Stenograma dezbaterilor

Marţi, 8 martie 2011 - Strasbourg

7. Sărăcia în rândul femeilor - Egalitatea dintre femei și bărbați - 2010 (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi corespunde tematicii acestei zile, dezbaterea comună privind următoarele rapoarte cu privire la femei în Uniunea Europeană:

- raportul elaborat de dna Mariya Nedelcheva, în numele Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, referitor la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2010 (2010/2138(INI)) (Α7-0029/2011); și

- raportul elaborat de dna Rovana Plumb, în numele Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, referitor la sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană (2010/2162(INI)) (A7-0031/2011).

  Mariya Nedelcheva, raportoare. – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, m-am născut în 1979, într-un moment în care cetățenii europeni își alegeau direct reprezentanții pentru prima dată. Sunt mândră de faptul că în același an, pentru prima dată în istorie, o femeie – Simone Veil – o susținătoare îndrăzneață a drepturilor femeii, prelua Președinția Parlamentului European.

Astăzi sunt una din cele 35 % de femei reprezentate aici în Parlament. Niciodată numărul acesta nu a fost atât de mare în Parlamentul European. Cui îi datorăm acest lucru? Îl datorăm tuturor femeilor care au avut inteligența, puterea și curajul de a se uni și de a-și cere dreptul la vot, dreptul la muncă și la educație. Îl datorăm acelor femei care au pus efectiv pe primul loc respectul pentru demnitatea și drepturile lor. Ne luptăm deja de 100 de ani pentru a combate discriminarea nedreaptă și fără motiv. S-au făcut cu siguranță progrese semnificative, însă combaterea inegalității de gen este o sarcină zilnică și mai avem un drum lung de parcurs.

Uniunea Europeană a deschis întotdeauna calea în ceea ce privește egalitatea de gen. Cred că Parlamentul nostru trebuie să-și mențină aceeași determinare chiar și atunci când se ajunge la cel mai sensibil subiect.

Criza economică actuală ne-a determinat să ne confruntăm cu propriile contradicții. Așa cum subliniază raportul meu, efectele crizei au fost resimțite mai sever de către femei, și sunt mai îndelungate pentru acestea decât pentru bărbați. Am subliniat, de asemenea, că nu trebuie să ne plângem de milă, ci să luăm inițiativa și să venim cu soluții! Trebuie să profităm de ocazie pentru a ne modifica modul de gândire și a merge mai departe.

Acum este vital să subliniem rolul pe care îl dețin școlile în ceea ce privește combaterea stereotipurilor de gen. Furnizând oportunități mai bune legate de educație, formare profesională și ocuparea forței de muncă, putem îmbunătăți accesul femeilor la niveluri mai ridicate de responsabilitate. A venit timpul, de asemenea, să oprim diferența constantă de remunerare între bărbați și femei și consider, de asemenea, că trebuie să luăm atitudine cu privire la compoziția consiliilor de administrație ale companiilor cotate la bursă. Numai 3 % dintre membrii companiilor cotate la bursă sunt femei. Acest lucru este inacceptabil. A venit momentul să schimbăm lucrurile. Ce facem, însă, dacă în ciuda eforturilor noastre, marile companii se vor opune? În acest caz va trebui, din nefericire, să utilizăm cotele și al obiectivele obligatorii. Vorbesc cu reținere despre cote, deoarece, în principiu, nu sunt în favoarea utilizării acestora. Însă dacă recompensa nu funcționează, atunci singura alternativă rămâne pedeapsa. Nu putem nega acest lucru: prezența femeilor pe piața muncii nu poate decât să producă beneficii în sensul creșterii economice.

Planul de relansare europeană va avea o mai mare șansă de succes dacă politicile privind egalitatea de gen reprezintă o parte integrantă a sa. Trebuie făcute propuneri concrete pentru realizarea unei mai bune concilieri între viața privată și viața profesională pentru a demonstra că ambițiile noastre pot fi mai mult decât niște simple visuri, deoarece aceasta este ceea ce se așteaptă de la noi. Este foarte bine să fim conduși de valori și idealuri, însă trebuie să fim, de asemenea, pragmatici și eficienți în activitatea noastră.

În cele din urmă, dnă președintă, doresc să mai fac referire la un aspect. Am fost încântată să aud că urmează o propunere din partea Comisiei Europene, în primăvară, cu privire la combaterea violenței împotriva femeilor. Flagelul violenței împotriva femeilor, în toate formele sale, trebuie combătut cu toată puterea. Doresc să vă mulțumesc, dle comisar, pentru că ați fost atât de activ în acest sens.

Dnă președintă, nu sunt o pesimistă, așa că doresc să închei într-o notă pozitivă, dacă îmi permiteți. Cred că în această zi, cea de-a o suta aniversare a Zilei Internaționale a Femeii, trebuie să ne înclinăm în fața curajului, puterii și determinării arătate de femeile din Tunisia, Libia, Iran și Egipt și nenumărate altele implicate în lupta pentru apărarea drepturilor omului.

Adierea de libertate care plutește deasupra Africii de Nord trebuie să elimine ultimele vestigii de autoritarism, sărăcie și excluziune socială, astfel încât femeile din aceste țări să devină emancipate din punct de vedere social, politic și economic, respectându-se în același timp cultura și tradițiile lor. De asemenea, este rolul nostru, în cadrul Parlamentului European, să ne înclinăm în fața acestor femei, să le încurajăm și să le sprijinim în lupta lor disperată pentru democrație și drepturile omului. Vă rog să rețineți că mă refer la drepturile omului în cel mai complet sens al termenului!

  Rovana Plumb, raportoare. – Dnă președintă, în primul rând permiteți-mi să adresez urări tuturor femeilor cu ocazia acestei zile importante, 8 martie, ziua care marchează a 100-a aniversare a Zilei Internaționale a Femeii, 100 de ani de luptă pentru drepturile femeilor.

Doresc să mulțumesc tuturor colegilor mei, raportorilor alternativi și membrilor secretariatului pentru contribuțiile lor la acest raport.

Raportul meu abordează o problemă care este atât generală, cât și eminamente concretă în termeni de consecințe: sărăcia în rândul femeilor. 85 de milioane de europeni trăiesc sub pragul sărăciei, iar statisticile arată că 17 % dintre toate femeile din UE trăiesc în sărăcie. Acestea sunt faptele. Criza economică, financiară și socială ne afectează pe toți, însă afectează negativ în special femeile, pe piața muncii și la nivelul vieții personale, având în vedere că este mai probabil să aibă locuri de muncă nesigure, mai probabil să fie concediate și mai puțin probabil să beneficieze de securitate socială.

Așa stau lucrurile în prezent. Ce putem face? Femeile așteaptă din partea noastră să venim cu propuneri concrete, cu măsuri concrete. Este 8 martie și voi încerca să rezum raportul meu în opt puncte.

În primul și în primul rând, facem apel la statele membre să țină seama de dimensiunea de gen în cadrul planurilor lor de relansare în urma recesiunii, prin promovarea și accelerarea ocupării forței de muncă pentru femei și prin adoptarea de măsuri specifice, precum și prin ajustarea bugetelor pentru a asigura egalitatea accesului la cheltuielile din sectorul public, vizând atât sporirea capacității productive, cât și îndeplinirea nevoilor sociale și de mediu ale femeilor.

În al doilea rând, facem apel la Comisie și statele membre să ia măsurile corespunzătoare în vederea eliminării inegalităților de gen în ocuparea forței de muncă, ca parte a Strategiei Europa 2020. Încurajez ferm fixarea ca obiectiv a reducerii diferențelor de remunerare între femei și bărbați cu 1 % pe an, pentru a putea atinge obiectivul reducerii de 10 % până în 2020. Subliniez, de asemenea, necesitatea unor măsuri favorabile creșterii reprezentării femeilor în organismele decizionale politice, economice și din mediul de afaceri.

Cel de-al treilea aspect este legat de concilierea vieții private cu cea profesională. Solicit Consiliului și statelor membre să își reînnoiască și să își îndeplinească angajamentele referitoare la obiectivele de la Barcelona în ceea ce privește furnizarea de servicii accesibile de îngrijire a copiilor, inclusiv ca preț, și stabilirea de noi obiective de îngrijire pentru persoanele dependente.

În al patrulea rând, facem apel la Comisie și statele membre să elaboreze politici de sănătate care să vizeze combaterea și prevenirea practicilor care influențează negativ sănătatea femeilor și determină excluziune socială și sărăcie.

În al cincilea rând, facem apel la statele membre să adopte măsurile necesare pentru a oferi oportunități mai bune pentru femei în domeniul educației, în paralel cu combaterea stereotipurilor și eliminarea modelelor tradiționale în programele școlare.

Cel de-al șaselea punct arată că există o legătură directă între condițiile sociale ale familiilor și dezvoltarea copiilor. Prin urmare, facem apel la Comisie și Consiliu să elaboreze și să pună în aplicare o strategie pentru reducerea la jumătate a sărăciei în rândul copiilor până în 2012.

În al șaptelea rând, nu trebuie să ignorăm violența împotriva femeilor. Aceasta are un impact tot mai mare asupra riscului de marginalizare, sărăcie și excluziune socială. Fac apel la Comisie să fixeze un An european al combaterii violenței împotriva femeilor.

În al optulea rând, permiteți-mi să subliniez importanța fondurilor structurale și, în special, a Fondului Social European, ca instrumente-cheie pentru sprijinirea statelor membre în vederea combaterii sărăciei și a excluziunii sociale. Cred că putem reuși. Avem puterea. Avem tăria și inteligența să rezolvăm această problemă importantă la nivel european și în toate statele membre.

  Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. – Dnă președintă, este un lucru bun că ședința de astăzi a Parlamentului este condusă de o femeie, cu ocazia celei de-a 100-a aniversări a Zilei Internaționale a Femeii. Cred că acest lucru este foarte simbolic, la fel ca și faptul că astăzi putem dezbate aceste probleme foarte importante de pe ordinea de zi – mulțumită dnei raportoare Mariya Nedelcheva – ceea ce arată sprijinul ridicat pentru activitatea Comisiei în vederea realizării egalității de gen și concentrarea asupra unor aspecte importante pe care Comisia le-a subliniat și continuă să le sublinieze.

O sută de ani de luptă și încă nu s-a terminat. Regret acest lucru, deoarece am sperat întotdeauna că putem elimina, dacă pot spune așa, sărbătorirea anuală a luptei femeilor, însă cât timp nu ajungem la final, nu putem face acest lucru, și nu am ajuns acolo încă. Raportul Parlamentului arată foarte clar care sunt decalajele. Acestea se reflectă în nivelul sărăciei: am ascultat și cel de-al doilea raport cu privire la acest lucru. Din punct de vedere al sărăciei, femeile se află în frunte, prin urmare aici nu există o diferențiere negativă, însă ce facem – și colegul meu, Lászlo Andor, va răspunde la aceasta – pentru a scoate femeile din capcana sărăciei?

Cel de-al doilea element este prezența femeilor în lumea ocupării forței de muncă. Există încă unele probleme care privesc echilibrul dintre viața familială și viața profesională. Există problema diferențelor de remunerare, având în vedere că femeile încă mai câștigă cu 17 % mai puțin, în medie, față de bărbați – și este posibil să fi constatat acest lucru la data de 5 martie, când a fost Ziua Europeană a Diferențelor de Remunerare între Femei și Bărbați, când au fost prezentate calcule pentru a vedea cu cât trebuie să muncească mai mult femeile față de bărbați pentru a ajunge la același nivel de remunerare. A rezultat că, de fapt, munca noastră nu a fost remunerată până la data de 5 martie; a trebuit să muncim până la acel moment fără ca munca noastră să fie remunerată. Am început să fim plătite numai din data de 5 martie. Sper ca într-o zi, ziua diferențelor de remunerare între bărbați și femei să fie la 1 ianuarie, ceea ce ar însemna că ar exista remunerare egală în acel moment.

Angajamentul politic al Comisiei Europene este inclus în noua noastră strategie. Temele menționate în strategia noastră privind egalitatea de gen sunt aceleași ca cele menționate de dna raportoare: independența economică pentru femei, diferența de remunerare între bărbați și femei, violența împotriva femeilor și promovarea egalității de gen în acțiunile externe.

Pentru a începe cu acțiunile externe, este posibil să ne fi văzut pe Cathy Ashton și pe mine la 8 martie, vorbind femeilor din afara Europei și salutând curajul tuturor acelor femei care se luptă să supraviețuiască și care se luptă pentru stabilirea unei democrații; trebuie să arătăm clar că suntem de partea lor. Vorbind despre toate aceste mișcări sociale, vorbind despre războaie și vorbind despre genociduri, care, din nefericire continuă să se petreacă, știți cu toții că femeile se află în linia întâi. Femeile și copiii sunt cei mai vulnerabili în societățile noastre, însă și în societățile din afară și de aceea Comisia lucrează în vederea coordonării diferitelor sale inițiative de politică privind violența împotriva femeilor și pentru a crea sinergii între domenii cu obiective similare.

Astfel, în acest domeniu suntem în curs de a dezvolta un răspuns politic coerent de abordare a acestei probleme majore: conexiunea este reprezentată de măsuri concrete în domenii unde există baze juridice clare, pentru a prezenta eficiență, iar în acest sens, în mai anul acesta voi prezenta un pachet privind drepturile victimelor, în care legislația pentru ajutorarea femeilor și copiilor va ocupa, desigur, un loc important.

Poate că ar trebui să închei cu o temă care a avut prioritate pe ordinea de zi în aceste ultime zile. Știți că la 1 martie am cooptat la discuții președinții marilor companii europene cotate la bursă și le-am spus că nu mai acceptăm procentul de 90 % bărbați în consiliile de administrație – deoarece aceasta este situația în prezent. Există o femeie la zece bărbați în consilii, ceea ce conduce la procentul de facto de 90 % bărbați. Prin urmare credem că această problemă trebuie soluționată, în principal deoarece toate dovezile economice și științifice privind funcționarea economică arată clar că companiile cu o structură decizională echilibrată au o rată de rentabilitate a investițiilor mai ridicată și profituri mai mari decât companiile cu structuri decizionale formate exclusiv din bărbați.

