Dezbateri

Miercuri, 16 februarie 2011 - Strasbourg

11. Creșterea prețurilor la alimente (dezbatere)

  Președinta. − Următorul punct pe ordinea de zi sunt declarațiile Consiliului și ale Comisiei cu privire la creșterea prețurilor la alimente.

  János Martonyi, președinte în exercițiu al Consiliului. − Doamnă președintă, vă mulțumesc pentru invitația adresată Președinției ungare de a participa la această dezbatere cu privire la creșterea prețurilor la alimente.

Subiectul se află pe ordinea de zi pentru a doua oară în decurs de trei ani. Creșterea prețurilor la alimente generează din nou mișcări sociale și instabilitate politică în mai multe țări. Familiile din regiunile cele mai sărace ale lumii se află în dificultate. În plus, Organizația pentru Alimentație și Agricultură afirmă că perspectivele nu sunt deloc bune, întrucât prețurile vor crește și mai mult anul acesta ca urmare a condițiilor climatice defavorabile. Este o problemă stringentă, discutată de către miniștrii agriculturii și directorul general al OMC, Pascal Lamy, la Berlin, la 22 ianuarie 2011 și încă o dată în cadrul Consiliului Agricultură la 24 ianuarie anul acesta.

Motivele celei mai recente creșteri a prețurilor sunt complexe și combină factori structurali și temporali. În ceea ce privește cererea, numărul oamenilor care au nevoie de alimente este mai mare ca niciodată. În ceea ce privește oferta, secetele și inundațiile au contribuit la distrugerea recoltelor, costurile investițiilor au crescut, iar la toate acestea s-au adăugat speculațiile financiare de pe piețele produselor de bază.

Așadar, ce poate face Uniunea Europeană pentru a rezolva această problemă? Trebuie să ne punem în ordine politicile interne, trebuie să îmbunătățim guvernanța globală în acest domeniu și trebuie să îi ajutăm cu adevărat pe cei mai vulnerabili. Nu este momentul potrivit pentru a ne lăuda, dar, într-adevăr, am făcut unele progrese importante legate de toate cele trei aspecte enumerate ca urmare a celei mai recente crize a prețurilor alimentelor. Consiliul și Parlamentul sunt angajate împreună într-o dezbatere intensă referitoare la viitoarea evoluție a politicii agricole comune. Este un aspect deosebit de relevant în ceea ce privește securitatea alimentară globală. La ultimele dezbateri ale Consiliului securitatea alimentară a fost principalul subiect de discuție și s-a pus întrebarea cum ne putem asigura că în viitor producția agricolă în UE va fi atât viabilă din punct de vedere economic, cât și durabilă din punctul de vedere al mediului.

Mai doresc să spun că am citit cu mare interes Rezoluția Parlamentului referitoare la recunoașterea agriculturii ca sector strategic în contextul securității alimentare, bazată pe raportul elaborat de distinsa deputată Daciana Sârbu. Discuțiile referitoare la comunicarea Comisiei din 18 noiembrie 2010 privind viitorul PAC se află în derulare în cadrul Consiliului, iar Președinția ungară intenționează să adopte concluziile Consiliului cu ocazia reuniunii Consiliului din 17 martie.

Sperăm că discuțiile pe marginea propunerilor legislative programate să apară în al doilea semestru al anului 2011 vor duce la progrese concrete. Am făcut progrese importante în direcția unui răspuns internațional mai coordonat și pe termen lung cu privire la securitatea alimentară mondială. Suntem încă departe de a realiza Obiectivul de dezvoltare al mileniului de a reduce la jumătate, până în 2015, numărul celor care suferă de foame. Foametea și insecuritatea alimentară rămân o realitate pentru un miliard de oameni, dar una dintre recentele realizări ale ONU, în urma muncii asidue depuse de UE, este crearea Parteneriatului global pentru agricultură, securitate alimentară și alimentație. Acesta este pus în aplicare de Comitetul pentru securitatea alimentară mondială al FAO.

De asemenea, UE a preluat inițiativa reînnoirii și modernizării Convenției privind ajutorul alimentar pentru a contribui mai eficient la securitatea alimentară mondială și pentru a îmbunătăți capacitatea comunității internaționale de a oferi ajutoare alimentare populațiilor celor mai vulnerabile. Așa trebuie să procedăm pe viitor pentru a consolida guvernanța globală în acest domeniu.

În ceea ce privește securitatea alimentară, aș dori să vă reamintesc comunicarea Comisiei privind asistența alimentară umanitară, adoptată la sfârșitul lunii martie 2010, și concluziile ulterioare ale Consiliului adoptate la mijlocul lunii mai 2010, care stabilesc astfel un nou cadru de politică pentru acțiunile umanitare ale UE destinate să consolideze eforturile de soluționare a insecurității alimentare generate de crizele umanitare. Comunicarea Comisiei privind sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară, adoptată tot anul trecut, a solicitat și instituirea unei noi politici comune în materie de securitate alimentară, consolidarea în continuare a rolului de lider al UE în cadrul programului mondial pentru securitate alimentară, precum și îmbunătățirea eficacității asistenței UE. În acest scop, Comisia și statele membre dezvoltă împreună un plan de punere în aplicare pentru a traduce acest cadru politic în acțiuni concrete la fața locului.

Doresc să menționez, de asemenea, Facilitatea pentru alimente a UE în valoare de 1 miliard de euro, convenită de Parlament și Consiliu. Acest instrument se află în cel de-al treilea an de funcționare și îi ajută pe agricultorii din țările în curs de dezvoltare să își sporească capacitatea de producție agricolă. Este o manifestare concretă a hotărârii noastre de a-i ajuta cu adevărat pe cei mai vulnerabili.

Imediat vor începe discuțiile referitoare la viitoarea orientare a politicii de dezvoltare a UE pe baza Cărții verzi privind politica de dezvoltare a UE în sprijinul creșterii favorabile incluziunii și al dezvoltării durabile. Prin acest proces al cărții verzi, Comisia preia inițiativa de a acorda prioritate generării de creștere economică, agriculturii și securității alimentare în contextul cooperării pentru dezvoltare în scopul realizării unei dezvoltări durabile și favorabile incluziunii în țările în curs de dezvoltare, pe baza unor soluții favorabile celor săraci. Având în vedere creșterea prețurilor la alimente și creșterea rapidă a populației, este deosebit de important să se consolideze capacitățile de producție de alimente ale țărilor în curs de dezvoltare.

Salutăm, de asemenea, noul impuls pe care summitul G20 de la Seul l-a dat agendei de dezvoltare de la Doha a OMC. UE ar sprijini pe deplin o înțelegere care ar avea o contribuție semnificativă la stabilitate prin eliminarea subvențiilor la export și interzicerea restricțiilor de export. Acestea din urmă nu fac decât să exacerbeze volatilitatea prețurilor și au exact efectul contrar celui dorit.

Aș dori să revin acum la subiectul speculațiilor financiare. Dimensiunea contribuției acestora la volatilitatea prețurilor nu este clară, dar există motive întemeiate pentru a spori transparența pe piețele produselor de bază. Președinția franceză a G20 a clasificat-o drept prioritate a anului următor. Președinția ungară a UE este pregătită să lucreze alături de Președinția franceză a G20 pentru a ajunge la rezultate concrete. Președinția ungară se angajează în totalitate să lucreze cu dvs. pentru a ajunge la un acord în primă lectură referitor la propunerea Comisiei privind instrumentele financiare derivate extrabursiere.

Populația săracă și înfometată a lumii merită un răspuns adecvat și de durată la preocupările sale legate de creșterea prețurilor la alimente. De la prima criză de acum trei ani, Uniunea Europeană a fost cea care a depus cele mai mari eforturi pentru a soluționa această problemă, dar mai rămân multe de făcut. Consiliul își păstrează angajamentul de a oferi un răspuns colectiv și coerent, atât la nivelul UE, cât și la nivel internațional. Sunt sigur că putem conta pe sprijinul dvs. în toate eforturile noastre.

Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție.

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. − (FR) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, vă mulțumesc pentru această ocazie de a face o declarație în numele Comisiei cu privire la creșterea prețurilor la alimente. Această problemă a fost dezbătută la cererea mea în cadrul Consiliului Agricultură la 24 ianuarie. Prin urmare, salut și ocazia care mi s-a oferit de a purta acest dialog cu Parlamentul European pe marginea unui subiect de importanță vitală.

În această privință, aș dori să mă refer la două aspecte despre care cred că sunt interconectate: primul este situația de pe piețele agricole mondiale, unde prețurile se află în creștere de câteva săptămâni, iar al doilea se referă la procesul din cadrul G20 cu privire la securitatea alimentară și volatilitatea prețurilor la produsele agricole.

Voi începe cu situația de pe piețele agricole mondiale. Diferite rapoarte elaborate de mai multe instituții internaționale, inclusiv de Organizația pentru Agricultură și Alimentație (FAO) din cadrul Organizației Națiunilor Unite, cu privire la creșterea prețurilor la produsele agroalimentare au alertat din nou lumea. Asistăm din nou la o creștere a prețurilor similară celei din perioada 2007-2008? Deși prețurile, în special la cereale, au crescut mult de vara trecută, și chiar și mai recent, se pare că nu am atins nivelurile prețurilor din 2008.

Situația mondială în ceea ce privește grâul comun este critică, dar nu există probleme de aprovizionare a pieței. Recoltele actuale din emisfera sudică sunt mai mari decât s-a preconizat. Totuși, pentru a facilita sfârșitul anilor de comercializare pentru piața Uniunii Europene, analizăm posibilitatea de a suspenda taxele la import în cadrul contingentelor tarifare pentru grâul comun de calitate slabă și medie și pentru orzul furajer, considerând că aceasta este una dintre măsurile care ar putea contribui la relaxarea parțială a pieței europene. Trebuie să remarcăm faptul că previziunile referitoare la rezervele mondiale de grâu comun la sfârșitul anului de comercializare 2010-2011 sunt mai optimiste decât în 2007.

În ceea ce privește zahărul, prețurile au atins din nou niveluri record, de aproximativ 625 EUR pe tonă la mijlocul lunii ianuarie pentru zahărul alb. Creșterea prețurilor urmează după doi ani de deficit mondial cauzat de o producție scăzută. Producția actualului an de comercializare a fost revizuită recent în scădere în unele țări, printre care Australia. Totuși, conform celor mai recente previziuni, bilanțul mondial pentru zahăr ar trebi să fie echilibrat pentru perioada 2010-2011.

Trebuie să învățăm ceva din această situație. Chiar dacă situația piețelor este critică, cu siguranță a existat o reacție exagerată față de nivelul prețurilor, având în vedere ce ne spun fundamentele fizice. Securitatea alimentară și chestiunea subiacentă a volatilității prețurilor la produsele agricole sunt, cu siguranță, probleme mondiale care trebuie soluționate la nivel mondial și mă bucur că acestea reprezintă una dintre prioritățile stabilite de G20 la Seul. Acestea reprezintă o provocare și pentru Comisie în ansamblu.

În calitate de comisar pentru agricultură și dezvoltare rurală, mi-am exprimat deja, în repetate rânduri, angajamentul în acest domeniu, de exemplu la reuniunea de la Berlin de la sfârșitul lunii ianuarie cu omologii mei din diferite țări membre ale G20, dar și mai recent, în cadrul Organizației Națiunilor Unite, cu Secretarul General, Ban Ki-moon, cu ocazia unei vizite recente la New York.

Să nu uităm că problema securității alimentare a fost identificată în mod clar ca una dintre provocările politicii agricole comune (PAC) în comunicarea Comisiei privind PAC în perspectiva anului 2020. Este o problemă crucială, atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru țările cele mai sărace ale lumii, motiv pentru care colaborez strâns cu dl comisar Piebalgs în acest domeniu pentru a adapta mai bine politica de dezvoltare a UE la această problemă a securității alimentare.

Astăzi aș dori să vă împărtășesc opiniile mele despre aceste probleme, cu precădere despre patru aspecte: transparența, rezervele, opțiunile pentru gestionarea volatilității și rolul comerțului. Se afirmă că volatilitatea este agravată de lipsa transparenței, atât a piețelor fizice, cât și a piețelor de instrumente derivate. Pentru piețele agricole există surse de date cu privire la producție, consum, comerț și rezerve. Organizațiile internaționale, serviciile naționale și organizațiile specializate, precum Consiliul Internațional al Cerealelor, furnizează date detaliate despre acest subiect.

