un inhalator pentru astm, care a fost pe piață din anul 1996. Autoritățile germane și-au exprimat îngrijorarea cu privire la acest produs și au informat Comisia în vederea lansării și încheierii unei proceduri de salvgardare. Cu toate acestea, Comisia nu a consultat producătorul și nu a emis vreodată o decizie, astfel încât o decizie referitoare la subiect este încă în așteptare, iar petiționarul este privat de orice mijloace legale de atac disponibile. Producătorul a pus aparatul pe piață sub un nume nou în 2003 și, în 2005, guvernul din Bavaria Superioară a dispus retragerea acestuia de pe piață, în conformitate cu Legea germană a dispozitivelor medicale, fără a informa Comisia în consecință. Producătorul a informat Comisia cu privire la a doua interdicție de vânzare cu scopul de a iniția proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Germaniei, dar Comisia susține că nu există dovezi suficiente că inhalatorul îndeplinește cerințele esențiale prevăzute în directivă și a concluzionat că nu era nevoie de o revizuire privind securitatea unui nou produs.

Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece cred că este imperativ ca Comisia să răspundă de urgență preocupărilor legitime ale părții vătămate, pentru a permite acesteia să-și afirme drepturile.

  Peter Jahr (PPE), în scris. – (DE) Sunt încântat de faptul că Parlamentul European a adoptat astăzi o decizie privind petiția dlui Klein. Comisia pentru petiții a lucrat la acest caz pentru o perioadă considerabilă de timp. În anii 1990, dl Klein inventat un inhalator pentru suferinzii de astm și s-a impus de două ori o interdicție de vânzare pentru acest produs. Fără a intra în detaliu, sunt convins că interdicția inițială pentru inhalator din 1996 nu a fost legală în întregime. Cel puțin, circumstanțele care au dus la interdicție trebuie să fie examinate în mod critic. Comisia a trebuit să prezinte o decizie în privința procedurii clauzei de salvgardare, în scopul de a permite părții în cauză să facă recurs. Procesul nu a fost încă finalizat. Temeiul juridic și legitimitatea celei de a doua interdicții sunt cu siguranță subiecte de dispută. Cu toate acestea, se pare, de asemenea, că ar fi existat o încălcare a dreptului Uniunii Europene. Ca urmare, dl Klein a fost victima unei negări flagrante a justiției și această situație trebuie să fie rectificată. Este importantă găsirea unei soluții rapide de către Comisie, care va rezolva această problemă o dată pentru totdeauna.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Votul meu în favoarea propunerii de rezoluție s-a bazat pe necesitatea de a afirma că Europa, și în special Parlamentul European, în calitate de corp ales în mod democratic, a fost întotdeauna de partea cetățenilor săi. Rezoluția adoptată astăzi se bazează pe petiția 0473/2008 prezentată de Christoph Klein, un cetățean german, privind neluarea de către Comisie a unor măsuri privind un caz de concurență cu privire la retragerea de la vânzare a unui dispozitiv de astm. În cazuri similare, ceea ce trebuie să ne asigurăm, în primul rând în capacitatea noastră de cetățeni europeni, și în al doilea rând, în capacitatea noastră de deputați în Parlamentul European, este posibilitatea reală de a fi în măsură să punem în aplicare măsuri de protecție în cazul în care una dintre instituțiile europene nu respectă dispozițiile tratatelor. Pe scurt, astfel se explică votul meu. Pentru aceasta adaug speranța că cel puțin Comisia își va rectifica comportamentul, va oferi unele răspunsuri precise cu privire la problema de retragere a dispozitivului de astm de pe piață, astfel încât să clarifice ceea ce s-a întâmplat.

  David Martin (S&D), în scris. – Acest raport arată valoarea activității Comisiei privind petițiile Parlamentului. Răspundem astfel unei plângeri legitime a unui cetățean german în ceea ce privește inhalatoarele de astm. Rezoluția invită Comisia să răspundă urgent la preocupările legitime ale petiționarului – care a fost confruntat cu această situație intolerabilă timp de 13 ani și, prin urmare, a suferit pierderi considerabile de venituri – și să ia măsurile necesare pentru a permite petiționarului să-și afirme drepturile.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Acest tip de conflict devine dăunător pentru toți cei implicați: pentru întreprinderea în cauză, din cauza costurilor financiare care rezultă, și pentru instituțiile europene, din cauza imaginii extrem de negative pe care o proiectează ca urmare a întârzierii în încheierea acestor proceduri. Mi se pare că o perioadă de 10 ani pentru a soluționa un conflict este prea lungă și este responsabilitatea Comisiei de a găsi o soluție rapidă, pentru binele tuturor celor implicați. Totuși, trebuie să subliniez cât de important este faptul ca toate dispozitivele medicale introduse pe piață în UE să respecte toate standardele de siguranță ale Uniunii.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Directiva 93/42/CEE a Consiliului privind dispozitivele medicale explică exact cerințele pe care un dispozitiv trebuie să le îndeplinească, în primul rând pentru a fi autorizate, și în al doilea rând, pentru a rămâne pe piață. Dacă un produs are o marcă CE, înseamnă că îndeplinește aceste cerințe. Este responsabilitatea statelor membre de a pune în aplicare controale pentru a preveni utilizarea neautorizată a mărcii CE și, dacă este necesar, de a retrage produsele de pe piață. Autoritatea competentă trebuie să informeze imediat Comisia cu privire la orice măsuri de acest tip care au fost luate. M-am abținut de la vot, pentru că în opinia mea, nu este nevoie pentru Comisie să acționeze în acest caz.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, care, în urma unei cereri prezentate de către un cetățean german cu privire la introducerea de inhalatoare de astm pe piață, invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a încheia o procedură care, din păcate, a durat 13 ani, cu pierderi financiare considerabile pentru întreprinderea în cauză.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Prin adoptarea acestei rezoluții, PE:

1. Consideră că Comisia nu a oferit un răspuns suficient Comisiei pentru petiții la întrebările ridicate de către petiționar și membrii comisiei sau la preocupările exprimate în avizul Comisiei pentru afaceri juridice;

2. Invită Comisia să ia imediat măsurile necesare pentru a încheia procedura aflată încă în curs de desfășurare inițiată în 1997 în temeiul clauzei de salvgardare a articolului 8 din Directiva 93/42/CEE; și

3. Invită Comisia să răspundă urgent la preocupările legitime ale petiționarului – care a fost confruntat cu această situație intolerabilă de 13 ani și, prin urmare, a suferit pierderi considerabile de venituri – și să ia măsurile necesare pentru a permite petiționarului să-și afirme drepturile sale.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Crizele de astm provoacă dificultăți bruște de respirație, care pot dura chiar ore.

Germania a introdus o interdicție privind vânzarea de inhalatoare speciale pentru astm prima dată în 1997 și apoi din nou în 2005. Comisia a fost chemată să răspundă cu privire la legitimitatea interdicțiilor, dar nu a emis niciodată vreo decizie, încălcând astfel procedura clauzei de salvgardare prevăzută de Directiva 93/42/CEE, care ar fi trebuit să oblige Comisia să facă acest lucru.

Gravitatea acestei omisiuni devine tot mai acută ca urmare a faptului că, potrivit unor estimări fiabile, inhalatoarele retrase de pe piață ar fi putut îmbunătăți calitatea vieții a aproximativ 30 de milioane de suferinzi de astm.

Întrebarea depusă de dna Mazzoni invită Comisia să răspundă în ceea ce privește nerespectarea clauzei de salvgardare prevăzută la articolul 8 din Directiva 93/42/CEE. Potrivit acestui articol, în cazul în care Comisia este invitată să se pronunțe cu privire la o măsură legislativă națională în domeniul sănătății, acesta trebuie să desfășoare consultări cu părțile în cauză cât mai curând posibil și să le informeze cu privire la legitimitate sau la orice alt aspect privind măsurile naționale. La acest punct în cadrul procedurii, după cum Curtea de Justiție a hotărât de asemenea, trebuie să fie înființată o comisie de anchetă pentru a stabili răspunderea reală a Comisiei.

Propuneri de rezoluție: RC (B7-0023/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții privind situația din Haiti la un an după cutremur, în care Parlamentul European își exprimă solidaritatea cu populația din Haiti care suferă de pe urma cutremurului și a epidemiei de holeră. Sunt de acord cu apelul foarte important privind un angajament puternic pe termen lung din partea comunității internaționale, inclusiv UE, de a onora toate angajamentele asumate la Conferința donatorilor internaționali din New York. Este important să se ia măsuri imediate și să se coordoneze furnizarea de ajutor umanitar pentru populația din Haiti, mai mult de un milion de persoane trăind încă în tabere improvizate, care trebuiau să fie temporare. Asociațiile pentru drepturile omului continuă să deplângă condițiile execrabile de viață din aceste tabere, în special „violul și violența sexuală” la care sunt supuse femeile.

Cu toate acestea, pe termen lung, este clar că agențiile umanitare nu pot și nu trebuie să continue să compenseze punctele slabe ale statului Haiti sau să îi ia locul, și că acțiunile de urgență trebuie să fie luate în ultimă instanță pentru a asigura dezvoltarea pe termen lung, în special în ceea ce privește accesul la asistență medicală, apă potabilă și reînnoire urbană. La nivel politic, este nevoie de acțiune imediată pentru a construi capacitatea statului haitian din punct de vedere al democrației și al bunei guvernări, care sunt esențiale pentru reconstrucția națională, și să se asigure implicarea societății civile și a poporului haitian.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am susținut această rezoluție, care evaluează situația din Haiti, la un an după cutremur. Situația din țară rămâne foarte complexă și haotică, se fac eforturi de reconstrucție pentru a se ridica de la pământ, milioane de oameni sunt înfometați, iar cutremurul a avut un impact imens asupra mai mult de 800 000 de copii, expunându-i la riscul de violență, abuz sexual, trafic și exploatare. Situația din țară a devenit chiar mai gravă printr-o criză politică rezultată în urma alegerilor prezidențiale și parlamentare. Deși comunitatea internațională a reacționat eficient la tragedia din Haiti, alocând asistență financiară și umanitară, până în prezent însă doar o mică parte din cele 10 miliarde de dolari a fost achitată. Epidemia de holeră care a cuprins țara a subliniat incapacitatea statului Haiti să reacționeze în mod adecvat la situație, alături de limitările sistemului de ajutor internațional. Neliniștea politică continuă împiedică eforturile de a începe lucrările de reconstrucție și de a ajuta victimele, agravând situația și mai mult. Uniunea Europeană, ca donator principal, trebuie să exercite conducerea politică în coordonarea eforturilor de reconstrucție în Haiti și să garanteze că ajutorul ajunge la cei care au nevoie de acesta cel mai mult.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Situația din Haiti a devenit foarte serioasă, în condițiile în care toate eforturile comunității internaționale nu au condus la ameliorarea situației acestui stat, devastat de război civil și dezastre naturale, acum afectat de o epidemie de holeră. Cutremurul devastator de anul trecut a adus Haiti în atenția opiniei publice mondiale, dar, în ciuda eforturilor comune pe fondul unui val de emoție puternic, lucrurile nu evoluează spre bine. De aceea, probabil că cea mai importantă parte din rezoluția adoptată de Parlamentul European este apelul la ONU de a regândi mandatul MINUSTAH din Haiti, ca urmare a epidemiei și tensiunilor generate de recentele alegeri, contestate puternic pe plan intern și asupra corectitudinii cărora comunitatea internațională are serioase semne de întrebare. Populația pauperă a micului stat american este, de fapt, marele înfrânt al tuturor acestor probleme.

Este crucial ca ONU să fie și să rămână la conducerea coordonării tuturor operațiunilor civile și militare, atât în vederea restaurării securității și a ajutorului umanitar, cât și în vederea reconstrucției și dezvoltării. Întreaga comunitate internațională și, cu atât mai mult, Uniunea Europeană, trebuie să pună cât mai sus pe agenda proprie implicarea în reconstrucția Haiti, înainte de a fi prea târziu pentru populația sa.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Salut răspunsul important al comunității internaționale la cutremurul devastator din Haiti, precum și voința politică reală de a sprijini reconstrucția țării. Salut în special angajamentul colectiv făcut de către Comisie și statele membre de a dona un total de 1,2 miliarde de euro, 460 de milioane de euro, inclusiv în ajutor non-umanitar din partea Comisiei.

Cu toate acestea, amploarea dezastrului din Haiti este lamentabil, iar efectele sale sunt încă foarte vizibile la un an de la cutremur. Siguranța, sănătatea, sănătatea publică și condițiile de cazare sunt, de asemenea, lamentabile, și este vital să se reconstruiască capacitatea statului haitian din punct de vedere al democrației și bunei guvernări, care sunt esențiale pentru reconstrucția națională, precum și să se asigure implicarea societății civile haitiene și a poporului haitian. Acest lucru rămâne crucial pentru a ajuta această țară să-și revină în urma cutremurului, dar este de asemenea important ca comunitatea internațională să profite de această oportunitate pentru a contribui la rezolvarea inechităților economice, sociale și politice din Haiti.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) După un an, efectele dezastrului din Haiti sunt dureroase, iar situația din punct de vedere uman, economic și social este haotică. Regret că trebuie să subliniez inexistența reconstrucției, cantitatea de moloz eliminată în mod neglijabil, nivelurile de sărăcie extremă și de violență devastatoare, în timp ce focarul de holeră se răspândește și femeile din taberele de refugiați sunt violate.

Acest status quo trebuie să fie schimbat! Comunitatea internațională, împreună cu guvernul haitian, trebuie să își asume un angajament ferm pe termen lung, să-și onoreze promisiunile făcute și să facă toate eforturile pentru a proteja populația din Haiti. Solicit Comisiei Europene să depună imediat eforturi pentru a proteja peste 800 000 de copii expuși la situații de violență, abuz sexual, exploatare prin muncă a copiilor și trafic.

Mai mult decât atât, am în vedere că este esențial ca eforturile de reconstrucție să includă producția locală de alimente și securitatea alimentară prin dezvoltarea infrastructurilor rurale și de ajutor pentru agricultorii mici. Salut eforturile și munca depusă pe teren de către organizațiile umanitare, dar trebuie să condamn incapacitatea Comisiei interimare de recuperare a zonei Haiti de a coordona miile de agenții umanitare și de donatori de fonduri pentru lucrări de reconstrucție.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Pentru locuitorii din Haiti este important ca Uniunea Europeană să fie solidară cu ei, după catastrofa care i-a afectat, soldată cu importante pierderi de vieți omenești și pagube materiale. Salut, deci, decizia Europei de a se angaja să ajute financiar procesul de reconstrucție din această țară cu circa 1,2 miliarde de euro și propunerea Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe, Catherine Ashton, de a adopta un plan economic pentru următorii 10 ani, axat și pe dezvoltarea și creșterea în zonă, pe lângă reconstrucția țării. Este o decizie importantă, cu atât mai mult cu cât UE este unul din cei mai importanți donatori ai acestei țări din regiunea Caraibe. Consider însă, că fondurile comunitare ar trebui distribuite în baza unor criterii similare celor aplicate în statele membre, respectiv în baza unor programe concrete pentru reconstrucția caselor, școlilor, străzilor și altor infrastructuri, dar și acordarea de microcredite care să stimuleze dezvoltarea și lansarea de microproiecte pentru relansarea economică, după modelul existent în UE pentru microîntreprinderi. După al doilea război mondial, Statele Unite au aplicat planul Marshall care a contribuit esențial la reconstrucția Europei Occidentale. Europa poate lansa, la rândul ei, un program similar pentru Haiti.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Teribilul dezastru care a lovit Haiti cu un an în urmă ne-a șocat pe toți și a condus la un curent la nivel mondial de bună voință, resurse logistice, umane, financiare și umanitare disponibile imediat și pe scară largă.

După trecerea unui an, era necesar să se reevalueze situația de pe teren, nu în ultimul rând deoarece Haiti nu mai domină titlurile în mass-media. Rezoluția depusă realizează această evaluare și subliniază căi și soluții la problemele imense și grave cu care se confruntă populația în viața lor de zi cu zi. În ceea ce mă privește, consider că rezoluția face acest lucru bine: tot ceea ce lipsește este o tendință mai mare față de implicarea comunităților locale și asociațiilor în distribuție, precum și în căutarea de soluții pentru viitor.--

Cu toate acestea, aș dori să subliniez puternicul accent pus pe „angajamentul pe termen lung” și pe căutarea de soluții care „abordează cauzele profunde care stau la baza sărăciei în Haiti o dată pentru totdeauna”, și apelul pentru UE/statele membre să integreze „alimentele locale și securitatea alimentară în efortul de reconstrucție în Haiti, prin dezvoltarea infrastructurii rurale și furnizarea de ajutor micilor agricultori”.-

De asemenea, sper că va fi găsită rapid o soluție definitivă cu privire la taberele improvizate de refugiați, în care există aproape un milion de persoane care trăiesc în condiții aproape subumane.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Un pic mai mult de un an în urmă, lumea a fost uimită de consecințele cutremurului care a devastat Haiti, provocând moartea a mai mult de 200 000 de persoane și lăsând o urmă de distrugere absolut oribilă în urma sa. În acel moment, comunitatea internațională s-a mobilizat pentru a veni în ajutorul victimelor, în timp ce instituțiile internaționale, precum și opinia publică din întreaga lume și mass-media, au reiterat acest angajament. Din păcate, atenția internațională pare să se fi mutat în altă parte, astfel încât este de datoria Parlamentului European să reamintească ce s-a întâmplat și să relateze situația actuală. Într-un an trebuie să se realizeze că nimic nu s-a schimbat în mod semnificativ și că țara, care se confrunta deja cu dificultăți serioase și s-a prăbușit printr-un act al naturii, nu a reușit încă să se refacă. Datele disponibile au fost colaționate, toți indicatorii indicând acest fapt: nimic nu pare să fi progresat rapid, cu eficiența necesară sau cu competențele adecvate. Mai mult de un milion de oameni sunt încă fără adăpost. Comunitatea internațională nu poate abandona această țară și să îi permită să devină încă un stat eșuat.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) La un an de la cutremur, situația rămâne haotică în Haiti, țara este încă într-o stare de urgență și lucrările de reconstrucție abia au început. Salut munca organizațiilor umanitare de pe teren, furnizând asistență pentru cei răniți, furnizând apă potabilă și distribuind produse alimentare. Cu toate acestea, aș dori să subliniez că rolul privind reconstrucția revine guvernului haitian astfel cum este, mai presus de toate, stabilitatea politică, care va fi capabilă să contribuie la reconstrucția țării. Prin urmare, susțin că guvernul haitian ar trebui să susțină și să pună în aplicare angajamentele asumate în planul național de reconstrucție și să întărească autoritatea statului, astfel încât să facă administrația locală mai eficientă, consolidând în acest timp capacitatea instituțiilor locale și naționale.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Realitatea de pe teren arată ceea ce rezoluția pare că vrea să ascundă, și anume că preocuparea principală a Statelor Unite, împărtășită de UE, a fost de a asigura perpetuarea și interferența sa politică, în scopul de a asigura dominația economică și geostrategică a statului Haiti, ignorând drama umană pe care haitienii au trăit-o timp de decenii. După impunerea unor politici de ajustare structurală în țară prin intermediul Fondului Monetar Internațional și al Băncii Mondiale, care au distrus economia și au creat o situație socială catastrofală, Statele Unite au răspuns la cutremurul de anul trecut cu o invazie militară. Toate acestea au fost recent exacerbate de o epidemie de holeră, care știm acum că a fost adusă de către soldați din misiunea ONU în țară, Misiunea Organizației Națiunilor Unite de stabilizare în Haiti (MINUSTAH) (deși aceasta neagă orice responsabilitate). Majoritatea din Parlament nu a spus nimic despre aceste fapte. Nici nu s-a spus nimic despre cei care au arătat o adevărată atitudine de solidaritate cu Haiti: Cuba și Alianța Bolivariană pentru Americi (ALBA). Cuba a trimis medici și personal de specialitate, care, până în prezent, au tratat mai mult de 50 000 de oameni împotriva holerei și, cu ajutorul autorităților haitiene, a fost acum posibil să se ajungă la comunitățile cele mai izolate, garantând astfel că nici un cetățean al acestei țări nu este lăsat fără ajutor în confruntarea cu holera, permițând astfel salvarea a mii de vieții.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Cutremurul și epidemia de holeră care au urmat ar fi fost un dezastru pur și simplu pentru oamenii din Haiti. Îndemn comunitatea internațională, inclusiv Uniunea Europeană, să își îndeplinească toate angajamentele asumate la Conferința donatorilor internaționali, la New York, anul trecut, și ca banii să se acorde, fără întârziere, poporului haitian și ONG-urilor implicate.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Situația din Haiti continuă să fie o cauză de mare îngrijorare. Eforturile depuse de către mai mulți lucrători, al căror angajament curajos trebuie să fie salutat, sunt îndeplinite prin incapacitatea regimului de la putere de a reduce riscul de război civil care amenință insula. Trebuie să solicităm aplicarea integrală a Consensului european privind ajutorul umanitar (pentru acțiunea concertată și coordonată de îmbunătățire a răspunsului colectiv la crizele umanitare) și să subliniem faptul că angajamentele asumate în timpul conferinței donatorilor internaționali din 31 martie, în special, pentru reconstrucția Haiti, ar trebui să devină o realitate și nu să rămână simple cuvinte.

  Elie Hoarau (GUE/NGL), în scris. – (FR) M-am abținut de la votul asupra rezoluției de compromis între grupurile politice din Parlamentul European privind Haiti. Am făcut acest lucru deoarece această rezoluție (deși este întemeiată) nu oferă nicio soluție de durată pentru a asigura că Haiti iese cu adevărat din criză, și nici nu pune destule întrebări privind plata efectivă a ajutorului promis de Uniunea Europeană.

Oamenii din Haiti au nevoie de ajutor real pentru dezvoltare, iar acest lucru ar trebui să fie asigurat ca o chestiune de prioritate prin trimiterea de echipe publice de construcție și lucrări, precum și echipamente adecvate, astfel încât aceștia să poată participa activ la reconstrucția urgentă a clădirilor publice și private din țară, începând cu cele mai sărace cartiere, orașe și sate. Oamenii din Haiti au nevoie, de asemenea, de un sprijin medical real, care să conțină inițial cât mai rapid posibil soluții pentru epidemia de holeră, iar apoi să o elimine. Doctori, medicamente și servicii medicale de sprijin trebuie să fie furnizate de urgență și în număr mare.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții privind situația din Haiti, deoarece Parlamentul European își exprimă solidaritatea cu populația din Haiti care suferă în urma cutremurului și a epidemiei de holeră. Sunt de acord cu apelul foarte important pentru comunitatea internațională, precum și UE, pentru a-și asuma un angajament ferm și pe termen lung pentru în scopul de a-și ține imediat toate promisiunile, deoarece peste un milion de oameni trăiesc în ceea ce urmau să fie tabere temporare improvizate și organizațiile pentru drepturile omului au raportat condițiile de viață din aceste tabere fără facilități care sunt teribile, iar femeile „se confruntă cu riscul de viol și violență sexuală”. În prezent, oamenii nu au suficientă hrană, iar 80 % din populația din Haiti trăiește în sărăcie lucie. Este esențial să permitem oamenilor accesul la asistență medicală, apă potabilă și instalații sanitare. Trebuie luate măsuri pentru a asigura dezvoltarea pe termen lung în Haiti. Prin urmare, sunt de acord că UE și statele membre ar trebui să includă recuperarea și reconstrucția statului Haiti printre prioritățile acestora cele mai importante și că a venit timpul să ajutăm Haiti să devină o țară independentă și puternică din punct de vedere economic și politic. Comunitatea internațională trebuie să folosească această oportunitate pentru a elimina cauza principală a sărăciei în Haiti odată pentru totdeauna.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) La 12 ianuarie 2010, cutremurul care a lovit Haiti a cauzat aproximativ 222 750 de decese și a lăsat aproximativ 2 milioane de oameni fără adăpost. La zece luni după această tragedie, o epidemie de holeră a izbucnit pe insulă și a revendicat 3 333 de vieți până în prezent. Astfel cum aceste cifre tragice arată în mod clar, situația nu este una simplă. În afară de aceasta, în ciuda faptului că alegerile au avut loc în noiembrie, pe fondul puternicelor suspiciuni de fraudare a votului, țara este încă fără un guvern. În votul de astăzi, am cerut Uniunii Europene să coopereze cu instituțiile haitiene, în scopul de a dezvolta norme și reglementări care vor ajuta țara să utilizeze mai bine toate ajutoarele financiare pe care le-a primit în cursul anului trecut și, mai presus de toate, să facă acest lucru în conformitate cu principiile democrației și legalității. Sublinierea importanței legăturii dintre ajutorul de urgență, reconstrucție și dezvoltare, precum și a promovării unei politici de strânsă cooperare cu administrația locală este, pe scurt, rezultatul pe care sperăm să-l atingem odată cu adoptarea prezentei rezoluții.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție care salută eforturile și realizările organizațiilor umanitare (Crucea Roșie, ONG-uri și Organizația Națiunilor Unite), precum și a statelor membre, și subliniază necesitatea de a comunica efectele nevizibile ale activității umanitare și faptul că situația a fost adusă sub control datorită, printre altele, furnizării răniților de asistență, apă potabilă, alimente și adăpost temporar.

Cu toate acestea, rezoluția ia, de asemenea, act de faptul că epidemia de holeră a evidențiat neputința aproape totală a statului haitian în fața unei boli ușor de prevenit și tratat, împreună cu limitările sistemului de ajutor internațional într-o țară care beneficiază de desfășurarea unui ajutor umanitar masiv (12 000 de ONG-uri); subliniază faptul că agențiile umanitare nu pot și nu trebuie să continue să compenseze pentru punctele slabe ale statului haitian sau să îi ia locul, și că trebuie întreprinse în cele din urmă acțiuni de urgență pentru a asigura dezvoltarea pe termen lung, în special, în ceea ce privește accesul la asistență medicală și apă potabilă și reînnoirea urbană.

Acesta salută, de asemenea, angajamentul colectiv asumat de Comisie și de statele membre la Conferința donatorilor internaționali pentru reconstrucția din Haiti de a dona un total de 1,2 miliarde de euro, inclusiv 460 de milioane de euro de ajutoare neumanitare din partea Comisiei.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Este doar mai mult de un an de la tragedia din Haiti în care peste 200 000 de oameni și-au pierdut viața și mai mult de 3 milioane de haitieni au fost afectați. Chiar și acum, asociațiile pentru drepturile omului spun că există încă 1 milion de persoane strămutate care locuiesc în condiții inumane în taberele improvizate de refugiați. Cu un an în urmă, comunitatea internațională, inclusiv UE, a făcut un efort enorm pentru a ajuta Haiti și a preveni dezastrele naturale să aibă efectele care sunt observate în prezent. Prin urmare, este timpul să ne aducem din nou aminte de aceste persoane: acestea suferă enorm, în special, cei mai vulnerabili dintre ei, cum ar fi femeile și copiii. Este timpul să ne unim forțele pentru a reveni totul la normal în această țară care a fost zguduită de fenomene naturale.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) La un an după cutremurul devastator din Haiti, situația din țară nu s-a îmbunătățit deloc. De fapt, focarul de holeră a înrăutățit lucrurile, în ciuda tuturor ajutoarelor umanitare și economice aduse în țară. Capitala Port-au-Prince se află încă îngropată sub tone de moloz, iar localnicii au doar lopeți și roabe pentru a-l îndepărta. În timp ce mii de oameni nu au încă un adăpost, iar comerțul cu copii este înfloritor, țara, care este condusă de un dictator, rămâne într-o stare de haos politic după alegeri. Am votat în favoarea propunerii de rezoluție, deoarece populația din Haiti are nevoie de ajutorul nostru și lumea occidentală trebuie să facă față responsabilităților sale.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) La 12 ianuarie, am marcat prima aniversare a cutremurului din Haiti care a avut astfel de consecințe tragice. Acesta a revendicat viața a 222 750 de persoane și a forțat aproximativ 1,7 milioane de persoane să-și părăsească casele. În legătură cu aceste evenimente tragice, la 19 ianuarie, Parlamentul European a adoptat o rezoluție care descrie situația de pe insulă la un an de la dezastru. În ciuda eforturilor întreprinse de către mai multe organizații internaționale și ajutorul internațional care vizează reconstrucția țării, situația din Haiti rămâne turbulentă, iar țara este cufundată în criză. Insula s-a confruntat cu o epidemie de holeră la 10 luni după cutremur, iar validitatea alegerilor prezidențiale și parlamentare a fost, de asemenea, repusă în discuție de către observatorii internaționali. Având în vedere situația actuală a țării, Parlamentul European invită Uniunea Europeană și comunitatea internațională în ansamblu să demonstreze solidaritate cu insula și să coopereze mai strâns cu autoritățile haitiene, precum și să declare că orice măsuri de reconstrucție a țării ar trebui să fie luate numai după consultarea celor care trăiesc acolo. Faptul că Parlamentul atrage, de asemenea, atenția asupra modului în care ajutorul ar trebui să fie furnizat statului Haiti,este important; ar trebui să fie o donație, nu un împrumut care va plasa țara în datorii. În cele din urmă, aș dori să-mi exprim solidaritatea cu statul Haiti, și sper că munca de a reconstrui țara va fi simplificată.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) După un an de la cutremurul teribil din Haiti, unul dintre cele mai devastatoare dezastre naturale din istoria omenirii, semnele dezastrului sunt încă profund grave. În mod incredibil, la câteva luni după teribilul cutremur, apariția unui uragan a adus o epidemie de holeră, care a înrăutățit situația politică deja complicată. Decizia mea de a vota în favoarea rezoluției se bazează, în primul rând, pe necesitatea de a mobiliza acțiunile și intervențiile care vor asigura că țării îi este acordat tot ajutorul de care are nevoie pentru a restabili cel puțin condițiile tolerabile de viață. Tensiunile actuale civile și politice servesc doar pentru a crește grijile, deoarece acestea împiedică furnizarea ajutorului umanitar al UE și, prin urmare, încetinesc ritmul de reconstrucție. Prin urmare, consider că este esențial, precum și o chestiune de datorie a instituțiilor europene să ofere cât mai multă asistență posibilă, cel puțin în scopul de a garanta că persoanele care au pierdut tot au locuințe, asistență medicală, hrană și servicii sociale de bază. Doar cu ajutorul nostru populația din Haiti va putea reveni încet la o viață normală.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea rezoluției comune referitoare la situația din Haiti la un an după cutremur: ajutor umanitar și reconstrucție. Rezoluția subliniază aspecte cum ar fi protecția drepturilor omului și a demnității. Aceasta ne reamintește că, în prezent în Haiti, în afară de condițiile de sărăcie și sentimentul de insecuritate care predomină în rândul cetățenilor (60 % din populație trăiește în aer liber și 80 % trăiește în sărăcie absolută), există motive de îngrijorare acută cu privire la situația persoanelor celor mai vulnerabile, care se confruntă cu violența, abuzul sexual, traficul de ființe umane, exploatarea și abandonul. În această rezoluție, Parlamentul European invită Comisia să facă un pas dincolo de a institui pur și simplu aceste cazuri și să facă o contribuție practică la procesul de stabilire a unui sistem de protecție socială în Haiti.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) La un an de la cutremur, situația rămâne haotică în Haiti, țara este încă într-o stare de urgență și majoritatea populației trăiește în condiții extrem de precare. Prin urmare, comunitatea internațională, inclusiv UE, trebuie să își asume un angajament pe termen lung pentru a onora toate angajamentele asumate în ceea ce privește asistența pentru reconstrucția statului Haiti și îmbunătățirea condițiilor de viață ale poporului haitian.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Haiti este din nou o chestiune de urgență. Reiterăm prin această rezoluție solidaritatea noastră cu poporul din Haiti care suferă în urma cutremurului și a epidemiei de holeră, și subliniem faptul că eforturile de reconstrucție trebuie să implice consultarea inclusiv a poporului haitian și a societății civile haitiene. Solicităm, de asemenea, un angajament puternic pe termen lung din partea comunității internaționale, inclusiv a UE, pentru a-și onora toate angajamentele asumate la Conferința donatorilor internaționali din New York și pentru a oferi fonduri, fără întârziere. Subliniem în continuare că orice ajutor umanitar al UE și asistența de reconstrucție trebuie să fie furnizate sub formă de subvenții, mai degrabă decât împrumuturi care trebuie restituite.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Dintre toate dezastrele care au lovit planeta noastră în 2010, cutremurul din Haiti a lăsat cea mai dificilă rană care poate fi vindecată.

Astăzi, la un an de la al doilea cel mai devastator cutremur din istoria omenirii, semnele dezastrului sunt încă dureros de evidente. Mai mult de un milion de oameni, jumătate din aceștia copii, trăiesc încă în tabere improvizate, iar o epidemie de holeră a cauzat peste 4 000 de decese în octombrie anul trecut. Încă nu există suficientă hrană, acces la apă potabilă, instalații sanitare sau școli. Din cele 500 de miliarde de dolari promise de către guverne și organizații private, foarte puțin – doar 6 miliarde de dolari – au fost primite, în timp ce restul nu s-a materializat.

Adoptarea acestei rezoluții comune astăzi este un pas important către stabilirea unui front unit pentru a face față provocărilor viitoare. Dacă natura distruge, oamenii reconstruiesc. Aceste cuvinte trebuie să ne inspire pentru a ne asuma un angajament tot mai mare.

Propuneri de rezoluție: RC (B7-0031/2010)

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții a Parlamentului European, deoarece am speranța că Parlamentul Republicii Lituania va avea voința politică de a respinge proiectul de lege, care ar încălca drepturile omului și libertățile. Sper că orice discriminare va fi oprită, inclusiv discriminarea în baza orientării sexuale. Acest proiect de lege nu a fost încă adoptat în Parlamentul Republicii Lituania, astfel încât cu această rezoluție Parlamentul European dorește să avertizeze că Uniunea Europeană este preocupată de astfel de propuneri legislative care încalcă drepturile omului și discriminează cetățenii. Mai mult, aceste proiecte de amendamente la Codul contravențiilor administrative sunt contrare articolului 25 din Constituția Republicii Lituania, care prevede că „ființa umană nu trebuie să fie împiedicată de la a căuta, primi și împărtăși informații și idei”, precum și articolului 29 care prevede că „toate persoanele trebuie să fie egale în fața legii și a altor instituții de stat și a funcționarilor”. Guvernul lituanian a prezentat un aviz negativ privind propunerea dezbătută în Parlamentul lituanian, deoarece aceasta este contrară legislației internaționale, a Uniunii Europene și naționale. În plus, Comitetul Parlamentului lituanian cu privire la drepturile omului și-a prezentat concluzia privind aceste amendamente propuse. Prin urmare, sper că Parlamentul lituanian va lua în considerare criticile internaționale și ale Uniunii Europene, această rezoluție a Parlamentului European și concluzia negativă a guvernului lituanian.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Luând în considerare obligațiile internaționale și europene privind drepturile omului la care UE este supusă, în special, respectul pentru drepturile tuturor minorităților și lupta împotriva tuturor formelor de discriminare, nu este acceptabil că unul dintre statele sale membre ar trebui să stabilească legi care pun clar la îndoială valorile și principiile pe care se întemeiază Uniunea. Respect dreptul conform căruia orice stat trebuie să discute, să modifice și să aprobe legile naționale fără nicio formă de interferență exterioară, cu condiția că acest lucru este realizat cu respectarea completă a drepturilor omului și fără a încălca principiile fundamentale, în acest caz, principiul nediscriminării, indiferent dacă aceste principii sunt stabilite în tratate sau în Carta drepturilor fundamentale. Sper că Lituania, sau orice alt stat membru care se află în aceeași situație, se va abține de la aprobare sau va proceda la revizuirea și modificarea oricărei legi naționale care este în conflict cu orice regulă, principiu sau orice fel de valoare stabilită în legislația europeană cu cea mai mare diligență și viteză posibilă.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. –Susțin această rezoluție, care invită Parlamentul lituanian să respingă proiectele de legi care vizează să pedepsească cu amenzi „promovarea publică a relațiilor homosexuale”. Această rezoluție PE urmează o serie de evenimente îngrijorătoare, cum ar fi adoptarea Legii privind protecția minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informațiilor publice, interdicția încercată de către autoritățile locale de a realiza marșuri privind egalitatea și homosexualii, precum și utilizarea de către politicienii de frunte și parlamentari a unui limbaj incendiar sau amenințător și a unui discurs care incită la ură. Un raport recent al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene concluzionează că „Modificările ar putea potențial incrimina aproape orice exprimare publică sau portretizare a, sau informații despre homosexualitate”. Aceste proiecte de amendamente ar părea, cu siguranță, să încalce obligațiile Lituaniei în temeiul Constituției proprii, Carta europeană a drepturilor fundamentale, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Constat atitudinea fermă luată în mai multe rânduri de către Președintele Republicii Lituania, Dalia Grybauskaitė, denunțând proiectul de lege homofobă ca fiind dăunător pentru cetățenii lituanieni și imaginea Lituaniei și încurajez Președintele să se opună amendamentelor la Codul contravențiilor administrative, dacă acestea vor fi aprobate.

  Harlem Désir (S&D), în scris. – (FR) În ultimele câteva luni, Parlamentul lituanian a adoptat o serie de legi care interzic sau pedepsesc orice referire în public la homosexualitate sau bisexualitate. Un proiect de lege dezbătut în prezent în Parlamentul European dorește să modifice Codul contravențiilor administrative pentru a pedepsi „promovarea publică a relațiilor homosexuale” cu amenzi de până la 2 900 de euro.

Această legislație încalcă în totalitate Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și tratatele Uniunii Europene care angajează UE și statele sale membre în direcția apărării libertății de exprimare și a libertăților fundamentale și a furnizării de instrumente europene de luptă împotriva discriminării și încălcărilor drepturilor omului.

În adoptarea acestei rezoluții, solicităm ca acest proiect de lege să fie retras, pentru ca respectul pentru orientarea sexuală să fie inclus în lista de principii protejate în temeiul legii țării privind educația, pentru ca minorii să aibă dreptul liber de acces la informații privind orientarea sexuală și pentru a clarifica interdicția prevăzută de Legea țării cu privire la publicitate.

Aceasta nu este prima dată când un stat membru a împiedicat exercitarea drepturilor și libertăților cetățenilor europeni în ceea ce privește orientarea sexuală sub pretextul non-interferenței, astfel, încurajând de fapt discriminarea. Această isterie homofobă trebuie oprită.

  Edite Estrela (S&D), în scris . – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece aceasta susține faptul că instituțiile UE și statele membre au obligația de a asigura că drepturile omului sunt respectate, apărate și promovate în conformitate cu Convenția europeană a drepturilor omului, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, fără nicio diferență pe motiv de orientare sexuală.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) La 12 noiembrie 2010, Parlamentul lituanian a decis să inițieze procesul de apreciere a modificării Codul administrativ lituanian, potrivit căruia promovarea publică a relațiilor homosexuale trebuie să fie pedepsită cu aplicarea unei amenzi. Autoritățile lituaniene sunt în proces de a examina aceste schimbări. Acest fapt este relevant pentru deliberările noastre în măsura în care legislația care încalcă orice normă a UE nu a fost încă adoptată. Prin urmare, mă voi abține de la evaluarea actelor politice, legislative și jurisdicționale care se află strict în competența legislativă, executivă și judecătorească a autorităților lituaniene. Cu toate acestea, fac apel la autoritățile lituaniene pentru a menține respectul pentru libertate și principiul egalității și nediscriminării pe motiv de orientare sexuală.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Uniunea Europeană și instituțiile sale au datoria și responsabilitatea să susțină respectarea drepturilor omului, inclusiv cele ale tuturor minorităților. Prin urmare, aceasta trebuie să respingă și să combată orice formă de discriminare, în special în ceea ce privește orientarea sexuală.

În acest context, susțin rezoluția Parlamentului ca o inițiativă ce reafirmă valorile și principiile pe care este întemeiată identitatea Uniunii Europene, fără a pune în pericol principiul fundamental al subsidiarității. Aș dori să subliniez recunoașterea și respectarea dreptului unui stat membru, cum ar fi Lituania, de a discuta liber și a compara diferitele concepte și idei în timpul procesului de modificare și adoptare a legislației naționale. Dorim să subliniem, de asemenea, reafirmarea determinării autorităților lituaniene de a respecta cadrul legal european și de a nu se împotrivi, precum și de a promova respectul pentru drepturile omului.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Lituania încearcă să controleze criticarea unor anumite orientări ale minorităților sexuale, care, fără îndoială, doresc, și pe bună dreptate, să promoveze în schimb familia, constând dintr-un tată, o mamă și copiii lor, care formează unitatea fundamentală a oricărei societăți. Unii oameni văd acest lucru ca pe un atac inacceptabil la adresa drepturilor omului și ca pe o discriminare directă. Cu toate acestea, astfel cum rezoluția depusă de către Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) subliniază în mod întemeiat, procesul legislativ în curs din Lituania parcurge un drum lung înainte de a fi finalizat și este în prezent în curs de examinare de către organismele de supraveghere relevante în lumina obligațiilor constituționale și internaționale ale țării.

