Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 2 februarie 2011 - Bruxelles

18. Acordurile privind comerțul cu banane - Abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1964/2005 al Consiliului privind taxele vamale aplicabile bananelor - Acordurile privind comerțul cu banane (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct este dezbaterea comună referitoare la:

– recomandarea (A7-0002/2011) a doamnei Francesca Balzani în numele Comisiei pentru comerț internațional referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de la Geneva privind comerțul cu banane între Uniunea Europeană și Brazilia, Columbia, Costa Rica, Ecuador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Peru și Venezuela, precum și a unui Acord privind comerțul cu banane între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii [07782/2010 - C7-0148/2010 - 2010/0057(NLE)],

– raportul (A7-0003/2011) doamnei Francesca Balzani în numele Comisiei pentru comerț internațional referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1964/2005 al Consiliului privind taxele vamale aplicabile bananelor [COM(2010)0096 - C7-0074/2010 - 2010/0056(COD)],

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată de Vital Moreira și Francesca Balzani în numele Comisiei pentru comerț internațional Consiliului referitoare la încheierea Acordului de la Geneva privind comerțul cu banane (O-000012/2011 - B7-0007/2011) și

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată de Vital Moreira și Francesca Balzani în numele Comisiei pentru comerț internațional Comisiei referitoare la încheierea Acordului de la Geneva privind comerțul cu banane (O-000013/2011 - B7-0008/2011).

  Francesca Balzani, raportoare. – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, Parlamentul a fost invitat să-și dea avizul cu privire la două acorduri care au fost semnate cu Statele Unite și cu 11 țări din America Latină, care vor trage linia cu privire la o afacere lungă și dificilă. Această afacere a făcut ca Uniunea Europeană să fie contestată la Organizația Mondială a Comerțului și, mai important, a transformat Uniunea Europeană în partea învinsă.

Este un subiect delicat, deoarece litigiile vizează principiul nediscriminării în comerțul internațional, pe care Europa este acuzată că l-a încălcat prin modul în care sunt organizate importurile de banane în interiorul Uniunii. Acest lucru se datorează faptului că avem un sistem dual, în sensul că aplicăm un sistem statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) și un sistem diferit altor țări. Acest sistem le-a permis țărilor ACP să aducă acest produs pe piața europeană fără să plătească nicio taxă la import, spre deosebire de alte țări, care trebuie să plătească o taxă de 176 de euro pe tonă.

Prin urmare, acest acord readuce echilibrul și, lucrul cel mai important, le permite țărilor ACP, care sunt într-o stare de dezvoltare fragilă, să-și exporte produsele în UE fără taxe vamale. În același timp, celelalte țări care au semnat acorduri vor putea să exporte banane în UE cu condiția plății taxelor la import, care vor fi totuși reduse treptat în perioada 2011-2017 de la rata actuală de 176 de euro pe tonă la 114 de euro pe tonă.

Totuși, pe lângă faptul că aduce în sfârșit UE înapoi într-o situație de conformitate cu angajamentele care îi revin în calitate de membră a Organizației Mondiale a Comerțului și îi redă, în consecință, în anumite privințe, credibilitatea, inclusiv ca instituție, cel mai important aspect este că aceste acorduri oferă anumite facilități statelor ACP care se află într-o stare de dezvoltare vulnerabilă, deoarece prevăd instrumente care să le ofere sprijin financiar. Aceste instrumente le vor permite acestor țări să investească în diversificarea producției și, în consecință, le vor întări, sperăm noi, economiile. În prezent, aceste măsuri, în valoare de 190 de milioane de euro, vor fi aplicate până în 2013.

Cred că aceste etape sunt un pas în direcția bună, nu numai deoarece pun capăt litigiilor în care UE a fost partea învinsă, cu consecințele aferente în materie de economie, măsuri disciplinare și credibilitate a instituției, după cum am menționat deja, ci și deoarece duc la o soluție echilibrată care respectă necesitățile acestor state ACP, precum și ale producătorilor europeni din regiunile ultraperiferice, care, desigur, nu pot fi lăsați în voia concurenței nestăvilite.

Prin urmare, propun ca Parlamentul să aprobe aceste acorduri, solicitând totodată angajamente ferme din partea Consiliului și a Comisiei. În primul rând, ar trebui să ceară, în cel mai scurt timp posibil, o evaluare a impactului pe care îl vor avea aceste acorduri din prezent până în 2020 – un interval de timp destul de lung, așadar – asupra statelor ACP și a producătorilor din regiunile ultraperiferice, ale căror economii sunt strâns legate de banane. În al doilea rând, Parlamentul ar trebui să ceară un angajament ferm în ceea ce privește efectele măsurilor financiare de însoțire pentru statele ACP cu optsprezece luni înainte ca acestea să ajungă la scadență. Acest lucru ar garanta faptul că aceste țări ar putea beneficia de asistență și măsuri de sprijin în continuare, pentru a nu fi lăsate să lupte de unele singure și pentru a primi sprijin în combaterea, contracararea și atenuarea într-o anumită măsură a consecințelor pe care le poate avea intrarea în vigoare a acestor acorduri în interiorul Uniunii Europene din cauza ajustărilor de preț și deci a modificărilor competitivității bananelor din alte țări.

Prin urmare, cred că, prin rezolvarea unei probleme complicate, acest acord oferă cu siguranță o soluție care ia, de asemenea, în considerare necesitățile acestor țări mai slabe care, după cum am menționat deja, au fost întotdeauna principala noastră preocupare, inclusiv în timpul lungii dezbateri pe care am purtat-o în Comisia pentru comerț internațional. Sper că vor găsi sprijin ferm și o soluție în aceste măsuri de însoțire, mai ales în ceea ce privește monitorizarea și angajamentul la care se așteaptă Parlamentul din partea Comisiei și a Consiliului, de a analiza acordul și efectele măsurilor de sprijin, și de a le extinde și spori, dacă va fi cazul, pe viitor.

  Enikő Győri, președinta în exercițiu a Consiliului. – (IT) Doamnă președintă, doamnă Balzani, doamnelor și domnilor, doresc să vă mulțumesc din inimă pentru că ați oferit Președinției în exercițiu a Consiliului și Consiliului ocazia de a lua cuvântul cu privire la acest subiect care este important atât din punctul de vedere al comerțului internațional, cât și din punctul de vedere al solidarității și dezvoltării.

Sper că voi reuși să răspund întrebărilor adresate de domnul Moreira și să abordez reținerile și preocupările pe care le-a menționat doamna Balzani. Dacă îmi permiteți, voi continua în limba maghiară.

(HU) În ceea ce privește mijloacele de existență ale producătorilor de banane din UE și din statele ACP, Consiliul este conștient de faptul că producția de banane prezintă o importanță socială și economică fundamentală pentru regiunile cultivatoare de banane ale UE. Proiectul de decizie prevede că programul de măsuri de însoțire pentru sectorul bananelor trebuie evaluat cu 18 luni înaintea expirării programului. Totuși, doamnelor și domnilor, după cum știți, pregătirea acestui raport de evaluare și orice alte propuneri sunt de competența Comisiei, și nu a Consiliului, însă sunt sigur că domnul comisar Cioloș va dezvolta acest subiect. Același lucru se aplică și evaluărilor de impact la care se face referire în întrebarea cu solicitare de răspuns oral.

