Stenograma dezbaterilor

Joi, 3 februarie 2011 - Bruxelles

4. Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare - Instrumentul de finanțare pentru promovarea democrației și a drepturilor omului la scară mondială (modificarea Regulamentului (CE) nr. 1889/2006) - Un instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (modificarea Regulamentului (CE) nr. 1905/2006) - Stabilirea unui instrument de finanțare pentru cooperarea cu țările industrializate (modificarea Regulamentului (CE) nr. 1934/2006) (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct este dezbaterea comună referitoare la:

– recomandarea pentru a doua lectură a dlui Goerens, în numele Comisiei pentru dezvoltare, referitoare la un instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare [16447/1/2010 - C7-0424/2010 - 2010/0059(COD)] (A7-0009/2011)

– recomandarea pentru a doua lectură a doamnei Lochbihler și a doamnei Gál, în numele Comisiei pentru afaceri externe, privind poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1889/2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială [16446/1/2010 - C7-0427/2010 - 2009/0060B(COD)] (A7-0014/2011)

– recomandarea pentru a doua lectură a domnului Mitchell, în numele Comisiei pentru dezvoltare, referitoare la un instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1905/2006) [16442/1/2010 - C7-0426/2010 - 2009/0060A(COD)] (A7-0006/2011)

– recomandarea pentru a doua lectură a domnului Scholz, în numele Comisiei pentru comerț internațional, privind stabilirea unui instrument financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate (de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1934/2006) (A7-0005/2011).

  Charles Goerens, raportor. − (FR) Dnă președintă, propunerea de regulament privind stabilirea unui program de măsuri de însoțire destinat sectorului bananelor din țările ACP este depus astăzi pentru a doua lectură.

Reamintim că, în prima lectură, am solicitat cât mai multe măsuri de însoțire posibile pentru țările exportatoare de banane din ACP, a căror situație este posibil să fie înrăutățită de intrarea în vigoare, în cadrul OMC, a unui acord cu producătorii din SUA și America Latină pentru încheierea disputei cu privire la taxele vamale pentru banane. În conformitate cu acordul, taxele la import pentru banane vor fi reduse treptat de la 176 EUR pe tonă la 114 EUR pe tonă până în 2017.-

Cu toate acestea, bananele din țările ACP vor beneficia în continuare de acces scutit de taxe în cadrul Uniunii Europene. Deteriorarea situației acestor țări în urma intrării în vigoare a acordului comercial le-a determinat să negocieze cu Uniunea Europeană măsurile de însoțire destinate sectorului bananelor, sau BAM, pe scurt.

Comisia noastră pentru dezvoltare, al cărei raportor sunt, a putut să asigure adoptarea în prima lectură a următoarelor îmbunătățiri aduse textului inițial.

În primul rând, s-a pus accentul pe eradicarea sărăciei și îmbunătățirea condițiilor de trai ca obiectiv principal al măsurilor recomandate.

În al doilea rând, micii agricultori și entitățile mici sunt considerați principalii beneficiari ai acestor măsuri.

În al treilea rând, regulamentul acordă o atenție deosebită aspectelor referitoare la mediu, sănătate și standardelor de muncă.

În al patrulea rând, au fost introduse criterii transparente pentru alocarea fondurilor.

În sfârșit, s-a ajuns la un acord referitor la o evaluare provizorie, care trebuie efectuată cu 18 luni înainte de expirarea programului.

În plus, Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord cu privire la finanțarea măsurilor de însoțire pentru 2010 și 2011. Toate aceste progrese îndeplinesc cu ușurință așteptările țărilor ACP. Singurul punct sensibil se referă la chestiunea orizontală a aplicării actelor delegate la instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD). Interpretarea noastră a articolului 290 din Tratatul de la Lisabona ne sprijină solicitarea.

Parlamentul European dorește să aibă un cuvânt de spus în deciziile strategice pe care le ia Comisia cu privire la finanțarea acțiunii externe. Până acum, Consiliul a refuzat să îi acorde Parlamentului rolul pe care îl merită în funcționarea instrumentelor financiare.

Chestiunile trebuie clarificate și aș dori să insist foarte mult asupra următorului punct: nu acceptăm să fim numiți cauzatori de probleme. Parlamentul și Comisia pentru dezvoltare dovedesc acest lucru în fiecare zi în munca lor. Prin urmare, îi invit pe colegii mei deputați să mențină poziția adoptată în primă lectură și să voteze cu o majoritate covârșitoare în favoarea textului pe care tocmai l-am depus în vederea aprobării de către aceștia.

  Barbara Lochbihler, raportoare. – (DE) Doamnă președintă, garantarea drepturilor omului, promovarea și dezvoltarea unor structuri democratice și combaterea corupției sunt solicitările principale ale celor care ies în stradă în Tunisia, Egipt și Yemen – prin mijloace pașnice și în speranța că vor obține astfel schimbarea, astfel încât oamenii din Maghreb și din lumea arabă să își poată declara dreptul la libertatea de exprimare și libertatea presei, dreptul la alegeri libere și la participarea societății civile. Punerea în aplicare a acestor drepturi este exact ceea ce dorește să încurajeze instrumentul nostru de finanțare a democrației și drepturilor omului; până acum, acesta a avut oportunități limitate de acțiune în țările menționate, deoarece circumstanțele de acolo sunt de așa natură încât, în general, cei care erau de altă părere se puteau aștepta să fie persecutați și torturați.

Salut foarte mult faptul că, după cum am auzit ieri în grupul de lucru, Comisia a elaborat deja planuri detaliate pentru a folosi instrumentul de finanțare în așa fel încât să existe de acum proiecte pe termen scurt, mediu și lung, care acum pot fi folosite pentru a susține transformarea democratică în Tunisia. Ar fi bine dacă, pe viitor, am putea dezvolta un model pornind de la acest lucru care să poată fi folosit și în situația în care o astfel de transformare fundamentală ar avea loc în alte state. Sper foarte mult că Comisia va ține seama de sugestiile delegației parlamentare în Tunisia, precum cea privind reforma autorităților judiciare.

Instrumentul de promovare a democrației și a drepturilor omului este structurat în așa fel încât să fie capabil să îi susțină pe cei din diferite structuri civile care lucrează pentru a îmbunătăți situația drepturilor omului. Acestea pot fi guvernele, instituțiile internaționale pentru drepturile omului sau pot fi persoanele care au nevoie de sprijin în calitate de apărători ai drepturilor omului. În general, aceasta este o structură bună tocmai pentru că face posibilă, în anumite situații, acționarea fără consimțământul guvernului în cauză. Nu consider că acest lucru intervine în afacerile interne, deoarece ține de natura drepturilor omului să fim nevoiți să rezistăm constrângerilor statului și violenței statului împotriva populației – împotriva cetățeanului individual.

În mod normal, trebuie să revizuim proiectele individuale, precum și prioritățile instrumentului pentru drepturile omului și democrație și să le supunem unei evaluări critice continue. Până acum, instrumentul a fost încă relativ nou, așadar nu a avut rost să efectuăm o evaluare care nu ne-ar fi spus prea multe. Prin urmare, este cu atât mai important să pregătim și să punem acum în aplicare viitoarea evaluare cuprinzătoare. Scopul trebuie să fie de a clarifica efectele măsurilor individuale și de a ne permite să regândim prioritățile și metodele de lucru acolo unde este relevant.

Acest instrument de finanțare este fondat pe principiul de bază că ar trebui să existe complementaritate între toate instrumentele de finanțare. Totuși, descoperim în mod repetat că, în practică, acest instrument de finanțare relativ modest este folosit pentru a finanța proiecte care ar putea avea în mod clar o legătură cu un instrument geografic. Această problemă survine, de asemenea, în cazul dialogurilor privind drepturile omului. Din acest motiv, ar trebui să refuzăm în mod hotărât orice reducere a acestui instrument modest și trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că nu este folosit pentru a finanța proiecte pentru care nu este de fapt adecvat.

În sfârșit, referitor la actele delegate – o problemă asupra căreia încă trebuie să ajungem la un acord privind toate instrumentele de finanțare. În multe domenii de politică, precum mediul și transporturile, nu există nicio dispută cu privire la documentele care pot fi considerate acte delegate. În politica externă totuși, acest lucru este considerat foarte ilegal. Este foarte important totuși – în special după Tratatul de la Lisabona – ca și noi, Parlamentul, să avem drepturi de codecizie în politica externă, la nivelul aspectelor strategice ale programelor pentru instrumente de finanțare.

  Kinga Gál, raportoare. − (HU) Doamnă președintă, stimați reprezentanți ai Comisiei, doamnelor și domnilor, tot ceea ce a spus doamna Lochbihler, coraportoarea mea, este de foarte mare importanță atunci când avem în vedere că situația tensionată de la nivel internațional – mă gândesc la cazurile din Africa de Nord, Tunisia și Egipt, dezbătute ieri – arată că atenția pe care o acordăm de exemplu acestui instrument de finanțare a drepturilor omului contează într-adevăr și că impactul pe care acest instrument îl are în practică într-un anumit loc ar putea fi semnificativ. Acesta este chiar primul motiv important pentru care Parlamentul solicită drept de control în ceea ce privește instrumentul.

