Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 2 februarie 2011 - Bruxelles

16. Referendumul privind viitorul statut al Sudanului de Sud (dezbatere)

  Președinta. − Următorul punct pe ordinea de zi este declarația Vicepreședintelui Comisiei și Înaltului Reprezentante al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate cu privire la referendumul referitor la statutul viitor al Sudanului de Sud.

  Catherine Ashton, Vicepreședinte al Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. − Doamnă președintă, voi citi declarația și apoi, sunt încântată să spun, colegul meu Michel Barnier va continua dezbaterea și o va încheia din motive pe care cred că onorabilii deputați le-au înțeles.

Asistăm la un moment istoric pentru Sudan și, de fapt, pentru întreaga Africă. Oamenii din Sudanul de Sud au așteptat timp îndelungat șansa de a-și exercita dreptul la autodeterminare. Desfășurarea la timp, pașnică și credibilă a referendumului a fost un succes remarcabil și unul de care toată lumea ar trebui să fie mândră.

Rezultatele preliminare are referendumului în zece state sudice au fost anunțate la 30 ianuarie și au indicat o majoritate covârșitoare (99,5 %) în favoarea secesiunii. Încă așteptăm rezultatele finale, care vor fi făcute publice în următoarele săptămâni.

Felicităm cetățenii din Sudanul de Sud pentru hotărârea, demnitatea și răbdarea de care au dat dovadă venind la vot într-un număr atât de mare. Felicităm, de asemenea, părțile sudice la acordul global de pace pentru calitățile lor de lider și autoritățile sudaneze pentru referendum pentru munca remarcabilă pe care au depus-o la organizarea referendumului în ciuda provocărilor enorme cu care s-au confruntat.

Succesul acestui referendum este, mai presus de toate, o realizare sudaneză, însă reflectă, de asemenea, sprijinul Uniunii Africane și al Grupului de lucru la nivel înalt AU condus de președintele Mbeki, care a ajutat părțile să avanseze, precum și atenția diplomatică susținută primită de la comunitatea internațională, inclusiv de la ONU, Statele Unite și, desigur, Uniunea Europeană.

Sudanul a ocupat un loc de seamă pe agenda noastră politică de la Bruxelles în ultimele luni. Am discutat despre acesta în Consiliul Afaceri Externe atât în noiembrie, cât și în decembrie. Am căzut încă o dată de acord asupra concluziilor în Consiliul Afaceri Externe săptămâna aceasta și vom continua să monitorizăm situația.

Totuși, doresc, mai presus de toate, să-i mulțumesc lui Véronique de Keyser, observator principal al alegerilor pentru referendumul din Sudanul de Sud, și echipei sale din misiunea de observare UE, pentru rolul important pe care l-au jucat în crearea încrederii în acest proces în rândul populației din Sudan. Trimiterea unei echipe de observare numeroase și experimentate a constituit o contribuție europeană importantă și tangibilă și vă mulțumesc foarte sincer deoarece știu că dumneavoastră personal ați jucat un rol atât de semnificativ care a fost recunoscut în mod corespunzător.

Am oferit, de asemenea, expertiză tehnică și sprijin financiar autorităților sudaneze care au organizat referendumul.

În timp ce așteptăm să se anunțe rezultatele finale, vreau să repet din nou că UE va respecta rezultatul referendumului ca expresie a dorințelor cetățenilor din Sudanul de Sud. Suntem încurajați de remarcile președintelui alBashir de la Juba din 4 ianuarie, reafirmate la mini-summitul din Sudan de la Addis Abeba din 31 ianuarie, potrivit cărora guvernul sudanez va accepta rezultatele referendumului, va fi primul care va recunoaște noul stat și va coopera pe deplin în acest sens. Îndemnăm toate părțile implicate să fie reținute și să se asigure că pacea va triumfa și că siguranța și securitatea tuturor oamenilor din Sudan sunt protejate.

Deși referendumul pentru autodeterminare privind Sudanul de Sud a fost un succes major, nu ne putem permite să ne mulțumim cu atât. Ne așteaptă provocări uriașe.

Referendumul cu privire la Abyei, care ar fi trebuit să fie organizat în același timp cu referendumul pentru Sudanul de Sud, nu a avut loc deocamdată. Suntem îngrijorați în ceea ce privește violența care a avut loc în Abyei în seara referendumului și rugăm partidele să împiedice alte violențe și să găsească o soluție concretă pentru a pune bazele unei coexistențe pe termen lung între comunitățile locale la fața locului.

Există alte chestiuni nesoluționate cu privire la acordul global de pace care trebuie rezolvate, printre care delimitarea graniței nord-sud și organizarea consultărilor populare în Nilul Albastru și Kordofanul de Sud. Sperăm că acum partidele își vor canaliza din nou energia în vederea soluționării acestor chestiuni, precum și a altor chestiuni post-referendum esențiale printre care cetățenia, acordurile de securitate, veniturile din petrol și alte aspecte economice. Suntem încurajați de faptul că ambele părți au căzut de acord cu privire la mai multe principii, în special în direcția construirii a două state viabile cu granițe „relaxate” și a unor relații constructive. Cu toate acestea, mai sunt încă multe lucruri de făcut și vom continua să sprijinim eforturile de mediere ale președintelui Mbeki.

Ne confruntăm, de asemenea, cu o provocare umanitară majoră. În fiecare zi, în jur de 2 000 de oameni se întorc în Sudanul de Sud din nord și au nevoie de ajutor pentru a se reintegra în comunitățile lor locale.

Rămân profund îngrijorată de intensificarea violențelor din Darfur, ceea ce a dus la strămutarea recentă a zeci de mii de oameni și de impactul grav pe care îl are această situație asupra operațiilor umanitare. Trei cetățeni europeni sunt încă ținuți ostatici.

De asemenea, continuăm să fim preocupați de reținerea apărătorilor drepturilor omului, ziariștilor, politicienilor din opoziție și a pașnicilor studenți protestatari. Unul dintre principiile de bază ale acordului global de pace a fost stabilirea guvernanței democratice bazate pe respectarea diversității și a libertăților și cerem respectarea libertăților fundamentale și a guvernanței democratice cu adevărat incluzive, atât în nord, cât și în sud.

Privind spre viitor, vă asigur că acest lucru va rămâne o prioritate pe agenda noastră. Vom continua să purtăm discuții cu Khartoum și Juba. Suntem pregătiți să accelerăm negocierile cu Khartoum și să ne consolidăm dialogul. Rămânem angajați să oferim ajutor oamenilor din nord, mai ales în zonele afectate de război precum estul, zona de tranziție și Darfur. Sudanul de Sud nu va fi stabil dacă Sudanul de Nord nu va fi stabil și invers. Miniștrii de externe UE au afirmat că sunt pregătiți să analizeze cu atenție sprijinul UE pentru reducerea datoriilor internaționale pentru Sudan, în conformitate cu progresul politic.