Pentru a pune în aplicare măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor care vizează statele ACP, este nevoie de un amendament la reglementările privind setul de instrumente de relații externe al UE. În interesul țărilor beneficiare, Consiliul se bazează pe cooperarea constructivă a Parlamentului European pentru a soluționa aspectele instituționale care întârzie în prezent adoptarea dispozițiilor cerute.

Cât despre distribuirea resurselor alocate măsurilor de însoțire pentru sectorul bananelor între țările beneficiare, Consiliul, în poziția sa adoptată în primă lectură, și-a exprimat sprijinul pentru proiectul de decizie privind măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor, care prevede indicatori și criterii de distribuire lipsite de ambiguitate. Este vorba despre următorii indicatori: volumul comerțului cu banane cu UE, importanța exporturilor de banane pentru economia țărilor ACP în cauză și nivelul de dezvoltare a țărilor.

În ceea ce privește programul POSEI, Comisia a depus un proiect de regulament al Parlamentului European și al Consiliului la 24 septembrie 2010, care prevede măsuri agricole individuale pentru regiunile ultraperiferice ale UE. Propunerea este în curs de examinare în grupurile de pregătire ale Consiliului. Cât despre taxele aplicate bananelor discutate în virtutea acordurilor de liber schimb care urmează să fie încheiate de Comisie cu Columbia, Peru și America Centrală, doresc să subliniez că Consiliul nu și-a format încă o părere privind aceste acorduri și, prin urmare, în acest moment nu vă pot transmite poziția sa oficială.

UE a început negocierile cu întreaga Comunitate Andină cu scopul de a crea un acord de asociere interregional. Discuțiile au fost suspendate în iunie 2008 deoarece țările andine nu au putut să cadă de acord asupra obiectivelor și conținutului capitolului referitor la comerț. În ianuarie 2009, au început noi negocieri cu țările andine dispuse să participe, și anume cu Columbia, Ecuador și Peru, pentru a ajunge la un acord de liber schimb multilateral. După ce Ecuador și-a suspendat participarea în iulie 2009, au continuat discuțiile cu Peru și Columbia. Comisia Europeană a încheiat negocierile cu Peru și Columbia la 1 martie 2010.

Acordului multilateral negociat cu aceste două țări i se pot alătura și alte membre ale Comunității Andine, inclusiv Ecuadorul. În ultimele luni, Ecuadorul a menționat oficial că este pregătită să reia negocierile și să semneze acordul multilateral. Consiliul salută această decizie. Dacă negocierile cu Ecuadorul vor continua, nivelul de ambiție al obligațiilor în domeniul deschiderii pieței trebuie să reflecte nivelul de ambiție al obligațiilor negociate cu Columbia și Peru.

În concluzie, îi rog pe onorabilii deputați să-și dea consimțământul pentru încheierea acordului privind comerțul cu banane și, de asemenea, să voteze mâine în favoarea propunerii de abrogare a regulamentului care stabilește taxe vamale pentru comerțul cu banane. Contez pe cooperarea dvs. și aș dori să vă mulțumesc pentru atenție.

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. − (FR) Doamnă președintă, doamnă Győri, doamnă Balzani, doamnelor și domnilor, în primul rând sunt încântat să observ că aspectele principale și orientarea generală a propunerii Comisiei referitoare la banane au fost susținute de raportoare. Mai mult, doamna Balzani a făcut o prezentare introductivă foarte bună a contextului în care au avut loc aceste negocieri și a fost semnat acest acord.

Comisia sprijină fără rezerve concluziile proiectului de recomandare și pe cele ale proiectului de raport ale raportoarei cu privire la acest subiect. Este adevărat că Acordurile de la Geneva privind comerțul cu banane din 2009 sunt foarte importante, iar doamna Balzani a subliniat foarte bine motivele care au contribuit la această situație. Aș dori să subliniez, de asemenea, faptul că aceste acorduri vor calma apele cu privire la acest subiect sensibil și vor facilita, de asemenea, procesul de la Doha și vor pune la dispoziție condițiile necesare creării unei piețe europene stabile a bananelor, una care va putea fi prezisă în anii care vor urma.

Aș dori să revin la unele dintre cele mai importante subiecte aduse în discuție de raportoare și de deputați în întrebările lor cu solicitare de răspuns oral sau scris, precum și la cele din propunerea de rezoluție care face parte din acest pachet.

Cât despre sprijinul oferit producătorilor din Uniunea Europeană, sunt pe deplin conștient de rolul socioeconomic esențial al producției de banane în anumite regiuni din Uniunea Europeană – în special în regiunile ultraperiferice – și de preocupările privind fiabilitatea economică a producției de banane în aceste regiuni.

Într-un raport recent referitor la sistemul POSEI, prezentat Parlamentului European și Consiliului în septembrie 2010, Comisia explică consecințele Acordurilor de la Geneva și faptul că aceste consecințe au fost deja integrate în reforma din 2006 a sistemului aplicabil bananelor.

Pentru a proteja producătorii din Uniunea Europeană într-un context al sporirii liberalizării, bugetul pentru sectorul bananelor a fost mărit semnificativ, iar evaluarea de impact efectuată la acea vreme a luat în calcul faptul că tarifele au scăzut mai mult decât fusese convenit.

Cu toate acestea, Comisia a arătat că este dispusă să monitorizeze îndeaproape impactul acordurilor pe piață și, dacă va fi cazul, să ia măsurile necesare pentru a atenua aceste efecte.

În ceea ce privește întrebarea referitoare la consolidarea poziției producătorilor de banane în acest sector, aș dori să subliniez în primul rând că această problemă nu este valabilă doar pentru sectorul bananelor, ci se aplică întregului sector agroalimentar. Aceste probleme din sectorul producătorului – probleme în ceea ce privește puterea de negociere și distribuirea valorii adăugate de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente – afectează și alte sectoare. În plus, pentru a soluționa această problemă ca parte a politicii agricole comune, Comisia va prezenta propuneri pentru consolidarea organizațiilor de producători, a rolului lor în acest sector și a competenței lor de negociere.

Mai mult, Comisia a creat un grup la nivel înalt pentru industria agroalimentară care reunește mai mulți comisari care pot veni cu propuneri în acest sens – deoarece responsabilitatea și competența comisarului pentru agricultură sunt limitate, însă sunt patru comisari care participă la aceste grupuri și conduc aceste grupuri la nivel înalt – un grup la nivel înalt cu o foaie de parcurs și cu propuneri, iar Comisia le va prezenta în următoarele câteva luni și în următorii ani pentru a încerca să găsească o soluție la această chestiune privind transparența în lanțul de aprovizionare cu alimente și competența de negociere. Așadar, în acest context, producătorii de banane din filieră vor putea profita de pe urma acestei măsuri.

În ceea ce privește distribuirea resurselor financiare pentru măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor în țările ACP, după cum știți, proiectul de regulament care stabilește ceea ce în engleză poartă denumirea de BAM a fost aprobat de Parlamentul European la 21 octombrie și stabilește condițiile de repartizare a acestor resurse. În consecință, criteriile pe care le-ați cerut există deja și, de altfel, rezultatele și distribuirea acestui pachet sunt deja stabilite.

În acest sens, Comisia a lucrat în colaborare strânsă și productivă cu Parlamentul European și am ajuns la un compromis bun referitor la conținutul acestui punct. Proiectul de regulament care vizează acest sprijin pentru țările ACP a fost, de altfel, aprobat de Parlamentul European și definește, de asemenea, criteriile de alocare pentru diversele țări beneficiare și prevede, totodată, așa cum ați cerut – o evaluare a situației pieței din aceste țări cu 18 luni înainte ca programul să ia sfârșit. Această evaluare ne va ajuta să ne dăm seama dacă procesele de adaptare se desfășoară bine sau dacă s-ar putea să trebuiască să avem în vedere și alte măsuri.

Cât despre analiza de impact referitoare la efectele acordurilor asupra producătorilor de banane din țările în curs de dezvoltare și din regiunile ultraperiferice ale Europei până în 2020, sunt într-adevăr pregătit să am în vedere o astfel de analiză, dacă se dovedește necesară. Însă trebuie să fim realiști și în ceea ce privește aria de aplicare a studiului, deoarece acesta vizează un număr mare de țări producătoare de banane din întreaga lume – precum și un număr mare de țări în care bananele sunt un aliment de bază – ceea ce înseamnă așadar că va fi dificil să punem în aplicare acest studiu și să tragem concluzii pe baza sa. Cu toate acestea, sunt pregătit să întreprindem un studiu de acest tip sau să utilizăm datele din studii interne sau externe pe care Comisia le are deja la dispoziție. După cum am precizat deja, vom face o evaluare a efectelor BAM asupra țărilor ACP cu 18 luni înainte ca programul să expire.

În cele din urmă, în ceea ce privește negocierile referitoare la un acord de liber schimb cu anumite țări din America Latină, în special cu Ecuadorul, știți desigur că negocierile privind acordul comercial cu Columbia și Peru și cu țările din America Centrală au fost finalizate pe plan tehnic. Acordul cu Columbia și Peru poate fi aplicat și altor state membre ale Comunității Andine, inclusiv Ecuadorului, dacă acesta va dori să revină la negocieri. De altfel, Ecuadorul a cerut, în mod oficial, să revină la masa negocierilor referitoare la acordul de comerț, iar administrația ecuadoriană și Comisia sunt în curs de examinare a posibilității de a reîncepe negocierile și deci de a ajunge la un acord cu privire la măsurile care se impun a fi luate.

Acestea sunt cele câteva remarci pe care am dorit să le fac cu privire la raportul dvs. și la subiectele pe care le-ați abordat. Am vorbit cam mult, însă am dorit să răspund, de la bun început, acelor întrebări la care am putut.

  Charles Goerens, raportor pentru aviz al Comisiei pentru dezvoltare. − (FR) Doamnă președintă, printre dispozițiile dreptului internațional se numără și principiul nediscriminării. Foarte bine! În teorie, nu avem nimic de comentat în această privință. În practică, realitatea este un pic diferită.

Țările ACP nu plătesc taxe la import pentru banane dacă le exportă în Uniunea Europeană. Acesta este un acord – un acquis – și acest acord nu schimbă nimic în această privință. Pe de altă parte, țările care nu fac parte din ACP și care au plătit, până acum, 176 de euro pe tonă vor beneficia de o scădere a taxelor la import până la 141 de euro. Reducerea taxelor la import cu 35 de euro schimbă, de asemenea, situația în ceea ce privește concurența. Țările ACP, care au beneficiat de mai multă protecție până acum, vor fi protejate mai puțin pe viitor. Comisia a negociat acest acord în numele Uniunii Europene. Pentru mine, în calitate de raportor pentru aviz, întrebarea este dacă ar fi putut acționa într-un alt mod. Răspunsul meu este foarte clar: nu ar fi putut. Dacă ar fi procedat altfel, dacă ar fi refuzat să participe la aceste negocieri, chestiunea ar fi fost soluționată de organul de soluționare a litigiilor al OMC. Putem să afirmăm în mod cert că rezultatele ar fi fost diferite de cele obținute în cadrul negocierilor pe care le discutăm aici. Înseamnă că totul este bine când se sfârșește cu bine? Bineînțeles că nu.

Sunt raportor pentru aviz pentru acest acord și sunt și raportor pentru măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor, și voi prezenta raportul mâine în a doua lectură. Voi face următoarele comentarii cu privire la acest subiect.

În primul rând, bugetul pentru sectorul bananelor a fost mărit considerabil. După cum tocmai ne-a amintit domnul comisar, acesta este un lucru pozitiv – recunosc acest fapt. Răspund astfel și unei întrebări adresate de doamna De Sarnez, care este foarte îngrijorată de situația creată recent pentru producătorii de banane din departamentele de peste mări și din regiunile ultraperiferice.

În al doilea rând, un alt motiv de îngrijorare împărtășit de doamna De Sarnez și de mine în cadrul Comisiei pentru dezvoltare se referă la faptul că tendința descendentă nu se va opri la 114 de euro, deoarece Comisia este în curs de negociere a altor acorduri care vor coborî această cifră mult sub 114 de euro. Se vorbește chiar de 75 de euro. În consecință, în conformitate cu principiul nediscriminării, va trebui să monitorizăm și această tendință de scădere, care este foarte îngrijorătoare.

În al treilea rând, în ceea ce privește măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor – despre care voi vorbi în detaliu mâine dimineață – cred că Parlamentul a reușit – și îi mulțumesc domnului comisar pentru că a subliniat acest aspect – să introducă câteva elemente noi, în special evaluarea impactului care va avea loc cu 18 luni înainte de expirarea programului. Acest lucru ne va permite să privim un pic și dincolo de 2013, deoarece nu cred că problema din sectorul bananelor va fi soluționată până în 2013.

  Laima Liucija Andrikienė, în numele Grupului PPE. – Doamnă președintă, în numele Grupului PPE, îndemn Parlamentul European să dea undă verde acestui acord foarte important. Credem că acesta va facilita negocierile din cadrul rundei de la Doha și va impulsiona negocierile noastre bilaterale cu țările Mercosur referitoare la un acord de liber schimb.

Salutăm tendința generală de liberalizare a comerțului mondial cu banane, inclusiv acordul OMC actual, precum și acordurile bilaterale cu țările din America Centrală și andine, și poate, într-o bună zi, cu Mercosur.

Propunerea de rezoluție – pentru care aduc omagiu raportoarei – este echilibrată, în special datorită faptului că am luat în considerare interesele partenerilor noștri din țările ACP, precum și ale producătorilor de banane europeni locali.

Cred cu tărie că, în timp ce înaintăm spre o mai mare liberalizare a comerțului mondial cu banane, ar trebui să ne asigurăm că nu desființăm industriile sau sectoarele care au jucat în mod tradițional roluri economice și sociale importante în anumite regiuni europene, precum Insulele Canare, Guadalupe, Martinica, Madeira, Azore și altele.

În cele din urmă, sperăm că Comisia va lua în calcul aceste motive de îngrijorare și va lua măsuri pentru a ajusta pachetul de sprijin pentru producătorii UE interni vizați de pachetul POSEI și, dacă va fi necesar, va lua și alte măsuri pentru a garanta că, în paralel cu tendința de liberalizare a comerțului mondial cu banane, producătorii UE interni vor reuși să rămână pe piață și să-și desfășoare activitățile tradiționale. O ocazie bună pentru a lua aceste măsuri ar fi discuțiile referitoare la următoarea perspectivă financiară a UE.

  Kriton Arsenis, în numele Grupului S&D. – (EL) Domnule președinte, știm cu toții ce înseamnă „republica bananelor”. Este o țară în care marile companii producătoare de banane fac și desfac guverne după bunul lor plac. Când guvernele le deranjează încercând să rețină drepturile guvernamentale minime sau să mărească salariile de bază, folosesc până și lovituri de stat împotriva lor.

În aceste țări, aceleași companii continuă să producă banane. Distrugerea pădurilor și a mediului înconjurător, condițiile de lucru mizerabile și utilizarea pesticidelor interzise în Uniunea Europeană sunt la ordinea zilei. În același timp, din cauza acestor multinaționale, 99 % din bananele pe care le mâncăm aparțin unei singure specii, chiar dacă există câteva mii de specii de banane, iar această specie riscă să contracteze o boală specifică ca urmare a cultivării unui singur tip de recoltă.

Măsurile pentru sprijinirea țărilor din Africa, zona Caraibilor și Pacific au fost foarte importante, iar reducerea lor ar avea un impact major asupra producătorilor din aceste țări. Acestea sunt țări foarte sărace și au nevoie de ajutorul nostru. Uniunea Europeană este, la nivel global, cea mai mare și cea mai profitabilă piață pentru banane. În anii care vor urma, vom asista cu siguranță la încercările acestor multinaționale imense de a câștiga controlul deplin asupra pieței UE prin îndepărtarea micilor producători, și acesta este un aspect cu privire la care trebuie să fim atenți. Comisia trebuie să fie vigilentă pentru a garanta respectarea întocmai a legilor europene privind concurența, astfel încât să putem să împiedicăm multinaționalele mari să abuzeze de poziția lor dominantă pe piață, prin stagnarea în mod artificial a prețurilor la început, pentru a elimina micii producători, și apoi prin crearea de carteluri și mărirea prețurilor, acestea devenind foarte mari pentru consumatorii europeni.

  Catherine Grèze, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Doamnă președintă, în ceea ce privește aprobarea acordurilor comerciale din sectorul bananelor, Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană va vota împotrivă.

Aceste acorduri vizează deschiderea pieței bananelor prin consolidarea poziției dominante a marilor multinaționale americane care controlează deja peste 80 % din piața globală. Dacă vom aproba acorduri de acest gen, vom acționa cu precădere împotriva intereselor țărilor ACP, a regiunilor ultraperiferice și a Ecuadorului. Din nou, micii producători vor fi cei care vor avea de suferit. Trebuie să se facă o revizuire urgentă, radicală, a normelor comerciale internaționale pentru a garanta suveranitatea alimentară și dezvoltarea producției locale pentru toată lumea.

Măsurile financiare propuse de Comisia Europeană pentru a sprijini acești producători sunt insuficiente. Uniunea Europeană nu trebuie doar să se asigure că se va efectua o evaluare a impactului cu privire la aceste acorduri; trebuie, de asemenea, să-și modifice legislația în consecință pentru a promova producția durabilă și economiile durabile.

  Elie Hoarau, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Doamnă președintă, după părerea mea, aceste acorduri nu sunt pozitive. Acestea demonstrează felul în care micii producători de banane din țările ACP și din regiunile ultraperiferice au fost luați ostatici în acordurile încheiate în 2009 la Geneva și în negocierile de la Doha care au loc astăzi, acorduri și negocieri pe care Organizația Mondială a Comerțului le-a dorit și le-a impus.

Este adevărat că soarta micilor producători din țările ACP și din regiunile ultraperiferice nu contează prea mult în comparație cu interesele majore care sunt în joc – interesele uriașilor din America Latină, precum și ale celor din Uniunea Europeană.

În fond, reforma pieței bananelor și reforma pieței zahărului sunt expresii ale aceleiași mișcări care înaintează inexorabil spre o mare piață globală și care, din păcate, îi strivește pe cei mai slabi și mai fragili. În plus, doamnă președintă, măsurile de compensare avute în vedere nu vor fi suficiente pentru a împiedica în cele din urmă ruina care îi așteaptă pe micii cultivatori, și nici pentru a conduce statele ACP care se numără printre cele mai sărace țări din lume spre o dezvoltare veritabilă.

În realitate, suntem îndemnați să semnăm aceste acorduri pentru a salva negocierile de la Doha. Ce bine ar fi dacă liderii noștri ar fi îndemnați să arate aceeași disponibilitate pentru a salva acordurile globale care vizează protecția mediului înconjurător, armonizarea în sens ascendent a drepturilor și a standardelor de trai ale lucrătorilor! Dacă lucrurile ar sta așa, cred că oamenii ar fi mult mai puțin ezitanți în ceea ce privește globalizarea decât sunt în prezent.

  David Campbell Bannerman, în numele Grupului EFD. – Doamnă președintă, această problemă a banalelor este materie de război – un război cu America, inspirat de UE, care a durat 16 ani și fost acum pierdut spectaculos.

UE a fost amendată acum cu aproape 200 de milioane de dolari de Organizația Mondială a Comerțului și a fost forțată să renunțe la tarifele sale ilegale – totul din cauza protecționismului care se află în centrul UE, în acest caz protecția coloniilor franceze. Aș putea chiar să spun că această banană pe care am cumpărat-o astăzi de la supermarketul Parlamentului European este ilegală! Nu respectă normele UE în ceea ce privește lungimea, lățimea și curbura bananelor. Ce se întâmplă?

Cu un astfel de protecționism nesăbuit și norme atât de stupide ca aceasta, trebuie să întreb: a luat-o razna Uniunea Europeană sau pur și simplu și-a pierdut mințile?

  Laurence J.A.J. Stassen (NI) . – (NL) Doamnă președintă, Uniunea Europeană urmează de zeci de ani o politică comercială protecționistă, și aceasta se aplică bananelor, printre alte lucruri. Scopul taxei noastre la import este să nu permitem accesul bananelor din America Latină, acordând totodată subvenții țărilor exportatoare care sunt slab competitive.

Majoritatea acestor subvenții, aproape 300 de milioane de euro pe an, ajung în regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene: acesta este un protecționism pur, pentru care UE a fost pedepsită de multe ori de OMC. Uniunea Europeană ține neapărat să se prezinte ca avocat al dreptului internațional și comerțului liber, fiind întotdeauna pregătită să-i arate cu degetul pe alții.

Totuși, când vine vorba despre Uniunea Europeană, preferăm să ne întoarcem cu spatele. Totul este permis atâta timp cât industria neprofitabilă a bananelor de pe insule precum Guyana Franceză, Azore și Insulele Canare este protejată. Părem cu toții prea dornici să tolerăm faptul că contribuabilul european trebuie să plătească o factură care se ridică la sute de milioane de euro în fiecare an pentru subvenții atât de ineficiente. Este timpul să abolim această gestionare europeană defectuoasă și ca Uniunea Europeană să înceteze să finanțeze această ineficiență economică.

  Gabriel Mato Adrover (PPE). – (ES) Doamnă președintă, doresc să-l informez respectuos pe domnul Campbell Bannerman că această banană nu provine din Insulele Canare.

Doamnelor și domnilor, voi vorbi despre banane în această ședință plenară și cred că este foarte bine că se discută despre banane în această sală. Este un lucru bun deoarece este important să reiterăm necesitatea protejării producătorilor europeni de banane, printre care și cei din Insulele Canare. Susțin această măsură deoarece cred că încheierea Acordului de la Geneva privind comerțul cu banane nu este o veste bună pentru producătorii UE. În plus, există unele aspecte ale rezoluției pe care o dezbatem astăzi care nu sunt complet satisfăcătoare din punctul de vedere al agriculturii și protejării producătorilor de banane din UE.

Totuși, știu că această propunere a fost făcută de Comisia pentru comerț internațional, ale cărei criterii referitoare la o serie de aspecte sunt foarte diferite de cele ale mele. Prin urmare, voi evalua aspectele pozitive ale propunerii, și nu pe cele negative.

Este pozitivă deoarece pune capăt unui număr atât de mare de ani de litigii în Organizația Mondială a Comerțului, readucând astfel liniștea într-un sector care are nevoie, mai presus de toate, de siguranță și stabilitate pentru viitor. Producătorii UE aparțin regiunilor ultraperiferice, care au probleme enorme în ceea ce privește producția de banane – sau de banane de calitate excelentă, în orice caz – și a căror producție de banane nu se compară în nicio privință cu cea din țările terțe din punctul de vedere al costurilor, al forței de muncă, al mediului înconjurător sau al măsurilor de protejare a plantelor.

Din punct de vedere agricol, este important să subliniem faptul că acest acord este în detrimentul producătorilor UE. Ne confruntăm cu reduceri drastice ale tarifelor, de la 176 de euro la 114 de euro pe tonă și la 75 de euro pe tonă în cazul acordurilor cu Columbia și Peru.

Prin urmare, domnule comisar, cu tot respectul cuvenit, pot să vă spun că nu este credibil că ar fi existat dispoziții pentru această scădere a tarifelor în detaliul financiar al Programului de opțiuni specifice distanței și insularității (POSEI) din 2006, deoarece acest lucru nu este adevărat. Domnul comisar a afirmat că această dispoziție a fost prevăzută cu privire la Acordul de la Geneva; să nu uităm că acest tarif este de 114 de euro. În 2006 nu ar fi putut să existe dispoziții care să reglementeze scăderea tarifului la 75 de euro, așa cum se întâmplă în cazul acestor acorduri.

Prin urmare, cred că evaluările necesare ar trebui efectuate și că se va confirma faptul că este absolut necesar ca detaliile financiare ale acordului să fie actualizate deoarece, inter alia, Comisia a considerat că și tariful de 176 de euro pe tonă era mic atunci când a fost pus în aplicare. În consecință, producătorii UE emit cerințe pe deplin justificate, iar noi, în Parlament, avem obligația de a-i proteja, așa cum face și Comisia.

  Catherine Stihler (S&D). - Doamnă președintă, doresc să mă concentrez asupra comerțului echitabil cu banane. Importanța sprijinirii producătorilor de banane din națiunile din zona Caraibilor cele mai sărace este absolut esențială. Deși s-au alocat 200 de milioane de euro pentru țările exportatoare de banane din Africa și din zona Caraibilor, trebuie să analizăm această chestiune.

Oricine vede cum sunt tratați oamenii care lucrează în acest sector, mai ales de marile corporații multinaționale, ar fi dezgustat. De aceea este atât de important comerțul echitabil cu banane – pentru micii producători, desigur, însă și pentru a garanta că lucrătorii sunt tratați mai bine.

Bananele sunt fructul preferat al scoțienilor și, în consecință, alegătorii mei doresc să știe că fructele pe care le consumă au fost produse la cele mai ridicate standarde și cu foarte mare grijă. Aș încuraja colegii să cumpere doar banane comercializate echitabil și, dacă văd că acestea nu există într-un supermarket, să se plângă.

Așa cum am văzut în această seară, politica comerțului cu banane este controversată. Trebuie să acționăm pentru a ajuta lucrătorii cei mai vulnerabili și națiunile cele mai vulnerabile din lume.

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Doamnă președintă, producătorii europeni pierd adesea în acordurile comerciale bilaterale și au avut de suferit din cauza liberalizării reglementărilor privind importurile.

Acordurile pe care le vom vota mâine prevăd o reducere a taxelor la import aplicate bananelor importate din America Latină. Deși, pe de o parte, aceste acorduri au contribuit la soluționarea unui conflict care durează de zece ani, pe de altă parte amenință să pună în mare dificultate producătorii europeni de banane. Este evident că reducerile tarifare negociate cu țările din America Latină, în combinație cu programul de sprijin pentru țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) și programul de măsuri de însoțire pentru sectorul bananelor amenință să pună în pericol considerabil competitivitatea producătorilor europeni.

Până acum, sprijinul financiar pentru producătorii noștri de banane a fost acordat prin subvențiile POSEI (Programul de opțiuni specifice distanței și insularității), însă ultima reformă a POSEI, din 2006, nu anticipează în niciun fel aceste acorduri recente. Prin urmare, consider că este important să solicităm Consiliului să aibă în vedere necesitatea de a identifica instrumente și resurse adecvate pentru a acoperi nevoile financiare ale producătorilor europeni, îmbunătățind astfel situația acestora și despăgubindu-i în același timp pentru eventuale daune pe care le pot suferi ca urmare a acestor acorduri și a reducerii taxelor la import.

Nu cred că este fezabil să căutăm resurse care să acopere nevoile producătorilor europeni de banane în fiecare an. Consider că trebuie să găsim o soluție stabilă, pe termen lung, pentru a compensa pagubele pe care le-au înregistrat ca urmare a extinderii și a deschiderii piețelor.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Doamnă președintă, după mulți ani de dispute între Uniunea Europeană, pe de o parte, și producătorii de banane din America Latină, pe de altă parte, s-a făcut acum un pas important datorită Acordului privind comerțul cu bananele. Sprijin acest acord deoarece pune, de asemenea, capăt litigiului din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.

Totuși, concesiile făcute de producătorii de banane din UE și din America Latină nu trebuie să ne facă să uităm situația generală a țărilor ACP. Asistența oferită de UE țărilor ACP trebuie monitorizată cu grijă și, dacă este cazul, sporită. Evaluarea impactului solicitată de Parlamentul European este importantă în această privință și acest lucru trebuie subliniat în mod clar. În ciuda asistenței, care este fără îndoială fundamentală și importantă, în bugetul UE nu trebuie să se facă realocări. Se întâmplă prea des ca sume puse la dispoziția anumitor domenii să fie realocate și utilizate în alte scopuri. Această practică trebuie să înceteze indiferent dacă are legătură, cum se întâmplă în cazul de față, cu Fondul european pentru dezvoltare sau cu alte fonduri, printre care fondul pentru agricultură, care este adus adesea în discuție în prezent. Uniunea Europeană nu trebuie să-și uite responsabilitățile față de țările ACP și de regiunile ultraperiferice și trebuie să fie constantă în acțiunile sale.

Dacă vom privi acum acest acord stimulant dintr-o perspectivă globală, atunci voi urmări cu atenție negocierile de la Doha Forumul Economic Mondial pare să fi impulsionat oarecum lucrurile. G20 dorește să încheie negocierile cu Organizația Mondială a Comerțului înainte de 2012. Rămâne de văzut dacă cuvintele se vor transforma în fapte. Totuși, se pare că Acordul privind comerțul cu banane a mai adăugat o piesă la marele puzzle de la Doha.

  Seán Kelly (PPE). - Doamnă președintă, în urmă cu câteva săptămâni, o luasem razna în ceea ce privește albinele. Astăzi bâzâim precum albinele despre banane și, în special, despre acest acord propus.

După cum puteți vedea, a generat o reacție amestecată – deloc surprinzător. Există beneficii, mai ales pentru producătorii care vor câștiga de pe urma acestuia, însă există și unele motive de îngrijorare – îngrijorare cu privire la impactul asupra mediului înconjurător și mai ales îngrijorare în ceea ce privește impactul asupra producătorilor din Uniunea Europeană.

Cred că este foarte important să avem în vedere acest aspect deoarece responsabilitatea principală a oricărui organ și a oricărei țări sau națiuni este să aibă grijă în primul rând de propriii săi producători. Doar în acest mod îi vom putea ajuta și pe alții. Același lucru este valabil și pentru acordul propus cu Mercosur. Există numeroase voci în Uniunea Europeană care consideră că acesta va discrimina împotriva și va decima industria cărnii de vită din Uniunea Europeană și, mai ales, din țara mea. Trebuie deci să fim foarte atenți. Da, trebuie să-i ajutăm pe ceilalți, însă nu pe socoteala propriilor noștri producători.

  Nuno Teixeira (PPE). – (PT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, am spus deja acest lucru în această sală și îl voi repeta astăzi: regiunile ultraperiferice și în special Madeira, regiunea mea natală, nu se opun deloc semnării Acordului de la Geneva sau a acordurilor bilaterale ulterioare. Recunoaștem cu toții nu numai importanța, ci și inevitabilitatea acestora. Totuși, știm, de asemenea, cu toții că aceste acorduri au câștigători și învinși, iar regiunile ultraperiferice sunt desigur învinșii în contextul acestor acorduri, suferind daune ca urmare a acestor acorduri.

Ceea ce nu pot să accept este insistența de a susține, așa cum a făcut Comisia din nou astăzi, că revizuirea din 2006 a Programului de opțiuni specifice distanței și insularității (POSEI) a anticipat această situație și, în consecință, a despăgubit producătorii pentru ceea ce se afla în joc în acest caz, când știm că în 2006 se avea în vedere un tarif de 176 EUR pe tonă, iar acum se discută despre un tarif de 148 EUR, 114 EUR sau chiar 75 EUR pe tonă. Solicităm deci măsuri de compensare.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Doamnă președintă, prin deschiderea – sau mai bine zis, prin deschiderea largă – a ușilor piețelor europene multinaționalelor americane, care controlează în prezent peste 80 % din comerțul mondial cu banane, acest acord va avea consecințe grave pe care nu le ascund nici măcar cei care intenționează să voteze în favoarea sa din această sală.

Producătorii europeni din Portugalia, Spania, Grecia, Cipru și Franța, care în 2008 au aprovizionat piața europeană cu aproape 600 000 de tone, vor fi loviți puternic. Raportoarea însăși a recunoscut că acordul le amenință existența viitoare. În acest context, dincolo de fondul raportului, este foarte grav că Comisia, deși recunoaște efectele, nu stabilește măsuri specifice pentru a sprijini producătorii europeni în mod concret prin amendamente la regulamentul și bugetul pentru Programul de opțiuni specifice distanței și insularității (POSEI) adoptat în 2006.

Producătorii din Africa, zona Caraibilor și Pacific, care nu au fost nici avuți în vedere și nici prezenți în cadrul dezbaterii acestui acord, vor fi, de asemenea, loviți puternic de consecințele sale, iar măsurile paleative anunțate nu vor împiedica aceste consecințe. Orice persoană care votează în favoarea acestui raport trebuie să-și asume responsabilitatea pentru consecințele sale, și nu are niciun rost să venim aici și să ne exprimăm preocupări pioase și neimportante sub forma întrebărilor și solicitărilor adresate Comisiei și Consiliului.

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. − (FR) Doamnă președintă, voi încerca să răspund direct unora dintre întrebările și punctele aduse în discuție.

În primul rând, am vorbit aici despre soluționarea unui conflict care ne poate fi de folos într-un acord multilateral. În cazul acordurilor bilaterale cu țările din America Centrală și cu anumite țări din America Latină, contextul este diferit deoarece, și în acest domeniu, Uniunea Europeană a avut interese ofensive și a obținut lucruri în schimbul a ceea ce a oferit.

S-a făcut apoi un comentariu despre multinaționale și despre faptul că ele sunt cele care au de câștigat în țările ACP și că măsurile financiare nu sunt suficiente pentru țările ACP. Desigur, Uniunea Europeană nu poate să ia decizii în locul guvernelor din țările ACP. Aceasta este de părere că se pot realiza multe lucruri prin programul pus la dispoziție dacă banii sunt folosiți bine. În plus, cred că acest lucru este valabil și pentru regiunile ultraperiferice sau cel puțin pentru acele regiuni din Uniunea Europeană care produc banane.

Domnule Mato Adrover, domnule Teixeira, pot să vă arăt cifrele. Când spun că, în 2006, pe lângă pachetul prevăzut pentru POSEI, am făcut calcule – și am cifrele aici – mă refer la faptul că am avut în vedere o reducere de impozit de la 176 de euro la 137 de euro în 2009. Am spus, de asemenea, că este posibil ca, în cursul negocierilor de la Doha, ale căror rezultate sunt necunoscute, aceste impozite să scadă până la 79 de euro pe tonă. Din acest motiv am adăugat 8,4 % la cele 245 de milioane de euro prevăzute în pachetul POSEI. Aceasta înseamnă un supliment de 22 de milioane de euro pe an, care vizează întocmai să anticipeze un posibil impact de acest tip. Din acest motiv, în conformitate cu evaluarea impactului, bugetul calculat pentru POSEI în 2006 a fost mult mai mare decât bugetul necesar de fapt în 2006. Nu am spus că ne vom opri aici sau că nu vom lua în calcul o posibilă necesitate suplimentară de compensare. Vreau să fiu bine înțeles: sunt pregătit să efectuez această analiză. În plus, dacă acest lucru se va dovedi necesar, în contextul regulamentului POSEI, pe care îl discutăm în prezent și cu Consiliul și dvs., vom avea în vedere și compensări suplimentare. Totuși, o parte semnificativă a compensărilor necesare a fost deja acoperită. Demonstrez acest lucru cu cifre și calcule extrase din evaluările impactului. Am purtat numeroase discuții cu statele membre în cauză și vă pot spune că, atunci când fac o afirmație, aceasta se bazează pe cifre.

Acum, ce se întâmplă cu acești bani? Ați vorbit foarte mult despre micii producători. Într-adevăr, consider că în aceste regiuni, printre care și regiunile noastre ultraperiferice, ar trebui poate să protejăm mai mult micii producători. Pentru început, sumele POSEI trebuie să fie utilizate în principal pentru micii producători. Lucrurile nu stau întotdeauna așa și poate că la un moment dat, când vom discuta despre POSEI, va trebui să avem în vedere și o reformă, o adaptare pentru ca aceste sume să fie utilizate în realitate pentru a contribui la restructurarea acestui sector. Totuși, dacă aceste sume care au fost deja alocate programului POSEI, împreună cu compensările, au fost folosite într-adevăr în scopul restructurării, atunci, pe lângă această compensare, s-ar putea să găsim și alte soluții pentru acești mici producători în următorii ani. Vă pot asigura că sunt foarte deschis căutării de noi soluții, poate și în contextul POSEI, pentru ca aceste sume să fie utilizate și mai eficient.

Aș dori să-i răspund domnului Campbell Bannerman, care are o opinie diferită, în ceea ce privește utilitatea acestei compensări. Cred că și producătorii din regiunile ultraperiferice sunt producători și contribuabili europeni. Mi se pare corect să-i sprijinim în măsura în care acest lucru este justificat. Cât despre banana pe care ne-ați arătat-o, cred că dacă nu ar fi fost conformă cu regulile pe care le-ați menționat, nu ați fi putut să o cumpărați. Faptul că ați putut să o cumpărați înseamnă că dimensiunea și curbura sa respectă standardele europene.

Așadar, cred că am acoperit punctele principale. În concluzie, vă pot asigura că, în cadrul discuțiilor POSEI, sunt întotdeauna dispus să analizeze, pe baza cifrelor avute la dispoziție, compensările existente sau alte eventuale tipuri de compensare care răspund acestor provocări. Totuși, cred că, în ansamblu, acest acord ne ajută, după cum a precizat și raportoarea, în multe privințe și pune capăt unui litigiu istoric.

  Enikő Győri, președinta în exercițiu a Consiliului. − (HU) Domnule președinte, doamnă Balzani, doamnelor și domnilor, domnule comisar, doresc să-i mulțumesc domnului comisar pentru că a abordat deja mai multe întrebări și preocupări. Totuși, permiteți-mi să fac și eu câteva observații. Mulți deputați și-au exprimat îngrijorarea cu privire la ceea ce se va întâmpla în țările ACP. Propunerea pentru măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor a fost creată tocmai pentru a-i ajuta și despăgubi și va despăgubi, după cum știm, aceste țări cu o sumă anuală de aproximativ 190 de milioane de euro pentru povara grea care a fost pusă pe umerii lor prin încetarea regimului de import al bananelor fără taxe vamale. Celălalt motiv de îngrijorare s-a referit la ceea ce se va întâmpla dacă vom scădea taxele și mai mult și vom continua liberalizarea. Să nu uităm totuși că subiectul actual este încheierea și consolidarea Acordului de la Geneva privind comerțul cu banane și că Parlamentul European și Consiliul vor avea ocazia de a discuta dacă intenționează să sprijine convențiile de liber schimb cu țările andine și America Centrală mai târziu când, desigur, Comisia își va fi depus propunerea relevantă.

Doamnelor și domnilor, cred că încheierea acordului privind comerțul cu banane va pune capăt unei dezbateri comerciale care durează de cincisprezece ani și aceasta este în mod cert o evoluție binevenită. Acest rezultat va consolida poziția de negociere a UE în discuțiile comerciale internaționale, mai ales în negocierile de la Doha în curs de desfășurare în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului. Cred că trebuie să continuăm să păstrăm aceste preocupări și întrebări pe care le-ați formulat aici cu privire la solidaritate – preocupări care vizează tocmai țările cele mai sărace – pe ordinea de zi și să căutăm soluții comune, dând totodată undă verde acestui acord privind comerțul cu banane și legii care abrogă acordul anterior. Prin urmare, solicit Parlamentului European să decidă să-și exprime consimțământul referitor la acordul privind comerțul cu banane mâine.

  Francesca Balzani, autoare. – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, consider că această dezbatere a fost foarte interesantă și a reluat în parte motivele de îngrijorare și aspectele pe care le-am analizat în cadrul Comisiei pentru comerț internațional.

Aș dori să subliniez din nou un lucru important pe care cred că-l pierdem din vedere din când în când. Aceste acorduri reprezintă punerea în aplicare a unui angajament concret luat de Uniunea Europeană în calitate de membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Nu trebuie să uităm acest lucru. Prin aceste acorduri, UE se angajează să rezolve o problemă gravă cu țări importante, pe care este obligată să o soluționeze deoarece a încălcat principiul nediscriminării. Acestea sunt, așadar, acorduri ce ne redau credibilitatea și poziția corespunzătoare de membri ai OMC.

Prin urmare, acest acord este rezultatul unor litigii și tensiuni într-un climat care ar fi dăunat cu siguranță și altor domenii ale relației noastre. În calitate de acord de soluționare final, încearcă și reușește să creeze un nou echilibru, acordând o atenție deosebită, după cum am spus și am precizat și în cadrul acestei rezoluții, țărilor într-o stare de dezvoltare fragilă.

Măsurile de însoțire vor fi desigur monitorizate și, după părerea mea, acesta este cel mai important lucru. Este important că am instituit măsurile de însoțire, însă va fi și mai important să analizăm impactul lor și să obținem angajamentul Consiliului și Comisiei, așa cum am avut plăcerea să aud astăzi, de a monitoriza în permanență situația pe măsură ce progresează și, mai presus de toate, disponibilitatea de a veni cu măsuri suplimentare dacă acestea se vor dovedi necesare.

POSEI (Programul de opțiuni specifice distanței și insularității) însuși a fost inclus în rezoluție ca aspect sensibil care trebuie monitorizat din cauza echilibrului delicat dintre contribuțiile financiare făcute în conformitate cu POSEI și noua situație referitoare la regiunile ultraperiferice. Prin urmare, impactul acordurilor asupra regiunilor ultraperiferice din UE care sunt producătoare de banane va fi, de asemenea, monitorizat și urmărit îndeaproape.

Consiliul a menționat, de asemenea, necesitatea de a îmbunătăți transparența din lanțul agroalimentar, motiv pentru care sunt încântată deoarece este vorba despre un aspect foarte important. Vorbim în permanență despre producători, însă nu trebuie să uităm aspectul major referitor la distribuirea bananelor în cadrul UE.

Prin urmare, există numeroase măsuri care trebuie luate pentru a progresa. Trebuie să monitorizăm efectele acordurilor, punerea în aplicare a măsurilor de însoțire și caracterul adecvat al POSEI pentru a proteja producătorii europeni. Trebuie, de asemenea, să utilizăm alte instrumente precum transparența din sectorul agroalimentar și să extindem astfel aria de examinare astfel încât să cuprindă și lanțul de distribuție, care are un impact major asupra costului final al fructelor. Trebuie să avem în vedere protecția consumatorilor, aspect care merită atenția noastră la fel de mult ca toate celelalte interese implicate în această chestiune. Totuși, toate aceste lucruri, și mai ales protecția consumatorilor, trebuie să pornească de la situația actuală și de la stabilirea rezultatului acestor litigii în care UE a fost nevoită să facă concesii Statelor Unite și țărilor din America Latină.

Prin urmare, sper că aceste acorduri vor fi adoptate deoarece cred că sunt esențiale pentru a face instrumentele referitoare la echilibrul delicat de pe piața bananelor să funcționeze și pentru a garanta practici care vor contribui și la alte interese, precum protecția consumatorilor, care este asociată cu transparența în lanțul agroalimentar. Acestea vor aduce, la rândul lor, îmbunătățiri pe piața bananelor și pentru producătorii noștri europeni, care sunt imposibile fără o bază solidă precum cea dată de finalizarea acestor litigii în cadrul OMC din care face parte și Uniunea Europeană.

  Președinta. − Pentru încheierea dezbaterii, a fost depusă o propunere de rezoluție în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură⁽¹⁾.

Dezbaterea a fost închisă. Votul va avea loc mâine la ora 11.30.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Încheierea acestor acorduri a permis să se pună capăt unuia dintre cele mai acerbe și îndelungate litigii împotriva UE din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului. Ar trebui menționat faptul că, în timpul procesului de negociere, am avertizat Comisia cu privire la necesitatea de a avea grijă de: - interesele și specificul producătorilor de banane din regiunile ultraperiferice, în special prin creșterea finanțării în conformitate cu Programul de opțiuni specifice distanței și insularității (POSEI), deoarece veniturile producătorilor și comercializarea produselor lor ar putea să fie compromise de presiunile create prin consolidarea liberalizării tot mai mari a comerțului mondial cu banane; - interesele și specificul producătorilor de banane din țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP). Prin urmare, consider că concluziile din recomandarea raportoarei – potrivit căreia ar trebui să avem în vedere interesele regiunilor ultraperiferice – sunt o contribuție foarte importantă, în sensul că Parlamentul ar trebui să aprobe aceste acorduri dacă Comisia și Consiliul: îi prezintă Parlamentului, în cel mai scurt timp posibil, o evaluarea a impactului privind consecințele acordurilor pentru țările în curs de dezvoltare producătoare de banane și pentru regiunile ultraperiferice; pun în aplicare măsuri concrete menite să consolideze poziția comercială a producătorilor de banane și adoptă măsuri în vederea finanțării unui program în favoarea țărilor ACP producătoare de banane.

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. – La 15 decembrie 2009 a fost încheiat acordul dintre Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii și un grup de țări din America Latină, privind tarifele aplicate de Uniune în comerțul cu banane. Acest acord pune capăt unui litigiu complex, care durează de aproape două decenii. El reprezintă angajamentul UE în acest domeniu și va fi inclus în rezultatele finale ale Rundei de la Doha. Din păcate, nu ne putem bucura pe deplin de această reușită. Reducerea agreată a tarifelor pentru exportatorii de banane din America Latină riscă să aibă consecințe nefaste de ordin economic și social în grupul de state din Africa, Caraibe, și Pacific, a căror producători nu dețin aceleași mijloace tehnice ca și competitorii lor. De aceea, salut programul de asistență financiară inclus în acord, prin care țările ACP vor primi 190 de milioane de euro, până în 2013, ca sprijin pentru încurajarea competitivității și diversificării producției lor. Comisia Europeană trebuie însă să prezinte o evaluare a impactului acordului până în 2020, precum și a programului de asistență, împreună cu eventuale recomandări de prelungire a acestuia din urmă și de suplimentare a ajutorului financiar.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris. – (FI) Este excelent că UE a ajuns la un acord cu țările din America Latină și Statele Unite cu privire la litigiul referitor la banane care a fost un subiect sensibil timp îndelungat. Este mai bine să ajungem la un acord decât să continuăm să vâslim în contextul Organizației Mondiale a Comerțului. S-a susținut că acordul și reducerile tarifare ar favoriza țările mari producătoare de banane și companiile multinaționale. Este totuși important să înțelegem că, pe viitor, interesele țărilor ACP sărace vor continua să fie apărate mai bine decât cele ale țărilor din America Latină. Mai mult, UE folosește, de asemenea, un pachet de ajutoare considerabil pentru a ajuta țările ACP să-și diversifice economiile, pentru a fi mai puțin dependente de exportul de banane. Rămâne de văzut dacă acordul la care s-a ajuns acum va avea vreun efect asupra prețurilor de consum din Europa. Indiferent de cum stau lucrurile, acest acord este istoric deoarece arată că UE este capabilă să demonstreze consecvență internă și să ia decizii chiar și în situații ciudate și în mijlocul negocierilor dure. Voi vota în favoarea acordului.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Acordul de la Geneva privind comerțul cu banane reprezintă o oportunitate pentru economiile emergente din America Latină și dă naștere, de asemenea, unei concurențe noi între producătorii de banane din grupul de state din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP), a căror dezvoltare economică se bazează în principal pe exploatarea resurselor lor naturale. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că această nouă concurență este loială. Mă preocupă, de asemenea, acordurile bilaterale cu UE negociate de Peru și Columbia care vizează ca acestea să se poată bucura de o rată preferențială a taxelor vamale care este mai scăzută decât cea prevăzută în Acordul de la Geneva. În aceste circumstanțe, consider că se impune punerea în aplicare urgentă a măsurilor de însoțire pentru sectorul bananelor cuprinse în acest acord, care le vor permite țărilor ACP să modernizeze acest sector și să facă față concurenței globale. Prin urmare, rog Consiliul să-și declare fără întârziere poziția privind noua propunere a Parlamentului pentru ca țările ACP să poată beneficia de măsurile anunțate pentru 2010, și rog Comisia să garanteze respectarea reciprocă a cerințelor sociale și de mediu de producătorii și exportatorii din afara ACP. După părerea mea, acest lucru este esențial dacă vrem ca toți producătorii să se bucure de egalitate de tratament, iar în prezent situația nu arată nici pe departe astfel.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Acordul privind bananele încheiat de UE în cadrul OMC în decembrie 2009, pe care îl ratificăm astăzi, trebuie însoțit de mecanisme de sprijin pentru producătorii noștri. Reducerea de către UE a tarifelor pentru bananele importate din America Latină va pune în dificultate mai multe regiuni europene, precum departamentele franceze de peste mări Guadelupa și Martinica, Grecia, Portugalia și Insulele Canare ale Spaniei, deoarece acestea se vor confrunta cu deschiderea pieței. De aceea va trebui să monitorizăm impactul real al ajutorului financiar, care este menit să sprijine investițiile și politicile de diversificare economică și să consolideze impactul social și ecologic. Această evaluare a impactului trebuie să ne spună dacă acest ajutor este suficient pentru a echilibra noua situație internațională de pe piața bananelor.

(1) A se vedea procesul-verbal