În ceea ce privește chestiunile concrete discutate în dezbaterea în primă lectură din octombrie anul trecut, care a vizat promovarea funcționării organizațiilor neguvernamentale locale de importanță ridicată, instituțiile au fost pe aceeași lungime de undă. Acum, în a doua lectură, trebuie abordat reversul medaliei, și anume acordul privind dezbaterea interinstituțională cu privire la dreptul Parlamentului la control democratic. Este binecunoscut faptul că problema instrumentelor de finanțare, inclusiv chestiunea privind acest instrument de promovare a democrației și a drepturilor omului, face parte dintr-o luptă interinstituțională de un an de zile.

Tratatul de la Lisabona a consolidat dreptul Parlamentului European la control democratic; acest lucru constituie de fapt instituirea actelor delegate, care considerăm că trebuie consolidată și pusă în aplicare în situația actuală. Prezentul pachet specific, cazul actelor delegate, este ceea ce ar putea constitui primul exemplu semnificativ că rolul Parlamentului European a crescut de fapt de la 1 decembrie 2009. Astfel, în a doua lectură și foarte probabil în procesul de acord ulterior, și noi vom lupta pentru recunoașterea dreptului Parlamentului European la control democratic și, la fel ca și colega mea, consider că acest lucru este important chiar în cazul instrumentului de finanțare a democrației și a drepturilor omului. Acest lucru se datorează faptului că, după cum tocmai am auzit, acest instrument este destinat să servească drepturilor omului, statului de drept și protecției democrației și că promovăm drepturi specifice precum lupta pentru drepturile femeilor și ale copiilor și lupta împotriva pedepsei capitale, a torturii și a tratamentului nemilos, inuman și umilitor. Vizăm să ajutăm apărătorii drepturilor omului în munca lor, chiar și în cele mai imposibile condiții. Acesta este un alt motiv pentru care acest instrument este deosebit de important. Beneficiarii săi sunt organizațiile neguvernamentale care sunt puternic dezavantajate în unele țări. Toate acestea justifică faptul că noi, Parlamentul, ar trebui să avem un cuvânt de spus în formarea strategiei și programelor-cadru și în elaborarea planurilor viitoare, întrucât putem lua măsuri mai puternice prin monitorizarea anuală, mai degrabă decât prin a ne exprima părerile la ciclurile financiare bianuale. Acesta este lucrul pentru care solicităm sprijinul dvs., așa încât acum, în perioada de după Tratatul de la Lisabona, să putem într-adevăr să acționăm și în conformitate cu spiritul Tratatului și am încrederea că atât Comisia, cât și Consiliul vor înțelege necesitatea acestuia în cursul procesului de acord viitor.

  Helmut Scholz, raportor. – (DE) Doamnă președintă, domnule comisar, doamnelor și domnilor, instrumentul financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și alte țări și teritorii cu venituri ridicate (ICI) este modificat în profunzime în acest mandat parlamentar. Planificăm alocarea a până la 348 milioane EUR pentru cooperare în domeniul științei, al schimburilor academice – inclusiv Erasmus Mundus –, al culturii, al protecției mediului și al surselor de energie regenerabilă, precum și al stimulării relațiilor comerciale bilaterale. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită în acest domeniu întreprinderilor mici și mijlocii.

Noul aspect este că, prin ceea ce este numit ICI Plus, acum pot fi finanțate și proiectele din țările în curs de finanțare – și în mod specific proiectele care nu se află în sfera generală a definiției măsurilor de ajutor pentru dezvoltare. Acestea includ proiecte și măsuri precum trimiterea studenților europeni la universități din Africa, Asia sau America Latină – un element complet nou. În vremurile actuale, când UE are o responsabilitate mai mare, realinierea cooperării sale în parteneriat cu un număr tot mai mare de state, care permite automotivarea pentru dezvoltare, joacă un rol deosebit.

Reformarea regulamentului trebuie să marcheze în mod clar oportunitățile și provocările care rezultă din extinderea sferei sale geografice. Acesta precizează în mod clar cine poate obține asistență financiară, în ce scopuri și în ce condiții. Un alt element nou al acestui instrument este că regulamentul precizează că alocarea finanțării trebuie să garanteze că țările partenere sunt în conformitate cu sistemele etalon de lucru ale Organizației Internaționale a Muncii.

La fel de important, statul de drept și demnitatea umană în muncă sunt ridicate la nivelul de obiective de cooperare. Întrucât ne îndreptăm către a doua lectură, permiteți-mi să declar încă o dată că mi se pare esențial să ne asigurăm că, la acordarea asistenței financiare, nu se fac concesii în ceea ce privește principiile de bază ale Uniunii Europene. La promovarea proiectelor în țările dezvoltate, pe viitor trebuie acordată o atenție deosebită coerenței politicii și în special armonizării cu măsurile de combatere a crizei alimentare. La votul în plen în primă lectură, s-a decis – deși cu o majoritate strânsă – că niciunul dintre fondurile alocate ajutorului pentru dezvoltare de până acum nu ar trebui să fie destinat ICI Plus.

Trecem la a doua lectură cu o abordare accelerată față de acest lucru, precum și de toate instrumentele financiare. În urma negocierilor de compromis reușite dintre Consiliu și Parlamentul European, am adaptat ICI Plus la provocările viitorului. Toate chestiunile importante au fost aprobate în plen de o majoritate. Până aici, toate bune – sau așa pare. Cu toate acestea, încă nu s-a decis cum ne vom aborda pe viitor împărțirea competențelor între două organisme legislative ale UE ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în special în domeniul politicii comunitarizate privind comerțul internațional. În acest caz, miza este democrația și mai precis ceea ce numim actele delegate – un lucru asupra cărora Parlamentul European, Comisia și Consiliul au în continuare păreri împărțite.

Despre ce este vorba? Vrem să facem ceea ce considerăm că este datoria noastră față de alegătorii noștri. Vrem să verificăm dacă planificarea strategică multianuală efectuată de Serviciul European de Acțiune Externă și Comisie pentru punerea în aplicare a regulamentelor noastre este în conformitate cu spiritul legiuitorului. În trecut, Comisia a adoptat din păcate de prea multe ori atitudinea că poți scrie orice dorești pe hârtie. Tratatul de la Lisabona ne conferă un nou rol și o nouă sarcină în calitate de legiuitor și solicităm un drept de veto. Raportorii pentru diferitele instrumente financiare pentru politica externă, președinții comisiilor și liderii grupurilor sunt cu toții de acord că trebuie să luptăm pentru acest drept democratic.

Domnule comisar, doamnelor și domnilor, comportamentul pe care l-am observat până acum arată că toate cele trei organisme ale Uniunii Europene încă nu au recunoscut acest principiu. Prin urmare, astăzi ne apărăm cu hotărâre dreptul de control, deoarece, pe viitor, Comisia trebuie să își fondeze planificarea pe ceea ce a stabilit legiuitorul, și nu pe propriile sale comunicări.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. − Doamnă președintă, mă aflu aici pentru a-l înlocui pe domnul Andris Piebalgs, care se află în străinătate pentru a răspunde unui angajament de mult prevăzut, referitor la a doua dezbatere privind aceste instrumente financiare pentru relațiile externe.

Primele mele cuvinte sunt de mulțumire la adresa raportorilor, doamnei Gál, doamnei Lochbihler, domnului Mitchell, domnului Scholz și domnului Goerens. Am cooperat foarte bine cu privire la aceste dosare și, cu excepția actelor delegate, în fond, cele trei instituții vizate au păreri foarte apropiate.

Problemele deosebite care rămân se datorează relației interinstituționale mai extinse din contextul unui nou tratat. Acum ne aflăm într-un impas politic și funcțional dificil, pe care partenerii de peste granițe nu îl înțeleg, deoarece punerea în aplicare a actelor de bază este o problemă internă a UE.

Deși, în calitate de comisar pentru comerț, nu sunt responsabil pentru niciunul dintre aceste instrumente, acestea susțin într-adevăr o întreagă gamă de obiective ale politicii UE, inclusiv comerțul, și ne permit să rămânem pertinenți ca parteneri în materie de politică externă.

După ultima noastră dezbatere din octombrie, anul s-a încheiat fără un acord în primă lectură. Cunoașteți situația. Parlamentul se așteaptă ca articolul 290 din tratat, care subliniază procedura cunoscută ca acte delegate, să se aplice adoptării documentelor strategice și programelor de acțiune multianuale. Dar, în poziția sa în primă lectură, Consiliul a respins amendamentele dvs. care se refereau la actele delegate.

Este foarte important să ajungem la un acord în curând, în special în ceea ce privește ICI Plus și propunerea privind măsurile de însoțire destinate sectorului bananelor. Altfel, Comisia nu poate executa bugetul relevant.

Mai precis, în ceea ce privește ICI Plus, cred că toată lumea este de acord că acest instrument este destinat să promoveze interesele UE în țările industrializate, unele dintre acestea fiind partenere strategice importante care nu vor aștepta ca noi să fim pregătiți din punct de vedere administrativ. Alții se întrec pentru a completa lacunele pe care le creăm, fie că este vorba despre cooperarea în domeniul energiei, sprijinul comercial, obiectivele agendei digitale etc.

