Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul dlui Ungureanu, în numele Comisiei pentru afaceri externe, privind strategia UE pentru Marea Neagră (2010/2087(INI)) (A7-0378/2010).
Traian Ungureanu, raportor. – Dnă preşedintă, exact acum trei ani, Parlamentul European a aprobat Sinergia Mării Negre. Acesta a fost primul pas către o politică coerentă într-una dintre cele mai sensibile zone din Europa şi a reprezentat un pas înainte în direcţia corectă, deoarece Marea Neagră este acum analizată în detaliu – şi temută – drept un spaţiu convergent al speranţelor, al punctelor forte şi al ambiţiilor politice, strategice şi de securitate.
Astăzi, politica noastră din domeniu se poate dezvolta mai departe. Această Cameră poate juca un rol crucial în actualizarea politicilor comunitare la rang de strategie UE cu drepturi depline. De fapt, aceasta este principala idee din raportul pe care l-am elaborat cu sprijinul colegilor mei din cadrul Comisiei pentru afaceri externe şi al Parlamentului European ca întreg.
Dar de ce un nou raport privind Marea Neagră şi de ce o strategie UE pentru Marea Neagră? Unii ar putea spune că Marea Neagră este o mare de dimensiuni mici. Ceea ce este adevărat, dar dacă schimbăm această hartă cu una strategică, Marea Neagră devine uriaşă. Mai există un factor: Marea Neagră devine din ce în ce mai neagră.
De la aderarea Bulgariei şi a României, Marea Neagră este acum parţial o mare comunitară internă. Cu toate acestea, progresele din regiune sunt deseori imprevizibile: se acumulează tensiunile şi se înmulţesc neînţelegerile. O analiză succintă a regiunii Mării Negre duce la concluzia că provocările negative din această regiune persistă sau câştigă, într-adevăr, în intensitate. Războiul dintre Georgia şi Rusia din 2008, conflictele nerezolvate şi cele aşa-numite „îngheţate” şi deteriorarea îngrijorătoare a normelor democratice din Ucraina şi Rusia reprezintă toate evenimente extrem de îngrijorătoare şi exemple vii ale riscurilor la adresa securităţii din regiune.
Dacă examinăm rezultatele curente ale implicării UE în regiune, acestea par cel puţin amestecate. Abordării politicii UE faţă de Marea Neagră îi lipsesc mecanismele de monitorizare, evaluare şi urmărire. Regiunea Mării Negre nu este suficient de vizibilă în cadrul dezbaterilor de la Bruxelles, iar fondurile UE pentru regiune sunt fragmentate şi complicate.
Deşi construită pe meritele Sinergiei Mării Negre pe care am adoptat-o în urmă cu trei ani, o nouă strategie comunitară pentru Marea Neagră trebuie să stabilească o politică mai fermă şi instrumente mai concrete. Permiteţi-mi să menţionez doar două dintre recomandările raportului. Prima se referă la resursele adecvate: în cazul în care UE doreşte să joace un rol cheie în regiunea Mării Negre, aceasta trebuie să-i dedice resurse adecvate, atât financiare, cât şi umane. Este vitală crearea unei linii bugetare separate în cadrul bugetului UE. Cea de-a doua recomandare se referă la elaborarea unui plan de acţiune al UE cu obiective şi sarcini clare, incluzând reuniuni regulate la nivel ministerial ale ţărilor relevante.
Strategia UE pentru Marea Neagră nu trebuie să subestimeze sau să supraestimeze niciun stat din această zonă. Principiile incluziunii şi ale apartenenţei regionale trebuie reflectate într-un rol important pentru Turcia şi Rusia, dar şi pentru toţi partenerii regionali, pentru succesul cooperării regionale.
În încheiere, aş dori să le mulţumesc tuturor colegilor mei pentru contribuţiile lor extrem de pozitive la versiunea finală a acestui raport. Cred că suntem cu toţii de acord că această Cameră se aşteaptă ca atât Comisia, cât şi Consiliul să transforme acest raport în realitate. Implicarea strategică şi benefică a UE în regiunea Mării Negre trebuie să devină o realitate.
Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, sunt foarte bucuros că regiunea Mării Negre are prioritate ridicată pe ordinea de zi a Parlamentului European. Această regiune este importantă pentru Uniunea Europeană şi trebuie să ne concentrăm asupra acesteia pentru a reflecta faptul că ea ne interesează în mod deosebit.
Doresc să-i mulţumesc şi să-l felicit pe raportorul pentru Comisia pentru afaceri externe, dl Traian Ungureanu, pentru un raport excelent şi extrem de substanţial. Raportul şi recomandările sale sunt interesante şi inovatoare în ceea ce priveşte multe aspecte.
De la ultima extindere, Marea Neagră este la rândul ei o mare comunitară. Suntem responsabili în ceea ce o priveşte, la fel cum suntem şi faţă de alte bazine care ne mărginesc graniţele. Trebuie să abordăm această nouă responsabilitate cu fermitate.
Drept parte a politicii europene de vecinătate, avem deja o iniţiativă care vizează această regiune: Sinergia Mării Negre. Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că punerea în aplicare a acesteia s-a dovedit mult mai dificilă decât am crezut. Nu tot ceea ce dorim să facem este salutat cu entuziasm de toată lumea din regiune.
Exact din aceste motive, Parlamentul a ales o abordare bazată pe apartenenţa regională şi încurajarea dialogului. Cred că acum aceasta este abordarea corectă pe care trebuie să o urmăm, dar aceste angajamente pot fi credibile doar dacă şi atunci când aduc îmbunătăţiri concrete pentru locuitorii din regiune.
Astfel, raportul privind dezvoltarea unei noi strategii a UE pentru Marea Neagră reprezintă angajamentul nostru faţă de regiune şi de statele membre care aparţin acestei regiuni prin sprijinul nostru integral oferit pentru a face faţă provocărilor legate de situaţia specifică geografiei acesteia.
Înţelegem că o strategie pentru regiunea Mării Negre nu trebuie interpretată drept un înlocuitor al eforturilor existente, în special al Sinergiei Mării Negre Ar trebui, mai degrabă, să fie un cadru cuprinzător în care pot fi găsite orientările pentru activităţile Uniunii Europene din regiune.
Strategia pentru Marea Neagră poate furniza o şansă ideală de revizuire a intereselor noastre în regiune, inclusiv a intereselor strategice, politice şi economice, şi de dezbatere a modului optim în care pot fi obţinute acestea. Parlamentul a identificat domeniile adecvate în care trebuie dezvoltată strategia, cum ar fi administrarea, securitatea şi energia, transportul, mediul, comerţul, dezvoltarea economică şi socială locală şi dezvoltarea umană.
