Stenograma dezbaterilor

Marţi, 15 februarie 2011 - Strasbourg

9. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votul

Raport: Evelyne Gebhardt (A7-0012/2011)

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, obiectivul Directivei privind serviciile, care a intrat în vigoare în decembrie 2006, este acela de a deschide piaţa serviciilor din Uniunea Europeană, eliminând toate barierele protecţioniste, obstacolele arbitrare şi normele discriminatorii.

În orice caz, Parlamentul European a insistat mereu asupra faptului că această directivă nu trebuie să servească drept pretext pentru un fenomen periculos de dereglementare şi liberalizare a sectorului, aducând astfel prejudicii drepturilor lucrătorilor. Criticat pentru că ar fi condus la dumping social, principiul ţării de origine a fost eliminat şi înlocuit cu principiul ţării de destinaţie.

Am votat în favoarea prezentului raport pentru că subliniază în mod deosebit întârzierile nejustificate şi deficienţele înregistrate în procesul de punere în aplicare a directivei în cauză de către statele membre, precum şi o serie de probleme legate de interpretarea şi aplicarea acesteia. Voi încheia aici, dnă preşedintă, pentru că este destul de dificil să vorbesc în aceste condiţii.

  Adam Bielan (ECR). – (PL) Dnă preşedintă, dezvoltarea pieţei europene a serviciilor joacă un rol esenţial în stimularea creşterii economice în Uniunea Europeană. Prin urmare, trebuie salutat cu entuziasm faptul că Parlamentul European analizează îndeaproape modul în care este pusă în aplicare Directiva privind serviciile. Esenţiale sunt şi măsurile suplimentare menite să sprijine dezvoltarea adecvată a pieţei europene a serviciilor. Obiectivul nostru major a fost să facilităm furnizarea de servicii în întreaga Europă. De aceea, este alarmant să constatăm că unele state membre manifestă o tendinţă de a adopta şi aplica legi care nu sunt nicicum justificate de dispoziţiile directivei. Se introduc astfel bariere artificiale în activităţile furnizorilor de servicii.

În prezent, 90% din noile locuri de muncă sunt create în sectorul serviciilor. Prin urmare, consider că o directivă care funcţionează eficient este condiţia esenţială pentru dezvoltarea pieţei unice şi un proiect cheie pentru economia europeană. Mă bucur aşadar că începem să vedem deja exemple de rezultate concrete ale directivei, cum ar fi numărul imens de notificări primite din statele membre cu privire la modificări ale legislaţiei.

  Claudio Morganti (EFD). – (IT) Dnă preşedintă, am votat cu convingere împotriva adoptării şi aplicării Directivei privind serviciile, cunoscută şi ca Directiva Bolkestein. Scopul directivei ar fi trebuit să fie stimularea unei mai mari concurenţe în Europa, contribuind la dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

Din nefericire, însă se pare că adevăratul obiectiv a fosta cela de a asalta şi doborî întreprinderile noastre mici şi mijlocii. În Italia, proprietarii şi-au investit toate bunurile în unele sectoare de excelenţă, precum concesiunile de plaje, făcând sacrificii uriaşe. Acum, din cauza acestei directive, au pierdut totul.

Nu acesta este sistemul pe care ar trebui să-l promovăm, dominat de o Europă birocratică şi de mari corporaţii şi companii multinaţionale care doresc să invadeze Italia şi să ne anihileze întreprinderile. Nu putem permite aşa ceva şi voi lupta umăr la umăr cu aceste întreprinderi mici şi mijlocii pentru a le apăra şi a ne apăra astfel tradiţiile şi reperele de excelenţă ale Italiei.

  Sergej Kozlík (ALDE). – (SK) Dnă preşedintă, prin Directiva privind serviciile, care este deja în vigoare, se solicită tuturor statelor membre să elimine obstacolele birocratice şi să simplifice lucrurile pentru întreprinzători. Însă procesul de punere în aplicare a directivei stagnează. Principalele probleme rezidă în lipsa de conformitate cu domeniul de aplicare a directivei, întârzierile înregistrate în înfiinţarea ghişeelor unice, deficienţele care marchează cooperarea administrativă şi diferenţele din evaluarea reciprocă. În raportul pe care l-am sprijinit, se afirmă că este foarte important ca ghişeele unice să fie înfiinţate cât mai rapid. Acestea vor putea trata toate demersurile necesare pentru furnizarea transfrontalieră de servicii, oferind inclusiv informaţii detaliate şi uşor de înţeles cu privire la formalităţile şi procedurile administrative ale unei ţări date. Serviciile reprezintă până la 40% din produsul intern brut al Uniunii. Eliminarea obstacolelor şi a întârzierilor nejustificare ar putea contribui semnificativ la creşterea competitivităţii şi la crearea de noi locuri de muncă.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Dnă preşedintă, cred că evaluarea Directivei privind serviciile ne-a oferit o foarte bună ocazie de a analiza dacă această directivă facilitează într-adevăr o dezvoltare mai eficientă a sectorului serviciilor şi dacă dispoziţiile directivei sunt puse în aplicare în mod corespunzător în statele membre. Este esenţial ca în toate etapele procesului de punere în aplicare a acestei directive să existe un acord asupra faptului că serviciile publice nu trebuie să intre sub incidenţa directivei, care, în schimb, ar trebui să garanteze drepturile sociale şi să respecte cerinţele dreptului muncii.

Este evident că statele membre şi Comisia trebuie să-şi intensifice eforturile de a înfiinţa ghişee unice cu adevărat eficiente în statele membre. Alocarea de fonduri adecvate în acest sens este esenţială pentru a garanta că aceste centre furnizează informaţii de înaltă calitate şi accesibile.

  Daniel Hannan (ECR). – Dnă preşedintă, conceptul de piaţă liberă a bunurilor şi serviciilor a fost prilej de neînţelegeri încă de la începuturile Uniunii Europene.

Când alegătorii mei au votat pentru aderarea la CEE în 1975, în viziunea lor, piaţa comună însemna recunoaşterea reciprocă a produselor. Dacă, de pildă, vinzi o sticlă de apă minerală în Regatul Unit, ar trebui să poţi vinde aceeaşi apă şi în Franţa, Germania, Italia şi vice versa. În practică, alegătorii mei au descoperit că piaţă comună înseamnă uniformizare, că „apa minerală trebuie să conţină următoarele minerale, dar niciunul dintre acestea”, că „volumul nu trebuie să fie mai mare de x şi nu mai mic de y” şi aşa mai departe. Aşa se face că un produs care nu a fost niciodată prevăzut pentru export poate fi incriminat în propria ţară de origine.

Asistăm la astfel de fenomene la nesfârşit, atât în ceea ce priveşte bunurile, cât şi serviciile. În loc de a avea o diversificare a opţiunilor consumatorilor, avem o limitare a posibilităţilor de alegere ale consumatorilor, determinată adesea de un producător anume din Uniunea Europeană, care se întâmplă să îndeplinească oricum o mulţime de specificaţii şi care vede în legislaţia UE modalitatea perfectă de a-şi deconta costurile pe seama competitorilor. Iată de ce cota noastră din PIB-ul mondial continuă să se diminueze şi iată cum ţara mea s-a încătuşat într-un bloc regional limitat şi închis.

  Syed Kamall (ECR). – Dnă preşedintă, îmi amintesc cât de controversate au fost multe dintre elementele Directivei privind serviciile atunci când textul acesteia a fost dezbătut pentru prima oară în Parlament în timpul legislaturii anterioare. La fel de bine îmi amintesc şi marea controversă pe care am declanşat-o atunci când, în calitate de raportor pentru raportul referitor la comerţ şi servicii, am vorbit despre necesitatea de a liberaliza multe servicii - serviciile financiare, serviciile din domeniul sănătăţii, al educaţiei, al gestionării apei - pentru a le oferi consumatorilor mai multe opţiuni şi servicii mai bune şi de a renunţa la monopolurile de stat învechite, adesea subfinanţate de contribuabili.

Acum avem această definiţie a serviciilor economice de interes general, ca şi cum disciplinele care ne permit să avem opţiuni minunate când vine vorba de supermarketuri sau alte tipuri de servicii nu se aplică şi apei, educaţiei şi sănătăţii. A venit vremea să abandonăm politica de acum 30 de ani, când anumite lucruri puteau fi furnizate doar de stat, singurele rezultate fiind fie subfinanţarea lor, fie probleme în ceea ce priveşte furnizarea lor. Haideţi să evoluăm către o liberalizare a serviciilor în toată UE şi în toată lumea.

Raport: Antonio Cancian (A7-0020/2011)

  Gesine Meissner (ALDE). – (DE) Dnă preşedintă, aş vrea să explic de ce majoritatea Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa s-a abţinut de la votul asupra acestei directive. Este bine ca s-a luat o decizie prin care drepturile persoanelor cu handicap sunt respectate. Însă vorbim doar despre distanţele lungi. Multe dintre celelalte puncte nu sunt demne de o directivă europeană. De pildă, pentru că directiva acoperă doar călătoriile pe distanţe de peste 250 de km, există multe ţări în care ea nu se aplică. Cipru, Malta şi Luxemburg nu au niciun fel de drepturi, la fel ca alte state membre care nu au trasee de autobuz care depăşesc 250 de km. Libera circulaţie a persoanelor, bunurilor şi serviciilor este unul dintre principiile fundamentale ale Europei. Iar acum chiar pasagerii cei mai săraci nu sunt protejaţi, pentru că în unele state membre nu există sisteme care să asigure drepturile pasagerilor. Iată de ce ne-am abţinut. Există multe aspecte pozitive, dar din nefericire, şi multe altele negative, motiv pentru care am ales să ne abţinem.

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, propunerea de regulament prezentată de Comisie în 2008 îşi propune să introducă la nivelul UE noi drepturi pentru protecţia pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, similare cu cele aplicabile în cazul altor mijloace de transport, asigurând astfel condiţii echitabile de concurenţă între transportatori, precum şi între diferitele moduri de transport din diferitele state membre. Textul suspus astăzi votului este rezultatul unor negocieri îndelungate şi dificile cu Consiliul, care au presupus inclusiv o procedură de conciliere.

Textul final poate fi considerat un compromis foarte satisfăcător şi bine echilibrat, întrucât reuşeşte să garanteze drepturile pasagerilor fără a impune totodată sarcini prea restrictive asupra transportatorilor, dintre care, să nu uităm, cei mai mulţi sunt întreprinderi mici şi mijlocii.

Rezultatul procedurii de conciliere poate fi considerat pe bună dreptate un succes pentru Parlamentul European, având în vedere că o parte dintre principalele noastre solicitări au fost incluse în text, în special în ceea ce priveşte domeniul de aplicare, drepturile fundamentale ale pasagerilor indiferent de distanţă, derogările şi în cele din urmă, garantarea unor forme adecvate de rambursări, asistenţă şi despăgubiri pentru pasageri în caz de accidente, anulări sau întârzieri.

  Guido Milana (S&D). – (IT) Dnă preşedintă, iată-ne într-un nou sezon al drepturilor, drepturi care însă ar fi putut fi mai răspândite. Trebuie să fim conştienţi de faptul că, în cazul distanţelor mai mici de 250 de km, aceste măsuri nu abordează deloc drepturile celor mai vulnerabili dintre noi, ale persoanelor cu handicap, ale pensionarilor în vârstă şi ale persoanelor cu mobilitate redusă.

Este adevărat că sunt stabilite standarde de calitate uniforme, însă la fel de adevărat este că excluderea transportului local limitează considerabil numărul de pasageri afectaţi. Cei patru ani prevăzuţi pentru punerea în aplicare vor permite sectorului să se pregătească cât mai bine posibil, însă va trebui să monitorizăm şi înfiinţarea organismelor de punere în aplicare.

Rezultatul acestui proces este o victorie pentru Parlament şi un semn pozitiv că atenţia noastră este îndreptată către nevoile cetăţenilor. Cu toate acestea, compromisul implică întotdeauna mediere şi în acest caz, concesii, pe care această instituţie a trebuit să le facă în ceea ce priveşte obiectivele sale. Practic, am demonstrat că suntem buni interpreţi ai nevoilor, spre deosebire de Consiliu care a demonstrat că reprezintă doar interese.

  Giommaria Uggias (ALDE). – (IT) Dnă preşedintă, doresc să-l felicit pe dl Cancian pentru munca excelentă pe care a depus-o pentru a finaliza această măsură.

Sper că dl Mastella îmi va îngădui să nu fiu de acord cu el că această măsură reprezintă o mare victorie pentru cetăţenii noştri. Nimeni nu poate ignora faptul că cetăţenii sunt protejaţi doar dacă parcurg distanţe mai mari de 250 de km cu autobuzul sau autocarul. Cum putem vorbi de protecţia drepturilor cetăţenilor Europei dacă, aşa cum a subliniat deja dna Meissner, state întregi precum Cipru, Luxemburg şi Malta nu beneficiază de această protecţie?

Din aceste motive, grupul nostru s-a abţinut de la vot. Nu am votat împotriva raportului, pentru că unele drepturi sunt într-adevăr protejate, cum ar fi cele ale persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă. Acesta este motivul pentru care ne-am abţinut. Cât despre restul, am dori să revenim cât mai rapid asupra problemei, pentru a ne proteja cu adevărat cetăţenii.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dnă preşedintă, în primul rând, aş dori să spun că este minunat şi important că ne preocupă drepturile cetăţenilor. Ori de câte ori sunt invocate drepturi, trebuie să ne amintim că acestea sunt însoţite de obligaţii şi că, prin urmare, nu există drepturi fără obligaţii.

Există multe elemente pozitive în raportul referitor la drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul. Nu trebuie însă să uităm că există diferenţe majore între întreprinderile paneuropene de transport cu autobuzul şi autocarul. În Finlanda, de pildă, există multe întreprinderi familiale mici, astfel că ne punem întrebarea dacă ar trebui să împovărăm fără încetare aceste întreprinderi mici cu costuri şi obligaţii suplimentare, în condiţiile în care acestea se străduiesc să devină profitabile.

Pot să spun că în acest sens am dat dovadă de flexibilitate în multe privinţe şi că drepturile diferitelor categorii de pasageri au fost luate în considerare. Recunoaşterea drepturilor persoanelor cu handicap implică întotdeauna o valoare adăugată evidentă. Este foarte important că persoanele cu handicap şi cele cu mobilitate redusă se bucură de condiţii mai bune de a călători şi a se deplasa, în general, şi că nevoile lor sunt luate mai mult în considerare. Acesta este un lucru bun însă, după cum am spus mai devreme, există o oarecare incoerenţă în text, întrucât atunci când vorbim de drepturi şi obligaţii este important să ne asigurăm că întreprinderile mici din industria transportului cu autobuzul şi autocarul nu sunt împovărate cu costuri mult prea mari.

  Marian Harkin (ALDE). – Dnă preşedintă, am votat în favoarea acestui regulament, deşi am certitudinea că nu a mers destul de departe. Este însă un început şi se întâmplă uneori ca în acest Parlament şi în UE în general să facem doar nişte paşi mici. Exact asta am făcut şi astăzi.

Este regretabil că unele state membre sunt excluse din prezentul regulament care, într-adevăr, se aplică doar călătoriilor pe distanţe care depăşesc 250 de km. Aş fi preferat, fără îndoială, poziţia Grupului ALDE, care sprijinea aplicarea drepturilor pasagerilor pentru călătorii mult mai scurte. Cu toate acestea, mă bucur să constat că unele dintre drepturile de bază prevăzute de regulament se aplică şi pasagerilor care călătoresc pe distanţe mai mici. Este vorba de drepturi care se aplică în special persoanelor cu handicap sau celor cu mobilitate redusă. Unele dintre aceste drepturi au în vedere accesul nediscriminatoriu la transport şi formarea personalului care operează autobuzele şi autocarele cu privire la necesităţile persoanelor cu handicap.-

Din nefericire, statele membre dispun de o perioadă de derogare de până la zece ani şi, deşi întreprinderile mici şi mijlocii au nevoie de un interval de timp corespunzător pentru a putea intra în acord cu noile dispoziţii, îndemn şi încurajez statele membre să încerce să asigure conformitatea cu prezentul regulament cât mai curând posibil.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE). – Dnă preşedintă, sprijin cu fermitate drepturile pasagerilor şi mai ales sporirea drepturilor pentru persoanele cu handicap.

Nu sunt foarte mulţumit de compromisul la care s-a ajuns. Spre deosebire de colegul meu, aş fi preferat un prag de 200 de km, care ar fi permis Irlandei să scutească zonele rurale din circumscripţia mea. Mă gândesc la părţi din nordul şi vestul comitatului Donegal, Mayo şi chiar Galway. Cele mai multe zone rurale nu se încadrează în limita celor 250 de km. Nivelul drepturilor la despăgubire avut în vedere este disproporţionat în raport cu tipul de servicii care operează în zonele rurale.

Aş dori să mă refer şi la costurile implicate, fiind în principal vorba de costurile de asigurare, care ar putea determina unii operatori să iasă de pe piaţă. În multe cazuri nu există niciun alt serviciu public de transport disponibil.

Trebuie, desigur, să acceptăm decizia adoptată astăzi şi sperăm că perioada de derogare le va permite celor care depăşesc pragul de 250 de km să se adapteze.

Aşadar, deşi în principiu sunt de acord cu textul adoptat, a trebuit să mă abţin de la vot din cauza motivelor menţionate anterior.

  Sergej Kozlík (ALDE). – (SK) Dnă preşedintă, peste 70 de milioane de pasageri călătoresc anual în Europa cu autobuzul sau autocarul. Era şi timpul să intre în vigoare un regulament care să protejeze drepturile pasagerilor la fel ca în cazul transportului aerian, maritim sau feroviar. Pasagerii vor avea 12 drepturi de bază, care se vor aplica indiferent de distanţa parcursă. În plus, în cazul în care călătoresc pe distanţe mai mari de 250 de km, vor avea dreptul la despăgubiri în caz de întârzieri, pierdere sau deteriorare a bagajelor, la asistenţă în caz de accident sau deces, precum şi la informaţii mai bune. Cu toate acestea, pentru ţările mici, pragul de 250 de km este mai degrabă extrem. Salut faptul că pasagerii cu mobilitate redusă vor avea dreptul la asistenţă specială, aşa cum se întâmplă deja în transportul aerian. În viitor, voi sprijini, fără îndoială, introducerea unui regulament comun care să unifice regulamentele deja existente referitoare la drepturile pasagerilor în diferitele sisteme de transport, demers care va clarifica considerabil întregul sistem al drepturilor pasagerilor.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Dnă preşedintă, drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, mijloace de transport utilizate frecvent în Uniunea Europeană, necesită un cadru legal clar, la fel ca în cazul transportului aerian, feroviar şi maritim. Consider că textul final al regulamentului propus reprezintă un compromis satisfăcător. Sunt deosebit de mulţumit de adoptarea celor 12 drepturi de bază ale pasagerilor, care se aplică tuturor pasagerilor care călătoresc cu aceste mijloace de transport, indiferent de distanţă. Salut în special recunoaşterea şi atenţia acordate nevoilor specifice ale persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă. Garantarea dreptului la despăgubire în caz de pierdere sau deteriorare a unui scaun cu rotile sau a oricărui alt dispozitiv de asistenţă pentru mobilitate, precum şi formarea personalului care operează autobuzele şi autocarele cu privire la transportul persoanelor cu handicap devin instrumente importante în combaterea discriminării şi a excluderii sociale a acestor oameni.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, am votat în favoarea raportului, deoarece reprezintă o ameliorare semnificativă a situaţiei actuale. Am reuşit să ajungem la o soluţie echilibrată, care protejează drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul, garantând în acelaşi timp menţinerea pe piaţă a întreprinderilor mici şi mijlocii. Regulamentul are în vedere călătoriile de peste 250 de km şi le acordă pasagerilor care călătoresc cu autobuzul sau autocarul dreptul de a solicita despăgubiri în cazul în care o călătorie este fie anulată, fie suprarezervată sau are o întârziere de peste două ore. Transportatorii sunt adesea întreprinderi mici şi mijlocii, pe care solicitările excesive de despăgubiri le-ar aduce în pragul ruinei. Acesta este unul dintre elementele de succes ale regulamentului, care va garanta că nu se va abuza de posibilitatea de a cere despăgubiri. În ceea ce priveşte distanţa de 250 de km, nu ne opreşte nimic să punem legislaţia în vigoare şi apoi să analizăm cum am putea ameliora situaţia.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT)Dnă preşedintă, aş dori să-l felicit pe dl raportor Cancian, pentru că documentul adoptat astăzi este cu adevărat un compromis satisfăcător şi bine echilibrat. Reuşeşte să garanteze drepturile pasagerilor fără a impune totodată măsuri prea restrictive asupra transportatorilor, dintre care cei mai mulţi sunt întreprinderi mici şi mijlocii. Cetăţenii Uniunii Europene se vor simţi mai protejaţi. Prezentul acord îmbunătăţeşte condiţiile de călătorie şi pentru persoanele cu handicap şi cele cu mobilitate redusă, stabilind, în acelaşi timp, norme clare privind dreptul la despăgubiri pentru daune şi facilitarea asistenţei.

Cred că acesta va contribui semnificativ la îmbunătăţirea condiţiilor de călătorie pentru cetăţenii noştri, care vor beneficia astfel de mai multă claritate juridică în caz de accident sau alte evenimente neprevăzute.

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, doresc să-l felicit pe dl Cancian pentru munca sa excelentă şi mai ales pentru rezultatul bun la care s-a ajuns în cadrul procedurii de conciliere cu Consiliul. Compromisul obţinut reprezintă un pas important în protejarea drepturilor pasagerilor atât din punctul de vedere al domeniului de aplicare a directivei, cât şi în ceea ce priveşte includerea celor 12 drepturi de bază în propunere.

Propunerea ia în considerare în mod corespunzător drepturile şi nevoile persoanelor cu handicap şi ale celor cu mobilitate redusă, în special în ceea ce priveşte accesul nediscriminatoriu la transport, dreptul la despăgubiri în caz de pierdere sau deteriorare a echipamentelor de mobilitate, prezentarea şi tratarea plângerilor, formarea personalului care operează autobuzele şi autocarele cu privire la necesităţile persoanele cu handicap şi informaţiile care trebuie furnizate în timpul călătoriei.

În acelaşi timp, textul final reuşeşte să garanteze drepturile pasagerilor fără să exercite totodată presiune asupra transportatorilor, cei mai mulţi dintre aceştia fiind întreprinderi mici şi mijlocii care nu ar fi putut rezista dacă s-ar aplica măsuri prea restrictive.

  Diane Dodds (NI). – Dnă preşedintă, deşi recunosc că prezentul raport conţine multe elemente pozitive şi sprijin ferm dreptul persoanelor cu handicap la despăgubiri şi dreptul acestora de acces la transport, consider că astfel de sisteme ar trebui instituite de guvernele naţionale.

Consider, de asemenea, că povara financiară aferentă acestei propuneri va fi prohibitivă pentru mulţi operatori de transport. Parlamentul nu trebuie să piardă din vedere faptul că cel mai adesea, întreprinderile de transport cu autocarul sunt întreprinderi private, sunt relativ mici şi sunt supuse unei presiuni financiare tot mai mari ca urmare a majorării uriaşe a preţurilor combustibililor din ultimele 12-18 luni. Pentru multe întreprinderi private, dar şi pentru sistemele de transport de stat, costurile suplimentare vor avea doar două consecinţe: creşterea preţurilor biletelor pentru consumatori şi reducerea rutelor. Cu alte cuvinte, mulţi dintre transportatorii din sectorul voluntariatului, care asigură multe dintre serviciile pentru persoanele cu handicap, vor fi scoşi definitiv de pe piaţă.

  Carlo Fidanza (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, prezentul raport a trebuit să parcurgă un drum lung până la votarea de astăzi, motiv pentru care doresc să mă alătur colegilor care l-au felicitat pe dl Cancian pentru determinarea cu care s-a luptat pentru a ajunge aici. În sfârşit, drepturile pasagerilor sunt reglementate pentru fiecare dintre mijloacele de transport. Cred că următorul pas va fi elaborarea unui text adecvat de consolidare, care să reunească toate aceste regulamente diferite.

Domeniul de aplicare este rezonabil, chiar dacă îl negociasem pornind de la alte premise, dar faptul că am reuşit să includem toate statele membre, cu excepţia a două dintre acestea, este cu siguranţă pozitiv, la fel de important fiind faptul că multe dintre clauze au devenit obligatorii chiar şi pentru distanţe mai mici de 250 de km, deşi a trebuit să renunţăm la alte forme de despăgubire.

În timpul dezbaterii din această dimineaţă, unii deputaţi au declarat că nu există nicio dispoziţie care să protejeze adecvat pasagerii cu mobilitate redusă, afirmaţii care, din fericire, au fost dezminţite de ultimele discursuri. Dimpotrivă, ar trebui să fim mândri de această protecţie, care reprezintă o evoluţie importantă pentru civilitatea acestui compromis.

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) Dnă preşedintă, votez împotriva acestui document, întrucât actualul text nu garantează tratamentul egal al pasagerilor. Nu se poate compara cu alte moduri de transport şi nici cu drepturile pasagerilor din alte state. Ca urmare, mai multe state mici ale Uniunii Europene au rămas în afara domeniului de aplicare. Documentul funcţionează doar parţial în alte câteva state membre.

Problema transportului transfrontalier cu autocarul a rămas şi ea nerezolvată. Autocarele sunt utilizate de cei cu venituri reduse şi de tineri, inclusiv studenţi şi elevi. Prin urmare, este inacceptabil ca punerea în aplicare să fie amânată la o dată ulterioară.

Raport: Martin Callanan (A7-0287/2010)

  Andrzej Grzyb (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, în cele din urmă, s-a ajuns la un compromis între propunerile Comisiei şi cele ale Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară ale Parlamentului cu privire la vehiculele utilitare şi standardele privind emisiile, prin care, acestea din urmă vor fi reduse în cazul acestor tipuri de vehicule de la 203 g la 147 g pe kilometru într-o perioadă de 10 ani. Noul standard introdus pentru emisii este acceptabil pentru constructori şi utilizatori şi este important din punctul de vedere al costurilor suportate de utilizatori ca urmare a majorării preţurilor pentru astfel de vehicule. Acest grup de utilizatori este alcătuit în primul rând din întreprinderile mici şi mijlocii, comercianţi şi întreprinderi familiale şi în decursul acestei sesiuni, tocmai am discutat despre instrumentele UE menite să ofere sprijin financiar întreprinderilor mici şi mijlocii. Unul dintre obiectivele din acest domeniu este reducerea barierelor care blochează dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Sperăm că majorarea costurilor pentru parcurile de vehicule utilitare uşoare ca urmare a pragurilor de emisii şi a costurilor de producţie mai ridicate nu va deveni o barieră semnificativă. În 2014, vom putea analiza dacă principiile cuprinse în regulament au fost puse în aplicare cu succes.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, Parlamentul European a reuşit să stabileasc[ o ţintă ambiţioasă şi pe termen lung în ciuda opoziţiei manifestate de Consiliu şi Comisie, care va limita emisiile de CO2 ale camionetelor mici la maximum 147 de grame pe kilometru până în 2020. Acest prag ambiţios, dar realist, poate fi realizat prin intermediul tehnologiilor inovatoare în ceea ce priveşte mediul. Vehiculele vor fi considerabil mai curate, rămânând totodată accesibile pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Acesta a fost un element foarte important pentru noi, pentru că nu am fi rezolvat deloc problema schimbărilor climatice dacă preţul noilor vehicule ar fi fost prohibitiv şi vechile camionete ar fi continuat să circule pe străzile noastre, dar mai ales ar fi continuat să reprezinte o ameninţare faţă de mediu. Mă bucur că am votat asupra acestei propuneri astăzi şi că a fost adoptată cu o majoritate covârşitoare.

  Vicky Ford (ECR). – Dnă preşedintă, tocmai am votat un raport intitulat „standarde de performanţă privind emisiile pentru autovehiculele utilitare uşoare noi”. Cum se întâmplă de multe ori în cazul legislaţiei UE, este un titlu prolix pentru o problemă reală. Permiteţi-mi să îl traduc: autovehiculele utilitare uşoare sunt, desigur, camionetele, iar standardele de performanţă înseamnă emisiile de combustibil care depind de combustibilul ars.

Am remarcat cu toţii cum creşte preţul combustibililor la pompe, însă pentru întreprinzătorii individuali, precum constructorii, instalatorii sau dulgherii, preţul combustibilului este un cost critic din punctul de vedere al activităţii pe care o desfăşoară. Ei îşi doresc autovehicule eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, acesta fiind mereu unul dintre criteriile care le determină opţiunea la cumpărare.

La linia de producţie din fabrica General Motors din Luton, în circumscripţia mea, am observat că inovarea necesară pentru îmbunătăţirile pe care ni le dorim cu toţii vine de la lucrători.

Sunt unii care trăiesc cu impresia că doar pentru că în Europa această instituţie fixează obiective, acestea vor fi şi realizate. Dar adevărul este că dacă aceste obiective vor fi realizate, va însemna că inovaţia vine de undeva, fie că vorbim de camionete sau altceva, şi va veni de la cererile consumatorilor şi îmbunătăţirile constructorilor, în niciun caz doar ca urmare a legislaţiei europene.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dnă preşedintă, îmi pare rău că nu am putut participa la dezbatere, fiind reţinut de alte întâlniri. Vă mulţumesc, aşadar, că mi-aţi dat ocazia să spun câteva cuvinte acum.

–În strategia 2020, am pus un accent deosebit pe energiile regenerabile şi pe bună dreptate. Dar la fel de importantă pentru realizarea obiectivelor noastre va fi eficienţa energetică, mai ales în ceea ce priveşte autovehiculele, fie ele pentru uz personal, fie utilitare.

Autovehiculele utilitare sunt zilnic pe străzi şi parcurg distanţe uriaşe. Printr-o astfel de directivă, putem contribui la realizarea strategiei 2020 în ceea ce priveşte eficienţa combustibililor, pentru că va obliga fabricanţii să producă motoare mai eficiente din punctul de vedere al consumului, şi chiar dacă pe termen scurt, costul poate fi mare, pe termen lung, economiile în materie de consum de combustibil şi în ceea ce priveşte mediul vor fi uriaşe.

Raport: Klaus-Heiner Lehne (A7-0021/2011)

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, Consiliul ne-a înaintat o propunere de decizie care autorizează procedura de cooperare consolidată în domeniul creării unei protecţii a brevetelor unitare. Motivul este că unele state membre, inclusiv Spania şi Italia, s-au opus în mai multe rânduri adoptării sistemului trilingv de traduceri, care, în final, ar deveni cu adevărat discriminatoriu, încălcând flagrant principiul statutului egal al tuturor limbilor oficiale ale Uniunii.

În ciuda numeroaselor negocieri purtate până în prezent şi a votului din această dimineaţă, se pare că adoptarea unanimă a acestui regulament va fi imposibilă. Cu toate acestea, motive de natură juridică şi instituţională ar sugera sau par să fi sugerat că ar trebui să aşteptăm avizul Curţii de Justiţie, care va fi pronunţat în următoarele zile şi care ar putea clarifica nu doar numeroasele aspecte tehnice ale sistemului brevetelor unitare, ci ar putea sublinia şi toate consecinţele jurisdicţionale pe care le implică. Nu s-a mers însă pe această cale, motiv pentru care am votat împotrivă.

  Jens Rohde (ALDE). – (DA) Dnă preşedintă, mi-e greu să nu zâmbesc, desigur, cu indulgenţă, când ascult dezbaterea de azi din acest plen referitoare la cooperarea europeană consolidată cu privire la brevetele unitare europene. Politicieni din anumite ţări, care consideră fiecare că limba lui e cea mai importantă din lume, au afirmat că dacă vom începe cooperarea consolidată, vom distruge piaţa internă din acest domeniu. Desigur, este o ipoteză absurdă, din moment ce noi nu avem o piaţă internă în domeniul brevetelor unitare. În UE, costurile pentru a obţine un brevet sunt de zece ori mai mari decât în Statele Unite, ceea ce reprezintă o cifră anuală de afaceri de 250 de milioane de euro pentru întreprinderile noastre. Aşadar, este bine că în cele din urmă am reuşit să votăm astăzi cooperarea consolidată, care nu le va mai permite anumitor ţări să fie obstructive. Destul! Nu ne-am atins obiectivul, dar azi am reuşit să progresăm mai mult într-o zi decât am făcut-o în ultimii zece ani.

  Adam Bielan (ECR). – (PL) Dnă preşedintă, de peste 20 de ani organizăm dezbateri pe marginea creării unui sistem de protecţie a brevetelor unitare la nivel european. Actualul sistem extrem de complex de înregistrare a brevetelor, care consumă timp şi este scump în raport cu sistemul american, nu ajută nicicum întreprinzătorii europeni. Brevetele joacă un rol important în dezvoltarea şi creşterea economiei moderne şi în sprijinirea cercetării ştiinţifice. Având în vedere că pieţele globale devin tot mai competitive, nu ne putem permite să mai amânăm deciziile din acest domeniu. Prin urmare, trebuie să accelerăm lucrările pentru crearea unei pieţe a brevetelor unitare. Însă, deşi ar trebui să sprijinim ideea, nu trebuie să ignorăm natura controversată a multor aspecte, ca de pildă, problema limbii. Prin urmare, este imperativ să ne fixăm ca obiectiv combaterea discriminării statelor membre mai mici, mai puţin populate şi, adesea, mai sărace.

  Alfredo Pallone (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, avem o piaţă în care întreprinderile noastre funcţionează în regim de concurenţă globală. Premisa de bază a reformei regimului lingvistic pentru patente, astfel cum a fost anunţată de Comisie, este să reducă costurile implicate de traduceri pentru a spori competitivitatea pe pieţele pe care concurăm cu Statele Unite, în special pe cea asiatică.

Mă întreb, aşadar, dacă nu ar fi fost mai eficient să producem un brevet într-o singură limbă? Asta ar ajuta cu siguranţă întreprinderile noastre să concureze pe piaţa globală. În plus, după cum se ştie foarte bine, în prezent, în Europa avem două sisteme juridice, cu caracteristici şi norme diferite. Cred că ar fi fost mai indicat să le armonizăm.

În cele din urmă, iniţierea cooperării consolidate nu contravine doar spiritului Uniunii Europene, ci aduce prejudicii şi pieţei interne, care este astfel supusă unei fragmentări geografice şi denaturării concurenţei între statele membre, ceea ce înseamnă că unele state se vor găsi, cu siguranţă, în situaţii mai puţin favorabile decât altele.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dnă preşedintă, deşi pe de o parte, salut obiectivul realizat de Europa, care după ani de zile a reuşit să se doteze cu instrumentul important pe care îl reprezintă brevetele, care va permite în sfârşit Uniunii Europene să concureze în condiţii egale cu alte organizaţii teritoriale, pe de altă parte, mă văd nevoit să-mi exprim regretul profund că avem un rezultat care a fost obţinut în detrimentul altor zone, precum Italia, această ţară fiind dintotdeauna un avocat neobosit al consolidării rolului Uniunii.

Decizia de a elibera brevetul în doar una dintre cele trei limbi de lucru ale Oficiului de Brevete va crea de fapt inegalitate dintre întreprinderile italiene şi cele din ţările care fac parte din regimul lingvistic propus. V-aş reaminti că în urmă cu câteva luni, am înaintat Comisiei o întrebare pentru a apăra utilizarea limbii italiene. Între timp, 25 din cele 27 de state s-au conformat, motiv pentru care m-am abţinut.

  Andrzej Grzyb (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, nimeni nu este mulţumit cu actualele răspunsuri la problema protecţiei brevetelor în UE şi în statele membre. Aşadar, introducerea unui sistem de protecţie a brevetelor unitare este esenţială atât pentru economiile statelor membre, cât şi pentru economia UE în ansamblul ei. Noul sistem ar trebui să contribuie mai ales la stimularea cercetării ştiinţifice şi a inovaţiei. Deşi face chiar obiectul actualei controverse, introducerea unui sistem trilingv relativ simplu bazat pe o formă standardizată reprezintă un pas important, deşi au existat discuţii legate de utilizarea unei singure limbi sau a mai multor limbi, fapt care ar presupune şi traducerea în limba maternă a solicitantului.

Acesta este un element foarte important mai ales pentru întreprinderile mici şi mijlocii, multe dintre acestea nedispunând de suficiente resurse financiare pentru a solicita brevete. Sper că acesta se va dovedi a fi un pas cheie care va stimula grupul de întreprinderi mici şi mijlocii la care ne referim adesea ca la „inovatorii adormiţi”. Discutăm adesea despre modalităţile prin care putem încuraja exact acest grup de întreprinderi să introducă inovaţii şi să-şi breveteze propriile inovaţii, mai ales în Comisia pentru industrie, cercetare şi energie. Ne dorim ca acest nou regulament să mobilizeze aceste întreprinderi mici şi mijlocii şi să ofere o protecţie mai bună invenţiilor brevetate în Uniunea Europeană.

  Constance Le Grip (PPE). – (FR) Dnă preşedintă, am votat în favoarea raportului dlui Lehne, prin care Parlamentul European aprobă cooperarea consolidată în vederea creării unui brevet unitar în Uniunea Europeană. Era şi timpul! Douăzeci de ani de eforturi susţinute pentru a ajunge la un rezultat, pentru a ajunge în punctul în care putem începe să luăm măsuri concrete pentru întreprinderile europene, pentru IMM-urile şi marile noastre întreprinderi deopotrivă, care aşteaptă de multă vreme acest instrument esenţial pentru competitivitatea şi creşterea acestora.

Aprobând cooperarea consolidată, Parlamentul European arată interesul pe care îl manifestă pentru această procedură de cooperare consolidată - care aş sublinia că este aplicată pentru a doua oară -, transmiţând totodată un mesaj foarte pozitiv şi foarte concret de promovare a inovaţiei şi competitivităţii întreprinderilor noastre. După cum s-a spus deja, 25 din cele 27 state membre au ales să facă parte din procedura de cooperare consolidată în scopul de a crea un brevet unitar al Uniunii Europene. Nu subestimez dificultăţile pe care poate că le întâmpină încă unele state membre, dar haideţi să mergem înainte şi să dăm un exemplu. Este ceea ce aşteaptă întreprinderile.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Dnă preşedintă, m-am abţinut, deoarece consider că decizia de a crea un brevet unitar prin cooperare consolidată reprezintă încă un eşec al Consiliului. Există un acord doar între nouă state membre şi chiar documentul recunoaşte că obiectivele nu pot fi atinse într-un interval rezonabil de timp. Competitivitate? Eficienţă?

În plus, hotărârea Curţii de Justiţie referitoare la regimul lingvistic este încă în aşteptare. Ca să devenim mai competitivi pe piaţa globală, Consiliul ar fi trebuit să facă eforturi pentru a ajunge la o poziţie comună şi poate ar fi trebuit să se străduiască mai mult să convină asupra utilizării unei singure limbi, având în vedere numărul de înregistrări şi limba utilizată în majoritatea acestora.

Încă o dată, perspectiva naţională a statelor membre a condus la o decizie fragmentată, fără niciun criteriu clar cu privire la utilizarea celor trei limbi. Dacă vom continua să punem în aplicare astfel de măsuri, nu vom reuşi niciodată să progresăm în consolidarea proiectului european.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Dnă preşedintă, dacă Uniunea Europeană vrea să stimuleze competitivitatea şi să devină un lider mondial în materie de inovaţie, trebuie garantat în mod adecvat potenţialul său creativ.

Sistemul de brevete al UE este însă marcat de multe deficienţe, împiedicând instituirea unei protecţii a brevetelor unitare, dar şi a dezvoltării pieţei interne, reducând astfel certitudinea juridică de care au nevoie inventatorii şi întreprinderile inovatoare. Asigurarea unei protecţii unitare a invenţiilor în toate statele membre prin adoptarea unui proces european unic de acordare a brevetelor pe baza unui sistem unitar de funcţionare a legislaţiei în materie de brevete ar clarifica în mod explicit un sistem complicat, reducând în acelaşi timp costurile, mai ales pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care în prezent, trebuie să plătească costuri de până la trei ori mai ridicate decât, de pildă, în SUA. Întrucât încercările de a crea o protecţie a brevetelor unitare în întreaga UE nu au reuşit să se ridice la nivelul aşteptărilor şi având în vedere faptul că sunt îndeplinite toate condiţiile legale prealabile prevăzute pentru cooperarea consolidată în domeniul creării unei protecţii a brevetelor individuale, sunt în favoarea aprobării de către Parlamentul European.

  Giommaria Uggias (ALDE). – (IT) Dnă preşedintă, în urmă cu un secol, brevetul lui Antonio Meucci nu a fost recunoscut de industria telefonică americană nu din cauza absenţei englezei sau a utilizării limbii italiene, ci pentru că nu a reuşit să îndeplinească o condiţie: nu a avut suficienţi bani pentru a-şi înregistra brevetul pentru încă un an.

În mod similar, acum ne aflăm într-o situaţie paradoxală şi, dincolo de vot, din punctul meu de vedere, faptul că urmează să fie adoptat un sistem trilingv de brevete, care exclude italiana, este de fapt un semn al slăbiciunii guvernului nostru, al incapacităţii sale de a se face auzit în politica europeană şi al slăbiciunii sistemului nostru politic, care se reflectă mai ales asupra cercetării şi inovării.

În acest sens, e de ajuns să ne reamintim studiul privind competitivitatea publicat în decembrie anul trecut, care arată că în ultimii ani, Italia a donat de bună voie peste 4 miliarde de euro altor ţări care ne-au primit cercetătorii. Iar aceşti cercetători cu siguranţă nu mai au nevoie de italiană, din moment ce au învăţat engleză, franceză şi germană şi au la dispoziţie toate instrumentele necesare pentru a prezenta aceste brevete, în detrimentul produselor italiene.

  Antonello Antinoro (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, iau cuvântul pentru a explica de ce am votat astăzi împotriva raportului. Crearea brevetului unitar va aduce, cu siguranţă, avantaje pentru sistemul de brevetare din Europa, dar rezultatele ar fi fost infinit mai bune dacă am fi optat pentru o altă procedură. Din punctul meu de vedere, recursul la cooperarea consolidată nu duce nicăieri.

Într-adevăr, actuala procedură nu este decât încă o etapă din lunga istorie a adoptării sistemului de brevete în Uniunea Europeană, care datează încă din 1990, şi nu a fost solicitată decât de 12 state membre.

Am votat împotriva rezoluţiei, pentru că este incompatibilă cu cerinţa soluţiei de ultimă instanţă prevăzută la articolul 20 alineatul (2) din Tratat. Propunerea Comisiei nu stabileşte un brevet uniform pentru întreg teritoriul Uniunii, în conformitate cu articolul 118, iar cooperarea consolidată are un efect negativ asupra înfiinţării întreprinderilor şi a liberei circulaţii a capitalului.

În plus, din punct de vedere politic, ar fi fost mult mai elegant şi deopotrivă oportun să aşteptăm deciziile Curţii de Justiţie, programate pentru 8 martie. Probabil că în lumina acestei decizii, vom fi nevoiţi să ne reconsiderăm poziţia.

  David-Maria Sassoli (S&D). – (IT) Dnă preşedintă, am asistat încă o dată la incapacitatea guvernului italian de a proteja reputaţia proeuropeană a Italiei şi interesele întreprinderilor sale într-o problemă esenţială, precum cea a adoptării brevetului european. 25 din 27 de state membre şi majoritatea covârşitoare a Parlamentului vin în sprijinul unei propuneri care reglementează domeniul brevetelor şi are un efect real asupra întreprinderilor cele mai inovatoare şi a celor care sunt esenţialmente orientate către pieţele internaţionale.

Faptul că Italia s-a autoexclus din această decizie expune întreprinderile noastre riscului de a nu fi protejate corespunzător în Europa şi în lume. Este incredibil că un guvern care nu face nimic pentru a răspândi cultura italiană în lume, care reduce fondurile institutelor culturale şi este incapabil să valorifice limba ţării care găzduieşte cel mai mare patrimoniu cultural din lume, manifestă acum o atitudine agresivă în condiţiile în care întreprinderile noastre au cerut mereu ca brevetele să fie redactate în engleză, devenită lingua franca a economiei globale. Cu toate acestea, am ajuns la un rezultat care le permite tuturor celor care doresc să prezinte brevete să le redacteze în limba maternă.

Dnă preşedintă, nimic nu l-a obligat pe dl Barnier să forţeze adoptarea acestui text printr-un vot grăbit, chiar înainte de avizul Curţii de Justiţie care, după cum ştim, va fi exprimat în timpul primei săptămâni din martie şi va aborda în principal două probleme cruciale: posibilitatea oferită oricui de a utiliza limba naţională în faţa Tribunalului pentru brevete al Uniunii Europene şi însăşi legitimitatea creării unui tribunal pentru brevete. După cum ştim, acestea sunt probleme importante, care trebuie clarificate înainte de a lua orice decizie. De aici decizia delegaţiei italiene a Partidului Democrat (PD) de a se abţine.

  Seán Kelly (PPE). – Dnă preşedintă, cu siguranţă, prezenta propunere nu este perfectă şi într-adevăr e foarte probabil ca în câteva săptămâni să trebuiască să fie reevaluată ca urmare a hotărârii Curţii de Justiţie. Cu toate acestea, consider că este vorba de un pas în direcţia corectă, motiv pentru care am sprijinit-o.

Am participat la o serie de seminarii pe tema inovaţiei organizate aici, în Parlamentul European. General Electric a făcut un număr de sondaje în întreaga Uniune Europeană, care au arătat că cei mai mulţi oameni consideră că inovaţia este singura care de ieşire din recesiune. Inovaţie înseamnă cercetare, dezvoltare şi produse noi. Noile produse trebuie brevetate şi cu cât procesul de brevetare este mai simplu, cu atât mai bine. Trebuie să vizăm şi să încercăm să realizăm în Uniunea Europeană un sistem la fel de simplu şi eficient din punctul de vedere al costului ca în SUA.

Suntem departe de un astfel de sistem, dar, în acelaşi timp, măcar încercăm să mergem în acea direcţie. Prin urmare, am susţinut propunerea de astăzi.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Dnă preşedintă, dacă m-am abţinut de la votul asupra raportului Lehne nu este pentru că m-aş opune creării unui sistem de protecţie a brevetelor unitare. Dimpotrivă. Întreprinderile din Flandra solicită un astfel de sistem de multă vreme. Ideea în sine este binevenită, mai ales dacă ne gândim cât de costisitoare şi greoaie este actuala procedură, care presupune brevetarea separată în fiecare stat membru.

M-am abţinut de la vot pentru că sistemul lingvistic nu este încă pe deplin clarificat. Rămâne de văzut în ce măsură proiectul de regulament al Comisiei va permite utilizarea limbilor naţionale, altele decât engleza, franceza şi germana. În orice caz, după părerea mea, care nu se va schimba, dosarele înaintate ar trebui să poată fi redactate şi în olandeză.

Raport: Ivo Belet (A7-001/2011

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Dnă preşedintă, codificarea dispoziţiilor menţionate anterior ale textelor aplicabile, însoţită de modificările menţionate anterior vor genera, cu siguranţă, clarificarea necesară a normelor juridice referitoare la contaminarea radioactivă a alimentelor.

În contextul adoptării Tratatului de la Lisabona, consider însă că ar fi oportună o revizuire a temeiului juridic al regulamentului propus, care să ia în calcul şi noile competenţe ale Parlamentului European în domeniul protecţiei sănătăţii publice. În acest caz, împărtăşesc poziţia că articolul 168 alineatul (4) litera (b) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene oferă un temei juridic pentru propunere, întrucât obiectivul direct al măsurilor adoptate pe această bază constă în protejarea sănătăţii publice, ceea ce se întâmplă atunci când se stabilesc (şi citez) „nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare şi a furajelor ”.

  Giommaria Uggias (ALDE). – (IT) Dnă preşedintă, sprijin în mare măsură amendamentele propuse prin acest text, care practic nu face decât să codifice legislaţia anterioară referitoare la nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare şi a furajelor.

Uităm şi trecem cu vederea faptul că vorbim despre deşeuri rezultate ca urmare a accidentelor nucleare, ceea ce înseamnă că, în continuare, trebuie să acordăm o atenţie deosebită riscurilor pe care le implică centralele nucleare, precum şi faptului că acestea sunt consecinţele acţiunilor putrede şi otrăvitoare pe care ne încăpăţânăm să le dezvoltăm în unele state. Vorbim, aşadar, de o măsură care trebuie să ne determine pe toţi să fim extrem de prudenţi.

Referindu-mă însă la miezul problemei, cred că s-ar putea face mai multe pentru a impune obligativitatea notificării imediate, care ar permite ca toate riscurile să fie abordate laolaltă. În plus, nu ar trebui permisă nicio modalitate de sustragere de la cerinţa de a notifica autorităţile guvernamentale în caz de accident.

  Andrzej Grzyb (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, reglementările menite să asigure protecţia produselor alimentare de contaminarea cu substanţe radioactive au fost instituite după accidentul de la centrala nucleară de la Cernobîl. Aceasta este o problemă foarte importantă mai ales din punctul de vedere al sănătăţii publice, dar este deopotrivă un subiect dificil. Punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona presupune actualizarea anumitor regulamente, inclusiv a acestora, în ciuda disensiunilor dintre Comisia Europeană şi propunerile Parlamentului cu privire la temeiul juridic. Parlamentul invocă articolul 168 alineatul (4) din Tratatul de la Lisabona, în timp ce Comisia face referire la articolul 31 din Tratatul Euratom. Este important să se reitereze necesitatea de a proteja consumatorii, dar este la fel de important să se sublinieze nevoia de a proteja agricultorii, care ar trebui să primească despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a accidentului nuclear. Dezbaterea pe care am avut-o a dezvăluit şi părerile total divergente cu privire la evaluarea riscurilor potenţiale, inclusiv la nivelurile de radiaţii cauzate de accidente sau cele generate de surse naturale. Trebuie subliniată în egală măsură şi creşterea ponderii de produse agricole şi alimentare importate din întreaga lume pe piaţa Uniunii Europene, întrucât standardele de sănătate publică, inclusiv cele prin care se garantează că produsele alimentare nu sunt contaminate cu substanţe radioactive, trebuie respectate.

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, introducerea unui nou considerent în propunerea de codificare a trei regulamente adoptate între 1987 şi 1990 de stabilire a nivelurilor permise de contaminare radioactivă în caz de urgenţă radiologică permite motivarea ex post a unui articol existent şi justifică dreptul Consiliului de a-şi exercita competenţele în mod direct în ceea ce priveşte adoptarea unui regulament care să sprijine cu promptitudine măsurile de urgenţă propuse de Comisie.

