Stenograma dezbaterilor

Marţi, 15 februarie 2011 - Strasbourg

5. Statul de drept în Rusia (dezbatere)

  Preşedintele. – Următorul punct este declaraţia vicepreşedintei Comisiei şi Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politica de securitate asupra statului de drept în Rusia.

Aş dori să-i solicit dnei Győri să ia cuvântul în numele vicepreşedintei Comisiei şi Înaltului Reprezentant al Uniunii.

  Enikő Győri, preşedintă în exerciţiu a Consiliului. – Dle Preşedinte, la solicitarea baronesei Ashton, Preşedinţia ungară a Consiliului reprezintă în cursul acestei dezbateri Înaltul Reprezentant şi vicepreşedintă a Comisiei. După cum poate ştiţi, în această săptămână, baroneasa Ashton se află în călătorie în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu.

Aş dori să vă mulţumesc că aţi abordat problema statului de drept şi a drepturilor omului în Rusia. În pofida unor semnale foarte pozitive primite anul trecut din partea preşedintelui Medvedev, situaţia actuală a drepturilor omului în Rusia şi în special în regiunea Caucazului de Nord rămâne profund îngrijorătoare. Ne preocupă foarte mult violenţa, hărţuirea şi intimidarea activiştilor, avocaţilor şi ziariştilor independenţi.

Numărul cazurilor care vin în sprijinul acestei afirmaţii este nepermis de mare. Atacurile brutale asupra jurnaliştilor ruşi Oleg Kashin şi Anatoly Adamchuk şi asupra activistului în probleme legate de mediu, Konstantin Fetisov, ne reamintesc de climatul de insecuritate şi intimidare la care sunt supuşi jurnaliştii, activiştii şi apărătorii drepturilor omului în activitatea lor de zi cu zi în Rusia.

În pofida asigurărilor de la cele mai înalte nivele, agresorii sunt rareori aduşi în faţa instanţelor şi condamnaţi. Tragerea la răspundere pentru violenţă şi intimidare îndreptate împotriva apărătorilor drepturilor omului - pentru a menţiona cazurile dnei Estemirova, dnei Politkovskaya, dnei Barburova şi dlui Markelov, printre multe altele - rămâne un test important pentru independenţa şi eficienţa sistemului judiciar din Rusia. Atâta timp cât faptele penale rămân nesoluţionate, va continua să prevaleze un climat de impunitate.

În orice caz, există şi evoluţii pozitive. Aş menţiona aici decizia Consiliului municipal din Moscova de a autoriza demonstraţii paşnice şi regulate, care erau interzise până anul trecut, cum ar fi cele pentru sprijinirea articolului 31 sau ziua întrunirilor de presă. Am salutat această decizie. Continuăm totodată să primim rapoarte asupra arestărilor arbitrare a demonstranţilor paşnici, inclusiv lideri ai opoziţiei, chiar în timpul acestor demonstraţii autorizate, precum şi al altora din întreaga ţară. Această problemă ne preocupă în mod serios.

Libertatea de expresie şi libertatea de asociere şi întrunire constituie condiţii prealabile pentru dezvoltarea societăţilor moderne. Toate aceste libertăţi sunt consacrate prin Constituţia Federaţiei Ruse. Ele fac, de asemenea, parte din angajamentele pe care Rusia şi le-a asumat ca membru al ONU, al OSCE şi al Consiliului Europei. UE face apel la Rusia să-şi respecte angajamentele şi să garanteze dreptul cetăţenilor.

Preşedintele Medvedev a solicitat Consiliului său prezidenţial pentru drepturile omului să cerceteze cazurile Hodorkovsky, Lebedev şi Magnitsky. Salutăm călduros această decizie. UE nu a ascuns faptul că o preocupă în mod serios modul în care au fost tratate aceste cazuri.

Preşedintele Medvedev s-a pronunţat deseori împotriva a ceea ce el numea „nihilismul juridic” prevalent în Rusia. UE este pregătită să sprijine eforturile Rusiei de a depăşi această situaţie, începând cu reforma sistemului ei judiciar. Fiind convinşi că o modernizare reală necesită instituirea respectului pentru statul de drept şi aplicarea lui egală şi imparţială, am pus statul de drept în centrul parteneriatului nostru pentru modernizare.

În acest context, au fost pregătite deja activităţi concrete, de exemplu, înfiinţarea unui sistem de apel pentru instanţele civile şi penale din Rusia, în strânsă cooperare cu administraţia prezidenţială şi Consiliul Europei. Suntem pregătiţi să cooperăm cu Rusia în această privinţă, precum şi în proiecte privind corupţia şi Convenţiile de la Haga.

Situaţia din Caucazul de Nord este deosebit de îngrijorătoare şi necesită acţiuni urgente. Salutăm noua strategie de dezvoltare economică şi socială şi eforturile viceprim-ministrului Hloponin, dar mai sunt încă multe de făcut pentru a asigura un răspuns durabil la actele barbare de terorism îndreptate împotriva civililor. Continuarea imunităţii şi impunităţii forţelor de securitate care acţionează în Cecenia alimentează nemulţumirile şi teroarea din regiune şi ne preocupă în mod profund.

