Stenograma dezbaterilor

Marţi, 8 martie 2011 - Strasbourg

8. Centenarul Zilei Internaționale a Femeii

  Președinte. – Sunt extrem de încântat să pot prezida în Parlament alături de colegele mele deputate. Șase dintre ele sunt vicepreședinte ale Parlamentului, două sunt chestori, iar vicepreședinta Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen se află chiar lângă mine. Este o onoare deosebită și un privilegiu pentru mine.

Reiau ședința. Următorul punct este dezbaterea cu privire la centenarul Zilei Internaționale a Femeii. Vom începe cu un scurt metraj care va prezenta pe scurt istoria acestei zile însemnate. Putem începe proiecția.

(Proiecție de film)

Dragi invitați, doamnelor și domnilor, un film de două minute nu poate să arate tot ce s-a întâmplat în ultimii 100 de ani. Am schimbat Europa în tot acest timp, iar noi, europenii, putem fi mândri dacă am compara Europa cu multe locuri din lume, deși știm că nu am ajuns la capăt de drum. Numărul femeilor pe scena politică este încă prea mic, iar în Parlamentul European colegele noastre deputate reprezintă numai 35 % din toți deputații. E drept, această cifră este oarecum mai ridicată decât cea din parlamentele naționale, dar încă insuficientă. Din fericire, cifra prezentă în principalele organe decizionale ale Parlamentului depășește 40 %, lucru care mai bucură foarte mult. Același lucru pot spune în cazul președintelor de comisii.

Totuși, componența Parlamentului European în decursul a trei ani de zile, după ultimele alegeri, depinde în esență de parlamentele naționale și de modul în care sunt desemnați reprezentanții pentru Parlamentul European. Este de datoria parlamentelor noastre naționale să garanteze că numărul femeilor în Parlamentul European va crește. Le invităm să procedeze astfel și îi invităm pe omologii noștri din parlamentele naționale să se asigure că se găsesc soluțiile juridice adecvate și se iau deciziile corespunzătoare pentru a facilita o creștere a numărului femeilor în Parlamentul European.

De asemenea, putem oferi un exemplu atunci când vorbim despre încadrarea în muncă a femeilor. Dintre funcționarii Parlamentului European, 59 % sunt femei și, în același timp, 50 % dintre acestea se ocupă de chestiuni de fond. Am o experiență bogată în acest domeniu și mă mândresc cu faptul că, în timpul mandatului meu de prim-ministru în țara mea, aproximativ 50 de femei au ocupat cele mai înalte posturi ministeriale și au avut funcții de director în cele mai importante birouri de stat. Acest record nu a fost niciodată depășit, nici înainte, nici în cei aproape doisprezece ani care s-au scurs de atunci.

În calitate de Președinte al Parlamentului European, am militat pentru creșterea numărului femeilor în Comisia Europeană și în funcții la nivel înalt din Uniunea Europeană. Putem fi bucuroși că Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate este o femeie.

Situația din întreprinderile europene s-a schimbat și ea, ceea ce aduce beneficii nu numai femeilor, ci mai ales modului în care funcționează aceste întreprinderi. De asemenea, ar trebui să ne asigurăm că femeile și bărbații angajați în aceleași posturi și cu aceleași competențe primesc aceeași remunerație. Avem încă multe de făcut în această privință.

Cunoaștem foarte bine faptul că femeile sunt capabile să lupte pentru democrație și drepturile omului. Doresc să aduc un omagiu tuturor colegelor noastre deputate în Parlamentul European și mă gândesc în acest moment la femeile din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu care dau dovada adevăratului curaj în lupta lor pentru democrație. Să ne amintim apoi că printre ultimii câștigători ai Premiului Saharov se află femei cum ar fi Aung San Suu Kyi, Leyla Zana și Doamnele în Alb. De aceea, țin să repet din nou că nu vom permite ca femeile să fie private de demnitatea lor în numele vreunui sistem juridic, religie sau cultură. Nu vom fi de acord ca femeile să aibă mai puține drepturi decât bărbații, în Europa sau în altă parte în lume. Vom protesta ori de câte ori femeile vor fi tratate inechitabil.