Dezvoltarea acestei strategii poate furniza şi şansa de a adăuga o dimensiune maritimă la activităţile în desfăşurare din această regiune. În prezent, Comisia este în curs de elaborare a unui pachet cuprinzător care va aborda iniţiativele politicii maritime, gestionarea resurselor naturale şi combaterea activităţii de pescuit ilegal.
Putem valorifica informaţiile noastre din cadrul celorlalte strategii, cum ar fi strategia UE pentru regiunea Mării Baltice şi strategia UE privind regiunea Dunării. Într-adevăr, strategia privind regiunea Dunării va necesita interacţiuni evidente cu Marea Neagră. Cu toate acestea, suntem conştienţi că fiecare regiune europeană a unui bazin european este diferită. În consecinţă, trebuie să ne asigurăm ca toate strategiile comunitare viitoare să fie adaptate la propriile lor caracteristici de sector, de dezvoltare economică şi socială, de mediu şi energie, de infrastructură şi resurse naturale.
Raportul privind dezvoltarea unei strategii a UE pentru regiunea Mării Negre oferă o imagine de ansamblu a viitoarelor provocări pentru regiune, dar va fi relevant şi pentru stabilirea unor relaţii solide cu statele partenere din regiune în vederea aplicării eficiente şi fără probleme a acestuia. Trebuie să utilizăm această şansă pentru a ne consulta pe larg cu toţi participanţii, începând cu partenerii noştri din regiune şi cu implicarea Parlamentului.
Încă o dată, salut acest raport şi aşteptăm cu nerăbdare contribuţiile recomandărilor sale. Serviciul european pentru acţiune externă şi serviciile relevante ale Comisiei îşi vor dedica eforturile pentru a pregăti strategia Mării Negre, pentru care vom solicita sprijinul dvs. şi al Comisiei.
Metin Kazak, raportor pentru aviz al Comisiei pentru comerţ internaţional. – (BG) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să-l felicit pe dl Ungureanu şi, în calitate de raportor al Comisiei pentru comerţ internaţional, sunt încântat că o parte dintre propunerile noastre au fost incluse în textul principal al raportului.
Mă bucur că, astfel cum s-a menţionat deja, după aderarea Bulgariei şi a României în 2007, Marea Neagră, pentru a vorbi la figurat, a devenit mare „europeană” şi necesită o strategie europeană de ansamblu, implicând destul de multe resurse financiare şi administrative, precum şi buna coordonare şi răspundere.
O sarcină cheie constă în încorporarea unei abordări bazată pe proiecte în cadrul noii strategii. Trebuie să se acorde o atenţie specială domeniilor de interes comun, cum ar fi mediul, energia, transportul şi infrastructura, care au o importanţă hotărâtoare pentru dezvoltarea durabilă a regiunii.
Este necesară şi o cooperare intensă la nivel parlamentar, de exemplu, cu organizaţiile cum ar fi Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră şi OMC şi cu Banca pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre. În cele din urmă, cred că trebuie să luăm în considerare şi alte iniţiative regionale, dar să nu permitem strategiei să se înece în acestea.
Silvia-Adriana Ţicău, Raportoare pentru aviz Comisia pentru industrie, cercetare şi energie. − Comisia ITRE sprijină integrarea deplină a pieţelor şi a cadrului de reglementare, pe baza legislaţiei UE, din domeniul energiei şi încurajează participarea statelor din regiunea extinsă a Mării Negre la Tratatul privind Carta energiei, precum şi asistenţa UE, a BEI şi BERD la modernizarea infrastructurii energetice în regiune.
Subliniem valoarea adăugată europeană şi importanţa coridorului sudic al gazelor pentru îmbunătăţirea siguranţei aprovizionării Uniunii Europene. Proiecte precum Nabucco, prioritate pentru Uniunea Europeană, alături de gazoductul transadriatic, conducta petrolieră paneuropeană, interconexiunea Turcia-Grecia-Italia sau interconexiunea Azerbaidjan-Georgia-România evidenţiază atât importanţa angajamentelor UE în regiunea Mării Negre, cât şi nevoile ulterioare de intensificare a cooperării dintre ţările din regiune. Subliniem importanţa creării unei reţele regionale de cercetare şi educaţie în regiunea extinsă a Mării Negre şi conectarea acesteia la GEANT şi invităm Comisia să continue să sprijine proiectele de cercetare în regiune.
Închei, doamnă preşedintă, solicitând Comisiei să dezvolte o strategie a Uniunii Europene pentru regiune, însoţită de un plan de acţiune şi subliniem necesitatea creării unei legături între aceasta şi strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării.
Victor Boştinaru, raportor pentru aviz al Comisiei pentru dezvoltare regională. – Dnă preşedintă, dle comisar, importanţa regiunii Mării Negre pentru UE, din punct de vedere al transportului, energiei, stabilităţii, securităţii şi mediului, este evidentă. Din acest motiv, strategia UE pentru această regiune va avea cu siguranţă un impact foarte pozitiv asupra zonei şi asupra UE în ansamblu.
Comisia pentru dezvoltare regională crede că această strategie poate aduce creştere şi dezvoltare durabilă pentru regiune. Dar este şi de părere că pentru o eficienţă deplină, este necesară implicarea tuturor statelor din regiune, indiferent dacă acestea sunt state membre sau nu. Această strategie are nevoie de acţiuni coordonate – dar cum poate exista această coordonare fără implicarea adecvată a tuturor ţărilor? În cadrul strategiei privind regiunea Dunării, care se presupune că în curând va deveni o mare prioritate a Preşedinţiei maghiare, este, desigur, necesară cooperarea.
Utilizarea unei abordări integrate şi a unei cooperări transfrontaliere între regiuni trebuie promovată în toate domeniile strategiei, dar în special în cel al transportului, energiei şi mediului.
Elmar Brok, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să-i mulţumesc raportorului pentru activitatea sa excelentă, în cadrul căreia a reunit mai multe idei într-o formă cuprinzătoare, lucru care ne va ajuta în viitoarele noastre eforturi.