În ceea ce privește măsurile de însoțire destinate sectorului bananelor, pot numai să subliniez, sper, cu o oarecare rezonanță în calitate de comisar pentru comerț, că acestea sunt direct legate de Acordul de la Geneva, care a încheiat cea mai lungă dispută comercială din cadrul OMC și GATT, ce a durat aproape 20 de ani.

Măsurile de însoțire sunt destinate să sprijine 10 țări ACP exportatoare de banane în adaptarea lor la reducerea marjei preferențiale ca urmare a Acordului de la Geneva. Prin urmare, este extrem de important să păstrăm credibilitatea UE în calitate de negociator în comerțul internațional prin onorarea angajamentelor noastre și, în acest caz, datorăm acest lucru în special țărilor ACP producătoare de banane.

Priviți cadrul mai larg al comerțului mondial de produse alimentare din prezent și dificultățile cu care se confruntă unele țări care sunt puternic dependente de veniturile obținute din exportarea uneia sau a mai multor mărfuri. Consider că este într-adevăr o situație de urgență în acest domeniu.

Înțeleg preocuparea Parlamentului de a fi implicat în documentele strategice și programarea multianuală. Comisia a înaintat propuneri pentru a spori controlul parlamentar și oferă soluțiile sale de compromis, dar acestea nu au reușit să avanseze în Parlament, nici în Consiliu.

Mă aflu astăzi aici pentru a repeta angajamentul pe care și l-au luat față de dvs. Catherine Ashton și Andris Piebalgs în octombrie anul trecut de a căuta soluții politice practice. Să lucrăm împreună, noi, Consiliul, Comisia și Parlamentul, în direcția unor rezultate stabilite de comun acord, acum, pe durata celei de-a doua lecturi, și să ne angajăm cu toții în sensul realizării acestui obiectiv.

Alte întârzieri antrenează consecințe bugetare, politice, juridice și chiar socioeconomice. Atunci când Tratatul de la Lisabona a modificat sistemul de comitologie și a atribuit Parlamentului European noi competențe, acesta a înzestrat UE cu un rol mai puternic și cu structuri noi pentru a urma politica externă în mod mai coerent, mai cuprinzător și printr-o abordare comună sporită. Vă mulțumesc pentru atenție și aștept cu nerăbdare dezbaterea.

  Maurice Ponga, în numele Grupului PPE. – (FR) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, Parlamentul European se va pronunța astăzi pentru a doua oară cu privire la modificarea instrumentului financiar pentru cooperarea pentru dezvoltare care prevede instituirea măsurilor de însoțire destinate sectorului bananelor pentru principalii producători din țările ACP. Aceste măsuri de însoțire se justifică prin diminuarea preferințelor tarifare acordate țărilor ACP în urma încheierii, în decembrie 2009, a Acordului de la Geneva cu Statele Unite și cu țările din America Latină. Uniunea Europeană s-a angajat atunci să furnizeze un sprijin de 190 milioane EUR țărilor ACP pentru a le ajuta să facă față acestei concurențe noi.

Am modificat atât forma, cât și conținutul propunerii Comisiei în primă lectură. Consiliul nu a fost de acord cu noi cu privire la formă, acesta fiind motivul pentru care regulamentul a fost supus astăzi unei a doua lecturi. De fapt, Consiliul a refuzat să permită aplicarea procedurii privind actele delegate documentelor strategice și programelor indicative și, astfel, a refuzat să pună în aplicare progresele Tratatului de la Lisabona. Parlamentul a decis să reacționeze rapid, ceea ce este esențial.

Prin urmare, trimitem un mesaj politic puternic țărilor ACP. Parlamentul European este de partea lor și face tot posibilul pentru ca cele 190 de milioane EUR să fie deblocate cât mai repede. Trimitem un mesaj și către Consiliu. Parlamentul European își apără prerogativele, astfel cum sunt prevăzute în Tratatul de la Lisabona. Mingea se află acum în terenul Consiliului. Uniunea Europeană și-a luat un angajament față de țările ACP. Consiliul ar trebui, prin urmare, să își asume responsabilitățile, la fel cum a făcut și Parlamentul.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). - Doamnă președintă, i-a trecut vreodată prin minte dlui Ponga că poate contribuabilul UE, și mai ales contribuabilul britanic, ar prefera ca cele 190 de milioane EUR să fie blocate pe o perioadă nedeterminată?

  Maurice Ponga (PPE). – (FR) Vă mulțumesc pentru întrebare, Lord Dartmouth. Tot ceea ce doresc să spun este că există acorduri internaționale în vigoare care îi solicită Uniunii Europene să investească în relațiile sale cu țările ACP, iar acesta este unul dintre acordurile cărora Uniunea Europeană trebuie să le acorde prioritate. În ceea ce mă privește, nu am considerat niciodată că aceste 190 milioane ar trebui blocate.

  Patrice Tirolien, în numele Grupului S&D. – (FR) Doamnă președintă, poziția adoptată în mod unanim astăzi de către Parlamentul nostru arată cât de importantă este pentru această Cameră chestiunea privind competențele de executare. Cu toate acestea, pentru a mă întoarce la măsurile de însoțire destinate sectorului bananelor, acest acord este rușinos în ceea ce privește partenerii noștri producători de banane din țările ACP. De fapt, la un an după ce aceste țări au obținut în mod îndreptățit compensații din partea Comisiei, acestea încă nu au primit fondurile, deși Acordul de la Geneva le afectează foarte mult.

Prin urmare, astăzi mă adresez lor din nou atunci când spun că tocmai pentru că dorim să ne transmitem solicitările și mai departe acest Parlament trebuie să aibă un cuvânt de spus cu privire la strategia UE și orientările generale referitoare la ajutorul extern. Suntem hotărâți să nu cădem în capcana pusă de către Comisie și Consiliu. Transparența deciziilor europene trebuie să se afle în centrul muncii noastre. Acesta este însuși spiritul tratatului și esența istoriei.

  Nirj Deva, în numele Grupului ECR. – Doamnă președintă, chestiunea prezintă considerente tehnice și, de asemenea, considerente umane referitoare la sărăcie. În această dezbatere comună, aș dori mai întâi să spun Consiliului că Parlamentul se află aici pentru a monitoriza și verifica și pentru a observa în mod deschis, transparent și responsabil modalitatea în care cheltuim banii contribuabililor în ceea ce privește dezvoltarea internațională.

Dacă Consiliul nu poate admite acest lucru și nu poate admite faptul că actele delegate ar trebui să treacă prin procedurile interne ale Parlamentului, astfel încât să se folosească și acesta de dreptul de control, atunci ce mai facem aici? De ce ne aflăm aici dacă nu avem voie să răspundem în fața alegătorilor și contribuabililor noștri pentru banii pe care aceștia ni-i dau cu bună credință pentru a fi cheltuiți, prin intermediul Comisiei, pentru dezvoltarea internațională?

În al doilea rând, referitor la chestiunea bananelor, cu privire la care ar trebui să se țină seama și de considerentele Parlamentului, contribuabilul european a pierdut de două ori. Am avut un acord de liber schimb de care s-a ales praful și ceea ce trebuie să facem acum este să indemnizăm și să-i despăgubim pe acei producători de banane.

  William (The Earl of) Dartmouth, în numele Grupului EFD. – Doamnă președintă, există o justificare răsunător de credibilă pentru fiecare dintre cele patru instrumente financiare prezentate azi Parlamentului.

Cu toate acestea, luate împreună, scopul lor colectiv este de a înainta și promova agenda politică externă a Comisiei Europene. Domnul comisar a clarificat acest lucru foarte bine mai devreme, cu precizia și claritatea sa caracteristică, pentru asta care trebuie să îi mulțumesc.

Am aflat cu toții acum cine va plăti pentru asta: contribuabilul aflat în dificultate și, în mod evident – și, ca de obicei, în mod disproporționat – contribuabilul britanic. Costul exact al acestor instrumente financiare este încă necunoscut, în ciuda eforturilor deosebite depuse de colegii mei ieri și azi dimineață la prima oră.

Comisia este din nou risipitoare și iresponsabilă cu banii altor oameni și din acest motiv nu vom susține niciuna dintre propuneri.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare de tip „cartonaș albastru” adresată în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură.]

  Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Doamnă președintă, domnule Dartmouth, mă frapează că încercați mereu să menționați contribuabilul britanic în discursurile dvs. M-ar interesa să știu dacă vă considerați de fapt reprezentantul unui grup restrâns de oameni din Regatul Unit sau dacă vă simțiți măcar un pic un reprezentant al Uniunii Europene.

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). - Doamnă președintă, am menționat atât contribuabilul UE, cât și contribuabilul britanic în discursul meu. Cu toate acestea, am fost ales de oamenii din Marea Britanie, nu de cei din altă parte, așadar consider că responsabilitatea mea principală este de a reprezenta contribuabilul britanic. Gândul meu se îndreaptă și către contribuabilii aflați în dificultate din alte țări – nu în ultimul rând din Austria, o națiune plătitoare – ai căror bani sunt, de asemenea, risipiți pe construirea acestor imperii inutile și fragile.

  Franziska Katharina Brantner, în numele Grupului Verts/ALE. – Doamnă președintă, aș dori să mă refer la câteva aspecte. În primul rând, doresc să ridic problema flexibilității instrumentelor financiare din domeniul extern.