Doamnelor și domnilor, la 3 noiembrie 1793, în urmă cu 218 ani, Olympia de Gouges a fost decapitată în Europa pentru faptul că a scris o Declarație a drepturilor femeii și ale cetățenei. Pentru atât și nimic mai mult. O sută de ani mai târziu, în 1906, femeile au primit dreptul de vot. Prima țară în care s-a întâmplat acest lucru a fost Finlanda. Să nu uităm acest lucru. În decursul secolului ce a urmat, am înregistrat progrese enorme în vederea realizării egalității între bărbați și femei. Doresc să subliniez ceva care este foarte important pentru mine personal, și anume că 8 martie este sărbătoarea femeii. Este adevărat. Această sărbătoare însă servește în principal la a ne reaminti că nu trebuie să uităm lucrul cel mai important în Europa astăzi, și anume, egalitatea de drepturi pentru femei și bărbați, în cele 364 de zile rămase ale anului. Principiile pe care dorim să le promovăm în data de 8 martie ar trebui să se aplice și în celelalte 364 de zile ale anului. Aceasta este principala provocare cu care ne confruntăm. Nu este de ajuns să aniversăm ziua de 8 martie; trebuie să ne gândim la aceasta și în restul zilelor din an. Vă mulțumesc.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. – (HU) Dle președinte, atunci când a fost lansată Ziua Internațională a Femeii, egalitatea de gen a fost o idee cu totul nouă și revoluționară. De atunci, egalitatea de gen este unul dintre principiile de bază ale societății moderne. Ea are ca sursă demnitatea umană inalienabilă împărtășită de bărbați și femei în egală măsură. Totuși, ca în cazul oricărei realizări, nu este de ajuns doar să declarăm acest lucru. Demnitatea umană, inclusiv demnitatea caracteristică a femeilor, a făcut obiectul unor diferite încălcări, în diferite perioade și locuri. Atenția noastră și reacțiile noastre trebuie să fie în consonanță cu aceasta.

Spune foarte multe faptul că această comemorare are loc după dezbaterea asupra raportului intitulat „Sărăcia în rândul femeilor din Uniunea Europeană”. Sărăcia și Uniunea Europeană. Cu ceva timp în urmă, această asociere ar fi părut puțin probabilă. Criza economică a dat o lovitură deosebit de puternică grupurilor celor mai vulnerabile. Supra-reprezentarea femeilor în această categorie antrenează atribuirea anumitor sarcinii, nemaivorbind de destinele specifice care afectează mase întregi de femei, ceea ce conferă sărăciei un chip feminin și în afara Europei, la scară globală. Ca să citez cuvintele Sfântului Francisc din Assisi: Doamna Sărăcie. Femei cu copii mici fugind din calea războiului și a foametei, familii destrămate fără tați trăind în bordeie, femei și tinere fete forțate să se prostitueze, toate acestea se întâmplă chiar și în Uniunea Europeană.

Există o serie de aspecte care figurează printre prioritățile Președinției ungare, iar promovarea cu succes a acestora ar putea avea un impact asupra creșterii nivelului de încadrare în muncă în rândul femeilor. Cea mai importantă este strategia Europa 2020, prin propriile sale obiective de politică în domeniul ocupării forței de muncă în vederea depășirii crizei economice și a reducerii sărăciei. Ocuparea forței de muncă în rândul femeilor le întărește demnitatea. Le ajută să ia propriile decizii și să își contureze, în mod liber, propriul destin.

Inițiativa emblematică „Platforma împotriva sărăciei” subliniază că măsurile luate în vederea reducerii sărăciei trebuie să țină seama și de diferențele dintre condiția femeii și a bărbatului.