În Sudanul de Sud, UE poate contribui semnificativ la stabilizare, dezvoltare și la consolidarea capacităților instituționale. Deja oferim sprijin pentru serviciile de bază și dezvoltarea agriculturii – pe lângă programele bilaterale semnificative ale statelor membre – și analizăm strategia noastră pe termen lung pentru cooperare pentru dezvoltare cu Sudanul de Sud.

Însă recunoaștem, de asemenea, că Darfur merită același nivel ridicat de atenție care a fost acordat recent punerii în aplicare a acordului global de pace. Le solicităm așadar tuturor părților să înceteze ostilitățile, să încheie un acord de încetare a ostilităților și să se îndrepte către o înțelegere politică cuprinzătoare și corectă și noi vom intensifica eforturile de încurajare a tuturor părților pentru ca acestea să se implice serios în procesul de pace de la Doha.

În cele din urmă, câteva cuvinte despre justiție: pacea durabilă în Darfur nu poate fi obținută fără justiție și reconciliere. Trebuie să se pună capăt impunității. Consiliul a atras atenția de nenumărate ori asupra obligației guvernului sudanez de a coopera pe deplin cu Curtea Penală Internațională.

Cred că UE are de jucat un rol important în sprijinirea unui viitor pașnic, stabil și democratic pentru poporul sudanez, fie el într-o țară sau în două. Le datorăm cetățenilor sudanezi din nord și sud să-i susținem și să le oferim sprijinul și încurajarea noastră în acest moment decisiv.

  Mariya Nedelcheva, în numele Grupului PPE. – (FR) Doamnă președintă, doamnă Ashton, doamnelor și domnilor, guvernul sudanez din Khartoum transmite semnale pozitive, care includ desfășurarea fără probleme a referendumului și disponibilitatea de a accepta rezultatele referendumului din Sudanul de Sud.

După decade de război civil, nu cred că exagerez când spun că acesta este un moment istoric pentru Africa. Dar momentele istorice sunt trecătoare – acestea nu durează o veșnicie. Dacă ar fi să dăm pagina și să trecem la o nouă perioadă în istorie, actorii schimbării nu-și pot permite să se culce pe lauri. Trebuie să definească fundamente clare, sănătoase și viabile care vor asigura un viitor mai bun.

Sudanul de Sud este într-o perioadă de tranziție, deoarece încă se pot întâmpla multe între momentul actual și 9 iulie, data la care își va dobândi în mod formal independența. Cele două state au multe chestiuni de rezolvat. Problema care trebuie soluționată imediat este cea a granițelor. Statutul regiunii Abyei rămâne nesigur. Trebuie găsită o soluție pentru a împiedica apariția conflictelor.

Apoi mai este problema persoanelor care returnate. De ce primire vor avea parte acești oameni? Va reuși acest stat tânăr să integreze atât de mulți oameni într-un timp atât de scurt? Trebuie create instituții stabile – justiție, poliție, armată și un sistem administrativ matur – pentru a ne asigura că acești indivizi se pot bucura de cetățenie, pot găsi de lucru și pot beneficia de condiții de trai decente.

Totuși, referendumul constituie, de asemenea, o adevărată provocare pentru nord: autoritățile vor trebui să se adapteze unei noi realități politice. Au avut loc deja demonstrații în acest weekend. Va încuraja guvernul diversitatea politică, etnică, culturală și religioasă? Un lucru este sigur: nu ne putem permite să repetăm greșelile din trecut.

Pentru ambele țări, cheia spre succes se află în garantarea unei scene politice pluraliste cu diversitate etnică și religioasă sub esențialul stat de drept. Doar atunci vor fi aceste țări adevărate democrații.

Aș dori să adaug un ultim lucru. Interdependența economică, socială și politică ar trebui să încurajeze autoritățile din ambele țări să se angajeze într-un dialog și o cooperare constante. În ceea ce o privește, prin punerea la dispoziție a unor proiecte de dezvoltare veritabile, Uniunea Europeană va fi pe viitor un partener cheie al ambelor țări.

  Véronique De Keyser, în numele Grupului S&D. – (FR) Doamnă președintă, plecând de la discuțiile despre Tunisia, Egipt și alte țări care în prezent își cer libertatea, aș dori să spun că misiunea noastră de observare pentru referendum din Sudanul de Sud a fost o experiență minunată și exemplară. Referendumul a fost exemplar deoarece a fost un succes, în ciuda profețiilor pesimiste. A fost, de asemenea, o experiență minunată deoarece a fost evident că oamenii din Sudanul de Dud votau cu lacrimi în ochi – după ce au așteptat acest moment atât de mult timp (peste 50 de ani în unele cazuri), după ce au trecut printr-un război civil – și îmbrățișau tranziția pașnică cu o bucurie de nedescris.

Este adevărat că lunile care urmează vor fi dificile, dar trebuie să sărbătorim acest punct de cotitură. Trebuie să spun că, având în vedere instrumentele Uniunii Europene și cât de mult am criticat alte misiuni de observare a alegerilor, care nu s-au bucurat de un rezultat de succes, misiunea la care am luat parte a fost o adevărată binecuvântare.

Sudanul de Sud este gata să devină al cincizeci și patrulea stat din Africa la 9 iulie. În prezent, acesta se confruntă cu un număr de provocări, după cum a menționat doamna Ashton.

În primul rând este petrolul din regiunea Abyei, situată la granița dintre nord și sud, dar pentru care nu au fost definite granițe clare și care nu a avut propriul său referendum. Trebuie să se găsească o soluție pentru regiunea Abyei, dar în acest moment această chestiune nu a fost încă abordată. În zonă au avut loc violențe în timpul referendumului, așa cum s-a întâmplat și în Unity State și în Kordofanul de Sud. Această regiune are potențialul de a destabiliza întreaga țară.

Apoi mai este chestiunea remarcată de Mariya Nedelcheva – căreia doresc să-i mulțumesc pentru participarea sa la misiunea de observare – și de către doamna Ashton: cetățenia. Oamenii din Sudanul de Sud care au trăit și au lucrat în nord, uneori chiar deținând proprietăți acolo, au fugit în sud cu zecile, sutele și chiar miile. Acum vor trebui probabil reintegrați în economia sudului. Nu au încredere în nord, nu știu dacă își vor putea păstra slujbele – aproape sigur că nu, dacă aceste posturi sunt în sectorul public – lucru care constituie o problemă serioasă.

În cele din urmă, există problema Curții Penale Internaționale. Salva Kiir, președintele Sudanului de Sud, dorește să coopereze cu Nordul, cu condiția ca acesta să recunoască rezultatul referendumului. Acesta a reușit deja să-l convingă pe președintele al-Bashir să viziteze Sudul, unde a fost primit oficial la Juba. Acest lucru a fost uluitor, reprezentând reconcilierea și o nouă eră. Salva Kiir ne spune că, dacă ar semna Statutul de la Roma astăzi, ar fi obligat să-l aresteze pe președintele al-Bashir data viitoare când acesta va veni în vizită. Acesta se întreabă cum ar putea coopera în aceste condiții, cum ar putea să realizeze mult dorita reconciliere dintre nord și sud. „Nu ne cereți să facem acest lucru”, pledează acesta. Evident, trebuie să respectăm Curtea Penală Internațională, însă în același timp ne dăm seama că cooperarea nord-sud este cheia către pace.