Anumite date pot fi îmbunătățite, în special cele referitoare la rezerve, care sunt deficitare, mai ales în ceea ce privește distribuția internațională a rezervelor. Și liderii țărilor membre ale G20 au solicitat organizațiilor internaționale competente să îmbunătățească informațiile referitoare la rezerve și previziunile legate de producție. Ameliorarea relevanței acestor date este o condiție prealabilă pentru sporirea transparenței piețelor. De asemenea, trebuie să examinăm problema creării unui forum de discuții la nivel mondial între principalii actori de pe piață, atât exportatori, cât și importatori, astfel încât, atunci când apar, crizele să nu mai fie doar remarcate. De aceea, aceste trei aspecte sunt legate între ele: în primul rând trebuie să dispunem de informații, apoi trebuie să avem capacitatea de a le procesa și, la final, trebuie să existe un forum la nivel internațional în cadrul căruia situația constatată să poată fi discutată.

Comisia a publicat mai multe comunicări cu privire la prețul produselor agricole și alimentare. În cea mai recentă dintre acestea, Comisia a lansat acțiuni pentru a spori transparența întregului lanț alimentar, iar eu cooperez cu dl Antonio Tajani, vicepreședinte al Comisiei Europene, pentru a înregistra progrese în ceea ce privește acest subiect fundamental.

De asemenea, au fost anunțate propuneri pentru a spori transparența și supravegherea produselor derivate din produse agricole de bază. Pe măsură ce volatilitatea crește, este important ca piețele la termen să își îndeplinească în continuare rolul de acoperire a riscurilor și de descoperire a prețurilor. Prin urmare, avem nevoie de o abordare echilibrată și riguroasă și salut activitatea domnului comisar Barnier în acest domeniu, cu care sunt de acord în totalitate, întrucât aceasta acoperă și problema specifică a materiilor prime agricole.

La 2 februarie, Comisia a publicat o nouă comunicare, mai amplă, privind piața produselor de bază și piețele financiare derivate din aceasta. Comunicarea reprezintă o contribuție la discuțiile purtate în cadrul Grupului G20 atât cu privire la volatilitatea prețurilor produselor de bază, cât și la supravegherea piețelor de produse derivate. Dorim să contribuim, alături de partenerii noștri din G20 și într-o manieră mai extinsă, la o reglementare mai eficace a piețelor de produse derivate, în interesul atât al producătorilor, cât și al utilizatorilor.

Prin urmare, în următoarele luni - cred că până la vară - trebuie să lucrăm cu prioritate la următoarele probleme: prima, disponibilitatea și transparența informațiilor referitoare la rezervele private și publice, precum și la producție și consum; a doua, colectarea, procesarea și diseminarea acestor informații; mecanismul de securitate pentru țările care se confruntă cu o situație tensionată în ceea ce privește alimentele; rolul și organizarea ajutoarelor alimentare la nivel internațional și în Uniunea Europeană; îmbunătățirea guvernanței internaționale, de exemplu, prin mecanisme de dialog instituțional între principalele țări; nivelurile investițiilor în producția agricolă durabilă și în cercetare, nu numai în Uniunea Europeană, ci și în țările cele mai sărace. Trebuie să abordăm și problema priorității care va fi acordată agriculturii în cadrul politicilor de dezvoltare, mai ales că în prezent Comisia se pregătește să adapteze și să reformeze politica de dezvoltare. Consider că, în acest context, Uniunea Europeană ar trebui să aibă o prezență mult mai importantă, nu numai prin ajutoarele alimentare, ci mai ales prin sprijinul acordat țărilor din sud, pentru ca acestea să își poată dezvolta propriile capacități de producție într-o manieră durabilă.

În cadrul Uniunii Europene trebuie să realizăm o analiză mai atentă – și intenționez să fac acest lucru – pentru a identifica acele mecanisme de piață prin care vom putea preveni catastrofele în anumite sectoare prin reducerea temporară a nivelurilor veniturilor producătorilor și a costurilor de investiții. Mă gândesc în special la creșterea animalelor.

La final, permiteți-mi să mă refer la rolul comerțului. Consider că acesta poate contribui la securitatea alimentară mondială întrucât permite distribuirea produselor alimentare disponibile în întreaga lume. Restricțiile la export nu au făcut decât să consolideze spirala ascendentă a prețurilor în detrimentul țărilor deja fragile. Totuși, dacă ne dorim o abordare coerentă a acestei probleme, politica comercială în domeniul produselor alimentare ar trebui să fie conectată cu alte politici de la nivel internațional privind alimentele.

În concluzie, vă pot asigura că urmăresc cu atenție tendințele prețurilor la alimente și, în viitor, doresc să mă consult în această problemă cu dvs., cei din Parlament, și cu Consiliul, pentru a prezenta propuneri concrete, în primul și în primul rând legate de reforma politicii agricole comune, dar și de alte instrumente, mai specifice.

  Mairead McGuinness, în numele Grupului PPE. – Doamnă președintă, aș dori să mulțumesc Consiliului și Comisiei pentru modul foarte clar în care și-au prezentat intențiile referitoare la această problemă extrem de importantă a creșterii prețurilor la alimente. Noi cei din Comisia pentru agricultură care suntem prezenți în sală astăzi suntem mai obișnuiți să dezbatem problemele agricole la miezul nopții. Mă bucur nespus că, atunci când agricultura capătă brusc sensul de hrană, dezbatem această problemă importantă în miezul zilei, când oamenii ne pot auzi. Cred că nu ar trebui să uităm acest lucru.

(Aplauze)

Aș dori să spun foarte clar că disocierea agriculturii de hrană reprezintă o parte a problemei pe care o dezbatem astăzi aici. Realitățile agriculturii și veniturile mici din agricultură atât în Europa, cât și în țările în curs de dezvoltare reprezintă un element central al acestei dezbateri și, dacă nu uităm, una dintre problemele cruciale - pe care Comisia a identificat-o în documentul său de poziție - constă în faptul că această creștere a prețurilor la produsele de bază și la alimente nu se traduce prin creșterea acestor venituri. Adevărata problemă este creșterea rapidă a costurilor de producție a alimentelor, iar agricultorii nu mai pot continua pe această cale.

Provocarea noastră ca politicieni constă în găsirea unei căi de a spori producția agricolă într-o manieră durabilă, de a produce mai mult cu resurse mai puține, de a gestiona rezervele și de a rezolva problema dislocării rezervelor, identificată de dl comisar. Rezervele mondiale nu mai reprezintă elementul central; trebuie să știm unde se găsesc aceste rezerve și să admitem că ele nu vor veni din China sau din India.

Ceea ce trebuie să facem – și cred că această idee a apărut odată cu raportul meu din legislatura anterioară – este să plasăm agricultura și hrana în centrul problemei.

Doresc să închei prin a spune următorul lucru: trebuie să fim atenți la modul în care ne reformăm politica agricolă. Trebuie să menținem și să creștem producția agricolă în Uniunea Europeană, ca parte a contribuției noastre la securitatea alimentară mondială. Și da, sunt de acord cu opinia dvs. referitoare la agricultura din țările în curs de dezvoltare: este neglijată de prea mult timp. Este timpul ca politicile noastre să ajute această agricultură.

  Stéphane Le Foll, în numele Grupului S&D. – (FR) Doamnă președintă, domnule Președinte în exercițiu al Consiliului, domnule comisar, sunt pe deplin de acord cu observația doamnei Mairead McGuinness referitoare la existența unei legături esențiale între alimente și agricultură.

Problema pe care o discutăm este creșterea prețurilor la alimente și posibilele consecințe ale acesteia asupra mai multor popoare ale lumii, dar și ale Europei.

Aș dori în primul rând să fac următoarea observație. Tendința ascendentă a prețurilor la alimente și la produsele de bază este, în opinia mea, o tendință pe termen lung, care va continua din cauza a trei motive principale: primul, tendințele demografice mondiale și creșterea populației globale; al doilea motiv este reprezentat de faptul că, din cauza încălzirii globale, asistăm la fenomene meteorologice extreme precum secetele și inundațiile; al treilea motiv este că și lumea se dezvoltă la rândul ei. Noile economii emergente determină creșterea nivelurilor de consum. Prin urmare, situația critică a piețelor agricole și a produselor agricole de bază este o tendință aflată în plină evoluție, agravată de volatilitatea prețurilor, iar volatilitatea prețurilor este o consecință a exacerbării caracterului financiar al economiei globale.

Iată problemele pe care ar trebui să le abordăm dacă dorim să soluționăm problema agricolă și alimentară. Pentru a face acest lucru – cele spuse de dl comisar sunt importante - trebuie să abordăm două elemente: necesitatea transparenței rezervelor, dar și o politică publică cu privire la rezerve în Europa și gestionarea rezervelor la nivel mondial, în special la nivelul Organizației Națiunilor Unite.

În al doilea rând, reglementarea piețelor financiare și a speculațiilor de pe piață este esențială, în special garantându-se că nu va mai exista nicio legătură între volumul speculativ și cantitățile fizice schimbate pe piețe. Referitor la alimente, este inacceptabil faptul că speculanții fac speculații fără a ține seama de consecințele acțiunilor lor asupra alimentelor la nivel mondial și asupra umanității.

Din toate acestea pot desprinde două concluzii. Prima este că avem nevoie de o politică europeană puternică și că trebuie să reafirmăm în mod strategic angajamentul Europei de a fi un actor internațional în sectorul alimentar și agricol. A doua este că trebuie să ne schimbăm politica de dezvoltare, pentru ca la nivel internațional – iar Europa este un actor internațional – să investim din nou în agricultură, întrucât avem nevoie de agricultură pentru a hrăni lumea.

(Aplauze)

  George Lyon, în numele Grupului ALDE. – Doamnă președintă, este de salutat faptul că, într-adevăr, discutăm despre probleme legate de agricultură și alimente în mijlocul sesiunii, într-o după-amiază de miercuri, și nu la miezul nopții. Mă bucură nespus acest lucru. Unul dintre motivele care au determinat această situație este că volatilitatea prețurilor la alimente la care asistăm astăzi i-a trezit în sfârșit pe politicienii din Europa.

În ultimii 30 de ani ne-am obișnuit ca prețurile la alimente să scadă de la an la an în termeni reali. Alimentele nu au fost niciodată mai ieftine ca în ultimii câțiva ani. Ne-am obișnuit să vedem rafturile magazinelor supraîncărcate și gemând de alimente 24 de ore din 24. Ne-am gândit că problema este că avem prea multe alimente. Această idee a dominat dezbaterile până în 2007, nu ideea că alimentele ar fi prea puține.

Creșterile recente ale prețurilor reprezintă o cotitură, un semn că zilele de abundență s-ar putea sfârși. Actualul nostru model de producție agricolă se bazează pe energie ieftină, pe abundența terenurilor și pe rezerve bogate de apă. Acest model nu poate face față provocărilor viitorului. Creșterea populației până la 9 miliarde, creșterea cererii din partea țărilor în curs de dezvoltare și impactul schimbărilor climatice. Conform estimării recente a profesorului John Beddington, șeful departamentului științific al Regatului Unit, dacă nu luăm măsuri, ne vom confrunta cu problema unor rezerve limitate de energie, apă și alimente.

Trebuie să acționăm acum și să creăm un nou model agricol. Europa trebuie să preia inițiativa, iar reforma politicii agricole comune ne oferă ocazia de a crea un sistem durabil de producție de alimente care să poată face față viitoarei cereri uriașe de rezerve alimentare.

  José Bové, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Doamnă președintă, domnule comisar, la fel ca în 2008, prețurile produselor agricole de bază sunt dureros de ridicate pe piețele mondiale. Ne aflăm abia la 3 % din nivelul anului 2008. Scăderea producției ca urmare a schimbărilor climatice în unele sectoare care în mod tradițional exportau produse, redirecționarea cerealelor către producția de biocombustibili și speculațiile financiare care accentuează creșterea prețurilor sunt cauzele responsabile pentru această situație, așa cum au evidențiat rapoartele Fondului Monetar Internațional (FMI) și ale autorităților franceze și cum a indicat și Comisia.

Consecințele acestei noi crize alimentare apasă greu asupra celor 1,2 miliarde de oameni în întreaga lume care trăiesc cu mai puțin de 1,5 USD pe zi. Din octombrie, încă 44 de milioane de persoane s-au alăturat celor care trăiesc sub pragul sărăciei.

Cu doar două zile înaintea reuniunii G20, ce așteaptă Europa ca să ia măsuri similare celor aprobate de Statele Unite? De la 13 ianuarie 2011, administrația SUA a solicitat limitarea și transparența pozițiilor adoptate de fondurile financiare pe piețele de produse agricole de bază. Este un prim pas către contracararea poftelor speculanților.

Impactul este important și pentru agricultorii europeni. Aceștia nu mai pot să își hrănească animalele. Sute de exploatații agricole au dat faliment. Acum cinci ani, tona de grâu valora 100 de euro; astăzi, se comercializează la aproape 300 de euro. Este vorba de un joc cu totul diferit.

Comisia le cere agricultorilor să se adapteze la semnalele pieței. Ar bine ca în prezent să își urmeze propriul sfat. În fața crizei, Uniunea Europeană nu poate aștepta până în 2014 pentru a găsi soluții. Criza trebuie înfruntată și propun trei acțiuni concrete.

Prima constă în crearea imediată, în țările relevante, a unor rezerve de cereale disponibile pentru agricultori la prețuri subvenționate. A doua se referă la indexarea prețurilor la carne plătite agricultorilor în funcție de valoarea prețurilor la furaje. A treia sugerează, pentru anul 2011, un mecanism de transferare a unei părți din ajutorul alocat pentru sprijinirea cerealelor către creșterea animalelor.

  James Nicholson, în numele Grupului ECR. – Doamnă președintă, creșterea prețurilor la alimente poate îngenunchea guverne. Am constatat acest lucru în ultimele zile.

Aș vrea să ne întoarcem puțin în trecut. Sunt deputat în acest Parlament din 1989. Pe atunci nu aveam probleme cu alimentele. Aveam munți de carne de vită, aveam munți de unt, aveam lacuri de lapte și munți de cereale. Acum toate acestea au dispărut, iar noi nu producem suficiente alimente suficient de rapid pentru a ne hrăni.

Deci, unde au dispărut toate alimentele și de ce avem rezerve atât de limitate? Nu putem accepta în continuare situația în care orice secetă din orice parte a lumii poate produce confuzie totală pentru toată lumea de pe piață.

În Uniunea Europeană ne confruntăm cu situația în care în toate statele membre agricultorii abandonează acest sector într-un ritm accelerat. În realitate, acțiunile noastre nu fac decât să îi încurajeze să plece și mai repede, în situația în care nu există agricultori tineri care să înceapă o activitate în acest sector.

Trebuie să facem ceva până nu e prea târziu pentru a stopa tendința de creștere a prețurilor la alimente la nivel mondial. Trebuie să acționăm cât mai repede, nu mai târziu, pentru a diminua presiunea care îi apasă pe oamenii obișnuiți.

Putem construi un sistem de protecție pentru aceștia prin intermediul unei politici agricole comune puternice, care să asigure alimente de înaltă calitate la prețuri convenabile, fără efecte negative asupra mediului. Un pilon puternic de plăți directe este vital pentru lume și pentru a satisface cererea de alimente. Acesta poate fi consolidat prin măsuri ulterioare, fiind necesar atât pentru investiții, cât și pentru cercetare și dezvoltare. Să sperăm că vom găsi o cale de a realiza acest lucru.

Din punctul meu de vedere, problema constă în faptul că toți vin la aceste dezbateri și fac afirmații corecte, spun banalități corecte, dar nu sunt pregătiți să ia deciziile dificile, dar necesare pentru a-i ajuta pe cei mai nevoiași.

Trebuie să spun că vorbele nu mai sunt de ajuns: avem nevoie de măsuri în ceea ce privește rezervele mondiale și volatilitatea de pe piață și până când nu veți aborda această problemă, nu veți rezolva problema.

  Gabriele Zimmer, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Doamnă președintă, ca politician implicat în politica de dezvoltare, mă întreb mereu de ce este atât de dificil de învățat din crizele și dezastrele din trecut. Mi se pare că drama revoltelor foametei din 2008 nu a lăsat urme prea adânci în mințile și sufletele celor care dețin puterea politică și economică și ale celor care fac speculații fără scrupule pe piețele produselor agricole de bază. Numărul celor care suferă de foame în întreaga lume a depășit din nou un miliard și cei mai afectați de creșterea prețurilor la alimente sunt cei mai săraci. Ei trebuie să cheltuiască mai mult de 80 % din veniturile lor zilnice pe hrană.

Promisiunile internaționale din 2009 de a furniza țărilor în curs de dezvoltare peste 20 de miliarde USD sub formă de ajutor agricol, inclusiv 6 miliarde USD prin intermediul Băncii Mondiale pentru combaterea foametei, nu au fost respectate. Până acum s-au plătit doar 925 de milioane USD. Speculațiile de pe piețele produselor agricole de bază nu mai vizează doar alimentele, ci se concentrează aproape exclusiv asupra activităților și tranzacțiilor de pe piața financiară, ceea ce are un efect direct asupra prețurilor la alimente. Prin urmare, sunt mulțumită că în prezent Comisia începe să își lase deoparte rezervele față de această situație.

Totuși, speculațiile legate de evoluțiile prețurilor nu au devenit mai transparente și nici nu sunt controlate sau restricționate. Dar acest lucru este crucial dacă dorim să fim în măsură să acționăm eficient și să schimbăm ceva. Prin urmare, invit Consiliul, Comisia și statele membre să acorde prioritate combaterii foametei în cadrul tuturor politicilor, agendelor și strategiilor și să analizeze noi metode și noi abordări, precum suveranitatea alimentelor, astfel încât cei care lucrează pământul să aibă în cele din urmă o putere și o influență mai creative asupra aprovizionării cu alimente a populațiilor din regiunile în care trăiesc.

  John Stuart Agnew, în numele Grupului EFD. – Doamnă președintă, în timp ce prețurile cresc în mod cert, situația din exploatațiile agricole este foarte diferită. Agricultorii britanici care produc carne de vită, de oaie, de porc și ouă au asistat de fapt la o reducere a valorii produselor lor în ultimul an; valoarea cărnii de pasăre a rămas neschimbată, iar cea a laptelui a crescut doar în anumite regiuni; cea a sfeclei de zahăr va scădea anul viitor.

Aceste întreprinderi se confruntă ele însele cu creșteri uriașe ale costurilor și nu mai pot face față situației mai mult de câteva luni. Apoi, fie vor reuși să obțină prețuri mai mari de la comercianții cu amănuntul, fie își vor opri producția. Oricum, prețurile cu amănuntul la alimente vor crește.

Ce face UE în această privință? Ei bine, impune condiții extrem de costisitoare pentru importul de boabe de soia nemodificate genetic. Le impune agricultorilor o taxă pentru încălzirea globală în facturile lor de energie electrică, în timp ce aceiași agricultori au pierdut mii de tone de sfeclă de zahăr și cartofi din cauza temperaturilor foarte scăzute. UE vrea să crească subvențiile publice pentru agricultura ecologică în loc să îi lase pe consumatori să dicteze în acest sector. Orice trecere de la sistemele de producție convenționale la producția ecologică va determina o scădere a rezervelor de alimente.

  Diane Dodds (NI). - Doamnă președintă, principalele cauze ale inflației alimentare sunt creșterea prețurilor produselor de bază la nivel mondial, creșterea prețurilor la energie și volatilitatea pieței și, fără îndoială, consumatorul are de suferit. Cu toate acestea, sectorul agricol este cel care se confruntă cu această problemă de ceva timp, dar și cu creșterea prețurilor la furaje și la îngrășăminte. Marjele de profit s-au redus și mulți agricultori, în special cei din sectoarele intensive, sunt aproape ruinați.

Aș solicita astăzi Parlamentului să analizeze care ar fi consecințele dacă nu ar exista ajutoarele acordate agricultorilor în temeiul politicii agricole comune. Cât am plăti pentru alimente într-un astfel de climat financiar? De asemenea, aș îndemna Parlamentul să aibă în vedere sprijinirea foarte fermă a politicii agricole comune în dezbaterile foarte importante care vor urma.

Este important să avem o politică ce îi susține pe agricultori și asigură o aprovizionare adecvată cu alimente la prețuri echitabile. Aș adăuga că echitatea este absolut esențială și în echitate avem nevoie de transparență în lanțul de aprovizionare cu alimente. Aceasta va exista, mai ales în Regatul Unit, doar dacă va exista un ombudsman al pieței.

  Jean-Paul Gauzès (PPE). - (FR) Doamnă președintă, domnule Președinte, domnule comisar, voi aborda un aspect adus în discuție cu mai multe ocazii și prezentat adesea drept cauză unică: speculațiile.

În ceea ce privește speculațiile, consider că este necesar să fim moderați. Este clar că există o legătură bine definită între anumite activități financiare, pe de o parte, și creșterea volatilității și a prețurilor produselor de bază, pe de altă parte. Totuși, dacă am analiza întreaga problemă numai din perspectiva speculațiilor financiare, am greși, pentru că o parte din ceea ce numim speculații este, de fapt, acoperirea legitimă a prețurilor de către producători și, după cum știm bine cu toții, acești producători nu s-ar putea descurca fără această posibilitate de acoperire.

Totuși, trebuie să evităm situația în care investițiile directe în produsele de bază ar putea avea un efect negativ asupra volatilității prețurilor din cauza dimensiunii lor ample sau a naturii lor pur speculative.

În acest sens, propunerile domnului comisar Barnier cu privire la chestiunile financiare, în special la reglementarea vânzărilor în lipsă și a instrumentelor derivate, dar și la revizuirea viitoare a Directivei privind piețele instrumentelor financiare (MiFID), trebuie să reprezinte pentru Parlament ocazia de a lua în considerare aspectele legate de speculațiile cu produse de bază în cadrul reglementării și supravegherii financiare care vor fi instituite pentru ca aceste piețe să fie reglementate într-un mod pragmatic, dar eficient.

Domnule comisar, ați afirmat că aceste eforturi trebuie să continue și cred că Parlamentul, care, în momente de criză financiară, a respectat și, uneori, a anticipat propunerile Comisiei, se va ridica la înălțimea responsabilităților sale.

La final, salut declarația Președinției ungare că Europa va sprijini Președinția franceză a G20, printre ale cărei priorități se numără reglementarea piețelor produselor de bază.

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D). – (PT) Doamnă președintă, întotdeauna este mai bine să previi decât să tratezi atunci când vine vorba de dezastre. Există riscul unei crize alimentare mondiale. Propoziția aceasta nu îmi aparține: aparține guvernului unuia dintre statele membre fondatoare ale Uniunii Europene. Semnalele sunt îngrijorătoare. Prețurile unor produse alimentare de bază precum cerealele continuă să crească și, conform Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, chiar au atins niveluri record în luna ianuarie. Evident, problema nu este numai a Europei și, după cum s-a subliniat deja astăzi, contribuția fiecăreia dintre cauzele ipotetice care ar sta la baza fenomenului este departe de a fi cunoscută.

Știm că problema nu este ignorată de Comisie, iar comunicarea acesteia din 2 februarie este un document care merită citit cu atenție.

Totuși, natura specifică a producției agricole merită o atenție specială în contextul politicii agricole comune (PAC), prin introducerea unor instrumente adecvate de analiză a riscurilor în cadrul politicii de cooperare pentru dezvoltare și prin sprijinirea producției de alimente în detrimentul altor forme de ajutor internațional.

De asemenea, aș dori să salut poziția adoptată de Franța în această privință în cadrul G20, care susține reglementarea piețelor financiare și combaterea manipulării prețurilor, precum și stabilirea unor norme care ar putea să prevină întreruperea bruscă a fluxurilor comerciale, așa cu s-a întâmplat recent cu Rusia, de exemplu.

  Alyn Smith (Verts/ALE). - Doamnă președintă, hrănirea populației trebuie să fie datoria supremă a unui guvern și, într-adevăr, hrănirea cetățenilor noștri este principalul obiectiv al politicii agricole comune.

Securitatea alimentară este Steaua Nordului pentru noi, iar aceasta este o poveste de succes a UE. Merită să menționez că, în ultimul an, au avut loc proteste pentru hrană pe fiecare continent, mai puțin pe al nostru și că asistăm aproape în fiecare zi la căderea unui guvern undeva în lume, în timp ce noi am reușit până acum cel puțin să asigurăm o oarecare siguranță cetățenilor noștri.

Așadar, securitatea alimentară este prioritatea noastră. Nu ați crede acest lucru dacă ați asculta unele ONG-uri și grupuri de interese și chiar și pe unii politicieni care au luat parte la dezbaterea referitoare la continuarea reformei politicii agricole comune.

Securitatea alimentară trebuie să fie ținta și prioritatea noastră și nu sunt de acord cu colegii mei referitor la un aspect. Nu cred că răspunsul constă în comerțul liber. Nu cred că securitatea alimentară mondială este ceva ce putem obține sau pentru care ar trebui să luptăm. Interzicerea exporturilor impusă de țările care urmăresc să se hrănească pe ele însele nu este, în sine, nejustificată și, cu permisiunea dvs., l-aș cita pe scurt pe președintele englez al Uniunii Naționale a Agricultorilor: „dacă vorbim despre moralitate, o țară care urmărește să se hrănească singură nu înseamnă nimic în comparație cu țările bogate care permit agriculturii lor să intre în declin și apoi așteaptă ca restul lumii să le hrănească. Avem responsabilitatea de a conduce lumea către o producție mai mare, nu mai mică.”

  Hynek Fajmon (ECR). – (CS) Doamnă președintă, dacă dorim să avem o discuție cu adevărat serioasă despre creșterea prețurilor la alimente, atunci nu putem evita problema modului în care însăși Uniunea Europeană contribuie la această evoluție nedorită, oricât de incomod ar fi acest subiect pentru unele persoane. Toți analiștii piețelor produselor de bază sunt de acord că există doi factori principali care au determinat creșterea prețurilor la produsele de bază.

Primul este tipărirea de bani la scară largă în SUA și în Uniunea Europeană în ultimele luni. Acest aflux de bani noi pe piețe determină tendința ascendentă a prețurilor la alimente și la alte produse de bază. În această privință, nu speculanții sunt cei vinovați, așa cum afirmă raportul discutat astăzi, ci mai degrabă politicile eronate derulate de băncile centrale din SUA, Europa și din alte țări.

Cel de-al doilea factor care determină creșterea prețurilor la alimente este politica dusă de UE și de SUA de a-i forța pe consumatori să utilizeze tot mai mult biocombustibili. Angajamentele asumate de UE și de SUA în acest domeniu au dus la creșterea accentuată a volumului de produse de bază nealimentare cultivate pe terenurile agricole. În consecință, se folosesc din ce în ce mai puține terenuri agricole pentru producția de alimente și, logic, prețurile la alimente cresc. Dacă vrem să reducem prețurile mondiale la alimente, trebuie să abandonăm această politică absurdă a biocombustibililor.

  Patrick Le Hyaric (GUE/NGL). - (FR) Doamnă președintă, domnule ministru, domnule comisar, toți oamenii înfometați din lume, toți cei care trebuie să plătească mai mult pentru a se hrăni sau a se îmbrăca așteaptă ca noi să reacționăm mai energic la cea mai mare calamitate care afectează planeta în prezent, calamitatea produsă de lăcomia de bani a celor care fac speculații cu produse alimentare. Ei sunt cei care forțează creșterea prețurilor la alimente în detrimentul agricultorilor și al consumatorilor.

Am ascultat cu atenție pledoaria înflăcărată a lui Jean-Paul Gauzès, care probabil este la curent cu faptul că, în regiunea sa, anul acesta s-au cumpărat cereale pentru anul următor, chiar înainte de a fi semănate. Așadar, chiar vorbim despre speculă. Uniunea Europeană nu are altă opțiune decât să acționeze în mai multe direcții.

În primul rând, trebuie să acționeze pentru a-i opri pe acești speculanți financiari prin înființarea unui fond global pentru agricultură și alimentație, prin consolidarea rezervelor de urgență, prin crearea unor mecanisme de stabilizare a prețurilor reale pentru producția reală, nu cea virtuală, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite (ONU). De asemenea, politica noastră agricolă comună trebuie să revină la un sistem...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

PREZIDEAZĂ: Silvana KOCH-MEHRIN
Vicepreședintă

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Doamnă președintă, astăzi în Parlamentul European discutăm problema creșterii prețurilor la alimente. Acest fenomen al creșterii prețurilor la alimente este simțit de consumatorii din Ungaria și alte țări europene în același mod. Cei care nu-l simt sunt agricultorii și în special micii proprietari. Cum este posibil așa ceva? Unde se duc banii? Acest puzzle, acest mister este rezolvat, printre altele, de litera (d) a excelentei propuneri de rezoluție depusă de Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, dar întreaga propunere de rezoluție este excelentă în sine și trebuie să-i felicit pentru ea. Ea oferă, de asemenea, răspunsuri detaliate și soluții. Litera (d) atrage atenția asupra fenomenului speculațiilor. Aceasta menționează că există o creștere a speculațiilor de către instituțiile pur financiare, și anume, speculațiile de pe piața mărfurilor de bază, care cauzează o inflație artificială a prețurilor mărfurilor. Avem, prin urmare, o soluție parțială. Banii se duc la speculanți și la cumpărătorii și comercianții a căror foame de profit adesea nu cunoaște limite.

Cât de mândru ar fi poporul ungar dacă Președinția ungară ar trata soluționarea acestei probleme, aceea a speculațiilor cu alimente, drept o prioritate. Trebuie să-l întreb pe reprezentantul Președinției ungare prezent la această reuniune dacă putem cumva conta pe acest lucru și îl întreb pe domnul Cioloș, comisarul european pentru agricultură, ce soluție prevede pentru speculațiile legate de alimente.

  Gay Mitchell (PPE). - Doamnă președintă, în țările dezvoltate, gospodăriile medii cheltuiesc 10 % - 20 % din venituri pe mâncare, în timp ce, în țările în curs de dezvoltare, cifra se ridică în general la 80 %. Acest lucru subliniază consecințele îngrozitoare pentru acele țări care suferă. Trebuie să răspundem și să continuăm să răspundem până când vor sta pe propriile picioare.

În decembrie 2008, acest Parlament a votat cu o majoritate covârșitoare în favoarea raportului meu privind facilitatea pentru alimente de 1 miliard de euro pentru a furniza ajutor financiar țărilor în curs de dezvoltare în lumina prețurilor la alimente în creștere în acel moment. Scopul acestei facilități era să răspundă la acele prețuri în creștere, a căror cauză era în principal, deși nu exclusiv, seceta din țările producătoare de cereale și prețurile în creștere ale petrolului. Situația rămâne extrem de volatilă, afectând producătorii și consumatorii atât în UE, cât și în țările în curs de dezvoltare.

Trebuie să învățăm cum să cooperăm cu alte țări cum este Thailanda. În regiune, Thailanda este un producător important de alimente, dar când anumiți vecini ai săi, cum sunt Myanmar și Vietnam se confruntau cu sărăcia și rămâneau fără alimente, nu am acceptat oferta Thailandei de a coopera cu noi și de a acționa ca reprezentant al nostru în regiune. Trebuie să învățăm cum să facem acest lucru. Trebuie să asigurăm o tranziție rapidă spre stabilitate în Africa de Nord. Trebuie să ne asigurăm că ajutorul ajunge la regiunile lovite de dezastre naturale neprevăzute, cum sunt Haiti și Pakistan, și în acest sens trebuie să continuăm să mobilizăm rezerva pentru ajutorul de urgență, permițând UE să răspundă prompt la nevoile de ajutor specific care se ivesc în urma unor evenimente de acest gen.

  Kader Arif (S&D). - (FR) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, permiteți-mi mai întâi să-mi exprim regretul că a fost nevoie de o criză în Europa pentru a declanșa această dezbatere de astăzi și propunerea de rezoluție pe care o vom vota mâine.

Anul trecut, când țările în curs de dezvoltare s-au revoltat în ceea ce s-a numit „revoltele alimentare”, Europa a propus doar măsuri de răspuns de urgență, adică trimiterea de răsaduri și îngrășăminte, ca și cum problema ar fi fost ciclică, deși noi avertizam de mult despre problemele structurale. Avem o politică agricolă comună (PAC) ce nu are mecanisme de reglementare eficiente deoarece majoritatea liberală mai crede încă faptul că nimic nu trebuie să restricționeze piața. Există o speculație foarte răspândită, care destabilizează economia și este moral inacceptabilă cu produsele agricole ale țărilor în curs de dezvoltare prizoniere monoculturilor pentru export, cu o Europă care nu le sprijină și alocă doar 4 % din ajutorul său pentru dezvoltare sectorului agricol.

Cu această rezoluție, întreg Parlamentul recunoaște în sfârșit că dreptul la hrană este un drept umanitar de bază, că este inacceptabil ca foamea unora să fie exploatată în avantajul altora, că reglementarea este indispensabilă pentru a asigura stabilitatea prețurilor și că acordurile comerciale trebuie să apere micile exploatații agricole familiale și dreptul la hrană.

Astăzi Parlamentul transmite un mesaj clar. Depinde de Comisie și Consiliu să-l traducă.

  Nirj Deva (ECR). - Doamnă președintă, în momentul în care m-am așezat, 16 persoane au murit deja de foamete. Această cifră reprezintă partea aceea din Parlament de acolo. În fiecare zi, 36 000 persoane mor de foame în lumea întreagă deoarece nu au destule alimente pentru a mânca.

Uniunea Europeană a fost autonomă din punct de vedere alimentar până nu demult. Acum importă produse alimentare. Ba chiar ia mâncarea de la gurile celor mai săraci oameni. Mi se spune că UE importă din restul țărilor o cantitate de produse alimentare pentru cultivarea cărora ar fi necesare în jur de 35 de milioane de hectare de pământ. Ar trebui să fim autonomi din punct de vedere alimentar și ar trebui să ajutăm țările în curs de dezvoltare să fie autonome din punct de vedere alimentar.

Există un răspuns la toată situația aceasta. În anii ’60, în India a existat o revoluție a agriculturii verzi condusă de Profesorul Borlaug. Oamenii spuneau că India avea să moară de foame. India nu a murit de foame. Brazilia este acum autonomă din punct de vedere alimentar. Putem să facem acest lucru dacă avem voința necesară.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Doamnă președintă, la trei ani de la criza din 2008, lumea este amenințată de o altă criză alimentară. Pentru a o preveni, trebuie să-i avem în vedere cauzele și să le atacăm.

Trebuie să avem în vedere politica agricolă și comercială care distrug agricultura de dimensiuni mici și mijlocii, care promovează modele de producție intensivă pentru export și care amenință în acest mod securitatea și suveranitatea alimentară; cum este cazul politicii agricole comune (PAC). Trebuie să analizăm tendința de creștere a prețurilor la petrol și a nivelului de dependență a agricultorilor de această materie primă; această dependență trebuie redusă. Trebuie să analizăm enorma putere a companiilor multinaționale din sectorul agricol care dețin monopolul asupra principalilor factori-cheie de producție; utilizarea din ce în ce mai mare a pământului fertil pentru scopuri diferite de cele ale producției de alimente; dobândirea de terenuri de la comunitățile locale care trăiesc și muncesc pe acestea.

Mai presus de toate, trebuie să avem în vedere și să atacăm iraționalitatea unui sistem inuman care permite speculațiile cu alimente. Trebuie să stopăm imediat instrumentele financiare care permit speculațiile: UE trebuie să accepte acest lucru sau să fie complice – după cum este deja – în ceea ce priește consecințele.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Doamnă președintă, domnule comisar, doamnelor și domnilor, mâncarea și băutura – ce poate fi mai banal și de la sine înțeles pentru noi? Totuși, ceea ce noi considerăm un lucru de la sine înțeles devine pentru multă lume o problemă gravă căreia de-abia îi pot face față. Prețurile alimentelor au crescut acum foarte mult, ceea ce a înrăutățit situația pentru multe persoane.

Este necesar un pachet de măsuri pentru a aborda cauzele multiple ale creșterii prețurilor. În acest sens, este importantă prevenirea speculațiilor pe seama prețurilor și crearea unor rezerve. În acest sens, trebuie, de asemenea, analizată poziția dominantă de pe piață a anumitor corporații alimentare și lanțuri de magazine. Țările în curs de dezvoltare au, de asemenea, nevoie de mai mult sprijin din partea noastră pentru a-și dezvolta agricultura. Doar așa vom putea reuși să furnizăm hrană celor mai săraci și să le îmbunătățim situația economică.

Pentru a nu exista concepții greșite în acest sens: nu prețurile adecvate pentru mărfurile agricole reprezintă o problemă. Dimpotrivă, ele reprezintă soluția la problemă. Prețurile adecvate ale mărfurilor agricole – adecvate, din punctul meu de vedere, înseamnă fără speculații – sunt, în opinia mea, condiția prealabilă crucială a realizării agriculturii în țările în curs de dezvoltare.

Mâncarea adecvată este un drept al omului, iar foamea este o crimă împotriva umanității. Furnizarea de produse alimentare de calitate superioară și accesibile către populație în Uniunea Europeană dar și în întreaga lume trebuie, de aceea, să fie o preocupare centrală a politicii agricole europene.

  Richard Ashworth (ECR). - Doamnă președintă, în ultimii 30 de ani prețurile produselor alimentare au fost atât scăzute, cât și stabile. Acum, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură a avertizat că această creștere a costurilor energiei, a populației lumii, bogăția crescută și schimbările climatice vor reprezenta probleme extraordinar de mari pentru sistemul alimentar mondial și costul produselor alimentare.

Acest lucru va avea două consecințe majore asupra guvernelor europene. În primul rând, costurile crescute ale produselor alimentare și energiei lovesc cel mai mult familiile cele mai sărace. În al doilea rând, într-un moment în care europenii au nevoie cel mai mult de o stabilitate a prețurilor pe măsură ce economia își revine, creșterea prețurilor la alimente vor alimenta inflația. Pe termen scurt, tentația va fi să se importe produse alimentare mai ieftine și să se aștepte ca industria agricolă să absoarbă cea mai mare parte a costurilor.

Niciuna dintre căi nu ar fi înțeleaptă. Dependența prea mare de produsele alimentare importate ar expune în mod periculos consumatorii la volatilitatea prețurilor și o presiune prea mare asupra sectorului agricol, care se confruntă deja cu creșteri abrupte ale costurilor și marje scăzute, ar pune în pericol capacitatea de producție.

Trebuie să investim în politica agricolă comună. Tehnologia va fi elementul cheie și acum este momentul potrivit pentru acest lucru.

  Sergio Paolo Francesco Silvestris (PPE). – (IT) Doamnă președintă, domnule comisar, doamnelor și domnilor, creșterea prețurilor la alimente necesită două tipuri de răspuns. Primul se referă la necesitatea de a planifica acțiuni pe termen mediu și lung. În acest sens, răspunsurile trebuie să vină de la noua politică agricolă comună, care trebuie să asigure securitatea produselor alimentare pentru cetățenii europeni, să le ofere consumatorilor prețuri accesibile și să protejeze veniturile agricultorilor. Cu noua PAC trebuie să oferim – și acest lucru facem de fapt – un sprijin puternic veniturilor agricole în cadrul primului pilon și măsuri de sprijin pentru dezvoltarea rurală, crescând investițiile în agricultură și securitatea produselor alimentare.

Cel de-al doilea răspuns este nevoia de a interveni cu măsuri de urgență pentru a proteja cea mai slabă verigă din lanț, deoarece atunci când prețurile produselor alimentare fluctuează, efectele sunt destul de ciudate: atunci când prețurile cresc, producătorii și agricultorii nu obțin niciun beneficiu, dar când prețurile scad, profiturile și veniturile deja mici ale producătorilor scad. Este clar că sunt probleme în lanțul de aprovizionare și lipsă de transparență.

Domnule comisar, aceste probleme grave din lanțul de aprovizionare includ, de exemplu, abuzul de putere de cumpărare dominantă, practici contractuale neloiale – inclusiv plăți întârziate – modificări unilaterale ale contractelor, plăți în avans pentru accesul la negocieri și distribuția inegală a marjelor de profit în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente.

Comisia trebuie să propună măsuri...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Paolo De Castro (S&D). – (IT) Doamnă președintă, domnule comisar, doamnelor și domnilor, tensiunile sociale, precum cele recente din Africa de Nord, sunt aproape întotdeauna declanșate de creșterea prețurilor alimentelor. Creșterea record a prețurilor la cereale, zahăr și uleiuri vegetale este un semn clar al dezechilibrului tot mai mare dintre aprovizionare și cererea globală.

O creștere și mai mare a prețurilor – care din păcate este posibilă – ar avea consecințe dramatice pentru acele părți din lume în care cheltuielile cu produsele alimentare reprezintă peste 40 % din venitul pe cap de locuitor. Reprezintă și un risc real de creare a tensiunilor la nivelul întregii planete într-o economie internațională din ce în ce mai interdependentă. Uniunea Europeană trebuie prin urmare să fie în mod clar conștientă că politicile agricole – politica agricolă comună pentru Uniunea Europeană și legea agricolă pentru Statele Unite – joacă un rol de o importanță extraordinară și strategică în ordinea mondială, un rol care merge mai departe de protecția legitimă a veniturilor agricultorilor.

Avem nevoie, doamnă președintă, de o nouă politică alimentară globală capabilă să coordoneze politicile agricole la nivel internațional. Personal, sper ca summitul G20 viitor că fie o ocazie pentru a ne angaja cu adevărat pe această nouă cale.

  Struan Stevenson (ECR). - Doamnă președintă, creșterea neîncetată a prețului petrolului și presiunea sa din ce în ce mai mare asupra prețurilor îngrășămintelor, alături de creșterile severe ale prețurilor grâului, porumbului și a altor cereale, creează o criză în sectorul nostru agricol și o criză globală în creștere.

Trebuie să ne aducem aminte că revolta din Tunisia care a declanșat efectul domino în întreg Orientul Mijlociu a început cu un comerciant stradal de produse alimentare sărac ce și-a dat foc.

Agricultorii Europei pot avea o intervenție pozitivă pentru a ajuta la soluționarea acestei crize dacă li se oferă instrumentele adecvate. Este momentul să profităm de oportunitățile oferite de biotehnologie pentru a ne ajuta să facem față la creșterea tot mai mare a cererii de produse alimentare de calitate.

Peste 125 de milioane de hectare de culturi modificate genetic sunt produse în scopuri comerciale în întreaga lume de peste 13 milioane de agricultori și totuși nu menționăm biotehnologia în această rezoluție.

Europa ar trebui să-și dea seama ce se întâmplă în realitate înainte de a avea revolte alimentare pe străzi!

  Georgios Papastamkos (PPE). – (EL) Doamnă președintă, sunt mai multe motive ale volatilității foarte răspândite a prețurilor produselor alimentare: condițiile meteorologice extreme, resursele naturale și de energie limitate și creșterea populației lumii. Alte două motive ar trebui subliniate, de asemenea: concentrările, adică oligopolul companiilor multinaționale din lanțul de aprovizionare cu produse alimentare și lipsa de transparență și speculațiile de pe piețele mărfurilor de bază.

Ca urmare a dereglementării piețelor financiare, tranzacțiile futures de pe piețele de mărfuri s-au transformat dintr-un instrument de acoperire într-un instrument pentru tranzacții speculative. Cele mai importante burse se află în afara Europei.

În urma crizei financiare, mai multe fonduri speculative s-au transformat în burse de mărfuri, unde rezervele financiare sunt acum de cincizeci de ori mai mari decât stocurile agricole reale, pentru a recupera pierderile. Avem, prin urmare, nevoie de un cadru instituțional care să le limiteze investițiile pe piețele agricole derivate direct legate de sectorul alimentar.

Salut inițiativele adoptate de Președinția franceză a G20 și sunt convins că menținerea unui sector agricol european puternic pentru a proteja securitatea alimentară depinde de asigurarea unui venit corect pentru agricultori și adoptarea unor măsuri eficiente pentru a reglementa piața în cadrul noii PAC.

  Michael Cashman (S&D). - }• Doamnă președintă, vreau să clarific faptul că vorbesc în numele celor din lumea în curs de dezvoltare și nu în apărarea politicii agricole comune.

Conform Băncii Mondiale, peste 44 de milioane de persoane s-au adâncit în sărăcie și mai mult ca urmare a creșterii prețurilor alimentelor. Există o multitudine de factori ce contribuie la acest lucru – mai puține exploatări mici, despădurirea, deșertificarea, lipsa accesului la apă și schimbările climatice.

Avem prin urmare nevoie de o abordare holistică pentru a ne asigura că încurajăm oamenii să aibă grijă de propriile necesități de dezvoltare și pentru a asigura securitatea alimentară la nivel local. Trebuie să reformăm politica agricolă comună și politica comună în domeniul pescuitului pentru a nu exista un impact direct sau indirect asupra țărilor în curs de dezvoltare și a celor dezvoltate.

Trebuie să promovăm proprietatea asupra terenurilor locale și în cele din urmă trebuie să eliminăm obscenitatea exproprierii terenurilor, prin care terenurile sunt achiziționate și utilizate de companii de investiții străine pentru nevoile proprii. Nu există nicio scuză pentru această obscenitate.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Doamnă președintă, consumatorii și agricultorii au tot dreptul de a ne întreba pe noi, politicienii, ce se întâmplă. De ce piața alimentară se află în această situație? Agricultorii știu ce profit înregistrează, la ce preț își vând produsele și știu cât plătesc ei și ceilalți consumatori pentru alimente. Ce le putem spune astăzi? Să ne reamintim de anul 2008 și de situația în care se afla piața alimentară. Am învățat ceva din acest lucru? Răspunsul meu este că nu.

Continuăm să limităm producția. Și pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, plătim pentru a reduce producția, iar înainte plăteam pentru a o crește. Acest Parlament a ascultat alte observații privind agricultura. Poate colegii noștri ar trebui să vină aici astăzi și să asculte. Poate că ar învăța ceva despre securitatea alimentară.

Există o dezbatere continuă în ceea ce privește viitorul politicii agricole comune după 2013 și, din nou, fiecare dorește reducerea cheltuielilor cu PAC. Situația actuală, criza, a avut loc pentru a ne avertiza în legătură cu o decizie politică dezastruoasă. Avem ocazia de a ne îndrepta greșelile. Vorbim despre stabilitate. Ne întrebăm de ce nu există rezerve, dar limităm tendințele agricole. De unde să vină aceste rezerve? Cine le va achita?

Domnule comisar, această situație, această criză vă oferă argumente excepțional de puternice. Doamnelor și domnilor prezenți în acest Parlament, trebuie să-i convingem pe ceilalți despre gravitatea situației și de responsabilitatea acestui Parlament cu privire la PAC și hrănirea societății noastre. Problema securității alimentare devine o problemă globală. Este bine că...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Daciana Octavia Sârbu (S&D). - Creșterea prețurilor la alimente afectează categoriile de populație cele mai vulnerabile și, în contextul în care în anul 2010 numărul persoanelor subnutrite în lume atingea cifra de 925 de milioane, asigurarea securității alimentare trebuie să devină o prioritate a Uniunii Europene. Nu doar fenomenele naturale extreme duc la creșterea prețurilor la alimente, ci și volatilitatea piețelor și subvenționarea producției de biogaz.

Cer Comisiei să creeze instrumente pentru combaterea volatilității prețurilor și a speculațiilor excesive care, la rândul lor, contribuie la accentuarea crizei alimentare la nivel mondial. Țin să subliniez și faptul că, de cele mai multe ori, creșterea prețurilor la alimente nu are efect și asupra creșterii veniturilor fermierilor, din contră, din cauza proastei funcționări a lanțului de aprovizionare remunerațiile pe care aceștia le primesc sunt departe de a fi echitabile. Cred că problema creșterii prețurilor face ca argumentele împotriva menținerii unei politici agricole comune puternice să fie demontate.

  Herbert Dorfmann (PPE). – (DE) Doamnă președintă, acum câteva zile, unul dintre cele mai mari ziare din Germania a publicat o fotografie pe prima pagină cu o franzelă cu sârmă ghimpată împrejur. Articolul era despre lupta pentru pâine. Cred că nu va mai exista alt subiect care să ne acapareze timpul atât de mult în deceniile următoare cum este problema disponibilității alimentelor. Prin urmare, este bine că discutăm despre aceasta, deoarece motivul acesteia – și anume cererea tot mai mare – nu va dispărea, iar prețurile vor continua, de asemenea, să crească. Trebuie să acordăm în prezent atenție întregii situații. Trebuie să ne gândim cum putem produce alimente și cum le putem pune la dispoziția populației. Domnule comisar, ideea de a propune și alte zone pentru a le lăsa nelucrate în cadrul politicii agricole comune prin intermediul scanării este o abordare incorectă. Trebuie să facem productiv terenul pe care îl avem.

Totuși, nu ar trebui să privim toate acestea într-o lumină prea negativă. Ani de zile ne-am plâns că prețurile alimentelor sunt prea mici. Dacă ne gândim, de exemplu, dacă 100 EUR pentru o tonă de grâu este un preț adecvat, atunci trebuie să spunem că poate că nu. Dacă ne gândim ce proporție din prețul produsului final, de exemplu pâinea, este reprezentată de prețul materiilor prime, atunci cred că prețurile din ce în ce mai mari ale alimentelor nu au drept unic motiv creșterea prețurilor materiilor prime; există și alți factori. Prin urmare, toată această problemă este o ocazie pentru ca agricultura să dobândească o poziție mai bună în viitor.

  Ulrike Rodust (S&D). – (DE) Doamnă președintă, prețurile alimentelor au atins noi recorduri. Volatilitatea prețurilor alimentelor a crescut în ultimii ani din mai multe motive. Și acest lucru reprezintă, prin urmare, un motiv de îngrijorare profundă. Schimbările climatice au drept consecință condiții meteorologice extreme și, în anumite țări, culturi întregi au fost distruse. În plus, se speculează din ce în ce mai mult cu produsele alimentare, iar pericolele acestui fapt nu pot fi supraestimate – nu aveți decât să priviți criza financiară. În plus, există din ce în ce mai multă concurență între furnizarea de alimente celor săraci și rularea mașinilor celor bogați.

Trebuie să găsim soluții pentru ca agricultorii să aibă suficiente stimulente pentru a produce hrană și ca doar zonele care nu sunt utilizate pentru producerea de alimente să fie utilizate pentru producerea produselor similare biocombustibililor.

Pentru mine, ca social democrat, este important ca toată lumea să aibă acces la alimente sănătoase la prețuri rezonabile și, de asemenea, ca agricultorii să poată primi un venit rezonabil pentru munca lor.

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Doamnă președintă, haideți să spunem deschis că există grupuri de interese puternice în domeniul comerțului active în Uniunea Europeană al căror interes este slăbirea agriculturii europene pentru a obține profituri mai mari importând alimente din întreaga lume. S-a spus de multe ori în acest Parlament că piețele trebuie deschise pentru a preveni creșterea prețurilor. Am reformat producția zahărului, am deschis piețele, am restricționat producția de zahăr în Europa și am abolit subvențiile pentru export. Care a fost rezultatul? Rezultatul a fost că prețurile zahărului nu au scăzut, ci pur și simplu au crescut. Acest lucru ar trebui să fie o lecție pentru noi toți. Nu aceasta este calea de urmat. Sunt de acord cu domnul Smith care a spus că nu piața este răspunsul. Chiar nu ar trebui să cedăm în fața grupurilor de interese din domeniul comerțului, ci să încercăm să garantăm prețuri rezonabile la alimente protejând mai bine agricultura, potențialul său de producție și securitatea alimentară. Doar atunci vom avea prețuri rezonabile.

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Doamnă președintă, domnule comisar, doamnelor și domnilor, împărtășesc pe deplin îngrijorările stârnite de creșterea prețurilor alimentelor, și nici nu aș putea face altfel, deoarece această problemă este strâns legată de viețile cetățenilor europeni și în special de cele ale clasei mai puțin înstărite. Aceste creșteri au drept rezultat imposibilitatea de a acoperi nevoile de bază în materie de hrană ale populațiilor din toate țările din lumea în curs de dezvoltare. În această situație, țările dezvoltate, printre care se află și statele membre ale UE, nu pot rămâne indiferente.

În cadrul noii politici agricole comune trebuie, prin urmare, să furnizăm instrumente capabile să reducă volatilitatea prețurilor, limitând speculațiile cu produse agricole de bază și asigurând un nivel de producție adecvat în cadrul UE. Trebuie, prin urmare, să subliniez faptul că nu putem lăsa terenuri necultivate în acest moment în care populația lumii crește, făcând necesară creșterea aprovizionării cu alimente.

  Marc Tarabella (S&D). - (FR) Doamnă președintă, domnule comisar, domnule ministru, aș dori să prezint o statistică, o observație, și trei linii de acțiune. Conform datelor statistice, de fiecare dată când prețurile produselor alimentare cresc cu 1 %, 16 milioane de persoane din întreaga lume se scufundă în sărăcie totală. Observația este că volatilitatea este imposibil de prevenit, în special pe piețele agricole, volatilitatea extremă nu este inevitabilă și poate fi combătută, oricât de dificil este acest lucru.

Cele trei căi de acțiune, care au fost deja menționate, sunt: în primul rând, trebuie să dăm prioritate, în cadrul politicii de dezvoltare, agriculturii de subzistență și piețelor alimentare regionale; în al doilea rând, necesitatea unei politici de reglementare publică, inclusiv prin crearea de rezerve și gestionarea lor; în al treilea rând, o interdicție totală a speculațiilor cu produse alimentare.

Europa trebuie să fie acolo, în prima linie, în special la nivelul G20. Ceea ce am aflat de la János Martonyi, domnul comisar Cioloș și, în alte locuri, de la comisarul Barnier, trebuie salutat. Președintele Sarkozy a fost foarte ferm și avem mari speranțe că Președinția franceză va fi o forță motrice în acest domeniu la nivelul G20.

  Britta Reimers (ALDE). – (DE) Doamnă președintă, fluctuațiile de pe piață sunt importante pentru buna funcționare a piețelor pentru a crea stimulente pentru vânzarea și cumpărarea de bunuri. Pentru noi, agricultorii, tranzacțiile futures de pe piețele de mărfuri reprezintă o componentă de bază a procesului de vânzare-cumpărare a recoltelor. Ele oferă o ocazie importantă pentru obținerea certitudinii planificării prin stabilirea rapidă a prețurilor și cantităților.

Spre deosebire de situația din națiunile noastre industrializate prospere, creșterea prețurilor alimentelor reprezintă o problemă în special în zonele sărace ale lumii, unde oamenii trebuie să-și cheltuiască o mare parte a veniturilor pe mâncare.

Nu trebuie să intervenim pe piețe de fiecare dată când prețurile se modifică încercând să combatem fluctuațiile naturale. Totuși, fără o legislație-cadru aplicabilă la nivel internațional pentru piețele financiare, nu putem nici măcar să începem să ne gândim la reglementarea piețelor de mărfuri, deoarece dacă vor fi prea mulți bani pe piața financiară, își vor găsi echivalente adecvate, iar mărfurile sunt în prezent foarte apreciate. Prin urmare, nu ar trebui să ne surprindă dacă mărfurile agricole reprezintă acum un obiectiv de comerț urmărit.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Doamnă președintă, criza alimentară cauzată de recolta excepțional de slabă de anul trecut a subliniat neajunsurile politicii noastre agricole și alimentare. Creșterile actuale ale prețurilor alimentelor pot fi puse parțial pe seama culturii sărace. Dacă există deficit în cazul unui produs, este evident că prețul articolului respectiv crește pe piață.

Totuși, problema este că deficitul anumitor produse agricole, domnule comisar, se poate pune într-o mare măsură pe seama politicii agricole prost gestionate a Comisiei Europene, care discriminează de mult noile state membre și agricultorii lor prin politica sa privind subvențiile. Să nu vă surprindă, domnule comisar, dacă agricultorii care nu pot obține prețuri pentru produsele lor care să acopere cel puțin costurile de producție pur și simplu nu vor mai semăna culturi sau își vor reduce turmele. Ei așteaptă cu răbdare până când cetățenii înfometați și pe bună dreptate deranjați își vor direcționa mânia spre oficialii de la Bruxelles care nu reușesc de mult timp să soluționeze problemele generale și recunoscute la nivel global ale agriculturii.

Să știți, domnule comisar, că deficitul de produse agricole din noile state membre nu este cauzat de recoltele sărace, ci de faptul că nu mai este rentabil pentru agricultori să producă în cadrul politicii dumneavoastră de subvenționare și prețuri. Dar ei așteaptă. Atunci când vor primi aceleași subvenții ca omologii lor din Franța, vor începe cu siguranță să planteze culturi.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Doamnă președintă, acoperirea necesităților zilnice și în special a bunurilor agricole de bază nu trebuie lăsată la cheremul eforturilor speculatorilor de a-și maximiza profiturile pe termen scurt. Proiectele anunțate de Comisie în noua strategie pentru bunuri de bază și materii prime menită să asigure transparența și stabilitatea pe piețele bunurilor de bază sunt prin urmare binevenite. Având în vedere previziunile conform cărora producția de alimente va trebui să fie mărită cu 70 % până în 2050 pentru a putea acoperi cererea, ar trebui acordată o atenție specială mai ales pilonului 3 – reciclarea și stimularea eficienței resurselor – și ar trebui prezentate propuneri curând.

În domeniul diplomației pricind materiile prime, mă aștept ca UE să le furnizeze țărilor în curs de dezvoltare expertiza pentru a obține o extragere a materiilor prime durabilă și sigură din punctul de vedere al mediului.

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. − (FR) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, o dezbatere intensă a avut loc pe baza unui aspect care în mod clar ne face să ne îngrijorăm și care este evidențiat atunci când este cazul. El reprezintă totuși o preocupare permanentă a Comisiei și a instituțiilor europene, deoarece suntem destul de norocoși să avem o politică agricolă comună, care trebuie adaptată, dar care este un instrument important care ne permite să gestionăm aceste probleme.

Totuși, cred că această dezbatere ne-a arătat, de asemenea, că stabilitatea noastră depinde din ce în ce mai mult de echilibrele internaționale și stabilitatea mondială. Acest lucru trebuie asimilat, chiar și atunci când vorbim despre politica noastră agricolă comună.

Cred că este, de asemenea, clar că această creștere a prețurilor produselor alimentare este o tendință îngrijorătoare care, pe lângă aspectul volatilității și variația considerabilă a prețurilor, agravează și mai mult problema pe care o avem de rezolvat.

Este clar că, dacă avem nevoie de mai multă producție pe piață, trebuie să facem investiții în agricultură. Totuși, pentru ca agricultorii să poată investi, au nevoie, mai presus de orice, de venituri stabile care să le dea curajul să facă acest demers.

De aceea, pe termen mediu și lung, politica noastră agricolă comună trebuie să fie concepută având în vedere aceste aspecte. Ea trebuie să ofere un minimum de stabilitate și să încurajeze investițiile pentru ca agriculturii noștri să poată produce și aproviziona piețele noastre.

A fost menționat în cursul dezbaterii și faptul că trebuie să ne asigurăm că politica noastră agricolă comună și politicile agricole ale țărilor dezvoltate sunt, de asemenea, în raport cu dezvoltarea agriculturii în țările sudice și că politica noastră de sprijinire a cooperării și dezvoltării cu țările sudice este în raport cu politica agricolă comună.

În același timp, politica noastră agricolă comună trebuie să garanteze dezvoltarea durabilă a agriculturii. S-ar putea să fie necesar să revizuim instrumentele pe care le avem la dispoziție pentru a gestiona aceste situații de piață extreme, permițând în același timp pieței să-și joace rolul fără să fie totuși privată de instrumentele necesare care să ne permită să acționăm și să evităm să fim prinși nepregătiți în situații de criză. Politica agricolă comună mai are mult de lucru în acest sens în lunile și anii următori.

Problema speculației, și deci a volatilității, trebuie abordată, și nu vorbesc eufemistic. Comisia a stabilit deja propuneri pe care are intenția de a le urma pentru a aborda această situație. În acest moment, prin urmare, nu vorbim doar de dorințe, ci de propuneri concrete.

Trebuie, de asemenea, să avem în vedere rolul pe care Uniunea Europeană trebuie să-l dețină pe scena internațională cu privire la problema alimentelor. Această problemă nu poate fi stabilizată în Uniunea Europeană dacă nu este stabilă la nivel internațional.

Poate fi necesară și revizuirea rolului nostru în cadrul politicii agricole și în cel al politicii de dezvoltare și a modului în care abordăm problema alimentelor prin diferite politici: politica comercială, politica de dezvoltare și politica financiară. Poate că și aici avem nevoie de o acțiune comună.

Am luat, de asemenea, în considerare nevoia de a acționa pe termen scurt în anumite sectoare și mă gândesc în special la sectorul animalelor, care traversează în mod clar o perioadă dificilă ca urmare a unei presiuni puternice din toate părțile, a prețurilor scăzute pentru producători, care nu beneficiază de creșterea prețurilor, și a prețurilor ridicate ale materiilor prime. Am luat act de acest aspect.

Am luat, de asemenea, act de mai multe propuneri și sugestii transmise de dumneavoastră. Cu privire la echilibrul dintre sectorul culturilor și sectorul animalelor, de exemplu, statele membre au deja posibilitatea de a acționa în baza deciziei adoptate în 2008 cu privire la bilanțul de sănătate al politicii agricole comune.

Cu privire la chestiunea stocurilor, acesta este un aspect care trebuie analizat din nou și revizuit, deoarece, prețurile fiind ridicate, nu putem vorbi acum despre stocuri de intervenție. Totuși, poate fi necesar să decidem ce rol pot juca aceste stocuri și cum ar putea influența funcționarea adecvată a piețelor. Cred că acestea sunt întrebări pe care ni le punem înainte de a prezenta propuneri în acest sens.

În cele din urmă, aș dori să-i spun lui Jaroslav Paška că diferențele de plată dintre statele membre nu sunt impuse neapărat de Comisie. Este o decizie adoptată de Consiliu și de miniștrii agriculturii. Decizia finală vine întotdeauna din regulamentul propus de Comisie, dar acestea sunt regulamente ale Consiliului și, acum, ale Consiliului și Parlamentului.

Aș dori, de asemenea, să clarific faptul că nu se acordă subvenții producției agricole pentru biocombustibili în Uniunea Europeană. Prin urmare, nu politica agricolă comună stimulează producția de biocombustibili. Și Comisia nici nu are intenția de a lăsa terenuri necultivate. Este vorba despre cu totul altceva, dar, în orice caz, în situații în care trebuie efectiv să producem, terenurile nu vor fi lăsate necultivate.

Acestea sunt cele câteva puncte pe care am dorit să le adaug ca răspuns la chestiunile semnalate. Aș dori, de asemenea, să vă mulțumesc pentru această dezbatere fructuoasă și sper ca dezbaterea de astăzi să rămână vie în mintea oamenilor peste câteva luni când vom discuta resursele care trebuie alocate politicii agricole comune, o politică ce reprezintă un instrument de bază în abordarea securității alimentare.

  János Martonyi, președinte în exercițiu al Consiliului. − Doamnă președintă, aș dori să le mulțumesc tuturor membrilor pentru această dezbatere constructivă. Cred că nivelul de atenție politică acordat de Parlament acestui aspect dă o mână de ajutor Președinției pentru a-și îndeplini agenda cu privire la creșterea prețurilor produselor alimentare.

După cum s-a evidențiat în această dezbatere, din cauza dimensiunii și profunzimii acestei probleme, este necesară o cooperare multilaterală și soluții complexe în diferite domenii cum sunt agricultura, reglementarea produselor și serviciilor financiare și politica de dezvoltare.

Cu tot respectul față de producția de biocombustibili, aș dori doar să repet că UE este pe deplin conștientă că producția nedurabilă de biocombustibili poate avea efecte negative, și anume despădurirea masivă și deficitul alimentar. De aceea UE este se angajează să accelereze dezvoltarea biocombustibililor de a doua generație realizați din culturi nealimentare. UE a abolit și stimulentele financiare neortodoxe pentru producția de biocombustibili în detrimentul producției alimentare.

Având în vedere rădăcinile globale structurale adânci ale problemei, Europa trebuie să joace un rol principal în abordarea prețurilor alimentelor și a securității alimentare la nivel global. Acest lucru se întâmplă deja în cadrul unei serii de organizații internaționale și programe cum sunt FAO și Programul alimentar mondial, precum și în cadrul unor forumuri mai generale cum este G20.

Aș dori să adaug doar că, la nivel personal, această dezbatere mi-a întărit vechea convingere că, pentru a aborda dificultățile globale cum sunt foametea în lume, volatilitatea prețurilor alimentelor și ale materiei prime, turbulențele de pe piețele financiare și reglementarea produselor și serviciilor financiare, este nevoie de o guvernanță mult mai globală și o concepere a mai globală a reglementărilor.

Europa, în baza experiențelor sale unice în ceea ce privește guvernanța și conceperea reglementărilor, are o misiune și o responsabilitate foarte specială aici. De aceea considerăm că Europa și Uniunea Europeană trebuie să adopte un rol principal în combaterea tuturor acestor dificultăți.

Președinția ungară constată cu încântare că poate conta pe Parlament pentru a menține activitatea desfășurată în cadrul UE în ceea ce privește atât politica, cât și eforturile la nivel internațional.

  Președinta. − Pentru a încheia dezbaterea⁽¹⁾, am primit șase propuneri de rezoluție în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 17 februarie 2011.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Securitatea alimentară globală reprezintă o problemă esențială pentru Uniunea Europeană. Trebuie întreprinse măsuri imediate și susținute în vederea garantării securității alimentare a cetățenilor UE și a planetei în general. Dezvoltarea unei agriculturi sustenabile în țările în curs de dezvoltare și alocarea unei cote adecvate din ajutorul pentru dezvoltare al UE pentru sectorul agricol sunt esențiale. Este regretabilă reducerea spectaculoasă, începând cu anul 1980, a nivelului ajutorului pentru dezvoltare alocat agriculturii și sperăm ca recunoașterea acestei necesități să inverseze această tendință. Comisia Europeană trebuie neapărat să acorde prioritate agriculturii în cadrul ajutorului său pentru dezvoltare și, în special, în ajutorul acordat agricultorilor pentru a dobândi acces la piețe, precum și să ajute exploatațiile agricole familiale mici și mijlocii. Ajutoarele alimentare umanitare trebuie să răspundă nevoilor, provocărilor și limitărilor structurale ale țărilor în curs de dezvoltare, ținându-se cont de producție, distribuție și transportul local, precum și de capacitățile de tranzacționare ale acestor țări, pentru a contribui punerea bazelor securității lor alimentare pe termen lung.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) În prezent, securitatea aprovizionării cu alimente reprezintă o preocupare majoră. Există 79 de milioane de oameni care trăiesc sub pragul sărăciei în UE, iar iarna trecută s-au furnizat ajutoare alimentare pentru 16 milioane de persoane din UE.

Având în vedere că de șapte luni consecutive costul alimentelor se află la un nou nivel ridicat, iar volatilitatea prețurilor creează probleme serioase în cadrul lanțului alimentar, din ce în ce mai multe persoane vor găsi cu dificultate alimente sănătoase la un preț rezonabil. Programele politicii agricole comune (PAC), cum este Programul pentru persoanele cele mai defavorizate, au o importanță critică pentru furnizarea de alimente. Programele de acest fel trebuie sprijinite și necesită măsuri pe termen lung în vederea asigurării securității aprovizionării cu alimente în UE și în întreaga lume.

În prezent, 30 % din alimentele produse în lume sunt irosite. Aceasta este o risipă inacceptabilă, imorală și trebuie oprită. O industrie agricolă puternică, o PAC puternică și un lanț al aprovizionării cu alimente în cadrul căruia se depun toate eforturile pentru oprirea risipei de alimente sunt esențiale în vederea abordării provocării legate de aprovizionarea cu alimente.

  Janusz Władysław Zemke (S&D), în scris – (PL) Aprob faptul că Parlamentul European s-a concentrat asupra creșterii prețurilor alimentelor. Din nefericire, aceste creșteri de prețuri nu reprezintă un fenomen pe termen scurt, ci par să se transforme într-o tendință pe termen lung. Aceasta este constituită dintr-o cerere crescută de alimente, în special de cereale, recolte slabe în ultimii ani și stocuri reduse, precum și din operațiuni financiare regretabile și devalorizarea dolarului. Toate acestea produc haos pe piețe. Din punctul nostru de vedere, consecințele sociale sunt mai semnificative. Populațiile din multe țări cresc exponențial și sunt în permanență subnutrite și înfometate. Disperarea lor reprezintă o sursă de tensiune politică în creștere.

Nu putem fi martori pasivi ai acestor evenimente. Avem nevoie de cooperare internațională sub auspiciile ONU și ale Uniunii Europene. Țările membre ale G20 trebuie să contracareze în mod eficient specula cu produse agricole. Trebuie să reexaminăm reglementarea piețelor agricole în Europa, astfel încât să nu restricționăm în mod artificial creșterea potențială. Nu trebuie să existe speculă în legătură cu foametea globală, deoarece efectul acestei specule va fi acela că multe persoane nevinovate vor muri de foame, în special în țările cele mai sărace.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – (ET) În cea de a doua jumătate a anului 2010, prețurile cu ridicata ale produselor agricole au crescut cu 32 %. Consumul mondial de cereale a crescut la 41 de milioane de tone între 2005 și 2010, comparativ cu 21 de milioane de tone între 1990 și 2004. Potrivit unor diferiți analiști, o criză alimentară majoră este o realitate în 2011; ar fi nevoie de o sigură recoltă pierdută. Cele mai mari țări exportatoare, Rusia, Ucraina, China și Mexic, au fost deja forțate să importe pentru a-și asigura aprovizionarea. Motivele pentru creșterea prețurilor sunt vagi și nu se mai poate vorbi despre tendințele pieței produselor agricole. Creșterile recente ale prețurilor au fost dramatice și imprevizibile în urma diferitelor speculații. Doresc să vă atrag atenția asupra faptului că utilizarea crescută a biocombustibililor reduce din ce în ce mai mult cota de cereale utilizate pentru consumul animalier și uman. Acest lucru a determinat o situație foarte tensionată, în care trebuie să realizăm că creșterea prețurilor alimentelor conduce la creșterea inflației, alimentează protecționismul și cauzează neliniște, toate acestea putând conduce la instabilitate socială, economică și politică în Europa, precum și pe plan global. Europa, fiind unul dintre cei mai mari importatori de alimente, are o mare influență asupra prețurilor lor globale, însă acest lucru o face în mod egal vulnerabilă la diferite șocuri legate de prețuri. Susțin eforturile Comisiei Europene de a accepta un nou pachet legislativ până în primăvara anului 2011, care i-ar conferi Comisiei o mai mare autoritate în ceea ce privește reglementarea piețelor și prevenirea speculei. Uniunea Europeană trebuie să găsească mijloace să asigure prețuri sustenabile și o economie sustenabilă. Trebuie stabilit un echilibru între securitate și deschidere, precum și dezvoltare. Trebuie să fim pregătiți să facem față unei potențiale crize.

  Spyros Danellis (S&D), în scris. – (EL) Prețurile ridicate actuale reprezintă un lucru bun pentru unele persoane și un lucru rău pentru altele. De exemplu, de ele beneficiază cultivatorii de grâu din UE, dar nu și producătorii de alimente pe bază de produse animaliere. De ele beneficiază țările care au cereale disponibile pentru export, însă creează blocaje și foamete pentru țările în curs de dezvoltare care depind de importurile de cereale pentru hrană. Desigur, rezultatul final poate fi diferit de la un domeniu la altul și/sau de la un producător la altul. Acest lucru se întâmplă deoarece, în spatele fiecărui grup de câștigători și perdanți, există probleme în cadrul lanțului agroalimentar din UE, amenințarea schimbărilor climatice la adresa securității alimentare și blocajele create de alegerile superficiale și inconsecvente legate de producție, comerț și dezvoltare. UE trebuie să găsească soluții realiste și echilibrate, evaluând condițiile calm și serios, asumându-și responsabilitatea rolului său pe piețele internaționale. Reforma PAC trebuie să aducă o contribuție pozitivă în acest sens.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D), în scris. – (HU) Creșterea abruptă a prețurilor alimentelor este cauzată de efectul simultan al unui număr de trei factori: scăderea randamentului determinată de dezastrele naturale, cererea de alimente în creștere, în special din partea Chinei și Indiei, și activitățile de schimb de mărfuri, și anume speculațiile pe baza prețurilor. Președintele francez Nicolas Sarkozy a semnalat o chestiune foarte pertinentă acum câteva săptămâni: Dacă piețele monetare sunt reglementate, de ce nu sunt reglementate și piețele de mărfuri? Trebuie să luăm măsuri împotriva speculei, într-un mod mult mai eficient, atât la nivelul UE, cât și pe plan global. Cauza principală a șocului legat de prețurile alimentelor a fost fluctuația uriașă a aprovizionării. Numai 10-20 % din cantitatea de cereale își schimbă proprietarul pe piața globală și totuși o reducere a producției conduce la o stare de panică. Pe baza previziunilor legate de reducerea aprovizionării, importatorii determină creșterea prețurilor.

Nu este corect nici față de producători, nici față de consumatori faptul că și prețurile interne sunt determinate de prețurile externe, având în vedere că cel puțin 80 % din producție este utilizată acolo unde a fost produsă. Rusia, în calitatea sa anterioară de exportator, iar în prezent de importator, a reprezentat o influență fundamentală pe piața europeană a cerealelor și a uleiurilor din semințe. Șocul aprovizionării este exacerbat și de specula de pe piețele la termen, ceea ce conduce la un șoc legat de prețul alimentelor. Problema principală nu este cauzată, prin urmare, de o lipsă fizică a alimentelor, ci de prețurile alimentelor, pe care cei săraci nu și le mai permit. Acest lucru conduce la situația în care produsele alimentare rămân în depozite în loc să fie vândute la prețuri echitabile. Prețurile ridicate au un efect negativ asupra consumatorilor, în special asupra celor din straturile sărace ale societății.

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Discutăm despre o problemă care reprezintă, mai presus de toate, un aspect politic care necesită o viziune pentru viitor. Cu toate acestea, mai mult decât remedii pe termen scurt, este necesar curajul de a institui o nouă arhitectură care să reconcilieze nevoia de a crește producția de hrană cu 70 % în următorii 40 de ani cu resursele naturale din ce în ce mai limitate. Prin urmare, ceea ce se face sau nu se face în Africa, în Asia, în Americi sau în Europa afectează pe toată lumea, cu consecințe legate de disponibilitate, acces și prețuri ale alimentelor. Acest lucru îi afectează în mod sever pe cei săraci, precum și pe producătorii de carne și lapte. De aceea, răspunsul trebuie să fie global și depășește domeniul politicii agricole: este esențială implicarea unui set de alte politici, fără de care nu vom obține cu adevărat soluțiile necesare. La nivel global, aceste soluții includ susținerea dreptului la hrană, sprijinirea capacității țărilor în ceea ce privește accesul populației lor la alimente, sprijinirea agricultorilor și asigurarea accesului acestora la valoare în cadrul lanțului alimentar, limitarea speculațiilor financiare, protejarea accesului la terenuri și crearea de rezerve de hrană.

  Sirpa Pietikäinen (PPE), în scris. – (FI) Dreptul oamenilor la nutriție adecvată este unul din drepturile omului care a fost recunoscut în Declarația universală a drepturilor omului a ONU încă din 1948. Prin urmare, trebuie să ne reamintim că atunci când discutăm despre prețul alimentelor, de fapt discutăm despre drepturile fundamentale ale omului.

Reforma politicii agricole comune a Uniunii Europene are loc în același timp cu creșterea prețurilor alimentelor pe piața globală. În cazul în care dorim să răspundem acestor schimbări într-un mod sustenabil, pe baza drepturilor omului, vom avea nevoie de o imagine de ansamblu și o politică cuprinzătoare. Prețurile alimentelor și tendințele acestor prețuri sunt afectate de mai multe aspecte critice ale agriculturii globale, cum ar fi schimbările climatice, politica energetică și disponibilitatea resurselor naturale, precum și gradul de eficiență al utilizării acestora. Uniunea Europeană trebuie să fie un pionier al unui nou mod de gândire referitor la agricultură. Avem nevoie de o politică alimentară în care elementele de ansamblu ale întregului lanț al producției de alimente să fie evaluate critic și să se țină seama de efectele acestuia asupra sănătății și mediului. Trebuie sprijinită o politică alimentară mai naturală și mai eficientă din punctul de vedere al resurselor, iar aceasta trebuie ghidată prin măsuri economice și politice.

Speculațiile asupra prețurilor alimentelor trebuie restricționate și mai mult. Dl Michel Barnier, comisar pentru piața internă și servicii, a propus măsuri noi de oprire a speculei cu mărfuri de bază pe piața instrumentelor derivate. Dl Barnier are ideea potrivită. Fluctuațiile dramatice ale prețurilor alimentelor dăunează agricultorilor, consumatorilor și chiar unor întregi economii naționale. Angajamentele de pe piața instrumentelor derivate trebuie să devină mai transparente și să facă obiectul monitorizării într-o măsură mai mare și, dacă este necesar, trebuie introduse restricții asupra tranzacțiilor care au la bază prețul alimentelor. Elaborarea unei politici alimentare sustenabile este, în prezent, unul dintre cele mai importante aspecte pentru Uniunea Europeană.

  Pavel Poc (S&D), în scris. – (CS) Potrivit unei declarații a Băncii Mondiale, prețurile alimentelor au crescut cu peste 15 % din octombrie 2010, iar prețul cerealelor, de exemplu, a crescut cu o rată anuală de 39 %, conform FAO. Creșterea prețurilor alimentelor nu amenință numai grupurile cu veniturile cele mai reduse, ci scoate în evidență și probleme mai adânci și mai serioase, care vor reprezenta o amenințare majoră în viitor. Producția globală de produse alimentare este amenințată de un număr de factori, cum ar fi dăunătorii, bolile și dezastrele naturale. Acești factori sunt exacerbați în prezent de condițiile meteorologice extreme care se datorează, probabil, schimbărilor climatice. Un bun exemplu al acestora sunt seceta și incendiile din 2010 din Rusia, inundațiile din Pakistan și, mai recent, din Australia. Ne putem aștepta ca problema creșterii prețurilor alimentelor să se înrăutățească în viitor. Nu are rost să discutăm acum despre schimbările climatice, deoarece riscurile sunt reale, iar a ne îndoi de acest lucru reprezintă un joc de noroc inacceptabil. Însă prețurile alimentelor sunt afectate și de factori economici, în special de abuzul sistemului pieței prin manipularea guvernamentală a cursului de schimb al dolarului SUA și speculațiile iresponsabile din comerțul cu mărfuri. Europa trebuie să realizeze că deciziile luate acum vor afecta viitorul întregului sistem alimentar. Pe termen scurt ne putem concentra asupra reducerii la minim a risipei alimentare, reducerii dependenței de importuri, reducerii și stabilizării cererii și stabilirii de mecanisme de reglementare a pieței pentru a preveni specula.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) În lumina conflictelor politice actuale, faptul că prețurile alimentelor se află la cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată constituie o problemă mai presantă ca oricând. În cele din urmă, aceasta este o problemă care ține de aprovizionarea cu alimente, iar în țările în curs de dezvoltare este o chestiune legată de aprovizionarea esențială cu alimente de bază. Uniunea Europeană este invitată să accelereze progresul combaterii globale a sărăciei și foametei – există în jur de 1,4 miliarde de oameni care suferă de sărăcie extremă. Sărăcia reprezintă o problemă și la granițele europene. Singurul mod de a garanta aprovizionarea cu alimente în Europa este prin intermediul politicii agricole comune europene. Provocările cu care se confruntă agricultura sunt uriașe, iar acestea încurajează tendința de a produce „mai mult din mai puțin”. Prețurile crescute ale alimentelor nu se vor reflecta automat în venituri mai mari pentru agricultori; diferența dintre prețurile producătorilor și cele pentru consumatori crește. Realitatea gestionării prețurilor este complexă: puține materii prime, costuri de producție ridicate, prețuri ale combustibililor ridicate, dependența de recolte, exporturi și piața mondială – o rețea densă de cauze care trebuie abordate prin intermediul unor măsuri țintite. Pentru a aborda aceste cauze, este nevoie urgent de măsuri și acorduri în toate domeniile de politică. Solicit Comisiei să înregistreze progrese fundamentale în ceea ce privește consolidarea producției agricole în Europa și în țările în curs de dezvoltare. Specula cu bunurile noastre cele mai vitale nu este etică și trebuie să luăm măsuri ferme în acest sens.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Prețurile alimentelor au crescut în mod semnificativ în ultimii ani, nu atât din cauza legilor ofertei și cererii, ci mai ales din cauza speculei. De fapt, aceste creșteri afectează în primul rând persoanele sărace, care trebuie să cheltuiască mai mult de jumătate din venitul lor pe alimente. Este inacceptabil ca unii să profite de foamea altora, fie în Europa, fie în țările în curs de dezvoltare.

Cetățenii au dreptul la securitate alimentară, una din condițiile preliminare ale acesteia fiind disponibilitatea alimentelor sănătoase pentru toți. Crizele alimentare au un număr de cauze: exemplele includ, inter alia, o amenajare a teritoriului eronată și politici de sprijin în agricultură greșite, precum și schimbările climatice. Prin urmare, este esențial ca UE să sprijine agricultorii legat de cultivarea terenurilor acestora și producerea produselor alimentare necesare. Este inacceptabil să fie plătite sume mari de către consumatori, iar producătorii să câștige puțin, în timp ce speculanții culeg roadele. Schimbările climatice trebuie să constituie, de asemenea, o prioritate a UE, în scopul asigurării securității alimentare.

  Sandra Kalniete (PPE) , în scris. – (LV) În ultimele câteva luni am fost martorii unei creșteri masive a prețurilor alimentelor, în urma căreia numărul persoanelor care trăiesc la limita sărăciei a crescut. Situația în Europa nu este atât de critică, având în vedere că veniturile cetățenilor noștri sunt incomparabil mai mari decât cele ale cetățenilor din țările în curs de dezvoltare. Însă și votanții noștri încep să observe creșterea prețurilor la alimente. Potrivit statisticilor Băncii Mondiale, din iunie anul trecut, aproximativ 44 de milioane de persoane din țările în curs de dezvoltare au trecut sub pragul sărăciei, având în vedere că prețurile la începutul anului 2011 au ajuns la nivelul anului 2008, când creșterea prețurilor alimentelor și petrolului a avut un efect advers semnificativ asupra sărăciei în întreaga lume. Desigur, prețul petrolului în lume a afectat prețurile alimentelor, însă trebuie să ne reamintim că, în vara anului 2008, prețul petrolului se afla la nivelul de 140 USD pentru un baril, iar astăzi costă aproximativ 100 USD, ceea ce înseamnă că creșterea prețurilor a fost cauzată în parte de speculații. Pentru a evita astfel de situații în viitor, țările G20 trebuie să elaboreze un mecanism de prevenire a unor astfel de creșteri de prețuri și a speculei cu produse alimentare. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să cooperăm la un nivel internațional. Problema reprezentată de prețurile variabile ale alimentelor este o nouă dovadă că avem nevoie de o politică agricolă comună corectă, care să reprezinte o bază de pornire echitabilă pentru toți agricultorii europeni, astfel încât populația noastră să poată achiziționa alimente de bună calitate, cu o valoare ridicată, la prețuri acceptabile.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. – (LT) În ceea ce privește subiectul prețurilor alimentelor, doresc să atrag atenția asupra a două domenii. În primul rând, așa cum arată experiența recentă din țara mea, este foarte ușor să influențezi creșterea prețurilor alimentelor manipulând puțin opinia publică. Datorită revânzătorilor, prețul zahărului a crescut cu peste 10 % într-o singură zi în întreaga Lituanie. Prin urmare, nu putem lăsa produsele alimentare de bază la voia autoreglementării. Acestea pot fi considerate o investiție, a cărei gestionare necesită cunoștințe specifice, pe care cultivatorii de produse agricole (agricultorii) nu le posedă. Deși libera circulație a mărfurilor este unul dintre principiile fundamentale ale funcționării pieței libere a UE, trebuie luate măsuri mai stringente, atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul UE, în vederea restricționării speculei cu produse alimentare și a apărării drepturilor părții defavorizate – consumatori, micii agricultori și comercianți – în relațiile cu marii procesatori și centrele comerciale. Cea de-a doua dimensiune este reprezentată de legătura strânsă dintre produsele alimentare și sursele de energie, precum și conexiunea dintre prețurile acestora. Pe de o parte, pentru a combate emisiile de gaze care conduc la schimbări climatice, promovăm utilizarea biocombustibililor (și chiar am stabilit contingente obligatorii pentru utilizarea acestora). Pe de altă parte, cultivarea pe terenurile agricole a plantelor pentru biocombustibili în locul produselor destinate hranei reprezintă chiar aspectul care conduce la creșterea prețurilor alimentelor. De aceea, deși combaterea schimbărilor climatice este unul dintre obiectivele noastre prioritare, trebuie să găsim mijlocul de a nu influența prețurile produselor alimentare, de exemplu să fie utilizate pentru biocombustibili numai terenurile care nu vor fi niciodată potrivite pentru cultivarea produselor agricole.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Rezoluția cu privire la creșterea prețurilor alimentelor abordează constatarea că prețurile alimentelor cresc în mod constant. Această creștere este motivul pentru care solicităm măsuri urgente pentru combaterea manipulării prețurilor. Fenomenele climatice reprezintă o cauză deosebit de notabilă a acestei creșteri; cu alte cuvinte, este necesară gestionarea mai bună a apei și solului. Impactul direct al unei creșteri a prețurilor alimentelor asupra populației lumii, care ar putea conduce la revolte și frământări, trebuie să încurajeze și liderii G20 să ajungă la un acord cu privire la măsurile de piață pentru combaterea speculațiilor.

(1) Vă rugăm să consultați procesul-verbal.