Trebuie să înţelegem că această cooperare în regiunea Mării Negre nu trebuie confundată cu Parteneriatul Estic sau cu relaţiile noastre strategice cu Turcia şi Rusia. Acestea sunt probleme diferite, iar această cooperare nu le înlocuieşte. Pe de altă parte, consider că este extrem de atrăgător faptul că este posibil să reunim aceste grupuri divergente, în ceea ce priveşte anumite aspecte, pentru a produce o politică coerentă care este în propriul nostru interes, dar şi pentru a ajuta alte ţări relevante. Este posibil ca o astfel de cooperare să ajute la reunirea intereselor politice şi economice aflate în conflict, astfel încât viitoarele dispute să fie mai puţin dramatice şi periculoase şi astfel încât, de exemplu, activitatea noastră din cadrul Parteneriatului Estic să nu fie interpretată ca fiind direcţionată spre un anumit individ, ci mai degrabă că totul este perceput ca fiind complementar. Cu toate acestea, atunci când vine vorba despre o perspectivă europeană, această perspectivă a cooperării nu trebuie să ne împiedice să ne aşteptăm ca Parteneriatul Estic cu aceste ţări să producă rezultate diferite de strategiile de dezvoltare cu Rusia, de exemplu. Trebuie să ni se permită să facem astfel de distincţii, iar dl comisar este, fără nicio îndoială, conştient că aşa ar trebui să stea lucrurile. Cu toate acestea, din acest motiv, cooperarea la Marea Neagră este în interesul Uniunii Europene, în interesul Rusiei, în interesul Turciei şi în interesul celorlalte ţări din această regiune – majoritatea dintre care sunt membre ale Parteneriatului Estic. Îmi imaginez că acest lucru va contribui semnificativ la stabilitatea economică şi politică a Europei şi sper că putem lucra mai îndeaproape cu dl comisar pentru a progresa în acest sens.
Ioan Mircea Paşcu, în numele Grupului S&D. – Dnă preşedintă, Marea Neagră reprezintă o poartă spre şi dinspre Europa şi, prin urmare, trebuie abordată ca atare. Nu este un loc îndepărtat cu puţină relevanţă care ocazional intră în raza noastră de atenţie.
Adevărul este că zona a pus deja – şi va continua să pună – puncte pe ordinea noastră de zi, fie că e vorba de întreruperea tranzitului de gaz ca în 2006 şi 2008 sau de războiul din Georgia din 2008. Cu toate acestea, în ciuda dovezilor şi a importanţei sale recunoscute, Marea Neagră încă nu se bucură de atenţia pe care o merită din partea UE – o Uniune Europeană care a fost, într-un fel, obligată să abordeze aceste probleme imediat ce Bulgaria şi România au devenit membre în 2007.
Sinergia Mării Negre, elaborată nu cu mult timp după admiterea celor două ţări, pare să fi fost, în retrospectivă, un document elaborat în grabă, menit să acopere „un loc gol” sau o „gaură” – în funcţie de preferinţa dvs. – cu care UE a trebuit să se confrunte aproape instantaneu. Faptul că nu au existat evenimente importante de la prima revizuire a iniţiativei în 2008 – şi nu am progresat foarte mult în ceea ce priveşte punerea sa în aplicare, astfel cum s-a menţionat în raport – este un indiciu.
În opinia mea, există două mari motive pentru această situaţie. Primul, există un dezinteres şi o reticenţă aparente din partea anumitor membri ai UE de a aborda zona cu fermitate. Mai mult, acum că ne confruntăm cu o criză financiară, există şi mai puţină disponibilitate ca înainte de a face acest lucru.
Al doilea, presupunerea iniţială conform căreia sinergia s-a bazat, mai exact, pe faptul că zona trebuie să devină o regiune coerentă şi cooperantă pentru a putea beneficia de atenţia şi sprijinul material al UE, a ignorat simplul adevăr că, în urmă cu doar 20 de ani, zona arăta complet diferit. A te aştepta ca o zonă atât de complexă şi diferită să devină coerentă şi să obţină o identitate individuală într-un timp atât de scurt este un lucru fie ireal, fie – urăsc să spun asta – rău-intenţionat. Probabil că în contextul unei reluări a Parteneriatului Estic, lucrurile s-ar îmbunătăţi.
Ivo Vajgl, în numele Grupului ALDE. – (SL) Dnă preşedintă, raportul pe care l-a pregătit colegul meu deputat, dl Ungureanu, într-o manieră atât de dedicată şi într-o manieră care pavează calea pentru cooperare, fapt pentru care îi mulţumesc, ne supune atenţiei din nou o regiune caracterizată de diversitate. Diversitatea sistemelor politice, a tradiţiilor culturale, a religiilor, statutelor şi ambiţiilor în ceea ce priveşte apropierea de Uniunea Europeană, nivelul de dezvoltare economică, disponibilitatea resurselor naturale şi, desigur, noua situaţie care a apărut, deoarece, în prezent, trei state membre ale Uniunii Europene fac parte din regiunea despre care discutăm.
Pentru noi, zona Mării Negre este deosebit de interesantă datorită poziţiei sale geostrategice, care aduce cu ea fie valoare adăugată, fie riscuri serioase pentru interesele noastre de securitate. În acest context, subliniez în special securitatea energetică şi asigurarea unei furnizări durabile de energie către Uniunea Europeană, infrastructura şi oportunităţile UE de a exercita o influenţă în rezolvarea conflictelor sau problemelor nerezolvate din regiune, precum şi dezvoltarea parteneriatelor cu Rusia şi Turcia. Toate acestea se pot obţine cu un angajament mai profund al ţărilor din regiune şi cu participarea tuturor ţărilor membre ale Uniunii Europene şi a altor organizaţii şi reţele prezente în regiune, inclusiv reţelele organizaţiilor societăţii civile; exact acestea necesită atenţia şi recunoaşterea noastră specială.
Nu avem nevoie de instituţii noi pentru niciuna dintre acestea; trebuie să asigurăm o finanţare regulată şi o mai mare angajare politică. Dle comisar, cred că veţi putea utiliza corespunzător acest raport şi aştept cu nerăbdare să colaborez cu dvs.
Werner Schulz, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, dacă regiunea Mării Negre se va dezvolta într-o regiune a stabilităţii, securităţii, democraţiei şi prosperităţii şi dacă se vor materializa aceste oportunităţi şi provocări, avem nevoie de o strategie atotcuprinzătoare. Această rezoluţie urmăreşte acest obiectiv şi, prin urmare, este susţinută de grupul meu. Ea este susţinută şi deoarece au fost incluse şi câteva din propunerile noastre, de exemplu, care tratează diverse conflicte nerezolvate din regiune, îmbunătăţirea cooperării în societatea civilă, sprijinul pentru proiectele interumane şi promovarea proiectelor mici în contextul cooperării transfrontaliere.
De asemenea, dorim să vedem o politică energetică durabilă, o mai mare eficienţă energetică şi stabilirea unor reţele academice şi pentru studenţi. Cu toate acestea, aş critica lipsa unei poziţii coerente referitoare la problema infrastructurii energetice din regiune – în acest context, aş menţiona South Stream şi Nabucco. Nu reuşesc să înţeleg de ce a fost respins apelul nostru pentru o monitorizare mai strictă a platformelor petroliere din Marea Neagră. Acest lucru este absolut esenţial după dezastrul din Golful Mexic. Din acest motiv, astăzi prezentăm acest amendament încă o dată.