Așadar mă tem că sunt multe probleme care trebuie rezolvate. După cum am spus, misiunea a fost o experiență minunată, însă Sudanul rămâne o singură țară până la 9 iulie.

PREZIDEAZĂ: Rainer WIELAND
Vicepreședinte

  Charles Goerens , în numele Grupului ALDE. – (FR) Domnule președinte, știm de mai bine de douăzeci de ani că populația din Sudanul de Sud nu dorește ca legea islamică să fie impusă de Khartoum. S-a ajuns astfel la un război civil care a costat viețile a peste două milioane de oameni. Acordul global de pace semnat în 2005 a pus capăt acestui război.

Săptămâna trecută, a fost exprimată în mod formal voința poporului din Sudanul de Sud: independența, secesiunea față de Nord. Dar a vrea nu este suficient: țara trebuie, de asemenea, să poată gestiona această independență zilnic.

Noul stat nu are încă o frontieră oficială cu Nordul. De asemenea, nu se știe încă cum vor fi împărțite profiturile rezultate din extracția petrolieră. Mii de oameni continuă să se mute din nord în sud. Perspectivele pentru dezvoltare nu sunt încă foarte clare, dat fiind, pe de o parte, nivelul limitat de resurse din Sudanul de Sud, și pe de altă parte, nivelul foarte scăzut al educației. Pe scurt, acest nou stat va trebui construit de la zero.

Cu toate că construirea noului stat este, în primul rând, problema cetățenilor din Sudanul de Sud, independența va declanșa câteva schimbări fundamentale. De acum înainte, orice situație conflictuală între nord și sud va deveni o chestiune internațională mai degrabă decât o problemă internă, așa cum s-a întâmplat în trecut. Așadar, pentru Consiliul de Securitate al ONU, regulile se vor schimba.

Avem nevoie urgent de o strategie clară care să identifice principalele priorități politice și economice menite să-i scoată pe locuitorii din Sudanul de Sud din sărăcia gravă. Respectând principiul autodeterminării popoarelor, Uniunea Europeană trebuie, în calitate de principal donator, să fie totuși la înălțimea așteptărilor oamenilor la fața locului. Uniunea Europeană ar trebui să preia chiar rolul de conducător al tuturor celor care vor lucra în parteneriat cu noul stat în contextul sarcinii herculeene de reformare a acestei părți a Africii.

  Judith Sargentini, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL) Domnule președinte, asistăm la nașterea unui nou stat. Sunt foarte mulțumită de acest lucru, dar sunt și îngrijorată. La urma urmei, Sudanul de Sud este una dintre cele mai sărace țări din Africa. Este, de asemenea, o țară cu mult petrol pe teritoriul său. În plus, este o țară în care se întorc mulți oameni, refugiați care nu au unde să locuiască, hrană și locuri de muncă. Aceasta este rețeta unui dezastru și chiar rețeta unui conflict armat.

Dacă cei care controlează resursele de petrol din Sudanul de Sud și porturile din partea de nord a țării prin care trebuie transportat acest petrol nu ajung la un acord, atunci, după cum a spus colegul meu deputat domnul Goerens, va izbucni într-adevăr un conflict internațional. Așadar, ce putem face?

Europa trebuie să devină și să rămână prezentă acolo. De ce nu am trimite o misiune de poliție a Uniunii Europene în Sudanul de Sud care să ajute la înființarea statului de drept și să-i ofere acestei țări o oportunitate nouă și, cine știe, poate această țară se va dovedi a fi un bun exemplu pentru restul Africii? Sper din toată inima că așa vor sta lucrurile.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Domnule președinte, nu m-am îndoit niciodată de faptul că secesiunea Sudanului este singura cale de garantare a păcii, justiției și dezvoltării în Sudanul de Sud. Prin urmare, sunt încântat de faptul că sudiștii au votat cu o determinare atât de copleșitoare în favoarea unui viitor suveran, independent.

Faptul că peste 99 % dintre votanți au fost în favoarea secesiunii constituie o acuză copleșitoare la adresa decadelor de eforturi ale capitalei Khartoum și ale președintelui Bashir de a cuceri și de a subjuga sudul creștin și animist la islamismul și legea islamică necruțătoare.

Sudanul de Sud ar trebuie să fie acum prioritatea numărul unu a UE în materie de dezvoltare umanitară. Referendumul nu este sfârșitul procesului, ci începutul acestuia. Sudanul de Sud trebuie să fie sigur de angajamentul total și nestrămutat al UE, și unul dintre lucrurile pe care cer să le garanteze Înaltul Reprezentant este ca toți banii de la Fondul european de dezvoltare să fie transferați acum noului stat, imediat, chiar înainte de a ratifica Cotonou.

Le solicit, de asemenea, celor 27 de state membre ale UE să recunoască imediat această nouă națiune africană la 9 iulie, așa cum s-a decretat în acordul global de pace. În lipsa acestei măsuri, toate progresele realizate de Sudanul de Sud în ultimii ani vor fi în zadar. Un alt război ar avea consecințe inimaginabile pentru întreaga Africă.

În cele din urmă, sper că se iau măsuri pentru a garanta faptul că resursele de personal și financiare alocate delegației UE în Juba sunt corespunzătoare.

Sunt încrezător, de asemenea, că Înaltul Reprezentant va putea să viziteze Sudanul de Sud în curând. Sunt entuziasmat, de asemenea, în special în calitate de cetățean britanic, de faptul că noul guvern din Juba s-a angajat să recunoască independența Republicii Somaliland – fostul protectorat britanic Somaliland – și sunt convins, de asemenea, că multe alte state din Africa și din Europa vor urma același exemplu în curând.

Doresc să vă comunic, de asemenea, că în galerie se află doctorul Francis G. Nazario, care este șeful misiunii Sudanului de Sud în UE și care va deveni în curând ambasadorul ei. Poate că vă puteți ridica, domnule doctor Nazario și membrii delegației Sudanului de Sud care vă aflați, de asemenea, în galerie.

(Aplauze pentru doctorul Nazario și delegația Sudanului de Sud)

  Sabine Lösing, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Domnule președinte, se va îmbunătăți acum situația oamenilor din Sudanul de Sud sau separarea este mai mult în interesul Occidentului pentru a putea controla rezervele de petrol? În orice caz, Sudanul de Sud se va confrunta cu provocări uriașe. În lipsa unei infrastructuri funcționale și în contextul actualei situații economice dezastruoase, asistența civilă și ajutorul umanitar vor trebui acordate mult timp.