Aducem omagiu tuturor celora care şi-au pierdut viaţa şi celora care au căzut victimă agresiunii din cauza profesiei sau credinţei lor, precum şi celor curajoşi care nu s-au lăsat descurajaţi şi au continuat să fie angajaţi din punct de vedere social într-un mediu aşa de precar.

Per ansamblu, actualul raport nu a fost unul pozitiv. În orice caz, există semne pozitive în legătură cu situaţia drepturilor omului în Rusia. Acestea sunt deseori contrabalansate de regresiuni şi per ansamblu, nu au fost suficiente pentru a obţine îmbunătăţiri reale, dar nu trebuie să ne lăsăm descurajaţi.

Importantul corpus de jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului constituie un stimulent important pentru dezvoltarea legislaţiei ruseşti în privinţa respectării drepturilor omului. Suntem angajaţi într-un dialog serios cu Rusia în domeniul drepturilor omului. Rusia îl acceptă şi desigur că îl utilizează şi pentru a critica imperfecţiunile pe care le vede în UE. Vom continua acest dialog. Nu există nicio alternativă.

  György Schöpflin, în numele Grupului PPE. – Dle preşedinte, cei care cunosc Rusia ştiu că ceea ce este considerat acolo ca un sistem legal nu corespunde criteriilor normale ale statului de drept.

Acest lucru afectează relaţiile Rusiei cu restul lumii şi în egală măsură cu proprii cetăţeni. De aici rezultă că atunci când Uniunea Europeană tratează cu Rusia, trebuie să ia în considerare o diversitate de factori care nu sunt de natură juridică, în special interferenţe din sfera politicului, corupţia şi ocazional violenţa.

Relaţia dintre Rusia şi Occident este apoi supusă unei nesiguranţe, fără a menţiona totala lipsă de transparenţă şi responsabilitate. În ceea ce priveşte proprii cetăţeni ai Rusiei, aceştia duc o viaţă supusă arbitrarului şi violenţei într-o măsură mai mare decât cea care poate fi acceptată în raport cu angajamentele Uniunii Europene faţă de drepturile universale ale omului.

Încercările de a transforma Rusia au eşuat, aşa că Uniunea Europeană nu are altă alternativă decât să trăiască în nefireasca corelaţie dintre propria legalitate şi lipsa de legalitate a Rusiei.-

  Adrian Severin, în numele Grupului S&D. – Dle preşedinte, modelul de împărţire a puterii între stat şi membrii societăţii determină conţinutul deciziilor politice, în timp ce predictibilitatea procesului de luare a deciziilor şi corecta aplicare a deciziilor este garantată de onestitatea, profesionalismul şi independenţa sistemului judiciar.

Uniunea Europeană şi Rusia pot coopera doar dacă există o compatibilitate între modelele lor de împărţire a puterii, mecanismele lor de luare a deciziilor şi sistemele lor judiciare. Realizarea acestei compatibilităţi constituie un exerciţiu de parteneriat şi cooperare, consens, încredere şi consolidare a interoperabilităţii şi nu unul de propagandă, prelegeri şi acuzare.

Rusia este membru deplin în Consiliul Europei şi o ţară semnatară a Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului. Drept urmare, Consiliul Europei este cel care are competenţa de a examina funcţionarea democraţiei şi a statului de drept în Rusia. Prin urmare, Uniunea Europeană ar trebui să se bazeze pe Consiliul Europei pentru a realiza împreună cu Rusia o zonă comună de libertate, securitate democratică şi justiţie.

Pe lângă aceasta, deoarece Uniunea Europeană este ea însăşi pe drumul aderării la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului, ar trebui să-şi utilizeze viitorul statut ca parte la respectiva convenţie pentru a accelera convergenţa şi interoperabilitatea cu Rusia în domeniul democraţiei şi al statului de drept.

Cu ani în urmă, când Parlamentul European avea mai puţină putere decât o ONG militantă, singurele ei arme erau retorica nominalizării şi condamnării publice. Astăzi, după Lisabona, suntem o instituţie politică puternică. Ceea ce implică mai multă responsabilitate, pragmatism şi stăpânire de sine. Nu ar trebui să ne lăsăm conduşi de emoţii. Nu ar trebui să ne relaxăm nici în legătură cu valorile noastre. Nu putem fi simultan şi acuzator şi judecător. Nu ar trebui să acţionăm pe baza unor simple afirmaţii, zvonuri sau diverse interese ale grupurilor de lobby. Credibilitatea noastră, generată de imparţialitatea şi maturitatea abordării noastre, precum şi fermitatea şi deschiderea noastră constituie cea mai bună armă pe care o avem în dialogul cu Rusia, acum când cetăţenii noştri ne-au cerut să dezvoltăm un parteneriat strategic cu Rusia şi nu să reîncepem Războiul Rece.

  Kristiina Ojuland, în numele Grupului ALDE. – Dle preşedinte, considerăm Rusia ca fiind un important partener al Uniunii Europene. Prin urmare, ne aşteptăm ca Rusia să respecte obligaţiile ei internaţionale şi să aplice drepturile constituţionale ale propriilor ei cetăţeni.