Sunt de acord cu raportorul, dl Belet, că acesta nu poate fi disociat de articolul la care se referă. În orice caz, în contextul noilor norme introduse de Tratatul de la Lisabona, trebuie să stabilim în mod clar dacă această justificare reprezintă o motivare suficientă pentru a acorda competenţe de executare doar Consiliului şi dacă aceste competenţe de executare delegate Consiliului sunt definite şi încadrate în mod corespunzător.

Interesele cetăţenilor trebuie garantate printr-o gestionare eficientă a situaţiilor de după accident. Măsurile prevăzute în acest sens includ fluidizarea procedurii în caz de urgenţă nucleară, acordând Comisiei în mod explicit rolul de supraveghere şi clarificând totodată regimul actelor sale.

Explicaţii scrise ale votului

Recomandare: Eva Joly (A7-0018/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Împărtăşesc poziţia raportoarei referitoare la consensul necesar pentru încheierea acordului, având în vedere noile dispoziţii în conformitate cu obiectivele UE în materie de cooperare pentru dezvoltare, astfel cum se prevede la articolul 208 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Pe de altă parte, consider că abordarea aleasă s-a concentrat excesiv pe preocupările comerciale, economice şi cele legate de liberul schimb, în detrimentul unei abordări mai viguroase a dezvoltării, şi salut noile dispoziţii care urmează a fi introduse în acordul revizuit, în special cele privind combaterea sărăciei, eficacitatea ajutorului, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului şi legătura dintre migraţie şi dezvoltare. Cu toate acestea, votez în favoarea propunerii, întrucât consider că relaţiile şi comerţul cu Africa de Sud sunt esenţiale pentru ambele părţi implicate.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, pentru că introduce amendamente importante. Trebuie salutat faptul că dezarmarea devine un element esenţial al acordului, mai precis, dobândeşte aceeaşi importanţă precum principiile democratice, drepturile omului şi statul de drept. Acestea sunt dispoziţii foarte importante, menite să contribuie la asigurarea păcii şi securitate în regiune, precum şi la respectarea drepturilor omului şi a dezvoltării democraţiei. A fost introdus în acord principiul eficacităţii ajutorului (ca obiectiv al cooperării pentru dezvoltare) şi se acordă prioritate operaţiunilor care contribuie, în special în contextul luptei împotriva sărăciei, la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM).

Trebuie remarcat că, în mod evident, din perspectiva dezvoltării Africii de Sud, extinderea cooperării la numeroase noi domenii este abordată în mod clar în acordul revizuit, iar o astfel de extindere a cooperării, prevăzută ca o simplă posibilitate în acordul iniţial din 1999, este dorită de cele două părţi. În egală măsură, este important că se acordă o atenţie deosebită preocupărilor comerciale, economice şi legate de liberul schimb, fapt care ar trebui să contribuie la dezvoltarea economică a regiunii.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Acest acord revizuit aduce o serie de modificări, mai ales în ceea ce priveşte dezvoltarea principiilor democratice şi cooperarea cu privire la aspectele legate de dezarmare şi de neproliferare a armelor de distrugere în masă. Salut iniţiativa de a se acorda prioritate operaţiunilor care contribuie la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), şi anume: strategiilor de reducere a sărăciei, de ameliorare a condiţiilor de viaţă şi de muncă, precum şi de creare de noi locuri de muncă. Consider că trebuie să aibă loc un dialog politic aprofundat în domeniul combaterii terorismului, combaterii spălării banilor, finanţării terorismului şi crimei organizate, al combaterii fabricării, comerţului şi acumulării de arme. De asemenea, susţin că trebuie să punem accentul şi pe dezvoltarea cooperării pentru consolidarea sectoarelor educaţiei şi sănătăţii. Din aceste considerente am votat în favoarea acestui raport.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Africa de Sud este o ţară aflată în plin proces de dezvoltare în toate domeniile, o ţară cu care Uniunea Europeană doreşte să promoveze o relaţie deosebită. Ca urmare a recomandării pozitive a Comisiei pentru dezvoltare şi a avizului pozitiv al Comisiei pentru comerţ internaţional, am sprijinit semnarea acestui acord, care va consolida cooperarea noastră cu Africa de Sud.

  Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) Am votat pentru reînnoirea acordului de cooperare UE-Africa de Sud, astfel cum a fost modificat în 2009, pentru că introduce o nouă dimensiune în cooperarea dintre Uniunea Europeană şi Africa de Sud. Acordul iniţial din 1999 prevedea cooperarea comercială, sprijinirea Africii de Sud în procesul de tranziţie economică şi socială, integrarea economică a ţării în cadrul Africii de Sud şi cooperarea pentru dezvoltare. În prezent, acordul a fost extins la următoarele domenii: lupta împotriva sărăciei, eficacitatea ajutorului pentru dezvoltare, aplicarea ODM, lupta pentru securitate, lupta împotriva armelor de distrugere în masă şi combaterea terorismului. Toate acestea sunt domenii de cooperarea strategică pe care le consider importante, având în vedere cooperarea activă a Uniunii Europene cu Africa de Sud şi influenţa sa în regiunea sud-africană.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Salut acest nou acord, care vizează consolidarea cooperării bilaterale într-o serie de domenii. Doresc să subliniez importanţa pe care o dobândesc drepturile copiilor, egalitatea de gen, combaterea violenţei asupra femeilor, cooperarea în domeniul mediului, în special în ceea ce priveşte schimbările climatice, cooperarea culturală, cooperarea în domeniul luptei împotriva drogurilor şi a spălării banilor, cooperarea în domeniul sănătăţii şi în special combaterea SIDA. Legătura dintre cooperare şi dezvoltare are în vedere strategii care vizează reducerea sărăciei, ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă, precum şi crearea de locuri de muncă, participarea migranţilor la dezvoltarea ţării lor de origine şi cooperarea în vederea consolidării capacităţilor, în special în sectoarele sănătăţii şi educaţiei, pentru a contracara impactul negativ al „exodului de creiere” asupra dezvoltării durabile în Africa de Sud. Salut cooperarea noastră extinsă în aceste numeroase noi domenii şi sunt mulţumită de noile dispoziţii privind dezvoltarea introduse în acordul revizuit, în special cele privind combaterea sărăciei, eficacitatea ajutorului, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului şi legătura dintre migraţie şi dezvoltare.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei recomandări, întrucât sprijin aplicarea noilor dispoziţii privind dezvoltarea introduse în acord. Este important ca autorităţile UE să asigure o monitorizare eficientă, astfel cum prevede Tratatul de la Lisabona, care să permită realizarea obiectivelor de reducere şi eradicare a sărăciei în Africa de Sud.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) De la sfârşitul apartheid-ului, Africa de Sud este o ţară care s-a bucurat de interesul, sprijinul şi stima comunităţii internaţionale, datorită modului în care, în ciuda dificultăţilor şi a obstacolelor, a reuşit să parcurgă o tranziţie relativ paşnică de la un regim care proclama supremaţia rasei albe la o democraţie în care prevalează sufragiul universal. Este imposibil să invocăm această tranziţie fără a evoca figura simbolică a lui Nelson Mandela şi manifestările sale de demnitate, bunăvoinţă şi reconciliere, care au încă un efect pozitiv asupra ţării.

Astăzi putem spune că Africa de Sud este un actor geopolitic şi geostrategic esenţial în Africa, precum şi un exemplu pentru alte ţări care nu au reuşit încă să se elibereze de dictaturile care le oprimă şi le îngrădesc drumul către dezvoltare. UE are tot interesul să consolideze legăturile cu Africa de Sud şi să stabilească parteneriate reciproc avantajoase. Sprijin, aşadar, modificarea Acordului pentru comerţ, dezvoltare şi cooperare dintre UE şi Africa de Sud.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acordul pentru comerţ, dezvoltare şi cooperare dintre Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Africa de Sud, pe de altă parte, a intrat în vigoare la 1 mai 2004. Deşi acordul încheiat la Pretoria la 11 octombrie 1999 era prevăzut pentru o perioadă nedeterminată, acesta includea totuşi o clauză de revizuire în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare.

Prin urmare, salut această recomandare prin care se încheie un îndelungat proces de negociere, acordul revizuit fiind semnat la Kleinmond, la 11 septembrie 2009. Aceasta va permite intrarea în vigoare a unui regulament care aduce acordului iniţial modificări semnificative, în special în ceea ce priveşte dezarmarea şi neproliferarea armelor de distrugere în masă, precum şi combaterea sărăciei prin realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, acestea fiind doar câteva dintre cele mai importante modificări.-

Deşi sunt de acord cu raportoarea că se acordă prioritate preocupărilor comerciale în detrimentul unei abordări bazate pe dezvoltare, votez în favoarea recomandării, întrucât reprezintă încă un progres al UE în domeniul cooperării pentru dezvoltare, ceea ce va contribui la realizarea obiectivului major de eradicare a sărăciei.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Această propunere de modificare a Acordului pentru comerţ, dezvoltare şi cooperare (ACDC), care are în vedere includerea unui buget cuprinzător destinat asistenţei pentru dezvoltare, ar trebui analizată în contextul eforturilor întreprinse de UE pentru a determina Africa de Sud să încheie un Acord de parteneriat economic (APE), în scopul de a depăşi criticile şi rezistenţa legitimă în faţa prezentului ACDC şi a ceea ce vor deveni APE conform intenţiilor UE. ACDC a accentuat în avantajul UE asimetriile economice care există între cele două părţi, crescând volumul exporturilor către Africa de Sud. În mod evident, politicile UE privind „liberalizarea schimburilor de bunuri, servicii şi capital” au eşuat.

Acesta este un fapt scos în evidenţă de adâncirea crizei economice şi financiare a capitalismului. Ajutorul mutual şi reciprocitatea au fost înlocuite de promovarea competitivităţii, impunându-se astfel o diviziune a muncii concretizată prin exportul de produse agricole din Africa de Sud şi exportul de produse industriale din UE. Beneficiarii sunt mereu aceiaşi: marile puteri ale UE şi grupurile lor de interese economice. Consecinţele pe care le suportă nu doar ţările în curs de dezvoltare, ci şi ţări ale UE, precum Portugalia, se văd cu ochiul liber: slăbirea sectoarelor de producţie, creşterea dependenţei externe, şomaj, sărăcie etc.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, pentru că acordul revizuit aduce acordului iniţial o serie de modificări interesante, în special următoarele modificări privind dezvoltarea: dezarmarea devine un element esenţial al acordului, mai precis, dobândeşte aceeaşi importanţă precum principiile democratice, drepturile omului şi statul de drept; a fost introdus principiul eficacităţii ajutorului (ca obiectiv al cooperării pentru dezvoltare) şi se acordă prioritate operaţiunilor care contribuie, în special în contextul luptei împotriva sărăciei, la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM); sunt de acord cu obiectivul de consolidare a sprijinului pentru Curtea Penală Internaţională şi activitatea sa care vizează să pună capăt impunităţii şi să impună respectarea justiţiei internaţionale; cooperarea în domeniul migraţiei trebuie să facă obiectul unui dialog politic regulat, la fel ca şi, în acest context, legătura dintre cooperare şi dezvoltare, ceea ce acoperă, dar nu se limitează la: strategiile de reducere a sărăciei, de ameliorare a condiţiilor de viaţă şi de muncă, precum şi de creare de locuri de muncă; participarea migranţilor la dezvoltarea ţării lor de origine; cooperarea în vederea consolidării capacităţilor, în special în sectoarele educaţiei şi sănătăţii, pentru a contracara impactul negativ al „exodului de creiere” din Africa de Sud asupra dezvoltării durabile în această ţară; mijloace legale, rapide şi necostisitoare pentru a transfera în ţară banii trimişi de expatriaţi. Cele mai importante aspecte sunt: menţinerea păcii şi securitatea în regiune, precum şi respectarea drepturilor omului şi dezvoltarea democraţiei.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Sprijin încheierea acordului de extindere a cooperării bilaterale între UE şi Africa de Sud. Pe lângă consolidarea statului de drept, se vor adopta măsuri importante în vederea combaterii terorismului şi a finanţării terorismului şi în vederea prevenirii utilizării armelor de distrugere în masă. Sprijinul masiv de care s-a bucurat acordul din partea Parlamentului European va determina ameliorarea condiţiilor de muncă şi a sistemelor de sănătate şi va contribui la reducerea sărăciei în Africa de Sud.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană şi Republica Africa de Sud, semnat la Pretoria în octombrie 1999, a intrat în vigoare în 2004, conţinând o clauză de revizuire în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare. Astăzi, la şapte ani de la ratificarea acordului, Parlamentul European a reuşit să-şi exprime părerea cu privire la negocierile purtate de Comisie pe baza directivelor Consiliului. Textul ne-a fost înaintat pentru aprobare şi am decis să votez în favoarea lui, întrucât are în vedere în primul rând dezvoltarea Africii de Sud. Scopul său fundamental constă în a angaja cele două părţi la acord să lupte pentru a încerca să eradicheze definitiv sărăcia, contribuind semnificativ la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Însă acest lucru nu se poate realiza decât dacă Africa de Sud va adopta, la rândul său, măsuri concrete prin elaborarea unei politici adecvate de dezarmare, considerată a fi fundamentul real pe care se poate construi proiectul de dezvoltare a ţării.

  David Martin (S&D), în scris. – Salut acest acord între UE şi Africa de Sud, care introduce noi prevederi privind dezvoltarea, în special în ceea ce priveşte combaterea sărăciei, eficacitatea ajutorului şi ODM. Africa de Sud este un partener important deopotrivă pentru relaţiile comerciale şi de dezvoltare.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Prezentul acord se încadrează într-un context specific, pe care raportoare pare sa îl ignore. Comisia Europeană exercită o presiune fără precedent asupra ţărilor din sudul Africii, şi în special asupra Africii de Sud, pentru a le determina să încheie acorduri nefaste de parteneriat economic. Dovada cea mai concludentă a acestui şantaj este referirea la negocierile privind acordul de parteneriat economic şi suspendarea tuturor negocierilor comerciale în favoarea acestuia. Votez împotriva acestui raport care, în loc să condamne, validează proiectul de acord al Comisiei Barroso.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Acordul iniţial pentru comerţ, dezvoltare şi cooperare dintre Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Africa de Sud, pe de altă parte, a fost încheiat la Pretoria, la 11 octombrie 1999 şi a intrat în vigoare la 1 mai 2004, pe o perioadă nedeterminată. Acest acord conţine o clauză de revizuire în termen de cinci ani de la intrarea sa în vigoare. În acelaşi timp, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a presupus adoptarea unui nou acord, care să permită UE să exercite toate drepturile şi obligaţiile care îi reveneau anterior Comunităţii Europene.

Acordul revizuit, încheiat în 2009 la Kleinmod, aduce acordului iniţial o serie de modificări importante, în special următoarele modificări în domeniul dezvoltării: dezarmarea, principii democratice, drepturile omului şi statul de drept, cooperarea în aspecte legate de dezarmare şi neproliferarea armelor de distrugere în masă.-

Astfel se explică votul meu.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. –M-am abţinut de la votul asupra acestei chestiuni pentru că: (1) republica Africa de Sud dispune de resurse naturale extraordinare şi este capabilă să-şi rezolve singură problemele; (2) nivelul de corupţie din Africa de Sud este atât de ridicat, încât economia subterană deţine peste 60% din piaţă; (3) există ţări care nu sunt în măsură să-şi rezolve singure problemele şi au mult mai multă nevoie de ajutorul financiar al UE, situaţia lor fiind mai gravă; (4) UE poate oferi asistenţă Republicii Africa de Sud în mod consultativ.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea textului înaintat de dna Joly referitor la acordul dintre Uniunea Europeană şi Republica Africa de Sud pentru că, în contextul noii situaţii internaţionale conturate în ultimii ani, trebuie să revizuim acordurile pentru comerţ, dezvoltare şi cooperare cu Africa de Sud. În ceea ce priveşte relaţiile economice, acordurile aduc beneficii industriilor ambelor părţi. De pildă, Africa de Sud este un important partener comercial al Italiei, atât în materie de comerţ, cât şi de proiecte de cofinanţare. Un alt obiectiv urmărit prin revizuirea acestor acorduri este stabilirea unei coordonări în aspecte legate de lupta împotriva terorismului, parţial în contextul intrării în vigoare a Curţii Penale Internaţionale, precum şi deschiderea unui dialog privind valorile şi interesele comune în domenii precum migraţia, energia, spaţiul, transportul şi securitatea.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea încheierii acordului dintre Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Africa de Sud, pe de altă parte, de modificare a Acordului pentru comerţ, dezvoltare şi cooperare (ACDC). De la intrarea în vigoare a ACDC, comerţul cu bunuri din UE cu Africa de Sud s-a intensificat constant. UE este principalul partener comercial al Africii de Sud. În 2009, UE a fost destinaţia a aproximativ 34% din totalul exporturilor din Africa de Sud şi sursa a 35% din totalul importurilor către Africa de Sud. Echilibrul între importuri şi exporturi este evident, singura mea preocupare fiind legată de metodele de producţie din Africa de Sud utilizate pentru produsele exportate către EU. Acestea ar trebui să respecte aceleaşi standarde ca cele cerute producătorilor europeni din aceeaşi industrie. Aceşti indicatori arată că rezultatele acordului iniţial încheiat în 1999 sunt deja vizibile. Împărtăşesc dorinţa raportoarei ca obiectivele UE de cooperare pentru dezvoltare să fie respectate, cel mai important dintre acestea fiind reducerea şi în cele din urmă, eradicarea sărăciei.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei recomandări referitoare la revizuirea Acordului pentru comerţ, dezvoltare şi cooperare dintre Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Africa de Sud, pe de altă parte. În raport cu acordul iniţial, încheiat la Pretoria la 11 octombrie 1999, prezentul acord revizuit, încheiat la Kleinmond la 11 septembrie 2009, vizează extinderea dialogului politic dintre părţi în domenii importante, precum lupta împotriva armelor de distrugere în masă şi împotriva terorismului, precum şi consolidarea cooperării pentru dezvoltare, un accent deosebit fiind pus pe operaţiunile care contribuie, în special în contextul luptei împotriva sărăciei, la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Consider, aşadar, că trebuie salutate modificările introduse.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Parlamentul aprobă încheierea acordului şi solicită ca noile dispoziţii ale acordului legate de dezvoltare, precum şi noile mecanisme de cooperare prevăzute să fie puse pe deplin în aplicare şi, după aplicarea acordului, să facă obiectul unei monitorizări atente, în conformitate cu articolul 208 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, adică cu respectarea obiectivelor Uniunii în materie de cooperare pentru dezvoltare, obiective de care Uniunea trebuie să ţină seama la aplicarea tuturor politicilor sale care ar putea afecta ţările în curs de dezvoltare, obiectivul principal fiind reducerea şi pe termen lung, eradicarea sărăciei.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea prezentei recomandări pentru că sprijin pe deplin conţinutul acesteia, în special în ceea ce priveşte dorinţa de a consolida cooperarea bilaterală dintre Uniunea Europeană şi Republica Africa de Sud. Având în vedere că este vorba mai ales de un acord economic şi comercial, textul modificat sprijină procesul de tranziţie socială şi economică din Republica Africa de Sud, promovând cooperarea regională şi stimulând integrarea economică a ţării în economia globală.

Parţial ca urmare a rolurilor mele instituţionale, consider ca prioritară consolidarea dialogului politic cu această ţară, în special în ceea ce priveşte aspecte de interes comun pentru ţările ACP (Africa, Caraibe, Pacific). Sprijin în special decizia de a aloca o mare parte din cele 980 de milioane de euro de care dispune UE pentru perioada 2007-2013 pentru crearea de locuri de muncă, precum şi pentru finanţarea construcţiei în Africa de Sud a infrastructurii necesare pentru furnizarea de servicii de bază de sănătate şi securitate. Urmărirea acestor obiective printr-o implicare reală a societăţii civile înseamnă a acţiona cu determinare în vederea realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, situând eradicarea foametei şi a oricărei forme de sărăcie deasupra tuturor celorlalte scopuri.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui acord, pentru că va îmbunătăţi relaţiile comerciale şi de dezvoltare dintre Europa şi Africa de Sud, relaţii esenţiale pentru ambele părţi.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Anul 1999 a marcat încheierea primului Acord pentru comerţ, dezvoltare şi cooperare între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Africa de Sud, pe de altă parte, care a intrat în vigoare la 1 mai 2004. Bazat pe liberalizarea comerţului, acest acord iniţial a avut un caracter predominant economic, neglijând astfel cooperarea pentru dezvoltare. Revizuirea acordului, prevăzută în conţinutul acestuia, a fost încheiată în 2009 şi a introdus numeroase modificări ale politicii pentru dezvoltare, în special cooperarea cu privire la aspecte legate de dezarmare şi neproliferarea armelor de distrugere în masă, includerea principiului statului de drept şi al drepturilor omului, a principiului eficacităţii ajutorului, în special în ceea ce priveşte combaterea sărăciei, şi realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

În scopul consolidării cooperării, au fost adăugate noi domenii: combaterea terorismului şi a crimei organizate, prevenirea activităţilor mercenarilor, lupta împotriva fabricării, a comerţului şi a acumulării armelor uşoare şi de mic calibru şi cooperarea privind migraţia. Salut adoptarea acestui acord cu un partener strategic al UE şi instituţionalizarea actorilor nestatali ca parteneri de cooperare, făcându-i eligibili pentru ajutorul financiar şi tehnic.-

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am sprijinit recomandarea Parlamentului European de modificare a dispoziţiilor Acordului pentru comerţ, dezvoltare şi cooperare în domeniul drepturilor, libertăţilor şi al securităţii. În cadrul cooperării pentru dezvoltare, consider că este important să fie introdusă o abordare orientată înspre rezultate, care să ne permită să înregistrăm progrese în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Obiectivul principal de creare de locuri de muncă abordează problema centrală a dezvoltării economice a Africii de Sud. De ani de zile se solicită găsirea unui cadru de stabilire a întreprinderilor mici şi mijlocii în ţară. UE, cel mai important partener comercial al Africii de Sud, poate oferi asistenţă cu adevărat valoroasă în procesul de transformare economică şi socială.

  Iva Zanicchi (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului elaborat de dna Joly, referitor la revizuirea acordului dintre Uniunea Europeană şi Republica Africa de Sud, care este în vigoare din 2004.

De fapt, scopul acestei revizuiri este acela de a găsi noi posibilităţi pentru liberalizarea comerţului în anumite sectoare specifice, adaptând în acelaşi timp acordul la transformările contextului internaţional. După părerea mea, este esenţial să subliniem că această revizuire pune bazele unei ameliorări şi aprofundări a dialogului dintre Uniunea Europeană şi Africa de Sud privind chestiuni importante, precum migraţia, exploatarea surselor de energie şi securitatea.

Recomandare: Maria Eleni Koppa (A7-0372/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Având în vedere că cele patru acorduri incluse în propunerea Comisiei oferă posibilitatea de a consolida contribuţia AELS/SEE la reducerea discrepanţelor economice şi sociale din SEE (Spaţiul Economic European), votez în favoarea acestui raport.

Merită să remarcăm acordul dintre UE, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia şi acordul dintre UE şi Norvegia, două mecanisme financiare pentru perioada 2009-2014, care prevăd un pachet total de 1,8 miliarde de euro, reprezentând o creştere de 31% a mecanismului financiar SEE şi o creştere de 22% a mecanismului financiar norvegian, comparativ cu perioada anterioară. Aceste resurse vor fi puse la dispoziţia Islandei, celor 12 state membre care au aderat cel mai recent, precum şi Portugaliei, Spaniei şi Greciei, contribuind la revigorarea economiilor europene cele mai afectate de criză.-

  Diane Dodds (NI), în scris. – Am votat împotriva acestui raport, întrucât mă îndoiesc de oportunitatea de a acorda concesii Islandei în ceea ce priveşte importarea produselor pescăreşti în UE, având în vedere că Islanda nu renunţă la actuala abordare privind gestionarea macroului, care are un impact negativ asupra pescarilor de peşte pelagic din UE. Instituit în 1994, acordul permite Islandei, Liechtensteinului şi Norvegiei să participe pe piaţa unică a UE fără o aderare convenţională la UE. În schimb, aceste ţări sunt obligate să adopte întreaga legislaţie UE referitoare la piaţa unică, cu excepţia legilor privind agricultura şi pescuitul. Islanda poate exporta în UE produse pescăreşti fără a suporta nicio constrângere tarifară.

Este dificil să acceptăm că Islanda are libertatea de a exporta în UE întreaga captură de macrou, în condiţiile în care a încălcat flagrant dispoziţiile internaţionale privind gestionarea stocului de macrou, declarând o captură de 100 000 de tone în 2010. Deşi noul acord nu a modificat concesiile acordate Islandei în materie de pescuit, atitudinea Islandei în ceea ce priveşte gestionarea pescuitului s-a schimbat cu siguranţă şi, în acest context, pun sub semnul întrebării oportunitatea de a ratifica acest acord.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Scopul acestei rezoluţii este să sprijine patru acorduri dintre Uniunea Europeană şi Islanda, Liechtenstein şi Norvegia, menite să stabilească contribuţiile acestor ţări la reducerea discrepanţelor economice şi sociale din Spaţiul Economic European şi să le consolideze în raport cu perioada anterioară. Prezenta propunere consolidează contribuţia statelor implicate şi nu modifică semnificativ concesiile din domeniul pescuitului. În acest sens, perioada 2009-2014 reprezintă o reînnoire a ceea ce s-a convenit pentru perioada anterioară, 2004-2009. Votul unanim din Comisia pentru comerţ internaţional şi Comisia pentru pescuit dovedeşte caracterul necontroversat al acestui subiect.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Comisia a înaintat Parlamentului o propunere referitoare la încheierea a patru acorduri. Două dintre aceste acorduri privind mecanismele financiare pentru perioada 2009-2014 prevăd un pachet global de 1,8 miliarde de euro. Este vorba, pe de o parte, despre un acord între UE, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia, care include o creştere de 31% a mecanismului financiar al Spaţiului Economic European (SEE) şi, pe de altă parte, de un acord între UE şi Norvegia, care include o creştere de 22% a mecanismului financiar norvegian. Celelalte două acorduri se referă la concesiile acordate Islandei şi Norvegiei în domeniul pescuitului între 2009-2014 şi prevăd reînnoirea acestora.

Concesiile rămân neschimbate în cazul Islandei, prezentând o uşoară creştere în cazul Norvegiei, pe baza căreia Norvegia va reînnoi acordul privind tranzitul peştelui, care a expirat la 30 aprilie 2009.

Votez în favoarea propunerii, deoarece fondurile SEE vor fi puse la dispoziţia celor 12 state membre care au aderat cel mai recent, precum şi a Portugaliei, Greciei şi Spaniei, domeniile ce urmează a primi finanţare incluzând mediul, în special schimbările climatice şi energia din surse regenerabile, societatea civilă şi protecţia patrimoniului cultural.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Încheierea acestui acord, adoptat astăzi, vine după Acordul privind Spaţiul Economic European (SEE), care este în vigoare din 1994 şi include statele SEE/Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS). La acea vreme, statele în chestiune conveneau asupra unor contribuţii pe o perioadă de cinci ani, în scopul de a reduce discrepanţele economice şi sociale din SEE, obiectiv pe care, bineînţeles, îl sprijinim. Valoarea finanţării pentru actuala perioadă de cinci ani (2009-2014) în raport cu perioada anterioară este de peste două ori mai mare.

Aceste fonduri destinate SEE vor fi puse la dispoziţia celor 12 state membre care au aderat cel mai recent, precum şi a Greciei, Portugaliei şi Spaniei, şi pot fi utilizate într-o serie de domenii prioritare, printre care se numără protecţia mediului, dezvoltarea umană şi socială şi protecţia patrimoniului cultural. Având în vedere extinderea UE şi înrăutăţirea situaţiei sociale şi economice în multe dintre statele ei, aşa cum se întâmplă în Portugalia, considerăm că majorarea acestor fonduri este importantă.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) În calitate de preşedinte al delegaţiei Parlamentului European pentru relaţiile cu Elveţia, Islanda şi Norvegia şi al comisiei parlamentare comune a Spaţiului Economic European, salut acest raport. Avizul Comisiei pentru pescuit cu privire la acest raport a fost elaborat de mine.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea raportului dnei Koppa referitor la mecanismele financiare din domeniul pescuitului. Ceea ce nu înseamnă însă că totul este în regulă cu acordurile UE-SEE în materie de pescuit. Refuzul Islandei de a ajunge la un acord cu UE şi Norvegia în ceea ce priveşte problema macroului este foarte regretabilă şi fac apel la toate părţile implicate să se întoarcă la masa negocierilor.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Sunt în favoarea acestui document, deoarece de la intrarea în vigoare a Acordului privind Spaţiul Economic European (SEE) în 1994, statele AELS din SEE (Islanda, Liechtenstein şi Norvegia) au contribuit la reducerea discrepanţelor economice şi sociale din SEE. Ultima perioadă de cinci ani de contribuţii financiare a expirat în 2009 (1,467 miliarde de euro). Actuala propunere a Comisiei include patru acorduri. Aceste acorduri prevăd un pachet global de 1,8 miliarde de euro, care include o creştere de 31% a mecanismului financiar SEE şi o creştere de 22% a mecanismului financiar norvegian, comparativ cu perioada 2004-2009. Acest rezultat reflectă directivele de negociere aprobate de Consiliu, care a solicitat o „creştere substanţială” a fondurilor. Fondurile pentru SEE vor fi puse la dispoziţia celor 12 state membre care au aderat cel mai recent, precum şi a Greciei, Portugaliei şi Spaniei. Sectoarele prioritare includ mediul, schimbările climatice şi energiile regenerabile, societatea civilă, dezvoltarea umană şi socială şi protecţia patrimoniului cultural. Fondurile norvegiene vor fi puse la dispoziţia celor 12 state membre care au aderat cel mai recent. Printre sectoarele prioritare se numără captarea şi stocarea carbonului, inovaţiile ecologice în industrie, cercetarea şi bursele, dezvoltarea umană şi socială, justiţia şi afacerile interne, promovarea muncii decente şi dialogul tripartit. Două protocoale cu privire la anumite concesii acordate Islandei şi Norvegiei în domeniul produselor pescăreşti pentru perioada 2009-2014 prevăd reînnoirea protocoalelor anterioare aferente perioadei 2004-2009, fără modificarea concesiilor pentru Islanda şi cu o creştere relativ modestă a concesiilor pentru Norvegia, pe baza căreia Norvegia va reînnoi dispoziţiile privind tranzitul peştelui.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Sprijin acordul dintre UE, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia referitor la continuarea mecanismului financiar al Spaţiului Economic European (SEE), întrucât eforturile noastre comune trebuie îndreptate către reducerea discrepanţelor sociale şi economice din SEE. Pachetul global de 1,8 miliarde de euro reprezintă o creştere de 31% şi respectiv 22% comparativ cu perioada anterioară de cinci ani. Extinderea protocoalelor referitoare la concesiile din domeniul pescuitului şi la accesul pe pieţe reprezintă regulamente importante, pe termen lung în sectorul acvaculturii.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Parlamentul a votat astăzi în favoarea acordului propos de Comisie între Uniunea Europeană şi Islanda, Principatul Liechtenstein şi Norvegia cu privire la mecanismele financiare pentru perioada 2009-2014, pe de o parte, şi a acordului dintre Uniunea Europeană şi Norvegia, pe de altă parte. Acordurile prevăd o creştere a fondurilor mecanismului financiar SEE, vizând schimbările climatice şi energiile regenerabile, societatea civilă, dezvoltarea umană şi socială şi protecţia patrimoniului cultural. În termeni concreţi, este vorba de un pachet global de 1,8 miliarde de euro. Ţările care vor beneficia de aceste fonduri sunt cele 12 state care au aderat cel mai recent la Uniune, alături de Spania, Grecia şi Portugalia. Prin urmare, am votat în favoarea acordului, deoarece consider că trebuie să sprijinim cooperarea economică şi pentru că nu trebuie să uităm niciodată că bunăstarea unui stat membru contribuie la ameliorarea economiei întregii Europe şi, prin urmare, a calităţii vieţii celor 500 de milioane de cetăţeni ai săi.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această propunere care oferă posibilitatea de a consolida contribuţia statelor SEE şi AELS la reducerea discrepanţelor economice şi sociale din SEE. Între timp, concesiile din domeniul pescuitului rămân neschimbate pentru Islanda şi înregistrează o creştere modestă în cazul Norvegiei.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Aceste acorduri prevăd un pachet global de 1,8 miliarde de euro, care include o creştere de 31% a mecanismului financiar SEE şi o creştere de 22% a mecanismului financiar norvegian. Trebuie remarcat că fondurile SEE ar trebui canalizate către finanţarea protecţiei mediului, schimbărilor climatice şi energiilor regenerabile, societăţii civile, dezvoltării umane şi sociale şi protecţiei patrimoniului cultural. Resursele financiare norvegiene vor fi canalizate către anumite sectoare prioritare, printre care se numără captarea şi stocarea carbonului, inovaţiile ecologice în industrie, cercetare şi burse, dezvoltarea umană şi socială, justiţie şi afaceri interne, promovarea muncii decente şi dialogul tripartit.

Două protocoale referitoare la anumite concesii oferite Islandei şi Norvegiei în domeniul produselor pescăreşti pentru perioada 2009-2014 prevăd reînnoirea protocoalelor anterioare aferente perioadei 2004-2009, fără modificarea concesiilor pentru Islanda, şi cu o creştere relativ modestă a concesiilor pentru Norvegia, pe baza căreia Norvegia va reînnoi dispoziţiile privind tranzitul peştelui.--

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Prezentul raport dă undă verde reînnoirii acordurilor referitoare la Spaţiul Economic European (SEE). De la intrarea în vigoare a SEE în 1994, statele AELS din SEE, în prezent Islanda, Liechtenstein şi Norvegia, au contribuit la reducerea discrepanţelor economice şi sociale din SEE. Aceste contribuţii au fost mereu stabilite pentru perioade de cinci ani, scopul nostru acum fiind acela de a reînnoi acordurile pentru perioada 2009-2014. În paralel cu aceste negocieri, însă independent de ele, au fost lansate, de asemenea, negocieri în temeiul celor două protocoale bilaterale încheiate cu Islanda şi Norvegia în domeniul pescuitului, negocieri care s-au încheiat la 18 decembrie 2009. În ceea ce priveşte rezultatul negocierilor menţionate anterior, trebuie remarcată în special creşterea semnificativă a fondurilor mecanismului financiar, deşi poziţia Islandei rămâne neschimbată din cauza crizei grave prin care trece. În ceea ce priveşte acordurile privind anumite concesii acordate Islandei şi Norvegiei în domeniul produselor pescăreşti pentru perioada 2009-2014, sunt de acord cu avizul favorabil al Comisiei pentru pescuit, care subliniază o creştere nesemnificativă a concesiilor pentru Norvegia, pe baza căreia Norvegia va reînnoi dispoziţiile privind tranzitul peştelui, care au expirat la 30 aprilie 2009. Din aceste motive, am votat în favoarea acestui raport.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) De la intrarea în vigoare a Acordului privind Spaţiul Economic European (SEE) în 1994, statele AELS din SEE, în prezent Islanda, Liechtenstein şi Norvegia, au contribuit la reducerea discrepanţelor economice şi sociale din SEE. Aceste contribuţii sunt mereu stabilite pentru perioade de cinci ani, acum fiind discutate acordurile convenite asupra mecanismelor financiare pentru perioada 2009-2014, precum şi reînnoirea celor două protocoale bilaterale privind concesiile acordate Islandei şi Norvegiei în domeniul produselor pescăreşti. Comparativ cu perioada anterioară, nu au fost introduse modificări majore ale acestor protocoale, concesiile pentru Irlanda rămânând neschimbate şi cele pentru Norvegia înregistrând o creştere uşoară. Acordurile referitoare la mecanismele financiare s-au concretizat printr-o consolidare semnificativă a contribuţiei statelor AELS din SEE pentru perioada 2004-2009, fiind prevăzut un pachet global de 1,8 miliarde de euro, care va fi pus la dispoziţia celor 12 state membre care au aderat cel mai recent, precum şi Greciei, Portugaliei şi Spaniei, în scopul de a finanţa anumite sectoare prioritare, printre care se numără protecţia mediului, schimbările climatice, energiile regenerabile, dezvoltarea umană şi socială şi protecţia patrimoniului cultural. Prin urmare, am acordat un vot favorabil.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Această propunere oferă posibilitatea de a: consolida contribuţia statelor SEE şi AELS la reducerea discrepanţelor economice şi sociale din Spaţiul Economic European, majora semnificativ mecanismul financiar, concesiile pentru Islanda rămânând nemodificate, iar cele pentru Norvegia înregistrând o creştere modestă. Propun, aşadar, Comisiei pentru pescuit să acorde un aviz favorabil propunerii Comisiei COM(2010)234.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am sprijinit această recomandare, pentru că reprezintă o oportunitate de a consolida contribuţia statelor Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS) la reducerea discrepanţelor economice şi sociale din Spaţiul Economic European (SEE). Concesiile acordate Islande în domeniul pescuitului rămân neschimbate, iar cele pentru Norvegia au înregistrat o creştere modestă.

Cele două acorduri dintre UE, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia, pe de o parte, şi UE şi Norvegia, pe de altă parte, referitoare la mecanismele financiare pentru perioada 2009-2014 prevăd un pachet global de 1,8 miliarde de euro, înregistrându-se astfel majorări semnificative comparativ cu perioada 2004-2009. Acum trebuie să depunem eforturi pentru a soluţiona divergenţele care există încă între UE, Islanda şi Norvegia în privinţa unor aspecte legate de gestionarea vieţii marine, în special de vânătoarea de balene.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acordului care va consolida contribuţia statelor SEE-AELS la abordarea discrepanţelor economice şi sociale din Spaţiul Economic European.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea acordului, deoarece reprezintă încă un pas coerent către armonizarea cooperării dintre membrii Asociaţiei Europene a Liberului Schimb. În calitate de vicepreşedinte al delegaţiei, sunt foarte încântat că vom continua în direcţia unui parteneriat privilegiat.

Recomandare: Silvia-Adriana Ţicău (A7-0004/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez în favoarea prezentei recomandări, întrucât acest acord orizontal va permite eliminarea restricţiilor naţionale din actualele acorduri bilaterale dintre statele membre şi Brazilia, aducând avantaje întregii industrii aviatice europene. În plus, un astfel de acord permite reinstituirea unui temei juridic solid pentru relaţiile dintre UE şi Brazilia în sectorul aviaţiei, fiind un pas important pentru consolidarea relaţiilor aviatice UE-Brazilia. Prevăd că acest acord va genera beneficii pentru consumatori prin scăderea preţurilor de până la 460 de milioane de euro, va avea un efect pozitiv asupra ocupării forţei de muncă şi va oferi noi oportunităţi de afaceri pentru companiile aeriene din UE.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Întrucât Uniunea Europeană are competenţă exclusivă în ceea ce priveşte anumite aspecte ale politicii aviaţiei externe, din punct de vedere juridic, era necesară o înlocuire a numeroaselor acorduri bilaterale încheiate de statele membre cu Republica Federativă a Braziliei cu acorduri negociate şi încheiate de Uniunea Europeană. Ca urmare a avizului dat de Consiliul Uniunii Europene în 2003, Comisia Europeană a negociat prezentul acordul, pe care am hotărât să îl sprijin prin votul meu de astăzi. Acordul va deschide drumul către „un acord global cu Brazilia privind serviciile aeriene, bazat pe combinarea unei deschideri graduale a pieţei cu cooperarea şi convergenţa reglementară”. Viitorul acord va avea ca rezultate îmbunătăţirea serviciilor pentru călători şi consolidarea poziţiei companiilor aeriene europene.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Consider că acordul cu privire la relaţiile aviatice ale Uniunii Europene cu Brazilia constituie un temei juridic solid şi reprezintă un prim pas important pentru consolidarea relaţiilor aviatice UE-Brazilia. Consider că acest acord le permite acestora să-şi întărească şi mai mult cooperarea în domeniul aviaţiei şi să înceapă negocierea unui acord bilateral global privind serviciile aeriene.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei recomandări, deoarece reprezintă un pas important pentru consolidarea relaţiilor dintre UE şi Brazilia în sectorul aviatic şi le va permite ambelor părţi să demareze negocierile pentru un acord global privind serviciile aeriene.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Acordul pe care l-am adoptat astăzi este un pas important pentru consolidarea relaţiilor dintre UE şi Brazilia în sectorul aviatic. Un astfel de acord ar trebui să genereze avantaje pentru consumatori prin scăderea preţurilor de până la 460 de milioane de euro, va avea un efect pozitiv asupra ocupării forţei de muncă şi va oferi noi oportunităţi de afaceri pentru companiile aeriene din UE, precum şi avantaje pentru cei care călătoresc între UE şi Brazilia. Având în vedere legăturile speciale dintre Portugalia şi Brazilia, salut încheierea acestui acord, care va genera o apropiere mai mare între Europa şi Brazilia, atrăgând astfel numeroase beneficii economice, sociale şi culturale.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a modificat substanţial prerogativele diferitelor instituţii ale UE, în special ale Parlamentului, care, în noul context, este chemat să se pronunţe asupra unor chestiuni care anterior nu intrau în sfera sa de competenţe, aşa cum se întâmplă în cazul unui acord internaţional dintre UE şi Republica Federativă a Braziliei privind serviciile aeriene.

Acordul, care a fost încheiat la 14 iulie 2010, vizează înlocuirea dispoziţiilor celor 12 acorduri bilaterale dintre statele membre şi Republica Federativă a Braziliei privind serviciile aeriene cu un acord bilateral dintre UE şi Brazilia. Sprijin acest acord, deoarece reprezintă un pas important pentru consolidarea relaţiilor dintre UE şi Brazilia în sectorul aviatic.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) La fel ca în cazul acordurilor anterioare din acelaşi domeniu, recent adoptate de Parlament, şi având în vedere contextul specific în care funcţionează aviaţia civilă, această propunere ridică probleme serioase cu privire la sfera de aplicare şi posibilele consecinţe implicate. Este vorba de o chestiune care are un impact evident asupra companiilor de transport aerian dintr-un sector care, din diferite motive, are o importanţă strategică pentru apărarea intereselor naţionale. În cazul Braziliei, aceste preocupări sunt şi mai presante. Intenţia este clară, iar raportoarea nu face niciun efort să o ascundă: scopul este o deschidere a pieţei care să creeze „noi oportunităţi de afaceri pentru companiile aeriene din UE”.

Ştim că presupusa creare de condiţii concurenţiale echitabile pentru diferitele companii europene contribuie la facilitarea concentrării monopoliste a sectorului, proces care a început deja, precum şi la reducerea implicită a capacităţii statelor membre de a-şi proteja companiile aeriene de pavilion şi astfel de a-şi apăra la diferite niveluri interesele legitime. Principiul intangibil şi mereu invocat al „liberei concurenţe” este apărat cu orice preţ, fiind încă o dată pilonul care sprijină această iniţiativă. Rezultatul pentru acest sector nu diferă foarte mult de cel din alte sectoare: concentrarea monopolistă este impusă în cele din urmă în aceste cazuri.-

  Carlo Fidanza (PPE), în scris. – (IT) Împreună cu colegii italieni din Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat), am hotărât să mă abţin de la votul de astăzi asupra relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Brazilia în ceea ce priveşte anumite aspecte ale serviciilor aeriene. Motivul este acela că, în contextul rezoluţiei referitoare la cazul Cesare Battisti, aş fi preferat ca votarea să fi fost amânată până la o decizie ulterioară a Curţii Federale a Braziliei cu privire la extrădarea criminalului Cesare Battisti.

Având în vedere natura deloc urgentă a dosarului, nu ar fi fost absolut nicio problemă dacă ar fi fost amânat până la viitoarea sesiune parţială sau până la cea din aprilie, mai ales dacă ne gândim la durerea familiilor victimelor acestui criminal în serie. Aceste familii aşteaptă de 31 de ani să se facă dreptate şi ca Cesare Battisti să-şi ispăşească pedeapsa pronunţată de justiţia italiană în închisorile noastre.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am sprijinit acest raport, deoarece UE are competenţă exclusivă în ceea ce priveşte anumite aspecte ale aviaţiei externe, reglementate tradiţional prin acorduri bilaterale între statele membre şi ţările terţe privind serviciile aeriene. Ca urmare, la 5 iunie 2003, Consiliul a autorizat Comisia să deschidă negocieri cu ţări terţe în scopul de a înlocui anumite dispoziţii din acordurile bilaterale existente cu acorduri comunitare. Acordul a fost semnat la 14 iulie 2010 şi acoperă aspecte legate de siguranţă, impozitarea carburantului pentru aviaţie, normele de concurenţă etc. Încheierea acestui acord a reprezentat un pas important pentru consolidarea relaţiilor aviatice UE-Brazilia, care le permite acestora să-şi intensifice şi mai mult cooperarea în domeniul aviaţiei şi să demareze negocierile pentru un acord global privind serviciile aeriene. Acest acord se bazează pe combinarea unei deschideri graduale a pieţei cu cooperarea şi convergenţa reglementară. Un astfel de acord ar trebui să genereze avantaje pentru consumatori (prin scăderea preţurilor) de până la 460 de milioane de euro. Acesta va avea un efect pozitiv asupra ocupării forţei de muncă şi va oferi un număr important de noi oportunităţi de afaceri pentru companiile aeriene din UE, precum şi avantaje pentru călători.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru acest acord orizontal, care nu este important în sine, dar este un pas important pentru consolidarea relaţiilor aviatice UE-Brazilia, care le permite acestora să intensifice cooperarea în domeniul aviaţiei şi să demareze negocierile pentru un acord global privind serviciile aeriene. Acest acord global trebuie să se bazeze pe combinarea unei deschideri graduale a pieţei cu cooperarea şi convergenţa reglementară. Avantajele vor consta în rute mai multe pentru UE şi preţuri mai mici pentru consumatori.

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris. – (IT) Decizia mea de a mă abţine de la votul asupra raportului referitor la acordul dintre Uniunea Europeană şi Republica Federativă a Braziliei privind serviciile aeriene reflectă o poziţie care depăşeşte cadrul acestui raport.

Nu pot fi de acord cu atitudinea guvernului brazilian în cazul Cesare Battisti. Extrădarea ar fi trebuit să fie aprobată, procedurile în acest sens fiind definite într-un acord bilateral. Interpretarea oferită de autorităţile judiciare încalcă angajamentele asumate. Sentinţa pe care dl Battisti ar trebui să o ispăşească în Italia a fost pronunţată de un judecător de drept comun, aplicând legi ordinare pentru o crimă comună: crime în masă. Este dificil să sprijini relaţii internaţionale precum cele definite în rapoartele votate de Parlament cu o ţară care nu respectă acordurile şi mai ales care exprimă astfel o poziţie cu privire la dreptul fundamental la protecţia vieţii.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE a pledat întotdeauna pentru libera concurenţă. Mandatul acordat Comisiei la 15 octombrie 2010 de a negocia un acord global cu Brazilia privind serviciile aeriene, care să se bazeze pe combinarea unei deschideri graduale a pieţei cu cooperarea şi convergenţa reglementară se înscrie, aşadar, în această logică. Acest acord le oferă tuturor transportatorilor aerieni din UE un acces nediscriminatoriu la legături cu Brazilia şi înlocuieşte sau completează cele 14 acorduri bilaterale privind serviciile aeriene dintre statele membre şi Brazilia.

Acesta este un pas important pentru consolidarea relaţiilor dintre UE şi Brazilia în sectorul aviatic, care le-a permis acestora să adâncească cooperarea la acest nivel şi să demareze negocieri pentru un acord global privind serviciile aeriene între cele două părţi. Toţi consumatorii vor beneficia de pe urma acestui acord, care va determina o scădere a preţurilor la transportul aerian către Brazilia.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) M-am abţinut de la votul asupra recomandării depuse de dna Macovei, precum şi asupra celorlalte două rapoarte, din cauza atitudinii autorităţilor braziliene în cazul Cesare Battisti. Nu trebuie ignorat refuzul de a extrăda un terorist, care, de altfel, nu este recunoscut ca atare de Brazilia. Din acest motiv, împreună cu ceilalţi colegi italieni din grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat), am hotărât să mă abţin de la votul asupra proiectului de decizie referitor la încheierea acordului dintre Uniunea Europeană şi Brazilia privind vizele de scurtă şedere în scopuri turistice şi de afaceri, precum şi asupra raportului referitor la îmbunătăţirea acordurilor dintre UE şi Brazilia privind serviciile aeriene. În mod evident, acţiunea noastră nu exprimă un dezacord cu privire la conţinutul rapoartelor, ci un semnal politic prin care dorim să reiterăm dezamăgirea noastră faţă de atitudinea autorităţilor braziliene în cazul Cesare Battisti.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Votând acest raport, noi, cei din Parlamentul European, dăm un avizul favorabil necesar pentru încheierea acordului internaţional dintre UE şi Brazilia. Este vorba de un acord orizontal care va stabili un temei legal solid pentru relaţiile dintre UE şi Brazilia în sectorul aviaţiei. Acesta este un pas important pentru consolidarea relaţiilor dintre UE şi Brazilia în sectorul aviaţiei, care le va permite ambelor părţi să intensifice cooperarea la acest nivel şi să demareze negocieri pentru un acord global privind serviciile aeriene. Acest acord ar trebui să genereze avantaje pentru consumatori prin scăderea preţurilor de până la 460 de milioane de euro. Va avea un efect pozitiv asupra ocupării forţei de muncă şi va oferi noi oportunităţi de afaceri pentru companiile aeriene din UE, precum şi avantaje pentru cei care călătoresc între UE şi Brazilia. Având în vedere aceste elemente, sunt de acord cu propunerea raportoarei ca Parlamentul să adopte acest raport şi cu solicitarea adresată Consiliului în vederea finalizării procedurii fără întârzieri nejustificate.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere legăturile importante dintre Portugalia şi Brazilia, salut, bineînţeles, adoptarea acestui raport. Acesta va înlocui anumite dispoziţii conţinute în 12 acorduri bilaterale între statele membre şi Republica Federativă a Braziliei privind serviciile aeriene. Acest acord oferă un fundament solid pentru consolidarea relaţiilor dintre UE şi Brazilia în sectorul aviaţiei şi va genera avantaje semnificative pentru consumatori prin scăderea preţurilor de până la 460 de milioane de euro, precum şi prin noi oportunităţi de afaceri pentru companiile aeriene din UE.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Acordul orizontal cu Brazilia va reinstitui un temei juridic solid pentru relaţiile aviatice dintre UE şi Brazilia. Acesta reprezintă un prim pas important pentru consolidarea relaţiilor aviatice UE-Brazilia, care le permite acestora să-şi intensifice şi mai mult cooperarea în sectorul aviaţiei şi să înceapă negocierea unui un acord bilateral global privind serviciile aeriene între cele două părţi. La cererea Comisiei Europene, Consiliul Transporturi al UE i-a acordat acesteia, la 15 octombrie 2010, un mandat de negociere a unui acord global cu Brazilia privind serviciile aeriene, bazat pe combinarea unei deschideri graduale a pieţei cu cooperarea şi convergenţa reglementară.