Din păcate, pericolul conflictelor violente nu a fost probabil înlăturat definitiv. Totuși, specialiștii consideră că această problemă nu poate fi soluționată prin mijloace militare. Dimpotrivă, accentul pe mijloacele militare împiedică găsirea unei soluții reale la conflicte. Asistența civilă necesară poate fi oferită mult mai eficient fără implicarea militară. Transferul sarcinilor civile către armată încetinește dezvoltarea durabilă a structurilor civile.

Un exemplu în acest sens este regiunea Darfur. Un aparat militar masiv a preluat acum sarcinile organizațiilor umanitare și pentru dezvoltare din Darfur, fapt care a fost criticat aspru de către aceste organizații. Solicităm ca accentul să cadă doar pe gestionarea conflictelor civile și pe măsurile de asistență, cu alte cuvinte, ca misiunile ONU să se rezume la componentele civile și să nu se folosească sub nicio formă grupurile tactice de luptă ale UE. În plus, având în vedere o perspectivă pentru dezvoltare, solicităm anularea datoriei Sudanului.

  Bastiaan Belder, în numele Grupului EFD. – (NL) Domnule președinte, fiecare semn indică faptul că rezultatul referendumului din 9 ianuarie din Sudanul de Sud va constitui un sprijin efectiv unanim pentru independență. Acest lucru este pe deplin justificabil sau rezonabil și, într-adevăr, ar trebuie salutat.

La urma urmei, Sudanul de Sud a lăsat recent în urmă 23 de ani de război civil cu nordul arab, în care au fost ucise 2,5 milioane de persoane și peste 4 milioane au fost fugărite. Fără să mai menționăm sclavia din nord căreia i-au căzut poate victime sute de mii de femei și copii din Sudanul de Sud. În acest context istoric, este de prisos să afirmăm că acest cel mai tânăr stat în devenire s-ar putea descurca cu orice ajutor internațional pe care-l poate primi pentru construirea instituțiilor sale.

Acum, acest proces necesită desigur forțe de poliție de încredere. Chiar săptămâna trecută am primit unele rapoarte îngrijorătoare în această privință, respectiv rapoarte de neglijență profesională gravă în noua academie de poliție din Rajaf. Prin urmare, solicit atenția și eforturile UE pentru a contribui la soluționarea acestei probleme, dar și pentru a oferi ajutor pentru toate problemele de stat urgente cu care se va confrunta Sudanul de Sud.

  Martin Ehrenhauser (NI). – (DE) Domnule președinte, m-am întors din călătoria în Sudan cu două lucruri: în primul rând, încrederea în trăinicia Sudanului de Sud, și, în al doilea rând, faptul că nu există nicio alternativă la această încredere în trăinicia Sudanului de Sud. Cu toate acestea, la fel ca în cazul unui copil mic, este necesar, de asemenea, să susținem acest stat tânăr până va putea să fie independent. Aceasta este misiunea pe care este chemată să o îndeplinească comunitatea internațională.

Aș vrea să abordez două aspecte. În primul rând, anularea datoriei. În calitate de deputat austriac, acest fapt mă preocupă în mod deosebit, deoarece, la urma urmei, Austria este cel mai mare creditor din Clubul de la Paris. Cred că trebuie să conducem prin puterea exemplului și, chiar dacă aceasta este o sarcină a statelor membre, este totuși foarte important ca, sub supravegherea Uniunii Europene, să existe o coordonare excelentă a statelor membre.

Al doilea aspect pe care doresc să-l menționez se referă la impasul în care ne aflăm: pe de o parte avem mandatul de arestare din partea Curții Penale Internaționale și, pe de altă parte, există, de asemenea, voința și necesitatea de a oferi bani din cel de-al zecelea Fond european de dezvoltare. Cred că avem nevoie de o soluție rapidă, însă foarte pragmatică în acest caz.

  Filip Kaczmarek (PPE). – (PL) Domnule președinte, suntem foarte mulțumiți că referendumul din Sudanul de Sud s-a desfășurat atât de pașnic. Observatorii noștri au lăudat cu toții ceea ce au văzut în timpul misiunii de observare. Ei au evaluat, de asemenea, referendumul însuși într-un mod pozitiv din perspectiva standardelor pe care le promovăm. Referendumul a fost credibil și bine organizat, și le-a oferit alegătorilor ocazia de a-și face auzite părerile. Importanța pe care au acordat-o cetățenii din Sudanul de Sud acestui referendum a fost, de asemenea, ușor de remarcat, înregistrându-se o prezență la vot de 60 % până în cea de-a patra zi. Acest lucru dovedește cât de hotărâți sunt cetățenii să obțină autodeterminarea.

Președintele Bashir a fost adesea criticat de către acest Parlament, însă de data aceasta ar trebui să-i recunoaștem meritul pentru declarația pe care a făcut-o la 24 ianuarie în Juba, la care s-a referit doamna Ashton. A anunțat că va recunoaște orice decizie luată pe baza referendumului, chiar dacă va duce la secesiunea Sudanului de Sud, și totul indică faptul că cei care locuiesc în regiune și-au exprimat dorințele într-un mod foarte clar. Aș repeta și dorințele și speranțele rostite de alții cu privire la faptul că, în cazul în care Sudanul va fi efectiv divizat în două țări, se vor bucura de o conviețuire pașnică.

Acum este important ca atmosfera pașnică care a domnit în timpul referendumului să fie urmată de o perioadă liniștită în timpul căreia pot fi anunțate rezultatele și cele două state pot suferi schimbări. Mulți observatori se tem de faptul că valul actual de revolte și solicitări democratice din mai multe țări, printre care Sudanul, ar putea deveni o scuză pentru a bloca procesul de pace și va face imposibilă punerea în vigoare a unor planuri ambițioase. Pe de altă parte, perspectiva în unele zone este pozitivă, de exemplu în Uniunea Africană despre care se știe că este pregătită să recunoască independența noului stat african. Trebuie să fim, de asemenea, conștienți de faptul că lucrurile nu se termină odată cu referendumul și că succesul adevărat înseamnă de fapt îndeplinirea dorințelor celor care trăiesc în Sudan. Se știe că dorințele lor ar putea să se îndeplinească la 9 iulie 2011, când va fi proclamată independența Sudanului, și numai atunci vom putea celebra sfârșitul acestui conflict sângeros și îndelungat.

  Corina Crețu (S&D). - După patru decenii de război civil, soldat cu peste două milioane de morți și 4 milioane de refugiați, secesiunea Sudanului de Sud este un răspuns dat intoleranței etnice și religioase, în urma raportului din 2005 și a referendumului de acum o lună. Asupra acestei separări părțile au căzut de acord și sunt convinsă că acest fapt va accelera și facilita primirea Sudanului de Sud în comunitatea internațională. Există însă riscul unui efect de domino pe un continent traumatizat de războaie cauzate de granițele artificiale moștenite din perioada colonială. De aceea, cele șase luni de tranziție spre desprinderea deplină sunt decisive pentru a contura parcursul viitor al noului stat.