Rezoluția subliniază, de asemenea „dreptul oricărei [...] democrații de a modifica și adopta legile și dispozițiile naționale, fără a interveni în dezbaterile din parlamentele naționale”. Cu toate acestea, însuși faptul că discutăm problema aici și depunem texte reprezintă o interferență și este o încălcare a drepturilor Lituaniei și ale cetățenilor săi. Acest lucru este inacceptabil. Având în vedere că subiectele sunt conectate, aș dori, de asemenea, să profit de ocazie, în calitate de cetățean francez, să-mi exprim îngrijorarea gravă cu privire la cazul trimis la Curtea Constituțională a Franței, în numele nediscriminării, prin care se contestă articolele din Codul civil care consacră într-un mod destul de natural principiul căsătoriei ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Salut faptul că Parlamentul European a luat o poziție prin faptul că a cerut Lituaniei să respingă un proiect de lege în scopul introducerii amenzilor pentru „promovarea publică a relațiilor homosexuale”. Să ne reamintim că nu există loc pentru homofobie în Europa, iar că articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale interzice orice discriminare în mod clar privind o varietate diferită de motive, inclusiv orientarea sexuală. Consiliul blochează în continuare introducerea unei directive transversale privind combaterea discriminării menită să garanteze o protecție egală împotriva tuturor formelor de discriminare. Cu toate acestea, este timpul să acționăm pentru a preveni astfel de legi precum aceasta, care sunt foarte îndepărtate de valorile pe care le susținem aici, de a se aduna în toată Europa.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Una dintre primele sarcini ale Parlamentului scoțian restabilit a fost de a elimina din mediul juridic o lege care interzice „promovarea” homosexualității în școlile din Scoția. Legea a fost adoptată de către guvernul unionist de dreapta a lui Margaret Thatcher – un guvern care nu a avut legitimitate pentru oamenii din Scoția. Parlamentul scoțian a văzut lucrurile altfel și a reformat legislația pentru a o face mai adecvată pentru secolul 21. Se speră că oamenii din Lituania aleg să gândească la fel.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Mottoul Parlamentului European „Unitate în diversitate” este principiul care trebuie să călăuzească toate eforturile noastre în interiorul și în afara Uniunii Europene. Faptul că am votat în favoarea acestei rezoluții a fost în conformitate cu acest principiu, deoarece cred că, în timp ce Parlamentul European nu dorește să se amestece în afacerile interne ale unei țări, ar trebui să fie întotdeauna în măsură să-și exprime opiniile și să acționeze ca un comitet de reprezentare pentru a transmite în ansamblu nevoile publicului european. Rezoluția adoptată astăzi servește scopului de a sublinia poziția comună a Parlamentului nostru cu privire la Seimas lituanian. Aceasta constă într-o cerere de modificare a proiectului de lege care ar modifica Codul contravențiilor administrative pentru a pedepsi „promovarea publică a relațiilor homosexuale”, care, astfel cum subliniază în mod clar textul, ar putea incrimina aproape orice exprimare publică, rolul, sau informații despre homosexualitate. Prin urmare, cred că astăzi este datoria noastră în calitate de deputați europeni, dar înainte de aceasta în calitate de cetățeni, să solicităm parlamentului lituanian să respingă noua legislație în numele principiului esențial al apărării drepturilor fundamentale ale omului.

  David Martin (S&D), în scris. – În Uniunea Europeană nu poate exista toleranță față de discriminare pe motive de orientare sexuală (sau într-adevăr, pe orice alte motive). Prin urmare, salut această rezoluție, care are o linie inflexibilă împotriva semnelor de intoleranță în Lituania și arată clar că instituțiile UE nu vor rămâne indiferente și vor permite Lituaniei să adopte legi care discriminează o parte a societății.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Vreau să subliniez în primul rând faptul că lupta împotriva tuturor formelor de discriminare, mai ales discriminarea bazată pe orientare sexuală, este unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene. Avem acum un corp semnificativ de legislație europeană pe această temă, ceea ce înseamnă că acest principiu poate fi pus în practică pe deplin în toate statele noastre membre. Ar trebui să ne asumăm lupta împotriva homofobiei, aici, în acest Parlament și în parlamentele noastre naționale. De asemenea, este important să subliniem faptul că textul pe care îl discutăm astăzi este doar un proiect de lege în acest stadiu, prezentat de câțiva membri ai Parlamentului lituanian.

În plus, acest amendament propus să facă din promovarea publică a relațiilor homosexuale o infracțiune a fost criticat în mod deschis de președintele Lituaniei și guvern. Prin urmare, să nu fim prea pripiți în a condamna o țară sau un guvern. În schimb, aș face apel la deputații noștri lituanieni pentru a asigura că aceștia respectă cu strictețe legislația noastră comunitară, în special, articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale, care interzice toate formele de discriminare.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Egalitatea între cetățeni este un principiu pe care Europa îl compromite prea des. Ne-am dori să primim un răspuns de fiecare dată când acest principiu este încălcat. Această rezoluție respinge instituționalizarea unei legi care va prevala față de principiul egalității între lituanieni pe motive de orientare sexuală a acestora și chiar îi pedepsește pentru acest lucru. O salut și cu siguranță are votul meu.

  Nuno Melo (PPE), în scris – (PT) Este una dintre funcțiile instituțiilor și statelor membre ale UE de a se asigura că drepturile omului sunt respectate, apărate și promovate în cadrul Uniunii Europene, în conformitate cu Convenția europeană a drepturilor omului, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, fără nicio discriminare bazată pe orientare sexuală. Prezenta propunere de rezoluție respectă această direcție: aceasta avertizează că statul lituanian încalcă libertatea și principiul egalității și nediscriminării, pe baza orientării sexuale.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) garantează faptul că persoanele cu orientări sexuale diferite nu vor suferi discriminări. Când Lituania a semnat Tratatul de la Lisabona, aceasta a devenit, de asemenea, semnatară a CEDO. Parlamentul European consideră că adoptarea legii privind protecția minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informațiilor publice de către Parlamentul lituanian reprezintă o încălcare clară a tratatului. De asemenea, PE invită guvernul lituanian să se abțină de la orice modificări legislative pe această temă și să includă orientarea sexuală în lista de motive protejate. Eu m-am abținut pentru că, în opinia mea, nu este clar în ce măsură UE interferează în problemele naționale.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Instituțiile și statele membre ale UE sunt obligate să se asigure că drepturile omului sunt respectate, apărate și promovate în cadrul Uniunii Europene, în conformitate cu Convenția europeană a drepturilor omului, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, fără nicio discriminare bazată pe orientare sexuală. Prin urmare, este important să se facă apel la autoritățile lituaniene pentru a nu adopta vreo legislație care să intre în conflict cu principiul egalității și nediscriminării, pe baza orientării sexuale.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Încă o dată, a trebuit să solicităm Seimas să respingă proiectul de modificări aduse Codului contravențiilor administrative, să includă orientarea sexuală în lista de motive protejate din Legea privind învățământul, să permită minorilor să aibă acces liber la informații cu privire la orientarea sexuală și să clarifice sensul interdicției cuprinse în Legea privind publicitatea, deși, în același timp, recunoaștem poziția fermă adoptată în mai multe rânduri de către Președintele Republicii Lituania, Dalia Grybauskaitė, denunțând proiectul de lege homofob ca fiind dăunător pentru cetățenii lituanieni și imaginea Lituaniei. Parlamentul solicită Președintelui să se opună amendamentelor la Codul contravențiilor administrative dacă acestea vor fi aprobate.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) În 2010, Parlamentul lituanian a votat un amendament la Codul administrativ de punere în aplicare a Legii privind protecția minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informațiilor publice, adoptată în 2009.

Acest amendament ar împiedica mass-media să promoveze relațiile sexuale sau alte forme de comportament homosexual care nu este consacrat în Constituție sau codul civil, nu în ultimul rând având în vedere influența pe care mass-media o are asupra dezvoltării emoționale și mentale a copiilor.

Articolul 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Cu toate acestea, exercitarea acestor libertăți poartă îndatoriri și responsabilități și pot face obiectul unor sancțiuni, astfel cum sunt prevăzute de lege și acestea sunt necesare pentru protejarea moralității publice.

În răspuns la dinamica pieței, mass-media pare de prea multe ori că nu îi pasă de copii ca persoane care pot fi foarte ușor influențate din punct de vedere emoțional. Obiectivul comun ar trebui să fie acordarea unei atenții mai mari problemelor referitoare la copii și adolescenți, ceea ce înseamnă să se lucreze cu tot felul de profesioniști mass-media pentru a dezvolta un simț ferm de responsabilitate colectivă.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluției referitoare la încălcarea libertății de exprimare și discriminare bazată pe orientare sexuală în Lituania. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, dialogului interparlamentar (între Parlamentul European și parlamentele naționale) a devenit o caracteristică esențială a Uniunii Europene. În plus, Uniunea Europeană se bazează pe valori indiscutabile, care includ combaterea tuturor formelor de discriminare, și voi lucra pentru a susține această valoare pe parcursul mandatului meu.

8. Corectările voturilor și intențiile de vot: a se vedea procesul-verbal

(Ședința a fost suspendată la ora 14.20 și a fost reluată la ora 15.05.)

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

9. Aprobarea procesului-verbal al ședinței anterioare: consultați procesul-verbal

10. Situația creștinilor în contextul libertății religioase (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este declarația vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate cu privire la situația creștinilor în contextul libertății religioase.

Aș dori să îl rog pe vicepreședintele/Înaltul Reprezentant Catherine Ashton să ia cuvântul.

  Catherine Ashton, Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate. – Dle Președinte, voi începe prin a împărtăși pe deplin preocupările Parlamentului European cu privire la recentele acte de violență comise împotriva persoanelor aparținând minorităților religioase, precum și a celor care apără libertatea religioasă.

Cel mai recent mi-am exprimat opiniile cu privire la această problemă la data de 6 ianuarie, când am vizitat Betleem și Biserica Nașterii Domnului în ajunul Crăciunului ortodox. Am fost acolo pentru a sublinia necesitatea ca toate grupurile religioase din întreaga lume să fie în măsură să se întrunească și să se roage în mod liber. De asemenea, am subliniat faptul că Uniunea Europeană condamnă toate formele de intoleranță și violență împotriva persoanelor din cauza religiei acestora, ori de câte ori se întâmplă acest lucru. De asemenea, am condamnat ferm recentele atacuri teroriste din Irak și Egipt, care vizau locuri de cult, precum și asasinarea lui Salmaan Taseer, guvernatorul provinciei Punjab din Pakistan.

Aceste atacuri sunt inacceptabile: sunt comise de extremiști, care urmează un plan de intoleranță care trebuie condamnat și respins. Domnilor deputați, mult prea des în lumea de astăzi, drepturile omului sunt încălcate din cauza religiei sau a convingerilor personale. Victimele nu aparțin unui singur cult sau unei singure regiuni. Din păcate, nicio parte a lumii nu este scutită de flagelul intoleranței religioase.

Orice act de discriminare sau de violență la adresa unor persoane pe baza convingerilor religioase ale acestora contravine valorilor pe care noi le susținem în Uniunea Europeană. Orice încălcare trebuie să fie luată în serios și condamnată cu aceeași tărie ori de câte ori se întâmplă și oricare ar fi victima, pentru că, după cum știm și acceptăm, drepturile omului sunt universale.

Comunitățile creștine stabilite demult în Orientul Mijlociu se confruntă cu dificultăți care au dus la o deplasare semnificativă în unele țări și la o scădere a populației în regiune în ansamblul său. Uniunea Europeană nu se va preface că nu observă situația dificilă a acestora. Considerăm pe deplin legitimă cererea acestora de a li se respecta drepturile de cetățeni ai propriei lor țări. Libertatea conștiinței și de credință aparține tuturor și fiecare stat are datoria de a se asigura că este respectată.

UE este pregătită să își intensifice cooperarea cu guvernele în scopul de a combate intoleranța și de a proteja drepturile omului. Nu trebuie să cădem în capcana pe care ne-o pregătesc extremiștii și teroriștii: trebuie să rezistăm manipulării religiei pentru a o transforma într-un motiv de divizare. Cel mai bun răspuns pentru extremism este un front internațional unit, bazat pe standardele universale ale libertății de religie și libertatea de credință.

Uniunea Europeană a fost o forță antrenantă în Adunarea Generală a ONU în ceea ce privește rezoluția privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie sau credință – care a fost adoptată prin consens în luna decembrie 2010. În fiecare an depunem un efort comun pentru a ajunge la acel consens, astfel încât comunitatea internațională să poată transmite un mesaj ferm și coerent. Avem în vedere o altă inițiativă de a mobiliza un puternic sprijin transregional în această privință la următoarea sesiune din luna martie a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului. De asemenea, în cadrul dialogurilor noastre privind drepturile omului ridicăm problema libertății religioase sau de credință și îndemnăm țările să elimine discriminarea și intoleranța.

Delegațiile noastre monitorizează îndeaproape aceste probleme în întreaga lume, iar următorul raport anual al Uniunii Europene privind drepturile omului din această primăvară va aborda situația minorităților religioase din întreaga lume.

Domnilor deputați, îmi exprim deplinul angajament în favoarea păstrării libertății de religie sau de credință în fruntea agendei noastre. Următorul Consiliu Afaceri Externe, care va avea loc la data de 31 ianuarie, va aborda din nou această problemă, astfel încât Uniunea Europeană să își poată intensifica eforturile pentru promovarea libertății religioase.

  Președinte. –Dnă baroneasă Ashton, sunt foarte bucuros să vă urez bun venit la Parlamentul European în noul an. Nu avem ocazia foarte des să discutăm cu dvs. personal astfel de probleme importante ale politicii externe a Uniunii Europene, astfel încât vă mulțumesc foarte mult pentru prezența dvs. aici.

  Elmar Brok, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle Președinte, dnă baroneasă Ashton, ne-ați promis că veți fi prezentă mai des în fața Parlamentului European, astfel încât să se rezolve această problemă. Cred că este important de reținut, pentru dvs., dnă baroneasă Ashton, și pentru toți ceilalți, că o majoritate largă a Parlamentului European sprijină această problemă și acest lucru indică că aceasta face parte dintr-o serie de măsuri și nu este doar o simplă rezoluție.

Aveți dreptate atunci când spuneți că trebuie să ne asigurăm că intoleranța și violența împotriva oamenilor pe motive religioase, indiferent de religia în cauză, sunt considerate ca fiind inacceptabile. Cu toate acestea, este clar că 75 % dintre atacurile din ultimii ani pe acest motiv au fost îndreptate împotriva creștinilor. Europa creștină trebuie să adopte o atitudine de încredere în sine și să se apere. Nu trebuie să tacă în privința acestei chestiuni. Multe atacuri au loc în statele musulmane, și nu doar acolo. Creștinii sunt persecutați, de exemplu, în China și în alte țări. Nu trebuie să acceptăm discriminarea violentă sau actele de terorism. Nu este acceptabilă impunerea pedepsei capitale deoarece persoana în cauză s-a convertit la creștinism, dar nici actele de terorism și organizațiile teroriste sau faptul că organismele publice, care nu sunt responsabile, închid ochii la aceste acțiuni. Rezultatul acestui fapt este că tradiția milenară a grupurilor și comunităților creștine de a fi prezentă în multe țări, inclusiv în Siria, Turcia, Irak și Iran, se apropie de sfârșit. Dacă se exercită în continuare presiune asupra creștinilor din Betleem, locul de naștere al lui Isus, în curând nu va mai fi trăi niciun creștin acolo. Cele 20 de milioane de creștini copți care trăiesc în Egipt reprezintă o problemă aparte pe care o luăm foarte serios în seamă. În acest caz nu putem vorbi despre minorități.

Din acest motiv, aș dori să subliniez două solicitări făcute în rezoluție. Trebuie să existe referiri clare la persecutarea creștinilor în rapoartele privind drepturile omului elaborate de către instituțiile Uniunii Europene, inclusiv cele elaborate de organizația dvs. și de Parlamentul European. Trebuie să fie puse la dispoziție resurse în cadrul Serviciului de acțiune externă pentru a se ocupa de problema creștinismului, iar problemele legate de drepturile omului și libertatea religioasă trebuie să joace un rol major în tratatele pe care le semnăm cu alte țări.

  Hannes Swoboda, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Președinte, dnă baroneasă Ashton, vă mulțumesc pentru declarația dvs. clară.

Intensificarea atacurilor asupra creștinilor și a nivelurilor de intoleranță religioasă este extrem de alarmantă. Trebuie să exprimăm clar faptul că noi condamnăm aceste acțiuni, deoarece sprijinim toleranța religioasă, libertatea și diversitatea. Aș dori încă o dată să exprim cea mai profundă compasiune și regretul nostru cu privire la atacurile asupra creștinilor copți din Egipt. Aceasta a fost o lovitură grea, nu numai împotriva acestora, ci și împotriva toleranței, lucru care încă este foarte răspândit în Egipt. Spun intenționat „încă”, deoarece, din păcate, aceasta este pusă acum în pericol.

În numele grupului meu, aș dori să-mi exprim regretul profund față de modul în care sunt tratați creștinii în Irak. Scopul răsturnării regimului lui Saddam Hussein nu a fost să aducă lipsa de toleranță față de creștini pe care o observăm acum. Cu toate acestea, există de asemenea intoleranță între diferite grupuri musulmane. Prin urmare, grupul nostru politic consideră că este deosebit de important să se ia măsuri decisive împotriva intoleranței față de alte puncte de vedere religioase și, în special, față de minoritățile religioase.

Eu rareori fac declarații scrise, dar am fost bucuros să mă implic în acest caz, la invitația dlui Maurer, deoarece este atât de important pentru noi să combatem intoleranța în creștere și să lucrăm împreună pentru a o învinge. Sunt încântat că avem o rezoluție comună și o bază comună de acțiune.

Cu toate acestea, în același mod în care, în numele grupului meu, condamn în mod cert aceste atacuri împotriva creștinilor, și nu doar recentele atacuri violente, dar și alte discriminări, aș dori să menționez în mod special că regret foarte mult islamofobia din ce în ce mai acerbă în anumite cercuri din Europa. Acesta este pur și simplu un argument greșit și neîntemeiat, desigur, dar este un alt argument care permite anumitor forțe radicale musulmane să găsească o cauză, un motiv și o justificare pentru a discrimina sau chiar ataca creștinii.

Noi toți, indiferent de opiniile noastre asupra fiecărei religii, trebuie să recunoaștem că oamenii au dreptul de a-și practica religia în pace. Existența unei minorități agresive, violente, fie că este alcătuită din musulmani, creștini, evrei sau membri ai altor comunități religioase, nu poate oferi niciodată o justificare pentru a ataca alte religii.

  Marietje Schaake, în numele Grupului ALDE. – Dle Președinte, convingerea religioasă este o chestiune personală, cu un sens diferit pentru oameni diferiți. Rolul statului este de a proteja toți cetățenii, indiferent de convingerile acestora, și de a le permite să se asocieze și să se exprime în mod liber în întreaga lume. O privire asupra lumii noastre de astăzi ne indică o imagine foarte sumbră: de la comunitatea Bahá’i din Iran la copții din Egipt, de la utilizarea de legi privind blasfemia în Pakistan la atacurile asupra creștinilor sau a locurilor de cult din Irak și Nigeria. Astăzi, subliniem în special violența în creștere împotriva creștinilor, care oferă un motiv de mare îngrijorare. Este incredibil de dureros că oamenii atacă și sunt atacați, în ambele cazuri ​în ​numele religiei, iar oameni de toate credințele sunt victime.

Este inacceptabil că unii indivizi, extremiști, aleg să folosească violența și chiar terorismul și fac acest lucru în numele lui Dumnezeu sau în numele unei religii, susținând astfel că vorbesc în numele altora sau chiar dorind să fie mai presus de lege și asociind astfel acestei violențe nenumărați oameni nevinovați.

Dar haideți să nu ne înșelăm. Acordând extremiștilor o mai mare importanță decât merită, acceptând legătura dintre religie și terorism, descalificăm majoritatea credincioșilor care, fiecare în felul său, își practică credința în mod pașnic. Terorismul este politic și terorismul este o crimă. Religia nu poate fi un motiv credibil sau acceptabil de a folosi violența sau de a încălca drepturile omului. Se întâmplă foarte des acest lucru, nu numai prin violență, dar, de asemenea, prin limitarea libertății de exprimare, cum ar fi, prin abuzul legilor privind blasfemia.

Religia sau convingerile religioase nu ar trebui să fie un motiv pentru ca oamenii să trăiască în spaimă și Parlamentul European pe bună dreptate se declară împotriva actelor extremiste asupra creștinilor și îi sprijină pe cei care condamnă acest extremism.

  Nicole Kiil-Nielsen, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle Președinte, dnă baroneasă Ashton, doamnelor și domnilor, masacrele asupra creștinilor copți din Alexandria au provocat un scandal internațional. Situația generală a creștinilor din est este îngrijorătoare: în Irak, în Liban și chiar și în Palestina, unde creștinii părăsesc ceea ce ei consideră a fi Pământul lor Sfânt, zdrobiți de umilința la care au fost supuși sub ocupație israeliană.

Mă bucur că rezoluția noastră cu privire la libertatea religioasă oferă subiectului o interpretare mai largă și reamintește drepturile fundamentale: dreptul de a avea convingeri și de a nu avea convingeri; dreptul de a alege o religie, fără a fi discriminat. În timp ce textul nostru menționează, în mod corect, recentele atacuri și asasinate care au avut loc în lume, trebuie să recunoaștem, de asemenea, că în unele țări europene, respectul pentru această libertate religioasă este în pericol.

Suntem deseori martori ai unor acte de intoleranță: profanarea cimitirelor evreiești și musulmane, discuții anti-islamice si anti-semite. Acțiuni precum votul Elveției de a interzice construirea de minarete și ascensiunea partidelor extremiste, care își exprimă opinii lipsite de toleranță față de anumite comunități, toate acestea sunt semne că trebuie să facem din lupta pentru respectarea principiilor seculare o prioritate în Europa. Refugiații, solicitanții de azil, migranții și membrii minorităților etnice și religioase se confruntă cu toții cu o creștere îngrijorătoare a încălcării drepturilor lor fundamentale universale.

Europa trebuie să dea un exemplu de toleranță și dialog intercomunitar. Creștinii din est sunt din ce în ce mai suspectați de a reprezenta interesele și cauzele din vest, în timp ce musulmanii din Europa sunt asociați cu Islamul radical și terorismul.

Permiteți-mi să vă citesc două versuri dintr-o poezie de Louis Aragon: ‘Celui qui croyait au ciel, celui qui n'y croyait pas, et leur sang rouge ruisselle, même couleur, même éclat’ („Cel care a crezut în Dumnezeu și cel care nu a crezut, sângele lor are aceeași culoare și aceeași strălucire”).

  Konrad Szymański, în numele Grupului ECR. – (PL) Dle Președinte, dna Ashton, aș dori să încep prin a mulțumi dnei Ashton pentru faptul că a răspuns atât de rapid la evenimentele din Alexandria. Este foarte important pentru noi să răspundem rapid și previzibil, din moment ce acest lucru înseamnă că lumea ne ascultă mai atent.

Creștinii sunt, fără îndoială, minoritatea cea mai neglijată în lumea de astăzi. În fiecare an, 170 000 de creștini din întreaga lume sunt victime ale discriminării juridice, agresiunilor și chiar crimelor. Toți cei care pretind că susțin drepturile omului trebuie să ia măsuri active pentru a apăra libertatea religioasă. Chestiunea libertății religioase trebuie să abordată în discuții cu țări precum Afganistan, Irak și Sudan în cadrul ajutorului pentru dezvoltare. China, India și Vietnam trebuie să ne asculte opiniile cu privire la libertatea religioasă în cadrul negocierilor comerciale cu Uniunea Europeană. Trebuie să revigorăm politica noastră de vecinătate atunci când vine vorba de țări precum Egiptul. În cele din urmă, diplomația noastră trebuie să răspundă la fiecare încălcare a dreptului la libertatea religioasă. Prin urmare, avem dispunem de instrumente, trebuie doar să le utilizăm și trebuie, de asemenea, să convingem lumea că, după ani de tăcere în această privință, libertatea creștinilor este cu adevărat importantă pentru noi. Lumea ne va asculta doar dacă este convinsă că această chestiune este cu adevărat importantă pentru noi. Altfel, nu ne putem aștepta ca politica noastră în acest domeniu să reușească.

  Kyriacos Triantaphyllides, în numele Grupului GUE/NGL. – (EL) Dle Președinte, în conformitate cu Carta fondatoare a ONU, orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie. Dreptul fiecărei persoane de a adera la o credință religioasă sau chiar de a nu adera la niciuna trebuie să fie protejat și respectat de toată lumea. Pentru noi, religia nu poate fi folosită drept mijloc de exploatare în conflictul politic. În acest cadru, condamnăm toate atacurile recente, atât din Alexandria, cât și din alte părți, și ne exprimăm condoleanțele pentru familiile victimelor.

Într-o mișcare fără precedent întreprinsă de către regimul de ocupație turcă în Cipru, serviciile religioase creștine din Biserica Sf. Synesios din localitatea aflată sub ocupație Rizokarpaso au fost întrerupte în mod violent și în cele din urmă anulate. Acest act a încălcat drepturile fundamentale ale ciprioților greci sub ocupație, precum libertatea religioasă. În mod similar, în localitatea Yialousa, de Bobotează, serviciul religios a fost anulat pe motivul neîntemeiat că nu s-a obținut permisiunea până la termenul stabilit.

Actele de mai sus încălcă în mod clar Al treilea Acord de la Viena din 2 august 1975, articolele 3 și 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, articolul 10 din Carta drepturilor fundamentale a UE și articolului 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Condamnăm în mod direct acțiunile regimului de ocupație, care sunt încălcări flagrante ale unui drept fundamental al omului.

Sunt necesare reacții imediate. Respectul pentru convingerile și drepturile unei persoane trebuie să fie de o importanță fundamentală pentru Uniunea Europeană.

  Fiorello Provera, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, recentele atentate teroriste din Egipt și Irak sunt acte criminale care reprezintă doar un aspect, chiar dacă unul tragic, al persecuțiilor comunităților creștine din întreaga lume și în special din Orientul Mijlociu.

Partea cea mai îngrijorătoare din punct de vedere instituțional este reducerea sistematică a drepturilor creștinilor ca cetățeni, în sensul că acestora nu li se permite, de exemplu, să construiască biserici, să aibă funcții publice, civile sau militare sau, printre altele, să își practice religia în mod liber. Atât terorismul, cât și discriminarea determină sute de mii de oameni să părăsească aceste țări. De exemplu, în Irak, peste 60 % din creștini au fost forțați să plece în exil și este vorba despre aproximativ 600 000 de persoane.

Acest Parlament luptă pentru dreptul persoanelor de a emigra. În acest caz, însă, unor comunități întregi li se refuză dreptul de a trăi în propria lor țară. Scopul terorismului este de a elimina creștinismul din țările arabe prin uciderea în masă. Este nevoie de acțiune, inclusiv acțiune militară, pentru a lupta și pentru a preveni acest lucru.

Europa, care din punct de vedere istoric este creștină și reprezintă un mare apărător al drepturilor omului, trebuie să facă presiuni asupra guvernelor din zonă, cerându-le să respecte drepturile propriilor cetățeni.

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dle Președinte, libertatea de conștiință este cu siguranță o libertate vitală. Dumnezeu nu poate dori respectarea forțată.

Această libertate a fost persecutată cu cruzime de către regimurile comuniste. Ar trebui să avem curajul să ne ridicăm astăzi și să spunem că aceste abuzuri sunt în primul rând comise împotriva creștinilor din țările musulmane. Este corect ca noi să condamnăm crimele atroce comise de fanatici.

Cu toate acestea, nu este doar o chestiune legată de extremism. În mai multe țări în care majoritatea populației este musulmană, chiar în unele care sunt considerate ca fiind moderate, creștinii sunt tratați drept cetățeni de categoria a doua. Convertirea la creștinism este interzisă sau chiar pedepsită cu moartea. În Occident însă, orice ar spune dna Kiil-Nielsen, oamenii nu sunt împiedicați să se convertească la Islam, dacă doresc acest lucru.

În aceleași țări musulmane, orice persoană care critică Islamul sau despre care se spune că aduce critici Islamului se poate confrunta cu aceeași soartă. Mai precis, legislația care se presupune a urmări reprimarea blasfemiei trebuie să fie abrogată. Facem apel în mod special la adresa Pakistanului să anuleze condamnarea bietei femei care a fost acuzată de către vecinii săi.

Putem vorbi cât de mult dorim, dar cuvintele frumoase nu sunt de ajuns. Trebuie să acționăm și să le explicăm clar acestor state că relațiile noastre cu ele depind de bunăvoința acestora de a respecta libertatea de conștiință.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dle Președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să adresez dnei comisar mulțumirile mele sincere pentru conținutul discursului său, deoarece scopul rezoluției noastre de aici este de a asigura o mai mare protecție a minorităților religioase în interesul tuturor.

Cu toate acestea, dnă baroneasă Ashton, vorbind cu cea mai mare sinceritate, cordialitate și prietenie, aș dori să aduc în atenția dvs. următorul lucru: dacă aveți răbdare să recitiți textul pe care tocmai l-ați citit, veți observa că ați reușit să vă rostiți discursul fără să folosiți măcar o dată adjectivul „creștin”. Acest lucru mi-a atras atenția, pentru că există într-adevăr un sentiment de stânjeneală în cadrul instituțiilor noastre și, în acest sens, jucăm jocul fundamentaliștilor, care au tendința de a identifica prezența creștinilor în Orientul Mijlociu și în alte părți ale lumii tocmai cu Occidentul și cu Europa.-

Prietenii mei irakieni creștini și prietenii noștri palestinieni creștini sunt arabi, gândesc în limba arabă, își iubesc țara, iubesc acea mentalitate și își iubesc istoria și cultura. Prin urmare, aș dori să vă întreb, dnă baroneasă Ashton, dacă nu ar trebui probabil să ne analizăm amănunțit atât pe noi, cât și modul în care am abordat această chestiune până acum, deoarece a spune lucrurilor pe nume este un punctul nostru forte.

Iată ce ar trebui să facem: trebuie să definim ura pentru evrei drept antisemitism, ura pentru musulmani islamofobie și ura pentru creștini cu numele pe care o merită, pentru că acesta este singurul mod prin care vom reuși să îi implicăm pe toți cei din acele țări care iubesc dreptatea și libertatea.

Aceasta este întrebarea mea pentru dvs. și v-aș ruga să fiți precisă în răspunsul dvs. Suntem pe cale să adoptăm acordul cu privire la Irak. Haideți să includem norme adecvate alături de principiile unui acord comercial, astfel încât să existe avantaje economice în schimbul unor drepturi. Haideți să facem ceva palpabil și în interesul tuturor, dar să facem acest lucru repede și bine, pentru că lumea așteaptă un semnal din partea Europei.

  Richard Howitt (S&D). – Dle Președinte, doresc să încep prin a aminti tuturor formularea din Declarația Universală. Citez: „[...] libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alții, atât în mod public, cât și privat, prin învățătură, practici religioase, cult și îndeplinirea riturilor”. Aceste cuvinte susțin faptul că protecția acestor libertăți face parte integrantă și este indisolubil legată de protecția tuturor drepturilor omului. Hotărârea noastră de a le apăra nu trebuie să fie mai prejos.

De asemenea, ele clarifică faptul că noi ar trebui să acționăm împotriva tuturor persecuțiilor religioase, care reprezintă o problemă pentru toate religiile și în multe țări, inclusiv – haideți să fim sinceri – chiar în unele țări din Uniunea Europeană. Conform Centrului Pew, 70 % cele șase miliarde de oameni ale lumii trăiesc în țări cu restricții puternice privind convingerile sau practicile religioase.

Eu personal am convingerea fermă că religia poate fi o forță a binelui, susținută de activitatea Consiliului pentru Credință din circumscripția mea din estul Angliei, care promovează înțelegerea reciprocă, un rol ce se reflectă în obligațiile de dialog ale Uniunii Europene, prezentat în rezoluția noastră. Dar știu că atunci când propovăduitorul urii, Terry Jones, care a amenințat să ardă Coranul, a declarat că va veni la Luton – de asemenea, în circumscripția mea – pentru a îndemna la ură religioasă, i s-a spus că nu este binevenit.

Toleranța, dialogul, respectul și înțelegerea reciprocă fac, pentru unii, parte din credința lor. Pentru alții sunt valori cu drepturi depline. Oricare ar fi cazul, acestea sunt valorile pe care noi ar trebui să le promovăm și să le respectăm.

  Marielle De Sarnez (ALDE). – (FR) Dle Președinte, fanatismul îndreptat împotriva religiilor altor popoare este barbar și trebuie să fie condamnat și combătut de către toți cei care susțin democrația. De aceea este atât de important să ne exprimăm astăzi solidaritatea cu toți cei care sunt persecutați pentru credința lor în lume.

Asasinatele îngrozitoare înfăptuite de către al-Qaeda în Irak și Egipt, precum și amenințările cu care se confruntă creștinii din est din partea fundamentaliștilor islamici nu urmăresc, de fapt, decât un singur lucru: crearea unei tensiuni între religii, alimentând ura, stârnind comunitățile una împotriva celeilalte și provocând un conflict între civilizații. Această încercare de destabilizare va eșua în Europa, la fel cum eșuează în Franța, unde întreaga comunitate musulmană a condamnat imediat în mod natural aceste acte barbare.

Trebuie să reafirmăm astăzi în mod solemn dreptul tuturor minorităților de a practica religia în mod liber și în siguranță oriunde în lume, inclusiv aici, în Europa. Trebuie să apărăm pluralismul religios, toleranța și înțelegerea reciprocă, atât aici în Europa, cât și oriunde în lume. Acesta este motivul pentru care am speranța că revoluția democratică cu care se confruntă Tunisia va ajunge în curând și în alte țări, astfel încât valorile de respect, toleranță și secularism se vor răspândi.

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Dle Președinte, dnă baroneasă Ashton, vă mulțumesc foarte mult pentru prezența dvs. cu noi astăzi aici. N-am discutat deja situația creștinilor din Somalia, Sudan, Egipt, Siria, Turcia, Irak, Iran, Afganistan, Pakistan și Malaezia de multe ori aici, în acest Parlament? Nu am pus deja Parlamentul European, grupul meu și eu însumi, multe întrebări cu privire la eliminarea sistematică a creștinilor din aceste țări musulmane? Ținând cont de acest lucru, cred că momentul discuțiilor și al cuvintelor alese a trecut. Este timpul să acționăm.

Am două întrebări speciale pentru dna Ashton. În primul rând, deși competența Serviciului european de acțiune externă ar trebui să fie limitată, Serviciul trebuie să ia foarte în serios o anumită sarcină: trebuie să apere creștinii care sunt persecutați. Prin urmare, să stabilească o unitate separată în cadrul Serviciului, care să fie responsabilă de acest lucru.

În al doilea rând, Uniunea Europeană a semnat acorduri bilaterale cu toate aceste țări. Înghețați aceste acorduri chiar astăzi! Constrângeți bugetele acestor guverne până când demonstrează că le-au asigurat creștinilor condiții mai sigure.

Aș dori să aud răspunsul la aceste două întrebări concrete ale mele.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL). – (FR) Dle Președinte, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică nu a participat la rezoluția prezentată astăzi.

Desigur, condamnăm orice act de terorism, indiferent care sunt autorii sau victimele și indiferent de locul unde se produc. Cu toate acestea, membrii grupului nostru cred cu tărie în principiile laice și într-o societate seculară. Prin urmare, în mod firesc condamnăm blasfemia. Aceasta înseamnă că noi credem cu tărie în libertatea de gândire, în libertatea de conștiință și în libertatea religioasă, care include libertatea de a avea convingeri sau de a nu avea convingeri, de a-și alege religia, de a-și schimba religia și de a-și practica în mod liber religia, indiferent de aceasta.

De asemenea, înseamnă că suntem ferm angajați pentru separarea dintre religie și politică și condamnăm intensificarea fundamentalismului în Europa și oriunde altundeva, acesta reprezentând adesea un răspuns la tensiunile sociale și la incapacitatea politicilor publice de a soluționa acestor tensiuni.

Credem că această rezoluție este un pas în direcția greșită. Pe scurt, aș spune că este lipsită de echilibru, în special în comparație cu inițiativa prezentată de grupul meu. Credem că această rezoluție dă impresia că Europa creștină, sau comunitatea creștină din Europa, sare în ajutorul creștinilor din întreaga lume. Nu credem că acest lucru este cel mai bun mod de a combate exacerbarea acestor atitudini dogmatice.

  Bastiaan Belder (EFD). – (NL) Dle Președinte, rezoluția comună a abordat în mod corect problema agresiunilor împotriva minorităților religioase din Europa. Exact acum o lună, un student evreu din țara mea, Țările de Jos, a scris următoarele: „Sunt îngrijorat, îngrijorat de paradoxul intrinsec protecției libertății religioase. Dacă trebuie să plec mâine, deoarece aici nu există nicio siguranță, unde mă duce să trăiesc apoi? Regatul Unit sau Franța? Nu, aceeași problemă există și acolo”. Întrebarea mea este următoarea: Europa se îndreaptă spre un viitor fără nicio comunitate evreiască în niciunul dintre statele membre? Acesta este un test usturător privind valorile noastre spirituale europene.

Acest lucru se aplică și atitudinii europene față de un grup de creștini aproape uitați din Orientul Mijlociu, minoritatea creștină palestiniană din Gaza și Cisiordania. Aceștia au dreptul să se aștepte la sprijin real din partea Uniunii Europene, în special atunci când organizațiile creștine fac eforturi pentru a oferi un cămin real pentru copiii palestinieni cu handicap, indiferent de credința acestora. Creștinii palestinieni se confruntă cu dificultăți foarte mari pe piața forței de muncă, mai ales în cazul întreprinzătorilor independenți. De obicei, aceștia nu își dezvăluie problemele lor de zi cu zi pentru a evita dificultățile. Dnă Înalt Reprezentant, permiteți-le Consiliului și Comisiei, în calitate de furnizori importanți de fonduri pentru comunitatea palestiniană, să se ocupe de interesele acestora și, de asemenea, să asculte opiniile acestora.

  Diane Dodds (NI). – Dle Președinte, salut oportunitatea de a vorbi pe un subiect de care sunt extrem de interesată. Creștină evanghelică fiind, a devenit evident pentru mine, în special în ultimii ani, că exprimarea unor convingeri creștine este în mare măsură considerată inacceptabilă într-o societate care ne vrea lipsiți de orice convingere puternică și în care toți să credem în aceeași măsură, sau să nu credem în nimic.

Acest atac la adresa convingerilor este mult mai agresiv față de creștinism în anumite cercuri. Anul acesta, vom sărbători a 400-a aniversare a Bibliei Regelui Iacob și totuși,astăzi, este deseori considerat ilegal să-ți exprimi convingerile întemeiate pe conținutul Bibliei. Ne confruntăm cu o situație în care creștinii sunt excluși de la exercitarea anumitor profesii și aduși în fața instanțelor din cauza credinței lor. În Regatul Unit, legile privind egalitatea sunt utilizate mai mult ca o sabie decât ca un scut, pentru a pedepsi expresia credinței creștine.

Această marginalizare a creștinismului a fost exemplificată recent de către Comisie prin publicarea calendarului său: sărbători musulmane, hinduse, sikh, evreiești și chinezești apăreau acolo – însă nu era nimic legat sărbătorile creștine. Nu am nicio îndoială că acest lucru nu a fost un accident, nu a fost o lipsă de atenție și consider acest lucru profund regretabil. Aș dori să o rog pe dna Vicepreședinte/Înalt Reprezentant să abordeze în special această chestiune în observațiile sale.

Libertatea de exprimare a religiei este un drept fundamental în societate care trebuie apărat, iar această dezbatere nu reflectă decât o slabă recunoaștere a problemei. Nu trebuie să ne îndepărtăm de ea doar pentru că cei persecutați sunt creștinii...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Ernst Strasser (PPE). – (DE) Dle Președinte, dnă baroneasă Ashton, aș dori să vă mulțumesc foarte mult pentru declarația dvs. Este corect, aceasta a fost făcută la momentul potrivit și este, de asemenea încurajator în ceea ce privește abordarea de bază adoptată de dvs. și de organizația dvs. cu privire la această problemă în ansamblu, cu privire la cooperarea cu alte țări și cu privire la măsurile care sunt necesare. Dezbaterea de astăzi este, de asemenea, necesară, nu doar ca urmare a evenimentelor recente, ci și pentru că libertatea religioasă este una dintre valorile noastre fundamentale și o parte a identității noastre europene.

Această dezbatere este importantă, deoarece au loc acte de discriminare, violență și persecuție în multe țări din lume și este deosebit de îngrijorător faptul că o mare parte a celor care mor în întreaga lume ca urmare a violenței din motive bazate pe religie sunt creștini. Ne exprimăm compasiunea față de cei care au fost uciși, răniți sau torturați în atacuri de acest gen. De asemenea, transmitem compasiunea noastră prietenilor și familiilor acestora. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a reduce și chiar elimina acest tip de intoleranță.

Din păcate, suntem martorii discriminării împotriva creștinilor și de către organisme oficiale și trebuie să depunem toate eforturile pentru a combate și depăși această situație. Trebuie să ne luăm angajamentul de a asigura dreptul la libertatea religioasă. Acesta trebuie să stea la baza relațiilor noastre bilaterale. Avem nevoie de instrumente eficiente care să ne permită să protejăm creștinii și libertatea religioasă. Prin urmare, salut faptul că asigurarea dreptului la libertatea religioasă va fi unul dintre punctele de pe agenda oricăror relații bilaterale.

Trebuie să includem, de asemenea, dispoziții care garantează libertatea religioasă în acordurile noastre cu țările terțe și apreciez foarte mult intenția dvs. de a dedica un capitol din raportul anual al Uniunii Europene privind drepturile omului situației referitoare la libertatea religioasă.

  Guido Milana (S&D). – (IT) Dle Președinte, dnă baroneasă Ashton, doamnelor și domnilor, este important să facem o legătură între condamnarea acestor atacuri și solicitarea de măsuri urgente, concrete pentru a proteja creștinii din întreaga lume, cu un apel general de respectare a libertății religioase și a libertății de conștiință și de gândire.

Nu există nicio diferență între o persoană care este ucisă în timp ce participă la liturghie și o persoană care este condamnată la moarte pentru adulter sau pentru apartenența la minoritatea musulmană, creștină sau evreiască, sau pentru că s-a născut într-un anumit loc, mai degrabă decât pentru practicarea unei religii. Dreptul la libertate și coexistență este universal recunoscut de cultura umanistă și de convențiile internaționale. Pe de altă parte, observăm lumea împărțită între cei care apără drepturile omului și cei care doresc abolirea brutală a acestora.

Numai o atitudine deschisă la dialog și împotriva oricărei forme de intoleranță poate oferi o bază pentru protejarea identităților și a valorilor. O lipsă de respect pentru acestea poate duce chiar la expulzarea unor întregi comunități din locurile lor de baștină. Europa trebuie să facă foarte multe lucruri în acest sens la un nivel politic și diplomatic, precum și în sferele culturale și sociale. Astăzi, solicităm Consiliului și Comisiei și, în special, Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe, să adopte orientări clare pentru relațiile noastre cu țările terțe în contextul noului Serviciu european de acțiune externă.

De asemenea, acordurile bilaterale trebuie să acorde o importanță mai mare subiectelor privind libertatea religioasă și drepturile omului în general, ale căror încălcări ar trebui să conducă la suspendarea acestor acorduri. Cred de asemenea că Europa ar trebui să adopte un rol dominant în promovarea dialogului între religii. Lipsa unui astfel de dialog de ​​multe ori depășește incidentele individuale și conduce la adevărate războaie, în care religia ascunde alte motive, mai complexe, de conflict.

În sfârșit, trebuie, de asemenea, să ne uităm și în curtea noastră: nu ducem lipsă de cazuri de intoleranță nici în Europa. Orașele noastre sunt în realitate multiculturale, iar acest lucru aduce cu sine tradiții religioase și valori care trebuie respectate și cărora trebuie să li se acorde libertatea de exprimare.