Paweł Robert Kowal, în numele Grupului ECR. – (PL) Dnă preşedintă, dle comisar, cred că documentul care a fost elaborat merită aprobat, aşadar, în numele grupului meu, îl aprob. Aş dori să subliniez faptul că Sinergia Mării Negre trebuie regândită, astăzi. Intenţiile nobile nu s-au materializat întotdeauna într-o utilizare eficientă a Sinergiei şi este foarte bine că raportorul subliniază acest lucru. Prin urmare, cred că cea mai importantă sarcină de azi pentru dl Füle este să încerce să lămurească iniţiativele noastre în această parte din Europa şi să arate că prioritatea noastră este politica de vecinătate şi că în acest context, alte probleme trebuie să vină pe locul secund. Cred că acest mod de a gândi garantează faptul că Sinergia Mării Negre va fi eficientă în viitor, în special în domeniul energiei. De asemenea, Sinergia poate fi un bun instrument, de exemplu, dacă vorbim despre sprijinirea Georgiei în cadrul transformărilor democratice şi economice prin care trece în ultimii ani. Cu toate acestea, primul şi cel mai important pas, astăzi, este să organizăm iniţiative în această parte a Europei, astfel încât să putem fi mândri de acestea, dar şi astfel încât acestea să fie cu adevărat eficiente privind atingerea unor obiective specifice.
David Campbell Bannerman, în numele Grupului EFD. – Dnă preşedintă, referitor la dezbaterea regiunii Mării Negre, un singur cuvânt îmi vine în minte, şi acela este „atenţie”. Toţi să păşim cu atenţie aici.
Regiunea Mării Negre este curtea din spate a Rusiei. Aceasta are flota ancorată în Crimeea, la Sevastopol, aproape de câmpurile de bătălie însângerate ale războiului Crimeii. Am fost martorii conflictului nefericit din Georgia, în care vina a aparţinut ambelor părţi. Dacă Georgia ar fi fost în NATO, consecinţele ar fi putut fi dezastruoase. Chiar dacă sprijin independenţa Georgiei, nu este înţelept să întărâtăm ursul rus în bârlogul său.
Şi apoi mai e şi cazul Turciei, cu care UE se joacă oferindu-i calitatea de membru în ciuda realităţii că unii membrii, precum Franţa, vor interzice o aplicare. Doar 4 % din pământul Turciei se află în Europa. Nu ar trebui să fie în UE. Există adevărate pericole în faptul de a duce de nas Turcia. Dezamăgirea poate duce Turcia în mâinile extremiştilor islamici.
În fine, la originea tuturor acestora este faptul că Marea Neagră este nodul pentru petrolul şi gazul vital din regiunea Caspică. Într-adevăr, trebuie să păşim cu atenţie.
Dimitar Stoyanov (NI). – (BG) Dnă preşedintă, aş dori să mă alătur majorităţii opiniilor exprimate în această Cameră şi să-l felicit pe raportor pentru rezultatele obţinute cu acest raport. Pontus Euxinus, astfel cum era denumită Marea Neagră în antichitate, a avut întotdeauna o mare semnificaţie geostrategică şi economică pentru Europa. Şi astăzi mai are această semnificaţie.
De aceea este foarte important ca această strategie să fie transpusă cu adevărat în acţiune, deoarece dezbatem încă o dată, şi îmi aduc aminte de o dezbatere similară pe care am avut-o recent. De aceea doresc să tragem efectiv o linie sub afirmaţiile făcute de deputaţii grupului socialist şi să sprijin acel punct care prevede un articol bugetar separat pentru punerea în aplicare a strategiei.
Prin urmare, îi solicit Comisiei să acţioneze. Doar cu fonduri adecvate vom putea transpune în practică afirmaţiile de astăzi din această Cameră, astfel încât să aibă un impact asupra cetăţenilor europeni.
Iuliu Winkler (PPE). – Dnă preşedintă, aş vrea să încep prin a-l felicita pe dl Ungureanu pentru iniţiativa sa de a elabora raportul privind Marea Neagră. De asemenea, salut aprobarea unora dintre vorbitorii anteriori, colegii mei distinşi, care s-au angajat să promoveze o nouă viziune europeană pentru regiunea Mării Negre.
Într-adevăr, Marea Neagră a devenit parţial o mare internă a Uniunii Europene. Importanţa sa geostrategică cu greu poate fi exagerată, luând în considerare stabilitatea regională, procesul de democratizare şi aspectele legate de securitatea energetică, economică şi comercială. Cred cu fermitate că noi, Uniunea Europeană, trebuie să beneficiem de potenţialul regiunii Mării Negre şi nu alţii.
Pentru a atinge acest obiectiv, Uniunea Europeană trebuie să se bazeze mai mult pe statele sale membre care aparţin regiunii, trebuie să renunţe la orice ancorare în trecut şi trebuie să demonstreze mai mult dinamism, spirit de conducere şi viziune. Fără a atinge subiectele referitoare la procesul de extindere, aş dori le transmit un mesaj scepticilor în privinţa Mării Negre. Orice încetinire a procesului de integrare a regiunii în UE va avea un efect de recul asupra evoluţiei democratice din zonă. Riscul constă în instabilitatea pe termen mediu şi lung, ale cărei implicaţii pentru Uniunea Europeană vor fi greu de evaluat şi chiar mai greu de gestionat.
În concluzie, UE are nevoie de Marea sa Neagră internă şi avem nevoie de o strategie integrată pentru această regiune. Strategia Mării Negre ar trebui elaborată de Comisie, bazându-se pe recomandările făcute de raportorul nostru. Astăzi, această Cameră trebuie să-şi ofere sprijinul necondiţionat pentru strategie.
Maria Eleni Koppa (S&D). – (EL) Dnă preşedintă, astăzi dezbatem un raport extrem de important privind o anumită zonă apropiată de Uniunea Europeană: Marea Neagră. Zona combină state membre ale UE şi ţări care sunt importante pentru cooperarea regională. Prin urmare, avem o nevoie comună de protejare a existenţei unei zone de pace, democraţie, securitate şi stabilitate în jurul Mării Negre.
Avem un cadru stabil pentru cooperare prin intermediul Sinergiei Mării Negre, care s-a pus în mişcare acum ceva timp, deşi nu cu rezultate tangibile. Aplicarea cu succes a acestuia prin intermediul acţiunilor tuturor ţărilor participante va consolida şi mai mult relaţiile noastre pe baza valorilor comune. Acesta trebuie să completeze politica de vecinătate instituită şi Parteneriat Estic.