În cursul ultimelor săptămâni și luni, am asistat la multe dezastre neprevăzute și dezlănțuiri de evenimente și la rubricile pentru afaceri externe aproape că nu ne-au mai rămas fonduri, deși încă mai avem câțiva ani înainte. În același timp, există un instrument flexibil, și anume Instrumentul pentru stabilitate, care este atunci folosit adesea pentru alte scopuri decât cele pentru care a fost creat de fapt.

Așadar, cred că putem cădea de acord că instrumentele de politică externă trebuie să fie mai flexibile, dar trebuie să subliniem că acest lucru poate fi realizat numai în același timp cu un control democratic sporit. În prezent, ne certăm cu privire la această chestiune și trebuie să precizăm și faptul că, deși este nevoie de mai multă flexibilitate pentru viitorul instrumentelor financiare, nu putem continua cu acest lucru fără controlul democratic sporit pe care îl solicităm.

Al doilea aspect: trebuie să regândim modalitatea în care lucrăm și să asigurăm ajutorul nostru în statele fragile. Chiar ieri, Națiunile Unite au făcut încă o dată legătura dintre dezvoltare și conflict și au subliniat că țările care se află în conflict sunt, desigur, cele cărora le este cel mai greu să iasă din sărăcie.

Până acum, instrumentele UE nu au fost cu adevărat adaptate. În unele dintre aceste state fragile avem misiuni UE care funcționează în paralel, dar nu mereu împreună, cu instrumentele financiare. Așadar, trebuie să reflectăm la o modalitate care ar fi bună pentru a le combina pe acestea două.

Ultimul aspect, pe scurt, evenimentele din Africa de Nord ne-au arătat importanța drepturilor omului și a promovării democrației, și pentru mine, a egalității de gen, de asemenea, și trebuie să fim mai îndrăzneți pe viitor în această privință atunci când revizuim structurile.

  Elmar Brok (PPE). – (DE) Doamnă președintă, domnule comisar, doamnelor și domnilor, cred că ar trebui să clarificăm faptul că în cazul acestor instrumente de finanțare acordăm importanță distincției dintre sarcinile legislative și executive. Nu este sarcina unui parlament să realizeze o gestionare detaliată sau să pună în aplicare efectiv proiectele.

De cealaltă parte, legislația nu trebuie să se transforme într-o carte blanche acordată ani în șir fără nicio posibilitate de a interveni în cazul în care măsura luată nu este în conformitate cu voința legiuitorului. În consecință, indiferent dacă acesta este sau nu un act delegat din punct de vedere juridic, trebuie să avem posibilitatea de a revoca deciziile dacă, în opinia legislatorului, acestea nu sunt executate în conformitate cu spiritul intenției legiuitorului.

Din acest motiv – indiferent de hotărârea judecătorească pe baza cărora a fost efectuată revocarea sau indiferent dacă aceasta a fost realizată în cadrul actelor delegate – Comisia și Consiliul trebuie să acționeze în această privință pentru a găsi o soluție rezonabilă, obiectivă; acest lucru ne va permite, de asemenea, să intervenim mai puțin în chestiunile executive și, prin urmare, acolo unde totul funcționează corespunzător, vom acorda mai multă libertate organismului executiv.

Aș dori să îmi exprim acordul față de ceea ce a afirmat dna Brandtner. Parlamentul a pus în aplicare instrumentul pentru promovarea democrației și drepturilor omului cu mulți ani în urmă, oferind posibilitatea de a trece peste guverne și dictatori pentru a susține societatea civilă și forțele democratice. Abia acum stabilim că, contrar voinței legislatorului, Comisia sau Serviciul de Acțiune Externă nu a folosit niciodată instrumentul în acest scop, ceea ce constituie un element decisiv al faptului că ne confruntăm astăzi cu situația actuală din Africa de Nord. Întrucât acesta este un eșec politic – un eșec în a executa voința legiuitorului – regulamentul trebuie modificat și intenționăm să luptăm pentru acest lucru.

  Ana Gomes (S&D). – (PT) Doamnă președintă, afară cu Mubarak, acum! Forțele de rezistență încă strigă în piața Tahrir și eu strig împreună cu ei. Protestele din Egipt, Tunisia și alte țări arabe, cu milioane de cetățeni care ies în stradă pentru a pune capăt deceniilor de asuprire și de corupție, arată că drepturile omului și democrația sunt aspirații universale și, de asemenea, că toți cei care solicită stabilitate pentru susținerea dictaturii se opun cursului istoriei.

Instrumentul pentru democrație și drepturile omului este o unealtă a Uniunii Europene care poate și trebuie să fie utilizată, fără consimțământul guvernelor, cu scopul de a susține apărătorii drepturilor omului și pe cei care promovează egalitatea de gen, statul de drept, alegerile libere și democrația. Prin urmare, acesta trebuie să fie consolidat din punct de vedere financiar, trebuie să îi fie acordată mai multă flexibilitate pentru a soluționa situațiile de urgență și trebuie să fie coordonat mai bine cu instrumentele geografice în vederea promovării obiectivelor comune. Acesta trebuie să se afle sub un control parlamentar adecvat. De aici și insistența prezentului Parlament cu privire la procedura actelor delegate.

  Marek Henryk Migalski (ECR). – (PL) Doamnă președintă, domnule comisar, atât dna Gomes, cât și dna Lochbihler au dreptate atunci când spun că evenimentele din Egipt și Tunisia ar trebui să primească sprijinul nostru și să ne atragă atenția și, într-adevăr, instrumentele pe care le dezbatem astăzi chiar creează această posibilitate, în special instrumentul de finanțare pentru promovarea democrației și a drepturilor omului la scară mondială. Sunt convins că acest lucru ar trebui să fie sprijinit cu putere, deoarece, într-adevăr – după cum a spus dna Gomes – aceste drepturi sunt universale și, în acest caz, dreptul de a trăi în democrație și dreptul de a trăi într-o țară care acceptă drepturile omului este un lucru destul de evident.

Este important ca al doilea instrument să permită acordarea acestei asistențe indiferent de consimțământul guvernelor din țările terțe și al altor autorități publice. Acesta este un aspect foarte important. Belarus și Ucraina au nevoie de asistența noastră și la fel și alte țări din cadrul Parteneriatului estic și cred că aceste instrumente ar trebui să fie folosite și pentru aceste țări.

  Rui Tavares (GUE/NGL). – (PT) Doamnă președintă, discutăm aici o serie de pachete referitoare la instrumentele financiare, precum raportul Goerens privind un instrument financiar de cooperare pentru dezvoltare, raportul colegului meu, domnul Scholz și alții. Majoritatea rapoartelor vizează măsuri specifice care pot îmbunătăți viețile a milioane de oameni: cu alte cuvinte, practică legislativă în cea mai pură formă.

Cu toate acestea, Consiliul insistă să nu finalizeze codecizia de care au nevoie aceste instrumente. În acest moment, procesul de codecizie devine un proces de co-indecizie printr-un vot tacit al Consiliului, pe care nu îl justifică nimic din tratat și care este bazat numai pe nemulțumire neconstantă și o lectură ezoterică a articolului 290 din Tratatul de la Lisabona, care descrie actele delegate.

Acest lucru pune în pericol viețile oamenilor. În ceea ce privește politica de reinstalare a refugiaților de exemplu, nu ni s-a permis să acordăm bani suplimentari țărilor de restabilire și să închidem taberele de refugiați, ceea ce înseamnă că dacă Consiliul insistă să continue cu acest capriciu, viețile oamenilor vor fi afectate în mod nefavorabil. Este timpul ca acest lucru să înceteze și ca actele delegate să se dezvolte în mod normal în procesul de codecizie.

  Dimitar Stoyanov (NI). – (BG) Doamnă președintă, voi susține, desigur, propunerea făcută, deoarece Parlamentul trebuie să își apere drepturile atunci când este vorba despre competențele acordate de tratate. Doresc să spun că trebuie să ne extindem controlul, și nu numai controlul preliminar al actelor delegate despre care discutăm în prezent.

Trebuie, de asemenea, să avem un control ulterior, deoarece se varsă milioane de euro în unele programe, care ajung de obicei în buzunarele anumitor dictatori, finanțându-le stilul de viață rafinat, în timp ce milioane și milioane de oameni trăiesc în propriile noastre țări și, de asemenea, duc vieți mizere.

Acest lucru înseamnă și că folosim banii contribuabililor europeni pentru a finanța stilul de viață luxuriant al dictatorilor care își asupresc propriile popoare, în timp ce cetățenii noștri o duc rău. Din acest motiv trebuie să ne scoatem bârna din ochi și să vedem paiul din ochiul seamănului nostru, ceea ce ne va oferi, în cele din urmă, un control riguros al acestor resurse.

  Barbara Matera (PPE). – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, ni se solicită din nou să ne afirmăm rolul atât în interiorul, cât și în exteriorul Uniunii Europene.

Promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care este stabilită în Declarația universală a drepturilor omului din 1948, în Carta noastră a drepturilor fundamentale și în instrumentele regionale, formează o parte din politica noastră externă și socială. Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială trebuie să fie un instrument eficient, practic, care să aibă flexibilitatea necesară pentru a face față situațiilor operaționale excepționale.