Președinția ungară consideră că decizia adoptată ieri de către Consiliul EPSCO privind reînnoirea Pactului pentru egalitate între femei și bărbați până în 2020 este o realizare importantă. Pe lângă măsurile de politică economică, nu trebuie să uităm rolul special al femeilor în societate. Trebuie să dăm femeii posibilitatea de a-și armoniza viața de familie cu cea profesională, precum și posibilitatea de a alege. În acest sens, lucrăm la revizuirea directivei privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează; raportul de activitate relevant va fi pregătit pentru Consiliul EPSCO din iunie.

Prioritățile Președinției maghiare includ sensibilizarea asupra rolului familiei în contextul abordării problemelor de ordin social, economic și demografic. Din acest motiv, vom organiza o săptămână a demografiei, cu implicarea ONG-urilor și cu o reuniune informală a miniștrilor afacerilor sociale și familiei. Scopul va fi acela de a discuta mijloacele care trebuie folosite pentru a crește natalitatea. În toate acestea, femeile și, desigur, opțiunea acestora, au un rol excepțional.

O atenție specială trebuie acordată femeilor care aparțin grupurilor dezavantajate, în cadrul european pentru strategiile statelor membre privind romii, care sperăm să fie aprobat de Consiliul European din iunie și la care dna Járóka și alți deputați, raportori și colaboratori, au adus o contribuție foarte importantă în Parlamentul European. Așteptăm ca, și în Consiliu, să putem promova rolul femeilor rome în păstrarea integrității și echilibrului familiilor lor, ceea ce ar putea fi un fundament util pe baza căruia să căutăm răspunsuri la problemele cu care se confruntă populația romă.

În final, doamnelor și domnilor, îngăduiți-mi să fac o scurtă digresiune. Experiența istorică ne-a arătat că nu poate exista o societate civilă puternică fără o implicare socială activă a femeilor. După cum a spus și dl Buzek, printre cei care au demonstrat pentru libertate în piața Tahrir din Cairo s-au aflat și femei. Ele, de asemenea, doresc să participe la conturarea schimbărilor care au loc. Uniunea Europeană trebuie să încurajeze eforturile acestora: cu generozitate, cu solidaritate, cu deschidere și fără stereotipuri ideologice.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – (FR) Dle președinte, dnă Győri, stimați deputați, astăzi, ne aducem aminte de vocile acelor femei care, la 19 martie 1911, au pornit din Germania, Austria, Danemarca și Elveția și au marșat în număr tot mai mare și tot mai departe pentru a apăra drepturile femeilor la sufragiu universal și la condiții de muncă mai bune.

Aducem un omagiu astăzi unui secol de luptă și de succese de care am beneficiat cu toții. Ce ar fi democrațiile noastre, în special democrația europeană reprezentată aici în Parlamentul European, fără participarea deplină a femeilor în viața publică? Ce ar fi societățile și economiile noastre fără talentul femeilor?

În multe privințe, femeile europene sunt adevărate modele pentru restul lumii. Locul pe care femeile europene îl ocupă în societățile noastre este o sursă de inspirație pentru femeile din întreaga lume. Aș dori să evoc în acest sens lupta plină de curaj a femeilor din Africa de Nord care, cot la cot cu bărbații, fac tot ce le stă în putință pentru a rezista dictaturilor și a institui democrații. Rolul activ pe care femeile europene îl joacă acum în viața economică și politică a Uniunii Europene este rezultatul angajamentului lor hotărât. Ne bucurăm astăzi de o construcție europeană al cărei principiu fondator este egalitatea dintre bărbați și femei, principiu recunoscut pe deplin în Tratatul de la Lisabona. De-a lungul anilor, o importantă legislație privind egalitatea de tratament și integrarea dimensiunii de gen, cuprinsă în politicile europene, a permis evoluția către o societate și o piață a muncii mai egalitare.

Astăzi însă, nu poți decât să fii revoltat de unele realități dezamăgitoare, inacceptabile, chiar intolerabile. Mă refer la un nivel de încadrare în muncă în rândul femeilor ce se situează la 62,5 % față de 80 % pentru bărbați, la o reușită școlară din ce în ce mai mare în rândul femeilor, care însă contrastează cu perspectivele lor profesionale: un aspect iarăși dezamăgitor, care trebuie să se schimbe. Femeile sunt supra-reprezentate în locuri de muncă mai prost plătite și mai precare, dar sub-reprezentate în posturi de răspundere. Diferența de remunerație între bărbați și femei se situează la 18 %, care se traduce îndeosebi prin riscul ca 22 % dintre femeile de și peste 65 de ani să ajungă sub pragul de sărăcie, din lipsa unei pensii suficiente: acest lucru este inacceptabil și trebuie să se schimbe. Potrivit estimărilor, între 20 și 25 % dintre femeile din Uniunea Europeană au fost supuse violenței fizice cel puțin o dată în viața lor. Acest lucru este intolerabil și trebuie, de asemenea, să se schimbe.

Astăzi, trebuie să ne reînnoim angajamentul de a continua să acționăm împreună astfel încât egalitatea de gen să devină efectiv o realitate. Cu toții vom avea de câștigat, fie sub aspectul coeziunii sociale și economice, al creșterii durabile, sau al competitivității.

În septembrie 2010, Comisia a adoptat o strategie care a stabilit cinci domenii de acțiune prioritare pentru perioada 2010-2015: egalitate pe piața muncii, independență economică egală pentru bărbați și femei, remunerație egală, egalitate în posturi de răspundere și promovarea egalității în afara UE.

Comisia va continua să fie alături de femeile din întreaga lume care luptă în fiecare zi pentru accesul la educație și la dreptul la muncă, alături de cele care luptă pentru democratizare și pentru exercitarea libertăților și drepturilor politice și civile. Comisia va face tot ce îi stă în putere pentru a contribui la concretizarea acestor obiective. Să nu uităm însă că legislația – chiar dacă va fi aplicată bine – nu va putea să rezolve totul. Trebuie să se schimbe și comportamentul și atitudinile.

Stimați deputați, comemorăm astăzi lupta femeilor pentru egalitate. În Europa de astăzi, putem spune că Uniunea Europeană va fi imposibilă fără femeile europene, toate femeile europene! Ele aduc o contribuție esențială la proiectul nostru fondat pe valori, inclusiv pe valorile egalității de gen.

  Eva-Britt Svensson, președintă a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen. – (SV) Dle președinte, „Nu te naști femeie: devii”. Acest citat arată că percepția noastră asupra femeilor și bărbaților stă la baza tuturor alegerilor noastre în viață - alegeri care depind de genul nostru, nu de angajamentul, interesele, aptitudinile noastre. Stereotipurile de gen plasează bărbații și femeile în diferite categorii, iar o sută de ani de luptă pentru egalitate nu au reușit să demoleze aceste stereotipuri de gen.

Cu toate acestea, refuzăm să așteptăm încă o sută de ani, pentru că tocmai aceste stereotipuri de gen și situațiile astfel create, printre altele, fac ca 97 % dintre marile întreprinderi să fie conduse de bărbați, ca femeile să sufere discriminări salariale și să aibă un loc de muncă precar - în cazul în care îl au și pe acesta - și ca, de fapt, tot femeile să fie considerate vinovate pentru munca neremunerată pe care o fac acasă. Femeile sunt cele care au principala responsabilitate pentru copii. Femeile sunt supuse violențelor, inclusiv în cadrul relațiilor apropiate sau sub formă de agresiuni sexuale, femeile sunt vândute ca o marfă pe piața comerțului sexual. Asistăm la o feminizare a sărăciei, care își are originea în diferitele tipare din care este alcătuită societatea.

În cei o sută de ani de luptă s-au înregistrat multe progrese. Dacă ar fi să compar posibilitățile pe care le am în ceea ce privește diferitele alegeri în viață comparativ cu cele ale mamei mele sau ale bunicii mele, îmi dau seama cât de multe progrese s-au înregistrat, însă mai sunt încă multe lucruri de făcut. De aceea, lupta va continua în fiecare zi din an, nu doar pe 8 martie.