Realitatea este că încălcarea drepturilor omului, a libertăţilor civile şi a statului de drept au devenit un lucru normal în Rusia. Ilegalitatea şi corupţia larg răspândită au condus la emigrarea din Rusia a 300 000 de cetăţeni doar anul trecut. Într-un astfel de climat, este greu să ai în vedere atât investiţii străine, cât şi interne.

În mod evident, autorităţile ruse aplică o lege şi o ordine neconstituţională. Situaţia din Caucazul de Nord constituie doar unul dintre cele mai ruşinoase exemple în acest sens. Constituţia Rusiei asigură o bază pentru un sistem multipartinic, dar de facto, acesta a devenit un sistem unipartinic cu un parlament marginalizat.

Aş dori să-l întreb pe reprezentantul Consiliului ce măsuri punitive şi sancţiuni vor fi aplicate oficialilor ruşi care sunt direct răspunzători de abuzurile contra drepturilor omului şi pervertirea statului de drept.

Uniunea Europeană trebuie să fie consecventă în politica ei faţă de ţări terţe. Uniunea Europeană ar fi discreditată dacă am închide ochii faţă de unele încălcări grave din unele ţări, în timp ce se impun sancţiuni asupra altor ţări pentru aceleaşi încălcări. Nu putem stabili relaţii normale până nu se vor realiza îmbunătăţiri reale în Rusia. Trebuie să ne confruntăm cu adevărul.

  Werner Schulz, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în pofida constituţiei excelente, Federaţia Rusă nu este încă un stat de drept, deoarece există încă un decalaj uriaş între dreptul constituţional şi realitatea constituţională. Lipsesc, din păcate, cerinţele fundamentale pentru un stat de drept funcţional: un sistem judiciar independent şi presa liberă. După cum a spus un comentator sarcastic: „Cea mai bună instanţă rusească este la Strasbourg”. Cert este că o treime dintre cazurile aduse înaintea Curţii Europene a Drepturilor Omului provin din Rusia. Cetăţenii ruşi nu au deloc încredere în propriile instanţe, care fac dreptate doar în cazuri rare. Acest lucru este evident şi din scăderea numărului de apeluri.

Ţara este condusă de către doi jurişti, preşedintele Medvedev şi prim-ministrul Putin, care şi-au exprimat în mod repetat intenţia de a lupta împotriva nihilismului juridic. În orice caz, cuvintele lor, care de obicei sunt urmate de acţiuni contrare, s-au dovedit a fi doar cinism juridic. Nicio instanţă din Rusia nu îndrăzneşte să pronunţe o sentinţă fără a se consulta cu autorităţile superioare. Acest sistem de justiţie prin telefon a creat judecători care nu mai sunt independenţi şi care sunt mai preocupaţi de propria siguranţă şi propriul progres decât de justiţie. Cazul Hodorkovsky demonstrează în mod clar acest lucru. Un angajat din sistemul de justiţie a spus de curând că hotărârea judecătorului Danilkin a fost dictată acestuia de sus. Condamnarea din nou a lui Hodorkovsky şi a lui Lebedev este o dovadă că statul de drept din Rusia rămâne în epoca gulagurilor. La fel ca şi în vremurile sovietice, sentinţa s-a dat dinainte de către conducerea politică.

Democraţia controlată merge mână în mână cu justiţia controlată. Deşi sistemul juridic rusesc constituie întruparea statului punitiv, el eşuează pe deplin când este vorba despre soluţionarea, urmărirea şi pronunţarea de sentinţe în legătură cu faptele penale motivate politic. Atacurile şi crimele împotriva jurnaliştilor au creat un climat de frică şi opresiune.

Condiţiile din închisorile ruseşti sunt, de asemenea, îngrozitoare. Un exemplu în acest sens este cazul lui Serghei Magnitsky, un avocat care a dezvăluit un caz de corupţie şi, drept urmare, a fost închis în mod arbitrar şi fără acuzaţie. A murit în mod îngrozitor în închisoare din cauza lipsei de tratament medical.

Un acord de modernizare între UE şi Rusia va avea succes doar dacă se bazează pe un acord de modernizare între conducerea rusă şi propria populaţie. Aceasta presupune asigurarea că drepturile cetăţenilor, care sunt garantate prin constituţie, sunt, în sfârşit, respectate şi îndeplinirea obligaţiilor care au fost asumate faţă de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi Consiliul Europei.

Rusia trebuie să facă tranziţia de la o democraţie controlată la o democraţie în curs de dezvoltare. În acest scop, condiţiile fundamentale prealabile includ alegeri libere şi corecte pentru dumă şi preşedinţie, un proces mai fluid de înregistrare a partidelor politice, care respectă standardele europene, şi campanii electorale oneste, care oferă aceleaşi şanse tuturor candidaţilor şi acces la mijloacele publice de informare în masă.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dle preşedinte, Rusia este un important partener al UE pe multe fronturi, dar nu putem pretinde că Rusia este o democraţie autentică cu un stat de drept. După părerea mea, acest lucru este demonstrat de cazurile nesoluţionate de asasinare a jurnaliştilor şi apărătorilor drepturilor omului şi de procesele spectacol motivate politic şi cu judecători obedienţi. În aceste condiţii, de ce este tolerată Rusia ca membră a Consiliului Europei? Aceasta este o întrebare foarte bună.