Un astfel de acord ar trebui să genereze avantaje pentru consumatori (prin scăderea preţurilor) de până la 460 de milioane de euro. Va avea un efect pozitiv asupra ocupării forţei de muncă şi va oferi un număr important de noi oportunităţi de afaceri pentru companiile aeriene din UE, precum şi avantaje pentru călători.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am sprijinit acest acord care va încuraja o şi mai strânsă cooperare între UE şi Brazilia în sectorul aviaţiei civile. Eliminarea restricţiilor naţionale dintre statele membre şi Brazilia va aduce avantaje industriei aviatice a UE.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Brazilia sunt esenţiale în actualul context al relaţiilor externe europene. Acest acord, care cred că reprezintă doar primul pas din mulţi alţii care vor urma în direcţia unei noi politici a UE cu Brazilia în domeniul aviaţiei civile, va stabili cadrul general pentru dezvoltarea relaţiilor în acest domeniu. Este numit acord orizontal, pentru că stabileşte un temei legal solid pentru reglementarea între cele două părţi a unui număr de aspecte legate de aviaţia civilă, înlocuind acordurile bilaterale tradiţionale cu dispoziţii prevăzute în acord menite să asigure aplicarea generală şi uniformă pe întreg teritoriul UE.

Proiectul de recomandare, pentru care am fost raportor alternativ, salută termenii acordului, care abordează aspecte importante care trebuie aplicate pe întreg teritoriul european, precum securitatea şi impozitarea carburantului, precum şi cerinţa de respectare a legislaţiei europene în materie de concurenţă.

Consider că acordul va genera noi avantaje economice, atât pentru consumatori, cât şi pentru companiile aeriene, şi va consolida relaţiile de cooperare dintre ambele părţi transatlantice, constituind astfel valoare adăugată pentru UE. Din motivele menţionate anterior, am votat în favoarea acestui document.

Recomandare: Wim van de Camp (A7-0007/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) În ceea ce priveşte proiectul de decizie a Consiliului (07853/2010), proiectul de acord dintre Comunitatea Europeană şi Republica Islanda, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind normele suplimentare aferente Fondului pentru frontierele externe pentru perioada 2007 - 2013 şi cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în cadrul legal şi în conformitate cu recomandarea Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, sprijin încheierea acestui acord.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Sprijin acordul dintre Comunitatea Europeană şi Islanda, Norvegia, Elveţia şi Liechtenstein privind normele suplimentare aferente Fondului pentru frontierele externe pentru perioada 2007 - 2013. Ţările implicate în punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen trebuie să participe la Fondul pentru frontierele externe în conformitate cu dispoziţiile deciziei de instituire a fondului. Acest acord trebuie să dispună, aşadar, punerea în aplicare a standardelor pe teritoriile ţărilor implicate, permiţând asumarea de către Comisie a responsabilităţii finale în ceea ce priveşte execuţia bugetului fondului în aceste state. Acordul are în vedere aspecte legate de gestiunea financiară şi controlul fondului, stabilind în acelaşi timp dispoziţiile referitoare la contribuţiile financiare ale acestor ţări la fond.

Aş sublinia şi opţiunea Principatului Liechtenstein, exprimată printr-o declaraţie comună, de a nu participa la fond, fără a se aduce însă atingere obligaţiilor acestuia de a contribui financiar la fondul conceput să asigure o repartizare a efortului financiar şi să sprijine financiar punerea în aplicare a acquis-ului Schengen în domeniul politicii privind frontierele externe şi vizele.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Propunerea se referă la încheierea, în numele Uniunii Europene, a unui acord între Comunitatea Europeană şi Republica Islanda, Regatul Norvegiei, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein. În general vorbind, acest acord se referă la participarea acestor ţări la Fondul pentru frontierele externe, care decurge din participarea lor la punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen. Se are în vedere încheierea a mai multe acorduri, care vizează stabilirea dispoziţiilor necesare pentru punerea în aplicare a acestei participări şi în special a acelor dispoziţii care să garanteze protejarea intereselor financiare ale UE şi care să permită Curţii de Conturi să supravegheze întregul proces. Adoptarea finală a acordului de către Consiliu se va înfăptui după votul favorabil al Parlamentului.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Această recomandare se referă la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord între Uniunea Europeană şi Republica Islanda, Regatul Norvegiei, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind normele suplimentare aferente Fondului pentru frontierele externe pentru perioada 2007 - 2013.

Având în vedere că acest acord se încadrează în obiectivele care au condus la semnarea Tratatului Schengen privind libera circulaţie a persoanelor şi a bunurilor, având în vedere acordurile stabilite anterior între UE şi ţările menţionate anterior cu privire la obiectivele stabilite prin Tratatul Schengen şi având în vedere că UE a creat un Fond pentru frontierele externe pentru perioada 2007-2013 ca parte a programului general intitulat „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii”, salut încheierea acestui acord, care va contribui la consolidarea coeziunii în Europa.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport vine ca urmare a acordului dintre Comunitatea Europeană şi Republica Islanda, Regatul Norvegiei, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind normele suplimentare aferente Fondului pentru frontierele externe pentru perioada 2007 - 2013.

Este strâns legat de acordurile existente sau de cele aflate încă în faza de punere în aplicare, cu privire la libera circulaţie a persoanelor între ţările UE şi aceste state.

Astfel, în scopul de a sprijini monitorizarea frontierelor externe, în special în domeniul migraţiei, UE doreşte ca, în anumite condiţii, să ofere sprijin prin Fondul pentru frontierele externe pentru perioada 2007-2013. Obiectivele urmărite prin măsurile adoptate în acest sens de UE şi Comisie trebuie să facă obiectul criticilor noastre, pentru că nu putem ignora Directiva inacceptabilă privind returnările.-

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) În calitate de preşedinte al delegaţiei Parlamentului European pentru relaţiile cu Elveţia, Islanda şi Norvegia şi al Comisiei parlamentare comune pentru Spaţiul Economic European, salut acest raport.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui acord care le permite statelor asociate la punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea Acordului Schengen să participe la Fondul pentru frontierele externe pentru perioada 2007-2013.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Din perspectiva unei adevărate Uniuni Europene, în termeni politici, economici şi mai ales geografici, consider că este necesar şi de o importanţă fundamentală să votăm în favoarea acestei propuneri, pentru că, geografic, ţări precum Islanda, Norvegia şi Liechtenstein, la fel ca şi Elveţia, sunt situate în Europa. Consider, prin urmare, că trebuie pusă în aplicare o politică unică de gestionare a frontierelor, cu scopul de a facilita integrarea şi circulaţia de la o ţară la alta. Instituirea unui fond european de gestionare a frontierelor ar fi o măsură corectă şi necesară, care ar determina o coordonare centralizată, atât în ceea ce priveşte resursele, cât şi politicile de punere în aplicare. Astfel s-ar facilita şi stimula turismul şi libera circulaţie a persoanelor şi a transporturilor.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) În contextul noilor puteri acordate Parlamentului prin Tratatul de la Lisabona, a devenit necesară adoptarea proiectului de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a unui acord între Comunitatea Europeană şi Republica Islanda, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind normele suplimentare aferente Fondului pentru frontierele externe pentru perioada 2007 - 2013. Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a recomandat adoptarea prezentului acord. Acordul prevede participarea la Fondul pentru frontierele externe a ţărilor terţe implicate în punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen. În vederea acestei participări, trebuie să fie încheiate acorduri suplimentare pentru a preciza normele suplimentare necesare pentru participare, inclusiv dispoziţii care să asigure protejarea intereselor financiare ale Comunităţii, precum şi competenţele de audit ale Curţii de Conturi. Părţile au încheiat acest acord şi, dat fiind faptul că nu au existat comentarii critice în niciunul dintre avizele exprimate, am votat în favoarea acestei rezoluţii.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) În conformitate cu Decizia (CE) nr. 574/2007 a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a Fondului pentru Frontierele Externe pentru perioada 2007-2013, ţările terţe implicate în punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen trebuie să participe la acest fond. În acest scop, trebuie să fie încheiate acorduri în vederea precizării normelor suplimentare necesare pentru această participare, inclusiv dispoziţii care să asigure protejarea intereselor financiare ale UE, precum şi exercitarea competenţelor de audit ale Curţii de Conturi. Această propunere se referă la încheierea unui acord între Comunitatea Europeană şi Republica Islanda, Regatul Norvegiei, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein, al cărui scop specific este definirea normelor suplimentare necesare pentru participarea acestor ţări la fondul menţionat anterior. Consider că acest raport merită sprijinul meu, în conformitate cu recomandarea Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Fiind consecvenţi cu poziţia noastră din timpului votului în Comisia LIBE (comisia responsabilă în fond), noi, cei din Grupul Verts/ALE, am votat împotriva propunerii.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea acordului, deoarece, din punctul de vedere al calităţii şi responsabilităţii, aceste state nu reprezintă un risc la adresa securităţii UE.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Recomandarea se referă la încheierea unui acord cu ţările terţe asociate la Acordul Schengen, în cazul de faţă cu Islanda, Norvegia, Elveţia şi Liechtenstein. Acestea urmează să fie implicate în punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen. În acest sens, sunt necesare dispoziţii suplimentare care să asigure protejarea intereselor financiare ale UE şi competenţele de audit ale Curţii de Conturi. Aceste completări sunt delicate, motiv pentru care am votat în favoarea încheierii acordului.

Recomandare: Carlos Coelho (A7-0008/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport, având în vedere că spaţiul Schengen garantează deja libera circulaţie pe un teritoriu care include 42 673 de km de frontiere maritime şi 7 721 de km de frontiere terestre, cuprinzând 25 de ţări şi 400 de milioane de cetăţeni. Extinderea treptată a spaţiului Schengen a permis ca ţări terţe care întreţin relaţii speciale cu UE să ia parte la cooperarea Schengen, Confederaţia Elveţiană aderând la acquis-ul Schengen începând cu 1 martie 2008. Având în vedere politica graniţelor deschise dintre Elveţia şi Principatul Liechtenstein, un microstat care a cunoscut o integrare constantă în spaţiul comercial european de la aderarea sa la Spaţiul Economic European (SEE) în 1995, având în vedere că acesta a transpus deja 98,4% din directivele UE în legislaţia sa internă şi având în vedere că face parte din piaţa unică, nu am niciun motiv să mă opun aderării sale la spaţiul Schengen.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Un microstat situat între Elveţia şi Austria, Liechtenstein are o suprafaţă de 160 km² şi o populaţie estimată la 35 000 de locuitori. Deşi nu este membră a Uniunii Europene, această ţară este unul dintre partenerii noştri în Spaţiul Economic European (SEE). A adoptat aproape integral legislaţia europeană şi a solicitat să adere la spaţiul Schengen pentru libera circulaţie a persoanelor. Având în vedere tradiţia cooperării dintre Uniunea Europeană şi Liechtenstein, precum şi absenţa oricărei ameninţări legate de aderarea ţării la spaţiul Schengen, am votat în favoarea aderării.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei recomandări, potrivit căreia semnarea protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen a avut loc la 28 februarie 2008.

Elveţia a intrat singură în spaţiul Schengen, la 12 decembrie 2008, prin eliminarea controalelor de frontieră la frontierele terestre, urmate de eliminarea controalelor de frontieră în aeroporturi, la zborurile intra-Schengen, la 29 martie 2009. A fost necesar să se introducă pentru prima dată controale într-un loc unde nu a existat o graniţă reală în ultima sută de ani. Cei 41 de km care separă cele două ţări au devenit o graniţă externă Schengen.

În 2007, Parlamentului European i s-a solicitat pentru prima oară avizul cu privire la încheierea acestui protocol. În urma solicitării raportoarei desemnate la acea vreme, dna Ewa Klamt, Comisia pentru afaceri juridice şi-a dat avizul în unanimitate, la 11 iunie 2007, recomandând ca temeiul juridic să fie modificat pentru a face referinţă la al doilea paragraf al articolului 300 alineatul (3) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, care necesită aprobarea şi nu doar consultarea Parlamentului European.

Salut noile norme introduse de Tratatul de la Lisabona, care permit Parlamentului European să fie informat mai îndeaproape cu privire la acordurile internaţionale.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) În urmă cu 25 de ani, cinci state membre au decis să elimine frontierele interne care le despărţeau şi să creeze o singură frontieră externă. În prezent, toate statele membre sunt şi membre cu drepturi depline în spaţiul Schengen, cu excepţia Marii Britanii, Irlandei, Ciprului, Bulgariei şi României. Spaţiul Schengen cuprinde şi alte trei state asociate: Norvegia, Islanda şi Elveţia, Liechtensteinul urmând să devină al patrulea. S-a sperat că Liechtenstein va deveni asociat la Schengen odată cu Elveţia, în 2008. Cu toate acestea, procesul nu a decurs conform aşteptărilor, în special ca urmare a rezervelor exprimate de două dintre statele membre, respectiv Germania şi Suedia, cu privire la aspecte legate de evaziunea fiscală. Ca urmare a faptului că Elveţia a aderat singură, a fost necesar să se introducă controale într-un loc în care nu a existat o graniţă reală timp de peste o sută de ani, cei 41 de km care separă Elveţia şi Liechtenstein devenind o graniţă externă.

Având în vedere noile norme introduse de Tratatul de la Lisabona, care permit Parlamentului să fie implicat mult mai îndeaproape în încheierea acordurilor internaţionale, precum şi faptul că rezervele din Consiliu au fost îndepărtate, propun ca Parlamentul să-şi dea acordul pentru încheiere acestui protocol şi sper ca Liechtensteinul să poată adera cât mai curând la spaţiul Schengen.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Am votat pentru acest raport întrucât consider că eliminarea controalelor la graniţele cu Liechtenstein este necesară şi normală, ţinând cont atât de dimensiunile acestui stat, cât şi de relaţiile sale cu vecinii, Austria si Elveţia, cu care are o tradiţie a liberei circulaţii. În plus, asocierea efectivă a Liechtenstein la acquis-ul Schengen şi Dublin se va realiza în mod natural, întrucât această ţară a implementat deja o mare parte din legislaţia comunitară şi foloseşte aceeaşi infrastructură de acces la sistemul SIS şi VIS ca şi Elveţia, ţară care este deja parte a spaţiului Schengen.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere politica graniţelor deschise dintre Principatul Liechtenstein şi Confederaţia Elveţiană, era de aşteptat ca cele două ţări să intre în spaţiul Schengen în acelaşi timp. Ceea ce însă nu s-a întâmplat. Elveţia a intrat singură în spaţiul Schengen, la 12 decembrie 2008. Acordul privind aderarea Elveţiei la acquis-ul Schengen prevedea însă deja posibila asociere a Liechtensteinului prin intermediul unui protocol, care este acum aprobat de Parlament. Această aderare a Elveţiei a făcut necesar ca pentru prima dată, să se introducă controale între Liechtenstein şi Elveţia în locuri unde nu au existat graniţe reale vreme de un secol.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Această recomandare propune Parlamentului să aprobe stabilirea unui protocol între Uniunea Europeană, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen, încheiat la 28 februarie 2008.

Obiectivul Acordului Schengen este să creeze un teritoriu fără frontiere interne între state, care să garanteze libera circulaţie a persoanelor şi a bunurilor, având doar o graniţă externă unică. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, în 1999, cooperarea legată de Acordul Schengen a fost integrată în competenţele juridice ale Uniunii Europene. Vreme de decenii, Principatul Liechtenstein şi Confederaţia Elveţiană au practicat o politică a graniţelor deschise cu o liberă circulaţie a persoanelor. Aderarea Elveţiei la spaţiul Schengen în 2008 a creat o problemă pentru libera circulaţie dintre cele două state, transformând frontiera dintre ele într-o graniţă externă, obiectivul nostru acum fiind acela de a soluţiona această problemă.

Aşadar, având în vedere avantajele care decurg din intrarea în vigoarea a acestui protocol, nu există niciun argument care să împiedice adoptarea sa.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acordul Schengen datează din 1985, când a fost semnat de Germania, Belgia, Franţa, Luxemburg şi Ţările de Jos. Acordul şi convenţia ulterioară adoptată în 1990 au ca obiectiv desfiinţarea controalelor sistematice la frontierele dintre ţări şi introducerea unui sistem care permite libera circulaţie a persoanelor.

Convenţia Schengen a abolit controalele la frontierele interne ale statelor semnatare şi a creat o graniţă externă unică, având norme comune privind controalele la frontierele externe, o politică comună de vize, cooperare în domeniul poliţienesc şi judiciar şi înfiinţarea Sistemului de Informaţii Schengen (SIS).

În prezent, spaţiul Schengen cuprinde 25 de state membre: statele membre ale UE Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos, Portugalia, Spania, Suedia, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, precum şi cele trei ţări asociate nemembre ale UE, Norvegia, Islanda şi Elveţia. În prezent, Bulgaria, România şi Cipru aplică doar parţial acquis-ul Schengen şi, prin urmare, la frontierele cu aceste trei state se efectuează încă controale.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea raportului Coelho. Deşi Scoţia nu face parte din spaţiul Schengen, am adoptat parţial acquis-ul Schengen. Guvernul scoţian a fost implicat activ în acest domeniu la nivel de Consiliu şi mă bucur că pot sprijini acest raport.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea recomandării, potrivit căreia semnarea protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul cu Uniunea Europeană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen a avut loc la 28 februarie 2008. Elveţia a intrat singură în spaţiul Schengen la 12 decembrie 2008, prin eliminarea controalelor de frontieră la frontierele terestre, urmate de eliminarea controalelor de frontieră în aeroporturi, la zborurile intra-Schengen, la 29 martie 2009. A fost necesar să se introducă pentru prima dată controale într-un loc unde nu a existat o graniţă reală în ultima sută de ani. Cei 41 de km care separă cele două ţări au devenit o graniţă externă Schengen. Salut noile norme introduse de Tratatul de la Lisabona, care permit Parlamentului European să fie informat mai îndeaproape cu privire la acordurile internaţionale. Extinderea treptată a spaţiului Schengen a condus ţări terţe care întreţin relaţii speciale cu UE să ia parte la cooperarea Schengen. Precondiţia pentru asocierea ţărilor nemembre ale UE la acquis-ul Schengen este un acord de liberă circulaţie a persoanelor între aceste state şi UE. Pentru aceste ţări, participarea implică: includerea în spaţiu fără controale la frontierele interne; aplicarea dispoziţiilor acquis-ului Schengen şi a tuturor textelor relevante pentru spaţiul Schengen, adoptate în conformitate cu acquis-ul; implicarea în deciziile referitoare la textele pertinente pentru spaţiul Schengen.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) În 2008, a fost semnat un protocol pentru aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Elveţia, din care decurge obligaţia asumată de Principatul Liechtenstein de a pune în aplicare, a respecta şi a dezvolta acquis-ul Schengen. Cu toate acestea, deşi a aderat la Spaţiul Economic European încă din 1995 şi s-a aliniat treptat la legislaţia europeană, transpunând o mare parte dintre directive în legislaţia internă, Principatul Liechtenstein nu începuse încă negocierile pentru aderarea la acordurile Schengen. Acordul pe care l-am sprijinit stabileşte drepturile şi obligaţiile ambelor părţi, garantând astfel libera circulaţie a persoanelor. În plus, în dispoziţiile referitoare la acordurile internaţionale din Tratatul de la Lisabona, au fost introduse o serie de norme de punere în aplicare care conferă Parlamentului European un rol mai activ în procesul de comunicare şi adoptare a acestora.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui acord. Liechtensteinul este un microstat de munte din Europa occidentală, dublu enclavizat, având graniţe cu Elveţia la vest şi la sud şi cu Austria la est. Are o suprafaţă de 160 km2, o populaţie estimată la 35 000 de locuitori şi cel mai înalt PIB pe cap de locuitor din lume. Liechtensteinul a cunoscut o integrare constantă în spaţiul comercial european de la aderarea sa la Spaţiul Economic European (SEE) în 1995. Până în prezent, această jurisdicţie a transpus 98,4% din directivele UE în legislaţia sa internă. Liechtensteinul face parte, de asemenea, din piaţa unică, în care aceleaşi reguli de bază se aplică tuturor statelor participante.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Aderarea noilor ţări la Sistemul de informaţii Schengen este esenţială pentru realizarea unei Europe fără frontiere. Liechtenstein face parte din Spaţiul Economic European din 1995 şi a cunoscut o integrare constantă în spaţiul comercial european. A fost supus mai multor proceduri de evaluare, în speţă în ceea ce priveşte protecţia datelor, Sistemul de informaţii Schengen, frontierele aeriene, terestre şi maritime, cooperarea în domeniul poliţienesc şi politica privind vizele. Aderând la acest acord, Liechtenstein va deveni parte la acquis-ul Schengen.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Acordul Schengen a fost semnat la 14 iunie 1985 de către Belgia, Germania, Franţa, Luxemburg şi Ţările de Jos. Cooperarea legată de spaţiul Schengen a fost integrată în cadrul juridic şi instituţional al Uniunii Europene şi include 25 de state membre Schengen, la care se adaugă trei ţări asociate în cadrul SEE: Norvegia, Islanda şi Elveţia. Elveţia a intrat singură în spaţiul Schengen la 12 decembrie 2008, prin eliminarea controalelor de frontieră la frontierele terestre, urmate de eliminarea controalelor de frontieră în aeroporturi, la zborurile intra-Schengen, la 29 martie 2009. Pentru că Liechtensteinul nu a aderat şi între cele două ţări există o politică foarte activă de liberă circulaţie, a fost pentru prima dată necesar să se introducă controale în locuri unde nu a existat o graniţă reală în ultima sută de ani. Cei 41 de km care separă cele două ţări au devenit o graniţă externă Schengen. Acordul înlătură această barieră prin aderarea Principatului Liechtenstein la Schengen. Salut noile norme introduse de Tratatul de la Lisabona, care conferă Parlamentului un rol activ în adoptarea acestor acorduri. Pentru toate motivele deja expuse, votez în favoarea acestui raport.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Acordul privind aderarea Confederaţiei Elveţiene la acquis-ul Schengen, în vigoare de la 1 martie 2008, prevede în mod explicit posibila asociere a Liechtensteinului prin intermediul unui protocol. Având în vedere politica graniţelor deschise care există de decenii între Principatul Liechtenstein şi Confederaţia Elveţiană, era de aşteptat ca cele două ţări să intre în spaţiul Schengen în acelaşi timp. Lucrurile nu au decurs însă conform aşteptărilor, Elveţia aderând singură la acquis-ul Schengen la 12 decembrie 2008. Ca urmare a acestui fapt, a fost necesar să se introducă controale în locuri unde nu a existat o graniţă reală în ultima sută de ani. Pentru a îndepărta această barieră şi având în vedere că Liechtensteinul face parte din Spaţiul Economic European şi piaţa unică, am sprijinit încheierea acestui protocol în speranţa că aderarea Liechtensteinului la acquis-ul Schengen poate fi realizată în cele din urmă.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În 2007, s-a solicitat pentru prima oară Parlamentului European avizul cu privire la încheierea acestui protocol. În urma solicitării raportoarei desemnate la acea vreme, dna Ewa Klamt, Comisia pentru afaceri juridice şi-a dat avizul în unanimitate, la 11 iunie 2007, recomandând ca temeiul juridic să fie modificat pentru a face referinţă la al doilea paragraf al articolului 300 alineatul (3) din Tratatul CE (propunerile de decizii ale Consiliului vizau să modifice „cadrul instituţional specific” prevăzut în acordul principal, din care face parte integrantă propunerea de protocol), care necesită aprobarea şi nu doar consultarea Parlamentului European. Din acest motiv şi având în vedere intrarea iminentă în vigoare a Tratatului de la Lisabona, acest raport a fost trimis înapoi Comisiei LIBE.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestei recomandări, deoarece consider că va contribui la intrarea în vigoare, punerea în aplicare şi dezvoltarea acquis-ului Schengen în ţări precum Islanda, Regatul Norvegiei, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein.

Este, într-adevăr, important ca aceste ţări să participe la Fondul pentru frontiere externe pentru perioada 2007-2013, în conformitate cu actualele dispoziţii şi acorduri. Pentru a crea o Europă şi mai unită, care însă nu pierde din vedere aspectele practice, participarea lor va fi reglementată prin norme suplimentare, menite să garanteze şi protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene şi exercitarea competenţelor de audit ale Curţii de Conturi.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea acordului referitor la aderarea Liechtensteinului la acordul privind acquis-ul Schengen, pentru că este un pas logic care nu ne va pune niciun fel de probleme. Avem toate motivele să credem că acordul va funcţiona perfect.

Recomandare: Monika Hohlmeier (A7-0013/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez în favoarea prezentei recomandări, având în vedere faptul că acordul încheiat cu Confederaţia Elveţiană la 26 octombrie 2004 referitor la criteriile şi mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveţia prevede posibilitatea ca Liechtensteinul să se asocieze la acquis-ul de la Dublin printr-un protocol. Având în vedere politica graniţelor deschise dintre cele două ţări, precum şi faptul că în 2001, Liechtensteinul a anunţat că este interesat de o asociere la acord, ceea ce nu s-a întâmplat din cauza neînţelegerilor dintre Consiliu şi Parlament, soluţionate însă prin Tratatul de la Lisabona, nu am niciun motiv să mă opun încheierii acestui acord.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document în care se afirmă că acordul încheiat cu Confederaţia Elveţiană la 26 octombrie 2004 privind criteriile şi mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveţia (Acordul de la Dublin cu Elveţia) prevede posibilitatea ca Liechtensteinul să se asocieze la acquis-ul de la Dublin printr-un protocol.

La 27 februarie 2006, Consiliul a autorizat Comisia să iniţieze negocieri în acest sens cu Liechtensteinul şi cu Elveţia. În urma negocierilor, a fost prezentat proiectul de protocol privind aderarea Liechtensteinului la Acordul de la Dublin cu Elveţia. Propunerea Comisiei Europene din 4 decembrie 2006 referitoare la un protocol de asociere a Liechtensteinului a avut ca temei juridic articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, care prevedea consultarea Parlamentului European.

Salut faptul că Parlamentul European a fost sesizat din nou cu privire la proiectul de decizie a Consiliului şi, în consecinţă, continuarea negocierilor în legătură cu asocierea Liechtensteinului la Acordul de la Dublin cu Elveţia. Este necesară aprobarea Parlamentului European, astfel cum a solicitat în primă lectură, pentru a încheia protocolul cu Liechtenstein. Dat fiind că negocierile cu Liechtensteinul au fost finalizate cu succes şi că temeiul juridic a fost schimbat, încheierea protocolului ar trebui aprobată.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Acordul privind criteriile şi mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveţia - Acordul de la Dublin/Eurodac - a fost încheiat în 2004. Având în vedere că Elveţia şi Liechtensteinul au practicat timp de decenii o politică a frontierelor deschise pentru libera circulaţie a persoanelor, participarea acestuia din urmă la negocierile în cauză ar fi fost logică. Deşi şi-a exprimat interesul în acest sens, Liechtensteinul a fost exclus din negocieri, întrucât nu încheiase încă un acord privind impozitarea economiilor cu Comunitatea Europeană.

Având în vedere noile norme introduse de Tratatul de la Lisabona, care permit o implicare mult mai activă a Parlamentului în încheierea acordurilor internaţionale, precum şi faptul că Liechtensteinul a încheiat acordul în cauză, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2005, sprijin decizia Parlamentului de a aproba încheierea acestui protocol.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Un acord privind criteriile şi mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveţia a fost încheiat în 2004. Acordul prevede posibilitatea asocierii Liechtensteinului printr-un protocol. La 27 februarie 2006, Consiliul a autorizat Comisia să iniţieze negocieri în acest sens cu Liechtensteinul şi cu Elveţia. Negocierile au fost finalizate la 21 iunie 2006 şi s-a procedat la parafarea proiectului de protocol privind aderarea Liechtensteinului la Acordul de la Dublin cu Elveţia. Acum îi revine Parlamentului sarcina de a aproba încheierea acestui acord. Cred că acesta este un lucru binevenit, prin urmare, votez în favoarea acestei recomandări.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Consiliul a înaintat un proiect de protocol între Comunitatea Europeană, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind criteriile şi mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveţia.

Salut adoptarea acestui protocol care asociază Uniunea Europeană şi două state care au o tradiţie de relaţii de bună vecinătate care a permis mereu libera circulaţie a persoanelor. Sunt de acord cu concluziile raportoarei şi salut în special continuarea negocierilor legate de asocierea Principatului Liechtenstein la Acordul de la Dublin cu Elveţia, în speranţa că vor fi finalizate cât mai repede.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Aceste probleme sunt legate de dreptul la azil şi criteriile şi mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveţia.

Acordul încheiat la 26 octombrie 2004 cu Confederaţia Elveţiană privind criteriile şi mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveţia - Acordul de la Dublin cu Elveţia - prevede posibilitatea ca Liechtensteinul să se asocieze la acquis.

Dată fiind politica graniţelor deschise pentru libera circulaţie a persoanelor practicată timp de decenii de Liechtenstein şi Elveţia, în 2001 Liechtensteinul şi-a exprimat interesul de a se alătura Acordului de la Dublin cu Elveţia. Cu toate acestea, pentru că nu încheiase un acord cu UE referitor la impozitarea economiilor, ţara nu a fost inclusă în negocierile cu Elveţia.

După încheierea şi intrarea în vigoare a unui astfel de acord între UE şi Liechtenstein, acesta din urmă şi-a confirmat, în 2005, dorinţa de a se asocia la acquis-ul de la Dublin.

În 2006, Consiliul a autorizat Comisia să iniţieze negocieri în acest sens cu Liechtensteinul şi cu Elveţia. Negocierile au fost finalizate şi s-a procedat la parafarea proiectului de protocol.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, care afirmă că acordul din 2004 încheiat cu Confederaţia Elveţiană referitor la criteriile şi mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveţia („Acordul de la Dublin cu Elveţia”) prevede posibilitatea ca Liechtensteinul să se asocieze la acquis-ul de la Dublin printr-un protocol. Salut faptul că Parlamentul European a fost sesizat din nou cu privire la proiectul de decizie a Consiliului şi, în consecinţă, continuarea negocierilor în legătură cu asocierea Liechtensteinului la Acordul de la Dublin cu Elveţia. Dat fiind că negocierile cu Liechtensteinul au fost finalizate cu succes şi că temeiul juridic a fost schimbat, încheierea protocolului ar trebui aprobată.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea recomandării adresate Comisiei referitoare la criteriile şi mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru, în Elveţia,precum şi, dacă protocolul va fi ratificat, aşa cum speră majoritatea Parlamentului European, în Principatul Liechtenstein. Obiectivul Acordului de la Dublin este acela de a echipa statele participante cu criteriile menite să determine care este statul responsabil de examinarea unei cereri de azil, garantând astfel un tratament mai bun al solicitanţilor şi, în acelaşi timp, oferind statelor instrumentele necesare pentru a combate crima organizată. Importanţa acestor probleme legate de protecţia refugiaţilor şi securitatea internaţională necesită un efort atent şi constant din partea tuturor instituţiilor europene, care să le garanteze refugiaţilor sau solicitanţilor de azil că se pot baza pe criterii şi dispoziţii juridice şi de reglementare clare.

  David Martin (S&D), în scris. – Salut faptul că Parlamentul European a fost sesizat din nou cu privire la proiectul de decizie a Consiliului şi că, în consecinţă, negocierile privind asocierea Liechtensteinului la Acordul de la Dublin cu Elveţia continuă. Este necesară aprobarea Parlamentului European, astfel cum a solicitat în primă lectură, pentru a încheia protocolul cu Liechtenstein. Sprijin încheierea protocolului. Dat fiind că negocierile cu Liechtensteinul au fost finalizate cu succes şi că temeiul juridic a fost schimbat, am votat pentru acordarea aprobării.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Salut faptul că Parlamentul a fost consultat din nou cu privire la proiectul de decizie a Consiliului şi că, în consecinţă, negocierile privind asocierea Liechtensteinului la Acordul de la Dublin cu Elveţia vor continua. Conform dorinţelor exprimate de Parlament în primă lectură, încheierea protocolului cu Liechtenstein necesită aprobarea acestuia. Având în vedere că există deja o legătură între Liechtenstein şi UE, consider că încheierea protocolului este importantă şi trebuie aprobată în condiţiile modificărilor relevante ale temeiului juridic. Prin aceasta se justifică votul meu.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Acordul încheiat cu Confederaţia Elveţiană la 26 octombrie 2004 referitor la criteriile şi mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveţia, cunoscut ca Acordul de la Dublin cu Elveţia, prevede posibilitatea ca Liechtensteinul să se asocieze la acquis-ul de la Dublin printr-un protocol. De altfel, existenţa de decenii a unei politici a graniţelor deschise pentru libera circulaţie a persoanelor între Liechtenstein şi Elveţia a determinat Liechtensteinul să-şi exprime din nou interesul de a adera la Acordul de la Dublin cu Elveţia în 2005. Încheierea acordului nu a avut loc anterior din diferite motive: în primul rând, pentru că nu fuseseră încheiate alte acorduri aflate în curs de negociere cu Liechtensteinul şi, în al doilea rând, pentru că existau divergenţe legate de temeiul juridic, urmate mai târziu de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. În cele din urmă, obiectivele Parlamentului au fost îndeplinite, astfel că acesta nu mai este doar consultat, ci este chemat să exprime un aviz favorabil. Salut acest fapt şi votez în favoarea prezentului raport.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Acordul încheiat la 26 octombrie 2004 cu Confederaţia Elveţiană referitor la criteriile şi mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveţia, Acordul de la Dublin, prevede posibilitatea ca Liechtensteinul să se asocieze la acquis-ul de la Dublin printr-un protocol. Având în vedere că Elveţia şi Liechtensteinul au practicat timp de decenii o politică a graniţelor deschise pentru libera circulaţie a persoanelor, în 2001 acesta din urmă şi-a exprimat interesul de a se asocia la Acordul de la Dublin cu Elveţia, însă nu a fost asociat la negocierile cu Elveţia, întrucât între Comunitatea Europeană şi Liechtenstein nu exista un acord privind impozitarea economiilor. După încheierea şi intrarea în vigoare ulterioară a unui astfel de acord între Comunitatea Europeană şi Liechtenstein, acesta din urmă a confirmat, la 10 iunie 2005, dorinţa sa de a se asocia la acquis-ul de la Dublin. Obiecţiilor exprimate de Consiliu cu privire la temeiul juridic au dispărut şi aprobarea din partea Parlamentului a devenit necesară, prin urmare, consider că au fost îndeplinite toate condiţiile necesare pentru aprobarea acestui protocol cu Liechtensteinul.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Deşi raportoarea salută faptul că Parlamentul European a fost sesizat din nou cu privire la proiectul de decizie a Consiliului şi, în consecinţă, continuarea negocierilor în legătură cu asocierea Liechtensteinului la Acordul de la Dublin cu Elveţia, solicitând aprobarea Parlamentului, Grupul Verts/ALE a decis să nu se conformeze acestei recomandări. Am votat, aşadar, împotriva propunerii, la fel cum am procedat şi în Comisia LIBE.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui raport, dat fiind faptul că sprijin încheierea protocolului pentru asocierea Liechtensteinului la Acordul de la Dublin cu Elveţia. Acordul a permis deja Elveţiei să utilizeze instrumente importante în combaterea crimei organizate internaţionale şi a imigraţiei ilegale.

Dar nu doar atât. Prin acest tip de coordonare, pot fi prevenite solicitările de azil multiple şi abuzive. Acum obiectivul este să permitem Liechtensteinului să beneficieze de aceleaşi avantaje, apropiindu-ne astfel de obiectivul final al aderării depline a acestei ţări la Uniunea Europeană.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) M-am bucurat să pot vota în favoarea asocierii Liechtensteinului la acordul referitor la sistemul UE de azil, care va preveni introducerea de solicitări de azil multiple în UE şi Liechtenstein. Dacă o solicitare de azil va fi respinsă în Liechtenstein, automat va fi respinsă şi în UE şi invers. În acelaşi timp cu simplificarea procedurii am obţinut şi o mai mare armonizare.

Recomandare: Monica Luisa Macovei (A7-0011/011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestei recomandări, având în vedere că prezentul acord UE-Brazilia stabileşte un regim reciproc de exonerare de obligaţia de a deţine viză pentru călătoriile în scop turistic şi de afaceri pentru toţi cetăţenii Braziliei şi ai UE, inclusiv pentru cetăţenii celor patru state membre care nu beneficiază în prezent de un regim de călătorie fără viză în Brazilia. Întrucât acordul nu înlocuieşte, ci completează actualele acorduri bilaterale încheiate de mai multe state membre ale UE cu Brazilia, care acoperă călătoriile în alte scopuri decât turismul şi afacerile sau activităţile remunerate, nu există niciun motiv ca acordul să nu fie încheiat. Durata şederii este limitată prin acord la trei luni în cursul unei perioade de şase luni în spaţiul Schengen, astfel că nu există îngrijorări legate de eventuala şedere ilegală a cetăţenilor brazilieni.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii referitoare la încheierea Acordului între Uniunea Europeană şi Republica Federativă a Braziliei cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere pentru titularii de paşapoarte obişnuite. Prezentul acord UE-Brazilia stabileşte un regim reciproc de exonerare de obligaţia de a deţine viză pentru călătoriile în scop turistic şi de afaceri, astfel cum sunt definite în acord, pentru toţi cetăţenii Braziliei şi ai UE, inclusiv pentru cetăţenii celor patru state membre - Estonia Letonia, Cipru şi Malta - care nu beneficiază în prezent de un regim de călătorie fără viză în Brazilia. Trebuie menţionat că politica comună în materie de vize şi competenţa exclusivă a Uniunii Europene în acest domeniu au drept consecinţă faptul că numai Uniunea şi nu statele membre în mod individual poate negocia şi încheia un acord de exonerare de obligaţia de a deţine viză.

Important este că, pentru a respecta principiul egalităţii de tratament pentru toţi cetăţenii UE, s-a inclus o dispoziţie în acord care prevede că Brazilia poate suspenda sau denunţa acordul numai cu privire la toate statele membre ale UE. În mod reciproc, Uniunea, la rândul său, poate suspenda sau denunţa acordul numai cu privire la statele sale membre. Sunt de acord cu poziţia raportoarei că trebuie să asigurăm punerea în aplicare a principiului reciprocităţii în politica UE în materie de vize.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului, cetăţenii Braziliei pot călători în toate statele membre ale Uniunii Europene fără obligaţia de a deţine o viză de scurtă şedere. Cu toate acestea, Brazilia impune încă cetăţenilor a patru state membre - Estonia, Cipru, Malta şi Letonia - obligaţia de a deţine viză pentru a intra pe teritoriul său. Celelalte state membre au semnat acorduri bilaterale în materie de vize cu Brazilia, care le permit cetăţenilor lor să intre pe teritoriul Braziliei pentru şederi de scurtă durată fără a fi supuşi obligaţiei de a deţine o viză.

Având în vedere competenţa externă exclusivă a Uniunii Europene în acest domeniu, numai Uniunea şi nu statele membre în mod individual poate negocia şi încheia un acord de exonerare de obligaţia de a deţine viză. Astfel, la 18 aprilie 2008, Consiliul a adoptat o decizie prin care autoriza Comisia să deschidă negocieri în vederea încheierii unui acord între Uniunea Europeană şi Brazilia privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere. Ca urmare a negocierilor, acordul a fost parafat, iar semnarea oficială în numele Uniunii şi al Braziliei a avut loc la Bruxelles, la 8 noiembrie 2010.

Consider că este esenţial să aprobăm încheierea acordului cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine viză, astfel încât toţi cetăţenii UE, inclusiv cei ai Estoniei, Letoniei, Maltei şi Ciprului, să poată călători fără viză în Brazilia în scop turistic şi de afaceri, la fel cum cetăţenii Braziliei pot călători deja fără viză în toate statele membre ale UE. Trebuie să consolidăm fără întârziere politica comună a UE în materie de vize.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Deşi cetăţenii brazilieni pot călători fără viză de scurtă şedere în toate statele membre ale UE, există încă patru state membre - Estonia, Cipru, Malta şi Letonia - ai căror cetăţeni sunt supuşi obligaţiei de a deţine viză pentru a intra pe teritoriul brazilian. Deşi toate celelalte state membre au negociat acorduri bilaterale cu Brazilia de exonerare de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere, în prezent, nu mai este posibil ca statele membre să încheie astfel de acorduri în mod individual.

Prin urmare, UE are competenţă externă exclusivă în domeniul politicii comune în materie de vize. Astfel, la 8 noiembrie 2010, a fost încheiat un acord între Uniunea Europeană şi Brazilia, prin care s-a stabilit un regim reciproc de exonerare de obligaţia de a deţine viză pentru călătoriile în scop turistic şi de afaceri pentru toţi cetăţenii UE şi ai Braziliei. Sprijin faptul că principiul egalităţii de tratament pentru toţi cetăţenii UE este garantat prin dispoziţia care prevede că acordul poate fi suspendat sau denunţat de Brazilia sau UE doar dacă decizia afectează toate statele membre.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea prezentei recomandări, întrucât protejează egalitatea de tratament pentru toţi cetăţenii UE în cadrul politicii comune în materie de vize practicată de UE şi Brazilia. Acordul nu înlocuieşte, ci completează actualele acorduri bilaterale, care acoperă călătoriile în alte scopuri decât turismul şi afacerile.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT)În timpul ultimei Preşedinţii portugheze, Uniunea Europeană a pus bazele unui parteneriat strategic deosebit cu Brazilia. În spiritul care ar trebui să guverneze şi acest acord similar, trebuie salutate toate măsurile care elimină obstacolele din calea contactelor dintre cetăţenii europeni şi cetăţenii acestei alte ţări vorbitoare de portugheză. Având în vedere că patru ţări europene nu beneficiază încă de exonerarea de obligaţia de a deţină viză, consider că avem toate motivele să extindem acest regim pentru a le include şi, în consecinţă, să evaluăm pozitiv acordul care ni se propune. În ceea ce priveşte relaţiile cu Brazilia, trebuie amintit faptul că importanţa strategică acestei ţări a justificat pe deplin stabilirea unei delegaţii specifice, aşa cum se întâmplă deja cu celelalte ţări care alcătuiesc cvartetul alcătuit din Brazilia, Rusia, India şi China, precum şi cu alte ţări care sunt în mod obiectiv mai puţin importante pe scena internaţională.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) În condiţiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului, cetăţenii Braziliei pot călători în toate statele membre ale Uniunii Europene fără obligaţia de a deţine o viză de scurtă şedere.

Cu toate acestea, nu toţi cetăţenii Uniunii Europene beneficiază de aceleaşi privilegii. În această situaţie se găsesc cetăţenii următoarelor ţări: Estonia, Cipru, Malta şi Letonia. Acest lucru înseamnă că „principiul reciprocităţii” nu este respectat.

Pentru ca aceşti cetăţeni să se bucure de acelaşi tratament ca ceilalţi rezidenţi ai UE şi ai Braziliei, este necesar să se încheie un acord între UE şi Brazilia. Nu putem avea o UE cu două viteze, prin urmare, salut adoptarea acestui acord nu doar pentru că, indiscutabil, este corect, ci şi pentru că astfel se elimină unul dintre puţinele cazuri de discriminare negativă care încă există între cetăţenii din UE.-

  Carlo Fidanza (PPE), în scris. – (IT) Împreună cu colegii mei italieni din Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat), am hotărât să mă abţin de la votul de astăzi asupra relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Brazilia în ceea ce priveşte exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere pentru titularii de paşapoarte obişnuite. Motivul este că, în contextul rezoluţiei referitoare la cazul Cesare Battisti, aş fi preferat ca votarea să fi fost amânată până la o decizie ulterioară a Curţii Federale a Braziliei cu privire la extrădarea criminalului Cesare Battisti.

Având în vedere natura deloc urgentă a dosarului, nu ar fi fost absolut nicio problemă dacă ar fi fost amânat până la viitoarea sesiune parţială sau până la cea din aprilie, mai ales dacă ne gândim la durerea familiilor victimelor acestui criminal în serie. Aceste familii aşteaptă de 31 de ani să se facă dreptate şi ca Cesare Battisti să-şi ispăşească în închisorile noastre pedeapsa pronunţată de justiţia italiană.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT)Este vorba despre a extinde exonerarea de obligaţia de a deţine viză pentru titularii de paşapoarte obişnuite asupra ţărilor UE care sunt încă supuse acestei obligaţii.

Raportul se pronunţă în favoarea aprobării necesare încheierii acordului cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine viză cât mai curând posibil, astfel încât toţi cetăţenii UE, inclusiv cei ai Estoniei, Letoniei, Maltei şi Ciprului, să poată călători fără viză în Brazilia în scop turistic şi de afaceri, la fel cum cetăţenii Braziliei pot călători deja fără viză în toate statele membre ale UE. Este vorba despre a aplica politica de reciprocitate în materie de vize.

Parlamentul consideră că ar trebui să urmărească reciprocitatea în materie de vize până când toţi cetăţenii din toate statele membre vor putea intra fără viză pe teritoriul tuturor ţărilor ai căror cetăţeni pot deja călători fără viză în UE, inclusiv Statele Unite şi Canada. Ceea ce considerăm că este corect.

  Jacqueline Foster (ECR), în scris. – Industria aviatică europeană şi clienţii săi nu au avut parte de zboruri foarte line în ultimele luni. Îngrozitoarea criză a cenuşii vulcanice a izbucnit exact în momentul în care companiile aeriene şi, desigur, pasagerii lor se străduiau să facă faţă efectelor unei recesiuni foarte profunde.

Iată însă că în acest noian de provocări apar nişte veşti bune deopotrivă pentru companii şi pasageri! Votul de astăzi asupra acordului UE-Brazilia referitor la serviciile aeriene aduce beneficii reciproce semnificative.

În primul rând, Brazilia este un partener strategic foarte important pentru UE, potenţialul unei viitoare pieţe fiind imens. În prezent, peste patru milioane de pasageri călătoresc anual între Brazilia şi UE. Atunci când vorbim de o ţară în care sectorul turismului se dezvoltă atât de rapid, acest număr va creşte cu siguranţă.

Din perspectiva afacerilor, Sao Paolo este capitala financiară a Americii de Sud. Dezvoltarea industriei extrem de specializate a petrolului şi a celei financiare vor determina o creştere a cererii de transport aerian.

Principala realizare este eliminarea restricţiilor naţionale din actualele acorduri bilaterale dintre statele membre şi Brazilia. Acesta este un pas foarte important pentru consolidarea relaţiilor aviatice UE-Brazilia, care le permite acestora să demareze negocierea unui acord global privind transportul aerian.

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

  Salvatore Iacolino (PPE), în scris. – (IT) M-am abţinut de la votul final asupra raportului dnei Macovei, la fel cum am procedat şi în cazul raportului dnei Ţicău şi al dlui Enciu, pentru a-mi exprima astfel dezamăgirea faţă de atitudinea guvernului brazilian în ceea ce priveşte extrădarea teroristului Cesare Battisti.

Acordurile referitoare la exonerarea de obligaţia de a deţine viză şi la serviciile aeriene confirmă relaţiile bune dintre Brazilia şi Uniunea Europeană. În cadrul reuniunii Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE) am solicitat o audiere a ambasadorului brazilian pe lângă Uniunea Europeană pentru a putea discuta anumite aspecte fundamentale, precum respectarea drepturilor omului, combaterea terorismului şi viziunea Europei şi a Braziliei asupra libertăţii şi securităţii Am încredere că putem obţine rezultate tangibile deopotrivă pentru cetăţenii europeni şi poporul brazilian.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii referitoare la încheierea Acordului între Uniunea Europeană şi Republica Federativă a Braziliei cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere pentru titularii de paşapoarte obişnuite. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului, cetăţenii Braziliei pot călători în toate statele membre ale Uniunii Europene fără obligaţia de a deţine o viză de scurtă şedere. Cu toate acestea, Brazilia impune încă cetăţenilor a patru state membre - Estonia, Cipru, Malta şi Letonia - obligaţia de a deţine viză pentru a intra pe teritoriul său. Celelalte state membre au semnat acorduri bilaterale în materie de vize cu Brazilia, care le permit cetăţenilor lor să intre pe teritoriul Braziliei pentru şederi de scurtă durată fără a fi supuşi obligaţiei de a deţine o viză. Având în vedere politica comună în materie de vize şi competenţa exclusivă a Uniunii Europene în acest domeniu, numai Uniunea şi nu statele membre în mod individual poate negocia şi încheia un acord de exonerare de obligaţia de a deţine viză. Este esenţial să aprobăm încheierea acestui acord cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine viză, astfel încât toţi cetăţenii UE, inclusiv cei ai Estoniei, Letoniei, Maltei şi Ciprului, să poată călători fără viză în Brazilia în scop turistic şi de afaceri, la fel cum cetăţenii Braziliei pot deja călători fără viză în toate statele membre ale UE. Trebuie să adoptăm măsuri în acest domeniu fără întârziere.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea aprobării de către Parlament a încheierii cât mai curând posibil a acordului privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză, astfel încât toţi cetăţenii UE, inclusiv cei ai Estoniei, Letoniei, Maltei şi Ciprului, să poată călători fără viză în Brazilia în scop turistic şi de afaceri, la fel cum cetăţenii Braziliei pot călători deja fără viză în toate statele membre ale UE. Trebuie să consolidăm fără întârziere politica UE de reciprocitate în materie de vize.