(Aplauze)

  Lívia Járóka, în numele Grupului PPE. – (HU) Dle președinte, doamnelor și domnilor, aniversăm astăzi centenarul Zilei Internaționale a Femeii și comemorăm demonstrația femeilor lucrătoare care au protestat pentru salarii egale în New York, la mijlocul secolului al 19-lea. Țelul pentru care au luptat în urmă cu mai bine de 150 de ani, în 1857, remunerație egală pentru muncă egală, este relevant și în zilele noastre. În Uniunea Europeană, femeile câștigă cu 15 % mai puțin decât bărbații; acest procent atinge 16,5 % în țara mea, Ungaria, și, deși peste jumătate din populația mondială totală este reprezentată de femei, ele nu primesc decât 10 % din ponderea venitului global.

Pe lângă eliminarea diferenței de remunerare între femei și bărbați, rămân încă de rezolvat consolidarea adecvată a rolului femeii în familie și afirmarea principiului egalității de tratament. Nu trebuie să tolerăm faptul că a avea copii reprezintă un risc de sărăcie în Europa, iar a fi femeie sau mamă înseamnă un dezavantaj. Fie că ne uităm la inițiativele lansate în cadrul ONU sau la cele din Uniunea Europeană, în multe locuri adevărata egalitate dintre bărbați și femei nu s-a concretizat. Acordăm prea puțină atenție situației femeilor care trăiesc aproape de limita sărăciei, fenomenului discriminării multiple și combaterii violenței domestice și a agresiunilor împotriva femeilor.

  Britta Thomsen, în numele Grupului S&D. – (DA) Dle președinte, doamnelor și domnilor, aniversăm astăzi 100 de ani de când am sărbătorit prima Zi Internațională a Femeii. Acum o sută de ani, lupta viza dreptul femeilor de a vota, printre alte lucruri - ceea ce astăzi ne este asigurat. Cu toate acestea, avem încă un drum lung de parcurs până să realizăm o egalitate deplină și țin să subliniez importanța ca femeile să fie reprezentate în procesele decizionale de la toate nivelurile. Femeile trebuie implicate în politică, dar și în lumea de afaceri, sau în bănci.

Nu putem permite ca jumătate din populație să fie exclusă de la luarea deciziilor economice importante. Aceasta nu este democrație. Trebuie să mobilizăm întreaga noastră bază de talente. Pur și simplu, competitivitatea noastră este și ea în joc. De aceea, aplaud inițiativa dnei comisar Reding „Angajamentul pentru Europa privind reprezentarea femeilor în consiliile de conducere”. Este foarte bine că UE va fi din nou o deschizătoare de drumuri atunci când vine vorba de egalitate, însă avem nevoie de o legislație obligatorie dacă ne dorim ca ponderea femeilor în consiliile de conducere să fie nu doar o politică simbolică și sper că veți avea curajul necesar în acest sens. Vă mulțumesc.

  Silvana Koch-Mehrin, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, egalitatea dintre toate ființele umane este consacrată în primele două articole ale Declarației universale a drepturilor omului a Națiunilor Unite. Aceasta stipulează: „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității”. Ce frază minunată. Totuși, după o sută de ani de la prima Zi Internațională a Femeii, încă nu am realizat acest lucru: nu există niciun semn al adevăratei egalități între bărbați și femei.

E drept, am realizat foarte multe lucruri în Europa. În prezent, prima noastră grijă nu mai este libertatea fundamentală a femeilor. Am obținut, în cea mai mare parte, această libertate. Doresc să-mi exprim recunoștința față de feminiști, bărbați și femei, pentru activitatea lor din trecut. Astăzi, principala noastră preocupare este libertatea de acțiune, ca bărbații să ia în serios chestiunea compatibilității vieții profesionale cu cea de familie și că a vedea o femeie la cel mai înalt nivel în afaceri sau politică este ceva ce ar trebui să devină obișnuit.