Fără îndoială, Kremlinul preţuieşte această legitimizare internaţională a guvernului său descris în cablogramele diplomatice ale SUA, recent dezvăluite de către WikiLeaks, ca un adevărat stat mafiot.

În contrapartidă, Consiliul Europei este discreditat de continua s-a supunere faţă de guvernul autoritar rus. Curtea Europeană a Drepturilor Omului are pe listă un număr de 27 000 cazuri care aşteaptă să fie rezolvate doar din Rusia şi cu toate acestea, un judecător rus de la această instanţă îşi permite să ceară guvernului britanic să acorde prizonierilor britanici dreptul de a vota. Acest lucru nu relevă doar absurditatea calităţii de membru a Rusiei în Consiliul Europei, ci dezvăluie, de asemenea, de ce Consiliul Europei este, după părerea mea, din ce în ce mai ignorat pe plan internaţional. Din păcate, acum, şi din această cauză, mulţi britanici, inclusiv politicieni, sunt de părere că a venit timpul ca Regatul Unit să-şi revizuiască calitatea de membru în această organizaţie şi în instanţa ei foarte băgăreaţă.

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dle preşedinte, acest parlament crede că poate da lecţii Rusiei în materie de drepturile omului. Ar face mai bine să facă ordine în propria casă, cea a Uniunii Europene. De exemplu, dl Tannock l-a menţionat pe dl Julian Assange, un publicist dizident şi fondator al site-ului WikiLeaks, ale cărui acţiuni nu le susţin dn acest motiv. El a fost reţinut timp de câteva săptămâni în Regatul Unit pe baza unei cereri de extrădare total imorale şi ridicole primite din partea Suediei şi este evident că aceasta ar putea fi un pas spre predarea lui către SUA.

Într-adevăr, dl Assange a fost acuzat de viol de către două tinere, din care una s-a plâns de fapt că prezervativul s-a rupt în timpul actului sexual consimţit. Cealaltă l-a acuzat că a fost surprinsă în timp ce dormea după un act sexual anterior consimţit. Pe cine cred ele că pot trage pe sfoară? Este evident faptul că dacă cele două tinere nu ar fi vrut să fie „violate” de către dl Assange, nu ar fi trebuit să se culce dezbrăcate în patul lui. Ele nu au fost silite. Ele au fost onorate. Acest exemplu ilustrează gradul în care libertatea extremă ...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor, dar acesta a continuat fără microfon)

  Preşedintele - Stimate coleg, aceasta este o discuţie despre Rusia. Punctul de pe ordinea de zi este situaţia din Rusia. Îmi pare rău, dar nu putem schimba tema în mijlocul discuţiei.

  Ria Oomen-Ruijten (PPE). – (NL) Dle preşedinte, avem astăzi această dezbatere, deoarece liderii Rusiei şi în special preşedintele Medvedev au subliniat deseori chiar ei importanţa statului de drept pentru modernizarea Rusiei.

Cu toate acestea, găsim totodată multe exemple care împiedică acea modernizare. De exemplu, dacă iau în considerarea corupţia, care, conform rapoartelor, este în continuă creştere, în pofida faptului că o nouă lege împotriva corupţiei a intrat în vigoare,sau dacă iau în considerare cazul Yukos sau arestările repetate ale membrilor opoziţiei şi ale activiştilor pentru drepturile omului cărora li s-a decernat premiul nostru Saharov.

De fapt, modernizarea care a fost declarată în Rusia nu a devenit încă o realitate. Dat fiind că ar trebui să conlucrăm cu Rusia în cadrul parteneriatului pentru modernizare şi ar trebui să negociem un acord UE-Rusia, consider de neconceput faptul că doar cinci fraze din raportul asupra evoluţiei parteneriatului pentru modernizare au fost dedicate modernizării statului de drept. Sunt de părere că avem nevoie de o mai mare competenţă la noi acasă.

Ceea ce vreau să fac şi vom face acest lucru împreună în raportul pe care îl va elabora Parlamentul asupra Rusiei, este un apel la promovarea statului de drept.

  Knut Fleckenstein (S&D). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, regret faptul că această dezbatere a fost pusă pe ordinea de zi în timp aşa de scurt, încât Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politica de securitate nu a putut fi prezent aici. În ultimele luni, baroneasa Ashton a lucrat împreună cu Consiliul pentru a îmbunătăţi coordonarea internă a UE asupra colaborării cu partenerii noştri strategici, inclusiv Rusia. În legătură cu eforturile ei de a realiza o poziţie de coordonare, sunt de părere că ar fi fost logic să o implicăm în această dezbatere.