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris. – (IT) Decizia mea de a mă abţine de la votul asupra raportului referitor la acordul dintre Uniunea Europeană şi Republica Federativă a Braziliei cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere pentru titularii de paşapoarte obişnuite reflectă o poziţie care depăşeşte cadrul acestui raport.

Nu pot fi de acord cu atitudinea guvernului brazilian în cazul Cesare Battisti. Guvernul brazilian ar fi trebuit să aprobe extrădarea, procedurile în acest sens fiind definite într-un acord bilateral. Interpretarea oferită de autorităţile judiciare încalcă angajamentele asumate. Sentinţa, pe care dl Battisti ar trebui să o ispăşească în Italia, a fost pronunţată de un judecător de drept comun, aplicând legi ordinare, pentru o crimă comună: crime în masă. Este dificil să sprijini relaţii internaţionale precum cele definite în rapoartele votate de Parlament cu o ţară care nu respectă acordurile şi mai ales care exprimă astfel o poziţie cu privire la dreptul fundamental la protecţia vieţii.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Toţi cetăţenii Uniunii Europeni care doresc să călătorească în Brazilia în scop turistic sau de afaceri nu vor avea nevoie de viză pentru şederi de maximum trei luni, la fel cum cetăţenii brazilieni pot călători deja fără viză în toate ţările UE, în conformitate cu acordul care tocmai a fost adoptat de Parlament. Cetăţenii din Estonia, Letonia, Malta şi Cipru, care încă au nevoie de viză pentru a intra în Brazilia, vor fi principalii beneficiari ai acestui acord. Prezentul acord se referă la titularii de paşapoarte obişnuite. Ca urmare a adoptării acestui acord, toţi cetăţenii UE - inclusiv cei din Estonia, Letonia, Malta şi Cipru, în cazul cărora Brazilia solicita încă vize - vor putea intra fără viză în Brazilia în scop turistic şi de afaceri, la fel cum cetăţenii Braziliei pot călători deja fără viză în toate statele membre ale UE. Durata şederii în spaţiul Schengen este limitată la trei luni în cursul unei perioade de şase luni. Acest acord va acoperi aproximativ 90-95% din totalul călătorilor.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. –Am votat în favoarea recomandării, deoarece consider că este esenţial să ajutăm poporul brazilian să îmblânzească teritoriile sale imense. Ajutorul tehnologic şi financiar va garanta competitivitatea produselor alimentare şi preţuri scăzute. Brazilia se poate transforma dintr-un producător agricol într-un mare consumator al bunurilor europene, poate deschide o nouă piaţă de desfacere şi îşi poate extinde serviciile din sectorul turistic dacă vor fi sprijinite zonele potrivite.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) În conformitate cu condiţiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului, cetăţenii Braziliei pot călători în toate statele membre ale Uniunii Europene fără obligaţia de a deţine o viză de scurtă şedere. Cu toate acestea, Brazilia impune încă cetăţenilor a patru state membre ale UE obligaţia de a deţine viză pentru a intra în ţară: Estonia, Cipru, Malta şi Letonia. Celelalte state membre au semnat acorduri bilaterale direct cu Brazilia. Pentru a rezolva această problemă şi având în vedere competenţa externă exclusivă a UE în acest domeniu, Consiliul a adoptat o decizie prin care autoriza Comisia să deschidă negocieri în vederea încheierii unui acord de exonerare de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere între Uniunea Europeană şi Brazilia. Actualul acord UE-Brazilia, în favoarea căruia am votat, stabileşte un regim reciproc de exonerare de obligaţia de a deţine viză pentru călătoriile în scop turistic şi de afaceri pentru toţi cetăţenii Braziliei şi ai UE, inclusiv pentru cetăţenii celor patru state membre care nu beneficiază în prezent de un regim de călătorie fără viză în Brazilia. Acordul nu înlocuieşte, ci completează actualele acorduri bilaterale încheiate de mai multe state membre ale UE cu Brazilia, care acoperă călătoriile în alte scopuri decât turismul şi afacerile, precum călătoriile efectuate de studenţi şi de cercetători.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea încheierii acordului UE-Brazilia cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine vize de scurtă şedere pentru titularii de paşapoarte obişnuite pentru a garanta că, în conformitate cu cerinţele ce decurg din principiul reciprocităţii şi principiul egalităţii de tratament, toţi cetăţenii UE - inclusiv cei ai Estoniei, Letoniei, Maltei şi Ciprului, care până în prezent aveau nevoie de viză pentru a intra pe teritoriul Braziliei - pot călători fără viză în Brazilia în scop turistic sau de afaceri, la fel cum cetăţenii Braziliei pot călători deja fără viză în statele membre ale UE.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Prezentul acord UE-Brazilia stabileşte un regim reciproc de exonerare de obligaţia de a deţine viză pentru călătoriile în scop turistic şi de afaceri, astfel cum sunt definite în acord, pentru toţi cetăţenii Braziliei şi ai UE, inclusiv pentru cetăţenii celor patru state membre care nu beneficiază în prezent de un regim de călătorie fără viză în Brazilia. Acordul nu înlocuieşte, ci completează acorduri bilaterale existente încheiate de mai multe state membre ale UE cu Brazilia, care acoperă călătoriile în alte scopuri decât turismul şi afacerile (de exemplu, călătoriile efectuate de studenţi şi de cercetători).

Categoria persoanelor care călătoresc în scopul desfăşurării unei activităţi remunerate este, de asemenea, exclusă din domeniul de aplicare a prezentului acord. Pentru a respecta principiul egalităţii de tratament pentru toţi cetăţenii UE, s-a inclus o dispoziţie în acord care prevede că Brazilia poate suspenda sau denunţa acordul numai cu privire la toate statele membre ale UE. În mod reciproc, Uniunea, la rândul său, poate suspenda sau denunţa acordul numai cu privire la statele sale membre.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona stabileşte că încheierea de acorduri cu ţări terţe în domeniul politicii comune în materie de vize ţine de competenţa exclusivă a UE. Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului le permite deja cetăţenilor brazilieni să călătorească fără viză în toate statele membre ale UE. Cu toate acestea, cetăţenilor din Estonia, Cipru, Malta şi Letonia li se solicită în continuare vize pentru a intra pe teritoriul Braziliei. Acest acord reciproc de exonerare de obligaţia de a deţine viză se referă la călătoriile în scop turistic sau de afaceri şi va aduce avantaje economice ambelor părţi. Durata şederii în spaţiul Schengen este limitată la trei luni în cursul unei perioade de şase luni.

Cred că este important să subliniem că acordul ia în considerare situaţia statelor membre care nu aplică încă în integralitate acquis-ul Schengen, şi anume Cipru, Bulgaria şi România, şi le oferă cetăţenilor Braziliei dreptul de a rămâne trei luni pe teritoriul fiecăruia dintre aceste state membre, independent de perioada calculată pentru întreg spaţiul Schengen. Votez în favoarea acestui acord, întrucât consider că este esenţial să evităm discriminarea în rândul cetăţenilor diferitelor state membre şi să aplicăm în mod corespunzător principiul reciprocităţii, care este unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Salut rezultatele votului. Este convingerea mea profundă că orice măsură menită să garanteze egalitatea de drepturi pentru toţi cetăţenii statelor membre ale UE merită sprijinul nostru. Cu atât mai mult mă bucur că aceste drepturi egale se referă la chestiuni esenţiale, cum ar fi libertatea de a trece frontiere. Ca polonez, îmi amintesc nenumăratele dificultăţi pe care le aveam de întâmpinat la trecerea frontierelor înainte ca Polonia să devină membră a Uniunii Europene, astfel că, pentru mine, fiecare pas către o eliminare totală şi reciprocă a vizelor este de o importanţă uriaşă. Recomandarea dnei Macovei este importantă şi din alt motiv. În expunerea de motive, raportoarea menţionează că două ţări terţe, Canada şi Statele Unite, impun încă obligaţia de a deţine vize: este vorba de trei state membre în cazul Canadei şi de patru state membre în cazul Statelor Unite. Consider că măsurile adoptate recent de Parlament, cum ar fi Declaraţia scrisă nr. 89/2010, vor avea efectul preconizat şi vor determina o schimbare în politica în materie de vize a Statelor Unite şi Canadei.

Recomandare: Ioan Enciu (A7-0010/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestei recomandări, pentru că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001, Brazilia este înscrisă pe lista ţărilor ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de obligaţia de a deţine viză pentru trecerea frontierelor externe ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, patru state membre nu beneficiază încă de principiul reciprocităţii aplicat în acest caz. Având în vedere că, în urma modificărilor introduse de Tratatul de la Lisabona, politica comună în materie de vize faţă de ţările terţe constituie acum competenţa exclusivă a UE, toate statele membre vor beneficia de eliminarea obligativităţii vizelor pentru Brazilia. În plus, actualele acorduri bilaterale dintre statele membre şi Brazilia sunt menţinute în continuare, întrucât acestea conţin anumite categorii de călători care nu sunt incluse în acordul UE-Brazilia. Sunt de acord şi cu poziţia raportorului, care afirmă că acest acord ar trebui să servească drept exemplu de reciprocitate şi în relaţiile cu alte ţări, şi anume SUA şi Canada.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Acordul conferă acces reciproc la călătorii de scurtă şedere fără viză pentru toţi cetăţenii UE şi brazilieni care deţin un paşaport diplomatic, de serviciu sau oficial. Pentru a asigura egalitatea de tratament pentru toţi cetăţenii UE în ceea ce priveşte călătoriile fără viză, articolul 8 din acord prevede că Brazilia poate suspenda sau denunţa acordul numai cu privire la toate statele membre ale Uniunii Europene şi reciproc, Uniunea poate suspenda sau denunţa acordul numai dacă respectiva decizie afectează toate statele membre.

Acordul stabileşte instituirea unui comitet de experţi însărcinat cu soluţionarea litigiilor care pot decurge din interpretarea sau aplicarea prevederilor acestuia. Acordul prevede, de asemenea, schimbul de specimene de paşapoarte între Brazilia şi statele membre. Consider că protejarea actualelor acorduri bilaterale ar trebui să rămână de maximă importanţă pentru Uniunea Europeană, întrucât acestea prevăd exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere pentru categorii de călători care nu sunt incluse în acordul UE-Brazilia.

În această privinţă, ar trebui reamintit faptul că Uniunea Europeană ar putea aplica clauza de suspendare a exonerării de vize convenite de UE şi Brazilia în cazul în care aceasta din urmă ar denunţa acordurile bilaterale. Acordul cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine viză a titularilor de paşapoarte diplomatice, de serviciu sau oficiale reprezintă un progres în direcţia instituirii exonerării reciproce totale de obligaţia de a deţine viză, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Deşi Brazilia este înscrisă pe o aşa-numită „listă pozitivă” a ţărilor ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de obligaţia de a deţine viză pentru trecerea frontierelor externe ale Uniunii Europene, cetăţenii din patru state ale UE - Estonia, Letonia, Malta şi Cipru - nu beneficiază încă de un drept similar atunci când călătoresc în Brazilia. În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, politica comună în materie de vize faţă de ţările terţe constituie competenţa exclusivă a UE, prin urmare, depinde de UE să negocieze acest acord astfel încât să asigure egalitatea de tratament pentru toţi cetăţenii UE.

S-a convenit semnarea a două acorduri distincte: unul pentru titularii de paşapoarte obişnuite şi altul pentru titularii de paşapoarte diplomatice, oficiale şi de serviciu. Sprijin această decizie, pentru că va permite intrarea în vigoare într-un termen mai scurt a acordului referitor la paşapoartele diplomatice, oficiale şi de serviciu întrucât, spre deosebire de cel privind paşapoartele obişnuite, nu necesită ratificarea de către Congresul Braziliei.

Actualele acorduri bilaterale vor rămâne în vigoare, întrucât prevăd exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere pentru anumite categorii de călătorii care nu sunt incluse în acordul UE-Brazilia.--

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Am votat pentru aprobarea acestui acord în calitate de raportor al Parlamentului European. Acesta va duce la eliminarea obligaţiei vizelor pentru posesorii de paşapoarte diplomatice, de serviciu şi oficiale în relaţie cu Brazilia pentru cetăţenii a patru state membre, şi anume Estonia, Letonia, Malta şi Cipru. Cred că acordul reprezintă un progres semnificativ în direcţia instituirii deplinei reciprocităţii a vizelor pentru toţi cetăţenii europeni în relaţia cu ţările terţe. Eforturile în direcţia asigurării deplinei reciprocităţi ar trebui să continue în vederea eliminării vizelor în relaţia cu Canada şi SUA pentru cetăţenii a cinci state membre: România, Bulgaria, Cehia, Cipru şi Polonia.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei recomandări, întrucât reprezintă un progres în direcţia exonerării reciproce totale de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere pentru titularii de paşapoarte diplomatice, oficiale şi de serviciu din UE şi Brazilia. Semnarea acestui acord ar trebui să servească drept exemplu pentru alte ţări, în particular pentru SUA şi Canada, care continuă să solicite vize pentru cetăţenii din anumite state membre ale UE.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În lumina rezoluţiei pe care am votat-o astăzi referitoare la acordul care urmează a fi semnat între Uniunea Europeană şi Republica Federativă a Braziliei cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere a titularilor de paşapoarte obişnuite, titularii de paşapoarte diplomatice, de serviciu sau oficiale ar trebui să beneficieze cu atât mai mult de aceste acorduri. De o importanţă fundamentală în acest tip de acorduri este reciprocitatea, care trebuie să garanteze că exonerarea de obligativitatea de a deţine viză nu este limitată de cerinţe administrative sau birocratice care ar putea submina aşteptările legitime ale cetăţenilor. Brazilia este un partener tot mai important al Uniunii Europene, cu care împărtăşeşte o istorie şi o limbă comună. Orice demers care încurajează relaţiile dintre această mare ţară din America de Sud şi Europa ar trebui salutat fără rezerve.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) În conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 539/2001, cetăţenii brazilieni pot călători fără viză în statele membre ale Uniunii Europene, cu condiţia ca şederea să fie de scurtă durată.

Cu toate acestea, nu toţi cetăţenii Uniunii Europene se bucură de aceleaşi privilegii. În această situaţie se găsesc resortisanţii din următoarele ţări: Estonia, Cipru, Malta şi Letonia. Acest lucru înseamnă că principiul reciprocităţii nu este respectat.

În 2008, Consiliul a adoptat o decizie prin care autorizează Comisia să negocieze semnarea unui acord între UE şi Brazilia, care să elimine încălcările principiului reciprocităţii. În scopul de a accelera procesul şi de a nu întârzia intrarea în vigoare, cele două părţi contractante au convenit să elaboreze două acorduri distincte: unul pentru titularii de paşapoarte obişnuite şi altul pentru titularii de paşapoarte diplomatice (cel din urmă nu necesită ratificarea de către Congresul Braziliei).

Aşadar, salut această iniţiativă, care va garanta egalitatea de tratament pentru toţi cetăţenii Uniunii Europene, precum şi respectarea pe deplin a principiului reciprocităţii.

  Carlo Fidanza (PPE), în scris. – (IT) Împreună cu colegii mei italieni din Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat), am decis să mă abţin de la votul de astăzi asupra relaţiilor dintre Uniunea Europeană si Brazilia cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere a titularilor de paşapoarte diplomatice, oficiale şi de serviciu. Motivul este acela că, în contextul rezoluţiei referitoare la cazul Cesare Battisti, aş fi preferat ca votarea să fi fost amânată până la noua decizie a Curţii Federale a Braziliei cu privire la extrădarea criminalului Cesare Battisti.

Având în vedere natura deloc urgentă a dosarului, nu ar fi fost absolut nicio problemă dacă ar fi fost amânat până la viitoarea sesiune parţială sau până la cea din aprilie, mai ales dacă ne gândim la durerea familiilor victimelor acestui criminal în masă. Aceste familii aşteaptă de 31 de ani să se facă dreptate şi ca Cesare Battisti să-şi ispăşească în închisorile noastre pedeapsa pronunţată de justiţia italiană.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Brazilia face parte dintr-o aşa-numită „listă pozitivă” a ţărilor ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de obligaţia de a deţine viză pentru trecerea frontierelor externe ale Uniunii Europene. În conformitate cu principiul reciprocităţii, care stă la baza acestui regulament, toţi cetăţenii UE ar trebui să beneficieze de un drept similar atunci când călătoresc în Brazilia.

Până în prezent, principiul reciprocităţii a fost pus în aplicare prin intermediul acordurilor bilaterale privind eliminarea regimului de vize încheiate în mod individual între Brazilia şi statele membre. Cu toate acestea, patru ţări din UE – Estonia, Letonia, Malta şi Cipru – nu au semnat astfel de acorduri. Prin urmare, cetăţenii respectivelor state sunt supuşi în continuare obligaţiei de a deţine viză pentru a călători în Brazilia, fapt ce încalcă principiul reciprocităţii.

Acordul dintre UE şi Brazilia privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere, care nu înlocuieşte celelalte acorduri bilaterale semnate cu diferitele state membre, acoperă acum călătoriile în scop turistic şi de afaceri efectuate de titularii de paşapoarte diplomatice, oficiale şi de serviciu.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am sprijinit acest document, pentru că acordul conferă acces reciproc la călătorii fără viză de scurtă şedere pentru toţi cetăţenii UE şi brazilieni care deţin un paşaport diplomatic, de serviciu sau oficial. Pentru a asigura egalitatea de tratament pentru toţi cetăţenii UE, articolul 8 din acord prevede că Brazilia poate suspenda sau denunţa acordul numai cu privire la toate statele membre ale Uniunii Europene şi reciproc, Uniunea poate suspenda sau denunţa acordul numai dacă respectiva decizie afectează toate statele membre. Actualul acord cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine viză a titularilor de paşapoarte diplomatice, de serviciu sau oficiale reprezintă un progres în direcţia instituirii exonerării reciproce totale de obligaţia de a deţine viză, în conformitate cu Regulamentul 539/2001.

  Monica Luisa Macovei (PPE), în scris. – Am votat pentru acordarea de către PE a unui aviz favorabil pentru încheierea acordurilor cu Brazilia privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză. În prezent, cetăţenii brazilieni nu au nevoie de viză pentru a intra în UE, în timp ce cetăţenii din Estonia, Letonia, Malta şi Cipru sunt obligaţi să deţină viză de intrare în Brazilia. Aceste acorduri vor asigura respectarea principiului reciprocităţii între UE şi Brazilia în ceea ce priveşte exonerarea de obligaţia de a deţine viză.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport. Exonerarea de obligaţia de a deţine viză se referă la titularii de paşapoarte diplomatice, oficiale sau de serviciu care călătoresc în scopuri turistice sau de afaceri. Cetăţenii părţilor la acord pot rămâne pe teritoriul celeilalte părţi pe o perioadă maximă de trei luni în cursul unei perioade de şase luni, calculată de la data primei intrări pe teritoriul celeilalte părţi la acord. Exonerarea de obligaţia de a deţine viză pentru călătorii efectuate în alte scopuri decât cele prevăzute de acord poate fi acordată în continuare în temeiul dispoziţiilor acordurilor bilaterale semnate de Brazilia cu 23 dintre cele 27 de state membre. Acordul ia în considerare situaţia statelor membre care nu aplică încă în integralitate acquis-ul Schengen. Atâta timp cât aceste state membre (Cipru, Bulgaria şi România) nu fac parte din spaţiul Schengen, exonerarea de obligaţia de a deţine viză le oferă cetăţenilor brazilieni dreptul de a rămâne pe teritoriul fiecăruia dintre aceste state pentru o perioadă de trei luni, independent de perioada calculată pentru şederea pe întreg spaţiul Schengen.

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris. – (IT) Decizia mea de a mă abţine de la votul asupra raportului referitor la încheierea Acordului între Uniunea Europeană şi Republica Federativă a Braziliei cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere a titularilor de paşapoarte diplomatice, de serviciu sau oficiale reflectă o poziţie care depăşeşte cadrul acestui raport.

Nu pot fi de acord cu atitudinea guvernului brazilian în cazul Cesare Battisti. Guvernul brazilian ar fi trebuit să aprobe extrădarea, procedurile în acest sens fiind definite într-un acord bilateral. Interpretarea oferită de autorităţile judiciare încalcă angajamentele asumate. Sentinţa, pe care dl Battisti ar trebui să o ispăşească în Italia, a fost pronunţată de un judecător de drept comun, aplicând legi ordinare, pentru o crimă comună: crime în masă. Este dificil să sprijini relaţii internaţionale precum cele definite în rapoartele votate de Parlament cu o ţară care nu respectă acordurile şi mai ales care exprimă astfel o poziţie cu privire la dreptul fundamental la protecţia vieţii.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Toţi cetăţeni europeni care doresc să călătorească în Brazilia în scopuri turistice sau de afaceri nu vor avea nevoie de viză pentru o şedere de maximum trei luni, la fel cum cetăţenii brazilieni pot călători deja fără viză în toate ţările UE, în conformitate cu acordul care a fost aprobat astăzi de Parlamentul European. Acest acord va aduce avantaje în special cetăţenilor din Estonia, Letonia, Malta şi Cipru, care încă aveau nevoie de viză pentru a intra în Brazilia. Acordul se referă la titularii de paşapoarte diplomatice, oficiale şi de serviciu. Prin aprobarea acestui acord, toţi cetăţenii UE - inclusiv cetăţenii din Estonia, Letonia, Malta şi Cipru, în cazul cărora Brazilia menţinea obligativitatea vizelor - vor putea călători fără viză în Brazilia în scopuri turistice sau de afaceri, la fel cum cetăţenii brazilieni pot călători deja fără viză în toate statele membre ale UE. În spaţiul Schengen, durata şederii este limitată la trei luni în decursul unei perioade de şase luni.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, politica comună în materie de vize faţă de ţările terţe constituie competenţa exclusivă a UE. Doar UE, şi nu statele membre în mod individual poate negocia şi încheia un acord cu Brazilia privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză. Acest lucru nu era valabil înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Prezentul raport analizează acordul dintre UE şi Brazilia cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere a titularilor de paşapoarte diplomatice, de serviciu sau oficiale. Semnarea oficială a acordului, în numele Uniunii şi al Braziliei, a avut loc la Bruxelles, la 8 noiembrie 2010. Acest acord privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză nu înlocuieşte alte acorduri bilaterale semnate cu diverse state membre, ci le completează. Cu toate acestea, acordul încheiat de Uniune va prevala asupra celor bilaterale în domeniile acoperite de acestea din urmă, şi anume vizitele în scop turistic şi de afaceri. Salut clauzele privind reciprocitatea dintre resortisanţii din Brazilia şi cetăţenii UE, precum şi garantarea egalităţii de tratament pentru toţi cetăţenii UE. Dispoziţiile existente prevăd că Brazilia şi UE pot suspenda sau denunţa acordul numai dacă respectiva decizie afectează toate statele membre. Din aceste motive, am votat în favoarea raportului.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea semnării acordului dintre UE şi Brazilia cu privire la exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere a titularilor de paşapoarte diplomatice, de serviciu sau oficiale în scopul de a garanta că, în conformitate cu obligaţiile ce decurg din principiul reciprocităţii şi din principiul egalităţii de tratament, toţi cetăţenii UE care sunt deţin paşapoarte diplomatice, de serviciu sau oficiale - inclusiv cetăţenii din Estonia, Letonia, Malta şi Cipru, care până în prezent erau obligaţi să deţină viză pentru a intra pe teritoriul Braziliei - pot călători fără viză în Brazilia în scopuri turistice sau de afaceri, la fel cum cetăţenii brazilieni pot călători deja fără viză în statele membre.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Exonerarea de obligaţia de a deţine viză se aplică doar titularilor de paşapoarte diplomatice, de serviciu sau oficiale care se deplasează în scop turistic sau de afaceri. Cetăţenii părţilor la acord pot rămâne pe teritoriul celeilalte părţi pe o perioadă maximă de trei luni în cursul unei perioade de şase luni, calculată de la data primei intrări pe teritoriul celeilalte părţi la acord. Exonerarea de obligaţia de a deţine viză pentru călătoriile efectuate în alte scopuri decât cele prevăzute în acord poate fi acordată în continuare în temeiul dispoziţiilor acordurilor bilaterale semnate de Brazilia cu 23 dintre cele 27 de state membre.

Acordul ia în considerare situaţia statelor membre care nu aplică încă în integralitate acquis-ul Schengen. Atât timp cât aceste state membre (Cipru, Bulgaria şi România) nu fac parte din spaţiul Schengen, exonerarea de obligaţia de a deţine viză le oferă cetăţenilor Braziliei dreptul de a rămâne trei luni pe teritoriul fiecăruia dintre respectivele state membre, independent de perioada calculată pentru întregul spaţiu Schengen.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Brazilia este înscrisă pe aşa-numita „listă pozitivă” a ţărilor ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de obligaţia de a deţine viză pentru trecerea frontierelor externe ale Uniunii Europene. Până în prezent, principiul reciprocităţii a fost pus în aplicare prin intermediul acordurilor bilaterale încheiate în mod individual între Brazilia şi statele membre. Cu toate acestea, patru ţări din UE – Estonia, Letonia, Malta şi Cipru – nu au semnat astfel de acorduri, cetăţenii lor nefiind exoneraţi de obligaţia de a deţine viză. Obiectivul acestui acord este exonerarea de obligaţia de a deţină viză a titularilor de paşapoarte diplomatice, oficiale sau de serviciu şi are acelaşi scop şi arie de aplicare precum acordul referitor la titularii de paşapoarte obişnuite.

Cu toate acestea, potrivit legislaţiei braziliene, acordul referitor la titularii de paşapoarte diplomatice, oficiale şi de serviciu nu necesită ratificarea de către Congresul Braziliei, motiv pentru care va intra în vigoare într-un termen mai scurt. Cele două acorduri nu înlocuiesc acordurile bilaterale încheiate între statele membre şi Brazilia, ci pur şi simplu le completează. Consider că este important ca această practică a reciprocităţii care stă la baza acordurilor privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză să se aplice şi în cazul altor ţări terţe, în scopul de a elimina discriminările care există în prezent, în special în ceea ce priveşte SUA şi Canada.

Recomandări: Silvia-Adriana Ţicău (A7-0004/2011), Monica Luisa Macovei (A7-001/2011) şi Ioan Enciu (A7-0010/2011)

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Deşi sprijin conţinutul acestui acord, am decis să mă abţin de la vot pentru a protesta astfel împotriva alegerilor politice făcute de mult timp de guvernul brazilian în cazul Cesare Battisti.

Este o realitate că acest criminal, condamnat în numeroase rânduri, nu ispăşeşte pedepsele pronunţate de justiţia italiană.

Raport: Evelyne Gebhardt (A7-0012/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sprijin acest raport, pentru că recunosc faptul că Directiva privind serviciile poate contribui la ameliorarea integrării economice şi consider că aplicarea directivei poate consolida relaţia de sprijinire reciprocă dintre piaţa internă şi politica de coeziune. Pentru ca acest obiectiv să poată fi realizat, este nevoie de o mai mare transparenţă a informaţiilor furnizate cetăţenilor şi întreprinderilor. Este important să menţionăm condiţiile de derogare de la aplicarea principiului ţării de origine în anumite domenii sau activităţi, în special în ceea ce priveşte diferitele prevederi legislative incluse în alte instrumente comunitare, precum şi în ceea ce priveşte setul de garanţii pe care statul responsabil trebuie să le ofere lucrătorilor detaşaţi. Această problemă a generat discuţii îndelungate, împiedicând aplicarea directivei mai înainte. Mă tem că punerea în aplicare a acestei directive la nivel regional şi local va contracara măsurile de dereglementare, subminând astfel încercările de a simplifica procedurile administrative, mai ales având în vedere faptul că aplicarea acesteia ar putea implica mobilizarea de resurse suplimentare, contribuţia fondurilor structurale şi a altor instrumente fiind esenţială pentru a compensa lipsurile din perioada de tranziţie. În acest context, îndemn la o mai mare coerenţă şi coordonare a tuturor politicilor.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului European referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind serviciile, care a intrat în vigoare în 2006. Obiectivul acestei directive este de a deschide piaţa serviciilor în Uniunea Europeană, de a elimina barierele protecţioniste naţionale care afectează furnizarea de servicii şi garantarea principiului libertăţii de circulaţie, fundamentul pieţei comune. Cu alte cuvinte, furnizorii europeni de servicii ar trebui să îşi poată desfăşura activitatea oriunde în Uniune, fără a se confrunta cu obstacole birocratice. Diferitele servicii care fac obiectul directivei reprezintă 40% din produsul intern brut (PIB) al UE. Ne aşteptăm ca punerea în aplicare a acestei directive să genereze un profit de până la 140 de miliare de euro şi o creştere cu 1,5% a PIB-ului UE. Cu toate acestea, punerea în aplicare adecvată este condiţia esenţială pentru ca directiva să poată aduce toate beneficiile preconizate. Din nefericire, s-a stabilit că, până la sfârşitul lui 2009, nu toate statele membre reuşiseră să o transpună integral în legislaţia naţională. Sunt de acord că înfiinţarea ghişeelor unice este un element esenţial pentru punerea în aplicare eficientă a directivei.

Rolul acestor ghişee unice constă în furnizarea de informaţii necesare şi în crearea unei oportunităţi de a desfăşura toate procedurile pe cale electronică şi nu numai în limba naţională. Potrivit datelor Comisiei Europene, 22 de state membre au înfiinţat deja astfel de ghişee unice, însă doar 17 dintre acestea dispun de portaluri de e-guvernare, care, la rândul lor, prezintă diferenţe majore de la un stat membru la altul. Trebuie să se sublinieze că dacă aceste ghişee unice nu funcţionează adecvat, consumatorii nu vor primi toate informaţiile, ceea ce va îngreuna realizarea obiectivelor stabilite de directivă.

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. – (IT) Potenţialele beneficii care decurg din punerea în aplicare a Directivei privind serviciile sunt incontestabile. Activităţile care fac obiectul directivei reprezintă 40% din PIB-ul şi locurile de muncă din UE. Prin aplicarea sa în mod corect, am debloca un potenţial economic uriaş, care ar determina crearea de locuri de muncă şi ar contribui la relansarea economică. Calitatea punerii în aplicare a directivei de către statele membre este la fel de importantă ca şi respectarea termenelor fixate în acest sens.

În cadrul negocierilor care au precedat adoptarea directivei, Parlamentul a demonstrat deja că poate juca un rol esenţial. Prin urmare, consider că Parlamentul trebuie să asigure monitorizarea procesului de punere în aplicare a directivei de către statele membre. Furnizorii europeni de servicii ar trebui să îşi poată desfăşura activitatea oriunde în Uniunea Europeană, fără a se confrunta cu obstacole birocratice. Este important însă ca în faza de punere în aplicare să luăm în calcul şi alte aspecte, în special costurile administrative impuse în prezent statelor membre.

Sunt de acord cu raportoarea că procedura de evaluare reciprocă introdusă de Consiliu generează sarcini birocratice inutile pentru administraţiile statelor membre de la nivel naţional, regional şi local. Sper că posibilele avantaje ale acestor proceduri vor fi evaluate în cel mai scurt timp, în caz contrar se vor menţine costurile administrative ridicate.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui text. Nu a fost vorba de o evaluare a punerii în aplicare a Directivei privind serviciile, adoptată de Parlament în 2006, deoarece este mult prea devreme pentru o astfel de evaluare. A fost vorba despre a sublinia nu doar importanţa economică şi socială a acestei deschideri a sectorului serviciilor în Europa (domeniile care fac obiectul directivei reprezintă 40% din produsul intern brut şi locurile de muncă din Uniunea Europeană, iar potenţialul de creştere este estimat la 0,6-1,5% din PIB), ci şi componentele fundamentale ale transpunerii directivei. În primul rând, ghişeele unice. Scopul lor este de a facilita furnizarea de servicii în Europa. Concret, antreprenorii care doresc să înfiinţeze o întreprindere în străinătate sau să ofere servicii transfrontaliere trebuie să aibă posibilitatea de a se adresa unui astfel de ghişeu unic, unde li se vor explica toate formalităţile şi procedurile pe care trebuie să le urmeze în acest scop. Aceste ghişee unice sunt cheia succesului Directivei privind serviciile. În al doilea rând, domeniul de aplicare a directivei: cred că ar trebui să avem o adevărată dezbatere politică la nivel european, în care să stabilim ce înţelegem prin servicii de interes general şi care sunt normele care vrem să guverneze aceste servicii.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document. Obiectivul Directivei privind serviciile este acela de a facilita semnificativ desfăşurarea activităţilor profesionale, dezvoltarea unor noi domenii de activitate şi recrutarea de personal nou în alte state membre în cazul persoanelor care desfăşoară activităţi independente şi al întreprinderilor mici şi mijlocii. Sectorul serviciilor, care reprezintă 40% din PIB-ul UE, este deosebit de important pentru creşterea economică şi combaterea şomajului. Prezenta directivă reprezintă un pas esenţial către o piaţă unică a serviciilor, care ar trebui să permită întreprinderilor, în special întreprinderilor mici şi mijlocii, să ofere servicii mai bune la preţuri competitive în ansamblul pieţei interne, precum şi să deblocheze enormul potenţial economic şi de creare de locuri de muncă al pieţei interne europene a serviciilor. Directiva privind serviciile trebuie pusă în aplicare pe deplin şi în timp util de statele membre pentru ca furnizorii de servicii să poată beneficia de toate avantajele acesteia. Consider că cei din Comisie trebuie să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a directivei în toate statele membre şi să redacteze rapoarte periodice de punere în aplicare pentru a elimina astfel toate obstacolele din sectorul serviciilor şi a-i debloca potenţialul economic.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Directiva privind serviciile, adoptată în decembrie 2006, pune în practică principiul liberei circulaţii, cu scopul de a crea o piaţă comună a serviciilor în Uniunea Europeană. Deşi adoptată din 2006, prezenta evaluare a punerii în aplicare a relevat mai multe întârzieri în procesul de transpunere a acesteia în unele state membre, întârzieri cauzate de probleme de ordin legislativ şi tehnic, justificate de faptul că o punere în aplicare corectă presupune diferite instrumente legislative.

O piaţă unică a serviciilor pe deplin funcţională este esenţială pentru redresarea economică a Europei, acest sector reprezentând peste 70% din locurile de muncă şi crearea netă de locuri de muncă de pe piaţa unică. Profiturile de la nivelul Uniunii Europene ar putea ajunge la un total de 60-140 de miliarde de euro, reprezentând o posibilă creştere de 0,6-1,4% a PIB-ului.

În lumina celor de mai sus, sprijin acest raport referitor la punerea în aplicare a Directivei privind serviciile, întrucât consider că evaluarea punerii în aplicare a directivelor este un proces important, care poate releva şi, ulterior, corecta unele deficienţe ce pot apărea în punerea în aplicare.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) După părerea mea, punerea în aplicare a Directivei privind serviciile ne dă posibilitatea de a sublinia lacunele existente, în special cu privire la sfera de aplicare. În avizul redactat în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă, am menţionat incertitudinea juridică în care se găsesc acum serviciile de interes general şi necesitatea absolută de a lua în considerare natura lor specifică. Deşi există un acord unanim cu privire la necesitatea de a clarifica conceptele (serviciile de interes economic general, serviciile neeconomice de interes general şi serviciile sociale), Parlamentul este încă foarte împărţit în diverse grupuri de opinie în legătură cu modalitatea în care se poate realiza acest lucru. Am pledat pentru nevoia de a avea un cadru legislativ clar, realizabil, dacă se impune, printr-o directivă-cadru. Deşi regret că aceste aspecte nu se regăsesc în textul final, o felicit pe dna Gebhardt, care a reuşit să menţioneze aceste probleme în raportul său elaborat în numele Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, care s-a concentrat în principal pe evaluarea reciprocă şi ghişeele unice. Alineatul (45) precizează că este necesar un cadru legislativ, se pare că la nivel sectorial, şi reaminteşte angajamentul asumat de dl Barnier în recenta lui comunicare de a prezenta în 2011 o serie de propuneri cu privire la serviciile de interes general. Aşadar, aştept ca respectivele propuneri să fie prezentate şi aştept măsuri menite să ofere, în sfârşit, un răspuns furnizorilor de servicii şi autorităţilor locale şi regionale, dar şi o recunoaştere a contribuţiei esenţiale a acestor servicii la coeziunea socială şi teritorială.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Directiva privind serviciile europene a intrat în vigoare în decembrie 2006, propunându-şi obiectivul ambiţios de a deschide piaţa serviciilor în Uniunea Europeană, eliminând barierele protecţioniste naţionale care afectează furnizarea de servicii şi garantând principiul liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor în Uniune. Potrivit dispoziţiilor directivei, furnizorii europeni de servicii ar trebui să îşi poate desfăşura activitatea oriunde în Uniunea Europeană fără a se confrunta cu obstacole birocratice.

Raportul din proprie iniţiativă aflat în discuţie şi prezentat de Parlament pentru a urmări îndeaproape procesul de punere în aplicare a directivei în sistemele juridice naţionale, evaluează activitatea în acest sens desfăşurată până în prezent de statele membre. În special, au fost identificate întârzieri în punerea a aplicare a directivei, precum şi numeroase probleme legate de interpretarea sferei de aplicare.

Prin urmare, pentru a proteja operatorii de pe piaţă, solicit o definire urgentă şi fără echivoc a serviciilor care intră sub incidenţa acestei directive. În cele din urmă, consider că punerea în aplicare efectivă a Sistemului de informare al pieţei interne, extinderea funcţiilor acestuia, precum şi a gradului de digitalizare a ghişeelor unice ar reprezenta fără îndoială avantaje enorme pentru furnizorii de servicii şi ar facilita accesul la informaţii pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport, pentru că obiectivul Directivei privind serviciile constă în deschiderea pieţei serviciilor în Uniunea Europeană, eliminarea barierelor protecţioniste naţionale care afectează furnizarea de servicii şi garantarea principiului liberei circulaţii, fundament al pieţei comune. Domeniul de aplicare a Directivei privind serviciile cuprinde în principiu toate serviciile comerciale prestate de un furnizor de servicii stabilit într-un stat membru. Printre serviciile care nu intră în sfera de aplicare a directivei se numără serviciile neeconomice de interes general, serviciile financiare, serviciile de transport, serviciile prestate de agenţiile de plasare de forţă de muncă temporară, serviciile de îngrijire medicală şi cele considerate a fi servicii sociale din domeniul îngrijirii persoanelor, al îngrijirii copiilor sau al locuinţelor sociale. Serviciile de interes general nu sunt ameninţate de directivă, care nu îşi propune să submineze serviciile publice de bază. Este necesară nu doar o delimitare clară între serviciile care fac obiectul directivei şi serviciile de interes general, ci şi asigurarea protecţiei serviciilor de interes economic general prin intermediul unui cadru legislativ.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Directiva privind serviciile nu va conduce, în niciun caz, aşa cum speculează unele părţi, la o dereglementare sau liberalizare a sectorului serviciilor. Obiectivul ei este de a asigura accesul la pieţele naţionale astfel încât să se elimine obstacolele de natură arbitrară, iar reglementările ce rămân în vigoare în statele membre să fie proporţionale şi nediscriminatorii. Directiva specifică explicit că nu se va aduce atingere dreptului muncii şi nici lucrătorilor prin aceste dispoziţii legislative. Asupra acestui lucru chiar Parlamentul a insistat, impunându-şi punctul de vedere în faţa Consiliului.

Articolul 16 prevede că niciun stat membru nu este împiedicat să impună anumite cerinţe în ceea ce priveşte o activitate de servicii, în cazul în care acest lucru este justificat din motive de ordine, siguranţă şi sănătate publică sau protecţia mediului.

Există întârzieri în punerea în aplicare a directivei în unele state membre, dar acestea provin, cu precădere, din interpretarea diferită a ei. De aceea, este important ca domeniul de aplicare a directivei să fie clar şi transparent. Este necesară nu doar o delimitare clară între serviciile ce fac obiectul directivei şi serviciile de interes general, ci şi asigurarea protecţiei serviciilor de interes economic, printr-un cadru legislativ în acest sens.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Obiectivul Directivei privind serviciile, care a intrat în vigoare în decembrie 2006, este să deschidă piaţa serviciilor în Uniunea Europeană, eliminând toate barierele protecţioniste, obstacolele arbitrare şi normele discriminatorii. În plus, Parlamentul a insistat mereu asupra faptului că această directivă nu trebuie să constituie un pretext care să justifice dereglementări periculoase şi liberalizarea sectorului.

Am votat în favoarea raportului, care remarcă pe bună dreptate întârzierile (adesea nejustificate) şi disputele legate de punerea în aplicare a Directivei privind serviciile, care se referă la un sector ce reprezintă aproximativ 40% din produsul intern brut (PIB) şi locurile de muncă din UE. Mai mult, directiva prezintă şi avantajul de a le permite întreprinderilor europene, în special întreprinderilor mici şi mijlocii, să furnizeze servicii mai bune la preţuri competitive. Transpunerea corectă şi transparentă a Directivei privind serviciile ar avea un efect pozitiv de deblocare a enormului potenţial economic şi de creare de locuri de muncă al pieţei interne, estimat la 0,6-1,5% din PIB-ul european - ceva absolut necesar pentru Uniunea Europeană. Prin urmare, transpunerea integrală a directivei în toată UE va introduce pe piaţa internă manifestarea unor aspecte ale concurenţei care vor aduce beneficii cetăţenilor şi întreprinderilor.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Directiva privind serviciile reprezintă un instrument fundamental pentru creşterea din Uniunea Europeană, permiţându-le în special persoanelor care desfăşoară activităţi independente şi întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) să-şi desfăşoare mult mai uşor activităţile în alte state membre, să dezvolte noi domenii de activitate şi să recruteze personal. Aceste activităţi reprezintă 40% din PIB -ul şi locurile de muncă din Uniunea Europeană şi alcătuiesc un sector esenţial pentru creşterea economică şi combaterea şomajului. Este important să se consolideze enormul potenţial de dezvoltare economică şi de creare a locurilor de muncă pe care îl are piaţa internă europeană a serviciilor, întrucât reprezintă un pas esenţial către o adevărată piaţă internă a serviciilor, care ar trebui să le permită întreprinderilor, în special IMM-urilor, să ofere cetăţenilor servicii mai bune la preţuri competitive în ansamblul pieţei interne. Sper ca în viitorul apropiat să se înceapă realizarea obiectivelor prevăzute de directivă în beneficiul întregii Uniuni Europene şi al regiunilor acesteia, contribuindu-se astfel la o adevărată coeziune economică, socială şi teritorială prin crearea de locuri de muncă decente, stabile şi de calitate şi îmbunătăţind calitatea şi siguranţa serviciilor furnizate.

  Philippe de Villiers (EFD), în scris. – (FR) Parlamentul se pronunţă asupra punerii în aplicare a Directivei privind serviciile, a cărei retragere a fost promisă de pe vremea când încă mai era numită Directiva Bolkestein. Parlamentul European trebuie să evalueze acum dacă directiva a fost transpusă corect în statele membre.

Serviciile reprezintă 40% din PIB-ul şi locurile de muncă ale UE, prezentând însă diferenţe majore între statele membre. Directiva privind serviciile propune „evoluţii” şi uniformizări care vor fi înfăptuite în detrimentul poporului francez şi vor avea drept consecinţă o uniformizare descendentă a standardelor sociale.

Este imperativă protecţia pieţelor şi a lucrătorilor, care contribuie la bogăţia ţării noastre şi a continentului nostru, dar, ca de obicei, Uniunea Europeană se opune.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului, deoarece consider că până în prezent, punerea în aplicare a Directivei privind serviciile de către statele membre a fost parţială şi limitată. Deşi această directivă este unul dintre cele mai importante documente legislative europene, având ca obiectiv deschiderea sectorului serviciilor liberei circulaţii în Uniunea Europeană, mai avem un drum lung de parcurs în această direcţie. Este necesar să se garanteze că această legislaţie, aprobată cu peste trei ani în urmă, este pusă în aplicare corect, mai ales în ceea ce priveşte înfiinţarea efectivă a ghişeelor unice, care pot fi utilizate de orice cetăţean care încearcă să vândă servicii în altă ţară pentru a obţine informaţiile necesare.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Obiectivul Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne este deschiderea pieţei serviciilor în Uniunea Europeană, eliminarea barierelor protecţioniste naţionale care afectează furnizarea de servicii şi garantarea principiului liberei circulaţii, obiectiv care vizează crearea unei adevărate pieţe interne pentru acest sector. Sectorul serviciilor reprezintă 40% din PIB-ul şi locurile de muncă din Uniune, având un enorm potenţial de creştere şi creare de locuri de muncă, în special în ceea ce priveşte întreprinderile mici şi mijlocii. Termenul fixat pentru transpunerea directivei a fost sfârşitul lui 2009, însă există în continuare state membre care nu au reuşit să o pună în aplicare corect şi eficient.

Doar în 22 de state membre funcţionează portalul online, menit să pună la dispoziţie toate informaţiile administrative necesare, şi doar în 14 dintre aceste 22 de state pot fi derulate în format electronic procedurile necesare. Este necesar să se asigure şi să se monitorizeze aplicarea corectă a acestei directive de către toate statele membre, astfel încât să se elimine obstacolele de natură arbitrară, iar normele care rămân în vigoare în statele membre să fie proporţionale şi nediscriminatorii.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Prezentul proiect de rezoluţie se referă la punerea în aplicare a Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne.

Principiul liberei circulaţii a bunurilor şi persoanelor pe întreg teritoriul Uniunii Europene este consacrat în toate tratatele şi urmăreşte să sprijine crearea pieţei comune. Aprobarea Directivei 2006/123/CE a fost justificată de nevoia de a elimina birocraţia care restricţionează furnizarea de servicii în statele membre.

Se poate însă constata că nu toate statele membre pun în aplicare prezenta directivă, întrucât consideră că există încă aspecte care nu au fost clarificate adecvat. Astfel se explică şi relevanţa acestei rezoluţii.

Salut crearea ghişeelor unice ca mijloace rapide şi eficiente de a răspunde solicitărilor venite din partea oamenilor de afaceri şi a reprezentanţilor lucrătorilor şi sper că acestea nu vor fi limitate doar la formatul electronic, întrucât ştim cu toţii cât de important este contactul personal atunci când suntem într-o ţară străină.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat împotriva acestui raport, rămânând fideli tuturor poziţiilor noastre anterioare legate de ruşinoasa Directivă Bolkestein şi obiectivele ei inacceptabile de facilitare a liberalizării serviciilor, inclusiv a serviciilor publice, pentru a favoriza interesele grupurilor economice şi financiare din Uniunea Europeană cu preţul creşterii şomajului şi scăderea calităţii serviciilor furnizate utilizatorilor, astfel cum se poate constata deja cu uşurinţă în sectoarele care au urmat această cale.

Raportul urmăreşte să exercite presiuni asupra statelor membre care, în procesul de transpunere a Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne, nu au progresat în ritmul rapid dorit de majoritatea deputaţilor din Parlamentul European pentru a proteja interesele grupărilor economice europene. Această directivă a intrat în vigoare la 28 decembrie 2006 şi, astfel cum se precizează în raport, are ca obiectiv „deschiderea pieţei serviciilor în Uniunea Europeană, eliminarea barierelor protecţioniste naţionale care afectează furnizarea de servicii şi garantarea principiului liberei circulaţii, fundament al pieţei comune”.

Or, ceea ce se impunea acum era o evaluare obiectivă a consecinţelor implicate de liberalizarea şi, ulterior, privatizarea serviciilor, în unele cazuri a unor servicii publice esenţiale, pentru a reveni la o apărare fără compromisuri a drepturilor oamenilor şi lucrătorilor.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Directiva Blokestein a înregistrat întârzieri pentru că statele membre ar fi fost prea lente în procesul de transpunere şi ar fi aplicat-o incorect. Este adevărat că în Franţa, ea a fost doar parţial transpusă în legislaţia naţională. Şi pe bună dreptate! Pentru a evita o dezbatere publică şi astfel noi proteste, guvernul dlui Sarkozy a ales în mod deliberat să nu utilizeze o lege-cadru, ci să introducă principiile directivei în toate textele relevante. De fapt, toate principiile se reduc la unul singur: libertate totală şi absolută de stabilire şi furnizare de servicii! Fragmentarea modificărilor legislative a determinat un proces lipsit de transparenţă. Domeniul de aplicare a textului rămâne neclar: unele servicii sociale care se presupune că sunt excluse intră, de fapt, sub incidenţa directivei. Cele care sunt într-adevăr excluse astăzi, sunt de fapt doar amânate: o dată la trei ani, Comisia poate propune eliminarea excepţiilor. Cât despre principiul ţării de origine, cea mai scandaloasă clauză din text, deşi formal a fost eliminat, s-a reinsinuat în text prin posibilităţile deschise de directiva privind detaşarea lucrătorilor şi regulamentul privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale.

  Louis Grech (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport, întrucât sectorul serviciilor însumează 70% din totalul locurilor de muncă şi a determinat crearea netă de locuri de muncă pe piaţa unică europeană, reprezentând în acelaşi timp cea mai importantă sursă de investiţii străine directe. Directiva privind serviciile creează cadrul fundamental necesar pentru asigurarea unei mai mari libertăţi de circulaţie a furnizorilor de servicii, consolidează drepturile consumatorilor ca beneficiari ai serviciilor şi îmbunătăţeşte gradul de disponibilitate a informaţiilor, asistenţei şi transparenţei cu privire la furnizori şi serviciile pe care le prestează.

Din aceste motive, punerea în aplicare corectă a Directivei privind serviciile trebuie să rămână o prioritate a Comisiei. Prin urmare, Comisia trebuie să colaboreze cu statele membre pentru a continua procesul de cooperare administrativă în privinţa mecanismelor care intră în domeniul de aplicare a directivei, asigurându-se în special că statele membre înfiinţează ghişee unice pe deplin funcţionale.

În plus, încurajez Comisia ca, împreună cu statele membre, să continue procesul de dezvoltare a pieţei unice a serviciilor pe baza „evaluării reciproce” prevăzută de Directiva privind serviciile, în scopul de a primi reacţiile actualizate ale consumatorilor, ale cetăţenilor şi ale întreprinderilor legate de măsurile naţionale de punere în aplicare a Directivei privind serviciile în statele membre din care fac parte, asigurând astfel faptul că statele membre participă cu adevărat la piaţa unică.