Stabilitatea şi securitatea zonei Mării Negre au un impact direct asupra Europei. În consecinţă, Uniunea Europeană are responsabilitatea de a sprijini rezolvarea paşnică a conflictului şi de a construi încrederea. Această zonă este importantă pentru Uniune, în special datorită implicaţiilor privind energia şi transportul. Consolidarea democraţiei şi un sistem puternic al statului de drept vor facilita comerţul, investiţiile şi libera circulaţie a persoanelor.
Aprob pe deplin opinia că trebuie stabilită o linie specială în bugetul pentru Sinergia Mării Negre. Aceasta va furniza ajutor eficient pentru modernizarea zonei. Utilizarea politicilor noastre în vederea apropierii acestor ţări de Europa, în avantajul reciproc al tuturor, depinde de noi.
Adina-Ioana Vălean (ALDE). – Dnă preşedintă, din 2007, am recunoscut importanţa regiunii Mării Negre, dar impactul abordării noastre a fost modest, ba chiar minim: niciun proiect concret, niciun rezultat concret. Avem nevoie de un plan de acţiune şi financiar realist şi cu obiective clare, acţiuni şi standarde de prioritate şi o mai bună diviziune a sarcinilor şi o coordonare cu Parteneriatul Estic şi strategia privind regiunea Dunării.
Trebuie să lansăm parteneriatul privind energia şi transportul odată cu parteneriatul privind mediul. Doar prin intermediul unei astfel de abordări pe bază de proiecte, concentrată pe proiecte specifice la scară mică, putem depăşi problema intereselor extrem de diverse şi complexe din regiune. Trebuie depăşim şi abordarea noastră fragmentată în ceea ce priveşte finanţarea. Până acum, am avut diverse instrumente financiare şi o vizibilitate scăzută. De aceea trebuie să facem din programul operaţional comun privind Marea Neagră instrumentul nostru central pentru punerea în aplicare a strategiei Mării Negre, utilizând-o drept bază financiară pentru a atrage instituţiile pregătite să investească în regiune şi, prin urmare, să promoveze cooperarea.
Oldřich Vlasák (ECR). – (CS) Dnă preşedintă, ritmul lent al punerii în aplicare a proiectului, lipsa planurilor de acţiune şi a rapoartelor de evaluare, absenţa reuniunilor la nivel înalt, riscul de duplicitate cu Parteneriatul Estic şi multe alte probleme indică faptul că decizia statelor membre de a adopta un rol conducător în ceea ce priveşte aplicarea strategiei Mării Negre a fost nechibzuită. Se pare că, în calitate de secretariat şi mediator al acestei strategii pentru Marea Neagră, Comisia Europeană ar trebui să joace un rol mai semnificativ.
De asemenea, cred cu fermitate că această strategie, ca şi celelalte strategii macroregiuni, trebuie să rămână neutre în termeni bugetari, instituţionali şi legislativi; cu alte cuvinte, că nu ar trebui să implice utilizarea mai multor resurse financiare suplimentare, stabilirea unor noi instituţii sau elaborarea unei noi legislaţii.
Nu sunt necesare programe operaţionale noi şi articole bugetare specifice, dar trebuie să ne concentrăm asupra aplicării unor proiecte specifice, în legătură cu care statele afectate vor fi adevărat interesate.
Georgios Koumoutsakos (PPE). – (EL) Dnă preşedintă, dle comisar, în zilele noastre este aproape o formalitate să subliniem faptul că Marea Neagră este o zonă de importanţă strategică pentru Uniunea Europeană. Cum poate fi altfel, acum că, în urma aderării Bulgariei şi României, aceasta este practic o mare internă în cadrul Uniunii Europene? Energia, securitatea, stabilitatea şi, desigur, democraţia sunt sectoarele de maximă importanţă pentru noi în acest domeniu.
Din 2007, când am iniţiat această politică în acest domeniu, care este crucial sub anumite aspecte, am realizat o serie de progrese şi am obţinut o serie de succese. Cu toate acestea, din păcate, am fost şi martorii unor amânări şi abordări fragmentate şi perioade de inerţie. Este păcat că nu s-a organizat nicio reuniune ministerială privind această politică din 2008. Această situaţie este cu mult sub ambiţiile noastre iniţiale şi, datorită importanţei geostrategice, geopolitice şi economice a acestei zone, avem doar o singură alegere: să ne consolidăm politica şi acţiunile privind Marea Neagră.
Prin urmare, sprijin fără rezerve propunerea raportorului, dl Ungureanu, de a promova politica europeană privind Marea Neagră la o strategie integrată susţinută de o linie separată de buget. În acest cadru, în calitate de membru al Comisiei pentru transport şi turism, vreau să subliniez importanţa acestor două sectoare, care trebuie să fie componentele constituente ale unei strategii europene pentru Marea Neagră.
În fine, nu trebuie să mai subliniem faptul că Politica maritimă integrată a UE poate aduce la rândul ei o contribuţie esenţială la dezvoltarea uniformă, viabilă a regiunii Mării Negre. Acest lucru trebuie efectuat acum. Cu toate acestea, extinderea reprezintă o altă problemă şi necesită o analizare foarte atentă.
Evgeni Kirilov (S&D). – Dnă preşedintă, odată cu aderarea Bulgariei şi României, regiunea Mării Negre a devenit o regiune învecinată a UE. Aceasta reprezintă o punte strategică, care conectează Europa cu Marea Caspică şi Asia Centrală. Importanţa sa geopolitică şi economică pentru UE creşte în mod constant în ceea ce priveşte securitatea, stabilitatea şi energia. Prin urmare, Uniunea trebuie să-şi sporească prezenţa, să-şi dezvolte politicile active şi să găsească soluţii durabile la problemele existente în regiune.
Nu doar ţările cu litoral la Marea Neagră manifestă un mare interes într-o cooperare regională multilaterală – care este crucială pentru rezolvarea problemelor urgente de importanţă regională şi europeană, cum ar fi conflictele „îngheţate”, traficul şi alte probleme legate de securitate.
În prezent, este necesar să ne concentrăm asupra unor probleme de interes practic pentru toate statele cu ieşire la Marea Neagră. O astfel de problemă este reprezentată de securitatea maritimă. În ultimii ani, s-a înregistrat o creştere a numărului de accidente care au ca rezultat pierderi de vieţi umane şi daune ecologice în Marea Neagră. UE ar trebui să reducă riscul accidentelor civile, furnizând asistenţă operaţiunilor de căutare şi salvare în cadrul politicii maritime integrate europene. Ne aşteptăm să votăm în curând raportul colegului nostru, Iliana Malinova Iotova, care abordează pentru prima dată politica UE în domeniul pescuitului în Marea Neagră. De asemenea, acesta ar trebui să ofere o bază bună pentru cooperarea multilaterală în regiune.
Sprijinul UE este dezirabil şi pentru proiectele în desfăşurare, precum autostrada din jurul Mării Negre, coridoarele paneuropene de transport 8 şi 9 şi conexiunile de transport dintre porturile de la Marea Neagră.
Aş dori să-i mulţumesc raportorului pentru sprijinul acordat amendamentelor mele şi pentru excelenta sa contribuţie orală.
Marek Siwiec (S&D). – (PL) Dnă preşedintă, când vorbim despre regiunea Mării negre, trebuie spus că nu există un loc similar acestuia în Uniunea Europeană în care să existe astfel de diferenţe extreme, atât de multe conflicte intense – inclusiv conflictele sângeroase – şi atât de multe interese conflictuale. Prin urmare, nu trebuie să ne amăgim singuri că prin formularea oricărei politici vom putea rezolva problemele pe care alte politici nu le pot rezolva. Aceasta nu este o emisiune radio la cerere şi nu putem rezolva problemele legate de energie când Rusia nu doreşte gazoductul, dar noi ni-l dorim. Nu putem rezolva nici conflictele regionale. De fapt, aceasta este o politică foarte limitată, dar din aceste motive, merită aplicată.
Întrucât vorbim despre sinergie în legătură cu politica Mării Negre, nu trebuie să uităm că sinergie înseamnă o anumită valoare adăugată. Aş dori să întreb, de exemplu, de ce Parlamentul European nu colaborează cu organizaţiile din regiune, cum ar fi Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră (PABSEC). Ele ar dori să colaboreze cu noi. Parlamentul European crede că este prea mare şi prea important şi nu caută această cooperare. Propun să începem această cooperare şi să colaborăm cu ceilalţi.
George Sabin Cutaş (S&D). - Regiunea Mării Negre este de o importanţă strategică pentru Uniunea Europeană. Constatăm, însă, lipsa unei abordări structurate în ceea ce priveşte această regiune. Nu a fost elaborat un plan de acţiune pentru Sinergia Mării Negre, iar finanţarea este realizată prin intermediul mai multor instrumente necoordonate. Devine, astfel, imperativă crearea unei strategii a Uniunii pentru Marea Neagră, deţinând acelaşi grad de prioritate cu celelalte strategii regionale ale Uniunii Europene şi axată în jurul a trei linii directoare: dezvoltarea economică, socială şi umană; energie, transport şi mediu, precum şi securitate şi bună guvernanţă.
Anumite proiecte-cheie pentru economia europeană, precum gazoductul Nabucco, care ar permite mai multă independenţă energetică, sau dezvoltarea porturilor aflate la Marea Neagră au nevoie de impulsionare imediată, iar acest lucru nu se poate realiza decât sub egida unei strategii comune.
Niki Tzavela (EFD). – (EL) Dnă preşedintă, Marea Neagră este foarte importantă pentru securitatea energetică a Europei. Dle comisar, mai există şi problema principală a gazoductului Nabucco, de care depinde energia Europei în mare măsură. Cu toate acestea, în ceea ce-l priveşte pe furnizorul acestei mari conducte, informaţiile sunt neclare. Ieri, preşedintele Comisiei, dl Barroso, ne-a comunicat că a vizitat Azerbaijan şi Turkmenistan şi că discuţiile au decurs bine. Ce înseamnă acest lucru? La un moment dat, va trebui să stabilim un termen limită. Când vom şti dacă gazoductul Nabucco este viabil sau nu şi că nu risipim energia şi că putem căuta alternative? Problema gazoductului Nabucco, care este una dintre problemele esenţiale în ceea ce priveşte securitatea energetică a Europei, este extrem de importantă şi trebuie clarificată. Avem un furnizor sau nu?
Petru Constantin Luhan (PPE). - Mai întâi, aş vrea să felicit raportorul Ungureanu pentru munca deosebită depusă pentru acest raport de o importanţă deosebită, atât din punct de vedere geopolitic, cât şi din punct de vedere economic. Regiunea dispune de un potenţial semnificativ de producere şi aprovizionare cu energie şi trebuie să i se acorde mai multă atenţie, în special pentru asigurarea securităţii energetice a Uniunii.
Având în vedere că, până în momentul de faţă, demersurile UE nu au fost suficient de bine cristalizate şi Sinergia Mării Negre nu şi-a atins potenţialul scontat, îmi afirm speranţa că Serviciul European de Acţiune Externă va dispune de resursele necesare, umane şi materiale, pentru ducerea la bun sfârşit a implementării celor trei parteneriate: mediu, transporturi şi energie. Consider că Uniunea Europeană nu trebuie să neglijeze această regiune, ci dimpotrivă, trebuie să îşi facă simţită prezenţa prin acţiuni consecvente şi pe termen lung, care să permită valorificarea posibilităţilor de dezvoltare.
Csanád Szegedi (NI). – (HU) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, ca deputat ungar, îmi aduc contribuţia la strategia pentru Marea Neagră, deoarece mi se pare că văd două obiective în raport care sunt identice cu principalele priorităţi ale Preşedinţiei ungare.
Primul este faptul că raportul îşi ia un angajament faţă de dezvoltarea regională dintre Uniunea Europeană şi această regiune. Pentru noi, deputaţii ungari, acest lucru este deosebit de important în vederea sprijinirii strategiei privind regiunea Dunării, deoarece orice solicitare de sprijin pentru această strategie poate fi credibilă doar dacă rămânem deschişi faţă de sprijinirea altor strategii.
Cel de al doilea este securitatea energetică în sine. În afară de intenţia sa de a asigura pacea şi stabilitatea în regiune, probabil că cel mai important obiectiv al strategiei pentru Marea Neagră în domeniul securităţii energetice este să asigure securitatea energetică în sine şi, astfel cum s-a afirmat ieri, securitatea energetică este cealaltă prioritate principală a Preşedinţiei ungare, acest lucru fiind tot în interesul nostru.
Lambert van Nistelrooij (PPE). – (NL) Dnă preşedintă, Marea Neagră ne bate la uşă şi, dintr-o perspectivă energetică, este cu adevărat europeană. În calitate de raportor alternativ al Grupului Partidului Popular (Creştin Democrat) pentru Comisia pentru industrie, cercetare şi energie şi în calitate de coordonator pentru politica regională, aş dori să aprob această viziune încă o dată. Marea Neagră ne oferă o mare oportunitate. În această privinţă, cooperarea este esenţială. Tocmai am vorbit despre investiţiile privind Nabucco; aceste lucruri pot funcţiona doar dacă există relaţii stabile. Ieri, dl Barroso a raportat rezultatele obţinute în Azerbaijan şi Turkmenistan. Pe scurt, valoarea adăugată a unor astfel de strategii nu poate fi contestată; acest lucru este foarte clar şi, accidental, dl Brok a subliniat acest lucru.
În ceea ce mă priveşte, diversificarea fluxului nostru energetic ar fi foarte importantă ca parte a unei reţele mult mai extinse. De asemenea, doresc să-i mulţumesc raportorului, dl Ungureanu, pentru raportul său necesar şi convingător.
Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - Marea Neagră este importantă pentru Uniunea Europeană pentru poziţia sa strategică, dar şi pentru oportunităţile economice existente şi premisele unei dezvoltări regionale mai puternice. Strategia destinată acestui spaţiu este benefică prin contribuţia sa la diversificarea activităţilor economice între statele riverane, intensificarea colaborării în domeniul educaţiei şi cercetării, dar şi intensificarea colaborării în regiune, pentru o protecţie importantă a resurselor naturale.
Consider că Uniunea Europeană trebuie să încurajeze ţările din zona Mării Negre, pentru valorificarea adecvată a resurselor ambientale naturale, dezvoltarea durabilă a zonei şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în această zonă, precum şi constituirea de parteneriate locale şi regionale.
Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, referitor la acest punct o să fac doar trei observaţii. Pe prima am amintit-o deja la începutul dezbaterii noastre, şi anume că apreciez acest raport oportun privind regiunea Mării Negre.
În al doilea rând, permiteţi-mi să salut dovezile clare, astfel cum au fost prezentate în cadrul dezbaterii noastre, ale importanţei pe care o atribuiţi acestei regiuni speciale, care este împărtăşită de Serviciul pentru acţiune externă şi de Comisie.
Cea de-a treia remarcă este că aştept cu nerăbdare cooperarea cu Camera privind strategia Mării Negre şi punerea sa în aplicare.
Traian Ungureanu, raportor. – Dnă preşedintă, sunt foarte norocos că pot fi concis, nu doar din cauza zgomotului, dar şi datorită faptului că am fost destul de norocos să fiu susţinut de ambele tabere, în general, ale acestei Camere. Cred că, astfel cum a subliniat dl Brok în cadrul observaţiilor sale excelente, raportul pe care ne pregătim să-l votăm astăzi este un foarte bun exemplu de cooperare între partidele acestui Parlament; trebuie să-i mulţumesc în special dlui Paşcu, care s-a dovedit a fi un susţinător foarte activ şi onest al acestui raport.
Nu vreau să mai dau alte nume, întrucât acest lucru ar fi incorect, având în vedere că fiecare a avut câte ceva de comunicat în cadrul acestui raport: în ceea ce priveşte unicitatea spaţiului Mării negre, în ceea ce priveşte fragilitatea sa şi în ceea ce priveşte nevoia de a fi atenţi atunci când formulăm politica pentru zona Mării Negre.
Desigur, este esenţial să observăm necesitatea proiectului Nabucco şi importanţa sa paneuropeană. Aş dori să-i mulţumesc şi comisarului Füle pentru observaţiile sale, în special pentru menţionarea dimensiunii maritime pe care Comisia o modelează chiar acum şi, desigur, pentru realizarea conexiunilor necesare între strategia Marea Neagră şi cea a Dunării.
Preşedinta. – Dezbaterea a fost închisă.
Votul va avea loc în câteva minute.
Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)
Elena Băsescu (PPE), în scris. – În primul rând, doresc să îl felicit pe colegul meu, dl Traian Ungureanu, pentru redactarea acestui raport cu o importanţă deosebită pentru România. Ţara mea este cel mai activ membru UE în promovarea importanţei strategice a Mării Negre şi a necesităţii unui rol crescut al Uniunii în aceasta zonă. Importanţa regiunii s-a conturat în mai multe instrumente UE pentru vecinătatea estică, însă rezultatele Sinergiei Mării Negre au fost limitate. Consider că priorităţile UE trebuie să vizeze consolidarea unei zone stabile şi democratice. Conflictele îngheţate au devenit punctul nevralgic în zona Mării Negre. Ele pot fi reactivate în orice moment, ameninţând securitatea regională. Marea Neagră prezintă o importanţă aparte şi pentru securitatea energetică a UE. Comisia Europeană trebuie să pună în continuare un accent deosebit pe proiectele din domeniul energiei, planificate în această regiune.
Corina Creţu (S&D), în scris. – Obiectivele confuze şi suprapunerea formelor de cooperare riscă să golească de substanţă strategia UE în regiunea Mării Negre. Lucrurile tind să nu se îmbunătăţească din cauza diversităţii statutului ţărilor implicate în raport cu Uniunea Europeană, intereselor adesea divergente ale actorilor acestei cooperări şi din cauza unei lipse de viziune, prezentă şi în Raportul Ungureanu. Dacă vrem să grăbim rezolvarea conflictelor îngheţate din zonă, trebuie să plecăm de la constatarea că acest lucru a fost mult întârziat de concurenţa între sponsorii diverselor planuri, iar lucrurile trenează de mai bine de 15 ani. Iar această concurenţă trădează interesele lor divergente, cel mai adesea legate, explicit sau implicit, de controlul rutelor de transport al energiei în zonă. Din punctul meu de vedere, lucrurile se vor limpezi abia în momentul în care va fi foarte clar ce se va întâmpla cu aderarea Turciei la UE şi ce statut va avea Rusia în raport cu Uniunea. Abia această clarificare va duce la rezolvarea conflictelor îngheţate şi la stabilizarea pe termen lung a zonei.
András Gyürk (PPE), în scris. – (HU) Ne aşteptăm ca strategia pentru Marea Neagră să joace un rol din ce în ce mai important în viitorul Uniunii Europene. Acest lucru este ilustrat destul de bine de declaraţia comună semnată de Comisia Europeană şi Azerbaijan săptămâna trecută, în care Azerbaijan şi-a declarat în scris angajamentul de a pune la dispoziţia Europei o cantitate mare de surse de gaz. Mă bucur să observ că, într-un final, Comisia Europeană face paşii concreţi pentru a promova proiectul Nabucco, deoarece trebuie să i se acorde o prioritate specială asigurării accesului la sursele de gaz localizate în regiunea Caspică. Cu toate acestea, între timp, nu trebuie să uităm de transportul gazelor către Europa, care se poate realiza doar traversând ţările cu ieşire la Marea Neagră.
Intensificarea dialogului dintre UE şi ţările de la Marea Neagră poate reprezenta un progres major în ceea ce priveşte garantarea securităţii surselor europene de energie, întrucât construirea conductei Nabucco le va furniza statelor membre caracterizate în prezent de o foarte slabă diversitate de resurse accesul la noile surse de gaz. Cu toate acestea, construirea conductelor va necesita şi contribuţia activă a ţărilor implicate. Un cadru de transport transparent, nediscriminatoriu şi un mediu comercial care susţine investiţiile nu sunt importante doar pentru securitatea furnizării către statele membre ale UE, dar sunt cruciale şi pentru stabilitatea şi prosperitatea regiunii. Din punctul meu de vedere, regiunea Mării Negre poate doar beneficia de pe urma construirii conductei Nabucco: gazoductul va furniza o sursă previzibilă de venituri pentru ţările din regiune şi le va furniza, în acelaşi timp, acces direct la cea mai mare piaţă gazelor din lume.