Niciunul dintre ceilalţi parteneri strategici ai UE nu ne este aşa apropiat ca Rusia, atât geografic, cât şi sub aspectul experienţei noastre istorice. Din acest motiv suntem atât de interesaţi de evoluţiile politice interne din Rusia. În acest moment, aş dori să menţionez în mod special programul de lucru elaborat împreună de către coordonatorii parteneriatului pentru modernizare, atât din Rusia, cât şi din UE. Acest program comun de lucru pentru modernizare conţine măsuri importante care vor asigura sprijinul activ pentru dezvoltarea statului de drept în Rusia. Aceasta este calea corectă pentru a ne asigura că parteneriatul nostru aduce beneficii reale, în special pentru cetăţeni. Iniţiativa de modernizare a Rusiei lansată de către preşedintele rus dă posibilitatea partenerilor internaţionali ai acestei ţări să înceapă o cooperare fructuoasă cu Rusia. Trebuie să profităm de această posibilitate.

După cum au spus deja colegii mei deputaţi, pentru ca procesul de modernizare să fie durabil, nu trebuie să se bazeze doar pe dezvoltările tehnologice. O economie rusă modernă trebuie să se bazeze pe principiile de încredere ale statului de drept. Doar atunci când cetăţenii şi oamenii de afaceri se pot baza pe statul de drept, ei vor avea curajul să introducă inovaţii şi să facă investiţii. Rusia ne-a cerut să-i întindem o mână de ajutor, aşadar haideţi să susţinem ţara să se modernizeze.

  Jacek Protasiewicz (PPE). – (PL) Dle preşedinte, precum mulţi dintre colegii mei deputaţi care au vorbit deja, sunt de acord cu declaraţia evidentă că Rusia este un partener strategic pentru Uniunea Europeană din punct de vedere geopolitic, al securităţii internaţionale şi al aspectelor economice. De asemenea, nu este de mirare faptul că suntem aşa de interesaţi de situaţia existentă la cel mai important dintre vecinii noştri. S-a dovedit acum că există unele tendinţe foarte alarmante care au ieşit la iveală în această ţară. Aş dori să citez câteva studii sociologice desfăşurate de curând, conform cărora doar 3% din ruşi cred că au o influenţă asupra vieţii politice din ţara lor, 61% cred că nu pot să-şi apere în mod eficient drepturile şi 82% cred că reprezentanţii statului nu respectă legile promulgate şi aflate în vigoare în Rusia. Aceasta este situaţia deplorabilă dintr-o ţară a cărei evoluţie este atât de importantă pentru noi, dar relaţiile dintre Europa şi Rusia nu trebuie să se oprească în niciun caz la dezvoltarea în sens pur economic şi la modernizarea economică. Drepturile omului şi statul de drept constituie, de asemenea, aspecte importante asupra cărora ar trebui să ne concentrăm, cum este cazul celorlalţi vecini ai noştri, inclusiv Belarus, de exemplu.

  Michael Gahler (PPE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că este important ca alături de larga noastră cooperare în domeniul afacerilor şi în abordarea provocărilor globale, după cum s-a spus deja, să menţinem subiectul statului de drept pe agenda tuturor discuţiilor noastre cu Rusia.

În ultimele săptămâni, am discutat cu multe ocazii stabilitatea regiunii mediteraneene şi am definit ceea ce nu este inclus în conceptul de stabilitate, şi anume, structurile autoritare. În acelaşi timp, aceasta înseamnă că pentru Rusia, stabilitatea nu se poate baza pe influenţa politică asupra instanţelor sau punerea sub acuzare a jurnaliştilor sau a oamenilor care apără drepturile omului. Prin urmare, din punctul meu de vedere, întotdeauna este momentul potrivit pentru a discuta acest aspect.

În cadrul relaţiilor practice pe care le vom avea în viitorul apropiat, sper că vom putea arăta în mod clar Rusiei că îşi riscă viitorul dacă nu instituie statul de drept.

PREZIDEAZĂ: DIANA WALLIS
Vicepreşedintă

  Tunne Kelam (PPE). - Dnă preşedintă, există o serie de zeci de jurnalişti independenţi şi activişti civili ucişi în Rusia - de exemplu, Politkovskaya, Estemirova şi Magnitsky -, dar nu a fost clarificată nicio crimă şi niciun criminal nu a fost adus în faţa justiţiei. Regimul de la Kremlin, prin refuzul său de a introduce justiţia şi transparenţa, poate fi considerat drept complice la aceste crime.

Ieri, tânărul judecător asistent, Natalya Vasilyeva, a distrus reţeaua de falsitate din jurul procesului Hodorkovsky declarând că judecătorii nu au ajuns la verdict, ci le-a fost dictat de sus.

Emiterea unei interdicţii a vizelor pentru funcţionarii responsabili în cazul Magnitsky şi în alte cazuri este o măsură concretă prin care se demonstrează că UE este serioasă în legătură cu îmbunătăţirea statului de drept şi a transparenţei în Rusia. Faptul că autorităţile ruseşti au devenit atât de nervoase în privinţa ideii de a interzice vizele arată ce potenţial extrem de pozitiv are UE cu adevărat de a realiza schimbări în această situaţie.