Prin urmare, nu există nicio alternativă la dialog și respect reciproc. Este important să repetăm apelul făcut de către comunitățile religioase.

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Niccolò Rinaldi (ALDE). – (IT) Dle Președinte, dnă Înalt Reprezentant, doamnelor și domnilor, soarta creștinilor orientali schimbă harta culturilor, cu comunități care există de mii de ani – „copt” înseamnă „egiptean” în limba greacă – și care încearcă în prezent să emigreze peste mări pentru a scăpa de violența la care sunt supuși. Cu toate acestea, mass-media sau partidele xenofobe nu ar trebui să facă greșeala de a numi acest lucru un conflict între religii sau între civilizații.

Aș dori să povestesc un incident scurt care mi se pare semnificativ. Cu ani în urmă, în Cairo, un bătrân de la țară care ne livra lapte de trei ori pe săptămână se afla la ușa noastră plângând. Nu înțelegeam ce dorea, întrucât tot ce putea spune printre lacrimi era „Said Akbar, Said Akbar”, un mare om, un mare om. În cele din urmă ne-am dat seama că acesta își exprima regretul față de clienții săi creștini pentru moartea lui Karol Wojtyla, care decedase de curând. Acesta era un om simplu, sincer, un musulman care a acționat cu tot respectul reciproc antic al popoarelor mediteraneene. Acest incident scurt, dar semnificativ, reflectând valorile pe scară largă în societatea egipteană, s-a întâmplat în aceeași țară în care de Crăciun au fost masacrați creștinii copți.

Cu toate acestea, în prezent comunitățile creștine orientale au nevoie de protecție. Acestea sunt, uneori, prinse în reglările de conturi între teroriști și fundamentaliști și puterile autoritare. Politica externă europeană nu ar trebui să rămână lipsită de putere în timp ce lumea se schimbă. Nu trebuie să-mi fie teamă să rostesc cuvântul...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Marina Yannakoudakis (ECR). – Dle Președinte, toleranța față de o altă credință este o trăsătură a unei societăți civilizate. Evenimentele îngrozitoare din Egipt și Irak contravin drepturilor omului și principiilor de bază ale libertății de gândire și de expresie. Nimeni nu ar trebui să fie persecutat din cauza credinței sale religioase. Acțiunea de a reduce numărul creștinilor, sau a al adepților oricărei alte credințe, este absolut inacceptabilă în societatea noastră.

Dar, înainte de a critica, ar trebui să facem ordine în propria noastră curte. Luna trecută, slujbele religioase de Crăciun au fost interzise în satul cipriot Rizokarpaso aflat sub ocupație. După cum știm cu toții, o parte a statului membru al UE Republica Cipru este în prezent, și a fost timp de 36 de ani, sub ocupație turcă. Acțiunea armatei ocupante turcești de a intra într-o biserică, forțând preotul să termine slujba și forțând oamenii prezenți să plece, este inacceptabilă. Acest incident este luat în seamă în prezent de către ONU.

Deoarece vorbim despre situația din țările din afara UE și despre libertatea creștinilor, aș dori să reamintesc acestui Parlament că trebuie în primul rând să ne facem ordine în propria curte. Nu putem accepta nicio formă de discriminare în acest Parlament, dacă dorim să fim credibili într-un context mai larg.

  Cornelis de Jong (GUE/NGL). – (NL) Dle Președinte, dnă baroneasă Ashton, libertatea religioasă sau de credință protejează atât convingerile religioase cât și cele nonteiste, chiar și convingerile ateiste. Aceste opinii pot fi incompatibile unele cu altele, cu toate acestea, guvernele au datoria de a promova toleranța și de a-i proteja pe cei care se confruntă cu discriminare și violență din cauza convingerilor lor.

Sprijin din toată inima rezoluția comună, în forma în care se află acum în fața noastră, nu pentru că eu cred că ar trebui să ne ocupăm îndeaproape de creștini, ci deoarece creștinii trebuie să facă față în prezent intoleranței într-un număr tot mai mare de țări. În orice caz, aș fi acționat la fel în cazul în care ar fi fost vorba de orice altă religie.

SEAC (Serviciul european de acțiune externă) necesită o capacitate deosibită în acest domeniu. Am deținut anterior o poziție similară la Ministerul Afacerilor Externe din Țările de Jos. Găsirea soluției pentru încălcări ale drepturilor omului, tensiuni și conflicte pe bază de religie sau convingeri necesită multă forță de muncă și efort, la fel ca și încercările sincere de dialog și toleranță.

Prin urmare, sper, dnă Înalt Reprezentant, că veți ține cont de recomandarea privind utilizarea forței de muncă în acest scop.

  Mario Borghezio (EFD). – (IT) Dle Președinte, dnă baroneasă Ashton, doamnelor și domnilor, în relativismul predominant al politicii europene, există un cuvânt care este tabu: creștinofobia. Cu toate acestea, timp de mulți ani, au fost prezentate rapoarte grave și adesea tragice care proveneau din surse de încredere și de necontestat cu privire la creștinii de pe mai multe continente.

Europa trebuie să se trezească, să deschidă ochii și să ia măsuri concrete. Trebuie să transmită mesaje clare, precum cel pe care îl așteptam de la baroneasa Ashton. De exemplu, aceasta ar fi putut cita cuvintele inspirate ale Papei Benedict cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii de acum câteva zile, când acesta a subliniat că negarea libertății religioase este o insultă la adresa lui Dumnezeu și a demnității umane, precum și o amenințare la adresa securității și a păcii.

Este nevoie de măsuri concrete. Ce mai așteptăm – după cum am întrebat imediat – pentru a trimite o comisie care să verifice situația fraților noștri creștini copți din Egipt, o țară oficial moderată, unde practic nu există drepturi fundamentale ale omului, nici măcar în funcțiile publice, în serviciul public?

Trezește-te, biată Europă, și amintește-ți rădăcinile tale creștine!

PREZIDEAZĂ: LIBOR ROUČEK
Vicepreședinte

  Jaime Mayor Oreja (PPE). – (ES) Dle președinte, atacurile care au avut loc de curând în Irak și Egipt stau mărturie a două tragedii pentru Europa, deși de o natură diferită. În primul rând, este o tragedie însuși faptul că evenimentele au avut loc, din cauza cruzimii acestora și a pierderii de vieți omenești.

În al doilea rând, este, de asemenea, o tragedie să observăm cum prea adesea acestea trec neobservate în societatea noastră. În multe cazuri, modul în care acționăm se traduce prin faptul că aceste evenimente se reduc la relatarea accidentelor și a crimelor în mass-media, ca și cum acestea nu ar fi un atac împotriva noastră, ci un lucru extern. Ca și cum acestea se întâmplă în altă parte când, de fapt, aceste atacuri au loc în centrul și împotriva propriei noastre civilizații, Europa noastră.

Rolul fundamental al instituțiilor europene este de a sensibiliza cu privire la gravitatea, importanța și amploarea atacurilor împotriva creștinilor din aceste locuri. Instituțiile europene nu ar trebui să ofere doar declarații generice care condamnă aceste atacuri, ci ar trebui să promoveze, de asemenea, luarea de măsuri pe două căi: în primul rând, să se asigure că această tragedie este mult mai prezentă în societățile noastre și mass-media noastră, și în al doilea rând, să se asigure că instituțiile europene sunt mai prezente acolo unde au loc tragedii.

Cu acest obiectiv și cu aceste două linii de acțiune, permiteți-mi să spun, dnă baroneasă Ashton, că instituțiile europene și dumneavoastră înșivă trebuie să promovați rolul important al victimelor acestor evenimente. Victimele trebuie identificate. Victimele trebuie să fie prezente în instituțiile noastre europene. Trebuie să planificăm un program de vizite, întâlniri și chiar sprijin material pentru victime, dar însăși victimele acestei persecuții îngrozitoare vor fi mai în măsură decât noi să-și apere cauza lor.

  Kyriakos Mavronikolas (S&D). – (EL) Dle președinte, în calitate de socialiști, credem în drepturile omului și cu siguranță credem în drepturile religioase. Cum a spus dl Swoboda pe bună dreptate mai devreme, suntem interesați nu numai de religia creștină; suntem interesați de drepturile tuturor religiilor, de dreptul oamenilor de a se ruga în conformitate cu credința lor și, mai important, de înțelegerea între toate religiile, și de înțelegerea credinței pe care o deține un cetățean.

Cu toate acestea, din cauza originilor mele, aș dori să comentez cu privire la un incident anume care s-a întâmplat în Cipru și care este menționat în raport. Forțele de ocupație turcă au intervenit într-o biserică unde de zeci de ani s-au ținut slujbe creștine, cu scopul de a opri slujba și, mai important, de a expulza adunarea și de a forța preotul să renunțe la veșmintele sale. Diferența față de acest episod aparte a fost că din păcate - sau din fericire - acesta a avut loc, pentru că ne oferă o oportunitate de a acționa împreună și a rezolva această problemă - pe teritoriul european.

  Frédérique Ries (ALDE). – (FR) Dle președinte, dnă baroneasă Ashton, masacrul barbar din Alexandria de la 31 decembrie se înscrie într-o serie lungă de atacuri criminale împotriva creștinilor din multe părți ale lumii: din Iran, Irak, Pakistan, Nigeria și, cel mai recent, din Egipt. Principalele victime ale persecuției - ar trebui să îndrăznim să rostim cuvântul, deși acesta nu apare în rezoluția noastră - au fost creștinii orientali. Aceasta este o problemă adânc înrădăcinată, iar acțiunile împotriva creștinilor reprezintă o realitate.

Remediul pe care trebuie să îl ofere Uniunea Europeană - pe care trebuie să îl oferim noi - trebuie să facă dreptate acestor minorități creștine. Acestea reprezintă 12 milioane de persoane care au nevoie de protecție și cărora trebuie să li se ofere o altă alternativă decât să fugă sau să se confrunte cu moartea. După cum a fost deja reiterat de mai multe ori, aceasta nu este o chestiune de stigmatizare a unei religii mai mult decât alta, ci pur și simplu de a arăta cât este de important să se combată acești extremiști islamici care distrug libertatea și ucid oameni.

Dnă baroneasă Ashton, sperăm că în timpul întâlnirii miniștrilor de externe de la sfârșitul acestei luni, veți ajunge la un răspuns și o strategie coordonată pentru a combate violența împotriva creștinilor orientali. Cred că este important să se facă presiuni prin intermediul acordurilor de asociere pe care le avem cu unele dintre aceste țări, de exemplu, și să se facă apel la guvernele respective în vederea urmăririi făptașilor și aducerii acestora în fața justiției. Acesta este punctul 2 din rezoluția noastră.

Libertatea de cult trebuie să fie pusă în practică peste tot în lume, la fel cum fiecare individ este liber să creadă sau să nu creadă, deoarece dacă este subminată această libertate care permite religiilor să fie separate de stat, atunci toate celelalte libertăți sunt, de asemenea, în pericol.

  Tomasz Piotr Poręba (ECR). – (PL) Dle președinte, victimele a cel puțin 75 % dintre cazurile de persecuție religioasă din întreaga lume sunt creștini. Uniunea Europeană nu poate fi un spectator pasiv și nu poate sta deoparte și să nu facă nimic în această chestiune. Dezbaterea de astăzi servește nu numai pentru a reaminti Europei că trebuie să se implice în lupta globală pentru a asigura respectarea dreptului la libertatea religioasă, dar, de asemenea, pentru a ne reaminti nouă că trebuie să acordăm o atenție comună în privința instrumentelor pe care le poate folosi Uniunea Europeană pentru a împiedica persecuția creștinilor pe viitor.

Ce putem face? După părerea mea, primul lucru pe care ar trebui să îl facem este să ne asigurăm că respectul pentru libertatea religioasă este una din prioritățile politicii externe ale Uniunii Europene. La semnarea acordurilor cu alte țări, este important pentru noi să ne asigurăm că acestea includ prevederi care împiedică persecuția pe motive de religie în țara în cauză.

În al doilea rând, ar trebui să luăm în considerare înființarea unui centru european de monitorizare a persecuției religioase din întreaga lume, care ar oferi fără întârziere informații relevante și ar permite Uniunii Europene să răspundă rapid.

În al treilea rând și în cele din urmă, ar trebui să punem capăt politicii noastre de standarde duble. Uniunea Europeană și Europa ca un întreg este deschisă imigranților din diferite țări din întreaga lume. Permitem să se construiască lăcașuri de cult pentru aceștia și le permitem să își practice religia. Însă, în același timp, rareori luăm poziții pentru drepturile creștinilor în aceleași țări, în țările în care faptul că deții o Biblie este adesea pedepsit cu mulți ani de închisoare și de multe ori chiar cu moartea, în țările în care nu ar fi doar greu să construiești un lăcaș de cult creștin, ci pur și simplu imposibil.

Astăzi, a venit timpul să luăm o poziție dură, hotărâtă și fermă în favoarea drepturilor creștinilor din întreaga lume. Astăzi, a venit timpul să ne facem mai bine auziți în solicitările noastre, astfel încât creștinii și adepții altor religii să fie liberi să își practice religia.

  Francisco José Millán Mon (PPE). – (ES) Dle președinte, această dezbatere este foarte necesară, având în vedere recentele evenimente grave care afectează libertatea religioasă și chiar viețile creștinilor. Mă refer cu precădere la ceea ce s-a întâmplat în Pakistan, Irak, Nigeria și Egipt.

Articolul 18 din Declarația universală a drepturilor omului stabilește în detaliu ceea ce definește ca libertatea religiei sau libertatea religioasă. Din păcate, în ciuda acestui fapt, acesta este un drept care este puțin respectat în unele țări. Putem observa că cei care împărtășesc credința creștină pot plăti cu viața pentru aceasta.

Baroneasă Ashton, Uniunea Europeană trebuie să apere ferm dreptul la libertatea religioasă în general, încorporându-l clar în acțiunile sale externe și solicitând respect, libertate și securitate pentru grupul care în prezent este cel mai persecutat din punct de vedere religios din lume, comunitatea creștină. Trebuie să solicităm ca toate guvernele în cauză să facă tot ceea ce este necesar pentru a preveni aceste atacuri, iar atunci când nu este posibil, să îi aresteze și să îi pedepsească pe cei responsabili.

Doamnelor și domnilor, baroneasă Ashton, libertatea este un simbol al identității europene și acesta include libertatea religioasă, care este parte din nucleul de bază al drepturilor omului. Această libertate este, de asemenea, calea către pace, după cum a transmis Papa Benedict al XVI-lea în mesajul său de la 1 ianuarie. De asemenea, aș dori să evidențiez rolul esențial al creștinismului în formarea identității europene. Prin urmare, ar fi un paradox trist dacă Uniunea Europeană nu ar solicita cât se poate de ferm ca lumea să protejeze drepturile cele mai de bază ale creștinilor și să nu îi ajute atunci când este posibil.

Rezoluția Parlamentului European stabilește metode pentru a apăra mai bine libertatea religioasă, în general, și libertatea creștinilor, în special. Salut faptul că viitorul Consiliul Afaceri Externe le va lua în considerare îndeaproape și - închei acum, dle președinte - salut faptul că viitorul Consiliu European din 14 februarie își va da avizul cu privire la aceste evenimente grave, la fel cum a făcut-o într-o manieră foarte curajoasă, de exemplu, președintele Sarkozy.

  Mitro Repo (S&D). – (FI) Dle președinte, baroneasă Ashton, credibilitatea Uniunii Europene în ceea ce privește politica sa externă este măsurată după felul în care își păstrează valorile sale fundamentale, care sunt drepturile omului, democrația, principiul legalității și libertatea religioasă.

Sistemul juridic din Egipt este în pericol de a rămâne în umbra legii islamice Sharia, ale cărei victime sunt chiar creștinii copți. Conferința Bisericilor Europene face apel la un dialog între creștinii și musulmanii din Europa. Dialogul între religii la nivel european, tradiția culturală a religiei și tradiția instruirii religioase sunt, de asemenea, o resursă care poate fi folosită în politica europeană.

Creștinismul și alte religii sunt mișcări de pace la fel ca Uniunea Europeană. Atunci când se bucură de cel mai mare succes, religia unește oamenii; nu îi divide. Nu putem lăsa teroriștii să folosească religia ca un instrument de barbarie.

  Zbigniew Ziobro (ECR). – (PL) Dle președinte, conform organizațiilor de monitorizare a persecuției religioase, în fiecare zi, peste 200 de milioane de creștini sunt amenințați cu persecuția. În ultimii doi ani, peste 170 000 de persoane au murit pur și simplu pentru că erau creștini, lucru foarte greu de crezut. Aceste cifre provin de la organizațiile de monitorizare a persecutării creștinilor și înseamnă că, de fapt, creștinii suferă cel mai mult din punctul de vedere al persecuției religioase, lucru demn de reținut aici, în Parlament. Situația este deosebit de tensionată într-un număr semnificativ de țări musulmane, unde creștinii sunt tratați drept cetățeni de categoria a doua.

Europa nu mai poate tolera această situație, și nu doar din cauza rădăcinilor sale creștine. Mor oameni nevinovați doar pentru că sunt adepții unei religii sau a alteia. Uniunea Europeană nu reacționează destul de ferm la atacuri și la discriminarea împotriva creștinilor. Persecutarea creștinilor trebuie să fie o problemă discutată în cadrul negocierilor bilaterale și a relațiilor dintre Uniunea Europeană și țările în care au loc astfel de evenimente extreme și îngrozitoare. Parlamentul ar trebui să solicite, de asemenea, dnei Ashton să fie mai proactivă și mai fermă în acțiunile sale.

  Gay Mitchell (PPE). - Dle președinte, apreciez foarte mult această dezbatere și sprijin pe deplin rezoluția, pe care o și susțin din punct de vedere financiar. Cred că există un uriaș adormit care se trezește din cauza abuzurilor gratuite și brutale împotriva creștinilor. Dacă această răutate și acest abuz ar fi aplicat musulmanilor sau comunității evreiești, aș fi la fel de afectat. Europa este un mozaic: unitatea și diversitatea sa sunt motoul nostru.

Cu toate acestea, în Cipru, guvernul turc și reprezentanții săi consideră că este potrivit să ceară creștinilor să solicite permisiunea de a se ruga și să îi scoată afară din biserică atunci când aceștia decid acest lucru în mod colectiv. A fost chemat reprezentantul Turciei la Uniunea Europeană? Dacă nu, de ce nu? Aș dori să aduc un omagiu acelor musulmani care și-au sprijinit vecinii creștini care au fost atacați. Așadar să nu facem această moțiune împotriva cuiva. Este pentru creștini și pentru cei care sunt atacați.

Eu nu sprijin și nu pot accepta abuzul împotriva oamenilor, indivizilor sau comunităților din cauza convingerilor religioase ale acestora. Această dezbatere este despre creștini; prea multe persoane așteaptă creștinii să accepte orice comentarii vechi. Consideră acest lucru un anacronism. Este timpul să începem să ne respectăm reciproc. Respect oamenii din acest Parlament, care nu au nicio credință religioasă sau care au altă credință religioasă. Este timpul ca persoanele din acest Parlament să înceapă să își arate respectul pentru cei care au convingeri creștine; suntem uniți în diversitate.

  Maria Eleni Koppa (S&D). – (EL) Dle președinte, numărul de cazuri de violență religioasă s-a multiplicat în ultimul timp în întreaga lume, provocând îngrijorare și indignare. Interzicerea exercitării credinței religioase este o încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale și a dreptului internațional, care prevede că dreptul la credință este inalienabil și de la sine înțeles.

Interdicția slujbei creștine în localitatea Rizokarpaso din Ciprul ocupat de către forțele de ocupație și bombardamentele asupra bisericii creștine din Alexandria utilizate de către comunitatea coptă sunt doar două exemple de tensiune și ură religioasă exacerbată, care se extind în numeroase locuri, nu departe de Europa.

Uniunea Europeană trebuie să dezvolte un set de instrumente care să protejeze dreptul fiecărei credințe religioase în practică. Mesajul potrivit căruia Uniunea Europeană nu va tolera un astfel de comportament trebuie să fie clar și ferm. Aș dori să fac apel la Înaltul Reprezentant să includă în prioritățile sale o evaluare a situației libertății de exprimare religioasă. În cele din urmă, la nivelul Consiliului și al Comisiei, ar fi o idee bună să se includă protecția credinței religioase în toate discuțiile cu țările terțe.

  Mirosław Piotrowski (ECR). – (PL) Dle președinte, creștinismul a fost întotdeauna un indicator al identității europene și valorile Uniunii Europene derivă din acesta. Prin urmare, UE nu poate sta deoparte și privi în timp ce sunt persecutați creștini, iar acest lucru include persecuția din alte părți ale lumii. În țările arabe și asiatice, creștinii sunt minoritatea religioasă cea mai în pericol, după cum confirmă recentele atacuri asupra creștinilor din Egipt și Irak și atacurile anterioare din India, printre victimele cărora au fost copii mici. Avem la dispoziție multe instrumente pentru a preveni și denunța astfel de atacuri, iar Uniunea Europeană trebuie să condamne ferm atacurile asupra creștinilor. Una dintre cele mai eficiente modalități de a face acest lucru ar fi încheierea de acorduri cu UE, de exemplu, acordurile comerciale cu țările terțe, care să fie condiționate de garanții că țările implicate vor respecta drepturile creștinilor și prin includerea de clauze care prevăd întreruperea acordului în cazul în care aceste drepturi sunt încălcate.

  Doris Pack (PPE). – (DE) Dle președinte, baroneasă Ashton, în 2009, am încurajat un dialog intercultural în Europa, între creștini și musulmani, între creștinii ortodocși și catolici și între protestanți și creștini ortodocși. În comunitatea noastră, am încercat să antrenăm o creștere a încrederii. Facem acest lucru între noi. Desigur, acest lucru înseamnă că avem propriile noastre păreri și curajul de a le exprima. Uneori, lucrurile nu stau, cu siguranță, astfel. Am citit și auzit recent că Comisia Europeană a publicat un calendar pentru tineri care include toate sărbătorile legale ale tuturor celorlalte religii, cu excepția creștinismului. Tot ce pot spune este că astfel de lucruri nu vor face decât să încurajeze acei oameni din Egipt și din alte părți să continue să comită acte îngrozitoare.

Avem obligația de a îi ajuta pe creștinii din acele țări care au fost deja menționate de mai multe ori. Majoritatea dintre aceștia trăiesc în țări precum Palestina, Egipt, Irak și Iran, care sunt locul de naștere al creștinismului. Nu trebuie să permitem ca aceste persoane să fie alungate din casele lor. Nu sunt minorități, aceștia sunt egipteni și palestinieni, la fel ca toți ceilalți cetățeni ai acestor țări. Ei doresc să continue să trăiască acolo, dar acest lucru devine dificil pentru ei. Trebuie să o sprijinim pe baroneasa Ashton și trebuie să încercăm să ne asigurăm că Uniunea Europeană include o garanție a libertății religioase în toate tratatele pe care le încheie cu țările terțe și, în special, cu țările la care am făcut referire. Trebuie să ne asigurăm că nimeni nu este forțat să își părăsească țara din motive religioase.

  Ria Oomen-Ruijten (PPE). – (NL) Dle președinte, când mă uit la situația din Bagdad și Alexandria, am sentimentul că ne-am întors în timp cu 500 de ani. Pe atunci, noi în Țările de Jos eram în mijlocul războaielor Hook și Cod (cârlige și cod), în timpul cărora s-au luptat acerb protestanții și catolicii. Dle președinte, nu mai este loc pentru așa ceva în societatea europeană modernă. Cu toate acestea, când observ situația din Bagdad și Alexandria, observ că sunt doar expresii brute ale unei vieți care în multe țări există sub suprafață.

Din acest motiv, mesajul meu pentru dumneavoastră este că, în cadrul atât al dialogului cultural și al libertăților pe care le-am stabilit împreună, Uniunea Europeană trebuie să asigure importanța capitală a libertății religioase în fiecare tratat pe care îl adoptă, în fiecare țară cu care încheie acorduri și în fiecare raport pe care îl întocmește, după cum am subliniat chiar eu în raportul cu privire la Turcia. Acest lucru înseamnă, de asemenea, deși dna Pack nu a menționat acest lucru, că aceste libertăți trebuie să fie reciproce și că libertatea religioasă trebuie să fie respectată și în țările în care islamul nu este religia majoritară.

Dle președinte, cred că intoleranța și violența care au avut loc sunt inacceptabile și că trebuie să angajăm în dialog facțiunile aflate în dispută. Prin urmare, fac apel la dna Ashton, împreună cu serviciul său diplomatic, să se asigure că suntem absolut coerenți în menționarea libertății religioase în fiecare comunicare pe care o avem cu autoritățile din toate aceste țări. Puteți conta pe solidaritatea Parlamentului în această privință.

  Eleni Theocharous (PPE). – (EL) Dle președinte, persecutarea și măcelul creștinilor în Orientul Mijlociu este, de obicei, activitatea organizațiilor teroriste și fanatice. Persecutarea creștinilor greco-ciprioți din Ciprul ocupat este opera armatei obișnuite a unei țări cu ambiții de a adera la Uniunea Europeană.

Am în mâinile mele o scrisoare de la așa-zisul „Ambasador al Republicii Turce a Ciprului de Nord” de la Bruxelles - o entitate care există pur și simplu bazată pe forța armatei de ocupație turcă - în care acesta încearcă să mă ia în derâdere, în timp ce, în același timp, recunoaște faptul că slujba din Rizokarpaso a fost întreruptă din cauză că creștinii ciprioți greci nu au obținut autorizația.

Dnă Ashton, de când se cere permisiune cuiva pentru a-ți exercita credința religioasă? Cât timp veți tolera astfel de încălcări flagrante ale drepturilor omului și ale libertăților religioase ale cetățenilor europeni din partea unei țări cu ambiții de a adera la Uniunea Europeană?

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Dle președinte, baroneasă Ashton, aș dori să mă adresez dumneavoastră și să fac un apel puternic cu privire la această problemă, deoarece este pur și simplu inacceptabil pentru noi faptul că creștinii din Orientul Mijlociu continuă să se confrunte cu astfel de atacuri necruțătoare.

Irak, Iran, Egipt, Nigeria, Turcia, Pakistan. Aceste țări au fost casa lor - a creștinilor - timp de secole, și nu doresc să plece. Este îngrozitor pentru clericii islamici să promoveze sentimente împotriva creștinilor în discursurile lor către adepții lor. În nordul Irakului, oamenii se tem să își împodobească casele. În Bagdad, indivizi înarmați s-au năpustit și au împușcat 52 de persoane și au rănit 200.

În decembrie, am avut șansa să ne întâlnim cu episcopii irakieni care au vizitat Parlamentul European. Aceștia au subliniat că au nevoie de sprijinul nostru și de sprijinul întregii comunități internaționale, astfel încât să nu fie uciși oameni nevinovați pentru convingerile lor religioase. Cum putem acționa în acest sens?

În acest context, aș dori să menționez Turcia, care face eforturi majore pentru integrarea europeană, în timp ce, în același timp, interzice crearea unor societăți sau congregații religioase creștine. Permitem construirea de minarete în Europa, în timp ce aceștia nu răspund deloc la fel.

Aș dori, de asemenea, să întreb unde sunt toți apărătorii drepturilor omului și apărătorii drepturilor animalelor și așa mai departe. Mă întreb uneori dacă nu este necesar să se creeze un grup de protecție a creștinilor din întreaga lume.

  Peter Šťastný (PPE). – Dle președinte, este foarte deranjant să observ o creștere a incidenței atacurilor vicioase și violente asupra creștinilor și a comunităților lor. Cei responsabili sunt în mare parte extremiști islamici fanatici. Este vorba de ură pură. Trebuie să înceteze.

UE și instituțiile sale, inclusiv acest Parlament, trebuie să crească presiunea asupra guvernelor unde au loc aceste incidente, în special în acele țări în care statul are politici slabe sau închide ochii la astfel de incidente.

Aici, prețuim și protejăm fiecare viață; pedepsim sever pe oricine pune în pericol viața umană; iar pedeapsa este mai severă dacă atacurile asupra vieții sunt împotriva oricărei minorități și sunt motivate de ură. Trebuie să insistăm ca alte țări să oferă protecție similară vieții oamenilor și să îi pedepsească sever pe autorii acestor infracțiuni excepțional de grave și trebuie să ajutăm țările în cauză în aceste privințe.

Știm cu toții potențialul serios, dacă nu se face nimic și dacă tendința actuală de creștere nu este oprită. Prin urmare, cele mai bune eforturi ale întregii lumi civilizate trebuie să se concentreze asupra inversării acestei tendințe periculoase.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Dle președinte, dnă comisar, nu doresc în niciun fel să subevaluez presiunea asupra altor religii, dar statisticile vorbesc de la sine: 75 % dintre cei amenințați sau uciși din motive religioase sunt creștini și în jur de 100 de milioane de creștini din întreaga lume se confruntă cu persecuție și violență din cauza credinței lor.

De curând, situația a devenit deosebit de îngrijorătoare în Orientul Mijlociu, după cum am aflat aici. Atacurile în timpul slujbelor creștine din Irak, Egipt și Siria au luat zeci de vieți, inclusiv cele ale copiilor. Și în alte părți ale lumii există provocări. Creșterea economică importantă din țările din Asia ascunde încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale omului. De exemplu, în China, India și Vietnam, libertatea religioasă este în principal recunoscută doar pe hârtie. Trebuie să recunoaștem că UE și statele sale membre închid ochii la acest lucru, de exemplu în baza relațiile comerciale.

Cu toate acestea, dacă ar dori, UE ar putea face mult mai mult pentru a îmbunătăți situația creștinilor și pentru a promova libertatea religioasă în lume, de exemplu, insistând pentru o clauză privind libertatea religioasă în toate acordurile încheiate cu țările terțe. Din acest motiv, aș dori să vă întreb, dnă comisar, dacă în viitor, intenția este de a insista pe o astfel de clauză și, în plus, de a se monitoriza punerea sa în aplicare.

Atitudinea slabă a Europei se datorează faptului că noi înșine ne pierdem valorile noastre vechi. Vrem să izolăm religia într-un spațiu privat. Acest lucru se reflectă, de exemplu, în dezbaterea privind crucifixul care a avut loc în Italia. În același mod, dna Pack a menționat aici calendarul publicat de către Comisie, din care au fost omise complet sărbătorile religioase creștine. Secularismul nu este răspunsul la aceste probleme. Răspunsul se află în respectul pentru cei cu puncte de vedere diferite și pentru convingerile altora.

  Traian Ungureanu (PPE). – Dle președinte, situația creștinilor din Orientul Mijlociu, Asia și Africa nu este întâmplătoare. Aceasta nu este o serie de atacuri regretabile, dar necoordonate. Dimpotrivă, este o clasică persecuție în masă. Creștinii sunt intimidați, evacuați sau uciși cu un scop clar: exterminare religioasă. Acest lucru se întâmplă în timp ce noi aici, în Europa facem tot posibilul pentru a adapta sensibilitatea nesfârșită a credincioșilor musulmani. Rezultatul este o Europă plină de moschei și Orientul Mijlociu, epurat de creștini.

Dar nu este vorba despre numere. Este vorba despre libertate și identitate. Chiar și pentru aceia dintre noi care nu cred, creștinismul ar trebui să fie mai mult decât o sectă uitată, exotică și diminuată. Suntem liberi să credem sau nu, dar nu suntem liberi să observăm că libertățile noastre sunt abuzate.

Această abordare înseamnă că ar trebui ca libertatea religioasă să fie o precondiție în relațiile noastre cu statele suverane. Această abordare ar trebui transpusă în lege și să devină parte a mandatului Înaltului Reprezentant.

  Tunne Kelam (PPE). – Dle președinte, aș dori să-i spun Înaltului Reprezentant că, în această situație, condamnările și declarațiile nu sunt suficiente. S-au intensificat în mod dramatic atacurile asupra comunităților creștine, în special în țările din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Acolo este dificil să găsești un stat unde creștinii pot trăi ca o minoritate normală și, cel mai important, unde își pot proclama în mod liber credința lor.

Persoanele care au adoptat recent creștinismul sunt expuse riscului de moarte. Acolo nu vorbim despre minorități noi. Creștinii sunt printre locuitorii tradiționali vechi în aceste țări. În prezent, aceștia sunt forțați din ce în ce mai mult să își părăsească țara lor, sunt obligați să trăiască în ghetouri sau au devenit refugiați interni, cum sunt cei din Irak. Prin urmare, este o sarcină stringentă de a formula strategia UE privind libertatea religioasă și de a indica un set de măsuri concrete împotriva acelor state care nu reușesc în mod deliberat să protejeze minoritățile religioase.

Aș dori să menționez, de asemenea, ideea unui coleg, dl Mayor Oreja, care este aceea de a compune o listă a victimelor cu care Serviciul european de acțiune externă ar trebui să intre în contact în mod activ. Acest lucru nu opune o religie împotriva alteia. Este vorba despre o adevărată egalitate de șanse, deoarece ar trebui să fie la fel de ușor să construiești o biserică creștină în Alexandria sau Ankara, precum o moschee la Bruxelles.

  Simon Busuttil (PPE). – (MT) Dle președinte, atacurile împotriva comunității creștine din Egipt și din alte țări ar trebui să fie condamnate și este de datoria noastră să reacționăm. Întrebarea mea este următoarea: dacă Europa, ca leagăn al creștinismului, nu reușește să apere creștinii și libertatea acestora de a-și practica religia, atunci cine o va face?

Cu toate acestea, trebuie să încercăm, de asemenea, să prevenim comunitățile musulmane să fie radicalizate și manipulate de către extremiști. De asemenea, trebuie să fim atenți să nu etichetăm toți musulmanii drept teroriști, deoarece cei care favorizează violența și extremismul sunt în minoritate. În același timp, comunitățile musulmane din întreaga lume sunt obligate să condamne extremiștii care profită de religia lor și ar trebui să se distingă de acești oameni, astfel încât să împiedice etichetarea religiei musulmane cu un nume de rău.

În plus, trebuie să îndemnăm cu toată tăria noastră ca autoritățile din aceste țări să protejeze comunitățile creștine de persecuție.

Mai presus de toate, în ciuda evenimentelor care se desfășoară sub ochii noștri și care insuflă un sentiment de furie, nu putem renunța la bunul simț. După cum a spus Mahatma Gandhi „strategia ochi pentru ochi și dinte pentru dinte ne va lăsa pe toți orbi și știrbi”.

  Carlo Casini (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, deputații care au vorbit deja au spus practic totul. Au reamintit faptele, le-au evaluat și au făcut solicitări specifice.

Prin urmare, deoarece acesta este ultimul discurs programat, aș dori să adaug ceva ce nu a fost spus încă, și ceea ce îmi vine în minte sunt gândurile unui european foarte important, Ioan Paul al II-lea, un om care a ajutat într-un mod foarte eficient la căderea Zidului Berlinului. În testamentul său spiritual, acesta menționează cele patru valori care stau la baza civilizației noastre viitoare, adică a civilizației iubirii: acestea sunt viața, pacea, hrana spirituală și libertatea religioasă.

Apoi mă gândesc la tot ceea ce a scris Giorgio La Pira, fostul primar al Florenței, care a promovat în plin Război Rece conferințe de mari dimensiuni pe tema civilizației creștine. În cartea sa, Premesse della politica („Premisele politicii”), acesta a scris că fiecare idee politică are un concept special al omului care stă la baza acesteia. Pentru Europa creștină, scrie acesta, omul este în esență, o ființă care se roagă, și anume, o ființă care este capabilă să poarte un dialog, să conceapă infinitul și să vorbească cu Dumnezeu.

Privând omul de capacitatea de a lua parte la un dialog public și privat nu este doar o negare a religiei, ci, de asemenea, o negare a însuși omului. Vă las aceste gânduri Parlamentului și dumneavoastră, Înaltului Reprezentant, drept o contribuție către un angajament concret și eficient al Uniunii Europene, care este înrădăcinată în identitatea ei creștină și reușește întotdeauna să își proclame scopul de a apăra și promova demnitatea umană și drepturile omului.

  Președinte. – Stimați colegi, a sosit momentul procedurii „catch-the-eye”. Am o mică problemă, deoarece am mai mult de 25 de solicitări și avem doar cinci minute alocate pentru aceasta, astfel că, în mod evident, nu toată lumea va avea cuvântul. Voi face tot ce îmi stă în putință și voi încerca să împart timpul în mod egal și corect, dar, din păcate, nu toată lumea va primi cuvântul.

  Magdi Cristiano Allam (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, mă voi limita la a-i cere Înaltului Reprezentant, baroneasa Ashton, să introducă o solicitare specifică pe ordinea de zi privind relațiile noastre cu Egiptul: facem apel la autoritățile egiptene să elimine informațiile cu privire la religie din documentele oficiale, cărți de identitate, pașapoarte și toate documentele necesare pentru a obține un loc de muncă.

Creștinii sunt discriminați în Egipt, deoarece cuvântul „creștin” este inclus în documentele acestora. Terorismul islamic a devenit acum legitim într-o situație în care există discriminare instituționalizată împotriva creștinilor.

Aceasta este o solicitare specifică, care, dacă este pusă în aplicare, ar elibera creștinii de o formă de discriminare instituționalizată.

  Antigoni Papadopoulou (S&D). – Dle președinte, articolul 3 din Convenția europeană a drepturilor omului interzice „tratamente inumane sau degradante” și articolul 9 protejează dreptul „de a-și manifesta religia sau convingerile”. Acest lucru a fost reiterat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea sa în a patra cauză interstate Cipru/ Turcia din 2001.

Aș dori să-i spun dnei Ashton: Din păcate, în ultimii 36 de ani, Turcia, țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană, a distrus monumentele religioase din Cipru și a transformat bisericile creștine în moschei și grajduri, iar recent a întrerupt mesele de Crăciun și de Bobotează în bisericile creștine din localitățile ocupate Rizokarpaso și Yialousa.

Turcia trebuie să fie condamnată pentru crimele sale de pe teritoriul UE. UE nu trebuie să rămână pasivă. Creștinii din Cipru sunt în pericol.

  Alexandra Thein (ALDE). – (DE) Dle președinte, baroneasă Ashton, astăzi discutăm o propunere de rezoluție privind situația creștinilor din întreaga lume în ceea ce privește libertatea religioasă. Parlamentul European sprijină libertățile fundamentale și drepturile omului din întreaga lume. Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa este una din forțele stimulatoare ale acestui sprijin și acest lucru ne distinge de conservatori, care se concentrează în special pe situația creștinilor.

În termeni generali, acest lucru nu este doar despre poziția creștinilor. Din punct de vedere liberal, acest lucru se referă la libertatea religiei în general. Prin aceasta vreau să spun toate religiile din întreaga noastră lume. Este vorba despre protecția minorităților religioase și obligația fiecărui stat de a-i proteja cât se poate de bine pe membri acelor minorități religioase care sunt sub amenințare.

Avem, de asemenea, probleme în Europa. Eu vin de la Berlin și doar acolo, au avut loc șase atacuri de incendiere a unor moschei în decurs de șase luni, care, din fericire, nu au avut ca rezultat nicio victimă, atacuri în urma scandalului stârnit de către un fost bancher social-democrat. Cu toate acestea, statul german încearcă să ofere cea mai bună protecție posibilă pentru clădirile religioase. În același fel, Egipt crește, de asemenea, numărul măsurilor pe care le ia ca urmare a celor două atacuri teroriste majore împotriva creștinilor.

Desigur, nu putem avea un polițist în fața fiecărei biserici, moschei sau sinagogi. Regret foarte mult faptul că în multe țări, inclusiv în propria mea țară, clădirile evreiești au ajuns să arate ca instituții de înaltă securitate. Din acest motiv, este important ca noi politicienii să ne asumăm responsabilitatea pentru atitudinea față de minoritățile religioase din țările noastre și să promovăm o abordare deschisă, prietenoasă pentru toate religiile.

  Charles Tannock (ECR). – Dle președinte, atunci când am fost ales pentru prima dată în acest Parlament, acum unsprezece ani, s-a considerat ca fiind oarecum excentric, aproape stânjenitor - chiar în special în cadrul PPE, trebuie să spun - faptul că am ridicat frecvent problema persecuției creștine în lumea musulmană și comunistă, lucru pe care eu regret să observ că s-a agravat de atunci.

Așadar, eu sunt încântat astăzi că și unele dintre forțele cele mai agresive și anti-clericale din acest Parlament răspund amenințării existente la adresa vechilor comunități creștine, cum ar fi asirienii irakieni, fiind eu însumi unul dintre protectorii lor din Regatul Unit, și copții egipteni. Sâmbăta trecută, am stat în fața la Downing Street nr. 10 în Londra cu alegătorii mei copți cerând ca guvernul britanic să facă mai multe pentru a face presiuni asupra Egiptului și guvernului său pentru a-și proteja propriii cetățeni. Astăzi, vă îndemn, baroneasă Ashton, ca Înalt Reprezentant al Uniunii Europene, să procedați la fel.

  Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Dle președinte, cu puțin timp în urmă, am scris un articol intitulat: „Monolog plural”. Plural înseamnă că vorbesc mai mulți dintre noi, monolog înseamnă că vorbește o persoană. Tocmai aceasta este problema comunităților noastre astăzi. Toată lumea vorbește - și mai ales despre idei - dar ascultăm doar ceea ce spunem doar noi. Acesta include problema exploziei fundamentalismului islamic care a avut loc în ultimele zile și care a avut loc în Egipt prin atacurile violente din preajma Anului Nou.

Aș dori să subliniez că, într-un secol, de la începutul secolului 20 până în prezent, se estimează că numărul creștinilor din Orient a scăzut de la 22 % din populație la mai puțin de 10 %. Trebuie să acordăm atenție acestei explozii de islamism, deoarece avem lideri vechi, atât în Egipt cât și în Libia și în alte țări, și nu știm ce se poate întâmpla atunci când aceștia cad de la putere și în ce direcție o vor lua aceste țări.

Acestea fiind faptele, fac apel la dumneavoastră, dnă Ashton, să luați inițiative prin exercitarea influenței pe care o aveți pentru a atenua situația fanatismului religios, fie el creștin sau musulman.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, episcopul copt Anba Damian a solicitat recent stabilirea unei alianțe creștine, mai ales a creștinilor din Egipt, ca urmare a campaniilor instigatoare din moschei și, de asemenea, a masacrului îngrozitor din timpul slujbei de Crăciun. Instituția filantropică Open Doors enumeră 50 de state în indexul său de persecuție unde creștinii din întreaga lume sunt supuși unor persecuții grave.