Contribuția Uniunii Europene la aceste bătălii ale civilizației prin strategiile sale pentru cooperare externă și utilizarea corespunzătoare a instrumentelor financiare asociate, adică prin eficacitatea și vizibilitatea sporită a acțiunii Uniunii în lume, nu poate trece cu vederea responsabilitatea și, astfel, controlul celui mai important organism al său, și anume Parlamentul European.

În vederea acestui fapt, prin urmare, sunt de acord cu amendamentele propuse, care sunt în mod clar în conformitate cu schimbările din Europa noastră aflată în continuă creștere.

[Vorbitoarea a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Marek Henryk Migalski (ECR). – (PL) Doamnă președintă, aș dori să întreb dacă doamna Matera ne poate spune dacă Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) ar fi dispus să își ofere sprijinul, în special pentru acordarea de asistență cu privire la chestiunile de democrație și drepturile omului, în special țărilor din est, prin asta referindu-mă la Ucraina, Belarus și alte țări incluse în Parteneriatul estic.

  Barbara Matera (PPE). – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, da absolut; grupul meu politic, Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), lucrează intens în fiecare zi, străduindu-se să garanteze faptul că drepturile fundamentale ale omului sunt respectate în toată lumea.

Cred că discursurile distinșilor mei colegi care lucrează aici de mult mai mult timp decât mine au confirmat și susținut politica acestui Parlament. Subliniez încă o dată faptul că aparțin Grupului politic al Partidului Popular European (Creștin Democrat). Suntem pro-europeni hotărâți și convinși de rolul pe care acest Parlament îl poate juca în toată lumea.

  Richard Howitt (S&D). - Doamnă președintă, aș dori să mă pronunț în sprijinul spuselor celorlalți colegi cu privire la chestiunea controlului parlamentar asupra instrumentelor și la instrumentul pentru democrație și drepturile omului în special. Doresc să mulțumesc Comisiei pentru cooperarea structurată pe care o avem. Apărătorii drepturilor omului sunt prin natură supuși riscului și trebuie să existe un grad de confidențialitate. Să ne asigurăm că această cooperare va continua pe viitor.

O critică la adresa proiectelor ar fi că desfășurăm proiecte de calitate foarte ridicată, însă acestea sunt împrăștiate în toată lumea și nu s-au integrat suficient în cadrul celorlalte programe.

Instituirea Serviciului de Acțiune Externă ne acordă șansa de a remedia acest lucru. Ar trebui să ne asigurăm că procedăm astfel. Preocuparea că unele dintre programele care sunt în prezent pregătite de persoane care au calitate juridică ar putea să nu existe în viitor este un lucru pe care trebuie să îl rezolvăm pentru a păstra această calitate și pe viitor.

În sfârșit, având în vedere ce se întâmplă în prezent în Egipt și în alte locuri din lumea arabă, știm că, pe viitor, va exista o solicitare tot mai crescută de finanțare pentru construirea democrației și monitorizarea alegerilor. Am insistat pe procentajul fix din cadrul regulamentului, altfel acest lucru ar marginaliza celelalte proiecte pentru drepturile omului. Cu toate acestea, este posibil să avem nevoie de mai mulți bani, iar atunci când este vorba despre noua perspectivă financiară, nu trebuie să ne întoarcem la vechea discuție că ar trebui să scăpăm de acest regulament. Acesta este necesar acum mai mult ca niciodată.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare de tip „cartonaș albastru” adresată în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Nirj Deva (ECR). - Doamnă președintă, aș dori să îi mulțumesc vorbitorului anterior pentru că mi-a permis să îi adresez o întrebare.

Respect foarte mult cunoștințele dlui Howitt cu privire la drepturile omului și munca pe care a depus-o în trecut. Întrebarea mea este următoarea. Cum putem să ne susținem în Europa presupunerile referitoare la egalitate, corectitudine și justiție, născute dintr-o tradiție creștină sau umanistă, și să ne așteptăm ca alte culturi cu alte religii sau credințe, sau lipsă de credințe, să înțeleagă exact ceea ce spunem, fără să pară că le băgăm pe gât idei neocolonialiste? Cum putem face asta?

  Richard Howitt (S&D). - Doamnă președintă, a răspunde la întrebare în 30 de secunde este o mare provocare. Răspunsul – și asta ar trebui să știe întreaga Cameră – este că libertatea de gândire și religie este un drept fundamental al omului pentru toate națiunile, pentru toate religiile, pentru toate țările și pentru toți oamenii.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Doamnă președintă, ajutorul pentru dezvoltare este mereu costisitor, adesea ineficient, din păcate, și uneori chiar dăunător, deoarece mult prea adesea acesta nu rezolvă problemele specifice ale țării în cauză. Există rareori o încercare de a adopta o abordare pe termen lung, iar activitățile sunt coordonate necorespunzător. În opinia mea, este sub semnul întrebării dacă un instrument pentru finanțarea dezvoltării și drepturilor omului la nivel UE poate îmbunătăți situația, în special întrucât nu există o coordonare consecventă în cadrul UE.

Acordarea de ajutor micilor agricultori africani, în timp ce îi aducem în pragul ruinei cu produsele noastre agricole subvenționate, înseamnă, în cele din urmă, că aruncăm pe apa sâmbetei miliarde de euro. Acest lucru nu se va schimba în mod considerabil atâta timp cât continuăm să susținem întreprinderile mari din UE și în mod indirect pe cele din țările în curs de dezvoltare.

Ajutorul pentru dezvoltare al Chinei, pe care guvernul de la Beijing îl folosește pentru a asigura materii prime și piețe noi, este în concurență cu metodele noastre tradiționale de cooperare pentru dezvoltare. Și în acest domeniu va trebui să venim cu câteva idei noi. În plus, este la fel de important să facem ca ajutorul pentru dezvoltare să depindă de cooperarea cu privire la problema refugiaților, eventual prin introducerea acordurilor de readmitere.

  Thijs Berman (S&D). - (NL) Doamnă președintă, acest parlament dorește ceea ce doresc toate parlamentele din lume: control democratic asupra dezvoltării și punerii în aplicare a politicii. Uniunea Europeană trebuie să constituie un model, un exemplu, în această privință. Tratatul de la Lisabona a fost un pas important spre dezvoltarea influenței Parlamentului European.

În acest Parlament există o mare majoritate care nu a cedat eforturilor Consiliului și ale Comisiei de limitare a controlul parlamentar, ceea ce este contrar spiritului tratatului. Acest Parlament nu dorește să fie un microgestionar, ci doar dorește să aibă influență în domeniul politicii, asupra modului în care este dezvoltată și pusă în aplicare. Prin urmare, este vorba despre alegeri strategice, despre conținutul politicii.

În alte țări, oamenii ies în stradă pentru a cere această influență, și ar trebui să îi sprijinim în orice mod putem. Cu toate acestea, lupta pentru democrație ia și ea uneori forma unor negocieri dificile și declarații fără rezultat. Acest lucru nu afectează în niciun fel convingerea de la bază, întrucât orice competență necesită un control democratic maxim. Acesta este dreptul tuturor cetățenilor, fie că se află în Cairo, Tunisia sau în Bruxelles.

  Nick Griffin (NI). - Doamnă președintă, o tânără din circumscripția mea s-a întors acasă în această dimineață, la fel ca în fiecare dimineață din zilele săptămânii la aceeași oră, după ce și-a dus cei doi copii la școală.

Jenny îi ducea acolo cu mașina, dar nu își mai poate permite să pună benzină pentru nimic altceva decât drumul pe care îl face de două ori pe săptămână până la cel mai ieftin supermarket din acea parte a Manchesterului.

În această dimineață, ca în toate celelalte, Jenny este flămândă, deoarece are de ales pentru micul dejun: ori mănâncă ea, ori mănâncă cele două fetițe ale sale. Nu există suficientă pâine și gem pentru toate.

Între timp, aici, pe planeta UE, deputații în Parlamentul European discută despre șiretlicurile unui instrument financiar care implică cheltuirea a 1,1 miliarde EUR din banii contribuabililor pentru promovarea democrației și drepturilor omului, în principal în lumea a treia. Majoritatea acestor șiretlicuri reduc și mai mult perspectiva de care dispun statele națiune, pe măsură ce Comisia toacă sume mari din banii contribuabililor britanici. Câtă risipă și câtă ipocrizie în a bombăni despre drepturile femeilor în Africa, în timp ce mii de femei precum Jenny nici măcar nu pot să își hrănească în mod adecvat copiii.

  George Sabin Cutaș (S&D). - Probabil că nu am fi vorbit de cooperarea cu țările în curs de dezvoltare dacă unele din statele fondatoare ale Uniunii Europene nu ar fi cerut să existe o mențiune specială în Tratatul de la Roma despre coloniile pe care le dețineau, ceea ce arunca, inițial, o umbră asupra conceptului de democrație. Însuși fundamentul Uniunii Europene s-a metamorfozat treptat într-o politică ale cărei cuvinte-cheie au devenit eradicarea sărăciei, promovarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a muncii decente și a bunei guvernări. Țările în curs de dezvoltare sunt, astăzi, parteneri strategici pentru Uniunea Europeană. De aceea, cred că un instrument financiar pentru țările în curs de dezvoltare care nu îndeplinesc criteriile AOD facilitează cooperarea economică, financiară, tehnică, culturală și academică. De asemenea, acestea pot să stimuleze comerțul bilateral, investițiile, parteneriatele economice și promovarea dialogului între actorii din sfera publică și organizațiile neguvernamentale, atât ale Uniunii Europene, cât și ale statelor partenere.

  Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Doamnă președintă, dictatorii din țările noastre vecine sunt răsturnați și faptul că pleacă este un lucru bun. Deși Înalții noștri Reprezentanți din Uniunea Europeană nu sunt în măsură sau nu sunt pregătiți să sprijine și să încurajeze acei oameni care luptă pentru democrație, cel puțin este bine că putem lua măsuri și furniza ajutor, chiar dacă nu vorbim. Cu toate acestea, este foarte important ca noi să combinăm ajutorul pe care îl asigurăm cu un echipament care să fie în conformitate cu valorile noastre, inclusiv democrația, statul de drept și standardele de muncă. Este esențial ca Uniunea Europeană să asigure ajutor. În plus, trebuie nu numai să ajutăm acești oameni, ci și să ne asigurăm că aceștia înțeleg valorile care ne-au făcut puternici.

Având în vedere acest fapt, mi se pare clar că acest ajutor trebuie, în cele din urmă, să fie controlat și gestionat de un Parlament democratic. Pe viitor, trebuie să nu permitem ca acțiunile Uniunii Europene să fie controlate de către o organizație birocratică. Parlamentul trebuie pus în situația de a-și îndeplini rolul în calitate de organism parlamentar, ceea ce înseamnă să fie capabil să ia decizii.

  Elena Băsescu (PPE). - Parlamentul trebuie să poată controla pe picior de egalitate cu Consiliul adoptarea deciziilor strategice în legătură cu modul în care sunt cheltuite resursele alocate prin instrumentele financiare de cooperare. În același timp, însă, UE trebuie să își flexibilizeze și să grăbească mecanismele pentru dezvoltarea relațiilor comerciale cu țările partenere. Susțin ideea unei abordări pragmatice din partea Uniunii în raporturile economice cu țările partenere. Consider de o importanță deosebită implementarea instrumentelor financiare în țări precum Turkmenistanul și Irakul, care pot furniza resurse energetice prin proiecte strategice, precum Nabucco. Și aici doresc să fac o mențiune: prin declarația comună a președinților României și Turkmenistanului, s-a stabilit un parteneriat energetic în exploatarea și transportul de gaze naturale și țiței, inclusiv prin transferul de experiență și utilaje. De asemenea, România a participat la executarea misiunilor de stabilizare și reconstrucție în Irak.

  Ivo Vajgl (ALDE). - (SL) Doamnă președintă, o parte semnificativă din resursele pe care le avem la dispoziție prin instrumentele financiare și care sunt destinate dezvoltării țărilor în curs de dezvoltare ajunge prin anumite mijloace înapoi în mâinile întreprinderilor noastre monopol din țările respective. Cred că un obiectiv esențial al acestor instrumente financiare și politice ar trebui să fie să se asigure că resursele sunt folosite în conformitate cu planurile de dezvoltare ale celor pe care vrem să îi sprijinim.

Câțiva vorbitori au subliniat deja că finanțăm adesea sisteme care sunt de orice fel, numai democratice nu. Atunci când este vorba despre dezvoltarea țărilor celor mai sărace, cred că ar trebui să fim atenți să nu răspândim tendința de cultivare a unei recolte unice, ci să deschidem oportunități pentru dezvoltarea modernă a acestor țări.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. − Doamnă președintă, am ascultat cu atenție numeroasele intervenții. Comisia speră că vom găsi o soluție pentru aceste instrumente de finanțare importante.

Cu toate acestea, trebuie să putem pune în aplicare pe deplin instrumentele financiare pentru relațiile externe. Punerea în aplicare corespunzătoare a acțiunilor noastre externe nu ar trebui să fie blocată de o dispută între instituții. Menținerea credibilității față de lumea din exterior pe o astfel de bază este dificilă, iar acest lucru ne expune la pierderea importanței ca partener global și negociator comercial.

Comisia este pregătită să lucreze la o soluție rapidă care să fie convenită de toate instituțiile vizate.

În cadrul instrumentelor actuale, care sunt în vigoare până în 2013, ceea ce înseamnă încă doi ani, documentele privind strategia multianuală sunt considerate măsuri de punere în aplicare necesare pentru executarea bugetului. Astfel de măsuri sunt supuse sistemului comitologiei.

Documentele de strategie sunt documente tehnice și, așadar, prin natura lor, nu sunt adecvate pentru a lua forma unor acte cu caracter juridic obligatoriu. Instrumentele actuale mai au doar doi ani la dispoziție și mai sunt doar câteva documente de strategie care trebuie puse în aplicare. Comisia consideră că, pentru a schimba acest sistem, acum ar fi nevoie de modificări considerabile ale instrumentelor, a căror punere în aplicare ar dura prea mult și care ar putea provoca o întrerupere majoră a cooperării externe a UE.

Comisia implică deja Parlamentul în procesul de control democratic cu privire la documentele de strategie. Comisia este dispusă să consolideze acest proces cu drepturi de control substanțiale pentru Parlament. Este prea curând să spunem cum vor arăta noile instrumente, deoarece acestea sunt supuse consultărilor îndelungate cu părțile implicate și propunerilor Comisiei.

Sub rezerva respectării depline a criteriilor stabilite la articolul 290 din Tratatul de la Lisabona, această opțiune este dispusă să ia în considerare recurgerea la actele delegate în cadrul noilor instrumente, însă Comisia nu are încă o perspectivă clară asupra acestui lucru.

  Charles Goerens, raportor. − (FR) Doamnă președintă, și eu aș dori să le mulțumesc tuturor vorbitorilor care au discutat despre instrumentele financiare în general și despre cele referitoare la raportul pe care vi l-am prezentat în această dimineață, în special.

Cred că domnul Brok a găsit cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce ne dorim. Nu vrem să cauzăm probleme, dar nici nu dorim să îi acordăm Comisiei carte blanche pentru a pune în aplicare acordurile fundamentale adoptate de către Parlamentul European fără să existe nicio supraveghere parlamentară. Între a avea totul sau nimic, Parlamentul a insistat asupra unei soluții rezonabile, care constă în monitorizarea îndeaproape a actelor strategice. Nu cerem nici mai mult, nici mai puțin decât asta.

Aș dori să spun ceva despre cei care au făcut observații mai critice, în special cei care au fost mai degrabă sceptici cu privire la politica de cooperare pentru dezvoltare și cei care fac mereu trimitere la contribuabil cu scopul de a respinge orice sprijin pentru politica de cooperare pentru dezvoltare.

Din punctul meu de vedere, contribuabilul finanțează un buget. Un buget este un instrument destinat să arate solidaritatea cu cei care o duc mai puțin bine. În consecință, mulțumită contribuțiilor contribuabililor, bugetul oferă în general țărilor noastre oportunitatea de a-i ajuta pe cei mai slabi din societate. Alternativa ar fi să se ignore drepturile de bază, fundamentale, ale oamenilor lipsiți astfel de resurse.

Cu toate acestea, aș dori să recomand ca acele state membre să consulte rapoartele Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare pentru a vedea că cei care contribuie cel mai mult în materie de cooperare și solidaritate externă sunt cei care și cheltuiesc cel mai mult pe solidaritate internă în cadrul țării lor. Cu alte cuvinte, nu există nicio contradicție inerentă între solidaritatea internă și solidaritatea externă.

Cei care ar dori ca restul lumii să creadă că banii noștri care sunt cheltuiți pe solidaritate externă sunt bani aruncați în cele patru colțuri ale lumii vor fi, prin urmare, îndemnați să recitească statisticile Raportului Națiunilor Unite privind Dezvoltarea Umană.

  Barbara Lochbihler, raportoare. – (DE) Doamnă președintă, cred că a devenit foarte clar pe durata dezbaterii de ce noi, cei din Parlament, dorim aceste acte delegate. Nu dorim microgestiune, dar trebuie să avem capacitatea de a folosi acest instrument într-un mod responsabil și bine informat, astfel încât să putem, dacă este nevoie, să corectăm ceea ce nu a funcționat bine. Dacă vorbim despre poziția Parlamentului privind organismele externe, de exemplu privind organizațiile pentru drepturile omului care ar putea fi afectate de acest lucru, și dacă nu vom reuși să ajungem la un acord, deși sper că nu va fi cazul, iar unele proiecte individuale nu vor putea avea loc, atunci cred că există susținere și înțelegere pentru poziția Parlamentului. Nu este adevărat că Parlamentul și conceptul nu sunt înțeleși.

Aș dori să spun ceva pe scurt despre criticile privind faptul că Parlamentul cheltuiește prea mulți bani pe drepturile omului și pe dezvoltarea democrației. Cred că este valabilă situația contrară. Dacă luăm în considerare acest instrument pentru drepturile omului și promovarea democrației, care există de-abia din 2004, putem observa că acum se pot realiza foarte multe cu bani relativ puțini. Nu putem pur și simplu să privim acest lucru ca întreg. În schimb, trebuie să ne concentrăm în detaliu pe ceea ce au realizat aceste proiecte. Întreruperea proiectelor a fost necesară numai în câteva cazuri individuale.