Prin urmare, femeile înseamnă afaceri; este în interesul dezvoltării economice ca femeile să aibă mai multă responsabilitate. Astfel, am solicitat companiilor cotate la bursă din Europa să semneze un „Angajament privind femeile la conducere pentru Europa” până în martie 2012: angajamentul de a înlocui domnii care ies din consilii cu femei calificate – și există atât de multe încât nu ar trebui să fie dificil să fie găsite. Vom vedea, observa, analiza și cuantifica ce se întâmplă începând de astăzi până la data de 8 martie anul viitor și dacă nu se schimbă nimic, sunt pregătită să iau măsuri la nivelul UE pentru a remedia echilibrul între numărul de bărbați și femei în sălile de consiliu ale companiilor.

(Aplauze)

  Președinta. – Vă mulțumesc, dnă vicepreședintă, ceea ce ați spus este plin de semnificație și simbolism. Acum, din motive de reprezentare echilibrată, voi da cuvântul dlui comisar Andor.

  László Andor, membru al Comisiei. – Dnă președintă, aceasta este, într-adevăr, o aniversare remarcabilă și participarea la această discuție este o mare responsabilitate.

În primul rând, doresc să le mulțumesc raportoarelor din partea Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și respectiv a Comisiei asociate pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale pentru raportul lor. Acest raport survine la momentul potrivit, deoarece problema pe care o evidențiază este de actualitate de multă vreme, însă a devenit mai presantă ca rezultat al impactului crizei financiare și economice asupra grupurilor vulnerabile din societate.

Permiteți-mi să subliniez unele dintre elementele-cheie din cadrul politicilor mele privind ocuparea forței de muncă și socială care cred că vor îmbunătăți oportunitățile și condițiile de muncă pentru femei. Există, într-adevăr, măsuri urgente pe care trebuie să le ia statele membre în aceste domenii. De exemplu, acestea trebuie să reducă segmentarea pieței forței de muncă prin reajustarea echilibrului din legislația în domeniul protecției locurilor de muncă dintre lucrătorii cu contracte pe perioadă nedeterminată și cei cu contracte precare pe perioadă determinată – care se practică adesea în cazul femeilor.

Acestea trebuie să vizeze, de asemenea, un echilibru mai bun între viața privată sau familială și eliminarea barierelor din calea apartenenței la forța de muncă a persoanelor care reprezintă a doua sursă de câștig în cadrul familiilor, și anume, din nou, femeile.

Este importantă creșterea ratei ocupării forței de muncă în UE, iar problema-cheie în acest sens este participarea pe piața forței de muncă a tuturor lucrătorilor, atât bărbați, cât și femei. Cred că Fondul Social European va trebui utilizat mai bine și mai robust în viitor, pentru a susține politicile privind cererea în vederea creării de noi oportunități pentru femei, în special pentru cele care revin pe piața forței de muncă după nașterea unui copil.

Faptul că peste 80 de milioane de oameni sunt amenințați de sărăcie în Uniunea Europeană de astăzi reprezintă o sursă de mare îngrijorare pentru Comisie. Statele membre dețin principala responsabilitate în lupta împotriva sărăciei, însă și Uniunea are un rol în acest sens. Este părerea a aproximativ trei sferturi – 74 % – dintre concetățenii noștri europeni, conform unui sondaj al Eurobarometrului.

Inițiativa principală, Platforma europeană împotriva sărăciei și excluziunii sociale include propuneri de măsuri practice pentru realizarea obiectivului de reducere numerică a nivelului sărăciei. Platforma se concentrează asupra importanței continue a incluziunii active a persoanelor celor mai îndepărtate de piața forței de muncă. Așa cum am subliniat deja, femeile formează o componentă importantă a acestei categorii. În 2012, Comisia va prezenta o comunicare care va evalua în profunzime punerea în aplicare a strategiilor de incluziune activă la nivel național.

Am menționat că peste 80 de milioane de persoane se confruntă cu riscul sărăciei în Uniunea Europeană de astăzi. Ceea ce este și mai îngrijorător este că printre acestea se află 20 de milioane de copii, iar această cifră nu s-a îmbunătățit cu timpul. Sprijinirea ieșirii din sărăcie a acestor copii necesită ieșirea din sărăcie a părinților lor și, în special, a părintelui unic, care sunt în majoritate femei. Acest lucru necesită o abordare multidimensională, care include politici de ocupare a forței de muncă ce trebuie să ajute părinții să găsească un loc de muncă, structura sistemelor de asigurări sociale și furnizarea de servicii-cheie, cum sunt locuințele, îngrijire și educație de calitate pentru copii și protecția drepturilor copilului. Așa cum se prevede în Platformă, Comisia intenționează să facă o recomandare în 2012 cu privire la sărăcia în rândul copiilor. Aceasta va sublinia principii comune și instrumente eficiente de monitorizare pentru combaterea și prevenirea sărăciei în copilărie.

Furnizarea de fonduri pentru soluționarea acestor probleme este, de asemenea, crucială. Aproape o treime din tranșa de 21,7 miliarde de euro din Fondul Social European pentru actuala perioadă de programare este destinată măsurilor de îmbunătățire a accesului la ocuparea forței de muncă. Mai mult, aproape 3 miliarde de euro – mai exact 2,77 miliarde – din această tranșă sunt destinate susținerii desfășurării de activități independente și înființării de societăți, iar beneficiarii sunt, foarte adesea, femei.

În plus, recent a fost înființat Instrumentul european de microfinanțare Progress în vederea sprijinirii creării de locuri de muncă și desfășurării de activități independente. Instrumentul oferă împrumuturi persoanelor care și-au pierdut locurile de muncă și doresc să înceapă sau să-și dezvolte mici afaceri. Acesta acordă o atenție specială femeilor și tinerilor. Este disponibil un buget de 100 de milioane de euro pe o perioadă de patru ani, iar acesta poate fi crescut la peste 500 de milioane de euro în cadrul inițiativei de cooperare cu instituțiile financiare internaționale.

În ultimii zece ani, cooperarea UE în baza metodei deschise de coordonare în domeniul incluziunii sociale și al protecției sociale a contribuit la creșterea conștientizării și promovarea luptei împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Platforma europeană împotriva sărăciei și excluziunii sociale a stabilit cadrul pentru reducerea sărăciei în toate domeniile de politică. Haideți să facem tot posibilul să ne asigurăm că aceasta își va atinge scopul.

PREZIDEAZĂ: ROBERTA ANGELILLI
Vicepreședintă

  Nadja Hirsch, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. – (DE) Dnă președintă, ca raportoare pentru avizul privind raportul referitor la egalitate, m-am concentrat asupra pieței forței de muncă. Din nefericire, diferența de remunerare este în continuare de 17 % și femeile nu sunt încă reprezentate întotdeauna în cadrul organismelor de conducere și supraveghere. Există o nevoie urgentă de acțiune în acest sens.

Nu ne mai putem permite să risipim potențialul femeilor, indiferent de vârsta acestora. Avem un nivel bun de educație, iar statul investește în aceste tinere femei și mame. Trebuie să facem cu adevărat progrese în acest sens și cer ca în sfârșit companiile să-și transpună promisiunile în acțiune. În acest sens, salut faptul că companiile iau cu adevărat măsuri în direcția unor cote de reprezentare voluntare.

Însă, pe de altă parte, orice raport referitor la egalitate trebuie să nu uite că și bărbații sunt dezavantajați în unele privințe. În special, băieților nu li se oferă întotdeauna ocazia să se dezvolte în școală. Există deficite în domeniile activităților casnice și al îngrijirii copiilor, iar bărbații pot deveni și ei mai activi în aceste domenii. Aceasta este o sarcină pe care trebuie să ne-o fixăm. Fiecare dintre noi, indiferent de gen, trebuie să aibă posibilitatea de a-și găsi drumul și de a-și trăi viața așa cum consideră de cuviință.

  Gabriele Zimmer, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. – (DE) Dnă președintă, acum o sută de ani femeile au cerut drept de vot și de a fi alese, iar astăzi încă mai facem campanii pentru egalitatea femeilor în multe domenii, în special în ceea ce privește opțiunile de carieră, însă și în legătură cu remunerarea muncii și drepturile sociale, în special la o vârstă înaintată. Acest lucru este demonstrat nu numai de diferențele de câștig între bărbați și femei.

În ciuda implicării crescute pe piața muncii, statisticile din toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene arată că femeile se confruntă cu un risc mai mare de sărăcie comparativ cu bărbații. Există multe motive pentru care sărăcia este o problemă asociată femeilor. Pot aborda numai unele dintre acestea datorită lipsei de timp. Creșterea numărului de locuri de muncă precare determină discriminare împotriva femeilor din mai multe puncte de vedere. Peste 30 % dintre femei lucrează cu fracțiune de normă, comparativ cu numai 7,4 % dintre bărbați. Studiile arată că până și în cazul acestor fracțiuni de normă, femeile sunt plătite semnificativ mai puțin pentru același număr de ore lucrate și aceeași muncă. Acest lucru reduce oportunitățile de integrare pe piața forței de muncă și de construire a unei cariere. Drepturile de pensie sunt reduse, astfel încât sărăcia este pre-programată, în special pentru cele care aleg o viață independentă, pe cont propriu. Cu toate acestea, cred că o viață fără sărăcie este posibilă printr-o acțiune politică, dezvoltându-se sisteme de securitate socială în care să fie garantate nivelurile pensiilor și salariului minim peste pragul sărăciei, iar timpul de lucru să fie redus.

Nu dorim să așteptăm încă o sută de ani pentru a afla că dreptul femeilor de a-și organiza viețile independent de deciziile bărbaților este evident, chiar dacă au copii în întreținere.

  Barbara Matera, în numele Grupului PPE. – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, astăzi, când celebrăm cea de-a 100-a aniversare a Zilei Internaționale a Femeii, votăm două rapoarte care abordează domenii în care femeile sunt marginalizate și excluse din societate.

Femeile se confruntă în mod tradițional cu un risc crescut de sărăcie, în special mamele singure și femeile cu vârsta peste 65 de ani. Printre cele cinci obiective propuse de Comisia Europeană în Strategia UE 2020 se află lupta împotriva sărăciei, care face ca raportul dnei Plumb să fie extrem de relevant, în special în ceea ce privește politicile privind egalitatea de gen în contextul crizei economice și financiare.

Vulnerabilitatea femeilor singure le expune riscului de sărăcie, excluziune socială și, prin urmare, izolare. Astfel că este obligatoriu ca instituția pe care o reprezentăm să pună în aplicare strategii și programe concrete. De asemenea, o felicit pe dna Nedelcheva pentru un raport bun, care promovează egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană. Reprezentarea femeilor în sectorul public, precum și în sectorul privat, este foarte redusă comparativ cu a bărbaților. În sectorul financiar, cifrele sunt chiar și mai puțin încurajatoare: femeile reprezintă numai 10 % dintre membrii consiliilor de administrație ale companiilor europene importante, cotate la bursă, și 3 % din numărul președinților acestor consilii.

Prin urmare, sprijin introducerea de cote pentru a crește participarea femeilor în sectorul public și în cel privat și, în special, în domeniul educației; acest lucru trebuie susținut deoarece joacă un rol esențial în combaterea tendințelor profesorilor de a-și îndruma elevii spre anumite sectoare profesionale în funcție de stereotipurile de gen.

Voi încheia prin a reaminti cuvintele uneia dintre primele primărițe americane care a spus: „Orice ar face femeile, ele trebuie să facă de două ori mai bine ca bărbații pentru a fi considerat pe jumătate la fel de bun.” În concluzie, permiteți-mi să spun că, din fericire pentru noi femeile, acest lucru nu este dificil.

  Vilija Blinkevičiūtė, în numele Grupului S&D. – (LT) Dnă președintă, astăzi în Parlament, când marcăm cea de-a 100-a aniversare a Zilei Internaționale a Femeii, acordăm o atenție specială problemelor referitoare la egalitatea de gen și eliminarea sărăciei în rândul femeilor. Acum mai mult de o sută de ani, femeile s-au luptat pentru dreptul la muncă, iar acum trebuie să se lupte pentru a obține remunerație egală pentru aceeași muncă prestată. Evoluăm, însă progresul în domeniul egalității de gen este lent. Încă există discriminare la locul de muncă, există o segregare profundă a pieței forței de muncă în funcție de gen, diferențele de remunerare continuă să existe, este penurie de femei în poziții decizionale și în politică, iar asistența pentru maternitate și mamele singure este insuficientă. În raportul Parlamentului European referitor la egalitatea dintre bărbați și femei am stabilit că sunt esențiale consolidarea principiului egalității de gen în familie și în societate, stoparea violenței împotriva femeilor și a traficului de femei, garantarea concediului de maternitate, crearea de condiții adecvate pentru a beneficia de serviciile creșelor și centrelor de îngrijire a copiilor, reducerea sărăciei în rândul femeilor și evaluarea contribuției aduse de femei la dezvoltarea familiei, societății și economiei. Pentru a realiza aceste obiective, Parlamentul European, Comisia Europeană și statele membre trebuie să coopereze, iar în această zi istorică doresc să adresez urări tuturor femeilor și să fac apel la ele să continue lupta pentru drepturile lor și oportunități egale.

  Antonyia Parvanova, în numele Grupului ALDE. – Dnă președintă, în primul rând, permiteți-mi să felicit toate colegele pentru munca depusă de-a lungul anilor, rezumată în raportul meu privind inegalitatea dintre bărbați și femei și privind problema crucială a sărăciei abordată în raportul dnei Plumb.

Cu ocazia sărbătoririi celei de-a 100-a aniversări a Zilei Internaționale a Femeii, este esențial ca Parlamentul să devină conștient de drumul lung pe care îl mai avem de parcurs pentru a asigura egalitatea de gen în Uniune și a o răspândi în toate sectoarele și domeniile.