  Estelle Grelier (S&D), în scris. – (FR) Adoptată în 2006 şi având ca termen limită pentru transpunerea în legislaţiile naţionale data de 28 decembrie 2009, Directiva privind serviciile continuă să ridice probleme în statele membre şi în rândul autorităţilor locale care sunt direct afectate de ea. Raportul parlamentar din proprie iniţiativă al dnei Gebhardt, care propune o primă evaluare a punerii în aplicare a directivei, abordează unele dintre aceste probleme, în special incertitudinea legată de serviciile sociale şi serviciile de interes economic general (cum sunt definite acestea? care sunt domeniile afectate?), precum şi lipsa de transparenţă care însoţeşte procesul de transpunere în unele state membre. De asemenea, Franţa se distinge prin lipsa de transparenţă şi inflexibilitatea problematice pe care o manifestă în punerea în aplicare a acestei directive, elaborând nenumărate decrete şi legi de punere în aplicare şi preferând o interpretare restrictivă a excepţiilor prevăzute de directivă, ceea ce dă naştere la îndoieli cu privire la viitorul unor servicii, cum ar fi îngrijirea pentru copii şi persoanele cu handicap. Mai mult ca oricând, acest raport din proprie iniţiativă, adoptat cu o largă majoritate, este o ocazie de a sublinia că toţi deputaţii din Parlamentul European şi în special socialiştii vor continua să monitorizeze cu atenţie punerea în aplicare a acestei directive şi impactul său asupra serviciilor publice.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Săptămâna aceasta, la patru ani de la adoptarea Directivei privind serviciile, Parlamentul European s-a pronunţat cu privire la punerea în aplicare a directivei în statele membre. Lipsa de informaţii, blocajele din serviciile transfrontaliere, constrângerile administrative inutile sunt doar câteva dintre criticile aduse de Parlamentul European în raportul în favoarea căruia am votat şi care a fost adoptat. Pentru a ameliora şi facilita furnizarea de servicii transfrontaliere, statele membre trebuie într-adevăr să facă progrese în procesul de punere în aplicare a directivei. În plus, aş dori să subliniez problema dificilă a sferei de aplicare a directivei, care exclude o serie de domenii, printre care se numără serviciile neeconomice de interes general şi unele servicii prestate de furnizori mandataţi de stat (servicii sociale, îngrijirea copiilor, îngrijirea persoanelor etc.). Cele două concepte de „servicii neeconomice de interes general” şi „mandatare” nu sunt clar definite şi/sau interpretarea lor diferă de la un stat membru la altul. Rezultatul a fost o lipsă de certitudine juridică pe care o regret profund.

  Mathieu Grosch (PPE), în scris. – (DE) O punere în aplicare rapidă şi eficientă a Directivei privind serviciile de către statele membre este de o importanţă majoră pentru piaţa internă europeană. Pentru întreprinderile mici şi mijlocii care doresc să-şi ofere serviciile dincolo de frontierele naţionale este esenţial să dispună de ghişee unice care să le furnizeze informaţiile relevante şi să le explice procedurile necesare.

A trecut mai bine de un an de la expirarea termenului la care statele membre ar fi trebuit să pună în aplicare Directiva privind serviciile. Este cumva lipsit de sens să continuăm să discutăm despre numeroasele modificări. Mult mai util ar fi să analizăm mai îndeaproape procesul de punere în aplicare. Deşi unele state membre au adoptat deja toate măsurile necesare, altele par să fi uitat de existenţa acestui document pe care l-au semnat. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că directiva va fi pusă în aplicare corect şi imediat în toate cele 27 de state membre, pentru a simplifica astfel cât mai repede furnizarea de servicii în alte ţări.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii a Parlamentului European referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind serviciile, care a intrat în vigoare în 2006. Obiectivul acestei directive este de a deschide piaţa serviciilor în Uniunea Europeană, de a elimina barierele protecţioniste naţionale care afectează furnizarea de servicii şi garantarea principiului libertăţii de circulaţie, fundamentul pieţei comune. Directiva îşi propune să asigure accesul la pieţe astfel încât să se elimine obstacolele de natură arbitrară, iar normele care rămân în vigoare în statele membre să fie proporţionale şi nediscriminatorii. A fost prevăzut explicit faptul că nu se va aduce atingere dreptului muncii şi nici drepturilor lucrătorilor prin acest proiect legislativ, aspect asupra căruia Parlamentul European a insistat în mod deosebit. Furnizorii europeni de servicii ar trebui să îşi poate desfăşura activitatea oriunde în Uniune, fără a se confrunta cu obstacole birocratice. Diferitele servicii care fac obiectul directivei reprezintă 40% din produsul intern brut (PIB) al UE. Sunt de acord că înfiinţarea ghişeelor unice este un element esenţial pentru punerea în aplicare în mod eficace a directivei.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Directiva privind serviciile reprezintă un pas esenţial înspre o adevărată piaţă unică a serviciilor, care va permite întreprinderilor, în special IMM-urilor, să ofere cetăţenilor servicii mai bune la preturi competitive. Am susţinut poziţia raportoarei, care consideră că înfiinţarea de ghişee unice este un element esenţial pentru punerea în aplicare în mod eficient a acestei directive. Acest instrument poate fi de mare importanţă pentru întreprinderile mici si mijlocii. Ghişeele unice trebuie să pună la dispoziţie informaţii precise, complete si cuprinzătoare cu privire la formalităţi, proceduri administrative, dreptul muncii, regimurile fiscale în vigoare în statele membre, în special în ceea ce priveşte TVA etc. În plus, oamenilor de afaceri ar trebui să li se acorde asistenţă în derularea procedurilor administrative necesare. Consider că, după finalizarea transpunerii, este esenţial să se realizeze o evaluare cuprinzătoare a impactului Directivei privind serviciile asupra activităţii economice, a nivelului calitativ şi cantitativ al ocupării forţei de muncă, a protecţiei sociale, a îndeplinirii obiectivelor de mediu şi a calităţii serviciilor oferite consumatorilor.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea rezoluţiei. Directiva privind serviciile, adoptată în 2006, vizează armonizarea anumitor aspecte legate de furnizarea de servicii pe piaţa unică. Punerea în aplicare integrală de către statele membre ar fi trebuit finalizată până la finele lui 2009. Solicit statelor membre care nu şi-au îndeplinit obligaţiile să o facă în mod urgent.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Singura contribuţie pozitivă a acestui text este invitaţia adresată statelor membre de a „asigura o mai mare transparenţă” a procesului de transpunere a Directivei privind serviciile. Ceea ce guvernul francez ignoră cu nonşalanţă! Altfel, raportul elaborat de o deputată socialistă validează dictatul neoliberal din această directivă nocivă şi merge chiar până la a chema la ordine statele membre cărora le „lipseşte ambiţia” de a o pune în aplicare. Mai rău, acest Parlament recunoaşte că este incapabil să evalueze consecinţele punerii în aplicare! Probabil din acest motiv nici nu avem vot prin apel nominal. Numele celor responsabili nu vor fi cunoscute. Eu voi vota împotrivă.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne urmăreşte să elimine barierele care există încă în calea furnizării transfrontaliere de servicii. După unele dificultăţi întâmpinate în transpunerea directivei, din cauza îndoielilor unor state membre, orientările acestei proceduri, menite să simplifice coordonarea dintre statele membre în ceea ce priveşte protecţia consumatorilor, protecţia mediului şi siguranţa şi sănătatea publică, vor fi în cele din urmă puse în practică în toate statele membre, iar prezentul raport va contribui la o punere în aplicare mai eficientă şi la o mai bună funcţionare a măsurilor prezentate. Astfel se explică votul meu.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) UE oferă o gamă largă de oportunităţi în special pentru furnizorii de servicii. Standardizarea reglementărilor UE au facilitat foarte mult activităţile transfrontaliere şi angajaţilor li se oferă tot mai multe stimulente pentru a lucra în străinătate pentru câţiva ani. Se întâmplă însă adesea ca lucrătorii să se confrunte cu legislaţiile naţionale din domeniul serviciilor pe care nu le înţeleg, ceea ce conduce frecvent la probleme sau neînţelegeri. Nu am votat în favoarea raportului, pentru că nu oferă informaţii suficiente cu privire la costurile implicate de ghişeele unice.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. – (LT) Adoptarea Directivei privind serviciile are ca obiectiv să faciliteze desfăşurarea activităţilor întreprinderilor în afara graniţelor naţionale. Sistemul stabilit a redus semnificativ cantitatea de obstacole administrative. Cu toate acestea, experienţa ne arată că, în unele state membre, întreprinderile mici se mai confruntă încă cu unele capcane birocratice. În multe state, principiul ghişeelor unice ca puncte centrale de contact nu funcţionează sau funcţionează defectuos şi uneori întreprinzătorii sunt încă obligaţi să obţină nenumărate autorizaţii care trebuie verificate de nenumărate organisme de inspecţie. Nu doar întreprinzătorii locali se confruntă cu astfel de inconveniente, ci şi furnizorii de servicii care doresc să-şi extindă activitatea în alte state membre. Prin urmare, sunt de acord cu textul raportului şi solicit statelor membre ale UE să continue să uşureze situaţia întreprinderilor şi să asigure libera circulaţie a serviciilor.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Procesul de transpunere a Directivei privind serviciile se bazează pe o procedură delicată menită să asigure transparenţă şi coerenţă în sistemele statelor membre în ceea ce priveşte rezultatele punerii în aplicare a directivei, precum şi să evalueze rezultatele vizibile pe piaţa internă ca urmare a transpunerii. Acesta este obiectivul raportului, în favoarea căruia am decis să votez având în vedere necesitatea de a verifica activitatea statelor membre. Promovarea convergenţei reglementărilor prin evaluarea reciprocă a transpunerii lor efective nu ar avea ca rezultat doar facilitarea activităţii statelor membre (care se află într-o întârziere atât de mare, încât Parlamentul consideră că este necesară o monitorizare a acestora), ci ar stabili în acelaşi timp un cadru pentru sistemul ghişeelor unice, care va garanta fluxul de informaţii către întreprinderile mici şi mijlocii. Aş dori doar să menţionez că economia noastră se bazează în proporţie de 75% pe servicii şi că pe o piaţă globală, acestea ar trebui să fie punctul nostru forte. Consider că în viitor este de dorit o mai mare liberalizare, ceea ce nu înseamnă abolirea normelor, ci intensificarea concurenţei.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Directiva privind serviciile urmăreşte să contribuie la definitivarea pieţei interne a serviciilor, garantând în acelaşi timp un grad ridicat de calitate şi coeziune socială. Acesta este un instrument menit să încurajeze creşterea în UE, iar punerea sa în aplicare face parte din cadrul strategiei Europa 2020 şi din Actul privind piaţa unică. Transpunerea Directivei privind serviciile reprezintă o provocare majoră pentru statele membre, pentru administraţiile publice şi pentru autorităţile locale, având în vedere dispoziţiile în materie de drept de stabilire şi de prestare de servicii, precum şi înfiinţarea de ghişee unice pentru a acorda asistenţă furnizorilor de servicii, în special IMM-urilor. Directiva le permite în special persoanelor care desfăşoară activităţi independente şi întreprinderilor mici şi mijlocii să îşi desfăşoare mult mai uşor activităţile profesionale, să dezvolte noi domenii de activitate şi să recruteze personal în alte state membre. Am votat în favoarea raportului, deoarece am convingerea că, având în vedere că sistemul de informare al pieţei interne şi ghişeele unice necesită un efort major de cooperare administrativă între toate autorităţile implicate, ele pot deschide calea pentru consolidarea interoperabilităţii şi a creării de reţele la nivel naţional, regional şi local în ansamblul UE, apropiind regiunile ultraperiferice de o adevărată piaţă internă.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne (Directiva privind serviciile) are ca obiectiv deschiderea pieţei serviciilor în Uniunea Europeană, eliminarea barierelor protecţioniste naţionale care afectează furnizarea de servicii şi garantarea principiului liberei circulaţii, fundament al pieţei comune. Aceasta este un instrument important pentru realizarea unei adevărate pieţe interne a serviciilor, care ar trebui să permită întreprinderilor, în special IMM-urilor, să ofere cetăţenilor servicii mai bune la preţuri competitive pe întreg teritoriul UE, contribuind la promovarea prosperităţii şi a competitivităţii, precum şi la crearea de locuri de muncă. Prin urmare, este esenţial, după cum subliniază pe bună dreptate raportoarea, să se asigure transpunerea şi punerea în aplicare corectă de către statele membre, care trebuie să garanteze eliminarea obstacolelor birocratice şi accesul oamenilor de afaceri la informaţiile relevante, în special prin promovarea înfiinţării ghişeelor unice.

  Evelyn Regner (S&D), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului referitor la punerea în aplicare a Directivei privind serviciile, deoarece consider că este foarte echilibrat. Acesta se axează pe evaluarea dificultăţilor de ordin practic şi face propuneri specifice pentru soluţionarea lor. Vin dintr-o ţară în care Directiva privind serviciile nu a fost transpusă în legislaţia naţională. Consider că procesul de punere în aplicare a directivei este esenţial şi trebuie însoţit de măsuri care să prevină apariţia unor fenomene precum forţa de muncă ieftină şi dumpingul social. După părerea mea, la fel de important este faptul că raportul referitor la punerea în aplicare a Directivei privind serviciile subliniază domeniile care au fost excluse intenţionat, precum serviciile sociale şi de îngrijiri medicale. Acest lucru trebuie respectat riguros în procesul de punere în aplicare.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) După aproape patru ani şi jumătate de la adoptarea celebrei Directive privind serviciile, cunoscută ca Directiva Blokestein, acest subiect important, care acoperă un spectru larg de activităţi reprezentând 40% din PIB-ul şi locurile de muncă din UE, se află din nou pe agenda Parlamentului European. Din fericire, lucrurile s-au liniştit între timp şi partidele de stânga par să-şi fi abandonat poziţia dogmatică asupra Directivei privind serviciile, al cărei obiectiv, este important să nu uităm, este acela de a elimina obstacolele inutile şi restrictive care afectează furnizarea de servicii în Uniunea Europeană. Trebuie spus că raportul dnei Gebhardt, supus votului astăzi, se referă mai puţin la conţinutul textului, axându-se în principal pe evaluarea eforturilor statelor membre de a-l transpune.

Această transpunere este în conformitate cu directiva, având în vedere că statelor membre li se solicita să-şi simplifice procedurile administrative şi să înfiinţeze ghişee unice până la sfârşitul lui 2009, astfel încât întreprinderile să poată derula toate procedurile cu mai multă uşurinţă prin mijloace electronice. În cel mai optimist ton putem spune că în multe state membre încă trebuie făcute progrese pentru a consolida piaţa unică şi a facilita activitatea cotidiană a IMM-urilor, doar 8% dintre acestea funcţionând în afara graniţelor lor naţionale.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Astăzi, în acest Parlament, am votat raportul referitor la punerea în aplicare a Directivei privind serviciile. Obiectivul directivei este deschiderea pieţei serviciilor în Uniunea Europeană, eliminarea barierelor protecţioniste naţionale care afectează furnizarea de servicii şi garantarea principiului liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor în Uniune, fundament al pieţei unice. Pe scurt, furnizorii europeni de servicii ar trebui să îşi poate desfăşura activitatea oriunde în Uniune, fără a se confrunta cu obstacole birocratice.

Raportul din proprie iniţiativă al dnei Gebhardt ne permite să evaluăm punerea în aplicare a importantei Directive privind serviciile, care a intrat în vigoare în decembrie 2006, perioada de punere în aplicare de trei ani încheindu-se la 28 decembrie 2009. Evaluarea raportoarei demonstrează într-adevăr că unele state membre nu au adoptat încă legislaţia orizontală necesară pentru o punere în aplicare corespunzătoare a directivei, de aceea se impun în continuare eforturi pentru ca toate mecanismele prevăzute de Directiva privind serviciile să devină funcţionale.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În cele din urmă, am votat împotriva textului, pentru că raportul consideră că majoritatea statelor membre nu au întâmpinat probleme majore în ceea ce priveşte serviciile de interes general. Deşi prezenta formulare temperează puţin propunerea iniţială a raportorului alternativ al PPE (dl Handzlik, din Polonia), potrivit căruia nu au existat niciun fel de probleme, raportul tinde încă să ignore incertitudinile create de directivă, în special în ceea ce priveşte serviciile sociale care trebuie incluse sau excluse din sfera de aplicare.

În plus, raportul menţine aşteptările entuziaste legate de impactul asupra ocupării forţei de muncă, deşi Comisia nu a efectuat absolut nicio evaluare a impactului şi unele evaluări naţionale ale impactului indică valori cantitative foarte scăzute ale impactului în ceea ce priveşte locurile de muncă. Mai trebuie spus că nu există cifre care să arate efectele asupra pierderilor de locuri de muncă. În plus, nu se vorbeşte despre impactul asupra calităţii locurilor de muncă, ca să nu mai vorbim de presiunea asupra nivelului standardelor de muncă creată de jurisprudenţa CEJ după adoptarea directivei.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece consider că realizarea integrală a unei pieţe dinamice a serviciilor este una dintre principalele priorităţi ale Uniunii Europene. În prezent, în ciuda progreselor semnificative înregistrate de piaţa unică, serviciile reprezintă doar o cincime din totalul schimburilor comerciale din Europa şi doar 8% din întreprinderile mici şi mijlocii îşi desfăşoară activitatea într-un stat membru diferit de cel propriu. Cifrele prezentate în comunicarea privind piaţa unică, adoptată de Comisie în octombrie anul trecut, sunt clare: liberalizarea serviciilor ar conduce la o creştere cu 4% a produsului intern brut (PIB) în următorii 10 ani. Acest obiectiv poate fi realizat doar prin elaborarea şi punerea în aplicare a unor norme comune.

În această perioadă de criză, trebuie să exploatăm potenţialul de creştere existent, ajutând întreprinderile să se dezvolte, să inoveze şi să creeze mai multe locuri de muncă. Aceasta este singura modalitate prin care vom reuşi să oferim servicii mai bune şi mai competitive consumatorilor şi întreprinderilor. Piaţa unică a serviciilor trebuie să fie un instrument menit să contribuie la redresarea economică, să recâştige încrederea consumatorilor şi să garanteze produse fiabile pentru toată lumea.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Serviciile sunt încă supuse unei serii de restricţii pe piaţa unică, vorbim aşadar de un raport important prin faptul că analizează punerea în aplicare a soluţiilor adoptate. Directiva privind serviciile vizează realizarea pe deplin a pieţei unice interne a serviciilor. În egală măsură, facilitează înfiinţarea întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi extinderea activităţilor acestora, promovând astfel crearea de noi locuri de muncă şi contribuind la combaterea şomajului. Cetăţenii vor beneficia de servicii de calitate superioară la preţuri mai competitive, iar nivelurile de siguranţă din sector vor fi îmbunătăţite.

Va fi însă esenţial să se evalueze impactul directivei după punerea în aplicare integrală de către statele membre. Parlamentul European, ca unul dintre principalii actori implicaţi în proiect, ar trebui să joace un rol major în monitorizarea procesului. Punerea în aplicare rapidă şi corectă a directivei reprezintă o condiţie importantă pentru atingerea obiectivelor politicii de coeziune şi ale politicii regionale, contribuind, de asemenea, la atingerea obiectivelor strategiei UE 2020 şi servind totodată la eliminarea fenomenului de uzură care a apărut în cadrul pieţei unice în sectorul serviciilor.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) În 2006, a fost introdusă liberalizarea pieţei serviciilor. La acea vreme, Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană a votat împotriva Directivei privind serviciile, considerând că prezenta multe neajunsuri şi nu garanta certitudinea juridică. Raportul care urmează a fi supus votului astăzi face bilanţul dificultăţilor pe care le-am întâmpinat în procesul de punere în aplicare a Directivei privind serviciile. Deşi conţine unele elemente bune, cum ar fi solicitarea de a efectua revizuiri regulate şi analizarea efectelor pe termen lung, include şi elemente cu care nu sunt de acord, ca de pildă afirmaţia că statele membre au întâmpinat doar puţine dificultăţi sau chiar nicio dificultate în procesul de punere în aplicare. Acest lucru este total fals, din moment ce, în continuare, nu este clar dacă anumite servicii sociale intră sau nu sub incidenţa directivei. Raportul este prea optimist şi în ceea ce priveşte posibilitatea creării de locuri de muncă.

Nu s-a efectuat nicio evaluare a numărului de locuri de muncă create, după cum nu a existat nicio evaluare a numărului de locuri de muncă pierdute sau a calităţii locurilor de muncă disponibile, fără a mai vorbi de presiunea tot mai mare asupra condiţiilor de muncă ca urmare a hotărârilor Curţii de Justiţie. În plus, raportul nu spune niciun cuvânt despre incertitudinea juridică care va fi generată ca urmare a faptului că nu s-a formulat nicio alternativă la principiul ţării de origine. Verzii au cerut însă o revizuire a interdicţiei asupra statelor membre de a impune furnizorilor de servicii cerinţe suplimentare, solicitare care a fost respinsă. Am votat împotrivă.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am sprijinit acest raport referitor la punerea în aplicare a Directivei 2006/123/CE privind serviciile. Este important că îmbunătăţirea pieţei interne a serviciilor este însoţită de respectarea atât a drepturilor sociale, cât şi a legislaţiei muncii, elemente care vor aduce avantaje deopotrivă comercianţilor şi consumatorilor.

  Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE), în scris. – Susţin cu convingere raportul Gebhardt. Termenul fixat pentru punerea în aplicare a Directivei privind serviciile a expirat cu un an în urmă, prin urmare, salut faptul că Parlamentul evaluează progresul statelor membre. Deşi sectorul serviciilor reprezintă un procent major din PIB-ul comunitar, comerţul transfrontalier cu servicii este cu mult sub nivelul comerţului cu bunuri. Raportul arată că punerea în aplicare este incompletă şi că cetăţenii nu au beneficiat încă de toate avantajele directivei. Înfiinţarea în fiecare stat membru a ghişeelor unice menite să informeze furnizorii de servicii cu privire la drepturile şi oportunităţile din alte state membre ale UE este o dispoziţie importantă a directivei. După părerea mea, problema esenţială ridicată de acest raport este gradul de utilizare extrem de scăzut al acestor ghişee unice. Sprijin ferm propunerea de a lansa o campanie eficientă de informare, care să sporească vizibilitatea ghişeelor unice. Comisia ar trebui să aloce fonduri pentru o campanie de promovare. Subliniez însă şi rolul autorităţilor locale din statele membre, care au contactele şi expertiza necesare pentru a garanta că această campanie este bine orientată. În absenţa unor astfel de acţiuni, eforturile Uniunii de a promova comerţul transfrontalier cu servicii vor fi în zadar.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Punerea în aplicare a legislaţiei nereuşite îndreptate împotriva forţei de muncă referitoare la „liberalizarea” serviciilor, cunoscută ca Directiva Bolkestein, promovează schimbări reacţionare radicale în detrimentul oamenilor de rând şi al clasei muncitoare. Deschiderea pieţei serviciilor, care reprezintă 40% din PIB-ul şi locurile de muncă din UE, implică desfiinţarea contractelor colective, cu repercusiuni grave asupra drepturilor salariale, de muncă şi sociale ale lucrătorilor şi vânzarea pe nimic a sectoarelor publice strategice ale economiei, care sunt proprietatea oamenilor. În propunerea de rezoluţie referitoare la servicii, Parlamentul European solicită UE şi guvernelor burgheze ale statelor membre să accelereze restructurările capitaliste, astfel încât directiva privind „liberalizarea” serviciilor să poate fi pusă în aplicare pe deplin, pe baza recentei Comunicări din 2011 a Comisiei intitulată „Către un Act privind piaţa unică”, obiectivul urmărit fiind acela de a opera în continuare reduceri drastice ale forţei de muncă şi de a permite monopolurilor să se infiltreze în noi sectoare profitabile pentru capital. Crearea în toate statele membre a ghişeelor unice pentru întreprinderile din sectorul serviciilor este un pretext pentru a accelera punerea în aplicare a directivei îndreptate împotriva forţei de muncă, a cărei ratificare a atras un val de proteste ale lucrătorilor în toate statele membre. Partidul Comunist Grec a votat împotriva acestei propuneri de rezoluţie referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind serviciile.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Sprijin pe deplin raportul dnei Evelyne Gebhardt referitor la punerea în aplicare a Directivei privind serviciile. Activităţile incluse în directiva din 2006 reprezintă 40% din PIB-ul şi locurile de muncă din UE. Cu toate acestea, sectorul serviciilor nu a putut profita pe deplin de avantajele directivei din cauza diferitelor metode de punere în aplicare folosite de statele membre. Posibilitatea oferită furnizorilor de servicii de a-şi desfăşura activitatea în afara propriei ţări este parte integrantă a pieţei unice a UE, iar reducerea birocraţiei la nivel naţional permite directivei să contribuie la obiectivele UE în materie de creştere economică şi creare de locuri de muncă. Potrivit raportului, fiecare stat membru trebuie să se asigure că întreprinderile care doresc să furnizeze servicii dincolo de graniţe beneficiază de mai multe informaţii. Realizarea acestui lucru prin ghişeele unice va permite sectorului serviciilor să beneficieze de comerţul transfrontalier. Pentru a garanta că utilizatorii primesc toate informaţiile relevante şi că toate întrebările lor primesc răspunsuri, este esenţial ca ghişeele unice să opereze atât prin mijloace electronice, cât şi prin personal calificat. De asemenea, raportul propune includerea serviciilor care au fost exceptate în directiva iniţială din 2006: serviciile din domeniul îngrijirii medicale, al transporturilor şi serviciile sociale. Acest lucru ar extinde şi mai mult domeniul de aplicare a directivei şi ar aduce beneficii mai multor lucrători din sectorul serviciilor.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) În UE, sectorul serviciilor reprezintă aproximativ 70% din PIB. În unele ţări, precum Austria, de unde provin, acest sector este motorul creşterii economice. Obiectivul directivei este acela de a elimina obstacolele nejustificate care afectează furnizarea transfrontalieră de servicii. În special întreprinderile mici şi mijlocii se confruntă adesea cu bariere birocratice şi discriminări care nu le permit să beneficieze pe deplin de avantajele pieţei interne comune. Directiva ia în considerare situaţiile sociale specifice ale statelor membre individuale. Consolidarea opţiunilor de control în ţara de destinaţie reprezintă un progres important. Trebuie însă să stabilim rapid un mecanism eficient de sancţionare a furnizorilor străini de servicii care încalcă legea. Am votat în favoarea raportului dnei Gebhardt, pentru că sper că punerea în aplicare a Directivei privind serviciile va oferi un nou impuls pieţei forţei de muncă.

Raport: Antonio Cancian (A7-0020/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Aprob acest raport şi consider că este un compromis satisfăcător şi bine echilibrat, întrucât reuşeşte să garanteze drepturile pasagerilor fără să impună totodată măsuri prea restrictive asupra transportatorilor, dintre care cei mai mulţi sunt întreprinderi mici şi mijlocii.

Prin urmare, aceasta este o reuşită a Parlamentului, care a reuşit să modifice domeniul de aplicare, de la valoarea de 500 de km, susţinută de Consiliu, la 250 de km, precum şi în ceea ce priveşte drepturile pasagerilor, mai ales pentru persoanele cu mobilitate redusă. Totodată, trebuie evidenţiate următoarele aspecte: garantarea cazării în cazul anulării, dreptul la asistenţă imediată în cazul unui accident, dreptul la despăgubire în caz de anulare şi furnizarea de informaţii actualizate pasagerilor prin mijloace electronice.

  Marta Andreasen (EFD), în scris. – Ne-am opus acestei propuneri legislative din următoarele motive:

1. costurile suplimentare suportate pentru drepturi suplimentare vor conduce la preţuri mult mai ridicate ale biletelor pentru toţi pasagerii;

2. va fi întreruptă complet funcţionarea rutelor de autobuz şi autocar care înregistrează profit marginal sau zero, deci în cazul cărora nu se poate mări preţul biletelor.

UE nu ar trebui să aibă dreptul să elaboreze măsuri legislative pentru Regatul Unit. Susţinem dreptul Regatului Unit, ca stat naţional, de a se guverna independent şi de a-şi elabora propriile legi, inclusiv în domeniile transportului şi mediului înconjurător.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, prin care Parlamentul European îşi exprimă poziţia privind protejarea drepturilor pasagerilor. Regulamentul se va aplica tuturor serviciilor regulate din interiorul statelor membre ale UE şi celor dintre statele UE, în cazul în care distanţa programată nu depăşeşte 250 de km. Este vorba despre drepturile persoanelor care călătoresc cu autobuzul, în situaţia în care călătoria cu autobuzul sau autocarul este anulată sau are o întârziere de peste 120 de minute. În aceste condiţii, pasagerilor li se va oferi imediat fie opţiunea continuării sau a redirecţionării călătoriei către destinaţia finală fără costuri suplimentare, fie rambursarea preţului biletului. Dacă transportatorul nu oferă această opţiune, pasagerii au dreptul la o despăgubire, pe lângă rambursarea preţului biletului. În cazul anulărilor sau al întârzierilor, este important ca pasagerilor să li se acorde toate informaţiile necesare. De asemenea, în cazul în care o călătorie de mai mult de trei ore este anulată sau întârziată cu mai mult de 90 de minute, trebuie oferită asistenţă.

În astfel de situaţii, trebuie furnizate mese sau băuturi răcoritoare, precum şi cazare la hotel pentru maxim două nopţi. Totuşi, obligaţia furnizării de cazare nu se aplică dacă anularea sau întârzierea este provocată de condiţii meteorologice foarte dificile sau de dezastre naturale de proporţii. Ţinând cont de dificultăţile prin care au trecut pasagerii iarna aceasta, când nu au putut ajunge la destinaţii din cauza condiţiilor meteorologice şi chiar a trebuit să petreacă mai multe nopţi în gări, trebuie asigurat dreptul la cazare.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − În Uniunea Europeană, peste 70 de milioane de europeni călătoresc în fiecare an cu autobuzul şi autocarul. De-acum înainte, datorită poziţiei ferme a Parlamentului European cu privire la drepturile persoanelor care călătoresc cu autobuzul sau autocarul, operatorii de transport vor oferi pe tot teritoriul Uniunii informare, asistenţă şi compensaţii în vederea respectării drepturilor pasagerilor. Indiferent de mijlocul de transport pe care îl folosesc, europenii sunt protejaţi acum la nivel european. Susţin acest raport care reglementează suprarezervarea autobuzelor şi autocarelor sau plecările întârziate cu mai mult de două ore pentru distanţe mai lungi de 250 de kilometri şi anularea călătoriilor. De asemenea, cred că politica de nediscriminare faţă de persoanele cu mobilitate redusă este reflectată într-un set de drepturi de bază în ceea ce priveşte asistenţa în autogări şi staţii de autobuz, inclusiv transport gratuit pentru anumite echipamente precum scaunele cu rotile. Am votat în favoarea acestui raport care sprijină drepturile persoanelor cu deficienţe şi ale celor cu mobilitate redusă, cum ar fi accesul nediscriminatoriu la transport, dreptul la despăgubire pentru pierderea sau deteriorarea scaunelor cu rotile sau a altor echipamente de mobilitate.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Persoanele cu handicap trebuie să aibă acces la un sistem de transport şi trebuie protejate drepturile persoanelor cu mobilitate redusă de a primi asistenţă în staţii şi la terminale. Sunt de acord că pasagerii au dreptul de a primi informaţii şi servicii de asistenţă mai bune în cadrul terminalelor şi de la companii în toată UE, însă este important să nu împovărăm excesiv companiile mici, interne sau voluntare, care funcţionează în zonele rurale, deoarece acest lucru le-ar obliga să reducă serviciile pe care le furnizează.

Deseori, serviciile de transport cu autobuzul oferite de companiile interne sau voluntare sunt esenţiale pentru comunităţile locale şi rurale. Costurile adiţionale recomandate în acest raport ar conduce la preţuri mai mari şi la restrângerea numărului de rute disponibile, iar unele companii ar putea fi obligate să se închidă. O reglementare excesivă ar împovăra excesiv aceste companii, mai ales că o parte dintre ele sunt deja supuse presiunilor, iar serviciile oferite populaţiei rurale s-ar diminua. Un sistem de transport care funcţionează bine la nivel local este mai bun decât un serviciu întrerupt din cauza reglementării excesive.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document important. Având în vedere creşterea înregistrată în sectorul transporturilor şi mobilitatea sporită a cetăţenilor UE, este esenţial să stabilim drepturi la nivel comunitar pentru protecţia călătorilor şi să asigurăm condiţii de concurenţă echitabile între transportatorii din diferite state membre. Pasagerii transporturilor aeriene beneficiază de drepturi de multă vreme, iar în urmă cu doi ani, pasagerii transporturilor aeriene şi feroviare din UE au primit aceleaşi drepturi şi s-a asigurat un nivel ridicat de protecţie. Pasagerilor care călătoresc cu autobuzul trebuie să li se asigure drepturi similare, iar oportunităţile de călătorie pentru persoanele cu mobilitate redusă trebuie îmbunătăţite. Consider că, în urma unor negocieri îndelungate şi complicate, am putut ajunge împreună cu Consiliul la un acord bun şi echilibrat, care protejează complet drepturile pasagerilor, fără să impună totodată măsuri prea restrictive asupra transportatorilor, dintre care cei mai mulţi sunt întreprinderi mici şi mijlocii. Prin urmare, pasagerii transporturilor cu autobuzul vor avea dreptul la despăgubiri în caz de anulare, întârziere sau amânare a unei călătorii, fiind abordată şi problema bagajelor pierdute sau deteriorate şi s-au stabilit reguli clare privind dreptul la compensaţie în eventualitatea unui accident.

  Gerard Batten şi Nigel Farage (EFD), în scris. – Ne-am opus acestei propuneri legislative din următoarele motive:

1. costurile suplimentare suportate pentru drepturi suplimentare vor conduce la preţuri mult mai ridicate ale biletelor pentru toţi pasagerii;

2. va fi întreruptă complet funcţionarea rutelor de autobuz şi autocar care înregistrează profit marginal sau zero, deci în cazul cărora nu se poate mări preţul biletelor.

UE nu ar trebui să aibă dreptul să elaboreze măsuri legislative pentru Regatul Unit. Susţinem dreptul Regatului Unit, ca stat naţional, de a se guverna independent şi de a-şi elabora propriile legi, inclusiv în domeniile transportului şi mediului înconjurător.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Alinierea drepturilor pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul la cele ale pasagerilor transporturilor feroviare şi aeriene este, desigur, o intenţie excelentă. Cu toate acestea, m-am abţinut, fiindcă, din punctul meu de vedere, textul nu este suficient de îndrăzneţ.

Într-adevăr, dacă limităm la 250 de kilometri pragul de despăgubire în cazul unei probleme majore, am exclude practic trei ţări ale Uniunii Europene. Însă s-ar fi putut introduce cu uşurinţă un mecanism simplu de derogare pentru ţările respective. La un nivel mai general, pasagerii care călătoresc cu autobuzul şi cu autocarul sunt mai puţin înstăriţi în general. Deoarece mobilitatea este un aspect discutat frecvent, consider că ar fi fost o idee bună să le transmitem un mesaj privind călătoriile mult mai scurte de 250 de km.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) În ceea ce priveşte textul de faţă, susţin raportul dlui Cancian, prin intermediul căruia, în cadrul dezbaterii instituţionale, forturile noastre nu merg doar în direcţia constituirii unui set comun de garanţii pentru drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, ci şi în direcţia abordării corespunzătoare a cerinţelor de mobilitate ale persoanelor cu handicap şi probleme de mobilitate. Din acest motiv, întreprinderile de transport cu autobuzul şi autocarul trebuie să fie echipate şi pregătite să ofere un nivel minim de asistenţă persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă, cu condiţia ca pasagerul să informeze întreprinderea cu privire la nevoile sale cel târziu cu 36 de ore înaintea plecării. Compromisul la care s-a ajuns stabileşte aşadar standarde minime comune, extrem de favorabile pasagerilor, fără să impună totodată măsuri prea restrictive asupra transportatorilor, dintre care cei mai mulţi sunt întreprinderi mici şi mijlocii.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Parlamentul European a reuşit, prin votul dat marţi, să adauge veriga lipsă a legislaţiei europene privind dreptul pasagerilor, care urmează să fie aplicată unitar începând cu primăvara anului 2013.

Au fost negocieri dificile care vor acoperi însă toate serviciile naţionale sau transfrontaliere de transport rutier pe distanţe mai lungi de 250 km. Era nevoie de o uniformizare a standardelor în materie de transport rutier în condiţiile în care acesta este tot mai uzitat de cetăţenii europeni, fiind mai ieftin şi mai avantajos pentru distanţele scurte, neacoperite de transportul aerian. În condiţiile traficului european, este normal ca regulile compensatorii aplicate transportului aerian, uniformizate cu mult timp în urmă, să aibă un corespondent în transportul rutier.

De prea multe ori transportatorii rutieri aplică legea propriei voinţe, mai ales în noile state devenite membre, iar responsabilizarea acestora nu poate aduce decât o îmbunătăţire a serviciilor oferite. Fiecare pasager, fie el pe calea aerului sau pe căile rutiere, trebuie să îşi cunoască drepturile mai ales în condiţiile în care plăteşte pentru un anumit serviciu şi primeşte, uneori, cu totul altceva. Sper ca nu foarte multe state să ceară exceptareatemporară de la aceste reguli şi că ele vor fi aplicate uniform din 2013

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Doresc să îl felicit pe dl Cancian pentru raportul său excelent, graţie căruia am putut ajunge la un compromis satisfăcător şi bine echilibrat. Într-adevăr, ca urmare a acestui raport, începând de astăzi, vor fi garantate şi drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, aceştia reprezentând singura categorie care, până în prezent, nu a fost protejată în mod special la nivel european. Prin urmare, am votat în favoarea acestui document şi apreciez atenţia acordată întreprinderilor care operează în sectorul auto.

De fapt, acordurile la care s-a ajuns au reuşit să evite împovărarea excesivă a transportatorilor, aceştia fiind în majoritate întreprinderi modeste, familiale. Totodată, cred că este important ca Uniunea Europeană să adopte un regulament specific, care să conducă în curând la o cartă a drepturilor pasagerilor, axându-se în principal pe necesităţile persoanelor cu handicap sau ale celor cu mobilitate redusă.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Consider că textul aprobat al regulamentului reprezintă un compromis bine echilibrat, întrucât reuşeşte să garanteze drepturile pasagerilor fără să impună totodată poveri administrative excesive transportatorilor, dintre care cei mai mulţi sunt întreprinderi mici şi mijlocii. Consider că este un succes faptul că Parlamentul European a extins, împotriva dorinţei Consiliului, domeniul de aplicare a regulamentului astfel încât să acopere toate transporturile naţionale şi transfrontaliere regulate, pe o distanţă de cel puţin 250 de km, în condiţiile în care Consiliul propunea o distanţă minimă de 500 de km. Salut faptul că, dacă o călătorie este anulată, are o întârziere de peste 120 de minute sau este suprarezervată, pasagerilor li se va oferi, pe lângă opţiunea continuării sau a redirecţionării călătoriei către destinaţia finală sau rambursarea preţului biletului, dreptul la o despăgubire în valoare de până la 50% din preţul biletului. Având în vedere că regulamentul privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul este asociat cu regulamentul privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu trenul, nu mă încântă ideea că, spre deosebire de pasagerii care călătoresc cu autobuzul, pasagerii care călătoresc cu trenul în numeroase state ale UE trebuie să aştepte până ce drepturile le vor fi puse în aplicare, mai ales în ceea ce priveşte dreptul la rambursarea în proporţie de 25-50% a valorii biletului dacă întârzierea depăşeşte o oră.

De asemenea, Ministerul transporturilor din Cehia a utilizat opţiunea de amânare cu cinci ani a punerii în aplicare a acestei măsuri legislative comunitare. Autorităţile au invocat activităţile extinse de construcţii care se desfăşoară în prezent la nivelul reţelei feroviare din Cehia, din cauza cărora trenurile suferă întârzieri. În analiza finală, aceasta înseamnă introducerea unui sistem de standarde duble, dezavantajarea unei categorii de pasageri în comparaţie cu alţii.

  David Campbell Bannerman (ECR), în scris. – Ne-am opus acestei propuneri legislative din următoarele motive:

1. costurile suplimentare suportate pentru drepturi suplimentare vor conduce la preţuri mult mai ridicate ale biletelor pentru toţi pasagerii;

2. va fi întreruptă complet funcţionarea rutelor de autobuz şi autocar care înregistrează profit marginal sau zero, deci în cazul cărora nu se poate mări preţul biletelor.

UE nu ar trebui să aibă dreptul să elaboreze măsuri legislative pentru Regatul Unit. Susţinem dreptul Regatului Unit, ca stat naţional, de a se guverna independent şi de a-şi elabora propriile legi, inclusiv în domeniile transportului şi mediului înconjurător.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere extinderea constantă a sectorului transporturilor, este esenţial să ne asigurăm că drepturile pentru protecţia călătorilor, asemenea celor aplicabile altor moduri de transport, se vor aplica la nivelul întregii UE pentru transporturile cu autobuzul şi autocarul, care au înregistrat o creştere mai mare de 5% şi un volum anual de 72,8 milioane de pasageri. Totodată, este importantă asigurarea unor condiţii echitabile de concurenţă între transportatorii din diferite state membre şi între diferite moduri de transport. Prin urmare, consider important faptul că am putut ajunge, după aproape doi ani de negocieri, la un acord care le va permite acestor categorii de pasageri să beneficieze de o serie întreagă de drepturi, mai ales în ceea ce priveşte asistenţa în cazul accidentelor, întârzierilor, anulărilor, rambursărilor etc., acordând totodată atenţie drepturilor persoanelor cu handicap şi mobilitate redusă. Susţin acest compromis şi îl consider satisfăcător şi bine echilibrat, întrucât reuşeşte să garanteze drepturile pasagerilor fără să impună totodată o povară grea transportatorilor, dintre care cei mai mulţi sunt întreprinderi mici şi mijlocii.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Consider de bun augur faptul că textul final poate fi considerat un compromis foarte satisfăcător şi bine echilibrat, întrucât reuşeşte să garanteze drepturile pasagerilor fără să impună totodată măsuri prea restrictive asupra transportatorilor, dintre care cele mai multe sunt întreprinderi mici şi mijlocii.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) În decembrie 2008, Comisia a depus o propunere de regulament privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul. Principalul scop al acestei propuneri a constat în introducerea unor prevederi comune privind aceste drepturi. Obiectivul a fost atins şi mă bucur că pasagerii care călătoresc cel puţin 250 de km cu autobuzul vor avea, în interiorul Uniunii Europene, aceleaşi drepturi la informare, asistenţă şi despăgubire în cazul anulărilor, suprarezervărilor sau al întârzierilor de cel puţin două ore.

Pasagerii trebuie să poată opta între rambursarea preţului biletului şi continuarea călătoriei în aceleaşi condiţii şi fără costuri suplimentare. Dacă rambursarea preţului biletului este singura opţiune disponibilă, va trebui plătită o despăgubire de 50% din preţul biletului. Totodată, pasagerii vor avea dreptul la despăgubire în caz de pierdere sau deteriorare a bagajelor.

  Lena Ek, Marit Paulsen, Olle Schmidt şi Cecilia Wikström (ALDE), în scris. – (SV) Parlamentul European a votat săptămâna aceasta asupra unui raport al cărui scop este de a asigura drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul la nivel european. Compromisul la care s-a ajuns împreună cu Consiliul reprezintă un pas în direcţia corectă, însă, din păcate, domeniul de aplicare a regulamentului este limitat şi, prin urmare, am ales să ne abţinem de la vot.

Considerăm că este problematic faptul că trei state membre – Luxemburg, Malta şi Cipru – au fost excluse din acord, acest lucru diminuând semnificativ protecţia globală a pasagerilor din Europa. Din punctul nostru de vedere, distanţa de 250 de km este prea mare pentru a fi folosită drept bază pentru legislaţia UE, deoarece ea înseamnă practic că pasagerii care călătoresc cu autobuzul sau cu autocarul de la Luxemburg la Strasbourg sau de la Malmö la Växjö nu vor fi protejaţi de această legislaţie. Acest lucru este regretabil.

Totodată, ne opunem clauzei de forţă majoră, care limitează responsabilitatea transportatorilor dacă anularea sau întârzierea este provocată de condiţii meteorologice foarte dificile sau de dezastre naturale de proporţii. Considerăm că o astfel de prevedere ar crea un precedent îngrijorător pentru viitoarea revizuire a regulamentului privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu avionul.

Totuşi, salutăm îmbunătăţirea situaţiei drepturilor persoanelor cu handicap graţie acestui acord, precum şi asistenţa suplimentară pe care o vor primi aceste persoane.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, deoarece acestora li se asigură drepturi asemănătoare celor valabile în cazul altor moduri de transport. Noul regulament include prevederi importante, mai ales în ceea ce priveşte drepturile persoanelor cu handicap sau ale persoanelor cu mobilitate restricţionată, precum şi drepturile pasagerilor în caz de anulare sau întârziere.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Indiferent de mijlocul de transport utilizat, pasagerii au dreptul la servicii sigure şi de calitate, motiv pentru care salut intenţia de introducere a unor norme armonizate privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul pe întreg teritoriul UE. În plus, cred că drepturile pasagerilor ar trebui să fie, în esenţă, aceleaşi, indiferent de mijloacele de transport utilizate, cu excepţia cazului în care acest lucru ar fi în contradicţie cu caracteristicile mijloacelor de transport în cauză. În sfârşit, aş dori să îi felicit pe dna Kratsa-Tsagaropoulou, pe dl Simpson, pe raportor şi pe toţi cei implicaţi în negocierile din cadrul comitetului de conciliere, pentru activitatea desfăşurată şi pentru acordul obţinut asupra versiunii finale a prezentului regulament.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport se referă la un proiect comun, aprobat de comitetul de conciliere, de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind drepturile de bază ale pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul.

În primul rând, doresc să felicit comitetul de conciliere pentru activitatea desfăşurată şi pentru consensul obţinut. De la cele trei drepturi propuse iniţial de către Consiliu, am reuşit de fapt să ajungem la 12, printre care amintesc normele privind responsabilitatea, despăgubirea, asistenţa, transportul alternativ şi atenţia specială acordată pasagerilor cu handicap sau cu mobilitate redusă.

Prin urmare, salut această măsură suplimentară luată de Uniunea Europeană şi sunt sigur că ea va mări numărul pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi cu autocarul, graţie sentimentului de siguranţă şi confort pe care îl va crea, contribuind semnificativ la reducerea emisiilor de CO2.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acordul privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, obţinut între Parlament şi Consiliu în cadrul comitetului de conciliere, redefineşte domeniul de aplicare a regulamentului, stabilit în a doua lectură, limitându-l la pasagerii care utilizează serviciile rutiere „pe distanţe lungi” (definite ca servicii pe o distanţă de cel puţin 250 de km). Totodată, el defineşte 12 drepturi de bază pentru pasagerii care călătoresc pe distanţe scurte, punând accent pe nevoile persoanelor cu handicap şi mobilitate redusă, cum ar fi dreptul la despăgubire pentru pierderea sau deteriorarea scaunelor cu rotile sau a altor echipamente de mobilitate, bilete şi condiţii de transport nediscriminatorii şi dreptul la informare.

Acestea sunt propunerile pe care, desigur, le susţinem. Totuşi, trebuie să ne exprimăm dubiile în legătură cu amendamentele introduse în cadrul comitetului de conciliere, precum şi în ceea ce priveşte criteriile utilizate pentru punerea în aplicare a regulamentului. Dimensiunile şi caracteristicile diferite ale ţărilor din UE ar putea îngreuna aplicarea legislaţiei în anumite state, mai ales în cele mai mici, unde multe călătorii sunt greu de inclus în categoria călătoriilor „pe distanţe lungi”, caz în care pasagerii ar putea fi privaţi de drepturile respective, fără o justificare rezonabilă.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) După mulţi ani de proceduri, adoptarea acestui text reprezintă un progres semnificativ pentru drepturile pasagerilor în Europa şi mai ales pentru persoanele cu handicap şi pentru cele cu mobilitate redusă. O dată cu adoptarea acestui regulament (care se referă la călătoriile cu autobuzul şi cu autocarul), toate modurile de transport din Uniunea Europeană vor face obiectul unei legislaţii care va asigura drepturi şi garanţii pentru pasageri în cazul în care călătoria acestora este anulată sau întârziată, dacă li se pierd bagajele şi aşa mai departe. Acestea fiind spuse, regret faptul că acest regulament se aplică doar călătoriilor pe distanţe de cel puţin 250 de km, pentru că astfel sunt efectiv excluse trei state membre ale Uniunii Europene (Luxemburg, Malta şi Cipru), dar şi numeroase rute, precum Bruxelles-Amsterdam sau Budapesta-Viena. În final, regret lipsa de flexibilitate pentru călătoriile din zonele transfrontaliere, deoarece ea împiedică mobilitatea cetăţenilor europeni. Altfel spus, acest text este mult mai puţin ambiţios decât varianta susţinută în cadrul comitetului de conciliere în urmă cu câteva luni şi mult mai puţin ambiţios decât ceea ce mi-aş fi dorit-o pentru pasagerii din Europa.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui text, nu numai fiindcă el vizează îmbunătăţirea drepturilor pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, în sensul acordării de asistenţă şi despăgubire în caz de accident, ci şi fiindcă subliniază principiul nediscriminării în cazul persoanelor cu mobilitate redusă, care trebuie, de asemenea, să beneficieze de un acces corespunzător la aceste moduri de transport, care reprezintă acum 10% din transportul terestru de pasageri din Europa. Totodată, salut faptul că, graţie acestui text, drepturile pasagerilor sunt protejate acum pentru toate modurile de transport.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea acordării de drepturi noi, importante, pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul. Consider că am ajuns la un echilibru corect între drepturile consumatorilor şi nevoile transportatorilor. Votul de astăzi va fi deosebit de important şi de benefic pentru pasagerii cu handicap.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii prin care Parlamentul European îşi exprimă poziţia privind protejarea drepturilor pasagerilor. Consider că ea va contribui la îmbunătăţirea condiţiilor pentru pasageri şi le va oferi acestora o claritate juridică sporită în cazul unui accident sau al altor evenimente neprevăzute. Totodată, consolidarea drepturilor pasagerilor prin acest document va fi realizată fără a se impune poveri mari transportatorilor, dintre care cei mai mulţi sunt întreprinderi mici şi mijlocii. În primul rând, drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul vor fi comparabile cu cele valabile în cazul altor moduri de transport.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) În urma negocierilor dificile dintre Consiliu şi Parlament, doar astăzi putem adopta în final raportul elaborat de dl Cancian. Din punctul meu de vedere, nici nu s-a pus problema să nu votez pentru, deoarece acest raport îi permite Uniunii Europene să insiste ca statele membre individuale să adopte prevederi legislative în această privinţă, potrivit indicaţiilor din raport, care urmăreşte un respect mai mare pentru pasagerii care călătoresc cu autobuzul şi autocarul. Având în vedere că autobuzele sunt mijlocul de transport cel mai frecvent folosit după maşini – iar această tendinţă este în creştere –, Europa are obligaţia de a-şi sprijini cetăţenii care utilizează aceste servicii. Acest raport reprezintă un bun compromis şi consider că trebuie într-adevăr să subliniez faptul că drepturile persoanelor cu handicap au primit atenţia corespunzătoare, obligând companiile de transport cu autobuzul sau autocarul să furnizeze asistenţă persoanelor cu handicap sau cu mobilitate redusă. Prin intrarea în vigoare a acestei măsuri legislative cetăţenii vor avea dreptul la norme clare şi comune privind despăgubirea pentru daune sau rambursări în caz de întârzieri faţă de programul stabilit.

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris. – (PL) Marţi, 15 februarie 2011, Parlamentul European a adoptat un raport care va avea un rezultat aşteptat de multă vreme, şi anume drepturi egale pentru pasagerii tuturor modurilor de transport. Drepturile pasagerilor care utilizează serviciile regulate de transport cu autobuzul au fost consolidate în ceea ce priveşte pierderea bagajelor, pierderea efectelor personale, deces sau îmbolnăvire, problemele pentru care este vinovat transportatorul şi aşa mai departe. O caracteristică pozitivă a acestui regulament este faptul că reglementează drepturile pasagerilor din întreaga Uniune Europeană. Trebuie subliniat faptul că aceste drepturi fundamentale încorporează necesităţile persoanelor cu handicap şi mobilitate redusă. Regulamentul vizează asigurarea accesului nediscriminatoriu la transport. Totodată, el reglementează responsabilităţile pasagerilor şi consecinţele neglijării acestor responsabilităţi, printre care se poate număra şi renunţarea la dreptul de a cere despăgubiri. Având în vedere aceste motive, am votat în favoarea regulamentului, care este bine conceput şi care completează seria de reglementări privind drepturile pasagerilor în Uniunea Europeană.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Astăzi, Parlamentul European a votat, după doi ani de negocieri dificile cu statele membre, un acord cu privire la un regulament care va acoperi toate drepturile călătorilor ce apelează la serviciile de transport naţionale sau transfrontaliere pe distanţe lungi. Am votat în favoarea acestui acord, deoarece conţine douăsprezece drepturi fundamentale, foarte importante pentru sporirea calităţii serviciilor de transport.

Acestea se referă în special la dreptul călătorilor de a fi informaţi înainte şi pe durata călătoriei, precum şi la nevoile persoanelor cu handicap şi ale celor cu mobilitate redusă. Prin introducerea acestor drepturi, vom asigura un acces nediscriminatoriu la transport

În plus, acest raport conţine drepturi ale călătorilor pe care le consider foarte importante, şi anume despăgubirile obligatorii pentru pierderea bagajelor, rambursarea unei anumite sume pentru deces sau vătămare corporală, precum şi compensaţii de până la 50% din preţul biletului, în plus faţă de rambursarea integrală a tichetului, dacă un operator anulează o călătorie şi nu poate astfel să îşi onoreze contractul de transport.

  David Martin (S&D), în scris. – Salut acest raport, care prevede o nouă serie de drepturi pentru pasagerii care călătoresc cu autobuzul şi autocarul şi care ar trebui să îmbunătăţească calitatea serviciilor oferite acestora, obligându-i pe furnizorii de servicii de transport să ia măsurile care se impun în cazul întârzierilor, anulărilor, pierderilor sau deteriorărilor bagajelor. Raportul include şi prevederi esenţiale pentru îmbunătăţirea accesibilităţii serviciilor locale de transport cu autobuzul pentru persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă.

  Gesine Meissner (ALDE), în scris. – Acest regulament reprezintă un pas în direcţia corectă, creând o serie de drepturi comunitare pentru pasagerii care călătoresc cu autobuzul. Totuşi, cu excepţia anumitor drepturi de bază, el se aplică în cazul serviciilor regulate pe o distanţă de cel puţin 250 de km. Un domeniu de aplicare atât de limitat nu poate sta la baza unei legislaţii cu adevărat europene, benefice pentru toţi pasagerii care călătoresc cu autobuzul, iar ALDE nu poate susţine acest demers.

Ne opunem totodată clauzei de forţă majoră, prin care transportatorii sunt exoneraţi de obligaţia furnizării de cazare pentru pasageri dacă anulările sau întârzierile sunt provocate de condiţii meteorologice foarte dificile sau de dezastre naturale de proporţii, deoarece aceasta poate crea un precedent pentru alte măsuri legislative privind drepturile pasagerilor din UE. Deşi regulamentul nu este un succes, considerăm totuşi că el reprezintă o îmbunătăţire, mai ales pentru călătorii cu handicap şi mobilitate redusă. Am reuşit să asigurăm condiţii de acces nediscriminatoriu, formarea angajaţilor transportatorilor şi terminalelor care interacţionează cu persoanele cu handicap şi dreptul la despăgubire pentru pierderea sau deteriorarea echipamentelor de mobilitate pe toate rutele, indiferent de distanţă. Având în vedere aceste motive şi în scopul creării unei serii armonizate de drepturi comunitare pentru toţi pasagerii, nu ne-am opus acordului şi ne-am abţinut de la votul final.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Până în prezent, doar drepturile pasagerilor care călătoresc cu avionul, cu trenul şi cu vaporul au făcut obiectul unor măsuri legislative specifice. Începând din acest moment, vor fi protejate şi drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul. Pasagerii care călătoresc cu autobuzul şi autocarul vor avea, prin urmare, drepturi comparabile cu cele valabile în cazul altor moduri de transport. Regulamentul aprobat astăzi prevede furnizarea de asistenţă şi despăgubire pentru pasageri în caz de accidente, anulări sau întârzieri şi accesul nediscriminatoriu al pasagerilor cu handicap. Noile reguli se vor aplica în cazul tuturor serviciilor programate, naţionale şi transfrontaliere, pe distanţe de cel puţin 250 de kilometri. Acesta reprezintă un progres important în domeniul protecţiei drepturilor cetăţenilor.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Am votat pentru, însă doresc să adaug că întreprinderile de transport cu autobuzul şi autocarul trebuie să respecte şi cerinţa de a crea sisteme de securitate şi ajutor în caz de urgenţă pentru rutele internaţionale şi de mare distanţă, deoarece cetăţenii pot fi răniţi în accidente. Totodată, trebuie introduse reglementări suplimentare privind responsabilitatea întreprinderilor de transport cu autobuzul pentru viaţa şi sănătatea pasagerilor, inclusiv obligativitatea controalelor medicale privind starea de sănătate a conducătorilor de autobuze sau de autocare, care sunt responsabili pentru sănătatea şi siguranţa pasagerilor.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat astăzi în favoarea unui document care, deşi nu este ideal, reprezintă un compromis bun, care a ajutat Consiliul şi Parlamentul European să ajungă la un acord. Acest regulament privind drepturile pasagerilor conţine prevederi în legătură cu despăgubirea în caz de accident sau amânare, soluţionarea plângerilor pasagerilor şi drepturile persoanelor cu handicap. Desigur, este nesatisfăcător faptul că regulamentul se va aplica doar pe distanţe de cel puţin 250 de km. Această prevedere este nejustificată în cazul ţărilor mici, însă aici nu este vorba doar despre rute locale, ci despre rute internaţionale, motiv pentru care consider că pentru cetăţenii UE care călătoresc, acest document va deveni o garanţie a drepturilor, acordându-se o atenţie specială drepturilor persoanelor cu handicap.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui proiect de rezoluţie care extinde drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul. Acest document reprezintă rezultatul unui compromis obţinut în urma unor negocieri îndelungate, care garantează drepturile pasagerilor fără a impune totodată poveri suplimentare transportatorilor.

Consider că este important ca drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul să fie comparabile cu cele valabile în cazul altor moduri de transport şi să asigurăm condiţii de concurenţă echitabile între transportatori.

Sunt de acord cu stabilirea prin lege a unei despăgubiri adecvate pentru daunele suferite şi susţin propunerea de stabilire a unor limite de despăgubire, pe care statele membre va trebui să le respecte. Este deosebit de importantă garantarea unor despăgubiri rezonabile şi cuprinzătoare în caz de deces, motiv pentru care consider că plafoanele acestor despăgubiri, potrivit legislaţiei naţionale, nu trebuie să fie mai mici decât valorile minime prevăzute de regulament. Totodată, trebuie asigurată asistenţă operaţională corespunzătoare în cazul unui accident, oferindu-li-se pasagerilor serviciile şi obiectele de care au cea mai mare nevoie.

Sunt de acord cu prevederile regulamentului, potrivit cărora pasagerii vor primi garanţiile corespunzătoare în caz de anulare sau întârziere a unei călătorii, incluzând acordarea unor despăgubiri suplimentare. Salut faptul că regulamentul se axează în principal pe pasagerii cu handicap şi pasagerii cu mobilitate redusă şi pe furnizarea unei asistenţe corespunzătoare acestei categorii de călători.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Activitatea desfăşurată de dl Cancian în cadrul comitetului de conciliere în legătură cu regulamentul privind drepturile pasagerilor a condus la adoptarea unui cadru juridic european privind protecţia pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, în vederea creării unei pieţe unice a transporturilor. Până în prezent, vidul legislativ a lăsat reglementarea în sarcina legislaţiilor naţionale, în detrimentul concurenţei (având în vedere diferenţele) şi în detrimentul cetăţenilor cu handicap şi/sau al cetăţenilor cu mobilitate redusă, ale căror drepturi sunt actualmente garantate de Uniunea Europeană. Am votat în favoarea raportului, deoarece consider că acesta reprezintă o realizare excepţională prin faptul că obţine un compromis bun, obligă politicile europene în domeniul transportului să progreseze în mod ferm, garantând drepturile pasagerilor fără să impună totodată poveri suplimentare transportatorilor care oferă aceste servicii.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Propunerea de rezoluţie referitoare la proiectul de regulament privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul îmbunătăţeşte semnificativ situaţia drepturilor pasagerilor. Deşi negocierile dintre Parlamentul European şi Consiliu au durat câteva luni, textul final de compromis prevede o serie de drepturi pentru pasagerii care călătoresc cu autobuzul şi autocarul pe o distanţă de cel puţin 250 de km, faţă de cei 500 de km propuşi iniţial de Consiliu.

În termen de patru ani - data limită pentru aplicarea acestei prevederi - cetăţenii greci care călătoresc cu autobuzul şi autocarul şi însoţitorii acestora vor putea solicita despăgubire pentru întârzieri, anulări sau modificări neprevăzute ale programului de transport. Este normal şi corect ca aceste drepturi să fie protejate, motiv pentru care am votat în favoarea acestui raport.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul. Salut faptul că textul final reprezintă un compromis satisfăcător şi echilibrat, deoarece reuşeşte să garanteze drepturile pasagerilor fără a impune totodată poveri mari transportatorilor, dintre care cei mai mulţi sunt întreprinderi mici şi mijlocii. Propunerea Comisiei de a aplica la nivelul UE drepturi pentru protecţia călătorilor comparabile cu cele valabile în cazul altor moduri de transport şi de a asigura condiţii de concurenţă echitabile între transportatorii din diferite state membre, precum şi între diversele moduri de transport, este o măsură benefică pentru toată lumea. Negocierile au fost îndelungate şi au culminat cu un proces de conciliere, în cadrul căruia principalele obstacole au fost reprezentate de organismele naţionale de aplicare şi de domeniul de aplicare a regulamentului. În final, regulamentul se va aplica tuturor serviciilor regulate, naţionale şi transfrontaliere, în cazul în care distanţa programată este mai mare sau egală cu 250 de km („distanţe lungi”). Regulamentul prevede, de asemenea, furnizarea de despăgubiri şi asistenţă în caz de accident, drepturile pasagerilor în caz de anulări sau întârzieri şi drepturile persoanelor cu handicap şi/sau mobilitate redusă.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consider că textul final al regulamentului, astfel cum a fost aprobat de comitetul de conciliere, reprezintă un compromis echilibrat care asigură o protecţie adecvată pentru pasagerii care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, recunoscând o serie importantă de drepturi ale acestora, mai ales în caz de accidente, anulări sau întârzieri, în ceea ce priveşte accesul la informaţii şi depunerea şi soluţionarea plângerilor şi în legătură cu persoanele cu handicap şi cele cu mobilitate redusă.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) M-am abţinut de la votul asupra acestui regulament privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, adoptat de o mare majoritate a socialiştilor şi conservatorilor. Regret involuţia faţă de poziţia adoptată iniţial de Parlament, în trei privinţe. 1. Vor fi acoperite doar distanţele de peste 250 de km. Practic, cetăţenii care călătoresc cu autocarul de la Bruxelles la Amsterdam nu vor fi protejaţi, însă cei care călătoresc cu avionul, da! Această prevedere este nedreaptă, mai ales că ştim că, de regulă, acest mod de transport este utilizat de pasagerii cei mai puţin înstăriţi. 2. Clauza de forţă majoră (condiţii meteorologice dificile sau dezastre naturale) poate fi invocată cu prea mare uşurinţă de companiile de transport cu autocarul pentru a evita plata despăgubirii către pasageri în cazul unei întârzieri sau al unei anulări. 3. Derogările le vor permite statelor care doresc să facă acest lucru să amâne intrarea în vigoare a regulamentului până în 2021! Salut totuşi progresele marcate de acest text: obligaţia furnizării de asistenţă persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă şi drepturile şi despăgubirile în caz de accident, întârziere sau anulare. Parlamentul s-a mulţumit însă cu un acord ieftin, cu un conţinut slab. Numeroasele excepţii şi derogări vor însemna că domeniul de aplicare a acestor drepturi va fi limitat considerabil, în detrimentul pasagerilor care călătoresc cu autocarul.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Astăzi, Parlamentul a votat asupra raportului privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul. În decembrie 2008, Comisia a prezentat o propunere de regulament privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul. Scopul propunerii formulate de Comisie este de a stabili la nivel comunitar drepturi pentru protecţia călătorilor comparabile cu cele valabile în cazul altor moduri de transport şi de a asigura condiţii echitabile de concurenţă între transportatorii din diferite state membre, precum şi între diversele moduri de transport.

Principalele puncte care au facilitat ajungerea la un acord în cadrul comitetului de conciliere sunt: domeniul de aplicare, derogările temporale, despăgubirile şi asistenţa în caz de accident, drepturile pasagerilor în caz de anulare sau întârziere şi drepturile persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă. Textul final poate fi considerat un compromis foarte satisfăcător şi bine echilibrat, întrucât reuşeşte să garanteze drepturile pasagerilor fără să impună totodată poveri mari transportatorilor, dintre care cei mai mulţi sunt întreprinderi mici şi mijlocii.

Rezultatul procedurii de conciliere poate fi privit drept un succes al Parlamentului European.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) Mă bucur că negocierile dintre Parlament şi statele membre au culminat cu adoptarea unui regulament care garantează consolidarea drepturilor pasagerilor care călătoresc cu autobuzul sau autocarul. Acest regulament completează vidul legislativ în domeniul drepturilor pasagerilor: la nivelul Uniunii Europene nu se adoptaseră măsuri legislative în această privinţă, spre deosebire de sectorul transporturilor aeriene şi feroviare.

Printre altele, textul prevede introducerea mai multor tipuri de despăgubiri: gustări şi băuturi răcoritoare dacă întârzierea este mai mare de 90 de minute, costul unei nopţi de cazare în cazul întreruperii călătoriei, în caz de accident sau în cazul unei întârzieri care impune petrecerea unei nopţi la hotel şi o limită maximă de despăgubire de cel puţin 1200 de euro în caz de pierdere sau deteriorare a bagajelor lăsate în grija companiei transportatoare.

Totodată, au fost acordate drepturile specifice pasagerilor cu handicap şi mai ales dreptul acestora de a primi asistenţă din partea întreprinderilor transportatoare, cu condiţia ca pasagerul să informeze întreprinderea cu privire la nevoile sale cel târziu cu 36 de ore înaintea plecării. S-au introdus, de asemenea, plata unor despăgubiri sau rambursarea costurilor pentru pierderea sau deteriorarea echipamentelor speciale de asistenţă. Acest regulament se va aplica tuturor serviciilor regulate, naţionale sau transfrontaliere, pe distanţă mare (250 de km sau mai mult), începând cu primăvara anului 2013.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Sub conducerea Preşedinţiei belgiene, Consiliul a slăbit considerabil poziţia Parlamentului, astfel cum a fost adoptată în primă şi a doua lectură. Domeniul de aplicare a regulamentului se referă la serviciile pe o distanţă minimă de 250 de km, deci nu vor fi incluse majoritatea rutelor de autobuz. Mi există şi problema formulării în ceea ce priveşte returnarea preţului biletului în caz de întârziere (cel puţin 2 ore de întârziere şi se returnează jumătate din preţul biletului, deşi pentru transportul feroviar întârzierea minimă este de o oră). În final, drepturile persoanelor cu mobilitate redusă sunt restrânse şi diminuate, iar accesul liber la serviciile de transport cu autobuzul nu este garantat. Prin urmare, am votat împotrivă.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, care recunoaşte şi protejează în sfârşit drepturile călătorilor pe toate mijloacele de transport, plasând utilizatorii în centrul politicii de transport. O protecţie sporită a drepturilor pasagerilor contribuie la stimularea utilizării transportului public şi favorizează o concurenţă sănătoasă între operatori, determinându-i să dezvolte servicii mai competitive. Trebuie evidenţiat faptul că noul regulament se va aplica în deplină conformitate cu principiul subsidiarităţii.

Două realizări importante noi sunt introducerea despăgubirii monetare în caz de vătămare corporală sau pierdere ori deteriorare a bagajului şi garantarea asistenţei în caz de întârzieri sau întreruperi ale călătoriei, conform modelului adoptat pentru trenuri şi avioane. Textul final recunoaşte şi protejează pasagerii, acordând o atenţie specială pasagerilor cu mobilitate redusă şi celor cu handicap, garantând informaţii şi servicii adecvate. De asemenea, trebuie subliniat faptul că întreprinderile transportatoare nu vor suporta costuri suplimentare, fiind protejate de riscul unor costuri extrem de mari de ajustare, iar astfel se asigură un echilibru just între drepturile pasagerilor şi garanţiile oferite întreprinderilor mici şi mijlocii.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Prin acest regulament, drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul sunt recunoscute în sfârşit prin lege. Deşi Comisia propusese acest regulament încă din 2008, doar acum s-a putut ajunge la un compromis decent, astfel încât singurul mod de transport care încă nu avea norme care să asigure protecţia pasagerilor beneficiază acum de ele.

S-a acordat o atenţie deosebită persoanelor cu handicap şi celor cu mobilitate redusă. Singurul punct slab al textului este domeniul de aplicare a normelor, acestea fiind aplicabile doar călătoriilor de peste 250 de km. Asistenţa în caz de întârziere va include obligaţia de a asigura mese, băuturi răcoritoare şi transport alternativ. În caz de suspendare a unui serviciu, pasagerului i se va returna preţul biletului şi, dacă este cazul, i se vor asigura maxim două nopţi de cazare la hotel. Pierderea sau deteriorarea bagajelor poate fi despăgubită într-un cuantum de maxim 1200 de euro.

  Vilja Savisaar-Toomast (ALDE), în scris. – (ET) Am votat împotriva raportului discutat astăzi privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autocarul, deoarece consider că nu ia în calcul toate statele membre ale Uniunii Europene şi un mare număr de servicii de transport cu autocarul se află în afara domeniului de aplicare a directivei. 250 de km este o distanţă mult prea mare, deoarece exclude complet Malta, Cipru şi Luxemburg. Majoritatea serviciilor de transport cu autocarul din Estonia, Letonia, Lituania, Danemarca, Ţările de Jos şi Belgia sunt, de asemenea, excluse. Din păcate, trebuie să recunosc că pe parcursul procedurii de conciliere, guvernul estonian a susţinut o distanţă şi mai mare, de 500 de km, ceea ce ar fi exclus complet această ţară. Sper că va sosi în curând ziua în care guvernul estonian va apăra drepturilor pasagerilor care călătoresc cu autocarul şi nu profiturile companiilor transportatoare, pe măsură ce directiva îşi croieşte drum prin procesul legislativ.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Acesta este al patrulea pachet legislativ privind protecţia drepturilor pasagerilor. După documentele prin care s-au stabilit drepturile pasagerilor care călătoresc cu avionul, cu trenul şi cu vaporul, am acordat acum atenţie drepturilor pasagerilor care călătoresc cu autobuzul. Începând din acest moment, aceştia vor primi despăgubiri în cazul întârzierii călătoriilor mai mari de 250 de km, asistenţă în cazul anulării călătoriilor programate, protecţie în caz de accidente şi evenimente nefericite, precum şi despăgubiri pentru obiectele pierdute sau deteriorate. Pasagerii cu mobilitate redusă vor avea dreptul la asistenţă specială, aşa cum se întâmplă deja în cazul transportului aerian. Poziţia Parlamentului European în primă şi a doua lectură a fost atenuată considerabil în rezultatul final. Parlamentul a dorit ca aceste norme să se aplice în cazul călătoriilor mai mari de 50 de km. Consiliul a dorit ca ele să se aplice doar pe distanţele mai mari de 500 de km. Compromisul a fost de 250 de km.

Aceasta înseamnă că normele nu se aplică multor rute actuale, precum Bruxelles-Amsterdam, Luxemburg-Strasbourg sau Viena-Budapesta. Cu toate acestea, este pozitiv faptul că documentul legislativ prevede o listă de 12 norme de bază, valabile pentru orice distanţă, axate pe necesităţile persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă. Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană este însă foarte dezamăgit de acest rezultat foarte slab. Prin urmare, alături de restul verzilor, am votat împotriva acestui acord.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport, al cărui scop este de a le oferi mai multe drepturi pasagerilor care călătoresc cu autobuzul sau cu autocarul, inclusiv dreptul la asistenţă pentru pasagerii cu handicap şi celor cu mobilitate redusă. Protecţia consumatorilor este una dintre principalele priorităţi ale Partidului Laburist în Europa.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Salut adoptarea acestui raport, mai ales datorită progreselor introduse în vederea ajutării persoanelor cu handicap şi a persoanelor cu mobilitate redusă, în vederea facilitării procesului de depunere şi soluţionare a plângerilor şi a furnizării de despăgubiri şi asistenţă în cazul unui accident. Cu toate acestea, doresc să evidenţiez necesitatea urgentă ca statele membre să respecte cu stricteţe prevederile referitoare la drepturile pasagerilor în caz de anulare sau întârziere, pentru a preveni numeroasele abuzuri observate în aplicarea regulamentului în cazul pasagerilor care călătoresc cu avionul.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Principalul obiectiv al propunerii Comisiei Europene este de a garanta că pasagerii care călătoresc cu autobuzul şi autocarul se bucură de acelaşi drepturi ca pasagerii altor moduri de transport şi de a asigura condiţii de concurenţă echitabile între transportatorii din diferite state membre, precum şi între diversele moduri de transport. În pofida divergenţelor apărute pe parcursul acestui proces, salut faptul că a fost adoptat regulamentul, deoarece acest lucru va permite protejarea drepturilor pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul fără a impune prea multe poveri întreprinderilor mici şi mijlocii care operează în acest sector. Acest regulament prevede o serie de drepturi de bază, dintre care doresc să evidenţiez atenţia deosebită acordată persoanelor cu mobilitate redusă şi celor cu handicap şi dreptul la despăgubire şi asistenţă în caz de accident, anulare sau întârziere.

Aceste drepturi se aplică în cazul tuturor serviciilor regulate naţionale şi transfrontaliere dacă distanţa parcursă este de cel puţin 250 de km. De asemenea, sunt acoperite drepturile pasagerilor care parcurg o parte din aceste rute de mare distanţă. S-au adoptat, de asemenea, o serie de drepturi pentru pasagerii care călătoresc pe distanţe programate mai scurte, în special accesul nediscriminatoriu la transport şi dreptul la informare în timpul călătoriei.

  Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE), în scris. – (PL) Regulamentul privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul demonstrează în mod perfect modul în care Parlamentul European se preocupă în legătură cu drepturile consumatorilor. În urma unor negocieri dificile cu Consiliul European, am adoptat un text care se referă la ultimul mijloc de transport pentru care drepturile pasagerilor nu au fost încă reglementate în conformitate cu legislaţia UE. La începutul negocierilor, Parlamentul a solicitat introducerea unor noi reglementări pentru călătoriile de peste 50 de km, în timp ce Consiliul dorea o distanţă de 500 de km. Prin compromis, distanţa a fost stabilită la cel puţin 250 de km. Pasagerilor care parcurg aceste rute li se vor asigura o serie de drepturi, comparabile cu cele acordate pasagerilor care călătoresc cu avionul. Legislaţia UE reglementează în mod clar drepturile pasagerilor în cazul în care li se pierde bagajul în aeroport sau în cazul în care avionul decolează mult mai târziu decât fusese programat. Până în prezent, pasagerii care călătoresc cu autobuzul şi autocarul se aflau într-o situaţie mult mai precară. Începând de astăzi, printre altele, ei vor putea solicita despăgubiri pentru întârzieri sau pentru deteriorarea bagajelor, iar persoanele cu mobilitate redusă vor primi o asistenţă specială.

Crearea unei Carte a drepturilor pasagerilor va însemna că cetăţenii vor şti mai bine ce anume pot cere de la transportatori. Carta va include o serie de drepturi fundamentale, la care are dreptul orice pasager, indiferent de distanţa parcursă. Acesta este un exemplu de legislaţie bună, axată pe cetăţeni. Acest regulament ne permite să consolidăm drepturile consumatorilor şi piaţa comună, prin urmare, am votat în favoarea adoptării sale.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. − Am votat pentru Regulamentul referitor la drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul. Acesta stabileşte drepturi pentru pasagerii care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, comparabile cu cele valabile în cazul tuturor celorlalte moduri de transport. Regulamentul se aplică tuturor serviciilor regulate, naţionale şi transfrontaliere, având o distanţă programată de cel puţin 250 km

Aceste drepturi se referă la accesul nediscriminatoriu al persoanelor cu dizabilităţi la transport, precum şi la despăgubiri acordate în caz de deces, vătămare corporală, pierderea sau deteriorarea bagajelor. Dacă o călătorie este anulată sau are întârziere de peste 120 de minute, pasagerilor li se va oferi imediat fie redirecţionarea călătoriei către destinaţia finală fără costuri suplimentare, fie rambursarea preţului biletului. Dacă transportatorul nu oferă această opţiune, pasagerii au dreptul la o despăgubire în valoare de pană la 50 % din preţul biletului, pe lângă rambursarea preţului biletului. În cazul în care o călătorie de peste trei ore este anulată sau întârziată cu peste 90 de minute, operatorul trebuie să ofere asistenţă şi cazare la hotel, de până la 80 EUR pe noapte şi pasager, pentru maximum două nopţi

Solicit informarea adecvată a călătorilor cu privire la drepturile lor, pentru a reclama cazurile de nerespectare a acestora.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Avem obligaţia de a ne asigura că furnizorii de servicii tratează pasagerii în mod corespunzător şi că persoanele cu handicap nu întâmpină obstacole în utilizarea serviciilor de transport. Totodată, este important să se asigure condiţii de concurenţă echitabile între transportatorii din diferite state membre, precum şi între diversele moduri de transport. Avem nevoie de un compromis bine echilibrat, care să asigure drepturile pasagerilor în toate statele membre ale UE, acestea fiind uneori extrem de diferite din punctul de vedere al dimensiunilor, fără a impune totodată o povară mare transportatorilor, dintre care cei mai mulţi sunt întreprinderi mici şi mijlocii. În primul rând, orice nouă reglementare trebuie să îmbunătăţească calitatea sectorului transporturilor din UE şi să accentueze competitivitatea. Nu trebuie însă să uităm de aspectul siguranţei rutiere. Lituania este o ţară foarte dependentă de transportul rutier, peste 90% dintre călători folosind maşini. Aproximativ 8% călătoresc cu autobuzul şi autocarul. Siguranţa rutieră este o problemă deosebit de importantă, căreia, din punctul meu de vedere, nu i s-a acordat suficientă atenţie. Potrivit statisticilor UE, în Lituania se înregistrează 110 de decese ca urmare a unor accidente rutiere la un milion de călători. Comparativ, în Suedia se înregistrează 39 de decese la un milion de locuitori. În Regatul Unit, rata este de 41. Rata înregistrată în Lituania este inacceptabilă şi depăşeşte cu mult media UE, de 70. Acest lucru trebuie să se schimbe.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Salut raportul privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, deoarece el reprezintă un pas important în direcţia asigurării unei protecţii sporite pentru călători şi a facilitării confortului pasagerilor cu handicap. Graţie acestui raport, persoanele care călătoresc cu autocarul în Europa pe rute de mare distanţă au acces la informaţii mai bune, asistenţă şi despăgubire în caz de întârziere sau anulare a unui serviciu. Pasagerii vor avea dreptul la băuturi răcoritoare în cazul unor întârzieri scurte, la returnarea preţului biletului în cazul întârzierilor mai mari de 2 ore şi la maxim 1200 de euro pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor.

Susţin progresele importante înregistrate datorită acestui raport în domeniul drepturilor călătorilor cu handicap. Pentru prima dată, este garantat accesul nediscriminatoriu la transport, regulamentul prevăzând că personalul care operează autobuzele şi autocarele trebuie să fie instruit pentru a ajuta persoanele cu handicap, iar în cazul în care nu se poate furniza asistenţă corespunzătoare, pasagerului cu mobilitate redusă i se oferă dreptul la un însoţitor fără a suporta costuri suplimentare. Acesta este un pas important în unirea Europei împotriva discriminării. Votul meu în favoarea acestui raport reflectă necesitatea unui standard european privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, care să asigure confortul, siguranţa şi tratamentul corespunzător în cazul călătoriilor în Europa.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, care propune o legislaţie pertinentă privind drepturile pasagerilor care folosesc transportul rutier public. Vor fi introduse astfel măsuri specifice pentru a spori certitudinea juridică, drepturile şi informaţiile deţinute de pasagerii care călătoresc cu autobuzul şi autocarul. Începând din acest moment, călătorii vor avea dreptul la aceleaşi despăgubiri ca şi în cazul transportului feroviar şi aerian, mai ales în cazul întârzierii sau anulării călătoriilor. Acest vot face parte din voinţa politică a UE de a stabili o legislaţie comună pentru utilizatorii tuturor modurilor de transport. Totodată, salut ideea aplicării măsurilor în favoarea persoanelor cu handicap şi a celor cu mobilitate redusă, facilitându-se astfel accesul acestei categorii la transportul rutier. Această decizie contribuie la eliminarea obstacolelor în direcţia liberei circulaţii a călătorilor în spaţiul european. În cele din urmă, s-a obţinut un rezultat echilibrat prin intermediul acestei propuneri legislative flexibile, care va garanta că întreprinderile transportatoare, care sunt de regulă întreprinderi mici, nu vor suporta costuri suplimentare. Din punctul meu de vedere, aceste noi măsuri contribuie la promovarea unui mod de transport accesibil cât mai multor persoane, mai ales în sectorul turismului.

  Iva Zanicchi (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Cancian, deoarece acesta stabileşte în sfârşit garanţii de bază pentru cele 70 de milioane de cetăţeni europeni care călătoresc anual cu autobuzul sau autocarul în Europa şi care aşteptau de multă vreme să li se recunoască drepturile.

Indiferent de mijlocul de transport ales, cetăţenii europeni vor fi protejaţi şi vor beneficia ca urmare a angajamentului Comisiei Europene de a revizui cu atenţie reglementările existente şi de a le armoniza într-o lege unică, care să asigure standarde comune pentru toate tipurile de călătorii, precum şi prevederi specifice pentru o anumită metodă de transport aleasă.

Raport: Martin Callanan (A7-0287/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei propuneri, întrucât, în perioada 2002-2007, reducerea emisiilor de CO2 provenite de la vehiculele utilitare uşoare a fost în medie de 0,4-0,5 % pe an, iar adoptarea unor obiective comunitare pentru vehiculele utilitare uşoare noi este necesară pentru a evita fragmentarea pieţei interne. Cu toate acestea, vehiculele utilitare uşoare nu pot fi comparate cu autoturismele, iar 150 g CO2/km este un obiectiv ambiţios, dar şi realizabil în acelaşi timp.

Totodată, sunt de acord cu posibilitatea ca producătorii de autoturisme şi vehicule utilitare uşoare „să se grupeze”, întrucât s-a demonstrat că un astfel de demers ar reduce costurile de asigurare a conformităţii suportate de producători şi ar stimula crearea de locuri de muncă într-o economie mai ecologică, potrivit obiectivelor strategiei Europa 2020. De asemenea, sunt de acord ca această problemă să se abordeze în etape, până în 2011, nu până în 2014, cum propune Comisia.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – Am votat în favoarea acestei rezoluţii, prin care PE susţine un nou Regulament comunitar de stabilire a unor limite de CO2 pentru vehiculele utilitare uşoare, până în 2014. Consider că noile cerinţe şi noile valori-limită pentru CO2 vor contribui la combaterea încălzirii globale, vor reduce costurile de funcţionare prin reducerea consumului de combustibil şi vor stimula inovaţiile şi competitivitatea la nivelul industriei europene de automobile. În baza acestor reglementări, vehiculele trebuie să fie prevăzute cu tehnologii ecologice, care, totodată, trebuie să aibă în continuare un preţ convenabil. Începând cu 2014, 70% dintre vehiculele utilitare noi cu masa de maxim 3,5 tone trebuie să respecte o limită medie a emisiilor de 175 g CO2 pe kilometru. În 2020, limita va scădea la 147 de grame. Acest plan este ambiţios, însă realizabil.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport. La reuniunea sa din 8-9 martie 2007, Consiliul European şi-a asumat angajamentul ferm de a reduce emisiile globale de gaze cu efect de seră la nivel comunitar, cu cel puţin 20% faţă de nivelul din 1990, până în 2020, şi cu 30% dacă şi alte ţări dezvoltate îşi asumă angajamentul de a reduce emisiile la un nivel comparabil, iar statele în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic contribuie în funcţie de posibilităţi. Pentru a realiza această reducere a emisiilor, politicile şi măsurile din acest domeniu trebuie puse în aplicare la nivel comunitar şi la nivelul fiecărui stat membru, în fiecare sector economic european, nu numai în sectoarele industriei şi energiei. Transportul rutier este al doilea sector din UE în ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră, iar aceste emisii, inclusiv cele provenind de la vehiculele utilitare uşoare, sunt în continuă creştere. Dacă emisiile transportului rutier vor creşte în continuare, eforturile depuse de alte sectoare în vederea combaterii schimbărilor climatice vor fi grav subminate. Până în prezent, UE nu a adoptat măsuri legislative privind emisiile de CO2 provenind de la vehiculele utilitare uşoare, deşi cererea pentru aceste vehicule înregistrează o tendinţă ascendentă în UE. Cred că împreună cu Consiliul, am reuşit să realizăm un document bine echilibrat, care ne va ajuta să reducem emisiile de CO2 şi va încuraja industria automobilelor să investească în tehnologii noi şi mai puţin poluante.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Ideea este nobilă: reducerea emisiilor de CO2 provenind de la vehiculele uşoare. Totuşi, ceea ce ni se prezintă drept un compromis realist realizat cu Consiliul este, de fapt, un acord foarte slab. Raportul aprobat limitează emisiile de CO2 ale vehiculelor utilitare uşoare noi la 175 g/km, în timp ce obiectivul pe termen lung este de 147 g/km, iar acesta nu va fi atins mai devreme de anul 2020. Nu este suficient. Comisia Europeană propunea o limită de 135 g/km, o valoare mai ambiţioasă şi la fel de realistă. Am votat împotriva acestui raport, fiindcă regret că nu am ajuns la un compromis care să ne apropie mai mult de propunerea Comisiei Europene. Toată lumea recunoaşte că îmbunătăţirea eficienţei energetice şi gestionarea inovaţiilor sunt prioritare în situaţia actuală, însă trebuie să ne onorăm promisiunile prin formularea de propuneri ambiţioase.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Propunerea de regulament de reducere a emisiilor de dioxid de carbon ale vehiculelor utilitare uşoare se înscrie în cadrul strategic al Comisiei de reducere a emisiilor de CO2 în atmosferă. Cu toate acestea, mai multe grafice din ultimul raport al Agenţiei Europene de Mediu arată în mod clar că emisiile de CO2 provocate de transportul rutier în ţările UE-15 şi în ţările UE-27 sunt stabile sau înregistrează tendinţe descendente începând cu anul 2003. Totodată, trebuie observat faptul că vehiculele utilitare uşoare sunt responsabile doar pentru aproximativ 1,5% din emisiile de dioxid de carbon din sectorul transporturilor.

Negocierile îndelungate şi dificile purtate la nivelul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară s-au concentrat mai ales asupra limitei de emisii pe termen lung, stabilită la 147g CO2/km. Deşi această cifră este mai bună decât propunerea iniţială, ea nu se ridică la aşteptările mele. Într-adevăr, pentru a proteja industria auto, Italia solicitase ca acest nivel să nu scadă sub 160 g CO2/km, iar în Consiliu, numeroase state membre înclinau către un acord asupra unui prag minim de 155 g CO2/km.

În concluzie, consider că rezultatul obţinut în urma trialogului dintre Comisie, Consiliu şi Parlament privind reducerea emisiilor de CO2 pe termen lung nu ţine cont de caracteristicile speciale ale sectorului auto şi aş dori să îmi exprim preocupările în legătură cu pericolul care ameninţă industria de automobile şi ocuparea forţei de muncă din acest sector.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Vehiculele utilitare uşoare sunt folosite în principal de întreprinderi, inclusiv de cele mici şi mijlocii. În prezent, vehiculele utilitare uşoare reprezintă circa 12% din parcul de vehicule. Trebuie să recunoaştem, de asemenea, că aceste vehicule sunt adesea cumpărate în mari cantităţi de către proprietarii de parcuri auto, fiind aşadar deja supuse unei analize atente în ceea ce priveşte eficienţa lor şi costurile de exploatare. În perioada 2002-2007, reducerea emisiilor de CO2 provenite de la vehiculele utilitare uşoare a fost în medie de 0,4-0,5 % pe an, însă aceste ameliorări ale eficienţei consumului de combustibil au fost contrabalansate de creşterea cererii de transport şi a gabaritului autovehiculelor. Prin urmare, adoptarea de obiective comunitare pentru vehiculele utilitare uşoare noi este necesară pentru a împiedica fragmentarea pieţei interne, care rezultă din adoptarea unor măsuri diferite la nivel de stat membru. Pe lângă aceasta, stabilirea de standarde privind emisiile de CO2 pentru vehiculele utilitare uşoare noi este necesară pentru a preveni riscul de apariţie a unei lacune de reglementare care ar rezulta în urma unei anumite suprapuneri a înmatriculărilor de autoturisme şi de vehicule utilitare uşoare.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Aş dori să îl felicit pe raportor pentru activitatea desfăşurată până acum. Apreciez esenţa acestui text, care doreşte să contribuie la obiectivul Uniunii Europene de a reduce emisiile de CO2 prin fabricarea unor vehicule utilitare uşoare mai bune. Totuşi, se ştie că vehiculele utilitare uşoare sunt utilizate în mare parte în scopuri comerciale şi, spre deosebire de autoturisme, e mai greu să li se modifice forma sau greutatea.

După cum observă şi raportorul, dacă se înţelege că principala modalitate de a realiza acest lucru este prin modificarea motoarelor şi componentelor mecanice ale vehiculelor, susţin consensul la care s-a ajuns privind perioada de punere în aplicare a acestor modificări. Cred că obiectivul iniţial, pe termen scurt, de 175 g CO2/km între 2014 şi 2017 este destul de rezonabil, iar reducerea suplimentară a emisiilor la 147 g CO2/km va putea fi realizată, în mod logic, până în 2020.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Pe de o parte, este logic ca propunerea să se bazeze în mare parte pe legislaţia privind emisiile de CO2 ale automobilelor, însă, pe de altă parte, nu trebuie să uităm că aceste sectoare nu funcţionează la fel. Camionetele au cicluri de dezvoltare şi producţie mai lungi, sunt utilizate în mare parte în scopuri comerciale şi spre deosebire de autoturisme, e mai greu să li se modifice forma sau greutatea pentru a reduce emisiile. Principala modalitate de a realiza acest lucru în cazul camionetelor este prin modificarea motoarelor şi componentelor mecanice ale vehiculelor – un proces mult mai lung şi mai costisitor decât simpla modificare a caroseriei vehiculului. Este important, de asemenea, faptul că motorina se foloseşte mult mai mult în sectorul camionetelor.

Am rezerve în ceea ce priveşte propunerea ca sancţiunile împotriva producătorilor care nu reduc emisiile de CO2 ale camionetelor să fie mai mari decât sancţiunile pentru nereducerea emisiilor autoturismelor. Din punctul meu de vedere, sancţiunile trebuie să fie aceleaşi pentru ambele sectoare. Înţeleg motivele pentru introducerea obligatorie a unor dispozitive de limitare a vitezei pentru camionete, însă îmi este teamă că această prevedere ar putea crea un precedent pentru introducerea unor astfel de dispozitive şi la alte tipuri de vehicule. Trebuie să ne gândim cu atenţie dacă acesta nu este un regulament mult prea restrictiv, care depăşeşte limitele proporţionalităţii.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Strategia pentru dezvoltare durabilă abordează cele mai urgente probleme din domeniul dezvoltării durabile, precum transporturile, schimbările climatice, sănătatea publică şi conservarea energiei. Transportul rutier este al doilea sector din Uniunea Europeană cu cele mai mari emisii de gaze cu efect de seră, iar emisiile sale, inclusiv cele provocate de vehiculele utilitare uşoare, sunt în continuă creştere. Dacă emisiile din acest sector cresc în continuare, această creştere va afecta semnificativ eforturile depuse de alte sectoare în vederea combaterii schimbărilor climatice. Trebuie să evoluăm din punct de vedere tehnologic, să promovăm inovaţiile ecologice, ţinând cont de evoluţiile tehnologice viitoare, pentru creşterea competitivităţii pe termen lung a industriei de automobile din Europa şi pentru crearea mai multor locuri de muncă de calitate. Trebuie să se utilizeze mecanisme de stimulare, cum ar fi compensarea inovaţiilor ecologice şi acordarea de credite suplimentare, pentru a susţine cheltuielile ridicate de cercetare şi dezvoltare şi pentru a mări competitivitatea industriei de automobile din Europa.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Consider că acest proiect de regulament are la bază premisa conform căreia reducerea consumului decombustibil al vehiculelor utilitare uşoare va reduce nivelul global al emisiilor de CO2 din sectorul transporturilor, atenuând astfel schimbările climatice şi stabilind astfel limite ale emisiilor de CO2 pentru vehiculele utilitare uşoare noi din Uniunea Europeană.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind standardele de performanţă privind emisiile pentru vehiculele utilitare uşoare noi, care se înscrie în cadrul strategiei UE de reducere a emisiilor generate de vehiculele uşoare. Acest raport include măsuri care vor stimula competitivitatea UE şi vor crea oportunităţi de ocupare a forţei de muncă, precum: creditele suplimentare pentru vehiculele nepoluante cu un nivel redus de emisii, amenzi în cazul depăşirii limitelor şi stimulente pentru inovaţiile ecologice, pentru a-i ajuta pe producători să dezvolte tehnologii noi, mai ecologice.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Acum că dezbaterea privind emisiile de CO2 a devenit inevitabilă, fiind esenţială pentru discuţiile privind schimbările climatice, trebuie să găsim soluţii pentru reducerea emisiilor vehiculelor utilitare uşoare. Scopul adoptări unor obiective comunitare pentru vehiculele utilitare uşoare noi constă în a împiedica fragmentarea pieţei interne, care rezultă din adoptarea unor măsuri diferite la nivel de stat membru. După cum evidenţiază raportorul, acest nou regulament va încuraja sectorul automobilistic să investească în noi tehnologii.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Sectorul transporturilor rutiere este al doilea din Uniunea Europeană din punctul de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră, iar aceste emisii cresc în continuare. Prin urmare, toate tipurile de vehicule trebuie să facă obiectul unor reglementări de reducere a acestor emisii, inclusiv vehiculele utilitare uşoare.

Obiectivul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră va fi atins cu mai multă uşurinţă dacă se adoptă măsuri legislative comunitare, nu măsuri naţionale, cu obiective diferite. Totodată, vom ameliora gradul de siguranţă şi de certitudine juridică pentru sectorul auto.

Cu toate acestea, ambiţiile trebuie să fie realiste şi moderate. Prin urmare, nu putem stabili obiective care să defavorizeze întreprinderile mici şi mijlocii, ştiind că acestea sunt principalii utilizatori de vehicule utilitare şi că această categorie de întreprinderi reprezintă peste 99,8% din întreprinderile din UE şi 67,4% din totalul locurilor de muncă.

Prin urmare, sunt de acord cu stabilirea limitei de emisii la 147 g de CO2/km pentru vehiculele utilitare uşoare noi, înmatriculate în UE, cu condiţia să se confirme viabilitatea acestei opţiuni. Totodată, salut faptul că nu s-a introdus o limită unică de viteză la nivel european pentru această categorie de vehicule.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Ne declarăm în favoarea dezvoltării şi aplicării de tehnologii care să reducă consumul de combustibil fosil şi, prin urmare, emisiile atmosferice de gaze provenite din arderea acestui tip de combustibil. Adoptăm această poziţie pentru binele mediului înconjurător, al sănătăţii şi bunăstării cetăţenilor, din motive legate de diminuarea progresivă şi inexorabilă, la nivel mondial, a rezervelor de combustibil fosil, care trebuie gestionate cu mare prudenţă şi înţelepciune. Această abordare nu poate fi separată de atenţia acordată modurilor de transport care nu se bazează pe acest tip de energie, precum transportul feroviar, şi care au nevoie de investiţii pentru dezvoltare. În acest caz, considerăm că standardele de performanţă privind emisiile pentru vehiculele utilitare uşoare noi nu trebuie să ignore diversitatea producătorilor de automobile sau interesele şi necesităţile legitime ale întreprinderilor mici şi mijlocii din diferitele state membre.

Discuţiile asupra acestui dosar au arătat că există mai multe posibilităţi de limitare a emisiilor vehiculelor, cu costuri de investiţie inerente şi cu termene de aplicare diferite, care trebuie evaluate cu atenţie. Aceste posibilităţi diferite includ introducerea pe vehicule a unor dispozitive de limitare a vitezei care, pe lângă faptul că vor reduce emisiile, pot avea efecte pozitive asupra siguranţei rutiere.

  Karl-Heinz Florenz (PPE), în scris. – (DE) M-am abţinut astăzi, fiindcă nu am putut susţine compromisul negociat. Acest acord nu se ridică la înălţimea aşteptărilor, iar o limită de 147 de grame nu reprezintă un obiectiv pe termen lung suficient de ambiţios. Nu am votat însă împotriva raportului, deoarece compromisul va fi pus în aplicare rapid şi va permite introducerea promptă a inovaţiilor necesare. Standardele ecologice stricte nu vor afecta industria. Dimpotrivă, inovaţiile pot fi stimulate doar prin stabilirea unor obiective incitante. Acesta este singurul mod prin care industria noastră va putea rămâne în fruntea plutonului. Reducerea obiectivului pe termen lung îmi demonstrează că industria de automobile nu a învăţat în urma adoptării legislaţiei privind limitele de CO2 pentru autoturisme, în urmă cu doi ani, că în viitor va putea vinde doar maşini ecologice. Se pare că industria de automobile nu are prea multă încredere în capacitatea de analiză a clienţilor săi. În loc să îşi canalizeze eforturile de cercetare în direcţia noilor tehnologii, industria de automobile se străduieşte să combată reglementările propuse.

Această industrie a utilizat toate mijloacele de apărare pe care le avea la dispoziţie şi nu şi-a manifestat interesul să participe la o cooperare constructivă. Situaţia este dezamăgitoare. Mai mult, am ratat încă o dată şansa de a demonstra că, protejându-ne industria în acest mod, nu îi facem niciun bine. Viitorul ne strigă, însă noi nu îl auzim. Chiar ieri, VW a prezentat, la Detroit Motor Show, o maşină care consumă 1 litru de combustibil la 100 de kilometri. Iată deci că se poate!

  Estelle Grelier (S&D), în scris. – (FR) Adoptarea propunerii de regulament a Comisiei de stabilire a unor standarde de performanţă privind emisiile pentru vehiculele utilitare uşoare noi mi se pare, în primul rând, un pariu cu viitorul. Compromisul la care s-a ajuns cu privire la limita medie a emisiilor de CO2 de 147 g/km până în 2020 nu se ridică la înălţimea ambiţiilor iniţiale ale colegilor mei din Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, din cadrul Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, care susţinuseră anterior un obiectiv mult mai ambiţios (135 g/km). Poziţia noastră a fost susţinută de Grupul Verts/ALE şi de Grupul GUE/NGL. În spatele acestei bătălii a cifrelor, trebuie însă să asigurăm un echilibru între provocările ecologice unanim recunoscute şi anumite cerinţe sociale şi industriale care nu trebuie ignorate. Din acest motiv, mi se pare normal ca acest compromis să fie adoptat doar după revizuirea regulamentului, până în ianuarie 2013 şi doar în urma studiului de fezabilitate şi a reevaluării obiectivelor. Această revizuire ne va permite nu numai să revenim rapid la acest subiect, ci şi să avansăm în direcţia combaterii poluării provocate de vehicule, însă ea va fi, totodată, o şansă de a aborda problema cercetării şi inovării comunitare în domeniul transportului rutier de mărfuri. Termenul limită este stabilit pentru 2012.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Pentru a răspunde obiectivelor ambiţioase ale Uniunii Europene în domeniul dezvoltării durabile şi al combaterii schimbărilor climatice, este important ca Uniunea Europeană să ia măsuri în sectorul auto. În acest sens, adoptarea prezentului raport reprezintă un pas în direcţia producţiei de vehicule mai puţin poluante. Regret însă lipsa de ambiţie a acestui regulament în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de CO2 pentru vehiculele utilitare uşoare noi. Am votat, desigur, în favoarea acestei rezoluţii, însă am votat de fapt pentru propunerea iniţială a Comisiei Europene: un obiectiv de 135 g CO2/km până în 2014 şi 120 g CO2/km până în 2020 (spre deosebire de valorile adoptate până la urmă: 175 g CO2/km până în 2014 şi 147 g CO2/km până în 2020). În prezent, avem la dispoziţie tehnologii care ne-ar permite să atingem praguri mult mai mici, mult mai rapid decât prevăd obiectivele din acest raport.

  Mathieu Grosch (PPE), în scris. – (DE) Reducerea emisiilor de CO2 ale tuturor mijloacelor de transport, inclusiv ale vehiculelor utilitare mici, reprezintă un obiectiv dezirabil. Este important să se stabilească limite, pentru ca producătorii de automobile să adopte o abordare ambiţioasă. Acordul asupra limitelor se datorează, printre altele, competenţelor de negociere ale Preşedinţiei belgiene.

Acest compromis include obiectivul pe termen scurt de reducere a emisiilor la 175 de grame pe kilometru până în 2014. Mai mult, va exista o reducere graduală, progresivă, pentru atingerea unui obiectiv pe termen lung de 147 g/km până în 2020. Aceste obiective sunt însoţite de măsuri care stimulează industria să producă vehicule utilitare eficiente din punct de vedere energetic. Atingerea acestor obiective nu va fi doar în beneficiul întreprinderilor mici şi mijlocii, care sunt principalii utilizatori ai camionetelor şi ai camioanelor care transportă marfă, ci şi în beneficiul persoanelor fizice şi mai ales al mediului înconjurător.

În viitor, vom avea un cuvânt de spus nu numai la nivelul UE, ci şi pe piaţa mondială, dacă vom putea produce vehicule sigure şi curate. Totodată, nu trebuie să permitem ca expertiza noastră să fie exportată în alte ţări, precum China, din cauza întârzierilor în procesul legislativ al Uniunii. Dimpotrivă, trebuie să profităm de această şansă de a adopta o politică europeană durabilă în domeniul mediului înconjurător, cu un impact pozitiv asupra Europei ca spaţiu industrial, dar şi asupra ocupării forţei de muncă.

Salut acest compromis şi, prin urmare, l-am susţinut.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am fost de acord cu prevederea potrivit căreia, aşa cum sectorul autoturismelor se îndreaptă spre emisii reduse, şi sectorul vehiculelor utilitare uşoare ar trebui să facă acelaşi lucru. Producătorii ar introduce astfel pe piaţă vehicule noi, cu emisii scăzute de CO2. Acest lucru le-ar permite utilizatorilor să îşi actualizeze parcurile de automobile şi să îşi diminueze contribuţia la „amprenta de CO2 a transporturilor”. Scopul acestei propuneri legislative este acela de a reduce emisiile de CO2 ale vehiculelor utilitare uşoare. Acest lucru este mai greu de făcut decât în cazul autoturismelor, deoarece modificarea caroseriilor vehiculelor utilitare uşoare în scopul eficientizării este un proces îndelungat şi costisitor. Toate modificările trebuie realizate la nivelul motoarelor sau al componentelor mecanice. Aceasta implică o investiţie majoră. Totuşi, avem dubii dacă această propunere îşi va atinge obiectivul: mulţi se preocupă în legătură cu faptul dacă măsurile puse în aplicare vor ajuta la atingerea obiectivului iniţial de combatere a schimbărilor climatice şi dacă obiectivele şi calendarul propuse sunt realiste şi fezabile din punct de vedere economic. Totodată, există preocuparea că aceste măsuri ar putea să diminueze competitivitatea în acest sector. Cu toate acestea, cred că trebuie să acordăm o atenţie sporită următoarelor trei domenii: recesiunea economică şi impactul său grav asupra producătorilor şi utilizatorilor de automobile, necesitatea de a susţine industria (producătorii), nu de a o dezavantaja prin măsuri oneroase (sau chiar amenzi) şi necesitatea de a susţine domeniul afacerilor (utilizatorii), nu de a antrena cheltuieli suplimentare prin măsuri politice dubioase.

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris. – (PL) Pe parcursul procesului legislativ, am depus numeroase amendamente la propunerea de regulament privind emisiile provenind de la vehiculele utilitare uşoare noi, care are drept scop relaxarea nivelului de emisii de CO2 propus iniţial şi asigurarea unei perioade mai mari pentru realizarea obiectivelor. Mă bucur să văd că amendamentele mele au fost luate în considerare. Sper că regulamentul, în varianta votată, va contribui la reducerea emisiilor de CO2. Întreprinderilor li s-a oferit şansa de a-şi adapta modelele şi de a introduce reglementările corespunzătoare în cadrul temporal prevăzut. Vehiculele din categoria N1 sunt folosite de întreprinderile mici, care sunt sensibile la creşterile de preţuri şi care, totodată, sunt din ce în ce mai frecvente pe piaţă. Regulamentul nu le va impune costuri excesive. Regulamentul prevede recompense sub formă de credite pentru cei mai buni producători, care ating obiectivele privind standardele de emisii înaintea termenului limită. Întreprinderile care nu reuşesc să se adapteze în timp util vor plăti amenzi pe care nu le vor putea recupera de la consumatori. Am votat în favoarea adoptării rezoluţiei.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestei propuneri de stabilire a unor standarde superioare de performanţă privind emisiile pentru vehiculele utilitare uşoare noi. Această propunere ar trebui să contribuie semnificativ la îmbunătăţirea calităţii aerului, mai ales în centrele urbane.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) În urmă cu doi ani, s-au aprobat măsurile legislative privind emisiile provenind de la automobile. A sosit acum momentul ca Parlamentul European să aprobe introducerea limitelor de CO2 pentru vehiculele utilitare uşoare noi. Aceste vehicule sunt folosite în principal de întreprinderi, inclusiv de întreprinderile mici şi mijlocii, şi reprezintă aproximativ 12% din vehiculele aflate în circulaţie în acest moment. Pe lângă avantajul îmbunătăţirii calităţii aerului şi contribuţia la realizarea obiectivelor climatice ale UE, aceste vehicule vor consuma mai puţin combustibil, iar acest lucru va fi deosebit de benefic pentru întreprinderile mici. Obiectivele indicate au drept scop încurajarea inovaţiei în industrie. Regulamentul prevede un obiectiv de 175 g CO2/km care trebuie atins până în 2014, iar apoi va scădea treptat până la 147 g CO2/km până în 2020. Trebuie puse în aplicare cu stricteţe sancţiunile prevăzute pentru producătorii care nu respectă acest regulament.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Pentru a putea realiza o reducere semnificativă a emisiilor de CO2, producătorii trebuie să îşi reproiecteze vehiculele, astfel încât acestea să nu depăşească un anumit nivel în viitor. Este posibil ca măsurile care par fezabile din punct de vedere tehnic în cazul autoturismelor să nu fie realizabile pentru vehiculele utilitare uşoare. Deoarece nu este posibilă schimbarea formei vehiculelor, vor trebui modificate motoarele şi componentele mecanice, ceea ce, potrivit experţilor, reprezintă un proces îndelungat. Din acest motiv, trebuie să găsim soluţii alternative care să conducă la reducerea emisiilor de CO2 ale vehiculelor utilitare uşoare. În prezent există două opţiuni. Una constă în reducerea suplimentară a pragului de emisii pentru autoturisme, pentru a compensa emisiile vehiculelor utilitare. A doua constă în montarea unui dispozitiv de limitare a vitezei, care ar conduce la o reducere semnificativă a emisiilor. Nu am votat în favoarea raportului, deoarece, din punctul meu de vedere, oferă prea puţine opţiuni.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Obiectivul nostru trebuie să fie să reducem cât mai mult nivelul emisiilor de CO2 şi, prin urmare, este foarte important să stabilim un obiectiv de emisii pentru vehicule, având în vedere impactul lor negativ asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii umane. Cu toate acestea, propunerea prezentată în rezoluţie, de ridicare a pragului de emisii pentru vehiculele utilitare uşoare noi prin stabilirea aceleiaşi valori ca şi în cazul autoturismelor, este dezbătută mai ales din cauza măsurilor care trebuie luate pentru atingerea acestui obiectiv şi a impactului acestora asupra producătorilor de camionete. Propunerea de instalare pe vehicule a unor dispozitive de limitare a vitezei ar avea un impact negativ asupra întreprinderilor producătoare şi le va reduce competitivitatea pe piaţa internaţională. Mai mult, producătorii de camionete ar trebui să-şi mărească preţurile, având în vedere costurile suportate.

Prin urmare, înainte de a lua decizii de o asemenea importanţă, trebuie să efectuăm cercetări ştiinţifice riguroase prin care să demonstrăm că introducerea dispozitivelor de limitare a vitezei ar reduce semnificativ nivelul emisiilor de CO2. Totodată, trebuie să creăm un mecanism clar şi adecvat de credite şi să evidenţiem iniţiativele promoţionale. Consider că, pentru a creşte competitivitatea producătorilor europeni de autovehicule, trebuie să acordăm o atenţie sporită măsurilor incentive.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Obiectivele de reducere a emisiilor de CO2 ale vehiculelor sunt aspecte importante ale strategiei europene pentru combaterea poluării şi a schimbărilor climatice. Poluarea provocată de vehiculele utilitare uşoare este minimă în comparaţie cu întregul sector al transporturilor, însă fiecare sector are nevoie de limite care să permită atingerea obiectivelor prestabilite, motiv pentru care am votat în favoarea raportului. Obiectivul european este acela de a reduce emisiile de CO2 la 120 g CO2/km în vederea reducerii progresive a valorii medii a emisiilor, deci sunt de acord cu structura regulamentului, care, începând cu ianuarie 2014, le solicită vehiculelor utilitare uşoare, nou înmatriculate şi fabricate, să genereze emisii mai mici de 175 g CO2/km şi, pe termen lung (până în 2020), emisii mai mici de 147 g CO2/km, în parte pentru a ajunge la un compromis privind cerinţele de proiectare a acestor vehicule.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea prezentului raport referitor la noul document legislativ de stabilire a unor standarde de performanţă privind emisiile pentru vehiculele utilitare uşoare noi, în cadrul abordării integrate a Comisiei în vederea reducerii emisiilor de CO2 generate de vehiculele uşoare. Am luat această hotărâre pe baza diferitelor date prezentate în documentele justificative, mai ales fiindcă, în prezent, vehiculele utilitare uşoare reprezintă circa 12% din parcul de vehicule. Stabilirea de standarde privind emisiile de CO2 pentru vehiculele utilitare uşoare noi este necesară pentru prevenirea riscului de apariţie a unor lacune de reglementare şi totodată, este important să se încurajeze sectorul automobilistic să investească în noi tehnologii. Sunt de acord cu raportorul, care susţine necesitatea ca sectorul vehiculelor utilitare uşoare să urmeze exemplul sectorului autoturismelor, care face eforturi pentru a reduce emisiile de CO2. Cu toate acestea, spre deosebire de autoturisme, în cazul vehiculelor utilitare nu se pot modifica forma sau greutatea, ci trebuie modificate motoarele şi componentele mecanice ale vehiculelor, ceea ce face ca procesul să fie mult mai lung şi mai costisitor. Cu toate acestea, este important să încurajăm acest proces tehnologic, în beneficiul tuturor.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. – Această propunere este o continuare a strategiei comunitare de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele utilitare uşoare, astfel:

– din 2020, un obiectiv pe termen lung de 147 g CO2/km pentru emisiile medii ale vehiculelor utilitare uşoare noi înmatriculate în Uniune, sub rezerva confirmării fezabilităţii. Până la 1 ianuarie 2013, după o reexaminare completă, se va înainta o propunere de modificare, dacă este cazul;

– obiectivul pe termen scurt, stabilit la 175 g CO2/km; o perioadă de tranziţie începând cu 1 ianuarie 2014, cu o conformitate completă a parcului de vehicule noi începând din 2017;

– vor fi integrate obiective privind emisiile specifice pentru vehiculele alimentate cu carburanţi alternativi, care au drept scop promovarea dezvoltării vehiculelor alimentate cu carburanţi alternativi în interiorul Uniunii;

– pentru vehiculele construite în etape, emisiile specifice de CO2 ale vehiculelor completate vor fi alocate constructorului vehiculului de bază. Creditele suplimentare pentru constructorii de vehicule utilitare uşoare noi cu emisii de CO2 sub 50 g CO2/km vor fi limitate la maxim 25 000 de vehicule utilitare pentru fiecare constructor;

– penalităţile: 95 de euro începând cu 2019, o sumă progresivă între 1 ianuarie 2014 şi 2018.

Sprijinirea constructorilor în vederea dezvoltării de tehnologii ecologice pentru camionete va fi benefică atât pentru întreprinderi, cât şi pentru crearea de locuri de muncă.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Nu trebuie să existe excepţii: şi vehiculele utilitare trebuie să devină ecologice. Am votat în favoarea acestei propuneri de directivă prin care constructorii vor fi obligaţi să reducă emisiile de CO2 ale camionetelor şi ale altor vehicule utilitare în următorul deceniu. Această propunere este inspirată în mare parte de regulamentul european privind emisiile de CO2 ale autoturismelor, care a intrat în vigoare începând cu anul 2008.

Votul a fost unul rezonabil şi a urmat unui acord cu Consiliul, care revine practic la propunerile principale ale Comisiei Europene: obligaţia de a reduce emisiile poluante ale vehiculelor utilitare la 175 g CO2/km până în 2014 pentru întregul parc auto şi de a le reduce progresiv până la 147 g CO2/km până în 2020. Totuşi, o parte dintre noi suntem dezamăgiţi, deoarece în Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, în septembrie 2010, am votat pentru un obiectiv mai ambiţios.

În ceea ce priveşte costurile suplimentare suportate de constructorii de microbuze şi camionete, ele vor fi compensate de faptul că aceste vehicule vor polua mai puţin şi vor consuma mai puţin, acesta fiind, de altfel, interesul principal al conducătorilor auto.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Aş dori să îl felicit pe dl Callanan pentru activitatea sa excelentă. Am adoptat astăzi acordul la care am ajuns cu guvernele statelor membre privind noile limite ale emisiilor de CO2 pentru vehiculele utilitare europene, care prevede şi stimulente pentru constructori, în vederea producerii de camionete mai eficiente din punct de vedere energetic şi penalităţi pentru cei care nu respectă noile reglementări. Legislaţia adoptată reprezintă un act dificil de echilibrare şi stabileşte o serie de obiective ecologice pentru constructori, ambiţioase, însă fezabile.

Noul document legislativ completează cadrul european de reglementare, venind în completarea normelor privind emisiile autoturismelor, stabilite în urmă cu doi ani. Constructorii care produc o camionetă cu emisii sub 50g CO2/km vor primi un credit suplimentar, valabil pentru o perioadă limitată de timp. Într-adevăr, vehiculul respectiv va conta, în calculul mediei, ca 3,5 vehicule între 2014 şi 2015, 2,5 vehicule în 2016 şi 1,5 vehicule în 2017, acesta fiind ultimul an în care sunt valabile creditele suplimentare. Pe de altă parte, vehiculele nou fabricate, cu emisii peste limitele impuse, vor fi supuse, începând cu anul 2019, unei penalităţi de până la 95 de euro pe gram.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În pofida votului defavorabil în cadrul comisiei (32/25/0), Grupul Verts/ALE a fost de acord cu celelalte grupuri că trebuie desfăşurate negocieri pentru un acord în primă lectură cu Consiliul, mai ales ca urmare a faptului că majorităţile politice nu se vor îmbunătăţi în plen, iar negocierile cu viitoarele preşedinţii, maghiară şi poloneză, nu ar putea conduce la un rezultat mai bun.

Acest acord în prima lectură prevedea, în principal: amânarea cu un an (2017) a limitei obligatorii de 175 g CO2/km în medie; reducerea obiectivului pentru 2020 la 147 g/km, sub rezerva confirmării prin procedura legislativă; reducerea primei pentru emisiile suplimentare la 95 de euro pe gram; şi o uşoară creştere şi prelungire a creditelor suplimentare până în 2017. Totuşi, rezultatul final în plen a fost complet nesatisfăcător şi am decis să votăm împotrivă.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consider că obiectivul protecţiei mediului înconjurător este unul lăudabil. Acest document important ajută industria auto să îşi planifice într-un mod mai eficace activităţile de producţie, asigurând reducerea emisiilor de CO2. Această decizie va stimula inovaţiile şi cercetarea, ajutând atât consumatorii, cât şi, mai ales, întreprinderile mici şi mijlocii să realizeze economii.

La încheierea îndelungatelor negocieri dintre Parlament şi Consiliu, s-a ajuns la un rezultat important, care este fructul unui compromis bine echilibrat între diferitele poziţii ale celor 27 de state membre. Adoptarea acestor noi obiective şi standarde va produce, cu siguranţă, rezultate tangibile şi va asigura o protecţie sporită a sănătăţii tuturor cetăţenilor europeni. Lupta împotriva schimbărilor climatice nu poate fi amânată, iar acest lucru este valabil şi în cazul reducerii emisiilor vehiculelor.

  Vilja Savisaar-Toomast (ALDE), în scris. – (ET) Am votat astăzi în favoarea raportului supus dezbaterii privind standardele privind emisiile pentru vehiculele utilitare uşoare noi. Consider că acest raport este necesar în contextul obiectivelor Uniunii Europene privind încălzirea globală şi reducerea emisiilor. Totodată, trebuie remarcat faptul că, deoarece respectivele vehicule utilitare uşoare deservesc sectorul serviciilor şi sunt utilizate în principal de întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri), este important ca la punerea în aplicare a modificărilor necesare să se ţină cont şi de capacitatea acestora. Sunt de părere că, pentru a atinge nivelul impus prin acest raport, avem nevoie de un compromis corespunzător, care să ţină cont de întreprinderile mici şi mijlocii care funcţionează în Europa şi de obiectivele globale ale Uniunii Europene.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Am susţinut complet propunerea iniţială de stabilire a unor standarde privind emisiile de CO2 ale vehiculelor utilitare uşoare noi, în vederea prevenirii lacunelor provocate de un anumit grad de suprapunere care există actualmente între înmatricularea autoturismelor şi a vehiculelor utilitare uşoare. În prezent, numeroase autovehicule omologate ca autoturisme, precum autovehiculele SUV, sunt înmatriculate ca vehicule utilitare uşoare, de regulă, fiindcă această categorie are impozite reduse sau din alte considerente de natură fiscală. Deşi legislaţia privind autoturismele (precum propunerea de faţă) se bazează pe aprobarea tipului de vehicule (mai degrabă decât pe înmatriculare), absenţa reglementărilor pentru vehiculele utilitare uşoare implică existenţa unui pericolul ca producătorii de autoturisme relativ mari să solicite o aprobare de tip vehicul utilitar uşor.

Aceasta ar însemna că aceste vehicule cu un nivel ridicat de emisii ar rămâne în afara domeniului de aplicare a standardelor privind emisiile de CO2. În final, acordul în prima lectură a devenit un acord foarte slab, prin care obiectivul obligatoriu de 175 g CO2/km a fost amânat cu un an. Obiectivul pentru anul 2020 a rămas la 147 g/km, iar penalităţile pentru nerespectarea acestuia au fost reduse de la 120 de euro pe gram la 95 de euro pe gram. Această atitudine simbolică este necorespunzătoare şi mă tem că această lege nu va contribui semnificativ la ameliorarea situaţiei climatice. În mod evident, aceste măsuri nu mai sunt considerate o prioritate. Acesta este motivul votului meu negativ.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am susţinut acest raport care face parte din strategia comunitară de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele uşoare. Ajutându-i pe producători să dezvolte tehnologii ecologice, putem ajuta întreprinderile şi putem crea locuri de muncă, contribuind totodată la abordarea problemelor ecologice cu care ne confruntăm.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Concluziile strategiei privind dezvoltarea durabilă, iniţiată de Comisie, subliniază cele mai urgente probleme ale dezvoltării durabile, mai exact măsurile de eficienţă energetică în sectorul transporturilor. Având în vedere combaterea schimbărilor climatice în ceea ce priveşte emisiile de CO2 şi competitivitatea sporită a industriei europene de automobile, acest regulament are drept scop stabilirea unor stimulente, în special sub forma creditelor suplimentare şi plăţilor pentru inovaţiile ecologice, precum şi reducerea penalităţilor. Acordul obţinut de Parlament în această privinţă este ambiţios, dar fezabil. Obiectivul gradual, pe termen scurt, al UE este de 175 g CO2/km şi trebuie atins până în 2017, iar obiectivul pe termen lung este de 147 g CO2/km şi trebuie atins până în 2020.

Totodată, sunt prevăzute credite suplimentare pentru vehiculele care îndeplinesc criteriile de eficienţă şi se aplică penalităţi rezonabile dacă se depăşesc limitele maxime de CO2. Consider că aprobarea acestui regulament este conformă cu politicile de durabilitate ecologică ale Uniunii Europene şi, totodată, protejează constructorii, aceştia fiind în majoritate întreprinderi mici şi mijlocii, şi utilizatorii, promovând, de asemenea, inovaţiile în acest sector.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. − Am votat pentru propunerea de Regulament pentru stabilirea unor standarde de performanţă pentru vehicule utilitare uşoare noi, în cadrul abordării integrate a Comisiei Europene de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele uşoare. Încurajăm astfel producătorii de vehicule să utilizeze eco-inovarea în vederea asigurării competitivităţii industriei auto europene.

Regulamentul impune constructorilor de vehicule utilitare uşoare plata unor penalităţi pentru depăşirea mediei emisiilor specific stabilite prin prezentul regulament.

Atrag atenţia asupra faptului că limitarea emisiilor poluante nu trebuie abordată doar din punctul de vedere al ofertei, de exemplu cum trebuie modernizate vehiculele uşoare pentru a fi mai puţin poluante, ci şi din punctul de vedere al cererii. Important este ca noile vehicule care respectă prevederile prezentului regulament să fie accesibile pentru consumatori. Astfel, regulamentul permite atât acordarea de stimulente pentru producţia de vehicule eficiente din punct de vedere al consumului, cât şi sancţiuni pentru producătorii care nu respectă ţintele convenite. Fiecare stat membru va avea obligaţia ca, începând cu 1 ianuarie 2012, să înregistreze anual informaţiile privind fiecare vehicul utilitar uşor nou înmatriculat pe teritoriul său şi să asigure respectarea prevederilor prezentului regulament.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Am votat astăzi în favoarea acestui raport care reprezintă un alt pas în direcţia corectă în ceea ce priveşte combaterea schimbărilor climatice. Limitele de CO2 pentru noile camionete vor conduce la producerea în UE a unor vehicule mai curate, mai eficiente în ceea ce priveşte consumul de combustibil. S-au stabilit obiective şi sperăm că stimulentele acordate pentru camionete mai eficiente vor conduce la o explozie de inovaţii la nivelul acestei industrii. Astfel, toate întreprinderile, inclusiv numeroasele întreprinderi mici din Ţara Galilor care se bazează pe aceste vehicule, vor avea şansa de a utiliza camionete mai eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil şi îşi vor putea controla costurile într-un moment în care preţul petrolului creşte.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Nu am votat în favoarea raportului dlui Callanan, deşi acesta este bine argumentat şi reprezintă un pas în direcţia corectă. Consider însă că limita de emisii de CO2 pe kilometru trebuie să fie mult mai ambiţioasă. Prin urmare, susţin propunerea Comisiei de 135 g CO2 pe kilometru. Posibilitatea de grupare a emisiilor pentru întreaga gamă de produse a unui constructor şi o limită de viteză de 120 km/h ar contribui la realizarea acestui obiectiv, deşi ar fi nevoie de eforturi considerabile. Totodată, pentru binele mediului înconjurător, nu trebuie să permitem amânarea niciuneia dintre aceste date limită. Trebuie să păstrăm ca termen limită anul 2014.

Recomandare: Klaus-Heiner Lehne (A7-0021/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Având în vedere evoluţia îndelungată a acestui subiect, începând cu propunerea de regulament a Comisiei din 2000, aprobarea sa ulterioară de către Parlament în 2002, rezultatele iniţiale ale dificultăţilor mari întâlnite în procesul de aprobare a sa de către statele membre, concluziile Consiliului din 2009, netranspunerea poziţiei acestuia, dificultăţile insurmontabile survenite pe parcursul rundelor de negocieri din decembrie 2010 şi angajamentul ulterior al unui număr minim de state membre de a asigura o cooperare sporită în acest domeniu, deşi nu reprezintă competenţa exclusivă a UE, aprob prezenta recomandare. Sunt de acord cu această propunere de regulament, deoarece inexistenţa unui sistem unitar de protecţie a brevetelor în UE poate conduce la un sistem de brevetare fragmentat, complex şi costisitor. Deoarece sunt îndeplinite toate cerinţele, piaţa internă nu are decât de câştigat.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) În ultimele luni, mi-am exprimat în mod repetat dezaprobarea faţă de un regim trilingv pentru brevete. Mai mult, consider că utilizarea instituţiei europene a cooperării consolidate pentru a anihila opoziţia Italiei şi Spaniei şi, prin urmare, a evita continuarea dezbaterii în vederea găsirii unei soluţii comune, mai puţin problematice, este o chestiune de o gravitate politică nemaiîntâlnită. Această propunere de decizie este, de asemenea, incompatibilă cu cerinţa privind soluţia de ultimă instanţă prevăzută la articolul 20 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, potrivit căreia cooperarea consolidată poate fi permisă doar când, după analizarea tuturor celorlalte opţiuni, nu se pot atinge obiectivele într-un termen rezonabil.

Mai mult, la mai bine de un an de la adoptarea Tratatului de la Lisabona, se observă că principiul egalităţii limbilor europene este deja ignorat, compromiţând competitivitatea şi calităţile inovatoare ale milioane de întreprinderi europene, mici şi mijlocii, precum şi drepturile cetăţenilor europeni. Acest sistem de brevetare afectează piaţa internă, supunând-o segmentării geografice, ceea ce ar reprezenta un obstacol pentru comerţul dintre statele membre şi ar avea un impact negativ asupra stabilităţii întreprinderilor şi liberei circulaţii a capitalurilor. Îmi reafirm opoziţia şi doresc să spun că ar fi trebuit aşteptată decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, de pe 8 martie, înainte de a discuta despre această problemă în Parlamentul European.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Europa înregistrează progrese. Graţie Tratatului de la Lisabona, un grup de ţări care doresc să dezvolte împreună un anumit subiect pot face acest lucru chiar dacă alte ţări nu sunt interesate. Deja acest lucru este valabil în cazul normelor aplicabile cuplurilor binaţionale care doresc să divorţeze. Acesta este principiul „cooperării consolidate”. Am dorit ca principiul cooperării consolidate să se aplice şi în vederea protejării invenţiilor europene şi am dorit ca el să fie utilizat în vederea creării unui brevet european. Motivul este acela că, având în vedere că în Europa protejarea invenţiilor brevetate costă de 10 ori mai mult decât în Statele Unite, în principal din cauza costurilor de traducere, 25 din cele 27 de state membre doresc să creeze împreună un brevet european. Un astfel de brevet ar costa mai puţin fiindcă ar fi unitar. Brevetul unitar va fi elaborat în limbile franceză, engleză sau germană şi ne va proteja invenţiile în toate cele 25 de state. Totodată, această protecţie va avea, în sfârşit, un preţ convenabil. Chiar dacă Spania şi Italia nu sunt de acord cu un astfel de sistem din raţiuni lingvistice, este esenţial ca cele 25 de state membre interesate să poată dezvolta împreună acest subiect. Am votat în favoarea acestei proceduri, deoarece ea reprezintă un progres uriaş pentru competitivitatea industriei europene.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Crearea unei protecţii unitare a brevetelor în Uniunea Europeană reprezintă o parte esenţială a dezvoltării inovaţiilor şi îmbunătăţirii competitivităţii. Am susţinut această rezoluţie, care va permite cooperarea consolidată a statelor membre în domeniul creării unei protecţii unitare a brevetelor. Până în prezent, sistemul de brevete din Uniunea Europeană a fost fragmentat, din cauza costurilor ridicate şi a complexităţii validării brevetelor în statele membre individuale. Deşi peste nouă state membre şi-au arătat intenţia de a institui o cooperare consolidată în domeniul creării unei protecţii unitare a brevetelor, Comisia şi statele membre participante trebuie să susţină participarea cât mai multor state membre. O cooperare consolidată ar facilita funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne şi ar elimina obstacolele din calea liberei circulaţii a bunurilor, ceea ce ar conduce la creşterea numărului de inventatori şi ar asigura accesul la protecţia unitară a brevetelor pe teritoriul UE.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Sistemul european de brevete este o necesitate. Existenţa unor interpretări şi decizii diferite în fiecare stat membru conduce la incertitudine juridică. Traducerea obligatorie a fiecărui dosar pentru obţinerea brevetului în cele 23 de limbi oficiale este costisitoare, îndelungată şi creează o pierdere a competitivităţii. Prin urmare, în general, marea majoritate a celor interesaţi, inclusiv asociaţiile profesionale, este de acord cu opţiunea depunerii exclusive în limba engleză.

Propunerea supusă dezbaterii alege trei limbi (engleză, franceză şi germană), toate celelalte limbi rămânând în urmă. Cu toate acestea, din punctul de vedere al prevalenţei globale, portugheza este o limbă mult mai importantă decât franceza sau germana. Totodată, am rezerve în legătură cu posibilitatea utilizării cooperării consolidate în acest caz. Un instrument al cărui scop este acela de a permite unui grup de ţări să iniţieze procese de dezvoltare a integrării, care le-ar putea include progresiv şi pe celelalte, nu trebuie transformat într-un club privat şi într-un mecanism de excluziune sau într-unul care stabileşte superioritatea unora asupra altora. Prin urmare, mă declar împotriva raportului Lehne.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Deşi apreciez spiritul acestei reforme care doreşte să-i ofere Europei un brevet unic şi, prin urmare, să diminueze costurile de traducere, am votat împotrivă. Propunerea de decizie prezentată de Consiliul European autorizează o procedură de cooperare consolidată în domeniul creării unei protecţii unitare a brevetelor, fiindcă unele state membre, inclusiv ţara mea, s-au declarat împotriva adoptării sistemului de traducere preconizat. Acest sistem trilingv ar fi discriminatoriu, deoarece încalcă principiul egalităţii tuturor limbilor Uniunii Europene.

Totodată, din punctul meu de vedere, sistemul cooperării consolidate ar afecta piaţa internă, creând diviziuni şi distorsiuni concurenţiale. Prin urmare, ar fi trebuit aşteptată decizia Curţii de Justiţie, pe care o vom primi în următoarele zile şi care, în primul rând, va clarifica o serie de aspecte tehnice referitoare la sistemul unitar de brevete.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Din punctul meu de vedere, sistemul fragmentat de protecţie a brevetelor reprezintă un obstacol la nivelul pieţei interne şi afectează mai ales companiile inovatoare din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri). Susţin deci crearea unui brevet unic simplu şi ieftin pentru întreaga UE. Mă îngrijorează că nu s-a putut ajunge la un acord privind o soluţie comună, din cauza diferenţelor insurmontabile de opinie privind măsurile de traducere a brevetelor. Din punctul meu de vedere, încăpăţânarea asupra necesităţii traducerii brevetelor în majoritatea limbilor oficiale ale UE este o manifestare a unui egoism naţional, deoarece costurile, solicitările administrative şi timpul necesare în acest scop ar anula în mare măsură avantajele unui brevet unic.

Salut faptul că ţara mea, Republica Cehă, a decis să se alăture apelurilor de cooperare consolidată pe care le-am susţinut astăzi, făcând astfel parte din marea majoritate a statelor membre care susţin deja acest demers. Deşi brevetul unic nu va acoperi întreaga UE, nu am dubii că va fi un instrument benefic pentru dezvoltare şi pentru creşterea competitivităţii IMM-urilor.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. – (CS) Protecţia brevetelor este unul dintre instrumentele de bază pentru competitivitate şi creşterea economică. Ea susţine activitatea de cercetare ştiinţifică, sporind ocuparea forţei de muncă într-un sector cu valoare adăugată ridicată. Am susţinut recomandările Parlamentului referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecţii unitare a brevetelor, deoarece se bazează pe concluziile Consiliului din 4 decembrie 2009, care definesc viitoarea formă a sistemului unitar de brevete. Sistemul european de brevete ar trebui să se bazeze pe doi piloni şi să consiste dintr-un sistem unificat de rezolvare a conflictelor privind brevetele (Tribunalul pentru Brevete Europene şi Comunitare) şi de creare a brevetelor comunitare (un instrument care să aplice un brevet la nivelul întregii Uniuni).

Cooperarea consolidată în domeniul brevetelor va simplifica aprobarea brevetelor europene pe teritoriul statelor membre care participă la cooperarea consolidată, ceea ce va reduce costurile şi va simplifica procedura de obţinere a brevetelor şi, totodată, acest mecanism va contribui la progresul ştiinţific şi tehnologic şi va îmbunătăţi funcţionarea pieţei interne. La începutul lunii februarie a acestui an, Republica Cehă s-a alăturat solicitărilor de cooperare consolidată şi, prin urmare, sper că aderarea ţării mele la sistemul de protecţie unitară a brevetelor va contribui la susţinerea resurselor ştiinţifice şi la perfecţionarea rezultatelor ştiinţifice atât în Republica Cehă, cât şi în restul Europei.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Crearea unui brevet european va stimula inovaţiile şi progresul ştiinţific şi tehnologic în UE. Consider că este esenţială rezolvarea problemei brevetului european. Am însă rezerve în legătură cu regimul lingvistic care urmează să fie stabilit. Din punctul meu de vedere, cea mai bună soluţie ar consta în utilizarea exclusivă a limbii engleze, dar dacă regimul lingvistic va cuprinde şi alte limbi, portugheza trebuie luată în considerare. Concurenţa este globală, iar portugheza este a treia limbă occidentală ca număr de vorbitori în lume, după engleză şi spaniolă.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Un sistem european de brevete este o necesitate. Existenţa unor interpretări şi decizii diferite în fiecare stat membru conduce la incertitudine juridică. Traducerea obligatorie a fiecărui dosar pentru obţinerea brevetului în cele 23 de limbi oficiale este costisitoare, îndelungată şi creează o pierdere a competitivităţii. Prin urmare, în general, marea majoritate a celor interesaţi, inclusiv asociaţiile profesionale, este de acord cu opţiunea depunerii exclusive în limba engleză. Propunerea supusă dezbaterii alege trei limbi (engleză, franceză şi germană), toate celelalte limbi rămânând în urmă. Cu toate acestea, din punctul de vedere al prevalenţei globale, portugheza este o limbă mult mai importantă decât franceza sau germana. Totodată, am rezerve în legătură cu viabilitatea utilizării cooperării consolidate în acest caz. Un instrument al cărui scop este acela de a permite unui grup de ţări să iniţieze procese de dezvoltare a integrării, care le-ar putea include progresiv şi pe celelalte, nu trebuie transformat într-un club privat şi într-un mecanism de excluziune sau într-unul care stabileşte superioritatea unora asupra altora. Prin urmare, mă declar împotriva raportului Lehne.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii legislative a Parlamentului European, deoarece sunt de acord cu conţinutul său. Regret însă absenţa limbii portugheze din regimul lingvistic privind brevetul european.

  Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris. – (IT) Piaţa internă şi politica concurenţială sunt două elemente de bază în procesul unificării europene, al căror scop nu trebuie să fie doar consolidarea economiei Uniunii Europene şi a întreprinderilor sale, ci mai ales realizarea libertăţilor fundamentale ale Uniunii. Acest obiectiv trebuie urmărit în interesul tuturor cetăţenilor şi întreprinderilor europene, asigurându-se egalitatea de şanse şi de substanţă şi evitându-se problemele, costurile suplimentare şi suprastructurile care ar putea diferenţia, discrimina sau limita oportunităţile de utilizare sau de protejare a propriilor drepturi. Din punctul de vedere al egalităţii, egalităţii de şanse şi nediscriminării, trebuie să le acordăm tuturor cetăţenilor Uniunii Europene dreptul fundamental de a se exprima în propria limbă în cadrul interacţiunii cu instituţiile UE. Utilizarea doar a câtorva limbi oficiale poate fi justificată din punct de vedere tehnic doar la nivelul activităţilor instituţiilor UE, nu în relaţiile acestora cu cetăţenii, întreprinderile şi instituţiile din statele membre. Procedurile de cooperare consolidată sunt utile atunci când cresc şansele celor care participă la ele, fără a le compromite pe cele ale celorlalţi. Am votat deci împotriva recomandării, deoarece consider că într-un context atât de delicat precum egalitatea politică a limbilor, cooperarea consolidată este inacceptabilă, deoarece ar conduce la discriminare în ceea ce priveşte dreptul la egalitatea de şanse în accesarea libertăţilor fundamentale ale UE.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Mă bucură stadiul în care a ajuns acest subiect, despre care se discuta încă din anii 1990. În decembrie 2009, Consiliul a adoptat principiul creării unui brevet comunitar. Însă un an mai târziu, Consiliul a confirmat existenţa unor dificultăţi insurmontabile cu privire la aranjamentele legate de traducere, care reclamă un vot în unanimitate. Problema a fost preluată apoi de Preşedinţia belgiană a UE, dar din moment ce obstacolele nu au dispărut, 12 state membre au solicitat o propunere de regulament care să autorizeze cooperarea consolidată în vederea creării unui brevet unitar. Consiliul Competitivitate a propus astfel autorizarea cooperării consolidate în martie 2011. Doresc să vă reamintesc că prin crearea unui brevet unitar vor fi avantajaţi utilizatorii sistemului de brevete din Europa şi mai ales li se va permite întreprinderilor mici şi mijlocii, care sunt frecvent neglijate, să îşi îmbunătăţească competitivitatea prin îmbunătăţirea accesului la protecţie graţie brevetului, dar şi să îşi reducă costurile.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Am votat pentru acest raport întrucât consider că soluţia cooperării consolidate în vederea creării brevetului unitar este cea mai bună soluţie în acest moment şi sper că, pe parcurs, toate statele membre vor lua parte la aceasta, spre beneficiul cetăţenilor europeni. Brevetul unic va scădea în mod substanţial costurile administrative pentru întreprinderile mici şi mijlocii, va încuraja inovaţia şi va facilita crearea de noi locuri de muncă într-un moment în care UE are din ce în ce mai multă nevoie de acestea.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Este esenţială stabilirea unor măsuri legislative de protecţie a brevetelor la nivel comunitar pentru a apăra drepturile de proprietate intelectuală. Vom putea asigura o protecţie uniformă pe teritoriul statelor membre participante, se vor reduce costurile şi se vor simplifica procedurile administrative. Doresc să subliniez faptul că, momentan, costul înregistrării unui brevet în Europa este de aproximativ 10 ori mai mare decât pentru un brevet japonez sau nord-american. Prin urmare, inovaţiile şi cercetarea ştiinţifică vor fi avantajate şi, totodată, se va îmbunătăţi piaţa internă. Potrivit comisarului Barnier, doar Spania şi Italia nu s-au arătat interesate de această cooperare consolidată. Totuşi, el are unele rezerve juridice cu privire la aplicabilitatea procedurii de cooperare consolidată în acest caz.

De fapt, în conformitate cu articolul 328 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, „De la data stabilirii lor, formele de cooperare consolidată sunt deschise tuturor statelor membre, sub rezerva respectării eventualelor condiţii de participare stabilite prin decizia de autorizare. De asemenea, acestea rămân deschise oricând pe durata funcţionării lor, sub rezerva respectării, pe lângă condiţiile menţionate anterior, şi a actelor deja adoptate în cadrul lor”. Doresc să evidenţiez faptul că regimul lingvistic al acestei cooperări consolidate va include numai trei limbi: engleză, franceză şi germană.

  Carlo Fidanza (PPE), în scris. – (IT) Mă declar împotriva aprobării Parlamentului privind utilizarea procedurii cooperării consolidate pentru crearea unui sistem unitar de brevete, deoarece consider că problema regimului lingvistic are o importanţă fundamentală pentru interesele Italiei, Italia fiind al patrulea stat din Europa din punctul de vedere al numărului de brevete depuse. Consider că procedura cooperării consolidate a fost utilizată cu cinism. Ea a fost creată pentru a stimula procesul de integrare a Uniunii Europene prin oferirea posibilităţii de a dezvolta un subiect cu un număr mai mic de state membre în situaţiile în care nu se poate ajunge la un acord în unanimitate.

Impunerea acestei hotărâri ar putea stabili un precedent periculos, deoarece ar afecta un stat membru şi ar anula unanimitatea prevăzută de Tratatul de la Lisabona pentru aspecte referitoare la piaţa internă, precum şi principiul nedistorsionării concurenţei. Totodată, am fi preferat să aşteptăm decizia Curţii de Justiţie, care este anunţată pentru data de 8 martie.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat împotriva raportului din trei motive fundamentale.

Este inadmisibil ca Parlamentul să aprobe o propunere de cooperare consolidată în domeniul aşa-ziselor brevete unitare, fiindcă nu ar face decât să pună în pericol dreptul statelor membre de a-şi proteja interesele, avantajând ţările mai puternice.

Este a doua oară când se foloseşte acest principiu al cooperării consolidate prevăzut de Tratatul de la Lisabona. Scopul aflat în spatele includerii sale în tratat începe să devină clar.

Este inacceptabil să se exercite presiuni asupra ţărilor care aparţin UE, dar care nu acceptă condiţiile pe care doreşte să le impună majoritatea, mai ales în domenii sensibile precum limba, deoarece acordul propus ameninţă limbile majorităţii statelor.

Totodată, ca ultim comentariu, trebuie să reafirm faptul că reprezentanţii Partidului Comunist Portughez din Parlamentul European au apărat întotdeauna cu fermitate limba portugheză.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) Nu avem în fiecare zi şansa de a discuta un subiect atât de important precum brevetul UE, care face obiectul recomandării dlui Lehne. Prin urmare, mă bucur că am şansa de a contribui la această dezbatere. În primul rând, trebuie subliniat faptul că în prezent ne aflăm într-o fază incipientă a procedurii de cooperare consolidată. Recomandarea Parlamentului European îi va permite Consiliului să aprobe în mod oficial măsurile care se vor pune în aplicare. Prin urmare, totul este posibil sau, ca să fiu mai clară, propunerile de regulament ale Comisiei Europene pot suferi modificări. Fără a intra în detalii cu privire la propunerile de regulament privind brevetul sau regimul lingvistic, doresc să spun că, în momentul aplicării acestui măreţ proiect european, trebuie să ţinem cont de interesele antreprenorilor europeni, atât de cei care brevetează invenţii, cât şi de cei interesaţi de un acces rapid la informaţii tehnice privind aceste invenţii. Mă gândesc, de exemplu, la producătorii de medicamente generice.

Sunt o susţinătoare devotată a brevetului european şi, totodată, reprezint Polonia, o ţară care, în prezent, este, din păcate, mai mult un „destinatar” decât un „furnizor” de brevete şi mă voi strădui să mă asigur că sfera de aplicare a dezbaterii privind brevetele este cât mai extinsă şi că sunt ascultate opiniile tuturor, mai ales ale întreprinderilor mici şi mijlocii, care sunt esenţiale pentru o economie europeană inovatoare.

  Adam Gierek (S&D), în scris. – (PL) Brevetul european ar trebui să ne ajute să dezvoltăm inovaţiile, însă de ce nu reuşim să fim inovatori şi noi în această dezbatere? Ar trebui să ne fie ruşine. Nu vorbim decât despre legislaţia privind brevetele, dar ar trebui să vorbim şi despre stabilirea unei forme optime pentru brevete. În prezent, există brevete scurte şi brevete lungi, însă nu mereu acestea din urmă sunt mai bine concepute. Descrierea este de multe ori mult mai complicată pentru a complica şi a ascunde forma brevetului.

Cred că trebuie să creăm un format transparent pentru brevete şi o procedură pentru descrierea lor, astfel încât să se poată folosi în mod util internetul şi metodele de înregistrare electronică. Limba este o problemă asociată şi s-ar putea utiliza un algoritm stabilit pentru rezolvarea acestei probleme. Cred că metoda cea mai ieftină, care nu ar necesita traduceri în limbi diferite, ar fi un brevet electronic european. Poate Comisia va începe să gândească inovator. Am votat pentru, deşi cred că în această privinţă, Comisia dă dovadă de prea puţină iniţiativă.

  Louis Grech (S&D), în scris. – Având în vedere impulsul dat de Comisie şi de Parlament pentru relansarea pieţei unice, necesitatea unui sistem armonizat de emitere şi reglementare a brevetelor este mai stringentă decât oricând. De aceea am votat în favoarea acestei rezoluţii legislative.

Potrivit actualului sistem fragmentat de brevete, brevetele trebuie traduse în limba fiecărui stat pentru care au fost acordate, întreprinzătorii, companiile tinere şi alte IMM-uri bazate pe inovaţie suportând cheltuieli exorbitante cu traducerile: obţinerea unui brevet este de treisprezece ori mai costisitoare în UE decât în Statele Unite şi de unsprezece ori mai costisitoare decât în Japonia. Potrivit noului sistem care va fi adoptat de statele membre care participă la cooperarea consolidată în acest domeniu, brevetul unitar va face obiectul unui regim de traducere mult mai convenabil, care va consta exclusiv în limbile franceză, engleză şi germană, conducând la reducerea costurilor. Introducerea unui sistem unitar şi convenabil de brevete, deşi doar în unele state membre ale UE, va juca un rol important în dezvoltarea pieţei unice, oferindu-i Uniunii stimulentele pentru inovare şi creativitate cu privire la crearea de bunuri şi servicii de care are atât de mare nevoie.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) În ultimii ani, am putut observa că economia europeană este frânată de absenţa unui brevet comunitar competitiv, în comparaţie cu alte mari puteri mondiale. De aproximativ 15 ani, Comisia Europeană propune crearea unui brevet european unic. În cele din urmă, am putut progresa în această direcţie graţie procedurii cooperării consolidate, care le permite mai multor state membre să coopereze într-un anumit domeniu atunci când o iniţiativă legislativă este blocată. Prin urmare, am votat cu entuziasm în favoarea acestui raport, care ne permite lansarea acestei proceduri de cooperare consolidată pentru crearea unui sistem comunitar de brevete. Acesta reprezintă un progres important pentru toate întreprinderile europene şi pentru toate întreprinderile mici şi mijlocii care aşteaptă de mult timp acest instrument indispensabil pentru inovare, cercetare, dezvoltare şi competitivitate în Europa.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestei recomandări privind autorizarea cooperării consolidate pentru crearea unui brevet european. În decembrie 2010, 12 state membre, inclusiv Franţa, au susţinut utilizarea procedurii cooperării consolidate privind introducerea unui sistem comunitar de brevete, în urma dezacordului dintre cele 27 de state din raţiuni lingvistice. În final, toate statele membre au decis să participe, cu excepţia Italiei şi Spaniei. Aş dori ca aceste două ţări să se poată implica în această iniţiativă în orice moment. În prezent, înregistrarea unui brevet în Uniunea Europeană costă de 11 ori mai mult decât în Statele Unite. În viitor, cercetătorii şi companiile noastre vor putea începe să concureze în mod eficace cu Statele Unite şi Asia în ceea ce priveşte inovaţiile.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) După mai bine de 10 ani, lucrările asupra brevetului unitar european ajung, în sfârşit, la o concluzie. Deşi am obţinut doar un succes parţial, fiindcă sistemul de protecţie unitară a brevetelor nu acoperă întreg teritoriul Uniunii Europene, acesta trebuie considerat, fără îndoială, un progres semnificativ. Simplificarea procedurilor de înregistrare şi o reducere semnificativă a costului acestora vor susţine dezvoltarea pieţei interne şi vor stimula progresul ştiinţific şi tehnic la nivelul întregii Uniuni, chiar dacă se aplică doar în cazul a 12 state membre. Deşi legislaţia va fi armonizată doar într-o măsură limitată, această armonizare va afecta, în realitate, toţi antreprenorii din UE, deoarece investitorii din statele membre care nu participă vor putea beneficia şi ei de o protecţie unitară a brevetelor. Ei vor decide, la nivel individual, dacă vor alege protecţia potrivit sistemului juridic dintr-unul sau mai multe state membre sau vor folosi brevetul unitar european.

Consider că trebuie să aplicăm în continuare măsurile ce au drept scop extinderea sferei de aplicare a protecţiei unitare a brevetelor, astfel încât să se acopere, în final, întreg teritoriul Uniunii Europene. Nu numai întreprinzătorii individuali vor avea de câştigat, deoarece piaţa europeană va deveni şi ea mai competitivă în comparaţie cu alte mari economii, precum Statele Unite, China sau Japonia.

  Arturs Krišjānis Kariņš (PPE), în scris. – (LV) Am susţinut acest proiect de rezoluţie referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecţii unitare a brevetelor, deoarece consider că un sistem unitar de înregistrare a brevetelor va reduce barierele administrative pentru întreprinderile europene. Uniunea Europeană nu îşi poate permite un sistem fragmentat de înregistrare a brevetelor. Astăzi, s-a făcut un pas uriaş în direcţia unui sistem unitar de înregistrare. Actuala stare de fapt în care o întreprindere trebuie să îşi înregistreze brevetul în fiecare stat membru în mod separat reprezintă un obstacol semnificativ pentru dezvoltarea întreprinderilor. Procesul lent şi complicat de înregistrare a unui brevet în Uniunea Europeană a restrâns până acum posibilităţile întreprinderilor noastre de a se dezvolta în mod dinamic. O procedură clară şi eficientă, prin care oricine poate înregistra un brevet valabil la nivelul Uniunii Europene, va asigura pătrunderea mai rapidă pe piaţă a produselor noi, stimulând astfel ritmul de dezvoltare a afacerilor. Vor avea de câştigat atât ţările care participă la sistemul de înregistrare a brevetelor, cât şi întreprinzătorii din ţările respective, care vor putea furniza rapid produse noi tuturor consumatorilor europeni.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − În momentul de faţă, piaţa internă este deosebit de fragmentată din cauza costurilor ridicate de protejare a brevetelor în Uniune şi inventatorii europeni nu pot beneficia de toate avantajele pieţei unice. Situaţia dificilă apare atunci când aceştia încearcă să obţină un nivel optim de protecţie pe întregul teritoriu al Uniunii. Această situaţie se răsfrânge negativ asupra competitivităţii Uniunii, deoarece activităţile inovatoare generează capital uman care tinde să aibă o mobilitate mai mare decât în alte zone.

Condiţiile actuale de inovare mai puţin avantajoase scad atractivitatea Uniunii în ceea ce priveşte crearea şi inovarea atât pentru inventatorii europeni, cât şi pentru cei neeuropeni. Am votat în favoarea acestei recomandări, deoarece consolidarea cooperării în cadrul unui grup de state membre în domeniul protecţiei brevetelor unitare va proteja interesele Uniunii prin faptul că va ameliora competitivitatea şi atractivitatea acesteia pentru restul lumii. De asemenea, crearea unei protecţii unitare a brevetelor pentru un grup de state membre ar îmbunătăţi gradul de protecţie a brevetelor şi ar elimina costurile şi complexitatea asociate respectivelor teritorii, ceea ce ar facilita progresul ştiinţific şi tehnologic, precum şi funcţionarea pieţii interne.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport. Consider că trebuie mărit nivelul de radiaţii permis pentru produsele alimentare şi, totodată, trebuie îmbunătăţite monitorizarea şi conformitatea. În funcţie de rezultatul lecturii finale, acest regulament poate contribui la procesul respectiv. Salut faptul că acest regulament se va aplica şi în cazul produselor alimentare sau furajere importate din ţări terţe, aflate în tranzit vamal sau destinate exportului.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Fără îndoială, domeniul drepturilor de proprietate intelectuală şi mai ales al drepturilor de proprietate industrială necesită atenţii şi precauţii deosebite. Totuşi, instituţiile şi organismele UE nu reuşesc întotdeauna să facă acest lucru. O soluţie cuprinzătoare, sistemică este frecvent înfrântă de detalii sau chiar de diferitele grupări de interese. Problema brevetului UE, anterior brevetul comunitar, este un exemplu în acest sens. Posibilitatea unei soluţii cel puţin parţiale apare acum sub forma unei cooperări consolidate între unele state membre în vederea stabilirii unei protecţii unitare a brevetelor. Republica Cehă doreşte să participe la această cooperare consolidată şi la negocieri suplimentare referitoare la propuneri concrete de regulament privind brevetul unitar şi regimul său lingvistic. Neparticiparea la cooperarea consolidată ar însemna că nu se poate influenţa viitoarea formă a sistemului de brevete al UE. Un aspect semnificativ este cel al beneficiului economic sau al avantajelor pe care le au întreprinderile graţie noilor soluţii tehnice, având în vedere dimensiunile pieţei comune ale celor care participă la cooperarea consolidată. Totodată, doresc să menţionez faptul că Republica Cehă îşi păstrează opţiunea de a se retrage din cooperarea consolidată dacă această cooperare va lua o direcţie contrară poziţiei Republicii Cehe, mai ales în legătură cu regimul lingvistic şi domeniul de jurisprudenţă în ceea ce priveşte brevetele.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Mă abţin de la votul asupra acestui raport. Nu mă declar împotriva dreptului suveran al statelor membre de a încheia acorduri de cooperare consolidată între ele, inclusiv în ceea ce priveşte brevetele. Totuşi, nu ni s-a oferit nicio garanţie în ceea ce priveşte standardele ecologice şi igienice care vor fi puse în aplicare pe parcursul procesului de aprobare a acestor brevete, mai ales în ceea ce priveşte organismele modificate genetic. Nu voi susţine acest tip de acord până ce nu vor fi incluse cerinţele necesare pentru protejarea sănătăţii publice.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Prin aprobarea acestui raport, care are drept scop stabilirea unei cooperări consolidate în legătură cu înregistrarea şi protecţia brevetelor, există pericolul să se impună aranjamente lingvistice limitate la numai trei limbi - engleză, germană şi franceză - traducerea brevetului în limbile naţionale ale fiecărui stat membru nemaifiind obligatorie. Deşi scopul creării unui brevet comunitar este pozitiv, în sensul că ar contribui la revitalizarea şi promovarea inovaţiilor în Europa, consider însă că acest obiectiv nu poate fi atins prin încălcarea principiilor fundamentale ale cetăţeniei europene, prin afectarea coeziunii comunitare şi fragmentarea pieţei interne sau prin introducerea unor noi factori de discriminare, inegalitate şi dezechilibru.

Limba portugheză, a treia limbă europeană ca importanţă în comunicarea universală, va suferi o discriminare inexplicabilă prin introducerea acestei cooperări consolidate. Prin aceasta se justifică votul meu.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Conflictele privind limbile folosite în brevetele UE durează de mai bine de 30 de ani. Pe parcursul acestor 30 de ani, companiile europene a trebuit să se confrunte cu costuri ridicate de traducere şi, în unele cazuri, au avut un dezavantaj competitiv pe piaţa globală. Activele necorporale, precum mărcile comerciale şi brevetele, sunt greu de evaluat. Ele sunt folosite însă drept garanţie pentru credite şi sunt analizate în calculul ratingului de credit.

În acest context, noua legislaţie privind brevetele, elaborată graţie procesului de cooperare consolidată şi valabilă cel puţin în anumite zone ale UE, prevede traducerea brevetelor doar în limbile germană, engleză şi franceză. Această măsură va reduce, cu siguranţă, birocraţia. Noul regulament consolidează totodată poziţia limbii germane, care încă este limba maternă cea mai vorbită în UE, potrivit unui sondaj realizat în 2006. În principiu, ideea este una bună, însă normele lingvistice nu sunt complet clare, drept pentru care m-am abţinut.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. – (LT) Crearea unei protecţii unitare a brevetelor în comunitate (acum Uniunea Europeană) şi asigurarea unei protecţii eficace a brevetelor la nivelul UE reprezintă un pas în direcţia unei competitivităţi sporite a UE. Actualmente, inventatorii care lucrează în Uniunea Europeană sunt dezavantajaţi faţă de colegii lor din alte ţări din lume: protejarea invenţiilor în UE este un proces îndelungat şi costisitor. Din păcate, din cauza problemelor procedurale, nu am putut stabili un sistem uniform la nivelul UE. Le felicit însă pe acele state membre care s-au hotărât să iniţieze procedura de cooperare în domeniul protecţiei brevetelor (mă bucur mai ales că printre statele membre se numără Lituania) şi votez în favoarea aprobării acestei cooperări.

  Tiziano Motti (PPE), în scris. – (IT) Am votat împotriva introducerii unui sistem trilingv în reglementările privind brevetele. Traducerea brevetelor numai în engleză, franceză şi germană ar afecta puternic întreprinderile italiene, care ar trebui să suporte costuri foarte ridicate pentru traducerea tehnică a brevetelor depuse. Grupul parlamentar căruia îi aparţin ne-a solicitat să votăm pentru, însă nu pot aproba o măsură legislativă pe care o consider nocivă pentru interesele ţării mele şi ale cetăţenilor săi, mai ales ale tuturor întreprinderilor mici şi mijlocii din Italia şi ale consumatorilor noştri. Fără îndoială, creşterea costurilor pentru întreprinderi ar conduce la creşterea costurilor de producţie, în detrimentul consumatorilor. Mecanismul cooperării consolidate trebuie utilizat doar în circumstanţe excepţionale şi nu pentru a exclude state membre care sunt pregătite să negocieze, precum Italia şi Spania. Susţin propunerea italiană de a scrie brevetele în limba ţării inventatorului şi de a oferi şi traducerea în limba engleză. Astfel, ne putem păstra independenţa lingvistică şi putem proteja interesele ţării noastre. Într-adevăr, o cooperare consolidată între 10 sau 12 ţări în această privinţă ameninţă cu distorsionarea condiţiilor concurenţei loiale, avantajând ţările participante.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Sunt de acord cu această rezoluţie privind propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecţii unitare a brevetelor. Având în vedere situaţia actuală, în care obţinerea unui brevet european este un proces dificil şi costisitor, sunt de acord cu propunerea de a aplica procedura cooperării şi de a le permite tuturor statelor membre interesate să creeze un sistem unitar de brevete.

Trebuie să depunem toate eforturile pentru a rezolva problema regimului lingvistic, care ar reduce costurile obţinerii unui brevet european pentru societăţile care funcţionează în interiorul UE. Totodată, o protecţie eficace a brevetelor ar simplifica procedurile de soluţionare a litigiilor şi ar reduce sarcinile administrative.

Mă bucur că multe state membre ale Uniunii Europene contribuie la iniţiativa creării unui brevet unitar şi sper că şi celelalte ţări vor contribui în curând la atingerea obiectivului de creare a unui brevet unitar pentru îmbunătăţirea condiţiilor de liberalizare economică din Uniunea Europeană. Doar cooperarea consolidată poate facilita funcţionarea eficientă a pieţei interne, prin eliminarea obstacolelor în calea liberei circulaţii a bunurilor.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea recomandării referitoare la decizia de autorizare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecţii unitare a brevetelor. Viitorul Europei depinde de redresarea economiilor naţionale şi de productivitatea inovaţiilor, iar statele membre precum Grecia, care au fost puternic lovite de criză, îşi pun speranţele în aceste rezultate. Prin urmare, este vital din punct de vedere economic şi corect din punct de vedere social să asigurăm protecţie juridică brevetelor care se referă la inventarea şi punerea în aplicare a unor idei şi produse inovatoare.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Mă declar în favoarea unui sistem european de brevete, însă, din raţiuni lingvistice, m-am abţinut de la votul asupra prezentului raport. Aş fi votat pentru dacă s-ar fi utilizat doar limba engleză, care funcţionează în prezent ca limbă vehiculară. M-am abţinut din trei motive fundamentale: în primul rând, deoarece crearea unui sistem de brevete cu traducerea obligatorie a fiecărui dosar în cele 23 de limbi oficiale ar reprezenta un proces costisitor, lent, care ar crea un dezavantaj competitiv major; în al doilea rând, fiindcă, în practică, limba engleză este folosită astăzi ca limbă vehiculară; şi în al treilea rând, fiindcă 90% din solicitările de brevete sunt formulate oricum în limba engleză. Nu pot fi de acord cu includerea în acest proces a limbilor franceză şi engleză în detrimentul unor limbi mult mai răspândite, precum portugheza sau spaniola (ca şi cum în UE ar exista limbi cu statute diferite, o idee pe care o resping). M-am abţinut deci cu convingerea că este nevoie de progrese în ceea ce priveşte un sistem european al brevetelor, însă că soluţia optimă ar fi cea a unei singure limbi: limba engleză.

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) M-am abţinut de la vot, deoarece înţeleg rezervele exprimate de unele state cu privire la aranjamentele de traducere a brevetului comunitar, deşi consider esenţială îmbunătăţirea sistemului de brevete din Europa, mai ales prin crearea unui brevet unitar şi a unui Tribunal pentru Brevete Europene şi Comunitare, care ar face posibilă depăşirea problemelor întreprinderilor mici şi mijlocii provocate de fragmentarea actuală a sistemului existent, caracterizat de costuri ridicate şi o complexitate excesivă. Prin urmare, nu mă opun începerii cooperării consolidate în acest domeniu, deşi consider că aceasta nu este soluţia cea mai pertinentă şi cu atât mai puţin soluţia definitivă pentru problema în cauză.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Absenţa unei protecţii unitare a brevetelor la nivelul Uniunii Europene aşează companiile europene într-o poziţie clară de dezavantaj competitiv faţă de concurenţii lor din Statele Unite şi Japonia. Costurile asociate brevetelor în Europa sunt de aproape 10 ori mai mari decât în Statele Unite şi Japonia şi sunt cauzate în mare parte de necesitatea traducerii brevetelor în limbile diferitelor ţări din UE. Pentru ca industria portugheză şi întreaga industrie europeană să fie mai competitive în acest context, consider că este esenţial să se înregistreze progrese rapide în direcţia creării unui sistem de protecţie unitară a brevetelor, mai puţin dificil şi complex, care să poată funcţiona ca stimulent pentru inovare şi pentru dezvoltarea ştiinţifică şi tehnologică a Portugaliei şi a Uniunii. De aceea am votat în favoarea acestei rezoluţii. Totuşi, nu pot să nu îmi exprim regretele privind alegerea regimului lingvistic. Consider că există argumente solide împotriva actualei soluţii trilingve care include limbile engleză, germană şi franceză. Din punctul meu de vedere, ar fi fost preferabilă alegerea exclusivă a limbii engleze.

  Evelyn Regner (S&D), în scris. – (DE) Am votat astăzi în favoarea introducerii cooperării consolidate în ceea ce priveşte protecţia unitară a brevetelor, deoarece consider că este nejustificat blocajul la care s-a ajuns în Consiliu din cauza aranjamentelor lingvistice. Din punctul meu de vedere, trebuie, desigur, să se poarte discuţii. Faptul că am votat pentru nu înseamnă că sunt complet de acord cu propunerile iniţiale ale Comisiei. Comisia pentru afaceri juridice va acorda prioritate acestui aspect şi va depune cu siguranţă amendamente cu un număr mare de îmbunătăţiri. Aş dori să precizez că nu au dreptate cei care consideră că votul de astăzi va face ca Parlamentul să îşi piardă drepturile. Procedura legislativă abia începe. Prin votul de astăzi, Parlamentul nu a făcut altceva decât să le permită anumitor state membre să înceapă procedura cooperării consolidate, prevăzută de Tratatul de la Lisabona. În continuare, procedura va consta în: a) consultarea Parlamentului cu privire la aranjamentele lingvistice (în acest caz, decizia trebuie luată de Consiliu), b) participarea Parlamentului la hotărârea conţinutului regulamentului privind brevetele, în cadrul procedurii legislative ordinare, c) obţinerea consimţământului Parlamentului pentru jurisdicţia brevetelor. Aceste şanse ale Parlamentului de a participa la proces nu vor suferi modificări. Nici deputaţii din Parlamentul European care provin din state membre care nu sunt implicate în cooperarea consolidată nu îşi vor pierde dreptul de vot pe parcursul procedurii, deoarece ei sunt reprezentanţi europeni, nu naţionali.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Preşedinţia belgiană a Uniunii Europene a fost un mare succes. Printre numeroasele sale realizări se numără acordul privind brevetul european, un regulament esenţial pentru stimularea inovării şi competitivităţii în Europa. Liberalii europeni îşi doresc de aproape 15 ani o astfel de armonizare a protecţiei juridice. Astfel, se va pune capăt irosirii fondurilor, estimată la aproape 400 000 de euro pe an şi provocată de coexistenţa brevetelor naţionale şi a brevetelor europene. Mai mult, faptul că 12 state membre (Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Lituania, Luxemburg, Ţările de Jos, Polonia, Slovenia, Suedia şi Regatul Unit) utilizează procedura cooperării consolidate ar fi cu atât mai lăudabil dacă aceasta ar fi singura modalitate de a pune capăt blocajului în această privinţă. Tratatul de la Lisabona a fost pus în aplicare în mod corect pentru a autoriza o „avangardă europeană” formată din cel puţin nouă state membre pentru a coopera atunci când este blocată o iniţiativă legislativă.

Din toate aceste motive, votul de astăzi al Parlamentului European asupra raportului Lehne este esenţial. El va transmite un semnal pozitiv, atât pentru întreprinderile europene, care trebuie să evolueze într-un cadru juridic stabil, aşezându-le pe picior de egalitate cu concurenţii internaţionali, cât şi pentru inventatori, a căror activitate creativă trebuie să fie protejată mai bine de către Uniunea Europeană.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Grupul nostru nu poate consimţi şi iniţia o procedură, deoarece, potrivit avocatului general al Curţii de Justiţie, „acordul preconizat de creare a unui sistem unificat de soluţionare a litigiilor privind brevetele, în forma sa actuală, este incompatibil cu tratatele UE”. Grupul nostru a solicitat amânarea votului, deoarece decizia Curţii privind opinia de mai sus a avocatului general trebuie să sosească pe 8 martie, iar Parlamentul trebuie să fie complet conştient de consecinţele juridice ale cooperării consolidate înainte de a se alătura unui proiect atât de excepţional.

Celelalte grupuri politice nu au susţinut solicitarea noastră de amânare. Aprobarea nu se referă la măsuri specifice de punere în aplicare a cooperării consolidate. Aceste propuneri vor fi transmise într-o fază ulterioară, dacă este autorizată cooperarea consolidată (reglementări ale Consiliului care creează o protecţie unitară a brevetelor şi aranjamente de traducere pentru brevetul unitar).

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat împotriva acestei rezoluţii, deoarece consider că după un proces legislativ îndelungat, care a început în 2000, este inacceptabil faptul că nu s-a propus încă o soluţie comună privind aspectul lingvistic al brevetelor europene. De mulţi ani, Italia şi Spania fac presiuni puternice pentru ca limba engleză să fie recunoscută drept unica limbă oficială în domeniul tehnologiei şi ştiinţei. Această soluţie monolingvă ar reduce costurile şi ar încuraja mai ales întreprinderile mici şi mijlocii să folosească brevetul european, deoarece dimensiunile economice ale acestora înseamnă că, de multe ori, ele nu pot suporta costuri ridicate de traducere.

Pentru a evita unanimitatea necesară unui subiect atât de delicat, s-a invocat principiul cooperării consolidate (prevăzut de Tratatul de la Lisabona), care permite ca deciziile să fie luate de numai o treime din statele membre. De câteva luni, guvernul italian şi cel spaniol evidenţiază caracteristicile neobişnuite ale acestei proceduri care, dacă este aprobată de Parlamentul European şi de Consiliu cu o majoritate calificată, ar determina aplicarea brevetului european nu numai în statele care participă la cooperarea consolidată, ci şi la nivelul întreprinderilor care aparţin altor state membre.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Italia şi Europa ar avea de pierdut în urma deciziei de utilizare a cooperării consolidate în vederea creării protecţiei unitare a brevetelor. Punerea în aplicare a unei proceduri de cooperare consolidată în acest domeniu este complet eronată, deoarece ea anulează eforturile depuse în vederea creării unui brevet european valabil în toate statele membre.

De asemenea, contestăm decizia de a impune acest vot la nivelul Parlamentului fără a ţine cont de consecinţele analizei efectuate de Curtea de Justiţie asupra compatibilităţii dintre Tratat şi instanţa unică pentru brevete. Italia şi Spania s-au opus pe bună dreptate recunoaşterii a numai trei limbi (engleză, franceză şi germană) pentru depunerea brevetelor europene, în loc să se respecte principiul egalităţii limbilor, instituit prin Tratat. În mod evident, acesta nu este doar un caz de discriminare, ci şi o gravă problemă economică pentru întreprinderile din ţările care utilizează alte limbi.

  Olga Sehnalová (S&D), în scris. – (CS) Sunt absolut convinsă că în ceea ce priveşte protecţia brevetelor, cooperarea consolidată va contribui la eliminarea fragmentării în acest domeniu, va asigura condiţii cadru îmbunătăţite pentru întreprinderile inovatoare din întreaga Uniune, va facilita o competitivitate sporită a UE la nivel global şi o funcţionare mai bună a pieţei interne a UE. Reducerea anticipată a costurilor asociate procesului de protecţie a brevetelor nu este lipsită de semnificaţie. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Csanád Szegedi (NI), în scris. – (HU) Am votat în favoarea recomandării, deoarece consider scandalos faptul că nu am putut ajunge la o poziţie comună în această privinţă. Trebuie să ne dăm seama că Europa a rămas în urmă în competiţia globală în domeniul inovării. Nu poate exista inovare fără o protecţie cuprinzătoare a brevetelor, însă universităţile, institutele mici de cercetare şi inventatorii nu pot suporta costurile unei astfel de brevetări. Prin simpla obţinere a unui brevet în ţara de origine, aceştia îşi oferă invenţiile cu titlu gratuit pe piaţa globală. Brevetarea comunitară are o importanţă deosebită. Este extrem de important să se poată obţine un brevet european cu o singură solicitare. Este esenţial ca acest lucru să se realizeze în toate ţările europene, inclusiv în ţara mea, Ungaria.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) De mai bine de 20 de ani, Comisia Europeană a propus crearea cât mai rapidă a unui brevet european unic şi a subliniat necesitatea stringentă a unui astfel de brevet. Actualmente, în Europa, brevetele trebuie aprobate în fiecare ţară în parte şi de fiecare dată, trebuie traduse în limba naţională respectivă.

Cheltuielile care trebuie suportate pentru ca un brevet să fie aprobat numai în jumătate dintre statele membre sunt de 20 000 de euro, dintre care 14 000 de euro sunt pentru traducere. În Statele Unite, sunt suficienţi aproximativ 1 850 de euro. Lipsa unui brevet european ne afectează competitivitatea, dar şi inovarea, cercetarea şi dezvoltarea la nivel european. Acesta este motivul pentru care cooperarea consolidată este perfect justificată în acest aspect fundamental pentru viitorul UE.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Crearea unui brevet unitar european la nivelul Uniunii Europene va aduce cu sine avantaje pentru toţi utilizatorii implicaţi şi mai ales pentru întreprinderile mici şi mijlocii, contribuind la competitivitatea acestora printr-o reducere a costurilor. Această problemă datează de două decenii şi necesită un acord unanim în Consiliu pentru a se putea stabili regimul lingvistic aplicabil drepturilor de proprietate intelectuală în Uniunea Europeană. În acest sens şi având în vedere faptul că crearea protecţiei unitare a brevetelor nu este inclusă pe lista domeniilor care reprezintă competenţa exclusivă a Uniunii Europene, recomandarea de faţă se referă la posibilitatea cooperării consolidate în acest domeniu. Deşi în această fază a procesului este vorba doar despre aprobarea Parlamentului în ceea ce priveşte metoda decizională în acest domeniu, care primeşte votul meu, Parlamentului i se va solicita în curând să se pronunţe şi în ceea ce priveşte regimul lingvistic controversat şi cele două regulamente care vor fi elaborate în legătură cu normele sistemului european de brevete.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. − Am votat pentru Decizia de autorizare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecţii a brevetelor unitare deoarece consider necesară adoptarea de măsuri pentru crearea unui brevet comunitar unitar.

Conform unui raport realizat în 2011 de Thomson Reuters, „Patented in China”, China va surclasa Japonia şi SUA în ceea ce priveşte numărul de brevete. Astfel, prin programul lansat în 2006, China îşi propunea să devină o ţară orientată către inovare şi a reuşit să crească numărul de brevete cu 14,1% faţă de SUA, cu 33,55% faţă de UE şi cu 15,9 % faţă de Japonia

În UE, sistemul actual de brevetare este fragmentat şi foarte costisitor în ceea ce priveşte cerinţele de traducere.

Costul unui brevet UE validat în 13 ţări se ridică la 20 000 EUR, din care aproximativ 14 000 EUR reprezintă numai costurile de traducere. Astfel, un brevet european ajunge să coste de 10 ori mai mult decât unul din SUA. Consider că autorizarea cooperării consolidate în vederea creării brevetelor unitare poate să contribuie la dezvoltarea unui brevet unitar atractiv pentru utilizatorii sistemului de brevetare în Europa, să ofere protecţia proprietăţii intelectuale pe întreg teritoriul european şi să elimine costurile şi complicaţiile în vederea stimulării cercetării, dezvoltării şi a IMM-urilor inovatoare

Raport: Ivo Belet (A7-0001/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Având în vedere că grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conţine nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere şi întrucât, în ceea ce priveşte codificarea dispoziţiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora, aprob prezentul raport. Sunt de acord cu ideea de a garanta un înalt nivel de protecţie a sănătăţii cetăţenilor europeni în caz de contaminare radioactivă şi de a da o legitimitate democratică adoptării prezentei directive, întrucât temeiul juridic trebuie adaptat la noul Tratat de la Lisabona.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei importante rezoluţii de stabilire a nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare şi a furajelor după un accident nuclear sau altă situaţie de urgenţă radiologică. Ne amintim cu toţii de tragedia de la Cernobîl din 26 aprilie 1986, când au fost eliberate în atmosferă cantităţi foarte mari de materiale radioactive care au contaminat astfel produsele alimentare (cereale, legume, fructe de pădure şi ciuperci) şi furajele din câteva ţări europene, existând un risc major pentru sănătatea umană. Solul a fost, de asemenea, contaminat cu precipitaţii radioactive, care au mărit radioactivitatea pădurilor şi a produselor alimentare agricole din zonele afectate. Un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane reprezintă unul dintre obiectivele Uniunii Europene.

Prin urmare, trebuie format de urgenţă un sistem care să permită Uniunii Europene să fixeze nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă în vederea asigurării unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii populaţiei, după un accident nuclear sau altă situaţie de urgenţă radiologică care ar putea să conducă sau a condus deja la o contaminare radioactivă semnificativă a produselor alimentare şi a furajelor. Cetăţenilor UE trebuie să li se asigure o protecţie optimă în caz de accident nuclear sau de urgenţă radiologică, iar Comisia Europeană trebuie să fie pregătită să reacţioneze rapid. Produselor alimentare şi furajelor trebuie să li se aplice niveluri maxime permise prestabilite de contaminare.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Acest raport fixează nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă pentru produsele alimentare şi pentru hrana animalelor după un accident nuclear sau altă situaţie de urgenţă radiologică. Sunt de acord cu faptul că Parlamentul European trebuie să joace un rol decisiv în situaţii care afectează direct sănătatea populaţiei. De asemenea, cred că, în urma unui accident nuclear sau a unei urgenţe radiologice, Comisia Europeană trebuie să aibă un rol de supervizor, declarând starea de urgenţă şi adoptând liste cu produse alimentare de bază şi cu furaje. Statele membre trebuie să menţină un sistem de control oficial al acestor produse şi să informeze populaţia cu privire la riscuri. Am votat în favoarea acestui raport care garantează siguranţa hranei cetăţenilor europeni în situaţii de accidente nucleare sau urgenţe radiologice.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) În cadrul activităţii de definire a politicii sale în acest domeniu, unul dintre obiectivele Uniunii Europene trebuie să consiste într-un nivel ridicat de protecţie al sănătăţii umane. Din 1990, reglementările UE privind nivelurile de contaminare radioactivă în caz de urgenţă radiologică au rămas neschimbate, motiv pentru care revizuirea şi actualizarea acestor prevederi reprezintă o adevărată necesitate. Trebuie să creăm un sistem cuprinzător, care să permită Uniunii Europene să fixeze nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă în vederea asigurării unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii populaţiei, după un accident nuclear sau altă situaţie de urgenţă radiologică care ar putea să conducă sau a condus deja la o contaminare radioactivă semnificativă a produselor alimentare şi a furajelor. Sunt de acord că nivelurile permise de contaminare radioactivă trebuie să fie revizuite în mod regulat pentru a lua în considerare ultimele evoluţii şi recomandări ştiinţifice internaţionale disponibile în prezent, dar şi pentru a evita divergenţele dintre reglementările existente.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport, care propune stabilirea procedurii de determinare a nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare şi a furajelor care pot fi comercializate în urma unui accident nuclear sau a oricărui alt caz de urgenţă radiologică care ar putea conduce sau a condus la o contaminare radioactivă semnificativă a produselor alimentare şi a furajelor. În acelaşi timp, anexele I şi III prevăd nivelurile maxime permise de contaminare a produselor alimentare şi a furajelor. Deşi prezenta propunere este formulată pe baza tehnicii de reformare, consider că trebuie să se modifice în mod substanţial propunerea, nu doar unica parte gri identificată, pentru a garanta certitudinea juridică şi coerenţa textului. Trebuie fluidizată procedura în caz de urgenţă nucleară, acordând Comisiei în mod explicit rolul de supraveghere şi clarificând regimul actelor sale (adoptare, revizie). Totodată, trebuie să încercăm să servim intereselor cetăţenilor printr-o mai bună gestionare a situaţiei de după accident. Trebuie să garantăm certitudinea juridică a întregii propuneri prin alinierea procedurilor caduce – procedurile de „comitologie” în domeniul Euratom adoptate prin analogie –, pe care această propunere intenţionează să le codifice, cu dispoziţiile Tratatului de la Lisabona.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Întrucât cele trei regulamente privind radiaţiile, modificate prin raportul în cauză, au fost adoptate la aproximativ 20 de ani de la accidentul de la Cernobîl, consider că raportul Belet, în forma pe care o are după votare, reprezintă o primă încercare de îmbunătăţire a abordării şi de actualizare a problemei contaminării radioactive a produselor alimentare şi a solului. Deşi mă declar în favoarea modificării temeiului juridic şi a consolidării rolului Parlamentului European pentru a asigura o transparenţă legislativă sporită şi o protecţie mai amplă pentru cetăţeni, consider că raportul este necorespunzător şi nu se ridică la aşteptările unei abordări solide a chestiunii. Acest raport modifică aspecte asupra cărora s-a ajuns deja la un acord şi nu face altceva decât să reglementeze consecinţele problemei, nu atât sursa acesteia. Totodată, limitele maxime de contaminare radioactivă au rămas extrem de ridicate, drept pentru care raportul se îndepărtează foarte mult de obiectivul protejării sănătăţii populaţiei. Din aceste motive, m-am abţinut de la votul final.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Consider că statele membre ale UE sunt responsabile de monitorizarea respectării nivelurilor stabilite în cadrul protecţiei împotriva contaminării radioactive în prezentul regulament, în mod special prin supravegherea normelor de siguranţă, atât pentru produsele alimentare, cât şi pentru furaje, dar şi prin monitorizarea parametrilor de mediu. Susţin ideea formării unui sistem care să permită UE să fixeze nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii populaţiei, după un accident nuclear sau altă situaţie de urgenţă radiologică.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind contaminarea radioactivă a produselor alimentare, al cărui scop este de a stabili nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare şi a furajelor după un accident nuclear sau altă situaţie de urgenţă radiologică. Prin urmare, obiectivul principal al regulamentului este protecţia sănătăţii populaţiei şi, în consecinţă, temeiul juridic trebuie să fie articolul 168 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Scopurile propunerii de faţă constau în a garanta un înalt nivel de protecţie a sănătăţii cetăţenilor europeni în caz de contaminare radioactivă şi în a conferi o legitimitate democratică adoptării prezentului regulament. Fără niciun dubiu, temeiul juridic trebuie adaptat la noul Tratat de la Lisabona pentru a da Parlamentului European un rol în luarea de decizii în legătură cu un regulament care poate afecta sănătatea populaţiei. Propunerea constă în special într-o codificare a dispoziţiilor rămase neschimbate din trei regulamente adoptate între 1987 şi 1990 de stabilire a nivelurilor permise de contaminare radioactivă în caz de urgenţă radiologică.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Toţi cetăţenii au dreptul la o alimentaţie sănătoasă. Acesta este un drept indiscutabil şi reprezintă o condiţie sine qua non pentru atingerea calităţii de viaţă la care aspirăm cu toţii şi care este prevăzut în Tratatul de la Lisabona.

După catastrofa de la Cernobîl (1986), problema contaminării radioactive a căpătat o importanţă sporită, ceea ce a justificat adoptarea a trei regulamente, între 1987 şi 1990, de stabilire a nivelurilor maxime permise de contaminare în caz de urgenţă radiologică sau accident nuclear, întrucât aceste efecte sunt de lungă durată şi, de multe ori, pot fi indirecte (contaminarea zonelor forestiere).

Deşi această propunere constă în special într-o codificare a dispoziţiilor rămase neschimbate din regulamentele menţionate mai sus, votez în favoarea acestui raport referitor la propunerea de regulament al Consiliului (Euratom), fiindcă garantarea menţinerii unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii cetăţenilor europeni este pusă în pericol.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Această propunere constă în special într-o codificare a dispoziţiilor rămase neschimbate din trei regulamente adoptate între 1987 şi 1990, de stabilire a nivelurilor permise de contaminare radioactivă în caz de urgenţă radiologică. Cu toate acestea, introducerea unui nou considerent care explică necesitatea unui articol existent, rezervându-i Consiliului exercitarea competenţei de executare, implică o modificare substanţială, care justifică folosirea tehnicii de reformare.

Regulamentul conţine un mecanism pe două niveluri de intervenţie în caz de urgenţă radiologică sau de accident nuclear, conform propunerii Comisiei:

– o adoptare imediată de către Comisie a unui regulament ad hoc care aplică, într-un caz specific, într-o zonă definită şi pentru o perioadă limitată, nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă stabilite în anexele I şi III la propunere;

– stabilirea unui termen de o lună de la adoptarea acestuia, timp în care Comisia trebuie să prezinte o propunere adresată Consiliului pentru a adapta sau confirma acest regulament ad hoc.

După cum au arătat dezbaterea purtată în cadrul comisiei de specialitate şi propunerile alternative prezentate, între Comisie şi Consiliu există o luptă pentru putere. Cu toate acestea, obiectivul principal ar trebui să fie acela de a servi intereselor cetăţenilor printr-o mai bună gestionare a situaţiei de după accident, în ceea ce priveşte competenţele statelor membre afectate. Prin urmare, ne-am abţinut la votul final.

  Vicky Ford (ECR), în scris. – Deputaţii din cadrul Grupului ECR au susţinut acest raport, deoarece considerăm că temeiul juridic al acestei propuneri legislative trebuie să fie schimbat, înlocuindu-se articolul 31 din Tratatul CEEA cu articolul 168 din Tratatul TFUE. Potrivit regulamentului iniţial, articolul 31 din Tratatul CEEA (care se referă la grupul de persoane care ar putea fi supuse contaminării radioactive) a fost considerat temeiul juridic cel mai adecvat, deoarece articolul 168 din Tratatul TFUE (care reglementează sănătatea publică) nu exista în acel moment. Dacă temeiul juridic al acestui regulament ar fi articolul 168 din Tratatul TFUE, ar trebui să se treacă de la procedura de consultare la procedura legislativă ordinară, iar propunerea ar fi supusă atunci unei analize riguroase a Parlamentului European şi mai ales unei evaluări complete a impactului, inclusiv consultărilor cu producătorii şi consumatorii de produse alimentare. Deşi în raportul adoptat de Parlament ar putea exista anumite aspecte cu care deputaţii din Grupul ECR nu sunt de acord, credem cu tărie că temeiul juridic al acestui regulament ar trebui modificat, pentru ca Parlamentul European să fie implicat complet în procesul legislativ şi mai ales ar trebui să fie însoţit de o evaluare riguroasă a impactului. Prin urmare, Grupul ECR a votat în favoarea acestui raport.

  Adam Gierek (S&D), în scris. – (PL) Regulamentele discutate astăzi sunt deosebit de importante din punct de vedere economic pentru Uniunea Europeană şi piaţa sa unică. Catastrofa de la Cernobîl ne-a arătat că extrapolarea liniară a riscului de radiaţii conduce la pierderi economice inutile. În Belarus şi în Ucraina, au fost evacuate regiuni de dimensiuni apropiate de cele ale unei ţări. Acum, bieloruşii se întorc în aceste zone, în care, oricât de incredibil ar părea, radioactivitatea atinge aceleaşi cote ca şi în centrul Varşoviei. Pe de altă parte, unele dintre victimele catastrofei de la Cernobîl, cele aproximativ 8 milioane de ucraineni care primesc indemnizaţii care, în orice caz, sunt prea mici pentru a-i ajuta să supravieţuiască, nu se vor întoarce de teamă că vor pierde şi această mică sumă de bani. Uniunea Europeană ar trebui să tragă nişte concluzii de pe urma acestei experienţe extrem de importante.

Strămutarea populaţiei din fosta URSS după producerea catastrofei s-a realizat cu uşurinţă şi în mod eficient. Cu greu ne-am putea imagina cum s-ar reuşi acest lucru în zonele foarte populate ale Europei. Cui i-ar fi acordată o astfel de responsabilitate? Compensările financiare trebuie acordate mai ales agricultorilor, care nu numai că şi-ar putea pierde recoltele, însă ar putea pierde şi şansa de a mai cultiva timp de mulţi ani. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul pădurilor, deşi într-o măsură mai mică. Se ştie foarte bine că poluatorul trebuie să plătească, însă cum putem hotărî cine este responsabil şi cine trebuie să plătească dacă vom fi afectaţi de un accident nuclear din ţările terţe? Cine va gestiona această situaţie? Desigur, UE. Prin urmare, am votat în favoarea adoptării acestui raport.

  Catherine Grèze (Verts/ALE), în scris. – (FR) Nu am putut vota în favoarea raportului Belet, care solicită în special ca Parlamentul să devină colegiuitor pentru protecţia sănătăţii în cazul contaminării radioactive a produselor alimentare, deoarece acest raport nu respinge cu fermitate dozele actuale propuse de Comisie. Nivelurile maxime de contaminare propuse de către Comisie, care se află în vigoare încă din 1987, sunt mult prea ridicate. Studiile arată că inclusiv în cazul dozelor reduse, copiii suferă de grave afecţiuni cardiovasculare şi endocrine. Dozele maxime propuse ar conduce la o creştere inacceptabilă a numărului cazurilor de cancer. Mai mult, având în vedere că nu există un mecanism de despăgubire a agricultorilor în cazul contaminării care depăşeşte nivelurile autorizate, Comisia trebuie să propună fără doar şi poate un mecanism de compensare, în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte”.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Parlamentul a votat astăzi pentru modificarea temeiului juridic al legislaţiei privind contaminarea radioactivă a produselor alimentare. Aceasta este o problemă extrem de importantă şi este normal ca Parlamentul să aibă competenţe de codecizie.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document important privind nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare şi a furajelor după un accident nuclear sau altă situaţie de urgenţă radiologică. Este vital să se determine nivelurile maxime permise pentru produsele alimentare şi furaje, pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii populaţiei şi pentru a evita repetarea dezastrului de la Cernobîl, când produsele alimentare (cereale, legume, fructe de pădure, ciuperci etc.), furajele şi solurile au fost contaminate cu precipitaţii radioactive, care au mărit radioactivitatea pădurilor şi a produselor agricole din zonele afectate. Trebuie să creăm un mecanism care să asigure în mod adecvat şi eficace siguranţa în cazul unui accident nuclear sau radiologic. Un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane este unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Contaminarea radioactivă este periculoasă pentru sănătatea umană, iar rolul nostru, în calitate de deputaţi din Parlamentul European, este să facem tot posibilul pentru a ne asigura că alimentele furnizate consumatorilor sunt sigure şi sănătoase. Prin urmare, trebuie să ne pregătim pentru a putea reacţiona în mod rapid şi eficace în cazul unei catastrofe. De asemenea, trebuie să actualizăm în permanenţă reglementările şi să le adaptăm la situaţia actuală şi la evoluţia tehnologiei. Procedurile trebuie simplificate, iar competenţele trebuie transferate asupra statelor membre, care vor putea face faţă în mod eficient unor astfel de situaţii. În acest caz, stabilirea unor limite pentru concentraţiile de substanţe radioactive este extrem de importantă pentru siguranţa societăţii şi a mediului înconjurător.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) În cazul unui accident nuclear sau al oricărui alt tip de urgenţă radiologică, este esenţial să se ia măsurile corespunzătoare. Sunt importante măsurile preventive şi acordarea de ajutor persoanelor afectate. Plăţile compensatorii pentru agricultori sunt esenţiale pentru a-i ajuta pe producătorii de produse agricole care au suferit daune fără a avea vreo vină. Trebuie despăgubiţi şi agricultorii dintr-un stat membru care sunt afectaţi de contaminare în urma unui accident de acest gen dintr-un alt stat membru. Este inadmisibil ca efectele accidentelor nucleare să pună în pericol capacitatea de subzistenţă a agricultorilor. Susţin raportul dlui Belet, fiindcă trebuie să ne protejăm agricultorii împotriva daunelor provocate de părţi terţe.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest raport şi dezastrele ecologice pe care susţine că le va rezolva ne reamintesc tuturor cât de repede trebuie să renunţăm la energia nucleară. Cu toate acesta, raportul nu conţine nicio referire la ideea renunţării la energia nucleară. Acesta este unul dintre aspectele în care raportul este deficitar. Ar fi trebuit adoptat amendamentul în acest sens. Mai mult, raportul prevede că pentru a adopta măsurile de securitate impuse de un dezastru nuclear, Comisia va avea toate competenţele necesare. Astfel, capacitatea liderilor statelor membre de a acţiona în această privinţă este pur şi simplu opţională, deşi aceştia sunt persoanele alese de către populaţie. Este inadmisibil ca iresponsabilei Comisii să îi fie acordate competenţe în acest mod, mai ales când este vorba despre sănătatea populaţiei. Votez împotriva acestui raport.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Regulamentul propus determină procedura de stabilire a limitelor maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare şi a furajelor comercializate după producerea unui accident nuclear sau a altei situaţii de urgenţă radiologică, care ar putea provoca sau a provocat o contaminare radioactivă puternică a produselor alimentare şi a furajelor. Consider că trebuie să rămânem vigilenţi şi pregătiţi pentru orice situaţie de urgenţă care s-ar putea produce în Europa. Orice încercare de a spori viteza şi agilitatea punerii în aplicare a reglementărilor în vigoare va crea valoare adăugată pentru întreg teritoriul Uniunii Europene.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În timp, contaminarea radioactivă poate reprezenta o problemă în cazul anumitor produse alimentare. Dificultăţile apar atunci când produsele alimentare contaminate, precum carnea animalelor sălbatice din pădurile din zonele expuse la radioactivitate timp de mai multe secole, nu sunt consumate doar la nivel local, ci sunt comercializate şi în zone necontaminate, unde sunt considerate inofensive. Cunoştinţele disponibile în prezent arată că nu există niveluri de radiaţii care să poată fi clasificate ca inofensive cu o certitudine absolută. Cercetările privind cauzele unei game variate de noi tipuri de boli, precum alergiile, sunt încă în fază incipientă. În pofida acestui fapt, produsele alimentare încă sunt supuse radiaţiilor şi nimeni nu s-a gândit la o eventuală interacţiune cu ingineria genetică. Toate limitele sunt practic inutile dacă verificările produselor alimentare din regiunile contaminate şi din jurul acestora nu funcţionează corespunzător. Am luat în considerare aceste aspecte atunci când am votat.

  Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece ea fluidizează procedura de intervenţie în caz de urgenţă şi consolidează rolul Comisiei, menţionând că aceasta – nu Consiliul – este direct responsabilă pentru luarea deciziilor în cazul unui accident nuclear, adoptând măsuri care să intre imediat în vigoare. Comisia va trebui asistată de un grup de experţi independenţi, cu competenţe în domeniul sănătăţii şi al siguranţei alimentare.

Mai mult, Comisia trebuie să asigure accesul la datele ştiinţifice disponibile, pentru a se putea evalua semnificaţia acestora. Statele membre trebuie să ia măsuri pentru a reduce la minim pericolul de contaminare, dar şi să informeze populaţia. Practic, acest raport protejează cetăţenii şi acordă Comisiei şi Parlamentului un rol principal.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat astăzi asupra regulamentului privind „nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare şi a furajelor după un accident nuclear sau altă situaţie de urgenţă radiologică”, care prevede normele de reacţie în cazul accidentelor nucleare sau radiologice. Acest document are un caracter exclusiv tehnic, discută mai ales limitele competenţelor Comisiei, Consiliului şi statelor membre şi stabileşte nivelurile de contaminare.

Doresc să evidenţiez un amendament prezentat de Parlament, care propune includerea unei prevederi privind despăgubirea agricultorilor ale căror terenuri sunt contaminate cu substanţe toxice în timpul unui accident nuclear sau radiologic. Deoarece trecem printr-o perioadă destul de instabilă şi asistăm la situaţii în care activităţile economice neglijente ale oamenilor sunt deseori cauza unor accidente grave, trebuie să adoptăm aceste măsuri legislative care prevăd în mod clar felul în care trebuie să reacţionăm în situaţii critice.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Sunt de acord cu propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare şi a furajelor după un accident nuclear sau altă situaţie de urgenţă radiologică. Protecţia sănătăţii umane este unul dintre obiectivele prioritare ale Uniunii Europene şi, prin urmare, trebuie să creăm un mecanism care să asigure în mod adecvat şi eficient siguranţa în caz de accident nuclear sau radiologic.

Nivelul de contaminare radioactivă a produselor alimentare şi a furajelor după un accident nuclear trebuie reglementat într-un mod deosebit de strict, având în vedere posibilele consecinţe negative pentru populaţie. Trebuie să luăm toate măsurile posibile pentru a ne asigura că, în caz de accident, particulele radioactive eliberate în aer contaminează cât mai puţin produsele alimentare, iar impactul radioactiv este redus la minim.

Sunt de acord cu propunerea de a aplica principiul ecologic fundamental al UE, „poluatorul plăteşte”, asigurându-se astfel un sistem eficient de compensare în caz de accident, în special în ceea ce priveşte agricultorii, care sunt cei mai afectaţi în acest caz.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Acest raport se referă la o propunere legislativă care constă în special într-o codificare a dispoziţiilor rămase neschimbate din trei regulamente adoptate între 1987 şi 1990, în urma catastrofei de la Cernobîl (1986), moment în care problema contaminării radioactive a mediului înconjurător a devenit din ce în ce mai importantă. Aceste regulamente stabilesc nivelurile permise de contaminare radioactivă în caz de urgenţă radiologică. Regulamentele conţin un mecanism pe două niveluri de intervenţie în caz de urgenţă radiologică sau de accident nuclear, conform propunerii Comisiei: (a) o adoptare imediată de către Comisie a unui regulament ad hoc, care aplică într-un caz specific, într-o zonă definită şi pentru o perioadă limitată, nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă stabilite în anexele I şi III la propunere; şi (b) stabilirea unui termen de o lună de la adoptarea acestuia, în care Comisia trebuie să prezinte o propunere adresată Consiliului pentru a adapta sau confirma acest regulament ad hoc. Votez în favoarea acestui raport, deoarece consider că amendamentele propuse de Parlamentul European sunt pozitive şi oferă logică acestui text. Deoarece principalul obiectiv al regulamentului este protecţia sănătăţii publice, consider că temeiul juridic trebuie să fie articolul 168 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Contaminarea radioactivă a produselor alimentare este, cu siguranţă, o problemă pentru sănătatea populaţiei europene şi, prin urmare, este esenţial ca această legislaţie să fie concepută în funcţie de aceste principii, cu Parlamentul European în calitate de colegislator. Cu toate acestea, propunerea, în forma sa actuală, nu atinge obiectivele necesare pentru a proteja populaţia europeană, mai ales copiii, împotriva contaminării radioactive prin produsele alimentare. Nivelurile maxime de contaminare radioactivă propuse sunt mult prea ridicate, potrivit analizei specialiştilor – unele dintre ele sunt chiar mai mari decât cele în vigoare în momentul producerii catastrofei de la Cernobîl.

Nivelurile propuse ar însemna că populaţia va fi expusă la radiaţii a căror limite sunt mai mari decât limitele maxime stabilite în actuala legislaţie comunitară privind standardele de siguranţă pentru radiaţiile ionizante. Populaţia europeană, mai ales grupurile vulnerabile şi copiii, ar fi expuse la pericole inutile, de contaminare şi cancer. Este absolut inadmisibil ca această revizuire legislativă să nu le asigure cetăţenilor Europei o protecţie totală împotriva alimentelor supuse contaminării radioactive.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece ea evidenţiază o problemă fundamentală care nu trebuie subestimată în niciun caz. Din ce în ce mai multe ţări apelează la puterea nucleară, atât în scopuri civile, cât şi, din nefericire, militare. Aceasta este actualmente o realitate cu o importanţă globală, care, din păcate, implică şi zone cu o puternică instabilitate politică. Uniunea Europeană nu-şi poate permite să fie nepregătită pentru a reacţiona în caz de criză sau de accident. Reacţiile trebuie să fie imediate, eficace şi perfect coordonate între diferitele state membre. Precipitaţiile radioactive cauzate de un astfel de eveniment conduc la contaminarea produselor alimentare şi a furajelor, care, dacă sunt introduse în lanţul alimentar, pot provoca daune incomensurabile şi pot contamina zone întregi, timp de mai multe decenii. Cetăţenii europeni trebuie să poată dormi liniştiţi, siguri că nu vor fi lăsaţi în voia sorţii în cazul producerii unei urgenţe cu care toţi sperăm să nu ne confruntăm vreodată. Este esenţială adoptarea unor proceduri eficiente, cu reguli şi responsabilităţi clare, în beneficiul intereselor autentice ale cetăţenilor.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Susţinem raportul care stabileşte niveluri maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare, fiindcă acesta fluidizează procedurile de intervenţie în caz de urgenţă şi consolidează rolul Comisiei, oferindu-i acesteia autoritatea de a lua decizii în caz de accident nuclear.

Nivelurile maxime de radiaţii din alimentele destinate oamenilor şi animalelor sunt, de asemenea, indicate în acest raport. Pe parcursul votului, a fost adoptat, din nou cu sprijinul nostru, un amendament oral care prevede despăgubirea agricultorilor afectaţi de pierderea şanselor de a vinde produse contaminate.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Accidentele nucleare se pot produce oriunde sunt folosite, depozitate sau transportate materiale radioactive, deci nu numai în centralele nucleare, ci şi în spitale, universităţi, laboratoare de cercetare şi uzine industriale, pe şosele şi pe căile ferate, în porturi şi în şantierele navale.

Raportorul observă pe bună dreptate că substanţele radioactive pot avea în continuare impact pentru un număr considerabil de ani, iar obiectivul prioritar trebuie să constea întotdeauna în protecţia vieţii şi sănătăţii umane. În prezent, din ce în ce mai multe alimente sunt supuse radiaţiilor, pentru a li se prelungi perioada de valabilitate. Să nu uităm că radiaţiile distrug vitaminele: până la 90% din vitamina A din carnea de pui, 86% din vitamina B din ovăz şi 70% din vitamina C din sucurile de fructe. Produsele alimentare au, prin urmare, o perioadă de valabilitate prelungită, însă o valoare nutritivă redusă. Cercetările au dovedit că radiaţiile omoară bacteriile, însă nu distrug viruşii, nu elimină murdăria sau toxinele care pot pătrunde în carne în măcelăriile şi instalaţiile neigienice şi nesterile de prelucrare.

Radiaţiile facilitează, de asemenea, transportul produselor alimentare pe scară largă, cu costuri ridicate şi care reprezintă o risipă, efectuate de către marile corporaţii. Alimentele produse şi consumate la nivel local nu trebuie supuse radiaţiilor. Consider că statele membre trebuie să îşi menţină sistemele de control privind produsele alimentare şi furajele în ceea ce priveşte nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă şi să le îmbunătăţească şi să le revizuiască constant, conform sugestiei raportorului.