Dacă dorim cu adevărat ca valorile fundamentale ale UE să fie puse în aplicare, dacă dorim cu adevărat ca oamenii să trăiască în libertate, eliberați din sărăcie și fără teamă, trebuie să promovăm drepturile omului. Acest instrument este un complement foarte bun la politica noastră de a solicita altor state membre să sprijine drepturile omului. Nu cheltuim prea mulți bani. Dimpotrivă, avem nevoie de un sprijin financiar mai clar.

  Kinga Gál, raportoare. − (HU) Doamnă președintă, mulțumesc colegilor mei deputați și domnului comisar pentru opiniile exprimate în dezbatere și, desigur, colegilor mei deputați pentru cuvintele lor de susținere a deciziei noastre. Domnul Brok a clarificat foarte bine faptul că ar trebui într-adevăr să facem o distincție între sarcinile executive și cele legislative. Scopul nostru nu este de a le amesteca, ci, după cum au afirmat aici atât raportorii, cât și colegii mei deputați, Parlamentul trebuie să aibă ocazia de a avea un cuvânt de spus referitor la planificare și strategie pentru a face ca executarea să funcționeze cu adevărat eficient și pentru a direcționa fondurile acolo unde este cea mai mare nevoie de ele.

Aș dori să remarc cu privire la opiniile referitoare la utilizarea fondurilor, în special, faptul că nu cred că vreun contribuabil ar trebui să pună la îndoială importanța capacității noastre de a ajuta sau de a salva vieți umane, viețile activiștilor pentru drepturile omului, prin acest instrument financiar pentru apărarea drepturilor democratice și ale omului, așadar cred că acesta este tocmai instrumentul care ar trebui să fie acceptat de toți contribuabilii. Iau foarte în serios ce a spus domnul comisar, de asemenea, și anume că, după Tratatul de la Lisabona, Parlamentului i-au fost atribuite noi competențe și drepturi mai puternice. Din acest motiv, am dori ca Consiliul și Comisia să dea dovadă de deschidere astfel încât să se ajungă într-un final la un bun compromis, întrucât suntem cu toții interesați ca aceste instrumente să funcționeze cu adevărat eficient, iar pentru acest lucru este nevoie de toate cele trei instituții.

  Gay Mitchell, raportor. − Doamnă președintă, am înțeles că beneficiez de compensație pentru timpul afectat luării de cuvânt deoarece nu am putut să intervin la începutul dezbaterii. Îmi cer scuze, am fost reținut în trafic.

În primul rând, un coleg britanic a criticat situația referitoare la importanța democrației și drepturilor omului. Dacă democrația și drepturile omului ar funcționa în statele noastre membre, atunci nu ar exista copii care merg la școală după ce au mâncat numai pâine și gem, și asta este realitatea.

În Marea Britanie sau în alt stat membru, cred că este în mod clar datoria acelor state membre să se asigure că acest lucru nu se întâmplă. Să clarificăm foarte bine despre ce este vorba: nu numai despre democrație și drepturile omului. Douăzeci și două de mii de copii mor zilnic, la o distanță scurtă cu avionul de această clădire. Douăzeci și două de mii. Vestea bună este că înainte erau 34 000. Noi și ceilalți am redus această cifră la 22 000 datorită democrației și drepturilor omului și tipurilor de instrumente financiare pe care le-a aprobat Uniunea.

Să nu îi întoarcem pe acei oameni împotriva copiilor din statele noastre membre care merg la școală cu pâine și gem, un lucru pe care îl regret, de asemenea. Să le permitem guvernelor statelor noastre membre să își adune forțele pentru a se descurca cu acei copii.

Această problemă vizează punerea în aplicare sau actele delegate. Punere în aplicare sau act delegat – care dintre acestea este legislație?

Propun să rămânem definitiv la prima lectură a Parlamentului și să spunem astfel că vom reinstitui – că am reinstituit – toate amendamentele. Acestea nu au fost acceptate de către Consiliu. Chestiunea în cauză este una de principiu și este esențială pentru viitoarea natură a relațiilor interinstituționale din domeniul acțiunii externe.

Amendamentele propuse de către Parlament nu vizează conținutul ICD sau celelalte instrumente, ci rolul Parlamentului în punerea în aplicare eficientă a legii.

Obiectivul este de a proteja competențele democratice ale Parlamentului European, astfel cum este prevăzut în Tratatul de la Lisabona. În calitate de colegiuitor, trebuie să putem controla, pe picior de egalitate cu Consiliul, adoptarea și executarea deciziilor strategice cu privire la cheltuielile pentru ajutorul pentru dezvoltare: cât de mult, unde și cum. În termeni tehnici, amendamentele asigură faptul că anumite proiecte de decizie luate de către Comisie sunt recunoscute ca acte delegate, astfel cum sunt definite la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunea Europeană.

Acest lucru ar acorda celor două componente ale autorității legislative posibilitatea de a obiecta la proiectele de decizie care nu sunt în conformitate cu cerințele legii. Acest veto ar garanta că propunerile Parlamentului sunt luate în considerare atunci când Comisia programează ajutor UE.

Permiteți-mi să clarific că nu vorbim despre microgestiune, după cum a spus deja un coleg, sau despre programe și proiecte individuale. Amendamentele vor asigura că legiuitorii dețin controlul asupra deciziilor strategice care vizează alocările de fonduri și prioritățile sectoriale.

Toate amendamentele propuse au fost deja incluse în poziția Parlamentului în primă lectură, care a fost adoptată în plen cu o mare majoritate la 21 octombrie 2010.

Cu toate acestea, Consiliul a respins brutal toate amendamentele referitoare la controlul democratic și actele delegate, fără a propune nicio soluție alternativă care să satisfacă solicitările Parlamentului.

Este regretabil faptul că, în cursul lunilor care au trecut – aproape un an – de la prima discuție în comisie privind dosarul, negocierile interinstituționale nu au făcut niciun progres. Pot asigura acest Parlament că ne-am străduit foarte mult. Negocierile cu Consiliul și Comisia – care ar trebui eventual să faciliteze aceste negocieri – au început în februarie 2010. Am organizat trei negocieri tripartite și numeroase întâlniri la nivel tehnic, ambele cu privire la chestiunile controversate ale actelor delegate. Nu au existat progrese cu privire la aceste chestiuni. Abia la sfârșitul anului trecut negociatorii Comisiei au prezentat o propunere de compromis. Parlamentul a reacționat imediat cu o contrapropunere, însă acest lucru nu s-a reflectat în poziția Consiliului. Înțeleg că acest lucru nu a fost transmis în mod formal statelor membre din Consiliu.

În ciuda împotrivirii acestuia, care este împărtășită de către Comisie – lucru pe care îl regret, deoarece nu este constituțional să procedeze astfel – Parlamentul insistă asupra poziției sale. Din punct de vedere juridic, argumentele noastre sunt pertinente. Documentele de strategie sunt programe multianuale, stabilite în temeiul ICD de exemplu, care îndeplinesc criteriile pentru aplicarea procedurii privind actele delegate. Acestea completează regulamentul de bază și au o aplicabilitate generală. Criteriile menționate la articolul 290 sunt obligatorii dacă sunt îndeplinite. Consiliul și Parlamentul trebuie să aibă drept de veto.

Nu este vorba despre o târguială politică sau de vreun acord special, întrucât acest lucru ar fi contrar tratatului. Este o obligație juridică. Din punct de vedere politic, avem întregul sprijin al Conferinței președinților, care a decis de două ori – cel mai recent la începutul acestei luni – că în toate dosarele negociatorii ar trebui să insiste asupra punerii în aplicare a procedurii privind actele delegate pentru deciziile care vizează obiectivele, alegerea priorităților, rezultatele așteptate și alocările financiare în general.

Avem și o linie comună la nivelul comisiilor: raportorii din Comisia pentru comerț internațional și Comisia pentru afaceri externe – responsabile cu instrumentele de cooperare cu țările industrializate și, respectiv, cu instrumentele pentru drepturile omului și democrație – au adoptat chiar aceeași abordare ca mine. Toate amendamentele privind actele delegate din primă lectură ar trebui restabilite. Poziția noastră este clară și simplă și în deplină conformitate cu mandatul Conferinței președinților. Nu vom permite să fim divizați sau să ni se ignore drepturile în calitate de legiuitor.

Sunt convins că introducerea noii proceduri ar fi, de asemenea, în interesul beneficiarilor vizați de instrumentele noastre financiare. Parlamentul ar putea să își îndeplinească în mod mai eficient rolul de paznic și să se asigure că banii sunt cheltuiți pentru obiectivele centrale ale cooperării pentru dezvoltare a UE definite în tratat: reducerea – și în cele din urmă eradicarea – sărăciei. Nu este nevoie să moară douăzeci și două de mii de copii zilnic. Solicităm să avem un cuvânt de spus referitor la modul în care este abordată această chestiune.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Nirj Deva (ECR). - Doamnă președintă, aș dori numai să îl întreb pe onorabilul meu coleg și prieten, domnul Mitchell, dacă este de acord cu mine că, în 2005, Parlamentul a renunțat la 14 domenii de codecizie referitoare la aceste instrumente financiare.