Să începem cu sectorul ocupării forței de muncă și diferența de remunerare între bărbați și femei. Cât timp vom mai sta și vom mai contempla statistici care arată poziții inegale, în care femeile sunt plătite cu 34 % mai puțin decât bărbații în unele state membre ale UE? Trebuie să insistăm pentru măsuri – legislative dacă este necesar – menite să asigure rezultate concrete în practică și nu doar pe hârtie.

Locul femeilor pe piața europeană a forței de muncă și numeroasele obstacole pe care trebuie să le înfrunte sub forma discriminării contribuie la fenomenul tot mai pregnant al sărăciei în rândul femeilor. Prea multe femei rămân într-o poziție de relativă insecuritate economică și dependență, având preponderent acces doar la locuri de muncă temporare și cu fracțiune de normă și fiind mai puțin bine plătite sau ocupând poziții inferioare.

Sărăcia dă naștere la trafic de femei, la violență și, mai general, la exploatare de toate tipurile. Știm, de asemenea, că sărăcia determină femeile victime ale violenței domestice să nu ia măsuri pentru propria protecție, din cauza lipsei de securitate financiară.

Dnă Reding, în această zi simbolică, așteptăm cu nerăbdare strategia UE privind combaterea violenței împotriva femeilor, așa cum ați promis deja.

  Marije Cornelissen, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL) Dnă președintă, 8 martie 2011, a o suta aniversare a Zilei Internaționale a Femeii. Aceasta impune celebrarea a tot ceea ce am realizat, cum ar fi dreptul la vot pentru femei, dreptul la egalitate și libertatea de alegere în privința reproducerii, cel puțin în țările mai civilizate. Însă aceasta este și o zi în care inventariem cu tristețe toate lucrurile care nu sunt încă așa cum ar trebui să fie. În UE, femeile sunt încă mult subreprezentate în luarea deciziilor, responsabilitățile de îngrijire se află aproape în întregime pe umerii femeilor și există încă diferențe persistente între veniturile bărbaților și femeilor, inclusiv în afara UE, unde unele țări nici nu au început încă să aibă în vedere acordarea dreptului de vot femeilor.

A o suta aniversare a Zilei Internaționale a Femeii impune, de asemenea, o comparație istorică. Prima măsură majoră pentru femei pe piața forței de muncă a fost luată în timpul celor două războaie mondiale, în special în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Pur și simplu existau prea puțini bărbați care să lucreze în fabrici și birouri. Angajatorii nu au mai avut de ales și femeile au intrat în număr mare pe piața forței de muncă. Acum trecem din nou printr-o astfel de perioadă. De data aceasta, nu datorită unui război, din fericire, ci datorită îmbătrânirii populației. În cinci până la zece ani, vor exista din nou prea puțini bărbați care să ocupe posturile libere la diferite niveluri. Angajatorii trebuie să atragă și să păstreze femeile. Îmbătrânirea populației ar putea furniza o oportunitate ideală pentru egalitatea de gen.

Depinde de noi, ca politicieni europeni, și depinde de colegii noștri din parlamentele naționale să încurajeze această dezvoltare, asigurând concediu de maternitate de calitate pentru mame și concediu de paternitate de calitate pentru tați, oferind un nivel suficient de îngrijire a copiilor accesibilă ca preț, oferind dreptul la program de lucru flexibil și la lucru cu fracțiuni de normă însoțit de drepturi sociale bune, stabilind cote pentru includerea femeilor în organismele de conducere și în politică sau prevăzând sancțiuni credibile în acest scop. Împreună putem asigura faptul că nu va mai trece o altă sută de ani până când bărbații și femeile vor avea drepturi egale și oportunități egale în fiecare domeniu.

  Andrea Češková, în numele Grupului ECR. – (CS) Dnă președintă, sunt raportoarea alternativă pentru raportul privind sărăcia în rândul femeilor în Europa, astfel că mă voi concentra asupra acestui raport. Raportul reunește o întreagă gamă de probleme care oferă o foarte bună descriere a poziției femeilor în UE. Sunt încântată că raportul are multe puncte care indică necesitatea de a se utiliza forme flexibile de angajare, acest lucru însemnând atât angajare pe perioadă determinată, cât și cu fracțiune de normă, deoarece în opinia mea, în special mamele singure și în general familiile cu copii mici de crescut trebuie să poată beneficia de oferte variate pe piața forței de muncă, astfel încât să poată combina viața profesională cu cea familială. În același timp, desigur, salut și susțin pe deplin faptul că se atrage din nou atenția acum asupra diferențelor mari și persistente de remunerare între bărbați și femei. Doresc să spun pe scurt că raportul include și unele chestiuni pe care ne va fi dificil să le susținem. Acestea includ, de exemplu, solicitarea de a crea o cartă europeană a drepturilor femeilor și referirea la raportul privind concediul de maternitate, pe care, după cum știm, statele membre nu l-au acceptat. În acest spirit, am susținut unele dintre amendamentele propuse. Doresc să mulțumesc raportoarei, deoarece acesta este un raport cu adevărat bun și cuprinzător.

  Eva-Britt Svensson, în numele Grupului GUE/NGL. – (SV) Dnă președintă, o sută de ani de luptă pentru egalitate – cred că este important ca astăzi să ne amintim și de pionierele care au început lupta pentru egalitate acum o sută de ani și care au pregătit drumul pentru progresul care putem constata că a fost făcut. Doresc să le mulțumesc tuturor colegilor mei deputați, tuturor ONG-urilor – tuturor celor care continuă lupta pentru egalitate. Urmează să dezbatem situația femeilor în UE, însă cred că astăzi este important să ne manifestăm și solidaritatea cu acele femei care chiar acum, pe străzi și în piețe, dovedesc un curaj enorm luând parte la lupta pentru democrație și justiție în alte țări. Cred că trebuie să ne amintim și de aceste femei astăzi.

Rapoartele pe care le dezbatem acum ilustrează inegalitatea de pe piața forței de muncă, unde femeile au locuri de muncă precare și se confruntă cu diferențe de remunerare discriminatorii de 17 %. Numai 6 din 10 femei din Europa participă pe piața muncii și, atunci când au un loc de muncă, acesta este adesea un loc de muncă cu fracțiune de normă care nu asigură un trai decent. Nu este de neînțeles, deoarece există forțe puternice care se opun expansiunii serviciilor de îngrijire a copilului și altor condiții preliminare necesare pentru ca femeile să poată munci.

Oportunități egale pe piața forței de muncă ar însemna că ar trebui să fie în vigoare Directiva privind concediul de maternitate – care sper că va include și concediul de paternitate. Sper că vom fi în măsură în curând să discutăm despre asigurarea parentală, prin care bărbații și femeile își asumă în mod egal responsabilitatea pentru întreținerea familiei, însă și pentru îngrijirea copiilor. Dacă femeile din UE ar munci în aceeași măsură ca bărbații, prosperitatea ar crește cu mai mult de o pătrime. Nu ne permitem să dăm la o parte femeile de pe piața forței de muncă.

Sunt necesare cote. Consider că aceste cote reprezintă un instrument necesar într-o societate în care numai 3 % dintre marile companii sunt conduse de femei. Pot compara utilizarea cotelor cu antibioticele. Nu îmi place utilizarea excesivă a antibioticelor, însă când cineva este bolnav, sunt foarte bucuroasă că acestea există. Faptul că numai 3 % dintre femei se află în poziții de conducere în marile companii indică o societate suferindă. Prin urmare, cotele reprezintă un instrument necesar pentru îndreptarea a ceea ce este greșit în societatea noastră.

  Godfrey Bloom, în numele Grupului EFD. – Dnă președintă, există multe auto-felicitări astăzi în Uniunea Europeană cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii. În opinia mea am transformat-o într-o mare harababură. Vorbiți despre concediul de maternitate. Singurul rezultat al acestui concediu de maternitate draconic, permiteți-mi să afirm, doamnă, este o situație în care din ce în ce mai puține femei găsesc locuri de muncă în țara mea, pentru că ar trebui să fii inconștient să angajezi o femeie tânără dacă ai o companie mică. Așa că nu le-ați făcut nicio favoare.

Acum avem oportunități egale de asigurare pentru autovehicule datorită altei hotărâri bizare a Curții Europene, ceea ce înseamnă că chiar dacă tinerele femei ar obține un loc de muncă, nu și-ar permite să conducă până la acolo pentru că tocmai li s-a dublat asigurarea pentru autovehicule. Iar acum vorbiți despre cote. Ce fel de nebunie este aceasta? Femeile care au muncit toată viața pentru a obține o poziție cu răspundere în afaceri – femei profesioniste – vor fi privite de sus în cazul aplicării cotelor. Acum acele femei care au avut succes se vor afla în sala de consiliu și oamenii se vor uita prin sală și se vor întreba dacă sunt femei cu poziție simbolică sau au ajuns acolo pentru că sunt competente. Este o nebunie totală și este o tragedie că niciunul dintre dvs. nu ați avut niciodată un loc de muncă adevărat, pentru dacă ați fi avut, ați fi înțeles.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL). – (SV) Dnă președintă, a dori o asigurare parentală și a crede că este un lucru bun nu transformă pe cineva într-un nebun de legat. Este suficient să luăm în considerare situația din statele membre care au un sistem de asigurări parentale bine dezvoltat. Acele țări – țările nordice, Suedia de exemplu – au și cele mai ridicate rate de ocupare pentru femei. Acest lucru dovedește că asigurările parentale bune înseamnă și că vom avea un nivel mai ridicat de ocupare pentru femei și bărbați deopotrivă. Asigurarea parentală este bună pentru egalitatea pe piața forței de muncă. De asemenea, femeile pot contribui la prosperitate în UE.

(Aplauze)

  Godfrey Bloom (EFD). – Dnă președintă, acest lucru pur și simplu nu este adevărat și nu este susținut de statisticile din țara mea. Vorbiți cu orice om de afaceri care are o mică întreprindere în țara mea. Nu sunt interesat de țara distinsei deputate sau de țările altor persoane, sunt interesat de țara mea și economia mea și vă pot spune că toți oamenii de afaceri spun că nu vor angaja femei tinere datorită legilor draconice privind maternitatea. Îmi doresc cu disperare să reveniți cu picioarele pe pământ; să ridice mâinile toți cei care au avut un loc de muncă obișnuit!

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) Dle Bloom, știți, desigur, că în Europa femeile au o educație mai bună decât bărbații, inclusiv în țara dvs. de origine. Atunci de ce credeți că în cazul în care se vor impune cote companiilor, acea treime va include numai acele femei analfabete care este posibil să mai existe în societatea noastră?

  Godfrey Bloom (EFD). – Dnă președintă, ca răspuns pentru dna Oviir, aș sfătui-o să lase companiile să-și facă treaba. Cu cât există mai puțină reglementare, cu cât există un nivel mai redus de impozitare, cu atât mai repede își revine economia. Despre asta este vorba, iar distinșii deputați nu înțeleg acest lucru.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Edite Estrela (S&D). – (PT) Dnă președintă, dle Bloom, știți care este problema Regatului Unit? Este faptul că are 52 de săptămâni de concediu de maternitate slab remunerat. Numai primele șase săptămâni sunt remunerate cu 60 %, în restul de 33 se plătește o sumă simbolică și există 13 săptămâni neplătite. Este un sistem care se adresează doar familiilor bogate, în care femeia poate sta acasă și își permite reducerea bugetului familiei. Aceasta este problema în Regatul Unit, nu propunerile noastre cu privire la concediul de maternitate.

  Godfrey Bloom (EFD). – Dnă președintă, ca răspuns pentru dna Estrela, o pot asigura că problema în țara mea este că am renunțat la auto-guvernare și suntem membri ai Uniunii Europene: aceasta este problema țării mele.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dnă președintă, de fapt doresc să-i mulțumesc dlui Bloom pentru aceste opinii ale dumnealui, pentru că sunt destul de răspândite. Dacă nu ar fi fost așa, am fi făcut mai multe progrese. Numai că există multe persoane care tac. Aș fi dorit să vă întreb, dle Bloom, dacă credeți că responsabilitatea pentru copii aparține numai femeilor și că tații nu au nicio responsabilitate și deci nu trebuie să beneficieze de concediu de paternitate sau să aibă grijă de familiile lor în alt mod decât prin a se duce la muncă.

(Aplauze)

  Godfrey Bloom (EFD). – Dnă președintă, ca răspuns pentru dna Jäätteenmäki, afirm că responsabilitatea pentru copii aparține părinților lor și nimănui altcuiva. Nu accept ca cineva să-și asume responsabilitatea pentru copiii vecinului său. Părinții sunt cei care trebuie să-și asume responsabilitatea și așa trebuie să stea lucrurile. Cu cât există mai multă auto-responsabilitate în Europa – și într-adevăr în lume – cu atât mai bine ne va fi, în opinia mea.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, faptul că încă mai este necesar să discutăm despre problema egalității dintre bărbați și femei este unul dintre semnele sărăciei absolute a societății noastre. Femeile sunt dezavantajate nu numai în lumea muncii, ci și în societate în general. Lista pare fără sfârșit, de aceea mă voi limita la câteva cuvinte-cheie: nivelul salariilor, condițiile de muncă și numire pe post, contractele de muncă, drepturile de pensie, serviciile de îngrijire a copilului, securitatea socială precară și diferitele forme de violență împotriva femeilor.

Există multe femei care sunt mai bine calificate decât bărbații și totuși noi discutăm despre remunerație egală pentru aceeași muncă prestată – incredibil. La fel de incredibil este faptul că femeile se confruntă cu un risc de sărăcie mai crescut decât bărbații; în special femeile în vârstă și mamele singure sunt supuse riscului. Permiteți-mi să vă reamintesc că 2010 a fost Anul european al luptei împotriva sărăciei. Sărăcia este o problemă specifică femeilor. Acest lucru are consecințe grave pentru societate deoarece conduce la boală și, în consecință, poate duce la șomaj.