  Graham Watson (ALDE). – Dnă preşedintă, mulţi dintre noi, cei din acest Parlament, vedem Rusia ca parte a marii familii a naţiunilor europene şi am sperat că după căderea Zidului Berlinului, vom vedea Rusia apropiindu-se de Uniunea Europeană. Trist, nu a fost cazul. Conducerea actuală a Rusiei şi-a ales calea sa proprie, o cale care provoacă multă suferinţă acelora dintre noi care doresc să vadă libertatea şi democraţia şi statul de drept pentru poporul rus.

Comisarul care se află aici astăzi are mai multă experienţă decât mulţi dintre noi în abordarea Rusiei şi fără îndoială va învăţa multe în acest domeniu, dar sper că această Comisie va pune presiune asupra Înaltului Reprezentant pentru a adopta o nouă politică cu orice ţară ai cărei lideri ţin seama în mod constant de valorile de care ţinem noi seama. Să le vorbim şi să îi angajăm în comerţ, căci avem nevoie. Să ne străduim să discutăm cu aceştia despre drepturile omului, aşa cum trebuie, dar permiteţi-ne să nu admitem liderilor lor să îşi spele banii prin sistemele bancare ale Europei, să îşi educe copii în şcolile sau universităţile noastre sau să petreacă concediile în staţiunile noastre de vacanţă. Dacă am aplica acest lucru în mod egal tuturor liderilor autoritari din toată lumea, am începe să ne îndreptăm către ceea ce se consideră a fi o politică morală externă.

  Heidi Hautala (Verts/ALE). - Dnă preşedintă, mă alătur colegilor care spun că avem nevoie de măsuri inteligente pentru a aborda regimurile autoritare care încalcă drepturile omului.

Aş dori să-i întreb pe reprezentanţii Consiliului şi ai Comisiei dacă sunt pregătiţi să ia măsuri împotriva celor care încalcă drepturile omului, în maniera indicată în rezoluţia Parlamentului din 16 decembrie 2010, care solicită blocarea bunurilor şi interdicţia vizelor în privinţa celor 60 de funcţionari implicaţi în cazul dlui Magnitsky, care a decedat, din păcate, în închisoare, în Rusia.

Există unul sau doi miniştrii de externe curajoşi - sau chiar reprezentanţii dnei Ashton - care să ia această iniţiativă, iar dacă se dovedeşte adevărat că judecătorul Viktor Danilkin a scris verdictul în cazul Hodorkovsky şi Lebedev acceptând ordine directe de la Tribunalul din Moscova, ar exista un astfel de judecător pe lista lor?

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dnă preşedintă, Rusia este unul dintre cei mai importanţi şi mai stabili parteneri ai Uniunii Europene. Este vorba de o ţară unde democraţia nu are o tradiţie foarte lungă şi se poate spune că Rusia se obişnuieşte încă cu statul de drept democratic. De asemenea, trebuie să ne amintim că este o ţară care încă se luptă cu terorismul islamic necruţător, iar statutul social al serviciilor de securitate este, prin urmare, mai puternic decât este aici. Din acest punct de vedere, este necesar să se judece abaterile frecvente de la standardele noastre obişnuite pentru funcţionarea democrată a statului într-un mod principial şi sensibil. Este bine să avem discuţii adecvate cu prietenii noştri ruşi privind toate chestiunile care ne preocupă referitoare la conducerea ţării de către autorităţile ruseşti. Cu toate acestea, dialogul actual trebuie să fie pragmatic, să se desfăşoare într-un spirit de parteneriat şi să fie motivat de efortul de a îmbunătăţi funcţionarea sistemului democratic din Rusia, mai degrabă decât prin predici venite din partea unui aşa-zis apărător al democraţiei globale. Permiteţi-ne să negociem cu Rusia ca şi cu un prieten, într-o manieră corectă, în mod deschis şi decent. La urma urmelor, avem un interes comun în pacea, armonia şi prosperitatea Europei.

  Indrek Tarand (Verts/ALE). – Dnă preşedintă, în opinia mea, dl Werner Schulz a elaborat o rezoluţie care este foarte bine întemeiată cu argumente şi trage concluziile corecte. Cu toate acestea, nu sunt sigur că am înţeles punctul de vedere exprimat de dl Fleckenstein. Dacă Regulamentul de procedură nu îmi permite să mai adresez o întrebare, aş dori în continuare să îl mai întreb ceva. A sugerat că ar trebui să ne abţinem de la sprijinirea acestei rezoluţii sau a exprimat contrariul, şi anume, sprijinul socialist din toată inima pentru adoptarea sa imediată?

  Knut Fleckenstein (S&D). − Dnă preşedintă, îmi pare rău, nu am ascultat.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonaşului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Indrek Tarand (Verts/ALE). - Dnă preşedintă, nu sunt sigur dacă dl Fleckenstein a sugerat să sprijinim această rezoluţie prin Werner Schulz şi alţii sau ne solicită să ne abţinem de la adoptarea sa în cadrul acestei perioade de sesiune?

  Knut Fleckenstein (S&D). – Dnă preşedintă, eu voi vota pentru rezoluţie, da.

  Enikő Győri, preşedintă în exerciţiu a Consiliului. - Dnă preşedintă, în primul rând, doresc să le mulţumesc tuturor membrilor pentru întrebările pertinente pe care le-au adresat în timpul dezbaterii.

Împărtăşesc în mare parte aceleaşi preocupări exprimate aici de către mulţi dintre dvs. Consider că Uniunea Europeană ca întreg va trebui să continue să ridice aceste probleme la toate nivelurile cu interlocutorii noştri ruşi. Nu trebuie să evităm să vorbim direct când avem chestiuni reale şi concrete de ridicat. Dacă dorim să acţionăm ca parteneri strategici - şi consider că suntem parteneri strategici ai Rusiei - trebuie, de asemenea, să fim pregătiţi să abordăm chestiuni dificile.

Două lucruri m-au încântat în special în timpul acestei dezbateri. Primul este că nimeni nu a pus la îndoială faptul că Rusia este un partener strategic important pentru Uniunea Europeană. Al doilea, toată lumea a fost de acord în această sală că modernizarea şi instituirea unei democraţii cu drepturi depline şi a statului de drept nu s-a încheiat încă în Rusia şi există multe probleme legate de funcţionarea democraţiei în această ţară.

Cu siguranţă, voi aduce toate punctele ridicate în atenţia Înaltului Reprezentant pentru a le putea urmări prin diferitele mijloace de care dispunem. Sunt convins că vizita următoare a guvernului rus la Bruxelles din 24 februarie ne va oferi o bună ocazie de a reitera preocupările noastre.

Rusia este o chestiune permanentă pe ordinea de zi a Consiliului pentru afaceri externe. Probabil ştiţi că de anul trecut, o reuniune ordinară a Consiliului Europei a fost dedicată dezbaterii chestiunilor cu partenerii noştri strategici. Acest lucru a avut loc pentru prima dată - şi cel mai recent - în septembrie 2010 şi cred că dl Van Rompuy va proceda la fel pe parcursul acestui an.

Voi răspunde acum la unele întrebări specifice pe care mi le-au adresat membrii. În primul rând, ca răspuns la întrebarea dnei Hautala referitoare la drepturile omului, aş dori să subliniez faptul că Înaltul Reprezentant ia foarte în serios rezoluţia Parlamentului din decembrie 2010. Circumstanţele în care au murit Sergei Magnitsky şi Vera Trifonova în arestul preventiv trebuie să fie investigate corespunzător, iar Consiliul pentru afaceri externe, desigur, va acorda o atenţie specială acestei chestiuni. Continuăm să ridicăm aceste chestiuni şi altele la toate nivelurile, nu doar în cadrul consultărilor privind drepturile omului de două ori pe an, ci şi la nivel de reuniune la nivel înalt, insistând asupra faptului că Rusia trebuie să-şi respecte angajamentele internaţionale. Orice decizie referitoare la măsurile restrictive ar trebui să fie luată de Consiliu. Astfel de instrumente trebuie să fie folosite cu înţelepciune, pe baza unor dovezi clare. În primul rând, facem apel la Rusia să asigure o investigaţie corespunzătoare.-

Aş spune dnei Oomen-Ruijten că drepturile omului sunt în centrul negocierilor pentru noul acord şi vor fi adresate pe o serie de fronturi. Putem să vă asigurăm că angajamentele UE şi ale Rusiei de a respecta drepturile omului, inclusiv pe cele ale persoanelor care aparţin minorităţilor, vor figura foarte proeminent în acest acord şi vor constitui, cu siguranţă, un element esenţial al acordului viitor.

În concluzie, voi rezuma succint unele dintre punctele mele de vedere anterioare. Statul de drept şi independenţa sistemului judiciar trebuie să rămână parte integrantă a efortului de modernizare, aflat în prezent în curs de desfăşurare în Federaţia Rusă. Uniunea Europeană trebuie să fie pregătită să sprijine Rusia în aceste eforturi. Libertatea de exprimare, de reuniune şi asociere sunt elementele fundamentale pe care sunt fondate democraţiile occidentale. Rusia trebuie să respecte angajamentele juridice pe care şi le-a asumat ca membră a Consiliului Europei, a Naţiunilor Unite şi a OSCE.

Regiunea Caucazului de Nord rămâne o sursă de profundă de îngrijorare pentru noi. Trebuie să încurajăm Rusia să caute o soluţie durabilă la această problemă endemică din regiune. Nu trebuie să uităm că lucrul important este că în ciuda multor preocupări pe care le avem şi a numărului de provocări cu care se confruntă Rusia în prezent, există, de asemenea, o serie de dezvoltări pozitive. Trebuie să îl credem pe cuvânt pe preşedintele Medvedev şi să continuăm să ne angajăm într-un dialog serios cu Rusia privind drepturile omului. Prin urmare, dacă există cazuri, trebuie să fim alertaţi şi să urmărim ce se întâmplă în Rusia foarte atent.

Vă mulţumesc foarte mult pentru comentariile dvs. valoroase. Înaltul Reprezentat va fi informat corespunzător despre opinia dvs.

  Preşedinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc la joi, 17 februarie 2011, la amiază.

(Şedinţa a fost suspendată la ora 11.45 şi a fost reluată la ora 12.00)

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Cristian Dan Preda (PPE), în scris. – Presa internaţională a tratat pe larg cazul lui Mihail Hodorkovski şi, într-adevăr, totul pare să indice că acest caz a fost instrumentalizat politic. Recentele declaraţii ale ofiţerului de presă al judecătorului Danilkin indică în mod clar lipsa de independenţă a justiţiei în Rusia. Pe de altă parte, este important de subliniat că acest caz nu este unul izolat. Dimpotrivă, ONG-urile care activează în Rusia semnalează în mod regulat faptul că standardele de proces echitabil nu sunt respectate în această ţară. Mai mult decât atât, în septembrie 2010, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a cerut autorităţilor de la Moscova să adopte reforme pentru a asigura independenţa justiţiei şi să pună capăt hărţuirii avocaţilor. În fine, este important să subliniem situaţia critică din Caucazul de Nord, regiune în care domneşte un climat de impunitate şi unde, mai rău decât atât, victimelor le este teamă să se apere, pentru a nu se pune şi mai mult în pericol. Este clar că, dacă doresc să fie credibile în intenţia anunţată de a respecta statul de drept, autorităţile ruseşti trebuie să depună mai multe eforturi decât au făcut-o până în acest moment.

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. – Modul de guvernare al preşedintelui Medvedev şi al prim-ministrului Putin nu este compatibil cu statul de drept. De mai bine de 10 ani, Putin şi Medvedev au tolerat şi posibil au protejat o serie îngrozitoare de abuzuri şi crime, incluzând procesele regizate, controlul presei şi crima politică.

Istoricul cumplit al anarhiei din Rusia nu este o chestiune de delincvenţă privată. Problema reală este anarhia sponsorizată de stat. Sistemul rusesc de justiţie şi chiar statul rus nu s-au ocupat niciodată de crimele care vizează jurnaliştii, apărătorii drepturilor omului şi persoanele care denunţă neregulile din armată sau din sistemul judiciar. Anarhia în Rusia a fost privită de prea mult timp ca un accident sau ca o problemă care depăşeşte controlul statului.

Politica UE trebuie să tragă la răspundere autorităţile ruseşti pentru complicitatea lor cu elementele criminale. Evenimentele recente par să indice că al doilea proces al lui Hodorkovsky s-a desfăşurat la ordinul celor mai mari figuri politice. Istoricul extrajudiciar al statului rus este deja o tradiţie. Politica UE trebuie să evalueze această practică deplorabilă.

Retorica indulgentă obişnuită a UE nu este corespunzătoare. Ea trebuie să fie înlocuită de o politică fermă, incluzând avertismente credibile conform cărora cooperarea viitoare cu Rusia necesită o îmbunătăţire imediată a aplicării legii în Rusia.

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris. – (PL) La începutul mandatului său, dl Medvedev a promis ruşilor o „dictatură a legii” şi democraţie totală. Preşedintele rus este, consider, conştient de faptul că ţara sa se luptă să construiască un stat democratic conform statului de drept şi să creeze o economie modernă care să poată să răspundă provocărilor globale. Evenimentele recente din Rusia, în special numeroasele atacuri asupra jurnaliştilor şi reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale independente şi sentinţa pronunţată în cazul Hodorkovsky arată faptul că există motive să ne întrebăm dacă există vreo înţelegere reală a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale în spatele cererilor aparent nobile. Respectarea obligaţiilor internaţionale de către Rusia poate fi, de asemenea, considerată controversată dintr-o serie de privinţe. Conflictele nerezolvate din regiuni cum ar fi Nagorno-Karabah, Transnistria şi Abhazia şi Osetia de Sud trebuie să se încheie cât mai curând posibil, conform legislaţiei internaţionale şi obligaţiilor asumate de Rusia. Rusia trebuie să îndeplinească necondiţionat toate prevederile acordului din 2008 dintre Rusia, Uniunea Europeană şi Georgia. În special, reprezentanţii Misiunii de monitorizare UE în Georgia (EUMM Georgia) trebuie să aibă acces garantat şi nelimitat în regiunile georgiene din Abhazia şi Osetia de Sud, pentru a garanta pacea şi stabilitatea în aceste regiuni.

  Indrek Tarand (Verts/ALE), în scris. – Problema tribunalelor independente şi imitării democraţiei, a libertăţii de exprimare şi a statului de drept pare să fie înţeleasă de un public larg. La urma urmelor, UE trebuie să ştie cum să recunoască o astfel de problemă. Cu toate acestea, pare bizar că în acelaşi timp, unele state membre doresc să nu ţină cont de înţelegerile şi chiar acordurile comune, cum ar fi Poziţia comună a UE 2008/944/PESC. Ceterum censeo – Franţa s-a hotărât să vândă Rusiei o navă de război din clasa Mistral; credem că va regreta foarte mult acest demers.

PREZIDEAZĂ: ROBERTA ANGELILLI
Vicepreşedintă