Este fantastic să vedem cum mișcările de eliberare din Africa de Nord își îndreaptă privirea înspre noi, femeile din Europa. Se uită la noi cum jucăm un rol de pionierat. Este de importanță vitală să nu pierdem din vedere țelul pe care ni l-am propus: libertatea de a ne trăi viața după propriile noastre concepții. Acest lucru se va întâmpla atunci când egalitatea va deveni un lucru firesc și când Ziua Internațională a Femeii se va transforma, dintr-o zi de aducere aminte, într-o zi de sărbătorire a libertății.

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, situația în care ne aflăm acum nu este motiv de sărbătoare, ci ar trebui să ne motiveze să convenim încă o dată asupra realizării unei egalități veritabile. Acest centenar ar trebui să fie o ocazie pentru noi, femeile, în care să ne uităm în trecut și să facem un bilanț.

Pentru mine, rezultatele sunt următoarele: egalitatea trebuie consacrată în constituții și declarații ale drepturilor omului ca principiu suprem. Totuși, avem nevoie de legi și regulamente pentru ca aceste principii să devină realitate. Cred că acest lucru presupune totodată introducerea unui sistem de cote.

Dacă ne uităm la instituțiile europene, putem vedea că situația nu este cu nimic mai bună față de cea prezentă la nivelurile de vârf din lumea afacerilor. Abia dacă există femei în funcții de conducere la cel mai înalt nivel. Dacă ne dorim acest lucru, dnă Reding, dle Barroso, atunci avem nevoie de regulamente robuste, veritabile în materie de cote. Aș fi apreciat din partea dvs. un bilanț onest al lipsei de egalitate pentru femeile din instituțiile europene, deoarece atunci ați fi realizat importanța acestor cote.

(Aplauze)

Consider că este o rușine faptul că încă nu există un loc la masă pentru femei, oricât de calificate ar putea fi acestea, atunci când se iau decizii manageriale și când se elaborează politici strategice. Cotele reprezintă instrumentul prin care putem realiza acest lucru.

Dnă Reding, cu această ocazie, a centenarului Zilei Internaționale a Femeii, vă solicit să vă asumați un angajament sincer că veți face tot ce vă stă în putință pentru a promova o cotă reală pentru femeile din posturile de conducere - așa cum s-a luat deja poziție în Norvegia, Spania și Franța. Nu înțeleg de ce dl Barroso nu a abordat deja acest aspect în discursul domniei sale.

  Marina Yannakoudakis, în numele Grupului ECR. – Dle Președinte, săptămâna trecută, în Marea Britanie, Lord Davies a ținut un discurs în fața guvernului cu privire la modalitatea prin care se poate spori participarea femeilor în cadrul consiliilor de administrație. Raportul său conținea obiective voluntare pentru întreprinderi. Nimeni nu poate contesta că avem nevoie de mai multe femei în consiliile de administrație. Nu pot însă să accept că avem nevoie de cote pentru ajunge acolo. Cât de jignitor poate fi acest lucru? Aproape la fel de jignitor dacă fiecare femeie din această sală ar primi un trandafir atunci când intră. Ei bine, am dat trandafirul meu unui bărbat.

Printre aspectele pozitive, Marea Britanie face progrese reale în ceea ce privește eliminarea diferențelor de salarizare dintre femei și bărbați. Cele mai recente cifre arată că aceste diferențe de salarizare dintre bărbații și femeile care lucrează cu normă întreagă au scăzut la 10 %, cel mai scăzut procent de când se fac măsurători.

În final, referitor la Ziua Internațională a Femeii, trebuie să aduc un omagiu statutului de mamă. Adevărata egalitate înseamnă dreptul de a alege fără a fi judecat pentru aceasta. Fie că este director în consiliul de administrație, chirurg într-un spital, asistentă medicală, mecanic auto sau casnică și mamă, o femeie are dreptul de a alege singură.

(Aplauze)

  Ilda Figueiredo, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dle președinte, salutăm lupta femeilor pentru libertate, progres social și pace, în acest moment în care aniversăm 100 de ani de comemorări ale Zilei Internaționale a Femeii. Femeile au luptat și au obținut multe victorii în acești 100 de ani, însă acestea nu au fost suficiente pentru a elimina inegalitățile existente, discriminarea care persistă în ceea ce privește accesul la locuri de muncă cu drepturi, inegalitatea salarială care se reflectă în pensii, dificultățile privind evoluția în carieră și realizarea profesională, precum și obstacolele în calea accesului la posturi de conducere și de decizie din activitățile economice, sociale și politice; această situație tinde să se agraveze în perioade de criză economică și socială.

Cu toate că maternitatea este o funcție indispensabilă dezvoltării societății, femeile sunt în continuare discriminate pentru faptul că sunt mame și lucrătoare, ceea ce, în plin secol 21, este scandalos. Dorim să reafirmăm aici solidaritatea grupului nostru politic față de lupta femeilor. Vom cere în continuare să se pună capăt inegalității și discriminării, oricărei forme de violență împotriva femeii și stereotipurilor de gen. Acest lucru nu presupune numai o ruptură de politicile neoliberale, ci și un angajament serios pentru politici alternative care pun în centrul proceselor de decizie și al politicilor UE chestiunea drepturilor omului și a egalității de gen.

  Mara Bizzotto, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, s-au atins multe obiective, însă unele bătălii nu au început încă. În prezent, problema urgentă este cea a femeilor aparținând altor culturi care trăiesc în Europa și în întreaga lume, în condiții în care le este dificil să ceară chiar și standardele minime de demnitate și umanitate.

Nu putem sărbători acest centenar fără să aducem în prim-planul discuțiilor noastre problema femeilor din lumea arabo-musulmană, altfel, vom continua să ignorăm o problemă care este a lor, dar care va deveni în curând și a noastră. Nu putem ignora nici cifrele unei crize care se agravează an de an în Europa, în orașele noastre și în școlile în care învață copiii noștri.

De multă vreme, se înregistrează o creștere a numărului de cazuri de violențe de toate genurile suferite de femeile musulmane în propriile lor familii. De aceea, solicit de ceva timp - și o cer din nou astăzi - ca Europa să pună în aplicare politici punctuale împotriva răspândirii radicalismului islamic, împotriva căsătoriilor forțate, împotriva crimelor de onoare, împotriva mutilării genitale și violenței domestice.

Noi, femeile și bărbații europeni, trebuie să luptăm pentru acele femei care trăiesc în Europa și nu numai, care nu se pot face auzite și care sunt oprimate de monstruosul fundamentalism islamic.

  Nicole Sinclaire (NI). – Dle președinte, doresc să aduc și eu un omagiu tuturor femeilor din întreaga lume și tuturor femeilor care în ultimii mai bine de 100 de ani au luptat pentru egalitate. În 1893, Noua Zeelandă acorda femeilor dreptul de vot. Dacă pot să aduc un omagiu țării mele, în 1970, un politician laburist, Barbara Castle, a inițiat prima lege pentru egalitate salarială din lumea occidentală. Se știe, tot Marea Britanie a fost prima țară din Europa care a avut un prim-ministru femeie.

Pe de altă parte, cred că Parlamentul European a pierdut contactul cu realitatea. Mă opun discriminării de orice tip, fie și pozitivă, deoarece duce în mod inevitabil la creare de victime. Femeile nu trebuie tratate de sus prin intermediul cotelor, ci trebuie doar să se elimine barierele din calea progresului lor. Statele membre ar face mai bine dacă s-ar concentra pe probleme cum ar fi ameliorarea serviciilor de îngrijire a copiilor.

Avem de curând o decizie a Curții de Justiție cu privire la asigurarea autovehiculelor, care boicotează metodele tradiționale, testate și practice de evaluare a riscurilor. În pofida poziției UE privind discriminarea pozitivă în favoarea femeilor, acest caz este un exemplu de sporovăială de dragul corectitudinii politice, printr-o decizie aiurită care face, de fapt, și mai dificilă și costisitoare viața femeilor. Bunul simț este o necunoscută pentru Uniunea Europeană.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

PREZIDEAZĂ: DIANA WALLIS
Vicepreședintă