  Edit Bauer (PPE). – (HU) Dnă președintă, astăzi au existat două dezbateri în Parlament, ale căror subiecte s-au bazat pe rapoarte ale colegelor mele deputate – le felicit pentru acestea – la care este dificil să adaugi ceva nou, având în vedere că situația este aproape neschimbată și, într-un anumit sens, chiar s-a înrăutățit în ultimii ani. În cadrul dezbaterii salariilor bărbaților și femeilor, de exemplu, am spus an de an că încă mai există o diferență semnificativă, chiar dacă principiul „remunerării egale pentru aceeași muncă prestată” a fost stabilit în Tratatul de la Roma încă din 1957. În plus, încă din 1975 există dispoziții ale legislației secundare în această privință, deși este adevărat că dacă ar trebui să facem o listă a legilor în vigoare care nu funcționează, aceste dispoziții s-ar afla cu siguranță în top. Într-adevăr, așa cum s-a menționat deja, ultimele date statistice indică faptul că diferența actuală este de 17,5 %, dar unii dintre noi își amintesc încă faptul că acum câțiva ani acest procent atinsese un prag minim de 15 %, diferențele variind însă foarte mult. Și nu este numai o problemă legată de întreprinderile mici și mari și nu constituie o problemă numai pentru femei. este și o problemă de justiție socială. Nu putem afirma îndeajuns că diferența de remunerare, după cum au subliniat și colegii mei deputați mai mult sau mai puțin în același sens, este pedeapsa femeilor pentru maternitate și apare atunci când femeile tinere revin pe piața forței de muncă. Și aici apare principala problemă reală: întreprinderile mici nu vor rezolva niciodată problemele societății. Ceea ce a solicitat Parlamentul în această privință, și anume asigurarea distribuirii transparente a salariilor între bărbați și femei și asigurarea faptului că cei care încalcă repetat acest principiu nu primesc sprijin din partea fondurilor europene, nu reprezintă mult, în opinia mea. Într-adevăr, s-au făcut unele progrese: introducerea „zilei remunerării egale” reprezintă un oarecare progres, însă o mare realizare reală ar fi fost dacă aceasta ar fi fost la 1 sau 2 ianuarie în loc de 5 martie.

  Edite Estrela (S&D). – (PT) Dnă președintă, femeile au în majoritate studii superioare și sunt mai calificate, însă atunci când este vorba despre poziții decizionale, avansarea lor este blocată de un plafon de sticlă. Din acest motiv este nevoie de cote. Păcat că dl Bloom a plecat deja. În politică și economie trebuie reținut că există o singură femeie președintă a unei bănci centrale. Femeile nu sunt responsabile pentru criza financiară, însă ar fi putut contribui la prevenirea acesteia.

De ce atunci când discutăm despre cote, cineva aduce întotdeauna în discuție meritele? Se pun la îndoială numai meritele femeilor? Meritele bărbaților nu pot fi evaluate? Cotele reprezintă o măsură necesară și temporară pentru promovarea reprezentării echilibrate a bărbaților și femeilor în organismele decizionale și, prin urmare, doresc să felicit Comisia pentru eforturile pe care le-a făcut pentru a se asigura că luarea deciziilor este partajată și în cazul puterii economice.

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) Dnă președintă, urez „La mulți ani!” tuturor cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii. În ceea ce privește egalitatea de gen, nu numai diferențele și justiția socială reprezintă o problemă. Egalitatea de gen reprezintă o condiție preliminară pentru creșterea economică durabilă, ocuparea forței de muncă, competitivitate și coeziune socială. Investirea în măsuri menite să asigure egalitatea de gen va da roade printr-un nivel crescut de ocupare a forței de muncă, contribuție a femeilor la PIB, nivel mai ridicat al încasărilor din impozite și rate durabile ale fertilității. Modul în care înțelegem egalitatea de gen este încă, pentru mulți, la nivel medieval în prezent; sau, cel puțin așa se deduce din unele discursuri.

Cotele sunt aici sperietoarea care trebuie să existe în orice problemă. Oamenii uită sau cel puțin nu vor să vadă că nu se impune o cotă pentru pozițiile decizionale și că o cotă nu va aduce femei incompetente în poziții de conducere. În Europa femeile au un nivel mai ridicat de educație, sunt capabile să-și asume responsabilitatea, pot lucra bine și pot fi remunerate echitabil pentru munca lor. Acele țări unde sunt aplicate cote, unde acestea se foloseau încă de acum 20 de ani – și am în vedere țările nord-europene – au arătat că într-adevăr obiectivele noastre pot fi atinse prin această măsură și că acum oamenii și-au reconsiderat comportamentul – cotele nu mai sunt necesare în aceeași măsură ca în trecut. Participarea femeilor în toate domeniile din societate a devenit deja normă. Aș fi dorit, bineînțeles, să spun multe lucruri despre sărăcie și despre mamele singure, însă din nefericire timpul nu îmi permite s-o fac. Mulțumesc tuturor celor care au luat cuvântul – într-o zi vom câștiga, orice ar fi!

  Franziska Katharina Brantner (Verts/ALE). – (DE) Dnă președintă, a 100-a aniversare a Zilei Internaționale a Femeii ne oferă un motiv bun pentru a sărbători, a exprima mulțumiri și a continua lupta.

Dezbatem un raport referitor la sărăcia în rândul femeilor; unul dintre motivele principale pentru această problemă este inegalitatea remunerării între femei și bărbați. Așa cum am auzit deja, egalitatea remunerării a fost prevăzută în Tratatul de la Roma încă din 1957. Însă diferența de remunerare este încă de 17,5 % în întreaga Europă și ajunge la 23 % în Germania. În 2008, Parlamentul a adoptat un raport privind inegalitatea de remunerare mulțumită activității excelente a dnei Bauer. Acel raport solicita Comisiei să elaboreze inițiative legislative pentru combaterea inegalității de remunerare. Nu s-a luat nicio măsură în tot acest timp. Mai mult, dnă comisar Reding, tot ce ați făcut a fost să desemnați data de 5 martie drept Zi europeană a egalității de remunerare, anunț pe care l-ați făcut vineri, 4 martie. Bine că v-ați amintit să faceți acest lucru înainte ca ziua respectivă să fi trecut.

Nu mai este timp pentru comunicate de presă fără sens. Nu dorim să auzim cuvinte frumoase de la dvs. Dorim să luați în sfârșit măsuri, astfel încât a 100-a aniversare a Tratatelor de la Roma să nu fie o altă dată la care diferența de remunerare între bărbați și femei să depășească 0 %. Dorim remunerare egală acum.

Doresc să revin acum asupra problemei cotelor de reprezentare a femeilor și să mă adresez colegului meu deputat din Anglia: Doresc să știu dacă dumnealui crede că numai 3 % dintre femeile din Anglia și din întreaga Europă „știu să-și facă treaba”. Poate că acest lucru explică de ce există atât de puține femei în organismele de supraveghere? Nu cred că așa se prezintă situația. Este nevoie de cote.

Dnă Reding, ați afirmat că companiile trebuie să se angajeze să numească femei până la anul. Dorința dvs. este ca aceste angajamente să fie asumate până la anul sau ca femeile să fie deja numite până la anul? Înțeleg că doriți îndeplinirea celui de-al doilea obiectiv pe care l-am menționat.

  Tadeusz Cymański (ECR). – (PL) Dnă președintă, problema sărăciei în rândul femeilor, care este de cea mai mare importanță, este abordată în rezoluția în discuție. Merită să ne reamintim că femeile sunt cele care poartă cea mai grea povară ca rezultat al crizei financiare. Femeile sunt în principal cele care au resimțit consecințele crizei, manifestate prin reducere a nivelurilor de ocupare a forței de muncă, reducere a remunerării și măsuri de restructurare. Mai mult, femeile sunt cele care dețin responsabilități parentale și de îngrijire a copiilor, participând în același timp la o piață a muncii foarte dificilă și în continuă schimbare.

Situația femeilor în statele membre ale UE este foarte diversă și, prin urmare, este extrem de important să demonstrăm solidaritate și înțelegere pentru femeile din regiuni în care problema sărăciei este deosebit de acută. Problema remunerării inegale ar trebui să ne forțeze să ne oprim și să ne gândim, având în vedere că există diferențe de remunerare și în companiile conduse de femei și care aparțin acestora. Acesta este un fapt îngrijorător și trebuie să ne gândim dacă motivul nu este mai profund, dacă normele și reglementările administrative – dispozițiile cu caracter obligatoriu – sunt suficiente în acest caz sau dacă este necesară modificarea mentalităților și a culturii în general. Nimic nu poate înlocui respectul și cultura socială, iar legislația nu va nici ea suficientă.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dnă președintă, este deosebit de semnificativ faptul că anul acesta, cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, dezbatem aceste rapoarte care urmăresc să atragă atenția asupra inegalităților și discriminării care persistă. În unele țări, societatea chiar face pași înapoi.

Atunci când marcăm o dată istorică legată de lupta femeilor pentru recunoaștere și exercitarea drepturilor lor, marcăm agravarea șomajului și locurile de muncă instabile, alături de reducerea salariilor și discriminarea care se confruntă lucrătoarele în termeni de remunerare și pe baza maternității; acestea iau forme deosebit de șocante și inacceptabile, pentru generațiile tinere.

Numărul situațiilor de pierdere a veniturilor crește, iar femeile devin mai sărace. Situația persoanelor cu dizabilități, a imigrantelor și a femeilor pensionate, cu pensii mici și a lucrătoarelor slab remunerate este deosebit de critică.

Problemele cu care se confruntă femeile în mediul rural și în domeniul agriculturii de familie sunt în creștere, la fel ca și cele ale femeilor care dețin microîntreprinderi și întreprinderi mici. Impactul măsurilor de austeritate în unele țări, cum ar fi Portugalia, Grecia și Irlanda are repercusiuni asupra vieților femeilor, în calitatea lor de lucrătoare, cetățene și mame.

Acesta este cazul reducerii deliberate a salariilor, înghețării admiterilor la cursuri universitare și blocării negocierilor colective; la fel și al reducerii serviciilor de îngrijire a sănătății, educație, securitate socială și al unei varietăți de forme de suport social.

Lipsa de măsuri, sub pretextul crizei, care amenință dreptul femeilor la egalitate și la coeziunea economică și socială necesară, este, prin urmare, un aspect crucial. Nu sunt suficiente cuvintele frumoase și declararea bunelor intenții. Este timpul să ne rupem de politicile neoliberale ale Pactului de stabilitate și creștere, cu liberalizări, privatizări și cu liberă competiție, care sunt întotdeauna în serviciul grupurilor de interese economice și financiare. Este timpul ca femeile și drepturile lor, egalitatea, coeziunea economică și socială să devină priorități, astfel încât să putem avea o societate mai bună, astfel încât să putem respecta cu adevărat drepturile omului și să consolidăm progresul construit inclusiv de femei pentru civilizația noastră.

  Teresa Jiménez-Becerril Barrio (PPE). – (ES) Dnă președintă, astăzi este o zi foarte semnificativă pentru a discuta despre egalitatea dintre bărbați și femei, deoarece sărbătorim Ziua Internațională a Femeii, amintindu-ne de cele care au luptat pentru dreptul la muncă și drepturile economice ale femeilor, precum și pentru dreptul lor la vot, acum 100 de ani.

Am făcut progrese considerabile în acești 100 de ani, însă mai rămân multe de făcut. Egalitatea deplină este încă un vis, iar discriminarea împotriva femeilor este un fapt real.

Cred că fiecare dintre noi, bărbați și femei, poate face mult mai mult pentru adevărata emancipare a femeilor. Există multe femei în lume al căror drept la viață este amenințat, a căror demnitate este încălcată și a căror libertate este refuzată.

Permiteți-mi în această Zi Internațională a Femeii, să-mi demonstrez sprijinul și speranța pentru toate femeile care luptă pentru drepturile lor democratice în revoluția din Africa de Nord. Valoarea femeilor nu este jumătate din cea a bărbaților din țările arabe sau de oriunde din lume. Valorăm la fel și merităm aceleași lucruri. Voi continua să lupt pentru obținerea acestei egalități, iar Ziua Internațională a Femeii va continua să existe până se va întâmpla aceasta.

Chiar dacă există multe persoane care nu doresc să vadă acest lucru, realitatea este că există femei care câștigă jumătate din cât câștigă bărbații și că violența domestică afectează în principal femeile și copiii. Trebuie să repet că aceste lucruri trebuie să continue a fi raportate Parlamentului și promit că voi continua să depun eforturi în acest sens, bineînțeles.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dnă președintă, doresc să încep prin a aprecia munca depusă de colegele mele deputate, dna Nedelcheva și dna Plumb.

În această zi simbolică ce marchează 100 de ani de sărbătorire a Zilei Internaționale a Femeii, aproape că aș putea repeta cuvânt cu cuvânt ce s-a spus anul trecut, deoarece lupta continuă.

Este adevărat că femeile sunt mai afectate de criza actuală în ceea ce privește pierderea locurilor de muncă. Iar în ceea ce privește combaterea violenței împotriva femeilor, așteptăm din partea Comisiei să ne spună care-i sunt intențiile, să fie de acord cu apelul nostru pentru crearea unui An european care să sublinieze această problemă și să elaboreze o strategie. Ni s-a spus că aceste lucruri se vor întâmpla curând și sunt bucuros să aud acest lucru.

Din nefericire, remunerarea egală nu a devenit încă realitate, în ciuda multiplelor eforturi făcute de unele state membre și de către Comisia Europeană în special. De asemenea, este regretabilă respingerea de către statele membre a concediului de paternitate, în ciuda tuturor eforturilor posibile depuse de Parlament, iar dreptul la avort nu este încă recunoscut în patru state membre ale Uniunii, fiind pus în discuție în altele.

Salut noua lege belgiană cu privire la cote pentru reprezentarea femeilor în cadrul companiilor și al consiliilor acestora, precum și abordarea extrem de proactivă a acestei probleme din partea dnei Reding și a Președintelui Buzek, chiar și în mass-media de cealaltă parte a Atlanticului.

În cele din urmă, ar trebui totuși să sărbătorim faptul că după 100 de ani, ne aflăm la jumătatea drumului pe calea către egalitatea de gen, mulțumită legilor europene și naționale. Haideți să rămânem pe această cale, astfel încât să nu mai fie necesari alți 100 de ani pentru a realiza o adevărată egalitate de gen.