Nu prea înțeleg de ce ne exprimăm îngrijorarea astăzi. Nu ar trebui să fim surprinși, pentru că problemele încep de sus. Dacă noi în UE și în Comisie distribuim un calendar ca un exemplu perfect de lepădare de sine unui număr de 21 000 de școli europene pentru 3 milioane de elevi, calendar care nu include sărbătorile creștine, dar indică sărbătorile islamice, Sikh, hinduse și sărbătorile din China, atunci aceasta nu mai este o chestiune de lepădare de sine, ci de ură de sine. Baroneasă Ashton, avem nevoie de curaj și trebuie să ne menținem standardele. Nu trebuie să tolerăm intoleranța.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Dle președinte, Uniunea Europeană nu poate rămâne pasivă, nu poate răspunde numai după eveniment, când mor creștinii și sunt expulzați din casele lor. Uniunea Europeană nu reușește să ofere protecție suficientă pentru creștini, deoarece Uniunea este terorizată de corectitudine politică, care suprimă libertatea religioasă. Ideologia laicismului ne constrânge și suprimă libertatea religioasă.

Uniunea consideră că este dificil să protejezi și să aperi creștinii din întreaga lume, deoarece nu respectă însăși filosofia creștină. De asemenea, unii deputați nu au fost de acord cu liderii religioși care țin discursuri în Parlamentul nostru. Acest Parlament a refuzat să condamne răpirea Arhiepiscopului din Mosul, care ulterior a fost ucis. Un grup politic din acest Parlament s-a asigurat că Papa a fost acuzat de încălcarea drepturilor omului. Comisia a uitat să menționeze sărbătorile creștine, ca să nu mai vorbim despre crucifixele din Italia.

Aștept cu nerăbdare instituirea la Viena a Observatorului European privind intoleranța și discriminarea împotriva creștinilor și cred că va avea mult de lucru.

  László Tőkés (PPE). – (HU) Dle președinte, în calitate de membru al unei minorități din România, știu ce a însemnat persecuția religioasă în timpul dictaturii lui Ceaușescu. Am fost încântat să îl aud astăzi pe prim-ministrul Viktor Orbán menționând lupta împotriva persecuției creștinilor printre prioritățile noastre. Cred că Înaltul Reprezentant, dna Ashton, ar trebui să contribuie la acest lucru, în colaborare cu Președinția maghiară, și îi solicităm să facă acest lucru. Când am vizitat de curând Istanbulul, am putut vedea și auzi că milioane de creștini armeni și eleni au fost uciși acolo în timpul secolului al XX-lea. Mă întristează faptul că persecuția creștinilor continuă până în prezent în lumea noastră. Împreună cu dna Hautala, propun ca această problemă actuală să fie, de asemenea, pusă pe ordinea de zi a comisiei „Droit”, ca un element separat. Pe de altă parte, solicit baronesei Ashton să supună unei dezbateri serioase protecția creștinilor în cadrul reuniunii de la 31 ianuarie a miniștrilor de externe și să facă din aceasta o prioritate a politicii externe.

  Președinte. – Dau cuvântul lui Catherine Ashton pentru a face o sinteză a dezbaterii și pentru a răspunde la multe dintre aceste întrebări.

  Catherine Ashton, Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. – Dle președinte, aș dori, dacă îmi permiteți, să abordez două sau trei dintre numeroasele idei care mi-au fost enumerate - în primul rând, să mulțumesc stimaților deputați și să recunosc puterea de exprimare și sentimentul de sprijin pentru munca pe care încercăm să o întreprindem în acest domeniu.

Așa cum am arătat deja, o parte din motivul pentru care am fost foarte bucuroasă să particip la această dezbatere este pentru că aceasta fost ridicată înaintea Consiliului Afaceri Externe - dar vom reveni la aceasta, la sfârșitul lunii ianuarie - și preocupările cărora le-au dat glas stimații deputați sunt compatibile cu preocupările care mi-au fost indicate dintr-o varietate de surse diferite, nu în ultimul rând din unele state membre și de către unii miniștri care au fost foarte preocupați de aceste chestiuni.

Vreau să fie clar că am vorbit, de fapt, despre creștinism. Am început prin a-mi exprima motivele care m-au făcut să merg la Betleem și faptul că am recunoscut că, deși eram în Orientul Mijlociu,eram, de asemenea, într-un anumit sens, în sânul multor religii - în special în ajunul Crăciunului ortodox. Aceasta în sine a fost o declarație foarte puternică și a fost un act foarte personal și intenționat să fac astfel. Știu că, din păcate, dnul Mauro nu mai este aici să audă răspunsul meu, dar sper să i se spună că am menționat într-adevăr acest lucru.

Aș dori să spun doar două sau trei lucruri. O serie de distinși deputați au ridicat problema modului în care putem folosi instrumentele care ne sunt disponibile pentru a ne asigura că aceste probleme pot fi soluționate. Vreau să reamintesc distinșilor deputați că aproape toate acordurile comerciale și de cooperare pe care le-am încheiat din 1995 au inclus o clauză privind drepturile omului, care există acum în acordurile cu 134 de țări, cred.

Scopul principal este de a demonstra angajamentul comun față de drepturile omului, dar constituie, de asemenea, baza legală pentru aplicarea sancțiunilor în caz de grave încălcări ale drepturilor omului. Distinșii deputați își vor aminti că, în calitatea mea anterioară, eu am ridicat problema „SPG plus” și Sri Lanka. Veți ști că am luat măsuri pentru suspendarea din schemă, în special pe motive de probleme legate de drepturile omului. Este foarte important, după cum au spus distinșii deputați, să continuăm să căutăm un mod în care să încheiem acorduri și instrumentele disponibile pentru a face acest lucru și să ne asigurăm că aceste pârghii sunt utilizate, dacă este necesar.

Unul dintre lucrurile care cred ca va fi foarte interesant în timp ce Comisia începe să analizeze viitorul regulament privind SPG (sistemul generalizat de preferințe tarifare) este să observe dacă ar putea fi îmbunătățite aspectele din acest regulament care se referă la ratificarea și punerea în aplicare a drepturilor omului și a convențiilor.

De asemenea, am dorit să abordez desigur celălalt aspect, instrumentele pe care le folosim pentru a promova și sprijini democrația în domeniul drepturilor omului. După cum știu distinșii deputați, susținem proiectele la nivel mondial în lupta împotriva rasismului, a xenofobiei sau discriminării pe orice motiv. Am înființat ONG-uri anti-discriminare în cca. 60 de țări. Prin urmare, avem un echilibru între utilizarea instrumentelor disponibile nouă pentru a ne asigura că suntem în măsură să demonstrăm atunci când simțim foarte puternic că au fost încălcate și folosind aceste instrumente - combinate cu dorința pe care o avem și disponibilitatea pe care o avem - pentru a sprijini aceste ONG-uri, în special cele care sunt active în domeniul anti-discriminării.

Am dorit, de asemenea, să abordez doar un singur alt domeniu, și acesta este rolul delegațiilor din întreaga lume și rolul monitorizării a ceea ce se întâmplă. Un număr de deputați au ridicat, într-adevăr, această problemă. Am spus deja că eu cred că este foarte important să monitorizăm problemele din întreaga lume.

Am fost deosebit de afectată de o problemă despre care au vorbit stimații deputați într-un număr de intervenții și ceea ce, într-un fel, a devenit mult mai recunoscut în ultimele săptămâni și luni, dar care totuși a fost o preocupare pentru mulți deputați pentru o perioadă foarte lungă de timp: îngrijorarea cu privire la modul în care oamenii religioși, de toate tipurile de religie, sunt tratați sau discriminați în mod regulat în întreaga lume și nevoia noastră de a fi conștienți și atenți la aceste aspecte, nu doar atunci când acestea devin violente - atunci când acestea devin violente, într-un fel, suntem, desigur, obligați să acționăm - dar și înainte ca acestea să devină violente, atunci când aceasta sunt o sursă regulată de discriminare.

Cred că este important să percepem delegațiile noastre din întreaga lume ca o sursă capabilă să vadă și să recunoască tipul de discriminare pe care stimații deputați îl simt ca niște „bule ascunse”, dacă îmi permiteți să folosesc această expresie, și să notifice atunci când o observă.

De asemenea, cred că este important, așa cum am arătat că am prezentat la ultimul Consiliul Afaceri Externe, că în activitatea noastră în domeniul drepturilor omului și în raportul pe care l-am redactat, abordăm, de asemenea, situația minorităților religioase din întreaga lume. Creștinismul a jucat un rol foarte important în discuțiile noastre de astăzi, dar mulți deputați au subliniat, de asemenea, că acest lucru trebuie să se aplice în garantarea faptului că afișăm respect și toleranță pentru alte credințe în tot ceea ce facem.

Cred că va fi important să încercăm să obținem informații cu privire la ce se întâmplă cu adevărat, atât prin intermediul monitorizării în rapoartele noastre și, de asemenea, prin delegațiile noastre din întreaga lume. Cred că acest lucru ne va oferi cunoștințe despre felul cum vom utiliza ulterior instrumentele disponibile nouă, în special din partea Comisiei. Aceasta ne va oferi, de asemenea, și voință politică, nu doar din partea mea, dar - așa cum ați subliniat în mod întemeiat - întrucât parlamentarii au o voce puternică și un rol important în acest sens, împreună cu statele membre și miniștrii implicați în statele membre.

După cum am început, am spus că m-am angajat să ne asigurăm că vom folosi ceea ce avem mai bun, să monitorizăm cu atenție ceea ce se întâmplă și să utilizăm instrumentele politice și economice la dispoziția noastră pentru a menține pe viitor această chestiune în centrul ordinii de zi și eu sunt foarte recunoscătoare pentru toate contribuțiile. Celor cărora nu le-am răspuns la observații și întrebări: nu este vorba de lipsă de voință, le voi lua în considerare foarte atent și toate acestea vor contribui la dezbaterea pe care o vom avea la Consiliul Afaceri Externe, de la sfârșitul lunii ianuarie.

  Președinte. – Am primit șapte propuneri de rezoluție depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc joi, 20 ianuarie 2011, la 12:00.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. – Victime inocente au fost lovite printr-un gest criminal aparținând unor iresponsabili, gest care nu are nicio legătura cu vreo religie sau cu vreun principiu moral. Noi, cetățenii Uniunii Europene, sprijinim și promovăm libertatea religioasă și avem datoria de a sublinia că aceasta trebuie respectată, protejată și promovată ca fiind unul din drepturile fundamentale ale omului. Iar terorismul, în tot acest context, se străduiește să producă zgomot și conflicte prin atacuri care încearcă să se legitimeze apelând la un substrat religios. Doresc să subliniez că terorismul nu are religie și, tocmai de aceea, orice tip de gândire fundamentalistă trebuie lăsată la poarta moscheilor, bisericilor și sinagogilor. Religiile lumii nu promovează atacurile murdare, iar oamenii care se dădeau unor astfel de atacuri nu ar trebui să creadă despre sine că luptă pentru ceva. Din contra, în opinia mea ei luptă împotriva moralei, împotriva semenilor, împotriva umanității însăși.

  Gerard Batten (EFD), în scris. – Dle președinte, persecuția creștinilor în statele islamice și în anumite state non-islamice, precum China comunistă, este o tendință condamnabilă, aflată în creștere. Una dintre cele mai recente răbufniri violente anti-creștine a fost în Alexandria, cu ocazia Anului Nou, atunci când 25 de oameni au fost omorâți și 80 au fost răniți în timpul exploziei unei bombe într-o biserică. Am aflat despre contextul acestui atac prin intermediul comunității copte din Londra și din alte părți ale Marii Britanii. Estimează că au existat peste 100 de atacuri anul trecut, la adresa creștinilor din Egipt, în urma căror mulți dintre aceștia au fost omorâți.

Autorii acestora sunt motivați de ideologia islamistă extremistă și fundamentalistă. Atât eu cât și „UK Independence Party”, pe care îl reprezint, nu dorim o politică externă a UE sau un ministru de externe al UE - poziție ocupată în prezent de baroneasa Ashton. Totuși, din moment ce baroneasa ocupă această poziție, ar trebui să ia în considerare faptul că UE semnează contracte de miliarde de dolari cu țări care se numără printre cei mai aprigi persecutori ai creștinilor. UE ar trebui să-și folosească forța economică pentru a insista că nu va oferi contracte sau nu va aplica un tratament favorabil acelor țări care tolerează persecuția creștinilor. Este minimul pe care ar trebui să-l facă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Statisticile privind libertatea religioasă arată că majoritatea actelor de violență religioasă din ultimii ani au avut drept țintă creștinii. În 2010, numărul atacurilor asupra comunităților creștine a crescut îngrijorător. Din păcate, foarte multe vieți pierdute sunt deplânse în urma atacurilor asupra comunităților creștine din Nigeria și Pakistan, atacurilor teroriste asupra creștinilor copți din Alexandria și Filipine, atacurilor teroriste fundamentalist-islamice împotriva familiilor creștine asiriene și atacurilor cu bombă coordonate asupra reședințelor unor creștini din Bagdad. În plus, condamn persecuția reprobabilă a creștinilor de către guvernul Republicii Islamice Iran, precum și represiunea activităților Bisericii Catolice și a altor comunități religioase în Vietnam. Uniunea Europeană trebuie să își reînnoiască angajamentul pe care și l-a asumat în permanență față de libertatea religioasă, libertatea de conștiință și libertatea de gândire, principii fundamentale ale acquis-ului comunitar. Guvernele au datoria de a garanta aceste libertăți. De aceea și dată fiind creșterea violențelor împotriva creștinilor în lumea întreagă, consider că Consiliul, Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate ar trebui să ia măsuri rapide, solide și efective pentru a garanta apărarea libertăților religioase în lume.

  Filip Kaczmarek (PPE), în scris. – (PL) Cu siguranță, lucrurile nu stau bine atunci când vine vorba despre respectarea drepturilor creștinilor de a-și practica propria religie. Numai anul trecut, Parlamentul European a fost nevoit să răspundă extrem de des încălcărilor drepturilor omului la care sunt supuși creștinii. Sunt coautorul a trei rezoluții referitoare la subiecte asociate - una referitoare la Irak, mai concret la pedeapsa cu moartea (inclusiv cazul lui Tariq Aziz) și la atacurile împotriva comunităților creștine, adoptată la 24 noiembrie 2010, una referitoare la atacurile recente împotriva comunităților creștine, adoptată la 20 ianuarie 2010 și una referitoare la libertatea religioasă în Pakistan, adoptată la 19 mai 2010.

Evenimentele din acest an din Alexandria reamintesc faptul că Parlamentul European a cerut guvernului egiptean, în urmă cu un an, să garanteze creștinilor copți și membrilor altor comunități religioase și minorități posibilitatea de a-și exercita toate drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv dreptul de a alege și de a-și schimba religia în mod liber și de a preveni orice formă de discriminare a acestor grupuri. Între timp, mâine vom avea o altă dezbatere privind libertatea creștinilor din Pakistan. Metoda statistică nu este ideală, dar uneori ne permite să evaluăm mai bine amploarea problemei. Jurnaliștii Deutsche Welle au făcut niște calcule interesante privind încălcarea drepturilor creștinilor; aceștia au calculat că, în medie, la fiecare trei minute un martir creștin își pierde viața undeva în lume, din cauza convingerilor sale. Este de-a dreptul șocant că astfel de evenimente au loc efectiv sub ochii noștri.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) În calitate de europeni, încercăm să garantăm dreptul fiecărui locuitor al Europei de a practica liber propria religie, ceea ce permite fiecăruia să își urmeze inima și conștiința. De asemenea, adoptăm texte normative în vederea protejării cetățenilor de discriminarea pe criterii religioase. Predăm toleranța și egalitatea de drepturi în școli și le dăm dreptul imigranților să-și folosească liber propriile simboluri religioase. Iar acest lucru se întâmplă în detrimentul religiei majoritare în Europa. Tradiția și civilizația noastră se bazează în cea mai mare parte pe rădăcinile sale creștine și, de asemenea, în rândul nostru sunt mult mai mulți creștini decât reprezentanți ai oricărei alte religii. Afirm acest lucru și în calitate de reprezentant al unui grup politic care include în titulatura sa sintagma „creștini democrați”. Nu avem nicio influență asupra modului în care creștinii sunt tratați în multe țări din lume. Totuși, putem și ar trebui să garantăm dreptul la libertatea religioasă a tuturor europenilor.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Din păcate, ne confruntăm cu un atac global la adresa creștinismului. Cifrele vorbesc de la sine: anul trecut, 75% din atacurile violente bazate pe criterii religioase au fost îndreptate împotriva creștinilor.

Totuși problema devine una de natură politică, în momentul în care diferențele religioase sunt folosite pentru a preveni creșterea și dezvoltarea. Ostilitatea favorizată prin astfel de atacuri teroriste are drept scop destabilizarea sistemului politic și social în țările în care are loc violența. Dat fiind rolul Uniunii Europene de a promova respectarea drepturilor omului și a libertăților democratice și civile și, mai presus de toate, având în vedere originea și rădăcinile sale creștine, aceasta are obligația de a reacționa ferm, condamnând toate formele de extremism și promovând dialogul, libertatea religioasă, respectul reciproc în cadrul comunităților și toleranța.

Totuși, sper că UE va merge mai departe de atât și va include clauza privind garantarea libertății religioase în toate acordurile economice pe care le semnează cu alte țări și că va impune penalizări țărilor care încalcă această clauză.

  Debora Serracchiani (S&D), în scris. – (IT) Nu ar trebui să fim timizi sau reticenți față de datoria Uniunii Europene de a garanta fiecăruia libertatea de a practica religia dorită.

În contextul amplificării violențelor împotriva creștinilor în diferite părți ale lumii, UE trebuie să adopte o poziție clară împotriva oricărei încălcări a dreptului la libertatea de a practica religia dorită. Subiectul libertății religioase trebuie să fie inclus în politicile europene, în special prin intermediul includerii unei clauze obligatorie privind libertatea religioasă în acordurile pe care le încheiem cu alte state. Aceste principii sunt simbolul Europei și nu putem face, sub nicio formă, excepție de la ele.

  Bogusław Sonik (PPE), în scris. – (PL) În prezent, creștinii sun persecutați în peste 70 de țări din lume. Acest lucru înseamnă că dreptul fundamental la libertatea religioasă este încălcat într-o țară din trei. Uniunea Europeană a început să își dea seama că persecuția pe criterii religioase este o încălcare gravă a demnității și a libertății umane. Dezbaterea privind libertățile religioase și situația creștinilor, care se desfășoară în cadrul Parlamentului European de mai multe luni, este importantă și din punct de vedere formal, dat fiind că Tratatul de la Lisabona consolidează poziția bisericilor în cadrul dezbaterii europene și că acestea și-au câștigat dreptul de se număra printre partenerii oficiali de dialog ai Comisiei Europene. Parlamentul European, care acționează în calitate de gardian al drepturilor omului, ar trebui să găsească modalități de apărare a libertății religioase în lume, cât mai repede cu putință.

Având în vedere violențele recente împotriva minorităților creștine în anumite țări din Orientul Mijlociu, Africa și Asia, consider că ar fi o idee bună să punem în discuție această problemă la următorul Consiliu Afaceri Externe al Uniunii Europene și împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să concepem instrumente specifice menite să asigure protecția comunității creștine. Parlamentul European ar trebui să solicite țărilor unde există persecuție să ia măsuri efective în vederea asigurării protecției minorităților religioase, în ciuda dificultăților pe care le implică o astfel de atitudine. Prin urmare, și noi ar trebui să adoptăm o abordare serioasă a problemei libertății religioase, în momentul în care UE semnează acorduri de cooperare cu state terțe.

11. Situația în materie de securitate în regiunea Sahel (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct de pe ordinea de zi este dezbaterea unei întrebări cu solicitare de răspuns oral adresate Vicepreședintelui Comisiei, Înaltul ui Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, de către Arnaud Danjean, Ioannis Kasoulides, Elmar Brok, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Michael Gahler, Krzysztof Lisek și Andrey Kovatchev, în numele Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat), privind situația în materie de securitate în regiunea Sahel. (O-0180/2010 – B7-0808/2010).

  Arnaud Danjean, autor. – (FR) Dle președinte, baroneasă Ashton, subiectul pe care îl dezbatem azi ar fi trebuit inițiat în urmă cu mai multe luni, dat fiind că situația în materie de securitate în regiunea Sahel s-a deteriorat progresiv în ultimii trei ani. În plus, tratăm acest subiect într-o săptămână în care în Franța tocmai am îngropat doua victime nevinovate ale terorismului islamic, care au fost omorâte la granița dintre Niger și Mali, în urmă cu câteva săptămâni.

Pe lângă sentimentele intense pe care le stârnesc aceste crime, trebuie să identificăm amenințările reale în această regiune, aflată la porțile Europei, având în vedere că nu este vorba numai de o amenințare de natură teroristă, chiar dacă răpirile și asasinatele sunt cel mai dramatic indiciu al deteriorării situației în Mauritania, Mali și Niger. Rețele criminale sunt numeroase. Traficul de droguri, arme și persoane amenință stabilitatea acestor țări, dar și pe cea a continentului nostru. Țin să vă asigur, pe lângă faptul că majoritatea victimelor actelor teroriste din această regiune sunt cetățeni europeni, Europa este și principala destinație a acestor forme de trafic.

În contextul acestei situații îngrijorătoare, Uniunea Europeană ar trebui să pună în aplicare o strategie integrată, amplă care să vină în completarea politicilor sale de dezvoltare și securitate. Acestea sunt absolut vitale. Există deja inițiative în curs de derulare, în cadrul celui de al zecelea Fond european de dezvoltare (FED), și aproape 2 miliarde de euro au fost deja alocate acestor țări în vederea combaterii sărăciei, dezvoltării economiei și stabilirii unei guvernanțe mai eficiente. Bineînțeles, anumite state membre au și politici de cooperare bilaterale.

Totuși, acum trebuie să avansăm mult mai mult. În special, trebuie să existe un grad mai mare de coordonare a acțiunilor noastre. Trebuie să consolidăm dimensiunea regională și să încurajăm aceste țări astfel încât să sporească cooperarea în abordarea provocărilor comune cu care se confruntă. De asemenea, trebuie să extindem gama de politici de care dispune UE și să le integrăm cât mai mult cu putință în domenii de dezvoltare, securitate, consolidarea structurilor instituționale, a frontierelor, a instanțelor de judecată și a poliției.

Baroneasă Ashton, există puține regiuni aflate în apropierea Europei care implică atât de multe amenințări la adresa securității noastre și, de asemenea, există puține regiuni în care UE poate, în cele din urmă, să pună în aplicare abordarea integrată stabilită prin Tratatul de Lisabona, în temeiul căruia s-a creat Serviciul european de acțiune externă, la conducerea căruia vă aflați în prezent.

Baroneasă Ashton, ați putea să ne dați câteva detalii cu privire la strategia pe care intenționați să o puneți în aplicare în această regiune?

  Catherine Ashton, Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. – Dle președinte, aș dori să încep așa cum a făcut-o și dl Danjean, și anume cu teribila veste a morții celor doi tineri francezi care au fost răpiți în urmă cu 10 zile în capitala Nigerului, Niamey, și au fost uciși la numai câteva ore după aceasta. Am condamnat această crimă, cu adevărat înfiorătoare și prezint încă o dată condoleanțe familiilor acestora, precum și familiilor agenților de poliție din Niger care și-au pierdut viața în schimbul de focuri de arme care a urmat. Dorim să ne exprimăm solidaritatea față de autoritățile din Franța și Niger.

Bineînțeles alți cinci cetățeni francezi sunt încă ținuți ostatici undeva în deșertul aflat în nordul statului Mali, de către al-Qaeda, în Maghrebul islamic. Doar în ultimul an, 10 cetățeni europeni au fost răpiți, iar patru au fost omorâți.

Situația securității în Sahel este alarmantă: rețele de crimă organizată, prezență slabă a statului în zonele de deșert și resurse reduse în sectoare ale securității, la care se adaugă sărăcia extremă, seceta și deficitul alimentar. Aceste amenințări presupun o provocare gravă la adresa activităților și perspectivelor de dezvoltare, având în vedere că riscurile asumate de cei implicați dezvoltare sunt mult prea mari pentru a-și continua activitatea în acest mediu.

UE și statele sale membre au contribuit timp de mai mulți ani la soluționarea problemelor de dezvoltare și de securitate în țările individuale din regiunea Sahel, dar amenințările asupra securității depășesc granițele naționale și singura abordare posibilă și efectivă este o abordare amplă, de natură regională. Este necesar ca angajamentul european asumat în prezent în Sahel să fie mai coerent, mai coordonat și mai eficient.

În luna octombrie, Consiliul Afaceri Externe mi-a dat sarcina de a pregăti până la începutul acestui an, împreună cu Comisia, o strategie pentru regiunea Sahel. Această strategie s-a bazat pe o abordare holistică și integrată, folosind într-un mod coerent instrumentele variate de care dispunem, astfel încât să favorizăm securitatea, stabilitatea, dezvoltarea și buna guvernanță în Sahel.

Consider că, pentru a putea răspunde complexității de provocări din Sahel, trebuie să acționăm la diferite niveluri. În primul rând, avem nevoie de o dimensiune politică și diplomatică. Acest lucru este necesar pentru garanta facilitatea dialogului între țările din Sahel, care continuă să dea dovadă de neîncredere reciprocă. Ar trebui să ne bazăm pe strategiile naționale de care dispunem - acolo unde există - și să încurajăm stabilirea de inițiative regionale și de instrumente în vederea abordării comune a amenințărilor în materie de securitate.

În paralel, UE ar trebui să consolideze dialogul privind securitatea în regiunea Sahel împreună cu țările din Maghreb, organizațiile regionale - Uniunea Africană, ECOWAS și CRO-SAD - precum și cu întreaga comunitate internațională și cu Națiunile Unite, în special Statele Unite și Canada.

În al doilea rând, trebuie să acordăm asistență țărilor din regiunea Sahel, în vederea amplificării capacității lor în sectoarele securității - armata, poliția, justiția și sistemul de control al frontierelor - în fiecare stat. Trebuie să fie capabile să restabilească în mod efectiv statul de drept și securitatea și să reinstaureze autoritatea statului în regiunile cele mai sensibile. Vom încuraja cooperarea regională între Mali, Mauritania și Niger la nivel operațional, astfel încât să poată face față împreună și în mod mai efectiv amenințării reprezentate de al-Qaeda din Maghrebul islamic, de crima organizată și de banditismul intern.

În al treilea rând, pe termen lung, UE ar trebui să continue să contribuie la dezvoltarea țărilor din regiunea Sahel pentru a le ajuta să își sporească capacitatea de furnizare a serviciilor sociale și a dezvoltării, destinate populației. Fiecare țară va continua să promoveze stabilitatea internă și să contribuie atât la găsirea de soluții socio-economice, cât și la găsirea de soluții la tensiunile etnice.

În al patrulea rând, în vederea prevenirii și combaterii extremismului și a radicalizării, trebuie să susținem statele și actorii legitimi non statali în conceperea și punerea în aplicare de strategii și activități, în scopul combaterii radicalizării islamice și promovării unei viziuni democratice, tolerante și pașnice a societății.

Noi vom încerca să folosim în mod coerent instrumentele de care dispunem pe termen scurt și lung, în vederea punerii în aplicare a diferitelor componente ale strategiei. Bineînțeles, integrarea angajamentului statelor membre în strategie va face parte din acest proces.

Lucrez în strânsă legătură cu comisarul Piebalgs, al cărui angajament în pregătirea strategiei de securitate și dezvoltare este esențial, în vederea asigurării resurselor necesare pentru punerea sa în aplicare.

Sunt convinsă că, dacă punem bazele acestei noi strategii holistice și ample, continuând direcția angajamentului nostru politic, diplomatic și operațional asumat în regiunea Sahel, vom da un nou imbold abordării amenințărilor și provocărilor multiple cu care se confruntă această regiune. Sunt nerăbdătoare să prezint această strategie, așa cum se cuvine, peste câteva săptămâni și să invit în acest sens distinșii deputați în Parlamentul European la dezbatere.

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, în numele Grupului PPE. – (ES) Dle președinte, conform textului întrebării cu solicitare de răspuns oral pe care am adresat-o, în ultimii trei ani am fost martorii unei deteriorări a situației, afectând interesele Uniunii Europene și a cetățenilor săi în sudul regiunii Sahara, care a devenit un refugiu pentru partea islamică a al-Qaeda, asociată unui întreg șir de crime, răpiri, extorsiuni, șantaj, trafic de droguri și de persoane, ale căror victime au fot cetățeni germani, italieni, spanioli și, mai recent, francezi. Prin urmare, dorim să ne exprimăm în mod expres solidaritatea față de colegii noștri francezi și să afirmăm, baroneasă Ashton, că această situație necesită un răspuns ferm și hotărât din partea Uniunii Europene, așa cum președintele Sarkozy a solicitat.

În acest context, răspunsul trebuie să aibă o dimensiune politică, economică și de dezvoltare, iar dl Danjean ne-a reamintit resursele enorme ale Fondului european de dezvoltare.

Baroneasă Ashton, aș dori să menționez evaluarea dumneavoastră asupra summitului G8 privind terorismul, din luna octombrie - moment în care ați primit mandatul din partea Consiliului - care a avut loc în Mali și la care Algeria nu a participat. Ați afirmat că răspunsul trebuie să fie unul de natură regională. Consider că faptul că nu există cooperare între cele două părți implicate în acest conflict, și anume Maroc și Algeria, este un semn negativ, fapt la care se mai adaugă și situația instabilă din Tunisia.-

În sfârșit, baroneasă Ashton, aș dori să menționez aprecierea dumneavoastră asupra centrului antiterorist creat de Algeria, la 2 000 de km în sudul Algerului, la care participă Mali, Mauritania și Niger și aș dori să îmi spuneți dacă sunteți de acord cu interpretarea conform căreia acest centru antiterorist are drept scop prevenirea prezenței Uniunii Europene și a Statelor Unite în vederea garantării securității în regiune. --

  Roberto Gualtieri, în numele Grupului S&D. – (IT) Domnule Președinte, stimată Înalt Reprezentant, doamnelor și domnilor, se pare că există o reacție pozitivă față de observațiile dlui Danjean și față de discursul dumneavoastră, baroneasă Ashton, privind analiza situației, care arată că situația din Sahel este critică.

Vorbim despre una dintre cele mai sărace regiuni din lume, învecinată cu anumite țări afectate în cursul ultimei săptămâni de o instabilitate mai mare decât niciodată. Este, de asemenea, o regiune unde infiltrările teroriste și traficul de droguri au dobândit o amploare îngrijorătoare. Toate acestea fac ca situația să fie de nesusținut și să devină o amenințare reală la adresa Europei.

Prin urmare, avem nevoie de un progres calitativ al inițiativei europene. Inițiativa 2009 pentru securitate și dezvoltare în Sahel s-a dovedit a fi până acum ineficientă. Este nevoie de noua strategie pentru securitate în regiunea Sahel, cerută de Consiliul miniștrilor afacerilor externe, pe care o așteptăm. După părerea mea, sunt două puncte importante care au fost evidențiate: în primul rând, o abordare regională; în al doilea rând, o abordare integrată care să ne permită folosirea cât mai eficientă, într-un mod operațional și coordonat, a diferitelor instrumente disponibile în cadrul UE Totuși, trebuie să fim conștienți că o calea pentru o posibilă misiune trebuie să fie evaluată cu grijă, având în vedere că misiunile politicii de securitate și de apărare comune sunt unul dintre instrumentele de care dispunem, însă, în același timp, ele nu pot înlocui o strategie politică.

Prin urmare, grupul nostru este în totalitate de acord cu noul angajament al Europei în regiunea Sahel și suntem nerăbdători să vedem noua strategie, să o dezbatem și să sprijinim aplicarea sa.

  Charles Goerens, în numele Grupului ALDE. – (FR) Domnule președinte, există o creștere alarmantă în regiunea Sahel a tipului de incidente menționate în întrebarea cu solicitare de răspuns oral.

Persoanele cele mai afectate de activitățile rețelelor criminale și teroriste sunt expatriații, majoritatea acestora comportându-se într-un mod exemplar, așa cum au făcut și cei doi cetățeni francezi, al căror destin tragic îl condamnăm. În același timp, fiecare incident subminează progresiv autoritatea guvernelor respective, care încearcă să-și soluționeze propriile probleme economice, de securitate și cooperare politică în cadrul unui sistem regional, al cărui cadru instituțional, să nu uităm, se bazează în mare parte pe un model european. Problemele ridicate în cadrul acestei discuții sunt extrem de importante.

Dacă dorim să facem ceea ce se așteaptă de la noi, ca Uniunea Europeană, în primul rând trebuie să cădem de acord asupra unei abordări comune privind regiunea Sahel, în particular, și privind Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane (ECOWAS), în general.

În al doilea rând, trebuie să analizăm cu seriozitate atât cauzele imediate, cât și cele de fond, aflate la baza deteriorării situației în regiune. Una dintre aceste cauze de fond este sărăcia extremă din aceste state, care prin urmare s-au dovedit a fi neputincioase și incapabile să își îndeplinească funcțiile suverane.

În al treilea rând, trebuie să definim o strategie clară a UE privind acest subiect și aș dori să mulțumesc baronesei Ashton pentru anunțul pe care l-a făcut în acest sens.

În al patrulea rând, nu putem să facem economii în ceea ce privește resursele de care este nevoie pentru a ajuta statele în cauză în vederea redobândirii controlului asupra situației, în special asupra situației în materie de securitate. Aș dori să-mi închei intervenția subliniind faptul că prin soluționare problemelor ridicate de dl Danjean în întrebarea sa, nu facem decât să ne ocupăm de propria securitate.

  Sabine Lösing, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle președinte, despre ce este vorba aici? Este vorba despre crimă organizată sau despre terorism politic și/sau religios? Este o întrebare importantă, atunci când este vorba despre evaluare situației. Experții din această regiune sunt de părere că evenimentele de aici sunt mai degrabă niște crime decât niște acte de terorism religios internațional. Măsurile împotriva terorismului au adeseori consecințe dramatice asupra păcii și democrației și pot fi folosite ca și pretext pentru promovarea altor interese.

S-ar putea să fie vorba despre Africa, în calitate de zonă de interes pentru Europa. Conform lui Gilles de Kerchove, coordonatorul antiterorism al UE, este vorba despre Africa în calitate de regiune aflată la porțile Europei. Nu sunt de acord cu politicile de securitate care ar ajuta militarizarea Africii. Regiunea Sahel poate să devină mai sigură doar prin îmbunătățirea situației populației. Creșterea bugetului alocat securității și apărării în țări în care populația este afectată de un deficit alimentar acut este o măsură dezastruoasă.

În sfârșit, aș dori să menționez faptul că răpirile și alte infracțiuni sunt chestiunii în care sunt implicate multe persoane, prin intermediul unei multitudini derutante de organizații. Finanțarea occidentală a structurilor de securitate ar putea să aibă un efect contraproductiv în eforturile de a combate infracționalitatea și ar putea continua pe viitor să pună în pericol persoane nevinovate.

  Cristian Dan Preda (PPE). - Răpirea și apoi asasinarea lui Antoine de Lecour și Vincent Delory în Niger ne reamintesc, într-un mod dureros, nevoia de a implementa o strategie pentru promovarea securității, a stabilității și a bunei guvernări în regiunea saheliană. Grupul PPE a fost, de altfel, de multă vreme susținătorul unei asemenea strategii și aș vrea să salut, în acest context, anunțul Comisiei Europene potrivit căruia va fi prezentată, până la sfârșitul acestei luni, o strategie care va combina aspectele de securitate și cele de dezvoltare.

Cred, într-adevăr, că este nevoie să privim chestiunea securității în Sahel în toate dimensiunile sale, pentru că, dacă terorismul a reușit să se implanteze în această regiune, e și pentru că a găsit acolo condiții politice, în primul rând și sociale, evident, și economice propice. Este vorba de frontiere foarte permeabile, de absența unui control guvernamental eficace. Toate acestea au permis, evident, proliferarea traficului ilicit și, în plus, este vorba de carențe de dezvoltare.

Pentru securitatea Sahelului și, implicit, a cetățenilor europeni, cred că sunt foarte utile două elemente. În primul rând, o strategie la nivelul spațiului sahelo-saharian, vizând restabilirea autorității statelor din zonă asupra teritoriilor abandonate și, evident, construcția unui stat de drept. Și în al doilea rând, cred că trebuie să demarăm programe comune de dezvoltare socioeconomică în zone frontaliere, pentru a crea oportunități de lucru populațiilor locale.

  Pier Antonio Panzeri (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, au existat numeroase solicitări de a supune acest subiect dezbaterii și de fiecare dată au fost asumate angajamente de a pune în aplicare inițiativele necesare în regiunea Sahel, de a stabiliza regiunea sau de a asigura un grad mai mare de securitate.

După cum știm deja, dată fiind lipsa granițelor și dimensiunea mare a regiunii, Sahel este o zonă ideală de tranzit pentru traficanții de droguri și pentru grupurile teroriste, în special pentru al-Qaeda din Maghrebul islamic. Slăbiciunea și instabilitatea acestor state din regiune sunt problema majoră și, după cum s-a spus deja, amenințările afectează direct locuitorii și țările din regiune, în special din Mauritania, Mali și Niger.

Principala sarcină a Uniunii Europene este de a concepe o strategie de securitate credibilă, bazată pe fațetele multiple ale unei posibile acțiuni europene: politica de cooperare și de dezvoltare, programele regionale, strategiile de coordonare pentru securitatea rutieră și politicile de formare în materie de securitate. Așadar, Uniunea Europeană nu ar trebui, ci trebuie să intervină cât mai repede posibil și, prin urmare, așteptăm cu interes ca Comisia să conceapă o strategie completă, după cum ați anunțat baroneasă Ashton, însoțită de o intervenție solidă la fața locului.

În încheiere, cererea mea este clară: trebuie să acordăm o mai mare atenție evenimentelor din sudul Europei pentru că multe lucruri sunt pe punctul de a se schimba și nu ar trebui să fim luați prin surprindere. Faptul de a fi mai prevăzători poate fi doar spre binele UE.

  Olle Schmidt (ALDE). – (SV) Dle președinte, deteriorarea situației în materie de securitate în regiunea Sahel este o extrem de gravă. Tributul mare plătit în vieți omenești și amenințarea de a submina progresul politic a caracterizat lupta împotriva terorismului în ultimii ani. În mod evident, mi-ar plăcea să îmi exprim compasiunea față de toți aceia care au fost afectați de această violență îngrozitoare.

Este regretabil în special faptul că atacurile din partea al-Qaeda sunt, în prezent, din ce în ce mai numeroase în regiune, în timp ce acestea sunt în descreștere în multe alte părți ale lumii. În fiecare an, se estimează că 25% din comerțul global cu cocaină din America Latină în Europa tranzitează regiunea Sahel. Traficul de droguri permite finanțarea activităților teroriste prin venituri stabile și, de asemenea, permite recrutarea unor tineri din regiune, care sunt bine plătiți.

Această dezvoltare înspăimântătoare reprezintă un motiv de îngrijorare și pentru colegii noștri din regiunea Sahel. De altfel, cu ocazia ultimei Adunări Parlamentare Paritare ACP-UE din luna decembrie, am discutat despre cum situația în materie de securitate din regiune poate fi îmbunătățită, iar traficul redus. Baroneasă Ashton, eforturile UE în acest sens trebuie să fie foarte clare și trebuie să fie sporite. Împreună cu țările din regiunea Sahel, trebuie să ne extindem și să ne coordonăm eforturile, după cum ați spus, prin intermediul unei strategii regionale. UE are enorma responsabilitate comună în această regiune de a oferi asistență la cel mai înalt nivel însoțită de consolidarea forțelor democratice.

PREZIDEAZĂ STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

  Santiago Fisas Ayxela (PPE). – (ES) Dle președinte, după cum știți, Niger una dintre țările cele mai importante din regiunea Sahel, va organiza alegeri prezidențiale și parlamentare la sfârșitul acestei luni. Cred că decizia baronesei Ashton de a trimite o delegație a Uniunii Europene la acele alegeri este un gest de sprijin important și doresc să-i mulțumesc pentru că s-a gândit la mine, în calitate de președinte al acesteia.

Înainte de toate, aș dori să-mi exprim regretul față de moartea a doi tineri de naționalitate franceză, care au fost omorâți în Niger de către teroriști, fără să-i uităm, în același timp, pe soldații nigerieni care și-au pierdut viața în timpul operațiunii de salvare.

Populația din regiune și-a arătat respingerea clară față de violență și terorism, dat fiind că sunt principalii afectați de consecințele acestora, și solicită Uniunii Europene să facă tot ce îi stă în putință pentru a-i ajuta în eradicarea violenței teroriste și, printre altele, să furnizeze armament și pregătire forțelor armate ale acestei țări, astfel încât să poată răspunde într-un mod adecvat acestor incursiuni teroriste.

În plus, în ciuda faptului că este foarte bogat în resurse, Nigerul este una dintre cele mai slab dezvoltate țări din lume. Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să stabilească o strategie eficientă de cooperare în materie de dezvoltare, astfel încât să ajute Nigerul și întreaga regiune să depășească situația dificilă în care se află. Cred că, pentru noi, miza reprezentată de această regiune a lumii este foarte mare, dat fiind că nu este vorba doar despre bunăstarea acesteia, ci și despre bunăstarea Europei, care depinde de stabilitatea acestei regiuni, având în vedere proximitatea sa geografică.

  Ana Gomes (S&D). – (PT) Dle președinte, insecuritatea în regiunea Sahel presupune depunerea de eforturi în vederea dezvoltării, după cum a spus comisarul Piebalgs, în urmă cu câteva zile. Totuși, dezvoltarea în sine, deși esențială și durabilă, nu este suficientă. Așa cum baroneasa Ashton a spus astăzi, UE are nevoie de o strategie coerentă care să folosească toate instrumentele disponibile, inclusiv acele instrumente destinate reformării sectoarelor de securitate ale țărilor din regiune și consolidării capacității democratice și instituționale. Cu toate acestea, Uniunea Europeană nu a acționat în acest sens. Tot ceea ce trebuie să facem este să aruncăm o privire în apropiere, în Guineea-Bissau, transformat azi într-un stat de trafic de droguri, de unde, recent, Uniunea Europeană a fost obligată să retragă o misiune PESC. Acest lucru a fost greșit pentru că, de fapt, era nevoie de consolidarea dimensiunii și a mandatului acestei misiuni, în special în condițiile în care centrul de crimă organizată din Guineea Bissau țintește direct Europa.

Un alt exemplu a faptului că Uniunea Europeană nu face ceea ce ar trebui în regiunea Sahel este modul în care a renunțat la căutarea unei soluții în conflictul din Sahara Occidentală. Dacă continuăm să ignorăm această regiune – în special în contextul evenimentelor importante care au loc în Tunisia și a consecințelor pe care le au asupra întregii regiuni – nu vom face decât să agravăm situația în materie de securitate în regiunea Sahel și să permitem unei noi generații încolțite și disperate să ajungă pe mâinile organizațiilor teroriste, precum al-Qaeda din Magrebul islamic, care au dobândit deja o poziție însemnată în regiune.

Nu putem continua fără sa avem o strategie coerentă pusă la punct, așa cum a descris-o baroneasa Ashton.

  Mariya Nedelcheva (PPE). – (FR) Dle președinte, dnă baroneasă Ashton, doamnelor și domnilor, Sahel este o regiune esențială, aflată între Africa subsahariană și Europa. Nivelul îngrijorător al insecurității în regiune ne privește pe noi toți.

Aș dori să atrag atenția asupra rezoluției adoptate la 4 decembrie, anul trecut, de către Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE, care a abordat exact acest subiect și asupra recomandărilor pe care le face această rezoluție.

O strategie europeană comună este în mod evident necesară, dar Uniunea Europeană nu va ajunge nicăieri dacă acționează singură. De aceea, actorii prezenți în regiune trebuie să se angajeze într-o acțiune concertată amplă. O reuniunea la nivel înalt între șefii de stat ale țărilor din regiune, organizată sub auspiciile ONU, UE și a Uniunii Africane, ar fi o oportunitate de a aborda direct problema și de a încerca să găsim soluții printr-o strategie exhaustivă.

Pentru a demonstra voința politică reală este absolut necesar un plan în două etape, destinat acestei regiuni. Prima etapă ar urma să se axeze pe situația actuală urgentă. Acest lucru ar presupune punerea în comun de resurse și informații de care dispun statele din regiune, precum și coordonarea acțiunilor lor.

Cea de-a doua etapă ar presupune sporirea gradului de conștientizare al problemei de către localnici și luarea de măsuri de prevenție. Este important să prevenim consolidarea treptată a pozițiilor ocupate de teroriști, ca urmare a frustrării și a lipsei de direcție a locuitorilor din regiune.

Uniunea Europeană nu poate rămâne indiferentă, fără să ia nicio măsură pentru rezolvarea acestei probleme. Prin urmare, solicit baronesei Ashton să facă tot ceea ce este nevoie pentru a face ca discuțiile să evolueze și să propună soluții concrete la această problemă majoră.

  Corina Crețu (S&D). - Degradarea securității în regiunea Sahel nu mai este o problemă regională; din păcate, a devenit o problemă a Uniunii Europene, o dată cu intensificarea atacurilor cărora le cad victime cetățenii europeni.

Sahelul se confruntă, în primul rând, cu pericolul terorist, care este tot mai prezent și căruia îi cad victime, în primul rând, europenii răpiți și uciși cu o frecvență înspăimântătoare. Totodată, aceasta este o zonă de tranzit pentru traficul de droguri și de arme, dar și un coridor pentru emigrația ilegală spre Europa. Cred că se impune o întărire a cooperării concrete cu autoritățile nord-africane, pentru îmbunătățirea implicării forțelor armate și de securitate din regiune în combaterea terorismului. De asemenea, în plan politic, avem la dispoziție o serie de instrumente pentru a stimula cooperarea regională, în vederea contracarării acestei amenințări.

Îmi exprim speranța că eforturile Uniunii Europene în planul asistenței tehnice se vor concentra, într-o mai mare măsură, asupra susținerii procesului de dezvoltare, pentru că nu putem neglija faptul că grupările teroriste găsesc în Sahel un teren fertil, în special din cauza sărăciei populației și a fragilității autorității statale. Cred că ajutorul pentru dezvoltare, sporit și corect direcționat, poate avea un rol esențial în îmbunătățirea situației din zonă.

  Dominique Vlasto (PPE). – (FR) Dle președinte, dnă baroneasă Ashton, doamnelor și domnilor, suntem cu toții de acord că situația din regiunea Sahel s-a înrăutățit considerabil. Permiterea dezvoltării unei zone anarhice la porțile Europei este o amenințare împotriva căreia ar trebui să luptăm imediat și în mod decisiv. Numărul grupurilor extremiste este în creștere și pun în pericol viața cetățenilor.

Condamn și eu pierderile de vieți omenești și răpirile și sunt îngrijorat pentru cetățenii europeni din regiune. Până acum, Maroc s-a dovedit a fi o fortăreață în fața diferitelor forme de trafic din regiunea Sahel. Totuși, traficanții de droguri, arme și persoane ocolesc acum Marocul, tranzitând Mauritania și Insulele Canare pentru a ajunge în Uniunea Europeană. Din punctul meu de vedere, este responsabilitatea UE să ia măsuri pentru a ajuta aceste state astfel încât să pună capăt amenințărilor.

Securitatea Europei nu depinde doar de teritoriul nostru, ci și de regiunile aflate în apropierea noastră. Este momentul să luăm măsuri și solicit Comisiei și Consiliului să pună în aplicare planul de acțiune care va contribui la restabilirea securității în regiunea Sahel.

  Gilles Pargneaux (S&D). – (FR) Dle președinte, baroneasă Ashton, în calitate de membru al Parlamentului European, originar din nordul Franței, sunt de acord cu dl Danjean atunci când, pe lângă emoțiile intense pe care uciderea acestor doi tineri din nordul Franței le-au stârnit, menționează și indignarea cauzată de această nedreptate. Aduc omagiu în memoria lor.

Sunt de acord cu evaluarea situației făcută de dl Danjean și de asemenea salut răspunsurile inițiale pe care baroneasa Ashton le-a oferit la începutul discuțiilor noastre. Totuși, dnă baroneasă Ashton, dacă îmi permiteți, aș dori să va adresez o întrebare: știm cât de permisive sunt granițele dintre Mali și sudul Algeriei și de asemenea știm că de cealaltă parte a regiunii Sahel, Sahara Occidentală ar putea deveni o sursă de insecuritate pe viitor, așa cum este în prezent și regiunea Sahel.

Prin urmare, ați putea să ne spuneți dacă v-ați gândit la o inițiativă, mai ales drept răspuns la planul de autonomie prezentat de Regatul Maroc Națiunilor Unite, care, după părerea mea, ar contribui la sporirea securității în regiune și ar permite inițierea dialogului, atât de necesar, în special cu autoritățile algeriene?

  Charles Tannock (ECR). – Dle președinte, din păcate forțele salafiste, care fac parte din organizația globală a al-Qaeda, și-au găsit adăpost în regiunea Sahel, care este un teritoriu vast și îndepărtat, ideal pentru pregătirea teroristă, răpirea unor ghinioniști nevinovați – și în acest sens transmit condoleanțele mele familiilor celor doi cetățeni francezi care au fost recent uciși – și, bineînțeles traficul de droguri și crima organizată.

Acest lucru presupune o provocare amplă în materie de securitate, având în vedere problemele asemănătoare cu care ne-am confruntat deja în zona graniței dintre Afganistan și Pakistan, în Somalia și Yemen. UE trebuie să coopereze strâns cu aliații noștri nord-americani și cu alte state democratice, precum India și Israel, precum și cu guvernele moderate ale statelor arabe și africane vecine, în vederea găsirii unei strategii comune care să permită combaterea acestei amenințări la adresa securității globale.

Doamnă Înalt Reprezentant, Operațiunea Atalanta din Somalia a fost un succes. Poate că nu ar trebui să uităm un lucru – sub egida NATO, o misiune PESC sub conducerea Franței, sau orice altă misiune – pentru a putea învinge această amenințare globală, în special în regiunea Mali, Mauritania și Niger, care de altfel sunt niște state extrem de sărace și au nevoie de orice ajutor pe care putem să-l oferim.

  Catherine Ashton, Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. – Dle președinte, voi fi foarte succintă pentru că stimații deputați în Parlamentul European s-au dovedit a fi de mare ajutor nu doar prin susținerea arătată față de amploarea abordării pe care o vom adopta, ci și prin ridicarea unor probleme specifice.

Dacă ar fi să aleg doua dintre ele, prima se referă – și dintr-un anumit punct de vedere, dl Salafranca a început cu ea – la modalitatea în care ar trebui să sprijinim inițiativele regionale, care sunt de cele mai multe ori controlate de țări individuale, dar nu cuprind toate țările din regiune și cum ar trebui să încercăm și să furnizăm acel tip de sprijin care să garanteze angajamentul pe care ni l-am asumat față de toate țările din regiune. Am prezentat problema dintr-o perspectiva mult mai largă decât a făcut-o stimatul deputat, dar o fac în mod intenționat. Una dintre provocările noastre este să sprijinim inițiative pe care statele sunt capabile să și le asume la nivel individual și colectiv și în același timp să ne asigurăm că acestea sunt eficiente, garantând-le un caracter exhaustiv, atât din punct de vedere al numărului de țări participante, cât și din punct de vedere al abordării pe care o adoptă.

Unul dintre lucrurile cărora trebuie să le acordăm atenție este modul de echilibrare a acțiunilor noastre, în vederea sprijinirii acelor acțiuni care beneficiază de cel mai mare grad de susținere. Sunt întotdeauna foarte atentă în căutarea de modalități de intervenție, prin sprijinul acordat și prin instrumentele de care dispunem, astfel încât să garantăm și să sprijinim inițiativele la fața locului – inițiative locale – dat fiind că de cele mai multe ori aceasta este cea mai bună cale spre progres.

În ceea ce privește Sahara Occidentală și propunerile făcute, acestea sunt lucruri cărora trebuie să le acordăm atenție. Trebuie să vedem unde sprijinul nostru ar fi cel mai binevenit. Sunt conștientă că aceste chestiuni, în special problema Saharei Occidentale, au devenit din ce în ce mai prezente în discuțiile pe care le-am purtat cu deputații în Parlamentul European. Această abordare trebuie privită dintr-o perspectivă cât mai exhaustivă. Vom continua să lucrăm în acest sens. Abordarea va face parte din discuțiile pe care le vom purta cu Consiliul Afaceri Externe și în același timp vom reveni asupra acestei probleme împreună cu Parlamentul, pentru a ne asigura că a fost înțeleasă corespunzător.

Este foarte important ca acum să evoluăm spre o strategie cu o optică pe termen scurt, mediu și lung și care să ia în considerare în același timp modalitatea în care ne putem angaja în calitate de Uniune Europeană, Parlament, Comisie și în calitate de state membre capabile să includă toate acestea într-o strategie serioasă și bine gândită pentru viitor.

  Președinte – Dezbaterea a fost închisă.

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

12. Situația din Belarus

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este declarația Vicepreședintelui Comisiei și Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, dna Ashton, cu privire la situația din Belarus.

  Catherine Ashton, Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. – Dle Președinte, evenimentele care au urmat alegerilor din Belarus de la 19 decembrie au fost un șoc pentru noi toți: forța folosită de autorități împotriva cetățenilor lor a provocat declarații de îngrijorare și de condamnare în toată lumea.

Colegii mei și cu mine ne-am întâlnit cu mulți dintre cei afectați, printre care cu mișcarea de opoziție, societatea civilă, familiile celor închiși și cu populația, în general. Am avut posibilitatea să ne exprimăm compasiunea și solidaritatea și să îi ascultăm. Cu toate acestea, distinși deputați, a sosit momentul să acționăm.

Apreciez foarte mult faptul că deputații în acest Parlament au putut contribui deja la aprecierile noastre cu privire la această chestiune și că colegul meu, comisarul Füle, a putut prezenta săptămâna trecută comisiei AFET opinia noastră actuală. Aștept cu nerăbdare să studiez rezoluția UE care va reieși din dezbaterile dumneavoastră. Este important pentru noi toți să ne concentrăm cât mai mult posibil în gândirea noastră, dată fiind urgența situației cu care avem de-a face.

Mi-am petrecut timpul cu un număr de reprezentanți ai opoziției și cu publicul larg din Belarus, inclusiv cu rudele celor închiși, cum am menționat deja. M-am întâlnit, de asemenea, cu ministrul de externe Martynov. Din aceste conversații a reieșit, fără îndoială, că evenimentele la care am fost martori au reprezentat un afront la viziunea noastră de respect față de drepturile omului, libertățile fundamentale și democrație. Nu doar că s-a făcut uz de forță în mod nejustificat, însă procesul electoral în ansamblu a fost în mod clar subminat prin reținerea reprezentanților societății civile și ai opoziției. Evaluarea efectuată de OSCE-ODHIR susține această concluzie.

Mulți dintre cei reținuți în ultimele săptămâni au fost eliberați. Cu toate acestea, un grup semnificativ - 30 de persoane - încă trebuie să mai facă față acuzațiilor care ar duce la sentințe substanțiale cu închisoarea și, conform celor știute de distinșii deputați, acel grup include și câțiva candidați prezidențiali.

Dle Președinte, am condamnat deja măsurile represive luate de autoritățile de la Minsk și am solicitat eliberarea imediată a tuturor persoanelor reținute pe motive politice, precum și redeschiderea biroului OSCE de la Minsk. Am reiterat acest mesaj într-o declarație comună cu secretarul de stat american Hillary Clinton.

La întâlnirea cu ministrul de externe Martynov am subliniat că UE așteaptă un răspuns imediat de la autoritățile bieloruse la cererile comunității internaționale. Pentru a stabili următorii pași pe care trebuie să-i luăm trebuie să pornim de la principii de bază.

Primul principiu este ca securitatea și siguranța activiștilor pacifiști, inclusiv a candidaților prezidențiali, să se afle tot timpul în prim planul judecății noastre.

Al doilea principiu este că bielorușii sunt vecinii și partenerii noștri, iar interesele lor ar trebui să aibă prioritate. În timp ce ne exprimăm îngrijorarea față de autorități, nu putem să-i izolăm pe oameni.

Al treilea principiu este că respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se află în centrul politicii externe a UE și a Parteneriatului estic și că face parte dintr-un set de valori comune pe care le împărtășim cu cei mai apropiați parteneri ai noștri. Vom lucra cu acei parteneri, așa cum am făcut cu Statele Unite, pentru a maximiza forța mesajului transmis Belarusului de către comunitatea internațională.

Dle Președinte, evaluarea noastră duce la o concluzie clară: că trebuie să ne folosim de mijloacele noastre pentru a oferi o reacție fermă și promptă. Această reacție ar trebui să le dea autorităților bieloruse un semnal clar al punctelor noastre de vedere, fără a-i izola pe cetățeni și societatea civilă. Reacția noastră trebuie să fie una echilibrată. Pe de o parte, trebuie să ne gândim la măsuri selective împotriva autorităților bieloruse și, cred, să întreprindem o revizuire a sancțiunilor. Pe de altă parte, trebuie să purtăm un dialog intensificat cu societatea civilă și cu cetățenii și să îi susținem - iar în termeni practici acest lucru înseamnă continuarea asistării ONG-urilor, mass mediei și studenților și poate efortul de îmbunătățire a mobilității cetățenilor care doresc să călătorească în Uniunea Europeană să fie sporit.

Reintroducerea interdicției de călătorie pentru președintele Lukashenko și extinderea acesteia la alți indivizi este cu siguranță o opțiune pe termen scurt dacă reținuții nu vor fi eliberați.

Cât privește sprijinul intensificat pentru societatea civilă, am invitat Serviciul de acțiune externă, în colaborare cu Comisia, să pregătească opțiuni de măsuri urgente care să se concentreze asupra ONG-urilor, mass mediei și studenților. Știu că Parlamentul European are în vedere oferirea de burse pentru studenții exmatriculați de la universități și sper, dle Președinte, ca această facilitate să poată fi exploatată. Bineînțeles că vom încerca să obținem resurse suplimentare din altă parte, inclusiv din statele membre.

Mai devreme am menționat problema mobilității și mă gândesc mai ales la facilitarea regimului de vize: Doresc să încurajez consulatele statelor membre de la Minsk să faciliteze acordarea vizelor ca pe o măsură ad hoc în interesul cetățenilor bieloruși.

Dle Președinte, măsurile pe termen scurt pe care tocmai le-am descris va trebui, bineînțeles, să fie luate în considerare de către Consiliul Afaceri Externe la 31 ianuarie, însă nu este prea târziu să reflectăm asupra unor aspecte pe termen lung ale relațiilor noastre cu Belarus.

În primul rând, am spus mai devreme că trebuie să lucrăm cu alți parteneri internaționali cu privire la această chestiune și că acesta este unul dintre motivele pentru care Belarusul ar trebui să continue să participe la dimensiunea multilaterală de care dispunem și, de aceea, trebuie să ne implicăm cu tărie cu țările din Parteneriatul nostru estic în construirea unui consens pe această temă.

În al doilea rând, în ceea ce privește asistența financiară bilaterală din partea Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP), ar trebui să ne concentrăm mai mult asupra necesităților populației și asupra societății civile.

În sfârșit, anul trecut am elaborat un plan comun interimar, în care am evidențiat dezvoltarea relațiilor noastre cu Belarus pe termen mediu. Cred că trebuie să facem o pauză în acest proces. Asta nu înseamnă abandonarea planului comun interimar, însă trebuie să ne consultăm în continuare, inclusiv cu societatea civilă, și dacă este cazul vom face și o revizuire.

Dle Președinte, acesta este cadrul în care lucrăm în acest moment. Sunt foarte interesată de părerile deputaților în Parlament.

  Jacek Protasiewicz, în numele Grupului PPE. – (PL) Dle Președinte, nu a fost loc de îndoială în mințile observatorilor internaționali și nu trebuie să fie loc de îndoială în niciun fel în mințile noastre. Alegerile prezidențiale organizate în Belarus în decembrie nu au fost corecte. Nu au fost corecte, iar politica pe care o ducem din 2008 cu privire la autoritățile bieloruse, o politică a dialogului cu Belarus și o mână întinsă, nu mai poate fi continuată. Nu este timpul pentru „business-as-usual”; este momentul unor decizii noi, al unei politici noi și al unei linii dure în atitudinea față de regimul bielorus, prin care înțeleg atât sancțiuni politice, cât și cele privind vizele, fără a exclude sancțiunile economice. Ar trebui, bineînțeles, să folosim în mod inteligent astfel de sancțiuni și să le orientăm în așa fel încât să ne asigurăm că viețile bielorușilor simpli nu sunt afectate, însă nu ar trebui să ezităm să le impunem, inclusiv suspendarea calității de membru a Belarusului în Parteneriatul estic.

Deoarece alegerile au fost necinstite, rezultatele alegerilor nu sunt credibile. Astfel putem afirma, într-un mod calm și în deplină cunoștință a faptelor, că opoziția democrată belarusă poate pretinde o victorie morală în aceste alegeri. De aceea, ar trebui să susținem opoziția în încercarea de a crea o reprezentare politică aici la Bruxelles pentru a-și reprezenta atât interesele, cât și interesele întregului Belarus liber în relațiile sale cu Uniunea Europeană și cu statele membre la nivel politic. În sfârșit, ar trebui să solicităm eliberarea celor care au fost arestați, atât candidații prezidențiali, cât și activiștii politici, jurnaliștii independenți, studenții și lectorii universitari. Toți trebuie eliberați înainte să începem alte discuții cu reprezentanții statului bielorus.

  Kristian Vigenin, în numele Grupului S&D. – (BG) Dle Președinte, dnă Ashton, doamnelor și domnilor, Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European își exprimă marele regret că aceste alegeri prezidențiale s-au transformat în altă ocazie ratată de țară de a stabili hotărât și cu angajament drumul către democrație.

Putem spune oricum că, în esență, politica Uniunii Europene de implicare treptată a Belarusului în anumite condiții a produs unele rezultate, așa că ar trebui să ne ferim de apeluri la o schimbare radicală a politicii noastre.

Spun acest lucru deoarece grație angajamentului nostru campania prezidențială a făcut în cele din urmă câteva progrese, și poate acesta este și motivul pentru care s-au adunat mai mulți oameni în piața din Minsk decât s-au așteptat organizatorii. Cu alte cuvinte, am generat probabil o atmosferă de o libertate mai mare pe care cetățenii Belarusului poate că au interpretat-o corect.

Totuși, de aici încolo trebuie să fim mai întâi suficient de clari și fermi în solicitările noastre adresate autorităților din Belarus de a-i elibera pe cei reținuți și de a înceta imediat persecutarea tuturor celor care au participat sau au organizat protestele într-o formă sau alta. Nu putem face un compromis în această privință și trebuie să fim destul de clari cu privire la ce dorim.

Un alt element se referă, totuși, la ce putem face pe termen mediu și scurt. Mai întâi, trebuie să evităm să aruncăm țara înapoi în izolare, deoarece în acest fel, așa cum au subliniat reprezentanții opoziției și cei ai societății civile, izolarea Belarusului înseamnă izolarea cetățenilor țării.

Ceea ce trebuie să facem în cadrul politicii pe care o avem deja față de Belarus este să încercăm și să luăm anumite măsuri pentru a ne ajusta politica, astfel încât să aducă beneficii cetățenilor țării și să susțină mass media, societatea civilă și opoziția. În acest mod, putem crea un mediu în care vor fi posibile alegeri juste și democrate.

Din punctul meu de vedere, ar trebui să lucrăm la obținerea acestui lucru cu vecinii non-UE ai Belarusului, Rusia și Ucraina, și, în calitate de parlament, să încercăm și să ne folosim de oportunitățile puse la dispoziție de Parteneriatul estic și de EURONEST pentru a angaja celelalte cinci țări din parteneriat în activități comune de democratizare a Belarusului.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Marek Henryk Migalski (ECR). – (PL) Dle Președinte, știu că am doar 30 de secunde.

Poate că interpretarea nu a fost foarte clară aici, dle Vigenin, însă chiar v-am auzit spunând că priviți demonstrația care a avut loc după alegeri, sau, în alte cuvinte, demonstrația care de fapt a fost ținută pentru a protesta împotriva falsificării acestor alegeri și a tuturor neregularităților care au avut loc, ca pe o dovadă a faptului că alegerile și situația se îmbunătățesc? Așa a sunat. Mi-ar fi foarte greu să accept că cuvintele dumneavoastră au fost, de fapt, interpretate corect.

  Kristian Vigenin (S&D). – (BG) Probabil că nu m-am exprimat destul de clar sau unele dintre subtilități s-au pierdut în decursul interpretării. Ceea ce am intenționat să spun este că situația din Belarus s-a schimbat. În sensul că din ce în ce mai mulți oameni înțeleg nevoia de democrație și necesitatea de a lupta pentru democrație. În acest sens văd faptul că au venit mai mulți oameni în piața din Minsk decât ne-am fi așteptat ca pe un semnal pozitiv.

La asta m-am referit și în niciun caz nu am vrut să spun că regimul din Belarus a făcut acest lucru posibil.

  Președinte. – Poate că este o problemă cu interpretarea în engleză. Există vreo problemă cu interpretarea în engleză? Vă rugăm să verificați. Nu, nu este vorba de interpretare. Este o problemă cu microfonul. Acum merge?

  Kristian Vigenin (S&D). – Dle Președinte, întotdeauna încerc să mă exprim în propria limbă, însă uneori am senzația că nu ar trebui s-o fac când este vorba de chestiuni sensibile.

Am încercat să exprim faptul că sunt de părere că situația se îmbunătățește, în sensul că din ce în ce mai mulți oameni din Belarus înțeleg că Belarusul are nevoie de democrație și din ce în ce mai mulți oameni înțeleg că trebuie să lupte pentru democrație în Belarus. De aceea am spus că văd acest lucru ca pe un semnal pozitiv, faptul că atât de mulți oameni, mai mulți decât se așteptau organizatorii, au fost în piața Minsk. Sper ca acestea să explice ce am vrut să spun.

  Kristiina Ojuland, în numele Grupului ALDE. – Dle Președinte, a fost bine să auzim ce a spus Înaltul Reprezentant și suntem complet de acord cu ce a zis. Este foarte important că Uniunea Europeană a putut reacționa la eșecul alegerilor prezidențiale bieloruse.

Îmi doresc să fi avut curajul să fim la fel de viguroși, hotărâți și cu convingeri ferme în cazul unei țări vecine cu Belarus, unde reprimarea opoziției democrate și încălcarea statului de drept și a drepturilor omului au devenit, de asemenea, un lucru obișnuit.

Deteriorarea democrației în Rusia ar putea, de asemenea, să fie motivul pentru care Kremlinul a recunoscut alegerile prezidențiale bieloruse și a descris represiunea violentă ca pe o „afacere internă” a Belarusului. O astfel de indiferență față de situația îngrozitoare din Belarus reprezintă un semn important care subliniază tendințele din Rusia.

Parlamentul European a venit cu o rezoluție solidă care propune sancțiuni orientate spre regimul vizelor și economie împotriva regimului criminal al lui Lukashenko. Este vital ca Uniunea Europeană să rămână unită în această privință și ca statele membre să înceteze să urmărească inițiative bilaterale cu Lukashenko și regimul său. Trebuie să suspendăm Partenerul estic și alte colaborări până când prizonierii politici nu vor fi eliberați. În același timp, trebuie să ne sporim susținerea față de societatea civilă, ONG-uri și mass media independentă din Belarus pentru a le pregăti pentru construirea Belarusului după prăbușirea lui Lukashenko, care să sperăm că va avea loc prin intermediul unor alegeri democrate.

Din aceste motive, doamnă Înalt Reprezentant, aș dori să susțineți apelul pentru un for paneuropean privind viitorul Belarusului.

  Heidi Hautala, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle Președinte, cred că Înaltul Reprezentant repetă pe deplin ca un ecou sentimentele noastre când spune că a fost șocată.

Într-adevăr, am fost șocați după 19 decembrie, deoarece mulți dintre noi speraseră deja că va exista o deschidere treptată a Belarusului spre Uniunea Europeană. Acum cred că multe dintre acele speranțe au dispărut, pentru moment. Este foarte îngrijorător să auzim, aproape la fiecare oră, vești despre o represiune în derulare în Minsk și în alte părți ale Belarusului.

Chiar ieri a continuat hărțuirea organizației de apărare a drepturilor omului, Viasna, prin descinderi, arestări și rețineri. Aceasta este o organizație care a apărat într-un mod foarte curajos drepturile omului în Belarus. Autoritățile încă nu i-au permis să se înregistreze.

Comisia belarusă Helsinki a primit un avertisment după ce l-a contactat pe Raportorul Special al ONU privind independența judecătorilor și a avocaților. Are motive întemeiate să creadă că cei acuzați de aceste încălcări grave nu vor avea parte de un proces just.

Astăzi am primit vești și despre fostul candidat la președinție, dl Sannikov, soția sa Iryna Khalip, jurnalist și corespondent al Novaya Gazeta din Minsk, și copilul lor - care au făcut senzații pe plan mondial. Am auzit că copilul va avea voie să stea cu bunicii, deoarece părinții sunt reținuți. Totuși, doresc să vă avertizez că acestea nu sunt încă vești bune. Încă mai este nevoie de o confirmare, care poate va veni săptămâna viitoare.

Atunci de ce se întâmplă această „lovitură grea” în Belarus? Trebuie într-adevăr să insistăm asupra unei investigații internaționale independente a celor întâmplate, pentru a înțelege toate informațiile de fond și pentru a înțelege dacă provocatorii chiar au instigat la această violență - care a fost declarată acum criminală - și nu cei care cereau de fapt doar democrația în Belarus. Din punctul meu de vedere, cea mai potrivită instituție pentru a conduce o astfel de investigație ar fi OSCE și, dacă nu, Națiunile Unite.

Cum stau lucrurile cu noile alegeri? Ar trebui să fim atenți cu privire la a solicita prea devreme noi alegeri, deoarece trebuie să păstrăm foaia de parcurs către reforme democrate. Trebuie să garantăm libertatea presei, libertatea de asociere și de întrunire. Fără acestea, nu am câștiga prea multe, chiar dacă Belarusul ar organiza astăzi noi alegeri.

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

  Ryszard Czarnecki, în numele Grupului ECR. – (PL) Dle președinte, vorbim despre situația din Belarus, dar să nu aruncăm vina asupra altcuiva. Este ușor să facem acuzații la adresa regimului Lukașenko, care le merită, și într-adevăr ar trebui să îl acuzăm și să îl denunțăm. Cu toate acestea, și Europa ar trebui să își asume o parte din vină. Nu este adevărat că vizita prim-ministrului italian, dl Berlusconi, a conferit credibilitate regimului? Nu este adevărat că vizita președintei lituaniene, dna Grybauskaitė, a conferit credibilitate regimului? Nu este adevărat că vizita miniștrilor de externe german și polonez, dl Westerwelle și dl Sikorski, a conferit credibilitate regimului și într-adevăr a fost foarte folositoare regimului? Adevărul este că oamenii politici din statele membre ale Uniunii Europene i-au acordat dlui Lukașenko un spațiu de manevră politică, fără a cere nimic în schimb. În prezent, trebuie să solicităm respectarea drepturilor omului, dar și să ne recunoaștem vina atunci când este cazul.

  Helmut Scholz, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle președinte, dnă baroneasă Ashton, grupul din care fac parte nu a semnat pentru rezoluția de compromis referitoare la Belarus. Cu toate acestea, aș dori să fie clar că acest lucru nu ar trebui considerat ca o acceptare din partea noastră a rezultatelor alegerilor, a arestărilor și a represaliilor îndreptate împotriva celor cu opinii diferite. Pentru noi, alegerile corecte, transparente și democratice – „libertatea disidenților” dacă o cităm pe Rosa Luxemburg – sunt o cerință fundamentală pentru instituirea unei relații cu Belarus și cu toate celelalte state. Acest lucru presupune totodată eliberarea imediată a tuturor deținuților politici.

Cu toate acestea, mă îndoiesc că sancțiunile sunt cu adevărat un mijloc eficace de a determina eliberarea imediată a deținuților politici și schimbări radicale în sistemul democratic din Belarus. Sancțiunile au avut efecte minore în trecut, în Belarus și în alte părți. Doamnelor și domnilor, sunteți conștienți de acest lucru ca și mine. Mi se pare că o abordare mai bună ar fi să îi confruntăm pe aceia care dețin puterea politică cu argumentele și solicitările noastre în contextul unui dialog politic, nu să le dăm ocazia de a discredita criticile adresate de societatea civilă prin referirea la criticile externe, să instituim un sistem politic transparent și să ne coordonăm eforturile cu acelea ale tuturor partenerilor noștri politici externi în Belarus. Acest lucru pare a fi și mai cinstit în legătură cu propriile noastre argumente, așa cum a arătat discuția de azi dimineață despre Președinția maghiară.

  Bastiaan Belder, în numele Grupului EFD. – (NL) Dle președinte, represiunea brutală a oricărei alternative politice la regimul președintelui Lukașenko de la alegerile din 19 decembrie 2010 a redus în mod clar spațiul de manevră al regimului de la Minsk pe plan extern. Din proprie inițiativă, Belarus și-a întrerupt brusc rolul de intermediar diplomatic între Moscova și Bruxelles, practicat în ultimii trei ani. În prezent, președintele Lukașenko reușește să mențină legături politice și economice puternice cu Kremlinul. Tocmai această relație dependentă solicită o mai mare implicare europeană în societatea civilă din Belarus.

Așadar, continuați negreșit strategia de schimbare a mentalității ca etapă necesară către o schimbare de regim. Demonstrați în mod activ solidaritatea europeană. De exemplu, reduceți cât mai repede posibil costurile vizei pentru belaruși. Apoi, inițiați o discuție strategică și decisivă cu opoziția politică din Belarus și, ca parte a aceluiași proces, acordați atenție deosebită forțelor reformiste din interiorul aparatului aflat la putere. Aceasta înseamnă o politică echilibrată. Bruxelles nu trebuie să abandoneze acum Minskul. Nu lăsați poporul belarus pradă dreptului rusesc sau chinezesc; trasați o rută independentă pentru ei către o societate liberă și către statul de drept democratic.

  Traian Ungureanu (PPE). – Dle președinte, Alexander Lukașenko nu a ratat nicio ocazie de a arăta că este un dictator. Alegerile din luna decembrie au fost de fapt un ritual de renumire în funcție. Dar noi cei din UE ne-am agățat de iluzia că Lukașenko se va schimba în mod miraculos. Într-adevăr, am spus că vom aștepta alegerile din luna decembrie. Aceste alegeri au avut loc și Lukașenko rămâne neschimbat, iar opoziția se află fie la spital, fie la închisoare.

Cred că este timpul ca UE să își reconsidere abordarea față de Belarus. În mod clar, nu este loc pentru Belarus în Parteneriatul estic. Belarus ar trebui suspendat. Singurul nostru partener ar trebui să fie societatea civilă. Aștept rezultatele Consiliului Afaceri Externe de la 31 ianuarie și sper că, atât dna Ashton, cât și dl comisar Füle vor recomanda suspendarea.

În sfârșit, în ceea ce privește implicațiile pentru Adunarea Parlamentară Euronest, nu mai putem să îi acordăm lui Lukașenko drept de veto în ceea ce privește Euronest. Belarus a fost folosit să blocheze Euronest. Prin urmare, concluzia este că Euronest ar trebui lansat de urgență.

  Justas Vincas Paleckis (S&D). – (LT) Dle președinte, dnă Înalt Reprezentant, rezoluția Parlamentului European pentru care vom vota mâine ar trebui să trimită un mesaj puternic către poporul belarus, către Europa și lumea întreagă. Trebuie, cel puțin, ca în cel mai scurt timp să se revină la situația de dinainte de 19 decembrie și trebuie să depunem eforturi comune pentru a ne asigura că Belarus urmează calea către democrație și consolidarea drepturilor omului. În prezent, cel mai important obiectiv este eliberarea deținuților politici și încetarea atacurilor îndreptate împotriva opoziției, organizațiilor neguvernamentale și presei libere. Cu toate acestea, sunt de acord cu Înaltul Reprezentant asupra faptului că, dacă vom da o lovitură regimului, nu trebuie să lovim în cetățenii Belarusului. Trebuie să calculăm cu acuratețe milimetrică dacă vom face rău poporului belarus, precum și dacă vom prejudicia legăturile profitabile cu statele membre ale UE în ceea ce privește afacerile, cultura, educația și turismul, care sunt esențiale pentru deschiderea Belarusului către Europa.

Politica recentă de dialog cu Belarus a dat anumite roade: în prezent, aproape jumătate din belaruși sunt în favoarea unor relații mai strânse cu Uniunea Europeană. Trebuie să reacționăm față de evenimentele de la Minsk pentru ca, începând cu anul următor, procentul acesta să crească și mai mult. Acest lucru va fi o răsplată evident dureroasă pentru organizatorii alegerilor din 19 decembrie. În concluzie, aș dori să menționez iarăși acest zid al Berlinului, reprezentat de aspectul financiar al acordării vizelor, care din păcate s-a instalat treptat între Uniunea Europeană și vecinii săi de la est și care este foarte dificil de trecut în Belarus. Este timpul să dărâmăm acest zid și să dăm posibilitatea cetățenilor obișnuiți din Ucraina, Belarus, Georgia și Rusia să aibă acces și să obțină vize pentru Uniunea Europeană fără nicio greutate. Acele milioane de euro care sunt percepute pentru costurile de viză neobișnuit de ridicate nu sunt cu adevărat recuperate, întrucât adâncesc și mai mult decalajele moștenite din trecut, de această dată între statele membre ale Uniunii Europene și vecinii acestora. Chiar nu ar trebui să se întâmple așa.

  Gerben-Jan Gerbrandy (ALDE). – (NL) Dle președinte, în viață și cu siguranță și în politică, speranța este foarte importantă. Speranța ne oferă lucruri pe care să le așteptăm cu nerăbdare, speranța le dă posibilitatea oamenilor de a crede că lucrurile vor fi mai bune în viitor, iar speranța este ceea ce a lipsit foarte mult din Belarus începând cu 19 decembrie. Speranța că aceste alegeri vor fi mai democratice decât cele precedente. Speranța că opoziția va avea mai multe șanse de data aceasta și speranța că mass-media din Belarus va prezenta o imagine mai echilibrată cetățenilor Belarusului. Toate aceste speranțe au fost spulberate.

Tocmai de aceea UE ar trebui să își schimbe politica în ceea ce privește Belarus. Din păcate, politica de apropriere cu acest regim nu a funcționat. UE va trebui să aplice sancțiuni îndreptate împotriva conducerii Belarusului. Sancțiuni care nu îi vor afecta pe cetățenii Belarusului, ci pe conducătorii săi. Sancțiuni cum ar fi retragerea tuturor vizelor pentru lideri și familiile acestora. Acest ultim lucru este important, dacă dorim să rupem legăturile complexe dintre puterea politică și economică din Belarus.

Din fericire, dna Ashton pare a fi pe calea cea bună. De asemenea, Comisia a răspuns în mod adecvat prin solicitarea eliberării imediate a tuturor deținuților politici. De asemenea, acest Parlament ar putea să își aducă contribuția prin trimiterea unei misiuni în Belarus în cel mai scurt timp posibil, pentru a arăta opoziției, presei libere și ONG-urilor de acolo că au sprijinul nostru. Doar cu ajutorul și eforturile lor noul Belarus va putea să prindă contur.

În concluzie, UE ar trebui să dea un nou imbold programului de vecinătate. Până acum, programul nu s-a prea ridicat la înălțimea așteptărilor. Nu ar trebui să ne limităm doar la susținerea dezvoltării cetățeniei în Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia și Azerbaidjan. Folosindu-ne de aceeași abordare, am putea arăta totodată poporului belarus cât este de important și pentru viitorul țării sale să urmărească o apropiere de Europa. Dacă facem acest lucru, ne vom asigura că poporului belarus îi va reveni speranța.

  Werner Schulz (Verts/ALE). – (DE) Dle președinte, dnă baroneasă Ashton, speranțele noastre că Belarus se va apropia de democrație după alegerile prezidențiale au fost dezamăgite crunt. În ciuda tuturor experiențelor noastre negative și a rezervelor noastre referitoare la guvernul dlui Lukașenko, UE a întins o mână Belarusului în ultimele luni. S-a precizat clar măsura în care cooperarea propusă va depinde de aceste alegeri și, pentru o vreme, se părea că alegerile vor fi cel puțin parțial echitabile, corecte și libere.

Cu toate acestea, ușoarele concesii au zguduit evident sistemul represiv într-o asemenea măsură încât președintele și-a arătat din nou adevărata față de dictator nemilos. Presupusa sa alegere este o escrocherie îngrozitoare, puterea sa nu este legitimă, iar violența îndreptată împotriva opoziției este o infracțiune brutală. Frauda electorală și suprimarea protestelor reprezintă un pas semnificativ înapoi pentru Belarus. În țară domnește din nou o atmosferă de frică și represiune. Fraudatorii electorali au susținut cu nerușinare că serviciile secrete și diplomații străini au intervenit, când, de fapt, sistemul însuși i-a trimis pe agitatori. De asemenea, este revoltător faptul că serviciul secret, care este controlat de președinte și se numește încă KGB, folosește metode din vremea lui Stalin cu care terorizează opoziția și societatea civilă.

Această încălcare a drepturilor fundamentale ale omului de către un membru al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este inacceptabilă. Regimul postcomunist a devenit de nesuportat. Am elaborat o rezoluție parlamentară care reprezintă un punct bun de plecare pentru discuțiile dintre miniștrii europeni ai afacerilor externe. Rezoluția se axează în primul rând pe eliberarea imediată a deținuților, îngrijiri medicale pentru cei răniți, renunțarea la acuzațiile absurde și instituirea unei comisii independente de anchetă, alături de sancțiuni politice și economice specifice, care vor avea un impact asupra celor aflați la putere, dar nu asupra populației.

În prezent, trebuie să susținem forțele proeuropene din țară, cărora le-am dat speranțe, care doresc schimbarea guvernului și care și-au exprimat voturile. Acestea consideră că viitorul țării lor rezidă în aderarea la UE și nu într-o relație mai strânsă cu Rusia. Faptul că primii lideri care l-au felicitat pe dl Lukașenko pentru victoria sa din alegeri au fost președintele rus, dl Medvedev, prim-ministrul rus, dl Putin, și președintele Ucrainei, dl Yanukovici, demonstrează modul în care aceștia înțeleg democrația și perspectivele sumbre ale Belarusului în această direcție.

  Marek Henryk Migalski (ECR). – (PL)Dle președinte, aș dori să încep cu câteva noutăți pentru dna Hautala. Sper că și-a pus din nou căștile. Ei bine, dnă Hautala, mai trebuie adăugat un lucru la informațiile pe care ni le-ați furnizat referitor la organizația Viasna. Nu numai că acestei organizații nu i s-a permis să se înregistreze, însă de curând poliția i-a confiscat toate calculatoarele, iar luni – și acesta este știrea pe care o am pentru dumneavoastră – am început să strângem laptopuri în Polonia ca să i le trimitem.

Haideți să trecem la treabă, dnă comisar. Voi începe prin a repeta faptul că, după părerea dvs., „a venit timpul să acționăm”. Este adevărat. Al doilea lucru foarte important pe care l-ați afirmat este că nu trebuie să izolăm societatea din Belarus. Măsurile pe care le luăm ar trebui să fie coerente cu acest principiu și trebuie să fie efectiv măsuri blânde sau, cu alte cuvinte, să construiască societatea civilă, să sprijine mass-media și studenții și să elimine vizele. Ar trebui să susținem astfel de măsuri și, în special, să le alocăm mai multe fonduri. Cu toate acestea, și eu sunt de acord cu faptul că ar trebui aplicate măsuri mai aspre, cum ar fi cele propuse de dl Protasiewicz sau de dna Ojuland. Acesta este un domeniu în care ambele tipuri de măsuri ar trebui aplicate concomitent.

  Jacek Saryusz-Wolski (PPE). – Dle președinte, cred că diagnosticul stabilit și terapia propusă sunt corecte. Problema nu este că în trecut am avut un diagnostic și o terapie planificată foarte diferite, ci că am făcut prea puține. Așa că poate ar trebui să ne întrebăm dacă suntem suficient de hotărâți să acționăm diferit de această dată.

Evident, ar trebui să condamnăm și să solicităm eliberarea deținuților, să impunem sancțiuni și să avem în vedere suspendarea, dar, dacă nu mergem mai departe de această condamnare verbală și de sprijinul moral, aceste acțiuni nu vor da deloc roade. Avem nevoie de o strategie și de acțiuni pe termen lung și acest lucru va fi o adevărată încercare pentru noua politică externă pe care o conduce în prezent dna Ashton.

Nu este vorba numai de Belarus. Modul în care abordăm problema Belarusului va determina veritabila dinamică politică pentru întreaga regiune: în Moldova, Ucraina, și de asemenea față de Rusia sau de alte țări. Pentru moment, din punct de vedere geopolitic, cursul evenimentelor îndepărtează Belarusul de Europa, iar Europa se retrage la fel ca în Ucraina. În mod evident, avem dreptate să recomandăm abordarea foarte prudentă: sancționarea și izolarea regimului, inițierea unei asistențe sporite acordate societății. Eu aș spune: haideți să înlocuim politicile de promisiuni și pedepse îndreptate împotriva regimului până acum cu pedepse pentru regim și promisiuni pentru societate. Cu toate acestea, într-o măsură mult mai mare, nu ar trebui să uităm că partenerul nostru este societatea, nu regimul.

Dna Ashton a spus că ar trebui să ajutăm în continuare. Ar trebui să facem mai multe decât am făcut în trecut. Am făcut tot ceea ce ar fi trebuit să facem? Nu, am acordat ridicol de puțin ajutor și trebuie să schimbăm acest lucru.

  Richard Howitt (S&D). – Dle președinte, în timp ce discutăm astăzi aici, se pare că Alexander Lukașenko se grăbește cu planificarea unei zile de inaugurare vineri, fără invitați internaționali, tocmai deoarece comunitatea internațională nu recunoaște alegerile din Belarus ca fiind libere, corecte sau transparente. Dacă se continuă așa, va fi vinerea neagră ce vine după ceea ce a început să fie poreclită „sâmbăta sângeroasă”, 19 decembrie, când 700 de protestatari democratici au fost arestați, inclusiv șapte din cei nouă candidați la președinție, dintre care unul și-a fracturat ambele picioare, iar altul a fost bătut de forțele de ordine până la producerea unor leziuni craniene.

Solicit Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant și statelor membre ale UE să respingă propunerile poloneze de eliminare a vizelor și, așa cum precizează clar rezoluția noastră, să sprijine principiul unor sancțiuni economice specifice suplimentare.

În acest context, unul dintre lucrurile pe care le poate face Uniunea Europeană este de a adresa cereri clare și simple pentru eliberarea tuturor deținuților politici, pentru ca autoritățile să renunțe la orice amenințare de a interzice sau limita Comitetul Helsinki din Belarus și pentru organizarea rapidă de noi alegeri.

Pe viitor, sunt de acord cu ceea ce au declarat astăzi Catherine Ashton și vorbitorii grupului din care fac parte, și anume că trebuie să menținem o cale deschisă multilaterală și să punem accentul pe societatea civilă și să o susținem. Dar vreau să spun că acesta nu este doar un moment hotărâtor pentru democrație și drepturile omului în Belarus: este o încercare pentru însăși politica de vecinătate a Europei. Da, urmărim o cooperare și un parteneriat clare și mai strânse cu vecinii noștri, care să încurajeze un proces de congruență sporită cu cei de la frontierele noastre acolo unde există un angajament veritabil de a face acest lucru, dar această abordare nu va funcționa dacă nu se acționează atunci când lipsește acest angajament reciproc și când lucrurile nu merg bine.

Suferința pentru care ar trebui să ne facem griji în această dezbatere nu este cea provocată de sancțiunile inteligente propuse de Europa împotriva Belarusului, ci durerea fizică cauzată de bătăile aplicate oamenilor care împărtășesc angajamentul Europei față de democrație și drepturile omului și care au nevoie să le stăm alături solidari pentru ca lungii ani de suferință ai Belarusului să poată lua sfârșit.

  Elisabeth Schroedter (Verts/ALE). – (DE) Dle președinte, dnă baroneasă Ashton, aș dori să vă mulțumesc pentru reacția rapidă față de evenimentele de la Minsk. Și eu admir conceptul pe care l-ați găsit. Acesta reprezintă un bun echilibru între sancțiunile împotriva celor care sunt responsabili pentru încălcările grave ale drepturilor omului și măsurile de sprijin pentru populația din Belarus.

De asemenea, aș dori să mulțumesc Conferinței pentru Securitate de la Munchen, care a anulat invitația dlui Lukașenko. Acest lucru a trimis un semnal clar că dictatorii nu își au locul în comisiile internaționale și că nu ar trebui să fie recunoscuți prin invitații de a lua parte la întruniri.

Recunoașterea internațională a unui președinte autodeclarat slăbește opoziția din țara acestuia și ar putea totodată să fie considerată o recunoaștere internațională a alegerilor nedemocratice. De aceea, reacția conferinței a fost întru totul cea corectă.

Știm că va trebui să așteptăm mult înainte să vedem vreo schimbare politică în această țară. De asemenea, suntem conștienți de faptul că dl Lukașenko a fost la putere mult timp și că comportamentul său este tipic. Cu toate acestea, nu putem aștepta până în clipa în care Belarus va avea nevoie de ajutor umanitar, dnă baroneasă Ashton. Trebuie să reacționăm foarte rapid și să ne asigurăm că deținuții politici sunt eliberați, că părinții sunt redați copiilor, iar copiii părinților. Nu au făcut nimic altceva decât să demonstreze în sprijinul propriilor drepturi democratice și să își exprime convingerile în stradă. Reacția la acțiunile lor nu a fost justificată.

Dnă baroneasă Ashton, vă invit să acționați rapid și să clarificați în fiecare declarație faptul că acești oameni sunt deținuți politici și nu infractori. Aș dori să îl salut pe Andrei Sannikov și pe ceilalți care se află în închisoare. Aceștia ar trebui să știe că suntem solidari cu ei.

  Edvard Kožušník (ECR). – (CS) Dle președinte, luna trecută, regimul totalitar din Cuba a refuzat să îi permită laureatului Premiului Saharov, Guillermo Farinas, să vină la Strasbourg. Câteva zile mai târziu, am fost martorii unei serii de represalii care au avut loc ca urmare a alegerilor prezidențiale din Belarus. Nimeni nu se îndoiește, probabil, de faptul că regimul Lukașenko este un regim autoritar, dar este la fel de totalitar ca și regimul Castro din Cuba.

Dezbatem astăzi dacă ar trebui sau nu să îi împiedicăm pe înalții reprezentanți ai regimului Lukașenko să intre în UE. Sunt în favoarea unei deschideri mai mari față de cetățenii obișnuiți ai Belarusului, care nu au văzut niciodată cum arată libertatea și democrația. Orice formă de izolare politică nu va fi decât un avantaj pentru Lukașenko. Cetățenii Belarusului ar trebui să fie bineveniți în Uniune. În schimb totuși, ar trebui să îi tratăm cu răceală pe reprezentanții regimului totalitar al lui Lukașenko și să ne arătăm foarte duri cu ei. Oamenii care nu respectă valorile democratice pur și simplu nu își au locul într-o societate decentă.

  Jacek Olgierd Kurski (ECR). – (PL) Dle președinte, politica adoptată recent față de Belarus de anumite guverne europene, inclusiv, din păcate, de guvernul țării mele, Polonia, a avut consecințe complet dezastruoase. Dl Lukașenko, ultimul dictator al Europei, își bate joc de noi și, încurajat de apatia noastră, îi persecută pe oponenții săi politici și îi bagă în închisoare. O politică de acorduri și toleranță nu ar putea avea efectul scontat. Încă o dată, am putut vedea că tratativele noastre cu dictatura au fost interpretate în Belarus ca un sprijin pentru dl Lukașenko și că iluziile noastre au fost spulberate în decembrie prin bătăile brutale, actele de violență și arestările a sute de militanți ai opoziției.

Este vital ca noi, ca deputați în Parlamentul European, să trimitem un mesaj clar către Belarus. Europa nu va tolera suprimarea libertății de către dictatura din Belarus. Sancțiunile trebuie bine gândite pentru a-i afecta pe reprezentanții regimului și nu pe cetățenii obișnuiți. Dimpotrivă, oamenii au nevoie de ajutorul nostru, la fel și organizațiile neguvernamentale, mass-media independentă și opoziția. Putem oferi un real ajutor atunci când vine vorba de educație și de facilități pentru vize. Parteneriatul estic trebuie să fie ori suspendat în ceea ce privește Belarusul, ori consolidat pentru a ne asigura că regimul nu mai primește niciun euro. Cu cât Europa este mai prezentă în Belarus, cu atât mai repede va cădea ultimul dictator de pe continentul nostru.

  Seán Kelly (PPE). – Dle președinte, cred că una dintre marile descoperiri ale lumii moderne este tranziția de la totalitarism la democrație în țările Europei de Est. Ungaria, despre a cărei Președinție de excepție am discutat în această dimineață, este un exemplu în acest sens, iar Președintele nostru, dl Buzek, este un exemplu strălucitor al acestui progres.

Cu toate acestea, mai există țări în care tranziția nu a fost așa de lină. Din păcate, Belarus este un exemplu în acest sens, iar dna Ashton, în special, a rezumat ceea ce trebuie făcut referitor la abordarea acestei situații.

În cel mai bun caz, am putea spune că au îmbrățișat democrația făcând doi pași înainte și unul înapoi. Cu ocazia alegerilor recente, au făcut probabil trei pași înapoi și niciunul înainte, dar cred că dna Ashton are dreptate când spune că trebuie să colaborăm cu societatea civilă, cu ONG-urile și cu partenerii noștri internaționali pentru a face presiuni asupra președintelui Lukașenko pentru ca acesta să pună capăt represiunii și dictaturii.

  Andrzej Grzyb (PPE). – (PL) Dle președinte, ceea ce s-a întâmplat în Belarus la 19 decembrie a fost o încălcare a libertăților democratice. Arestarea a 700 de persoane, inclusiv a tuturor candidaților la președinție, nu merită niciun comentariu. Alegerile nu au fost corecte. Aceasta este acum o încercare pentru UE și totodată pentru acele țări cu care UE are o relație privilegiată, de exemplu Rusia, care a recunoscut rezultatele alegerilor.

Trebuie să sprijinim opoziția și să trimitem un semnal clar pentru ca deținuții să fie eliberați înainte de a mai discuta ceva în acest context al relațiilor cu Belarus și, în special, cu guvernul din Belarus. Totuși, orice restricții impuse nu trebuie să îi afecteze pe cetățenii Belarusului. Trebuie să mergem pe urmele Poloniei și să relaxăm regimul de vize. Ar trebui să acordăm asistență celor care și-au pierdut locurile de muncă și să dăm posibilitatea studenților care au fost exmatriculați din universități să studieze în alte țări. Mass-media independentă, inclusiv posturile de radio și televiziunea Belsat, are nevoie de sprijinul nostru. Acest lucru nu este doar treaba Lituaniei și a Poloniei, ci și a altor state membre și instituții europene. Aș dori să solicit acest lucru în modul cât mai ferm cu putință.

  Kyriakos Mavronikolas (S&D). – (EL) Dle președinte, evident că lucrurile au luat un curs foarte prost în Belarus, în ceea ce privește principiile și crezurile noastre. Lukașenko conduce țara, iar opoziția se află în închisoare. Așadar, ceea ce așteaptă oamenii de la noi este să ne adresăm societății civile care, așa cum a fost explicat pe bună dreptate mai devreme, apreciază Uniunea Europeană și principiile sale, să solicităm libertatea presei și eliberarea liderilor închiși ai opoziției și, lucrul cel mai important , să elaborăm o politică așa cum a fost definită de dna Ashton, cu care sunt absolut de acord, pentru a crea noi condiții de restabilire a relațiilor cu Belarus.

  Charles Tannock (ECR). – Dle președinte, alegerile prezidențiale din Belarus s-au dovedit a fi o mare dezamăgire pentru aceia dintre noi care urmăresc de ani buni evoluția acestei țări. M-am întâlnit cu ambasadorul belarus la Londra, care m-a asigurat că de data aceasta totul va fi diferit, că se vor respecta standardele internaționale și că OSCE va putea să spună că alegerile au fost corecte și libere.

Din păcate, instinctele de homo sovieticus ale lui Lukașenko s-au arătat mai rezistente decât orice altceva. Comportamentul său imprevizibil nu a fost anticipat de proprii săi oficiali, inclusiv ambasadorii săi. Și eu mă alătur acum solicitării ca toți deținuții politici să fie eliberați imediat și ca alegerile să fie organizate din nou în prezența unei misiuni a UE de observare la fața locului pe termen lung și cu acordul deplin al OSCE referitor la respectarea tuturor standardelor necesare pentru ca alegerile să fie, mai presus de toate, libere și corecte.

Este puțin probabil ca Minskul să fie de acord, dar trebuie cel puțin să încercăm. Altfel, trebuie să reimpunem imediat sancțiuni consolidate și specifice, o înghețare a bunurilor dlui Lukașenko – dacă le putem găsi – și interdicții de a călători pentru el și principalii săi oficiali.

  Alfreds Rubiks (GUE/NGL) . – (LV) Dle președinte, în ceea ce mă privește, aș dori să sprijin raportul dnei Ashton pentru atitudinea echilibrată pe care o arată față de evenimentele din Belarus. Recurgem foarte adesea la afirmații pur emoționale, bazate pe emoțiile noastre. Vorbim despre deținuți politici care trebuie eliberați. Totuși, acest lucru va fi o încercare. Încă nu știm care va fi verdictul. De aceea, le solicit încă o dată colegilor deputați să dea dovadă de o atitudine foarte echilibrată față de acest fel de evenimente. Cu doi ani în urmă, la fel s-a întâmplat în Letonia – până când a avut loc o reuniune, nimănui nu i s-a interzis să organizeze reuniuni. Cu toate acestea, de îndată ce mulțimea, evident instigată de un provocator, s-a adunat și a început să devasteze clădirea parlamentului, a intervenit poliția. La fel și în Belarus. Aș dori foarte mult să știu (termin imediat) de unde vin banii care finanțează opoziția din Belarus. Așa am putea să o ajutăm. Vă mulțumesc.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, am citit în mod repetat în ziare că reintroducerea sancțiunilor împotriva președintelui Lukașenko al Belarusului, care fuseseră relaxate în urmă cu mai mult de doi ani, ar reprezenta o recunoaștere a faptului că eforturile noastre de lungă durată în direcția unei apropieri au eșuat.

După părerea mea, aceste eforturi au eșuat deja, cel mai târziu, la momentul alegerilor prezidențiale sau în clipa în care birourile din Minsk ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) au fost închise.

Comportamentul ultimului dictator din Europa arată încă o dată că UE are o problemă atunci când vine vorba de încălcarea drepturilor omului. Scandalul zborurilor CIA sau abordarea incoerentă a conflictului dintre integritatea teritorială a statelor și dreptul la autodeterminare al popoarelor, de exemplu, în Balcani, au adus atingere imaginii UE ca apărător al drepturilor omului. De asemenea, credibilitatea Uniunii este afectată când abordarea sa contravine principiilor admirabile de la Copenhaga și când organizează negocieri de aderare cu Turcia, o țară în care drepturile omului sunt des încălcate.

Cu toate acestea, zarurile au fost aruncate în Belarus, fără îndoială chiar cu ajutorul dlui Lukașenko.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dle președinte, date fiind represiunile din ce în ce mai mari impuse de regimul Lukașenko, suntem datori să fim solidari cu poporul belarus. Ajutorul nostru ar trebui să vizeze sprijinirea mass-mediei independente, inter alia, prin posibilitatea ca aceasta să funcționeze pe teritoriul UE, iar un bun exemplu în acest sens este televiziunea Belsat din Polonia. De asemenea, bursele pentru studenți și elevi sunt o cale bună de a oferi sprijin, din moment ce un mare număr de tineri au fost exmatriculați din universități și școli pentru așa-numite activități de opoziție. Același lucru este valabil și pentru vize, care sunt pur și simplu prea scumpe pentru cetățenii Belarusului în prezent, iar acest lucru ar trebui îndreptat fără întârziere. Cetățenii Belarusului ar trebui să aibă libertate deplină de a călători în UE, cu excepția reprezentanților regimului, bineînțeles. Sprijinul pentru societatea civilă este o prioritate absolută, din moment ce o veritabilă societate civilă va determina schimbări în Belarus și va asigura un viitor mai bun pentru toți cei din Belarus.

  Elena Băsescu (PPE). - Alegerile prezidențiale din 19 decembrie au reprezentat un pas înapoi, atât pentru dezvoltarea democratică a Belarusului, cât și în relațiile cu UE. Utilizarea forței și arestarea reprezentanților opoziției nu constituie, în niciun caz, o metodă de a rezolva conflictele politice. Dimpotrivă, negarea dreptului opoziției de a fi reprezentată în parlament are ca efect amplificarea tensiunilor sociale.

În acest context, consider că regimul autoritar de la Minsk nu este îndreptățit să beneficieze de avantajele ce decurg din Parteneriatul estic. Mai mult, Belarusul nu și-a confirmat angajamentul în cadrul acestei politici, așa cum au făcut-o alte țări din regiune, în special Georgia și Republica Moldova. Astfel, suspendarea Belarusului din Parteneriatul estic ar constitui o sancțiune directă și vizibilă a guvernului. Sper că, la rândul lui, următorul Consiliu de Afaceri externe va menționa în poziția comună astfel de sancțiuni.

  Krzysztof Lisek (PPE). – (PL) Dle președinte, dnă Ashton, aș dori să îi adresez dnei Ashton o întrebare oarecum indiscretă. Știți oare ce făcea Jerzy Buzek, în 1982, în fiecare seară? Sau ceea ce făcea Janusz Lewandowski sau Donald Tusk? Deschideau radioul și ascultau Radio Europa Liberă sau Vocea Americii sau BBC pentru a afla adevărul despre ceea ce se întâmpla în Polonia. Mai am o întrebare importantă pentru dvs.; cum a putut supraviețui Lech Wałęsa și cum ar fi putut oricare dintre militanții opoziției să supraviețuiască, după ce au fost dați afară de la locul de muncă de către regimul comunist polonez? Toți au supraviețuit deoarece membri ai sindicatelor americane au trimis sprijin financiar. Aceia care ascultau la radio o puteau face deoarece se oferea sprijin și finanțare pentru posturile de radio. Astăzi, responsabilitatea ne revine nouă pentru a ne asigura că adevărul ajunge la poporul belarus și că sprijinul financiar ajunge la opoziția din Belarus.

  Peter Šťastný (PPE). – Dle președinte, sunt pe deplin de acord cu colegii mei în ceea ce privește sancțiunile sugerate la adresa celor mai buni prieteni ai lui Lukașenko și oferirea de sprijin și asistență opoziției, ONG-urilor și cetățenilor obișnuiți din Belarus.

Propunerea comună de rezoluție menționează eventuala organizare a campionatului mondial de hochei pe gheață din 2014 în altă parte decât în Belarus, dacă deținuții politici nu sunt eliberați. Acesta reprezintă un instrument rezonabil și extrem de eficace. Dl Lukașenko este un fan înrăit al hocheiului, la fel și cetățenii Belarusului. O astfel de schimbare ar atrage cu siguranță atenția și ar ridica multe întrebări în toată țara.

FIH este organismul responsabil pentru o astfel de decizie. Ar putea fi o șansă de îmbunătățire a imaginii terfelite, cauzate de admiterea în Consiliul FIH a unui fost înalt ofițer KGB și spion comunist în SUA, o persoană care a ajutat la fraudarea a milioane de dolari de la sute de mii de cetățeni. La timpul potrivit, sper că FIH va lua decizia corectă.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Dle președinte, este bine că mai mulți dintre noi cei de aici au recunoscut în mod deschis că așa-numitul dialog politic al UE și al multor state membre a eșuat. Lukașenko, care este un jucător politic inteligent, a fost capabil să își exploateze programul de campanie, s-a bucurat de beneficii politice și economice și, în același timp, a continuat să trateze cu dispreț democrația și drepturile omului. A reușit chiar să îi farmece pe câțiva oameni politici de aici, ca dl Rubiks, a cărui principală preocupare în această situație pare a fi dacă opoziția va primi ajutor din afară.

Sancțiunile pe care le solicită rezoluția trebuie să fie categoric aplicate împotriva liderilor politici. În același timp, totuși, trebuie să ne asigurăm că ajutorul ajunge la oamenii obișnuiți care și-au pierdut locurile de muncă și statutul de student, în așteptarea democrației. În prezent, este ultima șansă a UE de a-și arăta adevărata față și de a dovedi că sprijinim poporul belarus în lupta sa pentru democrație și că dorim căderea ultimului dictator al Europei.

  Președinte. – Stimați colegi, dați-mi voie să spun în general că am aprecia foarte mult dacă cei care au solicitat procedura „catch-the-eye” ar fi prezenți de-a lungul întregii dezbateri. Ar fi mult mai ușor să putem răspunde dezbaterii aprinse.

  Piotr Borys (PPE). – (PL) Dle președinte, astăzi este momentul adevărului pentru noi în ceea ce privește solidaritatea cu Belarus. După cum știm cu toții, Belarus este ultima dictatură din Europa și ar trebui să ne arătăm pe deplin solidari. După cum de asemenea știm cu toții, SUA oferă doar fonduri limitate în această regiune, iar propunerea pe care am dori să o prezentăm astăzi este un program semnificativ de finanțare ce vizează sprijinirea în egală măsură a opoziției, a mass-mediei și a organizațiilor neguvernamentale, însă, mai presus de toate, a tinerei elite. Vorbesc aici în primul rând despre sutele sau chiar miile de studenți belaruși care nu pot în prezent să își continue studiile și aș dori să fac o propunere specifică, și anume, pregătirea unui program Erasmus special în cadrul actualului sistem Erasmus, destinat exclusiv studenților din Belarus. Știm că putem face economii uriașe folosind acest program și că nu va necesita multe eforturi, însă crearea unui viitor modern și tânăr pentru un stat democratic se poate dovedi eficace pe termen lung și i-aș solicita dnei comisar să se asigure că se va întâmpla așa.

  Catherine Ashton, Vicepreședintele Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. – Dle președinte, doresc foarte mult să vă mulțumesc dvs. și tuturor onoraților deputați care au participat astăzi la această dezbatere foarte importantă, la subiect și bine echilibrată. Desigur că voi studia rezoluția Parlamentului referitoare la această problemă importantă și dificilă.

A trecut doar o lună de când a început această criză, iar evenimentele se derulează rapid. Sper, bineînțeles, că se vor îndrepta acum într-o direcție pozitivă, în conformitate cu scopurile pe care le împărtășim cu toții. Deținuții ar trebui să fie eliberați și Belarus ar trebui să pună bazele pentru demararea unui proces de reformă favorabilă incluziunii. Îmi exprim speranța că în acest proces cooperarea parlamentară va continua să aibă un rol important de jucat.

Mulți onorați deputați au aprobat ideile pe care le-am propus la început: necesitatea de a exprima foarte clar faptul că nu acceptăm ceea ce s-a întâmplat, de a exprima foarte clar faptul că dorim să luăm măsuri în acest sens și de a exprima foarte clar faptul că dorim să sprijinim societatea civilă, tinerii, mass-media și studenții – categoriile despre care mulți onorați deputați au vorbit.

Am prins mult curaj ca urmare a comentariilor exprimate. În continuare, ne vom asigura că punem în practică acest lucru.

În sfârșit, când am cunoscut familiile și liderii opoziției care au venit să se întâlnească cu mine, le-am precizat clar că ne așteptăm ca oamenii să fie eliberați din închisoare și ca Belarus să facă progrese în direcția pe care toți o dorim, către o veritabilă democrație.

Am făcut și comentarii foarte directe pentru ministrul afacerilor externe. Este în puterea lor să inverseze rolurile și să facă ceea ce știu că trebuie să facă. În caz contrar, comunitatea internațională va trebui să acționeze și chiar o va face.

  Președinte. – Am primit șase propuneri de rezoluție depuse în conformitate articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc joi, 20 ianuarie 2011.

– Dnă Vicepreședinte/Înalt Reprezentant, înțeleg că ați fost în sală de la ora 15.00 și acum este 18.15. Ați dori să facem o pauză de cinci minute pentru a vă odihni? Depinde de dvs., dacă nu, putem continua.

  Catherine Ashton, Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.– Dle președinte, trebuie să plec către Turcia pentru negocierile cu Iran, așa că stimatul meu coleg și prieten, Stefan Füle, va participa la ultima parte a acestei dezbateri.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Indrek Tarand (Verts/ALE), în scris. – (FR) Situația din Belarus este extrem de îngrijorătoare și UE trebuie să adopte măsuri adecvate. În acest sens, aș dori să vă împărtășesc o teorie a conspirației care circulă și pe care am aflat-o ieri de la un om de afaceri din Belarus.

Acesta a susținut că această situație nu este ceea ce a dorit președintele Lukașenko după alegeri, ci a fost un rezultat al colaborării între serviciile secrete ruse din Belarus care vizează subminarea oricărei încercări de cooperare între UE și Belarus.

Desigur, teoriile de acest tip sunt imposibil de dovedit, dar ar trebui să luăm totuși în considerare faptul că prin impunerea de sancțiuni asupra părților responsabile din Belarus, am putea să facem rău și cetățenilor din Belarus, societății civile și așa mai departe. Având în vedere implicarea probabilă, deși tăcută a Rusiei în această situație, aș dori să repet ceea ce am spus deja în acest Parlament: Ceterum censeo, Franța s-a hotărât să vândă Rusiei o navă de război din clasa Mistral și sunt convins că va regreta acest demers.

13. Acordul-cadru UE-Libia

  Președinte. – Următorul punct este raportul Anei Gomes, în numele Comisiei pentru afaceri externe, cu o propunere de recomandare a Parlamentului European către Consiliu privind negocierile referitoare la Acordul-cadru UE-Libia (A7-0368/2010) [2010/2268(INI)].

  Ana Gomes, raportoare. – (PT) Dle președinte, Libia are o poziție strategică în ceea ce privește controlul fluxurilor migratoare în Europa, în plus față de resursele semnificative de energie și un mare potențial ca vecin și partener în Maghreb.

Unele state membre au relații strânse cu Libia, dar este important să se asigure că astfel de relații sunt ancorate în mod corespunzător în valorile și interesele fundamentale ale Uniunii. Prin urmare, susținem dezvoltarea relațiilor cu Libia prin stabilirea unui acord-cadru care acoperă diferite domenii de cooperare cu scopul de a stimula un dialog politic substanțial.

Nu putem uita, totuși, că Libia este guvernată de un regim dictatorial cu un trecut de încălcări grave ale drepturilor omului, atacuri teroriste și intervenție în alte țări, deși, în ultimii ani, au existat semne că dorește să facă o schimbare completă. În consecință, acordul-cadru cu Libia nu poate avea consimțământul acestui Parlament decât dacă sunt îndeplinite anumite condiții. O condiție sine qua non este ca Libia să permită Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) să funcționeze din nou în țară cu un mandat extins. Permiteți-mi să afirm foarte clar: fără ICNUR, fără acord.

Libia trebuie să fie convinsă să ratifice Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților. Deoarece este deja parte la Convenția pentru refugiați din Africa, este greu de înțeles de ce ordinea sa juridică internă nu recunoaște statutul de refugiat.

Orice acord de readmisie între Uniunea Europeană și Libia trebuie să îi excludă pe toți cei care pretind a fi solicitanți de azil, refugiați sau persoane care necesită protecție internațională și trebuie să fie aplicat complet, în conformitate cu principiul nereturnării. Situațiile critice, așa cum s-a întâmplat cu cei 400 de eritreeni care au fost pe punctul de a fi expulzați în masă din Libia în vara anului trecut, nu trebuie să se repete.

Uniunea Europeană trebuie să încurajeze Libia să adopte soluții juridice și sociale care îmbunătățesc condițiile inumane de trai a celor aproximativ 2 milioane de imigranți - aproximativ un sfert din populație - care lucrează în Libia. Acești imigranți merită protecție juridică și nu pot continua să fie tratați ca abid, sclavi. Uniunea Europeană trebuie să investească în programe comune de combatere a traficului de persoane aflat în creștere, care are consecințe devastatoare, în special pentru femei și copii. Sprijinul Uniunii Europene pentru Organizația internațională pentru migrație și pentru toate organizațiile care ajută migranții în tranzit din Libia trebuie să crească pentru a îmbunătăți condițiile migranților internați în centrele de detenție, care încep să se umple din nou, în ciuda golirii bruște de la mijlocul anului trecut.

Uniunea nu se poate abține de la a convinge Libia să se implice într-un moratoriu privind pedeapsa cu moartea și este esențial ca aceasta să solicite autorităților libiene să publice identitatea cetățenilor naționali și străini care sunt executați. Uniunea trebuie să insiste ca Libia să ratifice Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale. În cadrul cooperării, Uniunea trebuie să încurajeze reformele care modernizează structurile sociale, politice și judiciare, care deschid țara spre exterior, care expun societatea la informații gratuite, care promovează independența mass-mediei și care investesc în construirea capacității instituționale a organizațiilor corporative și de muncă și a altor organizații care sunt reprezentative pentru societatea civilă. Revoluția Bouazizi din Tunisia va avea cu siguranță repercusiuni în Libia vecină și chiar regimul Gaddafi poate înțelege acest lucru.

Trebuie să consolidăm sprijinul acordat sectorului de sănătate din Libia prin Planul de acțiune pentru Benghazi prin extinderea acestuia la alte centre medicale și la alte cerințe de sănătate publică. Înțelegem că negocierile dintre Comisia Europeană și Libia sunt într-un stadiu avansat, deși au apărut unele dificultăți cu privire la cooperarea comercială și energetică.

Din punctul nostru de vedere, ar fi avantajos să se înființeze în curând un birou al UE la Tripoli pentru a facilita negocierile și a monitoriza evoluția situației din Libia.

Dle comisar, prin aceste recomandări, cerem Comisiei informații detaliate cu privire la liniile bugetare utilizate și planificate în cooperare cu Libia. Sper că veți fi în măsură să ne furnizați aceste informații în curând.

În cele din urmă, doresc să subliniez faptul că Parlamentul European a avut abia recent posibilitatea de a consimți asupra mandatului Consiliului pentru negocieri. Acest lucru este inacceptabil și nu poate continua. În cele din urmă, aș dori să îmi exprim mulțumirile pentru cooperarea tuturor raportorilor alternativi, care a fost esențială pentru consensul extins care a fost obținut cu privire la un astfel de potențial subiect de dezbinare.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dle președinte, vă mulțumesc pentru că îmi oferiți posibilitatea de a face un rezumat în Parlament în privința negocierilor referitoare la Acordul-cadru Uniunea Europeană-Libia.

Comisia și Parlamentul European colaborează deja îndeaproape privind problema din Libia. Avem un interes comun în asigurarea evoluției pozitive a relațiilor noastre cu Libia, care este un vecin important. În acest context, aș dori să felicit în special Delegația dvs. pentru relațiile cu țările din Maghreb pentru acordul încheiat în timpul vizitei la Tripoli, care prevede într-adevăr consultări periodice cu parlamentul libian.

Sunt hotărât să asigur continuarea cooperării strânse între instituțiile noastre. În special, sunt dornic să informez periodic Parlamentul European cu privire la ultimele evoluții în negocierile referitoare la acordul-cadru. Știu că negociatorul nostru șef vă face un rezumat după fiecare sesiune de negocieri.

Permiteți-mi să vă dau câteva informații cu privire la situația recentă. Am finalizat cea de-a noua rundă de negocieri la mijlocul lunii noiembrie la Tripoli. Următoarea este programată pentru 24 - 26 ianuarie la Bruxelles. De la lansarea negocierilor cu mai mult de doi ani în urmă, am realizat progrese considerabile. De fapt, am fost de acord cu preambulul și cu șase din zece titluri din acord. În special, am ajuns la un acord provizoriu a titlului privind dialogul politic, care conține referiri importante pentru respectarea drepturilor omului, lupta împotriva armelor de distrugere în masă, lupta împotriva terorismului etc. Libia a fost de acord să stabilească un dialog normal privind drepturile omului și a libertăților fundamentale, care a fost un obiectiv cheie pentru noi. De fapt, suntem foarte mulțumiți de rezultatul obținut în acest titlu.

După cum s-ar putea să știți, există unele probleme nerezolvate și anume, cele legate de energie și de comerț. Energia reprezintă elementul central al economiei Libiei - într-adevăr, 70 % din PIB-ul Libiei. Prin urmare, atenția și prudența pe care le dedică Libia acestei probleme sunt de înțeles. În ceea ce privește comerțul, Libia are experiență limitată în negocierea unor acorduri comerciale complexe. Acesta este motivul pentru care progresul a fost moderat în acest domeniu. Experții din ambele părți se reunesc în mod foarte regulat pentru a se asigura că putem ajunge la un acord cu privire la aceste două aspecte cât mai curând posibil, dar, desigur, există probleme politice dificile.

Una dintre ele este problema Statutului de la Roma. Libia refuză în mod categoric să facă o referire explicită la Statutul de la Roma. Cu toate acestea, este gata să își asume un angajament privind cooperarea cu Uniunea Europeană în lupta împotriva impunității, în special pentru acele infracțiuni definite în Statutul de la Roma.

În privința migrației există, de asemenea, dificultăți, în special din cauză că Libia refuză să reprimească resortisanții țărilor terțe. Am luat notă de recomandarea făcută de această Cameră cu privire la acest aspect special de negociere și cu siguranță voi discuta acest lucru cu statele membre.

De asemenea, în materie de migrație, pot să asigur din nou această Cameră să ne-am angajat să garantăm că Libia își respectă angajamentele internaționale în ceea ce privește principiul nereturnării. Acesta este un punct important pentru Uniunea Europeană. Considerăm, de asemenea, că este important ca Libia să adere cât mai curând posibil la Convenția de la Geneva din 1951 și la Protocolul său din 1967 privind statutul refugiaților. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că Libia a precizat că nu intenționează să adere la prezenta convenție.

De asemenea, aș dori să subliniez faptul că urmărim îndeaproape negocierea între Libia și ICNUR, în speranța că va fi găsită o soluție satisfăcătoare pentru a garanta că ICNUR este capabilă să își îndeplinească mandatul pe deplin și într-un mediu sigur din punct de vedere juridic.

Mai general, în luna octombrie, am ajuns la un acord cu scopul de a dezvolta cooperarea cu Libia în toate aspectele legate de migrație, inclusiv aspectele privind protecția internațională, îmbunătățirea condițiilor migranților în Libia, gestionarea migrației și controlul la frontieră. Aceasta este o dezvoltare pozitivă, deoarece trebuie să colaborăm cu Libia pentru a face față tuturor provocărilor cu care se confruntă în ceea ce privește migrația.

În final, permiteți-mi să închei cu privire la problema directivelor negociate, la care această Cameră a solicitat în mod repetat accesul. Sunt pe deplin conștient de obligațiile create prin articolul 218 din Tratatul de la Lisabona. După cum știți, directivele negociate sunt un document clasificat al Consiliului. Acesta este motivul pentru care Consiliul a trebuit să studieze cererea dvs. într-un mod orizontal. Mă bucur să vă spun că această dezbatere a fost încheiată și, după cum probabil știți, Consiliul a acordat accesul la directivele negociate din Acordul-cadru Uniunea Europeană-Libia cu privire la procedurile convenite și la regulamentele de securitate ale Consiliului. Consiliul a informat președintele Comisiei pentru afaceri externe în consecință.

  Ioannis Kasoulides, în numele Grupului PPE. – Dle președinte, Consiliul din iunie 2009 a recomandat prioritizarea încheierii de acorduri de readmisie cu Libia și Turcia, considerate ca porți majore pentru imigrația ilegală în Europa.

Poarta libiană afectează în special Malta și Italia. Imigrația ilegală masivă din Malta riscă să altereze compoziția sa demografică. Deși responsabilitatea comună este recunoscută de toți, în practică se realizează puține lucruri pentru a corecta această evoluție. Numărul de sosiri în Malta a scăzut numai când Italia, la fel de afectată, a ajuns la un acord bilateral cu Libia, prin care Libia și-a asumat responsabilitatea pentru patrularea țărmurilor și porturilor sale.

Este necesar un acord de readmisie UE-Libia, în contextul unui acord-cadru. Negocierile sunt dificile, dar noi susținem eforturile Comisiei și o încurajăm să continue până când reușește.

Apreciem acordul privind migrația și cooperarea încheiat între Comisie și Libia în octombrie anul trecut. Este esențial să se pregătească Libia cu privire la aspecte cum ar fi sistemul de protecție a solicitanților de azil, gestionarea frontierelor terestre, alinierea legislației cu Convenția privind refugiații din Africa și gestionarea fluxurilor migratorii.

Cunoaștem situația drepturilor omului, sistemul judiciar dependent, condițiile de detenție, tortură și pedeapsa capitală din Libia. Cu toate acestea, acordul de readmisie este necesar. Acesta exclude persoanele care au dreptul la azil, au nevoie de protecție politică sau riscă maltratarea în Libia, în timp ce principiul nereturnării se aplică tuturor.

  Pier Antonio Panzeri, în numele Grupului S&D. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, munca efectuată de dna Gomes, aduce, în opinia mea, o contribuție serioasă la ceea ce ar trebui să facă Comisia în definirea acordului-cadru.

Libia joacă fără îndoială un rol decisiv în lupta împotriva terorismului, în pacea și securitatea din Africa, în lupta împotriva imigrației ilegale din Marea Mediterană și în sectorul energetic. Scopul nostru, în contextul strategiei Uniunii Europene trebuie să fie, prin urmare, de a consolida integrarea Libiei într-un sistem politic și economic internațional pe baza unor norme comune.

Pentru a realiza acest lucru, în Libia trebuie să fie impuse o serie de condiții și recomandarea face apel la acest lucru. Mai întâi de toate, în materie de imigrație, Libia este în mod clar o țară de tranzit. Acesta este un subiect extrem de important, dar nu poate fi perceput doar în termeni de securitate, stopare a imigrației și returnare.

Subiectul implică necesitatea unui guvern condus de fluxuri de politici economice și sociale egale cu provocarea migrației, aspectele legate de recunoașterea refugiaților politici și ratificarea de către Libia a Convenției de la Geneva și, în sfârșit, problema readmisiei imigranților pe baza garanțiilor concrete pentru a proteja condițiile de trai ale imigranților.

Apoi se pune problema lansării reformelor economice și democratice pentru a face incontestabil mai mult loc democrației în această țară importantă. Va trebui să acordăm o mai mare atenție acestei probleme, după cum o demonstrează evenimentele din vecinătatea Tunisiei.

În sfârșit, această recomandare solicită reflecție cu privire la problema acordurilor bilaterale. Astfel de acorduri pot aduce, desigur, o contribuție valabilă pentru definirea și rezolvarea problemelor, dar ele nu reprezintă răspunsul final. De exemplu, problema pe care o avem cu bărcile de pescuit italiene arată că opțiunea acordului bilateral nu abordează aceste aspecte. Cu toate acestea, în prezent, revizuirea politicilor de parteneriat și vecinătate implică, de asemenea, apelul de a reconsidera problema Libiei într-un cadru nou, ceea ce înseamnă includerea Parlamentului.

Mulți dintre noi am solicitat ca mandatul Consiliului pentru acordul-cadru să fie făcut cunoscut. În acest sens, dle comisar, există o nevoie reală de a trece peste această etapă și de a implica tot mai mult Parlamentul European în definirea politicilor noi pentru țările din sudul Europei.

  Kristiina Ojuland, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, în primul rând, aș dori să-i mulțumesc raportoarei pentru activitatea sa remarcabilă în încercarea de a consolida pozițiile tuturor grupurilor din Parlamentul European.

În ceea ce privește acest raport, aș dori să subliniez importanța abordării situației imigranților din Libia care încearcă să traverseze Mediterana. Pot să înțeleg pe deplin preocupările statelor membre din sud referitoare la fluxul de imigranți ilegali și la presiunea asupra bugetelor lor, precum și asupra societății în general.

Cu toate acestea, păstrând în același timp în vedere interesele statelor membre, nu putem lăsa deoparte valorile europene. UE nu își poate permite să se păteze cu sângele unui solicitant de azil sau al unui refugiat. Niciun acord între UE și statele sale membre cu Libia nu ar trebui să mai conducă la un tratament inuman, tortură sau execuții. Prin urmare, a fost încurajator să aud de la comisar că vede progrese în relațiile și negocierile UE-Libia.

  Franziska Katharina Brantner, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle președinte, am asistat în Tunisia la revolta unor persoane împotriva unui regim opresiv și abuziv care le-a refuzat timp de ani întregi drepturile fundamentale ale omului. Este o mare sursă de rușine pentru UE faptul că timp de mulți ani am susținut această dictatură. Pentru a înrăutăți lucrurile, UE riscă să comită aceleași greșeli în țara vecină a Tunisiei, Libia.

Dacă Comisia și Consiliul nu schimbă această situație, se va continua sprijinul altui dictator din regiune, în numele stabilității, a controlului la frontieră și a migrației. Timp de mai mulți ani, regimul Gaddafi, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Ben Ali, după cum am văzut din nou recent, a încălcat în mod sistematic drepturile omului ale cetățenilor săi și în special ale lucrătorilor migranți. Cu toate acestea, UE și mai multe dintre statele sale membre au relații tot mai apropiate cu Libia, iar UE negociază în prezent chiar acest acord-cadru.

Prin urmare, îndemn Consiliul și Comisia să observe mesajul de pe perete și să garanteze că următoarele condiții sunt pe deplin satisfăcute înainte de a putea încheia un acord cu Libia:

Mai întâi de toate, Libia trebuie să ratifice și să pună în aplicare Convenția ONU pentru refugiați și să acorde ICNUR accesul deplin în țară; în al doilea rând, aceasta trebuie să garanteze o protecție adecvată și drepturi pentru migranți și să adopte legislația în domeniul azilului, inclusiv principiul nereturnării; în al treilea rând, niciun acord de readmisie cu Libia nu poate fi încheiat până când nu încetează riscul tratamentului inuman și degradant cu are se confruntă imigranții în Libia.

În privința acestei chestiuni, pentru că nu cred că acest lucru va veni prea curând, eu chiar doresc ca Comisia să eșueze în negocierile privind acordul de readmisie.

În plus, Parlamentul trebuie să fie pe deplin informat în toate etapele procesului de negociere.

Grupul Verzilor obiectează profund față de orice afacere murdară făcută pe seama migranților și a cetățenilor libieni cu un dictator precum Gaddafi. Sprijinul continuu al UE pentru acest regim opresiv nu este în conformitate cu valorile UE și cu angajamentele juridice și nici nu servește intereselor sale pe termen lung în regiune. Așa cum am văzut acum atât de clar în Tunisia, doar o țară democratică și liberă va fi cu adevărat stabilă și prosperă.

Haideți să ne asigurăm că UE nu comite aceeași greșeală de două ori.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, Libia este o țară în care drepturile omului sunt abuzate în mod constant, iar democrația este inexistentă. Colonelul Gaddafi nu a candidat niciodată la alegeri de la venirea sa la putere acum 41 de ani. Într-adevăr, partidele politice sunt interzise.

Gaddafi este Fidel Castro al Africii. Încearcă să se prezinte ca un tată binevoitor al poporului său, pretinzând chiar că nu are niciun rol formal în ierarhia de stat. Noi cei din țara mea, Marea Britanie, îl cunoaștem în mod diferit ca sponsor anterior al terorismului, în special, a bombardării Lockerbie din 1988.

Pentru a-și lustrui imaginea internațională pe care o are, pe seama sa cred, a recompensat familiile îndoliate, dar de fapt, dizidentul Gaddafi ar fi total ostracizat de vest și nu numai pentru rezervele prodigioase de petrol și gaze ale Libiei. Acest lucru îi conferă lui Gaddafi influență în întreaga UE și, în special, acesta a încercat să dezbine Consiliul prin curtarea conducerii din anumite state membre.

Cu toate acestea, din motive pragmatice, accept nevoia de relații de tranzacționare cordială și diplomatice dintre UE și Libia în temeiul unui acord-cadru. Dar totuși mă tem că ceea ce facem de fapt este să îi consolidăm puterea lui Gaddafi, care, în timp util, în mod inevitabil, va trece la unul dintre fiii săi într-o succesiune dinastică asemănătoare celei din Coreea de Nord.

  Takis Hadjigeorgiou, în numele Grupului GUE/NGL. – (EL) Dle președinte, aș dori să încep prin a-i mulțumi raportoarei pentru activitatea sa și dlui Füle pentru că este prezent aici astăzi. Considerăm că în ceea ce privește din toate punctele de vedere o regiune sensibilă, ar trebui să fie făcute eforturi constante în Marea Mediterană pentru a dezvolta înțelegerea și cooperarea, cooperarea pe picior de egalitate care ia în considerare asimetriile și inegalitățile care există în diferitele sectoare de dezvoltare între țările din Marea Mediterană și între Uniunea Europeană și țările vecine din regiune, cooperare care vizează o pace durabilă. Acest lucru poate fi realizat printr-un dialog pe baza respectului reciproc și, ca atare, trebuie să fim deschiși unei influențe reciproce. În acest cadru, suntem în favoarea consolidării relațiilor dintre Uniunea Europeană și Libia.

Cu toate acestea, există anumite aspecte sensibile care necesită o atenție deosebită în procesul de dezvoltare a acestor relații. Voi comenta în principal cu privire la problema refugiaților, imigranților și a acordului de readmisie. Scopul este de a realiza un acord de readmisie cu Libia, ca parte a acordului-cadru care se discută între Uniunea Europeană și Libia. În cazul în care un astfel de acord este semnat fără nicio reformă concomitentă pentru a îmbunătăți condițiile sociale și economice ale imigranților, acest lucru se va adăuga încălcărilor continue ale drepturilor omului, în sensul că vom pleda pentru întoarcerea forțată a imigranților la condiții care nu le garantează siguranța sau standardele minime acceptabile de trai.

Trebuie să cerem ca autoritățile libiene să recunoască în mod corespunzător prezența Înaltului Comisar pentru refugiați al ONU. De asemenea, trebuie să abordăm problema sensibilă a pedepsei cu moartea. Demersul corect ar fi căutarea unui acord de suspendare a aplicării sale în Libia, având ca scop final eliminarea acesteia.

  Fiorello Provera, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, sunt în favoarea încheierii acordului-cadru între Uniunea Europeană și Libia pentru că este un pas înainte în comparație cu trecutul în privința punctelor importante cum ar fi imigrația, cooperarea în domeniul economic și de sănătate, în special în lupta împotriva SIDA și, într-o anumită măsură, în programul energetic.

Un alt subiect important este controlul Libiei asupra activităților teroriste, nu numai pe teritoriul său, dar, de asemenea, la frontierele sudice ale țării. Au fost realizate progrese cu un acord între Consiliu și guvernul libian, inclusiv privind principiile generale, cum ar fi Statutul de la Roma și Convenția Națiunilor Unite privind statutul refugiaților. Rămân încă multe de făcut - acest lucru este evident - dar este important ca Parlamentul să sprijine acordul deja negociat, fără a-l aduce înapoi în discuție și fără a risca să piardă rezultatele care au fost deja realizate.

Sper că această colaborare între Uniunea Europeană și Libia să aducă aproximativ aceleași rezultate care au fost obținute prin acordul de prietenie dintre Libia și Italia, care, printre altele, a soluționat litigiul de lungă durată privind trecutul colonial al țării. În cazul în care cineva trebuie să se confrunte cu guvernele și țările privind probleme specifice, nu poate alege cu cine să vorbească.

  Barry Madlener (NI). – (NL) Dle președinte, Comisia Europeană a furnizat un nou produs de export pentru Libia, un stat fără căpătâi și pentru dictatorul acestuia Gaddafi. Producția de petrol nu este singura cale prin care Libia face bani în prezent - se îmbogățește, de asemenea, prin șantajarea Europei. Dictatorul Gaddafi va băga în buzunar 60 de milioane de euro din banii contribuabililor europeni, în schimbul prevenirii ca cei care își caută norocul din Africa să ajungă în Europa. Cei 60 de milioane de euro sunt doar începutul, pentru că dl Gaddafi cere acum ca această sumă să fie majorată la 5 miliarde de euro în fiecare an și își întărește cererile cu amenințări. Ar putea fi faptul că Comisia Europeană și-a permis să se abată din cauza feței drăguțe a dlui Gaddafi, dar eu nu am încredere deloc în omul acela.

Am la mine câteva articole din ziar din ultimii ani: Gaddafi cere miliarde de la UE. Libia pune presiune asupra Londrei și Edinburghului. Gaddafi vrea mai mulți bani, în caz contrar va lăsa Europa în întuneric. Gaddafi: „Islamul trebuie să devină religia Europei”. Gaddafi respinge democrația în favoarea respectării stricte a legii Sharia. Gaddafi utilizează 30 de milioane de africani care doresc să vină în Europa ca un mijloc de negociere. Gaddafi vrea să pornească un jihad împotriva Elveției.

Stimați deputați în Parlamentul European, noi nu ar trebui să recompensăm această ticăloșie a lui Gaddafi. Ar trebui să-l pedepsim dacă Libia continuă să permită atâtor refugiați accesul gratuit în Europa. Nici nu ar trebui să recompensăm refugiații cu un statut de refugiat sau de ședere permanentă. Aceștia ar trebui să fie trimiși înapoi direct în Africa. Recompensarea refugiaților cu un statut de refugiat european, beneficii și programe de formare ne va pune pe cap un flux mai mare de solicitanți de azil, mulți înecându-se în încercarea de a pune piciorul pe continentul european. Politica generoasă și slabă în materie de azil a Uniunii Europene este cauza reală a afluxului mare de solicitanți de azil.

  Alf Svensson (PPE). – (SV) Dle președinte, Libia este destul de pricepută la ratificarea acordurilor internaționale, dar se pare că este la fel de bună la abținerea punerii în aplicare a acestor acorduri. Este o rușine că Libia are un loc și un vot în cadrul Consiliului ONU pentru drepturile omului. De altfel, este, de asemenea, o rușine că și Arabia Saudită este în aceeași situație. Prin metode de presiune puternică din partea celui mai mare partener comercial al său, UE, Libia ar trebui într-adevăr să fie determinată să acorde atenție semnificației și implicațiilor respectării drepturilor omului și a libertăților.

După cum știm cu toții, relațiile UE cu Libia privesc aspecte diferite referitoare la modul în care ar trebui să fie tratați refugiații. Până când Consiliul și Comisia pot convinge Libia să permită Înaltului Comisar pentru refugiați al Națiunilor Unite să locuiască legal în țară, nu va fi fezabil să se simtă cel mai mic grad de încredere cu privire la modul în care sunt tratați refugiații în Libia.

Liderul din Libia este un maestru al capriciilor și a lipsei de credibilitate. UE este acum pe punctul de a încheia un acord-cadru cu acesta. Nu pot să nu mă întreb ce reprezintă termenul „cadru” pentru un regim ca cel al Colonelului Gaddafi, care arată lipsă de respect fără limite atunci când vine vorba despre aspectele legate de drepturile omului. Știm că Libia practică discriminarea extinsă împotriva lucrătorilor migranți pe baza naționalității acestora și că are loc persecuția rasistă a lucrătorilor migranți din Africa.

Demnitatea umană este mai importantă decât banii. Prin urmare, respectarea drepturilor omului și a libertăților trebuie, de fapt, să fie atât de importantă încât să ne împiedice să expediem persoane într-un stat în care sunt practicate tortura sau alte forme de tratament inuman. De altfel, acest lucru este ceea ce solicită cartele Uniunii Europene.

  Corina Crețu (S&D). - Libia este al treilea furnizor de petrol și gaze al Uniunii Europene, iar Uniunea este principalul partener comercial al Libiei, acoperind peste două treimi din totalul schimburilor acesteia. De asemenea, trebuie să avem în vedere progresele făcute de autoritățile de la Tripoli, care au reușit să treacă de la izolare și embargo, la deschidere și dinamism economic și diplomatic.

Dar Uniunea Europeană nu este doar o comunitate de interese economice, ci are ca fundament un set de valori de la care nu putem abdica în numele pragmatismului. Este adevărat, Libia nu mai este sponsorul terorismului, a renunțat la programul nuclear, a acceptat plăți compensatorii pentru familiile victimelor unor atacuri teroriste, a eliberat asistentele medicale bulgare condamnate la moarte pentru răspândirea HIV și a încheiat acorduri cu unele state europene. Consider că trebuie să încurajăm aceste progrese, dar parteneriatul între Uniunea Europeană și Libia are nevoie de o bază morală solidă.

În acest sens, Raportul doamnei Gomes, pe care o felicit pentru munca sa, scoate în evidență carențele grave în respectarea drepturilor omului, pe care suntem datori să le combatem. Anul trecut, am adoptat o rezoluție în care ceream Libiei să renunțe la pedeapsa capitală. Cred că este cazul să reînnoim această solicitare de abolire, dublată de cererea de respectare a normelor internaționale în materie de echitate juridică, mai ales străinii fiind victimele abuzurilor.

O atenție aparte trebuie acordată problemei migranților și refugiaților, atât celor extrădați de către Libia în țările de origine, unde viețile le sunt expuse unor grave amenințări, cât și celor returnați de Italia în Libia, unde riscă represalii dure. Pe de altă parte, sunt necesare presiuni pentru adoptarea unei legislații libiene în materie de azil și pentru acordurile deschiderii biroului Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiați, care avea în evidență, în Libia, aproape 13 000 de refugiați și solicitanți de azil.

În ceea ce privește acordul de readmisie, ca parte a Acordului-cadru dintre UE și Libia, solicit Consiliului să renunțe la această intenție, întrucât ar fi vorba de repatrierea într-o țară care încalcă programat drepturile omului. Politica guvernului Berlusconi nu poate fi acceptată ca model, iar excepția italiană nu trebuie să devină regula europeană.

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, este greu de crezut că instituțiile europene doresc încă să încheie un acord-cadru cu o dictatură precum Libia.

Nu putem continua să spunem că Libia are relații comerciale foarte importante cu statele Uniunii Europene și acționează ca un partener pentru Uniunea Europeană în bazinul mediteranean și consideră că respectul pentru drepturile omului este o problemă secundară.

Condiția principală pentru noi pentru a putea să începem un dialog credibil cu Libia este ca această țară să ratifice Convenția de la Geneva. Nu putem să facem troc între interesele economice și viețile omenești: nu doar viața cetățenilor libieni, ci, de asemenea, a oamenilor din alte țări care fug de războaiele civile și de persecuțiile religioase și trec prin Libia numai pentru a găsi moartea și tortura îngrozitoare.

Avem datoria de a nu uita miile de apeluri de ajutor efectuate de persoanele reținute în închisorile libiene. Nu putem uita ororile pe care ni le-a dezvăluit închisoarea Gandufa.

Cetățenii libieni nu se bucură de multe drepturi politice și civile, cum ar fi libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere. Amendamentul oral depus de Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat), care urmărește să înlocuiască termenul de „tratat” din considerentul B cu „acorduri între Italia și Libia privind patrulele mixte de pe coastă” este absolut inacceptabil, iar delegația italiană din Italia dei Valori va vota împotrivă.

Acordul dintre Italia și Libia este mult mai complex: este un tratat cu condiții precise cu privire la probleme mai complexe decât patrulele comune de coastă. Pentru ca Parlamentul European să rămână credibil, trebuie să spună lucrurilor pe nume, chiar dacă pot fi jenante.

Trebuie să fie formulat un discurs separat pentru ICNUR, Agenția pentru refugiați a Organizației Națiunilor Unite, care se află în imposibilitatea să își desfășoare activitatea în Libia și este acuzată de regimul libian de abuzuri și crime incredibile. Sunt acestea bazele pe care ar trebui să se desfășoare acordurile? Nu putem face față teroriștilor sau dictatorilor. Reprezentăm Parlamentul European, nu consiliul de administrație al unui gigant economic.

  Hélène Flautre (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, aș dori să îi mulțumesc dnei Gomes pentru că ne-a oferit șansa de a dezbate un mandat pentru negocieri care este cu siguranță spinos, la fel cum este și conținutul negocierilor în sine. Exemplul tunisian ar trebui să servească drept un avertisment de a continua foarte prudent, mai ales în modul în care ne raportăm la negocieri.

Nu putem să adunăm pur și simplu succesele pe măsură ce parcurgem negocierile și să sărbătorim pentru că un regim cum este cel al lui Gaddafi a fost poate de acord cu anumite referințe în domeniul drepturilor omului, de exemplu, deoarece acest regim este bine-cunoscut pentru încălcările sale majore a tuturor drepturilor fundamentale. Mai mult, toți migranții care sosesc pe țărmurile noastre, deși sunt din ce în ce mai puțini ca număr, spun în atât de multe cuvinte că ar prefera să se înece pe drum încoace decât să se întoarcă în Libia, din cauza violurilor, torturii, abuzului, repatrierii forțate, expulzării în masă și actelor rasiste. S-a spus deja acest lucru și îl voi repeta: este lungă lista abuzurilor grave, în masă asupra drepturilor omului migranților din Libia.

Deci, da, bineînțeles, cred că este absolut urgent să facem tot posibilul pentru a îmbunătăți situația acestor oameni. Aceasta este o activitate pentru Înaltul Comisar pentru refugiați și este sarcina noastră să reinstalăm persoanele identificate de ICR. De asemenea, este o activitate pentru organizațiile bazate pe comunitate, care, în acest moment, sunt extrem de puțin reprezentate pe teren și trebuie să fie consolidate prin toate mijloacele posibile.

Cred că, dacă dorim cu adevărat să respectăm obiectivele pe care le-am stabilit în tratate pentru politica noastră externă, mai avem încă un drum lung de parcurs înainte de a putea trimite înapoi în Libia migranții care stau ilegal în UE.

  David Campbell Bannerman (EFD). – Dle președinte, reîntorcându-ne în 2007, președintele Sarkozy a negat orice legătură între eliberarea a cinci asistente medicale bulgare din Libia și ordinul libian pentru rachete franceze în valoare de 240 milioane de euro.

Aceste arme au fost vândute unei țări responsabile pentru bombardarea Lockerbie și pentru aprovizionarea cu arme teroriste. Cu toate acestea, chiar fiul lui Gaddafi a sugerat că a existat o legătură între cele două oferte. A fost vorba despre arme pentru prizonieri.

În 2004, UE a eliminat embargoul asupra armelor împotriva Libiei în schimbul unor controale privind migrația. A fost vorba despre arme pentru frontiere.

În prezent, London Times precizează că baroneasa Ashton dorește brusc să renunțe la embargoul armelor UE împotriva Chinei, care a fost impus ca urmare a masacrului din Piața Tiananmen, spunând că este „un impediment major în calea dezvoltării unei cooperări puternice UE-China”.

De fapt, cred că este un impediment major pentru salvarea euro, nu-i așa? La fel ca afacerea libiană, se pare că UE este atât de disperată acum să salveze euro încât este pregătită să riște securitatea noastră colectivă, deoarece doar chinezii au destui bani pentru a salva euro. Acestea sunt arme pentru obligațiuni. Rezervele valutare chineze sunt în valoare de 2,9 biliarde de dolari. Au cumpărat deja obligațiunile grecești, spaniole și portugheze. Cu toate acestea, China este, de asemenea, țara care interzice cuvântul „democrație” de la motoarele de căutare și execută mii de persoane în fiecare an.

Așadar, întreb cu toată sinceritatea, până unde se va coborî UE pentru a salva euro?

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, răsturnarea guvernului tunisian a provocat unde de șoc în țările vecine din regiunea Maghreb, care sunt în principal dictaturi și, de asemenea, în Libia. O schimbare radicală de acest fel este, desigur și o oportunitate pentru democrație, dar numai atunci când nu poate fi exploatată de instigatorii islamici.

Neliniștea va avea cu siguranță un impact asupra afluxului de refugiați. Prin urmare, este important pentru noi să cooperăm mai strâns cu țările africane cu privire la problema refugiaților. Cu toate acestea, apelul colonelului Gaddafi ca Uniunea Europeană să plătească Africii cel puțin 5 miliarde de euro pe an pentru combaterea imigrației ilegale, este cu siguranță o mișcare în direcția greșită. Țările Uniunii Europene plătesc deja miliarde de euro ca ajutor pentru dezvoltare. După părerea mea, sistemul de ajutor trebuie să fie revizuit de urgență pentru a se asigura că dictaturile și regimurile corupte nu mai beneficiază de ajutor, ci acesta ajunge la oamenii care au cu adevărat nevoie de el.

În plus, situația creștinilor din țările islamice trebuie să capete o prioritate mai mare în relațiile externe ale UE.

  Wolfgang Kreissl-Dörfler (S&D). – (DE) Dle președinte, dle Füle, suntem responsabili pentru toți bărbații, femeile și copiii care caută refugiu aici pentru că viețile lor sunt supuse riscului. Această responsabilitate este rezultatul, pe de o parte, a valorilor morale pe care le reprezintă acum Europa și a istoriei personale a numeroși europeni, care este adesea uitată în acest context și, pe de altă parte, a garanțiilor juridice acordate în tratatele internaționale și în convenții.

Dacă ne asumăm responsabilitățile, atunci trebuie să fim pregătiți, de asemenea, să suportăm povara care le însoțește. Acest lucru înseamnă împărțirea sa în mod egal între statele membre. În mod sigur nu înseamnă plasarea responsabilității pe umerii câtorva țări ale căror granițe se întâmplă să coincidă cu frontierele externe ale UE sau, și acesta este lucrul condamnabil pe care nu pot să îl îngădui, plata regimurilor cum ar fi cel al Colonelului Gaddafi pentru a ne ușura de povară.

Haideți să nu avem concepții greșite. Dacă putem preveni oamenii să efectueze o călătorie periculoasă care le poate pune viața în pericol, acesta este un lucru bun. Cu toate acestea, Colonelul Gaddafi și regimul său nu sunt preocupați de salvarea de vieți omenești sau de protejarea persoanelor. Sunt interesați numai de aspectele financiare palpabile. Uniunea Europeană trebuie să se abțină de la a deveni complicele unui regim care arată un dispreț total față de drepturile omului.

Am vizitat taberele din Libia și am văzut ce se întâmplă acolo. Am avut ocazia de a vorbi cu persoanele responsabile. Nu sunt preocupați de drepturile omului sau de acordarea refugiului pentru oameni. S-au plâns că nu le-am dat canoniere pentru a le permite să-și apere frontierele mai eficient. Pe bună dreptate nu i-am furnizat Colonelului Gaddafi bărci, deoarece acestea ar fi putut deveni produse cu dublă utilizare. Trebuie să ținem, de asemenea, cont de acest lucru. Nu trebuie să ne trădăm valorile pur și simplu pentru că dorim beneficiile economice sau un acord de readmisie. De asemenea, sunt de părere că ar trebui să aruncăm o privire la mandatul de negociere al tuturor membrilor acestei Camere și nu numai la câțiva. Diplomația secretă nu ne va ajuta să progresăm, mai ales nu în urma experiențelor pe care le-am avut noi cei din Uniunea Europeană cu regimul - și nu-i putem da niciun alt nume - al Colonelului Gaddafi. Acesta este un alt punct pe care nu ar trebui să îl uităm și fac apel la dvs. să vă asigurați de acest lucru. Dna Gomes a menționat toate criteriile care trebuie îndeplinite în cazul în care ar trebui să ajungem vreodată în etapa unui acord.

  Simon Busuttil (PPE). – (MT) Dle președinte, cei care sunt împotriva acordului cu Libia ar trebui să aprecieze că este vecina noastră! Vecinii nu pot fi ignorați. Trebuie găsită o modalitate de a conviețui cu vecinul, deși acest lucru nu înseamnă neapărat a fi de acord cu modul său de a acționa.

Totul este foarte bine pentru acei colegi care nu provin dintr-o țară vecină Libiei pentru a critica acest acord, dar este mult mai dificil pentru acele țări mediteraneene care se află în apropierea Libiei să găsească o modalitate de a coopera cu această țară.

Este adevărat că acordul ar trebui să includă, de asemenea, un capitol privind imigrația, precum și un acord de readmisie. Fără îndoială, acesta trebuie să respecte, de asemenea, dreptul la protecție internațională pentru toți cei care solicită azil.

  Francisco José Millán Mon (PPE). – (ES) Dle președinte, această dezbatere privind Libia are loc într-un moment în care se petrec schimbări semnificative într-o altă țară vecină Mării Mediterane: Tunisia.

Întotdeauna am crezut că Uniunea Europeană trebuie să contribuie la promovarea de reforme serioase în regiunea mediteraneeană, cu scopul de a o transforma într-o zonă de libertate și prosperitate. Mă refer la discursurile mele din acest Parlament din ultimii ani, în care am spus în mod repetat că politica Uniunii nu poate fi axată pe menținerea pur și simplu a status quo-ului.

Aceasta nu este, totuși, problema specifică care este dezbătută astăzi, adică acordul-cadru cu Libia. Aș dori să subliniez necesitatea de a coopera cu Libia în gestionarea fluxurilor migratoare, cuprinzând un acord de readmisie a imigranților ilegali, inclusiv a cetățenilor din țările terțe, cum este cazul în toate acordurile de readmisie încheiate de Uniune.-

A ceda pozițiilor Libiei, care sunt contrare acestui acord, ar fi un lucru dăunător, dată fiind poziția importantă a Libiei în calitate de țară de tranzit și ar trimite, de asemenea, un mesaj foarte negativ în negocierile cu Marocul și Algeria privind acordurile de readmisie, care au fost în impas timp de mai mulți ani.

Cu toate acestea, trebuie să insistăm, de asemenea, ca autoritățile libiene să respecte drepturile refugiaților, inclusiv - așa cum s-a spus deja - principiul nereturnării.-

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, Maghrebul trece prin vremuri dificile. Ciocnirile sângeroase din Tunisia din ultimele zile sunt dovezi concludente ale acestui lucru.

Ar fi o greșeală gravă în acest moment din istorie dacă nu am recunoaște nevoia urgentă și decisivă de consolidare a relațiilor cu Libia, care se află în centrul Mării Mediterane și joacă un rol vital în a controla și reglementa fluxurile de migranți. În ciuda tuturor contradicțiilor sale - am fost în Libia cu dna Gomes - nu există nicio îndoială că un acord-cadru ar putea contribui desigur la lupta împotriva terorismului, la libertățile fundamentale și la problema energiei. Ignorarea Libiei și a Maghrebului ar fi într-adevăr o greșeală foarte gravă.

Un model de referință este Tratatul de prietenie cu Italia, care ar putea fi pus în aplicare pentru a garanta că acest acord-cadru este foarte solid.

  Štefan Füle, membru al Comisiei – Dle președinte, mulțumesc deputaților din Parlament pentru observațiile dumnealor. Voi trimite raportoarei, dnei Gomes, mai multe detalii privind planurile naționale orientative pentru perioada 2011-2013, care prezintă 60 milioane de euro prevăzute pentru programele noastre din Libia.

Sunt pe deplin conștient de faptul că anumite subiecte sunt problematice în relațiile cu Libia. Cu toate acestea, Uniunea Europeană a profitat de posibilitatea de a construi relații cu Libia pentru a putea aborda toate aspectele într-un mod deschis și constructiv, inclusiv cele foarte sensibile, precum drepturile omului, respectul pentru libertățile fundamentale și drepturile migranților.

Anul trecut, am vizitat centrul de detenție din deșertul libian cu Cecilia Malmström. Nu îmi fac absolut nicio iluzie în privința provocărilor cu care ne confruntăm. Am avut, de asemenea, oportunitatea de a înțelege care sunt alternativele implicării noastre în domeniul migrației.

Permiteți-mi să adaug o a treia observație personală: nu recompensăm pe nimeni cu aceste negocieri; avem grijă de interesele noastre în conformitate cu valorile în care credem. Libia și-a demonstrat voința puternică de a aprofunda relațiile cu Uniunea Europeană. Considerăm că acest lucru este pozitiv și că Uniunea Europeană ar trebui să continue politica de implicare. Mă angajez, desigur, să garantez că acest lucru va fi realizat în deplină transparență, luând în considerare punctele de vedere ale Parlamentului European.

PREZIDEAZĂ: László TŐKÉS
Vicepreședinte

  Ana Gomes, raportoare. – Dle președinte, aș dori să le mulțumesc tuturor colegilor mei care au participat la această dezbatere.

Consider că această dezbatere pune în evidență dilema cu care ne confruntăm. Ca urmare a vizitei pe care am făcut-o în Libia, făcând parte din delegația condusă de colegul nostru, dl Panzeri, în noiembrie 2010, am ajuns la concluzia că trebuie să respectăm angajamentul asumat. Suntem conștienți că trebuie să ne ocupăm de un interlocutor dificil, dar nu ar fi rezonabil să nu ne respectăm angajamentul, deoarece există obligații umanitare față de poporul care suferă atât de mult în Libia, în special emigranții care trec prin Libia și suportă situația de acolo.

Consider că multe dintre dificultăți sunt cauzate de faptul că acest regim este izolat. În ciuda dificultăților și în ciuda certitudinii că vom încheia un acord în curând sau că toate condițiile pe care le propunem vor fi îndeplinite, trebuie să ne respectăm angajamentul. După părerea mea, acest lucru este evident.

Într-adevăr, în acest sens, stabilirea delegației UE la Tripoli este extrem de importantă, deoarece consider că - după cum au precizat mulți aici - ceea ce se întâmplă în Tunisia va avea cu siguranță repercusiuni în Libia, în ciuda diferențelor. În Libia, din multe puncte de vedere nu ne confruntăm cu o situație similară, din cauza dependenței totale a populației de veniturile din petrol.

Cu toate acestea, consider că mesajul este acela că, în ciuda percepțiilor diferite din această etapă, suntem hotărâți să respectăm îndeaproape negocierile Comisiei. Sunt recunoscătoare pentru scurtele reuniuni pe care le-am avut și care au fost folositoare. Le vom respecta cu strictețe și vom putea face oricând recomandări.

Consider că prin intermediul acordului generalizat obținut prin colaborarea cu raportorii mei alternativi și cu toată lumea, transmitem un mesaj foarte clar Consiliului și Comisiei, care are sarcina de a negocia, dar și interlocutorilor noștri libieni, cu privire la punctele pe care le considerăm a fi absolut esențiale pentru a fi îndeplinite dacă dorim să realizăm îmbunătățirile pe care vrem să le vedem în relațiile bilaterale, precum și în problema crucială a respectării drepturilor omului în Libia. Acest mesaj este foarte clar.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc joi, 20 ianuarie 2011.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  David Martin (S&D), în scris. – Salut începerea negocierilor între UE și Libia, ca etapă în vederea dezvoltării unei noi relații a UE în regiunea Mediteranei și în Africa. De asemenea, consider că cooperarea cu Libia este utilă în vederea abordării unor probleme precum securitatea și stabilitatea, migrația, sănătatea publică, dezvoltarea, comerțul, schimbările climatice, energia și cultura.

Cu toate acestea, solicit Consiliului și Comisiei să facă presiuni asupra Libiei pentru a ratifica și a pune în aplicare Convenția de la Geneva din 1951 și Protocolul din 1967 anexat la aceasta privind statutul refugiaților, inclusiv cooperarea completă cu UNHCR, astfel încât să garanteze protecția adecvată și drepturile emigranților și să adopte legislația în materie de azil care recunoaște statutul refugiaților și drepturile lor în mod corespunzător, în special combaterea expulzărilor colective și principiul nereturnării.

De asemenea, reamintesc Consiliului și Comisiei obligațiile lor de a se asigura că politica externă a UE respectă pe deplin Carta drepturilor fundamentale, în special articolul 19 al acesteia, care interzice expulzarea colectivă și garantează principiul nereturnării. Îndemn Consiliul și Comisia să ceară autorităților libiene să semneze un memorandum de înțelegere care să garanteze UNHCR o prezență legală în țară, cu un mandat de exercitare a tuturor activităților sale de protecție și acces.

14. Costul analizării cererilor din partea solicitanților de azil în statele membre (dezbatere)

  Președinte. – Vă mulțumesc foarte mult, dnă Gomes, dezbaterea a fost prin urmare închisă. Votarea va avea loc mâine, la ora 12.00. Următorul punct pe ordinea de zi este raportul final al zilei, mai precis, o întrebare cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului și Comisiei cu privire la subiectul costului analizării cererilor solicitanților de azil în statele membre. În primul rând, dau cuvântul autoarei, dna Nadja Hirsch. Aveți două minute la dispoziție.

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Nadja Hirsch, Renate Weber, Cecilia Wikström, Louis Michel, Sonia Alfano, Stanimir Ilchev, Nathalie Griesbeck și Jan Mulder, în numele Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, privind transmiterea informațiilor privind costurile financiare generate de analizarea cererilor de azil în statele membre (O-0169/2010 - B7-0662/2010),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Nadja Hirsch, Renate Weber, Cecilia Wikström, Louis Michel, Sonia Alfano, Stanimir Ilchev, Nathalie Griesbeck și Jan Mulder, în numele Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, privind transmiterea informațiilor privind costurile financiare generate de analizarea cererilor de azil în statele membre (O-0170/2010 - B7-0663/2010),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Monika Hohlmeier și Simon Busuttil, în numele Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat), privind transmiterea de informații privind costurile examinării cererilor solicitanților de azil în statele membre (O-0175/2010 - B7-0664/2010),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Monika Hohlmeier și Simon Busuttil, în numele Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat), privind transmiterea de informații privind costurile examinării cererilor solicitanților de azil în statele membre (O-0176/2010 - B7-0665/2010),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Monika Flašíková Beňová, Claude Moraes, Sylvie Guillaume, Carmen Romero López și Antonio Masip Hidalgo, în numele Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, privind situația în ceea ce privește propunerea Comisiei privind reformarea directivei privind procedurile de azil (O-0179/2010 - B7-0003/2011),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Hélène Flautre, în numele Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană, privind situația în ceea ce privește propunerea Comisiei privind reformarea directivei privind procedurile de azil (O-0210/2010 - B7-0004/2011), și

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Kyriacos Triantaphyllides, Cornelis de Jong, Cornelia Ernst și Marie-Christine Vergiat, în numele Grupului Confederal al Stângii Unite Europene⁄ Stânga Verde Nordică, privind transmiterea de informații către Parlament și Comisie cu privire la chestiunile pendinte din Consiliu referitoare la Directiva privind procedurile de azil (O-0177/2010 - B7-0002/2011).

  Nadja Hirsch, autoare. – (DE) Dle președinte, am căzut de acord în cadrul Parlamentului European că dorim un sistem european comun de azil care să intre în vigoare până în 2012. Acest lucru implică, de asemenea, întrunirea acelorași condiții sau a unora similare în toate statele membre.

Cu toate acestea, punerea în aplicare a sistemului a întâmpinat rezistență, iar acest lucru este cauzat în primul rând de faptul că pe parcursul discuțiilor privind pachetul legislativ în domeniul azilului, nu ni s-au oferit informații sau acestea au fost inadecvate sau chiar conflictuale. Am avut la dispoziție foarte puține informații referitoare la estimările financiare legate de Directiva procedurilor și de costurile din statele membre. Scopul nostru este de a invita Comisia să ofere Parlamentului un studiu sau informațiile necesare. Acest lucru are legătură cu domenii precum serviciul de interpretariat și, de asemenea, consilierea juridică. Nu este clar ce efecte va produce acest lucru în statele membre.

Pe de altă parte, pe parcursul procesului de revizuire a Directivei privind procedurile, a devenit clar că putem institui o procedură de înaltă calitate, rapidă, de care să beneficieze ambele părți, deoarece ajută la luarea rapidă a deciziilor, astfel încât situația fie clară pentru populație și să existe o rată de eroare scăzută. Obiectivul nostru în calitate de liberali este de a sprijini pe deplin planurile Comisiei. Cu toate acestea, avem nevoie de argumente, inclusiv în cadrul discuțiilor cu statele membre, care vor demonstra efectele revizuirii acestui pachet legislativ în domeniul azilului și, în special, a Directivei privind procedurile. Din acest motiv, invităm Comisia să ne ofere sprijin real și să garanteze că acest pachet legislativ în domeniul azilului devine realitate până în 2012, astfel încât să putem pune bazele unui sistem european comun de azil.

  Monika Hohlmeier, autoare. – (DE) Dle președinte, este important ca UE să controleze problemele migrării și dreptul la azil. Comisia a prezentat propuneri în acest domeniu. Cu toate acestea, în prezent nu există o analiză clară privind punerea în aplicare a prevederilor juridice existente. De asemenea, aproape că nu există calcule detaliate și analize privind noile propuneri. Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) sprijină cu bună credință dreptul la azil și dreptul la protecție ale cetățenilor care au nevoie de aceste lucruri.

Cu toate acestea, atunci când analizăm situația reală, este evident, din păcate, că populația solicită azil din motive diferite sau chiar abuzează în mod constant de sistem. Dreptul la azil și protecția sa suplimentară nu reprezintă un instrument pentru migrația generalizată în cele 27 de state membre. Trebuie să ne asigurăm că rețelele organizate de trafic de persoane nu au oportunitatea de a câștiga miliarde de euro de pe urma sorții cetățenilor ca rezultat al dreptului la azil.

Procedurile de azil trebuie să fie potrivite scopului și trebuie puse în aplicare cu multă grijă. Victimelor persecuțiilor trebuie să li se garanteze refugiul în UE. De aceea, obligațiile Comisiei în această privință sunt prevăzute în noile proiecte. Consider că multe dintre ele sunt potrivite, inclusiv interpreții, serviciile de sănătate corespunzătoare și luarea în considerare a nevoilor de protecție specială.

Cu toate acestea, aș dori să menționez punctele pe care le consider a fi problematice. Autorităților din statele membre li se acordă prea puține oportunități de a preveni abuzurile. Opțiunea procedurii accelerate și a procedurii la frontieră ar trebui restricționată prin aplicarea de taxe. În cazul în care un solicitant își încălcă grav obligația de cooperare, există puține posibilități de impunere a unor sancțiuni. Dimpotrivă, în cazul în care un solicitant de azil dispare, statul membru nu poate încheia procedura în mod negativ. Dacă această persoană reapare, i se oferă o gamă extinsă de opțiuni procedurale. Chiar și în cazul în care o solicitare este în mod evident nefundamentată, utilizarea procedurii accelerate va fi posibilă doar după cea de-a doua solicitare suplimentară. Acest lucru va conduce la creșteri semnificative ale costurilor.

Proiectul actual al Comisiei prevede acordarea de consiliere juridică gratuită prin intermediul unui avocat, ceea ce va conduce la creșterea considerabilă a costurilor în statele membre. Aș dori doar ca Comisia să reanalizeze consecințele practice ale propunerilor sale, impactul financiar și problemele pentru autoritățile din statele membre. Dorim să vedem un sistem cu standarde ridicate, dar acesta trebuie să fie funcțional și nu trebuie să creeze sarcini absolut imposibile pentru statele membre deja împovărate.

  Sylvie Guillaume, autoare. – (FR) Dle președinte, în primul rând, aș dori să subliniez faptul că una dintre mizele acestei dezbateri este, în opinia mea, instituirea unui sistem european comun de azil până în 2012, prin care ne vom opri, în sfârșit, din a mai adăuga și alte practici nepotrivite în materie de azil.

Să nu pierdem din vedere acest lucru, deoarece acesta presupune că trebuie să ne orientăm spre o mai mare armonizare, bazată pe norme comune. Într-adevăr, sunt de părere că doar cooperarea practică nu va rezolva discrepanțele curente existente între sistemele de azil naționale.

De asemenea, dacă îmi permiteți, aș dori să îmi exprim îngrijorarea cu privire la situația sistemului european comun de azil, având în vedere nenumăratele blocaje din cadrul Consiliului. Viitorul acestui demers complex nu este în niciun caz clar. Nu trebuie decât să analizăm încercarea Comisiei de a salva situația cu ajutorul propunerilor sale viitoare de reformare a două directive.

În acest context, trebuie să discutăm atunci despre costuri, deoarece dezbaterea noastră de astăzi se concentrează asupra lor. Ceea ce ni se spune este că niște garanții procedurale mai ferme vor spori în mod considerabil povara financiară a statelor membre asociată analizării cererilor de azil, lucru pe care îl vor considera și mai dificil, având în vedere situația bugetelor lor afectate de criza economică.

Cu toate acestea, repet, este vorba de proceduri ineficiente și de slabă calitate, foarte costisitoare pentru statele membre. Consider că o abordare bazată pe efortul inițial susținut („frontloading”), așa cum recomandă Comisia în propunerea sa de reformare, cu alte cuvinte, îmbunătățirea calității deciziilor în primă instanță, ne va permite să facem economii reale de scală pe termen mediu.

De ce? Deoarece de la început, aceste proceduri armonizate vor ajuta autoritățile să identifice mai ușor cererile false și vor oferi orientări mai clare pentru luarea deciziilor. Astfel, se vor lua decizii corecte și mai rapide, lucru care va reduce ulterior durata procedurii și numărul deciziilor împotriva cărora s-a făcut recurs sau care au fost revocate de tribunale și, prin urmare, costurile detenției și, în final, costurile totale vor scădea.

Mai mult decât atât, dacă dorim să discutăm despre problema costurilor, de ce să nu vorbim și despre sistemul Dublin Eurodac? De ce niciunul dintre statele membre nu se aventurează să solicite un raport al eficienței costurilor privind punerea în aplicare a acestui sistem? Ceea ce știm, totuși, este că la consecințele umane groaznice se adaugă o evaluare foarte puțin convingătoare în ceea ce privește atât transferurile propriu-zise, cât și prevenirea deplasărilor secundare sau a cererilor multiple, deși acesta este chiar motivul pentru care a fost creat sistemul Dublin. Prin urmare, haideți să discutăm despre costuri dacă trebuie, dar să o facem analizând sistemul ca întreg, inclusiv costurile sistemului Dublin.

Din punctul meu de vedere, în calitate de raportoare pentru Directiva privind procedurile de azil, nivelul actual al armonizării este inadecvat și prejudiciază calitatea și eficiența procesului. Aceste deficiențe afectează atât statele membre, cât și victimele persecuțiilor. Obiectivul nostru rămâne anul 2012, dar nu trebuie să ne grăbim și să elaborăm un document bazat pe niște numitori comuni de slabă calitate doar de dragul respectării termenelor limită. Avem nevoie de proceduri eficiente, accesibile și corecte, iar acesta va rămâne obiectivul meu și al grupului meu politic în această dezbatere, orice s-ar întâmpla.

  Hélène Flautre, autoare. – (FR) Dle președinte, consider că obiectivul acestei discuții este de a determina Consiliul să acționeze în cele din urmă, pentru că, având în vedere acest pachet de reforme în materie de azil, care este atât de ambițios, ca să nu mai spun și atât de necesar, este de necrezut că primim doar informații fragmentate, unele contradictorii, cu privire la ceea ce provoacă întârzieri în cadrul Consiliului referitor la aceste propuneri care se află deja de multă vreme pe masa discuțiilor.

Avem o idee vagă potrivit căreia Consiliul sau statele membre ar trage de timp invocând problema costurilor, dar nu este clar nici măcar ce presupune acest lucru. Este vorba de costuri cu resursele umane, de costuri politice sau de costuri financiare? În orice caz, aceste costuri diferite sunt uneori legate între ele.

Un lucru este sigur: în prezent, în Europa există cazuri de practici nesatisfăcătoare și de protecție inadecvată. În primul rând, nu este adevărat că Europa sprijină toate problemele lumii. De exemplu, în 2007, cred că Europa a preluat doar 14 % din refugiații lumii. În al doilea rând, unele dintre practicile existente sunt absolut inacceptabile. De exemplu, mă gândesc la testarea falometrică practicată în Republica Cehă, chiar aici în Europa, sau la documentele Comisiei împotriva torturii, care au dezvăluit multe cazuri de repatriere forțată fără drept de recurs sau bazată pe proceduri superficiale.

Cred că putem vorbi cu siguranță despre costuri: de exemplu, putem vorbi despre costul expulzării emigranților, care este foarte ridicat: Senatul francez declară că suma de ridică la 20 000 de euro pentru fiecare persoană expulzată. Și cu siguranță, putem discuta despre modul în care am putea îmbunătăți situația. Cu siguranță există întrebări care trebuie adresate, referitoare la modul în care putem îmbunătăți procesul de luare a deciziilor în primă instanță, așa cum a procedat dna Guillaume în raportul său, în contextul în care aproximativ 50 % din deciziile în primă instanță sunt revocate la recurs. Cu siguranță, este vorba de economii substanțiale în materie de costuri financiare, umane și politice.

Am putea analiza din nou aberațiile Convenției de la Dublin și cred că Consiliul ar trebui să le analizeze foarte atent, deoarece acestea reprezintă, de asemenea, costuri foarte importante, atât în ​​termeni financiari, cât și umani.

În cele din urmă și voi încheia aici, un lucru care este foarte costisitor este detenția, după cum confirmă studiul parlamentar. Costul de detenție a solicitanților de azil este prohibitiv. Acest lucru trebuie să fie spus, oamenii trebuie să îl audă și trebuie să fie discutat în cadrul Consiliului. Este absolut urgent.

  Cornelis de Jong, autor. – (NL) Dle președinte, uneori suntem victimele propriilor noastre metode de lucru. Dacă am fi avut doar o singură directivă în materie de azil care să reglementeze procedurile, criteriile de evaluare și primirea, am fi avut doar două opțiuni: fie să adoptăm directiva, cu sau fără amendamente, fie să ne confruntăm cu eșecul negocierilor. Un astfel de scenariu ne-ar fi permis în cadrul Parlamentului European să spunem „nu” unei politici comune în materie de azil și „nu” unui sistem modelat după Regulamentul Dublin.

Cu toate acestea, realitatea este diferită. Avem o serie întreagă de directive. Consiliul are posibilitatea de a acorda prioritate unei directive, în timp ce pe cealaltă o consideră prea controversată. În scurt timp, vom ajunge într-o situație în care, într-adevăr, vom fi în măsură să negociem un nou Regulament Dublin, dar în care tot nu vom fi ajuns la niciun acord cu privire la procedurile de azil sau primire, de exemplu. Haideți să ne gândim care ar putea fi implicațiile acestui lucru. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, statele membre ar fi cele responsabile pentru examinarea cererilor de azil, fără a avea nicio garanție că acele cereri vor fi examinate în mod corespunzător sau că solicitanții de azil vor fi tratați într-un mod uman. Consider că acest lucru este inacceptabil, mai ales având în vedere situația actuală.

Prin urmare, adresez următoarea întrebare Consiliului și Comisiei: cum veți garanta salvarea Directivei privind procedurile de azil din situația în care se află, fără a sacrifica calitatea? Veți primi în curând o serie de propuneri din partea Parlamentului asupra modului în care directiva ar putea fi îmbunătățită. Veți încerca să transmiteți statelor membre semnalul clar pe care l-au trimis deputații europeni și vă veți implica în cazul în care statele membre insistă cu privire la o abordare à la carte?

În concluzie, aș dori să clarific un aspect. Nu am făcut nicio referire în întrebarea mea cu privire la costurile procedurii de azil. Le-am omis, nu pentru că nu am fost conștient de această problemă, ci pentru că tratamentul uman al solicitanților de azil este primordial pentru mine. Acest lucru necesită un proces clar și modalități adecvate de primire. Dacă nu reușim să reglementăm acest lucru în mod corespunzător, atunci nu voi mai avea nicio dorință de a lucra la alte inițiative secundare. Sper să obțin sprijinul deplin al Comisiei Europene în acest sens, în special.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. – (HU) Vă mulțumesc, dle președinte, pentru cuvintele frumoase. Dle președinte, dle comisar, stimați deputați, aș dori să mulțumesc Parlamentului pentru că mi-a acordat ocazia în această seară de a vorbi despre problema foarte importantă a procedurilor cererii de azil.

Parlamentul a adresat Consiliului cinci întrebări și, din moment ce toate se referă la propunerea Comisiei reformare a Directivei privind procedurile de azil, propun să dezbatem aceste cinci întrebări ca fiind una singură.

În întrebările dvs. v-ați referit la raportul Comisiei din septembrie 2010 referitor la punerea în aplicare a Directivei privind procedurile de azil. Acest raport confirmă faptul că există în continuare diferențe considerabile între statele membre în ceea ce privește procedurile de azil și garanțiile procedurale. Consiliul și Parlamentul European sunt de acord că acest lucru nu este conform cu obiectivul nostru reciproc acceptat de creare a unui sistem european comun de azil. În octombrie 2008, Consiliul European a adoptat Pactul european privind imigrația și azilul care a subliniat faptul că UE și statele sale membre sunt hotărâte să abordeze provocările și oportunitățile prezentate de migrație și azil într-un mod echitabil, eficient și coerent.

Printre altele, Pactul conține un angajament specific de a lua inițiativele necesare pentru finalizarea instituirii unui sistem european comun de azil. Prin urmare, Consiliul European a invitat Comisia să prezinte propuneri pentru crearea unei proceduri unice de azil care conțin norme comune.

Programul de la Stockholm a stabilit de asemenea în mod clar că, în contextul creării unui sistem european comun de azil, creșterea nivelului armonizării trebuie să rămână unul dintre obiectivele fundamentale ale politicii UE. După ce Consiliul European a dat astfel un impuls politic procesului, Comisia a prezentat mai multe propuneri în domeniul politicii de azil, atât în ​​2008, cât și în 2009: Eurodac, după cum ați menționat mai devreme în dezbaterea introductivă, propunerea de modificare a Regulamentului Dublin sau propunerea de modificare a Directivei privind condițiile de primire; în mod similar, propunerea de înființare a unui Birou European de Sprijin pentru Azil; și în cele din urmă, propunerea de modificare a Directivei privind procedurile de azil și a Directivei privind standardele minime.

După primirea tuturor acestor documente din partea Comisiei, Consiliul a început imediat munca. În această etapă, Consiliul și organismele sale pregătitoare au supus toate propunerile unei examinări intense și meticuloase. Până la această dată, singura propunere pe care Parlamentul European și Consiliul au reușit să o adopte dintre acestea a fost Regulamentul privind crearea unui Birou European de Sprijin pentru Azil, iar eu mă bucur că biroul își va începe în curând activitatea. Anul trecut, Parlamentul European și Consiliul au convenit, de asemenea, cu privire la modificarea Directivei privind rezidenții pe termen lung, care cred că va constitui un impuls semnificativ pentru continuarea lucrărilor în domeniul unui sistem european comun de azil.

Din păcate, și aveți tot dreptul să vă plângeți de acest lucru, progresele înregistrate în alte domenii s-au dovedit a fi mult mai dificile. Sunt sigură că sunteți pe deplin conștienți de sensibilitatea politică și de dificultățile tehnice ale problemei. În această privință, noi, Consiliul și, cred că și Parlamentul, vom avea nevoie de mai mult timp. După cum ați subliniat foarte exact în întrebările adresate, propunerea de reformare a Directivei privind procedurile de azil conține un număr deosebit de mare de aspecte problematice. Parlamentul, de asemenea, încă nu și-a exprimat poziția, fapt care este un bun indicator al complexității procesului. Este evident că există în continuare preocupări considerabile în cadrul Consiliului cu privire la mai multe aspecte legate de propunere. Acestea se referă în special la problema potențialelor efecte ale măsurilor propuse asupra costurilor procedurilor naționale de azil și la eficacitatea unor astfel de proceduri. Mai devreme în această seară ați menționat chiar dvs. că trebuie să acordăm într-adevăr o atenție deosebită eficacității și costurilor. Statele membre susțin cu fermitate obiectivele de armonizare, cu scopul de a ajunge la un acord cu privire la anumite norme și valori fundamentale comune, precum și criterii de protecție uniforme. Ca atare, statele membre sunt angajate să respecte pe deplin dreptul la protecție al solicitanților de azil.

Cu toate acestea, statele membre doresc ca sistemele lor să fie durabile, în special având în vedere actuala situație economică dificilă. Pentru a realiza acest lucru, garanțiile oferite solicitanților de azil, precum și normele, care trebuie să fie eficiente și executorii și nu trebuie să conducă la mai multe sarcini administrative sau financiare, trebuie să fie echilibrate. În general, Consiliul este convins că dacă nu reușim să găsim un echilibru adecvat în acest sens, cei care nu au nevoie deloc de protecție, după cum a menționat deja dna Hohlmeier, vor fi motivați ​​să abuzeze de sistemul de azil. Un astfel de abuz poate dăuna acelor solicitanți de azil care au nevoie reală de protecție și, pe termen lung, ar putea pune în pericol problema azilului în Uniunea Europeană. În acest context, anunțul Comisiei potrivit căruia intenționează să prezinte o propunere modificată, a câștigat un sprijin larg în cadrul Consiliului și cred că dl comisar o va elabora în scurt timp.

Sunt sigură că această nouă propunere va da un nou impuls dezbaterii din cadrul Consiliului, asigurându-se că această nouă propunere va reflecta opiniile Consiliului și ale Parlamentului, în egală măsură. Prin urmare, vom putea astfel să facem progrese în ceea ce privește propunerea referitoare la procedurile de azil, care este, așa cum ați arătat în mod întemeiat în întrebările adresate, un element important al pachetului legislativ în materie de azil. Ca răspuns la anunțul Comisiei, trebuie să adaug că statele membre și-au exprimat cu fermitate disponibilitatea de a acorda asistență Comisiei în elaborarea noii propuneri.

În acest context, vă rog să îmi permiteți să subliniez încă un aspect. O estimare care ne-ar permite să organizăm o dezbatere adecvată în cadrul Consiliului ar facilita o estimare mai precisă a costurilor de examinare a cererilor depuse. Din păcate trebuie să vă informez că în Consiliu nu deținem astfel de informații. În conformitate cu tratatele, examinarea cererilor de azil intră în competența statelor membre. Colectarea și comandarea de informații referitoare la costurile examinării cererilor de azil nu este o sarcină pe care tratatele o conferă Consiliului. Prin urmare, în calitate de reprezentantă a Consiliului, nu mă pot angaja în cadrul acestei dezbateri, nici vorbind în nume personal, nici vorbind în numele Consiliului, că voi pune la dispoziție informațiile în cauză. Cu toate acestea, Consiliul, desigur, își menține angajamentul de a-și continua activitatea cu privire la propunerea de modificare a Directivei privind procedurile de azil și aș dori să vă mulțumesc pentru munca realizată până acum, exprimându-mi încrederea că observațiile pe care le-ați făcut până acum vor fi incluse de Comisie în noua propunere.

Contăm pe angajamentul și pe expertiza Parlamentului European. Președinția maghiară este încrezătoare că, printr-o cooperare adecvată, vom fi capabili să facem progrese și în acest domeniu. Vă rog să rețineți că obiectivul Președinției maghiare este să pregătească sistemul european comun de azil, programat să fie creat în 2012. Și dvs. ați menționat aici o serie de acte legislative în legătură cu care dorim cu siguranță să facem progrese. Ne-am propus să ajungem la un acord politic în cadrul discuției referitoare la Directiva privind standardele minime, precum și în ceea ce privește Regulamentul Dublin, înainte de sfârșitul mandatului Președinției maghiare. De asemenea, vom face tot ce putem pentru a crește armonia între Parlament și Consiliu cu privire la aspectele legate de procedură.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dle președinte, Directiva privind procedurile de azil este un element esențial al sistemului european comun de azil. Obiectivul Comisiei este de a institui un sistem echilibrat, echitabil, eficient și rentabil. Impactul financiar este un aspect critic al fiecărei propuneri a Comisiei și este evaluat corespunzător.

Comisia a efectuat cercetări ample în momentul pregătirii propunerii Directivei privind procedurile de azil, în conformitate cu cerințele privind evaluarea impactului. Evaluarea impactului financiar s-a bazat în principal pe informațiile statistice și pe datele obținute de la statele membre prin intermediul chestionarelor cuprinzătoare trimise de Comisie.

Doar câteva state membre au putut identifica costul total al procedurilor de azil. Altele au furnizat anumite elemente, în special cu privire la costurile legate de asistența juridică și interpretare. Comisia a evaluat implicațiile financiare pe baza informațiilor disponibile.

Comisia a ajuns la concluzia că, având în vedere, inter alia, obiectivul de reducere a costurilor, se preferă o abordare bazată pe efortul inițial susținut („frontloading”): de exemplu, investirea resurselor în etapele incipiente ale procedurii de azil, pentru ca aceasta să devină mai rapidă, mai eficientă și mai echitabilă. Investițiile suplimentare în procedura în primă instanță îmbunătățesc eficiența procesului de azil. Astfel de investiții sunt compensate datorită economiilor realizate în fazele de recurs și reducerii costurilor globale de primire.

Alegerea acestei abordări a fost susținută pe deplin de rezultatele unui proiect realizat recent în Regatul Unit, așa-numitul „Solihull Pilot”, prezentat la conferința ministerială privind dreptul de azil în 2010. Acest proiect a confirmat ipoteza conform căreia concentrarea pe efortul inițial susținut în procesul de azil - în special, prin acordarea accesului la consiliere juridică competentă pentru solicitanții de azil la începutul procedurii și prin interacțiunea reprezentantului legal cu factorul de decizie - duce la îmbunătățiri semnificative în calitatea deciziilor în primă instanță.

Acest lucru a condus la decizii mult mai rapide și la un procent mai mare de decizii pozitive în primă instanță, la mai puține recursuri și la un procent mai mare de repatriere în țările de origine. S-au putut reduce considerabil cheltuielile legate de recursuri, cazare și bunăstare. Aceste economii au depășit considerabil costurile suplimentare de asistență juridică.

De asemenea, aș dori să vă reamintesc de recentul studiu elaborat de Parlamentul European, cu privire la repartizarea sarcinilor între statele membre pentru primirea solicitanților de azil, care oferă o analiză a costurilor procedurilor de azil și primire, inclusiv asistența juridică.

Pentru a concluziona, Comisia a acordat o atenție considerabilă elementului cost în cadrul evaluării impactului. Concluziile au fost confirmate de dovezi empirice, iar informațiile au fost completate de studiul Parlamentului European. Prin urmare, Comisia nu intenționează să elaboreze un alt studiu privind costurile. Cu toate acestea, în etapele următoare ale negocierilor cu privire la Directiva privind procedurile de azil, Comisia va continua să fie atentă la aspectele legate de cost.

  Simon Busuttil, în numele Grupului PPE. – Dle președinte, nu există nicio îndoială că pachetul legislativ în materie de azil este în prezent blocat și este păcat. Este o situație nefericită și trebuie să facem tot ce putem pentru a debloca situația.

Pot să găsesc multe motive pentru care situația este blocată. Mai întâi de toate, se pare că ne-am concentrat asupra noilor propuneri când știm cu toții că există legislație pe care statele membre se luptă să o pună în aplicare - și acest lucru a creat o senzație de disconfort în rândul statelor membre, deoarece acestea nu sunt pregătite în mod clar pentru a trece la noile legi, din moment ce întâmpină dificultăți cu cele existente.

În al doilea rând, noile propuneri facilitează și prevăd obligații noi și mult mai mari și sarcini care sunt, uneori, nerealiste, mai ales în contextul actual, și care ar putea, de asemenea, așa cum s-a subliniat deja, să conducă la abuzuri care ar trebui evitate.

În al treilea rând, lipsește într-adevăr o evaluare financiară, un studiu care să stabilească costurile și mă tem că va trebui să nu fiu de acord cu dvs., dle comisar: nu cred că studiul efectuat de Parlamentul European cu privire la repartizarea sarcinilor se referă la costurile acestor propuneri. În orice caz, este responsabilitatea Comisiei să studieze implicațiile financiare ale propriilor sale propuneri.

În plus, nu există nicio propunere referitoare la un mecanism adecvat, obligatoriu din punct de vedere juridic, privind împărțirea sarcinilor, iar acest lucru, de asemenea, creează dificultăți pentru o serie de state membre și chiar și pentru Parlament.

În cele din urmă, Consiliul este în continuare blocat de propuneri, cum ar fi revizuirea Regulamentului Dublin. Sunt foarte fericit să aud Consiliul declarând că președinția va acorda multă atenție acestui aspect și că își va spori eforturile de a găsi o soluție în privința dosarului Dublin.

Este dificil. Suntem într-o situație dificilă și trebuie să ieșim din ea. Grupul PPE este în continuare foarte deschis la o cooperare cu Consiliul și, cel mai important, cu alte grupuri de aici din Parlament, pentru a încerca să ajungă la un compromis acceptabil pentru toți.

  Cecilia Wikström, în numele Grupului ALDE. – (SV) Dle președinte, toate instituțiile UE au ca termen limită anul 2012, când sistemul european comun de azil trebuie să fie gata. Trebuie să recunosc că simt atât speranță, cât și disperare în această privință. Vom reuși să facem acest lucru sau nu? Acesta se bazează pe un sistem comun pentru primirea solicitanților de azil, examinarea cererilor și a deciziilor cu privire la viitorul acestor oameni. După ce vom institui acest sistem, el va fi identic în toate țările, ceea ce nu se întâmplă în prezent. În prezent există diferențe uriașe cu privire la modul în care oamenii sunt primiți în diferitele noastre state membre.

Din raportul la care s-a referit dl comisar Füle, știm că este o realitate faptul că există diferențe mari în modul în care statele membre îi primesc pe solicitanții de azil. Știm, de asemenea, că costurile scad atunci când creștem calitatea deciziilor în primă instanță. Lucrăm în prezent la modificarea Directivei privind procedurile și ar fi, prin urmare, foarte important ca noi, cei din Parlament, să fim conștienți de costurile specifice pentru diferitele state membre atunci când vine vorba despre procedura de azil.

Cred că prin efectuarea unor examinări amănunțite vom reduce riscul de a comite greșeli și ca oamenii să întâmpine dificultăți. Va fi interesant să vedem dacă Comisia poate propune o procedură mai aprofundată și demonstra modul în care putem reduce costurile de primire a solicitanților de azil.

La urma urmei, acesta va fi probabil argumentul decisiv la care s-a referit dl Busuttil, cu alte cuvinte, cheia pentru deblocarea situației în ceea ce privește pozițiile fixe pe care vedem că le adoptă Consiliul. Regret profund faptul că Consiliul este atât de închis în acest proces.

Am primit astăzi vizita primului ministru maghiar, care a preluat Președinția Consiliului și aș solicita acum Președinției maghiare să continue activitatea de bună calitate începută în timpul mandatului belgian. Ar fi regretabil ca acest proces să se încheie. Împreună putem într-adevăr să dezvoltăm un sistem de azil funcțional, bazat pe conceptele-cheie ale umanismului și respectului pentru oameni și putem realiza acest lucru până în 2012. Haideți să sperăm și să lucrăm în continuare pentru ca acest lucru să devină posibil.

  Rui Tavares, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dle președinte, cred că în aceste discuții se presupune întotdeauna că acțiunea umanitară este costisitoare, astfel încât nu întreprindem acțiuni umanitare pentru că sunt scumpe, dar această presupunere are, de asemenea, o corelație interesantă: am lua măsuri umanitare dacă nu ar fi costisitoare. Ei bine, se întâmplă să existe cazuri în care o politică umanitară este o politică mai ieftină. Un studiu recent al Camerei Comunelor a Regatului Unit dovedește chiar acest raționament: un sistem care permite o reacție rapidă a solicitanților de azil este mult mai ieftin, iar întârzierea și expulzarea familiilor sunt, de asemenea, mai scumpe.

Noi vorbim doar despre costurile administrative, fără să luăm în considerare costurile pentru înșiși solicitanții de azil, atât cei care au dreptul la azil, cât și cei ale căror cereri sunt în cele din urmă refuzate din motive corecte sau greșite.

Atunci, întrebarea care se pune este următoarea: dacă putem să luăm măsuri umanitare, să ne îndeplinim atribuțiile morale și să facem acest lucru printr-o metodă mai ieftină, de ce nu îl facem? UE nu deține nici un plan de acțiune concertată și nici un plan comun de acțiune, iar eu îmi permit aici să nu fiu de acord cu dl Busuttil: nu pentru că punerea în aplicare a legislației actuale este costisitoare pentru statele membre, ci pentru că această punere în aplicare este parțială și incompletă. În acest moment, avem o politică exclusiv represivă, nedreaptă față de solicitanții de azil, de autorități și, în cele din urmă, așa cum descoperim acum, și față de contribuabilii europeni.

Aș solicita Consiliului să ne permită să obținem informații actualizate și să răspundă la aceste întrebări, astfel încât să putem în sfârșit progresa în direcția unei politici coerente și concertate.

  Gerard Batten, în numele Grupului EFD. – Dle președinte, această dezbatere este unul dintre rezultatele punerii în aplicare a sistemului comune în materie de imigrație și azil, consacrat prin Tratatul de la Lisabona. Statele membre pierd și mai mult controlul propriilor lor destine în timp ce trebuie să plătească costul - încă necunoscut - pentru acest privilegiu.

Sistemul de azil din Regatul Unit este deja haotic, cu mii și mii de cazuri aflate pe rol, iar solicitanții pur și simplu s-au pierdut și au plecat. Întregul sistem este în esență un instrument pentru cei care nu pot beneficia de imigrarea legală. Îmi dau seama că îmi pierd timpul vorbind despre acest lucru aici, deoarece celor mai mulți dintre dvs. nu vă pasă câtuși de puțin de conservarea puterilor democratice ale statului-națiune. Cei mai mulți dintre dvs. sunteți fermecați de o lume fantastică grotescă a unei integrări nesfârșite în UE, la fel ca personajele unui tablou al lui Hieronymus Bosch, dar într-o bună zi poporul britanic îi va pedepsi pe politicienii trădători și infideli din Regatul Unit care au făcut posibil acest lucru, refuzându-le un referendum privind Tratatul de la Lisabona.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, scopul este de a standardiza dreptul la azil în cadrul UE până în 2012. Cu toate acestea, nu este clar dacă vom putea în continuare să folosim deportarea rapidă în zonele de tranzit, de exemplu, care și-a demonstrat utilitatea în Germania.

Comisia a respins planul de a suspenda această reglementare aeroportuară, cu declarații criptice, ceea ce indică faptul că, în viitor, va fi totuși posibil ca solicitanții de azil să fie respinși chiar la frontieră, în cazul în care provin dintr-o țară sigură.

Cunoaștem cu toții dezbaterea cu privire la ceea ce înseamnă o țară sigură, iar opiniile referitoare la acest lucru diferă foarte mult în Europa. Planul este, de asemenea, să se ofere fraților dreptul de ședere, lucru care anterior se aplica numai părinților și cuplurilor căsătorite, și să se extindă dreptul la tratament medical. Nu vreau nici măcar să începem discuțiile privind propunerile ca situația solicitanților de azil să fie adusă în conformitate cu sistemul de securitate socială din țara respectivă.

Prin urmare, mă îndoiesc foarte mult că aceste propuneri vor reduce costurile procedurii. De asemenea, am îndoieli că va exista mai puțină birocrație. Cred că poverile asupra statelor membre vor fi mai mari și că legislația în materie de azil va fi relaxată, ceea ce va duce în final la un aflux mai mare de migranți. Din păcate, acesta nu este un lucru bun pentru Europa.

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, nu există nicio îndoială că această Directivă privind procedurile este deosebit de importantă. Odată ce statutul de refugiat a fost riguros stabilit, acest lucru presupune că procesul de recunoaștere ar trebui să fie rapid și eficient, dar sincer, nu a fost cazul.

În timp ce pachetul de măsuri privind azilul, care ar trebui să definească un cadru de referință nou, mai actualizat, este blocat în Consiliu, în statele membre a apărut o opinie diferită în ceea ce privește eficiența procedurilor de azil pe baza normelor aflate deja în vigoare. Mă adresez dlui comisar și președintei în exercițiu a Consiliului, pentru că nu putem invoca criza pentru a reduce fondurile necesare pentru o procedură importantă sau alte argumente care nu mi se par în întregime convingătoare în ceea ce privește o procedură care este în prezent în impas.

Este corect ca oamenii care nu pot să rămână în propria lor țară din motive dovedite politice, religioase sau de altă natură să aibă dreptul de a fi primiți în statele membre, la fel cum este la fel de necesar să li se refuze dreptul de a fi primiți celor care pretind că sunt refugiați, dar de fapt nu sunt. Este adevărat, Programul de la Stockholm a stipulat cu fermitate acest principiu: în ultimii doi ani au fost depuse 250 000 de cereri, un număr mare, deși mai mic față de anul de referință trecut. Sunt necesare servicii de consiliere, probabil de interpretare, reducerea costurilor și o repartizare echilibrată a sarcinilor.

Probabil este necesar ca birourile de sprijin să funcționeze mai bine și mai mult - ne bazăm pe cel din Malta - iar Uniunea Europeană trebuie să vrea cu adevărat să facă un pas decisiv înainte, pentru a garanta drepturile refugiaților, dar, în același timp, pentru a le permite numai celor care au dreptul să fie clasificați ca refugiați să intre în statele membre ale UE.

  Claude Moraes (S&D). – Dle președinte, la fel cum a precizat colega mea, dna Guillaume, acesta este un moment crucial în dezvoltarea sistemului european de azil. Au existat unele progrese reale în ceea ce privește anumite aspecte ale pachetului legislativ - chiar în timpul președinției belgiene, propriul meu raport referitor la beneficiarii protecției internaționale - dar în mod clar acestea sunt doar elemente secundare ale pachetului în materie de azil. Trebuie subliniat astăzi că reformarea procedurilor constituie coloana vertebrală a pachetului.

Prin urmare, este esențial să continuăm această reformare, având în vedere apropierea cu pași repezi a termenului limită din 2012 pentru crearea unui sistem european comun de azil. Una dintre criticile recurente aduse de statele membre propunerii de reformare a procedurilor este aceea că va conduce la o sarcină financiară inutilă pentru ele, dar există multe dovezi semnificative - și salut afirmațiile Comisiei referitoare la proiectul Solihull din Regatul Unit - că procedurile de azil care se concentrează pe efortul inițial conduc la decizii mai bune în primă instanță; luarea unor decizii de calitate este un element-cheie pe care nu trebuie să îl pierdem. Prin urmare, dorim mai multe informații de la statele membre care să le susțină solicitările.

Totuși, aș dori să accentuez faptul că această dezbatere nu ar trebui să se concentreze numai pe costuri. Așa cum a precizat dl De Jong, reformarea procedurilor este legată de armonizarea practicilor și de ridicarea standardelor în întreaga UE. Este clar că standardele variază prea mult între statele membre, iar cadrul legal actual are nevoie de revizuire. Știm că Comisia urmează să prezinte o propunere de reformare revizuită în următoarele luni având în vedere opoziția Consiliului. Parlamentul ar trebui să prezinte o poziție fermă în această chestiune pentru a se asigura că Comisia nu diminuează strictețea prevederilor propunerii sale inițiale.

Dreptul la asistență juridică, garantarea interviului personal, limitarea utilizării unor proceduri accelerate - toate aceste garanții sunt esențiale pentru un sistem de azil echitabil și eficient. Realizarea unui sistem european comun de azil nu este un obiectiv stabilit de Parlament; ne amintim cu toții că în 1999, la Tampere, Consiliul a fost cel care a stabilit aceste obiective; la Haga și la Stockholm s-au refăcut aceste obiective, așa că haideți să ne revizuim istoria și să înțelegem că depindem de Consiliu să deblocheze sistemul și vom coopera cu Președinția maghiară pentru a încerca să menținem impulsul dat de președinția belgiană.

Iată ce doresc să vadă atât de mulți deputați dincolo de diferențele dintre partide; poate că rezultatele pe care dorim să le vedem sunt diferite, dar vom coopera și sperăm că în timpul Președinției maghiare vom putea fi martorii unor progrese reale.

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra (PPE). – (ES) Dle președinte, în 2012, avem nevoie urgentă de o politică comună în materie de azil. Raportul prezentat de Comisie la 8 septembrie subliniază numeroasele obstacole cu care se confruntă statele membre atunci când încearcă să atingă obiectivele Directivei 2005/85/CE.

Dreptul la asistență juridică al solicitanților de azil se aplică la diferite niveluri. Multe state membre invocă directiva și acordă dreptul la asistență juridică în etapa recursului, în timp ce altele acordă acest drept atât în ​​timpul procesului de formulare a cererilor de azil, cât și în a doua instanță.

Unele state membre solicită o dovadă pentru a decide dacă acordă sau nu asistență juridică gratuită în etapa recursului. În majoritatea cazurilor, există diferențe majore în ceea ce privește termenele pentru recurs, în timp ce aplicabilitatea suspendării automate a efectelor refuzurilor prezintă de asemenea dificultăți, deoarece se aplică doar în șase state membre.

Aceste diferențe demonstrează că directiva trebuie să fie revizuită. În cadrul revizuirii acesteia, Comisia subliniază necesitatea de a-și concentra eforturile pe faza inițială a procedurii, pentru ca aceasta să devină mai eficientă în diferențierea cetățenilor care au dreptul la protecție. Potrivit Comisiei, această măsură va contribui la economisirea unor sume semnificative legate de servicii de interpretare și de asistență juridică în a doua instanță.

Cu toate acestea, propunerea nu este însoțită de un studiu detaliat a ceea ce ar presupune costurile legate serviciile de interpretare și de asistență juridică în primă instanță sau costurile pe care statele membre le suportă efectiv în prezent atunci când aplică legislația europeană.

Din acest motiv, Comisia trebuie să furnizeze informații cu privire la costurile reale legate de propunerea de a-și concentra eforturile și nu cred că refuzul pe care tocmai l-am auzit din partea Comisiei este acceptabil. Cred cu sinceritate că acest lucru este inacceptabil și că trebuie să fie reanalizat sau nuanțat.

  Carmen Romero López (S&D). – (ES) Dle președinte, dnă Győri, bine ați venit în acest Parlament care v-a aparținut și credem că, deși acesta nu este un subiect despre care ați avut cunoștință, sunteți interesată de acest pachet privind azilul care a constituit un aspect dezvoltat de președinția belgiană pentru ca Președinția maghiară să facă același lucru. Deși unele dintre competențele dvs. nu sunt cele care au fost menționate aici, Președinția poate acționa pentru a se asigura că Comisia dispune de toate informațiile de care are nevoie pe această temă.

Suntem conștienți că este dificil pentru Comisie și Consiliu să colecteze aceste date, deoarece există state membre care nu sunt pregătite să le furnizeze, probabil pentru că nu au efectuat un studiu cu privire la consecințele îmbunătățirii procedurilor prin care se decide statutul de refugiat sau de protecție internațională. Poate că statele membre nu consideră că standardizarea acestor proceduri ar îmbunătăți calitatea primei perioade - după cum s-a spus astăzi aici - și ar reduce numărul recursurilor depuse în prezent, care trebuie să fie gestionate de către statele membre care primesc cererile de azil în prezent.

Poate că acest lucru nu a fost evidențiat suficient. Efectul diversității procedurilor este acela că unele state membre fac față mai bine decât altele la cererile de azil. Propunerea Comisiei, de îmbunătățire a acestor proceduri, ar evita utilizarea unui volum semnificativ de resurse și mișcările secundare și, prin urmare, costul sistemului comun de azil ar fi mai mic prin standardizarea procedurilor și evitarea costurilor de primire.

Nu vorbim doar despre costul acestor proceduri, ci, mai important și în esență, despre costul de a nu avea un sistem comun de azil. Avem în prezent mai multe mii de solicitanți de azil la frontierele Europei ca urmare a războaielor din Afganistan și Irak și din state care s-au prăbușit sau nu pot fi controlate, cum ar fi Somalia sau Sudan. Când vorbim despre aceste costuri, nu luăm în considerare costurile umane implicate de ținerea solicitanților în centrele de detenție timp de mai multe luni, fără garanțiile necesare, chiar fără garanțiile pe care le au infractorii noștri, și fără niciun fel de asistență, în timp ce comisiile pentru refugiați decid dacă să le acorde sau nu un statut și care este tipul acestuia. Nu luăm în considerare nici costurile umane ale celor care beneficiază de protecție suplimentară timp de ani de zile și rămân în tabere, deși unica lor crimă este că au fugit de războaie și au călătorit cu bărcile, fiind obligați să își dea amprentele. Crima lor este că nu au avut bani să ia un avion și să se prezinte la aeroporturi.

A luat Consiliul în considerare faptul că accelerarea acestor proceduri ar evita nu numai aceste tragedii, ci și costul suportat de unele state membre pentru menținerea acestei situații?

  Carlos Coelho (PPE). – (PT) Dle președinte, aș dori să încep prin a-i felicita pe autorii acestei întrebări și, în special, pe colega mea, dna Hohlmeier, și sunt pe deplin de acord cu ceea ce tocmai a spus dl Díaz de Mera. Știm că acesta este doar unul dintre cele cinci instrumente care stau la baza sistemului european de azil. Se ocupă de standardele minime aplicabile procedurilor de azil.

Cu toate acestea, raportul pe care ni l-a prezentat Comisia anul trecut recunoaște faptul că statele membre au adoptat practici divergente și că există variații considerabile între garanțiile procedurale oferite în fiecare stat membru. Există diferențe semnificative între statele membre, variind de la dispozițiile referitoare la procedurile accelerate la cele referitoare la interviurile personale, asistență și acces la o procedură eficientă de atac.

Să clarificăm lucrurile: unele state membre au transpus această directivă în mod incorect sau incomplet, iar altele pur și simplu nu o aplică foarte strict. Avem două opțiuni: fie să abandonăm sistemul european de azil, fie să eliminăm aceste diferențe procedurale. Trebuie să aducem îmbunătățiri, adică, îmbunătățirile care sunt necesare, în special, îmbunătățirea calității examinării cererilor, cunoscută sub numele de efort inițial. Prin urmare, este necesară evaluarea pe care o cerem Comisiei. Este necesar să se identifice unde și ce anume putem îmbunătăți și să se remedieze aceste diferențe. Suntem conștienți de necesitatea unei cooperări între Comisie și statele membre, în special, pentru a asigura formarea necesară, inclusiv, dar nu exclusiv, în ceea ce privește costurile.

Să clarificăm lucrurile: instituțiile europene și statele membre trebuie să coopereze pentru realizarea acestui obiectiv. Obiectivul nostru trebuie să fie același în continuare: realizarea sistemului comun de azil în 2012.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dle președinte, chiar astăzi, guvernul german și-a anunțat decizia de a opri întoarcerea refugiaților în Grecia pentru următoarele douăsprezece luni. Decizii similare au fost luate de Suedia, Regatul Unit, Islanda și Norvegia. Cu toate acestea, cu doar câteva luni în urmă, în noiembrie anul trecut, Consiliul miniștrilor de justiție a respins includerea unui mecanism care să suspende transferul solicitanților de azil în Regulamentul Dublin II revizuit, așa cum a propus Comisia încă din anul 2008, considerând că Dublin II funcționează corespunzător și nu există nicio problemă.

În același timp, sperăm - pe bună dreptate și trebuie să realizăm acest lucru în directiva pe care o dezbatem astăzi - să oferim sprijin juridic gratuit solicitanților de azil în prima etapă a examinării cererilor lor. Cu toate acestea, știm foarte bine - după cum a precizat și dna Hohlmeier mai devreme - că solicitanții de azil abuzează adesea de aceste proceduri, în scopul de a folosi trucuri juridice pentru a-și prelungi șederea în Europa, chiar dacă nu au dreptul să facă acest lucru. Toate acestea nu prevăd o evaluare clară a costului unei astfel de măsuri și dacă acest cost va submina, ulterior, punerea sa în aplicare.

În cele din urmă, mă întreb, cu astfel de decizii contradictorii, cum vom reuși să realizăm un sistem de azil comun și viabil până în 2012, din moment ce noi înșine luăm decizii diferite, făcând propuneri diferite, adoptând în cele din urmă acțiuni diferite și obținând rezultate diferite în practică. Se întâmplă acest lucru din cauza slăbiciunii, din cauza lipsei solidarității sau din alte motive pe care Consiliul și Comisia ni le pot elucida?

  Alfredo Pallone (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, nu doresc să cânt pe alt ton, dar cred cu tărie că această corelație pe care am auzit-o de la diferitele grupuri, cu alte cuvinte, relația dintre economii și dreptul la azil, este, în opinia mea, inclusiv din punct de vedere semantic, o corelație negativă.

Dați-mi voie să explic mai bine, chiar dacă am doar câteva secunde la dispoziție: Cred cu tărie că, chiar dacă costurile de administrare sunt reduse, acestea vor fi costuri fictive. Problema reală este armonizarea, dar aceasta nu este o problemă ideologică, ci în primul rând una culturală. Din păcate, există abordări culturale, repet, la această problemă și nu ideologice. La acest lucru trebuie să ne referim.

Țările cele mai expuse sunt statele mediteraneene, care au o cultură mult mai puternică de a primi oameni decât alte țări pentru că avem o legătură mult mai strânsă cu această problemă. În timp ce cheltuielile asociate acestui proces au crescut în Italia, ajungând acum la 30 de milioane de euro, alte țări doresc să le reducă. Nu cred acest lucru.

De asemenea, trebuie să fim atenți să alocăm o cincime din aceste cheltuieli - dacă tot vorbim despre aceste lucruri - pentru chestiunile legate de handicapuri, deoarece refugiații politici au adesea handicapuri pentru că au fost torturați; și trebuie să vorbim și despre protecție și oameni protejați, care sunt o altă problemă, nu numai un grup care urmează să fie primit. Nu am auzit vorbindu-se despre protecția acestor oameni pe care trebuie să îi primim.

Voi încheia prin a spune că Europa libertăților, Europa protecției drepturilor...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Elena Băsescu (PPE). - Consider și eu importantă reformularea Directivei 85/2005, deoarece stabilirea de standarde minime pentru procedura de azil trebuie să devină mai echitabilă și mai eficientă. Propunerea de modificare trebuie să vizeze simplificarea și consolidarea procedurilor la nivelul UE. Standardele prevăzute trebuie să aibă la bază cele mai bune practici identificate în spațiul UE.

Deși toate statele membre acordă oficial dreptul de a solicita azil, apar probleme la sistemele naționale de acces. În forma lor actuală, ele variază considerabil de la un stat la altul. Astfel, sunt cauzate o serie de probleme administrative ce trebuie să fie soluționate printr-o abordare comună. Totodată, solicit Consiliului să furnizeze cât mai multe informații ce țin de situația actuală din state membre. Este important să relansăm negocierile referitoare la acest dosar și să obținem un rezultat în termenul stabilit.

  Monika Hohlmeier, autoare. – (DE) Dle președinte, vă mulțumesc foarte mult că îmi permiteți să vorbesc din nou pe scurt. Am o solicitare pentru dvs., dle Füle. Aș dori să încep prin a spune că presupunerile incorecte duc la estimări incorecte ale costurilor. În prezent, numărul solicitanților de azil nu este în scădere, ci în creștere semnificativă. Acesta este un rezultat al facilitării vizelor, de exemplu, pentru Serbia și Macedonia. De asemenea, suntem în prezent martorii unei creșteri masive a abuzărilor sistemului de azil, ca parte a tentativelor de a intra în țările Uniunii Europene.

Dacă începeți cu ipoteze incorecte, cu alte cuvinte, cu faptul că a contesta în detaliu prima instanță va economisi costurile în instanțele ulterioare, acest lucru va da în mod automat impresia că toate statele membre au proceduri de slabă calitate în primă instanță. Dar nu aceasta este situația. Dacă standardele globale sunt ridicate, consecința va fi creșterea costurilor. Îmbunătățirea standardului de calitate pentru toată lumea și creșterea nivelului de complexitate a procedurilor va avea ca rezultat real creșterea costurilor. Sunt foarte dispusă să discutăm acest aspect. Prin urmare, aș dori să vă rog în mod specific să luați în serios preocupările țărilor, deoarece unele dintre rapoartele practice ale acestora au fost deja finalizate și vor fi distribuite.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dle președinte, am ascultat cu atenție punctele de vedere exprimate de deputații acestui Parlament.

Directiva privind procedurile de azil este un element esențial al sistemului european comun de azil care va trebui să fie creat înainte de sfârșitul anului 2012.

Comisia salută angajamentul Parlamentului European de a continua negocierile referitoare la Directiva privind procedurile de azil. În ceea ce privește negocierile din cadrul Consiliului, Comisia apreciază angajamentul statelor membre de a discuta propunerea într-un mod deschis și constructiv.

Mai multe elemente ale propunerii s-au dovedit, totuși, a fi într-adevăr dificile. Astfel, pentru a facilita adoptarea directivei, Comisia intenționează să adopte o propunere modificată înainte de începerea mandatului președinției poloneze.

Obiectivul general al Comisiei cu privire la această directivă este de a progresa către o procedură comună și de a facilita o aplicare mai coerentă și eficientă a standardelor procedurale. Propunerea modificată va continua să promoveze respectarea drepturilor fundamentale și luarea de decizii de înaltă calitate în primă instanță, ceea ce va conduce la decizii solide și la accelerarea finalizării procedurilor, prin urmare, la o reducere a costurilor.

În propunerea modificată, Comisia va avea ca urmări simplificarea anumitor dispoziții cu scopul de a facilita aplicarea lor. Comisia va continua să depună eforturi pentru a asigura un echilibru adecvat între corectitudinea și eficiența procedurilor.

În ceea ce privește aspectul specific al impactului financiar, Comisia înțelege pe deplin importanța acordată elementelor legate de cost ale acestei propuneri și va continua să fie atentă la aspectele legate de cost în etapele următoare ale negocierilor.

Permiteți-mi să închei subliniind că avizul Parlamentului European este, desigur, un reper-cheie care va permite Comisiei să ia în considerare poziția Parlamentului atunci când pregătește propunerea modificată. Vom continua să colaborăm cu Parlamentul și Consiliul pentru a face progrese în ceea ce privește această propunere în contextul mai larg al pachetului de măsuri în materie de azil.

  Enikő Győri, președinta în exercițiu a Consiliului. – (HU) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, vă mulțumesc foarte mult pentru această dezbatere valoroasă. Vă mulțumesc, de asemenea, că ne-ați permis să discutăm despre fapte concrete și sunt convinsă că acest lucru va contribui la noua propunere a Comisiei care va ține seama de aceste considerente. Am vorbit despre stabilirea criteriilor minime comune, despre eliminarea practicilor deficitare prin intermediul unui sistem unic, despre a fi eficienți în ceea ce privește costurile și despre prevenirea abuzurilor. Cred că toate acestea sunt idei foarte importante, pentru care trebuie să colaborăm.

Vă rog să-mi permiteți să exprim o ultimă idee. Suntem cu toții mândri că facem parte dintr-o comunitate aici, în Uniunea Europeană, care plasează demnitatea umană printre valorile sale cele mai importante. Iar politica în materie de azil este o chestiune în care supremația demnității umane este principalul nostru principiu călăuzitor. Președinția maghiară consideră că factorul uman este cel mai important în toate politicile UE. Primul ministru Orbán a declarat în această dimineață că, deși situația actuală a Uniunii Europene necesită o minte limpede și o gândire la rece, noi trebuie să demonstrăm, de asemenea, că avem o inimă. Domnia sa a afirmat acest lucru în legătură cu politica privind romii. Cred că trebuie să afirmăm acest lucru și în legătură cu politica în materie de azil: da, UE trebuie să fie în măsură să demonstreze că are, de asemenea, o inimă.

Președinția maghiară va continua activitatea predecesoarei sale belgiene. În programul nostru, în această broșură verde pe care toți deputații au primit-o ieri prin poștă, veți citi la pagina 25 că prioritățile noastre în ceea ce privește Consiliul Justiție și Afaceri Interne includ sistemul european comun de azil. În primul meu discurs din această seară am explicat, de asemenea, mai exact decât este descris în broșură, că dorim să ajungem la un acord în cadrul Consiliului referitor la Regulamentul Dublin și Directiva privind standardele minime. Prin urmare, am încredere că pe baza a ceea ce s-a spus, veți recunoaște că Președinția maghiară tratează într-adevăr acest lucru ca pe o chestiune prioritară și vom putea conta pe cooperarea dvs.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

15. Ordinea de zi a următoarei ședințe: consultați procesul-verbal

16. Ridicarea ședinței

(Ședința a fost închisă la ora 20.15)