Danuta Jazłowiecka (PPE), în scris. – (PL) Autorul raportului dezbătut indică clar că ceea ce numim Sinergia Mării Negre, care a fost adoptată în 2007, nu a îndeplinit complet speranţele pe care ni le-am pus în aceasta. Extinderea Uniunii cu Bulgaria şi România a însemnat că această regiune s-a regăsit în centrul atenţiei noastre. După ce situaţia din Europa Centrală şi de Est s-a stabilizat, părea că a venit momentul ca Uniunea să se concentreze asupra regiunii Mării Negre. Cu toate acestea, criza economică globală a făcut efectiv ca acest subiect să dispară de pe ordinea de zi a Europei. Nu trebuie să uităm că Uniunea nu înseamnă doar bazinul baltic sau mediteranean. Desigur, evenimentele actuale din Tunisia arată că şi aceste regiuni necesită atenţia noastră. Cu toate acestea, trebuie să începem să realizăm că regiunea Mării Negre devine încet-încet centrală din punct de vedere european. Acolo vom găsi soluţia la problemele noastre energetice. Acolo sunt localizate rutele de comunicare care sunt importante pentru economia noastră. Acolo se regăsesc şi sursele de instabilitate care pentru noi pot reprezenta un pericol semnificativ. Din toate aceste motive, este necesar să convenim cu raportorul că a venit momentul să dezvoltăm o politică comunitară cuprinzătoare pentru regiunea Mării Negre. Mai mult, se pare că schimbările aduse de Tratatul de la Lisabona pot contribui la introducerea eficientă a unui astfel de plan. Mai mult, stabilirea unei unităţi adecvate în cadrul Serviciului european pentru acţiune externă poate rezolva majoritatea imperfecţiunilor din Sinergia Mării Negre.
Jaromír Kohlíček (GUE/NGL), în scris. – (CS) Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Negre este similară unui yeti. Toată lumea vorbeşte despre acesta, dar nimeni nu l-a văzut. Credinţa mea este susţinută de o serie de contradicţii pe care le pot vedea chiar în partea introductivă a rezoluţiei. În primul rând, definirea regiunii Mării Negre. Este mai degrabă curios că Azerbaijan, o ţară de la Marea Caspică, este inclusă, în timp ce Macedonia nu este, deşi este cea mai apropiată de cele două vecine, Bulgaria şi Grecia, care sunt incluse în regiunea Mării Negre, „în conformitate cu definiţia Comisiei Europene”. Nu ştiam că Grecia se întinde până la malurile Mării Negre. Cele 13 domenii de cooperare în care se anticipează o mai mare implicare a UE în regiune cuprind o listă foarte detaliată. Se pare că anterior, Comisia nu a apreciat importanţa acestei regiuni. În fine, având în vedere faptul că în primăvara acestui an s-au retras 1,5 milioane de euro de la un proiect pilot privind mediul şi dezvoltarea regiunii şi au fost redirecţionate către un proiect privind bananele din statele ACP, a trebuit să pun sub semnul întrebării informaţiile pe baza cărora Comisia a luat o astfel de decizie. Este curios că autorul „nu a observat” gazoductul South Stream, dar menţionează totuşi proiectul controversat şi finanţat parţial Nabucco. Aş vrea să subliniez faptul că şansa de a intra în relaţii de parteneriat cu diverse regiuni ale UE va fi foarte importantă pentru dezvoltarea ulterioară a regiunii, excluzând zona menţionată anterior. Concluziile ultimei dezbateri privind suspendarea vizelor cu Ucraina lipsesc.
Iosif Matula (PPE), în scris. – Dezbatem astăzi un proiect important pentru viitorul Uniunii Europene, din mai multe puncte de vedere. Aderarea României și Bulgariei la UE a adus valoare adăugată prin accesul la Marea Neagră, regiune care reunește și state din vecinătatea Uniunii, inclusiv parteneri strategici. Prin elaborarea unei strategii comune pentru Marea Neagră vom face pași semnificativi în direcția creării unui spațiu de stabilitate, securitate, democrație și prosperitate. Putem considera, în acest context, că inițiativele comune și integrate ale țărilor din regiune reprezintă un pas premergător reunificării continentului nostru.
Ca român, dar și ca membru în Comisia pentru Dezvoltare Regională, susțin corelarea viitoarei strategii a Mării Negre cu Strategia Dunării, lansată recent de către Comisia Europeană. Consider că este necesară o mai mare implicare a UE în zona Mării Negre și colaborarea cu țările terțe, deoarece regiunile noastre sunt interconectate din punct de vedere teritorial si economic. În felul acesta, vom asigura un plus de securitate energetică pentru viitor, implementând proiectele de infrastructură precum coridorul sudic sau terminalele de gaz lichefiat, diversificând rutele și sursele de aprovizionare.
De asemenea, trebuie să acordăm importanța cuvenită corelării instrumentelor financiare disponibile pentru regiunea Mării Negre, să asigurăm dezvoltarea și modernizarea porturilor și să reducem poluarea acestei zone.
Zbigniew Ziobro (ECR), în scris. – (PL) Sinergia Mării Negre este un alt exemplu de şansă ratată în domeniul relaţiilor cu regiunile care au o importanţă geopolitică şi strategică pentru viitorul acesteia. Când s-a adoptat strategia, construirea interconexiunilor energetice între ţările de la Marea Neagră şi Uniunea Europeană a fost stabilită drept o prioritate. Principala investiţie care ne va facilita obţinerea acestui obiectiv este gazoductul Nabucco. Din păcate, de mult timp, suntem martorii unei lipse de determinare din partea Bruxellesului în această privinţă. Ţările vecine care sunt interesate de construirea gazoductului afirmă acelaşi lucru. De un an deja, Azerbaijan semnalează necesitatea unor acţiuni din partea Uniunii pentru a contracta gaz din Kazakstan şi Tajikistan, deoarece, fără implicarea acestora, construirea gazoductului nu va merita efortul financiar. Între timp, un proiect concurent care trece prin ţările caucaziene – gazoductul rus South Stream – primeşte acordul tacit pentru construire. Nu trebuie să acţionăm astfel. Prevederile raportului privind energia sunt insuficiente. Acestea trebuie să fie mai specifice, să conţină informaţii referitoare la mijloacele alocate investiţiilor de o semnificaţie strategică pentru viitorul UE.