  Emma McClarkin (ECR). – Dnă președintă, așa cum au arătat mulți deputați, progresul cu privire la drepturile femeilor a crescut constant într-un număr de ani. În cei 30 de ani de la primele alegeri în Parlamentul European și până în 2009, când am fost aleasă, reprezentarea femeilor a crescut de mai mult de două ori. Acum vedem femei cu funcții importante în politică, afaceri, industrie și mass-media. Poate cel mai important lucru, ca societate, este că am ajuns să apreciem necesitatea rolului femeilor și să recunoaștem contribuția acestora, câștigând egalitate pe parcurs.

Însă trebuie să fim atenți până unde merg solicitările pentru mai multă egalitate și în ce domenii. Ar trebui să ne preocupe ceea ce încă nu funcționează în prezent. În Regatul Unit, femeile încă reprezintă mai puțin de 20 % din deputații din Parlament, în aproape jumătate din companiile din FTSE 250 nu există nicio femeie în sălile de consiliu și numai o cincime din absolvenții de inginerie, științe și informatică sunt femei. Dată fiind natura diversă a societăților noaste, acest lucru este în mod clar un aspect pe care trebuie să-l abordeze statele membre – fără cote și obiective arbitrare stabilite la nivelul UE.

Însă, dincolo de reprezentare, există mii de femei în întreaga UE și, într-adevăr, în lume, care îndură violențe, exploatare și excluziune. Acestea sunt cele care nu au un cuvânt de spus. Aceste femei – care se confruntă cu discriminarea, sunt în mod deliberat descurajate de la performanță sau sunt victime ale represiunii – sunt cele care cu siguranță merită atenția noastră absolută.

  Astrid Lulling (PPE). – (DE) Dnă președintă, în primul rând doresc să adresez un salut numărului mic de bărbați care s-a alăturat numărului mic de femei din această ședință plenară. Evident, sunt în favoarea tratamentului egal și a oportunităților egale pentru femei și bărbați. Am realizat cu succes campanii în acest sens la nivel național și european timp de peste 50 de ani.

Din nefericite, raportul privind egalitatea femeilor și bărbaților în UE 2010 conține din nou solicitări exagerate, care se dovedesc contraproductive pentru femei la o analiză finală. Nu am timp să le explic pe toate aici. Nu este vina raportoarei că numărul mare de amendamente au făcut raportul destul de greu de digerat.

În legătură cu chestiunea controversată a oportunității introducerii de către UE a unei cote de reprezentare a femeilor în companiile cotate la bursă, v-aș sfătui să fiți precauți când invocați Norvegia ca exemplu bun de aplicare a unei astfel de măsuri. Puteți întreba de ce. De la introducerea cotei de reprezentare a femeilor între anii 2003 și 2009, numărul companiilor cotate la bursa de valori a scăzut de la 554 la 362. Una din trei companii a furnizat ca motiv al retragerii de la bursa de valori introducerea cotei de reprezentare a femeilor. În Norvegia, 70 de femei, cunoscute drept „fustele de aur” ocupă aproape 300 de locuri în consiliile de administrație. Este un fenomen bizar, dar foarte interesant. Personal aș putea fi atrasă de cariera de „fustă de aur”, având în vedere că nu am fost membră a niciunui consiliu de conducere până acum. Comisia trebuie să se gândească atent și să pună în balanță consecințele înainte de a reacționa prea pripit la această problemă.

Regret, de asemenea, faptul că acest raport recomandă simultan ca femeilor să li se permită accesul facil la contracepție și avort. Cu alte cuvinte, avortul este echivalat cu contracepția, ca o simplă măsură de planificare familială. Aceasta este o insultă la adresa femeilor. Nu pot fi de acord cu acest lucru, lăsând la o parte faptul că UE nu are competențe în acest domeniu – subsidiarité oblige! Regret faptul că unele deputate amestecă aceste două aspecte în mod constant. Acest lucru nu este necesar.

[Vorbitoarea a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Licia Ronzulli (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, doresc să adresez o întrebare simplă dnei Lulling: dumneaei nu crede că mișcarea pentru egalitate între bărbați și femei este obstrucționată, chiar și în 2011, exact din cauza unor opinii ca ale sale, care sunt opiniile unei femei, și pe care este atât de nerăbdătoare să le împărtășească tocmai astăzi?

  Astrid Lulling (PPE). – (FR) Dnă președintă, nu știu, eu nu am afirmat nimic înainte de 2011, de ce s-a deteriorat situația? Aceasta nu se va deteriora dacă rămânem realiști, însă se va deteriora dacă adoptăm o abordare utopică și nerealistă.

(Aplauze)

[Vorbitoarea a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dnă președintă, dnă Lulling, cu toate că aș putea fi foarte mândru că ați mulțumit puținilor bărbați prezenți la această dezbatere, fiind unul dintre puținii bărbați din Comisia pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen, m-aș putea supăra foarte tare dacă aș fi inclus în aceeași categorie cu dl Bloom. Doresc să știu dacă puteți distinge între dl Bloom și mine sau dacă trebuie să regret că ne asociați pe amândoi în aceeași luptă, deoarece în mod clar avem poziții radical opuse.

  Astrid Lulling (PPE). – (FR) Dnă președintă, dle Tarabella, nu l-am menționat deloc pe dl Bloom! Dvs. i-ați făcut un mare serviciu dlui Bloom, deoarece dvs. ați fost cel care i-a adresat întrebările și i-ați oferit oportunitatea de a se afla la tribună aici. Sunt recunoscătoare că au fost adresate aceste întrebări, pentru că astfel beneficiez de timpul de care am nevoie pentru a vorbi.

Totuși trebuie să vă spun, dle Tarabella, că dvs. sunteți un distins membru al Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen. Pot conta întotdeauna pe dvs. să faceți auzită vocea rațiunii și îmi pare rău că dvs. și cu mine nu am fost ascultați în ceea ce privește unele pasaje din aceste rapoarte.

  Zita Gurmai (S&D). – Dnă președintă, cu ocazia aniversării Zilei Internaționale a Femeii, când dezbatem raportul dnei Plumb cu privire la sărăcia în rândul femeilor și raportul dnei Nedelcheva cu privire la inegalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană și când instituțiile se concentrează asupra cotelor pentru reprezentarea femeilor în consilii, Grupul femeilor PS pledează în 2011 pentru chestiunea sistemelor de pensii și a sărăciei în rândul femeilor. Toate societățile europene se confruntă cu îmbătrânirea populației, iar sistemele de pensii din toată Europa fac obiectul reformelor. De aceea UE trebuie să transmită un semnal legat de faptul că viețile femeilor obișnuite reprezintă o preocupare centrală.

În legătură cu problema fundamentală a pensiilor, Comisia Europeană ar trebui să conducă ofensiva pentru anularea diferențelor structurale între bărbați și femei. Femeile nu trebuie să fie dezavantajate din motive dincolo de puterea lor: diferențele de remunerare, așa cum a menționat colea mea, îngrijirea rudelor și munca fără condiții decente. Prima noastră sarcină este creșterea gradului de conștientizare printre femei. Trebuie să subliniem că în timpul discuțiilor în curs cu privire la pensii, problema femeilor a apărut foarte rar. Dorim ca factorii decizionali să conștientizeze efectele acestui lucru și să se asigure că vor fi disponibile date exacte referitoare la femei și pensii.

Comisia trebuie facă cercetări cu privire la efectul genului în cadrul reformelor din domeniul pensiilor în Europa și sunt sigură că Viviane Reding va întreprinde acest lucru. Trebuie să identificăm cele mai bune practici la nivel național și să le transformăm într-o abordare europeană. A venit cu adevărat timpul să ne gândim la ceea ce am realizat în ultimii 100 de ani. Avem nevoie de un viitor clar pentru copiii noștri.

De asemenea, este important să ne reamintim ce a făcut Clara Zetkin acum o sută de ani, deoarece eliminarea diferențelor de remunerare între bărbați și femei a fost ideea ei. Va fi, de asemenea, important să facem schimbări în stilul lui Ginger Rogers și Fred Astaire – amintindu-ne că Ginger Rogers trebuia să facă totul „cu spatele și pe tocuri”.

PREZIDEAZĂ: Dagmar ROTH-BEHRENDT
Vicepreședintă

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE). – (PL) Dnă președintă, rapoartele privind inegalitățile care afectează femeile și bărbații din Uniunea Europeană conțin multe sugestii pentru ceea ce ar trebui să fie făcut și pentru măsurile care ar trebui să fie luate pentru a reduce aceste inegalități. Aș dori să exprim sincerele mele mulțumiri la adresa dnei comisar Reding pentru măsurile pe care le ia la nivel european pentru a reduce inegalitățile dintre femei și bărbați. Cu toate acestea, majoritatea acestor măsuri ar trebui luate la nivel național sau la nivelul statelor membre. Aici întâmpinăm frecvent o opoziție acerbă din partea politicienilor, instituțiilor și opiniei publice. Prin urmare, organizațiile de femei fac apel adesea la Comisie pentru ajutor. Cu toate acestea, acțiunile la nivel local sunt de o importanță fundamentală, la fel ca în cazul Poloniei, unde a fost posibilă depășirea opoziției datorită unei mișcări sociale a femeilor cunoscută sub numele de Congresul femeilor. Am adunat peste 100 000 de semnături pentru o inițiativă socială și juridică și, ca urmare a unei dezbateri largi, care a mobilizat opinia publică, Parlamentul polonez a votat o paritate de 35 % pentru femei pe toate listele electorale, inclusiv pe cele pentru alegerile europene. Sunt foarte mândră că Polonia s-a alăturat țărilor în care paritatea este o cerință legală și că este primul dintre noile state membre care a introdus această schimbare semnificativă. Acum vom monitoriza cu atenție ce influență are acest lucru asupra participării politice a femeilor. Aș dori să precizez clar că ar trebui să stabilim noi obiective imediat, iar aceste obiective ar trebui să fie remunerație egală pentru diferite grupuri de femei și paritate în alte organe de decizie. Vă mulțumesc.

  Silvia Costa (S&D). – (IT) Dnă președintă, stimați comisari, doamnelor și domnilor, le mulțumesc raportorilor și dedic, de asemenea, acest 8 martie femeilor din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu, numeroaselor femei care în acest moment demonstrează în Cairo și Iran și luptă pentru democrație și libertate în țările lor. În acest sens, sper că se vor lua măsuri ferme, inclusiv prin acțiunile externe ale Comisiei Europene, pentru a stabili legături cu aceste femei.

Chiar și în Europa, s-a înregistrat o intensificare a participării femeilor, începând cu cererile de a respecta demnitatea femeilor în mass-media și cele legate de comportamentul bărbaților în instituții, așa cum au susținut la 13 februarie 1 milion de femei italiene și mulți bărbați îngrijorați în piețele orașelor.

În ceea ce privește rapoartele în discuție, aș dori să remarc faptul că există o legătură puternică între nesiguranța din ce în ce mai mare la locul de muncă și din viața femeilor tinere, chiar dacă acestea sunt mai bine educate și mai calificate, protecția necorespunzătoare a lucrătoarelor atipice – această categorie cuprinde majoritatea femeilor tinere – în timpul perioadei de maternitate, deficiențele politicilor actuale pentru instituirea echilibrului și ratele mai mici de ocupare a femeilor, cazurile mai frecvente de sărăcie în rândul femeilor și copiilor, precum și nivelul mai scăzut al pensiilor acestora și, prin urmare, excluderea lor din forurile decizionale.

Deși sunt de acord cu inițiativa dnei Reding cu privire la consiliile de administrație, susțin mai puțin inițiativa privind asigurările, care prezintă riscul de a penaliza femeile în mod special. Fără aceasta, nu va exista nicio Europa 2020.

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE). – (FR) Dnă președintă, dnă comisar, doamnelor și domnilor, aș dori în primul rând să spun că, pentru mine, lupta pentru egalitatea între bărbați și femei nu are nimic de-a face cu stânga sau cu dreapta; nu este o luptă dusă de bărbați sau de femei; este o luptă pentru societate ca întreg.

Ce fel de societate contemporană ar investi în formarea fetelor tinere, așa cum facem noi, pentru a se lipsi apoi de 50 % din capacitatea intelectuală disponibilă la locul de muncă? Acesta nu trebuie să fie tipul de societate în care trăim. Fac apel la dvs., Comisia, Consiliul și Parlamentul, să vă mobilizați astfel încât să putem lăsa în urmă o societate mai egalitară, mai echitabilă, care face mai mult pentru a valorifica formarea tinerelor și inteligența acestora.

Al doilea punct, dnă comisar, se referă la accesul egal la funcții de răspundere. După cum știți, eu sunt de cetățenie franceză și am fost împotriva cotelor. Însă după 10 ani, mi-am dat seama că fără cote nu vom realiza nimic. Fără cote, nu vor exista niciodată la fel de multe femei cum sunt bărbați

(Aplauze)

în funcții de răspundere. Am auzit Președintele Parlamentului sprijinind acest punct de vedere săptămâna trecută.

Cred că trebuie neapărat să mergem pe acest drum acum. Știți că am fost împotriva cotelor, deoarece mi se pare oarecum degradant să fie necesară protejarea femeilor, care ar trebui să poată evolua pe baza competențelor lor. Însă, consider că acum trebuie să recurgem la această abordare.

Al treilea punct și ultimul este nevoia noastră de a lupta pentru egalitatea remunerării pentru bărbați și femei. Vă mulțumesc pentru contribuții.

(Aplauze)

  Antigoni Papadopoulou (S&D). – (EL) Dnă președintă, astăzi omagiem lupta dusă de femei de-a lungul veacurilor și realizările acestora. Constatăm deficitele democratice persistente care sunt în prezent exacerbate de criza economică: sărăcia, traficul de carne vie, violența, șomajul, exploatarea sexuală, decalajul de remunerație, denigrarea în mass-media, perpetuarea rolurilor stereotipe și subreprezentarea în centrele de putere fac cel mai mult rău mamelor singure, femeilor în vârstă, femeilor imigrante și femeilor cu dizabilități.