Ceea ce încercăm de fapt să facem acum este să obținem o restabilire, deoarece am pierdut nu numai capacitatea de a asista la ceea ce se întâmplă în Comisie, ci și procesul de răspundere și de transparență, așadar doresc să îl întreb pe domnul Mitchell...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Gay Mitchell, raportor. − Doamnă președintă, sunt de acord cu domnul Deva că am renunțat la câteva dintre drepturile noastre. Am fost raportor pentru Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare. Ne-au trebuit doi ani și jumătate să aprobăm acel instrument, deoarece pur și simplu nu am vrut să renunțăm la anumite drepturi esențiale ale Parlamentului, dar a trebuit să facem un compromis către sfârșit.

Până la urmă, a existat un acord interinstituțional între Parlament, Comisie și Consiliu care a spus că noi, prin Comisia noastră pentru dezvoltare de exemplu, vom avea drepturi de control asupra ICD, și am format grupuri pentru a îndeplini acel acord. Aceste instrumente sunt în spiritul acelui acord, fapt care ar trebui continuat.

  Helmut Scholz, raportor. – (DE) Doamnă președintă, domnule De Gucht, aveți perfectă dreptate că lumea din exterior nu înțelege de ce nu putem ajunge la un acord cu Consiliul. Consiliul nici măcar nu este prezent la această dezbatere, ceea ce regret foarte mult, deoarece nu este un semn bun pentru finalizarea celei de-a doua lecturi. Cu toate acestea, trebuie să întrebăm de ce un principiu obișnuit și un drept obișnuit, care sunt stabilite în tratat, nu sunt recunoscute. Cred că, și domnul Brok a precizat acest lucru în detaliu, este vorba doar despre a ne acorda ocazia să intervenim.

Poate că pot oferi încă un exemplu în ceea ce privește conținutul. În planul multianual al Comisiei pentru instrumentul meu pentru țările industrializate (ICI), documentul de referință nu a fost regulamentul modificat, ci strategia „Europa globală”. Aceasta folosește un limbaj care a devenit depășit după sosirea crizei economice și problemele comerciale care au urmat atunci când spune că obiectivul planului multianual este de a promova întreprinderile europene și profiturile. Conform textului, instrumentul este destinat rezolvării problemelor pe care le întâmpină societățile UE la intrarea pe anumite piețe.

Nu pot decât să repet că nu asta au intenționat legiuitorii să realizeze cu acest instrument și nu au pus nimic din banii contribuabililor deoparte în acest scop. În opinia noastră, ICI ar trebui să fie un program de cooperare modern, și nu o armă de cucerire. Pentru a da un alt exemplu, de data aceasta în termeni mai duri: Pentru noi, țările din Asia de sud-est nu sunt numai parteneri minori, după cum a declarat Comisia. Ca parte din cooperarea cu Asia centrală, instrumentul nu trebuie să se concentreze numai pe accesul UE la rezervele de gaze de acolo.

Dacă privim la regiunea Maghreb și la evoluțiile din Orientul Mijlociu, este clar că trebuie să adoptăm o abordare pe termen lung, la scară mare, a cooperării. Sper că noul regulament va constitui următoarea dovadă în acest sens. Sper, de asemenea, că acest instrument financiar va încuraja schimburile pe picior de egalitate dintre UE și țările terțe și va ajuta la crearea deschiderii în întreaga lume și la încurajarea susținerii responsabile pentru procesele de dezvoltare durabile care sunt în interesul cetățenilor.

  Președinta. − - Dezbaterea comună a fost închisă.

Votul va avea loc astăzi la ora 11.30.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. – Instrumentul european de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului este printre singurele instrumente de politică externă ale UE care menține încă un sistem rigid de alocare a fondurilor, prin faptul că nu prevede posibilitatea de exceptare de la principiul neeligibilității cheltuielilor privind impozitele, taxele și alte drepturi finanțate de către UE. În contextul în care ne confruntăm cu o înrăutățire a protecției drepturilor omului în întreaga lume, cred că este absolut necesar ca Uniunea Europeană să își reafirme rolul de lider mondial în ceea ce privește democrația și drepturile fundamentale. În acest sens, flexibilizarea Instrumentului european de finanțare este mai mult decât necesară, pentru a permite Uniunii și beneficiarilor de asistență financiară europeană să dispună de un anumit grad de suplețe în gestionarea proiectelor pe care le întreprind. Pe de altă parte, această flexibilitate în acordarea fondurilor europene să fie supervizată atent, astfel încât să nu aibă loc abuzuri. Pe lângă faptul că aprobarea finanțării costurilor legate de taxe, impozite și alte drepturi trebuie să rămână o excepție și să se facă de la caz la caz, Parlamentul European trebuie să aibă un drept de supraveghere asupra activităților desfășurate de Comisie și a documentelor strategice adoptate de aceasta.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. – (CS) Recomandarea pentru a doua lectură privind instituirea unui instrument financiar de cooperare pentru dezvoltare menționează nivelul ridicat al acordului referitor la măsuri și adoptă în principiu toate amendamentele din primă lectură. Personal, consider că rezolvarea problemelor sistemice cu privire la finanțarea multianuală a asistenței pentru dezvoltare este o prioritate și sunt de acord cu raportorul că trebuie să ne decidem asupra modalității de finanțare pentru 2012 și 2013. Recomandarea precizează că regulamentul reduce în mod radical surplusul de capacități din plafonul pentru rubrica 4 din cadrul financiar multianual pentru perioada 2007-2013 și nu lasă suficient spațiu de manevră cu privire la rezolvarea și reacția la crizele viitoare. Recomandarea tratează, de asemenea, chestiuni legislative din abordarea procedurală a Consiliului, pe care Parlamentul o critică, întrucât Parlamentul ar trebui să aibă aceleași competențe de monitorizare ca și Consiliul în ceea ce privește adoptarea deciziilor strategice cu privire la locul și modalitatea în care va fi cheltuit ajutorul pentru dezvoltare. În conformitate atât cu litera, cât și cu spiritul Tratatului de la Lisabona, susțin, prin urmare, integrarea urgentă în regulamentul referitor la instrumentul de cooperare pentru dezvoltare a unei proceduri integrate corespunzător privind actele delegate referitoare la planificarea altor instrumente de finanțare a acțiunii externe care sunt în prezent în curs de revizuire, adică instrumentul de stabilitate, instrumentul pentru drepturile omului și democrație și instrumentul pentru cooperarea cu țările industrializate.

  Jiří Havel (S&D), în scris. – (CS) Unul dintre principalele țeluri ale politicii UE de dezvoltare este reducerea și eradicarea definitivă a sărăciei, la care ar trebui să contribuie în mod substanțial cele 190 de milioane EUR alocate pentru măsurile de însoțire destinate sectorului bananelor (BAM) pentru 2010-2013, aprobate de către Comisie la 17 martie 2010. De asemenea, este adevărat că, în trecut, planurile din acest domeniu au fost elaborate mai mult dintr-o perspectivă comercială decât dintr-o perspectivă pentru dezvoltare, și tocmai această perspectivă pentru dezvoltare ar trebui să se reflecte în noua propunere. Se cuvine, de asemenea, ca BAM să fie sprijinite cu scopul de a îmbunătăți standardele de viață pentru persoanele din țările ACP furnizoare de banane care sunt afectate de taxele percepute pentru bananele importate în UE. Cu toate acestea, propunerea Comisiei are cu siguranță anumite deficiențe, precum lipsa unei evaluări a impactului în ceea ce privește măsurile propuse, sincronizarea tragerilor, utilizarea îndoielnică la scară largă a rezervelor UE sau problema constantă privind finanțarea insuficientă a rubricii 4, pe care Comisia le-a indicat în mod corect în raportul său de evaluare a funcționării acordului interinstituțional. În general, consider că raportul prezentat de Charles Goerens prezintă o analiză precisă cu privire la această chestiune atât dintr-o perspectivă comercială, cât și în ceea ce privește dezvoltarea, care reflectă comentariile aprobate de către Comisia pentru buget la 13 aprilie 2010 și că recomandările pe care le conține sunt relevante pentru zona BAM, drept care recomand aprobarea versiunii propuse.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (SK) Înțeleg solicitarea Comisiei pentru mai multă flexibilitate în finanțarea proiectelor sensibile din punct de vedere politic destinate susținerii democrației și drepturilor umane. Cu toate acestea, în același timp, cred cu fermitate că, deși acest Parlament trebuie să acorde Comisiei mai multă libertate pentru finanțarea acestor proiecte, el trebuie să își păstreze rolul de monitorizare. În analiza finală, noi răspundem în fața oamenilor pentru bugetul UE. În discuția despre instrumentele financiare pentru sprijinirea răspândirii democrației, securității juridice și a respectului pentru ființele umane, trebuie să vorbim, de asemenea, despre eficiența acestor instrumente și despre dacă este posibilă promovarea democrației și drepturilor omului în moduri și mai eficiente. În dezbaterea privind persecutarea creștinilor la nivel mondial, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe ne-a asigurat că toate acordurile bilaterale privind cooperarea includ acum o clauză referitoare la democrație și drepturile omului. Încheierea oricărui acord comercial sau de asistență financiară numai cu condiția respectării acestor obligații ar putea contribui la răspândirea democrației și la respectarea drepturilor fundamentale ale omului mai mult decât susținerea diferitelor proiecte mai mult sau mai puțin sensibile.