Pe de o parte, sunt provocările de ordin militar și strategic, rivalitatea violentă dintre foștii lideri militari ai mișcării secesioniste, imixtiunea unor miliții, privatizarea securității interne, incidentele de la frontiera cu Sudanul musulman și problema împărțirii cu acesta a veniturilor din petrol. Pe de altă parte, există marea problemă umanitară și cred că Uniunea Europeană trebuie să se implice aici în mod major, altfel ne vom confrunta cu un dezastru ce va alimenta instabilitatea în regiune. În Sudan, unul din zece copii moare în primul an de viață și unul din șapte moare înainte să împlinească vârsta de cinci ani. Accesul la apă potabilă și la servicii medicale este limitat, iar 4/5 din populație este analfabetă. Jumătate din populația sudului are sub 18 ani și, dacă scapă din ghearele mortalității infantile, riscă să ajungă, din cauza sărăciei și a lipsei de perspective, carne de tun în conflictele ce pot submina independența noului stat.

Îmi exprim speranța că Uniunea Europeană va lua în considerare complexitatea acestui subiect.

  Marielle De Sarnez (ALDE). – (FR) Domnule președinte, sunt foarte fericită că oamenilor din Sudanul de Sud li s-a acordat libertatea de a-și alege viitorul. Sunt mândră că pot afirma că acest rezultat final necontestat a fost obținut datorită sprijinului puternic din partea comunității internaționale și a Uniunii Europene.

Ne apropiem astfel de un punct de cotitură istoric: instaurarea unei păci durabile și crearea unui stat nou într-o țară care a cunoscut aproape 40 de ani de război civil într-o perioadă de 55 de ani de la independența sa. Acest eveniment marchează o nouă epocă, cea a negocierilor dintre Nord și Sud cu privire la chestiunile care trebuie soluționate pentru a pune în aplicare acordul global de pace din 2005: cetățenia, delimitarea frontierelor, decizia dacă regiunea Abyei va aparține nordului sau sudului, împărțirea resurselor petroliere sau problema datoriilor.

Uniunea Europeană va trebui desigur să sprijine atât procesul politic, cât și dezvoltarea noului stat. Comunitatea internațională și Uniunea Europeană nu trebuie să uite nici Sudanul de Nord, așa cum nu trebuie să uităm nici regiunea Darfur, unde conflictul este departe de a fi rezolvat și unde violența a crescut considerabil în ultimele 12 luni, unde peste 270 000 de persoane au fost obligate să-și părăsească casele, iar trei milioane trăiesc și astăzi în tabere.

  Oriol Junqueras Vies (Verts/ALE). – (ES) Domnule președinte, democrația este principiul fundamental al Uniunii Europene și, având în vedere faptul că marea majoritatea a locuitorilor din Sudanul de Sud a votat în mod democratic în favoarea independenței, Uniunea Europeană trebuie să susțină crearea fără întârziere a noului stat. Trebuie să facem acest lucru deoarece, printre altele, democrația este baza stabilității, securității și prosperității în Africa, precum și în Mediterană. În aceeași linie, aș accentua, de asemenea, importanța internațională pe care o dobândește dreptul la autodeterminare în calitate de instrument al relațiilor internaționale: am văzut acest lucru în Kosovo și acum îl vedem în Sudanul de Sud.

Curtea Penală Internațională însăși a conchis că procesele de independență democratice sunt pe deplin legale în conformitate cu legislația internațională. Stabilirea frontierelor se întoarce acolo unde trebuie să fie: la democrație. Prin urmare, pentru a consolida Uniunea însăși, UE trebuie să fie pregătită, de asemenea, să recunoască dreptul la autodeterminare al oricărei țări europene – precum Catalonia, Scoția sau Flandra – care optează în mod democratic pentru independență.

  Peter van Dalen (ECR). - (NL) Domnule președinte, trăim vremuri apocaliptice. Din Mauritania până în Oman, oamenii sunt în continuă schimbare. În întreaga lume, mii de oameni mor în dezastre naturale. În America și în Europa, dansul în jurul găinii de aur a monedei euro și a dolarului devine tot mai sălbatic. Creștinii sunt persecutați în multe țări.

Nimeni nu știe când va veni sfârșitul lumii, însă Biblia ne poruncește să fim vigilenți și pregătiți.

Cu toate acestea, în toiul acestui tumult global, asistăm la un eveniment minunat: nașterea Sudanului de Sud. Populația Sudanului de Sud este eliberată din sclavie după mulți ani de opresiune și război. Oamenii din Sudanul de Sud sunt eliberați din casa sclaviei a cărei căpetenie este Omar Al Bashir, criminalul pe numele căruia a fost emis un mandat de arestare internațional. Acesta este un prilej de mare recunoștință și bucurie.

Îi felicit călduros pe prietenii mei din Sudanul de Sud prezenți în această sală astăzi pentru acest lucru. Mă rog ca această nouă țară să fie înțeleaptă, astfel încât legea și justiția să poată prospera aici. Să fie o țară a milei și credinței. Să fie o națiune unde pacea și justiția se împletesc.

Aș solicita în mod concret Comisiei, reprezentate aici de domnul Barnier, să recunoască noul stat al Sudanului de Sud imediat, respectiv în cel mai scurt timp posibil. Această recunoaștere va trebui apoi urmată de măsuri. Susțineți Sudanul de Sud ori de câte ori este posibil. Faceți din această țară o prioritate a politicii dumneavoastră externe. Aștept un răspuns concret de la dvs. la solicitarea mea.

  Gay Mitchell (PPE). - Domnule președinte, aceasta este o ocazie pentru populația sudaneză, atât din Nord, cât și din Sud, să se concentreze pe extinderea economiilor lor și pe folosirea bunăstării pe care o pot aduce resursele lor petroliere pentru a-și hrăni și educa populația, însă trebuie să-i ajutăm și noi, și trebuie să facem acest lucru fără întârziere.

În prezent, 80 % dintre sudanezi nu au acces la instalații sanitare. Unul din zece copii moare înainte de prima aniversare. În zonele cele mai sărace din sud, mai puțin de un procent dintre copii termină școala primară. Sudanul exportă în fiecare an petrol în valoare de miliarde de dolari. Dacă nordul și sudul vor ajunge la o soluție diplomatică și pașnică – și pot să o facă – atunci ambele părți își vor putea folosi resursele lor naturale bogate pentru a ieși din sărăcia cumplită în care trăiesc – sărăcie care le invadează pământul – cu puțin ajutor de la prietenii lor.

Bineînțeles că viitorul ambelor guverne va depinde de chestiuni precum delimitarea granițelor, împărțirea veniturilor din petrol și statutul zonei Abyei, disputata regiune de frontieră bogată în petrol dintre nord și sud. Îndemn Înaltul Reprezentant și Comisia să încurajeze negocieri diplomatice rapide între nord și sud pentru a soluționa chestiunile nerezolvate în cel mai scurt timp posibil și, cel mai important, ca acest subiect să aibă un loc al său pe agenda Uniunii Europene.

Aștept cu nerăbdare să salut deputații ambelor părți, reprezentându-și statele în virtutea calificărilor lor la o reuniune viitoare a Adunării Parlamentare Paritare a statelor din ACP cu acest Parlament în curând. Va fi un semn că au devenit un stat. Cred că trebuie să încurajăm acest lucru mai degrabă mai devreme decât mai târziu.

  Guido Milana (S&D). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, nu doresc să stric această atmosferă veselă.

Este adevărat că am ajuns la finalul etapei începute în 2005, în timpul căreia diplomația a ajutat la asigurarea faptului că evenimentele s-au desfășurat în cel mai bun mod posibil. Totuși, mai sunt încă multe probleme nerezolvate. Aceasta este o țară tânără și va fi o țară tânără odată ce secesiunea va avea loc. Este o țară care trebuie încă să-și stabilească frontierele, să abordeze chestiunile care au fost menționate de nenumărate ori cu privire la conflictele din regiunea Abyei, chestiunea referitoare la conductele de petrol, care sunt cel mai important lucru din această țară, și, de asemenea, sistemul internațional de ajutor.

Prin urmare, doresc să aduc în atenția domnului comisar un singur aspect. Trebuie să luăm două sau trei măsuri. Trebuie să stabilim o strategie pentru Sudanul de Sud și să recunoaștem acest nou stat la 7 februarie fără să mai așteptăm până la 9 iulie când rezultatele alegerilor vor fi oficiale. Trebuie, de asemenea, să punem în aplicare imediat serviciul nostru internațional și să trimitem o delegație în Sudanul de Sud.

Aceasta este singura modalitate de susținere a unui proces; aceasta este singura modalitate prin care diplomația inteligentă, strategică să susțină această țară în drumul spre democrație. Aș menționa că primul lucru pe care trebuie să-l facă țara este să-și redacteze constituția și Europa poate fi de real folos în această privință.

  Niccolò Rinaldi (ALDE). – (IT) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, am început să lucrez la Parlamentul European în 1991 în calitate de consilier politic și, în acea vreme, conflictul dintre nordul și sudul Sudanului reprezenta deja o criză recurentă. În cele din urmă, după 20 de ani, se pare că vedem puțină lumină la capătul unui tunel lung, obositor.

După cum au subliniat domnul Milana și alții, sunt încă multe de făcut, însă mulți dintre noi se pregăteau pentru rău și așteptau să înceapă din nou războiul civil. Prin urmare, felicit nordul și sudul țării pentru acest rezultat inițial al referendumului. Acum contează fiecare zi până la declarația de independență. Nimeni nu-și poate permite să facă un pas greșit, nici la Khartoum, Juba, Bruxelles, nici la Uniunea Africană din Addis Abeba. De exemplu, ideea creării unei delegații UE cu statut special până la declarația de independență este desigur binevenită. Sudanul este pe cale de a ne da nouă, comunității internaționale, o lecție minunată despre cinism și despre crizele pe carele considerăm adesea, mai mult dintr-un sentiment de resemnare, imposibil de soluționat.

  Frank Engel (PPE). - (FR) Domnule președinte, salut independența viitoare a Sudanului de Sud și felicit populația din Sudanul de Sud pentru că a obținut-o.

După cum tocmai a spus colegul meu deputat, domnul Goerens, care a avut amabilitatea să mă abordeze cu această ocazie, oricine poate avea dreptul de a nu trăi conform legii islamice. Este un drept pe care trebuie să-l respectăm. Totuși, trebuie să precizez, de asemenea, că există câteva populații care sunt binecuvântate cu șansa de a obține dreptul la această libertate. În apropiere, populația din Somaliland nu are această oportunitate.

Aș dori, de asemenea, să ne revizuim politica care, până acum, a constat în a nu recunoaște eforturile populației din Somaliland, care a construit un stat musulman liber și democratic în regiune, însă unul pe care îl tratăm ca și cum nu ar exista.

Domnule președinte, în ceea ce privește Sudanul de Sud, aș dori, de asemenea, să vorbesc pe scurt despre statutul acestei țări. Sudanul de Sud este în continuare cea mai săracă țară din Africa, în pofida faptului că, în ultimii cinci ani, a putut să acceseze jumătate din resursele petroliere ale întregului Sudan. Constat o subdezvoltare evidentă care, până acum, s-a datorat în mare parte neglijenței și lipsei de supraveghere din partea capitalei Khartoum.

Cu toate acestea, de acum înainte, aș dori ca Uniunea Europeană să insiste asupra necesității guvernanței și dezvoltării și aș dori să nu contribuim la finanțarea unei subdezvoltări care ar putea pune stăpânire pe Sudanul de Sud pe viitor.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Domnule președinte, ar trebui să rezistăm tentației de a fi prea optimiști în timpul dezbaterii de astăzi. Predicțiile cu privire la evenimentele din Sudan nu sunt decât simple presupuneri. În pofida tuturor speranțelor alimentate de către referendumul recent, nu ar trebui să presupunem că chestiunea este deja reglementată. Lucrurile nu stau nici pe departe astfel și nimeni nu știe încă dacă țara va fi divizată conform dorințelor celor care trăiesc în sud.

O altă chestiune este faptul că partea sudică a țării este unită în prezent de antipatia sa față de nordul musulman. Când această emoție va trece și va trebui să se construiască instituțiile de stat, echilibrul dintre cele trei triburi diferite din punct de vedere cultural și lingvistic va deveni rapid evident. Acest aspect va avea o semnificație majoră și ar trebui să ne concentrăm asupra sa acum.

Următoarea întrebare pe care trebuie să ne-o adresăm și la care trebuie să găsim un răspuns este: de ce suntem acum încrezători în sfârșitul pașnic al unui conflict care a durat jumătate de secol? Răspunsul este clar: țițeiul. Atât concernele străine, fără de care ar fi imposibilă extragerea petrolului într-o țară atât de săracă, cât și reprezentanții celor două părți ale țării au simțit mirosul petrodolarilor.

Să sperăm că lăcomia nu ne va orbi și că dorința noastră de a ajuta asigură nu numai furnizarea de finanțare pentru măsuri de construcție statală, ci permite, de asemenea, punerea în aplicare a programelor de care va beneficia societatea.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Domnule președinte, înainte de referendum am fost foarte îngrijorați de tensiunea din jurul acestuia și sunt mulțumită de faptul că referendumul s-a desfășurat în mod pașnic și că a fost validat. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm, după cum a spus și doamna Ashton, că va avea loc un referendum suplimentar corect în Abyei, precum și în regiunea unde se află petrolul. Misiunea de observare a Parlamentului European va fi, de asemenea, necesară la acest vot suplimentar.

Sudanul de Sud va rămâne una dintre cele mai sărace țări din lume, chiar și după declararea independenței sale. Există multe ONG-uri slovace care-și desfășoară activitatea în regiune și este important pentru ele să aibă condițiile adecvate necesare muncii lor. Aș dori, de asemenea, să subliniez rolul bisericii locale și al organizațiilor religioase, deoarece și ele merită sprijinul nostru. Au fondat și conduc multe școli și centre medicale și sunt foarte respectate în regiune.

Aș dori să închei prin a spune că, în urma secesiunii Sudanului, nu trebuie să uităm de minoritatea de locuitori din Sudanul de Sud care a fugit în nord în ca să scape de persecuție și locuiește acolo de mulți ani. În cazul în care Sudanul de Nord nu va recunoaște cetățenia dublă, așa cum a promis președintele al-Bashir, legea islamică se va aplica și ar putea deveni cetățeni de mâna a doua.

  María Muñiz De Urquiza (S&D). – (ES) Domnule președinte, dezbatem o poveste de succes: faptul că, după mai mulți ani de conflicte, Sudanul a trecut printr-un proces de secesiune complex în mod pașnic și democratic, în conformitate cu criteriile stabilite de legislația internațională: dreptul la autodeterminare al oricărei populații supuse dominației străine, coloniale sau rasiste și dreptul oricărei populații care este de acord cu secesiunea printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite sau al unui acord între părți.

Acesta a fost un succes și pentru Uniunea Europeană, care a susținut și supravegheat procesul electoral, așa cum va face în curând în Ciad și Uganda. Să sperăm că Uniunea Europeană își va asuma un rol principal în cadrul comunității internaționale în susținerea noului stat care se naște în urma referendumului din Sudanul de Sud pentru a soluționa toate problemele nerezolvate menționate aici, de la persoanele care se întorc în țară până la resursele naturale. Să sperăm că Uniunea Europeană va oferi întregul ei sprijin.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Domnule președinte, aș dori să salut aici încheierea referendumului din Sudanul de Sud. Datorită unui proces democratic, o societate complexă cu diferențe etnice și religioase și cu litigii economice grave a pus capăt unui conflict care a costat două milioane de vieți. Prin urmare, aș dori să felicit principalii jucători din cadrul acestui proces și să recunosc rolul Organizației Națiunilor Unite, care și-a îndeplinit misiunea de menținere a păcii. În plus, aș dori ca alte conflicte să urmeze acest exemplu și sper că unele state își vor învinge teama de principii precum dreptul oamenilor la alegere și exercitarea dreptului la autodeterminare.

Ambiția, încăpățânarea, nerecunoașterea minorităților și a drepturilor lor, refuzul de a accepta pluralitatea provoacă multe tensiuni. Dialogul și politica contribuie la soluționarea acestor tensiuni. Apelarea la timp la dialog și politică previne conflictele, însă negând ceea ce se întâmplă și încercând să depășim aceste conflicte fără să spunem adevărul vom sfârși cu siguranță prin a regreta.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL) . – (EL) Domnule președinte, din păcate nu împărtășesc optimismul uriaș exprimat de majoritatea vorbitorilor din această sală. În primul rând, deoarece trebuie să ne întrebăm de ce tocmai Sudanul de Sud și-a dobândit independența „atât de ușor” într-un moment în care regimul în Sahara Occidentală este așa cum îl știm și nu a recunoscut dreptul său la independență. Pentru mine și pentru Partidul Comunist Grec, răspunsul este foarte simplu. Sudanul de Sud a avut norocul de a avea petrol.

Sperăm că petrolul său nu va sfârși prin a fi un blestem pentru populația din Sudanul de Sud, așa cum s-a întâmplat în cazul populației Irakului și al altor națiuni. Mai sunt încă probleme grave, nesoluționate. Credem, din păcate, că competiția dintre marile puteri pentru această zonă se va intensifica și îndemnăm lucrătorii din Sudanul de Sud să nu cedeze strategiei de dezbinare și cucerire și să se alăture lucrătorilor din Sudanul de Nord în vederea creării de oportunități diferite pentru țara lor.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Domnule președinte, în cel mai recent referendum din Sudanul de Sud, populația a decis că vechile frontiere arbitrare, coloniale, ar trebui să cadă. În iulie, a fost înființat în mod oficial statul cu numărul 193 din lume. 3,8 milioane de oameni au votat în favoarea unui stat independent și doar 45 000 au votat ca lucrurile să rămână așa cum erau: această cifră reprezintă o majoritate covârșitoare care folosește dreptul la autodeterminare și este un prilej de mare bucurie.

Cu toate acestea, de una singură, separarea nu va crea stabilitate în țară. Sudanul este în continuare un punct fierbinte și în nord domnește omniprezentul islamism radical. Prin urmare, pe lângă alte măsuri, este important să se dezvolte structuri administrative deoarece trebuie gestionată și supravegheată o nouă frontieră.

În acest sens, este nevoie de o politică de securitate eficientă de-a lungul întregii regiuni – în Somalia, Sudan și Sudanul de Sud. Înaltul Reprezentant al UE este îndemnată, împreună cu jucătorii internaționali, să promoveze securitatea și stabilitatea în această regiune și, mai presus de toate, să combată tendințele radicale și să sprijine ferm Sudanul de Sud.

  Seán Kelly (PPE). - Domnule președinte, în cele din urmă, printre atâtea vești proaste, avem o știre pozitivă. O știre pozitivă la care Uniunea Europeană a contribuit semnificativ, lucru de care sunt foarte mândru – complimente doamnei Ashton și colegilor domniei sale și, de asemenea, deputaților care au supravegheat referendumul.

Desigur, adevărata muncă începe abia acum prin tranziția spre libertate și crearea națiunii Sudanului de Sud. Este o misiune foarte dificilă și istoria mondială a arătat adesea că a condus adesea la războaie civile.

Totuși, Uniunea Europeană poate juca un rol decisiv în a garanta faptul că tranziția are loc, în așa fel încât populația din Sudanul de Sud să poată beneficia de drepturile fundamentale ale omului la care s-a referit domnul Mitchell, precum dreptul la educație și chiar la instalații sanitare.

Cred că frontiera și împărțirea resurselor de petrol vor fi chestiuni esențiale. Michael Collins, un erou irlandez celebru, a spus cândva că frontiera este și va fi întotdeauna un tărâm cu probleme.

Uniunea Europeană, considerată independentă și obiectivă, poate juca un rol esențial în tranziția care este atât de necesară. Vă mulțumesc foarte mult. Urăm poporului sudanez mult succes.

  Michel Barnier, membru al Comisiei. − (FR) Domnule președinte, doamna Ashton mi-a cerut să vă ascult pe fiecare dintre dumneavoastră și am ascultat cu atenție. Aș dori să vă mulțumesc pentru înțelegere deoarece, doamna Ashton a trebuit să părăsească sala din motive urgente, după ce v-a explicat poziția sa, în calitate de Înalt Reprezentant, cu privire la acest subiect foarte delicat privind Sudanul.

În această regiune imensă a Africii, se vede clar și, doamnelor și domnilor deputați, toate discursurile dvs. au indicat acest lucru, că ceea ce se întâmplă într-o țară poate afecta toate celelalte țări în materie de dezvoltare, pace și stabilitate. Trebuie reamintit faptul că nouă țări se învecinează cu Sudanul. Iată de ce este atât de important ce s-a întâmplat la referendum.

Doamna De Keyser, căreia doresc să-i mulțumesc pentru rolul său de observator principal al alegerilor, a reamintit, așa cum a făcut și doamna Ashton, succesul acestui referendum – un proces exemplar și o tranziție care trebuie să fie pașnică. Doresc, de asemenea, deoarece ea însăși a făcut acest lucru, să mulțumesc deputaților și altor participanți pentru buna cooperare de care au dat dovadă instituțiile europene în cadrul acestui proces, și în special Parlamentului European.

Doamnelor și domnilor, mai mulți dintre dumneavoastră ați vorbit despre Darfur. În ceea ce mă privește, nu am uitat perioada în care, în 2004, când criza căpătase proporții uriașe, în calitate de ministru francez al afacerilor externe, am mers în tabăra Al-Fashir în inima regiunii Darfur, și ce am văzut și am auzit acolo.

De aceea mă bucur, deoarece mi s-a oferit ocazia de a discuta despre această situație în numele doamnei Ashton. Acordăm o atenție deosebită acestei situații și urmărim desigur evenimentele, fiind foarte preocupați de ceea ce se întâmplă în prezent, deplângând totodată în mod firesc numeroasele încălcări ale drepturilor omului și răpirea angajaților Organizației Națiunilor Unite. Din acest motiv ne așteptăm ca toate părțile să se angajeze în acest proces de pace. Trebuie desigur să susținem acest proces de pace. Acesta este obiectivul acțiunilor noastre politice, al tuturor măsurilor luate pentru a crea stabilitate și, chiar mai concret, al ajutorului umanitar, bineînțeles.

Domnule președinte, vreau să precizez că, din 2003, Uniunea Europeană a contribuit cu 776 de milioane de euro la cooperarea umanitară cu Sudanul, în special pentru regiunea Darfur, care are atâta nevoie de acești bani, și pentru Sudanul de Sud. Aș dori, de asemenea, să menționez sau să confirm faptul că departamentul de ajutor umanitar și protecție civilă al Comisiei (ECHO) va rămâne proactiv și doresc să-i mulțumesc întregului personal care a lucrat alături de ECHO pentru reintegrarea persoanelor care se întorc în Sudanul de Sud din nord, în cooperare cu Organizația Națiunilor Unite.

Cât despre cooperarea cu Sudanul de Sud, Uniunea Europeană va oferi mai mult ajutor în acest domeniu foarte concret pentru a promova o capacitate de dezvoltare rurală și producție agricolă, de care are atâta nevoie această populație pentru a nu depinde întotdeauna de importuri, care sunt tot mai scumpe din cauza volatilității prețurilor. Cei care mă cunosc știu cât de hotărât sunt în această privință, astăzi în calitate de comisar și anterior în alte funcții. Comisia a vorbit mult pe această temă în comunicarea sa din această dimineață. Prin urmare, Comisia va continua să-și intensifice ajutorul în domenii vitale precum dezvoltarea rurală, dezvoltarea agricolă, serviciile de bază, educația și sănătatea. Intenționăm să creăm fonduri speciale în valoare de circa 150 de milioane de euro pentru cele mai vulnerabile grupuri de populație din Sudan și, firește, din Sudanul de Sud.

Acestea sunt lucrurile pe care le-am avut de spus. Pe scurt, aș dori să fac alte trei comentarii. Cu privire la cetățenie, chestiune adusă în discuție de mai mulți deputați, aș dori să spun că sprijinim pe deplin activitatea desfășurată de comisia condusă de președintele Mbeki, care facilitează negocierile cu privire la cetățenia viitoare și alte chestiuni referitoare la această problemă gravă a cetățeniei.

În ceea ce privește tribunalul internațional, Uniunea Europeană va susține în continuare Curtea Penală Internațională fără nicio reținere. Am solicitat tuturor autorităților de nenumărate ori, și în special celor din Sudan, să coopereze sub toate aspectele cu Curtea Penală Internațională.

Domnule președinte, aș dori să fac o ultimă remarcă despre un subiect adus în discuție de mai mulți dintre dvs., și anume datoriile. Doresc să vă reamintesc ultimele concluzii ale Consiliului, care au fost foarte clare: Uniunea Europeană va susține scutirea de datorii a acestei țări, ținând cont, așa cum fac și alți parteneri, de progresele la care ne așteptăm și pe care dorim să le susținem și încurajăm pe plan politic și economic pentru a asigura stabilitatea țării.

Acestea sunt răspunsurile pe care am dorit să le dau în numele doamnei Ashton.

  Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.

  Indrek Tarand (Verts/ALE), în scris. – Situația din întreaga Africă de Nord este într-adevăr periculoasă, dar în același timp dătătoare de speranță. Caracteristicile regionale vor implica o concentrare specială pe capacitatea umanitară și militară pentru a oferi securitate și stabilitate. Totuși, văzând că UE vinde echipament militar avansat precum nave de război Mistral Rusiei, a luat cineva în considerare faptul că Rusia are de trecut și ea prin asemenea revoluții democratice?

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Faptul că Sudanul de Sud a votat la referendum în favoarea secesiunii era de așteptat. Era de așteptat și faptul că acest lucru nu va pune capăt, sub nicio formă, problemelor din regiune. În primul rând, sudul este încă instabil și trebuie mai întâi să se afirme ca stat independent. Acest lucru ar putea avea loc înainte de data programată pentru iulie, deoarece pierderea a 25 % din suprafață și a 20 % din populație nu va lovi Sudanul de Nord atât de mult precum renunțarea la un procent considerabil din veniturile din petrol. Din acest motiv, UE trebuie să ajute noul stat să-și mențină independența și să-și protejeze suveranitatea, deoarece ajutorul pentru dezvoltare acordat Sudanului de Sud poate juca, de asemenea, un rol important în ceea ce privește aprovizionarea cu petrol a Europei pe viitor. Prin urmare, UE ar trebui să copieze modelul Chinei, în special deoarece Beijingul leagă în mod inteligent ajutorul pentru dezvoltare de aprovizionarea cu materii prime. Prin urmare, ambele părți profită de pe urma modelului Chinei. Problema imigrației ilegale în Europa nu trebuie nici ea trecută cu vederea. Prin urmare, trebuie încheiat un acord cu guvernul Sudanului de Sud cu privire la readmisia propriilor cetățeni care au intrat în Uniunea Europeană ilegal. Va trebui apoi să urmărim îndeaproape dacă Sudanul de Sud este cu adevărat pregătit să respecte acest acord.