Avem nevoie de acțiune coordonată la nivel european și național: o mai mare ocupare a forței de muncă și politici mai eficiente de protecție socială pentru combaterea sărăciei, mai multe măsuri pentru reconcilierea vieții de familie cu programul de lucru pentru a sprijini femeile care lucrează, măsuri pro-active și cote pentru reprezentare echilibrată în centrele de putere. Avem nevoie de educație și de sensibilizare corespunzătoare pentru a elimina violența și stereotipurile. Drumul este lung, însă trebuie să îl parcurgem, pentru că femeile merită oportunități mai bune, fără prejudecăți.

  Joanna Senyszyn (S&D). – (PL)Dnă președintă, femeile sunt discriminate în fiecare domeniu al vieții; sunt bătute și violate. Jumătate din toate femeile europene sunt victime ale violenței și peste un milion suferă din această cauză zi de zi. Continuă activitatea legată de directiva privind violența împotriva femeilor, însă în același timp, există țări în Uniunea Europeană, inclusiv Polonia, din păcate, care își permit să folosească violența împotriva femeilor sancționată din punct de vedere juridic în domeniul sănătății sexuale și reproductive.

Lipsa educației sexuale corespunzătoare și a accesului ușor la mijloacele de contracepție înseamnă că femeile care rămân însărcinate, inclusiv cele care sunt minore, sunt obligate prin lege să dea naștere copilului. O femeie gravidă este tratată ca un incubator, fiind lipsită de dreptul de a decide pentru ea însăși și de dreptul la sănătatea și confidențialitatea la care are dreptul fiecare om. Interdicția privind avortul nu reduce numărul de astfel de proceduri efectuate. Legislația anti-avort trebuie să fie condamnată, deoarece este o formă de violență de stat și de discriminare instituțională împotriva femeilor. Dacă bărbații ar fi cei care rămân însărcinați, avortul ar fi fost un drept de netăgăduit.

  Iratxe García Pérez (S&D). – (ES) Dnă președintă, aș dori să-mi exprim recunoștința față de toate femeile, multe sunt bine-cunoscute, însă multe altele sunt anonime, care au lucrat și au luptat în acești ultimi 100 de ani pentru a atinge standardele de egalitate pe care le avem în prezent.

Cu toate acestea, încă rămân multe de făcut, iar aceste rapoarte aduc în centrul atenției probleme, cum ar fi reconcilierea vieții de familie și a vieții profesionale, dificultățile în accesul pe piața muncii sau lupta împotriva violenței bazate pe gen, care este unul dintre principalele flageluri care există în Europa și în lume. Egalitatea dintre bărbați și femei încă nu este o realitate. Prin urmare, trebuie să începem acum o nouă etapă, în care angajamentele să devină realitate.

Din instituțiile europene și din restul societății europene trebuie să încercăm să facem progrese către instituirea unei egalități reale între bărbați și femei. O astfel de egalitate ar putea oferi oportunitatea de a realiza o societate mai echitabilă și egală, iar pe acest drum bărbații sunt esențiali. Rămân încă multe de făcut și le vom realiza împreună.

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE). – (PL) Dnă președintă, această zi este o oportunitate de a ne reaminti de dreptul persoanelor la tratament egal, indiferent de gen. În ciuda numeroaselor măsuri luate pentru a asigura drepturi egale, problema diferenței de remunerare între femei și bărbați este încă nerezolvată. Femeile sunt încă într-o situație mai dificilă; angajatorii evaluează frecvent adecvarea acestora pentru un loc de muncă nu pe baza calificărilor lor, ci pe baza premisei că vor avea copii sau nu sau, dacă îi au deja, în funcție de cine va avea grijă de ei când sunt bolnavi. Nimeni nu pune bărbaților sau taților astfel de întrebări atunci când sunt recrutați. Prin urmare, aș dori să subliniez necesitatea unor modificări ale sistemului, precum și a unor măsuri care să schimbe modul în care societatea percepe această problemă și care să asigure că femeile însele sunt eliberate de convingerea că numai ele sunt responsabile pentru creșterea copiilor, permițând astfel eradicarea acestor inegalități. Cunoscând carisma si determinarea dnei comisar Reding, am convingerea că acest lucru se va realiza. Vă mulțumesc.

  Mitro Repo (S&D). – (FI) Dnă președintă, în această Zi internațională a femeii, merită examinat modul în care este pusă în aplicare de fapt egalitatea în Europa. Avem un nou motiv de îngrijorare, și anume feminizarea sărăciei. Deși femeile lucrează mai mult decât bărbații, bărbații au remunerații mai mari și încă primesc pensii mai mari. Este greșit faptul că bărbații devin mai bogați și femeile mai sărace. Acest lucru este foarte adevărat în special în cazul femeilor în vârstă și de aceea acestea ar trebui să fie ajutate în orice mod posibil.

Îmbătrânirea și înaintarea în vârstă, în special în ceea ce privește femeile, nu ar trebui să fie o povară. Nu ar trebui să fie privită ca un handicap, ci ca un factor care îmbogățește societatea și Europa și reprezintă o resursă. Viitorul lumii și al Europei va depinde în principal de femei, și de mame în special. Evident, este bine că fiii și soții mamelor, dl Bloom și cu mine, au ceva important de făcut, în afară de mers la război. Felicitările mele.

(Aplauze)

  Ivo Vajgl (ALDE). – (SL) Dnă președintă, Filarmonica din Viena, probabil cea mai bună orchestră de muzică clasică din lume, a permis femeilor să devină membre și să cânte în cadrul acesteia cu câțiva ani în urmă. Imaginați-vă doar cum ar arăta și cum ar suna orchestra noastră de aici, acest Parlament, dacă nu ar exista deputatele noastre, care o însuflețesc cu caracterul lor și cu dezbaterile informate.

Este evident faptul că o zi precum cea de azi, o zi care să ne reamintească de inegalitatea femeilor, este mai mult decât necesară. În ziua de salariu, în ziua în care sunt alocate rolurile la locul de muncă, precum și în toate zilele când vine vorba de grija pentru copii și familie, femeile nu sunt egale. Responsabilitatea noastră în Parlamentul European și responsabilitatea colegilor noștri în parlamentele naționale este aceea de a legifera în mod corespunzător pentru a institui această egalitate. Totuși, consider că vom promova, de asemenea, această egalitate manifestând grijă și atenție față de femei în fiecare zi.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Dnă președintă, este important că astăzi discutăm sărăcia femeilor. În același timp, este păcat că în căutarea unei soluții rămânem blocați într-un mod unilateral de gândire.

Soluționarea sărăciei femeilor implică mai mult decât doar o intervenție forțată în mediul familial. Cele mai recente cercetări ale OCDE arată că o astfel de intervenție nu are decât un succes limitat. Femeile dedică mai mult timp decât bărbații treburilor casnice și îngrijirii copiilor. Acest lucru este valabil chiar și atunci când bărbatul este în concediu pentru creșterea copilului. Ele nu fac acest lucru pentru că sunt nevoite, ci pentru că vor. Ele preferă să opteze pentru un serviciu cu jumătate de normă.

Potrivit cifrelor OCDE, între 30 și 50 % din întreaga activitate economică a femeilor nu apare în indicatorii actuali ai bunăstării, cum ar fi PIB-ul pe cap de locuitor, de exemplu. Prin urmare, soluționarea problemei sărăciei femeilor presupune, de asemenea, recunoașterea muncii pe care femeile o depun în cadrul solidarității între generații. Prin recunoașterea acestei munci, vom face un pas fundamental spre rezolvarea problemei sărăciei.

  Sylvana Rapti (S&D). – (EL) Dnă președintă, am de spus ceva diferit: în ceea ce mă privește, astăzi nu este o zi de sărbătoare; aceasta este o zi de comemorare a femeilor care au murit în revolta din America, nu cu 100, ci cu 157 de ani în urmă. Nu ar trebui să uităm nici acest lucru. Dacă vrem să avansăm, avem nevoie de trei lucruri de bază:

- primul este reprezentat de structurile de sprijin pentru femeile care lucrează: grădinițe și creșe;

- al doilea, dle comisar Andor, este sprijinul financiar pentru femei; și

- al treilea este schimbarea atitudinilor în școli și aici, dnă comisar Reding; propun instituirea unor cote, nu numai pentru consiliile de administrație (situație similară cu încercarea de a repara casa de la acoperiș la temelii), ci și pentru profesorii de grădiniță și de școală, astfel încât să putem transforma în realitate egalitatea între sexe.

Pentru a încheia, vă invit, dnă președintă, în calitate de femeie în funcția de președinte, să eludați regulamentele și să acordați cuvântul ultimelor zece vorbitoare în cadrul acestei ceremonii speciale pentru Ziua femeii.

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE). – (DE) Dnă președintă, dnă comisar, doamnelor și domnilor, atât aici, în Cameră, cât și în galerii, campania pentru drepturile femeilor la locul de muncă, în familie, în democrație, pentru independență economică a femeilor și împotriva violenței masculine, sărăciei femeilor și discriminării împotriva mamelor singure, lesbienelor și femeilor imigrante este una care se desfășoară deja de prea mult timp. Astăzi, sărbătorim aniversarea cu numărul 100 a Zilei internaționale a femeii. Din fericire, în viitor vom putea sărbători, de asemenea, ceea ce s-a realizat, fără a pierde din vedere ceea ce rămâne încă de făcut.

Dna Morin-Chartier a afirmat deja că acum zece ani nu ar fi avut prea mare încredere în cote, însă s-a răzgândit: cotele sunt esențiale. Vă mulțumesc pentru acest lucru. Cotele sunt într-adevăr necesare femeilor dacă vor să realizeze ceva. Avem cotele bărbaților în toate consiliile de supraveghere, în toate autoritățile statutare, în politică și în afaceri. Rețelele bărbaților funcționează fără vreo dificultate. Bărbații nu se află neapărat în poziții influente datorită performanței lor – pentru unii este adevărat, deși nu este deloc regula – ci pur și simplu pentru că aparțin acestor rețele de băieți. De aceea avem nevoie de cote și de egalitate salarială.

  Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Dnă președintă, cred că astăzi este o zi foarte importantă; sărbătorim Ziua femeii, ziua femeilor pe care le iubim, pe care le respectăm, ziua femeilor care sunt mamele, soțiile, surorile și fiicele noastre, femei care lucrează și casnice. Doresc să exprim mulțumirile mele întregii populații feminine și să subliniez că eu personal sprijin lupta femeilor pentru egalitatea de șanse în societate și la locul de muncă, lupta pentru egalitatea remunerării și pentru cote în centrele de putere, și deplâng toate formele de violență și de exploatare a femeilor.

Nu voi spune mai mult, totul a fost spus. Mulțumesc doamnelor, tuturor, atât celor prezente, cât și celor absente de la această întâlnire.

  Licia Ronzulli (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, astăzi aș dori să fac o dedicație specială tuturor femeilor care luptă în fiecare zi pentru respectarea drepturilor lor în societatea modernă, tuturor femeilor care aleg să aibă un copil știind că acest lucru va face dificilă reconcilierea vieții lor profesionale cu noul lor rol de mame, tuturor femeile care, conștiente de talentele și abilitățile lor, decid să continue pe propria cale, în ciuda nenumăratelor obstacolelor.

Tocmai pentru acest motiv, susțin cel puțin la început introducerea cotelor obligatorii pentru femei ca un mijloc de contracarare a unei culturi care ajută numai bărbații. Sunt convinsă că acest lucru ar oferi multor femei tinere oportunitatea pe care o așteptau și că, înarmate cu competențele profesionale și cu educația lor, cu siguranță nu îi vor permite să le scape.

Am un copil care are doar câteva luni și am un vis: sper că fiica mea, Vittoria, să nu fie nevoită să lupte așa cum facem noi pentru a sparge plafoanele de sticlă și că talentul femeilor nu va mai trebui să fie considerat o obligație, ci mai degrabă o valoare adăugată reală.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dnă președintă, troțkiștii au fost cei care au transformat războiul de clasă marxist într-un război de grup cu doleanțe multiple. Societatea urma să fie segmentată în grupuri, care este posibil să fi știut sau nu că aveau o doleanță până când li s-a explicat acest lucru de către militanți tineri și îndatoritori. Grupurile puteau fi definite după etnie, religie, gen, sexualitate, vârstă sau dizabilitate. Toți aveau să fie îndemnați să se angajeze în acțiuni colective împotriva asupritorilor lor.

Troțkiștii au îmbătrânit, dacă nu s-au maturizat. În unele cazuri, au ocupat poziții de putere și influență. Ideile lor s-au răspândit mult mai repede și mai departe decât ei înșiși. Cuvântul „discriminare”, urmat de cuvântul „împotriva”, a devenit răul suprem. În multe cazuri, nu există niciun autor identificabil. Discriminatorul este restul societății. Suntem cu toții vinovați. Oamenii, indiferent de dezavantajul lor real, trebuie să își dea seama când sunt manipulați și trebuie să se debaraseze de această manipulare.

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dnă președintă, dlor comisari, centenarul Zilei internaționale a femeii ar trebui să fie, de asemenea, o ocazie de a reflecta și a face un bilanț. Astăzi, aș dori să exprim mulțumirile mele față de femeile pioniere care au deschis calea pentru noi, făcând posibil ca atât de multe femei să joace astăzi un rol în viața politică și în afaceri.

Cu toate acestea, această zi ar trebui să fie, de asemenea, un avertisment pentru noi, să nu punem în pericol ceea ce s-a realizat până în prezent. Multe aspecte ale programelor din diferite state membre, care urmează să fie puse în aplicare acum sub pretextul consolidării bugetare, sunt împotriva femeilor în mod special, împotriva oportunităților de educare a femeilor, împotriva șanselor femeilor de obține un salariu echitabil, împotriva șanselor femeilor de a juca un rol în dezvoltarea politică. Fac apel în special la bărbați – și văd că sunt mulți printre noi acum – să lucreze împreună cu noi pentru a ne asigura că obiectivele noastre ambițioase pot fi atinse, astfel încât Ziua internațională a femeii să fie într-adevăr o zi de sărbătoare în viitor.

  Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. – (FR) Dnă președintă, vă mulțumesc, doamnelor și domnilor, pentru că am primit mesajul tare și clar. Îl pot rezuma într-o singură propoziție: majoritatea dintre dumneavoastră nu mai acceptă cota de 90 % a bărbaților care conduc firmele noastre și cred că acest lucru ar trebui să se schimbe.

(Aplauze)

Haideți să lucrăm împreună pentru a realiza această schimbare.

vicepreședintă a Comisiei. – Dacă analizez ceea ce s-a afirmat, după ce am auzit-o pe raportoare și toate intervențiile, cred că suntem de acord că femeile se descurcă destul de bine în politică. Există încă un drum lung de parcurs, însă suntem pe calea cea bună.

Din păcate, noi nu ne descurcăm destul de bine în economie. Suntem absente în procesul decizional și am primit mesajul dvs. că trebuie să schimbăm acest lucru. Suntem prezente la locuri de muncă cu venituri mici, când 60 % din absolvenții de universitate sunt femei. Se pierd pe drumul către locul în care avem nevoie de ele în vremuri de criză, pentru a îmbunătăți lucrurile din punct de vedere economic.

Nu avem de ales. Cum să ajungem la o ocupare a forței de muncă de 75 %, dacă nu prin utilizarea potențialului neexploatat al acestor femei bine pregătite? Trebuie neapărat să schimbăm modul în care abordăm ocuparea forței de muncă acordând femeilor o șansă și utilizând talentele pe care le-am instruit și educat și care sunt disponibile pentru angajare.

Am luat notă de intervențiile cu privire la victime. Este adevărat că nu toate victimele sunt femei sau copii. Pot fi și bărbați, însă victimele sunt în principal femei, inclusiv fetițe. De aceea, în pachetul privind victimele, pe care îl voi prezenta în luna mai, acest fapt va fi luat în considerare.

La scurt timp după aceasta, vom sărbători centenarul Zilei internaționale a femeii. Nu trebuie să uităm că sărbătorim, de asemenea, o sută de ani de când Marie Curie a câștigat Premiul Nobel. Aș dori să spun tuturor femeilor din această cameră că ar trebui să fim mândre că suntem femei.

(Aplauze)

  László Andor, membru al Comisiei. – Dnă președintă, cred că o sută ani de luptă și o sută de ani de progres trebuie respectați, însă trebuie să recunoaștem, de asemenea, că Europa contemporană este încă departe de egalitatea deplină între bărbați și femei. Multe dintre aceste inegalități sunt reproduse prin dezechilibrele de pe piețele forței de muncă și prejudecățile împotriva femeilor în multe segmente și în multe instituții din cadrul pieței forței de muncă.

De aceea, cred că politicile europene și instrumentele financiare europene trebuie să fie utilizate pentru îmbunătățirea situației din acest domeniu și pentru îmbunătățirea oportunităților și condițiilor de angajare a femeilor, pentru a face progrese. Multe acțiuni concrete sunt posibile. De exemplu, în ceea ce privește fondurile europene, acolo unde este posibil și rezonabil, condiționarea de existența unor șanse egale ar fi foarte importantă și dorim să urmărim acest lucru.

Însă și crearea de locuri de muncă directe este importantă. Una dintre direcțiile-cheie în crearea de locuri de muncă în următorii zece ani va fi către așa-numitele „locuri de muncă albe” – locuri de muncă în domeniul asistenței medicale și al îngrijirii pe termen lung. Aici, trebuie să ne concentrăm asupra creării de oportunități, deoarece o mare parte din această activitate este desfășurată de femei, însă fără remunerația corespunzătoare și fără posibilitatea de a acumula drepturi, inclusiv drepturi la pensie pentru vârsta înaintată.

În privința pensiilor, în Cartea albă privind pensiile, care urmează a fi publicată în al treilea trimestru al acestui an, vom acorda mai multă atenție dimensiunii de gen. Există un grup de comisari care lucrează la această Carte albă a pensiilor și cu participarea și contribuția vicepreședintei Reding vom reuși să abordăm dimensiunea genului în materie de pensii cu mai multă fermitate decât în Cartea verde precedentă.

Sunt de acord cu dna Zimmer. Aceasta este, de asemenea, o chestiune de reglementare a timpului de lucru. Acest lucru este absolut fundamental. Avem nevoie de un regulament UE referitor la timpul de lucru care permite o reconciliere mai bună a nevoilor profesionale cu responsabilitățile familiale. Un echilibru mai bun între profesie și viața personală este absolut esențial. Acesta face parte din agenda noastră pentru condiții de muncă decente. Sunt de acord cu cei care au subliniat că aceasta nu este numai o chestiune care se aplică în interiorul UE: aceasta este o responsabilitate internațională pe care trebuie să o urmărim.

Pentru a evidenția încă o conexiune – cea dintre piața forței de muncă și educație – trebuie să mergem mai departe, pentru a îmbunătăți calitatea educației, pentru a sensibiliza, pentru a promova drepturile, inclusiv drepturile femeilor în special și – acest lucru este foarte important – drepturile minorităților europene, indiferent dacă sunt imigranți sau alte minorități etnice.

În cele din urmă, cu privire la problema cotelor în consiliile de administrație, am avut oportunitatea săptămâna trecută să discutăm această problemă cu noul șef al Confederației industriei britanice – sunt sigură că dl Bloom va fi interesat să audă acest lucru. Această chestiune are multe aspecte. În afară de abordarea stereotipurilor și a aspectelor organizatorice și culturale, discuția noastră a subliniat, de asemenea, necesitatea de a organiza viața de familie diferit, din cauza timpului pe care îl solicită locurile de muncă la nivel înalt. De aceea, trebuie să acționăm pe mai multe fronturi. Nu trebuie să extindem această discuție numai la viața profesională și viața publică. Cred că dacă vom continua această discuție și eforturile Comisiei cu responsabilitatea cuvenită, putem face progrese în viitor.

  Mariya Nedelcheva, raportoare. – (FR) Dnă președintă, dnă Reding, dnă comisar, aș dori să le mulțumesc tuturor colegilor mei deputați pentru contribuții și pentru discursuri.

Încă o dată, dezbaterea de astăzi dovedește cât de mult contează pentru noi problema egalității de gen. Noi toți împărtășim valori și principii comune: cele ale respectului pentru demnitatea umană, cele ale combaterii discriminării și inegalității.

Am un mare respect pentru conotațiile personale și adesea naționale pe care le aduce fiecare dintre noi acestor valori și principii. Aici se află valoarea viziunii europene în privința acestor chestiuni. Totuși, aceste conotații diferite nu trebuie să ne facă să pierdem din vedere obiectivele noastre comune. Trebuie să continuăm să lucrăm pentru îmbunătățirea condițiilor femeii, atât la locul de muncă, la nivel personal, cât și la nivelul familiei. Accesul acestora la piața locurilor de muncă ar trebui să fie încurajat în continuare, în special în poziții de responsabilitate, iar autoritățile naționale, instituțiile, organismele politice și societățile ar trebui să fie trase la răspundere în acest sens. Depinde de noi toți să demonstrăm că aceste obiective sunt realizabile. Într-adevăr, s-a spus de multe ori astăzi că lupta împotriva inegalităților între femei și bărbați este o bătălie de zi cu zi. Voința politică puternică trebuie să fie susținută prin acțiuni concrete. Salut toate acțiunile prevăzute de Comisie și le mulțumesc anticipat, de asemenea, tuturor colegilor mei deputați care ne vor sprijini în viitor.

Încă un aspect: în timpul dezbaterilor, am fost criticată pentru lungimea textului care se pare că devine din ce în ce mai lung în fiecare an. Acest lucru se datorează evident faptului că recomandările anterioare nu au fost puse în aplicare pe deplin. Trebuie să ne asigurăm că sunt puse în aplicare de toată lumea. De asemenea, cred că acest lucru se datorează naturii complexe a subiectului și evoluțiilor sale dinamice. Subliniez că depinde de noi să ținem pasul cu aceste evoluții, pentru a evita blocarea în idei depășite, astfel încât să fim în poziția de a le ghida.

În sfârșit, cred că egalitatea de gen rămâne o problemă pentru noi toți. Mai presus de toate, cred că fiecare dintre noi dispune de liberul arbitru pentru a recunoaște acest lucru și pentru a depune eforturi în sensul îmbunătățirii realității. Anul 2011 este Anul european al voluntariatului, iar cea mai importantă inițiativă comună a noastră de anul acesta este obținerea unui adevărat progres în materie de egalitate de gen.

  Rovana Plumb, raportoare. – Dnă președintă, aș dori să le mulțumesc comisarilor Reding și Andor pentru angajamentele lor puternice cu privire la aceste aspecte importante. De asemenea, aș dori să le mulțumesc tuturor colegilor mei pentru mesajele lor puternice din această dezbatere importantă de astăzi.

În primul rând, aș dori să spun că egalitatea de gen nu reprezintă doar o chestiune de justiție socială; este și o chestiune de progres și trebuie să construim împreună o societate echitabilă pentru noi toți. Apoi, aș dori să spun că sprijin cu fermitate cotele. Da, avem nevoie de femei în poziții de vârf, însă haideți să nu uităm de sărăcie. Trebuie să abordăm, să prevenim și să reducem sărăcia și avem nevoie de măsuri concrete. Prevenirea și reducerea sărăciei este o componentă importantă a solidarității sociale și cred cu tărie în solidaritatea femeilor. Avem nevoie de sprijin pentru toți cetățenii; avem nevoie de sprijin din partea întregii societăți și aș dori să mulțumesc ONG-urilor, partenerilor sociali și tuturor femeilor și bărbaților din societate, care luptă an de an, zi de zi, pentru obținerea egalității de gen.

Trebuie să transformăm această egalitate între femei și bărbați în realitate. Putem accelera pe această cale astăzi; împreună, haideți să facem lucrurile să se întâmple. Și încă o dată, doresc tuturor femeilor zile fericite.

  Președinta. – Dezbaterea comună a fost închisă.

Votul asupra celor două rapoarte va avea loc la amiază, astăzi, 8 martie.

Acesta va fi urmat de festivitățile pentru aniversarea centenarului Zilei internaționale a femeii. Toate femeile din Cameră, din Parlament, din cadrul Comisiei și din cadrul Consiliului sunt rugate cordial să dea curs unui apel pentru o fotografie de grup după ceremonie. Sper că acest anunț va fi auzit de toate doamnele și domnii din birouri și că vor participa la plen în mod direct.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Cu ocazia sărbătoririi centenarului Zilei internaționale a femeii, nu aș exagera dacă aș sublinia rolul important pe care femeile îl joacă în dezvoltarea familiei, societății și a economiei, deși acesta este adesea subestimat și prost plătit, ceea ce crește în mod semnificativ riscul sărăciei.

Una dintre principalele probleme constă în accesul limitat la locuri de muncă, în condițiile de muncă sau chiar în accesarea unor roluri compatibile cu calificările lor. În plus, actuala criză economică prin care trec statele a dus la exacerbarea situației privind angajarea femeilor, din cauza predispoziției acestora de a găsi locuri de muncă instabile. Promovarea egalității de șanse implică, de asemenea, lupta împotriva violenței fizice, psihologice sau sexuale împotriva femeilor, care trebuie să fie combătută și condamnată. Prin urmare, trebuie să fie adoptate programe specifice pentru a promova incluziunea activă sau reintegrarea femeilor pe piața forței de muncă, creând în același timp oportunități pentru învățarea pe tot parcursul vieții cu scopul de a le oferi competențe și calificări, precum și pentru a le consolida încrederea și pentru a le dezvolta competențele necesare în lumina strategiei Europa 2020.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. – În ziua în care celebrăm Ziua Internațională a Femeii, susțin principiile expuse în raportul privind „Egalitatea dintre femei și bărbați în 2010”. Cu toate acestea, cred că în perioada următoare trebuie să trecem de la principii corecte la măsuri concrete pentru a reduce actualele inegalități de gen. Provin dintr-o țară, România, care se afla în 2010 la mijlocul clasamentului „Global Gender Gap Index”, mai exact pe locul 64 în ceea ce privește discriminările dintre femei și bărbați. Femeile din România sunt, în general, mai educate decât bărbații, iar ponderea femeilor din totalul absolvenților de studii superioare a crescut în continuu. S-a ajuns ca 60 % dintre absolvenți să fie femei și doar 40 % bărbați. Cu toate acestea, veniturile obținute de femei continuă să fie mai mici decât cele obținute de bărbați. De la riscul mai mare de sărăcie și până la blocarea accesului în posturile cheie, riscurile de gen care afectează șansele femeilor pe piața muncii sunt încă extrem de puternice. În speranța că piața muncii va trata femeile cu mai multă justețe, îmi doresc să contribuim și noi la această schimbare, iar acest raport este un pas important.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris.– (CS) Problema egalității de gen merită o atenție corespunzătoare, în special cu ocazia aniversării centenarului Zilei internaționale a femeii. Eu personal consider că multe dintre problemele din raportul prezentat sunt deosebit de importante. Una dintre problemele pe care aș dori să le subliniez este diferența de pensii între bărbați și femei. Diferența este cauzată de faptul că femeile care lucrează își întrerup viața profesională mai des decât bărbații pentru a avea grijă de copii și membri de familie bolnavi sau în vârstă și, din cauza angajamentelor de familie, sunt mai dispuse decât bărbații să accepte locuri de muncă cu jumătate de normă sau contracte de muncă pe perioadă determinată. Acesta este factorul care duce la diferența de pensie. Consider că nu este mai puțin importantă acordarea unei atenții deosebite grupurilor vulnerabile de femei, cum ar fi femeile cu dizabilități sau în vârstă, cele care imigrează, lesbienele, bisexualele și transsexualele sau aparținând minorităților, și femeilor cu calificări reduse sau fără calificări, care îngrijesc persoanele dependente. Nu în ultimul rând, consider că este important să se asigure accesul la servicii de sprijin pentru prevenirea violenței bazate pe gen și pentru protecția femeilor împotriva acestui tip de violență, indiferent de statutul lor juridic, de rasă, vârstă, orientare sexuală, origine etnică sau religie, îndemn adresat în raport Comisiei și statelor membre.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Egalitatea de gen este un principiu fundamental al vremurilor noastre, însă inegalitatea dintre femei și bărbați încă persistă. Procentul de femei în rândul oamenilor de știință și al inginerilor a crescut semnificativ. În UE, femeile reprezintă 59 % din absolvenți și 41 % dintre cei cu doctorate. Cu toate acestea, există cifre paradoxale care merită luate în considerație.

Femeile sunt subreprezentate în știință atunci când vorbim despre roluri de conducere. Doar 19 % dintre profesorii universitari din UE sunt femei. Aceste cifre ne fac să credem că există probleme cu accesul femeilor la segmentele superioare ale mediului academic. Este esențial să găsim soluții care fac o carieră de succes în domeniul științei compatibilă cu o viață de familie stabilă. Mă refer, de exemplu, la utilizarea de noi tehnologii care vor permite oamenilor de știință femei să își desfășoare activitatea de la domiciliu. Numai în acest mod vom reuși să corectăm dezechilibrul dintre bărbați și femei în domeniul științei și cercetării, care continuă să reprezinte un obstacol în calea obiectivului european de creștere a competitivității și de maximizare a potențialului de inovare.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris.– (SK) Actuala criză economică și socială are un efect profund negativ asupra condițiilor de viață ale bărbaților și femeilor din UE. Aceasta amenință serios partea feminină a populației, în special în domeniile egalității de gen, condițiilor de muncă și accesului la locuri de muncă. În domeniul condițiilor de muncă sau al nivelului veniturilor, femeile au fost grav afectate și dacă nu se iau măsuri corespunzătoare imediat, există riscul ca situația să se deterioreze și mai mult.

De asemenea, este important să se țină cont de poziția femeilor în cadrul luptei împotriva sărăciei. La nivel global – în comparație cu populația de gen masculin – până la 17 % mai multe femei trăiesc în sărăcie, potrivit statisticilor. Contribuția pe care femeile o fac la dezvoltarea familiei și a societății este, de asemenea, subestimată. Inegalitățile dintre bărbați și femei, în special în ceea ce privește accesul la educație sau la împărțirea responsabilităților de familie, sunt factori care exacerbează sărăcia femeilor. Consecințe grave rezultă, de asemenea, din diferența de remunerare dintre bărbați și femei sau din așa-numitul plafon de sticlă, care împiedică femeile să dețină funcții de conducere.

Promovarea egalității de șanse între femei și bărbați este o modalitate de combatere a violenței împotriva femeilor. Este absolut imperativă combaterea diferitelor forme de violență, indiferent de nivelul de gravitate a violenței fizice, psihice sau sexuale. În ceea ce privește acest factor, de asemenea, este de dorit ca guvernele statelor membre ale UE și instituțiile europene să sprijine mecanisme menite să instituie egalitatea de gen în diferitele aspecte ale vieții sociale, economice și politice.

  Ville Itälä (PPE), în scris. – (FI) Este oportun, desigur, să discutăm despre egalitatea de gen de Ziua internațională a femeii, însă nu este suficient. Importanța problemei trebuie să fie vizibilă, de asemenea, în toate celelalte zile când luăm decizii. În plus, un ingredient esențial al egalității este dreptul inviolabil al fiecăruia la propriul corp. Acesta se extinde apoi la dreptul la contracepție, avort și la o stare de sănătate sexuală bună. Toate aceste probleme au fost și evident vor continua să fie vizibile mult timp în modul în care votează Parlamentul. Din păcate, de prea multe ori, certurile încă reflectă atitudini care susțin subjugarea femeilor.

  Filip Kaczmarek (PPE), în scris. – (PL) Egalitatea este una dintre valorile fundamentale ale Europei și este în mod clar o valoare pozitivă. Singura problemă este că egalitatea este interpretată în foarte multe moduri, dintre care unele sunt interpretări extreme, care nu iau în considerare diferențele reale care există între oameni. Diferitele interpretări care sunt posibile au dus la apariția unor ideologii asociate cu egalitatea și direct legate de acest termen. Au fost cazuri în trecut când au fost săvârșite crime, inclusiv genocidul, în numele egalității înțelese într-un sens specific și doctrinar. Există un risc mai mic de dogmatism atunci când vine vorba de egalitatea de șanse între femei și bărbați, însă pozițiile radicale sunt încă menținute. Egalitatea dintre femei și bărbați nu poate fi limitată la declarații politice și la reglementări legale. Punerea în aplicare a standardelor pe baza principiului egalității este foarte importantă și sunt necesare schimbări ale mentalității pentru ca acest lucru să fie posibil. Trebuie să încurajăm și să sprijinim măsurile pentru educare și informare și să promovăm bunele practici. Trebuie să ne asigurăm că conștientizarea egalității reprezintă regula, mai degrabă decât excepția de la regulă. Adevărata egalitate trebuie să fie ceva care se găsește în oameni, în atitudinile lor și în comportamentul lor de zi cu zi, spontan. Egalitatea nu este nici o valoare izolată. Nu ar trebui să acceptăm nicio afirmație privind egalitatea care este formulată în așa fel încât exclude alte valori-cheie, cum ar fi libertatea, demnitatea și justiția.

  Jan Kozłowski (PPE), în scris. – (PL) Aș dori să încep prin a le felicita pe raportoare pentru rapoartele lor, care ridică problema importantă a egalității în drepturi. După cum dezvăluie unul dintre rapoarte, peste 20 de milioane de europeni, majoritatea femei, au acces limitat la piața forței de muncă, deoarece au grijă de adulți dependenți. Știm, de asemenea, cât sunt de dificile provocările cu care se confruntă părinții care doresc să combine creșterea copiilor cu viața profesională. Consider că luarea unor măsuri concrete pentru reconcilierea vieții profesionale cu cea de familie este o problemă de importanță majoră pentru dezvoltarea economică și socială în Europa. Trebuie să luăm măsuri de promovare a creării unor sisteme locale de sprijin pentru familiile care îngrijesc copii și adulți dependenți, să revizuim legislația și să utilizăm pe scară mai largă noile tehnologii în scopul de a elimina barierele din calea formelor flexibile de ocupare a forței de muncă. Consider că Uniunea Europeană ar trebui să depună toate eforturile pentru a asigura deblocarea pe deplin a potențialului uriaș al cetățenilor săi capabili și bine educați de gen feminin.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. – Doresc să apreciez multitudinea problematicii ridicate de acest raport, ce a făcut posibil ca, indiferent de comisia în care ne desfășurăm activitatea, să găsim o serie de corelări ce trebuie realizate, astfel încât să asigurăm o mai mare contribuție la realizarea obiectivelor UE 2020. După cum ați observat, se solicită luarea de măsuri la nivel național și european pentru a promova antreprenoriatul în rândul femeilor prin crearea de structuri de formare și de consiliere profesională și juridică, precum și prin facilitarea accesului la finanțarea publică și privată. Apreciez în mod deosebit necesitatea dezvoltării antreprenoriatului la nivel local și regional ca principală sursă pentru crearea de locuri de muncă și dezvoltare economică. Potențialul pe care îl au femeile în dezvoltarea unor afaceri este utilizat în proporție foarte mică și, de aceea, consider că, atât prin Fondul Social European, cât și prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, trebuie susținute acțiuni care să permită dezvoltarea antreprenoriatului feminin. Desigur, pot exista diferențe culturale, materiale sau economice care să împiedice acest lucru, însă acestea sunt aspectele pe care noi trebuie să le avem în vedere și să cream cadrul necesar pentru depășirea lor.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris.– (CS) La o sută de ani de la primele demonstrații publice ale femeilor în lupta pentru drepturile lor, aceasta nu a adus încă rezultatul dorit. Dimpotrivă, criza actuală împinge roata istoriei înapoi cu câțiva metri în ceea ce privește stabilirea egalității între femei și bărbați. Femeile din lumea întreagă ies din nou în stradă, la fel ca acum 100 de ani. Ele sunt în fruntea demonstrațiilor din Grecia, Spania, Republica Cehă și Belgia, și, de asemenea, în țările nord-africane. UE s-a lăudat până de curând cu îmbunătățirea situației femeilor pe piața forței de muncă și cu asigurarea educației, a unui nivel de trai decent, a accesului la asistență medicală pentru femei sau cu o mai mare reprezentare în organismele constituționale, însă adâncirea crizei pare să fi expediat această problemă la periferia interesului comunitar. Măsurile anticriză sunt îndreptate în principal către populația de gen masculin. Nevoile femeilor sunt percepute ca fiind probleme secundare. Ultimii 100 de ani au arătat ce au oferit femeile lumii și progresului, cât de multe dintre ele și-au dat viața în lupta pentru pace, și, de asemenea, câte noi vieți au adus pe lume. Aceasta nu este o problemă minoră. Totuși, lumea încă are o datorie față de femei. Aceasta nu este o chestiune ce ține de a le face o favoare, ci de a le declara în mod clar statutul egal în societate. La urma urmelor, aceste femei nu se luptă pentru ele însele, ci pentru o lume mai bună și mai umană.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Aș dori în primul rând să aduc un omagiu colegei mele, dna Nedelcheva, raportoarea pe această chestiune, pentru misiunea îndrăzneață și de proporții pe care a întreprins-o. Lupta pentru egalitatea de gen este o bătălie de zi cu zi în toate statele noastre. Generația mea a fost una dintre primele în care femeile au obținut acces la funcții de conducere, în special la funcțiile ocupate prin vot. Prin urmare, sunt încântată să văd că femeile sunt acum prezente în multe domenii care le erau încă închise nu cu mult timp în urmă. Cu toate acestea, inegalitățile încă prevalează și încă există multe bătălii de purtat, nu în ultimul rând în privința decalajului persistent de remunerație a femeilor din consiliile de administrație a marilor companii. În cele din urmă, aș dori să subliniez importanța asigurării accesului la asistență medicală de calitate pentru reproducere pentru toate femeile. De când am început cariera mea politică, am militat pentru accesul femeilor la avort într-un cadru medical, în condiții de siguranță. Contraceptivele trebuie să fie, de asemenea, puse la dispoziția acestora. Prin urmare, recomand gratuitatea contraceptivelor, în special pentru minori.

  Franz Obermayr (NI), în scris.– (DE) Încercarea de a prezenta cotele femeilor ca pe o piatră de hotar înseamnă pur și simplu populism. Femeile au nevoie într-adevăr de o adevărată libertate de a alege în viață: acestea trebuie să aibă certitudinea că niciuneia dintre deciziile lor nu i se va acorda o valoare mai mică. Un pas important în această direcție ar fi introducerea divizării impozitului pe familie în toate statele membre, astfel încât întemeierea unei familii să nu devină o capcană a sărăciei. Sprijinul pentru cotele femeilor în consiliile de supraveghere vine numai de la femeile care au deja salarii mari, dacă există acest sprijin. De când Norvegia a introdus cerința cotelor pentru femei în consiliile de administrație ale societăților cotate la bursă, aceste posturi sunt pur și simplu acumulate de un număr mic de femei, care ocupă mai multe locuri în diferite consilii de administrație. Adesea, aceste femei sunt numite în mediul de afaceri în mod denigrator „fuste aurite”, lucru care nu este chiar favorabil pentru atmosfera de lucru. Trebuie să începem în zonele în care femeile suferă dezavantaje autentice: trebuie să ne îndreptăm privirea către poziția îngrijitorilor neplătiți, către serviciile cu jumătate de normă și către situația dificilă a multor femei care muncesc din greu pentru a face față exigențelor familiei și carierei.

  Olga Sehnalová (S&D), în scris.– (CS) Solidaritatea socială și modelul social european sunt valori care disting Europa de societățile din alte părți ale lumii. Există un semn de întrebare asupra măsurii în care aceste valori sunt durabile, în contextul apelului la competitivitate globală bazată pe reducerea costurilor forței de muncă, relaxarea dreptului muncii, reduceri în domeniul protecției sociale a lucrătorilor și pe rolul din ce în ce mai slab al statului. Probabil că nu vom spori în mod fundamental competitivitatea la nivel global în acest mod și este mult mai probabil că vom submina ireversibil coeziunea socială și vom determina apariția unor diviziuni în societate. Să fie clar: femeile sunt practic puse în pericol prin aceste măsuri. Diferențele de remunerație au un impact semnificativ, la fel ca reducerile bugetare din sectorul public. Din această perspectivă, reformele sistemului pensiilor și sistemului sanitar la nivel național trebuie să fie echitabile pentru ambele genuri. Nu este un accident faptul că problema sărăciei europene afectează mai frecvent femeile în vârstă. Lupta împotriva inegalității nu este o realitate virtuală. Aceasta privește oameni reali.

  Jutta Steinruck (S&D), în scris. – (DE) Acum, când discutăm raportul elaborat de dna Nedelcheva, cu ocazia aniversării centenarului Zilei internaționale a femeii, este timpul să întărim cuvintele noastre cu fapte. Dezavantajul femeilor în Europa poate fi combătut în mod eficient numai dacă vom introduce norme obligatorii în loc de angajamente voluntare. Acestea includ cote obligatorii ale femeilor în consiliile companiilor, precum și la toate celelalte niveluri, combaterea consecventă a condițiilor de muncă precare, care afectează mult mai multe femei decât bărbați, îmbunătățirea perspectivelor de carieră pentru femei în timpul educației prin extinderea sistematică a gamei de cariere deschise acestora, o interdicție privind dezavantajul financiar al femeilor în domeniul impozitării și al veniturilor, programe de egalitate statutară în domeniul afacerilor și industriei pentru a promova femeile, și controale periodice și rapoarte privind progresele realizate în Europa, dacă este cazul.

Dați-mi voie să închei prin a spune acest lucru: După centenarul Zilei internaționale a femeii, noi, femeile, nu ne vom mai mulțumi cu simple vorbe. Vrem reglementări obligatorii și vrem recunoașterea definitivă că munca femeilor aduce o contribuție decisivă la prosperitatea noastră.

(Ședința a fost suspendată pentru câteva minute)

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte